BULETINUL CO MISIUNI I MONUMENTELOR ISTORICE - COMITETUL DE REDACȚIE = D-nii = 1. KALINDERU, GR. G. TOCILESCU. GR. CERKEZ, N. GABRIELESCU Membrii Comisiunii Monumentelor Istorice Șl P. GARBOViCEANU Administratorul Casei Bisericii. Secretar. ALEX. LĂPEDATU. ABONAMENTUL ANUAL: IN ROMÂNIA.......... - . . ........ . 10 Lei IN STRĂINĂTATE....-...............12 REDACȚIA: la Administrația Casei Bisericii, București. Extras din Deriziunea Ministerială privitoare ta redactarea Buletinului; 1. Cu începere dela Ianuarie 1908 se va pu- blică, sub direcția Comisiunii monumentelor istorice și în editura Administrației Casei Bi- sericii, o revistă periodică numită Buletinul Comisiunii Monumentelor istorice. 2- Acest Buletin va ii organul oficial al Co- misiunii, va apărea trim estrial, și va cuprinde; a) O parte științifică, în care se vor publică tot felul de monografii, studii, lucrări, comu- nicări și materialuri de natură istorică, arhi- tectonică și artistică, privitoare direct și numai la monumentele noastre istorice; b) O parte oficială, in care se vor publică rapoartele anuale aie Comisiunii, procesele- verbale ale ședințelor ei, referatele arliitec- ților însărcinați cu conducerea și executarea lucrărilor de conserva re și restaurare, precum și eventualele circulări, informațiuni și deci- ziuni ale Ministerului și ale Comisiunii, pri- vitoare la monumentele noastre istorice. 3- Buletinul apare sub direcția membrilor Comisiunii, cari, împreună cu administratorul Casei Bisericii, alcătuesc comitetul de re- dacție, și sub îngrijirea secretarului Comisiunii, care e îndatorat: să pregătească și să procure materialul necesar, să-l aducă la cunoștința comitetului de redacție și să supravegheze tipărirea lui. 4. Pentru ca publicațiunea să se prezinte cât mai sistematică și cât mai folositoare, se stabilește următorul program cu privire la felul lucrărilor ce va trebui să cuprindă Buletinul: a) Monografii istorice, arhitectonice și ar- tistice asupra monumentelor noastre istorice, monografii cari vor fi ilustrate și documentate cu reproduceri necesare de fotografii, desem- nuri, aquarele etc-: b) Releveuri deia cele mai însemnate și caracteristice, din punct de vedere arhitec- tonic. monumente istorice ; c) Studii și lucrări unitare, asemenea ilus- trate și documentate, bunăoară: asupra in- scripțiunilor murale și tombale din epoca lui Ștefan-cel-Mare, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu etc-, asupra artei decorative, în sculptură și pictură, întrebuin- țată în bisericile și mănăstirile noastre în anu- mite epoci, asupra portretelor murale, de cti- tori : Domni, Doamne, Arhierei. Boeri, Jupă- nese etc-, asupra picturii bisericești, asupra costumelor etc-: d) Materialuri: scurte fragmente, comuni- cări, însemnări și note de interes deosebit privitoare la monumentele noastre istorice ; e) Note bibliografice și critice asupra pu- blicațiunilor și periodicelor de specialiiate ; f) In sfârșit, suplimente artistice, în culori, cari să înfățișeze biserici, mănăstiri, repro- duceri de portrete murale, de picturi, de or- namentațiuni etc- în cadrui lucrărilor înșirate mai sus se cu- prind și acele privitoare la monumentele is- torice din afară de Regal, întru cât aceste vor fi de origină românească — înălțate de Voevozii noștri. Abonamentele se fac numai prin Librăriile Socecu, S fete a, națională și Alcalay BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE PUBLICAȚIUNE TRIMESTRIALĂ SUB AUSPICIILE MINISTERULUI DE CULTE ȘI INSTRUCȚIUNE PUBLICA ȘI IN EDITURA ADMINISTRAȚIEI CASEI BISERICII. 19 0 8 IANU ARIE-M ARTIE BUCUREȘTI Inst de Arte Grafice CAROL GOBL S-r Ion St. Rasidescu 16, Strada Doamnei, 16 190 8 20.095 CUPRINSUL ----o•— TEXT Cuvinte începătoare- Mănăstirea Comana: 1. Note istorice. II. Note arhitectonice și lucrări noui. Raport general cu privire la lucrările Comisiunii monumentelor istorice în 1907. Cronică. 1LUSTRAȚIUNI I. Mănăstirea Comana ■■ 1, Vedere generală. 2. Pisania bisericii. 3. Epitaf în biserică. 4. Vedere din afară, spre intrare. 5. Vedere din lăuntru, spre intrare. 6. Foișorul. Ț. Paraclisul. 8—9- Galeriile chiliilor din spre apus. 10. Temeliile vechii clopotnițe. 11. Biserica. 12. Planul. 13. Vedere generală pe latura din spre nord. 14. Detaliu dela Foișor. 15. Coloane dela Foișor. 16—17- Căpițele de coloane dela Foișor. 11. Raportul Comisiunii: 18. t B- P. Hasdeu- 19-20. Biserica mănăstirii Snagov. 21. Clopotnița dela Păpăuți- 22. Mănăstirea Cașin : Clopotnița și zidurile, 23- „ ,, Biserica. 24. ,, „ Planul bisericii. 25- „ „ Intrare de pivniță. 26-7- Solnița Coziei- III. Afară de text: 28. Foișorul mănăstirii Comana (fototipie). NOCA. Desen urile dela pp. 9, 16 și 17 sunt lucrate de d. Gavri! Popescu. iar cele dela pp. 23, 25 și 41 de d. arh. /Y. Ghika. — Ilustrațiile sunt făcute după fotografii luate de d-nii: Ste/ian Petrescu (fio. 2, 3, 13, 18. 19-20 și 28), t. Voinescu (No. 1, 4 -5. 9-10, 11 și 15), arh. N. Ghika (No. 6, 16-17. 22—23 și 25) și alții. — Portretul lui B. P. Hasdeu e după un tablou de N. Grigorescu în posesiunea d-lui IZ Cosmovici. — Finalele dela pp. 8, 28. 46 și 48 sunt reproduse după Bibliografia veche româ- nească (I, pp. 118, 278, 225 și 512), cunoscuta operă a d-!or /. Bianu și N. Hodoș. 3 ublicarea acestui Buletin, a cărui realizare a fost, în ultimul timp, una din preocupațiunile de căpetenie ale Comisiunii monumentelor isto- rice, are întreit scop: să răspundă unei cerințe a regulamentului de aplicare a legii pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice, să contribue, în măsură putincioasă, la progresul studiilor istorice, arhitectonice și artistice, cu specială privire la monumen- tele noastre istorice, și sa rămâe, pentru cei viitori, o arhivă de icoane cât mai credincioase, sub toate raporturile, a stării in care se găsesc * azi monumentele noastre străbune. i. într’adevar § n alin. 4 din menționatul regulament prevede, intre atri- buțiunile Comisiunii monumentelor istorice, „deșteptarea și răspândirea în popor a simțului și priceperii pentru conservarea monumentelor, prin publicarea de lu- crări speciale asupra monumentelor și de instrucțiuni asupra chipului conservării sau restaurării lor“. Acestei cerințe — nu numai sub raportul formal, ci și sub raportul intrinsec al dezideratului ce exprimă — năzuește, ca întâi scop, să răs- pundă Buletinul ce dăm azi la iveală: aceasta s’a avut în vedere la întocmirea lui, și aceasta se va avea în vedere la elaborarea lui. Astfel credem că, alături de silințele lăudabile ale tuturor celor chemați a lucră in aceeaș direcție, publica- țiunea noastră va contribui și ea la cultivarea —spirituală și sufletească —a publi- cului cărturar românesc, întru buna cunoaștere, trebuitoarca înțelegere, cuve- nitul respect și datorita pietate ce cu toți trebue să avem fața de monumentele noastre istorice, aceste singure mărturii vădite și obștești a vieții strămoșești. 2. Pe lângă aceasta, stadiul în care se găsesc azi studiile istorice Ia noi, impune oarecum, ca o necesitate, publicarea acestui Buletin, al cărui al doilea scop este, cum am zis, să contribuie, pe cât va putea, la progresul acestor studii. Căci, să ne gândim numai la starea în care se găsiâ istoriografia noastră nu mai departe de cât acum 15-—20 de ani: câțiva bărbați bine cunoscuți erau singurii cari lucrau in ogorul atât de vast al trecutului nostru. Ei trebuiau să facă totul: să limpe- zească marile probleme istorice-naționale, pe cari le ridicaseră și le stinseră susține predecesorii lor, sa cerceteze și să expună, în general și în particular, desvoltarea istorica a neamului, să caute și să publice mărturiile documentare ale trecutului. Lucrare mare, pentru efectuarea căreia trebuiau pregătite și chemate puteri nouă. Astfel de atunci încoace, prin îndemnul și silințele tuturora, rând pe rând, o sumă de bărbați și tineri se angajară la aceasta lucrare: material nou, prețios și foarte 6 BULETINUL COMISH'NH MONUMENTELOR ISTORICE variat se publica tot mereu, lucrări serioase și de valoare se ivesc clin toate păr- țile, cercetând cu egal interes toate domeniile de manifestare ale vieții noastre trecute —politic, social, religios și cultural; mai mult încă, chiar înlăuntru acestor domenii, studii speciale, monografii de tot felul, au început a se alcătui cu o lău- dabila emulațiune. Ne găsim, cu alte cuvinte, în deplin progres de desvoltare al studiilor istorice, așa ca, din acest punct de vedere, și la noi, ca în toate părțile, cultivarea studiilor istorice va fi caracteristica, cel puțin în domeniul științelor mo- rale, culturii generale a timpului. Ca urmare apoi a interesului pe care studiile istorice l-au deșteptat în clasa cărturarilor români, o seama de bărbați, cu ocupațiuni diverse —-artiști, militari, juriști, clerici, oameni de știință chiar —s’au devotat acestor studii, dând la lumina cercetări și lucrări interesante și prețioase. între aceștia s’au deosebit acei a căror cercetări s’au îndreptat asupra monumentelor noastre istorice, biserici și mănăstiri mai cu seama, cărora le-au consacrat — chiar și unora mai puțin în- semnate—monografii istorice, între cari sunt câteva de reală valoare. Paralel cu aceste cercetări au mers, din norocire, și cercetările arhitectonice, din cari maeștrii pricepuți și zeloși au năzuit sa scoată elementele caracteristice vechiului meșteșug de clădire îndatinat la construirea bisericilor si mănăstirilor din Țările Române, spre a le întrebuința apoi, cu înțelegere și dibăcie, în lucrările lor moderne. Și a- ceastă lăudabilă îndreptare de naționalizare a arhitecturii a găsit un teren pri- incios de cultivare mai ales în rândul celor tineri. Frumoasele releveuri de mo- numente istorice din Palatul Artelor dela Expoziția jubilară, din care, daca nu ne înșelăm, unele s’au și publicat, sunt dovadă vie ca la Școala de arhitectura, sub coducerea d-lui E. Pangrati, se lucrează sistematic și cu multa tragere de inima in această direcție. în această îmbucurătoare stare de progres se găsesc așa dar astăzi studiile arhitectonice cu privire la monumentele noastre istorice. Și să nădăjduim ca preocupațiunea ce se manifesta azi in arhitectură pentru studierea și cultivarea vechiului nostru meșteșug de clădire, în curând se va ma- nifestă și în pictură pentru vechiul nostru meșteșug de zugrăvire. Căci, dacă astăzi abia 2 — 3 din pictorii noștri cercetează și studiază cu predilecție arta de zugră- vire și ornamentație îndătinată în străbunele noastre lăcașuri dumnezeești, mâne- poimâne, curentul de progres al desvoltării culturii noastre naționale va mână și pe alții într’acolo. Atunci se va vedea, mai bine și de mai mulți, caracterul spe- cific românesc pe care l-a căpătat în desvoltarea sa de patru secole în Țările Ro- mâne arta de zugrăvire și decorațiune atonică. Când dar așa stau lucrurile, se impune, de sigur, cu necesitate firească, o publi- cațiune speciala, în jurul căreia să se strângă toți binevoitorii ce lucrează în cele trei direcții de studii arătate mai sus, istorice, arhitectonice și artistice, contribuind astfel La progresul acestor studii. O atare publicațiune năzuește să fie Buletinul Co- misiunii monumentelor istorice, careva căută, in acest scop, să fie de o potrivă de folositor, atât celor ce vor binevoi să sprijinească silințele noastre, cât și celor ce vor căută aci cunoștințele necesare pregătirii și cultivării lor: celor întâi, deschi- zându-le larg coloanele pentru tot felul de studii, lucrări și comunicări ce intră în programul ce s’a dat acestei publicațiuni prin deciziunea ministerială dela 18 Nov. 1907; celor al doilea, împartășindu-le, treptat și sistematic, întregul material - 7 istoric, arhitectonic și artistic — ce vom puteă pregăti pentru cunoașterea și stu- dierea monumentelor noastre istorice. 3. Așa urinând, acest Buletin, dacă bine înțeles va avea sprijinul trebuitor din partea celor chemați a-1 ajuta material și moral, e menit să publice material documentar, pe cât va putea mai mult și mai prețios, cu privire la întreaga serie a monumentelor noastre istorice. în acest chip el își va îndeplini și cel de al treilea scop pe care ziceam mai sus că-1 are: să rămăe, pentru cei viitori, o bogată arhivă de icoane cât mai credincioase, sub toate raporturile, a stării în care se găsesc azi și se vor găsi mâne monumentele noastre naționale. Dar asupra acestui punct e nevoe sa mai stăruim puțin. Cu toții cunoaștem starea de plâns în care se găsesc cea mai mare parte a monumentelor noastre, biserici și mănăstiri mai ales. O îndreptare, totală și radi- cală, în spre bine nu e de așteptat, dintr atâtea și atâtea pricini, pe cari, daca pe unele le înțelegem, pe altele nu putem decât să le regretăm. Acestea văzăndu-le și înțelegându-le, Comisiunea monumentelor istorice a adoptat de câțiva ani ca principiu conducător în lucrările sale recomandarea de lucrări parțiale și raționale de conservare și întreținere, prin cari se realizează un îndoit beneficiu: să păstrează mai întâi monumentele până la vremuri mai priincioase și oameni mai înțelegători și mai cu interes pentru ele și să pot împărtăși apoi mai multe de asemenea lucrări. Dar oricât s’ar putea face pe această cale, totul nu se va putea face niciodată. Și atunci, fiindcă, ca lucruri ce sunt făcute de mână păcătoasă omeneasca, monumen- tele sunt expuse peirii. care, întocmai ca și pornirile cele rele ale oamenilor, cari grăbesc degradarea și nimicirea lor, nu se poate propri prin legi, — trebue să ne gândim că daca nu putem păstră aievea ființa lor materiala, suntem datori față de urmași să păstrăm măcar icoana lor cât mai credincioasă, ca astfel să nu fim în- vinuiți de cei următori pentru nepăsarea și nepriceperea cu care ne învinuim azi așa de des unii pe alții. Această datorie își impune să îndeplinească Buletinul nostru, cu toată grija și scumpătatea cuvenită. Precum dar într’o Arhivă se strâng laolalta cu acelaș interes și se păstrează cu aceeaș scumpătate toate mărturiile trecutului, — tot astfel și într’acest Buletin cetitorii și cercetătorii vor găsi adunat și publicat material documentar —istoric, arhitectonic și artistic —privitor la toate monumen- tele noastre, atât a celor inai vechi și mai prețioase, cât și acelor mai puțin vechi și mai puțin prețioase. Căci și unele și altele, ca rămășiți materiale a veacurilor apuse, reflectează aceeaș lăture de manifestare, interesanta și prețioasă, a vieții noastre trecute, pe care e nevoie s’o cunoaștem cât mai bine și cât mai complet. Acesta este așa dar întreitul scop la care e chemat să răspundă Buletinul, a cărui întocmire și program de lucrări s'a statorit prin deciziunea ministerială mai sus pomenită. Lucrările ce el va cuprinde vor privi: în primul loc, monumentele asupra cărora Comisiunea va fi chemata a se ocupă în mod curent; în al doilea loc, monumentele asupra cărora se vor hotărî cercetări speciale istorice și arhitecto- nice; în al treilea loc, monumentele asupra cărora se vor primi studii meritorii dela binevoitorii ce se vor simți îndemnați a colabora la această publicațiune. De aci se poate vedea că latitudinea Comitetului de redacție, în ceeace pri- vește alegerea și pregătirea materialului destinat a fi publicat, va fi totdeauna țâr- 8 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE murită prin lucrările din prima categorie, de cari el neapărat va trebui să țină seamă, așa că nu odată va fi nevoit a da preferință unei lucrări mai puțin importante și pre- țioase, față de o alta cu mult mai importantă și prețioasă, întru cât cea dintâi face parte din lucrările curente ale Comisiunii. Această considerațiune a făcut de altfel ca și No. acesta dintâi al Buletinului de față să înceapă cu o lucrare asupra unei mănăstiri decât care sunt zeci mai importante și mai prețioase în țara noastră. Dar, repetăm, cei ce au luat asupră-le această publicațiune urmăresc îndeplinirea, cu stăruință și răbdare, a unui întreg program de lucrări, în care, cum am zis, e menită a intră întreaga serie a monumentelor noastre istorice; astfel preocuparea lor de căpetenie nu este deșteptarea interesului public prin lucrări de trufie, ci prin lucrări care să cuprindă, ca material documentar, tot ce e necesar și tot- odată cu putință de adunat și publicat. Și acum, încheind aceste cuvinte de începere a Buletinului nostru, mulțumim din inimă Domnului Ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice pentru sprijinul ce a binevoit a ne oferi spre publicarea lui și rugam călduros pe toți cei ce sunt în măsură a sprijini silințele noastre pe cale de colaborare, să binevoiască a ne da prețiosul lor concurs, ca astfel să putem duce, mai ușor și mai sigur, la capăt această întreprindere de interes cultural și național. București, Fevruarie 1908. MĂNĂSTIREA COMANA - I. NOTE ISTORICE. ai aproape de Bucu- rești decât de Giur- giu, pe drumul ce lea- gd aceste două târ- gurile ridică, In mar- ginea satului Coma- na pe un delușcan $1 așezat in malul drept al Câlniștii, un cadrilater de clădiri vechi și ziduri înalte, în lăuntru cărora crucile a doua turnuri de biserică arată ca se adăpostește un vechiu lăcaș dum- nezeesc. E mănăstirea Comana, care, ca și alte mănăstiri ale țarii, a trebuit să fie, dela început chiar și in acelaș timp, lăcaș de ruga și lăcaș de apărare. într’a- devar Paul de Alep,care vizită această mănăstire pe la jumătatea secolului al XVII-lea, nu mult deci după desăvârșita ei reîntemeierc de cătră Radu-Vodă Șerban ²), ne spune ca „e situată în o *) Comună situată la 48 km. depărtare de Giur- giu și 33 de București. Se compune din satele Co- mana, Budeni, Fălăștoaca și Vlad-Țepeș sau Gur- banul, cari toate împreună alcătuiau altădată vatra mănăstirii Comana. Marele dicționar geografic al României, II, 570. ’) N. lorga, Inscripții din Bisericile României, București 1905, I, 84—7, și Sale și Mănăstiri din România, București 1905, 243—5. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice- insula, fiind înconjurată de lacuri, bălți și mocirle de nepătruns. Nici nu poate fi vorba de vre-un drum. Noi am trecut în corăbii. Dunărea e foarte aproape. Ei zic că dacă împăratul [turcesc] ar veni să le poarte război, cu toata armata sa nu ar fi in stare sa-i învingă, lucru ce pare adevărat, caciareo poziție bine întărită, fiind [situată] în mijlocul lacurilor ce nu îngheață nici in iarna cea mai riguroasa, având în fund nisip și mocirla" a). Acea- stă mărturie, exagerată, evident, nu nu- mai sub raport stilistic, va căpăta cuve- nita încredințare, când se va ști că ară- tatele nemărginite heleștee și mlaștini, au existat până de curând în jurul Co- manei bătrânii negreșit iși amintesc încă de ele —fiind secate, pe o întindere de 500 pogoane, abia în 1876 Bolliac, care a văzut împrejurimile Comanei in aceasta mai veche a lor înfățișare, ne-a lăsat o succinta, dar suficienta descriere a lor, spre a ne arătă buna așezare și întocmire a mănăstirii ca lăcaș de re- ³) Paul de Alep, Călătoriile Patriarhului Maca- rie de Antiohia în Țerile Române, trad. rom. de E. Cioran, București 1900, 210. ⁴) Marele dicționar geografic al României, II, 571. BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE io tragere și a parare. „Am fost —zice el — sa vizitez Comana. Aceasta mănăs- tire, precum o arată numele ei, are o origină foarte veche, și in limba celtăsau clacă (sic!) însemnează muntișor. Figura locului corespunde cu numele ce poartă. Câlniștea se împarte aci în două și for- mează heleștee largi, ca să ocrotească din toate părțile un pisc apărat numai la o parte de un mal. Mâna omului a mai multa bărbăție și izbânda lupta îm- potriva Turcilor, a ridicat aci, la Co- mana în drumul ce aceștia își deschi- seră prin vadul Dunărean al Giurgiu- lui în Tara-Românească, o mănăstire cu întocmire și rost de apărare. Căci Brezoianu, care a avut, se pare, sub ochi vechile documente ale mănăstirii, pe cari noi, cești de azi, durere, nu le mai posedam, de sigur, din vina calu- i. Mănăstirea Comana: Vedere generală. (După lucrările de conservare). mai ajutat natura, a lărgit și-a adâncit gârla, in cât este neapropiată peninsula în toate părțile** ¹). Așa fiind natura locului, e de admis că acel ager Voevod al nostru, care, după bunicul său Mircea, a purtat cu ') Mănăstirile din România (Mănăstirile închi- nate¹), București 1862, 13. — Bolliac a fost unul din cei patru bărbați însărcinați de Cârmuire, la 1860, să cerceteze starea în care se găseau mănăstirile în- chinate, în vederea secularizării lor. gărilor greci, cari le-au dosit, înstrăinat și, poate, chiar nimicit -), ne spune ca, după aceste documente, Vlad-Vodă Țe- peș, căci de dânsul e vorba, a întemeiat, ■-) DocumenteleComanei s’au înstrăinat credem, pe la 1850, când Epitropia mănăstirilor închinate Sf. Mormânt din Țara-Româneasca facil hotarnica tutu- ror moșiilor acestor mănăstiri, intre cari și Comana. La Arhiva Statului se găsește un inventar de do- cumentele proprietăților mai noui din sec. XVIII — ale Comanei, precum și mai multe zapise și cărți de judecată din sec. trecut, fără importanță deosebită. inp.org.ro M AN A STIR E A COMANA 1 1 la 1462, mănăstirea Comana, pe care a înzestrat-o cu moșia Cahigareni')• Apoi __tot Brezoianu ne spune—până cătră năstirea Iii desăvârșit neîntemeiată de cătră Domnul de mai apoi Radu-Vodă Serbau, care a fost si este considerat sfârșitul sec. următor, la 1588, când mă- ’) Mănăstirile închinate și Călugării străini, Bu- curești t86i, 44. ca adevăratul ei ctitor, — Comana a fost ocrotită și înzestrată cu moșia Tătă- răști de Neagoe-Vodă Basarab, piosul inp.ory.ro 12 BULETINUL COM1S1UNI1 MONUMENTELOR ISTORICE ziditor și inoitor de lăcașuri dumneze- ești Ț Din cele aratate mai sus, reese ca mănăstirea Comana a existat cu mult scop, ea n’a avut însă prilejul, până de- parte încolo in sec. al XVIII-lea, să slu- jască ca lăcaș de sprijin și apărare îm- potriva Păgânilor. Căci dela Țepeș până WmrWHTMOLiXA-M'' HMsttAIXCCniCHTOrl IKntTUAI +IÎ0A1 WdfliWdWCTeTrE! uirtHEHKwaMrLw înLr&ifthCTraELEOCBOA/MZ irirHTK«3HHC &CO 16+/mwn0TXH-IWK0CTii HAHHB'erîtWCHTWKirtfH aNUEAMblMflMflH MBfWiKlfiHL.uWHf HELME-K^PtnT.fTEKXilfiî rOCTEKXMHAOCTEHÎH WHK WBlPCTk «ÎWL BLFțTL ApM'H'l] KpHTdKlSBHH®] KpCT^HAHH] KpRTiltSSHIW] A\[n,R>ntw] IH K(kCK|UKk] Sfriji*] E[eATk IIEIIOTSH, HUI A AS KOCTA UAHII UE liî, KKHT 4»ÎK' AS APhr,,> llpE KApÎH KSAl KÎMUA .f» ^pAI’OC rE cxhueaSii i«is aetat. — aida ai OpH; AHME AASK'AHA|SU K'h|‘IHAO klS pXDOCAT; KApÎH IBII KpEtpH iiei|ie, ks Afp^'ovrE, iS AP*'" roCTE, KS AUIA0CTEUÎH III» K l'OATE GSlIEAE AIITE TpkUHAS, CAS CXERpIDHT : AtOlUSA AA A- IISA A* AA \*C. CIIXCIITOplo' |--- | AE B%pCTk —, IIEnOTS^ aa|--------I AE BSpCTk;----------------------- 4>Îm' AA | - — | Ae K'ApCTk —- X ------------------ 5. Mănăstirea Comana: Epitaf în biserică, pe mormântul lui Radu-Vodă Șerban, Drăghici și Constantin Cantacnzino mai înainte de 1588. întemeiata de Vlad- Vodă Țepeș, cum am văzut, cu îndoit ') Mănăstirile închinate și Călugării străini. Bu- curești 1861, 44. la Radu dela Afumați și dela acesta până la Mihai Viteazul, nici unul din Voevo- zii noștri n’a mai ținut piept Turcilor prin aceste părți de jos ale țării. Astfel A“".' MĂNĂSTIREA COMANA Comana, nefiind îngrijită și întreținuta, cu timpul s’a irosit încetul cu încetul până într’atât, încât atunci când Șerban Paharnicul, Radu-Vodă de mai apoi, moștenitorul patrimoniului Băsărâbesc, hotărî să ia sub ocrotirea sa această mă- năstire din apropierea satului Coiani, unde neamul său, acel al vestitelor jupă- nese din sec. al XVI-lea Anca și Maria, își avea reședința într’un măreț palat, a cărui deosebită frumusețăolandă Paul 13 și azi acolo ²), el trebui să facă totul din nou. într’adevăr, mănăstirea Comana, în întocmirea și forma ci din secolul al XVII-lea, e ctitorie a lui Radu - Vodă Șerban, care o înzestra cu satele Crețe- știi, Piscul-Danciului, Vadul-Sării, Dadi- lovulși altele;ⁱ). Aceasta ne-o spune pisa- nia ‘), cronicele •■) și ne-o arată mormân- tul înstiș al Ctitorului, după pribegia și moartea căruia, Comana a continuat 4. Mănăstirea Comana: Vedere din afară, spre intrare. (După lucrările de conservare). de Alep ') și ale cărui ruine se pot vedea *) Călătoriile PatriarhuluiMacarie,21011 : „Un sat ce aparține marelui Postelnic Constantin [Can- tacuzino], anume Coianii, așezat pe un loc ridicat, cu priveliște asupra râului Argeș. In el se află un mare palat după chipul palatelor din Constantino- pol. De minune e clădirea celor două corpuri prin- cipale ce-și stau în față. Ca forma nu sedeosibesc: au turnuri și sunt zugrăvite cu linii tremurate ase- minea cu marmura pătată, în vârful fiecărui turn, e zugrăvit un cere care samană [prin culoare] cu porfir de cel mai bun, iar in jos sânt felurite colori ca ale marmurei pestrițe. Lemnăria e foarte frumoasă; sculpturile dela ferești minunate. în cuprinsul pa- latului e o biserică mare, cu hramul sf. Nicolae“.— Pentru această biserică, zidită de Radu-Vodă Șerban încă a se bucură de îngrijire din partea si apoi refăcută, în timpul lui Antonie-Vodă din Popești, la 1671, de Postelniceasa Ilina Cantacu- zino și fii săi Constantin Stolnicul, Mihai Spătarul, Matei Aga și lordache Camărașul, v. lorga, In- scripții din Bisericile României, 1, 88. -) Dacâ cumva sătenii și arândașii, cari scot me- reu petre și cărămizi din ele, nu le vor fi nimicit până acum. O descriere a lor, din 1905, se găsește la lorga, Sate și Mănăstiri, 246—8. a) Brezoianu, op. cit., 44. ⁴) lorga. Inscripții, I, 87. s) Stol. Const. Cantacuzino cătră Generalul Mar- sigli, la lorga, Operele lui Constantin Cantacusino, București MCMI, 54: il suo cadavere fii portato da suoi qul nel suo monastero nomanto Comana". BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 14 Domnilor Țării-Românești. Astfel Ale- xandru-Vodă Iliași-a închinat satul Simi- nov, Radu-Vodă Mihnea satele Gălă- șești.BuciumenișiȘobârcu, Matei-Vodă Basarab satul Budeni, Șerban ■ Vodă Cantacuzino satul Baldovinești și al- tele iar Constantin-Vodă Brâncovea- nul o vie la Copăceni, „ca să fie deajutor Alep, după care vizitatorul Comanei va puteâ totuș ușor reconstitui, pe ur- mele vechilor și ruinatelor clădiri și zi- diri de azi, ctitoria de odinioară a lui Radu-Vodă Șerban. „Dimineața urmă- toare — scrie secretarul Patriarhului Macarie plecarăm și, mergând prin căi grele și printr’o vale întinsă, ajun- 5. Mănăstirea Comana: Vedere din lăuntru, spre intrare. (După lucrările de conservare). mănăstirii și să ramâe pomana răposa- tului unchiu domniei mele Io Șerban- Voevod,.. . pentrucă aceasta vie este făcuta de răposatul unchiu domniei mele" -). Cum eră mănăstirea in aceste timpuri bune de întreținere ne-o măr- turisește scurta descriere a lui Paul de ') Brezoianu, op, cit., 44. -) Arh. Statului: Comana, doc. din 1709 Martie 12; tot la partida Comanei, pacb. VII, doc. 1, mai e de seni na lat diata Vornicului Șerban Cantacuzino-Buga, din 1813 Fevruar 21, prin care lasă mănăstirii moșia Petroșani și altele. serăm la mănăstirea Comana, cu hra- mul Sf. Nicolae, fundată de Serban- Vodă, tatăl actualului Beiu³).E o clădire dubla, mare, închisă cu ziduri de piatră, în cele patru colțuri sunt patru turnuri, cu galerii arcate de jur împrejur, pen- tru înfrumusețarea aspectului. Unul din ele samănă cu turnul mănăstirii Sf. Tre- imi din Moscova. Clopotnița e deasu- pra ușei. Ceia ce îmi plăcea mai mult erau straturile de iarbă verde ce se în- ³) Constantin-Vodă Șerban. MĂNĂSTIREA COMANA 15 tindeau în toată curtea mănăstirii, cu izvoare de apă limpede și curată, și chi- liile călugărilor așezate de jur împre- jur" '). în aceasta vreme, la 1640, fură aduse și așezate spre veșnica odihnă, în bise- rica din mănăstirea Comana rămășițele pământești ale Domnului-Ctitor și ale ginerelui său Nico- lae-Voda Pătrașcu, stinșiamândoiîn pri- begie printre stră- ini : cel întâi la 1620, înmormântat fiind în biserica Sf. Ște- fan din Viena -), iar cel al doilea îna- inte de 1627, în- mormântat fiind în biserica sârbească din Raab :j. Când Doamna Ancuța, fii- ca lui Radu Serbau și soția lui Nico- lae Pătrașcu, obținu voe dela împăratul Ferdinand III a se întoarce, împreună cu ficâ-sa Domnița Ilinca, din îndelun- ^ata-i si amărâta-i O » pribegie, în pămân- tul strămoșesc, — ea desgropă și luă cu sine oasele scumpe ale tatălui și ale so- țului '). Astfel, la 18 Noemvrie 1640, ne spune cronica lui Kraus, Doamnele, în- soțite fiind de o suita de credincioși și de Logofătul lui Matei Vodă Basarab, pe care acesta l trimisese întru întâmpi- 6. Mănăstirea Comana: FoișoraL (înaintea lucrurilor de conservare). ’) Călătoriile Patriarhului Macarie, 210. -) Muri in Mart. lorga, Studii și Documente, IV, CXLII n. 3. ») lorga. Despre Cautacusiui, București 1902, LVlll. 4 Idem, ibidem, LVlll. narea lor, sosiau la Brașov⁵). De aci, la 23, aceeaș lună, spun socotelile Brașo- vului, intrau în Țara-Românească, du- când cu sine prețioasele moaște, cari fură apoi îngropate, acum pentru tot- deauna, în mănăstirea de ctitorie a nea- mului, în Comana7 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 18 Șerban Cantacuzino vel Pah.,finii răpo- satului 1 îrăghiciu Cantacuzino vel Spat., nepotul aceluiaș răposatȘerban Voevod, dentr’a lui fiica Ilinca, și fedor lui Costan- din Cantacu zino v-1 Post.) și s-au apucat cu multa osteneala și cheltuială de o afi înnoit, și cu lucrul, și cu altele, înfru- musețând bisearica întaiu cu înnalțarea și zidirea slomnului acestuia, precum se veade, și, afara dentr’alte zidiri, și cu multe arginturi și odoară și moșii și Ți- gani o au adaos și o au în tarit, aratăn- du-se desăvârșit ctitor întru slava Iui I )(u)mnezeuși a celui de minuni făcatoriu Marelui Nicolae, care și hramul iast(e), întru veacnica pomenire a lui și a nea- mului său: 7208 [ = 1699—1700]“ ’j. I )e sigur, cu prilejul acestei a doua restaurări a Comanei, Paharnicul Șer- ban Cantacuzino așeză oasele strămo- șului, ale părintelui și ale fratelui într’un singur mormânt, deasupra căruia puse un frumos epitaf de marmură, în care rămase să se mai sape date trecute și, se pare, uitate. Căci, sună acest epitaf, „acas ta una piatră aceste trei țărăne a- copere: a bătrânului Șărban Băsărabu Voevod, a hi Drăghic Catacuzino vel Spătar, de fată nepotu-i,și a lu Costa n- din vel Peh., iubit fiîu lu Drăghic; pre carii, cum viiața în dragoste sângelui i-au legat, așa m ortea, aice aducandu-i, veacilor l-au răposat ; carii și crești ne- ște, cu dereptate,cudrag oste, cu milo- stenii și cu toate bunele fapte trăindu,|| s’ausăvârșit: moșul la a nul delaHs. spâ- sitoriul [7128= 1620], de vârstă —, ne- potul la [7176= 1667] de vârstă —, finii la [ — = — ] de vârstă — “²). Șerban Paharnicul Cantacuzino, boe- rul cumultă înrâurire în timpul domniei ’) Publicații mai întâi de d. N. lorga, Inscripții, 85 —6.—V. ilustrația No. 2. ’) Publicată mai întâi de d. lorga în Cronici Muntene, An. Acad. Rom.,t. XXI, sec. ist., 461 și apoi In Inscripții, 86. — V, ilustrația No, 3. vărului său Constantin-Vodă Brânco- veanu ³), muri, tara moștenitori direcți, in August 1709 ⁴), îngropat fiind, după datină, în ctitoria sa ⁵)- Urma mormân- tului său nu se mai găsește însă azi la Coman a, căci ma n ăstir ea ,fii nd î n chi na ta Patriarh iei din Ierusalim sau, cum se zice de comun, Sfântului Mormântⁿ), ramase în stăpânirea călugărilor greci, cari o îngrijiră atât de bine încât, pe la jumă- tatea secolului trecut, dărâmară și bise- rica cea veche, în locul căreia, acești pioși posesori ai unei întinse averi, rezi- diră, la 1854 Ț cu ajutorul meșterilor nemți, cari pe acea vreme își făcuseră o specială îndeletnicire din renovarea monumentelor noastre istorice, biserica ce sc adăpostește azi intre vechile zi- diri al mănăstirii Comana*), aruncând ca netrebnice lespezile cu inscripții și pie- trele sculptate ce rămase din vechia ctitorie a lui Radu-Vodă si a lui Șerban Cantacuzino Paharnicul. Căci iată ce scria Boli iac la [862 : „Este demnă de toată atențiunea pia- tra mormântală a acestui Domn !l); o a) V. Genealogia Cantacusinilor, 109 -111; iar pentru rolul său in mișcarea cultural-religioasă din acel timp, lorga. Istoria literaturii române in sec. Xl^IlI, tabla.—Un portret al lui Șerban Paharni- cul se găsește reprodus la Îonnescu-Gion, Istoria Bucureștilor, 334. Data morții ne-a transmis-o însemnarea unui om al său de casa: Avțgust], l(ea]t 7217 (= 1709). Datu-ș-au sufletul în mâna lui Dumnezeu cinstitul și de bun și mare neam, blagorodnicul și al nostru ca un părinte și naș, dumnealui Șerban Cant|acu- zino] v|e]l Vorjnic]. Pentru care zic: Doamne, po- menește-l întru împărăție ta, când vei veni! (Ms. No. 1320 în bib. Acad, Rom.). 9 Genealogia Cantacusinilor, 1. c. ’) Brezoianu, op. cit., 44. :) Bolliac, op. cit. ’) Ilustrația No. 11. 9 BolHic credea că Șerban Cantacuzino, al doi- lea ctitor al mănăstirii, e Șerban-Vodă Cantacu- zino. Și cum pe atunci, acest Voevod, pentru poli- tica lui creștină, eră văzut într'un cadru toarte lu- minos, Bolliac găsește pentru dânsul și cu acest prilej entusiaste cuvinte de laudă. „Șerban Canta- cuzino, zice el, cel mai mare gânditor in politica MĂNĂSTIREA COMANA alta piatră răzimată de paraclis și frag- mentele de lespezi cu inscripțiuni, de capiteluri, cari rezimate de biserică, cari puse la scări și Domnul mai știe pe unde, sunt sculptate de mână de artist în stil român pur din timpul civilizațiunii ro- mâne pure, de pe când nu veniseră Nemții sa schilodească capo-d’operile noastre de artă¹* ’). în această stare de jale aduseră calu- T9 averea). Dar, pentru ca icoana să fie cât mai completă, pentru ca cetitorul să cu- noască ce fel de grije aveau acești că- lugări — cari stăpâniau sute și mii de moșii în Țările Române — pentru sfin- tele lăcașuri ce le erau încredințate, și pentruca să înțeleagă ce fel de senti- mente păstrau ei pentru sufletul și pie- tatea bătrânilor și darnicilor ctitori,— e bine, credem, să reproducem intere- 9. Mănăstirea Comana: Galeriile chiliilor din spre apus. (Dttpă lucrările de conservare). gării greci mănăstirea Comana, deși, cum am spus, ca dispunea de o întinsă română, își alese și el acest loc, se vede, unde să așeze una din bârnele destinate a avânta Saraiul și Mahometanismul dincolo de Bosfor. El a întărit aci o cetate, a zidit într’insa o biserică încunju- rata de case și beciuri tari și intr’un colt al cetății a ridicat un turn de apărare în formă de paraclis (V. ilustrația No. 7), dedesuptul căruia a adâncit o ierbărie". Op. cit. *) Idem, ibidem. Atunci, desigur, s’a mistuit și piatra mormântală a lui Nicolae-Vodă Pătrașcu, de existența căreia odinioară la Comana nu avem nici un motiv a ne îndoi. sântă pagină pe care Cesar Bolliac ne-a lăsat-o în această privință, tocmai rela- tiv la mănăstirea Comana: a) Afară de moșiile ce se hărăzise Comanei in sec. al XV-lea și XVI-lea, Câlugăreni, Tătărăști, Crețești, Piscul Danciului, Dadilov, Siminov, Gă- lăsești, Buciumeni, Budeni, Baldovinești ș. c, 1., — mănăstirea mai căpătă danii în Comana, Copăceni, Ciuperceni, Prund, Podul Pitarului, Sărata, Valea Dulce, Petroșeni ș. a. Bujoreanu, Colectiune de le- giuirile României, București 1873, 1490 sq.: ta- bloul proprietăților Statului, foste ale mănăstirilor; Marele dicționar geografic al României, II, 571; Arh. Statului, Inventar de documentele Comanei).— La 1861 venitul moșiilor mănăstirii Comana era de 165,800 lei vechi. Brezoianu, op cit., tabla. 20 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE „Am intrat singur în curtea mănăstirii, în- conjurată de case mari, ce semănau nelocuite, de grajduri cu bălegarul până la strașină. Am ocolit curtea plină cu grămezi de moluz, de cărămizi, de gunoi și bălării. Am intrat în bi- serica deschisă, fără să văz nici un om. Nici o candelă aprinsă, o sărăcie lucie, vreo două cărți grecești prăfuite pe tripede și o lespede mare de marmură, sculptată admirabil, cu stema Domnilor țării, arătă mormântul cti- torului. „Văzându-se că întră în curte o trăsură cu cai de poștă, cu câțiva oameni și cu un căprar si alte rămășițe din Biblioteca românească, bucăți frivole sau de puțin interes, traduse de diferiți tineri, tipărite cu banii Câmpineanului și vândute de d. Eliade cu porunca Stăpânirii pe la toate mănăstirile, pentru moralizarea călugărilor. Din aceste cărți nu eră nici una deschisă aci; le-am văzut însă, prin schituri de maice, verzi de rupte în mâinile călugărițelor. „Tapagiul creștea din ce în ce pe coridor, până când un laic grec, cu părul vâlvoi și cu imineii rupți, intră cu o tavă, pe care eră o chisea nespălată cu dulceață zaharisită, o lin- guriță strâmbă, un pahar nespălat cu apă de IO. Mănăstirea Comana: Temeliile vechii clopotnițe. al Logofeției Bisericești, s’a dat de știre igu- menului, și mai multe temei despletite și oa- meni trențăroși se înșirară pe coridor. Călu- gărul se dete în curte: un greculeț scund și slab, cu barba neagră, cu ochii umflați de somn și puțind strașnic a vin și a usturoi. Nu știa nici o vorbă românească. îi vorbii în limba lui și ne urcarăm sus într’o cameră ca vai de ea, ce zicea că este pentru musafirii cei dis- tincți. Alături eră o altă cameră in care ținea ceapa și celelalte, și un dulăpior cu câteva jurnale vechi sub bandă încă și câteva broșuri: Sganarel, Pursoniac, Prețioasele rifliț^erir^ădTrbue să-mi arate toate documentele * te “ minune de bună și rece și un feligean de cafea cu stele pe dânsa. „ După acest tratament îi didei ordinele Gu- vernului. îmi spuse căn’are cine să le citească. Le luă în mână, le dede laicului grec, mai chiamă un alt grecșor, trimiseră apoi la logo- fătul satului, veni logofătul, le întoarse pe toate fețele și spuse că sunt latinești și nu le poate citi. — Dar ce este în aste hârtii ? întrebă igu- menul. îi explicai scopul călătoriei mele și-i spusei casei. MĂNĂSTIREA COMANA 21 - Dar eu n’am nimic, va ni 7,a^ ’)< n’am nici o hârtie. — Cine a întemeiat acest așezământ, pă- rinte? — Nu știu, vă ss 7»^, și se uitară toți grecii cu mirare unul la altul. — Zi să-mi aducă pomelnicul cel mare al bisericii. Este pomelnic ? întrebă igumenul pe laicii săi. Nu este nici un pomelnic, răspunse grec- șorul țintilon. Unde este preotul bisericii? Eu citesc liturghia, răspunse igumenul. — Bine, nu se pomenesc ctitorii niciodată aci ? Ba da, cum nu? răspunse igumenul. — Cum îi pome- nești, dacă nu știi cum îi chiamă? — îi pomenesc tot- deauna, vi oi zic: za: twv z-cncpwv. za: twv zmopwv, totdeauna. — Care este perso- nalul casei trecut în statul mănăstirei ? —Aceștia sunt,care-i vezi, vi as /apu. Le- file sunt prea mici și de aceea ținem numai pe acești băeți săraci, de părinți buni: unul este dela Samos, îmi este nepot; altul este dela Arta, nepot al părintelui Epitrop. — Dar casa asta are 12 moșii mari, are 3 vii, are venit mare, de ce este așâ de rău ținută ? — Nu știu, vi os 7^G>. Eu sunt cu leafă. îmi arătai mâhnirea mea că nu pot găsi nici un odor ctitoricesc, nici chiar pomelnicul cti- torilor și manifestai dorința să plec. — Pa, pa, pa. Nu se poate. Ți s’a gătit masa. Și voind să-mi facă un compliment spre mângâere: — D-ta ești Elin, arhonta? — Ba, sunt Român, părinte. — Pa, pa, pa. Nu se poate, om ideat ca d-ta să fie Român. >) Să am parte de d-ta. 11. M-rea Comand: Biserica. (Kef Scotă la 185+). „Insultele lui erau atât de fără răutate, și le făcea cu atâta bonomie, că erâ cu neputință să se poată supăra cineva. „Am fost silit să stau la o masă cum a dat Dumnezeu, am decalcat câteva sculpturi de pe fragmentele zdrobite cu dărâmarea bise- ricii lui Șerban sub cuvânt de prefacere, cel mai mare vandalism al rapacității, și am ple- cat cu inima zdrobită, cum crez c’ar fi fost a fiecărui Român. Spuneam, la început, cum ca Comana, deși întocmită ca lăcaș de sprijin și de apărare împotriva Păgânilor, n'a avut prilej sa servească ca atare, decât nu- mai in secolul al XVII 1-lea, în timpul războiului dintre Ruși și Turci dela 1769 1774. Se cu- nosc întâmplările a- cestui război *). Ru- șii, ocupând lașul Ia 26Septemvre 1769, curând se întind pâ- nă la granița Tarii- Românești, la Foc- șani , unde avan- garda armiei lor se așeza sub comanda Polcovnicului Cara- zin,care nu erâ altul decât acel travestit călugăr Nazarie ce, in preajma războiului, încheiase cunos- cutele legaturi tainice intre împărăteasa Ecaterina și frații Cantacuzinești,Mihail Vistierul și Pârvul Spătarul⁸). Dela b oc- șani, Carazin pleacă, împreuna cu Pol- covnicul Fabricius, la Galați, unde, la 5 Noemvre, bate pe Ali-Pașa Hasneda- rul și pe Mehmed-Pașa Seraschierul și prinde pe Constantin Mavrocordat, Domnul Moldovei, care, trimis fiind în- dărăt la Iași, moare aci la 4 Decemvre. !| Hurmuzaki, Fragmente zur Geschichte der Fumanen, V, 309 sq., dâ întreaga cronică a războ- iului. a) Genealogia Cantacusinilor, 154 sq., după care 22 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Apoi, în înțelegere cu Pârvu Cantacu- zino, Carazin repede asupra București- lor câteva sute de volintiri români, cari, în noaptea de 17 Noemvrie 1769, lovesc Capitala și, ajutați de arnăuții Spătaru- lui Pârvu și de populația alarmată și zgo- motoasă a Bucureștilor, cad pe neaștep- tate asupra celor cinci mii de Turci ce se aflau aci, silindu-i să se retragă la Giurgiu in cea mai desăvârșită dezor- dine și zăpăceală. Curând după aceasta Carazin vine și el în București cu 1.000 Cazaci. Apoi, în- soțit încă de 1.000 volintiri, pleacă împo- triva Turcilor din Giurgiu, „păzind dru- mul la mănăstirea Comana, având cu el două tunuri ce le luase din București". Surprins însă de Turci, cari îl întâmpi- nară mult mai numeroși, neputând re- zistă lalocdeschis,Carazin se închise „in Comana, ce este prea tare mănăstire", trimițând de sârg după ajutor grabnic la Pârvu Cantacuzino. Acesta veni îm- preuna cu Maiorul rus Andreh. Dar Turcii, cari primiseră veste de apropie- rea lor, îi pândiră în pădurea Comanei. Deci — zice Genealogia Cantacuzinilor — „cum au intrat oastea rusească in mij- locul pădurii, despre ziuă, au început Turcii din toate părțile adafocîntr’înșii având meterez copacii. La care război, cu toate că vitejește s’au bătut,... bi- ruința a fost a Turcilor". Pârvu Cantacuzino căzii mort cu toți ai săi. Carazin însă se mântui, căci Turcii înțelegândcăa sosit oaste noua ruseasca in București,se retraseră, in aceazi chiar, la Giurgiu. Astfel scăpară Cazacii și vo- lintirii la adăpostul puternicelor ziduri și metereze ale mănăstirii Comana! Cu acest eveniment, cel mai însemnat în viața scutita de peripeții a mănăstirii Comana, încheem notele istorice ce am căutat să legam cu privire la lăcașul de pace, in care zac spre odihna veșnică mădularele „celui adevărat și vechiu Ba- sarab" Radu-Vodă Ser ban si ale lui Ni- colae-Vodă Pătrașcu, fiul iubit, dar nefericit, al Marelui Mihai întru aminti- rea și cinstea acestei Treimi, mănăstirea Comana trebuește păstrată, îngrijită și cât se poate mai mult —vizitata. ALEX. LĂPEDATU. — II. NOTE ARHITECTONICE ȘI LUCRĂRI NOUL — --------------------0----- Forma mănăstirii Comana, după cum se poate vedea din alăturatul plan, eun patrulater neregulat, de vre-o șase zeci de metri pe latură. în centrul aces- tui patrulater, in A, se găsește biserica, zidită de călugării greci, la 1854, în lo- cul celei vechi a lui Serbau Paharnicul Cantacuzino, din care nu mai păstrează se și face scurta narațiune ce urmează. Cf. și Cro- nica lui Dumitrache Stolnicul, publicată de V. A. L’rechia în Analele Acad. Române, ser. 11, X, mem. sec. ist., 370—3. decât pisania și piatra mormântală a primului ctitor Radu-Vodă Șerban¹). Ca toate bisericile și mănăstirile zidite și renovate pe la jumătatea secolului tre- cut de meșterii străini. Nemți mai ales, ea nu prezintă nici un interes din punct de vedere arhitectonic și artistic Por- tretele ctitorilor, reproduse, credem, după cele din vechia biserica, pe lângă că sunt prost executate, sunt încă stri- ') Ilustrațiile No. 2 și 3. !) Ilustrația No. 11. MĂNĂSTIREA COMANA 23 cate șî alterate prin barbare reparații ulterioare. în fața bisericii, pe latura din spre apus a patrulaterului, se afla un corp de clădiri în doua caturi și având, inlâ- untru, spre curtea mănăstirii, două rân- duri de arcade suprapuse în semicer- oane cu meterezuri *), destinate a servi la a pâra rea mănăstirii din spre drumul Giurgiului, singura parte pe unde putea fi mai ușor atacată, celelalte părți fiind înconjurate cu bălți de nepătruns, cum atesta mărturiile istorice³) și cum dove- desc depresiunile de pământ ce se văd 12. Mănăstirea Comana: Planul, curi, din care rândul de jos răzimat pe stâlpi rotunzi de cărămida '). în afară, această clădire înfățișează un zid înalt de vre-o opt metri, fără ferestri, având două eșituri pătrate, un fel de basti- în jurul mănăstirii. Parterul acestei clă- diri e format din chilii boltite, dispuse două câte două, cu câte un mic vesti- bul între ele. Bolțile sunt în „arc de cloitre", pătrate sau octagonale. *) Ilustrațiile No. 5, 8 și 9. Ilustrația No. 4. aji V., mai sus, pp. 9—10. BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 24 15. Mănăstirea Comana: Vedere generală, pe latura de nord, (înaintea lucrurilor de conservare). . . . .. MĂNĂSTIREA COMANA Pe latura din spre nord a cadrilate- rului, se afla o clădire mai importantă racter ’). Ea se vede a fi dintr’o epoca mai târzie. Bolțile pe care e așezata 14. Mănăstirea Comana: Detaliu dela Foișor. ca mărime, dar care, văzuta din inte- riorul mănăstirii, nu prezintă nici un ca- Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice- ') Ilustrațiile No. 8 și 9 îⁿ cari se vede, in ul- timul plan, o parte din această clădire. 1 26 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE sunt însă cu mult mai vechi. La ambele tereze suprapuse *), cel de al doilea cu extremități ale acestui corp de clădiri, totul dărâmat. Urmele lui s’au desco- 15. Mănăstirea Comana : Coloane dela Foișor. ’) Ilustrația No. 1 și, mai ales, No. 13' se află, in IJși G, câte]un turn poligo- nal : cel dintâi cu doua rânduri de ine- ' ' _ . . .. MĂNĂSTIREA COMANA ²7 perit facându-se săpături cu ocazia lu- crărilor de conservare din anul trecut. Lângă acest al doilea turn ruinat, se găsesc, în H, două mici încăperi pă- trate, acoperite cu bolți sferice. Iar în F, săpăturile făcute au scos la iveală temeliile unui turn mare de 9 metri in lungime și 7 metri in lățime '). Tra- diția locală spune că pe aceste temelii ar fi stat pe vremuri clo- potnița mănăstirii, care, la întâmplarea unui marc cutremur, s’a prăbușit in apa Câlniștii, in fundul căreia zac și azi clopo- tele mult timp în zadar căutate ²). Tot in partea din spre nord să mai află, in E, construcția cea mai in- teresanta a mănăstirii — Foișorul³). El sc găsește la nivelul catului de sus și se alcătuește din io coloane așezate pe un postament înalt de zidă- rie de cărămida , cu baza pătrată și sprijinit, în față, cu doi contra for ți. Coloanele sunt de pia- tra tare dintr'o singura bucată și sunt ornamen- 16. /Vrea Comana: Capitel de coloană dela Foișor. ta te, la capitel și Ia bază, cu câte o bră- țară decorata, de piatră cioplită '). Pro- ') Ilustrația Nu. ic. z| Iu genere turnurile mănăstirii Comana par a fi fost foarte înalte. Aceasta se dovedește prin ma- rile grămezi de zidării ruinate Ia picoarele zidu- lui din spre nord, mai ales în apropiere de punc- tele G, F și I. în special în acest din urmă punct se vede împlântat în pământ un bloc mare de zi- dărie căzut acolo de pe turnul din colțul dinspre nord-vest, care și azi încă are o înălțime de 8—9 metri. Acest bloc, alcătuit din cărămizi mici și sub- țiri cu un rost lat de mortar intre ele, dovedește o epocă îndepărtată de construire. ») Ilustrația No. 6 și planșă alăturată. ') Ilustrația No. 15. filele capitelului și ale bazei prezintă un caracter interesant. Capitelele celor două coloane încastrate în zid sunt di- ferite de celelalte și pe ele se află sculp- tat vulturul cu două capete și încoronat, zis al Cantacuzinilor ’). Coloanele sus- țin arcuri de cărămida in semi-cerc, cu vârful puțin ascuțit⁶). Postamentul foi- șorului este de zidărie de cărămidă cu mici metereze. Acest foi- șor prezintă in întregi- mea sa o proporțiune fe- ricita, iar coloanele dau o impresiune de gingășie și, in ac el as timp, de soli- ditate. Din foișor prive- liștea se întinde in depăr- tare peste apa liniștită a Câlniștii și peste câmpia ei singuratica, până in valea Argeșului, ale că- rui maluri se zăresc in direcția Gradiștei: ta- blou de intensa melan- colie și in deplină armo- nie cu aceste ruine astăzi părăsite. Zidul mănăstirii din spre răsărit este foarte înalt șide-alungul lui, în- spre interiorul curții, se află, pe vremuri, un rând de chilii, cu galerii in fața și de-alungul lor, probabil după mărturia Iui Paul de Alep — identice cu cele dinspre apus; Temeliile acestor chilii, astăzi dispărute» s’au descoperit cu ocazia săpaturilor fă- cute în vara anului trecut. în capătul de sud al acestei lăture de răsărit a pa- trulaterului mănăstirii Comana, se află, în B, Paraclisul, astăzi ruinat⁷). Forma unei ferestre ramaseși a unor părți din s) Ilustrațiile No. 16. °) Ilustrația No. 14. ') Ilustrația No. 7. 28 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE zidăria încă existentă arată ca acest pa- raclis datează sau a fost refăcut într’o epoca apropiata de noi. în spre miază-zi se găsiau. in C, fos- tele dependinți de serviciu ale mănăs- tirii, iar in B se află clopotnița, sub care e poarta boltita ce servește de intrare in curtea mănăstirii. Aceasta clopotniță a suferit multe modifica- țiuni, astfel că nu mai pre- zintă astăzi nimic carac- teristic. în genere toate clădi- rile mănăstirii, din cari astăzi nu mai stau in pi- cioare decât zidurile, se găsiau în starea cea mai rea. Ele au fost de nenu- mărate ori refăcute și reparate. Aceasta să ve- de după cărămizile zidă- riei, cari sunt de dimensi- uni și din epoce diferite. Părțile cele mai vechi și cele mai interesante, pro- babil din timpul lui Radu- Vodă Șerban, fiind clădi- rile cu galeriile din spre apus, foișorul și pivnițele cele mari din spre nord, — s’a ținut a li se face lu- crări de conservare în scop de a se împiedecă 17. A-rca Comana : Capitel de coloană dela Foișor. degradarea și nimicirea lor mai departe, consolidându-le și învălindu-le, spre a le menține în starea in cari se găsesc acum. Pentru aceasta s’au întărit mai întâi toate zidurile, din cari multe erau foarte deteriorate și cu baza în multe locuri mâncată, înlocuindu-se cărămidă cu că- rămidă bucățile stricate și completân- du-se lipsurile; s’au rezidit turlele exte- rioare din spre apus, cari amenințau să cada; s’au astupat găurile dela zidul de împrejmuire, care s’a nivelat și comple- tat la partea superioara, acoperindu-i-se coama cu olane, spre a-1 păzi de ruină ; s’au reclădit cu to- tul patru arcade dela ga- leriile chiliilor din spre apus, cari erau dărâmate; s’au reparat apoi zidăriile și arcurile dela foișor și dela clădirile ce să pu- teau menține. Toate clă- dirile au fost în urmă aco- perite din nou cu invăli- tori de olane, astfel cum erau cele vechi cu totul stricate și, în parte, că- zute. în sfârșit s’a repa- rat biserica, învălindu-se din nou cu olane, vopsin- du-se cupolele turlelor, reparându-se ferestrele și geamurile, refăcându- se tencuielele, așezându- se sghiaburi și burlane noui etc. Ca completare s’a dispus a se face plantațiuni în inte- riorul curții mănăstirii, spre a da acestor ruine o înfățișare mai plăcută. Arhitect, N. GH1KA-BUDEȘTI. RAPORT GENERAL CCI PRIVIRE LR LCICRARILE COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE In 1907 ---o--- Domnule Ministru, otrivit art. 16 din regula- mentul legii pentru con- servarea și restaurarea monumentelor publice, subsemnații avem onoa- rea a vă înainta următo- rul raport general cu pri- vire la lucrările din anul trecut 1907 ale Comisiun’i monumen- telor istorice. Si fiindcă acesta e întâiul raport general pe care Comisiunea, lu- crând sub auspicii mai favorabile și în condițiuni mai mulțumitoare, îl înfăți- șează Ministerului, e necesar, credem, să amintim pe scurt datele mai însemnate din viața și activitatea de până acum a Comisiunii. /Ae/rbrii. — E știut, Domnule Mi- nistru, că prin sus numita lege, sanc- ționată prin înaltul decret regal cu No. 3658 din 17 Noemvrie 1892, s’a în- tocmit o comisie compusă din „trei membri numiți de Minister dintre băr- bații cei mai competenți in științele is- torice sau arheologice — din care doi vor fi luați dintre membrii Academiei Române —, directorul Muzeului de an- tichități din București și un arhitect", căreia i s’a încredințat anumite atribu- țiuni cu privire la conservarea și restau- rarea monumentelor noastre istorice. La întocmirea ei, in 1892, aceasta Comi- siune se alcătuia din următorii membrii: regretatul V. A. L’rechia, d-nii T. Maio- rescu șiC.C. Arion, numiți de Minister cei doi dintâi ca aleși ai Academiei —, d-1 Gr. G. Tocilescu, ca director al Mu- zeului de antichități și d-1 Gh. Sterian, ca arhitect. Cu timpul însă, Comisiunea a suferit următoarele schimbări: în locul d-lui T. Maiorescu, demisionat, a fost numit, tot ca ales al Academiei, regre- tatul B. P. Hasdeu, în locul d-lui Gh. Sterian, asemenea demisionat, a fost numit, ca arhitect, d-1 N. Gabrielescu, în locul d-lui C.C. Arion, retras prin ve- nirea sa în capul Departamentului de Culte și Instrucțiune publică, a fost nu- mit d-1 Gr. Cerkez și, în sfârșit, în locul regretatului V. A. Urechia, răposat la 23 Noemvrie 1901, a fost numit, ca ales al Academiei, d-1 I. Kalinderu. Astfel, la începutul anului trecut, Co- 3° buletinul comisii nu monumentelor istorice misiunea se compunea, în ordinea vechi- mii, din următorii membrii: Gr. G. Toci- lescu, B. P. Hasdeu, N. Gabrielescu, Gr. Cerkez și I. Kalinderu. în cursul anului însă, la 25 August, avurăm durerea să perdem pe ilustrul nostru coleg B. P. Hasdeu, de ale cărui lumini și prețioase deu, care, ca istoric —calitate în care fu- sese recomandat de Academie ca mem- bru al Comisunii — și-a fost câștigat o atât de strălucita reputație și o atât de înaltă autoritate, în cât rodul minții sale geniale a ajuns să fie proclamat operă naționala a neamului, — titlu care. im- 18. f B, P. Hasdeu. sfaturi soarta a voit să fim lipsiți tocmai acum, când ni s’a dat putința unei mai spornice activități. Aducând prinosul nostru de lauda la mormântul acestui mult regretat învățat, înscriem aci, in modestele începuturi ale analelor noas- tre, cu marc cinste, numele lui B. P.Has- preună cu celelalte mari merite ce și-a câștigat pentru propășirea culturii ro- mâne, îi va păstră prin veacuri amin- tirea generațiilor recunoscătoare. Odih- nească dar in pace! Inventarul. —Cea dintâi lucrare, pe care, potrivit legii, a trebuit s’o facă 'A7 7.yp’. RAPORTUL GENERAL AL COMîSll’MÎ Comisiunea, a fost înventariarea mo- numentelor publice și istorice ale țării. Aceasta însă n’a fost de fel ușor, și anume clin cauza puținei pregătiri și multei nepăsări de care au dat dovadă și s’au făcut vinovați majoritatea ce- lor chemați a sluji cu acest prilej Co- misiunii ca organe de informație si mărturie. într’adevăr, răspunsurile la chestionarele trimise de Comisiunc prin autoritățile administrative, bise- ricești și școlastice, in toate părțile țării, pe lângă că au fost, în cea mai mare parte. înapoiate cu mare întâr- ziere, mai cuprindeau o sumă de infor- mații nesigure și mărturii eronate. A trebuit deci o lucrare de control, care nici ea n’a fost ușoară, căci pe atunci lipsiau mijloacele de verificare pe cari le avem azi la îndemâna: Dicționarul geografic nu eră făcut, iar publicațiunile speciale cu privire la monumentele is- torice foarte rare. Astfel, afară de mo- numentele antice romane, cari au fost inventariate pe baza rapoartelor și lu- crărilor d-lui Gr. G. Tocilescu, Inven- tariul oficial, de care ne slujim și astăzi, in ceeace privește bisericile și mănăs- tirile noastre mai puțin cunoscute și mai puțin însemnate, dar totuș prețioase ca resturi istorice pentru cunoașterea des- voltării vechiului nostru meșteșug de clădire și de zugrăvire, se prezintă cu evidente lacune. Aceste lacune însă, au început, in timpul din urmă, de când lucrările Co- misiunii găsesc oarecare ecou in sânul publicului cărturar românesc, a se com- pletă. Căci —cu bucurie am constatat - in cursul celor doi trei ani din urmă, gla- suri din public, însuflețite de aceleași frumoase sentimente pentru îngrijirea și păstrarea rămășițelor istorice ale tre- cutului nostru, ne-au semnalat, uneori cu mai multă, alteori cu mai puțină com- 3» petință, anumite biserici și mănăstiri, dintre cari unele, în urma cercetării ce s’a făcut asupra lor, s’au găsit vrednice a fi trecute în Inventarul general al mo- numentelor istorice. Comisiunea, mulțumind, cu această ocaziune, tuturor acestora, în fruntea că- rora are fericirea a vă socoti pe D-v. însuș, Domnule Ministru, roagă a i se face și în viitor comunicări de asemenea natura, încredințând ca va ține seama de ele ca și până acum. Astfel credem că prin o asemenea conlucrare a tuturor celor competenți și binevoitori, revizui- rea generală a Inventariului, care se va face în curând, va fi mult înlesnită și ajutată, spre a se putea odată stabili, în chip cât mai complet, lista monumen- telor noastre istorice ce merita sa fie așezate sub ocrotirea legii care le asi- gură o mai bună îngrijire și întreținere. Lucrări- — Șir de câțiva ani de zile după înființare, Comisiunea s’a ocupat regulat cu rezolvarea tuturor cestiuni- lor privitoare la monumentele istorice, deferite ei de Minister. Prin faptul însă că n’a avut prilej a se ocupă de lucrări mai de seamă, ci numai de cestiuni mă- runte, de cari, în unele cazuri, nu se ținea seama nici de ele, lucrările Comi- siunii n’au găsit ecoul dorit in opiniunea publica, iar interesul membrilor pentru misiunea încredințată lor a scăzut. Mai mult chiar, Serviciul tehnic al Mi- nisterului, pe lângă care lucră Comisiu- nea, neavând mijloace și putința de a execută și supraveghiâ toate lucrările recomandate, o buna parte din închee- rile Comisiunii rămaseră litera moarta in procesele ei verbale. Astfel, de sine înțeles, că încetul cu încetul existența Comisiunii se dovedi a fi numai de formă, căci legea pe temeiul căreia fusese în- tocmită, prin neobservareși neaplicare, căzuse — putem zice — în dezuetudine. 32 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Urmară apoi câțiva ani grei pentru soarta monumentelor noastre istorice: autoritățile comunale și epitropiile bise- ricești, cu dela sine putere, se apucară de renovat și — vorba vine — de res- taurat, alterând și nimicind caracterul vechiu și specific al unora din cele mai însemnate monumente; iar unde soco- tiră ca nu mai e nimic de făcut dărâmară pur și simplu. Exemple destule: la Râm- nicul-Sărat, la Câmpulung, la Târgo- viște, la Iași și — cine-ar fi crezut ? — la București chiar. Urmele a- cestei dureroase stări de lucruri s’au prelungit, nă- dăjduim ca ultime aparițiuni, până de curând, căci chiar în cursul a- nului trecut, Co- misiunea cu mâh- nire a trebuit sa ia cunoștință de doua lucrări - des- pre cari va fi vor- ba mai jos între- prinse fără prea- labilul ei aviz și iară autorizațiu- nea Ministerului. Credem însă ca circulara ce ați bi- nevoit a îndrepta 19. Biserica mănăstirii Snagov. înaintea lucrărilor de conservare din 190+ . astăvară câtră autoritățile civile și epi- tropiile bisericești în aceasta privința, va pune capăt regretabilei stări de lu- cruri, cari a cauzat atâtea rele și a făcut atâtea pagube. Două împrejurări veniră insă să dea viață noua Comisiunii: Înființarea Ca- sei Bisericii, pe lângă care Comisiu- nea își găsi lăcașul său firesc, dat fiindcă cele mai multe din monumentele noa- stre istorice sunt biserici și mănăstiri, și intrarea ca membri în Comisiune a unor bărbați în deobște cunoscuți prin preocupațiunile lor pentru manifestările artistice și prin statornicia și zelul cu care sprijinesc toate lucrările culturale de interes național și obștesc. într’ade- văr, deatunci încoace, Comisiunea a în- ceput o nouă și continuă activitate în lu- crări, al căror rezultat, bine cunoscut ce- lor mai apropiați, e pe cale de a găsi ecoul dorit și înțelegerea tre- buitoare în publi- cul nostru româ- nesc. Aceasta și pentru cănorocul a făcut ca noile lu- crări ale Comisiu- nii să fie urmărite și in deosebi spri- jiniteded.P.Gar- boviceanu, admi- nistratorul Casei Bisericii, care a căutat totdeauna, nu numai să obți- nă aprobare pen- tru lucrările reco- mandate de Co- misiune, dar să Ic și ducă la îndepli- nire cu toată se- riozitatea și dra- gostea ce poate avea un bărbat cu price- pere și cult pentru monumentele trecu- tului nostru. Astfel, ca rezultat a acestei noui activități, se întreprinseră, in 1904, prin Serviciul tehnic al Casei Bisericii, lucrări de conservare și întreținere la ve- stita mănăstire a Snagovului, care ame- nință a se ruină, la ctitoria Buzeștilor dela Călui, la Gura-Motrului a lui Har RAPORTUL GENERAL AL COMISIUNII 33 vart Logofătul și Matei Basarab, la străvechea Govora a lui Radu-cel-Mare și, din prilejul Împlinirii celor patru sute de ani dela moartea Marelui Ștefan, la ctitoria acestuia de la Borzești. Tot in- tr’acest an se angajară lucrările de re- staurare a bisericii Stavropoleos și de renovarea bisericii Zlătari din Capitala, despre cari va fi vorba mai pe larg în partea a doua a acestui raport. Dar n apuca bine Comisiunea a se în- drumă pe calea cea buna, când o împrejurare, din care se spunea ca va ieși câștigată, aduse o supără- toare stagnare in lucrările sale: la i 905,Comisiunea fu trecută pe lân- gă direcțiunea din nou înființata în Minister, care, în 1906, deveni Ca- sa Artelor, de e- femera durata e- fectivă. în noul săulăcașComisiu- nea nu mai găsi însă interesul și sprijinul pe care-1 avusese la Casa 20. Biserica mănăstirii Snagov. După lucrările de conservare din . Bisericii. Așa se face ca în 1905, din toate lucră- rile de conservare și întreținere, reco- mandate de Comisiune, afară de săpă- turile întreprinse de d. Gr. Tocilescu la Nemțișor, nici una nu fu executata de către cei chemați a le duce la îndepli- nire. Urmarea fu ca campania acestui an se perdii, iar fondul destinat pentru lucrările Comisiunii rămase aproape ne- atins. Dar nici anul următor 1906 nu fu mai norocos din acest punct de vedere. E drept însă că de asta dată, pe lângă lipsa de îndemn din anul trecut, se mai adăogară cauze neprevăzute și neîn- lăturabile: vreme rea, material scump și meșteri greu de găsit din cauza lucrărilor întreprinse cu Expoziția ju- bilară. Astfel din lucrările recoman- date și aprobate a se Întreprinde în campania anului 1906, abia câteva s’au executat, restul rămânând a se face în campania anului trecut 1907. între cele dintâi se nu- mără lucrările de conservare și în- treținere dela Co- mana, Soveja și Dobrovăț, iar în- tre cele al doilea lucrările efectua- te la Comana: con- tinuare), Slatina, Cașin și Aronea- nu. Despre aceste însă va fi vorba in special în ca- pitolul urmatoral acestui raport. II. în cursul anu- lui 1907,Comisiu- nea a încheiat 14 procese-verbale, 9 ca rezultata tot atâtor ședințe, iar res- tul ca rezultat a 4 călătorii și o vizită, fă- cute în interesul cercetării la fața locului a unor lucrări de restaurare, conservare și întreținere, recomandate sau pe cale de a se recomanda, și anume: în zilele de 9 și 10 Iunie, în județul Vâlcea, la mă- năstirile Govora, Bistrița, Arnota, Hu rezu.Dintr’un lemn și Surpatele; în ziua Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. ă 34 buletinul comisiunii monumentelor istorice de 16 Iunie, in Târgovișteja Mitropolie, biserica Stelea, Curtea Domneasca și Sf. Vineri și ia mănăstirea din Deal; în ziua de 22 Iunie la biserica din fosta mă- năstire a Văcăreștilor, când, in aceeaș zi, Comisiunea a vizitat cu deamăruntul lucrările de restaurare a bisericii Sta- vropoleos; în ziua de 21 Octomvrie la mănăstirea Comana; in sfârșit, in ziua de 1.7 Decemvrie la biserica Zlătari. S’au tratat în total, in aceste 14 pro- cese-verbale, 40 de chestiuni (din cari unele de 2, 3 și chiar de mai multe ori), relative: i)lalucrări de restaurarea pro- priu zise: bisericaStavropoleosdin Ca- pitală, biserica Alba a lui Ștefan-cel- Mare din Baia și biserica Sf. Xicolae a aceluiaș din Păpăuți; 2) la lucrări de conservare, întreținere și reparațiune: Comana,Slatina, Aroneanu, Cașin, Hu- rezii, Govora, Curtea-I )omneasca și Ste- lea din Târgoviște, Bolnita Coziei, Va- carești, Bistrița (Vâlcea), Arnota, Din- tr’un lemn și Surpatele; 3) Ia lucrări de renovare: biserica Zlătari din Capitala; 4) la lucrări neautorizate: Rașca și Cozia; 5) la cereri de înscriere în Inventarul monumentelor: Codmeana, Bălăci, Să- răcinești, Furnicoși, Inătești, Micșu- nești, Goleștii-Badii, 1 )oicești și Potlogi; 6) la autorizări de lucrări și cereri de reparații: Radu-Vodă și Mihai-Vodă din Capitală, Banu din Buzău, Sf. Gheorghe din Hârlău, Sf. Xicolae din Dorohoi, Berea, Glavacioc, Marcuța, Văcărești; în sfârșit 7) la cestiuni diverse privitoare la Curtea-Veche din Capitala, Sf. Vineri din Târgoviște, Spitalul din Hurezii, Biblioteca, Arhiva și Buletinul Comi- siunii. 1. Lucrări de restaurare a) . Biserica Stavropoleos. — Lucrările de restaurare la această biserica au în- ceput in toamna anului 1904, sub direc- ția d-lui arh. I. Mincu, după planurile întocmite de d-sa, recomandate de Co- misiune șiaprobatede Minister. Potrivit programului stabilit la început, aceste lucrări aveau să fie terminate în trei ani, executându-se in fiecare an o anumită parte, în marginea unei treimi din suma totală de restaurare prevăzuta în deviz, adica în marginele sumei de 40.000 lei, așa insa ca, daca la vre-o întâmplare, din lipsa fondurilor, lucrările ar fi trebuit amânate sau chiar întrerupte, biserica să nu fie compromisa. Conform acestui program s’a destinat in 1904, pentru partea întâia a lucrărilor de restaurare, suma de 40.000 lei, la care s’a adâogat apoiîn 1905 suma de 70.000 lei, comple- tându-se astfel suma prevăzuta in deviz pentru întreaga lucrare. Dar dacă, sub raportul mijloacelor bănești, termina- rea restaurării bisericii Stavropoleos e asigurata, ea insa nu va putea fi dusa la capat în timpul indicat la început, căci d-1 arh. I. Mincu, care lucrează pe cât cu mare pricepere, pe atât cu deosebita grije, a dat, separe, peste dificultăți cu totul neprevăzute, între cari in primul loc lipsa de meșteri încercați pentru lu- crările de refacere a picturei al fresca. Cu toate acestea, daca lucrarea merge mai încet, compensația o găsim in fap- tul ca ea se executa bine, solid și cât se poate de îngrijit și artistic, lucru despre careComisiuneas’a putut încredințâatât din expunerile făcute de d-1 arh. I. Mincu ori de câte ori a fost nevoe, cât și din vizita făcuta la fața locului în 22 Iunie trecut. întru aceasta încredințare va sluji și raportul amănunțit, pe care nă- dăjduim a-l tipări în curând in Buletin, când se va termina restaurarea din afară a bisericii, din partea d-lui Mincu, care și-a rezervat de altfel a publică, la sfârșitul lucrărilor, o monografie asupra restaurării bisericii Stavropoleos. RAPORTUL GENERAL AL COMISIUNII 35 b) . Biserica Albă din Baia. Lucră- rile de restaurare la aceasta biserica au început în vara anului trecut, sub direcția d-lui arh. N. Ghika, după pla- nul făcut de d-sa, recomandat de Comi- siuneșiaprobatde Minister. Fondul des- tinat acestor lucrări este suma de 85.000 lei,câștigată de Epitropia bisericii în pro- cesul purtat cu moștenitorii Marchizei de Bedmar (Lucsița Palade), care dis- pusese, în testamentul sau, restaurarea bisericii lui Ștefan-cel-Ma rediu Baia. De- vizul pentru întreaga lucrare - zidărie, mobilier și pictura exterioară— este în- tocmit in marginele sumei arătate, ră- mânând ca pictura interioara—asupra căreia Comisiunea n’a decis încă nimic sa se facă ulterior, când se vor găsi mij- loace materiale și meșteri dibaci și bine pregătiți pentru asemenea opera. Lu- crările din anul acesta au mers destul de bine, căci s’au făcut, zice d-1 Ghika in raportul său, „toatezidăriile dela partea superioara, cari erau stricate saulipsiau, toate bolțile, toate cornișele de piatra, înlocuindu-se părțile de piatra cari erau stricate, toate învelitorile cu șarpantele lor, și crucile“. Iar d-11. Kalinderu, care a avut bunăvoință a vizită și examina la fața locul¹ lucrările de conservare în- treprinse la mănăstirea Slatina, precum și aceste de restaurare întreprinse la biserica Albă din Baia, a adus la cuno- ștința Comisiunii, in ședința dela 19 Oc- tomvrie, cu privire la aceste din urma, că ele s’au executat în chipul cel mai îngrijit și solid, după planul recomandat de Ci «misiune, astfel că biserica se pre- zintă în tipul caracteristic al ctitoriilor lui Stefan-ceLMare. Pentru campania de lucrări a anului curent mai rămân de făcut: „tencuelele și pardoseală interioară, ferestrile, vi- trourile, ușile și trotuarul exterior, în sfârșit rostuitul, completatul zidarii fața- delor". Cu aceste se va încheia lucra- rea de zidărie, care, după deviz, se urcă la suma de 52.000 lei, rămâind ca din restul sumei până Ia 85.000 lei să se facă mobilierul, care de prezent se lucrează la Școala de arte și meserii din Capitală și pictura exterioară a firidelor din fa- țadă și dela turla, care ar cuprinde 54 bucăți mari și 90 mici. Astfel, la sfârșitul anului curent, lucrarea de restaurare a bisericii Albe din Baia va fi un fapt îm- plinit, spre mărirea lui Dumnezeu, po- menirea marelui Ctitor, lauda fericitei Ctitoresc, bucuria dreptcredincioșilor Creștini și mulțumirea bunilor Români. Atunci d. arh. N. Ghika va publică în Buletin un studiu complet asupra aces- tei lucrări de restaurare. ci. Clopotnița bisericii Sf. Nicolae din Păfanți (Botoșani). — Se știe. Domnule Ministru, că criza financiară din 1899 1900 a zădărnicit completa terminare a lucrărilor de restaurare a celor trei biserici ale lui Stefan-cel-Mare din Pă- păuți, Dorohoiși Hârlău și a oprit, la în- ceputul lor, lucrările de conservare ho- tărîte la biserica Golia din Iași, care se găsește într’o stare de tot jalnică. Mai mult încă, lucrările aceste, odată între- rupte, n’au fost îngrijite după cum s’ar fi cuvenit. Astfel, pornite fiind spre stri- căciune înainte de vreme, Comisiunea s’a văzut îndemnată încă din 1905, în urma unui referat al d-lui Gr. Cerkez, a destină, din puținele mijloace ce avea la dispoziție, o sumă pentru lucrările de întreținere necesare la aceste biserici. Dar, cum am spus în partea întâia a acestui raport, cei chemați n’au avut îndemn a duce la îndeplinire lucrările recomandate de Comisiune. Cu necesi- tate a trebuit deci ca ele să fie amânate pentru 1906, când, pe baza unui raport al d-lui arh. C. Baicoianu, directorul lucrărilor de restaurare, s’a admis a se 3⁶ BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE restaura, ca mai urgent, Clopotnița dela biserica Păpăuților, care se găsiâ intr’o îngrijitoare stare de degradare și care păstrează mai credincios vechiul tip al clopotnițelor vechilor mănăstiri moldo- venești. Această lucrare, începută anul trecut, rămâne să fie terminată în campania anului curent, împreuna cu celelalte lu- cra ri ce mai sunt necesare. 1 )espreaceste dar va fi vorba mai pe larg în partea a treia a raportului de față, în care se va expune programul lucrărilor viitoare recomandate și angajate de Comisiune. 2. LucrAri de conservare, întreți- nere Șl REPARAȚIUNE. Acestea sunt de trei feluri: lucrări recomandate, aprobate și începute în toamna anului 1906, dar terminate nu- mai în anul trecut 1907 (la Comana, Sla- tina, Aroneanu,Cașinș Govora),lucrări recomandate, aprobate și efectuate în anul trecut (la Cozia, Văcărești, Bistrița, Arnota și mănăstirea Dintr’un lemn) și lucrări recomandate și aprobate anul trecut, dar rămase a se termină sau a se execută în anul curent (Ia Hurezu, biserica Curtea/ Domneasca din Târgo- viște și Stelea tot de acolo). a) . Mănăstirea Comana. — Lucrările de conservare la aceasta mănăstire s’au început in 1906 și s’au terminat în 1907, sub conducerea d-lui arh. N. Ghika, după planurile recomandate de Comi- siune și aprobate de Minister, în scop de a se consolida ruinele și a se învăli clădirile existente, spre a se împiedică degradarea lor mai departe. în urmare -după raportul d-lui N. Ghika — „zidă- riile stricate s’au completat cărămidă cu cărămidă, proptindu-se părțile superi- oare ce de multe ori amenințau să cadă, în multe locuri, precum a fost la gale- riile interioare din spre apus, s’au dat jos părțile de zidărie prea rău stricate, refăcându-se din nou. Clădirile s’au în- vălit cu olane rotunde, așezate pe aste- reală și șarpanta noua. Zidurile de îm- prejmuire s’au consolidat, nivelat și invalit complet asemenea cu olane. Foi- șorul din spre nord, partea cea mai in- teresantă a mănăstirii, s’a învălit tot cu olane, fără strașină —e greu de precizat dacă învălitoarea foișorului a fost pe vremuri cu strașină sau fără, mai ales ca clădirea din fața căreia se afla acest foișor este dintr’o epocă mai recentă— în genul celorlalte clădiri alăturate, fiind aceasta învelitoare pur și simplu desti- nată a feri foișorul ca și restul clădirilor de stricăciuni viitoare".... Toate aceste lucrări, despre care se vorbește mai pre larg în studiul d-lui Ghika, ce se publică in No. 1 al Buletinului nostru, s’au tăcut după devizul întocmit în marginile sumei de 20.000 lei, luată din fondul de restau- rări alocat în budgetele anilor 1906 7 și 1907 8. Tot din această suma s’au fă-, cut săpaturile arheologice necesare des- coperire! vechiului plan al mănăstirii, s’a reparat radical biserica și s’a procu- rat materialul fotografic și de desemn trebuitor studiilor făcute asupra Co- manei. Comisiunea vizitând in ziua de 21 Oc- tomvrie aceste lucrări a putut constată că ele s’au executat conform planului aprobat și in condiții cât se poate de mulțumitoare. în urmare a intervenit la cei in drept spre a se asigură buna lor pază și întreținere, b) . Mănăstirea Slatina.-Lucrările de între .mere la această mănăstire s’au în- ceput în 190b și s’au terminat in 1907, sub privigherea d-lui arh. N. Ghika și cu concursul Onor. Administrații a Domeniului Coroanei, prin șeful de re- gie dela Mălini. după devizul de lucrări RAPORTUL GENERAL AL COMISIUNII 37 recomandat deComisiuneși aprobat de Minister. Lucrările de întreținere ce s’au făcut la biserică și la ambele paraclise, au costat suma de 8.500 lei, luată din fondul de restaurări alocat în budgetul anului 1906 7, șis’au executat, după cum a binevoit a comunică Comisiunii în șe- dința dela 19 Octomvrie d-11. Kalinderu, cari au cerut să li să reînchidă prid- vorul, spre a fi adăpostiți de vânturile tari și viscolele mari la cari sunt expuși — biserica fiind așezată la loc deschis, pe un vârf de deal —, s’a crezut de cu- viința să se refacă zidăria dintre arcade și coloane, așa fel însă ca forma aces- tora, atât din afară cât și din lăuntru, în chipul cel mai mulțumitor. Va fi insa nevoe ca ele sa fie completate pen- tru ca mănăstirea, una din cele mai în- semnate și prețioase ale țării, să fie adu- să pe de’a-ntregul în cuvenita și ceruta bună stare. în acest scop s’a și înaintat Comisiunii, spre re- comandare, un de- viz de noui lucrări. c). Biserica din Aroncanu (Iași).— La această biserică, ctitorie a lui Arbn- Vodă, s’a restaurat, zice d-1 N. Ghika in raportul său, ex- teriorul in întregi- me, refăcându-se din nou o parte din in- velitoare, care s’a vopsit peste tot, re- par ân du-se tencuel i- le și zidăriile și văru- indu-se fațadele, după ce mai întâi i s’a completat stelele și desenările de tera- cotă, cari în mare parte căzuseră. S’a dat apoi pridvorului bisericii forma lui primitivă, abătându-se massele de zi- dărie grosolana, cari s’au ridicat pe vre- muri între vechile lui arcade și coloane. La inzistența stăruitoare a lăcuitorilor, 21. Clopotnița dela Păpăuți. In curs de restaurare). să rămână cât mai bine distinctă. A- ceste lucrări s’au fă- cut în marginele su- mei de 5.500 lei, luată din fondul de restaurări din bud- geteleanilor 1906 7 și 1907 8, sub direc- ția d-lui N. Ghika, care a rămas să pre- zinte Comisiunii un memoriu asupra ar- hitectonicei atât de caracteristice a a- cestei biserici, me- moriu ce se va pu- blica la timpul său în Buletin. d) . Mănăstirea ( a- șin.— Lucrările de întreținere și repa- rațiune la această mănăstire s’au înce- put în toamna anul ui 1906 și s’au sfârșit în vara anului tre- cut. Ele s’au făcut, sub privigherea d-lui N. Ghika, de către parohul locului și au costat suma de 5.400 lei, luată din fon- dul de restaurări al budgetului 1906 7. „S’au făcut, zice d-1 Ghika în raportul său, numai lucrări de întreținere și con- solidare. Biserica s’a spoit cu totul, re- pa: ându-i-se soclul de piatră și tencue- lilc. învălitorile și crucile s’au reparat 38 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE și văpsit clin nou in întregime. La clo- potnița s’a reparat zidăriile scărilor ce duc Ia clopote, s’au refăcut obloanele și s’a întărit șarpanta clopotelor".— Si aci ca si la Slatina va fi nevoie de oarecare completare a lucrărilor, mai ales în ce privește zidurile înconjură- toare ale vechii mănăstiri, ziduri foarte înalte, dar și foarte stricate în partea lor superioară. e) . Mănăstirea Govora.— Lucrările de conservare începute la aceasta mănăs- tire în 1905 și întrerupte în 1906, au fost efectuate în campania anului trecut 1906, sub privigherea d-lui N. Ghika, potrivit recomandărilor făcute de Comi- siune în procesul verbal încheiat la fața locului în ziua de 9 Iunie: s’a refă- cut acoperemântul bisericii cu șiță, s’a așezat, completat și reparat tâmpla,s’a făcut lucrările necesare pentru conser- varea dependenții de zidărie din curtea mănăstirii și s’a executat micile repa- rațiuni de care biserica și dependențele ei mai aveau nevoie. — Asupra acestui lăcaș dumnezeesc, atât de însemnat sub toate raporturile, Comisiunea va lua măsuri să se pregătească și să se pu- blice o monografie istorico-arhitecto- nîcă. f) . Botnița Copiei. —La aceasta bise- rică s’au întreprins anul trecut, sub di- recția d-lui arh. N. Mihăescu, șeful Ser- viciului tehnic al Casei Bisericii, și după planul și devizul recomandat de Comi- siune și aprobat de Minister, următoa- rele lucrări: s’a făcut din nou învălitoare cu șiță pe 3 rânduri la biserică și turlă, s’au făcut asemenea din nou ferestre de fer Ia tindă, în golurile existente, s’au desfăcut vechile socluri putrede ale cru- cilor, înlocuindu-se cu altele nouă, de zinc, absolut la fel,s’au făcut din nou și din stejar toate ferestrile bisericii, s’a consolidat clopotnița, s’a înlocuit scara veche, de lemn, a Bolniții cu alta nouă de piatră, în sfârșit, din economiile fă- cute, s’a acoperit, tot cu șiță, casele stă- riției. Toate aceste lucrări, prin care s’a pus pentru multă vreme la adăpost bi- serica Bolnița dela Cozia, s’au făcut în marginile sumei de 5.000 lei, pe care Administrația Casei Bisericii a pus’o la dispoziția Comisiunii pentru această lucrare. g) . Biserica dela Văcărești. —Cu pri- lejul vizitei pe care a făcut-o la această biserică în ziua de 22 Iunie, Comisiunea, văzând starea cea de tot rea in care se găsește acoperemântul ei, a recomandat o grabnică intervenție în scop de a se reface cu totul din nou. Cum insă fondul pentru lucrări de asemenea natură eră deja pe de-a’ntregul angajat și cum starea în care se găsiă acoperemântul amenință serios cu degradarea părțile superioare ale zidarii și pictura lăun- trică, s’a solicitat cel puțin o reparație provizorie. D-1 Administrator al Casei Bisericii, găsind mijloacele necesare, în- sărcina cu această lucrare pe d. arh. N. Mihăescu. Astfel de prezent biserica se găsește la adăpostul degradărilor la care era așa de expusă. Curând insă va trebui sa i se facă radicale lucrări de conservare și reparație, pentru care Co- misiunea va avea grije să solicite la timp mijloacele trebuitoare. h) . In călătoria sa, făcută in zilele de 9 și 10 Iunie pe la mănăstirile din ju- dețul Vâlcea, Comisiunea a recomandat executarea mai multor lucrări (mai ales de reparații, reînoiri și refaceri de aco- pereminte), pe care le-a constatat ca absolut necesare pentru buna întreți- nere a mănăstirilor Bistrița, Arnota, Dintrun lemn și Surpatele. Lucrările aceste s’au efectuat in campania anului trecut de către Serviciul tehnic al Casei Bisericii, RAPORTUL GENERAL AL COMISIUNII 39 i) . Mănăstirea Hurezii. - Lucrările de conservare la aceasta mănăstire, înce- pute în 1905 și întrerupte în 1906, au reînceput în anul trecut 1907, pe baza recomandării ce Comisiunea facil Mini- sterului, după călătoria întreprinsa la fața locului, spre a determina ce anume lucrări ar trebui executate din fondul destinat în acest scop în 1905. Despre a- ceste lucrări, cari se execută de prezent sub conducerea d-lui N. Ghika, rămâne merile viitoare ale Buletinului planurile și studiile arhitectonice ce s’au făcut in vederea întreprinderii acestor lucrări de conservare, cari, cum am zis, rămân a se efectua în campania de lucrări a anului curent și, poate, a anului viitor, dat fiind interesul deosebit ce s’a arătat și se arata din toate părțile pentru aceasta funda- țiune Brâncoveneasca, cel mai prețios monument religiosal vechiiBâniiOltene. j) Biserica Curtea Domnească și Ste- 22. Mănăstirea Cașin u: Clopotnița și zidurile. sa vorbim mai pe larg atunci când ele se vor isprăvi. Deocamdată Comisiunea a luat dispozițiunea sa se publice in nu- lea din Târgoviște. — Pentru lucrările O » de conservare, absolut necesare acestor două însemnate și prețioase lăcașuri ') Situată in comuna cu acelaș nume, plasa Trotuș, județul Bacău, mănăstirea Cașinului a fost zi- dită de Gheorghe Ștefan Vv. Moldovii (1653 — 1658) la 1656 pe moșia părintească, unde-și avea curțile domnești, ale căror ruine se văd și azi acolo. Această mănăstire a fost întocmită dela început ca loc dc apărare, — cetate. De zidurile și turnurile ei innalte și puternice profitară cătanelc nemțești, cari, nărăvin- du-se la pradă in Moldova, treceau pasul Oituzului, și, adăpostindu-se la Cașin, făceau excursiunile lor prădalnice in ținuturile megieșe. Astfel zidurile Cașinului in loc să fie de apărare, ajunseră de supărare Moldovenilor și Turcilor, — drept ce aceștia porunciră lui Mihai-Vodă Racoviță la 1717 să le strice. Lu- crarea, care se făcii sub privigherea trimisului Sultanului, nu fii tocmai ușoară, căci puternicele ziduri, atât la Cașin cât și la Miera, lezistară, așa că, pentru dărâmarea lor, fu nevoie de materii explozive. Mă 4° BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE dumnezeești, s’a destinat, din exceden- tul budgetar 1905 6, suma de 40.000 lei. în urma vizitei pe care Comisiunea o făcu la Târgoviște în 16 Iunie, spre a hotărî la fața locului lucrările ce trebu- esc executate, studiindu-se de aproape cestiunea conservării acestor două bi- serici, s’a văzut că lucrările ce ele nece- sitcază întrec cu mult prea mult suma de 40.000 lei, care abia ar ajunge pen- tru una din ele. Astfel, pe baza unui rămânând ca cele trebuitoare la bise- rica Steleasăse facă, cu noui mijloace, în anul curent. Când să se înceapă însă lucrările la Curtea Domnească, s’a ridi- cat ocestiune, al cărui studiu a impus o amânare a lor : se iviră oarecare indicii cum că vechia învălitoare a bisericii ar fi fost cu olane. Timpul fiind înaintat, până la rezolvarea acestei cestiuni, s’a hotărît repararea provizorie a vechiului acoperemânt, spre a feri astfel biserica 25. Mănăstirea Cașin: Biserica. raport al d-lui arh. N. Ghika, însărci- nat cu conducerea plănuitelor lucrări, raport recomandat de Comisiune Mi- nisterului, s’a admis să se execute de- ocamdată lucrările de conservare tre- buitoare la biserica Curții Domnești, de stricăciunile la care eră expusa, amâ- nându-se executarea lucrărilor de con- servare pentru campania anului curent, când sperăm să se poată întreprinde, paralel, și lucrările de conservare hotă- rîte la biserica Stelea. în ăst mod se va năstirea Cașinului, care a fost închinată de Constantin Mavrocordat Patriarhiei din Ierusalim, suferind stricăciuni mari pe urma unui cutremur tare de pământ Ia 1805, a f°st refăcută de egumenul de atunci Isaia Țărigrădeanul, care a reconstituit și zidurile împrejmuitoare intre 1820—30. Astfel biserica se înfăți- șează azi în forma aceasta prefăcută la începutul secolului trecut.— V. istoricul și descrierea ei în stu- diul Despre Gheorghe Ștefan- Voevod (București 1886) de Al. Papadopol-Calimah, după care s’au luat și notele de mai sus. Cf. aseminea, N. lorga. Inscripții, I, 25—6. ' ' ' " A RAPORTUL GENERAL AL COMISIUNII 4‘ asigură pentru multă vreme încă buna păstrare a două din cele mai însemnate monumente străbu- ne din vechia capi- tala a Tării-Româ- nești. 3- LucrAri de RENOVARE. Biserica Zlătari. După dărâmarea hanului dela Zlătari, rămânind biserica izolată într’una din cele mai frecventate părți ale Capitalei, Comisiunea, deși a- ceasta biserică-re- zidită cu totul din nou șî după norme cu totul străine în 1851 ') — urmă să fie declasată din In- ventarul general al monumentelor isto- rice, ca una ce, du- pă dărâmarea hanu- lui, nu mai păstră, a- fară de nume, nimic deosebit din vechia mănăstire, s’a vă- zut îndemnată, la ce- rerea Ministerului, a se ocupă totuș de ea. A recomandat deci și Ministerul a aprobat, planurile pentru reînoirea ei, prezentate de d-1 arh. J. Pompilian, căruia i s’a și încre- ') V. Brezoianu, Mănăstirile zise închinate, Bu- curești 1861, 52 și pisania egumenului Calistrat al Liviei, reziditorul dela 1851, în ms. 2409 dela Acad. Rom. 24. A-rea Cașin: Planul bisericii. dințat lucrarea. Dar bunăvoința ce a pus Comisiunea, luând asupră-și supra- vegherea lucrărilor de renovare la acea- stă biserică, n’a fost considerată după cum s’ar fi cuvenit. Mai întâi arhitectul diriginte al lucrări- lor a trecut peste su- ma prevăzută in de- vizul aprobat, obți- nând încă doua su- me suplimentare, din care una,cea din urma, fără avizul Comisiunii, cu care d-sa — se vede din aceasta — nu avea plăcerea sa lucreze. Apoi lucrările pe lângă că s’au exe- cutat cu supărătoa- re întârziere — nu sunt de natura mul- țumitoare. Cum insa biserica nu mai pu- tea rămâne multa vreme închisă cre- dincioșilor, Comisi- unea a fost nevoita să tacă recepția lu- crărilor in condițiu- nile in care se ga- siau, ca sa poata apoi da în întreprin- dere lucrările pen- tru spălarea și re- înoirea picturii in- terioare. Deprezent se executa aceasta lucrare. Astfel credem că in curând, după ce se va întocmi și o mică clopot- niță, absolut trebuincioasa, biserica Zlă- tari va puteă fi redată cultului. 42 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 4. LUCRĂRI NEAUTORIZATE. Comisiunea a avut neplăcerea de a luă cunoștința în cursul anului trecut de doua lucrări întreprinse fara avizul și prealabila ei recomandare. întâia la mănăstirea Rașca, unde starețul, de altfel foarte zelos și cu me- rite reale pentru buna întreținere a mă- năstirii, a făcut un acoperemânt de șin- dilâ și a început un fel de reparare a picturii exerne de la biserica. Comisi- unea, fiind avizata însă la vreme, a pu- tut opri aceasta lu- crare înainte de a se compromite, ceeace se atestă prin rapor- tul d-lui N. Ghika, trimis in cercetare la fața locului, care relatează cum că a- coperemântul cușin- drila e bine și cu pri- cepere făcut și ca vapseaua roșie ce i s’a dat, spre naiva podoabă, se va spăla cu timpul de ploi. A doua lucrare, semnalata a fi între- 25. A-rea Cașin: Intrare dc pivniță. prinsă fara avizul și recomandarea pre- alabilâa Comisiunii, e repictarea tâmplei dela biserica mănăstirii Cozia. Intru cât ea a alterat caracterul vechii picturi, nu putem arată deocamdată, deoarece tim- pul șiocupațiunile nu ne-au îngăduit încă o călătorie până la Cozia, spre a cer- cetă, la fața locului, cestiunea. Astfel a trebuit să ne mulțumim cu lămuririle a- mârunțite ce a binevoit a ne dă in a- ceastă privința, cu deosebita graba, P. S. S. Episcopul Râmnicului. 5. Cereri de înscriere in Inventa- rul MONUMENTELOR ISTORICE. în cursul anului trecut Comisiunea a primit, pe cale oficială și particulară, ce- reri pentru înscrierea in Inventarul mo- numentelor istorice a mănăstirii Cot- meana, a bisericii din Bălăci (Teleor- man), a schitului dela Sârăcinești, a bise- ricii din Furnicoși, a schitului Inatești, a bisericilor din Go- leștii-Badii, Doicești, Micșunești și Gu- gești și a ruinelor pa- latului lui Brânco- veanu dela Potlogi. Pe baza acestor ce- reri, Comisiunea, fă- când cercetările ne- cesare, istorice și ar- hitectonice, aceste din urmă la fața lo- cului,ahotâ rit,până acum, înscrierea în Inventar a bisericii dela Furnicoși, a schitului dela Ină- tești si a palatului dela Potlogi. Cele- lalte cereri, afara de a mănăstirii Cod- meana și a bisericii din Bălăci, cari a- mănd >ua se găsesc trecute in Inventar, sunt în curs de cercetare. 6. Cereri de noui lucrări Comisiunea a primit o serie Întreaga de cereri, prin care se solicita aproba- rea de lucrări de reparație, întreținere și conservare pe la anumite biserici și mănăstiri, declarate monumente isto- rice. Cum însă aceste cereri s’au făcut după repartizarea fondului de restău- RAPORTUL GENERAL AL COMISIUNII 43 rari pus la dispoziția Comisiunii in anul trecut, aceasta s’a văzut nevoită a ține în evidență pe cele mai urgente la re- partizarea fondului de restaurări al a- nului curent, pe altele a le recomandă comunelor sauinstituțiunilor de care de- pindeau, iar pe cele mai puțin urgente a le amânăpentru timpuri când Comisiunea va dispune de mijloace mai indestula- toare. Astfel lucrările solicitate la bise- ricile Radu-Vodă șiMihai-Vodă din Capitala, la mă- năstirile Berea și Glavacioc și la bi- sericile din He- raștiși Micșunești au fost puse pe ta- bloul lucrărilor ce vor trebui între- prinse in anul cu- rent; lucrările so- licitate la biserica Banudin Buzău și biserica dela Mar- cuța au fost reco- mandate,cele din- tâi comunei res- pective, cele de al doilea Epitropiei Spitalelor civile prin Serviciul sa- n itar; în sfârșit 1 uc rar i le sol ici tate pe n t r ii ridicarea din nou a clopotniței dela bise- rica Sf. Gheorghe din Hârlău, pentru restaurarea clopotniței dela bisericaSf. Nicolae din Dohoroiu și pentru reface- rea acoperemântului bisericii dela Vă- cărești au fost, deocamdată, amânate. 7. Lucrări diverse Pe lângă cestiunile arătate mai sus, Comisiunea a avut a se mai ocupă de 26. Kolnița mănăstirii Cozia. (înaintea lucrărilor de conservare . câteva cestiuni privitoare la organiza- rea și inițiarea lucrărilor sale: publica- rea Buletinului, alcătuirea unei Arhive și întocmirea unei Biblioteci. în sfârșit Comisiunea a deliberat asupra tuturor cestiunilor, deferite ei de Minister, re- comandând soluțiumle cele mai potri- vite pe care le-a găsit de cuviința. Așa de ex. a respins cererea de vânzare a unui teren din lo- cul bisericii Cur- tea-Veche din Ca- pitală, a stăruit ca Spitalul județian delaHurezusăfie mutat din curtea mănăstirii, a ce- rut întocmirea u- nui mic muzeu la Hurezu etc. Aceste sunt, Domnule Minis- tru, lucrările de cari a avut să se o- cupe Comisiunea monumentelor is- torice în 1907 și despre cari Dom- nia-Voastrăați a- vut și până acum prilej să lua ți cu- noștință în moda- mărunțit din pro- cesele noastre verbale, ale căror înche- eri ați avut bunăvoința a le aprobă în totdeauna.—Rămâne acuma, ca potrivit aceluiaș articol din regulamentul po- menit la începutul acestui raport, sa ex- punem planul lucrărilor viitoare, reco- mandate și angajate de Comisiune, și să incheem apoi cu câte-va reflexiuni asupra stării în care se găsesc monu- mentele noastre istorice, arătând și mij- loacele ce credem mai nimerite, mai 44 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE lesnicioase și mai eficace pentru a lor conservare și bună întreținere. III. Din cele arătate mai sus s’a putut vedea că lucrările angajate sau reco- mandate de Comisiunea se continua sau a se începe în campania anului curent, sunt de două feluri: lucrări de restaurări propriu zise și lu- crărideconserva- re și întreținere. i) între cele din- tâi sunt biserica Stavropoleos din București, biseri- ca Albă din Baia și cele trei biserici ale lui Stefan-cel- Mare: Sf.Nicolae din Păpăliți, Sf. Gheorghe din Hârlău și Sf Ni- colae din Doro- hai. în ceeace pri- vește cele doua dintâi am văzut ca sfârșitul bun al lucrărilor e asigu- rat. Rămâne dar să pledăm cauza celorlalte trei. Si 5 27. Solnița mănăstirii Cozia. 7 După lucrările de conservare . aci apelăm cu toa- tăstăruința,Dom- nule Ministru, la D-v. să binevoiți a acordă mijloacele trebuitoare pentru completa lor restau- rare în interior, afară de pictură, care, potrivit recomandării Comisiunii, apro- bată și de Minister, rămâne să fie păstrată în starea în care se găsește până la timpuri mai bune, când vom avea meșteri bine pregătiți pentru ase- menea lucrări. Cel mult, daca și D-v. sunteți de acord, s’ar putea întreprinde spălarea vechilor picturi, începând cu cele dela Păpăuți,— operație pe care, după cum a binevoit a ne relată d-1 I. Kalinderu, Comisiunea monumentelor din Austria a întreprins’o cu succes la biserica Sf. loan-Nou din Suceava, pe care d-sa a vizitat-o de curând, unde un meșter foarte dibaci, d-l Hans Vir- tclberger din Viena, a spalat și cură- țit vechea pictura în modul cel mai mulțumitor. Dar nici aceas- tă cestiune nu e grabnică. Lucrul de căpetenie, ca- re, credem, nu mai poate fi a- mânat,dacă, bine înțeles se vor gă- si mijloace, e ter- minarea lucrări- lor de restaurare in interior, pre- cum și executarea lucrărilor trebui- toare pentru bu- na lor întreținere, astfel ca aceste trei frumoase cti- torii ale marelui Voevod să poată fi redate pe dean- tregul și pentru totdeauna credin- cioșilor și națiunii. Nădăjduim dar, Dom- nule Ministru, că precum ați binevoit a aprobă în principiu cererea noastră — designând și pe arhitectul director al acestor lucrări — veți binevoi a hotărî și mijloacele cu cari ele să se aducă la înde- plinire în campania de lucrări a anului curent chiar. 2. între lucrările de conservare și în- 28. Mănăstirea Comana; Foișorul, dnnmk-a lucrurilor de ac stau rare). RAPORTUL GENERAL AL COMISIUNII 45 treținere, recomandate și angajate de Comisiune, numărăm: mănăstirea Hu- rezii, biserica Curtea Domnească din Târgoviste, biserica Steleatot de acolo, mănăstirea Slatina, biserica dela Văcă- rești, mănăstirea Cașinului și, într’altă privință, biserica Golia din Iași. însă din toate aceste biserici și mănăstiri, pentru care s'a recomandat și, în parte, s’a a- probat, lucrările arătate atât în proce- sele noastre verbale cât și mai sus,în par- tea a doua a raportului de fața, numai cele două dintâi, mănăstirea Hurezul și biserica Curtea-Domnească din Târgo- viște, sunt asigurate până acum sub raportul mijloacelor materiale de exe- cuție. Pentru celelalte rămâne deci să binevoiți a destină fonduri speciale, po- trivit devizurilor de lucrări ce se vor întocmi pentru fiecare biserica și mă- năstire în parte și Vi se vor înainta la timp spre aprobare. Pe lângă aceste lucrări mai sunt încă altele mai mărunte, de simple reparații, solicitate prin cererile despre care s’a pomenit mai sus, la biserica Mihai-Vodă și Radu-Vodă din Capitală, la biserica fostei mănăstiri G la va cioc, la mănăsti- rea Berea, la bisericile din Herești, Mic- șunești și a. Aceste se vor îndestulă la repartizarea fondului zis de restaurări pe care Administrația Casei Bisericii are grija a-l înscrie în fiecare an în bud- getul său. Aceste sunt, Domnule Ministru, lucră- rile viitoare recomandate și angajate de Comisiune, pentru a căror aducere la îndeplinire Vă rugăm să binevoiți a ne acordă, ca și în trecut, tot sprijinul D-v. Venim acum la partea ultimă a ra- portului nostru, la arătarea stării în care se găsesc monumentele noastre istorice și la propunerea mijloacelor ce credem mai potrivite pentru conservarea lor. Cu toții cunoaștem starea jalnica în care se găsesc azi cea mai mare parte a vechilor noastre biserici și mănăstiri declarate monumente istorice. Comisiu- nea însâș, în călătoriile făcute anul tre- cut pe la mai multe din ele, s’a încre- dințat de visu de câte ar trebui făcute pentru a lor îndreptare. Și, cântărind trebuințele cu relativitatea mijloacelor, a văzut că principiul conducător adoptat în lucrările sale, de a recomandă, în lo- cul lucrărilor mari și costisitoare de re- staurare, lucrări mai mici și parțiale de conservare și întreținere, este cel mai acomodat împrejurărilor și nevoilor. Căci câta vreme Statul va fi singurul chemat sa suporte cheltuelile lucrărilor de restaurare, conservare și întreținere a monumentelor noastre istorice, totul nu se va putea face nici odată pe de-a ’ntregul și pretutindeni. Suntem nevoiți deci a lucră în marginile mijloacelor, îm- părțind mai puțin, dar cât mai in multe părți. Astfel vom asigură cel puțin con- servarea monumentelor până ce — să sperăm - vor veni vremuri mai bune pentru ele. Acesta însă, dacă e un mijloc, nu e și un scop, care trebue să rămână: readuce- rea la deplină viață a vechilor noastre monumente, învingând chiar pedicile ce astăzi stau în cale unor asemenea lu- crări : lipsa nu numai a mijloacelor, ci și a oamenilor meșteriși bine pregătiți pen- tru a lor restaurare si conservare. Si acest scop în unele cazuri se prezintă ca o necesitate de neînlăturat, cum e bu- năoară cazul Bisericii Domnești din Cur- tea-de-Argeș, care dacă nu se va inter- veni cu grăbire — e expusă a se ruină de- odată și pe de-a’ntregul, perzând astfel cea mai caracteristică și veche po- doabă de clădire bisericească în stil bizantin, din câte au fost și mai sunt încă în pământul nostru. ₄6 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Pentru aceasta însă, Domnule Mini- stru, câtă vreme Comisiunea noastră va stă sub regimul actualei legi pentru conservarea și restaurarea monumen- telor istorice, nu va putea lucră, după cum dorește și după cum cer împreju- rările. Căci, cum bine Vă este cunoscut și D-v., prin această lege, ea nu are de cât un rol consultativ, astfel că atunci când nenorocul face să nu aibă în juru-i bărbați mai zeloși si mai stăruitori, cari să ducă la îndeplinire lucrările recoman- date, hotărîrile sale pot rămâne — cum s’a și întâmp'at — literă moartă în do- sarul proceselor-verbale. Se simte deci nevoia unei modificări sau refaceri a le- gii, în sensul de a se da Comisiunii un rol efectiv în inițiarea și conducerea lu- crărilor sale, creindu-i și un serviciu spe- cial de arhitectură, în care să găsiască loc și să se pregăt iască cei chemați a su- praveghia și conduce lucrările de con- servare și restaurare a monumentelor noastre istorice. Numai astfel, credem, Comisiunea va puteă răspunde adevă- ratei sale meniri. încheind cu acest ultim deziderat ra- portul general al lucrărilor noastre din 1907, Va rugăm, Domnule Ministru, să binevoiți a primi asigurarea deosebitei noastre consideratiuni. București, Ianuarie 1908. Membri : I. KAL1NDERU, GR G. TOCILESCU, GR. CERKEZ, N. GABR1ELESCU. Secretar: PLEX. LApEDATU. CRONICA NOUI MONUMENTE ISTORICE o- omisiunea monumentelor istorice a hotărît, in tim- pul din urmă și după ce a făcut cuvenitele cerce- tări, înscrierea in Inven- tarul general al monu- mentelor țării, a urmă- toarelor clădiri vechi, cari s’au solicitat, prin cereri o- ficiale, publicațiuni periodice și scrisori particulare, a fi puse sub ocrotirea legii pentru conservarea și restau- rarea monumentelor publice: i. Ruinele palatului lui Constantin-Vodă Brâncoveanu dela Potlogi Dâmbovițai '). 2. Biserica din Furnicoși (Muscel), 3. Schitul dela Inătcști (Vâlcea) -),4- Biserica și ruinele curților brâncovenești dela Doicești 1 Dâmbo- vița)s) și 5. Biserica din Micșuncștii-Mari (Ilfov). începând cu No. viitor al Buletinului, vom publică pe rând și în parte pentru fiecare din aceste noui monumente istorice, descrieri ar- hitectonice. însoțite bine ’nțeles de reprodu- cerile fotografice și desenurile necesare. în special, pentru ruinele palatului lui Vodă- ') V. articolul și ilustrațiile publicate de d. N. lorga în Floarea Darurilor, I, pp. 39—50. s) Idem, ibidem, II, 474—6. ’) Cf. descrierea d-lui V. Drăgiiiceanu in Călăuza monumentelor istorice din județul Dâmbovița, Târ- goviște 1907, 28—9. Brâncoveanu,atât de importante și prețioase sub toate raporturile, putem vesti un studiu mai amănunțit al d-lui arh. Clavel, care de prezent cercetează și studiază aceste ruine, pe cale de a fi fost rase de pe fața pământului, dacă nu se intervenîâ din vreme la cei in pu- tință și drept a opri opera de distrugere în- cepută la Potlogi în vara anului trecut. Acum că rămășițele palatului Domnitoru- lui dela care ne-a rămas cea mai bogată co- moară monumentală a trecutului nostru, se găsesc puse sub ocrotirea legii pentru con- servarea monumentelor istorice, să nădăj- duim că ele vor rămâne în ființă măcar până vor fi cercetate și studiate după trebuință și cuviință. Căci, în astfel de cazuri, legile nu pot hotărî atât cât bunul simț și respectul pen- tru trecut..... Și aci e locul, socotim, să facem amintire de o întâmplare, oarecum analogă, petrecută sunt acum 273 de ani. și anume cu privire la Curțile domnești ale lui Ștefan cel Mare din Vaslui,pe atunci și ele, cași palatul Brânco veanului de azi, în ruină. Vasile-Vodă Lupul însărcina la 1635 pe boerul său Cehan Raco- viță Logofătul să caute loc, să pregătească material și să tocmească meșteri pentru zi- direa unei mănăstioare ce hotărise a închină Domnului (e vorba, cred, de Sf. Atanasie dela Copou) Ispravnicul Voevodului, găsind locul, propune stăpânului său să ia piatră dela Curțile părăsite și ruinate ale lui Ștefan- 48 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Vodă din Vaslui, la ceeace piosul Voevod răs- punde scrisoarea se găsește azi in biblio- teca Academii Române — că acest lucru nu se cade și nici este cu cinste. Dar, fiindcă acest document, unic în felul său, e interesant și din alte puncte de vedere, e mai bine să-l dăm în întregime: t Io Vasilie Vorvoda b[o]jiium[i]llo]stiîu g[o/sp/o/d/a/ru zcmli Moldavskoi. Scriem doinniîa mea la boiarinul domnii rneale cre- dincios, la Răcoviț Logofătul. De carte ce ai trimis la domniîa mea, înțeles-am scrisorii dumitale. De care lucru te-am trimis domniîa mea acolo, să socotești de un loc de o mănă- stioar(ă). ce vream domniîa mea să facem cu agiutoriul lui Dumnezeu, scrii-ne dumneata cum aț socotit și s’au aflat un loc bun de acea mănăstioar(ăj, la un loc unde să chilamă Cor- bul, ce Jaste în hotarul Călugărilor. După cum aț socotit dumneavoastră cu acei orășeani de acolea,bine au părut și domnii rneale, să fie acolo unde aț socotit dumneavoastră. Pentr'a- ceaîa, deaca vei vedea cartea domnii rneale, iar dumneata să socotești unde să va afla pi la- tră de bisearică și piîatră să fie de var. să tocmești cu oamenii să scoață piiatra tot acmu păn in iarnășisă s(ă) facă varmțel(e), căte vor trebui, să fie toate gata. în primă var(ă), de va agiuta Dumnezeu, să fie tot lucrul gata, nu- mai să înceapă a lucra. Și cum vei putea tocmi cu oamenii să scoață piiatra și să facă varni- țel(e), să dai știre domnii rneale să-ț trimitem bani. Scrii dumneata cum să luom piiatra de la Curte din Vaslutu, ce acesta lucru nu să cade să facem, că nu iaste cu cinste, ce de aiurea să caut, unde să va afla. Alta te pohtești dum- neata să fii pristav acolo, la cea mănăstioarlăi, și domniîa mea am fost bucuros spre aesta lucru, să nu ne ai hi scris dumneata, că de vei hi dumneata nevoitor spre această svăntă rugă ce va să sțăjfacă, avea-vei și dumneata plată de la Dumnezeu și de la domniîa mea muițămită, și vei hi titor dumneata ca și alții. Alta să socotești dumneata cu orășeanii bă- trâni să faceț hotar acei mănăstioare din ho- tarul târgului, să s(ă) poată hrăni și acei călu- găraș și să slă) hrănească și târgul,să nu fie gălceav(ă) între dânșii, ce să-ș poată îngădui unii cu alții. Toepișem inak nebudet. (Aceasta scriem și altfel să nu fie). L’ las, l[ea]t 7143 ( = 1635) Av(gust) 6.—Io Vasilie Voevoda. Adresa: Bolcarin g[o]sp/o]dsv[a]mi Ră- coviț Cehan viorii Loglo]f[ejt^oer\x\vâ dom- nii mele Racoviță Cehan al doilea Logofăt). Așa se scria acum 273 de ani! De atunci însă sufletele ca și vremurile s’au primenit mereu.... Alex. Lăpedatu. Rectificare. Printr’o neobservate a Tipografii la p. 8 s’a pus un alt clișeu decât cel arătat în Cuprins. BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE mp.ora.ro A V ir -- COMITETUL DE REDACȚIE-----------------¹ D-nii: ION KALINDERU. GR. G- TOCILESCU. GR. CERKEZ, N- GABRIELESCU Membrii Comisiunii Monumentelor Istorice ȘI P. GARBOVICEANU Administratorul Casei Bisericii Secretar, ALEX. LAPEDATU. ABONAMENTUL ANUAL: IN ROMÂNIA................ .... . . IO Lei tN STRĂINĂTATE ....... ................ . 12 „ REDACȚIA: la Administrația Casei Bisericii, București. Extras din Deciziunea Ministerială privitoare ia redactarea Buletinului: I. Cu începere dela Ianuarie 1908 se va pu- blica, sub direcția Comisiunii monumentelor istorice și in editura Administrației Casei Bi- sericii. o revistă periodică numită Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. 2. Acest Buletin va fi organul oficial al Co- misiunii. va apărea trimestrial, și va cuprinde : a) O parte științifică, in care se vor publică tot felul de monografii, studii, lucrări, comu- nicări și materialuri de natură istorică, arhi- tectonică și artistică, privitoare direct și numai la monumentele noastre istorice; b) O parte oficială, in care se vor publică rapoartele anuale ale Comisiunii, procesele- verbale ale ședințelor ei. referatele arhitec- tilor însărcinați cu conducerea și executarea lucrărilor de conservare și restaurare, precum și eventualele circulari, informafiuni și deci- ziuni ale Ministerului și ale Comisiunii, pri- vitoare la monumentele noastre istorice. 3. Buletinul apare sub direcția membrilor Comisiunii, cari, împreună cu administratorul Casei Bisericii, alcătuesc comitetul de re- dacție, și sub îngrijirea secretarului C omisiunii, care e îndatorat să pregătească și să procure materialul necesar, să-l aducă la cunoștința comitetului de redacție și să supravegheze tipărirea lui. 4. Pentru ca publicatîunea să se prezinte cât mai sistematică și cât mai folositoare, se stabilește următorul program cu privire la felul lucrărilor ce va trebui să cuprindă Buletinul: a) Monografii istorice, arhitectonice și ar- tisiice asupra monumentelor noastre istorice, monografii cari vor fl Ilustrate și documentate cu reproduceri necesare de folografii, desem- nuri, aquarele etc-: b) Releveuri dela cele mai însemnate și caracteristice, din punct de vedere arhitec- tonic, monumente istorice; c) Studii și lucrări unitare, asemenea ilus- trate și documentate, bunăoară: asupra in- scriptiunilor murale și tombale din epoca lui Ștefan-cel-Mare, Matei Basarab, Vaslle Lupu, Constantin Brâncoveanu etc., asupra artei decorative, in sculptură și pictură, întrebuin- ța lă în bisericile și mănăstirile noastre în anu- mite epoci, asupra portretelor murale, de cti- tori: Domni, Doamne, Arhierei. Boeri, Jupâ- nese etc., asupra picturii bisericești, asupra costumelor etc-: d) Materialuri: scurte fragmente, comuni- cări, însemnări și note de interes deosebit privitoare la monumentele noastre istorice: e) Note bibliografice și critice asupra pu- blicatiunilor și periodicelor de specialitate: O In sfârșit, suplimente artistice, în culori, cari să îniăjișeze biserici, mănăstiri, repro- duceri de portrete murale, de picturi, de or- namentațiuni etc. în cadrul lucrărilor înșirate mai sus se cu- prind și acele privitoare la monumentele is- torice din afară de Regal, intru cât aceste vor fi de origină românească — înălțate de Voevozii noștri. Buletinul se găsește de vânzare la Librăriile Socecu, Sfetea, hațională și Alcalay. trg.crg.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE PUBLICAȚIUNE TRIMESTRIALĂ SUB AUSPICIILE MINISTERULUI DE CULTE ȘI INSTRUCȚIUNE PUBLICA Șl IN EDITURA ADMINISTRAȚIEI CASEI BISERICII. 19 0 8 AFRILIE~ I UNIE BUCUREȘTI Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r Ion St. Rasldescu 16, Strada Doamnei, 16 1908 21.603 CUFRINSUL -----o— TEXT /Mănăstirea Hurezii: Note istorice. Portretele murale dela Hurezi: Descriere. Biserica Stelea din Târgoviște- Noui monumente istorice: Mănăstirea Chlincea. Cronică: Din lucrările Comisiunii; Biserica cea mare a mănăstirii Cozia : Expoziția Școalei naționale de Arhitectură : Noui inscripții dela Comana; Schiturile și meloașele mănăstirii Bistri[a din Vâlcea ; Rectificare. ILUSTRAȚIUNI Mănăstirea Hurezii : 14. loan Arhimandritul. I. Meșterii mănăstirii. 15. Vedere în tinda bisericii. 2. Ispravnicii cei mici. 16. Mănăstirea Hurezii la 1850. 3. Cernica Știrbei. 17- Biserica Stelea- 4. Familia ctitorului. 18. Stelea : Planul. 5. Neamul boerilor din Brâncoveni- 19. ,, Vedere laterală- 6. Laiot-Vodă Basarab. 20. ,, Secțiune longitudinală- 7. Neagoe-Vodă Basarab. 21. „ Secțiune transversală 8. Matei-Vodă Basarab- 22. Secțiune prin baza turlei. 9. Neamul boerilor Cantacuzini. 23. ,, Secțiune prin baza turlei. IO. Șerban-Vodă Cantacuzino. 24 Biserica mănăstirii Chlincea. 11. Constantin-Vodă Cârnul. --- In supliment: Biserica cea mare a mă- 12. Radu-Vodă Șerban- năstirii Cozia (iricromie după o aquarelă 13. Pârvu Cantacuzino- de piciorul C. de Szâthmăry'. NOTA. — Ilustrațiile — afară de No. 24— sunt făcute după fotografii luate de d Inginer Stelian Petrescu. — Finalele sunt desenate de d. Dem. Stoica, după sculpturi fn piatră dela chenarul ușii de intrare in biserică (pp. 72 și 78) și dela foișorul veche! stăriții (pp. 91, 93, 95 și 96), după o cusutură pe o poală de icoană (p. 89) și după speteaza unui jeț domnesc (p. 86), — toate dela Hurezi, -- De acelaș e și desenul dela No. 17. — Iar cele dela No. 18-23 sunt de d. N Gabrie/escu. /AAN Asti rea hurezii - NOTE ISTORICE - ---------o---- /. Biserica și Mănăstirea. — H. Meșterii, Ispravnicii și ctitorii. III. Schiturile și Metoașele. — /IZ Zestrea și Odoarele. — U. Egumenii și Măstavnicii. VI. întâmplările mai de seamă. ------o----- Schitul sf. loan Botezătorul. — întemeierea mănă- stirii. — întâiul ispravnic: Pârvu Cantacuzino. — Al doilea ispravnic : Cernica Știrbei. — Arhimandritul loan. — Sfințirea bisericii și zugrăvirea ei.--Termi- narea mănăstirii. e vremea cea bună a monahis- mului in Țara-Românească, când, urmând pildei blago- cestivului Matei-Vodă Basa- rab, norodul întreg-Domni, boeri, clerici, târgoveți și să- teni—se siliâ din răsputeri a împodobi pământul patriei cu nu- meroase și frumoase altare dum- nezeești, nește modești și pioși creștini ri- dicară, în mijlocul pădurilor nestrăbătute ale Vâlcii, pe valea cea îngustă a Hure- zilor, un schituleț, pe care — hărăzindu-l celui înainte-mergător al Domnului nostru Is. Hs., sf. loan Botezătorul — îl sortiră par'că să fie și el înainte-mergător al celui mai măreț și strălucit lăcaș de închinare din câte strămoșii noștri au ridicat vre- odată in țara de peste Olt, — al mănăs- tirii Hurezi *). Intr’adevăr documentele ne mărturisesc că pe lasfâșitul veacului al XVH-lea, acest schit al sf. loan Botezătorul se găsiâ în stăpânirea unui Egumen loan -) și in deo- sebita purtare de grije a stăpânului satului din apropiere, Hurezii care nu eră altul decât Domnul însuși, Constantin Basarab *) N. lorga, Studii și Documente XII⁷ (Hârtii din arhiva mănăstirii Hurezului etc.), București 1907, in- troducerea : «Mănăstirea Hurezului: dezvoltarea și viața ei», — un bogat și prețios studiu, după care, de sine ’nțcles, s’au prelucrat, in cea mai mare parte, și aceste pagini. ²) Idem, ibidem, VII nota 2. ³) De sigur comuna urbană de azi, capitala plaiului 54 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Brâncoveanu l), bogatul și vestitul Voe- vod, sub a căruia mai îndelungată, mai cuprinsă și mai tihnită stăpânire meșteșu- gul de clădire și zugrăvire al caselor dum- nezeești ajunse la cea mai deplină a sa dezvoltare in Țara-Românească ²). — Căci zice marele hrisov de danie al mănă- stirii Hurezi — după ce cu a sa dumne- zeească putere ne-au învrednicit și am ve- nit la scaunul strămoșilor noștri, al dom- niei Țării-Românești, dintru alegerea și vo- în acest scop Brâncoveanu trimise peste Olt, în primăvara anului 1691. ca isprav- nic al noii ctitorii dela Hurezi, pe vărul său după maică, pe Pârvu Cantacuzino vel Stolnic ¹1, Hui lui Drăghici Cantacuzino vel Spătar. Cu ajutorul a trei meșteri mari Istratie lemnarul, Vucașin pietrarul și Manea zidarul a) — acesta lucră cu zor și spor până toamna târziu, când, ducându-se la București, făcii samă Domnului de ceea ce isprăvise. Apoi, petrecând la casa sa ința a toată boeri- mea țării, pus-am gând ca acela și dintru toată ini- ma noastră am voit a ridică sfân- tă mănăstire aice pre pământul ță- rii, ca să se proslă- vească prea slă- vitul nume al lui Dumnezeu, și gă- sind loc ca acela, la locul ce să chia- mă I Iurezii ot sud Vâlcea, luat-am pre Dumnezeu in- tr'ajutor și, intrai doilea an al dom- »- 3- 1. Meșterii Mănăstirii. niei noastre, pus-am temelie și am început Pârvu Cantacuzino până in primă- vara anului ur- mător 1692, ia- răși, din poruncă [domnească] scrie Radu Logo- făt Grecianu au mers la mănă- stire ca să lucreze. Și așa intr'acea vară intâmplatu- i-s';ui grea boală si au murit acolo, carele nu puțină întristare Dom- nului și neamului său au dat, că om iscusit, înțelept și vrednic erâ.... rⁱ| fu înmormântat în a zidi mănăstirea ³). mănăstirea al cărui lucru îl condusese și cu acelaș nume din jud. Vâlcii, situată la 35 km. de- părtare de Râmnic, pe un șes intre râurile Lunca- vâțul la S-V și Luncavăciorul la N-E, in capul unei lungi peninsule (sic), care-și are începutul in vârful Carpaților. Marele dicționar geografic al României. *) lorga, Studii și Documente XIV, I— n și 3—1. *) Idem, Istoria Românilor in chipuri și icoane II, București 1905, 42—43 și Sate și Mănăstiri din Ro- mânia, București 1905, 315. ³) în copie la Academia Română, ms. No. 2206. ⁴) Cronica lui Radu Logofăt Grecianu, Viata lui Costandin-Vodă Brâncoveanul (ed. Șt. Grecianu), București 1906, 27. *) Numele lor ni l-a păstrat portretele murale zu- grăvite in pridvorul bisericii. Acești meșteri au fost întrebuințați mai la toate lucrările însemnate ale lui Brâncoveanu. într'o scrisoare din 20 Fcvruarie 1707, acesta scriă Egumenului său dela Hurezi : Pen- tru Caragea |Vucașin pietrarul], ca să ți-1 dăm și estimp, il vom porunci de va veni, că și aice n’are nici un lucru», lorga. Studii și Documente XIV, XVI. — Cel mai iscusit însă dintre acești trei meșteri a fost Manea, vătaful de zidari — cum se zicea atunci arhitecților noștri de azi — căruia se datorește multe frumoase lucrări dc zidărie și pietrărîe ale vremii. Odobcscu, Scrieri literare și istorice II, București 1887, 506 sq. Mâestria sa a dat motiv poporului sâ făurească «prîntr'o localizare confuză și îndrăzneață - frumoasa legendă a vestitului Manole, meșterul dela Argeș, după cum a emis, cu rară pătrundere și cu mult temei de adevăr, răposatul Odobescu. Scrieri II, 509. e) Cronica lui Radu Grecianu, ed. citată, 1. c. MĂNĂSTIREA HUREZII 55 - cel puțin pentru biserica însăși — îl și mârituise ')• In locu-i Brâncoveanu trimise ispravnic pe Cerni ca Știrbei biv vel Ar- maș Izvoranu -), bărbat prea bun și iscusit in slujbe domnești, dându-i ca ajutor în cele bisericești pe fostul egumen al mănă- stirii dela Câmpulung, pe zelosul și evla- viosul loan Arhimandritul ³), care rămase aci, în fruntea mănăstirii dela Hurezi, până la moarte, — mai bine deci de treizeci de sluji — zice cronica — înconjurat de alți mulți Arhierei și Părinți, față fiind Domnul ctitor cu toată casa și boerimea sa ³). Xou alesul Episcop al Râmnicului, Ilarion, săvârși cea dintâi a sa arhierească litur- ghie în spațioasa și frumoasa biserică a mănăstirii Hurezi, în ziua de 8 Iulie, la praznicul marelui mucenic Procopic ⁶), ale cărui moaște fură dăruite de curând nou- lui lăcaș dumnezeesc de Patriarhul lacov ani. Cernica Armașul și loan Egumenul, ajutați fiind de alți doi ispravnici mai mici, de Ba- dea Pârcălabul de Curteni și Apo- stol Vornicul za Doamna⁴), con- duseră lucrările cu multă iscusință și deosebită sâr- guință, astfel că in vara anului ur- mător 1693, mă- năstirea fiind și ea încheiată, se putu face târnosirea bi- sericii. Sfințirea se fă- cu, după obicei și al Țarigradului T). 2. 2. Ispravnicii cei mici. Deși dată ru- gii. biserica si mă- năstirea dela Hu- rezi nu erau în- că isprăvite. Căci cea dintâi trebuia zugrăvită, iar cea de a doua înzes- trată cu cele tre- buincioase și îm- podobită cu îndă- tinatul paraclis. Meșterii greci Constantin și I oan și meșterii români Andrei, Stan, Xeagoe și loa- chims), zugrăviră întreaga biserică rânduială, cu mare cinste și pohvală. Bise- rica fu închinată sfinților marilor Împărați, întocmai ca Apostolii, Constantin și Elena, de însuși Mitropolitul țârii Teodosic, care așa precum ea se vede și astăzi, in chipul cel mai bogat și minunat, cu nesfârșită mul- țime de sfinți și nenumărată serie de scene religioase. Prea frumoasa lucrare, conser- ') Genealogia Cantacuzinilor ed. lorga), Bucu- rești 1902, 112, și pisania bisericii, publicată la Ghe- nadie Enăceanu, Vizite canonice in 1890—91, Bucu- rești 1892, 38 și la lorga, Inscripții din Bisericile României I, București 1905, 185. :) Cronica lui Radu Greciamt, 1. c.—E strănepotul lui Cernica Știrbei vel Vornic, ctitorul mănăstirii de lângă București cc-i poartă numele. Note despre el la Elie Nicolescu, Din genealogia familiei Știrbei, in Literatura și Arta română Cil (1903), 178 sq. ’) A. Lăpedatu, Manuscrisele dela Bisericani și Rașca, București 1906, 53. — Cf. lorga. Studii și Documente XII", XVII. <) Numele lor ni s’a păstrat de asemenea la por- tretele murale zugrăvite in pridvorul bisericii. Cel dintâi, după terminarea Hurezului, fu trimis de Dom- nul său sâ conducă lucrările pentru zidirea mănăstirii Mamu. lorga, Inscripții I, 172. s) Cronica lui Radu Grecianu, 57. A. Lăpedatu, ibidem, 1. c. ⁷) Gr. Tocilescu, Raporturi asupra câtorva mă- năstiri, schituri și biserici, București 1887 (din 4««- lele Academiei Române, ser. II, t. VIII), 33 și Ghe- nadie Enăceanu, Vizite Canonice, 1. c. s) lorga, Studii și Documente XIV, 111—IV (după inscripțiile din biserică). ^p.org.^o 56 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE vată și astăzi așa de bine, fii isprăvită in toamna anului 1694 9, așa că Brâncovea- nu, care în drumul său dela Curțile dom- nești din Târgoviște spre Curțile părintești din Brâncoveni, veni, între Sântă-Mării, pe la Hurezi²), s'a putut bucură din suflet vă- zând isprăvit lăcașul lui Dumnezeu , pe care încă din tinerețile sale hotărît avân- du-1, n’au dat odihnă mădularelor sale și nici repaos gândurilor sale, până nu l-au zidit și ridicat, cu multă osârdie și cheltu- ială, înfrumusețându-l și înzestrându-lcu de toate, cât nemoartă pomenire, lui și părin- ților, moșilor și strămoșilor, în veac să ră- mâe și să se laude...» ’). Trei ani de zile după aceasta — 1695 — 1697 — se mai lucră la Hurezi, până se isprăvi mănăstirea și se termină paraclisul ridicat in mijlocul rândului de chilii din spre apus, zugrâvindu-se și acesta tot așa de bogat și minunat ca și biserica, de iscusiții meșteri care se chemau Marin și Preda T în acest timp Brâncoveanu dă- du în două rânduri pe la mănăstire : in 1695, la Sân-Petru, când se află viitor dela Cladova, unde-1 poruncise de zor împă- răția, spre întocmirea cetății de acolo ⁵) și in 1697, la 18 Septemvrie, când împreună cu toată casa Mării sale, cu boerimea și alaltă slujitorime, putu da, in sfârșit, slavă lui Dumnezeu că au găsit mănăstirea de tot gătită ⁶). Șapte ani incheiați sa lucrat așa dar la Hurezi, cu mare stăruință și străduință, cu multă pricepere și dibăcie și cti destulă jertfă și cheltuială, până ce biserica cu ceic trei rânduri de locuințe în două caturi, ce-o adăpostesc la miază-noapte, apus și miază- zi, cu paraclisul și cu clopotnița fură ispră- vite a.șâ precum gândise și râvnise piosul și bogatul lor ctitor. II. Meșterii. — Ispravnicii cei mici. — Ispravnicii cei mari. — Familia ctitorului. — Neamul bocrilor din Brâncoveni și Domnii înrudiți. — Neamul boerilor Cantacuzini și Domnii înrudiți. — Arhimandritul loan. Spre pomenirea și lauda tuturor celor ce au contribuit la săvârșirea sfântului lă- caș, dela cel mai mic până la cel mai mare, meșterii sus amintiți zugrăviră, din poruncă domnească, în slonul sau pridvorul bise- ricii 9, la stânga ușii de intrare: mai întâi pc cei trei iscusiți meșteri, Istratie lemna- rul. Vucașin Caragea pietrarul și Manea vătaful de zidaris); apoi, deasupra lor, pe cei doi ispravnici mai mici ai lucrărilor, pe Badea Pârcălabul și pe Apostol Vornicul⁹); în sfârșit, lângă aceștia și mai spre ușe, pe Cernica Știrbei biv vel Arm aș ’°), isprav- nicul cel mare in urma Pârvului Cantacu- zino vel Stolnic. Iar in tinda bisericii, pe păretele dela răsărit, de-a dreapta, trei- sprezece portrete, în prețioase veșminte de brocard cusut în aur și argint, înfățișează, întfun prea frumos tablou, pe ctitorul în- ’) lorga, Inscripții I, 185—6. *) Cronica lui Radu Grecianu, 60. *—') lorga, ibidem, 184 5. 9 Cronica lui Radu Grecianu, 65. •) Ibidew, 83. ’) Identificarea a fost bine stabilită de d. lorga, Inscripții 1, 84. Cuvântul apare, ce e dreptul, rar in inscripții (căci afară de Comana — Inscripții, 1. c. - , se mai găsește la Mărcuța — ibidem, 83 —, la Vâlcnii- de-Munte — ibidem 11.232 — și la Câmpulung - Șincai, Cronica, cd. 2-a, 1, 394), totdeauna insă cu înțelesul de pridvor, — adică locul acoperit, pus pe coloane de piatră și deschis, din fața bisericii, care, către sfârșitul sec. N\H, a capăt at o importanță deosebită în construcția bisericilor noastre. Poporul și azi (cel puțin in județul Dâmbovița) numește slon un șopron învâlit, pus pe furci și având pereții deschiși (corn, d-lui V. Drăghiceanu). Astfel trebuc înțeles și «slom- nul dela Troian» (lorga, Stud. și Doc. XIV, XXIV) și «slonul dc piatră» dela vechiul han dela poalele muntelui Zamura, jud. Prahova, de pe valea Cerașului, care, dărâmat pc la 1788, a dat nume satului din apro- piere S/on (corn. Ccrașu, pl. Teleajin). Origina slavă a cuvântului e arătată, după Mikiosrch, de Cihac, Dictionnaire d’etyniologie daco-romane, Frankfurt 1879, 348. Cf. și Hasdeu, Cuvente den bătrâni I, 302. ⁸) Ilustrația 1, No. 1, 2 și 3. Descrierea acestor portrete ca și a tuturor celor ce urmează sc face la sfârșit în art. «Portretele murale dela Hurezi». ’) Ilustrația 2,* No. 1 și 2-. — "’j Ilustrația 3. iv^ₜorg.ro MĂNĂSTIREA HUREZII 57 suși, pe Constantin-Vodă Brâncoveanu *) cu toata casa lui: Marica Doamna-), cu cci patru feciori: Constantin, Ștefan, Radu și 3 î ateiaș³)și cu cele șapte fete: Stanca. Maria, Ilinca, Safta, Ancuța, Bălașa șiSmaranda¹). Cum însă Brâncoveanu mai vrut-au, intre altele, ca și dunga cea mare, bătrână și blagorodnicâ a neamului său, atât des- pre tată, cât și despre mumă, să se zugră- vească intr’această desfătată, frumoasă și iscusită tindă, spre slava și nemoarta po- menire a tot bun și prea blagorodnic nea- mului său -s), — meșterii, urmând dorinții, mai zugrăviră, tot în tinda bisericii, pe pă- retele dela apus, de o parte și alta a in- trării: de-a dreapta, neamul despre tată al Domnului, boerii Brâncoveni: (David Postelnicul = strămoș, Preda biv vel Vor- nic și jupâneasa lui Păuna = moși, Papa Postelnicul și jupâneasa lui Stanca = pă- rinți, Ancuța = soră, Matei și Barbu!=frați și Constantin-Vodă însuși, ca copil)“), în- șirând, pe păretele dela miazăzi, între cele trei ferestre pe membrii încoronați, Ba- sarabi, ai acestui neam *), — pe LaiotB), pe Xeagoe l⁰) și pe Matei-Vodă¹'); iar de-a stânga, neamul despre mumă al Domnu- lui, boerii Cantacuzini (Constantin Postel- nicul și jupâneasa lui llina = moși, Dră- ghici biv vel Spătar, Constantin biv vel Stolnic, Matei biv vel Agă, Mihai biv vel Spătar și lordache biv vel Spătar= unchi, Marica, Ancuța, llinca=mătuși, Stanca= mumă și Bălașa—mătușe) ¹²1, înșirând, pe păretele dela miazăzi, asemenea între fe- restre ¹S), pe membrii încoronați, Basarabi, ai acestui neam u|, -— pe Șerban-Vodă Cantacuzino¹⁵), pe Constantin-Vodă Câr- mi ,fⁱ) și pe Radu-Vodă Șerban ,T). Intre aceștia, Brâncoveanu porunci să se facă loc de cinste celor două obraze, cari stârniră și se străduirâ mai mult pentru înălțarea bisericii: lui Pârvu Cantacuzino vel Stolnic ls), întâiul ispravnic al mănăs- tirii, al cărui chip fu zugrăvit lângă acel al unchiului său Șerban-Vodă și lui loan Ar- himandritul și Egumenul¹⁹), al cărui chip fu zugrăvit lângă acel al lui Laiot-Vodâ Basarab, deasupra locului unde i se des- chise mai târziu mormântul. Astfel biserica mănăstirii Hurezi fu îm- podobită și zugrăvită, ca nici o alta ase- mene in întreaga țară, cu numeroase și prețioase portrete murale de osebită va- loare artistică și de înaltă valoare istorică. III. Schitul sf. loan Botezătorul. — Biserica Bolniții. — Schitul sf. Apostoli și al sf. Ștefan. — Mănăstirea dela Polovragi. — Metohul sf. Nicolae din Târgo- viște. Biserica din Ram ești. Când biserica fu terminată, mănăstirea ') Ilustrația 4, No. 1, — -) Ibidem, No. 2. ³) Ibidem, No. 3, 4, 5 și 6. 0 Ibidem, No. 7, 8, 9, 10, 11, 12 și 13. — Date asupra fiilor și ficelor lui Brâncoveanu la Șt. Gre- cianu, of. cit., 267—270 și 282—85. lorga, Inscripții 1, 185—6. s) Ilustrația 5, No. 1—2 și 3 — 4 și 5—6—7 și 8—9. Cu privire la Ancuța, d-1 Șt. Grecianu crede că e lata mai mică (ncmăritată) a Papei vel Log. ot Greci și soră cu Păuna, soția lui Preda Brâncoveanu vel Vornic. ( Cronica lui Radu Grecianu, 256 anexa 1). Dar pomelnicul mănăstirii Hurezi (ms. Acad. Rom., No. 1396), scris in 1699, menționează o soră a lui Constantin-Vodă, Ancuța, care, dacă a existat, nu poate fi decât cea zugrăvită aci. t) După cum se vede în ilustrația 15. ⁸) Pentru această înrudire, v. tabela genealogică și articolul d-lui General P. V. Năsturel în Literatura Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. și Arta română IX (1907). No. 7 -12. Tot acolo date despre boerii din Brâncoveni. °) Ilustrația 6. ,⁰) Ilustrația 7. llj ilustrația 8. •’) Ilustrația 9, No. 1 și 2—3, 4, 5, 6 și 7—8. 9 și 10—11- 12 Date despre Cantacuzini se înțelege mai întâi in Genealogia familiei, ed. citată și la lorga, Despre Cantacuzini, București 1902. Ilustrația 15. "> înrudire prea bine cunoscută — prin căsătoria lui Constantin Postelnicul Cantacuzino cu llina, fiica lui Radu-Vodă Șerban. ’⁵) Ilustrația 10. — ”) Ilustrația 11. ,r) Ilustrația 12. '") Ilustrația 13. ls) Ilustrația 14. Inscripția acestui portret ar in- dică o refacere. 8 58 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE întemeiată și viața monahală întocmită, bătrănu! dela schitul sf. Io an Botezătorul, 3. Cernica Știrbei. ale cărui u time ruine se mai văd încă și ') lorga, Studii și Documente XIV, VIL s) Idem, IDdem. ’) V. pentri ele, Cronica lui Radu Greciami,228. azi deasupra Hurezilor, Egumenul loan își oferi ctitoria moșilor și părinților săi, la 20 Mai 1695, tânărului cocon domnesc, lui Constantin, feciorul prior al lui Vodă-Rrân- coveanu 9- Iar un an mai apoi, ajungând la vreme de mare slăbiciune, socoti că e mai bine s’o închine însăși brăncoveneștii ctitorii, -— «sfintei și dumnezeeștii mănă- stiri dela Hurezi... și părintelui loan Arhi- mandritul» ²). In acest timpMarica, luminata Doamnă, ctitoră a atâtor alte biserici și mănăstiri³) < râvnind și urmând în toate bunele fapte prea înălțat soțului său Io Costandin Basarab Voevod--------precum acesta bi- serica cea mare în cinstea marilor împă- rați și sfinți Costandin și Elena din te- melie o au ridicat și înfrumusețat , a.șâ și ea în slava de Dumnezeu născătoarei Fe- cioare și Stăpânii noastre », au înălțat, cu dintr’al său, in partea de răsărit a mănă- stirii, biserica Bolniții, care fu terminată de zidit la 1696, iar de zugrăvit, trei ani mai pe urmă, în 1699, meșteri fiind cunoscuții Preda și Xicola 9- Pre pilda stăpânilor săi, Arhimandritul loan — văzând că aceste ale lumii toate ca o umbră se mută și neavând în urma pe nimene — ca să nu fie de tot uitat și să nu rămână ca pomul cel fără de roadă ⁵), — înălță și el, cu voe și cu ajutor dela domnie, la 1698, in pădurea de deasupra mănăstirii, întru slava lui Dumnezeu și poh- vala prea vestiților și marilor Apostoli Pe- tru și Pa vel, un schituleț, pe care, ispră- vindu-1 de zugrăvit în 1700 ⁶), doi ani după aceia, îl închină mănăstirii Hurezi, printr’o scrisoare, în care, între altele, mult se rugă de Hs. iubitorii ctitori și năstavnici, care de pre noi veți veni: când ați vedea că rămâne acest schitișor la vre-o lipsă de cevaș, au a să strică ceva, au din zid, au *) Pisania la lorga, Inscripții I, 192. s) lorga, Studii și Documente XIV, VI. e) Pisania Ia lorga, ibidem, V nota 2. MĂNĂSTIREA HUREZII 59 din acoperiș, au din ce s’ar strică și i-ar lipsi, cu milă vă rog ca să fiți cu doință a ajută să se direagă, — că oricine va di- rege și va milui cu mine întru pomenire va fi» standin Băsărab-Voevod , înălță, cu chel- tuiala sa și cu grija Egumenului Toan, la 1703, în partea din spre apus a mănăstirii, dincolo de apa Hurezii or, peste râu, un schi- tuleț, pe care — hărăzindu-l întru a vâr- . Familia Domnuloi-ctitor. hovnicului între mucenici sf. Ștefan slă- vire — îl închină de asemenea mănăstirii părintelui său a). In sfârșit, prea luminatul Ștefan Brăn- coveanu, fiiul prea blândului Domn și oblă- duitor a toată țara Ungro-Vlahiei, Io Con- lorga, Studii și Documente XII⁷, VI. !) loiga^ib idem, V (după Enăceanu, Kieite, 46). 7 - - ---- 60 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE I -ângă aceste trei schituri, Hurezii avură tot atâtea metoașe: mănăstirea Polovragi clin Gorj, biserica sf. Nicolae, azi Gear- tolu, din Târgoviste si biserica din Rămești. Cea dintâi fit închinată Hurezilor la 1693, mai bine de cincizeci de ani dela fondarea ei, de Constantin-Vodă Brânco- veanu, care, după rugămintea lui Dositei Notară, Patriarhul Ierusalimului, și a ne- poților bătrânului ctitor Danciu Părăianu Postelnicul, se învoi a o răscumpăra dela Sf. Mormânt, unde ea fusese închinată încă dela 1648, cu 1500 taleri și cu condiție ca acești bani să slujească la înoirea și săvâr- șirea chiliilor dela sf. Gheorghe din Bucu- rești ’)• ' Și au rămas — zice marele hrisov de danie al Hurezilor — mănăstirea dela Polovragi cu toate satele și moșiile și cu toți rumânii și alalte, mult puțin ce să va mai află, ca să tic împreună metoh la sfânta mănăstire a domnii mele dela Hurezi a). Biserica sf. Nicolae, zisă Geartoki, din Târgoviște ³), rezidită și înzestrată de Pas- calie marele Vornic al târgului de acolo, a fost închinată mănăstirii Hurezi de fiul acestuia, de Atanasie Monahul, fost in mi- renie Andronache Postelnicul, care — zice hrisovul de închinare — «s’au întâmplat din bună voia lui a fi mergător la Veneția, poftind ca să umble pentru învățătură. Și după ce au mers într’acele părți, poate fi cunoscând ale lumii că sunt toate deșarte și intru nimic, au lăsat deoparte alte soco- teli și nevoințe ale învățăturii și și-au înte- meiat tot gândul spre folosul și mântuirea sufletului său, îndemnându-se mai mult se vede din voia lui Dumnezeu a să îmbrăcă în cinul călugăresc ⁴). s) .Actele în monografia d-Jni A. Ștcfulescu, Po- lovragii, București 1906, 62 sq. s) Cdpie la Acad. Rom., ms. No. 2206. ’) V. despre ea, V. Drăghiceanu, Că/ăusa monu- mentelor istorice din jud. Dâmbovița, Târgoviște 1907, 19—20 și lorga, Inscripții II, 355. ⁴) Doc. din "1712 Mai 23, în copie la Acad. Rom., ms. No 2188. — In acest ms. se mai găsește o prea Biserica din Râm ești fu închinată mă- năstirii la 1703 Decemvrie 21 de moșnenii de acolo, —- rude ale fostului Metropolit Ștefan al lui Matei-Vodă Basarab s). Aceste sunt așa dar schiturile și metoa- șele ce țineau și ascultau de bogata și frumoasa ctitorie brâncovenească dela Hurezi. IV. Zestrea mănăstirii. — Proprietățile și privilegiile.— Adaosurile noul.— Odoarcle și obiectele bisericești.— Mănăstirea—Stavropighie. — Morminte brâncovenești la Hurezi. încă pe când mănăstirea erâ în curs de lucrare, Brâncoveanu îi închină, rând pe rând și cu bogată dărnicie, o sumă de pro- prietăți și privilegii, pe cari le întări, după datină și lege, cu zapise și cărți domneștiK). Pe toate însă le confirmă din nou cu ma- rele său hrisov de danie din 1695 Aprilie 25, pe care-1 dădu mănăstirii și Egume- nului loan Arhimandritul⁷). lată după acest hrisov din ce se alcătuia zestrea mănăsti- rii, până la data mai sus arătată. Moșii : în Hurezi, satul întreg, cumpărat dela jupâneasa Stana Chiurcîubășoae și dela fm-sâu Matei Postelnicul din Drăgo- ești; în Rămești, partea rămasă dela Preda Vornicul Brâncoveanu, moșul Domnului; în Șirincasa, părțile cumpărate dela Isar și feciorii lui, dela Radu Logofătul și frații lui, dela Ghioca și Udrea Slăviteștii și dela jupâneasa Stana și fiu-său Matei Postelni- cul ; în Sălcuța ⁸), partea cumpărată dela Drăghici, Constantin, Manta și Pârvu, fe- ciorii Mantei Vistierul din Câmpina; in Runcu, partea cumpărată dela Pană Lo- frumoasâ scrisoare, din Sf. Munte, a lui Atanasie Monahul cătră Brâncoveanu cu privire la această în- chinare. s) lorga, Studii și Documente XIV', MUL ’) Menționate mai toate la lorga, ibidem, X—XI. p Ms. citat Ia Acad. Rom., No. 2206, după care s'au scos toate datele înșirate mai jos. s) Schimbată mai târziu cu Recea. try.-org.ro MĂNĂSTIREA HUREZII 61 gofătul și fiu-său Mihai; in Slâvitești, par- tea închinată dejupâneasa Stana Chiurci- bâșoae și de fiu-său Matei Postelnicul Dră- goescu; in Oteești, jumătate de sat, cum- părat cu banii Brâncoveanu!ui de loan Ar- himandritul dela Staico, feciorul lui Pătru Clucerul Milescu, și jupâneasa lui Păuna; în Baia-de-Fer, satul întreg, cumpărat dela jupâneasa Stana și fiu-său Matei Postelni- cul ; în Puțuri, partea cumpăratădela moș- nenii de acolo; în Gioroc, partea cumpă- rată dela jupâneasa Dumitrana și fiu-său Diicu, feciorul Papei Paharnicul Buicescu; în Brațovoești, partea cumpărată dela ace- iași ; în Belciugatul, partea închinată de Apostol Clucerul din Poenari și jupâneasa lui Păuna și părțile cumpărate dela Gruia, Vlădilă, Dumbravă și alții și dela Maria, femeia lui Xan Săpunarul; în Cojești, din jos de Belciugatul, părțile cumpărate dela Vlad Stegariul șî dela Neagu Armașul Cor- bescu *); în sfârșit toate moșiile ce alcă- tuiau zestrea mănăstirii Polovragi. Vii: în dealul Săteștilor, răzoarele dă- ruite de Giura și frate-sâu Marico și cele cumpărate dela Pârvu Voicescu; iar în dealul Troianului viile cumpărate dela Stan și feciorii lui, dela Tudor și soru-sa Vlă- daia și dela Lazăr Pârcălabul din Budești. Privilegii: vama domnească dela Cer- neri, Dii și Bistrița, tot al treilea ban, după cum se va vinde dela domnie; mertic de sare dela vel Ocnă, pre an bolovani mari 150; vinăriciul dela Șutești, Gârdești, Cre- țeni. Zlâtărei— în Vâlcea, Puțuri, Gioroc, Bratovoești, Cacaleți — în Dolj, Xegoești și Mogoșani în Gorj, «ca să aibă a luă dela toți câți vor avea vii într'aceste dea- luri, care vor fi dând la domnie, din zece vedre o vadră».— Pe lângă aceste hriso- vul mai enumără o sumă de sălașe de ți- gani, cumpărate dela Marta Călugărița Păușascași norti-sa Aspra Clucereasa, dela Stoian din vel Ocnă și feme’lt lui Marica și dela Constantin, feciorul lui Matei Postel- nicul Cepturoianu. Dar Brâncoveanu nu fu îndestulat cu atâta. Mănăstirea, care, potrivit gândului său, avea să mâe de-alungul veacurilor amintirea neamului său străvechii! și ales și a domniei sale strălucite și bogate tre- buia să fie înzestrată, dacă nu mai mult, cel puțin atât cât cele mai bogate mănăs- tiri domnești ale țării. De aceia el — ne- cruțându-și bogăția cea vremelnică— au mai adaos: moșii în Folești, Fometești, Vânjoiu, Xegrești, Jdegla, Rotunda, Ciu- pcrceni, Cimbrova, Popești și Aninișul, unde erau ocnele de sare dela Jitioara ; vii în Pitești, la gura Izvoranilor ; munții Bălescul și Bărcheciul; vamă din târgul dintre Sântă-Mării dela Craiova; mertic de sare dela Slănic șiTelega; mulți meșteșu- gari scutiți cu pecetluituri domnești, ase- mene numeroase sălașe de țigani²). Pe lângă aceste, mănăstirea mai poseda moșie în Cernătești și Străjești dela Con- stantin Buzescu Cepturoianu, o jumătate de sat din Bărzoteni dela Dumitru Buices- cu, vinărici dela orășenii din Râmnic, han în Craiova, pivnițe și case de locuit la me- tohul din Târgoviște și la Ocnele-Mari ș. a. ș. a. ³). Dar, afară de această bogată zestre de întreținere, mănăstirea dela Hurezi căpătă dela ctitorul său numeroase și prețioase odoare și obiecte bisericești. Clopote, a- duse din alte locuri, turnate în țara sau fă- cute în străinătate; scaune domnești, ar- hierești și iconostase, cu mult meșteșug lu- crate și săpate; policandre, sfeșnice, cruci și candele de aramă și de argint; triptice și icoane, zugrăvite pe lemn, pe cristal și pe os, îmbrăcate în tocuri de argint suflat cu aur și împodobite cu pietre scumpe ; sicrie de moaște, chivoturi, potire, engol- *) Schimbate mai târziu cu Craiovița. ² —>) lorga, Studii și Documente XI l~, XI —XII. 62 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE pioane, discuri, ripide, cruci, tipsii, anafor- nițe, cădelnițe, cățui,cârji, tase,cane, cupe, ligran, cu medalioane și icoane în fildeș si sidef, reprezentând mai ales pe sf. împă- >. Neamul boerilor' din Brâncoveni. paftale, pahare și lingurițe, tot de argint și rați Constantin și Elena și emblemele țării; aur, lucrate cele mai multe â jour și în fi- aere, pocrovețe, perdele, dvere, poale de MĂNĂSTIREA HUREZII 63 coane, sacose, omofoare, rucavițe, epi- t rafire, bedernițe, cingători etc. de serasir, de tafta și de urșinic, cusute cu fir de aur si argint și bătute cu diamanțele, mărgă- ritare, rubine și smaragde de manile ma- estre ale domnițelor și jupânițelor ce lu- crau în cămările Doamnei; in sfârșit cărți de slujbă și de lectură bisericească, legate în scoarțe îmbrăcate în argint și poleite cu aur *). Se înțelege dar, că, cu astfel de averi și cu așâ odoare, mănăstirea dela Hurezi, putea dela început chiar să rivalizeze cu cele mai vechi, mai bogate și mai bine în- zestrate ctitorii domnești ale țării. Trebuia dar ceva care să ridice noua mănăstire brâncovenească deasupra tuturor. Și cti- torul găsi mijlocul de a-și înălța mănăsti- rea la rangul de stavropighie, făcând-o in- dependentă, de sine stătătoare, autoce- fală, cum nu mai erâ alta în țară și cum numai câteva erau în toată creștinătatea răsăriteană. Pringramafa patriarhală din Februar 1702 -— scrie d. lorga — Hurezul erâ de- clarat «slobod» de orice amestec biseri- cesc ierarhic și de orice înrâurire din par- tea mirenească: Mitropolitul Țării-Româ- nești, care, înțelegându-se cu ctitorii, numiă și schimbă pe Egumeni, în orice ținut, și chiar în Oltenia, după judecata, placul sau interesul lui, n’aveâ ce să caute aci; Epis- copul de Râmnic erâ un oaspete, primit cu cinste, ce e dreptul, ca un Arhiereu, poftit totdeauna la hram, bine hrănit și dăruit, dar nu un supraveghetor cu dreptul de a cercetă și porunci ; Boerii n'au de lucru aice și acelaș lucru se înțelege, firește, și despre Domn, când el n’ar fi din sânge brâncovenesc. Călugării își aleg Egumenul ce vreau, cu știrea și cu socoteala» a celui sau a celor cari înfățișează neamul înte- meietorului. Patriarhia chiar nare să tri- meată nici căpitenie, nici încasatori, nici 6. Laiol-Vodă Basarab. socotitori ai veniturilor. Ca să se vădească legătura dintre dânsa și noua stavropighie *) Cea mai mare parte a acestor odoare s’au de- pus la Muzeu] național de antichități, unde ele se pot vedeâ (după Catalogul Muzeului național de an- tichități din București, publicat de Gr. Tocik-scu, ediție prescurtată, București 1906, 102 sq.: No. 1, 10, 11. 17, 38-40, 46—51, 67—8, 82, 118, 132-5, 163, 166, 191, 206, 209—210, 238; 124 sq.: No. 3, 25, 27 8, 75. 83,108, 117 119- 127; 147 sq.: No. 21, 22. 27 — 29), parte se păstrează în tezaurul mănăstirii, iar câteva se mai întrebuințează in serviciul divin. m? nrg.ro 64 buletinul comisiunii monumentelor istorice munteană, aceasta va trimite numai un rind la Brașov în 1730 Aprilie 12, Fu dar anual, care nu stă măcar în bani, ci in ceară, 30 de ocă, întru semn de supu- nere după obiceiul stavropighiilor l). adusă în țară și îngropată la ctitoria pă- rintelui său, scrie Istoria bisericii Șchei- lor ⁴) din orașul săsesc dela graniță. Și acest așezământ «până la sfârșitu lu- mii să tie și să se nu- mească, și de toți să tie cunoscută patrier- șeasca stavropighie,- în număr și în rând cu alte stavropighii patrierșești , — scrie într’un loc pomenita gramată patriarha- lă ²). Așa-șî zidi, așa-și înstări și așa-și întări cel mai bogat în ave- re și cel mai strălucit în măreție Voevod al Țării-Românești fon- dația ce ’n gândul său trebuia să He necropo- la domnească,în care să se deschidă, rând pe rând, mormin- tele tutu lor alor săi, sub ochii plângători și inimile îndurerate ale urmașilor — din neam în neam... Dar soarta a tot hotări- toare se vede că vrii altfel. Căci, pentru în- treg neamul brânco- venesc, un singur mormânt numai s’a săpat la Hurezi: — 7. Neagoe-Vodă Basarab, V. loan Arhimandritul. — Dionisie I Polovrăgianul.— Dionisie II Bălăcescu. — Rafail Ieromonahul.— Pa- homie Polovrăgianul. — Ghermano Arhimandritul. — loanichieT și Doroftei. — Hrisant și loanichie 11. După năruirea nea- mului brâncovenesc, mănăstirea rămase pe seama Arhiman- dritului loan,Egume- nul ce am văzut că condusese șisuprave- ghiase lucrările pen- tru zidirea ei și a schi- turilor dimprejur. El își îndeplini slujba spre osebita mulțu- mire a Domnului său. Căci iată ce mărturi- sește acesta într'o scrisoare a sa din 1705: De când s’au așezat egumen și pur- tător de grije, nimic lucrul în slab riau lă- sat, ce cu toată nevo- ința s’au aflat de au isprăvit lucrările toa- te câte a fost pre lângă mănăstire ne- mormântul Doamnei Ancuții, soția Con- telui Nicolae de Rossettis), care, mu- isprăvite. Și au făcut împrejurul mănă- stirii schituri, precum se văd de față. Și ’) lorga, Studii și Documente XIV, VII—IX. s) lorga, ibidem, 8. “) V. asupra acestuia și a familiei sale broșura d-lui Șt. Grecianu, Contele Nicolae Rossetti, Bucu- rești 1903 (din Revista pentru istorie, arheologie si filologie, a. V, vo). IX. lac. II). *) St. Stinghe, Istoria bisearicii Șcheailor Brașo- vului, Brașov 1899, 90. MĂNĂSTIREA HUREZII 65 multe moșii au cumpărat sfintei mănăs- iri din venitul mănăstirii, precum arăt tot :mumeîn hrisovul domnii mele l). Această IH mă purtare degrije făcu pe Brâncoveanu și bisericești, se amestecară, peste datină și câdință, în administrarea averilor mă- năstirești ⁴). Hurezii pătimiră deci și ei: pierdură ve- să încredințeze Egu- menuluisău dela Hu- rezi și altelucrări. Ast- fel, la 1706, din po- runca Doamnei Ma- rica, el fii ispravnic la zidirea mănăstirii de la Surpatele -), iar la 1715, din porunca ur- mașului lui Constan- tin-Vodă, ispravnic la rezid irea mănăstirii Dintr'un lemn ’) De sine înțeles dar, că mănăstirea în fruntea căreia se gă- siâ un astfel de zelos și vrednic bărbat pu- tu merge destul de bine și după tragedia din 1714, Curând însă împrejurările veniră s’o clatine. Căci tre- cerea Olteniei în stă- pânirea Imperialilor, aduse mănăstirilor din ținuturile ei, două lovituri: una din par- tea Domnului din Bu- curești, care luă pe seama domniei toate privilegiile și venitu- rile ce ele aveau în țara de dincoace de Olt, iar alta din par- 8. Matei-Vodă Basarab. niturile ce aveau din- coace de Olt și sufe- riră amestecul Impe- rialilor în administra- ția lor, — cu toate că erau stavropighie ⁶). In urma stăruitoare- lor rugăciuni ale vă- duvei citorese și ale zelosului egumen, lon-Vodă Mavrocor- dat întoarse mănăsti- rii veniturile ce ea tră- gea din Țara-Româ- nească ⁶). O parte dinele apucaseră însă a se irosi, — întrebuin- țate fiind pe seama domniei și a nevoilor țării ⁷). Astfel rostul gospodăresc al Hure- zilor se sdruncină, a- les că și Imperialii îi încălcară oare-cari proprietăți, pricinuin- du-i simțitoare pagu- be ⁸). Silit deci de a- ceste împrejurări, Ar- himandritul loan făcu oarecari schimbări și înoiri în administrația averii mănăstirești’). De acest fapt pro- fitară, ca totdeauna și ori-unde, nemulțu- tea noilor Stăpânitori, cari, în zelul și dorin- ța lor de a face noui orândueli politicești miții, cari, grupându-se în jurul unui bogat și ambițios călugăr, numit Ilarion, de fel *) lorga, Studii și Documente XIV, XVIII. lorga, Inscripții I, 182. ») Idem, ibidem, 181. <) N. Dobrescu, Istoria Bisericii române in 01- Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice' tenia, 1718—1739, București 1906, 20 sq. ⁵) lorga, ibidem, XIX—XX. Idem, ibidem, XVII. *—⁹) Idem, ibidem, XX. a in$ org.ro 66 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE din Vidin, pârîră pe bătrânul egumen că- griji, după trebuință și cuviință, zestrea 9. Neamul boerilo? Cantacazini. tre chesariceasca Administrație, cum că, mănăstirii, care—strigau ei — se irosește bolnav și neputincios fiind, nu mai poate pe zi ce merge. Maria Doamna Brânco- inp.org.ro MĂNĂSTIREA HUREZII 67 ■ anca sprijini prin reclamațiunile ei per- sonale ’) pârile lui llarion, care, mituind in dreapta și în stânga, și pe călugări și pe Administrație, izbuti să fie așezat proi- : men al mănăstirii în Decemvrie 1724²). El eră sâ tie numit chiar egumen, când risipa ce făcu în câteva luni mănăstirii, ri- dică pe toți împotrivă-i. Administrația, lu- ând din nou în cercetare cestiunea, hotărî, m Februarie 1726, izgonirea lui llarion ³). Astfel bătrânul Arhimandrit ajunse iarăși în fruntea mănăstirii. Dar pentru prea pu- tină vreme. Căci, peste câteva luni, în Iunie icelașan, îșidădîi sufletul în manile Dom- nului, îngropat fiind în mormântul ce-și pregătise în tinda bisericii, sub lespedea al cărui epitaf în stihuri însuși și-l com- pusese *J. După moartea Arhimandritului loan, egumenia Hurezilor o luă Dionisie, nâs- tavnicul dela Polovragi, care fu întărit de împărăteasca Administrație la 1 1 Iulie 1726⁵). Bătrân și puțin stăruitor, cum pare a fi fost însă, el nu putu aduce îndreptare in situația grea și scăzută în care ajunsese mănăstirea, prin cheltuelile provocate de turburările lui llarion și bătrânețele întâiu- lui egumen. Se mulțumi deci a mărturisi că nu vede nici un mijloc de îndreptare mănăstirea fiind vândută și petrecută cum e mai rău *) — și a lăsa totul pe sama urmașului său, care norocul făcu să fie nu numai un vrednic egumen, ci și un ade- vărat ctitor. Acesta era un fecior de boernaș. Cu- noștea bine rosturile mănăstir ii de oarece se călugărise de tânăr la Hurezi. Se che- mă Dionisie Bălăcescu și eră fiul lui Fota Căpitanul și al soției sale Stanca ;). El veni dela Strehaia, unde fusese numit egumen de curând, la 15 Iunie 1734 ®), înlocui pe losif, care ținuse un an și jumătate — dela moartea lui Dionisie I Polovrăgianul până la 25 Mai 1735 ⁹| — locul de egumen și 10. Șerban-Vodă Cantacozino. păstori aproape o jumătate de veac mă- năstirea, care îi datorește mult și multe. *—’) lorga,ibidem, XX; Dobrescu, op. cit,,38—40. ³) lorga, ibidem, XXII — XXIII; Dobrescu, ibidem, 42 - 44. Actele din arhiva Hurezilor, publicate de d, lorga, modifică, judecata făcută de d, Dobrescu în opera sa citată, cu privire la conflictul dintre Arhi- mandritul loan și proigumenul llarion, și anume în favoarea cehii dintâi. Publicat la lorga, Inscripții l, 189—190. ⁶— •) lorga, Stud. și Doc. XIV. 49 și XXVI— XXV II. ») Idem, ibidem, XXVII și pomelnicul mănăstirii. 68 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Noul egumen nu avii însă un rol însem- nat numai în viața din lăuntru, restrânsă, a mănăstirii, ci și în viața din afară, gene- rală, a Bisericii Oltene. Căci el fii un serios candidat la scaunul e- piscopal după moar- tea lui Inocențiu *), luă parte la mișcările pol itice, cari scoaseră Bănatul Oltean de sub stăpânirea Impe- rialilor și întreținu bu- ne legături de prieti- nie duhovnicească cu Episcopii de Râmnic, în special cu Grigorie Socoteanu, cunoscu- tul și harnicul, editor al cărților noastre bi- sericești -). Cum însă pe noi ne interesează aci numai rolul său de păstor al Hurezi- lor, trebue să treceri peste toate aceste și să revenim la egume- natul său, in care — cum ziceam mai sus— și-a câștigat merite de adevărat ctitor. Căci iată ce ne spune însuși în ultima-i dia- tă din 1783: Afară din mănăs- tire, căte schituri sânt și căte sfinte biserici pe Ia moșii, toate eu le-am acoperit. Și 11. Constantin-Vodă Cârmii. sfănta mănăstire de trei ori o am acoperit. Și am zidit biserică de piatră din temelie, și am răscumpărat moșii ce au fost vândute de al ți igumeni, și am cumpărat eu mo ii, și ') Dobrescu, ibidem, 116 — 118. *) lorga, ibidem, XXIX—XXX. s) Idem, ibidem, 114. am făcut casă, și am hotărît toate moșii- le.. . :ⁱ). între aceste îmbunătățiri și înoiri se numără, în primul loc, minunatul foișor, ridicat de el la 1 753, în stânga paraclisului, la vechea stăreție, ca- re foișor, ca sculptură și decorațiune în pia- tră, este, în felul său, o podoabă unică în toate mănăstirile noastre ⁴). Cu toate aceste, Dionisie nu fu nici el scutit de intrigi, ne- plăceri și suferințe. Căci încă dela 1747— e drept pentru câteva luni numai — întâm- pinăm ca egumen în locu-i pe un Ghena- die și mai apoi pe un losif; iar în 1768 ca proigumen pe Ștefan, egumenul de mai pe urmă al Bistriții, care, deși stete în fruntea mănăstirii numai no- uă luni, aduse, prin purtarea sa, bătrânu- lui proin egumen mul- tă scârbă și supărare. Căci, ucigându-se în timpul său doi Turci pe moșia mănăstirii dela Rămești și fiind tras la răspundere pentru omor, el fugi și lăsă pe bietul bă- trân să plătească gloaba cu închisoare de mai multe săptămâni și cu mare amendă de bani ⁵). După atari întâmplări, cari fără îndoială ----------- *) Idem, Sale și Mănăstiri, 317 și inscripția d acest foișor (Tocilescu, Raporturi, 39). s) lorga. Studii și Documente, XXIX—XXX. 5 ' 7 TACT MĂNĂSTIREA HUREZII 69 erau de natură a-1 slăbi trupește și sufle- tește, Dionisie erezii că e bine să-și facă diata ¹), în care luă dispozițiuni pentru o mare și aleasă înmormântare. Dar el mai : rai ca să-și facă, după sase ani, o a doua dia- tă -j si, după a Iți șase, o a treia. Aceasta, cea din urmă, poartă data 12 Martie 1783³). Oc- togenarul egumen e- ră într'adevăr pe pra- gul din urmă al vieții, căci puțin în urmă, el trecu în lumea celor drepți. In locu-i, Ieromo- nahul Rafail, econo- mul mănăstirii, răma- se egumen al Hure- zilor J). Păstor slab, el nu putu face față greutăților ce se ridi- cară asupra mănăsti- rii în timpul războiului dintre Turci și Ger- mani dela 1789—91. Urmarea fii că bise- rica și mănăstirea se ticăloși, drepturile și privilegiile se perdu- ră, iar proprietățile și averile se incălcară și uzurpară ⁵). Astfel a- junse bogata și stră- lucita ctitorie brânco- 12. Rada-Vodă Șerban. venească pe la 1790, — în epoca care se înseamnă prin o totală lipsă de interes loanichie și apoi lui Doroftei °), care în- pentru păstrarea și îngrijirea sfintelor lă- treprinse — cu ajutorul bogatului boer Gri- cașuri dumnezeești. fundații mănăstirești. Și îndreptare mulțumitoare nu găsiră Hu- rezii decât în vremea bunului Domn și ales gospodar Barbu Dimitrie Știrbei. Pahomie, fostnăs- tavnic la Polovragi, ajuns egumen la Hu- rezi, pe urma lui Ra- fail G), se sili a mai în- dreptă câte ceva din ceea ce lăsase slabul său predecesor. în- cepu prin a restaura ctitoria Doamnei Ma- rica Brâncoveanca, biserica dela Bolniță, care pătimise mai mult dela Păgâni T). Moartea insă îl împe- decă de a continuă lucrările începute. Lui ii urmă, la în- ceputul anului 1795, Ghermano Arhiman- dritul, un călugăr des- tul de învățat pentru vremea aceea, care eră în bune legături de prietenie cu învă- țatul Episcop losif 1 al Argeșului ®). Dar, administrației mănă- stirești , Ghermano preferi, se pare, pe clasicii greci și părin- ții bisericești. Cedă deci, la bătrânețe, lo- cul său mai întâi lui *) Idem, ibidem, 80 sq. sj Idem, ibidem, 94 sq. s) Idem, ibidem, 113 sq. P Idem, ibidem, XXXIII. s) Idem, ibidem, XXXIII—XXXIV. c) Idem, ibidem, XXXIX . ’) Idem, Inscripții I, 192—3. ’) Idem, Studii și Documente XIV, XXXIV — XXXV. ’) Idem, ibidem, XXXV. inp.org. 70 70 buletinul comisiunii monumentelor istorice gorie Brâncoveanu, strănepotul și ultimul coborîtor al marelui ctitor — însemnate lucrări de reparație la biserică, Ia mănăs- tire și la acareturile de pe moșiile ci *)• Astfel Ghermano, ca- re trăi până la 1829²), văzu isprăvite, măcar in parte, lucră -ile în- treprinse de vredni- cul său urmaș. Hrisant, care urmă lui Doroftei, fii ase- mene un întreprinză- tor gospodar și un bun econom. El avii parte a rămâne mai îndelung in fruntea mănăstirii, — până la 1854, adică mai bine de două decenii, apucând vremea lui Vodă-Știrbei, care a- rată o deosebită so- licitudine pentru Hu- rezi. Cu ajutorul a- cestuia și cu prisos din veniturile mănăs- tirii, cari crescură mult în timpul acela, prin extensiunea lu- crărilor agricole, Hrisant duse până la capăt lucrările înce- pute de Doroftei, re- parând, refăcând și rezidind mereu și în toate părțile. Astfel înălță clopotnița, con- 13. Pârvu Cantacuzino. strui foișoare noui, zidi, pe linia chiliilor dela miazâ-zi, în afară, ilar în legătură cu mănăstirea, o mare clădire, în care se a- adăposti multă vreme — 26 de ani —spi- ⁴) Idem, ibidem, XXXV și inscripția dela 1827 (Tocilescu, Raporturi, 35—6). *) Anul morții pe piatra din pridvorul bisericii. talul județean ³), și ridică în jur o sumă de acareturi trebuitoare gospodării din ce în ce crescânde a Hurezilor. Cu aceste primeniri și adaosuri, care schimbară mult fața mănăstirii, ales în par- tea dela miazâ-zi, a rămas până în zilele noastre biseculara cti- torie brâncoveneas- că. Cetitorii, cari cu- nosc mănăstirea prin sine, pot căpătă încre- dințare despre acea- sta din aquarela pic- torului Freiwald re- produsă mai jos, care reprezintă starea Hu- rezilor la jumătatea secolului trecut — la 1850. Ultimul egumen al mănăstirii fu loani- chie Arhimandritul, dela care a rămas foi- șorul dela actualastă- reție⁴), necesitat de transformarea foste- lor case domnești în arhondărie. Această lucrare, foarte simplă și puțin trainică, a al- terat cu desăvârșire vechia construcție, umplând și astupând o bună parte din fru- moasele arcade ale vechilor galerii din in- cinta mănăstirii. In zilele acestui loanichie s'a desființat metania de călugări dela Hu- rezi, la 1862, făcându-se loc unei metanii de maice ⁵). *) Tocilescu, ibidem, 28. -¹) Inscripție în lemn la acest foișor. ⁵) Tocilescu, ibidem, 27—8. inp.org.ro MĂNĂSTIREA HUREZII 71 Așâ dar loanichie, mort la 1875 și în- gropat la Bistrița '), unde fură strămutați o a mai mare parte a călugărilor săi, în- lieie seria egumenilor dela Hurezi,-—serie insemnată prin îm- prejurarea că e unica poate în țară, alcătui- tă numai din Români băștinași. Grecii, cari au ruinat mănăstirile închinate, nau putut pătrunde între zidu- rile stavropighiei de- la Hurezi. Așâ să și face, credem, că a- ceastă mănăstire s’a păstrat mai bine de cât toate celelalte, căci a fost reparată totdeauna cu soco- teală și chibzuială, iar odoarele nu i s’au vândut și nu i s'au în- străinat ... VI. Trecutul Hurezilor. — Soborul din 1719,— Haidu- cii iu mănăstire. — Turcii la 1789.— Lavrentie Iero- monahul. — Incheere. In deosebire de al- te mănăstiri cu viață de patru-cinci veacu- ri, Hurezii au îndă- rătul lor abia două sute de ani, din cari numai o jumătate cu- prinși in epoca când mănăstirile noastre puteau însemnă în analele lor evenimente politice și, mai ales, culturale. Căci e știut, cum că in sec. al XlX-lea vechiul lor ca- racter de lăcașuri de cultură in vremuri 14. loan Arhimandritul. liniștite și de apărare în vremuri viforoase dispare încetul cu încetul, până ce ele a- jung să fie prefăcute în case de închisoare pentru făcătorii de rele și în aziluri de adă- post pentru pierduții de minte. Așâ Sna- govuk așâ Mărginenii, așâ Cozia, așâ Sărin- daru și așâ Hurezii, ale cărui ultime acte cuprind mărturii pen- tru internarea unor asemenea nefericiți²). Cu toate acestea analele mănăstirii Hurezi scot la iveală, pentru secolul al XVII 1-lea, câteva e- venimente de carac- ter mai general, cari merită a fi reținute. Astfel, când în 1719 Administrația împărătească publică statutul nouii organi- zații bisericești, care aducea însemnate schimbări în rosturile canonice și sociale de până atunci ale Bise- ricii Oltene, — Epis- copul Râmnicului, în- vățatul și meritosul Damaschin, adună la Hurezi pe căpiteniile eparhiei sale, pentru a se sfătui și a hotărî cele de făcut. Intre zidurile mănăstirii brâncovenești s’a dez- bătut și s’a redactat așâ dar cunoscutul memoriu din 29 Noemvrie 1719, pe care Biserica Olteană îl înaintă Cancelariei au- lice din Viena, întru susținerea drepturilor ') El își pregătise mormântul la Hurezi, în 1870. ») lorga, Studii și Documente XIV, XXXVI. 72 BULETINUL COMISU RII MONUMENTELOR ISTORICE și privilegiilor sale, cu dovezi convingă- toare și hotărîtoare 9- Apoi la 1738, când Dionisie II Bălă- cescu se află în toiul lucrărilor sale de res- taurare a Hurezilor, —-cetele de plăeși și haiduci de peste Olt ale Căpitanului Duca, năvăliră asupra mănăstirii, pe care o cu- prinseră, o jefuiră și o pârjoliră. Toată me- rindea și hrana, toate uneltele de muncă și gospodărie și tot materialul adunat pen- tru noile lucrări ale mănăstirii fură luate, nimicite și arse ²). in sfârșit, în timpul războiului dintre Ruși și Nemți pe de o parte și Turci pe de alta, la 1789, «au venit — mărturisește inscrip- ția dela biserica Bolniții — un Seraschier cu oaste turcească de au șezut in mănăs- tire o lună. Și multe stricăciuni au făcut sfintei biserici, — de ajunsese grajd de cai. . . » ³). Ce a rămas pe urma acestei dăunătoare vizite, a căutat să dreagă, cum am văzut, Egumenul Pahomie și urmașii lui Aceste sunt evenimentele mai de seamă demne a li însemnate in analele fundației brâncovenești. încolo viața a curs liniștit și domol. Ea n'a fost măcar însemnată prin ivirea vre-unui cărturar, vre-unui scriitor bisericesc. Singurul călugăr hurezean al cărui nume figurează în istoria culturii ro- mâne e Lavrentie Ieromonahul, cunoscu- tul și harnicul diortositor, corector, al căr- ților bisericești ce s’au tipărit la Râmnic în prima jumătate a secolului al XVIlI-lea⁵). Dar negâsindu-și, se vede, vre-un rost mai cu temei la metania sa, Lavrentie trecii in cele din urmă la Râmnic, in apropierea tipografiei la care a lucrat cu multă pri- cepere și stăruință G). La Hurezi lasă, se pare, un ucenic — pe Rafail Monahul ⁷). Alex. LApedatu. *) Atât statutul Administrației cât și memoriul Bi- sericii s’au analizat pe larg la Dobrcscu, op, cit., 13 sq. “) lorgaj ibidem, 57--8 și XXVIII. ’) lorga. Inscripții I, 192—3. •) Mai sus, p. 69, nota 7. ⁵) Bianu și Hodoș, Bibliografia românească ve- che II, passim, intre 1737 — 1759. ’) lorga, Studii si Documente, XXVI. 9 Bianu și Hodoș, ibidem, 161 și 163. PORTRETELE /AURALE DELA HUREZI — DESCRIERE — ÎNTÂIA SERIE. fXo/â. Numerih mari indică ilustrațiile, cele mici figurile din tablourile în grupe). 1. — i, ■ Istratic lemnarul'. Mantie albastră- cenușie, cu guler și margini roșii. Antereu verde- gălbui. Brâu albastru-cenușiu, brodat cu roșu. Mâneci strânse, cu manșete roși-albâstrii, în- cheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. în mâna dreaptă o bardă. — 2. « Pucașin Caragea pietrarul'. Man- tie roșie-cărămizie, cu guler și margini galbine. Antereu roșu-vișiniu. Brâu verde. Mâneci strân- se, cu manșete albastre-cenușii, încheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. Jn mâna stângă o riglă, un dreptar. — 3. «Manea vătaful zidjajr[ulj .Mantie albastră-cenușie, cu guler și margini galbine. Antereu roșu-vișiniu. Brâu verde. Mâneci strân- se, cu manșete verzi, încheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. în mâna dreaptă un ghem de sfoară. In stânga o linie lungă de măsurat. 2. —Badea isprav/nijeubiv Pâr[călab/». Mantie verde, cu guler și margini de blană găl- bue-roșcată. Antereu roșu-vișiniu. Brâu verde. Mâneci strânse, cu manșete verzi, încheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. în mâna dreaptă un toiag. — =. «Apostolul ispravnic Vornic za Doamna . Mantie roșie-cărămizie, cu guler și margini de blană cenușie. Antereu verde. Brâu albastru-cenușiu, brodat cu roșu. Mâneci strân- se, cu manșete albastre-cenușii, brodate cu roșu, încheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. In mâna dreaptă un toiag lung. 3. — «■ Cernica Știrbeai biv vel Armaș, is- Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. pravnic in urma Părvului Stolnicului*. Du- lamă roșie-albăstric, cu blană de samur. Antereu do taftă Imătasel albastră-cenușie, cu flori de argint, căptușit cu roșu-căramiziu. Brâu verde, brodat cu fir. Mâneci strânse, ca manșete roșii, brodate, încheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. în mâna dreaptă un toiag lung. 4. — ₜ. Io Costând iu Bas[a/rab Voevod, s-nu Papei Postelnic], vnuc Predci b/iv] vel Vor[nic/ BrăncoveanuD. Coroană de aur pe cap. Dulamă de brocard de aur, cu flori cafenii, căptușită și cu guler mare, lat, de cacom, cu pete roșietici. Antereu de serasir alb, cu flori negre. Brâu verde, brodat cu argint. Mâneci strânse, cu manșete roșii, brodate cu aur. Pa- puci țesuți în fir de aur. In mâna stângă ține bi- serica. Cu dreapta atinge capul fiului său Radu. Inel cu diamant roz. — a. Maria Doamna,fata Ncagului Po~ sftelnicj, s-nu Antonie- Vod[â/ . Coroană de aur pe cap. Dulamă de brocard de aur cu flori cafenii, cu blană de samur. Pieptar de brocard de aur. Rochie de tafta albăstrue, cu bordură de aur. Conduri țesuți in fir de aur. La gât pa- tru șiruri de mărgăritare. In urechi cercei. Cu mâna dreaptă ține biserica. Cu stânga atinge capul fiicei sale Bălașa. Inele cu diamante și smaragde. — ₃. ’ Costandin- Vod/ăj ■. Coroană de aur pe cap. Dulamă de brocard de aur, cu flori ca- fenii, căptușită și cu guler mare, lat, de samur. Antereu de serasir alb, cu flori negre, căptușit 10 Ut?,org.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 74 cu roșu. Brâu verde, brodat cu argint. Mâneci strânse, cu manșete roșii. Papuci țesuți în fir de aur. Inele cu diamante și smaragde. — 4. ' Ștefan- Vod[ă] . Coroană de aur pe cap. Dulamă de serasir alb, cu flori negri, căp- tușită și cu guler mare, lat, de samur. Antereu de brocard de aur, cu flori cafenii, căptușit cu roșu. Brâu verde, brodat cu argint. Mâneci strânse, cu manșete roșii. Papuci țesuți în fir de aur. Inel cu diamant roz. — ₅, < Radu- Vod[ăJ». Coroană de aur pe cap. Dulamă de brocard de aur, cu flori cafenii, căptușită și cu guler mare, lat, de samur. An- tereu de serasir alb, cu flori negre, căptușit cu verde. Brâu roșu. Mâneci strânse, cu manșete verzi. Papuci țesuți în fir de aur. In mâni o carte deschisă. Inel cu smaragde. - e. ' Matei- Vod[ă] . Coroană de aur pe cap. Dulamă de serasir alb, cu flori negre, căp- tușită și cu guler mare, lat. de samur. Antereu de brocard de aur, cu flori cafenii. Brâu roșu. Mâneci strânse, cu manșete verzi. Papuci țesuți in fir de aur. Inel cu diamant roz. ₇, Stanca». Coroană de aur pe cap. Du- lamă de serasir alb, cu flori negre, cu blană de samur. Pieptar de brocard de aur. Rochie de tafta roz, cu bordură de aur. Conduri țesuți in fir de aur. La gât trei șiruri de mărgăritare. In urechi cercei. Inele cu diamante și smaragde. — ₐ Mariaj Doamna Moldovei . Co- roană de aur pe cap. Dulamă de brocard de aur, cu flori cafenii, cu blană de samur. Pieptar de brocard de aur. Rochie de taftă verzue, cu bordură de aur. Conduri țesuți în fir de aur. La gât trei șiruri de mărgăritare. în urechi cercei. Inele cu smaragde și rubine. — y. • Hinca . Coroană de aur pe cap. Du- lamă de brocard de aur, cu flori cafenii, cu blană de samur. Pieptar de brocard de aur. Rochie de taftă albăstrue. La gât trei șiruri de mărgă- ritare. In urechi cercei. Inel de diamant roz. în mâna dreaptă o floare. — io. Safta*. Coroană de aur pe cap. Du- lamă de brocard de aur, cu flori cafenii, cu blană de samur. Pieptar de brocard de aur. Rochie de taftă roz, cu bordură de aur. Conduri țesuți în fir de aur. La gât trei șiruri de mărgăritare. în urechi cercei. Inele cu rubine. în mână flori. - n. [AncuțaJ. Coroană de aur pe cap. Dulamă de brocard de aur, cu flori cafenii, cu blană de samur. Pieptar de brocard de aur. Ro- chie de taftă verzue. La gât trei șiruri de măr- găritare. Conduri țesuți în fir de aur. în urechi cercei. — u. «Bălașa'. Coroană de aur pe cap. Dulamă de serasir alb, cu flori negre, cu blană de samur. Pieptar de brocard de. aur. Rochie de taftă albăstrue, cu bordură de aur. Conduri țe- suți in fir de aur. La gât trei șiruri de măr- găritare. în urechi cercei. Inele cu smaragd și rubin. — - ia. Smaranda». Coroană de aur pe cap. Dulamă de serasir alb, cu flori negre, cu blană de samur. Pieptar de brocard de aur. Ro- chie de mătase roz, cu bordură de aur. Conduri țesuți in fir de aur. La gât trei șiruri de mărgă- ritare. în urechi cercei. Flori în mâna stângă. 5. - i. David Posftclnic], tatăl Prcdii biv vel Vornic». Dulamă cu mâneci scurte, de la- stră roșie, cu flori de argint, cu blană de samur. Antereu verde, brodat cu argint, căptușit cu negru. Brâu vișiniu-închis, brodat cu argint. Mâ- neci strânse, cu manșete vișinii-închis, brodate cu argint. încheiate cu nasturi albi, ca și piep- tul hainei. Papuci galbeni. . * Preda Brăncoveanulbiv vel Vornic, s-nu David Postelnic]». Dulamă de lastră vi- șinie, cu blană de cacom, cu pete roșietici. An- tereu albastru-deschis, cu flori de argint, căp- tușit cu roșu. Brâu roșu, brodat cu argint. Mâ- neci strânse, cu manșete roșii, încheiate cu na- sturi albi, ca și pieptul hainei. Papuci galbeni. Inel cu piatră de smaragd. - 3. *Jupani(a ego Păuna, fata Papei vel Loglofât] . Văl alb pe cap și pe umeri. Dulamă de lastră verde, cu flori de argint, cu blană de samur. Conduri albi. La gât mărgele de măr- găritare. în urechi cercei. Inel cu piatră de rubin. ₄. Papa Posltelnie] Branpovcamd], s nu Prcdei I 'orplic], tatăl lui Costandin- J 'o- d/ăj'. Dulamă cu mâneci scurte, de lastră al- bastră-deschis, cu blană de samur. Antereu roșu, cu flori negre, căptușit cu verde. Brâu verde, brodat cu argint.Mâneci strânse, cu man- șete verzi, încheiate cu nasturi albi, ca și piep- tul hainei. Papuci galbeni. Inel cu piatră de smaragd. — 5. “Jupanița ego Stanca Cantacuzi- neasca*. Văl alb pe cap și pe umeri. Dulamă de lastră vișinie-deschis, cu flori albastre, cu blană de samur. Pieptar de lastră verde. Rochie de taftă albastră deschis. Conduri albi. La gât măr- gele de mărgăritare. Inel cu piatră de smaragd. vpPGvg.r® PORTRETELE MURALE DELA HUREZI 75 6. ³ .Ancuța Bțrâncoveanu]». Văl alb albi. La gât mărgele de mărgăritare. Inel cu pe cap și pe umeri. Dulamă de lastră roșie, piatră de smaragd. în mână flori. — ₇. «Barbut*. Dulamă de lastră albastră- 13. Vedere in tinda bisericii dela Hurezi: Peretele dela niiază-noaple. cu flori negre, cu blană de samur. Pieptar de lastră verde. Rochie de taftă roz. Conduri deschis, cu blană de samur. Antereu de bro- 76 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE cârd de aur, cu flori de argint, căptușit cu roșu. Brâu roșu, brodat cu argint. Mâneci strânse, cu mans ^^%rzi, încheiate cu nasturi flori albe. Brâu verde. Mâneci strânse, cu man- șete verzi, încheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. Inel. albi, ca și pieptul hainei. Papuci albi. Inel. — s. «-Matei*. Dulamă de lastră portocalie, cu blană de samur. Antereu vișiniu, brodat cu - ₉.«Costandin B[răncoveanu]*. Copil mic. Coroană de aur pe cap. Dulamă de brocard de aur, cu flori negre, cu blană de samur. An- inporg.ro PORTRETELE MURALE DELA DUREZI 77 tereu de serasir alb, cu flori negre, căptușit cu roșu. Brâu roșu, brodat cu argint. în brâu nă- framă, brodată cu verde. Mâneci strânse, cu manșete verzi. Papuci albi. Inel cu piatră de rubin. In mâna dreaptă cruce, 6. — lo Laiotft Basarab Voevod, den mila lui Dumnezeu au luai domnia la leahii 6902 [) și un domnii ani i~-.(După știri din cronici și socoteli greșite, v. lorga, In- scripții I, 188), Coroană de aur pe cap. Mantie cu mâneci scurte, de serasir alb, cu flori negre, la gât încheiată cu guler roșu. 1 laină de brocard de aur, brodat cu negru. Mâneci strânse, cu manșete roși. Papuci galbeni Inel cu diamant roz. In mâna dreaptă cruce de aur. 7. — lo Nea^oe Basarab Voevod, Jeco- rul Părvnlui biv vel Vornic Craiovcanul, den mila lui Dumnezeu au luat domnia la leatul joi~ (=i)o8- 9) și au domnit ani p-. (După știri din cronică, v. lorga, ibidem). Coroană de aur pe cap. Mantie cu mâneci scurte, de serasir alb, cu flori negri, la gât încheiată cu guler roșu. Haină de brocard de aur, brodat cu negru. Mâ- neci strânse, cu manșete roșii. Papuci galbeni. Inel cu diamant roz. 8. — Io Matei Basarab I 'oevod, fecorul Da noului biv I ornic den Brăncoveam, den mila lui Dumnezeu au luat domnia la leatul 7141 (—1632.—}) și au domnit ani 22". Co- roană de aur pe cap. Dulamă de serasir alb, cu fiori negre, căptușită și cu guler mare, lat, de samur. Antereu de brocard de aur, cu flori ne- gri, căptușit cu verde. Brâu verde, brodat cu argint. Mâneci strânse, cu manșete roșii,brodate cu aur. Papuci galbeni. în mâna dreaptă o cruce de aur. Inel cu piatră de smaragd. 9. — 1. Costandin Cantacozinobiv v[e]l Po- s/telnic! al tui Matei- 1 ~od[ăl dc'nceputul dom- nii lui paulă] la moarte». Dulamă de lastră ro- șie, cu blană de cacom, cu pete roșietici. An- tereu albastru-deschis, cu flori de argint, căp- tușit cu roșu. Brâu roșu, brodat cu aur. Mâneci strânse, cu manșete roșii, brodate cu negru, în- cheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. Pa- puci galbeni. —a. Jupamța ego Hinca,fata luiȘerban- Vod/ăJ». Văl alb pe cap și pe umeri. Dulamă de lastră verde, cu flori de argint și aur, cu blană de samur. Rochie de taftă roz. Conduri galbeni. Mărgele de mărgăritare. Inel cu piatră de rubin. Drăghic Cațnjt/aeuzino] biv vel Spătar». Dulamă de lastră albastră-deschis, cu blană de samur. Antereu roșu, brodat cu negru și cu argint, căptușit cu verde. Brâu verde, bro- dat cu argint. Mâneci strânse, cu manșete verzi, încheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. Papuci galbeni. - Costandin C[an]t[acuzino] biv vel Stolnic . Dulamă de lastră roșie vișinie, cu blană de cacom, cu pete roșietici. Antereu verde, cu flori negre, căptușit cu roșu. Brâu roșu, brodat cu argint. Mâneci strânse, cu manșete roșii, în- cheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. Pa- puci galbeni. ₃. Matei Catn/t/acuzino/ biv vel Ag/ă]». Dulamă de lastră verde, cu blană de samur. Antereu albastru. Nasturi albi la piept. Mihai Cafn/tlaciizinoJ vel Spătar». Dulamă de lastră roșie, cu blamă de samur. Antereu portocaliu, brodat cu negru și cu ar- gint, căptușit cu roșu. Brâu albastru-deschis. Mâneci strânse, cu manșete roșii, brodate, în- cheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. Pa- puci galbeni. Inel cu piatră de smaragd. • lordache Cafn/t/acuzino] biv vel Spătar . Dulamă de lastră verde, cu blană de samur. Antereu roșu, brodat cu negru. Brâu verde. Mâneci strânse, încheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. Papuci galbeni. - 3. Marica ([antacuzino/ - .Văi gălbui pe cap și pe umori. — ₉. ■ Ancula C/antacuzino] . Văl alb pe cap și pe umeri. Dulamă de lastră portocalie, cu flori de argint, cu blană de samur. Rochie de tafta roz. Conduri galbeni. La gât mărgele de mărgăritare. Inel cu piatră de rubin. [linca C[antacuzino]*. Văl gălbui pe cap și pe umeri. Dulamă de lastră albastră- închis, cu blană de samur. Rochie de taftă roz. —- o. Stanca C[antacuzino], muma lui Costandin-Vod[ă] . Văl gălbui pe cap și pe umeri. Dulamă de lastră vișinie, cu blană de samur. Rochie de taftă albăstrue-deschis. Con- duri galbeni. Inel cu piatră de smaragd. Bălașa Cfantacuzino] r Văl alb pe cap și pe umeri. Dulamă de lastră roz, brodată cu flori vișinii, cu blană de samur. Rochie de tafta albăstrue. Conduri galbeni. Inel cu piatră de smaragd. 78 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 10. — «/o Șărban Cantacozino Basarab / oevod, fecorul lui Costandin Can/tacuzino/ biv vel Pos/tclnic], den mila lui Dumnezeu au luat domnia la leatul 4187 ( — 1678/ și au domnit an[i] i ^Coroană de aur pe cap. Du- lamă de brocard de aur, brodată cu negru, căp- tușită și cu guler mare, lat, de cacom, cu pete roșiedci. Antereu de serasir alb, cu flori negre, căptușit cu verde. Brâu verde, brodat cu argint. Mânt / strânse, cu manșete roșii, brodate cu ne- gru. Papuci galbeni. In mâni o cruce de aur. 11. — lo Costandin Bas[arab] l'oevod, fecondlui Șărban-1 rod[ă], den mila lui Dum- nezeu au luat domnia la leatul 7164 (=1654) și au domnit an fi] 4 . Coroană de aur pe cap. Dulamă de brocard de aur, căptușită și cu gu- ler mare, lat, de samur. Antereu de serasir alb, cu flori negri, căptușit cu roșu. Brâu roșu, bro- dat cu argint. Mâneci strânse, cu manșete roșii brodate cu negru. Papuci galbeni. în brâu nă- framă brodată cu aur. in mâna dreaptă cruce de aur. 12. — Io Șărban Bas [arab] Voevod, fe- corul Banului Șărban, den mila lui Dum- nezeu au luat domnia la leatul 7110 (—1601) și au domnit an[i] 9-. (cf. lorga, Inscripții I, 187). Coroană de aur pe cap. Du'amă de sera- sir alb, brodat cu negru, căptușită și cu guler mare, lat, de cacom cu pete roși etici. Antereu de brocard de aur, cu flori cafenii, căptușit cu roșu. Brâu verde, cusut cu fir de argint. Mâneci strânse, cu manșete roșii. Papuci galbeni. în mâna stângă cruce de aur. 13. — tPărvul Ca[n/t[acuzino] biv vel Stolfnic], s-nu Drăghic Ca[n]t[acuzino] vel Spat [ar], ispravnicul celdentăi al aceștii mă- năstirfi] . Dulamă de lastră verde, cu flori ne- gre, cu blană albă de cacom, cu pete roșietici. Antereu vișiniu, cu flori albe, căptușit cu verde. Brâu verde, brodat cu alb. Mâneci strânse, cu manșete brodate, încheiate cu nasturi albi, ca și pieptul hainei. Papuci galbeni. Inel cu piatră de smaragd. în mâna dreaptă un toiag. 14. — loan Arhimandrit, carele au fost năstavnic când s'au făcut acostă sfântă mă- năstire, și au fost dela leat 7200 (=1692) și au egumenit an[i]jir. Pe cap camilafcă. Man- tie vânătă închis, arhierească, cu cute, peste rasă neagră cafenie. în mâna dreaptă cârje. în stânga cruce. Alex. LApedatu BISERICA STELEA DIN TARGOVIȘTE DIN PUNCT DE VEDERE ARHITECTONIC SI ARTISTIC EXTRAS DINTR'UN RAPORT AL D-LUI N. GABRiELESCU MEMBRU AL COMISIUNII telea e zidită pe locul unei vechi biserici, ale cărei te- melii stau, de sigur, și as- tăzi îngropate în pământ. (Ar fi ușor, făcându-se câte- va săpături, să le putem găsi și să cunoaștem astfel pla- nul și forma vechei biserici, care a servit de leagăn acesteia, pe care o avem sub ochii noștri). Pe la jumătatea secolului al XV 11-lea, ea eră o mare și frumoasă mănăstire în ca- pitala Țării-Românești. Avea forma pă- trată și eră împrejmuită cu un zid înalt de piatră. Pe latura despre apus a acestui zid, deasupra porții de intrare, se ridică clopotnița, greoae și înaltă; alipite de zi- duri se găsiau chiliile mănăstirii ; iar în mijlocul curții stătea izolată biserica, pe care o vedem și astăzi, — zidită de Vasile- Vodă Lupul, Domnul Moldovei, la 1645. Cu vremea mănăstirea s’a risipit, astfel că, afară de biserica neîngrijită, n'a mai rămas decât o parte din clopotniță și câ- teva chilii modeste, în cari pompierii ora- șului odihnesc în locul curioșilor călugări de odinioară. însărcinat fiind a arătă ce lucrări se cere a se face pentru restaurarea acestui mo- nument, înainte de a procede la aceasta, e de trebuință să cunoaștem cu deamărun- tul starea clădirilor ce au mai rămas. * Clopotnița nu e toată dela început. Din examinarea zidării sale, am putut vedea că partea superioară a fost înălțată mai in urmă, fără a putea ști când anume. Astăzi ea are un aspect greoiu și e mult îngro- pată în pământ, din cauza înălțării terenului dimprejur. Zidăria clopotniței e rău execu- tată. înfățișarea exteriorului e simplă, din tencuială alternând cu cărămizi aparente, așezate unele în rânduri orizontale, iar al- tele puse vertical, întocmai cum eră și la vechia Mitropolie din Târgoviște. Din clădirile ce au mai rămas, cele câ- teva chilii din spre miază-noapte, lipite de clopotniță, n'au nimic interesant. Biserica însă merită o deosebită atențiune, cu toate că, construită fiind de Vasile-Vodă Lupul după modelul Trei-Ierarhilor din Iași, nu e decât o slabă reproducțiune a acesteia, din cauza mijloacelor restrânse de care 80 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE cred s'a dispus, făcându-se cu tencuială pe gura cu acest caracter în Țara-Româ- din afară, în loc de piatră, cum e cea din nească, după cum Soveja, zidită de Matei 17. Biserica Srelea. fosta capitală a Moldovei. Basarab, e singura în Moldova construită Stilul bisericii e moldovenesc, și e sin- în stil muntenesc. Căci cele două țări su- BISERICA STELE A DIN TÂRGOVIȘTE 81 rori s’au desvoltat deosebit una de alta in arhitectură, deși amândouă au avut ca bază pentru arta lor acelașstîl,—bizantin. Biserica are o înfățișare simplă, dar e bine proporțională. Fiind tencuită în exte- rior, se deosibește cu totul, ca decorație, de Trei-Ierarhi, unde fațada e de piatră. Căci în tencuială nu se mai putea face acea dantelă de sculpturi, care înfășoară bise- rica din lași. Abia câ- teva brâe și chenare de piatră pe la uși și ferestre au fost re- produse laStelea ;dar planul și forma ge- nerală a construcției au fost luate, cu mici modificări, întocmai după Trei-Ierarhi. Corpul bisericii e înalt și susținut dejur- împrejur cu contra- forți, cari se ridică aproape până sub în- velitoare. Un brâu de piatră, format din trei șuvițe, încinge bise- rica la mijloc. Deasu- pra brâului, dejur îm- prejur, se află un rând de firide puțin adân- cite în zid; iar mai jos de brâu sunt fere- strile, cari luminează biserica în interior. 18. Slelea ; Planai. Soclul e adăpostit cu o lespede de piatră subțire și scoasă mult în afară, întocmai ca la Trei-Ierarhi. Invelitoarele sunt cu scurgeri drepte și nu se arată a fi aceste formele primitive. Peste corpul bisericii es din învelitoare două turnuri, cari sunt la fel, nedeosebin- du-se întru nimic unul de altul și având flecare câte opt fețe. Ele stau pe câte două baze. Cea de jos, mai mare, e pătrată. Peste ea vine o altă în formă de stea cu douăsprezece colțuri. Pe patru din fețele turnurilor sunt feres- trile, cari dau lumină în interior; iar pe cele- lalte patru fețe din- tre aceste ferestre sunt patru contraforți mici cari susțin tur- nul. Un brâu de piatră, format din trei șuvițe rotunde și împletite, încinge turnurile la mijlocul înălțimii lor. Pe fețe sunt două și- ruri de firide mici și decorațiuni cu tera- cote șmălțuite cu ver- de deschis, după mo- delul bisericilor din Moldova. învelitoare- le turnurilor sunt ro- tunde și se termină cu câte o cruce simplă. Privit în întregime, exteriorul se prezintă bine proporțional ; insă se vede că lucra- rea a fost executată de meșteri mai puțin iscusiți, decât cei cari au zidit și cioplit pia- tra la Trei-Ierarhi. * Planul e întocmai ca la biserica din Iași. întâi vine pridvorul, zis și nartexul ex- terior, cu trei uși deschise: una spre apus, alta spre miazăzi și a treia spre miază- noapte. El e înalt și acoperit cu bolți ro- Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 11 82 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE tunde. Pe peretele despre apus se văd ur- mele a două ferestre, cari au fost astupate. După pridvor vine tinda sau nartexul interior, în forma unui patrat. Tinda acea- sta e înaltă și are pe fiecare față câte un arc de piatră împletit din trei șuvițe. în colțurile pătratului se ridică patru pendan- tivi sferici, ca să poată trece dela patrat la un cerc. Peste acest cerc sunt alte pa- strimte, pe care le-am menționat mai sus. Tinda e despărțită de cor prin doi stâlpi de zidărie foarte groși, având secțiunea ortogonală și baza patrată. Apoi vine corul, destul de spațios, având două sânuri rotunde, unul la stânga și al- tul la dreapta, luminate fiecare de câte trei ferestre înguste. D’asupra corului se ridică turnul Pantocratorului, care e la fel 19. Stelea: Vedere laterală. tru cercuri, cari încalecă pe cele dintâi și ajung la un nou cerc, peste care se ridică turnul în formă de olan circular, acoperit cu o boltă hemisferică. Această încălecare de cercuri unele peste altele, luată dela clă- dirile arabe, e făcută cu scopul ca să strim- teze deschiderea turnului și produce, vă- zută de jos în sus, un efect decorativ ad- mirabil de interior. Turnul e luminat de cele patru ferestre cu turnul dela nartex, descris mai sus, având întocmai aceleași dispozițiuni și ace- leași proporția ni. In fine vine altarul, care e despărțit de cor prin tâmplă. Fundul altarului e circu- lar și e prevăzut cu toate dispozițiile ne- cesare cultului bisericilor ortodoxe cre- știne. Intr’un cuvânt putem zice că astfel cum se prezintă, cu forma bine dispusă a pla- BISERICA STELEA DIN TÂRGOVIȘTE 83 nului, cu bolțile minunate cari acopăr clă- direa și cu proporțiunile sale elegante, in- teriorul e măreț, și luminile cari străbat din toate părțile ii dau un efect misterios. * Cât privește acum soliditatea monu- mentului, ar fi greu să ne pronunțăm cu toată siguranța, de oarece clădirea fiind sebită atențiune. Ușciorii sunt de piatră cu ciubuce gotice, după cum se găsesc din timpurile cele mai vechi la bisericile din Moldova. Ușa are o deschidere mică și deasupra ei e săpată pisania în limba sla- vonă, având la mijlocul inscripției stema Moldovei, — capul de bou (v. lorga, In- scripții din Bisericile României, I, 112 sq.). Mai sus, peste usciori, e o firidă mare 20. Stelea: Secțiune longitudinală. tencuită, nu se poate ști, înainte de a se face, cu băgare de seamă, cercetările ne- cesare, ce ascunde pe dedesupt. Dar după crăpăturile, cari se văd în multe locuri pe ziduri, nu rămâne îndoială că biserica are nevoie de o serioasă reparație. Se mai văd stricăciuni în interior, la bolțile cari acopăr biserica, și cari sunt provenite clin cauza apelor, cari au străbătut prin învelitoare. Adăogăm că ușa intrării merită o deo- cu icoana Adormirii (?), care e o lucrare nouă și fără valoare. Pisania, care e mărturia cea mai pre- țioasă, ne spune că Vasile-Vodă Lupul a zidit biserica Stelea pe locul unei biseri- cuțe mai vechi, în care se găsiau îngro- pate rămășițele pământești ale tatălui său Nicolae vel Aga. Mormântul acestuia trebue să fie în firida care se vede și azi în peretele despre miazăzi din nartexul 84 Buletinul comisiunii monumentelor istorice bisericii și samănă cu cele ce se găsesc in tinda dela Trei-Ierarhi din lași, unde au fost îngropați membri ai familiei Voevo- dului. Ca să terminăm cu interiorul clădirii, trebue să mai arătăm că pardoseala e de lespezi mari de piatră și are nevoie de a fi refăcută. în această pardoseală sunt multe pietre mormântale, săpate cu fru- moase caractere slavone, cari cu în- cetul se tocesc sub piciorul credincio- șilor trecători. Se mai văd pietre de mormânt sparte în bucăți și zidite la soclul bisericii și la clopotniță, de sigur in timpul când s’au făcut reparații. (A- ceste pietre mor- mântale s’au publi- cat de d. lorga, ibidem I, 1. c. și 11,371). * Mai rămâne a- cum să arătăm sta- rea în care se gă- sesc picturile, pen- tru a puteâ cunoaș- te astfel întreaga clădire. în interior se găsesc unele părți zugrăvite, iar altele date numai cu un ton cenușiu. Ele sunt noui și nu prezintă nici un interes artistic sau istoric, fie cât de mic. Zugrăveala cea veche a fost refăcută la vre-o reparație generală a bisericii. De sigur atunci când s’a rezidit și turnul Pantocratorului, care căzuse de cutremur. Pereții pridvorului sunt dați cu o culoare cenușie. O singură icoană se află, acea 21. Stelea: Secțiane transversală. despre care am vorbit mai sus, din firida de deasupra ușii, reprezentând hramul bi- sericii, Adormirea (?) în tinda din năuntru sunt pe unele lo- curi câteva icoane și ornamentațiuni arabe, pe când întinderea cea mai mare e dată cu o culoare cenușie. Pe bolta turnului e zugrăvită Maica Domnului cu Îs. Hs. în bra- țe și cu serafimi de jurîmprejur pe margi- ne, susținând bol- ta. După caracte- rul picturii, acest tablou pare a fi mai vechiu ca celelalte. Pe olanul turnului sunt ornamente care încadrează fe- restrele. Tot ast- fel si între ferestre sunt motive de or- namente arabe. A- poi, coborîndu-ne mai jos, la cei patru pendantivi superi- ori, vin îngerii, iar arcurile sunt cu or- namente. Mai jos, în pendantivii cei mari, sunt zugră- viți, în loc de evan- gheliști, scriitorii de canoane biseri- cești: Cosma Mo- nahul, loan Damas- chin, losif scriitorul de cântări și Teodor Studitul. în sfârșit, sub arcurile cari susțin pendantivii, se află pe păreți în fiecare parte câte o icoană, care se vede că a rămas din vechia pictură a bi- sericii. Acestea sunt: la miază-noapte Buna- vestire, la apus Adormirea, la miazâ-zi in- trarea în Biserică, la răsărit Răstignirea. Restul pereților până jos sunt tencuiți și nezugrăviți, afară de ferestre, cari sunt încadrate cu ornamentațiuni arabe. BISERICA STELEA DIN TĂRGOVIȘTE 85 Stâlpii, cari despart tinda de cor, sunt zugrăviți. Asemenea și bolțile lor. Corul e zugrăvit în acelaș gen ca și tinda. în cupola Pantocratorului e o zu- grăveală nouă, rău exe- cutată. Mai jos vin în- geri in pendantivi și or- namente pe arcuri, cari nu prezintă interes. Cei patru evangheliști din pedantivii de jos se vede că sunt rămași din ve- chia pictură a bisericii, căci sunt bine executați. Lăsându-ne mai jos, pe cupola sânului des- pre miază-noapte. e zu- grăvită învierea; iar la miază-zi e Xașterea. Pe păretele despre apus, e Răstignirea. Totul e acoperit apoi cu ornamente arabe și tur- cești împrejurul ferestrelor și la bolți, pe când pereții sunt dați cu o culoare cenu- șie, probabil din cauza lipsei de mijloace, pentru că se știe că în bisericile noastre mai îngrijite totul e a- coperit cu ornam en- tațiuni și scene religi- oase. Altarul e simplu zu- grăvit. după cum de altfel e întreg interio- rul bisericii. Stelea fiind făcută după modelul Trei- lerarhilor din lași, de sigur câ și picturile se asemănau cu cele de acolo. în această privință memoriile Arhidiaconului Paul de Alep sunt un prețios izvor de informație și lă- murire. El ne spune că, plecând din Târ- goviște, in drumul spre Ploești, s’a oprit 22. Stelea: Secțiune prin baza turlei. 23. Stelea: Secțiune prin baza turlei. la mănăstirea sf. Xicolae, zidită de Postel- nicul Constantin Cantacuzino, unde a ad- mirat zugrăveala făcută tot de acel meșter care lucrase și in Moldova la bisericile lui Vasile-Vodă Lupul, fi- ind executate cu aur peste peretele gol. • Ele uimesc pe spectator prin luciul lor . Iconostasul, Simbolul și Icoanele se aseamănă cu acelea din mănăstirile lui Vasile Lupu. Apoi au purces la satul Postelnicului Constantin Cantacuzi- no, la Eilipești, unde e bi- serica cu hramul Ador- mirei, zidită tot de nu- mitul Postelnic și zugră- vită tot de acelaș artist de mai sus (Călă- toriile Patriarhului Macarie^ ed.Cioran. București 1900, 125—8). Din aceste prețioase relațiuni ale scrii- torului arab se vede că artiștii aduși de Vasile-Vodă Lupul pentru a înfrumuseța biserica sa dela Ste- lea, au mai fost între- buințați pe urmă și la alte biserici dinȚara- Românească. Din mobilierul ve- chi al bisericii n’a ră- mas nimic. Tâmpla e de lemn, cu sculpturi aurite, cu fondul roșu și verde. Ea e puțin interesantă și nu poa- te fi dela zidirea bi- sericii. Paul de Alep, care a văzut biserica curând după zidire, spune că iconostasul de artă rusă e splendid și are trei uși - . Stranele sunt simple și in stare proastă, în tinda bisericii sunt două icoane vechi, 86 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE reprezentând pe lisus Hristos și pe Maica Domnului, de mărimea celor cari se pun la trapeză. Ele sunt interesante și trebuesc păstrate. * Terminând cu descrierea monumen- tului și cunoscând starea în care se află, trebue să spunem că peste tot are nevoie de a fi reparat și chiar unele părți vor tre- bui refăcute din nou. Însemnătatea sa is- torică ne îndeamnă a ne îndreptă privirile cătră dânsul, pentru a-1 scoate din starea dărăpănată în care se găsește și a-i redă, printr’o restaurare conștiincioasă și rațio- nală, viața ce merită. NOUI /AONU/AENTE ISTORICE ’> mănăstirea chlincea. zugrăvit o șezatâ în coada dealului cu a- celaș nume, pe drumul Bâr- novii, câțiva chilometri nu- mai depărtare de lași, mă- năstirea Chlincea «s’a zidit din temelie-— mărturisește pisania ei ²) — prin ajutorul și cheltuiala prea evlaviosului Domn Io Vasilie-Voevod și s'a de prea strălucitul său fiu Io Ștefan-Voevod la anul 1660 (= 7169) Noemvrie 20. — «S’a zidit din temelie», se zicea chiar și atunci când biserica se făcea in locul alteia, se rezidea adecă, cum e, se pare, și cazul acesteia. Căci înainte de Vasile-Vodă exista la Chlin- cea o mănăstire cu hramul sf. Gheorghe. Aceasta nc-o atestă o carte din 1627 ( = 1735) Mai 18, pe care Teodosie, egu- menul dela sfânta mănăstire a sfântului marelui mucenic Gheorghe numită Zota la Chlincea |ut AionacTHp ctmS mahS awhhkS rMvprîe soseauro soim im jfAHHTk), o dă la mâna lui Gavriil, egumenul dela sf. Xicolae zis din țarina lașilor (azi bise- rica din Aroneanu), pentru așezarea unor pricini Mănăstirea Chlincea a fost închinată de noul ctitor - la mănăstirea dela Rumele, la Andriano dela Argiro Castro ⁴). Dar după ce Gheorghe Duca-Vodă înălță, la 1672, mănăstirea din deal, a Cetățuii⁵),— el făcu mănăstirea din vale, a Chlincii, metoh fru- moasei sale ctitorii B). în acest scop rezidi, la 1683, de sârg — în treizeci de zile, mărturisește inscrip- ția -— pe locul unei bisericuțe de lemn dela Ștefan-Vodă Tomșa biserica sf. loan Zla- toust din Beilicul lașilor, pe care, înzes- trând-o bine, o dărui schimb pentru Chlin- cea călugărilor dela Andriano T). Astfel mănăstirea lui Vasile-Vodă Lupul și a fiu- său Stefăniță-Vodă rămase metoh Cetă- țuii și fu închinată, ca și aceasta, prin mij- locirea vestitului Patriarh Dositei al Ieru- salimului, Sf. Mormânt ⁸), in sama căruia *) Sub această rubrică vom publică succesiv notele istorice și descrierile arhitectonice pe temeiul cărora s’au Tăcut și se vor face noile înscrieri in Inventarul general al monumentelor istorice. !) lorga, Inscripții 11, 108. - V. asemenea Mei- chiscdec, Notițe istorice și arheologice, Iași 1885, 270 șî Dossios, Studii greco-române, 81—-2. •) 1. Bianu, Documente românești [din biblioteca Academici Române], București 1907, I 1, 139. J) Mclchisedec, 272. ⁵) lorga, 13; Mclchisedec, 273. ⁶) Melchiscdec, 272. ’) Melchisedec, 258 —9. — V. asemenea lorga, In- scripții 131, Ghibănescu, Bisericile din lași, 1902, 23 și N. A. Bogdan, Orașul lași, 1904, 116. r) Melchisedec, 1. c. 88 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE stătu până la secularizare. Soarta ei a fost acea a mai tuturor mănăstirilor noastre închinate — scăderea și ruinarea. «Astăzi mănăstirea Chlincea — scrie d. Arh. N. Ghika în raportul său adresat Co- misiunii — se compune din un patrulater de ziduri de piatră de vre-o șaizeci de me- nord se află clopotnița, care, după cum se vede și în alăturata reproducere fotogra- fică, este relativ bine conservată. In centrul incintei se află biserica, care este cu o singură turlă și se aseamănă mult ca formă cu biserica dela Aroneanu și cu altele din Moldova secolului al XVII-lea. Ea se compune dintr’o tindă cu stâlpi, bol- 24. Biserica mănăstirii Chlincea. tri latura. Aceste ziduri prezintă, în partea din spre apus, o poartă boltită, d’asupra căreia să află o clădire cu două încăperi, la care duce o scară, ce să găsește în in- terior. Partea superioară a acestei clădiri este desvălită și cu șarpanta stricată; zidu- rile sunt încă bune. Zidul in această parte este întărit cu contraforți groși, tot de pia- tră, eșiți mult in afară. Pe latura din spre tită, dintr’un pronaos, boltit sferic și des- părțit de naos prin două coloane, formând trei arcade. Naosul este boltit după siste- mul moldovenesc obișnuit, pornind dela planul pătrat al celor patru arcuri mari, trecând prin mijlocul a patru pendantivi la planul circular, apoi — prin intermediarul a patru arcuri diagonale, înscrise în acest plan circular — la un plan pătrat, și, în MĂNĂSTIREA CHLINCEA 89 sfârșit, la un plan circular înscris in acest din urmă pătrat. Interiorul bisericii are un aspect bogat. Picturile sunt cam șterse și pe la bolți aco- perite cu mortar, in urma reparațiilor ce s'au făcut la însemnatele crăpături ce pre- zintă bolțile în interior. Tâmpla este bo- gată și poleită. în exterior biserica nu pre- zintă crăpături. Ea este învelită cu tablă, in stare destul de rea și ruginită, cu sghia- burile, burlanele, căzute sau sparte. Con- traforții asemenea sunt acoperiți la păr- țile superioare cu tablă și în stare rea, precum de altfel sunt tencuelile in gene- ral, mai ales la soclu». Față cu aceste ultime constatări — după ce biserica dela Chlincea a fost înscrisă în Inventarul monumentelor istorice —s’a re- comandat și s'a aprobata i se face lucră- rile necesare pentru buna ei conservare, — lucrări ce se întreprind de prezent sub privigherea d-lui Arh. X. Ghika. ALEX. LAPEDATU. Buletinul ^omisiunii Monumentelor Istorice. 11 CRONICA ----o---- DIN LUCRĂRILE COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE ÎN 1908. ■o I. Ședința dela i Martie. — S’a înscris biserica din Mieșuneștii-Mari, jud. Ilfov, în Inventarul general al monumen- telor. — S’a comunicat adresa parohiei bisericii Curtea-Domnească din Târgoviște și a prefec- turii jud. Dâmbovița, cu privire la intervenția făcută pentru buna păstrare a picturii dela nu- mita biserică. — S’a delegat un d. arhitect să cerceteze și să refereze asupra lucrărilor de întreținere so- licitate la biserica Precista din Bacău. — S’a comunicat decizia D-lui Ministru cu privire la terminarea lucrărilor de restaurare a celor trei biserici ale lui Ștefan-cel-Mare: Pă- păuți, sf. Nicolae din Dorohoi și sf. Ghcorghc din Hârlău. —- S’- delegat un d. arhitect să cerceteze și să refe ze asupra lucrărilor de reparații soli- citate i biserica cu hramul sf. Cruce din co- mun Vizantia (Putna). — S’a înscris biserica fostei mănăstiri Berea din Buzău pe tabloul celor ce urmează a li se face lucrări mari grabnice de conservare. — S’a delegat un d. arhitect să studieze ac- tele și devizele înaintate de epitropia bisericii Domnești din Bârlad pentru ridicarea unei clo- potnițe. — S’a luat în cercetare cererea pentru de- chZarea de monument istoric a bisericii Clo- cociov. II. Ședința dela 24 Aprilie. — S'a înscris biserica Chlincea în Inventa- rul general al monumentelor. — S’a făcut repartizarea fondurilor speciale și generale de restaurări din exercițiul 1908 9, potrivit recomandărilor și lucrărilor anterioare ale Comisiunii, și anume : Din fonduri speciale, pentru lucrări de re- staurare și conservare : la biserica Curtea-Dom- nească din Târgoviște (acoperemântul) 40.000 lei, la mănăstirea Hurezi (continuarea lucră- rilor de annl trecut) 50.000 lei și la biserica Golia din Iași (acoperemântul și două turle) 50.000 iei. Din fondul general pentru lucrări de conser- vare, întreținere și reparație: la mănăstirea Căldărușani (clopotnița, turlele bisericii și ar- hondaricul) 40.000 lei, la bisericile Păpăuți, sf. Nicolae-Domnesc din Dorohoi și sf. Gheorghe din Hârlău (terminarea lucrărilor) 15.000 lei, la mănăstirea Slatina (continuarea celor de anul trecut) 9000 lei, la biserica Chlincea (reparații generale) 8000 lei, la Curtea-de-Argeș (d-lui Lecomte, pentru lucrări de întreținere) 6000 lei, la Gura-Motrului (împrejmuire) 3000 lei și la alte câteva biserici, pentru lucrări mai mărunte. 111. Ședința dela 1 Mai. — S’a recomandat spre aprobare devizul pentru lucrările dela biserica Golia din Iași. — S’a delegat un d. arhitect să cerceteze și să refereze asupra lucrărilor de reparație soli- citate la biserica Cuvioasei Paraschive din Cot- nari. — S’a respins cererea de a se strămută Cru- cea lui Brâncoveanu dela podul cel vechiu al Dâmboviții la podul de curând construit pe șo- seaua cea nouă a Rucărului. ivg.org.ro CRONICA 91 — S’a mulțumit societății «Arta Româ- nească * pentru binevoitoarea intervenție făcută pe lângă proprietarii Palatului lui Brâncoveanu dela Potlogi pentru declararea acestui palat de monument istoric. — S a delegat un d. arhitect să cerceteze și să refereze despre starea în care se găsesc rui- nele fostei mănăstiri dela Soveja. — S’a cerut un deviz pentru lucrările de re- parație absolut trebuitoare la chiliile bisericii Antim din Capitală, păgubite de un incendiu în vecini, — S’a recomandat spre aprobare lucrările de întreținere solicitate la biserica Cetățuia de lângă Iași. — S’a cerut un deviz pentru lucrările de re- parație (acoperemântul și clopotnița) solicitate la biserica Radu-Vodă din Capitală. — S’a înscris biserica Banu din Buzău pe ta- bloul celor ce urmează a li se face lucrări mai grabnice de conservare. IV- Ședința dela 12 Mai (la Căldârușani). — S’a designat la fața locului lucrările ce urmează a se întreprinde în anul curent la această mănăstire și s’a recomandat continuarea lor în viitor pe măsura trebuințelor și a mij- loacelor. — S’a mulțumit I. P. S. S. fostului Mitropolit Ghenadie pentru mărinimosul ajutor de 10.000 lei ce a oferit pentru aceste lucrări. — S’a recomandat cercetări pentru găsirea ușilor împărătești și altor obiecte bisericești dela Snagov, cari fiind luate pentru Expoziția din 1906, n au fost încă înapoiate. V. Ședința dela 31 Mai. — S’a reluat cestiunea restaurării sau refa- cerii bisericii Bucur din Capitală, cerându-se a se luă, în această privință, înțelegere cu Pri- măria orașului. — S’a recomandat spre aprobare devizul pentru lucrările de reparație solicitate la bise- rica Radu-Vodă din Capitală. — S’a delegat un d. arhitect să cerceteze și să refereze asupra stării în care se găsește bi- serica din Ludești, jud. Dâmbovița, pentru care s’a făcut o cerere de rezidire. — S’a înscris biserica din Popești, jud. Vlașca, zidită de Christea vel Visterullui Brâncoveanu, la 1690, în Inventarul general al monumentelor. — S’a înscris biserica dela Văcărești pe ta- bloul celor ce urmează a li se face lucrări mai grabnice de întreținere și conservare. — S’a recomandat spre aprobare ajutorul solicitat pentru lucrările de reparație la bise- rica Barnovski din Iași. VI- Ședința dela 7 și S Iunie (la Govora și Hurezi). S’a recomandat așezarea și repararea tâm- plei dela biserica Govora. — S’a designat la fața locului lucrările apro- bate a se întreprinde în campania curentă la Hurezi, ca continuarea a celor din anul trecut, și anume: terminarea restaurării galeriilor chi- liilor de miază-noapte și apus, restaurarea ex- terioară a paraclisului, amenajarea fostului local al spitalului în case de locuit și, în sfârșit, lucră- rile mai mărunte, pe cari d. Arhitect diriginte le va crede de cuviință. A. L. crg.ro BISERICA CEA MARE A MĂNĂSTIRII COZIA. ------------------o---- Cu numărul de față al publicației noastre îm- părtășim cetitorilor, ca supliment, Biserica cca mare dela mănăstirea Cozia,— reproducere in tricromie după o aquarelă a pictorului Carol de Szăthmâry, autorul cunoscutului Album fo- tografic, publicat in anul venirii M. S. Regelui în țară și cuprinzând, în mare parte, vederi de ale monumentelor noastre istorice. Această aquarelă face parte din o întreagă serie de lu- crări rămase în acest gen dela Szâthmâry, — serie din care Comisiunea monumentelor isto- rice posedă, până acum, in colecțiile sale (la AdministrațiaCasei Bisericii), următoarele piese: Mitropolia din Târgoviște, Biserica Radu- Vodâ din Capitală, Mănăstirea Cozia, Mitro- polia din București, Biserica Stavropoleos, Mă- năstirea Surpatele și Schitul Măgureanului. Dat fiind însemnătatea acestor lucrări ca do- cumente artistice-culturale ale vremii și mai ales ca prețioase mărturii istorice ale stării în care se găsiau acum patruzeci de ani enumâ- ratele biserici și mănăstiri, Comisiunea a crezut că e bine ca ele sâ fie reproduse in tricromie și date, rând pe rând, ca suplimente la Buleti- nul său. Astfel cercetătorii vor avea la înde- mână câteva prețioase elemente pentru studiu! arheologic al unor monumente, cari și ele, de atunci încoace, sub diferite forme și împreju- rări, au suferit nu puține și neînsemnate schim- bări și alterări. începutul îl facem cu Biserica cea mare dela mănăstirea Cozia, bătrâna fundație a Marelui Mircea, asupra căreia s’a publicat în 1903 (în Literatura și^rta Română) de către un com- petent și specialist autor, d. Arhitect P. Anto- nescu, profesor la Școala națională de Arhitec- tură, un studiu scris cu foarte mult avânt și entusiasm. In acest studiu cei doritori pot găsi o sistematică și conștiincioasă descriere din punct de vedere arhitectonic și artistic a mă- năstirii Cozia (biserica cea mare și cea mică a sf. Apostoli dela Bolniță). Cât privește viața istorică de cinci secole a Coziei, ea, nădăjduim, se va publică în coloanele acestui Buletin. EXPOZIȚIA ȘCOALEI NAȚIONALE DE ARHITECTURA. ---------------------o--- în Aprilie trecut. Direcțiunea acestei școli a organizat în Rotonda .Ateneului Român, cu lu- crările anuale ale elevilor, o prea frumoasă ex- poziție. la care locul de onoare l-au avut rele- veurile câtorva biserici și mănăstiri (Văcăreștii, Arnota, Antim, Bălteni-llfov, o biserică din Putna, al cărui nume ne scapă și sf. loan-cel- Marc din Piatra), — lucrate din inițiativa d-lui Director Er. Pangrati și sub conducerea d-lui Profesor I. Mtncu. Arătam, în cuvintele cu cari deschideam a- ceastă publicație, cum la Școala de Arhitectură se cultivă foarte sistematic și cu multă stăruință îndreptarea celor tineri spre studiul vechiului meșteșug de clădire îndătinat in Țările-Ro- mâne. Aceasta pe temeiul unui raport al d-lui Pangrati. adresat d-lui Ministru ai Instrucțiunii și tipărit in «Revista generală a învățământului* (1906), și pe temeiul a două trei lucrări publi- •ate prin revistele noastre periodice. — Acum, această a doua expoziție a Școalei de Arhitec- tură (întâia a fost organizată in Palatul Artelor delaFilarct, cu prilejul Jubileului din 1906) vine să confirme în totul cuvintele noastre și să vă- dească în cercuri mai largi rezultatele pozitive ale unei lucrări, bine organizate și bine con- duse, cu privire la studiul arheologic al monu- mentelor noastre naționale, ce de câțiva ani de zile se urmează — cum am zis — cu deosebită stăruință la această școală. Din cuvântul inaugural al d-lui Director Pan- grati, cât și din răspunsul d-lui Ministru Haret, wp-orgro Biserica cea marc a mănăstirii Cozia. inp.org.ro cronica 93 s’a putut află cum că se pregătește publicarea tuturor lucrărilor de relevări ce posedă Școala de Arhitectură într’un mare Album. Se va pune astfel la îndemâna cercetătorilor specialiști și amatori o lucrare capitală pentru studiul arheo- logic al vechilor noastre monumente naționale. Până la publicarea acestui Album, pe care-I dorim cât mai curând realizat, am obținut, prin bunăvoința d-lui Pangrati, pentru acest Buletin, releveul bisericii fostei mănăstiri dela Bălteni din Ilfov, — o biserică interesantă atât ca tre- cut istoric, cât și ca construcție, de oarece pre- zintă particularități arhitectonice cu totul ca- racteristice și poate chiar unice. NOU1 INSCRIPȚII DELA CO/AANA o Piatra mormântală a lui Radu-Vodă Șerban și a ginerelui său Nicolae-Vodă Pătrașcu, fiul lui Mihai-Viteazul, menționată în notele noa- stre istorice asupra Comanei, nu s’a irosit, cum presupuneam, ci, prin grija răposatului V. A. Urechia (Analele Academiei Române, seria II, tom. III, 34) a ajuns Ia Muzeul național de an- tichități, unde se păstrează cât se poate de bine, prinsă fiind în peretele vestibulului dela intrare ( Catalogul Muzeului național din București, publicat de Gr. G. Tocilescu, București 1906, 16 No. 16). De sigur, cu prilejul aducerii acestei pietri. s’a depus Ia Muzeu și inscripția din 1703 dela paraclisul, azi în completă ruină, al mănăstirii Comana (Catalogul citat, 16 No. 27). Spre întregirea dar a menționatelor note istorice vom public-a — reproducându-le — amândouă aceste inscripții, din cari cea dintâi are un deosebit interes istoric, iar cea de a doua o aleasă valoare artistică, săpată fiind prea frumos și cu multă artă în marmură. A. L. ^.org ro SCHITURILE ȘI SETOASELE /AANASTIR11 BISTRIȚA DIN VALCEA. ----o--- Acesta e titlul câtorva pagine inedite rămase dela A. Odobescu și a căror gheeneză e urmă- toarea : La 1859, A. G. Golescu, Ministrul Cultelor din Țara-Românească, însărcina o comisiune compusă din Alexandru Odobescu, Caesar B< li- liac, Maiorul Pappazogluși Alexandru Pelîmon, ca să întreprindă cercetări istorice și arheolo- gice cu privire la mănăstirile țării, de sigur și în vederea secularizării averilor lor. Membrii acestei comisiuni își împărțiră lucrările pe ju- dețe. Astfel lui Odobescu îi veni Argeșul, Vâl- cea, Gorjul, Doljul și Mehedinții. Din aceste județe el cercetă, mai întâi, în vara anului 1860, pe cele două dintâi, — pe cele mai bogate deci în mai vechi și mai prețioase lăcașuri sfinte. Rezultatul competentelor și conștiincioaselor sale studii și cercetări, Odobescu îl înaintă Mi- nisterului în opt frumoase caete-manuscrise in folio și în vre-o sută și mai bine de acuarele și desenuri, lucrate de pictorul Trenk, după indi- cațiile și instrucțiile eruditului istoric și arheo- log, pe care-1 însoți pas de pas în călătoria sa. Aceste acuarele și desenuri se găsesc azi, în cea mai mare parte, prin donați unea M. S. Re- gelui, în posesiunea Muzeului etnografic și de artă națională de sub direcțiunea d-lui Al. Tzi- garâ-Samurcaș ; caetele-manuscrise însă, din nenorocire, afară de unul, despre care va fi vorba mai jos, s’au pierdut cu toatele. Cel puțin până astăzi nu li s’au putut dă de urmă. Odo- bescu însuși în zadar le-a căutat prin Ar- hiva Ministerului (Scrieri istorice și literare 1,333). Astfel, prin negligența celor cărora le-a fost încredințat, se pierdu un prețios și nespus de bogat material istoric și arheologic pentru cu- noașterea monumentelor noastre naționale. Căci n'are cineva decât să se gândească la cele -Câteva ore la Snagov (Scrieri I, 373—464), la «Mănăstirea Căluiului» din «Antichitățileju- dețului Romanați» /Analele Academiei Ro- mâne ser. I, tom. X) și la «Manuscrisele și cărțile tipărite dela Bistrița- (Revista Ro- mână I, 703—742, 807—830 și II, 107—120) — aceste din urmă un fragment din lucrarea ce ne preocupă —, pentru a înțelege ce bo- gată comoară de studii, cercetări și informații, cu privire la unele din cele mai vechi și mai prețioase biserici și mănăstiri ale țării, conținea cele opt caete-manuscrise, al căror cuprins .cre- dem, e bine să fie însemnat în această publi- cație : I. Episcopia de Argeș. — Biserica Episco- pală. Sala Episcopiei. Bolnița. Biserica Dom- nească din Curtea de Argeș. Ruinele Curții Domnești. Ruina Sân-Nicoară. Schituri: Ro- baia, Brădetul, Brătășești, Ostrovul, Vălenii, Bascovul, Bădicenii, Costeștii. Cetățuia lui Țe peș din Căpățâneni. Crucea dela Vărzaru. Cru- cea dela Târgul Dealului. II. Episcopia de Râmnic. — Biserica Epis- copală. Bolnița Episcopiei. Bisericuța dela Ol- teni. Biserica catolică din R.-Vâlcii. Schituri: Ezerul, Sărăcineștii, Flămânda, Frăsinetul, Slă- tioarele,Dobru.șa, Sghiabul, Pătrunsa, Comanca Bujoreanului. Biserica dela Olănești. Schiturile Cetățuia, Buliga și Goranul, metoașe ale Mitro- poliei din București. 111. Mănăstirea Cozia. - Cozia. Bolnița Co- ziei. Schituri: Cotmeana, Trivalea, Scănenii, Turnul, Stănișoara și Inăteștii. IV. Mănăstirea Bistrița. — Bistrița. Bolnița Bistriții.Peșterea. Păpușa. Schitul de sub Piatră. Mănăileștii. V. Mănăstirea Govora și Arnota. — Go- vora. Arnota. Schitul Dobricenii. VI Mănăstirile Brâncovenești. — Mănăsti- rea Hurezi cu Bolnița și Schiturile ei: sf. Apo- stoli, sf. loan și sf. Ștefan. Mănăstirea Dintr'un lemn cu Bolnița ei. Schitul Surpatele. Schitul Mamu. VII. Mănăstiri ale Spitalelor. — Cornetul. Berislăveștii. Fcdeleșoiu. TitireciuL Șerbăneștii. Morânglavu. VIII. Mănăstirile închinate. -Tutana. Beș- teleiu. Stăneștii. Arhanghelul. Din aceste opt caete-manuscrise, câteva frag- ivg.crg.ro CROMCA 95 mente din începutul celui de al IV-lea, s’au tipărit de răposatul V. A. Urechia în Buletinul Instrucțiunii publice pe 1865 6(137—143) Întreaga parte privitoare la mănăstirea Bistrița și la peștera ei, s'a tipărit de Odobescu însuși, sub titlul arătat, în a sa Revistă Română și în Scrieri I, 333 sq. Caetul VIII a fost tipărit de d. Gr. G. Toci- lescu în Columna lui Trajan pe 1873(180: Tutana, 182 : Beșteleiu, 206 : Stăneștii și 208 : Arhanghelul). In revista Ateneul Român pe 1869 (11 — 22) s’a tipărit o parte din caetul V, — acea privitoare la mănăstirea Arnota. Atâta e tot ce cunoaștem până acum de pe urma studiilor și cercetărilor arheologice între- prinse de Odobescu în vara anului 1860 în ju- dețele Argeș și Vâlcea. De curând însă a intrat în posesiunea Aca demiei Române caetul-manuscris IV, care cu- prinde, pe lângă paginele tipărite de Urechia și retipărite de Odobescu, încă câteva pagini inedite. Sunt, cum am arătat la început, Schi- turile și metoașele mănăstirii Bistrița din I 'aicea, pe care — însoțindu-le de fotografiile și desenurile trebuitoare,— le-am pregătit spre publicare în Buletinul nostru. Aceasta ca omagiu adus memoriei arheolo- gului erudit, istoricului eminent, artistului dis- tins și literatului neîntrecut, dela care ne-au rămas cele mai frumoase și prețioase pagini cu privire la studiul monumentelor noastre naționale și al cărui loc în istoriografia ro- mânească, ca competință științifică, simț ar- tistic și talent literar, nu l-a putut încă și nici că-1 va putea curând ocupă cineva... A. L. Rectificare.— Mănăstirea despre care vorbește documentul publicat în cronica nu- mărului trecut al Buletinului, nu e sf. Atanasie dela Copou (lași), cum hipotetic sa emis, ci sf. Gheorghe-Zograful de lângă Vaslui, după cum se arată în ziarul din Iași «Opinia» dela 15 Aprilie a. c. Anul 1. No. 3. COMISIUNII FUBLICAȚIUNE TRIMESTRIALĂ Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r 1. St. Rasidescu. 16, STRADA DOAMNEI. 16 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice- - . COMITETUL DE REDACȚIE = D-nii! ION KAL1NDERU, GR. G. TOCILESCU. GR. CERKEZ, N- GABR1ELESCU, Membrii Comisiunii Monumentelor Istorice Șl P. GARBOV1CEANU Administratorul Casei Bisericii Secretar, ALEX. LĂPEDATU. ABONAMENTUL ANUAL: IN ROmAHIA.............................. 10 Lei in străinătate..................... ... 12 » REDACȚIA: la Administrația Casei Bisericii, București. Extras din Decizi unea Ministerială privitoare ia redactarea Buletinului: 1. Cu începere dela ianuarie 1908 se va pu- blica, sub direcția Comisiunii monumentelor istorice și în editura Administrației Casei Bi- sericii, o revistă periodică numită Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. 2- Acest Buletin va fi organul oficial al Co- misiunii, va apărea trimestrial, și va cuprinde : a) O parte științifică, in care se vor publică tot felul de monografii, studii, lucrări, comu- nicări și materialuri de natură istorică, arhi- tectonică și artistică, privitoare direct și numai la monumentele noastre istorice; b) O parte oficială, in care se vor publică rapoartele anuale ale Comisiunii, procesele- verbale ale ședințelor ei, referatele arhitec- tiior însărcinati cu conducerea și executarea lucrărilor de conservare și restaurare, precum și eventualele circulări, informațiuni și deci- ziuni ale Ministerului și ale Comisiunii. pri- vitoare la monumentele noastre istorice. 5. Buletinul apare sub direcția membrilor Comisiunii, cari, împreună cu administratorul Casei Bisericii, aicătuesc comitetul de re- dacție, și sub îngrijirea secre tarului Comis iunii, care e îndatorat să pregătească și să procure materialul necesar, să-l aducă la cunoștința comitetului de redacție și să supravegheze tipărirea lui. 4. Pentru ca publica|iunea să se prezinte cât mai sistematică și cât mai folositoare, se stabilește următorul program cu privire la felul lucrărilor ce va trebui să cuprindă Buletinul: a) Monografii istorice, arhitectonice și ar- tistice asupra monumentelor noastre istorice, monografii cari vorfi ilustrate și documentate cu reproduceri necesare de fotografii, desem- nuri, aquarele etc-; b) Releveuri dela cele mai însemnate și caracteristice, din punct de vedere arhitec- tonic. monumente istorice; c) Studii și lucrări unitare, asemenea ilus- trate și documentate, bunăoară: asupra in- scripțiunilor murale și tombale din epoca lui Ștefan-cel-Mare, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu ele-, asupra artei decorative, în sculptură și pictură, întrebuin- țată în bisericile și mănăstirile noastre în anu- mite epoci, asupra portretelor murale, de cti- tori: Domni, Doamne, Arhierei. Boeri, Jupâ- nese etc-, asupra picturii bisericești, asupra costumelor etc-: d) Materialuri: scurte fragmente, comuni- cări, însemnări și note de interes deosebit privitoare la monumentele noastre istorice : e) Note bibliografice și critice asupra pu- blica(iuni!or și periodicelor de specialitate; f) In sfârșit, suplimente artistice, in culori, cari să înfățișeze biserici, mănăstiri, repro- duceri de portrete murale, de picturi, de or- namentațiuni etc- în cadrul lucrărilor înșirate mai sus se cu- prind și acele privitoare la monumentele is- torice din afară de Regat, intru cât aceste vor fi de origină românească — înălțate de Voevozii noștri. Buletinul se găsește de vânzare la Librăriile Socecu, Sfetea, națională și Alcalay BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE PUBLICAȚIUNE TRIMESTRIALĂ SUB AUSPICIILE MINISTERULUI DE CULTE Șl INSTRUCȚIUNE PUBLICA ȘI IN EDITURA ADMINISTRAȚIEI CASEI BISERICII. 1908 IULIE-SEFTEMVRIE BUCUREȘTI Inst. de Arte Grafice CAROL COBI S-r Ion St. Rasidescu 16, Strada Doamnei, 16 490 8 22.243 CUPRINSUL --o-- TEXT Schiturile și metoașele mănăstirii Bistrița din Vâlcea. Biserica din Bălteni: 1. Note istorice. 11. Note descriptive. III. Note arhitectonice- Prescurile dela biserica Colții- Cronică : Din lucrările Comisiunii și Serbarea dela mănăstirea Frobota- 1LU5TRAȚIUNI Schiturile și metoașele Bistriții: 1. Botnița mănăstirii. 2*3. Pisania și ușa dela Bolnită. 4- Șerban Vor. Cantacuzino și soția lui An driana. 5. Schitul Păpușa. 6. Pisania schitului Păpușa- 7- Schitul de sub Piatră. 8. Pisania schitului Mănăilești- 9. Schitul Mănăilești- Biserica din Bălteni: IO. Vedere din față. li- Vedere laterală. 12. Vedere în pridvorul lateral- 13. V edere în pridvorul lateral 14. Planul. 15. Fațada laterală. 16. Vedere spre altar. Prescurile dela biserica Colții: 17. Peretele dela Răsărit. 18. Peretele dela Apus. 19. Peretele dela /Aiazăzi. 20. Peretele dela /Aiazănoapte 21. Pendantivii dela bolta stângă- 22. Pendantivii dela bolta dreapta. — In supliment: Bolțile din pridvorul bise- ricii Colțea- HOTA. — Finalele sunt desenate de d. Dem. Stoica și reprezintă: sculpturi tn piatră (pp. 134 și 136) dela Foișorul vechii Stareții dela Hurezi și o cusutură (p. 119) de pe o rucaviță dela aceeaș mănăstire.— Finalul dela pag. 132 reprezintă figura unuia din cei doisprezece apostoli din a doua ilustrație dată In supliment. ' ‘ . V. SCHITURILE 51 /AETOAȘELE /AANASTIRII bistrița din valcea DE AL. ODOBESCU. ănăstirea Bistrița e înconju- rată de mai multe schitulețe ce atârnă de dânsa; devoția unor particulari sau unor că- lugări către această mare și bogată mănăstire, în care se păstrează și trupul unui sfânt, s'a manifestat moșii, de robi și de scule, sau prin dedicări de clădiri pioase. Bisericile, cu nume de schituri, ce țin azi d’a-dreptul de Bistrița sunt; Bolnița mănăstirii, Capelele amândouă din Peșteră Schitul Păpușa, Schitul de sub Piatră la Costești și Schitul Mănăilești. BOLNIȚA. Cea mai veche din acestea e Bolnița, situată alături cu mănăstirea, ceva mai pe deal, dar pe aceeaș poală de coastă ca și mănăstirea. E o bisericuță mică de zid boltită, fără turlă și fără advon; dar tinda ') Pagina privitoare la aceste două Capele fiind intercalată și publicată de Odobescu in studiul despre ei stă răzimată pe doisprezece stâlpișori de zid. Tocul ușii e de piatră și e scris din vechime deasupra cu culoare neagră: ,.⁽iGi: ■ iii iun o(Mii|hiiiiiiu uepoAUflKiHhi nu- AICIlsl, M6G6H AVUI ce se traduce, pe cât se poate: S AU ZUGRĂVIT ACEST .... LA ANUL 7202 .(=1694) AL DOMNULUI, DUPĂ HIROTONISIREA • IERODIA CONULUI PAIS1E. LUNA MAI. După felul picturii, această troiță pare a fi făcută în Rusia. Unul mai bătrân dintre sătenii de prinprejur povestiâ că e lăsată la schit de o ceată de haiduci ce o luaseră dela niște călători pe care-i jefuise, tocmai în vremea dijmărituluî celui mare. Asta dar tnp.org.ro SCHITURILE Șl METOAȘELE MĂNĂSTIRII BISTRIȚA DIN VÂLCEA 105 trebue să h fost pe la 1 741, in vremea Dom- niei lui Mihai Racoviță, a cărui nedreaptă t ACESTO SIȚĂINTU SCHITU, UNDE SĂ PRÂZ- NUEȘTE HRAMUL SEANȚA ÎNĂLȚAREA D[O]M- 6. Pisania Scbitulai Păptișa. | Gd>HT«l EIIGIsPHKh *I4nGTa AHH T6AV6AHG 61 311|| AHTE MGT6 -ȚTPX HUHGT® Ulii IIOXUnlAsl GiblH NANI IPIUOPIie A6KHH0AHT AC POEXA ANI ANAMI636X KIIP || gtoi»!1ii ci -eii or uiiGPriinc ieeiitopeiiae mu siarii

) împilare, un secol și mai bine na șters-o nului nostru is. hs. iaste zidit din TE- încă clin memoria poporului. IV. mânăilestii Mănăileștii e un sat pe apa Bistriții, vre-o două cea- suri in jos de mă- năstire. Acolo, pe partea stângă a luncii, e o biserică veche, crăpată și cu înveliș de șin- drilă putredă. Clo- potnița și mai stri- cată încă e peste 7. Schițai de sab Piatră. advon și in fața ușii e o tindă par- dosită cu lespezi. Pe deasupra ușii e să- pată inscripția ce urmează: ') Articolul s’a tipărit întocmai după manuscris. — Textul inscripțiilor sa rectificat însă după reprodu- Buletinui Comisiunii Monumentelor istorice. MEL1E DE PAHO- , in condica Citată, f. 184. “) Ibidem. ‘) Zapise din 1619 (=7127) Mai 10, 1618 (=7127 ) Sept. 3 și unul fără dată, ibidem, ff. ISO și 181. - Vânzarea a fost confirmată prin hrisovul lui Gavril- Vodă Moghilă dîn 1620 (= 7128) Iulie 20, ibidem, f, 181. s) Zapis din 1618 (=7126) August 25, ibidem, f. 180 v., confirmat prin acelaș hrisov al lui Gavril- Vodâ Moghilă menționat in nota precedentă. «) Zapis din 1621 (=7130) Noemvrie 1, ibidem, f. 182 v., confirmat cu toate celelalte cumpărături prin hrisovul lui Radu-Vodă Mthnea din 1621 (= 7130) Decemvrie I, ibidem. f. 183— Grigorie Comisul cum- părase moșia din Bălteni dela Neacșul Postelnicul și jupâneasa Neaga (doc. din 1619 (=7127) Iulie 10, ibidem, f. 182), cari, la rândul lor, avusese întreagă a doua jumătate de sat din Bălteni dela Barcă Pos- telnicul din Cojești (doc. din 1621 (=7129) Iunie 16, ibidem, f. 1S2). ’) Doc. dela Matei-Vodă Basarab din 1648 (=7156) Iulie 20, ibidem, f. 191. BISERICA DIN BÂI.TENI 109 și pustiită de Tătari. Căci, iată, în adevăr, ce mărturisește pisania bisericii: t «ACEST SF[Â]NT ȘI DUMNEZEESCU HRAMU AL SFÂNTULUI MARE. ARHIEREU NICOLAE, ZIDIT-O-AM DE ÎN TEMEIU EU, ROBUL LUI «H[RISTO]S || HRIZEA, MARE-DVORNIC. DEN «CÂT M’AU DAT DUMNEZEU CHELTUEL1I, Șl, «AJUTÂNDU DUMNEZEU, RÂD1CAT-AM ACASTĂ «SFÂNTĂ RUGĂ ÎN SLAVA ȘI 1 ÎN LAUDA LUI «DUMNEZEU CELUI SLĂ\TT ÎN TROIȚĂ ȘI ÎN «NUMELE MARELUI SFÂNTULUI NICOLAE FÂ- «CÂTORIU DE CIUDE. ȘI SE-AU ÎNCEPUT ÎN «ZILELE LUMI || [NATULUI DOMNU IO ALEXAN- «DRU, FECOR RADULUI.......] 1626» '). cititorii împrăștiați când cu răutățile de Tătari ³). Rumânii se întoarseră pe la ve- trile lor, afară de o samă, cari, nerecu- noscând că sunt de baștină din Bălteni, intrară în judecată cu bogatul și puternicul boer, ducând in fața divanului domnesc 1 2 jurători, precum că nu i-au apucat u- co/o legătura lui ĂJihai-Vodă *)• Dar Dom- nul dete lui Hrizea Vornicul lege peste lege 24 de boeri, cari jurară pe sfânta evanghelie în Biserica Curții din București, cum acei pârîtori sunt rumâni de baștină 11. Biserica din Bălteni. Vedere laterală. După ce rezidi și reîntemeie vechia mă- năstire, Hrizea Vornicul răscumpără dela Dumitrașcu Armașul satul Bălteniia), spre a-1 închină nouii sale ctitorii. Pentru acea- sta trebuia însă, mai întâia, să strângă lo- ’) Apud N. lorga, Inscripții din Bisericile Ro- mâniei II (formând voi. XV din Studii și Docil- mente), București 1908, 109-10. Ultimile două rân- duri ale pisaniei nu sunt săpate, ci numai schițate. Lectura lor s’a făcut imposibilă prin ignoranta vâpsire cu roșu a literilor. Anul însă e deplin lămurit: 1626. ²) Doc. citat, p, 108 n. 7 și hrisovul lui Alexandru- din Bălteni. Atunci, după obiceiul și pre legea țării — zice cartea de judecată au trimis de au prădat pe cei 12 jurători dintâi, luândn-le câte 3 boi. Iar când Băl- tenarii, nemulțumiți, se păliră din nou îna- Vudâ lliaș din 1628 (=7136) Mai 16, ibidem, f. 184 v. Idem, ibidem. Pentru această ccslîune — pretenshmea și urmă- rirea rumânilor pe temeiul legăturii lui MihaiA odă — a se vedea N. lorga. Constatări istorice cit privire la viața agrară a Românilor ^formând voi. XVIII din Studii și Documente), București 19oS, 29 —30. mp.or£.ro 110 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE intea divanului lui Alexandru-Vodă Iliaș, ca sâ iâ lege peste lege 48 de jucători, atunci Domnul cu mai marii săi— ju- decând după dreptate și lege — au scos pre sărmanii rumâni cu marc rușine din divan. Căci acel obiceiti (cu 48 de jură- tori) au fost călcat și părăsit, și au rămas jos de demultă vreme, încă din zilele Mih- nei-Vodă, și de atunce până acum acea lege nu au fost în țară .... Și am pus domnia mea închee cartea de jude- cată — de le-au dat unuia căte 100 de toiege in divan, pentru căci au umblat... ca să ridice alte obiceiuri ¹). Cu astfel de dreptate și învățătură se întoarseră așadar rumânii Băltenarila ba- ștină lor, pentru a cărei însemnare ceti- torii vor binevoi a ierta această mică aba- tere, care, dacă n'are legătură directă cu subiectul, face parte din istoria amară a acelor mii și zeci de mii de umili, cari, prin munca brațelor lor, au întreținut, precum la Bălteni, așa în toată țara, sutele de bi- serici și mănăstiri, ce alcătuesc astăzi o mare și însemnată parte din bogăția tre- cutului nostru. I Irizea Vornicul îngriji și înzestra mereu ctitoria sa — până în zilele din urmă ale vieții sale. O mărturisește însuș în diata sa din 1642 ( = 7150) Iulie 28, pe care o dă sfintei și dumnezeeștii mănăstiri dela Bălteni, cu hramul sfântului arhiereu și de minuni făcătoriu Nicolae de la Mira-Li- chie,— pentru că această sfântă mănăstire este zidită din temelie de mine. Și am mun- cit din tinerețe până la bătrânețe de o am întărit cu sate și moșii. Iar când au fost acum la vreme de pristâvie, lăsat-am și am învățat cu limbă de moarte de am mai dat la sfânta mănăstire : -) Satele Costici pre Pasărea, Voinești, Bucșani, Butești și Greci — toate cu ru- mânii lor; moșiile dela Grăsani și Geme- nile din Dâmbovița; ocinele din Cocani, Brobodiți (cu două roate de moară, cum- părate dela Stoica Paharnicul din Drago- mirești), Dobrești, Fundeni. Dintre-lacuri și Glina; viile dela Pronc (?) și din dealul Bucureștilor; în sfârșit numeroase pivnițe, prăvălii, mori, țigani și dobitoace ³). Cum vedem deci, bogatul și piosul Cti- tor dădu mănăstirii sale dela Bălteni. în- semnată și bogată zestre, pentru a cărei asigurare erezii că e mai bine s’o închine mânstirii Ivirului din Sfântul Munte, și a- nume prin mijlocirea mănăstirii Sf. Troițe a Radului-Vodă din București, unde a lă- sat dealtmintrelea să fie și îngropat⁴). Și am învățat — zice el mai departe în diata sa — sâ mă îngroape la sfânta mă- năstire dela Sf. Troiță, în București, care este zidită de răposatul Radul-Vodă, unde am fost ispravnic și unde am trudit cu os- teneala, Căci fiind eu rob răposatului Radului-Vodă și fiindu-i oasele lui odih- nind la această mănăstire dela St. Troiță care este închinată la sfânta mănăstire dela Iveri, unde este hramul Uspeniei — cu încă am poftit să mi să odihnească oa- sele într'acest sfânt lăcaș. Așijderea mi-am lipit munca mea de a Domnului meu răposatului Radul-Vodă ; am închinat sfânta mănăstire dela Bălteni cu toate satele, moșiile, ocinele, morile, pivnițele, prăvăliile, țiganii și dobitoacele la sfânta mănăstire dela Iveri. Și am pus is- pravnic pre duhovnicul meu, pre părintele Atanasie, egumenul dela Sf. Troiță, carele este purtător de grije sufletului meu, ca să fie această mănăstire pre măna sfinții •) întreg cursul judecății e cuprins în două hri- soave, citate mai sus, dela Alexandru-Vodă Iliaș, întâiul din 1628 Mai 16, al doilea din acelaș an, fără dată de lună insă, in condica citată, fi. 184 și 187, -i în condica citată, f. iss. a) Ibidem. Pentru cumpărarea acestor proprietăți, cf. Hasdeu, Arhiva istorică I 8, 14, 23 și 32. ') Intre numeroasele epitafe dela Radu-Vodă, pu- blicate de d. N. lorga, Inscripții din Bisericile Ro- mâniei I, București 1905, 245—54, nu se găsește BISERICA DIN BÂLTENI 111 sale până la moartea sfinții sale — nimeni să nu aibă voe să-1 scoață. Iar după moar- tea sfinții sale, pre cine-i va fi voia a-1 lăsa egumen și năstavnic, acela să fie. Și când va ti vremea a să schimbă egumenul dela Sf. Troiță și vor trimite egumen acolo dela Iveri, — de acolo să trimeață egumen și Bălteni '). Cu acest așezământ și cu această rân- duială a trăit mănăstirea lui Hrizea Vor- nicul mai bine de două veacuri, până la despoiată bine ’nțeles de tot ce-i erâ spre podoabă și bogăție. Astfel astăzi zidurile ci nu mai mărturisesc decât dibăcia și sâr_ guința bătrânilor meșteri cari au făcut-o. Căci de numele mănăstirii sau al locali- tății din Bălteni nu e legat nici un eve- niment istoric mai deosebit, afară numai dacă nu cumva aceștia sunt Băltenii ³), unde, după mărturia unui document din 1534 Aprilie 3, l-au ajuns moartea pre Vlad-Voevod cel Bătrân (=Vlad Dra- secularizare, când, desființată și pără- sită fiind, rămase biserică de mir pe seama sătenilor din Bâlteni. In tot acest răstimp viața ci lăuntrică nu se înseamnă prin ni- mic altceva, decât doar prin judecă- țile pentru stăpâ- niri, revendicări și încălcări de pro- prietăți. pe cari că- lugării greci le pur- tări mai mult pen- tru folosul lor, de- cât pentru al mă- năstirii ce le erâ închinată ²). 12. Biserica din Bălteni. Vedere în pridvorul lateral- cui)⁴), pe când, în- vins și părăsit, el rătăciâ urmărit de oamenii lui loan Corvin, care, la sfârșitul anului 1446, după o luptă îndelungată și nu tocmai ușoară, iz- buti a-șî răpune to- va rășul de arme de odinioară. Pe urmele aces- tui perdut și ne- fericit mormânt, merse, acum doi ani, d. X. lorga la Bălteni și, dând peste prețioasa și interesanta bise- rică a lui Hrizea Casele și atena- țele dimprejur se Vornicul, o făcu cunoscut publicu- ruinară și nimiciră. Trainica construcție a bisericii s’a menținut însă, destul de bine lui iubitor al trecutului nostru prin frumoa- sele pagini, pe cari ne luăm voe a lerepro- și aproape întreagă, așa precum ea se va fi înfățișat în secolul al X\ 11-lea, larezidire, duce și în această publicație ⁵). Alex. LArăDATU. piatra mormântală a lui Hrizea Vornicul. ’) Restilizat după menționata diată. s) Documentele privitoare la aceste judecăți, se găsesc in Cronica citată a mănăstirii Radu- Codă dela Arhivele Statului, sub ntbrica Bâltenilor. s) Gestiunea nu se poate hotărî. *) Publicat, fragmentar, de d. St. Nicolaescu in ale sale Documente s/avo-române, București 1905, 3—4. Pentru interpretarea mărturii, cf. A. Lăpedatu, O nouă publicație de documente slavo-române, Bucu- rești 1907, 24—S. s) După Floarea Darurilor 11 (1907), 122—4. II. NOTE DESCRIPTIVE. eodată, înaintând pe cărăru- șa dintre tufele înalte și dese, vezi deslușit înainte-ți bise- rica de astăzi, vechea mă- năstire. Nimic din ce mai avem dintre vechile clădiri bisericești, nu se poate ase- mănă cu dânsa. Intâiu, e neobiș- nuit co- perișul, care se mlădie după liniile zidi- rii, în țesătura ei strânsă, foarte bună, de traini- că șindrilă mă- runțică, înjghe- bată ca o zale. Așa ceva se în- tâmplă numai în vechile mănăs- tiri bucovinene, câte n’au fost în- dreptate și înno- ite de Cârmui- rea austriacă. Apoi alcătui- rea chiar a pla- nului e cu totul originală. Dacăi ai da în lăturii toate adăoșagu- rile de scânduri 15. Biserica din Băltcni. Vedere în pridvorul lateral. cari cuprind clopotele sau duc la ele, ai avea o frumoasă fațadă, de cărămizi apa- rente prinse în ciment tare, gălbuii). Un pridvor cu patru arcuri se deschide în față, dar rostul lui nu se închee aici: ca în nici o altă parte, el urmează în șiruri de arcade la dreapta și ia stânga, cuprinzând între cei patru stâlpi groși din fiecare parte, o biserică foarte mică. Deoparte acest scurt gang de primblare, de odihnă, de răcoare, de sfătuire —se zice — în vechile vremuri, se închide de ab- sida pentagona- lă a stranei, pe când, de cealal- tă, el se deschi- de în golul lumi- nos, de verde, de albastru, de soare al livezii sălbătăcite. De aci înainte, lini- ile nu urmează în chip firesc, dela cele două abside colțurate spre altarulcroit și el în muchi. Neobișnuitul și agerul meșter iubitor de nou- tate a îmbogățit și amestecat îna- dins caracterele clădirii, grămă- dind contrai or- tarile, scrijilind păretele în câte o cută nouă, dând șoapte unghiuri altarului și cuprinzându-i ultima față între două spri- 77.ro BISERICA DIN BĂLTENI 111 sale până la moartea sfinții sale — nimeni să nu aibă voe să-l scoață. Iar după moar- tea sfinții sale, pre cine-i va fi voia a-1 lăsă egumen și năstavnic, acela să fie. Și când va fi vremea a să schimbă egumenul dela Sf. Troiță și vor trimite egumen acolo dela Iveri, — de acolo să trimeață egumen și Bălteni ¹). Cu acest așezământ și cu această rân- duială a trăit mănăstirea lui Hrizea \ or- nicul mai bine de două veacuri, până la sccularizare, când, desființată și pără- sită fiind, rămase biserică de mir pe seama sătenilor din Bălteni. In tot acest răstimp viața ei lăuntrică nu se înseamnă prin ni- mic altceva, decât doar prin judecă- țile pentru stăpâ- niri, revendicări și încălcări de pro- prietăți, pecari că- lugării greci le pur- tată mai mult pen- tru folosul lor, de- cât pentru al mă- năstirii ce le eră închinată ²). Casele și atena- țele dimprejur se 12. Biserica din Bălteni. Vedere in pridvortil lateral. ruinară și nimiciră. Trainica construcție a bisericii s’a menținut însă, destul de bine și aproape întreagă, așa precum ea se va fi înfățișat în secolul al W’11-lea, la rezidite, despoiată bine ’nțeles de tot ce-i eră spre podoabă și bogăție. Astfel astăzi zidurile ei nu mai mărturisesc decât dibăcia și sâr. guința bătrânilor meșteri cari au făcut-o. Căci de numele mănăstirii sau al locali- tății din Bălteni nu c legat nici un eve- niment istoric mai deosebit, afară numai dacă nu cumva aceștia sunt Băltenii ’), unde, după mărturia unui document din 1534 Aprilie 3, l-au ajuns moartea pre Vlad-Vocvod cel Bătrân ( = Vlad Dra- cui) *), pe când, în- vins și părăsit, el rătăciâ urmărit de oamenii lui loan Corvin, care, la sfârșitul anului 1446, după o luptă îndelungată și nu tocmai ușoară, iz- buti a-și răpune to- va rășul de arme de odinioară. Pe urmele aces- tui perdut și ne- fericit mormânt, merse, acum doi ani, d. X. lorga la Bălteni și, dând peste prețioasa și interesanta bise- rică a lui Hrizea Vornicul, o făcu cunoscut publicu- lui iubitor al trecutului nostru prin frumoa- sele pagini, pe cari ne luăm voe a le repro- duce și în această publicație ⁵). Alex. Lâpedatu. piatra mormântală a lui Hrizea Vornicul. ') Restilizat după menționata diata. !) Documentele privitoare la aceste judecăți, se găsesc în Cronica citată a mănăstirii Radu- Fodă dela Arhivele Statului, sub rubrica Băltenilor. s) Gestiunea nu se poate hotărî. ⁴) Publicat, fragmentar, de d. St. Nicolaescu in ale sale Documente slavo-romăne, București 1905,3—4. Pentru interpretarea mărturii, cf. A. LăpSdatu, O nouă publicație de documente slavo-romăne, Bucu- rești 1907, 24 — 8. ⁶) După Floarea Darurilor II (1907), 122 — 4. BISERICA DIN BĂLTENI 113 jinituri înalte ca niște turnulețe. Un brâu rotund, sus, și mai multe dungi de zimți din cărămidă ieșită fac podoaba. In sfârșit, pe lângă fereștilemai mari, îndătinate, alte două se deschid tocmai sus, mărunte, dea- supra acestora, așa încât stranele au câte trei deschideri de lumină de fiecare lăture, și trei se desfac și în peretele altarului. Turn nu se află și, in această privință ia- răș, ți se pare că vezi una din cele mai vechi biserici ale Bucovinei. Inuntru, biserica îngustă si luminoasă n are zugrăveli; straturi de var le-au aco- perit și chiar nimicit cu totul. Toate ve- chile odăjdii și odoare, toate cărțile din cele dintâi timpuri au fost prădate ori s’au nimicit, și locul lor a fost luat de tiniche- luțe, de proaste cusături nouă, de tipări- turile flendurite, cu literă subțiratică, ale Sf. Sinod. Preot nu este, și numai la câteva Dumineci odată, vine să slujească parohul din satul apropiat al Piscului, unde, iarăș, biserica n’ar fi tocmai nouă. S’a păstrat insă însemnarea cu chinovar la dreapta ușii, din partea dascăl ului Stoica, meșter al jețurilor celor vechi, și prea-fru- moasa pisanie pe piatra de deasupra ușii săpate in flori. Aceasta spune că înteme- ietorul mănăstirii a fost insuș puternicul și bogatul Vomic-Mare Hrizea, credinciosul sfetnic al lui Matei-Vodă Basarab, și soția lui, Dumitrana, în anul 1626, care se mai poate înțelege din proasta muruitură nouă, ce a înlocuit schițarea cu roșu a liniilor ce n'au apucat a se săpa. Hrizea eră și domnul moșiei. In acceaș livadă de pruni a cimitirului, la dreapta in- trării, se vede un loc gol de trunchiuri și acoperit numai cu înaltă iarbă stropită de flori. Acolo rămăsese până deunăzi adân- cile pivniți din casa Vornicului, dar cără- mida lor tare a fost cărată pe încetul pen- tru a face case in satul de vre-o sută de familii ce se vede mai departe, pe muchia dealului. Preotul cel bătrân, cel din urmă ce și-a avut locuința în sat și care a trimis trei fii preoți în alte Ținuturi, făcuse acolo, pe ruina puterii și bogăției din vremuri, o aleasă grădină de flori, care, la rândul ei, a perit năpădită de buruenele crescute in umbra trunchiurilor multe. Dar biserica, dreasă foarte cuminte, fără înădiri și prefaceri, deunăzi *1, —aceea a rămas. Frumusețea ei deosebită și nouă se desface ca o destăinuire de poesie din de- sișul copacilor, care se întinde peste casele boerești, peste rămășițele de cărămidă pre- sărate ale mănăstirii, peste adânca vale ce se tae jos, peste papura bălții mucede, până departe în pânza întunecoasă a pădurii. N lORCA. ’) E cea dintâi biserică reparată de Administrația Domeniului Coroanei, care, se știe, are o deosebită solicitudine pentru zidirea, restaurarea și buna întreținere a lăcașurilor dumnezeești — între cari câteva pre- țioase monumente istorice — de pe moșiile sale. (N. Rj. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. 15 111. NOTE ARHITECTONICE. -----------o--- rivitâ din punct de vedere ar- hitectonic și artistic, biserica din Bălteni se deosibește atât prin originalitatea construc- ției, cât și prin măestria cu care s’au întrebuințat mate- rialele avute la îndemână, spre a obține, cu mijloace pu- ține, un ansamblu plăcut. * * * Originalitatea ei constă în dezvoltarea mare ce s'a dat pridvorului, care îmbracă pronaosul ș/ pe de margini, oprindu-se în pătratul masiv al naosului, — lângă șanurile bisericii. Acest pridvor e așezat pe optsprezece stâlpi — exagonali pc de laturi, dreptun- ghiulari, cu mici scăzăminte în trepte, la colțuri și în față — cari susțin frumoasele arcuri în plin centru, ce se suprapun câte două la fiecare arcadă. El are o intrare în față și două laterale, motivate cu multă ingeniozitate. Arcul dela intrarea princi- pală, din față, în deosebire de cel dela intrările laterale, e în acoladă, format din două arcuri suprapuse. Ceva mai sus și în linie cu arcadele învecinate, se în- toarce un al treilea arc în plin centru, în- chis într’un pătrat, care, pe lângă impor- tanța deosebită ce dă intrării principale prin multiplicarea elementelor întrebuin- țate, menține și unitatea și monumentali- tatea porticului, prin repețirea arcului de deasupra la întregul pridvor; totodată face posibilă o proporție frumoasă lustrelor in- tări, cari, altfel, închipuindu-ni-le deschise până sus, adecă asemene cu arcurile înve- cinate, ar fi fost prea lunguețe, prin adăo- girea golului, pe care la celelalte deschi- zături ale pridvorului îl ocupă jos parapetul. Din aceasta putem constata la vechii meșteri, pe lângă cunoașterea construcției și a tradițiilor de artă, un raționament de adevărați arhitecți, cari înlăturau, cu ușu- rință și cu pricepere, dificultățile artistice și constructive și dădeau astfel soluții la adevărate probleme de arhitectură. Pridvorul aceasta, care amintește întru câtva pe cel mult mai vechio dela Snagov, e legat de navă printr’un arc ce se oprește imediat deasupra ferestrei ce luminează despărțirea boltită dintre pronaos și naos, și printr’o boltă cilindrică întretăiată în dreptul fiecărei arcade. Legătura, ca arhi- tectură și construcție, c stângace, lipită fiind de clădirea mare numai lateral. în față avem un pod de lemnărie, care, printr’o scară rudimentară, duce într’un fel de clopotniță de scânduri, al cărei aco- periș de frumoasă șindrilă măruntă, se des- face rațional, dar printr’o construcție lip- sită de exactitate, din învelitoarea bisericii. Faptul că acest pridvor nu e legat constructiv de biserică, ci numai alăturat; faptul că nu are legătură esențială arhi- tectonică, nici ca plan, nici ca decorație a fațadelor (căci, lucrat fiind într’un stil po- sterior, el acopere decorația fațadelor și intrarea bisericii propriu zise, diferind pâ- nă și ca soclu, unde s’ar fi putut păstră cu ușurință aceeaș linie și aceeaș formă); ivg.org.ro BISERICA DIN BĂLTENI 115 Uf / 116 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE □ □ BISERICA DIN BĂLTENI 117 în sfirșit faptul că nici zidirea nu e la fel, atât ca materiale de construcție, cât și ca mod de aranjament al cărămizilor (căci, construit fiind în întregime numai din rân- duri orizontale, diferite, cum vom vedea, de zidăria bisericii): — ne duce la conclu- zia, hotărîtă și absolut sigură, câ pridvorul e construit în urma bisericii. * * * Biserica propriu zisă o o construcție ma- sivă, cu proporții frumoase și fără turlă. Acoperișul ei, ondulat după zidărie, se ridică conic, învâlind bolta sferică, ce în- chide stts pătratul naosului. Modul neregulat cu care se termină zi- dăria sub acest acoperiș, cum și apropierea mare dintre arcaturile decorative ale fa- țadelor și căpriorii învelitoarei, ne face să credem câ biserica a avut cândva un co- ronament, probabil cel obișnuit (de cără- mizi făcând colți), mai ales că întâlnim această decorație la brâu și — în parte — chiar sub strașină. Fațadele sunt tăiate în două părți nee- gale de un brâu orizontal, care încinge biserica în întregime, ridicându-se numai deasupra hramului, potrivit formei în aco- ladă a locului rezervat pentru această icoa- nă, așezată, după obiceiu, deasupra ușii de intrare în biserică. Acest brâu, foarte lat (1,10 m.) și foarte bogat, e compus din două rânduri de că- rămizi dispuse în colțuri și alte două rân- duri fasonate, între cari o șuviță de zidărie rotundă și tencuită tac atât monotonia roșului acestor cărămizi cât și lățimea to- tală a brâului, care, fără această șuviță albă dela mijloc, ar fi fost disproporționat de mare. Deasupra acestui brâu, un șir de arca- turi în plin centru și aproape regulate ca dimensiuni, decorează construcția, întreru- pând, prin arcul de cărămidă roșie rămas aparent, câmpurile albe. Ferestruile ro- tunde, cari luminează bolțile dela sânu- rile bisericii, întrerup partea superioară a brâului, străbătând prin aceste arcaturi ale fațadelor. Sub brâu, o serie de firide dreptunghiu- lare corespund, ca linie verticală, acestor arcaturi superioare, având acelaș rol de- corativ. în ele — la ponaos chiar între ele —- sunt așezate ferestrile de jos, mari, ale bisericii. Soclul, amintind cărămizile fasonate dela brâu, încinge și el întreaga construcție. Fațadele sunt lucrate în rânduri de că- rămizi paralele cu brâul, cari, așezate fiind pe lat, alternează cu spațiuri mai mari tencuite cu mortar de var alb foarte gras limitând rândurile de piatră), cari, la rân- dul lor, sunt întrerupte de cărămizi așezate vertical. Acest sistem de a decora zidurile, pe care îl găsim la mai toate bisericile mai vechi din Oltenia, ne oferă aci un exemplar cu atât mai frumos, cu cât e mai variat aranjamentul cărămizilor. * * * Coca ce mărește încă originalitatea a- cestei biserici, sunt doi contraforți, înalți cât întreaga clădire, acoperiți de înveli- toare și încinși de brâu și de celelalte de- corațiuni ale fațadelor. - Ocupând două din fețele heptagonului în care e strâns altarul, ei au și un rol constructiv, căci, menajând fereastra cc luminează din spre răsărit altarul, susțin întreaga construcție, in niște puncte, unde, din cauza terenului ce coboară în spre bălți, avea mai multă nevoie de sprijin. în acelaș timp însă trans- formă acest spate al bisericii, care in alte părți n’are nimic nou, într’un colț pitoresc și unic în felul său, ce contribue a mări farmecul monumentului. Ceilalți contraforți, mici, cari nu se ri- dică decât până sub ferestre, în felul celor dela bisericile moldovenești, sunt în parte tencuiți. Din lipsa de legătură cu zidurile 118 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE bisericii precum și din asemănarea zidării lor cu acea a pridvorului putem presupune că ei au fost construiți odată cu acesta, în scop de a se întări vechia clădire. * * * Pervazul ușii dela intrare e de piatră, de- de o mică deschidere boltită. Naosul e al- cătuit dintr'un pătrat de zidărie groasă, din care se desfac, lateral, sânurile, absidele, rotunjite in lăuntru, mărind astfel spațiul si dând bisericii forma cerută a crucei. Mij- locul naosului e un pătrat aproape regu- lat, după care, prin patru pendantivi sferici, corat cu rozete ro- tunde¹) in relief, le- gate intre ele cu un fel de brâu semicir- cular, ce se sfâr- șește jos cu obiș- nuita rozetă mare, dreptunghiulară, pe care o întâlnim la mai toate ușile de biserici de mai târziu. Inscripția de deasupra, frumoa- să, dar tot așa de simplu lucrată ca și pervazul, arată numele ctitorului și anul construirii. Iar o însemnare de pe peretele din dreapta amintește numele meșterului care a făcut jețul din biserică -). * * * Planul bisericii e cel obișnuit. Pro- 16. Biserica din Bălteni. Vedere spre altar. trecem la o jumă- tate de sferă, care coronează bolțile. In fund e altarul, cu o singură încă- pere și având în stânga firida pros- comidiei. Bolțile sunt de cărămidă și bine executate. Din ve- chile picturi n'a mai rămas nimic. Probabil ele sunt îngropate sub stra- turile groase de văruială ce acopăr acum interiorul bi- sericii. Mobilierul nu prezintă nici o importanță. Odoa- rele lipsesc. Așadar întrea- gă această biseri- că, interesantă ca compoziție de plan și ca fațade, con- struită din cele mai naosul mic și acoperit cu o boltă cilindrică. E despărțit de naos printr’un zid pătruns simple elemente și lucrată frumos, dar nu prea ținând seamă de exactitate, — o ’) Aceste rozete, unele regulat săpate, tind a imită in piatră tradiționalele săpături in lemn. Pe casele din satul învecinat, se văd și azi rozete asemuitoare făcute din var sau săpate in lemn. Aceste asemănări precum și execuția mai simplă pot fi o dovadă că biserica s’a lucrat de meșteri pământeni, cari, învățând dela înaintașii lor meșteșugul, fără să-l poseadâ îndeajuns, nu se sfiau totuș să introducă elemente noi. Sfioși la început, mai îndrăzneți cu vremea, ei colaborau astfel la apogeul, strălucitor de frumusețe și bogăție, pe care îl va ajunge arta românească in epoca lui Brâncoveanu. ’) Publicate de d. lorga în Inscripții din Bisericile României II (formând voi. XV din Studii și Docu- mente}, București 1908, 109—10. In legătură cu cele emise in nota precedentă, e locul să arătăm aci că pe chenarul ușii de la biserica mă- năstirii Brcbu e scris numele meșterului Lupu: în co- muna Brebu se găsește și astăzi o familie de meșteri pietrari cu acest nume. BISERICA DIN BĂLTENI 119 putem consideră, pe bună dreptate, ca un adevărat monument al vechei noastre arte românești. * * * Din clădirile ce existau altădată în jurul bisericii dela Băltcni, alcătuind mănăstirea de odinioară, n'au mai rămas decât bolțile pivnițelor, acum acoperite, cari au deci ne- voie de săpături ca să poată fi cercetate. Aceasta e tot ce a rămas din vechia mă- năstire a lui Hrizea Vornicul, care, dacă n’a împodobit-o cu prea mult lux, a durat insă o biserică trainică, unitară ca stil la în- ceput I mai târziu prin adăogirea pridvorului s’a știrbit această calitate), cu frumoase proporții și armonioasă in întrebuințarea formelor—calități organice ale artei. T. T. Socolescu. PRESCURILE DELA COLȚEA usținută de zece coloane joa- se, bolta pridvorului dela bi- serica Colții păstrează încă neatinse frescurile cu cari a fost decorată și cari, mulțu- mită împrejurării excepțio- nale că biserica n'a fost ad- ministrată de vre-o parohie oare- care, au ajuns până la noi, păs- trând caracterul decorativ al sti- lului în care a fost executată lucrarea de zugravul sau zugravii timpului. Aceste fres- curi sunt distribuite în două calote, două bolți în jumătăți de sferă, ale căror poits- sc-uri se fac, prin ajutorul pendantivilor și a șeapte arhivolte, pe șease pereți cu su- prafețe în hcmiciclu, toate decorate cu scene din Vechiul și Noul Testament. E de mirare cum aceste frescuri au ajuns până astăzi perfect conservate, păstrând încă, odată cu caracterul, coloritul vioi al primei picturi. Ferită de stricăciunile vre- mii prin însăș situația locului, apărată de restauratorii «iconoclaști de administra- ția îngrijită a Eforiei, biserica aceasta ne-a păstrat din fericire aceste frumoase res- turi de pictură atonită, cari, împreună cu încântătoarele săpături în lemn și piatră, reprezintate prin ușa și stâlpii dela intrare, formează un adevărat tezaur de artă și arheologie. E sigur însă că, întocmai ca și în frescurile dela A tos, și aci s’au re- împrospătat unele figuri, menținându-se bine’nțeles rostul tehnicei atonite. Faptul acesta de netăgăduit se poate deduce din scrisul de pe icoane, din legende, cari in mai toate tablourile păstrează culoarea ini- țială; scriere în alb pe fond negru ;pe câtă vreme fondul din preajma legendei — în afară de spațiul pe care îl ocupă legenda— e colorat cu o vopsea mai nouă, un alba- stru ultramarin. Norocul a vrut ca frescu- rile dela Colțea, afară de aceste mici re- tușări a tempera, să-și păstreze privilegiul unei picturi al fresca, fapt ce dă acestui monument istoric întreaga valoare cuve- nită monumentelor cu o artă veche și de caracter. De o factură aleasă, într'un desen ca- racteristic frescurilor atonite, opera zugra- vului zugravii aceștia veșnic anonimi povestește epopea creștină, așa cum ne-o arată cele două cărți sfinte : Vechiul și Noul Testament. Și povestea aceasta, spu- să pe imagini, e cu atât mai interesantă, cu cât zugravul e și un iscusit tâlcuitor al celor sfinte, ceeace se vede din rânduiala ce a pus-o în împărțirea icoanelor, cum și din reprezentarea figurilor simbolice ce răsar din belșug pe pereții zugrăviți. De mult nu am mai văzut această bogăție de imagini dogmatice, această întrunire lao- laltă a atâtor animale simbolice, a atâtor lighioane apocaliptice: balauri, scorpii, nă- ivp.org.ro PRESCURILE DELA COLȚEA 121 pârei; păsări: berze, păuni; animale: ele- fanți, urși etc., într’un cuvânt toată acea bizară reprezentare de animale simbolice, a căror vedere te uluește și cari fac far- mecul atâtor frescuri din iconologia bi- zantină. Ca amănunt caracteristic, obser- văm că printre atâtea figuri simbolice se găsește și un centaur, animal mitologic de invențiune păgână, îndestul de cunos- cut, pe care Bizantinii l-au luat dela Greci, dela cari au împrumutat și unele elemente de decorațiune. De asemeni nu lipsește nici acea bogată stilizare a florei: frunze răsărite în jurul unei tulpine, foi late de acant înlănțuite una de alta, Hori de tran- dafir presărate cu cercuri albe, viță împle- tită cu ciorchine roșii și verzi, ce umple spa- țiul dintre medalioane. într’un cuvânt multe și frumoase ornamente, pe cari îmi iau sar- cina a le arătă aci, explicând odată cu ro- stul decorativ și înțelesul lor. * * * De cum pătrunzi în pridvor, privirea în- tâlnește marea frescă a peretelui din față (ilustrația dela pag. 122). reprezentând o vastă compoziție păstrată aproape in în- tregime și unde a fost concentrată toată știința zugravului, de oarece aci au fost mai multe și mai mari greutăți de învins. Scena aceasta, cu înfățișarea ei pompoasă, parc o apoteoză a creștinismului sau mai bine a evangheliei, reprezentată prin Sfântul Duh, care, sub forma unui porumbei, domina centrul unei adunări de fețe cerești, venite aci ca la un sobor sfânt. Sfântul Duh, cu aureolă în jurul capului, păzește sfânta e- vanghelie. Către sfânta carte și către el se ’ndreaptă fețele cele veștede ale apo- stolilor cum și ale legioanelor de îngeri ve- niți ca pentru a excortâ parada cerească, ce a început odată cu rânduirea sfinților apostoli pe cele douăsprezece jețuri în ju- rul marelui tron, îmbrăcat cu purpură înv părătească, pe care stă Duhul Sfânt. E c b Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice- mirare că lipsește din această compozi- țiune figura Tatălui sau măcar simbolul său: ochiul cu triunghiu. Și e cu atât mai cerută această imagine, cu cât nu lipsește din compoziție figura Fiului, ceeace ar fi putut dâ laolaltă Trinitatea: Tatăl, Fiul și Sf. Duh, pentru a căror slăvire s’au adunat aci, cu pompă cerească, atâtea fețe sfinte. Afară de asta, e greu de admis ca Sf. Duh, care purcede dela Tatăl, să stea izolat de figura Tatălui, mai ales într’o compoziție unde se sărbătorește ideia de Dumnezeu. Presupun deci că ccl puțin ochiul va li fost undevă pe această frescă, dar că va fi dispărut la reinoirea fondului, care tre- ime să fi fost retușat, de oarece pe această frescă nu se vede nici un fel de legendă, cum e la celelalte compoziții. Ea picioa- rele tronului Sf. Duh sunt, deoparte și alta, Hrist și Maica Precista, prosternați in atitudini bine înțelese. Ea spatele Pana- ghiei e un înger, într’o frumoasă mișcare, care nu numai că nu amintește de fel în- țepeneala bizantină,dar aduce chiarcu gra- ția mișcărilor din arta Renașterii. Dealtfel, întreaga această frescă e caracterizată printr’o libertate de mișcări în totul deo- sebită de ale celorlalte frescuri, ceeace ne face să credem că un alt artist a lucrat aci. Se poate insă ca numai capetele* și uncie draperii ale sfinților să fi fost revăzute cu culori a tempera de un alt artist cu școală mai nouă. Aceasta se poate vedea din fi- gura primului apostol din dreapta, a cărui draperie galbenă poartă urme netăgăduite de reîmprospătare cu culori tempera, într’o factură cu totul nouă. I .a spatele tronului ceresc un grup de îngeri, învest- mântați cu stihare lungi, având benți late, brodate, și incâlțați cu papuci lucrați în fir și presarăți cu pietre nestimate, ca în moda bizantină. Grupul acesta din mijloc e legat de grupurile de alături prin câte doi îngeri mai izolați, ținând în mână câte un băț cu cruce. In stânga și în dreapta grupului, cei is 122 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Peretele dela KKshrit. 17. Frescorile dela biserica Colții. PRESCURILE DELA COLȚEA 123 18. Fresccirile dela biserica Colții. Peretele dela Apus. BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 124 doisprezece apostoli, șease în dreapta, șea- se în stânga, așezați pe jețuri cu funduri roșii, la spatele cârora se văd două legiuni de îngeri, cari au acrul că iau parte și ei la această preamărire a Sfântului Duh. Către partea de sus e o altă compoziție, reprezentată ca și cum ar fi zugrăvită pe un imens rulou ce-1 desfășoară doi îngeri. Aci se vede pe un tron Pantocratorul, strejuit de doi serafimi, și două Tronuri, două roți de foc cu aripi, simbolizând pe unii îngeri din cetele îngerești, așa cum se vede și pe cupola dela mănăstirea Ivir dela Atos. In dreapta Panaghia, condusă de arhangheli, în stânga sf. loan Boteză- torul, iarăș condus de îngeri, dintre cari unul,într'o admirabilă și expresivă mișcare, îi arată tronul Pantocratorului. Deasupra legiunii de îngeri și în stânga, în colț, un înger cu lung stihar ține deasupra capului un pergament, pe care sunt risipite în ne- regulă zodiile. * * Pe fundul bolții din dreapta (ilustrație in supliment) se vede zugrăvit sf. loan Bo- tezătorul, care, posomorit și aspru, binecu- vintează cu dreapta, pe când în stânga ține un sul, pe care stă scris cuvinte biblice. Sfântul are aripi aurite, cari răsar dintr’un trup ciolănos și acoperit cu o piele de ani- mal, așa cum se vede și pe plafonul dela biserica Batiste, a.șâ cum e probabil să fi fost aschetul neînduplecat, care viețuiâ în pustiu, deși cândva o împărăteasă a vre- murilor i-a cerut să se lepede de credința lui mântuitoare, momindu-1 cu desfrâul ei. Xu e crunt sfântul, dar are acea încrețire a frunții care înseamnă disprețul pentru ră- tăcirile lumești. Inzist asupra acestui punct, de oarece se știe cât însemna expresivita- tea în pictura atoniților, cari pe cât au pu- tut s’au silit să traducă cât mai bine în fi- gura sfântului și felul său de trai. Dacă sf. loan Botezătorul are aci aripi, cum îl ve- dem și la Batiște, e că zugravul a ascultat de evanghelist (Matei XI) care a zis, vor- bind pentru Hrist: Iată eu trimit pe înge- rul meu ...» (pe loan Botezătorul). Sfântul are imediat în jurul său patru grupuri de arhangheli în mâini cu discuri, și patru serafimi cu aripi roșii. Apoi ur- mează cei doisprezece apostoli, așezați in medalioane reunite prin împletituri de frun- ze strânse într'o fundă, — un nod de care întâlnești des in manuscriptele bizantine, ceeace nu e decât un împrumut din arta persană. Cele patru pendantive (ilustrațiile dela pag. 131) reprezintă patru compozițiuni de o armonie admirabilă și de o factură ca- racteristică. reprezentând scene din viața sfântului loan Botezătorul, menite să îm- plinească înțelesul plafonului. In fund și în stânga e Xașterea sfântului loan(l). l’e un fond arhitectonic, câteva case, indicate printr’o perspectivă de sen- timent mai mult greșită, sunt colorate în gri șî alb cu linii roșii, negre și albe. Un bătrân și o tânără stau, ce) dintâi pe o ladă și cea de-a doua pe un jeț, având între ei pe un pat un copil, mai mult o păpușe, care trebue să înfățișeze pe sf. loan. La spatele și în centrul acestui grup o tânără poartă un vas acoperit. Cum însă această figură poartă un costum împărătesc și cum prin însăș mișcarea ei se aseamănă cu acea a fiicei Herodiadei, purtând capul sf. loan, așâ cum se vede pe unele rulouri bizantine, presupunem că artistul a vrut să repre- zinte act in mod alegoric sfârșitul vieții sfântului loan, al cărui cap se știe că a fost purtat de faimoasa dănțuitoare pe o tavă, ca trofeu al ambițiunii ci desfrânate. De altfel figura aceasta, străină de restul com- pozițiunii, nu are nici una din atributele în- gerilor, aripi, aureolă etc., pentru a crede că e un înger, un mesager al Cerului, tri- mis pentru a luă mărturie de nașterea sfân- tului. Un punct alb prins de lobului urechii PRESCURILE DELA COLȚEA 125 ar indica un cercel, o găteală de care, fi- rește, îngerii sunt lipsiți. Afară de aceasta, toți îngerii din frescurile de cari mă ocup aci, au peste stiharele lor largi și câte o manta, care se închee la piept sau la umăr; tânăra aceasta nu are decât o tunică, care în partea superioară se îmbucă cu un gu- ler lat ce acoperă și umerii, presărat fiind de puncte albe, probabil pietre scumpe. Sunt desigur mai multe indicii cari ne duc la încheerea că avem aface cu fiica Hero- diadei, vestita Sa lom ea, purtând intri un vas capul sfântului loan, decât ar fi pen- tru a crede că e vorba de un simplu înger sau o femeie care servește la asemenea ocazie. In colțul de alături e reprezentată Copi- lăria sf. loan (2). Un înger duce de mână pe copilul loan, arătându-i căile și par’câ sfâtuindu-L La orizont câteva case. In față un teren nisipos cu buchete de pal- mieri. Celelalte două pendantive reprezintă: primul (3), o fortăreață înlăuntrul căreia sf. loan se roagă, iar afară un alt sfânt care a prins pe un ostaș ce se încovoae de frică: o mișcare bine înțeleasă.— Un fapt demn de remarcat e că figura sfântului loan e absolut aceeaș din reprezentările similare ale acestui sfânt, ceea ce denotă că icono- grafia atonită a fixat bine chipul sfântului loan, care, așa cum e aci, e tot una, are la fel aceleași trăsături: păr în neregulă, barbă stufoasă, începând până de pe la umerii obrazului și sfârșind în șuvițe cari acoperă tot gâtul, ochi îndurerați, așa cum se vede și într’un fresc dela vechea bise- rică Curtea de Argeș, astăzi în Muzeul de antichități, tot așa cum apare într'o evan- ghelie dela Ivir, reprezentând Botezul lui Hrist¹). însfârșit, cel din urmă pendantiv repre- zintă Tăerea capului sf. loan (4). Călăul, într'o mișcare în care și-a pus toată nă- dejdea, de oarece s’a înălțat cu sabia în aer cu atâta pornire încât un picior a pă- răsit pământul, aduce pe după cap sabia pentru a reteză capul sfântului, care se roagă în genuchi. Aceste patru compozițiuni închid pla- fonul bolții, legând cum nu se poate mai bineideia din plafon de aceea depe margini. * * * O ciudată reprezentare, atât ca concep- țiune cât și ca execuție, este aceea care se vede pe peretele sudic (ilustrația dela pag. 126), care, împărțit în două zone, are în zona de jos mai multe mici compoziții cu subiect din viața Sfintei Fecioare, iar în cea de sus o compoziție destul de bizară. Subiectul acestei compoziții e luat din le- gendele cu privire la suflet, și anume că- lătoria sufletelor pentru a ajunge la por- țile Jadului, nu și vieața lor de dincolo de aceste porti sau sus în cer, așa cum se vede totuș pe unele frescuri mai vechi. Compo- ziția c alcătuită din figuri, case, curți, cari se desfășoară pe planul de sus al tabloului, iar in partea de jos de o mare spărtură, care indică gura Iadului, în centrul căreia stă pitit Tartorul dracilor, care alintă un biet suflet încăput pe mână. Dintre scenele risipite in această fres- că, cea din colțul din stânga e și cea mai ciudată: un împărat, care va ti stă- pânit în rele și fără-de-legi, e pe patul de moarte. La căpătâiul său un înger amenin- țător, în mână cu o sabie, a asistat la des- părțirea sufletului de corpul său, pe care, negăsindu-1 vrednic de a sui către împă- răția cerească, l-a dat în primirea draci- lor. îngerul arată împăratului cine i-a pri- mit sufletul. împăratul plânge ca un copil frecându-și ochii cu pumnul, de oarc-ce vede ce așteaptă pe bietul său suflet, iar >) Vezi această figură la Andrd Micheî, Histoire dt fArt, voi. I (Paris 1905), pag. 233. 126 BULETINUL COMISII Nil MONUMENTELOR ISTORICE Peretele dela Hiaz^zi. 19. Frescurile dela biserica Colții. mp, ora,n PRESCURILE DELA COLȚEA 127 20. Frescarile dela biserica Colții Peretele c’cla Miazftncrptc. 128 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE dracii aceștia cenușii, cu cozile sfredel, cu cornițe negre, au luat sufletul, pe care, nc- îndurații, îl duc, ținându-1 unul de cap, ce- lălalt de picioare, către gura Iadului, spre care drăcușorul din capul convoiului arată cu mâna. Și în această imensă spărtură, în centrul acestei guri amenințătoare, gata să scuipe legioane de draci, stă pitit bătrâ- nul rege al relelor, înfricoșatul Belzebuth, care, în așteptarea sufletului acelui îm- părat răposat de curând, se joacă cu un suflet de care va tî având multe la spa- tele său. Deasupra Iadului e o scenă și mai cu- rioasă. Un om e întins la pământ, cu bra- țele pe pept, având lângă el un băț lung. Doi câini îl latră sau cată să-l muște, pe când, în planul din fund, în pragul unei case, a apărut un alt om, mai bine și mai scump învestmântat ca cel întins, ce pare a fi foarte sărac. Bănuesc că ingenioasa fan- tezie a zugravului atonit a vrut să prindă următoarea scenă: un făcător de rele, un hoț, a încercat să pătrundă în casa unui bogătaș, pentru a-1 jefui; câinii îl simt și s’aruncă asupra lui, ceea ce face ca stăpâ- nul să prindă de veste și să iasă afară, pe când hoțul de frică s’aruncă la pământ. Prezența unei astfel de scene se explică prin acest singur fapt că, fiind vorba de a reprezenta iadul, trebuia căutat și suflete pentru el. Și ce putea fi mai destoinic de a vedea împărăția lui Belzebuth, pe care l-am văzut în centrul acestui fresc, decât sufletul unui făcător de rele. M'am oprit la aceste două scene, pentru că ele sunt caracteristice și pentru că dau o notă ori- ginală frescurilor dela Colțea. De altfel nu sunt singure în toată decorațiunea din a- cest monument. Vom vedea, îndată, vor- bind de a doua boltă, cea din stânga, și alte scene, cari poartă aceleași semne ori- ginale de bizar și ingenios. * * * Trecem acum la una dintre cele mai importante întruchipări a ideii religoase, alcătuită din imagini, dintre cari unele do- vedesc o ciudată fantezie cum și o puter- nică originalitate pe seama zugravului,— la bolta din stânga (ilustrație în supliment). După scena din centrul bolții, Panto- cratorul și oștile îngerești, sunt înfățișați în grupuri compacte figuri de împărați, ale că- ror costume amintesc pe acelea ale unora din Domnitorii noștrii. Figurile acestea, bogat decorate și bine proporționate, se înșiră numai până la jumătatea cercului circumscris în jurul Pantocratorului; în ju- mătatea cealaltă e reprezentată o întreagă populațiune de animale domestice și săl- batice, din lumea reală sau cea mitică. Care poate fi sensul acestei reprezentări laolaltă a acelor grupe de fețe împărătești de o parte și a acestor lighioane cu făp- tura care mai de care mai bizară, mai fio- roasă, — ne vom sili a arăta aci. In capătul convoiului, prima grupă e a unor împărați, despre al căror nume zu- gravul nu ne spune nimic, afară numai de cât că ei reprezintă împărații pămân- tului-. Totuș bănuesc că imaginația pic- torului nu a fost străină de chipurile unora dintre Voevozii noștri, mai cu seamă că re- cunoaștem unele din costumele acestora. Așa figura din capătul convoiului c învest- mântată cu mantie largă și lungă până în călcâie, cu mânecile lipsă sau despicatedela umăr, pentru a lăsă trecere liberă brațelor. Tot astfel în grupul următor e o figură care poartă mantaua cu gu'^nil îmblănit, lungă până în pământ și în iată pe piept cu paftale scumpe. In g( .tal costumele acestor împărați și împărătesc, feciori dom- nești, jupânițe, sunt de moda răsăriteană și anume bizantină. Aceasta reese din- tr’un costum, cel mai des repetat, care e acesta: rochie lungă, cu guler lat, presărat de nestimate, care acopere umerii; poa- lele tivite cu chenare late, pe cari apar de- PRESCURILE DELA COLȚEA 129 senuri în lozanje, cum și acea banta lată, decorată cu pietre scumpe, ce străbate perpendicular trupul, începând dela guler și pierzându-se în chenarul de pe poală ; fondul veștmintelor e presărat de flori, mai mult niște puncte albe reunite în cerc. în picioare, personagiile acestea au papuci împărătești poleiți; iar în cap, cei din pri- mul grup, acela al împăraților, poartă cu- nuna împărătească, cu sau fără ramuri, pe câtă vreme în grupul următor, al ^oame- nilor, domnilor și toți judecătorii pămân- tului», se văd pe capul personagiilor cal- pace sau fesuri de culoare verde și cu marginea îmblănită. Aceasta chiar deose- bește acest grup de cel precedent. Urmează apoi grupul «băeților și fete- lor^. Fetele frumos gătite au în mâni man- doline, în coardele cărora li se încurcă dege- tele pentru a cântă. Un tânăr într'o mișcare mirată se uită la fete, cari, aplecate una spre alta, își șoptesc cevâ. Scena e cum nu se poate mai expresivă. Sfârșitul convoiului îl formează «bătrânii și bătrânele», după cum spune legenda în limba slavonă. Fețe palide, înrămate în bărbi albe, țeste pleșuve iau și ele parte la petrecerea celorlalți, la cari nu trebue să uităm și câțiva copii, cari își scot capul pe după rochiile cele lungi ale bătrânelor, cum și, tocmai la sfârșitul con- voiului, un împărat bătrân, având în mâni un instrument de muzică, o țiteră. lată acum și cealaltă jumătate a cercu- lui: lighioanele cele înspăimântătoare — animale, păsări și tot felul de viețuitoare câte a putut grupa pictorul—cari toate au ieșit din ascunzătorile lor pentru a proslăvi, cari cum știu, în graiul lor, pe Pantocra- tor. Căci acesta e înțelesul acestei mari și ciudate scene. Aceasta reese din totalita- tea legendelor de deasupra fiecărui grup: «împărați ai pământului și toți oamenii, domni și toți judecători ai pământului, băcți și fete, bătrâni și bătrâne, lăudat i pe Domnul Dumnezeu, pocăiți-vă. Și Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. toate ținuturile adânci ale focului, și toate vânturile viscoloase, și toate plantele.. ,.șf toate animalele». în adevăr, am văzut pe toți împărații pământului, pe toți oamenii, domnii și judecătorii pământului, bătrânii și bătrânele. Iată acum și «toate plantele, și toate animalele, precum și toate vân- turile viscoloase». Dintre aceste animale, primele și târîtoarele sunt cele mai bizare, în văile unor munți roșii ca focul se târăsc, ținând botul în sus, ca și cum ar proslăvi pe Cel de Sus, șerpi, năpârci, balauri cu unul și patru capete, cum și două iazme, ce și-au scos capul printr’o spărtură a pământului. Curioasă este de asemeni reprezentarea «vânturilor viscoloase» : norii adunați în ghemuri presărate cu puncte albe, probabil aeroliții cei numeroși ai văzduhurilor. Tot «vântviscolos», acesta însă e mai greu de precizat, trebue să fie și acea coloană de aer fumurie, care țâșnește din gura unui co- pil ce și-a scos capul printr’o deschizătură a pământului. Mai verosimil, nu însă și plas- tic, ar putea fi reprezentarea căldurii intra- terestre, mai cu seamă că legenda și po- menește undeva de «ținuturile adânci ale focului». In cazul acesta ar fi cea mai în- drăzneață imagine simbolică din câte s’au reprezentat în iconologia ortodoxă. Cine și-ar fi închipuit că zugravul atonit va căuta imagini și dincolo de scoarța globului, des- pre care până aci nu știa decât că l-a făcut Dumnezeu în șease zile și că toate fenome- nele fizice dela suprafața sa vin numai de sus? «Plantele și animalele» sunt arborii rânduiți ca niște buchete pe văi, în culori gălbejite, pe cari, de altfel, ar fi imposibil o vegetație. Apoi vin berze, broaște țestoase, vulturi, veverițe, cerbi, boi, oi, urși, cămile și, în sfârșit, centauri. Și toate aceste figuri sunt atât de precise, atât de caracteristice, în cât nu le poți confundă asemănarea, cum se întâmplă câte odată chiar în zugrăveala modernă. Așa o veveriță e de un naturalism și de o justeță a caracterelor zoologice ui- it 130 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE mitoare. Tot astfel și centaurii, — această imagine cu to- tul păgână,care a trecut însă în iconologia creș- tină odată cu alte reprezen- tări, a căror ori- gine e tot în lu- mea antică: ca- riatidele, sfinții războinici sau reprezentarea procesiuni- lor. Cu cei patru pendantivi (ilustrațiile dela pag. 130) terminăm și descrierea a- cestei bolți, atât de inte- resantă ca originalitate și execuție, calități ce trec și asupra scenelor din pen- dantivi, tot atâta demne de remarcat. In primul pendantiv(l) sunt două grupe de apostoli rânduiți în jurul unei bisericuțe, probabil biserica Colții în imagine ctitori- cească. In al doilea pendantiv(2) se vede un grup de femei și fete, cari joacă și se înveselesc la cântecul surlelor și al tobe- lor. In realitate însă, după cum spune in- scripția, surlașiiși toboșarii, ca și tetele cari învârtesc o horă, nu fac decât laudă pe acelaș Pantocrator, spre care se ridică mugetele și șuerele animalelor din cercul descris sus. Legenda e aceasta: „ Lăudați-l din strune și din organe ca pe un împă- rat, și aduceți-i slavă". Interesante, foarte interesante ca costume, sunt imaginele din acest pendantiv, ca și din cel opus acestuia, unde se reprezintă o scenă similară. Fe- meia din mijloc, care are aerul că bate din palme, poartă scurteică cu mâneci îmblă- nite, peste rochea prăzulie și șorțul cel alb; pe cap are o maramă. Cele cinci fete sunt îmbrăcate aproape ca șițărancile din zilele noastre, sau mai bine ca mărginencile, de oarece acestea, ca și aci în tablou, dacă au portul fus- telor și al ilicilor, nu au însă cămășile cu cusături și ca- trințele sau vâlnicele; piep- tănătura în cozi aduse în jurul capului, ilic încheiat dinainte, prin care iese mâ- necile cămășii, fusta scurta tivită în poale cu volane late, cusute cu figuri. Către un- ghiul stâng al scenei e imagi- nea unui voinic, care ține o bar- dă ; el e pep- tănat ca vechii plăeși și, ca ace- știa, poartă că- ciulă. In pendanti- 21. Prescurile dela biserica Colții. I'endantivii dela bolta stângă. FRESCURILE DELA COLȚEA 131 vul următor (3) sunt trei împărați, iar la spatele lor, în câte un colț, doi tineri cu 22. Frescurile dela biserica Colții. Fendantivii dela bolta dreaptă. cari să doboare co- pacii împrăștiați din belșug pe în- tinderea unei văi împărțite din- stinctîn cinci zo- ne. In sfârșit, în cel din urmă pendantiv (4), iarăș o sce- nă de veselie, unde se ve- de, in centru, o femee cu capul acoperit de un văl ca și în pendantivul opus, și care — lucru curios — râde. De fapt, curios nu ar fi, de oarece în jurul ei e numai veselie, fete cari joacă, fete cari cântă din tobe și surle. E însă curios din punct de vedere iconologic, de oarece niciodată acest sentiment nu a fost redat în figura vreunui sfânt sau alt personagiu din numeroasele imagini bizan- tino-atonite; plânsul din contră. Ba încă pe aceasta din urmă, unii pretind a-1 vedea în fiecare figură de sfânt bizantin. Restul imaginilor cari completează zugrăveala, e format din mici medalioane distribuite pe fețele arcurilor, cari reprezintă profeți sau prooroci din Vechiul Testament. * * * Peretele nordic (ilustrația dela pag. 127), în partea lui superioară, e ocupat de o sce- nă, unde se desfășoară istoria saturării cu 5 pâini și 2 pești a celor 5000 de oameni. In aceeaș technică și cu acecaș înlesnire de concepție, scena aceasta nu are nimic deosebit de aceea opusă ei, descrisă în prima parte a acestui studiu, afară de fap- tul că Hrist e reprezentat de trei ori în aceeaș scenă, insă în grupe deosebite, cum și trebuia, de oarece aceeaș figură, Hrist, trebuia arătat : când binecuvintează pâi- nele, când vorbește apostolilor și când cu- vintează poporului. Pe peretele dela Apus (ilustrația dela pag. 123). în două mari suprafețe în semicerc, e reprezen- tat de două ori aceeaș scenă: Apoteoza Sfintei Marii. Aci, lângă Mai- ca Precista, Panaghia, sunt obișnuitele cete de apostoli, îngeri, și toată pompa ce- rească. In josul a- cestei scene, se văd, în mici com- partimente, mici scene din viața lui Isus si a Măriei: Na- f șterea, Plecarea Magilor spre Betleem, admirabilă ca ori- ginalitate, Închinarea acestora, Soldații lui 132 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Irod căutând pe Hrist, Fuga în Egipt, Pre- zentarea copilului Isus profetului Simeon, care a văzut astfel «mântuirea ce Dumne- zeu a pregătit-o fiilor săi» și încă câteva scene din Vechiul Testament, cari ar tre- bui spălate pentru a fi înțelese, deși im- portanța lor e lesne de dedus din înșirarea scenelor anterioare. In șease triunghiuri, cari cad în josul ce- lor patru mari suprafețe în semicerc, di- stingem scenele din cartea Genezei: crea- rea lumii, a omului, a Evei. Această scenă e întovărășită de alta mai mică, către fun- dul tabloului, care înfățișează pe Dumne- zeu, arătând strămoșilor noștri Raiul. Apoi urmează Păcatul, scena când Eva primește mărul din gura șearpeiui și, însfârșit, o scenă, cea din urmă, aproape ștearsă, Iz- gonirea lui Adam și a Evei din Rai de că- tre îngerul Gavriil. * * * In total frescurile sunt bine conservate, afară de acestea din urmă, cari ar trebui restaurate, — operațiune ce, când s’ar face, ar trebui să fie însoțită și de o spălare ge- nerală a frescurilor, pentru a expune pri- virilor în mod complet unele din cele mai frumoase frescuri ce le posedăm. A. Baltazar. Frescarile dela biserica Colții. Bolta din dreapta FridvoruluL tiuietinu/ ^omisiunii Monufnentetor Istorice i- ?rc. 'c a. Fresca iile dela biserica Colții. Bolta din stânga Pridvorului. 8u/et/nul Comisiunii Monumentelor Istorice 1, 3. inp.ovQ.ro DIN LUCRĂRILE COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE ÎN 1908. ---o-- VII. Ședința dela 12 Iulie. — S’a rugat d. arh. N. Ghika să prezinte un raport mai amănunțit cu privire la starea în care se găsesc vechile clădiri din curtea fostei mănăstiri a Cașinului, spre a se putea hotărî asupra intervenirii ce s’a făcut pentru dărâma- rea lor. — S’a recomandat spre aprobare cererea pentru împrejmuirea ruinelor palatului dom- nesc din Târgoviște, înscriindu-se această lu- crare în tabloul celor ce se vor întreprinde în anul viitor. — S’a luat în cercetare cererea P. S- S. Epis- copului de Huși pentru restaurarea clopotniței dela biserica domnească a lui Ștefan cel Mare din Vaslui. — S’a înscris în tabloul lucrărilor din anul viitor, potrivit devizului întocmit de d. arh. N. Mihăescu, repararea chiliilor incendiate dela bi- serica Antim din Capitală. — S’a recomandat spre aprobare lucrările de conservare necesare la Schitul Ostrov din Vâlcea. — S’a cerut un nou raport, mai precis, cu pri- vire la reparațiile solicitate pe seama Bisericii domnești din Ocnele-Mari. — S’a delegat d. arh. N. Ghika să refereze asu- pra lucrărilor de conservare cerute de Epitro- pi a bisericii fostei mănăstiri Mamu din Vâlcea. — S’a rugat d. Gr. G. Tocilescu, membru al Comisiunii, să binevoească a redacta o circulară cu privire la mijloacele de conservare a Valului lui Traian, spre a fi trimisă — potrivit cererilor ce s’au primit dela P. S. S. Episcopul Dunării- de jos și dela Serviciul tehnic al județului Te- leorman — întru lămurire tuturor autorităților din regiunile pe unde trece acest val. — S’a autorizat Direcțiunea Muzeului națio- nal de antichități să ridice și să încorporeze la colecția sa lapidară două inscripții dela bise- rica din comuna Popești (Vlașca), cari au fost aduse la Expoziția jubilară din 1906. — S’a hotărît publicarea în Buletinul Comi- siunii a lucrărilor de relevație a Schitului sf. Ștefan dela Hurezi, făcute de d. I. Vulcan. — S’a mulțumit Administrației Casei Bisericii pentru procurarea pe seama colecțiilor Comisiu- nii a doua scrii de fotografii: una dela mănăsti- rea Probota, alta dela biserica din Băl te ni-Ilfov. — S’a cerut înscrierea în budgetul anului viitor al Ministerului, a unei burse pentru stu- diul picturei bizantine la Muntele Atos și în Italia, — la Ravena și Veneția. VIII. Ședința dela 12 August. — S’a recomandat spre aprobare concluzi- unile raportului d-lui I. Kalinderu cu privire la lucrările de restaurare a bisericii Albe dela Baia, și anume: reducerea treptelor dela altar și în- tocmirea planurilor și desenurilor pentru exe- cutarea mobilierului. — S’a luat cunoștință și s’a recomandat spre aprobare programul de lucrări prezentat de d. arh. I. Mincu în legătură cu restaurarea bisericii Stavropoleos. — S’a mulțumit d-lui I. Kalinderupentru pre- miul ce d-sa a binevoit a oferi, prin mijlocirea Comisiunii, Școalei de Arte Frumoase, spre a se decerne celei mai bune copii de pictură ve- chie bisericească, făcută de elevii numitei școli. 134 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE IX. Ședința dela 12 Septemvrie. — S’a recomandat spre aprobare devizul prezentat de d. arh. N. Ghika pentru refacerea învelitoarei căzute dela clădirile din curtea bi- sericii Cetățuia de lângă Iași ; asemenea devi- zul suplimentar pentru lucrările de conservare ce de prezent se întreprind la biserica fostei mănăstiri Hlincea. — S’a recomandat spre aprobare și execu- tare urgentă lucrările pentru repararea înveli- toarelor stricate în timpul ultimelor furtuni dela bisericile Antim și Radu-Vodă din Capitală; a- semenea s’a cerut luarea de măsuri pentru îm- prejmuirea celei dintâi biserici. — S’a delegat un domn arhitect să întoc- mească un deviz pentru repararea vechilor clă- diri din curtea fostei Mănăstiri domnești din Câmpulung. — S’a rugat d. arh. N. Ghika să prezinte de- senurile întocmite de d-sa pentru mobilierul bisericii Albe din Baia ; asemenea un program pentru lucrările de pictură ale aceleeaș biserici. — S’a hotărît restaurarea bisericii Sf. Gheor- ghe din Botoșani, spre care sfârșit s’au luat mă- suri să st întocmească mai întâi lucrările prea- labile de relevație. -— S’a luat în cercetare cererea pentru de- clararea de monument istoric a bisericii cu hra- mul sf. Paraschive din comuna Mușoaia, județul Argeș. — S’a cerut un raport cu privire la modul și mijloacele prin care s’ar putea pune sub ocro- tire părăsita biserică a Sf. împărați din Târgo- viște, care mai păstrează încă resturi de fru- moasă pictură. — S’a înscris, în sfârșit, biserica fostului schit din Bălteni (Ilfov), construită la 1626 de Hrizea Vornicul, în Inventarul monumentelor istorice, ca una ce prezintă caracteristice particularități arhitectonice și are un interesant trecut istoric, după cum se poate vedea de alt fel din artico- lele ce tipărim asupra ei în numărul de față. A. L. SERBAREA DELA MĂNĂSTIREA PROBOTA (31 AUGUST 1908) ---O--- Se știe că în Iunie 1904, d. Const. Moisil, profesor la Liceul din Tulcea, a semnalat, în- tr’o scrisoare publicată în «Convorbiri Lite- rare» (XXXVIII, 748), piatra mormântală ce acoperii odinioară rămășițele pământești ale Doamnei Oltea, mama lui Stefan-cel-Mare, pia- tră pe care d-sa o descoperise în curtea fostei mănăstiri Probota sau Pobrata din județul Su- ceava, unde ea fusese adusă dela biserica din apropiere a sf. Nicolae, zisă pe atunci din Po- iană. Apoi d. N. lorga, tipărind prețiosul epitaf, făcu propunerea, într’un articol publicat în «Să- mănătorul» din 8 August, acelaș an, ca el să fie ridicat și așezat în locul de cinste și de în- gropare al Domnilor, în lăuntru bisericii, lângă frumoasele morminte al lui Petru-Vodă Rareș și al soției sale Elena-Doamna. încă de atunci d. P. Garboviceanu, Admini- stratorul Casei Bisericii, luă măsurile pentru ducerea la îndeplinire a acestei propuneri, pu- ind să se sape în marmoră o prea frumoasă in- scripție comemorativă (redactată de d. lorga și sculptată după desemnul d-lui V. Rola-Pie- karski) a piosului act ce urmașă se săvârșească în toamna acelui an, ca încheere a marilor săr- bări orânduite întru pomenirea a patru sute do ani dela moartea gloriosului Ștefan-Vodă. îm- prejurările au făcut însă ca aceasta să se înde- plinească abia în cursul anului curent. In acest scop s’a întocmit, în pronosul bise- ricii, lângă peretele din dreapta, în rând și la fel cu locul de odihnă al Doamnei Elena a lui Petru-Vodă Rareș, un închipuit mormânt, dea- supra căruia s’a așezat, alăturea de vechiul epi- taf al Doamnei Oltea, amintita inscripție co- memorativă. Sfințirea acestui nou mormânt s’a făcut în ziua de Duminecă 31 August, în pre- zența d-lui Sp. C. Haret, Ministrul Cultelor și al Instrucțiunii, a invitaților din Capitală, a au- torităților bisericești, școlare și administrative din județul Suceava, a tinerimii școlare din Făl- ticeni și împrejurimile Probotci și a numero- sului popor adunat cu acest prilej în vestita mănăstire de odinioară. După sfânta liturghie, oficiată de părintele protoereu al județului, cu o numeroasă azistență de preoți, s’a slujit afară, în curtea mănăstirii, în fața tuturor credincioșilor, un parastas so- lemn, pentru odihna sufletului aceleia ce a dat Moldovei și neamului românesc pe cel mai mare fiu al lor. Cerul binecuvântâ în acest timp îngenunchiata adunare cu o ploae binefăcă- toare. In urmă un delegat al Administrației Ca- sei Bisericii rosti un scurt cuvânt comemorativ, în care se nevoi a arătă credincioșilor adunați în biserică — în cadrul puținelor mărturii isto- rice și închipuiri legendare ce avem cu privire ia Oltea-Doamna — rostul vieții ei pământești, enumerând totodată și peripețiile prin care trecu sfânt lăcașul ei de îngropare dela început și până în zilele noastre. Apoi d. Ministru Sp. C. Haret încheie această parte a sărbării cu o prea frumoasă cuvântare, în care, după ce arătâ în- semnătatea actului de pictate și cinstire ce se îndeplinește, d-sa zise: «Iată pentru ce dar am venit și v’am poftit astăzi acî: să ne rugăm pentru odihna și mă- rirea sufletului aceleia dela care Ștefan-Vodă a moștenit virtuțile sale alese șî frumoase... «Să preamărim deci în fața acestui dumne- zcesc altar pe femeea care a dat neamului no- stru pe cel mai marc fiu al său și să ne închi- năm în fața mormântului ei, acum regăsit și din nou închipuit. «Acesta e rostul serbării noastre de azi. Și sunt fericit că ea se face în apropiere de Baia și de Războieni, în mijlocul urmașilor dirccți ai acelor ce au câștigat una din cele mai strălucite izbânzi și au pătimit una din cele mai glorioase înfrângeri. Și mă bucur că acest prețios mor- mânt se găsește aici, unde amintirea faptelor vitejești ale lui Ștefan-cel-Marctrăește mai mult 136 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE decât în orice altă parte a țării și unde deci, de acum înainte, va trăi tot așa de mult și a- mintirea scumpă a mamei sale. «Păzîțî-1 dar cu credință și dragoste, ca să a- mintească urmașilor din neam în neam de ceea cea fost Oltca Doamna, mama lui Ștefan-Vodă cel Mare, cel Bun și cel Sfânt». După masă, scrie d. P. Garboviceanu în Bi- serica Ortodoxă, după care am împrumutat și cuvintele de mai sus ale d-lui Ministru — la ora 2, au început serbările școlare. S’au exe- cutat bucăți muzicale corale cu cuprins patrio- tic de către elevii gimnaziului din Fălticeni, de către corul din Dolbasca, sub conducerea dis- tinsului învățător lonescu, care a cântat și toate răspunsurile sf. Leturghii cât se poate de bine, și de către corul școalei din Probota. S’au re- citat apoi poezii cu cuprins patriotic și religios. După aceasta d. G. T. lonescu, revizorul șco- lar al jud. Suceava, a ținut învățătorilor, săte- nilor și copiilor o foarte frumoasă și bine sim- țită cuvântare și a pus în evidență și marele merit al d-lui Sp. Haret, omul bisericii și al școalei, care a organizat asemenea serbări pen- tru cultivarea și înălțarea sufletului românesc. In acelașsens a vorbit și d. Ștefan loan, deputat și profesor. A răspuns d. Haret, arătând, că suntem datori să întrebuințăm toate mijloacele pentru formarea conștiinții naționale, pentru dezvoltarea sentimentelor de recunoștință și de venerație pentru acei cari ne-au păstrat țara, graiul și legea ! A. L. Notă. Ilustrațiile din acest fascicol sunt făcute după fotografii luate de d. Ing. Stelian Petrescu. inp.Org.rO Anul L Ho,. 4. COMISIUNII FUBLICAȚIUNE TRIMESTRIALA Inst. de Arte Grafice CAR OL COBI. S-r 1, St. R as ides cu- ie, STRADA DOAMNEI, 16 4. BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. = COMITETUL DE REDACȚIE — D-nii : ION KALINDERU, GR. G. TOC1LESCU. GR. CERKEZ, N GABRIELESCU, Membrii Comisiunii Monumentelor Istorice și P. GARBOV1CEANU Administratorul Casei Bisericii Secretar, ALEX. LĂPEDATU. ABONAMENTUL ANUAL: IN ROMÂNIA........... . •.......... . 10 Lei IN STRĂINĂTATE . . . ...... , . . 12 „ REDACȚIA: la Administrația Casei Bisericii, București. Extras din Deriziunea Ministerială privitoare la redactarea Buletinului. 1- Cu începere dela Ianuarie 1908 se va pu- blică, sub direcția Comisiunii monumentelor istorice și in editura Administrației Casei Bi- sericii, o revistă periodică numită Buletinul Comisiunii Monumentelor istorice. 2. Acest Buletin va fi organul oficial al Co- misiunii, va apărea trimestrial și va cuprinde : a) O parte științifică, în care se vor publică tot felul de monografii, studii, lucrări, comu- nicări și materialuri de natură istorică, arhi- tectonică și artistică, privitoare direct și numai la monumentele noastre istorice; b) O parte oficială, in care se vor publică rapoartele anuale ale Comisiunii, proceseie- verbale ale ședințelor ei. referatele arhitec- tilor însărcinati cu conducerea și executarea lucrărilor de conservare și restaurare, precum și eventualele circulari, informațiuni și deri- ziuni ale Ministerului și ale Comisiunii, pri- vitoare la monumentele noastre istorice. 3. Buletinul apare sub direcția membrilor Comisiunii, cari, împreună cu administratorul Casei Bisericii, alcătuesc comitetul de re- dacție, și sub îngrijirea secretarului Comisiunii, care e îndatorat să pregătească și să procure materialul necesar, să-l aducă la cunoștința comitetului de redacție și să supravegheze tipărirea lui. 4- Pentru ca puhlica(iunea să se prezinte cât mai sistematică și cât mai folositoare, se stabilește următorul program cu privire la felul lucrărilor ce va trebui să cuprindă Buletinul: a) Monografii istorice, arhitectonice și ar- tistice asupra monumentelor noastre istorice, monografii cari vor fi ilustrate și documentate cu reproduceri necesare de fotografii, desem- nuri, aquarele etc.: b) Releveuri dela cele mai însemnate și caracteristice, din punct de vedere arhitec- tonic, monumente istorice: c) Studii și lucrări unitare, asemenea ilus- trate și documentate, bunăoară: asupra in- scripțiunilor murale și tombale din epoca lui Șiefan-cel-Mare, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu etc., asupra artei decorative, în sculptură și pictură, întrebuin- țată în bisericile și mănăstirile noastre în an li- mite epoci, asupra portretelor murale, de cti- tori: Domni, Doamne, Arhierei, Boeri. Jupâ- nese etc., asupra picturii bisericești, asupra costum elor etc-: d) Materialuri: scurte fragmente, comuni- cări, însemnări și note de interes deosebit privitoare la monumentele noastre istorice : e) Note bibliografice și critice asupra pu- blicațiunilor și periodicelor de specialitate: f) în sfârșit, suplimente artistice, în culori, cari să înfățișeze biserici, mănăstiri, repro- duceri de portrete murale, de picturi, de or- namentatiuni etc- în cadrul lucrărilor înșirate mai sus se cu- prind și acele privitoare la monumentele is- torice din afară de Regat, intru cât aceste vor fi de origină românească — înălțate de Voevozii noștri. Buletinul se găsește de vânzare la Librăriile Socecu, Sfetea, națională și Alcalay BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE PUBLICAȚ1UNE TRIMESTRIALĂ SUB AUSPICIILE MINISTERULUI DE CULTE Șl INSTRUCȚIUNE PUBLICA ȘI IN EDITURA ADMINISTRAȚIEI CASEI BISERICII. 19 08 OCTOMVRIE-DECEMVRIE BUCUREȘTI Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r Ion St. Rastdescu 16, Strada Doamnei, 16 1908 CUPRINSUL -----o----- TEXT /Mănăstirea Hurezi: Descriere generală arhitectonică. Schitul Sf. Ștefan dela Hurezi: Note arhitectonice. Portretele murale dela Hurezi; Descriere (a doua seriei. Noi monumente istorice : Biserica din Ludești. Un yechiu epitaf și o nouă inscripție dela Probota, Raport general cu privire la lucrările Comisiunii în 1908. Cronică : Din luc-ările Comisiunii: /Mănăstirea Radu-Vodă și Biserica Bucur din Capitală: Re- dactione' Tabla de /Mt.erii. ILUSTRAȚIUNI /Mănăstirea Hurezi: I. Pianul general al așezării. 2. Planul special al mănăstirii: —parter. 3. Planul special a! mănăstirii: — etaj. Schitul Sf. Ștefan : 4. Planul. 5. Fațada. 6. Secțiune transversală. 7. Vedere laterală. 8. Secțiune longitudinală. 9. Planul acoperișului. 10. Portrete murale din Paraclis. II: Portrete murale din biserica dela Bolnilă. Biserica din Ludești: 12. Vedere laterală. 13. Vedere din față. 14. Vedere laterală (2). 15. Fragment din tâmplă. 16. Fragment din tâmplă (2). 17. Epitaful de pe mormântul Doamnei Oltea. 18. Inscripția comemorativă din 1904. 19. Pisania Schitului Sf. Ștefan. 20. Biserica din Baia : înainte de restaurare. 21. Biserica din Baia: după restaurare. 22. Clopotnița dela Făpăuți. 23. /Mănăstirea Slatina: vedere generală. 24. /Mănăstirea Slatina : biblioteca. 25. /Mănăstirea Slatina: intrare în biserică. 26. Clopotnița dela Hurezi: înainte de res- taurare. 27- Clopotnița dela Hurezi: după restaurare. Schitul Si. Ștefan : 28. înainte de restaurare. 29. în timpul restaurării. 30. înainte de restaurare *2). 31. După restaurare. 32. Planul săpăturilor. 33. Vedere a săpăturilor. — în suplement: /Mănăstirea Radu-Vodă și Biserica Bucur din Capitală țTricromie după o acuarelă de pe la 1866). HOTA. — Finalele dela pp. 148, 155, 160 șt 186 reprezintă, după zum să indicat și /g fierare fₙ parte, cusuturi de pe un patrafir dela mănăstirea Hurezi (1700), iar cel dela p. 192 o sculptură in piatră dela Foișorul lui Dionisie tot de acolo. MĂNĂSTIREA HUREZI DESCRIERE GENERALA ARHITECTONICA. ănăstirea Hurezi e așezată pe un platou inalt de vre-o 30— 4-0 m. deasupra nive- lului râului cu acelaș nume, închisă fiind cu un zid îm- prejmuitor, ce formează un patrulater neregulat, ale că- rui laturi mai mari, dela nord și sud, întrec cu vre-o 150 m. la- turile mai mici, dela est și vest, cari n’au decât vre-o 200 m. în lungime. Zidul acesta, înalt de 2,50 — 3,00 m. și lat de 1,30 — 1,50 m., construit din cărămidă alternând cu piatră și lucrat in mod aparent, cuprinde înlăuntnil său pa- tru incinte: Incinta mănăstirii propriu zise, Incinta dependințelor ei. Incinta botniței și a cimitirului și Incinta grădinei. /. — Incinta mănăstirii propriu zise. Se află cam la mijlocul laturei din spre nord și are forma unui dreptunghiu, pe ale cărui laturi se ridică de toate părțile clădiri, afară de laturea din spre răsărit, care e despăr- țită de incinta botniței și a cimitirului nu- mai printr’un zid înalt de vre-o 6--7 m. și acoperit cu olane. Mai târziu s’au construit și pe această lăture câteva chilii de locuințe pentru că- ■O----- lugări. N’au insă nici o valoare arhitecto- nică sau arheologică. 1. Clădirea de pe laturea sudică. Se îm- parte in două jumătăți bine distincte. a) întâia jumătate, cea din spre est, se compune, pe toată întinderea, din două săli mari -cu tinzi la mijloc și câteva de- pendințe de serviciu în jur acoperite cu bolți sferice ce se razimă, prin intermediul pendantivilor, pe arcuri-dublouri, cari, la rândul lor, se sprijină parte pe zidurile ex- terioare, parte pe coloane de piatră cu că- pițele și baze frumos cioplite. Sunt par- dosite cu lespezi de piatră și răspund, de- desupt, unei mari pivnițe, acoperită și ea cu bolți, cilindrice însă, cari se razimă pe puternice coloane de piatră. Sălile acestea, cari, pentru trebuințile mănăstirii, s’au împărțit, in cursul vremii, prin ziduri adaose. in mai multe camere mărunte, destinate azi arhondăriei - lo- cuinții oaspeților —, alcătuiau odinioară casele domnești ale Ctitorului. Ele comu- nică cu incinta prin două foișoare deschise, de formă pătrată, cu arcade sprijinite pe coloane cilindrice și cu scări de piatră măr- ginite de parapete: întâiul așezat la mijloc, al doilea la capătul apusean. b) A doua jumătate a clădirii, cea din 14? IJULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE spre vest. Dispusă în două rânduri parter și etaj — și cuprinzând în mijloc clopotnița mănăstirii, se compune din chilii, cari dau, cu baze și căpițele mulurate. Aceste ga- lerii- acoperite cu o boltă cilindrică lon- gitudinală. străpunsă, la rândul ei, în drep I'lnncil general nl așezării către interiorul curții, atât jos cât și sus, în galerii deschise cu arcade în plin centru, sprijinite pe coloane cilindrice de piatră, . Mănăstirea Hurezi tul fiecărei arcade, cu alte bolți cilindrice coborîtoare transversal — comunică cu in- cinta prin mijlocirea celui al doilea foișor MĂNĂSTIREA HUREZI 143 dela casele domnești, a cărui scară sa mo- dificat mai târziu, la 1854, sub egumenul loanichie Arhimandritul, așa lei, încât să stabilească direct legătura și cu galeria dela etaj. La mijlocul chiliilor — acoperite cu bolți în arc de cloitre, afară de tinde și cori- doare, cari sunt acoperite cu bolți cilin- drice— sc ridică, cum am arătat, clopot- nița mănăstirii, dispusă în trei rânduri. în parter, sub o boltă sferică, sprijinită, prin intermediul pendantivilor, pe arcuri- dublouri, se află intrarea cea mare a mă- năstirii, care conduce în incintă și care sc închide cu două porți mari ferecate cu benzi groase de fier și ghintuite cu piroane puternice. in etaj se află camera în care se pă- strează tezaurele mănăstirii. E boltită in in arc de cloitre și are, de o parte și de alta, două săli ce conduc: întâia in această cameră, a doua, și anume cea din dreapta, prin mijlocirea unei scări de ștejar, în al doilea etaj, — in clopotnița propriu zisă, care se ridică deasupra acoperișului clă- dirii chiliilor in formă de turn cu secțiune pătrată, ce susține un acoperemânt de o- lane, în vârful căruia stă împlântată, prin intermediul unui glob, o cruce cu tasuri aurite și legată cu lanțuri. Turnul acesta are pe fiecare lăture câte o fereastră in arc de cerc, înconjurată cu arcaturi duble, cari, repetându-se de mai multe ori pe aceeaș față, decorează întreg exteriorul clopotniței și cari se termină dea- supra unui brâu orizontal cu linii dințate, deoparte și dealta. Sub acest brâu, o serie de firide dreptunghiulare, necorespunzând arcadelor superioare, împodobesc, la rân- dul lor, partea de jos a clopotniței, termi- nată sus, cu o cornișe cu trei rânduri de linii dințate, ce alternează, cu lot atâtea linii albe de aceeaș dimensiune, afară de cea superioară — peste care se așează strașina acoperișului — care e mai lată. In interior, camera clopotelor e acope- rită cu o boltă de zidărie in arc de cloitre și răzimată pe cei patru pereți verticali ai încăperii. Astfel se înfățișează azi, după restau- rare, clopotnița mănăstirii Hurezi. Căci, in vremea marilor lucrări de reparație în- treprinse sub cgumcnatul bogatului Hri- sant, s’a fost cioplit brâurile, arcaturile și cornișa cea veche până în fața zidurilor, acoperindu-sc aceste peste tot cu tencu- ială netezită drept; s’a mai fost ridicat un etaj deasupra camerei clopotelor, deschi- zându-î-se în fiecare lăture câte trei fere- stre și așezându-i-sc un acoperiș in forma de accoladă, mărginit în cele patru laturi cu câte un fronton triunghiular ; s’a fost desfăcut apoi ferestrele dela camera clo- potelor până în dreptul podelelor, încon- jurându-se clopotnița cu un balcon de fer scos pe console de lemn; s'a fost întocmit, in sfârșit, sub acest balcon, în peretele din față, un fronton triunghiular de zidărie. I 'rin lucrările de restaurare întreprinse in vara anului 1907, clopotnița pe de o parte a fost desbrăcată de toate aceste elemente adause, pe de altă parte a fost îmbrăcată in vechile ci forme și podoabe, restabilindu- i-se, pe cât s’a putut cunoaște și statorî, înfățișarea-i de odinioară. 2. Clădirea de pe latura vestică. Dispusă în două rânduri parter și etaj și cu- prinzând în mijloc paraclisul mănăstirii, sc compune de asemenea din chilii, cari dau, către interiorul curții, atât sus cât și jos, în galerii deschise, cu arcade sprijinite pe coloane, la fel cu cele descrise mai sus. Ele se întrerup însă la partea centrală, oprin- du-se și racordându-sc în masivul de zi- dărie deasupra căruia sc ridică paraclisul, care comunică cu aceste galerii, și anume cu cele dela etaj, prin două mici coridoare laterale, ce conduc, urcând pe trepte de piatră, la fnimosu-i pridvor din fața, si- IJULETINUL (OMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE -»n> - , _ a 1 MĂNĂSTIREA HUREZI 145 luat la o înălțime ce ar corespunde unui al doilea etaj al clădirii, prin urmare deasu- pra acoperișului chiliilor. Acest pridvor, cu arcade sprijinite pe coloane de piatră, cu baze și căpițele plă- cut împodobite, e legat în mod meșteșugit de zidul simplu și înalt pe care-l face, în exterior, clădirile de pe careul incintei, în- trerupându-i, măcar de această parte, mo- notonia și aspectul de cetate, pe care i-1 dau numeroșii contraforțice-1 sprijinesc jos si micile barbacane ce se deschid sus. Sub paraclis, în dreptul etajului întâi, se află o încăpere boltită, care comunică pe de o parte cu interiorul, printr’o deschidere tainică ce ese în altar, drept sub sfânta masă, pe de altă parte cu exteriorul, spre vest, pe dedesupta! unuia din coridoarele laterale ce am arătat că duc la pridvor; iar sul) această încăpere, în dreptul par- terului, se află trapeza mănăstirii, acope- rită eu o boltă slerică, sprijinită pe arcuri- dublouri și pendantivi. Ea e Inimos deco- rată și zugrăvită în frescă. In fund se văd portretele murale ale ctitorilor: Constan- tin-Vodă Brâncoveanu și Maria-Doamna, soția lui. Cei doi pereți din față și din spate ai acestei trapeze se arată a ti fost odinioară deschiși, in formă de arc, ca pentru o mare poartă. De sigur, la început, pe aci se lăsase trecere din curtea mănăstirii în gră- dina ce se întinde înafară până lângă apa Hurezi; dar, nedovedindu-se prea trebu- incioasă și nici prea practicabilă, din cauza terenului mult înclinat, ca a fost pără- sită chiar dela început. Arhimandritul loan, primul egumen al mănăstirii, după cum mărturisește o inscripție din 1706, a pus să se astupe cele două ziduri, întocmind, in lăuntru lor. trapeza despre care am vorbit. Corpul propriu zis al paraclisului e situat deasupra acoperișului chiliilor și e construit, din punct de vedere al alcătuirii arhitecte- Butebnut Monumenteio¹' istorice nice, in acelaș fel ca și biserica cea mare a mănăstirii. Are o singură turlă — Panto- cratorul — în formă de prizmă octogo- nală, având pe fiecare față câte o ferea- stră, împodobită cu arcaturi. Acoperișul c în formă de accoladă și poartă în vârf o cruce foarte bogată cu tasuri aurite și le- gată cu lanțuri. Insfârșit, la ambele capete ale clădirii, formând legătura cu clădirile vecine dela nord și sud, se află câte o sală mare, pă- trată, care se ridică în interior pe înălțimea amânduror caturilor și care comunică cu exteriorul prin câte o ușe deschisă în col- țurile incintei. Aceste săli sunt acoperite, potrivit menirii lor — una erâ bucătărie, cealaltă brutărie — intr'un mod ingenios: cu bolți de zidărie, în formă de trompe conice, în lăuntrul cărora se înscriu patru careuri, suprapuindu-se, așa că fiecare se află în diagonala celui imediat inferior. Astfel se formează o scrie de careuri din ce în ce mai mici. Ultimul, cel mai de sus, e dispus așa încât înscrie în el laturile unui tambur de secțiune octogonalâ, care se ri- dică deasupra acoperișului: — e coșul, prin ale cărui deschizături amenajate pe cele opt fețe se răspândește fumul grămădit în partea superioară a bolților. 3. Clădirea de pe laturea nordică. Dis- pusă de asemenea in două rânduri— par- ter și etaj - - se compune exclusiv din chilii, acoperite cu bolți în arc de cloitre, cari dau, către interiorul curții, în galerii des- chise, cu arcade sprijinite pe coloane, la fel cu cele descrise până aci. Căci — cum s’a putut vedea—ele încep la marginea ca- selor domnești, trec prin fața clopotniței și a chiliilor sud-vestice și se opresc în stânga paraclisului; reîncep apoi în dreapta ace- stei clădiri, trec prin fața chiliilor vest-nor- dice și se opresc în masivul de case ce ter- mină clădirea de pe laturea nordică. Partea întâi a acestor galerii, dela ca- is fr-p.org.ro 146 BULETINUL comisiunii monumentelor istorice MĂNĂSTIREA HUREZI 147 seie domnești până la paraclis, comunica cu incinta, după cum s’a arătat, prin mij- locirea celui al doilea foișor, construit la arhondaric; iar partea a doua, dela para- clis până la capătul de răsărit al clădirii apusene, prin al treilea foișor, deschis, de formă pătrată, cu arcade sprijinite pe co- loane cilindrice și cu scări de piatră măr- ginite cu parapet, care e așezat cam la ju- mătatea acestei din urmă clădiri a mănă- stirii. Mai târziu, in 1763, vrednicul arhiman- drit Dionisie Bălăcescu construi, la stânga paraclisului, pentru înlesnirea comunicației galeriilor cu incinta, al patrulea foișor, minunata construcție, care, ca podoabe și sculpttiri în piatră, e una din cele mai pre- țioase din câte ne-a lăsat trecutul; iar ală- turea, la dreapta paraclisului, bogatul 1 Iri- sant construi al cincelea și cel din urmă foișor, simpla și urita construcție ce con- trastează atât de mult cu aceea a cărei pe- reche a fost sortită să tic. Cu acestea se termină descrierea gene- rală arhitectonică a celor trei șiruri de clă- diri ce închid, la sud, vest și nord, incinta mănăstirii, în mijlocul căreia se ridică bise- rica cea mare, care rămâne a formă obiec- tul unei speciale descrieri arhitectonice. II. Incinta atenanțelor mănăstirii. E situată la sudul celei întâi și e mult mai marc. La răsărit și miazăzi se găsesc câte- va clădiri — fără însemnătate arhitectonică sau arheologică—ce servesc de grajduri, remise pentru trăsuri, magazii și locuințe pentru servitori. Intrarea se deschide pe sub o asemenea clădire amenajată in for- mă de turn in dreptul clopotniței și c le- gată de aceasta printr’o șosea in pantă. I .a apus un zid simplu hotărăște incinta grădinei. însfârșit, la miază-noapte se vede clopotnița și, la dreapta ei, in legătură cu înaltul zid dindărăt al caselor domnești, doua construcții, ridicate, ca și celelalte din această incintă, în timpul lui Hrisant: — cerdacul și salonul dela stăreție. III. — Incinta botniței și a cimitirului. E situată la răsăritul celor descrise mai sus și e despărțită de ele, cum s’a arătat, prin- tr’un zid înalt de vre-o 6—7 m. La început comunicația intre incinta mănăstirii și in- cinta bolniței se deschidea la mijlocul ace- stui zid. Mai târziu însă, când și în partea de răsărit s’a ridicat chilii pentru locuința călu- gărilor, poarta veche a fost astupată, des- chizându-se o alta nouă — care funcțio- nează și azi — mai spre nord. în colțul nord-estic al acestei incinte se află cimitirul, având: la mijloc, biserica foarte bine proporționată atât ca ansam- blu cât și ca decorațiune - care slujiâ pentru pogribania călugărilor răposați ; la nord, casa - azi în desăvârșită ruină - care slujii pentru izolarea bolnavilor, deci holnița; in sfârșit, la sud-vest, un foișor pă- trat deschis de toate părțile, cu arcade în formă de accoladă, sprijinite pe coloane de piatră care slujii pentru praznicele de pomenire ale celor coborîți în mormin- tele presărate pe toată întinderea cimiti- rului. I ’n zid in formă de dreptunghiu des- parte cimitirul de restul acestei întinse in- cinte, in care se mai află, in partea sud- vestiră, un h eleșteu. IV. Incinta grădinei. E situată la apusul celor două dintâi, pe un povârniș ce se întinde până aproape de albia Hurezu- lui. în această incintă, anume in unghiul ce-1 fac in exterior clădirile dela sud și vest ale mănăstirii, se află alipită o con- strucție mai mare, compusă din mai multe camere și saloane, dispuse în subsol, par- ter și etaj. Ea s’a ridicat pe vremea lui 148 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Barbu-Dimitrie Știrbei și a servit la înce- put de rezidență domnească de vară, iar mai apoi, până acum un an, de local spi- talului județean. Datează deci, ca toate clădirile și reparațiunile lui Hrisant, de pe la jumătatea secolului trecut, — epocă de decadență a vechiului nostru meșteșug de clădiri. * * * Astfel se prezintă, din punct de vedere descriptiv general arhitectonic, cele patru incinte ale mănăstirii Hurezi, cuprinse în- lăuntru zidului împrejmuitor al ei, sprijinit, în afară, din distanță in distanță, pe nume- roși contraforți, construiți .și lucrați in ace- laș mod, din cărămidă alternând cu piatră. Dincolo de acest zid. extra muros, dar în dependență de mănăstire, se mai gă- sesc : I .a apus, peste apa Hurezilor, într'o poe- niță retrasă, — schitul Sf. Ștefan; La miază-noapte, sus, pe deal, într’o pă- durice mică, — schitul Sf. Apostoli; însfârșit, departe de tot, pe apa Hure- zilor în sus, cale de vre-o trei ceasuri, - ruinele vechiului schit al Sf. loan Boteză- torul, începătorul măreții ctitorii a evlavio- sului, bogatului și strălucitului Constantin- \ odă Brăncoveanu. 1. Vulcan Arhitect la Casa Bisericii. Ca mi tură pe an patrafir dela Hurezi (17001. SCHITUL SE. ȘTEFAN DELA HUREZI - NOTE ARHITECTONICE. in punct de vedere arhitec- tonic, biserica schitului SC Ștefan se aseamănă foarte mult cu biserica cea mare a mănăstirii Hurezi, cu deose- bire că e mult mai mică. Și e fi- resc, dat fiind că a fost con- struită in acelaș timp și de aceiași meșteri * * * Ca plan și interior, se înfățișează cu împărți- rea obișnuită: pronoas, naos și altar. Pronaosul are formă dreptunghiulară și e a- coperit cu o boltă sfe- rică ce repauzează, prin intermediul pendantivi- lor, pe patru arcuri-du- blotiri, cari, la rândul 4. Schitul Sf. Ștefan. lor, se sprijină, prin in- ⁻l termediul unor console profilate, pe cei patru pereți verticali ai încăperii. In acești pereți, și anume în cei laterali, se deschid două ferestre opuse, strâmte și lunguețe. O------ 1 .a apus, în peretele din față, se află mica ușe de intrare în biserică, iar la răsărit, ușa, cu arc circular deasupra, prin care se pă- trunde în a doua încăpere — în naos. Acesta are formă aproape pătrată. De o parte și de alta a lui, la nord și sud, se desfac șanurile bisericii, circu- lare în lăuntru, poligo- nale în afară. Ele sunt a- coperite cu câte un sfert de boltă sferică — care constitue legătura între arcul dublou și pereți— și primesc lumina prin două ferestre, la fel cu cele dela pronaos, des- chise în axul transversal al bisericii. La răsărit se află al- tarul, deasemenea aco- perit cu o boltă sferică, care constitue legătura între arcul-dublou și pe- retele circular ce închi- de această din urmă des- părțire a bisericii. In fundul altarului, pe axa longitudinală a clădirii, se deschide ferea- stra, iar lateral două firide opuse: — în stânga proscomidia, în dreapta diaconicul. ’) Pentru timpul construirii și ctitori, a sc vedea Notele istorice tipărite in această publicație, p. 59. 150 UCLETfXVL COMISICNtl MONCMENTELOR ISTORICE în sfârșit, la apus, în peretele posterior al naosului, se desface, pe toată întinderea, o nișe de secțiune dreptunghiulară și aco- perită cu o boltă cilindrică. Propriu zis dar, naosul e format din patru stâlpi de zidărie masivă, așezați în cele patru colțuri ale încăperii, pe diago- nala pătratului cen- tral. Căci, după cum s’a arătat, legăturile dintre ei sunt între- rupte prin deschide- rea șanurilor, altaru- lui și a nișei dreptun- ghiulare, de care am vorbit mai sus. Acești stâlpi sunt legați, în partea lor superioară, prin pa- tru arcuri dublouri, pe cari se razimă tam- burul cilindric al tur- lei, și anume prin in- termediul unei bolți sferice, din care n’a mai rămas decât pen- dantivii. O asemenea construcție arhitec- tonică, obișnuită de altfel la bisericile muntene, formează o ingenioasă trecere dela pătratul naosu- lui la cilindrul turlei Pantocratorului, a- coperit și el cu o ca- lotă semi-sferică. Din aceste elemen- 5. Schitul Sf. Ștefan. — Fațada. — te arhitectonice, aranjate și legate între ele, cum am văzut, intr'un mod atât de mește- șugit, rces lămurit cunoștințele tehnice, pc cari le posedau bătrânii meșteri ai vechilor noastre biserici și mănăstiri. Cu toată compoziția-i arhitectonică deo- sebită, interiorul acestei biserici ar li rămas însă prea rece, dacă n'ar fi fost îmbrăcat și împodobit de meșterii zugravi ai timpu- lui cu figurile, scenele religioase și deco- rațiunile prescrise de iconografia Bisericii noastre răsăritene. Intr adevăr, zugră- veala acestui schit, rămas atâta vreme părăsit și expus tu- turor intemperiilor distrugătoare, se ve- de a fi fost pe cât de frumoasă pe atât de bine executată. A- stăzi ea este, în cea mai mare parte, ni- micită. Totuși, por- tretele murale ale ctitorilor și, mai ales, cei câțiva sfinți ce se. mai păstrează încă pe pereții bisericii, cu nimbul lor aurit, scos în relief și împletit, ca Ia Amota și Hu- rezi, vădesc îndea- juns coloritul viu și desemnul îngrijit al vechii picturi. Păcat însă că tâm- pla bisericii, menită a completă frumoase- le și prețioasele re- sturi ale acestui inte- rior, lipsește: ea, zi- ce-se, a fost luată, dusă și așezată la o biserică din vecinătate. Cercetându-se poate s'ar află unde. După informațiunile preoților mai bă- trâni din partea locului, tâmpla era lucrată in acelaș fel ca și cea dela Arnota: din lemn sculptat în împletituri și arabescuri, cu colo- SCHITUL SF. ȘTEFAN DELA HUREZI 151 nete și arcade in frunze, toate aurite pe un fond roșu sau albastru. * $ * jn exteriorul bisericii deosebim: corpul propriu zis, șanurile, altarul și turla, foarte bine proporțională față cu restul clădirii. în formă de prizmă dreaptă cu baza octogo- nală, această turlă susține un acoperiș de șiță țuguiat și frânt deasupra strași- nei, in vârful că- ruiă stă împlân- tată și prinsă cu lanțuri o cruce cu tasuri aurite. Cele opt fețe ale turlei sunt decorate cu ar- caturi, cari în- conjură feres- trele, urmărind, la partea supe- rioară, aceeaș curbă în arc, ca și risaliturile, ce formează racor- darea între a- dâncimea fere- strelor și latu- rile prizmei. Aceste arca- turi, cari se pre- lungesc vertical 6. Schițai Sf. Ștefan. - Secțiune transversală. — în jos, ca și ferestrele, până la acoperișul patului turlei, sunt coronate cu niște arcuri frise dințate, cu dublă curbură, alcătuind o frumoasă dantelărie in arcadă. Ele for- mează în spațiu o curbă de gradul al patru- lea, ceeace în perspectivă îndulcește arcul, dând naștere unei figuri foarte plăcute. Ansamblul acesta de elemente decora- tive al turlei împreună cu peisajul încon- jurător contribue a mări farmecul și pito- rescul acestui lăcaș dumnezeesc, caracte- ristic prin măestria cu care a fost întocmit, atât din punct de vedere architectonic cât și din punct de vedere constructiv: scoțân- du-se una din cealaltă prin so- luțiuni pe cât de simple pe de dibace. Turla e zată pe un atât așe- ma- siv de secțiune pătrată—soclul sau tamburul turlei-care, de- și simplu ca ve- dere în afară, are înlăuntru, după cum am văzut, înscriși cei patru pen- dantivice leagă cele patru ar- curi dublouri cu secțiunea circu- lară interioară a Pantocratorului Aceasta con- stitue o dibace soluție arhitec- tonică, care, iz- vorind dintr’o necesitate con- structivă, satis- face în acel aș timp și cerințele estetice: liniile arhitecto- nice îmbracă forma curbei de rezistență, iar cele patru colțuri exterioare din zidă- ria masivă a soclului în care stă înscrisă curba interioară a turlei — lucrează prin greutatea lor pentru rectificarea acestei curbe în sens vertical. Căci, altmintrelea, 152 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE din cauza greutății superioare a turlei, ea ar tinde către orizontală și in afară. Astfel soclul turlei, care se găsește cu- prins direct între acoperișul bisericii pe de oparte și acoperișul sânurilorși altarului pe de altă parte, are înfățișarea unui masiv pă- găsesc în acelaș plan decât două câte două, adiacente unghiului respectiv cuprins între ele. Acest poligon stelat, care constitue în spațiu o figură statică și un motiv arhitec- tonic simplu și frumos, leagă bine turla de acoperiș și prin urmare de corpul bisericii. — Vedere laterală. — trat, terminat, sus, printr'o cornișe simplă, iar jos prin patru tetraedri cu vârful întors, cari, prin culoarea albă a tencuelilor de pe fețele aparente, tăiate brusc in coloritul ce- nușiu al acoperișului, dau naștere în spațiu unui poligon stelat, — ale cărui laturi nu se Dacă acum ne lăsăm privirea in jos, spre a cuprinde întreg corpul clădirii, constatăm că biserica se prezintă iarăși foarte bine proporțională. Corpul propriu zis al bisericii e de formă dreptunghiulară. Are in laturi și la spate SCHITUL SE. ȘTEFAN DELA HUREZI 153 alipite șanurile și altarul, de formă poligo- nală. Totul alcătuește un ansamblu svclt și plăcut, tăiat la mijloc printr’un brâu ori- zontal simplu, care încinge întreg corpul clădirii, întrerupându-se numai, cum vom vedea, deasupra ușii de intrare. Acest brâu. rânduri de arcaturi ce ornamentează pe- reții bisericii. Acaturile de deasupra se împreună în partea lor superioară prin arcuri in plin centru, trase însă cam neregulat și stan- gaciu. Iar cele de dedesupt se leagă în par- 8. Schitul Sf. Ștefan. — Secțiune longitudinală. “ care divide fața bisericii in două părți egale (exceptând soclul), are forma unei jumâ- tâți de cilindru alipit de zid. De o parte și de alta a lui, două frise mici îl separă de alte două brâne mai subțiri, din care se des- fac vertical, atât în sus, cât și in jos, două Buletinul ^omisiunii Monumentelor Istorice tea lor inferioară de un brâu orizontal, așe- zat imediat deasupra soclului clădirii. Cele cinci ferestre ale bisericii (două la pronaos, alte două la naos și una la altar) se deschid în afară in mijlocul arcaturilor corespunzătoare. Ele sunt îmbrăcate in 20 154 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE cadre de piatră frumos cioplite, în felul ce- lor dela ferestrele bisericii cei mari a mă- năstirii Hurezi. Deasemenea mica ușe de intrare in biserică c îmbrăcată într’un ca- dru de piatră mult mai simplu însă deasupra căruia s’a săpat, pe o lespede mare, următoarea pisanie: «ACESTU SF|Ă]NTU ȘI DUMNEZEESCUSCHI- *tu iăcutus’au întru pomenirea văr- •HOVNECULUI DEN MUCENIC SF[Ă]NTULU[ • ȘTEFAN, CU CHELTUIALA PR EA-LUMINAT U- • LL1 ȘTEFAN BRÂNCO- • VEANUL, FIÎUL PREA- BLÂNDULUI DOMN UȘI • OBLĂDUI TOR A TOA- CA UGRO-VLAinÎA IO ■COSTAND1N BASRAB • VOEVODU, ÎNTRU A •LUI DUMNEZEU C1N- • STE, MUCENICULUI •SLAVĂ, PĂRINȚILOR ■ LINIȘTE, ERTARE PĂ- «CATELOR, Șl CERES- •CULUI LĂCAȘ CÂȘTI- rijinit, în exterior, din distanță în distanță, pe contraforți masivi, întocmiți ca și zidul, din cărămidă alternând cu piatră, bolo- vani de râu, rânduiți cu deosebit gust, ceea ce dovedește că meșterii acelui timp pre- țuiau mult arta decorativă în construcție, întrebuințând, spre ajungerea acestui scop, acoperișului. chiar materialele cele mai simple. 1 .a vest, în interio- rul curții și în fața bi- sericii, făcând parte integrantă din zidul împrejmuitor,se aflau două nișe, lucrate în arcuri de cărămidă, egal depărtate de o parte și de alta de axul bisericii. în lâun- tru acestor nișe eră câte o cișmea, din ca- re curgea apa captată cu multă greutate și adusă prin conducte de olane din muntele vecin, pentru ca apoi prisosul ce rămânea din economia schitu- lui să se scurgă, tot prin olane depământ, in pârâul din vale — acel al Hurezului. în partea estică a cingătoarii bisericii se deschidea o portiță, frumos motivată; iar in partea nordică, și anume in colțul de nord-vest, se ridică clopotnița pe sub care eră poarta cea mare de intrare în schit. în sfârșit, în partea desud-vest și nord-estdouâ corpuri de clădiri, compuse flecare din mai rești 190" = Ghcnadic Enăceanu, Vizite canonice m 1890 —1, București 1892, 46. SCHITUL SE. ȘTEFAN DELA HUREZI multe încăperi, alcătuiau casele egume- nești și călugărești. Astfel se poate reconstitui, după săpă- turile de azi ale ruinelor du până eri, în- treaga întocmire a schitului întemeiat de Stefan-Vodă Brâncoveanul și închinat mă- reții ctitorii a părintelui său, mănăstirii Hu- rezi, - schit pe care vremea și neingrijirea îl adusese in cea mai mizeră stare. Acum doi ani insă, cândComisiunea mo- numentelor istorice a recomandat și Onor. Minister a aprobat restaurarea mănăstirii dela Hurezi și a schiturilor dependente o- dinioară de ea, îngrijirea s'a îndreptat în primul loc asupra bisericii dela schitul sf. Ștefan. După ce s’au făcut cercetările și studiile prealabile — între cari releveul ce se pu- blică acum sau început, sub îngrijirea Serviciului tehnic al Casei Bisericii, lucră- rile pentru restaurarea lui in vara anului trecut 1907. Aceste lucrări. în ceea ce pri- vește exteriorul, sunt azi complect termi- î 55 nate. Reușita lor se poate constata din do- cumentele fotografice ce însoțesc Rapor- tul general cu privire la lucrările Comisiunii monumentelor istorice în 19()8, raport pu- blicat mai jos. în vara anului curent s’au săpat, sub direcția d-lui arhitect X. Ghika, ruinele împrejmuitoare, spre a se dă la iveală în- treaga întocmire du odinioară a schitului. Rezultatul acestor săpături, cari au scos la suprafață temeliile zidului înconjurător, ale clopotniței și al caselor egumenești și călugărești, se poate vedea in schița de plan și ilustrația ce de asemenea însoțesc Raportul Comisiunii. Mai rămâne deci in programul lucrări- lor viitoare dela Hurezi restaurarea inte- riorului bisericii schitului Sf. Ștefan. Cum însă această lucrare, in împrejurările de față, nu e imperios reclamată, ea a fost lăsată la urma tuturor celorlalte. Căci prin restaurarea exteriorului s’a pus la adăpost și interiorul. I. Vulcan Arhitect la Casa Bisericii. Casatori pe cin patrafir dela Hurezi (1700). PORTRETELE MURALE DELA HUREZI DESCRIERE — A DOUA SERIE (Notă. Numerile mari indică ilustrațiile, cele mici figurile din tablourile in grupe). ceastă a doua serie de portrete murale dela Hurezi (din Para- clis și din biserica dela Bolniță) nu au valoarea artistică a celor reproduse în fascicola a doua a publicației noastre (din bise- rica cea mare a mănăstirii). A- ceasta pentru că ele au suferit prefaceri posterioare, — evidente la Paraclis și mărturisite la biserica dela Bolniță, prin următoarea inscripție: LA LEAT 1789 FIIND RĂZMIRIȚĂ Șt NEVOIE MARE «IN ȚAR[Ăj DE NEANT! ȘI DE TURCI, AU VENIT l N • SERASCHIER CU OASTE TURCEASC[Ă| DE AU ȘĂZUT «In m[ă]n[A]st[ire o lJună. și multe stric[â|- ciun[i] s’au făcui sf.besear eci: ajunsa se graj- • DUR1 DE CAI, — cAt SĂ DĂZNÂDĂJDUISE RAFAIL EGUM[ENUL| CE [E|RA ATUNCI CA nu VA MAI VE- DEA DERES, — CÂT Șl AICI DE TOT ERA STRICAT. • IAR. DUPĂ MOARTEA ACELUIA, AJUNGANDC EGU- MEN [EU] PAHOMIE, FIIND DIN SOBORUL SF. M[AJ- • n|astiri], luat-am Intr’ajutor pe milostivul D[U]MNEZEU ȘI PE PREACURATA SA MAICĂ ȘI PRE SF. ÎMPĂRAȚI ȘI S’AU APUCAT A DREGE. ȘI, CU AJU- TORUL CELOR MAI SUS ZIȘI, AU ȘI ISPRĂVIT, 1MPO- • DOB1NDU CU ZUGRÂVEALfĂJ, DUPĂ CUM SE VEADE, ÎN DOMNIÎA MĂRII SALE IOAN ALICSANDRU MOR[u]Z • VOIVOD '), Așa dar in timpul lui Alexandru-Vodă Mu- ') Gr. Tocilescu, Raporturi asupra câtorva mă- năstiri, schituri și biserici din țară, București 1887, 40— 41 = N. lorga, Inscripții din Bisericile Româ- niei I, 192—3. s) Reproduse și la Șt. Grecianu, Riața lui Constau- ruz, deci între anii 1793 (Ianuarie) -1796 (Au- gust), zugrăveala din biserica dela Bolniță a fost refăcută și cu dânsa deci și portretele mu- rale ale ctitorilor : Constantin-Vodă Brănco- veanu și Mari a Doamna de o parte, Antonie- Vodă din Popești și Neagu Postelnicul, moșul și tatăl Doamnei Marîa Brăncovcanu, de altă partes). Oricum s’ar înfățișă însă aceste por- trete murale din punct de vedere artistic, ca mărturii istorice, ales cele două din urmă, sunt de osebită importanță, dat fiindcă—după cât ne e cunoscut—altele asemenea lor n’au mai ajuns până la noi, afară doar de cele ale căror urme abia se mai disting azi pe pereții vechii și ruinatei biserici domnești din Târșor, de lângă Ploești. într’adevăr. în această biserică, zidită probabil în sec. al XV-lea (când Târ- șorul eră rezidență domnească) și restaurată în sec. XVll-lea (sub bătrânul Antonie-Vodă din Popești) ³), se văd încă urmele următoa- relor portrete murale: Antonie-Vodă, fiul său Neagu Postelnicul și copii acestuia: Pană și Marîa, Doamna lui Constantin-Vodă Brănco- veanu. Cum am spus insă, aceste portrete muralesunt azi aproape cu totul nimicite. Reconstituirea lor se poate face numai cu ajutorul copiilor, din- Roda Brăncovcanu de Radul vel Logofăt Gre- cianu, București 1906, 342—anexă. ’) Genealogia neamului boerilor ot Târșor — ot Negoești — ot Popești a dat-o Șt. Grecianu, op. cit., 351 sq. frp.org.ro PORTRETELE’ MURALE DELA HUREZI 157 credincioase și conștiincioase, pe cari pictorul unde s’au strămutat călugării (pe la 1860) din Constanlin-Vodă Brăncoveana și Marin' Doamna c>HAhXHTPX, ^IITPX 'IIIII || C IT. IIIII AHMAtl »1 VH’AWPIH CHÎII TtlAP || III.CKI.TOHPP ,\P A.'IAMIPHI.X. K»1 IIOAtPHII IP IIIII Pil CI. i|>le, AMIIIIHACP, III.PIIIIIUIAPP || IIIII HOGI ^ll K fiHII. IIIH C11X .-IXI PIiP.IIT AHAKI ,3G3. AMU AH. AHH IIIII IICHPfllIHIIK IHHA KHP IGlflH HPXIIAMIII AP» I' PI XAWII. >131, IICIHICH PXKH I PT.IIIIIiirO || IIPPA»! H HPKOAl! BXI PlldHI. 6 și c construită in locul unei alte biserici mai vechi, ceea ce se < lo ve< Iești • ] >rin existența mormântului din 1662 al Ecaterinei, soția numitului Stoica Ludescu ')• Reparațiile ]>osterioare ce i sau făcut, au adus, cre- dem, înlocuirea vechei pi- sanii cuccanouă.din 1863, amestecată șiconfusă, care se vede zugrăvită astăzi acolo. Astfel, mărturia ho- acast[A] sv[A]ntA evanghelie datu- O AUCREȘ1ENUL IO ȘÂRBAN CA[x]TACUZ1NU BAS \RAB V< >EVOD,D[O]MXUL ȚĂRAi ROM[A]- NEȘTI,LA SV|AINTA ȘI Dl u]MX[e]zi1ASCA [bi- 12. Biserica din Ludești — Vedere lateral?! — tăritoare cu privire la zidi- rea ei, rămâne tot însem- narea din Evanghelia românească dela 1682, păstrată in această biserică. SEARICĂ] OT LÎUDEȘTI DEN POTOP -), OT SUD DAm[BOVIȚA], CARE BISEARniĂ| ÎASTE FÂ- * । V. Drâghiceann, Notițe despre l’ridvoarcle bi- sericilor muntene, in Convorbiri Literare, XLII, 39-1. "I Vak-a-Potopulni se chiamă și azi una din văile Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice intre cari sc găsește așezată comuna Ludești, v. J/u- rele dicționar geografic al României, Bucuroșii, 1901, 192. St 162 BULETINUL ('OMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE CUT[Â] DEN TEMELIÎA EI DE STOICA LOG[O- EĂT] LIUDESCUL, ÎNSĂ CU AJUTORÎUL MĂRII SALE D[o]mNU|LUL NOSTRU CREȘTIN IO ȘĂR- BAN CA[N]TACUZINU BASARABU VOEVOD, CA S[AJ FIE MĂRII SALE POMEANĂ ÎN VEACI. MSȚA AP|RILIE] 14, L|EA]T 7190 (—1682) ’). Așa dar biserica s’a rezidit, cum am spus, pe la 1680, pe când întâiul ei ctitor, Stoica TUIALĂ RĂPOSATULUI FÎLARET MITROPO- LIT*), PR1 ALERGAREA ȘI OSTEXIALA RÂPO- SAT[UL]U1 STOICA LOGOFĂT LUDESC|U|, CE A FOST SLUGA MĂRl|l| SALE, DIN LIATU7150 APRILIE⁵). AL DO[|LEaJ S’A MAI ȘINDRILIT DE RĂPOSAT l[o]RDACHE BĂRBĂTES|CU|. AL 3[-LEA] S’A MAI MEREMETISIT ȘI S’A MAI ȘIN- DRILIT DE DUHOV[Nl]c[UL] PREDA SIN POPA Ludescn, se găsiâ în Târgoviște, în- vestit cu demnita- tea de judecător al Scaunului de aco- lo ²), demnitate ce i se dete, neîndo- ios, ca răsplată a sârguinții, credinții și slujbei ce avii, păstră și făcu nea- mului cantacuzi- nesc peste tots) și în special lui Șer- ban-Vodă, care, tot intru răsplătirea devotatului săuLo- gofăt, se iacii, cum vedem, îndată ce apucă Domnia, al doilea ctitor al bi- sericii din Ludești. Faptul ni-1 ate- stă și mai sus po- menita pisanie, care zice: -ACIASTĂ SFÂN- 1?. Biserica din Ludești — Fntădn — MIHAI, SLUJITORI’ BISERICII ȘI CU AJU- TORI' LOCUITORI- LOR.— ASTĂZI TOT SFINȚIÎA SA Șl CU ALECSANDRA, SO- ȚIEA SA, PRI[N] O- STENELI ȘI ÎNȚELE- GERE CU DIM-Ti R]1E BAJESCfu] Șl AN- GHELA SOȚIE A SA, S’AU PUSU ÎN LU- CRARE DE S’AU ME- REMETISIT [Șl] S’A ZUGRĂVIT. TOT DE- ODATĂ S’A MU A- JUTAT LA CHELTU- ELI DE DOM ALECU ALISANDRESCU ȘI COCOANA SAFTA bărbătiasca, d. MELTADE ȘI D. TA- N ASEAPOSTOLESC U ȘI D, D1MITRIE CO- STANDINESCU ȘI D. COSTANDIN GHEOR- GHIU, COSMA, BA- TĂ și DUMNEZEIASCĂ BISERICĂ DIN COMANA LUDEȘTI, SUD DĂNBOVIȚĂ, ESTE FĂCUTĂ DIN TEMELIE CU CHELTUIALA REPOSATULUI DOM[N] ȘERBAN CANTACOZINO ȘI CU CHEL- DEASCI BEANU,COSTANDIN, STANA, POPA ION, -rin această pisanie, deși amestecată și contesă, se stabilesc prefacerile de scamă prin care a trecut bi- serica lui Stoica Logofăt Ludescu și Șer- ban-Vodă Cantacuzino: s’a reparat întâi de Mitropolitul Filaret 1(1734 1760), s’a meremetisit a- poi de duhovnicul Preda sin popa Mi- hai și s’a reparat în sfârșit de acelaș cu soții mai sus înșirați la 1863, când s a și zugrăvit din nou. însemnătatea deosebită ce pre- zintă biserica din Ludești în dezvol- tarea arhitecturii noastre bisericești a fost remarcată de d-1 V. Drăghi- ceanu, care, în ar- ticolul său citat din Convorbiri Lite- rare , după ce a- rată cum simplele pridvoare dela ju- 14. Biserica din Ludești — Vedere latcralâ mătatca secol, al XVll-lea au evo- luat până la fru- moasclc slomnuri dela începutul sec. al WIILIea, zice cu drept cuvânt: I far ] >ănâ la găsirea acestei forme brân- covenești a pridvoarclor, încă din domnia lui Șerban Cantacuzino, se bâjbâia după forme noi. Se părăsește acum prea ța- păna formă dreptunghiulară a lor, pentru a li se dă, cași absidelor, forma sveltă po- ligonală. Cea dintâiu încercare in acest sens o face \ odă-Șerban Cantacuzino, în 1680, când ridică pitoreasca biserică din Ludești... Forma noului pridvor estehep- tagonală. I far nu numai prin această par- ticularitate, ci prin întregul său mod de a se înfățișa, biserica din Ludești se diferen- țiază de tipul comun al bisericilor noastre . Și,într'adevăr,în această privință, iată ce putem aflâdintr’un raport ai d-lui I. Vulcan, arhitect la Casa Bisericii, în- sărcinat a face des- crierea arhitecto- nică a bisericii. In interior îm- părțirea obișnuită: pronaos, naos și altar. Pronaosul, de secți un e patrată, e acoperit cu o boltă sferică, cc se spri- jină, prin pendan- tivi, pe arcuri-du- blouri, cari se lea- gă de ziduri prin console profilate. Xaosul, aseme- nea de secțiune pă- trată, c și el aco- perit cu oboltăsfe- rică ce se razimă prin pendantivi pc patru arcuri dublo- uri, cari se racordează : lateral cu bolțile sân urilor, in față cu bolta altarului, iar în spate cu bolta aceasta cilindrică ce acopere spațiul dreptunghiular care separă pronaosul de naos. Altarul, despărțit de naos printre tâm- plă bogat și Inimos sculptată, e circular și acoperit cu o boltă sferică, din care n’au mai rămas decât pendantivii ce stabilesc legătura între cele patru arcuri dablouri 164 BULETINUL ('OMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE — a căror intersecție dă naștere unei ju- mătăți de poligon regulat—și un cilindru vertical, in pereții căruia se văd, in partea superioară, ferestrile, acum astupate, pe unde pătrundea lumina in altar. Acest ci- lindru e acoperit sus cu o calotă sferică. In exteriorul bisericii deosebim : in fund, altarul de formă pentagonală; lateral, sâ- nurile dc aceeaș formă; iar în față pridvorul de formă heptagonală,—partea cea mai caracteristică a construcției: o prizmă de- cagonală dreaptă, tăiată însă pe trei din fețe de corpul dreptunghiular al bisericii. Aceasta până în dreptul cornișei numai, căci de aci în sus se con- tinuă sub for- ma-i completă, pentru a alcătui turla clopotelor, care avea pe fie- care lăture câte o fereastră și ca- re dărămându- se, după măr- turia uncheșilor bătrâni din loca- litate, în timpul marelui cutre- mur din 1821, a fost înlocuită cu o alta mai mică de lemn,—cea actuală. Acest pridvor are în partea inferioară șapte arcade- de fiecare lăture a hepta- gonului câte una—în formă de accolade, sprijinite pe coloane cilindrice; el comu- nică cu exteriorul prin trei deschideri, două laterale și una in față, iar cu interiorul prin- tr’o ușe simplă de lemn, deasupra căreia nu se mai găsește obișnuita pisanie, care, probabil, a dispărut odată cu ușa cea veche; c în fine acoperit cu o boltă sferică ce se razimă, prin intermediul acincipendantivi, pe arcurile dublouri cari se racordează cu zidul împrejmuitor în dreptul și deasupra fiecărei coloane, prin mijlocirea unor con- sole profilate. Ca decorație biserica în afară e simplă, în partea superioară numai, sub cornișe, un șir de firide, dispuse orizontal și coronate cu arcade, încinge, peste șanuri și altar, în- treg corpul clădirii. Aceste firide, zugrăvite în interior și legate câte două, se găsesc și pe fețele pridvorului poligonal, nu însă în acelaș plan cu cele ale bisericii, ci ceva mai jos. Deasupra lor, un brâu cu linii din- țate, actualmente acoperite cu tencuială, mai împodobe- ște partea de sus a pridvorului. în partea in- ferioară a bise- ricii se deschid cinci ferestre : două la pro- noas, două lasâ- nuri și una la al- tar. Aceste fe- restre,odinioară înguste și înalte, au fost modifi- cate, așa pre- cum se văd azi, în 1892. Cornișa e sim- plă. Asemenea acoperemântul, care a fost construit odată cu turla clopotelor, in locul celui vechi, de- sigur mai înalt și mai frumos așezat. Astfel se prezintă, din punct de vedere arhitectonic, vechia biserică din Ludești, care, cum s’a arătat la început, adăposte- ște înlăuntru său un mormânt vrednic de a fi făcut cunoscut, acel al soției și fiicelor lui Stoica Logofătul ctitorul, mormânt pe care d. Virgil Drăghiceanu a deslușit ur- mătoarea inscripție ce a binevoit a ne co- munică : BISERICA DIN LUDEȘTI 165 «AICI ZAC OASELE FERICITII JUPÎNIȚI ECA- TERINA ȘI CAREA A FOSTU SOȚIE STOICHÎI L1ODESCU LOG[OFĂT] ȘI ALE 2 COCOANE A LOR [A]NUME: LEANCUȚA[l] ANCUȚA. Șl S’AU PUS AICI LA [CEASTÎ BISERICI], IN MOȘIE LOR, IN Z1LEL[E] LUI GLIGORIE VOEVOD. VEACNOE PAMENT (= VEȘNICA POMENIRE). LET 7170 (= 1662)» ’). Pe lângă acestea, in Ludești se știe dc existența a două cule in preajma bisericii, cari, construite din bârne groase de lemn și înalte de patru-cinci stânjeni, s’au distrus abia acum vreo 50-60 de ani de proprie- tarul lor, care trăește și azi in Târgoviște. Ele erau, ca toate cele asemenea, locu- ințe apărate și slujiau de adăpost în vreme de primejdie. Și bătrânii satului păstrează încă amintirea destulor întâmplări viteze ce s'ar fi petrecut in legătură cu aceste for- tărețe ale timpurilor trecute,—întâmplări în cari se amestecă numele neamurilor de boemași din localitate: Ludești, Durzești, Bărbătești, Alixăndrești etc... Iată pentru ce dar biserica din Ludești a fost declarată monument istoric. Alex. LAp^datu. ') Tot dela d. Drăghiceanu avem următoarea in- scripție dc pe clopot: «ACEST CLOPOT AU FĂCUT GH[EORGHE] M1HAI BÂRBĂTESCU DINPREUNĂ CU PREUTUL BISțERICtl] LUDEȘTI ENACHIE MICȘA. LEAT 1600» (sic!). — E vorba de vre-un Bărbâtescu din neamul celor amintiți în pisania reprodusă mai sus, la tipărirea căreia s’a omis din greșeală următoarele cuvinte ce sunt a se așeză la p. 162, rândul 7 dc jos în sus, înainte dc și : «LOGOFĂTU IONIȚĂ ANDREESCU ȘI D. IANCU BÂRBĂTESCU ZĂTRIANU, D. ȘTEFAN CO- ST AN DINESCU». dN VECHIO EPITAF SI O NOUA INSCRIPȚIE DELA PROBOTA trecut al publicației tipărit, la Cronică, Poiană, unde odihniau somnul de veci și alți membrii ai domnescului său neam ; Petru- n fascicolul noastre sa câteva no- te informa- tive cu pri- vire lascr- barea ținu- tă în ziua de 31 August a. c., la mănăstirea Probota cu prile- jul strămutării și așezării in lăuntru bisericii a prețio- sului epitaf de pe groapa Doamnei Maria-Oltea. Pie- dici de natură tehnică au făcut să nu se poată pu- blică atunci, precum ar fi trebuit, cele două inscrip- ții ce s’au așezat deasupra nou închipuitului mormânt al mumei lui Ștefan-cel- Mare: vechia piatră sepul- crală din 1465 și noua in- scripție comemorativă din 1904.— îndeplinind acum aceasta, credem câ c ne- cesar să arătăm in câteva cuvinte jalnica soartă ce avii, in curgerea a patru veacuri și jumătate, mor- mântul scump ce ele azi ci bG'h. rpm.i, pmhi.i i;;kja m.vrr. AvrpG nni u» irrH| ahtd „aiijm. HOGMBPIîI ,t t ACEASTA ESTE GROAPA_ROABEi_LU1 DUMNEZEU OLTEA, MAMA DOMNULUI IOȘTE- [FAN VOEVOD, CARE A MURIT] IN ANUL 697J =i4f>5j NOEMVRIE 4. 17. Epitaful de pe mormântul Doamnei Oltea. acopere. Doamna Maria-Oltea a răposat — probabil în Su- ceava — ia 4 Xocmvrie — într’o zi de Miercuri—1465 și a fost îngropată în bise- Voevod, fiul bătrânului Ștefan - Voevod (lorga. Inscripții din Biscmi/c României I,60). Aci mor- mântul ei stătu în grija că- lugărilor până ce aceștia se strămutară, după vre-o opt- zeci de ani, în mănăstirea din apropiere a Probotei, pe care o zidi, la 1530, Petru-Vodă Rareș, spre a înlocui vechia ctitorie a strămoșului său Alexan- dru-Vodă cel Bun, care, părăsită fiind astfel, ajunse curând la completă ruină. Când simțimântul de pietate birui sufletul călu- gărilor dela Probota, în- demnându-i să aducă in noul lor lăcaș epitafele peste cari se prăbușiră zi- durile străvechei biserici din malul Șiretului, atunci amintirea Doamnei Maria- Oltea era cu totul pierdută. Așa se face că pe când o samă din bătrânele pietre mormântale s au așternut în tinda bisericii (publicate de d. lorga, ibidem}, toc- mai cele mai prețioase — a mumei și a nepotului de soră al Marelui Ștefan — au rămas aruncate afară: cea dintâi, a fiului Sorei rica mănăstirii Sf. Nicolae, zisă pe atunci din Postelnicul al cărui nume l’a nimicit despicarea îrgorgro UX VECHII' EPITAF ȘT O NOUĂ INSCRIPȚIE 167 în două a lespedei — s’a pus ușori la intrarea Clopotniței; cea de a doua, a Doamnei Maria- Oltea, a rămas zeci, chiar sute de ani poate, expusă tuturor elemente- lor nimicitoare ... Tăria pietrei de marmoră a răz- bit însă vremurile, adu- când până la noi prețioasa inscripție, care s’a așezat în loc de cinste și adăpost, după cum s'a arătat în po- menita noastră cronică și în broșura de curând tipă- rită de Administrația Casei Bisericii: La mormântul Doamnei Oltea.... Dar a propos de acest nume să ni se îngădue o mică observare: Se știe că numele Oltea ni-1 atestă, pe lângă piatră mormân- tală, pomelnicele dela Bi- strița (Melchisedec, Ana- lele Academiei Române, VII, 184) și dela Probota lldem, Notițe istorice și arheologice, 153); iar nu- t ACEASTĂ PIATRĂ UE MORMJKT A 0LTE1, MAMA LUI ȘTEFAN-CEL-MARE, S’A STRĂMU- TAT IN LOCUL PE INMORMÎNTARE AL DOM- NTLOR LA ANUL 1904, CĂKD POPORUL ROMA- NESC ÎNTREG a POMENIT PATRU SUTE DE ANI ÎMPLINIȚI DELA SĂVIRȘIREA FIULUI EI. 18. Inscripția comemorativă din 1904. mele Maria documentul — singurul de altfel — prin care Ștefan-cel-Mare tace o danie, la 1466 Iulie 9, mănăstirii Sf. Nicolae din Poiană pentru sufletul părinților săi [ Arhiva Istorică a României, 1’, 114—'5). S’a emis de aci, că Oltea e numele din botez, iar .Maria numele din călugărie al mumei ma- relui Voivod (lorga. Istoria lui Ște/an-cel- Marc, 44). S’ar putea insă emite și contra- riul. Și iată pentru ce : Nu- mele Oltea, care e absolut necunoscut onomasticei noastre mirenești (menți- unea lui în doc. citat de d. lorga — ibidem, 318 n. 16 - nu poate fi hotărî- toare, de oarece acolo e --vorba, mai de grabă, de părintele, tatăl, lui Eremie Bârsanul Uricarul), se gă- sește în onomastică noastră bisericească, dacă admi- tem că Oltea e tot atât cât Olda,— sfânta prorociță din Ierusalim, care a lăsat renume de mare înțelep- ciune și multă sfințenie (v. dr. Gherasim Timus, episcop Argeșului, Dicțio- nar aghiografie, București 1898, 622). Astfel se poate emite că numele atestat de do- cument (mărturie lumea- scă) e cel dintâi, din botez, pe când numele atestat dc epitaf și pomelnice (măr- turii bisericești) e cel din ur- mă, din călugărie,al mumei lui Ștefan-cel-Mare. O ipoteză că multe altele — ș’atât 1 Alex. LApedatu. mp.org.ro T JVI6GT1. G1J. I|||[ HGIlPrtKIUIKI. tIMIIHAU KIP HOslll HPXHMVIIIAPHTI.. (Transcrierea in latine s’a dat mai sus la p. 154). 19. Schițai Sî. Șteîan — Pisania — KAPOKT GENEKRL CU PRIVIRE LA LUCRĂRILE COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE In 190 8 ---o--- Domnule Ministru, otrivit art. 16 din regulamen- tul legii pentru conservarea și restaurarea monumente- lor publice, avem onoare a vă înainta următorul raport general cu privire la lucră- rile din 1908 ale Comisiunii iiimcntelor istorice, 1 cursul acestui an, s’au înche- iat 13 procese-verbale: 11 ca re- zultat a tot atâtor ședințe, iar restul ca re- zultat a două călătorii făcute în interesul cercetării și stabilirii la fața locului a unor lucrări de restaurare pe cale de a se reco- manda, și anume: in ziua de 12 Mai la mă- năstirile Căldărusani și Snagov, in zilele de de 7 și 8 Iunie la mănăstirile Govora, 1 lu- rezi și Dintrun lemn. S au tratat, in total, in aceste 131 irocese- verbale, o sută de cestiuni, privitoare la: I. Lucrări de restaurare: biserica Sta- vropoleos, biserica Albă din Baia, biserica Sf. Nicolae din Păpăuți, biserica SI. Ni- colae-Domnesc din Dorohoi, mănăstirea Hurezi, biserica Curtea-Domneascâ din Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice' Târgoviște, biserica Golia din lași și mă- năstirea Căldărusani; II. Lucrări de conservare : mănăstirea (lovora, mănăstirea Slatina, mănăstirea Dintrun lemn, biserica 1 llincea, biserica Cctâțuii de lângă lași, bisericile Antim și Radu-X odă din Capitală, biserica Bornov- ski din lași, mănăstirea Gura-Motrului, bi- serica Ostrovul din Vâlcea, biserica Bana din Buzău și mănăstirea Tismeana; III. Lucrări de întreținere: biserica epis- copală din Curtea-de-Argeș; l\ . Lucrări de renovare: biserica Zlă- tari din Capitală; V. Cereri pentru lucrări de restaurare: biserica Sf. Gheorghe din Botoșani, bise- rica Sf. lon-Domnesc din \ asini și biserica Bucur din Capitală; VI. Cereri pentru lucrări de conservare: biserica Precista din Bacău, biserica Vi- zantia din Putna, biserica \ ăcărcști, mă- năstirea Berea din Buzău, biserica Sl. Îm- părați din Târgoviște, biserica din Buco- vățul de pe Jii, biserica Domnească din Bârlad, biserica din Cotnari-Iași, mănăsti- rea Domnească din Câmpu-lung, biserica Mihai-Vodă din Capitală, biserica Doin- SS irr.org.ro 170 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE nească din Ocnele-Mari, mănăstirea Ma- mu-Vălcea, biserica din Bucovățul vechiu, mănăstirea Cornetu, biserica Sf. (iheorghe dela Mitropolia din iași, mănăstirea Bis- trița-Xeamțu și biserica Braniștea-Dolj. \ II. Cereri pentru diferite lucrări: bise- rica din Soveja-Putna, mănăstirea Cașin- Bacău, Cetățuia din Cârna-Dolj, Crucea dela Podul 1 Jâmboviții-Muscel, biserica din 1 mdcști-Dâmbovița, mănăstirea Slatina- Roman, biserica Clocociov-Olt, biserica din Mușoaia-Argeș, biserica din Gugești- Putna; IX. Gestiuni varii: Curtea-Domnească din Târgoviște, palatul brăncovenesc din Potlogi, obiectele religioase rămase la Ex- poziția jubilară, bursa pentru pictură bise- ricească, călătoria de studii în Bucovina; X. Publicațiile, colecțiile si organizarea lucrărilor Comisiunii. 20. Biserica Hiba din Baia — înainte de restaurare — Suceava, biserica din Florești-T utova, bi- serica Lemnul din Târgoviște, mănăstirea Aninoasa și Valul lui Traian din Teleor- man și Tulcea; VIII. Cereri pentru declarare de mo- numente istorice: biserica din Micșune- știi Mari-llfov, biserica Hlincea, biserica din Popești-Vlașca, biserica din Bălteni-II- fov, biserica din Vlădești-Muscel, biserica din Ludești-Dâmbovița, biserica Albă din I. LUCRĂRI DE RESTAURARE. Biserica Stavropoleos. Lucrările s’au continuat cu aceeaș destoinicie și îngrijire ca și în trecut, așâ că, în ceeace privește exteriorul, restaurarea bisericii poate fi considerată ca terminată. — Ilustrațiile ce însoțesc prezentul raport vor încredința de aceasta și pe cei ce n’au avut încă prilejul să cunoască frumoasalucrare de visu. RAPORTVT. GENERAT. AL COMTSIENIJ 171 în acelaș timp. <1. arhitect restaurator I. Mincu a prezentat ( 'omisiunii spre reco- mandare proectul întocmii de d-sa pentru construirea atcnanțelor ce s a hotarit a se ridică in preajma bisericii: clopotnița, locuința intendentului și încăperile muzeu- lui. Ridicarea acestor clădiri pe lângă utilitatea lor practică arc de scop: să reamintească vechile clădiri de altă «lată ale bisericii; să formeze un cadru mai ar- ('omisiunea a recomandat acest proect spre aprobare, astfel că, dacă se va ob- ține fondul necesar înfăptuirii lui, in amil viitor paralel cu lucrările pentru restau- rarea bisericii in interior se vor putea construi și plănuitele clădiri, cu a căror terminare se va încheia lucrările de restau- rare ale bisericii Stavropolecs. Biserica Alba din Baia. S’au termi- nat lucrările rămase din anul trecut : o 21ABiserica Albă din Baia — După rest narare — monios monumentului, al cărui efect ar ti micșorat, dacă s'ar părăsi singur in mijlo- cul binalelor moderne și banale; să ser- vească, în sfârșit, drept un fel de muzeu, destinat a păstră, alăturea cu obiectele ar- tistice și religioase ale bisericii, toate mo- delele originale de arhitectură, sculptură și pictură, a căror stare de deteriorare a cerut a se înlocui cu altele noi la restau- rarea bisericii. ț >arte din zidărie, rostruirea fațadelor și ten- ctielile interioare. Cu ele restaurarea ace- stei biserici (numită cea albă în opoziție cu biserica zugrăvită a lui I ‘etru-Vodâ Rareș) se poate consideră ca terminată (ceeace se poate vedea și din ilustrațiile ce înso- țesc prezentul raport). Căci lucrările, cari, potrivit devizului, mai rămân a ti între- prinse — pardoseala interioară, așezarea vitrourilor la ferestre—depind de execu- 172 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 22. Clopotnița dela P&păoți Dapă restaurare ' tarea prealabilă a picturii. Iar ușa se va face odată cu mobilierul, care se lucrează de prezent la Școala de Arte și Meserii din Capitală. Toate lucrările e- fecutate până acum s’au făcut cu o eco- nomie de 3.000 lei sub devizul inițial de 52.000 lei. Acești bani se vor adăuga la suma de 33.000 lei rămasă disponibilă din fondul total de S5.000 lei. pentru pictură și mobilier, de nădăjduit dar că in anul viitor se vor întreprinde și aceste ultime două lucrări, pentru a se putea re- dă credincioșilor din Baia, după dorința fe- ricitei ctitore, Marchi- za de Bedmar (Luc- sița Palade), biserica marelui Ștefan-Vodă, — restaurată și reno- \ ată. Biserica Sf. Ni- colae din Păpăuți. S’a terminat, după cum se poate vedea din ilustrația de față, restaurarea clopotni- ței, rostruindu-se fa- țadele, înlocuindu-se părțile stricate și re- stabilindu-se scările ce duc la clopote. S’a împrejmuit apoi curtea bisericii cu uluce de lemn, cari însă, din cauza iemei prea tim- purii. au rămas a se vopsi la primăvară. Biserica Sf.Nicolae-Doninescdin Do- rohoi. Sa suprimat terasa din jurul bi- sericii, care, prin felul cum eră construită, întreținea umezeală, inlocuindu-se cu un soclu asemenea celui vechi; s’a refăcut brâ- ul de piatră de deasu- pra acestui soclu, în- locuindu-se 42 m. din lungimea lui cu pia- tră nouă de Târgu- Ocna; s’a așezat ușa cea nouă a bisericii, refăcându-se perva- zul de piatră al intră- rii, de oarece tocul n’a fost lucrat pe dimen- siuni bine date; s’a înlocuit două pietre mari profilate din che- narul ușii, cele exis- tente fiind stricate și de calitate proastă; în sfârșit s’au așezat so- be în interiorul bise- ricii, făcându-se co- șurile necesare pen- tru fum. Cu aceste ultime lu- crări s’a încheiat, atât la Păpăuți cât și la Do- rohoi, restaurarea în exterior a bisericilor lui Stefan-cel-Mare. J Spălarea și restau- rarea picturii interi- oare formează de pre- zent una din preocu- pările cele mai seri- oase ale Comisiunii. Mănăstirea Hurezi. Lucrările de con- servare începute anul trecut la această mănăstire, fiind apreciate de Comisiune, ¹1 Ilustrația reprezentând această clopotniță înainte de restaurare s’a dat in No. 1 al acestei publicații, p-37. RAPORTUL GENERAL AL COMISIUNII 173 în cercetarea ce făcu la fața locului în ziua de 7 Iunie, ca constituind un bun început de restaurare, s’a hotărît a se continua în anul acesta pe o scară mai întinsă, dat fiind că se obținuse, în acest scop, noi mijloace — 50.000 lei. Astfel, după ce în î 907 s’a restaurat bi- serica schitului Sf. Ștefan dc peste râu, clo- potnița mănăstirii și s’a angajat lucrări noi la galeriile clădirilor din preajma bisericii pentru reînvălirea clădirilor delasud și vest, — dela clopotniță până la foișorul lui Dio- nisie; s’au desfăcut arcadele zidite în fața chiliilor; s’au curățit, reparat și reînoit co- loanele dela galeriii, intre stăriție și para- clis; s’a tencuit, în sfârșit, peste tot, resta- bilindu-se vechile ferestre, fațada fostelor case domnești. începute cam târziu, din cauza greutății organizării șantierului, și întrerupte mai din 25 Mănăstirea Slatina — Vedere generală - cei mari, — s’a recomandat, pentru anul curent, următorul program de lucrări: Restaurarea paraclisului în exterior, re- facerea acoperământului mănăstirii cu ola- ne, continuarea lucrărilor începute pentru restaurarea clădirilor și amenajarea loca- lului fostului spital in case de locuit. Potrivit acestui program, s’a restaurat, sub direcția d-lui arh. X. Ghika, căruia i s’au încredințat noile lucrări, partea supe- rioară a paraclisului; s’a refăcut șarpanta vreme, din cauza iernei prea timpurii, aceste lucrări se vor reîncepe de îndată ce se va deschide campania noului an și se vor continua potrivit materialului aprovizio- nat și fondurilor disponibile. în cât privește lucrările viitoare, până la împlinirea programului arătat mai sus, ele rămân să fie stabilite la fața locului de Comisiune, după ce mai întâi se vor obține mijloacele bănești trebuitoare. Astfel, rând pe rând, cu stăruință și răbdare, în câțiva 174 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE ani, mult dorita restaurare a mănăstirii Hu- rezi va ti un fapt îndeplinit, nădăjduim, spre mulțumirea tuturor. Biserica Curtea Domneasca din Tăr- gmișfe. Aci, din cauzele arătate în rapor- tul nostru din anul trecut, lucrările de re- staurare n au putut începe decât în anul curent, sub direcția tHui arh. X. Ghika, după planurile recomandate de ('omisiune și aprobate de Minister. S’a restaurat mai întâi cele trei turle, a- coperindu-se cu ara- mă și restabîlindu-se vechile ferestre și fru- moasele ornamenta- țiuni; s’a efectuat apoi o parte din lucrările pentru restaurarea corpului bisericii, re- făcându-se șarpanta noului acoperiș și ve- chea cornișeprincipa- lă; s'a început în sfâr- șit restaurarea prid- vorului din față, rezi- dindu-i-se bolta și le- găndu-se cu fier. Aceste sunt lucră- rile întreprinse până acum la biserica Cur- ții Domnești din Tăr- goviște. Ele n’au pu- tut progresă mult, din căușe neînlătura- bile pe cari d. arh. 24. Mănăstirea Slatina - Biblioteca - ( diika le-a expus în raportul său. Să nădăj- duim insă că în anul viitor se va câștigă ceeace s'aperdut în anul curent și că se va putea restaurabisericain exterior. Căci aci, la Curtea Domnească, Comisiunea nădăj- duește a întreprinde, cu timpul și cu con- cursul prețios al Ministerului, o serie în- treagă delucrări, în scop de a aduce la cu- viincioasă stare fosta reședință a \oevozilor din glorioasa capitală a țării. Astfel va în- grijî săseexpropieze și demoleze toate clă- dirile noi cuprinse în incinta vechei Curți I )omncști,să se întărească și reconstitui ască zidul împrejmuitor, să se ridice o clopot- niță în stil și o casă pentru intendent, în sfâr- șit, să se scoată la iveală, prin săpături bine conduse, vechile urme ale palatului dom- nesc etc. Biserica Golia din lași. Lucrările de restaurare la această biserică, întrerupte multă vreme din cauza lipsei de mijloace, s’au reînceput în anul curent, tot sub direc- țiunea d-lui X. Ga- briel esc u, c ar e, se șt i e, a restaurat turnul cel mare, pe cât s'a mai putut mântui,precum și cea mai mare par- te a împrejmuirii: zi- durile și turnurile cele mici. In anul acesta s’a re- staurat complet cele două ti irle ale bisericii -dela intrare și altar rămase nerestau- rate din vremea pri- melor lucrări—și s'au consolidat zidăriile la toate celelalte părți ale clădirii. Așâ că, după devizul întocmit de d. Gabrielcscu și aprobat de Minister, au mai rămas a se execută din fondul des- tinat anul trecut pentru aceste lucrări, ur- mătoarele : învelitorile, tencuelile și câte- va amănunți* în exterior, consolidarea zi- dăriilor cu refacerea tencuelilor și picturei in interior. Cât privește restul lor, până la completa restaurare a bisericii, ele ră- mân a se executa, pe măsura mijloacelor disponibile, potrivit devizului prezentat ('o- misiunii de d. arh. X. Gabrielescu. RAPORTUL GENERAL AL COMISIUNII 175 Mănăstirea Căldăriișani. Lucrările de restaurare și renovare la această mă- năstire, pentru anul curent, au fost stabi- lite la fața locului de Comisiune în ziua de 12 Mai: refacerea acopercmântului bise- ricii, înlocuirea turlelor de lemn cu altele de zidărie și restaurarea clopotniței. Ele au fost încredințate d-lui arh. X.Mihăescu,sub direcțiunea căruia s’au și executat cele din- tâi (refacerea acoperemântului și reconsti- tuirea turlelor ! aproape în întregime. Cea dîn urmă | restaura- rea clopotniței) a ră- mas însă să se termi- ne în campania de lu- rări a anului viitor. Aceasta din cauză că desfăcându-se de clă- dirile învecinate, o parte din zidăria ace- stora, fiind prost con- struită și mult învechi- tă, s’a dărâmat pe o mare întindere. Ast- fel ea a trebuit să fie refăcută înaintea clo- potniței, spre a nu ră- mâne m ănăstir ea des- chisă. Cât privește celei al- te lucrări de care mai are nevoie mănăsti- rea ( resta u rarea chilii- lor și a cetății încon- jurătoare) și pentru cărei. P. S. S. fostul Metropolit D.D.(Ihc- nadie(dorind să facă din Căldărușani o chi- novie model in țară) stârnește cu cuvântul și ajută cu obolul, aceste rămân să se hotărască în viitor, potrivit trebuințelor și, mai ales, mijloacelor. Și e de nădăjduit că aceste nu vor lipsi, dat fiind că prin ele se urmărește un scop pe cât de frumos pe atât de înalt. Astfel, în anul viitor chiar, după ternu- 25 Biserica mănăstirii Slatina Intrare în biserica narea lucrărilor deja angajate, Comisiunea speră a putea stabili altele noi, pentru res- taurarea arhondăriei și a clădirii apusene, potrivit planurilor întocmite de d. arh. di- rector al lucrărilor. II. lucrAri de conservare. Mănăstirea Govora. Cu ocazia vizi- tei ce Comisiunea făcu în ziua de 7 Iunie, la această mănăstire, în scop de a vedeă hicrâTife noi ce s'au întreprins în vara anu- lui 1907 acolo,—s’a recomandat reface- rea picturii în părțile, inferioare ale biseri- cii, în locurile pe unde zidurile, fiind cră- pate, au fost reparate. Această lucrare s'a executatei! multă gri- je și dibăcie de un zelos tânăr pictor bi- sericesc, d. Norocea, diplomat al Școalei de A r t e-F r u m o a s e, în- sărcinat a face și câte- va copii de vechi și frumoase icoane dela Govora pentru Ad- ministrația Casei Bi- sericii. Mănăstirea Sla- tina. Lucrările de conservare’ la aceas- tă mănăstire se pre- zintă ca o completare a celor întreprinse în anul trecut. Ca și aceste, se fac cu bine- voitorul concurs al Onor. Administrații a Domeniului Coroanei și sub privigherea d-lui arh. X. Ghika. începute însă mai târ- ziu, ele rămân să fie isprăvite la primăvară, când Comisiunea, primind cuvenitul raport despre terminarea lor, nu va întârzia a ra- portă. Mănăstirea Dintrun lemn. Și aci, lu- 176 IRLETINri. COMISICNII MONUMENT! EOR ISTORICE crărilc ce s’au executat in anul curent se prezintă ca continuare a celor clin anul trecut și au fost solicitate cu ocazia cerce- tării ce ('omisiunea făcu la fața locului în ziua de S Iunie. Privind însă, mai ales ne- voile gospodărești ale mănăstirii, ele n’au vre-o importanță deosebită. Biscrica dela Hluwea. Aci s’a întreprins întinse lucrări de conser- vare. Biserica, clo- potnița și locuința păzitorului, fiind în cea mai proastă stare, au fost de sus până jos pe dean- tregul reparate.S’a căutat insă a se pă- stra clădirilor as- pectul de vechime, spre a armoniza cu zidul împrejmuitor de piatră înegrită de vremuri și aco- perită cu muschiu. Biserica numai s’a reînoit, văruindu-i- se zidurile și vop- sindu-i-se acoperi- șul cu zinc-wcis, în scop de areeșî mai bine in mijlocul curții înverzite și în cadrul zidurilor înegrite. (clătina de lân- gă lași. La acea- •20. Clopoinița dela titirezi înainte de restaurare — stă biserică s’a cerut refacerea acoperă- mântului căzut de curând de pe casele dom- nești ale fostei mănăstiri, restaurate în tim- pul din urmă. Cum însă această cerere a venit târziu, devizul lucrării nu s’a putut întocmi și aprobă decât pe la jumătatea lui Septemvrie. Astfel, de sine înțeles, n’a mai fost timp îndestulilor ca lucrarea înce- pută să se poată și termină. Aceasta se va putea face deci numai la primăvară. Biserica Antim. S’a reparat acoperi- șul bisericii și s’a refăcut învelitoarea chi- liilor, reparându-se și zidăria lor. Cât pri- vește partea clădirilor incendiate anul tre- cui, s’a întocmit, recomandat și a- probat deviza I pen- tru lucrările nece- sare. Ele însă, din cauza lipsei de fon- duri în anul curent, au rămas să se exe- cute de aci înainte. Biserica Radn- I odă.S’a întocmit, recomandat și a- probat un deviz de lucrări pentru com- pleta refacere a a- coperemântuhii a- cestei biserici. Dar, tot din cauza lipsei de fonduri, aduce- rea lui la îndepli- nire a trebuit să fie amânată. Totuși, întâmplându-se in timpul din urmă ca o parte din acope- riș sâ fie luată de vânt, s’a reparat de urgență și provizo- riu, până în anul viitor, când, nădăj- duim, se va putea executa întreaga lucrare. Biserica Barnovski din lași. S’au făcut lucrări de reparație prin îngrijirea Epitropiei, căreia i s’a încredințat, in acest scop, suma necesară pentru executarea lor, potrivit devizului întocmit de d. arh. \. Mîhăescu. E’ RAPORTUL GENERAI. AL COMISIUNII 177 Mănăstirea Gura-Motrului. S’a repa- rat și refăcut zidul împrejmuitor al fostei mănăstiri. Biserica Ostrovul din 1 aicea. Lucră- rile de reparație recomandate la această biserică dela Călimănești, fiind aprobate mai târziu, nu s’au putut nici măcar începe, vremea nefiind prielnică. S’a procurat însă întreg materialul trebuitor, astfel că ele se IV. LUCRĂRI DE RENOVARE. Biserica Zlătari. Aci, în anul trecut, s’a făcut spălarea picturii, iar în anul cu- rent s’a procedat la restaurarea ci. Lu- crarea e acum terminată. A rămas cesti- unea clopotniței, care se studiează de către <1. arh. X. (îabrielescu, membru al Comi- siunii. Până la rezolvarea acesteia însă, de vor putea între- prinde îndată ce se va deschide cam- pania de lucrări a anului viitor. Biserica Banii din Buzău. S’a re- parat și refăcut zi- dul împrejmuitor. Mănăstirea Tis- meana. S’au făcut I ucrări de reparație și întreținere la bi- serică, clopotniță și casele de locuit. III. LUCRĂRI DE ÎN- TREȚINERE- Biserica episco- pală dela Mrgeș. Comisiunea fiind solicitată din par- tea Serviciului de restaurări de sub direcția d-lui A. Lecomte de Xoii v, a recomandat Mi- nisterului aproba- rea sumei de 6.01 )0 27. Clopotnița dela Harezi — După restaurare — oarece e trebuință ca biserica să fie redeschisă, Comi- siunea a recoman- dat să se facă o neîntârziată așeza- re provizorie a clo- potelor, spre a se putea reîncepe ser- viciul divin, fără să se pripească lucră- rile edificării clo- potniței definitive. Când aceasta va fi ridicată, biserica va fi declasată, ca una ce — cum s’a arătat șî in rapor- tul din anul trecut - a fost rezidită după norme cu to- tul străine în 1851, așa că ea nu mai păstrează azi (< 1 upă dărâmarea clopot- niței și a vechiului han, pentru care fusese clasată între monumentele isto- lei din fondul general de restaurări, pentru lucrări de întreținere necesare la biserica episcopală dela Curtea-de-Argeș. Ea n’a primit însă până acum răspuns la cererea ce a făcut sus numitului serviciu, de a arătă modul întrebuințării acelei sume, spre a pu- tea raportă la acest loc. rice), afară de nume, nimic din vechia și vestita mănăstire de odinioară. V. CERERI PENTRU LUCRĂRI DE RE- STAURARE. Biserica Sf. Gheorghe din Botoșani. Restaurarea acestei biserici, zidită în 1541 Buletiinul Gomsiunh Monumentelor Istorice 23 M ONUMENTE LOR I ST ORICE 178 BULETINUL COMISIUNII de Elena-Doamna lui Petru-Vodft Rare.ș, a fost cerută de onor. Administrație a Casei Bisericii, care dispune, în acest scop, de un capital de 81.001 * lei, fond al Epitropiei bisericii. Cererea fiinJ admisă în principiu, sau luat măsuri pentru întocmirea lucrărilor prealabile: facerea releveului. fotografie- rea, în tot și in parte, a bisericii și cer- cetarea amănunțită a stării in care ea se găsește. Astfel, când aceste lucrări vor ti terminate, Comisiunea, după ce însăși va cercetă lucrurile la fața locului, va putea dezbate cestiunea în fond și eventual va putea chiar recomandă întocmirea lucră- rilor definitive pentru restaurare. Biserica Sf. Ion-Domnesc din 1 as- ini. Restaurarea acestei biserici, zidită de Ștefan-Vodă cel Mare, dar mult prefă- cută în urmă, a fost cerută de P. S. S. Episcopul Hușilor, care stârnește în spe- cial pentru restaurarea clopotniței. Cere- rea s’a admis în principiu, rămâind ca lu- crările prealabile pentru îndeplinirea ei să se întocmească după ce Comisiunea va luă cunoștință de fondurile ce se vor alocă în viitorul buget pentru lucrările sale. Biserica Bucur din Capitală. Restau- rarea acestei bisericuțe e o veche preo- cupare a Comisiunii. X’a putut fi însă re- zolvată din cauza lipsei de mijloace. Dar cum în timpul din urmă a fost solicitată atât de Cancelaria Mitropoliei cât și de Direcția Internatului teologic, Comisiunea s’a văzut îndemnată a apelă la ajutorul Pri- măriei Capitalei pentru care acest mo- nument prezintă un deosebit interes, dat fiind că de dânsul e legată însăși legenda întemeierii orașului București — spre a pune la îndemână mijloacele pentru re- staurarea eventual reedificarea ei. Aceste mijloace fiind destul de modeste, e de nă- dăjduit că apelul va găsi ecoul dorit pentru ca biserica legendarului păstor să poată fi readusă la cuviincioasă și onorabilă stare. VL CERERI PENTRU LUCRĂRI DE CONSERVARE. Biserica Precista din Bacău. S’au ce- rut de Epitropie lucrări generale de con- servare. Cererea s'a recomandat și se gă- sește în cercetare. Biserica fostei mănăstiri Pizanha dm Putna. S au cerut de Epitropie lucrări generale de conservare. Cerererea s'a re- comandat și se găsește în cercetare. Biserica dela I ’ăcărești. Cum s’a ară- tat în raportul din anul trecut, acoperă- mântul acestei biserici trebuește refăcut din nou. Lucrarea s’a aprobat și a fost în- scrisă pe tabloul celor ce se vor a\ eă în vedere la repartizarea fondului general de restaurări al anului viitor. Biserica mănăstirii Berea din Buzău. S au cerut de P. S. S. Episcopul Buzăului lucrări generale de conservare. (’ererea s'a recomandat și se găsește in cercetare. Biserica Sf. Împărați din Tărgoviște. S’au cerut de d-1 arh. X. Ghika lucrări pentru a pune la adăpostul stricăciunilor viitoare această biserică, azi în ruină, care se deosebește prin interesanta-i construc- ție arhitectonică și prețioasclc-i urme de pictură. I .ucrarea s’a recomandat și s’a înscris pe tabloul celor ce urmează a se întreprinde în anul viitor. Biserica din Bucovăhd de lângă Jii. S’au cerut de 1’. S. S. Episcopul Râm- nicului lucrări pentru refacerea acopere- mântului. Cererea s’a recomandat și se gă- sește in cercetare. Biserica Domnească dm Bârlad. S'a cerut de Epitropie autorizare pentru edi- ficarea. pe spesele proprii, a unei clopot- nițe pe lângă biserică. Cererea s'a reco- mandat și s’a dat în cercetare unui d. ar- hitect. Biserica din Cotnari-lași. S'a cerut de Epitropie lucrări generale de conser- vare. Cererea s'a rec om a udat și se găsește în cercetare. «APORTUL GENERAI. \L COMISII XII 179 Mănăstirea din Câmpulung. S'a ce- rut de preoții bisericii reparația radicală, pe spesele proprii, a vechilor casc de lo- cuit situate lângă clopotniță, in care actu- almente se adăpostește vechia arhivă a Primăriei. Cererea s’a recomandat și s'a întocmit un deviz estimativ al lucrărilor, cari se vor putea deci întreprinde in anul viitor. Biserica Mi hai-Codă din Capitală. S'a cerut dc Epitropie mici lucrări dc re- parație, cari se vor satisface din bugetul anului ce vine. Biserica Domnească din Ocnele-Mari. S'a cerut de Epitropie lucrări generale de conservare. Cererea s'a recomandat. Dar devizul înaintat nefiind satisfăcător, rămâne că el să tic făcut de Serviciul technic al Casei Bisericii, în biroul de restaurări. Biserica fostei mănăstiri Mamu. S'a cerut de Epitropie lucrări generale de con- servare. Cererea s’a recomandat și s’a în- sărcinat d. arh. N. Ghika cu studierea lu- crărilor. Biserica ain Bucovățul-Vechiu. S'a cerut de I'. S. S. Episcopul Râmnicului lu- crări generale de conservare. Cererea s'a recomandat și s’a întocmit devizul necesar dc lucrări. Astfel biserica a fost înscrisă pe tabloul celor ce se \ or avea în vedere la repartizarea fondului de restaurări al anului viitor. Biserica Sf. Gheorghe din Iași, ve- chia catedrală metropolitană. S’a cerut dc d. Gr. Cerkez lucrări pentru reparea înve- litoarei. Cererea s'a recomandat. Cerce- tându-sc s’a arătat însă că acoperemântul trebue refăcut din nou. S’a recomandat deciși această lucrare, pentru care s'a dis- pus întocmirea devizului necesar. Mănăstirea Bistrița-Neamții. S'a ce- rut dc Egumen repararea invelitoarei la biserică și la arhondaric. Cererea s'a reco- mandat și se găsește în cercetare. Mănăstirea Cornelii- / aleea. S'a cerut de Eforia Spitalelor Civile autorizația cu- venită pentru renovarea fostelor casc egu- menești, potrivit planurilor înaintate. Ce- rerea s’a cercetat și s'a recomandat spre aprobare. Biserica din Bramștea-Dolj. S'a ce- rut lucrări generale de cpnsen are. Cum însă această biserică nu e trecută in iven- tarul monumentelor istorice,s’a dispus cer- cetare prealabilă, spre a se vedea dacă prezintă interes istoric și arheologic, ca să poată a li înscrisă mai întâia în inventar. VII. CERERI PENTRU DIFERITE LUCRĂRI Biserica dela Soveja. S’a cerut auto- rizare a se ridica și împrăștia ruinele ve- chilor zidiri și clădiri ale mănăstirii de odi- nioară, ca neprezentând vre-un interes ar- heologic. Gestiunea a rămas a se hotărî, după ce mai întâiu se va face cercetare la fața locului. Mănăstirea Cașin. S'a cerut autorizare de a se dărâmă clădirea din curtea fostei mănăstiri. Și cum referatul d-lui arhitect însărcinat a cerceta cestiunea conchide la aprobare, clădirea neavând nici o valoare artistică, Comisiunea a mai dispus o cerce- tare din punct de vedere al interesului istoric. Cetățuia dela Cârna-Dolj. S’a ce- rut autorizație, prin Ministerul Domeniilor, de către arendașul locului dc a scoate materia) de clădit din zidăria anticei cctă- țui de pe malul 1 lunarii. S'a răspuns însă că această cetâțuie, fiind declarată monu- ment istoric, se găsește sub ocrotirea le- gii pentru conservarea monumentelor is- torice. Crucea dela Podul Dâtnboviții-Mus- cel, zisă a lui Brâncoveanu, pe șoseaua Rlicărului. S'a cerut autorizare de a ti stră- mutată și așezată la podul de curând con- struit pe noua șosea. Firește, nu s’a îngă- duit, crucea, acum cu atât mai mult, tre- 180 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE buind să rămână locului, spre a însemnă trecerea vechiului și istoricului drum ce legă odinioară Câmpulungul cu granița țării. Biserica din Ludești-Dămbovița. S’a cerut autorizare de a se construi o alta nouă, mai încăpătoare, în locul ei. Cerce- tându-se s’a văzut însă că aceasta e o bi- serică veche, dela 1680, deosebit interes autorizare de a se întrebuința materialul de construcție rămas dela dărâmarea ve- chilor clădiri ale bisericii. S’a admis, dis- punând u-se ca inscripțiile grecești (fără im- portanță, de pe Ia 1850) și pietrele cioplite să se aleagă și să se păstreze. Biserica Lemnul- Târgoviște.S'a cerut cedarea pe seama acestei biserici a unuia din vechile clopote ale Mitropoliei din loc. 28. Schițai Sî. Ștefan înainte de restaurare arhitectonic și chiar artistic. S’a respins deci cererea, declarându-se biserica mo- nument istoric. Mănăstirea Slatina. S’a cerut, prin Mi- tropolia Moldovei, autorizare de a se pre- face trapeza in chilii pentru călugări. Ges- tiunea a fost cercetată la fața locului prin bunăvoința d-lui 1. Kalinderu, pe urma ra- portului căruia s’a respins. Biserica din Florești- Tutova. S’a cerut care se găsește in curs de restaurarea. Fi- rește, nu s’a aprobat. Mănăstirea Aninoasa. în deosebire di cererile înșirate mai sus, Comisiunea a primit câte-va adrese, cari denotă, din po- trivă, interes și grije pentru buna și cuvi- incioasa întreținere și conservare a vechi- lor noastre monumente. Astfel dela mă- năstirea Aninoasa s’a cerut intervenirea la Ministerul de Interne pentru gonirea din RAPORTUL GENERAL AL COMISIUNII 181 sf. lăcaș a postului de jandarmi, cari au prefăcut locuințele mănăstirii in grajduri pentru cai. Valul lui Traian. S’a cerut, atât de P. S. S. Episcopul Dunării-de-Jos, cât și de Serviciul tehnic al județului Teleorman, măsuri împotriva distrugerii acestui val în regiunile dobrogene și teleormănene. In acest scop, d-1 Gr. Tocilescu a binevoit a mite biserici să fie înscrise în inventarul general al monumentelor publice. După cercetări făcute la fața locului, o parte din aceste cereri au fost aprobate și următoa- rele biserici au fost declarate monumente istorice: Biserica din Micșuneștu Mari-Ilfov, zidită la 1710, sub Constantin-Vodă Brăn- coveanu. Cu caracteristică arhitectură și 29. Schitul Sf. Ștefan — In timpal restaarării — luă asupră-și redactarea unei circulari cu privire la mijloacele de conservare, care să fie trimisă, întru lămurire, tutulor autorită- ților din ținuturile pe unde trece Troianul. VIII. CERERI PENTRU DECLARARE DE MONUMENTE ISTORICE. Ca și in anul trecut, Comisiunea a pri- mit și anul acesta, pe cale oficială și par- ticulară, o sumă de cereri pentru ca anu- prețioase pietre mormântale vechi. Biserica dela Hhncea-Iași, rezidită de Vasile-Vodă Lupu și zugrăvită de fiul său Ștefăniță-Vodă la 1660. Lămuriri istorice și arhitectonice asupra ei s'au publicat în No. 2 al Buletinului. Biserica din Popești- Vlașca, zidită de Cârstea vel Vistier la 1690. In stilul bise- ricilor lui Constantin-Vodă Brâncoveanu și cu frumoase zugrăveli. O BULETINUL (OMISIUNII MONt ‘MENTEI.OR ISTORICE Biserica din Bălteni-Ilfov, întemeiată, ca mănăstire,în sec. al XVI-lea și rezidită de Hrizea vel Vornic la 1626. Lămuriri isto- rice, descriptive și arhitectonice asupra ei s’au publicat în Xo. 3 al Buletinului. Biserica din i lădeșfi-MnsceL semna- lată de d. I. 1. Brâtianu, a fost înălțată de Pârvul vel Vistier la 1654. Cu caracte- XI. LUCRĂRI DIVERSE. Sul) acest titlu rămân a ti însemnate ul- timelor cestiuni ce au intrat in cadrul lu- crărilor Comisiunii și anume; Intervenirea făcută pe lângă Prefectura județului Dâmbovița și Epitropia Bisericii Curtea-Domnească din Târgoviște pentru ristică arhitectură și prețioase pietre mormântale. Biserica din Ludești - Dâmbo- vița, rezidită de Stoica Logofătului Șerban-V odă Can- tacuzino la 1680. 1 ămuriri istorice și arhitectonice asu- pra ci se publică în numărul de față*al Buletinului. Cererile pentru Biserica Albă din Roman și Cloco- cioc' se găsesc în cercetare; iar ce- rerile pentru Bise- rica din (fiigești- Put na și Moșoaia- Argeș nu s’au a- probat, de oarece cea dintâi nu se de- osebește de biseri- cile obișnuite sate- lor noastre, iar cea de a doua nu pre- se. Schițai Sf. Ștefan — înainte dc restaurare — mai buna conser- vare a vechilor zu- grăveli dela acea- stă biserică; Mulțumirea a- dresată Societății Arta Românea- scă pentru bine- voitoarea stârnire pe lângă d-nii pro- prietari ai palatului brâncovenesc dela Potlogi, spre a se învoi cu acest pa- lat să fie pus sub ocrotirea legii pen- tru conservarea monumentelor is- torice ; Cercetarea în- treprinsă pentru găsirea obiectelor trebuitoare cultu- lui dela biserica fo- stei mănăstiri Sna- gov, obiecte rătă- cite la lichidarea Expoziției jubilare din 1906; zintă atâta însemnătate cât să trebueascâ a ti clasată ca monument istoric. De notat e însă că în ograda acestei biserici se gă- sește o cruce din I 736, pe care moșnenii locului au pus să se comemoreze urmași- lor hotărirea pentru stăpânirea satului, re- întărită lor atunci în divanul lui Constantin- Vodă Mavrocordat. Intervenirea făcută pentru înscrierea în bugetul anului viitor ai Ministerului a unei burse pentru studiul picturei bizantine la muntele Athos și în Italia la Ravena și Venezîa; In sfârșit, comunicarea raportului Co- misiunii însărcinate a cercetă monumen- tele istorice din Bucovina, în scop de a RAPORTUL GENERAL AL COMISIUNII 1S3 cunoaște mai de aproape modul de restau- rare și conservare al lor. X. PUBLICAȚIILE, COLECȚIILE Șl NOUA ORGANIZARE A LUCRĂRILOR. Publicațiile. — Seria publicațiilor plă- nuite de Comisiune a început in anul cu- rent prin editarea Buletinului, care a apărut potrivit deciziunii ministeriale privi- toare la publicarea lui și in cadrul pro- gramului stabilit de comitetul de re- dacție. Călduroasa primire ce s’a făcut acestei publicații de învățații și scrii- torii noștri dove- dește câ silințele puse pentru redac- tarea și întocmirea ei bună și îngrijită a corespuns întru câtva dorințelor. Astfel, cu prețio- sul ajutor al onor. Administrații a Ca- sei Bisericii, care a binevoit a luă asu- prăși spesele pen- tru editare, Buleti- va apare și de aci 31. Schitul Sf. Ștefan — Dapă restaurare — înainte—firește cu înbunâtățirile pe cari practica lucru- lui le va mai indică — întru îndeplinirea scopului său, care, cum s’a mai spus, este: să contribue la progresul studiilor arheo- logice și artistice cu specială privire la mo- numentele noastre istorice și să rămână pentru cei viitori o arhivă de icoane cât mai credincioase a stării in care se găsesc azi aceste monumente. Și pentru săvârși- rea acestei întinse și însemnate opere nă- dăjduim că pe lângă cei doî-trei tineri cari s’au asociat până acum la lucrările noa- stre - se vor simți îndemnați a colabora și alți scriitori și cercetători in domeniul isto- riei și arheologiei noastre românești. Pe lângă aceasta, Comisiunea a hotărît publicarea unei Călăuze, in care cei do- ritori să găsească lămuriri trebuincioase pentru cât mai les- nicioasa cercetare si cât mai buna cu- noaștere a vechilor noastre biserici și mănăstiri. Colecțiile — bi- blioteca, arhiva și materialele— pen- tru studierea mo- numentelor noa- stre istorice au spo- rit în anul curent in mod cu totul de- osebit. Astfel: bibliote- ca,—cu câteva zeci de publicații privi- toare la bisericile șî mănăstirile mol- dovenești din Bu- covina ; arhiva(pic- turile, acuarelele, fotografiile și de- semnurile), -— cu aproape o mie de noi exemplare pri- vitoare mai ales la monumentele în curs de restaurare sau de cercetare; în sfârșit, materialele, — cu câ- teva sute de clișee fotografice și zincogra- fice,— aceste din urmă râmase dela tipă- rirea Buletinului. Publicațiile, tablourile, fotografiile, de- senurile și clișeele aceste se clasează, rân- duesc și catalogeazâ în vederea întocmirii sistematice a acelei arhive speciale a Co- 1S4 hl'LETINLL CoMISIlNlf MONUMENTELOR ISTORICE misiunii, pe care o prevede art. I 1 din re- gulamentul legii pentru conservarea mo- numentelor istorice și a cârt i recentă în- temeiere și îmbucurătoare creștere se da- torește exclusiv solicitudine! d-lui P. Gar- boGceami, Administratorul Casei Bisericii, pentru lucrările Comisiunii,--fapt pentru care ne îndeplinim o plăcută datorie a-i arată aci deosebita noastră gratitudine. Noua organizare a lucrărilor C omi- siunii. Cu privire la această cestiune e bine credem să arătăm motivele înfiin- țării biroului permanent pentru lucrările Comisiunii, cari până acum selndepliniau : in ceea ce privește lu- crările de cancelarie, - prin serviciile res- pective ale Casei 'Bi- sericii ; iar în ceea ce privește lucrările de arhitectură, prin serviciile, tehnice ale Ministerului. Dar neajunsurile izvorite din această practică erau, după cum s'a observat mai ales în timpul din ur- mă, de natură a stân- jini și compromite bu- nul mers și sfârșit al 32. Schitul Sf. Ștefan. — Planul săpăturilor — lucrărilor. Astfel, prin faptul că se îndeplî- nian în servicii străine, lucrările de cance- larie nu puteau fi urmărite cu înlesnire .și suferiau în genere o supărătoare întârzie- re. Deasemenea lucrările de arhitectură. Executându-se prin servicii destul de îm- povorate cu lucrări proprii, cărora eră fi- resc să li-se dea prioritare in executare, ele începeau totdeauna mai târziu, nu pu- teau fi supraveghiate cu grija reclamată de natura lor specială și rămâneau expuse a nu fi terminate la vreme ... Se impunea deci, pentru înlăturarea ace- stor neajunsuri cu dăunătoare urmări, in- ființarea unui birou permanent, in care sâ se concentreze toate lucrările privitoare la monumentele istorice. In acest birou se vor îndeplini sub îngrijirea Secretarului Comisiunii lucrările de cancelarie și se vor execută sub conducerea Arhitec- tului Comisiunii lucrările de reparare, întreținere și conservare. Astfel, cele din- tâi nu vor mai suferi întârziere și vor putea fi urmărite cu interesul cerut, iar celelalte se vor începe din vreme și vor fi supra- veghiate cu seriozitate, putându-se deci săvârși la timp și spre mulțumire... Dar înființarea acestui birou e spre fo- losul întregei activi- tăți a Comisiunii: pu- blicațiile mai întâi vor Căpătă în personalul arhitecților colabora- tori siguri .și compe- tenți; colecțiile apoi vor spori prin lucră- rile de relevație ale acelorași; cercetările istorico - arheologice pentru studierea mo- mi mentelor, în sfârșit, se vor face cu mai multă înlesnire prin colaborarea raționa- lă a personalului anu- me pregătit în acest scop. Pentru toate aceste motive înființarea birouhii eră absolut necesară. Zicem eră, căci, cu deosebită mulțumire am luat cu- noștință, Domnule Ministru, de faptul, că ați binevoit a dispune ca el să se înființeze pe cale bugetară chiar dela Aprilie viitor. Xu mai rămâne deci de cât ca prin lege să-i asigurați deplina statornicie. Aceasta atunci când actuala lege pentru conser- varea și restaurarea monumentelor isto- rice va fi modificată, după cum am avT.it onoarea să propunem in raportul nostru din anul trecut, adecă în sensul de a se N ' 0^,73 RAPORTUL GENERAL AL COMISIUNII 185 dă Comisiunii un rol mai efectiv, în iniția- rea și conducerea lucrărilor sale. Aci se sfârșesc, Domnule Ministru, cele ce aveam a vă relată cu privire la lucră- rile Comisiunii în 1908, râmăindcaîn cele următoare să vă arătăm în câteva cuvinte și programul lucrărilor noastre viitoare. Aceste, după cum ați putut vedea din expunerea de mai sus, sunt de două cate- gorii și anume: lucrări angajate și lucrări ale, pentru a căror obținere vă rugăm să binevoiți a interveni la cei in drept, spre a se asigură continuarea și terminarea lor, potrivit planurilor și devizurilor aprobate. Tot în categoria acestor lucrări intră și restaurarea bisericii SI. (iheorghe din Bo- toșani, pentru care insă Comisiunea are deja la dispoziție suma necesară. Celelalte sunt lucrările de reparai e, conservare și întreținere ce s au recoman- dat și aprobat la bisericele și mănăstirile 33. Schitul Sf. Ștefan. — O.vedere a săp&turilor - recomandate sau chiar aprobate. Cele dintâi sunt lucrările de restaurare ce de prezent se întreprind la biserica Sta- vropoleos din Capitală '), la mănăstirea Hurezi, la biserica Curții-Domnești din Târgoviște, la mănăstirea Căldărușani și la biserica Golia din Iași. Ele se vor exe- cută. ca și până acum, din fonduri speci- ') Din cauză că nu s’au putut execută la vreme clișeele, ilustrațiile reprezentând această biserică, îna- inte și după restaurare (promise mai sus la p. 170), Buletinul ^omisiunii Monumentelor Istorice. înșirate mai sus sub capitolul VI. Ele se vor execută din fondul anume destinat pentru aceasta, pe care onor. Administrație a Casei Bisericii are grijă a-1 alocă anual în bugetul său. Cum se vede dar, lucrările anului viitor sunt bine hotărite și nădăjduim că, efec- tuându-se prin noul birou special al mo- rămân să se publice in raportul anului viitor, dacă cumva până atunci nu se va oferi pentru aceasta vre un prilej mai apropiat. s 4 1S6 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE numentelor istorice, rezultatul lor va fi și mai satisfăcător. Pe lângă aceste, Comisiunea plănuește a se ocupă și cu cestiunea începerii sis- tematice a săpăturilor arheologice pentru descoperirea vechilor noastre așezări și în- tocmiri de cetăți și întârituri. In vederea aceasta —și anume pentru lucrările prea- labile — ea solicită mijloacele necesare, rămânând ca la timpul său să arate moda- litatea ce va crede mai nimerită pentru conducerea și întreprinderea lor. Cu aceste încheiem, Domnule Ministru, raportul ce, potrivit legii, vă datorăm asu- pra activității Comisiunii in cursul anului de curând expirat și, mulțumindu-vâ pen- tru deosebitul interes și prețiosul sprijin ce totdeauna ați arătat și acordat lucrărilor noastre, vă rugăm să binevoiți a primi asi- gurarea deosebitei noastre considerațiuni. București} Ianuarie ipoy. Membri: I. KALINDERU, GR G. TOC1LESCU. GR. CERKEZ, N. GABRIELESCU. Secretar: ALEX. LAP^DATU. Casatori pe nn patrafir dela Horezii 'c "fi —• cronica ---o-- DIN LUCRĂRILE COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE X. Ședința dela io Octomvrie- — S’a recomandat spre aprobare planurile clopotniței și atenanțelor ce urmează a se con- strui, sub direcția d-lui arhitect L Mincu, la Stavropoleos, ca Întregire a lucrărilor de re- staurare ce de prezent se întreprind la această biserică. — S’au rugat d-nii Cerkcz și Gabrielescu, membri ai Comisiunii. să studieze cestiunea ridicării unei clopotnițe la biserica Zlătari. — S’a recomandat d-lui Ministru propune- rea prezentată de d-1 I. Kalinderu, în scop de a se dâ o organizare mai temeinică și mai efectivă Comisiunii: întocmirea, pe lângă Ad- ministrația Casei Bisericii, a unui birou per- manent de lucrări, în care să se concentreze toate cestiunile privitoare la monumentele istorice. — S’a comunicat Comisiunii dorința d-lui Ministru de a-i se indică modificările și com- pletările ce Comisiunea crede potrivit a se face și introduce în actuala lege pentru conservarea .și restaurarea monumentelor istorice, pentru înlesnirea unui mai bun și mai sigur mers al lucrărilor ei. — S’a mulțumit părintelui Arhim. Ghedeon Balmoș din Suceava pentru o serie de fotografii ce a binevoit a dărui pe seama colecțiilor Co- misi unii. XI. Ședința dela ij Noemvrie. — S’a înscris biserica fostei mănăstiri Bu- covăț — pentru care s a solicitat refacerea aco- perișului pe tabloul celor ce se vor avea în vedere Ia repartizarea fondului de lucrări al bugetului anului viitor. S’a luat în cercetare cererea Primăriei orașului Roman de a se declară monument istoric biserica cu hramul Sf. Voevozi, numită și cea Albă, din acel oraș. — S'a înscris biserica din comuna Clădești, județul Muscel, zidită de Pârvul vel Vistier la 1654, în Inventarul general al monumentelor istorice, ca una ce prezintă, pe lângă un trecut îndepărtat, deosebit interes arheologic și ar- hitectonic. — S’a recomandat spre aprobare deGzul întocmit pentru restaurarea vechilor case de locuit dela mănăstirea Domnească din Câmpu- lung. S’a intervenit la Ministerul Domeniilor pentru buna păstrare a ruinelor Cetățuii» situate în malul Dunării, pe moșia Statului Cârna. — S’a cerut întocmirea unui deviz de lu- crări pentru refacerea acoperișului bisericii Sf. Gheorghe din ograda Catedralei metropolitane din Iași. — S'a recomandat spre aprobare devizul în- tocmit pentru reparațiile necesare solicitate la biserica Jitianu din județul Dolj. — S’a intervenit la Ministerul de Interne pentru depărtarea postului de jandarmi din lo- calul fostei mănăstiri Aninoasa, unde vechile case de locuit au fost transformate în grajduri de cai. — S’a primit raportul cerut cl-lui arh. X. Gabrielescu cu privire la lucrările de restau- BULETINUL ('OMISIUNII M< JNUMENTELOR ISTORICE 1SS rare întreprinse sub direcția sa, în anul curent, la biserica Golia din Iași. XII. Ședința dela 12 Decemvrie. — S’a respins, în urma cercetării făcute la fața locului de către d-1 I. Kalinderu, cererea Mitropoliei Moldovei de a se transformă tra- peza mănăstirii Slatina în chilii pentru locuința călugărilor, recomandându-se în schimb, repa- rarea vechilor chilii ale mănăstirii. — S’a primit dela Administrația Casei bi- sericii pentru colecțiile Comisiunii un tablou de d-1 lp. Strâmbulescu reprezentând o ve- dere a ruinelor Cetății Neamțului. S’a primit raportul cerut d-lui arh. X. Mihăescu cu prvire la lucrările de renovare, restaurare și reparare întreprinse sub direcția sa, în anul curent, la mănăstirea Căldărușani și bisericile Radu-Vodă și Antim din Capitală. — Asemenea dela d. arh N. Ghika cu pri vire lalucrările de restaurare și conservare dela bisericile Albă din Baia, Curtea Domnească din Târgoviște, Sf. Nicolae din Păpâuți, Dom- nească din Dorohoi, Hlincea și Cetățuia de lângă Iași și mănăstirea Hurezi. S’a înscris mănăstirea Bistrița din județul Neamțu — pentru care s’a solicitat lucrări de reparație Ia biserică și casele egumenești pe tabloul celor ce se vor avea în vedere la repartizarea fondului de lucrări al bugetului anului viitor. —■ S’a recomandat spre aprobare devizul în- tocmit pentru lucrările de împrejmuire a bi- sericii dela Păpăuți. — S’a înscris biserica din Ludești-Dâmbo- vița, zidită pela 1680 de Stoica Logofătul și Șerban Cantacuzino, în Inventarul general al monumentelor istorice, ca una ce prezintă in- teres istoric și arheologic, după cum se poate vedea din articolul ce se tipărește asupra ei în fascicolul de fața al publicației. — S’a rugat d-1 arh. N. Gabrielescu a face recepția lucrărilor de renovare a picturii bi- sericii dela Zlătari. XIII. Ședința dela 23 Decemvrie. S’a recomandat spre aprobare: — Planul pentru clopotnița provizorie ce urmează a se ridică la Zlătari; — Cererea pentru cedarea în schimb foarte avantajos a unei mici porțiuni din terenul bi- sericii Curtea-Veche din Capitală; Planul întocmit de Serviciul tehnic al Eforiei Spitalelor Civile pentru renovarea fos- telor case egumenești dela fosta mănăstire Cor- netu din Vâlcea; — Desenările d-lui arh. X. Ghika pentru mobilierul bisericii Albe din Baia, ce urmează a se execută la Școala de Arte și Meserii din Capitală. — S’a însărcinat d. arh. I. Vulcan cu fa- cerea lucrărilor de relevație a bisericii Sf. Gheorghe din Botoșani ; — S’a mulțumit d-lui inginer G. Balș pentru seria de fotografii de monumente istorice din Bucovina ce a binevoit a dărui pentru colec- țiile Comisiunii. — S’a respins, pe baza raportului înaintat in urma cercetărilor cuvenite, cererea de a se declară biserica din comuna Moșoaia, jud. Ar- geș, monument istoric. A. L MĂNĂSTIREA RADU-VODĂ ȘI BISERICA BUCUR DIN CAPITALĂ Cu fascicolul de față al publicațiunii noa- stre se împărtășește cetitorilor, ca suplement, o a doua reproducere în tricromie după acua- relele pictorului Carol de Szâthmăry ce se gă- sesc azi în colecțiile Comisiunii. Ca reprezintă vederea pe la 1866 a vechii mănăstiri bucure- ștene a Sf. Troițe, zisă, pe numele bătrânului ctitor, și a Radului-Vodă. Cetitorii — cari cunosc ce extrem de puține mărturii de acest soiu posedăm pentru recon- stituirea Bucureștilor nu mai departe decât la jumătatea secolului trecut — vor aprecia lesne osebita însemnătate ce prezintă din acest punct de vedere, alăturata reproducere, chiar dacă ea lasă de dorit în ceea ce privește execuția teh- nică. Căci ne înfățișează, în întocmirea ei secu- lară, mănăstirea de odinioară, din care azi n'a mai rămas decât biserica și clopotnița, mult pre- făcute însă, ca și întreaga împrejmuire a locu- lui. Și, în această privință, tabloul completează O------ descrierea lui A. Pelimon dela 1858 : Văzută din toate părțile, ea [mănăstirea] își arată cre- ștetele murilor ce o înconjoară, ca și cum ar fi primul fort al orașului. Poate cineva să judece după forma și împrejmuirea ce o arc, după gro- simea murului ce o înconjoară, ochiurile sau crestăturile prin mur, de unde se poate bate și apăra, și chiar după camerile cele cu ferestrele spre drum, ca niște casemate prin cazarme și fortărețe, se poate deci cunoaște prea bine ce lucrare fit din începutul ci ■■. După G. lonnescu- Gion, Istoria Bucureștilor, 1899,250 — 1, care mai dă o vedere a mănăstirii de pe la 1830 din colecțiile răposatului i Ir. X. Mânu și unde cei doritori pot găsi adunate în capitolul «Mă- năstirea Sfintei Troițe» prețioase și interesant expuse note istorice asupra vestitei ctitorii a Radului-Vodă, lângă care, acuarela lui C. Szâth- măry reprezintă și străvechia bisericuță a legen- darului Bucur ciobanul... REDACȚIONAL ---o--- Ne ținem de datorie a arătă, ceea ce dealt- mintrelea s’a spus, dar poate nu tocmai la loc potrivit (p. 93), că desemnurile publicate de d. T. T. Socolescu în fascicolul precedent al Bu- letinului sunt reproduse după planșele lucrării de relevație ce d-sa a făcut la biserica din Băl- teni pentru Școala națională de Arhitectură, de unde le-am fost obținut prin bunăvoința d-lui prof. Em. Pangrati, directorul Școalei. A L. întors» ~c tabla de materii ANUL ÎNTÂIU — 1908 — (iNTOCMITA ÎN FORMA DE INDICE) TEXT Cuvinte începătoare - Raport general cu privire la lucrările Comisiunii în 1907 — Raport general cu privire la lucrările Comisiunii în 1908 Bătteni: Biserica din Note istorice de Al. Lăpedatu Note descriptive de N. (orga — Note arhitectonice de T. T. Socolescu Bistrița: Schiturile și metoașele mănăstirii — din Vâlcea de Al. Odobescu Bolnita Păpușa Mănăil ești _________Schitul de sub Pia'ră — Poițea: Prescurile dela biserica — din București de A. Baltazar Pomana: Mănăstirea — — - Note istorice de Al. Lăpădatu — - Note arhitectonice și lucrări noi de N. Ghika-Budești _____ HHncea: Mănăstirea— de Al. Lăpedatu Hurezi: Mănăstirea — ---------Note istorice de AL Lăpedatu - — Descriere generală arhitectonică de I. Vulcan _ _ Portrete murale (seria întâi: din biserica cea mare) de Al. Lăpedatu ---------■ Schitul St. Ștefan, noie arhitectonice de I. Vulcan — —■ Portrete murale (seria a doua’: din Bolnită și Paraclis) de Al. Lăpedatu — Ludești: Biserica din — de Al. Lăpedatu -— Probota: Un vechiu epitaf și o nouă inscripție de la de Al. Lâpfidatu ^Steiea: Biserica — din Târgoviște de N. Gabrielescu Cronică de A. L. —— Noi monumente istorice Din lucrările Comisiunii _________ Biserica cea mare a mănăstirii Rozia .________Expoziția Școalei naționale de Arhitectură — Noi inscripții dela Pomana _________Schiturile și metoașele mănăstirii Bistrița din Vâlcea — Serbarea dela mănăstirea Probota Mănăstirea Radu-Vodă și Biserica Bucur din Capitală Redacțional _ Rectificări și note Tabla de materii 5— 29— 169 — 107 112— 114 10 — 105 — 105 * 104 -- 120— 9 - 22- 87— 53 - 141 73~ 149— 156 — 161 — 166 — 79 — 47— 90, 133, 187 — — — 92— 92 — 93— 94 — 135 - 189 — 189 48. 96, 136 190 "o TABLA DE MATERII 191 ILU5TRAȚIUNI Pag B. P. Hasdeu (portret) 30 Baia: Biserica Albă din — 170 înainte de restaurare 171 După restaurare Băiteni: Biserica din — Planul 115 Vedere din fată 108 Vedere laterală 109 Vedere laterală (desemnl 116 Vedere spre altar 118 Vedere în pridvor 111 Vedere în pridvor (desemn) 112 Bistrița: Bolnița mănăstirii — din Vâlcea Biserica 101 Pisania și ușa 102 Portrete murale: Șerban Vorn. Can- tacuzino și soția lui Andriana 103 Cașîn: Mănăstirea— Clopotnița și zidurile 39 Biserica mănăstirii 40 Pianul bisericii 41 Co/țea: Biserica — Prescurile din Pridvor: Peretele dela Răsărit 122 Peretele dela Apus 123 Peretele dela Miazăzi 126 Peretele dela ^Miazănoapte 127 Bolta stângă (supliment) 128 Bolta dreaptă (supliment) 129 Pendantivii dela bolta stângă 130 Pendantivii dela bolta dreaptă 131 Un'apostol (final) 132 Comana: Mănăstirea — Planul 23 Vedere generală (desem) 9 Vedere generală (înainte de con- servare) 24 Vedere generală (după conservare) 10 Biserica 21 Pisania bisericii J ][ Mormânt în biserică 12 Vedere spre intrare, din afară 13 Vedere spreintrare, din lăuntru 14 Galeriile chiliilor dela Apus (îna- inte de conservare! 17 Galeriile chiliilor dela Apus (după conservare) 19 Foișorul [5 Foișorul (fototipie, supiimenii 45 Detaliu'dela FoișoFddesemnl 25 Coloane dela'^Foișor 26 Căpițele de’coloană 27, 28 Ruinele'Paracllsului ț£ Temeliile'vechii clopotnițe 20 Cozia: Mănăstirea — Vederea bisericii pela 1866 (tricro- mie, supliment) 89 rag Biserica dela Bolniță (înainte de conservare) 43 Biserica dela Bolnilă (după con- servare) 44 Hiincea : Mănăstirea — Biserica și Clopotnița 38 Hurezi: Mănăstirea — Vedere generală pe la 1850 (după o acuarelă) 76 Vederea generală de astăzi 53 Planul general al mănăstirii și de- pendențelor 142 Planul special al mănăstirii: parter 144 Planul special al mănăstirii: etaj 146 Clopotnița (înainte de restaurare) 1^6 Clopotnița (după restaurare) 177 Vedere în tinda bisericii 75 Portrete murale din biserică: Meșterii mănăstirii 54 Ispravnicii cei mici 55 Cernica*Știrbei 58 Familia Domnului-ctitor 59 Neamul boerilor din Brâncoveni 62 Laiot-Vodă Basarab 63 Neagoe-Vodă Basarab 64 Matei-Vodă Basarab 65 Neamul boerilor Cantacuzini 66 Șerban-Vodă Cantacuzino 67 Constantin-Vodă Cârnul 68 Radu-Vodă Șerban 69 Fârvul Cantacuzino loan Arhimandritul ^1 Portrete murale din Paraclis : Vodă Brâncoveanu cu soția și îii lor 157 Portrete murale dela Solniță : Antonie-Vodă și Neagoe Postel- nicul 159 Constantin-Vodă Brâncoveanu și Maria-Doamna 159 Finele : Sculpturi în piatră la chenarul ușii dela biserică (desemnuri) 72, 78 Sculpturi în piatră Ia Foișorul lui Dionisie Bătăcescu(desemnuri) 91, 93, 95, 96. 134, 136 și 192 Sculptură în lemn pe un jeț in bi- serică (desemn) 86 Cusutură pe o poală de icoană (de- semn) 89 Cusutură pe o rucavițâ (desemn) 119 Cusuturi pe un patrafir 148. 155, 160 și 189 Biserica Schitului Sf. Ștefan : Pisania l⁶8 Planul 149 Vedere în față (desemn) 150 ■ "G 192 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fag. Fag- Secțiune transversală 151 Epitaful de pe mormântul Doam- Vedere laterală (desemn) 152 nei Oltea 166 Secțiune longitudinală 153 Inscripția din 1904 167 Planul acoperișului 154 Radu-Vodă: /Mănăstirea --- Vedere laterală lînainle de restau- Vederea generală pe la 1866 (tri- rare). 180 cromie, supliment) 769 Vedere laterală lin timpul restau- Schitu/ de sub Piatră rării). 181 Biserica 105 Vedere în iață (înainte de restau- S/atina: /Mănăstirea - rare) 182 Vederea generală 175 Vedere în față (după restaurare) 183 Biblioteca 174 Planul săpăturilor 184 Intrare în biserică 175 Vedere a săpăturilor 185 Snagov: /Mănăstirea --- Ludești: Biserica din--- Biserica, înainte de restaurare 32 Vedere din față 162 Biserica, după restaurare 33 Vederi laterale 161 și 163 Ste/ea: Biserica --- din Târgovișie Pragmentedin tâmplă 164 și 165 Biserica (desemn) 80 Mănă/iești: Schitul Planul 81 Biserica 106 Vedere laterală (desemn 82 Pisania 106 Secțiune longitudinală 83 Păpăuți: Clopotnița dela --- Secțiune transversală 84 înainte de restaurare 37 Secțiuni prin baza turlei 85 După restaurare 172 Păpuși: Schitul --- Finale din Biserica 104 Îndreptarea Legii 1652 8 Pisania 105 Octoihul de Buzău 1700 28, 46 Probota: /Mănăstirea --- Biblia lui Șzrban 1688 84 Erată: La pag. 158, col. 2, rândul 17 de jos, trebue ,jᵤfₐM, ᵢₙ ₗₒc dc