Anul VIII Nr. 1-4 BULETINUL COMISIEI MONUMENTELOR ISTORICE București 1997 http://patrimoniu.gov.ro Coperta I: Blazonul lui Thomas Altemberger aflat în loggia grădinii palatului Foto: Petre Munteanu-Beșliu Coperta IV: Sibiu, Primăria Veche Foto: loan Popescu COLEGIUL DE REDACȚIE: Anca Brătuleanu Peter Derer Ștefan Gorovei Eugenia Greceanu Sergiu losipescu loan Istudor Dan Mohanu Cezara Mucenic Paul Niedermaier Constantin Pavelescu Andrei Pippidi (președintele colegiului) Marius Porumb Tereza Sinigalia Georgeta Stoica Aurelian Trișcu REDACȚIA: Redactor șef: Doina Florea Redactor: Maria-Elena Negoescu Macheta tehnică și artistică: S.C. HORIA S.R.L. - Sibiu Secretar de redacție: Dragoș Ardeleanu Buletinul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice - Str. lenăchiță Văcărescu nr. 16, sector 4, București, cod 70528, telefon 336 54 24, interior 127. Administrația: Muzeul Național de Istorie - Calea Victoriei nr. 12. Abonamentele se vor face la administrație prin virament Revista Monumentelor Istorice, cont 50034192952, Trezoreria sectorului 1, București. Prețul unu abonament anual este de 20 000 lei (5 000 lei/număr). Serviciu contabilitate telefon 613 28 67, fax 311 33 56. http://patrimoniu.gov.ro Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice BULETINUL COMISIEI NAȚIONALE 9 A MONUMENTELOR, ANSAMBLURILOR SI SITURILOR ISTORICE 5 Nr. 1-4/1997 http://patritnoriiil^blv.ro SUMAR COMUNICĂRI Șl RAPOARTE DE CERCETARE I. Primăria Veche - Studii multidisciplinare PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, Primăria Veche - 500 de ani din istoria Sibiului.............. 5 HERMANN FABINI, Vechea primărie sibiană.... 6 PAUL NIEDERMAIER, Das Alte Rathaus in Hermannstadt............................ 1 7 IRMGARD SEDLER, Tavanul casetat din Primăria Veche - mărturie a dorinței de reprezentație socială a burgheziei transilvănene la sfârșitul secolului al XVII-lea....................... 22 OLGA BEȘLIU, Reprezentări grafice ale Primăriei Vechi din cabinetul de stampe al Muzeului Brukenthal............................... 28 LILIANA POPA, Două documente despre amenajări la Primăria Veche în secolul al XlX-lea . 31 IOAN ALBU, Die Inschriften am Hermannstădter Alten Rathaus............................ 32 OLTEA DUDĂU, Egregius Magister Camerarius Urbis Cibiniensis Thomas Altemberger....... 36 IOAN HAPCA, Sibiu - Date geomorfologice și geologice ............................... 38 II. Cercetări arheologice și interdisciplinare PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, Cercetări arheolo- gice de la Primăria Veche din Sibiu...... 39 THOMAS NĂGLER, MARTIN RILL, PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, Primăria Veche - Turnul de locuit............................ 50 PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, Groapa cu gunoaie arse de la Primăria Veche................ 55 HORST KLUSCH, Keramikfunde aus dem 17. und 18. Jahrhundert im Alten Rathaus von Hermannstadt................................ 59 SILVIA GALEA, Ceramică modernă descoperită la Primăria Veche, Sibiu - Analiza statistică. 66 LIGIA FULGA, PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, Sticla transilvăneană de la Primăria Veche din Sibiu ...................................... 67 S. LUCA, N. BOROFFKA, Noi descoperiri pre- istorice din Sibiu ...................... 75 LIVIA BUCȘĂ, ALEXANDRU DOBRESCU, Analiza fragmentelor osoase descoperite în groapa de gunoi de la Primăria Veche din Sibiu..... 79 PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, Cercetările inter- și multidisciplinare de la Primăria Veche din Sibiu: stadiu și perspective..................... 81 AGATA OLARIU, Characterization of the Fourteenth-Century Bell-Casting Pit from the Old Town Hali in Sibiu, Roman ia........... 89 N. DEAC, M. GUTTMANN, V. CIUNTU, Primăria Veche: analiza probelor de mortar............. 94 DAN BOTEZATU, Expertiza paleoantropologică asupra materialelor osteologice descoperite în curtea mică a Primăriei Vechi.............. 98 IZVOARE Procesele-verbale ale ședințelor de avizare organizate de Comitetul de Stat pentru Arhi- tectură și Construcții (EUGENIA GRECEANU) 99 CRONICA INTERNĂ Noua Comisie Națională a Monumentelor Istorice (CEZARA MUCENIC) ..................... 113 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ Simpozionul științific internațional de teoria și practica reabilitării monumentelor istorice, Tușnad, 16-23 martie 1997 (DANIELA ENESCU) .................................. 115 Conferința „Notre Diversite Creatrice“ asupra Raportului Comisiei mondiale pentru cultură și dezvoltare, Jablona (Polonia), 6-7 mai 1997 (DANIELA POPESCU) ........................ 118 Simpozionul Culturii Renascentiste „Castele din secolele XV-XVII din partea estică a bazinului carpatin", Sărospatak (Ungaria), 1-6 octombrie 1997 (MARINA ILIESCU) .................... 119 RECENZII, EXPOZIȚII, PREZENTĂRI ANDREI PĂNOIU, Arhitectura tradițională gorjeană (VALERIU-EUGEN DRĂGAN).................... 120 INVENTARUL FONDULUI CMI DIN ARHIVA DMI 122 http://patrimoniu.gov.ro SUMMARY RESEARCH PAPERS AND RERORTS I. The Old Town Hali - Multidisciplinary Studies PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, The Old Town Hall- 500years from Sibiu City's History........ 5 HERMANN FABINI, The Ancient Town Hali from Sibiu..................................... 6 PAUL NIEDERMAIER, The Old Town Hali from Sibiu ................................... 17 IRMGARD SEDLER, The Ceiling's Decoration from Old Town Hali - Expression of Social Representation Aspiration of Transylvanian Bourgeoisie at the End of XVII-th Century. 22 OLGA BEȘLIU, Old Town Hall's Plottings from Brukenthal Museum’s Engravings Collection 28 LILIANA POPA, Two Documenta Concerning Some Arrangements at the Old Town in XlX-th Century .................................. 31 IOAN ALBU, The Inscripționa from the Old Town Hali from Sibiu.................................. 32 OLTEA DUDĂU, Egregiua Magiater Camerariua Urbia Cibinienaia Thomaa Altemberger............. 36 IOAN HAPCA, Sibiu - Geomorphological and Geologica! Data.................................. 38 II. Archeological and Interdisciplinary Researchs PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, Archeological Researchs at the Old Town Hali from Sibiu. 39 THOMAS NĂGLER, MARTIN R1LL, PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, The Old Town Hali - The Inhabited Tower....................... 50 PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, The Incinerated Garbage Hollow from Old Town Hali... 55 HORST KLUSCH, Ceramics from XVII-th and XVIII-th Century at the Old Town Hali from Sibiu .................................... 59 SILVIA GALEA, Modern Pottery Discovered atthe Old Town Hali from Sibiu - Statistica! Analysis 6 6 LIGIA FULGA, PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, The Transylvanian Glass from Old Town Hali from Sibiu .................................. 67 S. LUCA, N. BOROFFKA, New Prehistorical Discoveries in Sibiu ................... 75 LIVIA BUCȘĂ, ALEXANDRU DOBRESCU, The Analysis of Bones Fragments Discovered in the Garbage Hallow from the Old Town Hali in Sibiu.................................. 79 PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, Inter and Multi- disciplinary Researchs at the Old Town Hali from Sibiu: Stage and Perspectivs ... 81 AGATA OLARIU, Characterization of the Fourteenth - Century Bell - Casting Pit from the Old Town Hali in Sibiu ..... 89 N. DEAC, M. GUTTMANN, V. CIUNTU, The Old Town Hali: The Analysis of Mortar Proofs. 9 4 DAN BOTEZATU, The Paleoanthropological Report Concerning the Ostelogical Material Discovered in the Little Court of the Old Town Hali............................... 98 SOURCES The Proceedings of Authorization Sessions Organized by the State Committee for Architecture and Construction (EUGENIA GRECEANU> 99 INTERNAL CHRONICLE The New Historical Monuments Commission (CEZARA MUCENIC) ...................... 113 SCIENTIFIC LIFE The International Scientific Symposium of Theory and Practice of Historical Monuments Rehabilitation, Tușnad, 16-23 March 1997 (DANIELA ENESCU) ...................... 115 The Conference “Notre Diversite Creatrice” Concerning the World Commission for Culture and Development Report, Jablonna (Polonia), 6-7 May 1997 (DANIELA POPESCU) ........ 118 The Symposium of Renaissance Culture “Castles of XV-VII-th Century from the East Side of Carpathian Basin", Săraspatak (Hungary), 1-6 October 1997 (MARINA ILIESCU) ..... 119 REVIEWS, EXHIBITIONS, PRESENTATIONS ANDREI PĂNOIU, The Tradițional Architecture from Gorj Department (VALERIU-EUGEN DRÂGAN)................................ 12C THE INVENTARY OF HMC FOUND FROM HMD ARCHIVE 122 http://patrimoniu.gov.ro SOMMAIRE EXPOSES ET RAPPORTS DE RECHERCHE I. L'Ancienne Mairie - etudes pluridisciplinare PETRE MUMTEANU-BEȘUU, L'Ancienne Mairie - 500 ans de l'histoire de la viile Sibiu....... 5 HERMANN FABINI, L'Ancienne Mairie de Sibiu........................................... 6 PAUL NIEDERMAIER, L’Ancienne Mairie de la viile Sibiu................................ 1 7 IRMGARD SEDLER, La decoration du plafond de l'Ancienne Maire - temoignage du deșir de representation sociale de la bourgeoisie de Transylvanie a la fin du XVII eme siecle...... 22 OLGA BEȘLIU, Representations graphiques de l'Ancienne Mairie provenant du cabinet d'estampes du musee Brukenthal.............. 28 LILIANA POPA, Deux documents concemant des amenagements â l'Ancienne Mairie au XIX eme siecle...................................... 31 IOAN ALBU, Les inscription de l'Ancienne Mairie de Sibiu.................................... 32 OLTEA DUDĂU, Egregius Magister Cameraruis Urbis Cibiensis Thomas Altemberger.......... 36 IOAN HAPCA, Sibiu - donnes geomorphologiques et geologiques.............................. 38 II. Recherches archeologiques et interdisciplinaires PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, Recherches archeologiques â l'Ancienne Mairie de Sibiu 39 THOMAS NĂGLER, MARTIN RILL, PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, L ’Ancienne Mairie - La tour d’habitation.................... 50 PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, La fosse d'incineration des ordures de l'Ancienne Mairie................................... 55 HORST KLUSCH, Ceramique de XVII eme siecle et XVIII eme siecle â l’Ancienne Mairie de Sibiu................................. 59 SILVIA GALEA, Ceramique moderne decouverte' â l'Ancienne Mairie de Sibiu - Analyse statistique........................... 66 LIGIA FULGA, PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, La verrerie transyilvanienne ă l’Ancienne Mairie de Sibiu.............................. 67 S. LUCA, N. BOROFFKA, Nouvelles decouvertes prehistoriques â Sibiu................ 75 LIVIA BUCȘĂ, ALEXANDRU DOBRESCU, L 'analyse des fragments d’os decouvertes dans la fosse d'ordures de l'Ancienne Mairie de Sibiu.................................... 79 PETRE MUNTEANU-BEȘLIU, Les recherches inter et pluridisciplinaires ’a l’Ancienne Mairie de Sibiu - stade et perspectives............... 81 AGATA OLARIU, La caracterisation du docher du XIVeme siecle de l’Ancienne Mairie deSibiu 89 N. DEAC, M. GUTTMANN, V. CIUNTU, L'Ancienne Mairie: l’analyse des epreuves de mortier........................................ 94 DAN BOTEZATU, L'expertise paleoantro- pologique des materiaux osteologiques decertes dans la petite cour de l'Ancienne Mairie............................................ 98 SOURCES Les prooes-verbaux des seances d'autorisation organisees par le Comite d’Etat pour Architecture et Bâtiments (EUGENIA GRECEANU)........................... 99 CHRONIQUE INTERIEURE La Nouvelle Commission Naționale des Monuments Historiques (CEZARA MUCENIC) ............................ 113 LA VIE SCIENTIFIQUE Le symposium scientifique International de la theorie et la pratique de la rehabilitation des monuments historique, Tușnad, 16-23 marș 1997 (DANIELA ENESCU) ................. 115 La conference «Notre Diversite Creatrice» sur le Rapport de la Commission Mondiale pour la culture et la developpement, Jablonna (Pologne), 6-7 marș 1997 (DANIELA POPESCU) .............................. 118 Le symposium de la culture de la Renaissance «Chateaux de XV-XVII eme siecle de la pârtie Est du bassin carpatique», Sărospatak (Hongrie), 1-6 octobre 1997 (MARINA ILIESCU)............................... 119 COMPTE-RENDUS, EXPOSITION, PRESENTATION ANDREI PĂNOIU, L'architecture traditionelle du departement Gorj (VALERIU-EUGEN DRĂGAN)................................. 120 L'INVENTAIRE DU FOND CMH DE L’ARCHIVE DE LA DMH 122 http://patrimoniu.gov.ro PRIMĂRIA VECHE - 500 DE ANI DIN ISTORIA SIBIULUI DAS ALTE RATHAUS, EIN 500 JAHRE ALTES ENSEMBLE Liniile sinusoidale ale acoperișurilor marcate de steagurile din tablă, aparentele contraste dintre volumele corpurilor componente, dintre formele arhitectonice ce poartă sem- nele mai multor epoci, dintre vastitatea curții interioare și intimitatea grădinii mărginite de zidul cetății, dintre încăperile mari, destinate festivităților, și cele mici rostuite pentru nevoile cotidiene, blazoanele expresie a puterii și aspirațiilor patriciatului săsesc stârnesc curiozitatea celui ce pătrunde în interiorul clădirii numite simplu, dar re- levant, „Primăria Veche", dincolo de semnele timpului în istorie. Fondată în inima așezării medievale ajunsă atunci la maturizarea formelor socio-culturale, reședința bogatului primar Thomas Altemberger, considerată cel mai vast program arhitectonic din Transilvania celei de a doua jumătăți a secolului al XV-lea, un adevărat „palat comunal" (expresia poartă autoritatea profesorului Virgil Vătășianu), Primăria Veche își va păstra locul de centru al comunității săsești, devenind sediul Magistratului Provinciei și Orașului Sibiu, forul coordonator al autonomiilor ce au alcătuit „Universitatea săsească". Clădirea a fost martora marilor evenimente ale isto- riei sașilor și prin implicarea lor în politica regională de apărare a creștinității. Primăria Veche păstrează astăzi, împreună cu amintirile unui trecut dens în evenimente, o bună parte din patrimoniul cultural săsesc. Potențialul cultural dimensionat istoric, resorturile emotive determinate de exodul populației germane după 850 de ani în serviciul Occidentului creștin explică efor- tul cercetării și restaurării monumentului într-un context social și cultural rareori favorizant. SÎudiile cuprinse în vo- lum pun în evidență interesul nostru, comparabil cu acela al generațiilor trecute, stimulent pentru cele viitoare; pe de altă parte, ele subliniază nivelul cunoașterii istorice atins și prefigurează direcțiile de investigare. Analiza tipo- logică bazată pe informații lacunare, uneori contradictorii, dificil de raportat și încadrat cronologic, pune în lumină necesitatea corelării izvoarelor istorice pentru a ajunge la reconstituirea istorică și restituirea culturală. Procesuali- tatea cercetării permite și chiar obligă inventarierea in- formațiilor înaintea sintezei. Definirea strategiei de cercetare și marcarea nivelu- lui atins, în general, experiența cercetării ne permit să atragem atenția asupra realității că inițiativa personală și efortul de grup nu pot suplini interesul social și logistica instituțiilor specializate. PETRE MUNTEANU-BEȘLIU Die Ausstrahlung, die vom Alten Rathaus in Hermann- stadt ausgeht, hăngt einerseits mit der Monumentalităt des Ensembles, andererseits mit der Vielfalt an Formen der Bauplastik und dem mittelalterlichen Raumgefuge zusammen. Das Gebăude ist Ausdruck der Macht, des Reichtums und der Weltgewandtheit des Erbauers Tho- mas Altemberger. Gleichzeitig wirft es ein Licht auf die wirtschaftlichen und sozialen Zustănde der Stadt am En- de des 15. und zu Beginn des 16. Jahrhunderts. Mehr als vierhundert Jahre hat dieser Bau das Her- mannstădter Rathaus beherbergt, und hier hat uber lange Zeitabschnitte die Săchsische Nationsuniversităt gewirkt, geschichtliche Zeitrăume, die ihre Spuren am Gebăude hinterlassen haben. Seit 1987 dient dieses Baudenkmal als Geschichtemuseum der Stadt und des Kreises. Von 1967 bis 1987 wurden umfangreiche Wieder- herstellungs- und Restaurierungsarbeiten unter verschie- denen Trăgern durchgefuhrt, die von wissenschaftlichen Untersuchungen begleitet worden sind. Unter den jeweiligen beziehungsweise gegenwărti- gen Gegebenheiten war es und ist es nicht mbglich, ei- ne multidisziplinăre Erforschung mit Einbeziehung ver- schiedenster Spezialisten durchzufuhren. Das Resultat der einzelnen Untersuchungen muB daher in mancher Hinsicht mit Nachsicht beurteilt werden. So wie 1888 am 15. August bei einer Tempera- tur von 26° im Schatten die Mitglieder des Magistrats sich gelegentlich der Fertigstellung der AuBengalerie be- gluckwunschten, so erfreuen wir uns heute am 2. Oktober 1997, einem kalten und regnerischen Tag, uber die Mog- lichkeit, die uns vom Bulletin der Kommission fur Denk- măler gegeben wurde, die Resultate der Untersuchungen am Alten Rathaus zu verbffentlichen. HERMANN FABINI 5 http://patrimoniu.gov.ro VECHEA PRIMĂRIE SIBIANĂ Cu deschiderea în vechea primărie a Muzeului de Istorie Brukenthal, la începutul lunii mai 1988, poate fi conside- rată încheiată restaurarea acestei importante construcții a goticului târziu. Evenimentul a fost comentat în repe- tate rânduri în presa locală și centrală. Foaia de titlu a calendarului „Neuer Weg" 1988 a atenționat că acest monument a fost în detaliu restaurat în ultimii ani. A ve- nit timpul pentru a prezenta un raport al lucrărilor de restaurare și asupa celor mai importante detalii ale isto- riei construcției, ale cărei lucrări de restaurare au durat peste 20 de ani. Tema poate fi împărțită în trei capitole: istoria construcției, raport asupra lucrărilor de restaurare și conceptul de restaurare. Istoria construcției Cercetările din ultimii 20 de ani au condus la părerea contrară unor afirmații, după care, în Sibiul vechi, până în anul 1500 au existat numai case din lemn. în această nouă viziune rezultatele cercetărilor la Primăria Veche au identificat mai multe clădiri din secolul al XlV-lea și al XV-lea. Cea mai spectaculoasă descoperire făcută aici se re- feră la dezvelirea casei cu fronton în trepte care, judecând după detaliile conservate, provine din jurul anului 1300 (vezi planșele 1, 2, 3, marcată cu A)¹. Alte părți ale Primăriei Vechi sunt resturi ale celui de-al 3-lea zid care înconjura orașul și care, la mijlocul secolului al XlV-lea, delimita orașul de sus. De ea aparțin și turnul de poar- tă din strada Odobescu și zidul care delimitează în N-V aripa principală și grădina mică. Clădirea indicată cu B în planurile 2 și 3 este de asemenea mai veche decât construcția gotică târzie, ceea ce se poate deduce după ferestrele exterioare din părțile de est și de sud ale clădirii. încăperile marcate cu F au aparținut sigur unei con- strucții mai vechi. Acest lucru se poate deduce dintr-o anomalie vizibilă a secțiunii de bază a planului și anume unghiul obtuz dintre corpurile G și F. Un geam exterior (e), în pivnița casei D spre strada Mitropoliei (Fleischer- gasse), ne ajută să găsim o explicație: aici se găsea granița dintre parcele (y-y) și este evident că construcția existentă a fost inclusă în construcția gotică târzie. Elementul de bază al ansamblului este alcătuit din construcția gotică târzie de la sfârșitul secolului al XV-lea. întrebarea referitoare la perioada de execuție nu este nouă, ea preocupându-i în repetate rânduri pe cercetătorii ¹ H. Fabini, Gotik in Hermannstadt, Koln 1989, p. 193 și urm. A care s-au ocupat cu studiul arhitecturii medievale a Sibi ului². Ludwig ReiBenberger, primul care l-a recunoscut p( Thomas Altenberger ca ctitor și proprietar, a remarcat încă de la sfârșitul secolului trecut asemănările dintre clădirea principală, aripa de legătură și turnul de locuit³. E. H. Thalgott a preluat ipoteza că Altenberger ar f fost ctitorul și presupune că a locuit în clădire în vreme de război, Altenberger fiind proprietar și al altei case dir Piața Mare⁴. în literatura de specialitate mai nouă, Virgil Vătă- șianu s-a preocupat pe larg de datarea Primăriei Vechi. Pornind de la caracteristicile stilurilor el combate ideea că turnul de locuit ar fi aparținut lui Altenberger deoarece plastica construcției nu poate fi datată înainte de dece- niul al 3-lea al secolului al XVI-lea⁵. Hotărâtoare pentru această ipoteză a fost analogia pe care a făcut-o ReiBen- berger cu „TucherschloBchen" din Nurnberg, clădire con- struită după 1530, analogie bazată pe o schiță din Isto- ria artei a lui Liibke. O verificare la Nurnberg a reliefat însă faptul că în cazul turnului de aici este vorba de o construcție pur renascentistă. în 1988 Dr. Paul Niedermaier și-a exprimat într-o se- rie de trei articole din ziarul „Die Woche“ propria părere cu privire la datarea construcției Primăriei Vechi⁶. După Niedermaier complexul arhitectural s-a construit între anii 1464 (articolul 2), 1467 (articolul 3) și 1485 și anume: în jurul anului 1468 clădirea administrativă (/) în partea de sud a turnului de locuit, pe la 1470 turnul de locuit (H), pe la 1472 aripa de legătură (G), pe la 1477 clădirea din mijloc (în schițele 3 și 4 notat cu F), pe la 1480 o altă construcție administrativă anexată și anume turnul de la poarta spre strada Odobescu și, pe la 1515, în timpul ju- delui regal Lulay, aripa din colțul de N-E a ansamblului, unde mai târziu a fost amenajată sala primăriei. Din această scurtă enumerare a părerilor referitoare la perioada de construire a Primăriei Vechi (enumerare care din lipsă de spațiu trebuie să se rezume la datele ² Idem, In dynamischer Entfaltung zur Frage der Datierung des Alten Rathauses, in „Neuer Weg", 1 aprilie 1989, p. 3. ³ L. ReiBenberger, Uberreste der Gotik und Renaissance an Profanbauten in Hermannstadt, Sibiu 1888, 21. ⁴ E. M. Thalgott, Hermannstadt, 1934, p. 46. ⁵ V. Vătășianu, Istoria artei feudale în Țările Române, Bucureșt 1959, p. 621-622. ⁶ R Niedermaier, Das Alte Rathaus, în „Die Woche", 25 martie 27 aprilie, 27 mai 1988. http://patrimoniu.gov.ro esențiale), se poate vedea că problema este complicată și că pentru clarificarea ei este necesară abordarea mai mul- tor criterii, evitarea unor concluzii grăbite, trebuie făcută diferența dintre date concrete, fapte dovedite și ipoteze, presupuneri și mai ales trebuie ținut cont de următoarele izvoare de informații: cronici și scrieri istorice, comparații stilistice, cercetări asupra clădirii și cercetări arheologice. în privința cronicilor și a scrierilor istorice există iz- voare remarcabile: Hermannstdter Rechnungen⁷ și două studii de Gustav Gundisch despre populația sibiană și despre Thomas Altenberger⁸. Pentru comparațiile stilistice și cercetările arhitectu- rale se poate ține seama de experiența și descoperirile făcute de mine în timpul celor 17 ani de conducere a lucrărilor de restaurare. Thomas Altenberger este pentru prima dată consem- nat în documente în anul 1451 ca student al Universi- tății din Viena. Aici trece prin mai multe grade acade- mice și, încă în anul 1464, este menționat ca procuror al națiunii ungare la Universitatea vieneză⁹. La Sibiu vine pentru prima dată în 1465 ca membru al consiliului, când i-a fost încredințată o grea sarcină politică. în de- cembrie 1470 este amintit pentru prima dată ca primar, post pe care îl deține în următorii 20 de ani. Altenberger a fost căsătorit de două sau de trei ori. Din două căsnicii a avut șase copii al căror nume apare în testamentul său din 1485. în legătură cu construirea Primăriei Vechi un rol important l-a avut ultima sa soție, Affra, fiica lui Nico- laus von Salzburg jun., importantă personalitate în istoria Transilvaniei. în registrul de impozite dintre anii 1472 și 1477, Altemberger apare ca proprietar a patru imobile: două case alăturate în sectorul „Stromer", o proprietate (Al- lodium) în sectorul „Hutter" și o casă a „văduvei din Ocna Sibiului" în sectorul „Franzos". Thalgott amintește că Altenberger poseda în afara viitoarei Primării Vechi și o casă în Piața Mare. Dacă această presupunere este adevărată (din păcate nu s-a găsit încă sursa din care Thalgott a tras această concluzie), atunci casa din sec- torul „Franzos" trebuie să fie viitoarea Primărie Veche. Cele două case amintite de Thalgott apar mai târziu sub numele de „Magister Thomas Haus“ și „Magister Thomas Backhaus"¹⁰ și, în 1485, ca „Domus magister civium“ și „Pistorium magister civium"¹¹. Nu s-a putut stabili ⁷ Quellen zur Geschichte Siebenburgens aus săchsischen Archi- ven. Rechnungen aus dem Archiv der Stadt Hermannstadt, Sibiu 1880, (mai departe Rechnungen ...). ⁸ G. Gundisch, Die Hermannstadter Oberschicht im Mittelalter, în „Zeitschrift fur siebenbiirgische Landeskunde", 1, 1981, p.3-21 (mai departe „Zeitschrift ...“); idem, Der Hermannstadter Burgermeister Thomas Altenberger (fl491). Leben und Werk, în „Zeitschrift...“, 3, 1983, p. 137-155 (mai departe, Thomas Altenberger...) ⁹ G. Gundisch, op. cit, p. 139. ¹⁰ Rechnungen ..., p. 51. ¹¹ Ibidem, p. 114. cu certitudine dacă în cazul „Domus dominae Affrae" ș „Magister Michael Altenberger"¹² din 1500 este vorbe de aceeași grupă de case. Două argumente există pentru susținerea ipotezei ci în cazul celor două case din cartierul „Franzos" este vorbe de viitoarea Primărie Veche. în primul rând faptul ci acest cartier (care ar putea fi localizat la intersecția străzi lor Mitropoliei (Fleischergasse), și Centumvirilor (Hunds- rucken) avea un impozit destul de ridicat, ceea ce indici apartenența acestor case la orașul de sus și, în al doilea rând, existența în Primăria Veche a blazonului Affrei lângi cel al lui Altenberger, ceea ce ar putea constitui un indicii asupra originii acestei proprietăți. începutul lucrărilor de construcție la această casi a lui Altenberger ar putea fi localizat pe la mijlocul ani- lor '70 ai secolului al XV-lea. Un reper ar putea fi încheie- rea căsătoriei dintre Altenberger și Affra von Salzburg, care, după Gustav Gundisch, a avut loc în aceeași peri- oadă. Pentru datarea începutului construcției pe la mij- locul anilor '70 un argument este și faptul că Altenberger a avut desigur nevoie de o perioadă de timp pentru a-și consolida poziția de primar și pentru a procura mijloacele financiare necesare construcției. Astfel, documentele con- duc la concluzia că această clădire a lui Altenberger s-a ridicat între anii 1475 și 1485. Anul 1485 fiind anul în care Altenberger își scrie testamentul, la apogeul carierei sale. Adăugând și cea de-a doua categorie de surse de informații - analogiile stilistice - se poate constata că plastica construcției bovindoului, a celor două logii, con- solei, nervurilor bolții și a numeroaselor chenare ale ușilor și ferestrelor, dovedește că această construcție a fost mar- cată de trei perioade diferite. Prima perioadă, din vremea lui Altenberger (1475- 1485), este caracterizată prin cunoștințe tehnice înalte. Ea este opera cunoscutului pietrar sibian Andeas Lapi- cida¹³. Tipic pentru această plastică arhitecturală este îmbinarea secțiunilor circulare cu cele în formă de pară. Acestei perioade îi aparțin de asemenea bazele chenarelor ferestrelor cu marea lor diversitate de forme. Detaliile acestei perioade de construcție sunt indicate în planuri cu „n". Din vremea când casa aparținea judelui regal Johann Lulay (mort în 1521), deci în cel de-al doilea deceniu al secolului al XVI-lea, s-au păstrat câteva chenare de uși și ferestre. Caracteristic pentru acestea este combinația dintre grinzi cu profil cu suprafețe concave și o profilare tipic renascentistă, evidentă mai ales la lintourile ușilor. Aceste detalii au fost notate în schițe cu „o". Cel de-al treilea tip de fereastră provine din lucrări- le de construcție de pe la mijlocul secolului al XVI-lea, ¹² Ibidem, p.261 ¹³ H. Fabini, Andreas Lapicida - ein siebenburgischer Steinmetz und Baumeister der Spâtgotik, în „Osterreichische Zeitschrift fui Kunst- und Denkmalpflege", 31, 1977, p. 29-30. 7 http://patrimoniu.gov.ro când ansamblul a fost transformat în primărie orășeneas- că. Chenarele ferestrelor din această perioadă, notate cu „p“, au un profil renascentist plat care face un unghi drept cu soclul. Asemenea ferestre apar la fațadele din părțile de N-E, N-V și S-V ale construcției principale. Ceea ce poate induce în eroare la aprecierea pri- mei perioade de construcție este bogăția de forme utili- zate de constructori. Pietrarii din goticul târziu posedau la sfârșitul secolului al XV-lea o virtuozitate tehnică care le permitea - asemeni constructorilor eclectismului de la începutul secolului nostru - să utilizeze în combinații li- bere formele cunoscute de ei. Acest lucru este valabil în cazul constructorilor din sudul Germaniei și din Boemia, zonă care a influențat arhitectura transilvăneană de la începutul secolului al XVI-lea. La o analiză mai atentă a aripilor construcției se poate constata că aceleași elemente stilistice și detalii apar la diferitele intervale de timp, astfel încât, contrar supozițiilor despre diferitele perioade de construcție, se conturează concluzia că cea mai mare parte a ansamblu- lui a fost construită în timpul vieții lui Altenberger. Pentru susținerea acestei afirmații se pot enumera următoarele exemple: a — tipul de fereastră âe la pivnița A₂ apare atât la turnul de locuit cât și la construcția principală (planșele 2 și 3); b —- de asemenea găsim același tip deferastră n₄ în partea de N-V a clădirii principale și în turnu- lețul cu scări al turnului de locuit; c — consolele de la cele două bovindouri, la turnul de locuit și în partea de N-V ale aripii princi- pale (F) sunt stilistic identice; d — tipul de portal n₂ se poate găsi de două ori la aripa de legătură și odată la aripa de sud; e — fleuroane existau inițial pe frontonul de vest al aripii principale și la frontonul de S-E al aripii administrative, în sudul turnului de locuit; f — chenare de fereastră în două și trei canate, cu baze decorate, apar la turnul de locuit, aripa de legătură și clădirea principală (n₅, nₗₛ, n₁₄, ⁿ17< ⁿ20i ⁿ21i ⁿ23> ^24^ > g — portaluri gotice există de asemenea la toate ari- pile construcției în afara aripii complet modi- ficate (I), (n₄ₗ ng, nB, n₈ₗ r?j2> ^2o> ^25> n₂₈). Cea de-a treia sursă folosită pentru datare sunt cer- cetările arheologice din cursul restaurării. După o primă săpătură efectuată la începutul anilor '70 în curtea mică, de arheologul Nicolae Pușcașu de la Direcția Protecției Monumentelor, s-a ajuns la concluzia că au existat pe acel loc resturi ale unor construcții mai vechi care au ars. Alte săpături au fost întreprinse de Thomas Năgler în toamna lui 1983 pe aria turnului de locuit. Săpăturile au fost îngreunate de pătrunderea apei. S-a putut constata 8 că turnul de locuit avea o fundație de piatră întărită di o fundație de cărămidă construită în formă de arce. Alti săpături au fost întreprinse între 1984 și 1997 de cătn Petre Beșliu. Dacă încercăm să aducem rezultatele diferitelor cer cetări la un numitor comun, se poate reține faptul a înaintea construcției lui Altenberger au existat pe aces loc 4-5 clădiri din piatră și cărămidă. De asemenea ne regularitățile în împărțirea clădirilor și a deschiderilor in dică o modificare a parcelării inițiale. Ținând cont de nu meroasele paralele stilistice în întreaga arie a așezării după părerea mea, afirmația domnului Niedermeier privi toare la construirea în etape nu este fundamentată. Con struirea complexului de clădiri, a turnului de locuit (H) a aripii principale (8, F, E), a aripii de legătură (G) și; aripilor de sud (/, J, K), se poate data între anii 147! și 1485. Modificările din timpul lui Johann Lulay au pu tut fi făcute între anii 1510 și 1520, iar ferestrele în sti renascentist din sala primăriei și cele din partea de S-' a aripii principale au fost montate pe la 1550. Constatările care s-au cristalizat în urma cercetărilo suplimentare, ținând cont de noile studii istorice din ulti mii ani, necesită și o corectură a ipotezelor formulate d( mine anterior, mai ales în privința construirii colțului nor dic al clădirii principale care, din punctul nostru de vederi de azi, a fost construit tot pe vremea lui Altenberger¹⁴. în privința felului în care a fost realizată construcția consider că nu putem nega faptul că Altenberger a avuti concepție unitară. Diferențele dintre concepția lui Alten berger și alte construcții din vremea barocă și a clasicis mului trebuie căutate în viziunea diversă asupra spațiului și diferitele principii estetice. în timp ce în vremea goticu lui târziu se mai poate constata un anumit echilibru întru spațiile libere și clădire, în timpurile mai târzii accentu se deplasează pe construcție, fațada având un loc din ci în ce mai important. în evul mediu se ținea încă cont de continuitate; generațiilor, fapt care își găsea expresia într-o anume griji de a păstra formele rămase de la generațiile mai vechi nerenunțând însă a da construcțiilor mai vechi un aspec potrivit vremii. După părerea mea, plasarea liberă, asime trică, a construcțiilor medievale, a piețelor, străzilor, ni poate fi considerată în nici un caz ca fiind rezultatul arbi trariului. Faptul că metodele de proiectare din epoca mo- dernă s-au dezvoltat într-o altă direcție, mai rațională, ni ne permite să considerăm lucrările meșterilor din epoc; medievală ca fiind lipsite de o concepție spațială de ( înaltă calitate. O dezvoltare similară se poate constat; în muzică, unde folosirea contrapunctului polifonic a fos urmată de principiul de compoziție bazat pe armonia seg mentului compozițional. Chiar și dintr-o perspectivă socială afirmația că locu ința lui Altenberger ar fi „rezultatul unui proces de dez voltare ..." și nu al unui plan global, consecvent transpui ¹⁴ Idem, Sibiul gotic, București, p. 166, planșa 97. http://patrimoniu.gov.ro în fapte, nu poate fi convingătoare când este vorba despre un om care a studiat și a predat la Universitatea din Viena aproape 15 ani și care apoi se întoarce acasă pentru a dispune de veniturile unor mine, impozite, de posesiuni și mai ales de mulți bani¹⁵. Giindisch amintește că în timpul redactării testamen- tului său (1485), Altenberger poseda 9 000 de guldeni, o sumă echivalentă cu 9 case mari în centrul orașului¹⁶. Un astfel de om avea desigur dorința de a-și construi o casă corespunzătoare poziției sale sociale. în acest sens trebuie interpretat turnul de locuit, plastica pretențioasă a construcției și blazoanele. Exemple asemănătoare, con- temporane lui, găsim în multe regiuni din Europa centrală și de est. Complexul de clădiri pe care Altenberger l-a construit cu ajutorul meșterului Andreas Lapicidaîn anii ’70 și '80 ai secolului al XV-lea, este reflectarea personalității aces- tui bărbat, după cum preciza Gustav Giindisch luând în considerare contextul istoric. După moartea lui Altenberger casa devine proprieta- tea primarului Nikolaus Proll, care în 1499 îi lasă moște- nire soției sale Elisabeta, printre altele, și două case, dintre care una este probabil viitoarea Primărie Veche¹⁷, în 1501 văduva lui Proll se căsătorește cu Johann Lu- lay, cel care va fi mai târziu jude regal, și care devine astfel proprietarul casei. în 1514 Lulay se căsătorește cu Klara Thobiasy von Hetzeldorf (Aței)¹⁸. La rândul ei, ea se căsătorește după moartea lui Lulay, în 1521, cu judele regal Markus Pempfflinger, casa trecând în proprietatea acestuia. în timpul disputelor pentru tronul principatului Tran- silvaniei, Pempfflinger, susținător al regelui Ferdinand, a fost nevoit să-și amaneteze întreaga avere. Când în 1545, ca urmare a presiunii făcute de creditori, casa urma să fie vândută cu 2 000 de guldeni, în oraș nu s-au gă- sit cumpărători pentru un preț așa de mare. Cancela- rul principatului, Martinuzzi, s-a interesat de construcție, dar magistratul orașului s-a hotărât să o cumpere și să o transforme în primărie¹⁹. Deja în 1546 arhiva orașului a fost mutată în noua primărie²⁰. în 1550 clădirea a fost adaptată noilor cerințe. Din această perioadă provine amenajarea în colțul nordic al ansamblului a marii săli a primăriei. în 1567 în primărie erau depozitate cantități de făină și grâu²¹, iar în anul ¹⁵ R Niedermaier, Das Alte Rathaus, în „Die Woche", 27 mai 1988, p.6. ¹⁶ G. Giindisch, Thomas Altenberger..., p. 144 ¹⁷ L. ReiBenberger, op. cit. p. 18-19. ¹⁸ „Mitteilungen des Brukenthalmuseums", 1947, p. 21 ¹⁹ Magistratsprotokoll, 1545, p. 175. ²⁰ „Vierteljahrsschrift", 1940, p. 175. ²¹ „Archiv des Vereins fur siebenburgische Landeskunde", 20, p.300. 1579 aveau loc reprezentații²². Pe una din pietrele ba- lustradei scării ce duce spre sala primăriei este înscrisă data „1704“, iar un an mai târziu s-a relatat că în „Casa primăriei orășenești" sunt depozitate arme²³. Steagul de vânt de pe aripa principală poartă în- scrisă data de „1727“. în 1770 a fost ridicată în „grădi- na de schingiuit" o construcție în care secretarul judiciar se putea adăposti în timpul schingiuirii delicvenților. O inscripție aflată desupra intrării principale în curte rela- tează despre vizita împăratului Josef al Il-lea în Sibiu în anul 1773. în jurul anului 1817 se pare că un incendiu a devas- tat o parte a primăriei. Acest lucru reiese dintr-un docu- ment care a fost găsit în timpul lucrărilor de restaurare în aripa de legătură și în care se amintește faptul că primăria este într-o stare jalnică de la distrugerile ce au avut loc în urmă cu 70 de ani. în acest incendiu a fost distrus și etajul superior al turnului de locuit care mai exista în panorama orașului pictată în 1808 de Neuhauser. Că a fost vorba de un incendiu se poate constata și după urmele vizibile pe peretele turnulețului de pe scări. în 1852 aripa din partea de sud a turnului de locuit (/) a fost transformată în Depozit al Pompierilor, iar pe la 1860 a fost zidită intrarea în grădina mică. în anii 1887 și 1888 au avut loc lucrări mai mari de reparații și restaurare a primăriei. Atunci, printre altele, a fost reconstruit coridorul de trecere dintre aripa principală și cea de legătură (G, F). Deasupra scării în aer liber au fost reproduse, în ghips, după modele gotice, chenarele de ferestre și tot din această perioadă provine și balus- trada din fier forjat. Aceasta a fost ușor transformată la restaurare. în anul 1948, după mai mult de 400 de ani, ad- ministrația orășenească a părăsit clădirea care a fost uti- lizată apoi în scopuri locative. Din 1967 au fost începute lucrări de restaurare prin grija Direcției Monumentelor Istorice. Relatare asupra lucrărilor de restaurare Din afirmația lulianei Fabritius-Dancu reiese că în 1965 clădirea Primăriei Vechi a fost cedată de administrația orășenească Muzeului Brukenthal pentru a amenaja aici Muzeul de Istorie²⁴. Direcția Monumentelor Istorice (D.M.I.) a început lucrările de restaurare în 1967. Conducerea restaură- rii a fost încredințată arhitectei Mariana Angelescu. 0 ²² H. Herberth, Die Reformation in Hermannstadt und dem Her- mannstâdter Capitel, în Festschrift zur 400jâhrigen Gedăchtnis- feier der Geburt Dr. Martin Luthers, Sibiu, 1893, p. 46. ²³ „Archiv des Vereins fur siebenburgische Landeskunde", 29, p. 300. ²⁴ J. Fabritius-Dancu, Spaziergang durch Alt-Hermannstadt, Sibiu, 1983. 9 http://patrimoniu.gov.ro contribuție importantă la demararea lucrărilor a avut-o arhitectul orașului Otto Czekelius. în 1967 au avut loc cercetări în zona turnului de la poartă și a aripii principale și s-a început scoaterea și curățirea podelei. în 1969 a fost îndepărtat materialul de umplutură din zidul logiei R astfel încât au devenit vizibile valoroasele busturi²⁵. Restaurarea propriu-zisă a început în estul ansam- blului, la turnul de la poarta celui de-al treilea zid de incintă al orașului (planșele 1, 2, 30. S-a îndepărtat acoperișul, iar deschizăturile din ziduri au fost degajate ceea ce a arătat că, într-o fază mai veche a construcției, înălțimea zidurilor fusese alta decât cea indicată de bolta existentă. Chenarele de ferestre mai vechi au fost repro- duse în piatră. Acoperișul a fost reconstruit într-o formă de piramidă relativ plată și acoperit cu olane. S-a renunțat la reconstruirea acoperișului înclinat care era legat de acoperișul aripii principale și care data probabil din anul 1727 (data este înscrisă pe steagul de vânt de deasupra vechii săli a primăriei). în continuare s-a trecut la restau- rarea aripii principale. Podelele, tencuiala și plafonul din lemn au fost îndepărtate. Bolțile de deasupra pivniței și a parterului au fost degajate și consolidate. Tot în de- cursul acestor lucrări au fost scoase și bârnele de circa 12-14 m, din vechea sală a primăriei și - după declara- ția muncitorilor - transportate la Făgăraș, unde se afla pe vremea aceea șantierul principal al Direcției Monu- mentelor pentru Transilvania de Sud. Au fost îndepărtate și zidurile de despărțire din aripa de sud a clădirii princi- pale (E). La mijlocul clădirii principale se afla un horn circular care avea crăpături. El a fost demolat fără ca înainte să fie făcut un releveu exact. Comparația cu alte exemple sibiene arată că trebuie să fi fost un horn care data din vremea lui Altenberger sau Lulay. Când am fost angajat de Direcția Monumentelor Isto- rice pentru lucrările de restaurare a Primăriei Vechi, în primăvara anului 1971, am găsit următoarea situație: din fosta sală a Primăriei mai existau doar zidurile exte- rioare și ancadramentele ferestrelor. Se luase deja hotărâ- rea și fusese parțial aplicată, de a diviza vechea sală M (planșa 3) și de a amenaja o sală mare la S-E de ea (L). în 1971 lucrările erau atât de înaintate încât fusese deja amenajat zidul de despărțire în fosta sală a Primăriei, iar căptușirea cu scânduri deasupra noii săli era începută. La parter au fost montate ușile și ancadramentele ferestrelor după vechiul model. Ele au fost executate în atelierul D.M.I. din Cluj (notate în planșa 2 cu n₇). Retrospectiv se poate spune că atât în parter cât și la etajul 1 al clădirii principale nu mai rămăseseră, în afară de inscripțiile în piatră și de zidul din cărămidă, nici un fel de indicii care ar fi putut ajuta la reconstruc- ția vechii săli de primărie și a hornului. Munca grupei de muncitori, pe atunci sub conducerea experimentatu- lui constructor Rudolf Schumann din Sebeș, se desfășura ■ după schițele, indicațiile și proiectele arhitectei Angelescu | și a unui statician de la Direcția Monumentelor Istorice. । Prima sarcină care mi-a fost încredințată a fost pro- : iectarea unor ancadramente de ferestre și uși din piatră । pentru clădirea principală. Au fost notate în planșa 2 cu , ⁿOf Po- începând din vara anului 1971 principala activitate de proiectare s-a concentrat în zona aripii de legătură G și a turnului de locuit H. Thalgott demonstrase în cartea sa despre Sibiu că turnul avusese înainte încă un etaj²⁶. Astfel primul lucru pe care l-am întreprins pentru reconsti- tuirea acestui etaj a fost colectarea de reprezentări vechi în care apărea turnul de locuit în forma sa inițială. Arhi- tectul Otto Czekelius mi-a fost de mare ajutor la începutul activității mele privind Sibiul vechi, împărtășindu-mi din experianța sa acumulată în decursul mai multor ani. După ce în iarna anului 1971/1972 proiectul pentru reconstruirea ultimului etaj al turnului de locuit a fost aprobat de comisia D.M.I. din București, în primăvară au putut fi începute lucrările de cercetare a construcției. După îndepărtarea acoperișului au fost descoperite în partea de N-E resturi ale unei ferestre, urmele tava- nului fostului etaj superior și un ancadrament de ușă. Următorul pas a fost consolidarea tavanului din grinzi de lemn de deasupra etajului 2 printr-o construcție din beton. în vara anului 1972 au fost reconstruite zidurile ulti- mului etaj al turnului de locuit, iar desupra a fost turnată o placă din beton, casetată. Șarpanta acoperișului a fost proiectată și executată după modele vechi, mai ales prin analogie la acoperișul turnului de locuit din curtea casei Haller. La construirea lui au participat dulgherii Andreas și Josef Reisenauer precum și Josef Huber din Turnișor. Fleuroanele de pe cele două frontoane au fost rea- lizate după desene în atelierul din Cluj amintit mai sus. Și aici au fost folosite ca model fragmentele fleuroanelor de pe casa Haller și resturi de fleuroane de la Primăria Veche. Ancadramentele din piatră ale celor 4 ferestre de la ultimul etaj au fost reconstruite după o piatră de colț care s-a păstrat și executate la Cluj din gresie din cariera de la Viștea. în 1972 și 1973 s-au relizat și montat ferestrele din stejar pentru sala nouă și alte câteva încăperi. Deasupra scării principale au fost montate lambriuri din lemn de stejar. Pornind de la remarca făcută de ReiBenberger a fost identificat prin studiu comparativ blazonul lui Johann Lu- lay pe un lintou într-un depozit al Muzeului Brukenthal. El a fost readus în Primăria Veche²⁷. Piatra se află în pre- zent deasupra intrării principale, în partea superioară a scării în aer liber (planșa 3, o₂). ²⁵ O. Czekelius, Aus hundertjâhrigen Schlaf erweckt, în: „Her- mannstâdter Zeitung", nr. 85, 15 august 1969, p. 6. ²⁶ E.M. Thalgott, op. Cit., p.38, planșa 32. ²⁷ L. ReiBenberger, op. cit., p.23, planșa 7. 10 http://patrimoniu.gov.ro După cum am amintit, ferestrele tractului L (plan- șa 3), care dau spre curte, au fost refăcute după mode- le gotice în secolul trecut, din ipsos. în timpul lucrărilor de restaurare desfășurate până în 1971, aceste ancadra- mente de ferestre au fost copiate în piatră în atelierele din Cluj. La montare singura fereastră gotică originară (notată cu n₀J₅ în planșa 3), a fost scoasă de la locul ei, de lângă poarta principală, și reașezată în partea de sud (n₁₅). în 1974 lucrările de la Primăria Veche au stagnat deoarece fusese atins plafonul de finanțare în valoare de 3,5 milioane lei. în anii următori, până în 1977, nu s-a mai întreprins nici un fel de lucrări. Primăria Veche aparținea acum de șantierul brașovean Biserica Neagră, în decembrie 1977, după dizolvarea Direcției Monumen- telor Istorice, lucrările de la Primăria Veche au fost trecute în subordinea întreprinderii Județene de Gospodărie Co- munală și Locativă Sibiu. După o întrerupere de aproape 4 ani, în vara lui 1981 lucrările au fost reluate. în perioada următoare au fost eliberate locuințele din cele două aripi de sud (/, J, K, 4), astfel încât au putut fi începute și aici lucrările de consolidare și restaurare. în 1982, în aripa principală, se lucra la fixarea par- doselii din marmură (în sala L). în același an, 1982, s-a descoperit în aripa principală un tavan casetat cu mo- tive renascentiste de la sfârșitul secolului al XVI-lea sau I începutul secolului al XVII-lea²⁸. în 1983 s-a reconstruit scara principală și a fost re- staurată balustrada de la coridorul corpului de legătură. în anul următor, 1984, activitatea de reconstrucție a atins punctul culminant; se lucra simultan la aproape toate aripile clădirii. în acest an au fost executate și mon- tate mai multe uși și ancadramente de ferestre din beton. La indicația beneficiarului, care la acea dată era Comite- | tul Județean de Cultură și Artă, a fost realizată poarta . principală din fier forjat cu două blazoane, cu care s-a înlocuit poarta din lemn. în afară de aceasta s-a restau- rat și remontat balustrada în coridorul de trecere. S-a executat tâmplăria de lemn interioară și exterioară. Au fost proiectate și executate lămpile de perete și lustrele. în 1985 s-a făcut proiectul pentru clădirea adminis- trativă din sud (FI, fostul depozit de pompieri. El a fost aprobat și s-au început lucrările. în acest an au fost între- prinse cercetări la casa cu fronton în trepte din partea de sud a ansamblului (planșele 2, 3A)²⁹. în 1986 s-au de- montat coloanele din stejar din curte, părțile degradate au fost înlocuite, iar coloanele au fost remontate pe fundații noi cu ajutorul unor susțineri din fier. Sala mare din aripa principală (L) și cele trei încăperi alăturate din nord au fost amenajate ca Muzeu de Isto- rie Contemporană, a cărui dare în folosință a avut loc ²⁸ Notiz: Spâtgotische Baureste im Rathaus freigelegt, în: „Neuer Weg", 5 martie 1982. ²⁹ vezi nota 1. la începutul lunii mai 1986³⁰. în aripa de sud au fost montate ancadramente de uși din beton. Tot în 1986 întreprinderea comunală din Cisnădie lucra la amenajarea grădinii ca lapidariu. De-a lungul ce- lui de-al treilea zid al orașului a fost amplasat un acoperiș pentru depozitarea exponatelor. Pietrele de morminte din fostul cimitir evanghelic dezafectat au fost aranjate de-a lungul zidului de sud-vest. în vară s-a început pavarea în formă de tablă de șah a curții folosindu-se alternativ pietre de bazalt și plăci din beton cu agregate aparente. Lucrările de pietrărie au fost executate de Michael Ște- fani, iar cele de zidărie de grupa llie Munteanu și Simion DengeL O contribuție de seamă la reușita acestor lucrări de restaurare și-a adus-o directorul întreprinderii Județe- ne pentru Gospodărie Comunală și Locativă (I.J.G.C.L.), ing. Simon Schorsten, care a asigurat un ritm dinamic desfășurării lucrărilor. Fără această contribuție multe din ideile arhitectonice nu ar fi putut fi realizate. La mijlocul anului 1987 lucrările de restaurare pu- teau fi considerate terminate, făcând abstracție de pro- punerile'de mobilare a curții cu bănci, ghivece cu flori și plantarea unei grupe de pomi, care de fapt nu aparțineau de restaurarea propriu-zisă, dar sunt importante pentru atmosfera curții. în mai 1988 a avut loc vernisajul expoziției de bază a Muzeului de Istorie și prin aceasta întregul ansamblu a fost deschis pentru vizitare³¹. Conceptul de restaurare Când mi-a fost încredințată conducerea lucrărilor de re- staurare la Primăria Veche, în vara anului 1971, Direcția Monumetelor Istorice și de Artă dorea o restaurare care să fie executată după principii riguros științifice. în spe- cial arhitecta care răspundea pe atunci de Transilvania de sud, Dr. Eugenia Greceanu, spera ca prin prezența zil- nică a unui arhitect pe șantier să fie evitată pierderea de substanță originară, medievală. O călătorie de studii în Polonia (1972), unde am văzut mai multe intreprinderi de restaurare, mi-a fost de mare folos pentru a cunoaște stadiul actual al restaurării monumentelor istorice într-o țară cu multă experiență în acest domeniu. De mare însemnătate pentru mine a fost studierea documentației științifice pentru pregătirea re- staurărilor. Indicații importante am primit de la specialiștii în domeniu din Dresda și Schwerin (pe atunci R.D.G) care m-au informat asupra stadiului cercetării mai ales în ceea ce privește restaurarea policromiei paramentelor medi- evale. Le sunt recunoscător specialiștilor Dr. Elisabeth Hutter, Johannes VoB și Dr. Heinrich Magirius. în cele ce urmează vreau să enumăr unele principii de care s-a ținut cont la restaurarea Primăriei vechi și să exemplific aplicarea lor. ³⁰ H. Weber, Lokalgeschichte als Teii der vaterlăndischen Ge- schichte, în: „Die Woche", nr. 1066, 20 mai 1988, p. 5. ³¹ Ibidem. http://patrimoniu.gov.ro Un prim principiu de bază se referă la respectul pen- tru substanța originară. La restaurările mai vechi forma originară a suprafețelor era considerată de rang secundar, astfel încât în multe locuri - printre altele și în aripa de N-E a Vechii Primării - tencuiala împreună cu o posibilă zugrăveală mai veche au fost îndepărtate în cursul prime- lor lucrări. în decursul restaurării au putut fi descoperite și puse în valoare porțiuni de zugrăveală de var medievală. La aripile principale și la corpul de legătură precum și la turnul de locuit acest fel de zugrăveală a fost refăcută. Un rest care s-a păstrat se poate vedea pe peretele turnu- lui de locuit, vizibil de pe acoperișul aripii de legătură. De asemenea s-a reușit conservarea fragmentelor tavanului casetat de tip Renaștere din aripa principală. Un al doilea principiu de bază utilizat aici se referă la păstrarea părților de construcție din toate epocile care au contribuit la edificarea monumentului. Astfel fațadele aripilor de sud (7) și de est (K) care dau spre curte, au fost refăcute și consolidate în înfățișarea lor de secol XIX. La realizarea fațadei corpului I, în sudul turnului de locuit, împărțirea de la 1852 a fost parțial (din motive estetice și teoretice) modificată și anume s-a renunțat la ușile mari ale depozitului de pompieri în favoarea geamu- rilor așezate pe verticală. De asemenea, ferestrele din 3 canaturi de la etajul 1 au fost înlocuite cu ferestre sim- ple. Deoarece pe zidul de S-E al turnului de locuit mai puteau fi recunoscute urme ale acoperișului gotic, el a fost refăcut (planșa 6, d - acoperiș de la 1852, e - restul acoperișului gotic). La cercetările întreprinse la frontonul în trepte al ca- sei A (planșele 2, 3) s-a ținut cont ca informațiile privind istoria construcției să nu fie deteriorate de lucrările de consolidare pentru a fi transmise generațiilor viitoare. într-un singur caz s-a reconstruit, cu aprobarea Di- recției Monumentelor Istorice, o parte de clădire dispăru- tă. Reconstrucția etajului superior al turnului de locuit a fost hotărâtă de Comisia Monumetelor Istorice, după ce studiile anterioare au condus la concluzia că aceasta va duce la scoaterea în evidență a compoziției inițiale a ansamblului și că nu se vor distruge valori ale unei epoci mai târzii. La finisare s-au utilizat, în funcție de posibilitate, teh- nicile tradiționale. Astfel s-a folosit exclusiv mortar de var. Zugrăvirea zidurilor s-a făcut cu culori de var, iar detaliile de pietrărie au fost zugrăvite cu o culoare lazur de var, protectoare. Resturi ale picturii pe piatră au putut fi iden- tificate pe cele două console ale bovindoului turnului de locuit. Beton armat s-a utilizat numai pentru consolidarea părților de clădiri afectate. Diferențierea substanței originare de elemente de construcție actuale, condiționate funcțional, se poate rea- liza cu ajutorul formelor ancadramentelor ferestrelor și ușilor. în locurile unde nu s-a păstrat plastica arhitec- turală originală s-au executat ancadramente noi din be- ton armat în spiritul modelelor vechi, fiind însă vizibil faptul că este vorba de elemente de construcție noi. în 12 afară de aceasta s-a gravat pe ancadramente data 19& ( Exemple în acest sens sunt cele două ancadramente c; uși. în mod asemănător s-a procedat cu ancadramente I de ferestre: astfel ferestrele de la parter și de la etajul ale corpului / au fost încadrate cu beton. Un alt tip 0 fereastră s-a folosit pentru parterul aripii de legătură (I aripii principale B, F și aripii de sud J. La proiectarea noilor ferestre s-a ținut cont mai aleI de proporțiile ferestrelor gotice. Din planșa 6 se poai| vedea înclinația acoperișului aripii de legătură G, tumuli de locuit și tractului /. । Ansamblul de acoperișuri astfel obținut conține, r<| portat la situația dinainte de restaurare, o unitate arme nioasă. în ce măsură raportul dintre conservare și înnoire । fost atins optim la această restaurare este misiunea uns alte generații să judece. Strădania noastră a fost de înmâna moștenirea istorică și artistică în cel mai îna grad posibil generațiilor viitoare. HERMANN FABIN Das Alte Rathaus in Hermannstadt (Zusa m menfass u ng) In der Zeitspanne 1967-1988 sind an dem Alte Rathaus in Hermannstadt umfangreiche Restaurierungs arbeiten durchgefuhrt worden. Bei dieser Gelegenhe wurden baugeschichtliche, geschichtliche, stilistisch und archăologische Untersuchungen durchgefuhrt, di unser Wissen uber dieses Gebăude wesentlich vermehf haben. Auch konnten auf Grund dieser Untersuchunga verschiedene Teile des Baudenkmals wiederhergestell werden. Besondere Aufmerksamkeit verdient der Wohnturrr der 1972 bis 1973 sein letztes GeschoB und Dach wis dererhielt, das 1817 durch Brand zerstort worden iS An anderen Stellen konnten auf Grund alter Zeichnur gen Teile von Bauplastik, die museal gelagert waret wieder an ihren urspriinglichen Plătzen eingesetzt we den. Im sudbstlichen Teii des Hauses wurde ein Treppe giebelhaus aus dem fruhen 14. Jahrhundert festgestell es konnten verschiedene Details dieses Hauses der 0 fentlichkeit zugânglich gemacht werden. Anhand von Details der Bauplastik konnte d Hauptbauperiode zur Zeit Thomas Altembergers 147C 1490 abgegrenzt werden. Von besonderer Bedeutungfi die Architekturgeschichte der Spătgotik ist die Wiede herstellung der Loggia im nordwestlichen Garten di Ensembles. Die wertvolle Bauplastik geht auf Andrei Lapicida, einen Hermannstădter Steinmetz und Bai meister im letzten Viertel des 15. Jahrhunderts zuruck. Wăhrend der Restaurierungsarbeiten wurde ve sucht,- die Originalsubstanz des Baudenkmals optim zur Geltung zu bringen und die notwendigen Ergânzu http://patrimoniu.gov.ro gen so zu gestalten, daB sie zwar als Arbeiten unserer Zeit zu erkennen sind, aber sich nicht durch einen starken Kontrast von den Originalteilen unterscheiden. LISTA ILUSTRAȚIILOR Planșa 1 - Planul pivnițelor la -2 m față de nivelul curții Planșa 2 - Planul parterului la +1,20 m Planșa 3 - Planul primului etaj la +6 m Planșa 4 - Planul podului și etajului al doilea de la turnul locuință, +11 m Planșa 5 - Secțiune prin clădirea Primăriei Vechi pe direc- ția S-E, N-V: A - situația după restaurare; B - situația înainte de restaurare Planșa 6 - Secțiune prin aripa I: d - învelitoare de la 1852; e - urme ale frontonului gotic; f - grinzile de tavan; g - grinzi de beton Planșa 1 - Planul pivnițelor la -2m față de nivelul curții. 13 http://patrimoniu.gov.ro Planșa 2 - Planul parterului la +l,20m. Planșa 3 - Planul primului etaj la +6m. http://patrimoniu.gov.ro 14 Planșa 4 — Planul podului și etajului al doilea de la tumul locuință, +1 Im. Planșa 5 - Secțiune prin clădirea Primăriei Vechi pe direcția S-E, N-V; A - situația după restaurare B - situația înainte de restaurare. 15 http://patrimoniu.gov.ro Planșa 6 - Secțiune prin aripa Id - învelitoare de la 1852, e - urme ale frontului gotic, f - grinzile de tavan, g - grinzi de beton. 16 http://patrimoniu.gov.ro DAS ALTE RATHAUS IN HERMANNSTADT VOM BURGERHAUS ZUM GEMEINSCHAFTSBAU In den vorliegenden Ausfuhrungen soli die Entstehung und Entwicklung eines Baues dargestellt werden, wel- chem in der Architekturgeschichte Siebenburgens eine besondere Bedeutung zukommt¹. Dafur wurde von den Merkmalen des Baues ausgegangen, von einigen schrift- lichen Anhaltspunkten sowie von Parallelen zu anderen Bauten. Selbstverstăndlich wurde dabei auch die existen- te Literatur herangezogen (wir verweisen hier im Beson- deren aut die Abhandlungen von L. Reissenberger² und H. Fabini³). Das Grundstiick des Baues besteht aus wenigstens drei ursprunglich gesonderten Teilen. Ein GâBchen entlang der setzte sich in der Gasse Auf dem Hundsrucken (heu- te str. Centumvirilor) fort. (Die Verbindung dieser Gasse mit jener Unter dem Hundsrucken aus der Unterstadt - str. A. Odobescu - stammt erst aus dem 17. Jahrhundert.) Entsprechend den fruhen stădtebaulichen Prinzipien wa- ren die angrenzenden Privatgrundstiicke aus einer Haupt- straBe, der wichtigen Fleischergasse (str. 1. Mai) zugăng- lich; darauf deutet auch die senkrecht zu dieser StraBe gewăhlte Anordnung des sehr alten Wohnhauses neben der Rathauseinfahrt hin. Nach den Grundstiickbreiten und -flăchen an der Nordwestseite der Fleischergasse zu urteilen, wird es ursprunglich auf dem Grund des Al- ten Rathauses und des davor liegenden Baues (heute Abb. 1. Struktur der Besitze 1 - Ursprunglicher Besitz (la - blieb zum Besitz gehorig, 1b - wurde spăter abgetrennt); 2 - Erste Erweiterung fur den Wohnturm; 3 - An- schluB des GroBteils der nebenliegenden Parzelle; 4 - Eingliederung des GăBchens Auf dem Hundsrucken, an der Innenseite der Ober- stadtmauer. Oberstadtmauer muB stădtischer Besitz gewesen sein; es begann bei der heutigen Einfahrt in den Rathaushof und ¹ Der Beitrag wurde ursprunglich in der Hermannstadter Zeitung Die Woche Nr. 1058/25. Mărz 1988, Nr. 1062/22. April 1988 und Nr. 1067/27. Mai 1988 veroffentlicht. ² Ludwig Reissenberger, Uberreste der Gotik und Renaissance an Privatbauten in Hermannstadt, in: Archiv des Vereins fur siebenburgische Landeskunde, Bd.XXI, 1888, S. 461-514. ³ Hermann Fabini, Sibiul gotic, București 1982, S. 122-127 (auch: ders., Gotik in Hermannstadt, Bukarest 1989, S. 131- 137. Abb. 2. Erweiterungsetappen 1 Alter Oberstadt-Torturm; 2 - Altes Haus; 3 - Wirtschaftsbau von Altemberger (um 1468); 4 - Wohnturm (um 1470); 5 - Quertrakt (Wohnbau, um 1472); 6 - zweites Haus (vornehmlich Wirtschafts- bau, um 1477); 7 - Wirtschaftsbau (um 1480); 8 - Wirtschaftsbau (Entstehungszeit ungewifl); 9 - Anbau von Lulay (um 1515); 10 - zusâtzlicher Anbau (Entstehungszeit ungewiS); 11 -vermutlicherTor- turm; 12, 13 - spătere Anbauten. Altersheim) zwei oder drei Privatparzellen gegeben ha- ben; nach einem Steuerverzeichnis von 1473/77 durften es damals zwei gewesen sein, und auch die Anordnung der erhaltenen Bauten weist auf eine fruhe Zweiteilung hin. Es wird also anfangs gegen die StraBe je ein giebel- stăndiges Haus gegeben haben und dahinter verschiede- ne Wirtschaftsbauten. Es kann heute als gesichert gelten, daB die âlte- ren Teile des Rathauses auf Thomas Altemberger zuriick- gehen. Als Păchter verschiedener Zblle und der Hermann- http: //patrimoniu.gov.ro Abb. 3. Das Altembergerhaus um 1473 stădter Berg- tind Munzkammer benotigte er gerăumige Warenlager und vor aliem die zu einer Kammer gehori- gen Răumlichkeiten. (In dem wehrmauerumzogenen Hof der ungefăhr gleichwichtigen Miinze in Baia Mare gab es damals neun „Hăuser" und noch einige Kammern, wie Aula, Schatzkammer u.a.m.) Der Bedarf und die Moglichkeiten des Patriziers ma- chen die Entstehung des Gebâudekomplexes verstând- lich. Da die ăltesten Teile der Anlage auf der Westseite liegen, befand sich wohl zunăchst der zweite Hof der Fleischergasse in Altembergers Besitz, und mit diesem durfte er auch die ăltesten Baulichkeiten geerbt oder ge- kauft haben. SchlieBen wir nach dem etwas ălteren, ăhn- lich gestalteten Hallerhaus am GroBen Ring, so wird an der StraBe ein ziemlich groBes, stockiges Haus gestan- den haben, das - wie das Nachbarhaus der Kirche zu - recht alt gewesen sein kdnnte; uber sein spăteres Schick- sal ist nichts bekannt. Die restlichen Gebăude sind von Altemberger durch Neubauten ersetzt worden. Die Bauarbeiten haben wohl zwischen 1464 und den fruhen siebziger Jahren des gleichen Jahrhunderts angefangen. Dabei wurde vermutlich hinter dem ălteren Haus, lăngs des Hofes, ein stockiges Gebăude errich- tet- dessen Vordergiebel, mit einer Kreuzblume versehen, Hermann Fabini entdeckt hat. Sicher hat Altemberger da- mals den anschlieBenden monumentalen Wohnturm ge- baut, und um diesem groBe AusmaBe zu geben, kaufte er wahrscheinlich einen Streifen des dahinterliegenden Nachbargartens an. Der an den Turm grenzende quergestellte, den Hof gegen die Fleischergasse vom Gărtchen gegen den Hunds- ruck scheidende Wohntrakt ist vermutlich erst spăter ent- 18 standen - und zwar, nachdem der Besitzer, in den fruhen siebziger Jahren, Afra von Salzburg geheiratet hatte, aber bevorer, um 1473/77, den Nachbarhof dazukaufte. (Die Parallele mit dem Hallerhaus spricht gleichfalls fur eine solche Datierung.) Vor diesem Trakt gab es - der GroBe der Steinkonsole unter dem Treppenturmchen nach - eine hblzerne Freitreppe, hinter dem Gebăudeflugel nur ein sehr kleines Gărtchen, denn entlang der Oberstadtmauer durfte es damals noch das alte GăBchen gegeben haben, An der dem Turm gegeniiberliegenden Lăngsseite de; Hofes sind keine wertvollen Bauten zu vermuten, denr solche hătte man nach der Vereinigung des Hofes mit de angrenzenden Parzelle wohl beibehalten. In dieser fruhen Zeit handelte es sich um einer sehr groBen Burgerbau, bei dem das allgemeine, asym metrische Kompositionsschema solcher Bauten verwen det wurde. Selbst der beeindruckende Patrizierturm stan, nicht - wie etwa beim Nassauer Haus in Nurnberg ode dem Baumberger Turm in Regensburg - gut sichtbar a der Vorderfront des Besitzes. Obwohl ihm als Stătu; symbol eine besondere Rolle zufiel, befand er sich der noch, unaufdringlich, hinten im Hof, so daB die Einhei' lichkeit des StraBenbildes durch ihn nicht gestort wa Selbst hinten im Hof war seine Hauptfassade nicht v< die des angrenzenden, ziemlich schmalen Gebăudes g( ruckt - der Bau also moglichst organisch in die Gesam anlage eingefugt. Einerseits zeugt diese Anordnung vc der Achtung der geschlossenen Burgergemeinde, andere seits auch von einer gewissen Selbstdisziplin. Aber der Ausdruck einer „sparta nischen" Haltur war es nicht. Die reiche, wohnliche Ausgestaltung d( Patrizierturmes und die Ergănzung des Gărtchens dure http://patrimoniu.gov.ro zwei sorgsam ausgefuhrte Lauben machen, ganz im Ge- genteil, die hohe Wohnkultur und zugleich die Wert- schătzung des Lebens augenfâilig. Zwar deuten die hohe Turmform und das steile Dach ein Streben nach oben, himmelwârts, an, aber in durchaus pragmatischer Art konzentrieren sich die aufwendigsten Formen des Baues doch in seinem unteren Teii, wâhrend der obere von geradezu monumentaler Schlichtheit ist. Unten waren die Einzelheiten gewiB zweckgebunden, aber man fand es eben nicht fur notig, in Entsprechung dazu auch den oberen AbschluB gleich reich auszubilden. Mit solchen Merkmalen durfte der Bau weitgehend die Einstellung der spătmittelalterlichen Bewohner unserer Stădte wider- spiegeln. Erst in einer zweiten wichtigen Etappe wurde der gegen die Kirche hin gelegene Nachbarhof mit neuen Baulich- keiten der Anlage angeschlossen. Dieses geschah vermut- lich zwischen den Jahren 1473 und 1477, denn aus dieser Zeit hat sich ein Steuerverzeichnis erhalten, in dem Altemberger als Besitzer von zwei nebeneinander- liegenden Hofen erscheint; da dieses in den spăteren Verzeichnissen nicht mehr der Fall ist, sondern beide Be- sitze zusammengefaBt wurden, durfte der Kauf nur kurz vorher, um 1475, erfolgt sein. (Wăren schon fruher die Parzellen zu einem groBen Besitz vereint worden, so hâtte man wohl auch Bauten darauf errichtet, die seinen Aus- maBen entsprachen, was aber nicht der Fall war.) Un- gefâhr gleichzeitig wird Altemberger, seinen bedeutenden EinfluB als Burgermeister nutzend, unter Verweis auf die Sicherheitserfordernisse der Munzkammer (die zwischen- durch auch von der Stadt gepachtet war), die Auflassung des GăBchens entlang der Oberstadtmauer beim Stadtrat durchgesetzt haben. Jedenfalls reicht das von Ludwig Reissenberger er- wăhnte „zweite Haus" bis an die Oberstadtmauer; es wird dem gleichen Patrizier zugeschrieben, muB aber we- gen einiger Renaissanceeinzelheiten (der âltesten Sieben- burgens!) spăter als der Turm und der Quertrakt datiert werden. Es schlieBt stockig an den erwăhnten Quertrakt an und ist, ăhnlich groBeren Burgerhâusern, in zwei Raum- fluchten gegliedert. Da es im ErdgeschoB vom Hof her eine Einfahrt besaB, wird es wenigstens teilweise zu Wirt- schaftszwecken gedient haben. Nach Hermann Fabini ist beilâufig zugleich ein gesonderter Bau neben dem nahen Oberstadt-Torturm errichtet worden, und zwar in Verlânge- rung der Vorderfront des „zweiten Hauses", vor dieser; der kleine Hof dahinter ist, wie das Gebăude selbst, gewiB zu Wirtschaftszwecken verwendet worden. SchlieBlich ent- stammt moglicherweise auch der lange schmale Flugel gegen die Fleischergasse der gleichen Etappe. Weil anzu- nehmen ist, daB Altemberger den zweiten Hof erwarb, um darauf dringend notwendige Bauten zu errichten, werden die Arbeiten bald nach dem Ankauf, um 1475 begonnen haben; sie durften vor 1485 beendet gewesen sein, als Abb. 4. Das Altembergerhaus um 1525 er andernorts noch ein weiteres ansehnliches Steinhau: kaufte. Durch die Vereinigung der beiden Parzellen entstanc ein neuartiger Hofraum. Dessen unbebaute Flăche hatte nun nicht mehr - wie allgemein iiblich - ein stadtebau- lich bedingtes, mehr oder weniger gangartiges Geprăge sondern eine geschlossene Form von groBerem ăstheti- schen Wert. Diesem trug auch die Gestaltung der An- bauten Rechnung. Deutlich wird solches vor aliem irr Falie des „zweiten Hauses", dessen Giebel ungewohn- licherweise uber seinen Lăngsseiten standen; dadurct befindet sich die Traufenseite gegen den Hof, so daB die Wirkung der architektonischen Dominante - also des Pa- trizierturmes mit seinem Giebel - weniger beeintrăchtigl wurde. Dabei zeugen aber auch die Bauten dieser Etap- pe von einem gewissen SelbstbewuBtsein des Besitzers. denn gegen den Hundsrucken hin hat das „zweite Haus' einen mehrgeschossigen Erker, welcher der Blickfang dei gesamten StraBe war. Obwohl anscheinend der alte Hof gegen die Flei- schergasse von dem Besitz abgetrennt worden ist, han- delte es sich derzeit doch um das grbBte stădtische Privat- anwesen Siebenburgens. Nach Altembergers Tod wechselte das groBe, zwischer 1467 und 1485 in zwei wichtigen Etappen ausgefuhr- te Anwesen mehrmals den Besitzer. Zunâchst ging es auf Nikolaus Proll uber, danach fiel es Johann Lu!a> zu, einem sehr reichen Burger, der 1507 bis 1521 Konigsrichter und auch langjăhriger Pâchter der Berg- und Munzkammer war. ÎS http://patrimoniu.gov.ro Abb. 5 Das Rathaus um 1600 Wie Ludwig Reissenberger hervorhebt, ist - nach ei- nem Tursturz mit Lulays Wappen zu schlieBen - diesem die Verbreiterung des „zweiten Hauses“ uber die Run- dung der Stadtmauer hinaus bis zum Oberstadttor hin zu verdanken. Sie verband dieses Haus mit dem beilăufig gleichalten Bau neben dem erwăhnten Stadttor zu ei- nem mâchtigen, geschlossenen Korper, der im Stockwerk durch einen offenen Gang mit dem alten Quertrakt zu- sammengefaBt wurde. Bezeichnenderweise mischen sich dabei gotische und Renaissanceformen in einem bedeu- tenden MaBe. Spătestens damals wird auch der lange, schmale Gebăudekorper gegen die Fleischergasse hin er- richtet worden sein. An den unbebauten Seiten des Hofes durfte es schiieBlich eine Mauer und uber dem Einfahrts- tor einen kleinen Turm gegeben haben. Wie die Existenz des Gebăudekorpers gegen die Flei- schergasse andeutet, befand sich die Zufahrt in dieser Etappe schon an der Stelle des jetzigen Eingangs. Trat man in den Hof ein - der hauptsăchlich Wirtschafts- zwecken diente so erschien dieser ringsum von Ge- bâuden umschlossen, denn das unbebaute Eck befand sich im Rucken des Betrachters. Eindeutig war eine mog- lichst organische Gestaltung beabsichtigt, denn die ein- zelnen Baukorper wurden nach Moglichkeit einander an- geglichen. Auch der offene Gang an der dem Tor gegen- uberliegenden Seite wurde auf halber Lânge etwas ver- breitet, wodurch die Mitte des ansonsten asymmetrischen Flugels eine Betonung erfuhr. Bestrebungen dieser Art hielten sich jedoch in en- gen Grenzen, denn mit einem geringen Mehraufwand wăre der gesamte Hof mit verhăltnismăBig einheitlichen Gebâuden zu umschlieBen gewesen, aus denen nur der Wohnturm und das Dach des „zweiten Hauses" heraus geragt hătten. Die rhythmisch freie, wohl etwas zweck mâBigere Anordnung wurde einer solchen, gewollt ge schlossenen, monumentalen Gestaltung vorgezogen. S tritt uns hier einerseits die pragmatische Einstellung de Erbauer, andererseits aber auch ihr Selbstverstăndni entgegen: Besitzer und Besitz waren zwar sehr bedei tend (in Hermannstadt und den andern siebenburgische Stâdten hatten sie damals nicht ihresgleichen), doch stei ten sie sich nicht in steif monumentaler Art zur Schau zum Beispiel mit betonten Symmetrien und harten reci ten Winkeln. So wie die ganze Anlage das Ergebnis e nes Entwicklungsprozesses war und keiner konsequei in die Tat umgesetzten Gesamtplanung, durften die E bauer auch ihr Leben als eine Reihenfolge von schicksa haften Geschehnissen betrachtet haben und nicht a Ausbauetappe eines auf sich selbst bezogenen, nae Unvergănglichkeit strebenden Images. Mit einer solche Einstellung erscheinen Altemberger und Lulay gewisse maflen noch als Personlichkeiten des Mittelalters - seib wenn sie seiner letzten Phase angehorten. Lăut einem Bericht von Paul Bornemisza und Georg We ner wurde der Gebăudekomplex um die Mitte des li Jahrhunderts als „Kammer" schlechthin bezeichnet. fi er nach dem Tode seines letzten Privatbesitzers - Me kus Pempflinger - verkauft werden muBte, trachtete d Fiskus, ihn zu erwerben. Um dieses zu verhindern, e stand ihn 1549 die Stadt, indem sie vom Năherrec Gebrauch machte, obwohl ihr die Anlage eigentlich : teuer war. Durch Jahrhunderte diente der Komplex ni als Rathaus, ohne stark verăndert zu werden (in chron logischer Folge war es das dritte Rathaus der Stadt). I wurde eine monumentale Freitreppe in den ersten Sto angelegt, moglicherweise damit im Zusammenhang ( richtete man neben dem Oberstadt-Torturm noch eim Anbau an den groBen Gebăudekorper, und schlieBlich der Hof vollig von Bauten umschlossen worden. In grbBerem MaBe wirkte sich vor aliem der fi bau auf das allgemeine Geprăge aus, denn durch d sen wurde ein in den Hof einspringendes Eck wesentli vergroBert. Vorher hatte dieses Eck die Geschlossenh der Raumwirkung nicht gestort, so daB der Hof als groBr etwas unregelmăBiges Viereck erschienen war, nun at wirkte die freie Hofflăche gegliedert: Bei der Einfahrt ei stand ein etwas abgesonderter kleiner Raum, und e jenseits von diesem offnete sich der Hauptraum. Die Treppe kam an die Grenze zwischen den b den Teilen zu stehen. Durch ihre Monumentalităt wer sie nicht nur das erste Stockwerk im Verglei'ch zum Ei geschoB auf, sondern verlieh der Anlage auch den Char; ter eines offentlichen Gebăudes. Aber nur hier, in semt Inneren, kam die neue Funktion zur Geltung. Da sei AuBenansichten kaum verăndert wurden, blieb letztli der alte, gegen den Hof, also in sich gekehrte Chan ter des einstigen Privatbesitzes erhalten; der Bau wur 20 http://patrimoniu.gov.ro also im Stadtbild seinem Rang nicht gerecht. Durch das zuruckhaltende ÂuBere ist er aber fur unsere stădtischen Bauten bezeichnend. In einem verhăltnismăBig stabilen stădtischen Gefuge aufgebaut, in dem den Stâdten eine angemessene Stellung zukam, muBten diese - zur Ab- sicherung ei nes bestehenden oder angestrebten Status - nicht Monumentalitât zur Schau stellen und besaBen andererseits auch nicht die Mittel, dieses zu tun, zumal wenn es nicht unbedingt notwendig war. Unabhăngig davon handelt es sich bei dem Bau doch um den wertvollsten gotischen stădtischen Profanbau Sie- benburgens. PAUL NIEDERMAIER 21 http://patrimoniu.gov.ro TAVANUL CASETAT DIN PRIMĂRIA VECHE - MĂRTURIE A DORINȚEI DE REPREZENTAȚIE SOCIALĂ A BURGHEZIEI TRANSILVĂNENE LA SFÂRȘITUL SECOLULUI AL 17-LEA Din perspectiva importanței sale istorice - ca reședin- ță a unor familii de vază în cadrul patriciatului sibian, ale căror reprezentanți au deținut funcții oficiale de prim rang în urbe, mai apoi ea însăși clădire publică - Primăria Veche este simbolul arhitectonic distinctiv al puterii poli- tico-culturale și al conștiinței de sine a patriciatului si- bian la începutul epocii moderne. Etapele de construcție și de amenajare interioară din îndelungata sa istorie arhi- tecturală¹ au fost subordonate, dincolo de nevoile con- cret-habitationale ale locuitorilor ei, acestei funcționalități marcante. în timpul amplelor lucrări de restaurare (1967-87) efectuate la Primăria Veche în perspectiva adaptării spații- lor în săli de expoziție muzeală, s-a decopertat, în 1982, într-una din încăperile de la etajul întâi ale corpului de legătură un tavan casetat pictat. El reprezintă - alături de o ușă, aflată astăzi în colecția Muzeului de Istorie al orașului, despre care se presupune că ar proveni tot din Primăria Veche - singura reminiscență în clădirea Primăriei a unui program de decorație interioară în tradiția „picturii renascentiste florale", atestată în Transilvania în- cepând cu a doua jumătate a secolului al 16-lea. Pe baza unor particularități de construcție ale suportului de lemn, care la rândul lor au determinat o compoziție ornamen- tală specifică, și a unor elemente stilistice ale repertoriu- lui motivistic (preferința pictorului pentru motivul passi- florei supradimensionate), tavanul se poate data în jurul anului 1700, în vecinătatea stilistică și temporală a ta- vanelor din bisericile evanghelice din Codlea (1708) și Vulcan/Sighișoara (1712). Amplasarea tavanului de scândură cu ornamenta- ție policromă de factură renascentistă în locul vechiului tavan de bârne gotic într-o încăpere a unei construcții care de peste 150 de ani funcționa ca și clădire pu- blică, aduce și pentru realitatea transilvăneană dovada „instituționalizării" elementului „tavan casetat" în sensul preluării lui într-un program decorativ „oficial", conside- rat reprezentativ pentru gustul estetic burghez. Fiind un produs constructiv-estetic al Renașterii italiene, tavanul casetat s-a răspândit în Europa centrală în primul rând pe filiația urbană - ca element decorativ al sălilor festive ¹ Hermann Fabini: Gotik in Hermannstadt, Koln, Wien 1989, pag. 131; Virgil Vătășianu: Istoria artei feudale în Țările Române, voi. I, București 1959, pag. 621 f. 22 din primării și alte construcții cu caracter oficial sau pu- blic (reședințe ale breslelor, farmacii, biserici)². Pe de altă parte și nobilimea - cu precădere cea pro- testantă - și-a manifestat în contextul general al evoluției și transformării vechiului castel feudal în reședința se- niorală modernă preferința pentru acest gen de decorație interioară policromă, care cuprinde, pe lângă elementul tavan, lambrisajul și fresca murală³. în cadrul ansamblului spațiilor unui castel nobiliar, tavanul pictat a rămas atributul exclusiv al sălilor festive și al capelelor, deci și aici, al acelor încăperi cu destinație mai mult sau mai puțin publică, lipsind aproape cu de- săvârșire din încăperi de intimitate familială. Astfel că, în decursul a nici unui secol, tavanului ca- setat policrom i s-a asociat o funcție simbolică programa- tică. Era revendicat ca element-simbol al unui gust estetic modern, laic-burghez, considerat în măsură să satisfacă dorința de reprezentare socială a unui patriciat cu o pu- ternică conștiință de sine, susținător al meșteșugului ar- tistic urban. Rolul tavanului cu decorație policromă trebuia să fie acela „de-a converti semnificația interioară a spațiului în element exterior"⁴. Pentru Transilvania, cu numărul său important de tavane casetate din bisericile rurale, literatura de spe- cialitate a subliniat rolul de mediator al arhitecturii inte- rioare cu tavane casetate din palatele nobiliare din Vințul de Jos (Palatul Bethlen), Hunedoara (Castelul Hunyadi), Mănăstirea-Cluj (Palatul Kornis), Oradea (Palatul Episco- pal), omițând însă orice referire la cea de-a doua mo- dalitate de filiație - exemplul arhitecturii „publice" ur- bane⁵. Aceasta poate și pentru faptul că dovezile mate- riale în acest sens au lipsit până nu demult. Relativ târziu, la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90, măsurile de asanare privind substanța arhitectonică istorică din Brașov și Sibiu au scos la iveală elemente constructive și decorative - tavane, pictură murală - care dovedesc ² C. H. Baer: Deutsche Wohn- und Festrăume, Stuttgart fără an (1920), pag.X. ³ Eva Berger: Adlige Baukunst im 16. und 17.Jahrhundert, in: Adel im Wandel. Katalog der Niederosterreichischen Landesausstellung auf der Rosenburg 1990, pag. 113-146. ⁴ Friedrich von Schmidt. Ein gotischer Raționalist, Viena 1991, pag. 14. ⁵ Jolăn Balogh: Az erdâlyi reneszănsz (1460-1541), vol.l, Cluj 1943: llona R.Tombor: Alte ungarische Schreinermalerei, Corvina, Budapesta 1967, pag. 12. http://patrimoniu.gov.ro prezența acestui program decorativ cu amprenta „oficial- civică" și în mediul orășenesc transilvănean al secole- lor XVI-începutul sec. XVIII⁶. La aceasta se adaugă măr- turii istorice⁷ care n-au fost până acum luate în con- siderare în contextul abordat. Problematica tavanului casetat poate fi privită doar condiționat separată de problematica socio-culturală a habitatului in genere, iar rolul orașelor transilvănene ca model pentru comportamentul habitațional (locuință, ves- timentație) este - cel puțin pentru realitatea lumii săsești din sudul Transilvaniei - îndeajuns de documentată. Și nu întâmplător tavanele casetate își găsesc locul în spațiul ecleziastic rural într-o vreme, când, ca urmare a Reformei, acesta este perceput nu numai ca lăcaș de cult, ci tot mai mult ca „spațiu public", loc de întâlnire a membrilor co- munității. S-a scris mult despre istoria și etapele de construc- ție ale Primăriei Vechi, la fel sunt cunoscute personali- tățile istorice ale căror nume este legat de aceste etape de construcție ale edificiului⁸ înainte și după transforma- rea sa în Primărie (1545). Se știe însă foarte puțin despre „istoria de zi cu zi" (Alltagsgeschichte) și funcționalitatea concretă a încăperilor înainte și după această dată. Ur- mele materiale recuperate din dotarea interioarelor sec. XVI—XVI11 sunt puține⁹ și nu toate relevante în această pri- vință. Interesul nostru vizează, în mod prioritar, destinația funcțională a încăperii cu tavan casetat din tractul Altem- bergerîn acea perioadă de timp. Chiar dacă considerațiile noastre pleacă de la mărturia materială a unor elemen- te de arhitectură și amenajare interioară conservate în timp - camnița unei vetre într-unul din colțurile dinspre curte ale încăperii, ancadramente de ușă din piatră, tavan casetat policrom - și au în vedere o amplă documentație ⁶ La începutul anilor '90 s-a descoperit într-o încăpere a casei Nr. 3 de pe strada Turnului un tavan casetat, care din păcate a putut fi salvat doar fragmentar. în urma unei prime și sumare confruntări cu ornamentica tavanului, înclinăm să situăm fragmentele de scene figurative în domeniul alegoriilor „virtuților civice", tematică foarte la modă în spațiile cu amprentă festivă din edificiile breslelor (sec. 17); în același context stilistic se situează și frescele murale din vechea farmacie brașoveană. ’ Fnedrich Wilhelm Seraphin: Alte Wandmalereien, in: Korre- spondenzblatt des Vereins fur siebenburgische Landeskunde, Sibiu 1902, pag. 119. ⁸ Ludwig ReiBenberger: Uberreste der Gotik und Renaissance an Profanbauten in Hermannstadt, in: Archiv XXI, 3., 1888; Erich Michael Thalgott: Hermannstadt. Die baugeschichtliche Entwicklung einer siebenburgischen Stadt, Sibiu 1933; Johann Seivert: Kurze Geschichte der Provinzial-Burgermeister von Hermannstadt in Siebenburgen, Straflburg 1905; Gheorghe Se- bestyen : Arhitectura Renașterii in Transilvania, București 1963; Jolăn Balogh : op. cit.; Hermann Fabini, op. cit. ⁹ Hermann Fabini, op. cit., pag. 116-123. științifică privind problematica habitațională în epocă¹⁰, este indicat ca ele să fie receptate cu distanța critică ne- cesară, căci modelul habitațional ideal al unei epoci a cunoscut arareori o concretizare întocmai. încăperea cu o suprafață de 31 m² în forma unui patrulater neregulat, aflată la etajul întâi al tractului Al- temberger, nu a avut doar rolul unei încăperi de trecere în anfilada de camere a corpului de legătură. în favoarea utilizării sale intensive înainte și după amenajarea tavanu- lui casetat pledează, pe lângă existența sursei de căldură cu foc deschis, stratul gros de funingine de pe tavanul pictat, pe care-l consemnează dosarul de restaurare al acestuia¹¹. Prezența cuptorului și amplasarea încăperii la etajul întâi al tractului principal, în imediata apropiere a sălii din turn, sugerează ideea utilizării lui ca bucătărie¹² înainte de transformarea funcțională a încăperii în primărie, dacă n-ar exista acele detalii de arhitectură interioară - an- cadramentul de uși și ferestre - cu caracter decorativ, care țin de sfera reprezentativului. Ținând seama și de dimen- siunile încăperii, suntem înclinați să-i fixăm coordonatele funcționale pentru perioada de până la jumătatea seco- lului al XVI-lea între reprezentație și semiintimitate. în contextul funcțional complet modificat după transforma- rea edificiului în clădire publică, amplasarea unui tavan casetat în încăpere în preajma anului 1700 vine să-i ac- centueze acestuia caracterul public și de reprezentație. Efectul spațial-decorativ al încăperii este determinat, primordial, de proporționalitatea dimensiunilor, inclusiv perimetrul de patrulater neregulat al secțiunii de bază, de lumină și de ansamblul estetic al elementelor decora- tive, ce țin de gustul stilistic al unor epoci diferite - de la programul plastic al ancadramentelor în stilul goticu- lui târziu la pictura renascentist - „populară" a tavanului ₍ casetat. Tavanul casetat din Primăria Veche, ca de altfel ma- joritatea tavanelor de acest gen din bisericile transilvă- nene, corespunde unui model de construcție mult simpli- ficat față de prototipul Renașterii italiene, care are la bază variante de combinare ingenioasă a unor elemente geo- metrice - patrulatere, cerc, poligoane - în sistemul de ramă și tăblii, cu retrageri și profilări multiple. Tavanul analizat este alcătuit dintr-un suport plan de scândură din lemn de brad, aninat de scheletul bârnelor transversale, care delimitează partea superioară a încăperii. Impresia optică de (falsă) construcție în ramă și tăblii este dată de eșafodajul de șipci profilate, aplicat pe suportul plan și tratat cu pictură policromă. Din substanța originală a ¹⁰ Gertrud Benker: Burgerliches Wohnen. Stâdtische Wohn- kultur in Mitteleuropa von der Gotik bis zum Jugendstil, Miinchen 1984, pag. 21-30. ¹¹ Natalia Deac, Vasile Sotelecan : Testarea complexă a polimerului indigen „Aracetal-B 40 L“ pentru utilizări la consolidarea straturilor de pictură, în: Anuarul Complexului Muzeal Sibiu, Sibiu 1987, pag. 345-349. ¹² Gertrud Benker: op. cit. 23 http://patrimoniu.gov.ro tavanului din Primărie s-a păstrat, sub plafonul modern (îndepărtat în 1982, odată cu lucrările de restaurare din interior), doar suportul plan din scândura cu stratul de pictură într-o stare de conservare foarte precară, afectat atât de depunerile de funingine și murdărie în timp, cât și de aplicarea, respectiv desprinderea rabițului din trestie și mortar¹³. Sistemul de rame profilate și bufonii au putut fi reconstruiți pe baza liniamentului scheletului original de șipci, rămas fără tratare cromatică pe suportul plan, pictat mai târziu și prin comparație directă cu tavanul din bise- rica evanghelică din Codlea (datat 1708), care prezintă un sistem de construcție foarte asemănător. Sistemul de șipci împarte suprafața tavanului în 27 de pătrate circum- scrise fiecare unui romb. Profilul șipcilor romburilor este identic cu cel al pătratelor, ceea ce duce mai degrabă la o accentuare a tensionării ritmicității suprafeței pic- tate, decât la sublinierea perspectivei, a dimensiunii de „profunzime" a decorului. Eșafodajul „ramei" determină schema compozițională a decorului policrom. Atât preparația (inegală și discontinuă) de gesso- grosso cu clei animal cât și straturile de culoare cu o aderență redusă ia suportul de lemn, apoi condițiile de păstrare ale tavanului au dus la importante pierderi ale substanței¹⁴. Desenul poate fi descifrat doar fragmen- tar, din cromatica inițială în tempera se disting minimale urme de alb, negru, ocru pe un fundal de albastru închis. Alfabetul motivistic se reduce la „florescente" cvadri- lobate ale passiflorei, cu un desen interior fin și de- taliat, supradimensionate, umplând complet spațiul rom- boidal al câmpului ornamental central. Variantele passi- florei constituie, împreună cu ornamentele de colț, cu contururi trase prelung, lobate ori împănate, compoziții ornamentale prin excelență, departe de orice asocieri cu domeniul vegetal-naturalist. Ornamentele tavanului rămân la fel, ca și cele ale ușii amintite, tributare unei scheme decorative consacrate, întemeiată pe tradiția a acelei „picturi renascentiste flo- rale"¹⁵, care și-a păstrat actualitatea stilistică în Tran- silvania până la începutul secolului al 18-lea. Pictura ta- vanului Primăriei poate fi situată în imediata vecinătate stilistică și motivistică a decorației interioare din bisericile evanghelice din Drăușeni (1638), Buia (a 2-a jumătate a secolului XVII), Codlea (1708) și Vulcan/Sighișoara (1712). Trăsătura distinctivă a acestui gen de pictură se ca- racterizează printr-o viziune supraindividuală în recepție și redarea ornamenticii, aceasta fiind de cele mai multe ori „furnizată" pictorului de nenumăratele modelare cu o intensă circulație în epocă¹⁶. Asemenea „atitudine ar- tistică" și-a avut motivația și explicația în conștiința de ¹³ Natalia Deac, Vasile Sotelecan : op. cit. ¹⁴ Ibidem. ¹⁵ Jolăn Balogh: op. cit. ¹⁶ Friedrich Unteutsch: Neues Zieratenbuch den Schreinern sehr dienlich, Frankfurt/Main 1650; Johann Thiinkel: Blumen- buch ..., 1664; Georg Has: Kunstlerischer und zierlicher 24 „meșteșugar într-ale artei", de meșter-breslaș pe care și-o declina pictorul, chiar și în rarele cazuri când și-a semnat opera¹⁷. Deși păstrată fragmentar, pictura de pe tavanul din Primăria Veche trădează prin siguranța execuției, prin ele- ganța liniei contururilor o mână de meseriaș rutinat. De aceleași calități grafice beneficiază și decorul de pe cana- tul ușii pictate din colecția Muzeului de Istorie. Ușa din dulapi masivi de lemn de esență tare este dublată pe una din părți de un planșeu subțire de scândură cu rol de su- port ornamental. Contururile acestuia urmează profilatura gotică târzie a ancadramentului de ușă de care a aparținut inițial. Spre deosebire de ușile mai vechi din Primărie, decorate în tehnica intarsiei, ușa pictată în 1702 nu de- pinde de un sistem de construcțieîn cadru și tăblii. Acesta este sugerat optic de elementul pictural. Efectul tectonic este sporit de dubla înrămare a câmpului ornamental de pe „tăblii" - acestuia circumscriindu-i-se suplimentar un octogon. Rozeta centrală creează echilibrul static pentru acolade de vrejuri cu acante și fragmente de „cunună italienească". Frontispiciul consemnează data („1702") realizării decorului pictural și inițialele „M: F.“ (ale picto- rului?). Un efect cromatic asemănător, bazat pe aceeași paletă de culori tempera - tonuri de ocru, verde, negru și alb - trebuie să-l fi avut cândva tavanul. Atât tavanul cât și ușa dovedesc rutina și „arta" unor meșteri instruiți la școlile meșteșugului artistic de breaslă, care-și subordonează conștient talentul și autonomia cre- ației individuale unui vocabular ornamental formalizat și „ajustat" la nevoile și gustul estetic urban-burghez din Transilvania acelei epoci. IRMGARD SEDLER Newer vor nie gesehener Funffzig Perspektivischer stuck oder Boden; Viena 1583. ¹⁷ Mathias Henning, autorul tavanului casetat din corul bisericii din Vulcan/Sighișoara, semnează ca „mensator artifex". http://patrimoniu.gov.ro Die bemalte Felderdecke im Alten Rathaus von Hermannstadt Ein Zeugnis burgerlichen Reprâsentationsbediirfnisses vom Ende des 17. Jahrhunderts (Zusammenfassung) Wâhrend der groB angelegten Restaurierungsarbeiten (1967-1987) im Hinblick auf die museale Nutzung des erwâhnten Bauwerkes kam 1982 bei der Sanierung der Innenrâume im ersten Stockwerk des Haupttraktes eine bemalte Felderdecke in einem der Răume des Ver- bindungsteils zutage. Sie ist neben einer Turfullung das einzig erhalten gebliebene Raumelement eines Dekora- tionsprogrammes, das sich in die Tradition der„in Sie- benburgen um 1600 begrundeten „Renaissanceblumen- malerei" einordnet. Anhand einiger konstruktiver Details, der bevorzug- ten Bildkomposition und des eng begrenzten Motivreper- toires bieten sich Vergleichsmbglichkeiten mit anderen Kassettendecken in Siebenburgen an, so daB die Decke in die zweite Hălfte des 17. Jahrhunderts datiert werden kann. Die Decke im Alten Rathaus ist keine Kassetten- decke im baugerechten Sinn, die Rahmenkonstruktion ist nur vorgetăuscht, das Profilgeriist auf die Bretterdecke aufgenagelt. Von der Originalsubstanz ist nur die in Re- sten bemalte Brettdecke erhalten geblieben. Das ehema- lige Rahmengerust mit quadratischen Feldern und einge- schriebenen Rauten ist nachgebaut worden. Das Dekorationsschema der Malerei ist auf diese pla- stische Struktur ausgerichtet - es zeigt groBflâchige Pas- sionsblumen mit detaillierter Binnenzeichnung und leicht gefiederten Blutenarrangements als Eckfullung. Die Dek- ke tragt die Mal-Handschrift eines zunftig geschulten Mei- sters, der sein kunsthandwerkliches Konnen bewuBt und routiniert einem formelhaften Ornament-Vokabular unter- ordnet und damit den zeitgemăBen Kunstbedurfnissen des siebenburgischen Stădteburgertums im 17.Jahrhun- dert entgegenkommt. LISTA CU ILUSTRAȚII Fig. 1. Tavanul casetat din Primăria Veche, sfârșitul sec. 17-începutul secolului 18 (schema de construcție). Fig.2. Tavanul casetat din Primăria Veche. Orna- mentica (încercare de reconstrucție). Fig. 3. Ușa pictată din Primăria Veche (?). Fig. 4. Uși din Primăria Veche cu canatul construit în sistem de cadru și tăblii și ornamentica intarsiată (sfârși- tul sec. 15-începutul sec. 16). Desene: Arhitect Emil Crișan 25 http://patrimoniu.gov.ro 26 Fig. 1 - Tavanul casetat din Primăria Veche, sfârșitul sec. al XVII-lea - începutul sec. al XVIII-lea. (schema de construcție) Fig. 2 - Tavanul casetat din Primăria Veche. Omamentica. (încercare de reconstrucție) http://patrimoniu.gov.ro Fig. 3 - Ușă pictată din Primăria Veche (?) Fig. 4 - Uși din Primăria Veche cu canatul construit în sistem de cadru și tăblii și omamentică intarsiată. (sfârșitul sec. al XV-lea - începutul sec. al XVI-lea) 27 http://patrimoniu.gov.ro REPREZENTĂRI GRAFICE ALE PRIMĂRIEI VECHI DIN CABINETUL DE STAMPE AL MUZEULUI BRUKENTHAL O fărâmă din istoria Sibiului este, firesc, cuprinsă în stampe și desene. Readuse în actualitate, ele pot fi o formă a „memoriei colective". O clădire simbol cum este cea a Primăriei Vechi nu putea lipsi din fresca istoriei Sibiului. Ea este semnifica- tivă, nu doar prin evoluția arhitecturală, dar și pentru isto- ria socială a orașului. Cu un trecut de clădire administra- tivă, deci cu încărcătura emoțională ce o conferă autori- tatea, la prezenta ipostază de muzeu, Primăria Veche a atras adeseori atenția artiștilor sibieni. Prin creația lor, istoria, în concentrarea ei spre ariditatea datelor, eveni- mentelor este în mod fericit completată de sensibilitatea, emoțiile oamenilor. Deși puține la număr, doar opt, lucrările transpun în tehnici diferite și din unghiuri diferite o meticuloasă redare a arhitecturii, dar și emoția apropierii de sobrul monument. Lucrările lui Fritz Schullerus (1866-1898), Margareta Paltin (1865-?), Hans Hermann (1885-1981) și Karl Eduard von Closius (1893-1959) se opresc asupra celui mai reprezentativ colț al Primăriei Vechi și totodată și cel mai important ca semnificație socială, și anume turnul de locuit. Un loc aparte îl are lucrarea lui Fritz Schullerus, Sibiu, Primăria Veche. în spiritul romantismului german târziu, artistul surprinde, cu sensibilitate și delicatețe, imaginea turnului de locuit și a gangului ce duce spre camera armelor, doar cu un an înainte de începerea lucrărilor de restaurare. Din aceeași perioadă este și litografia Primăria din Sibiu (anonim, 1865). Finalizarea restaurării monumentului este reprezentată cu fidelitate de Margareta Faltin - Curtea Vechii Primării- la sfârșitul secolului al XlX-lea și apoi de Karl Eduard von Closius - Curtea Primăriei-și Hans Hermann - Curtea Primăriei Vechi din Sibiu - la începutul secolului următor. Mai puțin dense emoțional, desenele lui Johann Bobel (1824-1887), Primăvara, și L. W., Primăria Veche, ca și gravura lui Hans Hermann, Colțul Primăriei Vechi, înre- gistrează cu obiectivitate și minuțiozitate imagini exteri- oare ale edificiului din diferite perspective. Spațiul, s-a spus, este forma puterii oamenilor, timpul, este forma neputinței lor, ea se încearcă însă a fi depășită prin creația artistică. Prin stampă și desen, scria Henri Focillon, „cunoașterea noastră asupra trecutului dobândește acea calitate inactuală care depășește în poezie toate seducțiile momentului”. Anonim foto 1 Primăria din Sibiu litografie tipar; 14,2 x 8,5 cm nesemnat datat: 1865 Muzeul Brukenthal, inv. XV 170 Bobel, Johann foto 2 Primăvara desen creion; 19,7 x 27 cm nesemnat datat: 21 august 1886 Muzeul Brukenthal, inv. XI 548 von Closius, Karl Eduard foto 3 Curtea Primăriei guașă, acuarelă; 23,7 x 25,2 cm semnat, stânga jos, în creion: „Closius" datat: [19133 Muzeul Brukenthal, inv. XIII 75 Faltin, Margareta foto 4 Curtea Vechii Primării desen peniță, tuș; 13,3 x 19,3 cm nesemnat datat: [18194 Muzeul Brukenthal, inv. XIII 26 Hermann, Hans foto 5 Curtea Vechii Primării din Sibiu gravură cu acul; 25,7 x 14 cm semnat, dreapta jos, în creion: „Hans Hermann" datat: 1926 Muzeul Brukenthal, inv. IX 127 Hermann, Hans foto 6 Colțul Primăriei Vechi gravură cu acul; 29,9 x 25,2 cm semnat, dreapta jos, în creion: „Hans Hermann" datat: 1940 Muzeul Brukenthal, inv. XI 904 Schullerus, Fritz foto 7 Sibiu, Primăria Veche creion, sepia; 43,5 x 30,6 cm nesemnat datat: 1886 Muzeul Brukenthal, inv. XV 1099 28 http://patrimoniu.gov.ro L.W. Primăria Veche peniță; 7 x 8,5 cm semnat, dreapta jos, cu tuș: L HZ. datat: 1930 Muzeul Brukenthal, inv. XV 879 foto 8 29 http://patrimoniu.gov.ro Foto 7 30 Foto 8 http://patrimoniu.gov.ro DOUĂ DOCUMENTE DESPRE AMENAJĂRI LA PRIMĂRIA VECHE ÎN SECOLUL AL XIX-LEA Colecția „Acte fasciculare" din fondul Arhivei Naționale Sibiu cuprinde, între altele, două documente referitoare la amenajări ale clădirii cunoscute sub numele de „Pri- măria Veche" din Sibiu. în secolul al XlX-lea, perioadă în care au fost emise documentele, clădirea era sediul Magistratului sibian. Redăm traducerea în limba română a celor două documente. 1. Colecția „Acte fasciculare", U 35; hârtie cu filigran „N 2/1828/HERMANNSTADT". in anul una mie optsute douăzeci și opt s-a făcut în casa cancelariei superioare fOberes Kanzlei-Hausj o nouă po- dea și trei ferestre și o ușă. Slujbașul cancelariei cinstitului Magistrat este dl. Joseph Franziscus Erdely și Michael Wolff. Meșterul tâm- plar este Johannes Krafft de pe Rosenanger. 1828, în 17 iulie, Sibiu Acest înscris s-a găsit cu prilejul punerii unei noi pode- le, în 19 iulie 1887, de către meșterul tâmplar Andreas Pehasch, și este repus în același loc. Sibiu, la 22 iulie 1887. Friedrich Theil Șef al biroului de expediție 2. Colecția „Acte fasciculare", U 35 f5. Prezentul Magistrat constă din următorii domni: Wil- helm von Hochmeister, primar; Cari Schochterus, consi- lier al magistratului; Joseph Drotleff, consilier al magis- tratului și director de poliție; Julius Sigerus, consilier al magistratului; Albert Teutsch, notar-șef; Moritz Unger- mann, vicenotar. în urma petiției scrise a lui Cari Platz, administrator al atelajelor Primăriei, care are și o locuință în Primărie, privind repararea și adaptarea gangului părăsit din cur- tea Primăriei, care a fost demolat acum vreo 70 de ani din cauza stării proaste, pentru că lemnăria era putre- zită în acel gang, cu încuviințarea cinstitului Magistrat, a cinstitei reprezentanțe comunale, a fost făcut din nou. La efectuarea lucrării de refacere și adaptare a acestui gang, cel mai mult a contribuit merituosul con- silier al Magistratului și referent al reprezentanței co- munale, Julius Sigerus. Lui i se cuvin și mulțumiri speciale din partea Magistratului, a reprezentanței comunale și a locuito- rilor Sibiului. Acum, acel gang duce la frumos amenajata cameră de arme, fiind în același timp și o podoabă a curții Pri- măriei. El a costat în jur de 360 florini valută vieneză. Meșterii care au făcut această lucrare și amenajare au fost următorii: Fritz Elgyes, meșter tâmplar; Joseph Robitschek, meșter pietrar; Joseph Witty, meșter lăcătuș; Franz Blaha, meșter dulgher. Sibiu, în anul Mântuirii 1888, la 15 august, pe o arșiță de 26 grade la umbră și 34 grade la soare. în încheiere, un întreit „ura" cinstitului Magistrat, în special consilie- rului Magistratului, d-lui Julius Sigerus. Cari Platz, administrator al atelajelor Primăriei, custode al camerei de arme din Sibiu. Liliana Popa Two documents about the 19th century restauration in the Old Town Hali of Sibiu (abstract) In the following, we present to you two documents about the reparations and the construction of a corridor in front of the arm's room in the 19th century. http://patrimoniu.gov.ro DIE INSCHRIFTEN AM HERMANNSTÂDTER ALTEN RATHAUS Ein Ziel der historischen Forschung ist, neue Einblickeaus bekanntem und unbekanntem Material zu fbrdern. Zeug- nisse aus Archiven, Bibliotheken und privaten Sammlun- gen helfen zur Ergănzung alter Lesungen erhaltener oder lediglich als Kopie uberlieferter Inschriften, zur Klărung von Datierungen und zur besseren Erkenntnis von Sach- zusammenhăngen. So konnen fur Hermannstadt die ver- schiedenen, sich am Alten Rathaus befindenden oder als Kopie uberlieferten Inschriften einer eingehenden Unter- suchung unterzogen werden. Im Inschrifttext zeigen Schrâgstriche (/) den in den entsprechenden Inschriften vorhandenen Zeilenumbruch an; runde Klammern stehen fur aufgeloste Abkiirzungen; eckige Klammern ([]) bezeichnenfehlende und gegebenen- falls ergânzte Textteile. Die jeweiligen Ubersetzungen von Inschrifttexten stehen in kursiv. l(ț)1498ff Jahreszahlen, teilweise in Verbindung mit Initialen, Mei- sterzeichen und Darstellungen an verschiedenen Bautei- len des Alten Rathauses eingeritzt. I. Gotische Jahreszahl und Initialen (?) an der Mittelsăule der Loggia im sogenannten Mărtergarten, darunter Sym- bole von Maurerwerkzeugen. 1498 IFA DCVS II. Jahreszahl, Initialen und Meisterzeichen (Nr. 2), in ei- nem RoBstirnschild, an der Mittelsăule der Loggia. 15[0]2/VD III. Jahreszahl an einem Fenstersturz des Haupttraktes. 1520 IV. Jahreszahl (Datumsangabe) und Huttenzeichen an der Mittelsăule der Loggia. 1524 19 AVG(VST) V. Jahreszahl an einem Fenstersturz des Haupttraktes, wohl verlorengegangen. - Nach ReiBenberger. 1525 VI. Jahreszahl und Initialen an der Ecksăule der Loggia. 1550/PS VII. Jahreszahl und Namensinschrift, moglich auch Be- rufsbezeichnung an der Ecksăule der Loggia. 1550/MS Hoyver (M) Keffer(macher) VIII. Jahreszahl und Initialen an der Ecksăule der Loggia. 1552/PS IX. Jahreszahl und Meisterzeichen (Oberteil eines RoB- stirnschildes) mit Initialen an der Ecksăule der Loggia. 1554/BZ X. Jahreszahl, Berufsbezeichnung und Initialen in Verbin- dung mit einer figurlichen Darstellung (Mann mit Wams) an der Mittelsăule der Loggia. - Kapitalis. MAKINUS 1562//PIC/B//C: KRAN XI. Jahreszahl und Initialen an der Ecksăule der Loggia. 1563/PSALM XII. Jahreszahl und Monogramm mit Werkzeugsdarstel- lung (Klopfel) an der Ecksăule der Loggia. 1564/AB XIII. Jahreszahl an der Mittelsăule des groBen Saales im 1. Stock des Turmes. 1570 XIV. Jahreszahl, Initialen, Berufs- und Herkunftsbezeich- nung an der Ecksăule der Loggia. - Fraktur. 1573 / Kephermacher Herm(annstădter) / G(eorg ?) H(ermannstădter// G(eorg?) K(ephermacher) H(er- mannstădter) XV. Jahreszahl und Meisterzeichen mit Werkzeugsdarstel- lung (Haumesser) an der Ecksăule der Loggia. 1573/BWC XVI. Jahreszahl und Namensinschrift an der Ecksăule der Loggia. - Humanistische Minuskel. 1573/Petrus Hertel Hic fuit 32 http://patrimoniu.gov.ro XVII. Jahreszahl und Namensinschriften samt Herkunfts- angaben an der Ecksăule der Loggia. - Fraktur. Enyedi Janosl/1573/Colosvary Peter²/Sacs Ma- tias³/Melcher Krauser von Hirsch/gesecmtmacher XVIII. Datumsangabe und Initialen beiderseits einer Wie- dekopf-Darstellungt?) an der Ecksăule der Loggia. 1576 aug(ust) 5 Cl/W, CIW XIX. Jahrszahl, Initialen, Namensinschrift und Berufsbe- zeichnung an der Loggia. - Fraktur. 1578 DT Beyer, Kephermacher DTB a) XX. Jahreszahlen und Initialen an der Ecksăule der Log- gia. 1590-98/PS XXL Jahreszahl und Initialen mit Spuren einer Zeichnung (Hinterteil eines Vierbeiners) an der Mittelsăule der Log- gia. ANNO 159[2]//CS XXII. Jahreszahl und Namensinschrift an der Ecksăule der Loggia. 1595 Johannes Jakobis XXIII. Jahreszahl an der Mittelsăule der Loggia. ANNO/1596 XXIV. Namensinschrift und Jahreszahl an der Ecksăule ¹ der Loggia. I.Krauss 1596 XXV. Initialen an einem Meisterzeichen mit Werkzeugs- darstellung (Hebezeug) an der Mittelsăule der Loggia. Wohl Ende des 16. Jahrhunderts. VM XXVI. Meisterzeichen mit Initialen und Jahreszahl an der Mittelsăule des groBen Saales im l.Stock des Turmes. HV 1615 H ist mit Nodus am Mittelbalken versehen. XXVII. Meisterzeichen und Jahreszahl an der Mittelsăule des groBen Saales im l.Stock des Turmes. IF 1616 XXVIII. Initialen an einem Meisterzeichen, an der Mittel- săule der Loggia. Nach Schriftzugen um 1630. MHS XXIX. Jahreszahl und Initialen an der Mittelsăule der Log- gia. IG 1635 XXX. Jahreszahl mit Meisterinschirften an der Ecksăule der Loggia. - Fraktur. 1663 Petrus PI/m/PN XXXI. Jahreszahl, Initialen und Meisterzeichen an einem Fenstersturz des Haupttraktes. 1678 SM Viele Einritzungen durchdringen einander so stark, daB ihre Zugehorigkeit nicht immer mit Sicherheit bestimmt werden kann. AuBer dem Zeichen im RoBstirnschild scheinen die Schriften groBtenteils von Laien ausgefuhrt worden zu sein. 1) Johann aus StraBburg am Mieresch (ung. Enyed, rum. Aiud). 2) Peter aus Klausenburg. 3) Mathias (der) Sachs(e). Literatur: ReiBenberger, L, Uberreste der Gotik und Renaissance an Profan- bauten in Hermannstadt, Sibiu, 1888, (V). Albu, I., Inschriften auf Stein an Hermannstadter Baudenkmălern, in : „Kulturdenkmâler Siebenburgens", Bd. 3. Europâische Kultur- landschaft Siebenburgen. Reflexion einer wissenschaftlichen Do- kumentation, ed.v. Annemie Schenk, Thaur bei Innsbruck, 1995, 47-51, Abb. 3, 5, 6, 7. 2 um 1500 Holztur am Lesesaal der Brukenthalschen Bibliothek, ur- sprunglich im Alten Rathaus¹. Die obere Turfiillung zeigt eine Zeichnung in Einlegearbeit bzw. Flachschnitzerei, die einen dahinschreitenden nackten Mann mit Lendentuch und barfuB darstellt; in seiner rechten Hand hălt er einen gewaltigen Kolben mit einem Knoten am unteren Ende, in der linken Hand einen Tartschenschild. Das Haupt um- gibt ein geschlossener Stechhelm, dessen Helmzier die schreitende Figur in spâtgotischem Rankenwerk umhullt. Um den Tîirrahmen zieht sich ein einfaches Holzmosaik, das in der oberen Turleiste die zweizeilige Inschrift auf einem eingerollten Schriftband einfaBt. Als Worttrenner dienen Quadrangeln mit Zierhâckchen oben und unten. H. 181, B. 86, Bu. 6 cm. - Gotische Minuskel. wer • i(n) • das • gmach • get • vn(n) ■ nit • dari(n) • ze • schafe(n)/hat • de(r) • ma • wol • bli(ben) • dya⁾ • dsb⁾ • ich • i(n) • nit • mtb⁾ • de(m) • kolbe(n) lvscl. 33 http://patrimoniu.gov.ro Die spătgotische Minuskel weist als Besonderheit spit- zes w in der Art einer Kapitalisversalie aus zwei sich uberschneidenden v-Buchstaben auf, a ist hoher und âhn- lich dem d ausgefuhrt. Der derbhumorische Spruch erinnert an die Inschrift am Chorgestuhl der SchăBburger Bergkirche aus dem Jahr 1523², wo auch die wesentlich jiinger wirkende Ausfuhrung der Flachschnitzerei mit ăhnlichen spâtgoti- schen Ranken³ sehr nahe den ornamentalen Formen an der Hermannstădter Tur steht. Dieselbe Schildform, eine Tartsche mit leichter Schwellung nach auBen und fast halbkreisformiger rechter Hohlkehle, ist an der Grabplatte des Georg Hecht von vor 1493⁴ anzutreffen, wo auch der Stechhelm noch vorhanden ist, wăhrend spăter in der Regel am Helm eine Grille vorkommt; gespaltene Schilde mit nach innen gekehlten Feldern - wie am in Flachschnitzerei dargestellten Schild der Tur - sind in Hermannstadt nur noch an den in Relief gehauenen Wap- pen des Thomas Altemberger und seiner Gemahlin Afra aus Salzburg oberhalb des Portals des Treppentîirmchens im Altembergerhaus belegt⁵. Insbesondere die Schild- form weist moglicherweise auf den Erbauer des Hauses hin, nâmlich Thomas Altemberger (t 1491), der bekannt- lich bis gegen 1485 das Haus gebaut hatte⁶. Auch alle ubrigen Merkmale widersprechen einer Entstehungszeit um 1500 nicht. Die Figur mit Kolben dient als Wăchter des Gemachs und steht in Verbindung mit dem Wortlaut der I nschrift. a) dy fur do oder da. b) kein Kurzungszeichen vorhanden. c) Ivs fur lause. 1) Vgl. Museumsregister (Brukenthalmuseum), Inv. Nr. M. 6543/ 15221. 2) Vgl. die Inschrift in gotischer Minuskel auf der Ruckwand des Gestiihles: wer yn dys gestyl wil stan und nit lateyn reden kann, der soit bleyben draus, das man ym nit mit kolben laus, s. Roth, V., Geschichte des deutschen Kunstgewerbes in Siebenburgen. Studien zur deutschen kunstgeschichte 104, StraBburg, 1908, 173 und Kbl.XXXIII (1910) 79. 3) Zu den Flachschnitzereien mit der eingeschnittenen Jahreszahl „1523" am SchăBburger Gestuhl vgl. Roth, Kunstgewerbe 173, mit drei Abb. auf Taf. XXIII. Solche Schnitzereien, die der Her- mannstâdterTurnăherstehen, befinden sich an einem Chorgestuhl in der Filialkirche St. Leonhard in Mollbrucke vom Jahr 1507 - s. Die Deutschen Inschriften, Bd.21 (Kărnten 1) Nr. 154, Abb. 78-80. 4) Vgl.Kat.Nr. 18. 5) Vgl. Fabini, Gotik, Abb. 61 (A, B). 6) Vgl. Quellen zur Geschichte Siebenburgens 33, 35, 112, 114f., Gundisch, Altemberger 134ff., Fabini, Rathaus 44ff. Im Jahr 1470 ist Afra noch als „Wittwe von Vizackna" (Salzburg bei Her- mannstadt) bezeichnet, s. Quellen zur Geschichte Siebenburgens 28. Erst am 18. Februar 1485 taucht ein Teii des Gebăudekom- plexes als „dotum magistri civium“ - „Mitgift des Burgermeisters [Thomas Altemberger] - in den Stadtrechnungen (s. U II 422 im StA und Quellen zur Geschichte Siebenburgens 115) auf, ein Grund dafur, daB die Wappen beider Ehepartner an dem Haus vorkommen. Literatur; Kbl. 33 (1910) 78f. 3 1545, 1574, 1771 Inschrifttafel, fruher im Gebâude des Sâchsischen Na- tionalarchivs bzw. des Alten Rathauses uber der Tur des Ratsaales, nun im Brukenthalmuseum¹. Querrechteckige Tafel aus Holz mit Rahmung. Dreizeilige gemalte Spruch- inschrift (A), darunter drei Wappen. Zu beiden Seiten des mittleren Wappens oben Jahreszahl (B), darunter spătere Renovierungsdaten (C) und (D). Als Worttrenner dienen kleine Rosetten und gewellte Băndchen. H. 54, B. 122, Bu. 7,2 (A), 3,5 (B-D) cm. - Gotische Minuskel mit Zierversalien (A), Kapitalis (C). A lllustrissi(m)a • omniu(m) • virtutum • est lustitiaa⁾² / Inexpugnabile⁶¹ • Munime(n)tu(m) -cl vnitas Civi- u(m)³ / Recte • judicate • filios • ho(mi)nu(m)dl Audi • / altera(m) •C¹ p(ar)te(m)⁵ B 15//45 C RENOVATA 15//74 D 17//71 „Die vortrefflichste aller Tugenden ist die Gerechtigkeit. Die eintrăch- tige Gemeinschaft der Burger ist eine unuberwindliche Befestigung. Beurteilt die Menschensbhne richtig. Hore auch den anderen Teii." Wappen: Hermannstadt (links), Miles (Mitte), Haller (rechts)⁶. Als Inschriften fur den neuen Sitz des Rathauses wurden moralisierende Sentenzen gewăhlt, die zeitgenossischen Spruchanthologien entstammen und die Funktion als Ge- richtshaus betonen. Neben klaren und regelmâBigen, entwickelten goti- schen Minuskeln zeigt die Inschrifttafel schreibschrift- lich beeinfluBte, schwungvolle Versalien, die teilweise frakturăhnliche Ziige mit ausgeprâgten Zierelementen - Schleifen bzw. Elefantenrusseln - aufweisen. 1545 kaufte die Stadt das Haus Markus Pempff- lingers an⁷. Die Inschrift steht in Verbindung mit der Versetzung des Rathaussitzes in dieses spăter „Altes Rat- haus" genannte Gebăude. 1536 und 1546 war Peter Hal- ler (Nurnberger) Stuhlsrichter, im folgenden Jahr Villicus (Stadthann), seit 1543 bis 1546, dann wieder 1550- 1552 und 1554-1555 Burgermeister. Auf sein Wappen bezieht sich die Jahreszahl 1545. Simon Miles tritt erst- mals 1560 als Villicus (Stadthann) auf. 1562 war er Stuhlsrichter, 1566 Burgermeister bis zu seinem Tod am 18. November 1576. Die Jahreszahl „1574“ bezieht sich wohl auf sein Wappen⁸. a) t aus c korrigiert. b) Waagerechter Strich uber u. c) Gewellte Băndchen. d) oder homi(num). 34 http://patrimoniu.gov.ro 1) Brukenthalmuseum, Inv. Nr. M 5864/14398. 2) In Anlehnung an Cic. Off. 3,6 (Justiția omnium est domina ac re- gina virtutum} ; vgl. Carmina medii aevi posterioris latina. Pro- verbia sententiaque latinitatis medii aevi. Lateinische Sprich- worter und Sentenzen des Mittelalters in alphabetischer Anord- nung. Ges. u. hg. von Hans Walther, Gottingen 1982-1986, Nr. 37741cl (Retzius 134). Fur Spruche mit dem Stichwort „Ge- rechtigkeit" mit Bezug aut das Ofner Stadtrecht s. a. Deutsche Rechtsregeln und Rechtssprichworter. Ein Lexikon, hg.von Ruth Schmidt-Wiegand, Munchen 1996, 131. 3) S. a. „Eintracht bringt Macht", also: Die Rechtswirksamkeit wird durch einmutige Zustimmung bekrăftigt; vgl. Deutsche Rechts- regeln 88f. 4) Ps. 57,2 (G) in Anlehnung (Recta iudicate filii hominum). 5) So in Formulierung bei Augustinus, De duabus animabus 14,22 (MPL 42, 110). Vgl Carmina medii aevi Nr. 1708a. und Veni, vidi, viei. Gefliigelte Worte aus dem Griechischen und Lateini- schen, ausgewăhlt und erlăutert von Klaus Bartels u. Ludwig Hu- ber, Ziirich ⁵1981, 22. S.a. „Audiatur (et) altera pars“ in Latei- nische Rechtsregeln und Rechtssprichworter, zusammengestellt, ubers. u. erlăutert von Dettlef Liebs, Darmstadt 4 1986, Nr. A106, bei Abraham Saur, Peinlicher Processz (Frankfurt a.M. 1580) 1 unter Berufung aut Dig. 48, 17,1 pr. a.E. 6) Zu den Wappen s. Kat. Nr. 31 (Hermannstadt), Kat. Nr. 71 (Miles), Kat. Nr. 57 (Haller). 7) Vgl. Magistratsprotokoll 1544, 175. 8) Vgl. Seivert, Chronologische Tatei 64-67. Literator: ReiBenberger, Uberreste 504. StrauBenburg, Beitrâge zur siebenburgischen Wappenkunde, in: AVSL, 3.F., Bd. 16, Kbln und Wien 1981, 61. Fabini, Gotik 242, Anm. 24. Fabritius-Dancu, Spaziergang durch Alt-Hermannstadt, Hermann- stadt, Nr. 39. 1884, in: AVSL NF, Hermannstadt, Bd.XIX 534f. - Gernot NuB- bâcher, Din activitatea arhivistică a lui Christian Pomarius, in: Revista Arhivelor, Bukarest, 1965 (Nr. 2) 173. Die Inschrift wurde bisher nicht veroffentlicht. 5 1773 Gedenktafel aus hellem Marmor liber der Toreinfahrt des Alten Rathauses. Die Inschrift (A) erinnert an den Besuct Josephs II. im Jahre 1773. Die Datierung kann aus derr unter der Platte auf einer gesonderten Leiste beinschrif- teten Chronogramm (B) erschlossen werden. A D(EO) O(PTIMO) M(AXIMO) / PRO SALVTE ET AD i VENTViM] IN DACIAM / IMPiERATORIS] CAES[A- RIS] IOSEPHI II / Pil FELtICIS] AVGVSTI /OPTIMI PRINCIPIS / IO GAVDE CIBI / NIVM GERMANO / RVM METROPIOLIS] GAVDE / DACIA FELIX VES- TRA / FORTVNA FIRMATA / EST B ExEGlT cAESAR iN DACIA LVSTRvm „Dem besten hochsten Gott. Zum GruB und anlăBlich des Ankommens in Dakien [hier fur Siebenburgen) des Kaisers Joseph II., desfrommer Augustus und besten Fursten, freue dich Hermannstadt, Metropole der Deutschen, freue dich, gluckliches Dakien, denn euer Wohl ist gesichert. Der Kaiser besuchte Dakien (reinigte durch Suhnopfer)." Literatur: Albu, I., Inschriften auf Stein (wie oben Nr. 1) 49-50, 58. IOAN ALBU 4 Mitte 16. Jh. Bemalte Inschrift uber dem Eingang in das ehemalige Hermannstădter Archiv, vermutlich um die Mitte des 16. Jahrhunderts entstanden und nachgemalt im 17,Jahr- hundert. TABVLARIVM / Nationis Saxonicae / ac Civitatis Se- dis: / que / Ciibiniensis] Archiv der Săchsischen Nation und der Hermannstădter Stadt und (des Hermannstădter) Stuhls. Das Alte Rathaus wurde bereits 1545 zum Sitz des Hermannstădter Archivs, wăhrend des Magistrats des Hermannstădter Biirgermeisters und Sachsengrafen Peter Haller. Die Inschrift fixiert ebenfalls die Tatsache, daB sich hier auch das Archiv des Hermannstădter Stuhls und der Săchsischen Nation befand. Hier wurde eines der ăltesten Archivinventare in Siebenburgen durch Christian Poma- rius (Baumgarten) erstellt, damals Hermannstădter Notar zwischen 1546 und 1547 '. 1923 wird das Archiv in das heutige Gebăude der Nationalarchive/Hermannstadt versetzt. 1) Vgl. Franz Zimmermann, Chronologische Tafel der Hermannstâd- ter Plebane, Oberbeamten und Notare in den Jahren 1500 bis Inscripțiile de la Primăria Veche din Sibiu (rezumat) Textul cuprinde o listă cu inscripțiile aflate sau provenite din clădirea Primăriei Vechi: de pe stîlpii logiei, deasupra intrării în Arhiva orașului, deasupra intrării principale în clădire, etc. Publicarea inscripțiilor este însoțită de scurte descrieri a onomasticii ansamblului și de considerații asu- pra contextului istoric. Informațiile inscripțiilor ilustrează etape ale construcției și locuirii clădirii. http://patrimoniu.gov.ro EGREGIUS MAGIS7ER CAMERARIUS URBIS CIBINIENSIS THOMAS ALTEMBERGER Una dintre puținele urme scrise asupra activității de mo- netar a lui Thomas Altemberger este mențiunea de la sfârșitul Codex ului Altembergensis, „hoc opus fecit fi- eri egregius Magister Civium et Judex Regius nec non Camerarius urbis Cibiniensis" (s. n.)¹. Cataloagele de specialitate pun pe seama ilustrului patrician sibian sas un număr de 7 emisiuni de aur, exe- cutate local, fiind conducător al monetăriei sibiene atât singur, în 1485-1486, cât și împreună cu Ștefan Pâchyși cu Melchior Aurifaber, între 1468-1470 și 1479-1480² Locul exact unde au fost executate monedele este greu de precizat. Cercetările de la Casa Altemberger au pus, într-adevăr, în evidență o zonă care ar fi putut să fie cuptorul necesar unei monetării³. La construirea imobilu- lui sa lucrat probabil de la începutul carierei de cămăraș a proprietarului și credem că se poate avansa ipoteza că odată cu construirea casei a fost amenajat și cupto rul respectiv, la subsol, în partea nordică. Dar Sibiul nu era la începuturile sale ca atelier monetar, deci nu tre- buie pierdut din vedere că în oraș trebuie să fi existat și alte posibilități tehnice pentru ștanțat numerarul de aur și de argint. Casa a fost concepută ca reședință privată, dar considerăm că dotările pentru cementarea aurului și pentru baterea monedelor datează de timpuriu și au fost, desigur, menținute în stare de funcționare, pentru că ea fusese, pe rând, în proprietatea altor Kammergraf-i până la trecerea ei în proprietatea Magistratului de Sibiu. Re- spectivele dotări trebuie să fi fost importante, din moment ce deveniseră interesante pentru autoritatea statală tran- silvăneană la mijlocul secolului al XVI-lea, când se punea problema scoaterii la vânzare a Casei Altemberger". Ca arendaș de monetărie, Altemberger prelucrează aurul și argintul extras din Munții Apuseni. Cele mai im- portante categorii de numerar sunt ducații sau florinii de aur, emisiuni executate cu îngrijire, titlul metalului și greutatea fiind constante și corespunzătoare cu nor- mele impuse de regalitate. Aproape la fel de importante pentru piață sunt și emisiunile de denari, monezi divizio- nare de argint. Ducații vor fi folosiți în marele comerț, iar denarii în micul comerț, ambele categorii, dar mai ales ducații, dovedindu-se longevivi în peisajul monetar. ' G.Seiwert. în A.V.S.L., 6/2, 1864, p. 168. ’ A. Pohl, Ungarische Goldgulden des Mittelalters, Graz, 1974, p,39 (în continuare: Pohl). ³ Informație verbală de la dl Petre Munteanu-Beșliu, care a efectuat săpături arheologice la Casa Altemberger în anii 1987-1991. • G.Seiwert, în A.V.S.L., 6/3, 1865, p.299. 36 Mai mult, ducații vor deveni, o dată cu trecerea secolelor, valoroase piese de colecție, căutate în întreaga lume a numismaților de marcă. Altemberger semnează, pentru prima dată, pe duca- ții emiși în 1468/70 în Sibiu cu siglele 4 Ț. Este o serie numeroasă, frecvent întâlnită în colecții și în circulația monetară⁵. Folosind ca materie primă aurul din Munții Apuseni, Sibiul va cunoaște în timpul vieții lui Altern berger una dintre cele mai active perioade din istoria sa ca atelier monetar. Toate emisiunile semnate de Altem- berger sunt de tipul cu Sfânta Maria cu pruncul pe Av și cu Sfântul Ladislau pe Rv, caracteristic pentru numera- rul emis după reforma lui Matiaș Corvin. Același tip de monedă este bătut concomitent și în atelierul orașului, la comanda cămării regale, dar cu alte sigle: 4 stema Sibiului⁶. Colecția numismatică a Muzeului Brukenthal deține câțiva ducați bătuți între 1482 șt 1489, în oficina con dusă de Thomas Altemberger. Toți provin din colecția veche a muzeului și nu au loc de descoperire sau co- lectare cunoscut. Ele sunt, totuși, valoroase piese de co lecție. Dăm, în continuare, lista lor: 1. Sigla 4-T; cf. Pohl, K 21-2, dar pe Av. Maria are voal, nu coroană, iar pe Rv S cade pe aureola Sf. Ladislau; cf. Unger' 540/a, dar fără puncte în legenda Rv. G = 3,51 g; nr. inv. T 1036. 2. Ca nr. 1, dar pe Av Maria are coroană și la sfârșitul legendei trei puncte dispuse în semicerc, iar în cea a Rv punct numai după primul S. G = 3,50 g; nr. inv. T 1009. 3. Ca mai sus, dar punct la sfârșitul legendei Av și fără nici un punct în legenda Rv. G = 3,50 g; nr. inv. T 998. 4. Ca mai sus, dar pe Rv punct în legendă numai după primul S. G = 3,56 g; nr. inv. T 996. 5. Ca mai sus. G = 3,55 g; nr. inv. T 997. 6. Sigla 4-M ; gravor de ștanță Melchior Auri- faber, Pohl K 21-4 și emis 1482/90; cf. Un- ger 540/e, dar fără puncte în legenda Rv. G = 3,57 g; nr.inv.T 1008. s Pohl, nr. K 5-2. ⁶ Pohl, nr. K 21-3. ' E. Unger, Magyar 6remhatâroz6, ed. II, Budapesta, 1976.; în continuare: Unger http://patrimoniu.gov.ro 7. Ca mai sus; G = 3,42 g; nr. inv. T 1007. 8. Ca mai sus; G = 3,56 g; nr. inv. T 1006. Datorită calităților lor intrinsece, denarii bătuți de Altemberger vor circula intens și vor intra în componența multor tezaure de mărunțiș medieval, în număr mai mare în cele ascunse în a .doua jumătate a secolului al XV-lea și în număr mai mic în cele ascunse în secolul al XVI- lea. Muzeul Brukenthal deține un număr de asemenea denari, emisiuni comune, al căror tip și legendă nu diferă față de cataloagele de specialitate, fapt pentru care nu considerăm necesară descrierea lor în articolul de față. Deși nu li se cunoaște locul de descoperire, aceste mo- nede sunt în prezent piese de colecție importante pentru valoarea lor documentară. Rândurile de mai sus se doresc a fi un modest me- mento numismatic pentru magistrul Thomas Altemberger, care acum o jumătate de mileniu, în calitate de cetățean al Sibiului a împărțit dreptatea ca judecător, a condus orașul ca primar și în afară de aceste și alte multe im- portante îndeletniciri politice și civile a lăsat posterității Codex Altembergensis, Casa Altemberger și multe, multe monede valoroase de aur și de argint. OLTEA DUDĂU Egregius Magister Thomas Altemberger (abstract) The study presents the coins struck by Thomas Altem- berger in Sibiu between 1468 and 1490 when he was leaseholder of the mint of the town. The gold coins pre- sented in the paper belong to the Brukenthal Museum. Planșa 1 - Ducați cmiși de Thomas Altemberger (după St. Schonwiesner; Catalogus nummorum Hungariae ac Transilvaniae Instituti Nationalis Szechenyiani, Pesta, 1807, pl. 9/9 și 20. 37 http://patrimoniu.gov.ro SIBIU - DATE GEOMORFOLOGICE Șl GEOLOGICE Din punct de vedere geomorfologic, orașul Sibiu este si- tuat pe două unități geomorfologice diferite: cea mai ma- re parte a orașului Sibiu („orașul de sus") este ampla- sat pe terasa superioară a Cibinului, cu aspect de platou întins, pe direcția NV-SE. Acest platou s-a format în era cuaternară prin transportul și modelarea văilor, râurilor Seviș, Săpunului și Dumbrava, a căror albie a fost sculp- tată în formațiunile acestei terase. „Orașul de jos" ocupă terasa inferioară a râului Cibin, zona de luncă cu aspect de șes. Structura geologică a terasei superioare, pe care a fost așezată clădirea Primăriei Vechi, a fost ilustrată de sondajul F51 T.T. 6, efectuat în Piața Mare. Au fost eviden- țiate următoarele straturi: între 1 m și 1,50 m umplu- tură de pământ cu moloz și fragmente de cărămizi; între 1,50 m și 3,50 m, argilă prăfoasă (lut) cafeniu-roșcat; între 3,50 m și 4,30 m, praf argilos-nisipos cafeniu ;în- tre 4,30 m și 5 m, nisip argilos cu pietriș; între 5 m și 12,50 m, nisip cu pietriș și bolovăniș în alternanță ne- regulată, fără apă; între 12,50 m și 13,50 m, pietriș cu nisip și bolovăniș; sub nivelul de -13,50 m se află nisip fin cu pietriș cafeniu. IOAN HAPCA 38 http://patrimoniu.gov.ro CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA PRIMĂRIA VECHE DIN SIBIU 1. Istoricul cercetării arheologice Restaurarea oricărui monument istoric, cu atât mai mult a Primăriei Vechi din Sibiu, ridicată cu mai bine de cinci secole în urmă, obligă cercetarea responsabilă și com- plexă a întregii zestre istorice. Fructificarea ocaziei ivite prin dezafectarea temporară a construcției ar fi necesi- tat serioase studii de parament, arheologice, de arhivă și laborator, potrivit exigențelor actuale ale științei isto- rice. Ca și în alte situații, condiționarea socială a afec- tat demersul cercetării, interesul major - restaurarea și organizarea Muzeului de Istorie într-un timp planificat - reducând cercetarea arheologică necesară întocmirii pro- iectului la un sondaj în curtea mică. Istoricul cercetării include la început sondajul efec- tuat de domnul Pușcașu în grădina mică („grădina mar- tirilor"). Rezultatele acelui sondaj nu au fost publicate, iar materialul arheologic a fost pierdut. Până în 1985, an în care am reluat cercetarea arheologică, s-au păstrat doar zvonurile despre existența unei așezări presăsești și a unui cimitir. înainte cu un an, domnii Thomas Năgler și Martin Rill sondaseră interiorul turnului-locuință și același spațiu al curții mici. Săpătura nu a fost finalizată, apa inundând șanțul arheologic. Cu toate că în 1985 oficialitățile se aflau în alertă pentru a putea raporta deschiderea muzeului printr-o ex- poziție omagială, am primit îngăduința cercetării curții (de unde se spera să aduc dovezile așezării presăsești) și a unor încăperi de pe latura de sud, acolo unde restau- rarea nu se încheiase. Folosind munca elevilor aflați în „practică productivă", am extins aria cercetării în curtea mare, din subsolul căreia excavatorul scosese bucăți de zgură și pământ ars. Domnul arhitect Fabini, șeful proiec- tului de restaurare, bănuia că urmele materiale scoase la suprafață ar aparține monetăriei sibiene. Bănuiala a fost extinsă și asupra unei încăperi din subsol, pereții acesteia purtând urmele lăsate de foc. în timpul cercetărilor, șantierul arheologic de la Pri- măria Veche a fost vizitat de regretații arheologi dr. Ra- du Popa și Radu Heitel de la Institutul de Arheologie din București. Concluzia ultimului, potrivit căruia supra- punerile stratigrafice observate în săpătura din curtea ma- re ar fi aparținut unor etape deosebite de funcționare a monetăriei a fost reținută și publicată în raportul de cer- cetare¹. Inaugurarea muzeului în 1988 părea să aducă sfâr- șitul șantierului arheologic de la Primăria Veche. Analizele probelor de zgură și metal recoltate din lo- cul presupusei monetării au arătat că aliajul de la Primăria Veche nu avea aceeași compoziție cu acela al monede- lor bătute la Sibiu. Doamna Agata Olariu de la Institutul de Fizică Atomică din București a demonstrat că numai clopotele, tunurile și oglinzile erau confecționate dintr-un aliaj asemănător celui provenit de la Primăria Veche. Noile date, acumulate prin analize de laborator, și extinderea cercetărilor arheologice în Sibiu ne-au deter- minat, în condițiile favorabile ale anului 1990, să reluăm cercetarea de teren. Planul cercetării urmărea să clari- fice problemele generale ale construcției (datarea, relațiile între corpurile clădirii) și cele ridicate de săpăturile mai vechi. în spațiul de la subsol, săpătura arheologică a depășit adâncimea celor 2,80 m atinsă în 1987. De- gajarea acestui spațiu până la adâncimea de 7,50 m a fost deosebit de periculoasă. Săpătura a fost efectuată de muncitori calificați, care au armat malurile. Secțiunea din curtea mică, ce a fost trasată pentru a clarifica strati- grafia zonei, proveniența celui mai vechi nivel de arsură, a necesitat operații suplimentare de protejare a maluri- lor, după prăbușirea porțiunii dinspre zidul de incintă. Strădania și riscul au fost răsplătite cu descoperirea ur- melor unei construcții din lemn aparținând primului nivel medieval. în aceeași perioadă am sondat fundațiile tur- nului exterior clădirii, dezvelirea întregii suprafețe a părții de jos a tiparului din lut consemnând încheierea acestei etape de cercetare. Discuțiile, analizele, bibliografia au permis, în parte, clarificarea informațiilor de teren. Ele își găseau rostul întregirii istorice conexate cu date asupra istoriei clădirii și proprietarilor. Din acest motiv, am oferit șansa colaborării și publicării materialului arheologic unor colegi, specia- liști în anumite domenii: preistorie, ceramică modernă, sticlărie modernă. Oferta colaborării a fost acceptată de alți specialiști în istorie, arhivistică, istoria artei, numis- matică, chimie, fizică, biologie. In anul 1997, odată cu propunerea generoasă a re- dactorului-șef de la Buletinul Comisiei Monumentelor Is- torice de a publica în întregime rezultatele cercetărilor de la Primăria Veche, a fost finalizat proiectul unui stu- diu complet asupra istoriei clădirii. Răspunderea fina- lizării cercetării m-a obligat să efectuez două sondaje la Petre Munteanu-Beșliu und Thomas Năgler, Die archâologischen Grabungen im Hermannstădter Alten Rathaus, în „Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 32, 1, 1989, p. 29-40. în același număr: H. Fabini, Das Hermannstădter Alte Rathaus, p. 41-59. 39 http://patrimoniu.gov.ro fundațiile „corpului de legătură", pentru a stabili relația cu turnul-locuință. Profilul revistei ce găzduiește studiile despre Primăria Veche a determinat selectarea și structurarea informații- lor obținute prin săpătură arheologică. Atragem atenția la începutul prezentării asupra descoperirii urmelor unei construcții din material perisabil. 2. Construcția din lemn din curtea mică (grădina martirilor) (Planșele ll-lll) Descoperirea urmelor construcției din lemn din curtea mică într-un context stratigrafie clar ce ilustrează anterio- ritatea față de turnul-locuință este importantă și pentru istoria așezării medievale de pe Cibin. Cercetarea arheologică, pe lângă determinările strati- grafice clare și cronologice între limite largi, a permis acu- mularea de informații despre materialele de construcție folosite, dimensiuni și despre detalii de planimetrie. Stratul masiv și compact de arsură, bucățile mari de pământ ars rezultate din săpătura arheologică indică ma- terialul de construcție folosit cu precădere. Două bucăți de cărămizi groase de 3 și 5 cm, cu miezul ars reducător, câțiva bolovani descoperiți, permit, cu rezervă determi- nată de condițiile concrete ale cercetării și lipsa de ana- logii, să ne imaginăm o clădire din bârne de lemn, așezată pe un soclu superficial format din pietre și cărămizi. Nu excludem posibilitatea ca pietrele și cărămizile să fi ajuns accidental în acel loc. Construcția din bârne de lemn avea dimensiunile de 5/7 m. Nivelul de călcare a fost adâncit la 50 cm față de nivelul de călcare exterior. Podeaua a fost alcătuită dintr-o succesiune de straturi de pietriș și lut, straturi bine netezite. într-un colț al încăperii a fost săpată o groapă în care am găsit fragmente dintr-o oală. Groapa purta urme de arsură. La marginea construcției, în exterior, au fost săpate de constructori două șanțuri, probabil, pentru scurgerea apei de ploaie. Pentru a putea reconstitui imaginea construcției, este necesar să adăugăm câteva informații: în umplutura gro- pii nu au existat cuie din fier, iar pe margine a apărut urma unei gropi de par. Incendierea construcției a fost urmată de nivelarea terenului și de probabila amenajare, pe același loc, a unei noi clădiri din lemn. Urmele de arsură de la acest nivel au fost mai puțin consistente, materialul ceramic în număr mic, comparativ cu acela aflat în umplutura gro- pii construcției anterioare. Incendierea celei de a doua construcții a fost urmată de o nivelare, pământul fiind întins până la zidul de incintă de la nord. 3. Primăria Veche - materialul ceramic între resturile clădirii de lemn din curtea mică s-au aflat numeroase fragmente ceramice medievale, pe care le pre- zentăm sintetic, subliniind în concluzii importanța des- coperirii. Sub nivelul de călcare și în groapa săpată în podeaua construcției am găsit câteva fragmente aparținând unei categorii inferioare, lucrate cu roată înceată, cu peretele mai gros/ arse oxido-reducător, lutul conținând însă ni- sip cu multă mică. în stratul de lemn ars a apărut un fragment dintr-o cană. Unele fragmente poartă urme de ardere secundară, altele nu. Analiza fragmentelor ceramice ne permite să iden- tificăm principalele forme specifice ceramicii medievale. Cu rezervele de rigoare, prezentăm o analiză statistică a formelor descoperite. 1. Capacul de oală este reprezentat de 16 fragmente din marginea talerului, 6 butoane și 6 fragmente din partea centrală a talerului. 2. Din oalele de bucătărie s-au recuperat numeroase buze și funduri cu diametrul cuprins între 9,4 cm și 6,5 cm, cu grosimea peretelui cuprinsă între 7 mm și 1,5 cm. Am identificat 32 de asemenea forme. 3. Oala de provizii. Din fragmentele păstrate a fost restaurat corpul unei astfel de forme rare (restau- rator: Silvia Galea). 4. Castroane din lut cu buza evazată înspre interior și exterior (11 fragmente din 11 vase) (Fotografia 1). 5. Din categoria oalelor-cahle s-au păstrat 14 frag- mente. Oalele au secțiunea dreptunghiulară sau circulară. 6. Am recuperat două fragmente din categoria căni- lor de turnat cu orificiu de scurgere. 7. Cănile cu picior sunt reprezentate de cele 14 frag- mente recuperate (Planșa a IV-a, b). 8. Cănile cu buza lobată sunt prezente printr-un frag- ment din corp și multe buze. 9. Tigăile cu picior sunt reprezentate doar printr-un singur fragment. întregim lista materialului ceramic din curtea mică - construcția din lemn - cu cele 23 de toarte sau frag- mente de toartă. Repertoriul ornamentelor este simplu, utilitarul dominând esteticul. Impresiunile aflate pe fundul unor căni sau, într-un singur caz, pe talpa piciorului pot fi mai repede atribuite necesității identificării producției unui meșter decât nevoii de frumos (Planșa a IV-a a, b, c). Cele două cahle prezentate aparțin unei alte peri- oade, ornamentul figurativ fiind la fel de important ca și utilitatea obiectului (Planșa a IV-a d, e). 40 http://patrimoniu.gov.ro 4. Structuri de zidărie dezvelite prin săpătură arheologică Necesitatea dezvelirii unor segmente cât mai numeroase de zidărie a fost determinată de problematica complexă a cronologiei și morfologiei monumentului istoric alcătuit, se pare, din mai multe corpuri, ridicate în momente dife- rite. A. Fundațiile așa-numitului „corp de legătură" Fundațiile așa-numitului „corp de legătură" au fost dez- velite în trei locuri (două pe latura de sud și într-un loc pe latura de nord). Am observat structuri de zidărie din pietre de râu legate cu mortar, structuri îngrijit lucrate ce cuprin- deau, între rosturile pietrelor, bucăți de cărămizi. Fundația a fost adâncită pe latura de sud până la -15,0 m, iar pe cea de nord până la -1,20 m față de nivelul actual al pa- vajului din curtea mare. Fundația laturii de sud a pătruns sub arcul din cărămizi al fundației turnului-locuință. B. Fundațiile corpului principal Prin practicarea casetei K, în curtea mică a fost dez- velită o porțiune dintr-un arc din cărămizi cu înălțimea de 90 cm și deschiderea de 2,20 m. Liantul folosit conținea var, cu excepția unui segment format din patru cărămizi, unde nu am observat decât nisip. Cărămizile din arc au dimensiunile: 28 (30)/14 (15)/5 (6) cm. Arcul de cără- mizi a făcut parte dintr-o structură ce mai cuprindea seg- mente de zidărie din pietre de râu, unele de dimensiuni mari (40/10 cm, 40/50 cm, 37/20 cm). Sub arcul din cărămizi s-a aflat o structură formată dintr-o piatră, o cărămidă și o țiglă, toate prinse cu mortar. Deschiderea casetei K a permis scoaterea la lumină a unei scări din cărămizi ce servea o intrare astăzi blocată (Planșa a Il-a, C). C. Fundațiile corpului de sud în camera 4 au fost dezvelite structuri de zidărie diferite: — fundația din pietre de râu, de la nord, se adân- cește până la 2 m; — zidăria alcătuită din pietre mici înecate în mortar, zidărie adosată zidului mai sus amintit. Pe mar- ginea șanțului de fundație s-au păstrat bucăți de lemn (Fotografia 3); — fundația din pietre de mărimi diferite, inclusiv un ancadrament. Fundația susține zidul despărțitor al încăperilor 4 și 4A și se adosează zidului de la nord; — zidul din cărămidă de la sud nu are fundație. Secțiunea VIII, practicată în camera 1, a adus la dezvelirea a două structuri de zidărie din pietre: — zid din pietre de râu, adâncit până la 1,30 m, zid aflat în sudul încăperii (Fotografia 4); — fundația de la nord, alcătuită din pietre de râu, a fost adâncită până la 2 metri. Segmentul de zidărie din pietre de râu, dezvelit în caseta E, nu i-a fost atinsă talpa din cauza infiltrării apei. Nu am observat adosarea zidurilor, ci doar o îngroșare a lui cu o zidărie neglijent alcătuită. D. Structuri de zidărie în subsol în afara „gropii zidite", adânci de 7,50 m, a fost secțio- nată și încăperea alăturată cu ziduri din pietre de râu. Numai zidul de la vest are o fundație superficială. E. Structuri de zidărie ale turnului exterior și zidului de incintă Zidul de incintă adosat turnului exterior format din blocuri de piatră cioplite nu are fundație. Pentru nivelarea tere- nului au fost folosite cărămizi. Dezvelirea substrucțiilor turnului a evidențiat lucrări de reparație (Fotografia 5). în secțiunile II și VIII am observat retragerile soclului zidului de incintă. Nu am putut atinge talpa fundației, ma- lul secțiunii VIII prăbușindu-se la adâncimea de 2,20 m. F. Scări, pavaje în curtea mică au apărut urmele unei scări din cărămizi. Structura din cărămizi a fost refăcută folosindu-se o piatră (Fotografia 2). Urmele unui pavaj din pietre de râu au apărut în interiorul turnului adosat clădirii Primăriei Vechi (Foto- grafia 6). în singura cameră din subsol cercetată (restul în- căperilor au fost pardosite cu cărămizi așezate pe un strat gros de ciment) nu am găsit urme de pavaj. Amprenta unui butoi rămasă în lut indică inexistența pavajului, puțin în timpul folosirii butoiului. Urmele unei substrucții din cărămizi au fost remar- cate în malul secțiunii VIII din curtea mică (Fotografia 7). PETRE MUNTEANU-BEȘLIU The Archaeological Excavations from the Old Town Hali (abstract) The study presents the history of the archaeological excavations done between 1984 and 1997, the project of the excavations and the main results of these: the traces of a poster building uncovered in the inner yard, medieval pottery, stone foundations with arches made by bricks, pavaments etc. 41 http://patrimoniu.gov.ro LISTA CU ILUSTRAȚII Planșa I: Planul secțiunilor arheologice de la Primăria Ve- che din Sibiu. Planșa a ll-a: Descoperiri arheologice la Primăria Veche din Sibiu (A - construcție din lemn; B - groapa pen- tru turnat clopote; C - scară de acces). Planșa a lll-a: Profilul vestic al secțiunii a Vlll-a. Planșa a IV-a: Ceramică medievală și cahle descoperite la Primăria Veche din Sibiu (a - ornamente aflate pe fragmentele ceramice descoperite în curtea mică; b - picior de cană cu semnul meșterului; c - oală cu semnul meșterului; d, e - cahle cu decor renas- centist. Fotografia 1: Fragmente din castroane descoperite la Pri- măria Veche din Sibiu. Fotografia 2: Urmele scării descoperite în curtea mică a Primăriei Vechi (lângă jalon se văd substrucțiile anterioare X). Fotografia 3: Șanțul umplut cu mortar și pietre de râu, aflat în încăperea 4. Fotografia 4: Fundația clădirii ridicate la 130°. Fotografia 5: Primăria Veche din Sibiu, turnul exterior - reparații cu cărămizi ale zidăriei din piatră. Fotografia 6: Primăria Veche din Sibiu, turnul exterior - pavajul din pietre. Fotografia 7: Arc de descărcare cuprins în fundația tur- nului-locuință și substrucție din cărămizi (casa an- chetatorului ?). http://patrimoniu.gov.ro Planșa I - Planul secțiunilor arheologice de la Primăria Veche din Sibiu. http://patrimoniu.gov.ro 44 http://patrimoniu.gov.ro ID O o Pavaj E3 Pământ brun deschis E3 Pământ galben cu pigmenți de mortar V7A Pământ galben E3 Mortar - strat construcție KS Pământ galben -roșiatic dEArsură Pământ galben cu pete brune KX Pământ negru _ CKlSlral nivelare (pământ brun , pietre, arsură) [ool Nivelare ( pământ brun cu|ragwewte câr§vnidă< mortar Planșa a IH-a - Profilul vestic al secțiunii a VlII-a. http://patrimoniu.gov.ro 0 12 3 Planșa a IV-a - Ceramică medievală și cahle descoperite la Primăria Veche din Sibiu (a - ornamentație aflată pe fragmentele ceramice descoperite în curtea mică; b - picior de cană cu semnul meșterului; oală cu semnul meșterului; d,e - cahle cu decor renascentist. CD http://patrimoniu.gov.ro Foto 1 Foto 2 47 http://patrimoniu.gov.ro Foto 3 Foto 4 48 http://patrimoniu.gov.ro Foto 5 49 http://patrimoniu.gov.ro PRIMĂRIA VECHE - TURNUL DE LOCUIT în volumetria monumentului, turnul de locuit iese în evi- dență, așa cum în simbolistica ansamblului are un loc la fel de important, desemnând veleitățile sociale ale pro- prietarilor. Interesul nostru față de turnul de locuit s-a datorat discuțiilor asupra încadrării cronologice și etape- lor de construcție¹. Din aceste motive, interiorul turnului a fost secționat de cinci casete și un șanț pe direcția est- vest, iar exteriorul cercetat printr-o secțiune practicată în curtea mică și o casetă în curtea mare. în urma acestor cercetări au fost observate mai mul- te categorii de fundații: fundații în arc de cerc, fundații din pietre de râu cu fragmente de cărămizi între rosturi- le lor, o zidărie cu aspect neîngrijit în partea de vest a încăperii și o fundație formată din cărămizi, aflate sub pragul intrării dinspre curtea mare. Fundațiile din pietre de râu au fost adâncite până la -1,50 m, iar arcele de descărcare din cărămizi ce pornesc de la -0,80 m. O atenție deosebită a fost acordată arcelor din cără- midă, modalitatea de fundare în acest sistem fiind puțin cunoscută. Aceste arce sunt formate din cărămizi mai mari decât cele folosite în mod obișnuit: 30/15/6 cm. Lățimea (adâncimea) arcelor variază între 85 și 95 cm, astfel că elevația lată de un metru se suprapune perfect doar structurii din piatră a fundației. Sub aceste arce din cărămidă, cu două excepții, s-a aflat pământ neumblat: lut galben sau pământ negru (humus). Numai pornirea arcului de pe latura de vest a fost surprinsă în secțiunile deschise. Acolo, punctul de pornire îl constituie un bolo- van uriaș. Astfel de arce de descărcare au fost surprinse pe trei din cele patru laturi ale turnului, ceea ce permite concluzia practicării în ansamblu a acestui sistem de fun- dare. Chiar dacă nu am surprins relația între arcele din cărămizi și structurile din pietre de râu, o putem lesne bănui în comparație cu realitatea înregistrată în alte lo- curi ale fundației aceleiași clădiri. Apa care a inundat secțiunea I nu a permis observații stratigrafice complete. în schimb, în secțiunea trasată în curtea mică („grădina martirilor"), în 1992, am observat relația stratigrafică cu zidul de incintă de la vest și cu alte amenajări învecinate. ¹ H. Fabini, Studiul privind restaurarea turnului-locuință de la Primăria Veche din Sibiu, în „Buletinul Monumentelor Istorice", 1, 1972, p. 23-29, cu bibliografia mai veche; Idem, Sibiul gotic, București, 1982, p. 134-137; Idem, Gotik in Hermannstadt, București, 1989, p. 134-137. De la primul studiu, autorul a nuanțat încadrarea cronologică a turnului-locuință. 50 Șanțul de fundație a tăiat straturile de pământ gal- ben (solul viu) și negru, fără urme ale activității umane (humusul medieval). Aceste straturi au fost suprapuse de nivele subțiri de pietriș, pământ galben, scos din fundație și pământ galben cu pigmenți de mortar care marchează nivelul de construcție/căicare. Stratul de pietriș a fost regăsit pe o suprafață mai mare a secțiunii, suprapunând nemijlocit urmele unei construcții incendiate din apro- piere. Asupra acestui nivel vom reveni, el având semni- ficații în ansamblul evoluției clădirii. Reținem doar că stratul de pământ galben cu urme de mortar este supra- pus de unul masiv ce nivelează terenul în pantă, ce va deveni o curte interioară. Stratul amintit se regăsește în profilul secțiunii și corespunde soclului pe care s-a înălțat zidul de la vest. Caseta practicată în colțul dintre turnul de locuit și corpul de vest a fost utilă pentru că a ilustrat modalitatea de țesere în fundație a celor două elemente ce păreau adosate. Fundația din piatră a fost și ea adâncită până la -1,50 m. Remarcăm apoi un strat de nisip galben aflat între rosturile cărămizilor din arc și a pietrelor din fundația de piatră. Nisipul s-a lipit chiar și pe suprafața zidului, umplând, se pare, șanțul de fundație. Din studiul turnului-locuință se pot trage câteva con- cluzii : 1. turnul a fost ridicat după dezafectarea unei con- strucții din lemn aflată la vest, pe o terasă; 2. turnul de locuit a fost ridicat înaintea corpului de la vest, dar se leagă de el prin fundație; 3. fundația turnului a fost formată din arce din cără- midă sprijinite pe structuri din piatră. Materialul arheologic descoperit în interiorul turnului a inclus câteva fragmente ceramice feudale, o greutate pentru cântar și un proiectil folosit la archebuze. Aceste piese nu pot decât să ilustreze, într-o oarecare măsură, utilitatea construcției și limitele largi de timp în care a funcționat. THOMAS NĂGLER MARTIN RILL PETRE MUNTEANU-BEȘLIU http://patrimoniu.gov.ro The Tower from the Old Town Hali (abstract) The tower is the main part of the building called "Old Townhall”. The archaeological excavations have uncover- ed the foundations composed of arches of brick and stone structures. This foundation was penetrated by those of the "linked building". The two parts were built at dif- ferent times during 1470 and 1490. The tower was the Symbol of the power and higher aspirations of the local patricians without noble origin. LISTA CU ILUSTRAȚII Fotografia 1: Arc din cărămidă în fundația turnului- locuință - Primăria Veche - Sibiu. 51 http://patrimoniu.gov.ro 52 Figure 1 - Schematic drawing af the bottom part of the mould for casting bells from the Old Town Hali, Sibiu, Romania. Figure 2 - Ratio of the Sn and Cu concentrations for the two levels, the slag layer and the Transylvanian bells. http://patrimoniu.gov.ro Ratio of the Fe and Cu concentrations for the two levels, the slag layer and P’Sure ' the Transylvanian bells. Figure 4 - Diagram of the Pb/Cu concentration ratio versus Sn/Cu concentration ratio for the two levels and the slag layer. 53 http://patrimoniu.gov.ro 0.10-1 0.05- ■ Level I • Transylvanian bells o WB and CCB bells O WB 54 0.00- - 0.1 O CCB ~। ¹--------1---------'--------1--------'---------1 0.2 0.3 0.4 0.5 Sn/Cu Figure 5 - Diagram of the composed concentration ratio (Au*100+Ag*10+Sb+A)/Cu versus Sn/Cu concentration ratio for the level I, the Transylvanian bells, the Whitechapel beli (WB) and the Christ Church beli (CCB). O WB and CCB bells • Transylvanian Bells O CCB B4« H----------- 1----------• r— 0.000-------0.001-------------0.002 Fe/Cu Figure 6 - Diagram of the composed concentration ratio (Au*100+Ag*10+Sb+As+Sn)/Cu versus Fe/Cu concentration ratio for the Transylvanian bells, the Whitechapel beli (WB) and the Christ Church beli (CCB). http://patrimoniu.gov.ro GROAPA CU GUNOAIE ARSE DE LA PRIMĂRIA VECHE Cercetarea arheologică a unei încăperi de la subsolul clă- dirii Primăriei Vechi cu zidurile marcate de urme evidente de incendiu s-a dovedit extrem de periculoasă, adâncin- du-ne până la 7,50 m, și deosebit de fructuoasă prin materialul arheologic recuperat. Cantitatea și varietatea pieselor fragmentare și a fragmentelor de vase din sticlă sau lut ne-au obligat să includem în colectiv specialiști în studiul ceramicii și a sticlăriei. Studiul fragmentelor de oase de animale și a resturilor vegetale arse a fost util pentru întregirea cercetării unei gropi de gunoi folosită în secolul al XVII l-tea de locatarii Primăriei Vechi. Groapa de gunoi a fost proiectată ca o incintă cu planul dreptunghiular, adosată unei fundații din pietre de râu. De la nivelul de călcare al pivniței, pereții din cărămidă, în a căror structură se remarcă arce de descăr- care, se adâncesc până la 6 metri. La această adâncime a fost amenajat sistemul de susținere pe stâlpi de cărămidă (planșa I). Dezafectarea și golirea spațiului s-au realizat în mai multe etape. în prima etapă am coborât până la 2,80 m, nivel la care au fost efectuate de către restauratori subzidiri cu ciment, zidul de pe două laturi (prăbușindu-se). Am putut vedea, astfel, stratul geologic de pietriș în care a fost antrenat un buștean. A doua tentativă de a atinge fundul gropii ne-a adus la adâncimea de șase metri unde au fost vizibile în structura pereților arce de descărcare. între cele două nivele (2,80 și 6 m), depunerile nu au fost deranjate de săpături ulterioare, așa că am pu- tut observa compoziția și succesiunea depunerilor for- mate din resturi vegetale arse (bârne din lemn, paie, sâmburi de fructe, fragmente de piele, păr etc. - vezi tabelul din anexă), pământ ars, oase de animale, struc- turi de zidărie prăbușite și cărămizi, o cantitate impresio- nantă de material ceramic. Adâncimea cercetării sub nivel de trei metri a necesitat armarea malului secțiunii (foto- grafia 2). După excavarea integrală a gropii până la -6m am secționat doar o suprafață aflată la est. Continuarea cercetării ne-a permis să relevăm modul de susținere a zidurilor (planșa I). Perseverența cercetării, cu riscul prăbușirii pereților, a fost determinată de discuțiile asupra utilității spațiului. Am plecat de la ipoteza existenței în acel loc a unei încăperi folosite de monetăria orașului, primarul având, între alte drepturi, și pe acela al baterii monedelor¹. Odată ¹ G.Seivert, Beitrăge zu einer Geschichte der Hermannstădter Munzkammer, în „Archiv des Verein fur Siebenbiirgische Landeskunde", 1864, p.299. cu creșterea adâncimii săpăturii a scăzut interesul pentru această ipoteză, cu toate că ea nu a fost îndepărtată. Starea și structura materialului arheologic au fost premisele ipotezii folosirii spațiului ca groapă de gunoi. Existența unei astfel de amenajări în subsolul clădirii Pri- măriei a provocat nedumerire și a antrenat alte supoziții interesante: 1. groapa ar fi fost folosită pentru depozi- tarea ceramicii habane confiscate de oficialități; 2. frag- mentele ceramice preistorice, aflate într-un număr apre- ciabil, ar fi apărut în urma amenajării gropii care a de- ranjat nivelul depunerii preistorice; 3. groapa a servit ca intrare într-o subterană. Nu avem nici un indiciu asupra folosirii gropii zi- dite pentru altceva decât pentru depozitarea resturilor menajere. Bârnele din lemn ars pot fi urmarea unui in- cendiu, dar, în același timp, au putut constitui combusti- bilul pentru arderea gunoaielor. La ce altceva ar putut fi folosit coșul de evacuare a fumului aflat la vest? Urmele de ardere de pe pereți conduc spre aceeași concluzie. Nu putem trece cu vederea că unele oase și o parte a fragmentelor ceramice nu poartă urmele incendiului. Observația poate anula ipoteza unei amenajări proiectate pentru arderea gunoaielor dacă comparăm amenajarea și, mai ales, randamentul ei în secolul al XVIIl-lea cu ale ce- lor moderne. în perioada respectivă, o asemenea amena- jare a fost un lucru deosebit, o noutate comparabilă cu lucrările de drenaj contemporane pe care le-am observat în interiorul unor încăperi din Sibiu. Ipoteza folosirii gro- pii pentru arderea gunoaielor nu a putut fi verificată prin surse bibliografice, ceea ce nu diminuează importanța semnalării. Dacă asupra destinației gropii zidite există unele re- zerve, folosirea în secolul al XVIII-lea este asigurată de moneda emisă în 1695, descoperită în umplutura gropii, și de caracteristicile materialului arheologic (mai puțin cel preistoric). Revenind la funcționalitatea inițială a încăperii de la subsol, remarcăm că planul ei se regăsește la parter și etaj, așa cum urmele coșului de fum au fost vizibile în pod. Este evidentă adosarea zidurilor din cărămidă la fundația din piatră, pe una din laturi zidul din cărămidă dublându-l pe cel din piatră. Existența unei firide zidite în elevația încăperii și amenajarea coșului de fum încă de la începutul construcției repun în discuție posibilitatea funcționării la sfârșitul secolului al XV-lea, în acel spațiu, a unui atelier unde se retopeau și combinau componen- tele monedei bătute la Sibiu. Afirmația însă nu are su- portul unor dovezi evidente, fiind inventariată doar ca o tentantă ipoteză. 55 http://patrimoniu.gov.ro Descoperirea din subsolul Primăriei Vechi ridică o întrebare firească: de unde provine materialul arheologic și ce legătură are cu primăria orașului. în documentele de arhivă nu se regăsesc informații despre viața cotidia- nă a funcționarilor și consilierilor Primăriei. Pe de altă parte, Emil Sigerus relatează despre numărul mare de bu- toaie aflat în pivnițele unor locuitori ai orașului și despre veniturile realizate de Primărie din administrarea unor cârciumi². în afara informațiilor deja prezentate, aducem în dis- cuție rezultatele cercetării unei camere învecinate „gro- pii pentru gunoaie" unde, pe stratul de lut ce constituie podeaua încăperii, s-a păstrat amprenta unui butoi din lemn. încercând să delimităm aria ipotezelor, ne putem referi la „pivnițele primăriei", care în societatea occiden- tală medievală aveau semnificații deosebite³. Deasupra „gropii pentru gunoaie" de la Primăria Veche se află o încăpere mică cu un chepeng ce comunică cu spațiul amintit. Sistemul de încăperi dispuse în jurul uneia mai importante, la care se ajungea după urcarea unei scări interioare, sugerează o destinație de protocol. Materia- lul arheologic ilustrează bogăția mâncării, luxul veseliei, în general, fastul serbărilor, în care se pierdeau chiar și pietrele de la montura cingătorilor (vezi fotografia 1). în- tre cele două nivele (2,80 și 6 m), depunerile nu au fost deranjate de săpături ulterioare, așa că am putut observa compoziția și succesiunea depunerilor formate din resturi vegetale arse (bârne din lemn, paie, sâmburi de fructe, fragmente de piele, păr etc. - vezi tabelul din anexă), pământ ars, oase de animale, structuri de zidărie prăbușite și cărămizi, o cantitate impresionantă de mate- rial ceramic. Adâncimea cercetării sub nivel de trei metri a necesitat armarea malului secțiunii (fotografia 2). După excavarea integrală a gropii până la -6m am secționat doar o suprafață aflată la est. Continuarea cercetării ne-a permis să relevăm modul de susținere a zidurilor (plan- șa I). Materialul arheologic nu ne permite să stabilim limita superioară de funcționare a gropii pentru arderea gunoaie- lor. La sfârșitul secolului trecut, groapa zidită era aproape plină, devenind inutilă. în anul 1906, magistratul plătește 1 654 coroane pentru demolarea bolților din partea supe- rioară și umplerea cu moloz a spațiului rămas⁴. Cu acel strat am început golirea gropii, iar cu culegerea informa- ției din arhivă, finalizarea cercetării. PETRE MUNTEANU-BEȘLIU The Fire-Place in the Old Town Hali in Sibiu (abstract) In the cellar of the Town Hali there has been uncovered a fire-place for the burning of garbage. This fire-place dates from the 18th century and is about 27 feet deep. The brick structure of the fire-place was linked to the stone foundation of a previous building. We uncovered a huge quantity of pottery, glass, kernel, bricks and straw, all of these being burnt. LISTA CU ILUSTRAȚII Fotografia 1: Piatră din montura unei cingători descope- rită în umplutura din groapa aflată în subsolul Pri- măriei Vechi din Sibiu. Fotografia 2: Groapa de la Primăria Veche din Sibiu: ar- marea pereților la adâncimea de 5 m. Planșa I: Crematoriul de la Primăria Veche din Sibiu: modalitatea de susținere a pereților (desen executat de arh. Emil Crișan) Planșa a U-a: Crematoriul de la Primăria Veche din Sibiu: proiecție axonometrică a volumelor (desen realizat de Florin D.Toma). Fotografii: Al.Olănesu. ² E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, Sibiu, 1922, p. 128- 137. ³ A se vedea, între altele, G.Glăser, Die Rekonstruktion des Rathauses in Torgau, în „Denkmăler in Sachsen", Weimar, 1979, p. 212-223. 0 inscripție din 1578 îl amintește pe Gaspar Reimwalt în legătură cu ccnstruirea unei „Trinkstuben". ⁴ Arhivele Naționale, Sibiu, Fondul „Magistratul orașului și scaunului Sibiu. Primăria municipiului Sibiu", U52, p. 48. 56 http://patrimoniu.gov.ro 57 http://patrimoniu.gov.ro Planșa I - Crematoriul de la Primăria Veche din Sibiu: modalitate de susținere a pereților (desen executat de arh. Emil Crisan). Planșa a Il-a - Crematoriul de la Primăria Veche din Sibiu: proiecție axonometrică a volumelor (desen realizat de Florin D.Toma). 58 http://patrimoniu.gov.ro KERAMIKFUNDE AUS DEM 17. UND 18. JAHRHUNDERT IM ALTEN RATHAUS VON HERMANNSTADT Petre Beșliu und Thomas Nâgler, zwei Historiker, die wăh- rend der Restaurationsarbeiten die archăologischen Gra- bungen leiteten, versuchten in mehreren Untersuchungs- etappen mit einigen Grabungsschnitten in den Innen- răumen sowie in den Hbfen des Rathauses einzelne Bau- etappen und Teilgebiete der noch wenig bekannten ma- teriellen Kultur der Stadtgeschichte zu erforschen. Es ist bedeutsam, daB drei Meter unter der Erdober- flăche, im Erdreich eines Raumes, zwischen den Wăn- den eines Schachtes, zahlreiche (mehrere Kisten voii) Keramikbruchstucke von GefăBen des 17. und 18. Jahr- hunderts gefunden wurden. Im Sommer des Jahres 1990 beauftragte mich das Brukenthalmuseum die Keramikfunde, zu sichten, zu ord- nen und zu bestimmen. Wenn auch die Inventarisierungs- arbeiten nicht abgeschlossen sind, ist es trotzdem mog- lich, eine Bilanz dieser Arbeit vorzuweisen. Zu den KeramikgefâBen, die ich aus Bruchstuk- ken teilweise oder ganz zusammenfugen konnte, ge- horen auch einige Habaner Fayencen aus Winz. Es ist verwunderlich, daB diese hochwertigen keramischen Erzeugnisse im Magistratsgebâude Verwendung fanden, denn lăut LandtagsbeschluB vom 5. Juni 1631 hătten die Wiedertâufer von Winz „mit ihren Waren die săch- sischen Stădte bei Strafe von 200 Gulden, von denen zwei Drittel dem Fiskus und eines dem Anzeiger zuzu- fallen hătten, nicht besuchen sollen". Anscheinend wur- de diese Verfugung nicht ernstgenommen, denn in den Verlassenschaftsinventaren der Hermannstădter Teilungs- bucher aus den Jahren 1672-1750 wurden oft „Winzer Kriige" erwăhnt, die zur Zierde des Hauses gereichten und sehr geschâtzt wurden. Zu den aus Bruchstucken teilweise zusammenge- setzten Prunkstucken gehort auch eine 22 cm hohe Kan- ne (Tafel 1,1). Das GefăB mit schrăg abgesetzter Stand- flăche, mit bauchigem GefăBkorper und vom Hals sich trichterformigoffnender Kleeblattmundung und mit einem im Querschnitt bogig gekehlten Bandhenkel, besteht aus einem gelblich-grauen Scherben. Es ist innen mit einer weiBen, auBen mit einer blauen Zinnglasur uberzogen, worauf weiBe und gelbe Pflanzenmotive aufgemalt sind. Der breite horizontale zentrale Hauptornamentstreifen ist unten und oben durch typische Habaner Spitzenkrausen begrenzt. Das GefăB durfte Anfang des 18. Jahrhunderts erzeugt worden sein. Eine zweite Habaner Fayence, ein Kănnchen von 12 cm Hohe, von gleicher Form und Farbe, doch ohne Spitzenkrause im Dekor, trăgt die Jahreszahl 1721. Zahlreiche Scherben von mindestens 7 ehemaligen bauchigen (fast kugeligen), senkrecht gerippten Krugen mit kurzer, zylinderfbrmiger, nach oben sich leicht off- nender Mundung, mit blauer Marmorierung auf weiBem Grund (Tafel I, 2), deuten darauf hin, daB diese Fayen- cen, die wir dem Ende des 17. Jahrhunderts zuschreiben konnen, in GroBen von 10 bis 20 cm Hohe weit verbrei- tet waren. Ein kleines marmoriertes Habaner Fayence- krugelchen (M = 9,5 cm) des gleichen Formentyps, ohne senkrechte Einbuchtungen, konnte aus Bruchstucken fast vollstăndig zusammengefugt werden. Blaue Marmorie- rung auf weiBem Grund weist auch die Innenflăche ei- nes kleinen Napfes auf (H = 5 cm; Tafel I, 3), dessen AuBenflăche eine hellgrau-griine Deckglasur trăgt. Von groBem Interesse sind rotbraune Scherbenbruch- stiicke eines hellgrun bleiglasierten bauchigen Kruges mit relativ kurzem zylinderfdrmigem Hals, der, wie bei den oben beschriebenen charakteristischen Habaner GefăBen, senkrechte Einkerbungen aufweist (Tafel I, 4). Innen ist er unglasiert. Auf der oberen Hălfte der Bauchung sind Tulpenornamente und Kreise eingestempelt, eine Deko- rationsweise, die auf Fayencen nicht festgestellt werden konnte. Auf weiteren unglasierten GefăBscherben mit ty- pischem Habaner Schuppendekor (weiBe Hornchenmale- rei) sind die Kerben am Mundungsrand gerădelt. Man kann vermuten, daB Ende des 17. und Anfang des 18. Jahrhunderts Habaner Tdpfermeister aus Winz nicht nur die sehr bekannten Habaner Fayencen hergestellt hătten, sondern auch irdenes, unglasiertes und bleiglasiertes Ge- brauchsgeschirr, nicht fur den eigenen Bedarf, sondern auch fur die umliegenden Dorfer und Stădte. Wenn die oben erwăhnten Habaner Fayencen schon Bekanntes zusătzlich belegen - wir besitzen gut erhaltene Gegenstănde vom gleichen Typus in zahlreichen in- und auslăndischen Sammlungen - so enthullen uns die zu- sammengefugten GefăBe der siebenbiirgisch-săchsischen Gebrauchskeramik viei Neues. Denn wenn hochwerti- ge siebenburgische Zierkeramik schon seit Mitte des 19. Jahrhunderts von zahlreichen Heimatforschern ge- sammelt wurde, besitzen wir heute, zum Unterschied von Mitteleuropa, leider keine einzige Sammlung von spătmittelalterlichem Gebrauchsgeschirr. Die Geschichte des Kunstgewerbes war bei uns im wesentlichen eine Geschichte der Stilformen, und vor aliem des Zierats, des Reprăsentationsgerăts. Schlichte einfache Dinge, die nicht durch Schmuckung, sondern durch vollendete Formgestaltung in den Bereich der Kunst hineinragen, 59 http://patrimoniu.gov.ro lâBt sie auBer Betracht, sind doch gerade die Gebrauchs- gefăBe Trăger der Tradition. Zu diesen formschonen GefăBen gehoren groBe dick- băuchige Kruge mit trichterfbrmig sich offnendem Hals- ansatz, der in einem zylinderfbrmigen Kragenrand en- det (Tafel II, 1). Die ganze GefăBoberflăche wurde, ver- mutlich um den fleckig brennenden Ton zu bedecken, mit einer weiBen Kaolinengobe iibergossen. Grun ein- gefârbte Bleiglasuren fanden bei den ăltesten GefâBen aus dem 17. Jahrhundert nur an dem Kragenrand und am Bandhenkel in Form von Querstreifen, Anfang des 18. Jahrhunderts auch als Glasurflecken oder -streifen auf der GefâBwandung, Verwendung. Im Inneren der Kruge hatten die Tbpfer uber zahlreiche vertikale weiBe Strei- fen eine grun oder braun eingefărbte durchsichtige Blei- glasur gesetzt. Konzentrisch liberei nander stehende tiefe Drehspuren sind an der inneren Wandung festzustellen. Zahlreiche Keramikbruchstiicke stammen von ungefăhr elf ăhnlichen Krugen. Boden- und GefâBformen sind bei allen gleich, unterschiedlich sind nur einige Hals- und Mundungsformen. Der bogigflache Bandhenkel ist bei je- dem dieser Kruge unterhalb der Miindung oder am Hals angarniert. Ein Vorteil dieser engobierten und nurspărlich glasierten GefăBe war der Umstand, daB sie in einem einzigen Brand hergestellt werden konnten und dadurch preisgunstiger waren. Zwei Kannen mit zum ZweipaB zusammengedruck- ter Miindung (M-8066, M-8065) oder Bruchstucke von Kannenwandungen (M-8068) haben die vorhin beschrie- bene Oberflăchenstruktur, entweder mit grunen Glasur- streifen (Tafel II, 2) oder mit -punkten (M-8068). Bruch- stucke von 14 verschieden groBen Kleeblattmundungen lassen erkennen, daB die Anzahl der kleineren GefâBe die der grbBeren iibertraf. Auf einigen Scherben von der Schulterpartie der Kannen kann man mit dem Râdchen eingeprăgte Dekorstreifen erkennen.. Ein auBen weiB engobiertes Henkeltopfchen (H = 11 cm, M-8041), mit braunem Scherben, innen braun glasiert (Tafel II, 3), ist gut erhalten geblieben. Bruch- stucke von mindestens 5 weiteren Henkeltopfchen zei- gen, daB auch dieser GefâBtypus hăufig vertreten war. Einige davon sind mit hellbrauner Hornchenmalerei ver- ziert. Im Verhâltnis zu dem weiB engobierten Gebrauchs- geschirr ist das irdene grunglasierte noch Anfang des 18. Jahrhunderts seltener. Grun eingefărbte, durchsich- tige Bleiglasuren auf weiBer Engobe finden wir meist auf kleineren GefăBen, wie z. B. auf einem Henkeltopfchen (Tafel II, 4; H = 8 cm; M-8038), das innen unglasiert ist, wie auch auf einer Henkelschale (Tafel II, 5; H = 7 cm), die innen die gleiche griine Glasur trăgt wie auBen. Eine davon hat eine besondere Henkelform. Hier wurde eine Tonwulst in sich zu einer Schlaufe zusammerrge- schlossen und mit einer Schlaufenseite an die GefăB- wandung angarniert. Drei weiB engobierte, teilweise hoh- le Henkel mit Trinkwarze lassen darauf schlieBen, daB auch Wasserkruge zu dieser Gruppe gehort haben. Zu der Gruppe der unglasierten Irdenware gehoren unter anderem zwei groBe, 10 mittlere und 13 kleine- re Henkeltbpfe (Tafel III, 1-4), mit leicht eingewolbtem Standboden, mit zweimal lăngsgerilltem bând- oder, im Querschnitt, fast quadratischem Wulsthenkel, der immer am groBten Umfang des Bauches wie auch am Lippen- rand angarniert ist. Die meisten dieser GefăBe haben au- Ber einigen, noch am Tbpferrad eingeprăgten, kaum wahr- nehmbaren Querrillen (die auf der Bauchung die garnie- rung des Henkels bestimmen sollten) keine weiteren Ver- zierungen. selbst dort, wo Ornamente vorhanden sind, handelt es sich um einfache Zierelemente, die die Form begleiten oder betonen, die niemals formstbrend oder un- schbn wirken. Dazu gehoren gekerbte Lippenrănder, mit dem Malhorn gezogene waagerechte Linien, die den Rând eines GefăBes oder besonders charakteristische Ei nschnit- te und Ansatzstellen an FuB, Bauch oder Hals hervor- heben. Auch Punkte, nach dem Prinzipder Reihungange- ordnet, auch Stempelungen und Fingerdruckmulden oder auch einfache Glasurfarbflecken gehoren her. Bructfstucke von drei verschiedenen Wasserkriigen mit Trinkwarze am Henkel sind unverziert. Diese GefăBe, mit flachem, leicht eingewolbtem Standboden, mit bau- chigem, fast kugelfbrmigem GefăBkbrper, mit schlankem Hals und einem kelchfbrmig ausgeweiteten Mundungs- rand, mit einem Siebeinsatz, darin auch ein zentraler Knopf zur Steuerung des Wasserstrahles, sind von einer besonders gefălligen Form (Tafel III, 6). Der Henkel ist nur von der Warze abwărts hohl und kommuniziert mit dem GefăB nur am unteren Ende. So kann beim Trinken, sofern das GefăB noch halbvoll ist, der Henkel als Saug- rohr beniitzt werden, d. h., der Krug muB nicht gekippt werden. Wasserkruge mit Siebeinsatz ohne Trinkwarze am Henkel hatten, wie zwei Bruchstucke es beweisen, uber dem oberen Henkelansatz ein vom Tbpfermeister gestochenes Loch, das unter das Sieb fuhrte, um beim AusgieBen des Wassers Luft nachstromen zu lassen. Unter den zahlreichen Bruchstiicken fanden sich auch solche, die einst zu schbnen Schusseln gehort hat- ten. Eine derselben (Tafel IV, 2; Dm = 28,5 cm) trăgt hellgriine geometrische Motive auf dunkelgrunem, eine weitere (Tafel IV, 5; Dm = 21 cm) hellbraune, dunkel- griine, und manganbraune stilisierte Blumenmotive auf hellgriinem Grund. Fragmente von einer hellgrunen, fast weiBen Schussel (Tafel IV, 3; Dm = 25,5 cm) mit brau- nen, rotbraunen und gelben Streublumen muB einstmals zu den Prunkstiicken eines Haushalts gehort haben. Auch kleine Bruchstucke von einfachen Schusseln (Tafel IV, 4; Dm = 25 cm) mit weiBer Hornchenmalerei und ei- ner braun eingefărbten durchsichtigen Bleiglasur, direkt auf den ziegelbraunen Scherben gesetzt, konnten zu ei- nem grbBeren Schusselfragment zusammengefugt wer- den. Schusseln mit Kremprand, wie z. B. auf Tafel IV, 60 http://patrimoniu.gov.ro 6, hatten auf der Innenflăche nur eine griine Bleiglasur, ohne jede Verzierung. Weiteres Gebrauchsgeschirr, wie beispielsweise eine grunglasierte Bratpfanne (35x13 cm; M-8072) ohne FuBe, mit zwei Ausgiissen, Bruchstucke (FuBzone) eines unglasierten VorratsgefâBes (Dm (Boden) = 13,5 cm), mit einer Scherbendicke Von einem Zentimeter, ein unglasier- ter, henkelloser Napf (H = 8 cm, M-8071), kann dem Ende des 17. Jahrhunderts zugeschrieben werden. Eine gut erhaltene unglasierte Blattkachel (Tafel V) und zahl- reiche Bruchstucke von irdenen, unglasierten, braun- glasierten oder reduzierend gebrannten Pfeifenkopfen (Ta- fel VI) runden die Palette der Fundstucke ab. Die Tatsache, daB man zwischen diesen Scherben viele Knochenreste von Schafen, Schweinen, Rindern, Fa- sanen und Hasen identifizieren konnte, hat zu der Ver- mutung gefuhrt, daB sich im Rathaus, zumindest seit der Mitte des 17. Jahrhunderts eine Gaststâtte befunden ha- ben konnte (eine solche gab es z. B. im 16. Jahrhundert in Torgau). Allerdings wăre es auch moglich, daB irdene GefâBe und Fayencen, die in der Abfallgrube teilweise als Bruchstucke gefunden wurden, als konfiszierte Ware im Rathaus gelagert und spăter vernichtet wurden. Sie kann auswărtigen Topfern fur rechtswidriges Hausieren weg- genommen worden sein, so daB die Keramikfunde kaum eindeutig Hermanstădter Topfern zugeschrieben werden konnen. Die Essensreste in der Fallgrube kbnnten auch von verschiedenen Gelagen oder gar von der Verkbstigung von Gefangenen oder Strâflingen herruhren. HORST KLUSCH Ceramica din secolul al 17-lea și al 18-lea, rezultată din săpăturile efectuate la Primăria Veche din Sibiu Istoricii Petre Beșliu și Thomas Nâgler au inițiat, la Primă- ria veche din Sibiu, cu ocazia unor lucrări de restaurare a imobilului, săpături arheologice. Au găsit, la 3 m sub nivelul suprafeței curți, în molozul unei încăperi, cioburi de ceramică din secolele al 14-lea și 15-lea, precum și numeroase cioburi (câteva lăzi) și vase de ceramică din secolele al 17-lea și 18-lea. O parte a vaselor salvate au fost identificate ca apar- ținând faianței habane din Vinț, altele completează tezau- rul inestimabil al ceramicii uzuale, smălțuite și nesmăl- țuite, din Transilvania. Faptul că molozul amintit conținea resturi de oase animale (oaie, porc, vită, fazan și iepure) permite con- cluzia că, în incinta primăriei, a funcționat, pe timpuri, și un han. Multe vase întregi, unele dintre ele încă nefolo- site, pot să provin, după părerea autorului, din mărfurile confiscate în piață. 61 http://patrimoniu.gov.ro 62 Tafel 1-1-3 Habaner Fayencen, 4 grunglasierte Habaner Irdenware. Tafel II - 1-3 weiB engobierte, 4 u. 5 grunglasierte Irdenware. http://patrimoniu.gov.ro Tafel III - Unglasierte Irdenware. Tafel IV - GefăBdeckel und Schliisseln. 63 http://patrimoniu.gov.ro Tafel V — Unglasierte Blattkachel. 64 http://patrimoniu.gov.ro 65 http://patrimoniu.gov.ro CERAMICĂ MODERNĂ DESCOPERITĂ LA PRIMĂRIA VECHE, SIBIU - ANALIZA STATISTICĂ în urma săpăturilor efectuate în subsolul Primăriei Vechi din Sibiu a fost descoperită o mare cantitate de fragmente ceramice. S-au luat în considerare numai fragmentele tipice. Tipologia are la bază criterii deja cunoscute. Din totalul de 4 350 fragmente, 2380 aparțin unor vase nesmălțuite și 1970 sunt fragmente de vase smăl- țuite. în general sunt vase de uz comun. în privința vaselor nesmălțuite, pasta este de bună calitate, cu ardere oxidantă, degresant din nisip fin, obiec- tele sunt neornamentate sau cu ornamente incizate, benzi de striuri orizontale sau în val, în zona gâtului și/sau în partea de maximă amplitudine, cu sau fără toartă, lucrate la roată rapidă. Din totalul de 2380 fragmente de ceramică nesmăl- țuită, 82% au arderea oxidantă, iar 18% ardere reducă- toare, 9,2 % ardere secundară, fie în exterior (erau folosite la gătit direct pe flacără), fie și în interior sau numai în partea superioară a peretelui vasului. Este posibil să fi fost arse măcar parțial și în groapa în care au fost descoperite. Redăm un tabel statistic al fragmentelor de ceramică nesmălțuită, clasificată după formă: — 42 % fragmente aparținând vaselor de dimensiuni medii, folosite pentru gătit; — 38 % fragmente din ulcele pentru băut, cu sau fără toartă; — 15 % fragmente ale unor vase mari, folosite pen- tru gătit sau păstrarea alimentelor; — 2,3 % castroane de diferite dimensiuni; — 1,5% ghivece pentru flori; — 1,2 % capace pentru vase, cu buton sau toartă. Ceramica smălțuită (1970 fragmente): pasta este de bună calitate, bine arsă, o parte sunt angobate, lucrate la roată rapidă, folosind ca degresant nisipul fin. Smalțul este puțin folosit, din cauza ingredientelor foarte scumpe. Marea majoritate a fragmentelor sunt smălțuite numai în interior, puține în exterior, numai în pete de diferite culori, ca ornament pe fond de angobă albă. Situația materialelor ceramice smălțuite, în funcție de tipul de vas de la care provin: — 42 % oale pentru vin; — 36 % fragmente de ulcele pentru băut, cu sau fără toartă; — 5,6% oale mari pentru gătit; — 5,3 % căncee; — 4 % castroane; — 4,9% capace cu buton; — 2 % farfurii. Din aceeași categorie, ceramică smălțuită, s-au găsit: — 2 tăvițe cu cioc la ambele capete-, — 2 vaze, care după format, pastă și decor, par a fi de import; — fragmente aparținând unor vaze habane din pastă foarte fină, bine arsă, de culoare gălbuie, cu mult caolin, ornamentate cu smalț gri-albastru pentru fond și albastru intens pentru motivele florale. SILVIA GALEA 66 http://patrimoniu.gov.ro STICLA TRANSILVĂNEANĂ DE LA PRIMĂRIA VECHE DIN SIBIU 1. Sistemul de referință Materialul arheologic rezultat în urma săpăturilor de la Primăria Veche din Sibiu, monument de arhitectură, re- prezentativ pentru evul mediu transilvănean, conține, ală- turi de elemente de identificare a fazelor de construcție a edificiului, de altfel, scopul principal al cercetării re- spective, o însemnată cantitate de fragmente de sticlă. Acestea au fost descoperite într-o groapă menajeră, ală- turi de fragmente ceramice și oase de fazan, iepure, porc, vițel, oaie¹. Acest bogat material este inedit pentru cercetătorii noștri privind sticla medievală care, până acum, n-au beneficiat de date furnizate de investigația arheologică. De asemenea, o noutate reprezintă și tipul de investigație propus care face parte din categoria cercetărilor con- vergente² înțelegând un mod de conlucrare interdiscipli- nară menit să confrunte gradul de valabilitate al docu- mentului sau argumentelor puse la dispoziție nu numai de arheolog, ci și de istoricul de artă, arhivist, etnolog. Acest program de analiză are meritul de a focaliza re- zultatele particulare, făcând posibilă reconstruirea unei realități „uitate" percepută de noi fragmentar, care își dezvăluie autenticitatea prin aceste comparări, interogări permanente. 2. Demersul metodologic Prelucrarea materialului arheologic a impus stabilirea unor ierarhii a operațiilor de investigare, mod de abor- dare indispensabil în organizarea și sistematizarea muncii științifice: — analiza detaliată a fragmentelor de sticlă și asam- blarea lor pentru a realiza recompunerea formelor inițiale; — evaluarea statistică a pieselor reconstituite; — interpretarea materialului arheologic prin corela- rea lui cu informațiile de arhivă și literatură de specialitate. ¹ Petre Beșliu, Thomas Năgler, Die archăologische Grabungen im Hermannstădter Alten Rathaus, în „Forschungen zur Volks- und Landeskunde", nr. 2/1989, p.28-39. Cu acest prilej mulțumim colegului nostru arh. Petre Beșliu, care ne-a pus la dispoziție, pentru cercetare, materialul arheologic. ² Ligia Fulga, Sticla transilvăneană, sec.XVII-XIX, (catalog de expoziție), 1992, Brașov. 3. Rezultate Rezultatele studiului nostru sunt relevante pentru contu- rarea unui tablou sugestiv privind viața cotidiană de la Primăria Sibiului, indicând nevoi, habitudini și ritualuri mai puțin cunoscute de istoria mentalităților medievale din Transilvania. Astfel, o primă categorie de piese constă din sticla de băutură, pahare, căni („Humpen"), carafe folosite la mesele obișnuite sau festive date de Primărie în cinstea oaspeților care vizitau Sibiul. A doua categorie se referă la existența unei farmacii asemănătoare celor de „curte", mai exact a unei cămări (Keller) unde se depozitau sticle de farmacie pregătite pentru uzul curent sau pentru even- tualele călătorii ale comitelui sașilor, pentru alți demni- tari care treceau prin Sibiu. Acest tip de farmacie a fost frecvent în epocă în Europa occidentală³. S-au găsit în stratul arheologic butelii de fatmacie, sticle de medicamente pentru uleiuri, ti nețuri, elixire, sub- stanțe spirtoase, baghetă de sticlă pentru amestec, men- suri cilindrice. Procedând la evaluarea statistică pentru a determina numărul de piese și pentru a stabili tipurile morfologice frecvente, se constată că aceste două categorii devin ex- trem de relevante. Din circa 100 piese recognoscibile ca tip morfologic s-a evidențiat următoarea clasificare: — sticle pentru băut („de pivniță") 15 buc. — căni drepte cu toartă („Humpen") 9 buc. — căni cu toartă, carafe 3 buc. — pahare cu talpă și picior 5 buc. — pahare cilindrice 11 buc. — castroane pentru masă 5 buc. — butelii pentru farmacie 15 buc. — sticle pentru oțeturi („ciorchine") 14 buc. — flacoane mici pentru toaletă și medica- mente 18 buc. — baghetă din sticlă pentru farmacie 1 buc. — figurine 2 buc. 4. Locul de proveniență și datare Considerăm că piesele respective provin din glăjăria tran- silvăneană de la Porumbacu de Sus, relativ aproape de ³ Wolfgang Hagen Hein, Emailmalereiglăser aus deutschen Apotheken, Govi-Verlag, Frankfurt am Main, 1972, passim. 67 http://patrimoniu.gov.ro Sibiu, cunoscută din documentele de arhivă cu o pro- ducție însemnată de sticlă diversificată și de buna cali- tate. Cronologic, piesele le încadrăm în a doua jumătate a sec. al XVII-lea și prima jumătate a sec. al XVIII-lea. Argumentele care susțin această determinare au la bază bogatul material de arhivă existent; ne referim, în special, la urbăriile și inventarele domeniului Porumbac⁴, aceste date fiind coroborate cu analiza stilistică și morfologică a pieselor; adăugăm, de asemenea, o mărturie arheologică importantă, anume descoperirea în umplutură a unei mo- nede din 1695 (un gros), element de datare care confirmă ipotezele noastre. Nu lipsit de importanță în avansarea cercetărilor asu- pra sticlei transilvănene este faptul că formele găsite în săpătura arheologică le găsim cu uimitoare precizie men- ționate în documentele de epocă din sec. al XVII-XVIII- lea, suprapunerea de termeni și piesele concrete recent reconstituite (Fig. 1-16) atestând indubitabil producerea lor în glăjăria de la Porumbacu de Sus⁵. Se cunoaște din documente că la glăjăria de la Porumbacu de Sus au lucrat meșteri pricepuți în prelucrarea artistică a sticlei, aduși din Veneția⁶ încă din 1619, apoi din Boemia⁷, care primeau comenzi din partea principilor Transilvaniei, a nobililor, a oamenilor bogați din orașe, a negustorilor care plăteau scump aceste piese considerate rarități, majori- tatea populației folosind, în mod curent, pentru uz, oalele din lut. 5. Compoziția Majoritatea acestor piese intră în categoria „sticlei de pădure" lucrată în toate glăjăriile transilvănene în sec. al XVII-XVIII-lea; este numită astfel datorită topiturii de sticlă de nuanță verzuie sau gălbuie care conține cantități variabile de oxid de fier, existent în cenușa de potasiu obținută din cărbunii de pădure. Compoziția sa era for- mată din 6 părți nisip de cuarț, 1 parte calcar sau oxid de calciu și 1 parte cenușă de potasiu (K₂CO₃) obținută din ⁴ David Prodan, Urbăriile Țării Făgărașului, l-ll, București, 1970 și 1976, mai departe Urbăriile .... ⁵ Jurnalele economice ale Annei Bornemsza din 1677, 28 mai, atestă piese lucrate la Porumbacu de Sus: „350 sticle de medicamente bune pentru farmacie, 100 sticle late (aplatizate, n.ns.)" (vezi Prodan, Urbăriile ..., p. 384). ⁶ Cronicarul sas Georg Kraus menționează sticlari italieni aduși din Veneția de către principele Gabriel Bethlen în 1619 la Porumbacu de Sus. (Cf. Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, București, 1965, p. 45). ⁷ în inventarul domeniului Porumbacu din ianuarie 1648 este menționată glăjăria și faptul că lucrau și sticlari nemți. Cf. David Prodan, Urbăriile ... p.902. 68 arderea lemnului de stejar sau carpen din văile împădurite ale Carpaților⁸. De asemenea, imposibilitatea de a asigura o tempe- ratură constantă procesului de topire și, în general, folo- sirea redusă a substanțelor de limpezire și decolorare a masei de sticlă cu arsenic și salpetru procurate local sau din import⁹, cu efect asupra coloritului verzui și cu multe bule de aer, sunt trăsăturile specifice producției acestor glăjării. Cu toate acestea, documente din sec. al XVII-lea atestă faptul că sticlarii din Porumbacu de Sus reușesc să obțină sticlă incoloră, numită impropriu în epoca „cris- tallo", foarte ușoară, cu pereți subțiri datorită conținutu- lui de cretă introdus ca ingredient în topitura de sticlă (Kreideglas). în săpăturile de la Primăria Veche s-au identificat câteva pahare de acest tip, chiar un fragment cu inscripție în limba germană (Er hat ...), fapt care ne îndreptățește să considerăm că au fost lucrate de meșteri nemți veniți din ateliere de sticlă din centrul Europei, Germania sau Boemia. Este vorba de un pahar de petrecere cu picior și talpă din seria formelor bachice mult uzitate în perioada barocului, tip „Willkommen" cu text gravat, un îndemn la băut și veselie; în această categorie intră și paharele incolore scunde, cilindrice sau ușor evazate cu caneluri verticale realizate în formă de „optic" (denumirea unei forme de suflat), datate în jurul anului 1700. De ase- menea, un flacon de toaletă, pictat la rece, reprezintă o bogată compoziție florală cu păsări (păun?), realizată de o mână talentată, foarte sigură în executarea desenului, prețiozitatea evidentă indicând destinația lui către patri- cienii bogați din Sibiu (Fig. 9). 6. Tehnici de realizare în glăjăriile transilvănene din sec. al XVII-XVIII-lea se știe că sticla se prelucra manual prin suflarea la „pipă" (țeavă), solicitând sticlarii cu disponibilități artistice și ex- periență îndelungată; meseria de sticlar se transmitea din tată în fiu, păstrându-se cu strictețe anumite secrete de fabricație. în ceea ce privește tehnicile de decorare, domină suprafețele canelate, realizate în „optic", modelările plas- tice, complicate cu toarte arcuite și bufoni, bazele sunt accentuate prin inele franjurate, în jurul corpului sunt spiralate fire de sticlă, devin frecvente forme figurative foarte ingenioase. Toate aceste modalități de ornamentare ⁸ Felix Paturi, Die Geschichte vom Glas, AT Verlag, Aaron Schweiz, 1986, p. 51-54. ⁹ Surdu Bujor, Contribuții la problema nașterii manufacturilor din Transilvania în sec. al XVIII-lea, în „Anuarul Institutului de Istorie", Cluj-Napoca, VII, 1964, p. 147-237. Sunt atestate 14 ateliere transilvănene de producere a salpetrului la începutul sec. al XVIII-lea. http://patrimoniu.gov.ro indică apartenența la repertoriul sticlei venețiene care a persistat până în sec. al XlX-lea în mediul conservator al glăjăriilor transilvănene. Se remarcă, de asemenea, tendințe timide de asi- milare a barocului în mediul provincial transilvănean, pe măsură ce trecem pragul sec. al XVIII-lea, sesizabile în forma paharelor și ornamentica lor cu ușoare gravări geo- metrizante. Semnalăm ca importantă și prezența unui fragment de sticlă care prezintă urme de aurire, fiind un indiciu că această tehnică era cunoscută și de sticlarii de la Porumbacu de Sus. Este vorba de o butelie comandată, probabil, de Primăria din Sibiu. 7. Repertoriul tipurilor morfologice Realizarea unui repertoriu a tipurilor morfologice iden- tificate poate permite o analiză detaliată a elementelor evolutive, intervenite la nivelul formelor în ansamblu, edi- ficatoare pentru producția de sticlă de la glăjăria de la Porumbacu din acea perioadă; analiza atentă a părților componente devine relevantă, de asemenea, pentru a sur- prinde o anumită specificitate stilistică care poate lămuri aspecte de natură cronologică. De aceea, reluăm clasificarea mai sus menționată. — Sticle pentru băutură (15 buc.) apar numite în documente „late", iar uneori de „pivniță" după locul de păstrare. Se disting prin forma lor aplati- zată, cu corp în formă de coif sau pară, cu gât specific cu inel concav spre gură, care are efect onomatopeic de „gâlgâit". Sunt lucrate din sticlă de pădure verde sau verzui; (Fig. 1). O altă varietate morfologică este reprezentată de sticlele cu gât înalt cu inel circular la gură, având forma de butelcă ușor aplatizată, de culoare gal- ben-brun (mangan); (Fig. 11). în documente apar menționate deseori „sticle vechi cu gât lung", ceea ce ne îndreptățește să încadrăm această formă în tipologia predilectă secolelor anterioare, în special sec. al XVI-lea¹⁰. — Căni drepte („Humpen") (9 buc.) fac parte din se- ria tradiționalelor căni pentru bere răspândite în întreaga Europă în sec. al XVII — XVIII-lea. în ceea ce privește forma, corpul este cilindric cu inel franjurat la bază cu toartă groasă canelată. Ca de- cor se disting fire de sticlă spiralate pe suprafața corpului, tehnică reluată ă la fațon de Venise¹¹ specifică sec. al XVII-lea, această tehnică fiind, de fapt, aproape unica manieră de decorare a piese- lor de sticlă analizate. — Pahare (16 buc.) vin să confirme, prin numărul lor, frecvența folosirii lor de către Primărie pentru oaspeții de .seamă ai Sibiului. Se diferențiază o primă categorie, paharele cu picior și talpă reali- zate din „sticlă de pădure", unul cu corp tron- conic, celălalt în formă de caliciu (cupa) cu pi- cior și talpă înaltă concavă care amintește de apartenența la sticla venețiană, considerate de noi forme stilistice anterioare sec. al XVII-lea (Fig. 3-4). în schimb, celelalte pahare sunt din sticlă incoloră numite impropriu „cristallo“, au corpul conic cu talpă și picior răsucit ă la fațon de Ve- nise. Alături de acestea, o categorie aparte o for- mează paharele mici cilindrice cu suprafață ne- tedă sau la gură ușor evazate, cu caneluri verti- cale realizate în „optic" sau un decor geometric discret gravat la buză. Piesele respective le în- cadrăm ca datare în prima jumătate a sec. al XVIII-lea (Fig. 13-16). — Căni cu toartă pentru servit la masă (3 buc.); fiecare în parte sunt exemplare deosebite care ex- celează prin eleganța formelor, a tehnicilor de de- corare și înobilare a sticlei. Le prezentăm detaliat pe fiecare în parte: a) Cana mare cu toartă, piesă comandată de oameni înstăriți pentru că a făcut parte din inventarul meselor celor bogați din acea epo- că. Este o cană pântecoasă, cu gâtul și gura cilindrică puternic marcată, din fire de sticlă spiralate aplicate la cald. Baza este foarte sta- bilă prin inelul atașat în jur, iar toarta este lată și canelată. Ca formă și manieră de decorare trădează aceeași tradiție venețiană, fiind lu- crată la sfârșitul sec. al XVI-lea-începutul sec. al XVIII-lea. b) Cana mică cu toartă este un exemplu de sticlă rară numită „calcedonio"¹² pentru că imită agatul, o piatră semiprețioasă cunoscută prin decorul marmorat roșu rubin-verde. Corpul es- te bitronconic, gâtul larg de formă cilindrică, baza, de asemenea, este marcată printr-un inel, iar toarta arcuită este prevăzută cu un buton realizat plastic la cald. Ca și precedenta face parte din același vocabular decorativ ă la fațon de Venise (Fig. 12). ¹⁰ Brigitte Klesse, Glas, Katalog des Kunstgewerbemuseums, Koln, 1963, p. 127-128; ignatz Schlosser, Das alte Glas, Klinkhardt und Biermann, Munchen, 1984, p. 88; în inventarul domeniului Porumbacu din ianuarie 1648 se menționează „sticle vechi cu gât înalt" (Cf. D. Prodan, Urbăriile ... p. 892-902). ¹¹ Franz Adrian Dreier, Venezianische Glăser und Fațon de Venise, Kataloge des Kunstgewerbemuseums Berlin, Bând II, 1989, p.25. ¹² Franz Adrian Dreier, op. cit., p. 54. 69 http://patrimoniu.gov.ro c) Cana cu toartă („carafina") este o piesă re- marcabilă ca realizare artistică, lucrată la glă- jăria de la Porumbacu, din sticlă de pădure, de nuanță verzuie. Corpul este în formă de pară cu caneluri verticale realizate în „optic". Gâtul este prevăzut cu un inel concav și buza ușor evazată, care are același efect onoma- topeic (gâlgâit) întâlnit și la sticlele pentru bă- utură ; se distinge, de asemenea, toartă ar- cuită și buton realizat la cald. Piesa este în- cadrată cronologic la sfârșitul sec. al XVIl-lea- începutul sec. al XVIIl-lea și se înscrie în re- luările decorative de tip venețian (Fig. 2). — Castroane (5 buc.) sunt din sticlă de pădure, deci nuanță verzuie, cu pereții puternic evazați, unele folosite la masă la posibile spălătoare mici pentru mâini, după cum apar în unele documente de epocă¹³; în același timp, există și fragmente care indică castronașe din sticlă incoloră („cristallo") cu borduri delicat gravate. — Butelii pentru farmacie (15 buc.) apar mențio- nate, în inventarele glăjăriei de la Porumbacu de Sus, sub denumirea „flasculi pro medicamentis conservăndi", iar capacitatea lor este măsurată în optimi („octalium"). Prezintă dimensiuni va- riate, ele putând fi clasificate de noi în butelii mari cu diametrul bazei de 10/8 cm și înălți- mea de 15/16 cm și butelii mijlocii cu dia- metrul bazei de 9/8 cm și înălțimea 16 cm. Toa- te aceste butelii au corpul prismatic, formele sunt pătrate sau dreptunghiulare, cu fete hexagonale și octogonale. De asemenea, gâtul și gura bute- liilor evidențiază diferențieri morfologice, de la un gât ușor înalt și evazat la gâtul scurt, cilindric cu inel. Toate aceste piese au fost suflate la țeavă în glăjăria de la Porumbacu folosindu-se sticlă de pădure colorată verde, verzuie sau albăstruie (Fig. 6). — Flacoane mici pentru toaletă și medicamente (18 buc.) făceau parte din dotarea aceleiași far- macii a Primăriei care își păstra, după cum ne informează documentele de epocă¹⁴ „aqua bene- dicta atramentarium pro rosolis apta, fortia et debilia, adică săruri, esențe parfumate etc. Piese- le sunt de dimensiuni mici, calitatea sticlei este aceeași, de culoare verzuie, corpul este cilindric sau prismatic cu aceleași deschideri la gură ca la buteliile de farmacie (Fig. 7). — Sticle pentru oțet tip „ciorchine" (14 buc.) pre- zintă ca formă specifică corpul cilindric cu toartă mică sau nu aplicată pe umăr; elementul distinct în morfologia piesei este suprafața striată în pătra- te mici, numită în inventarele din epoca „ciorchi- ne" (Fig. 8) sau suprafața canelată vertical, am- bele decoruri fiind realizate în relief prin suflare directă în forme. Aceste sticle au același gât cu efect onomatopeic gâlgâit, aspect care ne îndrep- tățește să le încadrăm tipologic în seria piese- lor de sticlă lucrate la sfârșitul sec. al XVII-lea și începutul sec. al XVIII-lea ca și sticlele pentru băutură, flacoane, carafină. — Figurine (2 buc.) sunt modelate plastic la cald, fie din sticlă de pădure (verzuie) cu albastru co- balt, fie din sticlă incoloră, ele reprezentând un porumbel și un câine; ele fac parte din „fante- ziile" sticlarilor care au creat o gamă variată de astfel de reprezentări, după cum ne informează documentele de arhivă¹⁵; confirmă din nou tipo- logia morfologică de sorginte venețiană. 8. Considerații finale Trebuie subliniat faptul că demersul nostru s-a bazat pe două surse de informații primare care au făcut dovada autenticității lor indubitabile: materialul arheologic des- coperit la Primăria Veche din Sibiu și documentele de arhivă care se referă la urbăriile și inventarele domeniului Porumbacu la sfârșitul sec. al XVII-lea și începutul sec. al XVIII-lea. Demonstrația respectivă a avut permanent în vedere verificarea reciprocă a argumentelor provenind din cele două surse, permițându-ne să formulăm judecăți de va- loare asupra determinării unor tipuri de piese de sticlă lucrate la glăjăria de la Porumbacu de Sus, în jurul anu- lui 1700. S-au adus precizări asupra calității sticlei, asu- pra tehnicilor de prelucrare și decorare. Ideea majoră care se evidențiază de la sine este continuarea stilului venețian, așa-numita „ă la fașon de Venise" dominantă în sec. al XVII-lea și începutul sec. al XVIII-lea în Europa occidentală, care potențează, prin reluări, vechile tehnici folosite în atelierele venețiene (sticlă filată, sticlă „calce- donio" etc.), cele care continuă, la rândul lor, sticla din antichitatea romană. Ne dăm seama, astfel, că producția de la Porumbacu de Sus nu este străină de cea din centrul Europei, sticlarii transilvăneni fiind receptivi la tendințele epocii respective. ¹³ în jurnalele economice ale principesei Anna Bornemisza sunt menționate 60 spălătoare de sticlă care se folosesc la curte, (cf. David Prodan, Urbăriile ... II, p. 387). ¹⁴ Magdalena Bunta, Katona Imre, Az erdelyi uvegmuvăszseg a szăzadforduldig, Bukarest, 1983, p.85. ⁵ Din jurnalele economice ale principesei Anna Bornemisza între 1677 și 1688 aflăm despre aceste jucării sau forme figurative care se lucrau la Porumbacu. Ele sugerau aspectul unui măr, pară, porumbel, dovleac, pușcă, târnăcop, buzdugan. (Cf. David Prodan, Urbăriile ..., p. 71). http://patrimoniu.gov.ro Nu lipsită de interes este identificarea unor tipuri mai vechi anterioare perioadei cercetate, specifice, probabil, sec. al XVI-lea, ca de exemplu, sticlele cu gâtul lung. Sperăm că cercetările ulterioare vor lămuri ipotezele for- mulate cu acest prilej. LIGIA FULGA PETRE MUNTEANU-BEȘLIU The Transylvanian Glass from the Old Town Hali in Sibiu (abstract) In this study, the authors present the results of the latest archaelogical uncoverings done in the Old Town Hali from Sibiu regarding the Transylvanian glass from the end of the XVIlth and the beginning of the XVIIlth century. The authors have resorted to the statistical analysis of the material, which revealed different types of glass, their composition, the technique, and different types of adornments. About 100 pieces of glass could be identified and reassembled. They illustrate the fact that they were used by the urban patricians in every-day life and also prove the existence of a chamber containing bottles used for pharmaceutical purposes. In this study, there is laid stress upon the most fre- quent morphological forms (bottles for beverages, straight and ordinary cups, glasses, small toilet and medicine bottles, bottles for vinegar, figurines), which belong to the ornamental vocabulary of the baroque. Of no smaller interest, however, are the remnants from the Renaissance which coexist with the forms cha- racteristic of the end of the XVIIth and the beginning of the XVIIIth century. Desenator: Emil Crișan http://patrimoniu.gov.ro http://patrimoniu.gov.ro http://patrimoniu.gov.ro http://patrimoniu.gov.ro NOI DESCOPERIRI PREISTORICE DIN SIBIU ¹ între anii 1990 și 1992, una din pivnițele vechiului Palat al Primăriei² din Sibiu³ a fost reparată (fig. I)⁴. A fost necesară o săpătură de salvare în interiorul ei⁵. Separat de descoperirile preistorice prezente aici s-a găsit și o mare cantitate de materiale medievale și moderne⁶. Deși nu există observații stratigrafice pentru obiec- tele preistorice, am considerat utilă publicarea acestui material, din moment ce câteva din culturile reprezen- tate nu erau cunoscute pe teritoriul Sibiului până acum; din cauză că materialul preistoric n-a fost găsit într-un context arheologic sigur, ne vom limita la o prezentare și datare generală a celor găsite. Pivnița respectivă este amplasată pe marginea unei terase înalte, pe care a fost construit orașul Sibiu în sec. XII—XIII e. n., prezentând o situare topografică excelen- tă pentru perioadele preistorice; de aceea, presupunem existența unei așezări preistorice aici, distrusă de con- strucțiile medievale și cele moderne. Fragmentul unui topor realizat dintr-o rocă cristali- nă ușor verzuie și ornamentat cu linii în zig-zag incizate (fig. 10) ar putea aparține neoliticului său epocii bronzu- lui, dar nu poate fi datat precis. Cele mai vechi materiale ce pot fi datate sunt două fragmente ceramice; unul aparține unui capac modelat dintr-un lut de culoare gri-gălbuie cu mică în compoziție, iar cel de-al doilea aparține unui vas din ceramică fină gri (fig. 12). Ambele piese aparțin culturii Petrești⁷. ¹ Prezenta lucrare este o colaborare între N. Boroffka (Berlin) și S. Luca (Sibiu), posibilă datorită bursei Feodor-Lynen acordată lui N. Boroffka prin Fundația Alexandervon Humboldt din Bonn. ² în prezent, în clădire se află secția Istorie a Muzeului Brukenthal. ³ Sibiul este reședința județului Sibiu; într-o administrare românească mai veche - Sibiu, raion Sibiu, regiunea Brașov. Numele maghiar al orașului este Nagyszeben, iar cel german Hermannstadt. ⁴ Planul terenului este ilustrat într-o versiune simplificată după H.Fabini, Sibiul gotic, București, 1982, p. 124, fig. 75. ⁵ Săpăturile au fost executate de colegul nostru P. Munteanu-Beșliu (Sibiu), căruia îi aducem mulțumiri. ⁶ Aceste materiale sunt publicate de R Munteanu-Beșliu, în actualul număr din B.C.M.I. ⁷ Nu cunoaștem analogii pentru acest vas; el este asemănător unei cupe care are analogii la Pianu de Jos (I.Paul, Cultura Petrești, București, 1992, pl.24, 25, 27, 28, 16) și Cașolț (ibidem, pl.24, 28, 30) și poate fi plasat în faza A-B sau B a culturii Petrești (ibidem, pl. 29). O mare parte din materiale sunt decorate cu incizii sau sunt imprimate; ceramica fină este de culoare maro deschis sau roșiatică, cu nisip și mică în compoziție. Suprafața este, în general, aspră, doar ușor netezită. Une- le forme pot fi reconstituite grafic; astfel, un tip de vas întâlnit este cel globular, cu gât scurt, conic. Un frag- ment este decorat cu trei rânduri de ovale, cu impresiuni plasate vertical și cu mici incizii pe margine (fig. 13); ti- pul nu este frecvent, dar are analogii în „Nisipărie", la Brateiu®. Este probabil ca un fragment cu incizii largi și adânci, cu un motiv ornamental vertical sub formă de os de pește și cu o bordură crestată (fig. 15) să fi aparținut unui vas similar⁹. O a doua formă este reprezentată de diferite cioburi; ele provin de la oale cu buzele evazate spre exterior și sunt decorate cu rânduri de impresiuni sub buză, uneori urmate dedesubt de incizii oblice, adânci (fig. 16-18)¹⁰. A treia formă ce poate fi identificată este o cupă simplă, cu părțile laterale curbate, decorată în același mod ca și oalele cu rânduri de incizii sau impresiuni sub buză, urmate, mai jos, de motive liniare în zig-zag adânc incizate (fig. 10-14)ll. Alte fragmente sunt ornamentate cu incizii adânci și largi, dispuse în zig-zag sau sub forma osului de pește, uneori combinate cu impresiuni cu degetul (buzele) sau cu protuberanțe rectangulare și un fel de șănțulețe pro- duse prin mișcarea degetelor peste suprafața vasului, dar și cu impresiuni simple sau incizii fine aranjate sub formă de „copac". Toate aceste forme și tehnici de ornamentare, ca și exemplele menționate anterior, își găsesc analogii în cultura Coțofeni, faza I¹². Un singur ciob, cu decorații adânc incizate, prezintă un motiv triunghiular format din linii verticale de lungimi diferite (fig. 14). Acest model nu apare, în general, înaintea celei de-a treia faze a cultu- rii Coțofeni¹³, ornamente complicate, compuse din linii ⁸ R Roman, Cultura Coțofeni, în Biblioteca de arheologie 26, București, 1976, p. 156, pl.56, 5-6.9. Pentru analogii, vezi ibidem, p. 153, pl.53, 20; p. 155, pl.55,12. ⁵ Pentru analogii, vezi ibidem, p. 153, pl. 153, 20; p. 155, pl. 55,12. ¹⁰ Pentru analogii, vezi ibidem, p. 153, pl.53, 8.15; p. 154, pl.54, 1.3; p.156, pl.56, 7-8; p. 162, pl.62,6.11; p. 166, pl.66,5. ¹¹ Pentru analogii, vezi ibidem, p. 153, pl. 53,11; p. 159, pl. 59,6. ¹² Ibidem, p. 36-38, 153-166, pl. 53-66. ¹³ Ibidem, p.45. 75 http://patrimoniu.gov.ro verticale și orizontale, apărând, totuși, chiar din faza I¹⁴. Considerăm, astfel, că acest grup de materiale aparține exclusiv unei așezări a culturii Coțofeni, faza I. O perioadă în mod cert mai târzie este reprezentată de numai câteva fragmente ceramice. Este vorba despre o ceramică din pastă nisipoasă de culoare maro deschis, cu suprafața lustruită. Tipologic, întâlnim o vază cu fund larg, cilindrică și o formă similară, cu un gât mai înalt. Un alt ciob are buza orizontală, decorată prin imprimare cu degetul - baza gâtului; partea superioară a vasului este decorată prin incizii cu pieptenele, în timp ce partea in- ferioară este barbotinată și cu pietricele în compoziție. Un alt fragment este de fapt o toartă mică, tubulară, care urcă spre buza vasului; o altă toartă tubulară și un ciob mare cu striații aparțin, probabil, tot acestei culturi. Inciziile cu pieptenele, striațiile și nefinisarea părții inferioare a vaselor permit datarea acestor piese în epoca timpurie a bronzului, deși nu știm exact tipologia vaselor¹⁵ Câteva fragmente aparțin culturii Wietenberg din epoca de mijloc a bronzului; oalele sunt brun-roșcate sau gri-brun, cu suprafețele bine lustruite. Tipurile repre- zentate sunt TEIa¹⁶, ornamentat cu benzi incizate (VD4), cupe de tipul TD3 (precizarea nu este posibilă după frag- mente) cu câteva ornamente, oale de tipul TA4 (cu pre- cizări imposibile) sau TA4c. Ultimul are o protuberanță sub forma unui mâner neperforat, în timp ce primul este ornamentat cu impresiuni pe exteriorul buzei și cu mo- delele VB7 (incizii adânci și largi, în formă de S) pe margine. Un mic ciob are o spirală incizată (modelul ¹⁴ Ibidem, p. 165, pl. 65,5. ¹⁵ Vezi H.Ciugudean, Zur fruhen Bronzezeit in Siebenbiirgen im Lichte der Ausgrabungen von Ampoița, județul Alba, P. Z., 66, 1991, p. 79-114, pentru o imagine generală și o bibliografie mai veche. Descoperiri similare au fost publicate recent, de la Foeni (F. Gogâltan, Foeni, eine fruhbronzezeitliche Siedlung aus dem Siidwesten Rumăniens. Vorlâufiger Bericht, în Thraco- Dacica, 14, 1993, p. 51-64), Copăceni, Bernadea, Fântânele și lernut (M. Rotea, Contribuții privind bronzul timpuriu in centrul Transilvaniei, în Thraco-Dacica, 14, 1993, p. 65-86), cât și de la Gligorești (F. Gogâltan și G. Florea, Săpături arheologice la Gligorești (județul Cluj)" - 1990, în Apulum, 31, 1994, p.9-38). Asprimea părții inferioare a vaselor poate fi găsită în unele forme din materialele din majoritatea acestor situri și poate fi observată, de asemenea, în cultura timpurie Schneckenberg (Gh. Bichir, Beitrăge zur Kenntnis der fruhen Bronzezeit im sudostlichen Transsilvanien und in der Moldau (im Lichte der Grabungen von Cuciulata und Mîndrișca), în Dacia, NS, 6, 1962, p. 87-114, în special fig. 6), sau în Foltești (M. Petrescu-Dîmbovița și M.Dinu, Nouvelles fouilles archeologiques â Foltești (Dep. de Galați), în Dacia, NS, 18, 1974, p. 19-72, în special figurile 18, 2; 20, 2; 24, 1-2.5; 25, 4-6). ¹⁶ Urmărind tipurile stabilite de N. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung der Bronzezeit in Sudosteuropa, în Universitătsforschungen zur prăhistorischen Archâologie, 19, Bonn, 1994, p. 115 și următoarele. 76 VD26, VD28, VD29 sau VD30, după N. Boroffka). Ma- terialul aparține fazei A2 a culturii Wietenberg¹⁷. Frag- mentul mare de vas, cu modele VB7 aparține fazei D a culturii Wietenberg și poate fi legat de materialul din cultura Noua. Cultura Nouă este reprezentată prin câteva fragmen- te ceramice, unele putând fi determinate. Cele mai carac- teristice forme sunt fragmentele a două kantharoi, una cu mânere triunghiulare în secțiune (fig. 4), cealaltă cu mânere-butoni (fig. 5); ambele sunt de culoare gri în- chis, cu suprafețele netezite sau lustruite¹⁸. Celelalte frag- mente pe care le atribuim culturii Noua sunt de fabricație asemănătoare. Un astfel de fragment este reprezentat de un inel cu caneluri fine (fig. 3), iar un altul provine de la o cupă adâncă, puternic profilată în partea inferioară; par- tea superioară este ornamentată cu caneluri fine în formă de zig-zag, în timp ce colțurile sunt umplute cu trei buline canelate. Tehnica și ornamentația în zig-zag sunt bine cu- noscute în cultura Noua¹⁹, deși bulinele și forma sunt cu- rioase; găsim o situație similară la fragmentul din fig. 6. Acesta aparține unui vas globular cu buza scurtă, evazată spre exterior, și este decorat cu caneluri fine și dense în partea frontală. Modul de prelucrare este identic cu cel al celorlalte piese găsite și atribuite culturii Noua, dar forma și decorul nu sunt cunoscute în această cultură; astfel, ne putem aștepta la descoperirea de noi tipuri aparținând culturii Noua, uneori datorită influențelor altor culturi - după cum s-a arătat recent prin analiza obiectelor des- coperite la Țichindeai, în județul Sibiu²⁰ Câteva fragmente ceramice aparțin unei epoci mai târzii - epoca Hallstatt. Majoritatea sunt de greutate me- die, toate sunt șlefuite, iar coloritul lor variază, de la gri închis la negru (fig. 7-8; 1-2); unul este negru în ex- terior și oranj-roșcat în interior (fig. 9), iar două sunt maro (fig. 21-22). Se pot recunoaște doar trei forme: una este o cupă simplă, cu pereți curbați (un fragment fiind de- corat cu linii oblice pe margine), (fig. 8; 19-20)²¹, a doua este o oală deschisă, cu buza lobată și canale duble pe interiorul buzei (fig. 21), pentru care găsim analogii în ni- velul II și III de la Teleac²² și care poate fi datată, în gene- ral, în perioada Hallstatt B, iar a treia este probabil o cupă închisă, cu buza evazată spre exterior. Inciziile fine de pe ¹⁷ Ibidem, p. 249. ¹⁸ Pentru numeroase analogii, vezi: A. Florescu, Repertoriul culturii Noua - Coslogeni din România. Așezări și necropole, în Cultură și civilizație la Dunărea de Jos, 9, 1991/Biblioteca Thracoiogica, 1 (Călărași 1991), S. 5-414. ¹⁹ Ibidem. ²⁰ D. Popa și N. Boroffka, Considerații privind cultura Noua. Așezarea de la Țichindeai, județul Sibiu, în SCIVA, 46, 1995, în curs de tipărire. ²¹ Acest tip e folosit de la sfârșitul epocii târzii a bronzului până în perioada La Tene. Vezi N. Boroffka, Noi descoperiri hallstattiene la sud de Carpați, în Apulum, 32, 1995, pentru paralele. ²² V.Vasiliev, I.Al. Aldea, H.Ciugudean, Civilizația dacică timpurie în aria intracarpatică a României. Contribuții arheologice: http://patrimoniu.gov.ro margine și de pe partea frontală superioară - ca și fundul vasului - au caneluri aproape orizontale, care ne amin- tesc de cultura Basarabi²³; totuși, acest grup de obiecte ar putea fi datat în faza târzie a perioadei B a culturii Hallstatt. Celelalte două cioburi pot fi plasate cronologic aici, fără probleme: unul are un decor format, probabil, dintr-un cerc larg convex (fig. 9)²⁴, celălalt fiind un frag- ment de mâner cu laturi canelate (fig. 7), care poate fi datat oricând în cultura Hallstatt. Ultimul grup de obiecte preistorice găsite, puțin re- prezentate, aparțin culturii dacice clasice; prezentăm doar trei tipuri de veselă: o cupă clasică dacică (fig. 23)²⁵, de culoare gri-închis, fragmentul buzei unui re- cipient (vas de depozitat) (fig. 24)²⁶, cu un model format din linii dispuse sub formă de valuri, dintr-un material de culoare gri, fin, prelucrat la roată, și partea superioară a unui suport dacic clasic pentru fructe (fig. 25)²⁷, făcut din ceramică fină gri, cu suprafața șlefuită, care poate fi datat între sec. I î.e.n.-l e.n. în concluzie, putem afirma că în împrejurimile Pa- latului vechi al Primăriei din Sibiu a existat o așezare cu strat neolitic (cultura Petrești, fazele A-B/B), eneo- litic (cultura Coțofeni, faza I), epoca timpurie a bron- zului, epoca de mijloc a bronzului (cultura Wietenberg, faza A2), epoca târzie a bronzului (cultura Noua, poate cu influențe ale culturii Wietenberg, faza D), Hallstatt (cul- tura târzie Gâva - cultura timpurie Basarabi) și o perioadă dacică (sec. I î.e.n.-l e.n.). Deși discuțiile ulterioare sunt blocate de lipsa datelor contextuale, am considerat ne- cesară semnalarea materialului, din moment ce aceste perioade n-au fost cunoscute până acum pe teritoriul Si- biului. SABIN A. LUCA NIKOLAUS G. O. BOROFFKA Summary Although there exist no stratigraphical observations on the prehistoric finds, we considered it useful to publish the material uncovered in the cellar of the Old Town Hali, since several of the cultural groups represented here were not known in Sibiu until now. Since the prehistoric ma- terial was not found in a secure archaeological context, we shall confine ourselves to a presentation and general dating of the finds. Essentially, the materials indicate the existence of a settlement with layers from the Neolithic (Petrești culture, phase A-B/B). Eneoiithic (Coțofeni culture, phase I), Ear- ly Bronze Age, Middle Bronze Age (Wietenberg culture, phase A2), Late Bronze Age (Noua culture, perhaps with imports from the Wietenberg culture, phase D), Hall- statt B period (late Gâva-early Basarabi culture?), and from the Dacian period (lst century B.C. - lst century A.C.). Though, any further discussion is blocked by the lack of contextual data. Apart from the prehistoric finds presented here, a large quantity of medieval and modern material was found. LISTA CU ILUSTRAȚII Planșa 1:1: ceramică aparținând culturii Wieten- berg; 2-6: ceramică aparținând culturii Noua; 7-9: ceramică Hallstatt B; 10: fragment de topor; 11-12: ceramică aparținând culturii Petrești (faza A-B/B); 13-18: ceramică aparținând culturii Coțofeni (faza I); 19-22: ceramică Hallstatt B; 23-25: ceramică dacică. Așezarea fortificată de la Teleac, (Cluj-Napoca 1991), p. 83-84, tipul Iile, fig. 33, 7.10.13. ²³ A. Vulpe, Zur Entstehung der geto-dakischen Zivilisation. Die Basarabikultur. I Teii: Forschungsgeschichte; Definition; Fundstoff; Verbreitung, în Dacia, NS, 30, 1986, p. 73, fig. 2, 21, p. 85, fig. 14, 6, p. 87, fig. 16, 22; M.Gumă, Civilizația primei epoci a fierului în sud-vestul României, în Bibliotheca Thracologică, 4 (București 1993), PI. 41, 2; 56, 9. ²⁴ Vezi V.Vasiliev et al. (note 21), fig.29, 4-17; 32, 9; 41, 2-3.5.7. ²⁵ I. H.Crișan, Ceramica daco-getică, cu specială privire la Transilvania, (București 1969), p. 153 și următoarea, fig. 65. ²⁶ Ibidem, p. 184-186. ²⁷ Ibidem, p. 167-170. http://patrimoniu.gov.ro Planșa I - 1 ceramică aparținând culturii Wietenberg; 2-6 ceramică aparținând culturii Noua; 7-9 ceramică Hallstatt B; 10 fragment de topor; 11-12 ceramică aparținând culturii Petrești (faza A-B/B); 13-18 ceramică aparținând culturii Coțofeni (faza I); 19-22 ceramică Hallstatt B; 23-25 ceramică dacică. http://patrimoniu.gov.ro ANALIZA FRAGMENTELOR OSOASE DESCOPERITE ÎN GROAPA DE GUNOI DE LA PRIMĂRIA VECHE SIBIU în urma analizei celor 8 634 de fragmente osoase rezul- tate din groapa menajeră găsită în săpăturile arheologice de la Primăria Veche Sibiu și aduse în Laboratorul nostru spre analizare au rezultat următoarele concluzii: — fragmentele osoase constituie resturi menajere de proveniență animală de natură domestică; — pe unele fragmente se observă urme de fum sau chiar început de calcinare, ceea ce denotă că res- turile din groapă au fost supuse unui proces de in- cinerare ; — după natura suprafeței și formei secțiunii de frag- mentare, putem trage concluzia că oasele au fost sparte cu un obiect dur pentru a putea fi fragmen- tate și nu tăiate; — noi am constatat în urma analizării formelor și mări- milor de fragmente că ele provind de la animale domestice din următoarele specii: porc mare (în jur de 100 kg) - 2 716 fragmente; porc mic (în jur de 30 kg) - 402 fragmente; oaie - 1625 fragmente; miel - 1 004 fragmente; pasăre (găină și cocoș) re- spectiv 1 601 și 66 fragmente; vită - 1 215 frag- mente ; — putem afirma, în funcție de prezența fragmentelor osoase semnificative, că oasele au provenit de la un număr de 6 porci, un purcel, 4 oi, 1 miel, 5 găini, 2 cocoși și o vacă, numărul mare de oase nesem- nificative pentru aprecierea cantitativă impiedicând orice alte speculații. în afara celor enunțate mai sus, putem afirma că au mai fost descoperite un număr de 11 oase aparținând speciei iepure (cantitativ, apreciem un iepure) și un număr de 4 oase apreciate după formă și mărime ca aparținând speciei fazan (două sternuri, respectiv doi fazani). Speculând ideea provenienței din vânat a acestor ul- time animale, completăm cele afirmate în prima parte cu faptul că au fost prezentate și resturi osoase provenind de la animale sălbatice. ALEXANDRU DOBRESCU BULETIN DE ANALIZĂ NR.815 L. BUCȘĂ, AL. DOBRESCU — Proveniența: Primăria Veche Sibiu. — Determinări solicitate: determinare materiale orga- nice. Nr. Adâncime Analize Rezultate crt. Proveniență efectuate analiză probă 0 1 2 3 1. Adânci- examinări la stereobinocular și - lemn defibrat - brad Abies Alba mea de microscop. - lemn carbonizat - specie de rășinoase 2 m - semințe de struguri - exuvii insecte necrofage. 2. Adânci- u - lemn carbonizat de rășinoase mea de - fragmente de case carbonizate 6,5 m - resturi tulpini vegetale - elitre de Coleoptere - piele și tendoane carbonizate - fragmente ceramice - semințe de plante - exuvii de insecte necrofage 3. Adânci- - lemn carbonizat sp. foioase mea de - claviulă de pasăre 5,5 m - resturi de oase carbonizate 79 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4. Adânci- - lemn carbonizat sp. rășinoase mea de - resturi oase carbonizate 4,5 m - resturi de piele și păr de animale. - exuvii de insecte necrofage 5 Adânci- examinări la stereobinocular și - lemn carbonizat sp. de foioase mea de microscop - lemn defibrat de stejar Quercus robur 3,5 m - fibre de mătură carbonizate - case de pasăre domestică semicarbonizate - resturi tulpini vegetale Concluzii: Din probele analizate reiese că locul prelevării probelor a fost o groapă de depozitare a resturilor menajere, care period au fost aprinse sau acoperite cu var nestins, în scop de dezinfecție. Oasele de animale domestice, resturile de tendoar și piele precum și sâmburii și tulpinele vegetale provin din resturi alimentare, având printre ele și resturi de ceramic de uz casnic. întocmit, LIVIA BUCȘĂ ALEXANDRU DOBRESCU Sibiu, 30 martie 1989 80 http://patrimoniu.gov.ro CERCETĂRILE INTER- Șl MULTIDISCIPLINARE DE LA PRIMĂRIA VECHE DIN SIBIU : STADIU Șl PERSPECTIVE Abordarea în spirit inter- și multidisciplinar a diferitelor aspecte morfologice, estetice, istorice și a funcționalității monumentului istoric cunoscut sub numele de Primăria Veche este determinată de nevoia continuării discuțiilor vechi de un secol, discuții stârnite de complexitatea clă- dirii, de specificul cercetării științifice la sfârșitul secolu- lui XX. Limitele inerente cercetării în profunzime și nevoia comunicării în forme tradiționale, accesibile cititorilor, de- termină acest demers general asupra stadiului informa- țiilor istorice și a posibilităților de depășire a limitelor actuale. Nu ne propunem să fundamentăm teoria unei „discipline a monumentelor", dar studiile legate de cu- noașterea multilaterală a monumentului istoric discutat demonstrează pe de o parte obligativitatea cercetării spe- cializate a unor aspecte deosebite și, pe de alta, necesita- tea corelării informațiilor. Abordarea teoretică pleacă de la premise și are o finalitate social-pragmatică, perspectiva istorică devenind necesară pentru compararea etapelor și direcționarea utilităților. Principalul reper bibliografic într-o tradiție de pre- ocupări istoriografice îndelungate și constante este studiul lui L. ReiBenberger despre monumentele orașului medi- eval Sibiu¹. Autorul menționat pornește în analiza morfo- logică și datarea clădirii Primăriei Vechi de la informațiile aflate în monografia istorică a lui Seivert². ReiBenberger, citat de toate studiile ulterioare despre Primăria Veche, folosește informații documentare directe și indirecte, iar logica formală a evenimentelor îi permite să stabilească o ideală succesiune a proprietarilor clădirii de la M. Pempff- linger înapoi în timp la Lulay, Proll și Altemberger, toți având cele mai înalte funcții la Sibiu. Potrivit informațiilor lui ReiBenberger, succesiunea patrimonială este datorată uneia matrimoniale, Clara Tobiassi, soția lui Pempfflinger, fiind văduva lui Lulay; Elisabeta, o altă soție a lui Lu- lay, devine văduva lui Proll, care a fost căsătorit cu Af- fra, văduva lui Thomas Altemberger³. Nu ne-am propus să verificăm presupusele legături matrimoniale, dar cel puțin afirmația relației între Affra și Proll trebuie amen- dată. La 19 aprilie 1497, Affra trimite din Bogat (primul ei soț fusese nobil de Bogat) o scrisoare către Johannes ¹ L. ReiBenberger, Uberreste der Gothik und Renaissance an Profanbauten in Hermannstadt, Sibiu, 1888, p. 4-24. ² G.Seivert, Die Stadt Hermannstadt. Eine historische Skizze, Sibiu, 1859, p. 48. ³ ReiBenberger, op. cit., p. 18-19. Sachs⁴. Este greu de crezut că la acea dată Affra era soția lui Proll (altfel ar fi trebuit să apară în document numele ei oficial), cum la fel de dificil este de acceptat o succesiune rapidă a evenimentelor care până în noiem- brie 1499 să ducă la căsătoria Affrei cu Proll, la moartea ei și căsătoria lui Proll cu Elisabeta, amintită în testamen- tul din 1499⁵- între 1495, când Affra era amintită sub numele de „văduva magistrului Altemberger"⁶ și 1497, când apare sub numele de „doamna Affra", documen- tele reflectă creșterea autorității ei, de la un statut ce o lega cel puțin prin menționarea numelui de fostul soț, la unul special, de autoritate, care îi permite să lupte pentru a-și redobândi bunurile sau contravaloarea unor bunuri împrumutate Magistratului⁷. De altfel, „casa doamnei Affra" apare în registrele de impozite ale Sibiului până în 1515 și ne îndoim că aceste acte oficiale nu ar reflecta realitatea. Casa Affrei este însemnată cu numărul maxim de „lott" (unitate fis- cală ce se referă, probabil, la proprietatea asupra caselor). Ipoteza transmiterii casei în proprietatea lui Lulay numai după anul 1515 este tentantă, dar nu este susținută de dovezi convingătoare. La redactarea testamentului său, Thomas Altemberger avea mai multe case din piatră, posibilitatea identificării casei din registrul de impozite din anul 1515 cu viitoarea „Primărie Veche" fiind redusă. Blazonul lui Lulay amplasat la etajul întâi, în poziție cen- trală, dovedește numele proprietarului în acea perioadă și veleitățile sale. (Fotografia 1). Fără a părăsi acest tărâm al ipotezelor și contro- verselor, „sarea și piperul" cercetării istorice, aducem în discuție un subiect ce ne interesează la fel de mult: da- tarea ansamblului arhitectonic. Complexitatea structurii arhitectonice și polivalența stilistică au determinat discuții contradictorii asupra evoluției ansamblului. Prezența bla- ⁴ Arhivele Naționale Sibiu, fondul „Documente medievale", U III, 8. ⁵ Despre acest document a se vedea la ReiBenberger, op. cit., p. 18, nota 3. Testamentul a fost transcris în două registre aflate în arhiva din Mediaș. ⁶ Rechnungen aus dem Archiv der Stadt Hermannstadt und der Săchsischen Nation, Sibiu, 1880, p. 189. Dominae relictae condam Thomae Altemberger ; în același an 1495: Dominae Affrae alias conthorali magistri Thomae Altemberger (ibidem p. 188). (mai departe, Rechnungen ...) ⁷ Rechnungen ... p. 507, 547. în același registru al notarului Paulus Remser este trecută și proprietarea lui J. Lulay (ibidem, p. 551, 553, 554). 81 http://patrimoniu.gov.ro zonului lui Altemberger în trei locuri diferite pare a rezolva problema; se impun însă câteva precizări: 1. blazoanele se află numai în turn și loggia din cur- tea mică, adică pe o latură; 2. între blazoanele lui Altemberger există deosebiri de compoziție care se datorează probabil execu- tării lor de către meșteri diferiți, amplasării în locuri cu semnificație deosebită sau unor trans- formări sociale importante cum este numirea lui, în 1481, în funcția de jude regal. în blazonul aflat în loggie, pe lângă elementele ce le regăsim în ste- mele din turn, leu/lup(?), în poziție rampantă, și cele trei stele cu cinci sau șase colțuri, apare, în laba animalului din planul superior, o sabie. (Fotografiile 2, 3). Amplasarea blazoanelor în anumite puncte de ma- xim interes și vizibilitate are, în primul rând, o semnifica- ție simbolică. Lipsa lor în alte aripi ale construcției nu în- seamnă neapărat și absența corpurilor de clădire în acea perioadă. E adevărat, cercetarea arheologică a evidențiat lucrări de construcție efectuate în mai multe etape pe latura de sud. Finalizarea construcției acelei laturi prin cuprinderea unei părți a clădirii ridicate la 1300 nu ri- dică semne de întrebare, adosarea fiind evidentă. Pro- blema datării întregului corp de clădire și, mai ales, da- tarea etapelor compartimentării acestuia nu poate fi însă lesne elucidată. Lucrări de compartimentare, de înlocuire a unor ancadramente de uși, au fost efectuate în mai multe rânduri, neavând însă știri documentare sigure, decât din secolul al XlX-lea⁸. Datarea ante quem a loggiei din grădina clădirii este asigurată de anul zgâriat pe unul din stâlpii de piatră ce o mărginesc. în 1498, anul înregistrat pe stâlp, exista, așadar, nu numai loggia, ci și parterul corpului la care a fostadosată. Datarea momentului terminării acestei etape importante de construcție poate fi fixată la mijlocul dece- niului anterior, în perioada de maximă putere a lui Altem- berger. în sprijinul ipotezei noastre vine observația făcută de domnul I. Albu, potrivit căreia însemnarea din registrul de socoteli al Magistratului în 1485 evidențiază o schim- bare în statutul proprietăților lui Altemberger⁹. în același an, Thomas Altemberger dispune redactarea testamentu- lui unde clădirea în discuție devine obiect de moștenire¹⁰. Cercetarea arheologică nu a putut aduce informații suplimentare asupra perioadei de construcție a casei, ce poate fi numită, având în vedere dimensiunile și struc- ⁸ L. Popa, Două documente despre amenajări la Primăria Veche în secolul al XlX-lea, în acest număr din B.C.M.S.I. ⁹ I. Albu, Inschriften am Hermannstădter Alton Rathaus, în acest număr din B.C.M.S.I. ¹⁰ G. Gundisch, Der Hermannstădter Burgermeister Thomas Altem- berger (t 1491), Leben und Werk, în:, G.Gundisch, Aus der Geschichte und Kultur der Siebenburgen Sachsen, Koln, 1987, p. 135. Soția primea Vs din moștenire. 82 tura clădirii, simbolurile unor detalii arhitectonice, ran- gul și pretențiile ctitorului, „palatul Altemberger". Siste- mul de amenajare a fundațiilor corpurilor masive (turnul- locuință și corpul principal), folosind arce puternice din cărămizi, a determinat o modalitate deosebită de legare a zidurilor. Zidurile corpului de legătură au fost adosate turnului-locuință, fundația din piatră de râu a primului penetrând arcul din cărămizi al ultimului. Practicarea ca- setei pe latura de vest a clădirii, acolo unde zidul își schimbă cu câteva grade direcția, a permis constatarea continuării structurii fundației spre nord. Aceste observații dau consistență ipotezei construirii, în aceeași etapă, a corpului de legătură și a parterului corpului principal, chiar dacă au fost adosate. Perioada construcției, care a ridicat numeroase probleme tehnice și care încorporează detalii arhitectonice realizate artistic, coincide cu activita- tea în zona Sibiului a lui Andreas Lapicida, activ în 1496 la Cârța, dar foarte apreciat de patricienii orașului și în- ainte de această perioadă¹¹. Amploarea și măreția construcției, cea mai impună- toare dintre clădirile laice din lumea săsească a sfârșitului de secol XV, mesajele sociale și estetice ale blazoane- lor, ancadramentelor, nervurilor de boltă sau consolelor în formă de chipuri umane, pot fi înțelese doar cunoscând personalitatea ctitorului, dincolo de austeritatea și conser- vatorismul lumii săsești, năzuind spre formele culturale și politice occidentale. Veniturile mari, autoritatea funcțiilor, dar mai ales concepția de viață pe care și-a format-o în cursul studiilor în străinătate, explică în bună măsură grandoarea ctitoriei sale. Cercetările arheologice trebuiau să dea răspuns în- trebării dacă au existat și cum au arătat construcțiile anterioare palatului Altemberger-Affra (folosim această denumire pentru a sublinia firescul raport între ctitori și ctitorie). Ele au înregistrat câteva urme de construcții și amenajări: zidăria superficială de sub arcul din cărămidă al corpului principal (alcătuită dintr-o suprapunere de o cărămidă și o piatră, construcția din lemn din curtea mică, plasată pe o terasă îngustă, pământul ars în aso- ciere cu fragmente de la o oală, observate în cursul unei săpături mecanice în curtea mare și groapa pentru turnat clopotul de biserică. Descoperirile arheologice amintite se pot încadra între limite cronologice relative și largi, anterioare momentului edificării palatului Altemberger- Affra. Este dificil să acceptăm ipoteza construirii unor clădiri civile masive, chiar dacă era în discuție casa unui înalt funcționar, în imediata vecinătate a zidului de in- cintă, zona fiind considerată strategică. Aceste terenuri au putut deveni construibile numai după dezafectarea sis- temului de apărare ce proteja „orașul de sus". Pentru a putea înțelege rosturile clădirii este necesar să amintim considerațiile lui Kimakowicz asupra evoluției fortificații- ¹¹ H. Fabini, Andreas Lapicida, ein siebenburgischer Steinmetz der Spătgotik, în „Osterreichische Zeitschrift fur Kunst und Denkmalpflege", XXXX, 1977, p.32. http://patrimoniu.gov.ro lor orașului și să ne întoarcem la săpătura efectuată în subsolul clădirii. în studiul asupra evoluției arhitectonice a Sibiului, Kimakowicz consideră că „Primăria Veche" a avut o im- portanță strategică, dominând zona dintre „Spinarea câi- nelui" (strada ce cobora pe lângă clădire) și Poarta Oc- nei¹². Afirmația poate fi argumentată de structura clădirii ce a cuprins părți ale unei mai vechi incinte, inclusiv un turn de apărare. Adăugându-i un turn-locuință, ctitorii au transformat-o într-o reședință nobiliară fortificată. Rolul ei militar era cumpănit, chiar covârșit de cel social și utilitar, de reședință a unei familii bogate și puternice. Spațiul de la subsolul clădirii, umplut cu obiecte în secolele XVII—XVIII, a fost amenajat din cărămizi, cu- prinzând ziduri mai vechi din piatră. Zidurile din piatră de râu conturau, inițial, un spațiu mai amplu. în planul parterului se regăsește doar conturul „gropii zidite", ceea ce demonstrează etape deosebite de construcție, dar nu măsoară intervalul la care s-au succedat. Ambiguitatea relațiilor dintre structurile de zidărie pune în evidență ne- cesitatea unui studiu de parament pentru întreaga clădire. Potrivit mărturiei restauratorului, în grosimea peretelui a existat un coș de fum. Unele detalii (tencuirea perețiilor, existența unei firide în zid la nivelul pivniței actuale) ar pu- tea conduce la ipoteza existenței unui atelier meșteșugă- resc în subsolul clădirii, coșul de fum și culoarea roșietică a mortarului dovedind prezența unei instalații pentru foc. Ipoteza identificării acelui spațiu aflat la mică adâncime, sub nivelul pivniței, cu atelierul monetăriei orașului, cu- noscând funcția lui Thomas Altemberger de arendaș al monetăriei, pare verosimilă, dar este greu de verificat. Relația poate fi întâmplătoare ca de altfel și faptul că so- crul magistrului Altemberger, Oswald Wenzel (tatăl celei de a doua soții a lui Altemberger) a avut aceeași funcție, în condițiile inexistenței unei argumentări documentate, consemnarea monedelor emise la Sibiu, monede ce poar- tă inițiala magistrului, are o valoare în sine¹³. Rămân sub semnul întrebării utilitatea uriașei gropi zidite și modalitatea de amenajare a unui spațiu ce se adâncea la 7,50 m sub o fundație anterioară. Acceptarea existenței unei încăperi legate de monetărie, încăpere cu podeaua adâncită ușor sub nivelul de călcare al pivniței, naște îndoieli asupra posibilității practice de reamenajare a spațiului. Rămân apoi discuțiile între specialiști asu- pra destinației amenajării¹⁴. Este neîndoielnic că în acea ¹² M.v. Kimakowicz, Alt Hermannstadt. Eine entwicklungsge- schichtliche Studie, în: „Archiv des Vereins fur siebenburgische Landeskunde", 2, 37, 1911, p.269. ¹³ 0. Dudău, ...Egregius Magister Thomas Altemberger, în acest număr din B.C.M.S.I. Probabilitatea funcționării monetăriei în această casă este mai mare decât aceea a plasării ei într-o altă proprietate a lui Altemberger, chiar dacă funcția de administrator al monetăriei este anterioară căsătoriei cu Affra; vezi la Gundisch, op. cit, p. 137-138. ¹⁴ în timpul simpozionului organizat de Comisia de Arheologie Medievală la Giurgiu (septembrie 1997) au fost lansate alte groapă au ars resturi vegetale împreună cu fragmente ceramice, coșul fiind folosit pentru evacuarea fumului, îndoielnică este doar afirmația transformării sau amena- jării unei instalații speciale pentru ars gunoaie în seco- lul al XVII-lea. în fapt, resturile menajere au fost depozi- tate până la o anumită adâncime, sub această umplutură aflându-se pământ negru cu foarte puține fragmente cera- mice moderne. Astfel, la șirul ipotezelor deja menționate, s-ar putea adăuga aceea a identificării ei cu o latrină. Ipoteza are multe neajunsuri, ineditul și complexitatea ei constituind încă o sursă de discuții. La fel de multe pro- bleme a ridicat descoperirea unei gropi în curtea mare, în care se afla o amenajare din lut ars identificată cu un fragment dintr-un tipar de clopot. (Planșa I). Șansa descoperirii părții de jos a unui tipar pentru turnarea unui clopot de biserică merita a fi valorificată cu atât mai mult cu cât apropierea bisericii comunității sporea posibilitatea identificării clopotului turnat pe lo- cul curții viitorului palat. Cele mai vechi clopote folo- site la biserica de comunitate, dintre cele cunoscute în literatura de specialitate, sunt clopotul turnat în 1350, având diametrul maxim de 1,30 m, „clopotul orei", cu diametrul maxim de 1,50 m și „clopotul nopții", cu dia- metrul maxim de 1,10 m, turnat în anul 1411. Fragmen- tul de tipar descoperit în săpătura arheologică are dia- metrul de 1,50 m ca și „clopotul nopții", turnat în a doua jumătate a secolului al XlV-lea¹⁵. Nu există o dovadă directă, de netăgăduit, a relației directe între descoperi- rea arheologică și atestarea documentară. „Clopotul orei" a dispărut, și împreună cu el posibilitatea unei analize comparative. Restrângând aria speculațiilor între limite determinate de date concrete, evidențiem progresul cer- cetării unui domeniu în care nu au existat preocupări timp de un secol. Cantitatea de material arheologic provenită din dezvelirea integrală a fragmentului de tipar și ineditul descoperirii obligă reluarea subiectului într-un cadru de referință mai amplu, conexat cu etapa de construcție a bisericii de comunitate din a doua jumătate a secolului al XlV-lea. De altfel, nu știm dacă în a doua jumătate a secolului al XlV-lea, zona aflată în imediata vecinătate a zidului de incintă era locuită. Fragmentele ceramice de- pozitate în groapa unde a fost turnat clopotul au putut proveni dintr-o gospodărie învecinată, aflată peFleischer- gasse. ipoteze asupra destinației gropii (fântână, carceră), pe care le reținem pentru a sublinia interesul față de subiect. în același context s-a pus întrebarea dacă a fost posibil ca în secolul al XVIll-lea, cunoscut pentru regulile de igienă impuse, să fi putut exista, în subsolul unei clădiri publice, un loc pentru arderea gunoaielor. Răspunsul a fost dat de cercetarea arheologică, iar întrebarea poate contribui la înțelegerea utilității gropii, amintind, între altele, că umplutura conținea, pe lângă materiale vegetale și ceramice arse, granule de var. ¹⁵ L. ReiBenberger, Die Evangelische Pfarrkirche A.B. in Hermann- stadt, Sibiu, 1884, p. 48-49. 83 http://patrimoniu.gov.ro în curtea mare, lângă construcția din piatră datată în 1300, a existat o groapă mai adâncă decât funda- ția casei pomenite. Rosturile gropii suprapuse de zidul de fundație de la nord pot fi puse în legătură cu ac- tivitatea constructorilor de pe șantierul casei lui Altem- berger. Groapa a fost folosită pentru depozitarea gunoaie- lor vecinilor. Construcția din lemn, ale cărei urme au fost dez- velite în grădina palatului Altemberger-Affra, ridică mai multe semne de întrebare. Amplasarea la marginea unei terase amenajate în pantă și situația stratigrafică a zo- nei, în ultimă instanță incendiul care i-a pus capăt, ar putea dovedi existența ei într-o perioadă când nu se afla la"hord și vest un solid zid de apărare. Cauza incendiului putea fi banală, dar descoperirea în același context strati- grafie a unor fragmente de oase de oameni (copil și fe- mei) permite o discuție nuanțată asupra utilizării și datării construcției anterior invaziei tătarilor¹⁶. Lipsa de analogii și de dovezi pertinente cantonează afirmația în domeniul ipotezelor, ce cu greu vor putea fi verificate într-o zonă permanent răscolită. Rămâne să apreciem cantitatea și varietatea formelor ceramice descoperite pe locul clădirii, semne ale unei locuiri stabile și active. Cercetările de la Primăria Veche au fost impulsio- nate de discuțiile asupra istoriei construcției și a zonei într-o perioadă timpurie, anterioară colonizării germane. Fragmentele ceramice de calitate inferioară din nivelul cu arsură din curtea mică aparțin, după cunoștințele acumu- late în cercetările arheologice din Sibiu, evului mediu (ceramica „Kragenrand"), datarea lor anterioară secolului al Xll-lea nefiind justificată. Chiar dacă din cercetarea arheologică au rezultat fragmente ceramice preistorice, poziția lor secundară nu le leagă de un anumit nivel stratigrafie. Descoperirea în asociere a ceramicii feudale și preistorice reprezintă o situație care s-a repetat în cercetarea din subsolul clădirii din Piața Mică, numărul 12, săpătura medievală afectând nivelul preistoric. Un vas de mici dimensiuni aparținând preistoriei (cultura Coțofeni ?) a fost descoperit in situ în Piața Mică, ceea ce demonstrează existența unei așezări preistorice pe terasa superioară a Cibinului. Situarea așe- zării preistorice în vecinătate nu explică destul de con- vingător prezența ceramicii acestei perioade în groapa cu resturi menajere din subsolul Primăriei Vechi. Mult mai importante sunt problemele legate de ad- ministrarea clădirii (reparații, reamenajări, extinderi), în- cepând cu secolul al XVI-lea, când meșterii ce au lucrat aici și-au zgâriat numele pe stâlpii loggiei din curtea mică, în secolul al XlX-lea, de când s-au păstrat informații în ar- hive. Dacă semnificația semnului de meșter și a inițialelor aflate pe stâlpul loggiei este aceea pe care logica și bunul simț le conferă, ar trebui să acceptăm ipoteza că și la ¹⁶ A se vedea rezultatele analizelor făcute de domnul Dan Botezatu în acest număr din B.C.S.M.I. 84 începutul secolului al XVI-lea se mai lucra la clădirea ri- dicată din ordinul lui Altemberger¹⁷. Prezența însemnării poate avea o semnificație minoră, dar șirul de astfel de date calendaristice, inițiale de nume și, mai ales, con- semnarea meseriei, indică o activitate febrilă a construc- torilor în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, după cumpărarea de către comunitate de la urmașii lui Pempff- linger a clădirii. (Planșa a IV-a). Grădina clădirii a fost numită „a martirilor", în acel loc desfășurăndu-se anchetele penale. în anul 1776 a fost ridicată, aici, o încăpere specială folosită de ancheta- tori¹⁸. în malul nordic al secțiunii VIII au apărut substruc- ții din cărămizi aparținând unui nivel stratigrafie superior. Substrucțiile amintite sunt singurele de acest fel descope- rite într-un spațiu intens cercetat, astfel că ipoteza iden- tificării lor cu amenajarea din secolul al XVIII-lea nu mi se pare hazardată. Apariția unei monede emise în anul 1800 în case- ta practicată lângă turnul-locuință confirmă ipoteza unui incendiu în această perioadă¹⁹. Din surse documentare aflăm că în anul 1828 s-au făcut reparații de mai mică amploare, dar la sfârșitul secolului, reparațiile au fost am- ple²⁰. La cumpăna secolelor, clădirea a beneficiat de ma- jore și costisitoare lucrări de reamenajare a spațiilor vechi și extindere în spațiile unor construcții învecinate. Do- sarul restaurărilor dintre 1896 și 1903, la care ne-am referit, dosar ce cuprinde planurile clădirii, protocoalele primăriei referitoare la restaurare, chitanțele de cheltu- ieli și devizele, se află în fondurile Arhivei Naționale din Sibiu, nepublicarea lor afectând întregirea istorică. (Plan- șele II, III). Probabil, în perioada interbelică, pompierii orașului, al căror sediu era la Primărie, au instalat în subsolul te- renului aflat între turnul-locuință și corpul de legătură, un rezervor pentru apă. (Fotografia 4). Cu dezvelirea lui a început ultima, dar nu cea de pe urmă campanie de cer- cetări arheologice de la Primăria Veche, deblocarea unei intrări într-o cameră adosată corpului de sud făcând posi- bilă o nouă intervenție arheologică. Considerăm că cercetările arheologice desfășurate mai bine de 10 ani și-au atins scopul într-un procent maximal. Rămân însă porți deschise studiului în ansam- blu al monumentului, al obiectelor descoperite prin săpă- tură arheologică și al documentelor de arhivă. Cantitatea ¹⁷ I.AIbu, op. cit.. însemnarea despre cumpărarea clădirii cu suma de 1992 florini și 64 denari se află în Arhivele Naționale Sibiu, fondul Magistratul și scaunul Sibiului, seria Socoteli consulare, dosar 632, p. 175. ¹⁸ E. Siegerus, Vom alten Hermannstadt, Sibiu, 1922, p. 15 și nota 3. ¹⁹ H. Fabini, Vechea Primărie a Sibiului, în acest număr din B.M.I. ²⁰ L. Popa, op. cit. Documentul din 1828, regăsit în 1897. avea o însemnare purtând anul 1937. El a fost redescoperit în timpul ultimilor restaurări. Proiectul de restaurare al clădirii se află la Arhivele Naționale Sibiu, fondul Magistratul orașului și scaunul Sibiului. Primăria Municipiului Sibiu, U. 52. http://patrimoniu.gov.ro de informații acumulate, condițiile precare și posibilitățile limitate de cercetare au lăsat câmp deschis discuțiilor, demonstrând, în aceeași măsură, necesitatea continuării lor²¹. în ultimă instanță, cercetarea multi- și interdiscipli- nară de la Primăria Veche din Sibiu a adus un spor de informații și de experiență, ceea ce constituie modesta noastră contribuție la progresul cunoașterii. Finalitatea practică a cercetării arheologice, pe lân- gă dezvelirea unor substrucții ce au fost deja puse în evidență, (de exemplu, scara din curtea mică), pe lân- gă descoperirea unor amenajări ce vor putea fi incluse în circuitul de vizitare (groapa-crematoriu, fragmentul de tipar din lut) este demonstrată de interesul pentru identi- ficarea cauzelor igrasiei ce afectează pereții construcției. Analizele probelor de apă recoltate din săpătura de la Primăria Veche au arătat că apa nu provine din canali- zarea orașului, iar cauzele nu trebuie căutate doar în instalațiile de canalizare defecte. PETRE MUNTEANU-BEȘLIU The Researches in the Old Town Hali: Conclusions and Prospects (abstract) To bring this paper on archaeological excavations to a close, we have collected all the information and the re- sults of the analyses. During the archaeological excava- tions, there were uncovered some traces of the equip- ments of old constructions belonging to different periods of the history of the building. We had to get the answers to the questions when and in which way the building was erected, ruled and restored. The study of the building and its owners’ life means a contribution to the progress of the medieval history of the town. Secondly, the researches gathered the efforts of many specialists of Sibiu. LISTA CU ILUSTRAȚII Planșa I: Instalația pentru turnat clopote descoperită în curtea clădirii Primăriei Vechi din Sibiu (perspectiva volumetrică). Planșa a ll-a: Planul clădirii Sibiului în 1896 (fragment). Planul făcea parte din proiectul de restaurare a clă- dirii. Planșa a lll-a: Planul clădirii Primăriei Sibiului în anul 1906 (fragment). Planul făcea parte din proiectul de restaurare a clădirii. Planșa a IV-a: însemnarea din registrul de socoteli con- sulare despre cumpărarea unei clădiri de la urmașii lui M. Pempfflinger contra sumei de 1 922 florini și 64 denari. Fotografia 1. Primăria Veche din Sibiu - blazonul lui J. Lu- lay aflat deasupra ușii de acces principale de la etaj. Fotografia 2. Blazonul lui Thomas Altemberger aflat, îm- preună cu cel al soției sale Affra deasupra intrării în camera din turnul locuință. Fotografia 3. Blazonul lui Thomas Altemberger aflat în loggia grădinii palatului. Fotografia 4. Gura cazanului folosit de pompierii orașului Sibiu. Desenele au fost întocmite de domni Florin D. Toma, Emil Crișan și Radu Teucean. Fotografiile au fost executate de domnul Alexandru Olă- nescu. ²¹ Discuțiile sunt cu atât mai necesare cu cât sperăm să raportăm cercetările de la Primăria Veche la alte studii complexe. Publicarea monografiei Primăriei din Brașov numai pe baza documentelor de arhivă nu a permis însă astfel de raportări: a se vedea, G.NuBbăcher, Das Kronstâdter Rathaus, Brașov, 1996. Piesele descoperite în cercetarea arheologică și cele de grafică documentară au fost expuse în luna septembrie 1997 în localul Primăriei Vechi în expoziția „Arheologia monumentelor medievale din Sibiu: clădirea Primăriei Vechi la 500 de ani de existență". Nu este nevoie să subliniem’valoarea educativă a demersului ex pozițional. 85 http://patrimoniu.gov.ro 86 Planșa I - Instalația pentru turnat clopote descoperită în curtea clădirii Primăriei Vechi din Sibiu (perspetiva volumetrică). Planșa a Il-a -- Planul clădirii Sibiului în 1896 (fragment). Planul făcea parte din proiectul de restaurare a clădirii. http://patrimoniu.gov.ro Planșa a III-a - Planul clădirii Primăriei Sibiului în anul 1906 (fragment) Planul făcea parte din proiectul de restaurare a clădirii. ana JW Planșa a IV-a — însemnarea din registrul de socoteli consulare despre cumpărarea unei clădiri de la urmașii lui M. Pemfflinger contra sumei de 1922 florini si 64 denari. 87 http://patrimoniu.gov.ro Foto 3 Foto 4 88 http://patrimoniu.gov.ro CHARACTERIZATION OF THE FOURTEENTH-CENTURY BELL-CASTING PIT FROM THE OLD TOWN HALL IN SIBIU, ROMANIA Introduction During the Middle Ages, the skill of moulding bells was extremely valuable. The craftsmen smelting bells also pro- duced cannons and baptismal fonts (Beșliu 1989). In the long run, the bells were melted when cannons were need- ed and these were transformed again when the cannons were no longer necessary. For this reason, one preserved only a few old bells. In this work we have made an analytical investiga- tion by a neutron activation analysis and X-ray fluores- cence of a number of pieces found on or near the two structures and the slag layer discovered at the Old Town Hali in Sibiu, Romania, and some bells from the environs of Sibiu in order to answer the question if there is a relationship between these two structures and the slag layer. We also examined the possibility of preparing the alloy for casting the beli in the ogival structure discovered at the Old Town Hali. Concerning the neutron activation analysis, samples of approximately 10 mg have been cut carefully with a hard Steel knife in order to obtain relatively homogeneous samples. These samples have been introduced in poly- ethylene foils and have been irradiated at the VVR-S Re- actor of the National Institute of Physics and Nuclear En- gineering at Bucharest-Măgurele, at a rabbit system at a neutron flux of 2.5 • IO¹² neutrons/cm² • s, forseveral pe- riodsoftime: 20 s, 2 min and 30 min. The induced radio- activity in the samples has been detected by a 135 cm³ GeLi detector (EG&G Ortec) with a 2.7 keV resolution. The samples have been counted after a cooling time of 2 minutes, and again after 1 day, 3 days and 10 days. 14 elements have been noticed: Ag, Al, As, Au, Cu, Ca, Fe, K, Mg, Mn, Na, Sb, Sn and Sc. Table 1 List of the analysed samples Experimental Analysis The objects which have been analysed are listed in ta- ble 1. The metal and slag samples presented in table 1 have been analysed by means of the X-ray fluorescence (XRF) and the neutron activation analysis (NAA) methods. The XRF has been used for a qualitative analysis of the samples and for the quantitative determination of lead, which cannot be observed by the NAA. The objects have been cut with a hard Steel knife in order to.obtain relative- ly homogeneous samples. Sample le, a piece with a sur- face of 3 cm² from level I, near the loam structure, has been specially prepared (by extracting an evident piece of white metal, which was cut and polished) for the de- termination of the metal concentration by the XRF. The bells have been sampled by drilling with the discarding of the surface area in order to avoid the corrosion Pro- ducts and other contamination. The resulting quantity of powder was so small that it did not permit the analysis of the lead content by the XRF, so that only the analysis by the neutron activation was possible. The XRF analysis has been performed with the aid of a triple source of Pu²³⁸ and of 3x33 mCi. The fluorescence X-rays have been detected by a GeHP detector and the characteristic spectra have been counted on a computer with a multi- channel analyzer interface. The following elements have been detected: Cu, Fe, Pb and Sn. la Level I Ib Level I Ic Level I Id Level I le Level I Ila-s Level II, surface of the hearth Ilb-s Level II surface of the hearth I Ic-s Level II surface of the hearth lla Level II deepness of the hearth llb Level II deepness of the hearth llc Level II deepness of the hearth Za Slag layer Zb Slag layer Zc Slag layer Zd Slag layer CI Metallic cake, level I C2 Ash Bl Bell, medieval, region of Sibiu B2 Bell, medieval, region of Sibiu B3 Bell, medieval, region of Sibiu B4 Bell, XIXth century, region of Sibiu Results and Discussion In table 2 one can see the concentration values of the elements detected in the samples of the two structures 89 http://patrimoniu.gov.ro and the slag layer by the NAA, and the lead content from the XRF analysis. Table 3 shows the results of the NAA for the beli samples. The results are expressed in parts per million (ppm) and when the result was greater than 10 000 ppm, it was given in %. The relative errors of measurements are « 10% for both the NAA and the Pb content. Concerning the analyses of the samples shown in ta- ble 2, the samples contain tin in relatively high concentra- tions (2 %-37 %). Sample le from level I has the highest content of tin: 36.7 %. We mention the fact that tin as an impurity is rarely found in copper ores (Craddock 1981) and its presence in high concentrations alongside with the copper can be explained only by a deliberate action of alloying. The samples from the loam structure, level II no. Ilas, llbs, llcs and Ila, llb, llc, surface and deepness, have a lower content of copper and tin, but the ratio Sn/Cu (figure 2) is however in the range of the values of this ratio for the samples no. la, Ib, Ic, Id from level I as well as for the samples no. Za, Zb, Zc, Zd for the slag. This fact can be explained by a relationship between level I, level II and the slag layer. The iran, in high concentrations in the samples from level II, can be explained by the fact that iron oxides were deliberately added in the melted charge, these acting as fondants. The added iron can be found in slag. As regarding the iron, samples Has and llbs are very different from the others: the ratio Fe/Cu is very high, approx. 15 (figure 3). The samples Z, found in the intermediate layer between the two loam structures, known as slag samples, have a concentration of Cu in the range 25-36%, which is high compared with the usual concentration of Cu in slag of about 4-5%. In figure 4, the diagram of the ratio Pb/Cu versus the ratio Sn/Cu shows a close relationship between the samples I and II and the slag layer regarding the following elements: Cu, Sn and Pb. We remark a similar composition of the samp- les Z, of the slag samples with level II, both from the point of view of Fe and the impurities Al, Na, K, Sb and Mn. The content of ținând copper and the concentration of the other minor elements suggest that level I and level II be- longed to instaIlations for alloying and casting copper and tin in order to obtain specific objects like bells, statuar art objects or weapons. The sample of ash, C2, approaches the samples from the two installations and the slag. The content of Pb presents a background of concentrations with values not very straggled with a signal of Cpt = 21.8% from the sample CI. This sample is very different in comparison to the other samples. The significance of sample CI, a piece of metal-cake, remains an unsolved problem due to its high content of lead and silver and the lack of tin; it may suggest the base mineral for producing the silver, galena, and, by inference, it may suggest the presence of a mint. Initially, it was believed that in this furnace there was prepared the alloy for the coins, but the composition of some binary denars (Beșliu 1987), of silver and copper, with high concentrations of silver, and the presence of silver only in traces in the samples from the two installations eliminate this assumption. Also a NAA analysis of some coins (Beșliu 1987) points out the lack of the element Sn, considered a very important component of the samples. The concentration of zinc for the samples from table 2 was, for the given experimental conditions, < 1 000 ppm. The analyses of the two loam structures discovered at the Old Town Hali in Sibiu led to the further analysis of some objects of tin alloy, like bells from the neigh- bourhood of Sibiu. The results of the analyses of four Transylvanian bells, shown in table 3, indicate the simi- larity of their element composition and also the simila- rity to the samples from level I, considered as represen- tative for the furnace. The diagram from figure 5, the ratio (Au * 100 + Ag* 10 + Sb +As)/Cu versus the ra- tio Sn/Cu, shows that the concentration for the samples from level I agrees very well with the four bells. The bells Bl, B2 and B3 of the region of Sibiu, from the Middle Ages, have a close pattern composition and beli B4, from the XIXth century, has a somewhat different composi- tion (figures 5 and 6). Also, in table 5 there is shown the composition of two famous bells (Hanson, 1978): the Whitechapel beli and the Christ Church beli, made in the same foundry in London. In comparison, in figure 5 there is represented the composed ratio (Au *100 + Ag * 10 + Sb + As)/Cu versus the ratio of concentrations Sn/Cu for both Transylvanian bells and the bells made in London. Also, in figure 6 there is shown the composed ratio (Au * 100 + Ag* 10 + Sb + As + Sn)/Cu versus the ratio Fe/Cu for the same bells. Figures 5 and 6 prove that the craftsmen for Transylvanian bells had a smelting for- mula which was somewhat different from that of the bells, made in London. Conclusions The analyses of the elements from this study suggest a relationship between level I, the layer of slag and level II and the fact that the different levels preserve traces of an activity of alloying the copper with tin. Also, one can observe the fact that the composition of the alloy for the four bells of the region of Sibiu analysed in this study is very similar to that of the metallic pieces found at the Old Town Hali in Sibiu. We can conclude that the slags analysed belong to an installation for casting bells. In fact, at level 1 is a fragment of the mould (the bottom of the cope). Near the loam structure there were a lot of slags and also a piece of metal. The mould was set right on the ground, in a pit. Above, near the pit, was a „hearth", with an ogival form, inclined towards the pit. On its surface the slags can be observed and analysed (level II). 90 http://patrimoniu.gov.ro During the casting, the pit was filled with earth and afterwards it became a storage place for slags, fragmente of mould etc. (the slag layer). References Beșliu R and Năgler T., 1989, Die archăologischen Gra- bungen im Hermannstădter Alten Rathaus, in: For- schungen zur Volks- und Landeskunde, 32 (2), 29- 40. Beșliu C., Olariu A., Beșliu R, 1987, Seminar of Archaeo- metry, Cluj, Romania. Craddock RT., 1981, Occasional Paper No. 15, eds. W.A. Oddy and W. Zwalf, British Museum. Hanson V., 1978, Museum Objects in X-ray Spectro- metry, ed. H. K. Herglotz, L. S. Birks, 440-444. Roth V., 1908, Zur Glockenkunde, in: Korrespondenz- blatt des Vereins fur siebenburgische Landeskunde, XXX, no. 9, 107-109. Russel M. D., Ovenden R.J., 1990, Bell Founding in Winchester in Tenth to Thirteen Centuries, in: Win- chester Studies, Object and Economy in Medieval Winchester, voi. VII, Oxford. clear Physics Department, P.O. Box MG-6, 76900 Bucharest Măgurele, Romania) Petre Munteanu Beșliu (Brukenthal Museum, Sibiu, Ro- mania) C. Beșliu (Faculty of Physics, Bucharest) Instalația de turnat clopote de biserică de la Primăria Veche din Sibiu (rezumat) în curtea mare a Primăriei Vechi din Sibiu au fost des- coperite resturile unei instalații metalurgice pentru tur- nat clopote. Poziția și dimensiunile fragmentului de tipar din lut (miezul) ne determină să căutăm clopotul turnat în acest loc printre cele mai vechi menționate: clopotul Sfântului loan, turnat în 1350, folosit de biserica par- ohială, clădită în acei ani în stil gotic, „clopotul ceasului" cu diametrul maxim de 1,50 m, datat în a doua jumătate a secolului al XlV-lea și „clopotul nopți", turnat în 1411, cu diametrul de 1 m. Instalația se compunea dintr-o groapă în care a fost așezat, pe pământ, tiparul din lut, alcătuit din două părți: un miez și o cămașă, în pământ păstrându-se doar partea de jos a miezului. In partea de sus, în imediata vecinătate s-a aflat o vatră din lut, de forma ogivală, și înclinată spre marginea gropii. De pe această vatră, aliajul topit se scurgea în tipar. Analizele prin activare cu neutroni efectuate la Institutul de Fizică Măgurele pe fragmente de zgură și o bucată de metal au dovedit că aliajul folosit la Primăria Veche este cel recomandat pentru turnat clo- pote sau tunuri în evul mediu, deosebindu-se de aliajul monedelor bătute la Sibiu. Agata Olariu, T. Bădica, I.V. Popoescu (National Institute of Physics and Nuclear Engineering, Atomic and Nu- http://patrimoniu.gov.ro Table 2 Concentration of the elements in levels I and II, slag, ash and cake, by the NAA and XRF. The concentrations are expressed in parts per million (ppm), and when the concentration is greater than 10000 ppm, it is given in percents (%). Sample Cu Sn Fe Au Ag Sb Al As Ca K Mg Mn Na Sc Pb la 43% 13.9% - 49 1360 9050 - 4490 - --- --- <30 98 <7 2.7 % Ib 70.3 % 14.5% - 48 1 180 1.03% - 4 800 - - - <40 200 <8 4.4% Ic 59.6 % 13% 6.9% 46 1200 9000 970 4 500 - - - <30 130 <6 5.5% Id 69.9 % 17.6% 8.1% 55 710 1.22% 7 280 5230 - - --- <70 930 <20 6.4 % Mas 4 040 - 6.01 % <0.5 <400 <800 14.9% <200 2% 2.15% 8% 5130 1.08% 25 --- llbs 4 600 - 4.78% <0.4 <400 <300 13.5% <200 1% 2.8% 4% 448 1.1% 23 - llcs 12.9% 2.15% 5.56% 3 310 1220 1.64% 400 - 0.2 % - 102 0.18% < 7 3.3% Ha 29.6% 9.78% 11% 32 610 7 780 4.4% 2 900 0.8% 0.9% - 278 0.32 % 11 3% llb 21.2% 5.02% 3.3 % 15 910 4 260 7.2 % 1 500 - 1.3% - 553 0.64% 9 1.6% llc 7.37% 5.0% 1.2% 0.7 - 40 13% 220 1.2% 1.9% --- 443 0.82 % 88 0.6% Za 32.4% 5.67% 8.5% 19 490 4 480 5% 2390 0.7% 0.85% - 973 0.70% 13 4.0% Zb 25% 3.22 % 6.4% 13 200 3 690 4.8% 1370 0.7 % 2% - 748 1.03% 16 2.2% Zc 36.4 % 11.3% 10% 6 1040 9 770 2.2% 3 680 0.4% 0.87 % - 660 1.07% 6 5.6% CI 16.2% - - 1 460 1.4% 1.1% - 2 500 - 500 - <2 980 - 22% C2 7210 6.8% 7.3 % 0.3 <300 33 - <80 - 2.5% - 5270 1.46% 21 0.09% http://patrimoniu.gov.ro Table 3 Concentration of the elements in the Transylvanian bells, by the NAA. The concentrations are expressed in parts per million (ppm), and when the concentration is greater than 10000 ppm, it is given in percents (%). Sample Cu Sn Fe Au Ag Sb Al As Mn Na Zn Bl 74% 19% 5000 46 1 580 2.1% 3 500 7 780 60 880 1000 B2 71 % 18% 9 000 42 1 530 2.5% 2 400 7010 25 400 500 B3 64% 16% 2 500 85 1950 1.6% 850 8 700 30 750 400 B4_____ 72% 14% 5900 3 300 0.58% 4.6% 1280 90 1400 1.7% Table 5 Concentration of the elements for the Whitechapel beli and the Christ Church beli, by the XRF (Hanson 1978). The concentrations are expressed in parts per million (ppm), and when the concentration is greater than 10000 ppm, it is given in percents (%). Sample Cu Sn Fe Au Ag Sb As Pb Zn Withechapel Bell 67.87% 25.67 % 0.06% 200 1700 1 100 2 600 2.90% 1.3% Christ Church Bell 76.77% 21.08% 0.19% 0 1100 100 3100 0.84% 0.70% http://patrimoniu.gov.ro PRIMĂRIA VECHE: ANALIZA PROBELOR DE MORTAR Probele de mortare analizate au fost prelevate din miezul zidului din zone caracteristice ale ansamblului arhitecto- nic (Primăria Veche), în așa fel încât să fie cuprinse par- tea de fortificații inițiale (sec.XIII, XIV), turnul locuință (sec. XV), adaosurile constructive ulterioare, precum și tencuiala actuală datorată restaurării. Examinarea microscopică a probelor a pus în eviden- ță compoziția mineralogică a mortarelor, textura, mărimea particulelor, aspectul acestora (ascuțite, rotunjite-rulate) si incluziunile. Compoziția volumetrică a probelor a fost stabilită după separarea părții insolubile (silicații) de partea so bilă (varul carbonatat), prin tratare cu acid. Compoziția mineralogică oferă date privind pro, niența materialelor componente ale mortarelor, iar p porțiile volumice (rețeta de preparare) pot constitui indi privind perioada de construcție. Similitudinea compoziției mortarelor poate contrib alături de alte date, la delimitarea părților de construi din aceeași perioadă. Rezultatele determinărilor și analizelor sunt prezi tate în tabelul anexat: MUZEUL BRUKENTHAL SIBIU Laboratorul Zonal de restaurare-conservare Nr. Cod probe Compoziție crt. Loc prelevare Aspect microscopic volumetrică 0 1 2 3 1. Proba 1, Camera 4, Var carbonatat, granule de cuarț 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin zid nordic, în partea subangular și fragmente de cărbune. (2-3 mm), izolat particule de cărbune inferioară zid din piatră. 2. Proba IA, Camera 4, Var carbonatat, granule cuarț feruginos 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin perete nordic, zid subangular, izolat fragmente de (2-3 mm). inferior piatră. cărbune. 3. Proba 2, Camera 4, Var carbonatat, cuarț subangular 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin zid nordic. feruginos, izolat fragmente de cărbune. (cca 2 mm). 4. Proba 2A, Camera 4, Nisip cuarțos subangular, slab 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin perete nordic exterior. feruginos, var carbonatat muscovit, (cca 2 mm). lamelar, izolat particule de cărbune și cărămidă. 5. Proba 3, Camera 4, Nisip cuarțos subangular, slab 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin perete estic. feruginos, var carbonatat, elemente (2-3 mm). pietriș fin slab rulat. 6. Proba 3A, Camera 4, Nisip cuarțos subangular, var carbona- 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin perete estic, zid tat, feldspat, particule de cărbune și (2-3 mm). cărămidă. cărămidă. 7. Proba 4, stada Nisip cuarțos subangular, slab 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin Odobescu, zidul din feruginos, var carbonatat, muscovit (cca 2 mm). blocuri de piatră. lamelar. 8. Proba 4A, str. Odobes- Idem 1 parte var, 2,5 părți nisip și pietriș fii cu, zid incintă (cca 2 mm). 94 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 9. Proba 4B, str. Odobes- Var carbonatat, cuarț muscovit, 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin cu, zid incintă feldspat, izolat particule de cărbune și (cca 2 mm). cărămidă. 10. Proba 5, Camera 1, Var carbonatat, agregate glomerulare 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin zid din piatră de la de liant, elemente de pietriș cuartos. și mai grosier (2-8 mm). 1300. 11. Proba 5A, Camera 1, Idem. Idem zid din piatră de la 1300. 12. Proba 6, turn exterior Var carbonatat, agregate glomerulare 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin str. Odobescu. de liant, pietriș cuarțos. și mai grosier (2-6 mm). 13. Proba 6A, str. Odo- Cuarț muscovit, var carbonatat, izolat 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin bescu, turn prima particule de cărbune. și mai grosier (2-6 mm). incintă. 14. Proba 7A și 7B, Cuarț muscovit, var carbonatat, izolat 1 parte var, 3 părți nisip și pietriș Camera 4, perete estic. particule de cărbune și cărămidă. foarte fin (2-4 mm). 15. Proba 8A, corp Var carbonatat, cuarț muscovit, 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin legătură, partea material argilos, izolat particule (2-4 mm). nord-estică, elevații. cărămidă. 16. Proba 8B, corp de Cuarț, var carbonatat, muscovit. 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș legătură, față de sud. foarte fin (cca 2 mm). 17. Proba 9A și 9B corp Cuarț, var carbonatat, muscovit, 1 parte var, 2,5 părți nisip fin și de legătură, partea particule limonită, elemente de pietriș grosier (2-10 mm). sudică, elevație, față fin și mai grosier. dinspre curtea mare. 18. Proba 10A, scara Var carbonatat, nisip cuarțos fin, 1 parte var carbonatat, 2,5 nisip și principală. muscovit. pietriș foarte fin (cca 2 mm). 19. Proba 10B, scara Var carbonatat, nisip fin și grosier. Idem principală. 20. Proba 11 și 12, turn Pietriș semigrosier slab, nisip fin la 1 parte var, 3 părți nisip și pietriș fin locuință parter. grosier, var carbonatat, muscovit, și grosier (2-10 mm). glomerule liant și izolat cărbune. 21. Proba 13A, turn Var carbonatat, nisip foarte fin 1 parte var, 1,5 părți nisip și pietriș locuință parter, bolta subangular și muscovit. foarte fin (cca 2 mm). din cărămidă. 22. Proba 13B, turn Nisip, var carbonatat muscovit, izolat Idem locuință parter, bolta particule de cărbtine. din cărămidă. 23. Proba 14A și 14B la- Var carbonatat și nisip fin, glomerule 1 parte var carbonatat, 2 părți nisip și tura de vest contrafort. de liant, pietriș fin. pietriș fin (2-5 mm). 24. Proba 15A și 15B Nisip cuarțos, var carbonatat fin și 1 parte var carbonatat 3 părți nisip și subsol 1, perete estic. glomerule, muscovit, izolat cărbune. pietriș fin (2-5 mm). 25. Proba 16A și 16B Var carbonatat, nisip fin și grosier, 1 parte var carbonatat, 1,5 părți nisip subsol 1, perete vestic. elemente de pietriș fin muscovit, izolat și pietriș fin (2-5 mm). particule cărămidă. 26. Proba 17A și 17B Var carbonatat, nisip cuarțos subangu- 1 parte var carbonatat, 1,5 părți nisip camera 1, perete lar, particule cărămidă. și pietriș fin (2-5 mm). vestic. 27. Proba 18A și 18B Nisip cuarțos, var carbonatat fin și 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin subsol 3, perete vestic. glomerule, moscovit izolat cărbune și (2-4 mm). cărămidă. 95 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 28. Proba 19A și 19B, Nisip cuarțos, var carbonatat fin și 1 parte var, 1,5 părți nisip și pietriș fin zid despărțitor, între glomerule, izolat cărămidă. (2-3 mm). subsol 2 și subsol 3. 29. Proba 20A și 20B, Nisip cuarțos fin, var carbonatat fin și 1 parte var, 1,5 părți nisip, fin și perete despărțitor din glomerule, pietriș fin slab rulat. grosier (2-10 mm). piatră, între subsol 4 și 5. 30. Proba 21A și 21B Var carbonatat, nisip cuarțos suban- 1 parte var carbonatat, 1,5 părți nisip tencuiala actuală gular, cărbune în cantitate mai mare, și pietriș fin (2-8 mm). (restaurare). feldspat (1%). 31. Proba 22, curtea Nisip cuoarțos fin la grosier, var 1 parte var, 2 părți nisip fin și grob unică, zid nou, la nord. carbonatat, elemente de pietriș (2-8 mm). cuarțos, izolat cărămidă. 32. Proba 23, perete estic Nisip cuarțos, muscovit, pietriș cuarțos 1 parte var, 1,5 părți nisip și pietriș fin curtea mică fin, var carbonatat fin și glomerular. (2-4 mm). 33. Proba 24, perete turn. Idem 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin (2-5 mm). 34. Proba 25, zid incintă Nisip cuarțos fin la grosier, var 1 parte var, 5 părți nisip și pietriș curtea mică (zid carbonatat fin și glomerular. foarte fin (2-3 mm). nordic). 35. Proba 25(R), perete Nisip cuarțos limonitizat, superficial, 1 parte var carbonatat, 5 părți nisip corp vestic. var carbonatat fin și glomerular, fin, argilă și pietriș (2-5 mm). muscovit, cărămidă. 36. Proba 27(s), corp Nisip cuarțos slab feruginos, var 1 parte var, 2 părți nisip, argilă, pietriș vestic. carbonatat fragmente fine cărămidă. fin (2-4 mm). 37. Proba 28(t), corp Nisip fin, pietriș fin, var carbonatat, 1 parte var, 2,5 părți nisip, argilă, vestic. cărămidă. pietriș fin (2-4 mm). 38. Proba 29(u), turn Var carbonatat, elemente subangulare 1 parte var carbonatat, 1,5 părți nisip locuință, zid nordic. cuarț, muscovit. și pietriș f.fin (2-3 mm). 39. Proba 30(v), Ca- Idem 1 parte var, 2 părți nisip și pietriș fin mera 5, perete nordic. și grosier (2-10 mm), izolat cărbune. 40. Proba 31(z), Ca- Nisip fin la grosier, var carbonatat fin 1 parte var, 2 părți nisip, argilă, pietriș mera 4A, zid vestic. și glomerule, elemente organice. fin și grosier (2-5 mm). 41. Proba 32(z’), Ca- Idem 1 parte var, 2 părți nisip, argilă, pietriș mera 33, latura de fin (2-3 mm). est 42. Proba 33(x), Ca- Nisip fin, elemente de pietriș cuarțos, 1 parte var, 1,5 părți nisip și pietriș fin mera 4A, perete var carbonatat. (2-5 mm). estic. 43. Proba 34(x’), „corp Idem 1 parte var, 1,5 părți nisip, argilă, Pempflinger", latura pietriș fin (2-5 mm). vestică. 44. Proba 35(y), Ca- Var carbonatat fin la glomerular, nisip 1 parte var, 2 părți nisip, argilă, pietriș mera 4A, zid vestic. cuarțos subangular. fin (2-3 mm). 45. Proba 36(y’), Ca- Var carbonatat, nisip cuarțos Idem mera 6 zid vestic. subangular. 46. Proba 36(y”), corp de Nisip feruginos, muscovit, material 1 parte argilă, 1,5 părți nisip fin. vest, latura vestică. argilos abundent. 96 http://patrimoniu.gov.ro în situația de față, majoritatea probelor sunt agregate calcaroase, având ca liant varul, care în timp s-a carbo- natat, nisipul și pietrișul cuarțos, în general fin și slab rulat. în cantitate mică sunt prezenți muscovitul lamelor și feldspatul. Ca incluziuni apar particule de cărămidă, din zidărie, și particule de cărbune, provenite de la arde- rea varului. Această relativă omogenitate a materialelor denotă aceeași proveniență a componentelor mortarelor (nisip, pietriș, var). Diferența, în ceea ce privește compoziția minera- logică, se remarcă la probele (2(A) și 21B) din tencuiala de restaurare, care conțin, în cantitate semnificativă, par- ticule de cărbune și, de asemenea, la proba 37 (y”), din corpul de est, latura vestică, unde liantul nu este varul, ci argila (nisip feruginos, muscovit și material argilos). Rețetele de preparare, deci raportul liant-material de adaos, prezintă diferențe, ceea ce conduce la concluzia că, distanțate în timp, tehnicile de construcție utilizate s-au păstrat cu anumite variații definitorii: 1 parte liant — var la 1,5 părți nisip și pietriș, până la 1 parte liant la 3 părți nisip și pietriș. Proba y”, din corpul de est, latura vestică, având ca liant argila, este probabil o intervenție izolată, un adaos în construcție sau o reparație. NATALIA DEAC MĂRTA GUTTMANN VIOREL CIUNTU BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1.1. M. Teutonico: A Laboratory Manual for Architectural Conservators, Roma, ICCROM, 1988. 2. Z.Szabo: Vakolatelemzes, Budapesta, rev. Muzeumi Mutârgyvedelem 2/1975. ' 3. J.Ashurst: Mortars, Plasters and Renders in Conser- vation, London EASA, 1983. The Mortar Analysis of the Old Town Hali (abstract) A number of 46 samples of mortar taken from the Old Town Hali of Sibiu have been analyzed by using micro- scopical study and analytical methods. Most of the samples are lime-based pieces of mortar having a filling with a quite similar mineralogical com- position. The proportion of binder to filling ranges from 1:1,5 tO 1:3. These data indicate that the raw material sources were probably the same during the construction periods and that no big changes occured in the mortar preparation methods. 97 http://patrimoniu.gov.ro EXPERTIZA PALEOANTROPOLOGICĂ ASUPRA MATERIALELOR OSTEOLOGICE DESCOPERITE ÎN CURTEA MICĂ A PRIMĂRIEI VECHI Materialul osteologic cuprinde resturile a trei schelete umane. Scheletul 1: reprezentat printr-un fragment de man- dibulă (partea stângă) cu 4 dinți (2 premolari și 2 molari) și din humerusul drept, ce au aparținut unei femei ma- ture de circa 30-35 ani. Mandibula este gracială, dinții sunt mărunți, prevăzuți cu un smalț gros, fără carii și cu un grad slab de eradare. Humerusul ne arată că aparține unui tip gracil cu inserțiile musculare slab dezvoltate, a cărui talie era de cca 155-160 cm. Caracterele tipologice întâlnite la nivelul mandibulei sunt mediteranoide, la fel și cele la nivelul osului lung. Scheletul 2: reprezentat prin două fragmente mandibu- lare din partea dreaptă și stângă, ambele având molarii 1, 2 și 3 fixați în alveole, 2 fragmente din ambele humeru- suri (cărora le lipsesc epifizele superioare) și o jumătate superioară din femurul drept. Mandibula este gracilă, molarii sunt mici ca mări- me, cu smalțul gros, având o eradare nu prea marcată (gradul II, după Perier) și fără urmă de carii. Humerusurile sunt și ele gracile, dar prezintă inserții musculare destul de bine marcate, în special osul drept, care prezintă și o perforație alcraniană, ca rezultat al unor repetate mișcări de flexie a antebrațului față de braț. Femurul prezintă și el aceeași gracilitate. Este uni- merși nu are relieful subtrohanterian prea bine dezvoltat. In concluzie, resturile osoase au aparținut unei fe- mei mature de circa 35-40 ani, ce prezenta cu siguranță caractere mediteranoide. La aceasta trebuind a adăuga și statura, care trebuie să fi fost submijlocie (150-153 cm). Scheletul nr. 3: cu un singur fragment dintr-un femur drept (treimea superioară a diafizei). A aparținut unui co- pil de 7-8 ani (infans II) a cărui sex nu se poate preciza. DAN BOTEZATU 98 http://patrimoniu.gov.ro Izvoare Procesele-verbale ale ședințelor de avizare, organizate de Comitetul de Stat pentru Arhitectură și Construcții, cu începere din 1952. PROCES-VERBAL NR. 35 al ședinței din 20 iulie 1953, ora 10,00 COMPUNEREA CONSILIULUI: Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: Arh. Șt. Balș Arh. E. Costescu Arh. R. Lieblich Prof. H. Teodoru De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Gh. Curinschi Arh. F. Fischer Dr. P. Năsturel Arh. T. Socolescu Invitat: Prof. Berciu (de la Academia R.P.R.) I. Normative pentru săpăturile arheologice în jurul sau în interiorul monumentelor istorice de arhitectură. Referent: Prof. Horia Teodoru Consiliul, luând în discuție normativele pentru săpăturile arheologice în jurul sau în interiorul monumentelor istorice de arhitectură propuse de referent, dă aviz favorabil acestor normative, recomandând următoarele: 1. Se va revizui ordinea capitolelor acestor normative, clasându-le după ordinea în care lucrările se execută sau după importanța lor. 2. Adăugirea la aceste normative a următoarelor capitole: a) Indicațiuni asupra proptirilor (punct asupra căruia nu s-a stăruit suficient în propunerile făcute) și asupra responsabilităților în această privință. Lucrările de proptire nu pot fi lăsate în sarcina arheologilor, ci trebuesc conduse de către un tehnician (inginer sau arhitect), atașat pe lângă arheolog. b) Condițiunea ca orice săpătură arheologică făcută în imediata apropiere a monumentului istoric, sau a unor clădiri importante învecinate, să aibă aprobarea prealabilă a CSAC-ului, care va exercita controlul tehnic. c) Mențiunea obligațiunii celor ce execută săpături arheologice ca, cu ocazia săpăturilor să se facă concomitent și cercetări geotehnice, al căror rezultat să fie comunicat Direcției Generale a Monumentelor Istorice din CSAC, de către arheologul diriginte al săpăturilor. Cu această ocazie, Consiliul, luând notă de existența unor crăpături în zidăria bisericii de la Curtea Veche, crăpături descoperite cu ocazia săpăturilor ce se întreprind acolo de către Academia RPR, însărcinează pe tov. prof. H. Teodoru de a examina aceste crăpături și de a referi asupra lor într-o ședință viitoare. De asemenea, s-a constatat și la biserica Bucur o crăpătură, cu ocazia vizitei făcută la șantier de către tov. prof. Duiliu Marcu împreună cu tov. dr. Petre Năsturel și arh. F. Fischer. Această crăpătură însă nu poate avea consecințe în legătură cu stabilitatea bisericii. II. Lucrări de restaurare parțială a castelului Corvineștilor din Hunedoara. Lucrarea a mai fost examinată în ședința Nr. 8 din 7 aprilie 1953, când Consiliul a dat un aviz favorabil de principiu, cerând proiectantului să completeze dosarul cu planuri și studii detaliate, din care să se poată aprecia natura și situația exactă a lucrărilor proiectate. în ședința de față se prezintă completările cerute și anume: - un plan de situație - un plan și vedere a podului principal (la sc. 1/100) cu secțiune în detaliu (sc. 1 /20) - un plan și vedere a zidului secundar (sc. 1/100) cu secțiune în detaliu (sc. 1 /20) - un plan și vedere a zidului de est al castelului care urmează să fie consolidat (sc. 1 /400). Consiliul, luând în discuție proiectul, dă aviz favorabil și face următoarele observațiuni: 1. Proiectul prezentat nu respectă nici ca format și nici ca indicațiuni de scară de desen regulile stabilite prin STAS. 2. înainte de începerea lucrărilor se va verifica verticalitatea pilelor existente. 3. Ultima travee a podului va fi astfel construită, încât să poată, în viitor, fi ușor demontată, înlocuind-o cu un pod mobil, astfel cum exista și funcționa la origine. 4. Balustrada va reproduce întocmai balustrada veche. 5. Fixarea pieselor de lemn se va executa numai cu buloane și nu cu scoabe. 6. Podirea se va face astfel încât să se lase un spațiu de 2-3 cm între scânduri, pentru a se putea asigura scurgerea apelor de ploaie. 7. Este de dorit să se păstreze cât mai vizibilă zidăria care se presupune a fi din epoca romană. 8. Porțiunile de zid și piatră unde se vor executa consolidări vor fi abundent udate înainte de începerea lucrărilor. Refacerea se va realiza cu piatră aparentă nerostuită și netencuită. III. Lucrări de întreținere la biserica Sf. Voevozi din Corn. Petrești, raion Bacău. Adresa Min. Cultelor nr. 15 305/953. Referent: Arh. Gh. Curinschi. 99 http: //patrimoniu.gov.ro Se ia în discuție cererea parohiei Petrești, raion Bacău, prin care se solicită aprobarea executării din fonduri proprii a unor lucrări de întreținere la biserica de lemn Sf. Voevozi din corn. Petrești și anume: lipirea și văruirea la interior a bisericii. Consiliul dă aviz favorabil acestor lucrări, recomandând următoarele: 1. înainte de începerea lipirii bisericii în interior se vor etanșa interspațiile dintre bârnele de lemn cu câlți de cânepă, așchii de lemn sau mușchi de copac. 2. Căptușeala exterioară cu scânduri a pereților va fi îndepărtată pentru ca biserica să se înfățișeze în forma ei inițială; eventual, se va admite acoperirea tălpii cu o scândură înclinată. IV. Lucrări de restaurare la biserica Sf. Voevozi din satul Rădeana, raion Tg. Ocna (adresa Min. Cultelor nr. 10 305/953). Referent: arh. Gh. Curinschi Se ia în discuție cererea parohiei Rădeana, raion Tg. Ocna, prin care se cere aprobarea devizului de lucrări de restaurare la biserica Sf. Voevozi (ruinată în urma cutremurelor). Consiliul ia notă de informațiile date în ședință de către tov. arh. Balș Ștefan care cunoaște biserica și care a întocmit devizul. Din aceste informații verbale, rezultă că este o biserică interesantă, care necesită și care merită lucrări urgente de consolidare și pentru care Consiliul dă aviz favorabil. întrucât parohia nu dispune de fonduri, lucrările ar putea fi executate fie din fondurile Ministerului Cultelor (fondul special pentru reparații urgente) sau ale Patriarhiei sau Mitropoliei Moldovei, încă în anul acesta, iar dacă nu este posibil, ele urmează să fie înscrise pe lista lucrărilor din anul viitor. în orice caz, pentru anul acesta, devizul se va reduce numai la lucrări de strictă necesitate adică la articolele 1, 2, 3, 4, 5, 7, 12, 13 și 19 prevăzute în deviz. V. Lucrări de protejare și reparații la mănăstirea Bascovele, raion Pitești (adresa Min. Cultelor 11215/953). Referent: arh. Toma Socolescu Dosarul cuprinde: a) Piese scrise - memoriu, antemăsurătoare, deviz, analiza prețurilor, lista de materiale și baza prețurilor. b) Piese desenate - fațada principală și laterală (sc. 1/100), planul învelitoarei (sc. 1/100). Valoarea lucrărilor 39 000 lei Proiectant: Arh. V. Moisescu Devizul prevede următoarele lucrări: refacerea învelitoarei în două variante, cu tablă sau cu șiță și completări la căpriori și astereală. Deasemenea jgheaburi și burlane de tablă, reparațiuni mărunte la chilii și lucrări de vopsitorie. Consiliul, luând în discuție proiectul, hotărăște, ca biserica să fie învelită cu șiță, însă amână luarea unei hotărâri pentru o ședință viitoare, când va fi prezent și proiectantul pentru ca acesta să dea lămuririle necesare 1 00 cu privire la vechimea și forma turlelor, pentru o eventuală îndepărtare a lor. VI . Raportul tov. arh. Balș Ștefan cu privire la capela din incinta spitalului din Piatra Namț. în baza delegației CSAC, și în urma cercetărilor făcute de tov. arh. Balș la fața locului, Consiliul ia notă că: Capela ce se găsește în cuprinsul clădirii spitalului, este astăzi o încăpere goală din care au fost scoase obiectele de cult și pardoseala din lespezi de piatră. Aceasta a fost scoasă în baza autorizației Mitropoliei Moldovei și fără avizul CSAC. Se atrage atenția Direcției spitalului din Piatra Neamț, că oricare va fi destinația ce se va da fostei capele, nu se vor admite sub nici un motiv lucrări care să atragă modificări în fațadă prin mărirea sau închiderea ferestrelor existente, dat fiind că spitalul din Piatra- Neamț, construcție de foarte bună ținută arhitectonică, ridicată în 1850 cu caracteristicul stil neogotic de epocă, este monument istoric. în ceea ce privește picturile în ulei, care ar urma să fie desființate, va fi necesară obținerea avizului Comitetului pentru Artă, desființarea nefiind posibilă în caz că aceste picturi au o valoare artistică sau istorică. Cele de mai sus se vor comunica Direcției spitalului din Piatra-Neamț pentru luare de cunoștință. Președinte: Praf. Duiliu Marcu Membri: Arh. Balș Ștefan Arh. E. Costescu Arh. R. Lieblich Prof. H. Teodoru PROCES-VERBAL NR. 36 al ședinței din 24 iulie 1953, ora 9,00 COMPUNEREA CONSILIULUI: Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: ' Arh. E. Costescu Arh. R. Lieblich Prof. H. Teodoru Arh. Șt. Balș De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Gh. Curinschi Arh. F. Fischer Dr. P. Năsturel Arh. T. Socolescu I. Proiect de construcție a unui corp nou la clădirea Institutului de Silvicultură din Orașul Stalin (pe zidurile cetății Brașovului). Valoarea lucrării: 992 000 lei Proiectant: Serv. de Construcții din Ministerul Gospodăriei Silvice Titular de investiții: Min. Gospod. Silvice, reprezentat prin tov arh. Dodiță și tov. arh. lonescu Referent: Arh. R. Lieblich http://patrimoniu.gov.ro Un alt proiect pentru aceeași lucrare a mai fost examinat de către Consiliul de Avizare în ședințele din 28.VI. și 6 iulie a.c. când s-a amânat luarea unei hotărâri, urmând ca aceste săli de amfiteatru să fie construite pe un alt teren mai adecvat, sau dacă aceasta nu ar fi pentru moment posibil, să se recurgă la una din următoarele soluții cu caracter provizoriu: a) Utilizând magazia existentă (în plan nr. 8), transformată bineînțeles ca sală de curs sau amfiteatru. b) Făcând o construcție nouă (tot cu caracter provizoriu și micșorând programul lucrării) în spațiul dintre clădirea existentă și zid, însă asigurându-se zona de protecție a monumentului. c) Adoptând soluția extremă de încălecare peste zidul cetății - în care caz - însă, va trebui - pe de o parte dărâmată magazia existentă, pe de altă parte se va asigura posibilitatea de acces și vizitarea pe ambele părți a zidului cetății, care va fi menținut intact. în cazul uneia din ultimele două soluții, se va ține seama la redactarea proiectului și de observațiunile ce s-au făcut în ședință (amfiteatru luminat mai bine, unitatea de arhitectură a fațadelor care vor fi paralele și perpendiculare între ele, etc.) Dată fiind imposibilitatea de achiziție a unui alt teren mai adecvat, proiectanții au adoptat soluția c. Dosarul prezentat spre avizare cuprinde: - un memoriu justificativ - o planșe conținând planul și elevația vechiului zid (sc. 1/200) și planul de situație (sc. 1/720) - plan subsol sc. 1/100 - plan parter și etaj I sc. 1/100 - plan etaj II sc. 1/100 - secțiune sc. 1/100 - fațada laterală (Str. Gh. Barițiu) sc. 1/100 Proiectul prevede adăogirea la clădirea existentă a Institutului de Silvicultură din Orașul Stalin, unei aripi noi ce va cuprinde 4 săli de curs (de câte 163 locuri) la parter și etaj I și un amfiteatru la etaj II cu o capacitate de 300 locuri. întreaga construcție este amplasată astfel, încât încalecă pe o porțiune de aproape 27 m vechiul zid al cetății Brașovului, care datează din sec. XVI-lea și care este clasat monument istoric de arhitectură. Acest zid este compus dintr-o porțiune veche la partea inferioară, având o lărgime de aproape 1,60 m și o supraînălțare de circa 3 m, care supraînălțare, în vederea acestor lucrări, a fost dărâmată pe o porțiune de circa 20 m (s.n., E.G.). Consiliul, constată că noua soluție a ținut seama de unele observațiuni ce s-au făcut de membrii Comisiei în ședința din 6 Iulie a.c. și că deci noua propunere este ameliorată față de prima. Luând act de adresa Institutului de Istorie și filosofie a Academiei RPR Nr. 1696 din 13 Iulie 1953, prin care aceasta se declară de acord cu soluția propusă de proiectanți în legătură cu vechiul zid, Consiliul dă: AVIZ FAVORABIL proiectului cu următoarele condițiuni: 1. La elaborarea proiectului tehnic se va ține seama de normativele existente privitoare la cubaj, suprafețe, circulație, degajări, scări, luminozitate, etc. - pentru construcții de învățământ. Cu această ocazie, proiectul va fi completat cu toate piesele și avizele cerute de HCM 223/1952. 2. Se vor revizui atât dimensiunile hallului de intrare, cât și poziția W.C.-urilor. 3. în cazul când se va dovedi că o singură scară este insuficientă, se va prevedea o scară secundară, ușor accesibilă din hali. 4. Se va face o corectură paralelismului laturilor noii construcții, astfel încât fațada corpului nou să pară cât mai paralelă cu aceea a vechiului corp. 5. Lucrările de săpătură vor trebui efectuate sub continua supraveghere a delegatului Academiei RPR și conform indicațiunilor acestuia. în cazul când se va constata că și partea superioară a zidului vechi prezintă interes istoric, acest zid se va lăsa să pătrundă cu circa 5 cm în interiorul amfiteatrelor de la parter. 6. în ceea ce privește turnul Ecaterina, precum și porțiunea de zid aflătoare pe terenul Institutului de silvicultură, a cărui refacere urmează să fie efectuată conform obligațiunii în scris de către Min. Gospodăririi Silvice, se va întocmi la timp un proiect de restaurare însoțit de deviz, care va fi supus CSAC-ului spre avizare. 7. Textul plăcii comemorative va fi conceput în colaborare cu organele Academiei RPR. 8. Este bine că organele Sfatului Popular au dispus oprirea lucrărilor de dărâmare, lucrări care vor putea fi reluate de îndată ce se va întocmi și aproba proiectul definitiv. II. Lucrări de reparațiuni la catedrala romano-catolică din Alba-lulia. Adresa Min. Cultelor Nr. 11099/953. Valoarea lucrării: 18 784 lei din fonduri proprii Referent: Arh. Ferdinand Fischer Dosarul cuprinde: 3 devize întocmite de Cooperativa locală „Munca Nouă". Lucrările care urmează a se executa sunt: 1. Reparații la acoperișul din țiglă al naosului. 2. Repararea acoperișului de tablă al absidei. 3. Reparațiuni de tâmplărie și vopșitorie la turnul catedralei. Comisia, luând în discuție proiectul și ținând seama de faptul că sunt numai lucrări de protejare absolut necesare, dă aviz favorabil, cu următoarele recomandări: a) Lucrarea va trebui să fie urmărită îndeaproape de arhitectul șef al orașului sau de unul din arhitecții cu experiență din Alba lulia. b) Lucrările sunt considerate ca lucrări cu caracter provizoriu, urmând ca pe viitor să se înlocuiască, în limita posibilităților, învelitoarea de tablă simplă cu tablă de aramă. III. Normativele de proiectare pentru lucrări de protejare și restaurare a monumentelor istorice de arhitectură. Referent: Arh. Toma Socolescu 101 http://patrimoniu.gov.ro Dându-se citire propunerilor de normative de proiectare a lucrărilor de protejare și restaurare la monumentele istorice de arhitectură, Consiliul le aprobă în principiu, făcând următoarele observațiuni: a) Textul normativelor va trebui să capete o formulare cât mai concentrată, urmând ca ideile să fie grupate pe capitole și articole. b) Este necesar ca proiectanții să întocmească pe lângă piesele desenate și memorii foarte detaliate, utile la acest gen de lucrări. c) Normativele de proiectare vor împărți lucrările la monumente istorice în trei categorii (și nu în două, cum s-a propus) și anume: - lucrări de protejare - lucrări de restaurare parțială - lucrări de restaurare totală Noua redactare a normativelor de proiectare urmează să fie prezentată spre avizare într-o viitoare ședință. Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: Arh. Em. Costescu Arh. R. Lieblich Prof. H. Teodoru Arh. Șt. Balș PROCES-VERBAL NR. 37 al ședinței din 1.VIII.1953, ora 10,00 COMPUNEREA CONSILIULUI: Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: Arh. E. Costescu Arh. lonescu Berechet Arh. R. Lieblich Prof. H. Teodoru De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Gh. Curinschi Arh. F. Fischer Dr. P. Năsturel Arh. T. Socolescu I. Lucrări de punere în folosință a castelului din Brâncovenești. Valoarea lucrării: 1 170 461 lei Titular de investiții: MAI reprezentat prin tov. arh. Coțifide Proiectant: Arh. Stavru Coțifide Referent: Arh. Toma Socolescu Dosarul cuprinde: Piese scrise: memoriu și deviz estimativ Piese desenate: plan de situație (sc. 1/500), plan parter (sc. 1/100), secțiune transversală (sc. 1/100) și două perspective. Proiectul prevede lucrări de reparații, amenajări și lucrări noi la castel. Lucrările de reparații se compun din lucrări de învelitori, reparațiuni de zidărie, tencuieli și 1 02 tâmplărie, refacerea planșeelor (parte din beton armat, parte din dușumele pe grinzi de lemn, cum și vopsitorii și zugrăveli. Amenajările și lucrările noi se compun din executarea unei scări interioare din beton armat executarea câtorva ziduri despărțitoare, deschiderea unora din ferestrele astupate cu zidărie, instalație de apă, lumină și canalizare, cu înființarea a două grupe importante sanitare, completări cu tâmplărie etc. Consiliul, luând în discuție proiectul, amână luarea unei hotărâri, urmând ca în ședința cea mai apropiată să se ceară părerea tov. prof. Grigore lonescu, membru în Consiliul de avizare asupra situației actuale a clădirii, care a vizitat la fața locului monumentul, dar care lipsește în ședința de față. în ceea ce privește darea în folosință a castelului, aceasta iese în afara cadrului posibilităților de a hotărî ale Consiliului, urmând ca această chestiune să se hotărască de către conducerea CSAC. 11. Lucrări de pictură murală la biserica din Bărbulești - Armășești, raion Urziceni, regiunea Ploiești. Titular de investiții: Patriarhia Română (reprezentată prin tov. arh. lonescu Berechet) Proiectant: Victoria Rădulescu Referent: Dr. P. Năsturel Dosarul cuprinde cererea parohiei Bărbulești - Armășești nr. 19/22.VII. 1953, de a se aproba pictarea din nou a bisericii, pictura actuală - după afirmația preotului, nefiind „decât o mâzgăleală afumată fără valoare". Serviciul de pictură bisericească al Patriarhiei a recunoscut că actuala pictură este lipsită de orice valoare și că lucrarea i s-a încredințat, prin concurs, tov. Rădulescu Victoria. Consiliul ia notă de afirmația tov. arh. lonescu Berechet, din partea Patriarhiei, că actuala pictură a bisericii din Bărbulești - Armășești a fost cercetată la fața locului de către Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei, care a recunoscut lipsa ei de valoare artistică și luând în dezbatere problema, condiționează aprobarea cererii de prezentarea confirmării în scris de către Comisiunea de pictură bisericească a Patriarhiei, a avizului. III. Lucrări de renovare la casa lancu Jianu din Caracal. Valoarea lucrării: 47 500 lei Titular de investiții: Sfatul Popular Caracal Proiectant: S. Ing. Militaru O. Referent: Arh. Toma Socolescu Dosarul cuprinde: Piese scrise: memoriu justificativ, deviz estimativ, antemăsurătoare, extras de materiale, seria prețurilor, analiza prețurilor. Piese desenate: planul casei (fațada principală la sc. 1/50), planul cotat al casei (sc. 1/50). Problema a fost discutată și în ședința din 9.VI I. a.c., când Consiliul a amânat luarea unei hotărâri, urmând ca http://patrimoniu.gov.ro dosarul să fie trimes Comitetului pentru Așezămintele Culturale care să-și spună punctul de vedere, atât asupra oportunității, cât și asupra posibilităților de finanțare a acestor lucrări. în ședința de față se citește răspunsul Comitetului pentru Așezăminte Culturale nr. 23 243/955, din care reiese că „această casă nu prezintă interes, fiind un monument de arhitectură refăcut către anii 1880-1900, din care nu au mai rămas decât doi pereți la pivniță, fiind considerat monument istoric de arhitectură pe motivul că ar fi fost cândva locuința (proprietatea) lui lancu Jianu, fără acte doveditoare, ci din simple afirmații ale localnicilor, care în acest fel dau informații asupra altor clădiri din Caracal. Consiliul, ținând seama de faptul că nu există date științifice suficiente, din care să reiasă că această locuință a fost casa lui lancu Jianu, considerând însă că această clădire reprezintă vechiul tip de casă românească din regiune, hotărăște să dea totuși aviz favorabil lucrărilor de restaurare propuse. în acest caz însă, cheltuielile vor fi suportate de Sfatul popular regional sau raional. IV. Lucrări de reparații la biserica Sf. Ilie Gorgan din București. Valoarea lucrărilor: 2 917 lei Titular de investiții: Parohia Sf. Ilie Gorgan Proiectant: Arh. lonescu Berechet Referent: Arh. T. Socolescu Dosarul cuprinde numai piese scrise, deviz estimativ, antemăsurătoare, analiza de prețuri, extras de materiale, lista de prețuri, deviz. Lipsesc piesele desenate. Proiectul prevede desfaceri de tencuială și amenajarea unui coș pentru sobă. Consiliul, luând în discuție problema, este de acord cu lucrările de refacere a tencuielii la tavane, cu recomandația de a avea grijă de pictura existentă. în ceea ce privește amenajarea coșului, Consiliul dă aviz nefavorabil, ținându-se seama de aspectul inestetic și neeficacitatea unui coș amplasat lângă streașină. De asemenea, Consiliul având în vedere primejdia pe care o reprezintă pentru monument folosirea mai departe a actualei instalații de încălzire, interzice întrebuințarea ei și hotărăște desființarea ei, recomandându-se încălzirea cu sobe cu aragaz (de felul acelora de la biserica Stavropoleos). V. Lucrări de protejare și reparații la mănăstirea Bascovele, raion Pitești (Adr. Min. Culte nr. 11 215/953). Referent: Arh. R. Lieblich (în locul arh. T. Socolescu) Dosarul cuprinde: Piese scrise: memoriu, antemăsurătoare, deviz, analiza prețurilor, lista de materiale, baza prețurilor. Piese desenate: fațada principală și laterală (sc. 1/100), planul învelitoarei (sc. 1/100). Valoarea lucrărilor: 39 000 lei Proiectant: Arh. V. Moisescu Devizul prevede următoarele lucrări: refacerea învelitoarei în două variante, cu tablă sau cu șiță și completări la căpriori și astereală. De asemenea, jghiaburi și burlane de tablă, reparațiuni mărunte la chilii și lucrări de vopsitorie. Dosarul a mai fost cercetat și în ședința din 20.VII, când Consiliul a amânat luarea unei hotărâri, pentru ca proiectantul (absent în acea ședință) să poată da lămuririle necesare cu privire la vechimea și forma turlelor, pentru o eventuală îndepărtare a lor. Pe baza lămuririlor date de tov. arh. Moisescu (proiectantul acestor lucrări), Consiliul dă aviz favorabil lucrărilor, cu condițiunea ca și turlele să fie îmbrăcate în întregime cu șiță. Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: Arh. E. Costescu Arh. lonescu Berechet Arh. R. Lieblich Prof. H. Teodoru PROCES-VERBAL NR. 38 al ședinței din 5 august 1953, ora 10,00 COMPUNEREA CONSILIULUI: Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: Arh. Șt. Balș Arh. Ghika Budești Prof. Gr. lonescu Arh. lonescu Berechet Arh. R. Lieblich Prof. H. Teodoru De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Gh. Curinschi Arh. F. Fischer Dr. P. Năsturel Arh. T. Socolescu I. Lucrări de restaurare la casa veche din Herești. Adresa Comitetului pentru Așezămintele Culturale nr. 11 048/24.VII.1953. Referent: Arh. T. Socolescu Lucrarea a mai fost examinată în ședința din 2 Aprilie 1953, când Consiliul a dat aviz favorabil cu unele condițiuni, printre care și aceea de a se prezenta pentru forma acoperișului pavilionului central, un studiu cu două 1 03 http://patrimoniu.gov.ro variante și anume: acoperiș bombaz și acoperiș drept cu 4 ape. în ședința de față se prezintă o fațadă având corpul central acoperit cu un acoperiș drept cu 4 ape. Luându-se în discuție problema formei acoperișului, majoritatea membrilor din Consiliu este de părere să se păstreze forma curbă ca formă ce a existat la acoperișul părții centrale, înainte ca aceasta să se dărâme. La aceasta, fac opinie separată tov. Președinte Duiliu Marcu și arh. R. Lieblich. argumentând aceasta prin faptul că acoperișul bombat de tablă al părții centrale, poate să fie o lucrare recentă adăogită, de care s-ar putea face abstracție, iar faptul că nu există vreodovadă certă științifică a formei inițiale a acestui acoperiș ne poate permite o interpretare, repetând forma dreaptă de acoperire a restului clădirii, formă ce este dictată de altfel și de materialul învelitoarii, care va fi din olane, cât și de motive estetice. Rămâne ca Conducerea CSAC să hotărască. II. Lucrări de restaurare la Casa veche din Pribești Adresa Comit, ptr. Așezămintele Culturale Nr. 11 048 din 24.7. Referent: Arh. T. Socolescu Lucrarea a mai fost examinată în ședința din 2 aprilie, când Consiliul a dat aviz favorabil cu recomandări. în ședința de față se prezintă fațade și planuri, în care s-a ținut seama de observațiunile din avizul CSAC. Consiliul examinând aceste planuri, dă aviz favorabil cu recomandări. în ședința de față se prezintă fațade și planuri, în care s-a ținut seama de observațiunile din avizul CSAC. Consiliul examinând aceste planuri, dă aviz favorabil cu următoarele observațiuni: 1. Cerdacul va avea aceeași formă frântă de acoperiș ca și restul clădirii. 2. Lucarna triunghiulară va fi înlocuită cu una sau mai multe lucarne rotunde, specifice pentru olane. 3. Deoarece nu se știe exact numărul golurilor din încăperea extremă care apare în plan cu 5 ferestre, se va cerceta amănunțit forma vechilor ferestre, dându-se pentru aceasta tecuiala la o parte, în locurile bănuite că ar fi existat vreun gol. Pentru aceasta, în deosebi la începerea lucrărilor, prezența arhitectului diriginte va fi obligatorie, pentru ca acesta să poată asista la toate cercetările care ar justifica întocmai formele adoptate. 4. La dărâmarea zidăriei părții anexe, se vor cerceta amănunțit toate fragmentele de piatră, cahle, țigle sau alte materiale sau resturi de materiale înglobate în zidărie. Rezultatul acestor cercetări va fi consemnat în jurnalul șantierului, obiectele găsite urmând să fie inventariate și păstrate cu grije. 5. Execuția lucrărilor se va face sub conducerea și supravegherea arhitectului proiectant și a unui tehnician care va avea răspunderea. Arhitectul proiectant va avea obligațiunea de a întocmi proiectul de execuție înainte de începerea 1 04 lucrărilor și de a da detalii de execuție și toate indicațiunile necesare pe timpul execuției pe șantier. III. Lucrări de restaurare la Palatul Mogoțoaia Se ia în examinare cererea Comitetului pentru Artă nr. 23849 înregistrată la CSAC sub nr. B.S. 2188/25.VII. 1953 privind avizarea proiectului tehnic: .Amenajarea ansamblului Mogoșoaia și corpului I locuințe" pentru casa de creație și odihnă a oamenilor de cultură și artă. Valoarea lucrărilor conform devizelor: Titular de investiții: Proiectant: 1 462 770 lei Comitetul pentru Artă Institutul de proiectare „Proiect-București' Piesele scrise și desenate, precum și documentația în baza căreia se dă avizul, se află depuse la dosarul lucrării. în urma examinării lucrării și în urma discuțiunilor purtate în ședință, constatându-se că au fost aduse la îndeplinire recomandările făcute cu prilejul avizării sarcinei de proiectare, aviz nr. 87 A din 12 Mai a.c., se dă aviz favorabil proiectului tehnic, cu următoarele condițiuni: ■ I. Corp Palat - întrucât între diferite încăperi de la parter (vestibul, vestiar, grup sanitar, casa scării, etc.) există diferențe de nivel ale pardoselii, se vor cota în planurile de execuție nivelele diferite și se vor prevedea treptele necesare corespunzătoare în puncte cât mai bine luminate, pentru a asigura o circulație lesnicioasă. - Pardoseala sălii de expoziție prevăzută a fi executată din dale de marmoră lustruită, va fi înlocuită cu material ceramic special, de formă hexagonală, sau, în lipsa acestuia, din cărămidă pe muche de calitate aleasă, așezată într-un desen adecvat. - Rosturile zidăriei, bolților și pereților de cărămidă ale sălii din subsol se vor face cu rostul plin și șters numai cu mortar de var. II. Corp I locuințe - Proiectul de execuție va pune la punct neconcordanțele ce există între diferitele planuri și între planurile și fațadele proiectului tehnic, cu privire la numărul de intervale între coloanele porticului de la parter; se vor indica precis cotele pardoselii din diferitele încăperi, prevăzându-se în puncte cât mai bine luminate, pentru trecerea de la un nivel la altul, treptele necesare. - Se va da un detaliu de arhitectură pentru deschiderea mare dintre cele două încăperi afectate sălii de mese, care va putea fi micșorată prin puncte de susținere intermediare. - Se va analiza în ce măsură ar mai fi posibilă boltirea tavanelor porticului de la parter, ținând seama că această formă a fost cea inițială proiectată. - Pentru înlăturarea unor inconveniente posibile, se vor lua măsuri pentru a asigura vizitarea tuburilor de scurgere mascate în tavane, acolo unde se află la etaj http://patrimoniu.gov.ro camerele de duș și bae, peste încăperile mari de la parter. III. Instalații - înainte de punerea în funcțiune a instalațiilor, se vor lua măsurile necesare pentru executarea instalației de epurare, astfel ca scurgerile să poată fi conduse în lac. IV. Execuție - Se vor recalcula prețurile de bază la ciment și cărămidă pe baza prețurilor ce se vor obține prin modificarea surselor de aprovizionare pentru aceste materiale, după cum urmează: Ciment de la București și Fieni Cărămidă de la Băneasa și de la fabricile din jurul orașului București. întrucât devizul lucrărilor proiectate însumează numai 1 462 770 lei, iar suma de care dispune titularul de învestiți! este de 2 000 000 lei, se recomandă ca, în limita sumelor ce prisosesc, să fie executate lucrările de întreținere și protejare la vechea bucătărie, monument istoric, situată în colțul de nord-est, la incinta de onoare și la biserica veche din afara incintei. Se vor executa cu precădere la aceste două construcții reparații de învelitori, trotuare și tâmplărie, pentru punerea lor la adăpost de intemperii. Titularul de investiții va lua măsuri ca toate lucrările să fie executate cu cea mai mare îngrijire, sub o atentă și continuă supraveghere a unui arhitect cu pregătire și experiență în materie de restaurare a monumentelor istorice de arhitectură. IV. Lucrări de punere în folosință a castelului din Brâncovenești (adresa MAI nr. 214077/27.VII.1953) Valoarea lucrării: 1 770 461 lei Titular de investiții: Ministerul Afacerilor Interne reprezentat prin tov. arh. Coțifide Proiectant: Arh. Stavru Coțifide Referent. Arh. Toma Socolescu Dosarul cuprinde: Piese scrise: memoriu și deviz estimativ Piese desenate: plan de situație (sc. 1/500), plan parter (sc. 1/100), secțiune transversală (sc. 1/100 și 2 schițe perspective. Proiectul prevede lucrări de reparații, amenajări și lucrări noi la castel. Lucrările de reparații se compun din lucrări de învelitori, reparațiuni de zidărie, tencuieli și tâmplărie, refacerea planșelor (parte din beton armat, parte din dușumele pe grinzi de lemn, cum și vopsitorii și zugrăveli. Amenajările și lucrările noi se compun din executarea unei scări interioare din beton armat, executarea câtorva ziduri despărțitoare, deschiderea unora dintre ferestrele astupate cu zidărie, instalație de apă, lumină și canalizare, cu înființarea a două grupuri importante sanitare, completări cu tâmplărie, etc. Lucrarea a fost examinată și în ședința din 1 august a.c., când Consiliul a amânat luarea unei hotărâri, urmând să se cunoască și părerea tov. prof. Grigore lonescu asupra actualei situațiuni a acestei clădiri. Consiliul reexaminând proiectul, dă aviz favorabil acestor lucrări, cu următoarele condițiuni: 1. Se va întocmi un proiect complet pentru instalații sanitare și canalizare, ținându-se seama de toate normele tehnico-sanitare în vigoare. 2. Se vor lua măsuri de prevenire a incendiului. 3. Numărul paturilor în dormitoare nu va depăși cel prescris de norme, pentru a se asigura volumul de aer necesar¹. 4. Se vor întocmi din timp proiectele definitive de beton armat pe baza cărora se vor executa lucrările respective. 5. MAI va lua măsurile necesare pentru a se întocmi de către serviciul său de arhitectură sau de către Institutul de Proiectare un proiect complet de restaurare a acestui castel, în care să fie înglobate și lucrările proiectate, care proiect va fi supus avizării CSAC, pentru a fi realizat de către MAI în una sau mai multe etape. în acest scop se va cerceta amănunțit dacă în zidurile de umplutură nu sunt înglobate ancadramente vechi de piatră sau alte elemente vechi de construcție, care ar prezenta un interes arheologic. Acestea vor fi inventariate și păstrate cu grije, sesizându-se CSAC-ul. 6. MAI va înlesni vizitarea monumentului de către delegații CSAC-ului. Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: Arh. Șt. Balș Arh. Ghica Budești Prof. Gr. lonescu Arh. lonescu Berechet Arh. R. Lieblich Prof. H. Teodoru NOTA REDACȚIEI. Volumul proceselor-verbale ale ședințelor din 1952-1953 cuprinde un număr redus de stenograme, ultima disponibilă privind ședința din 18 iunie 1953. Lipsesc în consecință stenogramele din 1 și 5 august, care ar fi permis precizarea formulei „punere în folosință de către MAI" a castelului Kemeny din Brâncovenești (pe atunci în regiunea Mureș Autonomă Maghiară). Judecând după beneficiar și după grija privind numărul paturilor din dormitoare (condiții - p. 3), rezultă că în acest castel a funcționat o închisoare, desigur politică, la care se renunțase înainte de 1962, când ansamblul adăpostea un cămin de debili mintali și un spital de copii cu cazuri patologice ireversibile (Eugenia Greceanu). PROCES-VERBAL NR. 39 al ședinței din 7 august 1953, ora 9,00 COMPUNEREA CONSILIULUI: Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: Arh. Balș Ștefan Arh. E. Costescu Arh. Ghika Budești Arh. lonescu Berechet Prof. Grigore lonescu Arh. R. Lieblich 105 http://patrimoniu.gov.ro Arh. Pașa I. Prof. H. Teodoru De asemenea iau parte ca referenți: Arh. Gh. Curinschi Arh. F. Fischer Referenți: Dr. P. Năsturel Reprezentantul Min. Cultelor, deși invitat, lipsește de la ședință. I. Lucrări de construire a unei aripi noi (amfiteatru) adăogită la clădirea existentă a Inst. de Silvicultură din Orașul Stalin. Adresa Ministerului Silviculturii nr. 1044/5.VIII. 1953 (proiect tehnic). Valoarea lucrării de construcții: 1 175 00 lei Proiectant: Serviciul de construcții din Min. Gospod. Silvice Arh. Dodiță și loniță Titular de investiții: Ministerul Gospodăriei Silvice Referent: Arh. R. Lieblich Lucrarea a mai fost avizată și în ședințele din 28.VI. și 6.VII. a.c., când s-a amânat luarea unei hotărâri și în ședința din 24.VII.1953, când beneficiarul a prezentat o nouă soluție în fază de sarcină de proiectare și când Consiliul a dat proiectului aviz favorabil cu recomandări. în ședința de față se prezintă proiectul tehnic, la care s-a ținut seama de recomandările date și care cuprinde următoarele: a. Piese scrise: memoriu justificativ b. Piese desenate: Plan de situație sc. 1/720) releveul zidului vechi (sc. 1/200) Fațada (sc. 1/50) Plan subsoPl Plan parter I Plan etaj I Ssc.1/50 Plan etaj II I Secțiune J Consiliul ia act de declarația tov. arh. Dodiță că planșele de rezistență și instalație vor fi înaintate ulterior. Luându-se în discuție proiectul, Consiliului dă aviz favorabil cu următoarele condițiuni: 1. Având în vedere dificultățile de acces de la corpul vechi la corpul nou, ivite din cauza nivelelor diferite și din cauza înălțimii insuficiente de sub scară, se va revizui poziția scării, împingând-o în spre hallul de intrare. Ca o consecință, se va desființa bateria de closete de la parter, mutând-o la subsol. 2. Se va reexamina forma și gruparea ferestrelor din fațada posterioară, pentru a le armoniza cu cele din fațadele laterale, precum și cu acelea ale veche! clădiri. 3. Se vor simplifica arcadele de la parterul fațadei posterioare, renunțându-se la impostele deasupra pilelor. 4. Avându-se în vedere că volumul amfiteatrelor mici este la limita acceptabilă, se vor prevedea ferestrele cu supralumină (oberlicht). 5. Lucrările de săpătură vor trebui efectuate sub continua supraveghere a delegatului Academiei RPR și 1 06 conform indicațiunilor acestuia. în cazul când se va constata că și partea superioară a zidului vechi prezintă interes istoric, acest zid se va lăsa să pătrundă cu circa 5 cm în interiorul amfiteatrelor de la parter. 6. Proiectul va fi completat cu toate piesele și avizele cerute de HCM 223/952 și în special cu planșele și calculele de rezistență și instalație, care vor fi supuse spre avizare CSAC. 7. în ceea ce privește turnul Ecaterina, precum și porțiunea de zid aflătoare pe terenul Institutului de Silvicultură, a căror refacere urmează să fie efectuată conform obligațiunii în scris de către Ministerul Silviculturii, se va întocmi la timp un proiect de restaurare însoțit de deviz, care va fi supus CSAC-ului spre avizare. 8. Placa comemorativă, care potrivit angajamentului luat de către Min. Gospod. Silvice va fi montată cât mai vizibil în portic, va avea un text care va fi conceput în colaborare cu organele Academiei RPR. 9. Este bine că organele Sfatului Popular au dispus oprirea lucrărilor de dărâmare, lucrări care vor putea fi reluate de îndată ce se va întocmi și aproba în întregime proiectul definitiv. II. Lucrări de restaurare la Castelul Bran Adresa Comitetului pentru Așezămintele Culturale. Valoarea lucrărilor: 110 000 lei Titular de Investiții: Comitetul pentru Așezămintele Culturale reprezentat prin tov. arh. Costescu și prin tov. Pașa Ion Proiectant: Arh. E. Costescu Referent: Arh. R. Lieblich Proiectul lucrărilor de restaurare a castelului Bran a fost examinat în ședința din 7 aprilie a.c. când Consiliul l-a aprobat, dând aviz favorabil cu unele recomandări, dintre care și aceea de a prezenta spre avizare desene de detaliu pentru facerea ușii noi din grilă metalică la intrarea în castel. în ședința de față se prezintă detaliile cerute prin aviz. Acestea se compun din două planșe: 1. Detaliile de releveu al ușii de intrare și a grilei existente la fereastră (sc. 1/10 și1/20). 2. Detalii pentru execuția grilei metalice la ușa de intrare (sc. 1/20). Consiliul examinând aceste planșe dă aviz favorabil cu condițiunea de fixare a grilei în zidărie. III. Lucrări de restaurare la mănăstirea Neamț Adresa Min. Cultelor nr. 12406/955. Valoarea lucrărilor: 1 585 000 lei Titular de investiții: Ministerul Cultelor Referent: Arh. Gh. Curinschi Proiectant: ISPROR - Arh. Șt. Balș Dosarul cuprinde: proiect în fază de sarcină de proiectare. Piese scrise: memoriu. Piese desenate: releveu (3 planșe) și proiect (7 planșe). Proiectul prevede următoarele lucrări: - Refacerea galeriilor de acces la chilii pe două etaje http://patrimoniu.gov.ro - Refacerea în forme vechi a acoperișului bisericii mari - Dărâmarea bisericii mici - Amenajarea curții interioare - Refacerea părții superioare și a acoperișului celor două turnuri - Refacerea acoperișului chiliilor în țiglă smălțuită. Consiliul luând în discuție proiectul și referatul prezentat, discută asupra problemelor dărâmării bisericii mici, inspirată din stilul clasicismului rus, asupra schimbării formei învelitorilor turnurilor, precum și asupra propunerii de refacere a șirului de chilii. Se amână luarea unei hotărâri până la ședința viitoare. Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: Arh. Balș Șt. Arh. E. Costescu Arh. Ghika Budești Arh. lonescu Berechet Prof. Gr. lonescu Arh. R. Lieblich Arh. Pașa Ion Prof. H. Teodoru PROCES-VERBAL NR. 40 al ședinței din 12.VIII., ora 9,00 COMPUNEREA CONSILIULUI: Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: Arh. Șt. Balș Arh. E. Costescu Arh. Ghika-Budești Arh. lonescu-Berechet Prof. Gr. lonescu Arh. R. Lieblich I. Simionescu Prof. H. Teodoru I. Cererea parohiei bisericii Icoanei privitoare la dărâmarea casei vechi din str. Maria Rosetti nr. 9 (adr. nr. 11778/953 înregistrată la CSAC sub nr. 99532/953 Avându-se în vedere că această casă reprezintă unul din rarele exemplare de case vechi din București, Consiliul dă aviz nefavorabil dărâmării ei, cerând reconstituirea ei întocmai, din materiale durabile. Pentru aceasta se vor recupera elementele pridvorului, copiin- du-se prin mulaje decorația de stuc a arcadelor și anume, fiecare element în parte, pentru a se reproduce întocmai și a se evita uniformizarea acestor elemente. Reconstituirea se va face de preferință pe locul în care se găsește, urmând ca la întocmirea planului de sistematizare a cvartalului respectiv să se țină seama pe cât posibil de această situație. Propunerea de reconstituire și de folosire va fi supusă din nou spre avizare CSAC-ului de către Min. Cultelor, de acord cu Sfatul Popular al Capitalei (ca interesat pentru istoria Bucureștiului), care vor găsi și sumele necesare acestei reconstituiri. II. Lucrări de restaurare la mănăstirea Neamț. Adresa Ministerului Cultelor nr. 12406/953. (sarcină de proiectare). Valoarea lucrării: 1 585 000 lei Titular de investiții: Ministerul Cultelor și Patriarhia Română Proiectant: ISPROR (Arh. Șt. Balș) Referent: Arh. Gh. Curinschi Față de starea actuală, care arată ca lucrare strict necesară refacerea galeriilor de lemn, această sarcină de proiectare cuprinde următoarele lucrări: a. Refacerea galeriilor de acces la chilii pe două etaje împrejurul curții, exceptând o parte a laturii de nord, unde circulația este prevăzută a se face printr-un culoar interior. b. Refacerea în forma veche a acoperișului bisericii mari. c. Dărâmarea bisericii mici d. Amenajarea curții interioare. e. Refacerea părții superioare și a acoperișului celor două turnuri. f. Refacerea acoperișului chiliilor. Eșalonarea lucrărilor se prevede în patru etape, din care prima în 1953 trim. IV, în limita fondului de 140 000 lei alocat în acest scop. Dosarul cuprinde următoarele piese: Piese scrise: memoriu justificativ, memoriu organizare șantier, plan perspectivă, plan forțe producție și materiale, tabel studii fizice. Piese desenate: - plan situația existentă - plan situația de viitor - Fațade existente - Fațade spre est - Fațade spre sud V gc /2Q0 - Fațade spre vest j - Fațade spre nord | - Acoperiș biserică I - Perspectivă colț sud-vest I - Perspectivă colț nord-vest J Consiliul, luând în discuție sarcina de proiectare, dă aviz favorabil cu următoarele recomandări: 1. în ceea ce privește galeriile de acces la chilii, ele vor fi prevăzute pe toate cele patru laturi ale curții (inclusiv cea de nord), căutându-se însă o simplificare a motivelor prea numeroase care aduc prea multă varietate într-un ansamblu mănăstiresc, care trebuie să aibă caracterul de spațiu liniștit și simplu. Ar fi de dorit ca streașină să fie puțin prelungită, pentru o mai bună apărare a cerdacului contra intemperiilor. 2. Cu privire la biserica mică, propusă de proiectanți pentru a fi dărâmată, se vor face cercetări (sondaje) cu scopul de a se recunoaște înfățișarea primitivă a acestei biserici și de a se descoperi eventual urmele vechii biserici a lui Petru Mușat. în urma acestor cercetări, care 1 07 http://patrimoniu.gov.ro vor fi prezentate CSAC-ului, acesta va hotărî asupra dărâmării sau menținerii ei. 3. în același timp se vor face sondaje și studii la turnul de intrare, pentru a stabili epocile de construcție, după care se va putea hotărî asupra formei și asupra înălțimii acestui turn. 4. Se va revizui traseul aleilor de acces de la intrare la biserică și la celelalte elemente componente ale acestui ansamblu mănăstiresc, căutându-se o rezolvare cât mai lesnicioasă a circulației în curte. 5. Proiectul tehnic, la care se va ține seama de recomandările de mai sus, urmează să fie supus din nou spre avizare CSAC. III. Cererea Institutului de Istorie a Partidului nr. 588/953 privitoare la indicarea liniei ce trebuie urmată în proiectul de terminare a muzeului Lenin-Stalin de la Șoseaua Kiseleff. Consilul, luând în discuție această cerere hotărăște ca la lucrările ce se execută anul acesta la muzeul Lenin- Stalin, să se aibă în vedere și posibilitatea ca în viitor să se execute și o a patra latură (de vest) de legătură, respectându-se pe cât posibil arhitectura proiectului inițial. Pentru interioare se va păstra spiritul aceleiași arhitecturi, ținându-se însă seama de programul noului muzeu, de tehnica avansată a muzeografiei actuale și făcându-se concesiunile în consecință, ca obiectele să fie expuse în cele mai bune condițiuni (lumină, spațiu, vizibilitate, perspectivă, etc.). Hotărârea definitivă urmează să se ia după ce o Comisie restrânsă, compusă din proiectant, împreună cu Președintele Consiliului (Prof. Duiliu Marcu), referentul proiectului (arh. Ghika-Budești) și arhitectul-șef al orașului (arh. Pompiliu Macovei), va examina problema și la fața locului. Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: Arh. Șt. Balș Arh. E. Costescu Arh. Ghika-Budești Arh. lonescu-Berechet Prof. Gr. lonescu Arh. R. Lieblich I. Simionescu Prof. H. Teodoru PROCES-VERBAL - PROTOCOL al ședinței din 14 august 1953 pentru discutarea Decretului privind protecția, restaurarea și folosirea monumentelor culturale. PREZENȚE Prof. Ladislau Adler - Vicepreședinte CSAC Prof. Duiliu Marcu - Membru în Comitet CSAC Prof. Grigore lonescu - Academia R.P.R. Prof. Popescu Dorin - Muzeul de Antichități Tov. Constantinescu M. - Comitetul pentru Colectări Agricole Arh. E. Costescu - Comitetul pentru Așezămintele Culturale 1 08 Arh. Șt. Coțifide - Ministerul Afacerilor Interne Av. E. Dimitriu - Of. Juridic CSAC Arh. lonescu Berechet - Patriarhia Arh. R. Lieblich - Dir. Gl. Monumente Istorice - CSAC Tov. Moiceanu - Ministerul Cultelor Tov. Pecker - CSAC Tov. Stoian - Comitetul pentru Așezămintele Culturale Deși invitați, lipsesc de la ședință delegații următoarelor instituții: Ministerul Gospodăriilor Comunale Ministerul Gospodăriilor Silvice Ministerul Agriculturii Comitetul pentru Artă Institutul de Istorie Ședința a fost condusă de tov. vicepreședinte Adler L. care, în deschidere, arată că scopul elaborării Decretului privind protecția, restaurarea și folosirea monumentelor culturale constă în delimitarea atribuțiilor pentru diferite instituții în legătură cu problemele de mai sus, pentru a se evita ca anumite atribuțiuni să fie îndeplinite de mai multe instituții și altele să fie complet neglijate. Trebuie evitată această situație, pentru că problema monumentelor culturale este foarte importantă și preocupă în mod deosebit Guvernul. întrucât au intervenit modificări la forma inițial propusă și trimisă pentru observațiuni celor interesați, propune să se dea citire noii redactări, urmând a fi apoi discutate observațiile celor prezenți. Tov. arh. Lieblich Richard a citit textul modificat al proiectului de decret privind protecția, restaurarea și folosirea monumentelor culturale, propus de CSAC - Direcția Generală a monumentelor Istorice - împreună cu Oficiul Juridic. După citirea proiectului, tov. prof. Duiliu Marcu aduce la cunoștință că, în urma trimiterii proiectului de decret la instituțiile interesate, s-au primit observațiuni de care, la noua redactare a proiectului, s-a ținut seama. Referitor la observațiile Comitetului pentru Așezămintele Culturale, în ceea ce privește art. 3 al Decretului 46 din 111/951 pentru organizarea științifică a muzeelor și conservarea monumentelor istorice și artistice, că este în dezacord cu art. 4 al proiectului, tov. Dimitriu arată că numai ultima parte a art. 3 vorbește de sarcinile Comisiei științifice a muzeelor, monumentelor istorice și artistice de pe lângă Academia R.P.R. Această ultimă parte a art. 3 din Decretul 46/951 „va face propuneri Consiliului de Miniștri pentru acordarea calității de monument istoric sau artistic" urmează să fie abrogată, pentru descongestionarea activității Consiliului de Miniștri și pentru simplificarea formalităților ce ar urma să fie îndeplinite în acest caz. Acordarea calității de monument cultural se va face de fiecare Comitet în parte, cu avizul Comisiei Științifice a muzeelor, monumentelor istorice și artistice. Tov. Vicepreședinte Adler cere să se arate expres ce anume va fi abrogat prin noul decret. http://patrimoniu.gov.ro Tov. prof. Grigore lonescu, din partea Comisiei Științifice a Muzeelor, propune să se cerceteze cu atenție H.C.M. 968 din 4.IV.1953, pe baza căreia funcționează Comisia de inventariere a monumentelor culturale, precum și decretul pe baza căruia funcționează Comisia științifică a muzeelor, monumentelor istorice și artistice de pe lângă Academia R.P.R., pentru a se pune de acord cu noul Decret și deci modificările să fie specificate, Dânsul arată în continuare că, până la data de 31 iulie 1953, operațiunea de inventariere pe teren a tuturor monumentelor, culturale a fost făcută de Comisia de inventariere. în prezent, un colectiv de specialiști întocmește liste de clasare pentru un număr de 6-7 000 monumente. Pentru restul, vor trebui făcute studii la fața locului, fapt pe care Comisia nu-l va putea îndeplini în termenul dat - ianuarie 1954. Comisia va prezenta Consiliului de Miniștri materialul cules în urma inventarierii, clasarea și repartizarea lor urmând a se face pe baza acestui inventar pe Comitete, pentru fiecare categorie de monument, astfel cum au fost împărțite prin decretul propus la art, 2. Tov. Vicepreședinte Adler arată că atribuirea calității de monument istoric se face pe baza inventarului și listelor elaborate de Comisia de Inventariere, conform HCM 968/1953, iar în continuare, Comitetele de la art. 3 al proiectului de decret, cu sarcina de a acorda calitatea de monument cultural. în această situație poate interveni însă dificultatea încadrării unui monument cultural într-o categorie sau alta (art. 2 proiect decret), el fiind în legătură cu mai multe domenii. De pildă, ruinele unei cetăți descoperite în urma săpăturilor arheologice pot fi încadrate atât în categoria monumentelor istorice de arhitectură, cât și în acea a monumentelor istorice și arheologice. Proiectul de decret nu soluționează această problemă și trebuie prevăzută. Tov. prof. Duiliu Marcu precizează că s-a prevăzut posibilitatea colaborării între mai multe instituții pentru aceste cazuri; exemplu: art. 3 pct. a stabilește un eventual acord pentru monumentele de artă plastică, parte integrantă din cele istorice de arhitectură, între CSAC și Comitetul pentru Artă, acord posibil și între alte Comitete când este necesar. Tov. vicepreședinte Adler consideră că trebuie arătat expres acest lucru într-un articol separat. Tov. Dorin Popescu, din partea Muzeului Național, arată că la Direcția Generală a Treburilor se află un proiect de H.C.M. privind reglementarea muzeelor și deci această problemă nu trebuie cuprinsă în decretul propus de CSAC. A rămas să se constate ulterior dacă problema muzeelor trebuie să figureze sau nu în acest decret. Delegatul Comitetului de Stat pentru Colectări Agricole va trimite observațiunile sale în scris după studierea proiectului de decret propus de CSAC și s-a retras din ședință. Tov. vicepreședinte Adler propune ca posibilitatea scoaterii din planul de culturi agricole a terenurilor - mo- numente arheologice etc. - sau a zonelor de protecție să fie prevăzută expres în decret. Tov. Dimitriu arată că problema scoaterii acestor terenuri s-a pus în ceea ce privește zonele de protecție ale monumentelor culturale, întrucât Sfatul Popular care stabilește planurile de culturi poate face acest lucru în colaborare cu Comitetele de la art. 3 și cu acordul Academiei. Urmează să se precizeze în art. 8 că se poate proceda la scoaterea din planurile de culturi agricole a suprafețelor monumentelor arheologice etc. Tov. arh. Costescu din partea Comitetului pentru Așezămintele Culturale este de părere să se stabilească o denumire unitară a monumentelor în sensul H.C.M. 968/53, care le numește monumente ale culturii materiale. Tov. Pecker atrage atențiunea că există două categorii bine determinate de monumente: cele ale culturii materiale și cele ale culturii propriu-zise, care nu au servit scopurilor eccnomice. E de părere să se rămână la „monumente culturale". Tov. vicepreședinte consideră, de asemenea, că e mai bine să se păstreze vechea denumire, urmând să se ia legătura și cu tov. ing. Luchian pentru discutarea acestei probleme. Se propune introducerea la art. 30 „... și a Muzeului Național", deoarece organizarea tuturor săpăturilor arheologice se face de către acesta. Până acum, săpăturile arheologice se făceau de către Academia R.P.R., iar restaurările de către Comitetul pentru Așezămintele Culturale. Ar trebui să se treacă și sarcina de restaurare la Academie, pe lângă aceea de a face săpăturile , pe care o are. Rămâne să se ia legătura cu Academia R.P.R., pentru a-i cunoaște punctul de vedere în această problemă. Tov. Dimitriu, referindu-se la decretul de înființare și organizare a Comitetului pentru Artă nr. 166 art. 3, pct. I, trebuie modificat, iar punctul n trebuie abrogat, deoarece problemele reglementate de acestea sunt cuprinse în decretul propus. în ceea ce privește propunerea Comitetului pentru Artă de a i se da dreptul să controleze vânzările obiectelor artistice prin Consignație și de a le cumpăra cu preferință, nu este posibil deoarece este grea însăși determinarea sferei noțiunii de obiect de artă. A propus, de asemenea, să se introducă la art. 26 ca, pentru muzeele de artă, să se ceară aprobarea Comitetului pentru Artă. Ministerul Cultelor, prin tov. Moiceanu, nu este de acord cu art, 13 pentru că vorbește de închirierea monumentelor istorice de arhitectură și încheierea de contracte de protecție pentru acestea. Cere să fie exceptate de la această dispozițiune Cultele, deoarece ar însemna ca Ministerul Cultelor să închirieze bisericile Patriarhiei, bisericile fiind în patrimoniul Patriarhiei. Tov. Dimitriu arată că problema închirierii se pune numai pentru cele care nu sunt folosite de cel care le are în patrimoniu. Dacă Patriarhia are în patrimoniul său 109 http://patrimoniu.gov.ro bisericile și le folosește, închirierea este exclusă; dar pentru că folosește un monument istoric de arhitectură, trebuie să încheie o obligațiune de protecție cu Sfatul Popular pe teritoriul căruia se află monumentul. Tov. Moiceanu arată în continuare că, până în anul 1950, bisericile s-au întreținut și restaurat din fonduri proprii, Statul ajutându-le de la buget în mică măsură. în 1950, când s-au reparat monumente culturale, s-au dat și cultelor fonduri pentru asemenea reparații. Patriarhia în tot acest timp făcea restaurări din fonduri proprii. Este de acord cu încheierea obligațiunii de protecție. Propune să se înscrie în decret la art. 13 .... că monumentele istoice de arhitectură cu caracter religios..." și „...obligațiunea de închiriere nu se aplică monumentelor cu caracter religios". Tov. Dimitriu precizează că Patriarhia nu va încheia contract de închiriere dacă folosește monumente istorice de arhitectură din patrimoniul său. Tov. vicepreședinte, analizând în general problema veniturilor ce s-ar realiza în urma monumentelor istorice de arhitectură, propune să se ia legătură cu Ministerul Finanțelor pentru a vedea dacă se realizează într-adevăr fonduri din aceste venituri; să nu se ivească situația ca ele să nu poată acoperi înseși cheltuielile de contabilitate, etc. Trebuie analizat textul sovietic în legătură cu aceasta, pentru a vedea scopul taxelor impuse pe lângă chirie, având în vedere caracterul special al unui monument istoric de arhitectură. Rămâne de analizat problema colaborării dintre C.S.A.C. și Ministerul Cultelor în conducerea și controlul monumentelor religioase. în caz de dezacord, în această problemă, se va discuta și cu forurile superioare - Consiliul de Miniștri. Prof. Ladislau Adler Prof. Duiliu Marcu Prof. Grigore lonescu Prof. Dorin Popescu Tov. Constantinescu M. Arh. E. Costescu Arh. St. Coțifide Arh. lonescu Berechet Tov. E. Dimitriu Arh. R. Lieblich Tov. Moiceanu Tov. Pecker Tov. Stoian PROCES-VERBAL NR. 41 al ședinței din 19 VIII 1953, ora 11,00 COMPUNEREA CONSILIULUI: Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: Arh. Șt. Balș Arh. Ghika-Budești Prof. Gr. lonescu Arh. lonescu Berechet Arh. R. Lieblich Prof. H. Teodoru 1 1 0 De asemenea ia parte ca referent: Dr. P. Năsturel I. Lucrări la biserica de lemn din Rădăcinești- Lărgățeni, Reg. Bârlad. (Adresa Episcopiei Buzăului Nr. 5176/13.VII. 1953 înregistrată la CSAC sub nr. 10133/11.VIII. 1953) Valoarea lucrării: 22 000 lei Proiectant: Serv. Tehnic al Episcopiei Buzăului Referent: Arh. Ferdinand Fischer (al cărui referat este citit de arh. Lieblich, dat fiind că referentul lipsește din ședință). Dosarul cuprinde: adresa Nr. 5176 a Episcopiei Buzăului purtând viza și aprobarea principială a Min. Cultelor (din 11 august 1953), deviz estimativ, antemăsurătoare, analiza de prețuri, precum și o fotografie. Sunt prevăzute următoarele lucrări: tencuieli interioare pe rabiț la pereți și tavane (pereții fiind din bârne de lemn, iar acestea fiind rărite, vântul pătrunde în interiorul bisericii prin spațiile dintre bârne) precum și montarea catapetesmei cu completarea pieselor lipsă. Din piesele ce se găsesc la dosar, se constată că lipsesc planurile și detalii, din care să reiasă că interiorul nu prezintă valoare, astfel ca el să poată fi tencuit, deasemeneaîn mențiunea făcută de Min. Cultelor, nu se specifică din ce fonduri se fac aceste lucrări și cine este titularul de învestiții. Față de aceste constatări, Consiliul amână luarea unei hotărâri, urmând ca dosarul să fie prezentat din nou într-o ședință viitoare și studiat pe baza documentației suplimentare ce va putea fi procurată de la Comitetul pentru Așezămintele Culturale din arhiva fostei Comisiuni a Monumentelor Istorice. II. Cererea Institutului de Istorie a Partidului Nr. 588 din 1953, privitoare la indicarea liniei ce trebuie urmată în proiectul de terminare a muzeului V. I. Lenin și I. V. Stalin din Șoseaua Kiseleff. Această cerere a fost discutată și în ședința din 12 august 1953, când Consiliul a stabilit în linii generale calea ce trebuie să fie luată după ce o Comisie restrânsă va examina problema la fața locului. Consiliul ia act de concluziile făcute la fața locului de către Comisia restrânsă, compusă din prof. Duiliu Marcu, prof. Grigore lonescu, Prof. H. Teodoru și arh. Ghika- Budești și hotărăște trimiterea unei adrese către Comitetul pentru Artă și una către Institutul de Istorie a Partidului, care va avea următorul conținut: „întrucât în această clădire, care constituie unul din monumentele istorice de arhitectură ale Capitalei RPR, se află în prezent adăpostită expoziția permanentă I. V. Stalin și Muzeul de Artă Națională, pendinte de Dvs., vă comunicăm punctul nostru de vedere în problemele legate de înființarea noului muzeu. Importanța educativă excepțională a Muzeului de Artă Națională, care constituie un tezaur de neînlocuit pentru istoria poporului nostru, comportă luarea tuturor măsurilor pentru funcționarea neîntreruptă a acestuia. în acest scop, o http://patrimoniu.gov.ro eventuală mutare nu poate fi efectuată, decât numai după ce se va fi găsit un spațiu adecuat funcționării lui, în care obiectele de expus să fie remontate imediat. Demontarea și păstrarea obiectelor în lăzi, până la găsirea eventuală a unor spații adecuate pentru acest scop, ar echivala cu desființarea lui. Față de alternativele ce ne-au fost comunicate de reprezentantul Dvs., tov. arh. H. Teodoru, în vederea mutării Muzeului de Artă Națională, suntem de părere că propunerile de a instala muzeul într-o clădire din vecinătatea Palatului RPR, folosind subsolul acestuia ca depozite sau aceea de a expune colecțiile în clădirea fostului muzeu Toma Stelian din Șoseaua Kiseleff, sunt irealizabile și necorespunzătoare. - Propunerea de a muta colecțiile în unele clădiri din vecinătatea muzeului Satului, până la construirea unei galerii speciale de-a lungul Șos. Kiseleff, nu ar asigura imediata posibilitate de funcționare a Muzeului, deoarece clădirile existente propuse de Dvs. sunt cu totul improprii scopului, iar edificarea unei noi clădiri în zona verde a parcurilor Capitalei, realizabilă numai într-un viitor mai depărtat, ar constitui o greșeală urbanistică. Pe de altă parte, caracterul și importanța unui muzeu care să înfățișeze rolul uriaș al ziditorilor socialismului, Lenin și Stalin, ar justifica ideea de a se executa un muzeu anume construit, care să răspundă necesităților programului său special, la care să se țină seama și de planurile muzeelor existente de acest gen și în care să se poată expune tot materialul în cele mai bune condițiuni. De altfel, după părerea noastră, toate amenajările ce s-ar aduce actualei clădiri nu vor putea soluționa în întregime problemele puse în programul acestui muzeu. în lumina acestor considerate, suntem de părere să se facă tot ce este posibil pentru păstrarea pe loc a Muzeului de Artă Națională, evitându-se întreruperea funcționării sale, muzeului Lenin-Stalin urmând să i se execute o clădire anume construită, care să corespundă întocmai scopului său. III. Cererea Comitetului pentru Ațezămintele Culturale Nr. 23599 privitoare la demontarea unor sobe din palatul Alexandru loan Cuza din lași. Referent: Arh. R. Lieblich Consiliul ia notă de această adresă prin care se face cunoscut demontarea a două sobe mari distruse, din sala dinspre stradă a palatului Alexandru loan Cuza din lași și încercarea de a se remonta din cahlele rămase o sobă mai mică, într-una din încăperile de la parter și hotărăște trimeterea unei adrese observatorii către Secț. Culturală a Sfatului Popular al regiunii lași, în care să se atragă atențiunea următoarele: - Demolarea celor două sobe mari, vechi (din cahle verzi) nu s-a efectuat în condițiuni bune, nefăcându-se un proces verbal de demolare a sobelor, în care să fie specificat numărul cahlelor de reîntrebuințat. - Sobele noi, improvizate din materiale de culoare nepotrivită au fost construite fără avizul CSAC. - Se va cere întocmirea unui memoriu, în care să se arate cauzele nemontării întocmai a sobelor vechi. IV. Lucrări de reparare a aghiasmatarului de la mănăstirea Neamț, (adresa Min. Cultelor nr. 12770/953) Referent: Dr. Petre Năsturel Consiliul ia notă de starea proastă a aghiasmatarului de la mănăstirea Neamț, deteriorat de o furtună ce s-a produs la sfârșitul lunii iulie. De aceea, este de părere să se facă cunoscut Ministerului Cultelor, ca din fondurile de intervenții urgente pentru monumente istorice, să se aloce suma necesară pentru reparații urgent necesare la această construcție. Reparațiile vor consta din cârpirea cupolei existente. Lucrările de refacere totală urmează să se facă anul viitor. V. Lucrări pentru restaurarea zidului cetății mănăstirii Frumoasa din lăți ți a casei parohiale din incinta acestei mănăstiri. Adresa Min. Cultelor Nr. 12857/953 Valoarea lucrării: 100 000 lei Titular de investiții: Ministerul Cultelor Proiectant: Arh. Andrei Loiso Referent: Arh. Richard Lieblich Dosarul cuprinde: a) Piese scrise: memoriu, deviz, antemăsurătoare, analiza prețurilor, seria prețurilor și extras de materiale. b) Planul acoperișului (atașat în original la un exemplar sc. 1/100) Lucrările prevăzute în proiect sunt următoarele: - desfacerea și refacerea asterelei și învelitoarei; - executarea de jgheaburi și burlane din tablă galvanizată; - tencuieli și spoieli la fațade, zidărie de piatră în fundație și elevație. Consiliul, luând în discuție proiectul, dă aviz favorabil cu următoarele condițiuni: 1. Se vor face numai cârpeli de tencuieli și nu tencuirea tuturor fațadelor, astfel cum sunt prevăzute în deviz. 2. Se va suprima art. 8 din deviz, spoieli exterioare, păstrându-se părțile vechi în culoarea lor actuală. 3. Arhitectul proiectant va avea obligația de a întocmi detalii de execuție și a da toate indicațiile necesare cu privire la streașină, burlane, etc. 4. Forma acoperișului va fi păstrată întocmai ca aceea a acoperișului existent. 5. Execuția lucrărilor se va face sub conducerea și supravegherea arhitectului proiectant și a unui tehnician, care va avea răspunderea. Președinte: Prof. Duiliu Marcu Membri: Arh. Șt. Baîș Arh. E. Costescu Arh. Ghika Budești Prof. Gr. lonescu Arh. lonescu Berechet Arh. R. Lieblich Prof. H. Teodoru 1 1 1 http://patrimoniu.gov.ro PROCES-VERBAL NR. 42 al ședinței din 22 august 1953, ora 9,00 COMPUNEREA CONSILIULUI: Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Șt. Balș Arh. E. Costescu Arh. R. Lieblich Tov. I. Simionescu Prof. H. Teodoru De asemenea iau parte ca Referent: Arh. Gh. M. Cantacuzino I. Adresa mănăstirii Cozia Nr. 228/953, cu privire la încălzirea bisericii mari. Referent: Arh. R. Lieblich Consiliul, luând în discuție problema încălzirii bisericii mari, care actualmente se face cu ajutorul unei sobe de teracotă legară cu un burlan de tablă exterior (și care burlan înegrește fațada), constată că o astfel de încălzire cu sobe nu poate fi admisibilă decât acolo unde coșul este săpat în zid. De aceea, recomandă ca, provizoriu, să se organizeze încălzirea întrebuințând sobe portative cu petrol, cu aragaz sau electrice, urmând ca pe viitor să se prevadă instalație de încălzire centrală cu aer cald. Totodată, se va cere conducerii mănăstirii să se comunice aprobarea pe baza căreia a fost montată soba de teracotă. II. Lucrări de pardosire la biserica Sf. Gheorghe din Hâriău Adresa Min. Cultelor Nr. 12855/953 Referent: Arh. R. Lieblich Prin adresa mai sus menționată, se propune a se ridica trotuarul bisericii lat de 2 m, cu un rând de 0,50 m și de a întrebuința materialul rezultat drept pardoseală în interiorul bisericii. Luându-se în discuție această propunere, Consiliul este de părere de a se completa pardoseala în întregime cu piatră locală de Deleni, aranjarea dalelor făcându-se în conformitate cu avizul dat anterior. Faptul că trotuarul este lat (de 2 m) este în avantajul monumentului și de aceea Consiliul dă aviz nefavorabil propunerii de a se desface pe o lățime de 0,50 m trotuarul existent din jurul bisericii și de a întrebuința materialul rezultat (piatră de Galiția) ca pardoseală interioară. III. Lucrări de protejare la catedrala Episcopiei Buzăului Adresa Episcopiei Buzăului Nr. 5539 din 8.VII.1953, înregistrată la CSAC sub nr. 10137 din 11 august 1953. Referent: Arh. R. Lieblich Valoarea lucrării: 15 500 lei din fonduri proprii Titular de învestiții: Episcopia Buzăului Proiectant: ' Serviciul tehnic al Episcopiei Buzăului Dosarul cuprinde: Deviz estimativ, analiza de prețuri, antemăsurătoare, precum și acordul principial al Ministerului Cultelor. în ședință se prezintă și releveul monumentului, piese desenate procurate din arhiva fostei Comisiuni a Monumentelor Istorice. Se propun următoarele lucrări: mici reparații la învelitoarea astăzi găurită a Catedralei, refacerea ornamentelor și ciubucelor de tablă la turla mare și la acea mică, precum și facerea unei rozete sub fereastră. Consiliul, luând în discuție lucrările propuse, dă aviz favorabil reparațiilor la acoperiș cu recomandarea ca înlocuirea pieselor de tablă stricate să se facă numai respectând întocmai formele vechi și întrebuințând acelaș fel de material. IV. Cererile Min. Cultelor Nr. 12455/15.VIII. 1953 și Nr. 12774/13.VIII. 1953 privitoare la demolarea bisericii lacobeni, raion Turda, reg. Cluj și dărâmarea bisericii de lemn din Ulieșul de Câmpie, raion Sărmaș, reg. Cluj. Referent: Arh. R. ‘Lieblich Consiliul, luând în discuție aceste două cereri, amână luarea unei hotărâri până când Min. Cultelor va înainta câte un releveu exact cu fotografii al fiecărui monument în parte, însoțit de un memoriu detailat cuprinzând toate datele privind istoria, arhitectura construcției, eventual pictura, etc. din aceste monumente. în afară de aceasta, un delegat al CSAC urmează să se ducă la fața locului și să raporteze în scris. V. Normative pentru executarea lucrărilor de protejare și restaurare a monumentelor istorice de arhitectură. I. Capitolul Terasamente Referent: Arh. R. Lieblich în urma citirii primului capitol, terasamente, din normativele pentru executarea lucrărilor de protejare și restaurare a monumentelor istorice, Consiliul se declară de acord cu redactarea acestuia. Urmează ca într-o ședință viitoare să se continue citirea capitolelor următoare. VI. Diverse Consiliul ia notă de adresa Sfatului Popular al orașului Sighișoara Nr. 3174/953 prin care, în urma dispozițiilor primite din partea CSAC, s-au luat măsuri de interzicere de executare de zugrăveli la fațadele caselor din Sighișoara, fără autorizație și aviz special al Sfatului Popular. Președinte: Prof. Gr. lonescu Membri: Arh. Șt. Balș Arh. E. Costescu Arh. R. Lieblich Tov. I. Simionescu Prof. H. Teodoru http://patrimoniu.gov.ro Cronica internă NOUA COMISIE NAȚIONALĂ A MONUMENTELOR ISTORICE Activitatea organismelor științifice care aveau ca atribuții esențiale protejarea monumentelor istorice, a cunoscut și după 1990 grave fluctuații cu multiple efecte negative asupra coerenței demersurilor. După venirea la conducerea Ministerului Culturii a ministrului Ion Caramitru, în toamna anului 1996, s-a pus în discuție reactivarea CNMI desființată în 1993 și înlocuită cu o Comisie consultativă pe lângă Ministerul Culturii. Pentru reconstituirea unui astfel de organism cu autoritate în domeniu, căruia să i se confere din partea ministerului locul firesc, acela de unică competență științifică, a fost numit prin Ordinul 2 001 din 10 februarie 1997, ca președinte al CNMI, prof. dr. Andrei Pippidi, distins istoric, personalitate recunoscută a domeniului. Conform actului citat, A. Pippidi urma să facă propuneri pentru componența nominală a Comisiei al cărei președinte era. Profesorul Pippidi, ținând cont de criteriile instituite încă de la primul demers făcut în acest sens de prof. dr. arh. Grigore lonescu în 1990 și anume: competență, asigurarea tuturor specialităților de bază din domeniu, prezența specialiștilor din țară și din București și asigurarea, chiar în condițiile dificile prin care a trecut Comisia, a unei continuități cu Comisiile anterioare, a stabilit noua componență a Comisiei Naționale, prin Ordinul nr. 2 003 din 13 februarie 1997. Comisia a început imediat să activeze încercând în același timp să-și organizeze munca astfel ca funcția pe care o are și autoritatea pe care Ministerul Culturii i-o recunoaște să fie pe deplin realizate. CEZARA MUCENIC ROMÂNIA MINISTERUL CULTURII MINISTERUL CULTURII ORDIN NR. 2 003 din 13 februarie 1997 ORDIN Nr. 2 001, 10 februarie 1997 în temeiul Decretului nr. 12/1989 privind înființarea Ministerului Culturii și al Hotărârii Guvernului nr. 642/1994 referitoare la organizarea și funcționarea Ministerului Culturii: în baza Ordonanței Guvernului nr. 68/1994, devenită Legea nr. 41/1995, se emite următorul: ORDIN 1. Se numește dl prof. dr. Andrei PIPPIDI în funcția de Președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. 2. în termen de 7 zile de la numire, Președintele Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice va prezenta propuneri pentru componența nominală a acesteia. 3. Direcția Monumentelor Istorice va aduce la îndeplinire prezentul Ordin. MINISTRU, Ion CARAMITRU în baza și pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 68/1944, devenită Legea nr. 41/1995. In aplicarea Ordinului nostru nr. 2 001/ 10.11.1997, prin care domnul prof. dr. ANDREI PIPPIDI a fost numit în funcția de președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și a Regulamentului acestei comisii. Examinând propunerile prezentate de președintele Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, înregistrate sub nr. 763 din 12.11.1997. în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 12/1989 privind înființarea Ministerului Culturii și ale Hotărârii Guvernului nr. 642/1994 referitoare la organizarea și funcționarea Ministerului Culturii. ORDIN Art. 1. - Aprob componența Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, astfel cum ea este prevăzută în anexa ce face parte integrantă din prezentul ORDIN. Art. 2. - Direcția Monumentelor Istorice va aduce la îndeplinire prezentul ORDIN. MINISTRU, Ion CARAMITRU 1 1 3 http://patrimoniu.gov.ro COMPONENȚA COMISIEI NAȚIONALE A MONUMENTELOR ISTORICE 1. Prof. dr. Petre ALEXANDRESCU - directorul Institutului de Arheologie din București 2. Conf. univ. dr. Ștefan ANDREESCU - istoric 3. Arh. Alexandru BELDIMAN - președintele Uniunii Arhitecților din România 4. floria BERNEA - directorul Muzeului Țăranului Român 5. Conf. univ. Oliviu BOLDURA - pictor restaurator 6. Prof. ing. Alexandru CIȘMIGIU 7. Dr. Nicolae CONSTANTINESCU - arheolog 8. I.P.S. DANIEL — Mitropolit al Moldovei și Bucovinei 9. Dr. Peter DERER - arhitect-șef al Municipiului București 10. Dr. Alexandru DIACONESCU - arheolog 11. Hermann FABINI - arhitect 12. Prof. dr. Dinu GIURESCU 13. Călin HOINĂRESCU - arhitect 14. Sanda IGNAT - arhitect 15. Dr. KOVACS Andras - istoric de artă 16. Conf. univ. Dan MOHANU - pictor restaurator 17. Dr. Monica MĂRGINEANU-CÎRSTOIU - istoric de artă 18. Dr. Cezara MUCENIC - istoric de artă 19. Arh. Dan NICOLAE 20. Dr. Paul NIEDERMAIER - arhitect 21. Dr. ing. Nicolae NOICA - Ministrul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului 22. Ing. Constantin PAVELESCU 23. Prof. dr. Andrei PIPPIDI 24. Dr. Marius PORUMB - membru corespondent al Academiei, directorul Institutului de Istorie 25. Dr. Voica-Maria PUȘCAȘU - arheolog 26. Dr. Nicolae SABĂU - istoric de artă 27. Arh. Șerban STURDZA 28. Prof. dr. Aurelian TRIȘCU 29. Arh. dr. Nicolae VLĂDESCU 30. Prof. dr. Sanda VOICULESCU 31. Colonel Virgil VOICULESCU http://patrimoniu.gov.ro Viața științifică SIMPOZIONUL ȘTIINȚIFIC INTERNAȚIONAL DE TEORIA Șl PRACTICA REABILITĂRII MONUMENTELOR ISTORICE TUȘNAD, 16-23 MARTIE 1997 Simpozionul organizat anual la Băile Tușnad de Asociația Restauratorilor de Monumente Istorice din Transilvania, Fundația Transilvania Trust, Univer- sitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Comitetele Naționale ICOMOS din Germania, România și Ungaria, Asociația pentru Protecția Monumentelor Istorice «Keopeczy Sebestyen Joseph’ a reușit, prin buna organizare, tematicile generoase propuse și cadrul natural deosebit, să se impună, atrăgând tot mai mulți specialiști în domeniu. Ediția din anul acesta (a 6-a) a reunit peste 250 de participanți, majorității - formate din specialiști maghiari și de etnie maghiară din Ungaria, România, Slovacia, Slovenia (peste 70%) - adăugându-i-se reprezentanți atât ai țărilor central și est- europene: Moldova, Rusia, Iugoslavia, Croația, Polonia, Lituania, cât și ai țărilor occidentale cu tradiție în domeniu: Germania, Anglia, Belgia, Suedia, Finlanda, Elveția, Olanda, Portugalia, Grecia, Malta și chiar Japonia, Canada, Mexic sau Guatemala. Din păcate, participarea specialiștilor români a fost foarte modestă anul acesta, lucru justificat doar în parte de taxa mare de participare. Programul Simpozionului, intrat în tradiție, variat și bine alcătuit, a cuprins: duminică, 16 martie, ora 17 - deschiderea oficială; luni, 17 martie - plenara de deschidere a conferințelor, care a debutat cu expunerea d-lui prof. Andrei Pippidi, președintele CNMI, privind practica de reabilitare a monumentelor istorice din România și programul actual de restaurare a patrimoniului național de cult; după- amiază s-a participat la vernisajul expoziției „Pro Domo Dei“, organizată la Muzeul Național Secuiesc din Sf. Gheorghe de firme specializate în restaurare din Cluj, Brașov, Sf. Gheorghe, unde au fost prezentate restaurări ale bisericilor secuiești realizate între 1990 și 1996. Conferințele, organizate pe două secțiuni paralele, în localuri diferite, au debutat în seara zilei de luni și s-au desfășurat apoi - pe parcursul întregii zile - marți, vineri și sâmbătă. Miercuri, 19 martie, și joi, 20 martie, a avut loc excursia de studiu la 10 monumente reprezentative pentru varietatea tipologică și originalitatea arhitecturii de cult transilvănene: bisericile fortificate ale comunităților săsești și secuiești de la llieni (județul Mureș), Hărman (Brașov) și Biertan (Sibiu); biserici parohiale din centrul vechilor incinte orășenești medievale, actualele biserici evanghelice de la Sebeș (sec. 14), Sibiu (sec. 14-15), biserica din Deal - Sighișoara (1354-1510), foste mănăstiri: mănăstirea cisterciană de la Cârța (1201-1250) sau cea catolică de la Teiuș (sec. 15); catedralele romano- catolică Sf. Mihail de la Alba lulia (1245-1956) și cea greco-catolică de la Blaj (sec. 18). Tema de anul acesta a conferințelor a fost: «Patrimoniul arhitectural de cult”, în cadrul secțiunii A, desfășurate în sala de conferințe Tulipan, au fost programate, în general, studii de sinteză legate de istoria arhitecturii și restaurărilor, probleme de management și legislație vizând reabilitarea patrimoniului arhitectural de cult din diverse zone și țări. Secțiunea B, desfășurată la hotelul Ciucaș, a reunit. în general, prezentări ale unor studii de caz: restaurări ale unor monumente de cult sau ale componentelor lor artistice, cercetări istorice, arhitecturale sau arheologice etc. Dintre subiectele abordate în conferințe se pot menționa: Prezentarea patrimoniului arhitec- tural de cult, în evoluția sa istorică, din diferite zone și țări, de exemplu: - bisericile fortificate săsești din Transilvania, cu satele din jur (Biertan, Cisnădioara, Dealul Frumos, Câlnic, Saschiz, Cloașterf, Tarten, Cincu, Cincșor etc.), prezentate de dl arh. Cristoph Machat, președintele ICOMOS din Germania, într-un studiu comparativ cu alte tipuri de biserici fortificate din Europa; - monumentele istorice ecleziastice din zona Welsh Marches (biserici parohiale saxone sau ale diferitelor culte: baptist, metodist; seria capelelor din epoca extinderii imperiului etc.), cauzele degradărilor, materialelor și tehnici vernaculare folosite în restaurarea lor, prezentate de dl Colin Richards (Marea Britanie); - capele, mănăstiri și biserici din actualul centru istoric al orașului Ciudad de Mexico, ce coincide cu orașul baroc spaniol, dezvoltat în sec. 17-18, situat în sudul actualului oraș: alcătuire, materiale, decorație, starea actuală și soluții de restaurare, descrise și ilustrate de d-na Luz Mana Beristain Diaz din Mexic; - «patrimoniul arhitectural de cult din Guatemala’ dezvăluie coexistența armonioasă a două culturi și arhitecturi complet diferite: bisericile baroce spaniole și construcțiile tradiționale din lut și lemn în tehnica «bahareli’ ale indienilor, influențele pe care monu- mentele creștine le-au asimilat în decorație, cromatica vie a fațadelor, vestimentația sfinților etc.; - «mănăstiri franciscane și domi- nicane din Transilvania, în sec. 15“, ordinele călugărești ce le-au întemeiat, cu modul lor de organizare, alcătuirea arhitecturală a ansamblurilor aparținând goticului târziu, trecute în revistă de dl Ferenc Csortân (Ministerul Culturii, România); - «arhitectura bisericilor din zona Călatei de la începutul sec. 20“, de la seria bisericilor tip, trase la șablon, influențate de arhitectura orășenească, la cele cu elemente valoroase, preluate din Secession sau creații ale arh. Kăroly Kos, prezentate de dl Miklosi-Sikas Csaba (Ungaria); - mănăstiri și biserici din Basarabia, specificul arhitecturii balcano-bizantine: influențe, istoric, mod de alcătuire a bisericilor de plan trilobat, cu incinte pătrate fortificate, amplasamente izolate și pitorești, exemplificări (mănăstirile Căpriana, Vărzărești, Buna Vestire, biserica din Cucureștii de Sus etc.), prezentate de dna Luminița llvitchi (Rusia); - monumentele de cult ale Cracoviei, înfățișate de dl Rafael Solewski (Centrul Cultural Internațional, Cracovia); în contextul și ca simbol al desfășurării evenimentelor istorice și a 1 1 5 http://patrimoniu.gov.ro luptei de eliberare națională din fosta capitală a Poloniei; - .lăcașurile de cult ale cetăților din Moldova", prezentate de d-na Mariana Șlapac (Academia de Științe, Chișinău, Moldova): paraclisele de la Cetățile Sucevei și Neamțului, Cetatea Albă și Soroca, de dimensiuni mici, doar cu altar și naos, inserate în șirurile de încăperi adosate incintei interioare sau bisericile din cetățile devenite fortificații bastionare turcești de la Tighina și Ismail; - patrimoniul arhitectural de cult al comunităților evreiești din diferite țări a alcătuit un grupaj tematic ce a cuprins comunicarea d-lui Român Andrâs - Ungaria, privind programul arhitectural, situația actuală și posibilitatea de reabilitare a sinagogilor din Ungaria, sau cea a d-nei Marija Rupeikiene (Lituania), referitoare la sinagogile din Lituania, caracterizate prin modestia expresiei arhitecturale și situația tragică în care se află, urmare a distrugerilor sistematice la care au fost supuse. Dl Sedlmayr Jănos (Ungaria) a prezentat cele două restaurări consecutive pe care le-a realizat, la un interval de 40 de ani (1957 și 1986), la sinagoga medievală din Șopron, iar d-na Tahi-Toth Năndorne (Ungaria) reconstrucția sinagogii de pe str. Dohăny (Budapesta) între 1989 și 1996. Un alt grupaj tematic a fost acela al bisericilor din lemn, ce a cuprins: - bisericile de lemn din Maramureș: d-na lldikd Mitru (OJPCN Maramureș) a prezentat bisericile de lemn din cele trei zone etnografice distincte ale Maramureșului: Valea Lăpușului, valea Chioarului și Maramureșului Istoric, iar d-na Paula Olteanu (Ministerul Culturii, România) problemele legate de restaurarea lor în campania din perioada 1959-77; dl Niels Auner (România) s-a referit la criteriile de evaluare pe baza cărora s-a alcătuit schema de apreciere a stării și necesităților de intervenție urgentă la structurile din lemn ale bisericilor maramureșene, iar d-na Livia Bucșe (România) a prezentat cauzele biodegradărilor și metodelor ce se doresc cât mai naturale de eliminare a lor (ventilarea naturală, sistematizarea verticală etc.) și modul de manifestare a degradărilor generate de fungi, insecte etc.; - bisericile de lemn din Finlanda au fost prezentate de d-na Marija Terttu Knapas (Finlanda): biserici luterane premoderne sau de d-na Maria Kaimaro (Finlanda), care a realizat restaurarea bisericii vechi din Sodankylă, adevărată școală pentru reînvierea vechilor 1 1 6 meșteșuguri legate de construcțiile tradiționale din lemn. Situația tragică în care se află o mare parte din patrimoniul arhitectural de cult din țările est-europene, urmare a distrugerilor provocate în ultimii 50 de ani de războaie, ocupații străine sau regimuri totalitare și problemele pe care restaurarea acestora le ridică a fost subiectul următoarelor comunicări: - .situația monumentelor istorice din Croația" de la seria de biserici în stilul romanicului timpuriu, influențate de arhitectura Ravennei, din Zada, la arhitectura renascentistă a Dubrovnik- ului, distruse de război, pentru care se poartă încă discuții asupra tipului de restaurare ce va fi adoptat: conservarea sub formă de ruină, reconstituiri pe baza documentelor existente sau construcții noi pe locul celor definitiv pierdute - prezentată de d-na Suzana Pursic (Croația); - .reconstrucția unor biserici din cele demolate în București de regimul totalitar comunist' - biserica mănăstirii Cotroceni, mănăstirea Văcărești, biserica Sf. Vineri (Hereasca), biserica Spirea Veche, biserica Sf. Spiridon Vechi, mănăstirea Mihai Vodă, prezentate de d-na Mihaela Maxim (România); - situația bisericilor și cimitirelor protestante din Lituania, distruse în timpul ocupației sovietice, și eforturile de refacere a lor care se fac din 1988, de la obținerea independenței încoace, descrisă de d-na Maria Purviniene - Lituania. Programele de reabilitare a patrimoniului arhitectural de cult (de la bisericile și mănăstirile abandonate - situație frecvent întâlnită în toate țările est- și vest europene, datorată de- populării satelor și lipsei mijloacelor de întreținere și restaurare etc., la cele distruse sau modificate în timp de gustul epocii sau intervenții nedorite), precum și soluțiile experimentate de instituții abilitate, fundații, organizații nonguver- namentale în legătură cu găsirea surselor de finanțare și a unor funcțiuni profitabile care să facă posibilă întreținerea, conservarea și restaurarea patrimoniului de cult au fost prezentate de: - dl John Mayhew (Marea Britanie), care s-a referit la .practica de reabilitare a unor biserici, castele, conace a Organizației The National Trust for Scotland din care face parte. Organizația deține cca 20 de proprietăți aparținând patrimoniului protejat atât construit, cât și natural, pe care le conservă, restaurează și rentabilizează, din profitul obținut demarându-se noi proiecte. Sunt date exemple de refuncționalizări ale unor clădiri monument: biserici transformate în săli de întruniri, birouri, muzee, teatre și chiar cafenele; mănăstiri devenite aziluri de bătrâni, clădiri abandonate din centrele istorice ale unor sate sau orașe, devenite zone rezidențiale rentabile etc.; - Angus Fowler (Germania) a prezentat activitatea organizației Fbrderkreis alte Kirchen, care se ocupă cu reabilitarea bisericilor abandonate prin găsirea unor funcțiuni compatibile cu statutul lor: teatre de păpuși pentru copii, expoziții, obiective ale circuitelor turistice etc.; - dl Gerhard Meighdmer (Germa- nia) s-a referit la situația din Munchen, unde finanțarea lucrărilor de conservare- restaurare se face din mai multe surse: în primul rând cu contribuția și la cererea cetățenilor care-și iubesc orașul și trecutul; în felul acesta au fost reconstruite multe din monumentele distruse în cel de-al doilea război mondial; se mai adaugă contribuția oamenilor de afaceri, a municipalității, a protectorilor legali; - dl Jovo Grobovsek (Slovacia) s-a referit la situația din Slovacia, unde 52-71% din fonduri provine de la Ministerul Culturii, restul cu greu putând fi acoperit de biserică și populație; - dl Sebastian Szaktilla (Germania) a propus un program de reabilitare a cetății fortificate săsești de la Drăușeni, care prevede o finanțare interregională fără aportul comunității, aflate în declin și sărăcie, găsirea unei funcțiuni viabile, cum ar fi: școală de meșteri și meserii tradiționale și centru pentru seminarii internaționale de vară. Acest program, similar celor din Fulda (Germania) sau Veneția, ar fi primul de acest gen din sud-estul Europei, într-o zonă aflată la confluența a trei culturi: română, germană și maghiară, și ar contribui nu numai la salvarea monumentului și reabilitarea caselor din jur ce constituie nucleul istoric al localității (propuse a asigura cazarea participanților la seminare), dar și la ocuparea forței de muncă și ridicarea nivelului de trai al locuitorilor din zonă; - d-na Suzanne Van Aerschot-Van Haeverbeeck (Belgia) a prezentat probleme legate de .inventarierea, protecția și conservarea integrală a patrimoniului arhitectural ecleziastic din Belgia și îndeosebi din Flandra"; lipsa fondurilor locale necesare întreținerii sau restaurării unor lăcașuri de cult: biserici, capele, abații sau mănăstiri, precum și http://patrimoniu.gov.ro scăderea numărului de preoți și enoriași au făcut ca multe din ele să fie închise sau abandonate; Ministerul Culturii al Guvernului Flamand sau fundații ca Opening Up Monuments, a regelui Baudouin, duc o campanie asiduă, organizează concursuri etc., pentru găsirea soluțiilor de rentabilizare a monumentelor de cult; sunt propuse diferite funcțiuni noi, de exemplu pentru biserici: în general culturale, compatibile cu statutul lor - muzee, săli de expoziții sau concerte etc.; pentru mănăstiri - funcțiuni socio-culturale - de la sedii ale unor instituții municipale sau multiculturale la locuințe sociale sau chiar hoteluri de lux. Studiile de teoria arhitecturii, legate de programul arhitecturii de cult, au cuprins comunicări cum ar fi: - „metamorfoza spațiului liturgic', în care preotul Farcas Attila (Ungaria) prezintă modificările de plan și volumetrie pe care noile biserici, în special reformate, le-au suferit comparativ cu cele tradiționale, cu exemplificări din arhitectura occidentală sau californiană; - „relația dintre arhitectură și topografie în cazul mănăstirilor' a arheologului Laurent Auberson (Elveția), care analizează evoluția în timp a modului de alcătuire a ansamblurilor de cult, rezultată atât din integrarea în situl natural cât și din simbolistica creștină pe care o înglobează; - „analiza sumară a noțiunii spațiului de cult' a dlui Peter Rainer (Ungaria), care face o descriere a tipurilor de spații sacrale ce alcătuiesc de-a lungul timpului programul arhitecturii de cult (dom, templu, capelă etc.), cu accent pe modul de alcătuire a bisericii luterane. Programele de inventariere a patrimoniului arhitectural din diferite zone au cuprins prezentările: programul realizat de Fundația Messerschmidt pentru patrimoniul arhitectural săsesc din Transilvania, descris de dl Cristoph Machat, sau cel inițiat în 1994 de autoritățile ecleziascice din secuime (județul Harghita și Covasna), din Vrancea și Suceava - principii, etape, concluzii - prezentate de dl Sergiu losipescu (România). Studiile de caz prezentate au cuprins proiecte și restaurări ale unor biserici, părți sau componente artistice ale unor biserici (fațade, interioare, mobilier, altare, vitralii, tabernacoli, plafoane casetate, picturi murale etc.), cercetări arheologice, ca de exemplu: - biserica din Deal (Sighișoara), prezentată de o parte din colectivul participant, pe specialități, la elaborarea documentelor și executarea lucrărilor de consolidare-restaurare: dl S. Benczedi - șeful de proiect, dl C. Machat, care în cadrul programului „S.O.S. - Sighișoara' a obținut finanțarea restaurării prin Fundația Messerschmidt, dl Cs. Bodor, care a prezentat soluția de consolidare a structurii și stadiul lucrării (refacerea șarpantei și a învelitorii din țiglă, injectări cu lapte de ciment, consolidarea cu tiranți tensionați în foraje pe trei niveluri, realizarea structurii metalice reversibile la nivelul podului); dl Toth Em6, care a realizat restaurarea elementelor de lemn ale șarpantei; d-na Dana lenei, cu studiul de istoria artei și restaurarea picturii lui Dan Mohanu, și d-na Furo Judith cu proiectul de restaurare a vitraliilor; - biserica Sf. Gheorghe din Șerbești (județul Bacău) - cercetarea preliminară, prezentată de d-na Sanda Ignat, care a dus la unele concluzii neașteptate: biserica, cunoscută ca fiind ctitoria lui Vasile Lupu la 1637, s-a dovedit a fi construită abia în deceniul 7 al aceluiași secol, probabil de lordache Cantacuzino și urmașii săi; - mănăstirea Căpriana, sat Chișnovăț, Moldova, cercetare istorică arhitecturală și arheologică prezentată de dl Sergius Ciocan (Moldova) a scos în evidență ctitoria lui Petru Rareș de la 1545 după modelul celor de la Probota, Moldovița, Suceava, suprapusă celei din sec. 15 a lui Alexandru cel Bun, modificată în stil clasicizant rusesc după refacerea din 1819-20. Se propune adoptarea unei soluții de refacere a bisericii în forma originală, din vremea lui Rareș; - mănăstirea Comana - dl Liviu Brătuleanu (România) a prezentat necesitatea reabilitării ansamblului mănăstiresc de la Dunărea de Jos, prin refacerea incintei fortificate, completarea cu construcții noi sau implanturi în stilul vechi al arhitecturii locului; - restaurarea casei egumenești de la mănăstirea Apostolache, pe baza programului româno-francez demarat în 1993 cu sprijinul financiar al Uniunii Europene; dl Călin Hoinărescu a prezentat monumentul în contextul arhitecturii sec. 15, 16 din județul Prahova și soluția adoptată de reconstituire prin analogie cu mănăstirile existente a casei egumenești aflată în ruină; dl ing. Zoltăn Săndor a prezentat metoda de consolidare a structurii cu tiranți metalici în foraje executate inițial cu foreze cu apă, ce s-au dovedit neadecvate datorită terenului argilos de fundare, înlocuite ulterior cu foreze cu aer; - biserica evanghelică din Tărpiu (județul Bistrița-Năsăud) - cercetări și concept de restaurare a biseriii datând din jurul anului 1500, inițial catolică, ulterior reformată și în prezent ortodoxă; dl Șerban Popescu-Dolj a prezentat etapele succesive de construcție și situația restaurărilor, începute în 1974, sistate în 1977, reluate după 1990, aflate acum în stadiul de finalizare; - biserica din Vad (județul Cluj), prezentată de d-na Marina lliescu. Cercetarea arhitecturală și arheologică întreprinsă cu prilejul restaurării din 1970-1975 a pus în evidență originalitatea monumentului, aflat la confluența a două arhitecturi: planimetria moldovenească și modul de acoperire cu bolți gotice pe nervuri, transilvănean; - fosta mănăstire cisterciană de la Igriș (județul Timiș), întemeiată de călugării de la Pointigny la 1179; d-na Suzana Heitl (România) prezintă stadiul cercetărilor istorice și arheologice întreprinse până în prezent; - cercetările arheologice la biserica Sf. Gheorghe din Lupșa (județul Alba), întreprinse și prezentate de d-na arh. Daniela Marcu (România), au pus în evidență, între altele, și capela adăugată pe latura de sud a bisericii, înainte de 1578, când familia Cândea a trecut la catolicism. Tehnici noi în domeniul restaurării monumentelor au fost prezentate în expunerea d-nei Bendek Clara (Ungaria), care a descris „metoda Jos' de curățire a pietrei cu un amestec din praf de dolomită și apă, pulverizat tangențial pe suprafața pietrei printr-un dispozitiv omologat, evitându-se astfel distrugerea brutală de până acum a stratului de protecție a pietrei; dl Zador Mihăly (Ungaria) recomandă soluțiile de restaurare fără intervenții directe pe monument, pentru respectarea criteriului autenticității, prin folosirea tehnicilor actuale (simulări pe calculator, filmografie acustică etc.). Organizarea sesiunii de comunicări pe secțiuni desfășurate în paralel a făcut ca mai mult de jumătate din conferințele programate să nu poată fi audiate, multe subiecte de interes suprapunându-se. Cu toate acestea, datorită bunei organizări, programului de ținută, calității expunerilor și amabilității gazdelor, simpozionul de anul acesta de la Tușnad a fost apreciat de participanți ca o reușită. Cerem scuze tuturor participanților ale căror comunicări nu au putut fi cuprinse în expunerea de față. Tema Simpozionului din 1998, anunțată la finalul dezbaterilor, este „Protecția siturilor istorice". Arh. DANIELA ENESCU 1 1 7 http://patrimoniu.gov.ro CONFERINȚA „NOTRE DIVERSITE CREATRICE" ASUPRA RAPORTULUI COMISIEI MONDIALE PENTRU CULTURĂ Șl DEZVOLTARE, JABLONNA (POLONIA), 6-7 MAI 1997 I . în perioada 6-7 mai 1997 s-a desfășurat la Varșovia (Jablona Palace), conferința „Notre diversite creatrice", cu participarea unor experți din cincisprezece țări. A participat, în calitate de Președinte al Comisiei mondiale pentru cultură și dezvoltare, dl Javier Perez de Cueller. Dezbaterile s-au concentrat asupra particularităților privind identitățile culturale ale țărilor Europei Centrale și de Est în contextul european, încercând să se elaboreze o poziție comună înaintea Conferinței generale UNESCO și a Conferinței interguvernamentale pe tematica politicilor culturale, care se va desfășura la Stockhlom în 1998. Dezvoltarea este un proces complex, care nu poate fi conceput ca un proces unic, uniform, liniar, lipsit de diversitate culturală, de experiență. Promovarea propriilor valori culturale duce, în același timp, la afirmarea valorilor universale. Rezultatele dezbaterilor deschise se pot grupa pe mai multe teme distincte, strâns legate între ele. Evaluarea Raportului Comisiei mondiale pentru cultură și dezvoltare a fost orientată spre practică pentru o mai bună identificare a problemelor și rolului său, sugerând arii pentru cercetări viitoare și recomandări concrete, detaliate pentru politicile culturale. România a prezentat, în intervenția sa, informații despre inițiativele naționale, regionale privind un dialog cultural internațional pe linie UNESCO. Din păcate, am fost printre puținele țări care nu au avut, la conferință, și un reprezentant din cadrul Ministerului Culturii. Discuțiile concepute s-au concentrat asupra noțiunilor fundamentale de cultură, diversitate, pluralism, creativitate și politică culturală. S-a subliniat, în Raport, faptul că există două sensuri ale cuvântului cultură: - unul larg, cuprinzând întreaga viață a unui popor și valorile sale; - altul restrâns, înțeles drept creativitate artistică. Diversitatea culturală poate fi o oportunitate, dar și o provocare, ca și o sursă de dificultăți. Se disting trei tipuri posibile de pluralism: a) ecumenic - bazat pe sau căutând valori universale; b) haotic - formând un caleidescop relativist; c) de sectă - bazat pe neîncredere, ură, excludere reciprocă, împărțind oamenii în „noi” și „dușmani”. Puterea identității culturale non- etnice diferă dramatic de la un caz la altul, ea fiind neproblematică în statele stabile. S-a afirmat că protecția moștenirii culturale trebuie să se concentreze mai degrabă asupra a ceea ce oamenii definesc și simt ca moștenire, decât să se impună anume ce trebuie protejat. Problema eticii globale prezentă în Raport a fost criticată, ca fiind prea optimistă și aproape utopică. Ea servește ca bază de referință pentru un dialog intercultural. I I. Discuțiile referitoare la problemele și experiențele naționale și regionale Relația între cultură și mediu este vitală, dar anevoioasă, mai ales în Europa de Est, unde se impune revenirea din starea de degradare a mediului. Unele țări Est-europene se confruntă cu problema conservării culturii spirituale bogate, în condiții de sărăcie materială. Inițiativa regională: - rețeaua INTERNET regională; - publicarea unei Enciclopedii de cultură Est-europeană. S-a sprijinit ideea de rol crescând al politicilor culturale și de mass-media, o problemă fiind standardele indicatorilor culturali și metodele de măsurare a lor. Politicile culturale trebuie deschise spre noi arii, legate, spre exemplu, de creșterea pluralizării societăților, combinată cu creșterea sofisticării tehnologiei din media. Discuțiile au arătat că UNESCO trebuie să fie foarte atentă, pentru a produce rezultate folositoare la conferința de la Stockholm din 1998. S-a menționat că realizarea unor politici culturale este o sarcină foarte dificilă. în majoritatea țărilor democratice, rolul guvernului este foarte redus, iar activitățile culturale sunt inițiate și realizate de comunități sau asociații independente de artiști, sponsori etc. Conferința de la Stockholm va trebui să elaboreze detalii folositoare și aplicabile, pentru a sublinia în mod adecvat bazele pentru activități culturale, și să sprijine un număr mare de oameni de cultură: artiști, scriitori, sponsori. Secretariatul UNESCO ar trebui să stimuleze statele membre, pentru a-și îmbogăți și adânci agenda preliminară cu care se pregătește în vederea conferinței. Conferința din Polonia, organizată de CNR UNESCO, a funcționat ca un forum pentru schimbul de informații și a dezvoltat un dialog viu între vecinii din regiune. DANIELA POPESCU 1 1 8 http://patrimoniu.gov.ro SIMPOZIONUL CULTURII RENASCENTISTE „CASTELE DIN SEC. XVI-XVII DIN PARTEA ESTICĂ A BAZINULUI CARPATIN", SÂROSPATAK (UNGARIA), 1-6 OCTOMBRIE 1997 Muzeul Cetății Rakoczi din Sărospatak, în colaborare cu Universitatea din Miskolc organizează anual simpozioane în legătură cu „Cultura Renascentistă". Anul acesta simpozionul desfășurat între 1 și 6 octombrie la Sărospatak a avut ca tematică „Castele din secolele XVI-VXII din partea estică a Bazinului Carpatin". Cu prilejul acestei manifestări au participat specialiști în domeniul cercetării și protecției monumentelor (istorice, istorici de artă, arheologi, arhitecți) din Slovacia, Ucraina, România și Ungaria, cu contribuții și preocupări recunoscute legate de tematica simpozionului. Programul simpozionului, a cuprins 2 zile de comunicări și o zi de vizitare a unor castele restaurate sau în curs de cercetare din zona de nord a Ungariei. Simpozionul a avut în sălile restaurate ale „Turnului Roșu" din Castelul Sărospatak - exemplu de restaurare științifică de mare ținută, atât prin modul în care rezultatele cercetărilor de arhivă și pe monument (cercetător Mihaly Detchi) au fost utilizate, cât și prin calitatea execuției și valorificarea spațiilor conținute. Prima zi de comunicări a fost dedicată cercetărilor făcute cu ocazia lucrărilor de restaurare ale Castelului Rakoczi din Sărospatak: rezultatele - cercetărilor de arhivă și inventarele din perioada stăpânirii castelului de către familiile Pareny și Rakoczi au fost prezentate de către Dankd Katalin - directoarea muzeului; sculptura din piatră a aripei E - exemplu semnificativ pentru stilul renașterii în zonă (Vojcsik Josef - Universitatea Miscolc) și restaurarea ceramicii de placaj a încăperii cu plăci situată la nivelul II al „Turnului Roșu" (Szebenyi Judit) au completat această serie dedicată monumentului gazdă. După amiază s-a vizitat, tot în incinta castelului, o interesantă expoziție „Castelele fortificate de pe teritoriul Ungariei" constând din documente aflate în arhiva Direcției Monumentelor din Budapesta: fotografii vechi, desene de sec. XIX, diferite reprezentări cu o valoare documentară deosebită. A doua zi de comunicări a inclus prezentarea preocupărilor științifice din domenii diferite în relație cu restaurarea castelelor: „Metode de cercetare arheologică a castelelor de sec. XVI" (Feld Istvăn); „Reconstituiri planimetrice ale castelelor din perioada renașterii târzii" (Szekei Gyorgy - din cadrul Oficiului ungar pentru protecția monumentelor) - o interesantă demonstrație a posibilităților oferite restauratorului de metoda reconstituirilor prin analogie; „Tipuri de ferestre de influență lombardă" (Toth Ferene); „Restaurarea castelului Rakoczi din Szerencs (Lăszlo Csaba); „Tipologii de castele maghiare din secolul XVII" (Simon Zoltăn, Keresztessy Csaba); „Castele renascentiste din Slovacia de est “(Peter Gloss); „Cercetarea castelului Markusovce" (Slovacia) - Krcho Janos. Din România au fost prezenți cu comunicări: Kovăcs Andras (inst. de Istoria artei - Cluj), care împreună cu Emadi Tamăs au prezentat rezultatele cercetărilor recente efectuate la unele castele renascentiste din Ardeal printre care Palatul Episcopal din Alba lulia; Marina lliescu (Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Național - București) - „Cetatea Făgăraș etape istorice; probleme de reabilitare"; Maksay Âdăm (Firma Utilitas - Cluj) a prezentat rezultatele programului de inventariere a Castelelor din Ardeal - lucrare ce își propune să sintetizeze o serie de date necesare unor măsuri de oprire a degradării acestei categorii de monumente și de viitoare valorificări; și Adrian Bara - București, absolvent al Institutului de Istoria Artei, care a prezentat rezultatele cercetărilor proprii la Castelul Brâncovenești (județ Mureș). Programul simpozionului a inclus și vizitarea unor castele restaurate: Szerencs, Pacin, Keked, cât și a unor șantiere în curs de cercetare în vederea restaurării (Tâllya, Golop), ocazie cu care participanții au putut să constate modul concret în care se confruntă restauratorii maghiari cu întreaga gamă a problematicii restaurării și valorificării acestui tip de monumente. înscriindu-se tendinței tot mai pregnante pe plan mondial în domeniu, a contactelor lărgite dintre specialiști, Simpozionul din acest an de la Sărospatak constituie un exemplu reușit de întâlnire regională, la care problemele și preocupările asemănătoare, dezbătute în comun de către specialiști, conduc la schimburi active de informații și experiență. Arh. MARINA ILIESCU http://patrimoniu.gov.ro Recenzii, expoziții, prezentări ANDREI PANOIU, ARHITECTURA TRADIȚIONALĂ GORJANĂ în urmă cu câțiva ani, într-o perioadă dramatică pentru activitatea de protecție a patrimoniului arhitectural național, o lăudabilă inițiativă a Muzeului Național de Istorie avea să consemneze o serie de cercetări și studii referitoare la zone și ansambluri istorice amenințate cu dispariția de entuziasmul „reconstrucției socialiste". Apar astfel, în colecția „Ansambluri Istorice Arhitecturale" (AIA) câteva remarcabile lucrări care rămân însă firave materializări «le unei pătimașe activități de cercetare desfășurate de câțiva inimoși specialiști care luptau nu doar cu inerentele obstacole ale cercetării, ci mai ales cu ignoranța autorităților. Regretabil este însă faptul că titlurile acestei colecții sunt prea puține față de impresionantul volum al informațiilor din cercetările efectuare care ar putea fi încă publicate, iar tirajul în care acestea au fost editate este departe de a acoperi interesul viitoarei generații de specialiști. Cartea arhitectului Andrei Pănoiu, Arhitectura Tradițională Gorjeană, îmi amintește de colecția sus-menționată și nu întâmplător, deoarece această lucrare reprezintă - după cum susține autorul - „reluarea unei lucrări mai restrânse, privind arhitectura tradițională din zona centrală a Gogului" care a văzut lumina tiparului prin grija Muzeului Național de Istorie în anul 1982, într-o ediție modestă. Printr-o dezinvoltă analiză, utilizând instrumente de cercetare caracteristice studierii evoluției așezărilor rurale, autorul surprinde specificul zonei Gogului fără a ocoli relatările referitoare la problematica economico-socială pentru localizarea spațio-temporală a cercetării între secolele XVII și XX. Lucrarea este structurată în capitole astfel alcătuite încât fiecare ar putea fi dezvoltat într-o lucrare independentă care însă prin asociere formează o imagine de ansamblu cu puternice trăsături monografice. O bogată prezentare etimologică a terminologiei locale care cuprinde de la toponomice geografice până la cele legate de diferite activități sau specii de plante, deschide primul capitol, într-o prezentare pitorească, dar însoțită de rapelul științific al unei analize documentare de arhivă cu referiri la Harta Stolnicului Cantacuzino, Harta lui Specht sau Harta România Meridională de la 1865. Sunt prezentate ipoteze de 1 20 structurare a vetrelor de sat cu referiri la diferite aspecte legate de: organizarea administrativ-teritorială, „hotărnicii", sistemul de proprietate, zonarea specializată a culturilor, lotizări sau așezarea acestora în funcție de formele de relief, resursele naturale sau activitățile locuitorilor, nu în ultimul rând sunt prezentate și reglementări de construcție a locuințelor care determină fizionomia peisajului rural în evoluția istorică. Minuțioasa analiză cartografică, realizată în al doilea capitol, prezintă implicațiile intervenției umane asupra reliefului și a factorilor naturali în evoluția așezărilor rurale. Prin analiză comparată a mai multor hărți, dintre care aș aminti: Charta României Meridionale (harta Satmari sau Harta iui Cuza), Harta Stolnicului Cantacuzino, Harta căpitanului F. Schwantz din anul 1721, Harta lui Specht, Harta rusă de la 1828-1832; autorul surprinde atât modificările aduse de locuitorii cadrului natural prin defrișări de păduri, schimbări ale cursurilor de apă, desțeleniri de lunci, „lăzuri, curături pentru poieni și prisăci" ș.a., cât și implicațiile acestor modificări la nivelul evoluției așezărilor rurale, prin retragerea de pe vetrele inițiale ale satelor, dezvoltări sau restrângeri ale acestora. Este relevată situația rețelei de drumuri, în timp, semnalând creșterea sau dimpotrivă diminuarea importanței unui traseu, inclusiv a schimbărilor de parcurs care apar în timp sau dezvoltarea acestora prin conturarea unei rețele zonale conectată cu marile trasee economice. într-o interesantă înșiruire sunt descrise tipologii de drumuri, de la drumurile de creastă ale dealurilor și drumurilor de culme ale pădurilor, la drumurile de legătură, locale, comerciale, ale transhumanței, ale târgurilor, ale morii, ale muntelui ș.a. Lecturarea acestor semnalări de date este o incitare la cercetarea de arhivă, în încercarea de a reface traseele propuse de autor, și în același timp constituie o plăcută introducere în spațiul cultural al zonei Gog. Pe baza cercetărilor de arhivă sunt enunțate, într-un capitol aparte, informații despre „Podurile de peste apa Jiului...", lăsând cititorul să-și imagineze amploarea acestor lucrări din enumerarea unor liste de materiale sau dintr-o serie de contracte cu meșterii locali tocmiți pentru reparațiile necesare „în urma repetatelor viituri ale apelor". Sunt prezentate și câteva aspecte interesante, observate din cercetările de teren întreprinse personal de autor, sau unele date consemnate în materialele cartografice studiate. Nu în ultimul rând sunt descrise și construcțiile de foișoare pentru poduri sau morile de pe apa Jiului la Târgu-Jiu, completând astfel imaginea arhitecturii tradiționale cu aspecte legate de tehnica populară, care prin complexitatea de realizare și tehnicile de amplasare pot fi considerate drept prime încercări de amenajare hidrotehnică a Jiului. Incursiunea gorjeană continuă cu analizarea așezărilor sătești încă din prima fază de alcătuire a unor „grupări de gospodării dispersate neordonat în zonele cele mai favorabile ale moșiei, pe terenuri sănătoase, însorite, ocrotite de bătaia vântului și în apropierea surselor de apă". Analiza cartografică este și în acest caz instrumentul preferat al autorului care compară diferitele situații semnalate prin poziționare pe hărțile, deja enunțate, a unor așezări rurale insistând asupra particularităților care le-au determinat evoluția. Aparte este însă prezentarea diferitelor aspecte care au determinat dispariția unor sate: fie prin dificultatea precizării poziției în raport cu drumurile, din cauza dispersării în aria moșiei, fie prin omisiunea intenționată din evidențele oficiale - „moșiile lor fiind acaparate de marea boierime" - din cauza contopirii cu alte sate, a schimbărilor de nume sau chiar ca urmare a războaielor dintre turci și austrieci. Aspecte interesante sunt observate și în legătură cu așezările de tipul bordeielor, care uneori „dublează așezările sătești", deși, totuși, există și o structurare a lor cu drumuri proprii, „unele ca drumuri de căruțe, altele numai ca poteci de picior", precizările legate de vechimea acestora fiind lăsate în seama cercetărilor arheologice. Nu sunt uitate nici pivnițele sau conacele de deal din Dealul Tarătelui, Dealul Neagovanului ori Dealul Pișteștilor, amintite și în numeroase documente din secolele XVII—XVIII, Mănăstirea Tismana, Crana și Bistrița devenind vii în dealurile acestor sate „prin danii și schimburi". Fenomenul depopulării satelor din perioada Administrației austriece este un alt aspect observat critic prin parcurgerea documentelor scrise și a materialelor cartografice, mai cu seamă Harta lui F. Schwantz din 1722. Este descrisă, printre http://patrimoniu.gov.ro altele, situația așezărilor de moșneni care prin achitarea contribuțiilor reușesc să stabilească o relație neconflictuală și chiar să se bucure de o atenție sporită din partea autorităților. Seria reglementărilor de siste- matizare dintre secolele XVII-XIX este întregită de prezentarea satelor de moșneni după retragerea austriecilor, unele rămânând fără terenurile devenite moșii boierești, până spre sfârșitul veacului al XlX-lea. Satele de tip răsfirat sunt identificate pe Harta lui Schwantz, iar altele a căror existență este bine cunoscută cum ar fi: Pișteștii din Deal, Viezurii sau Budenii, reflectă starea lor critică. Autorul presupune că, în programul de sistematizare a satelor, Administrația austriacă se limitează doar la corectarea traseelor de drumuri, în ceea ce privește restrângerea vetrelor de sat problema rămânând nerezolvată în ciuda tendinței localnicilor de a-și construi locuințe mai sigure de tipul conacelor cu parter și etaj. Perioada domniilor fanariote este prezentată ca favorabilă tendinței de dispersare a satelor și proliferare a așezărilor de bordeie. Modernizarea satelor din perioada Regulamentului Organic este analizată în amănunt și prin diferitele situații de încălcare a aplicării extinderii reglementărilor asupra gospo- dăriilor și clădirilor rurale. Descrierea instrucțiunilor elaborate de M. Ghica „șeful Vorniciei din Lăuntru la 12 februarie 1837“ cât și a aplicării lor în județul Gorj sunt surprinse în nota de rigoare a autorului care observă modificările survenite în configurația așezărilor prin confruntarea hărții ruse cu aceea a lui Specht, acestea fiind semnificative pentru multe din satele zonei. Tot în această ordine de idei este comentată și aplicarea Legii Rurale din 1864 semnalând necesitatea elaborării unui nou proiect de lege după numai trei ani pentru a opri construcția de locuințe în afara așezărilor comunale. Schimbării survenite în rețeaua drumurilor sau a vetrelor de sat în secolele XVIII și XIX sunt sintetizate în capitolul referitor la .Trăsăturile arhitecturii locale..."din această perioadă într-o parcurgere cronologică a diferitelor etape istorice, semnificative pentru zona studiată. Perioada stăpânirii austriece, căreia îi succed etapele Regulamentului Organic și ale Legii Rurale de la 1864, sunt prezentate schematic pentru a face trecerea spre celelalte etape de evoluție a așezărilor gorjene printr-o analiză a elementelor structurale și decorative a arhitecturii tradiționale sub aspect socio- istoric. Diferitele tipuri de gospodării structurate și în funcție de ocupațiile specifice zonelor geografice în care locuitorii își desfășoară activitatea sunt analizate comparativ, interferând considerații socio-culturale legate de modalitatea de ocupare a terenurilor în funcție de cadrul natural. In termeni folosiți altădată de meșteri locali, sunt descrise atât ca spațialitate și sistem constructiv, cât și de decorație și finisaj casele tradiționale, într-o detaliată prezentare a materialelor și modalităților de punere în operă a acestora. Tipologia planului de casă din zona centrală și de nord a Gorjului este surprinsă ca și tipurile de pivnițe diferențiate constructiv prin destinația care a determinat realizarea lor. Locuința cu un singur nivel specifică pentru „vatra așezărilor sătești în tot secolul at XVII-lea și prima jumătate a celui următor" ca și locuința de tip bicelular cu pridvor care este considerată „casa tipică a zonei Gorjului din totdeauna" sunt prezentate prin exemple remarcabile în acest sens. Decorația capitelelor în formă de „cheiță" este pusă de autor pe seama așa-numitei perioade a „barocului țărănesc din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea", iar diferitele modalități de rezolvare a acoperișurilor, cu polate sau cu includerea foișorului din fața intrării sunt exemplificate într-o „notă de ales pitoresc". Este surprinsă tot aici și casa cu etaj din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, prin aceeași modalitate de a relaționa expresia constructivă cu particularitatea destinației care le-a determinat, cum ar fi preocuparea pentru „fortificație" în cazul celor cu parter închis și scară inclusă în spațiul pridvorului. Trecerea de la rezolvarea parterului din lemn, la folosirea zidăriei este localizată în timp în perioada regulamentară „cu prilejul strămutării satelor la linie". Evoluția locuinței de tip tradițional este continuată cu perioada sfârșitului de secol XIX, când apar cu o frecvență mai mare foișorul sau pridvorul deschis pe trei laturi ale casei, planul locuinței devine mai complex, iar decorația elementelor din lemn se face remarcată prin traforare și „fățuială de profile și crestături". .Arhitectura ctitoriilor" este prezen- tată într-un capitol aparte, care începe a remarca păstrarea aproape neschimbată a tipologiei lăcașelor de cult în raport cu transformările intervenite în timp, în cazul locuințelor rurale. încadrate de autor în „barocul timpuriu, din perioada Cantacuzinească" - opinie care ar merita chiar un comentariu mai amplu - „arhitectura ctitoriilor sătești din lemn" este analizată atât ca rezolvare funcțională sau sistem constructiv, cât și ca rezolvare constructivă sau plastică a decorațiilor. Planimetria și elementele decorative sunt criteriile de bază întrebuințate pentru încadrarea într- o structură tipologică, în încercarea de identificare a expresiilor primare ale acestui program arhitectural și de a semnala influențe directe inspirate de ctitoriile de zid. Prin analiza unor remarcabile exemple de arhitectură tradițională de cult din zona Gorjului sunt surprinse atât rezolvările structurale deosebite, cât și îngemănarea acestora cu o decorație elaborată care preia numeroase trăsături ale artei populare. într-o prezentare care face apel la motivația soluțiilor structurale, funcționale și chiar la condițiile sociale care contribuie la definirea aspectelor specifice ale arhitecturii populare din această zonă, bisericile sunt clasificate în funcție de rezolvarea planimetrică, de la cele cu navă simplă fără proscomodie și diaconicon sau cele cu absidă și pridvor la cele cu pronaosul alungit sau navă cu absidă decroșată simetric. Situația unor biserici, de care doar „tradiția pare să-și amin- tească", existente astăzi doar în hărți, este prezentată alături de exemple ale ctitoriilor de zid care până la jumătatea secolului trecut apar ca paraclise ale curților boierești și abia după această dată ca biserici sătești cu portrete de ctitori țărani. Textul lucrării, din care mi-am permis să citez pentru a sugera ceva din culoarea locală a limbajului arhaic al meșterilor populari, este abil utilizat de autor în paralel cu o bogată ilustrație ce cuprinde valoroase imagini fotografice, numeroase desene, reproduceri ale unor planuri de moșii și fragmente de hărți. Fără să-și propună o relație cronologică directă cu referirile din text, ilustrația volumului întregește imaginea așezărilor gorjene, surprinsă de autor, în evoluția lor istorică. Arh. VALERIU-EUGEN DRĂGAN http://patrimoniu.gov.ro INVENTARUL FONDULUI CMI DIN ARHIVA DMI Introducere Primele două părți ale inventarierii au fost publicate în B.C.M.I. nr. 1-4/1994 și nr. 3-4/1996. Reamintim că ordonarea alfabetică a dosarelor (pe localități) a fost condiționată de modul cum au fost constituite și legate cu ani în urmă. în consecință, vom întâlni, uneori, mai multe monumente din localități diferite (care aparțin, de obicei, aceleași parohii) într-un singur dosar. Detalii despre structura inventarului și valoarea documentelor se pot găsi în B.C.M.I. nr. 3-4/1996. . Fascicula de inventar prezentată acum conține monumente din care remarcăm pe cele de la Dălhăuți, Densuși, Mănăstirea „Dintr-un lemn" (localitatea Dezrobiți), Dobrovăț, Doicești, Dragomirna, Făgăraș, Focșani, Galați, Geoagiu, Giurgiu, Golești, Govora, Humor (localitatea Gura Humorului), Gura Motrului, Hârșova - cetatea Carsium, Hunedoara, Huși. O atenție specială merită monumentele grupate în dosarul Durostor. 21.10.1997 IULIU ȘERBAN http://patrimoniu.gov.ro Nr. CUPRINSUL UNITĂȚII DE PĂSTRARE Anul Nr. Observații inventar sau anii filelor 0 1 2 3 4 1410 DANA, jud. Bacău - Biserica Sf. Nicolae: chestionar; Bis. Adormirea Maicii Domnului (filiala Pătrășcani): chestionar; corespondență, degradare acoperiș; propunerea Fundației Culturale Regale de a repara biserica; deviz reparații învelitoare și reparații curente (1939-1942); caiet de sarcini pentru reparații (tipizat); Bis. Sf. Nicolae (filiala Râpile): chestionar; Bis. de lemn Sf. Nicoale (filiala Râpile de Sus): chestionar; dorința parohiei de a dărâma biserica (degradată) și de a construi alta mai mare; referat cu istoric și descriere cele trei biserici; Bis. de lemn Sf. Nicolae (filiala Slobozia Mielului): chestionar; descriere; deviz reparații și extindere (1939); recepție lucrări (1948); semnatari P. Demetrescu, Șt. Balș, Fundația Culturală Regală 1921-1948 58 1411 DANECU, jud. Mehedinți - Biserica Adormirea Maicii Domnului: 1921 2 chestionar 1412 DARABANI, jud. Dorohoi - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; Bis. de zid Sf. Nicolae (filiala Bajura): chestionar; Bis. de lemn Sf. Nicolae (mutată la Ișanca): chestionar; corespondență pentru mutare 1921-1924 14 1413 DASCĂLU, jud. Ilfov - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; Bis. Sf. Apostoli (filiala Golășei): chestionar; Bis. Sf. Arhangheli (filiala Vărăștii de Sus): chestionar; Bis. Sf. Dumitru (filiala Gagu): chestionar; Bis. Adormirea Maicii Domnului (filiala Vărăștii de Jos): chestionar; descriere; deviz reparații (1938), recepție lucrări (1939); caiet de sarcini ptr. restaur. pictură; deviz consolid. după cutremur; semnatari: S. Becu, H. Teodoru, N. lorga, mitropolit Veniamin, V. Moisescu, I. Mihail 1921-1947 73 1414 DĂBULENI, jud. Romanați - Bis. Sf. Gheorghe: chestionar; corespondență; deviz lucrări întreținere (1944); 3 planșe- releveu; Bis. Sf. Gheorghe (filiala Ciungu), Bis. Sf. Nicolae și Izvorul Tămăduirii: chestionare; semnatari: V. Brătulescu, V.Moisescu 1921-1946 47 1415 DĂENI, jud. Tulcea - Bis. Cuvioasa Paraschiva: chestionar 1921 3 1416 DĂIȚA, jud. Vlașca - Biserica Sf. Gheorghe: chestionar 1921 2 1417 DĂLHĂUȚI, jud. Rm. Sărat - Mănăstirea Dălhăuți cu Bis. Izvorul Tămăduirii, Bis. Sf. împărați și Bis. de lemn Sf. Voievozi: chestionare; corespondență (cu referiri asupra fostei mănăstiri Poiana Mărului și Bis. din Bonțești); descriere stare după cutremur (1940); devize reparații ansamblu (1940, 1941, 1942); devize construire trapeză nouă (1946, 1948); cerere pentru pictură din nou la Bis. Izv. Tămăduirii; semnatari: H. Teodoru, V. Moisescu, Șt. Balș. 1921-1948 101 1418 DĂLHĂUȚI, jud. Rm. Sărat - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; Bis. Sf. Voievozi (filiala Bonțești): chestionar; corespondență; deviz reparații urgente (1939, 1940, 1948); descriere degradare; referiri la Bis. din Bordești („pe punctul de a se prăbuși" - 1940); semnatari: V. Moisescu, Ș. Becu 1921-1948 71 1419 DĂLNA, jud. Mehedinți - Bis. de lemn Sf. Ilie, Bis. de lemn Sf. 1921 3 Gheorghe (filiala Runcșorul): chestionare 1420 DĂMIENEȘTI, jud. Roman - Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului: chestionar 1921 3 1 23 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1421 DĂNEASA, jud. Olt - Bis. Sf. împărați, Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionare; Bis. Intrarea Maicii Domnului în Biserică (filiala Zănoaga): chestionar; corespondență; deviz restaurare; semnatari: N. lorga, Em. Costescu. 1921-1940 33 1422 DĂNEȘTI, jud. Gorj - Bis. Sf. loan Botezătorul, Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului (filiala Vecarea), Bis. Sf. împărați (filiala Barza): chestionare 1921 8 1423 DĂNEȘTI, jud. Vaslui - Bis. de lemn Sf. Nicolae: chestionar; deviz restaurare (1933); corespondență, surparea bisericii, CMI propune darea în judecată a vinovaților; printre semnatari: H. Teodoru 1921-1938 22 file degradate 1424 DĂNICEI, jud. Argeș - Bis. de lemn Sf. împărați, Bis. Trei Ierarhi, Bis. de lemn Sf. împărați (filiala Bădeni), Bis. Sf. Nicolae (filiala Dobrești), Bis. de lemn Sf. Nicolae (filiala Drăgulești): chestionare 1921 27 1425 DĂRĂȘTI, jud. Ilfov -Bis. Sf. Gheorghe (filiala Asan), Bis. Sf. Nicolae (filiala Filipescu): chestionare 1921 4 1426 DĂRĂȘTI, jud. Vlașca - Bis. de lemn Sf. Nicolae (dărâmată), Bis. Cuvioasa Paraschiva (filiala Pâslari): chestionare 1921 5 1427 DĂRIMĂNEȘTI, jud. Bacău - Bis. Izvorul Maicii Domnului. Bis. de lemn Sf. Gheorghe (filiala Poiana Uzului), Bis. de lemn Sf. Arhangheli (filiala Lapoș): chestionare 1921 6 1428 DĂRIMĂNEȘTI, Gârcina, jud. Neamț-Schit Cozla (Draga) cu Bis. de lemn: chestionar; corespondență, descriere, stare precară 1921-1939 6 1429 DĂRIMĂNEȘTI, Gârcina, jud. Neamț - Bis. Buna Vestire: chestionar; Gârcina - Bis. Pogorârea Duhului Sfânt: chestionar; Bis. de lemn Trei Ierarhi (filiala Cuejdiu): chestionar; istoric, descriere; mutare catapeteasmă; printre semnatari: Șt. Balș 1921-1938 8 1430 DEAG, jud. Târnava Mică - Bis. de lemn: corespondență, 1938 7 materiale necesare ptr. reparații 1431 DEAGU de SUS, jud. Argeș - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență; deviz reparații (1931); deviz reparații și consolid. (1941-1943); decret ptr. clasare mon. istoric; descriere, istoric; semnatari: H. Teodoru, mareșalul Antonescu, Min. Culturii Naționale și al Cultelor (N. Russo-Crutzescu) 1921-1943 87 1432 DEALU BĂLCEȘTI (Corbi), corn. Milcoiu, jud. Argeș - Biserica Sf. Voievozi, Bis. Adormirea Maicii Domnului (filiala Isbășești), Bis. Adormirea Maicii Domnului și Sf. împărați (filiala Milcoiu), Bis. Adormirea și Sf. Voievozi (filiala Șuricari), Bis. Adormirea Maicii Domnului (filiala Tepșenari): chestionare 1921-1924 23 1433 DEALU BISERICII, corn. Cocu, jud. Argeș - Bis. Cuvioasa Paraschiva, Bis. Sf. Nicolae (filiala Valea Cocu), Bis. Sf. Apostoli (filiala Crucișoara), Bis. de lemn Sf. împărați (filiala Crucișoara): chestionare 1921 23 1434 DEALU MARE, corn. Botești, jud. Bacău - Bis. Sf. Gheorghe, Bis. de lemn Sf. Nicolae și Bis. Sf. Spiridon (filiala Viforăni): chestionare 1921 6 1435 DEDA, jud. Mureș - Clopot (cu inscripție - 1151) de la fosta mănăstire: corespondentă și schiță 1922 4 1 24 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1436 DEDULEȘTI, jud. Argeș - Bis. Sf. Treime, Bis. Buna Vestire (filiala Măncioi), Bis. Cuvioasa Paraschiva și Bis. Sf. Treime (filiala Morărești), Bis. Cuvioasa Paraschiva (filiala Valea Luminii): chestionare 1921 16 1437 DEDULEȘTI, Jud. Brăila - Bis. Duminica Tuturor Sfinților: 1921 3 chestionar 1438 DEGERAȚI, corn. Parepa, jud. Prahova - Bis. Sf. Voievozi: chestionar; Parepa - Bis. Schimbarea la Față: chestionar: memoriu privind arhitectura și pictura, deviz și caiet de sarcini ptr. reparații radicale (1943); printre semnatari: H. Teodoru 1921-1943 18 1439 DEJEȘTI, jud. Olt - Bis. Sf. Voievozi: chestionar 1921 2 1440 DELENI, jud. Bacău - Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului, Bis. Sf. Nicolae (filiala Drăgugești), Bis. de lemn Sf. Gheorghe (filiala Helegiu): chestionare 1921 6 1441 DELENI, jud. Botoșani - Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. Sf. Voievozi (filiala Macsut), Bis. Sf. Pulcheria (filiala Pârcovaci), Bis. Sf. Gheorghe (filiala Slobozia): chestionare 1921 11 1442 DELENI, jud. Botoșani - Conacul Gr. Ghika: corespondență; acte juridice privind administrarea; istoric „Curtea Deleni"; deteriorări produse de localnici; semnatari: H. Teodoru, V. Brătulescu, Th. Ghika-Deleni, C. Daicoviciu 1938-1948 19 1443 DELENI, jud. Botoșani - Schitul Lacuri cu Bis. Sf. Nicolae: chestionar; corespondență; deviz reparații (1935-1940); descriere beciuri; deviz reparații beciuri (1943); litigii privind dreptul de proprietate asupra terenului; lucrări (văruieli) ce acoperă portretele ctitorilor Cantacuzini, CMI protestează; semnatari: Șt. Balș, mitropolit Irineu 1921-1944 42 1444 DELENI, jud. Fălciu - Bis. de lemn Trei ierarhi (ruină): corespondență, folosirea lemnăriei ptr. construirea unei capele; Bărboși - Bis. Sf. Maria: corespondență, stare precară; deviz reparații; semnatarii: V. Ursăcescu, Șt. Balș 1933-1935 15 1445 DELENI, jud. Vaslui - Bis. Sf. Dumitru și Sf. Nicolae, Bis. Adormirea (fii. Coșeni), Bis. Sf. Nicolae (filiala Zizinca): chestionare 1921 14 file pătate 1446 DELURENI, corn. Bârsoiu, jud. Argeș - Bis. Intrarea în Biserică: chestionar; corespondență; deviz reparații (1939); Bis. Sf. Nicolae (filiala Hardabei): chestionar; corespondență, referiri la dărâmarea a 2 biserici din parohia Nițulești 1921-1946 20 1447 DENSUȘ, jud. Hunedoara - Biserica Greco-Catolică: corespondență, degradare acoperiș; demersuri ptr. cercetări arheologice; semnatari: C. Daicoviciu, V. Vătășianu 1948 13 1448 DESSA, jud. Dolj - Biserica Sf. Nicolae: chestionar 1921 3 1449 DEVA, jud. Hunedoara - Muzeul județean: corespondență; situația colecțiilor (rezumat); propunere demolare statuia lui Decebal (sculptor - Radu Moga), considerată „neisbutită“; secțiile muzeului, descriere fonduri; renovare Palat cultural fără aviz CMI; un exemplar cu „Telegraful Român" (16.10.1938); semnatari: O. Floca (director Muzeu), Al. Lapedatu, Min. Afacerilor Interne, I. Vlasiu (inspector - Direcțiunea artelor) 1937-1948 19 1450 DEVESEL, jud. Mehedinți -Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 4 1 25 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1451 DEZROBIȚI, com. Frâncești, jud. Vâlcea - Mănăstirea „Dintr-un lemn“ cu Bis. Nașterea Maicii Domnului: corespondență, necesitatea reparațiilor urgente; deviz reparații biserică, bolniță, stăreție, chilii (1920); deviz construire dig ptr. apărare incintă (1920); Cella Delavrancea donează 25 000 lei pentru reparații (1922); recepție lucrări (1922); acte financiar-contabile; deviz reparații învelitoare stăreție și bolniță (cu un plan - 1923); deviz reparații ziduri și învelitoare chilii (cu un plan - 1924); devize reparații biserică (demolare pridvor, desfundare timpane, reamplasare pisanie) și stăreție (cu 2 planuri biserică și 5 planuri stăreție - 1928); deviz lucrări de întreținere (1932, 1933, 1935), tabel cu lucrările de întreținere și restaurare (1927-1934); semnatari: N. Ghika-Budești, I. D. Trajanescu, colonelul Casei regale (Rădescu),V. Drăghiceanu, Al. Referendaru, I. L. Atanasescu 1919-1935 197 1452 DEZROBIȚI, com. Frâncești, jud. Vâlcea - Mănăstirea „Dintr-un lemn“: memoriu și deviz ptr. „scoaterea la iveală a vechei picturi" (1936); recepție lucrări (1936-1937); corespondență; deviz lucrări întreținere la biserică, turn clopotniță, stăreție (1938); insistente adrese ale stareței Taisia Vasilescu ptr. reparații stăreție; propunerea ca mănăstirea să fie declarată a aviatorilor și marinarilor, care vor aloca fonduri ptr. reparații, CMI aprobă (1939); mutarea pietrei tombale a Cantacuzinilor; pictarea pe zidurile clopotniței a două icoane (fără aviz CMI); deviz rep. pardoseală și alte lucrări de întreținere la biserică (1943); deviz consolidare biserică și stăreție (1943-1944, 1947); deviz înlocuire pardoseală și drenare la biserică (1948); semnatari: N. lorga, I. Mihail, T. Gh. Tomescu (pictor restaurator), H. Teodoru, I. L. Atanasescu, Min. Aerului și Marinei, Brătulescu, V. Moisescu, Șt. Balș 1936-1949 244 1453 DIANCA, com. Ardeoani, jud. Bacău - Bis. de lemn Sf. Voievozi, Bis. Sf. Voievozi (filiala Heimieni), Bis. de lemn Sf. Dumitru (filiala lliești), Bis. de lemn Sf. Voievozi și Bis. Pogorârea Sf. Duh (filiala Ardeoani), Bis. Sf. împărați (filiala Leontinești): chestionare; Bis. de lemn Sf. Gheorghe (filiala Șesuri): chestionar; corespondență; deviz reparații (1923), reparații fără aviz CMI; semnatari: Gr. Cerkez, P. Demetrescu 1921-1940 24 1454 DICHISENI, jud. Ialomița - Bis. de lemn Sf. Nicolae: chestionar 1921 3 1455 DICNEȚ, jud. Bacău - Bis. Sf. Voievozi, Bis. Cuvioasa 1921 5 Paraschiva (filiala Păncești): chestionare 1456 DIDEȘTI, jud. Teleorman - Bis. Adormirea: chestionar; corespondență; deviz reparații (1934); caiet de sarcini ptr. restaurare pictură (1935); urme ale fostelor chilii; licitație ptr. pictură, recepție lucrări pictură (1936); deviz consolidare (1941); semnatari: I. Mihail, S. Becu, V. Moisescu 1921-1942 49. 1457 DIMIENI, com. Ograda, jud. Ialomița - Bis. Sf. Nicolae: 1921 5 Ograda - Bis. Sf. Voievozi: chestionare 1458 DIMIENI, com. Tunari, jud. Ilfov - Bis. Sf. Dumitru: chestionar; Tunari - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; corespondență; reparații fără aprobare CMI (1938); caiet de sarcini ptr. restaurare pictură, recepție lucrări (1938); executarea unor săpături în biserică, găsirea unui mormânt din vremea ctitorului C. Brâncoveanu, înstrăinarea obiectelor găsite (1939); deviz reparații și consolidare (1942), recepție lucrări; semnatari: I. Mihail, N. lorga, Em. Costescu, V. Moisescu 1934-1943 109 126 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1459 DIN DEAL, com. Voicești, jud. Vâlcea - Bis. Intrarea în Biserică, Bis. de zid (filiala Din Vale), chestionare; Bis. Sf. Nicolae (filiala Petculești): chestionar; corespondență; deviz reparații (1933) 1921-1933 12 1460 DIOȘTI, jud. Romanați - Bis. Sf. Voievozi și Bis. Sf. Nicolae: chestionare 1921 4 1461 DIȚEȘTI, jud. Prahova - Bis. Sf. Voievozi: chestionar 1921 2 1462 DÂMBOVICIOARA, jud. Dâmbovița - Bis. Sf. Sofia: chestionar; corespondență; deviz reparații și consolidare (1926, 1941) 1921-1941 23 1463 DÂMBU, jud. Alba - Bis. veche de lemn (1602): corespondență ptr. mutare în cătunul Gara Sărmășelu, CMI aprobă; semnatar: H. Teodoru 1937 2 1464 DÂNGĂUL MIC, jud. Cluj - Bis. de lemn: cerere materiale 1938 6 ptr. reparații 1465 DÂNGENI, jud. Botoșani - Bis. de lemn Sf. Voievozi, Bis. Sf. loan Botezătorul (filiala Hulub), Bis. Sf. Nicolae (filiala lacobeni): chestionare 1921 8 1466 DÂNGEȘTI, jud. Argeș - Bis. Buna vestire, Bis. de lemn 1921 9 Sf. Voievozi și Sf. Nicolae (filiala Rădăcinești): chestionare 1467 DÂRVARI, com. Ciorogârla, jud. Ilfov - Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. Sf. Gheorghe, Bis. Sf. Spiridon (filiala Coțichea): chestionare 1921 7 1468 DÂRVARI, com. Tămădău, jud. Ilfov - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Cuvioasa Paraschiva, Bis. Sf. 40 de Mucenici (filiala Tămădăul de Sus): chestionare 1921 8 1469 DÂRVARI, jud. Mehedinți - Bis. Sf. Voievozi: chestionar 1921 3 1470 DÂRZA, com. Crevedia, jud. Ilfov - Bis. Duminica Tuturor 1921 12 Sfinților, Bis. Sf. Nicolae (filiala Crevedia de Jos): chestionare 1471 DOBA, jud. Romanați - Bis. Buna Vestire: chestionar; descriere; deviz reparații (1934), recepție lucrări (1938); Bis. Intrarea în Biserică (filiala Schitu): chestionar; semnatari: episcop Nifon Craioveanul, I. L. Atanasescu 1921-1938 14 1472 DOBRA, jud. Dâmbovița - Bis. Sf. împărați: chestionar 1921 3 1473 DOBRA, jud. Mehedinți - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 3 1474 DOBRENI, jud. Ilfov - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; descriere; deviz refacere turlă și reparații învelitoare (cu 2 planșe - 1920-1923); deviz restaurare (cu un plan- releveu și foto - 1940-1944); Bis. Cuvioasa Paraschiva (filiala Câmpurile): chestionar; corespondență; deviz reparații și consolidare (cu 2 planșe-releveu - 1942); semnatari: Em. Costescu, P. Demetrescu, V. Brătulescu 1920-1945 82 1475 DOBRICEA, jud. Vâlcea - Bis. Sf. Nicolae și Bis. de lemn: 1921 5 chestionare 1476 DOBRIDORU, jud. Dolj - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 4 1477 DOBROGOSTEA, jud. Argeș - Bis. Sf. Voievozi: chestionar 1921 7 127 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1478 DOBROMIR, jud. Constanța - Bis. de lemn Sf. Apostoli: 1921 2 chestionar 1479 DOBROSLOVENI, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae: 1921 3 chestionar 1480 DOBROSLĂVEȘTI, com. Cănțălărești, jud. Vaslui - Bis. de lemn Sf. Dimitrie: chestionar; corespondență, Episcopia de Huși cere demolarea bisericii, CMI nu aprobă; Bis. de zid Sf. Dimitrie (filiala Mărăseni): chestionar, pomelnic cu ctitori (2 Dec. 1918); Bis. Sf. Nicolae (filiala Brăhăsoca): chestionar; Cănțălărești-Ciofeni - Bis. de lemn Sf. Nicolae: corespondență, descriere; deviz reparații (1939); reconstruire clopotniță (1942); referiri la Podul înalt, al lui Ștefan cel Mare (degradare pietre cu inscripții); semnatari: Șt. Balș, Al. Lapedatu, V. Ursăcescu. 1921-1943 27 1481 DOBROȘEȘTI, com. Lipia - Bojdani, jud. Ilfov - Bis. Buna Vestire: chestionar; Bis. Sf. Voievozi (filiala Gruiu-Fierbinți): chestionar; corespondență, descriere, interes arheologic ptr. Casa ocolului silvic (unde a fost stăreția fostei mănăstiri Gruiu), documentele fostei mănăstiri se găsesc la Arhivele Statului și la Biblioteca Academiei; deviz reparații biserică (1943); Bis. Sf. Voievozi (filiala Bojdani): chestionar; deviz reparații arhitectură și pictură (1925) recepție lucrări; Bis. Intrarea în Biserică (filiala Lipia): chestionar; corespondență și reparații (1922); semnatari: V. Drăghiceanu, Em. Costescu, P. Demetrescu 1921-1943 57 1482 DOBROTEȘTI, jud. Romanați - Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. Sf. Nicolae (filiala Nisipu), Bis. Sf. Gheorghe (filiala Suhotești): chestionare 1921 9 1483 DOBROTEȘTI, jud. Teleorman - Bis. Sf. Voievozi: chestionar; 1921-1943 38 corespondență; deviz consolidare (cu o planșă-releveu - 1943) 1484 DOBROTINEȚ, jud. Olt - Bis. întâmpinarea Domnului: 1944 2 corespondență, cerere desființare pridvor 1485 DOBROVĂȚ, jud. Vaslui - Mănăstirea Dobrovăț cu Bis. Pogorârea Sf. Duh: chestionar; corespondență; cercetare pictură; deviz restaurarea pictură (1930); deviz reparații învelitoare (1930); recepție lucrări pictură (1931), raport restaurare pictură; cercetare ptr. restaurare parament, acoperiș și ferestre (1939); deviz restaurare-consolidare biserica mare, turn clopotniță și paraclis (1943); semnatari: Gh. Balș, H. Teodoru, V. Ursăcescu, T. Gh. Tomescu (pictor), I. Mihail, N. lorga, episcop Nifon, Șt. Balș, V. Moisescu 1921-1943 175 1486 DOBRUN, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1487 DOBRUȘA, com Ștefănești, jud. Vâlcea - Bis. de lemn Sf. Nicolae: chestionar; corespondență, stare precară; deviz reparații (1941); Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență; deviz reparații (1922) 1921-1941 14 1488 DOBRUȘA, jud. Vâlcea - Schitul Dobrușa cu Bis. Intrarea în Biserică: corespondență, stare precară; deviz reparații biserică (1935); degradări produse de cutremur (1940); deviz restaurare biserică și reconstruire clădiri incintă (cu 5 planșe- releveu și 17 planșe-proiect - 1944); semnatari: N. lorga, V. Moisescu, Aurel Popa (ministru); I. L. Atanasescu, P. Antonescu 1926-1944 71 1489 DOCHIA, jud. Neamț - Bis. Sf. Voievozi, Bis. de lemn Sf. Nicolae (filiala Balușești), Bis. de lemn Sf. Nicolae (filiala Bahna): chestionare 1921 6 1 28 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1490 DOCUZACI, jud. Constanța - Bis. Sf. Dumitru (filiala Calfakioi), Bis. de zid (filiala Cerchezioiu): chestionare 1921 4 1491 DOCUZOL, jud. Constanța - Bis. Sf. Gheorghe: chestionar 1921 2 1492 DOFTEANA, jud. Bacău - Bis. Adormirea Maicii Domnului și Bis. de lemn Sf. Nicolae, Bis. Nașterea Maicii Domnului (filiala Cucueți), Bis. Sf. Voievozi (filiala Largu), Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului (filiala Plopu): chestionare 1921 10 1493 DOICEȘTI, jud. Dâmbovița - Bis. Nașterea Maicii Domnului (ctitor - Constantin Brâncoveanu): corespondență, ofertă ptr. reparații acoperiș (cu schiță - 1920); chestionar; deviz reparații (cu un plan-eleveu - 1927); parohia cere înapoierea jețului lui C. Brâncoveanu (jețul fusese la Expoziția națională - 1906), CMI cere Muzeului etnografic returnarea jețului; repararea ușilor împărătești la atelierul CMI (1935-1936); deviz și caiet de sarcini ptr. restaurare pictură (1938), recepție lucrări (1938); descriere după cutremur (1940); devize consolidare și reparații (1946, 1948); CMI constată lipsa icoanelor vechi împărătești, se cer explicații parohului; Bis. Adormirea Maicii Domnului (filiala Săteni): chestionar; cercetare pictură, deviz restaurare pictură (1925); deviz consolidare și reparații (cu 2 planșe - 1944); semnatari: V. Drăghiceanu, D. Onciul, I. Mihail, N. lorga, Em. Costescu, V. Moisescu 1920-1948 124 1494 DOLCEȘTI, jud. Gorj - Bis. Sf. Gheorghe: chestionar 1921-1922 9 1495 DOLHASCA, jud. Suceava - Bis. învierea Domnului, Bis Nașterea Maicii Domnului (Poiana Rahtivanului), Bis. Sf. Gheorghe (Gulia): chestionare 1921-1922 9 1496 DOLHEȘTI, jud. Fălciu - Bis. de lemn învierea Domnului: corespondență, parohul cere vinderea unor obiecte din biserica ruinată, CMI nu acceptă; referiri la biserica din Hoceni (stare precară); semnatari: N. Ghika - Budeșfi, V. Ursăcescu 1922-1923 5 1497 DOLHEȘTII MARI, jud. Suceava - Bis. Cuvioasa Paraschiva: corespondență, descriere, cercetare; Bis. Sf. Nicolae (Dolheștii Mici): chestionar; corespondență; deviz reparații (1933); semnatari: I. Mihail, Gh. Balș 1921-1933 18 1498 DOMNEȘTI, jud. Ilfov - Bis. Cuvioasa Paraschiva (Domneștii de Sus): chestionar; corespondență, descriere; deviz reparații (1936-1937); caiet de sarcini restaurare pictură, oferte restaurare, recepție lucrări (1938); deviz restaurare (1943); Bis. Izvorul Tămăduirii (Domneștii de Jos): chestionar; Bis. Sf. Treime (Călțuna): chestionar; semnatari: I. Mihail, V. Moisescu 1921-1947 50 1499 DOMNEȘTI, jud. Muscel - Bis. Buna Vestire: chestionar; Bis. Sf. Nicolae (Domneștii de Sus): chestionar; corespondență, descriere: devize restaurare (1932, 1935); deteriorare poartă veche din fața bisericii (1948); Bis. Sf. Nicolae (Slănic): chestionar; semnatari: S. Becu, N. Ghika - Budești, H. Teodoru, mitropolit Veniamin, P. Antonescu 1921-1948 37 1500 DOMNEȘTI, jud. Muscel - Muzeu de antichități și obiecte bisericești: corespondență, înființare; inventar cu obiecte deținute 1940 4 1501 DOMNEȘTI, jud. Putna - Bis. Adormirea Maicii Domnului: corespondență ptr. reparatii acoperiș 1921 5 129 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1502 DOMNIȚA MARIA, com. Principele Carol, jud. Tulcea - Bis. Sf. Dimitrie („devastată de inamici"), Bis. de lemn Sf. Voievozi: chestionare 1921 7 1503 DOMNUL TUDOR, com. Rudari, jud. Dolj - Bis. Sf. loan Botezătorul, Bis. Sf. Dimitrie și Sf. Gheorghe (Corlatele); chestionare 1921 8 1504 DOR MĂRUNT, jud. Ialomița - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; referiri la „Crucile lui Răzvan" (vechi de 4 sute de ani), dezgropare și înstrăinare 1921-1923 6 1505 DOROBANȚU, jud. Constanța - Bis. Sf. împărați: chestionar 1921 2 1506 DOROBANȚU, jud. Teleorman - Bis. Sf. Nicolae, Bis. de lemn 1921 6 Sf. Nicolae (Balta'Sărată): chestionare 1507 DOROBANȚU, jud. Tulcea - Bis. înălțarea Domnului: chestionar 1921 6 1508 DOROHOI, jud. Dorohoi - Bis. Adormirea Maicii Domnului 1921 3 (Gr. Ghica): chestionar 1509 DOROHOI, jud. Dorohoi - Bis. Sf. Nicolae Domnesc: corespondență; adresă cu descriere lucrări (refacere trotuar, zidărie, tâmplă - 1915), chestionar; dezvelirea bisericii în urma unei furtuni (1921); deviz reparații învelitoare (cu un plan - 1921); cercetare pictură, lucrări de curățire pictură („în mod barbar") fără aviz CMI (1935); un trăznet deteriorează turla pantocratorului (1940); atribuirea casei din str. Ștefan cel Mare 61 parohiei; deviz restaurare turlă pantocrator (1946); prădarea bisericii (1947), biserica fusese prădată de trei ori în ultimii 10 ani, cerere instalare gratii la ferestre; semnatari: N. Ghika - Budești, mitropolit Pimen, I. Mihail, H. Teodoru, V. Brătulescu 1915-1947 80 1510 DOROHOI, jud. Dorohoi - Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului (Vârgolici): chestionar; corespondență; devize reparații (1934, 1943, 1945, 1949); semnatari: Șt. Balș, H. Teodoru 1921-1949 41 1511 DOZEȘTI, jud. Vâlcea - Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. Sf. Gheorghe (Fârtășești), Bis. Sf. Voievozi (Seciu), Bis. Sf. loan Botezătorul (Dancău), Bis. Sf. Nicolae (Stănculești); Bis. Sf. Voievozi (Popești), Bis. de lemn Sf. Dimitrie (Cuci): chestionare și corespondență 1921-1935 20 1512 DRAGODANA, jud. Dâmbovița - Bis. Sf. Nicolae (distrusă în timpul ocupației germane): chestionar; Bis. de zid (Burduca): corespondență, descriere, stare precară, biserica este închisă din 1908 1921 8 1513 DRAGOMIREȘTI, jud. Dâmbovița - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 3 1514 DRAGOMIREȘTI, jud. Tutova - Bis. de lemn Intrarea în 1921 5 Biserică, Bis. de lemn Sf. Voievozi (Siliștea Maiorului): chestionare 1515 DRAGOMIRNA, jud. Suceava - Mănăstirea Dragomirna: corespondență; cercetare și propuneri lucrări restaurare; deviz restaurare ansamblu (1938); printre semnatari: H. Teodoru 1931-1939 11 1516 DRAGOSLAVELE DE JOS, jud. Muscel - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență; norme ptr. reparații; Cruci de piatră cu inscripții sec. XVII și XVIII: 1 30 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 descriere; listă cu obiecte bisericești din Câmpulung aflate în depozitul CMI; Bis. înălțarea Domnului (Valea Caselor): chestionar; semnatari: H. Teodoru, I. Mihail 1921-1946 18 1517 DRAGOSLOVENI, corn. Soveja, jud. Putna - Mănăstirea Soveja cu Bis. Nașterea Domnului (ctitor: Matei Basarab): chestionar; corespondență; cercetare, pereții nu sunt pictați; deviz reparații curente (1929), deviz restaurare catapeteasmă (1936); deviz și condiții speciale consolidare și reparații biserică (1941); proiect strane și catapeteasmă (cu 3 planșe - 1943); vizita mareșalului I. Antonescu; amânarea lucrărilor de refacere a mănăstirii; deviz restaurare biserică, clopotniță, incintă (cu 1 plan de situație, 3 relevee biserică și clopotniță și 14 planșe proiect de restaurare - 1943); semnatari: I. Mihail, H. Teodoru, V. Moisescu, C. Guran (sculptor CMI), V. Brătulescu 1921-1945 133 1518 DRAGOȘ VODĂ, jud. Ialomița - Bis. Sf. împărați, Bis. Sf. 1921 4 împărați (Soarele): chestionare 1519 DRAJNA DE JOS, jud. Prahova - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; corespondență, un incendiu afectează biserica (1938); deviz restaurare (cu un plan învelitoare - 1939-1941); Bis. Sf. loan (Drajna de Sus), Bis. Sf. Nicolae (Pântești): chestionare; semnatari: H. Teodoru, N. lorga, Em. Costescu 1921-1941 90 1520 DRANOVĂȚU, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae (Segarcea); Bis. Sf. Dimitrie (Grădiștea); Bis. Cuvioasa Paraschiva (Izvoru): chestionare 1921 6 1521 DRĂCȘĂNEI, jud. Teleorman - Bis. Sf. loan Botezătorul: chestionar 1921 3 1522 DRĂGANU, jud. Argeș - Bis. de lemn: corespondență; deviz reparații (1928); Bis. Duminica Tuturor Sfinților (Dumbrăvești): chestionar 1921-1930 11 1523 DRĂGĂNEȘTI, jud. Olt - Bis. Sf. Voievozi: chestionar; Bis. Sf. Nicolae (Peretu): chestionar; corespondență, în timpul reparațiilor biserica se prăbușește, CMI cere darea în judecată a vinovaților; deviz reparații (1927), biserica este „mutilată" în urma reparațiilor; semnatari: Em Costescu, H. Teodoru, N. lorga 1921-1938 17 1524 DRĂGĂNEȘTI, jud. Suceava - Bis. de lemn Sf. Voievozi: chestionar; Bis. de lemn Buna Vestire (Orțești): chestionar; corespondență, parohul cere demolarea vechii biserici și construirea alteia, mai mare (1937), CMI nu aprobă; deviz reparații (1937); biserica suferă stricăciuni în urma războiului; Bis. de lemn Nașterea Maicii Domnului (Săvești), Bis. de lemn Sf. Voievozi (Șoimărești), Bis. de lemn Sf. împărați (Tonți): chestionare; printre semnatari: Șt. Balș 1921-1947 23 1525 DRĂGĂNEȘTI, jud. Tecuci - Bis. Sf. Ștefan: chestionar ș 1921-1935 4 corespondență 1526 DRĂGĂNEȘTI, jud. Vlașca- Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1527 DRĂGĂȘANI, jud. Vâlcea - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență, CMI consideră biserica fără importanță istorică și arhitecturală; 7 planșe (1924); semnatari: V. Drăghiceanu, N. lorga 1921-1928 24 1528 DRĂGĂȘANI, jud. Vâlcea - Bis. Sf. Ilie: chestionar; corespondență; deviz reparatii tâmplărie (1934); caiet de sarcini 131 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 restaurare pictură (1942); deviz restaurare - consolidare (1942); recepție lucrări pictură (1943); semnatari: 1529 I. Mihail, H. Teodoru, I. L. Atanasescu DRĂGĂȘANI, jud. Vâlcea - Bis. Sf. Nicolae (Gărdești): chestionar; corespondență; deviz consolid. (cu 4 pl. releveu - 1921-1943 38 1942); semnatari: I. L. Atanasescu, H. Teodoru 1921-1948 29 1530 DRĂGĂȘANI, jud. Vâlcea - Bis. Sf.Treime (Capu Dealului): 1938 7 corespondență; deviz reconstruire și restaurare 1531 DRĂGEȘTI, com. Bărăști, jud. Vaslui - Bis. de lemn Sf. 1921 7 Gheorghe, Bis. de lemn Sf. Voievozi (Borăști): chestionare 1532 DRĂGHEȘTI, com. Săliștea, jud. Mehedinți - Bis. de lemn Sf. Nicolae, Bis. de lemn Sf. Nicolae (Săliștea), Bis. de lemn Sf. Gheorghe (Turtoba): chestionare 1921 6 1533 DRĂGHICENI, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. Gheorghe (Grozăvești): chestionare; Bis. Adormirea Maicii Domnului (Liiceni): chestionar; corespondență; deviz restaurare (1928); semnatari: I. L. Atanasescu, N. Ghika-Budești 1921-1928 24 1534 DRĂGHICEȘTI, com. Gorgan, jud. Muscel - Bis. de lemn Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru, Bis. Adormirea Maicii Domnului (Gorgan): chestionare 1921 6 1535 DRĂGOEȘTI, com. Brădiceni, jud. Gorj - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; Bis, Sf. Nicolae (Brădiceni - Mămăroi): chestionar; Bis. de lemn Intrarea în Biserică (Mongești). chestionar; corespondență, Bis. este ruinată; deviz reparații și consolidare (1936); semnalarea ruinării a trei biserici de lemn din Brădiceni; semnatari: I. L. Atanasescu, mitromolit Nifon 1921-1940 38 1536 DRĂGOEȘTI, jud. Ilfov - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1537 DRĂGOEȘTI, jud. Olt - Bis. Sf. loan Botezătorul (Drăgoeștii de Jos): chestionar; Bis. Trei Ierarhi (Dăgoeștii de Sus): chestionar; corespondență; deviz reparații (1942) 1921-1942 13 1538 DRĂGOIASA, com. Păltiniș, jud. Suceava - Bis. de lemn Sf. Voievozi („arsă în timpul războiului"), Bis. de lemn Sf. Nicolae (Păltiniș): chestionare 1921 4 1539 DRĂGOTEȘTI, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae, Bis. 1921 4 Adormirea Maicii Domnului (Argetoieni): chestionare 1540 DRĂGUȘ, jud. Făgăraș - Bis. ortodoxă de lemn: corespondență, stare precară; deviz restaurare; descriere, pictură valoroasă; semnatari: H. Teodoru, V. Literat, Al. Lapedatu 1933 12 1541 DRĂGUȘENI, jud. Baia (Suceava) - Bis. de lemn Sf. Spiridon: chestionar și corespondență; Bis. de lemn Sf. Voievozi (Drăgușenii Mici): chestionar; corespondență; deviz reparații (1922); Bis. de lemn Sf. Vasile cel Mare (Sârbi): chestionar; semnatari: mitropolit Pimen, V. Drăghiceanu 1921-1937 20 1542 DRĂGUȘENI, jud. Dorohoi - Bis. de lemn Sf. Nicolae (Drăgușenii de Sus): chestionar; corespondență, stare precară; deviz restaurare (1930); Bis. Sf. Gheorghe și Sf. Nicolae (Drăgușenii de Jos): chestionar; Bis. de lemn (Ichimeni): corespondență 1921-1938 22 1543 DRĂGUȘENI, jud. Putna - Bis. Sf. Nicolae și Bis. Sf. Voievozi: chestionare 1921 4 132 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1544 DRĂGUȚEȘTI, com. Săpunaru, jud. Argeș - Bis. de lemn 1921 8 Sf. Nicolae, Bis. de lemn Sf. îngeri (Săpunaru): chestionare 1545 DRĂGUȚEȘTI, com. lași, jud. Gorj - Bis. de lemn Nașterea Maicii Domnului, Bis. Schimbarea la Față: chestionare; Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului: corespondență, lucrări fără aprobare CMI 1921-1935 12 1546 DRĂNCENI, jud. Fălciu - Bis. Sf. Spiridon: corespondență; deviz reparații (1946) 1936-1946 9 1547 DRĂNIC, jud. Dolj - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar 1921 3 1548 DROCȘANI, jud. Botoșani - Bis. Sf. Voievozi, Bis. Adormirea Maicii Domnului (Cerchezeni), Bis. Sf. Voievozi (Stroești): chestionare 1921 8 1549 DUBOS, jud. Timiș - Bis. de lemn: corespondență, ruinare 1926-1943 4 1550 DUDESCU, jud. Brăila - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1551 DUDEȘTI, jud. Ialomița - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 7 1552 DUDEȘTI-CIOPLEA, jud. Ilfov - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; Bis. Sf. Nicolae (Cățelu): chestionar; corespondență; deviz reparații (1929); Bis. este avariată de bombardament (1944); deviz reparații și consolidare (1946); Bis. Sf. Treime (Bobești): corespondență; deviz reparații (1948); semnatari: V. Moisescu, Em. Costescu 1921-1948 47 1553 DUERAN, jud. Tulcea - Bis. Sf. Gheorghe: chestionar 1921 5 1554 DUINGI, jud. Constanța - Bis. Sf. Metodiu și Chirii, Bis. 1921 4 Sf. Nicolae (Caranasuf): chestionare 1555 DULCEANCA, jud. Teleorman - Bis. Sf. Voievozi: chestionar 1921-1925 15 și corespondență 1556 DULGHERIU, jud. Constanța - Bis. Sf. împărați: chestionar 1921 3 1557 DUMBRAVA, jud. Cluj - Bis. de lemn: corespondență, cerere 1938 2 materiale ptr. reparații 1558 DUMBRAVA (Sălcuța), jud. Dolj - Bis. Sf. Voievozi, Bis. 1921 6 Sf. împărați (Plopșor): chestionare 1559 DUMBRĂVIȚA, jud. Someș - Cetatea Gioagă (ruine): corespondență, tradiția atribuie cetatea lui Ștefan cel Mare; degradări 1934 3 1560 DUMEȘTI, jud. lași - Bis. Sf. Apostoli, Bis. Pogorârea Sf. Duh (Hoisești): chestionare; Bis. Sf. Voievozi: chestionar; deviz reparații (1943) 1921-1943 13 1561 DUMEȘTI, Jud. Vaslui - Bis. de lemn Sf. împărați: chestionar; descriere; deviz reparații (1949); Bis. Sf. Treime, Bis. Sf. Nicolae (Țibănești): chestionare 1921-1949 13 1562 DUNAVEȚUL DE SUS, com. Murighiol, jud. Tulcea - Bis. • Acoperământul Maicii Domnului, Bis. Nașterea Maicii Domnului (Dunavățul de Jos), Bis. Sf. Gheorghe (Morughiol): chestionare; Bis. Sf. Voievozi (Pârlita): chestionar; corespondență, declasare din rândul monumentelor istorice 1921-1937 14 133 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1563 DURĂU, jud. Neamț - Mănăstirea Durău: chestionar; istoric, deviz și caiet de sarcini (tipizat) ptr. reparații curente la biserică și învelitoare clopotniță; semnatarii: H. Teodoru, V. Brătulescu 1921-1942 28 1564 DUROSTORUM, județ-localități și monumente: Aidemir - Bis. de lemn Sf. Treime Alfatar - Bis. Sf. Treime Babuc - Bis. Sf. Ilie Belica - Bis. Sf. Treime Brăcima - Bis. Sf. Gheorghe Cadichioi - Bis. Sf. Gheorghe Cainargeaua Mare - Bis. Sf. Arhangheli Cainargeaua Mică - Bis. Sf. Treime Calipetrovo - Bis. Sf. Dimitrie Gara Omur - Bis. de lemn Sf. Mihail Caraorman - Bis. Sf. Dumitru Cercovna - Bis. de lemn Sf. Arhangheli Cocina - Bis. Sf. Ilie Cranova - Bis. de lemn Sf. Haralambie Cusin - Bis. Sf. Troiță Denijlev - Bis. Sf. Haralambie Doinușlar - Bis. Sf. Dimitrie Garvan - Bis. Sf. Dimitrie Haschioiu - Bis. Sf. Chirii și Metodie Nischioi - Bis. Sf. Mihail Olucli - Bis. de lemn Sf. Gheorghe Pandăclica - Bis. Sf. Arhangheli Popina - Bis. Sf. Gheorghe Srebârna - Bis. de lemn Sf. Mihail Rahova de Jos - chilie de pământ Sarsaular - Bis. Adormirea Maicii Domnului Satu Vechi - Bis. Adormirea Maicii Domnului Silistra - Bis. Sf. Apostoli Spanțof - Bis. Sf. Paraschiva Turtucaia - Bis. Sf. Nicolae Turtucaia - Capela Sf. Gheorghe Vetren - Bis. Sf. Dimitrie Pentru toate bisericile de mai sus documentația constă în cheștionare. Silistra - Cetate: corespondență, semnalarea degradării ruinelor, instituire pază militară, CMI mulțumește (1933). Silistra - Muzeu: corespondență, descoperirea unui basorelief din marmură în urma cercetărilor arheologice (cu foto); relatări despre fântâna din Cainargeaua Mică în jurul căreia se găsesc pietre sculptate (cu foto); descriere; cerere de a fi declarată mon. istoric (1938); presupunerea că în localitate s-a născut generalul roman Aetius (sfârșitul sec. IV d. Hr.); semnatari: colonel E. Dumitrescu (prefect județ), P. Papahagi (director liceu Durostor), N. lorga 1921-1938 132 1565 EDERILE, jud. Prahova - Bis. Sf. Voievozi: chestionar 1921 2 1566 ELISABETA, jud. Roman - Bis. de lemn Sf. Vasile și Bis. 1921 5 Pogorârea Sf. Duh: chestionare 1567 ENĂCHEȘTI, jud. Bacău - Bis. de lemn Cuvioasa Paraschiva, Bis. Sf. Nicolae (Boșoteni), Bis. de lemn Sf. Nicolae (Prisaca): chestionare 1921 6 1568 ENGI MAHALE, jud. Constanța - Bis. parohială: chestionar 1921 4 1569 ENISELIA, jud. Constanța - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar 1921 2 134 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1570 EPURENI, jud. Tutova - Bis. Sf. Voievozi: chestionar; Bis. Sf. Gheorghe (Horga): chestionar; descriere; deviz reparații (1935); Bis. Sf. Dimitrie (Bârlălești): chestionar; corespondență; Bis. de lemn Sf. Apostoli (Bursuci): chestionar 1921-1941 23 1571 EPUREȘTI, jud. Vlașca - Bis. Sf. Nicolae: chestionar și 1921-1941 3 corespondență 1572 ESCHI BABA, jud. Tulcea - Bis. Sf. Metodiu și Chirii: 1921 5 chestionar 1573 ESCU, jud. Someș - Bis. de lemn: corespondență, propunere mutare ptr. construire bis. nouă, CMI aprobă cu condiții; printre semnatari: H. Teodoru 1938-1939 5 1574 ESECHIOI, jud. Constanța - Bis. Sf. împărați, Bis. Sf. Dumitru 1921 4 (Garlița): chestionare 1575 FAERICA, jud. Constanța - Bis. Sf. Voievozi (Azizie), Bis. 1921 5 Sf. Gheorghe: chestionare 1576 FARCAȘA, jud. Suceava - Bis. de lemn Sf. Nicolae, Bis. de lemn Intrarea în Biserică (Stejarul): chestionare; Bis. de lemn Sf. loan Botezătorul (Pârâul Pantei): chestionar și corespondență 1921-1922 8 1577 FATA, jud. Olt - Bis. Sf. Apostoli, Bis. Adormirea Maicii 1921 4 Domnului (Dincani): chestionare 1578 FĂCĂENI, jud. Ialomița - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. Voievozi 1921 7 (Găița), Bis. Sf. Nicolae (Lăteni): chestionare 1579 FĂGĂRAȘ, jud. Făgăraș - Bis. Sf. Nicolae - Brâncoveanu: corespondență, solicitări restaurare; referiri la Palatul Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus (descriere - 1921); deviz consolidare biserică (cu schiță), copii documente (1914-1916) în care se argumentează necesitatea restaurării; oferte restaurare tâmplă, strane și paviment; deviz restaurare pictură (1923); deviz reparații curente (1929); cerere restaurare icoane împărătești; semnatari: V. Drăghiceanu, D. Onciul, N. Ghika- Budești, mitropolitul V. Suciu, Al. Lapedatu, C. Daicoviciu, C. Petrescu-Dragoe, I. Mihail 1919-1936 92 1580 FĂGĂRAȘ, jud. Făgăraș-Cetate: corespondență; instalare batalion grăniceri în cetate; deviz reparații curente (1937); cerere pictare capelă; executarea unor ferestre în zidul cetății fără aprobare CMI, se cer sancțiuni contra vinovaților (1938); cercetare și propuneri ptr. întreținere și consolidare (1948); semnatari: Min. Apărării Naționale, V. Drăghiceanu, Em. Costescu, N. lorga, H. Teodoru, I. Mihail, Min. de Interne, Șt. Balș 1926-1949 92 1581 FĂGĂRAȘ, com. Urumboi, jud. Tulcea - Bis. Sf. Dumitru 1921 4 și Bis. Sf. Voievozi: chestionare 1582 FĂGEȚEL, jud. Olt - Bis. Sf. loan Botezătorul: chestionar; Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență; deviz reparații (1945); Bis. Cuvioasa Paraschiva (Boba), Bis. Sf. Nicolae (Păcală): chestionare 1921-1947 24 1583 FĂLĂȘTOACA, jud. Vlașca - Bis. Sf. Gheorghe: chestionar 1921 2 1584 FĂLCIU, jud. Fălciu - Bis. de lemn Pogorârea Sf. Duh: 1938-1946 9 corespondență; deviz reparații (1939); distrusă de război 1585 FĂLCIU, jud. Fălciu - Bis. de lemn Sf. Gheorghe: corespondență; deviz reparații 1939 3 1 35 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1586 FĂLCOIU, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; corespondență; deviz reparații (1927); caiet de sarcini ptr. restaurare pictură (1940); semnatari: I. L. Atanasescu, N. Ghika-Budești, I. Mihail 1921-1946 40 1587 FĂLTICENI, jud. Suceava - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență; deviz reparații curente (1943); Bis. Sf. Eftimie (capelă a spitalului): corespondență, cerere redeschidere, conducerea spitalului se opune; Bis. Sf. Ilie: chestionar; Bis. Sf. Voievozi (Fălticenii Vechi): chestionar; Bis. Sf. Gheorghe (Buciumeni): corespondență; Bis. Sf. Haralambie (Bunești): chestionar; Bis. Sf. Nicolae (Șoldănești); corespondență; deviz reparații (1935); Bis. Sf. Voievozi (Tâmpești): chestionar; corespondență; deviz reparații și pictare (1937, 1943); semnatari: Șt. Balș, I. Mihail 1921-1943 38 1588 FĂLTICENI, jud. Suceava - Muzeu Regional: corespondență; pr.-verbal cu întemeietorii muzeului și scopurile lui; un exemplar „Buletinul Muzeului" (nr. 1/1918); listă cu donatori și obiecte donate; preluarea obiectelor găsite în urma săpăturilor de la Bis. catolică Baia; semnatari: Al. Lapedatu, V. Pârvan; V. Ciurea (dir. muzeu), V. Drăghiceanu 1915-1930 44 1589 FĂRĂU, jud. Alba - Bis. de lemn: cerere materiale pentru reparații 1938 5 1590 FĂRCAȘELE, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae (Fărcașiu de Sus), Bis. Sf. Nicolae (Fărcașiu de Jos): chestionare 1921 5 1591 FĂRCĂȘEȘTI, jud. Gorj - Bis. de lemn Sf. Dumitru, Bis de lemn Sf. loan Botezătorul (Peșteana), Bis. de lemn Sf. loan Botezătorul (Broștenița): chestionare; ruină Bis. de lemn Sf. Voievozi (Valea Pârâului): chestionar; corespondență, descriere, propunere demolare și reconstruire 1921-1933 15 1592 FĂTĂCIUNI, corn. Șendrești, jud. Tutova - Bis. Adormirea Maicii Domnului; Bis. înălțarea Domnului: chestionare; Bis. Pogorârea Sf. Duh și Bis. de lemn Sf. Voievozi (Șendrești): chestionare și corespondență 1921-1925 11 1593 FĂUREI, corn Budeștii Ghicăi, jud. Neamț - Bis. de lemn Sf. Dumitru, Bis. de lemn Sf. Nicolae (Tatomirești): chestionare; Bis. Sf. loan Botezătorul (Budeștii Ghicăi): chestionar; corespondență; deviz reparații (1931-1932); semnatari: Șt. Balș, N. Ghika-Budești 1921-1943 20 1594 FĂUREI, jud. Putna - Bis. Sf. Gheorghe și Bis. Sf. Voievozi 1921 2 (distruse de război): chestionare sumare 1595 FĂUREȘTI, jud. Vâlcea - Bis. Sf. Nicolae, Sf. loan Botezătorul, Bis. de lemn: chestionare; corespondență; deviz întreținere și consolidare 1921-1941 30 1596 FĂUREȘTI, jud. Vâlcea - Bis. Sf. Voievozi: chestionar; Bis. Sf. loan Botezătorul (Milești): chestionar; corespondență, descriere; istoric; deviz reparații (1935); semnatari: I. L. Atanasescu, N. Ghika - Budești 1921-1944 16 1597 FEDELEȘOIU, jud. Argeș - Schitul Fedeleșoiu cu Bis. Schimbarea la Față: corespondență, acoperiș deteriorat de furtună (1920), afectarea picturii; chestionar; degradare tâmplă, ofertă restaurare; deviz reparații acoperiș și clopotniță (1921); deviz reparații și întreținere (1934), caiet de sarcini ptr. restaurare pictură și tâmplă (1935), recepție lucrări (1936); Bis. Sf. Nicolae (Goranu): chestionar; corespondență, stare 1 36 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 precară, descriere, Episcopia cere dărâmarea ruinelor și construirea unei biserici noi, CMI aprobă cu anumite condiții (1933); Bis. Sf. îngeri (Racoviță): chestionar; semnatarii. Mihail, Șt. Balș, I.D. Trajanescu, P. P. Panaitescu, Al. Referendaru 1920-1936 81 1598 FELDIOARA, Jud. Cluj - Conac (sec. XVIII): corespondență, descriere; schiță; desen; localnicii cer demolarea, Min. Artelor nu aprobă; semnatari: Uniunea Muzeului Ardelean, Min. de Interne, Min. Artelor 1949 6 1599 FELEAC, jud. Cluj - Bis. Sf. Paraschiva: corespondență, cerere amplasare troiță cu inscripție care să amintească de Ștefan cel Mare și Sfânt; semnatari: N. lorga, Gh. Sion (cetățean de onoare al Clujului) 1925-1940 6 1600 FERBINȚI, jud. Vlașca - Bis. Cuvioasa Paraschiva: chestionar 1921-1928 3 și corespondență 1601 FEREȘTI, jud. Vaslui - Bis. Adormirea și Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului: chestionare 1921 7 1602 FIERBINȚI, jud. Ilfov - Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. Sf. Gheorghe, Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. Voievozi: chestionare; corespondență; articol din ziarul „Universul" (21.06.1940); referat cu starea bisericilor din plasa Fierbinți; semnatari: Em. Costescu, V. Brătulescu, P. Antonescu 1921-1941 44 1603 FILDU de SUS, jud. Turda - Bis. de lemn: corespondență 1933-1934 3 1604 FILIAȘI, jud. Dolj - Mon. comemorativ Carol I: corespondență, cerere clasare mon. istoric, CMI nu aprobă; Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921-1928 4 1605 FILIPENI, jud. Bacău - Bis. de lemn Cuvioasa Paraschiva, Bis. de lemn Schimbarea la Față (Lunca), Bis. Sf. Voievozi (Mărăști): chestionare 1921 6 1606 FILIPEȘTI, jud. Brăila - Bis. Sf. Nicolae: chestionar și '1921-1925 4 corespondență 1607 FILIPEȘTII DE PĂDURE, jud. Prahova - Bis. Trei Ierarhi: corespondență, înlocuire uși tâmplă fără aprobare CMI; deviz restaurare tâmplă (cu schițe) și caiet de sarcini restaurare pictură (1936); recepție lucrări (1937); situație cu lucrări de reparații și întreținere; Bis. Nașterea Maicii Domnului (Siliștea Dealului): corespondență; deviz reparații (1929); semnatari: S. Becu, I. Mihail, P. Molda (pictor restaurator), H. Teodoru, Em. Costescu 1916-1937 51 1608 FILIPEȘTII DE TÂRG, jud. Prahova - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență, descriere urmări cutremur; deviz restaurare (cu 2 pl. releveu și 3 fotografii - 1942); semnatari: V. Moisescu, H. Teodoru 1921-1942 16 1609 FILIPEȘTII DE TÂRG, jud. Prahova - Conacul Cantacuzino și Ruinele castelului vechi: corespondență, descriere; date istorice; pl. de situație; propunere clasare mon. istorice; Decrete regale de clasare mon. istorice conacul și ruinele palatului vechi, împreună cu cadrul natural (nr. 208/25.01.1946 și nr. 1384/15.04.1946); nominalizarea proprietarilor; semnatari: Șt. Balș, H. Teodoru, V. Brătulescu, M. Ralea, regele Mihai 1945-1946 35 137 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1610 FILITIS, com. Rădulești, jud. Ilfov - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; corespondență; deviz și caiet de sarcini consolidare restaurare (cu 2 planuri - 1945); Bis. Adormirea Maicii Domnului (Răsimicea): chestionar 1921-1945 37 1611 FILIU, jud. Brăila - Bis. Sf. împărați: chestionar 1921 3 1612 FINCIU DE SUS, jud. Cluj - Bis. de lemn: corespondență, 1938 3 cerere materiale ptr. reparații 1613 FINTA, jud. Dâmbovița - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; corespondență; zonă arheologică (tumul): corespondență, cerere conservare (cu schiță) 1921-1936 11 1614 FITIONEȘTI, jud. Putna - Bis. Pogorârea Sf. Duh: chestionar; corespondență, distrusă de cutremur (1940) și furtună (1941); Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență, necesită reparații 1921-1945 27 1615 FÂNTÂNA BANULUI, jud. Dolj - Bis. Sf. Nicolae și Bis. Sf. Nicolae (Moreni): chestionare 1921 8 1616 FÂNTÂNELE, jud. Dolj - Bis. de lemn Cuvioasa Paraschiva: chestionar; cerere reparații 1921-1933 5 1617 FÂNTÂNELE, jud. lași - Bis. de lemn Sf. Voievozi: chestinar 1921 5 1618 FÂNTÂNELE, jud. Prahova - Bis. Adormirea Maicii Domnului (Mazâli): chestionar; corespondență, stare precară; deviz reparații (1938); ruinare după cutremur (1940); deviz conservare ruine și componente artistice (1942); Bis. Adormirea Maicii Domnului (Ungureni): chestionar; corespondență; deviz rep. învelitoare (cu o planșă - 1923); deviz construire pridvor și reparații curente (1938); deviz și caiet de sarcini reparații după cutremur; caiet de sarcini restaurare pictură (1942); semnatari: H. Teodoru, Șt. Balș, P. Demetrescu, I. Mihail, V. Moisescu, S. Becu 1921-1946 140 1619 FÂNTÂNELE NEGRE, jud. Mehedinți - Bis. de lemn Sf. Voievozi: chestionar 1921 4 1620 FÂRȚANEȘTI, jud. Covurlui - Bis. Adormirea Maicii Domnului: 1921 2 chestionar 1621 FÂSTÂCI, jud. Vaslui - Schitul Fâstâci cu Bis. Sf. Nicolae: chestionar; corespondență, deviz reparații (1930); degradări datorate cutremurului (1940); deviz restaurare biserică și clopotniță (1942); deviz consolidare turn clopotniță (1949); Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului (Bălești): chestionar și corespondență; Bis de lemn Sf. Nicolae (Cosmești): chestionar; deviz restaurare (1931); semnatari: Șt. Balș, file H. Teodoru, V. Moisescu, episcop de Huși (Nifon) 1921-1949 79 degradate 1622 FLĂMÂNDA, jud. Mehedinți - Bis. învierea Domnului: chestionar 1921 2 1623 FLĂMÂNZENI, jud. Ilfov - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; Bis. Sf. Nicolae (Atârnați): chestionar; corespondență, descriere; deviz reparații (cu un plan); ofertă pictură din nou; Bis. Sf. împărați (Buciumeni): chestionar; corespondență; semnatari: P. Demetrescu, 1. Mihail 1921-1939 22 1624 FLĂMÂNZEȘTI, Curtea de Argeș, jud. Argeș - Bis. Sf. Voievozi: chestionar; corespondență, descriere; deviz 1 38 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 restaurare pictură (1923); semnalarea existenței mormântului lui Lecomte Du Nouy în curtea bisericii; deviz reparații curente (1925); semnatari: P. Demetrescu, G. Teodorescu (pictor restaurator) 1921-1925 18 1625 FLEAȘCA, jud. Brăila - Bis. Sf. Apostoli, Bis. Sf. Nicolae 1921 9 (Slobozia - Cireșu): chestionare 1626 FLOREȘTI, jud. Prahova - Conacul „Micul Trianon“ și parcul înconjurător: corespondență; Decret regal ptr. clasare mon. istoric (1946); nominalizare proprietar; Bis. Sf. Treime și Nașterea Maicii Domnului: chestionar; semnatari: regele Mihai, M. Ralea, Al. Lapedatu, Șt. Balș 1921-1946 13 1627 FLOREȘTI, jud. Putna - Bis. Sf. Ilie: chestionar 1921 2 1628 FLOREȘTI, jud. Putna - Bis. Sf. Voievozi (Gugești): 1942 11 corespondență; chestionar; deviz reparații 1629 FLOREȘTI, jud. Tutova - Bis. Sf. Ilie (a fostei mănăstiri): 1921-1946 7 chestionar,corespondență 1630 FLORICA, jud. Muscel - Bis. de lemn (a lui Horea) din incinta Căminului ptr. patrioți greci: corespondență, Patriarhia propune mutarea bisericii în Dragoslavele, Comitetul ptr. Așezămintele Culturale nu aprobă; instrucțiuni ptr. mutarea bisericilor de lemn (tipizat) 1950 6 1631 FLORU, jud. Olt - Bis. Sf. împărați și Sf. Dimitrie: chestionar; corespondență; deviz reparații și eliminare umezeală; Bis. Sf. împărați (Icoana): chestionar; semnatari: Șt. Balș, H. Teodoru 1921-1944 14 1632 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Sf. Apostoli: chestionar 1921 2 1633 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Domnească Cuvioasa Paraschiva: chestionar; corespondență, dorința parohiei de a ridica o clădire (școală de cântăreți) lângă biserică (cu un plan de situație și un plan proiect - 1939), CMI nu aprobă; degradări produse de cutremur (1940), primăria dorește dărâmarea turnului clopotniță, CMI nu aprobă (1941), foto după cutremur; deviz consolidare și reparații biserică și clopotniță (1941); semnatari: V. Brătulescu, Șt. Balș, H. Teodoru, V. Moisescu, Primăria Focșani 1921-1941 29+1 foto 1634 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Donie (Adormirea Maicii Domnului): chestionar; corespondență, cerere reparații; stare precară (1939); deviz restaurare și caiet de sarcini (cu un plan secțiune - 1942); 5 foto (1942), CMI consideră pictura nevaloroasă; semnatari: H. Teodoru, V. Moisescu, I. Mihail, V. Brătulescu 1921-1946 82+5 foto 1635 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Sf. Dumitru; chestionar; corespondență, necesită reparații; devize reparații (1923 și 1936); semnatari: P. Demetrescu, N. Ghika - Budești, H. Teodoru 1921-1936 17 1636 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Sf. Dumitru și Metodie (1910): 1921 2 chestionar 1637 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Sf. Gheorghe Nord („din ocol“): chestionar; corespondență; istoric; descriere; deviz reparații (1927); deviz reparații și construire turlă pe naos și pridvor, caiet de sarcini restaurare pictură (1938); descriere după 1 39 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 cutremur; deviz reparații și consolidare biserică, clopotniță, casă parohială (1941-1943); 3 planuri strane; semnatari: S. Becu, H. Teodoru, I. Mihail, V. Moisescu 1921-1943 78 1638 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Sf. Nicolae (Tăbăcari): chestionar 1921 2 1639 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Sf. Nicolae Vechi: chestionar; corespondență; recepție lucrări pictură din nou; printre semnatari: I. Mihail 1921-1929 4 1640 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Sf. Nicolae Nou: chestionar; corespondență; descriere, biserica este ruinată, picturi valoroase; deviz restaurare (cu 3 planuri - fațadă, secțiune, acoperiș - 1943); semnatari: H. Teodoru, V. Moisescu, Primăria Focșani, V. Brătulescu 1921-1943 23 1641 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Sf. loan Botezătorul: chestionar; corespondență; înființare Comitet ptr. restaurare biserică; descriere; patetice apeluri ptr. restaurare; deviz restaurare (cu 3 pl. releveu - 1943); recepție lucrări (1951); deviz consolidare și întreținere (1951); semnatari: V. Moisescu, Șt. Balș 1921-1951 43 1642 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Jălăboiu (Adormirea Maicii Domnului): chestionar; corespondență; descriere, modificări numeroase în timp; deviz reparații și extindere (cu 1 pl. clopotniță - 1943); deviz schimbare învelitoare; deviz restaurare pictură; semnatari: H. Teodoru, S. Becu 1921-1945 32 1643 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Sf. Gheorghe (în cimitirul Sudic): chestionar 1921 3 1644 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Sf. împărați (capelă militară): chestionar 1921 2 1645 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Sf. Mina: chestionar; descriere, 1921-1942 20 corespondență, propunere declasare; 2 planșe - releveu 1646 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Ovidenia din Armeni (Intrarea Maicii Domnului în Biserică): chestionar; stare precară, descriere; deviz reparații (1928) și refacere clopotniță; semnatari: V. Drăghiceanu, S. Becu, N. Ghika-Budești 1921-1928 12 1647 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Precista (a fostei mănăstiri Adormirea Maicii Domnului): chestionar; nominalizarea ctitorilor: descriere ruine mănăstire; deviz reparații casă parohială (1937); deviz reparații interioare la biserică; controverse privind funcționarea unui depozit de benzină lângă biserică, CMI cere desființarea depozitului; deviz consolidare ziduri de sub turlă (cu 1 schiță - 1938); deviz restaurare pridvor și față de (1939); deviz restaurare după cutremur; deviz restaurare casă parohială; 1 planșă turlă, arcade pridvor; deviz restaurare catapeteasmă (1945); cerere construire cafas în pronaosul bisericii (1950); semnatari: N. Ghika-Budești, Șt. Balș, primăria Focșani (A. Rădulescu), S. Becu, Em. Costescu, H. Teodoru, V. Moisescu 1921-1950 129 1648 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Profetul Samuil: chestionar; 1921-1928 5 corespondență 1649 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Sf. Spiridon: chestionar; corespondență; deviz reparații și construire clopotniță (1942); semnatari: H. Teodoru, S. Becu 1921-1942 36 1 40 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1650 FOCȘANI, jud. Putna - bis. Stamatinești și Bis. Săpunaru. Bis. Stamatinești: corespondență; ruinată (1922); primăria cere demolarea, CMI nu aprobă; descriere; deviz restaurare (1939). Bis. Săpunaru: corespondență, descriere; deviz restaurare (1938); deviz pictură din nou (1939); semnatari: H. Teodoru, S. Becu, I. Mihail 1921-1942 31 1651 FOCȘANI, jud. Putna - Bis. Tăbăcari (Sf. Voievozi): chestionar; corespondență; deviz rep. și consolidare după cutremur; semnatari: Em. Costescu, H. Teodoru 1921-1943 18 1652 FOCȘANI, jud. Putna - Vama veche: corespondență, Min. Comunicațiilor cere demolarea, CMI aprobă cu anumite condiții; 2 planșe - releveu 1941 4 una foto. 1653 FOCURI, jud. lași - Bis. Cuvioasa Paraschiva: chestionar: 1921 2 1654 FOFELDEA, jud. Sibiu - Casa August Treboniu Laurian: 1939 6 corespondență, stare de ruină, cerere reparații 1655 FOIȘORU, jud. Dolj - Bis. Sf. Nicolae (ruinată), Bis. Adormirea 1921 6 Maicii Domnului (Belcinu): chestionare 1656 FOLEȘTI, jud. Vâlcea - Bis. Trei Ierarhi (Foleștii de Jos): chestionar; corespondență, descriere; devize reparații și întreținere (1927, 1935). Bis. de lemn Cuvioasa Paraschiva (Foleștii de Jos): chestionar; descriere arhitectură și pictură; deviz reparații pictură (1923-1925) Bis. Sf. Apostoli și Sf. Dimitrie (Dosul), Bis. de lemn Sf. îngeri (Bălțățeni): chestionare; semnatari: Al. Referendaru, I. L. Atanasescu 1921-1943 39 1657 FOLTEȘTI, jud. Covurlui - Bis. Sf. Voievozi, Bis. Cuvioasa 1921 6 Paraschiva (Tămăoani): chestionare 1658 FOMETEȘTI, corn Ciuperceni, jud. Gorj - Bis. Fometești: chestionar; Bis. de lemn Sf. Vasile (Văianu): chestionar; Bis. de lemn Sf. Voievozi: chestionar; Bis. Sf. Vasile (Strâmba): chestionar; descriere; deviz reparații; Bis. Sf. Nicolae (Vâlceana): chestionar 1921-1944 28 1659 FRANCIUNGI, corn. Drăgușeni, jud. Vaslui - Bis. de lemn: 1921 5 chestionar; Bis. Drăgușeni: chestionar 1660 FRASIN, jud. Dâmbovița- Bis. Sf. Nicolae (Băltița): chestionar; deviz reparații; corespondență; descriere arhitectură și pictură; cerere reparații; deviz restaurare după cutremur (cu 2 pl. - fațadă și secțiune - 1942); Bis. Sf. Haralambie: chestionar; semnatari: S. Becu, N. Ghika-Budești, V. Moisescu 1921-1943 48 1661 FRASIN, jud. Vlașca - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1662 FRATA, jud. Cluj - Bis. de lemn: corespondență, cerere 1938 9 reparații; deviz reparații 1663 FRATOȘTITA, jud. Dolj - Bis. de lemn Sf. Nicolae: chestionar 1921 3 1664 FRĂSINET, jud. Ilfov - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; Bis. Adormirea Maicii Domnului (Noua Văcărească): chestionar; corespondență, descoperire piatră cu inscripție 1921-1938 6 1665 FRĂSINET, jud. Vlașca - Bis. Sf. Apostoli, Bis. Duminica Tuturor Sfinților (Gălătenii de Sus): chestionare 1921 5 141 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1666 FRĂȚEȘTI, jud. Vlașca - Bis. Sf. Ecaterina, Bis. Cuvioasa 1921 7 Paraschiva (Daia): chestionare 1667 FRĂȚILEȘTI, jud. Ialomița - Bis. Sf. Nicolae, Bis. filială Săveni: 1921 7 chestionare 1668 FRECĂȚEI, jud. Tulcea - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1669 FRÂNCEȘTI, jud. Vâlcea --- Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. Dumitru (Fumureni): chestionare; Bis. de lemn Sf. Voievozi (Mălăețu): chestionar; corespondență; deviz reparații 1921-1933 16 1670 FRUMOASA, jud. Teleorman - Bis. Sf. Nicolae, Bis. 1921 7 Adormirea (Păuleasa): chestionare 1671 FRUMUȘANI, jud. Ilfov - Bis. Cuvioasa Paraschiva: chestionar 1921 3 1672 FRUMUȘIȚA, jud. Covurlui - Bis. Sf. Gheorghe, Bis. Sf. 1921 5 împărați: chestionare 1673 FRUNTIȘENI, jud. Tutova - Bis. Sf. Voievozi, Bis. de lemn Sf. Gheorghe (Dealu Mare): chestonare; Bis. de lemn Sf. Gheorghe (Grăjdeni): chestionar; istoric; deviz consolidare (1938) 1921-1938 12 1674 FUNDENI - FRUNZĂNEȘTI, jud. Ilfov - Bis. Sf. loan Botezătorul: chestionar; Bis. Sf. Ândrei: chestionar; descriere; deviz reparații (1936); semnatari: Em. Costescu, H. Teodoru 1921-1936 19 1675 FULGA de JOS, jud. Prahova - Bis. Sf. Dimitrie, Bis. Sf. 1921-1922 6 Nicolae (Fulga de Sus): chestionare; corespondență 1676 FUMURENI, jud. Vâlcea - Ruine biserică (sec. XVII): corespondență, descriere vestigii; cercetare; degradări ruine produse de localnici; semnatari: N. lorga, V. Brătulescu 1940 6 1677 FUNDENI, jud. Buzău - Bis. Sf. Dimitrie, Bis. Sf. Nicolae 1921 6 (Zărnești): chestionare 1678 FUNDENI, București - Ruine cetate Matei Basarab: corespondență, distrugeri produse de localnici; oprire lucrări (ce se executau în perimetrul cetății) la insistențele CMI; schiță; cercetare; descriere vestigii; 1 planșă (plan de situație - 1943); semnări: Min. de Interne, N. lorga, Primăria București 1929-1952 27 1679 FUNDENI, jud. Tecuci - Bis. înălțarea Domnului, Bis. înălțarea 1921 5 Sf. Cruci (Lungaciu): chestionare 1680 FURCULEȘTI, jud. Teleorman - Bis. de lemn Sf. Voievozi, 1921 6 Bis. de lemn (Moșteni): chestionare 1681 FURNICOȘI, jud. Muscel - Bis. Sf. loan Botezătorul: chestionar; corespondență, stare precară; semnalarea unor inscripții încastrate în fațadă; deviz reparații (1923); printre semnatari: S. Becu 1921-1933 7 1682 GALAȚI, jud. Covurlui - Bis. Sf. Gheorghe: chestionar; corespondență; stare precară; deviz reparații (1942); biserica a suferit stricăciuni în timpul Eteriei; afectată de cutremur (1940) și de „schijele bolșevice" (1941); semnatari: Șt. Balș, Camera deputaților 1921-1944 16 1683 GALAȚI, jud. Covurlui - Bis. Precista: chestionar; istoric; descriere arhitectură și pictură; stare precară; deviz reparații (1938); deviz consolidare după cutremur; Bis. Adormirea Maicii 1 42 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 Domnului (Mavromol): chestionar; corespondență, lucrări fără aprobare CMI; deviz reparații interioare (1937); semnatari: Șt. Balș, Em. Costescu, Min. Cultelor, episcop Chesarie 1921-1952 43 1648 GALAȚI, jud. Covurlui - Bis. Sf. Spiridon: corespondență; 1921 5 deviz rep. întreținere 1685 GALAȚI, jud. Covurlui - Bis. Intrarea în Bisrică (Vovidenia): corespondență; Bis. Sf. Voievozi (Metoc): chestionar; Bis. Sf. Spiridon: chestionar; corespondență; cercetare pictură; Bis. Sf. loan Botezătorul, Bis. Cuv. Paraschiva, Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. Apostoli, Bis. Sf. Ilie, Bis. Sf. împărați, Bis. Buna Vestire, Bis. Izvoru Maicii Domnului, Bis. Nașterea Maicii Domnului, Bis. Trei Ierarhi, Bis. Sf. Sofia, Bis. Sf. Arhangheli, Bis. Sf. Gheorghe: chestionare; printre semnatari: I. Mihail 1921-1931 70 1686 GALAȚI, jud. Covurlui - Casa Cuza Vodă, str. Cuza Vodă, nr. 64: CMI cere primăriei să-i dea o destinație culturală; descrierea stării de degradare; Bustul lui Cuza: corespondență, propunere de a fi mutat în fața Muzeului; semnatari: V. Drăghiceanu,Cam. Deputați 1921-1951 13 1687 GALAȚI, jud. Covurlui - Muzeu eparhial: corespondență, amenajare muzeu în Seminarul teologic Sf. Andrei; CMI cere inventarul obiectelor; referiri la obiecte găsite la Bărboși; semnatari: D. Onciul, V. Drăghiceanu, episcop Nifon 1919-1939 11 1688 GALBENI, jud. Roman - Bis. Sf. Dimitrie, Bis. de lemn 1921 5 (Bucium): chestionare 1689 GALDA DE JOS, jud. Alba - Bis. de lemn: Proiect de lege ptr. exproprierea bisericii (proprietatea baronului A. Kemeny); corespondență; deviz restaurare acoperiș (1929); semnatari: Camera Deputaților, H. Teodoru 1929-1940 20 1690 GALICEA, jud. Ag. - Bis. de lemn Sf. Nicolae: chestionar; Bis. Sf. Apostoli a fostului schit Flămânda: chestionar; corespondență; descriere; deviz reparații biserică și clopotniță (1923-1927); cercetare; deviz reparații și întreținere (1938); deviz reparații după cutremur; Bis. Adormirea Maicii Domnului (Teiu): chestionar; corespondență, degradări după cutremur; condiții speciale ptr. reparații; semnatari: Al. Referendaru, D. Onciul, P.P. Panaitescu, P. Demetrescu, Em. Costescu 1921-1943 77 1691 GALICEA MARE, jud Dolj - Bis. Sf. Gheorghe și Cuvioasa 1921 2 Paraschiva: chestionar 1692 GALICIUICA, jud. Dolj - Bis. Izvorul Tămăduirii: chestionar 1921 3 1693 GARGALÂC, jud. Constanța - Bis. Sf. împărați: chestionar 1921 3 1694 GARNAVIȚA, com. Presna, jud. Mehedinți - Bis. Sf. Ștefan. Bis. Sf. Nicolae (Costești), Bis. Adormirea Maicii Domnului (Presna): chestionare și corespondență 1921-1943 10 file degradate 1695 GARVĂN, jud. Tulcea - Bis. Sf. Gheorghe: chestionar 1921 5 1696 GARVĂN, jud. Tulcea - Cetatea Dinogeția: corespondență, degradări produse de localnici; găsirea unor monede și vase; se cere Jandarmeriei paza cetății; semnatari: H. Teodoru, V. Drăghiceanu, Min. de Interne 1936 2 1697 GĂEȘTI, jud. Dâmbovița - Bis. Nașterea Sf. loan Botezătorul, Bis. Sf. Treime, Bis. Sf. Nicolae (Boanga), Bis. Sf. Ilie: 1 43 http: / /patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 chestionare; Bis. Intrarea în Biserică (Cioflec): chestionar; corespondență, stare (ruinată), descriere; deviz reparații (1923); primăria locală cere demolarea; 2 planșe; semnatari: P. Demetrescu, G. Balș, H. Teodoru, Academia Română (președinte, Al. Lapedatu) 1921-1943 42 1698 GĂGENI - VINTILEANCA, jud. Buzău - Bis. Sf. Dumitru, Bis. Sf. Voievozi (Săhăteni): chestionar 1921 8 1699 GĂICEANA, jud. Tecuci - Bis. Cuvioasa Paraschiva (Huțu), Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. Adormirea Maicii Domnului (Recea), Bis. Sf. Treime: chestionare 1921 12 1700 GĂNEȘTI, com. Hulubești, jud. Dâmbovița - Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. Adormirea Maicii Domului (Hulubești): chestionare 1921 8 1701 GĂISENI, jud. Dâmbovița - Bis. Sf. Nicolae a fostului schit: chestionar; corespondență; deviz restaurare după cutremur; parohia dorește dărâmarea bisericii și construirea alteia noi; deviz restaurare biserică, clopotniță și fostele chilii (1945): 4 planșe (fațade, secțiune, plan); semnatari: V. Moisescu, H. Teodoru 1921-1949 79 1702 GĂLBINAȘI, jud. Ilfov - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. împărați (Lamotești): chestionare 1921 4 1703 GĂLEȚENI, jud. Vlașca - Bis. Duminica Tuturor Sfinților, 1921 7 Bis. Sf. împărați (Șoricești): chestionare 1704 GĂLPÂIA, jud. Sălaj - Bis. veche de lemn: corespondență, cerere materiale ptr. reparații acoperiș; deviz reparații (1938); parohia vinde biserica Veturiei O. Goga pentru a fi mutată la Ciucea 1937-1939 22 1705 GĂNEASA, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1706 GĂNEȘTI,jud. Covurlui - Bis. Sf. Gheorghe: chestionar 1921 2 1707 GĂNEȘTI, jud. Vâlcea - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Adormirea Maicii Domnului (Risipiți), Bis. de lemn Sf. Dumitru (Contea): chestionare 1921 5 1708 GĂRĂGĂU, jud. Teleorman - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; 1921-1925 3 corespondență, cerere pictare 1709 GĂRDEȘTI, jud. Teleorman - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 3 1710 GĂSTEȘTI, jud. Vlașca - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar 1921 2 1711 GĂȘTENI, jud. Roman - Bis. Sf. Nicolae: corespondență, 1928 1 stare ruină, Episcopia cere dărâmarea 1712 GĂUJANI, jud. Vlașca - Bis. Adormirea Maicii Domnului, 1921 5 Bis. Cuvioasa Paraschiva (Pietriș): chestionare 1713 GĂURENI, jud. lași - Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului, Bis. Sf. Gheorghe (lacobeni), Bis. Sf. Nicolae (Epureni): chestionare; Bis. Sf. Voievozi (Borșa): chestionar; corespondență 1921-1940 9 1 44 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1714 GĂURICIU, corn. Smărdioasa, jud. Teleorman - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. Voievozi (Smărdioasa): chestionar; corespondență, descriere; deviz consolidare (1941) 1921-1941 17 1715 GĂURILE, jud. Putna - Bis. parohială: corespondență 1921 8 1716 GĂVANA, jud. Argeș - Bis. Duminica Tuturor Sfinților: chestionar; Bis. Sf. Voievozi (Meculești): corespondență; deviz restaurare (1942); Bis. de lemn Sf. Dumitru: corespondență 1921-1943 28 1717 GĂVĂNEȘTI, jud. Buzău - Bis. Sf. Nicolae: corespondență; deviz pictură din nou și reparații pictură veche; prezentare text inscripție; deviz reparații curente (1942); semnatari: I. Mihail, H. Teodoru 1921-1944 17 1718 GĂVĂNEȘTI, corn. Cornești, jud. Gorj - Bis. de lemn Sf. loan Gură de Aur, Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului (Copăceni), Bis. Tuturor Sfinților (Tălpășești): chestionare 1921 17 1719 GĂVĂNEȘTI, jud. Romanați - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; Bis. Sf. Nicolae (Broșteni): chestionar; corespondență; deviz reparații curente 1921-1931 12 1720 GEACA, jud. Cluj - Biserica veche de lemn: corespondență, deține pictură interioară și icoane pe sticlă, necesită reparații; deviz reparații (1943); referiri la Biserica de lemn din Văleni, jud. Satu Mare (părăsită și neîntreținută) 1939-1950 30 1721 GEAMĂNA, jud. Argeș - Bis. înălțarea Domnului: 1927-1931 9 corespondență, descriere; deviz reparații (1931) 1722 GEAMĂNU, corn. Prund, jud. Argeș - Bis. înălțarea Domnului: 1921 7 descriere; Bis. Sf. Spiridon: chestionar 1723 GEMENE, jud. Dâmbovița - Bis. Duminica Tuturor Sfinților (Brătulești), Bis. Sf. Nicolae (Capu Coastei), Bis. de lemn (Oncești), Bis. Tuturor Sfinților (Oncești): chestionare și corespondență 1921-1937 18 1724 GEMENI, jud. Mehedinți - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; 1921-1927 7 corespondență 1725 GEOAGIU, jud. Hunedoara - Băile romane: descoperirea unor sculpturi de zeități romane în urma cercetărilor arheologice (1939); corespondență; prezentare text inscripție găsită în vestigii; referiri la biserica reformată; semnatari: V. Brătulescu, C. Daicoviciu 1939-1942 9 1726 GEOAGIU DE SUS, jud. Alba - Bis. Intrarea în Biserică a fostei mănăstiri: corespondență, stare precară; deviz consolidare și lucrări de întreținere (1943); Mitropolia unită Blaj cere insistent restaurarea bisericii, ajunsă aproape ruină (1948); semnatari: C. Daicoviciu, H. Teodoru, V. Moisescu 1941-1948 46 1727 GEOROCU, jud. Dolj - Bis. Sf. Voievozi, Bis. Sf. Trei Ierarhi, (Puțurile), Bis. Adormirea Maicii Domnului (Puțurile): chestionare 1921 11 1728 GEOSENI, jud. Bacău - Bis. Sf. Voievozi, Bis. Nașterea Maicii Domnului (Chetriș): corespondență; deviz reparații (1925-1927); deviz reparații (1937); Bis. Nașterea Maicii Domnului (Tamași): chestionar; coresp. 1921-1944 29 1729 GEOSENI, jud. Bacău - Bis. Sf. Voievozi: corespondență, necesitate reparații 1935-1938 6 1 45 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1730 GHEBOAIA, jud. Dâmbovița - Bis. Sf. Dimitrie: chestionar 1921 2 1731 GHEBOENI, jud. Dâmbovița - Bis. Sf. Gheorghe: chestionar 1921 2 1732 GHELMEZOAIA, jud. Mehedinți - Bis. Sf. Apostoli, Bis. Sf. 1921 6 Ilie, Bis. Sf. Gheorghe (Garnița): chestionare 1733 GHERĂSENI, jud. Buzău - Bis. Adormirea Maicii Domnului: 1921 3 chestionar 1734 GHERÂEȘTI, jud. Roman - Bis. Adormirea Maicii Domnului: 1921 2 chestionar 1735 GHERCEȘTI, jud. Dolj - Bis. Cuvioasa Paraschiva, Bis. 1921 6 înălțarea Domnului (Gârlești): chestionare 1736 GHERGANI, jud. Dâmbovița - Conacul I. Ghica: corespondență, descriere; prezentare activitate politică a lui I. Ghica; cerere conservare; solicitare clasare mon. istoric, CMI nu aprobă; Bis. Nașterea Maicii Domnului (Colacu), Bis. Sf. Treime (Gămănești), Bis. Sf. loan Botezătorul (Ghergani), Bis. Adormirea Maicii Domnului (Mavrodin): chestionare 1921-1948 19 1737 GHERGHIȚA, jud Prahova - Bis. Domnească Sf. Prosopie: chestionar; corespondența, descriere, date istorioce (ctitor, Matei Basarab); deviz reparații (cu un plan - 1939); Bis. Sf. Dumitru: chestionar; corespondență; deviz rep. și consolidare după cutremur; Bis. Adormirea Maicii Domnului (Mugureni): chestionar 1921-1941 49 1738 GHERMĂNEȘTI, jud. Ilfov - Bis. de lemn Sf. Nicolae, Bis. de lemn Sf. Nicolae (Ciofliceni): chestionare 1921 8 1739 GHERNIGIC, jud. Constanța - Bis. Sf. Gheorghe: chestionar 1921 2 1740 GHICA ION, jud. Ialomița - Bis. Cuvioasa Paraschiva: chestionar 1921 4 1741 GHICANI, jud. Tutova - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. Nicolae 1921 6 (Ibănești): chestionare 1742 GHIDICIU, jud. Dolj - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar 1921 3 1743 GHIDIGENI, jud. Tutova - Bis. Sf. împărați: chestionar; corespondență, se cere construirea unei clopotnițe; printre semnatari: H. Teodoru 1921-1929 9 1744 GHIGHIU, jud. Prahova - Mănăstirea Ghighiu: corespondență, degradare clădiri incintă; chestionar ptr. Bis. Sf. Lazăr (din cimitir); recepție lucrări reparații acoperiș (1931); deviz reparații după cutremur la Bis. Sf. Lazăr; situație definitivă cu reparațiile necesare la Bis. mare, clopotniță, stăreție, Bis. mică (Sf. Lazăr); semnatari: S. Becu, Șt. Balș, Em. Costescu, mitropolit veniamin 1928-1943 36 1745 GHILĂVEȘTI, jud. Tecuci - Bis. de lemn: corespondență, necesită materiale ptr. reparații 1938 3 1746 GHIMPAȚI, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; Bis. Sf. Voievozi (Hotărani): chestionar; corespondență, se cere ajutor ptr. împiedicarea năruirii bisericii; deviz consolid. și restaurare (1942) 1921-1942 14 _ 1 46 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1747 GHIMPEȚENI, jud. Teleorman - Bis. Cuvioasa Paraschiva: chestionar 1921 2 1748 GHINDĂOANI, jud. Neamț- Bis. Sf. Nicolae: chestionar; Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar 1921 5 1749 GHINDENI, jud. Dolj - Bis. Dumitru și Sf. Gheorghe: corespondență, cerere ajutor ptr. reparații 1921-1930 4 1750 GHINEȘTI, jud. Dâmbovița - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar 1921 3 1751 GHIORANI, jud. Vâlcea - Bis. Sf. Voievozi: chestionar, coresp.; Bis. Sf. Voievozi (Poienari), Bis. Sf. Nicolae: chestionare și corespondență 1921 9 1752 GHIRODA, jud. Timiș - Bis. veche: corespondență, se cere demolare și reconstruire bis. mai mare; descriere, stare precară, CMI aprobă reconstruirea cu condiția de a se păstra clopotnița; semnatari: N. Ghika - Budești, V. Drăghiceanu 1935 18 1753 GHISĂLANI, jud. Olt - Bis. Cuvioasa Paraschiva: chestionar 1921 2 1754 GHIURCUȚA, jud. Cluj - Bis. de lemn: corespondență, cerere materiale ptr. reparații; descriere degradare; deviz reparații (1938) 1938 5 1755 GHIZDĂNEȘTI, jud. Constanța - Bis. Sf. Gheorghe: chestionar 1921 1 1756 GIGHERA, jud. Dolj - Bis. Sf. Dumitru: chestionar 1921 2 1757 GIOSENI, jud. Bacău - Bis. Nașterea Maicii Domnului: chestionar; corespondență, cerere reparații; ofertă deviz ptr. reparare biserică 1921-1929 10 1758 GIROV, jud. Neamț - Bis. Sf. Nicolae, Bis. de lemn Nașterea Domnului (Dănești), Bis. de lemn (Botăști), Bis. de lemn Sf. Voievozi (Girov): chestionare 1921 8 1759 GIUBEGA, jud. Dolj - Bis. Sf. Dumitru: chestonar 1921 5 1760 GIULEȘTI, jud. Ilfov - Bis. Adormirea Maicii Domnului, 1921 5 Bis. Izvorul Tămăduirii (Roșu): chestionare 1761 GIULEȘTI, jud. Vâlcea - Bis. Sf. Voievozi (Rusănești): chestionar; corespondență, descriere; deviz reparații (1924); Bis. Sf. Voievozi (Omoricea), Bis. Sf. Nicolae (Rusănești): chestionare 1921-1924 19 1762 GIURCANI, jud. Fălciu - Bis. Sf. Voievozi (Rigălia): 1921-1922 5 corespondență, necesită reparații 1763 GIURGEANA, jud. Tecuci - Bis. Sf. Voievozi, Bis. Sf. Nicolae 1921 9 (Lihacea), Bis. Sf. Nicolae (Sârbi): chestionare 1764 GIURGENI, jud. Ialomița - Bis. de lemn Sf. împărați: 1921 2 chestionar 1765 GIURGEȘTI, jud. Fălciu - Bis. Sf. Voievozi: corespondență; 1937 3 deviz reparații 1766 GIURGIȚA, jud. Dolj - Bis. Sf. Dumitru, Bis. Adormirea Maicii Domnului (Curmătura), Bis. Sf. Voievozi (Portărești): chestionare 1921 11 1 47 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1767 GIURGIU, jud. Vlașca - Ruine paraclis din curtea bisericii Adormirea Maicii Domnului: corespondență, paraclisul a fost dărâmat în 1845; descriere ruine; ridicarea unei „cămăruțe" pe locul fostului altar; lucrări necesare ptr. păstrarea vestigiilor (cu 2 planuri - 1942); Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. Sf. Gheorghe, Bis. Sf. Haralambie, Bis. Sf. Treime - Smârda: chestionare; semnatari: V. Moisescu, H. Teodoru 1921-1942 18 1768 GIURGIU, jud. Vlașca - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; corespondență; date istorice; recuperarea unui clopot donat de țarul Nicolael; deviz restaurare turn clopotniță(cu 2 planșe - 1939); recepție lucrări; acte financiar-contabile; deviz lucrări de întreținere și reparații pictură (1942); biserica este avariată de bombardament (1944); descriere; deviz restaurare și refacere în stil bizantin (cu 6 planșe - 1945); semnatari: H. Teodoru, Primăria Giurgiu, N. lorga, P. Antonescu 1921-1945 76 1769 GIURGIU, jud. Vlașca - Cetatea din insulă: corespondență; descriere; date istorice; schiță; 8 foto; semnatari: P. Demetrescu, V. Drăghiceanu, H. Teodoru 1923-1936 10 1770 GIURGIU, jud. Vlașca - Turnul cu ceas: corespondență, descriere; degradare, cerere reparații; deviz restaurare (1934); recepție lucrări; inscripție (text) propusă a fi încastrată pe turn; semnatari: H. Teodoru, Primăria Giurgiu, P. Demetrescu, Min.de Interne 1922-1935 53 1771 GIURGIUVENI, jud. Argeș - Bis. Sf. Dumitru, Bis. Buna 1921 10 Vestire (Vătășești): chestionare 1772 GIUVĂRĂȘTI, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1773 GÂDINȚI, jud. Roman - Cetatea „nouă“ (Smedorova): corespondență; descriere ruine; legende despre cetate și Ștefan cel Mare; CMI cere exproprierea terenului ptr. conservarea cetății; date istorice; schiță; semnalarea distrugerilor; referiri la găsirea unor monede romane la Costești, jud. Baia; semnatari: Prefectura Roman, H. Teodoru, V. Brătulescu, Min. de Interne 1938-1948 20 1774 GÂDINȚI, jud. Roman - Bis. Sf. Dumitru: chestionar; cercetare; descriere; deviz consolidare și reparații; Bis. de lemn (Păncești): chestionar; semnatari: Șt. Balș, I. Mihail 1921-1947 17 1775 GÂLDĂU, jud. Ialomița - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 3 1776 GÂLGĂU, jud. Someș - Bis. de lemn: corespondență, cerere mutare la Breaza (Prahova); CMI aprobă; semnatari: V. Brătulescu, Centrul de îndrumare „Straja Țării" 1939 2 1777 GÂLTOFANI, corn. Bălcești, jud. Argeș - Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență, stare precară, descriere, ctitorită de familia Bălcescu; deviz reparații (1938); biserica este „mutilată,,; semnatari: Em. Costescu, V. Brătulescu 1921-1940 40 1778 GÂNGIOVA, jud. Dolj - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență, se aprobă demolarea, biserica nefiind mon. istoric 1921-1943 6 1779 GÂRBEȘTI, corn. Țibana, jud. Vaslui - Bis. Sf. împărați, Bis. Sf. Adormire (Palanca): chestionare; Bis. de lemn Sf. Voievozi (Mironeasa): chestionar; descriere; deviz reparații și construire clopotniță (1923); semnatari: V. Ursăcescu, N. Ghika-Budești 1921-1924 20 1 48 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1780 GÂRLICIU, jud. Constanța - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1781 GÂRBOV, jud. Gorj - Bis. Nașterea Maicii Domnului, Bis. de lemn Sf. loan Botezătorul (Valea Vii): chestionare; Bis. de lemn Sf. Nicolae (Murgești): chestionar; corespondență 1921-1938 12 1782 GÂRBOVĂȚU DE SUS jud. Mehedinți - Bis. de lemn Sf. Toma: chestionar; Bis de lemn Adormirea Maicii Domnului (Pârvulești): chestionar; corespondență, stare de ruină; 3 foto 1921-1946 9 1783 GÂRBOVI, jud. Ialomița - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 3 1784 GÂRCENI, jud. Vaslui - Bis de lemn Sf. Nicolae: chestionar; corespondență, descriere; deviz reparații (1936); Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului (Trohan): chestionar; descriere; deviz reparații (1938); Bis. de lemn (Racova): chestionar; semnatari: Șt. Balș, I. D. Trajanescu 1921-1940 40 1785 GÂRCENI, jud. Vaslui - Bis. de lemn Sf. Voievozi a fostului schit Mălinești: chestionar; descriere; schițe; deviz reparații (1928); schitul a fost părăsit în 1928; deviz reparații clădiri incintă (1941); semnatari: H. Teodoru, V. Drăghiceanu 1921-1941 22 1786 GÂRCOV, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. Nicolae 1921 4 (Siliștoara): chestionare 1787 GÂRLA MARE, jud. Mehedinți - Bis. Pogorârea Sf. Duh: chestionar 1921 3 1788 GÂRLENI, jud. Bacău - Bis. Sf. Voievozi, Bis. Nașterea Maicii Domnului (Racila), Bis. de lemn Sf. Nicolae (Lespezi): chestionare 1921 9 1789 GÂSTEȘTI, jud. Ilfov - Troiță: corespondență 1938 2 1790 GĂȘTENI, com. Rădăciuni, jud. Bacău - Bis. de lemn 1921 9 Sf. Voievozi, Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1791 GÂȘTEȘTI, jud. Suceava - Bis. parohială: chestionar 1921 2 1792 GLAVACIOC, jud. Vlașca - Mănăstirea Glavacioc cu Bis. Buna Vestire: corespondență, stare precară; deviz reparații curente (1936); recepție lucrări (1937), schiță acoperiș; deviz împrejmuire (1939); deviz restaurare biserică și clopotniță, execuție pridvor nou (1939-1940); descriere avarii după cutremur; deviz restaurare biserică și clopotniță (1942); Ministerul înzestrării Armatei contribuie cu materiale ptr. restaurare, lucrările de restaurare încep în 1946; Parohia solicită retrocedarea zonei heleșteului unde se găseau vechile cuptoare (amintite și de istoriograful Paul din Alepîn sec. XVI); descriere ansamblu și lucrări efectuate de-a lungul timpului; semnatari: V. Drăghiceanu, H. Teodoru, Em. Costescu, unele P. Antonescu, Al. Lapedatu, Șt. Balș, V. Brătulescu 1928-1951 295 file degradate 1793 GLĂVANI, jud. Gorj - Bis. de lemn Sf. Voievozi: chestionar 1921 4 1794 GLĂVĂNEȘTI, jud. Tecuci - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; corespondență; deviz reparații și pictare (1937); descriere; deviz consolidare și reparații (cu 2 planuri - 1941); semnatari: Șt. Balș, I. Mihail 1921-1944 50 1795 GLĂVĂNEȘTII VECHI, com Andrieșeni, jud. iași - Bis. Adormirea, Bis. Sf. Nicolae (Andrieșeni), Bis. Sf. împărați (Șoldana): chestionare și corespondență 1921-1944 10 1 49 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1796 GLĂVILE, jud. Vâlcea - Bis. St. Voievozi (Aninoasa);_ Bis. Cuvioasa Paraschiva (Olteanca), Bis. de lemn Sf. îngeri (Olteanca), Bis. Sf. Nicolae (Olteanca), Bis. Sf. Dimitrie (Jaroștea): chestionare 1921 10 1797 GLIGANU, jud. Argeș - Bis. Adormirea Maicii Domnului: 1921 5 chestionar 1798 GLÂMBOCU, corn. Bascov, jud. Argeș - Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului: chestionar; descriere, date istorice; prezentare lucrări executate 1921-1949 6 1799 GLÂMBOCOL, jud. Muscel - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1800 GLODEANU SĂRAT, jud. Buzău - Bis. Adormirea Maicii 1921 3 Domnului: chestionar 1801 GLODEANU SILIȘTEA, jud. Buzău - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. 1802 Nicolae (Cotorea): chestionare 1921 6 GLODENI, jud. Dâmbovița - Bis. filială (1868), Bis. Sf. Ilie, 1921 7 Bis. Sf. Nicolae (Lăculețe):chestionare 1803 GLODU, corn. Livezile, jud. Dolj - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; Bis. Sf. Nicolae (Vârâți): chestionar; corespondență; deviz reparații și consolidare (cu 4 planșe - 1944) 1921-1944 27 1804 GODEANU, jud. Mehedinți - Bis. Adormirea Maicii Domnului, 1921-1943 9 Bis. Sf. Dumitru (Păunești): chestionare și corespondență 1805 GODENI, jud. Dolj - Bis. Adormirea Maicii Domnului: 1921-1929 10 chestionar și corespondență 1806 GODENI, jud. Muscel - Bis. Cuvioasa Paraschiva: chestionar 1921 2 1807 GODINEȘTI, jud. Tecuci - Bis. Sf. Voievozi, Bis. Sf. Nicolae (Țigănești), Bis. Adormirea Maicii Domnului (Poeni); chestionare; Bis. Sf. Voievozi (Medeleni): chestionar; corespondență; deviz reparații (1940); Bis. Sf. Nicolae (Valea Salcie): chestionar; deviz rep. 1921-1942 27 1808 GOEȘTI, corn. Vidra, jud. Cluj - Bis. de lemn: descriere; deviz 1951 12 reparații 1809 GOGEȘTI, jud. Putna - Bis. de lemn Adormirea Maicii 1921 2 Domnului a fostului schit: chestionar 1810 GOGOȘARI, jud. Vlașca - Bis. de lemn Sf. Dimitrie și Bis. 1921 4 Sf. Treime: chestionare 1811 GOGOȘU, jud. Dolj - Bis. Sf. Nicolae (Gogoșița), Bis de lemn 1921 8 Sf. Nicolae: chestionare 1812 GOGOȘU, jud. Mehedinți - Bis. Sf. Dumitru: chestionar 1921 3 1813 GOHOR, jud. Tecuci - Bis. de lemn Sf. Nicolae, Bis. Sf. îngeri 1921 5 (Didița): chestionare 1814 GOICEA, jud. Dolj - Bis. Cuvioasa Paraschiva, Bis. Adormirea 1921 8 Maicii Domnului: chestionare 1815 GOIDEȘTI, jud. Buzău - Bis. de lemn Sf. Nicolae, Bis. de 1921 7 lemn Sf. Nicolae (Fundata): chestionare 1816 GOIUȘA, jud. Bacău - Bis. de lemn Sf. Dimitrie, Bis. Sf. împărați (Agâși), Bis. Schimbarea la Față (Suliță): chestionare 1921 12 1 50 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1817 GOLANI, jud. Roman - Bis. Sf. împărați, Bis. Sf. loan Gură de Aur (Averești), Bis. de lemn Sf. loan Botezătorul (Izvor): chestionare 1921 7 1818 GOLĂEȘTI, jud. lași - Bis. de lemn Sf. împărați, Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnulu, Bis. de lemn (Petrești), Bis. de lemn Pogorârea Sf. Duh (Medeleni), Bis. Adormirea Maicii Domnului (Lăzăreni); Bis. de lemn Sf. împărați (Cilibiu), Bis. Sf. Nicolae (Cilibiu): chestionare și corespondență 1921-1930 13 1819 GOLEȘTI, jud. Muscel - Bis. Sf. Treime: chestionar; corespondență; date istorice; cerere reparații; deviz reparații clopotniță (1920); oferte ptr. restaurare tâmplă; program de lucrări ale Atelierului de reparații CMI (1925); restaurarea tâmplei este făcută în cadrul atelierului CMI; deviz supraînălțare clopotniță (1939); deviz consolidare și restaurare clopotniță (1946); deviz reparații acoperiș, zidărie interioară și pictură (1950); 13 planșe-proiect ptr. turlă clopotniță (1946); semnatari: I. D. Trajanescu, N. Ghika-Budești, P. Demetrescu, V. Drăghiceanu, A. Verona, H. Teodoru, V. Moisescu; P. Antonescu, Șt. Balș, A. Scheletti 1915-1950 168 1820 GOLEȘTI, jud. Mușcel - Conacul Golești: corespondență; decret regal ptr. clasare mon. istoric (1936); descriere; conacul este expropriat și trecut în patrimoniul statului; date istorice; referiri la devastările făcute de legionari; nominalizare proprietari; act de donație a conacului și a parcului către Administrația Casei Bisericii (1910); dorința înființării unui orfelinat ptr. copii orfani din război și un muzeu (1942); cercetare; deviz și condiții speciale ptr. restaurare; ordine de șantier; 23 planșe ptr. casele anexe și detalii (1942); semnatari: N. lorga, H. Teodoru, Paul D. Goma (rezident regal), Min. de Interne, Em. Costescu, V. Brătulescu, Al. Lapedatu, Min. Apărării Naționale, C. Daicoviciu 1910-1948 168 1821 GOLEȘTII BADII, jud. Mușcel - Bis. Sf. Visarion și Cuvioasa Parachiva: chestionar; corespondență, descriere; deviz reparații (1925); deviz consolidare și reparații (1938); Bis Adormirea Maicii Domnului: chestionar; semnatari: P. Demetrescu, N. Ghika-Budești 1921-1938 22 1822 GOLFINU, jud. Romanați - Bis. Sf. loan Botezătorul, Bis. Sf. 1921-1938 10 Nicolae (Vlașca): chestionare și corespondență 1823 GORDĂNEASA, jud. Mehedinți - Bis. Sf. Treime, Bis. de lemn 1921 5 Sf. Nicolae (Ponoarele): chestionare 1824 GORGOTA, jud. Dâmbovița - Mănăstirea Gorgota cu Bis. Schimbarea la Față: chestionar; corespondență, descriere degradare; deviz consolidare și reparații la biserică (1941); cerere dărâmare ruine chilii, Comitetul ptr. Așezămintele Culturale cere cercetare și relevee; schiță; Bis. Adormirea Maicii Domnului (Răsvadul de Jos), Bis. Sf. Nicolae (Răsvadul de Sus): chestionare; semnatari: Em. Costescu, H. Teodoru 1921-1952 30 1825 GORGOTA, jud. Prahova - Bis. de lemn Sf. Nicolae: chestionar 1921-1941 7 și corespondență 1826 GORNENȚI, jud. Mehedinți - Bis. de lemn Sf. Voievozi, Bis. Sf. Nicolae (Molarișca): chestionare 1921 8 1827 GORNEȚ, jud. Prahova - Bis. Cuvioasa Paraschiva, Bis. Adormirea Maicii Domnului (Cuib), Bis de lemn Sf. Dimitrie (Nucet): chestionare 1921 8 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1828 GOROVEI, jud. Dorohoi - Mănăstirea Gorovei: chestionar; inventar cu patrimoniul deținut; degradări produse de furtună (1938); deviz reparații acoperiș biserica mare (1938); semnatari: N. Ghika-Budești, N. lorga 1921-1941 18 1829 GORUNEȘTI, jud. Vâlcea - Bis. Intrarea în Biserică: chestionar; corespondență, descriere; deviz lucrări întreținere și restaurare (1934) 1921-1938 12 1830 GORUNEȘTI, jud. Vâlcea - Bis. de lemn Sf. Arhangheli, Bis. Cuvioasa Paraschiva (Bărcănești), Bis. Intrarea în Biserică (Boghea), Bis. de lemn Sf. Voievozi (Oculești), Bis. Sf. Voievozi (Meeni): chestionare 1921 12 1831 GORUNI, jud. lași - Biserică: o planșă turn clopotniță 1 1832 GOSTINU, jud. Vlașca - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 3 1833 GOVORA, jud. Vâlcea - Bis. de lemn Sf. Nicolae: chestionar; corespondență, necesită reparații, descriere; deviz reparații (1925) 1921-1925 19 1834 GOVORA, jud. Vâlcea - Mănăstirea Govora cu Biserica Adormirea Maicii Domnului: corespondență, cerere materiale ptr. reparații chilii sud; situație cu lucrări la chilii (1920); prezentare inscripții clopote; chestionar; recepție lucrări (1922); deviz reparații învelitoare clopotniță (1922); deviz reparații curente la clădiri anexe (1922); descriere degradări; oferte ptr. construire clopote; deviz consolidare zid incintă (1923); deviz lucrări întreținere la biserică și stăreție (1930); deviz refacere învelitori chilii nord (1934); recepție lucrări stăreție (1940); acte financiar-contabile; descriere degradări după cutremur; deviz consolidare biserică și clopotniță (1941-1942); lucrări la stăreție fără aprobare CMI; deviz refacere pavaj curte și balcon chilii (1941); 5 planșe chilii; recepție lucrări (1943); deviz reparații vechea trapeză, împrejmuire, clopotniță (1943); deviz reparații turn clopotniță (1945-1946); semnatari: N. Ghika- Budești, V. Drăghiceanu, I. Trajanescu, Al. Referendaru, I. L. Atanasescu, H. Teodoru, episcop Nifon Craioveanu, N. lorga, unele P. Antonescu, Em. Costescu, V. Brătulescu 1920-1947 269 file degradate 1835 GRABICINA, jud. Buzău - Bis. de lemn Sf. Voievozi și Bis. de 1921 6 lemn Intrarea în Biserică: chestionare 1836 GRATIA, jud. Vlașca - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență; deviz reparații (1930); Bis. Sf. Dimitrie (Fărcășeanca), Bis. Sf. Gheorghe (Drăghinești): chestionare 1921-1930 15 1837 GRĂDINARI, jud. Ilfov - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; Bis. Sf. Nicolae (Fălcoianca): chestionar; descriere pictură și reparații necesare; deviz reparații și restaurare pictură (1922); semnatari: I. Mihail, N. Ghika-Budești 1921-1922 16 1838 GRĂDINILE, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Adormirii 1921 4 Maicii Domnului (Plăviceanca): chestionare 1839 GRĂDIȘTEA, com. Mareș, jud. Argeș - Bis. Cuvioasa Paraschiva, Bis. Adormirea Maicii Domnului (Mareș): chestionare 1921 7 1840 GRĂDIȘTEA, jud. Vâlcea - Bis. Sf. împărați, Bis. Sf. Nicolae (Tina), Bis. de lemn Sf. Nicolae (Diaconești): chestionare 1921 8 1 52 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1841 GRĂDIȘTEA, jud. Vlașca - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență; deviz reparații (1941); deviz și caiet de sarcini restaurare pictură; semnatari: I. Mihail, H. Teodoru 1921-1943 22 1842 GRĂDIȘTEA MÂXINENI, jud. Ilfov - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență; deviz restaurare (1933); recepție lucrări (1933); schițe; deviz restaurare și construire turlă clopotniță (1939); descriere degradări după cutremur; devize consolidare și restaurare (1942-1945); 2 foto (1943); Bis. Sf. Treime (Grecii de Sus): chestionar; semnatari: H. Teodoru, Patriarhul Veniamin, Em. Costescu, V. Brătulescu 1921-1945 187 1843 GRECII DE MIJLOC, jud. Ilfov - Bis. Adormirea Maicii Domnului (Scuipici): corespondență, cerere reparații; recepție lucrări (1933); descriere; deviz reparații (1935); semnatari: H. Teodoru, S. Becu 1933-1940 8 1844 GRĂJDENI, jud. Tutova - Mănăstirea Grăjdeni: corespondență 1950 3 1845 GRĂMEȘTI, jud. Dorohoi - Bis. de lemn Sf. Nicolae, Bis. Sf. Nicolae (Verpalea): chestionare; Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului (Rudești): chestionar; corespondență; deviz restaurare (1934); parohia cere demolarea bisericii și construirea uneia mai mare, CMI propune restaurarea; semnatari: Șt. Balș, N. Ghika-Budești 1921-1938 21 1846 GRĂMEȘTI, com. Costești, jud. Vâlcea - Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului: chestionar; stare precară; deviz reparații (1922); deține icoane cu semnătura pictorului Bogdan (sec. XVII) 1921-1947 13 1847 GREACA, jud. Ilfov - Bis. parohială: chestionar și 1921-1929 6 corespondență 1848 GREBENAȚ (localitate în Iugoslavia) - date istorice; corespondență, semnalarea existenței a două cetăți romane (ruine), se cere cercetarea vestigiilor; localitatea are populație majoritar românească; 2 foto cruci din 1293; printre semnatari: V. Brătulescu 1938 5 1849 GRECEȘTI, jud. Dolj - Bis. Sf. loan Botezătorul: corespondență, propunere renovare pictură; deviz reparații întreținere; Bis. Sf. Ăpostoli (Horezu - Poenari), Bis. Sf. loan Botezătorul (Rebegi): chestionare 1921-1944 20 1850 GRECEȘTI, jud. Mehedinți - Bis. Sf. împărați: chestionar 1921 4 1851 GRECI, jud. Dâmbovița - Bis. Sf. Nicolae și Cuvioasa Paraschiva, Bis. Sf. Nicolae (Puntea de Greci), Bis. Intrarea în Biserică (Petrești): chestionare 1921 11 1852 GRECI, jud. Mehedinți - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; Conacul Alex. Vodă Ghica (Căciulați - Ilfov): corespondență; un document cu stema princiară a familiei Mavrocordat; cerere conservare; semnatari: N. lorga, Irina Mavrocordat, V. Brătulescu 1921-1939 6 1853 GRECI, jud. Romanați - Bis. Sf. împărați: chestionar; decriere; deviz reparații (1933); Bis. Sf. Nicolae (Ostrov): chestionar; deviz restaurare (1946) 1921-1946 22 1854 GRECI, jud. Tulcea - Bis. Adormirea Maicii Domnului: corespondență 1921 3 1 53 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1855 GRECI, jud. Vâlcea - Bis. Sf. împărați, Bis. Cuvioasa 1921 6 Paraschiva (Milostea): chestionare 1856 GRINDENI, jud. Dolj - Bis. Sf. Gheorghe, Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. Nicolae (Lișteana), Bis. Sf. Treime (Orășani): chestionare; Bis. Adormirea Maicii Domnului (Ostroveni): chestionar; corespondență; memoriu ptr. restaurare pictură; recepție lucrări (1931) 1921-1932 30 1857 GRINDU, jud. Ialomița - Bis. înălțarea Domnului: chestionar 1921 3 1858 GRINȚIEȘUL MARE, corn. Bistricioara, jud. Neamț - Bis. de lemn Duminica Tuturor Sfinților: chestionar; corespondență, descriere; Bis. Adormirea Maicii Domnului (Poiana), Bis. Sf. Voievozi (Bistricioara): chestionare 1921-1938 11 1859 GRIVIȚA, jud. Ialomița - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1860 GRIVIȚA, jud. Tutova - Bis. Sf. Dimitrie, Bis. Sf. împărați: 1921 4 chestionare 1861 GROJDIBODU, jud. Romanați - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1862 GROPANELE, jud. Mehedinți - Bis. Sf. Dumitru: chestionar 1921 3 file degradate 1863 GROPENI, jud. Brăila - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1864 GROPILE, jud. Bacău - Bis. Sf. Voievozi: chestionar 1921 2 1865 GROPȘANI, jud. Romanați: Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1866 GROȘEREA, jud. Gorj - Bis. de lemn: corespondență, Episcopia cere demolarea bisericii, CMI cere cercetarea cazului; Bis. Sf. Arhangheli: chestionar; corespondență, stare precară; semnatari: Al. Lapedatu, episcop Sofronie 1915-1944 9 1867 GROZEȘTI, jud. Bacău - Bis. Sf. împărați: chestionar 1921 2 1868 GROZEȘTI, jud. Mehedinți - Bis. Sf. Voievozi (ruină): 1921 2 chestionar 1869 GRUIA, jud. Mehedinți - Bis. Adormirea Maicii Domnului: 1921 4 chestionar 1870 GRUMĂZEȘTI, jud. Neamț - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. Sf. Atanasie și Chirii (Chirichești); Bis. Tăierea Capului Sf. loan Botezătorul (Topolița); Bis. Sf. Varvara (Ocea): chestionare 1921 10 1871 GUBANCEA, jud. Dolj - Bis. Gheorghe: chestionar; Bis. 1921 4 Sf. Nicolae (Bucovicioara): fișă 1872 GUGEȘTI, jud. Fălciu - Bis. Sf. Nicolae: corespondență; conflicte în legătură cu proprietatea asupra terenului; deviz reparații (1936); oferte ptr. restaurare pictură; semnatari: V. Drăghiceanu, Șt. Balș, I. Mihail 1921-1939 22 1873 GURA BOULUI, jud. Olt - Bis. Sf. Voievozi, Bis. Sf. Nicolae 1921 6 (Chitani), Bis. Cuvioasa Paraschiva (Fotești): chestionare 1874 GURA CĂINĂRI, jud. Soroca - Bis. din cimitir: corespondență; 1938 3 schiță - plan situație 1875 GURA FOII, jud. Dâmbovița - Bis. Sf. Gheorghe (Bănești), Bis. Sf. Nicolae (Foia), Bis. Sf. Voievozi (Băneștii de Jos): chestionare 1921 10 54 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1876 GURA HUMORULUI, jud. Suceava - Mănăstirea Humor: corespondență, semnalarea deteriorării învelitorilor și a picturilor interioare (1934); referiri la ruinele bisericii vechi, CMI cere cercetare arheologică și oprirea devastării ruinelor; deviz restaurare pictură (1937); propuneri ptr. restaurare turn (1641), biserica Sf. Gheorghe și ruina vechii biserici; semnatari: H. Teodoru, Mitropolia Bucovinei, I. Mihail, N. lorga, N. Ghika- Budești, V. Drăghiceanu, P. Luța (CMI - Secția Cernăuți) 1929-1943 23 1877 GURA LARGU, com Călugăreni, Jud. Neamț - Bis. de lemn Buna Vestire: chestionar; corespondență; Bis. de lemn Trei Ierarhi (Largu), Bis. Sf. Gheorghe (Corvin), Bis. de lemn Sf. Dumitru (Călugăreni): chestionare 1921-1943 13 1878 GURA MOTRULUI, jud. Mehedinți - Mănăstirea Gura Motrului cu Biserica Cuvioasa Paraschiva: corespondență; date istorice; alunecări de teren și deteriorare biserică (1915); mănăstirea este jefuită (1921); CMI cere trimiterea obiectelor cu valoare arheologică la muzeul Comisiunii; chestionar; pomelnic cu ctitorii mănăstirii; cerere instalare Școală de meserii în fosta stăreție; 2 planuri releveu ansamblu și 2 planuri amenajare (1928); deviz consolidare și reparații biserică (cu 2 planuri - 1931); proces verbal cu rezultatele cercetărilor arheologice (1934); 11 planșe cu restaurare biserică și mobilier (1944-1945); deviz restaurare clădiri aripă sud (cu 2 planșe - 1945); deviz reparații urgente la biserică, stăreție, clădiri S.-V. (1945); deviz restaurare chilii (1946-1947); semnatari: Al. Lapedatu, N. Ghika-Budești, Min. Cultelor și Artelor, V. Drăghiceanu, I.L. Atanasescu, episcop Nifon Craioveanu, Em. Costescu, V. Brătulescu, H. Teodoru, P. Antonescu, V. Moisescu, C. Rădulescu - Motru 1915-1948 176+8 foto 1879 GURA MOTRULUI, jud. Mehedinți - Mănăstirea Gura Motrului: corespondență; deviz consolidare și întreținere biserică și clopotniță (cu 3 planșe - 1939); semnalarea erodării dealului mănăstirii de râul Motru, se cer lucrări de îndiguire (1939); descriere urmări cutremur; deteriorare tâmplă biserică (1942); cerere înființare orfelinat de maici în fostele case ale stăreției (1942); recepție lucrări (1944); semnatari: I.L. Atanasescu, N. lorga, H. Teodoru, Al. Lapedatu, mitropolit Nifon, V. Moisescu 1939-1944 89 1880 GURA MOTRULUI, jud. Mehedinți - Mănăstirea Gura Motrului: corespondență; condiții speciale ptr. restaurare vechile chilii; deviz restaurare biserică și clopotniță veche (cu planuri releveu și proiect 1944-1945); istoric; deviz intervenții urgente la biserică, învelitoare chilii; date istorice și descrierea intervențiilor asupra mănăstirii de-a lungul timpului; recepție lucrări la biserică și clopotniță; deviz restaurare stăreție (cu planuri releveu și proiect), memoriu-istoric (cu bibliografie); releveu mănăstire (cu planuri ansamblu); semnatari: Em. Costescu, P. Antonescu, Șt. Balș, H. Teodoru, mitropolit Nifon, I. L. Atanasescu 1944-1945 167 1881 GURA NIȘCOVULUI, jud. Buzău - Bis. Sf. Voievozi (Nișcov): chestionar; corespondență, cerere refacere pictură, deteriorare catapeteasmă; Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului (Cărlomănești): chestionar; Bis. Sf. loan (Săsenii Noi): chestionar; 1 plan releveu; corespondență, descriere; deviz reparații și restaurare pictură; Bis. de lemn Cuvioasa Paraschiva (Săsenii Vechi); chestionar; descriere; 1 plan releveu; deviz reparații (1943); semnatari: 1. Mihail, P. Demetrescu 1921-1943 45 1 55 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1882 GURA OCNIȚA, jud. Dâmbovița - Bis. Sf. Nicolae, 1921 3 Sf. Pantelimon și Cuvioasa Paraschiva: chestionar 1883 GURA PADINII, jud. Romanați - Bis. Sf. Dumitru: chestionar 1921 4 1884 GURA RĂCĂTĂU, com. Răcătău, jud. Bacău - Bis. Sf. împărați: chestionar; corespondență; deviz reparații (1942); Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului (Mazili): chestionar; Bis. de lemn Sf. Voievozi (Recea): chestionar 1921-1944 18 1885 GURA RÂULUI, jud. Sibiu - Bis. greco-catolică (1202): corespondență, mareșalul I. Antonescu subvenționează restaurarea bisericii; descriere inscripție care atestă anul construirii (1202) 1942 4 1886 GURA SĂRĂȚII, jud. Buzău - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. Treime 1921 9 (Valea Boții), Bis. Sf. Voievozi (Nenciulești): chestionare 1887 GURA ȘUȚI, jud. Dâmbovița - Bis. Duminica Tuturor Sfinților: 1921 3 chestionar 1888 GURA TEGHI, jud. Dolj - Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului, Bis. de lemn Sf. Nicolae (Gura Păltinișului): chestionare 1921 6 1889 GURA VĂII, jud. Dolj - Ruine mănăstire: corespondență, 1948 4 descriere; date istorice; un plan de situație 1890 GURA VĂII DE JOS, com. Căciulești, jud. Neamț - Bis. de lemn Sf. Voievozi, Bis. de Lemn Adormirea Maicii Domnului (Turturești), Bis. de lemn Sf. Nicolae (Căciulești), Bis. Ădormirea Maicii Domnului (Verșești), Bis. de lemn Sf. loan Botezătorul (Gura Văii de Sus): chestionare 1921 12 1891 GURA VITIOAREI, jud. Prahova - Bis. Sf. Voievozi: chestionar 1921 4 1892 GURA VULCĂNII, com. Vulcana Pândele, jud. Dâmbovița - Schit Fusea: chestionar; corespondență; descriere pisanie; deviz reparații biserică (1938); deviz restaurare pictură (1938); Bis. Adormirea Maicii Domnului (Vulcana Pândele): chestionar; corespondență, stare precară; Schitul Bunea cu biserica Sf. Arhangheli: chestionar; corespondență, descriere, prezentare intervenții asupra bisericii în sec. XVIII și XIX; deviz reparații (1928-1930); semnatari: I. Mihail, S. Becu, D. Onciul, Em. Costescu, V. Brătulescu 1921-1947 69 1893 GURENI, com. Peștișani, jud. Gorj - Bis. de lemn Cuvioasa Paraschiva, Bis. de lemn Sf. Nicolae (Senea), Bis. de lemn Intrarea în Biserică (Hobița Clăcași), Bis. Intrarea în Biserică (Hobița Moșneni), Bis. Sf. Gheorghe (Peștișani), Bis. de lemn Cuvioasa Paraschiva (Suseni), Bis. Cuvioasa Paraschiva (Boroșteni): chestionare; Bis. Sf. Nicolae (Frâncești), Bis. de lemn Sf. Gheorghe (Boașca): chestionare și corespondență 1921-1938 41 1894 GURGUEȚI, jud. Brăila - Bis. Sf. Apostoli, Bis. Sf. Vasile (Cioflan), Bis. Adormirea Maicii Domnului (Voinești): chestionare 1921 6 1895 GUSTAVĂȚ, jud. Olt - Bis. Sf. îngeri (Berindei): chestionar; Bis. Sf. Voievozi (Cioflan): chestionar; corespondență, deteriorări produse de revărsarea Oltului 1921-1944 22 1896 GUȘAȚI, jud. Muscel - Bis. Sf. Nicolae și Cuvioasa Paraschiva: chestionar; Bis. Sf. Apostoli (Vrănești): chestionar; corespondentă; deviz reparații (1939) 1921-1940 9 1 56 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1897 GUȘORENI, jud. Vâlcea - Bis. de lemn Intrarea în Biserică, Bis. Adormirea Maicii Domnului (Butari), Bis. de lemn Cuvioasa Paraschiva (Măgureni), Bis. de lemn Sf. Nicolae (Piscupia), Bis. de lemn Sf. Arhangheli (Spârleni): chestionare 1921 11 1898 GVARDINIȚA, jud. Mehedinți - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 3 1899 HABUD, jud. Prahova - Biserică (ruină): corespondență, descriere, cerere folosire materiale din ruină ptr. construire casă parohială 1920 2 1900 HADÂMBU, com. Mogoșești, jud. lași - Schitul Hadâmbu cu biserica Nașterea Maicii Domnului: chestionar; corespondență, stare precară (1924); cercetare, devize restaurare (1928-1941); date istorice; oferte restaurare; licitație ptr. adjudecare lucrări reparații; semnatari: V. Ursăcescu, H. Teodoru, G. Balș, N. Ghika-Budești, Șt. Balș 1921-1941 71 1901 HAGIENI, jud. Ialomița - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 3 1902 HAIMANALE, jud. Prahova - Bis. Sf. Dumitru: corespondență; 1902-1906 6 inventar patrimoniu mobil și imobil 1903 HAIRANCHIOI, jud. Constanța - Bis. Cuvioasa Paraschiva, Bis. Adormirea Maicii Domnului (Caraci), Bis. Sf. Dimitrie (Demircea), Bis. Sf. Nicolae (Schender): chestionare 1921 13 1904 HALEȘ, com Tisău, jud. Buzău - Mănăstirea Ciolanu; chestionar; corespondență; cercetare pictură; descriere degradări după cutremur; deviz restaurare biserica Sf. Apostoli și biserica Schimbarea la Față (1941); deviz reparații stăreție nouă, trapeză, clopotniță și arhondaric (1942); semnatari: I. Mihail, V. Drăghiceanu, V. Moisescu, H. Teodoru 1921-1942 58 1905 HAMEUȘI, jud. Bacău - Bis. Sf. împărați: chestionar; Bis. Sf. Voievozi (Hemciuși): chestionar; corespondență, cerere reparații, descriere, ofertă ajutor tehnic; semnatari: S. Zotta, Șt. Balș 1921-1942 15 1906 HANGANI, com. Văsiești, jud. Bacău - Bis. Cuvioasa Paraschiva, Bis. de lemn Sf. Nicolae (Leorda), Bis. de Lemn Cuvioasa Paraschiva (Văsiești), Bis. Nașterea Sf. loan Botezătorul (Vermești): chestionare 1921 12 1907 HANGU, jud. Neamț - Mănăstirea Hangu: corespondență; scurt istoric; inscripții-copii decalcate; Bis. de lemn Sf. Nicolae: chestionar; corespondență, stare precară; Bis. de lemn Nașterea Maicii Domnului (Schitu), Bis. de lemn (fost schit Silvestru): chestionare 1921-1953 24 1908 HANU LUI PALĂ, com. Vișina, jud. Vlașca - Bis. Sf. Voievozi, Bis. Duminica Tuturor Sfinților (Vișina), Bis. de lemn Nașterea Maicii Domnului (Vișina): chestionare 1921 7 1909 HARDALI, jud. Caliacra - Muzeu școlar: corespondență, semnalare existență ruine cetate romană Abrittus; constituire comitet ptr. înființare Muzeu; referiri la săpături arheologice de la cetatea romană (începute în 1916); semnatari: V. Pârvan, V. Drăghiceanu 1921 3 1910 HAVÂRNA, jud. Dorohoi - Bis. de lemn Sf. Nicolae, Bis. 1921 7 Adormirea Maicii Domnului (Balinți): chestionare 1911 HĂBĂȘEȘTI, jud. Roman - Bis. Sf. Gheorghe, Bis. Sf. Voievozi (Crivești), Bis. de lemn Sf. Nicolae (Fedeleșeni), Bis. Sf. Nicolae (Brătulești): chestionare și corespondență 1921-1924 15 1 57 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1912 HĂBENI, jud. Dâmbovița - Bis. Sf. Nicolae, Bis. Sf. Treime 1921 7 (Racovița): chestionare 1913 HĂBUD, jud. Prahova - Bis. Adormirea Maicii Domnului chestionar; corespondență; Bis. Adormirea Maicii Domnului (Brătești): chestionar 1921 10 1914 HĂDÂRĂU, jud. Turda - Bis. de lemn: cerere materiale ptr. 1938 6 reparații 1915 HĂLĂNCEȘTI, jud. Roman - Bis. de lemn Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1916 HĂLĂREȘTI, jud. Tutova - Bis. de lemn Sf. Voievozi: 1917 chestionar; descriere, necesită reparații; Bis. Sf. Teodora (Șinca), Bis. Sf. loan Botezătorul (Poletanie): chestionare HĂLMĂCIOAIA, jud. Bacău - Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. Sf. Voievozi (Lețcana), Bis. Sf. loan Botezătorul (Racova): 1921-1936 7 chestionare 1921 9 1918 HĂNEȘTI, jud. Dorohoi - Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. Sf. Gheorghe (Barolea): chestionare 1921 7 1919 HĂRȚĂGANI, jud. Hunedoara - Bis. nouă: corespondență, cerere demolare biserică de lemn veche și construire biserică nouă, CMI cere cercetare 1948 8 1920 HERĂȘTI, jud. Ilfov - Bis. Sf. Voievozi: corespondență, semnalarea confiscării unui clopot de către ocupanții germani, descriere inscripție clopot 1919-1921 3 1921 HERĂȘTI, corn. Știrbești, jud. Vâlcea - Bis. nouă: chestionar 1921 2 1922 HERENDEȘTI, jud. Severin - Bis. ortodoxă: corespondență, Eparhia cere demolarea, CMI nu aprobă 1928-1929 13 1923 HEREPEA, jud. Târnava Mică - Bis. de lemn: cerere materiale 1938 5 ptr. reparații 1924 HEREPEIA, jud. Hunedoara - Casa Filimon Sârbu: corespondență, cerere reparații și amenajare muzeu; deviz reparații și amenajare; semnatari: V. Moisescu, Șt. Balș, Comitetul ptr. Așezămintele Culturale 1949-1950 94 1925 HERIA, jud. Alba - Bis. de lemn: cerere reparații, stare de ruină 1938-1944 9 1926 HERINA, jud. Năsăud - Bis. evanghelică: cerere ajutor material ptr. reparații 1938 1 1927 HERȚA, jud. Dorohoi - Bis. Domnească Sf. Gheorghe: chestionar; corespondență, descrierea reparațiilor necesare; deviz reparații interioare și exterioare (1928-1931); semnatari: A. Verona, N. Ghika-Budești, H. Teodoru 1921-1937 47 1928 HERȚIANA, jud. Bacău - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1929 HÂNȚEȘTI, jud. Argeș - Bisericile filiale Smeura și Basangești: chestionare 1921 8 1930 HÂNȚEȘTI, jud. Dorohoi - Bis. Duminica Tuturor Sfinților: chestionar 1921 3 _ 1 58 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1931 HÂRLĂU, jud. lași - Bis. Sf. Dumitru: corespondență; deviz reparații (1951); referiri la vechea pivniță domnească (1624); act de vânzare-cumpărare; semnatari: V. Moisescu, V. Brătulescu 1942-1951 8 1932 HÂRLEȘTI, jud. Roman - Bis. Trei Ierarhi, Bis. Sf. Voievozi (Mărmureni), Bis. de lemn Tăierea Capului Sf. loan Botezătorul (Linsești): chestionare; Bis. de lemn Sf. Voievozi (Oniceni): chestionar; corespondență, parohia cere demolarea, CMI aprobă (biserica „nu prezintă interes istoric sau artistic") 1921-1950 15 1933 HÂRLEȘTI, jud Teleorman - Bis. Sf. Nicolae și Cuvioasa Paraschiva: chestionare 1921 4 1934 HÂRȘA, jud. Bacău - Bis. Sf. Gheorghe (incendiată în 1916): chestionar 1921 1 1935 HÂRȘA, jud. Prahova - Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. de lemn Sf. Atanasie și Chirii (Plop), Bis. Sf. Arhangheli (Valea Cucului), Bis. Adormirea Maicii Domnului (Valea Cucului), Bis. Sf. Nicolae (Nisipoasa): chestionare 1921 11 1936 HÂRȘEȘTII DE JOS, jud. Argeș - Bis. Adormirea Maicii Domnului, Bis. Adormirea (Popești): chestionare; Bis. Sf. Nicolae (Vlășcuța): chestionar; descriere; corespondență 1921-1922 23 1937 HÂRȘOVA, jud. Constanța - Bis. Sf. împărați, Bis. Sf. Nicolae 1921 6 (Varoș): chestionare 1938 HÂRȘOVA, jud. Constanța - Cetatea Carsium: corespondență, CMI cere exproprierea locuințelor din vecinătatea cetății; începerea cercetărilor arheologice, pr.-verbal cu obiectele (cu inscripții romane și turcești) găsite în urma săpăturilor arheologice (1939), depunerea obiectelor la muzeul din localitate; CMI cere sistarea exploatării carierei din incinta cetății (1945); descriere monument funerar Ulpius Quadratus, mon. funerar adus de la Topolu, monumentul lui Longinianus, altarul din com. Cocargea; semnatari: V. Brătulescu, Min. Artelor, Al. Lapedatu, Gr. Florescu 1939-1948 85 1939 HÂRȘOVA, jud. Vaslui - Bis. Adormirea Maicii Domnului (Mănăstirea): chestionar 1921 3 1940 HÂRȚIEȘTI, jud. Muscel - Bis. veche Sf. Nicolae: corespondență; deviz reparații învelitori (cu un plan acoperiș - 1940); recepție lucrări; deviz restaurare ușă de piatră; Bis. Nașterea Maicii Domnului: chestionar, corespondență, cercetare pictură; semnatari: I. Mihail, H. Teodoru 1921-1940 37 1941 HLINCEA, jud. lași - Schitul Hlincea: corespondență; deviz restaurare soclu și parament (1930); deviz reparații ansamblu (1940); carnet ptr. atașament lucrări (1942); deviz consolidare biserică după cutremur; recepție lucrări (1943); deviz intervenții urgente în urma bombardamentului; semnatari: Șt. Balș, H. Teodoru, mitrop. Grigorie Botoșăneanu 1930-1945 82 1942 HOCENI, jud. Fălciu - Bis. Sf. Gheorghe: corespondență, 1925 2 stare precară, descriere degradări 1943 HOCIUNGI, jud. Roman - Bis. Sf. Nicolae: chestionar; corespondență, parohia cere demolarea, CMI nu aprobă; biserica deține câteva obiecte de cult valoroase; semnatari: Șt. Balș, V. Drăghiceanu 1921-1936 9 1 59 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1944 HOGHIZ, jud. Târnava Mare - Cetatea Pons Vetus (lagăr roman): corespondență; localizare; descriere degradări; CMI cere conservarea; descoperirea unei pietre cu inscripție romană, cererea de a fi trimisă Muzeului de antichități din Cluj; schiță; referiri la castelul Haller; semnatari: V. Drăghiceanu, C. Daicoviciu 1928-1948 8 1945 HOLDA, jud. Neamț - Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului: chestionar; corespondență; Bis. de lemn Sf. Nicolae (Broșteni): chestionar; descriere; legende despre biserică; cerere materiale ptr. reparații; Bis. Sf. Gheorghe (Cotrăgași): chestionar 1921-1946 18 1946 HOLT, jud. Bacău - Bis. Sf. Voievozi, Bis. Adormirea Maicii 1921 5 Domnului (Sencești): chestionare 1947 HOMOCEA, com. Lespezi, jud. Tecuci - Bis. Sf. Gheorghe: chestionar; descriere; propuneri reparații; deviz restaurare (1933); deviz și condiții speciale ptr. reparații după cutremur; semnatari: H. Teodoru, Șt. Balș 1921-1941 30 1948 HOMORÂCIU, jud. Prahova - Bis. Adormirea Maicii Domnului: chestionar; descriere; devize reparații (1931-1937); recepție lucrări; deviz construire pridvor 1921-1951 38 1949 HONȚIȘOR, jud. Arad - Bis. de lemn: cerere reparații; Bis. de lemn (Laz): corespondență, parohia cere demolarea, CMI nu aprobă; Bis. de lemn (Luncșoara): cerere materiale ptr. reparații 1932-1938 12 1950 HORAIȚA, com. Crăcăoani, jud. Neamț - Mănăstirea Horaița: chestionar; corespondență, descriere degradări în urma incendiului din 1937; cercetare; deviz reparații (1938); semnatari: V. Brătulescu, Min. de Interne, Șt. Balș 1921-1938 13 1951 HORGEȘTI, jud. Bacău - Bis. Cuvioasa Paraschiva (Petrești), 1921 6 Bis. de lemn Sf. Voievozi (Soci): chestionare 1952 HORIA, jud. Ialomița - Bis. Sf. Gheorghe, Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului: chestionare 1921 6 1953 HORODIȘTEA, jud. Dorohoi - Bis. de lemn Buna Vestire (Crăiniceni): chestionar; corespondență, stare de ruină, transferarea icoanelor la biserica nouă (1931); Bis. de lemn (Slobozia), Bis. de lemn (Cuzlău), Bis. Sf. Nicolae (Horodiștea): chestionare 1921-1937 19 1954 HOTARELE, jud. Ilfov - Bis. Cuvioasa Paraschiva, Bis. de lemn 1921 5 Sf. Voievozi (Cuțu Greci): chestionare 1955 HOTARU, jud. Romanați - Bis. Sf. Grigorie Decapolitul: chestionar 1921 2 1956 HUDEȘTI, jud. Dorohoi - Bis. de lemn Nașterea Maicii Domnului, Bis. de lemn Adormirea Maicii Domnului (Vatra), Bis. Sf. Pantelimon (Bașeu), Bis. Sf. împărați (Alba): chestionare; Bis. Sf. Voievozi (Lupeni): chestionar; corespondență; deviz reparații (1943) 1921-1943 25 1957 HULUBA, jud. Gorj - Bis. de lemn Sf. Voievozi: chestionar; Bis. Sf. loan Botezătorul (Ciocadia): chestionar; cerere reparații; condiții speciale ptr. reparații 1921-1945 13 1 60 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 1958 HUMELE, jud. Argeș - Bis. înălțarea Domnului, Bis. Sf. Voievozi (Găujani): chestionare; Bis. Sf. Nicolae (Goia): chestionar; corespondență, biserica este în ruină; deviz intervenții urgente (1948) 1921-1948 31 1959 HUMULEȘTI, jud. Neamț - Casa I. Creangă: corespondență; contract reparații; descriere; deviz reparații (cu un plan); recepție lucrări; semnatari: Șt. Balș, H. Teodoru, Comitetul ptr. Artă 1947-1951 97 1960 HUNEDOARA, jud. Hunedoara - Biserica Sf. Nicolae: corespondență, descriere degradări (1934); devize reparații (1937-1939); cercetare pictură; caiet de sarcini ptr. restaurare pictură (1937); expertiză ptr. restaurare pictură (1940); 4 planșe mobilier și olane; considerații generale ptr. restaurare (istoric, etape construcție, pictură, propuneri restaurare); semnatari: I. Mihail, A. Verona, P. Antonescu, H. Teodoru, V. Simonescu (pictor restaurator) 1934-1940 49 1961 HUNEDOARA, jud. Hunedoara - Castelul Corvineștilor: corespondență; raport despre deteriorări și propuneri reparații (1931); degradarea podurilor, propuneri restaurare poduri (1943); cerere construire spital în zona castelului, CMI aprobă cu anumite condiții; Decret regal - donație teren din zona castelului ptr. construire spital (1946); contract de donație; acte juridice; deviz reparații urgente (învelitori, tâmplărie, geamuri, consolidare - 1948); semnalarea existenței a numeroase planuri vechi în cancelaria castelului; deviz refacere învelitoare Curtea Corvineștilor (1949); descriere degradări (1950); deviz lucrări de întreținere (1951), 5 planuri ptr. construire spital (2 planuri de situație - 1946); 2 planșe - detalii capelă, 1 planșă (calc pânzat) - secțiune castel, din 1871; semnatari: Al. Lapedatu, Prefectura Hunedoara, E. Dăianu, C. Daicoviciu, R. Wagner (membru CMI - Transilvania și castelanul cetății), H. Teodoru, Min. Propagandei Naționale, M. Ralea, Șt. Balș, Min. Artelor, V. Moisescu 1923-1951 182 1962 HUNIA, jud. Dolj - Bis. Sf. Nicolae: chestionar 1921 2 1963 HUREZANII DE JOS, jud. Gorj - Bis. de lemn Sf. Nicolae și Bis. Sf. împărați, Bis. Intrarea în Biserică (Cordești), Bis. Cuvioasa Parachiva (Băcești): chestionare 1921 14 1964 HUREZANII DE SUS, jud. Gorj - Bis. Sf. împărați, Bis. Sf. 1921 9 Nicolae (Gruerul), Bis. Sf. Voievozi (Pegeni): chestionare 1965 HURUEȘTI, jud. Tecuci - Bis. de lemn Sf. Voievozi: chestionar; corespondență; Bis. de lemn Sf. loan Bogoslav (Căpătești), Bis. de lemn Sf. Dumitru (Florești), Bis. de lemnSf. Gheorghe (Golești): chestionar 1928-1938 13 1966 HUȘI, jud. Fălciu - Biserica și Palatul (Episcopia): corespondență; deviz reparații curente la biserică (1934); cercetare pictură (făcută de Gh. Tattarescu, la 1890); recepție lucrări; deviz reparații și amenajări aripă sud Palat (cerdac, pivnițe, terasă - 1936); descriere urmări cutremur; semnatari: I. Mihail, episcop Nifon, Șt. Balș 1933-1940 50 1967 HUȘI, jud. Fălciu - Biserica și Palatul (Episcopia): corespondență; deviz modificare fațadă sud palat; deviz lucrări la beciul domnesc (1936); recepție lucrări (1937); deviz eliminare umezeală pivniță și terminare lucrări cerdac palat (1937); descriere pivnițe; deviz construire capelă pe locul vechiului schit; recepție lucrări (1939); referat cu stadiul 161 http://patrimoniu.gov.ro 0 1 2 3 4 lucrărilor de reparații la biserică (1943); deviz pictură din nou în pronaos și pridvor (1943); listă materiale; acte financiar- contabile; recepție lucrări pictură (1943); I. Mihail constată: „picturile lui Gh. Tattarescu au fost dărâmate complet de pe pereți", contrar Caietului de sarcini (1943); recepție lucrări pictură (1945); semnatari: Șt. Balș, episcop Nifon, N. Ghika- Budești, H. Teodoru, V. Brătulescu, Al. Lapedatu, I. Mihail, A. Verona 1936-1945 140 1968 HUȘI, jud. Fălciu - Bis. episcopiei: corespondență; descrieri urmări cutremur și constatări arheologice; devize consolidare și reparații (1941); deviz suplimentar ptr. refacere turlă pantocrator (cu 4 planuri); Caiet de sarcini restaurare pictură (1941); semnatari: Șt. Balș, episcop Grigorie, Min. Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor, Em. Costescu, I. Mihail 1940-1941 59 1969 HUȘI, jud. Fălciu - Bis. episcopiei: corespondență, propunere refacere catapeteasmă și mobilier; deviz execuție iconostas (1942); mareșalul I. Antonescu alocă din fondul statului 300 000 lei ptr. restaurare biserică; cercetare biserică și propuneri restaurare arhitectură și pictură (1942); deviz reparații și restaurare (acoperiș, turle, pridvor nou, extragere pictură, pictură din nou); controverse între CMI și Episcopia Huși privind modalitatea și ritmul restaurării (1942); cercetare și propuneri reparații; semnatari: Min. Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor, H. Teodoru, I. D. Ștefănescu, Șt. Balș, episcop Grigorie, A. Popa (secretar de stat), S. Becu 1941-1943 146 1970 HUȘI, jud. Fălciu - Bis. episcopiei: corespondență; oferte restaurare pictură; deviz și Caiet de sarcini ptr. lucrări pictură: a) extragere fragmente pictură de Gh. Tattarescu; b) zugrăveală în frescă din nou; c) consolidarea vechilor tencuieli zugrăvite. Contract; lucrările vor fi executate de pictorii D. Hornung și N. Pană; tergiversarea lucrărilor, proteste ale Episcopiei; semnatari: H. Teodoru, I. Mihail, A. Verona, P. Molda, P. Antonescu, I. Petrovici (ministrul Culturii Naționale); episcop Grigorie, V. Brătulescu. 1942-1943 127 1971 HUȘI, jud. Fălciu - Muzeul eparhial: corespondență; inventar obiecte 1938 7 1972 HUȘI, jud. Fălciu - Casa Pleșu: corespondență, nu există dovezi clare (istorice) că ar fi casa în care s-a născut A. I. Cuza; schiță; plan de situație; decret regal de clasare; filă cu Jurnalul Consiliului de Miniștri (cu semnăturile membrilor - 1943); casa a fost inițial declarată mon. istoric; semnatari: V. Brătulescu, Al. Lapedatu, regele Carol al ll-lea 1940-1944 39 http://patrimoniu.gov.ro COMPONENȚA COMISIEI NAȚIONALE A MONUMENTELOR ISTORICE 1. Prof. dr. Petre ALEXANDRESCU - directorul Institutului de Arheologie din București 2. Conf. univ. dr. Ștefan ANDREESCU - istoric 3. Arh. Alexandru BELDIMAN - președintele Uniunii Arhitecților din România 4. Horia BERNEA- directorul Muzeului Țăranului Român 5. Conf. univ. Oliviu BOLDURA - pictor restaurator 6. Prof. ing. Alexandru CIȘMIGIU 7. Dr. Nicolae CONSTANTINESCU - arheolog 8. I.P.S. DANIEL - Mitropolit al Moldovei și Bucovinei 9. Dr. Peter DERER - arhitect-șef al Municipiului București 10. Dr. Alexandru DIACONESCU - arheolog 11. Hermann FABINI - arhitect 12. Prof. dr. Dinu GIURESCU 13. Călin HOINĂRESCU - arhitect 14. Sanda IGNAT - arhitect 15. Dr. KOVACS Andras - istoric de artă 16. Conf. univ. Dan MOHANU - pictor restaurator 17. Dr. Monica MĂRGINEANU-CIRSTOIU - istoric de artă 18. Dr. Cezara MUCENIC - istoric de artă 19. Arh. Dan NICOLAE 20. Dr. Paul NIEDERMAIER - arhitect 21. Dr. ing. Nicolae NOICA - Ministrul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului 22. Ing. Constantin PAVELESCU 23. Prof. dr. Andrei PIPPIDI 24. Dr. Marius PORUMB - membru corespondent al Academiei, directorul Institutului de Istori 25. Dr. Voica-Maria PUȘCAȘU - arheolog 26. Dr. Nicolae SABĂU - istoric de artă 27. Arh. Șerban STURDZA 28. Prof. dr. Aurelian TRIȘCU 29. Arh. dr. Nicolae VLĂDESCU 30. Prof. dr. Sanda VOICULESCU 31. Colonel Virgil VOICULESCU Tehnoredactarea, culegerea și tiparul realizate la TIPORED S.R.L. București Tel.615 70 56 interior 147, Tel./fax 778 69 76 http://patrimoniu.gov.ro CNMASI Foto: loan POPESCU ACEST NUMĂR A APĂRUT CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII ISSN 1221-552X http://patrimoniu.gov.ro