Anul II Nr. 4 BULETINUL COMISIEI MONUMENTELOR ISTORICE BUCUREȘTI 1991 Coperta I: Coperta IV: Stema Țării Românești de pe pecetea atîrnată a hrisovului din 25 aprilie 1695, dat de Constantin Brâncoveanu pentru Mănăstirea Hurez (Arh. St. Buc., Suluri 9) Mănăstirea Brebu — Casa domnească (prima jumătate a secolului al XVII-lea). Ansamblu arhitectonic restaurat de arh. Șt. Balș COLEGIUL DE R E QA C T I E Aurel Botez Peter Derer Ștefan Gorovei Eugenia Greceanu Călin Hoinărescu Sergiu losipescu Ion Istudor Dan Mohanu Cezara Mucenic Paul Niedermaier Constantin Pavelescu Radu Popa (președintele colegiulul) Marius Porumb Georgeta Stoica Nicolae Stoicescu Aurel ian Trișcu REDACȚIA Georgeta Pop Maria-Elena Negoescu Elisabeta Ancuța-Rușinaru Sanda Guști (macheta artistică și tehnică) Dragoș Ardeleanu (secretar de redacție) Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice: adresa — str. lenăchiță Văcărescu nr. 16, sect. 4, București» cod 70528: administrația — Direcția pentru Presă, Publicitate și Tipărituri (DPPT), Piața Presei Libere nr. 1, sect. 1, București, cod 71554. Abonamentele se pot face la administrație, prin poștă sau virament DPPT, cont 645120608 Banca Națională a României, Filiala sect. 1, București, la oficiile poștale sau difuzorii de presă, precum și la redacție. Abonamentul anual este de 360 lei (90 lei/număr). Abonamentele pentru străinătate prin ORION — S.R.L.. Splaiul Independenței nr. 202 A, sestor VI, București, Telefon: 17.34.07, Fax (400) — 42.41.69. Tipărit la întreprinderea Poligrafică, «Arta grafică» S.A. București. Au colaborat: Dan Nicolae Busuioc (arheolog); Cristina Crăciun (arheolog, referent DMASI); Gheorghe Dinuță (etnograf); Nicolae Gospodinov (inginer, DMASI); Sanda Ignat (arhitect, referent DMASI); Dan loneacu (student, Institutul de arhitectură); Sergiu loaipescu (arheolog, dir. adj. științific DMASI); E. Kovacs (arhitect. Ungaria); loan Mareș (inginer, referent DMASI); Silvia Păun (arhitect); Andrei Pippidi (istoric, CNMASI); Georgeta Pop (istoric, redacția publicațiilor CNMAIS Sergiu Selian (scriitor); Gheorghe Sion (arhitect, referent DMASI); Georgeta Stoica (etnograf, CNMASI); Adriana Stroe (istoric de artă, referent DMASI); Aurelian Trișcu (arhitect, vicepreședinte CNMASI). Din partea colegiului de redacție, numărul este avizat de dr. Eugenia Greceanu. Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice BULETINUL COMISIEI NAȚIONALE A MONUMENTELOR, ANSAMBLURILOR SI SITURILOR ISTORICE 5 Nr. 4/1991 MONUMENTE, ANSAMBLURI, SITURI Atitudini și mentalități GHEORGHE SION, Mănăstiri vechi — mănăstiri noi .................... 5 DOSARELE DISTRUGERII AURELIAN TRIȘCU, Agapia Veche 7 VIRGILIU Z. TEODORESCU, Mo- numentul eroilor pompieri ........ 11 COMUNICĂRI Șl RAPOARTE DE CERCETARE E. KOVACS, Restauration Problems ofStones Fațades in Hungary.... 15 SERGIU SELIAN, Bisericile armenești din România ....................... 16 SILVIA PĂUN, La valeur de l'architec- ture populaire roumaine authentique 24 DAN IONESCU, 0 veche casă bucu- reșteană în mahalaua Dudescului — «Casa Cillbiului » ............... 39 INSTRUCȚIE, EDUCAȚIE, PERFECȚIONARE SANDA IGNAT, Arhitectul Ștefan Balș despre restaurarea monumentelor istorice (interviu) ............... 49 AURELIAN TRIȘCU, Ziua porților deschise .......................... 58 CRONICA INTERNĂ Din ședințele Comisiei Naționale (iulie—septembrie 1991) (Georgeta Pop) ....................... 74 Constituirea Secțiunii Parcurilor și Siturilor Naturale Istorice .......... 75 Vizita unor membri ai Comitetului In- ternațional ICOMOS și ai Comitetului Național German ICOMOS în România (Adriana Stroe)....................... 76 Bursieri români ai DMASI în străină- tate (1991) ......................... 77 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ Simpozionul« Tehnici fotogrammetrice și de teledetecție în ingineria mediu- lui »,Suceava, 1991 (Cristina Crăciun) 78 Cel de-al XlV-lea Simpozion Inter- național al CI PA de la Delfi — Grecia (N. Gospodinov) .................. Misiunedestudii la Paris, înLonguedoc, la Marsilia și. Lyon (Sergiu losi- pescu) ........................... 79 Colocviul internațional «Roma e le capitali europee dell'archeologia», 11—15 iunie 1991 (Gheorghe Can- tacuzino) ........................... 86 Simpozionul internațional «850 de ani de la stabilirea primelor grupuri de sași în Transilvania» București, noiembrie, 1991 (Aurel ian Stroe) 87 RECENZII, EXPOZIȚII KIKOS KALAGROU, Greek Tradițio- nal Architecture Veroia (Georgeta Stoica) ............................. 90 Din nou despre mănăstirea cister- ciană de la Cîrța (Dan Nicolae Busuioc von Hasselbach) ............. 91 Expoziția «Salutări din București — O istorie a Bucureștilor în cărți poștale ilustrate» (Georgeta Pop) 95 NECROLOG H. H. Stahl (Andrei Pippidi) .... 96 2 MONUMENTS, ENSEMBLESET SITES Attitudes et mentalites GH. SION, Vieux Monasteres — nouveaux monasteres ............... 5 LESDOSSIERS DE LA DESTRUCTION AURELIAN TRIȘCU, La vieille Agapia ........................ 7 VIRGILIU Z. TEODORESCU, Le monument des heros sapeurs pom- piers ............................ 11 COMMUNICATIONS ET RAPPORTS DE RECHERCHE E. KOVACS, Problemes de restauration aux fațades en pierres en Hongrie 15 SERGIU SELIAN, Eglises armenien- nes en Roumanie .,............... 16 SILVIA PĂUN, La valeur de l'archi- tecture popu/aire roumaine authen- tique ........................... 24 DAN IONESCU, Une vieille maison de Buca rest dans le fauborg «Du- descului»—La maison « Cilibiu » 39 INSTRUCTION, ^DUCATION, PERFECTIONNEMENT SANDA IGNAT, L'Architecte Ștefan Balș sur la restauration des monu- ments historiques (interview) .... 49 AURELIAN TRIȘCU, La journee des portes ouvertes .................. 58 CHRONIQUE INTERNE Les seances de la Commission Națio- nale (juillet—septembre 1991), (Georgeta Pop) ................... 74 La Constitution de la Section des Parcs 75 et des Sites Naturels Historiques Visite des membres du Comite In- ternational ICOMOS et du Comite National Allemand en Roumanie (Adriana Stroe) .................. 76 Boursiers roumains de DMASI d l'e- tranger (1991) ...................... 77 LA VIE SCIENTIFIQUE Symposion »Techniques photogramme- triques et de teledetection dans l'in- genieurie de l"environnement» Su- ceava, 1991 (Cristina Crăciun) .... 78 Le XIVe Simposion International de CIPA organise â Delphes-Grece (N. Gospodinov) ................... Mission d'etudes d Paris, en Langue- doc, Rousillon, d Marseille et Lyon (Sergiu losipescu) ................ 79 Le Colloque internațional « Roma e le capitali europee dell' archeologia», 11—15 Juin, 1991 (Gheorghe Can- tacuzino) ............................ 86 Le Symposion internațional « 850 ans de l'etablissement des premiers groups de saxons en Transylvanie », Buca rest, novembre, 1991 (Aurel ian Stroe) ............................... 87 COMPTES RENDUS, EXPOSITIONS KIKOS KALOGROU, L'Architecture traditionnelle grecque Veroia (Geor- geta Stoica) ......................... 90 De nouveau sur le monastere cister- cienne de Cîrța (Dan Nicolae Bu- suioc von Hasselbach) ................ 91 L'Exposition «Salutations de Buca- rest» — Une histoire de Bucarest par des cartes postales illustrees» (Georgeta Pop) ............... 95 N^CROLOGUE H. H. STAHL (Andrei Pippidi) .. 96 3 MONUMENTS, ENSEMBLES AND SITES - Attitudei and Mentalities GH. SION, Old Monasteries — New Monasteries......................... 5 THE FILES OF WRECKING AURELIAN TRIȘCU, Old Agapia .. 7 VIRGILIU TEODORESCU, The Monument of Firemen Heroes .... 11 RESEARCH PAPERS AND REPORTS E. KOVACS, Restoration Problems of Stone Fațades in Hungary........... 15 SERGIU SELIAN, Armenian Churches in Roman io ....................... 16 SILVIA PĂUN, The Value of the Authentic Romanian Folk Architec- ture .............................. 24 DAN IONESCU, An Old House from Bucharest in Dudescu's Neighbour- hood — The House Cilibiu .......... 39 INSTRUCTION, EDUCATION, IMPROVEMENT SANDA IGNAT, The Architect Ștefan Balș about the Rostoration of the Historical Monuments (interview) .. 49 AURELI AN TRIȘCU. The Day of the Open Doors ........................ 58 INTERNAL CHRONICLE From the Meetings of the National Commission (July —September 1991) (Georgeta Pop) .................... 74 The Setting Up of the Department for Parcs and Natural Historical Sites 75 The Visits of Some Members of the International Council on Monuments 76 and Sites (ICOMOS) and of the Ger- man National Committee ICOMOS in Romania ................................ 77 Scolarships abroad for DHMES in 1991 SCIENTIFIC LIFE The Symposium « Technics of Photo- grammetry and Teledetection in Romote Sensing the Environmental Engineer- ing » Suceava, 1991 (Cristina Crăciun) ............................... 78 The XlVth International Symposium of CI PA from Delphi — Greece (N. Gospodinov) .................... Study Mission in Paris, Languedoc, Rousillon, Marseille andLyon (Sergiu losipescu) ............................. 79 The International Colloqui «Roma e le capitali eurapee dell' archeologia», June 11—15, 1991 (Gheorghe Can- tacuzino) 86 The International Symposium «850 Years from the Installation of the first Groups of Saxons, in Transylvania» Bucarest, November, 1991 (Aurelian Stroe) 87 REVIEWS, EXHIBITIONS KIKOS KALOGROU, Greek Tradiți- onal Architecture Veroia (Georgeta Stoica) ....................... 90 Again about the Cistercian Monas- tery from Cîrța (Dan Nicolae Busuioc—von Hasselbach) ....... 91 The Exhibition «Greetings from Bucharest—A History of Bucha- rest in Picture Postcards (Georgeta Pop) .......................... 95 NECROLOGY H. H. STAHL (Andrei Pippidi) 96 4 Monumente, ansambluri, situri ATITUDINI Șl MENTALITĂȚI MĂNĂSTIRI NOI —MĂNĂSTIRI VECHI De curînd, DMASI a fost informată, pe căi oficiale, semioficiale sau din auzite, că Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărît ca, pentru relansarea spiritualității creștine la noi în țară, să fie înființate sau reînființate o serie de mănăstiri, reînnodînd firul tradiției monastice. în majoritatea cazurilor, aceste mănăstiri se strîng în jurul unor foarte cunoscute monumente, renumite pentru valoarea lor istorică, arhitec- turală și artistică. între ele amintim reînfiin- țarea celor de la Voroneț, Humor și Probota — jud. Suceava: Coșula, Popăuți—Botoșani și Orășenii Mici—jud. Botoșani: Frumoasa, Hlin- cea și Bîrnova—jud. lași; Războieni—jud. Neamț; Florești—jud. Vaslui; Brazi-Panciu — jud. Vrancea; Cotmeana și Glavacioc—jud. Argeș; Brîncoveni și Strehareț—jud. Olt; Vodița—jud. Mehedinți. O asemenea inițiativă este deosebit de îmbu- curătoare, știindu-se grija cu care pot fi încon- jurate monumentele în momentul în care par- ticipă direct la viața zilnică a oamenilor și nu rămîn simple obiecte de care ne amintim din cînd în cînd, numai pentru a ne mîndri cu ele. CNMASI, luînd cunoștință de aceste mănăs- tiri ₙₒj — mănăstiri vechi, consideră necesar ca exprimarea punctului de vedere și luarea deciziilor să fie făcută pentru fiecare caz în Schitul Zcsin (Jud. Foto- șanil, înainte de ,,reface- rea" cu CCA a pridvoru- lui (foto 1991, Muzeul ju- dețean Botoșani) 5 :parte, la momentul potrivit, în așa fel încît .monumentul prin valoarea sa să fie acela care determină opțiunile și soluțiile funcționale și tehnice. Au intrat deja în discuție: RAZBOIENI, pentru care s-a recomandat ca noua mănăstire să se constituie undeva în afara zonei bisericii mausoleu: VORONEȚ, pentru care proiectantul, în acord cu deținătorul, studiază toate posibi- lele relații de impact cu vecinătățile, mediu și clima; HLINCEA, pentru care s-a recomandat elaborarea unui studiu complex și nu impro- vizarea unor construcții de «paiantă» (de fapt cu cărămidă și beton), fără nici o legătură cu ce a fost sau se dorește a se realiza. Din păcate, elanul necontrolat, de multe ori căzînd în abuziv și ilegal, a condus la lucrări și construcții ce desfigurează ansambluri și peisaje, «ridicîn- du-se» pînă la prostul gust cras, risipind banii dați de cinstiții și săracii contribuabili, spre afișarea unei poleite poziții față de Credință și Istorie. Grăitoare sînt, de exemplu, cazurile schiturilor ZOSIN și BALȘ — jud. Botoșani; GLAVACIOC—jud. Argeș și, mai ales, BRAZI— PANCIU — jud. Vrancea și BRÎNCOVENI — jud. Olt. Credem că este, totuși, momentul ca Patriarhia Ortodoxă Română, cu Mitropoliile, Arhie- piscopiile și Episcopiile sale, să facă știute toate intențiile de reînființări de mănăstiri și, împreună cu CNMASI, să aibă pregătită întreaga bază documentară, înainte de atacarea fiecărei poziții și, totodată, să dea dovadă că este cu adevărat conducătoarea vieții ortodoxe, curmînd ab initio orice încercare de alunecare spre grotesc și ilegal. GH. SION Biserica Schitului Balș (jud. Botoșani) cu marcarea supraînăRării bisericii, executate fără aviz Biserica Schitului Balș Dosarele distrugerii AGAPIA VECHE Courte presentation du monastire «Vieille Agapia» du point de vue historique et architec- turai. On nous signale le fait que la vieille eglise a ete demolie et remplacee par une nouvelle construction. Cest un signal d’alarme pour la protection du patrimoine architectural. într-o zi de vacanță din august 1991, am urcat la Agapia din Deal, să revăd acea așezare mănăs- tirească, smerită și luminată, care marchează, în forme de arhitectură populară, locul unor succesive ctitorii voievodale ce încep din se- colul al XVI-lea. După afirmația cronicarului Ion Neculce, Mănăstirea Agapia «cea veche din deal» a fost clădită «cu cheltuiala și agiutorul doamnei Elenii a lui Petru Vodă Rareș», cu «osteniala mitropolitului Nicar.or»¹. Alte mărturii din istoria locului acestuia sunt consemnate cu acribie de Nicolae Stoicescu în Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova ². Aflăm de aici că mă- năstirea cu hramul Sf. Arhangheli este amintită la 1587 mai 29 cînd nu este numită «nou zi- dită», ceea ce arată o oarecare vechime; în schimb i se spune «nou zidită» în inscripția panaghiar din 1581, «ceea ce dovedește că fusese construită cu puțin timp înainte, fără să putem ¹ N. lorga, Studii și documente, III, p. 39 ² Nicolae Stoicescu, Repertoriu/ bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova, Direcția Patrimoniului Cultural Național, Biblioteca monumentelor istorice din România, București, 1974. 1 Turnul clopotniță cu intrarea in incinta așezării mănăs- tirești Agapia Veche 7 preciza cînd anume» ³. Mănăstirea Agapia Veche ar fi deci ctitorită de Petru Rare? sau de Petru Șchiopul, după care, «risipindu-se», a fost clădită din lemn de doamna Anastasia Duca la 1680 și din nou de lemn, la 1820, de mona- hiile Eupraxia și Febronia; arsă apoi la 1821 «s-au ridicat din temelii de piatră» la 1831 prin rîvna și osînda schimonahiei Sevastia Munteanu, cu ajutorul mitropolitului Veniamin Costachi; în pisania din 1831 se spune că s-au vîndut chiliile pentru a se construi biserica: aceasta s-a ruinat cu desăvîrșire la 1871, fiind reparată la 1872—1873 ⁴. Este posibil ca noua construcție de zidărie, ultima amintită, ridicată într-o perioadă în care Agapia din Deal ajunsese la condiția de simplu schit—centrul vieții monahale strămutîndu-se la Agapia din Vale ⁵ — să se fi păstrat fără inter- venții importante asupra clădirii (pe care nu le ³ N. Stoicescu, op. cit., nota 6, p. 34 ⁴ N. Stoicescu, op. cit., p. 22—23. ⁶ N. Drăgotescu, D. Bîrlădeanu, Gh. Bunghez, Monumente istorice din județul Neamț, Edit. Meridiane, 1971. p. 73. mai aflăm înscrise după această dată nici în Repertoriul lui N. Stoicescu nici în ghidurile monumentelor din zonă) astfel cum ne-o înfă- țișează fotografiile publicate în 1971 și respectiv în 1967 (fig. 2 și 3) • ori cea din fototeca DMI, autor arh. Gh. Vereș, 1975 (fig. 4) sau aceea din august 1986 dinspre turnul clopotniță (fig. 1). Geometria clară a construcției îi conferă puritatea și forța prin care, cu tot aerul ei miniatural, reușește să impună ascultare clădi- rilor din preajmă. Pe latura de sud, paraclisul, ca o casă de țară cu un singur nivel, a fost construit în 1846 cu cheltuiala stareței Elisabeta, sora mitropolitului Veniamin Costachi, și terminat « prin osteneala și rîvna schimonahiei Amfilohia Morțun»'. în colțul de sud-est al incintei, turnul clopot- niță cu parter din zidărie și cu o arcadă primi- toare are etajul construit din lemn, pe plan ⁶ Petre Lupan, Mănăstirea Agapia, Edit. Meridiane, București, 1967. Vedere dinspre sud-est a bisericii (fig. 2) și respectiv N. Drăgotescu, op. cit., vedere dinspre sud-est a bisericii (fig. 3). Fotografiilel și 5 (din iulie 1986) aparțin autorului. ’ N. Stoicescu, op. cit., p. 22—23. 2. Biserica Agapia Veche — vedere dinspre sud-est 8 3. Biserica Agapia Veche — vedere dinspre sud-vest 4. Biserica Agapia Veche — vedere dinspre nord-vest hexagonal, astfel rotit încît două din colțuri se înscriu pe axul longitudinal al intrării, impri- mînd clădirii o notă discret jucăușă. Aici se află spre aducere aminte o lapidară pisanie : «Această Sfîntă biserică cu hramul Schimbarea la față, s-a făcut în zilele lui Duca Vodă și Anastasia Doamna în anul 7188 (1680) luna august 14». Bine individualizate în comuniunea lor, chiliile din construcțiile de lemn de pe latura de nord, deschise deci spre sud către incintă, se înlănțuie de-a lungul unui pridvor sus-pus, închis în bună parte cu geamlîc, la care se accede prin scări ale căror trepte sînt protejate de ploi și de zăpezi cu lungi obloane de lemn (fig. 5). întregul ansamblu mănăstiresc este, pe deal, o mînă de case, adunate într-o poiană largă și împăcate pe deplin, într-o îndelungată convie- țuire, cu natura înconjurătoare. Aceasta le-a transmis un ritm și o deschidere prin care reu- șesc să-și depășească starea lor firavă. Drumețul este îndemnat să cerceteze îndea- proape locul; « La aproximativ 2 km de Agapia, pe drumul ce duce la Mănăstirea Secu, se păs- trează și azi biserica Agapia din Deal. Existentă ca așezămînt monastic încă din...»". Dar în august 1991 găsesc incinta răvășită de urmele unui șantier. Biserica de zidărie a fost demolată cu doi ani în urmă. Avea, după cum mi se spune «ziduri deplasate și fundații slabe». în locul ei este în curs de terminare clădirea unei alte biserici, din lemn de data aceasta, mai mare decît cea veche, cu acoperiș și pereți înveliți în șiță, cu o siluetă tradițională, altfel zveltă și armonioasă, însă cu turla cam încărcată cu tur- nulețe și cu felurite penetrări de acoperișuri. A dispărut deci locașul vechi de peste o sută de ani, care intrase în memoria locului. Alb și cumpătat, cu măsură strîns în jurul lui însuși, avea monumentalitatea unor modeste înfăptuiri ⁸ N. Drăgotescu, op. cit., p. 73. de altădată. Deși mai mic, părea mai rooust și mai apărat în timp decît noua construcție îmbrăcată în lemn. în a doua jumătate a dece- niului trecut arăta încă destul de în putere. Pentru suferințele sale ascunse, s-ar fi găsit, desigur, mijloace de consolidare și restaurare. E drept că acum doi ani, Comisia Monumentelor și Direcția sa operativă nu luaseră încă ființă. Dar nici de atunci încoace, nimeni nu a stabilit vreo legătură cu cei de la monumente. La DMASI aveam să aflu că Agapia Veche nu este cuprinsă în lista monumentelor istorice și nici în propunerile de includere pe noile liste, cel puțin ca așezare mănăstirească din vremea lui Rareș și a lui Petre Șchiopul. Mă conving iarăși că lucruri pe care le credeam la locul lor, de mult și îndestul apărate, cu beneficiari dor- nici să se sfătuiască pentru o cît mai bună gos- podărire, au încă de pătimit. în munca anevoioasă, reluată de curînd pentru apărarea monumentelor, Comisia și Direcția trebuie să țină seama, cu acuitate și cu înțelegere, de vremurile grele care au fost și să încerce, pe baza legii și îm- preună cu toate organismele cărora patrimoniul arhitectural și istoric le aparține în egală măsură, să repună în drepturi și în valoare un tezaur care, altfel, se pierde. AURELIAN TRIȘCU 5. Corpul de chilii de pe latura de nord. Detaliu 10 MONUMENTUL EROILOR POMPIERI Simbol al cinstirii faptelor înaintașilor, monu- mentul Eroilor Pompieri a fost ridicat în anul 1901 pe locurile ce au cunoscut eroismul gene- rației de la 1848 Operă a sculptorului Wla- dimir C. Hegel, prin soluțiile artistice, prin realizarea lor, monumentul s-a impus de-a lungul deceniilor în peisajul bucureștean ca aducere aminte a actului de la 13 septembrie 1848 din Dealul Spirii. Ridicat la intersecția străzilor Uranus și Fonteriei, în piațeta ce mărginea intrarea la Arsenalul Armatei, vatra vechilor ¹ C. Colescu Vartic, 1848 zile revoluționare, București, 1898, p. 402 — 408, descrierea bătăliei din ziua de 13 septembrie 1848; « Gazeta Municipală », an VIII, nr. 390, 17 septembrie 1939, p. 1, 2, Lupta pompierilor la 13 sep- tembrie 1848. include cîteva relatări ale unor contem- porani ai evenimentului. Este reprodus un desen din colecția D. Caselli, care a surprins iureșul luptei Intre cele două armate; Calendarul pentru toți românii, 1903, p. 157, N. D. Popescu evidențiază faptele de vitejie ale pompierilor. cazărmi și locul bătăliei dintre ostașii români și cotropitorii otomani, monumentul Eroilor Pompieri a determinat manifestări de înaltă trăire a simțămintelor patriotice. Așa l-au cunoscut și respectat generațiile, pînă cînd, în al nouălea deceniu, prin dictat prezidențial, a fost înlăturat din acest amplasament. Astfel, a fost îndepărtat un monument evocator de mărețe fapte pentru a fi înălțată pe această vatră «Casa Republicii». Acum, după Revo- luția de la 22 Decembrie 1989, în multitudinea de probleme ce-și așteaptă rezolvarea, se impun la loc de cinste și faptele trecutului. Readucerea în public, în ziua de 13 septembr:e 1990, a monumentului Eroilor Pompieri oferă viitoa- relor generații prilejul de a dialoga cu istoria. Act salutar care a concentrat participarea tuturor celor ce au trudit, într-un fel sau altul, pentru a-l reamplasa și restaura, reînscriindu-l în zestrea Capitalei. Septembrie 1901, București. Pompieri, veterani ai revoluției de la 1848, participanți la festivitățile dezvelirii monumentului Eroilor Pompieri. 11 O succintă biografie a monumentului Pom- pierilor ’ ne ajută să înțelegem ce am primit ca moștenire și ce avem de transmis către cei ce vin. La 50 de ani de la evenimentele de la 1848 s-a constituit un comitet de inițiativă pentru realizarea monumentului Eroilor Pompieri. La 16 iunie 1898 s-a pus piatra fundamentală a ² Alexandru Antoniu, Album general al României, voi. II. (1903). pl. 44, p. 4; George Oprescu, Sculptura statuară românească, București, 1954, p. 86, 88, 89, 90; Ion Munteanu, Statuile Bucureștiului în Almanahul Flacăra, [19]76, p. 45 Anuarul Ateneului Român pe anul 1936, p. 268; C. Căzănișteanu, Amintirea lui 13 Septembrie 1848, p. 391, în « Revista Muzeelor», an V, nr. 5. 1968, p. 389 — 394. Este reprodusă fotografia celor 17 pompieri veterani participanți la serbările inaugurării monumen- tului: Florian Tucă, Constantin Ucrain, Locuri și monu- mente pașoptiste, București, 1978, p. 156 — 157; Arh. St. Buc., Fototeca, III 3437; Florian Tucă, Mircea Cociu, Monumente ale anilor de luptă și jertfă, Edit. Militară. 1983, p. 86. [1907], București. Monumentul Eroilor Pompieri în zi de sărbătoare. Fotografie reprodusă pe o carte poștală ilustrata. viitorului monument. Menționăm că în fun- dația monumentului a fost depus într-o casetă un pergament în care erau evocate conside- rațiile care au stat la baza actului de cinstire a înaintașilor. Lucrarea a fost încredințată sculp- torului Wladimir C. Hegel, profesor la Școala de Arte și Meserii și la Școala de Arte Frumoase. Macheta monumentului a fost supusă atenției publicului larg, adevăratul contribuabil, reali- zator moral și material al acestui monument. Aprecierile³ favorabile au oferit autorului pri- lejul realizării unei lucrări de anvergură în ³ « Arhivele Olteniei », an. XVI, nr. 89 — 91, ianuarie- iunie 1937, p. 12—13, Eugen Carada a stăruit la ridi- carea monumentelor: Mihai Viteazul, Ion C. Brătianu, C. A. Rosetti, monumentul Eroilor Pompieri, monu- mentul Goleștilor ș.a.; Arh. St. Buc., Municipiu, fond Ateneul Român, dosar 1/1924—1928, f. 22. Procesul verbal din 10 april ie 1925, p. 2. consemnează donația făcu- tă de Ateneul Român Muzeului Militar, constînd dincopia 1901, București. Monumentul Eroilor Pompieri în vechiul amplasament din piața Arsenalului Armatei. Fundalul este al clădirilor de pe strada Fonteriei. Fotografia evidențiază faptul că monumentul într-o primă etapă n-a avut un gard protector. 12 13 septembrie 1990, București. Grupul statuar al monu- mentului Eroilor Pompieri în noul amplasament. Foto: Alexandru Tănăsescu. statuară, avînd înălțimea de 2,50 m, redă printr-un personaj feminin România trîmbi- țînd biruința. Această victorie înaripată, expo- nentă a tuturor idealurilor revoluției române de la 1848, este surprinsă și în postura de sal- vatoare a unui ostaș rănit în luptă. Ansamblul grupului statuar, prin proporții, realizare artistică, amplasament, mediu ambi- ant, impresiona privitorul. Pe latura din față a soclului se află o placă de bronz pe care sînt înscrise cuvintele «Luptătorilor de la 13 sep- tembrie 1848, Poporul român recunoscător, MDCCCC ». Acest text este încadrat de o cască de pompier, o compoziție heraldică, precum și un vultur cu aripile întinse. Pe placa amplasată pe latura din spate se men- ționează: « In aducerea aminte a luptei sus- ținută în acest loc de pompierii Bucureștilor, comandați de căpitanul Zăgănescu, și de Bata- lionul II din Reg. 2 de linie de sub comanda col. Radu Golescu, contra urei divizii ce armată turcească comandată de Cherim Pașa». Pentru a fi protejat, monumentul a fost ulterior împrej- muit cu un mic gard metalic. La 16 septembrie 1901, o mare adunare publică a reunit⁵ pe pârtieipanții la solemni- 13 septembrie 1990, București, Festivitatea dezvelirii monumentului Eroilor Pompieri în noul amplasament. Momentul defilării unei unități de pompieri cu drapelul desfășurat. Foto: Alexandru Tănăsescu. cadrul Școlii de Arte și Meserii din București. Dacă pînă în acel moment cele cîteva monu- mente publice turnate în bronz erau realizate în atelierele specializate din străinătate, acum, la cumpăna veacurilor, se trecea la turnarea ⁴ unei lucrări de mari proporții în cadrul acestei școli; o reușită și o adevărată lecție practică, ce a contribuit la formarea unor viitori turnă- tori în metal ai lucrărilor de artă plastică ce și-au găsit amplasamente atît în țară, cît și peste hotare. Componentele din bronz au fost amplasate pe soclul din granit roșu de Suedia. Compoziția în ipsos a statuii componentă a monumentului Eroilor Pompieri, păstrată pînă atunci în rotonda Ateneului; Arh. St. Buc., fond Saint Georges, dosar 9/1902, f. 8, la Salonul Oficial din 1902 sculptorul Hegel a expus miniatura monumentului Eroilor Pompieri. Catalogul expoziției consemna la poziția 180 că era o reducție realizată în marmură. ⁴ P. Oprea, Istoria turnătoriilor artistice în bronz din București, p. 37, în «Revista Muzeelor», an VI, 1/1969, p. 37. 13 tatea dezvelirii monumentului Eroilor Pompieri. Impresionantă a fost și participarea⁶ a nouă foști luptători de la 1848, respectiv patru din București și cinci din provincie. Cuvintele de înaltă simțire patriotică rostite de Dimitrie A. Sturdza, președintele Consiliului de Miniștri, au subliniat că acest monument era expresia recunoștinței întregului popor pentru bravii înaintași. * Întrucît vechiul spațiu a fost ocupat de edi- ficiul Casei Republicii, se impunea alegerea unui nou amplasament, care prin caracterul evo- cator, mediu ambiant, accesibilitate, inclusiv în momentele de desfășurare a unor solemnități, să confere condiții optime ca monumentul să fie mesagerul înaltelor idealuri către generațiile viitoare. După circa șapte ani de la retragere, în anul 1990, o măsură salutară a dus la reintegrarea acestui monument pe un nou amplasament. Situat în zona arterelor de circulație 13 Septembrie și Izvor, locul ales se justifică prin faptul că rea- mintește de drumul parcurs de trupele otomane ce la 1848 veneau dinspre Cotroceni pentru a ocupa perimetrul vechilor cazărmi ale oștirii pedestre. Soluția concretă de amplasare, însă, în fața unui imens edificiu, viitorul hotel Europa, contravine unor noțiuni elementare atît de urbanizare, cît și de estetică stradală. Clădirea, prin volum, înălțime, tratarea fațadelor, devine pentru monumentul Eroilor Pompieri ceva apăsător, dezavantajîndu-l, minimalizîndu-'i cali- tățile artistice și caracterul de mesager peste veacuri al unui ideal național. Avem puține monumente pe care le putem privi din orice unghi. Acesta este unul din cele mai expresive, înghesuirea în fața clădirii amintite diminuează ⁵ Presa timpului. ’ Fotografia veteranilor participanți la serbările dezvelirii monumentului Eroilor Pompieri a fost rea- lizată de fotograful I. Niculescu din București, Șoseaua Jianu nr. 14, în tehnica plantinotipiei, pe hîrtie mată argintată. Revista «Albina», an. IX, nr. 20, din 12 februarie 1906, p. 547, consemna la rubrica Informații această știre, datînd evenimentul dezvelirii la 31 (sic !) septembrie 1901. Fotografia a fost publicată și în Calen- dar pentru toți românii, 1903, p. 152. Grupul veteranilor pompieri este format din 17 persoane. Este menționată ca dată a dezvelirii ziua de 16 septembrie 1901; Monu- mentul Eroilor Pompieri, evocare de Ion Panțuru în revista « Pentru Patrie», 9/1982, p. 16 ; Dan Berindei, Anul 1848 în documente artistice, în « Revista Muzeelor », nr. 3/1968, p. 197. această calitate. Realizarea « operativă » a ream- plasării făcîndu-se în ultimul moment, premer- gător zilei de 13 Septembrie, a impus o serie de soluții «salvatoare» ce nu concordă cu preo- cuparea de a avea monumente perene, care să se confrunte cu vicisitudinile ce se înregistrează odată cu trecerea timpului. Faptul că nu a fost recuperat vechiul soclu, placat cu granit roșu de Suedia, a impus placarea cu travertin, mate- rial care, se știe, se pretează numai la tratarea interioarelor, iar acolo unde a fost totuși folosit rezultatele au fost negative, ducînd la o rapidă deteriorare a placajului, ca urmare a acțiunii apei, înghețului, poluării etc. O incompletă soluție s-a folosit și la realizarea rampei din jurul monumentului, bordura neavînd pre- văzute locurile de scurgere a apei. Anii de «depunere» în curtea Combinatului Fondului Plastic, neglijența, reaua-voință 'au marcat bronzul statuii, cerînd o atentă tra- tare, chiar realizarea unei replici care să înlo- cuiască originalul în public, urmînd ca acesta să devină piesă de muzeu. Timpul a impus însă soluții mai pripite. S-a procedat la completarea lipsurilor și la o tratare cosmetică a suprafe- țelor exterioare. Semnificativă este soluția rea- lizării platformei, placată și ea cu travertin. Faptul că nu s-au realizat în bordura ce o înca- drează scurgeri pentru evacuarea apei va face ca după ploaie aceasta să se transforme în bazin cu apă, iar la îngheț va deveni patinoar. In concluzie, actualul amplasament îl putem considera ca fiind o soluție de moment, urmînd ca finalizarea acțiunii de dotare să prevadă un amplasament definitiv pentru monumentul Eroilor Pompieri. Ziua de 13 Septembrie 1990 a fost o zi solemnă’, înscriind la loc de cinste momentul redezvelirii monumentului Eroilor Pompieri. Cu acest prilej în soclu a fost încor- porat un Act solemn, prin care au fost eviden- țiate simțămintele ce au determinat măsura de reintegrare în peisajul capitalei a acestui monu- ment. O unitate a companiei de pompieri a dat onorul cu Steagul desfășurat. VIRGILIU Z. TEODORESCU ⁷ Presa ante și post datei de 13 septembrie 1990 a acordat atenția cuvenită evenimentului, consemnînd prin texte și imagini semnificațiile acestei redezveliri. 14 Comunicări și rapoarte de cercetare RESTORATION PROBLEMS OF STONE FACADES IN HUNGARY * The Venetian Chart demandsthe authentic material to be used. I, myself, was often glad to see respect and Iove for historic buildings or rațional professional consideration. In Hungary, there are roughly 300 thousand sqare metres of carved frontal stone surfaces, statues and ornamentations that amount to approx. 2% of the total facings. In addition to this, there are more than 61 thousand Roman- esque, Gothic and Renaissance stone fragmen- ts, which may be found in various collections, anastylosis-like assortments related to monument reconstructions or in form of theoretical re- constructions. As a consequence of thq turbulent Hungarian history, our stone fațades were mainly produced in the last 200—250 years. The buildings are determinants of our present architectural en- vironment. Trends in architecture during this period represent the changing social climate. Castles, country houses, local and național administrative institutes, museums, libraries universities, schools, bridges, hotels, banks, council houses and factories came into beeing at that time. The technical and constituțional circumstances of building affairs. changed a lot in that period: — quarryng based on lease of land was laun- ched and become common, — at the end of the 19th century, Hungarian stone quarries were registered at the inițiative of the Academy of Sciences, — stone processing became an independent industry, — German and later on, Italian stone carvers settled down in Hungary, — guild Systems were first controlled by the government an underwent many reforms and were fmally abolished in 1872, — building material manufactures, local small- scale industry and the related enterprising system were established, * Comunicare prezentată la «Simpozionul euro- pean de antreprize de restaurare a patrimoniului monu- mental », Strasbourg, 19 — 20 iunie 1991. — board of housing and public construction were organized: Town Embellishment Commi- tee in 1808, which was replaced by the Board of Public Works in 1870 and — theoretically deliberated reconstructions and material protection has its roots in the 19th century. The 18th and 19th century buildings are cha- racteristic examples of stone fațade reconstruc- tion of the period commencing after the 2ⁿcⁱ World war and they demonstrate: — parțial and — complete stbne replacement, — reconstruction examples and — up-to-date surface protection. The overwhelming majority of stone fațades in Hungary are made of non frost-resistant and higly hygroscopic, so-called soft limestone, thus they are threatened not ohly by the widely known damaging effect of urbanization but by the 40—50frost cycles typical in Hungary as well. The stone used is the typical limestone coming from the stone quarries neighbouring Budapest. The frequent application of this stone may be attributed to the constructive prosperity of the 19th century and the abundance of this type of stone in Hungary, as well as to the fact that this material may be easily, that is cheaply carved. The decay of stone structures, structural faults promoting destruction and consequences of stone structure functions that all depend on — the stone quality, — the orientation of the construction, — defects of packing material, the faults of drainpipes and discharge of water etc. To sum up, it may be stated that stone fațade reconstruction of Hungarian monuments fea- tures the fact that the stone material does not stand the wefther, even without the efects of urbanization. As a consequence of this, some- times, one should compromise with the stone replacement, beside using the modern cleaning methods and conservation methods. E. KOVACS BISERICILE ARMENEȘTI DIN ROMÂNIA Pr^ssntation des monument» historiques irmi- niens de Roumanie, des eglises construitei entre le XVI-e et le XX-e sticle, surtout du point de point de vue de leur etat actuel. Dacă cele mai timpurii atestări privind exis- tența armenilor pe pămîntul românesc sînt un epigraf pe o piatră tombală din anul 967 aflată în Cetatea Albă și cronicile maghiare ale lui Simon de Kezo și Thurocsi, care menționează prezența armenilor înzestrați cu privilegii și titluri nobiliare în Transilvania pe vremea du- celui Geza și a regelui Ștefan cel Sfînt (sfîrșitul sec. X), în schimb dovezile materiale ale crista- lizării comunității armene le constituie biseri- cile ca focare spirituale ale unor colectivități închegate, cele mai vechi lăcașuri cunoscute și păstrate fiind Adormirea Maicii Domnului din Botoșani (1350) și Sf. Maria din lași (1395). Explicația prezenței încă din sec. XI—XIV a armenilor pe aceste meleaguri se găsește în emigrarea provocată de căderea capitalei Ani a regatului Armeniei Mari în 1064 și de invaziile tătaro-mongole din 1239 și 1342. Venind în Europa răsăriteană pe căile comerciale, emi- granții armeni, care aparțineau păturilor avute (aristocrați, negustori, meșteșugari), își salvau nu numai viața și bunurile, dar și credința. Aparținînd unui neam de străveche și mare cultură, cel dintîi în lume creștinat oficial, armenii au întemeiat cu prioritate—oriunde s-au așezat, formînd din cauza vicisitudinilor istorice o diasporă întinsă și puternică—o biserică, o școală și un ziar. Nu altfel au procedat în Moldova, mai întîi, și în celelalte principate, unde coloniile armenești s-au format ulterior. Stabilirea armenilor în număr mare în Mol- dova s-a făcut, la începutul sec. XV, datorită lui Alexandru cel Bun, care, ca și Ștefan cel Mare mai tîziu, a acordat acestora drepturi și privilegii, pentru a încuraja contribuția lor la dezvoltarea economiei și a comerțului. Prin hrisovul datat 30 iulie 1401, domnitorul moldovean a încuviin- țat înscăunarea unui episcop armean la Suceava, ceea ce dovedește existența unei puternice colonii de credincioși armeni. Aceștia, ca și cele 700 de familii venite peste cîțiva ani, alte 3.000 de familii așezate în 1418 în șapte orașe moldovenești și încă 10.000 de armeni aduși de Ștefan cel Mare, au devenit întemeietorii lăca- șurilor rămase peste veacuri ca monumente istorice și de artă incluse patrimoniului civili- zației române. Numai în Suceava au fost înălțate șapte biserici și mănăstiri (după unele surse, 12), din care astăzi se păstrează patru: mănăstirea Hagigadar (1512), biserica Sf. Simeon sau Turnul Roșu (1513), biserica Sf. Cruce (1521), menționată totuși într-un Praznic scris în 1504—1506 la SuceaVa și adăpostind lîngă altar o piatră tom- bală din 1428, cea mai veche de acest fel exis- tentă în România, mănăstirea Sf. Oxen sau Zamca (1551, dar menționată și ca reședință episcopală în 1415). Biserica mănăstirii Hagigadar, Suceava (Foto M. Șlu- ghian) Mănăstirea Hagigadar (în traducere: împli- nirea dorințelor') se află în afara localității, la circa 3 km în direcția orașului Fălticeni, situată pe o colină în mijlocul cîmpului. Legenda atri- buie întemeierea ei fraților Drăgan și Bogdan Donavachian, negustori de vite. Astăzi, lăcașul este frecventat în permanență de credincioși români. Mănăstirea, împrejmuită cu un zid de piatră, a fost renovată în anii din urmă, dar starea interiorului bisericii impune o restau- rare a frescelor afumate în timp. Biserica Sf. Simeon, numită și Turnul Roșu datorită culorii clopotniței, a fost construită în 1513 de un anume Donig la intrarea cimiti- rului vechi și extinsă în 1606 de Șima (Simeon). Biserica, neutilizată actualmente, se află într-o stare avansată de degradare, cu zidurile fisurate. Cele două clopote din clopotnița de asemenea deteriorată, sînt valoroase, cîntărind împreună circa o tonă. Cimitirul, abandonat și el încă de la începutul secolului, întrucît armenii din loca- litate au un al doilea cimitir, «funcțional», este un tezaur de vechi pietre tombale (multe afundate în pămînt) și monumente funerare, prețioase ca obiecte de artă și ca piese istorice cu caracter documentar. în acest cimitir a fost dezgropat un clopot din inscripția căruia reiese că datează dini 744 și provine de la mănăs- tirea TateV din Armenia, în prezent clopotul fiind instalat la Hagigadar. Clădirea corpului de gardă a mănăstirii Zamca, Suceava (Foto M. Șlughian) Biserica armenească Sf. Treime din Botoșani (Foto Gh. Curtean u) 17 Biserica Sf. Cruce, inițial clădită din lemn, în 1521 a fost reconstruită din piatră de Cristi- Hacik JHancoian. Clopotnița este ulterioară, din 1619. în aceeași curte cu ele se află edificiile care odinioară au servit ca școală, club și azil, în prezent adăpostind sediul epitropiei și muzeul. în 1776, bisericii i-a fost adosată o capelă cu hramul Sf. loan Botezătorul și donată de Mariam și HoVhannes Capri. Lăcașul a fost renovat de curînd, regretabil însă că zidăria exterioară de piatră a fost zugrăvită. Mănăstirea Sf. Oxen este fortificată, fiind compusă din biserică, clopotniță și clădirea corpului de gardă, împrejmuite cu un zid de protecție parțial restaurat, ceea ce justifică denumirea Zamca (în slavonă, cetate). Biserica înălțată de bogătașul Agopșa, al cărui mormînt se află în mijlocul navei, este dreptunghiulară în plan și compusă din exonarthex, gavit * și trei abside. Cele două intrări sînt situate pe pere- tele nordic al gavitului și respectiv pe peretele vestic al exonarthexului. Altarul se află în absida principală, estică, celelalte abside, mai mici, fiind amplasate în colțurile de nord-est și sud- est ale gavitului. Pe zidurile interioare au fost *în arhitectura armeană medievală, încăpere ado- sată bisericii pe latura vestică și destinată întrunirilor religioase _ori laice sau înhumării membrilor caselor princiare. îndeobște, rectangulară în plan și cu acope- rișul boltit rezemat pe coloane și avînd practicat în centru un luminator. Poate fi asimilat, ca poziție, cu pronaosul. dezvelite resturi de fresce altfel acoperite cu zugrăveală. Clădirea corpului de gardă, care e posibil să fi servit ca sediu episcopal și la al cărei nivel superior se află o capelă cu hramul Sf. Maria, este prevăzută cu un sistem de apărare neobișnuit pentru o mănăstire. Dimensiunile în plan sînt 15/8 m, iar capela alcătuită din gavit și altar de 6/4 m, a fost adăugată probabil ulte- rior, judecînd după ancadramentele, brîiele decorative și ornamentația interioară realizate în stiluri diferite. Edificiul e bogat ornamentat într-un stil specific armenesc, cu motive geo- metrice și florale și cu scene figurative de in- spirație biblică. Clopotnița, înălțată pe trei niveluri, de un credincios pe nume Krikor, are la parter o intrare în incinta mănăstirii, la primul nivel o capelă cu hramul Sf. Grigore Lumină- torul, iar la ultimul nivel clopotele. Zidul împrejmuitor, cu grosimea de 1 m și înălțimea de 4 m, are forma unui trapez cu laturile para- lele de 59 și 66 m și celelalte de 70 și 74 m. Partea sudică a mănăstirii a fost folosită pe vre- muri ca țintirim. Renovată în cîteva rînduri, Zamca a fost abandonată după desființarea Direcției Monumentelor Istorice, care demarase lucrările de restaurare: biserica este renovată superficial și parțial, clopotnița a rămas cu sche- lăria pe ea, doar clădirea episcopatului fiind aproape integral renovată. In cimitirul nou, atribuit de primărie după interdicția de a se mai face înhumări în cel vechi, baronul Varteres von Pruncul a construit în 18 Biserica armenească Sf. Gheorghe din Focșani (Foto Sergiu Selian. Fotografie realizată înainte de distrugerea turelor) 1902 o capelă în stil arhitectonic specific arme- ne: c, cu hramul Sf. înviere și destinat a fi cavoul familiei Pruncul(ian). Orașul Botoșani a fost populat de armeni încă înainte de formarea principatului Moldovei, dovadă biserica Adormirea Maicii Domnului, construită în 1350 și a cărei înfățișare actuală, inclusiv adăugarea unei sacristii, se datorează renovării din 1826, după ce în 1783 îi fusese adosat un gavit. Clădită din piatră, ea este în bună stare. A doua biserică din Botoșani, Sf. Treime, a fost înălțată în 1795 pe locul bisericii Sf. Oxen datînd din 1567. La renovarea din 1832, gavitul a fost extins și s-a adăugat o sacristie. De curînd, turla centrală a bisericii s-a prăbușit. Un obiectiv aparte îl constituie cimitirul ar- menesc, cu numeroase monumente funerare de mare valoare istorică și artistică, aparținînd unor sculptori reputați, ale căror opere dăl- tuite în marmură și piatră decorează mormintele unor personalități de origine armeană, repre- Biserica armenească Sf. Maria din Galați (Foto Sergiu Selian) 19 zentative pentru civilizația română în epocă, în cimitir a fost construită, în 1884, o capelă cu hramul Bunavestire, înălțată de Ana Toros în memoria soțului ei, Avedik von Pruncul. După Botoșani, cel mai vechi lăcaș armenesc din România îl găzduiește orașul lași, unde se află biserica Sf. Maria, datată 1395, deci un adevărat certificat de atestare a localității. Reconstruită în 1803, ea se găsește în stare avansată de deteriorare. Este în curs de renovare, deocamdată turlele fiind încinse cu centuri, iar zidurile îmbrăcate în schele. în curtea bisericii, sînt depozitate pe stelaje speciale pietre tombale vechi cu epigrafe de mare valoare documentară. O altă biserică din lași, cu hramul Sf. Grigore Luminătorul, fusese clădită în 1616 pe strada Sf. Vineri, dar a fost distrusă de un incendiu în 1828 și, negăsindu-se posibilitatea și nici necesitatea reconstruirii ei, în 1899 a fost complet demolată. Se presupune că biserica Sf. SaVa, din apropierea celei cu hramul Sf. Maria. ar fl fost de asemenea armenească, fiind chiar primul lăcaș înălțat de armeni în lași, dar a fost luată și transformată în biserică orto- doxă românească, în schimb dîndu-li-se armeni- lor un loc de construcție pentru altă biserică. Ca și la Botoșani, cimitirul armenesc, înte- meiat în 1876, are monumente funerare de interes artistic, iar capela (1881) e construită, ca și la Botoșani și la Suceava, în stilul specific arhitecturii ecleziastice medievale armene. Orașul Focșani, a cărui colonie armenească este una dintre cel mai tîrziu formate în Mol- •dova, are două biserici armenești: una în partea munteană, construită din piatră și cărămidă la începutul sec. XVIII (1710—15), cu hramul Sf. Gheorghe, iar cealaltă în partea moldoveană, datînd din 1780, cu hramul Sf. Maria. Biserica Sf. Gheorghe este, în prezent, foarte grav deteriorată, cu turlele distruse și cu zidăria derapată la roșu. Cealaltă biserică, păstrată în stare bună, a fost cedată Episcopiei ortodoxe române, care o folosește. în curtea ei, se găsesc monumente funerare și pietre tombale vechi, cu epigrafe referitoare la familiile armenești de renume. Capela cimitirului, cu hramul învierea, a fost construită în 1891 de ginerii fraților Harutiun și Garabet Popovici, care o comandaseră prin teste ment. în Roman, localitate construită la sfîrșitul sec. XIV în mare parte de armeni, colonia armenească, formată din bogătași, a cumpărat în 1355, de la imigranții germani, o biserică din lemn. La jumătatea sec. XVI. armenii își aveau biserica lor, menționată în poemul Cîntec de jale, scris de poetul Minas Tokatți, referitor la persecutarea și masacrarea armenilor de către Ștefan Rareș în 1551. Pe locul acesteia, în 1609 a fost înălțată, de către armeanul Agopșa, actuala biserică Sf. Maria, reconstruită în 1864 de Teodoros Soghomonian și Donig Simeon Pipizn. Acesta din urmă a fost cel dintîi deputat armean în parlamentul României și cel care l-a primit în conacul său pe Carol I, în timpul vi- zitei regelui în Roman. Lăcașul, impunător ca dimensiuni, cruciform în plan, cu o turlă cen- trală și alte două pe absidele laterale, trădează influența arhitecturii gotice în stilul arhitec- turii și în ornamentația somptuoasă. în clopot- niță este instalat un orologiu adus de la Viena în anii ’60 ai veacului trecut și care bătea sfer- turile de oră cu o melodie. Actualmente, bi- serica este cedată ortodocșilor români. în Galați, o biserică armenească din lemn a fost menționată în 1669, ea fiind arsă de turci în 1821 și reconstruită anul următor. Lăcașul Biserica armenească Sf. Grigore, Tulcea (Foto Sergiu Selian) 20 Catedrala armenească din București (Foto Sergiu Selian) actual, cu hramul Sf. Maria, datează din 1858 și este închis, fiind utilizat doar ocazional. Biserica armenească din Brăila, tot cu hramul Sf. Maria, a fost clădită în 1837. Biserica din Tulcea, cu hramul Sf. Grigore Luminătorul, a fost construită în 1885, pe locul unei capele de lemn din 1835. Biserica din Tîrgu Ocna, întemeiată în 1825, cu hramul Sf. Maria, e construită din piatră, pe un teren întins, din care o parte este rezervată cimitirului. Ea posedă o importantă colecție de icoane pe pînză și pe lemn. Biserica din Gura Humorului, construită în 1864, a fost cedată în 1934 Bisericii ortodoxe române din lipsă de enoriași. Biserica Sf. Arhangheli din Bacău, edificată în 1848—58, a fost demolată din dispoziția auto- rităților, pentru a permite sistematizarea zonei, după cutremurul din 1977, deși acesta nu o afec- tase atît de grav încît să impună dărîmarea ei. în Țara Românească, numai la București, Pitești, Constanța și Babadag s-au construit biserici armenești. Catedrala armenească din București, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, a fost înălțată în anii 1911—15 pe locul unei biserici de lemn clădită în 1638 de ortodocșii armeni (și arsă în 1781), după ce biserica lor anterioară, Bărăția, ridicată în 1581—1629 împreună cu armenii catolici, trecuse sub jurisdicția Papei. Cate- drala, edificată după planurile arhitectului Mai- marolu, care s-a documentat în Armenia, in- spirîndu-se din înfățișarea Catedralei de la Eci- miațin, se revendică atît ca schemă arhitec- Catedrola armenească din Dumbrăveni (Foto Sergiu Selian) turală, cît și ca ornamentație sculpturală, tipului specific armean. Este, de altfel, singurul lăcaș de acest fel din România, în afara capelelor din cimitire, menționate mai sus, și de capela catolică din București (șos. Mihai Bravu), construită în 1933 după ce Bărăția arsese în cîteva rînduri și în cele din urmă fusese preluată de franciscani (în prezent, capela catolică armenească aparține Bisericii romano-catolice). Cimitirul armenesc din București, pe lîngă unele monumente fune- rare interesante, adăpostește o capelă cu hramul Sf. Grigore Luminătorul, în stil armenesc, și pietre tombale vechi expuse aparte. Biserica din Pitești, fondată în 1693 cu hramul Sf. loan Botezătorul, a fost construită cu aspectul actual în 1852 și renovată în 1882. De dimen- siuni modeste, dar bine întreținută, ea aparține epitropiei armenești locale, fi ind utilizată doar ocazional. Constanța, a doua mare colonie de armeni din România, nu dispune de un edificiu propriu-zis bisericesc. Lăcașul construit în 1880 din lemn, cu hramul Sf. Maria, a ars în 1941 și de atunci sluj- bele religioase se oficiază în fostul local al școlii armenești, care a fost amenajat ca incintă de cult. în 1990, la intrarea clădirii pe două nive- luri, afost adosată o clopotniță, singurul element exterior specific din punct de vedere arhitec- tural. în Babadag a existat o biserică armenească de la începutul sec. XVII, avînd hramul Sf. Cruce. Mistuit de foc în 1823 și 1891, reconstruit în 1896, deteriorat de cutremurul din 1940, lăcașul, de tip sală, cu o clopotniță pe latura vestică, a fost în cele din urmă complet distrus, încît astăzi nu se mai păstrează decît conturul zi- durilor și fundațiile. Deși primele atestări documentare privind prezența armenilor în Transilvania datează, așa cum precizam, din sec. X, deși în sec. XV—XVI sute de familii armenești din Moldova s-au stabilit în Transilvania, totuși despre o colonie compactă organizată în această provincie nu se poate vorbi decît după 1670, cînd un exod mai masiv de armeni moldoveni în Transilvania, unde au fost catolicizați, a făcut ca numeroase localități să fie intens populate de armeni, iar două dintre ele, Armenopolis (actuala Gherla) și Elisabethopolis (actuala Dumbrăveni), să fie chiar întemeiate de noii imigranți. Dintre acestea, însă, doar în patru așezări au fost înăl- țate biserici care s-au păstrat și ca monumente istorice și arhitectonice: Gherla, Dumbrăveni, Gheorgheni, Frumoasa. în Gherla, unde întreg orașul, construit fiind de armeni, este împînzit cu clădiri civile de valoare istorică, dar și artistică, lăcașurile cultului armeano-catolic sînt Catedrala Sf. Treime (fondată în 1748 și tîrnosită în 1776) și biserica Bunavestire sau Sf. Solomon (după numele întemeietorilor, în 1724, frații Șima Sogho- monian). Pe lîngă acestea, mai există o capelă în cimitir și o alta, Sf. Grigore Luminătorul, la orfelinat, fondată în 1885 și tîrnosită în 1894. în Dumbrăveni, armenii au avut patru lă- cașuri: Catedrala Sf. Elisabeta, construită din piatră în 1850 și actualmente în stare relativ bună (îi lipsește turla din stînga de pe fațada principală, prăbușită într-un cutremur); bise- rica Sf. Treime, datînd din 1723, construită de asemenea din piatră, pe locul uneia vechi, din lemn, în stil gotic; biserica Sf. Petru și Pavel, ridicată în 1796 de călugării armeni ai Congre- gației catolice a mkhitarenilor din Veneția; biserica Sf. loan Botezătorul, cedată în 1920 luteranilor. Biserica din Gheorgheni, construită în 1733 (clopotnița adăugată în 1734), este fortificată, împrejmuită cu un zid întărit cu turnuri. Co- lonia dispune de cimitirul său, în care se află monumente funerare de valoare artistică. Asemănătoare bisericii din Gheorgheni este cea din Frumoasa, comună în apropiere de Miercurea-Ciuc, în care armenii stabiliți în 1675 au înălțat în 1700 biserica Sf. Treime, în- conjurată cu un zid de apărare. Bisericile armenești din Transilvania, apar- ținînd unei comunități de rit catolic, sînt con- struite în stilul propriu edificiilor religioase catolice. Prin urmare, în arhitectonica și deco- rația sculpturală nu pot fi identificate trăsături specifice artei armene medievale, exceptînd 22 frescele și icoanele cu tematică și inscripții armenești. Interesant este, însă, că nici bisericile din Moldova și Muntenia, înălțate de armeni orto- docși, fideli credinței originare a neamului lor, nu au stilul arhitectural tipic armean, ci pe cel ortodox local, cu excepțiile menționate ante- rior — Catedrala din București și majoritatea capelelor din cimitire. Paradoxul sporește dacă luăm în discuție aspectul contrar acestuia, și anume influențarea arhitecturii religioase române de către cea armeană. Dacă nu și-au valorificat moștenirea civilizației lor în propriile edificii, în schimb armenii au transmis elemente ale acestei civilizații arhitectonicii și ornamen- ticii lăcașurilor românești. Exemplele sînt no- torii, analizate și evidențiate de cărturari români, ca B. P. Hasdeu, N. Ghika-Budești, V. Bănă- țeanu, I. Nacu: mănăstirile Curtea de Argeș, Dealu, Văcărești, Dragomirna, biserica Trei Ierarhi din lași, iar prin mijlocirea arhitecturii sîrbe, mănăstirilede laTismanași Cozia. SERGIU SELIAN BIBLIOGRAFIE « ANI »—revistă de cultură armeană, București, 1935-1943. G. BALȘ, Influences armeniennes et georgiennes sur l'architecture roumaine, Vălenii de Munte. 1931. VLAD BĂNĂȚEANU, Armenii in istoria și in viața românească, București, 1938. AL. BUSUIOCEANU, Influences armăniennes dans l'architecture religieuse du Bas-Danube, București, 1928. GRIGORE GOILAV, bisericile armene de prin Țările Române, București, 1911. B. P. HASDEU, Etymologicum Magnum Romanice, Bucu- rești, 1886. GRIGORE IONESCU, Empreintes armâniennes dans la dâcoration architecturale et la structure de certains monuments roumoins, Erevan, 1978. HOVHANNES KALPAKIAN, Rumanahai caghută (Co- munitatea armeană din România), Ierusalim, 1979. SUREN KOLANDJIAN, Les Armâniens en Transylvanie, în « Revue des etudes armdniens», voi. IV/1967, Paris. V. MESTUGEAN, Istoria armenilor, voi. I, 1923; voi. II, 1926, București. ION SAVA NANU, La Cathidrale armânienne de Bu- carest, Erevan, 1978. P. P. PANAITESCU, Hrisovul lui Alexandru cel Bun pentru Episcopia Armeană din Suceava, în « Revista istorică română» voi. IV, 1934, București. H. G. SIRUNI, Hai egheghețin rumen hoghi vra (Biserica armeană pe pămîntul românesc), Ecimiațin, 1966. 23 LA VALEUR DE L’ARCHITECTURE POPULAIRE ROUMAINE AUTHENTIQUE⁰ Cest â peine â la moitie du XlX-eme siecle que certaines anciennes notions ont pris de nouveaux sens comme c'est le cas du terme VALEUR en philosophie, ou des termes STATI- QUE et DINAMIQUE dans la Science. Dans l’ancien latin, par «valum» on entan- dait palissade, mur de defence et «vaiere» signifiait etre fort, etre en bonne sânte. En 1770 Adam Smith etend I’utiIisation du terme au domaine economique, avec un sens applique, plus tard dans Ies fmances, dans Ies mathematiques, dans Ies arts, dans la vie pra- tique et apres aussi â la caracterisation de la situation sociale. Designant fmalement tout ce qui peut etre utile pour la personne humaine et pour la vie sociale — la notion de VALEUR devient, par une nouvelle extenssion, entiere- ment spirituelle. En ce qui concerne l'architec- ture — la valeur — comme attribut artistique complexe et specifique, derive justement du maximum de clarte etde concision de l’expres- sion, poussees jusqu'ă l'essence de l’accord in- time entre la FONCTION, la TECHNOLOGIE et la FORME. Car n'importe quelle construction ne repre- sente pas de l'architecture, meme lorsqu'elle repond pleinement â sa fonction et âlatechnolo- gie, comme c’est le cas de beaucoup d'imeubles de notre environnement, qui ne satisfont pas aussi le troisieme critere — celui de la concep- tion spațiale, de l’harmonie du volume. L’archi- tecture ne consiste pas a eriger des ecrans qui ne font pas l'effort d'exprimer la fonction des espaces ainsi obtures, ou des decors de theâtre. Elle ne doit pas, non plus, suivre servi- lement Ies fluctuations de la mode. D'autre part une forme spațiale inspiree, servie par une technologie adequate ne peut pas etre consideree un concept architectural que si elle repond dans la meme mesure â la fonc- tion. En 1969, le japonais Noboro Kawazoe, met- tant l'accent aussi sur la signification que l'archi- tecture doit offrir â la societee humaine (par- Communication au 9eme Congres de l'Union Internationale des Femmes Architecte, UIFA 91, ă Copenhague, Danemark, le21.08.1991 ce que Ies formes de la culture sont le resultat de cette mediation entre l’homme et la societee, realisee par le symbol) considere que dans l'architecture la valeur pure c'est l'espace et la valeur pragmatique c'est la fonction. L’archi- tecture est en premier lieu appelee â assurer la communication humaine et non pas n'importe quelle communication — mais celle responsable et capable de proliferer le message de valeur. Le plus haut degre de la valeur est demontre par la permanence dans le temps. II suffit un seul exemple, celui du Parthenon d'Athenes qui suscit encore aujourd'hui la meme appreciation unanime que celle des anciens. Les permanen- ces de sa valeur l'inscrivent aussi â l'avenir dans le patrimoine universel de l'humanite. L'architecture, par son cadre spațial de me- diation entre la nature, l’homme et la societe, represente le premier etalon dans l'evaluation des composantes de la civilisation d'un peuple, d’autant plus en Roumanie ou elle occupe la place d'une creation majeure de la culture populaire. J'essayerai en detacher quelques caracte- ristiques essentielles qui assurent la valeur de r.otre architecture paysanne, ainsi que de celle creee dans les bourgades ou dans les villes par des artisans anonymes. L'architecture populaire roumaine est â l'echelle de l’homme, meme dans les edifices de culte (fig. 1). C'est une architecture ouverte qui assure ce milieu edifie, intermediaire entre le milieu naturel, l’homme et la communaute — ce passage gradue de rythmes, d'ombre et de lumiere de l'interieur â l'exterieur (par exemple le principe de la galerie exterieure, la «prispa» (fig. 2) ouverte vers le soleil, vers le monde frequemment par l'entremise des arcades. Ce message de sociabilite, de communication humaine est present dans sa conception des le neolithique, comme âVădastra, (fig. 3)jusqu'â nos jours (fig. 4; 5; 6) et s'est impose, de meme, dans la loggia du logement urbain industrialise. Notre architecture populaire authentique, surtout celle des villages—s'inscrit tout parti- culierement dans la nature du pittoresque pay- 24 sage sous-carpathique, dans l'espace «miori- tique», naturellement modele par des rythmes (vallee—colline). Avec des variations d'une zone â l'autre, elle assure le caractere local, sans depasser le cadre specifîque unitaire de l'architecture ou de l’art roumain et sans perdre de sa Valeur, de sa sobriete, ou de l'originalite de son expression. Elle n'imite pas et ne peut pas etre imitee—elle est specifîque, penetree de dignite et marquee par la geometrie de l'or- nement; c’est une le;on de mesure et de juge- ment. Reliee â l'existence et au travail, elle est honnete, profondement realiste et repond â l'utilite sociale, â l'apport humanisant. Sa force d'expression et son caractere sont soulignees aussi par la conception du toit (fig. 7) (qui met en evidence la mesure de son equi- libre) et souvent par des grandes surfaces pleines, blanches (fig. 8). 1. L'^glise a fresque exterieure du monastere Humor — district de Suceava (a). 2. La maison Baștea de Rucăr — district de Bra- șov (b). 25 LOCANTA VADaSTRa («J c-.hw h» /fj nu , ?t.nw \>rm O QrwAe pttyruii ; u i,’ₜm (.1 ,> OO cm OManțl ^pituri de pnrd^aia ' • t < /id C.'-.fHjrt.v.r * ' s-^' ₜ ___________________________________________________________________; , % a , m ii»■■ : 3. Le plan de la maison ancienne de 6000 ans, avec « foișor » dă — couverte en «situ» par l'ar- chiologue Corneliu Mateescu, â Vădastra — district d'Olt (c). El le s'impose par Io conception unitaire du volume. Cest l’image de grandes intuitions, de proportions, de rythmes et d’harmonies — synthetisant au mieux Ies multiples manifes- tations de Cart. Elle est surtout un exemple d'accord ideal entre le volume, Ies materiaux et la technique—accord qui en souligne sa speci- ficite, son ingeniosite. Dans la technique du bois, ce sont surtout Ies constructions d'OI- tenie, (fig. 9) de Maramureș, de Lăpuș, de Vrancea, qui marquent des sommets du genre; â Șurdești, (fig. 10) le paysan a construit l’eglise en bois la plus elevee d'Europe, avec ses 54 m. de hauteur, sans plus parler du raffinement des ses proportions. Derriere ce que nous appelons en general « beau » se trouvent, en fait, des proportions millenaires, verifiees par des rapports geo- metriques. Cest consciemment que l'humanite a suivi, des la prehistoire, ces traces regulateurs, ce qui nous est atteste par Ies exemples de Cladova, Lepenski Vir, Cucuteni, Hamangia, Vădastra, Gumelnița, Boian, Stonehenge, Cîrna, Sarmi- segetuza, comme aussi par ceux de l'antiquite de la Crete, de l’Cgipte, de la Grece (illustres par Phidias au Parthenon), de l’ltalie (par Vitruve), tout aussi bien que dans la Renais- sance (par Michel Ange, par Bramante, par Durer). Des etudes faites par des roumains, dans la periode entre Ies deux guerres (Matila Ghyka, 4. La maison des Glogoveni de Glogova — district de Gorj (a). 26 I'architecte G. M. Cantacuzino, Cristofi Cerchez ainsi qu’â l'epoque contemporaine celles, trop peu connues, des architectes Adrian Gheorghiu, Henrieta Delavrancea—Gibory et Constantin Joja, etudes qui servent de guide pour retrou- ver sens, rythmes et essence dans notre archi- tecture authentique, nous rendent clair le fait que nos artisans anonymes Ies ont respectes, meme si parfois ils ont perdu leurs signifîcations profondes. Meme aujourd'hui on retrouve sur tout le territoire de la Roumanie des mani- festations artistiques valeureuses et unitaires, qui joignent l'utile au beau, sans ostentation. L’architecture populaire roumaine contient une serie de rapports, de proportions et de re- sultantes des reseaux geometriques, domines par 1 + VT le nombre d'or ----— = 1,618 —nombre qui 6. Maison de la zone de Ploiești — district de Prahova (d). 27 7. Maison d Curtișoara— district de Gorj (a). 8. Maison avec «geamlîc» o Nămăești — district d'Argeș (e). 28 9. La maison Mogoș de Ceauru — district de Gorj —Musde du village de Bucarest (b). 10. L' Eglise deȘurdești-Lăpuș— district de Maramureș (f). exprime le lien le plus serre entre l'ensemble et la pârtie (le detail, l'ornement completant seulement le volume sans le suffoquer). Dans la recherche des lois objectives du beau le nombre d’or peut etre considere comme une constante du phenomene esthetique (ou du beau naturel), tant dans la nature que dans l'architecture populaire. L’architecture mo- derne. qui reduit au minimum la decoration, doit en revanche etre fondee au maximum sur des proportions consacrăes, qui, â leur tour, doivent repondre aux besoins fonctionnels, techniques, economiques, esthetiques tout aussi bien qu'â l'identite specifique de chaque zone culturelle. Cest ainsi qu'on peut opposer â l'arbitraire un critere scientifique (car le soit disant « formalisme » tend a delivrer la creation plastique de n’importe quel procedă objectif de composition, se borr.ant â la libre inspi- ration). Par l'«ordinatio» Vitruve entendait des re- lations convenables entre Ies grandeurs qui harmonisent le tout avec ses parties, des rela- tions qui peuvent corriger et embellir Ies dimensions strictement utilitaires et isolees. Le nombre d’or est retrouve dans la nature seulement dans le regne vegetal et animal, oCj abonde le nombre de symetrie 5 (par exemple dans Ies proportions du corp humain, dans Ies spirales des coquilles). Dans le regne mineral (ou se trouvent Ies formes Ies plus evoluees de la matiere anorga- nique, qui presentent des symetries de l'ordre 4 et 6), le nombre d’or ne se retrouve pas. II y a un demi-siecle que mon professeur, l'archi- tecte Adrian Gheorghiu, mettait en evidence Ies proprietes du nombre d’or d’assurer la valeur d'une proportion, en soulignant que ce nombre 1, 618 est la limite du rapport de deux termes consecutifs de la suite de Fibonacci, dans laquelle un terme est egal â la somme de deux autres termes precedents (1, 1, 2, 3. 5, 8. 13. 21 .. .). Ainsi Ies figures geometriques qui contienent en diverses manieres le nombre d’or, surtout par l’entremise des reseaux pentagonaux, sont: — dans le plan—le rectangle d’or dans lequel une suite infinie de carre; se rangent en spirale (fig. 11). Ce rectangle d’or se retrouve freque- ment dans Ies «foișor» des maisons du paysan 29 LE RECTANGLE D'OP t~1» m » M . JLlYE- M m 2 1,618 | - 0 11. Le RECTANGLE D’OR, d'apres Ies ătudes de 1945 du prof. arch. Adrian Gheorghiu. 13. Le PENTAGONE D’OR — synthese sur des temoins et sur l’architecture archalque des etudes de l'arch. Silvio Păun, de 1983. 12. Rectangle qu'il a identific aux portes (exemple du district de Gorj). 30 roumain et surtout dans Ies portes de Gorj — Oltenie (fig. 12). — le pentagone regulier d’or (fig. 13) est identifîe au Parthenon, (fig. 14) ainsi que dans nos maisons paysannes â deux niveaux (fig. 15 16, 17, 18) et se retrouve de meme dans Ies sites prehistoriques d'Amerique, â Mont Crow ou â Piedra Pintada de Bresil; tout aussi bien que dans le basin du Danube, en Roumanie, des l'epipaleolithique: le pentagone sur la pierre ancien de 8000 ans, â Chindia (ainsi qu'â Lepenski vir en Jugoslavie) â l'epoque de bronze, ancien de 4000 ans â Nucu, â Găvanele icones de Roubliov; en Roumanie dans l'eglise Bolnița Coziei, dans Ies maisons developpees en longueur (â Rucăr. â Hunedoara) et surtout dans Ies eglises en bois de Maramureș, (fig. 19, 20), ainsi que dans Ies «foișor» des maisons au socle eleve. Les reseaux pentagonaux sont plutât iden- tifiables dans les constructions pas trop hautes oîi le regard embrasse l'ensemble sans defor- mation, comme est le cas de nos maisons pay- sannes. On rencontre aussi d'autres formes geome- triques telles que: L'HOMME - LA PENTAGRAME MAGIQUE DES PYTHAGORICIENS fcOUMAHlE CHINDIA 9000 MS A** MU CAI . 4000 »• i'tau a *-* Enu/souri • ROUMANIE ROUMANIE BUZĂU Aoojax! dudistrictde Buzău ou ancien de plus de 1200ans â Basarabi du district de Constanța, ainsi qu'au- jourd’hui dans l'etoile de Noel ou dans le cerf volant de nos enfants (fig. 13). — le pentagone etoile repere dans la vieille mairie de Burges est present aussi dans l’eglise de Trei Ierarhi de lassy. Du pentagone regulier peut resulter aussi: — le triangle d'or â l’angle aigu de 36°, en Russie repere par les chercheurs Kirilova, dans l'eglise Vosnezenie et par A. Tistz, dans les — le triangle equilaterol et le carre d'or — iden- tifies dans la cathedrale de Milano par l'archi- tecte et mathematicien Stornalodio de Plai — sance, ainsi que dans l'architecture populaire bavaroise par Rodolfe Heim. Les reseaux pentagonaux plus complexes, qui se retrouvent dans la fațade de la cathedrale Notre Dame de Paris ou de la loggia des carria- tides de l’Erechtheion d'Athenes, sont presents aussi dans le portail de l'escalier de la maison de Mogoș d'Oltenie (fig. 9) (Musee du village de Bucarest). 31 RESEAUX PENTAGONAUX 14 s z GRECE - FARTHENON 15 rojman'e - MAISON >>aw*n»e a rjcâr 75. d'Argeș. 74. Reseaux pentagonaux identipis ou Parth^non par le prof. arch. A. Gheorghiu ainsi que dans l'architecture populaire roumaine des districts: Dans l'espace—l'icosaedre et le dodecaedre contiennent aussi des rapports d'or. Une analyse de l'architecture populaire roumaine peut nous aider â comprendre la valeur de ces rapports. Surtout les rapports et les propor- tions geometriques frontales, dans le plan ver- tical, nous aident parce qu'elles se maintiennent visuellement, tenant compte du fait que nos maisons paysannes ne depassent generalement pas deux niveaux. Les rapports suivant la verticale de ces mai- sons sont determines, en premier lieu, par la ligne de l'avant-toit, horizontale importante entre la ligne de la terre (c’est-â-dire la base de la fațade) et celle de la cîme dutoit. Se de- tache donc un premier rapport —toit / fațade — (fig. 21 a) (entre l’hauteur du toit et celle de la fațade). La ligne de l’avant toit, si celui-lă n'est pas obstru, peut etre considere jusqu'ă la ren- contre du mur exterieur, aspecte qui se justifie visuellment. Pour les maisons ă un seul niveau des zones collinaires sous-carpathiques ce rapport est 2/1 (fig. 22) et arrive ă 3/1 dans les contrees plus hautes de Maramureș et de Hunedoara et meme jusqu'ă 4/1 (fig. 23) dans celles mon- taneuses des monts Apuseni. Dans la plaine maritime de Dobrogea ou dans la plaine de Moldavie le rapport devient 1/2. Au fur et â mesure que le socle de la maison s’agrandit jusqu’ă comprendre une cave ou meme un ve- ritable rez-de-chaussee, le rapport baisse â 1,618/1; â 4/3; â 1/1 ou â 2/3. La division sui- vant la verticale se multiplie si l’hauteur de la maison devient plus grande et si des lignes supplementaires apparaissent: — la ligne supdrieure du socle, marquee par un profil en retrăit de l'etage ou par une sorte de ceinture («brîu» en roumain) et la ligne superieure de la balustrade de la «prispa» de l'etage («pălimar» en roumain)—devien- nent tres importantes. Dans les cas oCi la ba- lustrade est construite en briques (traitement caracteristique pour la zone de Muscel)—la ligne du socle doit etre consideree la ligne su- perieure du parapet de la «prispa» de l'etage, situation oii le plus frequemment on rencontre 32 RESEAUX PENTAGONAUX 33 19. Le TRIANGLE D'OR identific dans Ies eglises roumaines en bois an- ciennes de 500—300 ans — du district de Mara- mureș ), par le praf. arch. A. Gheorghiu. 20. L'Eglise de Petrindu — district de Sălaj — Museă etnographique Hoia — Cluj (c). 34 le rapport 1/1,618. Donc un second rapport est: Io «prispa » de l’etage / le socle eleve (fig. 21b.) Dans Ies maisons fortifiees (Ies «cula» d'Oltenie (fig. 24), ou la ceinture entre le rez- de-chaussee et l’etage est situee plus haut, le rapport 1/1,618 se maintient. Generalement dans Ies maisons â deux niveaux, au parapet en bois, le profil en retrăit de l’etage partage la verticale de la maison en deux parties egales (fig. 25), le rapport 1/1. Pour Ies maisons qui s’amplifient dans le plan horizontal ainsi qu'en hauteur, telles que Ies maisons des boyards, Ies «conac», ou des Apres de profondes analyses, l'architecte Adrian Gheorghiu est arrive â la conclusion que Ies dimensions ayant des raports d’or varient avec le climat et le materiei utilise et que Io valeur de: 1/1,618 est caracteristique pour le « pittoresque » des maisons, tandis que le rapport oppose 1,618/1 est plutot specifique pour le « monumental» (fig. 27). Notre architecture paysanne reflete des ge- neses, des syntheses, d'ingenieuses structures, des rythmes et des proportions longuement cristallises depuis la prehistoire, charges des significations et des symboles d'une culture PROPORTIONS ROUHAINES D'OR 21. Synthese sur Ies PROPORTIONS ROUMAINES D'OR des Etudes de l'arch. S. Păun de 1983. maisons urbaines, Ies rapports de leurs pro- portions mentionnees ci-dessus se presentent inversement, c'est-â-dire le rapport devient 1,618/1. Le volume de nos maisons traditionelles, leurs details volumetriques (en special Ies poeles) (fig. 26) presentent leurs trois dimen- sions proportionelles aux nombres 1; 1,618 ou 1,618 *. puissante, autant spiritueile que materielle. Ce feu inextinguible, cette soif de beau du peuple roumain, sans commencement et sans fin, ont transforme en objets d’art (fig. 26) meme Ies constructions auxiliaires de la maison et Ies outils. La complexite des attributs de notre culture populaire (anciennete continuite, ori- ginalite, unite dans la diversite, permanence, mesure et valeur), a ete trop peu connue, dans 35 22. Maison de la zone de Cîmpulung — district de Su- ceava (a). toate son ampleur et trop peu mise en valeur â l'avantage du peuple qui l'a creee. II est d’autant plus regretable que cet heri- ttge bâti, original, reconnu parmi Ies valeurs universelles—est souvent brutalement rem- pltce par la « non valeur », le « kitsch » et au nom du « progres» ! Et r,on seulement par le paytan (d^routâ par Ies « non valeurs» de la viile, par Ies absurdites de la legislation, de la systematisation et surtout par le manque des mate, iaux traditionnels), mais aussi par ceux prepares pour la profession meme d'architecte ! Surtout, dans ces moments de vastes reevalua- tions, c'ett un acte obligctoire de culture de 23. Maison ă Sălciua de Sus — monts Apuseni — district d'Alba — Musee du village de Bucarest (b). 36 24. La « Cula » de Curti- șoaro — district de Gorj (c). proteger Ies edifice; qui s’inscrivent dans le patrimoine europeen—en Ies declarant des sites ou des zones patrimoniales, qui pourront etre defendues avec competence, par une le- gislation specifique (nos voisions le pratiquent de puis plus de 30 annees, par exemple la Bul- garie, â Koprivschtitza, ou l'Hongrie â Holloko). Ce riche potentiel de pensee et de sentiment specifique â notre peuple, materialise dans le tresor edifie par le paysan roumain, doit non seulement etre conserve —mais doit aussi etre fructifie, parmi Ies permanences de la Valeur. Un devoir qui revient surtout aux architectes dans la realisation des nouveaux edifices —con- 25. Maison â deux niveaex avec la « prispa » en bois — district de Prahova (a). 37 26. Intirieur a poele de Straja — district de Suceava (o ). a ■ de la Photothequede L'lmprim6rie «Coresi», București. b de la Phototheque de L'institut I.S.P.R.O.R. c = photo arch. Silvia Păun d = de la Phototheque de la Bibliotheque de L'Union des Architects de Roumanie. e = photo arch. Constantin Joja f = photo /uliu Pop de Seimi — Maramureș. scients que la voie â suivre, pour retrouver i’identite, n’est pas l'ornamentation des fațades avec des « fleurettes», de provenance soi- disant folclorique—mais en s’integrant dans l'esprit de cet heritage de valeurs, caracterise par la MESURE, l'EQUILIBRE, les PROPOR- TIONS SPECIFIQUES, la CONCEPTION VO- LUM^TRIQUE UNITAIRE et OUVERTE vers le monde. 27. La maison Belu de Urlați — district de Prahova (c). arh. SILVIA PĂUN O VECHE CASĂ BUCUREȘTEANĂ ÎN MAHALAUA DUDESCULUI —« CASA CILIBIULUI» Incursion dans l'histoire d’une vieille maison de Bucarest, «La maison Cilibiu» ou «La maison Floresco» et aussi une description de la situation actuelle de la construction qui se trouve dans un etat avance de degradation. Pe strada Sf. Apostoli, la nr. 32—36 în curte, la cca 30 m în linie dreaptă față de Biserica Sf Apostoli —cunoscută în trecut și sub numele de «a Tîrnovului » ori a «Arhimandritului» — se află o construcție austeră și masivă. Vecină pînă mai ieri cu fosta tipografie a «Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă»¹, de pe strada Vînători nr. 6, casa mai avea o intrare pe aceeași stradă la nr. 4. înconjurată de diverse clădiri parazitare — unele dispărute încă din 1987 cînd dărîmările au cuprins și această zonă—casa în discuție a scăpat atenției specialiștilor. Cercetînd vecinătățile casei pentru a găsi proprietarii inițiali am constatat următoarele: — cel puțin la 1791, casa se găsea față în față cu Biserica Sf. Apostoli (fostă mănăstire)²; — în același timp se învecina la sud cu Casa Cantacuzino—Dudescu ³, ridicată pe la 1635—40 pentru Marele Postelnic Constantin Cantacuzino și moștenită apoi de Dudești; ¹ Patriarhia Română intenționează să construiască pe locul fostei tipografii și a casei în discuție un nou sediu pentru « Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă » (P + 7 etaje); informație de la S. S. Părintele Verzan, directorul «Tipografiei Cărților Bisericești» (sep- tembrie 1990). ² Vezi planurile ofițerilor austrieci Ferdinand Ernst și Franz Purceii din 1791 (nr. 11 121, Colecția de hărți și planuri a Secției Feudale a Muzeului de Istorie și Artă al Municipiului București. Mulțumesc și pe această cale d-nei Mariana Trifan, custodele colecției): «bise- rica Sf. Apostoli de pe strada cu același nume, fostul Pod al Cilibiului» (subl. D.I.); G. D. Florescu, Vechi proprietăți bucureștene în veacurile XVII— XVIII, Bucu- rești, Tipografia M. M. Antonescu, 1934, p. 10. ³ Idem. ⁴ Vezi planul Ernst și Purceii; G. D. Florescu, Istoricul unei vechi case bucureștene: caso Floreștilor din Mahalaua Scorțarului, București, Tipografia Curții Regale F. Gobl fii, 1935, p. 10; C. C. Giurescu, Istoria Bucureștenilor, ed. a ll-a. revăzută și adăugită, București Ed. Sport-Turism, 1979, p. 63 —64și 316; col. Popescu- Lumină, Bucureștii din trecut și de astăzi, 1935 — «podul » s-a numit și «din mahalaua Arhimandritului» (1783 — 85), apud C. C. Giurescu, op. cit. — o uliță podită (un «pod»)⁴ înlesnea accesul către casă și așezămîntul bisericesc, pornind din Ulița Brâncoveanului (Brânco- veancăi pe la 1800) ⁵. Acest «pod» se numea « al Cilibiului » ⁶; — o mare grădină se întindea spre Apus, oprindu-se în fața casei ’ (mai tîrziu aici se vor ridica tot felul de construcții și se vor amenaja străzi și străduțe)⁸; — între Casa Dudeștilor și cea în discuție erau numai grădini (și vreo două—trei case mici) •; — în secolul al XlX-lea (la 1856) terenurile învecinate erau deja parcelate și destul de dens construite, între clădirile ce pot fl dovedite ca aparținînd acestei perioade fiind actuala între- prindere de Confecții din Blană, ce înglobează vechile proprietăți ale lui Josef Weltz ¹⁰ și Falk («Boiangerie și spălătorie»)¹¹, precum și clădirile de peste drum (strada Sfinții Apos- toli)¹²; — pe malul stîng al Dîmboviței se găseau (la 1791, 1804, 1846—52, 1856) ¹³ Biserica și hanul Mănăstirii Sf. Spiridon —vechi, Casa Floreș- ⁵ Vezi loan C. Filitti, Biserica Sf. Dumitru din Bucu- rești str. Carol, extras din « Biserica Ortodoxă Română», mai —iunie 1932, București, Tipografia Cărților Biseri- cești (planșa ce reproduce o hotarnică din 1804) și G. D. Florescu, op. cit., planul de la p. 8. ⁸ Vezi nota 4. ⁷ Vezi planurile Ernst și Purceii. ⁸ Vezi planul baronului Rudolf Artur Borroczyn (1846—1852). expus la sala Dalles în aprilie -mai 1990 (arhiva M.I.A.M.B.). ⁹ Vezi planurile Ernst și Purceii. ¹⁰ Vezi planul Borroczyn și notele 11—12. ¹¹ Vezi planul I. V. Socecu (f. an; c 1914/16) facsimil al Institutului de arhitectură « Ion Mincu », expus la expoziția «Uniunea Arhitecților din România 1891 — 1991», februarie —martie 1991, sala Dalles. ¹² Ibidem; între alți vecini era și « Comunitatea Evreilor din București (1927), pe str. Sf. Apostoli 38 (document original în posesia mea). ¹³ Vezi planurile citate și mai sus, precum și G. D. Florescu, op. cit. p. 8. 39 «Casa alibiului» (Florescu) — latura dinspre nord. Toate imaginile arată starea casei în ziua de 14 aprilie 1990. Ilustrația aparține autorului. tilor, Casa Brâncoveanului. Casele și Biserica Măgureanului etc.; — pe planul Borroczyn (1852) apar două pro- prietăți Florescu, fiecare pe cîte un mal al Dîm- boviței. Casa Floreștilor de pe malul stîng a fost cam pe locul clădirii «Societății de Tir și Tragere la Semn» (apoi devenită sediul «Operetei», după ce fusese «Teatrul Regina Maria»)¹⁴. Societatea de Tir fusese fondată în 1862 de un comitet condus de generalul loan Em. Florescu. Cealaltă casă, de care ne ocupăm aici, era în posesia familiei în 1856 (planul Borroczyn); — ultima atestare a casei ca proprietate nedi- vizată este pe planul maiorului Dimitrie Papa- ssoglu, în 1871 ¹S, unde apare într-o poziție oarecum nefirească (caracteristică pentru clă- dirile de pe acest plan), probabil pentru a-i marca astfel importanța, fără însă a numi pro- prietarul de atunci. înainte de a concluziona asupra deținătorilor inițiali ai casei, o vom prezenta așa cum se înfă- țișa pînă în luna februarie 1990. judecînd după volumetria casei și ritmul ferestrelor dinspre Sf. Apostoli, am constatat că ne aflăm în fața unui exemplar deosebit de interesant de arhitectură civilă românească. La o cercetare mai atentă prima impresie s-a adeverit pe deplin, ba mai mult, măsurînd cărămizile folosite pentru ridicarea zidurilor de contur dinspre Sfinții Apostoli am găsit un format de 24x14x2/3 cm, (iar grosimea stra- Clădire ce a adăpostit ateliere ale «Insti- tutului Biblic și de Misiune Ortodoxă» — orientare vest — nord-vest. 40 «Cosa Cilibiului» (Florescu) — vedere dinspre str. Vînători. Acum această parte a casei este cea mai distrusă. Ferestrele închise cu arcuri în plincintru (acum aproape toate distruse — septembrie 1991). tului de mortar de 2/3 cm), la care se adaugă aspectul paramentului zidurilor, în această parte a casei rămase netencuite, parament specific epocii Cantacuzino—Brâncoveanu. Toate acestea m-au îndemnat să datez și mai mult construirea casei în perioada înfloririi acestui stil nați- onal ¹⁰. Casa are parter și etaj, acesta din urmă păs- trîndu-se parțial sub forma a două încăperi alăturate, aflate pe latura scurtă dinspre Sf. Apostoli. Volumetric casa ne apare ca un para- lelipiped masiv de 19,75x15,75 m, neunitară ca înălțime, cu golurile ușilor și ferestrelor dispuse inegal pe cele patru laturi. Astfel, spre Sfinții Apostoli casa prezintă două laturi impresionînd prin lipsa golurilor de uși și ferestre la parter — cu excepția unei singure intrări în pivniță și a două guri de tiraj. în schimb, la etaj sînt multe goluri de uși și ferestre, care par a fi rezultatul transformărilor și reparațiilor din secolul trecut. Peaceeeși parte a casei, unghiul foarte mic al pantei acoperișului, sub 30° (aproximativ 15°—20°), cu ușoare curbări spre colțurile casei, pledează pentru refacerea lui, cîndva pe la mij- locul secolului al XIX-le?, cînd, probabil, casa a suferit un puternic incendiu ¹⁷. La această con- statare conduc panta învelitorii și arcurile în plincintru ale majorității ferestrelor și ușilor casei —atît pe partea dinspre Sf. Apostoli cît și spre Vînători —, dar care ar putea fi, tot atît de bine, rezultatul unei refaceri a casei la începutul secolului al XlX-lea l⁸. Cînd a fost refăcută, casa la etaj a fost împărțită în două, folosindu-se un zid despărțitor, original, astfel încît privită o dată dinspre Sf. Apostoli și apoi dinspre Vînători —fără a cunoaște ce se găsește înăuntru —ești convins că ai de-a face cu două clădiri adosate la un moment dat, fără ¹⁴ Ibidem, p. 14. ¹⁵ C. C. Giurescu, op. cit., și București — Starea Orașului (catalogul expoziției), sala Dalles, aprilie — mai 1990. ¹⁶ Cori na Nicolescu, Case, conace și palate vechi românești, mai ales p. 49 — 67. ¹⁷ Ipoteza producerii incendiului la mijlocul seco- lului al XlX-lea aparține arheologului Aristide Ștefă- nescu, cu care am vizitat casa în 1988 și cu care am avut fructuoase discuții. Printre altele, una dintre cupolele eliptice ale pivniției, are parte din cărămizi extrem de calcinate (negre). ¹⁸ Supoziția refacerii casei la începutul secolului al XlX-lea îmi aparține, fiind împărtășită și de arhitecții Paul Emil Miclescu și Sandu Emil Miclescu, care au văzut fotografiile realizate de mine între 1987—90. Domniile lor au fost primii inspiratori ai acestui articol, fapt pentru care îmi exprim recunoștința și pe această cale. 41 Vedere spre Biserica Sf. Apostoli. Acoperișul a dispărut (martie 1991). vreo legătură între una și cealaltă, mai ales că cele două învelitori au cotele superioare dife- rite. Cota superioară a acoperișului dinspre Sf. Apostoli pare a fi apropiată de cota de la care coșurile inițiale săltau peste acoperișul original. Cealaltă învelitoare, dinspre Vînători (avînd un aspect pitoresc datorită unui mare luminator) are cota superioară la nivelul grin- zilor podului pe deasupra etajului primei părți, iar cota inferioară, cu cca 35 cm mai sus decît podeaua actualului pod dinspre Vînători, care corespunde cu nivelul de călcare al fragmentului de etaj dinspre Sf. Apostoli. Pătrundem acum în pivniță, prin golul de ușă dinspre Sf. Apostoli. Aici grosimea zidului exterior este de cca 95 cm spre deosebire de aceea a zidului exterior dinspre str. Vînători, care are 74—97 cm. Nu trebuie să surprindă această grosime, existînd și alte cazuri similare în Tîrgoviște — și luăm acest oraș drept exemplu deoarece dispunem de informații precise, fiind vorba de o așezare cuprinzînd multe reședințe urbane — unde observăm că: la Casa Egume- nească de la Biserica Stelea (sec. XVI—XVII) grosimea zidurilor variază între 80—200cm; la Casa Stolnicului Constantin Cantacuzino (sec. XVII—XIX) grosimea este cuprinsă între 70—250 cm; la Casa Vevelli (sec. XVIII) este între 30—90 cm, iar la Casa Coconilor (apoi Hiottu) (1701 —sec. XIX) între 30—140 cm ”. Un alt exemplu este acela al Conacului familiei Mânu (Mano — Romalo din Popești Leordeni) (sec. XVIII—XIX), ale cărui ziduri originale au 100—115 cm, în timp ce zidurile ulterioare ¹⁹ Vezi Cristian Moisescu, Tîrgoviște. Monumente istorice și de artă, București, Edit. Meridiane. 1979, p. 69-71. «Casa alibiului » (Fio- rescu) — vedere «â voi d'oiseau». Intre timp clă- direa atelierelor Patriarhiei a dispărut, ca și copacul. Moșia Cantacuzino — Dudescu, fragment după harta din Vechi proprietăți bucureștene în secolele XVII și XVIII, de G. D. Florescu. Planul Ernst (1791): 1. biserica Mănăstirii Sf. Apostoli 2. «Casa alibiului» 3 «Podul Ceiibiului» (apoi str. Sf. Apostoli) 4. Casa Postelnicului Constantin Cantacuzino (apoi Dudescu) 5. « Podul spre Dudescu » 6. Casa Principelui Brâncoveanu cel Bătrîn (Nicolae Brâncoveanu) 7. Dîmbovița (Notațiile îmi aparțin, reproducerea planului după originalul aflat la MIAMB) 43 (din prima jumătate a secolului XIX) au cca 70—100 cm ²⁰. Cît privește sistemul de acoperire, aici avem cea mai bună dovadă a construirii casei în epoca cantacuzino—brâncovenească: două cupole eliptice care se sprijină pe masive arcuri, des- cărcîndu-se la rîndul lor pe zidurile de contur și pe un foarte probabil pilon central ²¹ (formatul cărămizilor este de 26x13/14x4 si 27x14/14,5 X4/4.5). Starea arcurilor și a cupolelor este foarte bună, neprezentînd la prima vedere fisuri ori alte semne de oboseală. Numai că, începînd din jurul datei de 1 martie 1990, datorită înlăturării acoperișului de peste etajul păstrat spre Sf. Apostoli²², apa ploilor care au urmat s-a in- filtrat, producînd mari pete pe suprafețele cupolelor, pete care cresc pe zi ce trece. Cutremurele din zilele de 30—31 mai 1990 nu au produs nici o avarie, cel puțin atît cît am putut vedea imediat, structura casei dovedin- du-se foarte bună și foarte stabilă, cu toate mo- dificările și transformările suferite²³. Exceptînd cele două compartimente amintite — despărțite acum prin două ziduri—la par- terul casei nu se mai află nici un alt zid din construcția originală, toate zidurile despărți- toare existente în momentul de față fiind de factură modernă, probabil de la începutul veacului al XX-lea. Un element deosebit, foarte rar în capitală, este pavimentul compartimentului din dreapta (venind dinspre Sf. Apostoli), executat din rondele de lemn, în aceeași manieră ca cel din culoarul porții Hanului Manuc, ceea ce duce la concluzia unei refaceri a casei în perioada 1890—1910 ²⁴. După 1987 peste această podea s-a depozitat moloz, iar mai tîrziu (martie— aprilie 1991) s-a făcut focul cu rondelele. Celă- ²⁰ Mihai Ispir, Clasicismul tn arta românească, Bucu- rești, Edit. Meridiane, 1984, p. 83 — 84. ²¹ Asemănare evidentă cu cele de la Mogoșoaia și Popești-Leordeni (conacul Manu-Romalo). ²² între 1 III 1990 și 1 V 1990 au dispărut toate înve- litorile casei, ca și o parte din zidurile moderne de compartimentare interioară; alte ziduri, mai noi, de la parter, au dispărut în perioada august—septembrie 1990. ²³ O analiză a rezistenței casei a fost făcută în noiem- brie 1990 de prof. dr. ing. Dan Căpățînă de la Institutul de Construcții București, specialist în rezistența clă- dirilor și seismologie. ²⁴ C. C. Giurescu, Istoria Bucureștilor, ediția a ll-a revăzută și adăugită, București, Edit. Sport-Turism, 1979, p. 319 și G. Potra, Din Bucureștii de ieri, București, Edit. Științifică și Enciclopedică 1990, voi. I, p. 206, « Vechile pavaje ale orașului ». lalt compartiment este podit cu cărămizi așezate pe lat, avînd dimensiunea de 25x14x3 cm. în ceea ce privește golurile de uși de la parter, observăm că din cele nouă goluri existente, șase sînt de dată relativ recentă—datorate probabil aceleiași etape de transformări, de la începutul secolului nostru —, iar celelalte trei par a fl originale datorită păstrării grosimii inițiale a zidului în care au fost deschise (de cca 92—95 cm) și a două arce (cu o deschidere probabilă de peste 300 cm) aflate pe aceeași axă de simetrie. Accesul la etaj se făcea pînă la 1 martie 1990 pe o scară metalică modernă, aflată în interiorul construcției actuale, dar în partea modificată radical a acesteia. Pînă în mai—iulie 1990 la etaj se mai putea ajunge și din exterior, folo- sindu-se două scări metalice aflate pe una din laturile dinspre Sf. Apostoli și legate printr-un mare podest metalic (platformă). Urmele unei scări metalice desființate —scară melc din care se pot vedea la parter primele trepte și stîlpul central, precum și locul unde ajungea la etaj —aflată foarte aproape de plat- forma amintitei scări exterioare, precum și o altă scară metalică în colțul opus celei desfi- ințate, ce înlesnea legătura cu podul actual al casei (de fapt etajul inițial) întregesc accesele dinspre parter spre etaj în această parte a clă- dirii. Cum zidul ce mărginește platforma respectivă este în prelungirea zidului de la etaj (folosit pentru a despărți în două această parte a casei), dar nu există la parter, pentru a i se asigura stabilitatea, fiind susținut de două mari grinzi metalice, și cum aici se găsesc toate scările de acces la etaj, presupunem că înainte de trans- formările radicale suferite de casă, tocmai aici se afla unul dintre foișoarele clădirii. Pentru această amplasare, pledează în primul rînd latura scurtă a casei tocmai în acest loc (15,75 m), precum și amănuntul, nu lipsit de importanță, că Biserica Sf. Apostoli se găsește aici la cea mai mică distanță de clădire. Foișorul în epoca brâncovenească așezîndu-se în general spre lac și spre grădină, ori spre aleea principală de acces la casă (ex.: Potlogi, Mogoșoaia, Dudești- Cioplea, Drăgănești, Filipești etc.) și putînd răspunde în același timp vederii spre biserica de curte (ca la Mogoșoaia), ori ca la reședința domnească a lui Șerban Cantacuzino la București, devenită ulterior Legația Rusiei²S. Aleea de ²⁵ Vezi G. Crutzescu, Podul Mogoșoaiei, București. Edit. Meridiane, 1987, p. 97—102. 44 acces în cazul nostru ar fi putut ajunge în dreptul presupusului foișor, avînd în vedere că Ulița Cilibiului ajungea la mănăstirea Sf. Apostoli și la casă, fiind orientată dinspre nord—vest spre sud—est²⁶. La etaj trei goluri, dintre care două nefolosite în momentul dezafectării clădirii: unul străpunge zidul ce desparte actualul pod de încăperile păstrate ale etajului și are șpaleții înclinați cu cca 10° spre N, la partea superioară păstrînd încă grinzișoare de lemn, care probabil alcătuiau buiandrugul ce susținea zidul de peste golul ușii; acest gol de ușă probabil dădea în sala ce lega foișoarele dinspre răsărit și apus. Zidul a fost refăcut în urma unui puternic incendiu ²⁷. Cărămizile aici au formatul de 25,5x11,5x3cm și de 26x14,5x4 cm, iar grosimea mortarului de 1—1,5 cm. Această cărămidă s-a folosit și la zidul interior de pe latura lungă. Al doilea gol, de ușă nefolosit pare a fi înlocuit o fereastră, după cum este așezat, nerespectînd poziția golului de ușă de la parter, cel mai apropiat ca așezare, mai ales că pragul se găsește la o cotă inferioară celei a podelei podului. In această parte a etajului dinspre apus con- statăm existența unui gol de ușă, alături de care se află o mică încăpere —înzidită acum —spri- jinită pe o consolă metalică, foarte simplă (în formă de sfert de cerc care circumscrie un cerc mai mic) și pe zidul clădirii vecine, ce «bate» în zidul casei noastre. Pentru a-i asigura echi- librul trei bare înguste sprijină încăperea. Deoarece prin înfățișare pare a fi vorba de un fragment de balcon, credem că se prelungea pînă în dreptul golului de ușă mai sus amintit — partea aceasta dispărînd la un moment dat. Amenajarea balconului a putut avea loc pe la 1840—1860 judecînd după forma consolei și ■după tipul și mărimea barelor. Trebuie neapărat precizat că urme de zidărie veche, ce par de secol XVII—XIX se pot constata în construcția ce a adăpostit tipografia «Insti- tutului Biblic și de Misiune Ortodoxă»²⁸, putînd fi atît ziduri originale, legate oarecum de «Casa Cilibiului» cît și ziduri la care s-a refolosit parte din cărămida recuperată de la aceeași casă (probabil în urma violentului in- cendiu ce a devastat etajul și parțial parterul. ²⁶ Planurile Ernst și Purceii arată trei foișoare- probabil două foișoare și o loggie. ²⁷ Vezi nota 17. ²⁸ Era o clădire P -J- 1 în formă de L, învecinată pe latura lungă cu « Casa Cilibiului ». Folosită drept carieră de materiale de construcții între 1990—1991, la 1 mai 1991 dispăruse! Din păcate, pînă în clipa de față nu am reușit să pătrundem în pivnița casei învecinate, accesele fiind în mare parte blocate. în schimb am putut măsura cărămizile vechi refolosite; astfel, la parter acestea au 27/28x131/2—14x4,5 cm. iar la etaj cca 27/28x13,5x3,5 cm grosimea mortarului fiind de cca 2 1/2 cm. înainte de a încheia aceasta descriere, vom arunca o privire și asupra laturii dinspre Vînători, unde se află celelalte intrări în clădire. Primul amănunt care ne atrage atenția este arcul în plincintru folosit pentru a închide golurile ferestrelor și două dintre accese, apoi, cotele neobișnuit de mari la care se aflau cheile de boltă ale arcelor —cca 3,40 cm. Al treilea amă- nunt iese la iveală după ce pătrundem în încă- perea din stînga, cea mai mare din această parte a casei. Șpaleții tuturor golurilor de fereastră sînt înclinați cu cca 10°, astfel încît aceste goluri se îngustează spre exterior (cca 126—136 cm lărgime în afară și cca 156—162 cm înăuntru) — asemănîndu-se cu situația existentă la rui- natul conac Mânu, din com. Popești-Leordeni. La toate aceste constatări se adaugă ritmul ferestrelor, specific pentru prima jumătate a secolului al XlX-lea, pînă spre a doua jumătate a aceluiași secol, atît tipul ferestrelor, cît și ritmul acestora putînd fi regăsite la nenumărate exemplare de arhitectură rezidențială româ- nească,, pe întreg cuprinsul Principatelor ro- mâne. în București, asemănări cu cele din cazul de față prezintă—după fotografiile de epocă cercetate—casa marelui ban Grigore Brân- coveanu, casa marelui logofăt Dinicu Golescu (apoi Palatul Domnesc), Casa Alexandru Bellu, Casa Lenș (apoi Vernescu), Casa marelui ban Dumitrache Ghica (apoi Palat Domnesc), Casa marelui spătar Constantin Ghica (apoi «Teatrul Lyric» și mai tîrziu «Opera Română») etc. precum și edificii publice: Hanul Roșu (acum Restaurant «Columbia»). Teatrul cel Mare (apoi Teatrul Național), Academia (acum Uni- versitatea București)—aripa veche, Palatul Regal (clădirea ridicată de arh. Gottereau) etc. multe dintre acestea putînd fi încă văzute, fiind mai mult sau mai puțin transformate²⁹ ²⁹ G. Potra, Din Bucureștii de altădată, București, Edit. Științifică și Enciclopedică, 1981; idem, Din Bucureștii de ieri București, Edit. Științifică și Enciclopedică, 1990, voi. I și II. Ilutrația din voi. I: fostul Han Roșu, Teatrul Național (1910); începutul străzii Lipscani, Palatul Șuțu pe la 1864; vechiul local al Casei de Depuneri, 1880 (con- struit de Gottereau-tatăl, cca 1860 —notă D.I.); Pre- fectura Poliției Capitalei, 1860; idem 1920, etc. Ilus- trații din voi. II: Casa proprie a fotografului Szathmari (str. Enei); prăvălie din 1848 pe strada Colței și strada 45 Zona Sf-ții Apostol i — Sf. Spiridon Vechi (1852) după D. D. Florescu, 1. Istoria unei vechi case bucureștene Casa Floreștilor [...]. Planul zonei în care se afli casa CANTACUZINO (?) - FLORESCU (fragment) 46 CASA FLORESCU(a£ilib^^ parter ca sec. xvii-xviii ■m sec. xviii am rondele din lemn (sfârșitul sec xix) ■■|sec. x/x ® ud din sec x/x/a etaj, probabil rest de la foișor (2j accese la parterul foi- șcirelor (vezi planurile ErnsI ș; Purțell) în concluzie putem afirma că avem de-a face cu «Casa Cilibiului» aducînd și următoarele mărturii: 1. Locul de casă al fraților Constantin (viitorul stolnic) și Tudorache, fiii Postelnicului Con- stantin Cantacuzino «iaște în capul podului Ciliului, lîngă mănăstirea Tărnovul, hram Sf. Petru și PaVel », la 1667 ³⁰. 2. «Cilibiul» pare să fi fost supranumele celor doi Constantin Cantacuzino, tatăl și fiul — fapt dovedit istoric mai ales pentru Stolnic, dar și pentru Constantin Baptista Vevelli (sfet- nic al lui Radu Mihnea, ucis de ieșeni) — «care și-ar fi avut casele prin partea locului», afirmație încă nedovedită³¹. Mavrogheni (unde a fost dărîmată în 1991 — notă D.I.); etc. G. Cruțescu, op. cit.; foto 42(1900. Teatrul Național), foto 52 ('867, Palatul Domnesc, fostele case Golescu), foto 53, 54 (1914, 1913-1914, Palatul Regal), foto 60 (1935. Fundația Universitară « Carol I», fațada princi- pală), foto 68 (1911, Calea Victoriei, în zona hotelului « High-Life » — vedere spre strada Imperială — notă D.I.), foto 69 (1914. Calea Victoriei — restul explicației incorect — notă D.I.). ³⁰ C. C. Giurescu, op. cit., p. 64, 316 și G. D. Flo- rescu, Casa cu lanțuri, Casa Cantacuzino —Crețulescu— Moruzzi, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională (Extras din Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, pe anul 1943), p. 8 și Vechi proprietăți bucureștene .... p. 10. ³¹ Ibidem; Radu Ștefan Ciobanu, Pe urmele Stolni- cului Constantin Cantacuzino, București, Edit. Sport- Turism, p. 114. 47 3. Biserica Sfinții Apostoli, ridicată de Matei Basarab pe locul uneia mai vechi, a intrat apoi în grija familiei Cantacuzino, fiind chiar refăcută, rectitorită de stolnic și de fiul său Ștefan, domn vremelnic după moartea de martir a vărului său, Constantin Brâncoveanu. 4. Așezarea casei față în față cu Biserica Sfinții Apostoli, prea aproape, cca 30 m, pentru a nu exista vreo legătură între cele două edi- ficii, avînd în vedere și relativa lor contempo- raneitate ³². 5. întregul cuprins, dintre Dîmbovița, mă- năstirea Sf. Apostoli, mănăstirea Antim și biserica Albă — Postăvari (dă. îmată în 1984) pînă la conacul Crețulescu—Lahovary de pe strada Vigilenței³³, se afla în posesia unei singure familii, aceea a Cantacuzinilor, a ramurii Stol- nicului, moștenită apoi de Dudești, prin înzes- trarea fiicei «Cilibiului». Maria, la măritișul ei cu Radu II Dudescu, Mare ban, cu această moșie ³⁴. 6. Casa Dudeștilor, aflată la sud de casa avută în vedere, de-a curmezișul actualei străzi Apolodor, a trecut de la Stolnicul Cantacuzino la ginerele său Radu II Dudescu, pe cînd despre fiul cel mai mare al Stolnicului, viitorul domn Ștefan, putem avansa ipoteza că locuia în ca-sa din dreptul Bisericii Sf. Apostoli, mai ales că va fi ctitorul principal (ctitor nou) al acesteia. Deci, avînd în vedere toate acestea, am ajuns la concluzia că ne aflăm în fața casei «Cilibiu- lui»— în pofida neindicării cu precizie în izvoarele cercetate a numelui său alte inves- tigații documentare fiind absolut necesare. Este foarte probabil ca această casă să fie aceeași cu casa amintită ca fiind în posesia fraților Con- stantin și lordache Cantacuzino la 1667, iar apoi a Stolnicului, la o dată ulterioară lui 1692 — anul morții fratelui său lordache, pe atunci ispravnic la ridicarea Mănăstirii Hurez, unde se și odihnește. Clădirea, înconjurată de diverse construcții, am descoperit-o întîmplător în iarna anului ³² Poziția casei față de biserică se aseamănă cu aceea pe care o are casa de la Potlogi, situată la cca 20 m de biserica curții, spre nord-vest (G. lonescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, București, Ed. Academiei R.S.R., 1982). ³³ Cel puțin pînă în 1990 era sediul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, sector 5; alături, pe strada Sapienței, se află bisericuța curții Crețuleștilor și Laho- văreștiior, ridicată pe la 1730—1750 de un Crețulescu și pictată în secolul trecut de G. Tătărescu. Vizavi se află pitită Biserica Mihai Vodă. ³⁴ G. D. Florescu, Vechi proprietăți bucureștene .. . 1983, nedîndu-i prea mare atenție pînă la înce- perea dărîmărilor în zonă—adică în lunile mai—iunie 1987. Sesizînd M.I.A.M.B., în per- soana prof. Oliver Velescu și apoi a prof. Aristide Ștefănescu, în primele luni ale lui 1988 au fost trimise de către MIAMB. Oficiului pentru Pa- trimoniul Cultural al Capitalei și Secției de sistematizare cîte o înștiințare, pentru a se lua măsurile necesare ocrotirii casei (și cartierului), în urma acestor demersuri, devastarea premer- gătoare dărîmării casei s-a oprit. în toamna și iarna lui 1988 și pînă prin ianuarie ,1990 dasa a adăpostit atelierele de ipsosărie pentru șan- tierul din Centrul Civic. După această dată a reînceput devastarea, care continuă și în prezent. Altfel, mai ales după 1 februarie 1990, o parte din acoperiș a dispărut, lăsînd partea de etaj, încă păstrată, la cheremul devastatorilor și al precipitațiilor, la care se adaugă demontarea în întregime a grinzilor de peste parter, umplerea cu moloz a celor două compartimente existente ale pivniței, smulgerea contravîn- turilor, cosoroabelor și a tuturor grinzilor învelitorii dinspre str. Vînători, pînă la distru- gerea acesteia—ceea ce afectează stabilitatea clădirii, precum și altele cum ar fl transformarea casei în privată publică sau preluarea casei de o întreprindere particulară, «Cumpăna». Din ianuarie 1991 aceasta a reușit să dărîme mare parte din casă și mai toate casele învecinate. Toate acestea contribuie la ruinarea rapidă și sigură a clădirii, printe puținele case de fac- tură cantacuzino-brâncovenească păstrate în capitală, și care ar putea deveni, împreună cu Biserica Sf. Apostoli și cu vestigiiile resuscitate ale Casei Cantacuzino—Dudescu, un punct de atracție deosebit de interesant (desigur, dacă ar fi pus în valoare corespunzător) alături de Curtea Veche. Două propuneri de salvare a casei se pot face: I. Transformarea casei într-un local de ali- mentație publică cu specific de epocă, ceea ce ar presupune multe transformări și adăugiri, dar ar fi foarte rentabilă. II. Destinația viitoare a casei să fie aceea de a adăposti Fundația «Orașul Vechi»—sau altă instituție de profil. Amenajările interioare și exterioare ar putea fi făcute mult mai aproape de aspectul original al casei, astfel încît în final să ne apară ca o restituire «in integrum» mai costisitoare, dar mai apropiată sufletelor noastre și în primul rînd sufletului ORAȘULUI. DAN IONESCU 48 Instrucție, educație, perfecționare ARHITECTUL ȘTEFAN BALȘ DESPRE RESTAURAREA MONUMENTELOR ISTORICE Interview avec l’architecte Șt. Balț, personnalite proeminente de l’architecture de restauration roumaine. Pentru toți cei care, profesional sau ca amatori s-au apropiat de monumentele istorice, numele arhitectului Ștefan Balș este binecunoscut. Cum ar putea fi altfel după o prodigioasă activitate de peste 60 ani în domeniul restaurărilor, perioadă în care a abordat multe dintre monumentele «princeps» ale țării noastre? Bun cunoscător de istorie și istoria arhitectu- rii, a fost totdeauna un practician «înrăit», dedicat în întregime studiului pe monument, proiectelor de restaurare, urmăririi execuției. biserica Crețulescu, fațada de vest. (Toate ilustrațiile au (ost pre- luate din fototeca DMASI) Biserica Snogov. Vedere dinspre vest Mănăstirea Horezu. Vedere din incintă — colțul de nord-vest și paraclisul A publicat foarte mult: monografii de monu- mente, articole și studii în periodicele de profil, comunicări la sesiuni științifice. Arhiva și biblio- teca personală de specialitate sînt, în perfectă ordine, adevărate cutii «cu minuni». Cu toată proverbiala lui «zgîrcenie la vorbă» (« nu-mi plac ședințele» !) noi toți, cei care am avut privilegiul de a lucra alături de el, știm că oricînd puteam obține documentații, sfaturi consistente, atenție și disponibilitate pentru toate problemele ridicate de profesiunea noas- tră .. . și, desigur, exemplu personal de serio- zitate și probitate științifică și profesională. Membru de onoare al Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Isto- rice, dl. arh. Ștefan Balș rămîne în continuare un reper în activitatea de restaurare a monu- mentelor, apreciat și consultat în problemele «spinoase», conducîndu-și în același timp pro- priile lucrări cu seriozitatea și exigența bine- cunoscute. Sanda Ignat: De cînd datează* preocupările Dvs. pentru monumentele istorice? în ce împreju- rări v-ați început cariera de arhitect-restaurator ? Ștefan Balș): La data obținerii diplomei de arhitect (iulie 1929) nu aveam o preocupare deosebită pentru monumentele istorice, dorind a mă înscrie în munca de creație încadrată în arhitectura contemporană. Dar, întrucît prelun- girea studiilor de arhitect la Beaux Arts din Paris nu a fost posibilă, am primit propunerea Comisiunii Monumentelor Istorice de a urma un stagiu de 2 ani ca bursier la Școala Română din Roma pentru însușirea noțiunilor necesare ca arhitect restaurator, cu obligația de a lucra în continuare timp de 4 ani în serviciul Comisiunii. Atras de munca și perspectivele interesante deschise de această activitate neobișnuită, m-am hotărît, la terminarea stagiului, să merg mai departe pe calea începută, hotărîre care s-a lungit apoi timp de o viață întreagă. S. I.: Cum a decurs în fapt această specializare ? Era deja conturată pe atunci profesiunea de restau- rator ? Șt. B.: Noțiunile de bază le-am extras din puținele publicații care existau pe atunci, ale unor autori ca Viollet le Duc, Paul Leon. Camiilo Boito și G. Giovannoni, acesta din urmă predînd cursul de specialitate la Facultatea de Arhitectu- ră din Roma. Singura mea obligație ca bursier era să trimit rapoarte periodice Comisiunii. 50 Pregătirea teoretică mi s-a părut insuficientă pentru formarea unui arhitect doritor de fapte concrete, așa că am completat-o prin urmărirea a numeroase șantiere de restaurare deschise la Roma și în alte orașe din Italia. Astfel am reușit să descifrez noțiunile elementare ale științei cercetării monumentelor pe de-o parte și cîn- tărirea cu grijă și stabilirea modificărilor nece- sare pentru înlăturarea adăugirilor — în ideea respectării etapelor istorice — pe de altă parte. S. I.: Cînd credeți că s-au cristalizat în România principiile restaurării istorice? Ce rol a avut Co- misiunea în această privință ? Șt. B.: Restaurările datorate arhitecților din generația mai veche ca: Al. Băicoianu, N. Ga- brielescu, Al. Zagorîț, Gh. Lupu, I.Trajanescu și N. Gh. Budești, la care trebuie adăugat ing. Gr. Cerchez (căruia i se datorează salvarea Bisericii Domnești din Curtea de Argeș) înlocui- seră treptat mult criticata operă a francezului Lecomte du Noii/. O remarcabilă, pentru acea epocă, restaurare pe principii istorice a fost executată la sfîrșitul secolului trecut de arh. Karl Romstorfer la refacerea acoperișului Bi- sericii Sf. Gheorghe cel Nou din Suceava. Inițiativa Comisiunii de a trimite tineri arhi- tecți la Școala Română de la Roma pentru spe- cializare în restaurări a fost reacția la pierderile suferite de monumentele din România în urma restaurărilor «stilistice» din perioada domniei lui Carol I (Mănăstirea Curtea de Argeș, Biserica Trei Ierarhi din lași, Biserica Sf. Dumitru din Craiova etc.), care erau, totuși, de o înaltă tehnicitate. Trecerea, în opera de restaurare, la principiile restaurării istorice s-a generalizat prin tinerii arhitecți care au studiat la Roma, începînd cu anul 1928. S. I.: La întoarcerea în țară ați colaborat cu mari personalități ale epocii: Nicolae lorga, arh. Nicolae Ghika-Budești, arh. Petre Antonescu, arh. Horia 51 Teodora. Fiind la începutul carierei, care din aceste personalități v-au impresionat mai mult? De asemenea, vă rugăm să ne spuneți cum funcționa Comisiunea Monumentelor Istorice. Șt. B.: A urmat lunga activitate în serviciul Comisiunii Monumentelor Istorice, din 1930 pînă la desființarea ei în 1948. Serviciul tehnic, care asigura activitatea Comi- siunii, era condus de arh. N. Ghika-Budești ajutat de istoricul V. Drăghiceanu. Proiectarea și munca de teren erau în sarcina a patru arhitecți: Sterie Becu, Horia Teodoru, Em. Costescu și cu mine (ultimii 3 formați la Școala de la Roma). Proiectele de restaurare și documentațiile tehnice, întocmite în funcție de fondurile anu- ale, erau prezentate spre aprobare comisiei prezidate de N. lorga și avînd ca membri per- sonalități ca Alexandru Lapedatu, Gheorghe Balș, Petre Antonescu (care preda cursul de restaurări la Școala de Arhitectură) și alții. Sediul central, aflat la Casa Școalelor din str. General Berthelot, adăpostea arhiva și o bogată bibliotecă ce cuprindea publicațiile apă- rute asupra Moldovei — o analiză exhaustivă a monumentelor — de Gh. Balș; a Țării Româ- nești și Olteniei — cu analiză de caz pentru mo- numentele studiate — de N. Ghika-Budești; ulterior pe cele privind Transilvania, de Virgil Vătășianu; precum și pe acelea asupra istoriei arhitecturii vechi românești, de Grigore lo- nescu. Toate acestea, împreună cu neprețuita colecție a buletinelor anuale ale Comisiunii, formau materialul de bază la întocmirea proiec- telor, fond completat an de an cu arhiva proprie de proiecte și studii realizate. Așadar, pe toți aceștia îi consider mentorii mei în meseria de restaurator, cu o mențiune specială pentru arh. Horia Teodoru, șeful meu direct, un exemplu de sistematizare științifică a muncii, și arh. Al. Popovici, deosebit de com- petent. care a condus execuția multora dintre lucrările mele din cadrul Comisiunii. S. I.: Considerați important rolul memorialiști- lor, eseiștilor — ca G. M. Cantacuzino — care au sensibilizat și continuă să sensibilizeze publicul la marile valori ale monumentelor istorice? Șt. B.: G. M. Cantacuzino a fost mai mult decît un memorialist în acest domeniu. A res- taurat el însuși conacul de la Stoenești și a par- ticipat la integrarea în ansambluri construite a unor monumente de mare valoare: ca ajutor al arhitectului Ruffolo la Mogoșoaia, ca autor la galeriile Crețulescu etc. S. I.: în ce condiții ați reluat activitatea de resta- urare ? Șt. B.: între 1950—1955 am fost angajat la atelierul de proiectare de locuințe în cadru Cetatea țărănească de la Clinic. Vedere din exterior 52 Mănăstirea Brebu. Vedere dinspre nord-vest a bisericii ICSOR și ISPROR, unde, în 1955 a fost înființat un atelier de proiectare pentru restaurări de monumente comandate de Departamentul Cul- telor și de alți beneficiari. Acest atelier, comple- tat cu un însemnat număr de arhitecți speciali- zați, afost integratîn 1960în mult dorita Direc- ție a Monumentelor Istorice. S. I.: Vă rugăm să ne spuneți părerea dv. despre activitatea fostei Directii a Monumentelor Istorice (DMI, DMIA, DPCN). Șt. B.: Părerea mea despre activitatea Direc- ției Monumentelor Istorice nu poate fi decît bună, întrucît prin această instituție s-a realizat marele număr de lucrări valoroase, răspîndite în toată țara și unanim apreciate. Pentru prima oară au fost reunite serviciile de documentare, cercetare, proiectare, avizare și execuție care conlucrau la activitatea de sal- vare, și restaurare a monumentelor. în cei 17 ani care au urmat s-a desfășurat o muncă susținută de protecție și restaurare a monu- mentelor, concepută pe un plan mai larg, depă- șind obiectivul monumentului unicat, prin pre- ocuparea încadrării lui în ansamblu sau chiar prin abordarea unor ansambluri de arhitectură. în ce mă privește, activitatea în Direcție a însemnat schimbarea radicală a stilului de muncă prin trecerea de la munca individuală la cea co- lectivă — cu toăte avantajele și implicațiile pe care le aduce colaborarea cu celelalte speciali- tăți — sub conducerea arhitectului șef de pro- iect, care asigură o viziune unitară. S. I.: Ați vrea să ne pomeniți de unii colegi sau colaboratori care au avut realizări de valoare? Șt. B.: Fac parte dintr-o generație care con- sideră că meritul aparține instituției, nu auto- rilor. Direcția, organizată în sensul de care am vorbit de arh. VirgiI Bilciurescu, cuprindea patru ateliere de proiectare, ogrupă de studii, arhive, fototecă, laborator foto și de analiză a materia- lelor și o foarte organizată grupă de execuție, condusă de ing. Victor Munteanu, care lucra în toată țara. S. I.: Credeți că generația Dvs. și-a făcut datoria în domeniul protecției și restaurării monumen- telor ? Șt. B.: Cred că șirul de rezultate de bună calitate realizate de generația noastră dovedește că ea și-a făcut datoria în lupta pentru conser- varea și punerea în valoare a vechilor noastre monumente, pînă la apariția unor situații care au dus la scăparea totală de sub control științi- fic a acestei discipline. S. I.: în ce măsură socotiți că activitatea v-a fost afectată de presiunea exercitată de sistemul comunist? Șt. B.: In mod paradoxal, regimul comunist atît de nefast pentru țară și neamul nostru, a înlesnit în prima etapă desfășurarea, în condiții chiar mai bune decît în trecut, a muncii de resta- urare — poate prin însuși faptul că aceasta acti- vitate rămînea total în afara sferei de interes a ideologiei și scopurilor urmărite de partidul comunist. 53 După nefasta desființare a Direcției însă, în 1977, monumentele au fost din ce în ce mai amenințate de măsurile aplicate de conducere, care nu aveau nimic comun cu cultura. S-a ajuns astfel la «ascunderea» între blocuri, sau chiar la demolarea unor monumente și an- sambluri de o deosebită valoare istorică și ar- tistică. în ciuda unor greutăți reale, unele dintre lucrările de restaurare au fost preluate și con- tinuate de organele bisericești (Patriarhie, Mi- tropolii, Episcopii), și chiar sfaturi populare, folosind zestrea în oameni și materiale rămase de la Direcție. în acest fel am continuat o serie de lucrări începute anterior și chiar am făcut proiecte pentru lucrări noi. S. I.: Care dintre lucrările Dvs. v-a dat mai multe satisfacții profesionale? Șt. B.: E greu să stabilesc o ierarhie a lucră- rilor pe care le-am realizat. Desigur, marile șantiere, de lungă durată, de la Mănăstirile Horezu și Neamț, catedrala de la Alba lulia și Biserica Crețulescu din București reprezintă momente de vîrf din activitatea mea. Dar tot ca reușite pot fi menționate și restaurarea rui- nelor Cetății Neamț sau a mausoleului înălțat de Ștefan cel Mare la Războieni. S. I.: Au existat și momente de înfrîngere în cariera Dvs.? Care sînt? Șt. B.: Prin norocul pe care l-am avut de a lucra într-un domeniu în care rivalitatea este lipsită de sens, pot spune că n-am avut înfrîngeri în meserie, în afara luptei duse cu D-na Henriette Delavrancea-Gibory privind soluția de restau- rare a bisericii Sf. Gheorghe Nou din București. S. I.: Ce părere aveți despre construcțiile de biserici din prezent ? Șt. B.: Cred că bisericile prezentului trebuie să păstreze distribuția tradițională a spațiului interior, specifică cultului ortodox. Cred, de asemenea, că tendința de aplicare a unei arhi- tecturi moderne trebuie să țină cont — în același sens — de preponderența plinurilor asu- pra golurilor. S. I.: Cum vedeți în prezent și în viitor rolul ar- hitecților restauratori ? Șt. B.: în viitor arhitectul restaurator vatrebui să se ferească de atitudini prea rigide, ținînd cont de schimbările de gust și mentalitate a noilor generații, cu atît mai mult cu cît domeniul s-a lărgit foarte mult, trecînd de la monumente unicat la interesul pentru largi zone de arhitec- tură cu valoare istorică și ambientală. Cum și în ce măsură este greu de precizat. S. I.: Ce părere aveți despre activitatea noii Direcții a Monumentelor, Ansamblurilor și Sitarilor Istorice? Care credeți că sînt principalele orientări profesionale ale acesteia ? Cum le apreciați ? Șt. B.: Regret că este angrenată mai mult în activitatea de avizare și mai puțin în cea de pro- iectare și execuție a unor asemenea lucrări, rol care mi se pare de cea mai mare importanță pentru prezent și viitor. în mod special execuția îa un șantier de restaurare este cea care condi- ționează obținerea datelor necesare pentru proiectul de restaurare. Interviu realizat de arh. SANDA IGNAT BIBLIOGRAFIE ARHITECT ȘTEFAN BALȘ* I. PERIODICE 1929 Sânt Ange'o al Monte Rapano, Ephemeris daco- romanica, Roma. 1931 O biserică fortificată din lași, închinare lui lorga, București. 1934 Biserica Sf. Elefterie din București, BCMI. 1943 Biserica din Vad, jud. Someș, BCM.. 1952 Locuințe noi în Medgidia, Arhitectura, nr. 6—7. 1954 Vechi locuințe boierești din Gorj, SCI A. 1955 Restaurarea Palatului Potlogi, Arhitectura, nr. 2. 1962 Restaurarea Mănăstirii Neamț, MMS. 1963 Noi descoperiri la Mănăstirea Hurezu, cu prilejul lucrărilor de restaurare, Studii DMI. ♦ Bibliografia este reprodusă după revista "Arhitectura", 1, 1984, cu adăugirile necesare aducerii la zi. 1964 Restaurarea Mănăstirii Neamț (colaborare cu I. Balș, R. Heitel), Studii DMI. 1964 Restaurarea Mănăstirii Gura Motrului, Studii DMI. 1966 Biserica Mănăstirii Putna, MMS. 1967 Biserica Episcopiei Argeșului, MMS. 1967 Cetatea Clinic, Studii DMI. 1969 Restaurarea Bărăției din Cîmpulung, Studii DMI. 1970 Lucrările de restaurare la biserica din Brădet— Argeș, BMI nr. 2. 1971 Observații noi asupra bisericii Mănăstirii Neamț, BMI. 1971 Restaurarea Cetății Neamț, BMI nr. 2. 1971 Sf. Vineri, Tîrgoviște — un tip neobișnuit de pridvor în arhitectura veche din Muntenia (colaborare cu R. Monciulescu), BMI nr. 3. 1971 Cîteva date noi despre Mănăstirea Moldav ița, BMI nr. 3. 54 Mănăstirea Moldovița. Vedere din incintă (în planul al doilea, clisiarnița restaurată de arh. Dan Corneliu) 55 Mănăstirea Neamț. Vedere dinspre latura de vest a chiliilor 1972 Restaurarea bisericii Crețulescu, București, BMI nr. 3. 1975 Restaurarea bisericii Radu Vodă, București, BMI nr. 1. 1975 Restaurarea bisericii din Războieni, jud. Neamț BMI nr. 2. 1976 Sf. Gheorghe — Pitești, BMI nr. 2. 1977 Sf. Gheorghe, București, BMI 1990 Lucrări de restaurare la Mănăstirea Râșca, jud. Suceava, RMI nr. 1. II. CĂRȚI 1957 Scurtă istorie a artelor plastice în R.P.R., voi. 1, (glosarul termenilor de specialitate). 1958 Mănăstirea Neamț. Edit. Tehnică (în colaborare cu Corina Nicolescu). 1958 Mănăstirea Moldovița, Edit. Tehnică (în colaborare cu Corina Nicolescu), 1965 Mănăstirea Humor, Edit. Meridiane. 1966 Mănăstirea Secu, Edit. Meridiane. 1968 Potlogi, Edit. Meridiane. III. COMUNICĂRI LA SESIUNILE ȘTIINȚIFICE D.M.I. 1963 Mănăstirea Hurezu, descoperiri. 1964 Restaurarea cetății din Clinic. 1964 Mănăstirea Neamț, probleme de restaurare. 1966 Restaurarea Bărăției din Cîmpulung. 1968 Biserica din Brâdet, probleme de restaurare. 1973 Restaurarea bisericii Radu Vodă, București. 1974 Cula Duca din Măldărești. 1975 Sf. Gheorghe, București—rezultatele cercetărilor. IV. CASETE D.M.I. Brebu, Bărăția Cîmpulung, Mănăstirea Hurezu, Măl- dărești, Humor. V. MANUSCRISE Case vechi din Moldova — Pribești, Trifești. Biserici de zid din regiunea Bicaz. Mănăstirea Arnota. Biserica Mănăstirii Neamț. VI. TRADUCERI 1956 Alfredo Barbacci: Restaurarea Monumentelor ir Italia (II restaura dei monumenti in Italia, Libreria della Stato Roma), 56 VI. TRADUCERI RESTAURĂRI ȘTEFAN BALȘ 1. Sf. Elefterie Vechi, București (1930). 2. Mănăstirea Neamț (1930—34, 60—65). 3. Biserica din Pătroaia—Dîmbovița(1931). 3. Biserca din Pătroaia — Dîmbovița (1931). 4. Biserica Crețulescu, București (1932—1939). 5. Biserica din Borzești (1934, 1943). 6. Biserica Scaune, București (1934, 1937, 1947). 7. Sf. Spiridon Vechi, București (1934, 1937). 8. Biserica Schitului ClococioV — Olt (1934). 9. Biserica Precista din Bacău (1935—1936). 10. Biserica de lemn din Maiorești — Mureș, strămutată la Sinaia (1935). 11. Huși, palatul episcopal (1936). 12. Turnul clopotniță de la Cașin — Bacău (1936—1938). 13. Sf. Sava, lași (1936—1939). 14. Biserica Mănăstirii Bîrnova — lași (1937). 15. Episcopia Romanului (1937—1938). 16. Mausoleul de la Buftea (1937—1938). 17. Sf. Ion, Piatra Neamț (1937—1938). 18. Biserica Mănăstirii Coșula (1938). 19. Biserica din Vad — Someș (1938). 20. Biserica fostei Mănăstiri Dobrovăț (1938). 21. Biserica Mănăstirii Snagov (1943—1947). 22. Golia, lași (1943—1944). 23. Mănăstirea Cetățuia, lași (1943—1944). 24. Biserica din Burdujeni — Suceava (1943—1944). 25. Sf. Dumitru, Suceava (1943). 26. Biserica Antim, București (1945—1946). 27. Mănăstirea Căldărușani (1947, 1960—1965). 28. Mănăstirea Cernica (1959—1960). 29. Biserica și paraclisul Patriarhiei, București (1960— 1962). 30. Mănăstirea Brebu (1960—1963). 31. Schitul Balamuci — Ilfov (1960—1962). 32. Mănăstirea Hurezu (1961—1975). 33. Cetatea țărănească de la Cîlnic (1961—1963). 34. Turnul și biserica fostei mănăstiri Radu Vodă, București (1962—1964, 1970—1974). 35. Cula Duca. Măldărești [1962—1965], 37. Cetatea Neamț (1963—1970). 38. Sf. Gheorghe, Pitești (1964—1968). 39. Biserica schitului Brădet — Argeș (1964—1966). 40. Mănăstirea Moldovița (1966—1970). 41. Mănăstirea Rîșca (1968—1975). 42. Cazarma Babilon și Sala Unirii, Alba lulia (1967— 1968). 43. Catedrala Ortodoxă, Alba lulia (1967—1971). 44. Catedrala Romano-Catolică, Alba lulia (1967—1975). 45. Biserica din Războieni — Neamț (1973—1975). 46. Sf. Gheorghe, București (1974—1975, 1977 — în curs). 47. Mănăstirea Hodoș—Bodrog—Arad. Colab. cu arh. Virgil Antonescu (1978—1979). 48. Casa Domnească, Mănăstirea Putna. Colab. cu arh. V. Antonescu (1985—1991). 49. Biserica fostei Mănăstiri Tazlău. Colab. cu arh. V. Antonescu (în curs de execuție). ALTE LUCRĂRI 1. VilaGordon Hayward, Cornu—Cîmpina (1936—1937). 2. Casa D. Pherekyde, Balcic (1937—1938). 3. Casa Constantinescu, Balcic (1938). 4. Biserică, Balcic (1938). 5. Casa Chrissoveloni, Ghidigeni — refacerea după incendiu. Colab. cu arh. Ion Balș. 6. Cămin pentru Banca Românească, București (colab. cu arh. Ion Balș) 7. Locuințe pentru Banca Românească București 1945- proiec*. 8. Bloc Suțu, Piața Universității (arh. G. M. Cantacu- zino), București — restaurare. Bibliografia este reprodusă după revista „Arhitectura" 1, 1984, cu adăugirile necesare aducerii la z 7. Mănăstirea Neamț. Vedere din incinta, cu biserica Sf. Gheorghe integrată pe latura de est ZIUA PORȚILOR DESCHISE Pentru cunoașterea mai largă a monumentelor istorice și a activității care se desfășoară în scopul protejării lor, Fundația «Zilele patrimoniului european», înființată sub auspiciile Consiliului Europei, a lansat propunerea ca țările din Europa să organizeze în cursul lunii septembrie a fiecă- rui an, o zi a propriului patrimoniu arhitectural. Este de la sine înțeles că oricare comitet națio- nal își poate alcătui un program specific în condi- țiile pe care le consideră corespunzătoare, cu- prinzînd întregul teritoriu sau numai unele orașe și zone, aducînd în prim plan anumite categorii de monumente, stabilind o eventuală tematică — în funcție de preocupări prioritare, aniversări, acțiuni generale deja programate etc. — și invi- tînd la cooperare organismele cointeresate. în acea zi a porților deschise, publicul poate vizita în mod gratuit numeroase monumente istorice, dintre care unele îi sînt în mod curent — fie parțial, fie în totalitate — inaccesibile. Rezultate spectaculoase au fost înregistrate în cele nouă țări care au organizat astfel de mani- festări în anul 1991 : Belgia (Flandra, Bruxelles și Walonia), Franța, Germania (Saxonia Infe- rioară și Hesse), Irlanda, Malta, Marea Britanie (Scoția și Irlanda de Nord), Olanda, Suedia și Turcia. Mii de monumente au stat la dispoziția populației, care a beneficiat de vizite ghidate și de excursii în circuit, însoțite de conferințe de presă, expoziții și publicații ocazionale. Dată fiind starea de necunoaștere a valorilor istorice — arhitecturale din țara noastră, gradul de părăsire a monumentelor și greutatea de a ieși din inerția care domină organismele ce ar trebui să concure la salvgardarea tezaurului de arhitectură veche, socotim că se cuvine să se organizeze și la noi, începînd din 1992, o zi a patrimoniului construit, pentru a oferi acces populației la o zestre care, de fapt și de drept, îi aparține. Ar fi acesta un prilej de educație, de popularizare a unor martori îndreptățiți din lumea vremurilor trecute, de înțelegere a mij- loacelor și a măsurilor care se impun pentru protecția, conservarea, consolidarea și restau- rarea monumentelor, precum și pentru folosi- rea lor adecvată în societatea contemporană. Așadar, într-o duminică de toamnă, de exem- plu ar fi accesibile tuturor categoriilor de cetă- țeni, sub îndrumare atentă și competentă, pa- late și castele, muzee adăpostite în clădiri re- marcabile, sedii ale unor ministere, prefecturi și primării, bănci sau uniuni de creație, mănăstiri, cule și conace, teatre, școli și altele încă. O zi într-un an, edificii reprezentative precum Palatul Elisabeta, Sediul UNESCO și Ateneul Român, Banca Națională, Școala Centrală de Fete și Casa Lahovari din București, palatele episcopale din Oradea și Curtea de Argeș, Teatrul Național din lași. Casa Băniei din Craiova sau Biblioteca Batthyaneum din Alba lulia s-ar deschide nu numai celor care le frecventează în mod curent. Ele ar fi vizitate, cu precădere, pentru cunoaș- terea cadrului construit, a unor semnificații arhitecturale, artistice și istorice. O acțiune de mare cuprindere ca aceasta, deloc festivistă ci profund necesară, trebuie organizată din timp, cu participarea unor foruri dintre care nu pot lipsi Ministerul Culturii și Comisia Națională a Muzeelor, ministerele Edu- cației, Turismului, Cultelor, Finanțelor, și Lu- crărilor Publice, Academia Română, autoritățile bisericești, Uniunea Arhitecților, Institutul de Arhitectură «Ion Mincu », prefecturi și primă- rii, fundații culturale, beneficiari de monumente și alte organisme implicate, avînd în mijlocul lor Comisia Națională a Monumentelor, Ansam- blurilor și Siturilor Istorice, Direcția sa opera- tivă și Comisiile Teritoriale. Ziua porților deschise ar putea determina și alte manifestări culturale adiacente, largi acțiuni în mass-media precum și prezentarea, în fiecare an, a unor lucrări de restaurare în curs de des- fășurare sau de curînd încheiate. 2 noiembrie 1991 AURELIAN TRIȘCU 58 Legi, regulamente, normative ORGANISATION DES NATIONS UNIES POUR L’EDUCATION, LA SCIENCE ET LA CULTURE COMITE INTERGOUVERNAMENTAL POUR LA PROTECTION DU PATRIMOINE MONDIAL CULTUREL ET NATUREL ORIENTATIONS DEVANT GUIDER LA MISE EN CEUVRE DE CONVENTION DU PATRIMOINE MONDIAL TABLE DES MATlăRESS INTRODUCTION I. ETABLISSEMtNT DE LA LISTE DU FA- TRIMOINE MONDIAL A. Principes gâneraux B. Indications aux Etats parties concer- nant les propositions d’inscription sur la Liste C. Critferes relatifs â l’inscription de biens culturels sur la Liste du patri- moine mondial D. Critferes relatifs ă l’inscription de biens naturels sur la Liste du patri- moine mondial E. Procâdure d'exclusion eventuelle de biens de la Liste du patrimoine mon- dial F. Orientations pour l'evaluaticn et l'examen des propositions d'inscrip- tion G. Forme et contenu des propositions d'inscription H. Procddure et calendrier pour le trai- tement des propositions d'inscrip- tion II, ETABLISSEMENT DE LA LISTE DU PAT- TRIMOINE MONDIAL EN PERIL A. Orientations pour l’inscription du patrimonie mondial en pârii B. Criteres pour l’inscription d'un bien sur la Liste du patrimoine mondial en pârii C. Procâdure pour l’inscription de biens sur la Liste du patrimoine mondial en perii III. ASSISTANCE INTERNATIONALE A. Diffârentes formes d’assistance dis- ponibles au titre du Fonds du patri- moine mondial: i) Assistance preparatoire ii) Assistance d’urgence iii) Formation iv) Cooperation technique v) Assistance ă des activitâs de pro- motion destinâes ă faire mieux connaître ou mettre en ceuvre la Convention B. Ordre de priorite pour l’octroi d’une assistance internaționale C. Accord ă conclure avec les Etats beneficiaires d’une assistance inter- naționale D. Mise en ceuvre des projets IV. FONDS DU PATRIMOINE MONDIAL V. EQUILIBRE ENTRE LE PATRIMOINE CULTUREL ET LE PATRIMOINE NA- TUREL DANS LA MISEEN CEUVRE DE LA CONVENTION VI. AUTRES QUESTIONS A. Utilisation de l'embleme du patri- moine mondial et du nom, du sym- boleoude la reprâsentation dessites du patrimoine mondial B. Realisation de plaques destinâes ă commâmorer l’inscription de biens sur la Liste du patrimoine mondial C. Reglement intârieur du Comitâ D. Râunions du Comite du patrimoine mondial E. Râunions du Bureau du Comitâ du patrimoine mondial F. Publication de la Liste du patrimoine mondial G. Action au niveau național pour la promotion et la sensibilisation aux actions entreprises au titre de la Convention 59 Introduction 1. Le patrimoine culturel et naturel fait pârtie des biens inestimables et irremplațables non seulement de chaque nation mais de l’humanitâ tout entiere. La perte, par suite de degradation ou de disparition, de l’un quelconque de ces biens âminemment prâcieux constitue un appauvrissement du patrimoine de tous Ies peuples du monde. On peut reconnaître, en raison de leurs remarquables qualites, une valeur universelle exceptionnelle ă certains des âlâments de ce patri- moine qui, ă ce titre, meritent d'etre tout spâcialement protâgâs contre Ies dangers croissants qui Ies menacent. 2. Afin de remâdier â cette situation critique et d’as- surer le mieux possible l’identification, la protection, la conservation et la mise en valeur adequates de ce patrimoine mondial irremplacable, Ies Etats membres de l’Unesco ont adoptâ en 1972 la Convention concer- nant la protection du patrimoine mondial, culturel et naturel, ci-apres dânommâe «la Convention». Cel le-ci complete Ies programmes nationaux de conser- vation du patrimoine, et prevoit l'âtablissement d’un «Comite du patrimoine mondial », ainsi que la consti- tution d'un « Fonds du patrimoine mondial». Le Fonds et le Comite ont âtâ crees en 1976. 3. Le Comitâ du patrimoine mondial, ci-apres dânom- mâ «le Comitâ», a trois fonctions essentielles: (i) identifrer, sur la base des propositions d’inscription soumises par Ies Etats parties, Ies biens culturels et naturels de valeur universelle exceptionnelle qui seront protâgâs au titre de la Convention et inscrire ces biens sur la «Liste du patrimoine mondial»; (ii) dâcider quels biens, parmi ceux qui sont inscrits sur la Liste du patrimoine mondial, sont ă inclure sur la «Liste du patrimoine mondial en pârii» (seuls Ies biens dont la sauvegarde exige de grands travaux et qui ont fait l’objet d'une demande d'assistance au titre de la Convention peuvent âtre considârâs); (iii) determiner Ies moyens et Ies conditions Ies plus appropriâs d’utilisation des ressources du Fonds du patrimoine mondial pour aider, dans toute la mesure du possible. Ies Etats parties ă sauvegarder leurs biens de valeur universelle exceptionnelle. 4. Les orientations ânoncâes ci-dessous ont ete prâ- parâes dans le but de porter â la connaissance des Etats parties â la Convention les principes guidant l'action du Comitâ lors de l’âtablissement de la Liste du patrimoine mondial et de la Liste du patrimoine mondial en pârii, ainsi que lors de l'octroi d’assistance internaționale au titre du Fonds du patrimoine mondial. Ces orientations donnent âgalement des informations sur diverses questions de procâdure concernant la mise en ceuvre de la Convention. 5. Le Comitâ est pleinement conscient du fait que ses dâcisions doivent etre fondâes sur des considârations aussi objectives et scientifiques que possible et que toute âvaluation faite en son nom doit etre effectuâe de maniere approfondie et avec toute la compâtence nâcessaire. II reconnaît que des dâcisions objectives et pondârâes dependent: — de criteres soigneusement âtablis, — de procâdures soigneusement âlaborâes, — d'une âvaluation faite par des experts qualifies et comportant, le cas âchâant, l'appel ă des exper- tises complâmentaires. Ces orientations ont âtâ âlaborâes dans ce but. I. Etablissement de la liste du patrimoine mondial A. Principes gâniraux 6. Le Comitâ a dâcide qu'il serait guidâ par les princi- pes gânâraux suivants lors de l'âtablissement de la Liste du patrimoine mondial: (i) La Convention prâvoit la protection des biens culturels et naturels(l) considârâs comme etant de valeur universelle exceptionnelle. Son but n'est pas de protâger tous les biens importants, de grande valeur ou interet, mais seulement un cer- tain nombre des plus exceptionnels d'entre eux dans une perspective internaționale. La valeur univer- selle exceptionnelle des biens culturels et naturels est dâfmie aux articles 1 et 2 de la Convention. Le Comitâ interprete ces definitions en se râfârant â deux sâries de critâres: l’une applicable aux biens culturels et l'autre applicable aux biens naturels. Les criteres et les conditions d'authenti- citâ ou d'intâgritâ adoptes par le Comitâ ă cette fin sont ânonces aux paragraphes 24 et 36 ci-apres; (ii) Les criteres relatifs â l'inscription des biens sur la Liste du patrimoine mondial ont âtâ âlabores en vue de permettre au Comitâ d’apprecier en toute independence la valeur intrinseque d’un bien, en faisant abstraction de toute autre consi- deration (y compris la nâcessitâ d'une coopera- tion tecbnique); (iii) Des efforts seront deployâs afin de maintenir un âquilibre raisonnable entre le nombre des biens du patrimoine culturel et celui des biens du patri- moine naturel inscrits sur la Liste; (iv) L’inscription de biens culturels et naturels sur la Liste du patrimoine mondial se fera progressi- vement et ni le nombre total des biens inscrits sur la Liste, ni le nombre des biens dont chaque Etat pourra successivement proposer l'inscription ne seront limitâs. Toutefois, etant donnâ la diffi- culte de traiter les grands nombres de proposi- tions d’inscription de biens culturels qui sont actuellement rețues, le Comitâ invite les Etats parties ă considârer si leur patrimoine culturel est dâjă bien reprâsentâ sur la Liste et. s'il en est ainsi, â ralentir volontairement leur taux de soumis- sion des futures propositions d’inscription. Cela contribuerait ă permettre que la Liste devienne plus universellement reprâsentative. De mâme, le Comitâ invite les Etats parties dont le patri- moine culturel n'est pas encore adâquatement reprâsentâ sur la Liste et qui pourraient avoir besoin d'assistance dans la preparation des proposi- tions d’inscription de biens culturels, ă demander une tel le assistance au Comitâ. (v) Lorsqu'un bien a subi une detârioration entrainant la perte des caractâristiques qui avaient dâter- minâ son inscription sur la Liste du patrimoine mondial, la procâdure relative ă l'exclusion âven- tuelle du bien de la Liste s'appliquera. Cette pro- câdure est dâcrite aux paragraphes 37 â 45 ci -de- ssous. 60 B. Indications aux Etats parties concernant Ies proposi- tions d'inscription sur la Liste 7. Le Comită demande â chaque Etat pârtie de lui soumettre une liste indicative des biens qu'il a l’inten- tion de proposer pour inscription sur la Liste du patri- moine mondial au cours des cinq â dix annees suivantes. Cette liste indicative constitue « l'inventaire » (stipule â l’Article 11 de la Convention) des biens culturels et naturels situes sur le territoire de chaque Etat pârtie et que celui-ci considere susceptibles d'dtre inscrits sur la Liste du patrimoine mondial. Le but de ces listes indicatives est de permettre au Comite d'dvaluer dans le contexte le plus large possible la «valeur universelle exceptionnelle» de chaque bien propose pour inscription. Le Comite espere que Ies Etats parties qui n'ont pas encore soumis de liste indi- cative le feront aussitot que possible. La d^cision ante- rieure du Comite de ne pas prendre en considdration Ies propositions d’inscription de biens culturels, ă moins qu'une telle liste de biens culturels n'ait etâ soumise, est rappelde aux Etats parties. En ce qui concerne Ies propositions d'inscription de biens natu- rels, la prioritd sera donnee â l’examen des proposi- tions emanant des Etats parties ayant soumis une liste indicative, ă moins que l’Etat pârtie n’ait fourni une explication precise sur Ies raisons pour lesquelles une telle liste n'a pas ete soumise. 8. Afin de faciliter le travail de tous ceux qui sont concern^s, le Comitd demande aux Etats parties de soumettre leur liste indicative selon un formulaire standard (voir Annexe 1) qui fournit l’information selon Ies rubriques suivantes: — nom du bien: — situation geographique du bien; — breve description du bien; — justification de la «valeur universelle exception- nelle» du bien conformement aux critdres et aux conditions d'authenticitâ ou d'int6grit£ indi- ques aux paragraphes 24 et 36 ci-dessous, tenant compte de biens similaires situes â la fois â I'int6- rieur et ă 1'extGrieur des frontieres de l’Etat concerne. Les biens naturels devraient Stre group^s selon Ies provinces biog^ographiques et les biens culturels devraient l'etre selon les periodes et les aires cultu- relles. L'ordre dans lequel les biens listds seraient pre- sentes pour inscription devrait aussi etre indiqu6, si possible. 9. La principe fondamental stipule dans la Convention est que les biens proposes doivent etre de valeur univer- selle exceptionnelle. Les biens proposes devraient, par consequent, etre soigneusement selectionnes. Les cri- teres et les conditions d'authenticite ou d’intdgrite en fonction desquels le Comită fait son 6valuation des biens, sont enonc6s aux paragraphes 24 et 36 ci-dessous. Dans une region geo-culturelle donnee. il pourrait etre souhaitable que les Etats parties pre- cedent ă des evaluations comparatives pour l’harmoni- sation des listes indicatives et des propositions d’inscrip- tion de biens culturels. De l'aide en vue d'organiser des reunions dans ce but pourrait etre demandee au titre du Fonds du patrimoine mondial. 10. Chaque proposition d'inscription devrait etre presentee sous la forme d’une explication raisonn6e sur l’imprime approprie (voir paragraphe 52 ci-apres) et devrait fournir toutes les informations afin de de- montrer que le bien propose est veritablement de «valeur universelle exceptionnelle». Chaque pro- position d'inscription devrait comporter la documen- tation ndcessaire ă son evaluation, y compris des cartes et des diapositives appropri6es et tout autre materiei necessaire. En ce qui concerne les biens culturels, les Etats parties sont invitâs ă joindre aux propositions d'inscription une breve analyse de references â la litterature mondiale (par exemple, des ouvrages de r6fdrence comme des encyclop6dies g6nerales ou spe- cialisăes, des histoires de l’art ou de l'architecture, des relations de voyages et d'explorations des rapports scientiflques, des guides, etc.)ainsi qu'une bibliographie complete. En ce qui concerne les biens r6cemment d^couverts, les preuves de l'attention internaționale suscit6es par la decouverte seraient egalenent utiles. 11. A la section « Donnees juridiques » de la proposi- tion d’inscription, les Etats parties devraient fournir, en plus des textes juridiques protegeant le bien pro- pose pour inscription, une explication sur la maniere dont ces lois fonctionnent rEellement. Cette analyse est preferable â une simple enumdration ou compilation des textes juridiques eux-memes. 12. Lorsqu'un Etat pârtie propose pour inscription des biens appartenant â certaines categories de biens culturels bien represent^es, il devrait fournir une Evaluation comparative du bien par rapport â d'autres biens de meme type, comme cela est deja demande au paragraphe 7 ă propos des listes indicatives. 13. Dans certains cas, il pourrait s'averer necessaire que les Etats parties consultent le Secretariat et les ONG specialisees concerndes de maniere informelle avant de soumettre leurs propositions d’inscription. Le Comită rappelle aux Etats parties qu’une assistance dans le but de preparer des propositions d'inscription completes et solides est disponible, â leur demande, au titre du Fonds du patrimoine mondial. 14. Dans tous les cas, afin de maintenir l'objectivite du processus d'evaluation et d'eviter d’eventuels embar- ras â ceux qui sont concern^s, les Etats parties de- vraient s'abstenir de donner trop de publicite au fait qu'un bien a ete propos6 pour inscription, en atten- dant la d6cision finale du Comite au sujet de la propo- sition d'inscription en question. 15. Lorsqu’ils proposent des biens pour inscription sur la Liste, les Etats parties sont invites â garder present ă l'esprit qu’il est souhaitable d’atteindre un equilibre raisonnable entre le nombre des biens du patrimoine culturel et celui des biens du patrimoine naturel inscrits sur la Liste du patrimoine mondial. 16. Dans le cas oii un bien culturel et/ou naturel, qui repond aux criteres adoptes par le Comite, s’etend au-delâ des frontieres d’un seul pays, il est conseille aux Etats parties concernes de presenter une proposi- tion d’inscription commune. 17. Lorsque la conservation ad^quate d’un bien cul- turel ou naturel propose pour inscription le rend necessaire, une «zone tampon» appropri^e devrait etre pr^vue autour du bien et devrait faire l’objet de toutes les protections necessaires. Une zone tampon peut etre d6fmie comme une zone autour du bien, qui connait des restrictions concernant son usage afin de donner une protection supplementaire; de telles zones tampons devraient etre determinees pour chaque cas sur la base d’^tudes techniques. Des ddtails con- cernant l’etendue, les caracteristiques et les usages autoris6s de la zone tampon, ainsi qu'une carte indi- 61 quant ses d6limitations exactes, devraient 6tre fournis dans le dossier de proposition d'inscription relative au bien. 18. Conform6ment â l'esprit de la Convention, les Etats parties devraient, dans la mesure du possible, s'efforcer d'inclure dans leurs propositions d'inscrip- tion des biens dont la valeur universelle exceptionnelle dărive d’une symbiose particulierement importante de caractdristiques culturelles et naturelles. 19. Les Etats parties peuvent proposer pour une inscription unique une serie de biens culturels ou naturels qui peuvent etre s^pares geographiquement. ă condition qu'ils soient reli6s entre eux parce qu’ils appartiennent: (i) â un meme groupe historico-culturel ou (ii) ă un meme type de bien caractâristique de la zone geographique, (iii) â une meme formation physiographique. une mSme province biog6ographique ou un meme type d'âco- systeme, et ă condition que ce soit la sdne en tant que tel le et non ses 6l6ments constitutifs pris individuellement, qui rev&te une valeur universelle exceptionnelle. 20. Lorsqu'une s£rie de biens culturels ou naturels, telle qu’elle est dâfmie au paragraphe 19, comprend des biens situ6s sur le territoire de plus d'un Etat pârtie ă laConvention, il est conseille aux Etats parties concern^s de proposer conjointement une inscription unique. 21. II est recommand£ aux Etats parties de pr6parer des plâns pour la gestion de tout bien naturel ou pour la sauvegarde de tout bien culturel propose. Lors de la presentation d’une demande de cooperation techni- que, il faudrait fournir toutes les informations sur ces plâns. 22. Lorsque les qualit^s intrinseques d'un bien propose sont menac^es par l'action de i'homme et que ce bien satisfait neanmoins aux criteres et aux conditions d'au- thenticite ou d'integritd 6nonc6s aux paragraphes 24 et 36, un plan d'action d6fmissant les mesures correc- tives requises devrait etre soumis avec le dossier de proposition d'inscription. Si les mesures correctives proposees par l’Etat concerne n'dtaient pas prises dans le laps de temps indique par cet Etat. le Comite examinerait la question de l'exclusion du bien de la Liste selon la procădure qu'il a adoptee. C. Criteres relatifs ă /'inscription de biens culturels sur la Liste du patrimoine mondial 23. Les criteres d'inscription des biens culturels sur la Liste du patrimoine mondial doivent toujours etre consideres les uns par rapport aux autres et dans le contexte des d6fmitions figurant â l'article 1 de la Convention reproduitci-dessous: «les monuments: oeuvres architecturales, de sculp- ture ou de peinture monumentales, 6l6ments ou struc- tures de caractere arch6ologique, inscriptions, grottes et groupes d'âlăments, qui ont une valeur universelle exceptionnelle du point de vue de l'histoire, de l'art ou de la Science, les ensembles: groupes de constructions isol6es ou rdunies. qui, en raison de leur architecture, de leur unite, ou de leur integration dans le paysage, ont une valeur universelle exceptionnelle du point de vue de l'histoire, de l'art ou de la Science, les sites: oeuvres de l’homme ou ceuvres conjuguăes de l’homme et de la nature, ainsi que les zones y compris les sites archeologiques qui ont une valeur universelle exceptionnelle du point de vue historique, esth6ti- que, ethnologique ou anthropologique». 24. Un moment, un ensemble ou un site — tels qu'ils sont d6finis ci-dessus — propose pour inscription sur la Liste du patrimoine mondial sera consideri comme ayant une valeur universelle exceptionnelle aux fins de la Convention lorsque le Comită considere que ce bien r6pond â l'un au moins des criteres ci-apres et au critdre d’authenticitd. En cons6quence, tout bien devrait: a) (ij soit repr^senter une râalisation artistique unique, un chef-.d'ceuvre de l’esprit createur del’homme; (ii) soit avoir exerci une influence considirable pendant une p6riode donnde ou dans une aire culturelle determin^e, sur le d6veloppement de l’architecture, des arts monumentaux ou de l'organisation de l’espace; (iii) soit apporter un timoignoge unique ou du moins exceptionnel sur une civilisation disparue; (iv) soit offrir un exemple eminent d’un type de construction ou d'ensemble architectural illus- trant une periode historique significative; (v) soit constituer un exemple eminent d’un habitat humain traditionnel, reprdsentatif d’une culture. et devenu vulndrable sous l’effet de mutations irreversibles; (vi) soit etre directement et materiellement associâ â des 6v6ncments ou des idies ou croyances ayant une signification universelle exceptionnelle; (le Comite considere que ce critdre ne devrait justifier une inscription sur la Liste que dans des circonstances exceptionnelles, ou lorsqu’il est applique concurremment avec d’autres cri- tdres), et b( (i) repondre au critere d'authenticiti pour ce qui est de sa conception, de ses mat^riaux, de son ex6cution ou de son environnement (le Comite a souligne que la reconstruction n’est acceptable que si elle s’appuie sur une documentation com- plete et d6taiila au President avec une estimation des coQts pour approbation. A cet dgard, le President peut approuver des montants qui ne depassent pas S 20.000. Les requetes portant sur des sommes supe- rieures ă ce montant suivent la meme procedure d'approbation que les demandes de cooperation tech- nique decrites aux paragraphes 82 â 86. (iv) Cooperation technique 79. Les Etats par+ies peuvent demander une coopera- tion technique pour des travaux prâvus pour des pro- jets de sauvegarde de biens inscrits sur la Liste du patrimoine mondial. Cette assistance peut prendre les formes decrites au paragrapne 22 de la Convention pour les biens du patrimoine mondial. 80. Les demandes de cooperation technique doivent contenir les renseignements suivants: (i) details concernant le bien: — date d'inscription sur la Liste du patrimoine mondial, — description du bien et des dangers encourus, — statut juridique du bien; (ii) renseignements concernant la demande: — donnees scientiflques et techniques concernant les travaux ă entreprendre, — description detailles des equipements demandes (notamment marque, modele, voltage, etc.) et du personnel requis (specialistes et mai n-d'ceuvre), etc., — le cas echeant. precisions sur l'element «forma- tion » du projet, — calendrier indiquant les dates des activites du projet; (iii) coât des activites envisagees: — depenses assumees par l'Etat, — montant demande au titre de la Convention, — autres contributions multilaterales ou bila- t6rales rețues ou attendues, en precisant les affectations de chacune; (iv) Organisme național responsable du projet et de- tails relatifs â l'administration du projet. 81. Si necessaire, le Secretariat demande â l’Etat pârtie concerne de fournir des informations complementaire . Le Secretariat peut aussi demander un avis d'exporț â l'organisation appropriee (ICOMOS, UICN, ICCROMy 82. Les demandes de cooperation technique â grande echelle (superieures ă 30.000 S) devraient etre soumises au Secretariat le plus tot possible chaque annee. Celles qui seront rețues avant le 31 aoQt seront examinees par la Comite la meme annee. Celles qui seront rețues apres le 31 aoOt seront traitees par le Secretariat dans l’ordre de leur reception et examinees par le Comite la mâme annee dans la mesure ou il aura ete possible d'en terminer le traitement â temps. Toutes les demandes â grande echelle seront examindes par le Bureau qui fera ses recommandations au Comite ă leur sujet. 83 Lors de ses rdunions, le Bureau examine les de- mandes qui lui sont presentdes et formule des recom- mandations ă l'intention du Comite, Le Secretariat envoie la recommanoation du Bureau ă tous les Etats membres du Comite. 84. Si la recommandation est positive, le Secretariat procede ă tous les travaux preparatoires ndcessaires pour permettre la mise en ceuvre immediate de la cooperation technique des l'approbation du projet par le Comite. 85. Lors de sa reunion, le Comite se prononce sur les diverses demandes de cooperation technique au vu de la recommandation du Bureau. Les ddcisions du Comite sont portees ă la connaissance des Etats pârtiei et de le Secretariat procede â la mise en ceuvre du projet. 86. Toutefois ce calendrier n'est pas applicable aux projets dont le cout n'excede pas S 30.000 et pour lesquels la procedure simplifiee suivantse sera appliqu6e: pour les demandes d'un cout inferieur ă $ 20.000 le Secretariat, apres instruction du dossier et apres avoir rețu i'avis de l’ICCROM, de l’ICOMOS ou de l’UICN, selon le cas, transmet la demande accompagnee de tous les autres documents pertinents, directement au President qui est autorise â d6cider du financement de tels projets jusqu’â concurrence du montant total alloque â cet effet dans le budget annuel du patrimoine mondial. Le President n’est pas autorise â approuver une demande soumise par son propre pays. Le Bureau est autorise â approuver les demandes d'un montant maximum de $ 30.000 sauf lorsqu’elles emanent des Etats membres du Bureau: dans ce cas, le Bureau ne pourrait que faire une recommandation au Comite. (v) Assistance ă des activites de promotion destinies â faire mieux connattre ou mettre en ceuvre la Convention 87. a) au niveau regional et internațional: Le Comite est d’accord pour appuyer la tenue de reunions susceptibles: — d’aider â promouvoir l'intergt des pays d'une region donnee pour la Convention; — de sensibiliser les participants aux differentes questions que pose la mise en ceuvre de la Con- vention afin de promouvoir une participation plus active dans son application; — de fournir l’occasion d’echanger des experiences; — de stimuler des activites promotionnelles con- jointes. o) au niveau național: Le Comite a estime que les demandes concernant les activites nationales ne seraient prises en compte que lorsqu'il s'agit: 70 — de răunions organisăes spăcialement pour mieux faire connaître la Convention ou pour crăer des associations nationales pour le patrimoine mondial conformăment ă l’article 17 de la Convention; — de răalisation de materiei d'information gănăral destină â mieux faire connaître la Convention et non ă promouvoir un site du patrimoine mon- dial particulier. L'Assistance fournie par le Fonds du patrimoine mondial pour des activităs promotionnelles natio- nales ne pourra etre que de faible importante, aprăs etude oes projets et ne devra pas dăpasser un montant maximal de S 5.000. Toutefois, les demandes qui porteraient sur des sommes su- părieures â ce montant pourront exceptionnel- lement etre acceptees pour des realisations pră- sentant un intărăt particulier: l'accord du Prăsi- dent du Comite sera alors năcessaire et le mon- tant maximal accordă ne dăpassera pas $ 10.000. B . Ordre de priorite pour l'octroi d'une assistance inter- naționale 8 8. Sans porter atteinte aux dispositions de la Con- vention qui seront toujours dăterminantes, le Comite a dăcide d’adopter, en ce qui concerne le type d'acti- vites pouvant bănăficier d'une assistance au titre de la Convention, l’ordre de priorită suivant: — mesures d'urgence pour sauvegarder des biens inscrits ou proposăs pour inscription sur la Liste du patrimoine mondial (cf. paragraphe 72 ci- dessus); — assistance prăparatoire en vue de l'ălaboration de listes indicatives de biens culturels et/ou naturels susceptibles d'etre inscrits sur la Liste du patrimoine mondial, de propositions d’inscrip- tion de types de biens sous-reprăsentăs sur la Liste et de demandes de coopăration technique; — projets pouvant avoir un effet multiplicateur («amorce financiere ») parce qu’ils: • suscitent un intăret general pour la conser- vation ; • contribuent aux progres de la recherche scien- tifique; • contribuent ă la formation d'un personnel spe- cial is^: • suscitent des contributions provenant d'autres sources. 89. Le Comite a dăcidă ăgalement que les facteurs suivants devraient en principe răgir ses decisions pour l'octroi d’une assistance au titre de la Conven- tion : (i) urgence des travaux et des mesures de protection ă prendre; (ii) engagement pris par l'Etat beneficiaire sur les plâns administratif, lăgislatif et finantier pour la protection et la conservation du bien en cause; (iii) cout du projet; (iv) intărăt et valeur exemplaire du projet par rapport ă la recherche scientifique et au progres des tech- niques de conservation performantes; (v) valeur educative tant pour la formation d’experts locaux que pour le public; (vi) effets bănăfiques du projet sur les plâns culturel et ăcologique; (vii) effets sur le plan social et ăconomique. 90. Les biens inscrits sur la Liste du patrimoine mondial ont considărăs comme ătant de valeur egale. Cest pour cette raisson que les criteres proposăs plus haut ne font pas răfărence ă la valeur relative des biens. Un ăquilibre sera maintenu entre les fonds octroyăs â des projets pour la conservation du patrimoine cul- turel d'une part et du patrimoine naturel d’autre part. C. Accord d conclure avec les Etats bdndfîciaires d’une assistance internaționale 91. Conformăment â l’article 26 de la Convention, lorsqu'une cooperation technique â grande ăchelle est octroyăe d un Etat pârtie, un accord sera condu entre le Comite et l'Etat en question. Dans cet accord seront ănoncăs: a) l'ătendue et la nature de la cooperation technique octroyăe; b) les obligations du gouvernement; c) les facilităs, privileges et immunităs que le gou- vernement devrait accorder au Comite et/ou l’Unesco, aux biens, fonds et avoirs affectăs au projet ainsi qu'aux fonctionnaires et autres per- sonnes exerțant au nom du Comite et/ou de l’Unesco des activites se rapportant au projet. d) l'obligation de l'Etat bănăfl dai re d'apposer sur tout ăquipement et tous produits octroyăs par le Fonds au titre de la cooperation technique le nom et l'embleme du Patrimoine mondial — voir Annexe 2. (A ces fins, des autocollants sont disponibles aupres du Secretariat.) 92. Le texte d’un accord type a ătă adopte par le Comite. 93. Le Comite a decidă de dălăguer son autorită au Prăsident pour la signature de tels accords en son nom. Dans des circonstances exceptionnelles ou si des raisons pratiques le rendent năcessaire. le Prăsident est autorisă ă dălăguer son autorită â cet ăgard ă un membre du Secrătariat designă par lui. D. Mise en oeuvre des projets 94. Pour garantir une exăcution efflcace d’un projet pour lequel une coopăration technique a ătă accordăe au titre du Fonds du patrimoine mondial, le Comită recommande qu’un organisme unique — qu’il soit național, răgional, local, public ou privă — soit chargă de l'exăcution du projet dans l'Etat pârtie concernă. IV. Fonds du patrimoine mondial 95. Le Comită a dăcidă que les contributions offertes au Fonds du patrimoine mondial pour des campagnes o'assistance internaționaleet d’autres projets de l'Unes- co concernant un bien inscrit sur la Liste du patri- moine mondial seraient acceptăes et utilisăes comme une assistance internaționale au sens de la section V de la Convention et en conformită avec les modalităs ătablies pour l’exăcution de la campagne ou du projet 96. Les Etats parties â la Convention qui comptent verser des contributions pour des campagnes d'assis- tance internaționale ou pour d'autres projets de l'Unes- co concernant un bien inscrit sur la Liste du patrimoine mondial sont encouragăs ă verser leurs contributions au Fonds du patrimoine mondial. 97. Le reglement financier du Fonds est contenu dans le document WHC/7. 98. Le Bureau fera office de comită des finances du Comite du patrimoine mondial et fera des recomman- dations au Comită concernant le budget pour l’annăe suivante. 71 V. Equilibre entre le patrimoine cultural et le patrimoine naturel dans la mise en oeuvre de la Convention 99. Afin d'amâliorer l'âquilibre entre le patrimoine culturel et le patrimoine naturel dans la mise en oeuvre de la Convention, le Comite a recommandâ que les mesures suivantes soient prises: a) L’assistance prâparatoire aux Etats parties de- vrait etre accordâe en prioritâ pour: (i) l'âtablissement d'une liste indicative des biens culturels et naturels situâs sur leur territoire susceptibles d'âtre inscrits sur la Liste du patri- moine mondial; (ii) l'âlaboration de propositions d’inscription de types de biens sous-reprâsentâs sur la Liste du patrimoine mondial; b) Les Etats parties â la Convention devraient four- nir le nom et l'adresse de (des) l'organisatior.(s) gouvernementale(s) principalement responsable(s) des biens culturels et naturels au Secretariat, afin qu’il puisse leur envoyer, lorsqu’il convient, copie de toute correspondance ou documents officiels; c) Les Etats parties ă la Convention devraient reunit ă intervalles râguliers, sur le plan național, les personnes responsables du patrimoine naturel et du patrimoine culturel afin qu'elles puissent examiner ensemble les questions relativesâ la mise en oeuvre de la Convention. Cette recom- mandation ne s'applique pas aux Etats parties dans lesquels un organisme unique s'occupe ă la fois du patrimoine culturel et du patrimoine naturel; d) Le Comite, profondâment soucieux d'assurer un âquilibre au sein du Bureau entre spâcialistes du patrimoine naturel et specialistes du patri- moine culturel, demande instamment que tout soit mis en oeuvre â l'avenir, lors de l'âlection des membres du Bureau, pour garantir: (i) que la prâsidence ne soit pas tenue par des personnes spâcialisâes dans le mâme domaine — culturel ou naturel — pendant plus de deux annâes consâcutives, (ii) qu’au moins deux spâcialistes du patrimoine culturel et au moins deux spâcialistes du patri- moine naturel soient prâsents aux râunions du Bureau afin d’assurer I'Equilibre et la crâdibilitâ de l'examen des propositions d’inscription sur la Liste du patrimoine mondial; e) Les Etats parties â la Convention devraient choi- sir pour les reprâsenter des personnes qualifiâes dans le domaine du patrimoine culturel et du patrimoine naturel, conformâment ă 1'article 9, paragraphe 3 de la Convention. VI. Autres questions A. Utilisation de /'embleme du patrimoine mondial et du nom, du symbole ou de la representation des sites du patrimoine mondial 100. A sa deuxiâme session, le Comitâ a adoptâ l'emblâme du patrimoine mondial qui a âtâ dessinâ par N. Nichel Olyff. Cet embleme symbolise l'inter- dâpendance des biens culturels et naturels: le carrâ central âtant une forme crââe par l'homme et le cercle reprâsentant la nature, les deux intimement liâs. L’emblâme est rond comme le monde, mais il symbolise aussi la protection. Le Comitâ a dâcidâ que les deux versions proposâes par l’artiste (voir Annexe 2) pou- vaient âtre utilisâes dans n'importe quelle couleur, en fonction de l'usage, des possibilitâs techniques et de considârations d'ordre artistique. Dans la pratique, toutefois, la deuxieme version a gânâralement la prâfâ- rence des Etats parties, et elle a âtâ utilisâe par le Secrâtariat pour des activitâs promotionnelles. 101. Cet embleme devrait âtre apposâ sur tous les biens inscrits sur la Liste du patrimoine mondial, mais toutefois de fațon â ne pas les enlaidir. 102. Les Etats parties ă la Convention devraient prendre toutes les mesures possibles pour empâcher dans leur pays ('utilisation de l'embleme de la Convention et I'utilisation du nom du Comitâ et de la Convention par tout groupe ou ă toute fin qui n’est pas expres- sâment reconnu(e) et approuvâ(e) par le Comitâ. L'embleme du patrimoine mondial ne devrait notam- ment pas âtre utilisâ dans un but commercial â moins que le Comitâ n'ait donnâ son autorisation spâcifique. 103. Le nom, le symbole ou la reprâsentation de tout bien inscrit sur la Liste du patrimoine mondial en tota- litâ ou pârtie ne devraient pas âtre employâs dans des buts commerciaux, ă moins que l’Etat concernâ n'ait accoroâ son autorisation âcrite pour l'utilisation des- dits noms, symboles ou reprâsentations et que le texte exact ou la prâsentation n'aient obtenu l'agrâment de cet Etat et autant que possible de l’autoritâ naționale spâcialement concernâe par la protection du site. Une telle utilisation devrait âtre conforme aux raisons pour lesquelles le bien a âtâ placâ sur la Liste du patnmoine mondial. B. RȘalisation de plaques destin^es ă comm^morer l'inscrip- tion de biens sur la Liste du patrimoine mondial 104. Les plaques sont destinâes ă informer le public, național ou âtranger, que le site qu'il visite a une valeur particuliâre, reconnie par la communautâ internaționa- le; autrement dit, que le bien est exceptionnel et a une signification non seulemet pour une seule nation mais pour le monde entier.Mais les plaques ont âgale- ment pour objectif d'informer le public sur l'exister.ce de la Convention concernant la protection du patri- moine mondial, ou en tout cas sur la notion du patri- moine mondial et sur la Liste qui la concrâtise. 105. Pour râaliser ces plaques, le Comitâ a adoptâ les orientations suivantes: — la plaque devrait âtre placâe dans un endroit oii elle soit bien visible par les visiteurs, sans nuire â l'esthâtique des lieux; — l'embleme du patrimoine mondial devrait y figurer; — le texte devrait mentionner la valeur universelle exeptionnelle du bien: ă cet âgard, il pourrait âtre utile de dâcrire tres briâvement les caractâris- tiques du bien qui lui conferent cette valeur. Les Etats qui le souhaiteraient pourraient utiliser les descriptions parues dans diffârentes publications et en dernier lieu pour l'exposition du patrimoine mondial et qui peuvent âtre obtenues aupres du Secrâtariat; 72 — le texte devrait egalement faire reference â la Convention et surtout ă l'existence de la Liste du patrimoine mondial, et ă la reronnaissance internaționale que l'inscription sur cette Liste implique (en revanche, il ne paraît pas indispensable de mentionner â quelle session du Comite cette inscription a eu lieu); — il peut etre souhaitable que le texte soit redige en plusieurs langues, dans le cas de sites accueillant de nombreux visiteurs etrangers. 106. Le Comite a propose le texte suivant â titre de reference: «Au titre de la Convention concernant la protection du patrimoine mondial, culturel et naturel, (nom du bien) figure sur la Liste du oatrimoine mondial. L'ins- cription sur cette Liste consacre la valeu* universelle exceptionnelle d’un bien culturel ou naturel afin qu’il soit protege au bendfice de toute l'humanitd». Le texte pourrait etre suivi d’une brdve description du bien concernâ. C. Reglement intirieur du Comiți 107. Le reglement interieur du Comite, adoptd par le Comite lors de sa premiere session et amendă lors de ses 2e et 3e sessions, est contenu dans le document WHC/1. D. Riunions du Comite du patrimoine mondial 108. Les annees oii se reunit l’Assemblâe generale des Etats parties, la session ordinaire du Comite du patri- moine mondial devra se tenir des que possible apres ceLte Assemblee generale. E. Riunions du Bureau du Comiți du patrimoine mondial 109. Le Bureau se reuniră deux fois par an: une fois en mai/juin et une seconde pendant la session du Comite. F. Publication de la Liste du patrimoine mondial 110. Une version mise â jour de la Liste du patrimoine mondial et de la Liste du patrimoine mondial en pârii sera publiee chaque annâe. 111. Le nom des Etats parties ayant propose des biens inscrits sur la Liste du patrimoine mondial sera pre- sente dans sa forme imprimee sous le titre suivant: « Etat pârtie ayant soumis la proposition d’inscription conformâment ă la Convention ». G. Action au niveau național pour la promotion et la sen- sibilisation aux actions entreprises au titre de la Con- vention 112. L’attention des Etats parties est attiree sur les articles 17 et 27 de la Convention qui concernent la creation de fondations ou associations publiques ou privees nationales dont le but serait d’encourager les liberalites en faveur de la protection du patrimoine mondial et l’organisation de programmes d’educaton ou d'iriformation afin de renforcer le respect et l'atta- chement des peuples â ce patrimoine. Annexe 1 MODELE DE PRESENTATION D’UNE LISTE INDICATIVE Nom du pays ........ Etablie par ........ Date ............... 1.* NOM DU BIEN SITUATION GEOGRAPHI- QUE DESCRIPTION JUSTIFICATION DE LA «VALEUR UNIVERSELLE EXCEPTIONNELLE s • Criteres remplis; • Garanties d'authenticiti ou d'intigriti; • Comparaison avec d'autres biens similaires: • A presenter, si possible dans l'ordre propose pour l'inscription EMBLEME DU PATRIMOINE MONDIAL / WORLD HERITAGE EMBLEN adoptd par le CoaLtA du patrlaolne sondlal lors da sa oeuxiesa seaslon / adoptad by tha World Herltaoa ccaaittea at ita seccrd sesaion* 73 Cronica internă DIN ȘEDINȚELE COMISIEI NAȚIONALE (iulie—septembrie 1991) Ședința CNMASI desfășurată în 31 iulie 1961 a avut următoarea ordine de zi: I. Validarea unor noi liste de monumente istorice. II. Problema monumentelor uti- lizate pentru programe de sănă- tate; discutarea ofertei Societății « Sf. Calinic» referitoare la folo- sirea Mănăstirii Comana ca azil. III. Avizări de documentații teh- nice: Biserica Krețulescu, din Bucu- rești, Curtea Domnească din Bacău, Casa Coțofeanu din Craiova. IV. Diverse: restauratori fran- cezi la bisericile din Bucovina (prezintă ist. de artă Doina Mân- dru) : modalități de finanțare a săpăturilor arheologice (prezintă arh. Dan Nicolae); translări ale unor monumente de lemn (pre- zintă ist. de artă loniță Andron): discuții pe marginea propunerii de includere pe lista monumentelor istorice — Teatrul Național din Tîrgu Mureș. 1. A fost prezentată Comisiei pentru lectură o nouă listă de mo- numente (jud. Bihor, Cluj, Hune- doara, Gorj, Timiș, Vrancea). S-a hotărît ca Secțiunea de componen- te artistice din cadrul CNMASI să preia problema includerii pe Lista monumentelor istorice a monu- mentelor de artă plastică. De ase- menea, s-a hotărît ca monumente- le comemorative de artă plastică ce nu intră în Lista monumentelor să fie întreținute de Ministerul Apărării Naționale sau de primă- riile locale, urmînd ca Serviciul evidență al DMASI să precizeze acest lucru celor interesați. II. in privința monumentlor uti- lizate pentru programe de sănă- tate, temă prezentată de arh. Călin Hoinărescu, CNMASI a ho- tărît că va aprecia de la caz la caz modul de îmbunătățire a confor- tului și de restaurare a respective- lor așezăminte. Referitor la propunerea Societă- ții « Sf. Calinic» de a transforma Mănăstirea Comana în azil de han- dicapați, CNMASI s-a declarat împotrivă. III. Arh. Sanda Ignat a prezentat proiectul de restaurare a Bisericii Krețulescu din București. în urma discuțiilor s-a hotărît avizarea va- riantei maximale din punct de ve- dere al consolidării; montarea cor- purilor statice de încălzire numai acolo unde nu există strane; la galeria de aerisire perimetrală se vor practica grile orizontale de aerisire. Arh. Gh. Sion a prezentat pro- iectul de restaurare a Curții Dom- nești din Bacău, în privința căruia s-a stabilit adoptarea unei soluții care constă în realizarea unei con- strucții moderne, ușoare, amplasa- tă peste ruinele existente. în ce privește Casa Coțofeanu din Craiova, care este în pericol de demolare, CNMASI a precizat necesitatea prezentării spre avi- zare a segmentului din planul ur- ban de sistematizare a zonei men- ționate. De asemenea, s-a hotărît întocmirea unei adrese către DUAT pentru a se realiza coordo- narea între proiectele de moderni- zări urbane și proiectele de delimi- tare și punere în valoare a centre- lor istorice urbane. IV. Referitor la problema finan- țării săpăturilor arheologice, arhg. Mihai Irimia (Constanța) a făcut propunerea ca proprietarii de te- renuri să fie cei care finanțează studiile și săpăturile arheologice, formularea urmînd a fi introdusă în Instrucțiunile pentru obține- rea autorizației de construcție. S-a hotărît ca propunerea să fie analizată. Tema mutării monumentelor de lemn a fost luată în discuție în legătură cu cererea de avizare pentru strămutarea a două biserici de lemn din jud. Hunedoara (Min- tia și Bejan) la Muzeul Țăranului Român. Avizul CNMASI a fost obținut și totodată s-a hotărît: organizarea unor emisiuni TV pentru a trage un semnal de alarmă ru privire la întreținerea biserici- lor de lemn; CNMASI se va adresa Patriarhiei Ortodoxe Române, care are obligația de a întreține biseri- cile; înainte de desfacerea biserici- lor se va realiza un releveu foarte exact pentru a putea fi montate corect; tot înainte de mutarea bi- sericilor se va realiza un studiu privind starea lemnului, iar por- țiunile de lemn afectate de ciuper- ci, la montare vor fi înlocuite cu lemn impregnat. în 4 septembrie 1991 a avut loc o nouă ședință CNMASI. Ordinea de zi a fost următoarea: I. Extinderea pavilionului de poartă la Muzeul Satului. Prezintă arh. Sanda Ignat și arh. A. Pănoiu, invitați fiind reprezentații Muze- ului Satului. II. Măsuri de protecție a arhi- tecturii de lemn din România. Prezintă: ist. de artă loniță Andron ist. de artă Ina Postăvaru și arh. Andrei Pănoiu. Invitați: ing. Flo- rica Berinde, arh. Deleanu. dr. Rîmbu. III. Studiu pentru refacerea ve- chilor chilii la biserica Mănăstirii Voroneț. Prezintă arh. Gh. Sion. Invitații: ing. Parșcovanu, arh. Vir- gil Polizu. IV. Amplasamentele no i în incin- ta și în zona de rezervație a Caste- lului Peleș din Sinaia. Prezintă: arh. J. Kovacs. Invitați: reprezen- tanții Trustului «Domus». V. Extinderea Casei de creație de la Bran. Prezintă : arh. J. Kovacs. Invitați: reprezentanții Trustului « Domus ». I. Din expunerea făcută de arh. Sanda Ignat a reieșit că extinderea pavilionului porții la Muzeul Sa- tului (finanțată de Ministerul Cul- turii) va agresa exponatele din apropiere și spațiul din fața porții, 74 ceea ce ar duce la o rupere a echi- librului existent în organizarea muzeului care este așa cum l-a gîndit Dimitrie Guști. Noua con- strucție ar urma să cuprindă săli de expoziții, birouri, ateliere, săli de recepție, holuri cu spații supra- dimensionate ce ar contribui la anihilarea caracteristicilor de mu- zeu. O serie de vorbitori și-au ex- primat dezacordul cu acest proiect de extindere: Grigore lonescu — Muzeul Satului trebuie apărat de introducerea unor elemente străine; Radu Popa______sistemul în care s-a declanșat acțiunea e păgu- bitor, ignorîndu-se CNMASI, se urmărește de fapt o restructurare a Muzeului Satului; A. Pănoiu — Muzeul se integrează parcurilor de la Șosea, o construcție nouă stricînd echilibrul; Ștefan Balș — nu se justifică introducerea în Mu- zeul actual a unui alt muzeu. Pro- iectul nu s-a avizat. II. Protecția arhitecturii de lemn a fost o temă mult discutată, avîndu-se în vedere situația gravă existentă. Dl. loniță Andron a prezentat un material informativ privind dispariția a numeroase monumente de lemn (nu mai exis- tă mori plutitoare, mori de vînt, bordeie); necesitatea unei acțiuni de repertoriere în întreaga țară; necesitatea de control asupra deci- ziilor de strămutare a monumen- telor de lemn în muzee, aceasta fiind o soluție doar după epuizarea tuturor posibilităților de păstrare in situ; explozia de biserici noi (de zid) duce automat la abandonarea bisericilor vechi și la distrugerea lor. Aceste idei au fost susținute de d-na Ioana Cristache-Panait, care a subliniat faptul că CNMASI trebuie să apere monumentele de lemn, pentru că numai specialiștii știu cum să facă acest lucru. CONSTITUIREA SECȚIUNII PARCURILOR Șl SITURILOR în 25 septembrie 1991 a avut loc ședința de constituire a Secțiu- nii Parcurilor și Siturilor Naturale Istorice. Ea este subordonată Comisiei Naționale a Monumen- telor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice. în prima ședință s-au discutat probleme organizatorice, sublini- indu-se necesitatea de a se face oficial cunoscută existența Comi- siei prin scrisori care să determine implicarea factorilor locali în pro- tejarea parcurilor și grădinilor is- torice. Se fac propuneri pentru coopta- rea reprezentanților cultelor în acțiunea comună de salvare a bise- ricilor de lemn (Eugenia Greceanu, Hermann Fabini), de asemenea se fac propuneri pentru educarea opiniei publice în acest sens. Pre- zente la discuție, dr. ing. Florica Berinde și Teodora Lung, specia- liste în conservarea lemnului și-au oferit colaborarea. III. Arhiepiscopia Sucevei și Ră- dăuților a solicitat aviz pentru re- facerea chiliilor la Mănăstirea Vo- roneț. Arh. Gh. Sion prezintă is- toricul restaurărilor efectuate de-a lungul anilor, de asemnea sînt prezentate rezultatele studiului de impact, specialiștii susținînd nece- sitatea extinderii studiului de influ- ență a factorilor de mediu, în spe- cial vînt, ploaie, prin încercări în tunel aerodinamic. Discuțiile se axează pe problema amplasării chi- liilor: 1. pe fundațiile vechi; 2. în continuarea construcției casei cus- todelui, pe terenul dinspre vale, pentru a nu agresa biserica; 3. păs- trarea intactă a sitului mănăstirii, în privința revitalizării vieții mona- hale în jurul mănăstirilor monu- mente istorice, toată lumea este de acord că e un fapt pozitiv care contribuie la întreținerea monu- mentelor. Se pune problema implicării DMASI în finanțarea continuării studiului (propunere arh. A. Bo- tez), CNMASI hotărînd discutarea în cadrul Comitetului Director. IV. Proiectul noilor amplasa- mente din perimentrul Castelului Peleș trece în revistă necesitatea amenajării de drumuri de acces, reparații la terase, expertize teh- nice, amplasarea de grupuri sani- tare și spații comerciale. Castelul fiind redat circuitului turistic, lu- crările sînt urgente. Se hotărește MEMBRII COMISIEI: luliana Anghelescu Benedek Horia Bernea Aurel Botez Valentin Donose Angela Filipeanu Sanda Ignat Ana Maria lliescu Florin Teodosiu avizarea unui minim de construcții amplasate la limita platformei din fața palatului. V. Prezentarea proiectului de extindere a casei de creație Bran, duce la concluzia că se va ajunge la un volum construit foarte mare, care va afecta vechiul parc și va agresa castelul. Se respinge proiec- tul, cerîndu-se alte variante, prin care în incinta castelului să nu fie prevăzută nici o construcție nouă. în 25 septembrie 1991 a avut loc ședința extraordinară a CNMASI în care s-a prezentat forma finală a Legii monumentelor istorice, care urmează a fi depusă la Parlament în luna octombrie 1991. Dr. Cezara Mucenic prezintă sugestiile ce s-au făcut Legii de către Secretariatul de stat pentru culte. DUAT, MAN, Comisiile zonale ale monumentelor, ansam- blurilor și siturilor istorice (Do- brogea, Transilvania SE, Moldova), și membrii CNMASI. Sugestiile acceptate au condus la unele re- formulări și precizări (numărul articolelor din lege crescînd de la 56 la 68). Au fost din nou discutate articolele din lege la care s-au făcut modificări. în afara membrilor CNMASI la discuții au participat ca invitați reprezentanți ai Ministerului Apă- rării Naționale. Bisericii Ortodoxe Române, Secretariatului de stat pentru culte, Direcției pentru Ur- banism și Amenajare Teritorială. în intervenția sa dl. Sergiu losi- pescu a propus ca CNMASI să ceară ca Legea monumentelor să beneficieze în Parlament de pro- cedura de urgență, în caz contrar România pierzînd o serie de atri- bute din partea UNESCO. GEORGETA POP NATURALE ISTORICE Secțiunea Parcurilor și Siturilor Naturale Istorice urmează a avea un rol de control și avizare, iar legătura cu situația de pe teren se va face prin intermediul Comisi- ilor Zonale ale CNMASI. De asemenea, s-a hotărît insera- rea în Legea monumentelor a unui articol referitor la proteja- rea și conservarea parcurilor isto- rice. Comisia își va desfășura ședin- țele de lucru în localul Direcției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice. 75 VIZITA UNOR MEMBRI Al COMITETULUI INTERNAȚIONAL ICOMOS Șl Al COMITETULUI NAȚIONAL GERMAN ICOMOS ÎN ROMÂNIA în perioada 27 septembrie — 4 decembrie Direcția Monumente- lor, Ansamblurilor și Siturilor Is- torice a primit vizita Comitetului Internațional ICOMOS și a Comite- tului Național German al ICOMOS. Delegația a fost compusă din dom- nii Șerban Cantacuzino, secretar al Societății Regale de Arte Fru- moase din Anglia, membru al Comi- tetului Internațional ICOMOS, Marc Laenen — director al Muzeu- lui în aer liber Saloyle (Belgia) și secretar general al Comitetului Internațional de Arhitectură Rura- lă, Werner von Trutzschler — secretar general al Comitetului Național German ICOMOS, Mar- tin Rill, arheolog, coordonator al programului de documentare « Monumente de arhitectură» din Transilvania, Cristoph Machat de la Rheinisches Amt fur Denkmal- flege. Scopul principal al vizitei a fost semnarea unui protocol între Co- mitetul Național German ICOMOS și Direcția Monumentelor, Ansam- blurilor și Siturilor Istorice prin comitetul Național Român ICOMOS. în contextul înființării DMASI, lucru ce a permis reluarea și diver- sificarea activității fostei DMIA, în condiții relativ dificile, date de un fond de monumente foarte afectat și pentru ca evidența, conservarea restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice în Româ- nia să poată depăși într-un timp cît mai scurt handicapul creat de întreruperea acestor activități în perioada 1977—1990, protocolul propune colaborări pe termen scurt sau de durată mai mare ale căror principale direcții de dezvol- tare sînt: — schimburi de experiență în problemele metodologiei eviden- ței, conservării, restaurării monu- mentelor, în problemele legisla- ției monumentelor, structurii orga- nizatorice, schimb și formare de specialiști; — schimb de publicații și docu- mentație de specialitate; — introducerea și punerea în lucru a celor mai noi metode și tehnici precum și a echipamentului tehnic necesar în toate domeniile protecției și îngrijirii monumen- telor. Protocolul a fost semnat din partea Comitetului Național Ger- man ICOMOS de către dl. Werner von Trutzschler, iar din partea română de către domnii Grigore lonescu, președintele Comisiei Na- ționale a Monumentelor, Ansam- blurilor și Siturilor Istorice și Peter Derer, director al Direcției Monu- mentelor, Ansamblurilor și Situri- lor Istorice. Festivitatea de sem- nare a protocolului a avut loc la 3 octombrie și a fost urmată de o conferință de presă. în ziua sosirii, membrii delega- ției au avut un prim contact cu membri ai CNMASI și specialiști ai DMASI, fiind prezentate proble- mele specifice ale legislației privi- toare la protecția monumentelor istorice în Germania, precum și ale activității de evidență, conser- vare și restaurare. Sîmbătă 28 septembrie, a fost organizată întîlnirea cu membrii Comitetului Național Român ICOMOS, iarla Ministerul Culturii, întîlnirea cu dl. ministru secretar de stat Radu Boroianu. în după-amiaza aceleiași zile, delegația, însoțită de doi specia- liști ai DMASI, a plecat într-o vizi- tă la monumente din județele Vîlcea, Sibiu, Mureș, Brașov, acor- dîndu-se o atenție specială monu- mentelor propuse pentru înscriere în lista patrimoniului mondial. Traseul deplasării a fost următorul : — Curtea de Argeș: au fost vizi- tate bisericile Sf. Nicolae Domnesc și Olari și cîteva străzi din rezer- vația de arhitectură a orașului. Dl. Leanen a apreciat calitatea ar- hitecturii și autenticitatea ambien- tului ce se păstrează încă în împre- jurimile bisericii Olari. — Mănăstirea Hurezi: au fost considerate ca justificate rațiunile pentru care mănăstirea este pro- pusă pentru înscriere în lista pa- trimoniului mondial. Specialiștii DMASI au prezentat, de asemenea, principiile ce au stat la baza resta- urării ansamblului, precum și pro- blemele de conservare care există în continuare. — Mănăstirea Cozia: a fost pus în evidență modul în care barajul și lacuî de acumulare, ridicate în ultimii ani în vecinătatea acestui monument — unul din cele mai importante din această zonă —, au modificat negativ nu numai peisajul, ci și microclimatul monu- mentului. A fost făcută, de aseme- nea, o analiză comparativă a meto- delor folosite pentru reintegrarea unor suprafețe de pictură murală, cu aplicație la metoda de reinte- grare folosită în pronaosul bisericii acestei mănăstiri. — Sibiu: după un tur de oraș, cu popasuri mai lungi la casa Haller, casa loan Zapolya din str. Avram lancu, fragmentele păstrate din incinta fortificată a orașului medie- val, au urmat discuții la sediul Comisiei Zonale MASI pentru Transilvania de sud-est, privind prevederile proiectului românesc de lege a monumentelor, ansam- blurilor și siturilor istorice, cu referiri la cazuri particulare ale unor monumente din orașul și ju- dețul Sibiu. — Biertan și Richiș: în cursul vizitei în rezervațiile de arhitec- tură din aceste două localități a fost făcută o aplicație a metodei folosită în Germania pentru iden- tificarea primară a bunurilor imo- bile propuse a fi atestate ca monu- mente istorice. Analizînd motivele pentru care situl istoric Biertan, compus din cetate, biserica evanghelică și o parte din localitate, este propus pentru înscrierea pe lista patrimo- niului mondial, s-a ajuns la conclu- zia că propunerea ar putea să cu- prindă nu numai acest sit istoric, ci, în măsura în care constituie un exemplu de habitat uman tradiți- nal reprezentatv pentru un tip de cultură devenit vulnerabil sub efectul unor mutații ireversibile, zona ar putea fi extinsă, cuprinzînd mai multe tipuri de așezări săsești cu cetăți sau biserici fortificate. — Sighișoara: după un tur al «orașului de sus» sit istoric de asemenea propus pentru în- scrierea în lista patrimoniului mondial —, date fiind amenințările de alterare gravă atît a sitului — prin alterarea stării de conservare a clădirilor, fortificațiilor, cît și a împrejurimilor prin proiectele de amenaja e urbană promovate de autoritățile locale —, a fost suge- rată înscrierea pe lista patrimoniu- lui mondial în pericol. — Brașov; vizitînd șantierul de restaurare de la Biserica Neagră, dl. Cristoph Machat a prevenit specialiștii CZMASI și DMASI asu- 76 pra proastei comportări în timp a pietrei artificiale Mineros, folosită aici. La întoarcere în București (1 oc- tombrie), a avut loc o nouă întîlnire cu membri ai CNMASI și specialiști DMASI, fiind descris pe larg proiectul de colaborare pen- tru inventarierea bunurilor săsești din Transilvania, iar a doua zi au fost vizitate cîteva monumente din împrejurimile Bucureștilor: Mănăstirea Mărcuța, « reamenaja- rea» fostei Mănăstiri Pantelimon (complexul Lebăda), mănăstirile Cernica și Pasărea, precum și bise- rica Fundenii Doamnei. Vineri, 4 octombrie, la sediul DMASI, a avut loc ședința finală. ADRIANA STROE BURSIERI ROMÂNI Al DMASI Ministerul Culturii din Franța — Departamentul Patrimoniului a acordat Direcției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice din România un număr de cinci burse de studiu pe probleme de conservarea și restaurarea monu- mentelor de arhitectură și o bursă pe probleme de restaurarea picturilor murale. Bursele reprezintă un stagiu de patru luni, în intervalul septembrie —decembrie 1991, de ele bene- ficiind tineri referenți de specia- litate din cadrul DMASI: loan Bucur, Monica Chiriac, Andrei Hariton, Dan Nicolae, Liliana Roșiu; de asemenea dl. Dan Mohanu, pictor restaurator, mem- bru al CNMASI. Bursierii urmează să-și desfășoare activitatea la Versailles și apoi în teritoriul Franței, unde vor lucra pe lîngă arhitecții șefi ai monu- mentelor istorice. ÎN STRĂINĂTATE (1991) Ministerul Afacerilor Externe al Italiei a oferit Direcției Monumen- telor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice din România patru burse de studii, de două luni, pentru intervalul septembrie—octombrie 1991. Condițiile în care s-au acor- dat bursele sînt următoarele : per- soanele desemnate trebuie să fie specialiști în domeniul restaurării și conservării monumentelor, an- samblurilor și siturilor istorice: vîrsta bursierilor trebuie să fie sub 35 ani. D.M.A.S.I. a acordat aceste burse la doi arheologi: Dana Marcu și Raluca Verussi; un arhitect: Mariana Nițelea; un inginer: loan Mareș. în Italia arheologii au fost primiți de Instituto italiano dei Castelli. * Central Getty (SUA) a anunțat acordarea unei burse pentru DMASI. Centrul oferă sprijin pentru cercetători predoctoranzi și post- doctoranzi ale căror domenii de cercetare completează programele și resursele centrului. Bursa este de 15.000 S. pentru o perioadă de 9 luni, începînd de la 1 octombrie 1992 pînă la 30 iunie 1993. * Centrul de Conservare al ora- șelor ți clădirilor istorice — Uni- versitatea Catolică din Leuven (Belgia) a anunțat acordarea unei burse de studii pentru DMASI. Programul constă în doi ani de studii complete : anul I este dedicat cursurilor teoretice, ilustrate de lucrări practice; anul II se poate depăși la centrul de conservare, pregătind studiul de absolvire. Rezultatul participării la acest program poate fi obținerea unei diplome a centrului, echivalentă cu titlul de Mașter. G.P. 77 ICOMOS Șl Al COMITETULUI VIZITA UNOR MEMBRI Al COMITETULUI INTERNAȚIONAL NAȚIONAL GERMAN ICOMOS ÎN ROMÂNIA în perioada 27 septembrie — 4 decembrie Direcția Monumente- lor, Ansamblurilor și Siturilor Is- torice a primit vizita Comitetului Internațional ICOMOS și a Comite- tului Național German al ICOMOS. Delegația a fost compusă din dom- nii Șerban Cantacuzino, secretar al Societății Regale de Arte Fru- moase din Anglia, membru al Comi- tetului Internațional ICOMOS, Marc Laenen — director al Muzeu- lui în aer liber Saloyle (Belgia) și secretar general al Comitetului Internațional de Arhitectură Rura- lă, Werner von Trutzschler — secretar general al Comitetului Național German ICOMOS, Mar- tin Rill, arheolog, coordonator al programului de documentare «Monumentede arhitectură» din Transilvania, Cristoph Machat de la Rheinisches Amt fur Denkmal- flege. Scopul principal al vizitei a fost semnarea unui protocol între Co- mitetul Național German ICOMOS și Direcția Monumentelor, Ansam- blurilor și Siturilor Istorice prin comitetul Național Român ICOMOS. în contextul înființării DMASI, lucru ce a permis reluarea și diver- sificarea activității fostei DMIA, în condiții relativ dificile, date de un fond de monumente foarte afectat și pentru ca evidența, conservarea restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice în Româ- nia să poată depăși într-un timp cît mai scurt handicapul creat de întreruperea acestor activități în perioada 1977—1990, protocolul propune colaborări pe termen scurt sau de durată mai mare ale căror principale direcții de dezvol- tare sînt: — schimburi de experiență în problemele metodologiei eviden- ței, conservării, restaurării monu- mentelor, în problemele legisla- ției monumentelor, structurii orga- nizatorice, schimb și formare de specialiști; — schimb de publicații și docu- mentație de specialitate; — introducerea și punerea în lucru a celor mai noi metode și tehnici precum și a echipamentului tehnic necesar în toate domeniile protecției și îngrijirii monumen- telor. Protocolul a fost semnat din partea Comitetului Național Ger- man ICOMOS de către dl. Werner von Trutzschler, iar din partea română de către domnii Grigore lonescu, președintele Comisiei Na- ționale a Monumentelor, Ansam- blurilor și Siturilor Istorice și Peter Derer, director al Direcției Monu- mentelor, Ansamblurilor și Situri- lor Istorice. Festivitatea de sem- nare a protocolului a avut loc la 3 octombrie și a fost urmată de o conferință de presă. în ziua sosirii, membrii delega- ției au avut un prim contact cu membri ai CNMASI și specialiști ai DMASI, fiind prezentate proble- mele specifice ale legislației privi- toare la protecția monumentelor istorice în Germania, precum și ale activității de evidență, conser- vare și restaurare. Sîmbătă 28 septembrie, a fost organizată întîlnirea cu membrii Comitetului Național Român ICOMOS, iarla Ministerul Culturii, întîlnirea cu dl. ministru secretar de stat Radu Boroianu. în după-amiaza aceleiași zile, delegația, însoțită de doi specia- liști ai DMASI, a plecat într-o vizi- tă la monumente din județele Vîlcea, Sibiu, Mureș, Brașov,- acor- dîndu-se o atenție specială monu- mentelor propuse pentru înscriere în lista patrimoniului mondial. Traseul deplasării a fost următorul : — Curtea de Argeș: au fost vizi- tate bisericile Sf. Nicolae Domnesc și Olari și cîteva străzi din rezer- vația de arhitectură a orașului. Dl. Leanen a apreciat calitatea ar- hitecturii și autenticitatea ambien- tului ce se păstrează încă în împre- jurimile bisericii Olari. — Mănăstirea Hurezi: au fost considerate ca justificate rațiunile pentru care mănăstirea este pro- pusă pentru înscriere în lista pa- trimoniului mondial. Specialiștii DMASI au prezentat, de asemenea, principiile ce au stat la baza resta- urării ansamblului, precum și pro- blemele de conservare care există în continuare. — Mănăstirea Cozia: a fost pus în evidență modul în care barajul și lacuî de acumulare, ridicate în ultimii ani în vecinătatea acestui monument — unul din cele mai importante din această zonă—, au modificat negativ nu numai peisajul, ci și microclimatul monu- mentului. A fost făcută, de aseme- nea, o analiză comparativă a meto- delor folosite pentru reintegrarea unor suprafețe de pictură murală, cu aplicație la metoda de reinte- grare folosită în pronaosul bisericii acestei mănăstiri. — Sibiu: după un tur de oraș, cu popasuri mai lungi la casa Haller, casa loan Zapolya din str. Avram lancu, fragmentele păstrate din incinta fortificată a orașului medie- val, au urmat discuții la sediul Comisiei Zonale MASI pentru Transilvania de sud-est, privind prevederile proiectului românesc de lege a monumentelor, ansam- blurilor și siturilor istorice, cu referiri la cazuri particulare ale unor monumente din orașul și ju- dețul Sibiu. — biertan și R/chiș; în cursul vizitei în rezervațiile de arhitec- tură din aceste două localități a fost făcută o aplicație a metodei folosită în Germania pentru iden- tificarea primară a bunurilor imo- bile propuse a fi atestate ca monu- mente istorice. Analizînd motivele pentru care situl istoric Biertan, compus din cetate, biserica evanghelică și o parte din localitate, este propus pentru înscrierea pe lista patrimo- niului mondial, s-a ajuns la conclu- zia că propunerea ar putea să cu- prindă nu numai acest sit istoric, ci, în măsura în care constituie un exemplu de habitat uman tradiți- nal reprezentat v pentru un tip de cultură devenit vulnerabil sub efectul unor mutații ireversibile, zona ar putea fi extinsă, cuprinzînd mai multe tipuri de așezări săsești cu cetăți sau biserici fortificate. — Sighișoara: după un tur al «orașului de sus» sit istoric de asemenea propus pentru în- scrierea în lista patrimoniului mondial —, date fiind amenințările de alterare gravă atît a sitului — prin alterarea stării de conservare a clădirilor, fortificațiilor, cît și a împrejurimilor prin proiectele de amenaja e urbană promovate de autoritățile locale —, a fost suge- rată înscrierea pe lista patrimoniu- lui mondial în pericol. — Brașov; vizitînd șantierul de restaurare de la Biserica Neagră, dl. Cristoph Machat a prevenit specialiștii CZMASI și DMASI asu- 76 Viața științifică SIMPOZIONUL «TEHNICI FOTOGRAMMETRICE Șl DE TELEDETECȚIE ÎN INGINERIA MEDIULUI», Suceava, 1991 în perioada 5—7 septembrie s-a desfășurat la Suceava al Xlll-lea simpozion organizat de Societatea Română de Fotogrammetrie și și de teledetecție în ingineria mediului. Lucrările colocviului au fost găz- duite de Universitatea «Ștefan cel Mare» din Suceava. Atît în cuvîntul de deschidere al președintelui Comisiei a V-a a Societății, conf. dr. ing. Ion Nelu Leu, cît și în luările de poziție ale participanților s-au făcut referiri la necesitatea de includere în con- ceptul de ingineria mediului a unui evantai tot mai larg al intervenției asupra modelării și remodelării mediului în funcție de evoluția societății la sfîrșitul secolului al XX-lea, de prezervarea fondului natural, dar și a celui creat de om de-a lungul a milenii de istorie. Comunicările prezentate (în nu- măr de 31) s-au referit la aplicații ale fotogrammetrie! în silvicul- tură (7 comunicări): industria minieră (2), pedologie (2), arhitec- tură (3), hidrografie (2), căi ferate (1), istorie-arheologie (6), carto- grafie (1), turism (1), tehnici futo- grammetrice în special pe baza metodelor analitice și de tele- detecție (5). O caracteristică tot mai evi- dentă a sistemului de lucru utilizat în fotogrammetrie și teledetecție este operarea în cadrul unor echipe interdisciplinare sau colective (ne- cesitate care transpare chiar din numărul de autori ai fiecărei co- municări în parte). Din acest punct de vedere, mai ales pentru studiile care utilizează fotogrammetria și telecomunicația în domeniul isto- riei arheologice, arhitecturii, cartografiei, s-au evidențiat rezul- tatele net superioare ale echipelor interdisciplinare care să cuprindă alături de specialiști în arheologie, istoria artei sau arhitectură, geo- dezi, topometri, specialiști în tele- detecție etc. De exemplu, în comunicarea « Preluări și prelucrări fotogram- metrice terestre», care a avut ca subiect releveele arhitecturale ale mormîntului hypogeu de la Con- stanța și ale bisericii Chiajna, București, prezentată de ing. Ga- briela Galbură și ing. Gh. Șalariu (IGFCOT) s-a evidențiat colabo- rarea cu DMASI în realizarea lu- crărilor respective. Aceleași aprecieri s-au evidențiat în comunicările prezentate de dr. ing. Alexandru Guțu, « Aplicarea metodelor fotogrammetrice la re- levee de monumente istorice» și ing. Ion Negoescu (Aquaproiect SA București) și conf. dr. ing. Ion Nelu Leu (Institutul agronomic Nicolae Bălcescu, București), « De- terminarea unghiului de înclinare a turlei mănăstirii Snagov prin fotogrammetrie terestră». Din partea DMASI s-au prezentat trei comunicări, dintre care se remarcă prin volumul de muncă înglobat comunicarea « Cercetări aerofotografice în zona valurilor din Dobrogea» (autori arh. Ani- șoara Sion, arheologi Cristina Cră- ciun și Raluca Verussi). în aceeași problemă, a valori- ficării fondului fotogrammetrie pentru introducerea în circuitul științific a unor date noi s-a re- marcat comunicarea ing. Mihail Gabriel Albotă (IGFCOT), « Insula Șerpilor în documente cartogra- fice și de teledetecție ». Remarcabile pentru efortul de a introduce rapid în circuitul infor- mațional date și elemente ale tehni- cii fotogrammetrice « de vîrf » s-au dovedit comunicările « Metode de calibrare a camerelor fotografice nemetrice în vederea folosirii lor pentru obținerea de informații cantitative în diferite domenii », (autor col. dr. ing. Gheorghe Anculete, DTM, București), «Foto- grammetria pe calculator» (dr. ing. Adrian Tolea și ing. Dorin Olteanu, ISPCF, București), ca și comunicarea « Interferențe anali- tice în prelucrarea imaginilor», (autori dr. ing. A. Tolea și dr. ing. Gabriel Popescu, ISPCF, București). în cadrul simpozionului, Direcția Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice—București a prezentat o amplă expoziție cu tema «Cercetări arheologice în România ». Tematica expoziției a urmărit în principal prezentarea unor situri de importanță excepțională, cu- prinzînd fotografii aeriene verticale și oblice cu relevanță pentru foto- interpretare, planuri la scara de 1 :1000 și 1 :2000 realizate prin tehnici fotogrammetrice, relevee de detaliu ale construcțiilor care pun în evidență evoluția tehnicilor constructive în diferite faze de existență ale sitului arheologic. Prezentarea de față este obiectiv sumară, comparativ cu multitu- dinea informațiilor conținute de comunicări. în ansamblu, și aceasta a fost nota dominantă, simpo- zionul de la Suceava s-a înscris ca o posibilitate benefică pentru in- troducerea în circuitul informațio- nal de specialitate a unor studii fotogrammetrice și de teledetecție elaborate, dar mai ales a metodo- logiilor moderne de aplicație. CRISTINA CRĂCIUN 78 CEL DE-AL XlV-lea SIMPOZION INTERNAȚIONAL AL CIPA în perioada 2—5 octombrie 1991 s-a desfășurat la Delfi cel de-al XlV-lea Simpozion Internațional al CIPA (Comitetul Internațional de Fotogrammetrie Arhitecturală), dedicat în acest an tendințelor de integrare a fotogrammetrie! arhitecturale, cu sistemele informa- ționale compatibile pachetelor de programe pentru proiectare asis- tată de calculator (CAD). Simpozionul s-a bucurat de o participare foarte largă a specia- liștilor în domeniu (peste 100 de participanți din peste 15 state ale lumii) lucrările fiind susținute în 8 sesiuni, prin 32 de referate pe problematica anunțată. în acest context, regretăm participarea să- racă a României, atît din punct de vedere al componenței delegației, cît și în ceea ce privește aportul concret, lipsind prezentarea unor materiale care să reflecte activita- tea specialiștilor noștri în acest domeniu, pe care îl reprezintă in- tegritatea fotogrammetriei arhi- tecturale cu sistemele informațio- nale CAD, Reuniunea, care aborda probleme menite să conducă la noi metodo- logii de lucru, cu rezultate re- marcabile în domeniul fotogram- metriei arhitecturale, a fost pre- cedată de un seminar de pregătire intensivă pe această temă. Din păcate, la acest seminar care a fost un schimb de experiență, teoretică, dar mai ales practică, delegația română nu a fost pre- zentă. Problematica abordată a fost împărțită în următoarele subca- pitole, care au constituit și 7 dintre cele 8 sesiuni de lucru: 1. Integrarea calculatoarelor și a sistemelor CAD cu fotogramme- tria arhitecturală: 2. Implementarea tehnologiei GIS (sistem informațional geogra- fic), fotogrammetriei arhitecturale; 3. Dezvoltarea instrumentelor, metodelor și tehnologiilor; 4. Sisteme simple pentru foto- grammetria arhitecturală: 5. Optimizarea sistemelor de ri- dicări fotogrammetrice; 6 și 7. DE LA DELFI - GRECIA Aplicații ale fotogrammetriei arhi- tecturale. In cea de-a 8-a sesiune «Masa rotundă», s-au purtat discuții pe marginea problematicii ce a stat la baza celui de-al XlV-lea Simpo- zion Internațional CIPA și a fost citită rezoluția adoptată de parti- cipanți . După cum se deduce din titula- tura sesiunilor de lucru, proble- mele prezentate au abordat practic toate aspectele subiectului în dis- cuție, de la integrarea computer — fotogrammetrie arhitecturală, in- strumente și aparatură, metode și tehnologii de lucru, pînă la pro- bleme de măsurători și determinări ale abaterilor dimensiunilor ob- ținute prin restituția fotogramme- trică, cu ajutorul unor aparaturi de precizie joasă, medie sau înaltă. Volumele cuprinzînd integral lucrările simpozionului vorfi trans- mise în perioada următoare prin poștă, participanților. N. GOSPODINOV A. SION MISIUNE DE STUDII LA PARIS în Languedoc-Roussilon, la Marsilia și Lyon Datorită amabilei invitații a Di- recției Patrimoniului Franței și ca urmare a Protocolului stabilit în mai 1991 între Direcția Monu- mentelor, Ansamblurilor și Situ- rilor Istorice din România și Direc- ția Patrimoniului, între 26 august și 16 septembrie 1991 am efectuat o misiune de studii în Franța¹. După ce în lunile februarie, mai și iulie 1991 responsabili ai docu- mentării, inventarierii,arheologiei, restaurării și reabilitării monu- mentelor istorice din Franța au colaborat cu omologii lor români, iată acum prima misiune română în Franța. Numeroase au fost obiectivele misiunii; mai întîi la Paris, lucrul la Subdirecția Arheo- logiei în următoarele domenii; legislație (d-nele Solegone Berge- ron.Ch. Roualand), săpături arhe- ¹ Misiunea română a cuprins pe d-nii Sergiu losipescu, director adjunct științi- fic, dr. Gh. I. Cantacuzino, șeful sectorului evidență de la D.M.A.S.I. ologice programate (Philippe Gre- nier de Monner), documentarea științifică (d-nul Th. Berger), săpă- turile de salvare (d-nii J. CI. Mas- son, L. Bourgeau și A. Delpuech), harta arheologică (d-nul Guillot), publicațiile și relațiile în acest domeniu cu Centrul Național al Cercetării Științifice și Ministerul Educației Naționale (d-nul Ch. Ri- chet), aspectele financiare (d-nul L. I. Laurent), inspecția generală de arheologie (d-nii Marc Gauthier, J. Tarrete). în ceea ce privește inventarul siturilor arheologice (în jur de 80.000) consemnate pe harta ar- heologică, Subdirecția Arheologiei organizează și coordonează săpă- turile programate și mai cu seamă săpăturile de salvare, rezultatele fiind în parte publicate pe spezele sale. Inspecția generală de arheologie, creată în 1979 și condusă de prie- tenul meu, d-nul Marc Gauthier, asigură în cadrul Direcției Patri- meniului Franței consiliul științi- fic și tehnic în domeniul său: pre- gătește misiunile în teritoriu, ela- borează studii și rapoarte, stabi- lește politica de conservare, de restaurare și punere în valoare a siturilor și vestigiilor arheologice. Aș dori să insist asupra hărții arheologice alcătuite pe baza cer- cetărilor pe teren, a chestionare- lor și a fișelor fiecărui sit, întoc- mite de Direcțiile (actualmente Conservări) regionale de Antichi- tăți și centralizate la Paris, la Subdirecția Arheologiei. Cu aju- torul unui program de ordinator pentru cartograme, ale căror coor- donate sînt furnizate de Institutul Geografic Național al Franței, se fixează cu un digitalizator poziția fiecărui sit cunoscut. Și invers, pornind de la harta schematică a unei regiuni se pot obține datele fișei oricărui sit reprezentat pe cartogramă. Reiese limpede impor- tanța unui asemenea instrument de lucru pentru politica de săpă- 79 turi. Spre a împiedica săpăturile clandestine și pentru a asigura o protecție mai eficientă a siturilor, harta arheologică are o circulație restrînsă la nivelul organismelor de stat (direcția centrală, direcțiile regionale urmînd a fi curînd conec- tate prin intermediul terminalelor de ordinator). Cu ajutorul Subdi- recției Arheologiei, Direcția Pa- trimoniului Franței participă la marile eforturi pentru salvarea siturilor și vestigiilor arheologice amenințate de amplele lucrări de amenajare a teritoriului. Pentru săpăturile de salvare, personalul este asigurat în mare măsură de Asociația pentru săpături arheolo- gice naționale, ce reunea la sfîr- șitul deceniului trecut peste 1.300 de arheologi, de formație foarte diferită, spre a spune lucrurilor pe nume. Aceeași Asociație pentru săpă- turi arheologice naționale asigură și protecția socială a membrilor ei, lucru notabil și vrednic de a fi urmat. Pe de altă parte, săpăturile pro- gramate urmăresc o, mai bună cunoaștere a subsolului, a unei etape istorice, a unui aspect parti- cular sau de bună seamă, a unui monument istoric. Nu lipsită de interes mi se pare cunoașterea re- partiției pe categorii de instituții a șefilor săpăturilor programate: 12,7% din Subdirecția Arheologiei, 22,3% de la Centrul Național de Cercetare Științifică. 11,7% de la universități, 5,5% de la muzee, 2,9% din comunitățile locale, 14,3% din Educația Națională și, semnificativ, 31,3% diverși². Ni se dezvăluie astfel faptul că structura diferită a cercetării ar- heologice din România, asigurată azi în cea mai mare parte de arhe- ologi ce lucrează în muzeele jude- țene vine din lipsa totală, la noi a asociațiilor locale și a amatorilor luminați, capabili să organizeze șantiere de săpături. Stagiul la Paris a fost completat prin lucrul la serviciile de inven- tar, în proaspăt restauratul Hâtel de Vigny unde i-am întîlnit pe mai vechii noștri prieteni, d-nele Monique Châtenent și Ghislaine Lecomte-Huberson și d-nul Olivier Toche. Pe lîngă studiul proiecte- lor de informatizare ale D.M.A.S.I. am putut vedea cum funcționează sistemul francez de inventariere ³ O parte din cifrele cuprinse în acest raport provin din publicația Subdirecției Arheologiei, «Cercetarea Arheologică în Franța», Paris 1990. cu un soft pentru datele esențiale ale fiecărui monument și cu micro- fișe, adevărate micro-monografii, cu fotografii, planuri și texte — adaptare foarte modernă a unei vechi metode, datînd, dacă memo- ria nu mă înșeală, din timpul ase- diului de la 1870—1871 al Parisu- lui. Microfișarea fotografică îngă- duie dealtminteri evoluția spre sistemele de inventariere cu totul informatizate. Este de remarcat grija pentru economisirea banilor în contextul progreselor tehnice ale ordina- toarelor, dar cu rezultate încă nedefinitive, prin opțiunea pentru un sistem deja probat și eficient, cu o deschidere spre viitor. Rămînînd în același cartier al fostei Place Royale. acum Place des Vosges, am profitat pentru a vizita la Hotel Sully, unde își are sediul Caisse Naționale des Monu- ments Historiques pentru ca, în tovărășia d-nului j. Carabalona, să culegem legislația și documen- tația necesară funcționării numitei instituții, în scopul de a putea organiza ceva asemănător în țară și totodată de a prospecta posibi- litățile unei viitoare cooperări în domeniul publicațiilor și al expo- zițiilor. in Languedoc ți Roussillon Două săptămîni au fost consa- crate unei călătorii de studiu în Sud. Trebuie să amintesc mai întîi frățeasca primire făcută de colegii din Direcția Antichităților din Lan- guedoc-RoussilIon. Programul nostru, elaborat de d-nul director Jean-Luc Massy a cuprins alături de prezentarea funcționării serviciilor de inventar (d-na Arnal). de harta arheologică (d-nul Pierre Yves Genty) și cercetarea șantierelor de săpături arheologice și a viitoa- relor proiecte de punere în va- loare a monumentelor, precum și contacte și discuții cu administra- torii (primari, consilieri munici- pali) referitoare la politica lor în domeniul patrimoniului cultural. Ca să începem cu inventarul și cu harta siturilor, trebuie subliniat că se organizează periodic cam- panii de prospecțiuni arheologice pornind de la un formular presta- bilit, campanii prevăzute cu un buget corespunzător importanței teritoriului studiat. Se obțin astfel datele necesare inventarului, pre- lucrate grație ordinatoarelor și softurilor lor. Dar cea mai mare parte a călă- toriei noastre în Sud a fost con- sacrată contactelor directe cu co- legii francezi pe șantier. Astfel, pentru a urmări cronologic evo- luția istorică, am vizitat împreună cu d-na Josă Thomas localitatea Tautavel din Pirineii Orientali și în imediata apropiere caverna Ara- go, acolo unde echipa profesorului Henry de Lumley a descoperit habitatul și resturile osteologice ale omului din Tautavel, vechi de peste 400.000 de ani. Datorită eforturilor comunei Tautavel, a Direcției Antichităților din Lan- guedoc-RoussilIon și a C.N.R.S. a putut fi fondat la Tautavel un prestigios centru de studii și un muzeu al preistoriei, pe care l-am vizitat în noul său sediu, însoțiți de gazdele noastre, d-nul Malis, secretarul Primăriei, d-nul Chris- tian Perrenoud și d-ra Veronique Brun, din echipa profesorului Lum- ley, marele animator al cercetării preistorice. împreună cu d-nul Fredăric Let- terlă, conservatoral patrimoniului, ne-am îndreptat spre Cevennes, ca să vedem, la jumătatea drumului nostru așezările preistorice Cam- bous, Argelliers, Boussargues, par- țial cercetate și amenajate ca situri vizitabile. Pentru o mai bună înțelegere a ruinelor, asemănătoare prin aspec- tul lor cu antichitățile din Mor- bihan, s-a reconstituit una dintre colibele lunguiețe cu acoperișul din paie suprapuse de cîteva plăci din piatră. Situ I protoistorie de la Ensărune, vizitat în compania d-nei Martine Schwaller, este, fără îndoială, un 1. Situ/ calcolitic de 'a Boussargues, Argelliers (Herault); 2. Ensărune — dolia și amenajarea medievală a cîmpiei 3. Cercetările arheologice din piața Terreaux-Lyon 4. Grădina de portocali de la Versai- lles Micul Trianon 5. Cătunul reginei — casa reginei Marie-Antoinette 6. Castelul Dampierre 7. Canal du Midi — culme a geniului civil francez în timpul lui Louis XIV — opera lui Riquet 8. Aigues— Mortes — în prim plan poarta la Gardette; vedere a ora- șului și a incintei spre limanul orașului; 80 punct de reper pentru arheologia franceză, atît prin importanța și amploarea cercetării cît și prin organizarea logistică și expozițio- nală. Trebuie să menționez aici și peisajul de la Ensdrune, creație a țăranilor și călugărilor medievali, care au amenajat printr-un inge- nios sistem de drenaj, chiar și sub- teran întinsa cîmpie dominată de cetatea galică. Aparținător aceleiași epoci, opi- dumulMurviel-les-Montpellier ne-a îngăduit să admirăm excepționala înflorire a civilizației galice lasfîr- șitul primului mileniu înainte de Hristos — remarcabilă coincidență cu etapa de înflorire a Daciei pre- romane. La primărie am avut plăcerea de a ne întreține cu d-nul A. Conesa, primarul din Murviel, și am putut aprecia preocupările luminate ale administratori lor fran- cezi, aici ca și aiurea, pentru a implica istoria și arheologia în dezvoltarea socială și economică a comunităților din Sud, pentru a depăși prin turismul cultural situația actuală dominată de imperiul viticol. De altfel, după cum remarca d-nul Imbert, directorul poet al Direcției regionale a Afacerilor Culturale din Languedoc-Roussil- lon, există o strînsă legătură între importanța unui sit istoric și re- numele recoltelor locale, dar mai trebuie și ca vinul să fie bun, lucru cu care am fost întru totul de acord. Trebuie să mă opresc mai mult la Lattes-Saint-Sauveur, parc și centru arheologic, la periferia Montpellier-ului, separat de Mediterană prin limanul Mejean. Descoperirea sitului se dato- rește unor elevi ai regretatului Henri Prades, care au arătat profesorului lor cioburile prove- nind dintr-o vie părăsită — /e mas de Saint Sauveur—pe locul fostu- lui port Lattara. Una dintre stațiu- nile colonizării grecești, între Mas- salia și Emporion — astăzi Ampu- rias în Catalonia — fondată în secolul VI înainte de Hristos, Lat- tara a cunoscut o perioadă de înflo- rire în epoca elenistică, pentru a fi apoi abandonată în secolele II și III după Hristos. Prin poziția sa la marginea unui liman și a fostei lunci a rîului Lez — condiții foarte asemănătoa- re cu Istros/H istria noastră — Lat- tara a beneficiat de mari avantaje pentru navigația antică, ceea ce explică șansa sa în ciuda climatului infestat de mlaștini, a scufundării terenului sau a vicisitudinilor is- torice. Deși departe de rețeaua rutieră și administrativă a provinciei ro- mane a Galiei narboneze, portul și-a păstrat importanța asigurînd legătura între mare și orașul Sex- tantio (Montpel lier) ca însemnat centru de schimburi între indigeni și navigatorii greci. Apropierea de Montpellier, im- portanța materialului arheologic și the last but nat the least, sprijinul conjugat al statului, prin Direcția Antichităților din Languedoc-Rous- sillon și C.N.R.S. și al comunei Lattes au permis crearea la Le mas de Saint-Sauveur. a unui așezămînt unic, în felul său. Parcul arheologic și clădirile aferente sînt sediul Unității de cercetare 290, condusă de dl. Guy Barruol, al Centrului regional de documentare arheolo- gică (director dl. Xavier Gutherz — ulterior dl. Massy) și al Muzeului Municipal din Lattes (conservator șef, dl. Christian Landes). Săpătu- rile programate ale habitatului antic sînt conduse de dl. Michel Py, mare magistru la Lattes al ordina- toarelor ș; softurilor Macintosh. Lucrînd la centru și răsfoind ulti- mul număr apărut al revistei « Lattara», mi-am putut da seama de nivelul înalt al sistemului de inventariere, gestiune și exploa- tare a documentației arheologice. Moderna clădire a Centrului Arheologic din Lattes, proprie- tate a comunei și a statului, adăpos- tește birouri, o bibliotecă bine garnisită (dl. J. Arnal), un labora- tor foto, ateliere de desen, repro- grafie, restaurare de ceramică și metale, depozite, dormitoare pen- tru 40 de cercetători, o bucătărie și o trapeză. Nu trebuie uitat sediul de la Lattes al Asociației pentru Dezvoltarea Arheologiei în Languedoc — Roussillon (ADAL); de altfel, ceea ce carac- terizează cercetarea arheologică în Franța este prezența, foarte activă, alături de instituțiile de stat, a societăților științifice. Muzeul municipal, condus de dl. Landes depășește cadrul sitului pentru a-l integra în istoria antică și medievală a Sudului. Expozițiile organizate din 1986 (cînd a fost inaugurat muzeul), « Limanurile în epoca medievală de la Aigues- Mortes la Maguelone»; «Ultimii romani în Septimania, sec. IV— VIII»; «Galia merovingiană și mediterană», «Gladiatori și amfi- teatre», «Teatrul și spectacolele sale» — sînt dovada incontesta- bilă a persistenței în sudul Franței a acestei neostoite curiozități știin- țifice, reprezentată cu strălucire în secolul XVI—XVII oe Nicolas Fabri de Peiresc, primus inter pares.¹ E lesne de înțeles că posibilită- țile oferite de Centrul arheologic din Lattes sînt o garanție a apli- cării protocolului de cooperare între Direcția Patrimoniului din Franța și Direcția română a Monu- mentelor Istorice. La Lattes am avut contacte și cu echipa profesorului Peter Weidelt de la Institutul de Geofizică și Meteorologie al Universității Teh- nice din Brunswick (Germania) referitoare la rezultatele metodei de prospectări electromagnetice, recent aplicate și sub egida Direc- ției noastre, la mănăstirea Precista (Galați) pentru orientarea cerce- tărilor și delimitarea situsuluiîn vederea unei protecții eficace. Pe drumul de la Sommiers am ajuns la pădurea Lens, în preajma căreia dl. Jean-Claude Bessac, cer- cetător la CNRS ne-a arătat șantie- rul de săpături arheologice al carierelor romane de la St. Mathieu (Montagnac), splendidă introdu- cere la temeliile din marmură ale civilizației romane din Languedoc. Apoi pe cărările pietroase ale pă- durii Lens — parțial distrusă de un incendiu recent—am desco- perit fundațiile turnului circular ale unui sanctuar galo-roman ală- turi de ruinele unei biserici gotice ce domină orașul Saint-Mamert. inaintînd spre nord-est, am mers pe urmele faimosului apeduct pînă la Pont-du-Gard. Sub îndru- marea d-lor Guy Barruol și Jean- Luc Massy am examinat proiectul de amenajare a acestui sit ieșit din comun prin frumusețea peisajului, frecventarea turistică și ... prin tăcerea deplină a izvoarelor antice în privința construcției acestei opere a geniului civil roman. Strălucita civilizație romană este prezentă în această parte din Lan- guedoc deasemeni prin antichită- țile de la Nîmes dintre care cea mai cunoscută este Maison Carree și amfiteatrul, cea dintîi agresată de prezența unui centru Pompidou local în construcție. Trebuie să adaug așa-numitul templu al Dianei, a căru' cella cu bolta prăbușită, contemplată la ceasul înserării, mi-a lăsat o preți- ¹ An» avut plăcerea, mulțumităd-lui Lan- des, să-l cunosc la Montpelliar pedl.Sid- ney H. Aufrfere, eruditul autor al ultimei cărți dedicate savantului din Aix, La momie et la tempâte, Avignon, 1990. 82 oasă și melancolică amintire. Tem- plul Dianei are, pe o parte, vestita fîntînă din Nîmes — vestigiile antice au fost renovate în timpul lui Ludovic al XV-lea de către arhi- tectul Marechal și, de cealaltă parte, șantierul de săpături de la Villa Roma (Solignac). Sub zidurile unor modeste lo- cuințe din secolul XIX s-au găsit fundațiile unui cartier al orașului roman, pereții pictați ai caselor, mozaicuri, bazine în atrii. O adevărată serbare a picturii parietale romane a fost expoziția de la Narbonne, capodoperă de restaurare a d-nei și a d-lui Sabrie. Pictura galo-romană, prin bogăția sa, este un pandant al descoperiri- lor similare din Pompei. Calea domitiană—proiectul de punere în valoare se află la ordinea de zi a Direcției Antichi- tăților — axă a vieții romane în Languedoc a permis dezvoltarea unei rețele de villae, printre care, pe malul albiei lui Thou, villa Loupian. Aici, la Pres-Bas, săpă- turile d-lor Christophe Pellecuer și Marc Lugand au dat la iveală fundațiile unei mari villa cu săli decorate cu mozaicuri policrome. Restaurarea acestor mozaicuri, adă- postite într-o veche biserică din Loupian, a confirmat priceperea echipei d-lor Michel Rogliano, Michel Compan din Sete și a cola- boratorilor lor, susținuți în mod exemplar de primăria din Loupian (l-am numit pe dl. primar Ivan Montagnani și membrii Consiliu- lui municipal) și de întreaga co- munitate locală. Impresionantul a- tașament al localității față de tre- cutul său a constituit fermentul unei sărbători romane organizate în august 1991, ale cărei ecouri erau încă prezente la venirea noastră, ca și o parte, drept vor- bind foarte scăzută, a vinului cu miere pregătit atunci precum în antichitate. Lăsînd la o parte pi- torescul, există ceva mai profund: contribuția unei istorii vii pentru înfrumusețarea cotidianului actual precum și spiritul de continuitate nu doar proclamat în cuvinte ci chiar trăit. A trăi istoria, aceasta este marea lecție a meleaguri- lor mediteraneene, legate pentru mine de opera clasicului gînditor de la Martigues. Alături de trecutul îndepărtat, evul mediu răsare la fiecare pas. Cu totul spectaculos apare pe ver- santul răsăritean al Muntelui Ne- gru: la Cambrieres (Herault) ha- bitatul castrai se cațără între se- colele XII—XVIII pe coastele stîn- Carsassonne (foto S. Isipescu) Castelul Solses în Roussillon, piața cetății (foto S. losipescu) Forturile St. Jean și St. Nicolas; Vechiul port al Marsiliei (foto S. losipescu) coase, deasupra cărora se înalță castelul dărîmat din ordinul cardi- nalului Richelieu. împreună cu directorul Antichităților, dl. Jean- Luc Massy, am cercetat săpăturile conduse de dl. Laurent Schneider, ce tocmai scoseseră la iveală un turn locuință din secolul XII, al unui senior din timpul cruciadelor. La Narbonne, Carcassonne, Per- pignan și desigur la Montpellier, evul mediu supraviețuiește încă în urzeala stradală a vechilor orașe și prin monumentele sale, cele mai importante fiind cele militare. Cum ai putea uita apoi castelul regilor din Majorca din înălțimea turnurilor căruia se vede Perpi- gnan-ul ațipind în înserare. Printr-o ceață ușoară coborîtă din Pirinei donjoanele și zidurile din Carcas- sonne stau mărturie a artei trecute a constructorilor Sudului, precum și a științei și energiei lui Viollet- le-Duc, susținut de Napoleon al lll-lea și Prosper Merimee. Prezen- ța acestei trinități tutelare a res- taurărilor — mult criticată cîndva — o descoperi pretutindeni în Sud! într-o duminică de septembrie am pătruns, nu fără emoție, prin poar- ta de la Gardette, în orașul for- tificat Aigues — Mortes. Prin Stra- da Mare se ajunge în Piața Saint- Louis, flancată de nava bisericii Notre-Dame-de-Sablons, unde cel îngenungheat pentru rugăciune simte parcă prosternați alături cavalerii Sfîntului Ludovic în preaj- ma pornirii în cruciadă. Din înăl- țimea meterezelor se văd împre- jurimile din Camargue, lacurile și salinele ce anunță marea. în incinta lui Filip cel îndrăzneț și Filip cel Frumos, orașul lui Ludovic al XlV-lea trăiește încă sub soarele Sudului. Nu poți pleca din Aigues-Mortes fără a vizita turnul Constance, fortificație a lui Ludovic cel Sfînt și închisoare a femeilor hughenote după revocarea Edictului din Nan- tes. Credința regelui cruciat se îngemănează cu credința în liber- tatea spiritului, sub aceleași semne ale constanței și rezistenței. Departe, spre apus, pe un soare torid am ajuns împreună cu d-na Jose Thomas, la fortăreața — cheie a Rousillon-ului— castelul Salses. Capodopera marelui arhitect mi- litar spaniol Ramirez ne-a fost prezentată în detaliu și cu entu- ziasm de către dl. joel Fourty de la Caisse Naționale des Monuments Historiques.  propos de Salses și Tautavel trebuie să insist asupra atașamentului local pentru istoria și graiul catalan, dar, ca pretutin- deni în Sud, iubirea pentru patria cea mică nu stă în calea iubirii pentru patria cea mare — Franța. Nu vreau să uit un sit modern, cu un farmec aparte: Villeneuvette, veche manufactură înființată de Colbert, ale cărui plan, case, bise- rică și atelier înfățișează imaginea orașului industrial model din vre- mea lui Louis al XlV-lea. înainte de a părăsi Languedoc-ul și Roussillon-ul trebuie să mai vorbesc încă o dată despre amabi- litatea și amiciția arătată călători- lor români de dl. Mouly, primarul din Narbonne, de d-na Mouly, de membrii consiliului municipal din această « răspîntie a Europei de Sud». Mi s-a impus odată mai mult necesitatea întăririi legături- lor culturale și umane între sudul Franței și România pontică prin înfrățiri. La întrevederea de rămas-bun la încheierea misiunii în Languedoc- Roussillon cu dl. Imbert, directo- rul Afacerilor Culturale al provin- ciei și cu directorul Antichităților, dl.Jean-Luc Massy, am stabilit pro- gramul schimburilor științifice cu Direcția noastră și cu arheologii români care lucrează în largul do- meniul al lumii mediteraneene, ce se întinde desigur pînă în Pont și la Dunărea de Jos. In Provența * Am părăsit Montpellier — ve- chiul său centru și Hâtel de Noail- les, casa noastră timp de aproape două săptămîni — pentru a ne îndrepta prin Nîmes, Camargues și Arles spre Marsilia. în antica Massallia. astăzi al doilea oraș al Franței ca număr de locuitori, gaz- dele noastre au fost membrii De- partamentului de Cercetări Arheo- logice submarine, condus de d-nul Robert Lequement. în vechiul port al Marsiliei, primirea pe bordul navei franceze de cercetări arheo- logice Submarine, « L'Archeonau- te » a fost cordială atît din partea comandantului Alster cît și a între- gului echipaj. Am vizitat nava din fundul calei pînă în vîrful catar- gului. D-nii Luc Long și Guy Dar- guin, scufundător șef au avut ama- bilitatea de a ne arăta echipa- mentul, între care și un ingenios instrument (de concepție proprie) pentru îndepărtarea nisipului situ- rilor arheologice cu jet de apă sub presiune. Pentru fotografierea și luarea de imagini sub apă. nava dispune de camere video în chesoane etanșe de fabricație canadiană. Departamentul Cercetărilor ar- heologice submarine a fost creat în 1966, ca direcție în cadrul Minis- terului Culturii și Comunicației, ținînd direct de Direcția Patri- moniului, Subdirecția Arheologiei. Crearea acestui serviciu a fost urmarea firească a legislației asu- pra arheologiei submarine adop- tată în Franța din 1961 ³ și princi- palele sale obiective sînt protecția, studiul și punerea în valoare a patrimoniului arheologic și istoric submarin. Acestor direcții genera- le de acțiune li se adaugă anual patru-cinci săpături submarine pro- prii — necesitatea absolută a exem- plului—, instruirea dosarelor pentru eliberarea autorizațiilor Mi- nisterului Culturii și supervizarea prospectărilor, sondajelor și săpă- turilor de salvare, formarea specia- liștilor în arheologie submarină, difuzarea informațiilor și a docu- mentațiilor, publicarea studiilor și rapoartelor, de săpături subma- rine, publicitatea prin expoziții, în legătură cu muzeele, a obiecte- lor rezultate și, în sfîrșit, misiunile de cercetări submarine în străină- tate. în fortul Saint-Jean ce contro- lează la nord intrarea în vechiul Port și care este sediul Departa- • mentului de Cercetări Arheolo- gice Submarine, am putut cunoaște remarcabilele rezultate a 25 de ani de muncă și totodată, metodele folosite. Printr-o cercetare labo- rioasă a arhivelor s-a stabilit re- pertoriul naufragiilor — în acest sens recenta carte a d-nului Albert lllouze despre epavele din Camar- gues este o ilustrare — primul pas necesar pentru descoperirea și inventariereasiturilor istorice sub- marine. Sursele istoriei antice, reunite în moderna bibliotecă a fortului Saint-Jean. constituie de asemenea un punct de plecare pentru pros- pectări, dar și norocul are o con- tribuție în descoperire. Cercetările arheologice subma- rine din Franța beneficiază din 1967 de « L'Archdonaute » — navă de 30 m lungime cu un deplasa- ment de 140 tone, dispunînd de echipament de scufundare, sistem video și laborator foto — capa- bilă de misiuni de săpături pe coastele mediteraneene. Sub co- manda maiorului Alster, cu un echipaj de 8 oameni, « L'Archeo- ³ Legea francezi a fost recent modificata și această ultimă formă a fost utilizată pentru elaborarea unor articole speciale ale legii românești a monumentelor, an- samblurilor și siturilor istorice. 84 naute » poate îmbarca o misiune științifică de 8 oameni. Alături de acum clasicul sca- fandru autonom Cousteau-Magnan. s-a folosit farfuria submarină « Cy- ana » sau, fortuit (1987), pentru o epavă antică zăcînd în golful Pam- peloune la 80—-90 m adîncime, și submersibilul « Neree 201 » aparținînd Societății Submarine, na'ă prevăzută cu o furcă articu- lată, un braț mecanic și un coș. Rezultatele obținute de Depar- tamentul de Cercetări Arheolo- gice Submarine din Marsilia pînă în 1987 sînt succint prezentate în «Gallia Informations» (1987 — 1988), ca și în diverse publicații de la « Cahiers d’Archdologie Sub- aquatique» la foi volante. O apa- riție exemplară, în colecția « Dos- siers, Archives du Temps», la editura Casterman, mi se pare monografia prietenilor mei, Ni- chel l'Hour, Luc Long și Eric Rieth, în colaborare cu d-na Flo- rence Richez, d-mi Loîc Hurtei și Nichel Rival, dedicată săpătu- rilor de pe « Nauritius ». navă olandeză de comerț cu Indiile Orientale la începutul secolului XVII, monografie ce ne rezervăm plăcerea de a o prezenta într-un număr viitor al «Buletinului» nostru. La Narsilia am vizitat Nuzeul Docurilor romane dina doua jumă- tate a secolului I după Hristos, docuri descoperite la nord de Portul Vechi, cu ocazia recon- struirii cartierelor demolate de germani în 1943. Craterul — provenind de la o săpătură submarină în curs, în golful Fos — umplut cu un minu- nat rom marinăresc a pecetluit legăturile cu noii noștri prieteni francezi . . . Prin Arles am părăsit Provence și, după o escală la Lyon — unde conduși de d-nul Georges Vi- cherd, arheolog municipal, am vizitat antichități romane și medie- vale, precum și săpăturile urbane din piața Terreaux — ne-am reîn- tors la Paris. După primele vizite împreună cu d-nul Joel Bouessde la castelele din împrejurimile Parisului — Ver- sailles, Dampierre, Rambouillet, la splendidul domeniu al vechii abații Port Royal—des-Camps, bîntuite încă de umbrele lui Pascal și Racine, și la Nontfort l’Amaury — am parcurs, împreună cu d-nele Liliana Roșiu, Nonica Chiri- ac, d-nii Dan Nicolae și loan Bucur, bursieri în Franța prin grija Direc- ției Patrimoniului francez, par- curile și castelele de la Saint-Ger- main en Laye și Vincennes. pentru a reveni încă odată la splendidul muzeu Cluny. La Vincennes am apreciat suc- cesul inițiativei Ninisterului Cul- turii din Franța de a proclama duminica de 15 septembrie 1991, ziua porților deschise la monu- mentele istorice. A fost o dovadă a atașamentului poporului francez față de istoria și tradițiile sale. A fost de asemenea o probă a înal- tului profesionalism al cercetăto- rilor istorici, arheologi, etnologi și meșteri, animatori al Direcției Patrimoniului și de la Caisse Națio- nale des Nonuments Historique, capabili să-și popularizeze admira- bilele lor realizări. Bilanț la Paris Sfîrșitul misiunii noastre a fost marcat de bilanțul întocmit cu d-nul Chris*ian Dupavillon, direc- tor al Patrimoniului Franței, cu d-nii jacques Neurice, subdirector al Arheologiei și David Guillet, însărcinat cu relațiile exterioare în cadrul Direcției. Am conchis împreună că numai prin organi- zarea unei cercetări științifice se- rioase, cu participarea directă a personalului Direcțiilor noastre, în legătură cu forurile administrative și comunitățile se dovedește posi- bilă punerea în valoare a patri- moniului arhitectural și arheolo- St. Chapelle la Vincennes, în "ziua porților deschise" (foto S. losipescu) gic. Și această punere în valoare, consimțită de comunități și de aleșii lor este, chiar într-un stat de drept, singura garanție a unei pro- tecții viabile. Deși, altădată, ades am invocat exemplul misiunii franceze a ge- neralului Berthelot în România în timpul Narelui Război, am acceptat totuși că era vorba de alte vremuri cînd românii aveau studii solide în Franța, vremuri din nefericire apuse acum o jumătate de veac. Am convenit deci, pentru aplicarea în 1992 a protocolului de cooperare între direcțiile noas- tre în domeniul arheologic efec- tuarea de stagii de formare în Languedoc-Rousillon și în Pro- vența pe lîngă Direcția Antichită- ților și Departamentul Cercetări lor Arheologice Submarine, la Lattes, Nîmes, Narbonne, Tauta- vel, Carcassone, Enserune, Lou- pian și pe coastele mediteraneene, precum și la Saint-Denis, pentru a putea organiza apoi șantiere și misiuni comune în România. Pentru castelologie ne-am gîndit la un colocviu internațional la Sal- ses, consacrat arhitecturii militare a secolelor XV-—XVII. Nu-mi pot încheia raportul de misiune fără a mărturisi încîntarea pentru pri- mirea ce ne-a fost rezervată pre- cum și credința în roadele coope- rării între România și Franța. SERGIUoi SIPESCU COLOCVIUL INTERNAȚIONAL «ROMA E LE CAPITALI EUROPEE DELL’ARCHEOLOGIA» 11—15 iunie 1991 între 11 și 15 iunie 1991 a avut loc colocviul internațional "Roma și capitalele europene ale arheolo- giei », inițiat de Asociația Culturală Roma Europa și organizat datorită Consiliului Regional și Giuntei Regionale Lazio precum și a Minis- terului pentru Bunurile Culturale și Ambientale din Italia. Organi- zatorii colocviului au urmărit dis- cutarea, în perspectiva transfor- mărilor și armonizărilor pe cace le presupune procesul de integrare europeană, unor aspecte importan- te ale activității arheologice: pro- blemele protecției și conservării marilor complexe arheologice în diferite țări ale Europei în contextul expansiunii urbane; probleme ale conservării și restaurării vesti- giilor arheologice; sistemele mu- zeale; organizarea informării știin- țifice. Colocviul a reunit reputați pro- fesori universitari și cercetători din numeroase țări ale Europei și din SUA, printre care directorii Școlilor Arheologice din Roma. Desfășurarea lucrărilor în impună- torul complex monumental San Michele, participarea la deschide- rea colocviului, inaugurat prin alocuțiunea președintelui Consiliu- lui de Miniștri al Italiei, Giulio Andreotti, a unor personalități ale vieții științifice internaționale. Lucrările ședințelor colocviului, conduse succesiv de profesorii Giovanni Pugliese Carratelli, Carlo Pitrangeli, Attilio Stazio, Bernard Andreae, Ekrem Akurgal, Russell T. Scott, Silvio Panciera și Javier Arce, au fost dedicate în prima zi Romei, orașului și muzeelor ar- heologice, iar în următoarele — cunoașterii și conservării arheo'o- gice, protecției și punerii în valoare a marilor complexe arheologice în raport cu transformările urbane, restaurării, orașului și sistemelor muzeale și, în sfîrșit, informării științifice. Accentul a fost pus pe vestigiile civilizației romane și ale moștenirii acestei civilizații. în ultima zi a avut loc o masă rotundă, prezidată de prof. Massimo Pal- lottino, cu tema « Pentru o pro- tecție europeană a patrimoniului arheologic cu referire particulară la circulația operelor de artă în cuprinsul comunității europene». Cea mai mare parte a comuni- cărilor a abordat aspecte ale pro- tecției și punerii în valoare a com- plexelor arheologice în raport cu transformările urbane precum și ale conservării și restaurării ves- tigiilor arheologice. Ampla rela- tare a prof. Adriano La Regina privind problemele arheologiei la Roma a constituit o analiză a orga- nizării cercetării și protecției ves- tigiilor antice și medievale, inclusiv a legislației care reglementează, a metodelor de conservare, cu referire la diferite monumente. Comunicarea prof. Giuseppe Pro- ietti a privit centrul antic și parcul arheologic. Dr. Giuseppina Pisani Sartorio a analizat raportul între cercetarea arheologică și expan- siunea urbană, pledînd pentru o protecție integrată și coordonată, monumentele fiind integrate pro- tecției generale a ariei urbane, pentru armonizarea cercetării cu planurile urbanistice. Prof. Cari Nylander a prezentat rezultatele colaborării internaționale pentru protecția patrimoniului arheologic și istoric al Romei printr-o strînsă legătură a cercetării arheologice cu conservarea, colaborare pro- movată de Uniunea Internațională a Institutelor de Arheologie, Istorie și Istoria artei din Roma, pe care o prezidează. Muzeele și colecțiile arheologice din Roma au constituit subiectul comunicărilor profeso- rilor Paolo Liverani, Anna Mura Somella, Antonio Giuliano, Piero Giovanni Guzzo și Letizia Pani Ermini. Aspecte ale conservării și restau- rării în ariile arheologice au fost prezentate de dr. Alessandra Me- lucco Vacaro. Dr. Velizar Velkov a trecut în revistă problemele conservării și restaurării complexe- lor arheologice ale siturilor romane din Tracia. Dr. Evi Touloupa s-a referit la protecția ariilor arheo- logice în fața afluenței publicului precum și a lucrărilor și amenajă- rilor edilitare și funcționale, la cercetarea și salvarea, conservarea și restaurarea vestigiilor arheolo- gice din centrele urbane și la politica statului față de muzee în Grecia. Prof. Henry Cleere, în comunicarea «Arheologia urbană și dezvoltarea urbană — asociere, nu conflict», a analizat evoluția istorică a raportului între păstra- rea moștenirii trecutului și dez- voltarea urbană a unor centre din Anglia și din alte țări, evoluția arheologiei urbane și necesitatea u nei cooperări depline între au- torități, investitori și cercetători, prin coordonarea activităților spe- cifice. Prof. Hugo Borger a abordat ■problema posibilităților și limitelor protecției ariilor arheologice, cu exemplificări din orașele K6ln, Trier și Xanten, păstrătoare ale unor vestigii romane integrate — în unele cazuri încă din Evul Mediu în structurile urbanistice. Arheologia urbană în Portugalia, responsabilitățile legale și orga- nizarea acesteia, conservarea struc- turilor arheologice în mediul urban prin proiecte integrate de cerce- tare și salvare la Braga, Idanha-a- Velha, Mdntola, ^vora, au consti- tuit subiectul comunicării dr. Vir- gilio Hipolito Correia. Experiența arheologiei spaniole în domeniul cercetării științifice ca instrument al protecției bunurilor arheologice a fost ilustrată cu exemple din Tabagona de dr. Xavier Dupră i Raventds și din Zaragosa, antica Caesaraugusta, de prof. Miguel Beltrân Leoris. Protecția patrimo- niului arheologic spaniol și regle- mentarea sa legislativă și adminis- trativă au fost prezentate de prof. Josd Maria Luzdn Nogud în pers- pectiva Congresului de arheologie clasică programat în Spania în 1993. Prof. Jale Inan a abordat probleme ale cercetării, protejării și restau- rării unor vestigii arheologice în Turcia, referindu-se la orașul antic Side (Selimiye). Prof. Werner Jobst, referindu-se la protecția ariei ar- heologice a orașului antic Car- nuntum, a înfățișat proiectul de lungă durată de realizare a par- cului arheologic care să asigure cercetarea și prezentarea muzeală a unui oraș antic în contextul unei rezervații naturale, monumentale și turistice. Probleme ale protec- ției și conservării monumentelor arheologice din Albania, restau- rarea și integrarea lor în elemen- tele urbane moderne au fost abor- date de dr. Muzafer Korkuti, iar dr. Lida Miraj Zego a prezentat amfiteatrul din Dyrrah și înscrie- rea acestuia în structura urbanis- tică a orașului Durres. în cadrul tuturor acestor preo- cupări s-au înscris și cele două comunicări privind arheologia din România. Dr. Petre Alexandrescu, în comunicarea «patrimoniul arheo- logic al României în epoca post- comunistă» a prezentat situați 86 monumentelor din țara noastră după desființarea, lasfîrșitul anului 1977, a instituției care avea în grijă protecția și restaurarea mo- numentelor istorice, acțiunea de distrugere sistematică, în anii 80, a numeroase edificii, a vechilor trame urbane, a arhitecturii tra- diționale, arătînd și măsurile luate după revoluția din decembrie 1989, înființarea Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor istorice și a Direcției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, elaborarea pro- iectului Legii monumentelor, efor- turile și dificultățile actuale. Sub,- titlul «Probleme privind pro- tecția și punerea în valoare a ves- tigiilor arheologice în România», am înfățișat unele rezultate ale activității Direcției Monumentelor Istorice în restaurarea și punerea în valoare a vestigiilor arheologice antice și medievale din diferite centre urbane, eforturile depuse în prezent pentru conservarea și restaurarea unor monumente arheologice, care trebuie dublate de străduință pentru transfor- marea mentalităților, astfel încît protejarea și conservarea mărtu- riilor trecutului să devină o preo- cupare obișnuită și generală. Punerea în valoare a patrimo- niului arheologic în cadrul muzeis- tic a constituit subiectul unor interesante comunicări. Prof. Ekrem Akurgal a analizat amănunțit sistemele muzeale în raport cu realitățile urbane din Turcia. Prof. Elena Kuzmina a prezentat pro- bleme legate de muzeele arheolo- gice și monumentele arheologice din Rusia. Contribuția pozitivă sau negativă a colecțiilor arheologice în prezervarea proprietății cul- turale și responsabilitățile legale în privința patrimoniului artistic au fost abordate de dr. Marion True. Aspectele juridice ale circu- lației operelor de artă în Europa au constituit subiectul comunicării dr. Salvatore, Italia. Problematicii cercetării și in- formării științifice i-a fost acor- dată la rîndul ei atenție în cadrul colocviului. Cercetarea și infor- mația științifică în arheologia ur- bană franceză, repartiția cronolo- gică și tematică a săpăturilor pri- vind structura urbană, cunoașterea mediului urban antic, medieval și modern, precum și programarea săpăturilor, au fost analizate de dr. Henri Galiniă. Prof. John Pedley a abordat problematica sistemului formării profesionale, printr-o pregătire complexă, a arheologilor în SUA. Prof. lanos Gyorgy Szilagyi a prezentat situația informației științifice în domeniul arheologiei în Ungaria. Comuni- carea dr. Cornelia Isler - Kerănyi s-a referit la raportul între arheo- logie și public în Elveția, precum și la organizarea cercetării știin- țifice și a publicării acesteia. Organizarea informației științifice și a publicațiilor în domeniul arheologiei în Bulgaria au fost pre- zentate de dr. Vărbinka Naidenova. Comunicarea prof. Joseph Coleman Carter s-a referit la cercetările interdisciplinare în sudul Italiei. Exprimînd importanța informației științifice și publicațiilor, prof. Severino Tognon, președintele Aso- ciației Culturale Roma Europa și unul din principalii promotori ai colocviului, a cărui contribuție la editarea unor lucrări de refe- rință în domeniul arheologiei și studiului civilizației antice este remarcabilă, a preconizat organi- zarea în 1992 a unei expoziții edi- toriale specializate în domeniu arheologiei și antichității clasice. Lucrările colocviului au scos în evidență problemele cu care se confruntă toate țările europene în privința patrimoniului arheo- logic, dificultățile fiind nu puține și căile de rezolvare diverse. Ex- pansiunea urbană modernă ame- nință integritatea vestigiilor arheo- logice, pierderile fiind însemnate chiar în țări cu un patrimoniu de o deosebită bogăție. Creșterea poluării datorate activității indus- triale, circulației automobilistice și, în unele cazuri, afluenței deo- sebite a publicului contribuie la degradarea monumentelor, în spe- cial a celor din marmoră. Pentru protecția vestigiilor arheologice o atenție deosebită s-a acordat în diferite țări măsurilor legislative, cu caracter general sau special. Mijloacele financiare necesare pen- tru cercetarea ca și pentru protec- ția și punerea în valoare a vestigi- ilor arheologice au o mare impor- tanță și obținerea lor într-o măsură suficientă este peste tot dificilă. A fost subliniată necesitatea unei protecții integrate, cuprin- zînd bunurile arheologice alături de cele ambientale, naturale, isto- rice, artistice și coordonarea în acest sens a tuturor compe- tențelor. Interesele cercetării și protejării vestigiilor arheologice nu trebuie să intre în conflict cu cele ale dezvoltării moderne, fiind necesară cooperarea armonioasă a tuturor factorilor interesați, care a dus în multe cazuri la rezultate remarcabile. Colaborarea interna- țională în acest domeniu își dove- dește importanța în asigurarea păstrării mărturiilor trecutului pentru generațiile viitoare. GH. I. CANTACUZINO SIM^DZIOM J. IN TERN KȚIDNAL «353 ANI DE LA STABILIREA PRIMELOR GRUPURI DE SAȘI ÎN TRANSILVANIA», București, noiembrie, 1991 Miercuri, 27 noiembrie 1991, Aula Academiei Române a găzduit un simpozion dedicat sașilor tran- silvăneni, acțiune care a încheiat suita manifestărilor prilejuite de aniversarea a 850 de ani de la sta- eilirea primelor grupuri de sași în Transilvania și a 800 de ani de la atestarea primelor forme de orga- nizare religioasă a sașilor transil- văneni. Organizatori: Academia Română și Fundația Culturală Ro- mână. Simpozionul vine, prea tîrziu din păcate (iar observația este valabilă pentru toate aspectele fenomenului sașilor transilvăneni și a populației germane din Româ- nia. în general), să curme una din nedreptățile de care s-a «bu- 87 curat» această minoritate, căci, în sală, se aflau mai mulți sași «oaspeți» decît cei trăitori încă în Ardeal. Manifestarea (desfășurată, am putea spune, paralel cu cea de la Frankfurt, avînd același titlu, la care a participat și ministrul ro- mân al culturii, domnul Ludovic Spiess) a fost deschisă printr-un cuvînt de bun venit—în cadrul căruia a fost sublinată importanța momentului—de președintele Academiei Române, domnul Mi+iai Drăgănescu, urmat de Dr. Klaus Terfloth, ambasadorul Germaniei la București (prezent pînă la sfîrșitul lucrărilor I), cu cîteva conside- rații asupra Viitorului Europei și problema minorităților și un cuvînt de salut adresat participanților. Dr. Thomas Nâgler, directorul Institutului de cercetări socio- umane Sibiu, a atins în cadrul comunicării sale — împrejurările is- torice ale așezării sașilor în Tran- silvania— cîteva aspecte delicate, ca nedreptățile și abuzurile în tratarea sașilor ca minoritate după cel de-al doilea război mondial, faptul (de altfel, larg discutat) că orașele din sud-estul Transilvaniei nu sînt creația exclusivă a sașilor, ci a sașilor — ca și catalizatori ai acestui proces — împreună cu ro- mânii și maghiarii sau referirile documentare la acea terra deșerta, care, în opinia vorbitorului, mar- cau procesul de mutare a secuilor pentru a face loc coloniștilor sași. S-a precizat că fenomenul venirii sașilor în Transilvania, ale cărui extremități cronologice nu se pot preciza decît aproximativ, este fără precedent în istoria României și poate fi parțial asemuit cu mi- grațiile de la sfîrșitul Antichității. Nu trebuie uitată, de asemenea, a arătat Dr. Thomas Năgler, impor- tanta contribuție săsească la pro- cesul de urbanizare din sudul și estul Carpaților. Deși profesorul Walter Koning din Reutlingen nu a putut participa la simpozion, lucrarea sa — Școala 3 iunie 1990. Prejmer (Tartlau) La sărbătorirea a 750 de ani de atestare documentară Foto: Walter Zangl ca instituție de bază a sașilor — rezultantă a unei analize istorice — a fost prezentată de domnul Konrad Gundisch (apariție plină de farmec) de la Siebenburgisch-Săchsischer Landeskunde din Germania, « mica universitate a sașilor transilvă- neni » — cum o numesc cu duioșie obișnuiții ei. Din comunicare s-a desprins marea importanță acor- dată de sași învățămîntului (chiar și satele cu 12 gospodării aveau școli proprii) ca urmare a faptului că sașii erau conștienți că trebuiau să compenseze prin realizări de excepție numărul lor relativ mic. Profesor Dr. Camil Mureșan de la Universitatea din Cluj- Napoca, membru corespondent al Academiei Române, în lucrarea Rolul sașilor în apărarea Transil- vaniei la mijlocul secolului XV, subliniază atît rolul acestora în susținerea masivă a «industriei de război » împotriva turcilor, cît și faptul că cetățile țărănești și bisericile fortificate ale sașilor constituiau o veritabilă linie de fortificații. Clarificări în zone speciale ale istoriei comunităților săsești din Transilvania au fost aduse în co municarea profesorului dr. Paul Philippi, Drepturile medievale bise- ricești ale sașilor: o contribuție la înțelegerea specificului istoriei Tran- silvaniei. Profesor dr. Dan Berindei) membru corespondent al Acade- miei, a prezentat în comunicarea Români și sași la mijlocul secolului XIX cîteva considerații privind preocuparea susținută a sașilor pentru folclorul românesc (com- parabilă doar, am adăuga, cu cea a evreilor, prin cei doi străluciți reprezentanți — rabinul Tiktin și Moses Gaster), conlucrarea ro- mâno-săsească în Dietă, publica- țiile săsești ca model pentru edi- torii români, subliniind faptul că în momente hotărîtoare sașii și românii au fost alături. Profesor dr. Adolf Armbruster, reprezentant al Asociației germa- nilor din Bucovina, cu sediul la Augsburg, în comunicarea Sașii transilvăneni ca mijlocitori ai ima- ginii asupra românilor în Europa centrală și apuseană (veacurile XIII—XVI), continuă relevarea unor mai vechi preocupări ale sale 88 (parțial valorificate prin excelenta lucrare Dacoromano-Saxonica. Cro- nicarii români despre sași. Românii în cronica săsească, Editura Știin. țifică și Enciclopedică, București, 1980) privind răspîndirea în Europa de către mediile săsești a imagini, «celuilalt», în cazul nostru a ro- mânilor. Vorbitorul arată că aceste știri au fost pozitive, excepție fâcînd Vlad Țepeș, lucru, de altfel, explicabil prin relațiile încordate pe care domnitorul muntean le-a avut cu sașii. A urmat dr. Anton Dorner de la Institutul de istorie al Acade- miei Române Cluj-Napoca care a vorbit despre Români și sași în administrația scăunala — secolele XIV—XV/, cu referire specială la scaunul Orăștie (Broos) și la familia Olahus, venită din Țara Românească. O prezență hors-concurs fost ace- ea a domnului Gunter von Hochl meister, vicepreședinte al Asocia- ției sașilor transilvăneni din Ger- mania și reprezentant al Federației Mondiale a Sașilor, care a mulțumit Academiei Române pentru orga- nizarea simpozionului, transmi- țînd, totodată, participanților sa- lutul sașilor stabiliți. în Vest. Domnia sa a arătat că asociațiile din străinătate ale sașilor origi- nari din România sînt preocupate (la fel cum ar trebui să fie, am adăuga, și guvernul român) de păstrarea moștenirii culturale să- sești din România, precizînd că, de curînd, biserica fortificată din Prejmer (Tartlau) a fost luată sub protecție de o asociație a sașilor din emigrație. Lucrările au fost încheiate de comunicările dr. loan Chiper (Institutul de istorie Nicolae lorga al Academiei Române), Coordonate ale relațiilor culturale româno-ger- mone în anii '20 și doamnei Carmen Șeuleanu (directoarea Centrului de studii europene în probleme etnice din București), Probleme de (?) relații interetnice româno-săsești din deceniul al nouălea: întrebări și răspunsuri, comunicări care, după părerea noastră, nu trebuiau pla- sate în final, fiind mult prea « tehnice ». Deși în pauză cei veniți din Germania se căutau reciproc cu prietenii din România pentru a vorbi, a depăna amintiri, a pune la punct noi proiecte, a rîde împreună, deși domnul Gunter von Hoch- meister a ținut să precizeze în cuvîntul domniei sale că nu crede că totul se va sfîrși, că toți sașii vor părăsi România («adu- cerea aminte e o mărturie privind viitorul»), atmosfera a fost una ușor tristă, reflectată în secile dar dureroasele date statistice, pre- zente în diferite luări de cuvînt (în 1930 — cca 650 000 germani în România; astăzi —sub 30 000), dar mai ales de cuvintele istoricului Adolf Armbruster: Tragedia colec- tivă a sașilor în zilele noastre se apropie de căderea cortinei. Despre sași se va vorbi în curînd numai la trecut (despre cei din Transilvania). Ardealul fără sași nu mai este Ardeal (subl. ns.). Plecarea sașilor constituie o pierdere imen- să pentru România pe care încă nu o realizăm. în final țin să mă înclin în fața elevatei limbi române vorbită de oaspeții noștri, pînă mai ieri con- cetățenii noștri. AURELIAN STROE Recenzii, expoziții Arh. KIK.OS KALOGIROU, Greek tradițional arhitecture. Viroia. «Melissa» Publishing House, Athens, 1990, 40 pl. 59 II. Monografia orașului Veroia face parte dintr-o serie de 50 de lucrări privind arhitectura tradițională din Grecia, care vor fi reunite în opt volume de cca 300 p. fiecare. Rea- lizarea acestei opere impresio- nante, din care au apărut deja cîteva monografii, reprezintă efor- tul de cercetare al unui număr mare de autori, dintre care cei mai mulți sînt arhitecți. Lucrările prezintă așezările și locuințele tra- diționale începînd din sec. al XV-lea și pînă la începutul neoclasicismului (primele decenii ale sec. al XX-lea). în ordinea apariției lucrările vor fi grupate astfel: voi. I Eastern Aegean, Sporades, lonian tsland (tipărit): voi. II, Cyclades (tipărit): voi. III Dodecanese, Crete: voi. IV, Peloponese I; voi. V, Peloponese II — Mainland Greece; voi. VI, Thessaly— Epirus; voi. VII, Mace- donia I; voi. VIII, Mcedonia II — Thrace. Autorii și editorul își propun să ofere atît cititorului obișnuit cît și specialistului, o imagine cuprinzătoare asupra arhitecturii tradiționale din Grecia din ultimele cinci secole, să atragă atenția asupra valorii inestimabile pe care o reprezintă, să suscite interesul pentru conservarea ei. Veroia este un oraș cu îndelungată istorie, cu un trecut bogat care a contribuit la conturarea unei arhitecturi cu trăsături specifice, aflată astăzi în stare avansată de degradare. în perioada ocupației romane, Veroia se dezvoltă ca un centru urban regional. în perioada bizan- tină economia orașului este înflo- ritoare. Dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor permite acumu- larea de bogății și edificarea de construcții importante. Veroia de- vine un centru cultural și artistic cunoscut în special prin multi- tudinea și frumusețea monumen- telor religioase. Din păcate, din cele 72 de biserici existente încă la începutul sec. al XX-lea au supraviețuit numai 50. După cucerirea turcească și restabilirea unei relative perioade de liniște, orașul devine treptat un centru comercial internațional, fapt ce contribuie la dezvoltarea orașului și la construirea de edi- ficii reprezentative. Evlia Celebi menționează în scrierile sale că la Veroia a întîlnit « case magnifice », «case frumoase, bogat decorate, cu două etaje, construite din piatră ». Spațiul urban s-a modelat pe parcursul unei perioade îndelungi iar planul orașului a păstrat carac- terul medieval pînă la mijlocul sec. al XX-lea. în timpul ocupației turcești împărțirea funcțională și socială a spațiului urban este foarte strictă. Orașul este divizat în car- tiere după etnii: turcesc, grecesc, evreiesc. Cartierul turcesc ocupă partea cea mai înaltă a orașului, avînd o poziție privilegiată. Statutul social superior al turcilor apare evident în bogăția decorației caselor, în prezența grădinilor și a spațiilor deschise amenajate pentru dife- rite folosințe. Din cartierul turcesc se mai păstrează doar cîteva locuin- țe în sudul orașului. La Veroia membrii comunității — comercianți, meșteșugari, mun- 90 citori, fermieri—au construit în funcție de necesitățile lor, de mo- delele culturale și de poziția so- cială. Dar, în ciuda aparentei eterogenități, determinată de ori- ginea etnică și poziția socială a locuitorilor, a varietății formulelor adoptate în edificarea locuințelor, toate locuințele au ca punct de plecare același nucleu originar, caracterizat prin existența spațiilor semideschise, formă evoluată a casei postbizantine. Pornind de la această constatare, făcută pentru prima dată de Aristotelis Zachos, autorul ajunge la concluzia că numeroasele influențe ulterioare « neoclasice » sau « electice », în- cadrate organic în arhitectura orașului, vin să confirme con- tinua dezvoltare istorică a comu- nității. Din păcate, această continuitate a fost întreruptă după cel de-al doilea război mondial. Multe con- strucții au devenit victime ale schimbărilor intervenite în noul plan al orașului, care nu ține seama de importanța păstrării structurii vechilor cartiere. La Veroia se construiește acum într-un stil străin de tradiție. Structurile contemporane sînt in- compatibile cu orașul istoric și arhitectura sa, imposibil de asi- milat organic. Grija pentru pro- tecția și conservarea construcții- lor tradiționale este recentă și rezultatele obținute pînă acum sînt modeste. Lucrarea arhitectului Kikos Ka- logirou este un exemplu de ana- liză a acestei așezări, impresio- nantă prin varietatea și bogăția arhitecturii, prin destinul său tragic. Ilustrația excepțională și condițiile grafice admirabile, con- tribuie la realizarea scopului avut în vederea de autor, acela de a face cunoscută arhitectura tradi- țională a orașului Veroia și de a atrage atenția asupra necesității urgente de a interveni pentru conservarea ei. Dr. GEORGETA STOICA Din nou despre mănăstirea cl'terciană de la Cîrța, în legătură cu o contribuție recentă: THALGOTT MlCHAEL, D/e Zisterzienser von Kerz. Zusammenhănge, în « Verpffentlichungen des Sudostdeutscheu Kulturwerk », seria B, Wissenschaftliche Arbeiten, voi. 50, Miinchen, 990,68 p., 48 1 și 2 hărți Abația cisterciană Cîrța, «ab- batia beatae Mariae Virginis de Candelis», din Țara Făgărașului, la sudul Oltului, este unica fun- dație a ordinului cistercian în Transilvania. Poziția geopolitică a acestei abații în decursul evului mediu, situată la granița orizon- tului politic și cultural-religios de influență bizantină, avanpostul ex- trem al ordinului în sud-estul Europei, a conferit mănăstirii Cîrța un rol major în peisajul transilvă- nean. Concomitent, monumentul, unul dintre cele mai vaste ansam- bluri arhitectonice din întreg sud- estul european și unul din cele mai semnificative în spațiul intracar- patic, este prima construcție de factură gotică pe teritoriul Tran- silvaniei. Nu este deci surprinzător că încă din prima jumătate a secolului trecut atenția și interesul oame- nilor de știință au fost atrase de această abație. O pleiadă de istorici și istorici de artă, printre care G. D. Teutsch (1845), J. Elek (1864), W. Schmidt (1868), Fr. Romer (1877), L. Reissenberger (1894), urmați în acest secol de V. Roth (1905), A. Baumgartner (1915), H. Rosemann (1934), T. Gerevich (1938), V. Vătășianu (1959), G. Entz (1963), V. Drăguț (1979), pentru a nu cita decît cele mai reprezentative nume, au adus importante contribuții în procesul cunoașterii istoriei și monumen- tului din Cîrța. în pofida numărului apreciabil de lucrări dedicate acestei abații cisterciene, în literatura de spe- cialitate continuă să persiste o listă întreagă de probleme con- troversate. Astfel, continuă să fie incerte, printre altele, numele cti- torului, data la care se poate vorbi de o mănăstire la Cîrța, rolul jucat de abație în Țara Făgărașului și în sudul Transilvaniei în decursul istoriei sale de aproape trei sute de ani, circumstanțele istorice și considerentele care au dus la întemeierea acestei abații pe teri- toriul românilor ortodocși, con- siderați schismatici de biserica ca- tolică, și nu altundeva, în mijlocul unor populații catolice, pe întin- sele teritorii aparținînd coroanei regale maghiare. Insuficient cer- cetată este și istoria monumentului, controversate fiind datarea și ca- racterul construcției ce se păstrează astăzi doar parțial și în stare de ruină relațiile de șantier și ori- ginea atelierelor active aici, in- fluența exercitată de acest șantier în ambianța artei transilvănene. în acest context se înscrie noua lucrare ce o datorăm lui M. Thal- gott, arhitect originar din Tran- silvania. Apărută sub forma unei broșuri, lucrarea este compusă din trei capitole principale, primul introducîndu-ne în problematică, al doilea fiind dedicat istoriei abației, în timp ce al treilea capitol este dedicat monumentului. Un bogat material ilustrativ, un aparat critic, o listă bibliografică, precum și două indexuri cuprinzînd or- donate alfabetic numele de per- soane și localități, cît și ilustrațiile folosite, completează sintetic ima- ginea acestei lucrări. Autorul își propune, potrivit textului și subtitlului lucrării, să stabilească legăturile interne și deci cauzele dintre istoria abației și anumite evenimente politice și curente culturale manifestate în Occidentul secolelor XIll-XV, iar pe de altă parte să sublinieze și substanțieze relațiile de șantier și influențele stilistice recepțio- nate aici la marginea lumii catolice și care s-ar putea citi în arhitec- tura monumentului. Avînd în vedere caracterul ex- trem de controversat al mănăstirii în literatura de specialitate, dezi- deratele propuse de autor sînt nu numai interesante, dar ele cores- dund și unei nevoi acute de clari- ficare, lucrarea fiind o inițiativă binevenită. Oricît de salutară ar fi această inițiativă, ea nu poate 9I estompa riscurile unei asemenea întreprinderi, ce rezidă în esență în nivelul insuficient al cunoașterii acestei mănăstiri. Un asemenea demers este sortit aprioric a fi prematur, dacă nu se încearcă clarificarea sistematică a majori- tății evantaiului de probleme dis- putate în legătură cu această mă- năstire. în mod regretabil M. Thalgott nu a optat în lucrarea sa pentru o asemenea cale. Autorul nu numai că nu aduce în discuție nici o sursă documentară nouă, deși o sumă de documente refe- ritoare la Cîrța au fost publicate în străinătate în mod constant, dar contestă o serie de interpre- tări pertinente în general accep- tate ale unor documente deja intrate în circuitul cercetării știin- țifice, relativizînd astfel concluzii asupra cărora domnește de decenii un consens. în acest context trebuie precizat că autorul nu folosește, sau poate nu-i sînt cunoscute, o serie de lucrări esen- țiale referitoare la tema în dis- cuție, care l-ar fi ajutat să evite o serie de concluzii și formulări nefericit alese. De exemplu lucră- rile lui Al Baumgartner, A kerci apdtsâg a kdzepkorban, Budapest, 1915; V. Vătășianu, Istoria artei feudale în țările române, voi. I, București, 1959; G. Entz, Le chan- tier cistercien de Kerc, Budapest, 1963; V. Drăguț, Contribuții privind arhitectura goticului timpuriu în Transilvania, București, 1968, pentru a nu cita doar cîteva dintre cele mai regretabile ab- sențe din lista bibliografică a autorului. Referindu-se la întemeierea aba- ției, M. Thalgott consideră că acest eveniment ar trebui plasat în perioada domniei regelui maghiar Belaal lll-lea (1172—1196), maiexact în intervalul 1180—1190 (p. 19). Autorul își susține ipoteza bazîn- du-se pe un « document vechi », fără însă a ne preciza izvorul documentar, potrivit căruia mă- năstirea din Cîrța ar fi existat deja în , anul 1202. Ar rezulta deci că această abație a fost înte- meiată concomitent sau la scurt timp după întemeierea abației- mamă din Igris în anul 1179. Abordînd această problemă, au- torul omite de asemenea să pre- cizeze conținutul noțiunii de «în- temeiere», cunoscut fiind că fon- darea unei mănăstiri cisterciene a fost fără excepție un proces istoric desfășurat pe durate variabile de timp, uneori însumînd două de- cenii, și care comporta un număr apreciabil de etape obligatorii suc- cesive: redactarea documentului de întemeiere, confirmarea înte- meierii de către scaunul papal, acceptarea de către episcopul die- cezan a noii ctitorii, donarea și preluarea terenului necesar înte- meierii, mutarea și popularea mă- năstirii etc. (cf. O. Grillnberger, Die «Catalogi abbatiarum crdinis Cisterciensis». Nachtrâge zu Dr. L. Janauscheks «Originum Cister- ciensium tomus I», Wien, 1904, p. 16 si urm.). Chiar dacă L. Ja- nauschek nu a putut preciza sem- nificația anului 1202, acceptat în mod tradițional dată a întemeierii abației din Cîrța, documentele ordinului cistercian nefiind în acest caz suficient de explicite, totuși o serie de registre de cronologie ale ordinului, unele datînd de la sfîrșitul secolului al Xlll-lea, da- .tează întemeierea în mod vădit în anul 1202. Astfel, un manuscris păstrat la British Museum preci- zează: «tempus prime fonda- tionis : . . . 1202 abbatia de Kerz », în timp ce un alt manuscris cis- tercian păstrat în aceeași biblio- tecă arată «fundate est domus: . . . 1202 de Keiz» (L. Janauschek, Originum Cisterciensium, I, Wien, 1877, p. 208; G. Gyorffy, Az Arpdd-kori Magyororszăg foldrajza, II. Budapest, 1987, p. 451). Informații prețioase pentru da- tarea mai exactă a uneia din eta- pele esențiale ale întemeierii ne oferă documentul din anul 1223, prin care regele Andrei II confirmă două donații făcute mănăstirii Cîrța (Fr. Zimmermann — C. Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenburgen, I, Her- mannstadt, 1892, p. 26—28; Do- cumente privind istoria României, C, XI—XIII, I, București, 1951, p. 199—200). Din textul docu- mentului rezultă că după ce con- firmă donația magistratului Goce- linus în folosul mănăstirii, regele Andrei II confirmă și o donație mai veche pe care o făcuse el însuși și anume «pro remedio animae nostre» aceleiași abații. Documentul nu precizează data exactă a acestei donații, arătînd doar că aceasta s-a petrecut prin mijlocirea voievodului Benedict a| Transilvaniei. Dar cum acest Bene- dict apare în documente în cali- tate de voievod al Transilvaniei în anii 1202, 1203, 1206, 1208 și 1209, el dispărînd de pe scena politică cel mai tîrziu în anul 1210. rezultă că regele Andrei II (1205— 1235) nu a putut face această do- nație decît în intervalul 1205— 1209 (cf. M Wertner, Die Woj- woden Siebenburgens im Zeitalter der Arpaden, în «Archiv des Vereins fur Siebenbiirgische Lan- deskunde », NF., Bând 28, Heft 1, Hermannstadt, 1894, p. 45—46). Acest document delimiteză exact domeniul donat la această dată, după cum urmează: «Hotarul acestui ținut începînd de la rîul Olt, unde este capătul unei insule se suie printr-o mlaștină ce se numește Eguerpotak, pînă la făge- tul numit Nogebik, și, la capătul acestui făget, se varsă în rîulețul numit Arpaș și de aici, de-a lungul aceluiași rîuleț se urcă pînă la munții înalți și mergînd pe acești munți se coboară spre plaiul de miazăzi pînă la rîul numit Cîrța. și pe acest rîu ajunge la rîul Olt și aci se sfîrșește ». Constatînd că mănăs- tirea din Cîrța se află la cca 600 m spre est de hotarul vestic, respectiv rîul Cîrța, și la cca 200 m în sudul Oltului ce constituia hotarul nor- dic, se poate observa că mănăstirea a fost ridicată pe domeniul donat între anii 1205—1209. Rezultă așadar în mod clar că nu se poate vorbi de o mănăstire la Cîrța ante- rior intervalului 1205—1209, supo- ziția lui M. Thalgott fiind lipsită de orice fundament istoric. Este util de precizat în acest context că inițiatorul acestei întemeiri a fost regele maghiar Emeric (1196— 1204), în timp ce fratele și urmașul său la tron regele Andrei al II—lea finalizat această inițiativă. Comentînd documentul din 1223, autorul reține printre altele și expresia « terram . . . exemptam de Blaccis» care, potrivit lui M. ThalSott, ar semnifica fie faptul că teritoriul donat abației între 1205—1209 ar fl fost nelocuit de români, fie că aceștia ar fl fost alungați de acolo (p. 20), prin aceasta el alăturîndu-se unui lung șir de istorici care au contestat prezența în această zonă a româ- nilor, anterior datei întemeirii abației. în uzanța latinei medievale de cancelarie, termenul « exemptus » a avut constant, începînd cu seco- lul al Vll-lea, o semnificație emi- nentă juridică, noțiunea aparți- nînd fie domeniului dreptului ecle- ziastic, fie celui public. în ambele cazuri termenul semnifică sustra- 92 gerea, eliberarea unui subiect de drept, care putea fi o persoană, grup de persoane, biserică, mănăs- tire. localitate, universitate, teri- toriu etc., de sub o anumită juris- dicție religioasă sau civilă și supu- nerea acestuia unei alte jurisdicții, de regulă superioară (W. H. Mai- gen d'Arnis, Lexicon manuale ad scriptores mediae et infimae latini- tatis, Paris, 1866, p. 852; C. Du Cange, Glossarium mediae et infi- mae latinitatis, III, N lort, 1884, p. 358; N. F. Niermeyer, Mediae latinitatis lexicon minus, Leiden, 1984, p. 391). în acest sens a fost «exemptat» însuși ordinul cis- tercian de sub autoritatea episco- pală diecezană și tot în acest sens au fost exemptate numeroase mă- năstiri, universități, localități, teri- torii etc. Interpretarea corectă, în conformitate cu jurisprudența medievală a acestui termen, arată că teritoriul donat la 1205—1209 abației cisterciene a fost sustras autorității juridice bisericești și civile exercitate de români și supus de către rege, în virtutea calității sale de « legat apostolic » și pro- prietar, autorității mănăstirii cis- terciene din Cîrța. în aceste cir- cumstanțe. însăși folosirea în tex- tul documentului a termenului «exemptus» în contextul refe- rinței documentare la români relevă clar existența în Țara Făgărașului și la această dată a unor structuri socio-politice și bisericești, con- diționate reciproc, ale populației românești, din care emanau relații de drept anterioare întemeierii mănăstirii cisterciene din Cîrța. Prin aceasta sînt lipsite de orice suport istoric și afirmațiile lui M. Thalgott potrivit cărora româ- nii s-ar fi infiltrat la o dată ulte- rioară pe pămînturile mănăstirii (p. 21). că ei nu au fost supușii mănăstirii (p. 21) sau, și mai grav, că ținutul de la sudul Oltului ar fi fost «deșertam et inhabitatam» (p. 26). Comentariile de mai sus au evi- dențiat doar cîteva din șirul, din păcate mult mai lung, al inexacti- tăților și erorilor, mai mult sau mai puțin grave, strecurate în textul celui de-al doilea capitol al lucrării. Nu este deci surprinză- tor faptul că și conexiunile propuse de autor cu contextul european sînt lipsite de orice substanță și fundament istoric, acestea fiind de fapt o compilație de date pre- luate foarte probabil din compen- diul de istorie «Auszug aus der Geschichte » (Ploetz), Wurzburg, 1956, citat de autor în lista biblio- grafică anexată. în pofida numărului redus de pa- gini (p. 47—59), capitolul ultim, dedicat monumentului și proble- melor de istorie a artei, este cel mai substanțial în rezolvări con- structive și contribuții originale, bazate pe interpretări pertinente ale materialului documentar. Au- torul pune în discuție o serie de probleme ignorate de cercetarea științifică, cum ar fi reconstituirea planului general al mănăstirii, iden- tificarea denumirilor și stabilirea funcțiilor și poziției diferitelor încăperi conventuale, stabilirea a două faze de construcție delimi- tate de invazia mongolă din 1241, atribuirea turnului de pe fațada fazei de construcție de după invazie și datarea lui în consecință, identificarea formei traveelor eta- jului corpului estic și stabilirea tipului de bolți ce acopereau această încăpere. Merită subli- niată și publicarea în premieră a unor piese din lapidariul mănăstirii, așa cum este cazul fragmentului de coloană cu baza poligonală, a cărei plintă inferioară este spriji- nită de console cu o epură identică celor prezente la cornișa corului (cf. fig. 37), precum și numărul mare de fotografii, planuri, schițe și relevee ale unor monumente considerate de autor a fi înrudite cu mănăstirea din Cîrța. Totuși, nici acest capitol nu este lipsit de inexactități și erori. Astfel, după ce consemnează des- coperirea în cadrul recentelor cercetări arheologice de la Cîrța a unor substrucții aparținînd unei clădiri sacrale cu absida semicir- culară (p. 52), M. Thalgott este de părere că această clădire ar fi fost înlocuită încă înainte de in- vazia mongolă din 1241 cu actuala construcție, terminată în linii ge- nerale la această dată și refăcută pînă îh anii '60 ai secolului al Xlll-lea (p. 52). Consecvent ipo- tezei potrivit căreia mănăstirea ar fi fost întemeiată în intervalul 1180—1190, autorul este de părere că perioada 1200—1240 ar fi fost suficientă pentru a termina în linii generale actuala construcție și datează absida poligonală a bisericii abațiale (5/8) în primele decenii ale secolului al Xlll-lea. Recentele cercetări arheologice întreprinse în anii 1981—1985 la mănăstirea din Cîrța de către Th. Năgler și M. Rill au confirmat constatările lui V. Roth din anul 1924, care descoperise sub aripa nordică a transeptului substruc- țiile unei clădiri anterioare actualei biserici. Actualele cercetări au permis identificarea acestor sub- strucții ca aparținînd așa-numitei « biserici I », prevăzută cu o absidă semicirculară romanică (M. Rill Die Zisterzienserabtei in Kerz am Alt im Lichte neuer Grabungen, « Sudostdeutsche Vierteljahres- blătter », Jg. 39, Folge 2, Miinchen, 1990, p. 148—152). în absența unui raport detaliat al săpăturilor efectuate, așteptat de cercetătorii români și străini cu legitim interes, sîntem obligați să ne rezumăm la reconfirmarea prezenței unei construcții din piatră ridicată de călugării cistercieni la Cîrța. Da- tarea exactă a acestei « biserici I » nu va fi probabil posibilă, cert fiind doar faptul că acestei con- strucții i-a fost contemporan un claustru din lemn, căci actuala aripă estică a mănăstirii nu pre- zintă nici o legătură planimetrică cu clădirea primară din piatră menționată și ca atare nu aparțin aceluiași proiect. Alte substrucții din piatră nu au fost găsite cu ocazia celor patru campanii de cercetări arheologice efectuate la Cîrța. Este deci plauzibil și pare foarte pro- babil. de altfel în deplină concor- danță cu Regula ordinului cister- cian, că primele construcții de la Cîrța au fost ridicate din lemn și au avut un caracter provizoriu, așa după cum indică și numeroase analogii: Zirk în Ungaria, Ebrach în Franconia, Zdar în Boemia, Stams în Austria etc . . . Avînd în vedere că aceste clădiri din lemn nu au putut fi ridicate la Cîrța decît după donarea domeniului în anii 1205—1209, rezultă că «biserica I» ar trebui datată între 1210—1220. De abia după această dată și în strînsă legătură cu donația magis- trului Gocelinus din anul 1223 și cu alte probabile donații făcute în acest interval de timp mănăs- tirii și care au contribuit la creș- terea prosperității, a forței eco- nomice și mijloacelor financiare, s-a trecut cîndva, probabil către 1230. la ridicarea în piatră a mă- năstirii păstrate în forma actuala (H. Rosemann, Kerz, în « Die deutsche Kunst in Siebenbur- gen », Berlin, 1934, p. 85). Avînd în vedere succesiunea cronologică a acestor faze diverse de con- strucție, nu se poate în nici un caz vorbi despre o construcție gotică la Cîrța în intervalul 1211—1225, care să fi influențat stilistic și 93 planimetric clădiri atribuite ipo- tetic activității constructive a ordi- nul teuton în Țara Bîrsei, ca Prejmer, Hărman și Bartolomeu, așa după cum încearcă să ne con- vingă autorul (p. 55). De altfel, nici analogiile propuse de autor pentru absida poligonală (5/8) a corului din Cîrța nu sînt relevante, deoarece corurile bisericilor din Loc-Dieu și San Martino al Cimiano sînt fie cronologic, fie stilistic, diferite de acela din Cîrța. în timp ce corul poligonal al bisericii din Loc-Dieu este realizat către 1300 (M. Aubert, L'Architecture cister- cienne en France, I, Paris, 1943, p. 201 și fig. 78), corul bisericii cisterciene din San-Martino este constituit dintr-o absidă poligo- nală (5/8) și o semitravee acoperită cu o boltă semicilindrică ruptă, stadiu stilistic inferior celui de la Cîrța (R. Wagner-Rieger, Die ita- lienische Baukunst zu Beginn der Gotik, II Teii, Graz-K6ln, 1957, p._ 232—233). în acest context, stabilirea suc- cesiunii diverselor etape de cons- trucție și identificarea caracterului lor stilistic dobîndesc o valoare esențială în tentativa de clarificare a conglomeratului de probleme privind construcția din Cîrța, in- terpretarea corectă a acestui do- cument arhitectonic fiind unicul criteriu pentru stabilirea datării și invocarea unor cazuri de ana- logie stilistică. Datarea mănăstirii în primele decenii ale secolului al Xlll-lea propusă de M. Thalgott se alătură acelui curent major din literatura de specialitate care, supunînd monumentul doar apa- rent unei analize riguroase, îl identifică a fi o construcție uni- tară și omogenă, datările propuse rezultînd din cronologia cazurilor de analogie în contextul arhitec- turii cisterciene europene (G. Entz, Le chantier cistercien de Kerc, în «Acta Historiae Artium Acade- miae Scientiarum Hungaricae», I—II, Tom IX, Budapest, 1963, p. 3—38). împotriva caracterului omogen și încadrării stilistice în perioada de tranziție a clădirii din Cîrța pledează o serie de argumente planimetrice, structive și deco- rative susținute în parte și de unele informații documentare (D. N. Busuioc, Considerații pri- vind datarea mănăstirii cisterciene de la Ctrța, în «Studii și cercetări de istoria artei», seria Artă plastică, Tomul 23, București, 1976, p. 3—20). Succesiunea eta- pelor de construcție se poate observa clar la aripa estică a claus- trului, atît în plan cît și în eleva- ție. Astfel, în timp ce parterul cor- pului estic este binavat și compus fără excepție din travee pătrate, similare celor ce compun navele și transeptul bisericii, dormitorul că- lugărilor aflat la etaj este compus din travee dreptunghiulare puter- nic alungite, identice cu travea corului bisericii. în consecință și bolțile ridicate peste aceste travee diferă tipologic, bolțile navelor și transeptului fiind sexpartite și în cruce pe ogive, în timp ce dormi- torul și corul bisericii au fost aco- perite exclusiv cu bolți în cruce pe ogive. Din aceleași diferențe planimetrice, expresie ale unor proiecte stilistic diferite, rezultă și autonomia ritmurilor deschi- derilor parterului și ale etajului clădirii. Nu este deci surprinzător să constatăm însăși negarea sen- sului contrafortului, atunci cînd pe zidul vestic al acestei clădiri, contraforturile sînt practicate de pe arcurile parterului. Inevitabil, aceste contraforturi ignoră ritmul deschiderilor parterului și nu co- respund punctelor de descărcare ale presiunilor bolților acestuia, fiind construite evident în legătură exclusivă cu bolțile dormitorului călugărilor de la etaj. în consecință, deosebirile planimetrice au impus în ultimă instanță o deviere axială verticală de dimensiuni variabile a punctelor de descărcare și pre- luare a forțelor bolților parterului și etajului, deviere care atinge maxima amploare în segmentul sălii capitulare și măsoară cca 1,30 m. Dacă această incongruență structivă a fost parțial dezamorsată de implicațiile grave de natură structivă prin înălțarea masivului zid romanic, realizat în faza de proiectare și construcție ante- rioară, pregătit fiind să preia greutatea și forțele bolților foi- șorului — proiectat, dar, din moti- vele aici discutate niciodată reali- zat—, incongruența apare în toată gravitatea și implicațiile subsumate la zidul exterior, estic, al aceleiași aripe, mult mai redus ca dimen- siuni și păstrat doar parțial. Aici contraforturile ridicate fără excep- ție de la sol corespund integral doar punctelor de descărcare ale bolților parterului, dar datorită devierii axiale amintite aceste con- traforturi nu au putut prelua și presiunile bolților etajului. Pentru a diminua riscurile de natură sta- tică, arhitectul constructor a optat la etaj pentru bolți cu epura înaltă pe ogive, cu o diferență conside- rabilă între punctul de naștere și cheia de boltă, care să permită astfel o dirijare a vectorilor for- țelor bolților cît mai apropiată de planul vertical al zidurilor. Această opțiune a determinat și înălțarea zidurilor etajului, ce a condus la dezechilibrul proporțiilor între re- gistrul orizontal al parterului și cel al etajului. Chiar și numai aceste incon- gruențe, pe lîngă multe altele prezente la Cîrța, ar fi suficiente pentru a postula și accepta cel puțin două faze de proiectare și construcție ale actualei clădiri, divizate cronologic de cenzura produsă de invazia mongolă din anul 1241. Aceste incongruențe nu pot fi în nici un caz explicabile în cadrul unei etape omogene de planificare și construcție printr-o ipotetică «neglijență inexplica- bilă» (cf. M. Tătaru, Kerz und die Mitteleuropâische Zisterzienserarchi- tektur, în « Beitrăge zur sieben- biirgische Kunstgeschichte und Denkmalpflege », Munchen, 1983, p. 27, Nota 27) sau, și mai puțin printr-o așa-numită intenție, așa după cum dorește să ne convingă M. Thalgott (p. 55). Toate cazurile, de altfel extrem de rare, de analogii la o asemenea incongruență statică, contrafort ridicat de pe arc, indică fără excepție faze diferite de construcție. Nu este deci de mirare că o soluție identică pre- zentă la catedrala din Chartres a fost interpretată drept «absurde Losung » (cf. D. Kimpel — R. Suc- kale, Die gotische Architektur in Frankreich 1130.—1270, Munchen 1985, p. 253). în acest sens ple- dează și contraforturile ridicate de pe arcuri ale mult citatei ana- logii cu corpul estic al mănăstirii cisterciene din Mortemer (Eure). unde dormitorul călugărilor, rea- lizat între 1210—1230. a fost construit « en pârtie sur le sou- bassement du XII* siecle » (M. Aubert, op. cit., II, Paris 1947, p. 87). Dar cum între corul bisericii și dormitorul călugărilor din aripa estică identitatea planimetrică. structivă și decorativă este eviden- tă, rezultă fără nici o îndoială că absida poligonală (5/8) a corului din Cîrța a fost planificată și con- struită în faza a doua de execuție, intervenită după invazia mongolă din anul 1241. Este deci util de precizat că atelierul activ în această fază a imprimat construcției tră- 94 saturi gotice mature în accepțiunea cisterciană și ca doar din supra- punerea fazelor de construcție monumentul de la Cîrța a fost in- terpretat stilistic ca aparținînd sti- lului de tranziție. Așadar, atît analogiile propuse de M. Thalgott cît și derivarea atelierului cons- tructor din ambianța arhitecturii franceze din lle de France, sau datarea ca atare a construcției de la Cîrța pe la 1230, așa cum a procedat G. Entz și după el alți cercetători, ca E. Marosi, F. L. Hervay și L. Makkai, sînt irele- vante și lipsite de argumente per- tinente. Dacă vom mai aminti o serie de inexactități și incoerențe în con- strucția aparatului critic, unele erori în materialul ilustrativ și în cele două hărți anexate, vom dobîndi astfel o imagine mai fidelă asupra acestei lucrări. Con- statările și observațiile de mai sus ne obligă la o lectură prudentă și critică a acestei lucrări, care din păcate nu și-a atins nici unul dintre necesarele și interesantele obiective propuse. DAN NICOLAE BUSUIOC —VON HASSELBACH EXPOZIȚIA «SALUTĂRI DIN BUCUREȘTI. O ISTORIE A BUCUREȘTILORjN CĂRȚI POȘTALE ILUSTRATE»,’ 17 sept. —17 oct. 1991 Începînd din 17 sept. 1991, Mu- zeul de Istorie și Artă al Munici- piului București găzduiește, timp de o lună, o expoziție de cărți poștale privitoare la istoria Bucu- reștiului. Pe un fundal cu parfum de secol XIX, vizitatorii Palatului Șuțu sînt invitați să parcurgă, prin intermediul cărților poștale ilus- trate, peste un secol de istorie bucureșteană. Exponatele sînt gru- pate pe teme: începuturile cărții poștale, Parcul Carol, Calea Vic- toriei, viața politică, marile bule- varde, portrete, viața cotidiană. Obișnuiți să vedem cartea poștală doar ca un mesager al gîndurilor sau un suvenir, uităm că ea poate fi și un document istoric, o oglindă în care se reflectă monumente, personal ități, evenimente istorice oameni obișnuiți — într-un cuvînt imaginea veridică a unei epoci. Organizatoarea expoziției, Secția de istorie modernă și contempo- rană a muzeului, prezintă în jur de 500 cărți poștale, deci cam 20% din colecția muzeului. în România, cărțile poștale au început să circule din 1873, au urmat cărțile poștale cu imagini desenate, iar din 1895—1897 ilus- tratele fotografice. Imaginile din Parcul Carol prezintă cu precădere Expoziția Națională din 1906: ve- dere generală, Pavilionul Regal, Palatul Artelor, Grota Uriașilor, Pavilionul Austriei, Mormîntul Eroului Necunoscut etc. Este con- semnat astfel un moment cînd opinia publică mondială a luat cunoștință de București ca fiind una din frumoasele capitale ale Europei. Grupajul «De la Principat la Regat», oferă o reîntîlnire cu imaginile membrilor familiei regale a României : Regele Carol I, Regina Elisabeta, Principesa și apoi Regina Maria, Regele Ferdinand, Princi- pesele Ileana și Elisabeta. Este acesta un moment de uimire și încîntare pentru cei tineri, aceste personalități ale epocii fiind nume fără chip pentru mulți, în situația în care manualele școlare și cărțile de istorie îi ignorau cu rea credință. Cărțile poștale cu Calea Victoriei ne fac surpriza de a prezenta piețe cu statui ce azi nu mai sînt (de exemplu, statuia ecvestră a Regelui Carol I din Piața Palatului Regal), clădiri ce și-au schimbat destinația inițială, monumente dispărute. Ma- rile bulevarde ale Bucureștiului, cu cele două axe ale orașului, aduc în memorie vechile nume ale arte- lor importante din Capitală: axa nord-sud cu b-dul Take lonescu, axa est-vest cu b-dul Elisabeta și b-dul Brătianu, str. Lipscani; și cheiul Dîmboviței; o suită de ima- gini bucureștene prezintăhoteluri, palate, biserici, piețe, florărese vînzători ambulanți — un oraș ce palpită de o viață intensă, Bucu- reștiul sfîrșitului de secol XIX și al primei jumătăți a secolului al XX-lea fiind un oraș racordat la nivelul Europei. Monumentele pe care le recu- noaștem, multe dintre ele văzute în strălucirea tinereții lor (încep, sec. al XX-lea), și chiar clădiri obișnuite dar cuprinse în ansam- bluri arhitecturale unitare, care încîntă privirea, toate acestea ne apropie un București în plin efort de modelare urbanistică. O notă amuzantă aduc cărțile poștale cu imagini caricaturale ale unor oameni politici (miniștri, prefecți, deputați) și publiciști. în ambianța expoziției, în me- sajul ei, vizitatorul găsește dragos- tea aproape uitată pentru capitala noastră, o solidaritate cu acest oraș încercat de istorie. La vernisaj, televiziunea a strălucit prin ab- sență. Educarea publicului, ca să nu mai vorbim de promptitudinea informării lui, a fost încă o dată ratată. Dacă, este bine știut, ima- ginea unui oraș îi reprezintă pe locuitorii săi, pe noi, cei de azi, ne reprezintă Bucureștiul de azi I Sîntem frumoși? Pentru imaginea Bucureștiului vechi avem motive de admirație, pentru cea de mîine . . . GEORGETA POP 95 Necrolog HENRI H. STAHL 1901—1991 S-a stins cel mai în vîrstă dintre membrii Comisiei noastre, din care făcea parte de la reconstituirea ei. Fără a nădăjdui să-l mai vedem participind la lucrările noastre, socoteam totuși alegerea sa ca un omagiu cuvenit excepționalei sale experiențe, vioiciunii lucide cu care era gata să sfătuiască sau să anali- zeze și demnității pe care o păs- trase în anii încercărilor celor mai grele. Atunci, însăși lumea rurală românească de care era atît de legat păruse că nu va supraviețui, dar cuvîntul lui ar fi fost și acum la fel de necesar pentru a înlătura impos- tura și a restabili ordinea ideilor în locul confuziei agitate și preten- țioase. Două dintre ultimele sale cărți, cenzurate sub regimul trecut, așteaptă să fie publicate. Va veni apoi rindul unor fragmente memo- rialistice rămase în manuscris. O culegere de studii ale sale urmează să apară, tradusă în ungurește, după ce cartea fundamentală des >re vechile comunități sătești e demult cunoscută în limbile franceză, ita- liană și engleză. Așadar, prezența sa intelectuală dăinuie și exemplul său va continua să inspire. E o consolare în această situație prin care sîntem încă mai numeroși de cît aceia care au avut privilegiul de a-i fi aproape, contemporanii lui, lorga, Pârvan, Brăiloiu, Golo- penția, Vulcănescu. Fiindcă Henri H. Stahl trăia și cu ei cu noi. Itine- rariul său l-a descris, acum zece ani, în Amintiri și gînduri . . . Avînd un părinte care, pe lîngă lucrări de istorie și paleografie slavo-română, a lăsat imagini ale vechiului București văzute de un reporter și pagini despre războiul în care fusese rănit, Henri H. Stahl reprezenta a doua generație de elevi ai lui N. lorga dintr-o familie adeseori binecuvîntată cu vocația cărților și cu pasiunea scrisului. Influența istoricului a fost decisivă pentru formația lui intelectuală, la care a contribuit și aceea, tot atît de durabilă, a social-democra- ților, discipolii lui Gherea. Cunoașterea pe teren a reali- tății satelor dintre 1925 și 1938 i-a îndreptățit memorabila reacție contra teoriilor lui Lucian Blaga și Mircea Eliade, texte reluate în Eseuri critice despre cultura populară românească (1983). Ca membru al grupului «Criterion», ultima încercare de a menține — în 1934 ! — coexistența pașnică dintre dreapta și stingă, înainte de fatala radicalizare, H.H. Stahl scria cuvin- te aspre «la o răscruce de drumuri: spre o țărănie, o mitocănie și un stil național», avertisment grav în pragul unei crize culturale din care e clar că nu vom ieși curînd. Pe de altă parte, urmărind cu metode proprii, de «arheologie socială», rezolvarea unor probleme istorice, a investigat perioada Evu- lui Mediu timpuriu și pe aceea a tranziției de la feudalism la capi- talism (Controverse de istoric sociala românească, 1969; Studii de socio- logie istorică, 1972; Teorii și ipoteze privind sociologia orînduirii tribu- tale, 1980). Acestor studii, de o profundă originalitate, istoriogra- fia noastră le datorează un întreg program de acțiune, de realizat doar printr-o viitoare modificare a mentalității și a direcțiilor de cercetare. Sîntem în această Comisie, adunați laolaltă, experți, martori sau fanatici. Profesorul Stahl în- trunea toate trei titlurile. în pofida sobrietății și a spiritului său critic, care ar fi’ exclus orice fanatism. Căci autorul monografiei clasice despre Nerej (1939), colaborator la întemeierea Muzeului Satului, a apărat fără încetare o idee despre țăranul român, o credință care stră- bate lunga sa viața, ceea ce înseamnă forma cea mai înaltă de iubire. Etica personalității sale se reflectă în mărturisirea șoptită cîndva că a vrut să fie « pescar de oameni, adică nu egoistul care lucrează pentru sine, ci dascălul a cît mai multora, spre cele ce se cuvin, ca știință și ca omenie ». ANDREI PIPPIDI 96 Vă rugăm să rețineți Revista noastră oferă spații publicitare pentru firmele a căror activitate e apropiată domeniului nostru (restaurări, restructurări urbane, conso- lidări, adaptări arhitecturale etc.). Plata se efectuează în lei sau în valută prin Intermediul Agenției de publicitate «Prestlp», specializată în publicitate prin presă. Pentru informarea dv. asupra prețului ți realizării reclamelor vă rugăm să vă adresați la « Prestlp » —Agenția de publicitate, Calea Victoriei nr. 135, intrarea A, et. VII, cam. 33—35, sect. 1, tel. 59.25.77, zilnic între orele 8—16, sau la redacția « Buletinul Monumentelor Isto- rice», str. lenăchiță Văcărescu nr. 16, sector IV, tel. 15.54.20, interior 115. CNMASI