Anul VIII. Fasc. 33. Ianuarie-Martie 1916. COMISIUNII PUBLICAȚIUNE TRIMESTRIALĂ Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r I. St Rasidescu 16. STRADA PARIS (FOSTĂ DOAMNEI), 16 http://patrimoniu.gov.ro COMITETUL DE REDACȚIE - . Dr. C. I. ISTRAT1, D. O N C 1 U L, N. 1OROA, G. BALȘ, G. MUR NU și V. PÂRVAN Redactor A L E X. LÂPEDATU Secretarul Comisiunii CUPRINSUL TEXT Pag. Regina Elisaveta, de D. Onciul............................................................... I Bogdan-Serai, de G. Balș.................................................................... 10 Sculptorul refacerii dela biserica episcopală din Argeș, de N. loRGA........................ 19 O icoană din sicriul Sfântului loan-cel-Nou din Suceava, de Virg. Draghiceanu .... 21 Cele mai vechi stampe reprezentând cetatea Sucevii și Cetatea-Albă, de A. L................. 25 Cercetări cu privire la Traci: Emendapuni la Corpus I. L., de G. MaTEESCu................... 29 înrâuriri gotice în arhitectura românească, de Al. M. Zagoritz.............................. 44 Cronică: Inscripții: la biserica din Pașcani, la biserica din Vânători-Vlașca, pe coloana din piața Sf. Anton București, de ViRG. Draghiceanu.— La biserica din Brezoaele- Dâmbovița, de 1. D. Trajanescu.— Arcul de triumf al Academiei Mihăilene și Pa- latul lui Ștefan-cel-Mare din Iași, de Virg. Draghiceanu............................. 47 ILUSTRAȚII Fag. I. Regina Elisaveta intrând în biserica dela C.-de-Argeș........................................... 2 2. Elisaveta Doamna cu Domnița Maria . . • 4 3. Chenar din Evanghelia dela C.-de-Argeș, cu chipuri ctitorilor: Neagoe-Vodă și Carol I • • 4 4. Chenar din Evanghelia dela C,-de-Argeș, cu chipurile arhitecților: Meșterul Manole și Le- comte du Noiiy............................ ■ ■ • 5 5. Dedicația Evangheliei dela C.-de-Argeș • - 6 6. O pagină din Evanghelia dela C.-de-Argeș . 7 7. Legătura ferecată a Evangheliei dela C.-de-Argeș 8 8. Acoperemânt pentru sfintele vase, închinat bi- sericilor Trei-Ierarhi și Sf. Nicolae Domnesc din Iași.............................................. 9 9. Bogdan-Serai pela 1877, după litografia din Paspatis ... ......................... II 10. Bogdan-Serai: absida capelei superioare . • 12 ÎL Bogdan-Serai: un pendentiv al cupolei - . . 12 12. Bogdan-Serai: paraclisul, văzut din NV . , 12 13. Bogdan-Serai: planuri și secțiuni.......... 13 Pag. 14. Inscripția lui „Gligorie Cornescul“ dela biserica episcopală din C.-de-Argeș......................... 19 15. Icoană veche din sicriul Sf. loan-cel-Nou dela Suceava ........................................... 22 16. Icoana nouă, zugrăvită pe dosul celei precedente, reprezentând acelaș subiect .... . . 23 17. Ruinele cetății Suceava, după o stampă din întâia jumătate a sec. XIX ....... 26 18. Cetatea-Albă, după o stampă din întâia jumă- tate a sec. XVIII ................................ 27 19. Inelul (de aur) Doamnei Tudosca a lui Vasile Lupu...................................... .... 43 20. Inelul (de aur) lui loan-Vodă, fiul lui Vasile Lupu .............................................. 43 21. Biserica Sf. Gheorghe-Olari din C.-Lung • . 44 22. Biserica Sf. Gheorghe-Olari din C.-Lung: ușa și planul.......................................... 45 23. Biserica Sf. Gheorghe-Olari: fereastra din fun- dul altarului...................................... 46 24. Arcul de triumf al fostei Academii din Iași • 48 http://patrimoniu.gov.ro REDACȚIA: SECRETARIATUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Adminisfrafia Casei Bisericii, Bucureșii, str. Lueger 26. Buletinul se găsește de vânzare la principalele LIBRĂRII DIN BUCUREȘTI prin cari se fac abonamente și se pot procură colecții complecte din anii precedenji (afară de anii 1908 și 1909). ABONAMENTUL IN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE: PREȚUL A PATRU FASCICOLE PLUS PORTUL http://patrimoniu.gov.ro PREȚUL LEI 2,50 http://patrimoniu.gov.ro REGINA ELISAVETA In dimineața zilei de 18 Fevruarie, România împreună cu tot neamul românesc, având încă vie durerea jalei după marele Rege întemeietor, a suferit o nouă pierdere dureroasă prin moartea adoratei Regine Elisaveta. După 1 an, 4 luni și 3 săptămâni de nemângăiată văduvie, slăvită Doamnă care a împodobit tronul României și a dat strălucire coroanei ce a purtat ca primă Regină s’a dus să însoțească, în Panteonul dela Curtea-de-Argeș, pe mult jelitul soț și Rege, a cărui devotată tovărășă de vieață și de mari fapte, în cea mai lungă și binecuvântată domnie ce ne-a fost hărăzită, a fost prin 45 de ani. Din ziua când a călcat pământul României ca Doamnă, la 12 Noem- vrie 1869, și până la apusul maiestos al vieței sale de strălucitoare pildă, închinată nouei patrii, Augusta defunctă s’a devotat, cu toată râvna și dragostea sufletului său mare, datoriei de Suverană, țărei și poporului, binelui și frumosului, găsind în îndeplinirea acestei datorii și în munca pentru bine și frumos cea mai aleasă fericire și bucurie. «Nu e decât o fericire, datoria; nu e decât o mângâiere, munca; nu e decât o bucurie, frumosul»- Această maximă, una din sublimele cugetări din scrierile Reginei-poete Carmen Sylva, a fost călăuza vieței sale; în ea se rezumă neobosita activitate ce a desfășurat ca Doamnă și Regină. Actele de binefacere prin care a ilustrat, zi cu zi, cei 46 de ani ce a trăit pentru țara sa adoptivă, cu dragostea și devotamentul «Mamei Ră- niților» în războiul pentru neatârnare; institutele și societățile ce a creat și îndrumat pentru alinarea suferințelor celor săraci și infirmi, cum și pentru o activitate nobilă și folositoare a femeiei rbmâne; solicitudinea ce a avut pentru arta națională, ca și pentru cultivarea și încurajarea industriei cas- nice, cu elementele ei de artă decorativă românească și cu pitorescul port național pe care l-a înălțat pe tronul său: aceste opere de caritate și iu- bire, încoronate de testamentul său prin care, ca o adevărată mamă a țărei, a destinat aproape toată averea sa mișcătoare pentru scopuri filantropice și culturale, pe lângă însemnatele donațiuni ce a mai făcut în urmă pentru orașul Curtea-de-Argeș, unde i-a fost menit să găsească veșnica odihnă, Baletinal Comisianii Monamentelor Istorice. http: //patrimoniu.gov.ro BULETINUL C0MISIUNI1 MONUMENTELOR ISTORICE http://patrimoniu.gov.ro REGINR ELISRVETA 5 artelor, Augusta defunctă a avut o pioasă Regina-poetă Carmen Sylva a contribuit pentru România și poporul român în cer- în mai multe limbi europene, mult la răspândirea interesului curile literare din străinătate. Protectoare și amatoare a sunt cele mai alese titluri de recunoștință și de pioasă amintire ce țara și neamul datoresc bunei Regine. Prin scrierile sale, între care mai multe cu subiecte privitoare la țara și poporul nostru sau din istoria și literatura noastră, scrise în limba sa maternă cea germană, altele în limba română sau franceză, unele traduse atențiune și pentru monumentele noastre istorice, împărtășind cu viu interes solicitudinea Regelui Carol pentru restaurarea și reedificare acestor mărturii și podoabe ale trecutului nostru. La sfințirea bisericei episcopale dela Curtea-de-Argeș, săvârșită în 12 Octomvrie 1886, după restaurarea acestui măreț monument istoric al țărei și al creștinătății ortodoxe, Regina Elisaveta i-a închinat, în amintirea fiicei sale Domnița Maria, o carte religioasă, artistic scrisă pe pergament și ilustrată cu miniaturi de mâna sa, cuprinzând cele 12 evanghelii ale Pa- timilor lui Cristos. Cartea este ferecată în argint, cu ornamente executate în smalț, după desemnurile făcute de pioasa dedicatoare, cu motive din sculpturile Curții-de-Argeș și din cusăturile naționale. Pe o foaie cu miniaturi măestre, între care se cunoaște chipul Dom- niței, înfățișată ca îngeraș, se află următoarea dedicație: Lucratam această carte cu cele douăsprezece Evangelii ale Pati- milor Domnului și Mântuitorului nostru lisus Cbristos, pentru Sfânta și Dumnezeeasca Biserică a Episcopiei Curții-de-Argeș, întru amintirea prea iubitei și singurei mele copile Maria, care în Joia Patimilor a trecut la viața cea vecinică, și la acăreia căpătâiu am auzit cetindu-se mân- găitoarele cuvinte ale Domnului. Castelul Peleșului. In 27 August (8 Septemvrie) 1886. Această pioasă lucrare de artă a primei noastre Regine este cel mai prețios odor și cea mai aleasă podoabă a celui mai strălucit monument al Bisericei române, reînălțat de întemeietorul Regatului român în primul scaun de domnie și primul scaun episcopal al Țărei-Românești. Altă evanghelie, lucrată în asemenea fel de Fericita întru pomenire împreună cu M. S. Regina Maria, încă neterminată, a fost destinată pentru mănăstirea dela Sinaia. Acestei mănăstiri a mai închinat o perdea preți- oasă, lucrată în ochi, cu fir, în colaborare cu mai multe doamne, care împodobește ușa altarului. Bisericilor Trei-Ierarhi și Sf. Nicolae din Iași, defuncta Regină a în- chinat două acopereminte pentru sfintele vase, lucrate în ochi de mâna ei măeastră, din fir de mătase cu mărgele de cristal și pietre scumpe, pe unul fiind cusută inscripția: «Sus să avem inimile pe altul semnătura http://patrimoniu.gov.ro 4 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 2. Elisaveta Doamna cu Domnița Mana http://patrimoniu.gov.ro REQINR ELISRVETR sa, un lucru de mână artistic ce excită admirația cunoscătorilor. Alte două acopereminte, lucrate la fel pentru biserica din Roznov, au fost mult apre- țuite la expoziția de lucruri de mână femeiești, făcută la Berlin în 1912. In timpul de nemângăiată văduvie, Augustă defunctă lucră, cu pioasă dragoste, la un acoperemânt brodat pentru mormântul mult jelitului soț și Rege. Această ultimă lucrare a mânei sale de maestră a acului, pe cât de maestră a desemnului și miniaturei, ca și a penei de poetă, lucrare ce eră menită să fie o podoabă a templului în care acum marea Regină o- dihnește în slavă, a rămas, din nefericire, neterminată. Moartea s’a grăbit să reunească pentru vecie cele două mari suflete care au așezat o temelie solidă pentru mărirea neamului românesc în viitor și sunt gloria României contemporane. Mărire și glorie Lor, și slăvită să le fie pomenirea deapururea. D. ONCIIX. 3. Chenar din Evanghelia dela C.-de-Afgeș, cu chipurile ctitorilor: Neagoe-Vodă și Regele Carol l-:u 4. Chenar din Evanghelia dela C.-de-Argeș, cu chipurile arhitecților: Meșterul Manole și Lecomte du Noiiy http://patrimoniu.gov.ro 6 BGLETINGL C0A1SIGNII MONGMENTELOR ISTORICE 5. Dedicația Evangheliei dela C.-de-Argeș http://patrimoniu.gov.ro REGINA ELISAVETA 6 O pagină din Evanghelia dela C.-de-Argeș http://patrimoniu.gov.ro 3 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 7. Legătura ferecată a Evangheliei dela C--de-Argeș http://patrimoniu.gov.ro REGINH ELISflVETA 9 8. Acoperemânt pentru sfintele vase, închinat bisericilor Trei-Ierarhi și Sf. Nicolae Domnesc din Iași Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. http://patrimoniu.gov.ro BOGDAN-SERAI Pe cinul din dealurile Stambulului, nu departe de Cornul de Aur, deasupra car- tierului Palat, într’un loc cu o priveliște minunată asupra orașului, se găsește Bogdan-Serai-ul sau palatul Moldovei. Această reședințăa Domnilor moldoveni și trimișilor lor la Constantinopol este foarte des pomenită prin diferite scrieri is- torice și prin descripțiile călătorilor despre marele oraș. Gratie lor, cunoaștem, cu si- guranță, locul acestui palat; mai multe ches- tiuni secundare au rămas însă până acuma nedeslușite si mai cu scamă a rămas în discuție aceea de a se ști dacă bi- sericuța, încă și acum în ființă pe acest loc, este de construcție bizantină sau moldo- venească. Pe când Paspatis') o declară bizan- tină, D-șoara Bengescu ²) vede o marc asemănare cu bisericile moldovenești dela sfârșitul domniei lui Stefan-cel-Mare si o crede zidită sub această influentă. D. AI.Tzigara-Samurcaș ³) descrie și dân- sul amănunțit biserica și ajunge la conclu- zia că a fost ridicată pe o temelie mai veche bizantină, dar asupra caracterului moldovenesc al paraclisului i se pare că nu încape nici o îndoială. A apărut însă acuma patru ani o foarte interesantă lucrare a lui van Millingen asupra bisericilor bizantine din Constan- tinopol ⁴), în care, între altele, descrie și Bogdan-Scrai-ul. Această descripție, completă și foarte detaliată, este însoțită de un minuțios rc- levcu, în care autorul, pe baza cercetă- rilor sale, a deosebit cccace s’a făcut sau reparat în diferite epoci. Concluzia la care ajunge el este că această biserică este o construcție bizan- Paspatis, Bafavltval MsÂsrai, Constantinopol 1877, p. 360. ²) M. Bengescu, Bogdan-Serai, în Literatură și artă română. 1905, p. 33. tină și examinarea planșelor sale con- firmă — mi se parc — pe deplin pă- rerea lui. Toate trăsăturile acestui edificiu sunt pur bizantine; nu se regăsește în el nici una din caracteristicile stilului moldo- venesc. Firidele lungite ale altarului ar putea la prima vedere înșela ochiul; dar în loc să fie plate ca la noi, unele din ele sunt scobite în formă de nise con- cave, cccace nu se găsește niciodată în Moldova, foarte des însă la Constanti- nopol. Lipsa cămăruțelor din dreapta și stânga absidei.— proscomidia și diaco- nicul — nu este un caracter specific ro- mânesc; se regăsește și într’alte părți, în bisericile mai mici, cum e cazul nostru. Nu poate să fie vorbă nici de o clă- dire de o dată mai recentă, așezată pe o construcție mai veche, căci clădirea pare a fi unitară — abstracție făcând de pre- facerile și schimbările de detaliu sem- nalate de van Millingen și care n’au afectat decât părțile superioare. Chiar dacă biserica ar fi fost ridicată de Moldoveni, nu prea ar fi verosimil să se fi executat de meșteri aduși din Moldova. Căci pe când voevozii noștri erau siliți să-și aducă arhitecți din alte țări, la Constantinopol se găsiau meș- teri dintre cei mai iscusiti si mai în- î 5 vățați crâ doar epoca de înflorire a arhitecturci otomane, epoca în care ves- titul Hogia Sinan acoperiâ capitala și tot imperiul cu minunatele sale clădiri. Și când ne gândim câte sume au dă- ruit voevozii noștri pentru construcții la Sfântul Munte si că — totus — nu se recunoaște acolo în nici o parte înrâu- rirea stilurilor noastre pământene, nu ne ³) HI. Tzigara-Samurcaș, Ruine românești în Țarigrad, în Convorbiri Literare, 1914, p. 935. ⁴) A. van Millingen, Byzantine Churches. Londra 1912, p. 280. http://patrimoniu.gov.ro BOQDRN-SERRI 1 1 va mira că nici la Constantinopol să na se regăsească această influență. In realitate, clădirea este bizantină si de o epocă destul de veche. După a- ceste ultime cercetări, ar fi din vremea Comncnilor, adică din veacul al Xll-lca. Părăginită sau ruinată în vremea La- tinilor, a fost restaurată sub domnia Palcologilor. La luarea orașului de către Turci a fost foarte stricată si, în fine, tre- când în posesiunea Moldovenilor a fost încă odată reparată. E probabil că la acca- Născătoare de Dumnezeu. Poate mai târziu să fi fost cunoscută și sub numele de Sf. Nicolac. Așa arată și Cantcmir și pe urmă Byzantios *) și Paspatis, care de altmintrelea nu se bazează decât pe părerea precedentului și pe spu- sele vecinilor. Ceva mai la vale de Bogdan-Serai eră și Vlah-Serai, reședința trimișilor Dom- nilor munteni, unde eră un paraclis tot al Născătoarei de Dumnezeu (Theotokos), care, bine înțeles, nu trebue confundat cu 9. Bogdan-Serai pe la 1877, după litografia din Paspatis stă dată s’a clădit reședința propriu zisă, care trebuia să fie alipită de paraclis, căci se mai văd în zidul lui găurile bârnelor palatului, în care dădea și o ușă. A- ccastă clădire — de lemn — ar fi ars la 1784. Biserica crâ, la început, fără cupolă și cu un acoperiș de lemn ; i s’a adăogit pe urmă o calotă sferică. In vechime trebue să îi îost aci mă- năstirea Sf. loan Botezătorul „în Petra". Mai târziu, prin veacul al XVlI-lca, când a văzut-o Ducange, era denumită a Sf. vestita Kilisc-Djami, mult timp cunos- cută sub numele de Theotokos, în rea- litate însă biserica Sf. Tcodoru (Tiron ?) Dacă însă bisericuța din Bogdan-Serai nu pare să fie de construcție românească, nu este mai puțin demnă, pentru noi, de luare aminte. Acolo multe zile întu- necate s’au petrecut, multe clipe de fur- tună din sbuciumata noastră istorie. Multe frământări și multe dureri trebue să fi văzut tăcuta bisericuță. O parte din su- fletul nostru a rămas prins de aceste zi- ’) KovaTaw/ooitoXt?, Atena 18S2. http://patrimoniu.gov.ro 12 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE io. Bogdan-Serai: absida capelei superioare ii. Bogdan-Serai: un pendantiv al cupolei 12. Bogdan Serai: paraclisul, văzut din N V. (După van Millingen). http://patrimoniu.gov.ro 13. B0GDAN-SERA1 UJ-f f f f I* f I CONSTRUCȚIA ORIGINALA f kNlou\}PREFAC*EB (<'•. SOI.F PIATRA RUPT PIA! RA UȘA RÂNDURI DE CĂRĂMIDĂ RÂNDURI DE PIATRA SECȚIUNEA IN LUNG 17 1/2 SECȚIUNEA SPRE ABSIDA IU [DA CUPOLA DE 52 RÂNDURI CHEE NEREGULATA DE CĂRĂMIZI DE 28X»« CU ti rânduri abr« ARC CARa PIATRA CARAM1DA PLANUL SUPERIOR CĂRĂMIDĂ : CĂRĂMIDĂ • 1/2 ELEVAȚIE A PARȚEI DE RĂSĂRIT http: / / patrimoniu.gov.ro CĂRĂMIDĂ < RÂNDURI DE PIATRA « RÂNDURI DE CĂRĂMIDĂ BOLTA DE CĂRĂMIDĂ » RÂNDURI DE PIATRA DUPĂ VAN MILLINGEN — BOGDHN-SERHF 14 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE duri părăginite. Ar fi o impietate de a le uita cu totul. Am crezut deci de folos să redau re- lațiile cele mai de seamă despre bătrâna clădire. Fără a mai cita pe toți autorii cari au spus câte ceva despre Bogdan-Serai, — cecace ar fi obositor si fără folos — mă voiu mărgini să dau în întregime cele două notițe dc autori streini, cele mai complete din punctul de vedere arheologic, acea a lui Paspatis și acea a lui van Aillingcn, odată cu planșele ce le însoțesc. In acest mod — si cu articolul d-lui Al. Tzigara-Samurcaș—cetitorul va avea toate clementele necesare pentru a ju- deca chestiunea originei și a stilului acestui monument. G. BALȘ L’auteur donne des traductions des chapitrcs ou Paspatis et van Aillingen ont parle du Bogdan Scraî, la chapcllc, aujourd’hui en ruincs, de l’ancicn palais des princes et des cnvoyes dc Moldavic â Constantinople. II rcsultc dc ces extraitsque cette viciile eglisc est bicn une construction byzan- tine et n’a aucune des caractcristiqucs des eglises moldavcs. http://patrimoniu.gov.ro DIN PASPATIS : Paraclisul SJ. Nicolae. Dintre paraclisele din Constantinopol despre care se vorbește, acesta singur ne-a rămas; e situat în mijlocul gradinei numită Bogdan-Serai, adică palatul Moldovei. Această grădină se gă- sește la câțiva pași spre răsărit de Kefele-Med- jidi, vechea mănăstire a lui Manoil. In această grădină e așezată — izolată — clădirea, lungă de 6,20 m. și lată de 3,50 m. Poartă o mică boltă sferică, astăzi găurită și în ruină. Pe zidurile interioare s’au păstrat încă nume- roase icoane, ale căror fețe au fost găurite cu pietre și cu fierul. Lângă capul unui anumit sfânt, se citesc literile MP și S. Apele de ploae, care curg prin marea gaură a boitei și prin feres- trele laturei din stânga, strică pe fiecare zi aceste icoane. Pardoseala bisericii este cu doi metri deasu- pra pământului. Sub această pardoseală, există o altă încăpere, întunecoasă, la nivelul pământului, și plină de gunoae. Tencueli vechi și nouă acoperă pereții interiori. Schimbându-sc stăpânii, s’a restaurat paraclisul. S’au șters icoanele cele vechi și s’au zugrăvit altele noi. Această prelucrare se vede într’o anu- mită parte, unde s’a ridicat ultima tencuială și unde apar icoanele dedesubt. Intr’un loc, cu cuți- tul meu, am găsit trei straturi de tencuieli și câteși trele cu zugrăveli. Din simpla examinare a acestui elegant para- clis, este imposibil să se afle cărui sfânt sau cărei sfinte eră dedicat în vechime. Creștinii care lucrau în grădină mi-au spus că într’o vreme eră biserica Sfântului Nicolae, ținând de vechiul palat. Aceiaș lucru spune și D. Byzantios, vorbind despre Vlah-Serai și Bogdan-Serai (’). După dânsul, Bogdan-Serai-ul a fost clădit de logofătul Tăutul, trimesul lui Petru Rareș, domn al Moldovei. Aici a tras și domnitorul, când a ') I, p. S7 5. venit la Constantinopol pentru a aduce marelui Soliman închinarea Moldovei (!). Acest Sf. Nicolae sau, mai bine zis, acest pa- raclis nu este nici odată citat în istoria bizantină. Aici, după luarea orașului (de către Turci), au avut reședința lor trimeșii și domnii Moldo- vei, de câte ori veniau la Constantinopol. Pe partea dreaptă, în exteriorul paraclisului, este un șir de găuri pătrate, unde erau așezate grinzile palatului de lemn al Moldovenilor, palat ars de mult (³). Acest paraclis este o construcție bizantină, iar nu moldovenească, și se găsește pe locul proba- bil al unei vechi reședințe a unui patrician bizan - tin de seamă. Pe toată întinderea acestei grădini, plină de pomi și de zarzavaturi, se văd căpițele pietre săpate și fragmente de sarcofag, de o execuție foarte fină. Din această grădină vederea se întinde peste port și peste tot orașul. Această clădire este foarte de preț, căci de aici aflăm forma și dimensiunile acestor des pome- nite paraclise bizantine din casele particularilor. Preoții lor se bucurau de aceleași prerogative ca și episcopii. Este de mirat că biserica noa- stră sau ctitorii ei Moldovenii au lăsat în părăsire acest îăcaș, ajuns azi depozitul de gunoae al veci- nilor. DIN VAN MILLINGEN : Bogdan~Serai. Intr’un loc viran, pe partea de răsărit a dea- lului, deasupra cuartieralui Balat și la o mică distanță la răsărit de stânca cunoscută sub nu- mele de Kesme-Kaya, se ridică o capelă bizan- tină numită Bogdan-Serai. Cu toate că este acu- ma redusă la rolul de grajd de vaci, ea prezintă un interes considerabil. Numele ei amintește fap- tul că această clădire eră odată paraclisul par- ticular al reședinței trimișilor domnilor Mol- dovei (pe turcește Bogdan) pe lângă Sublima ³) ' rirp.âvTOU. Ta astă vgv p. 61. ³) Ibidem, p. 638. http://patrimoniu.gov.ro 1(5 BULETINUL COMISIGNII MONUMENTELOR ISTORICE Poartă; tocmai cum numirea de Vlach-Serai, dată Bisericei Sî. Fecioare mai jos, sub deal și mai aproape de Cornul de Aur, înseamnă reședința trimișilor domnilor Munteni, cărora biserica eră afectată. După Ipsilanti ('), reședința moldove- nească a fost clădită la începutul secolului al XVI-lea de către logofătul Tăutul, trimes pentru a prezintă supunerea țărei lui către Soliman cel Mare la Buda în 1516 (sic ! I), când Sultanul eră pe drum spre asediul Vienei. După întoarcerea lui Soliman la Constantino- pol, domnul principatului veni în persoană în capitală, pentru a plăti tributul și a fi învestit în demnitatea lui cu următoarele însemne: două cozi de cal, o blană și coiful unui comandant în corpul ienicerilor (-)- Gerlach (³) dă o altă versiune a acestei ches- tiuni. După informatorii lui casa aparțineă în vechime unui anumit Raoul, care a emigrat în Rusia în 1518,și după moartea lui a fost cum- părată de Mihail Cantacuzino, ca reședință pen- tru trimișii moldoveni. Trebue să fi fost o casă atrăgătoare, înconju- rată de terenuri întinse și cu o vedere superbă a orașului și a Cornului de Aur. A ars în incen- diul (-*) care a devastat districtul la 2 5 Iunie 1 784 și dela această catastrofă terenurile au fost transformate în grădini de zarzavat sau lăsate în părăginire, și paraclisul a devenit o clă- dire profană. Dar numele ei falnic a rămas, aducând a- minte relațiile politice care au încetat de mult de a mai fi. Capela se ridică la capătul NV al reședinței și formă o parte integrantă a clădirei. In partea superioară a laturei din afară a zidului despre S E se găsesc găurile care coprindeau grinzile susținând podeala catului de sus al reședinței, pe când mai jos, în acelaș perete, există o ușă care comunică cu locuința la acelaș nivel. Cevă din substrucțiunile clădirei se mai vede. Nu este imposibil ca această construcție sau cel puțin o parte din ea să fi fost o veche casă bizantină. ') Tâ psta tt]v alMZ'.v, p. 61. ²) Aceasta, dapă Ipsilanti, s’ar fi întâmplat pe la 15 29. (Nota traducătorului). ³) Tagebuch der Qesandhtschaft an die ottomanischen Pforte durch David CIngnad, p. +5 6. ⁴) Ipsilanti, op. cit., p. 658. s) Suplement arheologic, la Proceedings of the Qreek Syllo- gos of Constantinople, voi. XVIII, p. 8. Mordtmann p), într’adevăr, suggerează ideea că eră palatul despre care Phrantzes vorbește sub numele de Trullus: âv tw TpouAtp p). Dar acest palat eră așezat la nordul bisericii Pammakaristos (Fetiyeh-Djamissi) și dispăruse când Phrantzes scriă. Gerlach (⁷), de altmintrelea, după opiniunea prietenilor lui greci, face o deosebire între Trullus și reședința moldovenească, așe- zând pe cea din urmă aproape de capela bizantină acuma transformată in Ahmed Pașa Medjedi, la miază-zi de biserica Pammakaristos. Sunt și diverse păreri în privința dedicăre capelei. Paspatis (s), după aceea curentă printre gră- dinarii care cultivau grădinile vecine, spune că capela eră dedicată lui Sf. Nicolae. Plecând de aci, răposatul canonic Curtis, dela bise- rica comemorativă a Crimeei la Constanti- nopol, crede că eră biserică a sfinților Nicolae și Augustin din Canterbury, ridicată de un nobil saxon, care fugise la Constantinopol după cuce- rirea Engliterei de către Normanzi. Ceeace este cert, e că în cursul veacului al XVII-lea, capela eră dedicată Teotokos-ei. Ducange o menționează sub nume'e de: ecclesia Deiparae Serai Bogda- niae (⁹). Mordtmann (¹⁰) a demonstrat că BogdanSe- rai-ul înseamnă locul vestitei mănăstiri și bise- rici a Sf. loan Botezătorul in Petra, numirea «în Petra» provenind dela stânca vecină, cunos- cută de Bizantini sub numele de KaZatâ și numită de Turci Kesme Kaya, adică piatra frântă. După un locuitor al mănăstirii, care înfloriâ în veacul al Xl-lea, casa a fost ridicată de un monah numit Bara, în vremea domniei lui Anas- tas I (491 — 518), lângă o veche capelă, pe jumă- tate ruinată, dedicată Sf. loan Botezătorul, în partea ce eră atuncea un cartier pustiu al orașu- lui, între poarta lui Sf. Roman (Top-Kapussi) și Blacherne. Mănăstirea a devenit importantă, după poves- tirile închinătorilor ruși la moaștele orașului, sub denumirea de mănăstirea Sî. loan, bogat în Dumnezeu, fiindcă instituțiunea nu avea nici o avere și depindea de darurile benevole ale Phrantzes, p. 30 7. ⁷J Tageboch, p. +56. ⁸I B’Xavtivat p. 360. ⁹) Ducange, Constantinopolis Cristiana, IV, p. 162. ¹⁰) Saplementul arheologic citat, p. 8. http://patrimoniu.gov.ro BOGDAN-SERAI 17 credincioșilor, cari, prin grația kii Dumnezeu și grija și rugile lui S>. loan, erau generoși. De trei ori pe an, la zilele Botezătorului și la Paște, norodul eră admis și ospătat la mănăstire. Ea pare a fi suferit în vremea ocupațiunei latine, fiindcă este descrisă în domnia lui An- dronic II ca fiind părăsită, într’o vie. — Dar a fost restaurată și atrăgea vizitatorii prin frumu- sețea mozaicurilor sale și prin sfintele sale moaște ț¹). In anul 1581 o decizie a patriarhului conferi superiorului titlurile de arhimandrit și protosin- ghel și i dădîi al treilea loc în ordinea de pre- cădere printre căpeteniile mănăstirilor orașului, «ca în acest mod cinstea exterioară a casei să poată oglindi virtuțile și evlavia care împodobesc viața ei interioară» (-), In urma vecinătătei casei de zidurile orașului dinspre pământ, a fost unul din cele dintâiu sanc- tuare (³) pângărite de Turci în ziua de 2 9 Mai 1453, și a fost de vreme întrebuințată ca carieră pentru a furniza materiale pentru con- strucțiile noi, după cucerire. Gyllius a vizitat ruinele și luând din greșală edificiul drept biserica Sf. loan Botezătorul din Hebdomon, a dat naștere gravei erori de a așeză acest car- tier în această parte a orașului în loc de Macri- keui, spre marea de Marmara (⁴). Gerlach (r) descrie biserica ca închisă, fiind vecină cu o geamie. Gnele părți, totuș, ale clă- dirilor monastice și ale puternicului zid de îm- prejmuire supraviețuiseră și icoane de sfinți împodobiau intrarea. Pe o icoană a lui Chris- tos, numele mănăstirii — Petra — eră înscris. Câtevă din vechile chilii erau atuncea ocupate de maici, care erau întreținute acolo prin daru- rile caritabile ale unor membri bogați ai comu- nității grecești, Caracteristicile arhitecturale. Clădirea este cu două caturi și poate fi des- crisă ca o capelă pe o criptă. E îndreptată spre N E —o orientație curioasă, probabil datorită potrivirei paraclisului cu poziția palatului, cu care eră în legătură. Zidăria este foarte frumoasă și regulată în cursuri de piatră cioplită alternate cu patru rânduri de cărămizi, toate lucrate cu ros- turi groase de mortar și găurită de numeroase găuri pentru grinzi jurîmprejurul zidurilor. Pre- Ruy Gonzalez de Clavijo în 1+03: Vida de Gran Ta- merlany Itinerario, Madrid 1 7 82. ²) Miklosich și Muller, Acta et diplomata graeca, Viena 1863} I—II, pp. 21 — 23. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. zintă o asemănare izbitoare cu zidăria zidurilor orașului. Catul de jos este o hală lunguiață, bol- tită în semicilindru și terminată printr’o arcadă și o absidă, In partea vestică a unuia dintre picioarele arcadei există o mică nișă. Bolta, pe o treime din înălțimea ei, e alcătuită de trei rânduri de pietre așezate orizontal și cioplite după o cir- cumferință (la intrados); deasupra, bolta e de cărămidă cu rosturile spre centru. Aci se țin vaci. Etajul de sus este de 3.75 m. deasupra nive- lului actual al terenului. E o Singură hală de 8.80 m. în lungime și 3.70 m. lățime, terminată printr’un chor (berna) și o absidă semicirculară de cărămidă ; deasupra chorului este o boltă semicilindrică. O calotă sferică, fără tambur și fără ferestre, așezată pe două arcuri de mic re- lief în pereții laterali și pe două arcuri trans- versale groase, întărite printr’un al doilea rând de arcuri, acoperă clădirea. In peretele de către N V există o fereastră între două nișe joase. O dispoziție la fel se vede în peretele din față, cu deosebirea că ușa care comunică cu reședința ocupă locul ferestrei. Camerele absidiale obișnuite într’o biserică, sunt aci reprezentate prin două nișe în berna. In exterior, absida arată cinci laturi ; este îm- podobită de o nișă puțin adâncă, străpunsă de o singură lumină în latura centrală și de câte o nișă concavă oarbă cu ornamentație de cărămidă la partea superioară, pe cele două părți adiacente. Calota, absida, bolțile și arcurile transversale sunt de cărămidă cu rosturi realminte concurând spre centru. Lipsa ferestrelor în calotă este o construcție neobișnuită, care se găsește însă și în cupolele de unghiu dela Sf-ta Teodosia. Pendentivii sunt în rânduri orizontale, formând «encorbellement» spre centru și în fiecare un- ghiu al pendentivilor este zidit câte o oală de pă- mânt, fie în scop de a obține o construcție mai ușoară, fie în scop de a îmbunătăți acustica clădirei. Acest cat al paraclisului este întrebuințat ca pod pentru fân. O inspecție atentă a construcției arată clar că caracterul de clădire, cu boltă sferică, al para- clisului nu este cel dela început și că structura ³) Dacas, p. 288. ⁴) Gyllii de Constantinopoleos topographia, IV, c. 4-. ⁵) Tagebach, p. 435. 3 http://patrimoniu.gov.ro 18 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE ei — atuncea — era aceea a unei simple hale acoperită cu o învelitoare de lemn. Cele două arcuri înguste și cele groase transversale de sub calotă, au inserțiunile lor în ziduri de o factură mai veche. Nu sunt suportate de pilaștri, cum se o- bișnuește în alte părți, dar sunt răzimate pe con- sole, și pentru a așeză aceste console, nișele la- terale, primitiv la aceeaș înălțime ca fereastra centrală, au fost reduse ca înălțime. O porțiune a arcului original mai rămâne, tăiat prin arcul de pe lângă zid al calotei. Arcurile subțiri, secundare, care taie capela transversal, la fiecare capăt, sunt deasemenea susținute de console. Acest mod al nostru de a vedea este confir- mat prin examinarea tencuelei rămasă pe ziduri. Această tencuială are patru straturi distincte și pe fiecare din ele sunt zugrăvite icoane în tem- pera. Stratul cel mai dinăuntru este așezat între arcurile transversale ale calotei și zidurile în contra cărora sunt proptite. Deci este cu nepu- tință ca aceste arcuri să fi făcut parte din con- strucție, când s’a întins primul strat de tencuială, ci trebue să fie un adaos ulterior. In concordanță cu acest fapt, al doilea strat de tencuială zugrăvită se găsește pus și pe aceste arcuri și pe porțiunile vechei zidării, cari nu sunt ascunse de arcuri. Arcurile secundare de sub arcurile transversale ce se găsesc la fiecare capăt aparțin unei epoci și mai recente, fiindcă acolo unde sunt separate de arcurile de deasupra lor, se vede o tencuială decorată, care, într’o vreme, făcea parte din or- namentația generală a clădirei. In acest moment al istoriei paraclisului, al treilea strat de tencuială eră întins pe ziduri, dând așa trei straturi pe părțile cele mai vechi, unde nu s’au făcut schimbări: două pe primele modificări, iar unul pe preschimbările cele din urmă. Al pa- trulea strat de tencuială este și mai târziu, în- semnând o reparație puțin serioasă a capelei. Trebue notat in mod special bolțarii arcurilor laterale ale cupolei. Acești bolțari nu radiază spre centru, ci sunt așezați în rânduri mai plate și se îndreaptă spre un punct mai ridicat ca cen- trul. Această formă de construcție, care se întâl- nește des în arcurile bizantine, este privită de unii ca o metodă de construit arcuri fără cintre. Dar în cazul arcurilor laterale ce le avem înaintea noastră o găsim într’un loc unde n’ar fi fost nevoe de fel de cintru ; pe când arcul absidei, unde metoda de cintraj ar fi avut o valoare struc- turală, este construit cu boltari adevărat radianti 1 J spre centru. Faptul că bolțarii nu sunt îndrep- tați spre centru, pare deci a fi simplu rezultata] întrebuințărei unor bolțari neascuțiți, cu cari forma arcului trebue obținută prin rosturi mai deschise în partea superioară. Căci dacă aceste rosturi sunt lucrate fără grijă, poți foarte bine să ajungi la cheie fără ca gradul de înclinare spre centru să fie obținut. Dintr’altă parte, dacă s’ar fi întrebuințat un cintraj complet, am putea să ne așteptăm să gă- sim urmele lemnelor cintrelor pe mortarul unor rosturi așă de groase. Dar nici aici, nici în alte cazuri, unde rosturile sunt vizibile, nu s’au găsit asemenea urme. Totuș, când considerăm marea cantitate de mortar întrebuințată în zidăriile bizantine, pare cu neputință ca deformări mai mari decât cele ce le găsim actualmente în edificiile bizantine să nu se fi întâmplat, chiar în timpul construirei, dacă nu s’ar fi făcut un suport oarecare. Ni se pare deci că se poate admite cu siguranță uzul unui fel de schelărie și de cintraj ușoare la toate arcurile bizantine. Din Al. Tzigara-Samurcaș: ......Azi nu se mai vede decât o mică urmă a bolței, întreaga clădire fiind redusă de înălțime. Construcția, foarte solidă, e alcătuită din câte patru straturi de piatră alternând cu alte patru straturi de cărămidă, conform uzului bizantin, adoptat și de noi la cele mai vechi biserici din țară. Grosimea zidurilor este de 85 cm., în interiorul lor văzându-se golurile bârnelor,acuma putrezite, ce serviau la legătura zidăriei, potrivit uzului ce regăsim și la noi la clădirile mai vechi. Cără- mida este îndoit de mare și pe jumătate de groasa ca cea din zilele noastre, fiind prinsă între stra- turi de var de aceeaș grosime cu cărămida. Lun- gimea paraclisului e de 7 m. pe 3.50 lărgime. Are forma unei simple năvi, terminată spre răsărit printr’o absidă rotundă în interior, drept- unghiulară în afară. Cele trei fețe exterioare ale absidei prezintă câte o firidă. Podeala acestei, mic paraclis o alcătuește o boltă de cărămidă care încheie cripta, pe care se înalță clădirea mai sus descrisă. Intrarea în partea subterană a paraclisului este rezervată printr’o deschidere arcuită ce se află sub ușa de intrare a capelei. In solul criptei se aflau mai multe mici sarco- fagii de piatră.... http://patrimoniu.gov.ro SCULPTORUL REFACERII DE LA BISERICA EPISCOPALĂ DIN ARGEȘ într’un număr precedent am reprodus '), acele rânduri din Neculce, din care se vede că pe vremea lui Duca-Vodă, atunci când Turcii aveau nevoie de o înfățișare a Ca- meniței, pe care o și ocupară, ei dobândiră această operă de artă, făcută din ceară, dela un boier moldovean Grigore Cornes- cul. El eră, după mărturia cronicarului nostru, «meșter de scrisori și săpături la pietre și la alte lucruri» -). Lucrarea deli- cată se facil în 1672, când Sultanul însuși străbătu apoi Moldova, îndreptându-se îm- poate să-i fie rudă : figurând între mai mulți fustași domnești, nici el nu poartă vre-un titlu. După acea notiță a mea, mi-am adus aminte că numele lui „Gligorie Cornescul" figurează și pe zidurile exterioare ale bi- sericii episcopale din Argeș (v. fig.j. Acei cari au dat cetirea inscripției puse de Șerban Cantacuzino ca restaurator al măreței clă- diri în partea stângă a ușii de intrare —partea dreaptă coprinzând, în această re- facere a fațadei, inscripția lui Neagoe, care 14. Inscripția lui „Gligorie Cornescul" de la bis. ep. din C.-de-Argeș potriva puternicei cetăți polone dela Nistru Ț Cornescu eră numai un «nemiș din Ținu- tul Hotinului»⁴), care lu atins de această expediție. Nu ne putem așteptă deci să-i găsim numele printre boierii ce figurează ca marturi în documentele moldovenești ale timpului. De alminterea, el nu aveâ și, cum se va arătă și pe urmă, nici n’a avut vre o dată, odregătorie. Un Pavel Cornes- cul, pe care-1 găsim în Moldova la 1637 Ț ’) Si o bună carte de învățământ secundar. Is- toria Modernă a d-lui V. Dumitrescu, semnalează, cum am constatat-o pe urmă, această notiță. ²) P. 198. ³) V.N.Iorga, Studii și docu»iente,W, p. 142 și urm. la început se va fi prezintat altfel—, par a spune că aceastălaltă inscripție e iscălită Grigore Cornescul. Și se întrebau, dela Odobescu încoace ⁶), dacă numele său în- seamnă o supraveghiere ca ispravnic sau o conlucrare ca artist. După ce s’a scos la iveală locul din Neculce, nu mai poate ră- mânea nici o îndoială: nemeșul dela Hotin a lucrat și aici ca «meșter de săpături la pietre». ⁴) Neculce, l. c. ⁵) Gh. Ghibănescu, Surele și izvoade, V, p. 295, No. CCIV. •) V. și Al. Tzigara-Samurcaș,Co»vorZ>/r///ter/rre, Decembre 1915. http: //patrimoniu.gov.ro 20 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Inscripția, foarte lungă, a lui Șerban pre- zintă caractere asemănătoare cu acelea ce se întrebuințau pe atunci în Moldova. Cor nescul a desemnat-o desigur, ceeace, fiind și o sarcină de grupare artistică, nu numai de execuție precisă, nu erâ ușor. Dar par- tea lui e cu mult mai mare de cum se în- fățișează pentru aceia cari cred că a iscă- lit numai acest registru fără podoabe. In adevăr ea se află mult mai jos decât slovele ce pomenesc refacerea, departe de cadrul ci și simțitor mai la stânga. Pe lângă aceasta, literele, ornate, cu aruncarea în sus, supt un arc, a lui p, sunt mai mari și de altă tăietură decât cele din inscripție. E, deci, în afară de îndoială încă un fapt: Cornescul se iscălește aici pentru tot ce a lucrat la biserică : scoatere în relief a ve- chilor litere și săpături, adăugirea și supli- nirea lor, toată acea operă gingașă și mi- găloasă, care a întărit tot, fără a schimbă nimic—model pentru alte timpuri, care n’au înțeles decât brutala substituire de materi- ale imitate,—și a făcut astfel posibilă păs. trarea până astăzi a frumosului monument, peste care trecuse uzura veacurilor și furia distrugătoare a năvălirilor. Cornescul a părăsit Moldova odată cu Duca-Vodă, în 1672, și împreună cu acesta a venit la București, în Decembre 1674. Șerban, urmașul Ducăi în 1679, l-a între- buințat deci, firește, moștenindu-1 dela în- naintașul său. Avem însă pe această vreme, în arhi- tectura munteană, biserici, ca aceia dela Coeni, în care fereștile presintă aceiași încadrare pur gotică, în stilul veacului al XV-lea și al XVI lea, pe care Moldova a păstrat-o și pentru veacul următor, cum se vede, de pildă, și la Sf. loan din Iași. S’ar putea pune în sama Cornescului această notă nouă, de împrumut? Aș crede că da. Familia Cornescu a jucat un rol în Țara- Românească mai ales după 1700 ’). înnainte de epoca în care Grigore și-a făcut lucră- rile, ea nu e constatată în izvoare. Ea a putut porni astfel de la nemeșul moldo- vean, ale cărui bătrânețe vor fi fost deci împodobite cu o boierie. Ar fi deci singu- ra familie dela noi ale cării titluri să nu fi fost aduse de peste hotare ori câștigate acasă cu arma sau prin servicii de palat, ci cucerite prin dovada talentului. N. IORGA LE SCULPTEUR DES REPARATIONS DU COUVENT D’ARGEȘ Pendant le siege des Turcs â Kamie- nietz-Podolski sur le Dniester, 1672, un petit boîar moldave Gregoire Cornescu presenta aux chefsde l’armee ottomane un plan en cire de la citadelle, et la chronique con- temporaine de Neculce fait l’eloge de ce sculpteur, le premier artiste roumain dans cette branche dont le nom ait ete conserve. Or le nom de Cornescu peut etre de- chiffre sur le mur de l'eglise d'Argeș. II figure preș de l’inscription qui rappelle la reparation de ce monument par le prince Șerban Cantacuzene (1678—1688), mais ce n’est pas seulement la signature du maître auquel on doit l’inscription sus dite. On voit bien que c’est ă lui qu’on doit tous les tra- vaux de sculpture accomplis â cette occa- sion. Cet artiste fut emmene de Moldavie par le prince Duca lorsqu’il obtint l’autre trene roumain, celui de Valachie. Et on pourrait re- connaître son influence dans les elements gothiques particuliers â la tradition artis- tique moldave, qui penetrent, â ce moment meme, dans les monuments valaques (l’eglise de Coeni, etc). La familie Cornescu prend place plus tard parmi les membres de l'aristocratie de la principaute. Si on admet sa descendance de Gregoire Cornescu, elle devait sa situa- tion—cas unique— aux merites artistiques du sculpteur d’Argeș. ') In 1787 un mare - Logofăt Cornescu : Studii și documente, III,p. 84, Noxvil. Constantin Cornescu, Hurmuzaki, XVP.pp. 830, 913,1027, 1^67, XVIlLp 17. Supt Știrbei-Vodă, Mihai Cornescu, Lcgofât in 1828, era Vornic: ibid., XVII, pp. 817, 913; N. Iorga, Mărturii istorice privitoare la Știrbei- Todă, pp 536, 643—4. Cf. și ibid., p. 328. http://patrimoniu.gov.ro O ICOANĂ DIN SICRIUL SFÂNTULUI 1OAN-CEL-NOU DIN SUCEAVA ■o- D. Inginer Draganovici din Botoșani are în posesie o interesantă icoană din sicriul Sf. loan din Suceava, cel ce azi se află în Viena. Obiect a pioase pelerinagii pentru Galițieni, Bucovineni și Moldoveni, în zilele de 2 și 24 Iunie, la Sânziene, acest sicriu fu, până în mijlocul veacului al XlX-lea, dela încorporarea Bucovinei de către Austria, și motiv pentru afirmarea drepturilor de patronaj ale Mitropoliei Moldovei și Suce- vei asupra vechei catedrale mitropolitane din Suceava. Compus dintr’o lădiță în care zac moaștele sfântului, și dintr’un sicriu ex- terior, a avut, odată, ca parte integrantă, și icoana de care vorbim, a cărei descriere o vom precede de un mic istoric, pentru a stabili autenticitatea piesei ce formează obiectul rândurilor de față. Alexandru-Vodă cel Bun, desfiiințând, în 1401—2, orice urmă de dominație genoveză în Cetatea Albă, aduse în Scaunul țării, Suceava, moaștele Sfântului loan cel Nou, fost neguțător din Trapezunt, martirizat cu câteva zeci de ani mai înainte, pentru credință, în Cetatea Albă ’). Cu mare alaiu Domnul întâmpină rada, cum spune un contimporan, Grigorie Țam- blac, în Iași, la Poiana Vlădicăi, după cum ne informează un document poste- rior, din 1624, și o depuse in Suceava, în Mitropolia veche (biserica Mirăuților), care primi o danie, moșia Bosancea ²). Bogdan Vodă, fiul lui Ștefan cel Mare, mută sicriul din bis. Mirăuților in noua biserică a Mitropoliei, Sf. Gheorghe, ridicată in 1514. Miron Barnovschi, în 1627, înfrumuseța n Vezi S. FI. Marian, Sfântul loan cel Nou dela Suceava, București 1895, unde se dă toată litera- tura chestiunii. ²) Faptul e menționat de un doc. al lui Miron racla, ferecând cu argint chipul Sf. loan, cel zugrăvit pe capacul sicriului. In 1686, pe când Sobieschi, regele Poloniei, se în- torcea din expediția contra Moldovei, el luă sicriul Sf. loan din Suceava și-l duse la Zolkiew. In zadar Moldovenii cer, la 5 Dec. 1769, împărătesei Ecaterina a Rusiei, înapoi sicriul, căci de abia la 13 Sept. 1783, după ce Bucovina, se anexase de Austriaci, losif al Il-lea încuviință Episcopului buco- vinean Dosithei Herescul readucerea moaș- telor în biserica mitropolitană a Sucevei. In 1786, un Hagi Ivanciu, negustor din Bo- toșani, obținu facerea raclei interioare a si- criului, din nou, in lemn de chiparos, iar in 1867, mai mulți Botoșăneni obțin și înlo- cuirea sicriului exterior, cel vechiu, printr’al- tul nou de chiparos. Această sârguință a Moldovenilor pentru sicriul Sf. loan se ex- plică și prin dreptul de patronat pretins de Mitropolia Moldovei asupra bisericii vechei Mitropolii a Moldovei, din Suceava, pe baza daniei făcute Sfântului loan cel Nou a moșiei Bosancea, drept consființit prin decretul gubernial din 16 Oct. 1788, dar realizat de abia de Cuza-Vodă, care, în 1862, numi pe Darie Tarnovschi, ocânnuitor a\ bisericii Sf. Ion, „subvenționată de Ministerul Cul- telor'¹ ³). Lin studiu arheologic asupra raclei Sf. loan, nu știm dacă există. Din fotografiile ce s’au publicat în ilustratele vieneze, cu prilejul aducerii moaștelor în Viena, cum și din descrierea părintelui Marian însă putem a ne da bine seamă din ce constă. Mai întâiu o cutie interioară de chiparos, care Barnovschi, o. c., p. 21, nota 5, cari confundă insă pe Alexandru cel Bun cu Alexandru lliaș. s) Dosarul chestiunei în Colecțiile Comisiunii Monumentelor Istorice. http://patrimoniu.gov.ro 22 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE s’a refăcut complect în 1786, apoi dintr’un sicriu dreptunghiular, cu capac. Pe capac se află zugrăvit Sf. Ion, culcat în raclă, a- vând la capăt preoți cu cărți în mâini și un arhiereu tămâind, iar la picioare popor; cununa, mâinile și picioarele sfanțului sunt reprezentând patimele Sf. loan, de când a fost adus înaintea eparhului cetății, și până la încercarea Frâncilor de a-i desgropâ corpul. Celelalte părți ale sicriului sunt decorate cu niște rosete. Și sicriul exterior a fost înlocuit cum am 15- Icoana vchce din sicriul Sf. loan-cel-Nou dela Suceava ferecate de Barnovschi Vodă, cum am văzut. Întreg sicriul este ferecat in exterior, cu argint aurit, având, în față, incadrate, în fe- recătura lucrată in filigram, 12 icoane, în- șirate pe două rânduri, cu inscripții slavone, văzut, în 1867, de Botoșăneni, afară de fe- recătura de argint care a rămas cea veche. O întrebare rămâne asupra icoanelor: au fostele în total reinoite, în 1867?, sau numai în parte, cele mai stricate, printre cari tre- http://patrimoniu.gov.ro O ICOANA din sicriul sfântului ioan-cel-nou 25 buie a consideră și icoana de care vorbim ce reprezintă pe «S/. Ion cel Nou dela Suceava, cânds’au prohodit de îngeri, care in cele două rânduri de icoaneincadrateînferecăturasicri- ului, ocupă locul central din rândul al doilea Existența pe toate icoanele incadrate la si- criu a unei inscripții mari, asemenea cu aceea ce se află foarte ștearsă pe icoana de care ne ocupăm, ne face a deduce că nu s’au înlocuit nici ferecaturile, nici toate icoanele, ci numai cele stricate. Inlocuindu-se se întâmplă după ce se tăiă capul Sfân- tului, în mahalaua jidovească din Cetatea Albă. Din corpul lui, rămas, peste noapte, întins pe pământ, se văzu eșind atunci un stâlp de foc, întărit până la cer, iar trei bărbați cântând cu dulceața îngerească, tâ- mâiau împrejurul mortului. Un jidov vecin văzând această arătare și socotind că preoții creștini au venit să ridice corpul martirului, și să-l îngroape depe datina creștinilor, încercă a trage asupra celor trei cu arcul; dar în 16. Icoana nouă, zugrăvită pe dosul celei vechi (fig. 15), reprezentând acelaș subiect și icoana prohodirei, ea a fost păstrată de renovatori ca ceva sfânt și a fost repictatâ in 1872, pe dos, de către pictorul Străjescu Care e vechimea acestei icoane și deci și a celorlalte 12 ce ornamentează racla, vom încercă a deduce din descrierea reli- cvei ce formează obiectul acestor rânduri. Icoana ce o descriem ocupă partea cen- trală din cele două rânduri de 12 icoane ce înfățișează patimele Sfântului, reprezen- tând partea culminantă a martiriului său. Pictorul reprezintă aci scena minunii ce momentul când iși încorda arcul voind să-l sloboadă, arcul și săgeata se lipiră de mâi- nele jidovului, care rămase așa încremenit toată noaptea, până ce se făcu ziuă, când fu găsit în această poză de o mulțime de oameni, cărora le povesti cele întâmplate. Acest subiect servi de inspirare pictoru- lui care-1 redă și ca compoziție și ca fac- tură într’un mod neobișnuit de superior. Jos, Sfântul întins, din care ese o pară de foc (din nenorocire se conservă numai o parte a capului). De o parte și de alta a acestei scene centrale, patru îngeri, deo frumusețe in- http: / / patrimoniu.gov.ro 24 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE gerească îmbrăcați in lungi himation albe și roșii; consternați de scena ce o privesc, tămâ- iază mortul cei din primul plan; cei din al doilea plan blagoslovesc sau arată cu mâna. In stânga jidovul, într’o poză avântată de tra- gere cu arcul, îmbrăcat în pantaloni roșii, tunică verde, iar pe cap un coif, în fața unei arhitecturi ce reprezintă cetatea. E de admirat postura și gesturile îngeru lui din primul plan stâng: mâna stângă strânge discret cutele draperiei; cu dreapta, încovoiată în jos, ține între arătător, dege- tul cel mare și inelar, inelul lanțului cădel- niței și imprimă cădelniței o armonioasă, ritmică și elegantă oscilație. în privința factui ei, icoana de chiparos (285X256 mm) e lucrată cu albuș de ou, ă la detrempe, a tempera, pe fond de aur. Fac- tura e splendidă, distingându-se nu numai printr’un bun desemn dar și printr’o trans- parență a culorilor foarte caracteristice față de opacitatea tonurilor icoanelor bizantine din epocele posterioare. Nu puțin surprin- zător este realismul figurilor, fapt ce ne face a atribui icoana unei epoce mai apro- piate de renașterea artei bizantine. Care ar fi anul execuției ei ? Dl Norocea, pictor, care a cercetat-o fără a ști nimic a- supraprovenienței icoanei,s’a pronunțat dela început pentru veacul al XV-lea; icoana ar proveni deci, chiar din timpul lui Alexandru cel Eun. In ce mă privește am avut de obiectat contra acestui secol, faptul că pictorul reprezintntă 4 îngeri, nu 3, câți se află dați de legenda vieței Sfântului. Hainele înge- rilor nu sunt albe, ci și de purpură. Un pictor contimporan cu traducătorul legendei Sfântului în limba noastră, nu ar fi putut face astfel de interpretări. Nu credem că greșim dacă, având în vedere și inscripțiile icoanelor, le-am dată din înce- putul veacului al XVI-lea, sau finele sec XV-lea când s’au redat de pe alte icoane mai vechi, din nou patimile Sfântului. Virg. Draghiceanu UNE 1C0NE DU CERCUEIL DE SAINT JEAN-LE-NOUVEAU DE SUCEAVA Provenant du cercueil de Saint Jean-le- Nouveau de Suceava, dont les reliques y furent transportees, vers le commencement du X V-eme siecle, de Cetatea-Albă (Akker- man), par Alexandrele Bon, prince de Molda- vie, cette icone a ete conservee dans la viile de Botoșani. Sa facture, evidemment appa- rentee ă celle de la renaissance byzantine du XV-eme siecle, indiquerait pour date la fin du XV-eme siecle ou bien le com- mencement du XVI-eme. Elle represente le moment culminant du martyre du Saint, le miracle accompli ă cette occasion, que le peintre a su magistralement fixer. Elle faisait pârtie des deux rangees de douze icones representant les tortures subies par le Saint etdecorant la pârtie anterieure du cercueil. Sa conservation â Botoșani s’explique par l’interet tres vif que les Moldaves por- taient aux reliques du Saint, gardees â l’eglise metropolitaine de Suceava, oii des pelerinages en tres grand nombre avaient lieu, chaque annee, pendant les jours de 2 et de 24 juin. En relation avec ce culte special, on doit citer aussi le droit de patronage revendique par la Moldavie sur la cathedrale metro- politaine de Suceava. Ce droit de pa- tronage fut effectivement exerce par le prince Couza, qui, en 1862, obtint de nommer le superieur de l’eglise, ayant, pour retribution une subvention servie par la Moldavie. En 1867, eut lieu, â Botoșani, la restaura- tion du cercueil. A cette occasion, l’icone dont il est question dut etre remplacee par une autre; quant ă l’ancienne on l’a con- servee avec piețe, comme un objet sacre. http://patrimoniu.gov.ro CELE MAI VECHI STAMPE REPRESENTAND CETATEA SUCEVII și CETATEA-ALBĂ In bogata colecție de stampe a d-lui Gh. Sion din Bacău se găsesc cele mai vechi reprezentări, cunoscute până acum, ale Cetătii Sucevii si Cetătii Albe — o vedere a ruinelor celei dintâi din prima jumătate a sec. XIX și o vedere de total a celei din urmă din prima jumătate a sec. XVIII, când cetatea dela Limanul Nistrului eră încă unul din cele mai puternice puncte de sprijin ale stăpânirii turcești în părțile de Nord ale Mării Negre. O însemnare cu creionul pe întâia stampă arată, ca dată a desemnului, anul 1820. După cari anume criterii s’a fixat această dată, nu putem ști. Dar foarte probabil că timpul alcătuirii desemnului nu e departe de acest an, fie în sus, fie în jos. Intr’ade- văr, starea mult mai bună a ruinelor cetății de cum apar ele în acuarela lui Fr. Knapp dela 1864 (K. Romstorfer, Cetatea Sucevii, ed. Academiei Române, București 1913, pag. 102) și înfățișarea celor trei privitori în costumele vechilor stări sociale anteri- oare anului 1848 în Bucovina, indică că desemnul e din întâia jumătate a sec. trecut. Stampa reprezintă, la stânga, pe colină, biserica Mirăuților, ruinată și părăsită, cu căsuțele ce se găsiau în jurul ei, între car¹ se distinge, pe planul din urmă, o biseri- cuță, care poate fi cea din Ițcanii-vechi. La dreapta, pe colina din față, se văd ruinele cetății și anume : în planul dintâi, laturea de apus a incintei exterioare, cu parte din turnurile și contraforții ce se aflau odinioară acolo, iar pe planul al doilea, în fund, la dreapta, ruinele paraclisului [cf. planul dat pe pl. II din scrierea lui Romstorfer). Depresiunea ce desparte co- lina Mirăuților de acea a cetății e valea Cacainii, care dă în apa Sucevii, ce se Buletinal Comisianii Monamentelor Istorice. vede șerpuind prin mijlocul șesului dela hotarul Moldovei. A doua stampă reprezintă Cetatea-Albă (Akkerman, Bialograd, și e datorită lui Gabriel Bodenehr, zis cel Bătrânfder Altere), desenator și sculptor, despre care pot arătă după izvorul pe care a binevoit a mi-I indică d-1 D. Marmeliuc (Allgemeines Lexi- kon der Bildendenkiinstler von der Antike bis zur Gegenwart, publ. de Prof. dr. Ulrich Theime și Prof. dr. Felix Becker, voi. II, Leipzig 1910, pag. i67), că a înfățișat în lucrările sale în deosebi orașe și cetăți. A trăit între 1673 Ș* 1766 și a întocmit, sub titlu de „Force d’Europe", o serie de 200 vederi și planuri de orașe și cetăți, din care negreșit face parte și stampa noastră. Intru cât e vorba de un artist ce și-a făcut o specialitate din îndeletnicirea de a reprezentâ în lucrările sale orașe și cetăți din Europa timpului său, e de presupus că stampa ce reproducem înfățișează des- tul de fidel Cetatea-Albă, așă după cum ea se află în prima jumătate a sec. XVIII. Lucrul de altfel se vădește și prin com- pararea ilustrației cu reproducerea soco- tită până acum ca cea mai veche a Cetății- Albe (de pe la 1790) și cu planul acestei cetăți dat de Ing. E. von Stern (reproduse și în ac. Buletin, a. VI, pag. 59—60). De asemenea descrierile mai vechi cu privire la Cetatea-Albă arată că desemnul lui Bo denehr nu e fantastic. Singurul elemen exagerat e numai înălțimea stâncei pe care se găsește cetatea, care, după călătorii moderni și descrierile mai detaliate (cf. ac. Buletin a. VI, pag. 63—4 și a. VIII, pag. 70—1) e mai redusă. Artistul a voit, negre- șit, prin această exagerare, să arate mai http://patrimoniu.gov.ro 26 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 17. Ruinele cetății Sucevii după o stampă din întâia jumătate a sec. XIX http://patrimoniu.gov.ro CETATEA SUCEVII ȘI CETATEA-ALBA 27 plastic buna și sigura așezare a cetății. încheind aceste scurte lămuriri asupra stampelor ce reproduc, țin să accentuez că importanța lor constă, în deosebi, în fap- tul că dau cele mai vechi reprezentări a două din cele mai însemnate cetăți mol- sec. XVIII, așă ca să fi atras, ca cetățile de pe Nistru și dela Marea Neagră, inte- resul desenatorilor și editorilor, cari prin vederi ale cetăților scoase în evidență de luptele mai sus amintite, comemorau suc- cesele învingătorilor împotriva păgânilor. 18. Cetatea Albă, după o stampă din întâia jumătate a sec. XVIII dovenești, întru cât e greu de presupus că se vor găsi altele ma vechi. Ce privește Cetatea dela Suceava, pentru cuvântul că, fiind în lăuntru țării, n’a fost loc strategic disputat în luptele dintre Poloni și Turci din sec. XVII și dintre aceștia și Ruși din Iar ce privește Cetatea Albă, pentru cuvântul că, numai în a doua jumătate a sec. XVIII câștigă interesul de care vor- bim, în luptele dintre Turci și Ruși. Ori stampa noastră e, cum am văzut, mai veche, — din întâia jumătate a sec. XVIII. http://patrimoniu.gov.ro 28 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Intr’adevăr, primele stampe cunoscute, reprezentând cetatea Hotinului, cea mai puternică și mai importantă a Nistrului, sunt din timpul luptelor dela 1673 — 75 dintre Turci și Polonii lui loan Sobieski. Urmează apoi—și pentru Tighinea (Bender) și Cetatea Albă (Akkerman) din timpul lup- telor dintre Turci și Ruși dela 1768—74, 1787 — 91 și 1806 — 12. Cum mare parte din aceste stampe se găsesc azi in colec- țiile Academiei Române și ale d-lui Gh. Sion, care a avut bunăvoință a ne îngădui să luăm copii fotografice după ele, — vor fi reproduse, pe când, in acest Buletin. A. L. LES PLUS ANC1ENNES ESTAMPES DES FORTERESSES DE SUCEAVA ET DE CETATEA-ALBÂ. Les estampes reproduites ci-dessus re- presentent les plus anciennes vues, connues jusqu’â present, des deux forteresses mol- daves les plus importantes. La premiere, representant la forteresse de Suceava, date de la premiere moitie du XVIII-eme siecle (env. 1820). On voit â droite les ruines de la citadelle et â gauche l’eglise, aujourd’hui restauree, de Mirați et avec les petites maisons voisines. La seconde, datant aussi de la premiere moitie du XVIII-eme siecle, represente la forteresse de Cetatea-Albă (Akkerman, Bialogrode), situee â l’embouchure du Dnies- ter sur la Mer Noire. Cette derniere est due â Gabriel Boden- her l’Ancien, dessinateur et sculpteur, qui a vecu entre 1673 et 1766 et a execute une serie de 200 vues et plâns de villes et deforteressesd’Europe,qu’ilareuniesdans un album sous le titre de „Force d’Europe", recueil dont provient, evidemment, aussi l’estampe dont nous nous sommes occupes. http://patrimoniu.gov.ro CERCETĂRI CU PRIVIRE LA TRACI A). EMENDAȚIUNI LA CORPUS I. L. i. CIL III 12431 din Resen, pe malul drept al râului Rusița, la o fântână. DIS EFRlPOP SBM N II D V O FORMP^\ lv 2 e n 1 rnix A fost publicată pentru întâia dată de frații Skorpil în Arch. ep. Mitth. XV, p. 216, nr. 98, cari o dau ca provenind din ruinele dela Nicopolis ad Istrum, de unde apoi în Corpus. In ambele locuri este ce- tit numai sfârșitul inscripției, la Skorpil [Au]- luzeni fi[l]ta, iar In Corpus'. [Au] luzeni fili[us]. Tomaschek cetește în r. 2 Cetripo- ris O lectură ceva mai completă încearcă Seure in monografia sa istorico-epigrafică „Nicopolis ad Istruma Ț⁻ Dis m(anibus) E[pt]ipor[i]s Bi[t]i N. | ... .[Au] luzeni fi[l]i[a?]. Rândul 3 nu e cetit nici de el. Dacă a revăzut sau nu piatra sau dacă a avut vre-o estampă, el nu ne spune nimic, așă că lectura din r. 2 N. . . . . . îmi pare neîntemeiată, mai cu seamă că în dese- nul lui Skorpil e clar un S mai mic decât celelalte litere. Tot ca o încercare de lectură dau și eu următoarea transcriere: Dis M (anibus). E[pt]ipor[i]s ³\ Bisini [fdlius)], Du (r)o- [t]orm[ae], [A]u luzeni filia[e coniugi b{ene) mprenti) p(osuit}\. Cel ce a pus inscripția, poartă un nume destul de cunoscut în onomastica tracă, Eptiporis, formă iotacizată dela Eptepo- ris^. Numele acesta ne întâmpină în inscrip- ții sub forma Eptaporis, Epteporis, iar Epta- per, Eptepir ⁵) ca nume corespunzător fe- minin. Radicalul epta — foarte frequent la Traci, se întâlnește mai adesea cu varianta epte , etm;-, en-ca rar e~r=t-, în com- punere cu - ala, - zevOo;, - vig, - noptg, - TpaXtg, — rpa, — zouog, auzo;. Tatăl acestui Eptiporis pare că se che- ma Bisinus, nume format poate din Bu^g 9, varianta ⁷), latinește sub forma Bi- zens B’^og ’), lat. Bizo Bisa ⁿ). For- mațiuni asemănătoare trace avem : Tarsi- ttus ¹²) din Tarsa, Tapcuatvo; ’³) din Taru- sus^, Sisiiius Nm Sises Siburrinus™). Mai probabil însă, e aceiaș nume cu Bi- ’) Tomaschek, Die alte» Thraker, II 2, p. 7 s. v. ’ESpu-rskfu: în SitzungsbericMe der Wien. Aka- demie, 1893-1894. !) G. Seure, Nicopolis ad fsirian, in Rev. arch- 1908 II, p. 69, n. 90. ³) Sau E[pt]ipor[u]s. ⁴) La fel 'Ptîzo'jsop’.: din 'PT,-xouroptc, Essbinus din Esbenus. (cf. n. 4 din acest articol). ⁵) CIL. III suppl. p. 1989, Dipl. milit. LXVII; Arch. ep. Mitth., XVII, p. 196, n. 64 ; Sbornik, 1900, p. 134; Kalinka, Antike Denkmăler în Bulgarien, n. 34 (de 4 ori) și 135; CIL III suppl. p. 2328⁶⁹ Dipl. mii. CVIII, n. 14214¹⁴; G. Seure, Royage en Thrace, în Bull. corr. beli. 1898, p. 526, r. 62. e) Cf. Tomaschek II, 2, p. 16. ") G. Seure, Nicop. ad. Istrum, în Rev. Arch. 1908 II, p. 69, n. 91. s) CIL. VI 31143. s) CIGr. 9151. *•) CIL. III 2782. '4 CIL. XIII 8312: Biar la, Bisae f. BeSsus. CIL. VI 3601 ; Tarsa et Tarsinus. ”) CIAtt. III 2496. ¹⁴) CIL. XIII 7803 (cf. nr. 7 din acest articol). ¹⁵| La V. Pârvan, Cetatea Ulmttum II 2, p.8 —9- ’⁶) CIL. III 646 și 67S din Philippi. http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 30 sinius, Bisenus, format dela Bisitts ⁴), care poate fi illyric. In ceeace privește lectura rândului 3, cel mai rău păstrat din inscripție, se citește lămurit DVOTORM; T e neîndoelnic, păs- trându-se jumătatea din dreapta a barei orizontale. Litera P cred că a fost cetită de Skorpil pentru A, inscripția fiind stri- cată rău; iar între această literă și prima bară oblică din V rămâne loc, după dese- nul din Arch. ep. Mitth., tocmai pentru cele două litere E. A. Nu e nici o greutate de a admite numele trac Du{r}otorma^ cu toa- tă lipsa lui R, exemple pentru asemenea scăpări fiind numeroase ²). Durotorma, nume trac feminin, îl avem documentat într’o diplomă militară a lui Hadrian sub forma Doroturma, Dotochae fihtaf). Acelaș nume cred că se citește și într’o inscripție foarte rău păstrată din L’tum⁴): Du[ro]tuorma. Numele e compus din două elemente dttro-idoro-) și-torme, ambele curat trace. Cel dintâi îl avem în Bevol-ocopo;, Atbpwv, Amplawv, Aop^svOTj?, Dtt- razis⁹], Durises⁹], AwpaXcân-o;r) și topo- nimicile Aoupîeg, Durostorum, Aoup^rekt;, Awplove;, Aopt*xog⁸). Al doilea element îl cunoaștem sub forma - turma în Doro-turma (Dipl. milit. citată mai sus) și în Rescu-tur- me-soie⁹), și -torma în inscripția noastră —Dttro-forma și in Xpopoo-Toppo; ¹⁰), precum și în forma intermediară—tnorma în Dttro- tuormaⁿ), care vrea să redea probabil pro- nunțarea, specific tracică, a unei vocale între o și u, care nu se putea transcrie în alfabetul latin și grec. Cunoaștem și alte exemple de nesiguranțe de acestea, cari poate ne arată sunete trace, neexistente în latinește și grecește. Astfel formele feminine Mucapus¹²1, Mu- capuis™), și Mucapius¹^ para arătă, după cum remarcă Filow, o vocală tracă, căreia nu i se găsea corespunzător în latinește. De asemenea găsim Liza, Disaccntus, Diszatralis, Dizzace I⁵), de altă parte Gas- zoria, Fa^mpta l⁶J. Perdrizet bănuește aci un sunet al lui Z, greu de redat în la- tină sau greacă. Știm de altfel că Tracii aveau și sibilantaȘ, pe care lapicizii încer- cau să o redea printr’un 2¹⁷). Mai departe lectura {A^uluzeni filia[e\ e sigură și o găsim cu schimbarea finalei în câte trele lecturile anterioare. Numele a- cesta ni este ceva mai bine documentat în inscripții cu variantele Auluzenis¹⁹), Attlo- zencs¹⁹), Aul uzanus*-⁰), Auluzon-¹}. *) Cf. W. Schulze, Latein. Eigenn. p. 133 și nota 9. ²) Cf. Indicele CIL. III suppl. p. 2573: frate(r), pue(r), Clf), conco(r)diter, Ce(r)eris, Cu(_rjsor, Fio- (r)e, Fofr)tunata și indicele la CIL. II, IV, V, XII- XIV. ³) Găsită la Tricornium Moes. sup) și publicată de S. Reinach și Miloje Vassits in Comptes-ren~ dus de l’Academie des Inscr. et des Belles-Lettres, 1909, p. 130. Eu am putut-o cercetă în Rev. Arch. 1909 II, p. 324—5, nr. 105: Hadrianus Antonio, Ținti f\ Ținti, Hierapol. (soldat al coh. 1 FI. Bes. sorinii et Doroturmae, Dotochae fii., uxori eitts Tricornlio) fa. 120 d. Chr). Cohorta acesta ne- cunoscută incă lui Cichorius (Pauly-Wissowa, R. E., IV, 254 s. v.) ni este documentată pentru a. 103 în Moesia superioară Rev. Arch. 1912, 1, p. 489,0. 125),iar acum în i2oogăsim în Macedonia- ⁴) CIL. III 12362: D(is) M(anibus) Du[ro]tuorme Pquae e?]t......[v]ix(it) an(nis) [X?]X........_ Pentru proveniența ei, v. CIL. III 12354. Comple- tarea e a mea. s) Tomaschek, II, 2 p. 34—35. «) CIL. XIII 8311 din Colonia. ’) G. Kazarow, în Arch. fur Religionsw. i9o8 p. 410. •) Tomaschek, II, 2, p. 72—73. JonpoTsM; e cetit de Seure în Rev. Arch. 1908 II, p. 37: Kk. Aop. ⁹I CIL. III 1195. ¹⁰) Pe monete din Abdera la Miinzer—Strack, Die antiken Mintzen von Thrakien I, 1912, p. 58 : XpopSoTipp.» K»./..... ¹ •) Pomenită mai sus din CIL. III 12362. ¹²) CIL. VI 3215: Mucapus, Mestitu filia. ,a) CIL. III 809 și Dumont —Homolle, Melanges d'arch. et d’epigraphie, p. 555 dela Pauli. ,⁴) B. Filow, Monumente antiques au musee na- țional, în Isvestia soc. arch. bulg. 1912, p. 10. ’⁵) La Tomaschek, II, 2, p. 32— 33. ««) Perdrizet, Voyage dans la Macedoine premi- ere, în Btdl. corr. hell.,t&<)&, p. 346-347. H) V. Pârvan, Cetatea Tropaeum, p. 31, în loca- litățile Sucidava și vicus Xiamaus. ¹S) V. indicele la Arch. ep. Mitth., Dum.-Hom., op. cit. și Kalinka, op. cit. ”) CIL.V 3509. =°) La Tomaschek II, 2, p. 4; CIL. XIII 7292; Iahresh. d. oest. arch. Inst. XV, 2, Beibl. p. 236. ²¹) CIL.III 14507 b dextr. 51 : M. Aur. Auluson, d. R(emesiana). http: / / patrimoniu.gov.ro CERCETĂRI CC PRIVIRE LA TRACI 31 2. CIL.III 14406 c. BENDIDEI SACR BITHVS RASCIL/ QVI ET CRISPVS- D- S- P 5 AC- MANTA C L- IRINI FILIA Cetim: Bendidei sacrei in). Bithus Ras- cil[ae pilius\J qui et Crispus d(e) s(ua) pfecunid) ac Manta ’) C(ai) l(iberta) Ir ini j ptha. Transcrierea lipsește în Corpus. Inscrip- ția e găsită la Prusociani, aproape de Phi- lippi, unul din cele mai importante centre trace, și a fost publicată mai întâiu de P. Perdrizet în Bulletin de correspondence hel- lenique, 1900, p. 307. Mommsen o publică apoi în Corpus, după o copie rectificată, trimeasă lui de Dobrusky. La Perdrizet lipsește prima literă din rândul 1 și 3, în r. 4 el dă D- S- F- iar în r. 5 cetise CLIRINI, nume necunoscut, care îl făcea să se gândească la Quirini. In Corpus, la indicele Suppl. p. 2631,6 ce- tit : Bithus Rascil..... qui et Crispus. Transcrierea lui Perdrizet dă Rascila, însă nu în forma obișnuită a numelor trace, adică în cazul genitiv numele tatălui; dea- semenea lipsește orice explicație asupra radicalului la care trebue alipită. Rădăcina tracă Rase — mai des Resc— ') Pentru Manta, v. Tomaschek, Diealten Thra- ker, II, 2, p. 23, și P. Perdrizet. Inscripționa de Philippes, în Bull. de corr. hell. 1900. p. 307—309. ²) G. Seure, Archeologie thrace, în Revue Archeo- logique, 1911 II, p. 440, nr. 8. “) Vezi la Tomaschek, op. cit. II, 2, p. 27; Pro- sopographia Imperii Romani,III, p. 128—130, nr- 40-48; Th. Mommsen, Reges Thraces inde a Cae- sare dictatore, în Eph. epigr. II și H. Dessau, Reges Thraces qui fuerint im per ante Augusto. în Eph. ep. W. fasc 4. E purtat și de simpli parti- culari in CIL. III 12361, 14507; Arch. ep. Mitth., XVIII p. io8șiceldin nota precedentă; Inscr. Gr. XII, fasc. VIII 455 (Thasos). <) CIL. III 1195 Ș‘ P- i39o. ⁵) P. Perdrizet, /. c., p. 307. e) Tomaschek, op. cit., II, 2, p. 69. ’) Ibidem, p. 27. ⁸) Cf. Dumont-Homolle, Melanges d’archeologie et d’epigraphie, p. 559- ⁹) P. Perdrizet, Relief du pays des Maedes, în Rev. Arch. 1904 I, p. 19 sqq.. ¹⁰) Ibidem, din Bull. arch. bulgar 1894. “J CIL.VI 9955: Dida vasculari tis. odată chiar Risc— o găsim în numele 'PatazouKopi; (variante Tacxonnop:;, Tvpxou- -opt;, 'PtaxouîLOpt;²), cunoscut la regii traci din vremea lui Caesr r și August³), în Res- cu-turine-soie *), 'Pe[axoâ]6cTG; ”), și în topo- nimicele T^oxuvOo; și Resculum G). Sub for- ma Rase— îl cunoaștem atât în compusul Rascu-poris, cât și simplu Tâaxo;⁷). In inscripția noastră avem desigur nu- mele Rascila, format, la fel cu alte nume trace, prin adăugarea la radicalul Rase— a terminației ila (var. ula, ala, ela ⁸), pre- cum: Asdula !l) din ¹⁰), Cutiula, Kou- W.a; din Cuta, Cuties, Didila din Aecoac, Dida ⁿ), Dizala, Eptala din radicalele bine cunoscute Diza și Epta, Margidas ¹²), Mes- tula ³S) din Mestus, Mucalau) din rădăcina cea mai des întrebuințată în onomastica tracă, IlatSîÂx; ¹⁵) din naKr;; ¹⁶), Purula din Purrus, Sadala, SatSetXas¹⁷), Susula din Susus, Tarula din Tara¹³), ¹⁹) de la Teres, nume foarte răspândit, Zerula ²⁰) și Ceruta ²l) din rădăcina £ep, fără să mai pomenesc alte nume a căror rădăcină nu e bine stabilită în lipsă de exemple suficiente, precum Artila, Perula, Polula, 'P?]6ouXa;—), Lenula, Cerzula, Kod^Za;, Aap^âZa-³), ¹²) CIL.III 14206 ,⁰ din Philippi și Sbornikul Ministerului de înșir, bulgar XVI—XVII, p. 71. ’³) CIL.III 14507 aut. a 27 ; CIL.XIII 6574 din Germania superioară și P. Perdrizet, Inscr. de Philippes, în Bull. de corr. hell. 1900, p. 309. ¹⁴| CIL.XIII8308 din Germ, inferioară. In CIL.III 6133: Mucalus. ’⁵) P. Perdrizet, /. c., în Bull. corr. hell. 1900, p. 306. ’⁶) Ibidem, cunoscut și în formații ca Topxooaa:- Grfi, Ixr.aMrc^, Jlssionatăv!-; la Dobrusky, Materiaux d’archeologie en Bulgarie,p. 106, n. 152: Mucapaibes. ”) Pardrizet, loc. cit. și nr. 6 din acest articol. ¹⁸1 CIL.III 6150=7437, 7548 și 14507. Schulze, în Zur geschichte lateinischer Eigennamen, p. 40, nota 6, îl socotește illyric. Cf. și G. Seure, Arch. thrace, în Rev. Arch. 1912 11 p. 225. ’⁹) Bull. de corr. hell. 1897, p. 135, n. 4. ²⁰). Iahresit. d. oest. arch. Inst. XIV 1, p. 130 sqq. Sl). Izvestia soc. arch. bulg., 1912, p. 468, n.53. ²²| Poate în legătură cu Raebucus țCIL.III I42o6!⁰] citit de Seure Raebuc[entjus, în Bull. cor. hell., 1901 p. 323, după Rabocentus (Tomaschek, II, 2, p. 27), 'VTpjbr.zyGjz (Arch. ep. Mitth. XVII, 219, nr. 123). ²³I Dobrusky, Materiaux, p. 228 Toate celelalte la Tomaschek II, 2, p. 3— 52, s. v. O statistică mai completă voi da la redactarea cercetărilor mele cu privire la «Răspând irea Tracilor in imperiul roman» și la ^Onomastica tracă», întemeiat pe materialul nou epigrafic necercetat de Tomaschek http://patrimoniu.gov.ro 32 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Terminația aceasta la nume, în cea mai mare parte bărbătești, pare a fi un dimi- nutiv¹)— cu genitivul în ae ²) — întrebuin- țat, cum se vede, foarte adesea la Traci, așa că lectura din inscripția noastră, Bif- hus Rasei/ae f., cred că e pe deplin înte- meiată. 3. CIL.III 8055. A fost publicată mai întâiu de Tocilescu în Arch. cp- Mitth. III p. 42, n. 4, apoi de aci în Corpus, sub rubrica Daciae incertae. In ambele locuri nu s’a încercat nici o completare. In Monumente epigrafice și scul plurale, 1902, p. 313, n. 38, Tocilescu o publică din nou dându i și lectura. Proveniența ei ni este necunoscută ; To- cilescu bănuește că ar fi fost adusă de peste Olt. Cu toate că peste tot se spune că se află în muzeul nostru, cercetările mele pentru a o găsi au fost infructuoase. și Homolle, ieșit la iveală în timpul din urmă și pierdut în parte în publicațiile bulgărești, puțin accesibile învâțaților apuseni. Totuși Seure a cer- cetat și republicat foarte multe din monumentele nouă referitoare la Traci, din Bulgaria și de pe coasta Mării Egee, neglijând insă cu totul pe cele din Dobrogea noastră, descoperite în săpăturile dela Ulmetum și Histria. Cf. V. Pârvan, Cetatea Ulmetum, în Anal. Acad. Rom., Memoriile Secț. Istorice, tom. XXXIV, XXXVI, XXXVII și Histria IV. Inscripții găsite în 1914 și 1914. ') Cf. Dumont-Homolle, p. 559 și Tomaschek, p. 33 s. v. Didila. 2) CIL.VI 2645: C. lulitis Dizalaef; CIL.XIII 7049 : Șese Lenulaef.; CIL.III 703: Biticenthus Cer- zulae f.; CIL III 707 și p. 2328”: Cintis Polulae f. etc. Se știe că din lipsa unui lapidariu spațios, cele mai multe din inscripțiile noastre stau îngrămădite în sala Senatului sau într’o magazie din curte, iar cele mai vechi—cum e aceasta — încastrate în ziduri și ascunse pe după dulapuri. Pentru studierea ei m’am servit de desenul lui Tocilescu din Monu- mentele epigrafice, loc. cit. Ca variante sunt de notat r. 3 in Cor- pus raui, iar în reeditarea lui Tocilescu ra'ii; în Mith. este citit ca în desen /M , cum pare a fi exact, întrucât bara orizon- tală, care ar hotărî pe A în ligatură cu V, nu există, precum nici un al doilea I, ci numai unul singur, mai mic și așezat ceva mai sus decât întreg rândul 3. In r. 4, atât Corpus cât și Tocilescu {Momim, epigrf dau pe V întreg, în Mitth. lipsește partea de sus a barei din stânga a lui V, cum se vede și în desen. In schimb r. 6 e cetit aci GELVSD. Lectura lui Tocilescu, r. 4-5: vix{it) [an (nos).../ r. 5-6-7: Lfucius) Sextus Vi... eoniug sau ltfg{ioms) eiusd(em]...... Eujdochus.... Zcno. Poate că e mai bine în felul următor: dela r. 3... mi(les) | [/cg{ionis)....] vix(if) | [aii(iiis)....] L(ucius) Sextus Vi \ [talis? mil^s) le]g{ionis] eiusd(em) | ......... Ama?] dochus | Muc?] azeno | h. b. ni. p. (?) Inscripția e așă de ciuntită încât nu se poate preciza nimic sigur. Cred că Ama- dochus e cetit mai bine, fiind un nume o- bișnuit în regiunile trace, iar monumentul nu poate fi decât dela noi sau din Bulga- ria Ț El ne întâmpină foarte adesea pe monumente, mai cu seamă în variantele Ațiatozo;, Madocus, Mr^ozo;, Mr^czo; (Mf-o- 70;), Mrptzo; In ceeace privește comple- tarea mai departe a inscripției nu pot afirmă cu siguranță numele Mucazenus ’) (în inscripția noastră la dativ sau ablativ) în- trucât poate fi numai Z.eno, cum a com- pletat Tocilescu, sau alte compuse trace ³) Eudochuse pomenit numai de trei ori; cf. Pape, Griech. Eigenn. p. 405. ⁴) Tomaschek, II, 2, p. 6; Inscr. Gr., XII, fasc. VIII, 190,,₂ și G. Seure, Arch. thrace, în Rev. Arch. 1912 II, p. 261 și note. Kieseritzky-Watzinger, Griech. Grabrel. aus Sud. Russland,n. 201. ⁵) Tomaschek, II, 2, p. 25; Dumont-Homolle, p_ 555; G. Seure, Nicop. ad. Istrum, în Rev. Arch, 1908 II, p. 43, n. 44 ; Ka'inka, op. cit. n. 307. http: / / patrimoniu.gov.ro CERCETĂRI CC PRIVIRE LA TRACI 33 cu zenus, precum Diazenus ¹), Dulazenus²), poate și Dizadenus sau Eptazenus, până acum nedocumentate. 4. CIL.III 5567 din Bedaium (Noricum), în Salzburg. D I V L ■ v I C T OR OB AN BESSA ■ ivv E N‘S ' * NOVELLA- • VICTOR1NVS ET CON IVGi T F!L FEC IT Qvi PER IVEM VITA CvNCTl SVNT MLMfRTlNOT Rvfe C°s ¹⁰ ET AVR (VSTlNO ■ FRATR1 M L LtG ii ITALSTIFEbD-X-Q.A XXX In Corpus e toată literatura ei anterioară. In urmă am putut-o găsi publicată din nou la G. Hager și I. A. Mayer, Kataloge des Bayerischen Nationalmuseums, IV Baud, 1892, p. 122—123, n. 734. Numai aci e dată transcrierea, cetindu-se în r. 5 Novella Essibini f(ilia}. De altă parte la indicele Suppl. dela Corpus, p. 2390, e cetit Essib- nus. Ambele lecturi sunt greșite, aici fiind sigur Essbinus, formă iotacizată dela Es- benus a), Lectura ei e deci următoarea: D^s) M[anibus). j lulius) Victor, Marțial (/s) f(i' lins], | obitus an{noruni) L V | Bessa, luve- nis fCHo), itx(or), (o bit a} an{norum} XLV, | Novella, Essbini f(ilia), ob(ita) an(norum) XVIII. | Victorinus parCntib(us) | et coniu- gi et Victorinae | fil(iae) fecit; | qui per luem vita functi sunt Mamertino et Ru- fa co(n)s(ulibus] | et Aur(elio) Iustina, fratri- inilfti) | legfonis] II Ital[icae], stipendii o, rum) X, (obito) a(imoruiri) XXX. In text se vede clar ligatura lui B cu I (în Catalogul mai sus citat e redat ESSIBINI, accolada însemnând ligatura lu¹ l) Arch. ep. Mitth. XVIII 207,5 Ș* Kalinka, n. 176. ²| Într’o diplomă militară din Ghiumulgina, pu' blicată in Rev. Arch. 1912 I, p. 456, n. 10, după revista iar acum în urmă în Iahresh. d. o. arch. Inst. XVII, p. 148 sqq. ³) Cf. nr. 1 din acest articol, p. 29 și nota 4. ⁴) CIL.111 6281=8040 din Rusănești. ⁵) CIL.XIII 7585 din Wiesbaden. Deasupra in- scripției, după descrierea lui Zangemeister, un relief cabiric: Dolanus, Esbeni f(ilius), Bessus. eq(ues) coh(ortis) 1111 Thracum.. Buletinul Comisianii Monumentelor Istorice. B cu doi I, care nu se mai găsește aiurea în inscripțiil ceace a permis editorilor Cor- pului să citească Essibnus, nume neexi- stent. Că trebue cetit Essbinus, pe lângă documentarea de mai jos, avem confirma- M M A R t A L • F LV F • \X • 9 N «h F • QB • A Xvⁱ" P A R E N T I B V I C. T 0 R I N A E rea, de natură pur epigrafică, a celorlalte două ligaturi cu I din inscripția noastră, în r. 2 T cu I și în r. 10 M cu I, în am- bele locuri I cetindu-se după consoana cu care e legat, Maritali și m i 1 i t i, deci și E s s b i n i. Numele Esbenus îl avem până acum do- cumentat încă de patru ori: un Ael. Va- lens qui et Esbenus ⁴) în Dacia Alalvensis, un Esbenus, tatăl lui Dolanus, acesta fiind eques coli. IUI Thracum (în Germania su- perioară), de naționalitate bessică rj. un centuria classis Miscnensis, Hezbenus, Du- lazeni f.⁶), Sappaeus ⁷), iar într’o inscripție greacă din Nicopolis ad Nestum, închinată lui Kuptog nXou-ctDV, un ’E^Sevog, tatăl fe- mei trace r^Trenup:; ⁸). Aceiași rădăcină o regăsim în Atl-esbis, Thracum regulus ⁹). Tomaschek¹⁰) consideră pe Esbenus ca un nume specific Bessilor. Prin Bessi însă trebue să înțelegem o mare parte a nea- murilor trace, spre deosebire de cele nor- dice ale Geto - Dacilor și de cele din vechiul regat al Odryzilor, sens în care e întrebuințat numele de Bessi în vremea c) Iahresh. d.oest.arch. Inst. XVII p. 148 sqq. Di- plomă militară găsită la Ghiumulgina în Thracia publ. de Kubitschek: Vespasîan lui Hezbenus, Du- lazeni f(ilius), Sappa(eus) cent(urio) (9 Fevr. 71). ’) Pentru a doua oară pomenit tribul Sappae- ilor icf. Tomaschek, op. cit., 1 p. 69, în inscripții latine; vezi CIL.XIII 7580: cives Sappa[e]us. ⁸) Demitsas, Macedonia, nr. 823. ⁹j Tit. Liv. XLII, 67,4 ed. Weissenborn. Toma- schek după vechea lectură a pasajului dă Aut-esbis (op. cit. 11, 2, p. 3). I⁰) Ibidem. a http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICĂ 34 imperială romană¹. Esbemis dela Wies- baden e tatăl lui Dolanus Bessus', cel din inscripția noastră face parte dintr’o întreagă familie de Bessi, cum o dovedește numele Bessa al mamei lui ’ictorinus, ginerele lui Essbinus. In ceeace privește pe Sappa- eul Hezbenus și pe cel dela Nicopolis ad Nestum, din ținutul clasic al Maedilor, sunt de considerat tot sub numele generic al Bessilor, întrucât Soppaei și Maedi for- mau strategii învecinate cu teritoriul vechi al Bessilor lui Hcrodot și se cuprind mai târziu în numărul total al clanurilor bessi- ce. Nu e greu de admis că și cel dela Ru- sănești va fi fost tot un Bessus așezat aci în Dacia Maivensis, fie ca veteran după liberare, fie în legătură cu întreaga muta- re a unora dintre Bessi dela sud la nord. S’ar putea însă să fie și un nume comun atât Tracilor sudici, cât și Geto-Dacilor, cum mai întâlnim și alte exemple ca Bi- tus ²), Mucapor ³b Mucatralis ⁴) Mucatra ⁴J, Mucasenus ⁿ), Brases etc. Interesantă este variația ortografică a numelui, de două ori Esbemis și Ezbe- nus, iar în inscripția noastră Essbmus, ceeace arată, cred, o sibilantă tracă, deosebi- tă de s roman sau grec și de care poate erâ ș⁸). Mama lui Victorinus, cel ce pune inscrip- ția, se numește Bessa. Găsim deci etnicul întrebuințat ca nume personal, obicei foarte răspândit in antichitate In lumea tracă gă- sim exemple identice, Bessa, Bessus, Be- su/a ⁹ și similare precum Cotinus Ioj dela neamul Cătinilor ¹¹, cari după numele tra- ’) Vezi la Tomaschek, op. cit. 1, p. 76 și Mom- msen, în Hermes XVI p. 465, nota 2, și XIX p. 33. ²j Foarte răspândit la Traci. In Dacia CIL III 829 și 917. ³) In Dacia CIL III 799, și 852. ⁴) lahrb. d. d. arch. Inst. 1913, Arch- Anz. p. 333 lApulum/- Mucatra Brasi f., miles n(umeri) Pahnyrenoriim Tibișcensium;..... Mucapor Mu- catralis. s) In Dacia CIL.III 787 și cel din lahrb.', v. nota precedentă. In Dacia CIL.III 1195 și n. 3 din prezentul articol. ⁷) V. nota 3 și Kalinka, op. cit. n. 34 II, 36: ⁸) V. n. 1 din acest articol, p. 30. ’) CIL.III 1438,5796, 13751 3,8312,13853; CIL.XIII 8307, și Izvestia soc. arch. bulg. 1913, p. 181. ce aflătoare la ei (Dolea și Potazis ¹²) par afi aceiași cuCotcnsii înșirați de Ptolomeu¹³ printre neamurile dace libere; Anartius ¹⁴) dela Anarti, Dens' la ¹³) dela Dentheletae; Crobiso ¹⁶) dela Crobyzi; Geta ¹⁷i, Dacus, Da- cia, Dacianus, Daciscus ¹S), ¹⁹). Foarte adesea întâlnim în inscripții Darda- nus și Macedo- Inscripția noastră ne documentează o în- treagă familie de Bessi stabiliți în Nori- cum înainte de a. 182 d. Chr. de când da- tează ea. Romanizarea lor e desăvârșită, până în a treia generație ascendentă. Ta- tăl lui Victorinus, numit lulius Pictor, fiul lui Martialis, va fi fost veteran al legiunei II Italică, constatată în Noricum la Lauri- acum, stabilit aici în teritoriul rural al o- rașului Bedaium după liberare. Soția sa este Bessa. fiica lui luvenis, și acesta desigur tot un trac romanizat, fără însă să-și fi pierdut conștiința lui de neam; căci altfel nu se poate explică numele trac al fiicei sale, decât prin rezistența cunoscută pe care o opunea acest neam viguros desna- ționalizării. Ambii fii ai acestora, atât Victorinus, singurul rămas în viață din această fami- lie răpită de ciumă²⁰), cât și Aur. lustinus, miles leg. II Italiene, care, după locul ce ocupă în inscripție, pare că a murit mai in urmă și a fost adăugat în urma datării monumentului, precum șî Victori na, fiica lui Victorinus, nu mai păstrează nimic din onomastica tracă. Procesul de romanizare se făcuse pe deplin. Nu tot așă stau lu- crurile cu soția lui Victorinus, Novella. Tatăl acesteia, Essbinus, trebue să fi fost >»l CIL.VI 8805. ’*) Vezi articolele lui Patsch și Ihm, în Pauly- Wissowa, R.-E. IV, 1675, 1676 s. v. Cotenses, Co- lini și CIL.VI 2389=32542 c, 2831=32557 și 4936. ,ai CIL.VI 32542 c. ,³I Ptolem. III 8,5. ⁴) CIL UI 3598=10552. ¹S) CIL.III 12395 și p. 22i6*‘. ¹⁶i CIL lll i20i4²=⁹ și 14373⁴'; CIL. VII 1336³’⁴. ”|Nume de sclav în comedie; CIL III 6179 I. 9, 8133; VI. 5862, 8778, și Dipl. mii. LX, LXI, LXII, LXIII; LXV, LXVI, LXXII, C ca testis. CIL.III 2967 b, 13058, 867, 7573; VI 200, 7407, 56+8. ¹⁹) Inscr. Gr. XII fasc. VIII 126 și 127 Imbros). ²⁰) Vezi cu privire la această ciumă notița din CIL.III 5567 și la Hager-Mayer, Kataloge, p. 122, notă. http://patrimoniu.gov.ro CERCETĂRI CC PRIVIRE LA TRACI 55 tot un veteran trac așezat aici mai in urmă și prin urmare încă neromanizat, căci e mai greu să admitem că Victorinus își va fi căutat soție din neamul lui — cum avuse- se și tatăl său — în îndepărtatul ținut trac. 5. CIL.III 4378 din Arrabona Panonia superioară). VL1/N//TATRALIS EQ- ALFCONTAR STIP- XV- A/ • X X X X DOMO ■ BESS V S * H S ■ EST • VLP - AV1VC C NT VS _MERES FAC CVR_ Publicată numai în Corpus, unde nu i se dă transcrierea. In r. 1 Huebner pre- supuneVLP-MVCATRALIS, pecare îl admite și Tomaschek (op. cit. II 2, p. 41 și Homolle, p. 478, iar r. 6 e cetit în Corpus AVIVCCnTVS, cum ni este dat și la indicele suppl. p. 2382: Aviuccantus. Lectura r. 1 cred că este greșită; întru- cât avem clar TATRALIS, nu poate fi Muca- tralis, ci [Ep]tatralis, nume cunoscut în inscripțiile referitoare la Traci sub forma T~-aÎTpaĂ'.$, TnTTjTpaÂcg!). Rândul 6 trebue citit AVLVCENTVS, cum a observat Toma- schek și Homolle, iar după ei Seure -). Transcrierea e deci următoarea: Ulp(ius) lEp]tatralis, | eq(ues} nl(ae} l contarfiorum], | stipiendiorum} AV, aiiiuorum) XXXX | domo Bessus; j h(ic} s(itus) est. Ulp(ius) I Auluc[e]ntus | heres fac(iendum) cur(avit). De remarcat în această inscripție este expresiunea domo Bessus, în loc de natione Bessus, cum găsim pretutindeni la ceilalți Bessi pomeniți foarte adesea prin inscripții. De obicei domus e întrebuințat când se pre- cizează locul de naștere, origo. Exemple ’) Vezi Tomaschek 11, 2 p. 3, indicele la Arch ep. Mitth. și Kalinka, op. cit. ’) G. Seure, Nicop. ai Istrum, în Rev. arch, 1908 II, p. 44 la. n. 44. Pentru Aulucenlus, v. To- maschek p. 4 și Sbornik, 1900, p. 79. ³) CIL III 13379 și p. 232a²'. ⁴) Vezi indicele CIL.111 suppl. p. 2527—2547. ⁵) Pentru Zipa, uneori Zipas, v. Tomaschek, op, cit., II, 2, p. 4o; CIL.III 14206’°, VI 2759; Rev. d. etudes grecques, 1910, p. 311; Bull. corr. heli. 1900 p. 305 317- E de observat frequența lui în re- giunea Philippi. Inscr. Gr. yA\,fasc. VIII 497 și similare pentru domus în loc de națio în- tâlnim chiar in CIL.III, precum domo Da- cus ³), Betavus, Biturix, Caturix, Hispanus Ityraeus, Tribocus, Trever ⁴). 6. CIL.III 6115 a. ZIPAS • SED ■ F ■ AN LX SIBI ET SPEL • AVCT-VX ° SVAE • ET SECVNDAE ■ F SVE • VIVOS • F • CVRA 5 VIT A fost publicată mai întâi de Heuzey, în Rev. Arch. 1871, p. 248, după descrierea consulului francez din Salonic, Grasset, care dăduse peste ea pe înălțimile care încon- joară orașul Cavala, prin urmare în teri- toriul coloniei Philippi. Transcrierea lipsește în Corpus. La indicele suppl. p. 2411 și 2419 în r. 1 e cetit numai Sed...., fără să se încerce o completare a acestui nume e- vident trac; deasemenea la p. 2370 e redat Spel...... Atict(a) pentru r. 2. Inscripțiunea întreagă cred că se com- pletează în felul următor: Zipas ⁵), Bed- (ilae) f(ihus),an(norum)LX | sibi et Spel- (liae) Auct(ae\ uxor(i) | suae, et Sccundae f(iliae) | su(a)e> vivos J(acienduni\ cura | vit. Cred că lectura Sedtilae) este exactă, mai cu seamă că singura inscripție care mai pomenește acest nume — sub forma lui grecească SatoeiZa; — provine tot de lângă Philippi ⁶). Perdrizet îl apropie de XaoâÂa?; poate e de pus în legătură cu Sedida Reti[cin]tis ⁷). din vicus Clementi- anum ⁸), socotit de Homolle ca nume trac ⁹). In tot cazul, e de considerat tot ca un di- minutiv, în felul celor expuse la nr. 1 (a- cest articol), poate dela un -aioyjq, nedocu- mentat până acum. In r. 2 completarea Spel(lia} cred că este cea adevărată ¹⁰), cu toate că acest genti- liciu e foarte rar. 577 (Thasos). ’) P. Perdrizet, Inscr. de Philippcs, în Bull. de corr. hellen 1900, p. 309. Cred că trebae apropiat si de Ss&eihac (Kalinka, op. cit., n. 34). ⁷) CIL.III 7565. Completarea e făcută de Toma- schek, II, 2, p. 28. ⁸) Astfel restabilit la V. Pârvan, Cetatea Ulme- tum II, 2, p. 42. ’) Dumont-Homolle, op. cit., p. 556. Un masculin Sedidus e mai puțin probabil pentru inscripția noastră. *“) Pentru Spellius, vezi \V. Schulze, Latein. http://patrimoniu.gov.ro 36 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 7. CIL.XIII 7803 din Rigomagum (Ger- mania inferioară). RVIMVS TA&VSI ■ F THRAX M1L ■ EX COR T THRACVM AbNO XLVI STIP XXIII ET VERANIO r c - VI EX -T • F C Dedesupt relief cu scena banchetului fu- nebru. Literatura anterioară în Corpus. In seria numelor trace cunoscute nouă până astăzi, nu se găsește nicăieri Tabu- sus, nici chiar numai radicalul tab-. Din această pricină trebue admis că editorii medievali ai inscripției, Tyffernus și Peut- tinger, dela cari au luat-o Zangemeister în Westd. Zeitschr. (XI, 1892, p. 281) și Domaszewki în' Corpus, au cetit greșit un B în loc de R, deosebirea dintre aceste două litere fiind neînsemnată. Am avea deci TARVS1, nume format dintr’o rădăcină tracă, cunoscută în Tara, Tarula*), Tapouatvaj, Tapouoîvos ²), Tarasus ³). Un L. Tarusius Parthinopaeus din Pisaurum(Um- bria) *) poate fi tot un Trac; gentiliciul acesta cunoscut numai la el s’ar putea să fie format prin romanizarea numelui trac Tarusus, iar cognomenul Parthinopaeus arată poate ori- gina lui din Parthenopolis, oraș în Moesia inferioară ³). Transcrierea: Ruimus, Tarusif(ilius), | Thrax, md{es) ex cohiorte) | / Thraewn, amuAritm) XLVI ( stiptendiorum XXIII et Veranio °) j j{iiio). H{eres) ex testamente) j(acieudum) duravit). Ruimus, care se întâlnește aici pentru întâia dată, cred că formează prima parte a compuselor T'xpjiZe'A; ⁷) și Rhoeme-tal- ces s), acesta cunoscut și în variantele Eigerm., p. 425 și add. 239 la p. 590. Spellatius (Jbtd. p. 528) part a ii acelaș cu HispellaUus Altele începând cu Spel... nu există. ') Cf. nr. 2 din acest articol p. 31 și nota 18. Jn^cr. Gr. XII, fasc. VIII 489, r (Thasos): Tapouaiva; SooSiou. ²) C. I Att. III 2496; v. și nr. I (art. de față), p. 29, nota 13 și 14. ^Rev. Arch. 1910 II, p. 446.0. 152 din Arckaeo- logiai Ertesitb, 1910 : Zeno Tarasif. din Apulum. Cf. și Tarsa. ') CIL. VI 28428=XI 6455 a. La Schulze, Lat- Eig. p. 241 e trecut între numele cu forme etrusce. ’) A. Forbiger, Handbuch der al ten Geogi apkie. rPu| UTâÂxr/C, Totfv/îTd/.xjjj, Rumitalca, con- siderând împreună cu Homolle — acesta după Pauli — elementul talka ’) ca a doua parte a numelui. 8. CIL. III 7873 din Micia, astăzi Vițel in Transilvania. < Ut XN • VII TZIA • C 1 VL ALIS 7 MM XGf ET Publicată mai întâi, cu lipsa r. 4, de Cari Torma în Arch. ep. Mitth. III p. m, n. 69, de unde apoi in Corpus. In ambele locuri însă, inscripția n’a fost cetită în întregime. Torma dă următoarele completări: r. 2: an(nis) VII- r. 5—6 [.... Vi]talis centurio [coh[ortis II Fl\aviae) Cojmmjagenorum). r. 7—8 [eoni]ugi et[fil. pientissimis ct sjibi p^osuit). In Corpus sunt completate numai rân- durile 5—7; r. 5 \Aetern\alis {centurio), r. 6 și 7 la fel ca la Torma. Inscripția e funerară și cred că s’ar putea completă în întregime în felul următor: [D{is) M(anibus)J [lul{ius] Ianu]ar [(ius ? ¹⁰) vix(it)J an(nis) VII [et Tzi]tzia 5 [vix{it) an{nis). ■. . J.{C{aius) lul{ius) [Aetern ⁿ)]alis {centuria) [cohyortis) II Fhaviae) CoJ mmagenorum). [conijugi et [fipio) et sjibi p{osuit). Numele trac Tzitzia nu ni este cunoscut von Europa, p. 753. 0 Pentru Peranius. v. Schulze, op. cit., p, 379. ;) Arch. ep. Mitth. XVIII, 112, 20. ⁸) Tomaschek, II. 2, p. 28 și PIR. III, p. 130-132.' nr. 5°-53; CIL. III 12073. ’) Dumont-Homolle, p. 559; Tomaschek Ia p. 29 consideră cuvântul format din 'Pocjvqt și utÂzaț ca și Su-ăZzac. Acesta însă trebue descompus Si-tal- cas; cf. Sia, SA; la Tomaschek, p. 80. ”) Sau un alt nume la fel. ”) Soția acestui centurion fiind însă o tracă Tzitzia, poate să fi fost și el de aceeaș naționa- litate, iar completarea poate fi și [Mucatralis] sau alt nume trac terminat In —tratis. http://patrimoniu.gov.ro CERCETĂRI CU PRIVIRE LĂ TRACI 37 din alte inscripții în forma lui feminină. Avem însă un Tzitzis libertus la Naissus J). Nume asemănătoare trace avem mai multe precum Tzinto, respectiv Tzinta, Tz.ta ²) și toponimicul ³. Poate că grupul acesta tz corespunde vreunui sunet trac apropiat de s, și atunci am avea identitatea lui Tzita cu Sita, a lui Tzitzis, Tzitzia cu Sises, Sisia, Tzinto cu Sinio, care ar fi radicalul acelui Sintnla din Ammian Marcellin, pe care Tomaschek îl socotește mai degrabă celtic ⁴). 9. CILIII8206 din Nekiștani, lângăScupi. (I HA XIT^AN /S XXXII ⁵ ) s /O N 0 N /O L 0 N MFC i Literatura anterioară în Corpus, unde nu se dâ completarea r. 2 și 6 ale inscripției. Cred că trebuie citită astfel: [Dfis)] M(anibus} | [Ti]tha | [vi]xit an [no]s XXXII. | [h(ic}] s(ita\ feistJJ. | [C]o- noii, I [c]olon\iae servus) | [b^ene'J m^erenti) /iaci end uni) ciur avii). In r. 2 completarea [Tijtha e înteme- iată prin lipsa numai a două litere, cum se vede în celelalte rânduri. Numele acesta trac îl mai cunoaștem încă din alte inscrip- ții ⁵), dintre cari două grecești •); cores- pondentul masculin pare a fi Thithi lașă în CIL.III 14507). Mai adesea îl întâlnim ') CIL. III 1682. La Tomaschek nu e pomenit. ²) Toate la Tomaschek, IL 2, p 39- s) Ibidem, p 76. *) Tomaschek, II, 2, p. 43. ⁵) CIL.III 6311=8165=14217’ din Moesia supe- rioară: Titha niater; CIL III 14507 ant. «35: T Aur. Thithi, d. Rat(iaria), vet. leg. P11 CI. și poate în CIL.III 14214” din Constanța: Thi[thiₜ jratjer eius ... ⁶) Arch. ep. Mitth. VIII, 195, 10: TirTz. si la fel in Bull. corr. hell. 1900, p. 388 Bithynia). ’) Tomaschek, II, 2, p. 27 și 37. ⁸) Ibidem. p. 37. ⁹) Arch. ep. Mitth. XI, p. 62, 125. ⁱOj G. Kazarow, Ein neuer Beiname der Diana, In Iahresh. d. oest. arch. bist. XVI, Beibl. 206— 209 Aci se face constatarea ca tracic numai a radicalului Genne. în compunere, precum Nusa iita⁷), Bp-fe- Oo; ■), 0:0:odrca⁹), Gcrme tifha^), Scoptitia"), (aceste două, epiteteale Dianei). Tithules^²), în grecește TtOuta¹’), apoi Tithazus^¹). De remarcat este variația ortografică a elementului Titha-, primul T fiind adesea aspirat, se pare că forma Thitha este mai apropiată de pronunția greacă ¹S). Rândul 7 cred c 1 trebuie cetit [tloloniiae servus) întrucât în partea ruptă a inscrip- ției n’au putut să încăpu decât cel mult două literele), ca să poată fi aug(usfalis) coioniac, da.(itrid\ sau altceva. 10. La nr. 8118 CIL III din Costolaci (Viminacium), descrisă de Tittelbach, pro- fesor la Belgrad, e de cetit în r. 6 AVLVTRAL *n loc de AVLVTRAC (în indicele suppl. p. 2382: Au/ittrac...\ formațiune neexistentă, Completat ar fi deci Auhttral{is), nume bine cunoscut la Traci¹⁷). 11. La nr. 14214¹⁴ (CIL.III) din Adam- Clissi trebuie corectat în r. 9 AVR. EPTEPIRis) în loc de EFTEPIR, neîntâlnindu-se până acum nicăieri forma e/te- pentru elementul e.pte. Terminația - pir, - roift; este echivalenta, pentru numele feminine, lui poris, deși uneori întâlnim și - pora. i2. In lista de veterani ai leg. VII Cla- udia din Viminacium (CIL.III 14007 dex. b. 12) cred că trebuie completat M. Aurie- lius) Scofrilo] ⁱa). 13 CIL.III 1554=7998 din Tibiscum în Dacia Apulensis. IARSE ■ CES • VIX ANN • L • P ■ IVLIA SVCCESSA ■ CONIVGI B • M ") Kalinka, op. cit., n. 172. J²) CIL.VI 31150. ¹³) Inscr. Gr. XII, fasc. VIII, 195 ¹⁰ din Sa» mothrace. ‘9 C1L.VI 9068. ¹⁵) Pronunțarea Tracilor și Macedonenilor avea tendința de a evită aspiratele. Cf. Kretschmer, Emlcitung, la P. Perdrizet, Inscr. de Philippes, în Bull. de corr. hell. 1991. p 307. c) Exemple de coloniae servi la indicele suppl. CIL.III p. 2552. ”) Tomaschek, II, 2, p. 4; Dumont-Homolle, p. 547-548 și indicele lui Kalinka, op. cit, p. 417. ¹⁸) V. n. 1 din acest articol p. 29, n. 5. ¹⁹I Pentru Scorilo, v Tomaschek, II, 2, p. 45 și CIL.III 13370 și p. 2328²¹. S’ar putea însă și Sco/ris/ (CIL.III 14214 l⁴). http: //patrimoniu.gov.ro 58 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE In Corpus se dă în r. i. lectura larse, C(a)es(aris servus ?), care-mi pare neînteme- iată. larse fiind un nume cu totul necunos- cut, e probabil că avem TARSE, formă co- ruptădela Tarsa, foarte cunoscut la Tracii de pretutindeni. Acest Tarse nu poate fi servus, întrucât are o coniux, iar numele acestei soții legale lulia Successa arată o cetățean! ro- mană, care nu se putea căsători cu un sclav Ces.... din inscripție trebue să fie pres- curtarea numelui trac al tatălui lui Tarse¹), judecând după felul obișnuit în care își scriau Tracii numele. Avem deci: pD{is) M(anibus\] | Tarse, Ces(. .filius) vi^it) \ ann{is) L; p{osuit) lulia Successa coniugi | b[ene) m(erenti). 14. Cit III 14437². TERMIN POS T- C AVSSC- AWE R KTECVNC- actc ve.xavs- t s OPVS VEXCESSENT RAC -TRVW c ■ obL Vi SI NT • HASAL- P V//ROR TWMOS-T IVSSV HElV ■ PER « ^iNACIS C°S• Ni PER ANWRNIVM AN ^'''ili/h 1 N V M TRIB COH H ~l LC In Corpus e vag indicată ca provenind din apropiere de Adam-Clissi. Ea este din Azarlâc, pe drumul dintre Abrittus și Tro- paeum, după comunicarea d-lui D. M. Teo- dorescu, Sub-directorul Muzeului Național. Lucrând împreună cu Tocilescu la o hartă a așezărilor antice din Dobrogea, civitas Ausdec.... fusese așezată de acesta la Azar- lâc ³). Inscripția a fost trimeasă de Toci- ') Cunoaștem numele femenin Ceze (KdJt]) într’o inscripție bilinguă din Tiana Cappadociae (CIL.III 14184 ⁹. ²) Qf. V. Pârvan, Cetatea Ulmehun, 1912, I, p- 83, nota 3. Aci este și o cetate deasupra satului, în dreapta drumului ce trece peste vechea graniță către Aptaat (Abrittus). ³) V. Pârvan, Cetatea Tropaeum, p. 25-28. ⁴) CIL.VI 2807=32582: Cives Usdicensis, vico Agatapara, lescu editorilor Corpului, fără să fi fost publicată înainte de el. Transcrierea e dată în Corpus: Terminai) posiiti) t(erritorii) djvitatis) Ausdec.... adver(sus) Dac(os) secuu[d(um\J act(orem) c(ivitatis) Vexarus T........ Opus hioc) excessent Dac(i). Term(iui) t{erritorii) divitatis) obli[g(ati)] siut M. Sal[vius) P... ror term[inos) pos(uit\ t(erritorii). lussu Helvii Pertinacis co(n)s ularis) ipostri} per Anternium An[to]ninum tribiunum)coh. IL.. Vorbind despre populația Dobrogii în v. II, d. V. Pârvan face pentru întâia dată comentariul acestei interesante inscripții ?). Ea este in legătură cu activitatea lui Hel- vius Pertinax, guvernator al Daciei și al celor două Moesii in a. 177-179, pentru restabilirea aici la Dunăre a ordinii tur burate de năvala Costobocilor. Vexarus, actor al acestei civitas e însărcinat de An- temius Antoninus, tribunul unei cohorte — cu reședința poate la Abrittus — cu de- limitarea teritoriului cetății față de Daci, vechii locuitori ai Schiției mici, cari proba- bil se așezaseră fără drept în teritoriul rural al cetății pomenite, de unde sunt acum scoși cu forța. In inscripție se arată lămurit că locuitorii cetății sunt deosebiți de Daci, cu toate că și ei fac parte din populația indigenă a provinciei. Numele cetățiicredcă trebuecom- pletat Ausdedgnsis), o pronunțare diferită din Usdicensis *), în legătura cu strategia, pomenită la Ptolomeu, OusoixTjatziț⁵). E clar că avem în câte trele aceeaș rădăcină usdic (variantă ausdec) dela care s’a format numele clanului Usdicesii, iar din acesta numele strategiei, 06a8:xTptzoț, adăugând o a doua terminație⁶)- O contracțiune a diftongului au în u, care să dovedească exactitatea emen- dațiunei mele, se mai întâlnește la Traci. Acelaș radical auz il întâlnim, cred, în nu- mele personale Auza Scutio și AOsdtpaXi;⁷). Toponimicul Sauzupara se întâlnește și ⁵) La Ptolemeu, ed. Muller III, 11, 6 așezată între strategia Sapî'.z-q și ⁶) Kalopothakes în a sa De Thracia provincia romana,p. 17, crede că textul inscripției din Roma trebue emendat, după Ptolemeu, Utdicesicensis, însă aci e vorba de clanul Usdicesiilor, iar nu de strategie. ’) CIL. VI 228 și G. Seure, Les iniages thraces de Zens Keraunos, în Rev. d. etndes grecques XXVI, 1913, p. 230. http://patrimoniu.gov.ro CERCETĂRI CG PRIVIRE LA TRACI 39 sub forma Subzufiara l); Sucidava și Sau- cidapa ²); radicalul Aaouc -■ din Aao'jaoaua³) sub forma Aobg—în Acus-paves ⁴); u^u din Ulu-citra,⁵), Ulu-dina [Ultinsium) ⁶), con- tras poate din aulu —, foarte frequent în formațiuni onomastice și in epitetul to- ponimic al lui Apollon, AâZapxTjvd; '); Pa- nta! ia e pusă chiar de Tomaschek în le- gătură cu Ilou-aXoc; la fel numele Tutius cu radicalul tauto- în ala Tautorum, Ta- utomcdes Susa ¹⁰) pare a fi aceiaș cu Șansa¹¹), misa- din Nusatita ¹²1 cu Nan- sas¹³), terminația—paus din Vitu-pausu) cu -pus din Muca-pus, Deo-pus ¹⁵). Diftongul au se contrage uneori și în a precum —tra- ulis în -tralis¹B), Bâoaupo;¹⁷) în Bedarus¹S). Pentru e în silaba doua avem formele OâoSrjxTjatx^, Usdecesia, variante în diferi- tele manuscrise ale lui Ptolemeu ”). Strategia aceasta este de așezat la nord de Haemus, pe o linie care ar merge dela Ni- copolis ad Istrum către Bessapara și Phi- lippopolis, in partea răsăriteană a regiu- nei Srednagora²⁰), iar clanul Usdicesiilor făcea parte din marea ramură tracică de sud a Bessilor-¹). Prezența unei civitas Ausdecensis aici la Azarlâc e ușor explicabilă, dacă o punem în legătură cu mișcările de triburi care se fac înlăuntrul lumii trace, pricinuite pro- babil de invaziunea celtică în peninsula balcanică. Cea mai bine cunoscută dintre aceste mișcări este migrațiunea unei mari părți dintre clanurile bessice către nord-est în Scythia minor, unde îi întâlnim pe Bessi încă pe vremea lui Ovidiu ²²). F rezența lor în Dobrogea ni este bine documentată, pentru epoca imperială, in monumentele epigrafice descoperite mai cu seamă în campaniile de săpături archeolo- gice întreprinse de d-1 profesor V. Pârvan, Directorul Muzeului de Antichități, la Ulme- tum și Histria. Așezați alături de coloniștii romani, în viei constituiri pe teritoriile rurale ale cen- trelor Torni, Histria și Capidava, ti întâl- nim pe cale de completă romanizare. Cele mai numeroase mărturii despre existența lor aici, in ținut getodacic, le găsim în cen trul Dobrogei la Ulmetum, în territorimn Capidavense, unde influența greacă se sim- țea mai puțin, iar viața rurală erâ mai înfloritoare. Două inscripții ne arată pe cives R(o- mani) et Bessi consistentes vico U/meto²S), iar o alta documeantează un vicus Ultin- sium, în întregime bessic ²Ț In două inscripții particulare, tot dela Ulmetum, întâlnim nume tracice, de ca- racter sudic, deci aparținând tot unor Bessi: un Zloatn^²⁵) și un Ithazis Dada Zijtiae uxori...²B). De altăparte inscripțiunile desco- perite în urmă la Histria ni-i arată pe Bessi formând populația tracică a teritoriului ru- ral al acestui însemnat port, alături de ve- teranii colonizați aci și de ceilalți coloniști romani. O inscripție²⁷! ne dă chiar numele unui vicus: veteranii] et c(ives) Romani) ct Bessi consistentes vico Quintionis, în care ') Tomaschek II, 2, p. 81. ²) Așa în Auou. Ravm., ap. K. Mii Ier, Itineraria romana, 1916, Stuttgart, p. 507. s) Tomaschek, p. 70. ‘) ibid. p. 73. ⁵) ibid. p. 57. e) V. Pârvan, Cetatea Ulmetum, 1913, II, 2, p. 18- 19. ’) Kalinka, o/, cit., n. 153 și 154. ⁸) Tomaschek II, 2, p. 63. ⁹) Ibid. p. 38. ”) CIL. Iii 7465 și p. 23 23⁸': Susa, mama lui Su- dicentius; Bull.corr.beli. 1901,p. 56—57 Bithynia . ”) CIL. III 14507 ant. a 44. ’²) Tomaschek. p. 27. ’³) CIL.III 7437 din Nicop. ad. Istrum. ¹⁴) CIL.VI 2772=32660. ’*) Tomaschek, p. 18. ⁱe) Dumont Homolle, p.555. Tomaschek, p. 12. ¹⁸) CIL.III 917 Potaissa) și 8021 (Ctsmeți). ,⁹I Ptolemeu, ed. Milller. loc. cit., p 471 nota. ²⁰) Tomaschek 11,2 p 57; Kalopothakes, loc. cit.', v. Premerstein, Die Anfănge der Provinz Moesien, în Jahresh d. k. oest. arch. Inst. I. Beiul. 186 și harta dela p. 145 — 146. ² ) Cf. pentru aceasta și terminația -para în vicus Agafapara CIL VI 32582'. ’² ) Cf. V. Pârvan, Zidul cetății Tonii, 1915. p. 25. ²³) CIL III 14214²⁶ (a. 140) și V. Pârvan, Cetatea Ulmetum, 1913. 11 2, p. 37 40, nr. 16 (a. 1631. ²⁴) V. Pârvan,o. c., 1913 112,p. 16 21, nr. 8: un ma- gister viei Ultinsium posuit de sito et Besis. ²⁵) Iiidem, 19121, p. 64—67, nr. 14. -^Ibidem. 1912 1, p 67—70, nr 15. Pentru Ithazis. cf. Itharus în două inscripți din Roma țCIL.VI 2512 și 109251 și Tithazas CiL VI 9n6S). V. Pârvan, Histria IV, Inscrn țiigăsitein 1914 și zpzj, nr. 24. http://patrimoniu.gov.ro 40 B0LETIN0L COMISIONII MONUMENTELOR ISTORICE unul din cei doi magistri e un Derzenus Aulupori. Bessi sunt indirect pomeniți și într’o piatră terminală *), care formează un al doilea exemplar al celei găsite mai de demult, se pretinde, lalsaccea ²): termini po- siti inter[B]essi Ampudi [vi]Ham, et vi- canos B[utleridavenses. Un Mucatrio Seu- tonis²), un KourtX[r^l ”At:șou⁴) documentează încă așezarea Bessilor în împrejurimile Mis- triei. Foarte interesantă este o inscripție dela Anadalchioi, în teritoriul tomitan⁵), care pomenește într’un vicus turris Muca.... pre- zența, alături de coloniștii romani, a unor indigeni Lae.... D-l Pârvan, comentând a- ceastă inscripție⁶), completează Lae[ssi]sau Lae[pti], care ar fi numele unui mic clan bessic migrat din sud și așezați aci întoc- mai ca Bessi dela Ulmetum și Histria, păs- trându-și însă numele lor original ’). Exact acelaș lucru este și cu civitas Aus- decensis a noastră. Usdicesii, cum am a- rătat mai sus, formau unul din numeroa- sele clanuri, cuprinse sub numele generic al Bessilor; ca o unitate etnică deosebită migrează o parte din ei înlăuntrul massei bessice și tot ca atare înțeleg să rămână acolo unde se așează, având și o organi- zație deosebită, — o civitas — de ceilalți Bessi constituiți în viei. Civitas este de înțeles aici în sens de comună rurală cu un territorium civitatis, întocmai cum gă- sim un territorium cu centrul rural dacic Capidava s). Dat fiind caracterul bessic al așezării dela Azarlâc e ușor de explicat conflictul lor cu Dacii, populațiunea enchorică a re- giunei, cari desigur priviseră întotdeauna ca niște intruși pe acești reprezentanți ai triburilor trace de sud și cari acum pro- fitaseră de năvala Costobocilor, pentru a-și întinde proprietatea lor rurală. Așezați la o parte de Daci îi găsim pe Bessi și in teritoriul histrian, cum se arată lămurit în pietrele terminale pomenite mai sus ⁹). Actor, magistrat al acestei civitas, e un trac veritabil, Pexarns. Dacă radicalul a- cestui nume e greu de pus in legătură cu gen. Bexo'ț¹⁰), terminația însă e speci- fic tracică și o întâlnim în Bedarus ”), Au- darus¹²), llharus™), Ilitapo;, Ziparus u). Concetățeanul lui Vexarus, P....ROR pare a fi tot un Trac. Forma numelui reamin- tește pe Pieporus'^), dela care Piepor, ca Mucapor, Aulupor din Mucaporis, Aulu- poris. G. MATEESCU ’) Ibidem, nr. 30. ’) CIL.111 14447, unde se citește inter Siampu- di [vi]liant, acum emendată de d. Pârvan {loc. cit,) ³) V. Pârvan, Histria IV, nr. 52. ⁴) Ibidem, nr. 19. s) CIL.111 7533: fci/ves Romanfi e/t Lae.... consi- [st] entes vico [tțurre Muca...., după lectura lui To- cilescu {Fouilles et recherches, p. 109). ⁶) V. Pârvan, Zidul cetății Tonii, p. 19-20. ’) Cu plivire la așezarea Bessilor în Dobrogea, vezi, în afară de inscripțiile citate, V. Pârvan, Ce- tatea Tropaeum, p. 33-34, Cetatea Ulmetum 1, p. 46, 70 și Considerații istorice, p. 79-103, passim ; 8, p. 34-35 si Considerații istorice, p. 68-76 passim. ⁸) V. Pârvan, Descoperiri nouă in Scythia mi- nor, p. 1 sqq. ⁹) Vezi nota 1 și 2; Bfitt]eridavenses, cari sunt separați de Bessi prin termini positi, fac parte din neamurile geto-dacice, întrucât elementul daca e specific Dacilor, spre deosebire de para, între- buințat în sud <“) Din ținutul Tonzului, la Tomaschek 11 2 p. 12. "I CIL. III 917 și 8021. >²) CIL. III 8009.’ I!) CIL. VI 2512 și 10925. :⁴i Ambele la Tomaschek. p. t8 și 39. *⁵) CIL VI i8or. http://patrimoniu.gov.ro RECHERCHES SUR LES THRACES EMENDATIONS AU CORPUS I. L. 1. C.I.L. III 12431. Inscription funeraire, tres mutilee, provenant des ruines de Nico- polis ad Istrum. Publiee par lesfreres Skorpil (Arch. ep. Mitth.W, p. 216). dans le Corpus et par G. Seure (Rev. Arch. 1908 II,—p. 69, n. 90), elle n’a pas ete lue completement jusqu’â present. Les premiers editeurs avai- ent reconnu seulement la fin de l’inscription (v. ci-dessus, p. 29.), tandisque Seure essaya de lire toute l’inscription, sauf la troisieme ligne (v. p. 29.) D’apresle dessein des Skorpil, il faut corriger, je crois, Bisini au lieu de Biți N.... comme le suppose Seure. Ce se- rait peut-etre un compose de Bises, Bisa, forme comme Tarsinus de Tarsa, Sisiiius de Sises ou mieux encore peut-on l’identifier â Bisenus, nom illyrien, selon Schulze, Lat. Eigenn. p. 133. Pour la premiere fois, je restitue la 3-e ligne: Ditfr)otonn[ae], nom feminin qu’on retrouve dans un diplome mi- litaire accorde â un soldat syrien de la Coh. I FI. Bessorum, que je presumeetre le meme dans l’inscription C.I.L. III 12362restee illisible> jusqu’â present (v. p. 30, n. 4.). Le premier element duro-est assez frequent (v. p 30, n. 5- 8); par contre forma apparaît seulement cinq fois avec les variantes turma et tuorma (v. p. 30, n. 9—11). 2. C.I.L. III 14406 c. Inscription de Philippes, publieeparP.Perdizetdans Bull.corr .hell. 1900, 307.C est un monument votif consacre â l’Arthe- mis thraceJadeesseBe/zfl'zs, par un Bithus Ras- cil... quiet Crispus. Le nom du pere de Bithus doit etre complete Rascil[ae], un diminutif de la racine Rase (var. Resci), deja connue dans les formes Rascitporis, nom de plusieurs rois odryses, 'Piaza;, Rescu-turiHe-soie, etc. Rascila se rattache donc â la longue serie des diminutifs thraces, pour la plupart mas- culins, formes de la meme maniere avec la terminaison ala, ila, ula, tels que Murala, Mestula, Eptala, Paibila etc. (v. p. 31L 3. C.I.L III 8055. Inscr. funeraire de prove- nance inconnue. Essai de lecture qui donne, pour la 6-e et 7-e ligne, les noms thraces Amadochus et Mucasenus (?). Buletinnl Comisiunii Monumentelor Istorice, 4. C.I.L. III 5567. Inscr. funeraire de Be daium (Norique). On avait lu, â tort, Essibnus â la 5-e ligne, au lieu de Essbinus, nom thrace qu’on rencontre, avec le present exem- ple cinq fois dans les inscriptions connues (C.I.L. III 8010, XIII 7585, Jahresh. XVII, p. 148, Demitsas, Macedonia, nr. 823). L’inscription est un document important pour la dispersion des Thraces, hors de leur territoire ethnique, pendant la domination romaine. Colonisâs dans le Norique, probablement comme vete- rans, ils ont garde, malgre leur romanisation presque accomplie, leur caractere de race! leurs noms originaires se maintiennent en pârtie et ils cherchent femmes au dedans de la colonie thrace. 5 C.I.L. III 4378. Inscr. funeraire d’Arra- bona dans la Pannonie superieure. Rectifica- tion de la lecture de la 1-e ligne: Eptatralisaxi lieu de Mucatralis propose par Huebner. Les lettres lisibles donnent. .. TATRALIS, auquel on peut justement rapporter le nom Eptatralis. A remarquer l’expression domo Bessus, pour natione Bessus, dont on trouve plus d’un exemple dans \Tndex du C.I.L. III (suppl. p 2527—2547). 6. C.I.L III. 6115 a. Inscr. de Cavala dans la territoire rural de Philippes. Les editeurs du Corpus donnent, pour la premiere ligne, Zipas Sed... J(ilius). On peut completer Sed(ila), le meme nom que XatSetĂaî, dans une inscription des environs de la meme viile. La 2-e ligne doit etre completee: Spel- (lia) Aucta. 7. C.I.L. III 7803. Inscr. funeraire de Ri- gomagum (Germ, inf.), d’un soldat thrace de la coh. I Thracum appele Ruimus, Ță- ruși p. J’ai restitue Tarusi, au lieu de T a- busi, dont le radical est inconnu parmi Ies noms thraces, tandis que Tarusus peut etre rapproche de Tara, Tarul a etc.(v. p. 36). Rui- mus, pour la premiere fois documente, est, je crois, le premier element de Roime-talces, forme comme Si-talces. 8. C.I.L. III. 7873 de Micia en Transylva- nie, Essai de lecture (v. p. 36) qui donne, 6 http: / / patrimoniu.gov.ro 42 BULETINUL C0MISIUNI1 /lONUMENTELOR ISTORICE pour la 4-e ligne le nom thrace Tzitzia, le pendant feminin de Tzitzis ICIL. III 1682). Avec les noms similaires Tzinto, Tzinta, Tzita, ils semblent etre les memes que Sises, Sisia, Sinto, Sita. 9. C.I.L. III. 8206 de Scupi; je l ai restituee entierement (v. ci-dessusp. 37). Le nom Titha (2-e ligne) doit etre le feminin de Thithi (ClL. III 14507). On le rencontre aussi dans lescomposes Nusa-tita,^o -B-eED-o;, Odk-aâfta, Germe-Titha, Tithutes, Tithazus (v. p 37 et n. 7—14). Pour les variations ortographi- ques, v. Bull- corr. hell. 1900, p. 307. 10. C.I.L. III 8118 de Viminacium. A la 6-e ligne il faut lire Aulutral(is) au lieu de Aulutrac, formation inconnue. 11 C I.L. III 14214 de Tropaeum. A la 9-e ligne Aur. Eptepir au lieu de Eftepir. 12. Dans le laterculus veteranorum leg. VII CI. de Viminacium (C.I.L. III 14507), on peut completer la 12-e ligne, dex. b. M. Aur(elius) Sco[riloJ. 13. Nouvelle lecture du C.I.L. III. 7998 de Tibiscum: [D(is) M(anibus)]. Ta’-se, Ces (.-• filius) vix(it an(nis) L; p(osuit} lulia Successa b(ene m(erenti). La lecture du Corpus: larse, C(a)es(aris servus?) est probablement fausse, vu que lulia Successa citoyenne romaine, ne pouvait pas etre con- jux d’un esclave. 14. C.I.L. 14437. L’inscription provient de Azarlâc, â mi-chemin entre le Tropaeum et le formidable câmp fortifie de Abrittus. M. V. Pârvan (Cetatea Tropaeum, p. 25—28) la rattache â l’activite de reorganisation de Pertinax (a. 177 —179 â la suite de l’inva- sion des Costobocs. On fait la delimitation du territoire de la civitas Ausdec... contre les Daces qui s’y etaient installes. On peut com- pleter, je crois, civitas Ausdec(ensis), variante de prononciation de Usdicensis (C.I.L. VI 2807=32582, qui se rattache â la strategie thrace OtjootzujGixTj (Ptol. III, 11, 6). La con- traction de la diphthongue au en u (ausdec, usdic} est frequente chez les Thraces (v. ci- dessus p. 38, n. 7 et p. 39, n. 1 —18). Les mss. de Ptolemee nous donnent aussi les va- riantes ObtâTg.ip'.Ai, Usdecesia (v. p. 39 n. 19). A Azarlâc, il y avait donc un etablissement des Thraces du sud (v. p. 39, n. 20—21) de la region de Philippopolis, qu’on peut ex- pliquer par les difTerentes migrations des tribus au dedans du monde thrace, dont la cause est probablement l’invasion celtique dans la peninsule balcanique. Les dernieres fouilles entreprises par la Direction du Musee des AntiquitesdanslaDobroudjaont fourni des documentssur une immigration des Bessesdans la petite Scythie. Nous les rencontrons presque romanises surtout â Ulmetum dans le ter- ritorium Capidavense â cote des colons romains, ou bien formant un centre pure- ment besse vicus Ultinsium (v. p. 39, n. 23 — 26). L’analogie des Lae[ssi] ou Lae[pti] d’Anadalchioi (V. Pârvan, Le mur cfenceinte de Torni, p. 19—20) avec les Ausdecesii d’Azarlâc est evidente. Ce sont deux clans besses qui avaient emigre comme deux uni- tes ethniques, isolees au milieu des Besses, et sont restes de meme apres leur etablisse- ment, avec leurs noms originaires. Les Us- dicesit ont conserve meme leur organisation differente: une civitas; (les autres Besses etaient organ ises en viei). Quant ă Vexa rus, le magistrat de la civitas, c’est un nom si- milaire aux autres noms thraces, tels que Bae. darus, Aud ar tis, Itharus, etc. (v. p. 40 et no. 10—14). http: //patrimoniu.gov.ro 19. Inelul (de aur) Doamnei Tudosca a lui Vasile Lupul 2o. Inelul (de aur) lui loan-Vodă, fiul lui Vasile Lupul Găsite Cf. despre ele, art. d-lui în mormintele lor de la Trei Ierarhi din Iași. Acum la Academia Română. N. Iorga din îasc. precedent" al Buletinului : «Tapițeriile Doamnei Tudosca a lui Vasile Lupul» http://patrimoniu.gov.ro înrâuriri gotice IN ARHITECTURA ROMÂNEASCĂ 21. Biserica Sf. Gheorghe-OIari din C.-Lung (In a piatra cu profil R : vezi fig. 2 ; în b cărămidă cu profil asemănător) Mica biserică a Câmpu-Lungului are ușa dintre naos și pronaos, ca și ferestruia din axa altarului, cioplite în piatră, cu pro- file și forme gotice curate. Muzeul de artă națională posedă mulaje și după una și după alta, iar directorul muzeu⁻ lui, d-1 Al. Tzigara-Samurcaș,le-a dat publi- cității. D-1 dr. Emil Fischer, socotindu-le caracteristice pentru înrâuririle germane în țara noastră, retipărește cele două ilustrațiuni la pg. 233 a cărții sale: Die Kulturarbeit des Deutschtums in Rumânien. In nota 2 de sub pag. 232, el spune : „Portalul (acesta) eo imitare credincioasă a intrării casei parohiale din Sibiiu" și, căutând locul pe care se înălță odată vestitul „cloașter" (Marien-Kirche) al Câm- pu-Lungului, dr. Fischer adaogă: (pag. 2): „Portalul gotic al fostei biserici și o fereastră gotică au fost transportate la biserica învecinată SI. Gheoghe - Olari și zidite acolo". De altfel credința aceasta e răspândită in C. - Lung. Adevărat e însă că și ușa aceasta și fereastra din altar au fost lucrate odată cu zidirea bis. Sf. Gheorghe și anu- me pentru ea. — Dovadă o află cercetăto- rul mai de aproape al acestei biserici. El vede ușor că fereastra altarului nu e sin- gură lucrată în formă gotică și afla că ușa de piatră e legată organic cu liniile so- clului ce încinge biserica : a) Ferestrele de miază-noapte ale bise- ricii sunt azi stricate, pentru a lăsă să pă- trundă mai multă lumină înăuntru; dar spre miază-zi se află încă o fereastră de formă veche, îngustă : fig. 2 și planul bise- ricii. Ea e înconjurată cu pietre egale în mărime cu acelea din jurul ferestrei din al- http: //patrimoniu.gov.ro 45 înrAuriri gotice în ARHITECTURA ROMÂNEASCA 22. Biserica Sf. Gheorghe-Olari din C-Lung Usa și planul. http://patrimoniu.gov.ro 46 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 23. Fereastra din fundul altarului. tar ; ciubucăria însă nu e cioplită, ci piatra are numai fețele pregătite pentru a fi sculp- tate. încheiată fiind astfel, meșterul care lucrase fereastra altarului avea să tragă și aci profilul cel fin împrejur, lucru pe care el nu ajunse să-l facă. Aflarea acestei lu- crări neterminate e o dovadă că podoabele de ale bisericii acesteia nu au fost aduse de aiurea, ci că un meșter pietrar lucră la ea după normele stilului gotic. b) Felul cum e lucrată ușa dovedește aceiaș lucru. Cercetând alcătuirea generală a bisericii ușor se poate vedea că, la început, ea nu avea pronaosul, pe care se reazemă clopotnița, iar ușa de piatră dedea dea- dreptul afară. In dreapta și în stânga ușii, sosește și se întoarce în jos, după cele mai clasice norme gotice, profilul soclului ce înconjură biserica: în fig. 1, locul însemnat cu litera 3, în fig. 2, însemnat cu 2?. Modestia mij- loacelor celui ce ridică acest monument, care înăuntru are abia unsprezece metri, nu îngăduia să se facă ciubucul acesta de jurîmprejurul bisericii din piatră. Dar me- șterul zidar, urmând regulile unei cons- trucții logice, puse piatră profilată numai la unghiuri: vezi planul bisericii fig. 2, colțurile însemnate cu litera a, iar dela o piatră la alta înșirui cărămizi lucrate în tipare anume, cu profil apropiat aceluia cioplit în piatră. Legătura aceasta organică între baza bisericii și ciubucăria ușei nu numai că înlătură presupunerea că ea ar fi fost adu- să de aiurea, dar dovedește că, în vremuri când meșterii pietrari streini veniau să pue meșteșugul lor la înfrumusețarea bise- ricilor noastre, partea făcută de ei o aduceau, nu ca pe un adaos străin, pus la întâmplare, ci ea se legă direct cu arhitectura noastră, supunându-se datinelor ei. Astfel în arhitectura românească se întâl- nesc și se înfrățesc înrâuriri streine une- ori cu totul una de alta, fără să-i turbure vreodată unitatea. Al. M. Zagoritz INFLUENCES GOTHIQUES DANS L’ARHITECTURE ROUMAINE Relevant le caractere de l'ornementation d’une porte et d’une fenetre de l’eglise St. Georges-Olari de Câmpu-Lung, l’auteur donne, dans cet article, de nouveaux ele- ments pour preciser l’influence gothique sur l’ancienne architecture roumaine. http://patrimoniu.gov.ro CRONICĂ. i. DIFEKITE INSCRIPȚII La bis. din Pasca ni-Suceava. Pe un clopot ; ACEST CLOPOT S’AU VĂRSAT ÎN ORAȘUL IAȘI, ÎN LUMINATA STĂPÂNIREA DOMNULUI SGARLAT ALE- XANDRU KALIMACHI V(0E)VODiI ȘI IUBITEI SALE SOȚII, ANA, .MITROPOLIT VENIAMINU, Cu TOATĂ CHELTUIALA ȘI OSTENEALA DUMISALE VISTIER NICOLAE GHEORGHE ROSEE ROZNOVANU. La biserica din Vânători-Vlașca OFTOS 0 HEIOS KAI IEPOS NAOS 0 TIM‘2- MENOS EH’ ONOMATI TON rENEOAIUX THE rnEPATIAS 6E0T0K0F KAI AEIOAPOEXOF NAPIAS, EK BAHPL’N AXHFEPOII AP EHOAUN TOF nAXOSK’TATOF ATIOT APXIMANAPITOF 1KFPIOF METETIOF KAXTZOPANOF I1ANT0 KPATOPIXOF APXIEPATEFONTOS TOF IIAN- EPOTATOF AFIOF OFITPOBAAXIAS KFPIOF. AHIN VELEATUL 1735, O BISERICĂ ÎN NU- MELE SF. ANTONIE, DAR LA LEATUL 1847, MARTIE 23, ÎNTÂMPI.ÂNDUSE UN GROAZNIC FOC, TOCMAI IN ZIUA SF. PAȘTI, S’AU MISTUIT ȘI DÂNSA CU O PARTE DE ORAȘUL CARE AU SCĂPAT.— NUMAI O SFÂNTĂ ICOANĂ, A SF. ANTONIE, S’AU MUTAT LA SF. GHEORGHIE VECHIU, CU BLAGOSLOVEREA PREA SF. SALE. MIT. NEOFIT, CA SĂ SE PRÂZNUIASCĂ ZIUA ÎN TOȚI ANII.— ȘI ASTÂ-ZI S’AU RĂDICAT A- CEST MONUMENT, SĂ FIE SPRE POMENIRE, PRIN TRUDA ȘI A UNUI PETRE SIN 1NCIU DIN SERBIA ȘI CU AJUTORU SF. G.G. VECHIU, ÎN ZILELE FONTILOR EPITROPI M. PETROVICI FISTOVȚANU ȘI T. RĂDU- LESCU, ÎN LOCUL SF. PRASTOL, PENTRU CA SĂ FIE APĂRARE DE ORICE NECURĂȚENIE. ȘI VA ARDE O CANDELĂ IN TOATE NOPȚILE CU CHELTUIALA SF. GG. VECHIU ȘI iN TOATE LUNILE SE VA FACE O SFEȘTANIE,PRECUM PREOȚI DELA SF. GG.VINO LUNĂ. CEI DELA SF. XICL’LAE ȘELAR ÎN ALTĂ LUNĂ.— ȘI AȘA VA URMA ÎN VECI, SPRE VEȘNICA POMENIRE. b) GllCAlCHHKX. crah ăioiiSamhtx no^ii- /KLIUA M IlfTapX LvklX CtpKCKilI KAHAapK CAAKUl CfpKCKf <11'11111,111 î EHRmil HOA'^P V,KI,|IK% KOH- roăctka ctpKCKorx, ca ckoioa\â cț'npyrog. neîncrederea ce am arătat conjccturei făcute cu privire la dată, și vom fi cei dintâi care vom prezentă ingeniosului autor felicitările noastre pentru serviciul ce va fi adus adevărului. Până atunci însă, nu putem decât să stăruim la modul nostru de a privi chestiunea din punc- tul de vedere al faptelor istorice con- statate. 5. contemporane, care încă dela 1247 arată la răsărit dc râul Olt și la miază-zi dc Alpii Transilvani, cuprinzând deci re- giunea Argeșului (unde apoi sc găsește prima capitală a Țărci-Româncști), un vocvodal român care exista acolo dc mai înainte, ca și altul în Oltenia¹). Așă fiind, >) Harmazaki-N. Bensașianu, Documente privi- toare la istoria Românilor, I, pag. 250 -251 a. 1247 și 1251. Cf. pag. 454 și 457 a. 1285; pag. 485 a. 1288« http://patrimoniu.gov.ro 54 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE e bine înțeles că na o dată conjecturală, dintr’o presupusă inscripție până acum ncdcscifrată, dată încă posterioară celei documentele, are să dovedească vechi- mea voevodatului român în această parte. Ca dată pentru pi chir a bi sericei, ea tire Chora, din Constantinopole, făcute pe la 1510—1520 O, urmează se fie pos- terioare acestora, se confirmă pe deplin. In biblioteca Academiei Române se află 24 de fotografii după mozaicurile dela Kahrie-djami, dăruite de D-l Ai hai 1 Sutzu. Fig. 6. este hotărît inadmisibilă. Părerea expri- mată în raportul mai sus citat, anume că vechile frescuri ale acestei biserici, cu in- scripțiuni grecești, care ca stil și compo- ziție se aseamănă cu mozaicurile din moscheea Kahrie-djami, foasta mănăs- D-l Grigore Cerkez, sub a cărui con- ducere se fac restaurările atât de bine executate la biserica Domnească dela ') Charles Diehl, Mamtel d’arl byzanlin, p. 738 —739- http://patrimoniu.gov.ro BISERICA DOANEASCA Curtea-de-Argeș, comparând aceste fo- tografii ca vechile frescuri de aci, câte s’au descoperit prin spălaturile făcute până acum, a găsit 8 ce se aseamănă în mod esențial, unele fiind mai mult sau mai puțin chiar identice. Cercetân- du-le din nou la fața locului, în com- DELA CURTEA-DE-ARGEȘ 55 natorului roman (Sulpicius Quirinus), la numărătoarea Iudeilor, despre care Char- les Diehl, cu privire la mozaicurile dela Kahric-djami, zice că este «un subiect foarte rar tratat în iconografia bizan- tină», care unu se întâlnea în altă parte in arta orientală-), *) se prezintă, în Fig. 7. parație cu fotografiile, am făcut aceeaș constatare, găsind și altele care concordă cu descrierile unor compozițiuni ce nu se află între aceste fotografii. Specimenele reproduse aci arată în- vederat că frescurile respective deh Curtea-de-Argeș sunt făcute după tipul iconografiei dela Kahric-djami, a cărei influență directă se vede chiar în cele mai mici amănunte. Compoziția Recensemântul (fig. 6), re- prezentând pe S-ta Maria înaintea guver- frescurile noastre, ca o copie a celei dela Kahric-djami (fig. 7), puțin mai re- ') Etudes Eyzanlines (1905). Les mosaîques de Kahrie-djami, pag. 425; II y a vait lâ, en outre, certainescompositions— le Recensement devaut Qui- rimis, par exemple -qu’on ne rencontrait noile part ailleurs dans l’art oriental, et dont le Guidede la Pein/ure ne disait pas ca a doua episcopie a ță- rei. Cei doi episcopi, ca și chipul vechiu Fig. 12. Fig. 13. influentă, cel din urmă sub care s’ar fi putut face vechea pictură ar fi—s’ar putea presupune—fiul său Radu I (între 1574 și 1585), fundatorul Tismenei și al altor mă- năstiri (cele mai vechi după neînsem- nata Vodița, fundațiunea lui Vladislav I), pe care călugării și cronicarii l-au con- fundat cu legendarul descălecător Negru- Vodă, numindu-1 Radu-Negru ²), căruia tradiția îi atribue fundațiunea bisericei. ’) Miklosich & Muller, Acta Patriarchatus Con- stantinopolitani. I, 383-388. Hurmuzaki-Iorga, Do- cumente, XIV, I, p. 1—6. ²) Radu, fundatorul Tismenei, e numit, în două hrisoave din 1569 și 1576, Negrul Voevod, iar in hrisoave mai târzii (dela Matei Basarab, Șerban Cantacuzino, ș. a.), Radul Negru Voevod. Prin hrisovul din 1576 aprilie 28 (Arhivele Statului), Alexandru III întărește mănăstirei Tismana «satul Bistrețul cu toate bălțile până la Gârla-Repede (ExpserxMv)», care i-a fost dat de «răposatul Ne- grul Voevod». Această proprietate, «balta Bistreț până la Gârla-Repede (sivx3oc« r₁nua)i>, este ară- al lui Radu pe acelaș stâlp, ar indică epoca acestuia pentru aducerea moaș- telor, reprezentată aci și atribuită de tradiție lui Radu-Negru⁵). Acest fapt, în- tată, în hrisoavele lui Dan I (din 1385) și Mircea (din 1387), ca fiind date mănăstirei de tatăl lor Radtd Voevod, fundatorul ei. Prin hrisovul din 1569 ianuarie 8 (Arhivele Statului), Alexandru III întărește mănăstirei Tismana «satul Elhovița, care i-a fost veche și dreaptă ocină și moștenire încă dela întemeierea Țârei-Românești, dintâiu dela Negrul Voevod». La acea dată, confundarea lui Radu, fundatorul Tismenei, cu legendarul descă- lecător Negru-Vodă eră deci îndeplinită. ³) C. Moisil, Efigiile monetare ale Domnilor ro- mâni. «Buletinul Societății Numismatice Române». XII (1915), p. 129. Radu este singurul Domn a cărui efigie se află in asemenea armură. *) Miklosich &. Muller,/. c., L 535—536. Cf. II, 270. 312. Hurmuzaki-Iorga, /- c., p. 8 -9. 24. 29. ⁵) In Viața lui Nifon, al cărei autor. Gavriil protul dela Athos, a fost la sfințirea mănăstirei kiFNeagoe la Curtea-de-Argeș, nu se face mențiune de Sf. Filofteia ; dar nici de biserica Domnească, unde se găsesc apoi moaștele, nu se spune nimic. http: / / patrimoniu.gov.ro BISERICA DOMNEASCA DELA CURTEA-DE-ARGEȘ 61 Fig. 14. http://patrimoniu.gov.ro 62 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 15. http://patrimoniu.gov.ro BISERICA DOMNEASCA DELA CGRTEA-DE-ARGEȘ fățișat prin pictară de pe stâlp, probabil si mormântul lui Radu în această bise- rică¹). ar urmașă fi dat motivul pentru legătura ce s’a făcut apoi între numele acestui Domn și biserica Domnească dela Cartea-de-Argeș. In tot cazul, chipul Domnului în armură ca și Radu I (pe care învederat îl înfățișează), deosebindu-se de ctitorul deasupra ușei, îmbrăcat altfel, se prezintă ca diferit de acesta; în locul unde se află, care de regulă nu este al ctitorilor, el a fost pus aci în altă le- gătură decât cu fundațiunea sau zugră- virea bisericei ²). Așa fiind, ctitorul deasupra ușei este, după toată probabilitatea, Alexandru, fun- datorul mitropoliei de Argeș. Vechea pic- tură dela Curtea-de-Argeș, care se deo- sebește ca stil atât de mult de ceea ce 5 ni s’a păstrat la Cozia din timpul lui Mir cea, fiul lui Radu, aparține negreșit unui timp mai apropiat de epoca mozai- curilor dela Kahrie-djami, cum nu putea să fie decât în domnia lui Alexandru. «Deci rămâne mai probabil» — ziceam în raportul citat— «că biserica a fost zu- grăvită, dacă nu și zidită, sub Alexandrul, fundatorul mitropoliei de Argeș, supusă patriarhiei de Constantinopole». * * * Dacă, până la probă contrară, Ale- xandru urmează să fie considerat ca cti- torul care a zugrăvit biserica, zidirea ’) După tradiție, «Radu-Negru» ar fi înmormân- tat în biserica Domnească, unde se arată mor- mântul lui. Lângă acest mormânt, unde azi nu mai este decât o lespede cu ornamentație veche, se află mai înainte și un baso-relief de piatră (unde l-am văzut încă în 1895, când am vizitat prima dată Curtea-de-Argeș), acum în Muzeul de anti- chități, care înfățișează un chip de Domn, atribuit lui Radu-Negru. Forma îmbrăcămintei,care se mai poate distinge, ar corespunde cu epoca lui Radu I. ²) Ctitorul «Radul Negru», care împreună cu «Doamna Ana» ține în mâni biserica, zugrăvit pe păretele de miază-noapte la stânga ușei, este o pictură nouă. 65 pare să fie mai veche. In adevăr, «Io. Nicola Alexandra Voevod, fial marelai Basarab Voevod (cam inscripția de pe mormântul săa numește pe Alexandru al documentelor și cronicilor) ³), fiind înmormântat în mănăstirea dela Câm- pulung, unde el este zugrăvit ca ctitor, ținând în mâini biserica ⁴), iar la Curtea- de-Argeș el find înfățișat, în deosebire de modelul dela Kahrie-djami, fără bi- serică în mâini, ca unul care ar fi numai zugrăvit, nu și zidit biserica, nu avem cuvânt de a-i atribui lui fundațiunea acestei biserici. Arhitectura ei e recu- noscută ca cea mai veche între vechile biserici ce ni s’au păstrat, atât ca stil, cât și ca construcție; iar tradiția noastră atribue fundațiunea ei întemeietorului principatului, legendarului Negru-Vodă. Ca adevăratul întemeietor al princi- patului a toată Țara-Românească (cum se numea Statul format prin unirea sub o singură domnie a voevodatelor ante- rioare din dreapta și din stânga Oltului) e cunoscut «marele Basarab Voevod» (constatat documentai la 1524 — 1550 ca domnind de mai înainte), după care Țara- Românească era numită, în secolul al XlV-lea și al XV-lea, și «Basarabia», cum si dinastia întemeiată de el se numea «Basarab!». Pentru ca el să imprime astfel Statului și dinastiei pecetea numelui său, el trebue să se fi deosebit cel mai întâiu prin faptele ce a săvârșit într’o domnie mai lungă, înainte de memorabila vic- a) In documente ungurești și papale, el este nu- mit Alexander Bozorabi sau Bassarati (= al lui Basarab). ⁴) In biserica reconstruită de Matei Basarab și restaurată ulterior, sunt zugrăviți ca ctitori vechi «Radul Negru Voevod» și «lo. Nicolae Ale- xandru Voevod». (Nomele «lliaș», scris după acesta de altă mână, a fost adăugat mai tărziu). Ctitorul «Radul Negru», care (după cronica atribuită lui Constantin Căpitanul) a făcut ‘mănăstirea», ară- tată ca fiind mai întâiu «biserică de mir», ar fi Radu, fiul lui Alexandru, ca fundator al mănăsti- rei pe lângă biserica zidită de tatăl său. http://patrimoniu.gov.ro 64 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE toric ce a repurtat la 1550 asupra re- gelui Ungariei, Carul Robert. Sfârșitul domniei lui fiind curând după 1550 ¹), începutul ei urmează să fie pus cu proba- bilitate pe la sfârșitul secolului al XlII-lea sau începutul secolului al XlV-lca. Rezidenta lui Basarab, cum arată un document contemporan, erâ la Argeș (castrum Argias), unde și sub urmașii lui se află scaunul de domnie. Aci este si cea mai veche biserică a țărei, atri- buită de tradiție întemeietorului Statului, care — cum zice cronica—«au descă- lecat la Argeș, și au făcut oraș mare, și și-au pus scaunul de domnie, făcând curți de piatră, și case domnești, și o biserică mare și frumoasă». Acest eve- niment, cronica îl pune la anul 6798 (= 1290). Față cu aceste mărturii, am putea ad- mite tradiția în înțelesul că fundatorul bisericei Domnești din prima capitală a țărei a fost Basarab întemeietorul, tatăl și predecesorul lui Alexandru. Făcând abstracție de Radu (confundat cu le- gendarul descălecător Negru-Vodă), a cărui legătură probabilă cu această bi- serică am arătat-o mai sus, Negru- Vodă al tradiției, ca fundator al celei mai vechi biserici, corespunde în tot cazul mai mult cu întemeietorul Statului, care erâ Basarab. Vechiul pomelnic al mănăstirei dela Curtea-de-Argeș, cea mai veche listă de Domni ai Țărei-Românești ce ni s’a păs- trat, începe cu Basarab Voevod ca cel dintâiu Domn; după acesta urmează: Alexandru Voevod, Radul Voevod cel Bătrân (stări), Neagoe Voevod cti- ’) Cronicarul contemporan al Ungariei, poves- tind întâlnirea lui Alexandru cu regele Ludovic în 1343, zice că el «se răsvrătise pe timpul regelui Carol (Robert) și a rămas in răsvrătire mai mulți ani (per multa tempora)». Deci Alexandru a început să domnească «mai mulți ani» înainte de 1343, aproape de 1330. torul și Doamna Des fina, etc. ²) Cei trei dintâi erau deci cunoscuți, pe timpul când s’a alcătuit acest pomelnic, după vechiul pomelnic al mitropoliei de Argeș, ca cei mai bătrâni Domni ai tărei, ne- greșit în legătură cu primele fundațiuni bisericești din vechea capitală. ³) Faptul că în fruntea celui mai vechiu pomelnic al Domnilor Tărei-Românesti, păstrat chiar la Curtea-de-Argeș, e pus Basarab întemeietorul, — în deosebire de celelalte pomelnice cunoscute, care încep șirul Domnilor cu Radu (zis Radu-Negru), fundatorul celor mai vechi mănăstiri, confundat cu legendarul descălecător,— înlătură ori-ce probabilitate că biserica Domnească dela Curtea-de-Argeș ar fi putut să existe înainte de Basarab, ca fundațiune a vreunuia din voevozii te- ritoriali ce l-au precedat, fără ca fun- datorul ei să fie pomenit în vechiul pomelnic al mitropoliei, după care s’a alcătuit acest pomelnic al mănăstirei. Primul Domn în pomelnicul dela Ar- geș, totdeodată primul Domn «singur-stă- pânitor» al Țărei-Românești (după voe- vozii teritoriali constatați în secolul al XlII-lea) pe carc-1 arată documentele, în aceiaș timp Domnul al cărui nume a tre- cut asupra țărei și dinastiei întemeiate ²) A. Odobescu, Episcopia de Argeș. «Convor- biri Literare», XLIX (1915), 1121. ³) Viadislav, care a domnit între Alexandru și Radu, e pus după ctitorii Neagoe și Despina, Radu dela Afumați (care a terminat și zugrăvit biserica zidită de Neagoe) și Ruxandra. După Viadislav, cu care începe șirul Domnilor care nu aveau legă- tură cu fundațiunile bisericești dela Argeș, ur- mează: Mircea (cel Bătrân), Dan (II), Vlad (Dra?ul), Radu (cel Frumos), Basarab (tatăl lui Neagoe), Radu (cel Mare), Vlad (cel Tânăr), domnitori înainte de Neagoe, apoi familia Doamnei Despina, soția lui Neagoe, și fii lor, et?. In această ordine, pomelni- cul nu putea să fie alcătuit decât în timpul lui Radu dela Afumați (1522—1529) sau sub succesorul său Moise (1529 — 1530). In adevăr, Moise Voevod, care a făcut mănăstirei unele donațiuni, e pus în- tre Neagoe și Radu, fie dela alcătuirea pomelni- cului în domnia lui, fie (mai probabil) prin inter- calare in pomelnicul făcut sub predecesorul lui. http://patrimoniu.gov.ro BISERICA DOMNEASCĂ DELA CURTEA-DE-ARGEȘ 65 de el, Basarab, întemeietor al principa- tului și dinastiei, este cel dintâiu Domn care poate fi admis ca fundator al bise- ricei Domnești din capitala sa Argeș, atribuită de tradiție descălecătorului Ne- gru-Vodă. * In lumina acestor fapte istorice, ve- dem și căutăm a înțelege fundațiunea și vechea pictură a bisericei Domnești dela Curtea-de-Argeș. Pictura ei, cea mai fru- moasă si cea mai artistică ce avem în bisericile noastre, o operă a ultimei pe- rioade de înflorire a picturei bizantine din secolul al XlV-lea, merită o deose- bită luare aminte. Studiul ei are un câmp bogat de investigațiune, păstrând o co- moară din cele mai prețioase, pentru un specialist în istoria artei bizantine. Să așteptăm că acest specialist nu va lipsi să ne dea cât mai curând roadele cercetă- rilor sale. Dar spre a ajunge la un bun sfârșit, ori-ce idee preconcepută și ori-ce preocupare în afară de adevărul știin- țific trebue înlăturată. A cunoaște un adevăr și a-1 arătă, este cea mai înaltă problemă și mulțu- mire a omului de știință. Și cine are conștiința de a căută și servi adevărul, va fi mai presus de polemici și atacuri per- sonale ca cele ce, în loc de argumente, au găsit publicitate în legătură cu ches- tiunea în discuție. In arsenalul luminos al stiintei, asemenea arme nu au trecere. Dacă azi avem fericirea de a ni se fi păstrat, între monumentele sfinte ce ne-au lăsat străbunii, comoara de artă din biserica Domnească dela Curtea-de- Argeș, scăpată de peire, aceasta datorim, în mare parte, unui om care, fără a face zgomot de reclamă în jurul numelui său, dar cu devotamentul, cu dragostea si conștiința omului ce se dedică unei opere de bine, a restaurat acest monu- ment neprețuit, care eră aproape să cadă în ruine (după ce scăpase de a fi dărâmat pentru reconstruire), și a pro- pus măsurile cuvenite pentru spălarea picturei, executată atât de bine sub su- praveghierea sa. Prin această operă na- țională, care ne-a redat, conservat cu pietate, cel mai vechiu și mai prețios monument al trecutului nostru, d-1 Gri- gore Cerkez a bine meritat de țară și de istoria noastră, si cea mai mare mulțumire și recunoștință o găsește în opera sa însăș. D. ONC1UL. Buletinul Coniisiunii Monumentelor istorice. http://patrimoniu.gov.ro ADAUS După ce articolul precedent a fost cules, am comparat, la fața locului, foto- grafia după chipul ctitorului din biserica Domnească dela Curtea-de-Argeș, zugră- vit deasupra ușei, cu chipul lui «Nicolae Alexandru» (= Alexandru 1) din bise- torilor, refăcute sub Matei Basarab, au fost reînnoite la a doua restaurare, totuș chipul lui Nicolae Alexandru (fig. 11) mai prezintă asemănare de portret cu cel ai ctitorului dela Argeș (fig. 16). Această asemănare — pe când chipul Fig. 16. rica foastei mănăstiri dela Câmpulung, zugrăvit aci ca ctitor, împreună cu «Radul Negru» (= Radu I). (Cf. pag. 65 n. 4). Deși această pictură e nouă, biserica fiind reconstruită de Matei Basarab, la 1655— 1656, și din nou restaurată la 1 827— 1851, așă încât vechile portrete ale cti- lui «Radul Negru» are cu totul altă în- fățișare — nu poate să fie numai întâm- plătoare. Ea confirmă pe deplin concluzia că ctitorul dela Argeș, zugrăvit deasupra usei, este Alexandru I, aeelas cu Nicolae Alexandru, ctitorul bisericei dela Câmpu- lung, unde este înmormântat. Portretul http://patrimoniu.gov.ro BISERICA DOMNEASCA DELA CURTEA-DE-ARGEȘ 67 Fig. 17. http://patrimoniu.gov.ro 6S BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE lui istoric, descoperit în vechea pictură contemporană dela Argeș, s’a păstrat, cum se vede, și la Câmpulung, mai mult sau mai puțin nealterat în mod esențial (afară doar de îmbrăcăminte, care se deosebește de cea dela Argeș), cu toată refacerea si reînnoirea ulterioară. Astfel ipoteza că Alexandru I este cti- torul reprezentat în vechea pictură dela Argeș, ce am exprimat-o în Maiu 1914, cu prilejul omagiului Academiei Române la mormântul Regelui Carol (când mem- brii prezenți au vizitat biserica Dom- nească), cum și în ședința Academiei dela 18 Septemvrie 1915, și pe care am susținut-o în raportul prezentat Acade- miei 'la 9 Octomvrie 1915, pe teme- iurile mai amănunțit expuse aci în cele precedente, găsește, ca concluzie logică din' fapte și argumente istorice, o desăvâr- șită confirmare. * * * La cele arătate mai sus (pag. 64) cu privire la pomelnicul dela Argeș, care începe șirul Domnilor cu Basarab Voe- vod ca cel dintâiu Domn, mai avem de adăugat și pomelnicul mănăstirei dela Câmpulung, «prefăcut și înnoit» în a. 1701 (Biblioteca Academiei Române, As. 3722). Acesta cuprinde două liste de Domni: una care începe cu «/o. Radul i devod Negru, acesta au făcut Tisineana», și se sfârșește cu Teodosie Voevod (fiul lui Neagoe), și alta care începe cu Basarab și se continuă până după Constantin Brâncoveanu, în a că- rui domnie pomelnicul a fost din nou alcătuit. In această a doua listă, sunt nu- miți ca cei dintâi Domni : lo. Basarab Voevod i gospodia ego Mar ginta. Io. Nicolae 1 devod. lo. Alexandru Voevod i gospodia ego Maria. Io. Radul Voevod. Deci avem aci aceeaș ordine a pri- milor Domni ca și în pomelnicul dela Argeș, cu deosebirea că acolo lipsește Nicolae Voevod, pus aci între Basarab și Alexandru. Acest Nicolae nu este altul decât Alexandru, pe care inscripția de pe mormântul său, ca și cea dela chi- pul său, îl numește lo. Nicolae Alexan- dru, nume care a fost apoi înțeles greșit ca reprezentând două persoane, în loc de una, cum eră în pomelnicul original. Iar Radul Voevod Negru care „au făcut Tismeana“, pus în capul primei liste, nu este altul decât Radul cel Bătrân din pomelnicul dela Argeș, pus aci ca al treilea Domn, pe când în mănăstirile fundate de dânsul el eră pomenit cel dintâiu, ceea ce a avut urmarea ca el să fie socotit apoi ca fundator al Statului și confundat cu legendarul descălecător Negru-Vodă. Cele două pomelnice, originare din cele mai vechi biserici ale tărei, dovedesc, în acord cu documentele contemporane, în mod peremptoriu, că Basarab a fost cel dintâiu Domn singur stăpânilor al Tărci-Românesti si adevăratul întemeie- J î > tor al Statului și al dinastiei. Dela voe- vozii anteriori, constatati ca voevozi teri- toriali în atârnare de Ungaria, nu s’a păstrat, nici în pomelnice, nici în tradiția istorică a țărei, vreo amintire (doar despre succesiva descălecare de peste munți, atri- buită legendarului Negru-Vodă), cu atât mai puțin o fundațiune ca biserica Dom- nească dela Curtea-de-Argeș. Aceasta rămâne dovedit cu incontestabilă cer- titudine istorică. D. OXCIUL http: //patrimoniu.gov.ro A PROPOS DE L’EGLISE DOMNEASCA DE CURTEA-DE-ARGESH Dans le fasc. No. 31 (Juillet-Septembre 1915) do Bidletin, a ete publie on Rapport presente ă l’Rcademie Roomaine par MM. D. Onciol, 1. Bog- dan et N. Iorga, relatif â la communication a- dressee â l’Bcademie par M. O. Tafrali, dans lanoelle il signalait la decouverte d’one inscrip- tion, datee do 12 novembre 677 1 (=1262) de l’eglise Domneasca (princiere) deCurtea-de-Argesh, decouverte faite ă la soite des lavages que i’on a fait sobir aox peintores de cette eglise. Dans ce Rapport, on fait observer qoe la pretendue inscrip- tion qoi se troove sor la bordore des vetements (ao coo et ao bas des plis) de trois saints d’one pein- tore ă la fresqcie, et qoi est apparoe par soite des lavages qoe l’on a faits, a p’utot l’air d’on ornement qoe d’one inscription. Bien qoe l’on poisse y retrotiver les formes de certaines lettres grecqoes, il est impossible d’y reconstitoer ni on mot, ni one date. La date conjectoree.de 1262, poor 1’ancienne peint' re, ne concorde ni avec la traditicn des chroniqoes attriboant la fondation de l’eglise ao fondateor de l’Etat qui aorait mis pied ă terre ă Argesh vers 12 90, ni avec les faits historiqoes constates. Les anciennes fresqoes de Curtea-de-Argesh, avec des inscriptions grecqoes, retroovees soos one couche de peintore portant des inscriptions slavonnes, sur laquelle etait encore une autre couche plus recente avec des inscriptions rou- maines, ces fresques qui n’etaient encore pas re- couvertes d’une peinture ulterieure en t623 (alors qoe I’historiographie du pays etait commencee) appartiennent â la derniere periode florissante de la peinture byzantine. Quelques indices de ressemblance, comme style et composition, avec les mosaîques de Kahrie-djami (l’ancien monas- tere Chora de Conslantinople), peints vers 1310— 1320, permettent de conclure qu’elles seraient pos- terieures â ces dernieres. Par ailleurs, les rela- tions avec Constantinople, qui expliqueraient une pareille influence de l’art byzantin, ne sont conda- tees que sous le regne d’Alexandre I (apres 1330 josqo’ă 1 364), fondateor de la metropolie d’Argesh (1359), lequel a demande et obteno do patriar- cat de Constantinople le premier mdtropolite du pays. Sous son predecesseur Bassarab, pour lequel il est constate qu’il fut le premier prince «seul regnant» de la Valachie, et qui fot en hostilites avec Byzance vers 1325, cette peinture, poste- rieore â celle de Kahrie-djami, n’aurait po etre faite. Le portrait du fondateur, peint dan, le narthex au-dessus de la porte, le represente comme un hommejeone encore, alors que, comme 11 est demontre, Bassarab, en 1 330, etait on vieil- lard. Le Rapport concloait qoe l’eglise avait ete peinte, sinon construite, sous A'exandre, fils de Bassarab. Cette conclusion est socitenue, dans l’article present, avec des preuves et des arguments plus developpes, fondes en pârtie sur des constata- tions faites apres les lavages executes depuis lors, en pârtie sur des faits historiques constates. On dessin semblable ă la pretendue inscrip- tion sur les bordures des vetements (fig. 1 et 3) a ete decouvert, par des lavages ulterieurs, sur Ia ceinture d’un saint (fig. 2) portant des signes analogues, ressemblant ă des lettres grecques. On a constate ailleurs la presence d’ornements en forme de lettres, au bas des plis des vetements, dans la fameuse fresque de Benozzo Gozzoli, au palais Riccardi de Florence (145 7—'1463), re- presentant le voyage, ă Bethleem, des Rois Mages, dont l’un ales traits de l’empereur Jean Paleologue (fig. 4), ainsi que dans un Christ (vers 1 470), sur ia bordure de la robe, au cou et a la poitrine (fig. 5). En presence de ces constatations, il îaut admettre que l’inscription supposee sur le bord des vetements, dont l’on n’a dechiffre que la pretendue date conjecturee, avec des reconstitutions contestables, n’est qu’un ornement de bordure, analogue aux ornements arabes formes de caracteres d’ecriture. Ainsi donc, la date qui fait l’objet de cette conjecture ne saurait etre admise. Elle est d’ailleurs absolument inadmissible comme date de la peinture de l’eglise. Les fresques decouvertes par les lavages executes jusqu’ă present, comparees avec 24 photogra- phies des mosaîques de Kahrie-djami, qui se trou- vent ă la Bibliotheque de l’Academie Roumaine, ont montre, quelques-unes, une ressemblance îrappante, etant meme plus ou moins identiques, de telle sorte qu’elles se presentent comme des copies de ces mosaîques. Les specimens donnes ici: Le Reccnsement (fig. 6), les Rois Mages devant Herode (fig. 8), et la composition avec le Patron el le Fondateur de l’Eglise (fig. 10), temoignent evidemment de l’influence des compositions de Kahrie-djami (fig. 7, 9 et 11). En general, le style des anciennes fresques subit fortement l’in- fluence des mosaîques de cette epoque florissante de la peinture byzantine, determinee par le nou- veau style pittoresque qui prit naissance ă Con- stantinople au debut du XlV-e siecle, et dont un des chefs-d’oeuvre les plus remarquables sont les mo- saîques de Kahrie-djami. Les anciennes fresques de Curtea-de-Argesh etant manifestement posterieures ă cel)es-ci, le plus ancien prince soos lequel elles auraient pu etre faites est Alexandre, fils de Bassarab, dont http://patrimoniu.gov.ro 70 BISERICA DOINEASCĂ DELA CGRTEA-DE-ARGEȘ les relations avec Constantinople, aux temps de la fondation de la metropolie d’Argesh (1359), apres les hostilites do temps de Bassarab (13 23), ont rendo possible one semblable infloence de la peintore byzantine d'alors. Hăis le portrait do fondateor, peint ao-dessos de la porte, avant pre- cisement la meme attitode caracteristiqoe qoe le fondateor de Kahrie-djami, differe en ce qo’il ne tient pas l’eglise en ses mains comme l’aotre, ainsi qc e sont d’ailleors representes les îondateors des anciennes eglises dopays. Ceci poorrait indiqoer qoe le fondateor represente ici (Alexandre) a seo- lement fait peindre et nor. constroire l’eglise. La tradition, en effet, attriboe la fondation de l’eglise ao fondateor legendaire de l’Etat roo- main, â Negro-Voda, qoe les moines et les chro- niqoeors ont confondo avec Rado I (entre 1374 et 1385), fondateor des pios anciens monasteres (apres l’insignifiant Voditza, fonde par son pre- decesseor Vladislas I), en le nommant Rado -Negre. Le veritable fondateor de l’Etat, par l’onion soos cm seol prince des petits voîvodats anterieors (constates ao XlII-e siecle), est Bassarab, pere et predecesseor d’Alexandre. Bassarab (constate en 1324 — 1330 comme regnant depois qoelqoe temps) est egalement inscrit comme le premier des princes do pays ao pomelnic (liste de com- memoraison) do monastere de Cortea-de-Argesh, dresse ao commencement de XVI-e siecle d’apres le vieox pomelnic de la metropolie, qoi noos a conserve la pios ancienne liste des princes do pays. Le fait qoe Bassarab est indiqoe, meme dans le pomelnic d’Argesh, comme le premier prince, assorement non sans rapport avec les vieilles fondations religieoses de lă-bas, est one preove qoe l’eglise ne poovait pas exister avant son regne, comme fondation de qoelqo’on des voîvodes territoriaox qoi l’ont precede, sans qoe le fondateor ne fot nomme dans l’ancien pomel- nic. Ainsi donc, le pios ancien voivode qoe l’on poisse admettre comme fondateor de l’eglise Domneasca de Cortea-de-Argesh, la premiere ca- pitale do pays, est Bassarab, le fondateor de la principaote de Valachie et de sa dynastie. Si Bassarab, dont le regne peot dater de la fin do Xlll-e oo do debot do XIV-e, est le premier prince soos leqoel l’eglise a po etre bâtie, et son fils Alexandre le pios ancien prince soos leqoel elle a po etre peinte, le dernier aoqoel on peot en attriboer la fondation serait Rado I, fils d’Alexandre, celoi qoe l’on confondait avec le le- gendaire Negro-Voda, qoe nos chroniqoes do XVII-e presentent, soos le nom de Rado-Negro, comme le fondateor de l’Etat aossi bien qoe de cette eglise. En fait, le portrait de Rado, en armore medievale, comme sor ses monnaies (fig. 12 et 13), setroove, saof la tete, malheoreosement deterioree, dans one vieille fresqoe sor on pilier devant l’aotel (fig. 14). Sor ce meme pilier, sont repre- sentes, dans one peintore pios recente, mais d’apres one aotre pios ancienne assorement, des episo- des de la vie de Sainte Filoftee et le transfert de ses reliqoes â Cortea-de-Argesh (fig. 15), attriboe, par la tradition, ă Rado-Negro. II est pios probable qo’il faot rapporter ă ce fait les relations avec Rado. Par ailleors, le portrait do prince en armore, peint â one place non re- servee d’habitode ao fondateor, et different de celoi qoi est ao-dessos de la porte, aotrement veto, se presente soos on aotre aspect, de sorte qoe l’hypothese de Rado fondateor de l’eglise ne poorrait pas etre sootenoe contre les proba- bilites qoi existent en faveor de ses predeces- seors. En aocon cas tootefois, ia fondation ne saorait etre anterieore â l’epoqoe de Bassarab, et ses peintores, anterieores ă Alexandre. Enfin, l’aoteor de Partide releve le merite de M. Gregoire Cerkez poor la restaoration de cette eglise, le pios ancien, le pios precieox mo- noment historiqoe do pays. Cette restaoration modele noos a pieosement conserve les tresors d’art qoe cette eglise renfermait. Dans l’eglise de l’ancien monastere de Campo- long, fondee par Nicolas Alexandre (Alexandre 1) qoi y est enterre, se trocive le portrait de ce prince, peint comme fondateor (fig. 1 7). Bien qoe la peintore soit recente, le portrait ayant ete re- fait lors de la reconstroction de l’eglise soos Matthieo Bassarab (1635—1636) et renoovele lors d’one noovelle restaoration (1827 —1831), la ressemblance est toote‘‘ois evidente avec le portrait do fondateor de Cortea-de-Argesh, peint ao-dessos de la porte (fig. 16). Ceci confirme pleinement la conclosion qo’Alexandre I est le fondateor represente dans la vieille peintore d’Ar- gesh. http: //patrimoniu.gov.ro MONUMENTE NOUĂ D)N TERITORIUL ORAȘULUI TOMI O Spre Sad de Constanța, pe șoseaaa ce merge către Mangalia, la km. 8 în drep- tul satului Laz-Mahale, se găsește în stânga și puțin în dreapta, un mare ci- mitir turcesc de c. 4 h. întindere, plin cu pietre lucrate antice. De aici la c. 5 km. spre S.-V. (cam 10 km. de Con- stanța) la marginea de E. a comunei Hassiduluk se află un alt cimitir mare turcesc cu mult mai bogat în blocuri de piatră antice decât cel dela Laz-Ma- hale. Ceva mai departe, cam la 1 km. în partea de S. a comunei Hassiduluk este în fine un al treilea mare cimitir tur- cesc tot așă de bogat în resturi antice ca și cel precedent. Fiecare din cimitirile acestea este un adevărat lapidarium. Turcii, după obi- ceiul lor de a așeză câte o piatră mai mare, în picioare, ca semn la căpătâ- iul mormintelor, nu le-au scos ca în alte părțî din cariere, ci în cazul de față, din motive de .comoditate, le-au luat pur și simplu deagata din ruinele unei așe- zări antice, situate de bună seamă într’o apropiere imediată *). Resturile antice din aceste cimitire sunt: 1. Blocuri mari de calcar, bine ecua- *) Na este admisibil, ca toate aceste fragmente să fiₑ cumva aduse de Turci de pe locul Constantei de azi, distanță de IO km. Mărimea blocurilor și comoditatea proverbială a Turcilor și Tătarilor sunt destula chezășie pentru aceasta. O cercetare îngrijită și sistematică a mai multor din cimitirile turcești și tătărești, conținând ruine, s’ar impune cât mai curând. In multe din ele zace necunoscut încă mult material epigrafic și mai cu seama architectonic. ²) Antichitățile din curtea d-lui Alexiu, au ajuns la cunOș- risate și cari au servit de placaj zidurilor din cetățile dc typ byzantin. 2. Fragmente de coloană sau chiar coloane întregi de cele mai diferite fe- luri, de calcar și de marmoră, începând din epoca bună greacă și până în epoca târzie byzantină. 5. Bucăți dc felurite capiteluri, dc cal- car si de marmoră 4. Fragmente de architrave, de plafond casetat și de fronton, de calcar sau de marmoră, din epoca bună. 5. Fărâmături de sarcofage, dc calcar și de marmoră. 6. Fragmente și așchii de sculpturi în calcar și marmoră, etc. etc. Afară de aceste numeroase rămășițe, cari se pot observă ușor dela prima ve- dere, s’au găsit — cum e foarte natu- ral — și mai multe inscripții, parte din ele publicate dc Tocilescu, parte încă ne- cunoscute și despre cari va fi vorba mai la vale. La Laz-Mahale mai există și o «co- lecție» de pietre antice adunate de pe teritoriul acelui sat. Anume în curtea proprietăței d-lui Alexiu sunt îngrămă- dite unele peste altele mai multe frag- mente architectonice și sculpturale, pre- cum și două monumente cu inscripții ²). tinta d-lui profesor V. Pârvaa. directorul Muzeului Național de Antichități, încă din toamna anului 191£. D~sa mi-a dat plăcuta însărcinare de a le studia și publica. Fragmentele ar- chitectonice găsite aici fiind toate de caracter ornamental și technic au fost studiate specia) de d. D. Pecurariu, al cărui studiu se vă publica tot în Buletin. In excursiile făcute pentru studierea și fotografierea mate- rialului am cercetat și cimitirile mai sus pomenite, cari, deși asâ aproape de Constanta, au scăpat totuș până acum unei cerce- http://patrimoniu.gov.ro 72 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Toate aceste monumente provin în mod evident dintr’un centru mare, în- tărit si cu o desvoltare architectonică lăuntrică foarte bogată. Se pune acum întrebarea, ce așezare atât de importantă putea fi aici, la o de- părtare atât de mică de Torni? Dintre izvoarele vechi Itinerariuni pictura, numit Tabula Peutingeriana, din sec. III-lea sau IV-lea p. Chr., conți- nând însă și date mai vechi D, înseamnă între lovii și Callatis, localitatea Strato- nis²). Cum însă dela Tornis la Stratonis distanța este arătată ca fiind de 12 mile, adică aproape 18 km. și cum distanțele date de Tab. Peut. pentru această parte sunt mai mult sau mai puțin exacte, a- ceastă localitate nu poate să fi fost aici, ci la vre’o 8 km. mai spre Sud, prin preajma lacului Techirghiol, poate în dreptul ca- pului Tuzla. Rezumând Tab. Peut. în formă de repertoriu, tot astfel ne arată și Itine- rariuni adnotatum, zis al geogra'ului Ravennat, de pe la sf. sec. VII p. Chr. ³). Eutropius ⁴), care scrie pe vremea lui Valens ³), pomenește printre orașele grecești dela mare, cucerite de Lucullus în expediția lui din a. 72 a. Chr. prin Thracia, între Callatis și Torni: Parthenopolis. Tot așa și Rufius Fes- tus ⁶), care în a. 569 p. Chr. corn- tari archeologice mal amănunțite. De altfel și casele din Laz- ?lahale și Hassiduluk sunt în mare parte făcute din piatră antică, printre care se va fi aflând desigur multe lucruri in- teresante. Turcii și Tătarii bătrâni din Hassiduluk povestesc că pietrele au fost scoase și cărate de părinții și strămoșii lor din valul de piatră, pe unde făcea agricultura. Distanta e cam de 6—7 km.; deși nu e probabil, totaș această posibilitate ar fi de controlat. ’) Cfr. Teuffel — Kroll u, Fr. Skutsch, Geschichte der romischen Literatura ed. 6-a, Teubner, 1913, voi. in, P- 240- -) La table de Peutinger, ed. E. Desjardins, Paris 1873, Segm. vin și K. ruuer, Intineraria romana, Stuttgart 1916, p. 3io. 3) Teuffel, op. cit. voi. in. p. 3 43; Ravennat is a- nonymi Cosmographia et Guidonis Geographica, ed. M. Pinder et G. Parthey, Berlin 18 60, p. 18 1. ⁴) Entropii breviarinul ab Urbe condita, ed. Fr. Kaehl, Teubner-Lipsiae, 1909, VI, io; „Alter autem Lu- cullus, qui Macedoniam administrabat, Bessis pri- mus Romanorum intulit bellum atque eos ingenti proelio in Haemo monte superavit. Oppidum Us- cudamam, quod Bessi habitabant, eodem die, quo adgressus est. vicii, Caqylen cepit, usque ad Da- pilează după Curtius Faptul însă că nu avem și alte știri despre Partheno- polis, nu ne îndreptățește deocamdată, decât să-i cităm namele. Pe cale epigrafică avem documentată între Torni și Callatis o singură loca- litate: o inscripție dela Urluchioi pome- nește un vicus Amlaidina s). Când este vorba de o singură inscripție, cum este aici la CIrluchioi, se poate foarte bine ca această inscripție să fie adusă din regiunea Laz-Aahale-Hassiduluk, Qrlu- chioi nefiind decât c. 10 km. mai în spre Sud, așă că s’ar putea ca Amlaidina să fie aici. In orice caz, din cele arătate mai sus reese că, din știrile pe care ni le dau izvoarele și monumentele epigrafice cu- noscute până acum, nu putem spune încă nimic sigur în privința numelui așezărei de aici⁹). Desigur că aici avem de a face cu un mare vicus extramuranus situat pe te- ritoriul orașului Torni, care ca oraș în- floritor și metropolă a Scythiei minor se vede că a avut împrejur mai mulți via de aceștia. Așă spre N. în regiunea Ana- dolchioi este cunoscutul vicus turris Muca.... și vicus Sc...ia ¹⁰); spre Apus în regiunea valurilor sunt dcasemenea urme de așezări, iar spre S. este tocmai aceasta de care vorbim. nub'um penetravit. Înde multas supra Pontum po- sitas civifates adgressus est. Ibi Apolloniam evertit, Callatim, Parthenopolim, Tomos, Histrum, Bursi- aonem cepit belloque confecto Romani rediit“. ⁵) Teuffel, ibid. p. 247. ⁶) Vezi citatul la B. Pick u. K. Kegling, Die antlkeil Mfmgen von Dacien tind Moesien, Berlin isgs. p. 6 4 not. 3. ⁷) Teuffel, ibid. p. 249. «) c.i.l.ni 3743; D(is) M(auibus) Aurfelio) Da- leni ex vic(o) Ani | [IJaidina et q(uondam) prae | torianorum Aurelia Uthis | [u]xor eius titu | [l]um de suo m(erenti) p(onendum) c(uravit). Cfr. v. Pârvan, Cetatea Ulmetum, dese, campaniilor 1912 —1913, în Analele A. R., Tom. XXXIV, Mem. seci, ist., p. 347, n. 3 și harta dela finele Tom. XXXIV, 1912. ⁹) Faptul că nu cunoaștem încă numele așezărei de aici nu este de mirare, căci doar numele vZn-lor din Scythia minor în cea mai mare parte nu ne sunt cunoscute decât mai mult întâmplător prin câte o singură inscripție care în cazul de față tocmai aceea nu a fost găsită încă. ”) Cfr. V. Pârvan, Cetatea Tropaeum, București 1912, p. 24, și Zidul cetăței Torni, în Anal. A. R., Tom. XXXVII, mem. s.ect. ist., p. 432 și urm. http: //patrimoniu.gov.ro MONUMENTE NOUĂ DIN TERITORIUL ORAȘULUI TOMI Marea cantitate de marmoră, care se vede aici, datorită apropierei de Tomi, este încă un exemplu viu pentru bogăția în marmoră a orașelor și chiar w'rz’-lor de pe coasta Pontului Euxin, bogăție care se explică prin faptul că transpor- tul acestui material din Grecia și insule costă foarte eftin. Anume, vasele care transportau grâne și pește sărat p — articolele aproape exclusive de export din aceste părți — la întoarcere nu a- duceau din Grecia decât prea puține măr- furi, iar restul încărcăturei — în mod necesar, aproape ca lest - marmoră. Numeroasele blocuri de piatră de pla- caj ne arată că localitatea a fost întă- rită în epoca byzantină și transformată în castel. Poate că numele ci se va fi cuprizând printre multele oppida, ară- tate de Procopius ca fiind reconstruite pe vremea lui Justinian -) și cari în mare parte nu sunt încă identificate. Ar trebui neapărat întreprinse cerce- tări amănunțite pentru a fixă mai întâi locul așezărei și apoi făcute săpături pentru scoaterea de nou material epi- grafic. Astfel s’ar puteă lămuri această nouă chestiune atât de interesantă, pe care ne-o pun ruinele dela Laz-Mahale și Hassiduluk și a cărei deslegare ar fi o nouă contribuție prețioasă pentru cu- noașterea cât mai bună a vieței antice din Scythia minor. Să examinăm acum materiaiul epigra- ic și câtevă din fragmentele sculpturale mai de seamă, descoperite în această regiune. 1 laz-mahale 1. Monument cu inscripție funerară, de calcar bun,- se află în curtea d-lui Alexiu. înălțimea monumentului, cât s’a păs- trat, partea de jos fiind deteriorată, este de 1,05 m.; lățimea de 0,50 m., iar ’) Că agricultura a fost ocupația de căpetenie a locuito- rilor din interiorul Scythîei minor. aceasta ne~o arată mai cu seama cercetările complete asupra vicuS^aUii U hlietum, care pun într ’o lumină clară viata pașnică rurală din aceste părți, prin sec. II și a! HI. Grecii din orașele dela mare se ocupau mai ales cu pescăria și comerțul, precum sc vede Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 75 grosimea de 0,55 m. Pentru a putea fi pus în zid, profilul din partea de sus a fost cioplit de o parte și de alta a feței cu inscripție: în dreapta și pe fața din dos nerămânând decât cu c. 4 cm. dea- supra nivelului pietrei, iar în stânga cio- plirea a mers mai adânc chiar decât nivelul pietrei, deteriorând astfel literile dela începutul rândurilor. Profilul păs- trat deasupra feței cu inscripția are o proeminență de c. 0,12 m.; înălțimea totală a profilului este de 0,25 m., din care 0,10 m. pentru partea înclinată. înălțimea literilor este de 0,08—0,10 m. ; forma lor nu tocmai îngrijită și oare cari scăpări din vedere în inscrip- ție ne-ar indică pentru datarea ei sfâr- șitul sec. II sau începutul celui de al Ill-lea. Transcrierea inscripției pare a fi aceasta: D(is) M(anibus) G(aio) Numerio Val(enti) nvl(iti) [IJeg(ionis) XI Cl(an- dine) et G(aio) [D/omitio, L(ucius) Sextilins Fuscus, [centario] coh(ords) I Thr(acum) (sic),He(res)b(ene) mferen- tibus) p(osuit): Pentru a da citirea aceasta, avem ur- mătoarele de observat: In r. 1 este sigură citirea G pentru prima literă și L pentru ultima. In r. 2 jumătate din M este rupt; litera întâia din MIL este ceva mai lungă deasupra rândului. După cuv. MIL lipsește un L pentru cuv. următor legionis; lapicidul terminând într’un L cuv. MIL, a uitat să mai pue încă un L pentru cuv., ur- mător LEG, desigur fiind distrat, căci după MIL este o mică frunză de ederă, ceiace arată că în orice caz trebuia să mai sape un L pentru cuv. următor LEG. La sfârșitul rândului G, care este șters în partea de sus, este sigur prin analogia părței de jos cu G dela înce- putul rândului 1. In r. 5 cuv. OMtTio, completat la început cu o literă, care este ruptă, nu ne poate da nici un nu- me în latinește. Se pare că ligatura ST este din inscripțiile găsite Ia Histria, conținând mai multe con- stitutiuni date Histrianilor de guvernatorii Aoesiei inferioare, în a II-a jum. a sec. I p. Chr. n. Cf. V. PâVVQM₃ co- municarea la Acad. Rom. din 12 Febr. 19 16. -) Procopius, ed. I liaury, Teubner, 1915, De aediftcilS IV, II, p. 1^8 —9. 10 http://patrimoniu.gov.ro 74 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE greșită și că linia care unește pe 1 cu T, formând astfel între ele încă un N, este iarăș o scăpare din vedere a lapi- Fig. i. cidului; cuv. astfel corectat și comple- tat la început cu un D ne dă Doinit io. S’ar mai putea face o conjectură, anume să citim Domnitio, dar în cazul acesta în ligatură ar mai trebui să fie indicat un I, ceeace nu se observă pe piatră. Afară de aceasta numele Domnitius ar fi cu totul neobicinuit în onomastica romană, așă că lectura cea mai proba- bilă rămâne tot Domitio ’) In r. 4, T dela început, deși deterio- rat, se poate distinge încă destul de bine în partea de sus. In r. 5, înainte de COH, unde piatra este ruptă, nu putea încăpea decât semnul j>; de altfel și ruptura pietrei pare că urmează u-na din liniile semnului. Mai departe TRHA este iarăși evident o scăpare din vedere în loc de THRA ²). Lapicidul care știa că în Thracmn este un h sau că din capul locului nu eră tocmai bine edificat asupra locului ce-1 ocupă această literă sau că, după ce a săpat un R în urma lui T, băgând de seamă că a omis pe H, oarecum din scrupulozitate s’a corijat și l-a pus după R. In timpurile târzii și mai ales în provincii, greșeli de acestea sunt destul dc frecvente în inscripții. Faptul nou și foarte important arătat de această inscripție este pomenirea aici în Scythia minor a unei cohors I Thra- curn ³). Admițând la începutul r. 5 completa- rea cu semnul j>, se pune chestiunea : ¹) Din sec. III p. Chr. înainte întâlnim în latina vulgară formele DommtS și DoMUUl, provenite prin syncopa lui i din Dominus, resp. Domina; aceste nume erau între- buințate ca apelative pentru zei, sfinți și martiri. Avem și ca nume de persoane formele DoiimilS, Domna. Doin- nica, Domnia și Domninus. Cfr. v. Pârvan, Contribuții epigraf ice la istoria creștinismului daco-roman^ București 1911, p. 59 și 104- sq. și indice. —Pentru for- ma Domnitius n 'avem până acum, după cât am putut cer- cetă., nici un exemplu. Cf. Dessau, Inscr. lat. selectae, III, 1, index: nomina, p. 57 și cognomina p. 188. și C.I.L. III suppl. 2 index; nomina, p. 2351 și 26 22 și cognomina, p. 2378 și 2630. — Afară de aceasta forma Domnitius e o formă de cognomen; aici însă în inscripție avem un nomen, cognomenul lipsind. ²) O greșală la fel se mai întâmpină într’o inscripție din Germania superior, găsită la Offenburg: c. I. L. XIII, 6 286: L(ucio) Vaier io Albina, dom(o) .... [centu- ria] coh(ortis) I Thracu(m) anntorum) LXV siv (pendiontm) XXIII. H(ic) so(itus) [est]. Aici ca și în inscripția noastră semnul pentru Centuria este deterio- rat. O altă greșală analoagă vezi C. 1. L. Vil, 6 8. ³) Asupra trupelor auxiliare la Romani, nu avem încă sta- dii complete și aceasta din cauză că materialul de inscripții și diplome, pe care se bazează în mod aproape exclusiv ast- fel de studii, de abia în timpul din urmă a început să fie editat în publicațiuni sistematice. Asupra trupelor auxiliare în general tratează I. Marquardt, RomiSCheStaatsverwaltung, Leipzig 1876, voi. II, p. 4-4-8 și A. v. Domaszewski în Pauiy—Wissowa, Real—Encyclopedie der classischen Altertmnswissenschaft, voi. îl, sub cav. auxilia. col. 2618. Pentru alae și cohortes avem excelentele și labo- rioasele studii ale lui C. Ciochorius tot în Pauly—Wissowa, sub cav. respective; pentru alae cu materialul de până la 1892 (voi. I, col. 1224-), iar pentra cohortes cu materialul de până la 1898 (voi. IV, col. 23 1). Aceste studii cuprin- zând o privire generală asupra tuturor alae și cohortes cunoscute, sunt până acum cele mai complete. Asupra truM pelor auxiliare trace există un studiu bun al lui E. Keil, De Thracmn auxiliis, Berlin 1885, pe care însă nu l-am putut avea la îndemână, ei neexistând în nici una din bibli- otecile noastre. Vezi apoi studiul lui E. Bormann. AVz/f Militar diplo me des Museums zu Sofia, în Jahres- hefte des archeologischenn Instituts in Wicn. voi. III 1900, p. 1 1. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE NOUĂ DIN TERITORIUL ORAȘULUI TOMI 75 1. Se găsește acest centurion la un moment dat aici împreună cu corpul de trupă căruia aparține; 2. Sau cumva el este aici numai întâm- plător, ca detașat într’o misiune sau poate chiar stabilit ca veteran? Să examinăm prima ipoteză. In întrea- ga provincie Moesia inferior nu găsim documentată până acum o cohors Thra- cum decât tocmai la Panticapaeum în Crimea, unde o inscripție funerară po- menește pe un zîVT'jphnv 6 zaî z^zi’} z-C'ryj.z 0pazcbv ’). Pentru a putea privi chestiunea într’un mod mai larg, să aruncăm o scurtă privire asupra repartiției cohortelor trace cunoscute până acum (conspectul urmă- tor este făcut după Ciochorius (Pauly- Wissowa, IV, col. 555 și urm.); am insis- tat numai asupra acelor cohorte trace, care se constată că au stat o bucată de vreme în provincii cu populație tracă sau al căror istoric la Cichorius poate fi completat cu știri nouă): Cohors I Augusta T hracum equi- tata este constatată în Pannonia infe- rior: d. LXX1V din 5 Mai 167 p. Chr. și în Arabia: C. I. L. III, 109 și 110 și Not. dign. Or. XXXVII, 52 (?)(Cicho- rius). Cohors I Thracum c. R. Germa- nica este la început în Germania: d. XI din 21 Mai 74 p. Chr.; XIV din 19 Sept. 82 p. Chr. și XXI din 27 Oct. 90 p. Chr.. In legătură cu reorganizarea rețelei de drumuri dela Dunărea de jos, în vederea războaelorcuDacii, Traianoaduce în primii ani ai domniei sale în Moesia superior, unde o constatăm printr’o diplomă din 7 Mai 105 p. Chr. ²). Ea ia de sigur parte la războaele contra Dacilor și probabil în primul război își câștigă cognomenul onorific de civium Romanorum, care pentru întâia oară e pomenit în această diplomă din a. 105 p. Chr.. După terminarea războaelor cu Dacii o găsim printre trupele de ocupa- ție din Dacia: d. XXXVII din 17 Febr. 110 p. Chr. Liniștindu-se lucrurile, ea i) Gangolf v. Kiescritzki o. K. Watzinger, Griechische Grabreliefs aus Russland, Berlin 190», p. 37, No. 208: Alfa, o'tl BîiOuo(ț) zsvTOptuiv o z[9.i] aust- oa? Opaztuv mi Țovij 'EÂevVj, pleacă iar în Germania: d. XL din 8 Sept. 116 p. Chr. In curând e disloca- tă în Pannonia superior: d. XLVII din 2 Iulie 155 p. Chr.; d. CV1I din 155 p. Chr.; d. XLI din 16 Iunie 158 p. Chr.; d. LX din 9 Oct. 148 p. Chr.; d. LXI din 149 p. Chr. și d. LXV din 5 Nov. 154 p. Chr. Apoi în Pannonia inferior-. d. LXIX din 27 Dec. 154 —160 p. Chr. (?); d. LXXIV din 5 Mai 167 p. Chr. (unde pentru prima dată o vedem pur- tând cognomenul de Germanica, după numele provinciei în care stătuse mai mult timp în garnizoană, pentru a se deosebi de alte două cohortes I Thra- cum, care se găsesc aici); d. XC dintre 216—247 p. Chr. (?); C. I. L. III, 10659 din 257 p. Chr.; 10299 și pe cărămizi, ibid., 10672, 15595; Not. dign. Occ. XXXII, 59 (Cichorius completat). Cohors 1 Tfir acum mi li ar ia în Syria Palaestina : d. CIX din 22 Nov. 159 p. Chr., apoi în Arabia: Not. dign. Or. XXXVII, 51 (Cichorius). Cohors 1 Thracum sagittariorum în Dacia superior: d. LXVI din 15 Dec. 157 p. Chr. și d.(?) LXVII din 8 Iulie 158 p. Chr.. Nu cunoaștem provincia unde a stat înainte de a veni în Dacia (Cichorius). Cohors I Thracum equitata este con- statată până acum sigur numai în Pan- nonia inferior: d. LXIX din 27 Dec. 154-160 p. Chr. și C. 1. L. III, 4516. Nu știm când și de unde a venit în Pan- nonia (Cichorius). Cohors 1 Thracum Syriaca equitata a stat dela început, după cum o arată și numele, în Syria. De aici este dislo- cată în Moesia superior cu reședința în castelul dela Rovna: C. 1. L. UI, 8261, 8262 și inscripțiile publicate în Jahres- hefte des ost. arch. Inst. lll, Beiblatt, col. 172 (A. v. Premerstein și N. Vulic, Antike Denkmăler in Serbien) și IV, Beiblatt, col. 1 42. Diploma din 7 Mai 105 p. Chr. (Re- vue arch., loc. cit.) o pomenește la a- ceastă dată printre trupele auxiliare din Moesia superior, prin urmare disloca- ²) Rewte archeologique.Pws 1912, tom. xix, p. +53: Revue des publications epigraphiques par. K. Cag- nat et Besnier, No. 12 8, http://patrimoniu.gov.ro 76 BULETINUL COMISIGNII MONUMENTELOR ISTORICE rea s’a făcut înainte de această dată, de- sigur sub Domitian (Premerstein & Vulic, loc. cit.) sau în primii ani de domnie ai lui Traian în vederea războaelor da- cice și cam în acelaș timp cu cohors / Thracum c. R. Germanica. De aici înainte nu știm nimic despre soarta ei; probabil că a fost dislocată în altă parte (Cichorius completat). Cohors I Thracum, fără nici o de- numire, este constatată în sec. I p. Chr. în Germania inferior, apoi în sec. II, probabil în Britannia, unde se pare că rămâne definitiv (Cichorius). Cohors II Augusta Thracum este arătată de diplomele: LXIX din 17 Dec. 145-160 p. Chr. (?) și LXXIV din 5Mai 167 p. Chr. ca fiind în Pannonia in- ferior. Nefiind pomenită în diplomele anterioare ale acestei provincii, probabil că a fost adusă aici din altă parte (Ci- chorius). Cohors II Gemella Thracum (equi- tata') este constatată, începând dela sf. sec. I p. Chr., numai în Numidia (Cichorius). Cohors II Thracum Syriaca este po- menită de o diplomă din 157 p. Chr. (E. Bormann, Ioc. cit., p. 21) ca fiind în Syria. Cohors TI Thracum equitata se con- stată numai în Britannia (Cichorius). Cohors II Thracum (equitata), de- osebită de cea precedentă, se arată tot timpul numai în Orient: în sec. I p. Chr. în ludaea, în sec. II în Egipt; poate este identică cci cohors II Thracum Syriaca (Cichorius), în care caz a fost dislocată în Egipt după 157 p. Chr., când încă este constatată în Syria prin diploma publicată de Bormann, loc. cit. Cohors III Tracum veterana este arătată ca fiind în Raetia : d. XXXV din 50 Ianuarie 107 p. Chr.; LXXIII din Mar- tie sau Aprilie 166 p. Chr. și LXXIX de după 145 p. Chr. (Cichorius). Cohors III Thracum c. R. este po- menită tot în Raetia alături de cea pre- cedentă în aceleași diplome. Cohors III Thracum este constatată în Pannonia: d. XIII din 15 Ian. 80 p. Chr. și XVI din 5 Sept. 84 p. Chr. Nemai fiind pomenită în diplomele ulte- rioare ale acestei provincii, probabil că a fost mutată înainte de 107 p. Chr. în Raetia, fiind aici una din cele două precedente (Cichorius). Cohors III Augusta Thracum este constatată până acum numai în Syria prin diploma din 157 p. Chr. (Bormann, loc. cit.); vezi și C. I. L. X, 6100 și VI. 51 856. Cohors III Thracum (Syriaca?) (e- quitata) o putem pune numai în Syria (Cichorius, loc. cit. și Bormann, loc. cil. p. 51). Poate este identică cu cea pre- cedentă. Cohors IUI Thracum Syriaca va fi stat după cum o arată numele în Syria (Cichorius, Bormann). Cohors IIII Thracum equitata, deo- sebită de cea precedentă, este constatată numai în Germania superior (sec. I p. Chr.) (Cichorius). Cohors V Thracum n’o cunoaștem încă, dar trebue să fi existat, deoare ce avem pe cea următoare în număr. Cohors PI Thracum equitata este constatată la început în Germania, trece apoi în Britannia, iar d. XVI din 5 Sept. 84 p. Chr. și d. XVII din 5 Sept. 85 p. Chr. o arată în Pannonia (Ci- chorius). Diploma din 7 Mai 195 (Rcvue arch. 1912, tom. XIX, p. 489) o arată în mod precis în Moesia superior, unde desigur a fost adusă mai dinainte în ve- derea războaelor dacice, ca și cohors I Thracum c. R. și Cohors I Thracum Syriaca equitata. Ca și aceste două co- horte ia parte la războaele contra Dacilor și apoi face parte din trupele de ocupație ale Daciei: d. LXX dintre 145- 161 p. Chr. Și C. I. L. III, 807 4, 24. Sunt așa dar cunoscute până acum cel puțin 21 cohorte trace: 7 coh. I, 5 coh. II, 5 coh. III, 2 coh. IUI, ? coh. V si I coh. VI. Formarea de trupe auxiliare trace în- cepe curând după anul 46 p. Chr., când sub Claudius Thracia este organizată ca provincie procuratorială 9- Thracii au ') I. fYarquardt» Romi SC ht Staatsverwaltung, Leipzig 18 7 3, 1, p. 157 ; D. Kaiopothakes, De Thracia provincia romana, Berlin 1893, p. 5 și A. v. Premerstein, Die Anfănge der Provinz Moesien, în iahreshefte des ost- arch. Inst., I, Eciblatt, coî. 115. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE NOUA B1N TERITORIUL ORAȘULUI TOM! 77 opus o cruntă rezistență încorporărei lor forțate în trupele auxiliare romane, dar mișcarea a fost înăbușită¹). Numerotarea unităților de trupe auxiliare se făcea la fiecare recrutare începând cu cifra I Faptul că avem până la 5 saci 7 cohorte cu acelas număr, ne arată că s’au făcut mai multe recrutări de acestea în masă. Din conspectul de mai sus asupra co- hortelor trace se vede că: 1. Nici o cohortă tracă n’a fost lă- sată la început în Thracia sau Moesia, ci îndată după formare, unitățile erau expediate în provincii a căror populație nu era de neam tracic și erau cât mai îndepărtate de ținuturile trace, de pre- ferință în Syria — aci sunt 4 cohorte trace —, Pannonia, Germania și Bri- tannia. 2. Atunci când cohorte trace sunt aduse în Moesia superior (coh. I. Aug. Thr. eq., coh. I. Thr. Syr. eq. și coh. VI Thr. eq.) în vederea războaelor dacice sau garnizonate în treacăt ca trupe de ocupație în Dacia (coh. I Thr. c. R. eq., coh. I Thr. sagitt. și coh. VI Thr. eq.), aceste cohorte nu mai sunt propriu zis trace decât cu numele, elementul con- stitutiv trac fiind primenit cu timpul cu elemente nouă din provinciile în care sta- ționau ³). Aceste constatări făcute asupra cohor- telor auxiliare trace se adeveresc în mod riguros și pentru alae Thracum (vezi istoricul lor la Cichorius, Pauly-Wisso- wa, R.-E. I, col. 1265) și, în linii gene- *) Tacitus, Anualei, ed. Halm, Teubner, 1909, IV, c. 46. ²) Cichorius, Pauly-Wissowa, Real-Encyel., IV, col. 232. :⁵ j Un studiu complet asupra naționalitate! soldaților din trupele auxiliare, nu exista încă, după cât știu. Cf. W. Ku~ bitschek, Ein Mihtcirdipioni Kaisers Vespasian, în lah- reshefte des ost. arch. Instituts, XV, 1914, p. 156. ⁴) Bessi se pare că fac excepție dela această regulă: coh. / PI avi a Bessoritm este arătată de diploma din 7 Mai 103 p. Chr. (ReVuearch.^\oQ. cit. ca fiind în Moe- sia Sllperiociar din 29 Iunie 120 (Revue arch., 1909 11, p. 3 24, no. 10 5) în Macedonia. Cu această cohortă se va ocupă colegul mea, d G. Mateescu. Coh. 11 Flavia Bes^orum este pomenită de d. XXXIII din 15 Mai 10 5 p. Chr. tot în Moesia superior, iar d. XLVI din 2 2 Martie 129 p. Chr în Dacia inferior, pentru Daci acest lucru a fost deja relevat de i. Jang, Fasten (Ier Provine Da- CieU, Innsbruck 1894, p. 98. ⁵) Printre militari dreptul de succesiune nu este tocmai rale, și pentru unitățile de trupe auxi- liare formate din celelalte neamuri trace ca Bardami și Dacii ⁴). Dela Hadrian înainte, când întinderea maximă a imperiului roman capătă gra- nițe definitive, completarea unităților de trupă cât și formarea de unități nouă, se face mai mult prin recrutare pe loc, dar normele de mai sus sunt încă res- pectate. Acum să ne întoarcem la inscripția noastră. Din cele arătate mai sus am văzut că în Moesia inferior nu se gă- sește nici o cohors Thracum și că, după normele de repartiție ale trupelor auxi- liare trace, nici nu este natural să se găsească vre-una. Apoi având în vedere că în localizarea unităților de trupă auxiliare, hotărîtoare sunt diplomele și nu o inscripție sau două, cred că putem afirmă că în Moesia inferior resp. Scy- thia minor n’a stat în garnizoană nici o cohortă tracă. Centurionul nostru, care după nume este roman, a fost detașat probabil din altă parte aici, într’o misi- une oarecare. In această calitate el ca- pătă dela legiunea XI Claudia ca aju- tor pe soldatul Caius Numerius Valens, care probabil la rândul său are pe lângă sine ca rudă sau protejat pe Caius Domitius. Acești doi din urmă murind, centurionul nostru este lăsat cu limbă de moarte sau poate — ex testamente — moștenitor și în această calitate le ridică monumentul funerar s). S’ar mai putea ca centurionul nostru să fie stabilit aici regulat. Rșă într’o inscripție din Troesmis an veteran este moștenit de colegii săi: C. I. L. UI, 7300: D(isi Mftllli- bus); T(itus) Clau(dius) Ti(beni) filius, Ouirina (/ribit), Priscus, Hemesa, ex c(ustode) a(rmoritnt), vixit annis L, mil(itavit) ann(is) XX171. pos(t) missio'nem) vixit ann(is) II. Conveterani qu; et heredes b(ene) nt(erenti) p(osuerunl). In Sarmisegetuza d. p., ca și în inscripția noastră, an centurion moștenește pe un veteran: C. I. L. III, 1474: Q(uinto) Manlio, Pap(iria tribu) Vero, vet(erano) leg(ionis) XV Sig(nif ero), dec(urioni) col(oniae) vix(it) ann(os) LXXV, C(aius) lulius Macer țcen- turio) her(es) fecit. Cam în ce constă averea anai soldat este arătat în Dig. xlix, 17, ii. De castrensi peculio: Ca-trense pecu- liitm est, quod a parentibus vel cognatis in miliția agenti donat um est, vel quod ipse filius fatnilias in miliția adquisiit, quod nisi militaret, adquisitu- rus nonfuises. http://patrimoniu.gov.ro 78 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE ca veteran, cunoscut fiind că la centu- rioni această calitate nu este arătată în inscripții l). Centurionul A.A. vio; IsiOvoc din inscripția grecească pomenită mai sus, găsită la Panticapaeum și unde Cicho- rius bănuește că ar fi cohors E Thra- cum, nedocumentată până acum, cred că este mai de grabă un veteran. Dela Laz-Mahale mai este o inscripție grecească publicată de Tocilescu în Arch. Epigr. Mitt. XVII, 95. II HASSIDl LI l< 1. In cimitirul turcesc din stânga șoselei ce vine din spre Constanța, îna- inte de a intră în comuna Hassiduluk, cam în dreptul km. 1 0, se află o coloană de calcar cu inscripție grecească. Urmează să fie transportată la Au- zeul din Constanța. Coloana e cioplită într’o parte de sus și până jos, probabil pentru a fi ajus- tată ca piatră de construcție; din cauza ciopliturei lipsește cam a treia parte din începutul rândurilor inscripției, literile păstrate sunt cam șterse, deasemenea și sfârșitul rândurilor cât și partea de jos a inscripției sunt deteriorate. Piatra cal- car poros e alterată de ape. înălțimea coloanei: c. 0,81 m., diametrul coloanei în plin c. 0,525 m., iar diametrul în partea cioplită (dela marginea întreagă până la suprafața cioplită)): c. 9,575 m. Se poate descifra și completă: plică g înaintea dativului rAkt'- In r. 5 . . To Jj.î(bv) . . .................- ....................... .......................................... .......................................... ............0(?WₜGS’j(?k. . . . .........................S'J.............. ....................£(?)> ■ - - - In r. 2 complectarea cea mai proba- bilă e [pLVppIomZs', căci altfel nu se ex- >) a. v. Domaszewski, Die Rangordming des romis- chen Heeres, in Bonner Jahrbiicher, 1903, No. 117, p. 80. Fie. 2. go poale fi genitivul unui nume latinesc, ca de ex.: l^a^lotavG’j. In r. 6 s’ar putea completă: |5'j7.|>Gos’k. Mșă cum e ciuntită, inscripția nu poate fi întregită. Din cât s’a păstrat, judecând după numele orașului în dativ, se pare că aici e vorba de un monument în- chinat orașului Torni, în legătură cu zeul Sarapis. 2. Intr’unul din podețele de piatră ce duc peste dereaua dela marginea de E. a satului Hassiduluk, se află încastrată o bucată de architravă conică, de cal- car, cu trei litere grecești. Lungimea fragmentului e de c. l,22m.; lățimea: http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE NOUĂ DIN TERITORIUL ORAȘULUI TOMI c. 0,56; partea frontală e împărțită, după modelul ionic, în trei fâșii reliefate în formă de trepte, cam cu câte 1 cm.; fâșia cea mai dc jos are o lățime dc c. 0,085 m.; cea dela mijloc c. 0.105 m, iar cea de sus cu o lățime dec. 0,125 are deasupra un mic brâu puțin reliefat, lat de c. 0,025 m. Pe fâșia de sus sunt săpate frumos trei litere înalte c. 0,095 m.: AYT adică: a'jTțGzpdTGpoc) Judecând după forma bună a litcri- lor ’), probabil că eră vorba dc Adrian sau de unul din primii Antonini. Dela Hassiduluk mai sunt cunoscute următoarele inscripții publicate dc To- cilescu: Grecești: Arch. — Epigr. Mitt. VIII, 15; Xiv’, 28; XVII, 95, 97; XIX, 222, Latinești: C. I. L. III, 75521-7545, 7544 Si 1 1495—12501. 5. Fragment de piatră de calcar cu inscripție; se află în curtea proprietății d-lui Alexiu din Laz-Mahale. înălțimea c. 0,59 m.; lățimea c. 0,29 m.; grosimea c. 0,55 m. Literilc înalte de 0,085 m. sunt foarte îngrijit săpate și indică stilul Fig. 3. ¹) Honumentul fiind încastrat în podeț, n *a patut fi foto- grafiat. monumental al sec. III p. Chr. Se poate ceti: . ... o ... . . .a p ... . . ae pi ... . . . ina .... [cx te]stam[ento] fac[iendum curavit]. Inscripția, așâ cum c ciuntită, nu poate fi completată. In r. 5, .. . AE poate fi dativul unui nume feminin de deci. 1, sau poate !fili]ae pi[entissimae]. In r. 4 c partea din urmă, pare-sc, a unui nume. In r. 5 și 6 c foarte probabil de completat astfel: [ex te]stam[ento] fa- c[iendum curavit]. așâ că am avea de- afacc cu o inscripție funerară. 4. Fragment de placă dc marmoră cu inscripție; sc găsea la Laz-Mahale în curtea proprictățci d-lui Alexiu, acum sc află în Muzeul dc Antichități din Con- stanța. înălțimea c. 0,155 m.; lățimea c. 0,10 m.; grosimea c. 0,10; înălțimea literilor c. 0,04 m. Literilc frumos tăiate aparțin sec. 11 p. Chr. Sc mai păstrează; ... II . .. . ct i ... . . ni....... 5. Fragment dc marmoră cu relief: se află în curtea proprictățci d-lui Alexiu din Laz-Mahale, iar acum se găsește în Muzeal de Antichități din Constanța. Fig. 4. înălțimea dc c. 0,29 m.; lățimea c. 0,44 m.; grosimea c. 0,15m. Fragmentul c rău deteriorat și cred că aparține unui re- lief dionysiac. In figura ciuntită din mij- locul fragmentului se poate recunoaște fără prea multă greutate Dionysos. http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE RO l Trunchiul zeului e reprezentat gol; mâna dreaptă atârnă în jos, ținând desigur un cantharos, din care turna vinul în gura panterei; atât vasul însă, cât și pantera lipsesc, îiind sfărâmate. Pe brațul stâng, ținut orizontal, e aruncată în cute man- tia zeului, iar mâna ce se ridică în sus se reazimă pe tirs. Capul e mutilat, iar picioarele zeului și partea de jos a tir- sului lipsesc. Legăturile prin cari pielea de panteră trebuia să fie indicată ca fiind prinsă pe umărul stâng, nu se pot dis- tinge, căci suprafața corpului e deterio- rată sau poate că lipsea. Din poziția trunchiului se poate vedea că corpul se lăsă pe piciorul drept, îiind aplecat puțin spre stânga, către tirsul pe care se spri- jinea. Tirsul rău mutilat prezintă o gro- sime neobișnuită, face aproape impresia unui trunchiu de copac. Probabil că mu- tilarea tirsului îl face să apară mai gros decât eră în realitate. Relieful nu reprezintă numai pe Dio- nysos: în câmpul din dreapta zeului se mai observă o mână stângă încleștată, ținând par’că ceva. Faptul că această mână stângă ar stâ ca și cum ar vrea să pareze o lovitură din partea figurei, care la rândul ei ar fi putut ține în mâna dreaptă o sabie sau vre-o altă armă, ce acum lipsește, ar putea da loc presupunerii că am avea deaface aici cu doi luptători. Că la Torni a fost un amfiteatru și s’au dat lupte de torreadori și gladiatori și jocuri de palestră, ne-o dovedesc mai cu seamă două inscripții grecești din epoca impe- rială publicate de Tocilcscu ¹). Având însă în vedere perfecta asemănare a figurei din acest relief cu reprezentarea tipică admisă pentru Dionysos și documentată prin nu mai puțin de șeapte reliefuri ²) și numeroase monede tocmai aci la Torni, cccace arată frecventa cultului său în acest oraș, cred că trenue să conchidem în mod neîndoelnic că aici avem dea- face într’adevăr cu un relief dionysiac. In reliefurile dela Torni, zeul nu este reprezentat totdeauna singur. In relieful publicat de Tocilcscu în Fouilles et re- cherches, p. 221, Dionysos este înto- vărășit de un întreg alai. Astfel mâna din dreapta zeului aparține desigur unui personagiu din acest cortegiu. PAUL NICORESCU R E S a A E Dans la cocir de la propriete de M. Rlexiu ă Laz-Mahale (sitcie â quelque 8 km. aci S de Con- stantza) se trouve cin grand nombre d’inscriptions et monciments antiqcies inedits, apportes du voi- sinage. Dans les villages de Laz-Mahale et de Hassidcilcik (sitcie â 5 km. environ aci S-O de Laz- Mahale et 10 km. de Constantza) et scirtout dans les cimetieres turcs respectifs, il y a une grande qciantite de pierres antiques, architectoniqcies pour la plupart, et dont beacicoup sont en marbre. II ’) in Arch. Epigr. Mitth. vini p. 9, no. 23 și în Fouilles et recherches archeologiqites, p. 224 sq. -) Reliefurile sunt publicate ea inedite, afară de anal sin- gur, care e republicat după Tocilesca din Fouilles, împreună ca un studiu amănunțit de d-l D. M. Teodorescu în Monu- mente inedite din Torni, Bui. Com. Hon. ist. fasc. 29 din 1915, p. 8 și urm. Hei, pe baza celor șeapte reliefuri și a numeroaselor monede, se constată că Dionysos eră n’est guere probable que tocis ces monuments anti- ques proviennent de Torni, car les blocs sont trop grands et le chemin est difîicile. Ils sont tires plutot d’un grand vicus, sitcie quelque part dans le voisinage. Nous n’avons pas de donnees precises sur les localites qui se trocivaient entre Torni et Callatis. La Table de Pgutinger (segm. VIII) et le Geo- graphe de Ravenne (ed. Pinder Parthey, p. 181) nous indiqnent la loca'ite Stratoilis, ă 12 adorat într’un mod special la Torni, unde de altfel se pare că a ai>ut și un templu. Pe monedele din Moesia inferior, publicate de Pik și Regling, tipul zeului caracteristic pentru Torni se mai regăsește după cum observă d. Teodorescu și la Histria, Dionysopolis, Mareianopolis și Nicopolis ad Istrum. Acum in urmă o monedă publicată de d-l L. Ruzicka în Mesembria inedita, Sonderabdntck aiis Berliner Milnsblalter^ 1915, No. 22 ni-1 arată și la Mesembria. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE NOUĂ DIN TERITORIUL ORAȘULUI TOMI 81 milles de Tomi, dont l’emplacement se fcociverait dans la region du promontoire de Tuzla. Eutro- pius (VI 10) et Rufius Feslus (Brev. 7) citent dans cette region parmi Ies villes conquises par Lucollus en 72 av. J. C. celle de Parthcnopo'is. Une inscription isolee (CIL. III 5745), trocivee â Urluchioi, ă 18 km. environ de Constantza, et qui peut etre originaire de cette localite, contient le nom d’un vicus Amlaidina- En tocit cas Ies donnees sont inscifîisantes pocir tirer des conclci- sions sur l’emplacement et le nom de notre vicus- On peut supposer qu’il se soit trocive quelque part sur le teritoire de ces deux villages ou vers le Nord, dans la region des valllUHS. Sur Ies monuments antiqcies, qui existent au- jocird’hcii dans ces villages, on decocivre tocijocirs de nocivelles inscriptions, dont un grand nombre a ete envoye aci Musee National d’Rntiqciites de Bucarest et pciblie par Tocilescu dans Ies Arch. - Epigr. Mitt. En voici de nocivelles: I. Laz-Mahale. Rutei funeraire en pierre calcairc: tocit le bord inferiecir manqcie; hacitecir actcielle c. 0,15m; largeur c. 0,50ra; epaisseur c. 0,55m. La haci- tecir des lettres 0,0 8 —0,10m. La lectcire G au commencement et L ă la fin de la Itre ligne est sure. Dans la 2⁶me, apres MIL, il manqcie un L pour LEG(ionis). Dans la ₃eme OMiTIO, complete par le bocit, doit etre Iu DOMITIO; la barre de liaison entre I et T, faisant un N, est une facite de lapicide. Dans la 4⁶me ligne T est atteste par une pârtie de la barre d’en haut, qui s’est conservee. Rci com- mencement de la 5eme ligne, dans l’intervalle qui manqcie, ne peut entrer que le sigle >; de plcis, la pierre semble, en se brisant, avoir sciivi cine des barres dci sigle. Enfin, TR.HA est une con- îusion pour THRA. Le fait important qcie nous revele cette inscrip- tion est l’existence d’cm centurio cohortis I Thracum en Scythia Minor. La qciestion se pose de savoir si cette cohorte a jamais tenu garnison dans ces parages. En etcidiant l’histoire des trocipes acixiliaires, composees de Thraces (d’apres Cichorius, dans Pacily-Wissowa, sous ala et cohors et d’apres d’acitres socirces plus recente?), on en tire Ies con- clcisions suivantes: 1) Aciccine cohorte thrace n’a jamais ete laissee en Thrace ou Moesie apres le recrutement; Ies unites etaient envoyees immediatement dans des provinces tres eloignees, dont la population n’avait rien de commun avec Ies Thraces, de preference en Syrie - on y trocive 4 cohortes Thraces —, Pannonie, Germanie ou Bretagne. 2) Lorsqu’on fait venir des cohortes Thraces dans la Moesie sciperiecire (coh. I Aug. 7 hr. eq., coh- I Thr. Syr. eq. et coh. VI Ihr. eq.) en vue des guerres contre Ies Daces, ou qu’on Ies y etablit passagerement comme trocipes d’occipation en Dacie (coh. I Thr. c. r. eq., coh. I Thr. sagit. et coh. Vil Thr. eq.), ces cohortes ne sont plcis thraces qcie de nom, car l’element constitutifs s’est renouvele avec le temps par de nociveacix elements provenant des provin- ces oci elles residaient. Ces constatations relatives aux cohortes acixi- liaires, sont parfaitement valables acissi pour Ies alae Thracum et, en general, acissi pocir Ies cmites acixiliaires, formees par Ies acitres peuplades thraces: Ies Dar dani et Ies Daci- A partir d’Hadrien, lorsqcie l’extreme etendue de l’empire romain acqciit des limites deîinitives, Ies anciennes cmites de trocipes furent completees et Ies nocivelles se formerent scirtout par recrci- tement scir place; cependant Ies regles mention- nees sont encore respectees. On voit donc qci’auccine cohorte thrace n’a ete trouvee en Moesie inferiecire et que d’apres Ies usages de repartition des trocipes acixiliaires thraces, il n’est meme pas naturel qci’il s’en soit trocive. De plcis, considerent qcie, pocir identifier Ies loca’ites occcipees par Ies cmites de trocipes acixiliaires, secils Ies diplomes militaires et Ies in- scriptions qcii mentionnent directement Ies cmites sont decisiîs et non pas cine ou decix inscriptions qcii mentionnent cm soldat ou cm centurion, nous pouvons affirmer qu’auccme cohorhe thrace n’a tenu garnison en Moesia inferior, resp. en Scythia Minor. Notre centurion L. Scxtihus Fuscus, qcii est romain comme son nom l'indiqcie, se trocive en Moesie parce qci’il a du etre detache, avec une mission quelconque. L’inscription paraît etre de la decixieme moitie du II-eme siecle oci bien du commencement du IH-eme apr. J. C. Bnletinal Corn isi anii Monumentelor Istorice. http://patrimoniu.gov.ro CASA LUI HAGI PRODAN DIN PLOEȘTI Orașul Ploești, nefiind prea vechiu in așezarea lui de acum, nu posedă exem- plare de veche arhitectură monumentală. Afară de biserica — foarte săracă și în parte stricată printr’o reparație recentă — a lui Mateiu-Vodă Basarab, pe a cărei pardoseală interioară abia se mai distinge sculptura unei pajure; afară apoi de ruina tâmplei de zid a unei vechi bisericuțe învecinate —care dăinuește încă în grădina părăginită a bis. Sf. Neculai-vechiu, um- brită de copaci bătrâni ca și ea—tâmplă de o rară frumusețe, bogat decorată cu orna- mente ștucate și colorate, cari încadrează icoanele fresce zugrăvite pe cele trei stra- turi de tencuială suprapuse, din cari cele de desubt, încadrate simplu, sânt cele triaj vechi și cele mai bune: — nici o altă măr- turie nu avem cum că a strălucit și pe aci cândva lumina vechei noastre culturi națio' nale, în forma ei cea mai expresivă și mai trainică— arhitectura. Dar dacă vechi monumente de artă bise- ricească nu avem în Ploești ni s’au transmis însă, scăpate de prefacerile vremilor mai nouă, câteva case de o vechime suficientă, ca să ne redea arhitectura unei epoci, apropiate de noi, dar destul de interesantă. Sunt casele boerinașilor de acum 100—150 ani, cari ne înfățișează interiorul vieței acestor înaintași ai noștri, viață simplă, tihnită, dar având farmecul ei, pe care lu- ') O descriere a acestei case, sub alt titlu, a publicat și d. Al. Zagoritz, în revista „Convorbiri Literare¹¹. ”) Bunicul dupe mamă al răposatului Teilor loan, care s’a născut în această casă și care, dacă ar fi trăit, ar fi avut azi aproape 85 ani, așa că vechimea de 130 ani pe care o dețin de la bătrânii familiei, trăitori pe vremuri in această casă, pare exactă. De altfel, din rândurile ce urmează, se va ve- rrea de azi aproape că nici nu-1 mai înțelege. Din aceste case, două se impun prin pro- porțiile lor mai mari și prin distinsa lor frumusețe. Ambele prin împrejurări fericite au rămas până azi în forma lor originală. Intăia e casa Dobrescu, cu arcurile ei tri- lobate, cari aleargă dealungul clădirei, pe latura de miază zi, susținute pe stâlpi trai- nici, cu decorațiunile ștucate înflorind în ju- rul ferestrelor, arcurilor cerdacului și pe tavanuri, acoperite de groase straturi de văruiala. Această clădire e un model de veche casă românească, așă cum, în alte proporții, sunt multe în Vălenii-de-Munte. A doua e casa din calea București, de-care mă voi ocupă în rândurile ce urmează '). Zidită de fruntașul negustor căldărar depe vremuri Hagi Prodan ²), ea are o vechime de vre-o 130 ani. — E mai veche, mai bo- gată și mai caracteristică decât cea dintâiu. Ca plan, reprezintă unul din tipurile ve- chilor case românești, având 4 încăperi, de o parte și alta a unui vestibul, care se ter- mină în fund cu vederea la stradă (in locul unde la casele țărănești găsim vatra) cu o sofa turcească, sacnasiu, în formă poligo- nală, cu patul caracteristic cât ține întreaga încăpere, sub care se vede încă o mică as- cunzătoare, necesară pentru vremurile de nesiguranță depe atunci. Cele trei ferestre cari dau spre stradă sunt încadrate cu de- corațiuni ștucate în var amestecat cu câlți ³) dea că și după arhitectura ei, casa nu poate fi ma; nouă. ³) Dl Al. Zagoritz insistă că ornamentele ștucate vechi, atât la casa aceasta cât și la ruina tâmplei Sf. Neculai-vechiu, sunt făcute din var amestecat cu ipsos. Adevărul e însă că la nici una din aceste vechi clădiri nu e întrebuințat ipsosul ca material de construcție : peste tot e un mortar foarte gras de var alb amestecat cu puțini câlți. http://patrimoniu.gov.ro CASA LUI HAGI PRODAN DIN FLOEȘTI și tăiate direct pe loc, în parte chiar de ornament încadrat arhitectonic și care se termină, deasupra, cu câte un ghiveciu cu flori și porumbi, modelate ușor, discret, și cu mult simț artistic. Tavanul, de scânduri, împărțit cu șipculițe în mici pătraturi, sistem turcesc, așa cum se văd încă la multe biserici, termină fru- mos această cochetă sofa, care, împodobită cu scoarțele, perinele și perdelele de pânză, înflorite cu frumoasele cusături românești, cu narghileaua și mescioara în 8 colțuri, aduse tocmai dela Țarigrad, unde se ser- 85 fonul in mici și variate tăblii de lemn. Pe mijloc, tot în formă octogonală, se profi- lează în jos rozeta propriu zisă, împodobită cu obișnuita ramură de viță cu struguri și flori de răsură, care se desenează pe o placă de alamă ce lucește încă printre frun- zele sculpturii. Această ramură se împle- tește în jurul unui ghem, de asemene tăiat în lemn, de care atârnă bobocul ce sus- pendă lampa. Dacă rozeta amintește sculptura tâmple- lor de lemn și, prin execuția ei sumară, timpuri mai nouă, când vechile tradiții de r. Casa lui Hagi Prodan din Ploești. viau dulcețurile și cafelele tradiționale, eră camera de primire și de lungi tai- fasuri ale bunilor gospodari de altădată. In acest interior, cu decorațiuni ușoare de ornament, păsări și flori, este, în camera care serviâ de sufragerie, un tavan de lemn bogat sculptat și care, pentru proporțiile casei aceștia, e o adevărată revelație. Intr’un pătrat de scânduri, se adâncește în formă octogonală, tavanul, împărțit geo- metric, cu un profil sculptat în frânghiu, care radiază din mijloc către laturi, tăind pla- artă începuseră să se piardă, odată cu dis- pariția meșterilor .din preajma epocei brân- covenești, restul decorațiunei, care se îm- pletește în raze, împărțind tavanul în foarte regulate forme geometrice, amintește fru- moase modele de artă arabă, împrumutată dela vecina Turcie ')• Pe întreaga lăture de miază-zi a casei, ') Se găsesc încă tavane în aceiaș gen, după cum îmi afirmă d. Sp. Cegăneanu, în Bulgaria și chiar în Dobrogea noastră. http://patrimoniu.gov.ro {U BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE după o necesitate care e și o veche datină, e ceardacul, cu eleganți stâlpi de stejar ro- tunjiți, având capitelele cu profilaturi și tăeturi adâncite și răsucite in forma mel- cului, frumos model de capitel românesc. In partea dreaptă a ceardacului coboară câteva trepte către ușa principală de eșire în grădină, iar pe mijlocul lui înaintează gârliciul pivniței încăpătoare, cu rama ușei de lemn împodobită cu rozete și tăeturi adâncite ușor pe stejarul încheiat trainic. Peste acest gârliciu continuă ceardacul, formând un elegant foișor, cu streașină foarte largă, de scândurele lucrate, acope- rind patul pentru odihna din timpul nop- ților călduroase de vară, obicinuit la cele mai multe din casele de țară ’J. Această casă, deși redusă ca încăperi, păstrând însă principiul, răspândit pe tot pământul românesc, al caselor de țară, și împodobită de meșteri pricepuți în deco- rațiunile cari se practicau în acea epocă, reprezintă unul din tipurile cele mai com- plete ale caselor boerinașilor din acea vreme. E un scump strămoș rămas în picioare, nesecerat încă de vitregia vremurilor din urmă și care ni se înfățișează sfios printre boschetele frumoasei grădini de pomi ro- ditori, cari au păzit ascunzând acest mic giuvaer al vechei noastre arte. Așă cum e, trebue păstrată și restaurată cu iubire și pricepere. Impodobind-o cu mobilierul de altădată, cu câteva obiecte casnice mai vechi, cu porturi, scoarțe, velințe adunate 2. Aceeaș casă : a 2-a vedere. Din grădină, în stânga foișorului, printr'o ușe scundă, se coboară pe sub ceardac la 2 camere de subsol, pentru robii de până mai ieri. In preajma casei, în fața cearda- cului, eră hornul cu vatra — acum dărâ- mat — care deserviă bucătăria. Pe latura de sud a casei se vede, stră- bătând acoperișul, coșul larg al bucătăriei pe a cărui bază pătrată se disting încă urmele frescelor colorate cari îl împodo- biau. ’) Această ridicătură, formând un pat din întreg foișorul, reese dintr’o nevoe de construcție: ca să se capete înălțimea suficientă la intrarea gârliciului. din acest județ, ar putea fi un exemplu viu și cât mai complet de cum a fost una din casele boerinașilor de prin aceste lo- curi —și ar fi destul. * * Decorațiunile ștucate cari abundă, atât în exterior cât și, mai ales, în interiorul casei acesteia, sub formă de cadru ri la fe- restre și uși, se văd la mai toate casele cari ne-au rămas din acea epocă și chiar la cele ceva mai nouă, cu multe variațiuni de motive. La unele se păstrează reminis- cențe de forme și linii arhitectonice cari amintesc epoca brâncovenească, cum sunt http: / / patrimoniu.gov.ro CASA LUI HAGI PRODAN DIN PLOEȘTI 85 și la această casă, mai ales cadrurile la- terale ale ușilor și ferestrelor. La altele se formează, în felul acesta ușor, pilaștrii ca- nelați, terminați în acolade și formând astfel ordonanțe arhitecturale, cum se văd in 3. Aceeaș casă: vedere spre sacnasiu. Ploești și Văleni chiar la unele case cari nu sunt mai vechi de 80 ani Influența turcească, mai ales la deco- rațiunea interioarelor, este rezultatul schim- bărei generale care se petrece in societatea românească și care, dela 1700 încoace, stăpâ- nește complet ²).. evident că această societate se ori- entalizează, se turcește. „In mode: în locul pletoșilor boeri de pe vremuri, in locul boerilor tunși ungu- rește, apar chipurile ridicule cu capetele rase, pe care a fost lăsat un moț in frunte, ca acela despre care legenda populară spune că se lăsa musulmanilor, ca să aibă de ce-i apucă îngerul ce-i va duce, în pa- radisul lui Mohammed. Haine lungi și largi, papuci galbeni de săftian, blănuri de samur și pentru negustori. De jur împrejurul casei se întinde acum divanul moale; scaune mai nu sunt, dar se vede mesuța, rotundă sau in colțuri, încrustată ’) In interiorul chiliilor părăsite ale ni-rii Vârbila se văd încă decorațiuni frumoase de acest fel, la ferestre. -) N. lorga, Istoria comerțului românesc, voi. I. pag- 33+ 335- Reproduc aci o splendidă pagină de evocare a unei epoci atât de apropiată de noi si de mult interes pentru studiul ce încerc. cu sidefuri. Se face us și abus de miro- denii, al căror fum se suflă in barbă la primire, la masă. Jos pe scânduri ca și pe pereți stau intinse covoare orientale- Femeile se înfățișază, întrucât nu se opune încă o ușoară influență occidentală, după moda de Țarigrad. Doamna lui Grigore Ghica, întoarsă din Veneția, trebue să lepede îndată rochia ei „frîncească“, de care se scandalisâ lumea. Trebue un dic- ționar turcesc amănunțit pentru a înțelege numele stofelor, al pieselor de îmbrăcă- minte, al podoabelor și juvaerelor. Ordi- nea ca și alcătuirea mesei e in casele celor mari și bogați intocmai ca în casele mari din Constantinopol. Se luau însă și alte lucruri decât cele cuprinse în pătura de suprafață a modei. Se luau ideiile, con- cepțiile și așezăminte' e, datinele ce pornesc dela ele". Toate aceste influențe streine insă, atât în epoca aceasta cât și in cele de mai nainte, s’au altoit pe trupul viguros al artei pământene, localizându se și îmbogățind pa- 4. Decorațiuni in stuc pe pereții sacnasiului. trimoniul artei noastre, fără a-i alterâ partea ei pur organică, izvorând din evoluția fi- rească a celor câteva sute de ani de dez- http://patrimoniu.gov.ro 86 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig- 5 http://patrimoniu.gov.ro CASA LUI HAGI PRODAN DIN PLOEȘTI Fig. 6. http://patrimoniu.gov.ro 88 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig- 7- http://patrimoniu.gov.ro CASA LUI HAGI PRODAN DIN PLOEȘTI 89 8. Plafonul sufrageriei. 9. Decorațiuni in ștuc. voltare, sub auspiciile cucernicilor domni și boeri, ei însăși oameni de gust și, unii, chiar adânc cunoscători ai meșteșugului și datinelor acestei nobile arte. Un exemplu frumos, atât cât ne-a mai rămas, îl formează pentru epoca care ne preocupă, ruina pa- latului Cantacuzinesc din corn. Măgureni- Prahova ¹). Cu greutate am putut descifra un desen dintr’o cameră, care a fost boltită și care, după puținul ce se mai distinge, arată că acest interior, de o construcție sobră, a fost decorat foarte bogat cu ștucaturi arabe la nașterea boitei tăiate pe loc, în tencuială de var gras și câlți. Pe boltă, pe nervuri și pereți, deasupra și dedesubtul ștucatu- rilor, se disting, după cum voiu arătă cât de curând, urmele unei decorațiuni colorate, de asemeni arabă ca desen, ale cărei forme erau mărginite cu tăeturi ușoare în ten- >) Voi da, pentru numărul viitor al Buletinului, un studiu asupra acestui interesant palat. cuială, în marginile cărora erau aplicate culorile și fondurile. Urme aproape imper- ceptibile de galben și verde au mai rămas în unele locuri. In exterior, în singurul colț al clădirei care s’a păstrat mai bine, se văd lucrate în cărămidă aparentă, formată in tipare anume, bârne și ocnițe, cari, împreună cu urmele bolților și ferestrele ovale ce se mai văd și cu frumoasele și largile bolți ale pivnițelor, cari servesc și azi grădina- rilor ce și cultivă legumele lor pe locul parcului care v’a fi fost, ne arată că acest palat, care, ca vechime, nu depășește epoca brâncovenească și care a fost bogat de- corat și mobilat, după moda turcească a timpului, eră totuș construit conform tra- dițiilor și datinilor artei pământene din acea vreme. Acestei calități a poporului nostru, con- cretizată atât de bine m vechea zicătoare „apa trece, pietrele rămân¹', de a se stre- cură prin toate influențele, fără ca schim- Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. http://patrimoniu.gov.ro 90 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE bări adânci să-i știrbească ființa etnică, să-i altereze originalitatea geniului său, ii da- torim frumoasele exemple de artă, cari, cu toată vitregia vremurilor și lipsa de înțe- legere recunoscătoare a urmașilor mai noi, atât cît ni s’aupăstrat, e una din mândriile trecutului nostru cultural. Prin începutul de renaștere ce încearcă azi, să sperăm că această artă românească reînviată și în plin progres, va fi cea mai frumoasă înfă- țișare a culturei românești de mâne. TOMA T. SOCOLESCU Arhitect MAISON D’HADJI PRODAN A PLOESHT1 L’auteur signale dans cet article l’exis- tence, â Ploeshti, de quelques vieilles habi- tations conservam les caracteres de l’archi- tecture roumaine d’il y a 100 â 150 ans. Parmi ces maisons, deux s’imposent â l’attention par leurs proportions et par leur beaute. Ce sont la maison Dobresco et la maison Haaji Prodan qui nous ont ete conservees dans leur forme originale. La maison de Hadji Prodan, plus anci- enne — elle date de 130 ans —, plus riche, plus caracteristique, forme l’objet de l’article. Sous le rapport du plan, elle ne differe en rien du type coutumier roumain. Les decorations abondent, tant â l’interieur qu’â l’exterieur, sous forme d’encadrement aux fenetres et aux portes. Elles sont communes â toutes les habitations de cette epoque. Mais ce qui est bien plus caracteristique, ce sont les ornementations de caractere oriental que l’on observe sur le plafond de la salle â manger de cette maison. Ces ornementations rappellent des mode- les d’art arabe empruntes aux Turcs. C’est lă un des vestiges de l’influence turque que la societe roumaine â eprouve au cours du XVni-eme siecle et qui, apres en avoir atteint les moeurs, n’a pas manque de pas- ser aussi dans l’architecture. Au point de vue architectural cependant, cette influence n’a fait que se greffer sur le fond original de Part roumain, en s’y adaptant, sans en alterer les traits es- sentiels. http://patrimoniu.gov.ro NOTIȚĂ DESPRE ARHITECTURA BISERICII DIN TAZLĂU (JUD. NEAMȚ) ---o--- Printre bisericile lai Ștefan-cel-Mare, de care e plină Moldova toată, se află, în mijlocul unor locuri fermecătoare, la poalele Carpaților, foasta mănăstire a Tazlăului, din județul Neamțului. Deși despuiată de atâtea podoabe, deși repa- rată în mai multe rânduri, ea stă însă ca o cucernică mărturie a vremurilor Inscripții din Bisericile României (Bu- curești 1908), VOl. II, pag. 220-225. Dăm aci numai traducerea românească care sună astfel: «Io Ștefan Voevod, cu mila lui Dum- nezeu Domn al țerii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a înălțat acest hram întru numele Precistei Născătoarei de L. Foasta m-re Tazlău : vedere generală. de mărire si ca o credincioasă icoană a stilului moldovenesc al lui Ștefan-cel- Mare. După pisania bătută în pridvor, pe păretele drept al ușii ce duce în pronaos, biserica a fost începută în anul 7004 (1496) de către Ștefan-cel-Mare și sfârșită tot de dânsul în 7005 (1496 —7). Această inscripție a fost publicată de d. N. Iorga, dimpreunăcu alte inscripții privitoare tot la mănăstirea Tazlău, în Dumnezeu și cinstitei ei Nașteri, ca să fie pentru rugăciunea sa și a soției sale Maria și a fiilor lui, Alexandru și Bogdan; care a început a se zidi la anul 7004 (1496), luna lui Iulie 4, și s’a săvârșit la anul 7005 (1496—7), iar al Domniei lui al 41-lea curgător, în luna lui No- emvrie în 8». Acest monument de artă intră deci în perioada de înflorire a stilului mol- http: //patrimoniu.gov.ro 92 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE dovencsc: domnia lui Ștefan și a urma- șilor săi. Intr’un stil serios, fără prea multe or- podoabă, la exterior. Două șiruri de ocnițe numai și două icoane zugrăvite