A» III. tsc 2 — ⁴UAR___19 5. COMISIUNII FUBL1CAȚ1UHE TRIMESTRIALĂ Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r 1. St. Rasidescu 16, STRADA PARIS (FOSTA DOAMNEI), 16 http://patrimoniu.gov.ro - COMITETUL DE REDACȚIE — Dr. C. 1. 1STRAT1, D. ONC1UL, N. IORGA, G B A L Ș, G. MURNU și V. PÂRVAN Redactor A L E X. LĂPgDATU Secretarul Comisiunii CUPRINSUL TEXT Pag. Palatului dela Filipeștii-de-Târg, de N. Iorga ........................ 1 Monumente inedite din Torni, de D. M. Teodorescu...................................... 6 Cele mai vechi cruci de mână din Bucovina, de I. Veslovschi ........................ 21 Plumburi de marcă dela Torni, de H. Metaxa . . ..................................... 31 Tomi-Oescus, de G. Mateescu......................................................... 36 Liber-Dionysos, de P. Nicorescu...................................................... 41 Cronică: Un pictor român în Ardeal, Raport al lui Freywald și I. Schlatter, Sculptorul lui Duca-Vodă și Un zugrav la 1742, de N. Iorga — Inscripții dela Negoești, Preajba, Olteni, Bengești, Ostrov, Pietrarii-de-Jos, Bordești și Gugești, de V. DrÂGHICEANU. 46 ILUSTRRTII Pag. Palatul dela Filipeșlii-de-Târg 1. Palatul dela Filipeștii-de-Târg . -................. 1 2. — Pridvorul......................... .... 2 3. — Vedere exterioară ...»............................ 2 4. — Altă vedere exterioară............................ 3 5. — Vedere interioară ......... 3 6. — Altă vedere interioară ....... 4 7. — Vedere interioară de detaliu .... 5 8. — Altă vedere interioară de detaliu. • • 5 Monumente inedite din Torni 28. Gât de amforă cu stampilă (găsit la Manga- lia) ................................................ 6 29. Semn grafic pe o lampă.......................... 7 30. Fragment din baza unui vas de marmoră, cu inscripție.............................................. 7 31—32. Fragmente de reliefuri frumoase, cu re- prezentația ospățului funebru .... 7—8 33—38. Reliefuri reprezentând pe Dionysos . . 8 —10 39—43. Reliefuri cu reprezentația Eroului trac. . 12—15 44. Relief cu reprezentația lui Dionysos sub chi- pul Eroului trac - ..................................... |5 45. Relief cu reprezentația lui Dionysos și a E- roului trac............................................. ]$ 46. Relief cu reprezentația zeului Mithras omorând tauri .......................................... ... 18 47. Statuetă a zeiței Cybele.......................... 19 48. Statuetă a Hygiei (?)....................... ]g 49. Trunchiul unei statuete de marmoră .... ]9 50. Basorelief cu fig. de animale ....... ]g 51. Trunchiul unei statuete a lui Hercule copil 20 Pag. 52. Bustul lui Zevs (?)..*.............. 20 53. Capul lui Dionysos ......... 20 Cele mai vechi cruci de mană din Bucovina 1. Dela bis. Sf. Nicolae din C.-Lung: fața. - . 22 2. - Aceiaș: verso......................... 23 3. Dela bis. Adormirea Maicii Domnului din C.-Lung: fața.............................. 24 4. Aceiaș: verso • . .................. 25 5. Dela mănăstirea Putna (din 1 503): fața ... 26 6 Aceiaș : verso........................... 27 7. Dela mănăstirea Putna (din 1698): fața ... 27 8. Aceiaș : verso.......................... 28 9. Dela bis. parohială din Rădăuți: fața. . • . 29 10. Aceiaș: verso ........................ 29 Plumburi de marcă dela Torni 1. Plumb de marcă dela Torni. ••••••• 31 2—7. Sigilii imperiale byzantine........33—34 Tomi-Oescus 1. Monument funerar (găsit la Constanța) ... 36 Liber-Dionysos 1. Altar votiv (găsit la poalele muntelui Priopcea- Dobrogea)................................. 41 2. Cap de Dionysos (găsit la Constanța): vedere de față ................................. 43 3. Aceiaș cap de Dionysos: vedere de profil . 44 http://patrimoniu.gov.ro PALATUL DELA FILIPESTII-DE-TAKG 9 —o— Palatul din Potlogi al Brâncoveanului, așa frumos, bine proporțional, împodobit eu gust, cum este, n’a inovat în materie de arhitectură românească profană. N’a- vem mai nimic din alte clădiri de locuință mai vechi, cum a fost aceia dela Vărăști, cum a fost, în forma dintâiu, și Curtea dela din capătul orășelului Fiii pești i-de-Târg. In aceste locuri — orășelul pomenit și satul Filipeștilor — se sălășluia pe vre- muri o familie mare boierească, a cării origine se ridică până la bătrânul Gdriște din Mărgineni. Dela ea însă, înainte încă de epoca lui Constantin Căpitanul, cro- Palatul dela Filipeștii-de-Târg. Târgoviște, a cării descriere amănunțită și complectă lipsește încă și nu va putea fi făcută decât după îngrijite săpături. Ele au fost însă fără îndoială în stilul pe care epoca lui Brâncoveanu l-a dus numai la cea mai înnaltă perfecțiune. Dovada o avem în acea mare zidire în ruină ce se ridică în marginea gârlei Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice nicarul, a trecut moșia la Cantacuzini, cari o împărțiau cu Filipeștii ’), o fiică a bătrânului Postelnic Constantin, Marica, Constantin Căpitanul declaraca moșia ii «este dumnealui de clironomie dela neamul și părinții dumnealui " (lorga, Inscripții din Bisericile României, \\=Sindii și Documente^W, p. 265, no. 7 6 2). După o însemnare a lui Radu Slătineana, proprietarul dela sfârșitul veacului al XVHI-lea, Filipeștii făceau parte din zestrea Elinei (ibid^ pp. 264—5). 1 http://patrimoniu.gov.ro 2 BULETINUL C0MIS1UNII MONUMENTELOR ISTORICE îiind apoi măritată cu Pană Filipescu, tatăl căpitanului cărturar. Biserica satului, ca și biserica târgului, clădită la 1641—2, Filipești, Pană și soția sa Preda) pomenesc mai mult de neamul cantacuzinesc ²). Și forma, împărțirea, podoabele casei de care Palatul dela Filipeștii-de-Târg: pridvorul. Palatul dela Filipeștii-de-Târg: vedere exterioară. de Postelnicul Constantin¹), dar și cu aju- torul lui Dumitrașco și al Voicăi, părinții lui Pană Filipescu, tatăl căpitanului (se adaugă în inscripție și altă păreche de ¹) I se făcea parte, aici, la 1667, și lui Constantin Stol- nicul, care căpătă dela maică-sa Elina jumătate de sat; lorga, Documentele Cantacuziiulor, p. +3. Cf. ibici^ p. 72, no. XXXI; pp. 36. 17 1. 17 5—6. Stolnicul dădu bisericii o Evanghelic de Snagov, care se păstrează încă (lorga, inscripții, I, p. 264, no. 76o). vorbim trimet la vremea când arta ro- mânească eră strâns legată de bogăția și mândria Cantacuzinilor si de a rudei lor domnești, Vodă Brâncoveanu. Cin arhitect, cu competența sa spe- cială, va trebui să descrie, cât mai e timp, splendida sală ai cării păreți ⁵) lorga, Inscripții, II, p. 263. Cf. Cronica lui Con- tantin Căpitanul, ed. lorga, p. 20 8. http://patrimoniu.gov.ro PMLftTUL DELft filipeștii-de-tArg 3 sunt încă întregi. Ne vom mulțumi a semnala, după aceste câteva rânduri de explicație istorică, puternicele ziduri de căperile. Prin ușile acum dărăpănate o priveliște minunată se desfășură, netedul șes, odată plin încă de păduri, în locul Palatul dela Filipeștii-de-Târg: altă vedere exterioară. Palatul dela Filipeștii-de-Târg: vedere interioară. cărămidă tare, străbătute de ferești care aveau în jurul lor delicate cadre de ten- cuială stucată, proeminența unui pridvor elegant, de zid închis, fără stâlpi, adân- cile beciuri boltite, astăzi năruite. In in- terior dulapurile ce se înfundă în păreți, încadrarea cu profiluri a tuturor deta- liilor arhitectonice sunt de cel mai bun gust și de cea mai fină execuție. Fru- moase plafonduri boltite acopăr toate în- sămănăturilor de astăzi, care duce până la Ploiești. Pe fereștile acum oarbe a privit cândva cel mai cuminte boier al Țerii-Românești in vremea sa, învățatul Stolnic Constantin Cantacuzino ’), care primiă larg pe Domnul său la «Filipeștii ’) La Filipeștii-de-Pădure, stăpân și ctitor al bisericii e ne- potul său Toma, trădătorul din 1711. Cf. și Cl'OUlCa hli Radu Greceamt, ed. Șt. Grecianu, p. 156. Și un Paleolog ar fi avut moșie aici; ibid.ₜ p. 158 nota 4. http://patrimoniu.gov.ro 4 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE lui Costa ut! in Cantacuzino Stolnicul'». Din «minunata baie turcească de mar- mură frumoasă», a cărei apă se aduceă cu roata, după vechea datină orientală, din gârla de subt ziduri, n’a rămas însă nicio urmă și nu păstrăm, firește, nimic din cciace făcea ca încăperile să semene cu ale locuințelor bogate din Constanti- nopolul stăpânilor ’). M.ai elocvent decât această pagină vor- besc însă chiar fotografiile îngrijite pe care le comunicăm aici. In golul încă- perilor pustii închipuirea cetitorilor cu simț pentru măririle și tragediile tre- cutului va putea proiectă visiunile unei vieți de familie mulțumite (Brâncoveanu vizită «Filipeștii dela Prahova», ca și Filipeștii de Pădure, la 1705) ²) unor în- țelepte sfaturi privitoare la soarta țerii, unor aprige lupte cu o soartă adeseori foarte aspră (aici a fost prins de oamenii lui Vodă, Mihai Spătarul Cantacuzino)³). Și el va dori ca și noi ca primăria orășe- lului, ca județul, ca autoritatea centrală, în înțelegere cu proprietarii locului, să împiedece, printr’o îngrăditură de apărare și prin cuvenita pază, ca acest palat al vremi lor bătrâne să mai fie deposit de cărămizi pentru căsuțele de astăzi și un loc de perpetuă profanare. N. IORGA Palatul dela Filipeștii-de-Târg: altă vedere interioară. Paul de Alep. trad. Emilia Cioran, Călătoriile Pa- tria) chuiui Macarie de Antiochia în Țările Române, 1 655 — 1658. București 1900, p. 127. Locul mi-a fost semnalat de d. Al. Lapidata. Cronica lui Radu Greceanu, ed. Șt. Grecianu, p. 15 3. ³) Cronica lui Constantin Căpitanul, ed. lorga, p. 18 7. După cealaltă cronică însă, a iui Stoica Ludeseu, la îlărgineni; Marasmul istoricf p. 15. Un cojocar din Filipești în veacul al xvin-iea, ia lorga, Brașovul și Românii, p. 2 11, no. 16. http://patrimoniu.gov.ro PRLRTOL DELR FlLIPEȘni-DE-TÂKG 5 R E S a M E ---o---- Non loin de Ploești, dans le bourg actucl de Filipești (Filipeștii-dc-Târg), qui îaisail pârtie jadis da patrimoine des grandes lignees desFilipesca et des Can- tacuzene, lears allies par mariage, on peut voir encore Ies restes magnifiques d’un solide palais qui a abrile des hotes de Valachic, Constantin Brâncoveanu (decapite â Constantinople en 1714). L’e- glise, fondee par Ies deiix îamilles men- tionnees plus haut, en 1641-1642, con- lient encore des restes de sa premiere forme el de ses ornements primitifs. Dans le village de Filipești, plus haut Palatul dela Filipeștii-de-Târg : vedere interioară de detaliu. riches et d’une grandc importance po- litique. Ce palais existaii deja vers 1650, lorsque le voyageur arabe Paul d’Alep signale son beau style et le splendide bain turc qu’il contenait. Le boîar Con- stantin Cantacuzene, qui avait fait ses etudes ă Padoue, y habitait de temps en lemps et il y reșut son oncle, le prince Palatul dela Filipeștii-de-Târg : altă vedere interioară de detalia. vers Ies montagnes, l’eglise est bâtie par Thomas, neveu de Constantin Canlacu- zenc et chef de l’armee valaque qui passa dans le câmp russe en 1711. Lcs souve- nirs de Filipeștii-de-Târg sont en rela- lion aussi avec le chroniqueur Constantin FilipeScu dit Căpitanul. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN TOMI 20. Pe un gât de amforă, sus, stam- pila în adânc: Fig. 28. EYKAEIT1N măciuca lui Hercule EflIANâP Deși rău aplicată, se citește cu înles- nire și siguranță .- E’J7.'/.î'(0V — szt Wvop........ Numele Eucleion îl mai găsim: 1) Pe două monede ale orașului Cal- latis ') un E'jzas’(co>), în calitate de ma- gistrat sub privigherea căruia s’au bătut aceste monete și a cărui demnitate n’o cunoaștem de ce natură a putut fi. 2) 11 mai găsim și la Megara²), deci tot într’o cetate doriană ³). Nu e imposibil ca să avem ᵣde-aface în aceste două cazuri cu doi membrii a două ramuri răzlețite ale uneia și a- celeiași familii doriene ⁴). Această îm- ') Pick, Die aniiken Miinsen von Dacie» und Moe- sieil, p. 10+ nr. 2 + 7 și 2 + 8 (monete autonome de după moartea lui Lysimach). 3) Pape, IVort. d. Griechischen Eigenn. s. v. ³) Callatis este o colonie a Heracleei, care la rândul ei este colonia Megarei (cf. Pick, O. C., p. 8 + ). Caracterul doric și Ta păstrat orașul Callatis atât în anele forme exterioare, cam de pildă caltal lai Heracles, con- siderat pe o întreagă serie de monede ca (Pick, O. C.y nr. 290—296), cât și une-ori în limbă. Cunoaștem puține inscripții dela Mangalia și în acestea limba e când attica, când dorică, dar mai mult attică. Chiar în decretele oficiale prejurare nc-ar îndemnă să bănuim că și ceramistul nostru ar fi un membru al acestei familii. Ținând apoi socoteală și de faptul că ștampila este «en creux» și pusă pe gât iar nu pe mânușa vasului (ca la vasele de proveniență străină țăr- mului Mării Negre, în special cele din Rhodos și Thasos, care singurele ajun- geau prin aceste meleaguri), ceeace pe Dumont ’) îl face să creadă că ar fi vorba de o ceramică particulară a Mării Negre; pe de altă parte având figurată pe această ștampilă măciuca, arma esen- țială a lui Heracle, atât de frecvent figurată pe monetele și pe greutățile orașului -), credem că acest Edzksuov. eră domiciliat chiar în Callatis, unde își va fi avut fabrica lui de olărie. In r. 2 avem datarea cu numele ma- gistratului eponim al orașului, a cărui funcțiune iarăși n’o cunoaștem ³). Nici o întregire a numelui nu putem încercă, întrucât începutul 'Avfy.... poate intră într’o sumă de combinațiuni⁴) în fața cărora alegerea e greu de încercat, în lipsa exemplelor de comparație. 21. Pe fundul unei lămpi de lut: AriOY 22. Pe fundul altei lămpi de lut găl- bui, cu reprezentarea pe față a zeului Pan cântând din naiu, inscripția ĂE ale senatului și poporului Callatian, limba nu este constant dorică, cf. Arch.-ep^r. Mitth. VI, p. +—io; viii, p. 3; XI, p. 16 — 20; XIV, p. 52—3+; XVII, p. 99—101 și XIX, p. 3 2 — 3 + . 9 Melanges^ p. 119, n. 2. ³) Vezi la Pick, o. C., descrierea monedelor orașului Cal- latis, în special cele de argint autonome. ³) Cf. Pick, o. C.y p. 90. ⁴) Pe vre-o trei pagini a doua coloane din dicționaral lui Pape. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN T0M1 7 25. Lampă roșietică de lat, având în Față reprezentat în relief an boa, iar în dos semnal Fig. 29. 24. Lampă de lat roșiatică. Pe fund inscripția GYKTHM ONenci ei E’JZT7J[J.(0V szotst (?) Numele acesta Eoz-rjtJitov, îl mai găsim la Delos, ia flthcna și pe o monedă din Dyrrachium'), însă nicăieri ca industriaș, ci ca înalt demnitar. Cu totul neobici- nuit prin părțile noastre, poate că și acesta își va fi avut fabrica lui de olă- rit prin alte părți, și obiectul a ajuns la noi pe calea comerțului. 25. Pe un fragment din baza unui mare vas de marmură: Fig. 50. • T • 26. Fragment dintr’un monument fu- nerar de marmoră de dimensiunile: 0.57 X 0.52 X 0.07. Frontispiciul tratat în formă de fron- ton cu timpanul foarte îngust, este înca- drat de două acrotcrii și are în mijloc o rozetă. Se păstrează numai partea din stânga a monumentului: O femeie, stând pe o cathedra cu speteaza foarte înaltă, îm- brăcată cu hitonul încins peste mijloc și cu un văl cc-i acoperă creștetul ca- pului și aproape întreg corpul, privește spre dreapta, întinzând brațul stâng în sus, iar în mâna dreaptă întinsă pe ge- nunchi ținând un obiect nedeslușit. In colțul de jos din stânga al monumentu- lui, pe fondul piciorului cathedrci, se detașează silueta unei sclave în propor- ’) CL Pape, IVuritrb. s. v. ții cu totul reduse. Ea c îmbrăcată în tunica lungă cu mâneci și ține mâinile la piept în poziție plângătoare. Din restul reprezentării n’a mai rămas decât piciorul drept al personajului băr- bătesc, ce sta întins pe o cline, a cărei rezemătoare se vede în fund. Se mai vede și mâna dreaptă a bărbatului ținând coroana. E obicinuita reprezentare a cinei funerare, atât de frecventă pe mo- numentele funerare ale antichității greco- romanc; lucrare de meșteșugar destul de îngrijită. De altfel și atâta cât s’a păstrat c rău conservat: mai ales figu- rile celor două personagii fcmecști sunt cu totul mutilate. Fig. si. Pe chenarul de de-asupra sub fron- ton se cileștc inscripția : AOYKIOC eYAPICTOY I Aoozto; Eoaptow I.......... Numele E^â^—Qz îl mai găsim, însă in forma latină Euaristus (r. Euarestus), la Salona ') și la Stobiec (tot în Dalma- ția -). 11 mai găsim pe io cărămizi aflate la Aquilcia și împrejurimi ³), cum și pe buza unui vas foarte mare, găsit la Maros-Porto, acum în ?\uzcul din Cluj⁴). E posibil ca să avem dc-afacc cu una și aceiaș familie de ceramiști din Salona, ale căror produse ajungeau pe calea comerciului până în regiunea Clu- jului și până pe coasta de Nord a Adria- ticei, și n’ar fi imposibil ca și acesta dela Torni să fie un membru al accleiaș familii, aruncat pe aceste tărâmuri de ') CIL. III, 9064 și lOBoD-H, ²) Ibid. III. 85 20. ») Ibid. V, 8 1 10 I) ibid. III. 807 7- a. http://patrimoniu.gov.ro 8 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE afaceri, așa cum de pildă un Calventius din Noric a ajuns tocmai la Ulmctum *). 27. Fragmentdintr’un relief de marmoră de dimensiunile: 0.25X0.22X0.05 m. Fig. 52. La stânga pe o cathedra o femeie îm- brăcată în hiton de-asupra căruia se drapează un himation ce-i acoperea și creștetul; tine în stânga un obiect ro- tund, iar în dreapta, ridicată în sus spre bărbie, un obiect nedeslușit; lipsește capul acestei figuri. In colțul de sus din stânga al frag- mentului se mai distinge parte din trun- chiul unui bărbat ce stă culcat pe o clină sprijinindu-se pe cotul mânei stângi în care tine un vas. Dedesupt și în pro- porții mai mici, o figură femeiască în hiton lung încins la mijloc și resfrânt. Figura e văzută din față și ține dreapta întinsă, de sigur spre trapeza cu me- rinde, care însă nu se vede pe frag- mentul de fată. Lucrare de meseriaș. Fig. 53. 28. Fragment dintr’un relief de calcar, ') v. Pârvan, Cetatea Ulmetmu l, p. 539 sg. rupt în partea de jos și din dreapta, de dimensiunile: 0.48X0.48X0.14. In mijloc zeul Dionysos tânăr, văzut din față, cu părul mare, buclat, lăsat pe spate, cu privirea drept înainte; ține cu mâna stângă tirsul, iar cu dreapta un vas, de sigur un cantharos (acesta e oarecum vasul specific al zeului) din care toarnă lichidul în gura unei pan- tere. Gn trunchiu de viță cu frunze și struguri, umple câmpul reliefului dintre chenarul din stânga și corpul zeului. In partea dreaptă a reliefului abia se mai cunosc urmele unui acolit, cum și o bucată dintr’un ciorchine. Starea de conservare a monumentului c destul de rea: vasul pe care-1 ține zeul abia se mai cunoaște, iar pantera e atât de mutilată încât mai mult se ghicește: de altfel corpul ei lipsește aproape cu totul. De asemenea lipsesc picioarele zeului și partea de jos a tirsului; din acolit nu se mai văd decât mâna dreaptă, o parte din piept și capul. Din motivul vegetal ce umplea partea dreaptă a reliefului abia se mai cunoaște o bucată de ciorchine. Lucrarea a fost de altfel destul de îngrijit executată. 29. Fragment dintr’un relief de calcar de dimensiunile: 0.25X0.62X0.25. A Fig. 54. făcut parte dintr’un relief analog cu pre- cedentul dar de dimensiuni duble. Au mai rămas : Capul zeului, cu părul despărțit în creștet printr’o cărare și ondulat pe spate; pe creștet zeul poartă o cunună de foi de viță. Se mai vede mâna stângă dela cot în sus ținând tirsul, cum și o parte din vrejii de viță sau de ederă. Lucrare mediocră. 50. Fragment dintr’un relief de mar- moră de dimensiunile: 0.15 X 0.58 X 0.1 4. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN TOMI 9 O reprezentare analoagă ca cele pre- cedente, dar din care n’a mai rămas, începând dela stânga, de cât: acolitul dela brâu până la genunchi, privit din Fig. 35. față, însă cu o foarte pronunțată atitu- dine de mișcare spre dreapta lui, pan- tera cu capul ridicat spre vas, picioarele zeului dela genunchi până la glezne, și partea de jos a Ursului, dar și acestea atât de mutilate, încât la prima vedere nici n'ai impresia că te găsești în fața unei astfel de reprezentări. 51. Fragment dintr’un mic relief de marmoră de dimensiunile 0.045X0.07X O.O2. Se mai vede trunchiul lui Dionysos, Fig. 36, tânăr, gol, cu pielea de panteră prinsă pe umărul stâng și dispusă așa fel ca să-i acopere coapsa dreaptă, ținând cu mâna stângă, ridicată la înălțimea umă- rului, tirsul. Lucrare mediocră. Pe lângă acestea, tot la Constanța s’au mai găsit pe vremuri încă alte trei reliefuri, din cari două inedite, iar unul — cu inscripție — publicat de Tocilescu'), după o copie fotografică nu prea reu- șită și cu interpretarea cu totul gre- șită a inscripției. Câteși trcle se păs- trează în Muzeul Național din București. a. Cel dintâiu este identic ca cele des- crise până acuma.- Zeul în picioare, văzut din față, cu părul lung, buclat, ¹ In Fonii Ies el recherches archeologiques, p. 220 sq. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, despărțit în două și cu coroana de frunze de viță pe creștet, cu pielea de panteră prinsă pe umărul stâng și înfășurând trunchiul asâ fel ca să rămâie liberă 5 Fig. 37. partea dreaptă a corpului, iar coada animalului să atârne de-alungul coapsei drepte; în picioare încălțămintea cu ca- râmbul înalt si resfrânt. Tine cu mâna stângă tirsul, legat la mijloc cu panglici, spre care un acolit, a cărui îmbrăcă- minte se compune numai dintr’un fel de șorț legat la mijloc și care nu trece de genunchi, întinde mâna dreaptă și capul. Deși văzut în față, picioarele lui se mișcă spre stânga. In mâna dreaptă, întinsă în jos, Zeul ține obicinuitul cantharos din care toarnă vin în gura unei pantere, care stă pe burtă cu capul întins spre vas și cu coada ridicată în sus. întreg câmpul reliefului este acoperit cu un trunchiu de viță clin care se desfac frunze și ciorchini. Lucrare mediocră. b. Al doilea monument, cel publicat de Tocilescu, ne oferă o scenă mai com- plicată: Intr’un câmp închis de-oparte și de alta între doi pilaștri, Zeul în centru, cu pielea de panteră pe umărul stâng și coapsa dreaptă, cu tirsul în http://patrimoniu.gov.ro 10 BULETINUL COM1SI0NII MONUMENTELOR ISTORICE stânga și cantharos în dreapta toarnă vin în gura unei pantere. Aici scena st complică prin prezența altor personagii cari nu există în cele- lalte monumente analoage: In stânga Zeului, un acolit reprezentat în proporții cu totul reduse, cu aceiaș îmbrăcăminte sumară ca și cel de pe relieful prece- dent, ține cu amândouă mâinile pe cap cista mistică. In dreapta zeului, Pan dansând, cu naiul în mâna stângă și ținând în dreapta ridicată de-asupra ca- pului un baston îndoit și terminat la capăt cu un fel de măciucă *). De o parte și de alta a reliefului doi războinici ; cel din stânga în poziție liniștită, cu pi- cioarele încrucișate, stă rezemat de pi- lastru și ține în stânga ridicată în sus un scut, iar în dreapta, sprijinită pe șold, o spadă. Cel din dreapta are o atitudine pro- nunțată de mișcare spre stânga, dar ține capul întors spre dreapta către zeu. El ține în mâna stângă scutul în poziție de apărare, iar în dreapta ridicată în sus, pumnalul. Ambii au pe cap coiful cu creastă și în picioare încălțămintea cu carâmbul resfrânt, iar drept vestmânt, un fel de manta ce atârnă pe umărul stâng, lăsând toată partea dreaptă a trun- chiului descoperită, și seresfrânge la brâu căzând în jos ceva mai sus de genunchi. întreaga parte de sus a câmpului e ocupată de mlădițe de viță cu struguri și frunze ce se desfac dintr’cm trunchiu vizibil între Zeu, panteră și Pan. Dedesupt o inscripție greacă pentru Gordian și soția sa²). c. Al treilea monument al lui Dionysos, *) Pan face parte din cortegiul lai Dionysos și prezenta lai aici este destul de firească. Prin părțile noastre il mai găsim asociat cultului lui Dionysos la Ealcic (=Dionyso- polis), unde o statue a lui Pan de tipul obicinuit, șezând pe o stâncă și cântând din naiu, poarta pe bază inscripția: ’AftoXÂwVlQ? Av^O^Ă'/TGC U&tu J1SVGC AlOVDSGO DKS& tu>v | BazvsaTewv ctuv sspi ’E&â-wva Ato- voau» (Kalinka, Ant. Denkin., nr. 188). ²) Tocilescu {Foililles, p. 221)* caracterizând monumentul zice: „Plaque en marbre blanc contenant le fragment d’une inscription pour la prosperite et la victoire de I ’empereur Marc-Aurele, par un thiase de Dionysos../⁴ Și întregește in- scripția în consecință, fără să observe în r. 3, pe care de altfel nici nu încearcă să-I citească, numele împărătesei Sabinia Tranquillina, soția lui Gordian III. Inscripția trebuie ci- tită: ’Ayab^ ussp tyjc rou Koptoo AorGzpâTGp^ M(«pxoo} ’Avromoo (— iar nu ’AvtumțvJou—) Fig. 38. din Muzeul Național e o frumoasă stelă de marmoră de dimensiunile: 0.65 X 0.45 X 0.16. Relieful e mărginit de doi pilaștri cu căpițele corintice, ce susțin un fronton cu acroterii și al cărui timpan e ornat de o rozetă centrală din care pleacă de oparte și de alta motivul obicinuit al alergătoarelor. Zeul, privit din față, este îmbrăcat într’o tunică scurtă, res- frântă la brâu, peste care poartă o mantie foarte fină ce atârnă pe spate și a cărei pulpană trece peste brațul drept al zeului. Cu stânga ține tirsul, iar cu dreapta vasul din care toarnă lichidul în gura panterei; colțul de jos din stânga al reprezentării este ocupat de un altar, pe care se vede focul aprins, câmpul din dreapta zeului de o tulpină de viță, cel din stânga de iederă, frumos stili- zate în alergătoare. Lucrare bună de meseriaș, din nefe- ricire mutilată: Capul zeului abia se mai cunoaște, de asemenea mâna cu cantharos și cea cu tirsul, cum și pantera. |ropo:a]-.<>5 Ejjbooă), EÎTțu^ou) țe vw. uUuvIg») zai XetasTqc —aGStv’.ac T p [a y yM. s • v ac. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN TOMI 1 1 De remarcat aici îmbrăcămintea lai Dionysos la fel ca cea de pe reliefai nr. 58, cu a mai tuturor figurilor cu- noscute sub numele generic de Eroul trac¹), și cu cea în care zeul este re- prezentat pe o bună parte din monedele cu tipul acestei divinități, dela Torni și celelalte orașe grecești ale Moesiei inferioare ²). Avem prin urmare dela Torni o seric de 6 monumente ³), cari redau chipul lui Dionvsos într’anul si acelas fel, cu mici variante de amănunte. Nici un alt oraș din părțile acestea nu nc-a dat o așa de bogată recoltă de astfel de monumente⁴). O nu mai puțin bogată figurație are acest zeu în numismatica orașului Torni, începând dela M. Aurelius la Cesar ⁵), va să zică încă din timpul lui Antonin Fiul, el apare regulat pe monedele tu- turor împăraților până la Philip iunior⁶). In toate aceste monetc avem urmă- toarele reprezentări ⁷): 1) Dionysos, de față, privind spre stânga, cu părul mare, buclat și înodat la spate, îmbrăcat într’un hiton scurt, resfrânt la mijloc, cu încălțămintea cu carâmbul resfrânt, ținând cu stânga tirsul iar cu dreapta un cantharos spre care-și întinde capul o panteră ⁸). 2) Dionysos, gol șezând pe un scaun acoperit cu o piele, ținând în dreapta tirsul și rezemându-se cu stânga pe speteaza scaunului ⁹). 5) Dionysos spre stânga într’un car cu două roate tras de două pantere ¹⁰). i) Vezi mai jos, nr. 52 sqq. ²) Vezi tipul figurat la Pick, Die antikeil Miinzen von Dacien tind Moesien, taf. xvi, nr. 27; Honetă a cir aș ului Marcianopolis ; taf. VI, nr. 26: Torni. ³) La care trebuie sa adăogăm ca al 7 -lea pe cel de sub nr. 38 ■ S’au mai găsit asemenea monumente și prin alte părți» ' nsă nu In număr așa de mare la un loc. 5) Pick u. Kegling, O. C., p. 613. ⁶) Ibid- M. Aurelius Caesar, nr. 2630— 2658, H. Au- relius Aug. nr. 2672 — 2673, Commodus Caes. nr. 2688 — 2689, Ccmmodus Aug. nr, 27 16—271 7 ; Sept. Severus, nr. 27 4-4,2 77 9 —2780. Caracalla, nr. 2863 — 28 65, 2919— 29 20, 2934, Plautflla, nr. 2954, Geta nr. 2980, 2987, 30 13 — 30 18, 30 29—3030, Severus Alex. nr. 3177—5 1 78, Maximi- nns, nr. 33 1 9, 3339, 3340» 3343, Haximus, 3355., Gordian III, 3 35 2, >430, Philippus iunior, 3596. ⁷) CF. și Kegling, O. p. 633. Pick-Kegl. taf. VI nr. 26. 0) Pick-Kegl. taf. XVI, 34 și XXI, 18. >») /W.,vn, 4. 4) Gn Lip foarte frequcnt pe mone- dele de aici e Dionysos tratat ca Apollo Lykeios, gol, cu o mână ridicată pe cap, cu cealaltă rezemându-se de un stâlp patrat sau de un trunchiu de copac pe care se încolăcește un șarpe, și cu diferite atribute proprii: ciorchine, tirs¹). Tipul descris sub nr. 1 prezintă o analogie destul de evidentă cu tipurile monumentelor descrise, mai ales cu al treilea din Muzeul Național și cu cel de sub nr. 58. Frequența lui la Torni, ne-ar face să presupunem în chip destul de firesc existența aici a unui cult special al acestui zeu sub forma aceasta particu- lară, bănuială ce se întărește într’un chip cu totul semnificativ prin următoa- rea particularitate a numismaticei locale : Destul de frequente sunt pe aversu- rile monedelor diferitelor orașe antice, reprezentări schematice de temple în cari se văd statui de cult ale diferitelor divinități. Ei bine, în toată colecția de monede a orașelor grecești din Moesia inferioară, strânsă de Pick și Kegling în cartea lor așa de des citată, deși mai regăsim tipul acesta al lui Dionysos, atât la Histria și Dionysopolis, cât și mai ales la Marcianopolis și Nicopolis aci Istruni ²), totuș nici odată la aceste orașe nu găsim figura zeului Dionysos (de tip I) în templu, pe când la Torni ea este cea mai frcqucntă ³), așă cum alte divinități sunt în alte orașe. Aceasta ne-ar îndreptăți a crede și în existența ’) Cf. Ibid., p. 633. -) Lipsește ca total la Callatis în epoca imperială; avem namai o serie de autonome anterioare lai Lysimach (nr. 217 — 224) ca capal lui Dionysos tânăr pe avers și cu atri- butele lui pe revers: pantera, tirsul. La Histria numai două: nr. 4 83 fără indicația împăratului și nr. 50 7 dela Caracalla, La Dionysopolis nr. 380 dela Sever Alex. și nr. 391 dela Gordian. La Marcianopolis tipul revine regulat dela Sept. Sever până la Gordian; iar la Nicopolis ad Istrum dela Antonin Fiul până la Elagabal (V. la Pick-Kegling, o. c.f passim). ³) O avem pe monedele 2912 — 2920, poate și 2939 ale lui Caracalla (fără panteră); 295 4, Plautilla (fără panteră); 2980, Geta (cu panteră); 3013 — 30 18 Geta (fără panteră); 3339 — 3340 Maximinus (fără panteră); 3355 Maximus (f. p.); pe când pe Zeus în templu îl avem numai odată, pe nr. 27 68 (Sept. Sever), pe Serapis pe nr. 2917 —291 8 (Ca- racalla) și 3042 (Geta), iar pe Tyche (Ooksujț) pe nr. 295 5 (Plautilla), 3106—310 7 (Elagabal) și 3118 (Maesa). http://patrimoniu.gov.ro 12 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE unui templu al acestei divinități, așa precum observă și Rcgling (o. c., p. 656)¹), fără a o spune clar de altfel, templu în care se adoră Dionysos în forma dată de reliefurile noastre. Felul acesta de reprezentare este cu totul obicinuit²), deși pantera în forma de aici e rară, însă cu totul în concor- danță cu legenda zeului. Cu totul ncobicinuită e reprezentarea de sub nr. 4 (caracteristică în ce pri- vește atitudinea lui Apollo, dar destul de obicinuită și pentru Dionysos ³), unde zeul pe lângă atributul obicinuit al stru- gurelui, are și pe acela cu totul neobi- cinuit al șarpelui, încolăcit pe un trunchiu de copac sau pe un stâlp pătrat⁴). In arta regiunei felul acesla de re- prezentare al lui Dionysos este cu totul rar. Nu cunosc decât un singur relief găsit la Dewna în Bulgaria și publicat de Kalinka⁵): Intr’un fel de nișă, zeul tânăr, gol, văzut din față, cu părul mare și buclat, ține mâna dreaptă pe cap, iar stânga întinsă pe ramurile unui copac, pe al cărui trunchiu stă încolăcit șar- pele; în dreapta zeului un altar aco- perit cu un vestmânt (pielea de pan- teră ?). Kalinka îl ia drept Apollo, explicând șarpele ca pe Genius loci. Seure, în studiul său Les images thraces de Zeus Keraunos*), admite interpretarea lui Ka- linka, cu restricțiunea că ar fi un Apollo funerar. Dar având în vedere tipul 4 de pe monedele din Torni și faptul că acest relief c din părțile evident getice ca și regiunea tomitană, nu se poate admite explicația lui Kalinka și Seure că divinitatea reprezentată pe relief ar fi un Apollo, ci trebuie să vedem în ’) In n. 1 dela pag. 656 el aduna toate știrile pe care le-a putut găsi în literatura istorica asupra resturilor de clă- diri la Torni; sunt insa o suma de resturi architectonice ine- dite, atât la Muzeul nostru, cât și pe la particulari, cum și o alta suma și mai respectabilă încă, ce se pierd fără a li se da de urmă, în graba cu care se modernizează azi orașul Constanta. ²) Roscher, p. 114 1. Schema I. ³) Roscher, p, 114 1. Schema II. ⁴) Pick-Regling, O. C., XVI, 30—31. ⁵) Antike Denkmăler in Bulgarie^ p.isi nr. 166. ⁶) R evite des Etudes grecqites, 1913, nr. 117 (pag. 225, sqq.). ca pc cea reprezentată pe monedele orașului Torni și care, fără nici o dis- cuție, e arătată de celelalte atribute ca fiind Dionysos și ca atare e înțeles de toată lumea. Atributul acesta al zeului, șarpele, stă, fără îndoială, în legătură cu o concepție deosebită în caracterul acestei divinități și cum nu poate fi vorba de o legătură între ea și celelalte divinități ce pot avea șarpele ca atribut, unele în mod permanent ca Asclepios și Hygiea, altele numai sporadic ca Apollo și He- raclcs, nu ne rămâne să ne gândim decât la caracterul chtonic al acestui atribut, si la o nouă seric de monumente în această concepție, cari ne întâmpină toc- mai în aceste regiuni, și cari au drept atribut șarpele, și anume la reliefurile cu reprezentarea așa numitului Erou trac sau Călăreț trac, din cari s’au găsit multe la Constanța, unde avem de ra- portat următoarele inedite ’). 52. Relief de marmoră de dimen- siunile: 0.5(5 X 0.50 X D.055. Călărețul în Fig. 39. galop spre dreapta, cu mâna stângă ține hățurile, iar în dreapta, ridicată în sus, gata să arunce, ține un obiect de forma unei mici baghete, de sigur o lance scurtă ncîndemânatec exprimată. Poartă o tunică foarte scurtă, numai cât îi aco- peră trunchiul, peste care, la spate, flu- tură mantia. In partea dreaptă a relie- fului, jos, un altar cilindric, de după ’) Imensa majoritate a acestor monumente, se poate con- sidera ca inedita, întru cât simpla descriere, mai puțin decât sumara din C. 1. L., sau din Arch.-epigr. sau chiar din Dumont: MelailgCS dfarcheologie^ fără reprezentarea lor grafică nu poate servi la mare lucru. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN TOMI 1 5 care se ridică trunchiul unui copac pc care se încolăcește șarpele. Lucrare cu totul naivă. 55. Relief de marmoră de dimensiu- nile: 0.495X0.46X0.06. Fig. 40. Închisă într’un chenar, prelucrat în partea de sus în chip de fronton cu an- tefix și acroterii și împodobit în mijloc cu o rozetă, reprezentarea Călărețului alergând spre dreapta. îmbrăcat într’o tunică scurtă, încinsă la mijloc și res- frântă peste cingătoare, peste care la spate flutură mantia, în picioare cu în- călțămintea cu carâmbul resfrânt, ține cu stânga frâul, iar dreapta o ține în- tinsă în sus și ceva cam în lături în poziție de atac; nu se vede aici o armă, deși foarte probabil ținea în această mână o lance,— întru cât călărețul e re- prezentat într’o scenă de vânătoare, - dar aceasta poate va fi fost indicată prin coloare, lucru destul de obicinuit la reliefurile antice. In dreapta reliefului, jos, un altar circular, cu focul aprins și pomul pe care se încolăcește șarpele. Supt cal aleargă un câine, probabil un molos ’), atacând cu furie un mistreț, din care se vede numai partea anteri- oară a corpului ieșind dintre altar și pom, cu picioarele dinainte întinse la pământ, făcând față câinelui. După descrierile scriitorilor antici, extrase de Cougny, în articolul Caniș din Dicționarul tui Daremberg et Saglio, p. 8 81, t. I» II-eme pârtie. 54. Relief de marmoră de dimensiu- nile: 0.255X0.25X0.05 m. Fig. 41. Călărețul spre dreapta, cu mantia că- zând liniștit pe spate, ține frâul cu amân- două mâinile. O femeie, văzută din față, îmbrăcată în hitonul lung încins la brâu și resfrânt în dreptul coapselor, ține cu dreapta frâul, iar în stânga, ce cade li- beră în jos dc-alungul corpului, parc a avea un obiect ce nu se poate desluși, atât din cauza naivității execuției, cât și mai ales a relei conservări a monumen- tului. Scurc *) crede că figura femenină ce apare pe monumentele trace alături de zeități superioare, nu este nici odată donatoarca monumentului, ci o zeitate, probabil o nimfă. Deși această regulă nu mi se parc cu totul absolută -), fi- gura din monumentul de față, este fără îndoială o divinitate, întru cât în aceeaș situație, pe un alt monument ce vom descrie sub nr. 57 ne apare în chip neîndoielnic un personaj divin. Fără în- doială este o nimfă, dacă ținem scamă, pe lângă costumul ci, și de strânsa le- gătură dintre acești călăreți și acele zei- tăți fcmcninc ³). ’) In studiul său asupra Eroilor Cavaleri din ReVltH dcS ktiides anciens 1912, p. 1+3 —15 + . ²) Cum nădăjduiesc să arăt într’un articol special asupra Cavalerului trac. ³) Seure, ReV. Et. GreC(/!ies, p. 231 sq. ; cf. Roscher, Lex. d. griech.n. Râm. Myt.^rt. Nymphen, Nachtrag. http://patrimoniu.gov.ro 14 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 35. Relief de marmoră, înalt de 0.55, lung de 0.565, gros de 0.09 m. Che- narul ce împrejmuește relieful are deo- parte și de alta forma de pilaștri cu capitole dorice — în intenția meșterului— pe care se sprijină o lungă și subțire architravă mărginită sus de o cornișe puțin ieșită în afară. Relieful ne pre- zintă scena obicinuită a Călărețului thrac, tratată în altorelief foarte pro- nunțat, așa fel că multe părți se deta- șează cu totul din cadru, fapt căruia se datorește și mutilarea cea mare a mo- numentului. Fig. + 2. Călărețul, îmbrăcat într’o tunică, res- frântă la brâu și lungă până aproape de genunchi, de-asupra căreia e arun- cată mantaua ce fâlfâie la spate, ține cu amândouă mâinile hățurile. Calul înaintează în pas moderat spre dreapta. Aci, în colțul de jos al reliefului, o fi- gură femenină, văzută de față, îmbră- cată în hiton și himation a cărui pul- pană o susține cu brațul stâng, cu totul ascuns în cutele hainii, întinde mâna pe un altar cilindric, dindărătul căruia se înalță un pom gros pe care se în- colăcea șarpele. Relieful e foarte mutilat; lipsesc; capul și piciorul drept al călă- rețului, botul și picioarele din dreapta ale calului, capul figurei femenine, co- roana arborelui cu tot capul șarpelui, din care nu se mai cunoaște decât coada în dreptul altarului. E o lucrare de meseriaș priceput și conștiincios căruia nu-i lipsea prea mult ca să fie un adevărat artist.- mișcarea calului în special este destul de naturală și până la un punct chiar elegantă, iar călărețul se ține cu destulă siguranță pe cal. De desuptul acestei reprezentări, pe chenarul lățit, inscripția : MAPKOC EPA4MKOY KAI AHMOCQ£NHC KAI AHMHTPIOC OI MAPKOY HPOI KATOIKA AIOI XAPICTHPION Scrierea, destul de îngrijită de altfel, pare a fi dela sfârșitul sec. 11 p. C. Se citește fără nici o greutate: Mv.'WjZ rpaytzo'j zzî xai V. M 7.0ZQ9. Z7.TGtza Q'Oll Va să zică avem de-afacc cu un mo- nument votiv închinat divinități llpw; zaT0’Z7/>.<;r de către un Marcus Graphi- cus si cei doi fii ai săi Dcmosthcnes si Demctrios. Caracteristic este felul de exprimare al numelor celor doi fii prin ară- tarea patronimicului în genctiv pentru amândoi odată, însoțit însă de articolul rĂ în nominativ, raportându-se la cele două nume. Exact expresia noastră : «Dcmosthcnes si Demetrios ai lui Aarcus», lucru care ne mai întâmpină de altfel și aiurea¹). Interesant este de văzut aici procesul de elenizare al unei familii latinești. Tatăl, Marcus Graphicus, are nume ro- man, exprimat însă în forma grecească, cu patronimicul în genctiv; copiii lui au nume curat grecești și numai patroni- micul MdpzG’j le va mai indică origina lor latină; copiii lor însă, cari vor purtă patronimicile și vor fi greci deplini și în privința nu- melui, cum părinții lor sunt cu limba și cu obiceiurile. Cu totul nou este epitetul zeului Z7.- TG’.z'zoio^, — de sigur o deformare a cu- vântului cunoscut = în legă- tură cu casa, domestic, particular — con- cepție care nu este nouă în caracterul ’) inscripție găsită la Silivri. ca fig. lai Dionysos ia frontispiciu: Atovoaiu | Ilspatâ; xai K.........oî IlBpaea»: (A. E. M. Vin. 205.13). http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN TOMI 1 5 acestei divinități Hoto;, supt care avem de înțeles, două concepții numai în apa- rență deosebite: i) Insuș mortul’), 2) o divinitate de caracter general al cărui nume nu se cunoaște -) și care nu ne e cunoscută decât printr’o infinitate de epitete, în legătură fie cu carac- terul ei binefăcător, fie cu ccl local ³). Așa fiind epitetul acesta particularist al zeului nu are nimic surprinzător întru cât îl găsim în forma străveche greacă de Horn; ⁴) și apoi e de altfel și un atribut comun și altor divinități sub forma latină domesticus⁵). 56. Fragment dintr’un relief de mar- moră de dimensiunile: 0.10X0.15X0.05. Se mai cunoaște doar conturul spi- nării și foamei calului, spre dreapta, ’) In inscripțiile funerare adesea răposatul are epitetul de "lîptu;, iar mormântul rpwov. ²) Seure. Rev. des FJudes grecques, i9i5p 260, eu citatele. Vezi și mai joS. ³) Epitetele acestea au fost strânse de G. Kazarow, cu ocazia publicării unui nou monument de acest fel in Bule- tinul societății archeotogice bulgare (în bulgărește) 19 12, p, 125 sqq. Iată-le: 1) 11 piui BsTSCKUo, 2) "llpto (Seure, în Rev. Arch. 1908-, p. 54 sq. crede că mai de grab ar fi de citit Aooz . ..), 5) ”11. MavlpiaCaH, 4) Kop’.UP. "H. SouiTOok'qVUH, 5) "II. Iloopz.., 6) KopîlU nOpOOțrqpOoVa], 7) "II. Szoz'qi . . 8) "II. -TW . . . 9) Kopatzvrj, io) Fhw n) "II. SaX- ^ozsXT|V«>, 12) Azw |j.rp3Tco AuZap^'^viUf (= Heros Aulonites), 15) Heroni Ithiostlae, 14) Heros Bri- ganitius (recte: Deus Sanctus Heros Briganitius, C. 1. L. Vl- 280 7, altar ridicat la Roma de pretorieni originari din satul Acatapara, strategia UsdikisikP și in sfârșit 15) II. la care listă trebue însă să mai adăogâm: 16) Kopu» sS'k(ic)co (sic. p. e^’.RHUp): Cagnnt, I, 3 11, p. 1 n. 1407. cum imagine heronis, 17) Deo sancto Heroni C. I. L. VI, 2805: la Roma, ridicat de un Marcus AureHllS Flacțcus mii. cohd praetmdae 7 Sec undi [trans- latiis ex leg io]ne prima Italica....* Cu reprezentarea călărețului în frontispiciu; cf. și nr. 2806; 19) Herțom Donmo : C. 1. L. in, 75 50: Besinl, jad. Constanța, CU re- prezentare, 20) Heroni invicto, HL 7592 și 12465; 21) Deo Heroni, HI 8 147 ; 2 2 Ero et D[omno], III 75 51 ; 25) "Rptoi za-af/^O'/îa»’-], Hi. 11214»»; 24) Her(oni) Dive- santo ? IH, 1442 1-; 25 "Hptp și feip Arch^epigr. MUt. VIII, 208, 24, 25 ; 26) "II. Ibid.x 27 "II. : Rev. Arch. 1 91 5, iV-eme serie, p. 6 9, 28) cn. irp&KoXa’w: Ibid., p. 7 2 sq., cel de față: 29^ "II z*zTotza$*.ttn, 50) Bioopac D. H. p. 355 nr. 55 a. (= Atsipac? Seure, Rev. arctic 19O7², p. 55, n. 1) ⁴) Cf. Aeschyi, Agamemnom 88 sq. ...W>v Oopaunv = âvTT|/joc= (Hezyschius) o» zpo wv wltAw Upo- Jievot. Cf. și inscripția dela Perint (Cagnat, l. CI, 80): tov irpo noXatc "Hptoa, w/ aXxcp.oy ev cpioSoiscv. ⁵) In special Slvanus V. C. I. L. III, ludices). trunchiul călărețului îmbrăcat în tunica resfrântă la mijloc, cu mantia fâlfâind în vânt și cu lancea scurtă în mâna dreaptă mult ridicată în sus. Călărețul Fig. 4 3. ține bustul întors spre dreapta, astfel că figura lui este văzută din față, dar din nenorocire e prea mutilată; se cunoaște în schimb foarte bine de o parte și de alta părul cel lung ce-i atârnă pe spate despărțit în două din creștet. 57. Relief de calcar, găsit în corn. Topalu, jud. Constanța, de dimensiunile: 0.45X0.74X0.25. Fig. 44. Călărețul spre dreapta, îmbrăcat în- tr’un costum larg ce face multe cute, ține cu amândouă mâinile frâul. Hara- șamentul calului este indicat cu toată precizia; se disting bine: frâul, șeaua, al cărui valtrap cu chenar este fixat cu curele pe supt burta și peste coap- ale animalului: dedesuptul calului a- leargă spre dreapta un câine. Gn acolit îmbrăcat într’o tunică scurtă încinsă la brâu, peste care este aruncată un fel de mantie ce-i acoperă numai par.ea stângă a corpului și din care-i atârnă pe coapsă ca un fel de coadă (fără îndoială ne- brida = pielea de panteră caracteristică lui Dionysos și acoliților săi), ține cu http://patrimoniu.gov.ro 16 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE stânga frâul calului, pe care arc aicrul dc-a’l conduce spre dreapta. Imediat în stânga acestui personaj, chiar lângă pi- cioarele lui, pe o mică estradă se vede o trapeză scundă¹), cu trei picioare prelucrate în chip dc picioare de leu, pe care se află două vase ²). De partea cealaltă a trapezei, un acolit, în pro- porții mai reduse, încins la brâu cu șorțul scurt, obicinuit acoliților secun- dari ai lui Dionysos, privit din față, în- tinde spre masă un vas ce-1 ține în mâna dreaptă. In partea dreaptă a reliefului, pe o estradă ceva mai ridicată decât cealaltă, două personagii femeninc, din care, cea din primul plan, îmbrăcată în hiton și într’un himation pe sub cutele căruia se desemnează forma mâinii stângi, pare a stă pe o cathedră cu speteaza foarte înaltă; cealaltă figură femenină stă în pi- cioare ceva mai în fund și la spatele celei dintâiu, cu mâinile lăsate în jos, cu capul puțin aplecat înainte și spre dreapta. E îmbrăcată într’un hiton cu mâneci, încins la mijloc. Reprezentația aceasta complicată n’am mai întâlnit-o niciodată până acum în cuprinsul țcrii noastre și, pe cât am putut urmări, nici în penin- sula balcanică și sudul Rusiei ³). Interpretarea ci stă în strânsă legătură cu a monumentului dc sub nr. următor. l) Vezi o trapeza analoagă la Dumont, AlelciageS, pi XV. ²) Pare-se că vasal cel mare ar fi o oinochoe, iar cel mic o capă fără picior = ³) O reprezentare analoagă pare a fi relieful descris, dar din nefericire nefigurat de G. Seure în studiul său AîCO- polis ad Jstrum din Rev. Arch. 1908 P. 75 sq. Din descrierea destul de confuză — ,,Le dieu, qui semble coiffe d’un bonnet, chevauche au pas vers la droite. II est revetu d’une tunique et son manteau vele derriere lui, son bras droit, leve, brandit l’epieu, Derriere le cheval, un personnage, sous le cheval, un animal: tous deux ega- lement indistincts. Devant le cheval sont superposes Ies bus- tes, seuls visibles, de deux figures humaines, placees de face derriere des tables chargees de fruits; la table inferieure est â trois pieds“ — nu putem ști dacă este vorba de o scenă analoagă cu cea dela Topalu, sau dacă cumva avem de-aface pur și simplu cu cele două scene atât de frequente pe monumentele funerare al regiunei: Eroul călăreț și Os- pățul funebru, săpate una lângă alta, așa fel că prin muti- larea monumentului a dispărut semnul de despărțire între ele, care va fi fost un chenar îngust, așa cum mai ne în- tâmpină și pe alte monumente. (Monumentul a fost găsit la Biela Cercva—Bulgaria). 38. Relief de marmoră de dimensiu- nile: 0.24X0.35X0.45. Fig. 4-3. începând dela stânga spre dreapta, Călărețul, îmbrăcat în tunica scurtă și cu hlamida fâlfâind, înaintează, ținând cu amândouă mâinile frâul, spre dreapta, unde se vede o figură bărbătească, Dio- nysos în picioare și dc față, îmbrăcat într’o tunică scurtă, încinsă la brâu. El ține cu stânga tirsul, iar cu dreapta un cantharos, din care toarnă lichidul peste un altar cilindric cu focul aprins. O panteră întinde capul spre vas. In fund între cele două divinități, pomul obicinuit pe care se încolăcește un șarpe ce în- tinde capul spre călăreț. In acest din urmă monument avem o apropiere evidentă între Dionysos și divinitatea atât dc răspândită în părțile thracc, a călărețului, al cărui nume nu-1 cunoaștem decât sub forma generică dc llpcnc, singură ori însoțită dc epitete¹); dar dacă ținem seamă că asemenea apro- pieri ale călărețului ne mai întâmpină și cu alte divinități ²), atunci această re- prezentare nu ar aveă nimica surprin- zător. ¹ V. mai sas, p. 15 n. 3. ²) Vezi la Seure în Revue des Etudes Grecqites 19 13, p. 239 notele 1 —8, citatele ca asemenea reprezen- tări ale Călărețului. Pentru caracterul de divinitate indepen- dentă a acestui Călăreț, in rând cu ceilalți zei ai pantheo- nului greco-roman, vezi interesantul stâlp quadranghiular. găsit aproape de Totis (vestul Ungariei), unde călărețul fi- gurează printre zeitățile (așezate fiecare în nișe speciale): luno, Minerva, Victoria, Apollo, Atys, Diana, Luna, Hercule, Venus, Marș și alte câteva, ce nu se pot identifica din pri- cina relei conservări a momumentului. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN TOM1 17 Cu totul altă greutate are însă relieful de sub nr. 57. Mai întâiei de toate aici avem cu toată precizia indicat carac- terul dionisiac al întregii reprezintări, prin acolitul acoperit cu nebrida, de sigur cm satir, prin cellalt acolit, îm- brăcat numai cu șorțul scurt, obicinuit personagiilor de acest fel din cortegiul dionisiac ’), și prin faptul că atât pe masă, cât și în mâna acestui acolit se găsesc numai vase pentru turnat și pentru băut. Greutatea interpretării aici stă în identificarea călărețului. In mitologia greacă nu avem cunoștință ca figuri din anturajul lui Dionysos să fie în legături de acestea de scibordonanță cci personagii călări. Dimpotrivă pe un relief din Roma²), avem reprezentat chipul unui călăreț tânăr, împreună cu o divinitate purtă- toare de fulger, și are inscripție dedi- catorie pentru (“)su> Zjîâ/^ODp^co zaî Tap.- SaSouAT). Ori, zeul cu fulgerul fiind Zbelthurdos, lambadule nu poate fi decât Călărețul. Pe acesta din urmă Seure îl identifică «vraisemblablement» cu Dio- nysos ³). Alt «Dionysos» călare ne mai întâmpină pe un monument găsit la Melnik⁴) cu dedicația Osfo A^uat}. Apropiind aceste două monumente de al nostru, analogia este evidentă, cu simpla deosebire, că, ceeace este in- scripția pentru identificarea celor două divinități de pe monumentele citate, este, pentru identificarea călărețului de pe monumentul dela Topalu, atât cortegiul cât și ustensilele de care este înconjurat zeul. Și atunci interpretarea ar fi aceasta: Dionysos sub forma eroului călăreț, îna- intează spre masa cu băuturi servită de un sclav dionisiac, un satyr conducând Jl V. chiar !n monumentele publicate aici cele de sub nr. 3 1, a și b. ²) Ci. Seure, /. C., p. 236 sqq., fig. 7, care zice, in pri- vința provenienții monumentului: „C ’est un ex-voto conserve au Musee Capitolin â Rome. Trouve jadis sur l’Esquilin, il provient des ruines d’une caserne ou des soldats etran- gers, parmi lesquels beaucoup de Thraces, possedaient une chapelle consacree â leurs dieux nationaux“. ³) V, argumentarea lui Seure în aceasta privință, /. r., P. 237—240 și 255 — 238, ⁴. ) Rev, arch^ 1904¹ pi. 1. Cf. Seure, /. c., p. 238 și 235 — 256, calul de dârlogi, în prezența onor di- vinități secundare femenine, probabil nimfe '). Cum însă Dionysos pe cal este lucru neobicinuit, trebuie să vedem în acest fel de reprezentare nu pe zeul de con- cepție greacă, ci o ipostază a lui de caracter exotic, sau mai bine zis o sin- cretizare a lui cu divinitatea călare a Tracilor, pe care în mod cu totul sigur o mai avem astfel sincretizată și cu alte divinități, cum de pildă: cu [isȚac = Sarapis ²) dela Odcssos, cu Zibel- sourdos ³), cu Zeus ⁴). Unirea aceasta intimă între cele două divinități, contopite într’una singură atât de pregnant în relieful dela Topalu își găsește o prețioasă confirmare și în do- cumentele epigrafice. Astfel: Epitetul lui Dionysos Avmdvsd;⁵) este purtat și de călărețul thrac pe o inscripție din Ab- dera: "Hpwi Ao/uovstr/} ⁶). Apoi epitetul cunoscut al călărețului "Hpco; MavipaCo; ') explicat de Tomaschek ca «-frumos și mare'» s) îl găsim aplicat și lui Dionysos pe un relief din Nicopolis ad Istrcim cu reprezentația acestui zeu (tipul cu pan- tera) în tovărășia lui Heracle, cu in- scripția Z'3’jpa; 6 za/Zc ⁹). Ka/Z; aplicat lui Dionysos, nu e altceva decât o parte din epitetul M7.vtp.aC0; ¹⁰). Ceeace e și mai caracteristic, chiar nu- mele zeului Dionysos de pe monumentul dela Nicopolis a. I., Zi"^.;. care, precum observă Seure e tot una cu BiTjpa;, (prin echivalența lui Z cu A și cu B în Thracia)¹¹), este un epitet cunoscut și pentru "Hpcocⁱa). 'I Cf. Seure, l. C., p. 231 sq. ²) Pick, Thrakische Mitnzbilder, in Jahrbuch des Kaiserl, Deutsch. Arch. Inst. XIII, isus, p. iss sqq. “) Seure, /. c., p. 260 și n. 6. ⁴I c. i. L. ni, 7534: /(ou/) G(ptimo) M^aximo) Heroi (Tomi). ⁵) C, I. A, III, 1 93, Athena. ⁶) C. I. L. III, 7378. ⁷) Arch.-epi gr. MitL, xv, 107, 5 8. ⁸) Die alten Thraker, II, p. 5 8. 9) Seure, în ReV. Arc/h, 190 8 ² p. 5 6—5 7. ¹*) Tomaschek, /. c.: „phryg. țidv’.o?* xakoc, fkx’JjiasToc..." ll) Rev. Arch., 1 908 ², p. 57 și n. 1. 12) V. mai sus, p. 15, n. 3. 3 Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice- http://patrimoniu.gov.ro 18 BULETINUL C0M1SIUNÎI MONUMENTELOR ISTORICE Dacă la acestea mai adăogăm exclamația fₕGO) âtowas 1 ’), cred că afinitatea acestor doaă divinități este îndeajuns dovedită și in- terpretarea reliefului dela Topalu sigură Și atunci poate că n’ar fi prea te- merar dacă și în Dionysos cu șarpele, de pe monedele orașului Torni ³), am vedea zeitatea sincretistă Dionysos’l Ipw:. sub forma unei tinere cu atributele celor două zeități primordiale. 39. Fragment dintr’un relief de mar- moră, de dimensiunile 0.24 X 0.23 X 0.035 m. A făcut parte dintr’un relie Fig. +6. mithriac. Se mai văd: In registrul de sus : Zeul este îmbrăcat într’o tunică fără mâneci, încinsă la mijloc și resfrântă la brâu, cu poalele largi și drapate. Se mai cunoaște și partea din față a chlamidei, restul fiind rupt împreună cu capul zeului. Zeul apasă cu genunchiul stâng pe spinarea unui taur trântit la pământ; cu stânga ține animalul de bot și-i trage cu putere capul, pentru ca să i se în- tinză bine gâtul, iar cu dreapta îi înfige pumnalul în dreptul încheieturii gruma- jului cu umărul drept. Gn câine se re- pede dinspre dreapta spre rană; cin șarpe se vede în partea dreaptă a tau- rului, cu capul ridicat spre aceiaș țintă. M Plutarch: QuaeSt, gr. 3 67, apud Tomaschek, /. C., p. 5 8. Cf. inscripția de la Tonii /. O. Heroi. -I Un cuvânt mai mult, pentru această afinitate ar fi și faptul (menționat și la pag. 4.4 — 45) că pe unele din aceste reliefuri și pe monede îmbrăcămintea lui Dionysos este iden- tică cu a lui "Hocoț. a) Și relieful dela Dewna. Vezi mai sus, p. 4.6 și 48. In dreptul testiculelor animalului se vede o formă nedeslușită, de sigur scorpionul, care pe alte monumente, atacă tocmai această parte a victimei. In partea dreaptă a reliefului, Cau- topates, îmbrăcat la fel cu zeul, dar tratat mai sumar și în proporții mai re- duse, văzut din față, ține dreapta ridi- cată în sus⁴), iar în stânga, o faclă în- toarsă în jos. In registrul de jos, (care a fost îm- părțit printr’un arbore, obicinuit pe re- liefelc mithriace, în două scene, în prima, se mai vede capul și umărul stâng al unei figuri tinere — văzută din față (So/?j în dreapta pe un car cu două roate, tras de patru cai în galop, o figură nudă care conduce caii cu stânga, atrage lângă sine cu dreapta un personaj îmbrăcat în tunică scurtă încinsă și răsfrântă, peste care la spate fâlfâie chlamida, și pur- tând pe cap boneta frigiană: scenă din mitul lui Mithras, când zeul este luat de Sol în carul său de foc. Marginea din dreapta a compartimentului este o- cupată de o figură bărboasă, cu părul mare, îmbrăcată într’o mantie ce-i aco- peră numai partea inferioară a corpului; ea stă pe tron și întinde mâna dreaptă spre scena precedentă. Acesta este 0- keanos, obicinuit tocmai în această parte a monumentelor de acest fel. Pe chenarul de jos inscripția: VOTVM PVSVIT Votam pustiit. (P. rău făcut, ca un S)⁵). Cultul acestui zeu oriental crâ foarte răspândit în Mocsia inferioară ⁶) și prin prima jumătate a secolului IV p. C. că- pătase chiar un caracter oare cum ofi- cial, grație luptei întreprinsă de Lici- nius împotriva creștinismului ⁷)> căruia voia să-i opună tocmai cultul acestui zeu ⁸). ⁴l Lipsește tocmai mâna cum și jumătate din capul acolitului. ⁵) Pentru forma pusuit, cf. d. p. C1L HL 14207 ³¹ [exj VOto pusul t (din Pautaliai. ®> V. lista localităților din Dobrogea în care s’au găsit urme mithriace la V. Pârvan, Descoperiri nOUfî in Scy* thia minor, pag. 509. ⁷) V. Pârvan. Sal soiri a. ⁸) Asupra acestei divinități v. Cumont, Textes et monu- ment S Jigures reiati fs au culte de Mithras^ 2 voi., Bruxelles 1896 și 1 899, lucrare capitală in această privință. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN TOMI 1 9 40. Statuetă de marmoră, de dimen- siunile 0.11X0.065. Figură femcnină stând pe tron, îmbrăcată într’un hiton în- cins, peste care vine un himation, cc-i aco- peră numai spatele și partea inferioară a corpului, lăsând liberă toată partea din față. Mâinilc-i sunt aduse pe poală unde ține un mic animal, de sigur un pui de leu, ca în cele mai multe mona- Fig. *7. mente de acest gen. E reprezentarea Cybclci tronând, de felul celei publicate de Tocilescu în Monumente epigrafice și sculpturale (pag. 514 sqq). și din cari s’au mai găsit încă câteva la Constanța, până acuma inedite. Pe lângă aceste monumente, cultul zeiței ne mai este documentat la Fig. *8. Torni și prin inscripții, cari nc vorbesc și de thiarc ale ci ²), cum și de monede ³). ’) Arcb^epigr. Mitt. VI,22,45: . . . tspaoaptEyTjV ii-qTsi .....za: T'^y Ibid. XIV. 22, 50: Interesantul decret cu măsurile de apă- rare luate de Tomitani într ’un moment de nesiguranță, alegând doi 4j7âp.djygc, cari au mai dat dela ei peste cea ce li se dăduse de către stat ca să sacrifice 5siuv zai Atoîzi- poic, dîdp rr: ?oo 84,1X00 Dioscurii sunt aici în legătură cu Cybele printr’an fel de sincretism cu Cabyrii din Samotrake \Arch.-epigT. Mitt. VI, 8, 14, Cf. Regling, O.C., p. 626); CIL, ni. 7532: matrem Romanoritm subscrip- tormn. ²) Colegii de dendrofori: Arch.-eplgr. Mitt. XI, 44 sqq- no. 57 : Nava? Asd8u>vo? l^T'^p oîvopa'xujpa» . . . ’A/tX- /.soc ’A/ckXâ» . ’A kHavopo? și ’Ak. ’AksJâ* văpo’j — âpy ’SevGpG’iOpOl împreună cu alții ca ifpsuc. âpy ipa^cooyî^a sau simpli sovu.’Jj^at. Monument din an. 200 — 201. ³) Cf. Regling, o. c.ₜ p. 626 și în special monedu figurată pe planșa XVII, IO, care redă tocmai reprezentarea de pe monu- mental nostra. 41. Statuetă de marmoră de dimen- siunile 0.16X0.19X0.10. Figură feme- nină îmbrăcată în hiton și himation, stând pe un jeț cu speteaza înaltă. In fața ci un imens șarpe Încolăcit de cinci ori în jurul unui trunchiu. Lipsesc: bustul în- treg al femeii, și capul șarpelui. Monu- mentul e așa de rău păstrat că nu se mai disting mâinile femeii, necum ce ținea în ele. Fig. 47. 42. Trunchiul cinci mici statui de marmoră înaltă de 0.56 m. Figură ju- venilă cu greutatea corpului pe piciorul drept, cel stâng fiind scos puțin înainte. Fig. 49. E îmbrăcată într’un himation cc-i desem- nează foarte bine formele, dar c așa de roasă de apă, că abia se mai distinge poziția mâinilor. Lipsesc: Capul și pi- cioarele dela genunchi în jos. Lucrare destul de îndemânatică. Fig.50. 45. Fragment de marmoră de dimen- siunile 0.19X0.52X0.16. Alături de un trunchiu rotund stau pe burtă dela stânga la dreapta: un mistreț, nu berbec și un http://patrimoniu.gov.ro 20 BULETINUL COMISIUNlI MONUMENTELOR ISTORICE vițel, (pe un piedestal înalt de 0.07). In partea stângă a piedestalului se văd două copite, pe capul mistrețului altă copită, pe corpul vițelului alte două. Lucrarea c în rondc-bossc. 44. Trunchiul unei statuete de mar- moră gălbie foarte fină, de dimensiunile Fig. 51. 0.25X0.10 m. Poziția încordată a cor- pului, cu capul dat pe spate, cu mana stângă întinsă în față cu cea dreaptă în- tinsă în sus, cu piciorul drept întins în jos iar cel stâng înainte, exprimă o luptă disperată împotriva unui inamic, din care nu se mai cunoaște nimic. Formele Hg. 5 2. sunt de copil însă pline de vigoare. Poate că c vorba de Hercule copil omo- rând șarpele. 45. Fragment dintr’un bust bărbă- tesc dc marmoră, înalt dc 0,40 m. Lip- sește capul și partea dreaptă a pieptului. Bustul este acoperit cu un himation dispus astfel că să acopere corpul numai dela piept în jos, pulpana rcsfrângânda-sc pe umărul drept și căzând în față *). întreg bustul iese dintr’un caliciei format din foi dc acanthcis ce se sprijină pe un su- port circular. Poate Zccis. Lucrare îndc- mânatecă dc meșteșugar. 46. Cap dc marmoră, înalt dc 0.58 m. Părul, destul dc rău păstrat dc altfel, parc a fi împodobit cu o coroană dc foi dc vită, asa cum am mai remarcat la câtcvă din reprezentările lui Dionysos ²); barba Fig, 53. și mustățile destul dc pronunțat tratate, pupilele indicate împreună cu irisul, ovalul feței prea lunguieț. întreaga înfățișare arc un aicr dc maiestoasă bunătate. Pro- babil dela vre-o statuc a lui Dionysos. Lucrare mediocră. D. M. TEODORESCU ’) De obiceiu himationul se îmbracă așa fel ca să acopere amândoi umerii iar pulpana lai este aruncată la spate peste umărul stâng. Așa cum este aici se întrebuințează mai mult pentru figurile divine, în special Zeus. V. (ca să alegem câteva exemple numai din părțile thrace) figura lui Zeus de pe relieful dela Bosnachioi (lângă Silivri), pu- blicat de G. Seure în Rev. ardl. 19 13 p. 227, Kalinka: /bit. Denkm. n. 130 (Filipopol), 13 1 (Vama) 134 (Eu- xinograd) și 135. ²) V. mai sus nr. 29 sq. http://patrimoniu.gov.ro CELE MAI VECHI CRUCI DE MANA DIN BUCOVINA ") ---o--- Vechile cruci de mână de prin secolul al 15-lea, cari se mai aflau în bisericile și mănăstirile din Bucovina, parte au fost ni- micite nu de mult de oameni fără price- pere, parte n’au fost conservate destul de bine, din care causă au și fost cu totul de- teriorate. Crucile de mână de prin bisericile și mănăstirile Bucovinei au fost făcute, mai ales după tipicul școalei dela Athos, de către călugării și meșterii țărilor noastre, a căror călăuză a fost, cu siguranță, Co- dicele Panselinos. Sculpturile de pe cru- cile acestea sunt făcute, după cum cere ritul bisericii noastre, numai in bas-relief sau în tcăile. Cele cinci cruci de mână, despre cari vom vorbi în acest articol și cari au fost fotografiate și pentru «Comisiunea centrală a monumentelor istorice din Austria», sunt, poate, cele mai vechi exemplare de acest fel în Bucovina și, de sigur, din cele mai vechi probe de veche sculptură românească. Prima cruce (Fig. 1 și 2) A fost aflată în biserica Sf. Nicolae din Câmpulung, zidită de Domnul Moldovei loan Teodor Callimach sau Calmă.șul. Tâm- pla acestei biserici are frumoase sculpturi *) Păstrez de mai mulți ani la mine un articol a-I d-lui Hie Veslovschi, directorul Școalei pentru lucrarea lemnului din Câmpulungul Bucovinei, arti- col Scris de d-sa in limba germană și pe care mi-1 dăduse să-l traduc pentru „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice'¹, dar abia acum mi-a fost cu putință să mi Împlinesc promisiunea dată d-lui V’eslovschi, făcând o traducere liberă a acelui articol, menținând insă cu toate aceste părerile și datele d-sale. E păcat că d-sa n’a Încercat să tran- scrie in original puținele inscripții de pe aceste cruci, căci, după fotografii, unele sunt aproape im- posibil de citit. DR. I. GRĂMADĂ în lemn. In anul 1887 această bisericuță de lemn a fost dăruită satului Ciumârna, unde se află și azi. Ambele fețe ale crucii sunt împărțite in câmpuri ce cuprind scene din Noul Tes- tament; asemenea și părțile laterale ale bra- țului celui lung cuprind, jos, câte o figură de sfânt. Crucea e făcută din lemn de san- dal. Brațul orizontal al crucii are 18 cm. lung., iar brațul vertical 24 cm.; lățimea amân- durora este 7.5 cm, iar grosimea lor de 4.5 cm. La încrucișarea ambelor brațe se află, pe o față și pe alta, câmpul cel mai intins, care-i sprijinit de câte două colonete. Scenele biblice vor fi descrise de sus in jos, începând cu brațul cel vertical al crucii. Vor urma apoi sclupturile din dreapta și din stânga brațului celui orizontal si la urmă singuraticele figuri de pe laturile brațului vertical — întâi cele din dreapta, apoi cele din stânga. Dăm aici un model schițat al câmpurilor în ordinea în care vor fi des- crise; aceasta pentru mai bună orientare a cetitorului. http://patrimoniu.gov.ro BGLETINGL COMISIGNII MONGMENTELOR ISTORICE 22 Câmpul No. i de pe Fig. i reprezintă chipurile evangheliștilor NI arat și Luca. Ei șed pe lavițe. In mână au câte un perga- ment. Planul al doilea reprezintă, probabil, interiorul unei case de rugăciune. Pe câmpul No. 2 se vede Nașterea lut Isus Hristos. Cadrele acestei figuri sunt în forma unui baldachin sprijinit pe două co- loane. Figura cuprinde două scene. întâia, cea din fund, reprezintă Nașterea Domnului. Se vede o iesle, un cap de bou și unul de măgar, iar dinaintea acestora se află, într’o scobitură, leagănul cu micul Isus. La mijloc zace într’un pat, ce seamănă cu un sarcofag, Maica Domnului. La dreapta acestui tablou în miniatură se văd numai doi magi, în loc de trei. A doua scenă, pe planul întâiu, ne arată pe Maica Domnului cu pruncul în brațe. răzimat în toiag, stă bătrânul Zaharia, plecat și cu fața spre sf. losif, care șeade pe o laiță. No 3 este câmpul care reprezintă Buna Vestire. Pe planul al doilea se văd niște clădiri, probabil templul în care și-a petre- cut sfânta Fecioară copilăria. Maica Domnu- lui șeade pe o laiță, având nimb în jurul ca- pului. înaintea ei stă un înger, care-i întinde o ramură de finic. Toată figura aceasta e încadrată ca un medalion. Arta bisericească din Orient reprezintă, în această epocă, pe Maria stând în picioare; probabil că artistul, care a executat această cruce, s’a abătut dela tipicul bisericii sale, reprezentând-o pe sfânta Fecioară șezănd, ca să-i dea mai multă dem- nitate. Câmpul No. 4 înfățișează Adormirea Mai- cii Domnului. Pe planul al doilea sunt niște clădiri, iar la mijloc, pe un catafalc, se află Fig. 1. Dinaintea ei e o masă, asemenea unei cristelnițe, lângă care stă marele arhiereu, care are să facă tăierea împrejur. La stânga, întinsă Maica Domnului, cu capul spre dreapta. La capul și la picioarele ei se văd apostolii. La mijloc, între apostoli, se vede, http://patrimoniu.gov.ro CELE MHI VECHI CRUCI DE nÂNA. DIN BUCOVINB înconjurat de raze, chipul lui Hristos coborit din cer, căci la Adormirea maicii sale Isus nu mai eră pe pământ sfânt, dar așă de deteriorate, încât nu se pot identifica. Figura 2 corespunde părții opuse a celei Fig- 2. Pe câmpul No. j este înfățișată Intrarea in Biserica. In fund se văd clădiri cu turnuri. La dreapta e marele preot. înaintea lui e o scară, scara virtuților. îndărătul preotului sunt părinții Măriei cu oameni din popor. In vârful scării se pare că-i D-zeu, iar jos, lângă primul fustei al scării, se pare a fi Maria la vârsta de trei ani. Ea e înfățișată foarte neclar. Capătul stâng al brațului însemnat în schema noastră cu No. 6, inchipuește Bo- tezul Domnului. îndreaptă, deasupra unor trepte șeade sf. loan Botezătorul cu mâinile Întinse deasupra capului lui Hristos, care e desbrăcat. In stânga stau înșirați îngerii. Râul Iordan și porumbelul din cer sunt foarte slab schițați. Pe ambele părți ale câmpului No. 4 și anume No. 7 și 8. se află câte o figură de dintâi figuri și este deci împărțită in tot atâtea câmpuri ca și prima. Sus, in capătul brațului vertical al crucii, pe câmpul No. 1, se află chipurile evangheliș- ti lor Matein și loan, executate in acelaș fel ca și chipurile lui Marcu și Luca. Câmpul No. 2 reprezintă, la mijloc, jos, pe IsuS Hristos, iar, sus, in jurul acestuia, sunt cei 40 de mucenici. Lipsesc pe ambele laturi ale ilustrației cele două coloane mici, cari sprijină baldachinul. No. 3 înfățișează scena cu / nmor mâni arca Domnului, încadrată ca un medalion. Dea- curmezișul se vede un sarcofag și intr’insul trupul lui Hristos. Pe planul al doilea e un inger cu o cruce. Câmpul No. 4 ne arată Răstignirea. In fund se vede Ierusalimul. La mijloc Hristos pe cruce. La picioarele lui Hristos este pusă, deacurmezișul crucii, o scândură. Dure- http://patrimoniu.gov.ro 24 BULETINUL C0MIS1UNII MONUMENTELOR ISTORICE rile lui Isus sunt destul de plastic redate, tru- pul ii este sucit intr’o parte. In dreapta crucii e Maica Domnului, iar ]a stânga Maria Magdalena și apostolul loan. Pe ambele părți ale acestei ilustrații, No. 7 și 8, se află câte un chip, probabil losif și Nico- dem din Arimateia. Chipurile lor, împreună cu ilustrația dela mijloc, formează un triptic. No. j conține învierea. Chipul lui Hris- tos e înconjurat de raze in forma unei e- lipse. Celelalte chipuri de pe ilustrație sunt A doua cruce ’) Fig. 3 Și 4’ Aceasta e luată din bisericuța Adormirii Maicii Domnului din Câmpulung, Bucovina, clădită în anul 1823. Mai de mult s’au aflat într’însa cărți paleoslavone din sec. XV și XVI precum și câtevâ fragmente dintr’un iconostas vechiu, o dovadă că pe locul a- cestei bisericuțe sau în apropierea ei va fi existat mai înainte vreme o biserică mai veche. In sprijinul acestei păreri s’ar puteâ. Fig 3- așâ de deteriorate, încât nu se pot identi- fică. Vor ti, poate, apostoli și soldați ro- mani. La No. 6, pe celălalt braț al crucii, se vede învierea lui Lazăr. In fund e turnul unui templu. La dreapta-i Hristos cu apos- tolii, iar la stânga Lazăr, stând in picioare și fiind înfășurat in giulgiu. îndărătul lui Lazăr se văd mai multe persoane. La capetele brațului scurt al crucii se află, la dreapta, chipul sf. Grigore, iar la stânga, cel a] sf. loan, ambii îmbrăcați ca episcopi. aduce și tradiția locală, care vorbește de o biserică ce ar fi fost în ace] loc. Ambele cruci se deosibesc în privința formei, a aranjărei scenelor biblice și a exe- cuției technice. Ele fac parte din cele mai vechi cruci din Bucovina și Moldova, de- sigur cioplite de călugării din Vatra Mol- doviței sau din Voroneț. Prima cruce e, cu cel puțin 50 de ani, mai veche decât a doua ') Păstrăm aceiași orriine în descrierea ilustra- țiilor ca si in fig. 1 si 2. Be aceia, să se aibă me- reu în vedere schema numerotată. Nota Trad. http://patrimoniu.gov.ro CELE MAI VECHI CRUCI DE MÂNA DIN BUCOVINA 25 și are forma unei crux immissa vel capi- tala. Crucea a doua are forma crucii lui Petru, deoarece partea de sus a brațului vertical este cu mult mai lungă decât cea de jos, de lângă mânerul crucii. Ca si cea dintâi, crucea a doua are deasupra scenelor biblice inscripții cu litere slavone și uneori grecești, cari însă, din causa vremii și a întrebuințării, s'au ros aproape în întregime. if. Gheorghe, iar la stânga din nou pe pro- rocul Ieremia. Inscripția e destul de clară în această privință. Pe câmpul No. 5 se vede înălțarea la Cer. Deasupra se zărește partea de sus a trupului lui Hristos, ridicat de doi îngeri, jos sunt cinci persoane cari nu pot fi iden- tificate. No. 6 ne arată înmormântarea Domnului. Hristos e întins pe un pat. La căpătâi Fig- Figura 3. Prima scenă biblică (No. 1) din capătul de sus al brațului vertical repre- zintă pe prorocii Moise (în dreapta) și lere- mia (în stânga). Dedesubtul lui Moise se află, la No. 2, probabil Iov sau lona (inscripția e deterio- rată). In stânga lui e alt chip, c’o inscripție ștearsă. No. 3 ne infâțișază Intrarea lui Hristos in Ierusalim (Floriile). In fund sunt zidurile orașului. Isus e călare pe asin, urmat de mulțime. I se aștern covoare în cale. Scena dela No. 4 ne arată, la dreapta, pe Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. șeade pe un scaun Născătoarea de Dumne- zeu. La picioarele lui Isus e altă persoană femenină, probabil Maria Magdalena. Pe planul al doilea se zăresc trei apostoli. Figura 4. Aici ilustrațiile sunt deosebit de bine păstrate. Scena No. 1 din capătul de sus al bra- țului vertical ne arată, îndreaptă, pe pro- rocul Elisei și, în stânga, pe Ilie. Dedesub- tul lui Elisei, în scena No. 2, este prorocul Daniil, iar la stânga acestuia un Simon sau Simion. 4 http://patrimoniu.gov.ro 26 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Scena dela No. 3, ne reprezintă mar- tiriul lui Hristos. Trupul lui Isus este târît pe stradă, spre o zidire conică, probabil casa lui Pilat. Pe planul al doilea se văd o mulțime de oameni. La No. 4 sunt doi sfinți: cel din dreapta-i sf. Gheorghe, iar cel din stânga sf. Ana sau sf. loan (inscripția nu e clară. No. 3 ne înfățișează Schimbarea la Față. Isus, înconjurat de o aureolă de raze, șeade pe un deal. In dreapta .și în stânga lui sunt Fig. 5. profeții Moise și Ilie. La poalele dealului zac, cu fața la pământ, doi apostoli. Scena dela No. 6 reprezintă ceremonia tăierei împrejur. Fondul e un templu. La dreapta e losif și Maica Domnului. La mijloc masa, iar la stânga marele preot care-1 ține pe Isus în brațe. Laturile crucii și capetele brațului ori- zontal conțin încă patru figuri de sfinți, cari însă n’au fost fotografiate. Una e a sf. Vasile cel Mare, îmbrăcat în ornate de episcop și cu mâna ridicată pentru bine- cuvântare; a doua e a sf. loan, executată în acelaș fel. A treia figură reprezintă pe sf. Hipe- tius în ornate de episcop. Dinaintea lui este o măsuță, pe care se află sf. scriptură. El arată cu mâna spre sf. scriptură. Ultima figură e cu sf. Anton, care seamănă cu a sf. Hipetius. Aceste două cruci — dacă le judecăm după vechimea lemnului, după tehnica și execuția lor și le comparăm cu alte cruci de felul acesta — le putem data pe la mij- locul secolului ai XV-lea. Sunt, prin ur- mare, din cele mai vechi probe de sculp- tură românească. \ treia cruce Fig- 5 Ș'¹ 6 Crucile de mână din mănăstirea Putnei au nu numai o valoare artistică, ci și una istorică. Ele seamănă, întru câtva, cu unele cruci din bisericile Țârii-Românești, d. ex. cu una a lui Matei Basarab din anul 1651 și cu alta dela Cotroceni, din 1680, cari au fost expuse la Expoziția jubilară din 1906 în „Cula lui Țepeș“. Dintre crucile de mână, de o valoare is- torică și cari conțin dedicații, cea mai veche este, de sigur, cea dăruită în 1503 (701 îl de Ștefan-Vodă cel Mare mănăstirii Putna (fig. 5 și 6l. Această cruce e din lemn de cedru și ferecată cu argint aurit. Sce- nele gravate pe dânsa reprezintă, în mare parte, viața și suferințele Mântuitorului. Ferecâtura de argint cuprinde o inscripție slavonă cu majuscule cirilice vechi, al cărei text în românește este următorul : „Io Ște- fan Foevod, cu mila lui Dumnezeu Domn țării Moldovei, fiul lui Bogdan Poevod, făcut-am și ferecat-am această cruce pentru biserica mea, mănăstirea Putna, cu hramul Adormirei Maicii Domnului a prea sfintei Născătoare de Dumnezeu, in 6 Octomvrie țoii (=1303), in al 46-lea an al Domniei mele". Brațul vertical al acestei cruci, la un loc cu mânerul, are o lungime de 45 cm. și trei brațe orizontale, dintre cari cel mijlociu e de 16,2 cm., iar celelalte doua de câte 10 cm. de lung. Brațul orizontal, de jos, este pus pieziș. Tustrele brațele orizontale sunt de câte 5 http://patrimoniu.gov.ro CELE MAI VECHI CRUCI DE MÂNA DIN BUCOVINA 27 cm. de late și 2.5 cm. de groase. Intere- santă este aranjarea inscripției de închinare a crucii. înșirată în mod ornamental, cu intervale proporționale cu formele slovelor, inscripția se prezintă ca un întreg plin de armonie. Partea ferecăturii de argint, care trece peste marginile crucii, este lucrată cu arabescuri fine, asemenea filigramei. Scenele sunt încadrate în formă de meda- lioane. Ordinea în care sunt aranjate scenele Fig 6. din viața și martiriul lui Hristos nu este făcută în mod cronologic. Cu toate că s’a avut, drept model, codicele Panselinos, to- tuși copiile au oarecare libertate în exe- cuția lor, iar gravurile sunt oable. Se ob- servă la diferitele figuri și o mișcare mult mai liberă în raport cu celelalte două cruci; pricina poate să fie și o împărțire mai po- trivită a suprafețelor. Cele două fețe principale ale crucii (fig. 5 și 6) conțin câte nouă scene și câte patru figuri singuratice; acestea reprezintă pe cei patru evangheliști. Deasupra fiecărei scene se vede câte o inscripție în limba paleoslavâ. Din causa vechi mei și a ne- contenitei întrebuințări a crucii s’au ros reliefurile scenelor. A patra cruce țFig. 7 și 8) Crucea aceasta se deosebește de cele pe care le-am descris până acuma, prin execuția tehnică, de oarece ea constă din două plăci de lemn — cari nu sunt sco- bite în chip egal—și are pentru fiecare sce- nă un fond arhitectonic, care reprezintă Fig- 7- forme de temple, cari dau scenelor o înfă- țișare deosebit de frumoasă, cu atât mai mult că boltiturile și coloanele templelor http://patrimoniu.gov.ro 28 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE ies, din causa umbrei, și mai mult în re- lief. Crucea aceasta posedă un postament oblic din argint aurit. Basa acestui posta- ment este împodobită cu îndoituri făcute cu mâna. Crucea-i cioplită în lemn de tisă, iar dungile laterale sunt ferecate cu totul în argint aurit. Ornamentațiile din față sunt în forma lanțului. In cele patru unghiuri de întâlnire a bra- țelor se află patru frunze, egal stilizate, cu vârful înlăuntru și cu codița in afară. Sus. în capătul brațului vertical, se află un semn al giuvaergiului, adecă o coroană și două ciocane legate la un loc cu o panglică. Și într’un capăt al brațului orizontal se află o frunză asemenea cu celelalte, dar care-i vârâtă mai afund. La capătul opus al bra- Fig. 8. țului orizontal lipsește perechea acestei frunze; se va fi pierdut în decursul vremii. La cele patru puncte, unde se încruci- șează marginele brațului vertical cu cele ale celui orizontal, sunt pe ambele fețe câte 4 ametiste. Judecând după textul scris cu litere ci- rilice și gravat cu mâna pe dungile mâ- nerului, crucea e din anul 1698 (72061, dăruită mânăstirei Putna de Ierotei, mai târziu episcop la Huși. Crucea aceasta, de-oformă romano-catolică, este mică. Brațul vertical e de 10 cm. de lung, iar cel ori- zontal numai de 7 cm. Pe ambele fețe ale crucii sunt câte cinci scene. Pe o față, la mijloc (fig. 7), se vede Botezul Domnului, iar în cele patru colțuri sunt cei patru evangheliști. Pe cea- laltă față (fig. 8) vedem la mijloc Răstig- nirea și la colțuri de asemenea pe cei patru evangheliști. A cincea cruce (Fig. 9 și 10; Și aceasta e din secolul al 17-lea. La început a aparținut bisericii parohiale din Rădăuți și numai mai târziu a fost dăruită mănăstirii Putna. Crucea-i ferecată în ar- gint aurit, pe care se citește, jos, pe mâner, următoarea inscripțiune: „Această cruce a făcut-o Hatmanul Gavriil cu soția sa Li- liana pentru vlădica din Rădăuț, Anastasie, în anul 16j8 y Crucea are forma celor romano catolice. Brațul vertical are o lungime de 10 cm., cel orizontal e de 7.5 cm. de lung, iar grosimea amândurora e de 2 cm. Mănun- chiul cel de 11.5 cm. de lung și în opt dungi, se termină sub cruce într’o bombă împărțită, de-alungul, în 8 părți. Partea de jos a bombei e sprijinită pe trei inele, tă- iete în lemnul mânerului. Marginile ambelor fețe ale crucii sunt de sârmă de argint, aurită și împletită ca coada unei fete. In unghiul de intersecție al acestor cozi împletite sunt puse rozete în patru frunze, în mijlocul cărora vor fi fost, pe vremuri, pietre scumpe, cari acum însă lipsesc cu totul. Ca și la crucea precedentă aflăm ace- leași ilustrații; aici lipsește însă fondul ar- hitectonic și străpungerea acestuia până pe partea cealaltă. Deasupra scenelor prin- cipale dela mijloc: Botezul (fig. 9) și Răs- ’) Autorul nu spune în care limbă e făcută inscripția, prin urmare traducerea e arbitrară. Nota Traci. http://patrimoniu.gov.ro CELE MAI VECHI CRUCI DE MÂN& DIN BUCOVINA 29 tignirea (fig. io), se află câte o inscripție cu cirilice, care explică ilustrația. Sava Bălăci (1695) etc., dar, neavând foto- grafiile lor, nu le putem publică descrierea. Poate se va ocupă mai târziu altcineva Fig. 9 Fig. 10. Afară de aceste cruci, cari sunt din cele mai vechi din câte le are Bucovina, se mai află unele de mare preț în mănăstirea Putna: d. p. a pârcălabului Bainski din Or- heiu (1566), a mitropolitului din Suceava cu aceste obiecte de artă, rămase dela strămoșii noștri, păstrându-le măcar chipul pentru posteritate. I. VESLOVSCHI r e s a n e L'auteur decrit dans cet article un nombre de cinq croix portatives conservees dans Ies eglises roumaines de Bucovine. Ce sont des exemplaires des plus anciennes croix de cette categorie dans le pays, taillees d’apres le typique de l’ecole d’Athos, par des maîtres et par des moines moldaves. ayant pour guide le code de Panselinos. I. La premiere de ces croix (fig. 1 et 2 provient de l’eglise de St. Nicolas de Câmpulung (Bucovine), construite en 1768, par Jean Theodore Callimachi, prince http://patrimoniu.gov.ro 50 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE de Moldavie. Les deux taces de la croix sontdistribuees en plusieurs registres repre- sentant des scenes bibliques, que nous allons enumerer dans l’ordre indique par le schema de la page 21. Fig. 1. 1. Les evangelistes Marc et Luc. 2. La naissance de Jesus-Christ. 3. L’Annonciation. 4. L’Assomption. 5. La Presentation de la Vicrge. 6. Le Bapteme de Jesus. Sur les deux cotes du registre No. 4, indiques dans le schema par les N-os 7 et 8, on trouve des representations totalement deteriorees. Fig. 2 (le revers de la premiere). 1. Les evangelistes Mathieu et Jean. 2. Jdsus-Christ avec les quarante mar- tyrs. 3. Ladescente au tombeau de Jesus-Christ. 4. La Mise en croix. 5. La Resurrection. 6. La resurrection de Lazare. II. La deuxieme croix (fig. 3 et 4) pro-- vient de l’eglise de l’Assomption de Câm- pulung (Bucovine), bâtie en 1823. Des vieux livres liturgiques datant du XV-eme et du XVI-eme siecle, ainsi que les restes d’une iconostase, trouves sur l’emplacement de cette eglise, nous revelent l’existence d’un temple anterieur, d’oii paraît provenir cette croix. La forme, ainsi qu’on le voit, est celle des croix dites de St. Pierre, et elle doit etre de cinquante ans au moins posterieure ă la croix No. 2. Les representations qui figurent sur ses faces, en gardant l’ordre du schema de la premiere croix (voy. page 21), sont: Fig- 3- 1. Les prophetes Moise et Jeremie. 2. Probablement Job ou Jonas. 3. Le Dimanche des Rameaux. 4. A droite, St. Georges; ă gauche, St. Jeremie. 5. L’Ascension. 6. La descente au tombeau de Jesus-Christ. Fig- 4- 1. Les prophetes Elisee et Elie. 2. Le prophete Damei et un personnage du nom de Simon. 3. La Passion de Jesus-Christ. 4. Deux saints: St. Georges et St. Jean ou Ste Anne. 5. La Transfiguration. 6. La Circoncision. III. La troisieme croix (fig. 5 et 6) date de 1503; elle provient du monastere de Putna, auquel elle a ete donnee, ainsi que l’indique son inscription slave, tres bien conservee, par Etienne-le-Grand. Elle est en bois de cedre recouvert d’argent cisele et accuse des ressemblances frappantes avec une croix de 1651 faite par l’ordre du prince de Valachie Mathieu Basarab et avec une autrede 1680, du monastere de Cotroceni Bucarest). On re- marque une certaine liberte dans le traitement des figures sculptees dont elle est recouverte Les deux faces principales sont illustrees par neuf scenes et par quatre figures isolees representant, ces dernieres, les quatre evan- gelistes. IV. La quatrieme croix fig. 7 et 8) date de 1698; elle provient toujours du monas- tere de Putna, auquel elle a ete dediee, ainsi que l’indique l’inscription gravee sur son manche, par Hierothee, qu’on trouve plus tard comme eveque ă Huși. Elle est en bois d'if; les bords sont recouverts d’argent cisele au marteau. Sur l'une des faces de la croix est re- presentee, dans le registre du milieu, le bap- teme de Jesus; sur les autres quatre champs sont representes les quatre evangelistes. Sur le revers on a les memes scenes, avec la seule difference qu’au milieu on voit la Mise en croix au lieu du Bapteme. \. La cinquieme croix (fig. 9 et 10) date du XVII-eme siecle. Elle a appartenu d’abord ă l’eglise paroissienne de Rădăuți, d’ou elle a passe â Putna. La forme en accuse une influence occi- dentale. L’inscription, passablement conser- vee, nous indique qu’elle a ete donnee â l’eveque Anastase de Rădăuți, en 1639. par le Hetman Gabriel et par son epouse, Liliane. Les scenes representees ne difierent pas essentiellement de celle de la croix No. IV. http://patrimoniu.gov.ro PL(]?WJR1 DE MARCA DELA TOMI ----o- In colecția antiquarică a secției din Constanța a Muzeului Național de An- tichități se află — provenind dintr’ana din descoperirile făcate întâmplător la Torni— an interesant plumb de marcă antic, inedit. Fig. 1 a și b. De-o înfățișare de sigiliu (v. fot. fig. nr. 1 a și b), plumbul are în diametru ca. 24 mm. și prezintă și pe o față și pe cealaltă un spațiu ca de 18 mm., «câm- pul» inscripției. Iși păstrează încă destul de bine șî unul din cele două orificii (fig. nr. 1 a) dela un capăt al perforării prelungite transversal prin plumb și per- forația însăși, prin care se petrecea sfoara cu ajutorul căreia plumbul eră prins de legăturile cu marfă, spre a le indică oarecum integritatea în trecere prin diversele stationes până la locul de destinație. Întrebuințarea comercială a acestui plumb de marcă ’) este vădită. Pentru antichitate și, la noi în țară anume chiar pentru Torni, ne este documentat — cum vom vedea numai decât mai jos — și prin alte câteva plumburi inedite, ana- ⁴) v. H. Rostowzew, Eh ide sur Ies plombs antiques, în Revtie Numismatique, iV-eme serie, tome I 18 97, ParisI, pag. 462 — + 95, unde sânt studiate pe larg monumentele de acest fel; Daremberg-Saglio, Dictionnaire etc., tome IV-eme, articolul pluHlbmm pag. 5 14, cu bibliografia generală. loage ca formă, cari au fost găsite tot la Constanța -)• Ceeace ne întâmpină în chip mai deosebit la acest plumb inedit dela Torni, este inscripția ce-o poartă și pe-o parte și pe cealaltă, constând din acelaș nume propriu, având literele, de ca. 4 mm. proeminente.—Textul este următorul. Pe una din fețe (fig. 1 a) avem : CYR/ LLO. E de observat roaderea arcului de sus a literii prime din rândul întâi și a literii prime în întregime din rândul al doi- lea; apoi forma literei Y caracteris- tică prin prelungirea vizibilă a ramu- rilor superioare, care îi dau înfățișarea unui V. Mai complet avem cuvântul pe fața cealaltă (fig. i b): CYR/ILLO. Aici e de observat caracterul pronunțat de linie frântă al literii L. Lectura este Cyrillo. Se poate vedea lesne că avem un cognomeii Cyrillus redat astfel din grecescul ArpMÂog ³). O eventuală cetire a acelui Y de formă particulară, ca V n’ar fi de fel imposi- bilă întru cât constatăm în monumen- tele epigrafice frcquent obiceiul de a se înlocui y prin m⁴); de fapt însă nu în- tâlnim nicăeri vre-o formă Curillus ci ²i Astăzi în Muzeal Național de Antichități, Sala TrO- paeum, dulapul VI, planșa 5 și 8. Au fost găsite în săpă- turile întreprinse în port, prin anii 1 898 — 99, sub direc- țiunea prof. Gr. G. Tocilescu. — Pentru plumbtiri comerciale de altă formă, cf. Inscripționez graecae voi. XIV (i890h pag. 62 7 sqq. (din Sicilia) și Q. I. L.. VUI², pag. 920 Idin Africa de Nord) — (unde sc reproduc și grafic câteva din ele .—Despre acestea din urmă cf. R. Cagnat, Etllde Sur Ies im pots indirects, Paris 1882, pag, 71—72. 3) w. Pape, Worterbuch der griechischen Eigen nu- men ommerțants grecs et orien- taux. Dc meme, Torni a ete ane impor- tante station douaniere â l’epoque im- periale. D’apres le caractere des lettres, le plomb est du II-c ou Ill-e siecle: il appartient au Ausee de Constanța. Sceaux du Vl-e-VII-e siecle, trouves ă Constanta: 1. Sceau imperial (fig. 2). Legende circulaire.â droite: D. N. anast[asigs p. f. AGG.| Buste de face de l’empereur Anas- tase I Dikoros, diademe. R) Victoire, â droite, tenant une cou- ronne,- en bas, dans le champ, â dr., une petite figure. 2. Sceau de Photius, patrice (fig. 5). A) -ț- fotii en monogramme cruciforme. R) -f- patricii. Nous ne pouvons retrou- ver, d’apres les sources que nous avons â notre disposition, le personnage in- dique par ce nom. D’apres ses ca- racteres exterieurs, ce sceau est du VI-c siecle, en tout cas. 5. Sceau avec un monogramme cru- ciforme different sur chaque face (fig. 4), indechiffrable. 4. Sceau, â droite, le buste, flanque d’une croix, de la Vierge, avec le medail- lon du Christ sur la poitrine. R). Aon. crucif. indechiffrable (fig. 5). 5. Sceau d’un ccrtain Theodule (fig. 6). A droite le buste de face de St. Theo- dule, probablement. R) BEOAoAo en monogr. crucif. 6. Sceau d’un certain Georges (fig. 7). Tvpe du droit presque efface; St. Geor- ges (ă cheval?) R) FEQPn® en monogr. crucif. Les cinq premiers sceaux appartien- nent au Ausee des Antiquites de Bucurest; le dernier au Ausee de Constanta. 5 http://patrimoniu.gov.ro TOMI-OESCUS — O INSCRIPȚIE INEDITA — La Constanța în cartea proprietății Constantinide, str. Grivița 14, se gă- sește o inscripție necanoscată până acum, Fig. 1. și pe care actualul ei posesor a adus-o din Cicracci¹) acum câțiva ani. Aflând ¹) Centra greco- roman cunoscut, din teritorial rural al ce- tății Torni, pe drumul dela Tonii la Carsiltm, prin sta- țiunile Cicracci, Cavargic, Chirișlic, U/nietlUlh Terzichioi. Cf. V. Pârvan, Cetatea Ulmetum I, 1912. p. 86 și n. 3 ; «La Cicracci s’a găsit și o inscripție în dialectul doric, pusă de senatul și poporul orașului Heracleia pentru guvernatorul .'loesiei inferioare, T. FI a vi as Longinus Q, Marcius Turbo prin anul 15 5 p. Chr.d Inscr. e publicată în Ardl.-Cpigr Mitth. Vin, p. 20. nr. 60 și K. Cagnat, laser. Gr. ad r. R. per- tinenleS I. 6 22, aici greșit indicată ca provenind din Torni. de acest monument, d-1 I.Ghibănescu, Di- rectorul secției locale a Muzeului Na- țional de Antichități, a înștiințat pe d-1 proî. V. Pârvan, iar D-sa m’a însărcinat să-l studiez și să-1 public. ?\onumentul e un fragment de co- loană de calcar, înalt de 0,51 m., cu diametrul de 0,50 m. Din întreaga ins- cripție s’au păstrat numai 7 rânduri, care formează partea dela mijloc a mo- numentului. Litcrile înalte de c. 0,05 m. —0,055 m. sunt destul de regulate și prezintă ca- racterul scrierii din a doua jumătate a veacului al 111-lea. Rândul 5 are pri- mele două litere AO stricate, în r. 6 e ligatura lui N cu E, iar ultimele două li- tere AC sunt pe jumătate mai mici. Din r. 7, care cuprindea probabil 8 litere e păstrată jumătatea de sus a literilor 0- ICK, rupte în partea de jos, din literele OY se cunoaște numai bara din dreapta a lui Y; urmează KA1, cu literele AJ mai mici. Inscripția e ruptă mai departe. Distanța dintre rânduri e de c. 0,02— 0,055 m. AEi iitV. HTHCMAKE j A K HC AMNAPi KH E KOAQNE1AC ......ksȚțscbvo;) M7.z=lSo]vtzf^ 0’J7v5p’z7;c. zokwvsta; 0u5z|gd| zat.. Este vorba deci de un monument votiv sau funerar — nu se poate pre- http://patrimoniu.gov.ro TOMÎ-OESCUS ciză lipsind și începutul și sfârșita! ins- cripției — din care ni s’a păstrai namai numele legiunei V Macedonica și nu- mele coloniei Oescus din Aoesia infe- rioară. E întrebarea acum în ce legă- tură stă legiunea aceasta cu Oescus în inscripția noastră. încă din sec. 1 p. Chr. leg. V ?\a- ccdonica se găsea in ?\oesia, avându-și hiberna la Oescus ’). Dela Traian înainte c mutată la Troesmis, iar așezarea din Oescus capătă titlul de colonia Ulpia Încă înainte de 170 ;ⁱ) Marcus Aure- lius o mută în Dacia si anume la Po- taissa (Turda), de unde odată cu pără- sirea acestei provincii de către Aurc- lian este retrasă și ca și așezată din nou la OescusO, după mărturiile Itine- rarului Antonia și Notitiei Digni- tatum, confirmate de cărămizi găsite la Drobeta ³), Sucidava G) (Celei de astăzi) și la Ecșli ⁷) lângă Oescus. Două din ele s) și una de proveniență nesigură '■') poartă stampila: L • v • n O E s care multă vreme a fost interpretată legio V Moes( iaca) "'). întemeiat pe iden- tificarea Celeiului cu Sucidava ⁿ), unde Notitia Dignitatum Or.lâ) pomenește un 9 Vezi istoricul leg. V Macedonica la Bogdan Filow: Dic Le^ionen der Provine Moesia, p. 6 4 sqg. Cf. și K. Cag- natj ap. Daremberg et Saglio: Dict. d*Alduj.. p. 1082. ²) C. L L. UI, 7 4 29, 14416, 6 1 27, 7 450, 7 45 1 ; C. L L. VI, 5 1146, Cf, și Korncmann, ap. Paaly-Wissowa: KeakEncycl. S. V. IV. n. 25 2. ³) Vezi A v Premcrstein, DlC Drciteilllllg der Pro- vinz Dacia, în IViener Eranos, Wien, 1909, p. 261 S<|q. și 268. Itiii. Anton., ed. d’Orbain, p. 65: Oesco Jeg. V Mac.; Not. Dign. Or., XLii, 55: Praef. leg. V' Mac. Oesco; Cf. Filow, o. C., p. 82. S) C. I. L. Iii, 8066" ⁶) C. I. L. iii^ 8066 b ?i c și 8068 \ ’) C. [. L. 111. 125 2 5. s) C. I. L. ni. 8066 b din Celei și 12525 din Beșlj. ”) C. I. L. ru, 8068* = 624 1. ly) Filow, op. cit., p. 82. n. 6. .“lominsen: llph. Epigr. •I, n. 162. C. I. L. t”, la 624-1. 8068 (indicele, la Suppl. H², p. 247 8). Domaszewski, C.I.L.m, 12523. Hirsehfeld: Site. Ber. der IViener Akad. isî4, p. 411 sg. ”) Gr. Tocilcscu, Moțiuni, epigr. și scuipi. Add. et eorrig., p. 636 șj 646. Cf însă ți Filow. O. C., p. 82. ’■) Ao/. Dign. Or. XLII 39. praefectus leg. V Macedonicae, — de asemenea în Variniana (Not. Dign. Or. XLII, 31) și Cebrus(Not. Dign. XLII, 52) — Tocilcscu citește mai exact leg. V Mac. Oes(ci), după numele lagărului principal al ei de după 270. Prin ur- mare în inscripția noastră, care e un pendant la cărămizile cu L. V ?\OES, se poate pune foarte bine în legătură leg. V Mac. cu colonia Oescus, care ar indică locul de staționare al legiunei. Nu poate fi vorba însă de prima sta- ționare a legiunei la Oescus, întru cât dreptul de colonie îl capătă Oescus abia sub Traian, după mutarea ei de acolo. Rămâne deci să fie datată, sprijiniți și pe caracterul târziu al literelor, la sfâr- șitul v. 111-Iea, când leg. V ?\ac. staționa din nou la Oescus. Ce rost poate avea însă în teritoriul Tomitan o inscripție privitoare la le- giunea V Ttaccdonica, nu se poate afirmă cu siguranță. Poate fi un detașament din această legiune ? Nu e probabil, ci credem că avem de-afacc numai cu un singur militar al ei, și anume dacă cl va fi rezidat chiar în Torni, atunci ar fi putut să fie un centuria') sau un iniaginifer -), cornicularius ³) sau un ii La Tonii sunt pomeniți in inscr. armatorii ccntarioni: C. i. L, in, 77i: . . . M. Dmnitiiis Capetnlimis (ren- turio) leg(ionis) XI Cl(audiac) p(iae) f(idelis) ; 7 5 3+: . . O. T rebel lemts O. f(iiius) Fab(ia), Maxi- mus, Roma, (ce ut uri o) leg(ionis) F Mac(edouicae) treceuarius loh(ortis) 111 pradoriauae; K. Cagnat: Inscr. Gr. ad. res Rom. pert., I, n. 627: , lorho^'bijnr- ri»r niței uotinijinm^ D. n. Teodoresco, Monumente mc- ditedin Torni, inaceastă levistă, >914, f ase. 28, p. ixs-.eus (centurio) leg(ionis). . . 110 (c-nturio) leg(ionis). . . ; iar într’o inscripție inedită dela Laz-'tahalc (teritoriul tomitan), pe care o va publică colegul meu I'. Nicorescu lot in această revistă: L(ucius) Sextilius Fuscu/s/ (cenlurioRcoh(or~ tis) I Thra(cum). ²) C. 1. L. iu, 1 2498 din Tonii: . . . T. Valerius I. f(ilius) Col lina Germamis Pessemmto, immagi- iti(fer) leg(ionis) Vil Cl(aiutiae) p(iae) f(idelis). ³i C. I. L. 111. 7542 din Anadalchioi: 1. Flavio l.mi- gino, O. Marcio Titrboui, leg(ato) Aug(usti) pr(u)- pr(aetore), TitiuS Crispus cormcui(arius) eius. Vezi pentru cornicitlarii. Marquardt: Rom. Staatsverwaltung n, p. 52 8 și bomaszewski: Die Rangordnung des rom. Uceres, p. 33. http://patrimoniu.gov.ro 58 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE beneficiarius un librarius, ²) sau mai curând un frumentarius ³) în misiune aici. Se poate însă să fie și un simplu miles⁴) sau, aproape sigur, un vetera- nus ⁵) așezat aici pe teritoriul rural al orașului Torni, după liberare. ') C. I. L. m, 7 55 0: . . . P. Faleriits Pacatus mi- l(itavit) in leg(ione) V Mac(edonica) b(ene)f(iciarius) co(n)s(nlaris) duplicarins și 14214 ³⁰: ... [b(ene)- f(iciarius)] co(n)s(idaris) leg(ionis) XIII gemfi- nae).... leg(ioilis) 1. Italficae ), ambele din Torni. Vezi Harquardt, op. cit., II, p. 551 și Domaszweski, op. cit., P- 32. ²) C. I, L. lll. 754-4- Teritoriul Tomitan (Hazidnlok): Ae- milius libr(arius) legfati)?...$ 7572, Torni... librarii filii... Vezi p. librarii Marquardt, op. cit., II, p. 532 și Domaszewski, op. cit., p. 39 și 7 1. Librarii sunt po- meniți și intr’o inscr. din Romnla (Dacia Malvensis) ap. V. Pârvan: Arch. Funde im Jahre 1912, in „Jahrb. d. kais. Deutsch. Arch. Inst." 1913, p. 382. n. 24. ³I Frumentarii aceștia erau luați din diferite legiuni, in special din cele dela Rin și Dunăre, și îndeplineau pe lângă rolul de supraveghetori ai aprovizionării trupelor și pe acela de agenți spioni ai împăratului sau de curieri militari cu mi- siuni speciale pe lângă comandanții altor legiuni sau chiar pe lângă guvernatorii civili. Vezi R. Cagnat, ap. Darem- berg et Saglio, S. V. p. 1348 și n. 4 și 5; Marqiiards, Op. cit.. II, p. 447 și Domaszewski, op. cit. S. V. la in- dice. Un frumentarius ai leg. V Mac. tot din Oescus găsim la Roma pe lângă persoana împăratului; C. I. L. vi, 3342: D(is) M(auibus). T. Fl(avins) Pap(iria) Falerianus Oesco mil(es) fr(umentarius) leg(ionis) V Mac(edonicae)...., iar un altul în misiune la Lambaesis in africa: C. I. L. vi», 2867 : ... M. Flaviftis) Caeciliiis. Telesphorianus f(r)iiin(eidariits) leg(ionis) V Ma- cedonic(ae). ⁴) Exemple la Torni; C. I L. 111, 7547 : ,... Fl(avillS). Ursiis fd(ius) Q. Mestri, ami(o) Xf⁷l provitus miles....; 7348: .... Marius Celsus, mi Ies c(o)h(o)r- (tis) VII Gall(orum); 7556 anadoichioi: ... mil(itavit) aii(nis) XIX...) issi: ....[miles] alae I Fl(aviae) ; 755 8 .... Aure fl(ins)] .... tianus .... [leg(ionis) XI- Cl(audiae) .... și 14214 Lupus dᵢₙ [ₐ;ₐ[ U Ara- [vacorum]; iar fn inscripția din Laz-;'lahale, citată mai sus: Xumerius Val(ensl) mi(les) leg(ionis) XI Cl'audiae).... 5) Exemple la Torni: C. I. L. lll, 7545, inscr. bilinguă ... C. Antonms Fronto, vet(eramis) leg(ionis) XIII-. Gem(inae) ex b(ene)f(iciario) co(n)s(ulari)....i 7552: ...Val(erius) Valens vet(eranus) [cl(assis)J Fl(a; viae) Moesi(cae)...-, 7553: .... f ecil stipendiu XXIIII.. 7554: .... veteranus legioues (sic) [X]I Claudie pia fideli....-, 7555: .... vet(eranus) [leg(ionis) I] Ita- [l(icae)] ; 12497 (Haziduluk):... O. Baebius Procnlns vei(eramts) leg(ionis) XIII gfeminae]...; 142143’: Fl(avius) UrsiniafmsJ, mil(es) off(icii) pre[sidis] ve(teranus) ex q( uaestionario?)...; 14453:.... T.Fla- vius Capito, dec(urio), vetleranus) alae Pannonio- rum;... ............ Rufus v(eteranus) /leg(ionis) V M]ac(edonicae) prob(atus) m(iles).... ; r. Cagnat, Mai departe cercetând inscripția, găsim în acord cu leg. V Macedonica adjec- tivul feminin dvarâtn^tj >ⁿ cazul genitiv, care pare a fi un epitet necunoscut al legiunei *). Am avea în latinește legio V Macedonica bis fortis,deși pentru fortis corespondentul obișnuit în epigrafia greacă este ioyjgoi -). Epitetul acesta eră cu- noscut numai la leg. 1[ Traiana³) (Tro- iana), iar unul înrudit, firma, la leg. XVI Flavia⁴). Iterația epitetelor este însă freguentă ⁵), mai cu seamă pe monetele imperiale din v. III⁶). S’ar mai putea interpretă însă cu- vântul luându-1 drept epitet al coloniei Oescus și însemnând duum» viralis¹), însă cum toate coloniile aveau duumviri — cu rari excepții— și cum ni- căieri nu se mai pomenește o colonie care să se intituleze duumviralis, epi- tetul parc că se potrivește mai bine le- giunei în înțelesul pe care îl văzurăm. In ceeace privește vorbele «Koixavdas Otozov», nu se poate ști sigur —inscripția fiind prea ciuntită — dacă se referă la militarul din legiune, indicând locul lui Inscr. Gr. a.r. Rom. pert. 1, nr. 62 6 și Arch.-epigr. Mitth. VIII, p. 17, n. 49:... Iloini.io; Koovtpjo; Maglaog PfiTtffiiv o V. Pârvan: Arch. Funde im Jahre iqij in Jahrb. d. kais. D. Arch. Inst. pe 1914. p. 438: Ti. Claudius Arrentif. Quir. Saturnimis duplic(arius) vet(eranns) alae Astur(niu) ..; Uriakioi (vicus Amlai- dina), C. 1. L. i‘>, 13743:... Anre.'ins Da/emis q(uon- dam) praetorianorum.. ; w. Knechtei, O inscripție inedită, extras din „Revista Catolică¹' pe 1913: M. In- lius Tertnllus vet(eramts) coh(ortis) I Commagfe- norum). Mitridates mil(es) colifortis eiusdem... ') Leg. V Macedonica poartă ep tetele pia fidelis și mai rar COUStailS (v. ind. la C. I. L. III Sippl ", p. 2478 . -) R. Cagnat; Inscr. Gr. a. r. R. p.l. 1212 și 1216. leyeibv f r^atar/j la/viiă, 1147 și în 615. corpus Inscr. Gr. 4-766 și add. 4-768. ³) Vezi n. 2 și C. I. L. III, Snppl. 2. Indicele p. 2476. Idem, ibidem, V, VIII, IX, X, XIV. ⁴) Idem, Ibidem, III, V, VIII și VI passim. ⁵ C. i. L. III, 4300: leg. I Adiutrix bis pia fidelis, constans; C. I. L. lll, 352 i: leg. II Adiutrix VI pia VI fidelis constans Claudiana ; C. L L III, 875 : leg. V Mac. UI pia fidelis; C. I. L. VIII, 2432 = 17976: leg. III Augusta II pia II vindex. ⁶) Cohen: Descr. hi st. des momi, frapp. sous PRmpire, voi. 4, 5 și 6 passim. ■ Vezi p. acest înțeles, Cagnat: /. Gr. a. r. R. p. III, 412,413, 414: ■u.evratrr^nixoi-. 4 11: b' ăvioixdi nenaeirgixoi și n. 299, 410, 1047 ; Jimvăoixo;.. C. 1. Gr. 80, 1186= Inscr. Gr.iv,i9s. http://patrimoniu.gov.ro TOMI-OESCUS 59 de origină — domo colonia Oesci—sau precizează staționarea legiunii însăși la Oescus, unde am văzut că-și avea hi- berna în vremea inscripției noastre. Asupra orașului Oescus, pe care Pto- lemaios') îl pomenește în ținutul Triba- lilor, știrile sunt foarte sărace cu cât înaintăm în a doua jumătate a v. III; materialul cpigrafic mai cu scamă e aproape neexistent. O inscripție care după caracterul literelor -) se vede a îi din v. III—IV-lca, dovedește încă pre- zența clementului traco-roman necreș- tinat la Dunăre, în timp ce altă ins- cripție ³) de pe la sfârșitul v. IV sau începutul celui de al V-lca, din Nico- polis ad Istrum, arată existența crești- nismului latin aici la Oescus, de unde își ia soție Turranius Leontius, un praesbiter din Nicopolis. Această in- scripție prezintă interes și din punctul de vedere al legăturilor continui care trebuie să fi existat între populația acestor centre romane dela Dunăre și cetățile eleno-thrace și în vremea aceasta, cum e Nicopolis ad Istrum și Torni, lo- calitatea unde s’a găsit inscripția noastră. In privința acestor relații putem tot aici cita inscripția veche latină, c. a. 100, pusă de un duovir municipii Oesci, pe drumul dintre Philippopolis și Nico- polis ⁴), într’o localitate de prin părțile pasului Șipca. Relațiile Tomitanilor cu populația traco-romană dela Dunăre merg până în fundul Scythiei minor la ’) Ptolemaios, ed. Mâner. 111, io,s OÎaxo; Tntpalkiuv. ’) C. l. L. Hi, so + 3; l(ovt) o(ptimo) uifaximo). M. Disius Geminus, augfustalis) col(oniae) Oi(s)ci bolim (sic) p(osuit). ³) C. 1. L. III. 753 add.: Ronae uienior inc .litre- liae Marcel li nan Oesc(ensis), pieutissimae ffenti- nae) habensius liberoritm,filiae q(uon)d(am) Mar- cellini ex praef(ecto) leg(ionis) III Gallicae Da- ttavae Damasco, quae vixit ann(os)L ; Turranius Leontius, praesbyter, coniugi benae meritae memo- riam el sibi V(ivus) f(ecit). Vezi comentariul la V. Pârvan: Contribuții epigrafice la istoria creștinis- mului daco-rontan, p. ei și n. 285. ⁴) C. I. L. III, 7411 și Domont-Homolle, p. 348. Inscripția a fost restaurată cu destulă probabilitate de Hirschfeld și Do- maszewski, deși trebue să recunoaștem că lectura dltovtr munici pil e puțin cam forțată. Troesmis '), de unde vine la Torni un duiimviralis ei augur municipii T roes- mensis, iar spre Apus până la Ratiaria ²), locul de origină al soției unui Roman din Torni, Scmpronius. Lucrurile se pe- treceau însă și în sens invers. Găsim de pildă un trac, civis Tomitanus, ajuns magister viei în regiunea Șumlei de astăzi ³). Dela sfârșitul veacului al III-lca am pomenit știrea Itinerariului Antonia ⁴) cu privire la Oescus, ca stațiune a dru- mului pe Dunăre și anume între Vale- riana și Utus. Tabula Peutingerianap numește Oescus ca stație a aceluiași drum și capăt de drum spre Aiichialts G), prin Nicopolis ad Istrum și Marcia- nopolis. Dela sfârșitul v. IV avem știrea ci- tată a Notitiei Dignitatum ⁷), care do- cumentează importanța militară pe care și-o păstrează mereu Oescus, chiar până în vremea lui Justinian, de când Pro- copius s) ne spune că «au fost întărite cu ziduri puternice Castra Martis, Zet- ') C. I. L. 111, 7560 din Torni: C. ^irritts Ouinlianus bis\duuntviralis el augur mun(icipii) ( Troesmen- s(is) vet(erani) Jit(ius) et Clau\dia Servata uxor se vivis me mariani sibi fecerunt curau libus Ariis Ou/i]ntiano fdio et Ia\nuario libe/rlto. -) C. I. L. iii, 6156 din Tomi: D(is) Mfanibus) Ca- tiliae Respe ctae, domo Ralia ria ob memoriam [ Semproniae Rufinae \filiae eius et Allidi Se cun- ilini nepotis eitts\ matri et fratri diil\cissimis per Allidiuni Rii\funt patrem smim faciendum cura- V ermit. Pentro altele vezi Weiss: Dobrudscka im Al- tertum, p. 6i. ³) c. i. l. ni, 7+66 și Kaiinka: Antike Denkmaler iu Bulgarien, n. i28din Șomla: l(ovi) o(ptimo) m(axinio) [et] Junoni re[gin(ae)J pro s(alute) hnp(eratoris) T(iti) Ațel(i) An/ton [i/n [i] Pii Aufgfusti) et M(arci) A[ur(eli) Veri Cafes(aris) et pr/o sfalute) viei et fsua et suor(um)] pospăit) Bu/r/ti/nus ci/vis Tomitafmts ma/gis(ter) vic(i) de s/uo et De/me- trm(s) ftliujs Rujin/o et Presentfe co( n)s(iilibus), etc., a. 15 3, ⁴) itinerariul Anton, datează in ultima sa redactiune dela sfârșitul v. III. Vezi V. Pârvan: Salsovia. p. 19. Ilin. Ani. ed. d‘drbain, p. 65. ⁵) Tabula Peuting. ed. d’ilrbain, p. 2 + 7. ⁶) Ibidem, p. 25 1. Vezi și Geogr. Ravetinal. p. 18 9. 16; Oaecon. ’) Notitia Dign. Or. xlii 3 3: prarf. leg. V Mac, Oesco și 26; Auxilimn Mariensium Oesco. ⁸) Procopius, De aedif., ed. Haury, IV-6,32-33. Vezi și lordanes: Get., 50. http://patrimoniu.gov.ro 40 BULETINUL COMISIGNII MONUMENTELOR ISTORICE nocortum și /scos». La Hierocles 0 e pomenit ca centru creștin la Dunăre tot sub forma 'Ijzgc. In vremea bună a imperiului Oescus a avut o viață municipală foarte intensă, documentată dc monumentele epigrafice găsite acolo ²) și de ruinele descoperite pe locul cetății de lângă satul Ghighen: «In partea despre Apus se văd resturi monumentale, baze de coloane și capi- teluri, architrave și plăci de coperiș, pe lângă mulțime de gropi făcute pentru extragerea pietrei și cărămidei vechilor construcțiuni» ’)• Ca încheiere, inscripția noastră ne dă încă un document pentru relațiunile ce- tăților grecești cu centrele curat romane cum eră Oescus, și pentru influența co- vârșitoare a elenizmului asupra elemen- tului traco-roman, influență care se pre- cizează aici prin limba greacă în care militarul roman scrie inscripția. G. MATEESCU ’) Hierocles, ed. d’drbain, p. +54. -) C. I. L. III Indice, p. 2694 5. V. Gigen. O Gr. Tocilescu, Momim. epigr.ȘÎ scuipi., P. 24 5 și note. r e s u n e Le monument dont nous nous occu- pons, est un fragment de colonne en pierre calcaire, haut de 0,51 m. et d’un diametre de 0,50. in., provenant de Ci- cracci, district de Constantza. L’inscription, dont le commencement et la fin manquent, porte seulement les noms dc la V-eme legion macedoni- que et de la viile d’Oescus. Apres un premier sejour en Moesie, ă Oescus, durant le I-er siecle ap. J. C., la V-eme leg. mac. y revînt, lors de l’abandon de la Dacie par Aurelien. Par consequenl la presence du nom de cette legion â cote de celui de la viile d’Oescus est parfaitement explicable. Seulement il ne peut pas y etre question du premier sejour de la legion â Oescus, parce que, Oescus n’obtint le titre de colonie, mentionnc dans notre inscription, que sous Trajan, apres le transfert de la legion â Troesmis. On peut rapporter cette inscription, soit â un militaire de la legion, en mis- sion â Torni, ou mieux encore â un ve- teran ctabli sur le territoire rural de cette viile. L’adjectif feminin paraît etre une epilhete inconnue de la le- gion, en latin bis fortis, bien que pour for- tis l’equivalent usite en grec soit On pourrait aussi l’interpreter comme une intitulation speciale de la colonie Oescus — en latin dmtmviralis, — sauf l’absence d’un exemple analogue et le pleonasme qui en ressort. Quant ă la viile d’Oescus, les renseigne- ments littcraires et epigraphiques qui nous sont parvenus de l’antiquite laissent en- trevoir qu’elle avait une importance mili- taire de premier rang, importance qu’elle a su garder jusqu’au temps de Justinien. Durant l’epoque de splendeur de l’Empire, ainsi qu’en temoignent les ruines tres im- portantes decouvertes â Guiguen, village situe sur l’emplacemenl de l’ancien Oes- cus, cette colonie romaine a du jouir d’une vie municipale intense. Ces nouvelles donnees concernant les relations suivics entre les centres romains du Danubc et les colonies grecques du littoral donnent â notre inscription un interet notable. http://patrimoniu.gov.ro L I B E R-D 1 O N Y S O S — DOUĂ INEDITE o Prin adresa No. 58 din 7 Ianuarie a. c., d-1 Coatu, învățător în comuna Cerna, jud. Tulcea, a făcut cunoscut Muzeului Național de Antichități, că „de niște locuitori din Cerna, s’a/găsit o piatră cu inscripție lati- nească, la poalele muntelui Priopcea, în a- propiere de șoseaua Cerna-Măcin". D-1 prof. V. Părvan, Directorul Muzeului, mi-a dat plăcuta însărcinare de a publică inscripția după schița alăturată de d-1 Coatu la adresa mai sus pomenită. Monumentul este un altar votiv de piatră, înalt de c. 1.50 m. Partea de jos, sub soclul profilat pe o înălțime de c. 0.50 m., este nelucrată, fiind destinată a fi îngropată în pământ. Lățimea este de 0.35 m., la mijloc, iar la nivelul profilelor de sus și de jos de 0.42 m. Literile înalte de c. 0,050—0,052 m., iar în ultimul rând c. 0,038—0,040 m., sunt lucrate cu îngrijire în stilul sec. II—III. Distanța între rânduri este de c. 0,015 *)■ Transcrierea inscripției este aceasta: Numi ni Liber is Isic) patris, M (arcuș) Antistius Caecina, eq(ues) alae I Darda- n(oruni) Antoninianae, ex viso posuit. La rândul 2 este de observat o greșală gramaticală: se pune Liber la genetivul de- clinărei a I Il-a în loc de a Il-a (Libcris în loc de Liberi) cum ar fi corect. Scăpări de acestea din vedere se întâmplă însă destul de des, mai ales în inscripții provinciale. Poate că acilapicidul a adăogat un s în plus, având în minte cuvântul următor—patris, care se termină tocmai în această literă ²). Monumentul — o ara votivă — este în- *) Decalcul după care am făcut fotografia mi-a fost pus la dispoziție de d-1 C. Moisil. ²) O greșală la fel se găsește — după cât am putut cercetă numai într’o inscripție din Prae- neste: Fortunae primig[eniae] signum Liberis pa- [tris] Pantei. ... (C. I. L. XIV, 2865). Bul. Com. Mon. Ist. chinat lui Liber pater de către Marcus Antistius Caecina. Inscripția noastră este o contribuție prețioasă pentru istoria fami- liei Antistia la Troesmis. Intr’adevăr această familie mai este constatată aici prin trei in- scripții: C. I. L. III, 6184, 6207, 7504. Cel dintâi — probabil cel din inscripția 6184 — se arată a fi din Ancyra Ț El este a) C(aius) Antistius . . . , Ancyr(a), Valefns vet- (eranus)J leg(ionis) V Mac(edonicae) vijx(it) post]- missioni an(nos) A’ . . . (nun]ses XI, dies XF, f(ilins). . . . Antistius Zotifcus] patri beneme [renti] et Atilia Fort]una]ta, pio coniu[gi et] sibi f(aci- endum) (c(uraverunt).] 6 http://patrimoniu.gov.ro BGLETINGL C0M1SIGNII MONGMENTELOR ISTORICE 42 legionar al legiunei a V-a Macedonica, re- crutat poate în timpul când vexilații din această legiune luptau în Orient, în războiul cu Părții și Evreii, prin anii 114-117 M. Terminându-și serviciul el este colonizat pe teritoriul legiunei și trăește încă după liberare, mai bine de 10 ani. După moarte soția sa Atilia și fiul său Antistius Zo- ticus ²), îi ridică un monument funerar. An- tistius Zoticus moare la rândul lui destul de tânăr, în vârstă numai de 36 ani, după cum reese din inscripția funerară ce i-a fost ridicată de soția sa Antistia Antomna și de mamă-sa Atilia Fortunata ³). Unui Marctts Ulpius Marcianus îi ridică plini de recu- noștință, frații Marctts Antistius Rttfus și Marctts Antistius Domitius, un monu- ment onorific, desigur pentru bunăvoință ce le-a arătat în calitate de magistrat su- prem al municipiului și de coleg în pon- tificat al unuia, ca și de coleg de magis- tratură al celuilalt frate ⁴). Marctts Ul- pius Marciantts, după ce terminase serviciul militar ca singnlaris consul an s tot în ala I Dardanorum, ca și Caecina al nostru, ocupă în municipiul Troesmis demnitățile cele mai înalte: pontifex și duumvir qutn- quennalis. Inscripția este după 170 p. Chr., dată aproximativă la care legiunea V-a Ma- cedonica a fost dislocată din Moesia inferior, dela Troesmis, în Dacia, care fusese încă dinainte ridicată la rangul de provincie con- sulară “). •) Vezi C. I. L. III, 14155= și Bogdan Filow, Die Legionen der Provină Moesia von Augustus bis auf Diocletian, Leipzig 1906, p. 68 și urm. =) Toate numele în familia Antistiilor sunt curat latine, afară de Zoticus, care este grecesc; cf. W. Pape, W01 terhuch der griechischen Eigennamen, ed. din 1875, la cuvântul Zwt'.zo;, voi. I, p. 450. ³) C. I. L. III, 6207 : Antistius Zoticus vix(it) an- n(us) XXX PI. H(ic) s(itus) e(st). Antistia Auto- nina mărită tjus et Stelea (sic) Alt/ilia Fortunata mat(er) heredes primi. ⁴) C. I. L, III, 7504 : M(arco) Ulp(io) Marciano vet(erano) ex s(ingulari) c(ousularis) a(lae) 1 D(ar- danormn) pont(i)f(ici) II viro q(uiti)q(uemiali) m(unicipii) Tr(oesmensium) Marc[i]Antistius Ruf us pont(i)f(ex) et Antistius Domitius ed(ilis) qpiaestor), fratres o(ptimo) v(iro). s) Vezi Anton v. Premerstein, Die Dreiteilung der Provins Dacia, in Wiener Eranos, Wien 1909, p. 256, Cf. și inscripția din C. I. L. III, 7505, și in- terpretarea ei la Filow, op. cit., p. 74. Marctts Antistius Caecina, cel din in- scripția noastră inedită, este eques alae I Dardanorum, ca și cel din inscripția pre- cedentă, Marctts Ulpius Marcianus. Ala I Dardanorum este constatată din anul 99 p. Chr. și până în 241 la Arru- bium ⁶), unde probabil că și-a avut in per- manență garnizoana. In diploma din 14 Aug. a. 99 p. Chr. ea este numită Vespasiana, ceia-ce arată că a fost creată de Vespasian. Aci ea având cognumele de Antoniniana și literile fiind încă foarte bine lucrate, rezultă că inscripția este cel mai târziu din timpul lui Cara- calla, de când este obiceiul ca unitățile de trupă să ia numele împăratului care dom- nește ’). Intre Arrubium și dealul Priopcea, la poalele căruia s’a găsit monumentul nostru, este Troesmis. E posibil ca familia An- tistia, care a dat mai mulți militari, după cum am văzut, să-și fi avut proprietatea rurală undeva pe teritoriul Troes^wts-ului, poate tocmai aci! ⁸). Mai este posibil ca lui M. Antistius Caecina să i se fi părut „cas viso“, după cum ne spune el, că trebue să pună altarul tocmai în acel loc, unde de altfel se poate să fi fost un sanctuar al Zeului Liber. In orice caz, pe aici trecea drumul dela Arrubium și Troesmis la Cerna și Akbunar, așa cum a fost stabilit de d-1 V. Pârvan in Cetatea Ulmetum, voi. I, p. 87 sqq. și harta, și precum prin noua noastră inscripție, se confirmă încă odată pe lângă știrile ce aveam până acum. Cultul lui Liber, analogizat în totul lui Dionysosși păstrându-și numai numele vechiu ⁶) Ca termini a quo și ad quem, între cari con- statăm ala I Dardanorum în Moesia inferior avem diplomele : C. I. L. III: XXX (XX) din 14 Augusta. 99 și XLVIII din 2 Aprilie a 241. Pentru istoricul acestei ala vezi CichoHus, în Pauly-Wissova, Realencyclopădie, sub cuvântul respectiv, col. 1240, unde este dată și literatura, la care trebue să adăogăm și inscripția C. I. L. VI, 31,164 (= Dessau, Inscriptiones latinae selectae, I, 2189); cfr. și V. Pârvan, Descoperiri nouă în Scythia minor, în An. Acad. Rom. tom. XXXP, Meni, secținnei istorice, p. 486. ') 1. Marquardt, Roemische Staatsverwaltung, voi. II, p. 441. s) Pentru teritoriul rural al Troesmensilor, cf. V. Pârvan, Descoperiri nouă in Scythia minor, An- Acad. Rom. t. AA'AT, Meni, secției istorice, p. 499 http://patrimoniu.gov.ro LIBER-DIONYSOS 45 italic, este destul de răspândit în ținuturile thraco-illvrice ¹). Dintre inscripțiile închi- nate lui Liber, cunoscute până acum, cele mai numeroase sunt din Dalmația ²), Pan- nonia ³), Dacia ⁴) și Moesia cu Thracia ⁵I. Faptul că cultul lui Liber-Dionysos este răspândit mai ales în aceste părți, ne în- dreptățește să credem că neamurile thraco- illvrice l-au identificat cu zeii lor naționali cei mai răspândiți, și anume în regiunea thracă cu Sabazios, care avea atribuții ana- loage °). In tendința lor de syncretizare a zeilor Thracii au confundat pe Sabazios și cu Jupiter Optimus Maximus ’). In Scythia minor, ținutul care ne inte- resează din punct de vedere al inscripției noastre, cultul lui Liber este deasemenea destul de căspândit. La Tonii sau găsit șapte reliefuri cu reprezentări de ale lui Dionysos *) și un cap de statuetă pu- ’) Pe reliefele din aceste regiuni care însoțesc multe din inscripțiile închinate lui Liber, Zeul este reprezentat cu toate atributele lui Dionysos, ceeace arată clar, că vechiul Liber italic — rămas doar cu numele — este înlocuit cu totul de Dionysos grec. Asupra lui Liber, vezi IVissotea, în Roscher, Lexicon cier griechischen tind rom. Mythologie, sub cuvântul respectiv, col. 2021 și Tonta in, în Darem- berg & Saglio, Dictionnaire des antiquites, sub cu- vântul respectiv, p. 1189. -) C. I L III, 1784. 1785, 1/86, 1787, 1790- 2730, 2815, 2903. 3046, 3093. 3094, 8338 8365. 8430, 8484, 8485, 8528 8674, 9572- *9812, 9934, 10133, 12717. 12718, 1424'. 14672’, 14673. 15046, și 15044, ’) C. L L III, 3234, 3267, 3295 3298, 3464, 3466. 3956 3957, 4297, 10275. 10326, 10327, 10343, 10346, 10359, 10377, ¹O432, 10433, 10904, 10910, 11079, i434°⁸- i434°’> U34OD «4356sb Și ⁱ4356⁵“. ’) C. I. L. III, 792, 896, 930. 1065, 1091, 1092, 1093, 1094, 1261, 1303, 1355, 1411, 1548. 7681, 7682. 7683. 7684, 7765, 7826, 7916, 12566 și 12572. ’) C I L. III, 633, 703, 704, 1494, 12489 și 14214’ ⁶) Macrobius, I. 18: ..Item in I hracia eundem haberi Soleai atque Liberian accipimus, qiium illi Sabaditun nuncupantes, magnifica religione cele- brant, ut Alexander scribii-' eique deo incolle Zil- misso aedes dedicata est specie rotunda ; cujiis in medimn interpatet tectum... Cf. Fragul. hist. graec., ed. Carol Miiller, Paris 1883, voi. III, p. 244. Cf. si Tocilescu, Mon. epigr. și sculpturali, p. 22, unde citatul e făcut greșit. ’) I. O. M. Sabadio [cjonservatori honori aqiti- lae leg(ionis) XXII. . . ., C. I L. Vi, 31,164 sau hiscr. lat. sel. I. 2294. f) Sunt publicate și studiate de d. D. M. Teodo- rescu in Monumente inedite din Tonii, chiar în acest număr al B'detimilui.sxXi. No. 82 sqq. blicat mai jos. In Tropaeum Traiaui el este adorat în legătură cri Jupiter OptimusMaxi- mus cu Hercules invictus și cu Ceres^, în Histria un Lucius Pompeius Valens, originar, ca și Autiștii, din Ancyra,ocupă „sacerdotium at Libertini" ¹⁰). In legătură cu Liber pater este în părțile thrace cultul lui Silvanus, adorat de pildă cu deosebire la Ulmetum, unde săpăturile din urmă au dat la iveală o inscripție prin care se constată aci un întreg collegium consacranorum Silvani sa- toris "I. In fine chiar dela Troesmis mai avem un mic altar închinat lui Jupiter optimus maximus și lui Liber pater¹²). II. In colecția Muzeului Național de Anti- chități se găsește un frumos cap de Dio- nysos tânăr, inedit, găsit la Constanța. Capul înalt de c. 0,20 m., este un frag- ment al unei statuete de marmură. Partea de sub gât, ceva mai albă în fotografie, i-a fost adăugat mai târziu pentru a-i servi ca postament. Părul lung și ondulat, în față este piep- tănat în sus; o cărare la mijloc îl desparte *) C. I. L. III, 14214’. ««) C. I. L. III, 12489. ”) Vezi V. Pârvan, „Cetatea Ulmetmn" II, în An. Acad. Rom., Mem. secț. istorice, tom. XXXVI, P- 359 sqq ¹²) C. I. L. III, 7498. Cf. și Tocilescu, în Arch. epigr. Mitth., VI, p. 44, n. 89 și în Rev. p. ist. arch. și Jil., voi. I (1883), p. 293. http://patrimoniu.gov.ro 44 BGLETINGL COMISIGNII MONGMENTELOR ISTORICE în două în așa fel în cât, căzând de o parte și de alta a capului, se răsfrânge apoi deasupra tâmplelor și a urechilor în sus, fiind ținut în această poziție de o cunună în care sunt împletite în mod amplu struguri, frunze de viță și frunze și fructe de ederă. In partea dinapoi a capului o parte din păr cade pe sub cunună pe grumaz; această parte cât și capetele cununei sunt deterio- rate. De o parte și de alta deasupra ure- chilor cade din cunună câte un bogat cior- chine de struguri peste care se lasă alipin- du-se „mouillee" câte o frumoasă frunză de viță. Partea de jos a ambelor ciorchine și frunze, iar în dreapta și partea de sus, sunt deteriorate. Mai sus, deasupra acestor ciorchine și frunze, ies din cunună într'un mod aproape simetric frunze de ederă: se pare că au fost câte trei de o parte și de alta; păstrată este în partea dreaptă una întreagă în față și o parte din cea care venea spre laturea capului, iar în partea stângă este păstrată cea care veneâ spre laturea capului, fărâmată fiind cea care veneâ spre față. încă câte una, care se pare că veneau spre partea dinapoi a capului, lipsesc. In partea de sus a capului, in vârful cununei, erau două fructe de ederă, din cari se mai păstrează cel din stânga. Partea dinapoi a capului este tratată sumar, ceeace ne arată că statueta erâ făcută pentru a fi privită din față, așezată fiind de sigur într’o nișă. Fața este bine păstrată; doar vârful na- sului bărbia și obrazul drept sunt puțin deteriorate. Lipsa mușchilor și netezimea feței dau figurei o expresie de moliciune femininină. Este un Dionysos în extaz, cu o nuanță erotică, după concepția artistică din epoca târzie hellenistică. Avem a face aci cu o lucrare foarte bună de artă provincială, care după tech- nică și mai cu seamă după tratarea ochilor, cari au pupilele indicate, trebue pusă în sec. I sau cel mult în jumătatea l-a a sec. II p. Chr. P. NICORESCU http://patrimoniu.gov.ro LTBER-DIONYSOS 45 R E S G A E o I On vient de decouvrir sur le versant S-O du mont Priopcea, preș de Troesmis, une ara votive consacree au dieu Liber pater par un Marcus Aiitistius Caccina, eques alae l Dardanorum Antoni iiianae. L’in- scription apporte de precieux renseigne- ment pour l’histoire de la familie Antistia, constatee â Troesmis par Ies inscriptions du C. I. L/III, No. 6184, 6207 et 7504. C’etait une familie de militaires, fondee ici, probablement, par Gaius Aiitistius Vatens. Celui-ci originaire d’Ancyra, veteran de la V-eme legion macedonique, fut recrute, peut- etre, pendant que des vexillations de cette jegion luttaient en Orient contre Ies Par- thes et Ies [uifs, au cours des annees 114—117 (6184). Son fils, Zoticus, mourut â l’ăge de 36 ans (6207). Les freres Măr- itiș Aiitistius Rufus et Marcits Aiitistius Domitius, les neveux peut-etre du premier Aiitistius, occuperent les plus hautes charges du municipe de Troesmis, ă savoir: le pre- mier fut pontifex, l’autre aedilis quacstor (75O4)- On peut ajouter â present le renseigne- ment fourni par notre inscription: un Mar- cus Aiitistius Caecina, peut-etre un fils de l’un des deux freres cites, est eques alae I Dardanorum A nfoninianae. Cette ala nous est connue comme resi- dant en permanence dans cette contree de la Siythia minor, tres probablement â Ar- rubium, entre 99 et 241. Nous la connais- sions sous le nom de Vespasiana seule- ment, ce qui montrerait qu'elle a ete creee par Vespasien. Dans cette inscription elle porte le surnom dAntoniniana. Du carac- tere epigraphique de l’inscription et du surnom, il resuite qu’on peut la dater au plus tard de lepoque de Caracalla. Le lieu de la decouverte, au pied du mont Priopcea, prouve une fois de plus que c’est par la que passait une semita, ainsi que M. V. Pârvan l’a etabli dans sa „Cetatea UL metum“ (voi. I, p. 87 sqq. et la carte). 11 Dans la collection du Musee National d’Antiquites se trouve une belle tete ine- dite, decouverte ă Constanța (Torni). La tete, bien conservee, haute de 0.20 m., repre- sente un Dionysos jeune, amplement orne de feuillesde vigne et de raisins, ainsi que de feuilles et de fruits de lierre. Les traits du visage, peu accuses, la peau lisse, lui pretentune certaine expression de mollesse et de grâce feminine. C’est un Dionysos en extase, avec une nuance erotique, selon la conception chere aux maîtres de l’epoque tardive de l’hel- lenisme. La technique et l’execution des yeux surtout, avec leurs prunelles accusees, nous conduisent â placer cette oeuvre au premier siecle de notre ere ou au plus tard dans la premiere moitie du deuxieme siecle. http: / / p atr im oniu.gov.ro CRONICA UN PICTOR ROMÂN ÎN .ARDEAL In ms. Hevenessi LXXIII dela Biblioteca Universității din Pesta se află cercetarea făcută cu privire la icoana din satul Sf. Nicolae, lângă Gherla, care vărsase lacrimi, întâia oară, la 1699. Preotul Mihail declară că a fost zugră- vită „de Luca pictorul din Iclod, nu de- parte de Sf. Nicolae: „Fuit picta a Luca pictore in Iclod, non procul a S. Nicolao". RAPORT AL LUI FREYWALD ȘI I. SCHLATTER (26 Iulie 1848). „Ministru Instrucții publice și alu Credinții I. Eliade“. N. Crețulescu către egumen. Se dau ordine a se ajută lucrul la Bistrița și Tismana. „Desrobiți țigani ce să luau în lucru clădiri acei mănăstiri, pe viitor să-și plătească ei capi- tațiia și la lucru să fiie întrebuințați cu bună tocmeală". Către „cuviosul director al clădiri mănăstiri Bistrița". „Salutare și fră- ție". La 27 Aug. cere socoteală dela început „după regula controlaricească", pentru „a se da în urmă și in vederea generalii Adunări ce curând este a i se face deschiderea". SCULPTORUL LUI DUCA-VODA Când Turcii luară Camenița la 1672, ei cerură lui Duca-Vodă să li dea înfățișarea ei: „chipul și starea cetății". Duca V odă au trimis pe un nemiș clin Ținutul Hotinului, pre anume Grigorie Comeseni, ce eră foarte meșter de scrisori și de săpături la pietre și la alte lucruri, de au făcut chip cetății Cameniței de ceară, cu toate tocme- lile ei din lăuntru și din afară" (Neculce, în Letopisețe, II, p. 198). UN ZUGRAV LA 1742 La 1742 un „Mihalachi dela târgul Tro- tușului", „zugrav" e calificat de „om strein" (Iorga, Studii și Documente, VI, p. 401, No T502L N. IORGA INSCRIPȚII DELA NEGOEȘTI, PREAJBA, OLTENI BENGEȘTI, OSTROV, PIETRARII-DE- JOS, BORDEȘTI ȘI GUGEȘTI M-REA NEGOEȘTI-----1I.F«V Pisania ; Ț Oii MIICTHkîll II KÎKCTBfHWII \'pAAl, CX RXCflO lAÎKf U’Hf WBHTfalK\ CX3 \A CA IVI' CC- IIOKaillH KAROHCIIROIO KHAHII1tK> I'CIÎX^HO gui- IIOK, CSlIpS/KHIIUflO BfArlKai'O II KafO’ICTHBAI' rciîApa Iw ALiToei KacapaE%i Rocboaxî bxcja 3MIAA SrpU'RAa\'ÎIICKOA, BX CAABOCAORitAl IIEp- Bona>iaAiiaro Tpiicâiiaro ntcx3,vuwo cB-k-ra. H(x) *ifCT :Kf h moabS ii nox'BaAHiku BO Tpkiy- 3^aiiHkiy cRkTOB,iiy'iiiiiciiaⁱiaaniii; tt ap\'iicTpa- Tiirc Aliiyaiiaa 11 1'aBpiHaa ap\-ai'i'kAOB; ctK'k. ÎKf II CBOIIGU H BX B'k'IIIOf KXCIlOAUimmîfAX Ex akio ^3pns. IknpaBiiiK as ^oct AGiita iiocT. nona. I’foprf aS cKpHc. = Acest cinstit și dumnezeesc hram cu toatecele ale mănăstirii, ziditu-s’a clin temelie de bine cinstitoarea principesă Doamna Elina, soția marelui și bine cinstitorului Domn Io Matei Basarab Voevod a toată țara Ungrovlahiei, întru mărirea celei dintru început în trei puteri (fețe) neziditei lumini și întru cinstea și ruga și lauda conducă- torilor întru treime a luminilor, Mihail și Gavril arhangheli, și întru veșnică pome- http://patrimoniu.gov.ro CRONICA 47 nire sieși și alor săi, la anul 1648. Ispravnic au fost Manta post; Popa Gheorghe au scris. (D-1 Stoica Nicolaescu a binevoit a ne revedea traducerea in câteva locuri). BISERICA PREAJBA--- DOLJ Inscripție : Y acastă sf[â)ntă și dumnezăiască bi- serică CE SĂ PRÂZNUEȘTE HRAMU SF Â N- TULUI APOSTOLII ȘI ÎNTÂIUL MUCENIC ARHI- DIACONU ȘTEFANU ȘI MARELE MUCENICO GHEOR- GHE FĂCÂTORIULU DE MINUNI, CARELE s’aU ZI- DITU DINU TEMELIA EI ȘI s’AU ÎNFR.UMUSĂȚATU CU TOATĂ PODOABA, DUPRE CUMU SĂ VEDE, CU TOATĂ CHELTUIALA ȘI OSTENIALA DUMNIALUI JUPANII HAGI STANU JHANU VELU PAHARNICU. ÎN ZILELE PRE ÎNĂLȚATULUI Șl LUMINATULUI MĂRII SALE DOMNULUI IO ALEXANDRU IOANU YPSILANTU VOIVOD, CU BLAGOSLOVEN1A PRȘ SFINȚII SALE PĂRINTELUI CHIRIU CHIR CHESARIE, EPISCOPU RIMNICULU1, LA ANU DE LA ZIDIRE 7286, IARĂ DE LA HS. I//8, LUNA LUI SEPTO 25. PE UȘI: ADASTĂ UȘĂ IASTE A SFINTEI BISEAR'ȚCI DINO PREAJBA, HRAMU SFÂNTULUI ARCHIDÂIACONU ȘTE- FANC ȘI MARELUI MUCENICO GHEORGHIE, l78o. autov tov xyîov £0ayy£hov Ăytaț âx- x^Eoiaj dyoj/opâou -pcâ^-aj TO’j ayco'J TtpoTopâp-upog zac ipjfcScazovc'J za: azoa-6Âou Xtețccvou zac tou Ăytou p£yaZopzp~tco'J Ko. poucou (?) tou "cpoTtaiocpopo'j, a^tepațlsv ~apâ rou xTiTopo? gouăoj 0£ou X-âv £:av p.£yaXog kogteZ- vtzo; 1798. AtzspSp'Ou 25. Pe un potir : Toyto hotipi(o)n e(k) tis ekaicias ni’eznAS, A4'I6POMA TOY KTITOPAS STAND ZlANO DOSTE- AANHK, 1793. Pe clopot : ACESTU CLOPOT0 IASTE ALU SFINTEI BISEA- KICI DELA PREAJBA, HRAMUL SFÂNTULUI MUCE- NICU ȘI ARHIDIACON ȘTEFAN ȘI ARHIDĂIACONU (?) MUCENIC GHEORGHE, FĂCUT DE DUMNEALUI CTITOR JUPAN HAGI STAN JIIAN VEL POSTEL- NIC, l7y8. Pe o CARTE: Pentru dresa sf. biserici Preajba, adică al coperitului de iznoavă cu crucile și cu tencuiala dinafară și ci bocii (sic) acoperișului și cdealte, după partida cheltuelilor, au cos- tișii Ici 6182, par. 34. Const. Theodor. Inscripția zugrăvită: Constantin Theodor Prazbeanos. Acești de față doi frați Constantin și Theodor cumpărat-au moșia Preajba, anul 1833, cu toate împrejurimile și acareturile și ca niște titori multor ce au făcut de isnoavă acestei sfinte biserici, spre a lor pomenire s’ au zugrăvit. Ctitorii: Peretele din dreapta : Hagi Stan JHanii vel post, ctitor; Hagica Manda Jâian vel post.; — fii: Mar ia șt Dumitrana, Zamfira și Maria; — Ilinca Jiian vel șătrar, nora dumnealui post.; Zamfir Jâian vel șătrar sân ego dum. post. Peretele sudic: Gheorghe Jâien vel medelniccr sin pos- telnic, Zoița fâienu vel medeln., nora d-lui postelnic; — fii: Maria, Zoița, Tudora; — Stan Jâien sin dum. postelnic. Peretele din stânga : Hagi Voiai Jienu tatăl d-lui, Hagica Ivana, muma dumnealui. — Nicolae Vlad vel pit. zet (=ginere); — fii lui Voicit : Radu; a lui Ivan: Voichița; a lui Niculae: Barbu, Scar/at, Stanca. Pomelnicul dum. hagi stan jâian biv. vel. POST: Vii: Stan,Ivana, Ghcorghie, Stan, Ilinca, Zoița, Nicolae, Rusanda, loan, Zoița, Barbu. Morți: Voico, Zam fir, Manda, Stanca, Stana, Petco, Maria, Dumitra, Zamfira, Ma- ria, Zoița, Theodor, Stană, Veraț?),Theodor. Ctitorii cei noi, pe peretele nordic : loan, Theodor, Zânca, soțiea, — copii, Elena, Ion, Theodor Gh. Ion, Constandin Ion, Ștefan Ion, ■— Constantin Theodor, Prazbeanos, Aga fa din Elada, soția dum- nealui Prezbeanu, 1834 Sept. 20. Meșteri : Gheorghe tâmplar, Standul meșter de lemn, Danciul, Radu, Barbu, Nichita, Mate. Pe O CARTE: Să s(e) știe când dau cutremurat pământii, la leat 1790 Martie 27, în săptămâna lu- minată. BISERICA OLTENI — VÂLCEA llpfCTaRIICf AS-'UITpJ Ifpfllipt, A'kT <3CÎK (= 1704). HOAL l’H. IwHÎKif ᵣ3CgR. (= 1754. http://patrimoniu.gov.ro 4 <8 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE In numele tatălui și al fiului și al sfân- tului duh amin, ziditu-s’au această sfântă biserică, unde se prăznuiește hramul sf. arhiereu Nicolae de ctitori părinte Eftimie Vlădica și Mi hai/ ep. la anul 1362 Sept, i)} însă fiind această bis. neincăpătoare și aproape căzută în ruină s’au reparat, lc- gându-să cu fier, s’au înădit încăperea dela femei, sau făcut turlele și s’au zugrăvit din nou, după cum se vede. Grafit : Când au luată Neamții țara: 3223 —1313].— Leat 3306 = 1398 Da ml Iero- monah. Biserica din bengf.ști—gorj Pe o PITIRĂ: SUPTU ACASTĂ PIATRĂ SĂ ODIHNEAȘTE ROABA LUI DUMNEZEU BĂLAȘA BENG. 72ț7 (= 1739. BISERICA DIN OSTROV — ROMANAȚI Inscripție : ACASTĂ SFÂNTĂ ȘI DUMNEZEIASCĂ BISER l)cA s’au săvârșit în zilele prea luminatului DOMN IO PETRU MAVROGHENI VOEVOD, EPISCOP FIIND CHIR FILARET. ȘI s’aU FĂCUT CU CHEL- TUIALA ȘI CU TOATĂ OSÂRDIA DUMNEALUI VEL CLUCERUL NICOLAE GRECEANU, LA ANUL DE LA ZIDIREA LUMII 7296 =1/88) Ctitori : Vel clucer Nicolae Grcccanu, cucoana Mă- rită Grcccanu. — Cuconii Niculița, lonițâ, Costăchiță, Dimitric, Ruxandra, Ileana. PERETELE SUDIC: P ilarct Episcopul, Cucoana Mar ița Gre- ccanu, Cuconița Casandra. PERETELE NORDIC: Jupăncasa Mari a Grcccanu, Di eu Gre- ccanu vel clucer, Dumitrana și Lascu Sco- reiu (soț), Dinu vel șătrar. SCHITUL PIETRARll-DE-JOS Pisanie : ACASTĂ SFÂNTĂ ȘI d(u)mNEZEESCĂ BESEA’ RICĂ ÎNTRU CAREA SĂ CINSTEAȘTE ȘI SĂ PRĂZ- NUȘȘTE BLAGOVEȘTENil LE PREA SF I\)tEI DE DUMNEZEU NĂSCĂTOAREI ȘI PURUREA FECOAREl MĂRIEI, CAREA DEN TEMELIA EI IASTE ZIDIt(ă) DIN BUN GÂNDUL Șl CU TOATĂ CHELTUIALA PĂRINTELUI CHIR CLIMENTIE, EPISCOPUL RIM- NICULUI NOUL SEVERINU, ÎN ZILELE PREA LU- MINATULUI DOMXU IO MIHAI RACOVIȚA VOEVOD, LA CURGEREA ANILOR 7250 =1742 LA LUNA LUI AG. 26, ISPRAVNIC FIIND CHIR ILARION, PROIN VISTIAR. PE O PIATRĂ: SUPT ADASTĂ PETRĂ ODIHNESCU OASELE RĂPOSATULUI ROBULUI LUI DUMNEZEU POPEI MIIIUL DOSOTEI ? , FRATELE SFINȚII SALE EPIS- COP) CHIR CLIMENT, EPISCOP RIMNICULUI, CARE LA SFÂRȘITUL VIEȚEI SALE LUÂND SCHIMĂ CĂ- LUGĂREASCĂ, s’au NUMIT MACARIE IEROMONAH, CAREl(e) Șl AICEA EREA SFINTEI BISERICI ACEȘTIA DINU PAJIȘTE, ISPRĂVIND O DE ZIT1T ȘI DE TÂR- NOS1T, MULTĂ OSÂRDIE AU ARĂTAT ȘI OSTENEALĂ A DAT, ȘI DUPĂ CE AU ISPRĂVIT s’aU PRESTĂ' VIT ÎN ZILELE LUMINATULUI DOMN IO MIHAI RACOVIȚA VOIVOD, LUNA LUI MARTIE 23, LEAT 7251 (=i743>. Ctitori: CLIMENT EPISCOPUL, MACARIE CU DINUL SIN EGO, IOAN BRAȚ EGO XICULINA. MĂNĂSTIREA BORDEȘII-- R.-SĂRAT Pe UN capitel DE COLOANĂ: M’LH hHA K’hllH. AYHPfl. e faimosul căpitan al Brâncoveanului. Mănăilă de Buzău. Mira trebue a fi numele meșterului. Ctitori : Jupan Mânai / Ion iță, Jupanița Ilina ? copii: Chezna, Mărie, Răducanu, Ștefan, Serbau, loan; în stânga : Constantin, Mărie, Jupanița Tu dor a, Ion Șerban-Voevod. PrOSCO.IIDIE: Pârvu Mutul zugravul, Radu zugrav. Pe qș.ă: Mscu Ian. 13 dni, It 3203 (=1699). In .vibrasura așii, pictați: Pârvu! Mutul zugrav și Radu! zugrav. Grafit : Senie icromonach 3230 (=1322). PE O CARTE: Să-s știe de când a răposat părintele Gri- goric egumenul dela mănăstirea Bordcști, an. 1398. GUGEȘTI-PUTNA Pe o piatră: SUBT ATESTĂ PIATRĂ ODIHNEȘTE ADORMIȚI ROBII LUI DUMNEZEU DIMITRIE VIDRAȘCU ȘI FIUL SĂU CONSTANTIN, SĂVÂRȘIT DIN VIEAȚĂ ÎN ANUL 1839 SI £856. PE O CARTE: Acest ohtoih s’au cumpărat în zece lei și s’au dat bisericii dela Gugcști, unde se prăs- micște hramul împăraților și întocmai cu Apostolii: Constantin și maică-sa Elena, 394, Ian. 4. VIRG. DRĂGHICEANU http://patrimoniu.gov.ro REDACȚIA: SECRETARIATUL C0MISIUN1I MONUMENTELOR ISTORICE Administrata Casei Bisericii, București, str. Lueger 26. Buletinul se găsește de vânzare la principalele LIBRĂRII DIN BUCUREȘTI prin cari se fac abonamente și se pot procura colecții complecte din anii precedent (afară de anii 1908 și 1909). ABONAMENTUL IN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE: PREȚUL A PATRU FASCICOLE PLUS PORTUL h http://patrimoniu.gov.ro PREȚUL LEI 2,50 http://patrimoniu.gov.ro Anul yill. Fasc. 30. Aprilie-Iunie 1915. COMISION» FUBLICAȚIUHE TRIMESTRIALĂ Inst. de Arte Grafice CAROL GâBL S-r I. St- Rasldescu 16, STRADA PARIS (FOSTĂ DOAMNEI), 16 789 http://patrimoniu.gov.ro = COMITETUL DE REDACȚIE = Dr. C. h 1STRAT1, D. ONCIUL, N. 1ORGA, G. B A L Ș, G. MURNU șt V. PÂRVAN- Redactor A L E X. LĂPfiDATU Secretarul Comisiunii CUPRINSUL Portretele lui Constantin Brâr.coveanu șî ale familiei sale, de N. IorGA............... Tâmpla și tronul arhieresc (origini și caractere), de Al. M. ZaGoriTZ..................... 55 Vechile cetăți rcmânești după Contele de Langeron, de A. L................................ 70 Monumente inedite din Torni, de D. M. Teodorescu.......................................... 74 Mănăstirea Hurezi în 1731, de Virg. DrăGHiceanu........................................... 83 Cronică : Știri mai vechi despre ruinele Curții domnești din Târgoviște, Bisericile din Gura- Sărăței-Buzău, Piatră mormântalâ din biserica fostului schit Drăgănești, de A. L.— Semne lapidare Ia bis. din Păpăuți, Dela palatul lui Ștefan-cel-Mare din Vaslui, Podeala stra- delor vechiului Iași, Poarta de sud a cetății Târgoviște, Inscripții dela bis. din Căli- ncști-Prahova și dela bis. Doamna Bălașa-București, de V’RG. DrăGHICEANU ... 91 Erată, de Al. M. Z............... . ...................................................... 96 ILUSTRAȚII Portretele lui Constantin Brâncoveanu și ale familiei sale Pag. Pag. 1. Familia lui Constantin-Vodă Brâncoveanu, după portretul mural din bis. fostei mănăstiri Mamul 50 2. Familia lui Constantin-Vodă Brâncoveanu,după portretul mural din bis. dela Mogoșoaia . . 5 I 3 . Familia lui Constantin-Vodă Brâncoveanu, după portretul mural din bis. fostei m-tiri Surpatele 52 4. Familia lui Constantin-Vodă Brâncoveanu, după portretul mural din bis. dela Doicești . . 53 Tâmpla și tronul arhieresc 1. Ruina bisericii Sf. Nicolae vechiu-Ploești . • 55 2. Tâmpla bisericii din jupurești-Prahova . . 56 3. Ruina bisericii Sf. Nicolae vechiu-Ploești • . 57 4. Tâmpla bis. Sf. Nicolae vechiu-Ploești: par- tea de sus și mijloc ............................. 58 5. Ruina bis. Sf. Nicolae vechiu-Ploești: vede- rea altarului cu spatele tâmplei.................. 59 6. Aceiaș : medalion din rândul de sus al sfinților 59 7. Aceiaș : ornament de pe brâul mijlociu ... 59 8. Biserica din Jercălăi: vederea pronaosului . 60 9. Tâmpla bis. din Vârâți și detaliu dintr’o troiță 60 10, Tâmpla vechei Mitropolii din Târgoviște: stâl- pișori între icoane . ............................ 61 1 Fragment din aceiași tâmplă........................ 61 12. Fragment de tâmplă: Mircești-Răucești, jud. Neamțu . ........................................ 61 13. Fragmente de tâmplă: Brănești-Ilfov .... 62 14. Ravenna : Muzău : fragment în lemn aurit. • 62 15. Tâmplă din Cipru, în Muzeul Victoria-Albert din Londra........................................ 63 16. Ceptura-Prahova: partea de jos a ușii altarului 64 17. Pistoia: St. Domenico: podoabă sprijinind i- coana unui altar lateral ........ 64 18. Tronul din Valea Petrii ......................... 65 19. Tron arhieresc din Bucovina.............. 65 20. Tronul dela Stavropoleos.............. • 66 21. Ornament de pe ușa bisericii Colțea . . • . 67 22. Stâlp de pălimar : Muzeul Correr: Veneția . 67 23. Tron din insula Cipru.................... 68 Vechile cetăți românești 1. Planul cetății Ismail............................ 71 Monumente inedite din Tonii 53. Cap bărbos . -............................ 74 54—55. Capete de marmoră ........ 74 56. Bustul lui Telesphoros.............. 74 57—58. Baze de statuete...................... ... 74—75 59. Fragment de relief......................... 75 60. Suport de masă în chip de paateră • • 75 61. Suport în chip de barză ...•••• 75 62—63. Reliefe creștine găsite într’un mormânt . 76 64. Statuetă a zeiței Aphrodite......... 77 65. Statuetă a zeiței Epona . .................. 77 66. Figurină de terracotă...............* . 77 67—68. Jucării de copii în chip de copil cu gâscă........................, . ..........77—78 69. Sigillaria în chip de cal ..•••• 78 70. Sigillaria în chip de câine................ 78 71. Tipar de lut pentru statuete.............. 79 72. Fundul unei străchini de lut cu repre- zentarea unui hermafrodit călare pe o leoaică........................................... 79 73. Tipar de lut pentru statuete................ 80 74. Chip de calcar cu inscripție votivă pentru M. Aureliu............................. ...... 80 75. Partea posterioară a aceluiaș chip ... 8 76. Relief funerar, cu reprezentarea Dioscu- rilor în frontispiciu ......... 83 77. Relief de marmoră : torso bărbătesc . . 86 78. Fragment din inscripția unui monument creștin ...»........................................ 87 Mănăstirea Hurezi in rj 31 1. Planuri și perspective de Weiss, Inginer-Obrist . 89 Cronică 1. Biserica Porumbiței din Gura-Sărăței—Buzău. 92 2. Biserica din Valea Botei, corn. Gura-Sărăței Buzău . . .....................• 92 3. Piatră mormântaiă din bis. fostului schit Dră- gănești—Teleorman . • ................ 93 4. Capitel sculptat găsit în ruinele palatului lui Ștefan-cel-Mare din Vaslui ...... 94 5. Piatră mormântaiă dela bis. din Călinești Prahova............................................. 94 Erată 1, Vederea din fața a uneia dintre bisericile mici din Coțofeni-Dolj.................................... 96 2. Sculptură dela bis. din Brădești-Dolj .... 96 http://patrimoniu.gov.ro PORTRETELE LUI CONSTANTIN BRANCOVEANU ȘI ALE FAMILIEI SALE Cu prilejul comemorării morții lui Con- stantin Brâncovcanu am găsit potrivit a da și iconografia lui și a familiei sale. Cel mai vechiu tip, cu o ciudată co- roană, de catifea și stofă de aur, care nu se întâmpină aiurea (dar literele sunt cele obișnuite pentru secolul XVII-lea și inscripția e în bună stare) e cel dela Mamul. Domnul are mustățile supțiri ca- racteristice, o barbă mică neagră și pă- rul încă neras. Tânără apare și Doamna. Cei patru băieți, ceie șase fete sunt încă în fragedă vârstă. La Mogoșoaia, biserică isprăvită de Brâncoveanu ca proprietar, înainte de Domnie, pictura a fost de sigur refăcută, de un foarte bun meșter. Chipul Dom- nului e ținut în curent cu o vârstă mai înaintată: mustățile lungi cad în jos, barba e bogată, chipurile fiilor săi sunt expre- sive, deși se aseamănă prea mult între ele. Pe lângă figura, și ea refăcută, a Doamnei, cu fața rotundă, grasă, apar Domnițele în portrete ca acelea ale fe- telor lui Duca-Vodă dela Cetățuia¹), pur- tând pe cap căciuli (afară de Maria, care e Doamnă a Moldovei, ca soție a tână- rului Duca). Aici coroanele sunt de me- tal, dar tot închise, nu cu obișnuitele ra- muri din trecut. Reprodus în acest Buletin, a. VI (1913 , p, 17 1. Buletinul Comisiuuii Monumentelor Istorice. La Surpatele «bunul și înțeleptul și prea lăudatulu Domn» e în deplină bărbă- ție, cu barba plină, dar neagră. Băieții, fetele sînt mai de vârstă; doi din ei, trei din ele (patru sunt cele mici; nu- mai la Mamul sînt, de toate, șease) au aceiași înnălțime cu părinții. Poartă co- roane â fleurons. Ceva mai înainte punem chipurile de la Hurezi (biserică și paraclis)¹) dintr’o și mai zdravănă bărbăție. Doamna are încă multă tinerețe, în fața foarte bine redată. Copiii sunt încă mai mărunți în cea d’intâiu pictură, care dă numai pe băieți. In cealaltă, Maria e Doamnă, Ilinca si Stanca sînt mărisoare, dar Constantin, cel mai mare din fii, e doar un copi- landru. Bătrânețea apare la Doicești (aceleași coroane închise și Domnițele cu căciuli ca la Mogoșoaia). Fetele sînt toate 7 de aceiași mărime ca și a Doamnei, vădit îmbătrânită; numai aici Constantin si Ștefan au mustăți; între tipurile lor este o oarecare deosebire. Să adăugim că mai cunoaștem pe Brân- coveanu și prin medalia lui «jubilară», pe care a studiat-o d. C. Moisil în «Bu- letinul societății numismatice» pe 1914, arătând și notabilele deosebiri ale tipu- *) Reproduse în acest Buletin, a. 1 (1908), pp. 59 și 157. http://patrimoniu.gov.ro 50 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE iui în deosebitele forme ale aceleias mc- Și, în sfârșit, avem picturi datorite unor 7 ’ ⁷ Familia lai Constantin-Vodă Brâncoveanu, după portretai mural din bis. fostei m-tiri ?famn1. dalii. meșteri apuseni. Sunt numai două : una, http://patrimoniu.gov.ro PORTRETELE LUI BRÂNCOVEANU ȘI FAMiLiEl SALE 51 itografiată de un sculptor venețian, Ale- ția, plătită de brâncoveanu, a Lexico- :andrci Devia (a Via), împodobește edi- nului lui VarinuS. Domnul e înfățișat cu http://patrimoniu.gov.ro 52 BULETISUL C0MISK1NII nONOnENTELOR ISTORICE Familia lui Constantin^Vodă Brâncovcanu, dup3 portretul moral din bis. fostei m4ii î Surpaiele. http://patrimoniu.gov.ro PORTRETELE LUI BRANCOVEHNa Șl FRMILIEI SRLE hlamida peste o haină de brocard de Ve- neția ca brâa ; pe cap poartă an cal- pac unguresc, împo- dobit cu o copcă de pietre scumpe pur- tând trei pene de struț. Jos sunt ar- mele țării: inițialele N. E. arată pe pic- torul necunoscut. Del Chiaro împo- dobește și cj cartea lui despre «Revolu- țiile Țării Românești» cu un chip al lui Brâncoveanu bătrân. Nu greșim, de sigur, afirmând că e o sim- plă copie a celui din Lexicon, afară de a- grafele ce țin sur- guciul și hlamida, până la stema mun- teană c la 1789, Potemkin i-a arun- cat în aer o parte din fortificații, lăsând pe sol- dați să-i distrugă casele, așa că nu rămase nici o singură locuință nedărâmată, cel puțin pe ju- mătate ; recucerindu-1, la 1791, Turcii l-au re- făcut; pe o înălțime, în apropiere, un șanț și câteva pietre indică locul casei în care Carol XII susținu, împotriva aliaților și amicilor săi, acel asediu extraordinar, a cărui povestire pare o poveste; la 80 de stânjeni de oraș, era un suburbiu, necuprins în fortificații ; în sfârșit, în jurul întăriturilor, se văd urmele caselor și gră- dinilor ce alcătuiau acest suburbiu. Iar despre Cetatea Albă (Ibid., p. I I 2). Așe- zată pe o stâncă foarte înaltă, a fost construită de Genovezi, cari, odinioară, stăpâni pe co- comerțul Mării Negre, înălțară pe țărmurii ei, o mulțime de cetăți. Fortificațiile îi sunt gotice. Genovezii au grămădit aci ziduri peste ziduri, toate strașnic de înalte. Șanțul, tăiat în stâncă, http://patrimoniu.gov.ro VECHILE CETĂȚI ROMÂNEȘTI 71 are nouă stânjeni în adâncime și e foarte în- gust. Zidurile s’ar putea însâ lesne dărâma prin baterii ce s’ar așeza foarte repede și foarte aproape, căci suburbiul se întinde până la marginea întări- tunlor externe ale cetății. Chiar de i s’ar da foc, ar rămânea destule dărâmături spre a adăposti pe apărători, și ulițele ar servi ca tranșee. Cu asalt e peste putință de cucerit. Cetatea e mult mai puternică de către liman, de cât de către uscat. Aceasta pentru că limanul îngheață uneori. Pre- cauțiunea era deci necesară. Imprețurimele cetă- ții sunt înfrumusețate de grădini cu arbori ro- ditori și de vii foarte abundente. In castel nu sunt decât două sau trei case locuibile, dar în suburbiu e un mare număr de frumoase case turcești bine zidite, împodobite cu picturi și îm- prejmuite cu grădini. Mai amănunțită și mai interesantă decât toate, e însă descrierea pe care Contele de Langeron o face cetății dela Ismail, care, ca și Benderul, e o cetate turcească, întemeiată de foștii noștri suzerani, pentru necesități strategice de apărare a Imperiului la Dunăre, lată cum ne-o înfăți- șează generalul francez (Ibid., pp. 96—97). Ismailul e așezat pe malul stâng al Dunării, la vreo 70 verste de mare. Așezarea sa e de așa natură că Rușii nu pot risca o trecere in Bulgaria (Dobrogea), fără să pună mai întâiu mâna pe această cetate. In ultimul războiu ruso- turc (1769—74), nu era întărit decât cu un zid simplu, rămas dela Genovezi (! ?). Dar, după pacea dela 1774, Turcii, văzândui însemnă- tatea, au încredințat fortificarea sa la ingineri europeni, între alții unui german Richter. Acești Planul cetății Ismail I = Dunărea. 2 = Suburbiul moldovenesc. 3 = Bastionul de piatra. 4 — Partea dreaptă a orașului. 5 și 6 = Moschee. 7 = Castelul cel vechiu. 8 = Castelul cel nou. 9 = Pârâul dintre suburbiu și oraș. I 0 = Vechia incintă. 1 I = Loc viran, pentru trupe. I 2 = Insula Ceatal. Despre Chilia (Ibid., p. 94). E așezată pe malul stâng al brațului de miază-noapte al Du- nării, numit Gârla, la vre-o 40 verste de mare. E un oraș vechiu, zidit de Genovezi, când aceștia obținură, sub Împărații greci, comerciul exclusiv pe Marea Neagră și Dunăre, ceeace-i obliga să-și construiască cetăți, pentru a pune comptuoarele și magazinele lor la adăpostul nă- vălirilor barbarilor din împrejurimi. E foarte mică : n’are decât vreo sută cincizeci de case proaste, închise într’un zid (incintă) stricat, foarte vechiu, cu patru turnuri la colțuri, unele pătrate, altele rotunde. In interior e un castel mic, tot cu patru turnuri. De către Dunăre n’are decât un zid sim- plu. Are însă o bună poziție pentru apărare. E situată, în sfârșit, pe o înălțime care domină cât cuprinzi cu ochii câmpia întinsă și pustie dim- prejur. ingineri l-au înconjurat c’un retranșament de 1800 stânjeni, întocmit după configurația tere- nului. In retranșament s’a cuprins și un subur. biu moldovenesc, situat la stânga orașului, pe o înălțime ce-1 domină. Lucrarea a fost terminată de un grec, intrat după aceia în serviciul Ru- siei. Spre a da o idee de talentul acestui ingi- ner, e suficient să arătăm că a așezat pahsa- dele, pe cari Richter n’a avut timp să le con- struiască, perpendicular pe parapete, așa că fa- vonsau pe asediatori și paralisau pe asediați. Zidul, de pământ, e peste măsură de ridicat, din causa imensei adâncimi a șanțului. Terenul dmnainte e însă liber, fără întărituri. Un bas- tion de piatră, terminat printr’o deschidere foarte îngustă, dar cu ziduri foarte groase, adăpostește o baterie acoperită (în casemată) și o alta des- coperită (pe platformă), menită să apere malul http://patrimoniu.gov.ro 72 BULETINUL C0MIS1UNII MONUMENTELOR ISTORICE Dunării. Pe partea dreaptă a orașului e un turn (cavalier) nalt de 40 picioare, cu 22 tunuri, pen- tru apărarea părții din stănga. Din spre fluviu, orașul e absolut deschis. Căci Turcii nu cre- deau că vor trebui să-l apere și de partea a- ceasta, neînchipuindu-și că Rușii vor avea vreo dată o flotilă pe Dunăre. Partea dreaptă a ora- șului este mai bine zidită... Principalele ei clă- diri sunt : două moschee și două castele : unul vechiu, destul de mare, dar pe jumătate distrus, altul mai nou, foarte mare, în partea de sus a orașului, în care locuește Seraskierul. Suburbiu moldovenesc, compus din căsuțe (colibe) izo- late, se ridică drept în sus, pe malul stăng al fluviului și al unui pârâu ce curge într’o vale perpendiculară pe fluviu, pârâu care desparte suburbiul de oraș. Din acest suburbiu se poate face o minunată cetățue, despărțit fiind cu to- tul de oraș și mult mai înalt ca el. Orașul se întinde de-alungul fluviului, ridicându-se în amfi- teatru, până la vechea incintă- Intre această in- cintă și zidul de înconjur e un spațiu mai mare, unde stau trupele turcești. Pe țărmul fluviului nu e nici dig nici port, ci numai o mulțime de clădiri militare și comerciale. Dunărea, care curge în semicerc, e mult mai îngustă în fața bastio- nului de piatră (180 stânjeni), decât in fața su- burbiului moldovenesc (240 stânjeni). Insula Ceatal desparte cele două brațe ale fluviului. La această descriere Langeron adaugă un plan, care, pentru mai bună lămurire, se repro- duce și aci, cu indicațiile necesare. In 1807, generalul francez revine asupra Is- mailului, dând o a doua descriere (Ibid., pp. 127—8), din care mai aflăm că după 1790, Turcii închiseră orașul și de către Dunăre cu zid de piatră, care, cu toate că nu avea întă- riri avansate, nu putea fi luat cu asalt. Acest zid se continua pe valea ce am văzut că des- parte orașul de suburbiul moldovenesc, înlocu- ind zidul anterior de pământ, pe jumătate dă- râmat. Orașul era deci mai bine fortificat la 1 807 decât Ia 1 790. Mai puțin bogate, dar tot așa de interesante sunt relațmle lui Langeron asupra cetății dela Brăila, fondată tot de Turci. Brăila, zice el, (Ibid., pp. 165—6), e situată pe malul stâng al Dunării, mal foarte înnalt, așa că orașul do- mină în totul fluviul și ostroavele lui, ceeace, în tot cursul Dunării, nu se întâlnește decât aci. De către Galați e o cetățue foarte puter- nică, cu două rânduri de ziduri și trei șanțuri. Zidul interior e de piatră, cu patru bastioane puternice. Vine apoi un zid de pământ, cu cinci bastioane, un val și al treilea șanț (celelalte două fiind, probabil, intâiul între zidul de piatră și cel de pământ, al doilea între acesta și val). De altfel cetatea e așa de mică, că nu poate susține mai îndelung timp un asediu regulat. Ea nu poate servi decât spre a reține o parte din garnizoană până la capitulare. Orașul se întinde la stânga cetății. E mare și mai bine zidit ca celelalte orașe turcești (dm Țările Române), Are o mare câtime de case spațioase și plă- cute la vedere. Un enorm zid de pământ, de 4 verste, înconjură orașul și cetățuia. Acest zid nu e prea înalt, dar șanțul său e foarte adânc și tăiat în pantă repede (aproape drept). Zidul acesta de înconjur e armat cu vre-o 200 tunuii, așezate în baterii construite după modul turcesc, formând un fel de bastioane cari nu se flan- chează reciproc. De către cetățue sunt două curtine enorme. Tunurile, așezate la întâmplare, unul de 24 lângă unul de 6, unul de 8 lângă o mortieră, sunt acoperite cu mari gabioane, după sistemul fortificațiilor turcești... Nazirul, pentru a înmulți mijloacele de apărare în caz de asalt, a pus să se construiască „traverse¹¹ în tranșee. Aceste traverse, făcute din scânduri fixate în pământ, depărtate la bază și reunite la vârf, erau crenelate și aveau Ia mijloc o deschidere mai mare, pentru un tun mic. Din oraș se ajun- gea aci prin o cale săpată sub zidul de pământ. In jurul Brăilei, până la Șiret și Buzău, e un șes întins, pe care poate manevra fără nici un obstacol (natural) aproape o sută de mu de oa- meni. Nu se găsesc pe el decât câteva văgăuni. Aproape de Șiret, în deosebi de către Galați, acest șes e deodată tăiat perpendicular, așa că se poate zice că Brăila e așezată pe un mare platou, care formează ceeace se numește ra- iaua Brăilei, ce aparține Turcilor și face bo- găția Pașei comandant al cetății. Are prea frumoase și prea bogate sate. Nazirul, băr- bat uman și inteligent, nu asuprește și nici nu tiranizează pe locuitori. De altfel, în general, locuitorii aparținând raialelor cetăților turcești sunt mai bine tratați și mai mulțumiți decât acei lăsați pradă Valachilor și Moldovenilor. Despre Giurgiu, cetatea lui Mircea Vodă cel Bătrân, nise spune (Ibid., pp. 158—9 și 284) ; E situat la 5—6 verste de Rusciuc, puțin mai sus, spre Est, la 4 verste de Dunărea mare, pe un braț al fluviului, care uneori, foarte rar, seacă în http://patrimoniu.gov.ro VECHILE CETĂȚI ROMANEȘTI 73 luna Septemvrie. Acest braț se împarte în mai multe ramuri și formează două mari ostroave, Coșora și Nazirul, despărțite printr’un canal ce curge din Dunăre perpendicular (dela Sud spre Nord) pe cetățuia Giurgiului, situată ea însăși pe un mic ostrov. Cetatea e foarte mică: n'are o mie de pași in circumferință, dar e regulat întocmită. Bastioanele sunt construite în chip modern și zidul de apărare căptușit. Are un bun „chemin couvert“ și întăriturile externe ale ce- tății sunt înconjurate de un al doilea șanț (în- tâiul e al zidului de apărare) foarte adânc. Dea- lungul Dunării orașul era deschis și numai în urmă Turcii au ridicat și de astă parte un zid de piatră. In brațul fluviului ce udă orașul e un mic ostrov pe care e un mic fort (cetățue), zidit după modelul antic, cum Genovezn au construit asemenea forturi în Crimeia, în Basa- rabia, acum 4HO de ani. Acest fort, care n’are 500 de pași de jurimprejur, e foarte înalt și domină cetatea. In oraș sunt cazarme proaste pentru trupe și câteva case pentru ofițeri. Îm- prejurul cetății, după obiceiul turcesc, e un mare suburbiu, bine zidit, bine populat, care se întinde până sub zona întărită. Acest suburbiu e închis într’un zid de pământ, care are mai bine de 6 verste lungime. In sfârșit, relațiile lui Langeron asupra cetă- ților romanești de pe malul stâng al Dunării, se încheie cu cateva cuvinte despre Turnu, de care spune (Ibid., p. 117) că e o mică cetățue si- tuată față ’n față cu Nicopole, la vărsarea Ol- tului în Dunăre — o puternică redută cu cinci bastioane, construite în palisade, cu neputință de cuprins prin asalt. A. L. R E S a A E O Le comte de Langeron, general franțais, emigre au service de la Russie, nous donne, dans ses memoires sur les campagnes entreprises par les Russes contre les Turcs entre 1806—1812 (ed. des Doc. Hurmuzaki, supplem- I, voi. II, pag. 70—390), des relations precieuses au sujet des anciennes forteresses roumaines situeesle long du Dniester et du Danube: Hotin, Bender, Ceta- tea-Albă (Akkerman), Kilia, Ismail. Bra'ila, Giurgevo et Turnu. Les relations du comte de Langeron different de toutes les autres, anterieures et posterieures aux siennes, en ce qu’elles nous fournissent de nombreux details provenant d’une personne com- petente en matiere. Langeron releve le caractere genois des forts de Cetatea Albă (Akkerman) et de Kilia. II fait ressortir la situation strategique et l’im- portance des forteresses de Bender et de Braila bâties par les Turcs (l’une en 1538 et l’autre en 1546), apres l’occupation de ces contrees par les armees ottomanes. II nous donne en meme temps une descnption detaillee de la forteresse turque la plus recente elevee en terre roumaine, âlsmaîl. II sont â remarquer aussi les details qu'il nous fournit sur les vieilles for- teresses de Giurgevo (bâtie par Mircea le Vieux), de Turnu ( Nicopohs Minor») et de Hotin, bien que sur ces deux dernieres il ne dise que quelques mots. Enfin, nous devons relever le temoignage du ge- neral franțais relativement â la facture de nos an- ciennes cites qui se sont conservees, telles qu’elles etaient aux epoques de leur fondation. Les tours et les tourelles de ces forteresses gardent la forme du XlV-eme siecle, dit-il. Ce fait doit etre exphque par l’habitude que les Turcs avaient de refaire sur place Ies fortifications, comme elles l’eiaient auparavant, toutes les fois qu’elles avaient besoin de reparation. C’est lâ un temoignage precieux, confirmant I’opinion des archeologues et des historiens qui ont soutenu que les ruines des murs de la forteresse de Cetatea Albă (Ak- kerman), par exemple, datent de l’epoque d’Eti- enne-le-Grand et celles des murs de Hotin de l’epoque de Pierre Rareș Buletinnl Comisicmii ?lonamcntclor Istorice. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN TOMI o 47. Capul anei statuete de marmoră, înalt de 0.08 m. O figură distinsă încadrată de o barbă stufoasă; părul, dispus în bucle egale ce 50. Cap de marmoră, înalt de c. 0.17, lat la umeri de c. 0.17, în dreptul ochilor de 0.11. Figură de copil cu o glugă ce aco- peră capul și umerii și peste care, în drep- cad pe frunte la acelaș nivel, iar pe creștet se desfac în două, e încins cu o panglică legată la spate. Lucrare bună însă destul de rău păstrată. 48. Cap de copil ce probabil a făcut parte dintr’o statuetă lipită de un suport, cum tot la Constanța au mai fost găsite și altele. Fig. 5 + . Marmoră, înalt 0.07 m. 49. Cap bărbătesc de marmoră, ru- dimentar și pe deasupra cu totul ros dc ape. înalt de o. 12, lat dc o.io. Fig. 5 6. tul grumajilor, trece o cordea. Se vede pă- rul dispus în breton ieșind de subt văl pe frunte. Creștetul este teșit și prevăzut cu o scobitură adâncă in care se vede o scoabă de fier. înfățișarea generală a bustului amin- tește felul obicinuit de reprezentare al divinității de origină thracă Telesphoros, al cărui cult e în legătură cu Asklepios și Hygiea, cu cari se găsește uneori fi- gurat pe monumentele votive, într’o si- tuație inferioară, ca un acolit. Este figurat sub chipul unui tânăr îmbrăcat într’un costum gros, cu o glugă țuguiată, strânsă cu o cordea în dreptul grumazilor J), 51. Marmoră. Pe o plintă groasă de 0.02 m. și cu suprafața de 0.08X0.08 m., Fig. 57. două picioare ale unei statuete, lucrate cu destulă îngrijire. ') Bibliografia acestei divinități o dă Seare. 1\6V, Arch., 913, p, 50, n, 3, eu prilejul publicării unei statuete a acestui zeu. dc proveniență necunoscută, din Thracia. http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL C0M1SIUNII MONUMENTELOR ISTORICE l 5 52. Calcar. Pe o plintă înaltă de 0.12 m., două picioare ale unei statuete, la Fig. 58. spatele cărora se mai vede unfsuport patrat. 5o. Fragment dintr’un relief de mar- moră de dimensiunile 0.17X0.16X0.55. Fig. 60. Se mai vede antebrațul stâng, gol, al unei figuri bărbătești, ce ține o lance în poziție de atac. Lucrarea se vede a fi fost destul de îngrijită. 54. Fragment dintr’un suport de mar- moră împodobit cu motivul obicinuit al capului de leu (în cazul de față leoaică). N’a mai rămas decât capul animalului Hg. 61. cu gura căscată și limba atârnând în jos printre cei doi canini și gâtul tratat astfel ca să permită îmbinarea lui cu ud motiv vegetal, un caliciu, frunze de acant sau altceva, sau cu un motiv animal, de obicciu un picior de leu. înălțimea frag- mentului ') 0.52 m. *) Tot dela Constanța avem in Muzeal National din Bu- curești câteva suporturi cu acest motiv, din cari unele pu- blicate de d. Pârvan în Jahresbericht d. kais. Dmtsch. Arch, Inst.^IQl. Pentru mobilele antice ca picioarele tratate in felul acesta, vezi J. Durm; Hand buch der Arcfiitcclur y A Ba 'd. p. 5 sg și fig. 584-, 585, 591. http://patrimoniu.gov.ro 76 MONUMENTE INEDITE DIN TOM1 55. Suport patrat de marmoră, ce se isprăvește sus cu un fel de plintă rotundă, prevăzută cu o gaură pentru îmbinat la vre-o mobilă. Lipită de acest suport cu spatele, o barză în poziție liniștită, care ține în cioc un șarpe ce se svârcolește pe pieptul ei. Picioarele îi sunt tratate grosolan, aproape prismatic și nu se știe cum se vor fi terminat, monumentul fiind rupt în partea inferioară. înălțimea totală 0.58 m., lățimea stâl- pului 0.07 m. De sigur fragmentul a făcut parte din vre-o mobilă, probabil o masă, conform obiceiului celor antici de a îm- podobi picioarele diferitelor mobile cu motive din lumea vegetală sau animală ’). Barza se mai găsește și aiurea ²). Barza cu șarpele în cioc n-am mai întâl- nit-o până acum la fragmentele de mo- bile antice găsite la Constanța. O găsim însă într’o formă aproape analoagă pe unul din cele două reliefuri, aflate în- tr’un mormânt la Constanta, alături de alte resturi creștine. De si mai de mult descoperite, ele sunt încă nepublicate și se găsesc în Muzeul Național din Bucu- rești. Pentru analogia unuia din ele cu monumentul ce studiem, profit de ocazie spre a le publica aici: a) Placă de calcar ruptă în mai multe bu- căți, de dimensiunile 0.75X 0.75 X 0.1 5m-. Fig. 6 2. Un chenar lat de . . împrejmuește câmpul reliefului, împărțit în două părți egale *) V. nota precedentă. -) Vezi în special frtitnos.il sfeșnic din Neapol, figura Ia Dur ni, (?. C„ p. 528, fig. 594. printr’un alt chenar vertical, tras drept prin mijloc. In primul registru, în colțul de jos din stânga, o barză mergând spre stânga, ține în cioc un șarpe, ce atârnă întins dealungul pasării. Restul registrului e ocupat de un pom a cărui natură nu se poate stabili, pe crăngile căruia sc văd câteva păsărele. In al doilea registru, sub un pom, ce pare a fi smochin, un om gol, ține în ambele mâini câte o fructă. Asupra caracterului creștin al ambelor registre nu încape nici o îndo- ială. Pomul roditor în care se joacă păsărelele este un simbol foarte obici- nuit în arta creștină, iar personajul mas- culin este fără îndoială Adam, ținând în mână merele cele aducătoare de păcate, sub smochinul ale cărui frunze aveau să-i acopere de aici înainte goliciunea. Deși neobicinuit sub forma aceasta, totuși simbolul este creștin ’). b) Al doilea relief completează pe acesta. De aceleași dimensiuni și la fel împărțit, acesta are în plus cele două Fig. 63. registre împărțite în câte alte două, cele de sus fiind mai mici cu o treime decât cele de jos, și sunt rezervate unor per- sonagii secundare, pe cari anevoie le putem identifica: în stânga o figură băr- bătească, nudă, cu aripi, cu corpul de față, iar capul de profil spre dreapta (înspre stânga reliefului), ține mâna dreaptă pe ) Pentru Rdam și Era în plastica creștina, v. Kacihnann, p. 550 sq. http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE șold, iar stânga pe pântece; în dreapta altă figură bărbătească, nudă, ținând în stânga, întinsă, un arc, iar în dreapta un obiect nedeslușit. In registrul de jos: In stânga o figură femenină, îmbrăcată într’un Kaj.âji'zr (hitonul caracteristic al Isidei), ține în ambele mâini câte o oglindă: în dreapta sub o arcadă rezemată pe doi pilaștri cu proîile la bază, o femeie cu totul goală, ascunzându-și cu amândouă mâi- nile părțile sexuale. Cred că n’ar îi prea temerar dacă am vedea în această figură pendantul celei din relieful precedent, Eva. Caracterul creștin al acestor două mo- numente fiind evident, nu e de loc exclus ca și piciorul de masă de aici să fie și el creștin. Caracterul târziu și neîngrijit al monumentului, ar putea într’o măsură oarecare întări această bănuială. Fig. 64. 56. Statuetă de lut înaltă de O.2O m.: Zeița Venus, cu părul buclat și despărțit în două, căzând pe umeri, este drapată Fig. 65. într’un vestmânt ce-i acoperă numai partea inferioară a corpului și pe care-1 ține de opartc cu stânga în dreptul șoldului, iar de alta cu dreapta în dreptul piep- tului, așa fel ca să nu-i acopere trun- chiul în față. 57. Figură de lut, înaltă de 0.1 1 m„ lungă de 0.10 m. Figură femenină, cu mantia lăsată pe spate, cu un fel de co- roană pe cap, călare pe un cal ce merge în galop spre dreapta. Picioarele calului sunt rupte. Poate Epona, deși nu cunosc altă reprezentare cu totul la fel ’). 58. Statuetă de lut, înaltă de 0.17 și lată de 0.065 m. Pe un jeț cu speteaza Fig. 66. înaltă, două busturi femenine, lipite, cu văl pe cap, așezate pe câte un suport. 59. Figură de lut, înaltă de 0.15 m: Gn copil șezând pe un piedestal rotund, Fig. 67. cu o mică chlamidă pe umeri, ține mâna stângă la piept, par’că ar vrea să apuce *1 Vezi articolul Epona al lai Lafaye din Dicționarul lai Daremberg et Saglio, în special altimele doaă aliniate.—Cf. și Paațy-Wissowa, Real Lexikoii, s. v. http://patrimoniu.gov.ro 78 MONUMENTE INEDITE DIN TOMI anul din amuletele ce-i formează colan în jurul gâtului peste chlamidă, iar cu dreapta ține de gât o gâscă. întreaga figură a copilului este spartă. Gn obiect identic, lucrat cu acelaș tipar, găsit tot la Constanța în săpăturile portului, se află în ?\uzeul Național din București. Acesta este perfect con- Fig. 68. servat și are în interior o pietricică pentru sunat, iar la spate, pe piedestal inscripția: M A î I M n I Face parte din genul monumentelor antice numite Sigillaria : cadouri de tot felul, dar mai ales figurine de lut, ce-și făceau anticii'), cu ocazia Saturnalelor ²) și aveau, precum se vede la început, un caracter sacru, care cu vremea s’a pier- dut, rămânând în special partea da amu- zament copilăresc. 60. Sigillaria de lut, înaltă de 0.10 lungă de 0.14 și groasă de c. 0.04 m ¹ Spartianus, Caracalla i, Quae a parentibus gra- tia sigillarionum acceperat, ea vel clientibus vel niagisfris spanie donavit.; Vopiscas AureliannsXl-VL-. L xori et fdie anulitm sigillaricium quasi privaius instituit. =) n^robias, Saturnalia i, i i . . . vel nune Sigillaria, quae lusian reptandi ad hue injantiae oscillis fie- tilibus praebent, tentat officio religionis adscribere. Și la sfârșitul capitokdai: Ex illo traditmn, ut cerei Satiinialibus missita» rentur, et sigiliu arte fu tili jingerentur, ac venalia pararentur; quae honums pro se atque si tis piaculum pro Dite Safurno facerent. La Roma erâ an cartier întreg care partă acest nome; Aalas Genius v. 4: Apud Sigillaria f orte in librăria ego et Jubis Paulus poda... consideramus. Gn cal lucrat schematic, cu picioarele dinainte tratate ca o singură bucată și întinse, cu cele dinapoi tratate astfel că animalul stă întins pe pântece într’o po- Fig. 69. ziție obicinuită câinilor, dar cu totul ne- naturală la cai. Coama, foarte pronun- țată, face un fel de nod pe creștet între urechi, cam în felul cum este reprezentat Bucefal; urechile și ochii numai indicați, gura ușor întredeschisă. Obiectul este găurit peste cei doi umeri și pe picioa- rele dinainte. A fost, ca mai toate obiec- tele de acest gen, turnat în două bucăți, cari apoi au fost lipite: Se cunoaște destul de clar linia de lipire de-alungul obiectului. 61. Figurină de lut, înaltă de 0.15, lungă de 0.07, groasă de 0.04 m. Cățel Fig. 70. cu gâtul acoperit de un păr des și lung, cu coada încovrigată pe spate, șezând pe un piedestal. Are o pietricică în interior pentru ca să sune. Câte trele aceste din urmă monumente, sunt din genul așa ziselor sigillaria și des- tinate copiilor, ca jucării. După toate aparențele ele se fabricau chiar în Torni, unde s’au găsit pe vre- muri, două tipare de astfel de lucruri, unul reprezentând pe zeița Demeter, altul pe Afrodite (fig. 71 și 75). http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COM1SIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 79 62. Fandai anai vas (patera) de lat, gălbui, pe dinăuntru smăltat în vcrde-oliv, iar în exterior împodobit ca armatoarele motive în relief: Corpul vasului, pe lărgimea care se dreapta, cu capul întors, cu limba scoasă, spre călăreț. Leoaica pare a purta o sgardă, indicată prin trei sgârieturi. Desigur o fantezie de meșteșugar, fără vre-o semnificație mitologică. Fig. 7 1. mai păstrează, este împărțit în trei zone: prima ocupată de sgârieturi în formă de un- ghiuri îmbucate unul într’altul, a doua de acanți stilizați, iar a treia de un rând de perle. Fig. 7 2. Fundul e ocupat de reprezentarea unui hermafrodit foarte obez, cu toate atri- butele celor două sexe ale sale, cu aripi, și ținând în stânga o liră, ale cărei coarde le lovește cu degetele mânii drepte; stă călare pe o leoaică ce aleargă spre Diametrul fundului este de 0.105 m. Axele fragmentului măsoară 0.155 și 0.142 m. Afară de acestea se mai găsesc răs- pândite în oraș, afară de altele desco- perite în timpul din urmă și menite toate să intre în colecțiunile acestei Secțiuni, următoarele inedite: 65. Cip de calcar. Înălțimea totală de c. 1.50, lățimea și grosimea feței scrise de 0.40, a bazei de sus 0.62, iar a celei de jos de 0,70 m. Inscripția : AnOAAftN I AP 'fE^ a TAX PI MON Y n EPȚ HL io yay tokpat o poc KAlLAPOCbM p AYPH’l OY ANTo NI N OYAfH^ NtAKOvnAf oik o âlK oyeqthpiacteke n \HC KA1 YrTPTKYFME TER f CnTH’lACȚ R £ ÎYETP/ACTHC MHTPo Fo/iEpcTOMF http://patrimoniu.gov.ro 80 MONUMENTE INEDITE DIN TOMI Deși destul de neîngrijită en execuție nire; n’are decât o singură prescurtare în Fig. 73. Fig. 74. caligrafică, inscripția se citește cu înles- p. 4 Mâp(zQ-j), iar ligaturi prea pu- http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 81 ține și din cele obicinuite: II cu E, II cu I și H cu P. Pe alocuri, din cauza spăr- turilor ce prezintă piatra, pentru a le evită, lapicidul a fost nevoit să distanțeze mai mult ori mai puțin literele aceluiaș cuvânt. Citim: Wm/.hwt Ațos' zajrd/pqjiG'A orâp zfₜz Adroz^âtopoc Kaioaco; .Mâpțzoy) A-jp/t g’j ’AvtgvIvgu ’Apțj.s wi- zq’j napGîzo'j Ălț-rJ Slzg'j ZMz-f^dj-z -£%î VI’IZV^ za’ 6-=p TQC 6y'-⁷â ! zwzrᵣ friz tszs zhzzyyj.z zr^ vSkz^z Rp-sm;. Monumentul a fost deci ridicat între anii 166 —172, când Marcus Aurelius poartă epitetul de Medicus și nu poartă încă pe cel de Germanicus, căpătat în 172 *). Cu deosebire interesant este epitetul lui Apollo ^'iz’tz ( = 7.yolc'j;), pe care în epigrafica părților noastre nu-1 mai găsim decât o singură dată, la Callatis 2). Aici la Torni îl găsim de două ori pe monumentul ce comentăm acum, pe a cărui față posterioară a fost scrisă mai târziu următoarea inscripție: HI * TYXHI OAAONI atyiei KATAXPIEMON YHATEY ONTOS KATONIOY OY INAIKOY YHAPXEE | H p. 133> n. 5, cu privire la inscripția dela Bagai țNumidia) din 1 7 3, unde ne întâmpină titlurile lui Verus, atribuite încă lui Marca s, explică faptul prin ignoranța celui ce-a pus inscripția. Dacă se puteau întâmpla lucrări de acestea, atunci, din punct de vedere al datării inscripțiilor, pasagiul din Historia Augusta nu poate fi ținut în seamă și de aceia am pușca termen altim până când a putut fi scrisă inscripția noastră anul 17 2, când împăratul are titlul de Germanicas. ²) Cagnat, J, g. r, p. I 656, unde preotul acestuizea ne apare ca eponim al orașului. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice- are o aparență eu totul barbară. Pe lângă aceasta mai și lipsește din ea partea de sus, din stânga. Această lipsă însă nu împiedică întru nimic citirea: zacâ/p^jiQv, 'j~azz’j gvzqz KaToio’j (loiv- z^z nțaV-azGÂsco;). ) HcGțSlopGO 5Î3ZGV [râp/G'jl... Lectura părții dela sfârșit a r.5 nu e sigură; nu găsesc însă ralt sens expresiei Fig. 75. itiapxe^ii... care se citește destul de deslușit pe piatră. Dacă lectura mea e justă, atunci am avea un caracteristic și, cred, unic exemplu de relațiile acestea de subordonare între guvernatorul pro- vinciei și președintele asociației, prin întrebuințarea verbului ozap/em care tocmai aceasta însemnează, conducere se- cundară, subordonată altei conduceri su- perioare. După felul cum se prezintă fața pietrei la sfârșitul inscripției, nu putem preciza dacă mai urma vre-un rând, și în ca- http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN TOMI zul acesta să completăm cu \~rₜ: Efa ~6/,c(o;| ’), sau dacă inscripția se sfârșia aici. Ori cum ar Fi, interesul monumen- tului cu ambele sale inscripții stă înaltă parte. Mai întâi de toate dedicația făcută acestui zeu ’Ațo'.so;, protector al dru- murilor, despre al cărui cult destul de răspândit în părțile grecești vezi la Wis- sova R. E. s. v., și care în părțile noastre nu se cunoaște decât din aceste trei inscripții, ne-ar duce cu gândul la vre-o împrejurare în legătură cu înles- nirea circulației, la vre-o restaurare de drumuri spre pildă. Inscripția a doua a fost săpată, după ce monumentul închinat divinității pentru sănătatea împăratului M. Aurelio, fusese închinat și trecuse chiar câțiva ani peste el, ne vremea guvernatorului Catonius ['index, care a stat în fruntea provinciei Moesia inferior între anii 175 —179 ’²). Cu ocazia acestei a doua inscripții se menționează numai închinarea monu- mentului (aceleiaș divinități cu data- rea după numele guvernatorului și a pontarchului FI. Theodoros); nu se mai spune însă cauza ridicării monumen- tului, pentru sănătatea cui, lucrul înțe- legându-se dela sine, M. Aurelio fiind încă în viață: el moare în 180 p. C., când Vindex nu mai este guvernator. De ce această a doua inscripție și încă în forma aceasta? Poate că trebue să vedem în acest fapt o întârziere în con- sacrarea monumentului, cine știe din ce cauze, la care consacrare să fi luat parte pontarchul, cum era și natural în caii- novTapyqț v. la Cagnat. l.g. r, r.p. I, 6 52, 654, la Torni. In afară de Tonii inscripțiile ne dan numai indicația Pentapolei. Astfel la OdeSSuS (Varna) (ibid 658) unul ap-avTa ăoksux; zai «pJfcVTa zoivoâ IkvraKokso»; xat tgu xoivgd Ih și la Histria (Cara- nasuf: Jahreshefte des Oesterreichischen arc la ologi** schen histitutes XIV, Beibl. p. 150 sqq): Dosncti»! €E)/.xumxiavd^], zovtapyijc nsvTa"OAsu>b «“6 . . . ²) Macrinius Avitus M. f. Claud. Catonius Vindex, gu* vernator al Hoesiei inferioare între 175 —1 7 9, după ce mai înainte fusese guvernator al Moesiei superioare (Stout, The Governors Cf Moesia, nr. 45 și 87, mai ales comentarul dela nr. 45) este cunoscut numai din inscripția CIL. VI, 1449; epitaful care ne dă tot ClirsitS honorum al său. Inscripția de fată ar fi al doilea document antic relativ la acest per- sonagiu. tatc de preot al cultului imperial și la- care Tomitanii să fi invitat și pe guver- nator, care în cazul acesta, a prezidat ceremonia și a făcut chiar el dedicația, și atunci s’a scris pe monument și această împrejurare. S’ar putea însă și dimpotrivă, ca monumentul să fi fost făcut si con- sacrat în regulă de Tomitani fără știrea și fără să fi invitat pe respectivii pon- tarch și guvernator, cari într’o bună zi, observând aceasta, au împlinit în chip malițios lacuna, ca o lecție de bună cu- viință administrată autorităților locale. Dimpotrivă, nu ne putem gândi la faptul ca a doua inscripție să fie o simplă continuare a celei dintâi, continuare care adică să precizeze și mai bine data ri- dicării monumentului, întru cât cea de-a doua, pe lângă caracterul ei de inscripție de sine stătătoare, mai prezintă și par- ticularitatea de a fi scrisă de altă mână și într’o caligrafie mai târzie. Astfel că nu ne rămâne să ne gândim decât la una din cele două ipoteze de mai sus. La care din ele să ne oprim, este greu de hotărît. Relațiile dintre diferiții guvernatori ai Moesiei inferioare și cetățile grecești din această parte a imperiului ne sunt prea puțin cunoscute. In inscripții tovărășie între autoritățile locale și guvernator pentru onoarea vre-unui împărat nu gă- sim decât în timpul lui Hadrian (an. 120), când unguvernator,al cărui nume din nefericire nu e întreg păstrat:. . . RIO = PTQPIOE ’)? împreună cu resp- (nblica) Tomită [norum] — q Tgjjis'tojv, ridică un monument în cinstea lui Hadrian. Mai găsim și pe C. Pras- tina Messalinus, guvernator cam pela 147 p. C., închinând un altar pentru Ge» nins toci, singur, fără concursul Tomi- tanilor. Ce va fi făcut pentru Tomitani cellalt Prastina Messalinus, care a gu- vernat jAoesia inferioară pe la 244—249, nu putem ști din fragmentul ce ni s’a păstrat și care e încă inedit. Descope- rirea lui a fost semnalată printr’o notiță sumară în Rev. p. Istorie, Archeologie și filologie, voi. Vili, p. 285. ’) CIL. III, 7539 = 1 2493): Inscripție bilingaă. Nomele e completat și aici ca și la Stoot: The Govemors, p. 46. nr. 67: Arlolrio = :A]pcLușioț. http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 83 Relații mai amicale între o parte și a nu ne întâmpină la Torni, cum ne .âmpină la Dionysopolis O) și Odessusp) nici o comemorare a guvernatorilor actele publice ca la Nicopolis ad 'nun (’) și Marcia no polis (⁴). De asemenea și caracterul acestui gu- rnator ne este cu totul necunoscut, ntru a avea și din această parte un Jiciu cât de mic în chestia care ne eocupă. 64. Placă de calcar de dimensiunile: 55 m. înălțimea, 0.62 lățimea, 0.17 lăți- ră. Monumentul destul de rău păstrat, e a de ros; încât pe alocuri inscripția nu mai cunoaște de loc și e rupt în partea de jos, astfel că lipsește cel puțin un nd din inscripție. Fig. 7 6. E împărțit în două registre. In regis- il de sus, se văd doi călăreți unul în :a altuia. Călărețul din dreapta, mai ) Cagnat, Igrrp. 1.663; Dionysopolitanu îl cinstesc pe VitrasiltS Pollio, guvernator între )/15 1, ca al lor ) CIL. 111, 7 6 2. Hcelaș Pitrasius Pollio îngr jește ca se construiască pentru •desitani un nou conduct de apă. ) Cagnat. Igrrp. I, 570,573, 575, 576,580, 581,582, h 5 91: exclusiv în inscripțiile puse în cinstea diferiților lărațî dela ?L Aurelius Caesar înainte. De asemenea și pe mo* e numele guvernatorilor apar regulat dela. începutul sec. II. ) Numai pe monede, Fick-Regling, O. C. De altfel epigra- acestei localități este prea săracă pentru a insistă mai It. bine păstrat, este îmbrăcat într’o tunică scurtă, încinsă la mijloc și căzând pe coapse în cute dese. O hlamidă, la fel cu a eroilor călăreți, îi flutură pe spate. De sigur că și cellalt călăreț va fi fost îmbrăcat la fel, deși din pricina relei stări a monumentului, nu se mai cunoaște ni- mic. De observat în special marea dis- proporție dintre lungimea picioarelor și a trunchiului călăreților. Caii de aseme- nea au niște capete enorme față de mă- rimea corpului lor; ei înaintează la pas unul împotriva celuilalt; dârlogii sunt foarte accentuati. In registrul de jos este săpată inscrip- ția, cu litere de c. 0.04 m. înălțime. Deși foarte rău ștearsă, așa că pe ici pe colo nu se mai păstrează nici urma literelor, ea se citește și se completează cu sigu- ranță : D M COCC ANVA RIO CO FILIS QVI VIXIT ANISXV MARCVS ANNIS I X I DCC MARCIN In r. 1 începutul de nume în Cocc... nu poate primi altă întregire decât Coc- ceio, nume destul de răspândit prin păr- țile noastre (v. mai jos); urmează apoi t[anulc&io. După aceia avem în r. 2 o lacună, după care citim literile ...CO. Din restul inscripției (r. 5) se vede că aici trebue să fie vorba de al doilea fiu mort, Man:us, și atunci completarea sigură, fel Mar]co. Lectura : D(is) M(anibns), Coccefio fianuario [et Mar]co fili(i)s, qui vixit an(n)is XV, Marciis annis I... [Co]cc(eius ?) Mar- cianfiis pater posnit...] (sau ceva în felul acesta), Neregulele gramaticale, filis pentru fii- liis, vixit, la singular raportându-se nu- mai la primul subiect al său Cocceins lanuarius, deși prin locul său în frază ar trebui să se raporte și la cellalt su- biect Marcus, inconsequența ortografică anis și annis sunt prea obicinuite în epigrafia aceasta provincială, pentru a ne opri asupra lor. http://patrimoniu.gov.ro 84 MONUAENTE INEDITE DIN TONI Interesantă este onomastica ce ne pre- zintă acest monument. Intr’adevăr, vedem că pe tatăl celor doi morți îl chema Cocceius pe numele său bun ; tot așa îl chema și pe fiul său mai mare. Acest nume provenit evident din gentilicul îm- păratului Nerva ne întâmpină destul de des în inscripțiile din centrul Scythiei mici. Astfel în terAtorium Capidavense două inscripții ’) ne dau o întreagă fa- milie de Coccei și anume: Cocceius vi- lales, cu soția sa Cocceia luha și cu copiii lor Cocceius Cleutens și Cocceius Helius. La Ulmetum găsim un Cocceius Elius²). Tot aci, una din fetele unui C. Iul. Sergis, se numește Cocceiauas) Dc reținut e faptul că toți acești lo- caitori ai ținutului Capidavens au pe Coc- ceius r. Cocceia și Coccei ma, ca nume comun, un fel de gcntiliciu, având ca nume personal pe cel de-al doilea. Aceasta reiese și mai clar din numele unui[ma- ^(istcr)vijci Hi... dintr’o inscripție gă- sită la Dorobanțu : M(arcus) Coc(ceius) Hilus*). Tot așa și la Cocceii din in- scripția de față. Dimpotrivă, o inscrip- ție ⁵) găsită în apropiere de Constanța, ne dă o familie al căror nume comun e lulius, r. lulia: Numele tatălui lipsește, inscripția fiind ruptă sus, pe mamă o chiamă lu]l(ia} Cocceia, iar pe copii lu- lins Antonius, luha Puplia și lulius Cocceius. Aici Cocceius apare numai ca cognomen personal al mamei, dela care a trecut și la unul din fii, și n’ar fi de mirat ca această Cocceia dela Constanta să fie tot din familia Cocceilor dela Ca- pidava și Ulmetum și prin intrarea ei în familia acestor lulii, a adoptat gentilicul lor, păstrându-și pe al său originar ca cognume. Și iarăși n’ar fi imposibil ca acea Cocceia lulia, soția lui Cocceius Ji- tales dela Capidava, să fie din familia acestor lulii dela Constanța, schimbân- du-și numele în acelaș fel⁶) și deci să ') CI!., II), 13737 și iun¹⁰. Cf. și v. Pârvan, Ceta- tea Llhnetuni i, p. ss sqq. 2) V. Pârvan, /. C. ³) CIL. 111, 12190. n CIL, III, 12 + 9Ș. s) CIL, HI, 7 336. ⁶) No patern spâne însă acelaș locra despre acea Coc- ceia lulia, soția unui loci princeps, Al. Atins T. /. avem de-aîace cu o întinsă familie de Coccei proprietari rurali în teritoriul Ca- pidavei;), în legătură cel puțin de rude- nie prin alianță cu o altă familie a lu- liilor dela Torni. Un membru al acelor familii, stabilit la Torni, a pus pe mor- mântul celor doi fii ai săi monumentul ce studiem. Cu ce se îndeletnicea acest Cocceius la Torni, de a părăsit terito- riul de colonizare al familiei sale, cred că putem presupune cu oarecare proba- bilitate din studiul reprezentării din fron- tispiciu. Fără îndoială avem în fata noastră re- prezentarea celor doi Dioscuri, însă în- tr’o formă care diferă întru câtva de cele cunoscute până acuma. Acolo unde aceste divinități sunt reprezentate singure, nici odată nu ne apar ca aici călări și îna- intând unul împotriva celuilalt⁸). Acest Fir MUS, dintr’o inscripție găsită la Techirghiol (CIL. III, 7 7 2), care este evident dintr’o familie de Coccei, și nu-și schimba nomele prin căsătorie. J Cf. V. Pârvan, /. C. Pentru faptul că avem de-aface cu una și aceiași familie, ar mai milita și faptul că în tot ținu- tul moeso-trac, Coccei nu ne întâmpină decât în aceste două teritorii dobrogene, dacă lăsăm la o parte pe Cocceia Dorina, soția unui militar din leg. V Macedonica, de pe o inscripție găsită Ia Tulcea. CIL. III, 14+43, pe cei doi frați AșșVj Koz£’«> și din ținutul grecizat al Philip- popolei (Inscr. găsită la Kozarsko în districtul Tatar-Eazargic, Bulgaria, publ. în Arch. epigr. Alitf. XVIII, 113, 2 2) și pe soldații ce-i găsim la AlmilS (= Lom) în două liste; un Cocceius LongVlS ?i din coh. V a unei vexilații din leg. AI ci. p.f. (din anul 153; CIL, III, 7+ + 9) și un Coc" (ceius} Urbicits cor nicen} al leg. I Italica într’o listă fragmentată de principalfS ai acestei legiuni ; CIL, 111, 1 + +09¹), și cum și pe acel Cocceius Suple r, membru al unui colegiu bacchic, din interesanta inscripție din an. 2 27 p. c. dela Nicopoli, publ. în CIL. III, 7+37 (=6l5o). Toți aceștia sunt cu totul izolați în regiunile unde-i găsim și nu sunt grupați în familii cu legături așa de strânse ca cei din Capidava- T omi. In restul Illyricului se mai găsesc Coccei în Dacia (CILI ii, 806, 1363, 13+6,6263, 1++79), Akvsia superior, (8233, 1 +50+, 1 +507), PamiOUia Superior (35 + 6, +382, it88 8, 10565, 1+359', Pana, inferior (10369', Dal- mația (2866, 1+997 , Noricimi ( + 8 73, +898, +899. 35+5), Raetia (3903). ⁸) Dioscurii singuri și în legătură cu caii sunt reprezentați sau călărind împreună amândoi alăturea spre dreapta ori spre stânga (v. Cohen, Descri ption generale des medailles consitlaires, planșe passim și Pick-Kegling, O. C., p. 627). sau pe jos ținând caii de dârlogi, Cohen, /. C., pl. XXVII Nr. 1 Memmia]. Pentru acestea cf. și studiul Monseniorului Kaym. Netzhammer din Buletinul Societății numismatice române, anul x, No. 20, p. 29 sqq.), sau alergând în direcții opuse ca pe http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COAISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 85 fel de reprezentare este obicinuit mai ales în cultul cabirilor și anume în scenele când cei doi Cabiri calcă în picioarele cailor corpul mutilat al lui Attys ⁴). Dacă ținem seama de sincretizarea celor două culte al Dioscurilor și al Cabirilor și la Torni²) ca și în alte părți³), atunci tre- bue să admitem în reprezentarea Dio- scurilor de pe monumentul nostru, o in- fluență a reprezentărilor cabirice, influ- ență de ordin artistic, și nu sincretizare, întru cât aici lipsesc cu desăvârșire ac- cesoriile de rigoare de pe monumentele cabirice. Caracterul acestor divinități de pro- tectori și salvatori al marinarilor este în deajuns cunoscut⁴) și ca atare avem a înțelege cultul deosebit de care se bu- cură ele în cetățile grecești din părțile noastre, și mai ales la Torni, a căror exis- tență în părțile acestea multă vreme bar- bare, atârna tocmai de elementul lichid, va să zică de calea cea mai lesnicioasă pentru valorificarea bogățiilor brute ce le oferea pământul acesta strein. Prezența lor pe un monument funerar, dacă ținem seama de faptul că în timpul imperiului ei apar destul de des pe astfel de monumente⁵), n’ar avea la prima vedere nimica deosebit si mai ales dacă ținem seama și de faptul că lucrul nu e izolat. Tot în Scythia minor, la Ca- lachioi (= Capidava), s’a găsit un mo- nument funerar, a cărui inscripție a fost publicată în CIL. 111, 15758, cu o des- criere mai puțin decât sumară și ne- exactă a reprezentării din frontispiciu. lată descrierea exactă: O trapeza cu merinde în centru; în dreapta și în stângaci, câte un personaj îmbrăcat în tunică scurtă și largă, în- moneda familiei Servil ia, Cohen, O. r,,pl. XXXVII, Ho. s), Pentru toate acestea cf. și articolele respective din Ko- seber. Aus f. Lexicon der Griech. u. Rom, Mytholo- gieₜ P. Wissova, R. EncycloRedie și Darcmberg-Saglio, Dictionnaire. 0 V. Tociiescu, Monumente epigraf ce și sculpturali, p. 519, 599.ₜ in special monumentul de sub No. 10, p. 521. ²i V. mai sus No. ³) V. art. lui Furtwânglcr, Dioskuren, in Koscher, O. C., p. 1163, cap. III. ⁴) V. studiile citate mai sus relative la Dioscuri. ⁵) Cf» Articolul Iul M. Albert, in Dicționarul lui Darem- berg-Saglio, p. 264. cinsă și resfrântă la mijloc, cu capetele goale, țin de dârlogi câte un cal înșăuat complet pentru călărie. De-asupra acestei reprezentări se disting urmele unui pat. Este fără îndoială aici un amestec al celor două reprezentări a cinei funerare și a Dioscurilor. Se naște însă întrebarea. De ce acești cetățeni din regiunea Capidavo-tomitană pun pe mormintele lor imaginile celor doi zei, pe cari centrele de cultură sub a căror influență directă stăteau, în spe- cial Torni, îi adora ca pe niște divini- tăți luminoase și protectoare ale vieței pământești și nici de cum ale celei de dincolo? Si iarăși de ce în tot tinutul, numai în regiunea Capidavei și din această regiune sunt adorați Dioscurii în această formă? Răspunsul evident nu-1 putem găsi de- cât în faptul constatat al unei romani- zări destul de intensive al acestei re- giuni, cu elemente romane sau romani- zate venite din regiuni cu totul ferite dc influența culturală grecească G). De acolo au adus cu ei, obiceiul roman de a pune aceste divinități pe monumentele funerare, obiceiu de care însă n’au abuzat; căci mai de grabă îi vedem adoptând și în- trebuințând până la saturație divinitățile locale protectoare ale vieței subpământene, în special așa de răspânditul Erou trac. A trebuit ca să intervie împrejurări ex- cepționale pentru ca ei să-și aducă aminte de monumentele funerare ce văzuseră în țările lor de origine. Și revenind acuma la Cocceius al nostru dela Torni, poate că n’ar fi prea temerar dacă am pre- supune că spectacolul adorării Dioscurilor în această cetate, ca divinități protectoare ale marinarilor, pe cari el însuși le va fi invocat de multe ori pentru nevoile lui, să-1 fi îndemnat a încredința și viața cealaltă a fiilor săi tot lor, ca unor di- vinități ce-1 vor fi favorizat și al căror caracter în concepția sa romană nu se opunea de loc la aceasta. Dar cine era mai indicat pentru această ferventă ado- rare a Dioscurilor la Torni, ca un ne- gustor ale cărui bogății erau încredințate mărei celei atât de capricioase? «) V. Considerațiile d-lai V. Pârvan, Cetatea Ulmetuni, I p. 70, asupra romanizării acestei regi ini. http://patrimoniu.gov.ro 86 MONUMENTE INEDITE DIN TOMI Și atonei, dacă acest Cocceius dela Tomi era negustor și dacă constatăm atâtea legături între Cocceii Capidavei și romani din regiunea aceasta, cred că ipoteza că avem de-aface cu un întins sistem de exploatare agricolă a ținutului fertil dintre Dunăre și Mare în Dobrogea de mijloc, exploatare ce se găsia în mâna câtorva familii mari de coloniști, între cari figura de sigur cu multă stră- lucire și aceia a Cocceilor, exploatare care-și desfăcea produsele prin propriile sale mijloace, având la Tomi reprezen- tanti de ai ei, asa cum va fi fost Coc- ceius din inscripția noastră și scăpând astfel de specula ele care ar fi suferit fără îndoială din partea intermediarilor greci, se poate susține cu oarecare sorți de izbândă. 65. Stâlp miliar de calcar înalt de 1.65 si cu diametrul de 0.45 m. Inscripția: PERTC C AVRELIO OV\ W \\\\\\\ T V \N \ DD NN FL CONSTANTIN MAX VICTSE 1VPAVGVST FL CL CONSTANTINO ET FL IVL CONSTANTI NOBIS CAESS B SS M P I I I I Primele 5 rânduri, foarte rău păstrate fac parte dintr’o inscripție anterioară a vreunui împărat cu gentiliciul de Au- relius, va să zică dela sf. sec. II sau începutul celui de-al treilea, peste care cu ocazia vreunei îmbunătățiri aduse drumului care trece prin Tomi (’) în timpul lui Constantin cel Mare s’a săpat a doua inscripție cu numele acestuia și al celor doi fii ai săi mai mari. Această a două inscripție se citește cu înlesnire...D(oniinis) N(ostris) Fliavio) Constantin[g] niax(imo) vict(ore) sem- p(er) augnst/o et] Fl(avio) Cl(audio) ') Asupra rețelei de drumuri în Scythia minor v. V. Pârvan, Cetatea Ulmetiiiii I, p. 70 sqq. Constantina et Fl(avio) lul(io) Cons- tante nobi(lis)s(imis) Caes(aribus)........ mtilia) p(assnum) 1III. Inscripția a fost deci scrisă după 1 Martie 517, când a fost proclamat Caesar fiul cel mai marc al împăratului, Cons- tantinus imiior, și înainte de 8. Nov. 524, când a fost ridicat la rangul de Caesar și Constantins, care în inscripția de față nu figurează. 68. Calcar. Cap de leu, lat de c. 0.26, înalt de c. 0,25 m. Animalul era reprezentat cu gura căs- cată; acum lipsește falca inferioară. Coama, bogată, e tratată în șuvițe groase, bu- clate, așa cum se tratează de obiceiu această podoabă a leilor nu numai la Tomi, dar și în celelalte părți ale regiunei unde s’au mai găsit astfel de sculpturi ('). Monumentul este destul de rău păstrat, botul si ceafa sunt cu totul mutilate. A fost găsit în dărâmăturile turnului antic desgropat cu ocaziunea săpăturilor pentru construcția unei case pe locul de lângă Grand Hotel, în Bulcv. Ferdinand, colț cu str. Dorobanților, întrebuințat ca ma- terial de construcție. 67. Fragment dintr’un relief de mar- moră, înalt de 0.20, lat de 0.40, gros în dreptul reliefului de 0.18, iar pe câmp de 0.15 m. Fig. 77. Se mai vede partea dela brâu a unui trunchiu bărbătesc, nud, cu mâna stângă adusă transversal peste trunchiu. Poziția <1 Vezi la G. Marna, Monumente de piatră din co- lecția de Antichități a Museului dela .1 da macii si, ’n acest Buletin, An. VI, Fasc. 25, Nr. 71 și următoarele. http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL C0MIS1UNII MONUMENTELOR ISTORICE 87 picioarelor, precât se poate cunoaște din puținul ce se mai distinge din ele este caracteristică. Deși trunchiul este privit exact din față, totuși membrele inferioare par a se mișca spre stânga personajului. E greu de precizat natura acestui relief, executat de altfel cu o deosebită acura- teță. A fost găsit în dărâmăturile ace- luiași turn ca și nr. precedent. Acuma în Muzeu. 66. Architravă de calcar, lungă de 1.55, înaltă de 0.56, groasă de 0.076 m. Înălțimea literii 0.025. Deasupra se văd găurile scoabelor cu care fragmentul nostru era prins în monumentul din care a făcut parte, probabil o criptă deasupra unui mormânt. Lipsește o respectabilă bucată din partea dreaptă a monumen- tului. Gn profil foarte pronunțat mărginește de toate părțile fața cu inscripție: Fig. 7 8. Avem mai înlâiu de remarcat pre- scurtările, de altfel obicinuite: ODE = 6 cum și o serie de ligaturi cari nu prezintă nimica deo- sebit. Citirea însă prezintă greutăți se- rioase prin faptul că lipsește prea mult din partea dreaptă a inscripției, așa că nu putem încerca o reconstituire a ei. In r. 1 la sfârșit avem literele E1EN că- rora nu le dau de rost. In r. 2 la sfârșit âtzâțcov... R. 5, începutul nu e de loc clar, de asemenea și începutul r. 4. Din partea care ni s’a păstrat însă, ne putem face o ideie asupra conținutului întreg al in- scripției, care pre cât se păstrează se citește: Ț 0|3O)’j '/W-Z, '/Z^ZZiZZ sv- Gâfe zarazt-ts sisv......... izq r.z'/z'Myzc/. âw.. Avaîtaost o Îtîo; pxrâ -wv $tzs|tov........... K □WA'/fâpa; (?)• Ap-v//. f ’Eyco Kv/f/psyj; Țgv7.p.âv|o;.....]tov zw iv.z'.za zw z^jz^y zh ... E vorba de mormântul unei femei, căreia soțul său îi construește un mor- mânt. Caracteristic este numele acestuia 'EvTmho; Kvj/pâG'j;. ’EvtwX'o;, foarte clar pe piatră, nu se mai întâmpină până acuma. Patronimicul se mai găsește sub forma KâȚ/y.G; (!). D. *1. TEODORESCU http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA HUREZI În 175 1 dupA planuri contimporane -o Dela acelaș Weiss, Ingenieur Obrist, care a dat, în 1731, pe timpul ocupației austriace, planul curții din Brâncoveni, despre care am vorbit in această publicație, ne-a rămas și planul și perspectiva alăturată cu privire la cea mai frumoasă mănăstire din Fala- chia austriacă: Orezul, cum autorul o de- numește în legendele ce însoțesc planurile. Comparate cu fotografiile mănăstirii din- nainte de actuala restaurare și cu desemnul lui Freiwald, ce oglindește starea mănăs- tirii după restaurările lui Hrisant egumenul, deasemeni reprodus în această publicație— planurile lui Weiss, deși lipsite de geome- trica exactitate a planurilor de azi, sunt do- cumente necontestabile asupra stărei în care se afla mănăstirea la 16 ani după moartea lui Brâncoveanu. Ele ne dau bună îndrep- tare asupra problemelor ce-și așteaptă re- zolvare dela actuala restaurare. Atât din plan cât și din perspectiva lui Weiss, se vede că mănăstirea avea două incinte (astă-zi are trei): una exterioară, cu un turn ce încă se păstrează și cu ziduri înconjurătoare străbătute de meurtriere (ce- și așteaptă și ele consolidarea); alta inscri- indu-se în incinta exterioară, formată din clădirile propriu zise ale mănăstirii, în ale căror calcane sunt de asemenea meurtriere, iar nu ferestre (unele se păstrează și azi; vezi și desenul lui Freiwald). Mănăstirea făcea, deci, impresia unei puternici cetăți, cu un turn—clopotniță (identic restaurat azi, dar care era cu mult mai simplu, fără ocnițele ce i s’au adaos), a cărei siluetă rigidă nu e înviorată decât de turnurile bisericii ce întrec înălțimea zidurilor și de frumusețea paraclisului, ridicat la 8 metri deasupra văii Hurezului. Examinând planul de distribuție al clădi- rilor putem să ne dăm seama bine de dis- poziția lor: G este zidul incintei exterioare. F poarta de jos a acestei incinte. Un drum duce la incinta interioară la care se intră prin marele turn clopotniță. B sunt chi- liile călugărilor, cari înconjură incinta in- terioară, C cișmeaua, A biserica mare. Locuințele E. D, din afara incintei interioare, sunt: bolnița, cu faimosul foișor și pivnița dedesuptul lui. După cum se vede deci, comparativ cu de- senul lui Freiwald, întreagă locuință adausă de Știrbey pentru palatul său, la colțul sud-vestic, nu exista. De asemenea faimo- sul foișor al lui Dionisie și cel mai urit, a lui loanichie, pe latura vestică a chiliilor, nu existau. Foarte interesantă e de aseme- nea pentru restaurare felul cum erau cons- truite scările la foișoarele chiililor de nord și sud. Și ca descriere — întru cât se amintește de felul cum biserica era acoperită—Weiss e cât se poate de interesant, întru cât se în- depărtează orice dubiu, cel puțin pentru Muntenia, asupra modului cu care biseri- cile se invăliau. Sollet das schonste vallachische Caludier Kioster, i n der Oesterreichischen Wallachey, Orez genanndt, zwei Stund von Bistriza liegend vor. Dieses Kioster ist von dem wallachischen Ftîrsten Constantine Bran- covan erbauet worden, und hat eine sehr schone Kirch, mit Bley und Kupfer' gedeckt, http://patrimoniu.gov.ro AAnASTIREA HUREZI ÎN 1751 Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. http://patrimoniu.gov.ro 90 BULETINUL COMIS1UNJI MONUMENTELOR ISTORICE ingleichem eine schone Haus-Capelle und eine Ueber-Kirch im anderen Hof. Alhîer ist tempore belii ein Obrist-Lieutenant mit 6ooMann gestanden (știrea e confirmată de o notă pusă pe Foletul Novei al lui Ion Ro- manul), dass also dieses Kloster ebenm- măssig im Kt'inftig besetzt, und eine Pro- vision von FVwrs darinen verwahret wer- den kann ’). VIRG. DRĂGHICEANU r e s a n E -----o--- Grâce â l’ingenieur Weiss de l’etat-major autrichien, qui dans un but d’ordre stra- tegique, a leve. entre 1689—1705, le plan du monastere de Hurezi, bâti par Brâncovanu, nous pouvons nou? rendre suffisamment compte de toutes Ies transformations ulte- rieures, subies par le monument. On n’y trouve â l’origine que deux en- ceintes: l’une interieure, qui constituait le monastere proprement dit, avec des cellules, disposees enrectangle, pour Ies moines, une chapelle situee â gauche et l’eglise au mi- lieu, le tout bâti selon Ies regles de l’art bizantin; l’nutre enceinte, exterieure, com- prenant le jardin et le cimitiere. Le mur de cette derniere enceinte, perce de meurtrieres, faisait du monastere une forteresse redoutable. ') Să tot fie la doua ore de Bistrița, cea mai fru- moasă mănăstire de călugări din Valachia austriacă, numită Orezul. Această mănăstire a fost zidită de Domnul român Constantin Brâncoveanu. Ea are o foarte frumoasă biserică, acoperită cu plumb și a- ramă, de asemenea o capelă si o altă biserică in cea- laltă curte (dela Bolniță). Aci a stat in timp de răz- boiu un locotenent colonel cu 600 oameni, așa că și in viitor această mănăstire poate să fie ocupată și oprovizie de alimente să fie păstrată aci. http://patrimoniu.gov.ro CRONICA ȘTIRI MHI VECHI DESPRE RUINELE CURȚII DOMNEȘTI DIN TÂRGOVIȘTE In fasc. prim al acestei publicații am tipărit o scrisoare a lui Vasile-i/odă Lupul din 1635 către Constantin Racoviță Logofătul, isprav- nicul său la zidirea bisericii Sf. Gheorghe Zo- graful de lângă Vaslui, prin care Domnul răspundea boerului său, care-i ceruse voe se ia, pentru noua ctitorie domnească, piatră dela ruinatele Curții domnești din Vaslui, „că acest lucru nu se cade să facem, că nu iaste cu cinste". întâmplător dau acum, în Istoria Româ- nilor a răposatului V. A. Urechia (voi. X-i, 207—8) peste reversul, mai puțin frumos, al medaliei: două documente din 1813 -o carte domnească și o anafora a veliților boeri — prin care se recomandă și aprobă nu conservarea, cum ne-am aștepta, ci, din potrivă, distrugerea ruinelor Curții domnești din Târgoviște. Intr’adevăr, la 23 August 1813, Isaac Ralet vel Vornic, arătând Domnului său „că în orașul Târgoviște sunt niște surpături de ziduri ce au fost odinioară Curte domnească, făcută de răposații întru fericire Domni ai țării, surpături de ziduri cu totul netrebuin- cioase, care nici odinioară nu au fost de tre- buință, nici pentru prea luminății Domni ce au stătut după vremi, nici pentru vre-o tre- buință a locului, fiind de toți derepănate și de nici o trebă, ca un lucru netrebuincios, care nici a adus nici poate aduce vre-un folos",—cu „plecată îndrăzneală" cere „să i se hărăzească aceste surpături de ziduri cu locul lor", care „poate să fie de oareș ce trebuință, însă nu fără grea cheltuială, spre a se curăți mai întâiu și apoi să se facă vre-o zidărie din nou". Veliții boeri — Constantin Filipescu vel Vistier, Radu^Golescu vel Ban, Barbu Vă- cărescu vel Vornic și Grigorie Băleanu vel Logofăt — cărora le-a fost dată spre cer- cetare cererea lui Isaac Ralet „următori fiind luminatei porunci" s’au adunat și „făcând chibzuiri", arată Domnului, prin anaforaua lor dela 26 August, „că acele surpături de ziduri nu sunt de nici o tre- buință nici domniei nici țării". In consecință, „ca un Domn al țării, după pilda altor trecuți luminați Domni, ce au dat și au afierosit din lucrurile domnești ori la cine au voit și au rămas bune date" — zic ei mai departe lui loan-Vodă Caragea—„ai toată volnicia de a hărăzi dumisale aceste surpături de ziduri cu locul lor, unde să-și poată face și dum- nealui vre-un lăcaș pentru trebuința familiei, la întâmplări de vremi ca aceste....". Domnul, cu cartea sa din 3 Septemvrie 1813, aprobă recomandarea sfetnicilor săi. Căci, zice el, de vreme ce „orânduiții boeri veliți.... ne dau pliroforie că acele surpături de ziduri ot Târgoviște împreună cu locul lor nu sunt de nici o trebuință, nici domniei, nici țării, ca niște lucruri domnești și slobode ce sunt, domnia mea le hărăzim împreună cu locul lor dumnealui vel Vornicului Isaac Ralet, ca să-ifie moșie stătătoare și ohabnică dumnealui și clironomilor dumnealui în veci, iar biserica domnească cu loc de patru stân- jeni în lat de jur împrejur are a rămânea slobodă..." BISERICILE DIN GURR-SArAȚEI-BUZĂU Sunt două : întâia, zisă, pe numele fondatoarei, a Po- rumbiței, situată pe un pisc acoperit de vii și păduri, a fost construită din început, în lemn, de jupâneasa Neacșa Porumbița, iar la 1833 a l°st reconstruită in zid, așa cum se vede astăzi, de Dimitrie Clucerul și so- ția sa Mărgărita. http://patrimoniu.gov.ro 92 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE INSCRIPȚIA : ADASTĂ SFÂNTA BISERICA s’aU ZIDIT DIN TEMELIE PE CHELTUIALA DUMNEALUI DIMITRIE CLUCER SIN CONSTANDIN SĂRĂȚEANU 2 VISTER ȘI SOȚIA SA MĂRGĂRITĂ I s(n)i EGODIMITRIE, ECATIR1(n)a CU SOȚUL ei DIMITRIE VERNESCU I (sNl) EGO DIMITRIE, GHEORGHE, MARIA. IAR MAI NAINTE AU FOSTU BISERICA DE LEMNU FĂ- CUTĂ DE JUPANEASA NEACȘA PORUMBIȚA. IAR de Nică Musceleanu biv treti Logofăt cu fiii săi și de Constantin Sărățeanu biv vtori Vistier cu fiii săi. inscripția : IN NUMELE TATĂLUI ȘI AL FIIULUI ȘI AL SFÂNTULUI DUH, AMIN. FÂCUTU-s’aU ADASTĂ Sf(A)ntA BESERICÂ IN ZILELE PREA LUMINATU- LUI DOMNULUI NOSTRU 10AN GEORG1E CARAGEA Biserica Porumbiței din Gura-Sărăței — Buzău. Biserica din Valea Botei, eoni. Gura Săratei—Buzău. ACUM LA ZIDIRE AU FĂCUTU AJUTOR ȘI FRATELE d(u)mnealui MATEI BAȘ BULBAȘ CU SOȚIA SA MARIA ȘI TOȚI POPORANII, LA LEAT 1833, IU- l(i)e, DELA HRISTOS. A doua, din Valea Botei, e zidită la¹ 1813 VOEVOD, CU BL AGOSLOVENIÎA PREA SF(i)nȚII SALE PĂRINTELUI EPISCOPUL BUZĂULUI C1HRIU CHIR COSTANDIE, PRIN OSTENEALA DUMNEALUI BIV 3 LOGOFĂT NICA MUȘCELEAN I SNl EGO SANDUL I MATE1U ȘI PRIN OSTENEALA DUM- NEALUI BIV 2 VISr(lER) COSTANDIN SIN ENE http://patrimoniU.gOV.ro CRONICA 95 CAPICHEHAIA I SNI EGO MATEIU I DUMITRACHE. ȘI AU LUATU SFÂRȘITU ACASTA BESERICĂ ÎNTRU CAREA SĂ PRĂZNUEȘTE ȘI SĂ CINSTEȘTE HRA- MUL PREA SFINTEI ȘI NEDESPĂRȚITEI TROIȚE LA LEATU 1813 AVGUST I (SAU 30). DRÂGHICU. ANNA. ENE. NEACȘU. GHEUCA. SANDA. ISTODOR- IOANA. VASILE. AVIANA. DUMITRU. AVIANA. lani Capichehaia, tatăl lui Costandin biv vtori Vistier, menționat în inscripție, e fiul lui Neagoe Sărățeanu Pârcălabul. Așa dar și această biserică e o fondație a familiei Sărățeanu. PIATRA MORMÂNTALA DIN BISERICA FOSTGLGI SCHIT DRĂGÂNEȘTI Azi in ruină, la marginea cătunului Ți- gănia, corn. Drăgănești, jud. Teleorman (3 km. de Alexandria). suptO adastă piatră odihnescu-se oasele ROBILOR LUI DUMNEZEU STOICA SPĂTAR SĂRĂ" ȚEAN și cu jupăneasa lui marica și fiu-sâu STOICA COMISUL ȘI FI-SA JUPĂNEASA ILINCA, MUMA LUI MATEIU UNGURELUL 2 CLUCER. ȘI AL- TOR RODENII ALE d(umNEa)lOR AICE S AU ÎN" GROPATU 7251 (= I743I. fragment sculptural (fig., p. 94) decorat de pe gustul gotic, cu o floare de crin, și care A. L. SEMNE LAPIDARE LA BIS. DIN PApAGȚI Nenumărate lucruri interesante pentru mo- numentele noastre ar reeși, dacă restaurările ce se fac ar păstra și da atențiunea cuve- nită la ori și ce se găsește cu prilejul re- construirilor. Restaurarea bis. Păpăuți a lui Ștefan-cel-Mare a dat de semne lapidare pe unele fragmente de toruri, indicând or- dinea succesiunilor, cum și unele prescurtări de cuvinte.S'au păstrat, mulțumită dascălului, trei fragmente, indicând numerile (latine): 78, 4, 84 și prescurtările in caracter polon: ZPT. ATE.—Meșteri poloni au lucrat, deci, la mi- nunatele sculpturi gotice din bisericile lui Ștefan-Vodă. Ii cunoaștem numai pe această cale. Dela palatgl lgi ștefan-cel-mare DIN VASLGI Prin fondațiunile palatului lui Ștefan-cel- Mare din Vaslui, aflate pe proprietatea d-lui George Mavrocordat, s’a găsit un delicat Piatră mormântală din bis. fostului schit Dragă nești-Teleorman. probabil servia pentru vărsarea apelor din proscomidia capelei palatului. http://patrimoniu.gov.ro 94 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Pe lângă pisania palatului dela Hârlău, păstrată în Muzeul Național, acest fragment Capitel sculptat găsit în ruinele palatului lui Ștefan cel-Mare din Vaslui. e al doilea rest cunoscut dela palatele mare- lui Ștefan. Astăzi se află încorporat în colecțiile palatului Mogoșoaia. PODEALA STRADELOR VECHIULUI IAȘI Lucrările de canalizare ce se lac în toate orașele țării sunt bune prilejuri pentru des- coperirea rămășițelor vechilor înfățișări ale așezărilor noastre orășenești. Din causa însă a lipsei unei organizări, care să semnaleze tot ceia ce se găsește, multe lucruri aflate se pierd fără urmă,— in majoritatea cazurilor. Astfel în strada Gh. Mărzescu din Iași s’a dat, la 50 centimetri adâncime, de vechea podea a stradei : grinzi colosal de groase, de stejar, patrate, în dimensii de 5ocm' X 5oc™-, serviau pentru podeala stră- zilor, așternute fiind fie direct pe pământ, fie pe scurți piloți. Se știe că pentru întreținerea lor, chiar în veacul al XVIII-lea, oamenii orașului per- cepeau pe diferite circumscripții, în aceiaș zi, taxe de trecere. POARTA DE SUD A CETĂȚII TARGOVIȘTE In Târgoviște, la bariera Sârbilor, pe strada Domnească, aproape de ultimul bas- tion sudic, s’au găsit bazele turnului dela poartă sudică a cetății, cu aceiaș plan ca cel ce se păstrează lângă bis. Sf. Vineri. INSCRIPȚII : DE LA BIS. DIN CALINEȘTI-PRAHOVA. a) llp-kcTasii ca pana ikjkîS tz- njcif h atSiiaiinua mo tSa^P⁴ k* Am|¹ Iw MaTIIO lîOHROAK, AUl- lOHIf A¹¹' &VkT. a30HA. Piatră mormântală dela bis. din Călinești-Prahova. http://patrimoniu.gov.ro CRONICH. 95 E mormântul ctitorulu bisercii, a cărei in- scripție sa dat de d. lorga, Inscripții II, p. 265. b) PE O CARTE. Să se știe de cându au intrat Turcii în București la 1844 Iul. 20, ca să bată cit Muscalul1844 Iulie 18, de când au plecat Muscalii din București, cu cuvânt că vin Turcii în loc. c) Această carte fnndu rău stricată și deslegată din pricina ploilor, când ploua în biserică,—s au pus de s’au legat cu lei... de cel ce se va vedea iscălit și să rămâie sf. bis. dm Călmești, spre veșnica-pomenire, 1840. d) Această... au cumpărat-o dum. Const. hlipescu biv. vel. Log. și au dat la sfânta biserică dc la Roșioara, ce să prăznuește Buna- Vestire, ci sau târnosit le leat 1791 Dich. 20. BIS. DELR DOAMNA bALAȘA-BUCGREȘTI Pe o piatră în curte'. ACEST SFÂNT ȘI DUMNEZEESC LĂCAȘ, În’caRE SĂ PRĂZNUEȘTE CEA ÎNTRU MĂRIRE ÎNĂLȚARE DELA PĂMÂNT LA CERURI A MÂNTUITORULUI nostru, s’au rădicat din temelie la anul 1751, de răposata domnița bălașa, fiica LUI CONSTANDINU v(oe)v(o)d BASARABA BRÂN- COVEANUL, CU TOATE ÎNCĂPERILE DUP’ ÎMPRE- JUR, ORĂNDUINDU-LE SPRE LĂCUINȚA SĂRACI- LOR CELOR FĂRĂ ADĂPOSTIRE, LA CARE AU ÎN- CHINAT TOATĂ STAREA SA ȘI A SOȚULUI SĂU, BANUL MANOLACHE LAMBRINO. — DAR VREMEA CE TOATE LE ÎNVECHEȘTE, ADUCÂND LA DĂRĂPĂ* NARE TOATE ÎNCĂPERILE. STRĂNEPOTU-SĂU, BA- NUL GRIGORIE BASARABA BRÂNCOVEANU, ODRA- SLA CEA DIN URMĂ, ÎN CARE s’au ȘFÂRȘIT A- CEST SLĂVIT Șt VECHIU NEAM AL BASARABILOR ȘI AL BRĂNCOVENILOR, LE-AU PRENOIT, ADĂO- GÂNDU-LE, LA ANUL 183I. IAR LA ANUL 1838 GHENARIE, ÎNTÂMPLÂNDU-SÂ ÎNFRICOȘAT CUTRE- MUR, CARE DĂRĂPĂNÂND ȘI SFÂNTA BISERICĂ, DUMNEAEI BĂNEASA SAFTA BRĂNCOVEANCĂ, NĂS- CUTĂ BALȘ, SOȚIA RĂPOSATULUI BAN CE AU ZIDIT SPITALUL BRÂNCOVENESC ȘI l’aU ÎN- ZESTRAT DIN CASA SOȚULUI DUMISALE, CA O STĂPÂNĂ și EFORĂ, ICONOMISIND DIN VENITU- RILE ACESTEI SFINTE BISERICI ȘI JERTFIND ȘI DIN ALE DUMNEAEI, AU RĂDICAT-O DIN TEME- LIE ÎN LOCUL CEL VECHI, MĂRIND-O ȘI ÎNFRU- MUSEȚÂNDO SPRE POMENIRE VECNICĂ, CARE S’AU SĂVÂRȘIT PRIN OSÂRDNECA STĂRUIRE A EPITROPILOR NUMITULUI SPITAL CE SÂNT ȘI A SFINTE! BISERICI, CĂMINARUL MANUIL SERGHIADI ȘI STOLNICUL IOAN NĂDĂIANU, LA ANUL MÂN- TUIREI 1842. Pe o piatră: RIDICAT LA 1833, PE LOCUL SÂNTULUI PRE- TOL, AL PARACLISULUI ZIDIT DE DOMNIȚA BA" L aȘA. Pe o piatră dc mormânt: DOMNIȚA c’a RĂPOSAT SUPT PIATR’aCEASTĂ s'aU ÎNGROPAT. BĂLAȘA AU FOST NUMITĂ CU NEAM MARE NPODOBITĂ, BĂSĂRĂBEASCĂ CHEMATĂ ȘI DIN CEPUT LUMINATĂ. fost'au SOȚIE CINSTITĂ LUI MANOLACHE GĂTITĂ, LAMBRINO CE SAU NUMIT ȘIN RANG DE BAN AU MURIT, LA ACASTĂ MĂNĂSTIRE O AU ZIDIT CU DORIRE, ÂN CARE SE PRĂZNUEȘTE NE ÂNCETAT SE CINSTEȘTE A DOMNULUI ÎNĂLȚARE ÎNTRU POMENIRE MARE. DUMNEZEU s’0 ODIHNEASCĂ CU DREPȚII SĂ LĂCUEASCĂ. LEAT 7260 (=1752) MAIU 2. VIRG. DRĂGHICEANU http://patrimoniu.gov.ro COȚOFENI-DOLJ Vederea din față a u- neia dintre bisericile mici. ERATA L.A ARTICOLUL: SCULPTURI IN PIATRĂ DELA BISERICILE .'IUNTENEȘTI, de Al. M Zagoritz, publ. în fase. 22, Aprilie-Iulic 1913, a Buletinului. La pag- 70, col. i-ia, rândul 6, de jos, s’a zis: Biserica (din Brădești) c făcută târziu, la 1823. In realitate pe inscripția al cărui corona- ment e desenat pe foaia Vi a suplementului care însoțește acest articol, este foarte ci- teață dată de 1752. La 1827 a fost zi- dită una dintre bisericile din Coțofeni, cu care Brădeștii sunt ve- cini, ambele sate fiind în stăpânirea a două familii, a Brădeștilor și a Coțo- fenilor, legate prin în- rudiri vreme de două veacuri. Rectificarea trebue fă- cută astfel: „Biserica c Jacută târ- ziu, la if)2u. In acea vreme, un sfert de veac după Stavropo- leos, se lucra încă sculp- tură bună, cum e și aceia a pajurei Cantacuzinești, aflată pe peretele de miazăzi al bisericii din Brădești, (fig. jos). La 1827, adecă abia acum 90 de ani, meșteșugul bunelor sculpturi pierise, dar tot se mai lucrau bisericuțe cu tinde frumoase, ca aceia din Coțofeni, desenată aci. Cu patru ani mai târziu, la 1831, e zi- dită cealaltă bisericuță din Coțofeni, așe- zată, ca un paraclis al ei, aproape de casa boe- rească, mai veche poate cu mult decât ea. Toate — bisericuțele și casa — au tindă cu arcuri trilo- bate, pe stâlpi de cără- midă. Casa are bolți bo- gate în pivniță ca și în odăi; ea are încă și sobe vechi interesante. AL. M. Z. Sculptară dela bis. Bră- dești-Dolj. http://patrimoniu.gov.ro REDACȚIA: SECRETARIATUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Administrația Casei Bisericii, București, str. Lueger 26. Buletinul se găsește de vânzare la principalele LIBRĂRII DIN BUCUREȘTI prin cari se fac abonamente și se pot procura colecții complecte din anii precedenți (afară de anii 1908 și 1909). ABONAMENTUL IN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE: PREȚUL A PATRU FASCICOLE PLUS PORTUL http://patrimoniu.gov.ro "I PREȚUL LEI 2,50 http://patrimoniu.gov.ro Anul VIU. Fasc. 31. Iulie-Sepi emvrie 1915. FUBLICAȚIUNE TRIMESTRIALĂ tnst- de Arte Grafice CAROL G3BL S-r I. St. Rasldescu 16, STRADA PARIS (FOSTĂ DOAMHEI), 16 1529. http://patrimoniu.gov.ro ------COMITETUL DE REDACȚIE------------- Dr. C. 1. I S T R A T 1, D. O N CIUL, N. IORGA, G. BALȘ, G. MURNU și V. PARVAN Redactor ALEX. LĂPfiDATU Secretarul Comisiunii CUPRINSUL Cetățuia din lași, de Gh. Gh. LupU................................................. ... 97 O inscripție pierdută și vechi mențiuni despre monumentele noastre la Vaillant, de N. Iorga 122 Biserica de lemn din Păroși, de G. Balș......................................................... 124 Stăreția mănăstirii Hurezi, de Ion D. Trajanescu................................................ 126 Stema Moldovei pe clopotnița bis. Todireni (Burdujeni), de N. Iorga ............................ 139 Cronică: Raport înaintat Academiei Române cu priviie la biserica Domneasca dela Curtea de Argeș, de D. Onciul, I. Bogdan și N. Iorga. — Inscripții: Pe o cruce din cer- dacul muntelui Rusu, m-rea Neamțul, la bis. Lespezi Prahova și la bis. din Roznov-Neamț, de Virg. DrăghiceaNu................................................................... 141 Erată, de D. M. T. și V. D...................................................................... 144 Cetățuia din Iași. ILUSTRAȚII Pag. Pag. Biserica: I. Planul orizontal *........................... 2. Vederea laterală . • • ........ • 93 3. Secțiune longitudinală . . . ...................... 99 4. Vederea principală . • ................. 100 5. Vederea spre altar................ . . . 100 6. Secțiune transversală............................. 101 7. Fereastră (detaliu)............................... 102 8. Fareastră................ .... 103 9. Profilul soclului ......... 103 10. Peretele dintre tindă și pronaos................ 103 11. Stâlpii dintre pronaos și naos.................. 104 12. Catapiteazma ................. • 104 13. Brâul bisericii (detaliu) .... . 105 .14. Inscripția dela clopotnița mănăstitii 105 15. Locuința domnească:.............................. 106 16. Planul pivnițelor de sus ........................ 107 17. Planul parterului . . . ... 107 18. Planul pivnițelor de jos ■ ........ 108 19. Planul tainițelor . . . . . . . 108 20. Secțiunea longitudinală A B :................... 109 21. Secțiunea transversală DC ... - 110 22. Secțiunea transversală E F - . I 10 23. Secțiunea transversală HG ... ... 110 24. Secțiunea transversală K I...................... III 25 „Baia Domnească" ; • . • . 112 26. Planul orizontal................................ 112 27. Secțiune A B (vedere perspectivă) ... 113 28. Secțiune CD........................ . . 114 29. Clopotnița: . . . ...................... 115 30 Secțiunea A B ....... . . . 116 31. Secțiunea CD.................................... 117 32. Planul parterului..................... . . i 18 33. Planul etajului I (camera tunurilor) .... 118 34. Planul etajului II (camera clopotelor) ... 118 35. Clădirea cu sala gotică (restaurată) «... 119 36. Sala gotică (restaurată) 120 Biserica de lemn din Păroși. I. Biserica din Pâroși . ............................ 124 2. Aceiaș biserică dinspre altar .................... 124 3. Intrarea bisericii din Pâroși.................... 125 4. Poiata aceloiaș biserici (schiță de d-1 Ștefan Popescu)................................................ 125 Stăreția mănăstirii Hurezi. I. Stăreția : vedere exterioară........................ 126 2. Vederea clopotniței și chiliilor de Sud, spre curtea mănăstirii ......... 127 3. Secțiune prîn foișorul din dreapta .... 128 4. Stâlpul de jos dela parapetul scării principale 128 5. Capul stâlpului dela fig. 4 ................ 128 6. Stâlpul lui loanichie dela parapetul scării principale.................................... 128 7. Stâlpul dela fig. 6.................... 129 8. Secțiune prin foișorul de pe pivniță .... 129 9. Fereastră ajurată dela pivniță ....... 129 10. Planul etajului........................ . . 130 1 1. Planul pivniței.................................. 130 12. Coloană din „sala de piatră" a stăreției . . 131 13. Coloana dela fig. 12............................. 131 14. Porțile dela intrarea m-rii....................... 132 15. Detaliu dela poarta m-tirii (ferecătura, ghio- turile și inscripția) ... . .... 132 16. Detaliu dela aceiaș poartă (retezele) .... 133 17. Aceiaș poartă, văzută din curtea m-rii ... 133 18. Coloană dela foișorul stăreției ...... 134 19. Coloana dela fig. 18 • ...........• . 134 20. Capitel de coloană dela foișorul stăreției . 135 21. Bază de coloană din „sala de piatră" a arhondăriei .... ..... 135 22. Coloană dela foișorul arhondăriei................. 136 23. Coloana dela fig. 22 ... . 136 24. Capitel de coloană dela foișorul arhondăriei 137 25. Capul stâlpului dela scara arhondăriei ... 137 26. Aceiaș cap de stâlp dela fig. 25.................. 137 27. Capul stâlpului dela scara chiliilor de Nord 138 28. Galeria stăreției . ................... . • 138 Stema Moldovei pe clopotnița bis. din Todireni (Burdujeni). 1. Stema Moldovei pe clopotnița bis. dela To- direni (Burdujeni).............................. • 139 http://patrimoniu.gov.ro CETĂȚUIA DIN IAȘI*). ---ₒ - 5. Biserica. Este situată cam în mijlocul curții mă- năstirii. Ea amintește, ca stil, biserica Trei-Erarhi din lași, fără a o ajunge însă în bogăția ornamentației exterioare. Distribuția este în genul bisericilor moldovenești: cu tindă, pronaos, naos cu două sânuri mici si altar, formând un tot bine legat. Tinda. E dreptunghiulară, cu două in- trări laterale, ogive în exterior, din care cea despre Nord e astupată. Prin zidul dinspre Apus lumina străbate prin două ferestre mari, ogive, decorate la partea superioară în piatră ,,ă jour“. In zidul ce desparte tinda de pronaos este o ușă, deasupra căreia se află pajura țării, înca- drată de un profil gotic ogival. Profilul e, la rândul său, încadrat de două colonete ce susțin o cornișă la partea superioară, sub care se găsește vechia inscripție, zu- grăvită, în grecește (v. fig. 10). Această tindă, foarte înaltă, este aco- perită de două bolți sferice, așezate fie- care pe câte patru pendentive, rezemate, la rândul lor, pe arcuri de piatră în formă de brâie împletite, cari se sprijină pe șase console frumos decorate. Pronaosul. De formă patrată, este lu- minat prin patru ferestre, mult evazate către interior. Zidul despărțitor dinspre naos este așezat pe trei arcade, cari se reazămă, la rândul lor, pe doi stâlpi octa- gonali de piatră și pe doi pilaștri alipiți la zidurile exterioare. In cele patru colțuri, pe piedestale pă- trate, se înalță, alipite la ziduri, patru brâie verticale, împletite, de piatră, susți- nând la partea superioară, prin ajutorul I 1. Planai orizontal. *) A se vedea partea întâia a acestui articol, în fasc. 24 a Buletinului nostru. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. http://patrimoniu.gov.ro 98 BULETINUL C0M1S10N1I MONUMENTELOR ISTORICE unor copitele, cunoscutul sistem de bolți moldovenești ca doaă rânduri de tran- ziții dela forma pătrată la cea rotundă, și anume : dela forma pătrată a celor patru așezate în diagonal, pe mici console, se trece iar la forma pătrată. Cu aceste de pe armă patru arcuri, așezate în diago- nal prin pendentive, se revine iar la Vederea laterală. arcuri descrise mai sas, prin pendentive, se trece la formă rotundă, decorată cu un profil în formă de cornișă, și dela aceasta, prin ajutorul altor patru arcuri, forma rotundă de un diametru astfel mult redus. Pe această formă rotundă, deco- rată cu un brâu de piatră întretăiat de o scrie de rozete, se înalță turla cilin- http://patrimoniu.gov.ro CETÂȚUIA DIN IAȘI 90 drică, laminată de patra ferestre mici. Aceasta’sc termină la partea saperioară printr’o boltă sferică. care se găsesc mormintele lai Duca-Vodă și al ancia din fiicele sale. Naosul. E de formă dreptunghiulară. . Secțiune longitudinală. La nivelul pardoselii, aci în pronaos, în zidurile exterioare, sub ferestre, se află două nișe, decorate cu brâie împletite, sub Lateral are alipite cele două mici sânuri, rotunde în interior și poligonale în ex- terior, iar în fund este altarul, de aceiaș http://patrimoniu.gov.ro 100 BULETINUL COMISJUNI1 MONUMENTELOR ISTORICE formă, dar dc dimensiuni mai mari. Atât șanurile cât și altarul sunt lumi- nate prin câte trei ferestre la fel cu cele la partea superioară, prin ajutorul a două arcuri dublouri, unul mai lat spre pronaos și altul mai îngust spre altar, . Vederea principală. 5. Vederea spre altar. din pronaos și sunt acoperite cu sferturi dc sferă. Dela forma dreptunghiulară a naosului, se reduce dreptunghiul la forma pătrată. Sistemul de bolți ce acoperă naosul este la fel cu acel descris la pronaos, http://patrimoniu.gov.ro CETĂȚUIR DIN IAȘI 101 ca singura deosebire că brâiele verti- cale, împletite și lipite pe păreți, cari susțin întregul sistem de bolți, aci, nu se rea- zămă pe piedestale, ci pe niște console de piatră. Dcascmenea și dimensiunile în grosimea zidului și luminate prin mici îerestrui. Dedesubtul pardoselei, aci, în altar, se află o tainiță, unde se poate pă- trunde cu anevoe, pe sub o lespede a pardoselei dc dindosul sfintei mese, și 6. Secțiune trancversală. turlei pantocratorului sunt ceva mai mari decât ale pronaosului. Altarul spre naos e și el decorat cu un brâu împletit. Proscomidia și vest- mântarul, de dimensiuni mici, sunt tăiate care desigur serviâ pentru ascunderea odoarelor în timpuri de primejdie. * * Exteriorul bisericii are o proporție http://patrimoniu.gov.ro 102 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE demnă de remarcat. Corpul principal c întărit prin șapte contraforți, și anume: doi așezați, în diagonal, la tindă, patru la șa- nuri și unul, mai mic, sub fereastra al- tarului. Soclul, frumos profilat, dă o în- supra brâului c frumos decorată cu două rânduri de firide în cărămidă. Sub brâu ferestrele sunt decorate cu chenare de piatră frumos profilate în genul ușilor dela sala gotică. Chenarele ușilor dela 7. Fereastră (detaliu). fățișarc solidă bisericii. Gn brâu de piatră împletit, cuprins între două ornamente, în- cinge zidurile bisericii, ccvă mai sus de jumătatea înălțimii lor. Partea de dca- tindă sunt decorate, în exterior, cu un profil gotic de formă ogivă la partea su- perioară și închise în rame dreptunghiu- lare formate din brâie împletite. http://patrimoniu.gov.ro cetAțgijx din IRȘ1 105 8. Fereastră. 9. Profilul soclului. 10. Peretele dintre tindă și pronaos. http://patrimoniu.gov.ro 104 BULETINUL COMISIUN11 MONU/1ENTELOR ISTORICE 1 1. Stâlpii și peretele dintre pronaos și naos. http://patrimoniu.gov.ro cetAțuia din iași 105 Turlele octogonele sunt bine propor- ționale și decorate. La partea superi- oară sunt încinse cu câte un brâu îm- pletit, deasupra căruia se înșiră o serie de firide sub altă serie de mici arcade bele turle sunt așezate pe baze stelate, cari, la rândul lor, se sprijină pe tam- buri pătrați, decorați cu firide. In cciaee privește zugrăveala actuală din interiorul bisericii, se vede că este 13. Brâal bisericii (detalia). pe console, iar la cornișă se află un mic ciubuc decorat cu rozete. Sub brâu se înșiră deasemenea o serie de arcade pe console, iar sub ele ferestrele alter- nează cu contraforți pe fiecare față. 7\m- revenită peste cea veche, păstrându-se însă compoziția vechilor frescuri, cari ar putea fi puse în adevărata lor valoare printr’o pricepută spălare a actualei zu- grăveli, lucrată a tempera. 14. Inscripția dela clopotnița mănăstirii. n Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. http://patrimoniu.gov.ro 106 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 6. Locuința Domnească. Este situată în partea de Nord-Est, ală- turea de zidul împrejmuitor, lăsând o curte mică la spate. Ca primă înfățișare, această clădire, după exterior, e de formă foarte simplă: o serie de ferestre la acelas nivel si câteva porți și ferestrui la partea de jos. Nu se poate spune aceiaș lucru de distri- buția interioară. In adevăr, încăperile sunt dispuse la mai multe nivele și re- partizate în diferite grupări cu intrări ferestre, care dă acces la o privată con- struită In urmă. Prin usa b dăm într’o sală mare de peste zece metri lungime și lată aproape de șase, luminată de șeapte ferestre, din care trei în spre curte și patru spre oraș. Din această încăpere, prin ușa e, dăm într’o cameră mai mică, luminată de cinci ferestre. Din aceiaș sală de intrare, prin ușa c, dăm într'o sală de șeapte metri lungime pe aproape șase lățime, luminată de cinci ferestre, din care două spre curte. 15. Locuința domnească. separate. Unele din aceste încăperi sunt, după cum vom vedea, întunecoase, consti- tuind adevărate tainițe. Parterul. Urcând treptele exterioare din fațada principală, ajungem într’un pridvor, sub care se află intrarea în pivnița de jos. Din acest pridvor, prin o ușă a (vezi planul parterului), dăm într’o sală transversală, îngustă și boltită. Aici găsim trei uși: b și c, la stânga și la dreapta, prin care pătrundem în două grupuri de încăperi diferite, și d, în fund, căpătată prin transformarea unei Pe păretele din fund găsim o ușă /, așe- zată intre două nișe. Aceste trei încăperi descrise mai sus, altădată boltite, astăzi sunt acoperite cu tavane simple pe grinzi de lemn. Prin ușa /, dăm într’o cameră lumi- nată de patru ferestre și frumos boltită cilindric cu penetrațiuni. In păretele din spre curte, printr’o ușă mică, joasă, g, care poate îi ușor tăinuită, dăm într’un spațiu mic luminat prin o ferestruică ro- tundă, și de aci, pe o scară îngustă, tă- iată în grosimea zidului și boltit în http://patrimoniu.gov.ro CETĂȚUia DIN iași 107 1 7. Planul parterului. http://patrimoniu.gov.ro 1 08 BULETINUL COMISION!! MONUMENTELOR ISTORICE formă de gârlici, coborîm într’o altă ca- meră prin așa h, dedesubtul celeilalte (vezi planul tainițelor și secția E F) din fațada principală (vezi planul pivni- țelor de sus), dăm într’o încăpere aproape patrată, luminată sau mai bine zis ven- iH D C 18. Planul pivnițelor de jos. Această cameră zisă și ,,Ietacul Doamnei¹', egală în suprafață cu cea de deasupra, c foarte joasă, având abia 2 m. 20 înăl- țime, și c luminată prin trei ferestre mici. Aici se găsește și o vatră veche. Cu tilată in fund, prin o ferestruie rotundă. Din această încăpere, prin deschiderea k, dăm într’o alta, luminată prin o fe- reastră spre curte. Ambele aceste for- mează primul grup dc pivnițe. 19. Planul tainițelor. această cameră se termină primul grup de încăperi, care serviau de locuinți. Pivnițele de sus. Prin deschiderea i Intrând prin deschiderea j din dreapta pridvorului, la nivelul terenului (vezi pla- nul pivnițelor de sus și secția G H) și http://patrimoniu.gov.ro cetAțgia din iași 109 20. Secțiunea longitudinală R. B. http://patrimoniu.gov.ro 1 10 BGLETINGL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 21. Secțiunea transversală DC. coborînd câteva trepte, dăm într’o sală transversală, îngustă, boltită, care, prin intrările l și m, comunică ca două încăperi, aproape de aceiaș mă- rime ca suprafață, boltite la fel și luminate prin câte o fereastră spre curte. Din încăperea din stânga, prin o săliță longitudinală n o, dăm'într’o alta, înaltă, boltită și luminată prin o ferestruic spre curte (vezi secția I K). Aceste încăperi formează al doilea grup de pivnițe, în dreptul nivelului terenului. Pivnițele de jos. Intrând prin deschiderea de sub pridvor și co- borînd mai multe trepte sub o boltă în formă de gârlici (vezi planul pivnițelor de jos și secția C D), dăm într’un spațiu dreptunghiular, în care observăm, pe părctclc din fund o mică ușă, pe părctclc din dreapta o deschidere boltită, care răspunde sub o încăpere din piv- nițele de sus (vezi secția A B), iar pe părctclc din stânga deschi- derea r, prin care intrăm în o pivniță boltită și laminată prin două ferestrui 22. Secțiunea transversala E F. 2 3. Secțiunea transversală HG. http://patrimoniu.gov.ro cetAțuih din iași 111 (vezi secția I K), astăzi astupate, fiind sub nivelul terenului înălțat în urmă. In afară dc aceste grupuri dc încă- peri la parter, la pivnițele dc sus și la cele de jos, care toate au intrările în fa- țada principală, spre curte, se mai gă- sește un grup cu totul misterios și în- tunecos, dc adevărate tainițe, la nivel cu camera zisă „Ietacul Doamnei¹¹ (vezi pla- nul tainițelor și secția A B). In acest grup dc încăperi pătrundem prin o deschidere 5 dc dindosul clădirci (vezi secția C D). Intrând dăm în o sală îngustă, boltită și joasă. In fund arc o fereastră în formă dc gură dc cuptor, care, răspunzând sub pardoseala pridvo- rului, nu poate aduce lumină în săliță. Din această săliță, prin o ușă mică și joasă t, tăiată în zidul din stânga, intrăm într’o sală complet întunecoasă, din care, trecând pe brânci, printr’o deschidere joasă dc tot, intrăm într’o altă încăpere deasemenea întunecoasă. Toate aceste încăperi, formau dc sigur, tainițele palatului, care, la anumite mo- mente de primejdie, se puteau pune în legătură cu camerele superioare, prin spargerea unui zid sau a unei bolți. Clădirea în exterior, ca arhitectură, c foarte simplă: ferestrele dreptunghiulare, cu chenare dc piatră, profilate simplu, sunt așezate în niște nise, în fațadă. Gsilc asemenea au chenare dc piatră pro- filate. Ca construcție, c solid zidită în piatră, după aceleași principii ca și clădirea cu sala golică. 7. „Baia domnească". Această clădire este situată aproape dc zidul înconjurător, dc Răsărit, al mă- năstirii. Ea sc compune din o cameră pătrată, de aproape șapte metri latura, închisă dc ziduri dc piatră. Acoperișul ci c format din o scrie dc bolți, cari sc rcazămă unele peste altele prin diferite tranziții, și anume: dela forma patrată a camerei, prin ajutorul a patru arcuri puternice, alipite la ziduri, ce sc rcazămă pe patru console dc piatră înfipte în colțurile camerii și a patru pendentive, se trece la forma rotundă; dela această formă rotundă, decorată frumos printr’un brâu din două rânduri de cărămizi în formă dc zimți, se trece la o altă formă rotundă, dc un diametru mai mic, prin ajutorul unei bolți sferice trunchiate. Pe această din urmă formă rotundă micșorată sc înalță o mică turlă cilin- drică, joasă, prevăzută cu opt ferestre, iar deasupra acoperită cu o calotă sfe- http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE A 2 6. Planul orizontal. http://patrimoniu.gov.ro CETÂȚaiH DIN IAȘI 1 1 3 rică ca o gaură circulară la partea ci superioară. Zidurile camerei, din spate și din dreapta, sunt prevăzute cu câte două fe- restre înalte și înguste, evazate spre in- terior, iar la partea de jos cu câte trei firide, tăiate în grosimea zidului. In zidul din față se află intrarea prin- In zidul ce desparte aceste două ca- mere nu se găsește niciun soiu de des- chidere: deci camera mică avea eșire separată, în afară. Această clădire, cu un aspect foarte pitoresc în exterior, este solid construită, având păreții în piatră de un metru gro- sime, iar bolțile în cărămidă. 2 7. Secțiunea A B (vedere perspectivă). cipală, joasă, și o fereastră de formă pătrată, așezată aproape de nivelul te- renului. In partea zidului din stânga, în exterior, s’a găsit, alipite de el, fondațiile unei alte camere mai mici. Ea eră boltită cilindric, după cum se poate vodcă din nașterea bolții, care a rămas pe pă- rete. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. Deși tradiția voește a atribui acestei clădiri destinația de baie domnească, totuși, volumul prea mare al camerei, greu de încălzit, pentru un feredeu tur- cesc, numărul, forma, dimensiunile prea mari ale ferestrelor, precum și ale in- trărci, lipsa de conducte în zidărie pentru apă sau aburi, lipsa de dependinți ne- cesare pentru desbrăcarc, încălzitul apei 15 http://patrimoniu.gov.ro 114 BULETINUL C0MIS1UNI1 MONUMENTELOR ISTORICE ele., mă fac să cred că na namai în timpal vizitei lai Aleea Russo (1842), dar chiar încă dela început, această clădire a servit de cuhne domnească. Dealtmintrelea, construcții similare cu destinații cunoscute de cuhne, se pot vedea la multe alte mănăstiri și palate dom- nești, dintre cari cel mai tipic exemplu îl oferă mănăstirea Plumbuita. blouri puternice, având de susținut dea- supra pardoseala camerei tunurilor. In dreapta și în stânga, păreții sunt deco- rați cu câte două nișe mari cari pătrund, la partea superioară, în bolta cilindrică a gangului, iar la partea de jos sunt prevăzute cu bănci de piatră. In exterior intrările sunt încadrate cu câte doi con- traforți, cari susțin câte o cornișă la partea 2 8. Secțiunea CD. 8. Clopotnița. E situată în partea de Sud-Est a mă- năstirii, servind totodată și de intrare principală în incintă. Are trei caturi, și anume: Catul dc /os, format din gangul ce servește de intrare în mănăstire, are oboltă cilindrică, întărită cu arcuri du- superioară, iar bolțarii de piatră ai arcurilor sunt decorați cu rozete sculp- tate pe ei, asemănându-se mult astfel cu intrările clopotniței mănăstirii Golia din orașul Iași. Deasupra intrării, dinspre exteriorul mănăstirii, se află pajura Moldovei (fig. 1 4), cioplită frumos în piatră. Catul de mijloc (camera tunurilor). Pentru a ajunge la ea trebue să te urci http://patrimoniu.gov.ro cetAțuih din iași 1 1 5 pe o scară mobilă de lemn, alipită zi- dulai împrejmuitor în dreptul intrărei a, pe unde pătrundem în lăuntru. Această cameră e boltită cilindric. In zidul opus celui prin care am intrat, se găsește o altă intrare b (astăzi transformată în fe- reastră), stabilindu-se astfel comunicația între chemin dc rond-w\\z din o parte sește o ușă mică c, care dă acces la o scară îngustă, tăiată în grosimea zidului, care conduce la catul de sus. Tot lângă deschiderea a, însă în ex- terior, mai găsim o deschidere îngustă d, de unde pornește o altă scară, tot în grosimea zidului, spre acelaș cat su- perior. 29. Clopotnița. și cealaltă a turnului prin această cameră. In zidul din afară se găsesc două găuri evazate tare spre interior, pentru gurile de tun, iar în spre curte două ferestrui cu chenare de piatră profilate- Lângă intrarea a, în interior, se gă- Catul dc sus (camera clopotelor). E boltită de asemenea cilindric. Ea are patru ferestre mari în cele patru ziduri, lăsând sunetul clopotelor să se audă la mari depărtări. Prin ușa e, scoborînd treptele din http://patrimoniu.gov.ro 1 16 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE grosimea zidului, ajungem la ușa e din catul de mijloc, iar prin ușa / ajungem, scoborînd la ușa d, în afară. rată punctat în secțiuni) e din zidărie mai nouă. Ca construcție, cloptonița mănăstirii 30. Secțiunea A B. Arhitectura exterioară e simplă, inspi- rată după clopotnița bisericii Golia. Par- tea superioară de sub strașină (hașu- ce era destinată a servi și ca fortăreață, a fost solid zidită în piatră, cu păreți de un metru și jumătate grosime. http://patrimoniu.gov.ro CETAȚUia DIN 1BȘI 1 I 7 9. Firgurile (Bastioanele). Pironi dinspre Nord. Este alipit în exteriorul zidului împrejmuitor. Are două cu șase ferestre mici, servind ca ob- servator. Intrarea în catul dc sus sc făcea prin o ușă ce dădea în chemin de rond-a\ 31. Secțiunea CD. caturi: ccl dc jos, la nivelul terenului, pre- respectiv. văzal ca Irci gări dc lan, iar ccl dc sas, nᵣgₗₗₗ «ius/n, Sud-Esl. Eslc alipii http://patrimoniu.gov.ro 1 18 BULETINUL COM1SIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 52. Planul parterului. 53. Planul etajului I (camera tunurilor). 54. Planul etajului I (camera clopotelor). în exteriorul colțului celor două curtine respective. Are și el două caturi ce comunică între ele printro scară de piatră în spirală, zidită într’un colț al camerei. * * * In afară de toate aceste corpuri de clădiri descrise mai sus, au mai fost încă si altele. Intre acestea se mai văd si ’ 1 azi, pe partea interioară a zidurilor împrejmuitoare, urme de bolți, ce apar- țineau chiliilor alipite acestora. Se mai spune că în partea de Vest a mănăstirii mai există un corp întreg de clădiri, care s’a surpat odată cu malul pe care eră așezat, î Arh. GH GH L(IPG. http://patrimoniu.gov.ro CETĂȚUIA OIN IAȘI 1 10 RESOAE. 5. — L'eglise. Sous le rapport da style, l’cglise rappclle celle desTrois Hicrarques de Jassy, mais avec ane ornementation beaucoup plus simple. Le narthex (tinda) a ane forme rec- tangulaire. II est rccouvcrt de voâtes spheriqucs, appuyccs sar des pendentifs dccorcs de nervures en pierre et sar systeme de voâtes qui recouvre le pro- naos et soutient la tour, est celui que l’on trouve en general dans Ies cglises de typc moldave; il se compose d’un pre- mier systeme d’arcs doublcaux sur le- quel s’cleve un tambour cylindrique, par rintermcdiaire de quatre pendentifs; sur ce tambour cylindrique repose un se- 35. Clădirea cu sala gotică (restaurată). des consoles sculptecs. II a deux portcs latcralcs en pierre, dont la forme est ogivale. La lumiere y pcnctrc par deux fenctrcs en ogive, sculptces â jour, ou- vcrtes dans la paroi occidentale. La porte donnant acces dans le pronaos est cgalement dccorce d’arcs en ogive, en- cadrant fes armes du pays. Le pronaos, de forme carrce, est eclairc par quatre fenctrcs lalcrales. Le cond systeme d’arcs, qui cette fois sont placcs en diagonale et qui, par le mcme procedc, aboutissent a un nouveau tam- bour cylindrique, de dimensions plus restreintes, sur lequel s’cleve la tour. Le naos est separe du pronaos par un mur que soutiennent trois arcades, appuyces â leur tour sur deux colonnes octogonales et deux pilastres engages dans Ies parois de l’eglise. Sur Ies cotes http://patrimoniu.gov.ro 120 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE se trouvent Ies absidcs latcrales de forme semicirculaire. ftu-dessus, s’eleve la cou- pole du «Pantocrator» eclairce par qua- tre petites fenetres. L’antei de forme semicirculaire re- 90it la lumiere par trois fenetres. L’of- fertoire (proskomidia) et le vestiaire (diaconikon), taillcs dans Tepaisseur de la muraille, sont cclairees chacun par une petite fenetre. de la corniche, une rangce de nichcs forme la frise. Les pierres en general, ainsi quc l’encadrement des portes et des fenetres, sont taillcs en style gothi- que. Les tours, de forme cylindriquc ă l’intcrieur, octogonale â Textcrieur, sont tres bien proportionnces. La peinture actuelle est de date re- cente; ellc est appliquec sur l’anciennc, qui est assez bien conservce et qui 36. Sala gotică (restaurată). A cote de la S-te Table se trouve l’cn- trce d’une cachette amcnagce dans le sous-sol. On y enfouissait certainemcnt le trasor de l’cglise en cas de danger. L’exterieur de l’cglise a des propor- tions remarquables. Les murs sont sou- tenus aux angles, dans les parties latc- rales et â l’autel, par des contre-forts en pierre. Le socle, robuste, est profilc avec clegance. One ceinture de pierre, en forme de torsade, entoure l’cglise, un peu au dessus du milieu, ftu dessous pourrait etre mise â jour par un lavage. 6. — L’habitation prindere est si- tuce dans la pârtie N. E. de la cour; ce bâtiment dit «Palais du Prince», cache, sous un exterieur simple et massif, un interieur complique. II a un parterre sensiblement eleve, sous le- quel sont rangces deux scries de caves, ayant chacune son entrce speciale, com- muniqucnt toutcfois entre elles, de sorte qu’elles forment un vcritable labyrinthe, avec des galeries tcncbreuses et des http://patrimoniu.gov.ro CET&ȚUIH DIN iași chambres voutecs, qui servaient de ca- chette aux moments de perii. A remarquer au parlcrre, la picce dite «la chambre â coucher de la Princessc», ane chambre basse et isolce, d’acccs diffi- cile, servie par an escalier cachc dans l’cpaisscur de la muraille. 7. — Le Bătiment coturn sous le uom de «Bain du Prince», assis â proximite da mar Est da monasterc, accase ane forme carree, massive. II est recoavert par ane voutc sphcrique sur des pendentiîs. La voule soutient ă son tour ane tourelle basse, cylindrique, de dimensions rcduites, avec sept fenctres. Les dimensions assez vastes de Pin- terieur, le manque complet de tout vestige rappelant la disposition d’un bain, les vides considcrablcs de la chambre et de la tour qui rendant le chauffage de la picce excessivement difficile, nous obli- gent â ne pas pouvoir admettre la dcsti- nation de bain, quc la tradition attribuc â cette construction. II est plus probable qu’elle servait plutot de cuisine, ainsi qu’on le voit dans d’autres palais et mo- nasteres, parmi lesqucls celui de Plumbuita nous offre un exemple typiquc. 121 8. — Le clocher. — Situc du cote S. E. du monasterc, il s’clcve au-dessus de la porte d’entrce. II a trois etages. En bas, on trouve la voute cylindrique recouvrant le pas- sage qui sert d’entrce au monasterc. Au milieu se trouve «la chambre des ca- nons», rclice au sol par un escalier mo- bile. Dans ses parois latcrales s’ouvrent des portes donnant sur un chemin de ronde, qui longe le mur. La pârtie superieure, s’achcvant en voute, sert de clocher. Quatre grandes baics facilitent la difîusion du son dans le lointain. 9. — Les bastions, au nombre de deux, siiucs l’un du cote N. et l’autre dans la pârtie S. E., comprenaient cha- cun un parterre, pourvu de meurtrieres pour les canons, et un etage en dessus, servant d’obscrvatoirc. L’entrce â l’ctagc superieur se faisait par cmc porte donnant sur le chemin de ronde. En dehors des constructions quc nous avons signalees, des vestiges de voutes et de murailles nous indiquent l’existence, dans le passe, d’autres bâtiments, main- tenant disparus. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice http://patrimoniu.gov.ro O INSCRIPȚIE PIERDUTĂ Șl VECHI MENȚIUNI DESPRE MONUMENTELE NOASTRE LA VAILLANT. o Răsfoind cartea lui Vaillant, La Romanic, apărută la Paris in 1844, găsesc la pp. 319 20 din volumul III, reproducerea ur- mătoarei inscripții dela biserica catolică din Târgoviște: „D. O. M. Cette pierre recouvre les res- tes de Tillustre seigneur de Fontanes, de Constantinople,” qui, d’abord eloquent in- terprete, envoye et ministre du roi de France aupres de la Porte Ottomane, fut, ensuite, battu par la mauvaise fortune, pour- suivi par l’envie et trouva ă ameliorer son sort aupres de Charles IV Icetește: VI), empereur des Romains. Administrateur de la Societe orientale et du commerce, il ren- dit pieusement son âme ă Dieu, le 18 aout 1727, le 55-e annee de son âge, laissant dans le deuil et dans la plus profonde af- flictionson epouse, Franțoisede Dandrea". Fiind vorba, cum cetește Vaillant, de un ministru și trimes al regelui Franciei, ar fi adus cineva să-l identifice cu acel Fon- tenu, consul la Smirna, detașat pe lângă ministrul d’Andrezel, în timpul bolii acestuia, propus pentru succesiunea lui, și refuzat pentru lipsa lui de suprafață (Hammer, Geschichte des osmanischen Reiches, ed. din Pesta, IV, pp. 246—7). Se opune însă fap- tul că gestiunea lui Fontenu ține din No- emvrie 1727 până departe în anul 1728 (Hurmuzaki, Supl. L p. 464 și urm.). E altceva de admis însă. Pe piatră n’a putut fi scris : „eloquent interprete, envoye et ministre", între altele și pentrucă mi- niștrii nu se făceau din acei profesioniști cari erau interpreți, ci: „eloquent inter- prete de l’envoye et ministre". Astfel s’ar înțelege cum bietul om a putut fi așă de rău prigonit, cum a putut trece la împăratul german Carol al Vl-lea și cum s’a putut mulțămi cu modestul rol de administrator al societății oficiale de comerț în Orient. Un ministru n’ar fi luat apoi pe o Levan- tină ca această Francisca d’Andrea, nu de „Dandrea". Familia Fontanes e cunoscută: a dat pu- țin mai târziu în Franța un inspector al manufacturilor, Marcellin, poate fiul aces- tuia, și pe un scriitor, fiu al lui Marcellin. Pentru noi e importantă și moartea la Târ- goviște, supt Nicolae-Vodă Mavrocordat, a lui Fontanes. Ea arată relațiile strânse ale Societății de comerț orientale conduse de dânsul cu Țara-Românească. De altminterea pe la 1840, când călăto- riâ el, Vaillant a mai văzut la Câmpulung în mănăstire chipul lui „Radu Negru", «în lungă haină brodată în aur și cu argint, iar pe deasupra o blană ungurească, în cap cu o diademă», «numele lui Io Basarab și al soției sale și mormântul lui Nicolae l-iu, fiul lui Basarab» (III, p. 331). La mănăstirea din Argeș el vede „pictu- rile în frescă, de coloare clară (fraîches dc coloris),dar fără desemn", stranele femeilor, „arcada" prin care se întră în «cor», unde stau bărbații și călugării, catapeteazma, pe care o află orbitoare» (eblouissant)-. «c’est un vaste lambris richement sculpte et cou- vert d’or». Trei porți o străbat, cea din mijloc, firește, mai mare: „la dreapta și la stânga icoanele lui Hristos și ale Precistei". „Pretutindeni bielșug de icoane îmbrăcate cu argint" (adauge: „ou de vermeil"). Trei policandre atârnă. „La dreapta e jețul epis- copului, la stânga amvonul". Călătorul vede mormântul lui Neagoe și, pe păreți, „au portail", chipul său: „judecând după aceste picturi, Neagoe eră nalt și bine făcut; avea http://patrimoniu.gov.ro O INSCRIPȚIE PIERDUTA 1 25 fața marțială, plete bălane, care i cădeau pe umeri. Are aici un costum unguresc brodat cu aur și o coroană îmbogățită cu pietre scumpe". Pe dinafară biserica-i apare „ca o fru- moasă navă de marmură albă pe care zone de arabescuri o încunjură orizon tal dela soclu până la comice; nu e o piatră care să nu fie sculptată cu toată bogăția, toată fineța, toată delicateța artei; nu e o zonă care să samene cu alta. Biserica poartă cu o grație nesfârșită cele două turnuri de deasupra ei, și aceste turnuri, în perfectă proporție cu res- tul clădirii, ușoare, bine așezate, de un de- semn elegant, sunt tăiate în spirale, ca să te facă a crede că stau să cadă unul asupra celuilalt, iluzie care durează dela 1516, vremea fundației sale, care e și vremea Renașterii, a carii singură mărturie în aceste țeri este. E un giuvaier cu care Italia s’ar mândri; e un mărgăritar, un vas ales {vase d’election), o madonă. De trei ori o încunju- răm fără a ni putea sătura ochii." La mănăstirea dintr’un Lemn (p. 348), autorul culege legenda că icoana a fost ridicată neatinsă dintr’un stejar trăsnit și că s’a făcut biserica veche întreagă din altul. La Arnota, „o mică mănăstire în ruină" (delabre}, în care se observă numai piatra lui Matei (III, pag. 353). Hurezul e „mănăstirea cea mai frumoasă, mai bogată, mai splendidă din toată Țara- Românească". Dar egumenul a făcut înain- tea intrării, pentru cheful său, „un pavilion pătrat cu obloane verzi, lucru neauzit într’o mănăstire". Curtea, mai mică, numai decât cea dela Căldărușani, pătrată, e încunjurată de grajduri, de șuri, de o velniță, de o do- gărie, de coșare de grâu și de porumb. A doua, tot așâ de mare, e în formă de pa- ralelogram. Biserica e la mijloc și mănăs- tirea cu pridvor pe stâlpi, încunjurănd în’ tâiul cat. „Piatra e mai larg reprezentată și mai bine lucrată decât în orice alt loc al Țării-Românești. O vezi mai pretutindeni: ușorii, scările, balcoanele, stâlpii galeriei, totul e în piatră, totul e cu lespezi; și la cele două peroane care fac foișorul de vară sunt coloane în torsadă de 15 picioare înălțime și dintr’un singur bloc“. La biserică, asupra căreia „se înclină cu respect doi copaci bătrâni", „ușa e curioasă prin sculptura fină și delicată". Inlăuntru mai află „bogatele broderii pe catifea de Veneția atribuite Doamnei Brăncoveanului, mâna sfintei Margarete" și „o icoană ru- sească dela Ecaterîna a II-a înfățișând Raiul". Mai vorbește și de „foarte frumoasele mi- niaturi aletuturor sfinților" (III, pp. 359—62). „C’est le Eontainebleau valaque, dont il serait peut-etre moins difficile de faire un palais, que de Fontainebleau un couvent" {ibid., p. 363). Curioasă profeție! La Tismana, „isprăvită de Radu în 1366", „numai posiția e interesantă" (p. 365). Se făcuse „reparație". La Cernica, pe altă cale, mențiunea picturilor „datorite polcovnicului Nicolae, care n’a primit nici odată lecții dela nici un dascăl" (p. 371). Snagovul, Căldă- rușanii sunt descrise numai „pitoresc". N. IORGA. r e s a n e. |. A. Vaillant, professeur au College de Bucarest vers i840, publie la pierre tom- bale decouverte par lui â Târgoviște, dans l’eglise catholique, de Fontanes, ancien in- terprete de l’ambassade de France â Cons- tantinople, devenu ensuite „administrateur de la Societe Orientale et du Commerce", au service de l’empereur Charles VI. L’article releve aussi Ies descriptions dues â Vaillant du monastere d’Argeș, avec Ies anciens elements, disparus ensuite, de ceux „dintr’un Lemn", d’Arnota, de Hu- rezi, „le Fontaine bleau valaque", de Tis- mana et de Cernica. http://patrimoniu.gov.ro BISERICA DE LEMN DIN PĂROȘI — o-- Bisericile de lemn, care, intr’o vreme, au fost de si- gur foarte numeroase la noi, au ajuns să fi rare și in curând nu vor mai fi decât o amintire. Printre cele puține rămase, biseri- cuța din Păroși (jud. Olt) este un frumos exemplar de meșteșug țărănesc. E așezată pe un soclu de zid. Atât biserica propriu zisă cât și tinda sunt tăvă- nite cu grinzi aparente in formă de boltă. Vrednice de luare aminte sunt capetele grinzilor lucrate în chip de cap de cal. Stâlpii pridvorului sunt frumos lucrați; chenarul ușeide intrare e săpat și el; mo- 2. Aceia? biserică, dinspre altar. 1. Biserica din Păroși. tivul cunoscut al frânghiei e podoaba lui cea mai de seamă. Un brâu, tot in formă de frânghie, încinge biserica. Originalitatea clădirei con- stă într’o poiată întinsă, care prelungește tinda și aco- peră o scară prin care te urci spre biserică. Această scară, ca și tinda, e închisă printr’un parapet. In partea de jos sunt înfipte mai multe cruci de lemn. In mai multe locuri se găsește săpat numele: „Stan Meșterul”. In stânga ușei de intrare, de două ori, ce- tim: „Ilie, Marin”, iar pe peretele dela intrare, la dreapta, în afară, e scris lea- tul: 7279, adică 1771. Iată deci o bisericuță de http://patrimoniu.gov.ro BISERICA DE LEMN DIN PĂROȘI 1 25 3. Intrarea bisericii din Păroși. 4. Poiata aceleiaș biserici (schiță de d-l Ștefan Popesco), lemn, a cărei dată de construcție o cunoaș- tem; știm și numele meșterului și probabil și acel al ctitorilor. Acest exemplar rar făceâ ca clădirea să fie semnalată, în afară de interesul din punctul de vedere al artei țărănești și al pitorescului ei de netăgăduit. G. BALȘ. r e s a n e. L’eglise de bois de Păroși (district d’Olt) est un interessant exemple d'art paysan. Cne inscription en fixe la date: 1771. http://patrimoniu.gov.ro st.Areția MĂNĂSTIRII hurezi. Șirul de clădiri al stăreției se reazimă pe calcanul ce se înalță pe toată lungimea Fațadei din spre intrare, închizând, spre miazăzi, curtea principală a mănăstirii Hurezi. Aci se află stăreția cu arhondăria, clopotnița cu vistieria, câteva chilii, iar adăogirile și zidăriile dintre arcade,făcute în timpul din urmă (1850), s’au îndreptat și readus în vechea lor alcătuire, așa după cum se arată în articolul de față. Văzută pe din afară, fațada spre intrare a acestei aripe se prezintă ca un calcan drept, găurit de câteva ferestre, de formă 1. Stăreția .- vedere exterioară. în capătul din spre apus vechea man- gupie (brutărie). Cu ocazia lucrărilor de restaurare, executate treptat dela t 907 încoace, s’a luat cu deamănuntul în cercetare fie-care parte a acestui corp de clădire, conso- lidându-se lucrările vechi rămase ne- schimbate, reconstituindu-se acoperișul în vechea lui poziție, iar modificările, aproape pătrată, ce răspund la camere. In dreptul podului se văd un șir de ferestruici înguste, pentru luminatul și ventilatul podului, neexistând alte răsu- nători sau luminători (fig. 1). Aceste ferestruici, înguste în afară, se lărgesc spre interior și sunt la fel cu acelea ce se văd și pe zidul ce închide curtea spre Răsărit, servind și ca metc- http://patrimoniu.gov.ro stArețih mănăstirii hurezi 1 27 reze de apărare în vremea atacărilor reiQ bolta clopotniței eră spartă spre a vrășmașe saferite o- dinioară si de această mănăstire. In timpul Arhi- mandritului Hrisant (1855—50), vechea înfățișare a acestui calcan a suferit oare- cari prefaceri, căci a- cest stareț avea multă râvnă să îmbunătă- țească starea sfântu- lui lăcaș și a făcut multe adăogiri pe lângă întreaga mă- năstire; păcat însă că lucrările făcute în timpul lui sunt stre- ine de vechiul stil al mănăstirii, asă că se deosebesc la prima vedere, prin aspec- tul lor nepotrivit. Din fericire, Hrisant nu a dărâmat nimic, ci numai a adaos, iar acum,făcându-se res- taurarea Hurezului, s’au putut îndrepta aceste prefaceri, în- cepându-se cu clo- potnița, căreia Hri- sant pusese să i se mai adaoge încă un etaj ’) cu balcon de fier de jcir-împrejur. Clopotele au fost lă- sate tot pe locul de mai înainte, iar la balconul etajului se suia printr’o scară mobilă, la capătul că- Ilustr. in acest Buletin, a. 1908, p. 176. Vederea clopotniței și chiliilor de Sud, spre curtea m-rH, http://patrimoniu.gov.ro 1 28 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 3. Secțiune prin foișorul din dreapta. sc putea sui la etaj. Arhitectura etajului adăogat era într’un stil clasic decadent, cu frontoane și pilaștrii, iar tencuiala eră vopsită cu galben și cu rostuiri de piatră. Dcsfăcându-sc tencuiala, s’au găsit ur- mele vechei zidării, cum și zidăria adăo- gată la etaj, fiind o însemnată deose- bire de material și tccnică între aceste două zidării, iar în locul vechei cornișe de sub streașină s’au găsit cozile cărămi- zilor vechi și așa s’au stabilit adevăra- 6. Stâlpul lui loanichie dela parapetul scării principale. 4. Stâlpul de jos dela parapetul scării principale. 5. Capul stâlpului dela fig. 4. tclc proporțiuni ale vechei clopotnițe. Restaurarea s’a făcut după aceste date și după normele aflate la biserica marc, în cciacc privește detaliile dela cornișe și ciubucării, după ce s’a dărâmat com- plet etajul adăogat în urmă¹). Tot în timpul starețului Hrisant s’a făcut ¹ Ilustrația in acest Buletin, a. 1 908, p. 17 7. http://patrimoniu.gov.ro stArețiza «AnAstirii hurezi 129 actualul salon al stăreției, cum și galeria de lemn și geamlîc dintre salon și clo- potniță, cărora de asemenea urmează să le vie rândul la restaurare. Dar deși acest calcan de care vorbim sc arată pe din afară ca un simplu și masiv zid de cetate, în interiorul curții, șirul 7. Stâlpul dela fig. 6. de clădiri ce se reazimă pe el, prezintă multă varietate și bogăție în întregul său (fig- 2) ’). Astfel, aripa stăreției e mai înaltă, iar odihnele scărilor sunt adăpostite de două foișoare cu stâlpi de piatră, lucrată în chip diferit²). Parapetele acestor scări sunt iarăși din lespezi de piatră. Sub foișorul din stânga este intrarea în piv- 8. Secțiune prin foișorul de pe pivniță. niță, având ramă semicirculară dc piatră, iar sub cel din dreapta locul este liber, servind dc adăpost și permițând lumi- narea pivniței printr’o fereastră cu gratii de lemn. Cu ocazia lucrărilor de res- taurare s’a desfăcut zidăria ce închidea arcadele dc sub foișoare; de asemenea s’a deschis și restul arcadelor dela chiliile de jos, desfăcându-se zidăria ce închidea în grosimea ei vechile coloane de piatră ale galeriilor de jos. Coloanele, capitolele 9. Fereastră ajurată dela pivniță. și bazele acestor galerii, ce erau prea deteriorate, s’au înlocuit cu altele nouă. Cf. și ilustrația din acest Buletin, a. 1909, p. 185. Buletinul Coniiskmii Plonunientclor Istorice. •) Ilustrațiile în acest Buletin, a, 1 909, p, 184. http://patrimoniu.gov.ro 1 50 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Scara principală a stăreției ce eră alipită de arcadele galeriei de jos'), s’a de peretele plin al foișorului din dreapta, io, Planul etajului. așa după cum s’a găsit vechea temelie a readus în vechea ei poziție, alăturând-o ’) llustr. arătată, din acest Buletin, a. 1 909, p. 184. acestei scări (fig. 2 și 5). Arhimandritul loanichie (1854) a pus să se mute scara http://patrimoniu.gov.ro stArețib MĂNĂSTIRII hurezi 1 51 din locul vechia, adăpostind-o sab stre- șină, când a făcut și cei doi stâlpi de piatră dela parapet, săpând pe stâlpul de susai parapetului (fig. 4—7) anul i 854 lângă numele său. La capătul din dreapta al șirului de chilii, se află vechea brutărie, boltită cu 12. Coloană din «sala de piatră» a stăreției. o seric de bolți în formă de trompe, ce se suprapun în trei rânduri, din ce în ce mai mici, până ce se pierd în coșul oc- togonal ce apare deasupra acoperișului. Această încăpere fusese, pe timpul când eră aci spital, despărțită în douăctagc; acum s’a restaurat în vechea ei stare. Sub aripa stăreției sunt pivnițele cele mari ale mănăstirii, boltite în cupole și arcuri susținute de puternici stâlpi de piatră (fig. 8). Lumina și aerul pă- trund prin ferestrele de piatră ajurate ce se văd în soclul fațadei (fig. 9). 13. Coloana dela fio. 12. Dealungul pivniței se mai odihnesc încă tălpile cele groase de gorun peste cari se rânduiau butiile mănăstirii pe timpul când își chivcrnisiă singură întinsele ei domenii. Suind la etaj, găsim arhondăria, care http://patrimoniu.gov.ro 152 buletinul comisiunii monumentelor istorice cuprinde jumătate din sala cea mare, boltită cu șase cupole sferice, pe penden- tivi și arcuri dublouri (fig. 1 i), susținute 14. Porțile dela intrarea m-rii. de două coloane de piatră, lucrate la fel cu aceia ce se vede în «sala de piatră» (fig. 12—15). Aci, în această sală, se țineau poate sfătuirile domnești si bisericești în vre- iruri de grea cumpănă, căci numai așa se poate explică rostul acestei încăperi n eobișnuite. Azi, cei doi frumoși și puternici stâlpi de piatră stau ascunși în zidăria făcută în urmă, care împarte, în lung, vechea sală în două părți, din care una c trapeza ac- tuală, iar cealaltă jumătate e despărțită în trei camere pentru musafirii mănăstirii (planul, fig. 1 i). 5ub dușumeaua de scân- duri a acestei săli se află, la 40 cm. adâncime, vechea pardoseală de cără- mizi exagonale, așezate peste zidăria bolților dela pivnițe. Astfel, când se va restaura și această sală, ea va câștigă în înălțime și își va recăpătă iarăși vechea proporțe, după cum se poate vedeă la «sala de piatră» din rând cu ca, care are patru bolți în loc de șase, sprijinite pe coloana de piatră dela mijloc (planul, fig. ii). Restul încăperilor vechi dela etaj sunt toate boltite cu bolți «de cloîtrc», la fel cu cele dela foișoare, afară de salonul adăogat în urmă, care are tavan drept tencuit. In câteva camere de locuit s’a așezat ulterior, sub bolțile de zidărie, tavane de lemn, cu scopul de a se micșoră vo- lumul de aer greu de încălzit în timpul iernei. Lângă salon, se află un ietac, mobilat cu pat cu polog și cu mobilier din tim- pul domniei lui Știrbey, care obișnuia să șadă și la această mănăstire. 15. Detaliul dela poarta m-rii. (Ferecătora, ghintorile și inscripția). Din această epocă (1845—56) au ră- mas la mănăstirea Hurezi multe mobile: scaune, mese, paturi, oglinzi, canapele, http://patrimoniu.gov.ro stAreția năNftsriRii hurezi 153 cari mobilau palatul domnesc al lui Barbu Știrbey, instalat în aripa nouă, adăogată, la zidul mănăstirii dinspre Apus, iar mai târziu ocupat dc spitalul județean. Parte din această mobilă sc află în salonul, ietacul și stăreția mănăstirii Hu- rezi, iar cea mai mare parte s’a înstre- inat cu ocazia mutării spitalului în târgul Hurezi; însă, în urma cercetărilor recente, s’au mai putut găsi o parte din ele la spital și s’au readus iarăși la mănăstire, spre a fi reparate și așezate din nou în încăperile fostului palat al lui Știrbey, restaurat. Sub încăperea clopotniței se află ve- chea vistierie, unde se găsesc spre păs- trare odăjdii și odoare ce au slujit la târnosirea bisericii și cari și acum, la zile mari, împodobesc biserica cu stră- 16. Detalia dela aceiaș poartă (retezele). lucirea lor. Lângă clopotniță este o ca- meră boltită care pe vremuri serviâ dc bibliotecă; aceasta nc-o spune o in- scripție zugrăvită al frcsco ce se află deasupra ușei, spre galerie, și care s’a descoperit cu ocazia lucrărilor de res- 17. Aceiaș poartă, săzată din cartea m-rii. taurare din urmă. Inscripția e grecească. Lângă această cameră se află scara ce duce la clopote; treptele acestei scări sunt făcute din lemn masiv de gorun, vechia ca și zidurile Hurezilor. In clopotniță sunt adăpostite cele patru clopote ale mănăstirii, din care două sunt turnate în țară de către ieromonahul Teofil «vărsătorul», iar celelalte două sunt turnate, unul la Viena, altul la Brașov, către sfârșitul sec. XV1L Clopotnița este boltită, ceiace face ca armonia desăvârșită a celor patru clo- pote să vibreze și mai puternic, revăr- sândc-se prin cele patru ferestre largi și umplând văile cu sunetul lor duios, ca o rugăciune. Intrarea în curtea principală a mă- năstirii e păzită dc o bătrână poartă, ferecată și ghintuită dc loan Arhi randri- http://patrimoniu.gov.ro 134 BULETINUL C0MISIUNI1 MONUMENTELOR ISTORICE tul (fig. 14 —15), după cum nc spune o in- scripție ciocănită pe ferecătura din afară: „Această poartă și cu portița sunt fere- cate de smeritul loan, leat 7208 (1700)" (fig- 15). Cele două aripi ale porței abia se mai țin în țâțânele lor de piatră și fier și numai când curiozitatea te îndeamnă să le închizi, poarta se arată în vechea ei înfățișare(fig. 1 7), evocând timpurile când ținea piept la năvălirile din afară. 19. Coloana dela fiți- ¹⁸' http://patrimoniu.gov.ro stArețijx MnfVstirii HUREZI I 55 Grme de împușcături și lovituri grele se văd încă pe trupul ei ferecat și ghin- tuit. Cele două foișoare ce adăpostesc o- dihnclc scărilor ce urcă la etaj s’au restaurat si ele, si anume: foișorul din dreapta, fiind crăpat și înclinat, amenin- țând să se dărâme, s’a refăcut din te- melie, pe aceiaș loc, la fel cu cel ve- la scara foișorului stâng, e câte un stâlp de piatră terminat la partea su- perioară cu ghemuri (fig. 25—26), for- mate din felii împreunate la partea de jos printr’un colac. O variație a aces- tor capete de stâlpi o găsim la para- petul foișorului chiliilor de nord (fig. 27), format din perechi de foi de acantă, ce îmbracă, pe patru fețe, un sâmbure al 20. Capitel de coloană dela foișorul stăreției. 21. Bază decoloană din „sala de piatră'¹ a arhondăriei. chiu, întrebuintându-sc aceleași coloane de piatră, iar cel din stânga a rămas neschimbat. Coloanele de piatră ale foi- șorului din dreapta (fig. 18, 19 și 20) sunt lucrate cu candori și căpițele cu frunze de acantă stilizate, iar cele de la foișorul din stânga sunt simple, având capitelele la fel cu celelalte, cu o ușoară variațiune (fig. 22, 23 și 24). La capetele parapetului de piatră de cărui capăt apare în formă de candori dispuse în spirală. Gn farmec deosebit arc galeria stă- reției ce duce spre clopotniță (fig. 28), mărginită de o parte de zidurile groase ale chiliilor, iar de alta de șirul de co- loane de piatră, sprijinind laolaltă bol- țile cu penetrațiuni, pe sub cari pășesc agale cucernicele maici. IOX D TRAJANESCU. http://patrimoniu.gov.ro 1 50 R E S a A E. o— La serie de bâtiments qai composent l’appartement de la Mere Supcrieure (Sta- reția) s’appaie sar le mar de la fațade d’entree. Elle est formcc par l’«archon- darikon» (appartement specialement af- fectc aux hotes de distinction), par le tresor et par qaelques cellules. Vae da dehors, la fațade exterioare de ce corps de bâtiments apparaît comme 22. Coloană dela foișorul arhondăriei. an mar droit, percc de qaelqaes fene- tres, presqae carrces. A l’epoque de l’archimandrite Chry- santhe(t 855/1850),l’aspect de cettefațade a subi des modifications, par suite des constructions qu’il a trouve nccessaire d’ajoutcr. Les constructions, conțues dans un style diffcrent, ne s’harmoni- sent pas avec les anciens cdifices. Hcu- 23. Coloana dela fig. 22. http://patrimoniu.gov.ro STHREȚIA M^N^STIRil HUREZI 1 o 7 reusemcnt que Chrysanthe n’a rien dctruit, il n’a fait qu’ajouter, de sorte qu’on n’a pas rencontrc de grandes difficultcs â retablir, lors de la restauration, l’an- cien etal de choses. Les pieces ajoutces sont: le salon acluel du logement de la Superieure el une galerie en bois, vitrce, allant du salon au clocher, auquel on a ajoute, en plus, un nouvel ctage. 24. Capitel de coloană dela foișorul arhondăriei. Bien qu’â l’exterieur l’aspect de la fațade soit simple et monotone; vu de l’interieur, le corps des batîments offre de la varictc et une grande richesse de lignes. L’aile du logement de la Superieure est plus haute. Les escaliers en sont abrites par deux pavillons, soutenus par des colonnes en pierre, differemment travaillees. Les balustrades de ces esca- liers sont cgalement en pierre. A l’extremitc droite des ccllules, on Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. trouve l’ancienne boulangerie, voutee par une scrie de trompes, en trois rangees, saperposces, se rapetissant vers le haut, jusqu’â ce qu’elles se perdent dans la cheminee octogonalc qui s’ouvre au mi- lieu du plafond. 25. Capul stâlpului dela scara arhondăriei. Au-dessous de ce logement sont les caves, voutees en coupoles, soutenues par des arcades appuyces sur de puis- santes colonnes en pierre. Des fenctres en pierre ajource, ouvertes dans le socle 2 6. Capul stâlpului dela fig 2 5. du bâlimcnt, y laissent penetrer l’air et la lumiere. A l’ctage superieur, se trouve un vaste salon, partage actucllement en deux par- ties, dont l’une sert «d’archondarikon» et ÎS http://patrimoniu.gov.ro 158 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE rautre de salle â manger. Le plafond 2 7. Capul stâlpului dela scara chiliilor de Nord. du salon est couvert de six coupoles, appuyees sur des pendentifs et des arcs- doubleaux, soutenus par des colonnes en pierrc. Le reste des anciens appartements de l’etagc superieur sont tous voâtes, en voâtes dites de cloîtrc. Au dessous du clocher, se trouve l’ancien tresor, ou l’on conservai! Ies objcts les plus precieux du culte. L’entrec du monasterc est munie d’une viciile porte en fer, forgec en 1700, par l’archimandritc Jean, ciont on lit le nom sur l’inscription qu’il a gravee. 28. Galeria stăreției. http://patrimoniu.gov.ro STEMA MOLDOVEI PE CLOPOTNIȚA BIS. DIN TODIRENI (BURDGJENI). -------------------O--- Despre mănăstirea lui Toader Movilă, fratele după tată al Domnilor Ieremia și văduvă) e vorba și in memoriul ce am publicat („Unele documente privitoare la Stema Moldovei pe clopotnița bis. dela Todireni (Burdujeni). Simion și al Mitropolitului Gheorghe (mama sa eră însă Greaca, întâia soție a Logofă- tului loan Movilă, nu Maria, care rămase vechiul nostru negoț") în „Analele Acade- miei Române". In aceleași „Anale" s’au dat chipurile, http://patrimoniu.gov.ro 140 BULETINUL COMISIUNTI MONUMENTELOR ISTORICE refăcute in veacul al XVIII-lea de Grecii dela m-rea Sf. Pavel din Athos, căreia Is- trate-Vodă Dabija ii inchiriase m-rea, ale cti- torilor, dintre cari cel bătrân nu e Miron Costin, cum credea Marian, ci acest Toader Movilă Cârnul, cellalt fiind nepotul său, pre- tendentul loan Movilă, fiul lui Simion Vodă. Solida biserică n’a fost încă descrisă a- mănunțit. Parohul de acolo, părintele loan Popovici, îmi comunică însă o fotografica intrării supt clopotniță, interesantă prin ro- setele ce fac, sus, o tivitură înflorită porții (ca la Cașinul, mai târziu cu cincizeci de ani. al lui Gheorghe Ștefani și prin stema Moldovei. Această stemă, care se poate vedeâ în reproducerea alăturată, se deosebește de bourul cu gâtul întreg între soarele stili- zat cu față omenească și luna de pe discu- rile de smalț ale lui Ștefan-cel-Mare și de pe inscripția dela Pobrata lui Petru Rareș. Aici bourul are coroana între coarne, fi- gura omenească din soare abia se vede ; mai jos sunt arme ca în stema Moldovei supt Fanarioți. Se vede, la dreapta jos, și un B, care ar intră și el în datina de a se pune în cele patru colțuri inițialele nume- lui domnesc și BB pentru Voevod. Să fie un adaos ornamental din veacul al XVIII-lea? încă n'ar fi fără interes. Să fie un cas mult mai vechili? Ar fi și mai interesant. N. I»RG\. R E S a A E. Reproduction de l’ecusson moldave, d’une forme particuliere, qui n’est peut-etre pas du XVIII-e siecle, ornant la porte d’entree dans le couvent de Todireni (preș de Bur- dujeni), bâti vers la fin du XVI-e siecle. http://patrimoniu.gov.ro CRONICĂ. RAPORT ÎNAINTAT ACADEMIEI ROMANE CU PRIVIRE LA BISERICA DOM- NEASCĂ DELA CURTEA DE ARGEȘ*) (9 OCTOMVK1E 19 15) Domnilor Colegi, In urma însărcinării ce ne-ați dat, sub- scrișii am fost, în ziua de 8 octomvrie, la Curtea-de-Argeș, spre a vizită biserica Dom- nească de acolo și a ne da părerea asupra datei comunicate de d-1 Tafrali: noemvrie 6771 (= 1262), care s’ar află într’o inscripție veche din acea biserică. Am constatat că inscripția in chestiune se găsește în proscomidie, și anume pe marginile veșmintelor (la gât și la poale) celor trei sfinți zugrăviți a fresco pe pă- reții proscomidiei. Ea a fost scoasă la iveală prin spălaturile făcute de d-1 Norocea, în- sărcinat de Comisia Monumentelor Istorice cu lucrările de pictură la restaurarea ce se face acestei biserici. Prin spălaturile făcute cu multă grije și dibăcie, s’a descoperit prima pictură a bisericii, frescuri de o deo- sebită frumuseță, cu inscripțiuni grecești, peste care eră un strat de pictură ulterioară, cu inscripțiuni slovenești, și un strat mai nou, cu inscripțiuni românești. Inscripția semnalată de d-1 Tafrali se află pe primul strat, care are inscripțiuni *) In urma unei comunicări, făcută In scris Aca- demiei Române de d 1 O. Tafrali, profesor uni- versitar, cu privire la inscripția descoperită de d-sa în biserica Domnească dela Curtea-de-Arges, pre- supusă din anul 1262, Academia a însărcinat pe d-nii I. Bogdan, N. lorga și pe subscrisul să cer- ceteze inscripția și să-și dea părerea asupra con- statărilor ce vor face la fața locului. Raportul în chestiune privind lucrările Comisiunii Monumen- telor Istorice, găsim indicat a-1 comunică aci. D. ONCIUL grecești. După d-1 Norocea, ea este con- temporană cu vechea pictură, iar nu scrisă ulterior, deoarece coloarea ei neagră a pă- truns, ca și frescurile, în tencuială. Totuși, după cum am constatat, ea se deosebește cu desăvâr .ire, și ca formă și după criterii paleografice, de celelalte inscripțiuni ce în- soțesc vechile frescuri. Pe când inscripțiu- nile frescurilor sunt făcute în litere unciale foarte îngrijite, inscripția în chestiune are înfățișarea neîngrijită, fiind scrisă repede, cu litere combinate și nelămurite; dela prima vedere, ea face mai mult impresia unui ornament pe marginile veșmintelor, decât a unei inscripțiuni. Deși am putut distinge formele unor litere grecești, unele mai mult sau mai puțin deteriorate, totuși n’am putut citi niciun cuvânt întreg, doar unele litere care ar putea să fie în cuvinte ca ’AXecav- Spo;, teaq;, iepe; sau iepov. Ce privește data conjecturală de d-1 Tafrali (^oa =6771), nu am putut con- stată nimic ce ar confirmă părerea dsale. Din pretinsa dată nu se văd decât literele d și o, și anume c sub 6, adecă o vocală cu consoană suprapusă (|), cum se întâl- nește foarte des în paleografie, dar numai la scrierea cuvintelor, nu și a numerelor. In niciun caz nu putem recunoaște aci o dată. In tot cazul însă, vechile frescuri cu in- scripțiuni grecești din această biserică sunt cea mai veche pictură indigenă ce ni s’a păstrat. In altar, unde este proscomidia, vechea pictură s’a păstrat neacoperită de stratul ulterior până după anul 1623. Aceasta reiese dintr’o inscripție ce am găsit peste vechea pictură, pe păretele dinspre răsărit (la dreapta ferestrei), cuprinzând acest an, scris, cu coloare neagră, în litere grecești (^ay/zy) și în cifre (1623), luna martie 21 (jiap-f/p Tî). Deci la acea dată, când istoriografia țării pe care se întemeiază cronicarii ulte- http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIGNI1 MONUMENTELOR ISTORICE 142 riori erâ începută, vechea pictură, cu in- scripțiunile ei, erâ încă la suprafață. Dacă inscripția din proscomidie ar avea data 1262, cum crede d-1 Tafrali, această dată nu ar fi rămas necunoscută cronica- rilor țării din secolul XVII, cari dau anul 1290 pentru descălecatul lui „Radul Negru", căruia ei atribue zidirea acestei biserici. Acest fapt întărește constatarea noastră în ce privește pretinsa dată. Dacă rezultatul cercetării noastre cu pri- vire la dată este negativ, avem deosebita bucurie de a vă putea aduce la cunoștință o constatare foarte importantă cu privire la pictură. Prin spălaturile făcute de d-1 Norocea, s'a descoperit—putem zice—o comoară de artă indigenă de neașteptată importanță. Din luna lui maiu trecut, când, cu prilejul omagiului Academiei la mormântul Re- gelui Carol, am vizitat biserica, spăla- turile au făcut un progres însemnat. S’au scos la iveală mai multe frescuri deofru- museță surprinzătoare, cari negreșit înfă- țișează o epocă de înflorire a picturei bi- zantine. După toate indiciile, aceste frescuri aparțin ultimei perioade de înflorire a pic- turei bizantine, care începe în secolul XII și ține până în prima jumătate a secolului XIV. După afirmațiunea d-lui Norocea, ele se aseamănă foarte mult, ca stil și com- poziție, cu mozaicurile din moscheea Kahrie djami, foasta mănăstire Ckora, din Con- stantinopole. Dacă această părere se con- firmă, ele ar urmă deci să fie sau din aceiaș epocă, sau—dacă mai târzii—dintr’untimp apropiat, când influenti stilului respectiv pu- teâ încă să determine stilul frescurilor noastre. După d-1 Diehl (Manuel d'art byzantin) mozaicurile din Kahrie djami între cari se află chipul lui Teodor Metochites, marele logothet al împăratului Andronic II (1282 — 1328), ca ctitor, sunt din epoca dela 1310 — 1320. Părerea altora că ele ar fi mai vechi se întemeiază pe unele resturi dela o pic- tură anterioară; dar partea cea mai mare a mozaicurilor este negreșit din timpul marelui logothet al lui Andronic II, înfă- țișat ca ctitor. Așâ fiind, vechile frescuri din biserica Domnească dela Curtea-de-Argeș, la cari s’ar cunoaște influența stilului mozaicurilor din Kahrie djami, ar urmă să fie, dacă nu contemporane cu acestea, totuși nu mult mai în urmă, adică din ultimii ani ai acelei perioade de înflorire a picturei bizantine. Această concluzie concordă și cu tradiția noastră, care atribue zidirea acestei biserici legendarului descălecător Negru Vodă, adecă unui domn din epoca întemeierii Statului. Ca adevăratul întemeietor al Statului, cuprinzând mai mult sau mai puțin toată Țara-Românească, e cunoscut Basarab I, constatat, prin documente, înainte de 1324 și pe la 1330, ca primul domn singur stăpânilor al Țării-Românești. Dar acest domn erâ pe la 1323 în ostilități cu im- periul bizantin, ajutând pe Bulgari în lup- tele lor cu Bizantinii. In asemenea îm- prejurări, e greu de admis ca el să fi adus pe atunci zugravi dela Constantinopole, pentru biserica Domnească dela Curtea-de- Argeș. Și că pictura ei este opera unui artist bizantin, aceasta arată atât stilul cât și inscripțiunile grecești. Deci rămâne mai probabil că biserica a fost zugrăvită, dacă nu și zidită, sub fiul și succesorul lui Ba- sarab, Alexandru I (sau „Nicola Alexandru", cum îl numește inscripția de pe mormântul său la Câmpulung), fundatorul mitropoliei de Argeș (1359), supusă patriarhiei de Constantinopole, dela care el a cerut și primit pe primul mitropolit al țării. Chipul ctitorului se află între vechile frescuri ale bisericii, deasupra ușii din tindă, pe păretele dinspre răsărit. El este înfățișat în genunchi, cu mânile întinse spre Cristos, la dreapta căruia este Sf. Maria, la stânga Sf. Nicolae, patronal bisericii; pe cap are diademă și e îmbrăcat ca Mircea, zugrăvit ca ctitor la Cozia, numai ceva mai simplu. Domnul are figura tânără, cam între 30 și 40 de ani (mai aproape de 30), ceea ce ar in- dică mai mult pe Alexandru decât pe Ba- sarab, care pe la 1330 eră bătrân. In interiorul bisericii, pe stâlpul stâng (nord) din fața altarului, se află un alt chip de domn, îmbrăcat în zale, cu lance, coif și scut alăturea, dar din nenorocire capul lipsește. Acest chip, care — în ce privește îmbrăcă- mintea — se aseamănă cu cel de pe unele monete ale lui Radul I (fiul lui Alexandru și tatăl lui Mircea) din colecția Academiei, este probabil altul decât cel al ctitorului. Poate să fie chiar Radul, fundatorul mănăs- http://patrimoniu.gov.ro CRONICĂ 143 tirilor dela Tismana, Cozia și Cotmeana, în a cărui domnie (între 1374 și 1385) s’ar fi adăogat sau săvârșit ceva la această bise- rică (ar fi de presupus sfârșirea picturei), ceea ce va fi contribuit ca și el să fie considerat ca ctitor și confundat apoi cu legendarul Negru Vodă, cu numele „Radul Negru". Ambele chipuri, cum și inscripția cu pre- tinsa dat'., au fost fotografiate de d l No- rocea, care a dat un exemplar pentru Aca- demie. Ne am înapoiat dela Curtea-de-Argeș cu un sentiment de înaltă mulțumire că acest monument istoric atât de prețios — care un moment eră amenințat să fie dărâmat spre a fi reconstruit, ca altele la fel — a rămas scutit, din fericire, de asemenea restaurare. Datorim o deosebită recunoștință d-lui ar- hitect Gr. Cerkez, care, cu o adevărată pietate pentru această comoară a trecutului nostru, conduce lucrările de restaurare și sub a cărui atentivă supraveghiere s’au făcut lucrările de până acum. Recunoștință se cuvine și d-lui Norocea, care cu atâta grije și iscusință a scos la iveală vechea pictură, cu mult superioară straturilor su- prapuse, ca și celorlalte picturi vechi ce ni s’au păstrat în monumentele noastre istorice. Să sperăm că, prin silințele dumnealor, restaurarea începută așa de fericit va fi dusă la bun sfârșit, ca o restaurare model, realizată prin arhitecții și artiștii noștri proprii. D. ONCIL'L, I. BOGDAN. Ca unul ce am făcut și eu cercetări la fața locului, m’am convins că n’avem a face cu o inscripție din veacul al XlII-lea și mă unesc la constatările din acest raport. N. IORGA. INSCRIPȚII: PE O CRUCE DIN CERDACUL MUNTELUI RUSU, M-REA NEAMȚUL. acastă cruce s’au rădicat aicea spre SEMNUL ȘI ADUCEREA AMINTE A ANULUI 182I, când, viind turcii în moldova și în țara românească asupra grecilor ce se revol- tase și MULTE RĂUTĂȚI FĂCÂND BISERICILOR ȘI CREȘTINILOR, FIEȘTECARE SE MÂNTUE PRE- CUM PUTE. DECI ÎN ACEL TIMP, LA ADASTĂ SFÂNTA MONASTIRE STĂRIȚIND SFINȚIA SA PĂ- RINTELE STAREȚUL ILARIE, NE AU PORUNCIT MAI JOS ÎNSEMNAȚILOR DE AM DUS SFÂNTA ICOANĂ A MAICII DOMNULUI, CEA MARE, DIN BI- SERICA MARE, SPRE MUNTELE RUSUL ȘI AM AS- CUNS'O ÎN PĂMÂNT, ÎNTr’u.N DEAL, ÎN PĂDURE, ÎMPREUNĂ ȘI CU ALTE ODOARĂ ȘI DOCUMENTE, LA ANUL 1821, IUNIE 3, ADECĂ EU NEONIL ARHIMANDRIT, STAREȚUL DE ASTĂZI, DIMPREUNĂ CU PĂRINTELE SEVASTIAN CĂMĂRAȘUL ȘI CU PĂRINTELE FILIP d(u)hOVNICUL IARĂ LA ANUL l822, OCTOVRIE 28, NE-AU RÂNDUIT IARĂȘI PĂRINTELE STAREȚUL ILARIE DE O AM ADUS-O ÎNAPOI. ȘI DUPĂ RĂNDUIALA PRIV1GHFRU DE TOATĂ NOAPTEA ȘI A SFINTEI LITURGHII, AU EȘIT PĂRINTELE STAREȚUL CU TOȚI PREOȚII ȘI DIACONII, ÎMBRĂCAȚ1 ÎN SFINTELE VEST- MINTE, ȘI CU TOT SOBORUL, SPRE ÎNTÂMPINARE, ȘI VIIND PÂNĂ LA LOCUL ACESTA, AM AJUNS ȘI NOI CU Sf(â)nta ICOANĂ, ȘI FĂCÂNDU-SE ACA- THIST DE OBȘTE, AM DUS ICOANA IARĂȘI ÎN BI- SERICA MARE. MAI ÎNSEMNĂM AICEA ȘI MINU- NEA CARE s’au FĂCUT ÎN FAȚA MAICII d(o).M- NULLI, CAREA NOI CEI MAI SUS ÎNSEMNAȚI CU OCHII NOȘTRI O AM VĂZUT: CĂ DIN VREME CÂND s’au început d(u)mnezeesca liturghie, îndată s’au înegrit cu totul fața icoanei maicei DOMNULUI ȘI s’au ÎNTUNECAT ÎNTRU CÂT NE- AM ÎNFRICOȘAT, SOCOTIND CĂ POATE s’au STRI- CAT ÎN PĂMÂNT UNDE AU FOST ASCUNSĂ, IARĂ CÂND AU EȘIT PĂRINTELE STAREȚUL CU SOBO- RUL SPRE ÎNTÂMPINARE, ATUNCEA ÎNDATĂ AU ÎNCEPUT A SE LUMINA, MAÎ ÎNTĂIU LA OBRA- ZUL DIN DREAPTA, APOI TOATĂ FAȚA SAU RU- MENIT ȘI s’au FĂCUT MAI LUMINOASĂ DECÂT CUM ERA MAI ÎNAINTE. ACESTEA SAU ÎNSEM- NAT SPRE MĂRIREA LUI DUMNEZEU Șt A MAICEI DEMNULUI ȘI SPRE ADUCEREA AMINTE A UR- MAȘILOR. ANUL 1839 SEPTEMBRIE 6. Este vorba de faimoasa icoană, dăruită de Ion Paleologul, împăratul Bizantin, cu prilejul restabilirii legăturilor dintre Mitropo- lia Moldovei și Patriarhia Constantinopolei. Descrierea acestei icoane o vom face cu altă ocazie. LR BIS. SCHITULUI LESPEZ1-PRRHOVR. ACEASTĂ SFÂNTĂ BISERICĂ ESTE ZIDITĂ DIN TEMELIA EI DE JUPANUL PÂRVUL CANTACUZINO VEL LOGOFĂT, TATĂL SĂU DRÂGHICI VEL SPĂ- TAR, LA ANII DELA HRISTOS l66l. http: / / patrimoniu.gov.ro 1 44 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Ctitori zugrăviți. Dreapta: Jupâneasa Maria, cu mahrămă pe cap, mărgele la gât, caftan cu flori. Stânga : Jupan Ni ca Cantacuzino vel Că- pitan. Peretele nordic : Pârvul Cantacuzino, cu Elena; Jupân Drag hi ci Cantacuzino vel Spătar, cu Păuna. LR BIS. DIN ROZNOv-NEAMȚ. INSCRIPȚIE. AcASTĂ SFÂNTĂ BISERICĂ, CARE ESTE HRAMUL SFÂNTUL MARELE IERARH NICOLAE, S’AU ZIDIT DIN TEMELIE, CU TOATĂ CHELTUIALA ȘI OSTEXIALA DUMNISALE. NICOLAE RUSĂTU PÂHARNTCUL ȘI JUPANEASĂI SALE ZMĂRĂNDII, LET 7268 (I759) O[CT.] IO. Pe un clopot: CHELTUIALA DUMNISALE MARELUI VISTIERNICUL IORDAKI ROSET ROZNOVANUL. S'A AFIEROSIT SFIN- TEI BISERICI DELA RĂZNOV LA ANUL 1829. Pe o icoană: loan Câmpi neamț, născut ia io Octom- brie 1841, Miercuri, noapte, la 12 l\asurt), botezat la .... lanurie 1842, de Grigorie Cantacuzino. Zugrav: loanichic. Pe alta: ALicsandra Câmpincanu, născută la 26 Sept. 1840, Joi, la 4 d., botezată la 6 A- prtlie i8\i, de Elena Cantacuzino. Pe o piatră: DOAJMXE CA PE CEL DE AL UNPRÂZECILEA CAS CE L-AI PRIMITU ÎN VIE TA, PRIMEȘTI ȘI PRE MINE ROBUL TĂU ARISTARHO HRISOSCULEU VEL VIST. CE M’AM SĂVÂRȘITU LEAT 7266 (1/58) MAI 25. Pe alta: SUPT ACEASTĂ PIATRĂ SĂ ODIHNESC ROBII LU DUMNEZEU : ARESTARH HRISOSCULEU VEL VIST. CE S’AU SĂVÂRȘIT LA ANUL 7266; MARELE LO- GOFĂT AL MOLDOVEI NICOLAI ROSET ROZNOVANO, SĂVÂRȘIT DIN VIAȚĂ LA ANUL 1806 IAN. 7: SO- ȚIE SA SMARANDA, NĂSCUTĂ HRISOSCOLEO, SĂ- VÂRȘITĂ DIN VIAȚĂ LA AXUL 1789: FIIUL LOR DEISTVITELNĂI STAȚCHI SOVETNIC AL ÎMPĂRĂ- ȚIEI ROȘIEI ȘI MARELE LEGOFĂT AL MOLDOVEI IORDACHI ROSET ROZNOVANO, SĂVÂRȘIT DIN VIAȚĂ LA ANUL 1836 FEBR. 16: SOȚIA SA PULHERIEA, NĂSCUTĂ BALȘ, SĂVÂRȘITĂ DIN VIAȚĂ LA ANUL 1799 IULIE 25: FIIUL LOR HA1MAN ALECSANDRU ROSEI’ ROSNOVANO, NĂSCUT La 30 NOEMBRE 1798 ȘI RĂPOSAT LA 20 AUGUST 1853, ȘI FIIUL LOR VIST. NICOLAE ROSET ROZNOVANO, NĂSCUT LA 6 FEBR 1795, REP03AT LA 13 1858, LA VIENA, DE UNDE. TRANSPORTÂNDU-SE, S-AU ÎNMORMÂN- TAT LA 23 MAIU; RUCSANDRA ROSET ROZNOVANO, NĂSCUTĂ CALIMACHI, RĂPOSATĂ LA ANUL 1892 MAIU 3 Pe alta-' SUPT ACEASTĂ PIATRĂ ODIHNESC ROABELE LUI DUMNEZEU: VISTERNICEASA MARIA ROSET ROZ NOVANU. .NĂSCUTĂ GHICA COMÂNEȘH, LA ANUL 1805, RĂPOSATĂ LA 5 DECEMBRIE, ÎN IAȘI, ÎN AXUL 1887: ANA CATARGI, NĂSCUTĂ ROZNOVANU. LA ANUL 1837 SEPTEMBRIE 2, RĂPOSATĂ LA 23 IA- NUARIE, ÎN CERNĂUȚI, DUCATUL BUCOVINA. Pe o carte: Această sf. carte iste a d-lui cinstit boer 12ist. lordache Roset Roznovami dela biserica d-lui din Rosnov, unde se prăsnuește hramul sf. Ierarh Niculae și s’au legat prin vechiului ds. — Păcum să se știe când s’au acoperit biserica din Roz nov cu cheltuiala marelui boier d-lui Vist, lordache Roznovanu. stăpânul veșnic prin mine vechilul d-lui, Macovei Pârjolea Polc . la anul 18 >2 August 2«. VIRG. DRÂGHICEANU. ERATĂ. Din causă că imprimarea ultimelor trei numere ale acestui Buletin s’a făcut în timpul când sub- semnatul eră ocupat în Dobrogea la săpăturile arheologice întreprinse de Direcțiunea Muzeului Național de Antichități și deci fără răgazul ne- cesar, corectura articolului meu Monumente ine- dite din Torni s’a făcut cam în pripă. Din această pricină s’au strecurat o seamă de greșeli, mai ales în textele grecești, și câteva clișee au fost inversate. Toate acestea vor fi îndreptate în extrasul aparte, iar la sfârșitul studiului le voi arăta chiar în această revistă. într’o erată. o. m. t. Printr’o inversiune tipografică s’a zis în rezuma- tul francez al articolului meu Mănăstirea Hurezi in rjji (fasc. 30), că inginerul Weiss „a leve, entre 1689 — 1705, le pkn du M. de Hurezi, bâti par Brancovan“, în loc de .a leve le plan du M. de Hurezi, bâti par Brancovan entre 1689—1705“. v. o. http://patrimoniu.gov.ro REDACȚIA; SECRETARIATUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Administrajia Casei Bisericii, București, str. Lueger 2o. Buletinul se găsește de vânzare la principalele LIBRĂRII DIN BUCUREȘTI prin cari se fac abonamente și se pot procura colecfii complecte din anii precedenfi (afară de anii 1903 și 1909). ABONAMENTUL IN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE: PREȚUL A PATRU FASCICOLE PLUS PORTUL http://patrimoniu.gov.ro PREȚUL LEI 2,50 http://patrimoniu.gov.ro Anul VIII. Fasc. 32. Octomvrie-Decemvrie 1915. COMISIUNII PUBLICAȚ1UHE TRIMESTRIALĂ ii Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL St I. St. Rasidescu 16. STRADA PARIS (POSTA DOAMNEI), 16 1529. http://patrimoniu.gov.ro ------ COMITETUL DE REDACȚIE = Dr. C. 1. 1S T R A T 1, D. O N C 1 U L, N. 1 O R G A, G. B A L Ș, G. M U R N U și V. P Â R V A N Redactor A L E X. LĂPEDATU Secretarul Comisiunii CUPRINSUL TEXT Tapițeriile Doamnei Tudosca a lui Vasile Lupu, de N. Iorga............................... Asupra epocei de bronz în România, de I»an ANDRIEȘESCU................................... Morminte Domnești: Matei Basarab, Doamna Elena și fiul lor Mateiaș, de ViRG. Dră- ......................................................................................... Bisericile din Olănești și Muiereasca de sus (Jud. Râmnicul-Vâlcei), de En. Ionescu . • Pietre părăsite, de Al. M. Zagoritz................................................. Monumente inedite din Torni, de D. M. Teodorescu...................................... • Cronică : O inscripție a palatului episcopal din Buzău dela începutul secolului al XVIll-lea. Poate li vorba de o nouă pictură a m-rii Rașca în sec. al XVl-lea ? (Const. Bo- bulescu)—Biserica Sf. Dimitrie-Craiova.—Pisania bis. SI. Gheorghe-nou din Cra- iova (V1RG. DrăGHICEANu) — O inscripție romană dela T.-Severin (Al, BăRCĂCILă). Pag. 145 154 170 177 182 186 190 I LUSTRATIUN I Tapițeriile Doamnei Tudosca a lui Pag. Vasile Lupu. 1. Maria de Mangop, Doamna lui Ștefan-cel-Mare 146 2. Simeon Movilă............................... 148 3. Ieremie Movilă . ... ........... 149 4. Tudosca Doamna lui Vasile Lupu................ 150 5. lon-Voaă, fiul lui Vasile Lupu................ 151 Asupra epocei de bronz in România. 1— 2. Topoare dela Sinaia, ca . . • . . . 158 3. Topor din Ungaria, ca Va • * ... 158 4. Topor dela Kwieciszewo, Posen,ca Va • • • 159 5-9. Coliere dela Predeal, ca V2 • • • • • 160 10. Colier dela Tinsdahl, Holstein, ca Va ■ • 160 1 1 — 14. Obiecte dela Piltsch, Silesia, ca J/₃ . 161 15—18. Obiecte dela Oberklee, Austria .... 161 19. Colier din Zivaljevic, Bosnia, Va • • ' • 162 20. Colier din Pomerania, ca V₄............. - 162 21. Cuțit dela Predeal, ³/₄ 162 22. Toporaș dela Predeal, ca ³/₄ ...... • 163 23. Sabie dela Predeal, ’/₃...................... 164 24—26. Săbii din Ungaria. Vs ca Va................ 1^5 Morminte Domnești. 1. Mormântul lui Mateiaș Basarab din Biserica Domnească, Târgoviște ... .... 171 2. Mormântul Doamnei Elena din Biserica Dom- nească, Târgoviște............................ . 172 3. Mormântul Doamnei Elena: vedere de detaliu a capacului...................................... 173 Pag. 4. Mormântul lui Matei Basarab dela mănăstirea Arnota . ............................................ 174 Bisericile din Olănești și Muiereasca de sus. 1. Sf- Paraschiva: fresc în bis. din Muiereasca de sus • .......................... 178 2. Sf. Arh. Mihail: fresc în aceeaș biserică • . 178 3. Ușa bis. „Sf. Nicolae" din Olănești .... 178 4. Biserica„Sf. Voivozi" din Olănești .... 179 5. Biseiica „Sf. Nicolae" din Olănești .... 180 Pietre Părăsite. 1. Bază de coloană, la Bărăție — C,-Luag ... 182 2—3. Pietre dela ușa Bărății, C.-Lung «... 183 4. Fragment din coronamentul dela ușa bisericii mănăstirii R.-Sărat........................... . 183 5. Capitel, la Biserica Domnească din C.-Lung - 184 6. Bază pentru o jumătate de coloană, la Biserica Domnească din C.-Lung.............................. 184 7. Bază de coloană întreagă, la Biserica Domnească C.-Lung........................................... 184 8. Fus de coloană, la Bis. Domnească, C.-Lung 185 9 —10. Pietre mici sculptate dela aceeaș biserică „ Monumente inedite din Torni. I . Fragment de otelă funerară.......... 186 http://patrimoniu.gov.ro TAPIȚERIILE DOAMNEI TUDOSCA A LUI VASILE LUPU. Perdelele dc mormânt, lucrate în mă- tăsuri și fir, constituie unul din cele mai prețioase documente dc artă din trecu- tul nostru, și, prin figurile pe carele pre- sintă, și un prețios document de istorie. Lucrate după deosebite norme, venite din țări deosebite, aceste lucrări dc o migă- leală fină, făcând parte din aceiași fami- lie cu epitafurile, pe care le-am studiat aiurea, în dcsvoltarca lor J), și cu veșmin- tele arhierești, cu patrahirclc, pe care le avem încă dela Alexandru-cel-Bun, cel dintâiu din ele dând și cele dintâiu por- trete domnești autentice ²), au aspecte care se pot deosebi și defini după epoce. La Putna se mai păstrează perdeaua care acoperea mormântul Măriei dinMan- gup, a doua doamnă a lui Ștcfan-ccl-Marc (fig. 1). Operă pur bizantină, pentru această Comncnă din Crimeia, ea o înfățișează într’o atitudine ieratică : supt coroana împărătească dela care atârnă șiruri dc mărgăritare, o figură fină în linii con- venționale, cu ochii închiși în moarte; părui C desfăcut în două pe frunte ca în icoanele Maicci Domnului. Mânilc, mici, se acopăr pe piept, ieșind dintr’o stră- lucită rochie, lungă, largă, de brocard cu flori mari. Ciudate monograme și vul- turi împărătești de aur figurează, în cele patru colțuri, printre ornamente ³). Episcopul Melhisedec a dat inscripția din prejur: czii ectk iioupoKK rpoiiA păuni BIKIA KAdl'OHaC l'HKOH II YpHCTOAKM'.IIKOII rOC= iioxa¹¹ kv /Hapni, igkeh nphc idRHCA ■;% b kHiiKim wmirkA'.n b A'kr ASII,IIE, »HCU,d AEIiEBpî'E KS HAT ‘ Stokhoim 1 885. Mo- dificări și adaosuri de natură mai mult locală i-aa adus apoi Sophus Mdller, Moritz Hoernes (pentru Austria), P. Re- necke (pentru Germania de sud și Ungaria), R. Beltz (pentru Mecklemburg), Hubert Schmidt și Dechelette. Deasemeni Gus- taf Kossinna dela Berlin, ale cărui determinări au meritul de a fi într’o largă măsură, în funcțiune și de o cunoaștere exactă și cuprinzătoare a arheologiei preistorice sud-est europene. ⁴) Oltenia oferă, de pildă, concludente exemple de cea mai mare însemnate. Culese într ’o recentă călătorie, vor forma obiec- tul unor cercetări ulterioare. http://patrimoniu.gov.ro 160 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE riene; în Asia mică, Hitiții pășesc spre întemeierea puternicului lor imperiu, lu- mea egeică a culturei cretane spre epoca miceniană. Dacia splendidei culturi neo- și eneolitice, despre care ceramica spi- ralo-meandrică și ceramica pic- tată din cuprinsul ei sunt o vie dovadă, învață cu sârguință lucrul metalului în care va realizâînsemnate progrese, cari, mai puțin formele superioare de cultură de cari au avut parte a se împărtăși mai de tim- puriu lumile istorice, îi cuceresc un loc de frunte între regi- unile vecine ale Europei preis- torice, — e o semnificativă în- semnare a vieții ce se va fi trăit aici, a însușirilor locuito- rilor ei. 2. OBIECTELE DE BRONZ DELA PREDEAL. Muzeul Național de Antichități posedă dela Predealurmătoarele obiecte de bronz: cinci coliere masive (Catalog, No. 482— 487) un cuțit (id., No. 561), un to- poraș cu gura îmbucătoare (id., No. 19), precum și o sabie (Nr. 65). In afară de mențiunea d-lui C. Moisil și analiza chi- mică a toporașului datorită d-lui C. Ni- culescu-Otin, nici unul din aceste obiecte nu s’au bucurat de o cercetare mai de aproape. Și totuși prin varietatea între- buințării lor, ca și prin problemele de cronologie ce pun fiecare dinele, o merită cu prisosință. Din nefericire numai cu privire la co- lierele masive se cunosc date ceva mai multe a împrejurărilor în care s’au găsit; cu privire la celelalte acestea lipsesc cu desăvârșire;, știindu-se numai proveniența. Cele cinci coliere masive numite de Catalog «brățări mari inelare, cu căpă- tâile turtite și încovoiate» (p. 47) au fost găsite în anul 1880 de doui băieți pe vârful locului numit Vâlcelu Gârliciului dela Predeal —cum descrie adresa Pri- marului către Subprefectura Teleajen „u- ¹) O copie după adresa Primarului fu trimisă de Primul Procuror al Tribunalului Prahova Directiunei Muzeului, >o- nele din ele pe deasupra pământului și unele mai acoperite de pământ" (Fig. 5-9 (')• Că aceste coliere masive nu sunt nici „brățări inelare cu căpătâile turtite și încovoiate", fiindcă pentru aceasta sunt cu mult prea mari și deschise, precum nu sunt nici „toarte", este mai presus de îndoială. Ele erau desigur podoabe cu cari femeile își împodobiau gâtul, câte unul, cum s’a găsit în diferite părți, sau chiar câte mai multe și legate între ele prin câte o vărguță introdusă prin găurile lor, tip de podoabă a gâtului ce se întâlnește des in Italia, Germania de sud ca și Germania de nord. Reproduc unul dela Tinsdahl din Holstein (Fig. li). Fig. io. Tinsdahl, Holstein. ca. 'ji- In spre răsărit aceste coliere par a fi fost întrebuințate numai câte unul. Colierele masive dela Predeal sunt toate de aceiași mărime (lungimea ar- cului 0,525, diametru 0,150, deschiză- sartil pe 1 8 80, p. 8 8. Bdresa Primarului ca și aceia a Pri- mului Procuror le numesc: „toarte de bronz⁰. http://patrimoniu.gov.ro HSOPRA EPOCEI DE BRONZ IN ROMÂNIA 161 tara 0,077), toate puternic oxidate cu o groasă patină verde vegetală, unul din ele pare a fi suferit în deosebi, căci pa- tina puțintel zgrunțuroasă a luat o cu- loare negrie. La unul singur tortița de legătură s’a păstrat complet; la toate se poate insă lesne recunoaște. Așa cum se prezintă aceste coliere ma- sive, de o destul de deasă frecvență Fig. 11 —14. Piltsch, Silesia. ca. ’/₄. în toată Europa carpato-dunăreană ’), a- parțin recunoscut perioadei a Il-a a epocci de bronz, databile prin tovărășia cu o- biecte bine cunoscute tipologicește cu cari s’au găsit în diferite depouri. Citez două din aceste depouri mai principale din însăși cercul care ne interesează comparativ în chip deosebit: Austria și Silesia. Ca și la Predeal, obiec- tele de bronz dela Piltsch în Silesia, (fig. 11—14) în număr de 44, s’au găsit (în 1884) pe când se ară, la suprafața pământului. Dede- supt la o adâncime de vre-o 0,50 m. s’a dat de o pătură de cenușă albă de oase cu resturile unui vas de lut cu ’) Boemia : Richiy, Die Bronzeseit in Bo/nnen, Wien 1 894. Tabela V, VIU. XXIII. XXXIV—XXXVI. Moiavia: Depoul dela Goding. cam ISO de coliere de acestea; nici on alt obiect de bronz fluzeal Imperial din Viena¹. Ungaria: Hampel, Bronz, in Ungarn, Tabela acxvi; aceiaș, A bronzkor emlekei magyarhonban, T. cxxxi, clxiii, CLXXXVIII, CCIX. CCXU, CCXXII. In apropiere de aitenburgol unguresc s ’au descoperit mai mult de o mie, dar intru câtva diferite, Hampel, Nenere Studien liber die Kupferseit, Zf.f.Ethnologie, 1 896, p. 79, fig. 43. Cf. Uontelios. o. c, p, 97 și nota 5. Buletinul Comisianii Monumentelor Istorice. toartă și capac; bronzurile n’au stat însă în urnă, căci erau acoperite cu pă- mânt negru ²). In aproape complet ace- iaș tovărășie s’a găsit și depoul dela Oberklee în Austria (fig. 15—18): îm- preună cu colierele masive de tipul alor noastre de la Predeal, s’au găsit topo- rașe cu marginile ridicate, ba chiar unele cu aceiaș muche pătrunzătoare, scobită (Cp. fig. 14 cu fig. 15), ală- turi de brățare de tipul aceleia din fig. 16³). La Piltsch s’a observat chiar chipul în care s’au găsit rânduite : jos veneau colierele, peste ele spiralele de mână, câte două, cu capete unul în altul, iar toporașele de jur împrejur cu tăișul în- fipt în pământ ⁱ>. Coliere ma- sive întru totul asemenea a- lor noastre s’au găsit repetat și în Ungaria ⁵), ca și la Bo- rovsko, în unul din tumulii dela Qlasinac ⁶). Unul, splen- did, s’a găsit și la Zivaljevic în Bosnia de sud, iarăș într’un tumul, la un schelet orientat de la sud la nord (fig. 19) ⁷). Fără să putem deocamdată intră în discuție pe baza puținului material referent ce ni stă la dispoziție și fără să cunoaștem mai de aproape împrejurările despre chi- Fig. 15—18. Oberklee, Austria. J/₄. -) Hontelius, C hronologie der nltesten Bronzeze} lₜ p. 59—40. ³) Brățare s’a găsit (7) și la Piltsch, Montelius, ib.p 4-0. 1b. Analiza unuia din toporașe a constatat: Cu 96, 96‘ Sn 3,80 și urme de Pb. ⁵) La Szolnok, Herezeghalmi (Comit. Pest), Kurdi (Comit. Tolna) etc. Hampel, O. C., pl. CLXXXV111 fig. 1. CCIX fig. 53, CCX1I fig. 18. ⁶) Mitteilnngen aiis Bosnien und H ercegovtna III, 18 95, p. 39 și fig. 7 1 . ⁷) MitleiL. vi, 1899, p. 4-6. 21 http://patrimoniu.gov.ro 1 62 BGLETINGL COM1SIGNH MONUMENTELOR ISTORICE pal și tovărășia ca care aa stat în pământ colierele dela Predeal, întră cât toporașele ce întovărășesc colierele simi- lare din depourile citate sânt tipologic complet stabilite în împrejurări cari Fig. 19. Zivaljevic, Bosnia. ¹/₄. nu țînșală și fixate cronologiceștc pe- rioadei Il-a a epocei de bronz ')> Pa- tern deduce cu încredințare că și ale noastre aparțin aceluiaș timp, între 1500— 1 200 (Monteiius) sau 1750 — 1400 (Kos- sinna). a. Hr. Rămâne ca descoperiri și observări tipologice mai multe la noi să confirme, precum sper, apropierile și de- terminările mele. Când Gustaf Kossinna, cunoscător pro- fund al materialului arheologic de așe- zări din Europa de mijloc și răsărit, con- stată și dovedește la sfârșitul epocei II dc bronz răspândirea unei noui populații din Ungaria de apus și Austria de nord spre Germania de răsărit, nelocuită la începutul acestei perioade, — populații pe care el le numește iliriene—de fapt, și Cuțitul de bronz dela Predeal (fig. 2i) este de o formă căreia cu anevoie i se pot găsi similare întocmai. De o lungime de 0,200 (fragmentul 0,155) și cea mai mare lățime a lamei 0,015, se va fi rupt din vechi, ruptura arătând și ea început de oxidare. Aceiaș patină verzuie vegetală a celorlalte obiecte studiate îl acopere. Lucrat dintr’o bucată, evident din ciocan, a cărui urme se re- cunosc, cuțitul va fi fost îndemânatic de întrebuințat cu mânerul sus mai subțire apoi mai amplu, bun de cuprins între degete, cu capătul mânerului mai lat pentru a da un sprijin mânei carc-1 cuprindea. După conformația lamei va fi fost întrebuințat la tăiat lucruri mai rezistente de jos în sus și din afară în lăuntru. Cuțitul este, fără îndoială, unul dintre cele mai vechi instrumente si arme ale o- mului. Lucrat îndelungată vreme și cu mare sârguință din piatră, eră evident să se lucreze într’o și mai marc varietate de Fig. 2 1. Predeal. ³ ₄. mai sigur, carpato-dunărene,—între ex- emplele ce aduce e și un frumos și greu colier masiv din Pomerania (fig. 20), ce acolo apare exotic în timp ce e asâ de frecvent în regiunile sudice ²). ’) Faptal ca la Kahun s’a găsit an colier masiv similar acestora din Europa Centrală și de Nord (zice ?Iontelias, noi adăogăm și Earopa sudestică. mai ales aceasta) din timpul dinastiei a XII saa a XllI-a egiptene (Flinders Petrie, lllahltn,, Kahun andGuroby p. i 2,pl. XIII fig. îs. Cf.Montelius^/zro- forme, pe cât mai potrivite folosinței și gustului ales — când s’a găsit metalul și s’a răspândit meșteșugul lucrului lui. Cele mai simple cuțite de bronz s’au găsit, precum se știe, în al doilea oraș alTrojei³): liologie, p. 145, fig. 55 7) este un indicia cronologic de ca- racteristică însemnătate. ²) O. C., p. 64, XV, f. 109. ³) Schiemann, IIÎOS, p. 638, No. 1000; Dorpfeld, Tt'Oja und Ilion. Mthen 1902. I, P 347, fig. 268. http://patrimoniu.gov.ro BSUPRH EP0CE1 DE BRONZ IN ROMÂNIA 1 65 lamă mai simplă saa mai sveltă ca an vârî care se introducea în mâneral de lemn. Așa sunt și cuțitele celei mai vechi epoci de bronz, a palaîitelor elvețiene, care dau curând si cutite de ras. Mai noui sunt cuțitele în care lemnul mâne- rului se îmbucă în ele, cuțitele turnate cu lamă cu tot fiind cele mai noui ’). Relativ destul de repede însă cuțitul în- cepe a fi lucrat în formele cele mai va- riate ale lamei ca și ale mânerului, până la frumoasele cuțite de bronz nordice cu lama ornamentată și mânerul lucrat în spirale sau figurine ornamentale ²). Față de această evoluție a cuțitului în epoca de bronz, cuțitele iau în părțile noas- tre, după cât cunosc, o înfățișare mult mai simplă și fără ornamente. Așă sunt cuțitele reprezintate de Hampel, dela Somogym din Bihor, din Vas și de aiurea; turnat dintr’o bucată, mânerul arc adesea o gaură, care va îi servit spre a ținea cu- țitul legat ³). Nu greșesc, deci, cu mult, când, con- siderând mediul arheologic în care au îost găsite cuțitele citate de Hampel, socotesc cuțitul nostru dela Predeal aparținând e- pocei II—III de bronz. Foarte probabil că la noi evoluția cuțitului de bronz a avut un curs mult mai încet, anumite forme menținându-se îndelung fără a fi înlocuite. Cu mult mai lesnicioasă și sigură c determinarea toporașalai cu gura îmba- cătoarc și tortiță, din aceiaș localitate (fig. 22). Lung, de 0,108, cu diametrul gurci de 0,055 X 0,025, are un tăiuș de 0,045, aproape drept. Spre deosebire de multe altele similare, toporașul dela Predeal dovedește o teh- nică bună la o formă îngrijită, nu fără anume efect ornamental; lângă gură apar în relief două brâușoare, așă precum corpul îi e împrejmuit de un alt brâușor din care pornesc perpendicular altele trei. Patina subțire ce îl acopere este negri- cioasă și cu pete verzi. D-1 Niculescu-Otin, care i-a făcut ana- liza chimică, constată marele procent de Sn 5,855 ce dovedește la Cu 94,97, Ni 0,615, Pb. 0,421, Zn 0,118 dar o totală lipsă de argint. Precum am văzut cu depoul de bronz de la Sinaia, tratat mai sus, această lipsă a argintului în- seamnă o origină a cuprului din care a îost turnat toporașul dela Baia-de- Aramă. Este după cât se pare centrul metalurgic cel mai utilizat aici, ori cât nici acel transilvan nu lipsește de a îi exploatat ⁴). Toporașul de bronz dela Predeal îace ’) Așă stabilește și Dechelette , Mantiei d* Archeologte celtique et galo-romaine, n-i, 1910, p 260. ²) Forrer, Urgesckichte des Europaers, Stuttgart 1 908, planșa 105, 109, 1 15. 120 și fig. 250—254, ³) A bronzkor emlekei magyarhonban, pi. CCXV, CCXXVI; cutite cu un mâner cu gaura s ’ai găsit și aiurea: Bavcria, Pfalz. Danemarca (în loc de gaură, o rotiță, bună de petrecut un fir de care cutitul să poată fi legat). Forrer, O. C.^ pl. 10 9, fig. 2—4. ⁴) Aici o rectificare; In împrejurări necunoscute, d-1 Ni- culescu-Otin face greșala a schimba toporașul dela Predeal cu un unul dintre cele două ce s’au găsit la Mo;na (Fălciu), și se află și aceste tot între colecțiile ?\uzeului {Cal.» No. 20 și 21). Socotind însă toporașul din Predeal ca fiind din Moșna, d-sa este silit, pe de altă parte, să tragă și concluziile analizei sale chi- mice, care, constatând complecta lipsă a argintului, conclude că materialul de lucru va fi fost adus în Moldova din Oltenia, printr’un schimb comercial. Socotitul toporaș din Moșna este însă de fapt din Predea'l; așa se află și în Muzeu și așa a trecut și în desenurile din 19 10 ale Muzeului, sub numărul Catalogului din 1906. Legături de acest fel intre .Moldova și Oltenia nu sunt deloc excluse, dar nu se pot,firește, docu- mentă cu acest exemplu. Aliajul unui alt toporaș dela Predeal (Col. Istrati-Capșa, Niculescu-Otin, O. C., p. 17 f. 13) cu- prinde și argint. Este evident că și la Predeal ca și în Oltenia se lucră cu metal din amândouă centrele metalurgice cunos- cute — și cel dela Baia-de-Aramă și acel transilvan. http://patrimoniu.gov.ro 164 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE parte din bogata serie a toporașelor de acest fel răspândite în toată Europa ’), deși, și acesta are o deosebită însemnătate, lucrate în diferite părți în legătură cu centrul metalurgic cel mai apropiat ²). Dcchelette, după mulți alții ³), fixează toporașele tipologic și cronologic în: 1) toporașe plate (Perioada I); 2) toporașe cu margini: a) puțin ridicate (Perioada II); b) ridicate (Perioada III); 5) Topo- rașe cu muche proeminentă (Perioada III); 4) Toporașe cu labii: a) labii mediane (Pe- rioada III): b) labii terminale (Perioada IV); 5) Toporașe cu gură îmbucătoare (Pe- rioada IV) ⁴). Indiferent de faptul că Dcchelette concentrează cele 5 epoci sta- bilite de Monteluis în ale sale 4, nu mai puțin documentate, după o întreagă serie de observații tipologico-cronologice com- parative, concentrare ce nu-i descrește practicitatea, ba dinpotrivă, și prezintă puține diferențe în timp, topoarele noas- tre de felul exemplarului dela Predeal — și sunt multe de acest fel — documen- tează caracterul cu totul apusan al cro- nologici sale. Fără a fi vorba de a stabili acum, pornind dela toporașul dela Predeal, evoluția toporașelor cu îmbu- cătură în Europa răsăriteană și de sud — o lucrare tipologică aparte—un fapt sigur pot să constat și care aruncă o vie lumină asupra caracterului variat, deși paralel similar în evoluția tipologică a epocei de bronz sud-est europene. In ce privește toporașul nostru, spre deosebire de apus, unde evoluția schițată de Deche- lette e complet adevărată — în răsărit și sud nu numai formele se păstrează mai bine cu diferitele lor elemente evo- lutive, care-i dovedesc desvoltarea re- gională autonomă, pe când în apus fac ’) 1. Schlemm, Wbrterbltch Zur Vorgeschickte, Berlin 1908, Art. Dullenăxte. ²) Lucrulla noi îl dox>edește în chip definitiv găsirea tiparelor de un mare interes dela Logrești-Birnici (Județul Gorj), aflate în posesiunea d-lui Prof. Dr. C. Istrati și publicate de d-1 Dr Ing. Niculescu-Otin, O. C.ₜ p. 76. pl. V fig. 5, pl. Yf fig. 1 și 2, ca și acelora (4), nepublicate, dela Plenita (Jud. Dolj), aflate între colecțiile Muzeului regional de Antichit* ți și Etnografie de pe lângă Prefectura din Craiova, condus de d-1 Ștefan Ciuceanu, profesor de istorie al Liceului local. ³) In frunte cu Gabriel de Mortillet, care încă din 188 1 ajunsese la rezultate tipologico-cronologice similare. Y. a sa comunicare: «Classificationetchronologie des haches enbronzeio. Impresia unui împrumut a- colo din părțile noastre; un netăgăduit caracter tehnic și ornamental mai consec- vent deosebesc aceste topo- rașe sud-est europene. E așă numitul tip «unguresc , care, urmând aceiaș cale și într’un restimp de vreme care nu poate fi prea deo- sebit de apus, menține în ornamentarea sa urmele for- melor lui anterioare: — foa- stele labii devin ornament, care apoi variază capricios ca în acela al toporașukii nostru dela Predeal sau alt- fel ⁵); — pe de altă parte însă, ia chiar o formă cu totul nouă, specifică numai acestor regiuni,—într’o ex- tindere care, firește, numai o hartă tipologică ar pu- tea-o preciza. E forma de toporaș cu gura adânc con- vexă, posterioară de sigur toporașelor de felul acesta dela Predeal. Foarte răspân- dite în Ungaria și Ardeal alături cu acele cu gura dreaptă ⁶), arheologul un- gur Dr. Roșea Marton dela Cluj, care mi-a atras cel dintâiu atențiunea asupra lor, le socoatc dacice, ale Da- cilor, părere căreia tipologic nu i se opune nimic. Am întâlnit însumi apoi acest fel de toporașe în Muzeul Dzie- duszychi din Lemberg ⁷). Putem așă dar fixă to- Fig. 23. Predeal. Ys- înRevue d’Antbropologie, issi. p. 6 1 —7 2. ⁴) O. c., li, p. 242/3. ⁵) Toporașe de tip «unguresc *. un adevăratdepou, s’ao gă- sit și în săpăturile lui Fiala dela Debelo brdo lângă Sarajevo: Fiala, «Prăhistorische Ansiedelung auf Debelo brdo bei Sarajevo» in MiH. aus Bosnien und Hercegovina, iv, isss, p. 38 — 39. ‘JHampel, A bronskor emlekei magyarhonban III, pl CXCIII, CXCV, fig. I. 4, 5, pi. CXCIXf. i o, CC, CC1V. CCVI, CC.XVII. CC.XVIII, CCXXVIfig. 1—6, CCXX1X, fig. 22 - 34 etc. ’) In număr de 6 — dela ,'lelna, Kalomyzski și Sam- borskie. Dulapul mic 4-8. Alte 7 din alte părți (Dulap 38) http://patrimoniu.gov.ro RSUERR EPOCEI DE BRONZ IN ROnAN[R 1 65 porașul nostru dela Predeal ca aparți- nând sfârșitului cpocei de bronz, după Monteiius ca și Kossinna în preajma anilor 1000 a. Hr. gura dreapta. Câteva toporașe «dacice» de origină ungu- rească posedă și Muzeul de Etnologie din Berlin; de la Weis- senburg și Tovisfalva (Pupitrul 3 2). Precizate încă de Montelius cași de învățatul arheolog nor- vegian, emul al său,Ingvald Cndset, în cercetarea acestuia Către aceleași timpuri ne aduce, în sfârșit, și sabia dc la Predeal (fig. 25). Ca și toporașul cu gură îmbucătoare de mai sus, sabia dela Predeal reprezintă una din formele specifice ale acestei arme în sudestul carpato-dunărean. Frecvența lor ungaro-lransilvană, constatată de în- vățați unguri, le-a dat supranumele de săbii de tip «unguresc», cu care au ră- mas vestite, prin desăvârșirea tchnicei ca și prin varietatea formelor lor, până la unele de o frumuseță comparabilă cu cele mai frumoase ale regiunilor nordice și apusene. Ruptă în trei, sabia dela Predeal va fi avut o lungime de ca. 0,550; vârful îi lipsește. Oxidată puternic, patina destul de groasă și de acelaș verzui vegetal al obiectelor de mai sus, are pe alocarea pete negre-zgrunțuroasc. Așă cum se prezintă, sabia dela Pre- deal, deși cu mult mai simplă, corespunde întru totul caracterelor cari deosebesc tipul așa numit «unguresc» ’): mânerul turnat cu ale lui trei înguste benzi în relief și adaptat pe lama pe care o cuprinde cu două lobi; deasupra-i rozeta cu butonul terminal; lama cu o trăsătură mediană, întâi îngustându-se, apoi iar lă- țindu-se, pentru a se termină nu fără eleganță. E ceia-ce Undset subsumează în tipurile sale A, B și C, deși acestea sunt cu mult mai complicate și pornesc dela un prototip el însuși mai înnaintat decât sa- bia noastră dela Predeal (fig. 24—26)²). Prin aceasta însă ea capătă, în afară de faptul de a fi de aici, o însemnătate documentară de natură tipologică care trebuie cu deosebire menționată. Se pare, în adevăr, că răspândirea cea mai mare o au în Ungaria tipurile numite de Undset B și C (fig. 25 și 26). A- ceasta se confirmă și cu Hampel ³). Precum însă e evident, sabia dela Predeal reprezintă o formă anterioară chiar ti- pului A Undset (fig. 24).— Fără a încercă să restabilim tipologia săbielor de tip unguresc după sabia noastră, ea sur l’âge de bronsede la Hongrie". Christiane isao. =) Undset, O. C., pl. XIII, 2, XIV 3, XIV 1. ⁸) A branzkor, III, pl. CXCIV, CXCV, fig. 12 — 14, CXCV1I, CXCVIII, XC, ete. http://patrimoniu.gov.ro 1 66 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE înfățișează, fără îndoială, un tip premer- gător săbiilor de tipul A Qndset — cu mânerul și a lui intreită bandă subțire care, de fapt, reprezintă ornamental faza când mânerul eră de lemn sau de corn și se adapta la limba de metal legân- du-sc, —cu butonul său final, care mai înnainte eră prelungirea terminală care se înfigea în mâner ¹), în sfârșit, cu lobii ce prind lama tăioasă, dar nu o țin încă prin nituri ci prin simpla strângere cu ajutorul ciocanului a spațiului dintre ei. In asemenea împrejurări, față de su- perba evoluție a săbiilor «ungare», evi- dent posterioare, determinarea cronolo- gică a săbiei dela Predeal, tipologicește imediat anterioară aceleia de tipul A Qndset, este singura logică. Cum însă e de netăgăduit și impresia de semnificativă trăsătură de unire cu formele mai vechi, din care purcede tipul săbiei noastre, nu greșesc cu mult când o fixez cro- nologicește în fruntea seriei tipologice a săbiilor cari au, în săbiile cu mânerul ornamentat în antene, ultimul lor termin tipologic și cronologic al epocei de bronz târzii. Din cele ce preced, cred că, în afară de însemnătatea lor de material nou, studiul depoului dela Sinaia și al obiectelor dela Predeal, mai sus prezentate, ilustrează convingător următoarele două concluzii. Depoul de bronz dela Sinaia și obiec- tele dela Predeal pun pentru întâia oară la noi, în chip definit, problema, veche aiurea, a epocei de bronz, epocă care, cuprinzând tot mileniul al II-leu a. Hr. ne revelează o lume nouă în cea mai apropiată vecinătate de aceia a strămo- șilor noștri istoricește dovediti. Aceste sunt și primele dovezi că, de- parte de a despărți preistoricește Româ- nia acestei vremi de regiunile apuse, ca una ce ar reprezenta stări relativ înna- poiate și încete pe calea progresului — și la acest punct de vedere se află știința astăzi—splendida cultură de bronz car- pato-dunărcanăc departe de a fi „ungară", de a se mărgini adecă în cuprinsul de astăzi al coroanei politice a vecinilor noștri. Carpații nu sunt o stavilă nici în aceste îndepărtate timpuri și nu des- part o lume de alta. Fără a înnaintâ și anticipă pe calea deducațiilor etnologice, cari cată să urmeze numai unor lungiși variate cercetări la cari să se angajeze cu credință pleiade de cercetători, generație după generație, un fapt e mai presus de îndoială. Dovezile le avem aici la noi, multe, și fiecare zi aduce altele la lu- mină.—Numai prin cercetarea metodică și devotată a acestor autentice urme ale înnaintașilor noștri, ne vom apropia din ce în ce mai mult de deslegarea tainei ce li acopere acum viața lor stră- veche și începuturile noastre. IOAN A.NDRIEȘESCU Doctor în litere Șeful Secțiunei de Arheologie preistorică a Muzeului Național de Antichități ⁴⁸) La acele săbii numite de invățații germani «Griffzun- genschwerter». Cronologia absolută a acestui tip de săbii în țuprinsul perioadei a treia de bronz o stabilește cu compe>’ tință netăgăduită, deși cu un spirit polemic care nu mi separe încă definitiv cel învingător, profesorul Gustaf Kossinna o, f.» p. 121 și urm, http://patrimoniu.gov.ro SUR L’ÂGE DU BRONZE EN ROUMAN1E La Roumanie est consideree au point de vcie prehistorique comme le pays d’ane florissante culture neo et eneolithique, ayant cine cerami- que spiralo-meandrique et peinte, et, comme telle, assez bien connue, bien qcie pas encore par Ies re- cherches speciales necessaires. Stimole par Ies re- cherches transylvaines de l’habile colectionnecir et investigatecir Julicis Tecitsch, do professeur von Stern (jadis â Odessa, maintenant ă l’Univer- site de Halle) ă Petren'i de Bessarabie, ainsi que par Ies vues larges et riches en perspectives sur le neolithique scid-est-europeen des savants allemands, Ies professeurs Gustat Kossinna et Hubert Schmidt, j’ai essaye moi-meme dans mon ouvrage „Contribution ăla „Dacie avant Ies Roinains“ (Jassy 1912) d’apres une etude plus approfondie des plus remarquables collections sud-est eciropeennes, qui m’etaient accessibles, de prociver plus amplement, pour la premiere fois, combien et socis qciel rapport ces assertions con- cordaient avec Ies materiaux actuels dont la plupart sont inedits. Cependant, jusqu’â nos jours, aucune recherche et aucun expose n’ont ete faits sur la maniere dont sepresente la Roumanie ă l’epoque du bronze, â l’epoque de la briliante culture germanique, de meme que, dans son voisinage immediat, de la soi- disant ccilture de bronze „hongroise”,—excepte quelques soupțon; et hypotheses isoles et sans conseqciences. Les courtes recherches intermittentes des in- vestigatecirs bien intentionnes, Cesar Bolliac, Ni- colas Beldîceanu, Gr. Buțureanu et de quelques autres, vers les 70 et 80 do dernier siecle, ne îirent qcie mciltiplier le materiei neolithique de la Valachie ainsi qcie de la Moldavie, par des donndes assez appreciables, bien qu’elles ne soient, ă vrai dire, aci point de vue scientifiqcie, que des in- dications pour de nociveiles recherches systema- tiqcies, qcii seraient â faire dorenavant. Cesar *) Je mentionne ici provisoirement les splendides fibules en spirale de Rafaîla (district de Jassy), Toate la collection de Beldîceanu et de Buțureanu, propriete du dernier, com- prenant un materiei vaste et varie de differentes localites prehistoriques, toutes de la Moldavie et parmi elles quel- ques-unes inconnues jusqu ’â present, fut acquise au com- mencement de cette annee, par le Musee National d'Antiquites, dont la Section prehistorique fut de la sorte considerable- ment enrichie. Je trouve opportun de mentionner encore que le Plusee fit en meme temps 1 ’acquisition d ’un manuscrit, que Buțu- reanu pensait publier sous le titre: ₙLes tewipS prehtS- toviques en Roumanie* ₜ Jassy, 1898; une pârtie de ce manuscrit. fut renouvelee jusqu ’â 1 90 1 et completee par plus de 400 figures. Ce manuscrit est iqtereșșanț encore touț Bolliac pensait meme devoir conclure de la rarete des objets de bronze rencontres dans ses recherches, â tocite cine theorie sur le carac- tere conservatif de la ccilture neolithique en Rocimaine. Ce furent secilement les recherches^en Moldavie, faites par Neccilai Beldiceanu, qui devaient mettre au jour, un peci plus tard, des objets de bronze. Nalheureusement, cecix-ci ne îcirent pas toutefois dciment apprecies i). Cela expliqcie pocirqcioi Gr. Tocilescci, dans son premier ocivrage, d’une portee plus considerable, „LaDacie avant les Romains", Bucarest, 1880, en traitant l’epoque du bronze, pouvait citer un materiei si infime pocir la Roumanie; la plus grande pârtie appartient â la Transylvanie. Tocilescci posait meme la qciestion de savoir s’il a existe une epoque du bronze en Roumanie et commentait minutiecisement l’opinion sceptiqcie, â cet egard, dci savant connaisseur des antiquites hongroises et transylvaines, Goos. Ainsi, l’opinion dci premier grand archeologue roumain, Alexandru Odobescu, qcii temoigna avec un sens divinatoire, ă la prehistoire, cin grand interet; opinion sur l’existence de tocites les pe- riodes prehistoriques en Roumanie, qci’il expri- mait des 1 869 aci Congres International d’Anthro- pologie et d’Archeologie prehistorique de Copen- hague, est restee jusqu’â nos jours cin postulat tres promettant, mais non-demontre. Cest comme si nocis nous trocivions tocit-â- cocip, apres le briliant developpement des cciltci- res neolithiques ²), en presence d’un grand hiatcis, lorsque tocite forme de ccilture independante dis- paraît completement, hiatcis qcii ne cesserait qu’avec les temps herodotiqcies respectivement greco-romains. La sitciation est evidemment contre nature et suscite beacicocip de controverses et de pro- blemes. specialement par cela qu’il est Ie premier manuel d'antiquites prehistoriques en Roumanie et paraîtracette ann^e par les soins du Musee sous les auspices de )'Academie Roumaine. ²) J’eus l’occasion de constater aussi des fragments de cdramique peinte, vers la fin de 1 'annee derniere, dans la Nouvelle Dobroudja. Ce sont de la Candidiana et ils sont ex- poses dans )’interessante collection d'antiquites prehistoriques et greco-romaincs de la Prefecture de Durostor.—Une belle ceramique d 'un pregnant caractere spiralo-meandrique sud- est-europeen fut trouvee, ces dernîeres, annees â Ostrovul Cor- bovei — la premiere ile plus importante du Danube roumain; elle se trouve maintenant au Musee districtuel de Turnu-Se- verin. — Une autre, du meme caractere, provenant de Coțofenii din Dos, du district de Dolj, est exposee au Musee re- gional de Craiova, http://patrimoniu.gov.ro 168 BULETINUL C0M1SIGNII MONUMENTELOR ISTORICE Dans ce qui precede et comme introductior. ă l’etude du materiei de bronze de la Section pre- historique du Musee National d’Antiquites que je fus charge de reorganiser, j’ai essaye de proover, conformement au postulat formule par Odo- bescu, dont il s’agit plus haut, que la Roumanie eut une epoque de bronze florissante, et que l’e- poque connue sous le nom de l’epoque de bronze hongroise-transylvaine ne s’arrete nullement aux Carpathes, mais qu’elle peut etre poursuivie ici dans toute l’extension de son evolution. Je ne cite ă cet effet, pour le moment, que quelques exem- ples, qui m’ont păru plus concluants. Les exemples que nous avons considăres comme documentaires, avant les autres dont la publication suivra, sont: un depot de bronze ă Sinai a, cinq colliers, un couteau, une hache ă douille, de meme qu’une epee, de Predeal. Le fait que ces deux localites se trouvent sur le versant Est des Carpathes separant en deux l’ancienne Dacie, constitue pour nous, ă la fois, la premiere preuve que l’epoque de bronze hongroise-tran- sylvaine se prolonge plus loin ă l’Est qu’on ne l'eât cru jusqu’ă present. Le depot de Sinaia consiste en 26 haches de bronze ă douille transversale decouvertes en 1890 par plusieurs laboureurs ă une profondeur qui varie de io ă 40 centimetres. Les haches ă douile transversale peuvent etre divisees en deux types (Fig. 1 et 2). Leur analyse chimique constate 97.10 Cu et 2.434 Sn, des traces de Pb et de Ni ct point d’Ag. Monsieur leDr. Ing. Niculescu-Otin, dans sonou- vrage „Contribution ăla Metallurgie antique du cuivre dansles pays habdesajourd’ huipar les Roumains" P) arrive apres l’analyse de divers objets de provenance differente appartenant nean- moins ă la meme region, ă la conclusion de deux centres metallorgiques distincts: l’an dans la Transylvanie, caracterise par la presence de l’ar- gent; l’autre, de Baia de Aramă, au contraire, par son defaut. Rien ne nous empeche de croire que le ma- teriei ofilise ă la confection de ces haches soit originaire de Baia de Aramă. Avec de tres petites vai'iations de dimensions (0.120 -0.130 mm. de long, 0.50 de large; le tranchant, 0.035—0.040) les haches de Sinaia oppartiennent evidemment ă celles reconnues de- puis longtemps comme haches de type «hongrois». Lear analyse chimique constatant un pourcentage si reduit de Sn, de meme que le type ăvident auquel elles appartiennent rend leur determination chronologique assez certaine. 11 s’agit en l’espece des similaires des haches publiees par Franz von Pulsky dans son ouvrage (en allemand) de 1884 sur l’Âge de bronze de la Hongrie et qui se trouvent au Musee National d’Antiquites de Budapest, republiees avec de petites modifications typologiques par Joseph Hampel 1] Edition de 1 'Academie Koiimaine. Bacarest 19 15, dans son ouvrage hongrois bien connu sur la meme question (Fig. 3). Les haches de Budapest, ainsi qu’une autre de Posen, que je cite d’apres Montelius, (Fig. 4) sont en cuivre pur. Ce fait, comme celui que l’analyse chimique constate un pourcentage si petit de Sn dans nos haches de Sinai'a, corrobore par le fait, chrono'ogiquement reconnu, qu’ă la deuxieme periode de l’epoque du bronze il est tout ă fait exclus de rencontrer des objets en Cuivre pur, precise la determination chronologique des haches de Sinaia pendant les premieres periodes de l’e- poque do bronze en Roumanie. Le grand dispersement de ce type de haches en Roumanie fera l'objet d’une etude ulterieure. De Predeal, le Musee d’Antiquites possede 5 colliers, un couteau, une petite hache ă douille, ainsi qu’une epee. Sauf une courte mention de l’analyse chi- mique de la hache, aucun de ces objets ne fut soumis ă une recherche detaillee. Les colliers fut decouverts en 1 880, par deux garțons sur une colline, Vâlcelul Gârliciului, ă Predeal, «les uns ă la surface, les autres sous une certaine couche de terre» (Fig. 5—9). Ce sont certes des colliers. La fig. 10 montre leur maniere d’emploi dans l’Occident (reunis). Dans les contrees est-eKE A'l'Ak EkîrOMCTIIki BXCm ^aiuiiaa Txor.poᵣi,+.TEAiinii,|a| n ckc'k S. . . . iioamcateaiihiia npEREAiiiMA n cr.on\* CH ¹¹ T^K^ki CSIjIlTOAATEiWHUA . . . co lipER£AII= ko.h ihwiEai ii pkiA-I;^fiiik 11 aihopii ;ke u'AOA-laiiii IIOG'k^OIIOCEl^, HpECAduSTMII UpArU'i: CTpdlU' indii, ApSrwm .ncTimiHi;, 3eavvf croeii GOrATHTEA, IIUJE CA C5AIIKH l'.OrATC TFW.U II i:k i;;l;y» u'i.haieaf, Tii\*0Auipmv, rc^ROBA AI!A,i,ECA II Tpll A'I'.T, SCIIE W l'Q, 1 KX I'aS= r.ou;l; 11 auctiitI; CTapwrn, e I;aI;to rc^uE aA\"h,v Mormintele familiei lui Matei Basarab sunt unele din cele mai frumoase ce avem. Ele sunt lucrate în stilul favorit Domnului, un baroque polonez, în care stil se lucrează mai toată a sa argintărie. Toate mormintele sunt lucrate cu ace- iaș factură, deci de aceiaș meșter. Inițialele numelui lui sunt gravate pe mormântul dela Arnota: AL A. I’. r. Duetul literelor inscripției e polon. Avem de aface deci cu un meșter sculp- tor polon, care va fi condus sculptarea bisericii Stelei din Târgoviște, ridicată, precum se știe, în 1646, de Vasile Lupa, în stil gotic bizantin, de pe moda mol- dovenească. Aceiaș meșter, desigur, face din spi- rit de pietate și un modest mormânt în bis. Sf. Dimitrie din Târgoviște unui că- pitan nemțesc, mort în 1654⁵), scris cu aceiaș fel de literă și pe aceiaș granit roșu lucios, italienesc; cu care e lucrat si mormântul Doamnei Elena. 5 VRG. DRÂGHICEANU. 'I Paul de Alep. O. C., 16 i. 2) N. Iorga, O. C., 106. Paul de Alep, o. C., 229. Și actul lui Duca Vodă; «l-au îngropat în tinda Bisericii Domnești, iar apoi fiind multe răutăti și robii în țară de limbă păgână, i-au scos oasele afară. Și au stat cătăva vreme afară în biserică. Ln arma lui Constantin-Vodă, fiind oasele lui tot desgropate, le-au trimis cu cinste tocmai la Arnota»: Condica m-rii Ar- nota, 209. ³) Condica m-rii Arnota. Vezi N. Iorga, o. C., 20 + , unde se dă traducerea: Aici zace Matei Basarab cu mila lui Dumnezeu odinioar i stăpân și Domn al Țării Românești, bărbat înțelept, îndură- tor și milostiv, întemeetor și înoitor a multe biserici și mă- năstiri, niciodată biruit ci biruitor, și a multe învingeri în- vingător, prea slăvit, dușmanilor înfricoșat, prietenilor de folos, îmbogățitor al țării sale, cel ce cu multă bogăție și întru toate îndestulat în lină pace a domnit 23 de ani, a adormit întru Domnul la cinstea bătrâneții, în anul 16 3 ⁵| Inscripția la N. Iorga, O. C., 90. http://patrimoniu.gov.ro LES P1ERRES TOABALES DE AATHIECI BASSARAB, DE SA FEAAE HELENE ET DE SON FILS AATEIASH. Les pierrcs tombales de Aathieu Bas- sarab prince de Valachie (1652—1654), de sa femme Helene, de la lignce celebre des boiars Heresca, et de son îils Aa- teiash, sont parmi les pios beaux exem- plaires de monaments funeraires venant de nos vieux princes. D’apres lecir îactare et d’apres le trace des caractcres des inscriptions, ellessembleraient etre l’oeuvre d’an sculp- tear polonais, qai paraît avoir dirige les travaux de constraction da monastere de ,,Stelea“, bâti en style moldave (me- lange de byzantin et de gothique) ă Târ- govishte. On en voit les initiales, A. L. R. B., sar l’ane des pierres lombales dont il est qaestion. Aathiea Bassarab mocirut en 1654, le dernier de sa familie, apres avoir ea ă deplorer la perte de son fils Aateiash, sarvenae, tres probablement, en 1652, ainsi qae celle de son epoase, decedee en 1655, apres qaarante ans de ma- riage. Ces malheurs de familie, joints aax soaffrances daes â la blessure qu’il ava 1 recuc pendant la guerre avec Basile Lapa, prince de Aoldavie, â la bataille de Finta (15 —17 mai 1655), ou il avait ClC atteint par ane băile, ainsi qu’â la doalear qae lai caasa la revolte des „stîmens“ (troupes mercenaires composees sartoat de Serbes), hâterent la fin de sa vie. lls ont cte ensevelis tous dans l’eglise „Biserica Domnească" de Târgovishte, qai servait de chapelle au palais prin- cier. Far stiite d’ane noavelle rebellion des „seîmens", pendant laquel le les tombeaax princiers farent profanes, un neveu du prince, Preda Brâncoveanu, fit transpor- ter et inhumer ă nouveau les restes de Aathieu Bassarab au monastere d’Arnota, bâti par le pere de ce dernier. http://patrimoniu.gov.ro BISERICILE DIN OLÂNEȘTI ȘI MUIEREASCA DE SUS (JUDEȚUL RÂMN1CUL-VÂLCEI). o--- Multe din satele noastre nu s’au oprit, în desvoltarea lor artistică—plastică, numai la cele câteva elemente de artă decorativă, ca podoabele corporale ori alesăturile țe- săturilor și scrijelatul instrumentelor de lu- cru. Când norocul le-a adus în apropiere vreo mare „ctitorie" domnească sau boie- rească, ori ele au fost așezate în preajma unor astfel de cuiburi de bogăție artistică, atunci, ceva din măestria liniilor acestor mari modele s’a impus și unei intuiții ceva mai grosolane de rustic zidar; ceva din coloritul vioiu al frescurilor lor, ceva din rotunzimea și expresivitatea figurilor de sfinți și sfinte, prinse cu mai multă artă pe pereții lor, a rămas întipărit și pe retina mai puțin deprinsă cu delicate nuanțări a zugravului de sat. Opera de artă, se știe, impune, stimu- lează și emulează—cași organismul viu—cu cât este mai desăvârșită; ea cucerește și ațâță nu numai pe aceia ce trăiesc din meș- teșugul ei, ci și pe cei ce o privesc mai dela distanță, ca o lucrare a altora. Popo- renii, moșnenii, boierinașii și preoții unor asemenea sate, având astfel de modele în față, nu se vor mai mulțumi cu ori și ce, când va fi vorba, de pildă, să-și ridice și ei locașul lor d-zeesc. Și atunci, din mis- tria și penelul celor dintâi și din cheltuiala celor din urmă, dar mai ales din marea râvnă a tuturora, zidar, zugrav și poporean— râvnă nu de a întrece, dar de a se întrece, nu de a egală, ci de a se apropia de mo- delul dinaintea ochilor—vor răsări lucrări cu mult mai presus de nevoiașul și sără- căciosul util. Buletinul Comisianii Monumentelor Istorice. In modul acesta s’au ridicat, cred, cele mai multe din acele biserici și bisericuțe de sat, care, cu toată modestia proporțiilor lor, totuș, prin armonia și simetria liniilor lor, prin pitorescul întregei lor înfățișări, te poftesc să te abați din drum și să le dai câteva clipite de desinteresată contem- plare. Satele Olănesti si Muiereasca de sus sunt cele mai tipice exemple in această pri- vință. Așezate cam la jumătatea drumului între m-rea Cozia, la nord, Bistrița și Hu- rezul, la miazăzi—cale de o jumătate de zi pentru sprintenul picior al muntenilor noș- tri—și fiind la o palmă de loc depărtare, spre răsărit, atât de schitul harnicului epis- cop Ștefan—Sărăcineștii — cât și de cate- drala episcopală din Râmnic, influențele de care vorbiam s’au putut exercită aici într’o măsură mare; într’o măsură mai mare decât în satele vecine și din pricina unei mai bune stări materiale a moșnenilor din aceste localități. * * * Biserica cea veche din Muiereasca stă tupilată lângă biserica cea nouă—nouță, cu trufașe proporții, dar urît zugrăvită. Este aproape ruinată; cu nițică bunăvoință însă s’ar puteă totuș îndreptă și păstră trupul principal al clădirei; dar nu se vede această tragere de inimă nici la enoriașii, nici la preotul de astăzi. Tinda boltită altă dată, cu intrarea prin față, dar mai târziu închisă, are o urîtă intrare laterală și stă gata să cadă; din ea nu s’ar mai putea nimic salvă și nici n’ar prezentă cine știe ce mare însemnătate 23 http://patrimoniu.gov.ro 1 78 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Pe dinafară, înfățișarea de total a aces- tei bisericuțe este umilă și săracă : și, pare mai umilă prin dărăpănarea în care a fost 1. Sf. Paraschiva, fresc în bis.din Muiereasca de sus. lăsată. Dar pe cât de urît îi este exterio- rul, pe atâta te uimește frumusețea zugră- 2 Sf. Arh. Mihail, fresc în aceeaș biserică. velei din lăuntru. Este o zugrăveală care nu și-ar puteâ avea modelul decât în fru- moasele frescuri dela Hurez. Chipul cuvi- oasei Paraschiva, cu caracteristica aureolă reliefată în gips striat — la stânga ușei de intrare în pronaos—ori acela al Sf. Arhan- ghel Mihail, cu acelaș fel de aureolă — la dreapta aceleeaș uși— dovedesc cu priso- sință aceasta (v. fig. i și 2). In pronaos, pe peretele dela intrare și la dreapta ușei, se găsesc chipurile ctitori- 3. Ușa bis. >Sf. Xicolae» din Olănești. lor: boerinașul Andrei Drăgoescu și soția sa Maria. Cel dintâi, cu ciubote ardelenești și cioareci strâmți, oltenești, în picioare, poartă, aruncat cavalerește peste umeri, un dolman tivit pe margeni cu blană și împodobit cu găitanuri, iar privirea-i se îndreaptă îndrăsneț înainte—ochiu de pan- dur în floarea vârstei; cea de a doua, http://patrimoniu.gov.ro BISERICILE DIN OLĂNEȘTI ȘI M1ERERSCB DE SUS 1 " 9 in portul obișnuit al jupăneselor oltence, privește mai spăsit in jos. Biserica a fost zidită în 1744, în zilele „credinciosului Io. Mihail Racoviță voevod și episcop Râmnicului Grigorie". Cu ceva inzistență din partea Comisiu- nii Monumentelor Istorice și intervenția Casei Bisericii s’ar putea, cred, convinge comuna—destul de bogată de altfel—să facă sacrificiul a o mie — două de lei cu care s’ar putea opri ruinarea și adăposti de ploi frumoasa pictură. * * * Dintre cele patru biserici din Olănești— toate monumente istorice după vechime— domn Io. Alexandru Nicolae Șuțu Voevod; leat 1820, Iulie 28“. Cea de a doua este zidită la 1718 și poartă hramul Sf. Nicolae, iar pisania ei a mai fost odată publicată—v. Rev. p. Ist., Arh. și Filolog., XIV, 1913, p. 76 —dar a fost necomplet citită, deși este de o foarte citeață literă și nare ștersături așa de gra- ve, încât să nu poată fi ușor interpretată de un deprins paleograf. întreg redată pisania aceasta spune: Cu vrearea Tatălui și cu ajutorul Fiului si cu săvârșirea Sfântului Duh, amin. Zidi- tu-s’au această sfântă besearică întru cinstea și lauda sfântului arhiereu Nicolae, den te- melie, cu toată cheltuiala robului Ilui» Dum- 4. Bis. «Sf. Voivozi- din Olănești. două prezintă mai mult interes artistic. Una, cea mai nouă dintre toate, prezintă numai o foarte pitorească înfățișare și linii arhitectonice bine proporționale (fig. 4); cealaltă, de altfel cea mai veche, mai oferă, pe lângă înfățișarea ei arhitectonică fru- moasă, și o bogată sculptură în lemn la tâmplă și mai ales la ușa de intrare, pre- cum și o frumoasă zugrăveală (fig. 5). Cea dintâi poartă hramul Sf. îngeri sau Voevozi, iar pisania ei în întregime sună astfel: „Cu ajutorul lui D zeu, din te- melie s’au zidit această sf. biserică intru slava sfinților marilor Voevozi Mțihail] și Gavrilie de robul lui D-zeu protopop Ion Armăceanu și Dumitrie Logotet Alexan- dru Olănescu, in zilele bine credinciosului nezeu jupân Drăghici Căpitan Olănescu și a jupânesei lui Ecaterinii de Oteteliș, în zilele (în slavonește: vă dni) lui Io. Ion Voevod și episcop Râm. kir Damaschin. Ispravnic popa Ghinea. Iul. 20. Leat, 7226 (=1718). Pis. Popa Teodosie. Partea cea mai artistică este ușa de in- trare (fig. 3I. In dreptunghiul de sub aco- lada de sus se vede sculptat vulturul cu două capete, închis intr'un cerc susținut de cei doi lei oltenești. Să fie acesta vul- turul cantacuzinesc sau cel nou al stăpâ- nire! austriace de atunci, când ușa a fost așezată ? N’aș putea spune. In partea de jos a dreptunghiului stă inscripția: Ăceasfă ușe a sfintei biseanci este făcută, leat ( = 1729), iar în mij- http://patrimoniu.gov.ro ISO BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE . Biserica «Sf. Nicolae» din Olânesti. http://patrimoniu.gov.ro BISERICILE DIN OL^NEȘTI loc, in partea de jos a ușei, este săpat des- tul de clar numele: Drăgoi. Este numele meșterului, care a cioplit cu atâta măies- trie și răbdare ușa aceasta și probabil și tâmpla din lăuntru: încă un nume deci la șirul meșterilor din trecutul nostru. Celelalte biserici din Olănești nu pre- zintă prea mare interes artistic. Cea mai veche din acestea este un fost metoh al Episcopiei Râmnicului și este așezată în valea cătunului Comanca—Petriș. A fost zidită de dvornicul Bujoreanul —călugărit cu numele de Pahomie—ajutat de căpitanul Drăghici Olănescul, ctitorul bisericei Sf. Nicolae din sat —și ieromonahul Teodor (Teodosie? Olănescul, probabil pisarul, popa Teodosie, de pe inscripția dată mai sus. Pisania a căzut și nu se mai găsește, dar data nu poate fi decât 1746 sau 1748, după SI MOIEREASCB DE SUS 181 cum reese din inscripția zugrăvită la stân- ga ușei de intrare în naos și din pomel- nicul scris pe firida unei ferestre din altar. Cealaltă biserică poartă hramul Sf. Ion Botezătorul și este ridicată de boerinașii din cătuna Brăneștilor, Gheorghe Brănes- cul, Barbu Bratu și arhimandritul losif Să- răcinescul, la 1810, în timpul ocupației rusești. ³ * * * Și acum, înainte de a încheia, țin să aduc aci mulțumirile mele celui mai talentat și zelos tovarăș de escursii, fostului meu elev, Catul Bogdan, actual student la arhitectură. Lui se datoresc aceste schițe și mai ales de dragul lor am scris aceste rânduri. Cu ajutorul talentului lui, poate, voi mai avea ocazia să dau la lumină și alte colțuri, ascunse încă, de frumuseți artistice din țară- EN. IONESCU Profesor la Lic. Mihai-Viteazul LES EGLISES D’OLĂNEȘTI ET DE AGIEREASCA-DE-SGS. L’architecture religieuse avec ses anne- xes: la sculpture sur bois et la peinture murale de quelques-uns de nos villages a ete considerablement influencee par l’art des grandes fondations religieuses avoisi- nantes, dues â nos voîvodes et boyards. Sous ce rapport, les eglises des villages d’Olănești et Muiereasca-de-Sus dep. Râm- nicu-Vâlcea), nous en fournissent un carac- teristique exemple. Situees dans le voisinage de nos vieux et celebres monasteres, leseglises de ces ri- ches villages de «moșneni» (paysans libres), depassent de beaucoup en beaute les con- structions similaires d’autres villages, qui n’ont en vue que l’utilite. L’eglise de Muiereasca-de-Sus, bâtie en 1744, et qui tombe presque en ruines, est peu remarquable par son exterieur, mais elle briile par les fresques de l’interieur, dignes de toute autre grande fondation religieuse (Fig. 1 et 2). Des quatre eglises d’Olănești, deux se distinguent des autres par leur beaute ar- chitecturale; ce sont celle des archanges SS. Michel et Gabriel, bâtie en 1820 (Fig. 4) et celle de S-t Nicolas, la plus an- cienne et la plus belle, construite en 1718 (Fig. 5 ■ La pârtie la plus artistique de cette der- niere est le narthex et surtout la porte d’entree en bo;s de chene, sculptee par le maître Drăgoi, qui, conscient de son talent, ne laissa pas son oeuvre anonyme, comme tant d’autres de son epoque, mais grava son nom au bas de la porte, parmi des fleurs sculptees Fig. 3). Cette porte fut terminee en 1729, comme le temoigne Fin- scription gravee au-dessous de l’embleme sculpte â la pârtie superieure. http://patrimoniu.gov.ro PIETRE PĂRĂSITE. 1. Bază de coloană, la Bărâție — C.-Lung. Risipirea multor biserici românești a lăsat, drept mărturie a frumuseții lor, pietre uitate in preajma locului unde ele fuseseră ridicate. Cărămida zidurilor lor desfăcute a servit ades la întemeeri profane, pe când pietrele, cu înflorituri pe ele, fură ținute „de fru- musețe" sau Împlinind o slujbă nedemnă de frumusețea lor și de trecutul de care sunt legate. Deasemenea prin prejurul bisericilor pre- făcute, se află uneori trunchiuri din coloa- nele tindei lor distruse ori din chenarele ferestrelor, cari au fost lărgite. Rămășițele acestea spun, celui ce le cerce- tează, cum a fost biserica de odinioară, aju- tându-l să reconstituească imaginea monu- mentului dispărut sau mutilat. Acestor pietre și reconstituirei pe te- meiul lor, li se cuvine un capitol anume în istoria arhitecturei românești, CÂMPUL LUNG. I . La Bărăție. al Două baze de coloane (fig. ik In tinda de geamlâc, așezată înaintea ră- mășiței vechiului locaș gotic, care azi ser- vește drept biserică, se află două baze de coloane bogat sculptate in piatră. Fața lor inferioară e un pătrat de oⁿ',4i5, Înconjurat de ove', fața superioară un cerc cu diametrul de om,t9; înălțimea—distanța intre cele două fețe — o“,28. Compoziția scul pturală e alcătuită din patru foi de acantă, cari, răsărind din col- țurile feții inferioare, se îndreaptă în sus spre mijloc și se resfrâng înapoi, când a- jung aproape de cercul feții superioare. Din rădăcina fiecărei foi pornesc, în sus și in laturi,câte două cordele împodobite cu perle. Ele se întâlnesc și sunt prinse în brățări câte două-două, la jumătatea laturelor pă- tratului, apoi fie-care se termină în câte o buclă, de sub care lunecă, spre foile din colțuri, o frunză ușoară. Deasupra acestei îmbinări de foi și cor- dele e așezată o coroană de frunze pre- lungi, care înconjură fața de sus, rotundă, a bazei. Bogăția acestei sculpturi pare demnă mai mult de coronamentul unei coloane și ușor pietrele acestea pot fi luate drept capiteluri. Dar adusătura foilor din colțuri, cari cresc firesc în sus și își incovoae vârful în jos, înlătură o asemenea presupunere. Nici șirul de ove nu-și are rostul deasupra unui capitel: el ar constitui un abac, pe care arhitectura românească, spre deosebire de cea romană și bizantină, nu l-a cunoscut. Amândouă bazele au una din laturi nes- culptată, ci numai tăiată din gros, lucru care dovedește că coloana, susținută de această http://patrimoniu.gov.ro PIETRE PARftSITE 1 85 bază, erâ alăturată de un zid, latura nelu- crată a bazei fiind ascunsă vederii. De obiceiu însă colonadele arhitecturii românești se leagă cu zidurile, nu prin co- loane întregi, ci prin jumătăți de coloane alipite de zid. Ca un lucru rar în această arhitectură, portalul paraclisului Antim din București e format dintr’o arcadă ținută pe două co- loane întregi, așezate intr’un unghiu deschis anume în grosimea zidului. Ar fi putut îndeplini aceiaș rol coloanele ale căror baze se păstrează azi la Bărăție? După felul ornamentării lor bogate și largi și prin asemănarea între ele și ornamentul bazei coloanelor din lăuntrul bisericii Col- ței (i), sculpturile de la Bărăție pot fi so- cotite ca făcând parte din epoca cantacu- zinească a arhitecturii române. In jurul Bărăției se află de altmintrelea un șirag de chilii frumos boltite (2). La capătul de miazăzi al lor e turnul clopote- lor: o zidire ce nu pare mai veche de 200 ani (3). E probabil dar că cele două pietre sculptate nu sunt aduse de aiurea, ci că au împodobit și ele o parte din aceste acareturi, Pietrele dela ușa Bărăției, C.-Lung. 2 Veieredin laturi. 3. Vedere de față. ridicate acum 200 de ani în jurul bisericii gotice. b) Alte două pietre sunt la ușa bisericii Bărăției (fig. 2 și 3). Ele au o formă neobișnuită în arhitectura românească, deși linia ornamentului ce le în- fășură nu e străină acestei arhitecturi. Forme similare se află la mănăstirea dela Râmnicul- Sărat, la coronamentul ușei bisericii (fig. 4). Nici una din fețele lor orizontale nu e regulată și pietrele acestea par a fi fost înfipte undevâ, servind drept suport. Fac- tura ornamentului e grosolană. 11. La biserica Domnească. a) Rămășițele unei colonade. Trei capiteluri și trei baze ifig. 5 și 7). 4. Fragment din coronamentul dela ușa bi- sericii mănăstirii R.-Sărat. (1) La Colțea se găsește aceeaș compoziție de foi, pornind din colțuri, desvoltată insă în jurul unui octogon (2) Foișorul scărei ce știe la ele are partea de sus și învelitoarea refăcută greșit. în urma unui in- cendiu. O fotografie păstrată de preot îl arată în forma lui anterioară, bună. (3) Acest turn a fost mărit peste linia de zimți ce susținea streașină, print’un adaos urît pentru orologiu; el, ca și clădirea de peste drum de el, formau un colț pitoresc al Câmpu-Lungului. Fură păstrate în forma dintâiu în stampe răspândite pe vremuri. Grigorescp Jnsuș le-a pictat într’unu din tablourile sale. http://patrimoniu.gov.ro 1 84 BULETINUL CO.niSIUNII /4ONUI4ENTELOR ISTORICE Două perechi sunt așezate pe stâlpii por- ților împrejmuirei, la intrarea principală în mănăstire. 5. Capitel la biserica Domnească din C.-Lung. Un al treilea capitel și o bază, amândouă corespunzătoare unei jumătăți de coloane, sunt puse, cu ornamentele și profilele in pământ, la intrarea chiliilor de apus ale bisericii. Piatra calcară moale. Capitelele: fața inferioară, un cerc cu raza de ora,2o; fața superioară, un pătrat cu laturea de om,525; înălțimea om,34. Bazele: fața inferioară, un pătrat de 0,58; cea superioară, un pătrat cu ora,44 laturea; înălțimea ora,22. Baza jumătății de coloană (fig. 6) are pro- filul astfel tăiat, în cât pare a fi fost al unei coloane întregi, la piciorul căreia se alipiâ o lespede ce ar fi servit drept pălemar, de pildă. Piatra asta a fost însă greșit lucrată. Cel ce a cioplit-o, i-a lucrat profilul pe trei laturi, ca pentru o coloană întreagă, ș¹ 6. Bază pentru o jumătate de coloană. Biserica Domnească—C.-Lung. numai pe a patra lăture a oprit profilul la jumătatea lungimei ei, cum trebuiâ făcut și pe laturea opusă acesteia. Cu atât mai mult nu se cuveniâ să profileze laturea ce sta în zid. Forma generală a acestor căpițele, cași amănuntele ornamentului ce le înpodobește, le aseamănă cu capitelele lucrate în țara noastră după 1700 și în deosebi cu capi- telele dela Văcărești. Dacă se poate spune, fără a greși, că coloanele dela cari au rămas aceste pietre împodobiau cândva biserica Domnească, azi cu totul transformată, — e mai greu de a arătă anume locul unde ele au stat: au susținut ele arcadele dintre naosul și pro- nasul bisericii sau pe acelea ale tindei sale? De s’ar află altundeva rămășițele unei a treia coloane libere, s’ar ști că au fost la tindă. Numărul lor de acum însă poate sprijini presupunerea că ele au susținut cele trei arcuri dintre naos și pronaos. b) Fusul unei coloane (fig. 8). Piatra calcară, moale de tot. înaltă de im,555i diametrul inferior om,33; cel su- perior Ora,29. El nu are nimic a face cu colonada an- terioară, căci nu a putut susține pe diame- trul său de ora,2g un capitel de diametru om,4o, care îl întrece deci cu 11 c.m. O diferență între diametrul superior al fusului coloanei si diametrul fetei inferioare a capitelului există, e drept, uneori în ar- hitectura română. O asemenea deosebire ușoară o au coloanele paraclisului Văcărești; iar o deosebire mai pronunțată, constituind 7. Bază de coloană întreagă. Biserica Domnească - C.-Lung. http://patrimomu.gov.ro pietre părAsite 185 defect al lor, o are colonada tindei bis. Antim. Dar ea e încă departe de diferența itre 29 și 40, ce ar fi avut-o o colonadă formată din fusul dela biserica Domnească 1 Câmpulung și un capitel dintre cele aflate aci. Așa dar la această mănăstire veche a existat o a doua colonadă, înfrumusețând ,erica sau vreun foișor al chiliilor. as de coloană dela Biserica Domnească, C.-Lung. c) Două pietre mici (fig. 9 și 10) la ușa bisericii. Piatra calcară, moale. Fețele verticale de om,34 pe om,3o; înălțimea om,38. Sculptate pe trei laturi (a patra lăture tăiată drept), cu un ornament de aceeaș factură cu ornamentul fusului de mai sus, lucrat însă mai mărunt. Ornamentul nu e străin sculpturei române; forma generală a pietrelor e însă neobicinuită în această arhitectură. Nu se poate deduce destinația lor. Probabil că au servit drept suporturi. Pe la spatele foilor ce cuprind muchiile verticale sculptura e pătrunsă : o gaură trece dintr’o față într’alta. Ornamentarea lor arată, odată mai mult, cum sculptura noastră veche putea să aplice ornamentele sale pe orice formă, cu o vădită finețe. AL. M. ZAGORITZ. PIERRES ABANDONNEES. L’auteur se propose d’ouvrir, sous ce titre, une rubrique consacree aux nombreux fragments d’architecture restes â la place des monuments, aujourd’hui disparus, ou bien aux alentours des monuments actuels si souvents rebâtis. Les pierres dont il est question dans le present article proviennent de Câmpu-Lung, et â savoir: 1) De l’eglise „Baratzia": Deuxbases de colonne (Fig. 1); deux autres pierres(Fig. 2et3)- 2) De l’eglise ,,Biserica Domnească" : Les restes d une colonne (Fig. 5 et 7), lefuseaud’une colonne (Fig. 8), deux pierres sculptees (Fig. 9 et 10). 9. 10. Pietre mici sculptate dela aceeaș biserică. latinul Comisianii Monumentelor Istorice. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN TOMI. Până să se tipărească cele precedente, cu cari voiam să încheia acest catalog, s’au mai găsit în Constanța câteva mo- numente din cari am crezut necesar să descriu aici pe țel care urmează, întru țât este în legătură cu monumentele de sub no. 52-56. 67. Fragmentul unei stele de calcar lat de O.8O, înalt de 0.55, gros de 0.1 75 m. Partea de deasupra este tratată des- tul de sumar în trei colțuri cari ar putea închipui cu oarecare bunăvoință un an- tefix flancat de două acroterii. Înălțimea antefixului este cam de 0.1 65 m. Restul fragmentului e ocupat de o nișă rotundă a cărei cea mai marc adâncime este de 0.08 m. și care e mărginită pe câmpul plan al stelei de un fel de chenar: o simplă dungă în adânc. Jn interiorul acestei nișe se reprezintă următoarea scenă: în primul plan, Călărețul trac înaintând spre dreapta către un grup format din două personagii femenine; la Fig. 54. spatele călărețului, un acolit. Deși în di- ferite poziții, cele patru personagii țin capetele întoarse spre privitor. Execuția este cu totul neîndemănatecă, bățoasă și deși monumentul este relativ destul de bine conservat, nu se disting multe din de- taliile principale. D. .VI. TEODORESCU. AOblUnENTS INEDITS DE TOMI. (Fasc. 28, 29, 30 et 32). Les monuments publies dans cet ar- ticle font pârtie de la collection journel- lement agrandie de la Section de Cons- tantza du Ausee National d’antiquites. 1 Îs etaient jusqu’â present inedits, sauf quelqucs fragments d’inscription (les n-os 2, 4, 7, 8, 9, 10, 11, 14) publies par Tocilescu dans les Arch^epigr. Mitt., et que j’ai reedites, en les accompagnant de photographies, pour faire connaîlre la collection en son entier, No. 1. Fragment d’inscription que je complete: to/r/ âzsp r/; to’j Aotozpâ^po;] Klabapo; M. Aâp|T/.to’j ’A|VT(i)V=tVQ»j Z7C A'JT. II. ^cZT'.JJ.LO'J ¹ | Z7.t t7^ ’D'JAta; | âop,va; țrqeoo; Gtorqpta; zoii "’T/q; Z7.1 vtzq; zoii 7,i(ovo'j gi7.ij.ov7j;, p So-jZ/j Z7.i 6 dfjP-Qr jivjrporo- Âcfn; T6p.sm;...|, et que je date entre le 4 Fevr. 211, et le 26 Fe'vr. 212 p. C. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN TOM1 1 87 No. 5. Fragment d’inscription pour lequel jc proposc cette lecture Ms- vsIzpâToor [-aîâpa |3’jv....] Ț’jvaîza os a.|6so’j, ilspovaosai âv|5pia3i?| âz T(bv iouov |sT'p.7pav|. zpoTzaTO’jVTo; |'l jiooș’Ap'.jlsâp/oj’l... Tres interessante, l’inscription qui noas renseigne sar l’exis- tence, â Torni, d’une association isiaque avec sa hierarchie complete des -po~â-:a' -aasocopoi, et des 'spovaoTa' (cf. 3ov- w-osai de l’inscription de Gallipoli: Ca- gnat Igi'rp. I, nr. 817, et ses ira- Tspsc respectiîs, par conscquent sar l'e- xistence—en ces parages—des fetes de la deesse cgypticnne. No. 6. Matei en pierre calcaire avec l’inscription latine : I (avi) O(ptimo) Ma- ximo) M{a)tci(a)n(us) pro se posuit colHnmeam. l⁷(otum) l(ibens) solvit). No. 12. Bloc en pierre calcaire, por- tant quelqucs lettres d’ane inscription monumentale, provenant peut-etre d’un monument funcraire erige pour des sol- da ts tombes en combattant dans ces re- gions. On y lit:... no. (centuria) leg(io- nis)...ens (centuria) leg(ions)..... in- comparabili virtute ?...] No. 16. Plaque funcraire chretienne en marbre, portant cette inscription : ’Ev6â5e zasâziss HpazZ'o^ș â.vaYvwu- r/jc ziț b.psj.z w.i v.tâCrvrfz sv. rizrpvtz. No. 17. Fragment d’inscription, ornc d’une branche de palmier et du pen- tagramme magique, bien connu com- me signe mystique des Pythagoriciens, des Gnostiques et des Neoplatoniciens. Le texte: ...it]'.oș m~v.rr^z oivsp/ăopoș ’AZs- za'^rjlaz, nous atteste, une fois de plus, les relations commerciales assez suivies entre Torni et la metropole de l’Egypte, des la fin du quatrieme siecle apres J. C. Pour cette fois, nous nous trouvons en presence d’un ncgociant en vins dont la nationalitc nous reste inconnue. No. 1 8. Beau monument funcraire en marbre, avec, en frontispice, la croix â base ornementce et le chrisme dans un cercle. L’inscription — le caractere des lettres en est assez curicux — (v. la fig. 25 p. 180), est conduc en ces termes: In huc tumulum est positus Terentius p- lius Gaionc, annor(um) viginti cinque militans inter sagittar(io)s iuniores. D’apres le caractere de ses lettres nous datons le monument du sixiemc siecle apres J. Ch., et, en le rappro- chant de l’inscription trouvee dans les ruines d’Ulmetum, qui prcscnte les lan- ciarii iuniores, comme restaurateurs du câmp sous Justinien, (V. Pârvan, Ce- tatea (Jlmetum II,, p. 580 sq.), nous admettons aussi les sagitarii iuniores, que commande le meme inagister mili- tum que les lanciarii iun., comme restaurateurs du câmp de Torni, qui fi- gure d’ailleurs dans la liste des fonda- tions de Justinien. No 19. Eclat de marbre de la crete d’un couvercle de sarcophage. Sur la face informe de la cassure, sans polissage prealable, furent graves ces mots: zCx^z irn ..., puis, entre les bras d’une croix : 6 wo L’inscription suit: za~ azts|s CAZOAs^aJvopoș vsozlto;. No. 20. Timbre en creux sur le col d’unc amphore : E’jzZsitov — la massue d’Hercule—s~i ’Avop... Produit d’une potcrie de Callatis, ou l’objct fut trouve. No. 21-24. Inscriptions sur lampes en terre cuite. No. 26. Fragment d’unc plaque func- raire en marbre avec la representation du banquet funebre et, en frontispice, l’inscription: Aoozio; Eoapiaroo... No. 28-51 b. Representations dc Dio- nysos avec le thyrse, le cantharos et la panthcre, accompagnc cu non d’un a- colyte, type assez frcquent ă Tonii, ou nous le trouvons aussi sur les monna- ies de la viile et, ce qui est tres intc- ressant, meme comme image de culte dans un temple tetrastyle. No. 52-56. Representations du Cava- lier thrace, dont le nr. 55 porte la dcdi- cacc: Mâpzo; Epa^zoo zac Atjj.osSsvTj- zai A'/jjxv^p'oș oi îlăpzo’j, Hpcot zasotza- qui nous donne une nouvelle epithcte du dieu: zaso'zâo'oș, http://patrimoniu.gov.ro 188 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE analoguc ă rpGîSZa'.G; deja conna, et â domesticus dc quelques autrcs divinites. No. 37. Aonumcnt en picrre calcairc rouve ă Topalu, distr. dc Constantza. Rc- prescntation tres curioase : Un chcvalicr cnvcloppe d’un ample vctcmcnt â plis symetriqucs est conduit, la bridc en main, par un acolytc dionysiaquc vetu dc la nebridc, vers une table sur la- qucllc on distingue deux vascs â boirc et qui scmblc etrc scrvic par un au- trc acolytc dc plus pctitcs dimmcnsions. Sur le bord oppose du relief sur une estrade sont sculptecs, face au dieu, deux figurcs feminincs.dont l’unc assiscsur une grandc chaisc.J’ai interprete ce monu- ment comme etantunc rcprescntationsyn- cretiquc dc Heros-Dionysos, mc basant: 1 )sur le monumcntNo. 58, qui nous montre les deux divinites reunics : 2) Sur une monnaic dc Tomi (Pick-Rcgling : Die antiken Miinzen von Dacien u. Moe- sien, Taf. XVI, 50-51.), dont le revers porte le typc dc Dyonysos dans l’attitudc d’ApolIon, mais avcc la grappc dc rais- sin et le serpent, dont Ic caractere chto- niquc convicnt si bien au Heros dans les representations duqucl, il est preș- que de rigueur; 5) Sur l’idcntite dc quelques epithetes: Dionysos A’jkcovîor — llpcor A’j/.covâirT^ : Z/.Ar/zz i vrj.Hz (pour Dionysos) — B-joca; (Heros) —- Hpcor (cette epithete cxpli- quec par Tomaschck comme «beau ct grand»). Ajoutons aussi l’exclamation A'./vOSS I No. 59. Fragment d’un relief mithria- quc avcc un reste dc dedicace:... votam pusuit (sic). No. 40-58. Fragmcnts dc statucttcs en marbre et en picrre calcairc, Cybclc, fcmmc, preș d’an immense serpent, torsc juvenile, suovetaurilia (?), Hcrculc cnfant, buste dc Jupitcr, l’empereur Marcus Aurelius cn Dionysos, Telesphoros (No. 50) etc. No. 54-55. Supports dc table cn mar- bre dont le premier represente unc lion- nc, ct le sccond unc cigognc dans le bec dc laqucllc sc tord un serpent, motiî ehretien que j’ai compare â deux pla- qucs calcaires aux rclieîs avcc sujets bibliques et ornements specifiqucs chre- ticns: l’arbrc (figuicr) dans lequcl jouent dc petits oiseaux, la cigognc chassant Ic serpent, etc. (fig. 62-65) ct qui ont etc trouves egalement ă Constantza dans des tombeaux chretiens. No. 56-61. Figurincs en terre cuitc : Aphroditc, Epona(?), deux bustes femi- nins sur une chaise, cnfant â l’oic (jou- et), cheval, chicn. Ces objets, â coupsur, sont dc fabrication locale : on y a trouve encore deux moules (fig. 71 et 75), pour des statucttcs dc Venus. No. 62. Le fond â’ancpatera avec, dans l’interieur, des ornements cn relief: Gn hcrmaphroditc aile, jouant de la lyrc, ă cheval sur une lionne. Les objets qui suivent furent trouves ou acquis pendant l’imprcssion des pre- cedcnts. No. 65. Cippc en picrre calcairc avec deux inscriplions; I. A-pst za- z) 7p7^i[5|GV. 6~sp z^z zA X'iz^Az^z Mâp(zGo) A’jpvpt(o’j) ’Avtgv'.vgo, ’ApiXcV.azo’j. IlapS-zoo, M^gizgO 3(0TVᵣ piar za z= >|î|z-/)4 vrji ozsp zvfi zz zs □(oTTjpiac za soszpta; zqz Mt,- TpoziZaco; T6jj.5(o*. II. pAȚa^lv;'. z'rgf^. [’Azop./.cov' ’A-pst vrj.zd )~rJ- zs'Ayz^z KaTovtvj O’j'v$Lzw. oTtap/^pzv- tq;) zry II(sv-a~6Xsm;) O/.taw'w) H=q- [ofyw (lecturc qui tou- teîoisdans sa pârtie finale cstsujcttc â cau- tion). Entrc les deux inscriplions, il y a un laps dc temps dc quelques annecs au plus tard, 172 p. C. pour la premiere, 175-179 pour la dernicrc), qu’on ne saurait cxpliquer que par unc anomalie des relations entrc les diverses autorites civiles ct religieuses. No. 64. Plaque en picrre calcairc avcc, en frontispicc, les deux Dioscurcs af- îrontes ct l’inscription: D(is) M(anibus, Coccefio i]aauario jet Mar]co fili(i)s, qui vixit an(n)is XV, Marcus aunis/... [Co]cc( eius? ) Marcianfus pater posuit..] Les Coccei sont tres repandus dans la region dc la moycnne Dobroudja, spe- cialcment dans le territorium Capida- vense, D’apres l’ctude des inscriptions http://patrimoniu.gov.ro AONCIMENTE INEDITE DIN TOMI 1 8 9 qui les coneernent, on est arrive ă la eonclusion qu’ils formaient une grande familie de proprietaires ruraux. 11 se peut que ceux de Torni en fussent une branche qui y îaisait le commerce des produits agricoles de leurs parentsdcla campagne. La culte des Dioscures qu’ils affectionnent prefera un fort appui â cette hypothcse. No. 65. Borne milliaire en pierre cal- cairc. L’inscription : D(oimnis) N/ostris) Fl(avio) Constantin/o) max(imo) v c- t(ove) seni^er} august (o et) Fl(avio) Cl(audio) Constantina et Fl(avio) Iu- ti io) Constante nobi( tis )s(inii s} Caes- (aribus).^ ni(ilia) p(assuum) IUI, est gravee sur une autre anterieurc dont il ne restc que quelque vcstigcs, qui ne permettent une lecture precise que pour Ic mot Aurelio, qui nous transporte â la fin du deuxieme ou au commencement du troisieme siccle p. C. No. 66. Tete de lion en pierre cal- caire, trouvee dans les ruines d’une tour de defense de l’ancienne Torni. No. 67. Fragment d’un relief enmar- bre, trouve a la meme place. Torse ju- venile nu. No. 68. Architrave en pierre calcaire, avec l’inscription: f Z'drFt vrjrAvxzz z’.z'r... i i ᵥ , [4^37.37.] SZ^ T.Z'IZWZ'J. 3V7.. ’AV7.7Z7.’J jL FrAp 6 [jiâTâ to» oizâl/ov.... (?) (?). ’AjirpA f Evrmktco; Kvj/pâw; Ț3V7.[isv|o;...........] ZF 3X7'. j'Z 37/ d’.Wi ZG^ZZiV ZQ 7.1('»'-C> os... No. 69. Monument en pierre calcaire avec la representation du Heros Cava- lier, suivi d’un acolyie s’avancant â d roite vers un groupe forme par deux fi- gures fe ninines. Execution barbare. Ce no. est â rattacher â la scrie prece- dente : no. 52-56. ÎNDREPTAR! 51 ADAOSURI. 7 An. VIII, fasc. 28, pag. 188. Discuția asupra semnului din partea de jos a monumentului trebue înlăturată. In realitate e vorba de pentagrama magică, destul de cunoscută ca semn mistic al pythagoricienilor, al gnosticilor și al neoplatonicienilor. El nu provine din suprapunerea a două triunghiuri ca semnul evreiesc, ci e format dintr ’o singură linie, astfel: Firește că in cazul acesta supoziția de pe pag. următoare, că individul ar putea fi creștin nu mai are nici o valoare. La aceeaș pag., col IL n. 4 aparține paginei următoare, unde indicele celor două note trebuesc înlocuite prin 1 și 2. An. VIII, fasc. 29, p. 20, col. II, ultimele trei rânduri trebuesc înlocuite prin: întreaga înfățișare are un aier de maiestuoasă bunătate și seamănă perfect cu tipul lui Marcu Aureliu (vezi bustul colosal din Luvru al acestui împărat la J. J. Bernouiii, RdmiscLe Ikonographie n, Taf. xlix a și b.) Probabil dela vre-o statue a acestui împărat repre- zentat ca Bionysos. Aceiaș an, fasc. 50, p. 8 1, col. I. In transcrierea inscripției grecești s’au strecurat o sumă de greșeli. Le-am îndreptat pe toate în retipărirea din rezumatul francez. Be remarcat diferența intre cele două inscripții: zara și zccta Pag 8 7, col. II, la sfârșitul ins- cripției grecești, în loc de aur; iov, citește a.'.ujv:o> D. M. T. http://patrimoniu.gov.ro CRONICA. O INSCRIPȚIE A PALATULuI EPISCOPAL DIN BUZEU DELA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XVIII-LEA. într’un popas de 24 ore pe care l-am făcut cu dorința de a vedea și a ceti eu însumi epitaful atât de frumos, ca idei și ca formă de limbă românească, al mamei episcopului Chesarie al Buzeului ¹), fiind condus de d-1 Rădulescu, secretarul reînfiin- țatului seminar, printr’o portită din mâna stângă a palatului, mi-a arătat și o piatră zidită în unul din păreții de dindos ai pa- latului actual. După cât mi-aduc aminte, căci e cam mult de atunci, piatra este de formă ovală, de o culoare vânătă, pe alo- curea măcinată de vremuri, și a servit la fondația palatului din începutul secolului al XVIII-lea. Și dacă a scăpat multora din vedere, cred, că se poate atribui tocmai acestui fapt, adecă așezărei ei la un loc în care n’o poate vedea cineva decât în- tâmplător. Nu-mi pot explica însă motivul așezărei ei într’o asemenea parte. Iată conținutul inscripției. „Cu ajutorii! lui D[u] mn[e]zcu au luatu înccputulu și sfârșitul accaste casc tu piv- nițaru....criță (?) și cu mau., p.. s.. a., n.. t.. ea, in zilele preînălțatului Domnit Io C [on- stanlinj Bțasarab] B[râncoveanu] Voevod fund [Mitropolit] chirii Antimit Ivireanu..., ea (?) al Episcopiei înprctmă și cu iubi- torii! de Dumnezeu chir loasafu, episcopul Buzăului, la leat..msța iioci [Iunie ?] j.. Deși ne lipsește anul, însă, dacă ținem socoteală de primul an de păstorie a lui loasaf, 14 April 1708 ²), și de ultimul an al domniei lui Brâncoveanu, 15 August 1714, desigur că palatul episcopal a fost ridicat în intervalul acestor șase ani, cu toate că e și mai posibil ca să-și fi „luatu în- ceputulu și sfârșitul", dacă nu în anul întâi, dar cu toată siguranța în anul al doilea, al păstoriei episcopului loasaf, adecă până’n 4 Iunie 1709. ’) Inscripții din Bisericile României, fasc. II, p. 364-5. de N. lorga. ²) N. lorga, Ist. bis. rom., voi. II, p. 281. Trebue de menționat cum că Paul de Alep, când călătorește spre Târgoviște, cu puțin înainte de moartea lui Mat?i Ba- sarab, prin urmare înainte de anul 1654, spune între altele, că au ajuns și „la un mare târg anumit Botzal =Buzeu), unde are reședința un episcop, într’un palat episco- pal" ’), care nu poate fi altul decât cel ri- dicat odată cu biserica episcopală din 1649. Mai înainte de păstoria episcopului Che sarie (1825—1846 Noem. 30), căruia i se datorește desigur în bună parte gospodă- ria de astăzi întemeiată la această Episcopie, aflăm, deși poate cam exagerat, cum că pa- latul episcopal nu consista decât „dintr’o singură casă, învelită cu stuf și derăpănată până la temelie" -). Putem însă conchide că acel căruia da- tor im păstrarea acestei inscripții, este acest Episcop, care, pe lângă că erâ un bun gos- podar, erâ și un „bărbat înțelept" și „în- vățat", după cum îi place a-1 caracterizâ în- suș Melhisedec ³). POATE FI VORBA DE O NOUĂ PICTURĂ A m-rii rașca in sec. al xvi-lea? In altarul mănăstirii Râșca, în partea stângă, cineva, cu o lumânare aprinsă în mână, târîndu se pe brânci, într’o gaură făcută în zid, în forma unui cotlon, poate citi următoarea inscripție, făcută după o rugă- ciune scrisă tot în grecește: AEiinsiwiorAor Tor H[EO]r sta- MATEAOE KOSTOXA Z01TA0T EK ZA- K1H0T MIȚ...... ₐ,3P. MINI I0rA[I01‘. = Rugăciunea robului lui Dumnezeu Sta- matelu Costona, zugravu din Zachintu.... 7100(1592] luna luliu. Cronicarul Grigore Ureche ne spune în a doua domnie a lui Petru Rareș, cum că, după ce s’au întors din țara ungurească, „mănăstirea de Râșca s’au apucatu a o zi- dire". Aceasta s’a întâmplat deci, după anul 1542, fiind vorba bine înțeles numai de un ') Arhiva istorică, voi. II, p. 87. ’) Traian, an. I, No. 48, p. 196, ³) An. Ac. Rom., sec. II ist, tom. IV, an 1881-2, p. 12. http://patrimoniu.gov.ro CRONICĂ 1 91 început al ei. Căci despre celelake mănăstiri, la care s’a lucrat in acelaș timp și de acelaș Domn, cronicarul ne spune: „au săvârșită mănăstirea Pobrata", „și Dobrovățul ati istovită, și la mănăstirea Chipriana au lu- crat", pe când despre Râșca zice „s’au a- pucat a o zidire" ¹), ceeace ne duce la con- cluzia pozitivă, cum că aceasta de pe urmă trebue să fi fost incepută sub Petru Rareș, insă s’a isprăvit ceva mai târziu. Și ’n adevăr, acelaș cronicar, in alt loc, iată cent: spune: in anul „7066 [1558] Sep- tembrie, pristăvitu-s’au Macarie episcopul de Roman, ziditorul și începătorul mănăs- tire! Râșca, carele a fosta la scaunulu Ro- manului 27 de ani și cu cinste l-au îngropat in mănăstirea sea, in Râșca" '). Deci, după cele ce vedem, cronicarul e clar. Atunci cum rămâne cu pictura făcută de zugravul Stamatelu Costona la anul 1592 ? Căci e greu de admis ca după un interval de 40—50 de ani, să mai fi fost nevoe de o altă pictură, in 1592, mai ales fiind vorba de niște timpuri când lucrurile de ase- menea natură se făceau pentru veacuri. Ca să credem cum că pictura păreților sau a unei părți din biserică să fi rămas neterminată, pentru ca mai apoi să fi fost completată, e imposibil. Mai sigur insă poate fi faptul că bise- rica să fi suferit vre o stricăciune prin foc, din cauza vreunii încălcări de dușmani, de pe urma căreia s’a ivit nevoia unei restaurări, pe care ne-o indică această inscripție. Nu trebue după aceea de trecut cu ve- derea locul unde e scrisă această însemnare, făcută cu penelul, căruia îi și datorim poate păstrarea ei. CONST. BOBULESCU preot BIS. SF. DIM1TRIE-CRRIOVR. Ca și la Mitropolia Târgoviștei, bis. Trei Ierarhi din lași, tot așâ și la bis. Sf. Di- mitrie din Craiova, restaurarea a dat jos, sfă- râmând, pisania bisericii. Am găsit numai o jumătate din piatră, pe care o completăm depe decalcurile fă- cute de d. Pessiacov, pe când eră întreagă. IN NUMELE TATULUI ȘI AL FIUL[iZZ Șl al Sfântului D u}hu întru Sfânta TJroijâ și întru dumnezeir^ nedespărțită vă veacă amiiiu\. cu puterea mil(osti)vului dumnezeu zidi [tu-s’au acastă spâtnVă besearică, au făcut din temelie de iznov], pre hramu lui sty. dimitrie, mi ro[ tocivago creștin prea luminată Io Matei Basarabii] voevod domnu țârei rumânești [g-zda ego Elina,pentru[că] Craiova postau moșie de strămoșie] a mă- ') V. Letop., voi. I, p. 205. ■) V. Letop, voi. 1, p. 210. V. și Croiica Ro- manului, voi. 1, p. 193. cum și nota riei sale, și s’au săvârșit [mea. Oct. ve- le at 7160, și au fost ispravnic Danciul Pară[i anu ot Nile ?] — PE o frescă deștucată — 1. Acastă s fântă bisearecă este zidită din temelia ei de răposatul Domni! Matei Ba- sarab Ifojevod. Și trecând în urmă multi ani la mijlocii, s’au fostă stricată invălișul și zidul împrejur. Deci, sculăndu să un bo- cii din neamul Obedeanilor, i-au dres zidul și s’au șindrilit. Așijderea și acum, la anul ^231 (—1723), din tâmplarea răzmiriții ce au Jostu mai nainte, iară s’a fost stricat ca și mai înainte. Și-au rămas țara această din Oltiî încoace suptă stăpânirea Neam ților și răposându dumnealui Patru Obe- deanul biv-vel Armași, l-au îngropat într’a- castă bisearică, iară Jecioru/u dumneaiu i Constandm Obedeanul vel Stolnic, au pus cheltuiala dumnealui de o au dres și o au acoperit cu șindrilă și au pus pietri și fieră pe la ferestri, împreună și sticle sus și jos, și infrumusețăndu-o cu zugrăveala, cum- părând și alte odoare pentru pomenirea părinților și a dumnealui și a toii! neamul dumnealui, în zilele prea înăl talului impă- rată Carolă atu șasălea, biruitor, la anul dela zidirea lumii'j2}2,1724, piind zugrafi: Theodosie, Andrei, Preda, Ghcorghe, Ma- carie, Monah Stepau, Pătrașco, Cheorghe, Țârul. — PE o altă frescă deștucată — Acastă biserică este zidită dină temelie ei de răposatulilea (sic) Domn Matei Ba- safrab] Voe[vo]d. Și trecăndu în urma mul ți ani la mijlocii, s’au fost stricata /în- velișul și zugrăveala]. Deci sadăndu-să dum- nealui Consfandinu Argintoaiu biv vel C/ucar (au dires., cu sindrilitul....] și au zugrăvit-o, dându-î și alte odoare, dimpre- ună cu dumneaei cocoana..... Si dinu tâm- plarea vremilor răzmirițiloru s’au stricata.., [și] fotii dumnealui răposat Constandiiui Argintoen biv vel Clucar cu răposata co- c[o]ana .Mărie Argintoeanca, pata dtim. pan Ncculai Slatinen, al doi le răndil au șindrili t-o și-au înfrumusețat cu zugrăveala, [păn lăuntru] precum și here pe la fere- stre, cu toată cheltuela diimnflor, în zilele pre luminatului Domn lo. Alixandru Ipăsi- lanti Voivod, Octavne 12, leat 7283 Mffp- Zugrapi: Ion of București, Marcu zugr. pe o piatră. SUPTU ACASTĂ PIATRA ODIHNESCU OSELE RĂ- POSATUL ROBULUI DUMNEZĂU D1MA .N1GOȚITORU ABAGIU, CARE AU MURIT ÎN VRÂSTA [te] NERE- ȚÂLOR LUI, FIUL LUI EREI NICA, (DELA?) AR- xăutuch:oi,dă(n) țara turcască. și s’au pres- TĂV1TU IN ZII ELE PREA LUMINATULUI DOMNULUI NOSTRU IO COSTANDIN NICOLAE VOEVOD. CINE http://patrimoniu.gov.ro 1 92 BULETINUL comisiunii monumentelor istorice VA CITI, SĂ ZICĂ: DUMNEZEU SĂ-L ERTE. LEAT 7265, DELA HS., 1757, LUNA LUI SEPT. PISANIA BIS. SF. GHEORGHE NOU DIN CRAIOVA ADASTĂ Sf(ân)tĂ ȘI DUMNEZEIASCĂ BESEA- RICĂ, CARE SE PRĂZNUEȘTE HRAMUL INTRAREA ÎN BESEAR1CĂ PREA SFINTEI DE DUMNEZEU NĂS- CĂTOARE Șl SFÂNTULUI MARELUI MUCENIC GHE- ORGHIE, IASTE ZIDITĂ DENtJ TEMELIA El Șl ÎMPO- DOBITĂ CU TOATE CEALE CE SĂ Vă(d), CU CHEL- TUIALA ȘI OSTENEALA DUMNEALUI JUPAN MILCO STOENESCUL B:V. STAROS TE, ÎMPREUNĂ CU JU- PÂNIȚA ILTNCA, DIN ÎMCEPUT PÂN LA SĂVÂRȘIT, AVÂNDU AJUTOR ȘI PE NEPOTUL DUM, CHYR HAGI CONSTANDINt) STOENESCUL, ÎN ZILELE PREA LUMINATULUI ȘI BUNUlUI CREȘTIN DOMNC ION COSTANDIN MIHAI RACOVIȚĂ VOEVOD, CU BLA- GOSLOVENIA IUBITORULUI DE d(u)MNEZEU CHYR 'GRIGOR1E EPISCOPU RÂMNICULUI. ȘI s’AU SĂVÂR- ȘIT LA AN. 7263 — I755. CTITORI. Peretele nordic', jupan..,, stoeneslu, ju- PÂNEASA DUMNEALUI ELISAPTA. Părinții lui’. jupan milco; Peretele de intrare : jupan MILCO, JUPÂNEASA ELINA, JUPAN GHEORGHE stoenfscu, nanca, Peretele nordic: joița, PETCO STOENESCU, MILCO. PRLATUL DELA BRANCOVENI. Asupra planului și istoricului acestui palat am dat pe larg știri într’un studiu publicat în acest Buletin. S’a putut vedea de acolo toată măreția curții, care a fost leagă- nul familiei Brâncovenilor. Un pasagiu dintr’un document publicat de II. Angelescu în „Corespondența ba- vareză și saxonă", pag. 43, asupra căruia ne atrage atenția d-1 Lăpedatu, dă o nouă dovadă asupra importanței curții. Congresul păcei din 1718 dintre Nemți și Turci, care se încheiă în Passarovitz, eră să se închee la Brâncoveni, după ce primul loc ales, Ccrneții, fu înlăturat, fiind cu totul ruinat, „astfel că delegații nu ar fi putut avea acolo nici-o locuință". Se svonise deci i ă. acest loc de adunare al plenipotențiarilor ar fi Brâncoveni: „ein Lusthaus der Wallachischen Fiîrsten". V1KG. DRĂGHICEANU. O INSCRIPȚIE ROMANA DE LA T-SEVERIN. In castrul roman din Turnu-Severin, la spatele turnului rotund cu inscripții fune rare din colțul de S-V al castrului, la o adâncime de 2 metri, s’a găsit următoarea inscripțiune. ........ Commodo filio imp(erațoris) J. Aclii Hadriani Antonim Attșțitsli) Fii P(atris) P(atriae). Rcspnblica Municipii Hadriani Drobetae dec(reto) dec(iirioniunF Literile sunt săpate regulate, de mă- rime descrescând și anume: 0,04 m. înăl- țime în primele 2 rânduri; 0,035 m în ur- mătoarele 2; 0,03 m. în următoarele 3; 0.0275 in ultimul rând. Inscripția este încadrată într’un chenar frumos, pe fața unei prisme de piatră cal- caroasă tare, de dimensiunile: 0.92 m. înăl- țime, 0,57 lățime, 0,66 adâncime. Partea superioară a prismei, cu începutul inscrip- țiunei lipsește. Monumentul este ridicat în cinstea lui Lucius Verus. Datarea se poate pune între anul adopțiunei lui de către Antonin Piui și anul morții acestuia, Martie t6i. Judecând după formă și dimen- siuni, prisma aceasta a putut servi de baza unei statui ridicate de muncipiul Drobota lui Lucius Verus. AL. BÂRCĂCILĂ. http://patrimoniu.gov.ro