Anul 1 Nr. 1-2 BULETINUL COMISIEI MONUMENTELOR ISTORICE BUCUREȘTI 1990 ’ http ://patrimoniu.gov.ro Coperta I: Stema unită a țărilor române sub domnia lui Constantin Mavrocordat Coperta IV: Suseni (Rîu de Mori): biserica și cetatea COLEGIUL DE REDACȚIE Aurel Botez, Peter Derer, Ștefan Gorovei, Eugenia Greceanu, Călin Hoinărescu, Sergiu losipescu, Ion Istudor, Dan Mohanu, Cezara Mucenic, Paul Niedermaier, Constantin Pavelescu, Radu Popa (președintele colegiului), Marius Porumb, Georgeta Stoica, Nicolae Stoicescu, Aurelian Trișcu. REDACȚIA Cezara Mucenic (responsabil de număr). Elisabeta Rușinaru (redactor de rubrică). Georgeta Pop (redactor principal). Sanda Guști (macheta artistică și tehnică). Buletinul Monumentelor Istorice — str. lenăchiță Văcărescu nr. 16, sector 4, București, cod 70528. Adminis- trația la Direcția pentru Presă, Publicitate și Tipărituri (D.P.P.T.), Piața Presei Libere, nr. 1, sector 1, București, cod. 71554, telefon 17.60.10, interior 1404. Abonamente la administrație, prin poștă sau virament D.P.P.T., cont 645120608 Banca Națională a României, Filiala sector 1, București și la oficiile poștale sau difuzorii de presă. Abo- nament anual 80 lei (20 lei/număr). Abonamente pentru străinătate prin RCMPRESFILATELIA, sector export-import presă P. C. Box 12291, telex 10376, prsfir București, Calea Griviței nr. 64—66. Tipărit în București, textul la GDS, ilustrația și copertele la Tipografia „Arta Grafică”. Au colaborat: Aurel Botez (arhitect, director adj. DMASI); Liviu Brătuleanu (arhitect, referent DMASI); Lidia Brîn- ceanu (arhivar, Direcția Generală a Arhivelor Statului); Constanța Carp (arhitect, referent DMASI); Stelea Cheptea (arheo- log, Institutul de Istorie ,, A. D. Xenopol”); Gheorghe Cantacuzino (arheolog, șef secție DMASI); Anne-Marie Cousin (urbanist șef, Direcția Patrimoniului — Franța); Marinei Daia (arhitect, referent DMASI); dr. Peter Derer (arhitect, director DMASI, secretar CN M ASI); Radu Greceanu (filolog, șef secție DMASI); Andrei Hariton (arhitect, referent DMASI); Sanda Ignat (arhi- tect, referent DMASI, membru al CNMASI); Marina lliescu (arhitect, referent DMASI); Sergiu losipescu (arheolog, dir. adj. științific DMASI); Daniela Marcu (arheolog, referent DMASI); Doina Mândru (istoric de artă, referent DMASI); Dan Mohanu (pictor restaurator, lector univ. Academia de arte, membru al CNMASI); dr. Cezara Mucenic (istoric de artă, șef secție DMASI); Mariana N ițelea (arhitect, O.P.C-N. București); Nicolae Noica(ing. constr., insp. g-ral ISCC membru al CNMASI); Silvia Păun (arhitect); Viorica Pisică (muzeograf, O.P.C.N. Galați); Mihai-Sorin Rădulescu (student, Facultatea de Istorie); Gheorghe Sion, (arhitect, referent DMASI); Raluca Verussi (arheolog, referent DMASI). http://patrimoniu.gov.ro Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice BULETINUL COMISIEI NAȚIONALE A MONUMENTELOR, ANSAMBLURILOR SI SITURILOR ISTORICE Nr. 1-2/1990 Anul I http ://patrimoniu.gov.ro CUPRINS • SOMMAIRE • CONTENTS peter derer, Cuvînt înainte • Avant-propos • Foreword................................4 Decretul nr.91/1990 • Decret No.91/1990 • Decree No.91/1990....................6 Lista membrilor Comisiei Naționale a Mo- numentelor, Ansamblurilor și Siturilor Isto- rice • Liste de membres de la Commis- sion Naționale des Monuments, Ensem- bles et Sites Historiques • List of members of the National Commission of Historical Monuments, Ensembles and Sites.........8 Regulament de Organizare și Funcționare a Comisiei Naționale • Reglement d’Or- ganisation et de Fonctionnement de la Commission Naționale • Regulations for the Organization and Functioning of the National Commission..................... 8 CRONICA INTERNĂ • CHRONIQUE INTERNE • INTERNAL CHRONICLE peter derer, aurel ioan botez. Organizarea Comisiei Naționale a Monumentelor, An- samblurilor și Siturilor Istorice și a Direcției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice • Organisation de la Commission Naționale des Monuments, Ensembles et Sites Historiques et de la Direction des Monuments, Ensembles et Sites Histo- riquese Organization of the National Com- mission of Historical Monuments, Ensembles and Sites and of the Direction of Historical Monuments, Ensembles and Sites....................................15 sergiu iosipescu, Activitatea Comisiei Națio- nale a Monumentelor, Ansamblurilor și Si- turilor Istorice și a Direcției Monumentelor, Ansamblurilor și SiturlJor Istorice (februa- rie - iunie 1990) • L’Activite de la Commis- sion Naționale des Monuments, Ensembles et Sites Historiques et de la Direction des Monuments, Ensembles et Sites Historiques (fevrier - juin 1990) • Activities of the National Commission of Historical Monuments, Ensembles and Si- tes, and of the Direction of Historical Mo- numents, Ensembles and Sites (February -June 1990).........;....................16 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ • VIE SCIENTIFIQUE • SC1ENTIFIC LIFE • andrei pănoiu, Bucureștii: Intervenție pe mar- ginea expoziției "Starea orașului" • Buca- rest: Intervention en marge de l'exposition "L’etat de la viile" • Bucharest: Interven- tion concerning the exhibition "Condition of the clty".............................19 viorica pisică, Expoziția "Arhitectura gălățeană" • L’exposition "L'architecture de la viile Galatzi" • The Exhibition "Archi- tecture in the town of Galatzi"...............23 daniela marcu. Cea de-a XXIV-a sesiune anu- ală de rapoarte privind rezultatele cercetări- lor arheologice din anul 1989 • La XXIV- e Session anuelle de compte-rendus concer- nant Ies resultats des fouilles archeologi- que de l’annee 1989 • The 24th Annual Session of Reports on the Results of the Archaeological Diggings, effected in 1989....28 DICȚIONAR • DICTIONNAIRE • DICTIONARY sergiu iosipescu, Bastion • Bastion • Bastion.32 DOSARELE DISTRUGERII • LES DOSSIERS DE LA DESTRUCTION • THE FILES OF WRECKING mariana nițelea, Ce se întîmplă cu Hanul Roșu...? • Que se passe-t-il avec "L'Auber- ge Rouge"...? • What’s happening to the Red Inn...?..................................35 cezara mucenic, "Eliminare din listă, zonă sis- tematizată!" (Documente) • "On l'elimine de la liste, la zone est systematisee !' (Do- cuments) • "It shall be erased from the list, the whole area shall be submitted to syste- matization !' (Documents)....................36 șerban cantacuzino, Masacru cultural în România • Le massacre cutturel en Rouma- nie • The cultural Massacre in Romania........42 MONUMENTE, ANSAMBLURI, SITURI • MONU- MENTS, ENSEMBLES, SITES • MONUMENTS, ENSEMBLES, SITES Atitudini și mentalități • Attitudes et menta- lites • Attitudes and turns of mind.........43 MONUMENTE PROPțJSE • DES NOUVEAUX MO- NUMENTS PROPOSES • MONUMENTS RECEN- TLY PROPOSED AS SUCH doina mândru, O rezervație de arhitectură din București: Calea Călărași - Str. Popa Soare - Str. Plantelor - Str. Mîntuleasa • Une reservation d'architecture ă Bucarest • An architectural reservation in Bucharest.......56 COMUNICĂRI Șl RAPOARTE DE CERCETARE • EXPOSES ET COMPTE RENDUS DES RECHERCHES • RESEARCH PAPERS AND REPORTS gheorghe cantacuzino, Ruinele Curții feuda- le de la Coiani (Mironești/-județul Giurgiu • Les ruines de la Cour feodale de Coiani (Mironești)-departement de Giurgiu • The 2 http://patrimoniu.gov.ro CUPRINS • SOMMAIRE • CONTENTS Feudal Court ruins at Coiani (Mironești)- Giurgiu county..........................62 METODOLOGII Șl TEHNICI DE LUCRU • METHO- DOLOGIES ET TECHNIQUES DE TRAVAIL • WORKING METHODS AND TECHNIQUES nicolae noica, Tehnici de construcție în România • Techniques de construction en Roumanie • Building techniques in Romania....70 TEODORA IANCULESCU SPĂTARU, DAN MOHANU, Lucrările de conservare - restaurare a pic- turilor murale de la biserica Icoanei din București • Les travaux de conservation - restauration de la peinture murale â l'Eglise de l’lcone â Bucarest • The preservation and restoration works on the mural pain- tings atthe Icon Church in Bucharest......77 LEGI, REGULAMENTE, NORMATIVE • LOIS, RE- GLEMENTS, NORMATIFS • LAWS, REGULA- TIONS, NORMS Decretul nr. 187/1990 • Decret No.187/1990 • Decree No. 187/1990...................87 Instrucțiuni ale Comisiei Naționale a Monu- mentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice pentru primării și Oficii de patrimoniu • instructions de la Commission Naționale des Monuments, Ensembles et Sites Histo- riques aux Mairies et les Offices du Patri- moine • Directions of the National Commission on Historical Monuments, En- sembles and Sites to the Mayoralties and the local Agencies for the Preservation of the National Inheritance................88 Instrucțiuni ale Comisiei Naționale a Monu- mentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice și ale Comisiei Naționale de Urbanism și de Amenajarea Teritoriului • Instructions de la Commission Naționale des Monuments, Ensembles et Sites Historiques et de la Commission Naționale pour l’Urbanisme et l’Amenagement du Territoire • Directions issued by the National Commission of His- torical Monuments Ensembles and Sites and by the National Commission on Town andTerritorial Planning.................89 Monitorul oficial al României nr.46 • Le Moniteur officiel No.46 • Officiel Gazette No.46.....................................90 Metodologie • Methodologie «Metho- dology..................................98 ORGANISME NAȚIONALE Șl INTERNAȚIONALE • ORGANISMES NATIONAUX ET INTERNATIO- NAUX • NATIONAL AND INTERNATIONAL OR- GANISMS anne-marie cousin, Politica de ocrotire a patri- moniului în Franța • Politique de protection du patrimoine en France • The preservation of the cultural inheritance policy in France..99 cezara mucenic, Organizarea Direcției monu- mentelor în Franța • Principes d’organisa- tion de la Direction du patrimoine en France • Organizational structure of the Direction of Monuments in France....................101 cezara mucenic, ICOMOS, ICCROM...........103 INSTRUCȚIE, EDUQAȚIE, PERFECȚIONARE • ENSEIGNEMENT, EDUCATION, PERFECTION- NEMENT • INSTRUCTION, EDUCATION, IMPRO- VEMENT dan mohanu, Secția de restaurare a Academiei de Arte din București • La section de restau- ration de l’Academie des Beaux-Arts de Bu- carest • The Restoration Department at the Fine Arts Academy in Bucharest......105 ANIVERSĂRI, COMEMORĂRI • ANNIVER- SAIRES, COMMEMORATIONS • ANNIVER- SARIES, COMMEMORATIONS Premiul ICCROM post-mortem pentru vasile drăguț • Le Prix de l’ICCROM post-mortem â Vasile Drăguț • The post mortem ICCROM Prize to Vasile Drăguț............108 silvia păun, Memoriei arhitectei Henrieța De- lavrancea - Gibory (1894-1987) •  la memoire de l’architecte Henrieța Delavran- cea-Gibory (1894-1987) • In memory of the architect Henrieța Delavrancea-Gibory (1894-1987).................................109 RECENZII • COMPTE RENDUS • REVIEWS Gheorghe Leahu, București - Arhitectură și culoare (lidia brinceanu,..................111 'ICOMOS Information' (sergiu iosipescu).....111 ‘Monuments Historiques", Nr.162 (RALUCA VERUSSI)....................................112 ■Monuments Historiques', Nr.166 (daniela MARCU)......................................113 'Pamiatky - Sucasnost', Nr.1/1990; 'Pamâtky a priroda', Nr.3/1990 (radu greceanu)......114 CURIER • COURRIER • COURIER..................115 3 http://patrimoniu.gov.ro Cuvînt înainte Fondul monumental de pe teritoriul României, parte a avuției naționale, a nregistrat în timp numeroase pierderi. Dacă înainte aceste pierderi au fost mai mult întîmplătoare, în ultimele decenii ele s-au datorat în mare măsură unei campanii planificate prin grija fostei conduceri de stat. Din păcate, opoziția față de o asemenea politică nu a putut fi eficientă, ca urmare și a alterării mentalității, a poziției față de patrimoniul clădit a unei părți a profesioniștilor. Poate că, alături de distrugerile propriu-zise, persistența unei astfel de mentalități prezintă nu numai o pierdere în sine, ci, poate deveni, în condițiile democratizării și a privatizării, o sursă importantă a unor viitoare lipsuri. Cum altfel ar putea fi judecate întîrzierile în reactualizarea detaliilor de sistematizare din orașe, conti- nuarea eliberării de amplasamente, cererile de reconstrucție sau înlocuirea unor clădiri vechi pe tot cuprinsul țării? Pentru mulți beneficiari și proprietari, deținerea unui monument rămîne o adevărată belea, legată de numeroase complicații, începînd cu obligația de folosință, pînă la avizele de reparație și cheltuielile pentru restaurare. Și totuși mulți specialiști apreciază că monumentele se pot întreține singure, pot realiza încasări care să contribuie (chiar parțial) la cheltuielile de menținere în funcție. Astăzi fondurile respective sînt deturnate, de pildă, de către industria turismului: este limpede că mulți călători nu vin să admire cartiere de locuit și nici măcar unele din noile centre urbane. De asemenea, trebuie amintit că mare parte din diplomații străini acreditați în România, preferă să locuiască în clădiri cu biogra- fie, institutele de cultură și bibliotecile străine sînt de asemenea amenajate în case monument. Exemplele sînt mai numeroase în străinătate unde folosirea monumentelor drept sedii ori locuințe este exploatată nu numai în planul repre- zentării, al prestigiului. 4 http://patrimoniu.gov.ro în țările dezvoltate din punct de vedere industrial și urbanistic, fondul clădit monumental este integrat organic în circuitul de valori al vieții de zi cu zi. Această integrare (vizînd monumentele singulare, casele memoriale, ansamblurile isto- rice și rezervațiile urbanistice, siturile arheologice) a îmbrăcat cele mai diverse forme. Pe alocuri, legislația acceptă ca înșiși proprietarii să propună înscrierea clădirilor pe lista monumentelor, prevăzînd, totodată, acordarea de credite și subvenții. De aici rezultă obligații dar și avantaje: reducerea impozitului, selec- tarea chiriașului prin stabilirea chiriei, includerea pe traseul turistic, reținerea unei cote parte din încasările pentru felurite manifestări sau publicații, fixarea unui timbru de monument etc. Extensia timpului, ponderea treptat accentuată a aspectelor culturale, creșterea mobilității populației sînt factori de natură să amplifice prezența fondului clădit cu statut de monument în existența socială de astăzi. în acest context, apărătorii monumentelor sînt treptat mai rar etichetați ca oameni ce se opun progresului societății. însăși noțiunea de progres tinde să înglobeze o parte însemnată din experiența și patrimoniul istoric al omenirii. Cum altfel s- ar putea explica proliferarea muzeelor de tip 'mondorama', reconstituirile de castre, cetăți și palate adăpostind spectacole istoricizante, refacerile unor trasee comerciale tradiționale precum 'Drumul mătăsii’ sau 'Descoperirea Ame- ricii* cu replici ale caravelei lui Columb, inventarea jocurilor de construcție pe bază de modele ale monumentelor celebre, deschiderea unor restaurante istorice unde sînt servite meniuri străvechi, simularea vieții unor grupuri umane din perioadele trecute, concursuri pentru coafuri de damă încununate cu mo- numente în miniatură, care mai pot fi regăsite uneori în expozițiile de co- fetărie, revitalizarea meseriilor tradiționale, precum și a unor tehnici agricole și așa mai departe. împletirea dintre vechi și nou în viața de toate zilele, rolul monumentelor în definirea cadrului fizic unde se desfășoară evenimentele și activitatea cotidiană, capacitatea patrimoniului clădit de a se autofinanța, precum și tendința către umanizarea prezenței acestuia, o prezență activă, ieșind din vechile tipare eroice, toate acestea ar urma să-și găsească locul în noul 'Buletin al Comisiei Monumentelor Istorice'. Această publicație are drept scop remodelarea menta- lității multora despre fondul clădit monumental, să ajute la integrarea mai deplină în viață a generațiilor mai tinere sau mai vîrstnice, a monumentelor, să convingă edilii și populația în legătură cu rosturile și cîștigurile ce rezultă de pe urma lor. Gînditîn termeni de eficiență economică, 'Buletinul' nu va trece cu vederea nici contribuția patrimoniului clădit la înfrumusețarea realității treptat mai tehnicizate, încercînd să oglindească, cît mai fidel, biografia sa agitată, parte din existența multimilenară a întregii omeniri. Arh. PETER DERER 5 http://patrimoniu.gov.ro ROMÂNIA CONSILIUL FRONTULUI SALVĂRII NAȚIONALE DECRET privind înființarea și organizarea Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice Pentru asigurarea evidenței, protejării, conservării, restaurării și punerii în valoare a monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice, Consiliul Frontului Salvării Naționale decretează: Art.1. - Se înființează, pe lîngă Ministerul Culturii, Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice. Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice este o instituție autonomă și coordonează toate activitățile de evidență, protejare, conservare, restaurare și punere în valoare a monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice din unitățile teritorial-administrative, avînd regimul proprietății de stat, obștești sau particulare. Hotărîrile comisiei în domeniul său de activitate sînt obligatorii. Art.2. - Se înființează Direcția Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, instituție bugetară, cu personalitate juridică, organ operativ al Comisiei Naționale înființate potrivit art.1. Gradul de organizare al Direcției se stabilește de Ministerul Culturii, cu acordul Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale. Fondurile necesare activităților în domeniile care fac obiectul de reglemen- tare al prezentului decret se asigură din bugetul statului, prin Ministerul Culturii și unitățile administrativ-teritoriale, din donații de la organizații obștești și de cult, de la persoane fizice, precum și din încasări pentru lucrările executate în regim contractual. 6 http ://patrimoniu.gov.ro Art.3. - Asigurarea integrității monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice este coordonată sau realizată cu mijloace proprii, după caz, de organele administrației de stat din unitățile administrativ-teritoriale sau de alți beneficiari, sub îndrumarea de specialitate și controlul Direcției monumentelor, ansamblu- rilor și siturilor istorice. Art.4. - Numărul și structura personalului din aparatul Direcției monumente- lor, ansamblurilor și siturilor istorice se stabilesc corespunzător cerințelor acti- vității desfășurate, în corelare cu indicatorii economici prevăzuți în planurile anuale. Art.5. - Comisia NaționalăiMonumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice preia, de la data prezentului decret, prin Direcția monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice, întrega documentație a fostelor organisme care au funcționat anterior în acest domeniu (Comisiunea monumentelor istorice, Direcția monu- mentelor istorice, Direcția monumentelor istorice și de artă, Direcția patrimoniu- lui cultural-național, Direcția economică și a patrimoniului cultural-național), cuprinzînd arhive, biblioteci și fototeci, precum și inventarul bunurilor mobile și imobile ale fostei Direcții a patrimoniului cultural național. Art.6. - Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice va prezenta, în termen de 90 de zile, propuneri de reglementare generală în domeniul său de activitate. Art.7. - lonescu Grigore se numește în funcția de președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice. Art.8. - Membrii Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Situ- rilor Istorice se numesc de ministrul culturii, la propunerea președintelui Comi- siei. Art.9. - Ministerul Economiei Naționale și Ministerul Finanțelor vor introduce modificările corespunzătoare prevederilor prezentului decret în planul și buge- tul pe anul 1990 al Ministerului Culturii și ale altor organe interesate. Art.10. - Orice dispoziții contrare prevederilor prezentului decret se abrogă. PREȘEDINTELE CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAȚIONALE ION ILIESCU București, 5 februarie 1990 Nr.91 7 http://patrimoniu.gov.ro Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice REGULAMENT privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice numită prin ordinul nr.79 din 20 febr.1990al Ministerului Culturii Prof.dr.doc. GRIGORE IONESCU - președinte Dr. RADU POPA - vicepreședinte Dr. AURELIAN TRIȘCU - vicepreședinte Dr. PETER DERER - secretar Dr. PETRE ALEXANDRESCU VIRGIL ANTONESCU ȘTEFAN BALȘ DANIEL BARBU HORIA BERNEA LIANA BILCIURESCU MARIANA CELAC Dr. LUDOVIC DEMENY Dr. HERMANN FABINI Dr. CONSTANTIN GALERIU PAUL GHERASIM Dr. EUGENIA GRECEANU CĂLIN HOINĂRESCU SANDA IGNAT RADU IONESCU CONSTANTIN JOJA SANDU MICLESCU VASILE MITREA DAN MOHANU MARGIT NAGY-BENKO NICOLAE NOICA CONSTANTIN PAVELESCU Dr. ANDREI PIPPIDI Dr. ANDREI PLEȘU Dr. ADRIAN RĂDULESCU HENRI H. STAHL membru corespondent al Academiei Române Dr. GEORGETA STOICA Dr. NICOLAE STOICESCU ȘERBAN STURDZA Dr. RĂZVAN THEODORESCU Acad. VIRGIL VĂTĂȘIANU Dr. SANDA VOICULESCU 8 Cap.l - Dispoziții generale Art.1. (1) Comisia Națională a Monume- ntelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice - de- numită în continuare Comisia Națională - coor- donează pe întreg teritoriul țării toate activitățile de evidență, documentare, protejare, conser- vare, restaurare și punere în valoare a monu- mentelor, ansamblurilor și siturilor istorice din toate unitățile administrativ-teritoriale, avînd re- gimul proprietății de stat, obștești, de cult sau particulare, incluse în lista anexată Legii monu- mentelor, ansamblurilor și situritor istorice. (2) Comisia Națională este constituită și funcționează în conformitate cu prevederile Decretului 91 din 5 februarie 1990. (3) Comisia Națională asigură politica gene- rală pentru acționarea unitară de evidență, re- staurare-conservare, juridică, administrativă și financiară în domeniul monumentelor, ansam- blurilor și siturilor istorice, în conformitatea cu legislația în vigoare și cu aplicarea normelor decurgînd din convențiile și actele internați- onale la care România a aderat. Art.2. Hotărîrile Comisiei Naționale sînt obli- gatorii în domeniul ei de activitate. Art.3. Organul operativ al Comisiei Naționa- le este Direcția Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice - denumită în continuare Direcția Monumentelor - cu sediul în București, str. lenăchiță Văcărescu nr.16, care este toto- dată și sediul Comisiei Naționale. Cap.ll 'Atribuțiile Comisiei Naționale A. Atribuții privind evidența monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice Art.4. Centralizează, prin Direcția Monu- mentelor, întreaga evidență a monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice, conform cali- http://patrimoniu.gov.ro tăților și categoriilor specificate în Legea monu- mentelor, ansamblurilor și siturilor istorice, pre- cum și a zonelor de protecție și rezervație ale acestora, în baza fișelor și documentației de evidență primară trimise de deținători, de orga- nele de specialitate din teritoriu sau aflate în arhiva Direcției Monumentelor. Art.5. Analizează documentațiile de evi- dență și definitivează Inventarul general al mo- numentelor, ansamblurilor și siturilor istorice, supunînd spre legiferare includerea de noi obiective în Lista monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice. Propunerile de suplimentare a Listei ca și eventualele excluderi, parțiale sau totale, se fac periodic, după necesități. Art.6. Asigură publicarea Listei monumen- telor, ansamblurilor și siturilor istorice precum și a listei adiționale de completări și radieri. Asigură difuzarea corespunzătoare a acestor liste în scopul ajungerii lor la deținători sau beneficiari de folosință. Art.7. Primește propuneri și stabilește Lista monumentelor, ansamblurilor și siturilor isto- rice susceptibile a fi prezentate forurilor inter- naționale competente în vederea includerii lor în categoria patrimoniului mondial, avizînd do- sarele și documentațiile întocmite în acest scop. fi. Atribuții privind protejarea și asigurarea integrității monumentelor, ansamblurilor și situ- rilor istorice Art.8. Pe temeiul situațiilor ce se vor ivi datorită modificărilor din domeniul administra- tiv - organizatoric și patrimonial-juridic, ținînd seama de textul Legii monumentelor, ansam- blurilor și siturilor istorice, va face forurilor com- petente propuneri pentru completarea și îmbu- nătățirea acestui text, în scopul protejării, su- pravegherii și asigurării integrității tuturor obi- ectivelor la care se referă această lege și ane- xele ei. C. Atribuții privind deținerea de monumente, ansambluri și situri istorice Art.9. Avizează schimbarea deținătorilor de monumente, ansambluri și situri istorice, prin trecerea în custodie, sau proprietate - prin transfer, expropriere sau vînzare - în conform- itate cu prevederile legislației generale privind regimul de propietate și al celor specifice do- meniului de activitate al Comisiei Naționale. D. Atribuții privind folosirea monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice și controlul activităților permise In perimetrul și zona de protecție a acestora Art.10. Emite obligațiuni de folosință pentru toate categoriile de monumente, ansambluri și situri istorice. Aprobă folosința și eventual mo- dificarea acesteia, pentru diferitele obiective, la cererea deținătorilor sau beneficiarilor de folo- sință. Intervine pentru schimbarea folosinței în cazul în care aceasta aduce prejudicii sau con- tribuie la degradarea monumentelor, ansam- blurilor și siturilor istorice. Art.11. Stabilește, împreună cu toți factorii interesați, regimul de folosință și integrare în viața socială, economică și culturală a monu- mentelor, ansamblurilor și siturilor istorice, pre- cum și activitățile permise în zonele lor de protecție. Interzice activitățile poluante și noci- ve care le pot afecta pe acestea și zonele lor de protecție. E. Atribuții privind avizarea studiilor și docu- mentațiilor tehnico-economice Art.12. Avizează studiile și proiectele de cercetare, conservare, restaurare și punere în valoare a tuturor categoriilor de monumente, ansambluri și situri istorice, precum și a zone- lor lor de protecție, pe baza rapoartelor de specialitate ale Secretariatului Tehnic din Di- recția Monumentelor, ale comisiilor zonale și ale altor organe de care dispune în teritoriu, care analizează și verifică documentațiile, pre- cum și pe baza eventualelor expertize întoc- mite de specialiștii desemnați în acest scop. Art.13. Avizează planul anual și pe cel de perspectivă întocmite de Comisia Arheologică de pe lîngă Academia Română, urmărind ca la orice intervenție de natură să afecteze monu- mente sau situri istorice să fie prevăzute și asigurate măsurile necesare conservării res- pectivelor obiective. Art.14. Avizează și aprobă studiile și pro- iectele privind obiectivele deținute sau aflate în folosința instituțiilor din subordinea Ministeru- lui Culturii, avînd în acest sens rolul de consiliu tehnico-economic, de domeniu, al ministerului. Art.15 (1) Emite avize de specialitate asu- pra ocrotirii monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice și a zonelor lor de protecție, în cazul amplasării diferitelor lucrări de investiții, de organizare și sistematizare a teritoriului, sau de studii și proiecte de sistematizare și urba- nism ale localităților. (2) Emite avize pentru închirierea sau folo- 9 http://patrimoniu.gov.ro sirea unor monumente în vederea organizării de spectacole sau filmări în interiorul sau exte- riorul acestora, ca și în zonele lor de protecție, pentru stabilirea condițiilor de desfășurare a respectivelor activități, eventual de plată pe baza normelor speciale aprobate de Comisia Națională. Art.16 (1) Avizele menționate la art.12-15 pot fi acordate, după caz, și de Comitetul Direc- tor sau de Secretariatul Tehnic al Direcției Mo- numentelor, cu consultarea comisiilor pe do- menii de specialitate constituite în cadrul Co- misiei Naționale. în funcție de natura, amploa- rea sau importanța lucrărilor, avizele pot fi acordate de către comisiile zonale, stabilirea gradului de competență a acestora realizîn- du-seprin instrucțiuni ale Comisiei Naționale. (2) In limitele alineatului precedent, Comisia Națională poate emite la cerere și avize con- sultative, pe parcursul elaborării studiilor și do- cumentațiilor tehnico-economice. F. Atribuții privind stabilirea priorităților de activitate Art.17. Stabilește împreună cu Comisia Arheologică de pe lîngă Academia Română prioritățile de cercetare, protejare, conservare, restaurare și punere în valoare a monumente- lor, ansamblurilor și siturilor istorice, precum și a zonelor de protecție, pentru: a) programul de salvare a unor obiective ce cad în zona de influență a amplasamentelor lucrărilor de investiții, de organizare și siste- matizare a teritoriului și de sistematizare a loca- lităților, colaborînd pentru aceasta și cu forurile competente din domeniul urbanismului și amenajărilor teritoriale. b) activitățile de cercetare arheologică ne- cesare întocmirii și realizării documentațiilor și lucrărilor de conservare - restaurare a monu- mentelor, ansamblurilor și rezervațiilor de arhi- tectură. Art.18. (1) Stabilește prioritățile în domeniul cercetării, protejării, conservării, restaurării și punerii în valoare a monumentelor, ansam- blurilor și rezervațiilor de arhitectură aflate în patrimoniul statului sau al celorlalte categorii de deținători, înștiințînd atît organele de stat competente cît și pe toți ceilalți deținători asu- pra obligațiilor ce le revin pentru salvarea și conservarea - restaurarea obiectivelor. (2 ) Stabilește împreună cu forurile compe- tente din domeniul urbanismului și amenajă- 10 rilor teritoriale programul de delimitare, conser- vare și revitalizare a unor zone urbane și rurale de interes ambiental, susceptibile de a fi in- cluse în listele adiționale de monumente, an- sambluri și situri istorice. Art.19. Intervine la toate categoriile de deți- nători pentru a obliga la efectuarea intervenții- lor urgente de salvare, în toate cazurile în care acestea vor fi necesare. Art.20. Pentru sprijinirea activităților men- ționate la art.16-18, Comisia Națională va sta- bili în planurile financiare anuale și de per- spectivă alocarea fondurilor necesare, din to- talul cumulat al celor primite de la bugetul statului prin Ministerul Culturii, de la unitățile administrativ - teritoriale, din donațiile organi- zațiilor obștești și de cult sau de la persoanele fizice și juridice, după caz. G. Atribuții privind asistența de specialitate Art.21. Acordă asistență juridică în pro- blemele privind domeniul monumentelor, an- samblurilor și siturilor istorice. Art.22. Acordă asistență tehnică și de spe- cialitate pentru cercetarea, conservarea, res- taurarea și punerea în valoare a monumen- telor, ansamblurilor și siturilor istorice, prin Se- cretariatul Tehnic al Direcției Monumentelor, prin subcomisiile de specialitate ale Comisiei Naționale sau prin comisiile zonale, după caz. H. Atribuții privind inițierea și lansarea de studii și proiecte, elaborarea de metodologii și normative Art.23. Inițiază și organizează elaborarea de expertize, studii și proiecte de cercetare, con- servare, restaurare și punere în valoare a mo- numentelor, ansamblurilor și siturilor istorice, atît prin comandă directă cît și prin lansarea de concursuri pentru lucrări deosebite, la care vor participa specialiști atestați în domeniu, în con- formitate cu reglementările speciale aprobate de Comisia Națională. Art.24. Inițiază elaborarea de programe, metodologii și normative specifice domeniului. I. Atribuții privind valorificarea efectivă și științifică Art.25. Sprijină prin toate mijloacele pu- nerea în valoare efectivă și introducerea în circuitul public cultural - turistic a tuturor cate- goriilor de obiective făcînd parte din domeniul ei de activitate. Art.26 (1) Sprijină și promovează valori- ficarea cultural - științifică - prin publicații, mo- http://patrimoniu.gov.ro nografii etc. - a întregului fond de monumente, ansambluri și situri istorice, precum și a cerce- tărilor și lucrărilor efectuate pentru cunoaș- terea și ocrotirea acestora. (2 ) Comisia Națională folosește în aceste scopuri și publicațiile proprii, după cum urme- ază: - 'Revista Monumentelor Istorice', continuatoa- re a ' Buletinului Comisiei Monumentelor Isto- rice' și a ' Revistei Muzeelor și Monumentelor - Monumente Istorice și de Artă' - 'Buletinul Comisiei Naționale a Monumen- telor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice", conti- nuator al "Anuarului Comisiei Monumentelor Istorice". (3) Comisia Națională avizează la propu- nerea Comitetului Director numirea redactoru- lui șef și aprobă componența colegiilor de re- dacție ale acestor publicații, inclusiv modi- ficările ulterioare ale acestora. (4) Comisia Națională instituie premii anuale și excepționale pentru cele mai valoroase rea- lizări din domeniul cercetării, conservării, res- taurării și punerii în valoare a monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice. J. Atribuții privind specializarea, perfecți- onarea și atestarea personalului științific, teh- nic și de execuție Art.27. Comisia Națională ia măsuri pentru specializarea universitară și post universitară a absolvenților în diferitele domenii legate de conservarea - restaurarea monumentelor și ansamblurilor istorice. Art.28. Comisia Națională ia măsuri pentru elaborarea de programe de perfecționare a personalului angajat în Direcția Monumentelor precum și în unitățile din teritoriu activînd în domenii legate de conservarea - restaurarea monumentelor istorice. Art.29. (1) Elaborează programe pentru examinarea și atestarea personalului științific, de proiectare și execuție, face propuneri nomi- nale pentru acordarea de burse sau efectua- rea de stagii de perfecționare în străinătate, în domeniile legate de conservarea-restaurarea monumentelor, ansamblurilor și siturilor istori- ce, precum și în domeniul evidenței acestora. (2) Pentru asigurarea calității corespunză- toare a tuturor lucrărilor, Comisia Națională urmărește prin delegații ei ca desfășurarea complexă a activității colectivelor de intervenție asupra monumentelor, ansamblurilor și situri- lor istorice să fie efectuată de cadre atestate în respectivele specialități. K. Atribuții privind elaborarea de acte nor- mative și supravegherea respectării lor Art.30. Elaborează acte normative privind domeniul propriu de activitate. Art.31. Colaborează, prin Ministerul Culturii, cu celelalte ministere și organe centrale, cu Comisia Muzeelor și Colecțiilor, cu Comisia Arheologică de pe lîngă Academia Română, precum și cu alte foruri specializate, pentru realizarea actelor normative generale, cu re- spectarea actelor normative privind propriul domeniu de activitate. Art.32. Constată prin membrii săi sau prin persoanele și organele legal desemnate con- travențiile și infracțiunile la lege; sesizează or- ganele competente pentru cercetarea acestor situații și aplicarea altor forme de răspundere juridică. L. Atribuții privind relațiile cu diferite organe centrale sau alte instituții și organizații Art.33. Comisia Națională avizează rapoar- tele periodice întocmite de Direcția Monumen- telor privind utilizarea fondurilor primite de la bugetul statului prin Ministerul Culturii precum și a celorlalte fonduri obținute în condițiile pre- cizate la art.20. Art.34. Comisia Națională realizează relații de colaborare cu: a) Ministerele, organele centrale de stat, organizațiile obștești și de cult, în vederea ocrotirii, salvării și punerii în valoare a monu- mentelor, ansamblurilor și siturilor istorice, co- laborare ce se realizează prin intermediul Mini- sterului Culturii sau direct prin Direcția Monumentelor, după caz. b) Comisia Arheologică de pe lîngă Aca- demia Română în problemele legate de cerce- tarea, restaurarea, conservarea și protecția tu- turor obiectivelor care au caracter de monu- mente arheologice. c) Comisia Muzeelor și Colecțiilor în pro- bleme privind patrimoniul mobil ce face parte integrantă din monumente istorice, precum și cel care capătă în timp calitatea de patrimoniu mobil. d) Forurile competente din domeniul urba- nimului și amenajărilor teritoriale în probleme privind monumentele, ansamblurile și siturile istorice, zonele lor de protecție, precum și zo- nele urbane și rurale de interes ambiental. 11 http: //patrimoniu.gov.ro e) Instituțiile de învățămînt superior și de cercetare, pentru toate problemele privind specializarea și perfecționarea personalului din domeniu, precum și pentru elaborarea de metodologii și efectuarea concretă a cercetării multidisciplinare. f) Organismele internaționale similare. Art.35. Comisia Națională are relații de reprezentare cu deținătorii de monumente și situri istorice și cu beneficiarii de folosință ai acestora, cu organizațiile de proiectare și exe- cuție, cu secțiile de arhitectură și sistematizare, precum și cu instituțiile care solicită date de specialitate. Cap.lll - Organizarea și funcționarea Co- misiei Naționale Art.36. (1) Președintele Comisiei Naționale, numit prin decret, are un mandat de 3 ani și poate fi reales o singură dată în continuarea nemijlocită a primului mandat. (2) Vicepreședinții Comisiei Naționale, în număr de 2-5, se numesc de către ministrul culturii dintre membrii Comisiei Naționale la propunerea președintelui; durata și condițiile mandatului lor sînt similare celor ale președin- telui. (3) Secretarul Comisiei Națioanle este direc- torul Direcției Monumentelor, el fiind totodată de drept membru al Comisiei Naționale. (4) Membri Comisiei Naționale, în număr de 31-51, se numesc de ministrul culturii la pro- punerea președintelui, dintre personalitățile din domeniul arhitecturii, construcțiilor, artei și istoriei artei, arheologiei, istoriei, etnografiei și restaurării artistice, specialiști din alte domenii implicate, cunoscuți pentru interesul, preo- cupările și realizările din sfera monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice; ei primesc, în condițiile legii, o indemnizație fixă pentru parti- ciparea la ședințele ordinare la care au fost convocați, beneficiind cumulativ și de retribuții variabile pentru elaborarea de lucrări (exper- tize, verificări tehnice etc.) cerute de Comisia Națională, în funcție de norme pe care aceasta din urmă le va stabili. Membrii Comisiei Nați- onale beneficiază distinct de decontarea chel- tuielilor de deplasare decurgînd din îndepli- nirea atribuțiilor lor. (5) La alegerea de către Comisia Națională din rîndul membrilor ei a unui nou președinte, după expirarea mandatului precedent de 3 sau 12 6 ani, acesta urmează a fi prezentat spre con- firmare forului legislativ suprem sau președin- telui țării de către ministrul culturii. (6) Completarea și înoirea Comisiei Națio- nale se produc, în condițiile al.4 al acestui articol, prin ocuparea locurilor vacante în limi- tele numărului maxim de membrii, precum și a celor devenite libere prin retragerea unor membri numiți anterior. Retragerile din Comi- sia Națională se vor aproba, la propunerea președintelui, de către ministrul culturii. Ab- sentarea fără motive, pe o durată de 6 luni, de la lucrările Comisiei Naționale, echivalează cu exprimarea intenției de retragere din această comisie. (7) Se instituie calitatea de 'membru de onoare' al Comisiei Naționale, care poate fi atribuită atît unor foști membri activi ai aceste- ia, cît și unor specialiști de reputație internațio- nală români sau străini, care și-au cîștigat merite deosebite în domeniul monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice. Art.37.(1) Membrii Comisiei Naționale se organizează în subcomisii pe domenii de spe- cialitate, pe principiul delegării de competențe în condițiile art. 16. Acestea pot fi consultate separat la elaborarea de avize pentru studii și lucrări privind monumentele, ansamblurile și siturile istorice, pentru obiective apreciate de Comitetul Director sau de Secretariatul Tehnic, în condițiile art. 16. al.1, ca fiind de importanță limitată sau secundară prin natura și amploa- rea lucrărilor. Subcomisiile pe domenii de spe- cialitate sînt: - situri arheologice - arhitectură și lucrări inginerești - arhitectură țărănească - componente artistice ale monumentelor (2) Pentru acoperirea tuturor domeniilor științifice care concură la buna activitate din domeniul patrimoniului monumental, Comisia Națională își creează Corpul de specialiști con- sultanți, organizați în subcomisiile de speci- alitate, cooptîndu-i în număr de 3-5 la luarea propriilor decizii, sau recomandîndu-i pentru a fi folosiți de cei interesați în realizarea de studii și lucrări pentru monumente, ansambluri și si- turi istorice. Indemnizațiile acordate pentru ac- tivitatea specialiștilor consultanți sînt cele prevăzute la art.36. al.4. Art.38. (1) Comisia Națională este condusă de către președinte; în absența sa, președin- http://patrimoniu.gov.ro tele deleagă pe unul dintre vicepreședinți. Co- misia Națională se întrunește lunar sau ori de cîte ori este necesar, întrunirile extraordinare producîndu-se la cererea ministrului culturii, a președintelui, a Comitetului Director sau a ma- jorității simple a membrilor săi. (2) Comisia Națională funcționează în pre- zența a cel puțin jumătate din totalul membrilor, pentru luarea hotărîrilor fiind necesară întru- nirea majorității simple a celor prezenți. Hotărî- rile de importanță deosebită, de mare amploa- re sau care presupun o valoare financiară de- osebită, apreciate ca atare de către Comitetul Director, precum și alegerea unui nou preșe- dinte, sau modificarea prezentului regulament de funcționare, se pot produce doar în pre- zența a cel puțin 2/3 din membrii Comisiei Naționale și cu acordul a 2/3 din cei prezenți. Art.39. (1) în intervalul dintre întrunirile Co- misiei Naționale, conducerea operativă a activ- ității specifice se exercită de către Comitetul Director, format din președinte, vecepreședinți și secretarul Comisiei Naționale, directorii ad- juncți ai Direcției Monumentelor și în funcție de cazurile specifice - din 2-3 membri convocați de președinte. (2) Conducerea Comitetului Director se ec- sercită de către președinte, care în absența sa deleagă unul dintre vicepreședinți. Art.40. (1) Organul operativ al Comisiei Naționale este Direcția Monumentelor, insti- tuție bugetară cu personalitate juridică. (2) Direcția Monumentelor asigură Secre- tariatul Tehnic al Comisiei Naționale, pe do- menii, prin personalul cu funcții de conducere și - extensiv - prin specialiștii cu funcții de execuție. (3) Direcția Monumentelor are rol de benefi- ciar pentru lucrările proprii și fondurile ce i se acordă anual. (4) Directorul Direcției Monumentelor este numit de ministrul culturii la propunerea preșe- dintelui Comisiei Naționale. (5) Directorul Direcției Monumentelor asigu- ră angajarea personalului direcției, șefii de compartimente fiind în prealabil avizați de Co- mitetul Director. (6) Gradul de organizare a Direcției Monu- mentelor se stabilește de către Ministerul Cul- turii, cu acordul Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale. Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției Monumentelor se apro- bă de către Comisia Națională. Art.41. (1) Pentru lărgirea și intensificarea activității de evidență, protejare, conservare, restaurare și punere în valoare a monumen- telor, ansamblurilor și siturilor istorice, Comisia Națională creează comisii zonale acoperind în funcție de necesități și de numărul specialiș- tilor existenți mai multe județe, fiecare echival- înd cu o provincie istorică sau cu o parte din aceasta. Comisiile zonale sînt conduse de cîte un președinte care este în același timp mem- bru al Comisiei Naționale. (2) Competența și modul de funcționare ale comisiilor zonale vor fi stabilite prin instrucțiuni de organizare și funcționare emise de Comisia Națională. Cap.IV - Atribuțiile membrilor Comisiei Naționale. Art.42. Președintele Comisiei Naționale are ca atribuții: (1) Propune ministrului culturii lista mem- brilor Comisiei Naționale, precum și comple- tările și modificările acesteia; de asemenea propune ministrului culturii persoana directo- rului Direcției Monumentelor, spre numire sau revocare, în condițiile art.36 al.2-6 ale prezen- tului regulament. (2) Propune Comisiei Naționale compo- nența comisiilor zonale. (3) Convoacă Comisia Națională, prin inter- mediul secretarului acesteia, la ședințele ordi- nare lunare precum și la cele extraordinare, în condițiile art.38. al.1 al prezentului regulament. (4) Informează periodic pe ministrul culturii asupra activității Comisiei Naționale. (5) Conduce activitatea Comisiei Naționale și a Comitetului Director, nemijlocit sau prin delegarea propriilor atribuții unuia dintre vice- președinți în perioadele în care este nevoit să absenteze. (6) Reprezintă Comisia Națională în relațiile directe cu Ministerul Culturii, cu celelalte minis- tere și instituții centrale și organe ale admi- nistrației teritoriale, cu organizațiile obștești sau de cult, precum și cu organismele inter- naționale similare. Art.43. Vicepreședinții Comisiei Naționale au ca atribuții: (1) Colaborează cu președintele în coordo- narea activității Comisiei Naționale și a Direcției Monumentelor, respectiv a comisiilor zonale, 13 http://patrimoniu.gov.ro raportînd semestrial sau la cererea expresă a Comitetului Director, ori de cîte ori este nece- sar. (2) Unul dintre vicepreședinți preia prin de- legație atribuțiile președintelui în condițiile art. precedent în perioadele în care președintele este nevoit să absenteze. Art.44. Comitetul Director are, în toate pro- blemele urgente survenite în perioadele dintre întrunirile Comisiei Naționale, atribuțiile aces- teia din urmă, cu excepția celor privind compo- nența comisiei și organele ei de conducere, supunînd hotărîrile sale Comisiei Naționale la prima ședință plenară. Art.45. Comitetul Director constituit în con- dițiile prevăzute la art.39 al prezentului regula- ment se întrunește săptămînal sau bilunar, după caz, la sediul Direcției Monumentelor, rezolvînd operativ toate problemele curente. El este asistat de Secretariatul Tehnic al Comisiei Naționale constituit de specialiștii desemnați de directorul Direcției Monumentelor. Comi- tetul Director are de asemenea ca atribuție solicitarea convocării Comisiei Naționale, adresată președintelui sau vicepreședintelui delegat, ori de cîte ori consideră necesar aceasta, precum și reprezentarea Comisiei Naționale în relațiile prevăzute la art.34 al pre- zentului regulament. Art.46. Membri Comisiei Naționale au ca atribuții: (1) Analizează și își exprimă opinia, prin vot sau prin referate, asupra: a) actelor normative elaborate la cererea Comisiei Naționale, ce vor fi difuzate spre stu- diere fiecărui membru cu cel puțin 5 zile înainte de data ședinței Comisiei Naționale în care vor fi discutate. b) documentațiilor de cercetare, evidență, protejare, conservare, restaurare și punere în valoare a monumentelor, ansamblurilor și situ- rilor istorice, pe baza studiilor și referatelor întocmite în prealabil de serviciul tehnic din cadrul Direcției Monumentelor. c) instrucțiunilor, metodologiilor și normati- velor inițiate de Comisia Națională, ce urmează a le fi remise în condițiile par. a din prezentul articol. d) planurilor financiare și de activitate din domeniul de acțiune al Comisiei Naționale și Direcției Monumentelor. e) modului de colaborare a Comisiei Națio- nale cu alte organe, organizații și instituții din țară și străinătate. (2) Aprobă, în plenul ședințelor, activitatea Comisiei Naționale, făcînd observații și pro- puneri pentru desfășurarea acțiunilor viitoare ale acesteia. (3) Reprezintă în teritoriu Comisia Națională și poate da dispoziții de oprire temporară a lucrărilor ce afectează monumentele, ansam- blurile și siturile istorice, anunțînd despre acea- sta cu maximă urgență Comitetul Director. Cap. V - Dispoziții finale Art.47 Prezentul regulament intră în vigoare la data aprobării sale de către Comisia Națio- nală, în condițiile prevăzute la art.38. al.2 al textului de mai sus. Art.48. Schimbarea unor prevederi ale re- gulamentului se poate produce, cu întrunirea condițiilor menționate la art.38. al.2, doar prin aprobarea Comisiei Naționale la propunerea Comitetului Director sau a majorității simple a membrilor ei. Aprobat în Comisia Națională la data de 27.06.1990. Președinte, Prof.dr.doc. GRIGORE IONESCU http://patrimoniu.gov.ro Cronică internă Organizarea Comisiei Naționale și a Direcției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice Comisia Națională este unica insti- tuție investită să ia decizii în domeniul evidenței, protejării, conservării, re- staurării și punerii în valoare a monu- mentelor, ansamblurilor și siturilor istorice. Ea coordonează toate acti- vitățile din domeniu, hotărîrile luate fiind obligatorii. Comisia Națională se întrunește lunar, în ultima zi de miercuri, la sediul Direcției din str. lenăchiță Văcărescu, nr. 16, sector 4, București. în activitatea sa, Comisia Națională conlucrează cu 8 comisii teritoriale or- ganizate pe cuprinsul proviincilor istorice: Banat- Crișana, Dobrogea, Moldova, Muntenia, Transilvania de sud-est, Transilvania de nord-vest, Sectorul Agricol Ilfov și București, avînd sediile respectiv la: Timișoara, Constanța, lași, Sibiu, Cluj, Tîrgoviște și București. O parte din comisiile teritoriale au fost constituite, celelalte urmează să ia ființă în curînd. Preocuparea Comisiei Naționale este de a asigura organizarea și funcționarea eficientă a Comisiilor te- ritoriale în scopul transferării unei părți din prerogativele sale la nivelul teritoriului în vederea activității în do- meniu. Concomitent Comisia Națională fa- ce demersurile necesare asigurării pentru fiecare comisie teritorială a cite unui sediu cu toate dotările necesare și a cite unui nucleu operativ minimal. De asemenea, activează ori sînt în curs de constituire comisii similare la nivel județean ca urmare a unor iniția- tive locale, ceea ce nu poate să con- ducă decît la o mai bună cunoaștere a problemelor complexe ce apar în permanență pe întreg teritoriul țării. Totodată în cadrul unor partide sau organizații ale naționalităților din România au fost constituite comisii cu activități în domeniul cu care Comisia Națională direct sau prin intermediul comisiilor sale teritoriale ține să cola- boreze spre binele întregului patrimo- niu monumental din România, indiferent de proveniență, destinație sau proprietate. Trebuie însă menționat că toată structura din teritoriu se află în subor- dinea CNMASI și că nici una dintre comisiile teritoriale județene etc. nu se poate substitui Comisiei Naționale, competența fiecăruia fiind stabilită în Regulamentul de funcționare al CNMASI. Prin urmare hotărîrile importante (legislația, regulamentul, problemele deosebite, lucrările sau intervențiile asupra monumentelor ‘princeps*, ac- ceptarea propunerilor de includere în listă a monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice, stabilirea fondurilor necesare, alte probleme de impor- tanță majoră în domeniu) revin Comi- siei Naționale. Fiind instituție autonomă, pe lingă Ministerul Culturii, legătura aceasta este asigurată printr-un consilier mini- sterial, desemnat de către ministru la propunerea conducerii CNMASI. în cadrul Comisiei Naționale funcționează următoarele secțiuni de specialitate: - arheologie; - arhitectură și inginerie; - ansambluri istorice; - arhitectură țărănească; - componente artistice. Aceste secțiuni se întrunesc de cîte ori este necesar, efectuează controale pe teren, analizează și eventual avize- ază acele documentații de restaurare care prin complexitate și importanță depășesc competența specialiștilor DMASI. Unul din imperativele imediate pri- vește relațiile CNMASI și DMASI cu instituțiile și organismele implicate în activitatea de protejare și restaurare a patrimoniului clădit din țară și de pe- ste hotare. Mai întîi trebuie stimulate Comisiile Teritoriale cărora trebuie să li se transfere responsabilități în limita județelor de care răspund. Nu lipsit de importanță este modul de cooperare al Comisiilor de specialitate din Senat și Camera Deputaților, al structurilor în curs de definire pe lîngă organizații- le minorităților naționale. Un loc deosebit îl ocupă dezvolta- rea de relații operative cu Comisia Monumentelor Istorice din Basarabia și Bucovina. în același sens CNMASI face efor- turi (prin intermediul DMASI) de a reînnoda și cultiva legăturile cu insti- tuțiile specializate din țările vecine, din toată Europa etc. Evident, relațiile cu organismele internaționale pre- cum ICOMOS și departamentele spe- cifice ale Comunității Europene și ale UNESCO au importanța lor aparte. Unitatea operativă care acționează pe tot teritoriul României, punînd în practică hotărîrile Comisiei Naționale, este Direcția Monumentelor, Ansam- blurilor și Siturilor Istorice. în forma sa actuală DMASI a pre- luat forma și funcția unui inspectorat care urmărește întregul complex de evenimente legate de fondul monu- mental avut în evidență. Această for- mulă pleacă de la două considerente (legate în parte și de concluziile trase pe marginea structurilor desființate abuziv în 1977): A. Necesitatea separării operațiilor de evidență și finanțare de cele pentru cercetare și proiectare pe de o parte, ca și cele de reparații și restaurare pe de alta. B. Obligativitatea descentralizării activității de protejare, restaurare și punere în valoare a monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice nu numai ca urmare a unei situații de fapt, dar și ca soluție vitală în noul 15 http ://patrimoniu.gov.ro context socio- politic. După 1977 în destule judeje s-au constituit nuclee de investigatii, pro- iectare, execuție care au desfășurat o lăudabilă activitate de restaurare și punere în valoare a patrimoniului lo- cal. Activitatea Direcției este urmărită direct de Comisia Națională prin Co- mitetul Director care se întrunește săptămînal, analizînd toate probleme- le apărute și stabilind soluții în raport de nivelul de competență și complexi- tate a fiecărei probleme în parte. Compartimentele ce constituie Di- recția (avizare-inspecție, evidență-do- cumentare, relații științifice și financiar- contabilitate) pregătesc și prezintă Comitetului Director, Secțiu- nilor de specialitate sau Comisiei Naționale materialele necesare pe marginea problemelor apărute, duc la îndeplinire și urmăresc realizarea hotărîrilor luate, fie ele la nivelul gene- ral al politicii în domeniul monumen- telor, fie la nivelul soluțiilor tehnice sau financiare. Paralel cu perfecționarea organiza- torică a Centralei, o problemă-cheie o reprezintă structurile operative pre- zente în teritoriu. Astfel, este necesară dotarea Comisiilor Teritoriale cu nu- clee operative care să preia rolul unor secretariate tehnice și să mențină legătura cu unitățile structurale la ni- vel de județe. Este vorba de specialiști răspunzători de monumente (arhi- tecți, istorici, istorici de artă, arheo- logi) din Oficiile Județene ale Patrimo- niului Cultural organizate în baza fo- stei Legi a Patrimoniului nr.63/1974, care să fie capacități de CNMASI pri organul său operativ. Separat de ace- astă structură cu funcție de evidență și control, CNMASI încurajază consti- tuirea și dezvoltarea în teritoriu a unor unități de investigații, proiectare și execuție. Asemenea unități (agreate ori atestate) pot funcționa de sine stătător sau în cadrul unităților com- plexe, acolo unde există sau pot fi concentrate cadre tehnice cu expe- riență în domeniu, acolo unde se di- spune sau poate fi procurată dotarea de specialitate (laboratoare, institute de cercetare și proiectare, antreprize de construcții - montaj etc.). Nu se exclude posibilitatea ca însăși DMASI să-și cinstituie o unitate pilot de investigații, proiectare,execuție pentru a influența pozitiv dezvoltarea activității de poiectare, restaurare și punere în valoare a Patrimoniului mo- numental - parte a avuției naționale. PETER DERER AUREL BOTEZ Activitatea CNMASI, DMASI Renăscute prin stăruința unui grup de inițiativă reunind personalități bi- necunoscute în lupta pentru apărarea monumentelor istorice, între care prof.dr.Grigore lonescu, dr.Radu Po- pa, prof.dr. arh. Aurelian Trișcu, prof.dr.arh. Peter Derer, dr.arh.Euge- nia Greceanu, și beneficiind de spriji- nul neprecupețit al domnului Andrei Pleșu, ministrul Culturii, - Comisia Națională a Monumentelor, Ansam- blurilor și Siturilor Istorice au purces la lucru pe temeiul decretului lege din 5 februarie 1990 în primăvara Revoluției Române. Prima preocupare a fost, cum era și firesc, de organizare și făurire a cadrului normal de acțiune după trei- sprezece ani de interdicție și luptă clandestină împotriva crimelor cultu- rale ale totalitarismului. Constituită ad-hoc, din specialiști în domeniul ar- hitecturii, istoriei artelor, restaurării și conservării, picturii, sculpturii, istoriei și arheologiei, sociologiei, etnogra- fiei, din personalități ale vieții culturale 16 românești, Comisia Națională și-a alcătuit un program de activitate lu- nară atît în plen cît și în secțiunile sale pe domenii. Sub conducerea doamnei dr. arh.Eugenia Greceanu a fost elaborat proiectul Legii Monumentelor, An- samblurilor și Siturilor Istorice înain- tat, într-o primă formă Consiliul Provizoriu de Uniune Națională la 5 mai 1990. Simultan, în redacția princi- pală a doamnelor arh.Sanda Ignat, Liana Bilciurescu și a domnului dr.Radu Popa a fost definitivat Regu- lamentul de funcționare al Comisiei Naționale și Direcției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice. Di- scu- tate în mai multe ședințe plenare ale Comisiei Naționale, Legea și regu- lamentul de funcționare sînt astăzi de- finitivate în acord cu reglementările forurilor mondiale și cu legislațiile naționale cele mai eficiente în dome- niul protejării, conservării și restaurării monumentelor istorice. Cuprinzînd în același act normativ studierea, inven- (februarie - iunie 1990) tarierea, repertorierea, clasarea, apă- rarea, reabilitarea și valorificarea mo- numentelor, ansamblurilor și siturilor istorico-arheologice și etnografice, le- gea introduce pentru prima dată în România protejarea zestrei monu- mentale a primei jumătăți a secolului al XX-lea, cu deosebire a urbanisticii și arhitecturii industriale. Corespunzător idealurilor noii de- mocrații românești - a oricărei demo- crații reale - în organizarea și funcționarea organismelor protegui- toare ale monumentelor istorice, prin- cipiul descentralizării și separației atribuțiilor a fost cu precădere susținut. Comisia Națională, neretri- buită, a suscitat constituirea pînă acum a comisiilor teritoriale de la lași (Moldova), Cluj (Transilvania occi- dentală), Sibiu (Transilvania orien- tală), Timișoara (Banat - Crișana), Constanța (Dobrogea), în zilele ce vor să vină urmînd alcătuirea celor de la Craiova (Oltenia) și Tîrgoviște (Mun- tenia). Comisiile teritoriale, compuse http ://patrimoniu.gov.ro din specialiști și animatori ai con- servării, restaurării și punerii in valoa- re a monumentelor din județele provinciilor istorice, vor prelua treptat atribuțiile Comisiei Naționale, fiind ca și aceasta organisme independente față de puterea de stat, neretribuite și ale căror decizii sînt obligatorii în do- meniul lor de competență. De la 2 aprilie 1990 și-a început activitatea și Direcția Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, in- stituție autonomă, finanțată din buge- tul statului aprobat de Parlament și menită să ducă la îndeplinire progra- mul Comisiei Naționale. • Conform decretului de înființare, Direcția Monumentelor Istorice s-a străduit mai întîi să recupereze averea mișcătoare și nemișcătoare a organi- smelor care au precedat-o - Comisiu- nea Monumentelor Istorice (1892- 1947), Direcția Monumentelor Istorice (1959-1974), Direcția Patrimoniului Cultural (1974-1977) - avere jefuită, înstrăinată sau pe veci risipită. Pînă astăzi, după mai bine de trei luni de eforturi, Comisia Națională și Direcția Monumentelor au putut reintra în ma- re parte din încăperile vechiului ei se- diu și proprietății sale, casa, monu- ment istoric, poetului lancu Văcăre- scu, din str.lenăchiță Văcărescu, nr.16, spre poalele dealului Mitropo- liei. Doar la un etaj al corpului con- struit odată cu restaurarea făcută de Direcție în anul 1966 mai stăruie, stînjenitoare, Asociația oamenilor de muzică. De la Casa Presei Libere au înce- put a fi aduse și instalate arhiva, foto- teca și biblioteca Direcției. Cît privește zestrea științifică a Comisiunii Monu- mentelor Isto- rice, excepție făcînd o parte din arhivă, cele mai multe din clișeele pe sticlă și inventarul rezultat din săpături și alte cercetări de arheo- logie medievală continuă să se afle la Muzeul de Artă, iar dintre documente la Arhivele Statului - filiala municipiu- lui București. De la Muzeul de Istorie al României a fost readusă la Direcția Monumente- lor Secția de aerofotografie și evi- dența a siturilor cu întregul ei inventar, deschizîndu-se astfel calea unei modernizări a metodelor de de- pistare și relevare expeditivă a monu- mentelor istorice. Cele mai multe dintre bunurile mo- bile (autovehiculele între ele) și instru- mentele Comisiei Naționale și Di- recției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice pot fi considerate fie pierdute, fie casate din cauza ve- chimii sau degradării în mîinile străini- lor. Noi investiții vor fi trebuitoare pentru refacerea și înlocuirea pierde- rilor. Concepută drept un instrument operativ Direcția și-a îndreptat efortul spre pregătirea dosarelor de conser- vare, restaurare sau orice intervenție asupra monumentelor în vederea avizării de către Comisia Națională în ședințe plenare sau de Comitetul Di- rector al Comisiei și Direcției, în inter- valul dintre aceste ședințe. Prin referenții de specialitate - arhi- tecți, istorici, arheologi, istorici de artă, restauratori, etnografi - s-au cer- cetat numeroase județe ale țării, cu o mai îndelungată zăbavă pînă astăzi Clujul (arh.Marinel Daia), Ilfovul și Bu- cureștii (arh. Sanda Ignat, dr.Cezara Mucenic), Brașovul (arh.Marina lliescu, arh. Aurel Botez), Vîlcea (arh.Liviu Brătuleanu, Daniela Mar- cu), Suceava (arh.Andrei Hariton, arh. Gh.Sion), lași (S.losipescu, arh.M. Da- ia), Vrancea (Raluca Verussi, arh.A. Hariton, S.losipescu), Galați (arh.A. Hariton, R.Verussi, S.losipescu), Tul- cea (arh. Dan Nicolae, R.Verussi, S.lo- sipescu), Buzău (Doina Mândru, arh.E. Atanasiu) etc. Cercetări de ar- heologie medievală au fost întreprin- se de dr. Gheorghe Cantacuzino la Rîmeți (Alba), de dr. Radu Popa și Daniela Marcu la cetatea Feldioarei. Nu mai puțin însemnate pentru cu- noașterea reală a monumentelor, an- samblurilor și siturilor, spre rezol- varea judicioasă a cazurilor semnala- te mai pe întreg teritoriul, sînt inves- tigațiile în fondurile de publicații, cărți și periodice, manuscrise și în arhive întreprinse cu precădere de specia- liștii sectorului de documentare. Grație conjugatului efort al depar- tamentelor de avizare, control, evi- dență și documentare, al Comisiilor teritoriale acțiunea de cercetare, pro- iectare, conservare, restaurare și rea- bilitare a unor monumente, ansam- bluri și situri a început a fi materiali- zată. Prin experții financiari ai Direcției Monumentelor Istorice (ec. Vasile Roșu și colaboratorii) instituțiile ju- dețene specializate au purces la lu- cru, fondurile totale acreditate de la bugetul statului cifrîndu-se anul ace- sta la 27 de milioane lei. Acestora li se adaugă sumele foarte inegale, uneori semnificative pentru mentalitățile exi- stente față de monumente, puse la dispoziție de administrațiile județene. De bună seamă chestiunea esențială este a competențelor locale capabile sătranspunăîn practică pro- gramul de salvare din acest an. După treisprezece ani de suprimare, recu- perarea vechilor specialiști, a con- structorilor, meșterilor pietrari, zidari, lemnari, fierari - pe care fosta Direcție a Monumentelor Istorice îi formase de-a lungul a mulți ani și a multor șantiere - este o problemă dificilă. Va mai trece o vreme pînă cînd, de la mijloacele modeste de acum, se va atinge stadiul de odinioară și acela cu totul insuficient, în fața nevoilor copleșitoare ale monumentelor românești. în domeniul relațiilor externe core- spondența substanțială, menită să ra- cordeze din nou acțiunea noastră pentru monumente, ansambluri și si- turi istorice fluxului general europe- an, organismelor UNESCO - ICOMOS și ICCROM - a fost asigurată grație biroului de relațiile externe (Radu Gre- ceanu). Comisia Națională și Direcția Monumentelor Istorice, prin dr. Radu Popa, arh.dr. Peter Derer, prof.dr. Au- relian Trișcu, Sergiu losipescu, arh. Aurel Botez, arh. Andrei Hariton , dr. Cezara Mucenic, Radu Greceanu, Ra- luca Verussi și alții au stabilit nume- roase contacte cu organizații și specialiști din străinătate, precum re- prezentanții organismelor oficiale pentru conservarea și restaurarea mo- numentelor istorice din Franța, An- glia, Canada, Germania, ai apreciatei reviste 'Monuments Historiques' (Franța); România a fost reprezentată la sesiunea Consiliului European de la Innsbruck (iunie 1990). Multe dintre aceste relații, bogate în promisiuni mirifice, rămîn sâ se tra- ducă în realități palpabile. Pînă astăzi este vrednic de menționat gestul mări- nimos al colegilor francezi de a fi oferit Direcției Monumentelor Istorice o presă de tipărit electronică - încă inu- tilizabilă din cauza lipsei benzilor de imprimat, deopotrivă cu acel al statu- lui italian căruia îi datorăm mașinile de scris și de calculat ale Direcției. Direcția Monumentelor Istorice a sprijinit cu filme, diapozitive, planuri originale de restaurare, organizarea 17 http://patrimoniu.gov.ro în capitala Franței, la Hotel Sully - sediul cunoscutei Caisse des Monu- mente Historiques - a unei expoziții consacrate României. Fără nici o îndoială însă în munca zilnică pentru apărarea patri- moniului monumental al țării prioritare sînt rezi- stența în fața variilor presiuni ale unui avînt constructiv sau distructiv cu mo- tivații deopotrivă factice, și inventarie- rea monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorico -arheologice spre o cît mai grabnică protejare a lor printr-un act legislativ. în primul caz colaborarea cu Comi- sia Națională pentru Urbanistică și Amenajarea Teritoriului, cu reprezen- tanții săi locali, și-a dovedit din plin utilitatea. Au putut fi denunțate primej- diile unei continuări prin inerție a de- molărilor, intervențiilor neautorizate în rezervații arhitecturale, în zonele de protecție ale unor monumente și situri sau chiar direct asupra acestora în virtutea unor perimate idei de siste- matizare sau urbanizare. în cel de-al doilea caz departamen- tul de evidență al Direcției Monumen- telor Istorice a beneficiat de sprijinul arhitecților, arheologilor, istoricilor și istoricilor de artă, etnografilor și re- stauratorilor din județe, de la muzeele județene, pentru actualizarea și com- pletarea listei monumentelor, ansam- blurilor și siturilor. în acest sens un util schimb de experiență și o coordonare a muncii s-a făcut și cu colegii de la Chișinău prin arhitectul Aurelian Bo- tez. Sub ambele unghiuri de vedere, al apărării și evidenței monumentelor, un rol esențial îl are modificarea men- talităților, acordarea astfel unei șanse trecutului pentru a oferi generațiilor prezente și viitoare întreaga sa bogăție de valori estetice și etice, ma- teriale și spirituale. Este, într-o apre- ciabilă măsură, pentru educația științifică și valorificarea cercetărilor, rodul publicațiilor - 'Revista Monu- mentelor Istorice* și 'Buletinul Comi- siei Naționale a Monumentelor, An- samblurilor și Siturilor Istorice* - conti- nuatoare ale celor editate de Comisiunea Monumentelor Istorice. Nu lipsită de importanță este educa- rea și popularizarea prin radio și tele- viziune, prin presă și conferințe publice. Alături de declarațiile de principii, exemplificările, cunoașterea cazurilor fiecărui monument, sat și oraș, situs arheologic, etnografic sînt stringent necesare. Activitatea Comisiei Naționale și a Direcției Monumentelor Istorice este o permanentă luptă în care orice înfrîngere, cît de măruntă, este irepa- rabilă și fiece victorie, aparent chiar și neînsemnată, este o chezășie pentru civilizația românească de mîine. Sergiu IOSIPESCU 18 http ://patrimoniu.gov.ro Viața științifică Bucureștii: Intervenție pe marginea Expoziției "Starea Orașului" în intervalul aprilie - mai ac. Sala Dalles din Capitală a găzduit unul dintre cele mai intere- sante evenimente cultural - artistice din peri- oada de după Revoluție, expoziția intitulată: “București - Starea Orașului", însoțită de un simpozion. Atît simpozionul cît și expoziția s-au orga- nizat de Comisia Națională pentru Urbanism și Amenajarea Teritoriului și Uniunea Arhitec- ților, cu concursul Ministerului Culturii și al Primăriei Municipiului București. Se arată că la organizarea acestor manifes- tări și-au adus o importantă contribuție: Din partea Franței: Ministerul culturii, C.N.R.S., Institutul Național de Geografie, Casa de eco- nomii și consemnațiuni. Din partea României: Institutul "Proiect Bucu- rești", Oficiul de expoziții, Muzeul de artă, Muzeul de istorie al orașului București, Bi- blioteca Academiei Statului, Institutul "Urban Proiect", Institutul de Arhitectură "Ion Mincu", Institutul de proiectări "Carpați", etc. Comisar al manifestărilor: arh. Alexandru Beldi- man - vicepreședinte al Uniunii Arhitecților. Reprezentant al C.N.U.A.T.: arh.Iulian Pădure. Reprezentant din partea Franței: prof.arh. Jean Laberthonniere. Genericul expoziției înscrie de asemenea responsabili pentru o suită de acțiuni intitulate: "Privire istorică asupra orașului", "Istoria unor proiecte", "Locuri care nu mai sunt", "Starea orașului". Catalogul expoziției: arh.Matei Fotiade, arh. Marius Turcu. Responsabili cu organizarea simpozionului: arh.Ștefania Curea, arh.Sandu Miclescu. Afișul și coperta catalogului: grafician loan Cu- ci urcă. în felul ei, Expoziția Starea Orașului a fost gîndită să se adreseze nu atît specialiștilor cît maselor largi, care au fost frustrate de par- ticiparea la acțiunea de așa-zisă remodelare a orașului întreprinsă atît de incisiv în deosebi după cutremurul din anul 1977. Se știe că înfățișarea Bucureștilor a fost mai întîi mutilată prin distrugerea unei suite întregi de statui, dintre care se cuvine să amintim și operele lui Mestrovici, capodopere ale artei monumentale Fig.1. Bucureștii; detaliu dintr-o hartă făcută spre a servi maiorului leney în călătoriile sale de trecere pe valea Oltului și pe Dunăre în jos; dezvoltare ordonată de tip compact care corespunde perfect formelor de așezări organizate-urbane sau ru- rale ■ ale perioadei de mijloc a seco- lului al XVIII-lea. http://patrimoniu.gov.ro Fig.2. Planul orașului București pub- licat db Frantz Joseph Sulzer la Viena în 1781; schiță verosimilă situației reale, în care aria orașului coincide în linii mari cu nucleul vechiului oraș București. Fig.3. Planul orașului București din perioada primului deceniu al secolu- lui al XlX-lea, ridicat de topografi mi- litari din armata rusă; de reținut modul de dezvoltare al așezării,com- pactat de-a lungul celor patru artere principale. dintre cele două războaie mondiale. Nu cu mare dificultate grupul statuar cu "Giganții" lui Paciurea și "Frumoasa adormită" de Filip Marin din grota Parcului Carol s-ar fi putut menține și încadra armonios noului ansamblu arhitectu- ral. Bucureștenii opinau la vremea respectivă ca Muzeul Simu să rămînă neatins pe locul său, alături noilor blocuri de pe bulevardul Maghe- ru. Puțini știu astăzi că se propusese și demo- larea bisericii Crețulescu de pe Calea Victoriei, a bisericii Slobozia de pe magistrală (pentru a face loc unui cinematograf) sau a Palatului Suțu, localul actual al Muzeului de istorie și de artă al orașului București. Se voia insistent să fie desființat chiar și Muzeul Satului etc. Cu prilejul acestei expoziții s-a organizat și un simpozion cu participare internațională în care, spre marea noastră surpriză străinii au apărut ca promotori ai acestei acțiuni. Firește, sîntem onorați de o participare internațională, dar într-adevăr cunosc mai bine străinii decit specialiștii noștri ce trebuie făcut în privința dezvoltării acestui oraș, unde ne sînt urbaniștii noștri atît de bine cunoscuți din lucrările lor de pînă acum ?! întrebarea (și răspunsul ei) rezultă din con- textul atît de nebulos al modului de organizare a acestei expoziții, îndeosebi din felul cum s-a constituit colectivul de coordonare a eveni- mentului; nu putem înțelege de ce o serie de instituții, de organe de specialitate sau de oa- meni consacrați studiului Bucureștilor au fost omise sau voit ignorate; s-au evidențiat în 20 schimb cu precădere individualități ocaziona- le, și mai puțin colective care să apară cu adevărat elaboratoare a materialului expo- zițional. Inexplicabil rămîne și faptul că întreg cîmpul de interes al expoziției se limitează oarecum stăruitor spre un anume mod de tratare a problemelor, prin excelență istorist. Poate ar fi trebuit făcute referiri și posibile direcționări de perspectivă desprinse chiar din situația actu- ală. Exemplele date, destul de abundente de altfel, constituie elemente de referință prea mă- runte pentru o demonstrare a semnificației în- scrise de dezvoltarea orașului. Chiar Schița de sistematizare din anul 1935 s-a prezentat mult prea sumar, ca și celelalte studii de etape, și ele ocolite sau tratate superficial, fără ca pri- vitorul, în trecere, fie el specialist sau nespe- cialist, să poată să-și facă o idee cuprinzătoare a felului în care s-a dezvoltat orașul, inclusiv etapa pe care a trăit-o și la care a participat și generația noastră. Ne gîndim și la faptul că imaginile frumoase de "revistă" sau de "expo- ziție fotografică", distrag atenția și o orientează spre alte domenii din afara profesiei, sau nu- mai spre anume aspecte din dezvoltarea orașului; unele chiar cu o tendință care se dovedește a nu fi corectă, cu fotomontaje care au poate mai mult un caracter publicitar, aport pozitiv sau negativ. Expoziția a părut în general atractivă, inso- lită și cu multe lucruri noi aduse în fața publi- cului larg, organizată cu gust. Totul ar fi avut http://patrimoniu.gov.ro de cîștigat, îndeosebi din punct de vedere științific, dacă în ceea ce privește dezvoltarea istorică a orașului s-ar fi recurs la o selecționa- re atentă a materialului, prezentarea îmbogăți- ndu-se cu exponate semnificative, totul însoțit de legende explicative corecte, cuprinzătoare, evitînduse astfel nota de ■amatorism" și impro- vizație care trădează direct necunoașterea materialului. Catalogul, cu o copertă policromă care re- produce chiar afișul expoziției, se înfățișează ca o lucrare atractivă. Scăderile sale rezultă din prezentarea adesea incompletă sau incorectă a legendelor și a datelor explicative care înso- țesc ilustrația, cu anul sau numele autorilor (p.43-46, 49-51 și 111), date care interesează în chip deosebit adesea atîl cititorul de rînd cît și specialistul. Să nu uităm că acest catalog, în sensul în care îl cere specificul acestor lucrări, de artă, de știință, de tehnică și de propagandă culturală, trebuie să rămînă o lucrare de refe- rință, un instrument de lucru, condiție care nici pe departe nu poate fi îndeplinită în acest caz. în bună parte, structura catalogului oglin- dește și carențele desprinse din însăși organi- zarea expoziției, unde cu toată bogăția și diver- sitatea materialului, nu se pot masca unele deficiențe legate îndeosebi de necunoașterea materialului, de nestăpînire și expediere a pro- gramului expoziției. Poate că și modul de orga- nizare al formației să fi imprimat o linie nu tocmai convenabilă expoziției, în sensul că unii dintre autori, specialiști în alte domenii, nu se arată a fi la același nivel și în domeniul oraga- nizării teritoriului. Și nu este nevoie să insistăm asupra identificării unui anumit factor de subi- ectivism care îi stăpînește pe unii dintre organi- zatori, recunoscuți în același timp și ca realiza- tori de obiective de interes major tocmai din această ultimă etapă. Referindu-ne strict la catalog, considerăm că trebuie aduse următoarele corecturi: - pagina 20, legenda cu ‘harta Bucureștiului din 1798’: trebuie precizat că în discuție este vorba de aria orașului București, detaliu din harta teritoriului a căpitanului Specht, datată anul 1790-1791... - pagina 22, detaliu din hartă "România Meridi- 21 http://patrimoniu.gov.ro onală,1856‘; data de ediție a acestei hărți este anul 1864, reprodusă după ridicările inginerilor miliaustriaci din anul 1856... . pagina 23, ‘Planul Bucureștiului la 1856‘; este vorba de detaliul zonei centrale a orașului din •Planul Bukureștiului" ridicat de maior baron Rudolf Artur Borroczyn și publicat în anul 1852 din porunca Domnitorului Barbu Dimitrie Știr- bei. Organizatorii nu pot face dovada că cu- nosc originalul acestei piese, pe care o co- piază dar refuză să înscrie sursele de acest fel în genericul expoziției; ba mai mult, opresc reproducerea lor din catalog. Pentru imaginile de la paginile nr.43,45, 47, 48, 49, 50, 51, 52 nu se dă nici un fel de legendă. Pentru alte imagini nu se dă nici nu- mele autorului. Nici pentru figurile de la paginile 108 și 111 nu se prezintă nici un fel de date, cu numele formațiilor de proiectare sau ale autorilor lor, lipsindu-ne de orice element de referință. Precizarea că "dreptul de reproducere al tuturor fotografiilor din expoziție și catalog aparține autorilor și proprietarilor, care au avut bunăvoința să le pună la dispoziție" este iarăși q măsură să nu te poți servi nici de fondul expozițional, nici de catalog ca material de referință pentru studiile de istoria, de teoria și critica de arhitectură; nu se alătură nici o listă specifică cu trimiterile la acești autori și pro- prietari binevoitori și nu se menționează exact nici sursele arhivistice, cu cotele respective, de unde s-a preluat o parte însemnată a materi- alului respectiv. Deși omis de organizatori, rămîne totuși evident că într-un fel sau altul au contribuit la constituirea fondului de date și materiale care au îngăduit organizarea acestei expoziții mult mai multe instituții decît cele anunțate. Fosta Direcție a Monumentelor Istorice sau Muzeul Național, instituții care s-au implicat direct prin studii, avize tehnice și cercetări de anvergură în unele dintre cele mai spinoase probleme care vizau incisivitate directă în fizionomia Bu- cureștilor nu pot fi trecute cu vederea. Ne este binecunoscută consecvența cu ca- re Direcția Monumentelor Istorice a încercat să apere monumentele Bucureștilor și poziția acesteia în ceea ce privește studiile și pro- iectele de sistematizare a Capitalei (avizate negativ), sau a urmărilor cutremurului din anul 1977, fapt care a condus în cele din urmă pur și simplu la desființarea ei. Muzeul Național a elaborat între anii 1986 și 1989 chiar un studiu pentru Institutul Proiect București privind "Evoluția sistematizării ora- șului București", dezvoltat petrei etape, pentru fundamentarea Schiței de sistematizare a Ca- pitalei, material pe care se întemeiază toată documentarea sa. Prin tema pentru acest stu- diu, s-a abordat cercetarea modului de con- struire a orașului București în forma sa ajunsă pînă în zilele noastre, punîndu-se în evidență toți acei factori care au determinat dezvoltarea și continua restructurare a așezării urbane plă- mădită în jurul vechiului ei nucleu medieval determinat de Curtea Domnească și colinele din jur, de suita hanurilor mănăstirești și zonele de tîrguri. Partea l-a a acestui studiu tratează tema pînă la Unirea Principatelor, partea a ll-a abor- dează perioada 1850-1900, iar partea a lll-a intervalul 1900-1940; se adaugă apoi studiul de sinteză tratîndu-se unitar Evoluția siste- matizării orașului București, a doua jumătate a secolului al XVIII-lea - 1940, 161 pagini, totul însoțit de o ilustrație fotografică foarte bogată și numeroase planuri, schițeși proiecte tehnice inedite din perioada cercetată, rezultate din fondurile de arhivă, unele introduse chiar în expoziție... Devotați "jurămîntului lui Pythagora", jură- mîntul arhitectului, reprodus și de unul din textele majore ale expoziției, în sensul celor de mai sus, ne simțim datori să intervenim să cerem punerea la punct a lucrurilor. ANDREI PĂNOIU http://patrimoniu.gov.ro Expoziția "Arhitectura gălățeană" La jumătatea lunii mai 1990, la Muzeul Județean de Istorie Galați a fost vernisată expoziția "Arhitectura gălățeană". Ideea organizării acestei expoziții s-a născut din dorința de a prezenta publicului vizitator cîteva monumente istorice și de arhitectură, reprezentati- ve pentru orașul Galați; pentru epoca în care au fost realizate și pentru arhi- tecții și inginerii care le-au proiectat și construit, astfel încît acesta să fie pregătit să perceapă și să-și exprime opinia față de felul în care ceea ce se construiește acum se integrează în patrimoniul existent. Vizitatorului i s-a prezentat mai întîi un plan al evoluției teritoriale a orașului de-a lungul secolelor, cu de- limitări în secolul al XVI-lea, la începu- tul secolului al XVIII-le^, la începutul secolului al XlX-lea, la 1 octom- brie1836, cînd hrisovul dat de domni- torul Mihail Sturdza stabilește regimul de porto franco pentru orașul Galați, și în anul 1858¹. Alături era expus un plan actual al orașului Galați pe care sînt marcate obiectivele cuprinse în Lista monu- mentelor, supusă în perioada următoare unei substanțiale com- pletări. Culori diferite marchează mo- numentele arheologice, monumen- tele istorice și de arhitectură, clădiri memoriale și monumente de artă pla- stică și memoriale. Am încercat să sugerăm ambientul epocii în care au fost create cele mai multe monumente de arhitectură, pre- zentînd o suită de imagini din orașul Galați, din prima jumătate a secolului al XX-lea, realizate după clișee de sticlă din colecția renumitului fotograf gălățean George Maksay, aflată astăzi în patrimoniul muzeului. în același scop și din aceeași epocă, în vitrine erau etalate patruzeci de cărți poștale ilustrate, color, cu imagini din diferite cartiere ale orașului Galați. Expoziția s-a realizat apoi din foto- grafii de ansamblu și de detaliu ale monumentelor grupate în următoare- le categorii: arhitectură religioasă, se- dii de instituții, construcții inginerești, locuințe. în cadrul acestei clasificări am urmărit prezentarea lucrărilor uno- ra dintre cei mai mari arhitecți și ingi- Fig. 1. Palatul construit la Galați, în anii1904 - 1905, după proiectul arh.Ion Mincu http ://patrimoniu.gov.ro neri români, creatori de școală, care au proiectat și construit la Galați , ar- hitecții: Ion Mincu, Petre Antonescu, Grigore Cerchez și inginerul Anghel Saligny. Prima categorie, aceea a monu- mentelor de arhitectură religioasă, o exemplificăm cu biserica 'Precista*, construită în anul 1647, reprezentativă pentru edificiile care sînt atît lăcașuri de cult cît și apărare, ca și prin cate- drala ortodoxă, construită după pro- iectul realizat de arhitecții Petre Antonescu și Ștefan Burcuș. Cele mai reprezentative sedii de instituții pentru oraș, dar și pentru creatorii lor sînt Palatul administrativ, construit în anii 1904-1905, după pro- iectul arhitectului Ion Mincu, și fostul Palat al justiției, azi sediul Universității gălățene, ridicat în anii 1911-1923, după proiectul arhitectului Grigore Fig.2.Fa(ada principală a palatului ad- ministrativ, fotocopie după planul ori- ginal, cu semnătura arh.Ion Mincu Cerchez. Sînt xepuse fotocopii după planuri originale semnate de arhitec- tul I.Mincu, aflate la Arhivele Statului Galați, secțiuni și fațade. Cele două edificii, impunătoare în pei- sajul urban gălățean, prezintă ele- mente specifice arhitecturii neoromânești de la începutul secolu- lui al XX-lea. Prezența arhitectului Petre Antone- scu se remarcă la Galați și prin con- strucția Gării fluviale, ale cărei fundații, impuse de natura terenului, se aseamănă, în parte, cu cele ale silozului pentru cereale, lucrare repre- zentativă pentru construcțiile ingine- rești de la sfîrșitul secolului al XlX-lea, pentru folosirea betonului armat, dar mai ales pentru opera marelui inginer român Anghel Saligny.Fotografii ale amplasamentului, secțiuni și fațade evidențiază notele și trăsăturile speci- fice ale acestui monument. în sfîrșit, locuințele de la sfîrșitul secolului al XX-lea reflectă un anumit grad de dezvoltare economică și so- cială, gustul pentru frumos al coman- ditarilor, dar și împletirea influențelor străine cu fondul arhitectural autoh- ton. Deși, prin dispoziția planimetrică, locuințele pe care le prezentăm în ex- poziție sînt asemănătoare, ele au ele- mente specifice care le diferențiază și care le fac reprezentative. Astfel, 'Ca- sa Robescu* are o decorație exterio- ară cu ceramică smălțuită policromă așa cum numai creațiile arhitectului Ion Mincu o mai au, ea asemănîndu- se, din acest punct de vedere, cu Ca- sa Lahovary și Bufetul de la Șosea din București; farmacia "Ține¹ este unicat în Galați prin elementele de stil baroc, așa cum sediul Regionalei de căi fe- rate se detașează prin elemente ale stilului neoclasic; Casa pensionarilor are cele mai frumoase decorațiuni in- terioare: stucatură, pictură, parchet din lemn de esențe superioare, gla- svand din cristal decorat cu motive vegetale specifice Deltei Dunării, iar casa generalului Alexandru Cernat are în holul central o orgă la care a cîntat și marele compozitor român Ge- orge Enescu. Asemănătoare acestor locuințe mai sînt multe altele care, împreună, se constituie în rezervații de arhitectură pe străzile Domnească și Mihai Bravu. In afara textelor explicative, foto- grafiilor, fiecare monument avea un http://patrimoniu.gov.ro Fig.3.Palatul Universității din str.Republicii nr.47 text de prezentare și o fișă de autor: arhitect sau inginer. Pentru vizitatorii care doresc o do- cumentare mai amplă asupra monu- mentelor gălățene și a autorilor lor, au fost expuse în vitrine monografii ale orașului, ale unor arhitecți și ingineri, precum și lucrări de istoria arhitecturii. Cîteva obiective de interior, de epocă, și muzică au avut menirea să incinte și să creeze o anumită stare de spirit. A doua parte a expoziției s-a con- stituit din planuri, fațade și machete ale blocurilor proiectate de Institutul Fig.4.Fațada casei de pe str.Republi- cil nr.51 (azi sediul Regionalei de căi ferate) 25 http://patrimoniu.gov.ro Fig 5Strada Domnească din Galați, în prima jumătate a secolului al XX-lea Fig.6.Piața regală, imagine din perioada interbelică Județean de Proiectări și care urme- ază a fi construite în zona centrală a orașului și în cea adiacentă acesteia, într-un spațiu în care există o mare concentrare de monumente de arhi- tectură, valorificînd elemente specifi- ce acestora și oferind publicului vizitator posibilitatea exprimării opi- niei asupra integrării noului în patri- moniul existent. Participarea la vernisaj a d-lui prof.dr.arh. Peter Derer, director al Di- recției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, a arh.Gheorghe Sion și arh. Eugen Antonescu de la aceeași instituție, precum și a unui mare număr de istorici și arhitecți s-a constituit într-un cadru optim de dez- batere asupra priorităților care se im- pun în perioada următoare în domeniul monumentelor atît pe plan național crt și local. VIORICA PISICĂ 1 Delimitarea s-a făcut după Paul Păltănea, Informații despre evoluția demografici și a terito- riului orașului Galați pini in 1918 Analele Institutului de Istorie și Arheologie ‘AD.XenopoT lași, XXV/1, 1988, p.57. http://patrimoniu.gov.ro Fig.7Biserica fortificată 'Precista'(1647) 27 http://patrimoniu.gov.ro Cea de-a XXIV-a sesiune anuală de rapoarte privind rezultatele cercetărilor arheologice din anul 1989 in perioada 7-10 iunie 1990 s-a desfășurat la Arad cea de-a XXIV-a ediție a Sesiunii anuale de rapoarte arheologice, gazdă fiind Comisia Ar- heologică a Academiei Române, Co- misia Muzeelor și Colecțiilor și Muzeul Județean Arad. Au participat nume- roși arheologi, epigrafiști, numismați, arhitecți, muzeografi, cadre didactice și sțudenți din întreaga țară. în prima zi s-a întrunit Comisia Ar- heologică, care a stabilit planul de cercetare pe anul în curs, apoi a avut loc ședința de deschidere a lucrărilor sesiunii. Luînd cuvîntul în cadrul ace- steia, domnul Constantin Preda s-a referit la profilul viitoarei Comisii Ar- heologice a Academiei Române. Pînă la sfîrșitul acestui an se vor elabora proiectul de statut al comisiei și un regulament general al săpăturilor ar- heologice. Domnul Radu Florescu s-a oprit, în cuvîntul său, asupra condiții- lor grele în care s-a desfășurat cerce- tarea arheologică în ultimii ani, subliniind - ca primă urgență - necesi- tatea publicăriimaterialelor rămase. După ședința de deschidere, partici- panții au fost invitați la vernisajul Ex- poziției 'Descoperiri arheologice din campania anului 1989', realizată prin colaborarea mai multor muzee din țară. Dezbaterile propriu-zise s-au desfășurat în zilele următoare, 8-9 iu- nie, în cadrul celor șase secțiuni sta- bilite de organizatori. în ultima zi a avut loc o excursie pe Valea Mu- reșului. SECȚIUNEA I. CIVILIZAȚII STRĂVECHI (PALEOLITIC, NEOLI- TIC). Din cele 35 de comunicări înscri- se în program, două au avut ca obiect epoca paleolitică: Sondajul arheolo- gic efectuat la Partoș, punctul Șura de Piatră, jud. Alba (M. Cîrciumaru, H. Ciugudean) și Cercetări paleontologi- ce și arheologice tn Peștera Ciclovina 2, jud.Hunedoara (T.Mariș). Studiile interdisciplinare efectuate la Ciclovi- na, au dus la descoperirea a nume- roase resturi osteologice (aparținînd unor mamifere cuaternare, în special Ursus spaeleus) și unelte de os și cuarț care datează din pleistocenul superior. 28 Seria comunicărilor referitoare la perioada neolitică a fost deschisă de M.Nica cu Așezarea neolitică de la Cîrcea, jud.Dolj, unde au fost dezveli- te, în campania anului trecut, locuințe de suprafață cu inventar specific aspectului cultural Dudești-Vinca. La Suplacu de Bacău, jud. Bihor, au fost cercetate locuințe de același tip, cu inventar ceramic deosebit de bogat, pe baza căruia ele au fost atribuite culturii Tiszapolgar-Românești (Doina Ignat). Descoperiri din aria culturii Starcevo-Criș s-au făcut la Trestiana, jud. Vaslui (E. Păpușoi), Covrogiu, jud. Hunedoara (I. Andrițoiu), losași- Anele, jud. Arad (S.A. Luca, M. Bar- bu); Gornea, jud. Caraș Severin (Gh. Lazarovici, Z. Kalmar), Livada, jud. Cluj (Gh. Lazarovici), Tășnad, jud. Sa- tu Mare - unde a fost săpată o așezare bogată, cu material ceramic, fragmen- te de statuete, unelte Irtice și greutăți de lut (N. Iercoșan). O serie de comunicări s-au referit la cultura Cucuteni: Așezarea Cucute- ni de la Izvoare, jud. Neamț (S. Mari- nescu-Bîlcu și colab.)., Așezarea Cucuteniană de la Fulgeriș, jud. Bacău (V. Căpitan u), Așezarea Cucu- teniană de la Dumești, jud. Vaslui (R. Maxim Alaiba), Așezarea Cucuteni A 3 de la Scînteia, jud. lași (M. Mantu), Așezarea de tip Cucuteni de la Co- palău-Răzoma, jud. Botoșani (M. To- mozei). La Vorona, jud. Botoșani, N. Ursulescu și N. Ungureanu au făcut observații interesante asupra modului de construire a locuințelor și asupra unor tipuri de unelte de silex din aria cucuteniană. O așezare fortificată cu șan] circular a fost descoperită la Pe- cica-Forgaci, jud. Caraș Severin. Au- torul săpăturii, S.A. Luca, o datează în neoliticul tîrziu și propune denumirea de 'grupul Forgaci' pentru întreaga serie a descoperirilor de același tip de pe Mureșul Inferior. în Iclod, jud. Cluj, au fost cercetate două morminte aparținînd fazei tîrzii a grupului cultu- ral cu același nume; o locuință și o porțiune din șanțul de apărare (Gh. Lazarovici, Z. Kalmar). Material cera- mic din aceeași etapă a fost descope- rit și la Baciu, jud. Cluj (Z. Kalmar). La Dumbrava, jud. Satu Mare, au conti- nuat săpăturile într-o așezare neolitică (cultura Tiszapolgar) ce pare a fi spe- cializată în confecționarea uneltelor de piatră (N. Iercoșan). Cercetările de la Parța, jud. Timiș, au dezvăluit mai multe complexe neolitice, cel mai spectaculos fiind altarul de cult casnic aparținînd culturii Banatului, faza a doua (Gh. Lazarovici). în tell-ul de la Radovana, jud. Călărași au fost săpa- te două locuințe cu podea-platformă, ai căror pereți fuseseră realizați din nuiele legate cu o frînghie din fibre vegetale. Una dintre acestea a avut pereții pictați cu alb pe fond roșu (E. Comșa). Discuțiile care au urmat prezentării rapoartelor au scos în evidență faptul că cercetările paleolitice și neolitice de pe teritoriul țării noastre sînt încă într-o fază de început, în special în zone ca Dobrogea și Maramureș. Specificul acestor epoci istorice impu- ne studii interdisciplinare (geologice, arheologice, paleontologice) dar, din păcate, nu s-au făcut decît puține ex- periențe de acest fel la noi. In viitor sînt necesare modernizarea tehnicilor de săpătură și prelucrarea materialului, introducerea unor metode științifice de înseriere și, nu în ultimul rînd, atra- gerea unui număr mare de tineri. La secțiunea a doua, CIVILIZAȚIA TRACICĂ, s-au prezentat 21 de comu- nicări (din 29 înscrise în program), lucrările fiind conduse de V. Vasiliev și V. Boroneanț. Două rapoarte au avut ca obiect săpăturile efectuate în campania anu- lui trecut în tumuli cu morminte din perioada de tranziție, de la eneolitic la epoca bronzului (cultura lamnaia) și din faze mai tîrzii ale epocii bronzului: Cercetări arheologice cu caracter de salvare în Cîmpia Covurlui: Vlădești și Ijdileni - Frumușița, jud. Galați - (M. Brudiu) și Necropola tumulară de la Vlădeni, jud. Ialomița y. Nițulescu, Gh. Matei). Necropola de tip Noua de la Brăești, jud. Botoșani, cuprinde morminte de înhumație cu schelet așezat în poziție chircită și orientate aproximativ E-V; prezența în inventa- rul ceramic (destul de sărac de altfel) a unor elemente de tradiție Belopotak- Costișa și eventual Monteoru a deter- http://patrimoniu.gov.ro minat formularea ipotezei aparte- nenței cimitirului la etapa Noua I (L. Dascălu). Contemporană acesteia este Necropola plană de la Peciu Nou, jud. Timiș, cu 45 morminte de incine- rație și unul de înhumare; inventarul este alcătuit din podoabe de bronz - brățări, bufoni, ace (FI. Medeleț). M. Neagu și Dan Basarab Nanu au pre- zentat Considerații asupra tracilor tim- purii de la Dunărea de Jos în lumina săpăturilor arheologice de la Gră- diștea Coslogeni, jud. Călărași. Așezarea fortificată Coslogeni, cu mai multe niveluri de locuire, este datată de autori în intervalul cuprins cronolo- gic între secolele XIILXI î.e.n., pe baza materialelor descoperite în condiții stratigrafice clare și a analizei cerami- cii. Descoperirea de aici impune im- portante reconsiderări de ordin cronologic pentru sfîrșitul epocii bron- zului și începutul Hallstatului timpuriu în sud-estul României. Semne de întrebare asupra cronologiei Hallsta- tului A din Bărăgan ridică și descope- rirea la Vlădeni, punctul "La Vii", jud. Ialomița, a unor complexe închise cu material specific culturilor Coslogeni și Babadag I și II. în punctul 'Popina Lată' au fost cercetate două locuințe de suprafață și 6 gropi menajere din Hallstatt B; din inventarul acestora reținem două obiecte din bronz - un celt și o brățară (Gh. Matei, V.S. Nițule- scu). M. Gumă, S.A. Luca și Petre Rogozea au prezentat Necropola plană de incinerație de la începutul primei epoci a fierului de la Ticvaniu Mare, jud. Caraș Severin. Cele 36 morminte în urne au inventar bogat (ceramică, obiecte din bronz și os, oase de animale) și foarte unitar care le datează în faza Hallstatt A.1. Desco- perirea este apreciată ca valoroasă deoarece oferă posibilitatea ra- cordării obiectelor din bronz cu tipo- logia ceramică. Din aceeași etapă este și materialul arheologic descris în comunicarea - Depozitul de bronzuri de la Gioseni, corn. Tamași, jud. Bacău, de V. Căpitanu. Așezarea de la Dej, jud. Cluj, are caracter de forti- ficație, de refugiu în caz de pericol (V. Vasiliev); săpătura este încă de înce- put și cantitatea redusă de ceramică nu permite o datare exactă, totuși pare a fi Hallstatt B.3.C. M. Ignat a prezen- tat Necropola tumulară din Hallstatt-ul tîrziu de la Codru, corn. Cajvana, jud. Suceava, în cadrul căreia a delimitat trei categorii de tumuli: cu cameră funerară realizată din lespezi de gre- sie, cu casetă de piatră în mijloc și tumuli în care nu s-au descoperit frag- mente osoase, ci doar obiecte de in- ventar. O foarte interesantă comunicare s-a referit la Așezările de tip ‘Lăpuș' de la Groșii Tibleșului și Suciu de Sus, jud. Maramureș (C. Kacs6,1. Stanciu). Au mai fost prezen- tate rapoarte asupra cercetărilor de pe cursul inferior al Argeșului (T. Popa și colab.) de la Babadag, jud. Tulcea (S. Morintz), Suceveni - Cavadinești, jud. Galați (Nanu Dan Basarab) și Reme- tea Mare, jud. Timiș (FI. Nedeleț, Alex. Rădulescu). Cercetările arheologice de sâlvare întreprinse de T. Mariș în zona istorică a Municipiului Hunedoara, în aprilie- iunie 1989 au relevat o complexă stra- tigrafie verticală și orizontală ce acoperă un interval cronologic cu- prins între neolitic (Starcevo - Criș) și epoca medievală și modernă (sec.XIII- XIX). Datorită numărului mai mic de co- municări, lucrările acestei secțiuni s- au desfășurat sub forma unei mese rotunde: cei mai mulți participanți au omis datele tehnice în favoarea pre- zentării succinte și sistematice a con- cluziilor, de regulă apelînd la diapozitive, desene și hărți. Discuțiile purtate s-au orientat spre clarificarea unor probleme controversate de me- todologie, cronologie, tipologie a ma- terialului rezultat din săpături, spre fixarea trăsăturilor esențiale ale diferi- telor culturi specifice perioadei. Ideea care a dominat în încheiere a fost ace- ea că în momentul de față sînt create condiții necesare realizării unor lucrări de sinteză și publicării obiectivelor mari cercetate anterior. Domnul V.Va- siliev a subliniat faptul că deja există o neconcordanță între tipologiile care s-au făcut pînă acum și observațiile stratigrafice din noile săpături. Din acest motiv trebuie să devină priorita- re prelucrareaîntr-o manieră modernă și publicarea obiectivelor mari desco- perite anterior, pentru a se crea astfel o bază reală continuării cercetărilor prin eliminarea prejudecăților sau a aproximărilor. O astfel de întreprinde- re va fi însă destul de dificilă, a arătat Dl. Florin Medeleț, datorită numărului mic de restauratori specializați, care nu pot face față cantităților imense de material acumulat în muzee. Pentru realizarea unei viziuni de ansamblu asupra istoriei naționale s-a propus elaborarea unui atlas al descoperirilor din toate epocile și culturile, care să fie reactualizat periodic. Dl. Florin Me- deleț a atras atenția asupra faptului că există încă muite probleme nerezolva- te, cum ar fi aceea a mișcărilor de populații. Domnia sa a propus ca în viitor, pentru a simplifica activitatea cercetătorului, repertorierea situs-uri- lor să se facă pe sate, nu pe comune. Secțiune a-lll-a - CIVILIZAȚIA GE- TO-DACICĂ - S-au prezentat 22 de comunicări din cele 27 programate, acoperindu-se un interval cronologic foarte larg: secolele Vl-V î.e.n. - ll-lll e.n. Cele mai multe rapoarte au avut ca obiect săpături realizate în fortifi- cații: Fortificația geto-dacică de la Coțofenii din Dos, jud. Dolj IjJ. Zirra și colab.), Cetățuia geto-dacică de la Po- iana, jud. Galați - sec. V î.e.n. - II î.e.n.; Necropola tumulară sec. IIî.e.n. -le.n. (S. Teodor, M. Nicu și S. Țan), Cetatea geto-dacică de la Bunești-Averești, jud. Vaslui (V.V. Bazarciuc), Așezarea fortificată de la Satu Mare, Corn. Olti- na, jud. Constanța (M. irimia, N. Co- novici), Cetatea dacică de la Brad, jud. Neamț (V. Ursachi), Fortificap'a dacică de la Moinești, jud. Bacău (V. Căpitanu, V. Ursachi), Fortificația da- cică de la Săvîrșin , jud. Arad (M. Barbu, G.P. Hurezan), Cetatea dacică de la Divid ■ Grad, corn. Pojejena, jud. Caraș- Severin (M. Gumă, S.A. Luca), Fortificațiile dacice de la Porțile de Fier ale Transilvaniei (Tapae), jud. Hu- nedoara (I. Glodariu, A. Rusu), Fortifi- cația dacică de la Racoș, jud. Brașov (FI. Costea), Așezarea fortificată de la Merești, jud. Harghita (St. Ferenczi, V. Soiom). în cetatea de la Cugir (jud. Alba) au fost dezvelite mai multe cup- toare de copt pîine ce se succed în cinci etape de refacere a locuințelor; au fost surprinse de asemenea trei gropi de provizii, una din secolul al ll-lea î.e.n. și alta de la sf. sec.l e.n. (I.H. Crișan, FI. Medeleț, I. Andrrțoiu). La Grădiștea, jud. Brăila, afost desco- perit în campania 1989 un atelier de prelucrare a podoabelor de bronz și argint, cu inventar foarte bogat: creu- zete, dăltițe, nicovale, fibule, inele etc. (V. Sîrbu). Necropole daco-getice au fost săpate la Cilic- Dere, jud. Tulcea, din sec. Vl-V î.e.n. (G. Simion), On- cești, jud. Bacău, sec. ll-lll e.n. (I. Mi- trea). Autorii săpăturilor de la Căscioarele, jud. Călărași (V. Sîrbu, P. Damian și E. Safta) au atras atenția asupra faptului că sacrificiile de oa- meni și animale din necropola de se- col IV-II î.e.n. oferă noi posibilități de interpretare privind credințele magice și religioase ale geto-dacilor. La Bu- dești, jud. Călărași, au fost descope- rite, printre altele, o groapă cu sacrificii umane și, într-o locuință, re- sturile unui război de țesut vertical (V. Sîrbu, S Pandrea). Prezentînd concluziile secțiunii, M. Irimia a apreciat diversitatea proble- melor aduse în discuție de raportori în ceea ce privește fortificațiile dar și ne- cropolele, de mai puțină atenție bu- curîndu-se, în ultima vreme, așezările 29 http://patrimoniu.gov.ro deschise. Secțiunea a IV-a - ARHEOLOGIA CLASICA GRECO-ROMANĂ - a înre- gistrat cel mai mare număr de rapoar- te (49), orientate ca tematică în trei direcții principale: orașe, istorie mili- tară și teritoriu provincial. în anul 1989 au continuat cercetări- le în cele mai importante orașe din Dobrogea și Dacia: Tomis (săpături cu caracter de salvare în metropole - C. Chera, V. Lungu - și în zona bazilicii mari - T. Cleante; a fost descoperită cea mai mare poartă a cetății, orienta- rea turnurilor acesteia ridicînd o serie de probleme în legătură cu traseul zidului de incintă - Gh. Papuc), Calla- tis (în sectorul nordic al metropolei a fost săpată o movilă cu 7 morminte de înhumație, în inventarul cărora s-au aflat și două statuete de Tip Tanagra - C. Bounegru), Histria (în special ba- zilica romano-bizantină - P. Alexan- drescu și colab.), Tropaeum Traiani (edificii foarte importante pentru orașul timpuriu, dintre care reținem bazilica paleo-creștină - Al. Barnea, M. Mărgineanu - Cîrstoiu), Dinogetia (așezare romană tîrzie cu nivel de ar- sură datată în secolul al Vl-lea; dintre obiectele descoperite, un opaiț de sec. II cu inscripția LUCIUS - Al. Bar- nea), Celei - Sucidava (C. Tătulea, C. Toropu, FI. Bîciu), Romula (cartierul meșteșugăresc în perimetrul căruia s- au descoperit mai multe tipare de sta- tuete - Gh. Popilian, Capidava (s-a lucrat în diferite zone ale cetății urmărindu-se clarificarea stratigrafiei, și în special în sectorul cheiului con- struit în sec. al ll-lea, odată cu prima fortificație; s-a realizat releveul gene- ral al cetății și au început lucrările de restaurare la corpul de gardă; dintre obiectele cu caracter creștin descope- rite, un sigiliu bizantin de sec.VIII - R. Florescu și colab.), Tibiscum (s-au făcut săpături într-un cartier periferic al orașului antic surprinzîndu-se un edificiu cu caracter particular distrus prin incendiere. 90% din materialul arheologic este reprezentat de cera- mica asemă- nătoare prin pastă și de- cor celei descoperite în cetățile romane tîrzii de pe malul drept al Dunării - D. Benea, P. Bona), Colonia dacică Sarmizegetusa (forul coloniei; rezultatele săpăturilor demonstrează faptul că în această zonă s-a menținut după 271 un standard de viață destul de ridicat - R. Etienne, I. Piso și co- lab.), Napoca (necropola romană și romană-tîrzie, cu sarcofage lucrate în principal din cărămidă combinată cu țiglă, plăci de piatră sau olane, se datează la sfîrșitul sec. al ll-lea și înce- putul sec. al IV-lea -1. Hica, C. Pop), 30 Apulum (stabilirea limitelor coloniei a pus în evidență faptul că aici s-a găsit cel mai mare centru roman din Euro- pa; în săpătură a fost găsită o splen- didă statuie lucrată din marmură de Bucova, probabil de către un artist autohton, înfățișîndu-l pe Liber Pater - A. Diaconescu și colab.), Porolissum (a fost verificat sistemul de fortificație dacică de pe Măgura Moigradului, confirmîndu-se îm întregime datele lui Ptolemeu despre aceasta; s-a lucrat și în amfiteatru - care pare a fi cel mai mare din Dacia, evidențiindu- se exi- stența a două faze: de lemn și respec- tiv de piatră; în secolul II s-a amenajat un mic sanctuar Nemesis (M. Gudea și colab.). Cercetările soldate cu cea mai ma- re cantitate informațională s-au efec- tuat în castre: Feldioara (L. Petculescu, P. Damian), Cincșor, jud. Brașov (D. Dimitriu, E. Oberlânder - Tîrnoveanu), Cășeiu, jud. Cluj (D. Isac și colab.), Udueni (I. Bogdan - Cătăni- ciu), Potaissa (M. Bărbulescu și co- lab.). La llișua, jud. Bistrița Năsăud a fost clarificată existența celor trei faze (două de pămînt și una de piatră) și s-au dezvelit turnurile de colț, preto- riul și cîteva barăci. Castrul a fost di- strus de un incendiu foarte puternic probabil pe la mijlocul secolului al lll-lea, pe teritoriul său așezîndu-se dacii liberi; au fost descoperite borde- ie cu ceramică lucrată de mînă din sec. III-IV e.n. (D. Protase, G. Marine- scu, C. Gaiu). La Vărădia, Jud. Caraș- Severin a fost descoperit un al doilea castru situat între așezarea dacică și castrul mare de piatră (E. laroslavschi, O. Bazu). Au fost prezentate de asemenea comunicări privind rezultatele săpătu- rilor din necropolele romane de la Dunărea - Galați (M. Brudiu) și Băr- boși - Galați (S. Sanie). In apropierea castrului de piatră de la Bumbești, jud. Gorj, în perimetrul așezării civile a fost cercetată o lo- cuință cu șapte camere datată, pe ba- za monedelor și fibulelor, la sfîrșitul sec.II și începutul sec. III. Din inventa- rul său reținem cantitatea mare de ceramică (un fragment de vas decorat prin ștampilare cu motivul frunzei de palmier) și sticlă, un vîrf de săgeată etc. (Dan Radu lonescu). în aceeași zonă au început săpături de salvare în așezarea aferentă castrului de pămînt de laVîrtop (V. Marinoiu). La Sarichioi ‘Sărătura’, jud. Tulcea, au fost cerce- tate bordeie cu ceramică dacică și romană risipite pe o suprafață de 46 ha (sec.l - mijlocul sec. al lll-lea) și o așezare rurală cu bordeie și locuințe de suprafață datată în prima parte a secolului al IV-lea (V. Baumann, I. Va- siliu). Sintetizînd discuțiile purtate în ca- drul secțiunii a IV-a, domnul I. Piso a arătat că din punct de vedere al cer- cetărilor din orașe și așezări rurale Dobrogea este mult avansată față de Dacia. Pe teritoriul provinciei numai în ultima vreme s-a trecut la delimitarea orașelor și la intensificarea săpăturilor în perimetrul acestora; există încă fo- arte multe semne de întrebare în legătură cu distincția care trebuie făcută între teritoriul militar și cel fi- scal, sau cu apartenența Banatului la Dacia; numărul așezărilor rurale săpa- te este extrem de mic. Programarea cercetărilor viitoare ar trebui să plece tocmai de la aceste nelămuriri și insu- ficiențe, și să se orienteze în mod deo- sebit spre studiul exhaustiv al așezărilor rurale, care pot furniza cu- noașterii istorice date esențiale pri- vind structura populației, dezvoltarea economică etc. Domnul Piso a expri- mat îngrijorarea participanților față de situația actuală a terenurilor și dorința de a se reglementa cît mai repede statutul juridic al rezervațiilor arheolo- gice. S-a propus limitarea dreptului de proprietate asupra pămîntului aflat în perimetrul rezervațiilor și legifera- rea interdicției de a se efectua lucrări agricole sau edilitare. Astfel de limitări ar putea fi compensate prin scutiri de impozite. La secțiunea a V-a - PERIOADA PREFEUDALĂ. CIVILIZAȚIE VECHE ROMÂNEASCĂ; POPULAȚII ALOGE- NE - au fost prezentate rapoarte asu- pra cercetărilor arheologice din anul 1989 sau anterioare, acoperind inter- valul cronologic cuprins între secolele III-IV și X-XI. Cele mai multe comu- nicări au prezentat descoperiri aparținînd secolelor III-IVAșezarea din sec.IV de la Criciova, jud. Timiș (urme ale prelucrării fierului pentru prima dată descoperite în zonă), Ve- stigiile arheologice de la Timișoara - Freidorf (D. Benea), șantierul Tirgșoru Vechi, jud Prahova - necropola din sec.lll-IV (Gh. Diaconu, D. Lichiado- pol, Al. Minculescu), Așezări din sec.IV descoperite pe cursul inferior al Argeșului (T. Popa Crischuster, V. Barbu). Morminte cu inventar specific celei de-a doua jumătăți a sec.IV au fost cercetate în necropolele birituale de la Boanca și Călărași, jud. Călărași (M. Munteanu, FI. Rădulescu). La Gherăseni - Cremenea, jud. Buzău, a fost săpată o așezare de sec.IV, necro- pola birituală contemporană și trei morminte din secolul următor. Inven- tarul acestora din urmă conține, prin- tre altele, și o diademă din metal aurit http ://patrimoniu.gov.ro (M. Constantinescu). Așezări în care este atestată locui- rea din epoca bronzului șl pînă în sec.IV respectiv V-VII au fost cercetate la Uilac, jud. Harghita (C. Beldiman) și Davideni, jud. Neamț (I. Mitrea). La Archiud, jud. Bistrița-Năsăud C. Gaiu a săpat o necropolă care aparține prin inventar (ceramică fină cenușie sau brun- cenușie, cu decor lustruit, lu- crată la roată, catarame, vîrfuri de săgeți și ritual orizontului de tip Bând de Cîmpie. Reluarea lucrărilor la Udești - Suceava a dus la descoperi- rea unui bordei prefeudal deosebit de mare din secolul al Vll-lea (Al. Rădule- scu); la Chilia Veche, jud. Tulcea, în doi tumuli de epoca bronzului au fost practicate, în mileniul I, 83 de înmormîntări secundare, în două eta- pe: sec. VI-VII și IX-XI. Comunitatea care a folosit movilele în ultima perio- adă îndepărta ritual anumite părți ale corpului uman înainte de înhumare (Gh. Mănucu Adameșteanu). Au mai prezentat comunicări Georgeta luga (Așezarea prefeudală din sec. VII-VIII de la Vălenii Șomcutei, jud. Maramureș), M. Comșa (Fortifi- cațiile de pe panta vestică a dealului de la Slon), S. Dumitrașcu (Șantierul arheologic Sînnicolaul Român, Bi- hor), R. Maxim Alaiba (Așezarea din sec. IXXl de la Gara Banca, jud.Va- slui), D.Gh. Teodor (Așezarea din sec.VII-VIII de la Lozna-Străteni, jud.Botoșani - una dintre puținele așezări din această perioadă săpate integral). Lucrările prezentate la această secțiune au adus contribuții științifice importante la cunoașterea unei pe- rioade dificile din istoria națională. Din păcate, însă, modul de prezentare a fost uneori deficitar, făcîndu-se abuz de date tehnice (adîncime, lățime etc.) și descrieri de material, ceea ce este de natură să distragă atenția de la esența comunicării. Nu trebuie să uităm, spunea dl. Dan Teodor, că ne adresăm unor specialiști în domeniu; este de căutat o formulă mai simplă, renunțîndu-se la lecturarea textului pregătit pentru tipar în favoarea pre- zentării orale cu ajutorul mijloacelor vizuale. Un exemplu pozitiv a oferit în acest sens C. Beldiman. O inițiativă admirabilă a avut autorul săpăturilor de la Cluj - Tulgheș, S. Cociș, oferind participanților spre vizionare o casetă video. La secțiunea a Vl-a -CIVILIZAȚIA MEDIEVALA ROMÂNEASCĂ - seria comunicărilor a fost deschisă prin prezentarea Fortificației medievale de la Cheud, jud. Maramureș. Pe Valea Someșului a fost descoperită o cetate de pămînt din secolele IX- XII, fortifi- cată cu două rînduri de șanțuri și va- luri de apărare; din materialul descoperit reținem: părțile compo- nente ale unei arbalete, o apărătoare de braț, zale, vîrfuri de săgeți, lame de cuțit. In apropiere a fost cercetat un turn locuință cu capelă de sec.XIII-XIV, remarcabil prin frumusețea ancadra- mentelor ușilor și ferestrelor (G. luga, S. losipescu, R. Verussi). în comunicarea Așezarea medie- vală timpurie de la Vermeș, corn. Le- chința, jud. Bistrița-Năsăud, G. Rădulescu a prezentat un bordei cu ceramică din secolele X-XII; din ace- eași perioadă datează și cîteva desco- periri din jud. Alba: cetatea Jdioara - Cetatea Sării (care a funcționat în sec. X- prima jumătate a sec. XI, ulterior construindu-se aici cetatea Uioara) și trei așezări medievale dintre care Osenta (cu 40 de locuințe, majoritatea bordeie) și Mediaș sînt atestate docu- mentar înainte de venirea tătarilor. Al- te vestigii de la începuturile civilizației medievale românești au mai fost de- scoperite la Țăndărei, jud. Ialomița (Al. Păunescu, E. Rența, Gh. Matei), Cluj-Mănăștur - fortificația medievală timpurie de la Calvaria (P. lambor), Remetea Mare, jud. Timiș (A. Rădule- scu), Șopotul Vechi, jud. Caraș-Seve- rin - necropolă din sec.XII-XIII (D. Teicu), Hudum, jud. Botoșani - necro- pola din sec. XIII-XV (V. Spinei și co- lab.). Șt. Matei, P. lambor, R. Ardevan au prezentat Șantierul arheologic Cluj - Parcul LL.Caragiale, unde au fost descoperite cele mai vechi urme me- dievale din oraș, datînd din secolul al Xlll-lea. E. Emandi a comunicat rezul- tatele săpăturilor din biserica Sfînta Treime, Șiret (sec. XVIII), unde au fost descoperite urmele unor biserici mai vechi - sec. XIV - care a aparținut prob- abil franciscanilor. La Vaslui a fost cer- cetată o reședință domnească din sec. XV (A. Andronic), iar la Tg. Trotuș locuințe, cuptoare și gropi menajere cu material bogat care le datează în sec. XVI-XVII (P. Alexandru). P. Beșliu a prezentat Cercetările arheologice medievale din jud. Sibiu în 1989:1. Biserica minoriților - ruinele unei biserici cu trei nave construită la sfîrșitul secolului al XIII- lea de călugării minoriți; ulterior s-a renunțat la una din nave, iar în sec.XVI biserica a fost integrată unei manufacturi: s-au găsit mai multe morminte de călugări; 2. Casa Hermes din Sibiu (ruinele unei construcții din lemn anterioară anului 1300); 3. Dumbrăveni (ruinele unei biserici vechi, dezafectată după reforma calvină; s-au găsit mai multe cripte și morminte. Biserica aparținea domeniului familiei Apaffi); 4. Săliște. La Criscior, jud. Hunedoara, M.D. Lazăr și colab. au cercetat Biserica lui Bălea din sec. X/V-XV. Sub aceasta se află temelii de piatră atribuite inițial unei biserici din lemn de la începutul sec.XIV; discuțiile purtate asupra de- taliilor de construcție (lățimea zidului, adîncimea fundației, absența altaru- lui) au demonstrat însă că ne găsim în fața unei clădiri din piatră, probabil o reședință feudală căreia i s-a supra- pus biserica lui Bălea. A. Rusu și Z. Pinter au prezentat Biserica medie- vală de la Nălați, jud. Hunedoara (sec. XVI), un edificiu clasic hațegan avînd același plan cu bisericile de secol XIV. Au fost dezvelite 26 morminte în exte- rior, iar în interior un mormînt de oștean îmbrăcat în cămașă de zale. La Valea Mănăstirii, jud. Gorj, Gh. Canta- cuzino a descoperit ruinele unei con- strucții cu zid de cărămidă datată cu monede de la începutul domniei lui Vladislav Vlaicu; probabil a aparținut unui ansamblu monastic. Cercetările de la Biserica Sfîntul loan Botezătorul din Suceava (M.D. Matei, E. Emandi) au dus la descope- rirea temeliilor unei construcții din piatră de mari dimensiuni, conside- rată a fi fost primul sediu al Mitropoliei Moldovei. La Biserica Sfîntul Nicolae Vechi din Ploiești (Șt. Olteanu, N. Nea- gu, C. Hoinărescu) s-au găsit urme materiale din sec.XVI-XVIII. Al. Păune- scu și E. Rența au prezentat săpăturile de la Biserica Sfinții Voievozi din Slo- bozia (construită în timpul lui Matei Basarab, dar distrusă în sec.XIX) și din orașul medieval Piua Petrii (jud. Ialo- mița). în zona bisericii Precista-Galți cercetările din anul 1989 au scos la iveală 6 cuptoare pentru ars piatră de var, o adevărată "fabrică* (N.D. Basa- rab, I. Costel) care datează din sec. al XVII- lea. La Karaharman au fost de- scoperite trei tezaure de monede de aramă argintate ce aparțin categoriei falsurilor oficiale din timpul sultanului Ahmed al lll-lea (S. losipescu și co- lab.). Concluziile acestei secțiuni au fost prezentate de domnul Gh. Canta- cuzino. în ansamblu, lucrările sesiunii au prilejuit un amplu schimb de păreri asupra stadiului actual al cercetărilor arheologice de pe teritoriul țării noa- stre și asupra direcțiilor în care vor trebui orientate acestea în perioada următoare. DANIELA MARCU 31 http ://patrimoniu.gov.ro Dicționar îndreptățire Sub revoluție cînd, paradoxal, se impune reconexarea noastră atîtor tradiții frînte, curma- te sau uitate, apariția într-acest 'Buletin al Co- misiei Naționale a Monumentelor, Ansam- blurilor și Siturilor Istorice', tocmai în anul 1990 - al comemorării a treizeci de ani de la moartea lui G.M. Cantacuzino a unui Dicționar - nu trebuie să surprindă. între 1939 și 1947 ilustrul arhitect a făcut să apară 'Simetria', ale cărei numere, "caiete de artă și critică", reprezentau, asemeni altor pu- blicații ale vremii, precum "Revue Historique du Sud-Est Europeen", "Dacia", "Zalmoxis. Revue des Etudes Religieuses", "Daco-Romania", apogeul cultural al României Mari. "Simetria", ca mai toate marile periodice ale vremii, și, într-un sens, mai mult decît acelea, reflectă tragedia românească a smulgerii din făgașul unei evoluții firești și a împingerii în infernul totalitar. Reflectare normală ținînd seama de personalitatea lui G.M. Cantacuzino și de orientarea "Simetriei" dincolo de specificul unei reviste de arhitectură spre orizonturile largi, estetice și etice ale spiritualității vremii și tuturor timpurilor. Dar despre această confruntare a "Simetriei" și sufletului ei cu istoria se impune o mai atentă zăbavă altcîndva. Dec/arapa.inaugurală a noii reviste din to- amna anului1939, în afara definirii "formației plastice" a creatorului român, era un apel la ordine: "experiențele nu sînt valabile decît după o coordonare critică a rezultatelor"¹. Cred că de aici provine gîndul Dicționarului, rubrică susținută apoi prin remarcabile contri- buții ale lui G.M. Cantacuzino însuși, Matila Ghyka, Tudor Vianu. "Inițiativa de a alcătui un Dicționar estetic și critic al unor noțiuni legate de domeniul artei -conchidea Virgil Ierunca- a ' G.M. Cantacuzino, Simetrii, ed. Ion Cușa - V. Ierunca, Paris, f.a. Folosim această ediție apărută în admirabile condiții grafice, deși fără majoritatea ilustrațiilor originalu- lui, întrucît textele publicate de Adrian Anghelescu - G.M. Cantacuzino, Izvoare și popasuri, Editura Eminescu, Bucu- rești, 1977, au fost trunchiate. ² G.M. Cantacuzino, Simetrii, Cuvînt înainte de VirgilIerun- ca, p.14 32 fost dintre cele mai fericite, într un peisaj cultu- ral ca al nostru lăsat prea adesea pe seama improvizației și impresionismului estetic"² Dar prin sensibilitate și educație, G.M. Cantacuzi- no depășește programul inițial, și, grație deo- sebitului talent poetic, atît de prețuit de lorga, în reconstituirea trecutului, a reușit să cuprindă cu mult mai mult din viața oamenilor ce au fost. Interesul său s-a deplasat, cu o remarcabilă mobilitate, de la termenii tehnici (armonie, axă, coloană, compoziție, cupolă, desen, extrados, intrados, formă, ordin, plastică, plastic, proble- ma, tema, profil, ritm, tehnică), la caracteriza- rea unor mari etape de creație și noțiuni filozofico-estetice (clasicism, convențional, progres), pînă la viziunea sintetică asupra con- tribuției artistice a Athenei, Bizanțului, Moldo- vei și Romei. Reluarea astăzi, după mai bine de patru decenii de la suprimarea "Simetriei", a Dicțio- narului în paginile "Buletinului Comisiei Națio- nale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice" îmi pare o necesitate a Revoluției, a imperativelor de critică, metodă și ordine ale timpului. Noul Dicționar va discuta cu precăde- re terminologia legată de monumente, ansam- bluri și situri istorico-arheologice, fiind însă deschis oricăror orizonturi, viziuni estetice și istorice asupra originilor și evoluției civilizațiilor de azi. SERGIU IOSIPESCU Bastion (fr. bastion, vfr. bastillon, engl. bastion, it. bastione, germ. Bollwerk, Bastei, mag. bastya, pol. ba- szta. Termenul, folosit în fel și chip pentru a desemna cele mai diverse tipuri de tunuri de flancare din antichitate și pînă în vremurile noastre, are totuși o semnificație proprie tîrzie, medievală și modernă, îndeajuns de precisă. Bastio- nul este o lucrare de fortificație de obicei cu un relief redus pe plan romboidal ieșind din incinta unei cetăți, compusă la exterior din două fețe reunite în unghi și două flancuri terminate cu un gît prin care se leagă de curtine. Apariția și evoluția bastionului, a sistemului de fortifi- cație bastionară a fost determinată de revoluția tehnicilor militare, cu precădere a modernizării artileriei în a doua jumătate a secolului al XV-lea și în veacul următor. Forma noii lucrări de fortificație era menită să asigure o flancare mai eficientă a curtinelor adiacente, acoperite, de la di- http ://patrimoniu.gov.ro stanță și de aproape, de focul încrucișat al bateriilor de la fețele și flancurile bastioanelor. Ca și întreaga fortificație a epocii, bastioanele au un relief scăzut, se îngroapă în teren spre a oferi o țintă redusă focului artileriei asediatoare. Construite din mase mari de pămînt, bastioanele au fețele, flancurile și gîturile palisada- te sau zidite, de obicei în cărămidă, avantajoasă prin sfărîmare, periculoasă în cazul impactului proiectilelor. Miezul bastioanelor se poate afla la același nivel cu coama zidului curtinelor (bastioane pline), bateriile ampla- sate în ele și servanții lor fiind apărați de un parapet; sau mai jos de acel nivel (bastioane goale), dar atunci bateriile se află dispuse pe o platformă (cavalier) interioară, do- minînd împrejurimile peste parapete, spre a orienta și face eficace focul. Protejarea gîturilor bastioanelor se făcea adesea prin prelungirea flancurilor, formînd adevărate urechi, adăpo- stitoare și ale unor comunicații subterane cu șanțul împrej- muitor. Sistemul de fortificare bastionar a fost, și el, rodul Renașterii italiene, printre inițiatorii din a doua jumătate a veacului al XV-lea remarcîndu-se sienezul Francesco di Giorgio Martini. îngemănat căutărilor dintîi pentru o urba- nistică ideală, sistemul bastionar a fost popularizat în Eu- ropa centrală și nordică grație schițelor lui Albrecht Durer. în Franța bastionarea a fost teoretizată de contele Blai- se- Francois de Pagan (Trăite des Fortifications,} 645); elevul de geniu al acestuia a fost ilustrul Vauban (1633- 1707) care, susținut de monarhia lui Louis XIV, a dus la perfecțiunea practic a sistemului. în țările române bastionarea se răspîndește mai întîi în voievodatul Transilvaniei, prin arhrtecții italieni comanditați de familia regală Zapolya și guvernatorul militar imperial romano-german generalul Giovani Batistta Castaldo. Prima fortificație bastionară transilvană a fost descope- rită arheologic la vechea cetate Tăuți. Cea mai spectacu- loasă realizare a sistemului 'italian vechi' este fortăreața Gherlei, construcție începută la 1535 după planurile arhi- tectului Domenico de Bologna. Sistemul 'italian nou' este ilustrat magnific încă, și în pofida degradărilor actuale, de cetatea Oradei Mari, fortificație pentagonală din cărămidă, cu înălțimea bastioanelor și curtinelor de 9-10 m. Termi- nologic, în limba oficială a țării - latina, bastioanele sînt menționate drept propugnacules, denumire sugestivă pentru poziția înaintată și rolul defensiv activ al acestor lucrări fortificate. în principatele române Moldova și Țara Românească folosirea bastioanelor întîmpină în opera memorialistică a marelui logofăt Miron Costin (1633 - 1691), în legătură cu luptele forțelor polono-moldave (Jan Zamoyski, leremia vodă Movilă) cu tătarii la'1595: 'n-au putut răbda leșii fără șanțuri, cît au văzut atîta putere, ce s-au întărit tabăra cu șanțuri prin pregiur și au făcut cu socoteala lui Zamoyski hatmanul și denafară de șanțuri băști de pămîntu, de la șanțul taberei așe departe, cît agiunge glonțul pușcei; și într-acele băști au scos și Zamoyskii oastea leșească împotriva grosimei cei tătărăști; năvăliia tătarii cu toată oastea asupra leșilor, ce leșii sta neclătiți și din băști da tunurile; dosul iarăș să le ia, nu putea tătarii de tabără, și așea au stătut războiul intr-acea dzi (...) (Letopiseț, I, 9). Textul, edificator pentru înțelegerea tacticii apărării fortifi- cațiilor bastionare de campanie, relevă, așa cum a obser- vat de altfel, B.P. Hasdeu în Etymologicum Magnum Romaniae • vechea denumire a bastionului, baște (pl. băști}, din polonul baszta, provenind la rîndu-i, ca și ma- ghiarul bastya, din germanicul Bastei. îngroparea acestui 33 tip de fortificații de pămînt, amenajarea comunicațiilor le- gate de ea au condus la accepțiunea semantică actuală bașcă (baștie), beci, pivniță. Sub anul 1620 memoriile lui Miron Costin oferă și echivalentul otoman al acelui tip de bastion: 'ce făcusă leșii în cele trei dzile o tabie, adecă o baștă denafară de șanțuri, de care nu luasă turcii aminte, ce și de la șanțuri și den tabie dîndu tare leșii foc, au căutat turcilor a să da inapoiu' (Letopiseț, IX, 25). Dincolo de receptarea lingvistică, avantajele apărării bastionare, permanente sau semipermanente (de campa- nie), au determinat adaptarea sa în țările române, principa- la înfăptuire, omogenă planimetric și funcțional, fiind cetatea Tîrgoviștei (1644-1645),din vremea domniei lui Ma- tei Basarab. Sporadic au mai fost ridicate fortificații bastio- nare de pămînt pentru nevoile unor campanii, precum acelea ale oaste! regelui polon Jan III Sobieski în Moldova, la Mănăstirea Zamca (Suceava), păstrată pînă astăzi. O mențiune aparte se cuvine Dobrogei și Moldovei pontice, unde administrația militară otomană a edificat, mai ales în secolul XVIII și sub diriguirea unor ingineri de geniu fran- cezi, cîteva incinte bastionare, precum aceea redată aici, după o fotografie aeriană inedită, de la Tulcea. în secolele XVI-XVIII, numeroase castele medievale tran- silvane au fost înconjurate de incinte bastionare, între ele Făgărașul. O deosebit de interesantă dublare a unui turn rotund de un bastion se întîlnește la Racoșul de Jos (Co- vasna). Uneori, la castelul din Medieșul-Aurit (Satu Mare), de pildă, pe planul unei fortificații bastionare s-a ridicat o construcție înaltă ( comanditar Sigismund de Lonya, 1630), cu .2-3 caturi, pierzîndu-se, astfel, specificitatea tipologică. în acest sens doar poate fi vorba de turnuri bastionare. Folosirea eronată a termenului de bastion - aplicat unor turnuri poligonale sau chiar rotunde antice și medievale - se explică, de cele mai multe ori, prin însăși originea și evoluția cuvîntului în limba franceză. Importat, probabil, din Italia renascentistă, el a fost ortografiat mai întîi bastil- lon, deopotrivă diminutivul cuvîntului bastille. Or bastille (provensal bastida - construcție izolată, din lat. pop. basti- re) era, inițial, o fortificație medievală detașată, și mai tîrziu un castel flancat de turele. Universala celebritate a Bastiliei, întemeiată la 1370 la poarta Saint-Antoine a Parisului, a Fig.1.Cetatea bastionară a Gheriei-însășl barbacana este bastionară http: //patrimoniu.gov.ro făcut ca acest tip de fortificație să fie, de mai multe ori, modelul mental pentru analiza istorico-arhitectonică a unor castele, cetăți sau incinte urbane, categorisite astfel abuziv drept bastionare. Știință și artă deopotrivă, fortificația, castelologia trebuie să aibă și în cazul bastionului un limbaj corect, istoric. Cu o evidentă aspirație spre perfecțiunea geometrică a planului, mărturii ale unei neasemuite ingeniozități tehnice, inginerești în echilibrarea maselor de pămînt, a zidăriilor, subteranelor, admirabil decorate cu sculpturi renascenti- ste sau baroce, fortificațiile bastionare de pămînt, piatră sau cărămidă din țările române ale secolelor XVI-XVIII re- prezintă monumente istorice de interes major, național și internațional, a căror conservare și restaurare se impune cu prisosință. SERGIU IOSIPESCU BIBLIOGRAFIE Eugene Emmanuel Viollet-le-Duc, Dictionnaire raisonne de l'architecture francais du XI au XVI silele, voi.l-X, Paris, 1858-1868. Inventaire General des Monuments et des Richesses Artistiques de la France. Principes d'analyse scientifique, Architecture, Methode etVocabulaire, vol.l-ll, Paris, 1972. Burgen und Feste Platze, Glossarium Artis, Tubingen, 1977. Prosper Merimee, Studii asupra artelor în evul mediu, București, 1980. Gheorghe Anghel, Cetăți medievale din Transilvania, București, 1972. . Fig.2. Fortificația bastionară Tulcea Fig.3. Racoșul de Jos - Castelul. 34 http://patrimoniu.gov.ro Dosarele distrugerii Ce se întîmplă cu Hanul Roșu... Hanul Roșu din București, aflat în Mahalaua Curtea Veche(Str.Șelari, nr.19, col] cu Str.30 Decembrie) a fost construit în jurul anului 1800. Cine a făcut această con- strucție nu se poate preciza, știm numai că în al doilea deceniu al secolului trecut Hanul Roșu este în stăpînirea Mănăstirii Cotroceni. La 16 iulie 1818 egumenul Hariton îl vinde jupînesei Zamfira. Aceasta este nevoită să-l cedeze la rîndul ei, hanul devenind proprietatea lui Zoe Gole- scu(soția logofătului Dinicu Golescu). Pînă în 1852 locul hanului este parcelat și vîndut la diferiți indivizi printre care este amintit un oarecare Nae Constantinescu. Mai știm, de asemenea, că negoțul a înflorit timp de mai bine de o sută de ani în această zonă comercială și că la naționalizarea din 1948 intră în proprietatea statului deschizîndu-se aici diverse cafenele și restaurante. Și iată-ne ajunși în 1988 cînd hanul datorită scurgerii timpului a pierdut bowindow- ul dantelat și cei doi pilaștrii semirotunzi de pe colț, mărun- ta decorație a cornișei acoperișului și arcatura'delicată a ferestrelor bipartite, ajungînd în fața trecătorului un buncăr rigid în care sînt împușcate, fără nici un sens, niște ferestre rectangulare, un buncăr de pe care este rasă și netezită orice urmă din mișcarea plinurilor și golurilor, din vibrația decorațiilor. în 1989 apare o speranță de recompunere a vechii imagini a hanului: U.J.C.O.O.P., în dorința de extindere, alcătuiește un releveu amănunțit al hanului anunțînd I.C.R.A.L.- ul și primăria că dorește să închirieze imobilul și deține fondurile necesare restaurării Integrale a hanului, pe baza documentelor existente. în urma Revoluției din Decembrie situația se schimbă dar lucrurile nu sînt înțelese corect și imobilul este cedat unei asociații ce dorește să deschidă un mare restaurant cu bar și cafenea dar care, în prezent, nu deține suma necesară restaurării vechiului han. De ce Direcția comer- cială a primăriei municipiului București poate dispune ca spații din vechiul centru al Bucureștiului să fie repartizate fără nici un discernămînt oricărei inițiative particulare? Luînd legătura cu proiectantul general al acestei zone aflăm că a fost elaborat un proiect de lege pentru proteja- rea zonei centrului istoric al orașului, proiect care a fost depuns spre definitivare și aprobare la Primăria Municipiu- lui București-Secția de Sistematizare. Nici pînă astăzi acest proiect nu a fost aprobat. Ne întrebăm care a fost moti- vul(autorizația de funcționare a asociației fiind emisă în 1990, iar cererea de preluare a spațiului de către U.J.C.O.O.P. fiind depusă din 1989) pentru care primăria municipiului București cedează acest spațiu aflat în centrul istoric al orașului (aflat sub protecția Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice) unor per- soane particulare care nu pot executa decît cel mult lucrări- le de igenizare a clădirii? Ne mai întrebăm cum este posibil ca ICRAL Vitan-singurul ICRAL din Capitală care este în măsură să execute lucrări de restaurare, să permită inter- venția asociației în interiorul și pe fațada hanului, fără a realiza responsabilitatea acestui fapt și a anunța din timp Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Situ- rilor Istorice? Este momentul ca legea să-și spună cuvîntul pentru ca monumentele să fie, în sfîrșit, protejate de viteza inițiative- lor particulare și de incompetența celor care execută ame- najări, transformări și restaurări. Este momentul să fim responsabili și să înțelegem adevărata valoare a patrimo- niului de clădiri vechi și foarte vechi din București, a centrului istoric al orașului și rezervațiilor de arhitectură și nu în ultimă instanță scopul înființării Direcției Monumen- telor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice. MARIANA NIȚELEA (Fotografii Oana Cohn) Hanul Roșu(sec.XIX). Hanul Roșu-1990. 35 http://patrimoniu.gov.ro "Eliminare din listă (zonă sistematizată)' în 1955 se emite "Hotărîrea privind păstrarea și folosirea monumentelor de cultură", avînd în anexă "Lista monumen- telor de cultură de pe teritoriul R.P.R.", conținînd pentru București 127 monumente (biserici, case, palate, ansam- bluri arhitecturale). Direcfia Monumentelor Istorice, devenită ulterior Di- recjia Patrimoniului Cultural Najional, completează aceas- tă primă și rapidă inventariere cu noi clădiri sau rezervații, așa cum apăreau ele pe măsura identificării specialiștilor. Se emit astfel liste adiacente, ce, în viziunea aparatului birocratic, trebuiau să ducă la o nouă listă completă, supusă spre aprobare șefului. Urmează "modernizarea" orașului după 1977, în vede- rea impunerii unui "centru civic" de către autoritatea su- premă.Și astfel, deși legea preciza expres obligația Statului de a proteja monumentele istorice, existînd și prevederi ale Codului Penal(în vigoare și acum) pentru cei ce ar distruge parțial sau total un monument(închisoare pînă la 15 ani), totuși demolările devin fenomenul urbanistic dominant al orașului. Se cer uneori aprobări, dar nu se mai așteaptă avizul, sau nici nu se cer și monumente trecute pe listele adiacente sau chiar acele existente în lista din 1955 se distrug. în această situație Primăria consideră firesc să ceară reactualizarea listei, explicînd-o, evident fără justificare, prin modificări în urma translărilor, demontării, mutării și demolării; iar pe listă să noteze "eliminări din lista (zona sistematizată)', uitînd și Legea și Codul Penal pe care nu le mai aplică, uitînd Comisia Națională fantomatică și mai ales uitînd că distruge astfel identitatea acestui oraș lovit de cele mai cumplite calamități: inundații, incendii, cutre- mure, năvăliri de oști și...dictatura megalomaniei, incom- petenței, servilismului. CEZARA MUCENIC http://patrimoniu.gov.ro Anexă Copie după decizia CCES : "Actualizarea listei monumentelor de cultură din Municipiul Bucu- rești" Redactare actuală Modificare propusă -B.149 Str.Negru Vodă nr.17 - Casă, sec.XIX. Eliminare din listă (zonă sistematizare) -A.001 Str.Arhivelor, nr.2 - vatră sacră geto-dacică.. Eliminare din listă (zonă sistematizată) •A.004 Str.Cazărmii, Puțu cu Apă Rece Mlitari - Ruinele ansamblului Curtea Arsă. -B.165 Str.Puțul cu Apă Rece nr.74 - Biserica, 1794 (Izvorul Tămăduirii). -B.172 Calea Rahovei nr.47 - Casă sec.XIX. ■A.005 Pe malul stîng al Colenti- nei 'La stejar" - Așezare din epoca bron- zului. - - B.173 Calea Rahovei nr.56 - Casă sec.XIX. -B.174 Calea Rahovei nr. 122-126 -Front de case, sec.XIX. - A.014 Calea Victoriei colț cu str. Stavropoleos - Fundațiile hanului Con- stantin Vodă. -B.192 Str.Schitului Maicilor nr.23 -Schitul Maicilor, 1726 biserica și chiliile. Str. Antim nr. 51 Biserica 1726 (Schitul Maicilor) - în urma ope- rațiunilor de translație -B.008 Str.Arhivelor, nr.2 - Ansamblul feudal Mihai Vodă-sec.XVI: biserica, pivnițele, turnul, clopot nița, clădirea arhivelor și incinta. Str. Sapienței nr. 4 Biserica Mihai Vodă și turnul clopotniței. -B.193 Str.Sfinții Apostoli, nr.2 ■ Casă cu pictură de Sava Henția. Eliminare din listă (zonă sistematizată) -B047 Șos.Ciurel nr.102 - Moara Ciurel. Eliminare din listă (zonă sistematizată). -B.198 Str.Sf.lon Nou nr.11 - Fostul han, sec.XIX. -B.199 Str.Sf.lon Nou nr.29 - Casă sec.XIX. -B.054 Bd.G.Coșbuc nr.14 - Spitalul Brîncovenesc. B.200 Str.Sf.lon Nou nr.31 - Casă sec.XIX. -B.072 Str.Dr.Felix nr.113A - Hanul Galben. - B.201 Str.Sf.lon Nou nr.33 -Casă, sec.XIX. B.099 Str.ltaliană nr.2 - Baia Arcului. Eliminare din listă (zonă sistematizată) - B.202 Str.Sf.Nicolae Jigniță -Casă cu pivniță sec.XVII. -B.122 Bd.Dr.Marinescu nr.2. ■ Ansamblulfeudal Cotroceni,1780 palatul, biserica, turnul clopotniță parcul. ■ B.130 Str.Mircea Vodă nr.21 -Casă sec.XVIII-XIX B.144 Calea Moșilor nr.160 • biserica (1758). Bd.dr. Marinescu nr. 2 Ansamblul feudal Co- troceni, 1780 - turnul- clopotniță, palatul, cuhnia. Eliminare din listă (zonă sistematizată) - B.297 Comuna Pantelimon, insulă Biserica fostei mîmăstiri -Pantelimon. Str. Olari nr. 6 (în urma operațiunilor de translație) - B.298 Corn.Pantelimon, în insulă -Ruinele foișorului. - *.C.O13 Str.Ecoului nr.20 -Casa în care s-a redactat ziarul Scînteiaîn iulie septembrie 1932. 37 http://patrimoniu.gov.ro Fig.l.Casă de tîrgoveți, str.Șerban Vodă nr.33,fațada spre stradă Fig.2.Casă de tîrgoveți, str.Șerban (Fotografii de loniță Andron.) Vodă nr.33, pridvorul - C.035 Str.Mocanului nr.1 -Casa A.Toma, în care a funcționat redacția ilegală a ziarului Scînteia (1934-1938). -*.C.O41 Bd.l.Pintilie nr.6 -Casa Nicolae lorga. - C.051 Str.Sapienței nr.12 -Casa Dem.l.Dobrescu, fost sediu al comitetelor cetățenești, -C.058 Bd.Nicolae Titule- scu nr.35 ■Sediul comitetului local București al PCR în 1921 - 1924. -‘.D.003 Str.Asău, la întretăierea cu Cal.Dudești -Crucea de piatră, sec.XIX. • *.D.O25 Bd.George Coșbuc -Monumentul de la Rond. - ‘.D.077 Str.Glădiței, pe terenul CAP. -Cruce de piatră, sec.XVIII. ■ ‘.D.080 Str.Glădiței, pe terenul CAP. -Cruce de piatră sec.XIX. - *.D.O95 Splaiul Independenței nr.1 -Fîntîna Emil Lahovary. - D.106 Șos.Kiseleff nr.1O -Statuia Doamnei Mușata. -D.107 Șos.Kiseleff nr.10 -Statuia lui Mihai Eminescu -D.123 Drumul Murgului nr.37, Eliminare din listă în cimitirul Izvorul Nou (strămutat la mausoleul -Monumentul lui N.Poplaca. din Parcul Libertății) din Parcul Libertății). Eliminare din listă (zonă - D.125 Str.Nuferilor nr.12 Eliminare din listă sistematizare) -Bustul lui AI.Robescu. (prăbușit la 4.111.1977 și depozitat) ■ - *.D.3O3 Str.Teiul Doamnei Eliminare din listă (zonă nr.81 sistematizare) -Cruce de piatră, sec.XIX - *.D.3O6 Str.Uranus, la inte- rsecția cu str.Fonteriei ■ ■ -Monumentul Pompierilor. - ‘.D.307 Str.Uranus, la Podul ■ Eliminare din listă (dete- Izvor riorată; fragmentele de- -Bustul lui B.P.Hasdeu. pozitate la Muzeul de -*.D.3O8 Str.Uranus, la Podul Istorie al M. Buc.) Izvor ■ -Bustul lui Dimitrie Onciul. Eliminare din listă (prăbușit în 4.III.1977) - D.310 Piața Victoriei Șos. Kiseleff Eliminare din listă (zonă -Monumentul Ostașului Monumentul Ostașului sistematizată) Sovietic. Sovietic (strămutat) - D.322 Calea 13 Septembrie Eliminare din listă (zonă nr.12 sistematizată) ■ -Monumentul Eroilor Regi- mentului 6 Infanterie. - D.324 Calea 13 Septembrie ■ nr.12 • -Bustul maiorului C-tin Ene. - D.331 Sat Cernica, în cimitirul Eliminare din listă mănăstirii (căzut Ia4.lll.1977 și de- Eliminare din listă (de- -Bust Alexandru Nicolescu. pozitat) pozitată la Combinatul - D.335 Sat Cernica, în cimitirul Fondului Plastic) mănăstirii -Bust Teodor Văcărescu. Eliminare din listă (de- • pozitată la Combinatul Fondului Plastic) 39 http ://patrimoniu.gov.ro Fig.4 Casă din zona bisericii St Vineri; curtea cu galeria de comunicație la etaj (zonă demolată).! Fig.3.Casa lonescu Gion (1885), str.arh.l.N.Socolescu 40 http://patrimoniu.gov.ro Masacru cultural în România In trecut revista AR a scris apro- bator despre restaurarea arhitecturii în România și în țările vecine ei, "so- cialist- democrate" (vezi de ex.AR, nov.1970, febr.1972, dec. 1972). O organizare eficientă, susținută de oameni care s-au dedicat acestei munci, a făcut mult pentru a com- pensa sărăcia de fonduri și progra- mele extravagante. România părea că a înțeles că nu-și poate permite să neglijeze ceea ce, în comparație cu alte țări europene, era doar o mînă de clădiri istorice. Acum toate acestea s-au schim- bat și monumentele,ca și lucrările de artă, se află într-un pericol serios. Acum doi ani Direcția monu- mentelor istorice a fost rapid demo- bilizată. Pînă acum nimic nu a înlo- cuit-o, nici chiar o organizație de în- treținere,care ar fi putut cel puțin să fi protejat lucrările rămase neterminate. Biserica de secol XVII Sf.Gheor- ghe din București, de exemplu, care păstrează rămășițele celor mai mari eroi români, era în restaurare cînd Di- recția s-a închis. Ea a rămas de atunci pur și simplu deschisă intemperiilor. Frumoasa mănăstire Văcărești, din afara Bucureștilor, înainte folosită ca închisoare, urma să fie deschisă tu- riștilor ca o dovadă a priceperii Di- recției. Și acolo, de asemenea, lucrarea a fost suspendată, și structu- ra, care ar fi dus-o mai bine dacă ar fi continuat să fie închisoare, se ruinează. în București, vestitul Muzeu al Satului este amenințat cu strămutarea și Direcția nu mai există să lupte pen- tru el Costul mutării atîtor clădiri nu nu- mai că ar mutila o țară deja îm- povărată de inundații și cutremure, dar pericolul pentru materialul atîtor exemplare neprețuite de vernacular ar fi enorm. Mai rău decît toate, echipa de con- structori, care cu Vasile Drăguț, ulti- mul șef al Direcției, a construit cu hărnicie și de care atîtea restaurări au fost menite să deprindă, s-a dispersat și poate s-a pierdut pentru totdeauna. Mulțumit numai de o măsură crasă, guvernul a confiscat pe urmă colecțiile particulare de artă din Bucu- rești și a strîns o mulțime de muzee mici, printre care Oprescu, Weim- berg, Dona, Zambaccian, Tattarăscu și două case Avachian. Motivul dat oficial a fost acela de a proteja colecții- le după cutremurul din 1977, deși este binecunoscut că nici una din vechile și bine construitele case care conține- au aceste colecții n-a fost deteriorată. Din contră, multe pagube au fost cau- zate de confiscare, mai întîi folosirea soldaților și a camioanelor pentru a muta obiectele și, apoi, prin depozita- rea ulterioară a acestora în subsolurile umede ale Palatului culturii (pe atunci Casa Scînteii, n.r.). Ca răspuns la critici aspre, direc- torul Galeriei naționale insistă că este mai bine pentru colecțiile mici, împrăștiate, să fie centralizate în așa fel încît multă lume să le poată vedea (ignorînd faptul că o colecție în casa creatorului ei oferă o unică experi- ență, pe care un muzeu mare nu o poate da niciodată), și promitea că vechiul sediu al Ministerului Finan- țelor va fi în curînd pus la dispoziție pentru acest scop. în goana inde- centă de a deschide noul muzeu (au- gust 1978), pagubele considerabile cauzate de cutremur nu au fost de fapt reparate, opinii responsabile din București susținînd căderea clădirii în mod sigur la un viitor cutremur, distrugînd toate exponatele. O relatare în "New York Times', scrisă de David A.Andelman (15 dec.1977), sugera că noua și imens dușmănoasa politică "este doarosim- ptomă a controlului mai viguros asu- pra culturii și artelor. Guvernul și partidul văd pe artiști și scriitori ca pe niște îndărătnici care contribuie puțin la realizarea a ceea ce în viziunea dl.Ceaușescu se nu- mește un stat socialist industrializat". Dacă o astfel de viziune poate sau nu să fie exact exprimată, ca să nu mai vorbim să fie realizată, fără artiști și scriitori (și istoria ne arată că nu), dl Ceaușescu trebuie să înțeleagă că cultura românească este o parte a cul- turii europene, că bisericile de lemn, de exemplu, sînt o parte dintr-un grup care se extinde către vest în Slovacia și către est pînaîn Ucraina, și că odată formate colecțiile din România includ lucrări franceze și italiene, că pe scurt, moștenirea aristocratică românească nu privește numai pe români. Este, desigur, timpul ca organis- mele internaționale, precum UNESCO și ICOMOS, România făcînd parte din ambele, să intervină și să ajute să convingă autoritățile românești pentru o mai largă semnifi- cație a acțiunilor lor. ȘERBAN CANTACUZINO "The Architectural Review*. volume CLXV, Num- ber 984, febr 1979. 42 http://patrimoniu.gov.ro Monumente, ansambluri, situri Atitudini și mentalități Banat Cu prilejul lucrărilor de execuție a unuia din blocurile de locuințe din zona centrală a orașului Caransebeș (jud.Caraș Severin) a fost descoperit un așezămînt mănăstiresc din secolul al Xlll-lea, compus dintr-o biserică de mari dimensiuni și dintr-un claustru din care s-au mai păstrat temelii de clădiri la nord-est. în conformitate cu cele de mai sus, Direcția Monumentelor, Ansambluri- lor și Siturilor Istorice a dispus oprirea lucrărilor de execuție la blocul de lo- cuințe și a comandat întocmirea unui, studiu la "Urban-Proiect" București, pentru punerea în valoare a monu- mentului și încadrarea lui în zona isto- rică din centrul orașului, printr-o construcție adecvată, cu funcțiuni cul- turale. Din păcate, beneficiarul, Primăria orașului Caransebeș, nu a acceptat punctul de vedere al Direcției Monu- mentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice și amînă întocmirea temei de proiectare, necesară executării stu- diului propus. Prin aceste tergiversări există pericolul sacrificării acestor ve- stigii istorice. Constanța Carp București, Sector Agricol Ilfov Orașul București, distrus, devastat, incendiat de năvălirile străine, de fo- curile ce cuprind cartiere, de cutremu- re și războaie, de voința demolatorului și a asociaților lui, a suferit și acum, în decembrie 1989, în timpul Revoluției. S-a tras, cauzele le va stabili istoria, dar s-a distrus casa din str. Nuferilor,nr. 90. Au rămas zidu- ri și ancadramente de mare frumu- sețe. în str.Berzei, nr.42 aceeași faptă, aceeași urmare. Ruinele vorbesc de- spre personalitatea artistică a casei. în Calea Griviței, colț cu str.Buzești, o clădire impunătoare adăpostea la parter o librărie, iar la etaj o locuință. Parterul își pierduse, în fațade, deta- liile caracteristice, dar etajul încă păstrează întreaga modenatură eclec- tică cu bogate ancadramente, cu tra- tarea elegantă a colțului clădirii, subliniat de ferestre în arc decorate cu basorelief. Revoluția a fost prilej pen- tru locatarii ei iresponsabili să încerce distrugerea dîndu-i foc, sub aparența acțiunilor teroriste. Și aceasta numai pentru a primi mai repede, ca sini- strați, case în centru. A ars astfel inte- riorul, fațada păstrîndu-se miraculos peste niște ziduri în ruină. Ce se va întîmpla cu aceste clădiri, valori ale fondului constructiv al seco- lului al XlX-lea, reprezentative stilistic pentru eclectismul perioadei, clădiri care se integrează zonelor din care fac parte și care sînt propuse ca rezer- vații de arhitectură? Primele două case zac abandona- te, poate intemperiile vor desăvîrși acțiunea umană și vor scuti auto- ritățile de o hotărîre. Pentru clădirea din Calea Griviței, Institutul Proiect București (arh.Foti- no) a cerut opinia OPCN București. Acesta (arh.Mariana Nițelea) a infor- mat că, dată fiind valoarea clădirii și a întregii zone, reprezentative pentru a doua jumătate a secolului al XlX-lea, propune păstrarea și restaurarea ei împreună cu clădirile învecinate: Ho- tel Bratu, Hotel Marna, ca și păstrarea fațadei Hotelului Oltenia, cu refacerea prin modernizare a clădirii. în ședința Primăriei capitalei însă, delegații de la Proiect București au prezentat un plan de lucrare, cu- prinzînd o zonă mult mai mare, plan în care clădirile respective sînt demo- late. Or, nefiind nici măcar sumar pro- tejată, clădirea din Calea Griviței/str. Buzești se distruge. Cine nu dorește să existe Bucu- reștiul istoric? Cezara Mucenic Cu prilejul lucrărilor de consolidare și extindere desfășurate la restauran- tul ‘Cina’, valoroasa clădire în stil eclectic datînd din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, care întregește cadrul arhitectural al unui grup de mo- numente istorice de primă importanță din centrul capitalei (Ateneul, Bibliote- ca Fundației, Palatul regal) delegații Direcției Monumentelor, Ansambluri- lor și Siturilor Istorice au constatat ne- respectarea tehnologiei de lucru recomandată prin aviz pentru clădirile protejate prin Legea monumente- lor.Se prevede sprijinirea și conserva- rea "în srtu" a tuturor elementelor de fațadă, precum și integrarea acestora în arhitectura clădirii. Mai “operativ", constructorul, An- trepriza nr.3 "Carpați", a demolat o mare porțiune din zidul fațadei - în vederea refacerii "din nou" -, ceea ce a atras sancționarea conducerii din partea Inspecției de Stat pentru Cali- tatea Construcțiilor din cadrul Comi- siei Naționale pentru Standarde. Metrologie și Calitate. Un splendid ansamblu monumen- tal din împrejurimile capitalei - curtea boierească Mânu cu zidul în incintă, monument de arhitectură nominalizat în listă cu nr.599-600 a dispărut prin "grija" primăriei comunei Popești Leordeni. Clădirea principală, o armonioasă reședință de țară de la începutul seco- lului al XlX-lea, înglobează o pivniță monumentală de epocă brâncove- nească, fiind pentru epoca respectivă un interesant exemplu de integrare a unor spații construite vechi într-un program compozițional contempo- ran. Incinta și clădirile anexe cuprind și alte elemente cu semnificație isto- rică înglobate într-o arhitectură de ținută din secolul al XlX-lea. La începutul deceniului patru întreg ansamblul a fost obiectul unui amplu studiu istoric, precum și al unui detaliat proiect de restaurare întocmit de specialiști de renume: arh.Ștefan Balș, Nadejda Romalo. După ce ani de zile a fost utilizat abuziv ca sediu "de vară" al închisorii Jilava, fără a i se acorda un minimum de întreținere, în urma seismelor din 1977 și 1986, deteriorările progresive 43 http://patrimoniu.gov.ro Fig.1 .Str.Nuferilor nr.90, fațada spre stradă. Fotografiile loniță Andron. Fig.2.Str.Nuferilor nr.90, interior. Fig.3 .Str.Berzei nr.42, latura spre curte. Fig.4.Str.Berzei nr.42, fațada spre in- terior. Fig.6. Calea Griviței/str.Buzești, fațadă. Fig.5.Calea Griviței/str.Buzești, fațadă (detaliu). 44 http://patrimoniu.gov.ro 45 http://patrimoniu.gov.ro au determinat pur și simplu abando- narea monumentului de către cei de- semnați să-i asigure integritatea, în prezent, spoliat de materialele utile de construcție, fiind un cîmp de ruine. SANDA IGNAT Complexul Mogoșoaia (palat, cuh- nie, clădiri anexe, parc) rămîne unul dintre puținele ansambluri laice din vremea lui Constantin Brâncoveanu păstrate, pentru că a fost ocrotit, con- servat și cînd a fost nevoie cu grijă restaurat. în incinta lui se află și casa în care a locuit Martha Bibescu, strălu- cită reprezentantă a familiei Brânco- veanu în cultura românească a secolului al XX-lea. Clădirea, ridicată special de către arhitectul G.M.Canta- cuzino, model de integrare a unei construcții noi într-un complex istoric, necopiindu-l, dar neopunîndu-i-se, a fost casă de creație a Uniunii Scriitori- lor în perioada 1950- 1990. Prin ace- astă folosință a constituit o prezență brutală în atmosfera de sobrietate a complexului muzeal. Acum ea a deve- nit, cu aceeași destinație, proprietatea Ministerului Culturii. încă din luna februarie Muzeul de Artă al României propune ca întreg complexul să capete funcție muzeală. La această opinie se raliază și Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului Bucu- rești, care, avînd în supraveghere, prin OPCN București, toate monu- mentele din oraș și Sectorul Agricol Ilfov, răspunde și de complexul în cauză. Propunerile sînt puse în discuție în ședința a lll-a, din 27 mai 1990, a CNMASÎ, care acordă, ca unică funcție întregului complex, funcția muzeală (pentru palat, cuhnie și o parte din casa G.M.Cantacuzino), ca- re se va completa cu constituirea unui centru internațional de studii brâncovenești, adăpostit și el în casa G.M.Cantacuzino, propunîndu-l în grija și folosința Muzeului de Artă al României (pentru Muzeul Brâncove- nesc) și Muzeului de Istorie și Artă al Municipiului București (pentru Mu- zeul Artei secolului al XVIII-lea, ce ur- ma să prezinte piese rămase de la monumentele demolate din Bucu- rești). Hotărîrea este transmisă Ministeru- lui Culturii. Dar,deși, conform Decretului nr.91/05.02.1990, ’Hotărîrile Comisiei în domeniul său de activitate sînt obli- gatorii', lucrările la 'casa de creație* a cărei administrare o are Trustul DO- MUS continuă. CEZARA MUCENIC Dobrogea în 'pasagerul' ce-și începe zilnic cursa de la Galați, străbatem apele liniștite ale Dunării, pînă aproape de îngemănarea lor cu marea, oprindu- ne la Sulina. Două sau trei nave, crteva șalupe și ceva mai mulți pescăruși tulbură din cînd în cînd zgomotul mo- toarelor plutitoare. în rest, monotonia malurilor pustii anunță monotonia orașului. Vase și șlepuri ruginite pnțwWa chei, precum caii bătrîni și credin- cioși, trec prin fața noastră. |n sfirșit, acostăm, chiar în dreptul fostului Palat al Comisiei Europene a Dunării de Jos. Din vestitul porto-franco al secolu- lui trecut, Europolis-ul lui Jean Bart, se mai ^păstrează frînturi, rămășițe săra- ce. însăși casa lui Jean Bart, pe chei, cu podele și ziduri degradate, se numără printre acestea. Din primul moment, ochiul este izbit de un puternic contrast. Pe de-o parte, construcții din anii '60-'80 ai secolului al XlX-iea, oglindind omoge- nitatea structurală a creației arhitectu- rale a Comisiei Europene a Dunării, aflate acum în părăsire,și, pe de altă parte, construcții din ultimele decenii ale secolului nostru, blocuri-cămine, 46 Fig.7.Calea Griviței/str.Buzești, inte- rior. http ://patrimoniu.gov.ro la rîndul lor degradate, dar mai ales nefirești pentru specificul locului. Clădirile construite în a doua ju- mătate a secolului al XIX- lea respec- tau condițiile impuse de climă și teren: aveau parter sau parter și un etaj, balcoane închise sau geamlîcuri pro- teguitoare contra vînturilor turbionare puternice. în același timp, asigurau necesitățile unei comunități civilizate și confereau portului statutul de oraș. Astfel, în afară de Palat, azi sediul Administrației Fluviale a Dunării de Jos, se păstrează farul cu atenansele sale, spitalul, încă unicul din Sulina, școala cea veche, frumos decorată, dar dezafectată, vechi antrepozite și magazii, atrt pe malul drept cît și pe cel sting al Dunării, și multe case. Unele dintre ele, cu prăvălii la parter și apartamente la etaj, cu vechi stuca- turi exterioare și interioare, cu delicate feronerii, îți incintă privirea, in ciuda părăginirii lor. Casele tradiționale, simple, cu so- cluri de piatră împotriva apei, cu pa- rterul înalt îmbrăcat în lemn, în ciuda rațiunii lor de a fi, astăzi neînțeleasă, se pot enumera foarte ușor. Vechile cheiuri din lemn, care rapid puteau fi reparate, au fost prefăcute în beton. Și iată cum au înțeles edilii Sulinei să înfrumusețeze orașul. Bombarda- mentele războiului nu au fost suficien- te, distrugerile nu erau și așa destul Fig.2. Casă veche de pe strada 23 Au- gust Fig.3. Clădire veche de pe chei în curs de demolare și fun- dație inundată Fig.4. Biserica și vechea școală catolică 4 Fig.1.Farul con- struit de Comisia Europeană a Dunării de mari, astfel încît au trebuit să inter- vină buldozerele în desăvîrșirea "creației' socialiste și instaurarea 'noului'. Strada Deltei este străjuită de blocuri de patru etaje, fără personali- tate și într-o avansată degradare. Stra- da 23 August este un amestec nedigerabil de dezolare, promiscuita- te și artificial, totul pe patru etaje, cu 47 http://patrimoniu.gov.ro grupuri sanitare comune. Prin scufun- darea plaurului ce susține orașul,din cauza prea marii greutăți la care este supus, apele inundă fundații abando- nate, din care, la suprafață, rămîn mustățile armăturilor de beton. Se poate pretinde oare, în aceste condiții, dovada respectului, grijii și înțelegerii față de urmele unui trecut, mai mult sau mai puțin îndepărtat, mai mult sau mai puțin spectaculos, dar care, în definitiv, chiar dacă ne place sau ne este indiferent, el totuși ne aparține și ne reprezintă? Se poate pretinde ca pietrele de pe mormintele din cimitirul Comisiei Europene a Dunării să rămînă acolo unde au fost ele așezate întru memo- ria celor ce, de fapt, au ridicat orașul? Noi credem că da. RALUCA VERUSSI Moldova in incinta cimitirului parohiei Sărata din Piatra Neamț, jud. Neamț, în ime- diata apropiere (7-8m) a bisericii 'Bu- na Vestire'- monument istoric (inclus în Lista monumentelor la nr.139) se construiește o biserică nouă. Această biserică.se ridică în zona de protecție a monumentului, fără avizul C.N.M.A.S.I., numai cu avizul fostului minister al cultelor (arh.C.Moisescu), agresînd prin prezență, siluetă, atît bi- serica monument cît și ambientul. Bi- serica monument, ctitorită în anul 1787 de Steren și Mihalache Pîrsa- che, este o construcție de lemn nece- sitînd o restaurare care să cuprindă refacerea învelitorii, desfacerea căptușelii exterioare de scîndură și decaparea vopselii de ulei de pe lemnăria originală A.HARITON în municipiul lași, unde centrul isto- ric aproape a dispărut ca rezervație de arhitectură sub largile străzi și bu- levarde, presărate de construcții ete- rogene sau 'amplasamente libere" (gata demolate), un nou obiectiv a intrat în atenția edililor- corpul vestic al Spitalului Spiridoniei. Desigur, nevoia modernizării spita- lului amintit, construit pe sistem multi- pavilionar în jurul bisericii monument și impunătorului turn clopotniță, este 48 stringentă și binevenită, dar soluția de rezolvare - demolarea, neapărată, a corpului vestic al pavilionului central, formînd, deja, un ansamblu bine înghegat el însuși și procedeul de obținere a avizului - o 'expertiză" încheiată ad hoc, cu acceptul unor cunoscuți profesioniști ieșeni, precum că edificiul se va prăbuși iminent, că nu are nici o valoare istorică sau arhi- tecturală etc., însoțită de presiunile necesare, nu pot să aducă decît tri- stețe. Este trist pentru lași, pentru noi toți, să vezi cum se perpetuează aseme- nea idei "de aur". Seismul din 30 mai a demonstrat însă că monumentul este încă destul de solid, în pofida unei întrețineri, în timp, aproape complet neglijată și a unor investiții de tip "zugrăveală anti- seismică", de care a avut parte după 1977. Și Mănăstirea Văcărești din Bucu- rești a dispărut tot cu "ajutorul" unei expertize semnate de "specialiștii în inginerie", cu diagnosticul "preco- laps", deși moartea a fost violentă, ajutată de pickhammer, cabluri și tîrnăcop. GH.SION Proiectele de restaurare și consoli- dare cer neapărat, în prealabil, o do- cumentare însoțită de cercetarea arheologică. Un exemplu al urmărilor nere- spectării acestui principiu îl oferă in- tervenția la biserica de la Baia, jud.Suceava, ridicată de Petru Rareș. Aici s-au executat, înainte de 1990, lucrări de consolidare a cornișei și acoperișului, necunoscîndu-se si- tuația fundațiilor și cauza fisurilor din abside, altar, pridvor etc. Practicînd două scurte sondaje pe absida altaru- lui și absida de nord, am descoperit că sub fundația bisericii lui Petru Ra- reș se află altă fundație, de o calitate inferioară. în aceste condiții, vechiul proiect de consolidare a fundațiilor se dovedește necorespunzător, parohia nedorind însă modificarea lui și deci împiedicînd cercetarea arheologică. Dar neintervenindu-se corect, monu- mentul apăsat de grinzile masive ale consolidării, de bolțile de ciment și armătura grea nu are șanse de supra- viețuire, pierzîndu-se astfel un impor- tant document asupra epocii lui Petru Rareș și asupra orașului Baia. STELA CHEPTEA MUNTENIA La biserica Sf.Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș (jud.Argeș) se reiau lucrările de conservare-restau- rare a celui mai valoros ansamblu de picturi murale, datînd din secolul al XVI-lea. Desfășurate cu intermitențe impuse de programul universitar, începînd cu anul 1981 în campanii de 1-2 luni, după proiectul și în execuția Catedrei de conservare-restaurare picturi murale, clasa Dan Mohanu, lucrările au abordat monumentul în primul rînd printr-o cercetare în pro- funzime a stării de conservare. Astfel, în colaborare cu ICPTT București s-a efectuat o cercetare asupra terenului de fundare care a avut ca obiectiv executarea unui sistem de consolida- re a terenului, lucru nefinalizat din lip- sa fondurilor. S-a efectuat expertiza structurii de rezistență, reluată după cutremurul din 1986, noul studiu im- punînd necesitatea executării unor operațiuni suplimentare de consoli- dare, în special, a bolților de N,V,S ale naosului. S-au efectuai determinări amănunțite de umiditate a zidurilor. Ample analize fizico-chimice au inve- stigat structura materială, stratigrafia picturilor murale, componența depu- nerilor de săruri. Au fost preparate în laboratorul institutului caseinași culo- rile pentru reintegrare. Lucrările de consolidare și restaurare a picturilor murale au marcat la faza finală toate etapele istorice ale intervențiilor asu- pra monumentului. în etapa actuală au fost finalizate restaurarea turlei naosului, a pandantivelor, altarului, parțial bolțile de nord și vest. Față de rezervele asupra metodo- logiei lucrărilor și aspectului final al execuției exprimate de beneficiar, CNMSI a decis deplasarea la Curtea de Argeș a unei delegații cuprinzînd membrii ai Comisiei, secțiunea Com- ponente Artistice, cît și specialiști din DMASI. Analizînd la monument, în prezența factorilor locali, execuția lucrărilor de conservare-restaurare, Comisia a constatat conformitatea acestora cu normele metodologice acceptate și aplicate pe plan inter- național, apreciind acuratețea, re- spectul pentru original, minuția restaurării. în ceea ce privește continuarea lucrărilor de restaurare, CNMASI a aprobat angajarea de către Catedra de conservare- restaurare a unei echi- pe de absolvenți merituoși ai secției care să lucreze pe tot timpul campa- niei prin contract încheiat cu Inspecto- http://patrimoniu.gov.ro râtul județean pentru cultură și cu sprijinul binevoitor promis de Episco- pia Argeșului. Referitor la consolidarea de struc- tură a monumentului s-au decis noi investigații în zona de nord-vest a naosului, precum și intervenții pe ex- terior la turlă, ca și pe laturile de nord și sud ale absidei altarului. S-a rezolvat, astfel, în cadrul legal statuat prin Decretul - Lege nr.91/ 5.02.1990, de înființare și funcționare a Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Situ- rilor Istorice, for investit cu putere de decizie, o importantă problemă de de- ontologie profesională, cu multiple consecințe asupra abordării monu- mentului cît și a condiției restauratoru- lui. Discuțiile purtate pe marginea re- constituirii turnului de sud al incintei Curții Domnești au relevat necesitatea schimbului de opinii asupra proble- maticii restaurării monumentelor și si- turilor istorice, urgența stabilirii unui cadru teoretic general, diriguitor și elastic, în același timp, care să dea seamă despre oportunitatea și măsu- ra reconstituirilor de monumente. în final, s-a stabilit ca această chestiune să intre în dezbaterea CNMASI, la ședința din luna iulie anul curent. DOINA MÂNDRU este total inadecvată și a contribuit la deteriorarea picturii interioare. Direcția Monumentelor, Ansamblu- rilor și Siturilor Istorice a dispus sista- rea lucrărilor și stabilirea, de către o comisie de restauratori, a soluțiilor ce se impun în vederea consolidării și restaurării corecte a acestui important monument istoric. CONSTANȚA CARP Deși în mod firesc reprezentată într-o mult mai mare măsură decît ar- hitectura bisericească, arhitectura laică de pe teritoriul României a fost, de-a lungul anilor, deosebit de negli- jată de cercetători și restauratori. Alături de casa țărănească, ce a beneficiat de studii de specialitate și chiar de oarecari lucrări de prezer- vare ( nu foarte numeroase nici aces- tea), casa boierească a evului de mi- jloc,cu puținele exemple păstrate pînă în zilele noastre, trebuie să facă obiec- tul unor acțiuni rapide, energice și mai ales competente, care să le salveze de la distrugerea totală. Amenințate cu dispariția, două asemenea construcții de o remarca- bilă valoare, avînd elemente spațial planimetrice unice în arhitectura civilă a țărilor românești - Casa Cartianu și Casa Brăiloiu - , aflate în jud.Gorj, așteaptă o urgentă intervenție. Deși lucrările de restaurare au înce- put în deceniul 8 al secolului al XX-lea, Muzeul Județean Gorj (care pe plan local avea datoria de a proteja cele două monumente) nu a făcut aproape nimic pentru salvarea acestora. Casa Cartianu, din localitatea Cartiu, jud.Gorj, este una din cele mai valo- roase reședințe boierești de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Avîno fie- care etaj împărțit în trei încăperi, ca în cazul culelor de la Curtișoara, Behar- ca, Lupoaia (ultimile două dispărute), încăperi care se deschid spre o gale- rie ce se întinde pe trei din laturile casei, casa din Cartiu reprezintă un gen intermediar între casa de țară și culă. Casa Brăiloiu, din localitatea Vădeni, astăzi un cartier al orașului Tîrgu Jiu, împreună cu biserica situată în apro- piere, a făcut parte din ansamblul curții boierești a lui Cornea Brăiloiu. Casa, ale cărei începuturi pot fi situate în secolul al XVI-lea, cu refaceri și completări din sec.XVII și XVIII, este în șantier de peste 10 ani. Lucrările de consolidare și restaurare, începute și reluate sporadic, sînt departe de a fi încheiate. în plus, sînt de semnalat incorecti- tudini în executarea lucrărilor (ca exemplu: în încăperi acoperite cu bolți de cărămidă, inițial, au fost turnate planșee de beton armat). Biserica MănăstiriiBradu, satul Ha- les (jud.Buzău) a fost ridicată la înce- putul secolului al XVI-lea, pe ruinele fundației unei biserici mai vechi, de lemn. In jurul anului 1700, acestei bi- serici i se adaugă un turn clopotniță, care preia și funcția de pronaos. Tot în această etapă a fost pictată și bise- rica. Acest monument fiind într-o stare avansată de ruină, în anul 1988 au început lucrările de consolidare și re- staurare. Din păcate, proiectul întocmit de I.P.J.Buzău, și avizat de fosta Direcție Economică și a Patrimoniului Cultural Național din cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste, nu a ținut sea- ma de rezultatele cercetării arheologi- ce și de arhitectură (efectuate în 1977), propunînd o soluție de restau- rare care a determinat importante mo- dificări volumetrice, de parament și de siluetă a bisericii (ex. modul de refa- cere a turnului clopotniță, su- praînălțarea zidurilor bisericii). Soluția de consolidare, stîlpi de beton dispuși în interiorul bisericii, 49 http://patrimoniu.gov.ro Patrimoniul istoric al județului Gorj cuprinde, înafară de zonele arheolo- gice, mănăstiri, biserici, conace, case de țară și ansambluri urbane (avînd caracterul de rezervație istorică și ar- hitecturală). Deși aflată sub protecția legii, zona centrală a orașului Tîrgu Jiu (străzile: Tudor Vladimirescu, G-ral Christian Teii, G- ral Gheorghe Magheru, Calea Victoriei) a fost distrusă aproape în întregime, fie suferind intervenții arbi- trare, fie prin demolare. Astfel, centrul istoric al orașului Tîrgu Jiu, cu construcții din sec.XVIII și XIX,care confereau o anumită iden- titate orașului, practic a dispărut, se- colele de istorie au fost șterse cu buretele sub ochii indiferenți ai edili- lor, și proiectanților și, ceea ce este mai grav, ai acelora care, potrivit le- gii, aveau datoria de a ocroti. Au căzut victimă 'măturătorilor de trecut* imo- bile din străzile Tudor Vladimirescu și Calea Victoriei, din zona de rezervație arhitecturală amintită. Este regretabilă dispariția casei Oteteleșanu, aflată la intersecția străzilor T.Vladimirescu cu Grivița, datînd de la sfîrșitul secolului al XVIII- lea. L1VIU BRĂTULEANU In zona localității Bumbești-Jiu, jud.Gorj, se află, pe malurile rîului Jiu, o serie de monumente istorice șiar- heologice care, în anii din urmă, au fost lăsate în paragină. Biserica ‘Trei Ierarhi" a Fostei Mănăstiri Vișina este unul dintre cele mai importante monumente de arhi- tectură religioasă din Țara Române- ască. Construită în a doua parte a secolului al XlV-lea, ea reprezintă o verigă din seria mănăstirilor ridicate în această perioadă de către domnitorii țării, alături de Vodița, Tismana și Co- zia. Spre deosebire de acestea din urmă, Vișina a rămas aproape necu- noscută specialiștilor, fiind semnalată ca monument istoric numai în urmă cu douăzeci de ani, cînd s-a lansat și un apel pentru conservarea și salvarea ruinelor bisericii aflate atunci într-o stare destul de bună (St.Andreescu, M.Cazacu, Mănăstirea Vișina, un mo- nument din veacul al XlV-lea, în BMI, XXXIX, nr.4,1970, p.43-46.). La sfîrșitul anilor 70 s-a deschis, aici, un șantier al DMI-ului, care a fost însă închis în 1977 și lucrările abando- nate. Nimeni nu a fost interesat în publicarea rezultatelor cercetărilor ar- heologice, în închiderea secțiunilor, în executarea proiectului care fusese 50 întocmit pentru restaurare. Zidurile au continuat să se degradeze, vegetația abundentă le-a acoperit din toate părțile și Vișina a redevenit monumen- tul uitat, inclusiv de către autoritățile locale. Chiar dacă accesul la biserică este extrem de dificil, fără o intervenție urgentă Vișina riscă să devină monu- mentul pierdut definitiv la sfîrșitul se- colului al XX-lea, într-o perioadă cînd ar trebui să ne apropiem de fiecare din ruinele noastre cu emoție, respect și cu o imensă grijă! în sudul localității Bumbești se găsesc două castre de pămînt și unul de piatră, care, în următorii patru-cinci ani, vor intra sub apele unui mare lac de acumulare. Proiectul acestei lucrări a fost întocmit de ISPH Bucu- rești și a primit avizul forurilor locale, care au ignorat semnificația istorică a vestigiilor din zonă. Mai mult, pentru amenajarea primului depozit al exe- cutantului (ACH Valea Sadului) a fost indicat chiar locul ...castrului de la Vîrtop! Semnalele de alarmă care au fost trase între timp au avut drept con- secință încheierea unui contract între ISPH și Muzeul Județean Gorj, prin care acesta din urmă se obligă, cu ajutorul unei sume considerabile de bani, să degreveze zona de sarcină istorică. Apele lacului se vor întinde astfel peste o zonă din care istoria a fost scoasă și pusă în sertar, iar cei care vin după noi vor admira aici doar una din marile realizări ale epocii tre- cute! Castrul de pămînt de la Vîrtop, si- tuat pe malul stîng al Jiului, adiacent drumului, a fost distrus parțial de lucrările de amenajare a șoselei și căii ferate. Construit în timpul războaielor dacice, a funcționat pînă în secolul al ll-lea, după cum demonstrază mate- rialele arheologice surprinse de cer- cetători. Ceea ce se mai păstrase de-a lungul timpului din acest obiectiv a fost distrus în 1989-1990 de inter- vențiile pe care le-am amintit, așaîncît castrul de la Vîrtop poate fi radiat din lista monumentelor istorice! Atunci cînd buldozerele au lovit în zidurile locuinței romane aflate în ime- diata apropiere a castrului, a fost aler- tat Muzeul Județean care a executat aici un sondaj. Bogatul inventar ar- heologic nu a dat însă nimănui de gîndit. Săpătura, întîmplătoare și înce- ată, a așteptat ca utilajele ACH-ului s-o ia cu asalt, pentru a fi abandonată. Oare în jurul acestei locuințe nu a existat nimic altceva? Prea tîrziu pentru întrebări... Castrul de pămînt de la Porceni (Pleșa) este contemporan cu cel de la Vîrtop, ambele avînd rolul de a supra- veghea intrarea în defileu și drumul spre pasul Vîlcan. Valul de pămînt al castrului se păstrează încă foarte bine și proiectanții lacului susțin că se va păstra la fel și sub apă! Castrul de piatră de la Bumbești a fost reconstruit și extins la începutul secolului al lll-lea, devenind după această dată un important punct stra- tegic pentru zona subcarpatică. El era un adevărat 'nod de comunicație a drumurilor strategice care veneau dinspre Drobeta prin Cătune, dinspre Pelendava, pe Jiu și spre cel care trebuie să fi existat către est, în zona subcarpatică din Gorj și Vîlcea, nece- sar pentru legătura cu Buridava pe Olt* (C.Vlădescu, Fortificațiile romane din Dacia Interior, Edit. Scrisul românesc, Craiova, 1986, p.25). Cercetările arheologice îndelunga- te efectuate în zonă (și ale căror rezul- tate nu au fost încă publicate integral!) s-au oprit pe la mijlocul anilor '80, fiind reluate în 1989 sub regim de 'săpătură de salvare'. Cu fonduri pu- se la dispoziție de ISPH s-ar fi putut face însă mult mai mult decît dezvălui- rea unei locuințe - e adevărat de di- mensiuni destul de mari-, dar inerția locală și lipsa de interes și-au spus din nou cuvîntul. Pentru că tot este sortit dispariției, castrul, ale cărui ziduri s-au păstrat la o înălțime destul de mare, a fost com- plet abandonat de cei care au obli- gația să-l întrețină: a fost acoperit de vegetația arboricolă, care îl va face în curînd invizibil dinspre șosea, și tran- sformat în ladă de gunoi de către bu- fetul din apropiere. Comentariile sînt de prisos... în localitatea Mușetești, jud.Gorj, se află Biserica de lemn ‘Sfinții Voie- vozi", 1780, monument istoric. Edifi- ciul este lăsat în părăsire, neîncuiat, cele 32 de icoane pe lemn fiind la discreția oricărui trecător. Se așteaptă deci un căutător de comori... DANIELA MARCU Derutantă intenția Institutului de Proiectări Județean Prahova de a reu- ni trei monumente diferite într-unul singur,așa cum reiese din propune- rea de extragere și replantare a pictu- rilor murale de la bisericile din http ://patrimoniu.gov.ro Fîntînele și Cărbunești în Biserica Sfîntul Nicolae Domnesc din Ploiești. în fapt, dacă biserica ploieșteană aflată 80% în stare de ruină a putut beneficia de reconstituirea ei totală, în urma cercetărilor asidue întreprinse de IPJ și Muzeul Județean de Istorie, constituindu-seîn eventual adăpost al celorlalte două ansambluri, nu înțele- gem pentru care motiv nu s-ar între- prinde aceleași eforturi și_ pentru Biserica Adormirea din Fîntînele, zi- dită de protopopul Mihai Bozianu împreună cu alți megieși la 1786 și zugrăvită la 1816. Pictura, care încă se mai păstrează în lăcașul ce era aproape ruină la începutul secolului, mărturisește o adîncă ancorare în tra- diția artei postbrâncove- nești.înfățișînd, pe toată lungimea zidurilor, la nivelul registrului I, o frescă de remarcabilă ținută artistică. Credem că ruina monumentului din Fîntînele ar merita atenția forurilor lo- cale nu pentru despuierea ei de ceea ce i-a mai rămas, conform unei etici pentru noi de neînțeles, ci, dimpo- trivă, pentru consolidarea și restaura- rea acestui indubitabil valoros monument de care localitatea pare a se lipsi atît de ușor. Asupra catapetesme! de zid, pro- venită de la biserica din satul Cărbu- nești, ne îndoim că aceasta ar constitui un element potrivit și nece- sar bisericii din Ploiești, considerînd utilă, de asemenea, reexaminarea si- tuației monumentului aflat în ruină în vederea stabilirii posibilității reconsti- tuirii lui. Dorim să credem că vremea hibri- zilor artistici ca și a "performanțelor tehnice" inutile, ba chiar dăunătoare, a apus fără să facă loc nepăsării totale față de soarta monumentelor. DOINA MÂNDRU De cîțiva ani buni oficialitățile ju- dețene și locale din Vîlcea s-au sesizat de "aspectul neplăcut", "starea avan- sată de degradare" care au condus la "scăderea valorii istorice și artistice (!)" a bisericii monument Sf.ții Voievozi Din Slâvitești, com.Șirineasa, j ud. Vîlcea (monument nr.39.B.196/1997- HCM nr.11601 1955), cerînd cu insistență aprobarea demolării ei, întrucît există 'pericol prin accidentare'. Pentru a nu dispare orice urmă, se oferea și soluția recu- perării unor zone pictate, a unor anca- dramente, eventual și a altor elemente. Biserica, construită și pictată la 1750, ctitorie a biv-vel logofătului Ra- du Slăvitescu, drept paraclis pe lîngă curtea sa (o culă azi dispărută), a su- ferit, în timp, mai multe degradări și transformări, datorate seismelor din 1802 și 1838 (cînd dispare turnul clo- potniță de pe pronaos și se înlo- cuiește cu unul de lemn, deasupra turnului scării), precum și celor din 1911 și 1940, cînd crăpăturile mari - în ciuda unor tiranți metalici - pe de o parte, ca și poziția excentrică față de cele două sate - Slâvitești și Șirineasa - conduc la părăsirea monumentului și închiderea bisericii. Cutremurele din 1977 și 1986, pre- cum și o alunecare de teren, în ime- diata apropiere, au provocat mărirea degradărilor, provocînd distrugeri și mai mari monumentului care, părăsit, a fost, totuși, folosit de CAP-ul local, apoi de Horticola Băbeni fie la depo- zitarea a tot felul de deșeuri, fie pentru a adăposti de intemperii diferite exemplare din șeptelul gospodăriei agricole. Am sesizat cele de mai sus în spe- ranța că, monumentul nefiind într-o situație chiar atît de dezastruoasă, sprijinirea, eșafodarea și reînvelirea provizorie pot să-l mai mențină un timp, pînă la găsirea unei soluții defi- nitive de consolidare. Și aceasta prin forțele reunite ale deținătorului terenu- lui, care trebuie să-și spele, în sfîrșit, greșelile,și Eparhiei Rîmnicului, în ad- ministrarea căreia revine biserica, în conformitate cu Statutul Bisericii Orto- doxe Române (nr.233/23 feb.1949- art.178), care stipulează că orice monument religios, chiar în ruină sau părăsit, cade în grija și aparține epar- hiei pe teritoriul căreia se află. GH.SION Transilvania de Sud-Est în urma unor sesizări publice făcu- te de către arhitecți, la începutul ace- stui an, aflam că pe amplasamentul unei clădiri parter situate în zwingerul Cetății Brașov, în imediata apropiere a Bisericii Negre și a Porții Ecaterinei, ambele monumente de primă impor- tanță, urmează să se construiască o clădire modernă cu destinația de Casă de Cultură a Studenților; avînd o plastică neadecvată amplasamen- tului, DMASI a întreprins o verificare a datelor semnalate. în acest moment, pe amplasamentul respectiv era deja turnată structura de b a. a corpului cu funcțiuni anexe - un corp de clădire paralelipipedic, cu mai multe nivele, ce ar fi urmat să depășească în înălțime cornișa clădirii institutului de silvicultură din apropiere și să obture- ze unul din culoarele de vedere ale Bisericii Negre. Potrivit cercetărilor, investiția a fost executată în lipsa unei autorizații de construcție (cea pe care se obținuse amplasamentul referindu-se doar la modernizarea și extinderea unui imo- bil parter existent în zonă) și în lipsa avizului OJPCN privind amplasamen- tul unei clădiri noi în zona rezervației de arhitectură cuprinse între curtea Bisericii Negre și zidul de vest al cetății. Proiectantul - un colectiv din cadrul Institutului de Arhitectură București - a întocmit proiectul, neținînd seama de integrarea acestuia între obiectivele din imediata vecinătate, creînd o pla- stică în contrast brutal cu zona în care se află amplasamentul. Beneficiarul, deși a fost atenționat în mai multe rînduri (adresele din 24.03.1990 a OJPCN Brașov, din 25.04.1990 a Primăriei județului Brașov, și din 22.05.1990 a DMASI), nu a oprit lucrările pe șantier decît în urma unui proces verbal încheiat în 25.05.1990 cu delegații DMASI, prin care se cerea oprirea lucrărilor pînă la discutarea amplasamentului în cadrul Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice. La prezentarea proiectului în fața Comisiei Naționale, în ședința ordi- nară din 30 mai 1990, dezbaterile au scos în evidență că amplasamentul ales este impropriu, deoarece, prin plastică și volumetrie, se crează un contrast arhitectural nepermis, care impietează în mod direct asupra an- samblului ce constituie rezervație de arhitectură. Hotărîrea luată în unanimitate de către Comisie a fost ca lucrările de construcție a Casei de cultură a stu- denților să se sisteze, urmînd să se facă demersurile necesare pentru continuarea investiției acestui obiec- tiv, atît de necesar orașului, pe un alt amplasament. Totodată Comisia Națională a cerut, pentru construcția ridicată pe amplasamentul inițial, o remodelare funcțională și volumetrică potrivit cerințelor impuse de integra- rea ei în zona istorică. MARINA ILIESCU La sesizarea delegatului OJPCN Brașov că în comuna Cristian o clădi- re monument istoric (str.7 Noiem- brie,nr.8) a fost demolată de 51 http://patrimoniu.gov.ro proprietar, delegații DMASI și OJPCN au făcut o deplasare la fața locului. S-a constatat că imobilul sus- mențio- nat, înscris ca monument istoric cu nr.08 B 273 pe lista în vigoare, a fost demolat de proprietarul, care, în lipsa autorizației de demolare și a autori- zației de construcție cerute de lege, a turnat fundația unei case noi pe am- plasamentul fostului monument. Casa monument făcea parte din ansamblul de fațade al caselor de pe ambele laturi ale străzii 7 Noiembrie, avînd elemente de construcție datate (grindă de lemn, 1743). în momentul de față, din frontul spre stradă al imobilului a rămas doar poarta. Proprietarul nu a fost atenționat asupra obligației de protecție a monu- mentelor istorice de către organul te- ritorial, căruia CNMASI, prin DMASI, Fig.1. Culoar de vedere al monumen- tului "Biserica Neagră" ce ar fi urmat să fie afectat de noua construcție. Fig.2. Corpul anexă al Casei de cul- tură construit fără autorizație (în prim plan clădirea Institutului de Silvicul- tură). i-a emis circulara nr.1619/13.03.90 privind obligațiile proprietarilor și deținătorilor de monumente. Teoretic fapta prin care a avut loc ‘distrugerea sub orice formă, fără ne- cesitate militară de monumente sau construcții care au o valoare artistică, istorică sau arheologică' constituie in- fracțiune de distrugere a unor valori culturale și este prevăzută și pedep- sită la art.360 din codul penal în vigoa- re. în context, Procuratura locală tre- buie, deci, să stabilească dacă fapta descrisă îndeplinește sau nu condiții- le de existență a unei infracțiuni ca atare. Pe de altă parte, omisiunea de a sesiza imediat organul de urmărire penală de săvîrșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, constituie faptă infracțională prevăzută și pe- depsită de art.263 din codul penal. Fig.3. Fațada spre stradă a imobilului demolat (corn, Cristian, str.7 Noiem- brie, nr.8). 52 în raport de existența textelor lega- le de mai sus, considerăm necesar ca implementarea politicii de protecție, conservare și salvgardare a monu- mentelor istorice să se facă și prin instrumentele puse la dispoziție de codul penal. MARINA ILIESCU Transilvania de Nord-vest La o vizitare sumară a zone/ cetății medievale Alba lulia,dm județul cu acelaș nume, de către conducerea Di- recției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, împreună cu repre- zentanții forurilor locale, s-au consta- tat foarte multe încălcări ale legislației în vigoare, privind protecția monu- mentelor și a siturilor istorice: http://patrimoniu.gov.ro 1/lucrări de execuție de proastă calitate și contrar oricăror principii de restaurare; documentații incomplete (lipsă planșe, detalii de execuție etc.) și lucrările de la următoarele obiecti- ve: catedrala romano-catolică și ve- chea Prefectură; 2/amplasarea și rezolvarea arhi- tecturală necorespunzătoare a unor noi construcții alipite sau învecinate clădirilor monumentale, degradînd monumentele respective și zona lor de protecție; 3/degradarea foarte avansată a unor importante monumente ca: zidu- rile și porțile cetății medievale Alba-lu- lia, castelul Apor- vechea Prefectură etc., la care nu s-au luat vreun fel de măsuri de protecție, ci, dimpotrivă, s-a continuat distrugerea lor prin extrage- re de ancadramente exterioare și inte- rioare, tîmplării, pardoseli etc. MARINEL DAIA Biserica aparținînd curții cneziale a Cîndeștilor din Suseni, Comuna Rîu de Mori (jud. Hunedoara), este un deosebit de valoros monument al se- colului al XlV-lea. Turnul locuință cu caracter defen- siv, ridicat deasupra altarului - avînd accesul asigurat la catul superior pe o scară mobilă - o particularizează între alte edificii de cult ale vremii. Pictura de o remarcabilă calitate, care a atras atenția specialiștilor, se mai păstrează în altar și pe intradosul arcului trium- fal, precum și, în unele fragmente, pe pereții de est, sud și vest ai navei. Lipsită de acoperiș, cu o spărtură în bolta altarului, a cărei mărime a cre- scut în iarna trecută, biserica este su- pusă unei permanente degradări datorită acțiunii factorilor naturali. La aceasta se adaugă neajunsurile cau- zate de lipsa oricărei împrejmuiri, care a lăsat nestingherit accesul în interior al vitelor din marginea învecinată a satului, precum și al unor indivizi dor- nici să-și lege numele de distrugerea a ceea ce s-a mai păstrat din pictură; zgîrieturile ce poartă date foarte re- cente, alături de altele mai vechi, sînt din păcate numeroase. în anul 1982 a fost întocmit un proiect de restaurare a bisericii de către Atelierul de cercetare-proiectare al Institutului de Arte Plastice "N.Gri- gorescu*. Proiectul a fost trimis de Episcopia Ortodoxă Română Arad pentru avizare, fiind primit prin Mini- sterul Culturii în mai 1990 de Direcția Monumentelor, Ansamblurilor și Situ- rilor Istorice. După obținerea pre- cizărilor necesare privind situația viitoare a monumentului - biserica va fi redată cultului - documentația a fost avizată cu unele condiții, privind în primul rînd măsurile de protejare a picturii, pentru conservarea acesteia urmînd a se încheia un contract sepa- rat de asistență tehnică și intervenție urgentă. Ținînd seama de procesul conti- nuu de deteriorare a bisericii din Su- seni, se impun, cu cea mai mare urgență, împrejmuirea și protejarea monumentului, precum și începerea imediată a lucrărilor de restaurare. GH.I.CANTACUZINO Biserica Veche Sf.Nicolae din Bogdan Vodă Direcția Monumentelor, Ansambluri- lor și Siturilor Istorice a fost sesizată, în luna mai 1990, că locuitorii comunei Bogdan Vodă, jud. Maramureș, au di- strus împrejmuirea incintei Bisericii vechi de lemn 'Sf.Nicolae‘,monument istoric, înscris pe lista monumentelor cu nr.419, pentru amplasarea unei noi biserici ortodoxe de zid, în imediata apropiere a monumentului (cca.15m), în fostul cimitir vechi - de sute de ani - actual rezervație arheologică. Luînd legătura cu forurile locale județene, ni s-a comunicat că CPUN- jud.Maramureș, cu adresa nr.141/ 10.05.1990, aprobase, în principiu, construirea noii biserici pe amplasa- mentul actualului dispensar al comu- nei, prin demolarea acestei construcții vechi, degradate, și prin asigurarea fondurilor pentru reconstrucția di- spensarului în acest an. în baza acestui acord de principiu, DMASI a avizat amplasamentul, dar locuitorii comunei nu au fost de acord și susțin, în continuare,construirea bi- sericii în incinta monumentului istoric. La toate intervențiile - adrese, tele- foane și chiar deplasarea la fața locu- lui a vicepreședintelui CNMASI - pentru a lămuri și preciza punctul de vedere al DMASI, locuitorii comunei au amenințat cu demolarea sau incen- dierea acestui valoros și important monument și a rezervației lui, spre a putea începe lucrările de execuție a bisericii noi. Față de cele de mai sus și solicitări- le locale, conducerea DMASI urme- ază să efectueze o nouă deplasare - pentru a încerca rezolvarea acestei probleme, eventual - și în ultimă in- stanță - să propună mutarea monu- mentului într-un muzeu etnografic, pentru salvarea lui. MARINEL DAIA 53 http://patrimoniu.gov.ro A//'///*/'s desene de arh. ALEXANDRU RARFFELD desen de arh MAAIAN OPKOIU 54 http://patrimoniu.gov.ro SCRISORI Pe un traseu parcurs între Sibiu - Mediaș și Brașov am văzut cu dispe- rare cum se degradează aproape 50 de biserici-cetăți ale sașilor din Arde- al. Comunitatea sașilor este în scăde- re dramatică în această zonă, ceea ce face ca viitorul deja sumbru al ace- stor monumente să fie de-a dreptul disperat. Majoritatea acestor biserici sînt ro- manice la origine, din epoca de trece- re de la secolul al Xll-lea la secolul al Xlll-lea, fiind ca niște cărți deschise pe care se pot citi etapele succesive ale istoriei populației săsești, de la prime- le faze ale colonizării, trecînd peste epoca luptelor cu tătarii și turcii, pîna astăzi. Biserica din Drăișeni ni s-a părut cea mai tristă și amenințată dintre toa- te cele văzute. Aflîndu-se într-un sat unde nu mai există comunitate săsească, biserica este dezafectată de mai mulți ani, fiind amenințată de distrugere totală și su- pusă avatarurilor naturale. Propunem ca măsuri de urgență: - repararea cu mijloace minime a clădirii bisericii pentru a opri efectul distrugător al intemperiilor asupra fragmentelor de frescă, unice în felul lor, care se află pe peretele dinspre sud, între tribună și ferestrele roma- nice, pe zidul de pe care s-a ridicat stratul de var cu care fusese acoperit după reformație; - introducerea în biserică a mobi- lierului original care de cîțiva ani pu- trezește în niște șoproane din curtea monumentului; -formarea unei echipe de profesio- niști restauratori și istorici de artă care să redea acestei biserici adevărata va- loare istorică. Arh. MATEI LYKIARDOPOL Stimate Domnule Președinte, Revenind după 13 ani de absență în România, am avut posibilitatea să vizitez fosta reședință a familiei mele, transformată sub dictatura lui Cea. ușescu în reședință prezi- dențială. Mm avut o cumplită strîngere de inimă văzînd interiorul complet transformat, distrugîndu-se nu numai planul inițial al casei, ci și mobilierul original - com- plet inexistent - ca și biblioteca de altfel, care reprezenta o adevărată va- loare culturală pentru patrimoniul țării. Ceea ce m-a revoltat însă peste măsură este oroarea ce s-a comis cu parcul inițial care înconjura locuința, una din cele mai frumoase creații de arhitectură și frumusețe naturală. Grădina de flori a devenit un morman de moloz și șantier, iar în locul rîurilor de flori există o hală de beton - depozit viitor de butoaie al Uzinelor Colibași. Vă rog opriți de urgență construcția acestei hale de depozit, rușine a pro- iectanților, și dați ordin să fie mutată. Oriunde își poate avea locul, dar aco- lo nu ! Redați reședinței "Florica" fru- musețea sa inițială. Socotesc totodată că atunci cînd reședința ‘Florica’ își va recăpăta fru- musețea, ar putea deveni o 'Casă Me- morială Brătianu', așa cum vă propun într-un alt memoriu. ANA-MARIA SCHĂFER născută BRĂTIANU Mă adresez dumneavoastră cu rugămintea de a lua în considerare o eventuală schimbare a utilizării pala- tului Ghika din str.Doamnei Ghika, nr.3. Sînt cel din urmă descendent al celui care a construit palatul, Grigore Ghika IV, primul domn pămîntean după 1821. în momentul de față palatul este folosit ca restaurant. Dată fiind așe- zarea oarecum periferică a zonei în care este construit palatul, ținuta pu- blicului care frecventează restauran- tul lasă uneori de dorit, conducînd la deteriorarea acestei clădiri de impor- tanță istorică și artistică. De aceea, vă rog să aveți amabili- tatea de a analiza posibilitatea folosirii eventuale a palatului ca muzeu, cu atît mai mult cu cît în palat a funcționat în anii 60 o cameră muzeu, înființată prin grija neobosită a prof.Radu Ciucea- nu, dar care, din păcate, a fost închisă ulterior. Din punct de vedere istoric, palatul are importanța sa. în afară de Grigore Ghika IV și soția sa Maria, a locuit în diferite perioade în palat și domnul Alexandru Ghika, care a avut un roi important în problema Unirii Principa- telor. Din punct de vedere artstic, palatul este, citind cuvintele arhitectului Gri- gore lonescu din Istoria arhitecturii în România, cît și din cartea Bucharest la viile et ses monuments, Editura teh- nică,1956, p.156, cel mai bun repre- zentant al arhitecturii neoclasice de origine italiană care s-a conservat în București. în jurul anului 1930, la inițiativa lui Nicolae lorga.au fost salvate unele picturi în frescă din interior. S-au efec- tuat lucrări de restaurare în anii 60 și s-au refăcut toate motivele decorative de pe friza cornișei principale și pi- laștrii dintre ferestrele de la etaj. Palatul este deci, împreună cu bi- serica alăturată a Teiului Doamnei, un ansamblu de valoare. Necropola din curtea bisericii Teiului Doamnei, nu- me care amintește de Maria, soția lui Grigore Ghika IV, este unică în Bucu- rești. In necropolă se află îngropați unii membri ai familiei Ghica, care a dat celor două principate zece domni- tori, începînd cu secolul XVII. Menționez că după dărîmarea în 1985 a ctitoriei domnului Grigore Ghi- ka II și anume mănăstirea Sf.Panteli- mon, al cărei viitor este incert, atît Grigore Ghika II, soția sa, cît și domnul Alexandru Ghika au fost reînhumați în această necropolă într-un mormînt co- mun. Pînă în momentul de față nu există încă aici un monument funerar care să-i amintească. în speranța că problema prezen- tată și-ar putea găsi o soluție pozitivă, vă mulțumesc anticipat. GRIGORE GHIKA 55 http://patrimoniu.gov.ro Monumente propuse O rezervație de arhitectură din București: Calea Călărași - Str.Popa Soare - Str.Plantelor - Str.Mîntuleasa în oraș ‘timpul istoriei devine ima- gine a locului'¹. Asemenea imagini ale timpului ce ilustrează prin pre- zența lor diacronia evoluțiilor istorice constituie repere caracteristice ale orașului pe care ne propunem să le prezentăm în specificitatea lor în sco- pul stabilirii regimului juridic favora- bil conservării și punerii lor în valoare. Semnalată, ca atare, pe planul Sulzer la 1781, dar dovedind, prin monumentele care o individuali- zea-ză o intensa locuire din vre- muri mai timpurii,zona pentru care propunem regimul de rezer- vație arhitecturală este delimitată de Cal. Călărașilor, str. Mîntulea- sa, Popa Soare, Plantelor, Negu- stori. Cu excepția căii Călă- rașilor, numită anterior B-dul Ver- gului, arterele nu au cunoscut alte denumiri. Ele conservă traseul inițial și un fond valoros de clădiri cu funcțiune predominant rezi- dențială, prăvă- liile sau localurile ce deserveau zona respectivă fiind în mare parte reprofilate în scop locativ. Pe Cal. Călă-rașilor, colt cu str.Popa Soare, la nr.59 și 61⁷ două impozante construcții în stilul eclectismului de la sfîrșitul veacului trecut fac pandant imo- bilului de la nr.44, consemnat pentru valoarea lui reprezentativă influenței Artnouveu-ului. Clădiri- le de pe partea stîngă sînt lo- cuințe unifamiliale cu subsol și parter înalt. Deși concepute prob- abil de arhitecți diferiți, cea de la nr.59 manifestînd mai mult echili- bru în etalarea decorației, casele ce au aparținut Alexandrinei și lui Aurel Velleanu prezintă numeroa- se similitudini. Locuința propriu- zisă, ce se desfășoară spre stra- dă, dezvoltă în jurul unui hol cen- tral acoperit de un luminator șase încăperi principale: salonul, biro- ul, sufrageria, dormitoare. De- pendințele multiple ce se leagă printr-un culoar de corpul princi- pal se dezvoltă într-un corp se- cundar care prelungește în retra- gere casa spre curte. Decorația interioară este definită de plafoa- nele pictate ale holului, de ușile pictate și geamurile decorate prin matizare cu motive clasicizante. Holul casei de la nr.61 păstrează pe plafonul octogona! un decor caracterizat de prezența ghirlan- delor și de cornuri ale abunden- ței, grotteschi. Intrarea este puter- nic subliniată de o deschidere tri- partită cu supralumină încadrată de pilaștri corintici surmontată de muze și un fronton cu îngeri și lauri. Arh.Petricu (conform au- torizației de construcție nr.43/1887) autor al proiectului de la nr.61, a prevăzut în sufrage- rie lambriuri în care se mai păstre- ază elemente de mobilier integrat. Construcțiile nu prezintă probleme deosebitede structură dar actualii locatari nu au mijloa- cele și nici nivelul cultural care să le permită o în-treținere adecvată. Pe Popa Soare, 1 bis, colț cu Călărași, se mai păstrează pro- prietatea E.Bacaloglu, o locuință compusă din 5 odăi parter și sub- sol, construită după planurile arh.M.BuchoItz la 1887* Fațada inițială ce dă spre Popa Soare desfășura o ordonanță austeră de ferestre renascentiste sur- montate de cornișe pe consolă. La numerele 2-4, pe aceiași stradă, se află o amplă clădire⁵, subsol parter și etaj, construcție de colț ce urmă-rește linia sinuo- asă a străzii care formează aici o mică piațetă. Arh.Petricu realize- ază aici o compoziție echilibrată dispunînd elementele principale ale decorului la etaj (ferestrele cu frontoane, cupola de colț, lucar- ne). și tratînd parterul cu multă sobrietate. Casa ce inițial aparținuse Zoei g-ral Mânu cu- prindea 2 apartamente a cîte 5 camere, cu dependințele aferen- te. Clădirea se află în stare medie de conservare, după o consolida- re de structură efectu-ată în urma cutremurului din 1977. La interior holul prezintă deschidaporta în stucatură cu motive clasicizante: muze, scene de vînătoare. Închizînd piațeta pe partea opusă se află casa de la nr.9, construcție inspirată de eclecti- smul francez,contaminat de ele- mente ale gustului 1900, detec- tabil în ancadramentele cu moti- vele vegetale moi, cărnoase și o anume opulență grea a decoru- lui.Casa păstrează feroneria ori- gina-lă: balcoane false vegetale coper- tină, cu felinare, gardul și jardiniere. Pe Str.Mîntuleasa, imobilul de la nr.7, colț cu strada Zînelor, ce răs-punde în Popa Soare la ron- dul amintit, era construit în 1878 de Hristea Vasiliu⁶ cu două prăvălii și trei odăi de locuit. Tran- sformat integral în locuință, imo- bilul mai păstrează, în linii mari, fațada inițială definită de para- mentul cu false bosaje și ferestre- le în stilul renașterii. La intersecția cu str. Negustori se păstrează două clădiri parter și etaj. Cea de la nr. 13/34, datînd din 1894, cînd Victoire Hoffmann obține autorizația de a construi o 56 http ://patrimoniu.gov.ro casă cu prăvălii la parter, după planurile arh.Goligher⁷. Se cu- noaște existența la începutul se- colului a unor ceainării și cafenele aici. Cupola, ca și trata- rea ferestrelor din traveea de colț, subliniate prin frontoane cu de- cor în stucatură de factură eclec- tică, conferă importanță clădirii ce domină piațeta din fața Bis.Mîntuleasa. Pe str.Plantelor la nr.4 se păstrează o importantă locuință datată în stucatura ce o decorează la exterior 1891, cuno- scută drept casa Elefterie Econo- mu. Coloane decorate pînă la jumătate cu antrelă, frontoane la ferestre, atenansele mascate de un exterior în stilul chalet-ului el- vețian, pe a cărui cornișe găsim urme de frescă, conturează o imagine de un agitat eclectism. Locuința, parter înălțat pe demi- sol, prezintă un hol hectagonal decorat în stuco-marmură pînă la nivelul plafonului, care are o cornișe lată cu 6 panouri pictate în ulei prezentînd motive antichi- zante: muze, zeități, amorași. Se mai păstrează două din cele 6 plafoane pictate cu ghirlande grotteschi. Ușile cu canaturi pic- tate completează somptuozita- tea acestei reședințe de mic aparat. Strada Negustori prezintă mai multă omogenitate stilistică datorită conservării în capătul dinspre B-dul Domniței a unui larg front de clădiri executate la finele sec.trecut. Astfel se păstre- ază în stare relativ bună de întreținere atît clădirile de la nr.2- 10 și apoi 16, cît și frontul opus de la 1 la 17. Se remarcă la nr.3 casa Negropontes, parter și etaj (actualmente sediu al Ministeru- lui Apelor și Pădurilor), cu un hol amplu decorat de coloane în stu- co-marmură spre care dau 5 încăperi despărțite de încăperea centrală prin glasswand-uri. încăperile au plafoanele decorate în stucatură ce dezvoltă motive Fig.1. Imobil de la sfîrșitul secolului al XlX-lea din Calea Călărași nr.59 (arh.M.BuchoItz). Fi g.2.Uși pictate din holul casei din str.Negustori, nr.61 http://patrimoniu.gov.ro eclectice, ghirlande, lauri. în con- tinuare, la nr.5, casa N.Wisner, construită de S.Montureanu⁸, cu un parter înalt pe un soclu în bo- saj, este marcată de accentul axial al intrării și realizarea fere- strelor. La nr.7-9,casa Maria Brezea- nu, în care a funcționat între 1930- 1940 o secție a Bibliotecii Univer- sitare precum și un centru de stu- dii sociologice, datează tot de la finele secolului trecut, fiind mar- cată la exterior de elemente ale jugendstill-ului vienez. La nr.11 găsim o locuință datînd de la sf.sec.XIX, datorată arh.H.Bucholt. Este o construcție echilibrată, cu un decor sobru spre frontul stradal. O fostă proprietate Arion, de la nr. 10, parter și etaj, cu o decorație eclectică bogată atît la exterior cil și la interior, ca și casa Rahovea- nu, de la nr.16, construită la 1883 de P.Gottereauîn stilul celui de-al ll-lea imperiu, conturează o par- celă ce se continuă pe str. Cul- mea Veche cu o locuință mai timpurie. Pe frontul opus al străzii atrage în mod special atenția ca- sa de la nr.15, construită pe un parter înalt, cu intrare monumen- tală,și ale cărei interioare sînt de- corate cu picturi murale înfățișînd în stil pompeian compoziții ale- gorice și scene mitologice⁹. în curte se mai află o clădire pe două niveluri cu geamfîc la etaj, datînd probabil din prima jumăta- te a sec.XIX, folosită ca anexă a locuinței. Imobilul cu picturi mu- rale, aflat într-o întreținere defec- tuoasă timp în-delungat și avînd de suferit și în urma cutremurului din 1977-1986, necesită urgente intervenții de consolidare și re- staurare. în continuare, pe Negustori, colț cu Paleologul, 12, cunoscuta clădire Artnouveau datorată lui Dimitrie Maimarolu, consemnată și pe lista monumentelor și publi- cată¹⁰, constituie un exemplu co- erent de artă 1900, conservat într-o stare foarte apropiată de original. Imobilele care continuă strada aparțin în parte și ele sfîrșitului de secol XIX și primelor decenii ale secolului XX. Se remarcă pe stra- da Mîntuleasa o valoroasă clădi- re Art Deco.la intersecția cu strada Romulus, iar pe Popa Soare și pe Negustori alte cîteva imobile de la sfîrșitul secolului tre- cut în stilul celui de-al doilea im- periu, însfîrșit pe Popa Soare cîteva construcții interbelice ilustrînd stilistic cubismul în arhi- tectură. Cartierul și-a păstrat și chiar accentuat caracterul reziden- țial, bucurîndu-se și de o relativă omogenitate socioculturală care chiar și în condițiile de pauperta- te a ultimelor decenii a asigurat, prin buna folosință, un minimum de întreținere zonei. Vegetația din curți, ca și arborii stradali care au rezistat “modernizărilor*, asigură un minimum de confort urban și izolare, ca și acea fărîmă de viață prin care arhitectura trăiește. Zo- na aflată în discuție pune, mai ales în perspectiva valorificării ei, multiple probleme. O amplă ac- țiune de consolidare a clădirilor și restaurare a imobilelor care pre- zintă decorații interioare în pic- tură, alături de reluarea periodică a lucrărilor de întreținere (zugră- veli exterioare, vopsitorii) consti- tuie obiective de urmărit care, ală- turi de refacerea pavajelorstrada- le, diverse amenajări urbanistice, modernizarea dotărilor edilitare, ar constitui elemente ce ar putea duce la revitalizarea acestui valo- ros fond imobiliar. DOINA MÂNDRU http ://patrimoniu.gov.ro ¹ RosarioAssunto,Estetica peisajului, 1 București 1986, p 104. ² Bisericile Negustori-1725; Mîntu- leasa-1734; Popa Soare-1744. ³ Arh.St.Buc., fond Primăria Munici- piului București, dosar 120/1887 f.93. * bidem, dosar 141/1887 f.52. ⁵ Ibidem, dosar 1258/1894 13. ⁶ Ibidem, dosar 119/189414. ⁷ Ibidem, dosar 132/1882 f.32 a,b. ⁸ Ibidem, dosar 61/1880154. Datele de arhivă ne-au fost puse la dispo- ziție cu amabilitate de d-na Cezara Mucenic. ⁹ Petre Oprea, Itinerar inedit prin ca- se vechi din București, București , 1986 p 162-170. ¹⁰ P.Constantin, Arta 1900 în România, București 1972, p 92. fig,4. Imobil din str.Negustori, nr.13. Fig.8. Imobilul din str.Popa Soare, nr.9. Detaliu Fig.7. Imobilul din str.Negustori, nr.16 (arh.P.Got- tereaM) Fig.9. Imobilul din str.Paleologu, nr.12 (arh.D.Maimarolu) http://patrimoniu.gov.ro 61 http://patrimoniu.gov.ro Comunicări și rapoarte de cercetare Ruinele curții feudale de la Coiani - Mironești (județul Giurgiu) Date arheologice și arhitectonice Satul Mironești - după vechea lui denumire Coiani¹ - făcea parte dintre satele stăpînite de Șerban vel paharnic din Coiani, ales domn al Țării Românești după moartea lui Mihai Vitea- zul și care a domnit sub numele de Radu Vodă Șerban între anii 1602 și 1611. Faptul că la 20 martie 1542 Radu Paisie a dat un hrisov în Coiani² indică existența unei curți boierești în acea vreme. Nu se cunosc date despre casele marelui ban Neagoe și ale Ancăi.sau ale Măriei din Coiani, bunica și mama lui Radu Șerban. Paul din Alep a relatat popasul său, în 1647, '...într-un sat stăpînit de marele postelnic Con- stantin, așezat pe un loc ridicat ce domină riul Fig. 1. Mironești. 1988. Ruinele curții feudale de la Coiani. Planul săpăturilor arheologice. ¹ Satul Coiani, împreună cu mai multe sate de pe valea Argeșului și din alte părți, fusese moștenit de laCraiovești, prin Maria, fiica marelui postelnic Radu Craiovescul, căsătorită cu Șerban, mare ban în 1537-1539, Anca din Coiani, nepoata lui, soția lui Neagoe, mare ban în 1560-1562, și fiica acestuia, Maria din Coiani, căsătorită cu Radu postelnic, părinții lui Șerban din Coiani, viitorul domn Radu Șerban (C.Rezachevici, Domeniul boieresc al lui Radu Șerban, în *Studi. Revistă de istorie*, t.23, 1970. nr.3, p.470). Argeș numit Coiani³, unde acesta are un mare palat după felul palatelor de la Constantinopol. ² DRH, B. vol.IV, nr.121. Satul Coiani și casele de aici fuseseră moștenite de Elina (llinca). fiica lui Radu Șerban, căsătorită cu postelnicul Constantin Cantacuzino. 62 http://patrimoniu.gov.ro Fig.2. Mironești, 1988 Secțiunea I, profilul vestic. Există într-adevâr ceva vrednic de admirat în arhitectura celor două clădiri principale așeza- te una în fața celeilalte și care nu se'deosebesc cîtuși de puțin una de alta, cu cupolele lor, și sînt zugrăvite în întregime spre a imita liniile vălurite ale marmurei colorate.în vîrful fiecărei cupole, încununînd-o, este un cerc întocmai ca o bucată solidă din porfir foarte tare și resteul este făcut în mai multe fețe asemenea cu cele ale marmurei. Lemnăria este de o frumusețe rară și firidele și ferestrele sînt minunate. înăun- trul incintei este o biserică mare cu hramul Sf.Nicolae⁴. Diata postelnicesei Elina, fiica lui Radu Șerban, menționa, în 1667, la Coiani ‘ca- sile, cu pimniță de piiatră, cu morile din apa Argeșului dintr-amîndoao malurile’⁵. în ultimul Fig.3. Mironești, 1988. Secjiunea II -vest și est,profilul nordic. 63 http://patrimoniu.gov.ro Fig.5. Mironești, 1988. Secțiunea I, vedere dinspre sud. Fig.6. S.l. Resturile zidului de nord al pivniței. sfert al secolului al XVIII-lea, menționarea la Coiani a unei biserici de piatră și a unei case arată că în acea vreme casele se mai păstrau⁶. Ulterior s-a produs ruinarea lor, accentuată probabil în a doua parte a secolului al XlX-lea⁷. La începutul secolului nostru, Nicolae lorga descria astfel aceste vestigii: 'Pe mal chiar, stăpțnă peste minunata vedere, stătea din vechi curtea celor două doamne. Astăzi au rămas din ⁴ Călători străini despre țările române, VI, București, 1976, p.231-232. Biserica, ctitorită de Radu Șerban sau chiar de marele ban Neagoe și de Anca din Coiani, înainte de 1563, avea să fie refăcută de llinca postelniceasa și de fiii săi Constantin Cantacuzino stolnic și Mihai Cantacuzino spătar, la 1669 (vezi pisania la N. lorga, Inscripții din bisericile României, I, București, 1905, p.88; vezi și N.Stoicescu, Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România, I, Țara Românească, I, 1970, p.185). ⁵ N. lorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, București, 1902, p⁴§ ° *Cojenne. Village avec une eglise de pierre & une maison'. (Fr.G.Bauer, Memoires historiques et geographiques sur la Valachie...,Frankfurt-Leipzig, 17M, p.164). ' Reprezentarea a două clădiri la nord și alte două la sud- est de biserica din Coiani în harta din 1859 din colecția B.Bellu 'Planul moșiilor din jurul satelor Goștinari, Coeni și M-rea Grădiștea între riurile Argeș și Sabar', Acad.Română, Hărți,2 390 -D.LXXXV 24, nu sînt concludente, părînd a avea caracterul caracterul unor semne convenționale. 64 ea trei rînduri de păreți sau stîlpi în ruină, dintre care cel din fund, foarte înalt, cască, în al doilea cat, două mari ferești goale. Pînă și beciurile, unde mai deunăzi încă se mai păstra vin, s-au astupat pentru întotdeauna"⁸. în anul 1988 au fost efectuate în satul Miro- nești (comuna Goștinari, județul Giurgiu) cer- cetări arheologice la ruinele vechii curți feu- dale⁹. Ruinele se află chiar pe marginea terasei înalte de pe malul drept al Argeșului, pe un teren afectat de alunecări care au antrenat și porțiuni masive de zidărie și au provocat o înclinare destul de accentuată a zidurilor laturii de nord a construcției. Se mai păstrează din această latură cinci piloni de zidărie de cărămidă, cu porniri ale unor arcuri de la o înălțime destul de mică. Un masiv de zidărie de —3---------------------- N.lorga, Sate și mănăstiri din România, București, 1905, p.247. Lucrările au fost întreprinse cu fondurile Muzeului Județean Giurgiu, care a investigat și alte puncte din raza satului Mironești. Cercetările arheo- logice la ruinele curții feudale au fost efectuate de Gh.(.Cantacuzino. Propu- nerea de reconstituire arhitecturală este datorată arh.Gh.Sion. http ://patrimoniu.gov.ro cărămidă cu două laturi inegale se află în colțul de sud-est, la aproape 12 m de ultimul dintre pilonii înainte menționați. Săpăturile au constat din două secțiuni late de 2 m, una trasată perpendicular pe cel de al treilea pilon, cu profilul vestic la mijlocul ace- stuia (S.l, cu lungimea de 21 m), și a doua cu profilul sudic în axul longitudinal al con- strucției, compusă din două tronsoane: S.ll vest, de 19 m lungime, întreruptă la 6 m de S.l, și S.ll est, de 10 m lungime, cu limita vestică la 3 m de S.l. S-a mai deschis o casetă de 4 X 4 m pentru delimitarea colțului de nord-vest al edificiului (fig. 1). în spațiul cercetat se mai ob- serva, în deceniul trecut, urma unei gropi mari, în locul pivniței clădirii distruse, groapă folosită pentru aruncarea gunoaielor și nivelată cu cîțiva ani în urmă. Acest fapt a îngreunat actua- lele cercetări. în ceea ce privește stratigrafia în zona inve- stigată (fig.2,3), peste solul galben viu (aflat la 1 -1,10m sub suprafața actuală) se află un strat destul de gros - circa 60 cm - de pămînt ce- nușiu-gălbui, rar pigmentat cu cărbune și urme de arsură, în care s-au găsit numeroase frag- mente dacice, cele mai multe din pastă ce- nușie, databile în sec.II î.e.n., precum și fragmente ale unor mici podoabe de bronz. Locuirea dacică este întinsă pe întreaga supra- față, resturile de lipitură de lut ars descoperite în zona de nord-vest (S.ll vest) indicînd prob- abil existența, undeva în apropiere, a unei lo- cuințe. Cele mai vechi urme medievale sînt repre- zentate de materialele descoperite într-o gro- apă cu diametrul de aproximativ 1,40 m (1,37 X 1,42 m), adîncă de circa 1,50 m, în zona de nord- vest (S.ll vest, vezi fig. 12). Poziția ei stratigrafică nu a putut fi precizată, deoarece nu a fost prinsă în profile, punctul de săpare fiind afectat de răzuirile ulterioare care au atins aici chiar și partea superioară a depunerilor anterioare perioadei medievale. în această groapă s-au descoperit numeroase fragmen- te ceramice, inclusiv ale unor vase întregibile - oale cu o toartă, cu buza dreaptă, străchini smălțuite, unele cu decor sgraffitat, fragmente de cahlă smălțuită cu gura pătrată și fundul rotund, precum și o cărămidă - .materiale da- Se păstrează alipite spre nordul piciorului masiv de zidărie din partea de nord-vest a construcțiilor resturi ale unei amenajări din piatră și mortar, probabil ulterioare, dedesubtul căreia se află un strat gros de mortar, înglobînd într-o porțiune cîteva cărămizi alăturate, strat ce pare a avea o poziție stratigrafică similară cu a zidului îngust de cărămidă orientat nord-sud din apropiere. O groapă tîrzie, care a demantelat parțial și zidul, a tăiat legătura stratigrafică directă între cele două elemente; pe suprafața în care se află stratul de mortar amintit au fost decapate, pe o adîncime de 30-40 m, chiar depunerile cu urme dacice (vezi profilul • S.ll vest - fig.3). Fig.4. Casele din Coiani - Mironești. Propunere de reconstituire http://patrimoniu.gov.ro tabile în secolul al XV-lea sau cel mai tîrziu la începutul secolului al XVI-lea. în groapă nu au fost găsite urme de mortar, ceea ce le arată ca precedînd construcției de zid. Ea dovedește o locuire anterioară primei atestări documenta- re (1542) a așezării. La partea superioară a stratului cenușiu deschis sau cenușiu -gălbui, conținînd și ma- teriale dacice, se află nivelul de construcție al pilonului din partea de nord și al unui zid situat în partea de sud a construcției, nivel marcat în această din urmă zonă de resturi de mortar, cărora li se suprapune un strat nu prea gros de pămînt cenușiu amestecat cu galben, cu urme de moloz și cărbune (S.l -fig.10). Deasu- pra - suprapusă în celelalte puncte direct stra- tului cenușiu-gălbui - o depunere de pămînt cenușiu,rar pigmentat cu moloz, corespunde perioadelor de folosire a clădirii. Urmează, în unele părți, spre sud și vest, un strat de pămînt cenușiu sau cenușiu granulos cu urme de moloz, în altele straturile de nivelare modernă sau solul vegetal. în secțiunea care a străbătut transversal construcția s-a observat că în par- tea inferioară a pivniței, deasupra unui strat de pămînt cu urme de mortar, suprapus solului galben, marcînd amenajarea nivelului de călcare, se află depuneri rezultînd din degra- darea clădirii, inclusiv bucăți de zidărie prăbușită din bolți sau arce. Deasupra acesto- ra, în interiorul pivniței se găsesc straturi groa- se de umplutură modernă, iar în partea http://patrimoniu.gov.ro superioară nivelarea efectuată recent. Grosi- mea mică a depunerilor ulterioare nivelului de construcție, răzuirile și nivelările tîrzii, ca și gro- pile săpate pentru extragerea materialului de construcție, au împiedicat atît precizările pri- vind cronologia absolută, cît și cele legate de raportul între fazele de construcție a edificiului. Zidurile au fost demantelate în vederea folosirii materialului în multe părți pînă sub suprafața actuală, în anumite puncte păstrîndu-se numai o parte a fundațiilor. Gropile de demantelare sînt vizibile în zona laturilor pivniței pînă la adîncimi care ajung de la 1,20 m la 1,80-2 m sau chiar mai mult. Din datele obținute pînă în prezent prin săpătură, putem reconstitui parțial arhitectura caselor boierești de la Coiani, cel puțin zona din jurul nucleului lor central-pivnița (vezi fig.1 și 4). Aceasta are dimensiunile interioare de circa 17,15 m pe direcția est-vest și 8,40 m transversal, pe direcția nord-sud, fiind com- pusă din două travei longitudinale, separate, cel mai probabil prin trei pile pătrate de cărămidă, cu dimensiunile de circa 1,47 X 1,30 m, cît măsoară laturile pilonului central, singu- rul degajat pînă în prezent și păstrat în fundație. Pilonii erau legați prin arce între ei, precum și transversal cu pereții de nord și sud, așa cum o dovedesc pilaștrii descoperiți pe aceste laturi (fig.6,8); la colțurile pivniței au fost surprinși de asemenea - în săpătură, la nord-est și nord- vest - mici pilaștri de circa 20 X 20 cm (fig.12). Deasupra cărămizilor din cheia arcelor longitu- dinale putem presupune desfășurarea, în Fig.9. S.l. Resturile zidului de sud al pivniței, fața interioară - vedere dinspre nord-vest. Fig. 10. S.l. Profilul vestic al secțiunii lîngă fundația foișo- rului. lung, a unor bolți cilindrice, întărite peste arcele dublou transversale cu ziduri timpan tot de cărămidă. înălțimea liberă a bolților putea ajun- ge astfel la minimum 4,25 m în cheie, dimen- siune frecvent folosită în epocă, pentru a permite realizarea, în jurul pivniței, a unor încăperi la nivelul terenului, ridicate cu circa 2 m mai sus decît pivnița, a căror înălțime asi- gură un nivel unic al etajului aflat la cel puțin 3,75 m peste cota terenului exterior. Singura porțiune păstrată peste nivelul terenului core- spunzătoare cu zidăria pivniței se mai găsește numai în colțul de sud-est, pe o înălțime de circa 2 m. Grosimea zidurilor perimetrale, din cărămidă, ale pivniței, este de circa 1,00 m, cu variații de la 0,82 m, la sud, la 0,75 m la est și vest, ele fiind construite prin "placarea" gropii pentru pivniță, numai fața interioară fiind ne- tedă, iar fundațiile coborînd cu 25-30 cm sub nivelul de călcare. Zidurile erau prevăzute cu tiranți longitudinali dubli de lemn, avînd secțiu- nea pătrată, de circa 12-14 cm. Secțiunea transversală a surprins la sud de zidul pivniței resturile peretelui de est al gîrlicu- lui de intrare, ce avea o lungime de circa 5 m, precum și un alt zid, aproape paralel cu gîrlicul, avînd grosimea de 0,80 m (fig.7). Putem pre- supune că peste gîrlici casele vor fi avut un foișor de intrare la etaj, așa cum întîlnim frec- vent la construcțiile de acest fel. Paralel cu latura de nord a pivniței, la 3,50 m de aceasta, se mai pot vedea și astăzi un șir de cinci pile de zidărie, resturi ale unui portic ce se deschide spre albia Argeșului, chiar pe marginea terasei lui superioare. Dimensiunile 67 http://patrimoniu.gov.ro Fig.11. S.l. -vest și caseta ’a". Resturile fundațiilor din partea de vest a clădirii (Vedere dinspre sud-vest). pilelor sînt de 1,40 X 1,00 m și adîncimea fun- dațiilor de circa 1,45 m (acestea fiind mai late cu 30-50 cm). Cea din capătul estic este mai mare, cu forma în plan în "L", pentru a marca colțul clădirii. Ele se mai păstrează pe înălțimi variabile, pînă la circa 2,50 m. Desigur, pilele au fost legate prin arce atît între ele cît și de peretele pivniței, așa cum o dovedește urma păstrată pe zidăria celei cercetate în secțiunea noastră (S.l), nașterea arcului transversal fiind la circa 0,80 m de la nivelul de călcare din portic. Peste arcele transversale se ridica probabil tot o boltă semicilindrică, în lungul porticului pe care îl bănuim supraetajat. Terenul mai nesigur al marginei terasei a provocat, în timpul existenței caselor, tasarea zonei porticului, fapt ce a necesitat consolidări Fig.12. S.ll -vest, vedere dinspre est : zidul de vest al pivniței’groapă cu ceramică din secolul al XV-lea; zid de cărămida ulterior; zidărie masivă de piatră. și, probabil, unele refaceri de zidării, intervenții constatate prin săpăturile noastre și marcate de smulgerea pilastrului interior nordic al piv- niței, precum și de un zid lat de 1,00 m, adosat șirului de pile ale porticului. în apropierea pivniței, la circa 2,75 m spre vest, se păstrează resturile unui zid de cărămidă cu direcția nord-sud, gros de numai 0,40 m, avînd fundația adîncă de 0,40 m. La circa 11 m de pivniță, săpăturile au degajat fundații masive din piatră și mortar, cu adînci- mea de 1,25 m și grosimea de 1,40 m, resturi ale unui zid ce închidea probabil întreaga con- strucție și capătul de vest al porticului. Acest din urmă zid este marcat și de intervenții ulte- rioare construirii lui.constînd din alipirea altor zidării (fig.1, fig.11-15). Un raport cronologic, pînă în momentul de față, este greu de stabilit, gropi recente împiedicînd corelarea unor relații stratigrafice¹⁰ șnfățișarea părții de vest a edi- ficiului va trebui precizată prin cercetări viitoa- re. Se poate presupune că fundațiile masive din colțul de nord-vest vor fi fost legate de "cupolele" amintite de Paul din Alep. Asupra cronologiei edificiului, datele arheo- logice directe sînt destul de reduse, lipsind materialele concludente din depunerile ime- diat următoare construcției. Se poate presupu- ne ca ipoteză de lucru că într-o primă fază au fost construite pivnița și arcadele dinspre nord, identice prin tehnica de construcție și prin di- mensiunile cărămizilor folosite (circa 27 X 14 X 4 cm), urmate de anumite lucrări de felul zidului care închidea arcada dispre nord sau al zidului îngust de la vest de pivniță precum și de zidu- rile ale căror fundații au fost descoperite în partea de nord-vest. De menționat că dimen- siunile cărămizilor zidului care închidea arcul dinspre nord, sau ale cărămizilor din zidul http://patrimoniu.gov.ro Fig.14. Caseta 'A'. Resturi de fundație din colțul de nord-vest al clădirii (vedere dinspre vest). Fig.15. Caseta "A". Resturi de fundație din colțul de nord-vest al clădirii, tăiate de o amenajare ulterioară (ve- dere dinspre est). îngust dinspre vest sînt identice cu cele folosite în zidurile pronaosului și clopotniței bisericii, refăcută în 1669, iar cele din zidurile pivniței și pilonilor dinspre nord cu unele cărămizi din partea inferioară a soclului bisericii, posibil făcînd parte din vechea ctitorie ridicată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Diferitele etape de construcție a clădirii s-ar fi putut suc- cede în perioada cuprinsă între a doua jumă- tate a secolului al XVI-lea și mijlocul secolului al XVII-lea. Cercetări viitoare vor putea aduce precizări în privința cronologiei și vor putea întregi imaginea arhitecturii acestui interesant edificiu. GH.I.CANTACUZINO, GH.SION Fig.13. S.ll -vest. Vedere dinspre vest. Resturi de fundații din partea de vest a clădirii. Resume  Coiani (ancien nom du village Mironești, dep.de Giurgiu), sur la terrasse qui domine la rive droite de l’Argeș, se trouvent Ies ruines de l'ancienne cour făo- dale de Radu Șerban- prince de la Valachie entre 1602-1611-constructions transformăes vers la moitie du XVII-e siăcle. Les fouilles archeologiques effectuees en 1988 ont conduit â la decouverte des vestiges daciques datant du ll-e siecle av.J.- C., aussi comme d'une fosse comprenant des tessons ceramiques du XV-e siecle. Les recherches archeologiques ont appor- te jusqu'ă present une serie de donnăes concernant les ruines des constructions. L'edifice etait compose d’une cave avec deux tra- vees longitudinales, separees par trois arcades, les travees etant couvertes par des voutes cylindriques, separees par des arcs- doubleaux. L'acces â la cave etait assure, au cote Sud, par un "gîrlici" (couloir en pente descendant â la cave), au- dessus duquel s'ele- vait une terrasse aux colonnes ou piliers ("foișor") â l'entree de l'etage. Au Nord, au niveau du terrain, se situait une loggia, probablement â deux niveaux. Vers l'Ouest, zone pas completement investiguee, exista- ient d’autres pieces, seulement au niveau du sol et, probablement, etagees. La construction s’etendait sur une surface de plus de 31 X 16 m. La planimetria confirme l'appartenance de l'ădifice a l’architecture du XVII siecle. http ://patrimoniu.gov.ro Metodologii și tehnici de lucru Cercetarea în cunoașterea tehnicilor de construcții din țara noastră de la tradițional la nou De ce este necesar să cercetăm tehnicile de construcții? Pentru că, în primul rînd, numai astfel se poate crea o oglindă fidelă a evoluției meseriei noastre, a aportului pe care construcțiile l-au adus și îl aduc la ridicarea continuă a civili- zației și pentru că, pe de altă parte, ea poate răspunde unor necesități practice de formare a unor "specialiști creativi", de progres în speci- alitate, de creare a condițiilor pentru luarea unor decizii de viitor corecte (de orientare în ramură). Prin însăși pregătirea noastră sîntem che- mați a răspunde unei cerințe sociale, aceea de a realiza "produși" de construcții de calitate și eficiență (socială și economică) care să res- pecte exigențele de performanță ale utiliza- torilor. La realizarea lor trebuiesc conciliate două serii de condiții: condiții funcționale care reprezintă un ansamblu creat, imaginat de noi, și condiții naturale care reprezintă un an- samblu preexistent. Din infinitatea de soluții posibile inginerul trebuie să știe să presimtă soluția justă, să se oprească în cîmpul soluțiilor rapide și cuprinzătoare. Dar pentru aceasta se impune puterea de a te ridica deasupra mode- lelor cunoscute, "puterea" care înseamnă inge- niozitate, imaginație, creativitate. Aceste atri- bute sînt direct legate de cultura specialistului și cultură fără istoria meseriei nu se poate. Pe de altă parte, nu pot face adevărate progrese decîl oamenii care cunosc bine lu- crările predecesorilor lor în domeniul respectiv pentru că toate descoperirile rezultă cel mai adesea din "apropieri de fapte cunoscute". Și, în sfîrșit, pentru că, deși sîntem chemați a lua decizii de viitor, experiența, învățătura și știința pe care ne bazăm se referă la trecut. Fig.1. Podul luiTraian de la Drobeta - Turnu Severin (reconstituire, 1907). 70 http://patrimoniu.gov.ro Cum să abordăm această cercetare? Poate, cel mai frumos și cuprinzător răs- puns îl găsim într-o cugetare a marelui nostru poet național Mihail Eminescu, care spunea: "vechimea lucrurilor nu constă în depărtarea temporală a nașterii și existenței lor, ci în dife- rența dintre ele și ce reprezintă" (manuscrisul 2 284 BAR). Deci să cercetăm tehnicile de con- strucții de-a lungul timpului, marcînd clar dife- rența lor față de cele prezente și nu depărtarea temporală. Printre cele mai vechi moduri de construcție ce au fost folosite pe teritoriul țării noastre la locuințe, încă din neolitic, trebuie amintit sche- letul de lemn (stîlpi și căpriori) cu pereți din împletitură de nuele, lipită cu lut amestecat cu paie tocate, și acoperiș din paie și stuf. Mai rar, se întrebuințau pereții plini (portanți) confec- ționați din trunchiuri de copaci așezate orizon- tal unele peste altele și îmbinate la colțuri. Dovezi materiale în acest sens sînt la Pietrele- Giurgiu, la Blejești-Vidra, cît și așezările de la Hăbăsești, Trusești, Corlățeni și Traian. Dezvoltarea ascendentă pe care o cu- noaște societatea geto- dacă, încă din secolul al IV-leaî.e.n., culminează în epoca deformare a sta- tului dac pe vremea lui Burebista și Decebal (secolul I î.e.n. cucerirea romană se- colul II e.n.). Tehnica de construcții va cu- noaște în această perioadă o evoluție apreciabilă ca rezultat al unei reușite adaptări la condițiile specifice locale a unor sisteme inspirate din tehnica elenistică. Locul unde această gîndire și creație tehnică s-au manifes- tat plenar îl constituie cetățile, fortărețele și turnurile de supraveghere din Munții Orăștiei, unde s-a creat "un sistem de fortificații ce nu-și are egal nu numai la noi, dar nici în altă parte a Europei” (I.H.Crișan). CaracteristicMe noilor tehnici sînt legate de: - ingeniozitatea amenajării terenului deo- sebit de dificil din Munții Orăștiei (masiv de micașiatfriabil) în vederea realizării unui sistem de terase plane de mari proporții; - structura zidului dacic (numit murus da- cicus) realizată din două paramente, lucrate din blocuri mari de calcar tăiate foarte precis, încît îmbinarea lor se realiza prin simplă alătu- rare, nefolosind mortarul; între cele două fețe ale zidului (așezate la 2-3 m) se așează umplu- tura (emplecton) de pămînt, pietrele prelucrate și fragmente de blocuri sparte. Pentru a asi- gura stabilitatea celor două paramente la îm- pingerea umpluturii, se montau între ele bîrne de lemn introduse în niște locașuri, săpate în blocuri de calcar, în formă de coadă de rîndu- nică; - modul în care s-au realizat sistemele de alimentare cu ape (cisterne, conducte) și în 'special procedeul de impermeabilizare prin mortare hidraulice (cisterna de piatră de la Bli- daru; în plus în plan 6,2 X 8,0 m și înălțime de 4 m). Trebuie remarcat în mod deosebit că la zidurile dacice caracteristicile geometrice (înălțime 3-4 m, grosime 2-3 m, distanța dintre turnuri ce aveau rol de contrafort, 30-40 m) http://patrimoniu.gov.ro respectă, surprinzător de exact valoarea gradului de zvelteță ( =3) care nu impune luarea în considerație a flambajului cînd ^3 se ia în considerație flambajul X gradul de zvelteță If lungime de flambaj (zid cu capătul superior liber 2h) t grosime zid zidul dacic: hmed=3,5 m tmed=2,5 m A - - 2*3,5 _ o z.d.“ t Odată cu constituirea provinciei romane de la nordul Dunării, Dacia romană, viața eco- nomică înregistrează un mare avînt, datorită uneltelor de muncă mai perfecționate, tehni- cilor mai avansate și organizării producției după sistemul aplicat cu succes de romani. în domeniul construcțiilor se remarcă realizarea unor lucrări fără precedent. Mărturii evidente sînt drumurile romane, podurile, castrele, cetă- țile-port, apeductele cărora ti se acordă o deo- sebită atenție la execuție pentru a răspunde cît mai bine cerințelor funcțional-economice, ad- ministrative și militare, și a fi cît mai trainice. Principala trăsătură a tehnicilor de con- strucții folosite în această perioadă este între- buințarea pietrei șl cărămizii arse legate cu mortar. Pe pămîntul patriei noastre stă mărturie una dintre cele mai grandioase lucrări de artă a construcțiilor de pe vremea romanilor: podul de peste Dunăre de la Drobeta - Turnu Severin, din care mai pot fi admirate azi ruinele pilelor și culeelor. Ridicat din ordinul împăratului Tra- ian între anii 103-104 e.n., după planurile și sub conducerea celebrului inginer și arhitect al an- tichității - Apollodor din Damasc (61 e.n.-130 e.n.), podul era prevăzut cu douăzeci de pile care susțineau o suprastructură din lemn sub formă de arce, lungimea totală fiind de 1 127 m. _ în ceea ce privește modul de construcții și materiale folosite, cunoștințele sînt lipsite de precizia documentului primar, deoarece des- crierea lucrării lui Apollodor s-a pierdut. Con- cluziile unor reputați cercetători și profesori universitari: Rafael Fabretti, Aschbach, Edgar Duperrex, Dumitru Tudor conduc la ideea folo- sirii betonului la execuția pilelor. Care sînt caracteristicile betonului folosit la acest pod de Apollodor? Ce liant a fost utili- zat? Care sînt diferențele între betoanele și cimenturile romane în raport cu cele pe care le utilizăm astăzi? Dovezi certe în privința caracteristicilor ma- terialelor folosite la pilele podului de la Drobeta Fig.4. Diagrama compoziției granulometrice a agregatelor analizate pe probe de la Curtea Domnească din Tîrgoviște. Fig.1 - DIAGRAMA COMPOZIȚIEI GRANULOMETRICE A AGREGATELOR http://patrimoniu.gov.ro au adus cercetările elaborate, în anul 1932, de către prof.ing.Șerban Solacolu. și prezentate într-un studiu intitulat Considerații asupra teh- nicii cimentului și betonului la Romani-studiul betonului podului lui Traian de peste Dunăre, publicat, în 1936, în "Buletinul de Matemati- că-Fizică" al Școlii politehnice din București. Investigațiile au avut loc pe două blocuri de beton de la pilele podului, puse la dispoziție de Direcțiunea Șantierelor Navale din Turnu- Se- verin, cu ocazia lucrărilor de regularizare a navigației Dunării, în 1909. Blocurile din beton erau compuse din cărămidă spartă 30-50 mm sau pietriș ca agregat și un mortar din nisip. Concluziile asupra analizelor efectuate au fost următoarele: - Liantul utilizat la confecționarea betonului a fost un "ciment roman" provenit din arderea marnelor. Romanii posedau, deci, tehnica fa- bricației unui adevărat ciment, artificial ( nu industrial n.r.) rezultat prin arderea unor materii prime naturale, calcare marnoase, la tempera- turi de peste 900-1 000 grade C. 'Pentru prima dată - remarca, pe drept cu- vînt, ing.Silviu Opriș la centenarul industriei românești de ciment - contrar părerilor încă și azi răspîndite că primii care ar fi elaborat un ‘var hidraulic’ și ‘ciment roman" ar fi fost englezii Smeton și Parker, către sfîrșitul secolului al XVIII-lea, românul Solacolu aduce, pe bază de cercetări științifice dovada priorității romane în fabricația varului complet hidraulic'. - Betonul folosit la pile are o compoziție granulometrică "discontinuă" alcătuită din 1/3 nisip (0,2-3 mm), și 2/3 agregat mare (30-50 mm), compoziție foarte apropiată de curba granulometrică a lui Feret. - Dozajul de "ciment roman" a fost 300 kg/m ³. - Rezistența betonului, din pilele podului lui Traian, la compresiune determinată pe cuburi de 10 cm a fost de 305 kg/cmp. Cele de mai sus ne îndreptățesc să afirmăm cu certitudine că betonul, chiar într-o accep- țiune foarte apropiată de cea pe care i-o atri- buim noi astăzi, a fost folosit pe teritoriul țării noastre din primii ani ai secolului II e.n. Tot de-a lungul Dunării, spre vărsare, pe malul drept al fluviului, în comuna Topalu, jude- țul Constanța, pe dealul de la vest de sat se păstrează cetatea-port Capidava, constituită pe la sfîrșitul secolului III e.n. Formă drept- unghiulară în plan, ziduri groase de 2m. Jos la Fig.5. Ing.Elie Radu. baza dealului, pe malul Dunării, se află con- strucțiile portuare. Din săpăturile arheologice de la Capidava, conduse de conf.univ.Radu Florescu și prof. Cristian Matei am prelevat probe de mortar de la cheiul portului, construit în a doua jumătate a secolului III (cca.250-300 e.n.). Analiza mate- rialelor de construcții pune în evidență între- buințarea unei tehnici deosebite de construc- ție. Cheiul a fost realizat cu zidărie din blocuri de piatră legate între ele cu un mortar, care va fi numit în continuare "de bază"; destul de dur, de culoare alb-gri deschis, cu cărămidă pisată, al cărui parament a fost rostuit cu un strat de mortar, pentru grund, pe care-l vom numi 'strat intermediar, de culoare negricioasă, iar pe acesta din urmă s-a aplicat un strat de mortar de glet, pentru stratul vizibil, numit în con- tinuare ‘strat superficial' de culoare gri. Analiza mortarelor s-a realizat cu ajutorul unor metode moderne de investigare: analiză chimică, metoda termometrică, microscopie electronică, difracții de raze X și microanaliză de raze X. Cu ajutorul microsondei electronice de raze X, echipată cu analizor de raze X, s-a obținut o remarcabiă imagirie a probei de mortar în sec- țiuni ( x600) care marchează clar existența a 73 http://patrimoniu.gov.ro trei tipuri diferite de mortar: - un mortar de bază - un strat intermediar (cca 120x) - un strat superficial (cca 80x). Analizele spectrale de raze X s-au efectuat pe zone dispuse în cele trei straturi de mortar. Din rezultatele obținute se constată, în afara elementelor caracteristice liantului de bază și a agregatului din mortare, și prezența unei cantități apreciabile de fosfor. Pe baza modulului de bazicitate și a com- poziției chimico-oxidice a lianților analizați s-a ajuns la următoarea concluzie: - liantul folosit în mortarul de bază este un var foarte hidraulic (Mb=1,95); - liantul din stratul intermediar și cel super- ficial este asemănător, fiind un ciment roman (Mb=1,29). O particularitate a stratului intermediar con- stă în existența unei proporții însemnate de P2O5 (pentaoxid de fosfor 13%). De fapt acest pentaoxid se găsește în stratul intermediar sub formă de pirofosfat de siliciu (SiOg.PzOs) sau SiPgOy, compus care, așa cum se afirmă în literatură, corespunde unor temperaturi de sinteză de peste 1 100 grade C. Acest fapt conduce la ipoteza că liantul din stratul inter- mediar a fost preparat artificial prin ardere la temperaturi de cca 1 150 grade C. Pe de altă parte, natura sticloasă a stratului de piro-fosfat, pusă în evidență la microscopul electronic de baleiaj, ne-a condus la presupu- nerea că rolul acestui strat era de impermeabi- lizare a zidului cheiului. lată încă o dovadă materială certă în sus- ținerea priorității romane în fabricația 'cimen- tului roman', dar și a unei tehnici deosebit de avansate în privința sistemului de impermeabi- litate. Cred că trebuie să avem puterea morală de a recunoaște cel puțin valabilitatea, dacă nu chiar superioritatea, acestui sistem de imper- meabilizare și să-l includem în planurile noa- stre de cercetare, pentru a-l adapta la noile tehnici. După o îndelungă perioadă de restriște, care cuprinde întreg mileniu I e.n., constituirea statelor feudale românești de sine stătătoare impulsionează din nou arta construcțiilor, po- tențînd noi tehnici de construcții a monu- men- telor medievale românești. Ceea ce carac- terizează această perioadă este extinderea fo- 74 losirii pietrei și cărămizii în construcții, odată cu dezvoltarea sensibilă a așezărilor urbane, a orașelor și tîrgurilor medievale, și a fortificațiilor militare (cetăți), care au condus la o speci- alizare a activității constructive. Deosebit de receptiv la tradițiile înaintașilor, constructorii acestei epoci au știut să adapteze fericit teh- nicile străvechi la nevoile și materialele locale. Astfel, la cetatea de la Giurgiu, construită de Mircea cel Bătrin, lipsa pietrei a condus la imitarea tehnicii romane pentru realizarea zi- du- rilor cetății, paramente din piatră brută ușor fasonată și emplecton în care sînt înnecate bîrne. Dar în acest caz emplectonul este com- pus din piatră măruntă legată cu un excelent mortar. în scopul clarificării unor aspecte privind caracteristicile materialelor și tehnicilor de con- strucție folosite în evul mediu, am început o serie de cercetări asupra construcțiilor Curții Domnești din Tîrgoviște, folosindu-ne de mi- jloacele și tehnicile moderne de astăzi. Au fost colectate probe de mortar (prin extragere de carote) de la construcții din trei perioade isto- rice diferite: - proba 1 -din fundația casei pîrcălabului, executată înainte de anul 1350; - proba 2, 3, 4, 5, prelevate din zidurile Casei domnești vechi, construită în timpul domniei lui Mircea cel Bătrîn, 1395- 1400; - probele 6, 7, probe din zidurile Curții Domnești ridicată de Petru Cercel la 1584. Vă supunem atenției o singură concluzie a cercetării care ni se pare deosebit de semni- ficativ. în urma separării agregatelor din mortarele analizate (de către ICPILA Brașov, după o me- todă a prof. ing. Șerban Solacolu) s-au de- terminat curbele granulometrice efective și probele 1-7. Aceste curbe sînt reprezentate - în figură - comparativ cu limitele granulome- trice impuse azi de C 140-86. Curbele din epoca lui Mircea cel Bătrîn se situează într-o zonă deasupra domeniului nor- mat, în timp ce curba (din vremea lui Petru Cercel) se suprapune peste limita su- perioară a zonei normate, indicînd o compoziție granu- lometrică conform prescripțiilor actuale. Acest lucru pune clar în evidență faptul că s-a produs o evoluție a tehnicii de construcție care se îmbunătățește în perioada lui Petru Cercel, ce a încurajat dezvoltarea culturii și civilizației, is- toricii menționînd că pentru lucrări domnitorul http ://patrimoniu.gov.ro a folosit o serie de meșteri străini. Fără îndoială, însă, că cel mai spectaculos salt în dezvol- tarea tehnicilor de construcții are loc în secolul al XIX- lea, odată cu apariția metalului și betonului armat. Spiritul inventiv și creativitatea tehnică a inginerilor români își vor aduce contribuții notabile la progresul acestor tehnici. Se cuvine să amintim că inginerul An- ghel Saligny, căruia în anul 1884 i se încre- dințează proiectarea docurilor din porturile Brăila și Galați, după un studiu amănunțit al situației locale, hotărăște cu remarcabil curaj să folosească betonul armat la construcția silo- zurilor de cereale din aceste porturi, lucrările respective fiind primele care utilizează betonul armat în țara noastră (b.a. a fost brevetat în lume la 1867), dar, în același timp, sînt și pri- mele construcții de acest gen din Europa. Re- marcabilă este utilizarea la aceste silozuri a b.a.sub formă de prefabricate asamblate. O altă lucrare care l-a impus pe marele nostru constructor pe plan internațional este ansam- blul podurilor dunărene de la Cernavodă, lu- crare ce reprezenta la acea vreme (1890-1895) podul cu cea mai mare deschidere (190 m) din Fig.6 Ing.Angel Saligny. Fig.7- Podul de la Cernavodă (ii Europa continentală și la care s-a folosit pentru prima dată oțelul moale în locul fierului. La aceleași poduri, un veritabil studiu de tipizare a stabilit numărul minim de tabliere metalice necesare. Nu putem vorbi despre tehnica betonului armat în țara noastră fără a pune alături de Anghel Saligny figura luminoasă a celui mai mare inginer român, Elie Radu. El a folosit b.a. la: - cea mai mare captare centralizată de apă subterană din Europa, prin care se obțineau 30 000 m cubi/zi dintr-o singură sursă (alimen- tarea cu apă potabilă de la Bragadiru 1899- 1901); - primele planșee de b.a. la o clădire socială (1904), cît și la clădirea pentru birouri și locu- ințe CFR din Sinaia (1906); - impunătoarea clădire a Ministerului Lucră- rilor Publice (azi sediul Primăriei Capitalei) (1910); - remarcabilul pod din b.a. de peste Jiu la Lainici (deschidere de 60 m -1910). lată ca o curiozitate tehnică vizualizarea interfeței oțel- beton pentru o bară dintr-o grindă de b.a.executată în 1904 de Elie Radu. Imaginea a fost obținută cu microscopul de baleiaj; ea este mărită de 1 200 ori și scoate în evidență: oțelul (galben); rugina (indigo); mor- tarul de ciment (roșu continuu), compuși chi- mici în urma reacției rugină-ciment (gri hașurat). O contribuție deosebită la introducerea be- tonului armat și-a adus-o și inginerul Gogu Constantinescu, părintele sonicității. Absol- vent al S.N.P.S., el va fi unul dintre promotorii noului material prin folosirea lui la Arenele Ro- mane (Parcul Libertății, București, 1906), la Palatul Parlamentului și printr-un studiu teore- tic remarcabil pentru acea vreme. Cercetări recente (ICPIUk București), folosind mijloace moderne de investigații pe betonul folosit la Arenele Romane, au scos în evidență: - o compoziție foarte apropiată de cea actuală pentru beton B 200 și anume 300 kg ciment/mc și a/c=(^6; - folosirea unor agregate de natură sili- coasă, curate, la care s-au produs aureole de reacție cu caracter favorabil rezistenței; - o rezistență la compresiuni pe carote 310 kg/cm². Are cunoașterea evoluției tehnicilor de con- 76 strucții de-a lungul timpului numai o valoare cronologică? Credem că exemplele prezen- tate sînt argumente convingătoare în a răs- punde că, evident, NU! într-o perioadă de construcții în care eposul creației și realizării este linia directoare a preze- ntului și viitorului, punem în mîna și în mintea celor inspirați și chemați a crea forme și soluții noi un breviar al soluțiilor încercate, care ar putea fi drumuri de urmat spre noi investigații și realizări în construcții, un îndemn de a găsi, pe mijloace locale, soluții locale. De aceea cunoașterea tehnicilor de con- strucții într-un anumit domeniu atît de hotărîtor pentru progresul civilizației, ca cel al construc- țiilor, este nu numai necesară - ca activitate permanentă - dar constituie și o îndatorire pa- triotică. NICULAE ST.NOICA Fig.8 Sediul Primăriei capitalei http://patrimoniu.gov.ro Raport privind lucrările de conservare - restaurare a picturilor murale din interiorul bisericii "Icoanei" din București Exemplară ctitorie bucureșteană a sfîrșitului de veac XVIII, adumbrită de vegetația și melan- colia unui vechi și pitoresc cartier al Capitalei, biserica 'Icoanei' se impune astăzi prin înfățișarea ei 'clasicizantă'. Purtînd hramul Adormirea Maicii Domnului, Sf. loan Botezăto- rul și Sf Mare Ierarh Nicolae, biserica este de- parte de iopstaza ei originară.¹ Ridicată pe locul unui mai vechi schit de lemn legat de numele lui Mihai Băbeanu, fost logofăt de taină², biserica 'Icoanei' a fost zidită, între 1784-1786, prin osteneala lui Panait ¹ in acest sens, este de amintit textul pisaniei de la 1786 încastrat pe fațada vestică a bisericii în stînga pridvorului. Ctitoria ni se înfățișează cu clădirile anexe, cu destinația și regulile de funcționare ale întregului ansamblu. Este unul din cele mai interesante pisanii ale sfîrșitului de veac XVIII, meritînd a fi transcrisă în întregime: 'Această sfîntă și înfrumusețată biserică, unde să proslăvește numele celui în Troiță mărit Dumnezeu, întru cinstea și pomenirea prea sfintei de Dumnezeu Născătoare și a Sfîntului prooroc loan Botezătorul și a Marelui Ierarh Nicolae, s-au zidit din temelie în zilele înălțatului Domn Constantin Șuțu Voievod, mitropolit fiind prea Sfinția Sa Chir Grigorie, la anul 1784 care s-au zidit prin prejur chilii ca să fie pentru adăpostirea săracilor călugăriți și femei văduve scăpătate și acelor streini bolnavi ce vor năzui la ajutorul Sfintei Icoane, iar preoții sau călugării sau mireanii însurați cu femee să nu aibă voe a ședea la chiliile din lăuntru după cum și cu groaznic blestem s-au făcut acest așezămînt numai ctitorii să aibă voe. De nu se va purta cineva cu bună orînduială sau din cele ce lăcuesc în chilii să-i dea afară. Venitul ce să va strînge la biserică să ia preoții doi bani și epitropul un ban ca să fie pentru ajutorul săracilor și la acele ce vor lipsi la Sfînta Besearică, iar cu celelalte daruri domnii sau alți pravoslavnici creștini și acelea să fie tot în mîna epitropului. Totdeauna numai doi preoți și un diacon să fie nelipsiți, iar după sfîrșitul vieții mele las cu sufletul mieu ca numai din neamul mieu să rămîie epitrop peste toate acestea ce mai sus scriu, nepoții și strănepoții. Fost-au cheltuitor și ostenitor dumnealui Panait Băbeanu, vel căpitan de lefegii, avînd și de la alți pravoslavnici creștini. Și s-a săvîrșit la anul 1786, septemvrie 2, iar cine va strica vre un așezămînt dintr- acestea să aibă a da seama la înfricoșata și dreapta judecată a cerescului Lopătat" * Cf. George D. Florescu, Din vechiul București. Biserici, curți boierești și hanuri după două planuri inedite de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea. 1935, p.57. Călugărit sub numele de Macarie, Mihail Băbeanu a ctitorit schitul de lemn intre anii 1745-1750. De asemenea, despre ctitoria schimnicului Macarie în Istoria Bucureștiului de Constantin C. Giurescu, ediția a ll-a revăzută și adăugită, Editura Sport- Turism, București. 1979, p.306. Biserica de zid. păstrătoare a memoriei lui Mihail. zugrăvit în colțul sud-vestic al pronaosului, este moștenitoarea icoanei făcătoare de minuni - de la care se trăgea și numele - zugrăvită la 1682. O amplă pisanie se află gravată pe ferecâtura icoanei. ‘loan Văcărescu Spătar. Ecaterina Domnița. Alexandru. Maria. fii (în stînga), Constantin Băs. stolnic. Constantin Băs (dreapta). Ștefan domn... vornic. Chi- nachi pro... Gngorie Bălean, Safta Bâleana. Grigore Bălean" Apare imaginea bisericii cu inscripția ‘Biserica Maica Precistei. Prin osteneala loan. Sofia. Eleni. Maria. Bălașa. Maria. Ilinca. Tânăsie. Caterina. Alexandru. Păuna.... Chiriachi. Petre. Ana. Alexandru. Maria. FUip, Nicolae Argintar. Prin osteneală. S-au zugrăvit această sfîntă icoană la leat 7190 (1682)'. Să fi fost schitul lui Macarie moștenitorul unei mai vechi ctitorii din a doua jumătate a veacului al XVII-lea? Băbeanu, mare căpitan de lefegii . Doi zugravi, Alexandru și Constantin, împreună cu ucenicii, au lucrat la împodobirea cu fresce a bisericii⁴. Cu turlele și bolțile distruse în urma cutre- murului din 1838, ctitoria bucureșteană a fost radical refăcută de către Pană Băbeanu, nepo- tul de frate al căpitanului Panait⁵. Rezugrăvită la 1873, biserica se afla la scurt interval, în 1889, din nou ‘restaurată și zugrăvită' prin osteneala Elenei Băbeanu, a lui Mihail I. Băbeanu și a epitropului Gheorghe Varlaam⁶. Recentele lucrări de conservare-restaurare a picturilor murale din interiorul bisericii 'Icoa- nei' s-au desfășurat în intervalul 1 noiembrie 1986-30 martie 1989. Practic, pe data de 15 decembrie 1988 lucrările propriu-zise au fost încheiate, odată cu finalizarea operațiunilor de reintegrare a lacunelor picturilor murale din cafasul bisericii. Intervenția noastră s-a desfășurat pe baza unor observații preliminare și a unor probe al căror rezultat, împreună cu linia metodologică de urmat, au fost prezentate în memoriul tehnic cerut prin avizul C.C.E.S. De altfel, comisiile reunite ale C.C.E.S. și C.P.B. au decis formula de prezentare finală a 3 G.D. Florescu, op.cit și Constantin C. Giurescu, op. cit La proscomidie se păstrează fragmentar inscripția: ‘Pomenește Doamne pre robii lui Dumnezeu Alexandru. Constandin zugravi și ucenicii Fi lip (?)... Fo- ......... ostenit' ³ G.D.FIorescu, op.cit Pe peretele vestic al pronaosului se află zugrăviți ctitorii vechi și noi: Panait Băbeanu, căpitan de lefegii, logofăt Vel Brastea, Sofia Băbeanu. Pană Băbeanu. Bălașa și fiicele Elena, Maria și Ecaterina G.D. Florescu, op. cit lată și textul pisaniei de pe peretele vestic al pronaosului: ‘Restaurată și zugrăvită din nou în anul 1689. Epitrop ctitoricesc Mihail J. Băbeanu cu concursul bine- voitor al D-lui Epitrop Gheorghe Varlaam* Fig.1-4. Releveul picturii din pridvorul închis ► 77 http://patrinioniu.gov.ro picturilor murale din interiorul bisericii "Icoanei” în condițiile existenței mai multor straturi de pictură murală și ale dificultăților tehnice impu- se de o eventuală decapare a straturilor pictu- rale mai noi⁷. I. Starea de conservare a picturilor murale înaintea începerii lucrărilor 1.1. SITUAȚIA STRATIGRAFICĂ Picturile murale din interiorul bisericii "Icoa- nei” se prezintă iremediabil ca un ansamblu neomogen, marcat de amplele modificări adu- se în structura monumentului în veacul al XIX- lea. Pierzîndu-și, cum am aratat, la începutul acestui veac - în urma unui cutremur catastrofal - turnul clopotniță de pe pronaos și turla nao- sului, cu zidurile veacului al XVIII-lea puternic fisurate și dislocate - din bolțile altarului și ale naosului pînă la pereții verticali ai pronaosului - biserica “Icoanei" a fost refăcută în mentalita- tea secolului al XlX-lea. Desprinsă din salba ctitoriilor bucureștene din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, ce mai conservau încă spiritul medievalismului autohton, biserica "Icoanei" a primit haina "clasicizantă" cu re- faceri structurale ce s-au răsfrînt și la nivelul picturii. Astfel, bolta prăbușită a pronaosului a fost în întregime refăcută din paiantă, în formă semicilindrică și la un nivel mai jos decît bolta originală⁸. Tot din paiantă a fost reconstruită turla nao- sului. Vechiul pridvor al bisericii a primit un fals tavan, creîndu-se cafasul cu o deschidere dreptunghiulară, realizată prin străpungerea peretelui vestic al pronaosului. Un nou pridvo- raș a fost alipit fațadei vestice a monumentului, în sfîrșit, în spiritul veacului al XlX-lea au fost lărgite ferestrele din registrul inferior al bisericii. In același timp, instalarea celor două sobe din pronaos au determinat, prin crearea hornu- rilor, obturarea ferestrelor din registrul superior al pronaosului. Nu știm succesiunea acestor ample și numeroase modificări, însă, conform situației stratigrafice a picturii, turla naosului a fost printre primele refaceri ale bisericii. lată, în funcție de refacerile radicale ale monumentului, situația stratigrafică a picturilor murale așa cum a fost confirmată prin analizele de laborator efectuate de către inginerul chi- mist Ion Istudor⁹. Turla naosului, reconstruită la 1838 din pa- iantă, a fost zugrăvită în două rînduri, inițial se pare în tempera, iar apoi în ulei. Prima pictură a fost așternută pe o preparație alcătuită din var, mult nisip, cîlți, în vreme ce repictarea în ulei s-a făcut în general direct peste prima zugrăveală. Pantocratorul, înconjurat de îngeri, proorocii, în ancadrament clasicizant, și Litur- ghia îngerească de la baza turlei nu pot aparține, ca de altfel întreg ansamblul în ulei, pictorului Tattarescu ci, mai degrabă, unui zu- grav înscris în noua linie a picturii bisericești, dominată de stilul Tattarescu. De altfel, dacă ținem seama de pisania zugrăvită deasupra intrării, în pronaos, ultima restaurare istorică a cărei prezență poate fi precis determinată în bolta pronaosului s-a petrecut la finele veacului al XlX-lea (1889). Prin urmare, cea mai mare parte a ansamblului picturii în ulei este anteri- oară anului 1889, databilă, după cum se știe, în anul 1873. Prima pictură în tempera sau în ulei, detectată în turlă, realizată probabil de mîna care a așternut pisania scrisă în grecește, cu caracter mărunt, descoperită de noi sub pisania de la 1889, a fost zugrăvită în prima jumătate a veacului al XIX- lea (1838). La baza turlei se păstrează o patre din tamburul vechii turle împreună cu fragmente din prima pictură în frescă a bisericii acoperită de repicturile în ulei. Pandantivii - cu imaginile evangheliștilor și arcele conservă atît prima pictură în frescă de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea (1784-1786), probabil grav lacunată și fisurată, cît și pictura secolului al XlX-lea. Absida altarului, dominată de imaginea Fe- cioarei cu lisus, păstrează, la rîndul ei, sub pictura secolului al XlX-lea, prima zugrăveală în frescă a bisericii. înainte de a fi scoasă la iveală zona-martor din extrema sudică a absidei, pro- scomidia era singura parte a altarului unde piutea fi cercetată pictura de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea. Naosul adăpostește aceleași straturi pictu- rale ca în altar: fresca - grav lacunată - de la 1784-1786 și pictura în ulei cuprinzînd, în con- 7 Procesul - verbal din 3 Iunie 1987 B O parte din zidurile pronaosului, împreună cu frescele secolului al XVIII-lea, se prelungesc în podul bisericii. 9 Buletin de analize nr.2/87 din 19 ianuarie 1987, aflat in arhiva parohiei, împreună cu documentația de restaurare 79 http ://patrimoniu.gov.ro cile absidelor, cele două mari sărbători:Botezul - la sud, și învierea - la nord, iar pe pereții verticali patru scene din ciclul patimilor ("Săru- tul lui luda", ‘Judecata lui Pilat", "Drumul Crucii" și “Pogorîrea de pe cruce"). Pronaosul cuprinde bolta semicilindrică, destinată în exclusivitate picturilor în ulei, și pereții verticali păstrînd, ca și în naos, pictura cu ample lacune a sfîrșitului de veac XVIII și noua zugrăveală în ulei a veacului al XlX-lea. Imaginea Treimei din boltă aparține, probabil, refacerii radicale de la 1889. Pe pilastrul dintre naos și pronaos și în regi- strul superior al pereților pronaosului sînt scoa- se la iveală fragmente însemnate din prima pictură - în frescă - a bisericii¹⁰. Vechiul pridvor al bisericii, împărțit în două prin crearea cafasului, este singura parte ce cuprinde în exclusivitate pictura de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea. Calotele "barocizante", elipsoidale, adăpostesc imaginile lui lisus Ema- nuel - în centru - Maica Domnului orantă - la nord - și Sf. loan Botezătorul - la sud. Urmează, în timpane, Sinoadele ecumenice, iar pe pereții verticali scenele din Geneză. Peretele estic al pridvorului - astăzi al cafasului - consacrat Ju- decății de Apoi, este străpuns de ampla de- schidere către pronaos. Sub cafas, pictura murală de la 1784-1786 continuă cu scenele din Apocalipsă și imagini ale unor sfinți în pi- cioare.¹¹ Pridvorașul, ce păstrează o foarte deterio- rată pictură (fresco-secco?), din secolul al XlX- lea, a primit, prin decizia comisiilor reunite ale C.P.B. și C.C.E.S., o nouă pictură în frescă. în concluzie, se poate spune că în biserica Icoanei se păstrează următoarele straturi pic- turale istorice: - Pictura de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea (1784-1786) realizată în frescă pe un mortar de var și cîlți. Conform analizelor, zugravii au folo- sit o paletă tradițională formată din albastru smalț, negru de cărbune de lemn, ocru galben și ocru roșu, pămînt verde, miniu de plumb, alb de var. - Pictura în tempera sau "fresco-secco', prob- abil din prima jumătate a secolului al XlX-lea (1838), executată pe o preparație de var, nisip, cîlți, pictură ce acoperise turla naosului. în ace- 10 Această zonă, ca și vechiul pridvor al bisericii, au fost scoase la iveală de către pictorul Taflan cu prilejul restaurării din anul 1965 ¹ Este vorba de Sf. Dimitrie Basarabov, Sf.Elefterie. Sf. Stelian și, probabil, Sf. Hristofor și Alexie omul lui Dumnezeu. 80 lași timp, va fi suferit o repictare în tempera întregul ansamblu pictural al secolului al XVIII- lea, așa cum s-a detectat cu prilejul scoaterii la iveală a medalioanelor din registrul superior al pronaosului, sau prin operațiunile de curățire din vechiul pridvor al bisericii. Analizele au evi- dențiat aici retușuri în tempera cu albastru arti- ficial de cupru. - Pictura în ulei aparținînd a două etape succe- sive din a doua jumătate a secolului al XlX-lea (1873 și 1889). Uneori, straturile de ulei au fost aplicate direct pe frescă. Alteori, se pot sesiza preparații intermediare - de pildă pe bază de var - aplicate, probabil, cu prilejul reparațiilor fisurilor și lacunelor. în pictura de ulei au fost determinați pig- menții albastru Prusia, verde de crom, ocru galben și roșu, miniu de plumb, alb de zinc, foiță de schlaggmetal. 1.2. STAREA DE CONSERVAREA PICTURILOR MU- RALE ÎNAINTE DE INTERVENȚIA DE CONSERVARE- RESTAURARE Pictura în frescă, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea vizibilă fragmentar, prezenta următoa- rele degradări: - desprinderi, ale stratului suport al picturii, uneori deosebit de grave, ca în calotele vechiu- lui pridvor; - fisuri ale suportului picturii datorate mișcărilor seismice. Poate fi sesizată o rețea mai mult sau mai puțin pronunțată de fisuri de contracție specifice frescei; - lacune ale suportului picturii apărute din diver- se cauze. O bună parte sînt produse ca urmare a dislocărilor și fisurilor provocate de mișcările seismice. O altă categorie sînt lacunele provo- cate de intervenții ulterioare cum ar fi reparații- le, amenajările sau instalațiile diverse, martelările ca în calotele pridvorului - în vede- rea suprapunerii unei noi preparații de pictură, în general, pictura de la finele veacului al XVIII- lea, așa cum se întrevede și sub pictura în ulei, prezintă ample și numeroase lacune; - exfolieri în curs, mai ales sub formă de pulve- rulență, ale stratului de culoare, apărute în par- te ca o consecință a degajării frescei de sub straturile de ulei prin metode neadecvate (după detectările ing. Ion Istodor pare a fi vorba de folosirea sodei); - eroziuni și lacune ale stratului pictural. în ce măsură sînt ele o consecință a decapărilor necorespunzătoare se poate vedea com- parînd medalioanele scoase recent la iveală de http ://patrimoniu.gov.ro Fig.5-a. Fig.5 Calotă pridvor, lisus Pantocrator: a) lacună strat suport și strat culoare, depuneri de praf și fum, repictari; sub straturile de ulei cu medalionul degajat prin intervenția pictorului Taflan (în anul 1965); - eflorescențe saline (carburanți, sulfați, azo- tați) produse în condițiile de microclimat ale monumentului și prin regimul de umiditate a zidurilor (infiltrație, condens, capilaritate). O parte din eflorescențe, însă, sînt consecința decapărilor cu sodă executate probabil de echipa pictorului Taflan. - intervenții necorespunzătoare constînd în: re- parații cu mortare de ipsos suprapuse în parte picturii originale; suprapunere parțială a prepa- rației pe bază de var pentru noua pictură în ulei sau a tencuielii suport pentru o nouă pictură (calota centrală a cafasului); retușuri "al secco"; - depuneri masive de fum și praf. Șn acest sens este de semnalat regimul necontrolat - chiar și acum, după executarea intervenției de conser- vare-restaurare - de ardere a lumînărilor. Cele două hote, mari și inestetice, din pridvor sînt ineficiente. Pictura în tempera - probabil din prima jumătate a secolului al XlX-lea (fresco-secco) nu s-a putut examina decît în mică măsură profitînd de sondajele efectuate în turla naosu- lui și de exfolierile picturii în ulei. Apare o ero- ziune substanțială a stratului de culoare sugerînd degradarea amplă a ansamblului pic- tural, ceea ce a justificat probabil repictarea în ulei în a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Pictura în ulei, rezultat a două însemnate refaceri din a doua jumătate a secolului al XlX- lea, prezintă următoarele degradări: - exfolieri ale stratului de culoare uneori împreună cu stratul de preparație; - eroziuni ale stratului de culoare apărute în parte - probabil - prin curățiri agresive, prin metode neadecvate; - cracheluri ale stratului de culoare făcînd parte din fenomenul de îmbătrînire a picturii în ulei. Rețeaua lor variază de la dimensiuni foarte mari la o rețea foarte fină, cum ar fi pe fondul albas- tru; - desprinderi ale stratului de preparație împreună cu stratul de culoare și preparație al primei picturi a turlei, sau cu tencuiala suport a 81 http://patrimoniu.gov.ro boitei pronaosului; - depuneri masive de praf și fum ce fac greu lizibil ansamblul pictural; - intervenții necorespunzătoare datorate ulti- mei restaurări (1965), constînd în:- chituiri cu chit de ceară (parafină, cerasină) ale fisurilor și lacunelor de mici dimensiuni. în afară de faptul că depășesc limitele lacunelor și sînt executate neîngrijit, chituirile acestea au proprietatea de a atrage și fixa fumul și praful;- repictări în afara limitelor lacunelor și a căror îmbătrînire a ac- centuat dezacordul cu tonalitățile originale. II . Cercetări și analize preliminare, concluzii ale comisiilor Conform proiectului aprobat de conserva- re-restaurare și a dispozițiilor C.C.E.S., inter- venția propriu-zisă asupra picturilor murale din interiorul bisericii “Icoana" din București a fost precedată de probe pentru stabilirea liniei me- todologice de urmat și de analize chimice de laborator menite a oferi pictorului restaurator datele necesare în legătură cu structura mate- rială și unele degradări ale picturilor murale. Analizele de laborator au fost efectuate în cadrul laboratorului de chimie al Institutului de Arte Plastice "N. Grigorescu" din București, de către inginerul chimist loan Istudor, pe baza prelevărilor luate în octombrie 1986. Pe parcur- sul lucrărilor de conservare-restaurare, în funcție de situațiile noi apărute și de unele nelămuriri, au fost efectuate noi prelevări și analize¹². Rezultatele analizelor de laborator, îm- preună cu secțiuni stratigrafice au fost cuprin- se în Buletinul nr.2/87 din 19 ianuarie 1987, anexat documentației de restaurare. Testele preliminare executate la nivelul tutu- ror straturilor picturale ce constituiau obiectul intervenției - pictura în frescă și pictura în ulei - au încercat a lămuri toate ipotezele privind linia metodologică de urmat. Observațiile prelimina- re efectuate de noi precum și rezultatul probe- lor efectuate împreună cu propunerile de intervenție au fost prezentate de noi în memo- riul tehnic înaintat C.C.E.S. în general s-a pornit de la premisa tratării și punerii în valoare a celor două straturi de pic- tură - cea în frescă și cea în ulei -, răspunzînd situației structurale a monumentului refăcut în veacul al XlX-lea. 12 Toate aceste observații au fost comunicate verbal, fără a se mai oferi o șcexă buletinului de analiză. J °rocesul-verbal citat, din 3 iunie 1987 82 Apreciind acuratețea și metodologia cores- punzătoare adoptată, comisiile reunite ale C.C.E.S. și C.P.B. au recomandat extinderea unor decapări ale picturii în ulei de pe stratul de frescă și au decis refacerea picturii, în teh- nica frescă în pridvorașul alipit fațadei vestice a monumentului¹³ IV. Intervenția de conservare-restaurare IV. 1. LA NIVELUL PICTURII ÎN ULEI Consolidarea prin injectări a stratului suport desprins. Operațiunea s-a executat după asigurarea zonei de intervenție prin obturarea fisurilor și lacunelor mai ample cu mortar de var sau lipi- rea provizorie pe fisuri cu ajutorul soluției de carboximetilceluloză purificată a fîșiilor de hîrtie pelur. A fost injectat în etape succesive caseinat de calciu (1/1), uneori, în cazul unor desprin- deri mai mari, cu adaos de praf de cărămidă. în general, s-a operat o selecție, executîndu- se injectările strict acolo unde stratul suport era în pericol prin burdușeli și dislocări grave¹⁴. Consolidarea stratului de culoare în curs de exfoliere. Operațiunea s-a efectuat la cald cu spatule încălzite electric într-un sistem care - cel puțin la noi - reprezintă o invenție în acest domeniu. Precauția de a nu folosi nici un consolidam se datorează existenței, în numeroase zone de intervenție, a substratului de pictură în frescă de la 1784-1786. înlăturarea chituirilor anterioare necores- punzătoare. Pentru mortarele de var și ipsos operațiunea s-a executat exclusiv mecanic, degajîndu-se cu mare atenție porțiunile de pictură acoperite de reparații. Anumite reparații de amploare, cum ar fi cele din concile absidelor sau de pe pereții verticali ai pronaosului, nu au mai fost înlăturate pentru a nu sacrifica, cel puțin la nivelul actual al intervenției, însemnate părți ale imaginii. O situație mai specială au prezentat-o nu- meroasele chituiri cu ceară ale fisurilor și lacu- nelor de mică anvergură, toate aparținînd ¹⁴ Extinderea decapării straturilor de ulei de pe pictura in frescă - conform recomandării din procesul verbal din 3 iunie 1987 - s-a izbit de o serie de dificultăți dincolo de cele de natură tehnică. Pictura în ulei conține în unele zone, așa cum am constatat în registrul superior al pereților pronaosului, o foarte dură și aderentă preparație pe bază de var. Pe de altă parte, pictura de la 1786 prezintă în unele zone exfolieri masive. Aceasta ne-a determinat să renunțăm la decaparea unei porțiuni de deasupra amvonului în favoarea unei zone mai bine conservate, situată pe latura sudică a absidei altarului. In ceea ce privește urmele de frescă ce păreau a exista pe latura estică a pridvorașului, de o parte și de alta a intrării în biserică, ele s-au dovedit a fi cu totul nesemnificative. http://patrimoniu.gov.ro b) ChituVile lacunelor din stra- tul suport, consolidarea stra- tului suport și a peliculei de culoare și curățirea acesteia; Fig.5-b. restaurării din anul 1965. In acest caz, acțiu- nea mecanică a fost însoțită de tamponarea urmelor de ceară amestecate cu gudroane și repictări în ulei cu ajutorul amestecului de sol- venți (acetonă, benzen, xilen, dimetilforma- midă). Tratarea fisurilor și lacunelor stratului suport prin chituiri cu mortar de var. S-au folosit în general mai multe categorii de mortar de var în funcție de profunzimea lacu- nelor și de aspectul final al chituirilor. Chituirile profunde au primit mortare de var cu adaos de nisip, praf de cărămidă, caseinat de calciu și acetat de polivinil (1 parte var pastă, 1 parte nisip, 0,5 părți praf de cărămidă, 5% caseinat de calciu și acetat de polivinil). Chituirile de suprafață, la nivelul preparației picturii în ulei, au fost făcute cu un mortar fin pe bază de var și carbonat de calciu ce a permis tratarea deo- potrivă a lacunelor și a fisurilor fine, modelajul și finisarea corespunzătoare (3 părți carbonat de calciu, 2 părți var pastă, dispersie de casei- nat de calciu pînă la obținerea consistenței dorite, 5% ulei de in fiert). Operațiunile au fost precedate de degajarea lacunelor de depunerile de impurități și de înlăturarea fragmentelor de suport neaderente. Curățirea depunerilor de impurități. Depunerile masive de praf și fum, precum și existența unui strat foarte aderent de impurități ne-au determinat, în urma testelor efectuate, să executăm curățirea în două etape distincte. - o primă etapă a reprezentat-o înlăturarea părții masive, neaderente, a depunerilor de impurități prin tamponarea cu apă caldă (30- 40 j cu adaos de desinfectant cationic (2%); - etapa a doua, destinată înlăturării depunerilor aderente, s-a realizat prin aplicarea, timp de 2-5 minute, a unor comprese pe bază de pastă de hîrtie și soluție de carbonat și bicarbonat de 83 http://patrimoniu.gov.ro amoniu (20%). După înlăturarea compreselor, suprafața de intervenție a fost din nou tampo- nată cu apă și adaos de dezinfectant cationic. în felul acesta, curățirea s-a realizat pînă la nivelul retușurilor - la rîndul lor masive și pe întreaga suprafață -, toate aparținînd res- taurărilor de la 1889 și 1965. înlăturarea retușurilor. S-a executat pe cale chimică prin tampona- re cu amestecuri de solvenți (benzen toluen, xilen, dimetilormamidă, acetonă, metil-etil-ce- tonă). In general, în toate zonele au fost lăsați martori cuprinzînd depunerile de impurități, re- tușurile. Reintegrarea lacunelor. A fost executată prin retuș cu culori de ulei avînd ca diluant esență de petrol în amestec cu ulei de in fiert. Vernisarea finală s-a realizat pe bază de rășini naturale. IV. 2. LA NIVELUL PICTURII ÎN FRESCĂ. Consolidarea prin injectări a stratului suport desprins. Operațiunea s-a executat, de asemenea, prin injectarea caseinatului de calciu (1/1) cu adaos de praf de cărămidă, urmînd metodolo- gia - prezentată deja în cazul zonelor cu pictură în ulei, al cărui substrat este de multe ori fresca de la 1784-1786. O condiție mai gravă au prezentat-o calotele din vechiul pridvor, astăzi cafasul bisericii, un- de desprinderile picturilor murale au necesitat o asigurare mai specială - pe parcursul in- jectărilor - cu propte de lemn. Consolidarea straturilor de culoare în curs de exfoliere sau pulverulentă. S-a realizat cu ajutorul dispersiei de caseinat de calciu (5-6%) preparată de către ing. chimist loan Istudorîn cadrul laboratorului de chimie al LA.P. "N. Grigorescu", București. După pulverizarea fixativului, stratul de cu- loare a fost presat - la un interval de timp optim - prin intermediul unei folii de polietilenă, cu ajutorul unui mic rulou specializat. Decaparea mecanică a chituirilor necores- punzătoare și a suprapunerilor de mortare. S-a avut în vedere, ca și în cazul picturii în ulei, recuperarea unor porțiuni de frescă aflate sub stratul de mortar. Tratarea fisurilor și lacunelor suportului pic- turii prin chituiri cu mortare de var S-au folosit aceleași mortare de var ca în cazul picturii în ulei al cărei substrat este fie pictura în frescă de la 1784-1786, fie în tempera de la 1836 cu suport de var-nisip-cîlți. Chituirea lacunelor s-a făcut la nivelul stratului pictural, urmărindu-se obținerea prin modelarea morta- rului a unui aspect cît mai compatibil cu aspec- tul mural al originalului, o bună racordare la reliefurile picturii originale. Curățirea depunerilor de impurități și a re- tușurilor în tempera. După o primă înlăturare a depunerilor masi- ve de praf și fum, prin tamponare cu apă caldă cu adaos (2%) de dezinfectant cationic au fost aplicate compresele pe bază de pastă de hîrtie și soluție (20%) de bicarbonat și carbonat de amoniu. Tamponarea finală s-a făcut, de ase- menea, cu apă caldă cu adaos de dezinfectant cationic, prezent, deopotrivă, ca agent de curățire și ca fungicid. în cazul zonelor cu eflo- rescențe, operațiunile de curățire au fost urma- te de comprese succesive cu pastă de hîrtie și apă distilată. Decaparea suprapunerilor de pictură în ulei. Operațiunea se referă atît la înlăturarea ur- melor de pictură în ulei de pe fragmentele de frescă deja scoase la iveală, cît și la degajarea unor suprafețe de frescă de sub straturile de ulei. Decaparea uleiului s-a bazat în principal pe amestecul decapant alcătuit din pasta de hîrtie carboximetilceluloză purificată și amo- niac soluție (20%). Metodologia decapării ule- iului, a cărei dificultate sporește prin prezența unei preparații foarte dure, rămîne, în general, nesatisfăcătoare - atît datorită aspectului trau- matizant pentru stratul de culoare degajat, cît și datorită gradului înalt de toxicitate. Reintegrarea lacunelor stratului de culoare. Refacerea coerenței imaginii prin reintegra- rea lacunelor a cuprins cele două metode con- sacrate "velatura" și ’tratteggio', ultima reprezentînd tratarea lacunelor reintegrabile produse la nivelul stratului pictural împreună cu stratul suport. Au fost folosite culori de tempe- ra, iar ca liant dispersia de casinat de calciu. Documentația în vederea conservarii-res- taurării monumentului a cuprins fotografii în lumină directă și razantă a picturilor murale înainte, în timpul și după realizarea intervenției de conservare-restaurare, relevee în perspec- tivă plonjantă a zonelor de lucru cu consemna- rea operațiunilor executate, buletin de analize chimice, jurnal de șantier, raportul general de lucrări. http ://patrimoniu.gov.ro c) reintegrarea cromatică. Imagine finală a restaurării cu martori rezervati pentru ilu- strarea tipurilor âe degradări. Fig.5-c. VI. Concluzii Recentele lucrări de conservare-restaurare a picturilor murale din interiorul bisericii 'Icoa- nei¹¹ din București au încercat a menține echili- brul între diferitele intervenții. O primă linie de forțe privește salvarea operei de artă în struc- tura sa materială, implicit salvarea mesajului său autentic. O altă direcție privește intervenția de restaurare ca teren profitabil pentru cerce- tarea multidisciplinară (istorie, istoria artei), iar a treia este legată de funcționalitatea monu- mentului, de existența lui ca biserică de cult. în ceea ce privește prima linie de forțe, lucrările de conservare-restaurare au încercat recuperarea straturilor picturale istorice ale bi- sericii, începînd cu frescele de la 1784-1786 și 1889 în condițile respectării principiilor funda- mentale ale restaurării. Respectarea cu precădere a principiului compatibilității materialelor folosite și al rever- sibilității a însemnat adoptarea, în măsura po sibilului, a unor soluții care să nu provoace efecte secundare nedorite, permițînd, în ace- lași timp, înlăturarea ne traumatizantă a mate- rialelor folosite. Precauțiile noastre au ținut seama de realitatea materială a operei și de limitele noastre tehnice. Șn acest sens, am considerat că în condițiile tehnice actuale de- caparea uleiului de pe frescă este o operațiune traumatizantă, comportînd multiple riscuri. Prezentarea finală a operei a însemnat, la rîndul ei, o serie de precauții ținînd de conser- varea autenticității operei. In acest sens, rein- tegrarea lacunelor a căutat să păstreze nu numai realitatea estetică a operei ci și gradul de îmbătrînire al ei, ce nu poate fi mascat prin refaceri abuzive. în legătură cu aspectul celălalt al informații- lor furnizate de restaurare- pentru discipline adiacente cum ar fi istoria sau istoria artelor- 85 http://patrimoniu.gov.ro am căutat a subordona necesitățile de cerce- tare celor de conservare a operei. Al treilea aspect determinant, cel al funcțio- nalității monumentului, a pus și pune în conti- nuare probleme spinoase. Neîndoielnic, am urmărit ca prin restaurare să fie menținută funcționalitatea imaginii, de la conservarea structurii materiale a operei, la prezentarea fi- nală și refacerea posibilităților de lectură a ima- ginii. Lectura aceasta se face, însă, într-o nouă mentalitate, diferită de cea a secolelor prece- dente. Este vorba de accepția, împreună cu celelealte sensuri ale imaginii, a sensului de valoare patrimonială. în acest sens, autentici- tatea operei nu mai poate fi știrbită prin recon- stituiri abuzive acolo unde refacerea imaginii se află doar la nivelul ipotezei. Unitatea pe care restaurarea o conferă picturilor murale lasă locul refacerilor mentale, unde reconstituirea zonelor lacunare presupune ipoteza. Iar acolo unde reconstituirea este posibilă, am adoptat sistemul diferențierii față de original la nivelul "texturii* ('tratteggio'). Considerăm lucrările de conservare-restau- rare a picturilor murale din interiorul bisericii ‘Icoanei* o etapă în procesul de recuperare a monumentului în înfățișarea sa neomogenă de- terminată de amestecul medievalismului tîrziu al veacului al XVIII-lea cu viziunea schimbată a veacului următor. TEODORA IANCULESCU SPĂTARU DAN MOHANU Râsumâ L'Eglise de l'lcone, fondation bucarestoise des annees 1784-1786, asubi destransformations radicales, ă partir de la premiere moitie du XlX-e sidcle. Le docher du naos et la voute du pronaos, ainsi gue la petite galerie exterieure, qu’on a adiointe â la fațade Est, sont le resultat des refec- tions du XfX-e. La vieille galerie a rețu une fonctionnalitâ nouvelle, en transformant sa moitie superieure en beffroi, A leur tour, on a remodele Ies fașades, selon le gout classicisant du siecle dernier. L'aspect classicisant de l’eglise est, au meme temps, defini par la peinture murale a l'huile, inscrite dans la ligne de la nouvelle peinture religieuse promue par le peintre roumain Tattarascu et son ecole. En dessous de la peinture a l'huile, sauf dans le docher du naos, la voute du pronaos et Ies grands champs lacu- naires, surgis â la surface de la vieille mațonnerie fissuree et disloquee par Ies tremblements de terre, țn conserva la peinture â fresque de la fin du XVIII-e siecle, due aux peintres d’eglises Constantin et Alexandre, aides par leurs apprentis. La dăcision de l'intervention, pour conserver et restaurer Ies peintures murales, visa la conservation des deux cou- ches historiques. En plus des t6moins de la vieille peinture du naos et du sanctuaire, on degagea, de dessous la peinture â l'huile, deux frises â medaillons, appartenant aux fresques de 1786, situees dans la pârtie superieure des parois du pronaos. La plus ample et plus precieuse pârtie de la peinture inițiale de l'eglise a efe mise en valeur par Ies operations de conservation et restauration, effectuees dans l’ancienne galerie. Le traitement de la peinture â l'huile a eu ă faire face au arând nombre de peintures succesives ulterieures, appar- fenanț syrtout â la derniere resțauration. Au meme temps, Ies depots massifs de poussiere et de fum^e, sur une pellicule de couleur deja fragilisee par le temps, ont repre- sente autant de problemes ardus pour la conservation de la peinture â fresque. Le casâinate de calcium transparent (Istudor - Cioba) s'est montre. encore une fois, un consolidant efficace et compatible. Les compresses, faites de pate de papier et solufion de carbonate et bicarbonate de ammonium ont constitui la base des operations de nettoyage de la pein- ture â fresque. Aux operations de nettoyage, on a ajoute le tamponnement de la surfațe peinte â solution de desinfec- tant cationioue, cela representant, au meme temps, une action visanf un effet biocidepour toute la zone. L’ensemble des travaux a ete enregistre dans une vaste documentation photographique et dessinee. Le systeme de la perspective plongeante a permis d’obtenir une ex- pressive efendue de la situation stratigraphique d'ensem- ble de l'interieur de l'eglise. Trad.RADU GRECEANU http://patrimoniu.gov.ro Legi, Regulamente, Normative DECRET pentru acceptarea Convenției privind protecția patrimoniului mondial, * cultural și natural adoptată de Conferința generală a Organizației Națiu- nilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură la 16 noiembrie 1972 Consiliul Provizoriu de Uniune Națională decretează: Articol unic - România acceptă Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural, adoptată de Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură ia 16 noiembrie 1972. PREȘEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAȚIONALĂ ION ILIESCU București, 30 martie 1990 Nr. 187 http://patrimoniu.gov.ro ROMÂNIA MINISTERUL CULTURII COMISIA NAȚIONALĂ A MONUMEN- TELOR, ANSAMBLURILOR Șl SITU- RILOR ISTORICE 16.05.1990 Instrucțiuni in pofida distrugerilor și pierderi- lor produse în ultimele decenii în țara noastră, s-a mai păstrat încă, răs- pîndit pe teritoriu, un important patri- moniu istoric de deosebită valoare. Acesta cuprinde monumente și an- sambluri istorice foarte diverse, prin- tre care: situri arheologice, case, cule și conace, cetăți și palate, mănăstiri și biserici, lucrări de artă monumentală, monumente și instalații tehnice pre- cum și ansambluri de construcții - piețe, străzi și cartiere, sate și centre urbane - sau zone etnografice cu arhi- tectură tradițională. Deși aflate în mod formal sub pro- tecția legilor, multe dintre acestea au fost vitregite suferind distrugeri, inter- venții arbitrare, utilizări sau amenajări necorespunzătoare, fiind lăsate în pa- ragină sau aduse în condiții critice prin grava încălcare a zonelor de pro- tecție. Pentru a împiedica degradarea sau distrugerea în continuare a acestui patrimoniu și pentru a-l putea transmi- te generațiilor viitoare, a fost înființată prin Decretul 91 din 05.02.1990, pe lîngă Ministerul Culturii, Comisia Națională a Monumentelor, Ansam- blurilor și Siturilor Istorice, ca instituție autonomă, avînd ca atribuții evidența, protejarea, conservarea și punerea în valoare a monumentelor, ansambluri- lor și siturilor istorice din unitățile teri- torial-administrative, indiferent de re- gimul proprietății lor - de stat, obștesc sau particular. Prin decretul sus menționat, hotărîrile Comisiei în do- meniul ei de activitate sînt obligatorii. Prin art.2 al aceluiași decret se înființează Direcția Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, in- stituție bugetară cu personalitate juri- dică, organ operativ al numitei Comisii Naționale. Se află în curs de elaborare legisla- ția care va reglementa aspectele pri- vind domeniul de activitate al Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice. Pînă la promulgarea acestei legis- lații și a investirii organelor teritoriale cu autoritatea necesară, Comisia Națională a Monumentelor, Ansam- blurilor și Siturilor Istorice precizează: 1. Protejarea monumentelor istorice, a siturilor arheologice, a ansamblurilor istorice și urbane reprezentative, a mănăstirilor, bisericilor și troițelor, a instalațiilor tehnice țărănești, a con- strucțiilor din satele aflate în zone et- no- folclorice, constituie obligație a organelor centrale de stat și obștești, a organelor administrativ-teritoriale, ca și a deținătorilor obștești sau parti- culari. 2. Se va opri orice acțiune de demo- lare sau de mutare a monumentelor, precum și de realizare a unor con- strucții amplasate în perimetrul de protecție al acestora, în cadrul unor ansambluri istorice și arheologice va- loroase în mediul urban și al siturilor arheologice. 3. Se interzice atribuirea de terenuri pentru realizarea unor construcții în zonele menționate mai sus. 4. Se vor realiza lucrări adecvate de protecție, cu mijloace locale, pentru monumentele aflate în pericol. 5. Pînă la avizarea documentațiilor, se sistează orice intervenție de natură să afecteze structura, caracterul sau aspectul monumentelor. 6. Patrimoniul mobil care face parte integrantă din monumente se bucură de același regim de protecție ca și monumentele respective, iar înstră- inarea lui este interzisă. 7. Se interzice atribuirea unor func- ționalități nepotrivite cu natura și ca- racterul monumentelor. Instituțiile centrale precum și foru- rile administrative județene, prin ser- viciile de sistematizare locale și prin celelalte instituții teritoriale de care di- spun, vor asigura aplicarea acestor măsuri și vor transmite prezentele in- strucțiuni organelor subordonate. Aprobările necesare rezolvării tutu- ror situațiilor privind monumentele, ansamblurile și siturile istorice sînt, în această etapă de organizare a acti- vității specifice, de competența Comi- siei Naționale prin intermediul Direcției Monumentelor, Ansambluri- lor și Siturilor Istorice, al cărei sediu se află în str. lenăchiță Văcărescu nr.16, sector 4, cod 70528, București. PREȘEDINTELE CNMASI, Prof. Dr. Doc. GR. IONESCU SECRETAR, Dr. Arh. PETER DERER DIRECTOR DMASI 88 http://patrimoniu.gov.ro COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU URBANISM Șl AMENAJAREA TERITORIULUI Nr. 836/21 mai 1990 Domnului Primar al județului............. COMISIA NAȚIONALĂ A MONUMENTELOR, ANSAMBLURILOR Șl SITURILOR ISTORICE Comisiei Naționale pentru Urba- nism și Amenajarea teritoriului îi re- vin atribuții fundamentale în domeniul dezvoltării armonioase a tuturor re- giunilor țării, a localităților urbane și rurale. Comisia Națională a Monumente- lor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice coordonează toate activitățile de evi- dență, protejare, conservare, restau- rare și punere în valoare a monu- mentelor, ansamblurilor și siturilor istorice situate în teritoriu în orașe și sate. Pentru a răspunde sarcinilor ce decurg din atribuțiile celor două comi- sii, se impune o corelare a eforturilor pe plan local, a organelor competen- te, ce vor asigura o bună desfășurare a activităților în aceste domenii. Prin studiile de dezvoltare ale loca- lităților și teritoriului se evidențiază, în cadrul perimetrului construit, teritoriul orașului vechi, care cuprinde o serie de ansambluri și situri cu valoare isto- rică, arhitecturală și ambientală, căro- ra trebuie să li se asigure condiții adecvate de participare la viața eco- nomică și culturală a localităților, prin rezervarea unor funcțiuni compatibile cu particularitățile clădirilor și ame- najărilor, precum și stabilirea con- dițiilor de intervenție în cadrul alunilor de reamenajare și renovare urbană, potrivit regulamentelor speci- fice ce vor decurge din studiile întocmite. Asigurarea corespunzătoare a evi- denței și controlului stării ansambluri- lor și siturilor istorice, precum și necesitatea stabilirii unor principii conducătoare privind protejarea, con- servarea și punerea în valoare, impun elaborarea de către Comisia Națio- nală a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice în colaborare cu Comisia Națională pentru Urbanism și Amenajarea Teritoriului, a unor studii, metodologii și acte normative spe- cifice ce se vor încadra în principiile formulate pe plan național și inter- național. Pentru a asigura zonelor valoroase din punct de vedere istoric, arheolo- gic, arhitectural, ambiental sau natu- ral, condiții corespunzătoare de existență și de integrare în viața loca- lităților, așa cum este prevăzută prin planul de dezvoltare al acesteia, este necesar ca specialiștii din cadrul ju- dețului (Secția de urbanism și amena- jarea teritoriului și unitatea de proiectare județeană, împreună cu in- spectorii de monumente din cadrul actualului Oficiu de patrimoniu cultu- ral) să elaboreze cadrul propriu de va- lorificare a patrimoniului clădit, pe baza următoarelor acțiuni: 1. Delimitarea, în cadrul reactu- alizării planului director, a perimetru- lui orașului vechi, luînd în considerare teritoriul clădit pînă aproximativ în anul 1940. 2. Precizarea, în interiorul acestui perimetru, odată cu revederea deta- liilor urbanistice a rezervațiilor cu ca- racter arheologic, a zonei centrale istorice, precum și a altor formațiuni spațial-funcționale (grupări de lo- cuințe, segmente de străzi, scuaruri și piețe, grădini și parcuri) și con- strucțiile legate de dezvoltarea eco- nomică sau edilitară (uzine, fabrici, mori, castele de apă, viaducte etc.) cuprinzînd și perioada interbelică. 3. Stabilirea, în cadrul teritoriului județului, a acelor localități (cătune, sate, tîrguri etc.) ce pot fi declarate rezervații cu valoare istorică, funcțio- nală, arhitecturală, ambientală sau memorială. 4. Delimitarea zonelor provizorii de protecție a rezervațiilor enumerate mai sus, inclusiv a zonelor de pro- tecție propuse pentru monumentele amplasate izolat. Propunerile de delimitare a peri- metrului orașului vechi, a rezervațiilor urbanistice, precum și a zonelor de protecție ale acestora și ale monu- mentelor izolate, întocmite de către specialiștii din cadrul județului, sau alte unități specializate, în colaborare cu inspectorii de monumente din ca- drul actualelor Oficii de patrimoniu, însușite de forurile locale și județene competente, vor fi supuse avizării Co- misiei Naționale a Monu- mentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice și aprobării, în final, de către Comisia Națională pentru Urbanism și Amena- jarea Teritoriului. Aceste studii vor sta la baza viitoa- relor planuri generale de dezvoltare a localităților, precum și la stabilirea re- gulamentelor de construcție și inter- venție. Regulamentele de intervenție pentru rezervațiile stabilite, precum și cate- goria de lucrări propusă în cadrul rea- menajării și renovării urbane în cadrul acestor zone, vor fi aprobate de Comi- sia Națională a Monumentelor, An- samblurilor și Siturilor Istorice, după însușirea lor de către organele locale și județene competente și avizarea lor de către Comisia Națională pentru Ur- banism și Amenajarea Teritoriului. Toate lucrările propuse a se rea- liza în cadrul zonelor de protecție și a celor prevăzute în limitele stabilite pentru teritoriul orașului vechi vor fi supuse, după însușirea de către foru- rile locale și județene competente, avizării de către Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Situ- rilor Istorice și, în final, aprobate de Comisia Națională pentru Urbanism și Amenajarea Teritoriului. Anexat, vă transmitem metodolo- gia privind propunerea de delimitare a rezervațiilor și zonelor de protecție ale acestora, precum și propunerile de intervenții pentru prima etapă. PREȘEDINTE, COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU URBANISM Șl AMENAJAREA TERITORIULUI Arh. ȘERBAN POPESCU CRIVEANU PREȘEDINTE. COMISIA NApONALĂ A MONUMENTELOR, ANSAMBLURILOR Șl SITURILOR ISTORICE Prof. Dr. Doc. GRIGORE IONESCU 89 http://patrimoniu.gov.ro MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI NR.46 CONVENȚIE privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural Conferința generală a Organizației Naținilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, întru- nită la Paris, de la 17 octombrie la 21 noiembrie 1972, în cea de-a XVII-a sesiune, constatînd că patrimoniul cultural și patrimonial natural sînt din ce în ce mai amenințate de distrugere nu numai datorită cauzelor obișnuite de degra- dare, dar și prin evoluția vieții sociale și econo- mice care le agravează prin fenomene de alterare și de distrugere și mai grave, considerînd că degradarea sau dispariția unui bun al patrimoniului cultural și natural constituie o diminuare nefastă a patrimoniului tuturor popoarelor lumii, considerînd că ocrotirea acestui patrimoniu la scară națională rămîne adesea incompletă din cauza amplorii mijloacelor pe care le nece- sită și a insuficienței resurselor economice, științifice și tehnice ale țării pe teritoriul căreia se găseșe bunul salvgardat, amintind că actul constitutiv al organizației prevede că ea va sprijini menținerea, progre- sul și difuzarea cunoștințelor, veghind asupra conservării și protecției patrimoniului universal și recomandînd popoarelor interesate con- venții internaționale în acest scop, considerînd că recomandările, rezoluțiile și convențiile internaționale existente privitoare la bunurile culturale și naturale demonstrează importanța pe care o prezintă, pentru toate popoarele din lume, salvgardarea acestor bu- nuri unice și de neînlocuit, indiferent de popo- rul căruia ele aparțin, considerînd că unele bunuri din patrimoniul cultural prezintă o importanță excepțională ca- re necesită protejarea lor ca parte din patrimo- niul mondial al întregii omeniri, considerînd că, față de amploarea și gravi- tatea noilor pericole care amenință, întregii co- lectivități internaționale îi revene sarcina de a participa la ocrotirea patrimoniului cultural și natural de valoare universală excepțională, prin acordarea unei asistențe colective care fără a se substitui acțiunii statului interesat o va completa în mod eficace, 90 considerînd că este indispensabil să se adopte în acest scop noi prevederi sub formă de convenții care să stabilească un sistem eficient de protejare colectivă a patrimoniului cultural și natural de valoare universală ex- cepțională, organizat într-o formă permanentă și după metode științifice și moderne, după ce a hotărît cu prilejul celei de-a XVI-a sesiuni că această problemă va forma obiectul unei convenții internaționale, adoptă în aceas- ta a 16-a zi a lunii noiembrie 1972 prezenta convenție. I . Definiții ale patrimoniului cultural și natu- ral Articolul 1 în spiritul prezentei convenții sînt conside- rate drept patrimoniu cultural: - monumentele: opere de arhitectură, de scul- ptură sau de pictură monumentală, elemente sau structuri cu caracter arheologic, inscripții, grote și grupuri de elemente care au o valoare universală excepțională din punct de vedere istoric, artistic sau științific; - ansamblurile: grupuri de construcții izolate sau grupate, care, datorită arhitecturii lor, unității și integrării lor în peisaj, au o valoare universală excepțională din punct de vedere istoric, artistic sau științific: - siturile: lucrări ale omului sau opere rezultate din acțiunile conjugate ale omului și ale naturii, precum și zonele incluzînd terenurile arheolo- gice care au o valoare universală excepțțională din punct de vedere istoric, estetic, etnologic sau antropologic. Articolul 2 în spiritul prezentei convenții sînt conside- rate ca patrimoniu natural: - monumentele naturale constituite de for- mațiuni fizice și biologice sau de grupări de asemenea formațiuni care au o valoare univer- sală excepțională din punct de vedere estetic sau științific; - formațiunile geologice și fiziografice și zonele strict delimitate constituind habitatul speciilor http://patrimoniu.gov.ro animale și vegetale amenințate care au o va- loare universală excepțională din punct de ve- dere al științei sau conservării; - siturile naturale sau zonale naturale strict delimitate, care au o valoare universală ex- cepțională din punct de vedere științific, al conservării sau al frumuseții naturale. Articolul 3 Fiecărui stat care participă la prezenta con- venție îi revine datoria de a identifica și a deli- mita diferitele bunuri situate pe teritoriul său, la care se referă art.1 și 2 de mai sus. II. Protecția națională șl protecția Internațio- nală a patrimoniului cultural și natural Articolul 4 Fiecare din statele participante la prezenta convenție recunoaște că obligația de a asigura identificarea, ocrotirea, conservarea, valorifi- carea și transmiterea către generațiile viitoare a patrimoniului cultural și natural la care se referă art.1 și 2 și care este situat pe teritoriul său, îi revine în primul rînd. Se va strădui să acționeze în acest scop atît prin propiul său efort, în limita maximă a resurselor sale dispo- nibile, cît și, cînd este cazul, prin intermediul asistenței și cooperării internaționale de care va putea beneficia, în special pe plan financiar, artistic, științific și tehnic. Articolul 5 Pentru a asigura o ocrotire și o conservare cît mai eficientă și o valorificare cît mai intensă posibil a patrimoniului cultural și natural situat pe teritoriul lor și în condiții specifice fiecărei țări, statele părți la prezenta convenție se vor strădui în măsura posibilului: a) Să adopte o politică generală prevăzînd atribuirea unei funcții patrimoniului cultural și natural în viața colectivă și să integreze ocroti- rea acestui patrimoniu în programele de plani- ficare generală; b) Să înființeze pe teritoriul lor, în măsura în care încă nu există, unul sau mai multe servicii de ocrotire, de conservare și de valorificare a patrimoniului cultural și natural, prevăzute cu un personal corespunzător și dispunînd de mijloace care să le permită să îndeplinească sarcinile ce le revin; c) să extindă studiile și cercetările științifice și tehnice și să perfecționeze metodele de inter- venție care permit unui stat să facă față perico- lelor care amenință patrimoniul cultural sau natural; d) să ia măsurile juridice, științifice, tehnice, administrative și financiare corespunzătoare pentru identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea și introducerea în circuit public a acestui patrimoniu; e) să înlesnească crearea sau dezvoltarea de centre naționale sau regionale de pregătire în domeniul ocrotirii, conservării și valorificării pa- trimoniului cultural și natural și să încurajeze cercetarea științifică în acest domeniu. Articolul 6 1. Respectînd pe deplin suveranitatea sta- telor pe teritoriul cărora se află patrimoniul cultural menționat în art.1 și 2, și fără a preju- dicia drepturile reale, prevăzute în legislația națională asupra patrimoniului respectiv, sta- tele părți la prezenta convenție recunosc că el constituie un patrimoniu universal la ocrotirea căruia întreaga comunitate internațională are datoria să coopereze. 2. Statele părți se angajează, în consecință, și în conformitate cu prevederile prezentei con- venții, să-și dea concursul la identificarea, ocrotirea, conservarea și valorificarea patrimo- niului cultural și natural menționat în paragra- fele 2 și 4 ale art.11, dacă statul pe teritoriul căruia se află cere acest concurs. 3. Fiecare din statele părți la prezenta con- venție se angajează să nu ia în mod deliberat nici o măsură susceptibilă să dăuneze direct sau indirect patrimoniul cultural și natural menționat la art. 1 și 2, care se află pe teritoriul altor state părți la această convenție. Articolul 7 în spiritul prezentei convenții, trebuie înțeles prin ocrotirea internațională a patrimoniului mondial, cultural și natural stabilirea unui sis- tem de cooperare și de asistență internațională avînd drept obiectiv să ajute statele părți la convenție în eforturile pe care le depun pentru a proteja și identifica acest patrimoniu. III. Comitetul Interguvernamental pentru protecția patrimoniului mondial, cultural și natural Articolul 8 1. Se înființează pe lîngă Organizația Națiu- nilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură un comitet interguvernamental pentru proteja- rea patrimoniului cultural și natural de valoare universală excepțională denumit 'Comitetul patrimoniului mondial'. El se compune din 15 state părți la convenție, alese de statele părți la convenție întrunite în adunarea generală în cursul sesiunilor ordinare ale Conferinței gene- 91 http://patrimoniu.gov.ro rale a Organizației Națiunilor Unite pentru Edu- cație, Știință și Cultură. Numărul statelor mem- bre ale comitetului va fi mărit la 21 începînd de la sesiunea ordinară a conferinței generale care va urma intrării în vigoare a prezentei convenții pentru un număr de cel puțin 40 de state. 2. Alegerea membrilor comitetului trebuie să asigure o reprezentare echitabilă a diferite- lor regiuni și culturi din lume. 3. La ședințele comitetului asistă cu vot consultativ un reprezentant al Centrului inter- național de studii pentru conservarea și restau- rarea bunurilor culturale (centrul din Roma), un reprezentant al Consiliului internațional al mo- numentelor și siturilor (ICOMOS) și un repre- zentant al Uniunii internaționale pentru conservarea naturii și resurselor ei (UICN), la care pot fi adăugați, la cererea statelor părți întrunite în adunarea generală în cursul sesiu- nilor ordinare ale Conferinței generale a Orga- nizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, reprezentanții altor organi- zații interguvernamentale sau neguvemamen- tale avînd obiective similare. Articolul 9 1. Statele membre ale Comitetului patrimo- niului mondial își exercită mandatul lor de la sfîrșitul sesiunii ordinare a conferinței generale în cursul căreia au fost alese pînă la sfîrșitul celei de-a treia sesiuni ordinare următoare. 2. Cu toate acestea, mandatul unei treimi din membrii desemnați cu ocazia primei alege- ri va expira la sfîrșitul primei sesiuni ordinare a conferinței generale care urmează celei în cur- sul căeia au fost aleși, iar mandatul unei a doua treimi a membrilor desemnați în același timp va expira la sfîrșitul celei de-a doua sesiuni ordi- nare a conferinței generale care urmează celei în cursul căreia ei au fost aleși. Numele acestor membrii vor fi trase la sorți de către președin- tele conferinței generale după prima alegere. 3. Statele membre ale comitetului aleg, pen- tru a le reprezenta, persoane calificate în do- meniul patrimoniului cultural sau al patrimoniului natural. Articolul 10 1. Comitetul patrimoniului mondial adoptă un regulament interior al său. 2. Comitetul poate în orice moment să invite la ședințele sale organisme publice sau parti- culare, ca și persoane particulare, spre a le consulta asupra unor probleme speciale. 3. Comitetul poate să creeze organele con- 92 suttative pe care le consideră necesare pentru executarea sarcinilor sale. Articolul 11 1. Fiecare din statele părți la prezenta con- venție va prezenta, în măsura în care este posibil, Comitetului patrimoniului mondial un inventar al bunurilor din patrimoniul cultural și natural aflate pe teritoriul său și susceptibile de a fi înscrise pe lista prevăzută la paragraful 2 al prezentului articol. Acest inventar, care nu este considerat ca exhaustiv, trebuie să cuprindă o documentație asupra locului bunurilor respec- tive și asupra interesului pe care ele îl prezintă. 2. Pe baza inventarelor prezentate de către state, conform paragrafului de mai sus, comi- tetul stabilește, ține la zi și difuzează, sub nu- mele de 'listă a patrimoniului mondial*, o listă a bunurilor patrimoniului cultural și patrimoniu- lui natural, așa cum sînt ele definite la articolul 1 și 2 ale prezentei convenții, pe care el le consideră ca avînd o valoare universală ex- cepțională pe baza criteriilor pe care le va stabili. O astfel de listă actualizată trebuie difu- zată cel puțin la doi ani. 3. înscrierea unui bun pe lista patrimoniului mondial nu poate să se facă decît cu con- simțămîntul statului interesat. înscrierea unui bun situat pe un teritoriu care face obiectul unor revendicări de suveranitate sau de juris- dicție din partea mai multor state nu prejudecă cu nimic drepturile părților în litigiu. 4. Comitetul stabilește, actualizează și difu- zează de fiecare dată cînd împrejurările fac acest lucru necesar, sub numele de 'listă a patrimoniului mondial în pericol', o listă de bunuri care figurează pe lista patrimoniului mondial, pentru care s-a cerut asistența în cadrul prezentei convenții și pentru salvgarda- rea cărora sînt necesare lucrări mari. Această listă va cuprinde o estimare a costului lucrări- lor. Nu pot figura pe această listă decît bunuri ale patrimoniului cultural și natural care sînt amenințate de pericole grave și precise ca: amenințarea de dispariție datorată unei de- gradări avansate, proiectele de mari lucrări publice sau private, o dezvoltare rapidă ur- bană și turis- tică, distrugeri cauzate de modi- ficări ale utilizării sau ale proprietății, transformări profunde datorate unei cauze ne- cunoscute, abandonări din diferite motive, con- flicte armate începute sau amenințînd să izbucnească, calamități și cataclisme, mari in- cendii, mișcări seismice, alunecări de teren, erupții vulcanice, modificări ale nivelului ape- http ://patrimoniu.gov.ro lor, inundații, curenți violenți de maree. Comi- tetul poate, în orice moment, în caz de urgență, să procedeze la o nouă înscriere pe lista patri- moniului mondial în pericol și să difuzeze ime- diat această înscriere. 5. Comitetul definește criteriile pe baza cărora un bun al patrimoniului cultural și natu- ral poate să fie înscris într-una sau în alta din listele menționate la paragrafele 2 și 4 ale pre- zentului articol. 6. înainte de a refuza o cerere de înscriere pe una din cele două liste menționate la para- grafele 2 și 4 ale prezentului articol, comitetul va consulta statul parte pe teritoriul căruia se află bunul din patrimoniul cultural sau natural de care este vorba. 7. Comitetul, cu acordul statelor interesate, coordonează și încurajează studiile și cer- cetările necesare la întocmirea listelor mențio- nate la paragrafele 2 și 4 ale prezentului articol. Articolul 12 Faptul că un bun din patrimoniul cultural și natural nu a fost înscris pe una sau cealaltă din cele două liste menționate la paragrafele 2 și 4 ale art.11 nu va însemna nicidecum că el nu are o valoare universală excepțională în alte scopuri decît cele care rezultă din înscrierea în aceste liste. Articolul 13 1. Comitetul patrimoniului mondial primește și studiază cererile de asistență internațională formulate de statele părți la prezenta convenție referitoare la bunurile din patrimoniul cultural și natural aflate pe teritoriul lor, care figurează sau sînt susceptibile de a figura pe'listele menționate la paragrafele 2 și 4 ale art.11. Aceste cereri pot avea drept obiectiv ocrotirea, conservarea, valorificarea sau introducerea în circuit public a acestor bunuri. 2. Cererile de asistență internațională, con- form paragrafului 1 al prezentului articol, pot avea ca obiect și identificarea bunurilor lor din patrimoniul cultural și natural definit la art.1 și 2, cînd studii preliminare au permis să se sta- bilească faptul că aceste cercetări merită să fie continuate. 3. Comitetul hotărăște ce urmare se va da acestor cereri, stabilește, cînd este cazul, na- tura și importanța ajutorului său și autorizează încheierea, în numele său, a înțelegerilor nece- sare cu guvernul interesat. 4. Comitetul fixează o ordine a priorității intervențiilor sale. El face aceasta ținînd seamă de importanța respectivă a bunurilor de salvgardat pentru patrimoniul mondial, cultural și natural, de ne- cesitatea de a asigura asistența internațională bunurilor celor mai reprezentative ale naturii sau ale geniului și istoriei popoarelor lumii și de urgența lucrărilor de întreprins, de importanța resurselor statelor pe teritoriul cărora se găsesc bunurile amenințate și, în special, de măsura în care ele ar putea asigura salvgarda- rea acestor bunuri prin mijloacele lor proprii. 5. Comitetul întocmește, ține la zi și difuzea- ză o listă a bunurilor pentru care s-a acordat o asistență internațională. 6. Comitetul decide modul de utilizare a resurselor din fondul creat conform art.15 al prezentei convenții. El caută mijloacele de spo- rire a resurselor și ia toate măsurile necesare în acest scop. 7. Comitetul cooperează cu organizațiile internaționale și naționale, guvernamentale și neguvernamentale, avînd obiective similare celor din prezenta convenție. Pentru aplicarea programelor sale și pentru executarea proiec- telor sale, comitetul poate să facă apel la ace- ste organizații, în special la Centrul internațional de studii pentru conservarea și restaurarea bunurilor culturale (centrul din Ro- ma), la Consiliul internațional al monumentelor și siturilor (ICOMOS) și la Uniunea internațio- nală pentru conservarea naturii și resurselor ei ca și la alte organizații publice sau private și la persoane particulare. 8. Hotărîrile comitetului sînt luate cu o ma- joritate de două treimi a membrilor prezenți și votanți. Cvorumul este constituit de majorita- tea membrilor comitetului. Articolul 14 1. Comitetul patrimoniului mondial este asi- stat de un secretariat numit de către directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație Știință și Cultură. 2. Directorul general al Organizației Națiuni- lor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, folosind cît mai larg posibil serviciile Censului Internațional de Studii pentru Conservata și Restaurarea Bunurilor Culturale (centrul din Roma), ale Consiliului Internațional al Monu- mentelor și Siturilor (ICOMOS) și ale Uniunii Internaționale pentru Conservarea naturii și re- surselor sale (UICN), în specificul compe- tențelor și al posibilităților lor, pregătește documentația comitetului, ordinea de zi a ședințelor sale și asigură executarea hotărîrilor http ://patrimoniu.gov.ro IV. Fondul pentru protecția patrimoniului mondial, cultural șl natural Articolul 15 1. Se crează un fond pentru protejarea patrimoniului mondial, cultural și natural de valoare universală excepțională, denumit ■Fondul patrimoniului mondial'. 2. Fondul este constituit ca fond de depozit, conform dispozițiilor regulamentului financiar al Organizației Națiunilor Unite pentru Edu- cație, Știință și Cultură. 3. Resursele fondului sînt formate din: a. contribuțiile obligatorii și contribuțiile volun- tare ale statelor părți la prezenta convenție; b. vărsăminte, donații sau legate, care vor pu- tea fi făcute de către: i. alte state; ii. Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, alte organizații din sistemul Națiunilor Unite, în special Programul Națiuni- lor Unite pentru Dezvoltare și alte organizații interguvernamentale; iii. organisme publice sau private, sau persoa- ne particulare; c. orice dobînzi produse de resursele fondu- lui; d. produsul colectelor și încasărilor de la ma- nifestările organizate în beneficiul fondului; și e. toate celelalte resurse autorizate de regula- mentul pe care-l va elabora Comitetul patrimo- niului mondial. 4. Contribuțiile aduse fondului și celelalte forme de asistență puse la dispoziția Comite- tului nu pot fi folosite decît în scopurile stabilite de acestea. Comitetul poate să accepte con- tribuții care să nu fie folosite decît pentru un anumit program sau pentru un proiect special, cu condiția ca realizarea acestui program sau execuția acestui proiect să fi fost hotărîte de către Comiet. Contribuțiile aduse fondului nu pot fi însoțite de nici o condiție politică. Articolul 16 1. Fără a renunța la orice altă contribuție voluntară complementară, statele părți la pre- zenta convenție se angajează să verse în mod regulat, la fiecare doi ani, în Fondul patrimoniu- lui mondial, contribuții al căror cuantum, calcu- lat după un procentaj uniform aplicabil la toate statele, va fi hotărît de adunarea generală a statelor părți la convenție, întrunite în cursul sesiunilor Conferinței generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cul- tură. Pentru a fi luată, această hotărîre a Adunării generale necesită o majoritate a sta- 94 telor părți prezente și votante, care nu au făcu declarația menționată la paragraful 2 al pre- zentului articol. Contribuția obligatorie a state- lor părți la convenție nu va putea depăși, în nici un caz, 1 % din contribuția lor la bugetul ordinar al Organizației Națiunilor Unite pentru Edu- cație, Știință și Cultură. 2. Totuși, orice stat la care se referă articolul 31 sau art.32 al prezentei convenții poate, în momentul depunerii instrumentelor sale de ra- tificare, de acceptare sau de aderare să decla- re că nu se consideră legat de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol. 3. Un stat parte la convenție, care a făcut declarația menționată la paragraful 2 al pre- zentului articol, poate oricînd să-și retragă re- spectiva declarație, notificînd aceasta directorului general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, ătiință și Cultură. Totuși, retragerea declarației nu va avea efect asupra contribuției obligatorii datorate de acest stat decît începînd de la data adunării generale următoare a statelor părți. 4. Pentru ca acest Comitet să fie în măsură să-și prevadă operațiunile sale într-un mod eficace, contribuțiile statelor părți la prezenta convenție, care au făcut declarația menționată la paragraful 2 al prezentului articol, trebuie vărsate în mod regulat, cel puțin la fiecare doi ani, și nu vor trebui să fie inferioare contribuții- lor pe care ar fi trebuit să le depună dacă ar fi fost legate de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol. 5. Orice stat parte la convenție, care a întîrziat cu plata contribuției sale obligatorii sau voluntare pentru anul în curs și pentru anul civil care l-a precedat, nu este eligibil în Comitetul patrimoniului mondial, această prevedere nea- plicîndu-se la prima alegere. Mandatul unui astfel de stat, care este deja membru al comi- tetului, v-a expira în momentul oricărei alegeri prevăzute la art. 8 paragraful 1 al prezentei convenții. Articolul 17 Statele părți la prezenta convenție iau în considerare sau favorizează crearea de fun- dații sau de asociații naționale publice și priva- te avînd ca scop de a încuraja libertăți în favoarea protejării patrimoniului cultural și na- tural definit la art.1 și 2 ale prezentei convenții. Articolul 18 Statele părți la convenție își vor da concur- sul la campaniile internaționale de colecte care sînt organizate în beneficiul Fondului patrimo- http://patrimoniu.gov.ro niului mondial cu sprijinul Organizației Națiuni- lor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Ele sprijină colectele făcute în acest scop de către organismele menționate la paragraful 3 al art.15. V. Condiții șl modalități ale asistenței inter- naționale Articolul 19 Orice stat parte la pezenta convenție poate să ceară o asistență internațională în favoarea bunurilor din patrimoniul cultural sau natural de valoare universală excepțională situată pe teritoriul său. El trebuie să alăture la cererea sa informațiile și documentele prevăzute la art.21 de care dispune și de care comitetul are nevoie pentru a lua hotărîrea sa. Articolul 20 Cu excepția prevederilor paragrafului 2 al art. 13 ale alin, c/al art.22 și ale art.23, asistența internațională prevăzută de prezenta con- venție nu poate fi acordată decît bunurilor din patrimoniul cultural și natural pe care Comite- tul patrimoniului mondial a hotărît sau hotărăște să le înscrie pe una din listele mențio- nate la paragrafele 2 și 4 ale art. 11. Articolul 21 1. Comitetul patrimoniului mondial stabi- lește procedura examinării cererilor de asi- stență internașională pe care este solicitat să o acorde și precizează în special elemente care trebuie să fie cuprinse în cerere, care trebuie să descrie operațiunea ce este avută în vedere, lucrurile necesare, o estimare a costu- rilor, urgența lor și motivele pentru care resur- sele statului care solicită nu-i permit acestuia să facă față la totalul cheltuielilor. Cererile tre- buie, de cîte ori este posibil, să se bazeze pe avizul unor experți. 2. Din cauza unor lucrări care ar trebui întreprinse fără întîrziere, cererile care se înte- meiază pe calamități naturale sau catastrofe trebuie examinate de urgență și cu prioritate de către comitet, care trebuie să dispună de un fond de rezervă destinat unor astfel de eventualități. 3. înainte de a lua o hotărîre, comitetul efectuează studiile și consultațile pe care le consideră necesare. Articolul 22 Asistența acordată de Comitetul patrimo- niului mondial poate lua următoarele forme: a. studii asupra problemelor artistice, științifi- ce și tehnice pe care le ridică protejarea, con- servarea, punerea în valoare și reanimarea pa- trimoniului cultural și natural, așa cum este el definit la paragrafele 2 și 4 ale art. 11 din prezenta convenție; b. punerea la dispoziție de experți, tehnicieni și mînă de lucru calificată pentru a asigura buna execuție a unui proiect aprobat; c. formarea de specialiști de toate nivelurile în domeniul identificării, ocrotirii, conservării, pu- nerii în valoare și reanimării patrimoniului cul- tural și natural; d. furnizarea de echipament pe care statul interesat nu îl posedă sau nu este în măsură să-l procure; e. împrumuturi cu dobîndă mică, fără dobîndă, sau care vor putea fi rambursate pe termen lung; f. acordarea în cazuri excepționale și în mod special motivate, de subvenții nerambursabile. Articolul 23 Comitetul patrimoniului mondial poate, de asemenea, să acorde o asistență internațio- nală unor centre naționale sau regionale de formare a specialiștilor de toate nivelurile în domeniul identificării, protejării, punerii în va- loare și reanimării patrimoniului cultural și na- tural. Articolul 24 O asistență internațională de mare impor- tanță poate fi acordată doar în urma unui stu- diu științific, economic și tehnic detailat. Acest studiu va trebui să ia în considerare tehnicile cele mai avansate de ocrotire, de conservare, de punere în valoare și reanimare a patrimoniului cultural și natural și trebuie să corespundă obiectivelor prezentei convenții. Studiul va căuta, de asemenea, mijloacele de a folosi în mod rațional resursele disponibile în statul interesat. Articolul 25 Finanțarea lucrărilor necesare nu trebuie, în principiu, să revină decît în mod parțial comu- nității internaționale. Participarea statului care beneficiază de asistență internațională trebuie să constituie o parte substanțială din resursele utilizate la fiecare program sau proiect, afară de cazul în care resursele sale nu permit acest lucru. Articolul 26 Comitetul patrimoniului mondial și statul beneficiar stabilesc în acordul pe care îl înche- ie condițiile în care va fi executat un program sau proiect pentru care s-a acordat o asistență internațională în baza prevederilor prezentei 95 http://patrimoniu.gov.ro convenții. Statului care primește această asis- tență internațională îi revine datoria de a con- tinua să ocrotească, să conserve și să valorifice bunurile astfel salvgardate, conform condițiilor stabilite în acord. VI.Programe educative Articolul 27 1. Statele părți la prezenta convenție se străduiesc prin mijloace adecvate, mai ales prin programe de editare și formare, să întă- rească aspectul și atașamentul popoarelor lor față de patrimoniul cultural și natural definit la art.1 și 2 ale convenției. 2. Ei se angajază să informeze pe scară largă publicul asupra pericolelor care ame- nință acest patrimoniu și activităților întreprin- se prin aplicarea prezentei convenții. Articolul 28 Statele părți la prezenta convenție, care primesc o asistență internațională în baza con- venției iau măsurile necesare pentru a face cunoscută importanța bunurilor care au făcu obiectul acestei asistențe și rolul pe care a- ceasta din urmă l-a avut. VII. Rapoarte Articolul 29 1. Statele părți la prezenta convenție vor indica în rapoartele pe care le vor prezenta la Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, la termenele și sub forma pe care aceasta le va stabili, prevederile legislative, reglementările și alte măsuri pe care le-au adoptat pentru apli- carea convenției, precum și experiența pe care a obținut-o în acest domeniu. 2. Aceste rapoarte vor fi aduse la cunoștința Comitetului Patrimoniului Mondial. 3. Comitetul va prezenta un raport asupra activității sale la fiecare din sesiunile ordinare ale Conferinței Generale a Organizației Națiu- nilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. VIII. Clauze finale Articolul 30 Prezenta convenție a fost redactată în lim- bile engleză, arabă, spaniolă, franceză și rusă, cele cinci texte fiind în mod egal autentice. Articolul 31 1. Prezenta convenție va fi prezentată spre ratificare sau acceptarea statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură conform procedurilor lor con- stituționale respective. 96 2. Instrumentele de ratificare sau de accep- tare vor fi depuse la Directorul general al Orga- nizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Articolul 32 1. Prezenta convenție este deschisă aderării oricărui stat membru al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cul- tură, invitați să adere la ea de către Conferința generală a organizației. 2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de adeziune la directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Articolul 33 Prezenta convenție va intra în vigoare după trei luni de la data depunerii celui de-al 20-lea instrument de ratificare, acceptare sau adera- re, dar numai pentru state care vor fi depus instrumentele lor respective de ratificare, ac- ceptare sau aderare la această dată sau la o dată anterioară. Ea va intra în vigoare pentru orice alt stat după trei luni de la depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare sau aderare. Articolul 34 Prevederile care urmează se aplică statelor părți la prezenta convenție avînd un sistem constituțional federativ sau neunitar; a. în ceea ce privește prevederile acestei con- venții, a căror aplicare necesită o acțiune legi- slativă a puterii legislative federale sau centrale, obligațiile guvernului central vor fi aceleași ca cele ale statelor părți care nu sînt state federative; b. în ceea ce privește prevederile acestei con- venții a căror aplicare necesită o acțiune legis- lativă a fiecăruia din statele, țările, provinciile sau cantoanele constitutive, care nu sînt, în virtutea sistemului constituțional al federației, obligate să ia măsuri legislative, guvernul fede- ral va aduce, cu avizul său favorabil, respecti- vele prevederi la cunoștința autorităților competente ale statelor, țărilor, provinciilor sau cantoanelor. Articolul 35 1. Fiecare din statele părți la prezenta con- venție poate denunța convenția. 2. Denunțarea va fi notificată printr-un in- strument scris depus la directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. 3. Denunțarea va intra în vigoare la 12 luni de la primirea instrumentului de denunțare. Ea http ://patrimoniu.gov.ro nu va modifica cu nimic obligațiile financiare asumate de statul care face denunțarea, pînă la data la care retragerea intră în vigoare. Articolul 36 Directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură va informa statele membre ale organizației, state- le membre menționate la art.32, ca și Organi- zația Națiunilor Unite, asupra depunerii tuturor instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aderare, menționate la art.31 și 32, ca și asupra denunțărilor prevăzute la art.35. Articolul 37 1. Prezenta convenție va putea fi revizuită de Conferința generală a Organizației Națiuni- lor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Revizuirea nu va putea obliga, totuși, decît statele care vor deveni părți la convenția revi- zuită. 2. în cazul în care Conferința generală va adopta o nouă convenție prevăzînd revizuirea totală sau parțială a prezentei convenții și afară de cazul în care noua convenție nu stabilește altfel, prezenta convenție va înceta să fie des- chisă ratificării, acceptării sau aderării, înce- pînd de la data intrării în vigoare a noii convenții revizuite. Articolul 38 Conform art.102 al Cartei Națiunilor Unite, prezenta convenție va fi înregistrată la Secre- tariatul Organizației Națiunilor Unite la cererea directorului general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. întocmită la Paris în a douăzeci și treia zi a lunii noiembrie 1972 în două exemplare auten- tice, purtînd semnătura președintelui Confe- rinței generale, întrunită în cea de-a șapte- sprezecea sesiune a sa, și a directorului gene- ral al Organizației Națiunilor Unite pentru Edu- cație, Știință și Cultură, care vor fi depuse în arhiva’Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură și ale cărei copii certificate pentru conformitate vor fi înaintate tuturor statelor menționate la art.31 și 32, ca și Organizației Națiunilor Unite. Textul care precede este textul autentic al convenției adoptat de Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură la cea de-a 17-a sesiune, care s-a ținut la Paris și care a fost declarată închisă la 21 noiembrie 1972. Drept pentru care și-au pus semnăturile, în 23 noiembrie 1972. PREȘEDINTELE CONFERINȚEI GENERALE DIRECTORUL GENERAL http://patrimoniu.gov.ro METODOLOGIE Privind delimitarea provi- zorie a zonelor protejate da- torită valorii lor istorice, funcționale, urbanistic - ar- hitecturale și memoriale în cadrul localităților și propu- neri de intervenție,în prima etapă, în cadrul acestora. I. în vederea definitivării planului director al localității și a regulamente- lor de construcție aferente, se va sta- bili o zonificare a întregului teritoriu urban și separat a orașului vechi, avîndu-se în vedere următoarele crite- rii, considerate la un loc sau separat: 1 - istoric 2 - funcțional 3 - urbanistic - arhitectural 4 - memorial II. Pentru delimitarea provizorie a zonelor valoroase se vor parcurge următoarele etape de studiu: 1 .- Delimitarea zonelor cu valoare istorică. a) Stabilirea zonei istorice centrale (eventual și a centrului istoric): - stabilirea întinderii orașului și a zonei stradale aferente în diferite etape isto- rice, precum și a altor spații urbane (piețe, grădini, parcuri, parcelări etc); -stabilirea suprafețelor ocupate de valori calitative și cantitative existente și recunoscute din punct de vedere istoric și arhitectural; - stabilirea vechimii pe etape a între- gului fond construit luat în studiu (in- clusiv perioada interbelică, precum și cea de după 1945). In cazul datării dificile, în care se impune efectuarea de studii arheolo- gice, se va lua în considerare situația fizică și stilistică vizibilă, cu menționa- rea necesității efectuării acestor studii în viitor. 98 b)-Stabilirea altor zone istorice, precum și a rezervațiilor arheologice, în cadrul perimetrului localității sau în imediata vecinătate a acesteia. 2. Delimitarea zonelor cu valoare funcțională. Stabilirea evoluției principalelor funcțiuni ale orașului - centru politic, administrativ, cultural, comercial, străzi comerciale, zone mește- șugărești, piețe (obor), spații produc- tive (uzine, fabrici etc.) dotări tehnice și edilitare (mori, castele de apă, uzine electrice etc.). 3. Delimitarea zonelor cu valoare urbanistic-arhitecturală. a)Stabilirea de zone cu valoare arhitecturală (calități estetice, funcționale și constructive ale clădirilor in funcție de vechime și stil). b)Stabilirea de zone cu valoare ambientală, reprezentînd etape în evoluția urbanistică a localității (străzi, piețe, scuaruri, parcelări etc.) 4. Delimitarea zonelor care con- centrează valori memoriale (privind evocarea unor evenimente istorice, personalități marcante ale vieții științifice și culturale etc.) Notă: Pe toate planșele ce vor conține suprafețele rezultate din analiza efec- tuată pe criteriile anunțate la pct.1 - 4 vor fi marcate perimetrele propuse pentru zonele rezervate, precum și cele de protecție ale acestora, inclusiv zonele de protecție ale monumentelor izolate. III. Delimitările tuturor acestor zone se stabilesc pe baza studiilor de cer- cetare: 1-Bibliografice (documente scrise, cartografice, iconografice etc.). 2.-Cartare pe planuri (sc. 1:500) și întocmirea în final de fișe pentru fieca- re clădire cuprinsă în perimetrul stabi- lit, cuprinzînd date referitoare la: -perioada de realizare, stilul și valoa- rea arhitecturală, valoare ambientală, număr de nivele, structură de rezi- stență, gradul de uzură, gradul de dotare edilitară (funcțiunea inițială și cea actuală etc. conform modelului anexat). IV. Stabilirea în cadrul zonelor enunțate a spațiilor ce necesită inter- venții de renovare urbană în prima etapă, cu menționarea tipului de inter- venție: -conservare, -restaurare, -ridicarea gradului de confort, -completarea terenurilor libere exis- tente și a celor eliberate prin demola- rea construcțiilor fără valoare și funduri de curți etc. Toate intervențiile de renovare ur- bană pentru aceste zone se vor pre- vedea în limitele regulamentelor proprii, pentru fiecare caz în parte, regulamente ce vor decurge din stu- diile întocmite. V. Se va avea in vedere marcarea pe teren, în măsura în care este posi- bil, a monumentelor valoroase dispărute, precum și a altor urme ce prezintă tipuri de construcții sau mo- duri de folosință a terenurilor în loca- lități (parcelări etc.). VI Aceste studii, regulamentele de construcție, precum și toate proiecte- le ce vor fi întocmite pentru orice in- tervenție în limitele zonelor proiectate, vor fi însușite de către forurile locale și județene de specialitate, după care vor fi supuse avizării Comisiei Națio- nale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice și aprobării Comi- siei Naționale pentru Urbanism și Amenajarea Teritoriului. Notă ln vederea creării unui sistem de evidență centralizat,la nivel național, a rezervațiilor și zonelor de protecție, este necesar să fie înaintat atît Comi- siei Naționale a Monumentelor, An- samblurilor și Siturilor Istorice cît și Comisiei Naționale pentru Urbanism și Amenajarea Teritoriului cîte un exemplar din documentația întoc- mită conform metodologiei prezenta- te. http://patrimoniu.gov.ro Organisme naționale și internaționale La politique de protection du patrimoine en France Origine de la politique  la suite de la revolution frangaise de 1789, au cours du XIXeme siecle la necessite de proteger le patrimoine de la France va emerger progressivement grâce au “combat" de precur- seurs, comme Victor Hugo par exemple, qui va sensibiliser Ies frangais â leurs monuments par des ecrits specifiques mais aussi par des ro- mans comme Notre-Dame de Paris. Monuments. Prosper Merimee va se voir confier, le premier, la mission de parcourir la France et d'en reperer Ies monuments â pro- teger. Voyageur infatigable il va pourtant e0tre rapidement depasse par l’importance et le nombre des monuments a inventorier. Pour faire face ă ce probleme, il est alors cree, â la fin du XIXeme siecle, la premiere commission superieure des monuments histo- riques: c’est grâce â elle que Ies premiers grands monuments, cathedrales ou châteaux vont etre proteges. Rapidement la necessite d’un outil juridique coherent et complet apparaît et c’est au debut du XIXeme siecle qu’est votee, en France, en 1913, la loi sur Ies monuments historiques, avec laquelle travaillent encore quotidienne- ment Ies Services charges en France de la protection du patrimoine. Sites. Apres la premiere guerre mondiale, la philosophie de protection des monuments s’elargit progressivement â celle des sites. En 1930, copiee sur la loi de protection des mo- numents historiques, est votee la “loi de pro- tection des monuments naturels, et des sites de caractere artistique, historique, scientifi- que, legendaire ou pittoresque". Ce nom un peu long fait bien ressortir Ies objectifs et la sensibilite des franșais, â cette epoque. Expose de Anne-Marie COUSIN, urbaniste en chef de l’Etat a la Direction du patrimoine- Ministere de la culture (France) C’est la deuxieme grande loi de protection du patrimoine. Extension contemporaine de la notion du patrimoine Apres la deuxieme guerre mondiale, puis la periode de reconstruction de la France et aussi de ses monuments, la notion de patrimoine va s’elargir et le debat se precipiter. Tout d’abord la fievre de cette reconstruc- tion necessaire va s'etendre aux coeurs histo- riques des villes. Et quelquefois, sans necesite absolue: par souci d’hygiene des destructions radicales sont effectuees au centre viile dans des quartiers juges un peu vite “insalubres". Des grandes operations appelees operations de renovation urbaine sont conduites au bul- Idozer. Par le traumatisme opere sur la sensi- bilite d’un certain nombre de gens ou leurx attachement au passe, elles vont contribuer ă une relative prise de conscience de la neces- site de protejer le patrimoine urbain. Le secteurs suavegardes Le grand mi- nistre de la Culture Andre Malraux fera, dans ce contexte, voter la loi qui porte son nom sur Ies secteurs sauvegardes. Une soixantaine de coeurs historiques de villes (Bordeaux, Nancy, Toulouse, Avignon, Nantes, Paris) seront pro- teges et geres ensuite dans le cadre de cette loi. La notion de patrimoine sort alors des grands temples et rentre dans le quotidien. II n’y a plus de limite. Tout peut devenir patrimoi- ne. Ce qui fait le patrimoine ce n'est plus seu- lement la qualite de l’objet regarde, c’est aussi la qualite du regard du sujet sur l’objet.  la suite de la loi Malraux l’histoire de la protection du patrimoine s’accelere, mais se complique aussi, par l’importance des enjeux 99 http://patrimoniu.gov.ro (fonciers, financiers, politiques, etc.) concer- nes. Nature. Tout d’abord la notion de patrimoi- ne apres avoir touche les villes s’etend ă l’e- space naturel puls rural. En 1976 c’est la loi sur la protection de la nature qui oblige les amenageurs â des etudes d’impact. Ainsi, par example, on ne peut pas construire une route sans avoir etudie ses con- sequences sur la faune, la flore etc. Dans ce contexte, et nourri des idees ecologiques, un nouveau patrimoine va etre decouvert comme, par exemple, la richesse des zones humides. Cette extension de la notion de patrimoine s’opere egalement dans le domaine des bâti- ments: toutes les barrieres tombent ou sont ebranlees. Patrimoine - industriei. Ainsi le patrimoi- ne quotidien que sont les lieux de travail, usi- nes ou fermes agricoles deviennent objets d’etude et commencent ă beneficier de protec- tions au titre des monuments historiques. Ainsi sera protegee une chocolaterie (les usines Meunier), et est examinee aujourd’hui l’even- tuelle protection d'un transformateur electri- que. Patrimoine du XXeme. Ce sont aussi les barrieres du temps qui tombent. Le patrimoine du XXeme siecle, souvent considere comme trop proche de nous pour etre juge sereine- ment, est l’objet de beaucoup de projets de destruction. C’est pourquoi des oeuvres d'ar- chitectes comme Le Corbusier ou Mallet-Ste- vens sont deja protegees. Lieux de memoire. Enfin des lieux de qualite arhitecturale mediocre mais qui ont joue un role majeur dans l’histoire ou la vie culturelle ou artistique de notre pays peuvent faire l’objet de protection. Des cafes parisiens ont ainsi ete sauves de la destruction. Aujourd’hui Face a cette extension infinie et souhaitee par le ministre de la culture, autant que par les Frangais, de la notion de patrimoine il n’est plus possible de tout gerer avec des lois d’ex- ception et desfinancements exceptionnels. Le patrimoine est, et doit etre encore plus, l’affaire de tous. Associations. Les associations de defense du patrimoine jouent pour cela un role tout â fait majeur: actions pedagogiques aupres du public mais aussi sonnette d’alarme et inter- vention aupres des pouvoirs publics en cas de menace pour un edifice protege ou meritant de l’etre. Decentralisation. Mais l’evolution essen- tielle en matiere de protection du patrimoine tient au grand mouvement de decentralisation sans doute encore inacheve mais qui a com- mence il y a dix ans avec la decentralisation de l’urbanisme, autrefois responsabilite"de l’Etat et maintenant des communes.C’est pour la France, pays traditionnellement tres centralise une modification essentielle des comporte- ments et des roles. Pour assurer pleinement leurs responsabi- lites en matiere d’urbanisme les maires doivent connaître l’ensemble des elements sur les dif- ferentes composantes de la viile. Parmi elles il y a le patrimoine. Etat. D’Etat qui a garde son role de garant du patrimoine, s’il ne veut pas â avoir â tran- cher, sanctionner, en aval, doit, en amontfour- nir les elements necessaires â la connaissance, l’appropriation, et la protection du patrimoine. C’est le but du developpement actuel des in- ventaires, centre de documentation sur les monuments historiques dont l’informatisation actuelle devrait permettre une utilisation plus souple et plus efficace. Protection et creation... Cette prise en compte du patrimoine, quand est bien integree â l’urbanisme implique, que tout architecte res- ponsable d’un projet contemporain s'interroge sur la qualite urbaine, architecturale et patri- moniale de l’environnement et 'compose avec". Tout projet d’architecture, peut-etre mo- nument de demain, devient alors projet d’ur- banisme. 3 mai 1990. ANNE-MARIE COUSIN 100 http ://patrimoniu.gov.ro Organizarea Direcției monumentelor istorice în Franța 'Imobilele a căror conservare pre- zintă din punct de vedere istoric sau artistic un interes public sînt clasate ca monumente istorice în totalitate sau parțial' se spune în articolul nr.1 al Legii din 1913, urmat de preciza- rea: 'Ministerul AfacerilorCulturale al Franței...' Deci, în ierarhia ocrotirii monumentelor. Ministerul Culturii este răspunzător de ele, prin semnă- tura sa angajîndu-sefinanciar să ofe- re fondurile necesare protecției lor. El se sprijină ca organ operativ, în cadrul Ministerului Afacerilor Cultu- rale, pe Direcția Patrimoniului sub a cărei responsabilitate se află: a) patrimoniul monumental și arheologic; b) obiectele și orgile istorice; c) colecțiile fotografice; d) patrimoniul etnologic; pe care le studiază, protejază, le conservă și le face cunoscute. Monumentele sînt considerate de in- teres național sau regional și în funcție de aceasta sînt puse în dis- cuție la nivelul respectiv. Acum s-au acceptat și monumentele de interes local, definite ca marcînd peisajul sau definind calitatea satu- lui. Ca perioadă de încadrare în timp monumentele pornesc din negura vremilor și se opresc la cele a căror creatori au murit, fiind posibile și ex- cepții pentru construcții de va- loare deosebită ai căror creatori sînt încă activi. în decizile sale Direcția Patrimo- niului se consultă cu o serie de comi- sii care au rol numai de a emite pro- puneri și sînt la dispoziția Directo- rului Patrimoniului. Ele sînt formate din specialiști de înaltă competență, desemnați după cum urmează: a) membrii numiți de Minis- terul Culturii; b) membrii de drept (persoane conducătoare de instituții implicate în problemele de studiere, cercetare și protejare de monumente); c) membrii aleși dintre spe- cialiști care lucreazăîn domeniu, ale- gere făcută de specialiștii din Direc- ția Monumentelor Istorice. Comisiile colaboratoare sînt: 1) Comisia Națională a inventarului general al monumentelor și bogăți- ilor artistice ale Franței; emite avize și formulează propuneri privind or- ganizarea lucrărilor de inventariere și studiu, evaluează rezultatele ace- stor lucrări. 2) Comisia Superioară a Monumen- telor lstorice;avizează propunerile de clasare, programul și proiectele de conservare și restaurare și cele de punere în valoare a monu- men- telor. 3) Consiliul Superior al Cercetării ar- heologice; Stabilește orientarea po- liticii arheologice a Franței și aprobă programul de săpături arheologice. 4) Consiliul Patrimoniului Etnologic. Deciziile luate la toate nivelele au ca bază juridică cele 10 legi emise între anii 1913-1970 (fiecare lege ur- mărind completarea celor anterioa- re, îmbogățirea sau clarificarea lor) și cele 5 decrete emise în completare. Există apoi Regulamente de inter- venții speciale pentru protecția mo- numentelor. Directorul Patrimoniului acțio- ne- ază prin cele 7 subdirecții și "misiuni* între care monumentele sînt subiec- tul principal pentru Subdirecția Mo- numentelor Istorice și a Palatelor Naționale, care se ocupă de obiecti- vele declarate deja monumente isto- rice, sau așa cum sînt numite în Franța, de monumen- tele clasate. înscrierea unui monument în listă urmează o procedură complicată dar avînd foarte precis stabilit cine are dreptul să propună, la cine se adresează, cine este consultat și ci- ne hotărăște în final la fiecare nivel. Dar, orice monument odată propus se află sub protecția legii pentru un an de zile timp în care poate trece prin toate verificările necesare, la acestea participînd: - Direcția Regională a Afacerilor Culturale (D.R.A.C.) - Comisia Regională a Patrimo- niului Istoric Arheologic și Etnologic (COREPHAE). Prin clasare, legea de protecție ocrotește monumentul și zona consi- derată de protecție a patrimoniului arhitectural și urban (CZPPAU) care se întinde pe 500 de metri în jurul acestuia. Subdirecția Monumentelor Isto- rice răspunde de conservarea mo- numentelor clasate și pentru aceasta ea le inspectează pentru a verifica starea lor de întreținere, cu ajutorul corpului de inspectori ai monumen- telor istorice din 'Inspecția Monu- mentelor Istorice*, care alcătuiesc corpul științific al Ministerului Cultu- rii. Aceștia au misiunea de a: - aviza și raporta despre măsurile de protecție a monumentelor; - viza proiectul de restaurare stab- ilit de arhitectul șef al monumentului; - controla științific și tehnic mis- iunile conservatorilor de antichități și obiecte de artă. Sub autoritatea Inspecției Gene- rale a Monumentelor se află și arhi- tecții șefi ai monumentelor istorice, selectați prin concurs, care răspund de anume monumente la care pro- pun: - programul de lucrări de restau- rare; - supraveghează execuția re- staurării; - întreprind lucrările necesare pentru utilizarea dată monumentu- lui; - conduc în totalitate restaurarea la monumentele finisate de la buget. Regional, de conservarea monu- mentelor se ocupă un conservator ajutat de documentariști și celule de lucru, el aflîndu-se sub autoritate DRAC și supraveghindu-le în cola- borare cu inspectorul monu- mente- lor și arhitecții șefi ai monu- mentelor. Aceste foruri vor conlucra la nivel Departamental cu arhitectul clădirilor Franțeii care răspunde de întreținerea imobilului protejat și de protecția în jurul lui, fără avizul său neputîndu- se face nici un fel de in- tervenție sau modificare în zona de protecție. Siturile arheologice se află în grija Subdirecției de Arheologie, singura care avizează săpăturile pentru a le înainta spre aprobare Consiliului Su- perior al Cercetării Arheologice. Subdirecția răspunde de: - protecția șantierelor arheologice existente și urmărirea celor clandes- tine; - programarea deschiderii șantie- relor și difuzarea rezultatelor cerce- tărilor; -arheologie preventivă și acțiuni de salvare. Pentru aceasta, regional în cadrul DRAC se cuprinde și o echipă de cercetători și personal tehnic care 101 http://patrimoniu.gov.ro ontrolează săpăturile arheologice îndeplinește activități de sensibi- :are a interesului publicului pentru rheologie. ubdirecția arheologică este com- letată de 4 servicii exterioare cu arcini specifice și anume: 1) Direcția Cercetărilor Arheolo- ice Submarine cu baza la Marseille; 2) Centrul Național de Cercetări .rheologice Subacvatice de la An- esy; 3) Centrul Național al Preistoriei le la Perigueux; 4) Centrul Național de Arheologie Jrbană de la Tours. Cea de-a treia subdirecție cu rol isențial în protejarea monumentelor >ste Subdirecția Inventarului Gene- al al Monumentelor și Bogățiilor Ar- istice al Franței, care are misiunea să recenzeze, studieze și să facă runoscute edificii, opere, obiecte ca- e prin interesul artistic și istoric con- stituie patrimoniul național." La nivel central se elaborează me- odologiile iar pe teren se reali- ze- ază inventarierea de către echipe ale DRAC ce cuprind: conservatori, foto- grafi și desenatori. Ei urmează să realizeze: 1) preinventarul (o trecere rapidă în revistă a bogățiilor artistice france- ze); 2) inventarul fundamental (studiu aprofundat al operelor selecționate, în care se cuprind și valori ce cu timpul vor dispare dar care rămîn consemnate în memoria națională). întregul material se stochează la nivel central pe baza informatică, ai- ci elaborîndu-se vocabularele în si- stemele descriptive. Direcția Patrimoniului și ceilalți specialiști beneficiază ca instru- mente de lucru de: 1) inventarul general ce cuprin- dea în 1989: 63 000 dosare consul- tabile, 4 500 microfișe, 1 500 000 fotografii pentru 4 000 comune in- ventariate. Acestea se consultă în Centrul Național de Documentare a Patrimo- niului (Hotel de Vigny, Paris) și în 9 centre regionale. 2) Biblioteca: 30 000 voi. cărți și 300 abonamente la periodice, foto- grafii despre monumente clasate și marile șantiere de restaurare (200 000 bucăți), planuri și elevații ale mo- numentelor istorice restaurate în sec. al XlX-lea și al XX-lea (70 000) și dosarele de restaurare protejate în perioada 1830- 1970 (15 000). 3) Laboratorul de cercetări. Pentru susținerea financiară a ac- țiunilor de protecție a monumentelor s-a creat și ‘Casa națională a monu- mentelor istorice și siturilor“, stabi- liment public cu caracter adminis- trativ sub tutela Ministerului Culturii (Direcția Patrimoniului). Acestea se ocupă de încasările pentru vizitarea monumentelor pu- blice sau de încasări obținute prin alte modalități: propagandă publi- cistică, turistică, pedagogică. Studiile, cercetările sînt comuni- cate sistematic publicului prin publi- cații de specialitate seriale dedicate monumentelor. în fiecare an în primul trimestru Monitorul Oficial al Franței publică lista noilor monumente clasate, iar lista integrală se publică odată la 10 ani, cu toate modificările intervenite. Protecția monumentelor istorice ale Franței este considerată în Euro- pa ca un model demn de urmat. CEZARA MUCENIC http ://patrimoniu.gov.ro ICOMOS International Council on Monuments and Sites Fondatîn 1965 la Varșovia, după elaborarea Cartei Internaționale asu- pra conservării și restaurării monu- mentelor și siturilor - “Carta de la Veneția', ICOMOS este singura or- ganizație internațională neguverna- mentală avînd drept scop să "pro- moveze teoria, metodologia și teh- nologia aplicată la conservarea, pro- tecția și punerea în valoare a monu- mentelor, ansamblurilor și siturilor". Misiunile sale sînt: - schimburi profesionale în pro- bleme de conservare; - difuzarea informației asupra pro- blemelor legate de conservare; - colaborarea la nivel național și internațional pentru crearea centre- lor de documentare specializate; - susținerea adoptăii și aplicăii convențiilor internaționale în privința protecției, conservării și puneriiîn va- loare a monumentelor; - participarea la programul pentru formarea conservatorilor; - punerea la dispoziția comunității internaționale a rețelei proprii de spe- cialiști. in programul ICOMOS sînt prevă zute: creșterea reprezentării sale în toate continentele; elaborarea de do- cumente doctrinare necesare a- plicării Cartei de la Veneția; definirea metodelor de gestionare a patrimo- niilor pentru a asigura consolidarea și punerea lor în valoare; dezvolta- rea centrului de documentare inter- național pentru conservare, astfel ca să acopere patrimoniul arhitectural și de situri din întreaga lume; realiza- rea de misiuni de expertiză la cere- rea diferitelor țări; îndeplinirea pe lin- gă UNESCO a rolului de consilier tehnic, în special în problemele lega- te de elaborarea LISTEI PATRIMO- NIULUI MONDIAL. Activitățile și pro- paganda științifică se realizează printr-o publicație trimestrială ICOMOS INFORMATION, iar pentru sensibilizarea publiculuiîn acțiuni de protecția patrimoniului susține, prin diverseacțiuni.sărbătorireazileiinter- naționale pentru monumente și situri (18 aprilie). Membri și structuri Membrii sînt: individuali, instituți- onali, afiliați și "binefăcători" ai mo- numentelor, aleși dintre persoanele active profesional în probleme de conservare de monumente, ansam- bluri și situri - arhitecți, istorici de artă, arheologi, urbaniști, ingineri, arhiviști sau specialiști din domeniul admini- strației. In ianuarie 1988 membrii erau în număr de 3200 din 80 de țări. Adunarea generalătrienalăeste instanța supremă. Ea alege preșe- dintele, vicepreședintele, secretarul general, delegații generali în proble- me financiare care constituie Biroul și cei 12 membrii ai Comitetului exe- cutiv. Ea stabilește programele de activitate și fixează orientarea buge- tului. în fiecare țarămembrăse numesc Comitete naționale care discută pro- gramele propuse în Comitetul inter național. ICOMOS are sediul la Paris într-un hotel particular din secolul al XVII- lea. Tot acolo se află Centrul de do- cumentare care primește și organi- zează informația asupra tuturor me- todelor de conservare a patrimoni- ului, fiind deschis în orice zi spe- cialiștilor. Bugetul anual este format din: cotizațiile membrilor, subvenții și contracte de colaborare la cererea țărilorinteresate. Româiia a fost membră activă a ICOMOS-ului între anii 1970 - 1982 după care, nemaiputînd să-și achite obligațiile financiare, și-a pierdut dreptul la participare. Din acest an, cu aprobarea forurilor în drept, România redevine membră activă și sperăm să participe la toate activi- tățileorganizate. ICCROM (International Center for the Study of the Preservation and the Restoration of Cultural Property) organism al UNESCO Istoric: înființat efectiv în 1956 și stabilit la Roma în 1957. România a aderat în 1960. Existau deja ICOM (Consiliul Internațional al Muzeelor); ICOMOS (Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor) și IIC (In- stitutul Internațional pentru Conser- varea Obiectelor de Artă și Istorie). Funcțiune: Conform statutelor are următoarelemisiuni: 1. Adunarea, studierea și difuzarea documentațiilor privind problemele științifice și tehnice ale conservării și restaurării bunurilor culturale; 2. Co- ordonează, stimulează sau provoacă cercetări în domeniul său cu ajutorul, de exemplu, al misiunilor încre- dințate organismelor sau experților, întîlnirilor internaționale, publicațiilor și schimburilor de specialiști; 3. Oferă consultații și recomandări din punct de vedere general sau special în ma- terie de conservare și restaurare; 4. Participă la formarea cercetătorilor și tehnicienilor și la ridicarea nivelului restaurărilor. Membrii: Instituții publice sau pri- vate cu caracter științific sau cultural ale statelor membre sau nemembre UNESCO. Taxa de membru este e- gală cu 1% din contribuția pe care acestea o plătesc UNESCO în cursul anului. Organizarea: Organismele ICROM sînt: Adunarea Generală Consiliul, Secretariatul. - Adunarea Generală se întîlnește în sesiunea ordinară la doi ani, și în sesiuni extraordinare. Delegații (unul de stat) sînt persoane compe- tente, de preferință lucrînd în institu- țiile specializate. In sesiune, Aduna- rea alege propriul său președinte și regulamentul interior. Funcțiunile Adunării: determină orientarea cen- 103 http://patrimoniu.gov.ro trului; alege membrii Consiliului, nu- mește directorul propus de Consiliu; studiază și aprobă activitățiile Consi- liului; controlează activitatea finan- ciară; fixează contribuția financiară a membrilor. Consiliul: Consiliul este compus din membrii aleși de Adunarea Ge- nerală și din membrii de drept (repre- zentantul directorului general al UNESCO, reprezentantul guvernului italian; directorul Institutului Regal al Patrimoniului artistic Bruxelles, di- rectorul Institutului Central de Res- taurare Roma, un reprezentant al ICOM și ICOMOS). Funcțiunile Con- siliului sînt: aplică deciziile Adunării; pregătește proiectul de buget; stu- diazășiaprobăplanuldelucrupropus de director. Secretariatul: cuprinde directorul și personalul pe care-l are Centrul. Româlia a fost membră a Consi- liului în perioada 1973-1979 repre- zentată de Vasile Drăguț. ICROM-ul organizează anual patru cursuri: 1. conservarearhitecturală, în cola- bo- rare cu Facultatea de arhitectură a Universității din Roma. Se compune din conferințe asupra teoriei și meto- dologiei de conservare arhitecturală și un program de aplicații practice, dezbateri, seminarii și vizite ghidate; 2. conservarea picturilor murale sub controlul științific al Institutului Cen- tral de Restaurare; 3. știința conser- văripentru conservatori, restauratori, cercetăori de laborator și arhitecți între 25-40 ani; 4. securitatea mu- zeelor și protecția împrejurimilor. Publicațiile ICROM: 1. O serie 'Luc- rări și publicații', a doua 'Note tehni- ce' pentru participanții la cursuri. Are în dotare o bibliotecăorgani- zată pe calculator utilizînd un index comun cu ICOM și ICOMOS. Depla- sează misiuni formate din specialiști internaționali care colaborează cu cei locali (misiunea din România pen- tru restaurarea picturilor din Nordul Moldovei). CEZARA MUCENIC http ://patrimoniu.gov.ro Instrucție, educație, perfecționare Școala de conservare-restaurare a Academiei de Arte: anamneză și perspectivă de dezvoltare începutul de drum al noii Comisii a Monumentelor Ansamblurilor și Si- turilor Istorice, împreună cu Direcția sa operativă, s-a produs simultan cu o nouă deschidere: a școlii de con- servare-restaurare. Pentru a înțelege însă, nu numai fenomenul exploziv ci și latenta supraviețuire a conștiințelor este necesară, înainte de toate, anamneza. Ani de zile problema formării spe- cialiștilor în conservarea și restau- rarea bunurilor culturale a fost încre- dințată domeniului post-universitar, proveniența și pregătirea funda- mentală a viitorilor restauratori fiind eteroclite. Experiența unei pregătiri universitare în domeniul conservării și restaurării, în cadrul Institutului de Arte Plastice "Nicolae N. Grigore- scu", de pildă, a rămas multă vreme la nivelul unei discipline marginali- zate, privită uneori cu ostilitate, ca pe o coborîre în pragmatismul și mărgi- nirea unui meșteșug în stare a dena- tura spiritul creator din calea sa majoră. Și de ce nu am spune că, vîntul acesta al neîncrederii într-o di- sciplină ce îmbracă adeseori forme vetuste și precare ne-a bîntuit pe mulți din cei care am rămas slujitori și mărturisitori ai domeniului. Fenomenul transformării unei di- scipline mai mult sau mai puțin fan- tomatice într-o veritabilă școală, cu ramificațiile necesare, s-a produs în climatul dezolant ce a urmat de- sființării Direcții Patrimoniului și înce- putul politicii de demolare a monumentelor noastre, a vechilor centre urbane. Existența, în asemenea condiții, a unei școli destinată pregătirii apărătorilor valorilor noastre cultura- le că păta astfel coloratura unei rezi- stențe. Și nu greșim cînd spunem că școala, pe care profesorul Vasile Drăguț a inițiat-o, a fost o vatră de întreținere a focului, de adăpostire a lui în fața unei politici pustiitoare ce a făcut să dispară centre istorice sau monu- mente precum Biserica lenei, fru- moașa ctitorie inedită închinată Sfîntului Spiridon, sau somptuosul ansamblu monastic al Văcăreștilor. Începînd din anul 1979, cînd am început să lucrez în cadrul catedrei de artă monumentală-restaurare a Academiei de Arte din București, s-a încercat internaționalizarea școlii prin înscrierea ei în lista instituțiilor de învățămînt superior ce asigurau pregătire în domeniul conservării și restaurării bunurilor culturale. Așa cum arătam cîndva, nu știm dacă faptul a aparținut unei mari speranțe a prof. Drăguț convertite în utopie, sau unei manevre menite a forța mîna autorităților, întorcîndu- le, în același timp, cunoștiințele către pro- blematica monumentelor noastre. Cert este că, din proiectul inițial, la care lucrasem cu atîta nădejde și care putea fi seducător pentru ochiul din afară, doar conservarea și re- staurarea picturilor murale și-au găsit cu adevărat acoperirea, dez- voltîndu-se o metodologie proprie, cu componente teoretice și practice de anvergură. Sistemul înrobitor al autofinanțării și practicii productive a putut fi în bună parte convertit într-o dezvolta- re firească a învățâmîntului, anexînd structurilor teoretice și experimente- lor de laborator o activitate practică, ce aspira către metodologii ideale, apărînd cu consecvență principiile fundamentale ale restaurării. Să nu uităm apoi că dezvoltarea se produ- T---------------------- E Imp Ir D Ch t TEORIE LABORATOR - PRACTICĂ EXPERIMENT cea pe te- renul fertil, moștenit de la fosta Direcție a Patrimoniului, consti- tuit, cel puțin pentru muraliști, într-un tip de specializare post-universi- tară.în cadrul căreia s-a clădit o structură metodologică de înaltă clasă. în 1980, la Catedra de Artă Mo- numentală - Restaurare, am inițiat prima expoziție cu caracter metodo- logic privind conservarea și restau- rarea picturilor murale. Ni se pare oportun să facem cunoscută structu- ra prezentată de noi atunci și care a devenit operativă pe parcursul apro- ximativ al unui deceniu. Trei mari capitole au alcătuit arti- culațiile fundamentale ale cursului de conservare și restaurare a pictu- rilor murale: 1. Teoria restaurării (T). 2. Metodologia restaurării (M). 3. Practica restaurării (P). Cele trei capitole au fost divizate în subcapitole după cum urmează: 1. Teoria restaurării (T). 1.1. Estetica și etica restaurării (E). 1.2. Istoria picturilor murale sau paleotehnica picturilor murale (l.p.m.) 1.3. Istoria restaurării (l.r.) 2. Metodologia restaurării (M). 2.1. Documentația de conserva- re-restaurare (D). 2.2. Capitole speciale de fizică și chimie (Ch.) 2.3. Etiopatogenia picturilor mu- rale (E.p.) 2.4. Transpuneri în tehnici murale 105 http://patrimoniu.gov.ro tradiționale (T.r.) 2.5. Operațiuni de conservare - restaurare a picturilor murale (O). 2.6. Structura metodologică a procesului de conservare, restaura- re, organizarea de șantier (S). 3. Practica restaurării (P). 3.1. Vizite la monumente, muzee, laboratoare (V). 3.2. Practică de șantier (Pr). Așa cum apare din schema de față, un amplu capitol destinat expe- rimentului se interpune între nivelul teoretic și cel al practicii de șantier. Nivelul acesta intermediar al labora- torului a asigurat pregătirea nece- sară intervenției directe asupra ma- teriei operei de artă, iar toată această structură, pe care, în ciuda vicisitu- dinilor, am încercat a o trece din identitate în realitate, a necesitat, în permanență, girul științific al labora- torului de chimie condus de ing. chi- mist loan Istudor. în felul acesta a supraviețuit și a căpătat chiar o di- mensiune nouă fostul laborator al Direcției Patrimoniului. Prezența pregătirii experimentale de laborator, pe un fundament teo- retic de profunzime, este una din precauțiile luate de școală pe șanti- ere de rang național ca cel al Bisericii Domnești de la Argeș. Că această schemă a funcționat mai mult sau mai puțin este o altă problemă, pe care preferăm să o lăsăm, în clipa aceasta de speranță, în penumbra trecutului. Sigur este că o falangă de tineri entuziaști, dăruiți cauzei.au asi- gurat, împreună cu profesorii și cole- gii lor de breaslă, perpetuarea unui domeniu ce ar fi fost condamnat odată cu declanșarea ostilităților îm- potriva monumentelor. lată acum detalii ale acestei struc- turi didactice privind conservarea și restaurarea picturilor murale, detalii menite a da contur concepției și opți- unilor noastre metodologice. Cel dintîi pas a fost efortul de definire a conservării și restaurării picturilor murale în dubla sa ipostază: estetică și istorică. în același timp s-a încercat delimitarea nivelelor de semnificații ale picturilor murale și definirea spa- țiului pictural. într-o încercare de os- mozare a efortului cunoașterii teore- tice și practice s-a conceput un sis- tem de lectură a imaginii cu mijloace plastice, izolînd și adîncind detalii ale operei de artă. în amiptita "expo- ziție" metodologică precizăm demer- sul nostru, exemplificînd cu detalii desenate și mărite la scară după pic- turile murale din veacul al XVI-lea de la Arbore. Se urmărea: 106 - izolarea detaliului și înțelegera alcătuirii lui plastice; - sublinierea prin desen a unor aspecte specifice și semnificative ale materialității operei: reliefurile materiei picturale, retușurile, refa- cerile, urmele specifice ale tehnicii picturale; - citirea și sublinierea prin desen a degradărilor; - înțelegerea și stăpînirea deta- liului prin mărirea lui la scară, prin hipertrofierea lui cu mijloacele plasti- cii. Este una din modalitățile de acces către acel tip de înțelegere a imaginii picturale specifică restauratorului, caracterizat prin lucida pătrundere de la aspect la structură. Atingem astfel un alt detaliu al structurii didactice privind viziunea stratigrafică asupra picturilor murale în scopul înțelegerii alcătuirii lor ma- teriale și a degradărilor specifice. Pe de altă parte cunoașterea tehni- cilor vechilor picturi murale consti- tuie o altă modalitate de abordare a operei de artă realizată, de aseme- nea, în două planuri: - cel teoretic, cuprinzînd prezen- tarea normelor scrise și a detaliilor tehnologice din observația directă și din analizele de laborator, prezen- tare însoțită de material vizual capa- bil să sublinieze normele specifice ale tehnicii picturale; - cel experimental, reflectind tran- spunerea în material a imaginii, re- constituirea în spiritul arheologiei experimentale a modalității de alcă- tuire a operei. Pornind de la fundamentarea teo- retică, polarizată între cunoașterea operei și definirea din punct de ve- dere estetic și etica principiilor fun- damentale ce guvernează interven- ția de conservare-restaurare, capito- lul experimental are menirea de a crea baza operațională a pregătirii restauratorilor. în felul acesta con- tactul direct cu șantierul de pictură murală este mediat de activitatea de laborator. In acest sens am creat sis- temul practicii pe "modele" alcătuite din fragmente de frescă realizate de studenți și reproducînd diferite tipuri de degradări ale picturilor murale. "Modelul"- se arată în expoziția de- monstrativă a anului 1980 - repre- zintă a doua treaptă din scara imagi- nară ce leagă momentul prim al înțelegerii teoretice de acțiune di- rectă și responsabilă asupra operei de artă. Excluzînd riscul intervenției necorespunzătoare asupra unui cît de "neînsemnat" fragment al operei de artă, modelul permite reluarea, de nenumărate ori, a aceleiași operațiu- ni, precum și experimentarea diferi- telor metode și materiale. In spiritul aceleiași instruiri rigu- roase, procesul didactic a încercat acoperirea unui alt subcapitol al ve- rigii experimentale, acela de conser- vare-restaurare. De la stoca- rea datelor într-un sistem specific de fișe la documentația vizuală, lizibilă printr-un cod cît mai eficient de sem- ne, s-a încercat crearea unui adevărat design vizual caracteristic domeniului conservării și restaurării picturilor murale. In sfîrșit, pasul ultim, al practicii pe șantierul de conservare-restaurare, a fost însoțit de toate precauțiile nece- sare, de un sistem riguros de divizi- une a muncii, de implicare treptată și responsabilă în ansamblul operați- unilor. Prin conștientizarea gestului cultural înalt, catalizată de condiția afectivă, am reușit să dobîndim, în ciuda greutăților sau eșecurilor, echipe de tineri eficienți și devotați cauzei. îndrăznesc să afirm că, prin unii absolvenți ai noștrii, s-a menți- nut calea cea bună și verticalitatea domeniului conservării și restaurării bunurilor culturale. Necesitatea desprinderii dome- niului de condiția unei discipline anexe a determinat crearea recentă a unei catedre de conservare - res- taurare a bunurilor culturale. Nădăj- duim, în sfîrșit, să transformăm în realitate proiectul de acum un dece- niu al profesorului Drăguț. Cu ajuto- rul colegilor de breaslă, sperăm să putem acoperi toate ramificațiile ca- tedrei: pictură murală, pictură în tem- pera, pictură de șevalet, grafică, sculptură, textile. Cîteva deziderate sînt de subliniat în alternativa depă- șirii mentalităților trecute și a restric- țiilor de un ordin sau altui: - definirea, prin lege, a catedrei ca școală națională de restaurare, cu atribuții precise în promovarea spe- cialiștilor; - asigurarea structurii interdisci- plinare a catedrei, prin crearea posi- bilităților pentru angajări permanen- te și profesori invitați; - dobîndirea unui spațiu și a unei dotări adecvate; - crearea unui serviciu de docu- mentare al catedrei, în scopul men- ținerii la zi a informațiilor bibliogra- fice și vizuale; - realizarea în cadrul catedrei a testării post- universitare a restaura- torilor; - atribuirea dreptului de formare http://patrimoniu.gov.ro a specialiștilor la mai multe nivele: - nivel tehnic - tehnician restaurator; - nivel universitar - restaurator coordo- nator; - nivel post-universitar - res- taurator cu studii superioare; - dubla subordonare, Ministerul Învățămîntului și Ministerul Culturii, avînd în vedere interesele generale în formarea specialiștilor. Născută din gîndirea în perspec- tivă a specialiștilor, școala de con- servare-restaurare a intrat, cu vre- mea, în conștiința tinerilor, dîndu-se, astfel, speranța preluării ștafetei. Să nu uităm, de altfel, că noua perspec- tivă a școlii de restaurare a fost înles- nită de înșiși studenții Academiei de Artă, grupați, în zilele dramatice ale lui Decembrie 1989, în jurul chemării "Pro Patrimoniu". 27 mai 1990 Post scriptum în clipa înaintării spre publicare a textului de față am fost siliți să co- rectăm planurile noastre pentru viito- rul apropiat. Constituirea catedrei de conservare-restaurare depindea printre altele, de obținerea unui spa- țiu, de crearea unor ateliere și săli de curs adecvate, dotate cu mobilierul și aparatura necesară. După un peri- plu birocratic de necrezut, cînd de- venisem, scriptic, proprietar ii clădi- rii din str. Griviței nr.2A, ne-am văzut deposedați, prin voința autor- ităților și înțeleaptă cumpănire a nevoilor țării, de spațiul ce ne era atît de ne- cesar. Fără nici o explicație și fără promi- siuni, cu excepția aceleia de a supra- viețui într-un timp nedeterminat... DAN MOHANU Resume L'Academie de Beaux-Arts de Bucarest dispose, depuis peu, d'une chaire nouvelle: il s'agit de celle de Conservation et Restauration des Oeuvres d'Art. Cette chair est le resultat de l'emancipation de la discipline de la conservation et la restauration, depuis plus d'une decennie inclue dans la structure d'enseignement de certaines sections. La conservation et la restauration des peintures murales ont acquis leurs ample developpement pen- dant la derniere decennie, tant par la contribution personnelle des specialistes de la chaire, comme par l’activite du laboratoire de chimie, dirige par M.lng.chi- miste Ion Istudor. Par Ies efforts du regrette professeur Vasile Drjgdt, l’ancien Recteur de l'Academie de Beaux-Arts, l’ecole roumaine de conservation et restauration est devenue une forme de resistence contre la politique irresponsa- ble des gouvernants, visant la demolation des monu- ments, ou bien la systematisation des centres historiques. Au memetemps, âtravers cette ecole, on a garde Ies lignes methodologiques cre6es>avec tant de succes, pendant Ies dernieres annees d'existence de l'ancienne Direction du Patrimoine Culturel Natio- nal. L'auteur presente l'evolution de l’ecole de restaura- tion, cree dans l'Academie des Arts, par rapport â la politique generale des monuments. Si, au niveau de la peinture murale, l’ecole a acquis deja une tradition.'couronnee par des accomplisse- ments remarquables, au niveau general de la chaire de Conservation-Restauration on setrouve encore de- vant un possible commencement de chemin, qu'on devra appuyer d'une forme substantielle et sans hesi- tation. La necessite d’une double subordonation - au Ministere de l'Enseignement, et au Ministere de la Culture - avec toutes Ies responsaoilites qui en decoul- ent, reflechissait l'intense implication sociale de la nouvelle chaire, par la formation des futurs speciali- stes, dedies â la sauvegarde du patrimoine artistique național. (Trad.RADU GRECEANU) 107 http://patrimoniu.gov.ro Aniversări, comemorări Premiul ICCROM post-mortem pentru VASILE DRĂGUȚ în cadrul celei de-a XVI-a sesiuni a Adunării Generale a ICCROM, care a avut loc la Roma, între 7 și 9 mai a.c., dr. Vasile Drăguț i-a fost conferit, post mortem, premiul ICCROM pentru întreaga sa activitate. Remiterea premiului a fost înso|ită de următoarea prezentare. Vasile Drăguț și-a consacrat întreaga viață studierii, popularizării și salvgardării patri- moniului artistic al României. în calitatea sa de istoric al artei, a publicat lucrări privind pictura, sculptura și arhitectura țării sale, de la origini și pînă în secolul al XVIII-lea. Vastitatea cunoștințelor, larga di- versitate a intereselor sale, se vădesc cu precădere în al său Dicționar enciclopedic al artei medievale românești. Președinte al Comitetului internațional român al ICOMOS, el a acționat neobosit pentru a asigura țării sale, izolată de un regim tiranic, o deschidere asupra lumii culturale internaționale. Aceeași constantă preocupa- re l-a făcut promotorul avizat al traducerii de lucrări străine, apte să alimenteze viața inte- lectuală. Director al Monumentelor Istorice, el s-a dăruit pe deplin acțiunii de dezvoltare a unei colaborări constructive între arhitecți, re- stauratori și istorici de artă, în scopul de a ridica conservarea monumentelor pînă la ni- velul propriei sale viziuni umaniste. Realiza- rea, în 1977, la Suceava, a unui colocviu internațional asupra conservării picturilor mu- rale constituie, în acest cadru, un eveniment aproape de neimaginat în contextul politic de atunci al țării. Această luptă înverșunată, care l-a făcut să ajungă să se opună vrerii celor aflați la putere, a dus la suprimarea, de către autorități, a serviciului monumentelor istorice. Fără a-și pierde curajul, Vasile Drăguț, recto- rul Institutului de Arte Frumoase din București și titularul cursului de principiile restaurării, a reconstituit atunci, cu ajutorul studenților săi, echipe de interven- ție, menite să vegheze, în colaborare cu bise- rica ortodoxă, asupra mo- numentelor care mai puteau fi salvate. Poate că, din cauza acestei lupte inegale, și-a găsit un sfîrșit prematur, în 1987. Membru al Consiliului ICCROM din 1973, Vasile Drăguț a devenit, curînd, vicepreședin- tele acestui organism. Această alegere a re- flectat stima de care se bucurase imediat din partea colegilor săi, pentru pertinența con- cepțiilor sale umaniste, autoritatea cu care le prezenta și căldura convingerilor sale. ICCROM Assemblee generale 16-eme seance Rome, 7-9 mai 1990 Traducere RADU GRECEANU 108 http://patrimoniu.gov.ro Memoriei arhitectei Henrieța Delavrancea-Gibory (6 octombrie 1894-23 martie 1987) Anumite profesiuni, dintre care arhitectura este una din cele mai ilustrative, nu se curmă odată cu apariția vîrstei de pensionare și nici cu orele de odihnă sau de destindere. Frămîntări, căutări spre o rezolvare optimă a temei, persistă ca o preocupare continuă și ajung să se împletească cu însăși viața, la arhitecții adevărați, dăruiți de natură, cum ne rămîne exemplul major al personalității arhi- tectei Henrieța Delavrancea, căsătorită Gibo- ry. Născută în București, cea de a patra fiică a marelui scriitor Barbu Ștefănescu Delavran- cea (1894-1987) și a Măriei (născută Lu- pașcu), arhitecta Delavrancea, timp de aproape 70 de ani a ars ca o făclie pentru profesiune, pînă cînd, clipa nemiloasă a morții a despărțit-o, de ce avea mai drag - arhitectura. Trebuie considerat ca un dar, neprețuit, faptul că generația noastră a bene- ficiat de acest potențial de inteligență crea- toare, de artă secondată de o temeinică cunoaștere a tehnologiei, de vastă cultură, de hotărîre, de organizare și voință de finali- zare, în proiectare ca și în execuție...ca și de atîta suflet-pasiune, care toate radiau din ar- hitecta Delavrancea. Și totodată cîtă modestie, deși în comitetul de conducere al U.A., apreciată cu premii U.A. și cu ordine și medalii republicane, cîtă înțelegere a semenilor, indiferent de pregătire sau stare socială, cît discernămînt, cîtă grijă pentru detaliu și mai ales cîtă deschidere - pînă în preajma morții - pentru noi cunoașteri, în țelul ei suprem de a ajuta prin profesiune, îndeosebi arhitectura. într-o perioadă de timp ce, la alți arhitecți, ar reprezenta două vieți de activitate intensă profesională, a abor- dat și realizat multiple și felurite teme (la unele cîștigînd concursuri publice) - de la case de 1938 arh.Herieta Delavrancea la 44 ani în pictura lui Eustațiu Stoenescu locuit (urbane și rurale), blocuri, vile în stațiuni balneare, dispensare, primărie,șapte biserici și o catedrală, bancă, consulat, atelier de pictură, palate, cămin, prefectură, aparta- mente metropolitane, amfiteatrul spitalului Colțea, Institutul de higienă, Institutul de me- dicină și terapeutică dr. N. Lupu, Spitalul Co- lentina, Institutul oncologic, Spitalul Filantropia, Institutul-spital clinic Fundeni, studii de sistematizare, ansambluri din zone urbane și rurale, documentații asupra arhi- tecturii populare, pe zone etnografice, artico- le, conferințe, tele, radio... pînă la restaurări de monumente istorice. Stăpînind profund și cu pasiune profe- siunea și prin cunoașterea etnosului (cu sur- sa atît din familie cît și din nenumărate deplasări, bătînd cu pasul cele mai izolate zone, chiar și după 80 de ani)-arhitecta Dela- vrancea reprezintă și un arbitru de elită al arhitecturii specifi- ce românești, pentru care s-a luptat continuu să-i dezvăluie fața cea mai 109 http://patrimoniu.gov.ro autentică, relevînd valoarea volumului (a pro- porțiilor românești), pe care ornamentul îl su- bliniază dozat, numai secondîndu-L Conștientă de dificultățile căii spre adevărul științific, se angajază totuși, neobosită, pe acest drum (de la urcatul pe schelă la aproa- pe 90 de ani, la lucratul personal a unor imense planșe, la expoziții realizate...și pînă la avizări cu foruri superioare. Din această amplă cercetare iau naștere și unele din cele mai valoroase formulări ale teoriei arhitecturii (în special a celei specifice) - în articole pu- blicate sau rămase manuscrise, cu funda- mentări istorice, științifice, tehnologice funcționale și plastice, cum este cea pentru adevărata înfățișare a monumentului pe care îl considera cel mai deosebit al marelui dom- nitor C.Brîncoveanu - biserica Sf. Gheorghe, pe care a salvat-o de la demolare! Parcă o văd, în 1983, în ziua cînd împlinea 89 de ani, ce fericită era cînd a descoperit în Muzeul din Urlați, elemente de la monumentul istoric brîncovenesc. Uitase de oboseala drumului (împreună cu arh. Marcu Anghel, ne dusese cu mașina, soțul meu), de faptul că trecuse de mult ora mesei, alerga prin tot muzeul, studia, măsura, cerea părerea celorlalți, argumenta, con- sultîndu-și comparativ cunoașterea și ca ana- liză subtilă și riguroasă... Jar medita. Starea deosebită de emoție pe care o crease, entuziasmul irezistibil ne cucerise pe toți, de la arhitecți...pînă la paznic. De altfel, analistă sensibilă a fost de mic copil. Ne-a mărturisit că la 5 ani se înduioșa privind la prietenia dintre tatăl său și Al. Vlahuță, aflați în grădină în casa poetului, din actuala str. Pictor Stahi, unde fusese adusă, împreună cu surorile Margareta și Niculina.din cauza ca- rantinei de scarlatină a sorei celei mai mari, Maria-Cela. Deschisă pentru orice domeniu, a reprezentat o forță pînă la urmă (aproape 93 de ani), forța care îmbina entuziasmul tine- reții, energia maturității cu înțelepciunea bătrîneții - calități secondate continuu de muncă fără preget - .condiție esențială de creație, relevată de maestrul George Enescu. Cu fiecare om care trece în lumea umbrelor pierdem brusc o lume de gene, de moșteniri specifice - dar mai ales de acumulări ale cu- noașterii treptat și sedimentat ierarhizate, po- trivit cu calitatea educației, cu talentul și personalitatea fiecăruia. Cu plecarea dintre noi a arhitectei Delavrancea pierdem dintr- odată mai multe lumi..., cărora în primul rînd tinerii arhitecți să încerce să le desprindă valorile! îi datorăm adîncă recunoștiință pentru tot ce a dăruit țării, oamenilor și arhitecturii. La împli- nirea a 3 ani de la despărțirea dureroasă, pro- vocată și de restricțiile de căldură ale regimu- lui opresiv - ca un pios omagiu se impune și declararea de "casă memorială" a propriei sale case și creații, încă din studenție, din str. M. Eminescu nr.149. SILVIA PĂUN 1963 arh.Henrieta Delavrancea la 89 ani la Muzeul din Urlați, descoperind fusul original al unei coloane de la Biserica Sf.Gheorghe Nou din Bucu- rești, ctitorie a marelui domnitor Constantin Brîncoveanu.pe care a salvat-o de la demolare. (fotografii arh.Silvia Păun, 1963) nn http ://patrimoniu.gov.ro Recenzii Gheorghe Leahu, București - arhitectură și culoare, Editura Sport-Turiam, 1989, 23 p. + 100 ilustrații. Și de această dată, prestigioasa Editură Sport-Turism a publicat în 1989 într-o ținută grafică care îi face cinste, un instructiv și interesant al- bum despre orașul - capitală Bucu- rești, căruia, de-a lungul anilor, i s-au consacrat monografii de către istori- ci și literați de renume, seria com- pletîndu-se acum cu imagini imor- talizate prin desen de arhitectul Ghe- orghe Leahu. Fără îndoială, la reușita apariției a contribuit și prezentarea grafică ca- re i se datorează lui Constantin Po- hrib, cît și muncii de migală desfă- șurată de către redactorul Andrei Ari- cescu și tehnoredactorului Maria Cârciog. Albumul se deschide cu o prefață semnată de academician Alexandru Bălăci (p.5-9),care evidențiază sco- pul publicării volumului. Munca de documentare și investigare a istoriei orașului București, care a avut ca rezultat cunoașterea și apropierea față de locurile și monumentele con- cretizate cu rigoare și talent în desen, intențiile care au stat la baza selecției unui întreg material documentar ilu- strativ sînt prezentate de autorul însuși în introducerea care poartă titlul lucrării întregi București - arhi- tectură și culoare (p. 11 -23). Cele 100 de ilustrații prezentate în album au o dublă atracție și sem- nificație, rezultată din exactitatea in- formației istorice și nevoia arhi- tectului Gheorghe Leahu de a ne oferi, prin intermediul desenului, un dialog al stilurilor arhitecturale vechi și noi. Și, spre exemplificare, albu- mul se deschide cu imaginea hote- lului Intercontinental văzut din curtea palatului Suțu, continuînd cu ansam- bluri edificate astăzi ca o mărturie a civilizației lumii contemporane. Do- rind să ne înfățișeze ritmurile marilor eforturi omenești, într-o prezentare în care autorul trădează un exercițiu de elaborare profundă, Gheorghe Leahu își oprește privirea apoi pe cîteva ansambluri noi. Desenul pare a fi, pentru autorul albumului, mijlocul prin care investi- ghează lumea și prin ea pe sine însuși, stabilind permanent o punte între trăirea interioară și locurile pe care transpunîndu-le în culoare le restituie de fapt celor cărora le aparțin, oamenilor: Spitalul clinic municipal, toamna în prim plan Mo- numentul Eroilor Sanitari; o nouă prezență arhitecturală pe Șos. Pan- duri Centrul republican de Fono au- diologie; Palatul copiilor, Piața Universității în centrul imaginii, sta- tuia lui Mihai Viteazul. O întreagă lume își dezvăluie prin desen și cu- loare o anume alcătuire care ne înde- amnă mereu la aflarea secretului ce stă la baza seducției exercitate asu- pra noastră de nostal- gicul ieri: Pa- latul Primăriei Capitalei; Restaurantul și cofetăria Capșa; clădiri de sfirșit de veac XIX pe Calea Victoriei, colț cu str. Doam- nei; Ate- neul Român; casă cu decorație ine- dită pe Bd. Ana Ipătescu, colț cu str. Visarion; casă cu mansardă pe str. Clopotarii Vechi. Abordînd pictura ca mijloc de ex- primare și a noilor construcții, au- torul dovedește, dincolo de talent și sensibilitate, o anume luciditate ce îi îngăduie să asimileze noul în lucră- rile concrete ale creației sale care, imaginate prin prisma unei probități profesionale de înaltă ținută, le acor- dă privilegiul să reziste timpului. Popasul autorului în diferite car- BUCUREȘTI arhitectură și culoare tiere din București, concretizat în imagini a căror cromatică rafinată poartă o încărcătură emoțională, ex- primă de fapt omagiul arhitectului față de moștenirea spirituală a Capi- talei. Un întreg univers, omogen și diversificat în același timp, este pre- zentat printr-un desen sobru și clar care ne vorbește mereu de strînsa legătură dintre om și mediul încon- jurător, problemă etern actuală și mereu discutabilă. în paginile albumului istoria este o permanentă călăuză în descifrarea mentalităților epocii, în fructificarea tradiției, dînd contur și valoare stilu- rilor arhitecturale, păstrindu-și pute- rea întreagă de a ne vorbi de lumea în care trăim. Volumul, ce se adresează atît specialiștilor, cît și publicului larg dornic să descopere și să înțeleagă trecutul prin prisma lumii contempo- rane, îmbogățește lista altor cîtorva lucrări referitoare atît la istoria Bucu- reștilor cît și la frumusețile arhitectu- ral-ambientale. LIDIA BRÂNCEANU "ICOMOS Information. Conservation, Restauration des Monuments et des Sites", 4(1989) Trimestriala publicație internațio- nală, apărută sub egida ICOMOS, a președintelui Roberto Di Stefano, tipărită în excelente condiții grafice de Edizioni Scientifiche Italiani din Napoli, supune atenției cititorului trei mari teme: chestiunea fațadismului (Dinu Bumbaru); aplicarea fotogra- metriei pentru releveele arhitecturale (Francisco Ursua Cocke, Ola Stor- sletten); conservarea și folosirea mo- numentelor industriale în Țările de Jos (W.L.F. Rietbergen) și o chestiu- ne specială - restaurarea Satului Academic proiectat de Thomas JefF 111 http ://patrimoniu.gov.ro erson și construit între 1817-1826 sub supravegherea sa (James Mur- ray Howard). Se adaugă prezenta- rea pregătirilor făcute în Elveția pen- tru cea de-a 9-a adunare generală ICOMOS (Claude Jaccottet), știri cu- rente privind activitatea ICOMOS și a calendarului viitoarelor manifestări științifice legate de acesta, scurte no- te de lectură a lucrărilor privitoare la conservarea monumentelor istorice și a cărților sosite la redacție. Sensul actual al chestiunii ‘fața- dismului", subliniat de altfel de dom- nul Roberto di Stefano, este relevat de conaționalul nostru, domnul Dinu Bumbaru, director general la Fonda- tion Heritage Montreal. Studiul a be- neficiat de rezultatele colocviului din aprilie 1989 de la Montreal, care a reunit peste 70 de arhitecți, urbaniști, istorici ai arhitecturii și promotori ai fațadismului și inserției. In fapt, dile- ma rezidă în aprecierea echilibrată a gradului de intervenție îngăduită asupra unui monument istoric, evitînd ca funcția atribuită edificiului să determine conservarea doar a fațadei. De la condamnarea ‘arhitec- turii trecutului’ în numele "libertății stereometrice", pe care și-o arogă cîțiva reprezentanți ai voluntarismu- lui constructiv, s-a ajuns la o atitudi- ne, nu lipsită de ipocrizie, prin care, păstrîndu-se textura urbană, edificii cu totul noi se decorează cu fațadele vechilor case dispărute. Dacă acest pericol a fost denunțat încă de Carta internațională pentru salvgardarea orașelor istorice, adoptată la aduna- rea generală ICOMOS de la Washin- gton din 1987, totuși socot că evi- tarea în practică a unei astfel de gro- aznice devorări interioare depinde de știința, imaginația arhitectului, de sensibilitatea sa la frumusețea trecu- tului monumental. In fapt o chestiune de cultură și civilizație organic tra- diționalistă. Grație bogatei experiențe practi- ce a autorilor, cele două studii de fotogrametrie aplicată în arhitectură oferă soluții pentru realizarea relativ facilă a releveelor, chiar și cu o apa- ratură mai puțin sofisticată, și con- duc la ideea că reprezentările sau restituțiile grafice pot fi totuși mai bine înțelese însoțite de fotografii. Concluzia esențială îmi pare a fi ne- cesitatea stringentă ca arhitecții, ar- heologii, istoricii antrenați în conser- varea, restaurarea și reabilitarea mo- numentelor, ansamblurilor și siturilor istorice să deprindă metoda moder- nă a fotogrametriei. Vrednică de admirație, legislația olandeză recentă (Actul privind Mo- numentele și Construcțiile Istorice) acoperă, între altele, și arhitectura industrială pînă la cel de-al doilea război mondial, care, prin însenăta- tea generală sau frumusețe, valoare științifică sau culturală, necesită să fie protejată. Chestiunea este și aici funcționalitatea vechilor clădiri, "rea- bilitarea" lor, căci proliferarea exce- sivă a muzeelor este imposibilă. Satul Academic împreună cu ca- sa familiei Jefferson de la Monticello- Virginia, incluse pe Lista Patrimoni- ului Mondial (decembrie 1987), re- prezintă, de bună seamă, cazul feri- cit al unei utilizări neîntrerupte de la fundare. Pe temeiul cartelor de la Athena (1931) și Veneția (1964) .Uni- versitatea Virginia a creat (1984) The Jeffersonnian Restoration Advisory Board, dovadă a importanței decisi- ve acordate de colegii americani cer- cetărilor deschizătoare a drumului restaurării. Concluzia acestora este exemplară: chiar și în cazul unei con- strucții relativ recente investigația ar- heologică este singura capabilă să ofere datele sigure, necesare resta- urării, corectînd licențele repre- zentărilor grafice sau relatărilor. Cît privește modernizările interioare, acestea se impun a fi simpatetice esteticii originale și lesne reversibile. Alături de numeroasele cărți re- cenzate și acțiuni științifice de prim ordin - deopotrivă necunoscute în țara noastră buletinul ICOMOS pu- blică rezoluția nr.916 a Adunării Par- lamentare a Consiliului Europei, relativă la edificiile religioase deza- fectate. Aceeași tendință de cuprindere sub protecția legii a unor monu- mente chiar și din vremurile cele mai apropiate, ca și apelul, firesc, la ima- ginația și iubirea noastră pentru tre- cutul încă prezent. SERGIU IOSIPESCU "Monuments historiques", au-delâ des frontidres, nr. 162, februarie-martie 1989 Datorită unei vechi și bogate tradiții în păstrarea, conservarea și restaurarea monumentelor, unei le- gislații privind patrimoniul național bine puse la punct, precum și expe- rienței în tot ceea ce înseamnă docu- mentare și specializare tehnică de lucru, Franța se bucură de o situație privilegiată în lumea întreagă. "Au - delă desfrontieres", formula-generic pentru acest număr al revistei, ex- primă, s-ar putea spune, o adevărată omniprezență franceză, atît din punct de vedere efectiv, prin lucrări 112 practice dintre cele mai diverse, cît și din punct de vedere afectiv și edu- cațional. Pe aceste coordonate se în- scrie articolul Ucenicie în Tunisia, semnat de Christiane Schmuckle: Mollard și Denis Lesage, unde, după o scurtă prezentare a patrimoniului monumental tunisian, din păcate, însă, puțin protejat de lege și aflat într- o stare critică, datorită degra- dării, sînt semnalate propunerile re- zultate din inițierea cooperării franco-tunisiene: stabilirea dosare- lor de recensămînt, relevee și liste de inventar, organizarea lucrărilor de salvare, punerea în valoare a monu- mentelor și siturilor, prin includerea lor în politica de urbanizare și salu- brizarea lor. Ca o exemplificare a parti- cipării Franței la acțiuni de colabora- re în multiple domenii, Gilles Nourissier, subliniază în articolul Formațiune europeană importanța schimbului de experiență între Școa- la de la Avignon și cea de la Fulda, avînd în vedere ‘coabitarea celor http://patrimoniu.gov.ro două tipuri de realități cu care sînt confruntate meșteșugurile": ope- raționalul, adică aplicarea pe șantier a soluției adecvate, într-un termen fix, și atelierul, acesta din urmă im- plicînd o familiarizare mai lentă cu materialele și tehnica de lucru. Revista mai conține un intere- sant interviu, acordat de dl. Leon Pressouyre, membru al Comite- tului de redacție al publicației 'Monu- ments Historiques" și expert al ICOMOS pentru Convenția Patrimo- niului Mondial, care, printre altele, își exprimă opoziția față de ideea cir- cumscrierii marilor monumente pe zone de civilizație, fapt care ar restringe istoria umanității la cea a unor națiuni și puteri dominante, su- bliniind că aceste idei contravin spi- ritului universalist al Convenției. Printre activitățile de prezentarea monumentelor, desfășurate, cu titlu de urgență, în decursul ultimilor ani, se înscriu cele prezentate de Benja- min Mouton în articolul Doura Euro- pos, sau Contrastele Siriei, activități care aveau drept scop asanarea si- tului, construirea unui acoperiș de protecție, acoperirea șanțurilor și, eventual, a vestigiilor, cu un strat protector de argilă. în anul 1988 a fost studiat proiectul de restaurare a palatului Strategion, care, pe lingă valoarea artistică și istorică, se bu- cură de o situație privilegiată din punct de vedere al amplasării. Și, nu în ultimul rînd, ar trebui menționată descoperirea - deosebit de impor- tantă pentru istoria noastră - în 1923, de către Fr. Cumont, a celebrului scut pictat de la Doura Europos, pe care figurează un itinerar pontic. Două mari grupaje de articole, 'Export de cunoștiințe culturale și științifice', și Transfer de tehnologii', sînt urmate de o interesantă schiță monografică a edificiului Hotel Sei- gnelay, semnată de Bruno Pons și Michel Jantzen. Rubrica 'Magazin', redactată de Marc Bedarida, conține scurte notițe vizînd lucrări de restaurare și conser- vare, amenajări de grădini, turism, prezentarea unui interesant festival al filmului de patrimoniu desfășurat la Luvru, recenzii. RALUCA VERUSSI “Monuments Historiques", (Râpublique Federale d’Allemagne), Nr.166, nov. dec.1989 Ultimul număr din anul trecut al revistei pariziene 'Monumente Istori- ce" este consacrat, în cea mai mare parte a sa, prezentării patrimoniului cultural al Republicii Federale Ger- mania. După un 'Editorial' în care istoricul și scriitorul Golo Mann abor- dează aspecte ale relațiilor franco- germane, articolele sînt grupate în patru mari capitole: două dintre acestea ('Patrimoniu' și 'Restaura- re') se referă exclusiv la Germania, al treilea prezintă monografic un mo- nument parizian {Hotel Beauhar- nais), iar “Magazinul" cuprinde in- formații asupra ultimelor expoziții în materie de arheologie, urbanistică și artă din Franța, recenzii, reclame, alte materiale în legătură cu rezolva- rea unor probleme ale monumente- lor istorice franceze. în ceea ce privește patrimoniul cultural german, cititorul este aver- tizat de la început asupra faptului că în această țară problemele se pun oarecum diferit față de restul Euro- pei, existînd dificultăți chiar în a con- tura o definiție adecvată, după cum arată W. Szambien ('Patrie, patri- moine, palliatif), pentru că este greu de stabilit o demarcație clară între monumentele existente în limitele te- ritoriale actuale ale RFG și cele de aceeași factură aflate azi sub juris- dicția altor state. Pe de altă parte. deși toate perioadele istorice sînt foarte bine reprezentate, patrimoniul cultural văzut ca ansamblu se carac- terizează printr-o mare diversitate. Aceasta se explică prin fărîmițarea politică, menținută timp de secole, favorizînd o evoluție diferită, inegală și sub influența unor regiuni distinc- te. Chiar după unificarea statului nu s-a renunțat la particularismul cultu- ral, menținîndu-se o descentralizare aproape completă în acest sens: fie- care land dispune de un serviciu al monumentelor și de o legislație pro- prie, la nivel central realizîndu-se o sumară coordonare prin interme- diul unui birou de specialitate (H.J. Worner, Legislations des monu- ments historiques). Căutările istoricilor, istoricilor de artă, arhitecților și restauratorilor au dus, în timp, la cristalizarea unei con- cepții unitare asupra restaurării și conservării; ideea care s-a impus este aceea că în materie de restaura- re singurul punct de referință trebuie să îl constituie respectul autenti- cității, dar 'conservarea substanței istorice este de preferat aspectului perfect și adesea desfigurat al unei clădiri restaurate', (St. Barthelmess, La "sur-restauration"). Treptat au fost elaborate programe complexe im- plicînd cercetarea exhaustivă a mo- numentului (din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural și al decorului), popularizarea rezultate- lor obținute, și, desigur, conservarea într-o formă cît mai apropiată de cea originală. Nu putem aminti decît cu admirație modul exemplar în care un astfel de program a fost finalizat la Ratisbonna, catedrala de acolo de- venind monumentul gotic cel mai si- stematic studiat din Europa (Peter Kurmann, Ratisbonne un cas exem- plaire). Analiza detailată a fiercăruia din- tre elementele componente a dus la elaborarea unui catalog care 'se icnauout rtoeuu oauauGM http ://patrimoniu.gov.ro constituie într-un manual de consult- at în toate problemele legate de con- struirea unei noi catedrale și de pro- grame de restaurare și conservare'. In ceea ce privește evoluția in- stituției muzeale, S.Kubacher (Les musees anciens et modernes) subli- niază faptul că imaginea societății asupra scopului muzeului a exercitat în timp o influență deter- minantă asupra criterilor de orga- nizare a colecțiilor și asupra tipurilor de con- strucții. Treptat s-a format o gîndire funcționalistă fondată pe concor- danța dintre conținut și formă; noile clădiri muzeaie se caracterizează prin combinarea formelor și volume- lor într-o manieră extrem de mo- dernă, astfel încît acestea să corespundă diferitelor funcțiuni cărora le sînt destinate: științifice, educaționale dar și sponsoriale (amintim ca exemplu noul muzeu din Stuttgart). Dintre expozițiile prezentate în re- vistă reținem "Arheologia franceză - 30 de ani de cercetare", deschisă în septembrie 1989, la Paris ca moment inaugural al anului arheologiei (o sută de manifestări programate pen- tru anul școlar 1989/1990). Realizată prin conlucrarea unui număr mare de muzee, aceasta oferă publicului interesat un bilanț al ultimelor desco- periri în domeniu cu ajutorul celor 3 000 obiecte expuse, 284 situri re- montate și, nu în ultimul rînd, a două lucrări monumentale: Catalogul (realizat sub direcția comisarului ge- neral al expoziției, Jean-Pierre Mohen) și De la Lascaux la Luvru (lucrare coordonată de Chr. Godi- neau și J.Guilaine). La "Magazinul bibliografic" este recenzat, între alte lucrări, Glossa- riumArtis, dicționar specializat și sis- tematic, editat sub patronajul Comi- tetului Internațional pentru Istoria Ar- tei. Sînt cuprinși aici peste 10 000 de termeni de arheologie, artă și arhi- tectură, cu scopul de a se realiza un inventar cît mai complet posibil al vocabularului utilizat în aceste do- menii. O mare parte a definițiilor sînt însoțite de ilustrații, iar la sfîrșitul fiecăruia din cele 10 volume se găsește o bibliografie cuprinzătoare. In ansamblul lui, nr.166 al revistei propune o problematică diversifi- cată, reușind să contureze o imagine suficient de complexă asupra patri- moniului cultural german și, deopo- trivă, asupra evenimentelor editori- ale, expoziționale sau de altă natură care vizează monumentele istorice, regimul, protecția și conservarea acestora. Pentru a avea o reprezentare cît mai exactă a revistei, trebuie să adăugăm la nivelul științific ridicat al materialelor publicate numeroasele ilustrații de o foarte bună calitate ca- re facilitează lectura, precum și con- dițiile grafice excelente ale revistei. DANIELA MARCO "Pamiatky - sucasnost", Nr.1/1990 Primul număr pe 1990 al revistei slovace "Pamiatky-sucasnost’" ("Monumentele - contemporaneita- tea "), serienouă, organ metodic de specialitate și informativ al Institu- tului de stat pentru conservarea mo- numentelor istorice din Bratislava, se remarcă printr-un sumar de mare interes, deschizîndu-se printr-un cuvînt al Directorului Departamen- tului Monumentelor și Naturii al Mini- sterului Culturii din Slovacia, Jaro- slav Liptay, în care, sub titlul "Monumentele în anul zero", sînt abordate sarcinile celor care răspund de destinele ocrotirii moște- nirii culturale a Slovaciei în condițiije punerii bazelor unei noi societăți. In acest sens, se arată, se impune opti- mizarea coordonării activității struc- turilor din domeniul muzeelor, galeriilor, arhivelor și a celorlalte in- stituții care au în proprietate, admini- strează și valorifică patrimoniul cul- tural. pe baza criteriilor competenței și a modificării filosofiei și stilului de viață al societății. Dintre materialele de specialita- te, cităm un grupaj de articole con- centrate în jurul evoluției, utilizării și modificărilor suferite de clădirile de locuit din mediul urban în Slovacia, un articol privind renovarea acope- rișurilor și valorificarea spațiilor din podurile clădirilor, precum și un altul referitor la ceea ce autoarea numește "renovarea monumentelor culturale din punctul de vedere al creării unui spațiu ambiental lipsit de bariere". De asemenea, se acordă spațiu aspectelor legate de legislația mo- numentelor istorice și culturale. Din- tre aspectele patrimoniului cultu- ral mondial, se trec în revistă situația actuală și problemele renovării și re- staurării monumentelor istorice în Mongolia. Numărul este bogat ilustrat cu fotografii de vechi clădiri orășenești, în majoritate restaurate, din diferite orașe ale Slovaciei. RADU GRECEANU “Pamâtky a priroda", Nr.3/1990 Numărul 3/1990 al revistei cehe "Pamătky a priroda", revistă editată de Institutul de stat pentru conserva- rea monumentelor și ocrotirea natu- 114 rii, de la Praga, își deschide sumarul cu un amplu articol semnat de redac- torul șef al publicației, ing.arh.Ales Vosahlik, privind aspecte ale actua- lizării evidenței, clasificării și ocrotirii orașelor istorice din regiunile cehe, al căror total se ridică la 508. în con- tinuare, sînt abordate problemele http://patrimoniu.gov.ro financiare ridicate de renovarea mo- numentelor de arhitectură populară din Cehia și Moravia (cca.4500); este prezentat monumentul ecotehnic constituit de stația de epurare a ape- lor reziduale din Praga (1901) și rețeaua de canalizare adiacentă; este dezbătută problema dacă cele două picturi de Girolamo Romanino, talentat pictor italian din Cinquecen- to, reprezetînd Bunavestire și Sacri- ficiul lui lisus, aflate la biserica pragheză P.Mărie predTynem, sînt originale sau copii: sînt evidențiate noi aspecte ridicate de ansamblul de sculpturi în piatră care împodobesc arealul castelului Valdtejn. Trecînd în revistă perioada anilor celui de-al doilea război mondial, publicația continuă serialul "Din isto- ria conservării monumentelor arheo- logice din regiunile cehe". Un amplu articol informativ subliniează valoa- rea vederilor (ilustrații în gravură, acuarelă, creion etc.) reali- zate în primul sfert al veacului trecut, repre- zentînd castele și cetăți din Cehia de apus, ca sursă remarcabilă de infor- mații etnografice. RADU GRECEANU Curier A apărut nr. 169 (juin-juilliet 1990) din ■Monuments Historiques’ (Paris) de- dicat României. Cu un editorial al Ministrului Culturii, dl Andrei Pleșu. și un cuvînt înainte al lui Răzvan Theodorescu revista prezintă artico- le asupra valorilor artistice românești - arhitectură țărănească, orășene- ască, pictură și decorație murală, sub semnăturile lui Paul Stahl, Ște- fan Balș, Herman Fabini, Peter De- rer, G. Schuster, Anca Bratu, Andrei Paleolog etc. S-a constituit la Cluj "Asociația «Ke- lemen Lajos» pentru ocrotirea monu- mentelor" care dorește, conform statutelor, "ocrotirea spirituală și juri- dică a monumentelor din România, care au o importanță memorialistică, arhitectonică, bisericescă, arheolo- gică, istorică, artistică sau etnogra- fică pentru minoritatea maghiară". In Franța s-a deschis concursul de desen 1989-1990 pentru copii, între 8-13 ani, "Les Maisons de France", sub egida Organizației “Jeunesse et patrimoine" și cu ajutorul Direcției Patrimoniului și a susținerii din par- tea lui "Caisse Naționale des Monu- ments Historique et de Site". Premiații vor asista la Paris la verni- sajul expoziției, vor vizita muzee și monumente din Paris și vor primi un premiu în bani. în cadrul ‘Asociației Inginerilor Con- structori din România" (AICR) funcționează Comisia pentru "Con- solidarea și repararea monumente- lor istorice și de arhitectură" care sprijină în teritoriu activitățile CNMA- SI. între 12 iulie și 2 septembrie are loc la Paris, la Hotel de Sully, expoziția "Patrimoine Roumain: HisLwu et Ac- tualite", ai cărei comisari sînt Vincent Bouvel și Ștefan Mănciulescu, iar din partea României, Mihai Oroveanu. Amenajarea expoziției a fost proiec- tată de Radu Boruzescu. C.M. ELCOVISION 10 este un sistem compact de măsurare ce pune la dispoziția oricui o metodă simplă și rapidă de înregistrare, de pildă, a elevației unei clădiri, a unui accident de circulație rutieră, a unei săpături arheologice prin efectuarea a numai două fotografii. LEICA R 5 ELCOVI- SION camera conține o grilă plată care automatic proiectează 5x7 re- pere la fiecare expunere. Pentru o restituție tridimensională folosind ELCOVIsiON 10 nu este ne- cesară o vedere stereoscopică. Ima- ginile obținute cu ajutorul acestui si- stem își păstrează acuratețea ani de zile. De aceea aplicațiile acestuia sînt în domenii foarte variate cum ar 115 http://patrimoniu.gov.ro 'LCOVISiON 10 THE FAST, £ASY WAY TO SOLVE YOUR PROBLEM fi cel arhitectural, arheologic, de con- servare și restaurare de monumente, polițienesc, de securitate, protecția mediului înconjurător, agricultură și silvicultură, medicină. Produs de firma japoneză SEIKO INSTRUMENTS INC., ultimulteleme- tru cu ultrasunete măsoară lungi- mea, lărgimea, înălțimea, suprafața sau cubajul unei încăperi. Rezultatul este indicat pe un cadran cu cristale lichide în metri sau pi- cioare. Acest instrument permite totodată cunoaș- terea numărului de plăci identice (standardizate),sau cantitatea de mochetă necesară pentru acoperi- rea plafonului sau pardoselii, canti- tatea de vopsea sau lungimea tape- tului de acoperit peretele. Chiar scos din funcție, telemetrul (MEASURE- MENT COMPUTER) memorează toate datele. Prețul acestui HOME CONTROLLER este de 995 franci. PERIGRAFUL este un nou aparat (produs în Franța, distins cu medalia de aur AMELBAT 1982) pentru exe- cutarea de relevee ale clădirilor. Principiul de construcție se bazează pe metoda ridicării cu ajutorul tra- seelor radiale (coordonate polare). Aparatul este dotat cu un 'cap' mobil ce dispune de un fascicol luminos orizontal.de o ruletă care se declan- șează automat și de un sistem de restituție la scară. Restituția se poate face la scările : 1:20, 1:50 și 1:100, eventualele erori fiind imediat sesi- zate. PERIGRAFUL înregistrează di- stanțe și unghiuri, în orice condiție de iluminat și temperatură. El poate fi utilizat de o singură persoană, n ducînd cu 40% timpul executării rek veului. Cutia are dimensiunile de 6 x 40 x 10 cm, cu o greutate de cca V kg. Distribuit de S.I.N.A.T.I., Nimes. (dp.INFOMAIN, Paris) Palatul Culturii din Municipiul î tești a găzduit în intervalul 5-10 iuni 1990 expoziția "Restaurarea în ji dejul Argeș (1975-1990)'. Autoi proiectelor prezentați în cadrul exp- ziției sînt arhitecții Maria Mulțescu Alexandru Mulțescu. Expoziția a cuprins un număr proiecte executate prin grija Coi tetului de Cultură Județean, a Sei ciului de Sistematizare al Consiliul Județean Argeș precum și a diver șilor beneficiari - în special biseric parohiale. Sensul expoziției a fost pentr autorii ei acela al unui bilanț a activi- tății lor de restaurare (care cuprinde cca 30 proiecte) și deschiderea unui dialog cu oficialitățile și publicul p< problema mult neglijată în toată țara a restaurării monumentelor. 116 http://patrimoniu.gov.ro RANK XEROX RANK XEROX In a world of copies, we are the original ...«I.........Iii OFF1CIAL SUPPLIER OF OFFICE EQUIPMENT Copiers / Duplicators * Design / Drafting Printer * Telecopiers * Personal Computers * Laser Printers * Matrix Printers * Electronic Typewriters * Desk Top Publishing Systems Rank Xerox Ltd.EEO 14/16 Westbourne Grove London WZ 3RH Great Britain Tel. 01-221-5021 Fax no. 01-221-6375 Telex Z9333Z rxwbh g Rank Xerox Ltd. EEO Bucharest Office Hotel București Romania Tel. 16.60.14 Fax no. 14.30.33 Telex 10Z91 xerox r http ://patrimoniu.gov.ro CNMASI http ://patrimoniu.gov.ro