BULETINUL COMISIEI MONUMENTELOR ISTORICE BUCUREȘTI 1991 http://patrimoniu.gov.ro Coperta I: Sigiliul cel mare al Moldovei la 1491 (Uri- ~cuT Fiii Ștefan cel Mare din 26 februarie 1491 prin care întărește o moșie spătarului Purice). Coperta a IV-a: Castelul Criș (jud. Mureș), cel mai frumos castel construit în stilul Renașterii tran- silvane (sec. XVI —XVII), azi în stare de avan- sată degradare, după oprirea lucrărilor de res- taurare în 1977. COLEGIUL DE REDACȚIE Aurel Botez Peter Derer Ștefan Gorovei Eugenia Greceanu Călin Hoinărescu Sergiu losipescu Ion Istudor Dan Mohanu Cezara Mucenic Paul Niedermaier Constantin Pavelescu Radu Pop (președintele colegiului) Marius Porumb Georgeta Stoica Nicolae Stoicescu Aurelian Trișcu REDACȚIA Georgeta Pop (redactor)) Elisabeta Ancuța-Rușinaru (redactor de rubrică) Sanda Guști (macheta artistică și tehnică) Dragoș Ardeleanu (secretar de redacție) Buletinul Comis e Monumentelor Istorice: redacția — str. lenăchiță Văcărescu nr. 16, sect. 4, București, cod 70528; administrația — Direcția pentru Presă, Publicitate și Tipărituri (DPPT), Piața Presei Libere nr. 1, sect. 1, București, cod 71554. Abonamentele se pot face la administrație, prin poștă sau virament DPPT, cont 645120608 Banca Națională a României. Filiala sect. 1, București, la oficiile poștale sau difuzorii de presă, precum și la redacție. Abonamentul anual este de 360 lei (90 lei/număr). Abonamentele pentru străinătate prin Rompresfilatelia, sector import-export presă P.O.Box 12291, telex 10376, prsfir București, Calea Griviței nr. 64 — 66. Tipărit la între- prinderea pol grafică ,,Arta Grafică" S.A. București. Au colaborat: Ștefan Balș (arhitect); Dan Basarab Nanu (istoric de artă); Gh. Dinuță (etnograf); Ioana Cristache-Panait (istoric de artă, Institutul de istoria artei); Sergiu losipescu (arheolog, dir. adj. științific DMASI); Gh. Lanevschi (arhitect, Arad); loan Mareș (inginer, referent DMASI); Doina M&ndru (istoric de artă, referent DMASI); Dan Mohanu (pictor restaurator, Academia de Arte); Vasile Oprișan (arhitect, Timișoara); A. Pănoiu (arhitect, șef secție DMASI); Georgeta Pop (istoric, redacția publicațiilor CNMASI); Radu Popa (arheolog, vicepreședinte al CNMASI); Ina Postăvaru (istoric de artă, referent DMASI); Mihai Sorin Rădulescu student, Facultatea de istorie); Elisabeta Rușinaru Ancuța (publicist, redacția publicațiilor CNMASI). http://patrimoniu.gov.ro Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice BULETINUL COMISIEI NAȚIONALE A MONUMENTELOR, ANSAMBLURILOR SI SITURILOR ISTORICE Nr. 3/1991 Anul II http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE, ANSAMBLURI, SITURI Atitudini și Mentalități Convorbire cu arh. P. Em. Miclescu. Interviu realizat de Mihai Sorin Rădulescu.................... 5 MONUMENTE PROPUSE IOANA CRISTACHE-PANAIT, Bise- rici de lemn huneaorene. Documente de istorie și artă.......... 10 COMUNICĂRI Șl RAPOARTE DE CER- CETARE VASILE OPRIȘAN, Considerații pri- vind , .Casa turcească" din Timișoara 20 GH. DINUȚĂ, Repertoriul monu- mentelor de tehnică populară de pe Valea Gurghiului și a Mureșului Superior ..................... 30 DAN BASARAB-NANU. Pe margi- nea unor picturi pe lemn din sudul Moldovei ....................... 40 METODOLOGII Șl TEHNICI DE LUCRU DAN MOHANU, Hurezi. 0 proble- mă complexă privind conservarea patrimoniului artistic post-bizantin. Observații preliminare ......... 51 IOAN MAREȘ, Raport cu privire la umiditatea din ziduri și metode de eliminare ...................... 59 INSTRUCȚIE, EDUCAȚIE, PERFECȚIO- NARE ȘTEFAN BALȘ, Sfaturi pentru tine- rii arhitecți resturatori ......... 63 IZVOARE Un memoriu adresat de arh. A. Orăscu Căimăcăniei Țării Românești în 1848 (A. Pănoiu) .................. 64 CRONICA INTERNĂ Activitatea CNMASI Simpozionul privind moștenirea cul- turală, organizat de Conferința pentru Securitate și Colaborare în Europa (CSCE), Cracovia, 28 mai — 7 iunie 1991 (Radu Popa) ............. 65 Din activitatea CNMASI (G. P.) .... 66 Activitatea DMASI Colaborare româno-franceză în dome- niul restaurării monumentelor isto- rice (Georgeta Pop) .................. 67 Protocole de cooperation concernant le patrimoine architectural ............. 69 Conferința de presă organizată de DMASI cu ocazia încheierii proto- colului de cooperare cu Direcția Patrimoniului din Franța (G. P.) .. 70 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ Moment aniversar la Muzeul Satului (Elisabeta Ancuța-Rușinaru)......... 71 Manifestări UNESCO în România Simpozionul de la Suceava — Civili- zația moldovenească în secolele XV-XVI (Doina Mândru) ............ 72 Simpozionul de la Sibiu—Mărturii semnificative ale civilizației săsești din Transilvania (Ina Postăvaru) 75 Sesiunea științifică „Artă și arhitec- tură. Barocul", Arad, 4—6 iunie 1991 (Gh. Lanevschi) ................ 78 Vizită la Comisia teritorială Oltenia (Elisabeta Ancuța-Rușinaru) .... 78 curier http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTS, ENSEMBLES, SITES - Attitudes et Mentalites Entretien avec l'architecte P. Em. Miclescu. Interview realise par Mihai Sorin Rădulescu.............. 5 MONUMENTS PROPOSES IOANA CRISTACHE-PANAIT, Egli- ses en bois de la region de Hunedoara, Documents d'histoire et d'art .... 10 COMMUNICATIONS ET RAPPORTS DE RECHERCHE VASILE OPRIȘAN, Considerations concernant la ,,moison turque" de Timișoara .................... 20 GH. DINUȚĂ. Repertoire des monu- ments de technique populaire de la Valee de Gurghiu et de Mureș Supe- rieur ........................... 30 DAN BASARAB-NANU, Sur des peintures sur bois du sud de Io Mol- do vie .......................... 40 METHODOLOGIES ET TECHNIQUES DE TRAVAIL DAN MQHANU, Hurezi. Un pro- bleme complhxe concernant la conservation du patrimoine artistique post-byzantin. Remarques prelimi- naires ........................ 51 IOAN MAREȘ, Rapport sur l'hu- midite des murs et Ies methodes d'elimination ...................... 59 INSTRUCTION, EDUCATION, PERFEC- TIONNEMENT ȘTEFAN BALȘ, Conseils pour Ies jeunes architectes resturateurs .... 63 SOURCES Un expose adresse par l'architecte Al. Orăscu d la Valachie en 1848 (A. Pănoiu) ........................ 64 CHRONIQUE INTERNE L'activite de la CNMASH Symposium concernant l'h^ritage cul- tural. organise par la Conference pour la Securite et pour la Collabo- rotion en Europe {CSCE) — Craco- via, 28 mai —7 juin 1991 (Radu Popa) ................................ 65 De l'activite de CNMASH (G. P.) .. 66 L'activite de DMASH Collaboration franco-roumaine dans le domaine de la restauration des mo- numents historiques (Georgeta Pop) 67 Protocole de cooperation concernant le batrimoine architectural ............. 69 La Conference de presse organisee par la DMAjH d l'occasion de l'achbve- ment du protocole de cooperation avec la Direction du Patrimoine de la France (G. P.) .................... 70 LA VIE SCIENTIFIQUE Moment anniversaire au Musee du Vil- 71 lage (Elisabeta Ancuța-Rușinaru) Manifestations UNESCO en Roumanie Le Symposium de Suceava La civilisa- tion moldave au XVe—XVIe siăcles (Doina Mândru) ........................ 72 Le Symposium de Sibiu — Temoigna- ges signi ficați fs de la civilisation allemande 2—4 juin 1991 (Ina Pos- tăvaru) ............................... 75 La session scientifique ,,Art et archi- tecture. Le Aaroque”, Arad, 4—6 juin 1991 (Gh. Lanevschi) .................. 78 Visite â . Imu» 3. rt .**n .fî ' r '*n 4. oenip Fl.luaîr,|rl Fig. 12. Variantă „casă de vară", plan etaj ig- 14. Varianta III, plan etaj Fig. 13. Reconstituire, varianta III, ,,oficiu de schimb al cailor de poștă", plan parter turui %HIMB CAI PttTcovAAie. CAMBRA OClCtANT hcASAxie. 5CAf>A’ETA-3 -PIVNIȚA AACAOK 1 IHCAHM U> M>LTfc 5 «r VATA* £ c o 1 âBAMjc. P05 FIN PRI&VG^ SCAFA FRlbVM INc-PSAt tWBM'T 28 http://patrimoniu.gov.ro Bosnia, Macedonia, Bulgaria¹⁴, Repetăm, e doar un scenariu care subliniază virtuțile planului întocmit de Diessel, dar poate și tenta voit orientală pe care a imprimat-o autorul casei. Am trecut în revistă aceste ipoteze de reconsti- tuire a unei funcțiuni pe un partiu dat, nu numai pentru că nu avem date certe despre funcțiunea originară a casei, ci și pentru a evidenția provo- carea unui plan de arhitectură deosebit, adăugînd acest argument pentru restaurarea în final a clădirii. în ce privește restaurarea propriu-zisă, aceasta nu poate fi desăvîrșită decît prin redarea unei funcțiuni adecvate, cu caracter deschis publicu- lui, așa cum exprimă planul, dar care să cores- pundă unui impact contemporan. VASILE OPRIȘAN ¹ Franz Binder, Alt Temeswar, Timișoara, 1934, p. 97 ; Franz Engelman, Subjektive Berichte, Timișoara, 1980, p. 94-95. ² Mihai Opriș, Timișoara, București, 1987, p. 26 — 27. ³ Muzeul Militar București, Colecția Geniu Militar, nr. 184, an 1750 ; Kriegsarchiw Wien, Kartensammlung, G.l.h. 667—4, an 1746. ⁴ N. Ilieșiu, Timișoara, monografie istorică, Timișoara. 1943, p. 428. ⁵ M. Opriș, op. cit., p. 199. ⁶ Comerciantul Machat era proprietar al cîrciumii de la parterul corpului din față, str. Păltiniș nr. 2, al cîrciumii din P-ța Bălcescu, azi demolată și al cofe- tăriei Machat din Piața Unirii. Informații dr. Gh. Lazăr, Gh. Rădoi. ⁷ Harta 1734, Kriegsarchiw Wien, Kartensammlung, G.l.h. 677—1, harta 1746, cf. M. Opriș, op. cit., p. 76. ⁸ M. Opriș, op. cit., p. 226. “ Pe hărți se distinge clar întreaga gospodărie. ¹⁰ F. Binder, op. cit., p. 73. ¹¹ Deducție rezultată din existența unor goluri în peretele comun cu podul (60X60 cm, hp. 70 cm) prin care se puteau primeni saltelele cu fîn. ¹² Planșeul existent peste etaj este format din grinzi de lemn alăturate (în cîmp continuu), ceea ce poate dovedi că au fost refolosite din planșeul vechi. ¹³ Coșul încăperii pornește de la etaj, indicînd folo- sința ca hotă la parter, pentru vatră deschisă. ¹⁴ Afirmație întărită de Al. Rădulescu. fig. 15. Reconstituire, varianta IV, ,,reședință de vară în perioada orientală" gig. 16. Varianta IV, plan etaj 29 http://patrimoniu.gov.ro REPERTORIUL MONUMENTELOR DE TEHNICĂ POPULARĂ DE PE VALEA GURGHIULUI Șl A MUREȘULUI SUPERIOR Problema inventarierii și repertorierii monu- mentelor de arhitectură de toate categoriile, inclusiv cele de arhitectură și tehnică populară, a devenit în ultimii ani una din preocupările de prim ordin a specialiștilor în domeniu. Această necesitate s-a impus pe baza rezulta- telor cercetărilor științifice atît pe plan națio- nal. cît și interzonal sau local. în scopul esti- mării tuturor categoriilor de monumente care au existat în decursul timpului pe teritoriul patriei noastre, cu reconstituirea pe cît posibil a celor dispărute, a revigorări și redării în circuitul funcțional ale celor păstrate parțial sau integral, cu precădere a celor care au avut si o anumită valoare tehnică. arhitecturală și artistică în viața comunităților sătești. Amintim că interesul pentru întocmirea unor tabele cu diferitele categorii de instalații indus- triale țărănești a apărut cu mult timp în urmă. Astfel, pentru Transilvania, Urbariul din anul 1669 consemnează pe rîul Gurghiu 58 mori de apă, 12 uleinițe, 12 pive de pănură, 22vîltori, și 21 joagăre, precum și altele, neînregistrate la Fisc. Toate acestea aparținînd Domeniului Cetății Gurghiu \ în secolul al XlX-lea acțiunea de inventariere a unor instalații și stabilimente industriale de epocă se amplifică tot mai mult, în acest sens, merită să subliniem faptul că una dintre realizările administrative ale domnito- rului Alexandru loan Cuza este și catagrafia din anul 1859, un document inedit, aflat în Arhivele Statului București ². Catagrafia, care se referă în special la bazinul hidrografic Argeș— Dîmbovița, consemnează peste 100 de instalații și stabilimente (înțelegîr.d prin acestea și podu- rile plutitoare sau stătătoare), morile ocupînd primul loc, apoi pivele și joagărele. A doua mare listă sau tabel statistic al insta- lațiilor industriale, este cea întocmită de regre- tatul Cornel Irimie³ care arăta că în anul 1957 mai erau pe teritoriul României un număr de 5518 instalații acționate cu apă, în ordine fiind morile, pivele și vîltorile, joagărele și apoi povernele de rachiu. In ce ne privește, am întocmit două reperto- rii ale monumentelor de tehnică populară: Repertoriul monumentelor de tehnică populară din Muzeul Satului București (1986) și Repertoriul monumentelor de tehnică populară de pe Valea Gurghiului și Mureșului Superior (1988). Cu prilejul cercetărilor etnografice efectuate de noi în satele de pe Valea Gurghiului și Mure- șului superior în perioada 20 iulie—1 august 1988 pentru investigarea meșteșugurilor tradi- ționale, a ocupațiilor și industriilor țărănești, în special a acelora care pot fi revitalizate și promovate în continuare în condițiile satului contemporan modern, au fost identificate în ambele microzone menționate mai sus un număr total de 80 instalații industriale țărănești de diferite categorii și tipuri, în strînsă legătură cu profilul economic și ocupațiile tradiționale de bază ale diferitelor sate. Valea Gurghiului, cu comunele: Gurghiu (satele Gurghiu, Cașva și Glăjărie), Ibănești (cu satele Ibănești, Ibănești Pădure, Dulcea și Lăpușna), Hodac (cu satele Hodac și Toaca) se distinge în mod deosebit prin numărul mare de instalații industriale care au existat în decursul timpului (mori de apă, pive de ulei, căzănării, pive și vîltori pentru prelucrarea țesăturilor de lînă, joagărele sau fierăstraiele pentru prelucrarea lemnului etc.), ceea ce dove- dește un grad ridicat de specializare a satelor în diferite industrii țărănești, unele din ele fiind grupate în complexe întregi, existente și astăzi. Dintre acestea, morile au fost cele mai numeroase, urmînd apoi pivele pentru prelu- 30 http://patrimoniu.gov.ro Moara lui Ion Matei din /bănești. Toate fotogrcfiile au fost realizate în iulie 1988. Complexul industrial al lui Dumitru Suceava din /bănești. crarea țesăturilor de lînă si apoi joagărele sau fierăstraiele, toate acționate cu ajutorul apei. Pe valea superioară a Mureșului, între Deda și Stînceni, comunele: Deda (cu satele Deda și Bistra Mureș), Răstolița (cu satul Gălăoaia), Vătava (cu satele Vătava și Rîpa de Jos), Stînceni (cu satele Neagra și Stînceni) s-au remarcat de asemenea printr-un număr apreciabil de insta- lații industriale, cele mai multe fiind în special în raza comunei Vătava. Cu acest prilej au fost investigate nu numai aria de răspîndire a diferitelor instalații, vechi- mea lor, tipologia etc. dar am făcut o reconsti- tuire a tuturor instalațiilor de diferite categorii care au existat pe firul apelor în raza diferitelor sate, pe care noi e-am împărțit în trei grupe: a) instalații dispărute; b) instalații păstrate parțial și părăsite; c) instalații în funcțiune par- țială sau integrală, instalații care au păstrat pînă astăzi ansamblul funcțional (mecanismele cu elementele componente și construcția de adâ- postire). instalații păstrate pînă azi în stare satis- făcătoare, dar care nu funcționează și ar putea fi revitalizate. Obiectivele investigate și studiate de noi le-am mai împărțit în două grupe mari și după Roata de apă Io moara lui D. Su- ceava din /bănești. 31 http://patrimoniu.gov.ro criteriul potențialului lor productiv astfel: a) instalații separate (mori, pive, joagăre etc) și b) complexe industriale alcătuite din moară, piuă, viitoare darac, piuă și teasc de ulei, gater și circular etc. Instalațiile din prima grupă în majoritate nu făceau parte din ansamblul gos- podăriei țărănești, ele fiind amplasate pe firul apei la o anumită distanță de gospodărie; com- plexele industriale, dimpotrivă, făceau corp comun cu tot ansamblul de construcții care compun gospodăria țărănească, acestea avînd un rol important în economia gospodăriei țără- nești în special și chiar a satului în general. Fără a face o prezentare amănunțită a satelor cercetate, o scurtă caracterizare de ordin geo- grafic și etno-istoric a satelor parcurse o conside- răm necesară, pentru a prezenta apoi o reconsti- tuire a întregii rețele de stabilimente indus- triale pe sate și categorii de instalații care au apărut și au funcționat în diferite perioade istorice, dar mai ales prezentarea acelor insta- lații separate sau grupate în complexe, care după părerea noastră vor trebui menținute și în viitor în stare de funcțiune cu rolul de a continua și pe viitor, în condițiile satului con- temporan modern valoroasele tradiții ale indus- triilor țărănești tradiționale. I. Valea Gurghiului Toate satele cercetate, menționate de noi mai sus, păstrează în linii generale fizionomia satului tradițional românesc, caracteristic pentru această zonă, sate de vale cu ramificații pe anu- mite pîraie secundare, în general de formă alun- gită, iar din punct de Vedere structural, sate răsfirate cu tendințe de aglomerare de-a lungul drumurilor principale. Cu excepția comunei Gurghiu, care a căpătat deja un profil de centru aproape urban, unde se conturează deja un centru civic care va avea în curînd toate dotările respective de ordin social-cultural, celelalte sate: Ibănești-centru, Ibănești Pădure, Dulcea, Lăpușna, precum și Hodac, Toaca etc. păstrează în general fiziono- mia satului tradițional specific zonei, unele începuturi de modernizare conturîndu-se și aici în raza centrală a localităților respective, mai ales a satelor reședință de comună. Sub aspect economic, toate satele au un profil pastoral-forestier, mai puțin agricol și pomicol, principalele ocupații fiind creșterea animalelor, în special a oilor, aici practicîndu-se un păstorit pendulator între sat și pășunile din Munții Gurghiului, apoi lucrul la pădure, îndeletnicire tradițională care are și astăzi o importanță 32 deosebită în economia satelor. Agricultura, deși nu a constituit în aceste locuri o ramură econo- mică de bază, deține totuși un rol destul de mare în viața satelor, practicîndu-se și aici cultura cerealelor de bază: grîul și porumbul, apoi alte culturi tradiționale ca varza, cartoful, și diferite culturi legumicole. în afară de aceste îndeletniciri au apărut și unele meșteșuguri specializate ca dulgheritul, cojocăritul, vărăritul, tăbăcăritul etc. în strînsă legătură cu ocupațiile tradiționale de bază, s-au dezvoltat industrii țărănești ca piuăritul, morăritul și jogăritul, industrii menite a prelucra produsele obținute din creșterea ani- malelor, agricultură si lucrul la pădure. Satele de pe valea Gurghiului au devenit cunoscute de sute de ani în privința speciali- zării în diferite meșteșuguri și industrii țără- nești, o dovadă în acest sens constituind-o și numeroase documente istorice, care atestă practicarea acestora încă din evul mediu. Probleme de ordin istoric, atestări documentare. Pentru satele de pe valea Gurghiului primele atestări documen- tare apar începînd cu secolul al Xlll-lea. Gurghiul este atestat pentru prima dată într-un act din anul 1248 sub numele de Gorgenyszetmire iar în anul 1350 sub numele de Georgyn. Sub numele de Gurgyiu apare prin anul 1839, iar după această dată numai sub numele de Gurghiu. Cașva apare într-un act din anul 1453 sub numele de Caswa, la 1644 sub numele de Casoua, iar după anul 1854 sub numele de Kasva, Cașva etc. ⁴. Ibăneștii apar începînd din anul 1453 în unele docu- mente ungurești sub numele de Libanfalva, iar după anul 1854 apare numai sub numele de Ibănești, denu- mire care apare prima dată în anul 1652. Tot din anul 1453, în același act întîlnim și satul Hodac (possessio seu vil la Hodak). Alt sat, ca de pildă Glăjărie apare pentru prima dată într-un act sub numele de Gorgeny Uvegcsur în anul 1762 și 1766, iar în ce privește Ibănești Pădure, acesta este o așezare fondată pe la sfîrșitul secolului al XlX-lea în urma defrișării unor păduri, ca rezultat al unui proces de roire a popu- lației din Ibănești centru, în special tăietorii de lemne la pădure, care se ocupau în exclusivitate cu lucrul la pădure și păstoritul. Cetatea Domeniului Gurghiu este atestată din anul 1364 fără alte sate, iar cu o serie de sate apare în docu- mente din anul 1426. La 1652, satele Glăjărie, Hodac, Ibănești, plăteau deja anumite dări Domeniului Gurg- ghiului. Este demn de menționat faptul că industria piuăritului apare în documente din anul 1652, într-un urbariu în care se menționează că în Ibănești erau 8 pive care aveau impunere cîte 4 coți de pănură de fiecare piuă pentru dome- niul Gurghiului. în anul 1665, sînt amintite doar 6 pive în raza (băneștilor cu aceleași obligații, iar în anul 1722 sînt menționate 30 de pive, pentru care http://patrimoniu.gov.ro se plăteau anual domeniului de la Gurghiu cîte 40 de dinari de fiecare piuă. De construirea pivelor se ocupa Domeniul Fiscului. într-un urbariu din anul 1688 se consemnează că „iobagii din Ibănești au ridicat o piuă în hotarul Hodacului, ocupînd și două pămînturi care erau ale Fiscului". Tot în urbariul din anul 1722 cu cele 30 de pive se înscriu și «trei mori de făină și o moară pustie »⁵. Teascul de ulei al lui D. Suceava din /bănești. Vîltorile lui Eugen Mera din /bănești. Roata de udat grădina a lui Eugen Mera din /bănești. Microcentrala electrică a lui Ion Gliga din Dulcea I bănești. 33 http://patrimoniu.gov.ro Pe rîul Gurghiu erau numeroase instalații acționate cu ajutorul apei⁶. Timp de secole, regimul de exploatare al diferitelor instalații (pive, mori, joagăre) era sub autoritatea Fiscu- lui. Morile de faină, pe o piatră sau două, din Orșova. în anul 1652 și cele din Adrian în 1665 erau obligate să dea 1/3 din vama morii pentru Cetatea Gurghiu. Iobagii din Ibănești declara- seră la acea dată două mori, iar cei din Hodac avea 9 mori de făină și 30 de pive și vîltori. Lemnul tăiat din pădure se prelucra în joa- găre, iar pentru transportarea lui se practica plutăritul. De menționat că Fiscul austriac inten- sifică tot mai mult, după cum arată un act din anul 1787, exploatarea pădurilor ’. II. Mureșul superior Satele de pe valea superioară a Mureșului, între Deda și Stînceni, se deosebesc într-o mare măsură de cele de pe valea Gurghiului, acestea fiind puternic influențate și dg poziția lor geo- grafică, de-a lungul văii Mureșului și a unor principale căi de comunicație cum sînt calea ferată de interes național, București —Sighetul Marmației cu ramificații spre Baia Mare, Satu Mare etc., precum și șoseaua națională de inte- res european. Satele Deda, Bistra Mureș, Răstolița, Gălă- oaia. Lunca Bradului, Stînceni. îmbină în general aspectul de sate alungite de-a lungul drumului cu ramificații de o parte și de alta a drumului, dar sînt situate în mare parte pe malul drept al Mureșului, iar din punct de vedere structural sînt așezări cu caracter pronunțat aglomerat al gospodăriilor de o parte și de alta a drumului și ulițelor secundare. Satul Rîpa de Jos. aparțină- tor de Vătava este un sat de vale cu un aspect răsfirat al gospodăriilor de-a lungul văii Rîpii, un afluent al Mureșului, iar satele Dumbrava și Vătava, îmbină aspectul de sate de vale și de coastă cu aspect răsfirat dar de formă mai alun- gită de-a lungul drumului principal. Un aspect mai risipit îl prezintă Herța, un cătun aparțină- tor de Vătava, aflat azi în dezafectare. Despre vechimea aceastor sate aflăm din Dic- ționarul Istoric al localităților din Transilvania (autor Coriolan Suciu). Aceste așezări sînt ates- tate documentar ⁸începînd cu secolul al XlV-lea. Rîpa de Jos este atestată într-un act din anul 1332 sub numele de Villa Rapularum, la fel ca și Rîpa de Sus (Vătava). Satul Stînceni pare a fi mai nou, fiind atestat într-un act din anul 1824 sub numele de Mesterhaza. Nu se cunosc ates- tări documentare ale diferitelor industrii țără- nești din această zonă, totuși satele respective au un profil economic mixt, pastoral-forestier, mai puțin agricol, dar cu tradiții destul de vechi. Dintre toate localitățile. Deda este cea mai mare, un rol însemnat jucîndu-l și poziția sa la răscrucea unor mari căi de comunicație fero- viare și rutiere, fiind și un important nod de cale ferată. Comuna tinde să devină un impor- tant centru cu profil agroindustrial, către care vor polariza toate așezările din jur. în domeniul industriilor țărănești, satele cu cel mai mare număr au fost Rîpa dejos. Dumbrava și Vătava, în timp ce în sate ca Răstolița, Bistra Mureș, Stînceni etc. numărul de instalații a fost mult mai redus. Vom reda în continuare lista diferitelor cate- gorii de instalații acționate cu ajutorul apei din ambele microzone, în ordinea în care ele au fost consemnate pe firul apelor, după cum rezultă și din datele înscrise la Consiliile popu- lare ale diferitelor comune, făcînd în acest sens o reconstituire cît mai reală a întregii rețele de stabilimente industriale care au existat și funcționat pînă prin anii 1969—1970. Valea Gurghiului Ibănești 1. Instalație alcătuită din piuă și vîitcare a lui Dan Vasile la casa cu nr. 16*. 2. Piuă și darac la casa cu nr. 19, a lui Gliga Vasile*. 3. Moară de apă cu roată verticală și două mecanisme a lui Matei Ion zis Piroșoiu la nr. 27 (în stare de funcțio- nare). 4. Moară de apă a lui Dan Eugen, la nr. 75. cu un mecanism*. 5. Darac de lînă la nr. 90, proprietar Gliga Florea*. 6. Fiuâ de pănură a lui Suceava Teodor, la nr. 143*. 7. Complexul din moară și joagăr al lui Chireș Florea, la nr. 41 (desființat în urma inundațiilor din 1970).. 8. încă o moară cu un mecanism (nu se cunoaște proprietarul), se mai văd doar urmele clădirii*. 9. Piua de ulei și teasc, la nr. 163, propfietar Man Vasile (părăsite, păstrează doar piese separate, pu se mai poate reface). 10. Complexul industrial al lui Suceava Dumitru la nr. 251 alcătuit din moară cu două mecanisme, piuă de pănură cu 6 ciocane, piui de ulei cu 6 săgeți (ciocane) teasc de ulei cu șurub metalic, vîitcare și cazan de țuică (toate în funcțiune). 11. Complexul lui Gliga Nicolae la nr. 258 alcătuit din moară, piuă, viitoare (desființat după inundațiile din 1970). 12. Piua lui Chirteș Toader, la nr. 503 (se păstrează clădirea din scînduri și unele resturi de mecanism, roată și ax deteriorate). 13. Complexul din moară, joagăr și atelier de tîmplă- rie al lui Tudoran Zaharia, la nr. 268 (se păstrează doar atelierul). 14. Piua și viitoarea lui Mera Eugen, la nr. 271 (se mai păstrează viitoarea). • Sînt notate cu asterisc instalațiile care au dispărut. 34 http://patrimoniu.gov.ro Roata de apă la piua lui Emanoil Gliga din Ibănești Pădure. Construcția morii de apă a lui Mihai Balint din Glăjărie. 15. Fiua și viitoarea lui Truța Nicolae. la nr. 272*. 16. Piua, viitoarea și cazanul de țuică la Tudoran Dumitru, la nr. 273 (se păstrează viitoarea și cazanul de țuică. Piua nu a mai fost refăcută după inundațiile din 1970). 17. Complexul compus din viitoare și joagăr al lui Tudoran Ion*. 18. Moarea lui Dan Măria. la nr. 282*. 19. Joagărul lui Tudoran Crăciun, la nr. 175*. Ibănești Pădure 20. Complexul din moară, joagăr și cazan de țuică al lui Petre Crăciun, la nr. 10 pe Tireu (nu mai există decît cazanul de țuică). 21. Complexul din moară, piuă, viitoare și circular al lui Gliga Emanoil (Mănăilă), la nr. 1 (funcționează Joagărul lui Carol Sas din Glăjărie. Jgheabul de căde- re a apei la joa- gărul lui Carol Sas din Glăjărie. 53 http://patrimoniu.gov.ro piua și circularul. Moara se poate reface). 22. Moara lui Pop Petru (Chirii), Iar nr. 44*. 23. La Dulcea, fabrică de cherestea și joagăr (moderni- zate, în funcțiune). 24. Microcentrală proprie cu turbină la Gliga Ion (în funcțiune), cu atelier mecanic. 25. Moara lui Pop Florea (Florea lui Petru lui Dumitru Gorii ), la nr. 44. pe Tireru se păstrează în stare satis- făcătoare mecanismul (a fost cu un singur mecanism, se poate repune în funcțiune). Satele Hodac fi Toaca 26. Moara lui Farcaș Zaharie, zis Hușu *. 27. Moara lui Dumitraș, la podul Hodacului*. 28. Moara lui Suciu Dumitru, tot în zona respectivă*. 29. Moara lui Moldoveanu*. 30. Moara lui Borzanu (trecută pe curent electric). 31. Moara lui lacob Dumitru (adaptată la curent elec- tric, păstrează toate piesele mecanismului și construcția din lemn și cărămidă). 32. Joagărul lui Farcaș Dumitru (Mitu lui Crăciun), în Toaca*. 33. Joagărul lui Tomșa Gheorghe zis Motoc, în Toaca*. 34. Joagărul lui Farcaș Nicolae, în Toaca (zis a lui Floricel)*. 35. Joagărul lui Farcaș Simion (zis Simion Nucului)*. 36. Moara lui Hîrșan Alexandru*. 37. Moara lui Farcaș Simion (zis Dobîrlău), adaptată la curent electric. 38. Moara lui Butilcă Alexandru (Sandu lui Todor) în funcțiune la casa nr. 302 în Toaca. Construcție din lemn cu acoperiș de șindrilă și două mecanisme. Cașva, com. Gurghiu 39. Moara lui Mera Alexandru*. 40. Moara lui Pop Vasile*. 41. Moara lui Ținea Ion (zis Ciocănel)*. 42. Moara lui Husar, pe Larga în Glăjărie, se păstrează resturi deteriorate. 43. Moara lui Panga Ion în Larga*. 44. Moara lui Benko Francisc în Glăjărie (fostă paro- hială), este și azi în funcțiune. 45. Moara lui Balint Alexandru în Glăjărie*. 46. Moara lui Balint Mihai cu două mecanisme, în Glăjărie (în funcțiune). 47. Joagărul lui Sas Carol, în Glăjărie, în capul satului (în funcțiune, exploatat de I.F.E.T. Reghin). Satul Orșova 48. Moara zisă a Dascălului (dusă la Muzeul Tehnicii Populare Sibiu). 49. Moara lui Botoș Ion*. 50. Moara lui Orban Francisc (se păstrează construc- ția). 51. Moara lui Todoran Dumitru*. 52. Moara lui Cota Vasile*. 53. Moara lui Cota Zaharie*. 54. Moara lui Dunca Nicolae*. 55. Moara lui Cota Nicolae*. 56. Moara lui Irimie Botoș al lui Aron*. 57. Moara lui Racoți Alexandru*. II* Mureșul Superior Satul Bistra Mureș (com. Deda), pe Bistra 1. joagărul lui Gyorgy Peter*. 2. Joagărul lui Curta Ion al lui Pavel*. 3. Joagărul lui Curta Mihai al lui Filip, pe vale în sus* 4. Moara de apă cu un mecanism a lui Păscan Cosma (se păstrează în stare satisfăcătoare, are un fruntar orna- mentat și datat 1939. Poate fi refăcută și pusă în func- țiune). 5. Moara lui Gheorghe Peter cu joagăr*. 6. Distilărie de țuică cu roată hidraulică a lui Ciontea Ion și Alexandrescu Vasile (în funcțiune). Satul Gălăoaia (com. Râstoli(a) 7. Complex (moară și joagăr) al lui Suciu Marius, dat moștenire lui Suciu Dumitru (în funcțiune, joagărul exploatat de I.F.E.T. Reghin). Satele com. Vătava 8. Moara lui Pop Ion, la nr. 73*. 9. Moara lui Sular Ion, Rîpa de Jos, la nr. 61 (nu mai funcționează, se păstrează doar construcția, pietrele și axul). 10. Moara lui Sular losif, Rîpa de jos (în funcțiune, adaptată la curent electric). 11. Moara lui Buta Cornel, în zona gării Rîpa de Jos (în funcțiune, în stare bună). 12. Moara lui Balint Mihai în Dumbrava*. 13. Moara lui Pintea Vlase, Rîpa de Jos*. 14. Moara lui Crăciun Vasile, Rîpa de Jos (se păstrează dar este părăsită, se poate repune în funcțiune). 15. Moara lui Crăciun Ion Măleanu, în zona gării Rîpa de Jos*. Pive au fost vreo opt instalații în satele comunei Vătava. 16. Piua lui Sendrea Ion în Herța (Vătava), (în func- țiune cu două ciocane). 17. Piua lui Petruț loan, în Vătava. la nr. 150 (în funcțiune). 18. Piua lui Gherman Gavril, cu șase ciocane, în Herța (Vătava), (în funcțiune). Pentru celelate cinci instalații care nu mai există nu se cunosc proprietarii, acestea dispărînd cu multe decenii în urmă. Vîltori: Saulea Vasile, la nr. 52; Toderiț Aurel, la nr. 55; Petruț Aurel, la nr. 257; 19. Moară și piuă, Pop Ion, la nr. 73*. La moara lui ButaCornel, lîngăgară,a fost și vîltoare*. Pivele erau în general cu două, patru și șase ciocane, cu cozile fixate orizontal într-un dispozitiv special. Redăm mai jos lista celor în funcțiune precum și a celor care pot fi revitalizate. 1. Moară de apă cu roată verticaă. — Satul: Ibănești. — Proprietar: Matei Ion (Piroșoiu). — Caracteristici: Construcție din lemn cu pereți din seînduri și acoperiș din șindrilă în două ape; are roata de apă, axul și mecanismele în stare bună; adaptată și la curent; funcționează doar toamna și primăvara, în rest cu întreruperi. 2. Complex industrial alcătuit din: moară de apă cu două mecanisme; piuă de pănură cu 6 ciocane; piuă de ulei cu 6 săgeți (ciocane) teasc de ulei cu șurub metalic, vîltoare și cazan de țuică. Toate sînt într-un singur edificiu din lemn și cărămidă cu acoperiș din țiglă în două ape, componentă a ansamblului gospodăresc. — Satul: Ibănești. — Proprietar: Suceava Dumitru, nr. de casă 251. Este cel mai complet și bine conservat complex care poate și de acum înainte să satisfacă cerințele locuitorilor din multe sate. 36 http://patrimoniu.gov.ro 3. Complex format din moară, piuă, viitoare și circular. — Satul: Ibănești Fădure. — Proprietar: Gliga Emanoil (Mănăilă). Este în stare bună. Moara se poate repune în func- țiune, avmd ambele mecanisme. Construcția din lemn cu pereți de scinduri și acoperiș de șindrilă ȘÎ țiglă. 4. Joagărul din cadrul fabricii de cherestea de la Dulcea este în stare bună și poate fi menținut. 5. Microcentrala cu turbină a lui Gliga Ion. — Satul: Ibănești Pădure. Construcție din lemn cu pereți din scîndură vopsită, acoperiș din țiglă în 4 ape. Are o turbină din roată de lemn cu cupe, consolidată cu metal la obezi. Este pusă în funcțiune cu ajutorul unor roți de cauciuc de la tractor, camion, auto- dubă și chiar autoturism. Cauciucurile asigură o bună funcționare a instalației. Are un motor electric cu generator. Asemenea inițiative cre- dem că trebuie stimulate și extinse. 6. Moara lui Pop Floarea (Floarea lui Petru lui Dumitru Gorii), pe Tireu. — Satul: Ibănești Pădure. — Construcție din bîrne cu acoperiș de țiglă în două ape. Axul, roata de apă, pietrele, coșul etc. se păstrează în stare bună. Cu mici intervenții poate fi readusă în stare de funcțiune fiind o instalație specifică zonei. 7. Moara lui Borzanu Dumitru în satul Hodac, adaptată la curent, poate fi repusă și la forța apei, păstrînd în acest sens toate elementele componente ale mecanis- mului. 8. Moara lui lacob Dumitru, satul Hodac, adaptată la curent, păstrează toate elementele componente ale mecanismului tradițional și poate fi readaptată oricînd și la forța apei. Construcția din lemn și cărămidă este în stare bună. lazul morii de apă a lui Cosma Pascan din Bistra- Mureț, corn. Deda. 9. Moaralui FarcașSimion (Dobîrlău)în Toaca,adaptată la curent este mult modernizată. Păstrează majoritatea pieselor mecanismului tradițional. Poate fi readaptată și la forța apei. 10. Moara cu două mecanisme a lui Butilcă Alexandru este un exemplar de valoare. Funcționează și astăzi cu apă. Poate fi menținută și în continuare ca un monu- ment de tehnică populară. Se află în Toaca pe cursul superior al văii. 11. Moara lui Benco Francisc, în Glăjărie. în stare bună- Funcționează cu ajutorul apei. Construcție din cără- midă cu acoperiș de țiglă, face corp comun cu casa de locuit. Mecanismul tradițional cu roată verticală se păstrează integral. Poate fi menținută ca o instalație specifică zonei. Complexul indus- trial (joagăr ți moară) al lui Du- mitru Suciu din Călătoaia, corn. Răstolița. 37 http://patrimoniu.gov.ro 12. Moara lui Balint Mihai cu două mecanisme, două roți de apă, încadrată în corpul comun al celorlalte construcții gospodărești. Păstrează toate elementele componente ale mecanismelor. Poate fi menținută ca o instalație specifică pentru zonă. Este pe vale Glăjăriei în sus. 13. Joagărul lui Sas Ion în Glăjărie (al I.F.E.T. Reghin) .Păstrează construcția lungă de 15 m, lată de 8 m, înaltă de circa 4 m, acoperiș de țiglă- Se păstrează tot mecanis- mul: roata de apă, roata cu măsele, carul de tras buștenii, cele două pînze. Este o instalație specifică pentru zonă. 14. Moară de apă cu roată verticală. — Satul: Bistra Mureș. — Datare: 1939. — Construcție din lemn și scîndură, acoperiș din i țiglă în două ape. Mecanismul cu roata de apă, Construcția și roata de apă de la căzănăria lui Io Ciontea și Vasile Alexandrescu din Bistra-Mureș. com Deda. axul roții, roata cu măsele, pietrele, veșca, coșul și jugu de susținere se păstrează integral. Este de proporții mici și poate fi considerată un adevărat monument de tehnică populară, avînd un fruntar ornamentat și fiind datată. 15. Distilărie de țuică cu roată de apă a lui Ciontea Ion și Alexandrescu Vasile în Bistra Mureș. Construcție din bîrne și scînduri cu acoperiș de țiglă în 2 ape. Are cazanul de circa 300 litri capacitate, putina de răcire, serpentina, jgheabul de aducțiune și roata de apă cu cupe în stare bună. Este o instalație specifică pentru zonă. 16. Complexul din moară și joagăr al lui Suciu Marius (azi al lui Suciu Dumitru), în Gălăoaia. Ambele instalații sînt în stare bună. Moara cu două pietre, două roți de apă, iar joagărul păstrează de asemeni roata de apă, carul, pînzele etc. Exploatat de I.F.E.T. Reghin. Ambele instalații de proporții mari sînt specifice pentru zonă. Asigură necesitățile populației comunei Răstolița. 17. Moara lui Buta Cornel din Rîpa de Jos este în func- țiune. Se păstrează în stare bună roțile de apă,pietrele, axurile roțile cu măsele, coșurile mecanismelor etc. Este o instalație specifică zonei și asigură necesitățile locuitorilor comunei. 18. Moara lui Sular losif din Rîpa de Jos, adaptată și la curent electric, poate oricînd fi readaptată la forța apei. Are aceleași caracteristici și proporții ca și moara Jgheabul de cădere a cpei Io viitoarea pivei lui Gavril Gherman din Vătava. 38 http://patrimoniu.gov.ro cu două mecanisme a lui Buta Cornel. Este o instalație specifică pentru zcră. 19. Piua lui Sendrea Ion din Herța (Vătava) cu patru ciocane. Funcționează fie integral, fie parțial cu două ciocane, în funcție de solicitări și debitul de apă. Are ciocane'e acționate vertical, cu cozile suspendate ori- zontal. Piua este o construcție din lemn, cu acoperiș de țiglă, separată de gospodărie. Este o instalație repre- zentativă pentru zonă. 20. Piua lui Petruț loan, în Vătava, la nr. 150, este în funcțiune. Are patru ciocane, funcționează fie integral cu patru ciocane, fie parțial cu două, în funcție de soli- citări și debitul de apă. Este într-o construcție separată din lemn și acoperiș de țiglă în 2 ape, în afara gospodă- riei propriu-zise. Este o instalație specifică zonei. 21. Piua lui Gherman Gavril în Herța (Vătava) cu 4 ciocane. Funcționează la întreaga capacitate mai ales în perioada de sezon și cînd este debitul de apă mai mare. în rest funcționează parțial. Este cea mai bine păstrată și cea mai reprezentativă pentru zcnă. La aceste trei pive vin și astăzi oameni din satele apropiate și chiar mai depărtate, chiar din Bistrița Năsăud, Tîrgu Mureș, Sighișoara, Cluj etc. Clienții vin cu țesăturile pe baza unor înțelegeri prealabile. Toate instalațiile prezentate de noi au valoare etnografică, sînt specifice zonei respective și credem că pot și trebuie să fie menținute și în viitor. GH. DINUȚĂ Note bibliografice 1 Anton Badea. Industria țărănească de pe valea Gurghiului, în voi. Marisia, VI, 1983 — 1984, Muzeul județean Mureș. 2 I. Drăgoescu. Gh. Dinuță, Comentarii etnologice pe marginea Catagrafiei inedite din anul 1859 a stabili- mentelor industriale de pe rturile Argeș și Dîmbovița. Comunicare ținută în anul 1984. 3 Cornel Irimie, Concepția și organizarea Muzeului Tehnicii populare din Dumbrava Sibiului, în voi. Muzee cu caracter etnograflc-sociologic din România. Muzeul Brukenthal Sibiu, 1971. 4 Coriolan Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, voi. I—II, București, 1967—1968. 5 Liviu Ursuțiu, Domeniul Gurghiului, în voi. Marisia, VI. 1983-1984; VII.1985-1986. 6 Anton Badea, ap. cit. 7 Documente privind Istoria României, C. Transilvania (DIR), veac XIV, voi. II (1321-1330), București, 1953; voi. III (1331-1340), 1954; voi. IV (1341-1350), 1955. 8 . Coriolan Suciu, op. cit.; DIR, C. Transilvania Veac XIV, voi. I—II; Nicolae Lateș, Monografia Gur- ghiului, Tîrgu Mureș, 1971. 39 http://patrimoniu.gov.ro PE MARGINEA UNOR PICTURI PE LEMN DIN SUDUL MOLDOVEI Veacurile XVIII—XIX reprezintă pentru arta veche românească o spargere a cadrelor relativ fixe ale comenzii sociale, în condițiile în care aceasta începuse să fie afectată de un suflu nou. însemnînd o deschidere către un alt fel de a gîndi. care nu mai ținea cont de ordinea feudală ci de cea burgheză. în privința artei picturii pe lemn, acum își găsește plinătate nu declinul medieval, cum grăbit s-a afirmat de atîtea ori, ci semnul febrei moderne de căutare a ceea ce e nou și convena- bil spiritului local, fenomen apărut în arta noastră încă din veacul al XVII-lea *. Urmărim a arăta prin lucrările alese spre prezentare cîteva din coordonatele acestei pe- rioade în atmosfera unui «fin de siecle» ce consumă ultimele resurse ale unui timp artis- tic ce și-a pierdut strălucirea, germinînd în același timp noi direcții de exprimare², cu vechiul și noul ce se îngemănează într-un tot uneori surprinzător. în esență pictura pe lemn își are ca spațiu de plămădire și apogeu lumea rafinamentului, ce preluase moștenirea greco-romană și orien- tală cu amprenta sa de «frumos antic» și o 1. Icoana ,,Maica Domnului Hodighitria", provenită din biserica de la Stiețești, jud. Galați. 2. Icoana ,,Sfinții mai marilor voievozi Mihail și Gavril", datată 1832. 40 http://patrimoniu.gov.ro 3—4. Icoanele ,,Buna Vestire" ți „Trei Ierarhi, datate 1851 (com. Independerța, jud. Galați). îmbrăcase în hainele nevoii de exprimare creș- tine, respectiv ideea materializată prin chip, adică prin «ikon » ⁸. Prin limbajul creat, capabil să exprime inteli- gibilul, arta bizantină își asigură răspîndirea în toate țările creștine⁴, cu mențiunea înlo- cuirii în cazul esteticii ortodocșilor români, bulgari, sîrbi, ruși a impasibilității hieratice constantinopolitane, cu acea expresie de umani- tate caldă și generoasă ⁶, conturată pe substra- tul milenar al unei culturi populare, comună în esență și diferențiată în amănunte. Arta aceasta parcurge drumul de la reprezen- tarea ideală a unui tip de personaj, către umani- zarea figurii prin redarea momentului sufletesc respectiv, ajungînd paradoxal la schematizarea ce face trecerea de la obiectul de artă la produsul de serie. în esență totul este o problemă de gust și înțelegere. Gust al epocii și înțelegere a mesaju- lui. Pictura pe lemn cu subiect religios este o sinteză, o istorie comprimată a mitului creștin. Ea trebuie să comunice prin simbol. Problema este dacă simbolul ține de ordinea teologică sau de cea estetică. Simbolul teologic se referă la înțelegerea și deci reprezentarea mesajului stricto senso potri- vit poveștii biblice, cu respectarea canonului pînă la depersonalizarea totală a imaginii, ne- excluzîndu-se însă artisticul ca valoare. Toată pictura clasică bizantină abundă de hieraticul impasibil în conformitate cu ideea frumuseții perfecte, suprasensibile și spirituale, în afara aparenței accidentului dat de realitate ’. Simbolul estetic se exprimă prin armonia liniei și a cromaticii. Apogeul se obține prin sinteză, dar în epoca noastră, cînd dispare ra- țiunea de a fi a sofisticării teologice, care ori- cum nu mai este înțeleasă de marele public (dacă a fost înțeleasă vreodată) rar mai apare conjugarea. Esența ține de funcția picturii pe lemn, me- nită a umple marele panou ce desparte naosul de altar, ori a suplini pictura murală. Teoretic în acest fel se realizează legătura dintre divini- tate și credincios. Fiind mijlocitoare a circuitu- lui sacru, ea trebuie să poarte amprenta posi- bilității. Aceasta mai întîi trebuie să existe și 41 http://patrimoniu.gov.ro apoi să fie înțeleasă de comanditar, deci să se realizeze comunicarea, ce este o problemă de comandă și acceptare. In funcție de comandă și acceptare, grefate pe spiritul veacului, soluțiile sînt diverse: — se continuă tradiția bizantină în limitele impuse de epocă, ajungîndu-se la o stilizare apropiată de grafismul ornamental, reluîndu-se ilustrarea acelorași teme în simbolistica lor imuabilă; — se adoptă desenul mai alert, căutînd a reînsufleți o iconografie obosită, prin intro- ducerea unor detalii inspirate de pictura apu- seană și mimarea unei gesticulații baroce ⁸: — se pictează mai aproape de trăirea obișnuită, chiar atunci cînd este vorba de perceperea mitu- 42 http://patrimoniu.gov.ro 6—7 ..Adormirea Maicii Domnului", ,,lisus învățător" — icoane împărătești, aflate în Biserica ..Precisto" din Galați. lui creștin, ce nu mai apare ca sofisticare teo- logică, ci ca o poveste ori ilustrare a unui fapt crezut real cu personaje care participă și trans- mit mesajul scenei, tratare specifică picturii populare; — se conjugă toate aceste elemente într-un eclectism uneori surprinzător. Pentru prima direcție—continuarea tradi- ției bizantine—ne vom mărgini a prezenta numai o piesă, ilustrînd tocmai întoarcerea la tiparele vechi de construcție picturală, poate ca o replică la noul ce începuse a se afirma în toate sferele de creație. Este vorba de o icoană cu titlul «Maica Domnului Hodighitria» de la Stiețești, jud. Galați ’. Pe marginea inferioară se află scris în română cu litere chirilice: „această sfîntă icoană au făcut-o robii lui Dumnezeu, loniță Donose vălet 7273 (1764/5) loan (sic) loan Zugrav”. Figura lui lisus amintește modele mai vechi într-o oarecare măsură „Maica Domnului Hodi- ghitria” de la biserica Sf. Ilie din Cîmpulung¹⁰, datată în secolul al XVIIl-lea, dar mai ales repre- zentările secolului al XVI-lea. de exemplu „Maica Domnului Hodighitria” de la Mănăs- tirea Govora-Vîlcea¹¹ și „Maica Domnului în- cadrată de profeți” ¹² de la Mănăstirea Humor- SuceaVa, asemănări ce duc la ideea că modelul folosit nu a fost al veacului al XVIIl-lea ci unul mai vechi. Fenomenul nu este singular. în același stil sînt concepute picturile pe lemn de la Biserica Antim, semnate Nichifor Zugrav și datate 1786¹³. în condițiile generalizării manierei occiden- tale de pe o parte și a formelor plastice de expri- mare proprii artei populare pe de altă partei, se manifestă astfel refuzul înnoirii prin păstra- rea vechilor modele în limitele secolelor XVI- XVII, în care apare îmbinarea măreției constanti- nopolitane (în cazul lui loan Zugravul de la Stiețești, încadrarea incompletă a Fecioarei ce crează un efect de somptuozitate), cu înlocuirea impasibilității hieratice prin expresia de căldură și generozitate proprie artei feudale românești (vezi capul lui lisus). Pentru inspirația apuseană ca direcție mani- festată în sensul opus exemplului de mai sus, 43 http://patrimoniu.gov.ro respectiv reînsuflețirea inconografiei prin noi procedee de tratare, putem prezenta o piesă de la Căuiești (jud. Galați) cu titlul „Sfinții mai marilor voievozi Mihail și Gavril” M. în colțul din dreapta jos se află mențiunea „1832, zugrav monah Lavrentie”. Se poate observa tratarea convențională a imaginii dar cu o oarecare știință a proporției și desenului. Lucrarea în discuție se încadrează în tipul de reprezentare picturală propriu veacu- lui al XlX-lea, contaminat de moda apuseană a portretului de șevalet. în timp ce punerea în pagină și drapajul sînt expediate convențio- nal, se insistă asupra portretului realizat cu știința volumetrici faciale, oarecum îndulcită, departe de tiparul bizantin și aproape de arta vremii. Pe aceleași coordonate se înscriu și lucrările cu titlul ,,Buna Vestire” ¹⁵ și „Trei Ierarhi”¹⁶, semnate Lupu zugrav la anul 1859, aflate în Bise- rica Adormirea Maicii Domnului din corn. Inde- pendența (jud. Galați). Cu multă bunăvoință acestea pot fi conside- rate lucrări de artă, locul lor în rîndurile de față fiind dat de semnificația ce o conferă în planul general al evoluției climatului artistic al perioadei. Punerea în pagină, accesoriile, de la jilțul „de aparat”, pînă la faldurile învolbu- rate din fundal vorbesc despre părăsirea tradi- ției. Lucrarea se include astfel în noile caracte- ristici ale epocii, dar compoziția generală tră- dează naivitatea artistică a creatorului. Aceeași manieră duce, atunci cînd este susți- nută de știința proporției, la realizarea unor lucrări de un înalt nivel artistic, care chiar în condițiile repetării la nesfîrșit a imaginii, con- form canoanelor stabilite, prin caligrafia deta- liului ori prin minuțiozitatea și rigurozitatea desenului, impresionează prin măreție și sobrie- tate. Este cazul lucrărilor din Biserica fortifi- cată Precista-Galați, trei icoane împărătești cu titlul „Adormirea Maicii Domnului"l⁷, „loan Botezătorul"¹S, „lisus învățător" ¹⁹ și scena „Buna Vestire" ²⁰ de pe ușile împărătești — datate 1829, probabil opere ale unui oarecare loan semnat în grafic Ion Ustafă ²¹. Prin studierea de pe principii geometrizante²² (de exemplu) se remarcă ordonarea elemente- lor de semnificație teologică, conform cu cele mai rafinate reguli ale canoanelor vechi, printre care și în funcție de proporția de aur. Rezul- tatul, lucrările în sine, prin proporție, armonie, cromatică se impun printre operele reușite ale genului. Aceastea sînt însă lucrări executate într-o manieră ce nu putea satisface gustul 44 populației rurale tot mai mult pe rol de ctitor ori donator în veacurile în discuție ²³. Paralel cu tipurile picturale prezentate mai sus, impunîndu-și din ce în ce mai mult forța, se afirmă în epocă filonul creației populare, nu atît de rafinat în sensul pedant al cuvîntului, dar cu posibilități de satisfacere a nevoii ime- diate de frumos ori trăire emoțională. Se manifestă astfel în arta picturii pe lemn fantezia creatoare proprie artei populare, sub- ordonată la rîndu-i unor tipuri de concepere ale imaginii de cult, pe care încercăm a le exempli- fica mai jos. Un prim asemenea tip ar putea fi numit „Viziunea apocaliptică". Ea poate fi identificată în icoanele lui Andronic Diaconul Zugrav, pictate în 1802 pentru biserica din Berești-sat (jud. Galați)²⁴. Din cele 8 piese ne vom opri la două „Adam și Eva călcînd porunca" și „Sfîntul Nicolae arătîndu-se în Vis împăratului Constantin". Scena „Adam și Eva" are un sens moraliza- tor în poveste—din vanitate și nesocotință, omul pierde liniștea perpetuă, frumusețea raiu- lui și a necunoașterii ”. în icoană apare dezastrul; gestului de încăl- care a poruncii i se prevede sfîrșitul prin aglome- rarea detaliilor marginale și a cadrului natural. Este o prăvălite a lucrului înconjurător ce nu are nimic comun cu serafica imagine a raiului pașnic ²’. Paleta închisă folosită, adîncește sen- zația de sfîrșit. Mesajul —iată cum au căzut în păcat și de ce au fost azvîrliți din rai —este realizat prin personajele covîrșite de cadrul ambiental într-o viziune apocaliptică. Tematica „Visul împăratului Constantin" este mai complicată pentru că ea trebuie să traducă amprenta pictural Arătarea în vis a Sfîntului Nicolae are profunde semnificații în istoria creștină²⁸. Sensul nu este numai moralizator ci și de pură prezentare a unui fapt cu rezonanță propagandistică. Realizarea aparține aceluiași spațiu vizual al apocalipticului, al sfîrșitului ori începutului de profundă semnificație. Persona- jele nu participă, ci numai mediul, cu o artă a haosului ce implică transmiterea poveștii în toată importanța sa către privitor. Pictura lui Andronic Diaconul Zugrav, dacă nu poate fi notată în funcție de realizarea pro- porției armonice, are însă prin maniera de tra- tare posibilități de a satisface pe planul impresiei imediate nevoia individului, circuitul sacru rea- lizîndu-se prin înțelegerea mesajului datorită nu simbolului teologic ci a petei de culoare. Un alt tip de concepere s-ar putea intitula „Liniștea imaginii”. De un calm resemnat, http://patrimoniu.gov.ro 8. Scena ,,Buna Vestire", aflată pe ușile împărătești (datate 1829) în Biserica ..Precista" din Galați. 45 http://patrimoniu.gov.ro 9—10. Icoanele ,,Adam și Eva călcînd porunca” și ,,Sf. Nicolae arătîndu-se în vis împăratului Constantin' (datate 1802), provenind de Io biserica din Berevoieșt sat (jud. Galați). tipul acesta de reprezentare este o compo- nentă a artei iconarilor populari, poate ca o filtrare peste timp a „spiritului teologic bizan- tin și a discreției grecești" ²’ aflate în contra- timp cu nevoia de figurare și de patos a spațiu- lui occidental. Din biserica comunei Fîrțănești (iud. Galați) provin ușile împărătești ce potrivit tradiției orale ar fi aparținut unei biserici mai vechi din zonă. Scena „Bunei Vestiri”³⁰ este tratată toc- mai în aceste coordonate ale manierei populare ce implică liniștea, calmul, decența, rafinamentul. Ca stil, lucrarea aparține sfîrșitului secolului al XVII-lea, ori începutul secolului al XVIII-lea. Simplitatea punerii în pagină ține de concepția tradițională, doar drapajul arhanghelului vor- bește de modelele secolului al XVI -lea. Ori- cum se simte un aer laic, lucrarea aducînd mai mult a portret votiv, decît a scenă biblică. Lip- sesc jilțul Măriei și accesoriile rituale: fusul, crinul și simbolul sfîntului duh. Figurile creionate printr-o singură tușă de penel, cu sprîncenele arcuite și ochii mari³¹, expresivi prin simplitatea lor, cu un început de volumetric facială sugerat prin jocuri de lumini și umbre, se înscriu în gama chipurilor ce fac trecerea de ia suma unor trăsături con- venționale spre individualizarea artei portretu- lui de mai tîrziu. Ceea ce uimește într-adevăr este candoarea imationului de culoarea pînzei de casă, ce cade pe umeri și se prinde discret pe piept într-o încheietură sugerată cu alb. Curbele veșmîutu- lui se armonizează perfect cu ovalul faciesului, dînd întregului senzația de armonie. Simplitatea și armonia liniilor își capătă tonul definitoriu prin soluționarea cromatică. Trei culori, un roșu-cărămiziu, verdele măsliniu șî cremul straielor țărănești înviorat cu alb pe margini. Există o ritmică a folosirii culorilor ce se bazează pe un bun-simț artistic desăvîrșit. Culorile extreme ca intensitate, roșu și crem pal, sînt folosite prin alternanță cu rol de fun- dal și prim plan, în timp ce verdele neutraliza- tor creează cadrul pentru armonizare. Simplitatea și discreția aceasta, numită de noi „liniștea imaginii”, continuă în secolul al XIX- lea existînd în paralel cu redarea în „viziunea apocaliptică”, reprezentată de icoanele lui An- dronic Diaconul Zugrav. Exemplificăm acest 46 http://patrimoniu.gov.ro paralelism prin piese avînd aceleași teme (vezi icoanele bisericii din Berevoiești-sat, iud. Ga- lați, prezentate mai sus). Lucrările „Adam și Eva" și „Arătarea Sf. Nicolae” provin de la Suceveni (jud. Galați)³² și sînt datate 1816. Ele sînt deci contemporane cu pictura lui An- dronic și aparțin aceluiași climat artistic, evident în maniera de redare a carnației. La Suceveni nimic nu mai sperie, tonurile se deschid, nimic din prăvălirea mediului ambiental ca în cazul icoanelor de la Berevoiești, personajele au un plus de măreție liniștită, ieșind în prim plan printr-un artificiu simplu dar eficace —coborîrea foarte mult a liniei orizontului. Putem adăuga celor două tipuri de concepere a imaginii o a treia, numită de noi „forța liniei”, care ține de componenta narativă a manierei populare. Se poate exemplifica printr-o icoan de la Ciureștii Vechi (Jud. Galați) din biserica „Sf. Voievozi” ctitorită în jur de anul 1800³³. Este vorba de o a treia variantă a scenei „Adam și Eva”, unde punerea în pagină și redarea pictu- rală se supune dorinței de a înfățișa povestea nu prin senzații, ca în cazul lui Andronic, nici prin imobilismul liniștii, ca la Suceveni, ci prin mișcarea redată de forța liniei. Personajele sînt creionate cu o singură linie ce le oferă forță și vibrație, iar renunțarea la tiparul obișnuit al scenei, prin așezarea lui Adam lîngă pomul cunoașterii, jos, într-o atitudine de împăcare cu soarta, oferă un gen nou de organizare al spațiului pictural. Primiti- vismul realizării, mai ales în cazul imaginii Evei, prin profilul clar liniar, cu figurarea ochiu- 11 -12. Icoanele ,,Adam și Eva" și ,.Arătarea Sf. Nicolae " (datate 1816), provenite din biserica din Suceveni (jud. Galați). 47 http://patrimoniu.gov.ro 13. Ușile împărătești ale bisericii din com. Fîrțănești (jud. Galați), reprezentând scena ,,Buna Vestire”. lui frontal, dovadă a necunoașterii nici unei re- guli de perspectivă ori de Valoare a desenului, dă lucrării un aer de exotic. Am prezentat lucrări considerate de noi ca definitorii pentru direcțiile de afirmare ale artei picturii pe lemn din veacurile XVIII—XIX, de la tradiția bizantină simplificată prin repetarea obsedantă a temei, la modelele afectate de icono- grafia apuseană, pînă la vigoarea creației popu- lare privită de noi prin trei coordonate: viziu- nea apocaliptică, liniștea imaginii și forța liniei. Toate acestea, aparent în disjuncție continuă, de fapt în contact permanent, vor fi puncte de plecare ale școlii moderne de pictură româ- 14 . Icoana ..Adam și Evo", aflată în Biserica ,,Sf. Voie- vozi" din com. Ciureștii Vechi (jud. Galați). nească. Acceptarea unei maniere sau a alteia în epocă este o problemă de gust, corelată cu încorsetarea scopului imediat al acestui gen de pictură—valoarea ca obiect de cult. Prin conjugarea tuturor direcțiilor prezentate se ajunge la frumosul eliberat de rigoarea sche- mei iconografice și pentru că niciodată el nu poate exista în afara unei rigori, aceasta va fi acceptarea din partea contemporanilor sau a timpului. DAN BASARAB-NANU NOTE ¹ Răzvan Theodorescu, Artă și politică în Moldova, în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie ,,A. D.Xe- nopol", XIX, 1982, lași, p. 49. ² Ana Dobjanschi, Icoanele lui Radu Zugrav, în RMM an. XII, nr. 1, 1975, p. 52. ³ Corina Nicolescu, Icoane vechi românești, Edit. Meridiane, 1971, p. 7. ⁴ Gheorghe Ghițescu, Antropologia artistică, voi. I, Edit,. Pedagogică, București, 1979, p. 148. ⁵ Marcel Brion, Homo pictor, Edit. Meridiane, 1977 p. 150. ⁶ Ana Maria Muzicescu, Bizanțul și arta țărilor române în sec. XIV—XVI, în BMi, an. XL, nr. 3, 1971, p. 11. ⁷ Wladyslaw Tatarbiewicz, Istoria esteticii, voi, II, Edit. Meridiane, 1978, p. 33 ⁸ Cornelia Pil lat, Locul bisericii din Roata-Cătunu în istoria artei Țării Romînești, în SCI VA, nr. 2,1968, p. 203. ⁹ Actualmente în colecția A.T.D.; inv. 18; dim. http://patrimoniu.gov.ro 86/63/3 cm; tempera pe lemn. Maica Domnului figu- rată bust frontal. Pruncul pe stînga. Diferența de tratare picturală provenită din interv< nțiile ulterioare. Accente de rafinament artistic în zona mîinilcr și a faciesului lui lisus. Chipul Măriei și drapajul afectate de ,,împrospătările” tîrzii. Cromatic, soluționare de efect. Fundalul albastru siniliu, maforionul Măriei în roșu, veșmîntul lui lisus în verde și ocru pal. ¹⁰ Corina Nicolescu. op. cit., cat. 39, pl. 53. ¹¹ Ibidem, cat. 7, pl. 5. ¹² Ibidem, cat. 13, pl. 25. ¹³ Ana Dcbjanschi, Nume de zugravi și pictori în colecția de artă veche românească a Muzeului de artă R.S.R., în manuscris. Mulțumim și pe această cale dis- tinsei autoare pentru ajutorul acordat. ¹⁴ Actualmente în colecția A.T.D.; inv. 45; dim. 108/70/3 cm; tempera pe lemn. Arhanghelul Mihail în bitou, cizme și platoșă-pieptar cu hlamidă pe umăr, are în mîna dreaptă sabia. Gavril în veșmînt corupt: stihor, bitou (?) cu franjuri, platoșă-pieptar, hlamidă în mînă cu o floare de crin. Amîndoi țin pecetea lui lisus cu reprezentarea acestuia în slavă. Sus, Sfîntul Duh reprezentat ca un porumbel alb cu aripile întinse. ¹⁵ Actualmente în colecția A.T.D.; inv. 224 dim. 100/79/3 cm; tempera pe lemn. Compoziția folosește în conceperea imaginii întreaga gamă a mijloacelor de gesticulație barocă. Cromatica, de la alburi-rcz, la albas- tru strident și portocaliu se nuanțează pe detaliile pic- turale dorite de moda timpului: flori în colțurile panou- lui, falduri învolburat?, jilț realizat în linii curbe, facies în tușe moi. Pictura dovedește extraordinară ipsă de simț artistic și rafinament. Elementul de legătură cu tradiția este prezent numai prin textul din dreapta jos; „Această icoană s-a făcut cu osteneala dumnealui Toader Marin (cu) soția sa Ilinca spre pomenire — 1859 aprilie 15 — Lupu zugrav”. ¹⁶ Actualmente în colecția A.T.D.; inv. 227; dim. 100/79/3 cm; tempera pe lemn. Lucrarea se atribuie lui Lupu zugravu după manieră. Concepție de realizare artistică identică cu piesa „Buna Vestire” (v. nota 15). in stînga jos, text după cum urmează: „Această icoană s-a făcut cu osteneala dumnealui lorga Stegar, spre pomenire — 1859 aprilie 15”. ¹⁷ Piesa se află în colecția de artă feudală găzduită de Biserica „Precista” (Galați); dim. 971/710/3 cm; tempera pe lemn. Se poate citi pe marginea de jos numele „Constantin Teodor”, probabil donatorul Compoziția, riguros geometrică, cuprinde toate ele- mentele obișnuite ale imaginii, cf. Erminia picturii bizantine după versiunea lui Dionisie din Fuma. Text îndreptat, completat și indici de C. Săndulescu-Verona, p. 184, cu excepția episodului tăierii mîinilor lui lefo- nios. ¹⁸ Lucrarea se află în colecția de artă feudală găzduită de Biserica monument „Precista”, Galați; dim. 97/71/3 cm, tempera pe lemn. Reprezentare clasică pentru tipul imaginii. Rigurozitate caligrafică în detalii. ¹⁹ Lucrarea se află la Biserica „Precista”, Galați; dim. 97/71/3 cm: tempera pe lemn; semnată Ion Lfstafă, datată 1829. ²⁰ Pe ușile împărătești ale iconostasului de la „Pre- cista” dim. 162/82 cm, tempera pe lemn. ²¹ Sensul ar putea fi: Ion a sfîrșit, a terminat, a isprăvit; cf. Negrescu I. D„ Limba slavă veche, București, 1961, p. 461. ²² Se demonstrează pe icoana „loan Botezătorul” că elementele fundamentale ale picturii, mîna ce bine- cuvîntează, capul în potir și punctul dintre sprîncene din care se trasează cele trei cercuri concentrice ce formează ii iLe faciesului, conform schemei tricirculare bizui,tine, se <• bțin prin secționarea dreptei ABîn rapor- tu s' sau „1/' cunoscut sub denumirea de raportul de aur. Astfe Ac/AB=CB/AC; AL/DC=DC/AC; CE/CB = EB/EG. entiu problema proporțiilor și a numărului de aur, vezi, Charles B.ue.u, Geometria secretă a pictorilor, București, Edit. Meridiane 1979; Matila Ghyku, Estetică și teoria artei, București, Edit. Științi- fică și Enciclopedică, 1981; H. R. Radian, Cartea propor- țiilor, București, Edit. Meridiane, 1981; Gheorghe Zidaru, Descoperirea prin restaurare a unei icoane bizan- tine la Mănăstirea Agapia, în BMI an XLIII, nr. 1, 1973, p. 63. ²³ Teodora Voinescu, Sur la notion d'art populaire dans I art roumaine de la fin du Moyen Age, în RRHA, tom. I, 1972; Andrei f-ănoiu, Pictura votivă din nordul Olteniei, E 'it. Meridiane, București, 1968. ²⁴ De a biserica „Sf. Voievozi” din Berevoiești-sat (jud. Galați), provin următoarele piese: „lisus învăță- tor”, semnată Andronic Diaconul Zugrav, datat 1802, ghenarie. 20 (actualmente în colecția de artă feudală a Bisericii „Precista", Galați), „Sf. Arh. Mihail și Sf. Apostol I etru”, „Mihail se arată lui lisus a lui Navi”, „Sf. Nicolae arătîndu-se în vis împăratului Constantin”, „Adam și Eva călcînd porunca” (actual- mente în colecția Arhiepiscopiei Tomisului și a Dunării de Jos). Lucrări'e formează un ansamblu, asemănarea cu icoana datată și semnată fiind evidentă ele se atribuie lui Andronic Diaconul Zugrav. Piesele aflate în discu- ția noastră au următoarele caracteristici: a) „Adam și Eva călcînd porunca”; dim. 70/51/2 cm; ulei pe lemn; grund subțire; traverse inverse semiîngrepate. Pre- domină albastrul, verdele, roșu. Scena este pusăîntr-un chenar în patru lobi, cu decorație florală în spațiile formate de marginile chenarului și colțurile icoanei pre priu-zise. Adam și Eva sînt figurați în picioare, de o parte și de alta a unui pom mare cu rod, pe care se află încolăcit un șarpe; în jur copaci prăvălindu-se peste personaje. Carnația este redată prin volumetrie accen- tuată; b) „Sf. Nicolae arătîndu-se împăratului Constan- tin”; dim. 70/54/2,5 cm; ulei pe lemn; grund subțire; traverse inverse semiîngropate. Chenar și decorație florală identică cu scena anterioară. împăratul Constan- tin dormind și Sf. Nicolae figurat în picioare cu mîna stîngă deasupra capului celui adormit, iar în mîna dreaptă ține cîrja episcopală. în fundal detalii arhitecto- nice flgurînd un palat și draperie în falduri. ²⁵ Asupra problematicii reprezentării corpului în iconcgrafia ortedexă, vezi: Keneth Clark, The Nude. A study in deal form, Washington, 1950, p. 311; Bodo Cichy, The nude in Art, London, 1959, p. 27; asupra noțiunii de păcat și cunoaștere, vezi Emil ian Vasilescu, Istoria religiilor, Edit. Inst. biblic și de misiune al Bise- ricii ortodoxe române, București, 1982, p. 355 și urm. ²⁶ Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine după versiunea lui Dionisie din Furna. Text îndreptat, completat și indici de C. Săndulescu-Vernea, p. 91; Ghenadie al Rîmnicului, Iconografia — arta de a zugrăvi biserici și icoane bisericești, după un manuscris de adormitul întru fericire episcopul Ghenadie al Rîmnicului Noului Severin, București, Tipografia cărților bisericești, 1904, p. 134. ²⁷ Marcel Brion, op. cit., p. 145; Wladyslaw Tatar- kiewicz, op. cit., p. 71; Gheorghe Ghițescu op. cit., p. 147. ²⁸ Privitor la viața și minunile Sfîntului, vezi sinaxa- rul din 6 decembrie în Minei. ²⁹ I. D. Ștefănescu, Iconografia artei bizantine și a 49 http://patrimoniu.gov.ro picturii feudale românești, București, 1973, p. 15. ³⁰ Actualmente în colecția Arhiepiscopiei Tomisului și a Dunării de Jos; inv. 213, dim. 120/87/3 cm; tempera pe lemn. Icoana este formată din două canturi, termi- nată la partea superioară într-un arc pe care se înalță o cruce. ³¹ Tipul de reprezentare facială cu sprîncenele puter- nic arcuite, specific pentru nordul Transilvaniei, nu se întîlnește în zonă. Mai există o icoană ce provine de la Stiețești, jud. Galați, înfățișînd pe Maica Domnul ui cu pruncul (dim. 62/57/2 cm), de aceeași factură în reprezentarea facială cu piesa de la Fîrțănești. Frin tro- nul de aparat icoana de la Stiețești se poate data la sfîrșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIIl-lea. ³² La Suceveni, jud. Galați, în biserica cu hramul „Sfinții împărați" au fost ..găsite" următoarele lucrări datate 1816: „Pilda Sf. evanghelist loan", „Sf. Ierarh Spiridcn", „Adam și Eva călcînd porunca", „Sf. Nicolae arătîndu-se în vis împăratului Constantin" (actual- mente în colecția Arhiepiscopiei Tomisului și a Dunării de Jos). Piesele în discuția noastră au următoarele carac- teristici: a) „Adam și Eva călcîr.d porunca”, dim./92/56/ 3,5 cm; tempera pe lemn; grund subțire; traverse inverse semiîngropate. Chenar marginal cu spirală simplificată în lanț. Text românesc cu litere chirilice, după cum urmează: titlul lucrării cu roșu — „Sf. Adam", „Sf. Eva", numele donatorului și anul cu alb — „Nicolae au plătit, 1816, august 16". Personajele figurate în picioare. Eva ține în mînă un măr, iar șarpele îi oferă altul lui Adam; b) „Sf. Nicolae arătîndu-se împăratului Constantin"; dim. 94/56/3,5 cm; tempera pe lemn; traverse inverse semiîngropate; grund subțire. Chenar ca în cazul precedent. Text românesc cu litere chirilice: titlul cu roșu — „Sf. Erarh Nicolae", numele donatorului și anul cu alb —„1816, august 16, Vasile Diaconul au plătit". Sf. Nicolaeîn costum de mare arhiereu, lingă împăratul Constantin care doarme, arată cu cîrja sp.c o măsuță pe care se află o coroană și un sceptru cu însem- ne creștine. în fundal draperie în falduri. ³³ în biserica „Sf. Voievozi" din Ciureștii Vecn. au fost „găsite" două picturi realizate de aceeași mîna cu titlul „Adam și Eva călcînd porunca" și „Arhai gnelui Mihail ogoind deavolul". Lucrarea în discuție are urmă- toarele caracteristici: „Adam și Eva călcîr.d porunca"; dim. 75/58/2 cm; grund subțire; tempera pe lemn: traverse inverse semiîngropate. Text românesc cu litere chirilice indicînd titlul: „Cînd au călcat Eva porunca lui Dumnezeu și dintrasta murim noi". Text inc i.inc numele donatorului: „Robul lui Dumnezeu preotul Gheorghe Costescu, bun ctitor cu scția sa Nelea". Fiind vorba de ctitor legăm momentul de realizare a picturii (pe lîngă stilul de tratare al imaginii și furdalei albastru siniliu, specific în zonă pentru sfîrșitul seco- lului al XVIIl-lea și începutul secolului al XiX-lea' de ctitorirea bisericii care era menționată la 1800, cf. Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localită- ților și monumentelor din Moldova, București. 1974, p. 193. http://patrimoniu.gov.ro Metodologii și tehnici de lucru HUREZI. O PROBLEMĂ COMPLEXĂ PRIVIND POST-B1ZANTIN. OBSERVAȚII PRELIMINARE CONSERVAREA PATRIMONIULUI ARTISTIC Viu, păstrîndu-și în bună parte funcționali- tatea de odinioară, ansamblul monastic Hurezi pune în mod acut problema conservării ca un organism în toată complexitatea sa. în anamneza mănăstirii, intervalul 1957—1975¹ consacrat conservării și restaurării ansamblului monumental, după proiectul arhitectului Ștefan Balș, reprezintă primul reviriment în traseul unui lent declin². O asemenea intervenție amplă, cu spectaculoase restituiri ale chipului original al monumentului, stimulează întot- deauna o anumită zonă a gîndirii care tinde a da înfăptuirilor cu vast efect transformator, valoare magică, de întoarcere în timp și de eternitate. Așadar, văzută «â voi d'oiseau», în lumina accesibilă ochiului turistic sau percepută chiar de ochiul de elită, bîntuind cu inocență supra- fața strălucitoare a imaginii, mănăstirea Hurezi- or pare a oferi sentimentul liniștitor al durabili- tății. Există, însă, două aspecte ce subminează imaginarul nostru eșafodaj de certitudini: 1. Cel dintîi aspect privește problema unei conservări preventive și a unui permanent proces de întreținere ce constituie fondul perpetuu pe care ar trebui să se producă, într-o instanță storică, sau alta, operațiunile de conservare- restaurare. 2. Al doilea aspect, asupra căruia vom insista mai mult acum, este acela al conservării tuturor ramurilor ce alcătuiesc ființa unui monument. Așadar, dacă prin analiză și prin limitele practice, despărțim arhitectura bisericii de componentele ei artistice, gîndirea restauratorului trebuie să-și păstreze în permanentă funcția integratoare. Prin urmare, capitolului împlinit de restaura- rea exemplar gîndită de arhitectul Ștefan Balș i se cer adăugate noi capitole privind conser- varea picturilor murale, a icoanelor și tîmplelor a mobilierului și obiectelor liturgice. în perspectiva unui asemenea vast circuit am alcătuit proiectul de conservare a picturilor murale³ pentru cel dintîi, cel mai amplu și cel mai afectat ansamblu pictural de la Hurezi, cel al bisericii mari, zugrăvită de Constantinos împreună cu meșterii români loan, Andrei, Stan, Neagoe și loachim. Proiectul de con serva re-restaura re a picturilor murale cuprinde două mari acțiuni reprezenttnd o strategie care, dincolo de condiția conjunctu- rală, ar putea să capete valoare metodologică generală. 1. Prima acțiune, cu efect imediat, este repre- zentată de ceea ce numim, în termeni adoptați prin experiența a aproape două decenii, inter- venție de urgență ⁴. Ni se pare că abordarea în primul rînd a problemelor ce reclamă un trata- 51 http://patrimoniu.gov.ro ment imediat, cu rol de pură conservare, sau mai precis de salvare a unor zone de pictură aflate în pericol, face parte dintr-o politică a monumentelor rațională și eficientă. Intervenția de urgență obligă restaurator^ să plonjeze în zonele de maxim pericol, împiedi- cînd pierderi iminente. Inițierea lucrărilor la Hurezi în pridvorul bisericii mari, se datorează unui semnal de alarmă de ultimă oră. Pentru a înțelege mai bine fenomenul, o scurtă incursiune în tehnica picturală a lui Constantinos și a echipei sale o considerăm necesară. Zugravii de la sfîrșitul veacului al XVII-lea moșteneau, în toată vitalitatea sa, tehnica bizan- tină a frescei. Mai mult decît atît, experiența veacurilor, marcată de o interferență a mește- Pridvorul bisericii mari a Mănăstirii Hurezi. Calota dinspre nord Pridvorul bisericii mari a Mănăstirii Hurezi. ,,Pilda bu- nului Lazăr" 52 http: //patrimoniu.gov.ro șugurilor care făcea ca zugravul bisericilor să nu fie străin de pana iconarului, a miniaturistu- lui, de ornamentica orfevorului sau de țesătura somptuoasă a veșmintelor liturgice, a îmbogă- țit nebănuit meșteșugul frescei. La Hurezi există toate acele nuanțări care au împins ,,meșteșugul zugrăviei" către limitele virtuozității. Un rezumat al observațiilor ,,in situ" și al analizelor preliminare executate de inginerul chimist loan Istudor ⁵ cuprinde următoarele: — suportul picturii, deosebit de rezistent este alcătuit din var-cîlți sau, în zone cu grosimi mai ample, var-paie tocate și pleavă: suportul reu- nește straturile de ,,arriciato" și „intonaco", jucînd deopotrivă rolul de egalizator al suprafeței și de substrat al imaginii picturale; — stratul de culoare așternut în parte ,,al fresco", în parte ,,al secco", reunește gama tradițională a pigmenților compatibili cualcalini- tatea varului: ocrurile, roșul cinabru, albastrul smalț, verdele de pămînt, negrul de cărbune de lemn, albul de var ⁶; — adaosurile ,,al secco" cu aur și argint sînt menite să dea strălucire suprafeței picturale, sporind astfel luxurianța tipic brâncovenească realizată prin reunirea în spațiul sacru a cata- petesme!, icoanelor, mobilierului, artelor somp- tuare. Pictura murală primește suprafețe generos aurite sau argintate aureole în relief sau vrejuri ornamentale realizate cu aur coloidal. Giornatele ample cuprind scene suprasaturate de detalii, într-o înlănțuire plină de rafinament, pitoresc și subtilitate teologală. Virtuozitatea tehnică ascunde însă un aspect nou către care aluneca în epocă meșteșugul picturii bisericești. Unul din simptome avea să fie, mai cu seamă la începutul secolului al XlX-lea, apariția acelor ,,aide-memoir"-uri denu- mite „erminii”. Enormele suprafețe acoperite cu pictură în spiritul de sofisticare a detaliilor și de luxurianță ornamentală au impus, pe lîngă lucrul în echipă, o fără precedent ,,diviziune a muncii". Aceasta a îngăduit la Hurezi, perfor- Pridvorul bisericii mari a Mănăstirii Hurezi „Pilda vie" 53 http.7/patrimoniu.gov.ro Pridvorul bisericii mari a Mănăstirii Hurezi. A. Vucașin Caragea Pietrarul manțe ale meșteșugului, dar și riscul unor limite sau neîmpliniri tehnice generate de exigențele lucrului în frescă. Descoperirea noastră de ultimă oră este că una din prezențele cele mai fascinante ale incin- tei monastice, pictura pridvorului bisericii mari, dominată de ampla scenă a Judecății de Apoi» se află în pericol. Faptul privește probabil anu- mite aspecte tehnologice și, în același timp, condițiile climatice dure cărora îi sînt supuse picturile murale din pridvor. Prospețimea înșelătoare a tonurilor, în lumina obișnuită a zilei, nu ne lasă să bănuim ceea ce un simplu fascicul luminos razant ne permite să observăm: situația critică a stratului pictural aflat în curs de exofbliere. Desprinderea tonurilor 54 de carnație sau ale unor veșminte (tonurile de verde, ocru) ne amintește de situații similare descoperite în urmă cu aproape două decenii în nordul Moldovei, la Humor. Fenomenul ne-a determinat să începem lucră- rile de conservare și restaurare a picturilor murale de la Hurezi cu o intervenție urgentă privind consolidarea stratului pictural din prid- vorul bisericii mari⁷. 2. A doua acțiune cuprinsă în proiectul nostru, acoperă întreaga problematică a conservării și restaurării picturilor murale din interiorul Katholiconului hurezean. Ne propunem să subliniem principiile care au structurat, fie și în forma sa de proiect, meto- http://patrimoniu.gov.ro B. Portretul lui Vucoșin Caragea în lumină razantă dologia de conservare și restaurare a picturilor murale. 1. Adoptarea unor măsuri preliminare lucrărilor de conservare și restaurare a picturilor murale. Măsurile, de la expertiza structurii de rezistență, la determinarea condițiilor de microclimat, sînt legate de fapt de sistemul conservării preven- tive căreia va trebui să i se asigure permanenti- zarea. 2. Realizarea unei structuri metodologice inter- disciplinare. Principiul dă procesului de conser- vare și restaurare a picturilor murale anvergura unei cooperări a pictorilor restauratori cu spe- cialiștiîn domenii adiacente, privind investigații de laborator, cercetări de istoria artei și paleo- grafie, sau conservarea monumentului în ansam- blul său. 3. Compatibilitatea materialelor reprezintă de asemenea unul din principiile fundamentale care guvernează metodologia propusă de noi. în general, vom adopta o gamă de materalei cît mai apropiată de structura și de aspectul mural al originalului⁸. 4. Reversibilitatea, la rîndul ei principiu esen- țial în metodologia conservării operei de artă, rămîne, după părerea noastră, o performanță dificil de atins. In mod consecvent vom urmări, în general, să lăsăm posibilitatea înlăturării netraumatizante a intervențiilor, ce vor putea deveni în timp inadecvate, permițînd în aceiași 55 http://patrimoniu.gov.ro timp reluarea operațiunilor de conservare- res- taurare. 5. Principiul restaurării distinctive va determina metodologia reintegrării lacunelor și a prezentă- rii finale a ansamblului pictural. Refacerea în detaliu a coerenței imaginii prin: metodologiile cunoscute, „velatura" și ,,tratteggio” se va realiza printr-o treptată și minuțioasă anihilare a agresivității lacunelor ieșite din planul valoric și cromatic al imaginii. Temperarea formelor lacunelor se va păstra în limitele unei posibile delimitări a intervenției la o examinare înde- aproape. în același timp reintegrarea se va situa în afara oricărei reconstituiri ipotetice, considerată abuzivă. Aceasta presupune admite- rea cîmpurilor lacunare nereintegrabile, tratate în așa fel pentru a deveni fond al imaginii pic- turale, favorizîndu-i lectura. în structura operațională cuprinsă în proiec- tul de conservare-restaurare a picturilor murale din Katholiconul hurezean există o prevalență a intervențiilor de tratament și consolidare a structurii materiale a operei în raport cu pre- zentarea finală a acesteia. De asemenea, o docu- mentație amplă își propune să constituie memo- ria operațiunilor executate. Așa cum arătam, într-o concepție integra- toare, intervenția asupra picturilor murale ar putea deveni la Hurezi elementul unei complexe acțiuni care ar cuprinde practic aspectele repre- Pridvorul bisericii mori a Mănăstirii Hurezi. Detaliu din ,,Judecata de apoi", A. Patriarhul Avroam 56 http://patrimoniu.gov.ro zentative ale artei brâncovenești. Aceasta ne-a sugerat o posibilă înfăptuire ce ar proteja sta- tornic și pentru lungă perspectivă un patri- moniu pe care îl dorim deopotrivă al lumii românești și al universalității. Este vorba de propunerea de a crea la Hurezi un centru de conservare pentru arta brâncoveneascâ. Consti- tuirea unui laborator echipat cu mijloace de investigație, control și tratament ar realiza baza unui sistem de conservare coerent, vital pentru existența unuia din cele mai originale prezențe ale artei post-bizantine. DAN MOHANU Note ¹ Ștefan Balș, Mănăstirea Horeuz, descoperiri făcute cu prilejul restaurării; metode, mijloace și materiale noi folosite, în ,.Sesiunea științifică DMI", 1963. ² Detalii în legătură cu trecerea prin timp a Hurezilor precum și cu intervențiile suferite sînt cuprinse în ,,Lucrările din 1909”, raport prezentat de N. Ghika- Budești și I. D. Trajanescu, în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, Nr. 4/1909, sau în A. Baltazar, Prescurile de la Hurezi, BCMI, Nr. 2/1909. A se vedea, de asemenea, cronologia din albumul Hurezi de Ion Miclea și Radu Florescu, Editura Meridiane, 1989. ³ Dan Mohanu, Anca Vasiliu, Proiect privind lucrările de conservare-restourare o picturilor murale din interiorul bisericii mari a mănăstirii Hurezi. ⁴ O încercare de definire metodologică a interven- ției de urgență am realizat în comunicarea La politique des norgences dans la restauration des peintures murales. b. Patriahul Aviaam în lumină razantă 57 http://patrimoniu.gov.ro în „Colloque sur la conservat ion des peintu res murales", Suceava, 1977. ⁽ loan Istudor, Buletin de analize. Nr. 5/1988. • Fondul albastru smalț, tonurile de verde, tonuri pentru veșminte sau carnații par a fi fost așternute ,.al secco”. Aceasta explicăîn parte exfolierea sau pulve- rulența acestor tonuri mai cu seamă în pridvorul bisericii. ’ Echipa condusă de Teodora lanculescu-Spătaru a realizat prima etapă a intervenției urgente. Subsemna- tul a organizat șantierul, stabilind în cadrul asistenței tehnice structura metodologică a intervenției. ⁸ Una din problemele cele mai spinoase o prezintă alegerea fixativului pentru consolidarea stratului pic- tural. Probele efectuate cu prilejul întocmirii documen- tației s-au făcut cu dispersia de caseinat de calciu (Istudor —Ciobanu) și Paraloid B.72. Opțiunea noastră pentru folosirea în cea mai mare parte a dispersiei de caseinat de calciu se bazează în primul rînd pe lunga experiență de aplicare a fixativului pentru consolidarea stratului pictural. Pentru datele tehnice privind disper- sia de caseinat de calciu a se vedea Ion Istudor, Gheorghe Ciobanu, Dispersii de caseinat de calciu folosite în conser- varea picturilor murale în frescă și tempera, în ,.Cerce- tări de conservare și restaurare”, București, 1982. http://patrimoniu.gov.ro RAPORT CU PRIVIRE LA UMIDITATEA DIN ZIDURI Șl METODE DE ELIMINARE 1. Generalități Problema umidității din ziduri este foarte importantă pentru conservarea monumentelor istorice și necesită o tratare complexă. în cadrul colocviilor ICOMOS s-au prezentat adesea rapoarte cu privire la cauzele și meto- dele de eliminare a umidității, studiile fiind făcute pentru patru zone climatice: zona medi- teraneană, zona continentală, deșert și zona tropi- cală. La nivel național s-au făcut studii privind umiditatea și s-au obținut rezultate dar, se pare, nu s-a ajuns ia o tratare unitară a problemei. Importantă pentru noi este formarea unui colec- tiv de cercetare și proiectare care să abordeze unitar problema umidității. 2. Proveniența umidității în general umiditatea din ziduri sau tencuială pătrunde prin sau provine din: — capilaritate; condens; acțiunea combinată a precipitațiilor și vîntului. 2.1. Capilaritatea Apa pătrunde în fundațiile clădirilor prin capilaritate. datorată tensiunii superficiale. Pre- zența apei în zona fundațiilor este urmarea nivelului ridicat al pînzei de apă freatică, sau a stagnării apei în sol, deasupra unui strat im- permeabil (ape meteorice neevacuate sau eva- cuate defectuos). 2.2. Condensul Condensul se produce fie datorită diferenței de temperatură între perete și stratul de aer care se află în mișcare la suprafața peretelui, fie datorită diferenței între tensiunea parțială a vaporilor de apă din aerul încăperii și cea a vaporilor de apă de la suprafața peretelui. 2.3. Acțiunea combinată a precipitațiilor și vîntu- lui Apa poate pătrunde în clădiri datorită ac- țiunii combinate a ploii și vîntului (prin neetan- șeitați) sau datorită executării defectuoase a captării apelor pluviale de pe acoperișuri. 3. Considerații fizico-chimice cu privire la pă- trunderea umidității în ziduri 3.1. Capilaritatea Umiditatea pătrunde în zidăria aflată dea- supra solului prin capilaritate și se evaporă parțial la suprafața liberă a zidurilor. [d]=m [h] = m [v]=kg/m²h [s] = kg/m²h Există un echilibru între cantitatea de apă aspirată din sol și cea din zid sau care se eva- poră la suprafața zidurilor. v»h = s-d V s—cantitatea de apă pătrunsă prin capilari- tate din sol v — cantitatea de apă care se evaporă la supra- fețele interioare și exterioare Remediile de reducere sau suprimare a umi- dității sînt două: — a reduce sau a face imposibilă pătrunde- rea umidității din sol (s mic) — accelerarea evaporării apei pe suprafețele verticale (v mare) Metodele practice de eliminare a umidității vor fi prezentate într-un capitol următor. în curgerea reală, fenomenele hidraulice sînt însoțite de efecte secundare, printre care efec- tul electrocinetic ne interesează în mod deosebit. Efectul electrocinetic este un fenomen speci- fic stării coloidale, suspensiilor, dispersiilor și constă în apariția unei diferențe de potențial între faza solidă și faza lichidă, atunci cînd una din ele se deplasează în raport cu cealaltă. Faza cu permitivitate superioară este încărcată pozi- tiv datorită absorbției selective a ionilor. Electroosmoza este un fenomen electrocine- tic care în cazul problemei transferului de umi- ditate în construcții constituie problema însăși, adică deplasarea unui mediu lichid într-un mediu poros sub influența unei diferențe de potențial. 59 http://patrimoniu.gov.ro în zona de separație solid-lichid apare o dife- rență de potențial electrocinetic datorată celor două straturi electrice. Cercetătorii au găsit diferențe de potențial electrocinetic naturale la contactul a două medii cu densități diferite (unde mediul mai dens devine electropozitiv); două zone cu tem- peraturi diferite ale aceluiași mediu; două stări de agregare diferite a aceleiași substanțe (grafit și cărbune). Aceste diferențe de potențial apar datorită proprietăților fizice și chimice diferite a faze- lor în contact. în majoritatea cazurilor, construcția se încarcă pozitiv iar solul negativ, existînd între ele o diferență de potențial ce variază între cîteva zeci și cîteva sute de milivolți. Transportul capilar al ionilor și particulelor electrizate creează un curent electric și în consecință o diferență de potențial între construcție și teren, care produce o suplimentare a ascensiunii capi- lare datorate electroosmozei. 3.2. Condensul Condensul apare ca urmare a umidității prea mari din aerul interior. Factorii principali care influențează apariția condensului sînt: tempera- tura aerului interior, temperatura pereților și cantitatea de vapori din aer. Fenomenul de condens apare în special iarna, deoarece temperatura pereților este mică, iar cantitatea de vapori din aer este mare. Canti- tatea de vapori de apă ce poate fi reținută în aer este în funcție de temperatura acestuia. Cu cît temperatura aerului este mai mică, cu atît el poate reține o cantitate mai mică de vapori. Surplusul de vapori de apă care nu se poate absorbi se depune pe elementele inte- rioare mai reci, sub formă de picături numite condens. Umezirea pereților și în general a elementelor reci nu se observă la primele atin- geri ale punctului de saturație a aerului cu vapori de apă. Majoritatea materialelor de bază din care sînt construite clădirile au proprietatea de a permite acumulări de umezeală, dar pînă la saturație. Cele mai importante cauze care duc la formarea vaporilor de apă în interiorul clădi- rilor sînt: umezirea aerului din interior în timpul circulației pe uși sau a aerisirilor, ca urmare a existenței unui aer foarte umed în exteriorul clădirii; defecțiuni la conductele de apă pota- bilă și menajeră, la acoperișuri, la jgheaburi și burlane; folosirea îndelungată a aparatelor de ardere cu flacără deschisă. 60 O consecință importantă este înglobarea în condens a prafului atmosferic ce conține anhi- dridă sulfuroasă și alte substanțe*chimice care atacă frescele și marmura. Condensul ce con- ține astfel de substanțe dă naștere, pe supra- fețele pe care se află, unor procese chimice care decolorează sau corodează operele de artă. 3.3. Acțiunea combinată a precipitațiilor și vîntului Umidifîcarea tencuielilor și a zidăriei provo- cată de ploile de toamnă și sosirea bruscă a înghețului favorizează măcinarea straturilor su- perficiale ale tencuielii sau zidăriei. Un aspect important din punct de vedere al acțiunii com- binate a precipitațiilor și vîntului îl constituie interpretarea umidității în construcțiile din zidărie de cărămidă cu goluri sau cu peretd dublu. Precipitațiile, udînd pereții clădirii, îi răcește, ducînd astfel la condensare și deci la creșterea procentului de umiditate din material. Umiditatea relativă a aerului, din golurile cără- mizilor sau dintre peretele dublu, crește și pătrunde prin difuzie în material, ducînd la mărirea procentului de umiditate relativă ₐ acestuia. 4. Metode de eliminare a umidității în general metodele de eliminare a umidității se împart în patru categorii: metode fizice; metode electrice și electrocinetice; metode fizico-chimice; metode pentru eliminarea umi- dității din condens. Un factor important pentru aplicarea unei metode corespunzătoare este determinarea umi- dității și a provenienței ei. Vom enumera mai jos cîteva din metodele și mijloacele de măsurare a umidității: măsurarea umidității prin extra- gerea unui eșantion și uscare; măsurarea umidi-' tății materialelor prin intermediul tensiunii de echilibru a vaporilor;măsurarea caracteristicilor termice ale materialelor în vederea determinării conținutului de apă; măsurarea conținutului de apă prin metode electrice; măsurarea umidității prin absorbția dipolară a apei; măsurarea conți- nutului de apă al materialelor cu ajutorul neutro- ni lor și a razelor gamma. 4.1. Metode fizice în funcție de condițiile locale (sol de fundare, zidărie aer ambiant, nivel apă freatică etc.) se pot lua diferite măsuri: — în cazul în care nivelul apei subterane este mult sub fundație, iar apa meteorică stagnează în sol deasupra unui strat impremeabil, se poate http://patrimoniu.gov.ro îndepărta stratul argilos (impermeabil) pentru a permite scurgerea apei în straturile inferioare ale solului; — executarea unui strat etanș în fața sau pe zidăria aflatăîn sol pentru a diminua cantitatea de apă ce pătrunde în zidărie; se va adăuga o conductă de drenaj care să preia apele în exces; — micșorarea suprafețelor de scurgere în jurul clădirii prin executarea unui trotuar cu pantă corespunzătoare. Pentru a nu permite acumularea apei sub trotuar printr-un fenomen asemănător condensării, se va realiza un șanț sau o rigolă de 10—15 cm între fundație și trotuar care se va umple cu piatra spartă (în funcție de studiul geotehnic se va prevedea, eventual, o conductă de drenaj sau puțuri de drenaj); — accelerarea evaporării la suprafața zidurilor prin executarea unor canale perimetrale clădirii, care vor asigura ventilarea naturală sau artificială (de remarcat că ventilarea naturală este eficientă doar vara); — încorporarea unor tuburi perforate (din tuburi ceramice, material plastic, metal), oblic de jos în sus, în zidăria umedă. în cazul adoptării acestei metode trebuie făcute cîteva observații. Aerul ce se găsește într-un tub instalat în zidărie se consideră saturat. Dacă interiorul tubului este în contact cu aerul ambiant și umiditatea aerului interior este mai mare decît a aerului ambiant, un schimb prin difuzie este posibil. Se va lua în considerație că tensiunea vaporilor într-un tub nu depinde doar de conținutul în umiditate al zidăriei, ci în același timp de tem- oeratura acesteia. Dacă zidăria face parte dintr-o locuință în care temperatura se menține tot timpul anului în jur de 20°C, se poate considera că tensiunea vaporilor în zidăria umedă este mai mare decît în aerul ambiant, deci va exista un schimb de vapori de la zidărie spre mediul ambiant. în cazul în care, vara, zidul este neîn- sorit, temperatura tuburilor este mai mică decît a mediului ambiant și se produce un feno- men invers celui scontat și anume condensarea vaporilor din aerul care pătrunde în tub; — executarea de drenaje perimetrale pentru eliminarea umidității în exces; — completarea cu hidroizolație prin sistemul de subzidire, metodă binecunoscută. 4.2. Metode electrice și electrocinetice Aceste metode se aplică pentru clădirile unde umiditatea pătrunde prin capilaritate și constă în formarea unei bariere electrice (pasivă sau activă) care nu poate fi învinsă de forțele ascen- sionale electrocapilare. Prin electrodrenajul pasiv se realizează eliminarea umidității utilizînd diferențele naturale de potențial între clădire și sol. Aceasta constă în inversarea polarității naturale construcție — teren (40 — 200-m) obți- nută prin punerea la pămînt cu ajutorul electro- zilor introduși în zidărie, la nivelul la care dorim să oprim pătrunderea umidității. în cazul electrodrenajului activ, în circuitul format de electrozii pozitivi (din zidărie) și cei negativi (din sol), se introduce o sursă de curent continuu, avînd drept urmare accelerarea retra- gerii umidității. Ducă uscare, sursa electrică se poate îndepărta, instalația funcționînd în conti- nuare pe baza diferenței de potențial naturale (electrodrenaj pasiv). în cazul eliminării capilare procesul este accelerat de efectul gravitațional care stimulează retragerea umidității prin greu- tatea proprie, deoarece prin crearea respingerii electrice, efectul de tensiune superficială, care a provocat ascensiunea și care este tot de natură electrică, a fost anihilat. S-a constatat că mișcarea importantă a umidității se produce la traversarea mortarului de la îmbinări. Acest rezultat remar- cabil conduce la concluzia că și clădirile din piatră compactă, cu umiditate, pot fi de asemenea elec- trodrenate, pentru că pătrunderea umidității intervine prin îmbinările cu mortar și prin urmare eliminarea ei poate să se facă pe aceeași cale. 4.3. Metode flzico-chimice Aceste metode constau în injectarea unor substanțe etanșeizante: ciment, emulsie de bitum, agenți chimici care expandează. Atunci cînd se folosesc aceste metode este necesar, în general, să se repete injectările o dată sau de două ori, traversînd găurile forate. Agenții chimici care expandează se vor utiliza cu pru- dență pentru a evita fisurile. lată alte cîteva exemple: Tratarea fundațiilor umede se face prin intro- ducerea în zona umedă a unei soluții conținînd acid salicilic și adăugînd o combinație de calciu. Reacția între produsul pe bază de acid salicilic și varul din zidărie (la care se adaugă combinația de calciu) formează în zidărie un silicat de calciu insolubil. Astfel porii se astupă și reduc trans- portul capilar al umidității în zidărie. Introduce- rea în găurile forate în zidul umed a unei soluții siliconice care se răspîndește în capilarele zidăriei și care constituie, după, evaporarea solventului din apă sau solvenților organici, un strat hidrofug la baza peretelui. Există două tipuri de produse: uleiuri silico- nice și rășini siliconice. 61 http://patrimoniu.gov.ro Chiar sub o presiune de 10 cm de apă și după 200 ore, pătrunderea apei în cărămida tratată nu reprezintă decît a șaptea parte față de cea de la o cărămidă netratată. 4.4. Metode pentru eliminarea umidității provenite din condens Pentru prevenirea apariției condensului tre- buiesc evitate următoarele practici: folosirea continuă a aparatelor de ardere cu flacără deschisă; menținerea unei temperaturi prea mici în încăperi, care atrage după sine o temperatură mult mai mică a pereților, favorabilă condensării vaporilor de apă; crearea de suprafețe izolante (zugrăvirea cu vinarom, vopsirea pereților, placaje de faianță și tapet lavabiI sau PAL mela- minat) în zonele predispuse la condens; folosi- rea pentru remedieri interioare a Apastopului; folosirea ipsosului la reoarațiile mari, mai ales la colțuri; așezarea mobilierului aproape lipit de perete și, de obicei, fără picioare de reze- mare; încălzirea cu intermitență a încăperilor; menținerea unei tîmplării cu rosturi neetanșe. Pentru eliminarea umezelii provenite din con- dens specialiștii recomandă printre altele: izolare termică de grosime redusă; plasarea în spațiile neîncălzite a unor radiatoare electrice capabile de a furniza o mică cantitate de căldură foarte di- fuză; aerisirea încăperilor și limitarea accesului vizitatorilor în primele săptămîni ale primăverii (procedeul perfecționat constă în introducerea de aer condiționat în încăpere); după uscarea pereților, tencuieli cu mortar în care s-a intro- dus rumeguș sau alte materiale difuze; uscarea zonelor afectate de umezeală, spălarea și înde- părtarea straturilor de zugrăveală, urmată de rezugrăvirea pereților, folosind lapte de var și soluții cu substanțe fungicide (zeamă bordeleză, zeamă burgundă etc). 5. Avantaje ți dezavantaje privind aplicarea metodelor de eliminare a umidității înlăturarea umidității din ziduri se face intervenind fie asupra terenului înconjurător, fie asupra construcției, sau, n extremis, asupra ambelor elemente. Cele mai de dorit intervenții sînt cele care afectează terenul înconiurător și nu construcția, deci cele care elimină sursa de umiditate. Executarea de drenaje în jurul cons- trucției, crearea de rigole cît mai etanșe pentru evacuarea apelor pluviale și reconsiderarea trotuarelor sînt cîteva din metodele prin care se pot obține rezultate satisfăcătoare. Aceste metode fizice au dezavantajul de a produce uscarea zidurilor înt'-un timp îndelungat. 62 Metodele electrice și electrocinetice au urmă toarele dezavantaje: nu elimină sursa de umidi- tate; necesită o execuție tehnică dificilă: folosește materiale deficitare în țara noastră. Avantajul foarte important este acela că asigură o uscare rapidă a zidăriei. Metodele fizice-chimice au fost puțin aplicate la noi datorită materialelor deficitare. Avantajul metodelor constă în execuția relativ simplă (se forează găuri în zidărie, iar injectarea se poate face prin cădere liberă, plasînd materialul într-un recipient aflat la o înălțime corespunză- toare). Dezavantaje: nu elimină sursa de umidi- tate, nu asigură o izolare perfectă și nu are durabilitate în timp. 6. Deficiențe frecvent semnalate în întreținerea ți repararea monumentelor istorice — Adăugarea de socluri executate cu mortar de ciment. — Tencuieli exterioare cu mortar de ciment. — Vopsitorii interioare în ulei, la partea inferioară a zidurilor. Deficiențele semnalate mai sus duc la urcarea umidității prin capilaritate, datorită imposibili- tății evaporării apei pe suprafețele verticale. — Colectarea defectuoasă a apelor pluviale de pe acoperișuri (jgheaburi, burlane prost îmbinate sau degradate) și în jurul clădirii. Aceste deficiențe pot duce la stagnarea apelor meteorice în jurul clădirii și la ascensiunea apei în ziduri prin capilaritate. 7. Metodologie pentru adoptarea unei soluții optime de eliminare a umidității din ziduri. Pentru eliminarea arbitrariului în adoDta-ea unei soluții corecte de combatere a umidității sînt necesare următoarele investigații și date: studiu geotehnic care să releve nivelui pînzei de apă freatică și a structurii solului; releveul clădirii (arhitectură și instalații); umiditatea zidăriei și a tencuielii (dacă sînt aproximativ egale, umezeala se datorează capilarității, dacă umiditatea tencuielii este mai mare, umezeala provine din condens); date privind orientarea clădirii, regimul pluviometric, al vînturilor, temperatura medie anuală din zonă (primele trei date sînt necesare acolo unde apa poate pătrunde prin acțiunea combinată a vîntului și ploii); date privind rețelele de apă și canalizare din apropierea clădirii. Pe baza acestor date se poate determina natura umidității (capilaritate, condens etc), cauza ce a determinat umiditatea (pînză de apă freatică, întreținere defectuoasă etc.) și se poate adopta o soluție corespunzătoare. IOAN MAREȘ http://patrimoniu.gov.ro Instrucție, Educație, Perfecționare Condiții cerute pentru îndeplinirea unei lucrări de restaurare SFATURI PENTRU TINERII ARHITECȚI RESTAURATORI 1. Sînt necesare cursuri pregătitoare, ținute de arhitecți specializați în munca de restaurare, folosind exemplificări asupra lucrărilor execu- tate. 2. Cunoașterea amănunțită a istoriei arhitecturii din țară. 3. Bazată pe aceste cunoștințe va putea fi înce- pută întocmirea proiectului de restaurare, ceea ce presupune o muncă grea, mult diferită de întocmirea obișnuitelor proiecte de arhitec- tură, în care primează aportul creației perso- nale. Proiectul de restaurare presupune realizarea unui proiect complet și amănunțit pînă la detaliile de execuție. 4. Un proiect de restaurare se întocmește pe parcursul desfășurării lucrărilor, strîns legat de proiectul de execuție, cu ridicarea schele- lor și desfacerea paramentelor pentru readu- cerea la iveală a elementelor inițiale transfor- mate sau ascunse în zidărie prin modificările survenite în decursul anilor. 5. Munca de restaurare necesită atenție și migală, ea transformînd aportul creator al arhitectu- lui în munca științifică a restauratorul^ 6. O bună restaurare se face treptat, pe viu, pipăind monumentul în toate detaliile sale, cu grija de a nu distruge eventualele rămășițe ale arhitecturii inițiale. 7. Restaurarea mai pretinde prezența unui personal ajutător bine format, meșteri obiș- nuiți cu astfel de lucrări, precum și folos -ea materialelor speciale de cea mai bună cal tate (piatră, var și material lemnos). ȘTEFAN BALȘ 63 http://patrimoniu.gov.ro Izvoare UN MEMORIU ADRESAT DE ARH. AL. ORĂSCU CĂIMĂCĂMIEI ȚĂRII RO- MÂNEȘTI ÎN 1848 înfrîngerea Revoluției de la 1849 determină suspendarea pașoptistului Alexandru Orăscu din funcția de arhitect șef al Capitalei, bucurești, în care fusese numit în locul lui Vilacrosse, prin Decretul nr. 420. . Vilacrosse revine la vechiul său post. în schimb. Orăscu primește în sarcină unele atribuții conside- rate mai mult decît umilitoare. Față de intervențiile sale, susținute cu multă demnitate, se acceptă să fie trimis ca arhitect șef al orașului Craiova, dar este repede adus înapoi, să împlinească multe dintre cerințele de modernizare a Capitalei. Apreciat mult de către Domnie, are prilejul să participe activ la abordarea unei suite întregi de lucrări, între care modernizarea structurii stradale a orașului, cre- area de piețe și amplasamente de construcții noi, sistematizarea Dîm- boviței, elaborarea de proiecte pen- tru biserici, școli de toate tipurile și clădiri publice sînt cîteva dintre realizările importante. Ne propunem ca în coloanele acestei reviste să prezentăm unele dintre datele inedite de arhivă legate de activitatea atît de pro- lifică a arhitectului Alexandru Orăs- cu. Poate că memoriul adresat de el Dumnealui, Marelui Logofăt ol Dreptății C. Cantacuzino, Caima- can al Țării Românești, trebuie considerat crezul său călăuzitor. A. PĂNOIU 64 EXCELENTEI SALE DUMNEALUI MARELUI LOGOFĂT AL DREPTĂȚII C. CANTACUZINO CAIMACAN AL ȚĂRII RUMĂNîȘTI Ekselenție 1 Primirea postului de Arhitect al Orașului de la un guvern desființat a fost supunerea mea la Regulament, al căruia fiu și sînt. Regulamentul dă drept de înaintare Rumânului după slujbele sale. A mea slujbă de la anul 1837 și pînă la 1841 ca ajutor al Arhitectului Orașului este destul de cunoscută, după care și trimiterea mea de înalta Stăpînire la cele mai vestite Academii ale Europei, spre desăvîrșirea studiilor Arhitecto- nice. Șapte ani ai tinereții se petrecută în asemenea studii, ca să pociu fi o dată folositor Patriei mele; ca și Rumânul să poată avea acea mîndrie națională, că el și în artă nu rămîne mai jos; precum aceasta să vederează din Diploma de Arhitect dobîndită. Cinstita Eforie a Scoalelor, următoare fiind poruncii Dom- nești, mi-a scris în două rînduri formal să viu în țară, unde în luna Mai anului curgător m'am și aflat. Guvernul revoluțio- nar știind datoriile mele către Patrie, mă îndatorează a primi postul ce era vacant, și pentru care chiar C[institul] Sfat Oră- șenescu la anul 1840 mă recomandase. Fără împotrivire îl și priimiiu, încredințat că cu aceasta împlinescu o datorie sfîntă către Patrie, și că printr'o slujbă neobosită și cinstită voiu putea dobîndi bine — voința și protecția înaltei stăpîniri. Mă văz însă depărtat din postul meu, fără să fi săvîrșit cea mai mică călcare a datoriilor mele, și fără să se fi ivit vr'o recla- mație sau nemulțumire împotrivămi. Mă rog Cinstitei Căimăcănii să binevoiască a lua în de aproape băgare de seamă că ca Rumân; ce a jertfit cea mai frumoasă parte a vieții sale în Academiile cele mai luminate și cu o silință nepregetată, spre a dobîndi o știință spețială atît de trebuincioasă; putea nădăjdui a găsi în țara sa acea ocro- tire ce se cuvine artelor celor folositoare. Mîngîindu-mă și acum tot cu această nădejde am toată încrederea că Cinstita Căimăcănie nu va îngădui a se cutrupi cu desăvîrșire dreptul unui Rumân de către streini, cari nu știu încă unde ar fi în stare să dovedească temeinicia învățăturii lor cu documenturi academice; și că prin urmare va îngrijii a mi se face și mie îndes- tulare mulțămitoare și potrivită specialității mele¹. Am cinste a fi cu cel mai adînc respect al Ekselenții voastre. Cel mai plecat și cel mai supus slugă Arch. Al. Oresco în 16 Noembr. 1848 București [Rezoluție] Căimăcănia Țării Românești Departamentul din Năuntru va face cuvenita sa punere la cale, sigiliul 1848 dec. 16 C. CANTACUZINO ¹ Arhivele Statului București. Fond. Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 16/1848. f. 16. 17. http://patrimoniu.gov.ro Cronica internă ACTIVITATEA CNMASI SIMPOZIONUL PRIVIND MOȘTENIREA CULTURALA, ORGANIZAT DE CONFERINȚA PENTRU SECURITATE Șl COLABORARE ÎN EUROPA (CSCE) - CRACOVIA, 28 MAI-7 IUNIE 1991 Cu participarea reprezentanți- lor a 32 de state europene, la care s-au adăugat Statele Unite și Canada iar cu statut de obser- vator Albania, fiind de asemenea prezente organisme internaționale precum UNESCO, Consiliul Euro- pei sau Comunitatea Europeană, simpozionul dedicat patrimoniului cultural european a constituit foarte probabil cea mai mare des- fășurare de forțe și competențe în domeniul dat din întreaga isto- rie a continentului. Moștenire cul- turală în sensul cel mai larg al termenului, de la diversitatea expe- riențelor acumulate și pînă la materialitatea obiectului conser- vat și înregistrat, totul privit prin prisma nouă a unui spațiu cu determinări istorice comune, eli- berat de constrîngerile diviziunii din ultima jumătate de secol. Originalitatea și în același timp una dintre condițiile succesului CSCE au constat în abordarea ideii de securitate în sens global, îmbrățișînd cultura alături de as- pectele militare, economice, de mediu înconjurător sau de garanții ale drepturilor omului. Cultiva- rea comună a patrimoniului euro- pean și schimburile culturale în permanentă creștere sînt garanții ale unei mai bune cunoașteri între oameni și națiuni, favorizînd înțelegeri durabile. Prezența românească la simpo- zion a avut caracter complex, cuprinzînd atît politicieni ai cul- turii de la Ministerul de Externe și de la ministerul titular, cît și specialiști reprezentînd două din- tre numeroasele comisii consti- tuite în timpul din urmă pe lîngă Ministerul Culturii: Comisia Mo- numentelor, Ansamblurilor și Situ- rilor Istorice și Comisia Muzeelor și Colecțiilor. Aceste două orga- nisme au fost departe de a aco- peri evantaiul larg al temelor abordate, dar este la fel de adevă- rat că patrimoniul de monumente istorice, de situri și rezervații arheologice, de muzee și colecții, au reprezentat centrul de greutate al simpozionului. Dialogul s-a desfășurat, pe de o parte, între specialiștii acelorași domenii din țări diferite, iar pe de altă parte dintre oamenii de meserie și factorii guvernamentali ai politicii culturale. Și trebuie spus că, împotriva așteptărilor, consensurile s-au stabilit mai de- grabă pe orizontală, în funcție de specializări și interese profesio- nale, decît pe verticala determi- nărilor naționale și politice. Aceas- ta constituie motiv de optimism în ceea ce privește rolul patri- moniului cultural-istoric și al cul- turii în general la edificarea unui sistem nou de relații și legături pe continentul nostru. Una dintre ideile centrale ale simpozionului, evidențiată de mai toate delegațiile, a constat din recunoașterea și cultivarea în folos comun a adevărului după care civilizația europeană, exprimată de moștenirea culturală apreciată global, conține o mare varietate de aspecte particulare de valoare egală. Identitatea culturală euro- peană— la care se cere legitimată și aceea a Americii de Nord, pentru a nu adăuga aici încă alte zone din afara continentului — este de fapt produsul unei diver- sități acceptate atît pe ansamblul statelor europene cît și în inte- riorul fiecăruia dintre popoarele ce compun acest ansamblu. în interiorul fiecărui stat și chiar a fiecărei subdiviziuni componente, creația culturală contemporană ca și aceea moștenită se întemeiază pe o diversitate care se cere apreciată drept izvor de bogăție. Fiecare individualitate, flecare tra- diție culturală regională sau națio- nală, reprezintă aporturi la un patrimoniu comun. Din lucrările simpozionului s-a desprins, cu semnificația de con- cluzii generale, ideea rolului deter- minant avut de cultură și de inte- lectuali în lichidarea divizării Euro- pei și a dispariției frontierelor ideologice. între cultură și situația economică există puternice inter- dependențe, avînd consecințe în ceea ce privește evoluția fostelor țări „comuniste" spre democrație și economie de piață. Realizarea unității Europei trece și prin com- partimentul patrimoniului cultural- istoric și trebuie sprijinită în toate sferele prin acte de voință politică ale tuturor statelor parti- cipante la CSCE. Dezbaterile prilejuite de simpo- zion au permis prezentarea de contribuții privind definirea, in- ventarierea, protejarea, conser- varea și restaurarea valorilor de patrimoniu prin metode clasice și tehnologii moderne, inclusiv armonizarea reglemetărilor vala- bile în materie. Experții au avan- sat numeroase propuneri de con- lucrare între specialiști și insti- tuțiile din care aceștia fac parte, între organismele puterilor de stat. A fost propusă crearea struc- turilor de colaborare (bănci de date, informații, centre de studii și de formare a cadrelor, centre de restaurare etc.) la care să fie asociate atît UNESCO cît și Con- siliul Europei. O atenție deosebită a fost acordată mijloacelor de in- formare pentru sensibilizarea fac- torilor de putere în domeniul conservării patrimoniului, a în- lăturării efectelor distructive ale urbanizării, industriilor poluante, turismului comercial, exportului ilicit de bunuri de patrimoniu. Ultimul dintre aspectele evocate provoacă în momentul de față îndreptățite îngrijorări și căutări de soluții, deoarece decalajele eco- nomice combinate cu recentele liberalizări provoacă o adevărată hemoragie de bunuri patrimoniale din țările răsăritului și centrului european spre apusul continentu- lui și dincolo de ocean. Este vorba de preocupări legate în principal de patrimoniul mobil, deși unele cazuri concrete evocate a se fi produs recent în partea estică a Ciprului (demontarea și expor- 6S http://patrimoniu.gov.ro tul de mozaicuri) reflectă genera- lizarea primejdiei. în ceea ce privește contribuția românească la constituirea pache- tului de propuneri și disponibili- zări în vederea documentului final al simpozionului, se cuvin reți- nute următoarele: — crearea la București a unui institut internațional de restau- rare și conservare a patrimoniu- lui etnografic din lemn: — instituționalizarea ca mani- festare bienală a simpozionului inițiat în 1990 de țara noastră cu tema „satului european de azi”; — crearea de comisii bilaterale de bună vecinătate care să favori- zeze identificarea mijloacelor și accesul liber la mărturiile arheo- logice, documentele de arhivă, mărturiile de istoria artei și alte informații de interes comun, do- menii care din motive politice au fost inaccesibile în timpul regimu- rilor totalitare; — cooperarea mai strînsă cu reprezentanții cultelor religioase în salvgardarea patrimoniului cul- tural-istoric; — inițierea unei acțiuni inter- naționale pentru elaborarea cata- logului cumulativ al tipăriturilor din secolul al XVI-lea; — lansarea unor emisiuni de televiziune în toate țările euro- pene cu tema „o țară pe zi”. Documentul final al simpozio- nului de la Cracovia, rezultat de pe urma dezbaterii în cerc mai restrîns a proiectelor propuse de mai multe delegații, a primit pre- valent ținută doctrinală. S-a căzut de acord asupra necesității ali- nierii documentelor și reglemen- tărilor decurgînd din acorduri an- terioare la noile realități, decurgînd din evenimentele anului crucial 1989. Simpozionul de la Cracovia urmează a fi considerat punct de pornire pentru etapa revizuirii regulilor de procedură CSCE. Din punctul de vedere al specialiști- lor și experților, documentul final a putut fi apreciat drept nesatis- făcător, lăsînd aproape total în afară aspectele concrete ale dis- cuțiilor și înțelegerilor convenite. Faptul că aspectele politicii cultu- rale au prevalat asupra inventare- lor de aspecte specializate este parțial compensat de certitudinea publicării în volum, într-un viitor foarte apropiat, a întregii des- fășurări a simpozionului de la Cra- covia. RADU POPA DIN ACTIVITATEA CNMASI Ședința extraordinară a CNMASI din 10 iunie 1991 s-a ocupat în exclusivitate de Legea Monumen- telor Istorice, mai precis de situația creată în urma neacceptării de către Ministerul Culturii a proiec- tului depus de C NMASI în septem- brie 1990și de apariția unui altpro- iect — total inacceptabil din punc- tul de vedere al politicii în dome- niul monumentelor. Ședința a fost condusă de prof. Grigore lonescu, președintele CNMASI și a beneficiat de prezența majorității covîrșitoare amembrilor Comisiei. Legea, în forma propusă de Minis- terul Culturii și adusă la cunoș- tința Comisiei spre discutare de secretarul de stat (de atunci) dl. Coriolan Babeți, a fost prezentată în ședință de dr. Cezara Mucenic. Din cuprinsul acestui proiect de Lege, care a fost primit cu reținere, chiar cu indignare, de membrii CNMASI, enumerăm cîteva idei: criteriile pentru declararea monu- mentelor istorice sînt de unicitate, noutate, reprezentativitate; auto- ritățile care au puterea de decizie sînt: Ministerul Culturii și Consi- liul Patrimoniului Cultural Națio- nal — organ consultativ: DMASI susține secretariatul CNMASI și trece în subordinea Ministerului Culturii; oficiile de patrimoniu 66 sînt organele de lucru ale Ministe- rului; statul nu se implică în prote- jarea monumentelor; anumite pro- bleme se rezolvă numai cu semnă- tura ministrului; este eliminată activitatea științifică a DMASI (documentare, verificare, metodo- logie); principial în cadrul acestui proiect problemele se pun juridic și nu științific; oficiile de patrimo- niu preiau competența DMASI, fără a mai fi controlate, dar nu se precizează cu ce mijloace financiare se vor susține; comisiile teritoriale ale Monumentelor nu mai au nici o competență; includerea pe lista de monumente se face numai la pro- punerea oficiilor, iar aprobarea e semnată de ministru; reclasarea unui monument în listă e posibilă numai după 5 ani; monumentele sîntprotejate numai după include- rea în listă; monumentele care au proprietar sînt protejate de oficii, dar nu se precizează în ce fel; scutirea de impozite pentru monu- mente se stabilește de către Consi- liu în mod preferențial; finanțarea se face în funcție de categoria monumentului și nu după necesi- tățile de conservare; se acceptă exportul bunurilor de patrimoniu; statul nu are drept de preempțiune la vînzarea monumentelor proprie- tate privată: sancțiunile pentru nerespectarea legii le dau numai oficiile de patrimoniu. în deschiderea discuțiilor a vorbit dl. Radu Popa, vicepreședinte al CNMASI, care a spus sâ proiectul de lege al Ministerului Culturii reprezintă un pas înapoi față de propunerile precedente, o impune- re abuzivă a administrativului și politicuIu i în domeniul de activitate al specialiștilor. Prin faptul că financiar rolul decisiv este al minis- terului, iar pe plan local hotărîrile le iau oficiile județene de patrimo- niu (care sînt subordonate Prefec- turilor), rolul științific al CNMASI și DMASI dispare. în această situa- ție cere Comisiei Naționale să ia atitudine oficială împotriva acestui proiect de lege. Dl. Dinu C. Giurescu se raliază acestei opinii și propune întocmi- rea unui protest colectiv, precum și o campanie în presă. Necesitatea unor articole în presă în apărarea legii monumentelor și articole de răspuns !a atacurile din ziarul „România Mare” a fost susținută și de dna Sanda Voiculescu și dl. Ludovic Demăny. O mențiune specială face dl. Ș. Popescu-Dolj subliniind că, în situa- ția în care e singurul specialist din Ministerul Culturii, nu a avut cunoș- tință de acest proiect de lege con- ceput, se pare, într-un cerc foarte http: //patrimoniu.gov.ro restrîns și susține absoluta necesi- tate a unei discuții cu ministrul Culturii, dl. Andrei Pleșu. Dl. Aurelian Trișcu, vicepreșe- dinte al CNMASI, anunță Comi- sia Naț onală că, urmare a con- vorbirii avute cu arh. Șerban Cantacuzino, acesta a adresat președintelui României, primului ministru și Ministerului Culturii scrisori de susținere a proiec- tului Legii monumentelor pro- pusă de CNMASI, Discuțiile referitoare la cele mai potrivite mijloace pentru susține- rea proiectului CNMASI au fost sintetizate de dl. Petre Derer, director al DMASI, care propune întocmirea unui memoriu cu text concis, cuprinzînd problemele che- ie, și care, semnat de conducerea CNMASI, să fie prezentat dlui minis- tru Andrei Pleșu de o delegație, în funcție de rezultatul obținut se va hotărî organizarea unei cam- panii în presă pentru susținerea punctului de vedere al Comisiei Naționa'e. Totodată, dînsul afăcut cunoscute eforturile depuse de DMASI pentru ca Legea monu- mentelor să fie analizată de Comi- siile de specialitate din Parlament. eforturi, din păcate, fără rezultat, în calitatea sa de senator, dl. Ludovic Demer.y și-a oferit servi- ciile pentru a depune proiectul Comisiei Naționa'e ca alternativă, în cazul în care în Parlament este prezentat un proiect de lege nesatis- făcător pentru monumente. Ședința s-a încheiat în speranța că CNMASI va reuși să-și impună punctul de vedere și va avea cîștig de cauză în disputa dintre politic- administrativ și științific. G. P. ACTIVITATEA DMASI COLABORARE ROMÂN O - FRANCEZĂ ÎN DOMENI-L RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE în seria întîlnirilor între specia- liștii români și francezi în problema restaurării și conservării monu- mentelor istorice a avut loc și organizarea unui Seminar de infor- mare asupra montării și realizării de proiecte de restaurare a monumen- telor istorice și a săpăturilor ar- heologice. Desfășurat în intervalul 28—30 mai 1991 în sediul Direcției Monu- mentelor, Ansamblurilor și Situ- rilor Istorice din București semi- narul a cuprins o problematică diversă pe teme de metodologie (relația arhitect — istoric de artă — arheolog, precum și relația ar- hitect— inginer); rezistența mate- ria'elor; valorificarea operațiuni- lor arheologice; intervenții de urgență. De asemenea s-a discu- tat despre protecția și conserva- rea ruinelor; fazele unui proiect de restaurare (organizarea de șan- tiere, devizul, relația cu antre- prenorii); aspectele juridice, finan- ciare comerciale și sociale ale or- ganizării și gestionării unui șan- tier; analiza unui șantier și întoc- mirea dosarului de ofertă de res- taurare a unui monument. Specialiștii francezi, arhitecți și arheologi, au prezentat modul de lucru în cercetarea și restaurarea monumentelor în Franța, exempli- ficînd prin cîteva mari șantiere: Saint Denis (biserica și complexul de locuințe): Palatul Luvru etc. Expunerile au fost însoțite de un 1— 2. Imagini din timpul semnării rare româno-franceză la sediul DMASI protocolului de colobo- (Foto: George Dumitriu). http://patrimoniu.gov.ro oarte bogat material ilustrativ: diapozitive, mape cu planșe, re- viste, cărți, fotografii. S-au desprins o serie de idei- jaloane în munca de restaurare (modalități de lucru în Franța, care pentru România sînt tot cîteva coordonate în efortul de organi- zare mai eficientă a domeniului) din care enumerăm: — arheologia se intersectează de mai multe ori cu lucrările de urbanism, construcții de drumuri și căi ferate etc. și din această cauză în orașe pentru orice lucrare de construcție, alături de alte avize este nevoie și de un aviz arheologic; — arheologia franceză este ast- fel organizată încît costul cerce- tărilor este suportat de benefi- ciarul locului (municipalitate sau întreprindere particulară): — de cca 20 de ani în Franța se lucrează pe fișe de calculator pentru stocarea și prelucrarea date- lor arheologice; —pentru a trezi interesul lo- cuitorilor (care prin municipa- litate susțin săpăturile arheolo- gice) în timpul lucrului pe șan- tier se amenajează un spațiu pentru vizitare. Turismul este o indus- trie care aduce multe beneficii, iar monumentele pot fi utilizate cu succes în acest sens spre folosul tuturor; — ritmul de lucru pe șantierele arheologice este susținut, se lu- crează în paralel pe sectoare, ast- fel ca lucrările generale să nu fie oprite; — laboratoarele arheologice sînt amplasate în imediata apropiere a șantierului, pentru ca cercetarea să poată fi făcută în paralel; — săpăturile sînt protejate de intemperii în stil ..seră” cu plas- tic, aceasta fiind posibil și pentru că se lucrează pe sectoare, care după cercetare se acoperă și pro- gramul continuă; — se pune un accent deosebit pe valorificarea siturilor arheo- logice prin vizitare (în cazul mari- lor șantiere), cu organizarea adec- vată: bilete de intrare, paznici, expoziție foto, librărie etc. în ce privește monumentele restaurate (chiar dacă e restaurată doar o parte a monumentului) se caută modalități de a fi utilizate în sco- puri turistice; — întocmirea hărților arheolo- gice este o prioritate incontes- tabilă; — Centrul Național de Cerce- tare Arheologică Urbană publică mape ce conțin (text și planșe) probleme de topografie istorică a orașului în diferite epoci și în care sînt indicate zonele prote- jate de Patrimoniu. Mapele sînt realizate pe baza datelor locale, în întreaga țară lucrîndu-se după aceeași metodologie; mapele odată publicate devin documente pu- blice de care se ț;ne cont în avi- zarea construcțiilor și restaurarea monumentelor istorice; — în Franța există la nivel na- țional o Asociație pentru Săpătu- rile Arheologice, organism care este sub controlul Ministerului Cul- turii. Prin această asociație se fac contractele de săpături, contracte care sînt limitate în timp; — arheologii sînt specializați pe o anumită perioadă istorică; exis- tă meseria de tehnician în săpă- turi arheologice (avînd cunoștin- țe de stratigrafie, fotografie, săpă- tură fină manuală etc.), aceștia neavînd responsabilitatea lucrări- lor; — în Franța sînt doar patru Uni- versități care formează arheologi- șefi de șantiere, absolvenții celor- lalte fiind arheologi generaliști care apoi se specializează pe epoci. Seminarul s-a bucurat de o largă audiență din partea specialiștilor 3. Vizită a unui grup de specialiști francezi la biserica ..Sf- 'Gheorghe" din bucurești (Foto: George Dumitriu). http://patrimoniu.gov.ro CONFERINȚA DE PRESĂ ORGANIZATĂ DE DMASI CU OCAZIA ÎNCHEIERII PROTOCOLULUI DE COLABORARE CU DIRECȚIA PATRIMONIULUI DIN FRANȚA 31 mai 1991, data la care s-a semnat protocolul de colaborare între Direcția Monumentelor, An- samblurilor și Siturilor Istorice din România și Direcția Patrimoniului din Franța, este și ziua cînd a avut loc o conferință de presă la sediul DMASI. Au participat dl Christian Dupa- villon, directorul Direcției Patri- moniului din Franța, dl Peter Derer, directorul DMASI, membrii delegației franceze, specialiști din DM\SI, precum și numeroși zia- riști („Adevărul'', „Realitatea", „Libertatea", „Azi”, „Dimineața", „Neuer Weg", „Regista muzeelor", „Zig-zag", TV-actualități, TV-cul- tural, TV-emisiunea în limba ma- ghiară, Radio România Internațio- nal. Radio, Rompres, Biroul de presă al Ministerului Culturii, „jurnal internațional"). A partici- pat de asemenea atașatul cultural al Ambasadei franceze la București, d-na Chantal Col leu Dumond. în deschiderea conferinței de presă dl Peter Derer a arătat că acțiunile ce în prezent se desfă- șoară se înscriu în aria de interes și sprijinul constant pe care Franța l-a arătat culturii române, dl C. Dupavillon fiind sosit în România pentru semnarea protocolului de colaborare, act prin care se încheie un prim segment al colaborării dintre Franța și România. Luînd cuvîntul, la rîndul său, dl C. Dupavillon a arătat că Franța a fost de la început afectată de distrugerea patrimoniului româ- nesc, pe care îi consideră o parte a patrimoniului universal. în prezent, în discuțiile cu DMASI se caută modalitățile de co- laborare benefice pentru toți, pornind de la ideea că munca de restaurarea și conservarea monu- mentelor este o muncă științifică de colaborare. Schimbul de idei între specialiștii francezi și români la nivelul direcțiilor de profil, început în februarie 1991, a privit legislația, problemele de inventa- riere, arheologia, relațiile cu între- prinderi de restaurare și cu arhi- tecții. în planul de perspectivă pentru colaborare se prevăd schim- buri de specialiști, cursuri pentru studenți, șantiere de lucru comune româno-franceze — respectiv șan- tiere școală în România etc. Un accent deosebit au pus atît dl C. Dupavillon cît și dl P. Derer pe ideea că pe de o parte monu- mentele reprezintă o bogăție nu doar morală ci și materială, iar pe de altă parte că patrimoniul nu este o problemă a specialiștilor doar, ci a tuturor, fiecare om trebu- ind să fie conștient de valoarea monumentului lîngă care trăiește și față de care are o responsabili- tate pentru conservarea, cunoaș- terea și valorificarea lui. întrebările venite din partea presei, adresate d-lui Dupavillon, s-au referit la proveniența fondu- rilor pentru restaurări de monu- mente în Franța (TV-emisiunea în limba maghiară); în ce măsură ajutorul francez se concretizează financiar („Dimineața"); soluția franceză pentru rezolvarea situa- ției în care monumentele nu mai reprezintă o anume populație (cu referire la monumentele săsești din Transilvania— „Neuer Weg”); care este valoarta unui monument reconstruit (trimiterea se făcea la M-rea Văcărești — Radio România Internațional). Răspunsurile au relevat pentru Franța varietatea fondurilor desti- nate restaurării monumentelor, cu specificarea că în bugetul francez există un fond și pentru patrimo- niul străin; ajutorul Franței către România este substanțial, un ajutor de specialitate fiind implicit un ajutor financiar, în acest sens dl P. Derer subliniind că pentru specialiștii români e important ca învățînd să preia corect și eficient problemele să ajungă a nu mai avea nevoie de ajutor material; Franța se confruntă și ea cu pro- blema monumentelor părăsite, mai ales în mediul rural, trebuind cău- tate mereu cele mai bune soluții de protejare; în privința monu- mentelor reconstruite Domnia sa a fost de părere că ele sînt importante pentru comunitatea umană ce tră- iește în preajmă, contribuind la formarea unei mentalități favo- rabilă monumentelor. Conferința de presă s-a încheiat într-o atmosferă de bunăvoință și simpatie reciprocă a participan- ților francezi și români. G. P. 70 http: //patrimoniu.gov.ro Viata științifică MOMENT ANIVERSAR LA MUZEUL SATULUI După 55 ani de la întemeiere (1936),. Muzeul Satului se prezintă azi ca un centru de cultură de prim ordin al țării, unde se merge cu plăcere datorită ambianței ce-o degajă ulițele acestui uriaș sat, croite într-un frumos peisaj, amin⁻ tind pe cît se poate de locurile de origine ale caselor și gospodă- riilor țăranilor români. Un decor în care documentele de istorie a culturii și civilizației sătești: casele și porțile, gospodăriile, bisericile, instalațiile tehnice ne readuc în memorie o realitate vie, un ritm și mod de viață specifice, ilustrînd, toate, arta construcțiilor, arta pictată sau sculptată, universul spiritual al românului, avînd o legătură directă cu memoria colec- tivă. Despre perpetuarea acestei memorii colective a neamului prin păstrarea creațiilor etnografice într-un loc privilegiat care-l repre- zintă Muzeul Satului, despre iniția- tivele înființării și dezvoltarea instituției pornite inițial doar cu expunerea a 33 monumente de arhitectură populară și cu patru specialiști au vorbit, în cadrul simpozionului din 17—18 mai 1991, cercetători, oameni de cultură și artă, în fața unui numeros auditoriu. Prilejuit de aniversarea a 55 de ani de existență ca instituție cultu- rală și științifică, precum și de sărbătorirea unor vîrste venerabile împlinite de H. H. Stahl și Gh. Focșa, simpozionul a cuprins diver- se și sugestive comunicări, evoca- toare, printre altele, a unei anumite stări de spirit a epocii, a unui moment istoric cu deosebite conotații (România mare se întregise, împlinindu-se un des- tin istoric), moment în care se înființează instituția, dintr-o voință românească de afirmare (dr. Ion Zamfirescu); a fost evidențiat res- pectul față de cei care, cu o mare voință și dinamism, au pus în operă proiecte ambițioase și coe- rente— D. Guști, H. H. Stahl și V. I. Popa—.personalități com- plexe, convingător înfățișate prin expunerile ce au oglindit străduin- țele, concepția și metodele de cer- cetare monografică în crearea Muzeului Satului, rod al Școlii SIMPOZION i MUZEUL SATULUI .1936 - 1991 ¹ ¹ itt mai IMI Foto Adrian Alessiu । ■ ______________ _________ românești de sociologie, precum și relația dintre cercetarea mono- grafică și acțiunea culturală, con- cepția despre spațiul socio-cultural a lui Dimitrie Guști (Mihai Pop, O. Bădina, Cătălin Zamfir, Rostas ¹ Zoltan, Valeriu Rîpeanu, V. Veti- șanu). Printre entuziaștii grupați în jurul lui Dimitrie Guști, care a condus lucrările de organizare a muzeului, alături de H. H. Stahl V. I. Popa, Mac Constantinescu, 71 http://patrimoniu.gov.ro Mircea Vulcănescu, Traian Herseni. Anton Golopenția, s-a remarcat și Gh. Focșa, care avea să organizeze în continuare, peste 30 de ani, acti- vitatea instituției, preluînd meto- dele anterioare, îmbogățind expe- riența cîștigată prin recrearea atmosferei satului tradițional fără să afecteze sau să neglijeze valoa- rea, funcția lui socială, aspectul idilic (G. Stoica). O multitudine de valențe con- vingător redate și inteligent susți- nute au venit să proiecteze Muzeul Satului în perspectivă, reliefînd, totodată, mutațiile survenite în dezvoltarea sa, noua viziune de organizare (I. Godea), rolul său în contextul muzeelor etnografice în aer liber din România (V. Novac), fiind văzut ca muzeu al spațiului și timpului (T. Graur), ca instituție model în evantaiul celorlalte insti- tuții de profil (B. Zderciuc), contri- buind, prin prezentarea expoziți- onală a monumentelor — simbol al posibilităților de creație ale popo- rului român—, la afirmarea iden- tității și susținerea autenticității faptelor de creație ale acestuia (C. Bucur). Rezultat al unor eforturi concen- trate, Muzeul Satului pune în valoare, azi, așezări reprezentative din toate zonele țării, făcînd dovada că elita fundamentală a acestei civilizații, care este cea sătească românească, constituie sursa eli- telor înseși (A. Pleșu), de aceea satul trebuie iubit, încurajat și sprijinit în creațiile sale, Muzeul Satului fiind apreciat ca locul care dă cea mai înaltă idee despre veș- nicia civilizației populare. Ideea nu trebuie să piară niciodată, iar pentru aceasta mărturiile cu valoare de document trebuie să fie ocrotite pentru a ocroti ele însele imaginea evocatoare a modului de viață al poporului român. ELISABETA ANCUȚA-RUȘINARU Manifestări Unesco SIMPOZIONUL DE LA SUCEAVA - CIVILIZAȚIA MOLDOVENEASCĂ ÎN SECOLELE XV-XVI în perioada 1—5 iunie a.c., s-au desfășurat la Suceava lucrările simpozionului ,.Civilizația moldo- venească în secolele XV—XVI. Un fenomen unic: bisericile cu pictură exterioară”. Organizată sub egida U.N.E.SC.O., de către Ministerul Culturii, Direcția Mo- numentelor Ansamblurilor și Si- turilor Istorice, cu concursul Fun- dației Culturale Române și cu sprijinul larg al domnului ambasa- dor Dan Hăulică, bucurîndu-se de ospitalitatea autorităților eclezias- tice și seculare, reuniunea s-a vrut și a constituit o demonstra- ție ,,pe viu" a validității propune- rilor românești pentru lista patri" Mănăstirea Sucevița. Fațadă nord. http://patrimoniu.gov.ro Mănăstirea Sucevița. Absidă nord (foto Dan Dinescu) moniului mondial. Deși propunerile ce priveau Bu- covina datau cel puțin din anul 1975, cînd o delegație U.N.E.S.C.O., ce urma altor 3 misiuni ale I.C.C.R.O.M., constata interesul excepțional pe care îl prezintă fenomenul picturii exterioare mol- dovenești, faptul că România nu aderase, încă, la Convenția pentru Protejarea Patrimoniului Mondial (semnată abia în 1990) a făcut ca restaurării românești să nu-i mai revină nici unui din ajutoa- rele tehnice și materiale de care avea o recunoscută nevoie în con- servarea ansamblurilor murale. La 14 ani după colocviul de la Su- ceava asupra conservării și res- taurării picturilor murale, axat exclusiv pe probleme de tehnică, a restaurării, actuala reuniune a avut un caracter mai teoretizant urmărind probleme generale ale culturii moldovenești și felul în care bisericile cu pictură exteri- oară le oglindesc. Cu toate aces- tea. în cursul vizitării monumen- telor, oaspeții străini au putut evalua, grație remarcabilelor lu- crări din deceniul '80—'90 dato- rate Tatianei Pogonat și conf.univ. Oliviu Boldura, secondați de ing. chimist Ion Istudor, stadiu I actual al restaurării românești. în fine, despre originalitatea pic- turii exterioare moldovenești ce prezintă particularitatea unui pro- gram bine definit, în raport cu 73 http://patrimoniu.gov.ro Mănăstirea Humor. Fațadă sud — Acatistul Maicii Domnului (foto Mihri Orovearu) larg uzitata decorație parietală exterioară, caracteristică arhitec- turii medievale europene, a vor- bit domnul Michel Parrent, preșe- dinte de onoare al I.C.O.M.O.S. în acest context, au căpătat o .nouă dimensiune relevarea inter- dependenței dintre arhitectură și decor pictat, a evoluției lor para- lele, în secolele XV—XVI, pînă la constituirea școlii moldovenești (prof. dr. Corina Popa) ca și sub- linierea rolului determinant jucat de înscrierea bisericilor cu pic- tură exterioară în programul arhi- tectonic general al mănăstirilor moldovenești ce reunesc funcția de cult cu cea de apărare (arh. Sanda Ignat). 74 Reputata medievistă Tania Vel- mans s-a oprit asupra ,,Mesajului și coerența picturilor exterioare ale absidei în Moldova" demon- strînd cu pertinență, asemeni, de altfel, într-un alt context, și cercetătorului Sorin Ulea. evo- luția programului picturii exteri- oare a absidelor din tema ,,Rugă- ciunii tuturor sfinților" ale cărei origini, modificări și semnificații le analizează. Ana Dumitrescu (U.N.E.SC.O.) și-a propus să analizeze în comuni- carea „Iconografia picturii exte- rioare moldovenești: receptivi- tate creatoare" posibilele relații dintre arta moldovenească și școala macedoneană, pe de o parte, pre- cum și cea novgorodiană pe de alta. Discursul privind reprezen- tările Imnului Acatist în cadrul celor trei școli a dovedit calită- țile speculative ale unui demers comparativ care sfîrșește cu fran- chețe prin a-și recunoaște limi- tele în fața originalității fenomenu- lui moldav. Un viu interes, marcat de co- mentariul dr. Corina Popa, a sus- citat comunicarea domnului Matei Cazacu (Universite Paris IV e) „Petru Rareș: un Mecena al Re- nașterii”. Ideea de la care por- nește autorul este aceea că „me- cenatul constituie un omagiu pe care puterea îl datorează culturii", relație proprie spiritului Renaș- terii, care l-ar situa pe Rareș nu atît în continuarea ilustrului său http://patrimoniu.gov.ro părinte, cît într-o atmosferă uou europeană, evocată cu subtilitate, prin corelarea a multiple date ce țin de viața de curte, experiențe poli- ice, relații și deschideri culturale, un alt orizont de viață, considerat modern, în raport cu epoca precedentă. Regina Durighello (documenta- ristă U.N.E.S.C.O.) a prezentat criteriile de selectare a monumen- telor și ansamblurilor arhitecto- nice pentru lista patrimoniului mondial. Intervenția domnului Werner Schmidt (I.C.C.R.O.M.) privind re- lațiile forului pe care îl reprezintă cu România, precum și perspecti- vele acestora pe viitor, ne-a încu- rajat în speranța reluării și apro- fundării unei colaborări care, în- tre anii 1971—1975, a pus bazele școlii românești de restaurare a picturii murale. Arh. Igor Macovtski, inițiatorul și conducătorul celei mai impor- tante firme particulare de res- taurare din Uniunea Sovietică, a mpărtășit celor prezenți din expe- riența sa organizatorică în pro- cesul de restaurare a unor mari ansambluri arhitectonice ce presu- pun șantiere cu peste 1000 de muncitori, tehnicieni și specialiști. în sfîrșit, Florica Dumitrescu și John Nandriș, prin studiul lingvistic și etnografic au reliefat interesante mărturii ale civiliza- ției românești medievale. O discuție amplă au suscitat prezentarea (Dan Mohanu și Doi- na Mândru) necesarului și priori- tăților de restaurare ale monu- mentelor cu picturi exterioare, cu care ocazie s-a concluzionat asupra necesității reluării unui amplu program de intervenții, in- vestigații și măsurători, în special în domeniul conservării. Domnul Sergiu losipescu a atras atenția în intervenția sa asupra situării Moldovei secolului al XVI- lea nu doar în spațiul pontico-me- diteranean, prin nivelul tehnic do- vedit de navigație, ci și asupra deschiderii spre univers, ce de- curge din identificarea ambarca- țiunilor pictate la Bălinești și Ro- man, cu goeletele navigatorilor portughezi și olandezi. Dan Hăulică a încheiat evocînd cu sensibilitate spiritul fecund in- tegrator al Moldovei care, de-a lungul secolelor, s-a trasnsmis de la Gavril Uric și Dragoș Coman din Arbore, la Luchian, Enescu și Bacovia, într-o miraculoasă per- petuare a unei situări superioare în cultura lumii. Speranța ca ecourile acestei ac- țiuni să depășească limitele cadru- lui de desfășurare, pare a începe a se împlini, odată cu acordarea unei burse de specializare la I.C.C.R.O.M. pentru un restaura- tor de pictură murală și cu sub- stanțiala donație (din partea U.N.E.S.C.O.) constînd în materiale și utilaje de restaurare, care deja la începutul lunii august însoțea o misiune de restauratori fran- cezi și italieni, invitați pe șantie- rele din Moldova și Muntenia. DOINA MÂNDRU SIMPOZIONUL DE LA SIBIU - MĂRTURII SEMNIFICATIVE ALE CIVILIZAȚIEI SĂSEȘTI DIN TRANSILVANIA Simpozionul desfășurat la Sibiu, în perioada 2—4 iunie 1991, a avut menirea să susțină propune- rea includerii în Lista Patrimoniu* lui Mondial stabilită de UNESCO a sitului istoric Biertan. în urma aderării României, în 30 martie 1990, la ,,Convenția privind protecția Patrimoniului Cultural Universal din 16 noiem- brie 1972”, demersurile DMAS| au urmărit selecționarea monu- mentelor ce răspund criteriilor de includere în Patrimoniul Mon- dial stabilite prin Convenție. Fiind desemnat, într-o primă eta- pă, alături de bisericile cu pic- turi exterioare din Bucovina și Mănăstirea Hurezi, situl Biertan (biserica fortificată și o parte din localitate) răspunde exemplar cri- teriilor din articolul 1 al Conven- ției înscriindu-se între „ansamblu- rile de clădiri care, datorită arhi- tecturii, omogenității și locului lor în peisaj au o valoare univer- sală din punctele de vedere istoric, artistic sau științific”, fiind și un „specimen exemplar pentru un tip de clădire sau ansamblu arhitectu- ral care ilustrează un stadiu semni- ficativ al istoriei”. Dosarul înain- tat la UNESCO argumentează în- scrierea în aceste criterii: între cele 170 de biserici fortificate din Transilvania, rămase din cele 300 construite de coloniștii sași, Bier- tanul are un statut privilegiat—un program arhitectural cu valențe de reprezentare, somptuoasă ba- zilică trinavată, dubla centură de fortificare, turnuri monumentale, tezaur artistic de înalt nivel, sediu al Scaunului episcopal timp de trei secole și o minunată ampla- sare într-un spațiu puțin tulburat de înnoiri. în prezența invitaților din par- tea UNESCO, dna Anne Prasche și dl Karl Heitz, reputați cercetă- tori ai istoriei artei medievale în Franța, profesori ai Universității Sorbona, această argumentație a fost dezvoltată de către specia- liștii români cunoscători ai pro- blematicii atît în comunicările lor, cît și prin vizitarea cîtorva bise- rici fortificate din zona Sibiului. Această sumară recenzie a lu- crărilor Simpozionului se consti- 75 http://patrimoniu.gov.ro tuie într-un anunț al publicării acestora în „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”. Prin cele cîteva popasuri în Franța epocilor romanică și go- tică, invitații noștri au dat dimen- siunile cadrului european în care se înscrie, original, fenomenul bisericilor fortificate din Transil- vania. Goticul flamboyant la Rouen, exemplul francez oferit de d-na Anne Prasche, ne-a readus în fața ochilor somptuozitatea fazei finale a acestui stil care a proliferat, în forme moderate, și în spațiul transilvănean. Problematica fortificării biserici- lor și analiza formală a cîtorva exemple din sudul Franței, desfă- șurate din epoca merovingiană pînă în secolul al Xlll-lea, propuse de dl Karol Heitz, au dezvăluit, în ciuda distanțelor cronologice și formale, spectaculoase similitudini de atitudine și rezolvare arhitec- tonică cu fenomenul fortificării în spațiul intracarpatic. Ocazia comparațiilor a fost ofe- rită de o vedere panoramică asupra tipurilor de fortificații ale biseri- cilor transilvănene, obiectul lucră- rii dnei arhitect Marina lliescu. Adaptate datelor geografice, nece- sităților defensive, diverselor influ- ențe, elementele de fortificație, de o neobosită varietate vorbesc nu doar despre foarte iscusiți meșteri constructori, ci despre veritabili artiști. Ca gazdă a simpozionului, Sibiul a beneficiat de o atenție specială acordată evoluției etapelor de for- tificare a orașului. Implicați direct în activitatea de conservare și restaurare a monumentelor, arhi- tecții Ion Bucur și Sabolcz Gutmann au făcut să ne parvină imagini ale Sibiului așa cum sînt păstrate în vechile stampe, pledînd pentru păstrarea atentă a elementelor care ni-l evocă. Problema esențială și dureroasă • a stingerii civilizației săsești tran- silvănene a fost analizată sensibil de dl arhitect Peter Derer, care a relevat, în felul acesta, aplicarea, în cazul Biertanului, a unui alt criteriu al Convenției, acela de a se constitui într-un „exemplar deose- bit pentru un tip de viețuire tradi- țională care este reprezentativ pentru o anume cultură și care a devenit vulnerabil sub impactul schimbărilor ireversibile". Discur- sul a avertizat asupra dificultății preluării tezaurului cultural săsesc de către alte comunități sau organi- zații și stringența găsirii unorforme de adaptare care să nu-i contrazică personalitatea distinctă. Biserica fortificată din Biertan (1490—1522). Vedere dinspre sud (foto Dan Dinescu). 76 http://patrimoniu.gov.ro Biserica fortificată din Biertan. Vedere dinspre absidă, cu tunul clopotniță și turnul de intrare' Istoricul Scaunului episcopal de la Biertan, instituție ce a dăinuit aici mai bine de trei secole, a explicat, în rostirea dlui profesor Paul Binder, profilul masiv și autoritar al ansamblului arhitectu- ral, sistemele speciale de fortificare, poziția privilegiată a așezării. Elementele de artă plastică, ce conferă strălucire și coeziune an- samblului, au fost analizate de dna Tereza Sinigalia, istoric de artă. Retablul gotic, stranele, ușa sacris- tiei, exemplare de vîrf ale genu- rilor artistice în speță, au* însoțit istoria bisericii încă de la începu- turile ei, încununare a lucrărilor, imaginea reală a Biertanului, cu universul său cufundat în trecut, a declanșat noi teme de discuție și aceeași statornică revelație a unicității, a exemplarului. Desfășurate continuu, din anul 1977, lucrările de restaurare, con- duse de dl arhitect Hermann Fabini, dau imaginea fastuoasă a ansamblului, impresia de ființă vie. Urmași ai ctitorilor bisericii, locui- torii Biertanului au susținut și susțin material restaurarea pentru ,,a lăsa totul bine înainte de a pleca”. Poate că includerea în Patrimoniul Mondial a bisericii și a caselor din preajmă va da mai multe șanse păstrării vieții acestor monumente. Popasuri relevante au urmat la bisericile fortificate de la Mojna (1480—1486) și Valea Viilor (sec. XVI), demonstrații grăitoare pentru libertatea aplicării soluțiilor cons- tructive în folosul unei pronunțate individualizări. Ca și la Slimnic, Șeica Mare, Axente Sever, văzute rapid, în drum, surprinde „capaci- tatea de sistematizare a unui spațiu dat în care pot fi recunoscute atît dorința fermă de autoapărare cît și un anume sens al frumuseții volumelor construite" (V. Drăguț). Imaginea a fost întregită, pe re- gistre diferite, de frumusețea deco- rației sculptate și pictate de la Dîrlos, complexitatea uneia dintre cele mai armonioase biserici gotice de oraș- Sf. Margareta din Mediaș, istoria cristalizată în piatră la Sighișoara și Brașov. Interviurile televizate oferite de specialiștii francezi, ca și aprecie- rile care ne-au fost transmise ulte- rior, îndreptățesc speranțele în reușita simpozionului. Mulțumim participanților și Foru- mului Democratic German pentru neprețuitul sprijin în organizarea și desfășurarea acțiunii. IN A POSTĂ VARU 77 http://patrimoniu.gov.ro SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ „ARTĂ Arad, 4—6 iunie 1991 în cadrul zilelor academice des- fășurate la Arad între 4 și 6 iunie 1991, Complexul muzeal Arad a organizat o sesiune știin- țifică de artă și arhitectură avînd ca temă generică «Barocul». Lu- crările s-au desfășurat în zilele de 6 și 5 iunie într-una din sălile muzeului de artă. Deschiderea sesiunii a fost făcută de directorul Complexului muzeal Arad, prof. Pascu Hurezan, lucră- rile ei fl;nd audiate de un număr mare de specialiști preocupați de tematica dezbătută. Programul a inclus un număr de 16 comunicări aparținînd unor istorici de artă, cercetători arhitecț. și muzeografi din București, Cluj, Napoca, Timișoara, Sibiu și Arad Deosebit de interesantă, bine docu- mentată și bogat ilustrată a fost analitica lucrare a dnei Viorica Guy Marica, „Argintari transilvăneni în Europa barocului”, care a reliefat, printre altele, europenitatea argin- tarilor transilvăneni. Comunicarea „Maeștri italieni în Transilvania secolului al XVIII-lea" de Nicolae Sabău, prin intermediul imaginii și a unei bogate documentări, ne-a pus în legătură cu arhitecți și constructori italieni ce-au lucrat Șl ARHITECTURĂ. BAROCUL” în cursul sec. al XVIII-lea în cîteva orașe transilvane. Prin ineditul temei tratate, ce-a suscitat discuții numeroase, d-na Tereza Sinigalia în lucrarea sa „Barocul brâncovenesc terminolo- gie și realitate”, a reliefat influențe- le modelelor grafice în arhitectură, argintărieetc.. reliefîndo deschide- re spre omogenizarea decorației baroce pe teritoriul românesc și o statornicire a morfologiei și termi- nologiei baroce naționale. Nu mai puțin interesantă a fost comunicarea „Modele baroce ale așezărilor coloniștilor din Banatul sec. al XVIII-lea raportate la vech¹ implanturi coloniste din Transil- vania" a d-lui Octavian Teodor Gheorghiu, comunicare ce repre- zintă un fragment dintr-o viitoare lucrare. Discuții ce au continuat chiar și după închieierea lucrărilor a deter- minat comunicarea d-nei Dorina Pîrvulescu, referitoare la atribuirea unei icoane de sec. al XVIII-lea, aflată în colecția Muzeului de artă Timișoara, zugravului Constantin, precum și comunicarea „Conside" rații iconografice privind o piesă de argint din colecția Muzeuluidin Arad" a d-lui Alexandru Braica. „Aspecte compoziționale în baro- cul timișorean" de Liliana Roșiu și comunicarea d-nei Adriana Buzilă ne-au pus în legătură cu frumosul baroc bănățean. O temă primită cu viu interes de participanți a fost cea din comuni- carea d-lui Șerban Gubovici, „Res- taurarea și reamenajarea casei lacob Hirschl în cadrul complexului tea- trul vechi din Arad", lucrare a cărei finalizare practică este așteptată cu nerăbdare de locuitorii Aradului., Același interes s-a manifestat, pentru comunicarea d-lui Gheorghe Lanevschi „Capela Sf. Florian din Arad”, ce a readus în actualitate, prin imagini și text, un monument baroc reprezentativ pentru Aradul sec. al XVIII-lea, monument ce a fost demolat în anul 1977. A doua zi, 6 iunie, participanții la sesiune au vizitat mănăstirile Arad-Gai (monument baroc de la jumătatea sec. al XVIII-lea) și Hodoș-Bodrog. Prezentarea aces- tora. precum și a bogatei colecții de icoane aflată la mănăstirea Arad- Gai a fost făcută de dl. Horia Medeleanu, Discuțiile purtate la fața locului, pe obiect, au fost o continuare fericită a dezbaterilor temelor tratate în cadrul sesiunii. GH. LANEVSCH VIZITA LA COMISIA ZONALĂ OLTENIA Venit nu de puține ori în țară după Revoluția din decembrie'89 pentru contacte la DMASI și CNMASI, al cărui membru de onoare este, arătîndu-se deosebit de interesat de soarta monumen- telor, a patrimoniului țării de ori- gine, arh. Șerban Cantacuzino, secretar al Societății Regale de Arte Frumoase din Anglia, a făcut o vizită la Craiova, în zilele de 25—27 mai a c., unde a purtat discuții cu colectivul de arhitecți 78 din cadrul Comisiei zonale Oltenia a monumentelor istorice. O primă întîlnire a avut loc la Muzeul de Artă, al cărui director, Dl. Paul Rezeanu, a prezentat asis- tenței cîteva pertinente informați, din istoria Craiovei și a organizării acestei prestigioase instituții de artă și cultură, adăpostită în fru- mosul palat „Dinu Mihail”, cons- truit în stil neoclasic, de factură franceză, în 1906. Discuțiile au continuat apoi la sediul Comisiei Oltenia a monu- mentelor istorice, unde arhitecți,, specialiști în lucrări de urbanism și remodelare a fondului construit, puțini «prezenți din păcate, și-au expus, în sugestive intervenții, intențiile dar și preocupările actu- ale concretizate în elaborarea unor studii menite să sensibilizeze pe cei care ar trebui să se implice mai mult în acțiunea de salvgardare și reabilitare a bunurilor culturale ale acestor minunate locuri. Este http://patrimoniu.gov.ro vorba de studiul cuprinzînd zona centrală a Craiovei, cu ilustrarea, pe baza documentelor cartografice, a dezvoltării orașului în perioadele 1580—1600; 1696—1700; 1720— 1780 dar și de cel care valorifică zonele și clădirile de interes istoric și arhitectonic ale Craiovei. Arhitec- ții craioveni se grăbesc să ne spună că prefectura are deja planul urbanistic aprobat, cu marcarea zonelor protejate — inclusiv pentru celelalte orașe ale județului Dolj — cuprinzînd mai multe categorii de monumente, de la case boierești (Glogoneanu —1840, Coțofeanu-— 1820) la hanuri (Puțureanu — sfîr- șitul sec. al XVIII-lea) și biserici. Conștienți de faptul că este necesară o nouă viziune, realistă, a abordării urbanismului contem- poran, în condițiile privatizării, în care altfel se judecă obținerea unui teren, arhitecții orașului, în colaborare cu Direcția Monu" mentelor, Ansamblurilor și Situri ■or Istorice au realizat un studiu 'storic al Craiovei cu detalii tema- tice și pe zone. Astfel, luăm cunoș- tință cu interes și bucurie de următoarele realizări și proiecte: planul administrativ, cu situarea terenurilor în relație cu clădirile vechi din zona veche a orașului; detalii — zona piața veche cu halele Romanescul zona istorică cu hanu- rile Hurez și Puțureanu: restau- rarea hotelului Metropol; restau- rarea culei Izvoranu (începutul sec. al XlX-lea) de la Brabova și propunerea unei funcțiuni; refa- cerea conacului Nicolau (1798) de la Coșoveni; consolidarea culei Cernătescu (sfîrșitul sec. al XVIII- lea). Bine intenționați în acțiunile lor, specialiștii se lasă furați de meserie și nu-și mai arată orgoliul oltenesc care a devenit proverbial, spunînd fără înconjur: le lipsesc instru- mentele de specialitate (cărți și publicații de specialitate), de detec_ tare a cauzelor de degradare a pa- trimoniului, a materialelor de di- ferite categorii; sînt slab informați în ceea ce privește abordareₐ unor metode de investigare și în ceea ce privește tehnologiile de restaurare avansate. In acest sens li s-au făcut asigurări că vor prim din Anglia materiale bibliografice necesare. Vizita în orașul Băniei și apoi la monumente din Oltenia i-a prile- juitarh.ȘerbanCantacuzino cunoaș- terea la fața locului a unor valori tradiționale arhitectonice și artis- tice contribuind la configurarea unui univers spiritual bogat șj divers al oamenilor din această provincie istorică a României: Craiova — zona pieței vechi (str. Unirii—Lipscani), casa Băniei (1699), casa Coțofeanu (sec. XIX). Biserica Sf. Dumitru (refăcută în 1885); mănăstirile Bucovăț (sec. XVI) și Jițianu (sec. XVII): Tg. Jiu — centrul vechi (str. Tudor Vladimi- rescu), ansamblul Brâncuși; mănăs- tirile Polovragi (sec. XVII), Hurezu (mănăstirea și bolnița sec. XVII), Arnota (sec. XVII), Bistrița (sec. XV—XVII), unde există acum șan- tierul DMASI, și Govora (sec. XV—XV111); Ca raca I — o raș u I vech i (casele domnești sec. XV), teatrul: biserica schitului Clocociov (sec. XVII) și Mănăstirea Brâncoveni (sec. XVII). ELISABETA ANCUȚA-RUȘINARU 79 http://patrimoniu.gov.ro Curier • La Paris, în data de 22 mai 1991, domnul ambasador Dan Hău- iică, delegat permanent al Româ- niei pe lingă UNESCO, a vernisat expoziția ,,Un trecut care trebuie salvat. Capodopere de arhitectură la răscrucea Carpaților". Expoziția se înscrie în efortul de a reține atenția opiniei publice franceze asupra valorii monumentelor româ- nești, pe de-o parte, și a necesității cunoașterii și restaurării lor, pe de altă parte. • Consiliul Britanic și Muzeul Național de Istorie au organizat în 24 mai 1991, în sediul muzeului, o masă rotundă cu tema ,,Conser- varea astăzi, restaurarea și reutili. zarea vechilor clădiri". Întîlnirea s-a bucurat de participarea dl. arh. Șerban Cantacuzino, secretaru I Academiei Regale de Arte Fru- moase din Londra, personalitate marcantă, în domeniu, ce dove- dește un interes deosebit pentru starea monumentelor din Româ- nia, țara sa de origine. • în onoarea dlui Christian Dupavillon, directorul Direcției Patrimoniului francez, la Ambasada Franței din București a avut loc la 30 mai 1991 un dineu la care a participat ca invitat și dl arh. Peter Derer, directorul DMASI. Dl C. Dupavillon ne-a vizitat țara cu ocazia semnării unui protocol de colaborare româno-francez, pe probleme de restaurarea monu- mentelor istorice. 80 http://patrimoniu.gov.ro Vă rugăm să rețineți Revista noastră oferă spații publicitare pentru firmele a căror activitate e apropiată domeniului nostru (restaurări, restructurări urbane, conso- lidări, adaptări arhitecturale etc.). Plata se efectuează în lei sau în valută prin intermediul Agenției de publicitate „PRESTIP”, specializată în publicitate prin presă. Pentru informarea dv. asupra prețului și realizării reclamelor vă rugăm să vă adresați la „PRESTIP”—Agenția de publicitate Calea Victo- riei 135, intrarea A, et. VII, cam. 33 — 35, sect. 1, tel. 59.25.77., zilnic între orele 8—16, sau la redacția revistei, str. lenăchiță Văcărescu nr. 16, sector IV, tel. 15.54.20., interior 115. http://patrimoniu.gov.ro CNMASI Lei 90 http://patrimoniu.gov.ro