Anul IX Nr. 3-4 BULETINUL COMISIEI MONUMENTELOR ISTORICE București 1998 http ://patrimoniu.gov.ro Coperta I: Stema unită pe hrisovul domnitorului Constantin Mihai Racoviță, din 26 iunie 1763, pentru mănăstirea Glavacioc (Arhivele Naționale Centrale, Diplomatice, 34) Coperta IV: Biserica parohială din Romanii de jos - Vâlcea Foto: Liviu Brătuleanu COLEGIUL DE REDACȚIE: Anca Brătuleanu Peter Derer Ștefan Gorovei Eugenia Greceanu Sergiu losipescu loan Istudor Dan Mohanu Cezara Mucenic Paul Niedermaier Constantin Pavelescu Andrei Pippidi (președintele colegiului) Marius Porumb Tereza Sinigalia Georgeta Stoica Aurelian Trișcu REDACȚIA: Redactor-șef: Doina Florea Redactori: Maria-Elena Negoescu Macheta artistică și tehnică: Sanda Guști Secretar de redacție: Dragoș Ardeleanu Buletinul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice - str, lenăchiță Văcărescu nr. 16, sector 4, București, cod 70528, telefon 336 54 24, interior 132. Administrația: Muzeul Național de Istorie - Calea Victoriei nr. 12. Abonamentele se pot face la redacție sau administrație prin virament la Revista Monumentelor Istorice în contul 50034192952, Trezoreria sectorului 1, București. Prețul unui abonament anual este de 20 000 lei (5 000 lei/număr). Relații suplimentare la Serviciul contabilitate - telefon: 315 82 07; fax: 311 33 56. Contabil-șef: Cristina Zimzian Dorim să mulțumim cu acest prilej tuturor acelora care au ajutat la elaborarea conținutului acestui număr, acelora care cu multă pasiune și dăruire au asigurat traducerea textelor documentelor intemaponale, făcând posibilă o răspândire în toate planurile a doctrinelor internaționale privind protejarea patrimoniului cultural. NOTĂ: acest număr al Buletinului Comisiei Monumentelor Istorice a apărut la inițiativa și ca urmare a eforturilor depuse de dr. Cezara Mucenic, membru al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și arh. Mariana Nițelea, Oficiul pentru Patrimoniu Cultural Național, pentru selectarea documentației științifice internaționale necesare elaborării Cartei Naționale a Monumentelor Istorice. http://patrimoniu.gov.ro Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice BULETINUL COMISIEI NAȚIONALE A MONUMENTELOR, ANSAMBLURILOR SI SITURILOR ISTORICE Nr. 3-4/1998 Anul IX http://patrimoniu.gov.ro SUMAR MONUMENTE, ANSAMBLURI, SITURI - Atitudini și mentalități CORNELIA STOICA, Istoricul legislației privind ocrotirea patrimoniului arheologic imobil și mobil, cu privire specială la secolul al XlX-lea ... 7 COMUNICĂRI Șl RAPOARTE DE CERCETARE THOMAS NAEGLER, PETRE MUNTEANU BEȘLIU, Fortificații medievale la marginea voievodatului Transilvaniei: Cetatea de la Rășinari, jud. Sibiu).................. 13 LIVIU BRĂTULEANU, Les Koulas de Roumanie, XVI-eme- XVIII-eme siecles ................ 19 PETRE OPREA, Sculpturi decorative de pe clădiri bucureștene de la sfârșitul veacului al XlX-lea și începutul celui următor (p. a lll-a) . . 24 METODOLOGII Șl TEHNICI DE LUCRU LAURENȚIU T.L. SPOIALĂ, Consolidări de biserici - probleme specifice .... 39 IZVOARE Procesele verbale ale ședințelor de avizare organizate de Comitetul de Stat pentru Arhitectură și Construcții, partea a Vl-a, nov.-dec. 1953 (îngrijite de EUGENIA GRECEANU) ............................. 47 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ Prezențe românești - Salonic 1997, (LIVIU BRĂTULEANU) ....................... 63 Sinteza lucrărilor colocviului .Sibiu - confluențe europene", 12-15 mai 1998, (VASILE CRIȘAN, ALEXE TATU)........ 70 Un punct de vedere critic asupra lucrărilor colocviului .Sibiu - confluențe europene", (PETRE MUNTEANU-BEȘLIU)............ 72 A XXXII-a Sesiune anuală de rapoarte arheologice, Călărași, 20-24 mai 1998, (MARIAN NEAGU) .................... 74 RECENZII, EXPOZIȚII, PREZENTĂRI CEZARA MUCENIC, București - un veac de arhitectură civilă, (SANDA VOICULESCU) 77 G. I. IONESCU-GION, Istoria Bucureștilor (MARINA-RUXANDRAILIESCU) ......... 79 NECROLOG ELENA POPA, O făptură de abur (DOINA FLOREA, SANDA IGNAT) ........ 80 INVENTARUL FONDULUI CMI DIN ARHIVA DMI, (IULIU ȘERBAN) .......... 81 http://patrimoniu.gov.ro SOMMAIRE MONUMENTS, ENSEMBLES SITES - Attitudes et Mentalites CORNELIA STOICA, L'histoire de la legislation concemant la protection du patrimoine archeologique mobile et immobile, avec accent sur le XlX-eme sfecle......... 7 EXPOSES ET RAPPORTS DE RECHERCHE THOMAS NAEGLER, PETRE MUNTEANU- BEȘLIU, Des fortifications medievales aux confins du voivodat de Transylvanie. La Cite de Rășinari (le departement Sibiu) . 13 LIVIU BRĂTULEANU, LesKoulasde Roumanie, XVI-eme - XVIII-eme sfecles......... 19 PEIRE OPREA, Sculptures decoratives ornant des bâtiments bucarestois (III) .... 24 METHODOLOG1ES ET TECHNIQUES DE TRAVAIL LAURENȚIU T.L. SPOIALĂ. Consolidations d'eglises - probfemes specifiques. 39 SOURCES Les proces - verbaux des seances d'autorisation organisees par le Comite d'Ctat pour Architecture et Bâtiments, nov-dec 1953 (Vl-eme pârtie) .................... 47 LA VIE SCIENTIFIQUE Presences roumaines - Salonique, 1997 (LIVIU BRĂTULEANU).................. 63 La synthese des travaux du colloque .Sibiu - confluences europeennes", 12-15 mai 1998 (VASILE CRIȘAN, ALEXE TATU)......... 70 Un point de vue critique sur les travaux du colloque .Sibiu - confluences europeennes' (PETRE MUNTEANU-BEȘLIU)............. 72 La XXXII-eme Session annuelle de rapports d'archeologie, Călărași, 20-24 mai 1998 (MARIAN NEAGU) ..................... 74 COMPTE-RENDUS, EXPOSITIONS, PRESENTATIONS CEZARA MUCENIC, Bucarest - un siecle d'architecture civile (SANDA VOICULESCU) 77 G. I. IONESCU-GION, L'histoire de Bucarest (MARINA-RUXANDRAILIESCU) ...... 79 NECROLOGE ELENA POPA, In memoriam (DOINA FLOREA, SANDA IGNAT) ..................... 80 L 'inventaire du fond CMH dans l'archive de la DMH (IULIU ȘERBAN) ........................ 81 http://patrimoniu.gov.ro CONTENTS MONUMENTS, ENSEMBLES, S1TES - Attitudes and Mentalities CORNELIA STOICA, The History of Legislation Concerning the Protection of Archaeological Patrimony Mobil and Immobil, especially in the XIX⁰¹ Century . 7 RESEARCH PAPERS AND RESEARCH THOMAS NAEGLER, PETRE MUNTEANU- BEȘLIU, Medieval Fortifcations at the Borders of Transylvania Principality: The Rășinari Fortress (Sibiu Department) ... 13 LIVIU BRĂTULEANU, The “Koulas" from Rumania, XVI-XVIII-th Centuries............ 19 PETRE OPREA, Decorative Sculptures from Buildings in Bucarest ..................... 24 WORKING METHODS AND TECHNIQUES LAURENȚIU T.L. SPOIALĂ, Churches Con- solidations ■ Specific Problems. 39 SOURCES The Proceedings of Authorization Sessions Organized by the State Committee for Architecture and Construction, VII, nov-dec 1953 (EUGENIA GRECEANU)............ 47 SCIENTIFIC LIFE Rumanian ‘s participation ■ Salonic 197 (LIVIU BRĂTULEANU)............................. 63 The Synthesis of the Debates of the Sym- posium „Sibiu - European Confluences", 12-15 May 1998 (VASILE CRIȘAN, ALEXE TATU) .................................. 70 A Criticai Point of View Concerning the Debates of the Symposium “Sibiu - European Confluences" (PETRE MUN- TEANU-BEȘLIU) ........................... 72 The XXXII-th Annual Session of Archaeological Reports, Călărași, 20-24 May 1998 (MARIAN NEAGU) ......................... 74 REVIEWS, EXHIBITIONS, PRESENTATION CEZARA MUCENIC, Bucarest - A Century of Civil Architecture (SANDA VOICU- LESCU) .......................... 77 G. I. IONESCU-GION, History of Bucarest (MARINA-RUXANDRAILIESCU) ...... 79 NECROLOGY ELENA POPA, In memorian (DOINA FLOREA, SANDA IGNAT) .................. 80 The Inventory of H.M.C. from H.M.D. ‘s Archive (IULIU ȘERBAN).............................. 81 http://patrimoniu.gov.ro Monumente, ansambluri, situri - Atitudini ți mentalități ISTORICUL LEGISLAȚIEI PRIVIND OCROTIREA PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC IMOBIL Șl MOBIL CU PRIVIRE SPECIALĂ LA SECOLUL AL XIX-LEA în perioada Regulamentelor Organice sunt semnalate primele încercări de elaborare a unui program de cercetare și ocrotire a vestigiilor arheo- logice. Primele eforturi sistematice în domeniul arheologiei sunt legate direct de apariția colecționarilor de antichități. Aceștia, iubitori, și mari amatori de obiecte antice, au adunat și ordonat diversele piese provenite din descoperirile întâmplătoare și s-au străduit să le facă cunoscute publicului larg militând pentru constituirea unui muzeu național de antichități. Dintre colecționari, semnalăm pe Mihalache Ghica, vornicul «Departamentului din Lăuntru", pe Nicolae Mavros «directorul general al carantinelor de pe malul Dunării', calitate ce i-a permis să-și procure un mare număr de vestigii antice de pe malul Dunării, pe maiorul Dimitrie Papazoglu care «comandă' o unitate «grănicerească pe linia Dunării oltene' (funcție ce i-a înlesnit efectuarea unor cercetări a vestigiilor antice din zona Olteniei), pe cartograful și inginerul Vladimir Blaremberg (a sprijinit cercetările arheologice efectuate la Celei-Sucidava, Reșca-Romula și Tumu Severin-Drobeta), și nu în ultimul rând, pe Cezar Bolliac, autorul unui «Itinerariu arheologic' publicat în anul 1845. O activitate susținută în domeniul organizării cercetării arheologice și identificării monumentelor antice a fost desfășurată și de Nicolae Cretzulescu, ministrul Justiției, Cultelor și Instrucțiune! publice în timpul domniei lui Cuza, de Mihail Kogălniceanu, de inginerul hotamic Alexandru Popovici și de Alexandru Odobescu. Acesta din urmă, prin elaborarea și difuzarea .Chestionarului arheologic" în întreaga fără, a fost unul dintre precursorii sistemului științific de înregistrare și evidență a patrimoniului arheologic ¹. ¹ A.I. Odobescu, Antichitățiile județului Romanați. Cuvântare rostită în ședința din 20 septembrie a Societății Academice Române, București, 1878 (extras din .Analele Societății Academice Române’, Sesiunea anului 1877, Tom.X, Secțiunea II, p.176. Sub titlu .Relațiune despre localitățile semnalate prin antichități în județul Romanați’, cuprinde și răspunsurile date între anii 1872 - 1874 la .Chestionariu popularu arheologicu’, în special, partea I .Precuvântare’ unde relatează despre colecționari și interesul lor pentru descoperirile arheologice, menționându-i pe Nicolae Mavros, pe vornicul Mihalache Ghica, pe Vladimir de Blaremberg, pe Alexandru Popovici și Cezar Bolliac, p. 5-8, p.22-23; Alexandru I. Odobescu, Istoria arheologiei. Studiu introductiv la această știință. Prelegeri ținute la Facultatea de Litere din București (1874 - 1875). O ediție îngrijită cu un studiu introductiv, note, glosar, indice și ilustrații de prof. D.Tudor. Voi. I. Antichitatea. Renașterea, București, 1961, p.7-8 Interesul pentru monumentele și vestigiile antice din țara noastră, manifestat la începutul secolului al XlX-lea se datorează și influenței puternicului entu- ziasm arheologic ce cuprinsese Apusul la mijlocul secolului al XVIII-lea. Printre primele cercetări arheologice întreprinse, semnalăm investigarea și salvarea prețiosului inventar al mormântului princiar de la Concești, jud. Suceava (în anul 1811). Cu această ocazie, s-au înregistrat și unele amănunte științifice privind condițiile descoperirii. Piesele, ulterior datate în sec. IV p. CHr. și atribuite unei căpetenii gotice sau hunice, sunt duse în Rusia, în colecția muzeului Ermitaj ². în 1830 colonelul Sungurov și spătarul Dimitrie Carp primesc misiunea de a căuta și înregistra inscripțiile antice din ținuturile Galați, Neamț și Roman, în același timp, Comisiunea Olteniei urma să copieze inscripțiile identificate de-a lungul drumului dintre Islaz și Tumu Severin, itinerar ce trecea prin Caracal, Buridava, Sadova și Râureni ³. în anul 1837 încep cercetările arheologice de la Celei (Sucidava), cercetări efectuate de către Nicolae Mavros și cele de la castrul roman de la Slăveni, conduse de maiorul Vladimir de Blaremberg. Activitatea susținută desfășurată de vornicul Mihalache Ghica, în scopul cunoașterii monumentelor romane din zona Olteniei, este menționată și de Odobescu în lucrarea «Antichitățile județului Romanați' ⁴. Rezultatele acestor săpături, desfășurate fără o metodologie științifică, oarecum la întâmplare, sunt publicate în paginile revistei «Muzeul național", gazetă literară și industrială, a profesorilor de la colegiul Sf. Sava, scoasă de Aaron Florian și Gavril Munteanu. în primul număr din 5.II. 1836 a apărut articolul «Suveniruri istorice și arheologice asupra României' scris de Blaremberg sub titlul „Antichități pământești. în „Muzeul național', nr. 46-47 din 22 și 27.XI.1837, s-a tipărit relatarea unei călătorii ale cărei scopuri sunt atât științifice cât și administrative. Preocupările pentru identificarea, cercetarea și ocrotirea obiectivelor arheologice încep să fie încurajate ’ Alexandru I Odobescu, Istoria archeologiei, București, 1961, p. 8 ³ D.P.Pippidi, Vechi epigrafiști și anticari în Țările Române, în .Studii Clasice’, XI, 1963, p.293 ⁴ Vladimir Dumitrescu, Muzeul Național de antichități, București, 1968, p. 5-6; A.I.Odobescu, Antichitățile județului Romanați, București, 1878, p. 5-6 http://patrimoniu.gov.ro oficial încă din prima jumătate a secolului al XlX-lea. Astfel, unele prevederi din Regulamentul Organic privind învățământul au fost completate cu un paragraf privitor la studiul disciplinei arheologiei ca „un suplement la cursul de literarură grecească și latinească și de istorie veche. Istoria cuprinde interesurile publice și întâmplările cele mai vrednice de aducere aminte, iar archiologia tălmăcește aceste interesuri și întâmplări"... (Regulamentul Organic, ed. 1847, paragraful 83)‘ ⁵. în procesul reglementării de către stat a regimului bunurilor arheologice descoperite cât și în direcția asigurării controlului săpăturilor arheologice și ocrotirii zonelor bogate în vestigii arheologice, prima legislație oficială cunoscută (prima reglementare legală) este decizia Eforiei Școalelor Naționale din 31 octombrie 1839, numărul 1145, publicată în Monitorul Oficial din 3 noiembrie 1839 (nr. 70). Decizia este dată din porunca domnitorului Alexandru Ghica, la sugestia „Departamentului din Lăuntru" condus de Mihalache Ghica și este semnată de Petrache Poenaru directorul de atunci a Eforiei Școalelor Naționale. Redăm mai jos textul integral al acestei decizii: „La multe locuri într-acest Prințipat, și mai ales la acele unde au fost așezămintele cele mai de căpetenie ale coloniilor romane, se găsesc feluri de obiecte de antichitate. Acestea până acum, au fost pradă celui întâiu și unde au fi putut să fie de mare interes, dacă ar fi fost adunate la vreun loc într-această țară; se află risipite pe la unii alții, care și le-au însușit fără a se gândi la un asemeni așezământ obștesc. Acum însă, când se află întocmit un depozitariu de asemeni obiecte în colegiul din București cu perspectiva de a se transforma în Muzeu Național, Eforia conformându-se cu înalta poruncă a Măriei sale, Prea-înaltul Domn, dată la raportul cinstitului Departament din Lăuntru, a încunoștiințat cinstitelor ocârmuiri, de prin județe, cele următoare: întâiului: Nimeni să nu mai aibă voie a-și însuși vreun obiect de antichitate, măcar unde l-ar găsi într-acest Principat. Și îndată ce se va afla un asemeni obiect, de va fi lesne a se transporta, să se trimită prin ocârmuirea locală la Depozitariul din Colegiul Sfântului Sava în București, adresându-se către Eforie. Iar de va fi anevoie a se transporta să se facă cunoscut Ocârmuirii locale, ca și aceasta să dea de știre Eforiei spre a se lua măsurile cuviincioase pentru păstrarea acestui obiect. Al doilea. Nimeni să nu fie volnic a scormoni în pământ pentru a scoate obiecte de antichitate, pentru asemeni scormonitori neavând drept scop, decât un interes pecuniar prea de nimic, după ce ei de multe ori își pierd munca în zadare, apoi strică și întunică șirul sistematic al lucrării în asemenea descoperire. Regulamentul organic. întrerupt cu legiuirile din anii 1831, 1832 și 1833 și adăugat la sfârșitul cu legiuirile de la anul 1834 până acum,... Acum a doua oară tipărit.. București, 1847, p.384, paragraful 83 (legiuirile dintre anii 1834 -1835). 8 Pentru mădularele Eforiei P. Poenaru" ⁶ Prin această reglementare se urmărea împiedicarea distrugerii obiectelor antice, ocrotirea și conservarea patrimoniului arheologic, limitarea săpăturilor clandestine efectuate în scopul comercializării obiectelor antice și protejarea perimetrelor așezărilor antice, cunoscute în acea vreme, de acțiunile colecționarilor de antichității, care în zelul lor de a-și îmbogăți colecțiile provocau distrugerea unor construcții și edificii istorice. în lucrarea «Antichitățile județului Romanați", Odobescu comentând concurența dintre doi mari colecționari, banul Mihalache Ghica și cumnatul său Nicolae Mavros, arată consecințele acestei întreceri. „Această luptă avu din nenorocire toate neajunsurile unui război pe căpătate, se prăda, se răsturna și se sfărâma ținutul cucerit ⁷. Același autor menționează că în zelul de a-și îmbogăți colecțiile, Mihalache Ghica poruncea să se „scormone sălașele de vechi cetăți spre a-i aduce la curtea sa din București" „pietroaie antice și bănuți". Promulgarea reglementării mai sus menționate a fost dictată, pe de o parte, de dorința îmbogățirii colecțiilor arheologice depozitate la liceul Sf. Sava și constituirii unui Muzeu Național de Antichității, pe de altă parte, din dorința de a se evita distrugerea unor valori arheologice, așa cum s-a întâmplat în cazul tezaurului de la Pietroasa.⁸ Petrache Poenaru, în calitate de director al Eforiei Școalelor Naționale, și banul Mihalache Ghica, în calitate de director al „Departamentul din Lăuntru", au făcut parte din comisia instituită de domnitor, în iulie 1838, pentru a cerceta furtul și deteriorarea unor piese din compunerea tezaurului de la Pietroasa. Ca această ocazie, constatând distrugerile suferite de unele piese din tezaur ⁹ cât și pierderea definitivă a unui număr de 10 piese, pierdere datorată cumpărătorului clandestin Anastate Tarba (Verusi), au sesizat autoritățile asupra necesității instituirii unui sistem oficial de protecție a vestigiilor antice. ⁶ „Buletin gazetă oficială", 1839. nr. 70. vineri 3 nov, p.306 ⁷ A.l. Odobescu, Antichitățile județului Romanați, București, 1878, p.22-23; Idem, în „Analele Societății Academice Române', X, Secțiunea II, 1878, (Memorii și Notițe), p. 174 ⁸ Descoperirea tezaurului de la Pietroasa stimulase foarte mult, după 1873, activitatea colecționarilor anticari din Principalele Române, vezi în acest sens: Dumitru Tudor, Oltenia română, Ediția a II-a. 1968, p. 10; sunt semnalate în această perioadă interdicțiile de folosire a materialului de construcție din cetățile antice. Menționăm, cazul sătenilor din Reșca care în 1938 sunt opriți de protopopul din localitate, de a folosi, pentru construcția școlii „cărămizi* din cetatea antică Romula (Reșca, jud. Olt), TomaG.Bulat, Vechipreocupațiiarheologice, în „Revista istorică", XI, nr. 4-6, aprilie-iunie, 1925, p.110-111; în 1834, Alexandru Ghica la îndemnului lui Mihalache Ghica a întemeiat la Școala Națională din București (colegiul Sf. Sava) un muzeu în care colecțiile de antichități reprezentau o secție principală. Vezi Vladimir Dumitrescu, op.cit., p.5 B Giuvaergiul Vistelfolt este însărcinat să „îndrepte obiectele de antichitate în aur* ale muzeului, pentru care i se plătește 1260 lei, în „Analele parlamentare ale României", XI (1841 - 1842), p.288 http ://patrimoniu.gov.ro în anul 1842, pe baza celor menționate în sus citata decizie, tezaurul de la Pietroasa este depus la muzeul constituit la colegiul Sf. Sava. Procesul verbal de predare este semnat de banul Mihalache Ghica și de Petrache Poenaru. O urmare directă a aplicării dispozițiilor cuprinse în decizia din noiembrie 1839 a fost îmbogățirea colecțiilor din „depozitariul" de la Sf. Sava, în perioada anilor 1838-1864 și, în final, constituirea Muzeului Național de Antichități prin decretul dat de Alexandru loan Cuza, în anul 1864. ¹⁰ Muzeul era condus de un „Comitet arheologic" care, prin Regulamentul de funcționare a muzeului, avea sarcina de a semnala Eforiei Școalelor Naționale orice descoperire arheologică și de a urmări predarea obiectelor antice la „depozitarul" de la Sf. Sava ¹¹ (Decretele nr. 1648/ 23.XI. 1864) și nr. 1649/25.XI. 1864, de constituire a Muzeului Național de Antichități și respectiv, de înființare a Comitetului arheologic - colegiul de conducere a muzeului). în perioada 1839-1864, în Buletinul Oficial¹² apar apeluri ale Eforiei Școalelor Naționale către deținătorii de obiecte antice, de a le preda și de asemenea, unele hotărâri care condiționau .excursiile arheologice' în zonele bogate în vestigii antice de aprobarea expresă a Ministerului Justiției, Cultelor și Instrucțiunii publice. Semnalăm relatarea apărută în „Suplimentul" la „Monitorul Oficial", din 21 sept./3 oct. 1864 (nr. 210, p. 949-950) unde se menționa că maiorul D. Papazoglu „din excursiunile arheologice întreprinse cu autorizarea acestui Minister în jud. Dolj și Romanați" aduce o bogată colecție de obiecte antice pe care le depune pe bază de inventar la Muzeul Național din București. Obiectele proveneau din satul Celeiu, jud. Romanați, de la cetatea antică Sucidava, de la Reșca, jud. Romanați, de la Desa, jud. Dolj și de la Fântâna Banului. Dintre piese, se remarcă inventarul unui mormânt roman, piese de podoabă din aur (cercei, inel, cutie de farduri) și o monedă de bronz Marc Aureliu. ¹⁰ Vladimir Dumitrescu, op.cit., p.7; Muzeul Național de Antichități, în Constantin Moisil, Michel C. Soutzo. Sa vie et son oeuvre. Note biographique, în .Balcan", IV (1941), p.480: Primele fonduri ale Muzeului Național de Antichități din București au avut la bază colecțiile aparținând lui Nicolae Mavros și Mihalache Ghica mare ban. " Comitetul Arheologic creat în baza Regulamentului pentru Muzeul de Antichități, avea și sarcina de a asigura .buna stare a monu- mentelor naționale de orice natură" și ,a lor nealterare și restaurare‘,vezi Radu Sc. Greceanu, Buletinul Comisiunii Monumen- telor Istorice 1914 - 1915, 1942- 1943, Indici bibliografici, p. 3(47) ¹² .Buletinul oficial" (Buletin, gazetă administrativă București), 1857, nr.lo (8 martie), p. 76: .Eforia instrucțiune! publice face un apel către toți deținătorii de antichități și cărți vechi să le dăruiască muzeului și bibliotecii de la Sf. Sava. Cel dintâi dăruiește cărți vechi C.Carcalechi din Câmpina"; .Monitorul oficial" (Monitorul, diar oficial al Țării Românești), 1860, nr. 237 (5 oct), p. 1165 .Muzeul Național din capitală primește un tezaur de 1500 monede de argint, mari și mici, f. vechi, găsite de la cetățenii din satul Bodești (Argeș)". Consiliul de Miniștrii menționează acest fapt .pentru a da un imbold și altora să facă la fer. în total predă un număr de 114 obiecte „depuse la altarul Muzeului Națiunii în cabinetul de antichități din Universitatea României din București și urează arheologilor să lucreze cu zel pentru îmbogățirea și înfrumusețarea Muzeului Națiunii Române, căci numai prin aceste sacre obiecte ne vom putea recomanda la lumea luminată și Europei civilisate, că suntem fii acelei brave și nobile Națiuni Române". ¹³ Tot ca o expresie a politicii duse de stat pentru protejarea vestigiilor arheologice, în domeniul ocrotirii monumentelor este „Circulara către revizori' dată de Ministerul Justiției, Cultelor și Instrucțiunei Publice, ministru Nicolae Crețulescu, publicată în „Monitorul oficial" din 6/18 noiembrie 1864, numărul 248. ¹⁴ Circularea oglindea și apariția preocupărilor pentru ocrotirea monumentelor medievale, biserici și mănăstiri, indiferent de ritul lor. Circularea către revizori stipula următoarele: - Statul către dator să ia măsurile necesare pentru „conservarea lor nealterată" iar - autoritățile locale sunt datoare să efectueze evidența lor prin „completarea unui tabel în care vor fi trecute toate monumentele de pe raza județului, indiferent de starea lor, chiar dacă sunt în ruină"; - monumentele medievale (bisericile și mănăstirile) interesează deopotrivă pe arheologi și istorici, ele reprezetând singurele mărturii ale „gloriei și victoriilor naționale"; - se instituia un sistem de evidență a patrimoniului din cadrul mănăstirilor și bisericilor, respectiv a icoanelor, cărților vechi și a inscripțiilor. De asemenea, se cerea să se consemneze starea de conservare a monumentelor, precum și menționarea portretelor de domni, pentru ca „ceea ce nu s-a făcut de trecut pentru noi, e utile să facem noi pentru viitorime¹'. Materializarea eforturilor și încercărilor de a se găsi o cale oficială de reglementare strictă a regimului monumentelor arheologice și a obiectelor descoperite, și, în general a monumentelor istorice și a obiectelor antice, de supraveghere atentă și permanentă de către stat a săpăturilor arheologice, a cercetării, conservării și ocrotirii monumentelor arheologice, se vor concretiza prin promulgarea Legii pentru descoperirea monumentelor și obiectelor antice și a Regulamentului ei de aplicare, date la 24.XI.1892 și respectiv, 28.1.1893. ¹⁵ ¹³ .Monitorul-jurnal oficial al Principatelor Unite-Române", iulie - noiembrie 1864. Maiorul D.Papazoglu primește mulțumirile guvernului pentru decoperirile făcute prin ordinul semnat de prim ministru V. Alecsandrescu, no 44531 din 15 sept. 1864: P. Chihadia, Excursiile Arheologice din 1860 și 1861 ale maiorului D. Pappazoglu, în .Mitropolia Olteniei", XXIII, 1971, nr.3-4, p. 243-255. ¹⁴ în circulară se menționa că: .Primele monumente ale Istoriei Române au fost bisericile și mănăstirile religiei noastre. înălțate...ele atestă în mod decisiv tot ce poate interesa pe arheologi și istorici*. ¹⁵ Legea pentru descoperirea monumentelor și obiectelor antice din data de 24.XI.1892 și .Regulamentul pentru descoperirea monumentelor și obiectelor antice" (regulamentul de aplicare a legii) din data de 28.1.1893, în Constantin N.Hamangiu, Codul general al României. Codurile, legile și regulamentele uzuale în vigoare 1856 - /1919/. întocmit după textele oficiale., de C.Hamangiu. Edițiunea II- a revăzută, complectată și adusă la curent până la zi, București Voi. IHH: 1856-1907, p.1036- 1038; p. 1078- 1083 9 http://patrimoniu.gov.ro Această lege, redactată de către Grigore Tocilescu, reprezintă o sinteză a întregii activități desfășurate în secolul al XlX-lea pentru reglementarea evidenței, cercetării, ocrotirii și conservării monumentelor istorice, și, în special, a monumentelor arheologice. Legea cuprinde în domeniul patrimoniului arheologic următoarele reglementări: - regimul săpăturilor sistematice și a descoperirilor întâmplătoare. în art. 1, se menționează „că nimeni nu poate face săpături pentru descoperirea monumentelor sau obiectelor antice fără autorizarea Ministerului Instrucțiunii Publice, care urma să fie încunoștiințat imediat după efectuarea săpăturii, de natura și valoarea obiectelor antice descoperite. Descoperirile întâmplătoare, de monumente sau obiecte antice trebuiau semnalate organelor locale (subprefect sau primar) în termen de maximum 3 zile. Aceștia trebuiau să ia toate măsurile „pentru păstrarea și neatingerea obiectelor descoperite*, până la hotărârea definitivă, a Ministerului, care „luând la Trebuință" și avizul Comisiei de conservare a monumentelor, va indica pe acela care prezintă un interes istoric sau artistic. „Această indicare se va face în termen de cel mult 30 de zile". - specificații privind evidența obiectelor arheologice; - măsurile de protecție ce trebuiau aplicate în perimetrele așezărilor antice, fiind enumerate și câteva dintre cele mai importante situri arheologice identificate. - regimul pieselor arheologice de valoare excepțională. în acest sens, legea stipula că obiectele provenind din descoperirile arheologice pot fi expuse în muzeul local numai dacă acele obiecte „au similare în Muzeul Național din București"; - dreptul statului de a efectua cercetări arheologice pe proprietățile publice sau private și totodată, posibilitatea ca statul să facă exproprieri pentru cauză de interes public în situația când, există un conflict de interese între stat și proprietarul terenului. Statul poate expropria acel teren plătind despăgubiri proprietarului (Art.8); - obligativitatea proprietarilor, a forurilor administrative locale, a revizorilor școlari, a cadrelor didactice și a agenților administrației publice „să facă cunoscut Ministerului Instrucțiune! Publice orice indicii de antichitate ce s-ar afla undeva pe suprafața pământului sau în pământ"; - obligativitatea proprietarilor de obiecte antice „clasate" de Ministerul Instrucțiunii Publice ca prezentând un interes istoric, să nu le distrugă, să le înstrăineze la alți proprietari, să le comercializeze, sau să le scoată din țară, fără „autorizarea expresă a ministerului’. Această autorizație este indispensabilă pentru restaurarea sau repararea lor, ministerul luând, 10 în prealabil, și avizul comisiunei de conservare a monumentelor antice. Distrugerea obiectelor din categoria celor declarate de Ministerul instrucțiune! publice ca prezetând interes istoric sau artistic se sancționa cu pedepse prevăzute la art 352 din Codul penal’iar cei care vor exporta, repara sau transporta asemenea obiecte fără autorizarea ministerului sunt deposedați în favoarea statului. în „Regulamentul de aplicare a legii*,'⁶ ce cuprindea 42 de articole erau date indicații amănunțite referitoare la : - condițiile eliberării autorizațiilor de efectuare a săpăturilor arheologice. Se cereau: coordonatele geografice, anexarea unui plan de situație cu descrierea exactă a terenului, puncte de reper, distanțele de la drumurile publice până la obiectiv, menționarea surselor privind existența unor antichități; - art. 41 prevedea sancțiunile în caz de distrugere a unor obiective arheologice precum și interzicerea folosirii pietrei din structurile constructive ale monumentelor antice „este cu totul oprită stricarea sau ridicarea pietrelor de prin ruine antice"; obiectele provenite din descoperirile întâmplătoare trebuiau imediat inventariate, desenate, fotografiate „sau reproduse" printr-un procedeu oarecare. Regulamentul menționa și o listă de situri antice din zona „comunelor urbane" Tr. Severin, Constanța, Mangalia Hârșova, Ostrov, Măcin, Isaccea și din „comunele rurale" Celei, Turcoaia (Iglița), „Recika", care cuprindeau vestigii antice și unde erau interzise lucrările de construcție. Se specifica obligativitatea primarilor de a supraveghea și opri lucrările de construcție ce ar putea distruge „urmele zidurilor antice" (lucrările de construcții din perimetrul acestor comune vor fi oprite când „se vor da peste urme de ziduri antice, mosaicuri subterane sau temelii de edificii"). întreaga activitate legislativă desfășurată în secolul al XlX-lea în domeniul cercetării și ocrotirii vestigiilor și obiectelor antice va cunoaște în secolul următor o dezvoltare accentuată culminând cu „legea lorga". Paralel cu practicarea unei arheologii moderne, cu dezvoltarea metodelor științifice, proprii, de cercetare, deci cu progresul științei arheologice românești se va intensifica și activitatea de ocrotire a patrimoniului arheologic, în prima jumătate a secolului al XlX-lea, cu precădere în perioada 1900 - 1940. 1⁶ Regulamentul pentru descoperirea monumentelor și obiectelor antice cuprindea 5 capitole: I. .Despre dreptul de proprietate asupra obiectelor antice'; II. .Despre înscrierea antichităților existente sau cari se vor descoperi în chip întâmplător"; III. .Despre săpături ca scop special- și despre antichitățile descoperite prin aceste săpături", art. 15-31, p. 1081-1082; IV. .Despre dreptul de a dispune de antichități și despre comerțul lor cu ele"; v. .Dispozițiuni generale", Ibidem, p. 1078-1083. http://patrimoniu.gov.ro Bibliografie selectivă I. Legislație - texte și reglementări: - „Buletin gazetă oficială", 1839, nr. 70, vineri 3 nov. p. 306, Cuprinde textul „Deciziei Eforiei Școalelor Naționale" din 31 oct. 1839, numărul 1145; - „Analele parlamentare ale României", XI (1841- 1842), p. 288; - „Buletinul oficial", 1857, nr.10 (8 martie), p. 76; - „Monitorul, jurnal oficial al Principatelor-Unite Române", nr. 248 din 6/18 noiembrie 1864 - Ministerul Justiției, Cultelor și Instrucțiunii Publice - Circulară către Revizori; - „Supliment" la „Monitorul oficial" la nr. 210 (21 sept/3 oct. 1864) Referiri la excursiunile arheologice întreprinse cu autorizarea ministerului în județe Dolj, Romanați; - Constantin Hamangiu, Codul general al României, Voi. II, p. 1036-1038; 1078, „Legea Tocilescu" din 24.XI.1892 și „Regulamentul de aplicare" din 28.1. 1893. II. Lucrări diverse - „Muzeul Național de Antichități" în Moisil Constantin, Michel C. Soutzo. Sa vie et son oeuvre. Note biographique, Balcania, IV (1941), p. 480; - D.P.Pippdi, Vechi epigrafiști și anticari în Țările Române In „Studii Clasice", XI, 1963, în special p. 292-293; - Vladimir Dumitrescu, Muzeul Național de antichități, București, Meridiane, 1968, p. 5-6; - Pârvan, Scrieri, București, Editura științifică și enciclopedică, 1981, p. 213, 215; - Dumitru Tudor, Alexandru I Odobescu - arheolog, în A.I. Odobescu, Istoria arheologiei, București, Editura științifică, 1961, p. 7-41. CORNELIA STOICA http://patrimoniu.gov.ro Comunicări ți rapoarte de cercetare FORTIFICAȚII MEDIEVALE LA MARGINEA VOIEVODATULUI TRANSILVANIEI: CETATEA DE LA RĂȘINARI (JUD. SIBIU) Demersul arheologic inițiat la cetatea feudală de la Rășinari și-a avut obiectivitatea în necesitatea unei mai bune cunoașteri a acestui monument sub aspect morfologic și al încadrării cronologice, al relevării locului și rolului său în realitățile socio-politice din Transilvania în evul mediu. Fortificația de la Rășinari este doar amintită în unele lucrări, alte referiri sunt mai ample, fără a face până în prezent obiectul unei cercetări arheologice sistematice. La mijlocul secolului trecut, J. M. Ackner oferă o descriere a cetății în numerele 12-14 din „Beiblatt der Kronstădter Zeitung Satelit", reluată într-un repertoriu publicat la Viena în anul 1857. Ackner presupune existența unui turn la vest și dispariția valului de pământ la răsărit, făcând încă de atunci remarca că „mai sunt puține urme de mortar și zid" ¹. Kurt Horedt studiază și încadrează cetatea de la Rășinari în sistemul cetăților de graniță transilvănene ². Relația contestată cu „vila Ruetel", așezare atestată documentar la începutul secolului al Xlll-lea a fost promovată în studiile despre cetățile de graniță scrise de Kurt Horedt, ca și în monografia despre monumentele medievale din țările române redactată de Virgil Vătășianu ³. Cetatea, străjuind la nord satul Rășinari, este așezată pe culmea unuia din dealurile ce mărginesc și premerg Munții Cibinului, la o altitudine de 704 m și la o distanță de 11 km de cetatea de la Orlat (planșa, I, B). Pantele dealului coboară abrupt spre Valea Ștezii, mai domol spre vest, pe unde se poate ajunge în cătunul astăzi pe jumătate părăsit de la Trăinei și de aici în satul Poplaca (planșa I, A). Pe aici, pe la vest, accesul pe platoul cetății este mai ușor de realizat pe un drum forestier a cărui finalizare a fost din fericire abandonată înainte de a atinge zidurile cetății. Cercetarea arheologică de la Rășinari face parte dintr-un plan de cercetare de teren a fortificațiilor medievale din partea central-sudică a Transilvaniei, ¹ J. M. Ackner, Die roemischen Altertuemer und deutschen Burgen in Siebenbuergen, Viena, 1857, p. 60-61. Alte repertorii unde apare cetatea de la Rășinari: E. A. Bielz, Die Burgen und Ruinen in Siebenbuergen, Sibiu, 1899, p. 60; P. Gerecze, Magyarorszag muemlekei, Budapesta, 1906, p. 788; I. Marțian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistrița, 1920, p. 31. ² K. Horedt, Siebenbuergische Grenzburgen, in .Siebenbuergische Vierteljahrschriff, 1, 64, 1941, p. 21-22; (mai departe, Sieb. Grenz.) idem, Zur Siebenbuergischen Burgenforschungen, in .Suedoest-Forschungen*. p. 21-22. (mai departe, Sieb. Burg.) ³ Informațiile de la K. Horedt au fot preluate de Virgil Vătășianu care adaugă: ....cercetările sumare făcute la fața locului nu au dat deocamdată la lumină decât ceramică databilă din secolele XIV sau XV și totodată au ieșit la iveală un fel de .cazemate' tăiate 1n stâncă, care nu cred că pot data din epoca romanică’ cf. V. Vătășianu, Istoria artei feudale în țările române, București, 1959, p. 10. Nu cunosc alte informații despre .cercetările sumare* menționate de Vătășianu și apelativul de .sumar* scade interesul pentru căutarea rezultatelor acestei săpături .pirat*. 13 http://patrimoniu.gov.ro obiectiv urmărit de mai multe generații de arheologi ⁴. în prima campanie arheologică, în anul 1987 au fost cercetate elementele de apărare exterioară din partea de vest și latura de vest a incintei din piatră. In anul următor, cercetarea arheologică a urmărit identificarea traseului zidului de incintă. După o întrerupere de 10 ani a fost reluată cercetarea arheologică în interiorul cetății, acolo unde se vedeau la suprafață urmele mai multor gropi și segmente de ziduri. După trei campanii arheologice deținem suficiente informații pentru a reconstitui planul cetății, în liniile lui generale, și a propune încadrarea ei cronologică. Cercetarea integrală a spațiului încăperii interioare și continuarea consolidării zidurilor ar putea întregi efortul investigațiilor anterioare în măsura în care comunitatea locală ar fi interesată în valorificarea turistică a cetății. Configurația terenului i-a determinat pe construc- torii cetății să includă în structura sistemului de apărare trei elemente de fortificație în exteriorul zidului de incintă. Asupra lor ne-am concentrat atenția și eforturile în anul 1987 prin două secțiuni trasate pe direcția nord-est, sud-vest, în timp ce al treilea șanț trasat pe direcția nord-sud a surprins o parte a zidului de incintă și turnul de apărare (planșa a ll-a, A). Zidul de incintă a fost protejat la nord, vest și est de un val de apărare al cărui nucleu a fost constituit din fragmente de rocă dislocată. El are înălțimea, în locul secționat, de 1,20 m. Șanțul adiacent a fost adâncit în stânca nativă cu 1,60 m față de nivelul medieval de călcare, având lățimea la buză de 5 m (planșa a lll-a, B). Acest val de apărare se află pe terasa a doua, sub platoul pe care s-a ridicat cetatea. Un al doilea baraj în calea inamicului ce pătrundea dinspre vest era reprezentat de un val având în mijloc un zid din piatră de carieră lat de 1,80 m. Nucleul din piatră are înălțimea actuală de 0,60 m față de nivelul medieval de călcare și o fundație adâncă de 0,30 m. Conturul acestui val se arcuiește, capetele lui, aplatizate, racordându-se pe valul principal descris anterior. Al treilea element al sistemului de fortificație este un val din pământ a cărui înălțime atinge astăzi 1 m iar lățimea măsurată este de 7,50 m (planșa a lll-a, A). Valul era primul obstacol întâlnit de asediatorii ce urcau terasa de sub cetate. Valurile de la vest de cetate sunt mai masive în părțile centrale, secționate prin săpătură arheologică, aplatizate la capete. Secțiunea S II practicată în anul 1987 a surprins parțial zidul de ⁴ Al treilea nivel de cunoaștere al cetăților din sudul Transilvaniei este datorat cercetărilor arheologice întreprinse de domnul dr. Thomas Naegler; cf. Th. Naegler, Cercetările din cetatea de la Breaza (Făgăraș), în .Muzeul Brukenthal. Studii și comunicări', 14, 1969, p. 89-21, (mai departe .Muzeul Brukenthal'); Idem, Die mittelaltertiche burg Tilișca nach ihre archaeologischen Erforschung, în .Forschungen zur Volks-und Landeskunde, 10, 1967, p. 77-85; Idem, Cetățile feudale de la Dilat și continuitatea românilor in sudul Transilvaniei, în: .Muzeul Brukenthal...', 20, 1977, p. 27-50. Cercetările arheologice au fost reluate de Petre Munteanu Beșliu prin săpăturile de la Sadu, Turnul Spart și cea prezentată în această comunicare. Dealul Cetățuia aflat între satele Rășinari și Trăinei http://patrimoniu.gov.ro Planșa a ll-a A - Planul cetăpi medievale de la Rășinari și amplasamentul secpunii arheologice Planșa a ll-a B - Cetatea medievală de la Rășinari - profilele secpunilor arheologice practicate prin valurile de pământ de la vest de cetate http://patrimoniu.gov.ro incintă al cetății format din blocuri de piatră cioplite. Zidul, lat de 1,50 m se țese cu cel al turnului de apărare amintit de Ackner. Turnul exterior zidului de incintă are în secțiune un plan semicircular. Paramentul zidului lat de 2 m este format din blocuri de piatră fasonate iar emplectonul din pietre mărunte îngropate în mortar. Controlul prin săpătura arheologică din anul 1997 al gropilor aflate în interiorul cetății de la Rășinari, gropi inventariate în descrierile anterioare nu a avut rezultate edificatoare ⁶. Secționarea uneia dintre gropile uriașe din partea centrală a fortifica ției nu a relevat existența vreunei amenajări a constructorilor sau locuitorilor cetății. Groapa săpată lângă zidul cetății a dus la prăbușirea unei părți a elevației lui, masa de zidărie dizlocată, dezvelită în săpătură arheologică dovedind cele afirmate. Singura construcție identificată și cercetată parțial în interiorul cetății a fost o încăpere din piatră cu podeaua adâncită până la 1,30 față de nivelul medieval de călcare. încăperea cu zidurile late de 60 cm avea în interior dimensiunile de 6,70/3,85. Intrarea se făcea printr-un gârlici lat de 1,40 m. în umplutura pivniței au⁻ apărut bucăți de tencuială și un fragment de cărămidă iar pe stânca ce reprezenta nivelul de călcare bucăți de mortar ce ar putea proveni dintr-un strat compact, nivelator. între pietrele mărunte ce au alcătuit umplutura încăperii au fost evidențiate urme slabe de arsură. Arsura nu este în legătură directă cu podeaua încăperii adâncite. Planul construcției interioare nu este perfect perpendicular pe direcția zidului de incintă. Direcția diferită a celor două ziduri a lăsat un spațiu liber, umplut ulterior cu zidărie. Această caracteristică nu demonstrează o neapărată etapă suplimentară de construcție, moment prielnic unor noi construcții interioare. Secționarea valului și a șanțului aflate la nordul zidului de incintă a permis înregistrarea dimensiunilor actuale. Valul de pământ măsoară 5 m lățime. Valul alcătuit din pământ galben s-a aplatizat iar o parte din masa sa s-a prăbușit în șanț. în secțiunea XVI a fost dezvelită o amenajare formată din pietre mărunte alcătuind o suprafață relativ plană. Suprafața amenajată (platformă?) ocupa o poziție dominantă. Identificarea este susținută de prezența între pietre a unor fragmente ceramice, materialul ceramic apărând doar în spațiile amenajate. Materialul arheologic Materialul arheologic rezultat în urma celor trei campanii arheologice este sărac în ceea ce privește formele, puțin numeros dar suficient pentru încadrarea culturală a cetății. Din umplutura pivniței cercetate în 1997 au fost recuperate fragmente ceramice medievale. Ele aparțin unor vase de mici dimensiuni și unui opaiț. O cană-ulcior poate fi reconstituită în partea sa superioară. Tipul de vas este inedit în stadiul actual al cunoașterii ceramicii medievale din Transilvania. Prin unele detalii (tubul pentru scurgerea lichidelor), este comparabil cu ulciorul iar prin dimensiuni cu o cană de băut. în umplutura turnului semicircular au fost găsite fragmente ceramice aparținând unui vas de mici dimensiuni și o cataramă din fier. ⁵ Ackner, op. cit., p. 600. ⁶ Ackner care face cea mai timpurie descriere a cetății a observat două rânduri de gropi paralele. Chiar dacă afirmația nu este destul de clară, el menționează 26 de gropi pe un rând și alte 20 pe cel paralel. Aceste .gropi și adâncituri* sunt considerate de Ackner locuințe: cf, Ackner, op. cit., p. 61. K. Horedt, Sieb. Burg, p. 597; Idem, Sieb. Grenz, p. 21. Existența gropilor la mijlocul secolului trecut nu ne dă posibilitatea de a le atribui, așa cum se face de multe ori, unor adăposturi militare din cele două războaie mondiale. Pe de altă parte, afirmația lui Ackner trebuie privită cu rezerve, având în alte ocazii dovada unor observații superficiale ale autorului. http://patrimoniu.gov.ro Planșa a lll-a B Prima caracteristică a materialului arheologic, sărăcia, a fost subliniată de rezultatele unui control al subsolului cu teledetectoare de metal. Zona cercetată a cuprins interiorul cetății și exteriorul, înspre vest, în zona fortificațiilor. Singurele piese ce pot fi legate de funcția militară a cetății sunt două bile din plumb cu diametrul de 12 mm. Fiecare bilă este formată din două semisfere lipite prin turnare. Pe suprafața lor se observă o deformare rezultată posibil prin lovire. Au fost descoperite opt monede din care șapte identificabile, toate aparținând secolului nostru. Patru monede au fost emise de statul român în anii 1940-1941 și alte trei de cel austro-ungar: o mo- nedă de 2 fileri din anul 190(?) ⁷, o monedă de 2 heller din anul 1913; o monedă de 2 heller din anul 1909⁸. Considerații tipologice și cronologice asupra cetății medievale de la Rășinari Cu o lungime de aproximativ de 270 m (zidul ce închidea la est cetatea nu a fost surprins în cele două secțiuni practicate acolo) și o lățime medie de 25 m, cetatea medievală de la Rășinari face parte dintre cele mai mari cetăți din sudul Transilvaniei, fiind depășită doar de cetatea de la Sadu (Cisnădie), care are lungimea de 300 m. Cetatea de la Rășinari împreună cu cele din întreaga zonă central-sudică a Transilvaniei, se poate ⁷ Identificările au fost făcute de doamna Oltea Dudău, muzeograf la Muzeul Brukenthal, căreia îi mulțumim și pe această cale. Identificările au fost făcute după: Austria Mueru Katalog, 1790-1989, Viena, 1990, nr. cat. 97. ⁸ Ibidem, nr. cat. 60. include într-un grup de fortificații ale căror planuri se dezvoltă longitudinal, de-a lungul unei axe, planul lor datorându-se configurației terenului pe care s-au construit. Ocupând culmea unor dealuri, cetățile din această grupă au laturile lungi protejate natural de pante abrupte sau fortificații exterioare (planșa I, B). Accesul în cetatea de la Rășinari se realiza pe la vest, acolo unde a fost amenajat un sistem complex de fortificații, format din trei valuri alcătuite din pământ și pietre, materiale ce au provenit din cioplirea blocurilor pentru zidurile de incintă și din săparea șanțurilor. Distanța între fundul șanțului măsurat în S XVII și nivelul de călcare a apărătorilor era de 7,50 m. Adăugând la această înălțime pe aceea azidurilor (7-9 m la o lățime de 1,50), intuim dificultatea de a escalada peretele șanțului sec și apoi zidul de incintă. Intrarea în cetate pe la capătul de vest al incintei alungite era apărată de un turn semicircular, dezvoltat din segmente scurte ce cu greu puteau fi afectate de atacul armelor inamicului. Sistemul de apărare al intrării în cetatea de la Rășinari răspundea nevoii de protecție față de puterea distructivă a armelor de foc, constituind împreună cu proiectilele din plumb descoperite premise pentru încadrarea cronologică. Zidurile incintei au lățimea cuprinsă între 1-2 m, cele ale turnului semicircular fiind și cele mai late. Tehnica de construcție a zidurilor de incintă este aceea cunoscută sub numele de opus incertus, tehnică de construcție ce caracterizează întreaga categorie de cetăți „de graniță", cu excepția celei de la Sadu (Cisnădie) ⁹. ⁹ Petre Munteanu Beșliu, Cetatea medievală de la Sadu (jud. Sibiu), în .Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice", 3-4/1995. http://patrimoniu.gov.ro Cercetarea arheologică a cetății medievale de la Rășinari poate ridica noi semne de întrebare ce se adaugă la cele deja existente legate de modul de acces în cetate, de numărul și destinația locuințelor interioare, înălțimea zidurilor, existența cisternelor etc. Lipsa analogiilor, dat fiind raritatea tipului de fortificație, distrugerea urmelor construcțiilor (este posibilă, de exemplu, existența unor locuințe interioare așezate pe două rându4-în cetatea de la Rășinari dar urmele lor au fost, în timp, modificate și distruse) și mărimea spațiului ce ar trebui cercetat, toate arată dificultatea unui demers științific amplu, necesitatea cantonării afirmațiilor în sfera ipotezelor, fără a ocoli problematica generală a studiului cetăților. Un al doilea sistem de referință determinant pentru cetatea de la Rășinari este acela al relației cu comunitatea (comunitățile) învecinate și cu autoritatea politică centrală sau locală. Cetățile din partea central- sudică a Transilvaniei, așezate pe culmea unor dealuri, accesibile pe drumuri de care, la o altitudine ce nu depășește 900 m (cetatea de la Sadu a fost construită la o altitudine de 875 m, celelalte fortificații pe culmi mai joase) se află în vecinătatea unor așezări umane în majoritate locuite de români: Sadu, Rășinari, Trăinei, Orlat, Tilișca, Sibișeni, Cucuiș. Raportarea geografică este formală de vreme ce nu avem probe documentare concludente pentru a stabili relații între comunități și garnizoana cetăților, între sate și cetățile folosite ca loc de refugiu. Pe de altă parte, urmărind numai aceste raporturi pierdem din vedere ansamblul relațiilor culturale și politice care definesc primordialitatea elementului colonizator, săsesc angrenat de pe o poziție privilegiată în structurile politice ale voievodatului Transilvaniei, regatului maghiar, subordonat intereselor occidentale de stăvilire a ofensivei otomane. Cetatea de la Rășinari are o poziție strategică a cărei importanță poate fi definită doar în ansamblul frontului defensiv sud transilvănean și numai în secundar prin implicarea în oprirea contrabandei și împiedicarea unor conflicte de graniță. Chiar evidențiind structurile sistemului de apărare din sudul Transilvaniei este dificil să-i delimităm etapele de formare și dezvoltare. Materialul ceramic provenit din săpătura arheologică de la Sadu și Rășinari, unitar în diversitatea lui nu ne permite delimitări cronologice categorice iar datele documentare sunt lacunare. E adevărat, complexitatea planului cetăților și a sistemelor de apărare ar putea constitui elemehte de diferențiere tipologică și de delimitare cronologică. Perioada propusă pentru datarea cetăților, sfârșitul secolului al Xlll-lea și secolul următor este o perioadă de trecere în întreaga Europă de la un sistem de apărare ce trebuia să facă față armelor tradiționale la cel ce se adaptează pretențiilor armelor de foc. Dacă luăm în considerație influențele occidentale, tradiția locală pe de o parte și posibilitățile comunităților locale pe de alta, realizăm diversitatea proiectelor de construcție și dificultatea diferențierilor cronologice în lipsa datelor documentare. Cu atât mai importantă este informația conținută în documentul din 1370 ce se referă la construirea și administrarea cetății de la Tălmaci,⁰. Această «coroană a regatului” ce bloca accesul în Transilvania de pe Valea Oltului este cheia de boltă a întregului sistem de apărare din sudul Transilvaniei cetățile «de graniță' fiind operațional incluse în sistem. Cercetarea arheologică a cetății de la Tălmaciu ar putea schimba puținele date ce le avem și care, analizate contextual, nu permit datarea sistemului înainte de secolul al XlV-lea ”. Medieval fortifications in the south of Transylvania - The fortress from Rășinari - abstract. We present an archaeological report about the excavation in medieval fortification from Rășinari and the result of the research. The fortification is a stone precinct, 270 m long and 25 m wide. It has a halfround tower in the extremity. In the west, outside, there were 3 walls with stone core, covered with earth. Innerside, a bulding with celler is to be seen today. We found inner the celler medieval pottery and outside 2 bullets from guns. The axial plan, the half-round tower placed outside of the wall, the pottery are arguments to date the fortification in the 14th and the 15th centuries. The fortress belongs to a group of construction erected on the top of the hill, in the neighbourhood of the villages situated at the border oh the Transilvanian principality. ¹⁰ Documenta Romaniae Historica. C., Transilvania, voi. XIII, București, 1994, p. 825-828. ¹¹ Petre Munteanu Beșliu, Fortificații (sisteme de fortificații) la hotarele statelor feudale din Europa, în .Anuarul Institutului de Științe Socio-Umane din Sibiu', V, 1998; (in curs de apariție). 18 http://patrimoniu.gov.ro LES «KOULAS» DE ROUMANIE XVI- eme - XVIII- eme SIECLES ' Les koulas roumaines (ou koulfes) ne constituent pas un type darchitecure singulier dans le sud-est de l'Europe. La Valachie (nom historique de la province roumaine situee entre les Carpates meridionaux et le Danube, qui regroupe les actuelles Oltenia et Muntenia) represente la limite septentrionale de l'extension de ce genre de construction que l’on rencontre dans tous les pays balkaniques ayant fait pârtie de l'Empire ottoman. Le terme, dont le sens de tour est le meme tant en turc qu’en bulgare, serbe, albanais et roumain, definit ainsi une habitation fortifiee, analogue cbmme fonction et solution ă l'habitation-tour repandue au moyen âge dans l'Occident europeen. Je n'insisterai pas sur la controverse regardant l'origine des koulas balkaniques. II y a un sfecle, Netzhammer supposait que leur source se trouverait dans l'architecture du Proche-Orient d'ou, par l'Asie mineure, elles auraient fete adoptfees et repandues par la civilisation ottomane. Beaucoup plus plausible semble l'hypothese du modele offert par les habitations-tour byzantines, nombreuses dans la rfegion balkanique de l'Empire Ottoman. Ceci a probablement conduit ă la reprise du mocfele byzantin, determinant â la fois les visible 1. Harta răspândirii culelor pe teritoriul României 'Comunicare prezentată la conferința ‘Secular Architecture in the Balkans, 1300-15CX), and its Presentation', Salonic, nov. 1997. http://patrimoniu.gov.ro similitudes des maisons koules qui peuplaient le paysage de l'architecture medievale du sud-est europeen. La region extreme-nord de propagation de ce type d'habitation est, comme on vient de l'indiquer, l’Oltenia, soit la province de Roumanie que coincide avec la pârtie occidentale de l'ancienne Valachie. Bien que, dans le passe, la Valachie et la Moldavie furent les seuls pays du sud-est de l’Europe non inclus dans l’Empire Ottoman, la menace de celui-ci ne planait pas moins en permanence sur elles. A tres peu d'exceptions preș, les koulas roumains se trouvent â l'ouest de l'Olt, depuis la rive gauche du Danube jusqu'au pied des Carpates meridionaux, situees le long des voies qui, encore dans l'Antiquite, suivaient le cours des rivieres Jiu et Olt, ainsi que ceux des affluents de ceux-lâ: Motru, Olteț, Gilort. Isolees ou attenantes â des manoirs, les koulas constituaient, avec les monasteres fortifids, les points d'appui du sysfeme defensif de l'Oltenie. ¹ L’apparition des koulas en Valachie semble directement reliee ă la modification du rapport des forces dans le sud-est de l'Oltenie. L'echec du siege de Vienne par les Turces en 1683 fut suivi de frequentes guerres entre l'Empire Ottoman en dăclin, d'une part, et l'Empire des Tsars de Russie et l'Empire des Habsbourgs d'autre part. Dans ce contexte, le theâtre des operations militaires s’est trouve plus d’une fois sur le territoire des Principautes Roumaines, et particulierement en Valachie. Des lors, ă partir du milieu du XVII-eme siecle, en Valachie Orientale - caracterisee par l'existence de grand domaines feodaux - les nobles elăvent sur leurs terres des residences fortifiees, en fait de grands ensembles arhitecturaux entoures par de puissantes enceintes de murailles. En echange, l'ancienne structure feodale de la Valachie occidentale (Oltenie) caracterisee par une petite noblesse formee notamment de hobereaux emprunte au sud danubien tant le mod le que le nom de Koula ou Koule pour ses habitations fortiftees. ² Mais la plus grade diffusion en Oltenie de ce type de constuction defensive s’est produite au temps des regnes phanariotes, quand ă l'insecurite existente s'ajouta celle due aux frequents changements des princes par ordre de la Porte Ottomane. Ces princes se faisaient accompagner de nombreux Albanais, Aroumains, Grecs, Bulgares, Serbes. Or, il se peut que ce considerable afflux d’elements issus du milieu balkanique fut pour une bonne part ddcisif dans le ¹ Marea majoritate a culelor românești sunt situate la vest de râul Oft. Un număr mai mic, se găsește la est în județele Olt (Enoșești, Câmpu Mare). Argeș (Racovița, Retevoiești; culele de la Furnicoși și Șuiei au dispărut în acest secol). în județul Teleorman la Răsinet, este semnată de către R. Crețeanu o culă edificată în secolul al XlX-lea. ² Asupra datării primelor cule din Țara Românească (sec. XVl-XVH) informațiile sunt puține și nesigure. Ele constau în unele indicii oferite de .tradiția locală* și de vechimea primilor stăpâni - Buzeștii la Vlădaia - Mehedinți, respectiv boierii din Măldărești - Vâlcea. 20 choix et l'adoption sur une grande echelle de la koula en tant que moyen de defense efficient. D'autant plus que vers la fin de cette epoque, durant les dernieres annees du XVIII-eme siecle, un autre danger apparut: l'autorite prindere ne pouvait enrayer les incursions repetees des bandes de brigands venues du pachalik de Vidine - une region toute proche de l'Oltenie, situee sur la rive droite du Danube. Connus sous les noms de „pazvangii* et „cârjalii", ces hommes pillaient, ravageaient et devastaient l'Oltenie. Cette situation de crise amena un emploi diversifie des fonctions de la koula. En meme temps on constate une recrudescence de ce type de construction ainsi qu'un renforcement des anciennes koules. D'autre part, cette ultime păriode est marquee de considerables changements du modele sud-danubien de la koula. Celle-ci, en Oltenie, acquiert maintenant sa propre „personnalite” au bout d'une evolution locale etroitement liee â l'evolution d'ensemble de l'architecture valaque. Enfin, vers le milieu du XlX-eme siecle, les koulas d‘Oltenie cessent d'avoir une function de defense; de sorte que, parmi les quelque cinquante koulas d'autrefois, onze seulement continuent de nos jour d'illustrer un programme architectural specifique d'une longue epoque de l'histoire du pays$ Du point de vue des fonction d’autrefois, les koulas d'Oltenie peuvent etre classees dans les categories suivantes: - Demeure permanente. C'etait le cas des plus complexes et plus grands koulas. Elles avaient le role de residence fortifiee dans l'ensemble d'un manoir qui comprenait en outre une chapelle et les attenances (Curtișoara, Radomiru, Măldărăști, Muscelești). Dans cette categorie peuvent aussi etre englobees les maisons de Băbeni, Șuiei et Vlădaia qui ont ete fortifiees ulterieurement en elevant - en guise de refuge ultime - une tour au-dessus de l'habitation proprement dite. - Demeure temporaire. Ce sont les koulas servant comme lieu de refuge pendant les periodes critiques. Elles se trouvent soit dans l'enceinte d'un manoir en tant que composantes de l'ensemble respectif (Almăj, Beharca, Bujoreni, Borăscu, Lupoaica, Poiana, Pojogeni et Crainici), soit sur une hauteur dans le voisinage du manoir respectif (Șiacu, Tatomirești et Groșerea). - Point de surveillance et signalisation. Les koulas placees dans les endroits â bonne visibilite, permettant le guet des voies d'acces. Foișoru, Țuglui Zăvalu et Hotărești-ces trois koulas constituaient au XlX-eme siecle, avec celles qui servaient de logis temporaire, une veritable chaîne de signalisation tout au long de la riviere Jiu, depuis le Danube et jusqu’ ă la zone sous-carpatique. Les ressemblances entre les koulas d'Oltenie et celles des Balkans sont nombreuses: meme volume ³ Majoritatea culelor sunt ridicate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, multe altele sunt construite dau supraetajate la începutul celui următor. Numărul total la est și vest de Olt, se ridică la 50. http://patrimoniu.gov.ro http ://patrimoniu.gov.ro 3 1 J ® 8 2. Harta reprezentând culele existente și dispărute prismatique sur plan presque carră, construction en brique ou en pierre, meme possibilite de communication avec les bas niveaux (couverts de plafonds en bois ou de voutes en berceau) par des escaliers enterieures;, meme porte d'acces et meurtriăres constituant les seules ouvertures des niveaux inferieurs vers l'exterieur. Ce qui distingue les constructions roumaines de ce genre de celles du sud danubien c'est, d'une part, leur position „solitaire“, non encadree dans la texture urbaine ou rurale; et, d’autre part, une certaine attention de l'aspect defensif que les constructeurs autochtones ont realisee en ne donnant pas aux koulas roumaines cet aspect de tour qu'ont celles de Bulgarie, Grece, Serbie et Turquie. De plus, le demier niveau habitable de la koula d'Oltenie comprend generalement une loggia- balcon (le „tcherdak"), utilisde comme point d'observation mais aussi comme espace assurant une communication graduee avec l’exterier. A l'instar des exonarthex des eglises et des belvederes des demeures nobiliaires du XVII-eme siecles, cette loggia-balcon est delimitee parfois sur trois de ses cotes par des arcatures qui soutiennent des colonnes en mațonnerie. Ce traitement du dernier niveau est l'unique decoration du volume de la koula, celle qui prete d'ailleurs une personnalite â la construction et, en meme temps, distingue de la maniere la plus pregnante les koulas d'Oltenie de celles qui se trouvent au sud du Danube. Le pittoresque caractere autochtone est obtenu par les proportions de l’ensemble, le rapport des volumes (depuis la massivite du premier niveau ă l'espace ouvert du dernier) et par le blanc du crepi qui met en evidence le relief plat - reflet des influences classicisantes dans le milieu rural. Une fois passees la periode des incursions de brigandage venant du sud du Danube, le caractere defensif des residences fortifiees disparaît. Les koulas deviennent des simples maisons de campagne, la signification initale du terme koula se perd peu ă peu et prend un nouveau sens, applique aussi a d'autres habitations d'aspect robuste. Grâce ă son charme et ă son aspect inedit, la koula va influencer meme l'architecture roumaine du XX- eme sfecle. 3. Harta reprezentând culele existente: ♦ cule cu foișor, • cule fără logie - foișor http://patrimoniu.gov.ro Le peu d'exemplaires conservees jusqu' ă nos jours ont souffert une suite de modifications et d'adaptations liees aux necessites fonctionnelles et esthetiques des proprietaires qui ont continue de les habiter meme apres que le temps des attaques et des pillages fut passe. Ainsi, des nombreuses modifications - etrangeres ă la forme et â la fonction inițiale - ont altere en bonne mesure leur caractere originaire: tels, la construction de galeries, d'escaliers exterieus, l'agrandissement des baies des fenetres, le demantelement des remparts et d'autres annexes. Par ailleurs en perdant leur utilite, la plus grande pârtie des koulas ont ete abandonnees par leurs proprietaires, finissant par tomber en ruine et disparaître. Parmi le peu de koulas conservees jusqu' ă nos jour, six seulement continuent ă garder cet element architectural que nous considerons comme caracteristique de la region sous-carpatique: la loggia- balcon. Elles sont situees ă l'ouest de l'Olt, tant dans la region de la plaine (la koula de Brabova), que dans les collines (les koulas de Curtișoara, Groșerea, Șiacu ainsi que les deux koules de Măldărești - la koula Greceanu datable probablement dans les premieres annees du XVIII-eme sfecle. et la koula Duca). Ces deux dernferes, avec la chapelle de l’ancien manoir, constituient un precieux ensemble d'architecture. Mais l'exemplaire le plus ancien que l'on garde - datable dans les premieres annees du XVIII-eme siecle - est la koula de Curtișoara. Construite comme residence permanente fortifiee, elle est la principale composante d'un esemble qui - contenant aussi une chapelle et des annexes - est spdcifique pour l'organisation d’une residence nobiliaire valaque de l'epoque. LIVIU BRĂTULEANU 23 http://patrimoniu.gov.ro SCULPTURI DECORATIVE DE PE CLĂDIRII BUCUREȘTENE DE LA SFÂRȘITUL VEACULUI AL XlX-lea Șl ÎNCEPUTUL CELUI URMĂTOR Bucureștiul ultimului sfert de veac înregistrează anual construcția a sute de locuințe, majoritatea proprietarilor mulțumindu-se să ridice doar un parter. Scumpetea terenului face deseori ca multe dintre ele să fie amplasate cu fațada chiar la stradă, fie că sunt destinate numai pentru adăpostirea familiei, fie unei destinații comerciale. Mai toți proprietarii în acest caz doresc o fațadă decorată mai bogat sau mai discret, după punga fiecăruia. în cazul acestora din urmă nu lipsește ca ornament o scenă alegorică de mici dimensiuni, încadrând inițialele numelui posesorului și anul construcției. Clădirile de raport, mai ales hanurile, țin ca cișmelele din curtea interioară să constituie o podoabă și ca atare pun ca apa să țâșnească dintr-un avuz de tuci sau dintr-o sculptură. I. Locuința de la intersecția străzii Nuferilor (nr.52) cu strada Popa Tatu a fost construită în anul 1890. Datarea este inclusă în decorația vegetală care este răspândită armonios, cu ritmică ascensională pe întreg spațiu al panoului dreptunghiular de mari dimensiuni, având pe latura de sus un arc de cerc plasat pe fațada retrasă la îmbinarea celor două laturi ale clădirii. Atari panouri cu decorație vegetală abundentă erau frecvente la casele cu fațade la intersecția a două străzi, construite între anii 1880- 1910, dar aceasta după cunoștințele noastre, are dimensiunile cele mai mari și este dintre cele mai izbutite artistic, integrându-se prin proporții fără ostentație arhitecturii clădirii în stilul francez eclectic al sfârșitului secolului al XlX-lea. II. Un alt exemplu, de data aceasta din categoria locuință și prăvălie totodată îl constituie casa din str. Aurel Vlaicu, nr. 139, colț cu str. Paul Greceanu. Mai puțin o reușită arhitectonică, fiind un hibrid eclectic ca stil, clădirea are la centrul fațadei un mic basorelief care înfățișează o scenă mitologică (opt copii zburdând veseli), având deasupra un cartuș indicând anul construcției - 1897 - ,iar dedesubt un altul (la partea Locuința din str. Nuferilor nr. 52 http://patrimoniu.gov.ro Panou decorată (str. Nuferilor nr. 52) ie jos o ghirlandă) cu inițialele numelui și prenumelui )roprietarului (N.D.). 0 atare decorație o găsim recvent pe multe alte fațade ale caselor înălțate între inii 1890-1910 și reprezintă îndeobște o decorație irtizanală de serie. III. La intersecția străzii Lipscani cu calea Victoriei se înalță în jurul anului 1900 o elegantă clădire cu iestinație comercială, în stil renascentist, având nagazii spațioase la subsol, magazine luminoase la )arter și camere de raport la etaj. Cele două laturi de a fațadă, cu alte două paralele, închid o curte ireptunghiulară pietruită. în acest spațiu se pătrunde lin strada Lipscani printr-un gang străjuit de o poartă nasivă de stejar în două canaturi (cea din stânga fiind itrăpunsă de o ușă pentru persoane). Intrând, se vede în centrul laturii clădirii din fund, >e toată înălțimea parterului, fața unui templu cu ronton în formă de arc de cerc susținut de doi pilaștri, având, într-o nișă, o sculptură în bronz așezată pe un piedestal, din care curgea pe o țeavă apă în permanență (actualmente oprită de un robinet). Cei doi pilaștri sunt împodobiți fiecare sus de o mică scenă cu doi copilași având între ei un element vegetal, iar partea de jos a acestora sunt decorați cu câte un trepied cu frunze și flori stilizate. Pe cheia de boltă a nișei un mascheron. Sculptura înfățișează o tânără femeie pășind zglobiu, cu brațele în gesturi avântate, îmbrăcată până la brâu cu o rochie dintr-un material transparent, restul corpului fiind nud. Sculptura presupunem a fi o copie după o lucrare a unui artist francez, realizată la mijlocul secolului al XlX-lea. în curtea interioară, între parter și etaj, o plintă decorată cu ghirlande de acant înconjoară fațada întreruptă de templu. IV. La 8 aprilie 1913 se inaugura Palatul Băncii de Credit Român plasat lângă Biserica Stavropoleos. Inițial 25 http://patrimoniu.gov.ro Casa din str. Aurel Vlaicu nr. ug Casa din str. Aurel Vlaicu nr. 139. Basorelieful fațadei http://patrimoniu.gov.ro Sculptura .Femeie' - str. Lipscani banca își începuse activitatea ca bancă de comandită sub firma Geschek, apoi la decesul acestuia, ca societate anonimă, condusă de Paul Chatiner. La scurt timp după moartea acestuia banca a fuzionat cu firma Glucklich Dickin & Cie, luând denumirea ultimă Fațada este ornată cu două sculpturi în piatră de Rusciuc, realizate în anul 1912 de Frederic Storck. Mai mari decât mărimea naturală, sculpturile, redând un bărbat și o femeie, sunt plasate deasupra ultimului etaj, câte una la extremități. Ele înfățișează trupuri vânjoase, în poziții liniștite, stând așezate pe un podest. Femeia simbolizează Agricultura, (lângă ea, la stânga, o fetiță) iar bărbatul Industria (lângă el în dreapta, un băiat). Sunt realizări reprezentative în creația artistului, purtând amprenta neoclasicului german. Plasate nefericit extrem de sus, ele se văd cu mare greutate, doar privite de pe trotuarul de vis-â-vis. V. Grădina lui Mandritu, cum era cunoscută de mahalagii la sfârșitul secolului trecut curtea boierului iubitor de istoria neamului, Ștefan Greceanu, se întindea între actualele străzi Aurel Vlaicu și Tunari, cum ¹ M.C. Inaugurarea Palatului Băncii de Credit Romăn, .Printre hotare', nr.1, din 1913. 27 http://patrimoniu.gov.ro http://patrimoniu.gov.ro Ion Jalea: „Un atelier de sculptură’ (str. Paul Greceanu nr. 39) http://patrimoniu.gov.ro aflăm din evocatoarea descriere a vieții din conacul de aici de către nepotul proprietarului, arh.Paul Emil Miclescu în cartea sa „Din Bucureștii trăsurilor cu cai” (București, 1985). în anul 1936 moștenitorii vând terenul parcelân- du-l în locuri de casă, primind denumirea de Parcul Greceanu pe hărțile Capitalei din 1938. Printre noii proprietari care își construiesc aici locuințe moderne, în 1937 este și sculptorul Ion Jalea (Alex. Antohi, Sculptor Ion Jalea, „Adevărul literar și artistic”, 27 iunie 1937). Pe latura dinspre strada vilei (parter și etaj) din str.Paul Greceanu nr.39, , sub ferestrele parterului este încastrat în zid un basorelief în piatră, executat special pentru acest loc de însuși artist (Vlad Cunescu și A.Samuel, De vorbă cu maestrul Jalea, „Vlăstarul”, noiembrie 1938). El reprezintă „Un atelier de sculptură", întrucât Ion Jalea dorea să arate celor ce vor să-i treacă pragul casei, că sunt oaspeții unui sculptor. La centru, pe un piedestal înalt se află zeița Victoriei, căreia i-a dat viață sculptorului plasat în stânga ei. Victoria, redată printr-o femeie cu aripi- stă în picioare într-o atitudine solemnă. Este îmbrăcată într-un peplum. Mâna stângă o ține pe lângă corp, iar pe cea dreaptă întinsă lateral energetic spre stânga, ca și capul, indicând autoritar spre o direcție.în stânga ei se află un bărbat în picioare, înfățișându-l pe sculptor, într-o poziție încordată el ține în mâna dreaptă dalta, Locuința sculptorului Mac Constantinescu din str. Frumoasei nr. 1 (deasupra intrării relieful .Pasărea Măiastră') 30 http://patrimoniu.gov.ro Mac Constantinescu: Pasărea Măiastră (str. Frumoasei nr. 1) Fațada Facultății de Drept http://patrimoniu.gov.ro iar în cealaltă ciocanul și cioplește la picioarele sculpturii, în spatele lui un personaj pe un tron privește atent la artistul lucrând. Este înconjurat în dreapta și în stânga de câte un grup de privitori care comentează între ei, desigur, lucrarea. în partea dreaptă a Victoriei, făcând pandant sculptorului, un bărbat stă pe un scaun tron ținând pe genunchi cu mâna dreaptă un carnet de schițe, iar pe cea stângă, sprijinind-o pe spătarul scaunului; în jurul lui mai multe personaje privind la zeița Victoriei. Scena nu l-a satisfăcut pe artist întrucât grupurile nu erau perfect echilibrate în jurul statuii Victoriei, drept care a mai realizat ulterior încă două variante în gips: una se află în colecția Ion Jalea din Constanța, alta în patrimoniul Muzeului din Râmnicu-Sărat. VI. Cunoscut pentru contribuțiile sale deosebite la înfrumusețarea unor clădiri de instituții si monumente publice cu sculpturi (relieful Victoria de la Arcul de Triumf, reliefurile Decebal și Traian pentru fațada Școlii Române din Roma, reliefurile Justinian de la Drept, sculptorul Mac Constantinescu, își construia în anul 1937 o locuință personală în cadrul căreia a realizat la parter un vast atelier (intr. Ilioara nr. 1). Pentru fațada acestei case a sculptat direct în travertin o „Pasăre măiastră", lucrare pe care a Lycurg (autor necunoscut) - Facultatea de Drept 32 http://patrimoniu.gov.ro Constantin Baraschi: Solone - Facultatea de Drept expus-o la Salonul Oficial din același an, indicând cu mândrie în catalog „motiv pentru casa artistului'. Relieful se află plasat deasupra intrării în clădire vizibil doar iarna, căci în restul anotimpurilor o iederă stufoasă îl acoperă complet și îl face invizibil. VII. După primul război mondial, Palatul Universității, deși fusese extins pe încă trei laturi (1912-1926) adăugate corpului inițial (1856-1869) devenise neîncăpător, dat fiind numărul extrem de mare al studenților, în creștere an de an. Cum Facultatea de Drept avea cei mai mulți studenți, cca 3000 înscriși \ s-a hotărât de către ² Ion Zamfirescu, Criza universitară. Memoriul d-lui Kirițescu .Adevărul", 12 iulie 1935. Ministerul Instrucțiunii să se construiască un nou local pentru ea. încă din 1926 s-a luat hotărârea ca noul edificiu să fie amplasat „pe locul ocupat azi de sala «Liedestafel» și casa «Carpați», care au fost expropriate acum doi ani printr-o lege specială ³. Lucrările de construcție au început târziu, de abia în martie 1934, dar până în noiembrie „clădirea [era] terminată de roșu, cu acoperișul învelit, cu instalațiunile de calorifer, apă și electricitate făcute, trecându-se la tencuirea zidurilor interioare' ⁴. Clădirea, ³ Noul Palat al Universității din București, ,Universul', 5 decembrie 1927. ⁴ M.L.P., Facultatea de drept își va deschide viitorul an universitai în clădirea .Cetatea Universitară', .Adevărul," 5 iulie 1936. http://patrimoniu.gov.ro Cicerone (autor necunoscut) - Facultatea de Drept realizată în stil clasic modernizat de către arhitectul Petre Antonescu,urma să fie decorată la fațadă cu sculpturi. Ele s-au adăugat treptat peste câțiva ani. în anul 1938 arh.Grigore lonescu, în cartea sa București, ghid istoric și artistic (București, 1983) ne face cunoscut că „deasupra ferestrelor, pavilioanele de colț sunt decorate cu câte un lung basorelief; în stânga celui ce privește fațada, Desrobirea unui sclav în fața magistralilor, scena se petrece în Forumul Roman din Roma; în dreapta, Justinian înconjurat de magistrați prezintă codexul său poporului. Ambele lucrări sunt operele sculptorului Mac Constantinescu‘. Câțiva ani mai târziu, până în 1940, între coloanele fațadei pe câte un podest, sunt plasate sculpturile juriștilor antici (de la stânga la dreapta): Licurg, Solone, Cicerone, Papinian și Justinian. Toți sunt înveșmântați în togă, cu gesturi expresive și reținute, realizate în spiritul statuarei clasice romane, ceea ce ne-ar determina să le atribuim paternitatea aceluiași autor, deși sunt creația mai multor sculptori. Solone este 34 http://patrimoniu.gov.ro Ion Grigore Popovici: Papinian (Facultatea de Drept) opera lui C. Baraschi ⁵, Papinian este datorat lui Ion Grigore Popovici⁶, iar Justinian lui Spiridon Georgescu ⁷. Celelalte două sculpturi nu le cunoaștem autorii. ⁸ H.BIazian, Constantin Baraschi Mușat, .Adevărul literar și artistic’, 7 martie 1937. ⁶ Adina Nanu, Ion Grigore Popovici, București, 1983. ⁷ Marilena Tutilă, Ciudatul destin al unei statui (3). .Europa*, 28 septembrie - 4 noiembrie 1993. Mai semnalăm că pe laturile clădirii centrale sunt plasate pe brâul median două medalioane cu opt laturi, ce se repetă, înfățișând, în basorelief, unul Justiția, celălalt Legea. Ambele sculpturi aparțin lui Mac Constantinescu. 35 http://patrimoniu.gov.ro Spiridon Georgescu: Justinian (Facultatea de Drept) http://patrimoniu.gov.ro Mac Constantinescu: Justinian înconjurat de magistrați prezintă codexul său poporului (Facultatea de Drept) 37 http://patrimoniu.gov.ro http://patrimoniu.gov.ro Metodologii ți tehnici de lucru CONSOLIDĂRI DE BISERICI - PROBLEME SPECIFICE Proiectele de consolidare întocmite în cursul anului 1996 la bisericile: Sf. Nicolae - Hunedoara, Biserica din comuna Băjești- Bălilești - Pitești, Mănâstirei Zamca - Suceava, Mănâstirei Cetești - Vrancea, au pus în evidență existența unor probleme specice, având particularități sau elemente comune. Analiza monumentelor studiate va viza: - alcătuirea și structura lor de rezistență - avariile apărute și aprecieri asupra cauzelor lor - măsurile de consolidare propuse - concluzii pentru fiecare caz în parte. Doresc să menționez, că majoritatea lor, lucrările au beneficiat de calcule efectuate, pe baza unor programe speciale, de dl. ing. Mircea Neacșu, șef de lucrări la UTCB. BISERICA SF. NICOLAE - HUNEDOARA ' Este o biserică cu un volum relativ redus (fig. 1). Are în față un turn, adăugat mai târziu (astfel că există și un rost de separație), terminat cu un foișor de lemn, pentru clopote, aspect care se găsește la foarte multe bisericii românești din regiune. Pe sub turn se face intrarea în pronaos. Si acesta a fost probabil adăugat mai târziu, fiind acoperit cu un planșeu drept de lemn și având în orice caz o pictură, care diferă mult de cea din rest. Naosul are o formă dreptunghiulară, având 4 stâlpi mediani și care împart tavanul în 9 alveole. Cele de mijloc sunt acoperite cu 2 bolți cilindrice, dispuse în cruce acolo unde se intersectează (la 45"), adică pe alveola de centru și unde una față de cealaltă iese într- un fel de consolă, se înalță o turlă, nu foarte mare, dar îndeajuns pentru a încărca excesiv un sistem fragil. în plus ele se reazemă în sens transversal pe bolțile de peste alveolele de colț iar pe direcția N-S fără arc dublou. Rezemarea se produce simplu, profitându-se și de suplimentul de rigiditate de la intersecție. Sistemul cu grinzi .retombe" se utilizează cu succes la pânzele de beton armat, dar la bolțile de zidărie este nesigur. Efectul s-a văzut prin aceea că a apărut un mare număr de crăpături și fisuri, în afară de cele clasjce est-vest și nord-sud. în fine altarul este despărțit de naos printr-un arc de zidărie, de asemeni fisurat și care este, .susținut" cu 2 stâlpi de zidărie. Absida altarului este acoperită cu o semicupolă, slăbită prin introducerea câtorva „lunete". Se evidențiază în general lipsa de țesere dintre bolți și zidăria pe care se reazemă. Este de menționat că ¹ Proiectul de restaurare a fost întocmit de firma .REMON- PROIECT SRL" - arh. Constanța Carp. orașul Hunedoara este catalogat de Normativul P 100/92 în zona ,F" și că din documentele Institutului de Fizica Pământului rezultă că nu a fost afectat în trecut nici de cutremurele de adâncime vrâncene si nici ce cele de suprafață făgărășene sau bănățene. $ Fundațiile sunt coborâte până la 2 m adâncime și se reazemă pe un teren bun (din nefericire mormintele noi din cimitir se amplasează tot mai aproape de biserică!). Mai trebuie menționată calitatea deosebită a picturii interioare. Se poate deci afirma: - structura de rezistență a bisericii nu dispune de suficientă stabilitate, cu toată vechimea ei. - orașul nu a avut de suferit până în prezent acțiuni seismice importante. Dar nici un amplasament din România nu este scutit de posibilitatea vecinătății cu unele falii locale, încă necunoscute, și care se pot redeschide oricând (așa cum s-a întâmplat în diverse alte locuri). în starea ei actuală, asocierea cu acțiunea unui cutremur chiar de mică intensitate poate fi primejdioasă. Proiectul de consolidare a prevăzut: - executarea unui eșafodaj provizoriu de susținere din lemn și injectarea, tratarea și țeserea crăpăturilor existente. - suprabetonarea generală a bolților de peste naos și altar și prevederea unor juguri ranversate din beton armat, înscrise în gabaritul podului și care vor îndeplini un rol dublu: - de descărcare și preluare în bună măsură a greutății boitilor - de preluare a sarcinei turlei centrale. Este evident că forma jugurilor a rezultat foarte sotistificată, pentru a se putea înscrie în gabaritul disponibil al podului. - introducerea la baza zidurilor, la nivelul pardoselii, a unui sistem de centuri-grinzi de legare. - prevederea unor legături verticale de beton armat între suprabetonare și centurile de bază, în felul acesta realizându-se o carcasă spațială de rezistență de beton armat. Comisia de avizare a solicitat introducerea unor ranforsări și în structura turlei, deși aceasta nu prezintă avarii, pentru a o feri la un eventual seism de efectul denumit .lovitura de bici*. în concluzie, cauza principală a avariilor apărute trebuie căutată în structura extrem de puțin robustă a monumentului. ² A se vedea articolul A computer-compiled and computer- oriented catalogue ofRumanian earthquakes during a milienium 984- 1976 de Liviu Constantinescu și Vasile Mârza în ,Revue roumaine de geologie , geophysique et g6ographie*. Tome 24 Nr: 2/1980. 39 http://patrimoniu.gov.ro 40 http://patrimoniu.gov.ro http://patrimoniu.gov.ro http://patrimoniu.gov.ro 43 http://patrimoniu.gov.ro BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI DIN COMUNA BĂJESTI-BĂLILEȘTI³ Biserica (fig.2) este situată pe un bot e deal și cuprinde: - un pronaos, acoperit cu o cupolă de cărămidă, peste care se ridică turnul-clopotniță - un naos, acoperit după sistemul clasic cu arce de cărămidă, zona de trecere spre cupolă și cupola propriu-zisă. între naos și pronaos, se află un zid gros de cărămidă, prin care se accede printr-o simplă ușă. Biserica, având acest zid, la care se mai adaugă și faptul că dispune de 2 sâni laterali, care de asemenea îi conferă un plus de rigiditate, este bine conformată. Calculele efevtuate au stabilit valoarea Rtr. și Rlong > 1. La turlă R< 0,5. Terenul de fundație este deasemenea bun iar adâncimea de fundare la cca 2 m. După harta Normativului P 100 amplasamentul se află în zona D. Se constată un număr extrem de redus de avarii, în corpul propriu-zis al bisericii. în schimb acțiunea seismică a avariat în mod substanțial turla-clopotniță, care conține un mare număr de crăpături și fisuri, provenite, după părerea noastră din două cauze: - prezența unei centuri de lemn putrezite chiar la baza turlei, - acțiunea seismică a creat, ceea ce se numește efectul „loviturii de bici", (când peste o masă mai rigidă suprapune o masă slabă). Măsurile de consolidare au fost luate în special la turlă. S-a propus pe lângă înlocuirea centurii de lemn cu o centură de beton armat, prevederea unor sâmburi de beton armat în pilaștrii de zidărie dintre ferestre. La baza turlei, întrucât aceasta se reazemă în bună parte direct pe zidăria de contur a pronaosului, s-a propus înlocuirea acestei rezemări printr-un guler continuu, în formă tronconică care să îmbunătățească transmiterea sarcinei. S-a considerat însă că o întărire excesivă a proeminenței reprezentată prin turlă, poate induce eforturi secundare în structura de bază. Din acest motiv, consolidările aduse turlei au fost prelungite spre biserică printr-o centură generală, rezemată pe cornișa zidurilor, cele două ramuri de nord și de sud fiind din loc în loc legate între ele. La recomandarea Comisiei de avizare, s-a preconizat o a doua etapă de consolidare, pentru care s-a ales o rețea de tiranți forați atât în sens orizontal cât și pe verticală în zidărie (cu utilaje de care la ora actuală se dispune în țară). în concluzie considerăm drept cauză principală a avariilor apărute acțiunea seismică care a găsit o structură slabă (turla), așezată pe o structură robustă (biserica propriu-zisă). 3 Proiectul de restaurare a fost întocmit de firma .SIMETRIC PRO 99 SRL' - arh. A. Botez. 44 BISERICA MĂNĂSTIREIZAMCA ⁴ Situată la marginea platformei orașului Suceava, actualmente în afara acestuia, Mănăstirea Zamca (fig.3) constituie un obiectiv singuratic, dar plin de farmec. Biserica are un volum redus, ziduri groase de cca 1,3 m din piatră, ferestre puține și mici si o turlă de asemenea mică și fără ferestre. Pronaosul este acoperit cu o cupolă din zidărie de cărămidă, iar naosul și altarul sunt acoperite cu arce normale și arce la 45°, formând trecerea spre turlă, acoperită la rândul ei cu o cupolă. Naosul și pronaosul sunt despărțite printr-o zidărie, perforată pentru a forma legătura. Biserica nu are sâni laterali dar este bine conformată, în raport cu alte biserici și ar fi fost normal să nu găsim avarii în zidărie. Calculele au evidențiat de asemenea valori favorabile (R> 0,6), iar Suceava este catalogată de Normativul P100/92 în categoria E. Trebuie să observăm că în trecut zona a conoscut puternice cutremure. Menționăm pe cele din anii 1471 și 1679. Biserica prezintă însă importante avarii. Astfel în afara crăpăturilor de tip devenit clasic (EV și NS) apar două puternice crăpături, adevărate dislocări, în axul altarului și pe latura nord, care coboară până la fundații și au 10 cm grosime. Un asemenea grad de avariere nu putea să provină dintr-o singură cauză. Am considerat că nu e posibilă deplasarea întregii platforme. După cum se știe au fost multe probleme în zona de NV a orașului, dar aici platforma este stabilă iar obiectivul cel mai apropriat de muchea platformei - paraclisul este în bună stare. în plus, întregul taluz este împădurit, în prezent el fiind unul din parcurile orașului iar la baza lui trece linia ferată Suceava - Dărmănești, executată în ultimii 30 de ani. Fundațiile bisericii coboară până la 2,00 m și stau pe un teren stabil. în schimb, la 3-4m adâncime se află un strat de nisip fin, ale cărui proprietăți importante se modifică, atunci când este saturat cu apă. Ori platforma este înconjurată de un imens șanț de apărare, al cărui fund coboară mult sub cota fundațiilor bisericii. Apele din precipitații, neavând scurgere, se infiltrează în pământ. Sunt în plus posibile și unele tendințe de lichefiere ale acestui strat la un cutremur. Oricum, pentru a face față solicitărilor unui alt seism, integritatea zidurilor trebuie refăcută, mai ales că edificiul nu a beneficiat de nici un fel de lucrări de consolidare, cel puțin în ultimii 100 de ani (colonia armenească, în trecut foarte puternică, este în prezent foarte redusă numeric). Măsurile de consolidare propuse sunt următoarele: - o sprijinire generală provizorie a bolților și cupelor, - o centură-grindă la toate zidurile, sub nivelul trotuarului, - suprabetonarea generală sau parțială a bolților, ⁴ Proiectul de restaurare a fost întocmit de firma REMON-PROiECT SRL- arh. Constan|a Carp. http://patrimoniu.gov.ro - preluarea sarcinei turlei prin juguri de beton armat, descărcând astfel arcele și zidurile . Aceste juguri sunt extrem de sofisticate, pentru a se putea înscrie în gabaritul acoperișului și extradosului bolților. - întrucât distanța dintre cornișe și trotuar este mare se simte nevoia introducerii unei centuri intermediare. Este probabil ca pe înălțimea respectivă să existe centuri de lemn putrezite. Ele însă nu au putut fi încă depistate dar la tunul-clopotnița din aceeași incintă sunt evidente. Au fost prevăzuți tiranți-forați atât în lungul zidurilor cât și pe verticală după procedeul de forare acum posibil și la noi în țară. în concluzie, cauzele probabile ale avariilor sunt duble, acțiunea seismică asociindu-se cu variația în timp a capacității portante a terenului de fundație. BISERICA MĂNĂSTIRE! COTEȘTI-VRANCEA ⁵ Era greu de găsit o structură de biserică mai puțin adecvată solicitărilor specifice unei zone, catalogată de normativul P 100/92 ca fiind de categoria A. Biserica (fig.4) are în plan forma dreptunghiulară, încheiată în spatele altarului cu un semicerc. Nu are abside laterale, forma în cruce fiind insinuată prin prevederea în grosimea zidurilor de nord și sud a unor alveole circulare, care însă reprezintă slăbiri ale zidurilor respective. Amintim că existența unor abside laterale, așa cum are majoritatea bisericilor, creează rigidizări transversale suplimentare, benefice pentru preluarea solicitărilor direcției respective. între naos și pronaos se află înscris un arc mare din zidărie de cărămidă și care pleacă din 2 urechi de dimensiuni reduse, din punctul de vedere al rigidităților transversale. Zidăria de închidere circulară a altarului prezintă 2 goluri de ferestre și unul pe ax, așa cum are majoritatea bisericilor, cea ce înseamnă de asemenea scăderea rigidității transversale. Catapeteasma, deși de zidărie, este slăbită prin 3 goluri de uși. în consecință, în sens transversal biserica dispune de o rigiditate extrem de redusă. Inițial a avut o turlă de zidărie, deasupra naosului. în trecut, probabil ca urmare a vreunui seism, a fost înlocuită cu una de lemn. Dar baza ei, care înglobează trecerea de la planul pătrat la forma rotundă (la exterior ortogonală) și care se realizează prin arce la 45° și pandantivi, a fost păstrată, astfel încât greutatea totală, prin modificarea operată, nu a fost diminuată prea mult (cca 100 tone). Totuși, considerăm că înlocuirea a fost benefică, după cum se știe, prezența unei turle de zidărie generând și alte probleme. ⁶ Proiectul de restaurare a fost întocmit de firma SIMETRIC PRO 99 SRL- arh. A. Botez. Ranforsarea zidurilor de est și vest, prin înlăturarea a 45 cm din grosimea lor (din 135 cm), introducerea unor pereți de beton armat de 30 cm căptușiți cu 15 cm de zidărie de cărămidă la exterior, restabilindu-se astfel grosimea lor inițială. Se vor acoli zonele cu pictură exterioară. Biserica a avut mult de suferit ca urmare a mișcărilor seismice din trecut. Cutremurul din 1940 i-a produs multe avarii, care au fost, la vremea respectivă, în mare măsură repetate. Pentru consolidare au fost introduși tiranți metalici bine ancorați în ziduri, care ajută la preluarea împingerilor. La acțiunile seismice însă rolul tiranților e mai puțin eficient. La cutremurul din 1977 și la cele, care au urmat (și care în regiune au fost mult mai slabe decât cutremurul din 1940), crăpăturile din ziduri s-au redeschis. Pe lângă cele, pe care le considerăm clasice E-V și N-S, au apărut și altele, astfel încât în prezent biserica se află într-o situație precară. Mai menționăm că zidurile sunt foarte groase au 1,35 m lățime iar fundațiile sunt duse până la cca 2 m și se reazemă pe un teren bun. Grosimea zidurilor nu asigură însă implicit și rigiditatea generală necesară a clădirii. Calculele efectuate au scos în evidență valori foarte mici ale coeficientului R. Au fost necesare măsuri extrem de dure de consolidare. S-a propus o primă variantă, care consta din ranforsarea zidului dintre naos și pronaos, inclusiv închiderea lui sub arcul de zidărie existent (și lăsându- se evident o ușă de trecere), cu ajutorul betonului armat. De asemenea s-a propus o ranforsare cu beton armat a catapeteasmei, precum și o cămășuire exterioară, tot cu beton armat a zidurilor de est și de vest. Această variantă este oarecum pe linia consolidărilor, care se executau în trecut, când se introduceau contraforți, închideri de ziduri etc. și evident că nu este compatibilă cu principiile moderne de restaurare. în consecință a fost întocmită și o a doua variantă, constând din: - ranforsarea zidurilor de est și vest prin înlăturarea a 45 cm din grosimea lor (din 135 cm), introducerea unor pereți de beton armat de 30 cm, căptușiți cu 15 cm, de zidărie de cărămidă la exterior, restabilindu-se astfel grosimea inițială. La această oprerațiune se vor ocoli zonele având pictură exterioară; -înserereaîn dreptul zidului dintre naos și pronaos și naos și altar a unor cadre puternice de beton armat, plasate după același sistem în zidărie pe înălțimea stâlpilor și dezvoltându-se în pod riglele, a căror rigiditate va fi amplificată prin alăturarea de cămășuieli aduse bazei turlei. Inoculările de ziduri de beton armat trebuie prelungite până la fundații, unde se realizează și un supliment important de talpă, pentru a permite preluarea solicitărilor corespunzătoare. Zone de ranforsare atât de puternice dar atât de diferite între ele ca alcătuire statică au fost comparate prin calcule, pe baza unor programe speciale, care au demonstrat corecta lor conformare. Se mai punea o condiție, aceea a necesității ca la partea superioară a bisericii să existe o șaibă, suficient de rigidă, capabilă să retransmită sarcinile. în acest sens, prezența bazei turlei aducea o discontinuitate. 45 http://patrimoniu.gov.ro Șaiba a fost realizată prin 2 registre de beton armat (suprabetonarea bolților dublată de o placă aproape continuă la nivelul comișei). Baza turlei a fost prevăzută a fi de asemenea îmbrăcată în beton armat, astfel că rezultă o rigiditate substanțială în planul de bază al trunchiului de piramidă obținut. Nu s-a mai găsit necesar să se insereze o centură orizontală intermediară, dat fiind dimensiunile zidurilor de beton armat, care vor fi introduse. Trebuie menționat că lucrarea de consolidare trebuie începută cu executarea unui eșafodaj provizoriu pentru susținerea bolților și cupelor și cu injectarea, țeserea, matarea fisurilor. în concluzie cauza principală a avariilor constatate, se află în solicitările seismice, care au avut loc în trecut, dar care pot să se repete, așa că trebuie adus bisericii un supliment de structură. Concluzii comune Deși avariile menționate, precum și cauzele, care le-au generat sunt atât de diverse, considerăm că anumite concluzii se pot trage. La cele mai multe biserici avariile se datoresc: - acțiunilor seismice anterioare - defecțiunilor structurii de rezistență. în studiile sale, dl.prof.Cișmigiu a atras atenția, pe baza cercetării unui număr de biserici de tip bizantin, că în majoritatea cazurilor mecanismul de avariere constă în apariția unor crăpături longitudinale E-V, însoțite de unele fisuri N-S, în special în zona naosului, apărute de obicei în dreptul golurilor de ferestre sau uși. Prin urmare, bisericile au tendința, să se descompună într-o serie de felii, aflate între crăpăturile menționate. Evident că această descompunere trebuie oprită. Cele mai grave avarii apar acolo, unde se asociază și alte cauze la acțiunile seismice, spre exemplu calitatea necorespunzătoare a terenului de fundații sau fundarea necorespunzătoare. Trebuie examinat, dacă structura nu suferă de anumite defecțiuni congenitale, asupra cărora trebuie intervenit. Bisericile au în general rigiditatea transversală inferioară celei longitudinale. Cele care dispun de abside laterale (sâni) sau de un zid masiv între pronaos și naos sunt avantajate. O atenție deosebită trebuie acordată turlelor, la care trebuie examinat cu grijă «efectul de bici*. Dispoziția pe care anumiți ierarhi din trecut au luat-o privind înlocuirea celor de zidărie cu turle de lemn a fost judicioasă, și extrem de utilă bisericilor, de cele mai multe ori insuficient echipate ca să reziste la cutremur, multe edificii salvându-se astfel de la colaps. Este extrem de necesară existența unei carcase, capabilă să preia tensiunile din zidărie. în trecut se executa din lemn, care sute de ani și-a îndeplinit misiunea (până a putrezit). Măsurile minimale ar fi: - o centură generală la baza zidurilor, în dreptul pardoselii sau măcar imediat sub trotuar. Dacă utilizarea unei plăci generale de beton armat de pardoseală nu e totdeauna posibilă, conformarea centurilor trebuie făcută astfel încât să asigure realizarea unei șaibe nedeformabile la baza bisericii. Plasarea centurii chiar la baza fundațiilor este dificil de realizat și trebuie folosită în exclusivitate acolo unde este necesară mărirea tălpii. - suprabetonarea generală sau parțială a bolților și cupolelor de zidărire și legarea de o centură perimetrală la cornișă care să intersecteze crăpăturile apărute și tendința de dezghiocare a structurii bisericii. Este necesară o șaibă suficient de rigidă la nivelul superior. - dacă distanța dintre bază, și cornișă e prea mare (7-8m) se pune problema introducerii unei centuri orizontale pe parcurs, care însă este destul de greu de executat. In acest caz, trebuie examinat, dacă la un nivel intermediar nu există o centură de lemn, eventual putrezită și care trebuie înlocuită. în ultimul timp a apărut și la noi posibilitatea utilizării forajelor în miezul zidăriei, orizontale sau verticale, dar până în prezent au fost executate doar cu caracter experimental. Sistemul este avantajos în special în zonele pictate. - lucrările vor fi desigur etapizate, dar trebuie să înceapă în mod obligatoriu cu executarea unui eșafodaj pentru susținerea provizorie a bolților, precum și cu tratarea prin injectare, țesere sau matare a fisurilor sau crăpăturilor apărute. Articolul de față însumează câteva note de lucru și nu-și propune în nici un caz să epuizeze problema consolidărilor de structuri. în materie de consolidări ne asociem la părerea că singurul, care poate da soluții corecte de consolidare este cel care răspunde de lucrare iar această responsabilitate nu e transmisibilă. Resume Dans cet article on presente les projects de refection de 4 eglises, qui sont diffărentes, mais qui forment ensemble un evantail de problemes specifiques. Elles sont examinees d'apres le schema suivante: - la description de leurs formes et de leur structures de r sistence - les avaries constatăes - les mesures de răfection projectăes - condusions. L'eglise Saint Nicolas dispose d’une structura labile. L'ăglise de Băjești - Bălilești dispose d'une tour faible par rapportă la robustesse de l'eglise. Celle de Zamca a eu des problemes seismiques associes aux influences du terraine de fondation. L'eglise du Monastere de Cotești dispose d’une structura trop faible par rapport aux solicitations seismiques possibles dans la region. On presente quelques principes generaux de refection. trad. T. L. Spoială 46 http://patrimoniu.gov.ro Izvoare C.S.A.C. CONSILIUL DE AVIZARE SECȚIA MONUMENTE ISTORICE PROCES VERBAL NR.57 al ședinței din 2 noiembrie 1953, ora 9 Compunerea consiliului: Președinte: Prof. Grigore lonescu Membri: Arh. Ștefan Balș Arh. lonescu Berechet Arh. Costescu Emilian Arh. Ghika Budești Ion Arh. Lieblich Richard Prof. Horiâ Teodoru De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Ferdinand Fiescher Dr. Petre Năsturel Arh. Toma Socolescu De asemenea iau parte ca invitați: Arh. Uji Eugen, arh. șef al Reg. Arad I. Adresa Cinematografiei Regionale Arad, cu privire la transformarea fațadei Cinematografului Gh. Doja, Nr. 713/29.X. 1953 Referent: Arh. F. Fischer Proiectant: Serv.Tehnic de Proiectare al Sfatului Popular Faza: Consultare pe parcus Dosarul cuprinde: două fațade la sc 1 % 100 și 6 fotografii. Se intenționează restabilirea fațadei parterului pe porțiunea din Str. Eminescu, în spiritul fațadei inițiale, reconstruind arcadele cu dimensiunile lor inițiale și încadrând intrarea în cinematrograf cu elemente înrudite arhitecturii clădirii. Consiliul, luând în discuție problema, hotărăște clasarea acestei clădiri ca monument de arhitectură, dat fiind că ea reprezintă unul din bunele monumente de arhitectură neoclastică din Arad. în ceea ce transformarea fațadei, Consiliul dă aviz favorabil, principial, revenirii la formele inițiale, reconstruind arcadele cu dimensiunile lor inițiale, cu recomandarea: - intrarea la cinematograf să fie astfel proporțională și concepută încât formele sale să se înrudească cu acelea ale arcadelor curente. II. Lucrări de protejare și restaurare la Cetatea Neamț Adresa C.P.A.C. 31317/953. Faza: Sarcină de proiectare Val.lucrării: 300.000 lei Proiectant: ISPROR Referent: Arh. T.Socolescu Dosarul cuprinde: memoriu, lista de materiale și cinci piese desenate și anume: - plan fațadă la sc. 1/100 - fațadă secție sc.1/100 - situația existentă 1 /50 - detaliu poartă sc. 1 /50 - perspectivă Pentru oprirea mersului mai departe a degradărilor și asigurarea menținerii ruinelor în starea lor de astăzi, se propun următoarele: a. Lucrări de consolidare prin plombajul zidăriei mâncate la partea inferioară a pereților și contraforților. b. Acoperirea suprafețelor superioare, orizontale, ale zidurilor cu un strat de piatră spartă și mortar de ciment, (savură), dându-se pantele necesare pentru scurgerea apelor de ploaie, c. Desfacerea zidăriei degradate și rezidirea cu același material de piatră lucrată cu mortar de var și ciment. d. Țesutul și umplutul crăpăturilor cu zeamă de ciment. e. Refaceri parțiale la bolțile de cărămidă. f. Rostuitul anumitor porțiuni de zidărie. g. Lucrări de nivelare și pardoseli pentru asigurarea scurgerii apelor de ploaie. Aceste lucrări se vor executa atât la zidurile exterioare și interioare ale cetății, și la picioarele de pod și la terasa cu bastioane. Având în vedere interesul ce l-ar prezenta pentru numeroși vizitatori o reconstituire cât de redusă, care să redea în mod mai ușor de înțeles vechea înfățișare, se propune refacerea porții de intrare cu puntea sa ridicătoare. Consiliul, luând în discuție dosarul, dă aviz favorabil sarcinii de proiectare cu următoarea recomandare: 1. Se vor adânci studiile legate de cercetarea pe teren a sistemului de manevrare a podului mișcător; 2. Intrarea va fi restaurată în formele ei originare chiar dacă nu vor fi posibilități pentru reconstruirea podului mișcător. III. Lucrări de restaurare la turnul clopotniță Cet. Piatra Neamț Adresa Min. Cultelor Nr. 17424/26.X. 1953. Faza: Sarcină de proiectare 47 http://patrimoniu.gov.ro Val.lucrării: 100.000 lei Proiectant: ISPROR Referent: Arh. T.Socolescu Dosarul cuprinde: memoriu, lista de materiale, precum și cinci piese desenate și anume: - plan de situație - releveu - 2 planuri de restaurare - perspectivă. Se prevăd, în afara lucrărilor de întreținere și amenajare interioară a încăperilor, următoarele: refacerea pardoselilor și înlocuirea tâmplăriei la uși și ferestre și la obloanele arcadelor de la etajul clopotelor; îndreptarea terasei din jurul foișorului, a cărui pardoseală de ciment - brăzdată de crăpături - nu mai prezintă o apărare împotriva apelor de ploaie, care prin înfiltrări în decursul anilor au ajuns să îmbibe cu umezeală întreaga zidărie, măcinând cărămizile. Se prezintă două soluții: a) Desființarea foișorului și revenirea la vechea formă, așezându-se acoperișul direct pe cornișe; b) Menținerea formelor actuale și înlocuirea pardoselii de ciment sclivisit prin lespezi de piatră, înlocuirea acoperișului bombat cu unul ascuțit, mai apropiat de forma ce trebuie să fi fost la origină. Consolidarea și rostuirea zidului de împrejmuire al bisericii, prevăzându-l cu o copertină de protecție. Consiliul, luând în discuție proiectul, amână luarea unei hotărâri, urmând ca decizia pentru prima sau a doua variantă să fie luată de către Consiliu odată cu cercetarea problemei mai ample, dar principial asemănătoare, a restaurării bisericii Precistadin Galați. Eventual se vor executa două machete care se vor expune la Sfatul Popular, pentru ca astfel să se cunoască și părerea cetățenilor orașului. IV. Lucrări de reparații și întreținere la biserica Fundenii Gherase-r. Brănești, reg. București Adresa Min. Cultelor Nr. 16918/26.X. 1953. Val. lucrărilor: 3.800 lei Referent: Arh. T.Socolescu Dosarul cuprinde: memoriu, justificativ, deviz estimativ, analiza prețurilor, antemăsurătoare, extras de materiale necesare și prețul unitar, baza prețurilor la manoperă. Se prevăd următoarele lucrări: tencuieli exterioare, tencuieli interioare, grilaj de fier la scări și vopsitul balustradelor. Consiliul, luând în discuție problema, amână luarea unei hotărâri, urmând ca într-o ședință apropiată să se prezinte de către referent documentele necesare pentru a se stabili dacă această clădire este sau nu moment de arhitectură. V. Casa veche din Târgoviște, Str. Poet Alexan- drescu 38. Referenți: Arh. T.Socolescu Dr. P. Năsturel 48 Consiliul ia notă de referatul tov. dr. Năsturel P. și arh. Socolescu T. Ținând seama că are o vechime de peste 120 ani, fiind o casă specifică de la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX, hotărăște clasarea ei ca monument de arhitectură. Hotărârea va fi adusă la cunoștința Sfatului Popular al orașului Târgoviște. VI. Adresa Min. Cultelor privitoare la instalația electrică a bisericii Sf. Ilie Gorgani din București. Consiliul însărcinează pe tov. arh. Berechet de a cerceta modificările aduse la instalația electrică a bisericii și de a referi. Prof. Gr. lonescu Arh. Balș Șt. Arh. Costescu E. Arh. lonescu Berechet Arh. Ghika Budești Arh. Lieblich R. Prof. H. Teodoru. PREȘEDINTE Membri: PROCES VERBAL NR.58 Astăzi 3 noiembrie 1953 Subsemnați!: prof.ing. Aurel Beleș, prof.arh. Grigore lonescu, prof. Horia Teodoru, arh. Berechet și arh. Leblich din partea C.S.A.C., de față fiind părintele paroh. G. Butnaru și avocat Emil Athanasiu din partea Așezământului Domnița Bălașa, ne-am întrunit, conform delegației date la cererea Sfintei Patriarhii a Bucureștilor, pentru a cerceta stadiul bisericii Domnița Bălașa. Comisiunea a luat cunoștință de starea actuală a monumentului cercetând starea construcției. De asemenea comisiunea a luat cunoștință de referatul întocmit în 1949 de către experții delegați în acest scop, privind lucrările de consolidare a bisericii și a constatat că soluțiunile propuse în acel raport sunt valabile și astăzi. Comisiunea este de părere că va trebui întocmit un studiu bazat pe investiții făcute la fața locului printr-o examinare amănunțită a stării clădirii în momentul de față și o cercetare prin sondaje a fundațiilor, pentru a se putea pronunța asupra soluțiunii ce urmează a fi recomandată. Comisiunea constată că la una din bolțile principale sunt unele puncte în care cărămizile bolții ar putea să fie dizlocate; este de părere că în timpul cel mai scurt să se ia măsuri pentru o reparație locală care să împiedice desprinderea acelor cărămizi. De asemenea se constată că în pridvorul deschis al bisericii tencuiala calotelor amenință să cadă și trebuie luate măsuri de consolidare. http://patrimoniu.gov.ro Un raport de detaliu asupra întregii chestiuni va fi întocmit ulterior. Drept care am încheiat prezentul proces verbal astăzi 3 Noiembrie 1953. Subsemnați!: prof.ing. Aurel Beleș, prof.arh. Grigore lonescu, prof. Horia Teodoru, arh. Berechet și arh. Leblich din partea C.S.A.C., de față fiind părintele paroh. G. Butnaru și avocat Emil Athanasiu din partea Așezământului Domnița Bălașa. PROCES VERBAL NR.59 al ședinței din 4 noiembrie 1953, ora 12 Compunerea consiliului: Președinte: prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. Costescu E. Arh. Ghika Budești I. Arh. Lieblich R. Tov. Pașa Ion Tov. Russu Gh. Prof. H. Teodoru De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Balș Ion Arh. Fischer F. Dr. Năsturel P. Arh. Niculescu Gh. Arh. Socolescu T. Invitați: Arh. Halasz I. Lucrări la Poligonul de tir de lângă zidul cetății (latura de sub Tâmpa) din OrașulStalin Adresa Nr.960/3.XI.1953 a Secțiunii de Arhitectură și Sistematizare din Or. Stalin. Dosarul cuprinde: un plan de situație la sc. 1 /720 și două planuri la sc.1/100. Se propune clădirea unui adaos la Poligonul de Tir din Or. Stalin, chiar lângă zidul cetății, pe locul temeliilor unui fost bastion. Consiliul constată că de la început (1939) s-a făcut o greșeală cu construcția de lângă zidul cetății, greșeală aprobată cu bună știință de forurile superioare ale urbei, călcându-se regulamentele de construcție care erau atunci în vigoare. în concluzie: Consiliul dă aviz nefavorabil cererii. II. Lucrări de reparații la Palatul Alexandru loan Cuza - lași Referent: arh. Fischer F. și Gh. Niculescu Dosarul a fost analizat și în ședința din 7.IX.1953, când Consiliul a amânat luarea unei hotorâri, deoarece nu reieșea din dosar ce lucrări s-au executat și care urmează a se executa. Cu acea ocazie s-a decis și transmiterea unui delegat la fața locului pentru a cerceta și referi asupra stadiului în care se găsesc lucrările. în ședința de față, tov. arh. Niculescu din Direcția Generală a Controlului Construcțiilor din CSAC, delegat pentru această problemă la lași, prezintă referatul său. Consiliul ia notă că: 1. Avizul pentru resataurarea clădirii dat de Consiliu la data de 19 Mai a.c. nu a fost respectat de întreprinderea executantă, în special interiorul fiind refăcut în forme cu totul deosebite de cele existente ale vechiului palat. 2. Constată că, fără aprobare și fără a se fi executat un releveu complet (planuri, fațade, secții și detalii), a fost dărâmat corpul din fund care nu era de pe vremea lui Cuza, dar prin păstrarea lui reprezenta un moment istoric care se cerea păstrat în forma lui originară. Consiliul cere, în lumina acestor constatări, să se ia toate măsurile pentru a se comunica toate aceste grave abateri organelor în drept. Având în vedere importanța clădirii și scopul la care trebuie să servească, socotim că pentru îndreptarea greșelilor săvârșite și pentru refacerea corpului dărâmat în formele la vechi sau eventual, în forme noi adaptate nevoilor muzeului, proiectul urmează a fi întocmit de unitatea însărcinată cu lucrările de restaurare, pentru a se păstra o unitate de stil cu palatul. Se anexează raportul întocmit de delegatul CSAC, arh. Gh. Niculescu. III. Lucrări de restaurare la mănăstirea Tismana Adresa Min. Cultelor Nr. 17424/29.X.1953 Faza: Sarcina de proiectare Val. lucrărilor: 200.000 lei Proiectant: ISPRCR Referent: Arh.T.Socolescu Dosarul cuprinde memoriu, lista de materiale, precum și 7 planșe desenate și anume: - plan restaurare - fațade releveu - fațade restaurare - perspectiva bisericii sc. 1 /100 - releveu paraclis - proiect restaurare - perspectivă paraclis Avându-se în vedere că în situația actuală clădirile ânpstirii nu au nevoie de reparații urgente, fiind în bună stare de conservare, se propun lucrări de reconstituire a vechilor forme dispărute ale vechilor monumente istorice, biserica și paraclisul completează atfel lucrarea de restaurare începută în 1934. La biserică, reconstituirea pridvorului se poate face pe baze precise. Fundațiile vechi scoase la iveală cu ocazia ultimei restaurări, urmele zidurilor de legătură cu pereții bisericii, urmele nașterilor bolților, ale arcurilor dublouri și ale trompelor vizibile în fațada de vest, precum și ușoara depresiune concavă la partea exterioară, care ne arată urmele tamburului cilindric al 49 http://patrimoniu.gov.ro celei de a treia turle dărâmate, puse în legătură cu imaginea bisericii înainte de prefacere, reprezentată printr-o gravură din 1848, ne dau toate indicațiile necesare pentru refacerea elementelor dispărute. La paraclis reconstiuirea pridvorului se bazează pe desenul publicat în Monografia Mănăstirii Tismana, publicată de Al. Ștefănescu, în care se observă existența unui pridvor pe coloane de zid. Desenul în cauză este opera unui pictor din jurul anului 1860. în afară de faptul sigur că pridvorul a fost refăcut, lucru ce se poatre observa în zidărie, în urma desfacerii tencuielii, alte indici aasupra felului de construcție al acestui pridvor, în afară de pomenitul desen nu se pot constata în situația actuală. învelitoarea se propune a fi înlocuită cu același material ca și la biserica mare, și anume cu tablă de aramă, tabla galvanizată nefiind un material acceptabil pentru un monument istoric. Consiliul, luând în discuție proiectul, dă aviz favorabil cu următoarele recomandări: a) la biserica mare: să se țină seama de de existența unui veșmântar în aripa dinspre miază-zi a pridvorului, veșmântar pomenit de Paul din Alep și dovedit arheologicește (fundațiile zidului despărțitor, urmele pe zidul bisericii). Această încăpere va fi luminată cu ferestre mici b) la paraclis: se va reduce puțin înălțimea parapetului pentru a se obține o proporție mai elansată a golurilor. IV. Lucrări de protejare și sistematizarea la Bis. Sf. Spiridon Vechi-București Adresa Min. Cultelor Nr. 17424/26.X.1953 Faza: Sarcină de proiectare Val. lucrării: 300.000 lei Proiectant: ISPROR Referent: Arh. T.Socolescu Dosarul cuprinde: memoriu, lista de materiale, precum și 10 planșe desenate și anume: - 8 planșe releveu la sc.1/50, 1/10, 1/100 - 1 plan de situație la sc. 1/100 Pentru însănătoșirea zidurilor care au prins igrasie se propune degajarea bisericii, în toate părțile pe lățimea actualului trotuar. Pentru aceasta, se va săpa un șanț adânc de 0,80 m care va fi acoperit cu o placă de beton armat, peste care se vor așeza lespezi de piatră. Din loc în loc, vor fi prevăzute ventilații pentru ca aerul să poată să circule. Placa de beton armat va fi susținută în partea bordurii trotuarului de un zid de sprijin, iar în partea opusă de stâlpi legați cu grinzi de beton armat. în porțiunea de nord a pronaosului, unde trotuarul este extrem de redus, susținerea plăcii se va face prin intermediul unor montanți ficși, legați la partea superioară de corniere, peste care vor fi montate lespezile de piatră. Șanțul acoperit va fi deci ventilat, vizitabil (se va dispune un capac de fontă), iar în partea sa inferioară se va prevedea o rigolă de scurgere la canal, pentru evacuarea apelor ce eventual vor pătrunde în interiorul său. - Pentru punerea în valoare a monumentului, se va utiliza spațiul liber din fațada vest. Se va îndepărta gardul viu, iar întreg spațiul va fi coborât cu 1,53 m. Aceasta pentru a degaja vedefea spre biserică. O scară de 4 m lărgime va asigura accesul în scuar. Pe laturile lungi ale acestui scuar se vor amenaja rampe și peluze de iarbă. Latura de apus va fi formată de un zid de sprijin (cu balustradă) pe care se va amenaja o fântână decorativă. Consiliul, luând în discuție proiectul, dă aviz favorabil, recomandând ca la proiectul tehnic clopotnița prevăzută la colțul nord al scuarului să fie montată în alt loc, așa fel încât să nu acopere vederea spre fațada bisericii. Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. Costescu E. Arh. Ghika Budești Arh. R. Lieblich Tov. Pașa Ion Tov. Russu Gh. Prof. H. Teodoru. NOTĂ: Semnătura lui Richard Lieblich este însoțită de consemnarea manuscrisă: „Pentru biserica Sf. Spiridon vechi declin competența" - E.G. - PROCES VERBAL NR.60 al ședinței din 9 noiembrie, orele 10 Compunerea consiliului: Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Șt. Balș lonescu Berechet . Arh. Lieblich R. Arh. Ghika Budești Prof. Teodoru H. De asemenea iau parte ca referenți: Arh. F. Fischer Dr. P. Năsturel Arh. Socolescu Toma I . Lucrări de restaurare la mănăstirea Zamca Adresa Min. Cultelor Nr. 17424 din 26.X.1953 Titular de Investiții: Min, Cultelor Val.lucrărilor 300.000 lei Proiectant: ISPROR Faza: Sarcină de proiectare Referant: Arh. F. Fischer Dosarul cuprinde: memoriu, lista de materiale, și 18 planuri la sc. 1:50 și anume: - releveu plan parter - releveu plan etaj I 50 http ://patrimoniu.gov.ro sc. 1/50 sc. 1/50 - releveu plan etaj II - releveu învelitoare - Fațada vest - Fațada nord - Fațada sud - Secția N-S - Secția E-V - Secția E-V - Detalii sc.1/10 - Detalii sc.1/10 - Planuri parter et.ac. - Fațada N-E - Fațada S-V - Secții - Perspectivă Lucrările prevăzute a se executa sunt următoarele: 1. Lucrări de restaurare la paraclis (degajarea soclului stelat al turlei de actuala învelitoare) 2. Lucrări de restaurare la zidul de împrejmuire 3. Lucrări de consolidare la turnul clopotniței. Consolidarea porțiunilor dislocate, refacerea zidăriilor stricate, completarea consolei lipsă de la bateon. Consiliul, luând în discuție dosarul, dă aviz favorabil sarcinei de proiectare. II. Lucrări de restaurare la mănăstirea Dragomirna Adresa Min. Cultelor Nr. 17424/26.X. 1953 Val. lucrărilor: 200.000 lei Titular Investiții: Min. Cultelor Faza: Sarcină de proiectare Proiectant: ISPROR Referent: Arh. Socolescu T. Dosarul cuprinde: memoriu, lista de materiale, plan de situație la sc. 1/500 și 18 planuri la sc.1/100 și anume: - plan pivniță, plan parter, plan etaj I, plan etaj II și pod, plan învelitoare, fațada nord, fațada sud, fațada N-V, secția A-B, secția C-D, E-F, plan parter, plan etaj I plan etaj II și pod, plan învelitoare, fațada N, fațada S, secția A-B, secția E-F, perspectiva. Lucrările proiectate cuprind: a) restaurarea trapezei vechi b) reparații la zidul de împrejmuire și la contraforți Consiliul, luând în discuție lucrarea, dă aviz favorabil sarcinei de proiectare cu următoarele recomandări: 1. Pentru construirea scării de acces, exterioare, se va căuta ca aceasta să fie așezată pe urmele fundațiilor vechi, dacă acestea vor putea fi găsite. 2. Să se studieze și să se prevadă locurile de trecere la meterezele de deasupra sălii gotice; 3. în ce privește peretele despărțitor, pe care proiectul îl prevede în pod în dreptul rezalitului, perete care bate în deschizătura crenelului, nu se va executa decât dacă sunt dovezi certe că a existat în vechime sau dacă folosirea actuală a podului cere absolut executarea lui în această poziție. 4. Pentru fațada spre curte, se recomandă ca fereastra de pe rezalit care luminează scara de la pod, să fie înlocuită cu o deschizătură mică, de tipul celor care se găsesc la turnul de colț. III. Lucrări de reparații la biserica reformată din corn. Mișca, Raion Marghita, Reg. Oradea. Adresa Min. Cultelor Nr 17140/26.X.1953. Val.lucrărilor: 17.900 lei Titular Investiții: Episc. reformată Oradea Referent: Arh. F. Fischer Dosarul cuprinde: memoriu justificativ, antemăsurătoare deviz estimativ, analiza de prețuri, extras de materiale și planul bisericii la sc. 1 /200. Lucrarea proiectată prevede: înlocuirea acope- rișului de șindrilă uzat cu tablă galvanizată, întrucât șindrila după afirmația beneficiarului este greu de achiziționat. Consiliul, luând în discuție lucrarea și nefiind de acord cu propunerile făcute de a se înlocui învelitoarea de șindrilă cu una nouă de tablă, dă aviz nefavorabil. Dacă parohia dispune de fondurile necesare, Consiliul recomandă să se execute un acoperiș de țiglă solzi pentru care va trebui eventual adaptată șarpanta, consolidând-o sau refăcând-o în aceeași formă. în caz că parohia nu dispune de aceste fonduri acoperișul de șindrilă se va reface tot cu șindrilă. IV. Lucrări de amenajare a podului Palatului Cultural din Tg. Mureș Adresa Muzeului de Artă Tg. Mureș Nr. 79/953. Val.lucrării: 225.000 lei Titular investiții: Muzeul de Artă Tg. Mureș Referent: Arh. F. Fischer Dosarul cuprinde: memoriu justificativ, deviz estimativ, antemăsurătoare, lista de materiale, analiza prețurilor precum și o planșă cu planul etajului III și IV, și planul grinzilor de tavan. Consiliul, luând în discuție lucrarea amână luarea unei hotărâri, dosarul urmând a se completa și cu avizul Direcției Generale a Edificiilor Publice. V. Reparații la Bis. Cireașov, Raion Slatina, Reg. Pitești Adresa Min. Cultelor Nr. 17805/953 Referent: Arh. Socolescu T. Lucrarea prevede subzidire de beton armat la colțul sud al pridvorului și refacerea parțială a pardoselii cu ciment. Consiliul, luând în discuție lucrarea, este de acord cu executarea consolidării și dă aviz favorabil cu următoarele recomandări: 1. Proiectul de subzidire va fi întocmit de un tehni- cian care va supraveghea și executarea acestei lucrări. 51 http://patrimoniu.gov.ro 2. La subzidire nu se va folosi beton armat, ci zidărie de piatră sau cărămidă bine arsă și legată cu mortar de ciment. 3. pardoseala se va executa din lespezi de piatră sau de cărămidă, nici într-un caz de ciment. VI . Cererea de prefacere a capelei fostului Seminar Veniamin Costache din lași, în bibliotecă pentru Institutul Politehnic lași Adresa Inst. Politehnic lași Nr. 6982/22.X. 1953 Referent: Arh. P. Năsturel Adresa cere aprobarea transformării în bibliotecă și sală de lectură pentru studenți a capelei fostului seminar Costache din lași, str. Cloșca Nr. 9, unde este așezat căminul de studenți Filimon Sârbu. Consiliul, examinând cererea, amână luarea unei hotărâri pentru a se cerceta capela la fața locului de un delegat CSAC. Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Balș Șt. lonescu Berechet. Arh. Lieblich R. Arh. Ghika Budești Prof. H.Teodoru. PROCES VERBAL NR.61 al ședinței din 11 noiembrie, orele 12 Compunerea consiliului: Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. lonescu Berechet Arh. Costescu E. Arh. Ghika Budești I. Arh. Lieblich R. Prof. H. Teodoru De asemenea ia parte ca referenții: Arh. Balș Ion Dr. Năsturel Petre Arh. Socolescu Toma I. Lucrări e reparații la bis. parahială Bogdan Vodă din Rădăuți - E.G. Adresa Min. Cultelor Nr. 18482/5.X.1953 Val. lucrărilor: 25.700 lei Titular investiții: Parohia Bogdan Vodă Proiectant: Ing. Popadiuc Referent: Arh. Socolescu T. Dosarul cuprinde: memoriu, deviz, antemăsu- rătoare, tablou de materiale. Lucrarea prevede reparații la biserică și clopotniță bis. Bogdan Vodă și anume: refacerea învelitoarei cu șindrilă, la streașină la fel cu cea existentă pe o suprafață de 450 mp, refacerea șarpantei acoperișului pe o suprafață de 100 mp. Consiliul, luând în discuție lucrarea, dă aviz favorabil cu următoarele condițiuni: 1. Șindrila nouă va fi tăiată la fel ca cea veche și va fi impregnată cu carbolineum, cu piatră vânătă (sulfat de cupru) sau orice altă substanță de protejare asemănătoare. 2. Căpriorii vor fi ciopliții din bardă la fel ca cei vechi (în ceea ce privește forma, tehnica și materialul). II. Lucrări de restaurare la mănăstirea Secu Adresa Min. Cultelor Nr. 18259 din 2.X.1953 Faza: Sarcină de proiectare Val. lucrării: 2.500.000 lei dintre care 400.000 lei în 1953 Proiectant: ISPROR Referent: Arh. Balș Ion Dosarul cuprinde: tabel de materiale precum și un memoriu. Piese desenate: - plan de situație releveu - plan parter - plan etaj I și II - plan învelitoare - fațada E - fațada S - fațada V - fațada N - plan parter+etaj+fațada-restaurare - plan fațada S - restaurare - plan fațada V - restaurare - plan fațada N - restaurare Lucrările prevăzute sunt: refacerea șarpantelor pentru a transmite greutatea lor direct pe ziduri, înlocuirea învelitorii de tablă cu învelitoare de țiglă, înlocuirea pridvoarelor actuale cu arcade de zidărie la parter și lemnărie de stejar la etaj (s.n. - E.G.) executarea de scări de acces (piatră), pardoseli de cărămidă, înlocuirea tâmplăriei ușilor și fereastrelor care dau spre pridvoare, redeshiderea ușilor și ferestrelor la camerele de sub arhondaric, care vor fi reparate și în interior, amenajarea în bune condițiuni a scurgerilor de la closete, precum și diferite completări de zidărie. Consiliul, examinând dosarul, dă aviz favorabil cu următoarele condițiuni: 1. Scările de acces la prispe și foișoare vor fi ori acoperite prin înglobarea lor în prispe, ori, dacă sunt scoase în afară, prima și a doua treaptă să fie lăsate libere vederii. 2. Pentru pridvorul arhondăriei se recomandă expres mutarea scării sub porticul dinspre clopotniță. 3. La întocmirea proiectului tehnic se va studia o decorare ușoară a calcanelor care separă în tronsoane aripile mănăstirii (care trebuie menținute) dându-se o formă potrivită cu arhitectura întregului complex. 4. Cu ocazia întocmirii proiectului tehnic se vor studia cu atenție toate elementele construcției (stâlpi, balustrade, etc.) 52 http://patrimoniu.gov.ro III. Lucrări de restaurare la turnul mănăstirii Humor Adresa Min. Cultelor Nr. 18259/953 Faza: Sarcină de proiectare Val.lucrărilor 160.000 lei Titular investiții Min. Cultelor Referent: ISPROR Dosarul cuprinde: memoriu, tabel de materiale, proces verbal pentru premiu de calitate precum și patru piese desenate: releveu, plan, secție, fațada (releveu) planuri fațade restaurare, plan-fațade (releveu) Se prevăd următoarele lucrări de restaurare: - îndepărtarea molozului; refacerea zidăriei de piatră, completarea chenarelor de fereastre, a copertinelor la contraforți și umplerea cu beton a golurilor rămase în zidărie prin putrezirea grinzilor. De asemenea, refacerea balconului exterior, a scării exterioare între parter și etajul I, a tâmplăriei și a pardoselii. Consiliul, luând în examinare dosarul, dă aviz favorabil cu recomandarea ca la proiectul tehnic să se prevadă eventual prelungirea streașinii deasupra pridvorului. IV. Lucrări de restaurare la Schitul Maicilor din București Adresa Min. Cultelor Nr. 18259/953 Val.lucrării: 300.000 lei Titular investiții: Min. Cultelor Proiectant: ISPROR Referent: Arh. Balș Ion Faza: Sarcină de proiectare Dosarul cuprinde: memoriu, tabel de materiale și 12 piese desenate. Lucrările prevăzute a se executa sunt: dărâmarea turlelor de lemn actuale și construirea lor din zidărie, prevăzându-se o centură și stâlpi de beton armat, înlocuirea tuturor învelitorilor de tablă cu învelitori de olane; desființarea geamlâcului de la pridvorul bisericii, înlocuirea pardoselii de mozaic cu lespezi de piatră, construirea a două sobe din zid, completarea stâlpilor de stejar la pridvorul chiliilor. Dacă sondajele care se vor face vor stabili că tencuiala chiliilor a fost executată mai târziu, aceastea vor fi lăsate din cărămidă aparentă ca și vechea bucătărie. De asemenea se prevede reconstruirea lanternei octogonale la bucătărie, construirea unei mici pergole cu câte 3 arcade între chilii și casa parohială pentru a masca calcanul chiliilor, amenajarea unui grup sanitar, compus din 2 closete în curtea parohială, precum și amenajarea unei fântâni cu un mic bazin și două bănci de piatră legate de biserică printr-o cărare din lespezi de piatră așezate pe iarbă. Ansamblul acesta va fi înconjurat cu un zid de cărămidă, care va fi completat cu o mică clopotniță în felul aceleia de la biserica Bucur. Consiliul, examinând proiectul, dă aviz favorabil cu următoarele recomandări: - Se vor face cercetări la fața locului, căutând a se scoate la iveală tabloul votiv, pentru ca, în cazul că există fresca veche, să se cerceteze înfățișarea primă a bisericii, ținându-se seama eventual - la restaurare - și de forma altor turle contemporane cu acest monu- ment. Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. lonescu Berechet. Arh. Costescu E. Arh. Ghika Budești Arh. Lieblich R. Prof. H.Teodoru. NOTĂ: Semnătura lui Richard Lieblich este însoțită de consemnarea manuscrisă: .Pentru Schitul Maicilor declin competența" - E.G PROCES VERBAL NR.62 al ședinței din 13 noiembrie 1953, orele 12 Compunerea consiliului: Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. Ghika Budești I. Arh. Lieblich R. Prof. H. Teodoru De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Balș Ion Dr. Năsturel P. Arh. Socolescu T. I. Lucrări de restaurare la Hanul de la Ruginoasa Adresa Comitetului pentru Așezămintele Culturale Nr. 15156 din 6.X. 1953. Titular de investiții: Comit.pt. Așez. Cult. Val lucrării: 900.000 lei Proiectant: ISPROR. Referent: Arh. Socolescu T. Faza: Sarcină de proiectare Dosarul cuprinde: memoriu, tabel de materiale, proces verbal pentru premiu de calitate, plan releveu, plan subsol, secție S-E, fațada E-V, S, N, parter + învelitoare, fațada, secțiuni, perspectiva. Se prevăd următoarele lucrări: deblocarea interiorului de moloz și pământ, refacerea tuturor zidăriilor de piatră și cărămidă, calcane, coșuri, pereți despărțiton, etc; executarea tencuielilor uși și ferestre, pardoseli etc; instalarea de sobe de teracotă și a unei mașini de gătit în bucătărie, văruieli, vopsitorii, geamuri, iesle la grajd, etc. Consiliul, luând în discuție dosarul, dă aviz favorabil sarcinei de proiectare, recomandând ca la întocmirea proiectului tehnic să se țină seama de eventualul material documentar existent pentru stabilirea formelor profilelor, ale coșurilor, ale șarpantei, etc. 53 http://patrimoniu.gov.ro II. Lucrări de amenajare la castelul Huniade din Timișoara Adresa Comit, pt. Așez. Cult. Nr. 15156 din 6.X. 1953 Val.lucrărilor: 3.080.000 lei din care 800.000 lei în 1953 Titular de investiții: Comit, pt. Așez. Cult. Proiectant: ISPROR Referent: Arh. Balș Ion Faza: Sarcină de proiectare⁻ Dosarul cuprinde: memoriu, tabel de materiale, proces verbal pt. premiu de calitate. Piese desenate: plan situație: restaurare; plan parter+subsol, plan etaj I, plan etaj II, secțiuni, fațade. Releveu plan parter+subsol, plan et.l, plan et.ll, plan șarpantă, fațada N, fațada E, fațada S, secții.. Se propun următoarele lucrări: desfaceri de tencuieli interioare și exterioare pentru identificarea părților vechi; lucrări de conservare, refaceri, reparații și amenajări pentru scopurile muzeului regional al Banatului; . Reparațiile constau din refacerea pardoselilor, completarea ferestrelor, dărâmarea casei de transformator și a șoproanelor, înlocuirea unor grinzi de lemn la planșeul deasupra etajului II, subzidirea unei porțiuni din fațada de nord a clădirii, unde aceasta prezintă o crăpătură mai mare, repararea acoperișului cu țiglă solzi, înlocuirea învelitorii de tablă deasupra turnului, repararea deliilor, jghiaburilor, șorțurilor și burlanelor. Consiliul, luând în dezbatere dosarul, dă aviz favorabil cu următoarele recomandări: 1. Se vor menține ferestrele laturei sudice a turnului de la N-E, ferestrele care luminează coridorul. Eventual se va desfunda și a doua fereastră de la parter și de la etaj. 2. Acolo unde se desființează unele ziduri, se vor păstra martori ai existenței acestora (urechi de zidărie sau prin marcare pe tavan sau pardoseală). III. Lucrări de restaurare la bis.Scaune din București Adresa Ministerului Cultelor Nr. 17424/26.X. 1953 Val.lucrărilor: 200.000 lei Titular de investiții: Ministerul Cultelor Proiectant: ISPROR Referent: Arh. Socolescu T. Faza: Sarcină de proiectare Dosarul cuprinde următoarele piese: memoriu, tabel de materiale. Piese desenate: - releveu plan situație sc. 1 /100 - releveu plan sc. 1 /50 - fațada sud sc.1/50 - fațada vest sc. 1 /50 - secție longitudinală sc. 1 /50 - plan acoperiș 1 /50 - fațada vest sc. 1 /50 - fațada sud sc. 1 /50 - secție sc.1/50 - perspectivă Se prevăd următoarele lucrări: - desfacerea șarpantei și a învelitorii actualului acoperiș provizoriu, al patului turlei vechi și refacerea unei turle noi din zidărie pe schelet de beton armat, învelită cu olane; - unele reparații și amenajări mărunte la biserică; - construirea unei turle-clopotniță, desfacerea șarpantei de lemn a actualului acoperiș provizoriu de la patul turlei vechi, dărâmarea zidăriei de cărămidă putrezită și a ancorajului de lemn putrezit, beton armat în centuri și în stâlpii turlei, zidărie de cărămidă aparentă precum și șarpanta, învelitoare de olane a turlei. Obloane cu clapele (jaluzele), precum și dușumele din scânduri în camera clopotniță. în afară de aceasta, este necesară scoaterea cărămizilor vechi, mâncate de umezeală și sparte, la soclul bisericii și înlocuirea lor cu cărămizi speciale noi, de aceleași dimensiuni și forme ca acelea vechi; trepte și contratrepte la scara ce duce la clopotniță. Grilă de fier la intrarea în pridvor, precum și eventuala introducere a unui coș de fum în interiorul zidăriei. Consiliul, luând în discuție dosarul, dă aviz favorabil cu recomandarea de a se adopta soluția turlei de pe pronaos cu baza octogonală în întregime. Pentru a-i asigura o înfățișare mai masivă, în armonie cu restul bisericii, se vor deschide la această turlă eventual numai 4 goluri corespunzătoare celor 2 axe principale ale edificiului. IV. Lucrări de pictură la biserica din Micșuneștii Mari, raion Snagov, reg. București. Adresa Patriarhiei Române, Comisiunea de petură bisericească Nr.8513 din 3 Noiembrie 1953. Val.lucrărilor: 15.900 lei Titular de investiții: Parohia Micșunești Referent: Dr. P. Năsturel Dosarul cuprinde: antemăsurătoare, deviz, caiet de sarcini precum și două adrese (a Min. Cultelor și a parohiei către Patriarhie). Se prevăd următoarele lucrări: tencuirea și pictarea din nou a turlei, spălarea frescei, prinderea tencuielilor burdușite cu zeamă de ciment; pictarea soclului cu un ton pentru spălarea tâmplei și restaurarea icoanelor. Consiliul, luând în discuție dosarul, constată că devizul este incomplet și hotărește înapoierea lui la Comisia de pictură bisericească pentru a-l completa cu următoarele date: - data când s-a spălat pictura bisericii ultima dată; - condițiile de spălare, pentru a se arăta restau- ratorului procedeul inofensiv, spre a nu se strica vechea pictură; 54 http://patrimoniu.gov.ro - măsurile tehnice care trebuie luate pentru a nu se pierde nimic din picturile deteriorate. Președinte Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. Ghika Budești Arh. Lieblich R. Prof. H.Teodoru NOTĂ: Semnătura lui R. Lieblich este însoțită de consemnarea mișcării: .Pentru p. III declin competența" -E.G. PROCES VERBAL NR.63 al ședinței din 20 noiembrie, orele 10.30 Compunerea consiliului: Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. E. Costescu Arh. Ghika Budești I. Arh. lonescu Berechet Arh. Lieblich R. Prof. H.Teodoru De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Balș Ion Arh. Diaconu Nicolae Invitați: Arh. Niga I. I . Lucrări de amenajare la podul palatului cultural din Tg. Mureș. Adresa Muzeului de Artă Tg. Mureș Nr.79/1953, înregistrează la CSAC sub Nr, 3502/953. Val.lucrării: 2 225.000 lei Titular investiții: Muzeul de Artă Tg. Mureș Proiectant: Ing. Keresztes I. Referent: Arh. F.Fischer Dosarul cuprinde: memoriu justificativ, deviz estimativ, antemăsurătoare, tabel de materiale, analiza prețurilor. Piese desenate: - plan et.lll - plan et.IV sc.1/100 - planul grinzilor de tavan Proiectul prevede transformarea în mansardă a suprafeței podului muzeului de artă din palatul cultural, în scopul lărgirii spațiului de expunere al muzeului. Consiliul, având în vedere referatul favorabil al Direcției Generale a Edificiilor Publice în ceea ce privește situarea muzeului în ansamblu și constatând că prin transformările propuse, arhitectura vechiului edificiu nu suferă nici o schimbare, dă aviz favorabil cu următoarele recomandări: 1. Consiliul socotește că această soluție nu este cea mai potrivită pentru importanța care se acordă manifestările culturale (muzeistice) și consideră această lucrare ca provizorat, până când Sfatul Popular va clădi un edificiu special pentru muzeu. 2. înainte de începerea lucrărilor, se va obține și avizul pompierilor. 3. Se va asigura acces lesnicios în partea de sub acoperiș și tavanul cu luminatoare al încăperilor, care la nevoie să îngăduie controlul și reparația acoperișului, neadmițându-se pod mort. 4. Se va modifica (muta) scara de acces din camera 9 în camera 10, creându-se un palier în fața intrării camerei 10. Scara se va face dreaptă, fără trepte balansate. 5. Se va verifica soliditatea tavanului actual care va deveni pardoseala muzeului, pentru ca aceasta să poată suporta greutatea încărcărilor respective. II. Lucrări de amenajare a poduluo Școlii medii tehnice din Tg. Mureș în dormitoare pentru 50 elevi Adresa CPAC Nr. 15084/953 înreg. la CSAC sub Nr.3559/953 Val.lucrării: 150-200.000 lei Proiectant: Arh. Niga I. Referent: Arh. F. Fischer Dosarul cuprinde următoarele piese: proiectul de execuție a dormitoarelor și a anexelor, proiectul de execuție a dușumelelor, secțiuni transversale și planul de situație al clădirii, secțiuni longitudinale ale dormitoarelor și anexelor, vederea acoperișului cu ferestrele dormitoarelor în axa bolților de la etaj. Se prevăd lucrări de reparații capitale pentru amenajarea podului clădirii în dormitoare pentru 50 ₜ elevi. Consiliul, luând în examinare anteproiectul prezentat, dă aviz nefavorabil, din următoarele motive: 1 . Suma necesară transformării și adaptării podului în locuință devine oneroasă față de capacitatea de locuit care se obține și față de condițiunile de higienă respective. Cu această sumă, se pot face construcții provizorii pe terenuri libere, în care condițiunile de cazare să fie mult mai bune. 2 . Consiliul socotește că problema transformării podului în locuință nu poate fi rezolvată satisfăcător, deoarece din punct de vedere al amenajării dormitoarelor, aplicând normele în vigoare, se constată că: - în caz de incediu sau de panică, evacuarea este prevăzută printr-o scară neluminată, balansată, fără să se arate unde debușează și la distanță de peste 40 m. de la punctul cel mai îndepărtat. - Construcția podului de lemn este supusă oricând incedierii. - Nu reiese din planuri cum vor fi încălzite încăperile și dacă s-a prevăzut ca pereții despărțitori să aibe însușiri termice. - Suprafața proiectată pentru un pat din dormitoare este de 3,52 în loc 4,50 minimum. 55 http ://patrimoniu.gov.ro - Cubajul pentru o persoană este de 10 mc în loc de 14. - Luminozitatea în unele dormitoare este 1/11,3 în loc de 1 /8. - W.C.-urile, spălătoria, coridorul de 36 m lungime și 1,40 m lățime, garderoba și scara sunt neluminate și neaerisite. - Nu s-a prevăzut nici duș, nici baie, iar lavoare sunt prea multe (13). - Paturile sunt distribuite neconform cu normativele de proiectare în vigoare. - Amplasarea dulapurilor s-a făcut în încăperi insuficiente ca dimensiuni. III. Adresa CPAC NR.3215/953 privind cele două poduri ale castelului Corvineștilor din Hunedoara Lucrarea a mai fost examinată în ședința din 20 Iulie, când Consiliul a dat aviz favorabil cu recomandări. De data aceasta, Tii se prezintă, pe lângă vechile piese desenate și un calcul de rezisență. Consiliul, luând în discuție adresa CPAC, constată că nu au fost executate lucrările care au primit deja avizul favorabil al Consiliului nostru și care recomanda ca podurile să fie restaurate respectând forma și vechile dimensiuni. Consiliul ține să precizeze că un monument de o excepțională importanță istorică și artistică ca acest castel nu poate fi folosit decât ca muzeu, în nici un caz ca depozit de materiale. în consecință, podurile nu trebuie recalculate pentru trafic de mare tonaj pe care nu l-a cerut nimeni - nici măcar beneficiarul, întrucât ele servesc pentru trecerea pietonilor, trăsurilor, turismelor, etc. Dată fiind situația creată prin nerespectarea și neaducerea la îndeplinire a avizului CSAC NR. 159 dat la 20 iulie a.c., Consiliul este de acord cu relatarea cuprinsă în memoriul anexat adresei CPAC și cere să fie sesizată Comisia Controlului de Stat pentru a se face cercetări, în vederea stabilirii cauzelor care au determinat neexecutarea lucrărilor în lumina avizului nostru. Președinte Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. E. Costescu Arh. Ghika Budești I. Arh. lonescu Berechet Arh. Lieblich R. Prof. H.Teodoru PROCES VERBAL NR.64 al ședinței din 23 noiembrie, orele 10 Compunerea consiliului: Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. lonescu Berechet. Arh. Ghika Budești I. Arh. Lieblich R. Prof. H.Teodoru De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Balș Ion I. Normativ provizoriu pentru executarea lucrărilor speciale de protejare și restaurare a monumentelor istorice de arhitectură Se citesc următoarele capitole: - Considerațiuni generale - Terasamente - Betoane simple și armate. Consiliul dă aviz favorabil adoptând ca text definitiv textul alăturat, inclusiv corecturile în cerneală roșie și menționează să se introducă un capitol aparte pentru trotuare, care va cuprinde textul ultimului paragraf de la pag. 13. Președinte: Prof. Gr.lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. lonescu Berechet Arh. Ghika Budești I. Arh. Lieblich R. Prof. H.Teodoru PROCES VERBAL NR.65 al ședinței din 24 noiembrie1953, ora 11 Compunerea consiliului: Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. lonescu Berechet. Arh. Lieblich R. Prof. Teodoru H. De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Balș Ion Arh. Năsturel P. Prof. Socolescu T. I. Normativ provizoriu pentru executarea lucrărilor speciale de protejare și restaurare a monumentelor istorice de arhitectură. Referent: Arh. Balș Ion Se citesc următoarele capitole: - Zidării de cărămidă - Zidării de piatră Consiliul, dă aviz favorabil, adoptând ca text definitiv, textul alăturat, inclusiv corecturile în cerneală roșie și menționează să se adaoge explicații mai dezvoltate la pc.8, în special în legătură cu tencuielile zugrăvite în frescă. II. Adresa Protopopiei Hâdău relativ la ordinul Sfintei Mitropolii a Moldovei, de a strămuta catapeteasma din capela Spitalului de Stat Hâdău la o biserică în construcție în Satul Nou, com. Belcești, r. Hâdău. Referent: Dr. Petre Năsturel Consiliul, luând în discuție problema, dă aviz favorabil menționând că demontarea și transportarea http://patrimoniu.gov.ro catapetesme! să se execute cu mare grijă, iar arhitectura interioară a capelei, precum și soba să fie păstrate intacte. înainte de demontare, se vor trimite CSAC-ului fotografii ale catapetesme!, ale interiorului și ale sobei. III. Adresa Min. Finanțelor relativă la desființarea a două ziduri despărțitoare la camerele 314și 310 (et. III) Dir. State. Referent: Arh. Socolescu T. Consiliul dă aviz favorabil pentru cazul în speță, urmând ca pentru alte cazuri similare să se dea eventual un aviz cu caracter general într-altă ședință. Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. lonescu Berechet Arh. Lieblich R. Prof. H.Teodoru. PROCES VERBAL NR.66 al ședinței din 25 noiembrie 1953, ora 12 Compunerea consiliului: Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. lonescu Berechet Arh. Lieblich R. Prof. Teodoru H. De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Balș Ion Normativ provizoriu pentru lucrărilor speciale de protejare și restaurare a monumentelor istorice de arhitectură. Referent: Arh. Balș Ion Se citesc următoarele capitole: - Izolări hidrofuge - Dulgherie - învelitori Consiliul dă aviz favorabil, adoptând ca text definitiv textul alăturat, inclusiv corecturile în cerneală roșie și aprobă .textul adaos pentru art.8 de la zidării de cărămidă, care urma să fie completat, conform procesului vebal nr.65 din 24.XI.1953. Președinte: Prof. Gr.lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. lonescu Berechet Arh. Lieblich R. Prof. H.Teodoru. PROCES VERBAL NR.67 al ședinței din 26 noiembrie 1953, orele 8.30 Compunerea consiliului: Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. lonescu Berechet Arh. Lieblich R. Prof. Teodoru H. De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Balș Ion Normativ provizoriu pentru lucrările speciale de protejare și restaurare a monumentelor istorice de arhitectură (urmare) Referent: Arh. Balș Ion Se citesc următoarele capitole: - Tencuieli - Pardoseli - Trepte și scări - Placaje exterioare - Tâmplărie de lemn -Tâmplărie metalică - Construcții diverse metalice Consiliul dă aviz favorabil adoptând ca text definitiv textul alăturat, inclusiv corecturile în cerneală roșie și menționează să se ceară și punctul de vedere al Comisiei de pictură bisericească, pentru pasagiile referitoare la pictură, în special la pictura în frescă. Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. lonescu Berechet Arh. Lieblich R. Prof. H.Teodoru PROCES VERBAL NR.68 al ședinței din 27 noiembrie 1953, orele 11.30 Compunerea consiliului: Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Costescu E. Arh.Ghika Budești I. Arh. lonescu Berechet Tov. Russu Gh.