Buletinul Comisiei istorice a României BUCUREŞTI Tiparul aşezământului tipografic ,Datina Românească" V ălenii-de-Munte 1936 COMISIUNEA ISTORICĂ A ROMÂNIEI ÎN 1936 N, Iorga, preşedinte Al, Lăpedatu, membru I, Nistor, „ S. Puşcariu, „ D, Russo, „ R, Caracaş, secretar www.dacoromanica.ro Buletinul Comisiei istorice a României Voi. XV ♦ BUCUREŞTI Tiparul aşezământului tipografic ,Datina Românească" V ălenii-de-Munte 1936 www.dacoromanica.ro Buletinul apare prin îngrijirea Preşedintelui Coţnisiei www.dacoromanica.ro CONSTANTIN I. KARADJA POEMA LUI MICHEL BEHEIM DE'PRE CRUCIADELE ÎMPOTRIVA TURCILOR DIN ANII 1443 Şl 1444 Publicată după manuscrisele Pal. Germ. 334 şi 312 din Biblioteca Universităţii de la Heidelberg. www.dacoromanica.ro POEMA LUI MICHEL BEHEIM DESPRE CRUCIADELE ÎMPOTRIVA TURCILOR DIN ANII 1443 SI 1444. » Cruciadele în contra Turcilor din anii 1443 şi 1444, terminate prin desastrul de la Varna, pot fi socotite, pentru Muntenia, ca ullimlele acte ale epopeii, premergătoare tragediei seculare a stăpânirii turceşti. Cu toate că evenimentele atât de holărîloare pentru naţiunea, română au fost studiate în străinătate ca şi în ţara noastră, constatăm însă că unele din documentele originale pe care se întemeiază toate desrierile posterioare ni-au rămas puţin accesibile, fiind publicate în volume devenite extrem de rare gi care sânt, une ori cel puţin, departe de a răspunde cerinţelor ştiinţei moderne. Am întreprins deci piublicarea unuia din. aceste izvoare, poema cântăreţului (Meistersinger) Michel Beheim, inspirai direct de un martor ocular al evenimentelor relatate, Hans Mâgcst1, Ungur sau Sas din Ardeal, care, exact ca vestitul Hans Scliill-berger2, „Captivus Septemcastrensis“3, şi Jorg von Nurnberg4 petrecu mulţi ani în robie turcească. Despre Beheim (n. 1416, f circa 1479) putem menţiona că, de şi născut în Wurltemberg, avu ocasie a urfnia de aproape întâmplările din Sud-Estul Europei în timpul când era în serviciul regelui Ladislau Postumul şi împăratului Frederic al 1 Cf. rândurile 944-45 ale poemei de mai jos. 2 Cf. lucrarea noastră „Die ăltesten gedrucktcn Quellen zur Ges-chichtc der Rumănenîn Gutenberg-Jahrbuch 1934, pp. 122 şi 132. ® Karadja, o. c., pp. 127 şi 132. 4 Ibid., pp. 128 şi 133. www.dacoromanica.ro 6 Constantin I. Karadja III-lea, stând în Ungaria şi Boemia, între anii 1455 şi 1466. Poema noastră este scrisă pa la 1460-1466, adică circa douăzeci de ani după evenimentele relatate, ceia ce constituie una din caus le inexactităţilor şi nepotrivirilor de date ce vom întâlni în text. Slăbiciunile descrierii sânt evidente. Hans Mâgest face numeroase conFusiuni. Constatăm greşeli de cronologie1, de timp2 şi de nune3. Cifrele ce dă sânt, în genere, inexacLc şi fără valoare4 şi multe fapte capitale, necesare penLru o bună înţelegere a şirului evenimentelor, sânt trecute supt tăcere sau descrise în mod superficial şi inexact. Neocupând decât un rang inferior în armată, îi lipseşLo orice vedere de ansamblu. Relatează, pe cât poate, evenimentele ce a văzuL şi pe care le-a uitat în parte. Descrier -a bătăliei înseşi d> la Varna este, astfel, foarte slabă. Mâgest n’are nicio ideie a mişcărilor strategice şi tactice ce au condus la înfrângerea creştinilor, neputând da o expunere clară nici măcar a şirului evenimentelor c^ s’au desfăşurat în faţa lui. Dacă n’ar exista şi alte izvoare, n’am avea, d^ci, decât o imagine foarte eonfusă a felului în care a decurs lupta,5 6. Cu toate aceste defecte, textul lui Behcim este însă d£ o importanţă netăgăduită, având mai ales în vedere sărăcia rela-Livă a izvoarelor de mâna întăia şi de oare ce ni dă un număr însemnai de amănunte ce căutăm îu zădar în altă parte sau de confirmări ale unor fapte sau împrejurări observate şi de alţi autori. Textul nostru nu s’a păstrat decât în două codice, ambele aparţinând Bibliotecii Universităţii din Heidelberg, unde sânt clasate supt Na Pal. germL 212s şi Pal. germ. 3347-. 1 Cf., de exemplu, v. 52, 102 şi 3S5 ale textului de mai jos. 2 De exemplu v. 388. 3 De exemplu v 59. 4 De exemplu v. 68, 865 şi 934. 5 Toate aceste greşeli şi slăbiciuui au fost bine expuse de Ilans Gille, Die liistorischen und pol tischcn Gedichla Michel Beheims, Berlin 1910. O descriere destul de amănunţiţi a bătăliei de la Varna* luată mai ales după Dlugosz, Callimachus şi Clialcocondylas v. pp. 13 şi 15 mai jos) a fost scrisă la noi de d. profesor C. Brătescu şi publicată in Arh va Dobrogei, voi. II (1319). 6 Poemul ocupă fol. 157 a-162 (paginaţie modernă). 7 Fol. 109 a-117 d. Acelaşi codex conţine o poemă despre Vlad fepeş, „Von ainem wulrich der hiess Trakle ivaida von der Walachcitt www.dacoromanica.ro Mlchel Beheim despre cruciadele împotriva Turcilor 7 După cum ni comunică, cu multă amabilitate, d. profesor J. F. Josl din Grossgade (Pommern), care pregăteşte o importantă lucrare de ansamblu despre Midiei Beheim, cercetările d-sale au adus la resultatul că ms. 312, scris în întregime de mâna autorului >, datează din anii 1435-56 cu unele adausuri posterioare. Codicele 344 este din anii 1462-3, purtând îndreptări ce au fost datate de d. Jost pănă la 1472-4*. Acel din urmă manuscript este o copie de pe primul. Fiind revizuit de însuşi autorul, constituie totuşi ultima şi cea mai bună versiune *. Mulţumită amabilităţii d-lui doctor Bcrenbach, conservatorul manuscriselor din Biblioteca Universităţii de la Heidelberg, şi d-lui profesor Josl, menţionat mai sus, care avea unul din codice îm sludiu, ni-a fost îngăduit să aducem ambele manuscripte l i Berlin pentru lucrarea noastră. Profil de această ocasie pentiu a-i exprima îucă odată sincera mea recunoştinţă. Manuscriptul purtând numărul 331 putând fi considerat ca definitiv, am crezut util a reda textul cc urmează după acea versiune, adăugând însă, supt formă de note. principalele variante din ms. 312 Textul rămăsese timp de patru secole neîntrebuinţat şi uitat. In anul 1819, profesorul vienes Th. G. von Karajan şi-a procurai însă o copie parţială de pe codicele 312. public ând poema noastră înlr’o ediţie foarte limitată4. * 1 2 * 4 (fol. 94 b-104 b), publicată de Gr. C Conduratu, ca tesă de doctorat la Universitatea din Leipzig în anul 1903 şi dte dr. Jacob Bleyer, în Archiv des Vereins fur siebenbiirgische Landeskunde voi. 32 1903). 1 Precum reiese chiar din primele cuvinte ale codicelui: „In diesem bucii sten midiei behams geticht genotirt un[d] mit seine'm] hani geschrifft gescliriben", şi din îndemnările familiare pe fol. 315 b. 2 Profesorul austriac Th. von Karajan crezu că putea data codicele 331 din anul 1474, de oare ce se termină cu cifra cccrixxiv, care face de fapt parte din index, referindu-se la foaia respectivă. Cf. Karajan, Michael Beheim’s Buch von den Wienrrn, Viena 1843, p. lxxiv. Filigranele arată că hârtia manuscriptului cslc din anii 1450-70 (Briquet, 2562, 3689 şi 5545). 8 Cf. de ex. numele voevodului muntean Trable în ms. 312 şi, mai corect, Dracol, în a doua versiune a poemei din ms. 334. 4 Quellen und Forschungen zur Vatevlând'schrn Geschichle, LiU ratur und K ’nst, Viena 1849, în 4°, care volum conţine, între altele: Zehn Gcdichfe Michael Beheim’s zur Geschichte Oesterreichs und Vngams. Poema noastră figurează supt No. 4. www.dacoromanica.ro 8 Constantin I. Karadja Această primă ediţie, foarte meritorie pentru timpul ei, are însă desavantagiul nu numai de a fi aproape imposibilă (le găsit, ci păcătuieşte şi prin faptul că nu ţine samă de cel mai bun text şi mai ales că a fost lucrată, la Vieua, după o copie destul de prost executată la Heidelberg, la care se vor fi adăugat şi numeroase greşeli de tipar datorite zeţarului austriac. O ediţie modernă a devenit deci utilă. In ceia ce priveşte cursul evenimentelor descrise de Beheim în poema de mai jos, le putem resuma precum urmează: După moartea lui Albrecht ai II-lea, la 27 Octombre 1439, o parte însemnată a Ungurilor nu recunoscu pe fiul său postum, Ladislau, ca rege. alegând în locul lui pe Vladislav al Poloniei. Campania acestuia, din anul 1443, începe cu rândul 27, continuând pănă la rândul 260 al poemei noastre. Ni vom aminti că acest războiu, îlulnit imai târziu „campania cea lungă" (der lange Fetdzug), în care Românii din Muntenia nu par a fi jucat un rol prea însemnat, cu toate că făceau şi ei parte din armata creştină1, este una din expediţiile cele mai glorioase. ale lui Ioan Corvinul, supt comanda efectivă a căruia so afla oastea întreagă. Trecând Dunărea în regiunile Banalului, viitorul „guvernator" câştigă frumoasa victorie de la Niş, la 3 Novembre 1443, înaintând spre Sofia, care oraş fu cuceriţi, la 4 Decembre. De aici cruciaţii îşi mimară drumul spre Miazăzi pănă în munţii Balcani, unde încercară în zădar a forţa trecătoarea de la Zlatiţa2, apărată cu înverşunare de ostaşii Sultanului Murad. Fiind în toiul iernei, la Crăciun3, Ungurii suferiau mult de gerul cumplit, asupra car ui a insistă 1 2 * 1 Beheim, v. 259. 2 Karajan crezu că armata creşliuă fu oprită la „Poarta lui Traian“. Toţi autorii posteriori cari s’au ocupai de această campanie sânt însă de acord pentru a crede că lupta avu loc la Zlaliţa. Cf. Hammer, Geschichte, ed. Pesta, I, p. 348; A. Iluber, Di a Krivga ziui-schen Ungara and den Turken, 1H0-1H3, îu Archiv fur osterreiclu-schi Gesch’chte, XVIII, Viena 1886, p. 189; Hans Gille, o. e., p, 18, şi L. Kupehvieser, Die ICămpfe Ungarns mit den Osmanen, Viena 1899, p. 76 "3 Bctieim, v. 123. www.dacoromanica.ro yr7 'V, Ş»’? • trxPiUt-*!Sy JLW»- ' YW/c-,*.. "7 \ d i> . * ■■ » -£vV' jVf-U'A'l'/ P’ ' ^aw> CV' ţj jv v; -W ,*'‘ Abcld'w ' '1 ’*•-«r^- *Vv VI«.»/1() j|;\ Jv. ^4/imHP“'î "W,‘(V. /•■h >n<- wjfh/ >> 3 , n. cr» v. /jţ .n. jr'i vo^ju!/ >rt> *r«/ c»‘/W-. /inif-vap^n 0‘ V'1'1^ O tvtv JlAfJ) >vvVi jicnii.• • ,,,,r "‘’l'Vhi v»ti W*. ^ Vu««uţjv-J fi.it- ,J. t. n v>>>^ >tf/VvvgS vTilo) Y‘UW1’|lf 0-ţtx/rfj jţjtî'ît „m rTi^/rvi * ^ •*-*v r\*i#//0 +y* f l»l •%.>•«! *a« v**V nu< *V*v» *4vApnJHfi**f l io,-.,f-r^r'yr^J-t) V'lIVMftf" - - , - ■ .<«,vw- ' 7 ' - -- -» - ,1 „ ‘«'«fi'i “,,i .. r /)o/li ( v»i 7«f/'*"•' <■ ;i. «til 'rh',tj »"Y- (J ■•»i w^.w,o cicn^V-p/Tviit '>1 lldii ^owt -rVU^VV UciVt^«M^v»H } vVimfef /. ' « •'/ • y.yv f ţ '.v «Xvy%v‘ţ vV\ ^Y’î'u'» »\W'V mVux^H'v vw» f,i. Noh|>vnivy».'\\f,\h*r'K1£[ţ** /.»./* VV.WWY vty t, A/J) «ire VYM WI3^ri»/i-/^l(>^avl 'fy<)*ţ^<< *>• tjr ’n f'vA^ty *v A'V'rs C vw>cj friJo. Vvv\>* xjaV'H,P\w / »V1p \)H^rtcU14 "V« wi'^lţ «■>•/ >VM 3o«ir^^ ?rt cvlvi r^iUkCv/c'M lr^ ”?•«*>'VV'ft^Y /Y^Vîr ^ pv* vtedi *iu0 'wai uiy/vv» y»£ ^ ^v‘ '■> fÂj >YltV | ji.jPft v\»*{ vv ?j/ .*v*y^».'v» vk* v* >»» f • )..»»»/>vvh 4"ţ ()v^VUrtYt-Wl ^\CVl 'VI CV^i/bj-v' V\ vyj «»Y* » .V>1 'VvU^flVtK |vr^»V>1v‘/f v»l^ {)'*->' *yiuf~c*'t V 't.l ţi WA,jf s > ^ ^ yV^V‘*H >» 7» fi * /v u . »I#- > WviT, •• -X, «»> V i • V, f ^>v viaHi' » ^ iu>'i'vw/)i/ r)\M)v ’ u/rfrtV’iîi \iu-p<\ti ^,i>uj«yyv, n< /«^rri, AV Va'7l4'/''“r/,1f ' *'5 • ^ /tri> /v,n fy <îv q0-i>/ i/- />' ■. t^.rtlN o»f/y ^Sviiov /Vv,, ' rr Tr 7?------------:" yv v fr'y .'S ţi V-AWH.IA »*'Vf * * lyiijfit1-* i y //p Jţj^uMi.iH, ,^v„ o*Vy«in^„ „. ,, rf. V«j»\h.»K.i1 Wi^ţHiwn UAYI^-.V l^trrhyktnhtty ^^w/'>v»t' Jll). 'VUOX ll"v'ovi f-Ac^YYlUV^»-/t» Alt/ . t'/t.S,»»' ^ ■=£u 'Ivvji ' *>fjfcv £m-vhr întărite ale Turcilor n’a fost cu putinţă, cam|pania termină ndu-se prin regrctarea Ungurilor2 şi cu o nouă victorie a lui Ioan Coirvinul, la Nfişava, la 6 Ianuarie 1444. Pacea, încheiată în Iulie, la Seghedin, pe zece ani, este trecută supt tăcere de poetul nostru. Războiul reîncepe după scurt timp, legatul Papei, vestitul cardinal Iulian Celsarini, reuşind a convinge pe Vladislav ca un legământ, făcut chiar pe‘ Sfânta Evanghelie, nu trebuie ţinut in samă, când e vorba de Infideli3. Partea a doua a poemei lui Beheim tratează despre acest nou războdu4 *. Descrierea este cu atât mai preţioasă, cu cât este singurul izvor ce arată în mod detailat înaintarea creştinilor de-a lungul Dunărei. Mull timp fu pierdut cu luarea unei serii de cetăţi fără însemnătate. Armata creştină era prost echipată. Mişcările ei erau îngreuiate prin-tr’un bagaj enorm6. Ca număr ştim că era cu mult inferioară oştirilor turceşti, precum ni arată desţul de dar cuvintele rostite regelui de Vlad Dracul la Nioopole, despre care ni relatează Iohan Dlugoz6 şi, după el Callimachus7 şi Bonfiniu8, voevodul nostru comparând întreaga armată a cruciaţilor eu suita Sultanului la vânătorile ce avea pbiceiul a întreprinde. Această inferioritate numerică sc explică, între altele, prin faptul că războiul nu avuse răsunetul aşteptat. Polonii mai ales refusară în genere a lua parte. Nici Ungurii nu par a fi trimis contingente prea importante, grosul oştirii fiind alcătuită, precum ni spune Aeneas Sylvius, înlr’o scrisoare care este în prima ei ediţie tot odată cea mai veche menţiune lipăriLă a neamului nostru9, din ,,'mutyz Unguri, dar şi mai mkilţi Români, 1 lbid., v. 199-203 şi 252. 2 lbid., v. 117-120. 3 Ci’. Hurmuzaki, I2, no. dlxxxiv. Noul jurământ al regelui, din l August 1441, de a reîncepe războiul în contra Turcilor. 4 Beheim v. 262-943. 6 250 de căruţe încărcate cu pradă, dupj Hammer, op. cit., I, r- ?57' 6 Ed. Leipzig 1711, voi. I, col. 800. 7 Ed. Schwandtner, Viena 1746, voi. I, p. 510. 8 Ed. germană din Basel, 1515, iot. 329 l). 9 Cf. pl. 7, mai jos. Tipăritura este din Colonia, circa 1172. Cf. Karadja, o. c., p. 130. www.dacoromanica.ro 10 Constantin 1. Karadja Bulgari şi RuteniBeheim spune însă că tot contingentul Voevodului Munteniei cuprindea abia 7.000 d1 oameni1 dinlr’un tolaJ de circa 25.000, cât a calculat G. Kohler că număra armata la Varna2. Această nepotrivire aparentă între izvoare se explică insa. Contrar teoriei acceptate pană acum şi după care oastea creştină ar fi foat alcătuită aproape exclusiv din Unguri şi câţiva Bosnieci3, se i>or fi aflat de sigur, afară de Muntenii lui Vlad, şi foarte mulţi alţi Rdmâni, mai ales din, Ardeal, dar poate şi din alte ţinuturi, în cetele lui loan Corvinul 1 Cf. Beheim, v. 329. Chalkokondylas ed Bonn, p. 325) ilii numărul ostaşilor lui Vlad la 10.000 de călăreţi, Dlugosz (ed. Leipzig,, 1711-12, voi. I, col. 800) şi, după el, Callimachus ed. Schwandtner, I, p. 511) şi Bonfinius ed. germana, Basel 1515, fol. 329 b), spun că Vlad Dracul îşi lasă fiul, Vlad Ţepeş, la armata creştina, la Nicopoli, cu 4.000 de ostaşi aleşi. O menţiune merita şi următorul pasagiu, rămas pană acum neobservat, din Chronica durch Magis-trum Johan Cavion vleissig zusamen gezogen, (editată dc Pli. l\fe-lanclilon), ed. I, Wittcmberg, G. Rlmw (1532), 1°, fol. 161 a: „Audi sagt man, da Vlasdislaus vom Walach Dracole begert, er soit auch volcli mit schicken, habe der Walach den zug widderadten, aber dennoch seinen son mit 20.000 pferden mit gesand, and zn Via dislao gesagt, er schenke jhm hiemit cin kdslt'ch schnell pierd, des gleiclien er seinem son auch cins g ■ben wdll, denii cr gedenck nichll anders, denn sie werden qeschlagen, d iruinb sollen sie dicse pferd bey der hand habeu, und jnn der not sicii darauff eilend dauon machenu) Pasagiul este probabil luat după Callimachus sau Bonfinius, cifra de 20.000 fiind o greşeală de transcriere sau o exagerate a lui Melanchton. Observăm că pasagiul uu mai figurează In ed ţiiliniai recente ale cronicei, complectate de Caspar Peucer, Cf., de ex., ediţia Chronica Carion 's, Von Anfang der Welt..., Willeinln-rg, /achar. Levman, 1588, fol., pp. 986-9 cu toate că descrie evenimentele din 1143 şi 1411 mult mai amănunţ't decât face prietenul lui Lullier. în prima sa eliţie. Exemplare d» ediţiile menţionate se află în Bibi. Karadja; există însă şi alte ediţ i. 2 O. c., p. 56. Hammer, Gcschichte, ed. 1810, 1, p. 334, spune ca armata creştină era numai de 10.000 la începutul campaniei. S’an adaugat însă, apoi, nu numai conţin >enlul Mu deniei, ci şi alte cele., mai ales Bulgari, în cursul îna'ntării de-a lungul Dunării. Wavrin, pe de altă parte, care nu era însă n'ci el mi -tur ocular al bătăliei dc la Varna, dă un număr şi mai mic: „tant Ilongrts comine Pcmllans el Vallaqn s, ipu. enviren VIII m. homm s“ cd. Duponl, Paris 1859 p. 77 si c 1. lorga 1927 p. 93). 3 N. lorga, ihsch'chte dc Osmanischen Itiiehis. Golha 1908, voi. 1, p. 441. www.dacoromanica.ro Mlchel Beheim despre cruciadele împotriva Turcilor 11 (a 10-a după Beheim), ale Secuilor (a 9-a), ale episcopului din Oradea-Mare, (a 5-a) şi mai ales în cea de a 6'-«, alcătuită mimai din Ardeleni1. Cred că aceasta este conclusiunea ce trebuie 6ă tragem din pasagiul lui Aeneas Sylvius, citat mai sus, informatic dată de un om de aleasă cultură, care ştia foarle bine să distingă între populaţia maghiară şi celelalte naţiuni căzute supt stăpânirea coroanei Sfântului Ştefan2 *. Interpretarea ce dam textelor îşi mai găseşte o puternică confirmaţie în Chalcocondylas, care spune că, după moartea regelui şi pierderea bătăliei de la Varna „Huni/adi se retrase cu o mare trupă de Valahi şi Transilvani care-l urmară, în bună rânduială totuşi şi fără să arate cumva că ti e frică“ ®, Aceste rânduri ar li în vădită contrazicere cu cele ce ştim despre retragerea contingentului lui Vlad Ţepeş, care avu loc înainte de uciderea regelui şi înfrângerea definitiva a ostaşilor creştini, dacă n’ar fi luptat la Varna şi alţi Români decâL cei făcând parte din ceata trimisă de Voevodul muntean. Afirmaţia lui Aeneas Sylvius, cum că erau şi foarte mulţi Bulgari printre creştini, îşi găseşte şi ea o întărire în altă parte, şi anume prin v. 321-323 ale poemei lui Behaim, din care vedem că populaţia creştină din Bulgaria-de-Nord se alătură armatei. Rutenii menţionaţi în scrisoarea citată sânt poate identici cu Polonii cari lijptau dimpreună cu Muntenii la Vama, la aripa stânga, după Chalkokondylas4 şi cari sânt adesea menţionaţi de Wavrin. Studiind izvoarele cu atenţie, ajungem la conclusiunea nu numai că teoria pănă acum acceptata asupra composiţiei armatei creştine din campania de la 1144, ar trebui modificată, ci că s’a lăcut Românilor o nedreptate şi in ceia oe priveşte atitudinea lor, mal ales în timpul bătăliei de la Varna. Adevărul este de sigur că exista o ceartă între Voevodul Muntenia şi 1 PenLru orânduirea armatei, v. Bdieim, v. 323-60. 2 Ci', lucrarea papei „In Europamscrisă în anul 1138 şi tipărila înlaiu la Meminingen, pe la 1IS) exemplar iu Bibi. Karadja). Am dat pasagiul respectiv în traducerea germ nă a lui F urtmann Schedcl, la p. 11S) a lucrării m°le cilate mai sus. 8 Chalkokondylas, ed. Paris 1662, voi, I, p. 146 4 Ibid., p. 143, www.dacoromanica.ro 12 Constantin I. Karadja Ioan Corvin1. Acest fapt nu ne îndreptăţeşte însă să luăm ca literă de Evanghelie judecată aspră a lui Dlugosz2, care socot-teşte „Valahii" mai apţi la jăfuirea morţilor decât la luptă. Această afirmaţie este în evidentă contrazicere cu mărturia lui Chalkokondylas dată mai sus şi cu cele relatate de Hans Mă-gest3, care ni arată că pierderile pricinuite Turcilor din partea Muntenilor erau atât de însemnate, încât Sultanul se văzu nevoii a trimete vorbă lui Vlad Ţepeş că va ucide pe cei doi fraţi ai săi ce-i avea ca ostateci, „welt er sich streitz nit mas-sen". Numai atunci Muntenii au părăsit lupta4. Dacă avem în vedere cele expuse mai sus, arătând că tot contingentul din Muntenia nu alcătuia decât o parte din ostaşii roimâni, este sigur că p|artea luată de înaintaşii noştri îjn această cruciată este departe de a fi fost judecată pănă acum în mod imparţial La cuprinderea cetăţii Peterspurg (Pravadi), rolul Muntenilor este, de altfel, pus în evidenţă de Bohoim 5. La Varna, pe de altă parte, toate izvoarele sânt unanime în a spune că lupta fu dusă cu cea mai mare învierşunare. In scrisoarea mai sus citată, Acneas Sylvius ni spune, de exemplu, că ambele oştiri luptau îndârjit, pana ce braţele nu mai puteau ridica paloşul sau întinde arcul. Nu putem crede că o astfel de vitejie să fi fost arătată numai de Unguri, când ştim că! Românii, Bulgarii şi Rutenii erau mai numeroşi chiar decât aceştia. Aveinl, de altfel, o mărturie precisă curai că ai noştri erau cei mai viteji la Varna, Chalkokondylas afirmând că „Daci eliant aliquot desideraii sunt“6. Că vor fi fost prădători printre Români, ca şi printre Unguri, de altfel, este sigur. întregul razboiu, dus pe atunci în mod sălbatec, arată moravurile acelei vremi, când cavalerismul ce admirăm din epoca primelor cruciate nu mai era decât o amintire, de mai multe ori seculară. Aceasta nu împiedecă însă că naţiunea română, care era sa sufere atât de cumplit 1 Chalkokondylas socoteşte pe Vlad Dracul ca duşmanul cel mai râu ce-1 avea Ioan Corvinul) pe această lume, dând unele detalii despre certurile ce avură chiar în presenţa regelui. 2 Ed. 1711, voi. I, col. 807. 3 Belieim, v. 721-40. 4 Ibid., v. 745 3 Ibid., v. 547-56 şi 564-74. 6 Ed. Bonn 1843, p. 337. www.dacoromanica.ro Michel Sehelm despre cruciadele mpotriva Turcilor 13 Consecinţile politice ale înfrângerii de la Varna, poate revendica şi ea cinstea de a fi luptat cu bărbăţie pentru causa creştină în întreg războiul despre care este vorba, chiar dacă n’am avui norocul ca fapte isolate de vitejie românească să fi fost însemnate şi lăsate posterităţii de către vre-un scriitor sau cântăreţ român. înainte de a reda textul ce urmează, va fi poate folositor să aducem unele informaţii asupra principalelor izvoare existente despre evenimentele relatate de Ilans MăgGsl şi transcrise în formă poetică de Michel Behcini. Alcătuind această bibliografie, ne basăm, între altele, pe lucrările savantului austriac H Zeissbergx, pe G. Kohler1 2, A. Huber3 şi L Kupelwieser4. a) loan Dlugosz. Cronicarul este contemporan al evenimentelor relatate. Am arătat însă că “nu este imparţial. Este pornit în contra Românilor, Ungurilor şi lui loan Corvinul, asupra cărora aruncă întreaga vină pentru desastrul de la 14445 6. b) Philippus Callimachus. Nu este un izvor de mâna înlaia, cu toate că s’a crezut miidt timp contrariul . Autorul s’a născut abia în anul 1437, lucrarea fiind scrisă intre 1484 şi 1490. Descrierea este în întregime basată pe Dlugbsz şi pe două lucrări, azi pierdute, ale lui Grigorie de Sanok, arhiepiscop de Lwow7, despre care Callimachus ni-a dat şi o bibliografie 8 1 In Zeitsclirift fâr die osterrcichischen Gymnasicn, XX, Vienn 1871, pp. 91-104. Amintim şi numeroasele documente ungureşti răsplătind vitejia unor ostaşi români, publicate în Hurmuzaki, II. 2 O. c., p. 35. 8 Die Kriege zwischon Ungara und den Tiirken, H40-1H3, în Archiv fur âstcrreichische Geschielite, XVIII, Viena 1886, pp. 161-207. 4 Die Kâmpfe Ungarns mit de Osmanen, Viena şi Lipsea 1899, pp. 69 şi 85. 6 Notăm ediţiile din Dobromil, 1614, din Lipsea, 1711-12, fol., şi Cracovia, 1873-8. 6 Eroare făcută de PIi. Lonicerus. Cf. Turkische Chranica, ed. Frankfurt 1572, fol., p. 13. 7 )rDe evocatione Vladislai regis ad regnum Ungariae ac eius expeditionibus contra Turcos“ şi „de rebus Vladislai'1. 8 Publicată în Wiszniewski, Pomniki historyj literatury polskiey, IV, pp. 35-43. — Ediţiile lui Callimachus sânt: 1. Augsburg, S. Grimm şi M. Wirsung, 1519, in 4°; 2. Cracovia, in Off. Lazari 1582, în 4°; 3. în Lonicerus, Chron. Turc., I, pp. 215-315, Frankfurt, I, Wachelus şi S. Feyer, 1584, in 8°; 4. în Iacob Bongars, ed. Rer. www.dacoromanica.ro u Constantin I. Karadja c) O scrisoare a regelui Vladislav, din. 9 Novembre 1443, care nu mai există însă în textul original, fiind cunoscută numai dintr’o traducere italiană, publicată în Cronica di Bologna, ap. Muratori* 1. d) Scrisorile lui Ioan Corvinul, „ad oppositum castri rupţi, Balvan dicti", din 8 Novembre 1443 (octavo die Omnium Sanc-lorum)2 şi din Pesta, 11 Maiu 14453. e) loan de Thurocz, a cărui cronică este însă scrisă, în ceia ce priveşte episodul care ne ocupă, numai pr vremea regelui Maleiaş Corvinul, fiind deci părtenitor pentru tatăl acestuia 4 *. f) Cartea aşa-numitului Ienicer (Constantin de Ostrowice) este ostilă lui Ioan Corvin. Lucrarea nu este conlem'porană cruciatelor despre care ne ocupăm, fiind scrisă după 1490 6 g) Importanta scrisoare a lui Andrcas de Palatio din Parma, Hung. Script., pp. 284-354, Frankfurt, hered. A. Wicheli 1600, in fol.; 5. în I. G. Schwandtner, Script. Rcr. Ilung., I, pp. 447-518. Viena 1746, in fol.; 6 şi 7, în ediţiile lui Schwandlner din 1765 şi 1767. 1 Ci. A. 11 liber, o c., p. 180. 2 Publ. In Katona, IIist. Cril. Reg. Hung., XIII, pp. 251-4, şi în Hurmuzaki, Documente, I, 2, no. dlxxx, pp. 687-8. 8 Publ. în Hurmuzaki, I, 2, doc. dxcv, pp. 715-7, după Fej6rs, Genus Ioannis Corvini, p. 78. — Scrisoarea lui Ioan Corvinul din Galipoli, 23 Novembre 1444, („secunda proxima ante fcstum Sande Katlierine Virginis"), publicată în revista ungară Szazădok, 1860, p 570 şi menţionată de H. Zeissberg, o. c., p. 112), trebuie să fie apocrifă. Groul s’a întors în Ungaria prin Muntenia, după bătălia de la Varna, şi nu prin Galipoli t.cf de ex.: Wavrin, ed. Iorga, p, 97). şi povestea cum că regele n’ar fi fost ucis este fantesistă. 4 Pentru ediţiile existente ale lui Ioan de Tliurocz, ne referim la lucrarea noastră citată mai sus şi la comunicarea noastră, Despre ediţiile din ti-88 ale Cronicei lui lohannes d • Thurocz, Anal. Acad. Rom., Mem. Secţ. Ist, seria III, tomul XVI, mcm. 3. Mai notăm o traducere germană în manuscript de pe la 1490, cu desemnuri colorate, după ediţia de la Brfinn, în Bibi. Univ, de la Ileidelberg, Ms. Pal. Germ. 156. Un alt manuscript similar, fără desemnuri, figura în Biblioteca Dietrichstein din castelul Nikolsburg, vândută în anul 1933 (v. Cat. Gilhofer şi Ransdiburg, din 21 Novembre 1923, No. 92). 6 Cf. Zeissberg, o. c., p. 98. S’a tipări* de mai multe ori, în iimba cehă şi polonă. Acest izvor a fost folosit între alţii de d. N. Iorga» Geschichie d. Osmanischen Reiches, I, p. 435. 6 Cf. A. Huber, Die Kriege zwischen Ungara und den Tărken, M0-1M3, în Archiu f. Oesterr. Gesch., XVIII, (Viena 1886), p. 206, www.dacoromanica.ro Mic hei Behelm despre cruciadele împotriva Turcilor i& „TJtterae de clade Varnensi‘\ publicată de dr. Antoni Prochas-cha la Lwdw, în anul 1S82'. Scrisoarea este datată din Poznau, la 1G Maiu 1445. Este o mărturie extrem de inleresantă, scrisă de unul care a luat parte la evenimentele descrise. A servit lui ICohler şi altor istorici ca izvor de J>asă. Ca atare merită evident ar fi republicată într’o ediţie mai accesibilă1 2 3. h) Clialcocondyîas, De rebus lurcicis, ni dă o descriere destul de amănunţită, mai ales a bătăliei de la Varna*. Este in primul rând basată pe izvoare turceşti. Cronica pare a fi scrisă pe la 1462, autorul fiind destul de bine la curent cu partea luată de Români în războiu şi cu chestiunile polone4 *. i) Michael Ducas, Historia Bijzanlina6, dă o descriere foarte scurtă a evenimentelor ce ne interesează aici. j) Georgias Phrantzes dă asemenea câteva rânduri despre bătălia de la Varna ®, pasagiu fără importanţă. k) Marianus Barletiusv De vita Georgii Casfrioli7, dă şi el o descriere a campaniei din 1141 şi a înfrângerii de la Varna. Autorul este însă destul de prost informat, crezând, între altele, că armata creştină ajunsese la Varna trecând prin MunLenia 1 V, şi studiul aceluiaşi autor, „List Andrzeja de Palatio o klcsct warnenslcief“, în revista Przewodnik, X, 2, L\v6\v (1882), pp. 97-113. 2 O scrisoare a lui de Paiatio, adresată Papei, scurt timp după bătălia de la Varna, este azi pierdută. Monsignore Eugene Tisseranl. pro-prefect al Bibliotecii Apostolice de la Vatican, care a binevoit a ni căuta documentul, ni scrie că nu se află în archivele papale. 3 Ediţia cea mai buna este cea de la Bonn, din 1813. cu textul grec şi traducerea latină. Ne-am servit şi de vechea traducere fran-cesă, publicată în mai multe rânduri. Notăm: Paris, N. Chesneanu, 1577, in 4°; ibid., A. d’Angelier, 1584, in 4°; ibid., 1612, in folio: ibid,, Paris, A, Courbe, 1642, in folio,- ibid.} Paris, M. Guillemot, 1650, în folio.; ibid., 1661, 1662 şi 1663. 4 Cf, Zeissberg, o. c., p. 97. 6 Ed. Bonn, 1834, pp. 217-21. 6 Ed. Bonn. 1838, p. 91. T Notam următoarele ediţii: 1. (Roma 1510?), in fol., 159, ff. n.; 2. Argeutorati (Strasbourg), Cr. Mylius, 1537, fol., 371, pp. 3. ibid., 1547, fol, 4, Frankfurt-a.-AI., 1578, fol. Traluceri germane: 5. Augs-burg, H. Sleiner, 21 Febr. 1533, fol. 10 şi 211 ff. n. 6. Frankfurt-a.-M, 1561, 4»; 7. Ibid., 1577, fol. 8. Magdeburg, 1606, 4°; 9. Dresda, 1664, 4°; 10. Brandenburg, Halle, 1771, in 8°,79 pp., Traduceri italiene: 11. Veneţia, Fr. Rocca (1554), 8», 403 ff. n.; 12. Ibid., 1570, 8»; 13. 1664, 8°. www.dacoromanica.ro i6 Constantin I. Karadja şi peste Dunăre1 2 *. Prin Barlelius aflăm că Gheorghe Scander-beg nu p'utu veni în ajutorul regelui, de oare ce fu împiedecat de Gheorghe Brancovici, care se afla, în 1444, de partea Turcilor. l) Jehan de Wavrip., AnchienneS Croniques d’Engteterre s povesteşte ambele campanii, din 1443 şi din 1444, descriere importantă, a unui oontemporan. N’a luat însă parte la evenimentele relatate, fiind atunci la Constanlinopole. Informaţiile ce dă trebuie deci luate cu precauţiune, când nu sânt confirmate de alte izvoare. m) Trei scrisori importante ale lui Aeneas Siluius (Pius 11), din S. Veit, 15 Ianuar 1444 s, din Wiener Neustadt, 13 De-oembre 14444 şi din Viena, 28 Octombre 14455 6. n) O poemă anonimă în limba latină, fără însemnătate, păstrată în îmanuscript, la Universitatea din Craoovia7. o) Poema lui Michael Beheim, ce dăm imai jos. p) Izvoarele orientale, Asyq Paşa-zade7, Mehtned Neşri8 şi Saad-ed-din9, folosite de Hamlmer10 11 şi de Zinkeisen u, nu sânt 1 A fost însă, la început, vorba cr expediţia să se facă prin Muntenia, precum dovedeşte o scrisoare a lui Gaspar Schlich către cardinalul Iulian Cesarini din vara 1443. Originalul la Staatsbibl. din Mun-chen, citat de d. N. Iorga, în Acte şi Fragmente, III, p. 11. 2 Cităm următoarele ediţii: 1. Ed. M-lle Dupont, tom. II, Paris 1859, 8°; 2. Rccueil des croniques... de la Grant Bretaigne, V, Londra 1891; 3. Un resumat de Teohari Antonescu, în „Arhiva“ din Iaşi, IV, 1893; în Buletinul Comisiei istorice a României, VI, şi extras: N. Iorga, Les Campagnes des croises sur le Danube, Paris, J. Gamber, Impr. Vălenii-de-Munte 1927. 8 Publ. la Colonia, Koelhoff, 1478 (Hain 150) f .e. 7, la Nurnberg, Koberger, 1481 (Hain 151) şi Basel, Opera, 1551 şi 1571, supt No. 81. 4 Publ. înlăiu la Colonia, A. Therhoeren, circa 1472 (Hain-Cop. 212 şi 212 a). Pentru alte ediţii v. bibliografia anexată lucrării autorului citată mai sus, Gutenberg-Jahrbuch 193i, pp. 130-131» Estci prima menţiune tipărită a Românilor (v. pl. 7). 6 Publ. la Colonia, Koelhoff, 1478, f. c. 1., la Nurnberg, Koberger, 1481, şi la Basel, Opera, 1551 şi 1571, supt No. 116. 6 Publicată de Zeissberg, o. c., pp. 108-10. 7 Cf. Fr. Babinger, Die Geschichlsschreiber der Osmanen, Leipzig, 1927, p. 35. 8 Cf. Babinger, p. 38. 9 Ibid., p. 123. 10 Gcschichte, I, ed. Pesta 1827, pp. 452-3. 11 Gesch’chle, I, pp. x şi 611 şi urm. www.dacoromanica.ro v-v'*j a*'i ‘-'vi»’ (JU.t «A jiSA. ■» v> a.; il*V, r>i 1l'H «nT 'I l»t ?iv" ■ **|»; »jf•K‘^*vw55 >UAmi vV' &i ^-'?y\ v^F4 ,; fp*« ţAw ii'«»»Av!»i ^ -i |n vTv*Vty>i<' rTJT~3«<îjf*r ■ «Ou Vs Uk-i ->-ovv ^ii-vît’,6 miiîfhrd tuirn tm^n ’ZA*yx.f CjT ,#iT*SM viatr** *V, ni: .u.a »*»».•- jJ*t jr-îisijv. rîvtţ, ■«vi >nflM H «M(t- j fi; it >uit «iv^1 K<£V\î£St*r fh» ^>{ VVl •^viMţrjV' i» v‘ |>>lC8m H* îi> *v" ■' '."- * ^fcvvvi <ţ—| Hi i ,f- iVsyţ'.''^ • rţ-tv **ÎA» '7*i vl or*-- n'^ ^ iV'i": nurt >l)iti4((t>t^ <&H& »>»<*»! ^'■«M-vţ S»v. | Aa /hih A,vxiî M i ■ rf> L rm. c«*t Jj «i vţj(i y'^«iv-n |>v<»iî*»î’A/jAfuiţH saă*»' »-.,>»■» «wiji,> Jvi ^ AvJUi- >Mo« i,i P <111 •.• ; J [*/<■ «~.• t- ._Jvw©* ;'■ v*v*ni(»', ««'ft?&A‘y imn |Jk«ţ'v0.. ■"'*T’ <* VţA^j-- *n ivjjii; ** S-I«vjş- ^vv «is pAiv- 'i-vii':'prj>. Fu-«4“ 4» * J '“.«5 , i-l^ivi {Avi» «. ___, ^vS.r IHvAtjr,»*. ,.' *.%'f£u+*ts ‘l| ;jH -Uv> î-,st?-i*\n~ *<• id'1 ^4»^, tr<»vi'VrtA «OK m&.'e» *UA6 |•v’.c-r tvj»vă*vr-i\iirtv^tvtWj *viu6î t&4*- -onfi-lV v-UveV»-. ’ ■9^ ini/U*. ^j'XJ|5fc ***,’ aji -âaf vvM*i-o~' » Uwjijt- | . i ? - » iav«6 AcVţ Ludi |jc 4-sjj ■ > )»j- irvia:;; i fâo »i » u att^ * P "■ £*■*'*s> 'VF V-Iv.il» vîViafVţ! »v vWl ii'-»' .*■ i,. C . > VVV'i y fîjh-itiA t v* .jFvy'i-- ţ'U{Fs»F'>>'k •'■• - f»>A4jvaJ|4 MBis^ry (^U ţXlv.^w |»i^vsţ ■«•w | m -tM »v4r'A^t'^4S^ «2 !4AâvV AkVfi | tUvi»--, n>»i ^.c |-,ef j>», jlj. .pA-., o -vV'/'Ăv oî't-jfrH m ■ ■ wa»’ ^A4 ^vv.ato-» 4'‘-î t-fiiyernj,», >vt%b*J O» | Vv-V» Ut9*l vi»'4.-Jil v-vvvît- JV.v (< vi»r vf ^‘‘v Fi * ţ^j’lunA )V‘ ''•*■• -ţwrFr jj vvvv/- 3-V.V4.6-H UmJ vtl«v4ţ| ,.<->■’ v a» i ^Uvv^n **v'vi » * Vvi, V v^- v^ar iu iA *irf- vi PI. II. Ms, Univ. Heidelberg, Pal. germ, 334, f, 112 a fi b. www.dacoromanica.ro Michei Beheim despre cruciadele împotriva Turcilor 17 decât compilaţii posterioare evenimentelor relatate aci. Au senil ca izvoare pentru Leunclavius. Singurul istoric oriental, contemporan cu Murad II, ce sa găsit pana acum, pare a fi Abd at-rahman al-Bistamii, care n’a scris îusă, pe cât se cunoaşte, vre-o descriere a evenimentelor din 1443 şi 1444. Bonfinius1 2, mie ori dat ca izvor, este fireşte, şi el, numai un compilator, basându-se, pentru anii care ne interesează aci, pe cronica lui Ioau de Thurocz şi pe lucrarea lui Ph. Callimachus. Asupra planşelor ce îiisolesc presanta lucrare, dam următoarele explicaţii: Primele două planşe arata, în facsimile, exemple din cele doua manuscripte existente ale textului nostru, mult micşorate însă, originalele fiind în 4°. In lipsa unor ilustraţii contemporane ale evenimentelor descrise de Beliaim, dam, prin planşele 3-6, unele xilografii executate şi publicate în Germania cmn un secol după cruciada din 1414. Sânt poale j'ăcuLc după desemne mai vechi. Chiar dacă n’au valoarea unor documente de mâna înlaia, ele sâni toluşi mull superioare unor composiţii mai recente, arătând scene realiste, de o execuţie naivă. Costumele feânt destul de exactei,, cel puţin când este vorba de ostaşii turci. Prin planşa a 7-a arătam prima"pagină. în care Românii sâni menţionaţi în tipar, cu pasagiul citat mai sus din scrisoarea lui Acncas Sylvius diu 13 Decembre 111 i. Este o raritate bibliogralica de prim rang, cunoscută numai în 16 exemplare, toate în biblioteci publice din Apus, afara de exemplarul în biblioteca autorului la Grumazeşli, singurul în România. 1 Babingcr, p. 16. Ya fi, fără îndoială, studiat în mod amănunţit la noi, eâml vom avea, în sfârşit, un FnsLituL pentru studii orientale, azi în proiect. D. profesor Babingcr ni mai seinualează un izvor necunoscut şi anume Ms. Bibi. Jildiz Chioşc, luisiisi 936 36 ff , conţinând o descriere contimporană a campaniei de Ia 1411, scrisa în limba persană de un aulor numii Kaşefi. După părerea savantului profesor, manuscrisul ar trebui iotografial şi publicai. 2 Peulru diferitele ediţii ale lui Bonfinius, v. Bibliografia llomână~ Ungară a d-lui A. Veress, Bucureşti 1931. 2 www.dacoromanica.ro 18 Constantin I. Karadja Ms. Univ. Heidelberg, Pal. Germ. No. 334 x. Ii ie dises geticht t>agf uo[n] kunig vladislauo dem kung uon ungerfn] wie de[r] mit de[n] turken strait. F. 109 a. 1. Was man uon kungen fursten liie, Uon grauen frcien sagt, wie si rengniren mit getursten, Das dunkcl nriich so ga[r] ain tant, 5. dann aines w[er]k sein mir pekant, der tet geleich aim fursten. Schand laster waz im laidcn, wu man soli sein, do waz cr dram sein leib warl wo man soit slreilern] 10. an dy haidcn. Er waz ain kung anss polen]ani, vladislaus waz er genanl. unch kung aibrechtes tode Wart er zu ungern kung erkorn, 15. daz tet etlichen lierren zom, dy hete[n] sein ungnade. Ffraw cls die luinigunie Unei cllich herren in dem reich, waren dar wider nil geleich, 20. als ich micii clas uersynne. Der krieg wercl wol aurf zwai iar in der zeit starb l'raw cls fiii' war, kunig albrechcz liausfrawc. F 109 b. In der zwitrecht pesamclL sicii 1 * * * V 1 Am socotit că trebuia respectată punctuaţia din ms. Pal. Geam. 334, ca şi întrebuinţarea literelor majuscule. Principalele variante conţinute în ms. Pal. Germ. 312, urmează în josul paginelor: Titlu: Uon dem kung Vladislau wy [der] mit den turken strait. V. '9: sein lcib wart nie gcsparl wo man. V 10: soit zihen an dy haiden. www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele Împotriva Turcilor 19 25. das lurkisch uo[l k gewaltiglich, auff ungem ez do zâe. Da der kung daz uername da richtei er sich mit den hem und scliraib ain her uart in den mern 30. gen wardein er so kame. Er samell sich mit seinem her, nirczehen tauscnt ]nan hrach er mit hilff der unger zamen. Das warn gul werlich leut all gar, 35. sy furen uber daz uruar, haist tiitenrib mit namen. Auff der tunau, Iiie gegen der bulgarei, so waz ir pfat, sol'fia hiess dy haubet stat 40. in der bulgrei gelegen. Fur dy haubt stat so slug er sich und sy ergab sich schnelliglich under seine gepote. Da nach nerprant er sy allsa m]L, 45. waz turken er da[r"]innen uant, die liess er slahea tote. Dar nach zach er uo[n] dennen lund zach pis an den uirden lag. waz umb in od[er] uor im lag 50. daz liess er alles brennen Am uirden tag da kam der frisch zu ainem wasiscr haisset niscli, und da slug er sich nider, F. 109 c. Und warlet slreites an der slut, 55. pis an den uirden tag mural * V. V. 3(5: tiitenrib. V. 52: „nisch“ în ambele manuscripte, nu „uisclr1, cum a crezul Karajan. www.dacoromanica.ro 20 Constantin I. Karadja der lurkisch kaiser sider Zu aim wasser waz kunien, nur drei meii uon den migern da. es waz gehaissen maricza, 60. als ich cs han uernumen. Am wasser samell er sicii da, abcr es liet halal pascha sein swester man, do peie Wol hundert tausent ma[n] die er 6ă. mit iun gefiirt hei uber mer auss der grosscn liirkeie. Also het kaiser murat wol zwai mal hundert tausent man, die er mit hilff sein swager gwan, 70. die er speiset und furel. De[r] kaiser und sein swcsterman dy zugen aulf ain jifer]k hin dan, dy ueind sy uber slugen. Da het der kaiser rat, wie er 73. den u'iuden wider slendig w[er], dy in da uber zugen. Da anlwurt im der swager un d] sprach „den sachen wurl wol man slocht sy wol an alle noi 80. dan wider mag k'iin trager. Icli han in mcincr herscharit mer pnTlel ligen an aincm her waim diser lcrislen iste. „Lieber swager uer ginul mir ach 83. der wird und er, das ich sie slach, so wurt mein hercz eiiriste." Murat kaiser der lurker seim swager dez wol giinnen waz, und im waz wol geucllig, das V. V. 61: Peym wasser. V. 83: clises uolkes iste Y 81: Gnediger lierr gunnel mir ach www.dacoromanica.ro ©cr Siţqenfcbcn 6 a (6 c ti mi& d3cf^tcficcn/ fcce SDritcmCctlo tww funffc S3uc0/6n6 fiîj;tt>Oit bctiSihcinm wnc ficmn "Dnjţcni fogrpifcn|'ct)rtt>ft> -î tţ)(ţii/»itî> bec mamtcyl t'onbcit trcfl-licljci» (Tfţcn/bic 6cp ■£flHptmartCoruiiW!jm»£'eii lurcîm crfirittm. PL III. Ioan Corvinul primeşte jurământul înainte de bătălia dela Niş, 3 Novembre 1443. Pupă Bonfinius, ed. Berna, M. Apiarius, 1545. www.dacoromanica.ro Midiei Beheim despre cruciadele împotriva Turcilor 21 90. er solchc ding wolt wurken. In diser weis, daz ir es Imerkl, hct sich dcr ungrisch kung gesterkL mit uirlhalb hundert pfcrde[n], Praht im der tispot vo[n] siruei. 95. halal pascha hub sich hin pei und liess den kaiser gwerden Und ligen mit den semen, und zoch mit sein selb aigen her, mit hunder[L] tausenl odferl mcr, 100. als ich es uor liess scheinen. Der ungrisch kung lag wol al uerr uon disem wasser, daz d[er] herr der lurk wol ligen măchte] Da zwuschen mit den seinen un [dl 105. den streiL aucli wol erhaben kund, hin ub[er] cr sy prâchte. F. 110 a Der strcil uil riLer leichen ierhaben warl zu paider seit, pei dreien stunden we r]t der streit 110. e dy ueind woren weichen. Doch kam zu lest daz gluk, daz] dy kristen durch prachen und das hy der ueind panir gieng nider. Der halal pasch[a] floch da non 115. und mit im all sein pesten inan. doch wart er gfangen sider. Etlicher stal sich abc r] der uon dem schnc macht furpaz nie, der licfî hin wider und an die 120. cristen er sich ergabe. \Vann ez waz also gross der schne alz er ny ist gewesen me, es waz zu weihen nachten. Dy turken warcn nahenl ga[r] V, 93: mit uird halb tausent pferde[n]. www.dacoromanica.ro 22 Constantin I. Karadja 125. erslagen und geuangen zwar, wann sy da uo[n] nil machlen. Da wart dem tispot iurat dy pesten gfangen geben ei[n], der haubt man und dic gsellen sein 130. der wolt de[n] kaiser murat Den halal pascha hon gesenl im uor die augen han geblent, F. 110 b. rnlmt und nas ab geschniten. Wann im der selb kaiser murat 135. seiner sun zwen geuangen hat, da wa[r]t nit lenger biten. Er sy blenden pegunde. der tispot fragt halal pascha: „wy ez sluntd umb sein zwen sun da?* 110. sprach er: „sie werm noch gsunde". Dar umb wolt er in han geblanl, daz er im sagl daz sich nit uant. do daz der kunig horte Und ellich ungrisch her r]en, der 145. himadienuseli und ir mor, dy sprachen dise worte: „Nit tu so schnelle râche. dein sun gesehen nit da uan, du soit dem kung dy gfangen lan, 150. tu niht ain solche schmâche". Der waz gehorsam un[d] uerhangt, dem kung er dy geuangen schangt, der leget sy zusamen Gen Ueir war in dy uanknis do. 155. kriechischen weisseinpurg also hat ez zu teutsch den name[n]. Ffur in so kamien sider letlich sloss, alz ich u[er]ste, tauben piurg Und ains hiesg sendre, 160. und andre sloss her wider. www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele Împotriva Turcilor 23 F. 110 c. Der kunig mit den seinen zach uber daz wassfcr] nisch und auch zu maricza dem wasser. Der tu[r]k lag pci alini perk da u«r 165. den er im uesljgt und er kor mem er die flucht fur passer, Er sich do ninden liesse. altintasch lidess der perg turkisch, gora ungrisch, [gura] slada sduruisch, 170. guldiu perg er leulsck hiesse. Wami er kai[n] sloss het in der neli, dar]auff cr sich Ir os Ies uerseh, ob er da hin endrunne. Darumb liess er sein fussknecht all 175. auCf disem perg ligen zu mall, das in niemenl gewunne. Er ruket zu dcm wasser mit seinem raisigen gjezeug. Daz ich euch sing und des nil leug, 180. ir kainer kam furpasser. Hie giesendt lag der cristen her, dort gisent lag der turk mit wer, mit ungefuger machte. F. 110 d. Kain[er] den andern fragt noch uorsl, 185. wann niemen zu dem and er]n lorsl. (es wart der driten nachte Ain aufflauff tuidern kristen. nienglich perait sich zu der wer. sy wanden dy ueind auff geuer 190. uber kcmen mit listen. Da mans pesach, da waz cs nichl. "V. 162: nisch. V. 168: der perg hiess turkisch alliulach siruisch slada gura er ach ţeătsch d[er] guldin p[er|g hiesse, www.dacoromanica.ro 24 Constantin I. Karadja letliche ross hinder dem lichl heten sich ab gerissen. Da waz ai[n] peissen und ain Igreind, 195. das xnlan walt wexi ez wern dy ueind, wann sy ain ander pissen. Des morgens da es taget, da sprachen etlich wider dy haubtleut: „do ist kains pleibens hie, 200. dy kelt uns gar ueriaget! Sol wirs nit wagen an die Ueindt, F. 110 a. so well wir auss dem ueld nach heiul. vor kelt mag wir nit pleibcn!" Menglich waz zu dcr wer perait 205. un[d] auff den rossen, als ma[n] sail. sy walten wid[er] treiben Den turken end sein macble. da pliess man dy truinclen auff, das her pcsamelt sich zu haulf, 210. es was ain gross geprachle. Sy sprangtcn in das wasscr da, das uor genant ist maricza, ainer rait ainer swamet. Da das dy ueind wam sichlig an, 215. da gaben sy dy flucht da uan, nicht ainer, sie allsamet. Dy kristen nach in iaglc[n]. ross und klaider iagtens in ab, uil grosses gul un[d] reiche hab. 220. dar nach sie luczel fraglen. Und uo[n] ab welchcr da cndran, her niclos waida was hâbt man in der nachhut alainc. Ain tag und ain nacht wcret das, 225. der redniczner ain hapbman was V. 208: do pliess ma[n] dy trum[m]en auff. V. 213: ainer rait d[er] and[erj swamet. Y. 221: endran. www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele împotriva Turcilor 25 im nach renncn, ich mâine. Der kaise[r] mii den seinen in disen gulden perg endran. waz ir dy kristen kamen an, 230. da uon liessen sy keinen. F. 111 b. Der turken auff der selbcn uart siben tausent erslagen wart, dy gern weren endrunnen. Sy lagen aincn halbcn lag 235. uor disem p[er]g, als ich euch sag, und hetn in gern gewunne[n]. Da machtcn sy mit neute, wann diser perg waz uest und gut, mit iengelschire wol pehut 210, und durch hagl und urm] reulc. Sy schermuczLllen an den perg, da halJT kain slurm zeug noch hani wcrg, do lissen sy iu *-einc. Daz h[er] samellen sy zu hanlT, 215. da pliess man dy Irumelen auff, sy eillen] wider heinc Und furn uber daz wasscr. da lag der kung und otlich liern. uan dann w er]n sy gewesen gern, 250. da mahlens nil Turpass cr], Ross und leul slurben hungcrs lol uor kell lilcn sy grosse noi, die spcis mochtens nit hone, Wann ez waz alz nach in uer prant, F. 111 c. 255. daz ma n] nichl esscndiges uant, da zugen sy da none. V. 226: im nach 'rennen. V. 210: un[d] v[er]haget nn[d] reute. V. 212: noch kai[n] hant werk. www.dacoromanica.ro 26 Constantin I. Karadja De[r] ku[n]g zoch no hin gen ouen die reczen bliben in siruei, die walachen in walachei. 260. der kung ain zeit waz houen. Und ruwen bis sanl iacobs lag. da machet er ainen anslag, an dy turken zu zihen. Wann er maint sy mit seiiiem her 265. genczlich zu iagcnn uber mer. vor im begundens flihen. Sie waren so ue[r]ruchle und uorchtsam, als ich euch peleul, wann mechlig burgen und kauTfleui 270. die lagen auff d[er] flu[ch]le. Ellieh gelloheii waren schnel uon andrinopl und gclipel uber mer. Sie her kamen Zu ainer stal, die dann prussa 275. zu lurkisch ist gehaissen da, burssa hats wel[s]ch den narnen. Also der kung von ungem zoch in dy stal pis gen wardein. mit iin zugen die diener sein 280. die ellern und die iung[er]n. Also schraib er ain tag uil dral. dy herren kamen in dy stal und -waren sich pesamen. F 111 d. Er zog zu ainem gsloss zu hani, 285. daz waz dy limiels purg genaul. die herren zu im kamen. V. 257: ofen. V. 260: hofen. V. 266: vo[rJ iin. V. 270: fluchte. V. 272: gelibel. V. 276: purssa. www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele împotriva Turcilor 27 Da lag der kunig slille pis an den ailfftcn tag also, tind schuff sein ding zum pesten do, 290. daz was dez kunges wille. Uber die tunau tur er do pei ainem gsloss das hiess arswo er hiess furen die wegen, Zu ainieni gsloss serim gcnanl, 295. da furi nian sy uber zu hani Wann sy inachlen nil gegen Dem gepirg daz sy zugen. da ntm dj' wegen kamen dar unid daz uolk zamen alles gar, 300. fur ain markl sy sich slugen. Der warl rcschlichcn und geslrakcz da gewunnc n] dez crslien laks was lurken darinn lage Dy wurden all geslagen lot 305. sy zugen suiuler alle not pis zu dem uirden tage. Waz sy mochlen erlangc n dorffer und drail daz waz ucrprant, waz man lurken dar innen uanl 310. uni dy waz ez ergangen F. 112 a. Am funffleu tag kamc n sy pei ain haubel stal iu der piui grei, da waz ain gsloss gelegen Isl ungerisch genanl- bodan. 313. vidin haisl sy lurkisch, dauo n] wann ir die lurken pflegcn. An den sibenden tage gewunnen sy dieselben stat. dy liaubtleut wurden lebens mat, V. 296: do molilen sy nit gegen. V. 309: da zwisclien. www.dacoromanica.ro 28 Constantin 1. Karadja 320. wa[n] es worn turkcn zage. Cristen worn dy gcmainen leul, dy gaben sich, den tel man neut, sy lieffen mit dem here. Dy stat branten sy in den grunt. 325. in kam zu liilff in kurczcr stunt unit kreffliglichclm here Drakol waz er gemennet der gross waida uon walachei siben tansenl man kam hin pei 330. da man dy stat auss prennet. Auch bracht der bischolff vo[n] wardein wol uirdhalb hundcr t pferl hin ein do ordenl man dy paner. Yegliches het zwai lausent man. 335. daz erst daz waz sânt iorgen nan, der waz der andern mâner. Der flag zu ersten dăe, den furt ain herr hiess palristucn der ander waz daz kunges, den 310. furat latscham lassiaue. Der drit uan odor panir das, aines legaten uon rom was dar under warn dy leute, Die onsolt durch gocz willen furn, 345. dy selben all dar under wurn, als uns daz liet peteute. Daz uird furet mit kiire[n] der pischoLTf uon wardein, dar nach daz fundlft der pischoll'f uon erlach. 350. daz săchst drakel waz furen, Der gross waida uon walachei, daz sibend panir lut rassei, V. 326: mit kreffliglichfem] were. V. 327: Trakle waz er genennet. V. 337: ersten dawe. V. 350: trakle. www.dacoromanica.ro ©cr fciţfleriftfcf Sacpt mto (Bcfc6tc§ten/^e(| S)ntcen £ct(n fflfltwu&ecDngerifct) frim'j; g«0ertt>crt C urcten gcfîgt/ tmrnnff pimtnnp mit jncn gcmflrfjr/Pn bic nit jjeţialten/barumb ev etfcijlflgtn, XXad) PI. IV. Lupta trecerii dela Zlatiţa, Crăciun 1443, După Bonfinius, ed. Berna, M. Apiarlus, 1545. www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele împotriva Turcilor 29 ain hercsog crkent uerre[n]. Daz acht der siben purg[er] waz. 355. daz nennt dcr zekel lander. Das, zehend waz aines herren, hunadienusch genennet. dez ailfft e n orosdiortsch nam war, das zwolilfl pracht cschornym mihel dai-, 360. zwen herren weit erkeimet. Und da bewegten sy ir her, und zugen abcr furpass mer F. 112 c. mit rauben und auch prennen. Und an dem uirden' lag uil drat 365. kamen sy fur ain machtig stat, schille r]n hort man sy nenncn. Da[ry]nn uil kriechen wuren und an zal lurken ungcheur. die kriechen uieln liber die meur, 370. zu den ungern sy furen. Am fmifften lag da warl dy stal gewuimen und uerpi-ennel glal und ganez geprachcn nider. Waz !man lurken darinnen wcsl, 375. dy nil endnmncn in dy uesl, die wurden all sânt sider Gelolel un[d] erslagen. in der weil sy do lagen, so schikl in der pabsl sein polschaft'l do: 380. ir sollent nil ve r]zagen. V. 358: dez ailfflen oraş diorlsch nam war. V. 363: und ach prande. V. 366: dy waz schillern genennet. V. 368: und ach uil lurken uiigeheiir. V, 373: un[d] u[er]prennent drat. V. 374: turken erfiu- und west. V. 376: alle sider, V. 380: sie solten nit u er]zagen. www.dacoromanica.ro 30 Constantin I. Karadja „Ich uolks gnug an dy turken han daz m[er] ich wol pewaren kan. daz niemcn uber uerct." Am erslen tag kamens zuhant 385. fur ain uest, waz rahautsch genant, dy wart uon in uerheret. Wann dy cristen mit namen F 112 d. do Tur zugen mit irer macht dy turken an der erslear nachl 390. dar auss fluhen alsamen. Daz gsloss verprajiten sy zu grund, der kristen uolk rmveii pegund und lag zwe[n] tag da peie. Darnach ptrachen sy aljer auff. 395. und zugen all in aine[m] liauff in die rechten turkeie Mit râben tm[d] a[u]ch brande. m&n weib und kind erslugen sy, waz sy non turken funden, die 400. lolcn sy allesaiide. Wol zwen tag warn sy auff den painfnj am driten kahien sie fur ain[n] markt un[d] ain gsloss darinne. Iengepasser genant waz daz, 405. new markt ez lefilsch gehaissen waz, alz ich mich rechtt] uersinne. Die krislcn da uor lage[n], am uirden tag waz ez verlorn wy uil turke[n] darvimen worn, 110. dy wm’den all crslagen. Uil leul geflohen warn darcin, dy liten all des todes pein. dy kristen mit gcuerde V 385: fur ain sloss. www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele Împotriva Turcilor 31 F 113 a. Da slugen leut und uich zu toi, 115. waz sy begriffen, daz laid not. kain mensch mocht auff dy erde Ainen fuss scczen plasse, er trei auff tot leut wu er ging. dez lurken uolks waz sunderling 420. uil erslagen an masse. Der kristen uolk zu ruwen pflag leut und ross pis an uirden tag. Isloss und stat wart uerprennet. Da zugcn sy aber fîirpâs, 125. mărgl und dorffer in solchcr mâss wie sy dann warn genennet, Der wurden uil zerstoret. sy zugenţn] abcr furpas me und kanien fur ain purk, schende 430. haist sy, han ich gehoret. Die het ain[n] uclsen und ain perle, darauff lag sy, kain ring hanlw[er]k macii sy leichtlich gewunnen. Manch lurk darein geflohen waz die kristen dy arpeiten das 135. ges[l}oss nach rcchlen sin[n]en Der kung waz unverdrossen er slurmcl allen tag daran, und er ucrlass mer guler mau 440. dann e uor allen slossen. Da uor lilen sy angsl un d] wie am drilcn lag gewunnen sy F. 113 b. V. 416: kainer maht auff dy erde. V. 417: kain fuss geseczen plasse. V. 433: Mang turk darin geflohen w a]z. V. 435: gesloss mit wisen synnen. www.dacoromanica.ro 32 Constantin I. Karadja das hauss mit einem storm. Da sy es cin genomen drot, 445. erslugen sy uil turken lot. dy hauptleul in den turm Ent wichen uor dcm here. etlich mit in cndruimen, das ir pci funffczigen dar auff vvaz. 450. die slallcn sich zu were. Erst mnslens sund^er] arbait han. mit gerusten gicngcn sy dar an nnd mit prech zcug pesmider. Da prachcn sy ain loch dar cin, 155. stro holcz waz da gah feures schein daz stiessen sy dar undei*. Da daz dy turken sa'ncn, sy wurffen wer und pogcn liin und heten sich gcrn gehen in, 460. daz dy kristen worn schmehen. Es haKf allez nit umb ain har, sy mnsten gar ucrdcrben fcwar, da waz kain frid noch gnade. Und da dy turken sahen, das 465, kain guad in disen kristen waz da uieln sy sich zu tade Uon dem turen hemider. also gewunnen sy den turn: wi uil turken darinnon wurn, 470. noch moclit kaincr da widcr. F. 113 c. Der kunig vladislau still lag pis an den sibendigstcn Lag. do schiket in an iunff lnmdcrt In das sakman, alz icli u er]sie. V. 460: smehen, V. 462: all v[er]derben.. V. 469: wy uil turken. www.dacoromanica.ro PI. V. Ioan Corvinul primeşte o solie turcească, la Seghedin, in Iulie 1444. După Barletius, ed. Augsburg, H. Steiner, 1533. www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele împotriva Turcilof 33 475. in ain stat haisset ternowe. das stat uolk waz ermurd[er]t Und slug dreu hundert nider. vil manch lurk laid die selben not. zwai hundert man der kristen rat 480. dy kamen Ier er wider. Der kuug prach auff und zach furpas. auff aine haid er kamen was, da er zihen pegande. Ain. nacht und ainen ganczen lag, 485. das leut noch uich nit Lrinkens plag, wann man kain wasser uandc. Und do zach er Jurpasser des morgens da er wasser uanL, am gsloss, wass laschassar genanl, 490. das lag ab ainem wasser. Es hiess ze teiilsch zu der slainptirk. darein gcflohcn was manch tiirk, es het uorhof un d] graben. Der grab gieng durch ain uelsen tieff, 495. do durch daz selbig wasser lieff, daz recht sloss waz' erhabe[n], Inoi uels gehawen schone, dy staffeln giengen durch den stein. wer zu der selben uest wolt ein, 500. der mlust dy stieg aufl gone. F. 113 d. Do stunnplen sy dv uest also, den vorhof sy giwunncn, do warl uil mang Lurk erslagen. V. 479: d[er] selben rat. V. 483: dar auff er zilin pegondc. V. 491: Es waz zu teulscli. V. 494: gieng In den uelsen tieff. V. 498: in den stein. V. 499: sloss wolt ein. V. 501: daz sloss also. V. 503: wart manig turk erslagen. 3 www.dacoromanica.ro 34 Constantin I. Karadja Etlich endrunnen in das haus, 505. daZ waz igehawen in dy klaus. gar uil klaider da lager. Und su[n]st uom gut des pesten. des lud etlich unger so uol ross un[d] sich selb, daz er nit wol 510. macht kuknen auff d[en] uesten. Der kunig vladislau das wart, dy tor er an der uest uerspart, den geicz waz er uerschmehen. Er sprach „das werJTent vo[n] euch gar. 515. wir komen noch, ob gol wil, dar, da wir das nit ansehen." Was gucz und klaider wuren, daz legt er an den lurn hi[n]an, durr holcz und feiir waz geren pran 520. das plrâcht man an den turen. Die turken heten sich ger[n] gwert, do waz in dy hicz uil zu hert, so ainer plikt furs hause, Pei hund[er t pfeilen zu im gie. 525. dy uesl lieffen dvs ab und die turken wurffens herause. F. 114 a. Also dy uest wart sider gewonnen und zerstoren hie. sie lagen zwen tag still pis sy 530. das gesloss prachen nider. Also zugens ain lag reiss do und funden auch ain stat also, darinnen lag ain hause Y. 509 •. ross und claider. V. 512: an dem sloss uer] spă[r t V. 525: daz sloss wart ab gelâuffen dy V. 527: also d[a]z sloss, www.dacoromanica.ro Midiei Betidm despre cruciadele împotriva Turcilor 36 Gepiawen auff aiu[en] hohen p{er]k. 535. kain swache puchs noch ring hant werk mbch im leicht machcn grausse. Stal nud gsloss waz umb graben, gehawen in ain uelsen tieff, der uollen regen wassers lieff, 540. man mocht es wol gchaben. Petrus waz es lurkisch erka[n]l, die peterspurk zu teulsch genanl. do slugen sie sich titre. Der kung no[n] ungerii nud sein man 545. dy leinten da ir puchsen an, gemessen nach der schnure. Weil der sturm waz am pesten, kam der Irakel uon walachei, sein steig lai tern praht man hin pei, 550. do stigens gen der uesten. Do daz dy tnrken wurden gwar, sy eilten schnelliglichen dar nnd slugens uon der maure. Uan disem uelsen^do hin dan 555. uieln sich zu tot wol dreissig man, F 114 b. sy lite[n] laid und traurc. Der kunig mit den seine[n] prach uon der maur ain uach uil drat, daz slug funff und zwanczigz lot. 560. mit deanl kam er hiniei ne. Dy selben turken lielen ain verporgien loch durch disen stain haimlichen durch djT erden, Da uor lag ţrakol waidr noch. V. 531: gemacht. V. 535: kein swache puchs noch ringc". werk V. 548: da kam trakle vo n walachei V 561: Irukle waida. www.dacoromanica.ro 36 Constantin 1. Karadjâ 565. wist er nit nmh daz selbig loch, dy turken uil unwerden Aucb. nit wisten da uane. ir nil dy trungen in daz hol imd mainten auff zu kubnen wol, 570. daz waz trakol verstone. Das er der turken h[er] auss uant, dy liess cr loten all zu liant, da daz die turken sahen, Sie iluhen wider in daz hauss, 575. uil cristen weib rufften h[er]auss „man soit sy nil uerschmahcn, Sy wern geuangen krislen. man soit den kristen glăben ern, und sy uor disen loa ernem, 580. daz sie sich mochte n] fristen". Der kung uerpol aaz man nil sclioss, yedoch gewunnen sy daz sloss. waz turken waz dar und[er], F. 114 c. Dy wurden uon dem gsloss her ab 585. geworfffien iu den. wassergrab, ir waz funffczig pesunder. Wann sich ainer aufi' schupfel und im wasser an plassel, so warn wol zwainczig pfeil in im do, 590. e er sich recht eriupfet. Das sloss zerprachen sy mit al imd slugen turken sund[cr] zal. sy zugen aiu tag raise. Ain gsloss waz mihelilsch genanl, 595. da uor lagen sy allesant dy nachl mit grosser fraise. Dez morgens sy cs slurtnplen, V 573: rafflen clar aus. V. 592: turken one zal. www.dacoromanica.ro y m (B.uvQnbcr£mcb rom Dcfpomi gcfflii[jni/ |id) li'Oig flnn,ict;t. PI. VI. Armatele creştine în drum spre Varna. După Barletius, ed. Augsburg. H. Steiner, 1533. www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele împotriva Turcilor 37 da wom dy turken all dar auss, also gewunnen sy daz hauss, 600. schedlichen sie es furmpten. Hie heteia uir meii zu dem mer, da zoch der kimg mii seinem her des andern lagez hi ne. Dy kriechen prahlen reschlich dar 605. zu uir slossen dy slusscl gar, dy gaben sy im ine. Dar auff fluhen die lurken. er lait sich zu der uesl warnan. do selbest er ruen pegan, 610. daz er nichtz mer waz wurkeii. Dem kunig man dy potschafft prachl „der kaiser kem mit grosser macht zu im gezogfen here." F. 114 d. Der kung gepot „daz yed(er]m>an 615. zu streiten wer perailel schan und plib pei seiner were. Daz niemdn zug vom uelde, es wer an sakman od[er] sust, das yeder man dy nacht ge rust 620. im harnusch pleiben selde. Das ma[n] dy ross gesalell lie." ffu[n]ff faussenl pfert schikt er auff dy strassen und ach schilt wachte. Sy sahen nichczen uonn dy feur 625. da donn dy turken ungeheuer woren pliben dy nachte. Dez morgens kam gerennet der gross waida uon walachei, wol hundert pfert pracht er hi[n] pei, V. 601: Sy heten. V. 608: zu dein sloss warnan. V, 624: sichczen denii dy feur, www.dacoromanica.ro 38 Constantin 1. Karadja 630. drakol waz er geneimet. Der pracht dem kunig do dy mer „der tu[r]kisch kaiser murat, wer auff gebrochen mit machte, Und zug mit seinejm] her do her. 635. wol drew mal hundert tausent wer der turken ungeslahte." Der kung, legat un[d] diser hunadienusch u[m]b daz her riten, un[d] manten daz uolk ser 640. „daz sy uicht wern verliser. Des glâbens kristi unsers hern! F. 115 a. daz sy zu streit peraitet wern.“ und das pieschach nil drate, Und welcher nit gepeichtet het, 645. den segen und de[n] aplass tel uber in der legate, Als ob er het gepeichtet, wan ir der merteil peichtig warl in diser rais und hereuart 650. wart in ir sund erleichtet. Die kristen zugen da zusam, die weil daz turkisch her lierkam, neher sy zu in rukten. An sânt mertins abe[n]t was das. 655. uber ain perk zugens furpaz, an dy ueind sie sich schmukten. Die ueind auch zu in rurten uor der wagenpurk waz die pan, wol auff sechczehen tausent man. 660. ain roten uann sy furte[n]. V. 630: Irakle. V. 632: murat d[er]. V. 633: het auff prochen. V. 657: An dy kristen sy rurten. www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele Împotriva Turcilor 39 Do daz die kristen sahe[n], seit ruklen sy zu inauff die weit auss der wagen purk schane. Sânt iorgen paner schiktens fur, 665. da ich daz rote creucz an spur da in dem weissen uane. Die kristen tind die haiden rukten zusamen sitiglich, der streit wart wol, pedunket mich 670. erhaben uon in paiden. Ma n] hart ir ailer paider spil. pusaumen und trame ten uil undern kristen erhullen. F. 115 b. Dez gleichen in der turken her 675. hort man h[er]pauken slahen ser, wan[n] sy gar weit erschnllen. Do waz ain gross gedone. noch hort man stich nn[d] sleg uil mer erkrache[n] uon ir paider wer, 680. sie worn ain ander hone. Uon den sperem ward ain gestech, als ob ain gancz ei'7 walt zcrprech, uon pfogienn ain geschneter, Alz ob die storch in al der] weit 685. pei ain weren in ainem uelt, es waz alz ain sturm weter. Die pfeil fliegen pegunefn] als die hainschreken uo[n] dem gras. des tages schei[n] daz uinstern waz 690. alz der nebel dy sunnen. Zu paider seiten wart eruelt uil mancher stolczer kuner helt, V. 665: nun spur. V. 684: aller weit. V. 689: az uinstern waz. V. 692: werder kun[er he l]t www.dacoromanica.ro 40 Constantin I. Karadja doch er ain kristen viele So lagen dreissig turken toi. 695. eixi stand wert wol dez streitcz mot, ir kainer sich uerhiele. (Zu lest die kristen kamien und prachen durch der turken her, da uil ir pan[er] nnd a[u]ch wer, 700. die fhicht dy turken namen. F. 115 c. Sie wurden all geslagen tot, ain tausent kamen auss der not, auff den perg sy endrunnen Da dann der turkisch kais[er] lag, 705. mit seiner macht der er dann pflag, manheit waz im zenmnen. Da daz dy turken sahen, mit maht liessen sy sich en gefg]en uber den perg ab gegen den 710. kristen woren sie gahen. Do das die kristen sahen drat. sie allsant mit gemainem rat auss der wagenpurg zugen, Und triben sy uon diser wal 715. hin wide[r] auff den perk zu mal, uil turken sy erslugen. Da de[r] kaiser uerlose und kainen sig hei uberal, do nam er die flucht in ain tal 720. daz er im auss erkose. Mit uels waz es geuestigt rechl, darein waich er un[d] sein fussknecht, iengetschire dy steLen. Der raisig zeug zoh wider auff V. 699: und ir wer. V, 708: sy sich hin gen, www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele Împotriva Turcilor 41 725. den berg zaxnen in ainen hauft. F. 115 d. Tind mit gemainen reten Sie all den b[er}g ah zugen gegen den kristen horent wie mii listen gcwalliglich sy sy 730. wider den perg au fi slugen, Sy slugen ab[er uil an mass, do wart dem kaiser kunl, wie grass dy seinen schaden nemen. Do enbot er dem Irakcl seil, 735. „welt er nit lassen uon dem slrcill e im mer botschafft keme[n] So wolt er loten lassen sein zwen bruder, die or denn bel geuangen an der waren tel, 740. wolt er sich slreicz nil massen/' Die lurkcn lies.seti sicii nil dral alsamen mii goma hi im rat mer uon dem berg her nider. Weil sy erhuben dy de n’ streil, 715. do zoch der gross waida beiscil Und liess die krislen sider In de[n] noten peleilren. yedoch so werlen sie sich, sam den frunuen rilern vvolgesam, 750. die sich nit land vertreil>en. Sie iagtens wider aulf dein perk, als ob es weren klaines wcrk F. 116 a. slugens ir aber uile. Da sprach der kung von ungem seil 755. „das uns got so uil siges geil, V. 728: geu den krislen merkend, wy. V. 734: Irakle. www.dacoromanica.ro 42 Constantin I. Karadja ich nit erwinden wile, Ich sech den kaiser selbe/' daz selbig wider rit im der hunadienusch sunderper, 760. des turken kaisers helbe. Und er sprach „herr ir wissent nit der kaisers unrd] der turken sit. wie sy noch uortail graben! Nu[n] lassent uns pleiben pei ain, 765. und uechlen mit den uolk al ain daz wir hie uor uns haben/' Er nit tio] gen pegunde, der ral pedacht in wider zem, und er enpfalch daz streiten dem 770. hunadienusch unde Dem legaten daher uon ram. er welt auss de[n] herren alsam junffhundert pfcrt der peslen, Er niemencz mer wolt ub[er] al, 775. er spranget in daz selbig tal daz im der turk liess uesten. Der kung tet grossen schaden er tmd die seinen in dem tal, uil turken sturben atiff de[r] wal, 780. yedoch wart er beladen. Und uber nsenigt also ser, F. 116 b. ir worn zwolff taussenl oder mer, des turken kaisers maunen. Der kung uon ungem und sein man 785. ptelibe[n] all auff diser pan, ir kainer kam uon dannen. Ir mol sy da erliten. V. 766: dann uor uns. V, 784: der kung vladislau un d sein inan www.dacoromanica.ro Michel Behelm despre cruciadele împotriva Turcilor 43 dy andern kristen umb ir seit auch heten in der weil und zeit 790. mit de[nt] ueiden gestriten, Das sy sy zum sibenden mal den tag ucrtriben uan der wal, da auff den perg hin wider. Da der turkisch k ai ser hort, daz 795. der kunig vladislaulus waz im tal gelegen nider, Da er dy selben mere ach hat gehort sagen, do pei daz der waida von walachei 800. uon dan gewichen were, Da liess er auff der selben stet sein uhlk samteln waz er noch het. und macht ain new geschike Und ordenung zu dem geuecht. 805. sein iengitscliire und fussknechl achten dez nichl ain wike. Uor dem peig er sie schikct, gegen den kristen In den streit, zu paide[n] seiten autf dy weil 810. alz zwen flugel uer riket. F. 116 c. Der raisig zeug da miten gie. sie kamen schon zu samen hie dj kristen all gemaine, Und auch dy turken ungeslachl 815. mit irer piaider ganczer macht ida sy traffen mit aine. Dy weil dy fussknecht kamen, der wagenpui'k sy eilten zu, daz waz den kristen uil zu fru, V. 806: ahten sein niht. V. 807: uon dem perg. www.dacoromanica.ro 44 Constantin 1. Karadja 820. ir wer sy all ein namen, Die kristen sich mii rechter wer hin slugen durch der turken her auff den perg mit gewalte. Dy wagerupurk waz nun uerlorn. 825. waz wer und uortail darinn worn, daz hetens als pestalte. tJil kristen fluhen danne[n] der legat hielt in stillen sit und der hunadienusch mit 830, etlichen tausent mannen, Und daz kristen uolk daz do Tloch dem schikenten sy hindenoch „daz sy kemen her wider." Aber ir kaimer wolt es tun. 835. Da hubcn sy sich auch da fun und auff dem perg sie sider, F 11G d. Uff under ainer giiss grabe der waz sich also stik und wust, welch ross da ub[er] wlalt, daz must 840. auff dem ars slciffen abe. Die turken uor der kristen werk nit tors ten kumefn] auff den perk, wann sy nahen verzaglen. Do dy kristen halb uber wurn, 815. ererst dy turken an sy furn, hinden sy an sy iagten, Ererst musten yeezunde dy kristen die flucht nemen auch. weleher hin uber kam der floch 850. daz pesten daz er kunde. Ir uil uerdurben, daz daz hol V. 837: da uon ainen grabe. www.dacoromanica.ro : hrftf CCmoftfJîrtrtfqj tegiomb? Una m&o.’o tunet fl mîftţ-rto tfî biuerfafeb eaie noua poitntrG ^rp* fie ţllufVaG £ptiecornet; ^jcpfcrut cjc pnb9 rraf* filunnie alt] ctcutfuG aii) cp '^ungaria fcaroricG uouirafccG ifta» agie mairftnn Hâuc hect ppiaiio populo lugubre? fine ct abmob â noauc*no «me tăceri iebet feb taro btbgctuiG mc ppirolaG bttiul; gariquâco eatbolicr fitoi maruGnmnet penai! ii, ' ^ifi cehgiofifftmi ptîripce m vroi coiienicnciG ie mobiG ocfiflenbi fanrtc ctunff rrrimiriG ct bofhb? fpi cogitniicric.noun igit ifta fut*2liut onico ini; nj Ui io ojc tegrm polonie riî eatbinoli famh 31 n; . geţi mulnfq; iQuganG feb plunb9 tUalnrijiG ce 3$ulgacw acqi mtţicnis m tomaniâ ufqţ ,pfcdoG toc fcellanbo fuaeffiiG babuiffe ut nou longc jb 3bmmopo!i ruffcra pofurtmte bragmtn nnba pugnatorum mac* troiene mile ncc pfuaicn mib» potent tanra pfibui ufuG ii toG finffc-utppiaitu fariguinm^nbumcnfliG mco ucntecct ^Uub aut cccbibihne efl teftacria* djir.eatu claflcmulecn9 no pottuffc .prrbe fînin iâ fuio luG amc fe ) ubau9 4acbmaliG (igfuaucrat* PI. VII. Pius II, De bello Thurcorum et Hungarorum, ed. A. Therhoernen, Colonia, circa 1472, fol. 19 a. Cea mai veche menţiune a Românilor in tipar. După exemplarul in biblioteca grumazestiana (Karadja). www.dacoromanica.ro Michel feeheim despte cruciadele împotriva Turcilor 45 des graben toter wart so uol, daz man wol hin moht reiten. Welcher zu fussen waz geschart 855. oder uon dem ross kam, der wart geuangen an de[n] zeiten. Den kristen die do riten den uolgten sy nur zu dem graben. die kristen sich nit liessen haben, 860. der turken sy nit pilen. Die raisigcn kamen da uan, welche[r] zu ross waz der endra[n], F 117 a. man eilet sy nit sere. Man maint daz ir in disejn hol 865. auff dreu tausent uerdurben wol auch wurden ir uil mere Dann dreu tausejnt geuangen. der turken wurden, hor icli sagn, wol sibenczig tausent erslagn. 870. do waz der streit zcrgangen. Der legal un[d] a[u]ch sust nil hern wurden geuangen in dem m[er]n. es waz an ainem ăbe[n]t, Der zeit so die sunn under găt, 875. do 'wurden, sy geuangen spat sy wurden daz gelăbent. Hi[n] gefurt in das here der kaiscr zach zu der walstel, da er dann uo[r] gcstrilen hei, 880. und hielcz drei lag in were. Und da must man dez morgens fru im die gieuangen Iu ren zu. welcher waz in der eltc Pei zwainzig iaren oder mier, V. 870: d[er] slrait zu gangeu, www.dacoromanica.ro Constantin I. Karadja 46 885. dy liess cr kopfen mit geuer, sein zorn waz maniguelte. Yedoch wart ir zu mer ung haiinlichefn] uil gcstolen ab. F. 117 b. zwolff riter er dem soldan gab 890. und zwolff knaben zu erung. Die riter waren angelait, alz weren sy zu streit per ai t, die liess mau T>ei dem leben. "Den grossen kam was er begebin .895. zwolff riter uir und zwainczig knabin, die pcgund er im geben Und âch zu erung senden. 'auch so gab er dem karaman sechs riter und sechs knalien schan, 900. daz im zoren waz wenden. Waz er kristen an diser stet uberiger geuanger het, dy taill er in seim lande, Das man sie furpaz zihen seld. 905 und dar nach zoch er auss dem uell, den kung liess er zuhande Et hauptien also loter, dem soldan sendet er daz hă hi zu ainer erung, daz gelobt. 910. dcr poswicht bub und loter Schuff mit den kricchen, daz man in grub in ain kriecliisch kapeln hin, und daz beschach zustiuide. F. 117 c. Und den lcgaten man so schnel 915. furt in dy stat andrinopel, da selbst ma[h] in bcgunde V 907: nun kăpfen also toler V 910: der pub und ach dcr loter. www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele Împotriva Turcilor 4? Also lebendig fillen und im die haut lan zihen ab. do mii er seineu gaist auff gab 920. umb kristcn glăben willen. In disem slrcit uerliesen so waz niiemlen so nast schuldig do als dy venedigere. Wanu in der bab[s]t gepol, daz man 925. kain haiden uber mer soit lan. iun[d] auff dieselben mere So worn sy auff gezogien, das sy kain liessen uber kumb. der pabsl gab in sein soit dar umb, 930. doch so wart er petrogen. Do die haiden kamen zu in, uo[n] yedim namens ain guldin und furtens uber me[r]e. Zwai mal hundert taussenl waz der, 935. die furten die uenediger uber mit ire[r] were. Wer uenedig nit gwesen, die turkoi hie gisend des mers wer gancz gewunnen, kaines hers 910. wern sie nurn] mer genese[n]. Die afgen haiden ungeheur den iurken da kamen zu steiir, F. 117 d. werleich es waz wol zeiţe. Die liedlei[n] ich getichtet hab 913. als mirs hans niăgesl fure gab, der selb waz in dem streite. V 922: waz nyinen nihl an scliuklig do. V. 923: dann dy uenedig ere. V 931: und do dy haiden zu in kamen. V. 932: vo[n] yedem sy ain gulden namen V. 940' mohten sy sein geuesen www.dacoromanica.ro 48 Constantin 1, ffaradja ■Wol auff funffzehen iare er de[r] turken geuangen waz. ich michel beham kund euch das, 950. a]s mir isl offenpare. 0 TE Vers 13: Regele Albrecht a murit la 27 Octombre 1439. 17: „Ffraw Els“ este Regina Elisabeta, văduva lui Albrecht. 22: Elisabeta a miurit la 19 Decembre 1442. 24: „in der zwitracht" se referă la lupta internă în Ungaria, între partisanii lui Vladislav al Poloniei şi cei ai lui Ladislau Postumul. 25-26: Campania pregătită de Murad era sa fie o rasbu-nare pentni înfrângerea oe suferise din partea lui Ioan Gorvinul la Poarta-de-Fier Teufelsschlucht în Ardeal, din 25 Martie 1442 cf. Kupelwieser, р. 64). 30: „Wardein" este probabil Oradea-Mare şi nu Peler-wardein. Ciheisliunea a fost discutată de Gille, o. с. , p. 12. 32 Beheim socoteşte că armata creştină în campania de la 1443 cuprindea 14.000 de ostaşi. Dukas (ed. Bonn, p. 217) dă un număr de 25.000 la trecerea Dunării, câteva zile mai tărziu. Cf. şi A. Huber, o. c., p. 178 şi Gille, p. 12 35-36: „Tutenrib“ a fost identificat de Karajan p. 9 cu Slankamen pe Dunăre, aproape de gurile Tisei. Cf. şi Huber, p. 178, care crede însă mai probabil ca armata va fi trecut Dunărea la Belgrad, cetate în mânile creştinilor, urmând în aceasta privinţa pe Saad-ed-din. 39: Sofia fu cucerită la 4 Decembre 1443. Hans Măgest nu va fi luat parte probabil la cucerirea oraşelor Crujevaţ, Niş şi Pirot, care precedă de fapt luarea Sofiei. V. 947: auff sehczehen iare V. 949: michel pâham www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele Împotriva Turcilor 49 62: Beheim face aici confusie. Armata oeştinâ ajunsese fireşte la Niş înainte de-a cuprinde Sofia. Vestita victorie a lui Ioan Corvinul la Niş avu loc la 3 Novembre 1443. S’a cetit „uisch" în loc de „Nisch“. Karajan dă interpretarea „Vis“, cuvântul unguresc pentru apă, Ambele ms. au însă „Nisch“ şi cuvintele „an der stat" din V. 54 dovedesc că regele aştepta lângă oraş uf Niş. 59 şi 163: „Maricza" nu poate fi râul Mariţa, care curge îa Miazăzi de Munţii Balcani. Este probabil vorba de micul râu Slatiţa, în trecătoarea purtând acelaşi nume; cf. Gille, p. 18. 62 şi 95; Huber, o c., p. 203, a arătat că Halil-Paşa era fratele cumnatului Sultanului. 65: „uber mer“ înseamnă peste Bosfor, adecă din Asia Mică („Gross turkeie"). 68: Beheim numără armata turcească la 200.000, cifra de sigur mult exagerată. 93: Aici găsim o nepotrivire între xnss. 331 şi 312, ,.uirl-halb hundert" şi „uird halb tausend" respectiv. Credem că prima versiune este mai aproape de adevăr. 94: Gheorghe Br anco viei. 102: „disem wasser". Este poale vorba de batălia de la Nişava, care nu avu loc însă decât la 6 Ianuarie T444 CCf. Kupelwieser, p 79). In acest cas ne găsim, fireşte, în faţa iniei erori de cronologie, lupta de la Slatiţa, la Crăciun, fiind descrisă mai jos, prin v. 174 şi urmi. 123: „weihcn nahten". Aci este iaraşi vorba de lupta de la Slatiţa, cronologia fiind plina dc nepotriviri. 127: „Tispot Iurat" este Gheorghe Brancovici. 1,45: „Huniadenusch", adecă Huniadi Ianuseh. 155: „Kriechisch Weissenpurg" este Belgrad. 159: „Taubenpurg" este cetatea Columbaci. „Sendre" este Semtendria. Schimbul privonierilor în contra cetăţilor, relatat de Beheim, este confirmat şi din alte izvoare (Constantin de Oslrowice, Nesri şi Saad-ed-Din. Cf. Gille, p. 17 . 4 www.dacoromanica.ro 50 Constantin I. Karadja 162: Ambele manuscripte dau iarăşi nisch şi nu uisch. 168: „Altintasch" sau Altin Dagh sau Slada Gura, este, fără îndoială, vre-o înălţime în apropierea trecătoarei Slatiţa. 222: „Her Niklos Waida“ este Nioolae de Ujlak, Voe-vodul Ardealului. CfL Karajan, în Quellen und Fo/v schungen, Viena 1849, p. 10. 225: „Redniczer“. Poate fi vorba tot de Ioan Corvin sau de Gheorghe Brancovici. 261: „Sânt Jacobs Tag“ este 25 Iulie. 278: „Wardein“, fără îndoială Oradea-Mare. Cf. I. Bleyer . în Szazâdolc, 1902, p. 348, citat de Gille, p. 21. 285: „Tumelsjpiurg" este Timişoara. 293: „Arswo" este Orşova. 294: „Serim“ este Tumu-Saverin. 300: „Markl“. Kupelwieser, p. 85, a identificai acest târg cu Cladova. 315. Armata ajunse la Vidin pe la 27-8 Septembre; cf. Gille, p. 22. 327: Reheim, este singurul autor care ni spune că „Dra-coI“ se alătură anulatei încă de la Vidin. Palatio, Dlugosz şi Callimlachus spun că ajmisese numai la Nicopole, cu 4.000 de ostaşi, în loc de 7.000 arătaţi de poetul nostru. Posibil este ca Vlad Ţepeş sâ fie „Dracol4, indicai aici, iar tatal acestuia, Vlad Dracul, sa fie cel a cărui sosire este menţionată de ceilalţi autori. 331: ,.Bischoff von Wardein“ este Johannes de Dominis, episcop de Oradea-Mare; cf. Karajan, p. 15. 335: .,Sanl Iorgen uan“ era condus de Ştefan Bâthory. Beheim, v. 338, „Patristven“, după cum spune Karajan, p. 16. 340: „Lalscham Lasslaue“ este Ladislav de Losoncz (ibid.). 312: „Legaten uon Rom“, este cardinalul Iulian Cesarini. 319: „Pischolff uon Erlach“ era Simon de Rozgon. 352: „Rassei ain herczog“ este, după Karajan, p. 16, epicopul din Bosnia, „Raffael Herczeg de Zekchc\v“ (sau Zegew). 358: „Orodiotsch", este probabil Gheorghe Orosz Lchol/ki (ibid.). www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele împotriva Turcilor Sl 359: „Cschornym Mihail“, este Mihai de Szilâgyi, cumL naiul lui Io an Coj-vinul. Cf. Lewenklaw von Am-mielbum, Newe Chronica tărlcischer Nation, Frank-furt, 1590, p. 59, citat de Kohler, p. 51. 366: „Schiltern'!. Kupelwieser, p. 86, socoteşte ca armata creştină, ajunse la Nicopole pe la 16 Octombrc. Beheim face aici o nouă greşeala de cronologie, soootind numai patru zile pentru drumul de la Vidin la Nicopole, circa 220 km., o imposibilitate fireşte pfentru o armată încărcată cu bagaje, pe drumuri rele sau inexistente. 379: După Palatio, această solie a Papei sosi când armata se afla la Vidin. 385: „Rahautsch.“ Bleyer, o. c., p. 354, crede ca este vorba poate de Rahova. In acest cas Beheim face iarăşi o greşeală, de oare oc localitatea aceasta se află la Apus de Nicopole, Kupelwieser, p. 88, propune Rasgrad, prea departe însă pentru un marş de numai o zi. 104: „Iengepasser“ sau „Nev, markt“ este Ienibazar, menţionat şi de Dlugo&z şi Palatio. 429: „Schemle." Kohler socoteşte ca armata sosi la Şumla pe la 25 Octombre. 475: „Teraowe", probabil Târnovo pe râul Ianlra. 489- „Taschassar", este Taş-Hisar, lângă Pravadi. 541: „Petrus" sau Petersburg. Cuprinderea cetăţii Pravadi este menţionată şi de Palatio, Dlugosz şi Callir xnJachus. 594: „Mihelitsch“ sau Mualici, menţionai numai de Beheim, era o mică cetate, azi dispăruta, însemnata încă pe harta lui Kaunilz, Donau-Bulgarien und der Batkan, Leipzig 1882, 4°, la Nord de Agemlie. 654: Sânt Martins Abend“ este 9 Novembre. 738-9: Aceste versuri dovedesc ca este vorba de Vlad Ţepeş, şi nu de Vlad Dracul. Doi din tiii celui din urma erau într’adevăr, încă din anul 1139, oslaleei ai Sultanului. Cf. de ex.: I. Chr. Engel; Gcschichtc der Walachei, Halle 1804, p. 170. Compilatorul turc Muhji ed-Din vorbeşte însă numai de un fiu dat ca www.dacoromanica.ro 52 Constantin I. Karadja osLaLec. Cf. traducerea germlană dc Hans Caudir, editată de Marcus Brosian, supt numele de Chro-nica oder Acta von der Turckischen Tyrannenc her-koirimen..., Frankfurt an der Oder, 1567. Cf. şi Babinger, o. c., p. 73. 865 şi urm. Numărul celor căzuţi la Vama, indicat de poetul nostru, este absolut fanlesist. Hans Măgest nu era de sigur în stare a lace un calcul, chiar aproximativ în aceasta privinţă, fiind prins de Turci şi luat în robie îndată după bătălie. 914: Despre sfârşitul cardinalului Iulian Cesarini, Be-heim arată o versiune care diferă de cea dată de alţi autori, Pius al II-lea spune că ar fi fost rănit în cursul luptei, fiind apoi ucis de Unguri (Opera, ed. Basel, episl. 81). Chalcooondylas spune de asemenea mai scurt că-şi găsi sfârşitul în timpul fugii, (ed. Bonn, p. 337), iar Wavrin: „en passant le Da-nube fut desrobe et noye par Ies Vallaques" (ed. Iorga, p. 41). Versiunea lui Behieim este însă confirmata printr’o naraţiune veche a unui Aegidius Carlerius, publicată de Stephan Balusius, în Miscsl tanea, voi. III, Paris 1680, p. 302. 934: Gifra de 200.000 de oameni, dată de Beheimi pentru armata Sultanului este de sigur mult exagerată. Prin mărirea numărului duşmanilor, se încearcă adesea a micşora durerea înfrângerii, ceia ce s’a făcut de când există omenirea. In toate războaiele cu Turcii, s’a făicut acelaşi lucru: după Niicopole, Cosovo, Vama, Mohâcs, şi aşa mai departe. Turcii au exagerai, la rândul lor, numărul anualei creştine. In lucrarea citată a lui Muhji ed-Din, ed. Frankfurt an der Oder 1567, se dă, astfel, o cifra de 80.000 de cruciaţi cu 400 lunuri, cilfre absolut fanlesiste. 935. Nu toţi autorii aruncă însă vina asupra Veneţienilor. Wavrin, de exemplu, spune că trădarea fu săvârşită de Genovesi (ed. Iorga, p. 90). CP. şi Caspar Peuoer în Chronica Carionis, ed. 1588, p. 788, şi, printre autorii mai moderni, Bleyer, o. c., p. 364 şi Kohler, o. c., p. 46. Cronicarul polon Cromer spune însă www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele Împotriva Turcilor 53 că Veneţienii şi G ‘iiovezii corupţii cu bani, trădară cauza creştină. Cf. C. Brătescu în Arhiva Dobrogei voi. II 1919) p. 100. GLOSAR! Allintasch = Slatiţa. ander, der zweite — al doilea. an masse, ohne Mass = fără măsură. Arswo = Orşova. auff gone, auf gehen a sui. begabin, begeben, weggeben a dărui. begriffen, in Angriff nehmen — a pune mâna dăe, dawe, dun, tlum a face. drait, drat, drate, drot, schnell, eilig — repede. dunket, dunken, scheinen, dii d;< n a părea. durch hagt, verhagl, verhagen, nimcldiessen a încunjum elte, Alter — vrâsLa. endrunno, entrimien, sicii ,-nlzirlisn a se retrage enpfalch, empfalhen, empfeldcn a sfătui er, eher = înainte, er, Ehre = onoare, ererst, erst = întăiu. erfriste, erfrisen, erfrischen a răcori erhaben, aufrecht erhaben a susţinea, erkose, erkosen, erwăhlen a alege, erlupfen, in die Hohr hvben a se ridica ernern, retten — a scăpa, eruelt, ervellen, erlegen a ucide, erwinden, zuruclckehr, n a se întoarce ffraw Els Regina Elisabeta, văduva lui Albrecht al Ungariei. flag, Angriff, Slurm — atac. floch, flinken, fliehen, sicii fliichlen a scăpa, a lugi. 1 Pentru presentul glosar neram servit mai aies de M. Lexer: Mitlelhochdeutsches Handworterbuch, Leipzig 1872. 3 voi. Sântem Insă şi îndatoraţi prietenului nostru D. Doctor Ilans Wcgener d® la secţia manuscriselor la Staatsbibliolek din Berlin pentru explicaţia unor cuvinte deosebit de greu de înţeles, www.dacoromanica.ro 54 Constantin i. Karadja fraise, Gefahr = pericol, furet, furen, făhren = a conduce, fur passer, vorwârts — înainLe. geit, geben, geben — a da. Gelipel = Gallipoli. geprachte, Lârrrt, Geschrei — zgomot, geren, gem = lesne. geschart, gescharn, sich sammeln — a se aduna geschike, Ordnunff, Anordnnng aşezare, orânduire. gestrakcz, auf der Stelle, gleich = iimediat. gelurslen, Kulinheit — vilejie. geuer, gleuerde, heimlich — îjn secret. gie, gau, gchen a merge. igocz, Gotts al lui Dumnezeu grauen, grâu. Graf = conte. grausse, grus, schrecksn = a se speria greind, Gewiehrr = nechezat. gussgrabe, Beii eines Slurzbaclu s râpă. gwan, gewinncn, enverben a câştiga. gwerden, gewercTen, wurdigen = a face omagiu. han, hon. hone, habeti a avea. heine, heim — înapoi acasă. heint, heim = acasă. helbc, Seite, Richlung direcţie, parte. heruart in den mlern, Kreuzzug = cruciadă. hinder dem licht, im Dunketn — în întuneric. hol, Loch = gaură. horent, horen, horen = a asculta. houen, zu Hofe = la curte. hy, hier = aci. Iengepasser = I&nibazar. iengetschir, Janitschar = ienicer. in stillen sit, an der stillen Seite = în partea unde era linişte in were, in Waffen = înarmat, iurat = Despotul Gheorghe Brancovici. Maus, Ilohle, Felsspate — peşteră, laiden, zu wider, verhasst sein — a fi urât. lan, landt, lassen, lassen — a lăsa. www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele împotriva Turcilor 55 laster, was die Ehre krănkt — desonoare. liet, lietlein, Lied = cântec. loter, Taugenichts, Schetm şlrengar. luczel, wenig = puţin. mâner, mkn, Marin = om,. megjich, mannegetich = teluri!. merung, Bereicherung îmbogăţire. Mihelitsch, Mualici, localitate azi dispărută. mii neute, umsonst — fara izbândă, jieut, nichts = nimic, nichtczen, nichts = nimic. Niclos Waida = Nicolae Ujlaky. niemen, keinrr nimeni. onsolt, ohne Sold fără leafa. painn, Bein picior. pan, Untergang, Verderben distrugere. panir, Baner — ceată. pehut, behutet = păzit. perk, Bcrg = munte. pesach, besehen, ’ unternehmen, pruftn — a cerceta. pestalte, bestellen, besetzen mit BewaffnJtcn — a ocupa. pesunder, besonders = mai ales. petent, bctihten, schreiben, dichlrn a scrie. Pelerspurk, Petrus = Provadia. pflag, pflegen, leiten, beaufrichtigen — a îndrepta. pfat, Weg = drum plasse, Ptatz = loc. plikt, Dienst = serviciu. pogen, pogBogen arc. precbzeug, Brechzeug = unelte de fier. prennen, brennen — pârjol. puchs, Buckse = tun,. puffel, Buffet = bivol. Rahautsch = Raliova sau Itasgrad. reten, Reden = vorbe, sait sagen, sagen = a spune, sakman, Plunderer, Răuber jafuilor, Sânt Jacobs Tag = 25 Iulie. schau, schaue, schdn = frumos www.dacoromanica.ro 56 Constantin 1. Karadja schangl, schenken, schenlcen — a dărui. Scliemlc — Schumla. Schillern — Nicopoli. schmâche, Schmach ruşine, schone, ganz und gar în întregime secii, sehen, sehen = a vedea, seczen, setzen = a pune. Sendre = Semendria. Serim = Turnut-Severin. sider, hernacli = apoi. sleiffen, heruntcr rutschcn — a aluneca. Ispeiset, speisen, năhren - a hrăni staffel, Stufe = treaptă. Stainpurk = Taş-Hisar. stik, steil = prăpăstios, răpede. şira, Stroh — paie. sunder, gleichwohl, besander —cu toate, deosebit. sunder, ohne = fără. sunderling, besonders mai ales sunn, Semne = soare. sust, sonst = altfel. taut, leeres Geschwâlz = cuvinle Tara temeiu Taschassar = Taşhisar, lângă Provadia. Tauben purg = Columbacz. Tcrnawe = Trnowa. torst, torsten, wagen = a încumeta. trager, tragen, halten, dulden — a resista. Tumelpurg = Timişoara. turren, wagen = a se îndrăzni. Tutenrib = Slankamen, pe Dunăre. nan, uaivn, Fahn = steag, drapel, tuanknis, Gefăngnis închisoare. uant, sich vinden, ah wahr herausslellen = a se adeveri. Iiart, Warte = post de observator. uber menigt, uber menigen, durch Menge bewăltigen = birui prin forţă. uerhangl, eingewiUigt = de acord. Ueir war — Fejervăr, Belgrad. (uerrichct, verrichten, ordncn, mrteilen = a aranja, a orândui. www.dacoromanica.ro Michel Beheim despre cruciadele Împotriva Turcilor 57 uerrne, ferne = departe, uâch, Vieh - vite. um reule, tun reiiten, um reiten — a încercui călare Unde, und - şi. ungefuger, roii, gross = cumplit, mare, ungeschlacht, bosartig, roh = rău, crud. unwerde, univurdig, verăchilich^ nedemn, despreţuit. Uorchtsam, [urchtsdm, ângsllich = fricos. Horst, uorsc'nen, forschen — a cerceta, uruar, Ueberfăhrt = loc de trecere pe un râu. verhaget, verhagen, umschliessen — a încunjura. verhielte, verhaltcn, zuriickhalten, zogern =a abţinea, ■verstone, verstanden, verstehen — a înţelege, verruckte, verrucken, weichen, von der Sielle riiclcen = a se clinti din loc. wal, walstet, Schlachtfeld, Feld câmp de luptă, câmp. wanden, wenden, findpn — a găsi. wann, aber, nur, sondorii = dar, îusă. Wardein Oradea-Mare. waren, wurnen, aufmsrksam machcn — a atrage atenţia. was, waz. ivar — era. wen, meinen = a crede, a se pare wer, Waffe = armă. werlich, werhaft — înarmat. widerzem, widerzemen, missfallen a displace. wird, Wărde, Ansehen = prestigiu. wolgesam, wolgosd/nmelt - bine orânduit. wol giînnen, wohhvollend, gnădig = binevoitor. wurken, wirken, schaffen = a face. yeezunde, jetzt - acum. zage, feige — laş. zergangen, zergan, aufhoren = a înceta, zermnmen, zernumen, zu Ende gchen = a peri. zu mall, zusammen nnpreună. zu tade, zu Tode la moarte. www.dacoromanica.ro 58 Constantin I. Karadja R £ S U M £ Nous publions ci joint le texte complet du poeme de Michel Beheim relatif aux croisades de 1443 et 1444, se terminant par le d&astne de Varna, esperanl ainsi prâsenter un travail utile. Bien que ce recit ait dejâ ăte rendu aooessible aux spe-cialistes par une âdition de 1849, due aux soins du professeur autrichien Th. G. von Karajan, cette publication, si difficile â trouver, pecbe par tant d’erreurs et d’inexactitudes, ayant etâ faite d’apres une copie peu soigneuse du moins bon des deux manuscrits exislants de nolre poeme, qu’une reprise de ce travail n’a guâre besoin d’autre justification. Notre version est faite d’aprfes le manuslcrit Pal. germ,. 334 dc la Bibliolhăque de l’Universite de Heidelberg. Nous Facconi-pagnons des principalei variantcs du oodex Pal. germ. 312 dc la meme bibliothâque, sous forme de notes. En nous appuyant sur le poeme de Beheim, ainsi que sur une leltre de Pie II, en date du 13 decembre 1144, et sur la chronique de Chalcocondylas, nous elablissons que le nombre des Roumains, Bulgares et Rulhenes se trouvant dans Ies î’angs des chretiens lors de la croisade dc 1444, depassail miâme celui des Hongrois et Polonais. II s’agit ici, sans doute, de Roumains de Transylvanie, en sus du contingient valaque piroprement dit, qui se trouve mentioimd par tous Ies au-teurs. Nous pouvons donc affirmer que la part prise par Ies Roumains â la. campagne et surtout â la bataille de Varna a dtd hien plus importante qu’on ne l’a cru jusqu’â prdsent. Toutes Ies sources sont unanimes â relever la bravoure des Hongrois â cette occasion. Nous croyonş pouvoir etablir qu’une boame part de cette gloirc revient aussi aux autres nations qui lutterent pour la meme cause sous Ies banieres du noi Vladislav et du heros, d’origine roumaine, Jean Himyadi le Corvin. Nous avons cru utile de joindre â notre texte une courte bibliograpliie des sources connues sur Ies ev&nements relates, ainsi que diverses notes et un glossaire â l’u^age des lecteurs peu familiarisSs avec la langue allemande du XV-e silele. Berlin, mai 1935. www.dacoromanica.ro N. IORGA ACTE DE PE VALEA TELEAJENULUI www.dacoromanica.ro ACTE DE PE VALEA TELEAJENULUI1 I. f Adecă eu Marin înpreună cu fraţii miei anume Barbul şi Bustea şi Stoica, nepoţi Burneştilor, dat-am acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la măna dumnealui jupănului Iorgăi ot Bucureşti cum să să ştie că i-am vândut dumnealui un pogon de vie în dealul Boldeştilor alăturea pâ lângă viile dumnealui, care vij ne-au fost şi noao de cumpărătoare de la Tatul Oăţeanul şi, că-zăndu-să dumnealui a le cumpăra, fiindu prentre viile dumnealui şi fiindu-ne noao vânzătoare, le-am vândut dumnealui drept bani gata tl. 33, şi o am vândut de a noastră bună voe, nesiliţ de nimenea, şi cu ştirea tuturor vecinilor, şi den sus şi den jos, ca să-i fie dumnealui moşie stătătoare în _vea£, dumnealui şi fecorilor dumnealui şi nepoţilor, căţ Dumnezeu ii va dărui. Şi, când am făcut acest zapis, fost-au mulţi boiari şi oameni buni mărturie, carii vor iscăli mai jos. Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus şi noi degetele şi numele mai jos, ca să să crează. Ap. 8 dni, It. 7199. t Eu Marinu (semn), f Eu Barbul (semn), f Eu Bustea (semn), t Eu Stoica (semn). t Eu Florea otani, mărturie, f Eu Petco mart. f Eu Miclea mart. Eu Mihnea mart. t Eu Radul fe£oriul lu Dumitraşco ot Ghergani mar. t Eu Părvul băcanul ot Bucureşti mărt, t Eu Vasilie cumnatul Părvului mart. t Eu Tudoran mărt. Eu Vladul, cinerile Măiăşoiului, mărt. 1 In posesiunea mea. www.dacoromanica.ro 62 N. Iorga II. + Adecă eu Dumitru rachiiar ot Cora, denpreună cu fămie mea Mărie şi fii me Nişa şi cu ştire tuturor nepoţilor miei, cu Standul i Dragomir şi cu şter[e] cumnaţi şi rudenie mele şi cu şter[e] tuturor vecinielor miei, facut-am zapisul mieu la măna dumnelui jupănului Sterie precum să să ştie că ni-am vândut vie mfe dumnelui cu casjăj cu pievuneţ[ă] cu 2 buţ, cu 2 tocitori, cu tescu, cu coreţ (sic), cu un hărdău, cu o vodie, cu o puten[ă], să-i fie să-ş bage stroguri cu pâlnii, cu curător[e], să-i fie dumnelui moşie stătore, să stăpănescă dumnelui, coconii dumnelui, nepoţii, stre-nepoţ[i], căţ Dumnezeu i va dărui. Şi m’am vândut dă bună voe mfe, neselet de nimenele, că (sic) să stăpănescă dumnelui cu pac[e]. Şi, căndu am făcut acestu.zapis, fost-au mulţi omeni buni mărturie, care să vor iscăli mai jos ca să să crează; şi s’aau vândut dreptu tl. 52 pl. Aldămaş tl. pl. Şi am scres eu, Mihai, slug[ă] mănăstirie, cu zesa şi cu şterje] tuturor. Pis Iun. 15, It. 7224. Eu Dumitru racheiar, vânzător. Eu Mărie fămfe lui Dumitru. Eu Radul Turcul mart. Eu Mihai Samaragiulu mart. Eu Opre, cumnatul lui Dumitru. Eu popa Mihai, mart. ot Telej. (?). Eu Sava Mănd. ot Cora, mart. -j- Şi dintr’aceşti bani tl. 52 pl. s’aau dat bani gat. tl. 47, şi aau dat o iapă cu mănzu da tl. 5 pl. III. Copie luată din cuvânt în cuvânt după zapisjul] casii, după cum arată. t Adecă eu Ilie unchiiaş, dinpreună cu fii-mieu Ioan, dat-am zapis[ul] mieu la măna lui Rusman diaconului precum să să ştie ca i-am dat un loc de casă cu grădină înpregiurjul] casii, şi el mi au dat un locu de fănti pă Valea Gardului. Am făcut schimbi! amandoi, ca să fie loc pentru loc. Locul cel de casa să ştie din casa Hrizi dreptu pă lângă pruni merge la drumjul] care vine de la Nuşul Rogozi şi pogoară la vale pe drum. Şi, iar să sue pă celalaltu drum, iară pănă la casa Hrizi. Şi amO preţuit locul cel de casă unO galben şi locul cel de făn un leu, şi i-au mai dat doi orţi fii-mieu lu Ion, şi s’au potrivit. Iar cine va întoarce să fie afurisit de trei sute optăsprezece sfinţi părinţi. Şi, căndfi s’au www.dacoromanica.ro Acte de pe Valea Teleajenulul 63 făcut acest zapis, fost-au mulţi oameni buni mărturii, care vor iscăli mai jos ca să să crează. Leat 7219, Băjnă ot Văleni, Eu unchiaş Ilie am dat de bună voe. Eu Ioan sin unchiaş Ilie Băjnă am dat de bună voe. Eu Stoica Şoric mart. Eu Stan Roşea mart. Eu Stoica mart. Eu Vlad Soroiu mart. Eu Hrizea Bădic mart. Şi am scris eu popa, Toader, cu zisa lui unchiaş Ilie. Şi la adălmaş am dăruit eu, Rusman diaconul, doo ved. de vin. IV. ţ Noi 12 boiari hotarnifc • care săntem rănduiţ den poronca Marii Sale Domnului nostru lo Costandin Băsărabă Voivod Brăn-coveanul, luaţ pe răvaşele Mării Sale de dumnealui lorga biv staroste i de Neagul Morojănă cu fraţii lui i de Necula Călăraşul cu fraţii şi de alţi moşneani den Paţea ca să aleagem fieştecăruia părţile lor drepte ce vor fi avăndu de moştenire şi de cumpărătoare in hotarul Cătunului şi Scăiuarilor, şi să-i inpietrim, dec noi după porănca Mării Sale lui Vod[ă] strănsu-ne-am toţ la aceaste moşii de le-am văzut şi le-am măsurat,_şi le-am citit tuturor cărţile şi zapisele, cine ce au avut de moştenire şi de cumpărătoare, întru acasta ales-am şi sfinţii mănăstiri ce să cheama Potoc, care să prăznuiaşte Sfântul hram Preaobreajănii a Domnului Nostru Is. Hr. moşie in hotarul Scăiuarilor ot sud Sac, stăj. 30, Care aceasta moşie au fostu dată (janie de la jupăneasa Voica Svrejureanca, fata Radului den Svrejureani, sventii mănăstiri ce iaste mai sus zisă, cu zapisu de la jupaneasa Voica şi cu hristov răposatului Radulu Voivod. Dreptu acasta i*am dat şi noi adastă moşie ce iaste mai sus zisa, stăj. 30, ca să fie sfentei mănăstiri moşie stătătoare în veaci, să stăpânească dupăste tot hotarul, den apa Teleajănului pană în valea LudulQ, în lungul moşii ce ar călca [acejşti sj. 30, şi noi pentru credinţa am iscălit mai jos cu iscăliturile. A£asta scriem. Iun. 5 dn,, lt. 7221. f Andrei căpt. ot Ploeşti. Neagul logof. Tarşoreanul. Constantin păh. Boleştanul, f AtpjTpr}. www.dacoromanica.ro 64 N. lorga lanachi Răfoveanul. Az Mihai căpt. Eu Hriza vataful. Eu Radu! Plopenul. (neînţeles). f Az Albulti pârcălab ot Scaiani. Iliea Chiojdeanul, vătaf za plai ot Sac. V. f Adecă eu Mane dat-am zapisu) mieu la mană dum. jup. State precum să să ştie că, fiind eu nişte bani dator dumisale, m'au platitu la harac şi la caru şi la alte biruri tl. 50. De£ dumnealui m’au apueatu cu strănsoare ca să-i dau bani. Eu n'am avut ca sa-i dau banii dumisale, ci i-am dat parte-mi de moşie cu morile, şi din sus şi din jos, ca sa fie dumisale stătătoare şi parte păn oi (sic). Şi, cănd s’au făcut acest zapis, fost mulţi moşneni cari sa vor iscăli mai jos, şi pentru credinţa m’am iscălit mai jos, ca sa să crează. Noem. 5 dn., lt. 7235 Eu Manea am vădut. t Az popa Stan ot Izvore, mărt. I pis popa Oancea ot Izvoare. Albul mart. Căt o va ţinea dumnealui, iar, schimbăndu-să acea moară la m na altui om, altu sa nu fie volnic, putând eu sau fii mei. t Dat-am scrisoare mea la măna dumnealui Dumitru Vel Că-maraş za Ocna cum să să ştie că i-am vândut dumealui 2 roate de moară la Scaiani pe apa Teleajenului, cu vadul ei, cu stănjanii înprejur, căt iaste obiceaiul morilor, care vad l-am cumpărat şi cu de la dumnealui varul Gligorie Filipescul şi l-am vândut dumnealui cu moara făcută gata drept bani gata, tl. 170, şi mi au dat dum nealui tot banii gata în măna mea. Drept aceaia i-am dat şi eu ser soarea mea ca să-i fie dumnealui şi să o stapanească dumnealui şi coconi dumnealui, cac Dumnezeu îi va dărui, pentru ca l-am vandut-o dumnealui de a mea bună voe şi cu ştirea tuturor ludeniilor meale. Şi pentru credinţa am iscălit mai jos, să sa crează. VI. Constandinu logft. Zanfira [cu mâna ei]. Oct. 4, lt. 7244. t Ianache biv Vist. mart. Oiu plăti t www.dacoromanica.ro Acte ds pe Valea Teleajeanhil 65 VII. Adecă noi, 8 megiaşi care mai jos ne vom iscăli, care am fost rânduiţi de durn. Alexe capt., ispravnicul sud Sac, având Iane capt. za spăt[ârei o) moară în Teleajăn pe hotarul Stăneştilor, fi-indu-i vadul cumpărat de la moşneani din Stăneşti, alăturea cu hotarul Băiculeştilor, fiind făcută moara de 12 ani, care începutul iazului de unde vine apa ajuns-au şi din hotarul Băiculeştilor, viindu apă pe prund pe matca ei, şi, sculăndu-se un Dumitru Şălar, moşnean din hotaru Băiculeştilor, zicând că nu va lăsa apa a-Ş veni pe prundu, fiind gura iazului pe moşuia lui, deci Iane capn- au dat jalbă Mări Sale lui Vodă,, şi Măriia Sa l-au rânduit la dumnealui ispravnic ce-i mai sus numit ca să vie să cerceteze: vine apa pe prundu, după cum au dat ştire Iane căpt. a o strica», ceva. Deci dumnealui zis[ul] ispravnic ne-au rânduit pe noi ca să aleagem dreptate pă sufletele noastre, şi, ducăndu-ne acold, la acel iaz, n'am găsit nicio stricâCune, făr de căt vine apa pe prundu pe matca cea veache a Teleajănului. Pentru aEasta am dat şi noi a£astă scrisoare a nostră la măna dum. Iane capt., ca să aibă bună pace de către moşneani den Băiculeşti. ASasta scriam. Ghen. 20, lt. 7249. Pop Once prot. Eu Lupul Hăţe ot Costeni. f Pop Cernat ot Văleni, f Pop Ion ot Izvore. f Eu Vasile Bene ot MăhrăC. f Eu Braţ ot tam. f Eu Ion Hoţea ot tam. VIII. f Adecă eu, Lupul, feăorul Neculii dă Paţe, dat-am zapisul mieu dumnealui Postelnicului Enache precum să să ştie că m’am rugat dă dumnealui dă mi au făcut bine cu talere zece dă acum pănă la Sfete Dumitre, cu dobândă lor zece în doisprezece, şi i~am pus dumnealui zălogu parte mea dă moşie dă la Paţe, şi, viindu zioa şi neavăndu banii la zi, să fie moşie stătătoare. Şi pentru mai adăvărată credinţă mi am pus numele şi degetul mai jos, ca să să creaază. Iunie 8 zile, let 7252. Eu, Lupul, feCorul uncheş 5 www.dacoromanica.ro N targa flb Neculii dă Păţe, platnic. (deget.) [Vo:J 1744, ’lovtou 8. f ‘H 6(ioXoYta toD loăxo'jXa âmb Sxaiâvrj 5tâ fp. 10. IX. f Milost. boji. Ioan Qrigorie Qhica Vvd. i gsdnu davat gnii siiu poveleniiu g[ospodstv]ami boiarului Domnii Mele Antonache biv Vel Capt. za lefecii, ispravnicul ot sud Prah., sănătate. Iţi facem în ştire că aicea la Domniia Mea au dat jalbă Iane căptn. de la Izvoară ot sud Saac, zicând că, avându dumnealui Părvul Măgu-reanul biv Vel Stoic, o moşiie acolea, în sud Prahova, în dealul Călugăreanilor, nu-ş stăpâneşte dumnealui pă unde îi calcă moşiia hotarul, ce întră şi într’o livede a lor cu pomi, de-i culege şi-i vinde, şi ei sânt hotărâţi de adastă moşiie cu 24 de boeri hotar* nici să-şi ţiie viile cu obreţiia, şi dumnealui întră tocmai lângă vii, de-i culege pomii din capiul] vii. Pentru care iată că-ţi poruncim Domniia Mea, luundu cartea Domnii Mele, să trimiţi la dumnealui ca să viie sau să-şi trimiţă vechil şi, puindu-i faţă, să le ei seama cu amăruntul după scrisori ce vor fi avăndu, şi, de va fi dupe cum să jălueşte acesta, dumnealui să nu să mai întinză altă dată a-i culege acei pomi sau a-i vinde, i, după cum vei alege şi vei hotără, să dai carte de judecată la mana cui sa va cădea, iar, neodihnindu-să vre o parte, le vei pune soroc şi-i vei trimite aicea la Divanu Domnii Mele. In alt chip să nu fiie, că aşa este porunca Domnii Mele. 1 sam re£ g[ospodstv]ami. (pecete.) Iuli 2, 7256. (Copia monogramului.) X. Noi, aceşti megiiaş care am fost luaţi din porănca dumnalui Banului Ioniţă Ruset, că dedese Iana, fămie Radului Gurău, jalbă la dumnealui pentru o moşie ce are ia la Paţa, care moşie au fost văndut-o Ion, vărul Lupului, dumnealui Cămăraşului Ianache Lehliu în tl. 17, şi Radu Gurău n’au fost ştiut de vânzare acei moşii, iar apoi, aflăndu Radu Gurău că au vândut Ion moşie dumnalui Ianache Cămăraşuld, Radu Gurău n’au vrut să îngăduiască să rămăe moşie supt stăpânire dumnalui Cămăraşului Ianache Lehliu, www.dacoromanica.ro Acte de pe Valea Teleajenului 67 fiindu Radu Gurău că era moşnen alăture cu Ion, văr Lupului, ti au mersu la Ion şi i-au datu tl. 20 ca să-i ducă Ia dumn[a]iui Cămăraşulâ îndărăt, cu dobanda lor, iar Ion, ca un om râu, n’au vrut să ducă banii dumnelui Cămăraşului, ci au mâncat bani şi au fugit în lume. Apoi s’au întâmplat de au murit Radu Gurău, iar Iana, soţie Radului Gurău, nu s’au lăsat, ci au mersu înnainte dumnalor veliţilor boeri, şi aşa le au ales dumnalor veliţii boeri ca să de Iana, soţie Radului Gurău, banii dumnelui Cămăraşului înnapoi, cu dobăn la lor, şi s’au făcut tl. 25, şi i-au şi dat, şi au rămas moşie suptu stăpânire Iami, cum să cădfe, fiindu moşneană. Apoi Iana, văzăndu că iaste păgubaşă de tl. 20 care-i dedese lui Ion văr Lupului, apoi noi, aceşti megiiaş care am fost orânduiţi de dumnalui Banul, am mersu cu toţii la a&a moşie de am tras-o pă în 3 locuri pacum au fost şi inai nainte, şi am ales parte lânii la trăsura de la apa Telajănului stanjani 54, şi pă muche Şipotului stănjăni 30, şi a trei trăsuri ia silişte stanjăni 12. Apoi noi aceşti megiiaşi care am fost orânduiţi de am tras a£astă moşie ne am pus iscăliturile mai jos. Ghen. 10, 72G9. f Eu uncheş Tânasie mart. + Eu Stroe Momăroj nfi mart. t Eu Albul Morojenfi mart. t Eu Stoian mart. f Eu Gherghie Paţean mart. t Eu Stan deiacon ermonah Pope[s]c[u] mart. + Eu Lupu sin Pavelescul mart. + Eu Mihăilă braţ Ionii mart. f Eu Fraţilă, slugar' dumnalui Banului. t Şi am scris eu, Şărban, cu zisa acestor megi[a]ş. XI. Copie. Adecă eu Stan i Mihaiu, braţ ego, sin Stan dorobanţu, dinpreună cu tenorii şi cu soţiile noastre, dat-am acest credinSos zapis al nostru la mîna lui Mihaiu Bolînu pacum să ştie că într’o vreme, la lt. —, au fost cumpărat părinţi noşti de la un Dragomir şi de un Dumitru Cră£unescu, braţ ego, partea de moşie din hotar Cătunului, partea lor cătă i să va alege, dar acum noi ne-am îndemnat de o vînduiu lui Mihaiu Bolîn drept bani gata talr. —, www.dacoromanica.ro N. lorga ftR dupS cum este şi zapisul cel vechiu, dîndu-i şi zapisul cel vechiu, care l-au cumpărat părinţi noştri, ca să stăpineascâ Mihaiu şi copii lui, nepoţi, strănepoţii, cîţi Dumnezeu îi va dărui, moşie ohabnică, stătătoare m veci, şi am vîndut noi de a noastră bună voie, nesiliţi de nimini, cu ştirea tuturor fraţilor noştri. Dar, cînd s’au şi scris zapisul, întîmplatu-s’au credincoase mărturii care mai jos să vor iscăli pentru credinţă, puindu-ne şi iscălitura ca în loc de pecete. La It. 1776, April. Eu Stan Păntea, braţ Mihaiu vînzător, din preună cu feCori miei. Eu Mihaiu, braţ Stan, din preună cu fecorii miei. Ivan din Ogretin, martur. Mihnea din Drajna, martor. Pentru întocmai copie : M. Gealep. [întăriri din 1830.] XII. t Adică eu Dobra Bătulesă, dinpreună cu gineri-mieu Voicu, avăndu judecată cu polcomnecu Ilie pentru apa mori ca[re] ne au luat-o di pă hotar nostru, ne’u făcutu volnicie dumnelui ispravnec la dumnelui vătafu ca să ne ia seama, dacă polcomnec Ilie, văz[â]udu, ş’au făcut mora vânzătoare şi au văndut-o tot noo; dară eu, Dobra Brătulesă, neîngăduindu-mă tovaroşi miei ca se le iau apa, să le rămăe vad secu, nu m’au îngăduit, ci le’m datu zapis la mănă precum să să ştie ca, făcăndu-şi moră, să aib[ă] voe a-şi lua apa fa[r] de nicio judecată. Şi pentru a£asta ne’m şi iscâlitu. Iune 24, let. 1777. f Eu Ion Cepoiu mar. şi cu toţi cetaşi noştri. Eu Mihai mar. Şi am scris popa Ion cu zisa lor, şi adeverez. [Vo.] f Să să ştie foiţa de cheltuia (sic) iazului ce am cheltuit pănă am datu apa la mora, care o am cumpărat; am cheltu. cu totu, cu şindrilit, cu săpatu iazului, tl. 22 (6x). XIII. f Adecă eu Iliie polcovnec dat-am zap. mieu precum să ştie că, vănd o moară la sat Ştefeştii, pă moşiia sfinţii mănăstiri a Tuturor Sfinţiloru, am văndutu la măna lui Voico i a căpitanului www.dacoromanica.ro Acte de pe Valea Teleajenuhd 69 Stoichi dreptu ti 80, adecă optzeci tocma, şi i-atn văndutu de a mea bună voe şi cu ştire toturoru vecinilor, ca să o stăpânească cu pace dumnealor şi coconi dumnealoru, câţi Dumnezeu le va dărui, şi i*am dat şi adeverinţa părintelui iegumenu al sfinte mănăstiri, şi să aibă a o stăpâni cu pace. luni 24, 1777. t Cu Ilie polcovnec, vânzător. t Eu Oprea slujitor, mar. Şi am scrijs] eu, pop[a] Mihai, co zisa lor, şi mar. Şi mie’u dat acum înnainte tl. şaizeci, iar doozeci până la o săptămână. Iul. 2, 1777. XIV. Prea-înnâlţate Doamne, Jăluescu Mării Tale că, rămăindu-mi o moşie de clironomie de la mumă-mea, ce o avea şi dumneii iar de la părinţi, în sud Saacu, sj. 250, ce se numeşte Boldeşti-de-susu, şi, fiindu-că acastă moşie au fost amestecată cu alţi 250 sj. ce-i stăpânea unu frate alu mumă-mei şi acum o stăpăşte (sic) dumlui biv Velu MedSu Dră-ghiceanu şi în toţi ani avem amândoi prigonire, şi fiindu-că am şi unu scaunu de carne după obiceiu toamna, totu pă adastă parte de moşie a mea, şi dumlui Medcu umblă să mi-lu strice, ci, fiindcă acum este vreme de toamnă, mă rog Mării Sale să fie luminată poruncă, atât către dumlor ispravjnijci judeţului, cum şi către dum. boeri taxildari ce va fi orânduiţi Ia acest jud[e]ţu ca să ne judece şi să-m aleagă moşiia de către dumlui, cum şi scaunulu de carne ce să face toamna, că acasta îl am de la moşii miei rămas cu zapis, şi am şi acum, şi cu păcat va fi să mi-l strice dumlui; şi ce va fi mila Mării Tale. Prea plecat robul Mării Tale Manolaclie biv vt. Spătr. Io Nec[o]lae Petru Mavrogheni Vvd. bj. mit. gspdr. Dumv. ispravnicilor ai judeţului, să cercetaţi pricina a£asta, apoi prin judecată înnaintea dumn., căt şi la faţa locului, de va fi ţre- www.dacoromanica.ro 70 N. lorga butnţă, şi să îndreptaţi în scris, iar, neodihnindu-să vre o parte cu alegerea ce veţi face, să-i sorociţi la Divan. 1787, Sept. 3. (Pecete cu chinovar, octogonală.) Poşt. Vel Logft. Biv Vel Sărd. XV. Ţie, Stoico ce ai fostu pârcălab la Ştefeşti. Logfăt Daniil ne arată că la leat 92, Mai 30, au făcut învoială cu săteni dă acolea şi i-au vândut o căş£oară cu nişte prunişori a [u]nui fugar ce să afla fugit, anume Nica dogar, care căşforă să afla pă moşiia la Toţi Sfinţi, avănd şi un lezu de făn, şi dă atunci s’au stăpânit dă numitjul] logofăt un an, iar dă astă vară, în tomna trecută, l-ai scos atât din stăpânire ace', care, prăpădindu-i-se şi acei prunişori, cum şi lazul de făn, l-ai fii luat în silnicie, dă l-ai cosit; care până acum să află păgubaş atât dă iarba acelui la?, cum şi de venitjul] acei case. Ce caută, dă este după arătarea dumisale, să-i dai dijma fânului şi să te învoeşti pentru venitjul] casii, cum şi pentru acei pruni prăpădiţi, dăndu-i dă acum înnainte suptu stăpânire, şi a nu să mai supăra după zapis şi legătura ce aţi dat dă cumpărătoare, care şi dă noi să văzu întărit şi dă Moise ce au fostu vătaf. ACasta mai vârtos că au avut şi protimie, aflăndu-se acea casă în coprinsul mori, cărduma fiind mai dinnainte după deosebit zapis ce-1 are din mâna acelui Nică fugit. 94, Maiu 7. Cosd. vătaf. XVI. Socoteala ce s’au luat din viia a mea ot Scăeni, ce au avut-o, în Valea Grăci, şi s’au vândut cu mezat din porăncă gospodu, pentru datoriile ce am avut să dau la cei mai jos arătaţi, şi să înparţă cu nalogon. tl. pr. 2.000 S’au vândut vin înpreună da creditori mei la dum. Vister Themeli. 1.000_______Să scad pentru că am fost dator la dumnalui cu zapis ____________ şi vin amanet. 1.000 Rămân asupră-i ca să-i înparţă la toţi creditori, www.dacoromanica.ro Act» de pe Valea Teleajenului 7t 750 de la dum[nea]hri jupăn Theohari Oimitriu pentru tl. 3.000 ce am fost dator cu zapis, la leu către parale zece. 109 de la dum[nea]lui Vasile Qheorghiu pentru bani 984 ce i-am fost dator cu adeverinţă, tl. 436. 75 de la dum[nea]ei polcovniceasa Zanfira ot Văleni, pentru tl. 300. 50 şi să me-i dea dum[nea]lui la Nastasie Coca, ce-i ___________ sănt dator cu zapis, tl. 200. 16 Adică şaisprezece rămân jos (?), pă care i-am priimit eu, însă şi vin, pentru ca să o stăpânească dumjneajlui ohavnică în veci, după zapisile ce i-am dat, cum şi după anafuraua cinstitului isprăvnicat. Mihalache Marţiescu (?). XVII. Adecă noi, moşneni păstrăşti, care mai jos ne vom iscăli, dat-amu credincos zapisulu năstru la măna dumjneajlui jupăn Pancăi neguţător ot Văleni precum să să ştie că i-amu vândut dumjneajlui un codru de locu de siliştea Văleni, însă să să ştie şi comorile (sic) locului: din gardulu curţii dumnealui jupănului Iorgăi şi pă drum drept la vale pă pripor şi pă drumu pă lîngă casa lui Istrate Cgărnea şi după (sic) în gârla Vălenilor, şi pă gârla Vălenilor în sus până în hotarul lui Istrate BoCoagă, şi pă lăgă hotarul lui Istrate în sus de-asupra, şi alăturea iarăş drept în gardul curţii jupănului Iorgăi, unde să închee ocolul locului, pă care bucată dă locu să coprinde coprinsulu la patru case; însă: Ianache croitoru, Barbul Bezdidean şf" Iane Jitiian i Negoiţă zis BoUoagă; care vânzare am făcut-o cu bună voia noastră şi ştirea tuturor rezaşilor noştri de moşieţ?) drept tl. 180, adecă una sută optzeci tocma, fiindcă a£astă moşie a noastră pestreică au fost mai dinainte dipă vremi împresurată de un Constandin Hopu şi prin judecata ce amu avut cu fii-său Radu la luminatul Divan ne au aflat cuviincioasa îndreptare, dăndu-ni-să supt stăpânire prin luminată pecete Mării Sale lui Vodă, unde ni s'au orânduit şi Bocăuanu hotarnicu, printr’a căruia alegere şi hotărâre ni s’au făcut teslimu la mâinile noastre, dăndu-ne şi cărţi de alegere pre la mâinile tuturor moşnenilor cu suma stănjinilor ce ni s’au cuvenit fieşticăruia moşnian, şi, pentru multele cheltjujeli ce am făcut la alegerea moşii, şi ne- www.dacoromanica.ro w N. forţa ajungându-ni-să banii, i-am văndut dumnalui acest pământ ce arătăm mai sus cu semnile lui alese curat şi fără de nicio pricină dipă cum este şi-a arătat în carte de hotărnicie. Şi să-i fie dumnealui moşie ohamnică, stătătoare în veci, dum[na]lui, coconilor dum[na]lui, nepoţilor, strănepoţilor, căţi Dumnezeu îi va dărui în veci. Drept aâasta şi noi, văuzători moşneni pestreşti, păntru mai adevărata credinţă ne am pus numele şi degetile mai jos, în loc de pecete, ca să să crează. 1800, Oct. 1. Eu Stanculu den Pestrea, cocănaş, sin Manolache, i Manolache sin Stan Pestre, vânzători. Eu Ionu săn Soare Manolache, vnuc Stancu cocănaş, vânzător. Eu Stoica sin Soare, braţ Ion vănzătcru. Eu Dinu sin Niacşb Manolache Pestrea, vânzător. Eu Stan, braţ Stancu cocănaş, sin Manolache Pestrea, vânzător. f ’Et<5> 6 rtavdxo; Ya{i6p6g xo6 T^dvx^ou 6e6eovo xal âxouAcaa. (Degete): Andreiu Boghioru ot Văleni, mărturie. Eu uncheş Preda Lungu ot Văleni, mart. Eu uncheş Badea Brăgău ot —, mart. Eu uncheş Oprea Berevoescu ot —, mărturie. Eu Negoiţă zet Pană Boâoagă ot — mărturie. Eu Istrate Ogărmelea, mărturie. Eu Constandin vătf. sin Moisă, martur. Eu pop Stan ot Văleni, martor. Adecă eu care mai jos mă voiu iscăli pentru pricina de jude-cată eu am acum cu jupă[n] Panca, neguţător ot Văleni, fiindu neiscălit la acestu zapis, acesta m’am mulţumit cu tl. 40, adecă patruzeci. Eu Stan cu soţiia lui Enache Fiiotu am văndut. riavdxifj; X-t 6e6e6vo. Eu dascăl Ioniţă ot Văleni, martor. Şi am scris eu Andreiu cu zisa dumnealor. Şi am scrisu eu celu mai jos iscălit, fiind cu bună voia tuturor, adecă şi a moşnenilor vânzători şi a cumpărătorului i a tuturor răzaşilor moşneni; drept afiasta am adeverit şi eu cel orânduit alegător şi înpărţitor a toată suma stănjănilor acestui hotar văle-nesc de jos Stoica căpt. Bercu. [Vo.] Zapisulu de cumparătoarea locului de la Pestreşti, cum arată înlăuntru; 1800, Ocv. 1 www.dacoromanica.ro Acte de pe Valea Teleaienulu! 73 XVIII. Copie scosă dupe zapis[ul] nostru cum arată. Adică eu Radul sluj. ot Şipote, dinpreună cu soţiia mea Vlădaia i cu frati-meu Ilie i cu vâ[ru]-mieu Negoiţă, dat-am zapisul mieu Ia măna dumnealui jup. Anghellu herar precum să să ştie că i-am văn[du]tu un Iocti de casă la drum, ca să-şi facă cărdumă i prăvălie, care loc s’au măsuratu cu prăjina, cu omeni streini şi moşneni ce să află răzoraşi, o jumătate de pogon şi doo prăjini, din hotar pănă în hotar, curmeziş, şi dumnealor să-şi facă case, căr-cumă, prăvălie, oce va vrea ca un stăpăn ce să află, că i-am văndu[t-oj stătoare în vecu. Şi i-am văndut-o în tl. 120, adică o sută doozeci şi aldămaş ti. 60. Şi petru mai adevărata credinţă i-am datu acestu zapis al nostru la măna dumnealui ca să-i fie de stăpânire, şi în Ioc de pecete am pus şi degetul. Şi, căndu s’au făcut acestu zapis, au fostu mulţi omeni streini marturi, care mai jos să vor iscăli, iar, de să va scula cineva a zice nepoţilor lui cevaş, să am a răspunde eu, Radu. Acasta. Eu Radu, vânzător, dinpreună cu soţiia mea. 1802, Noe. 15. Eu Ilie brajt] Radu adeverez. Eu Danul Morojin adeverez. Eu Pascu Mântui. Eu Radul mar. Eu Marin Izecul mar. Eu Albul mar. Eu Ene mar. Eu Nego[i]ţă mar. (degete.) XIX. Adecă eu carile mai josu mă voiu iscăli dau credincosu zapisul mieju] la măna dum[nea]lui Visterului Temeli păcum să să ştie că, avăndu eu trebuinţă de bani, tn’amu rogatu de dumlui dă me-au datu tl. 500, adecă cinci sute, cu dobânda câte tl. cinci Ia punga pă luna şi cu sorocu păna la trei luni de zile, şi, mai trecăndu din sorocu, totu cu aceasta dobânda să amu a-i plăti. Şi pentru încredinţeare m’amu iscălitu din josu. Eu Manole cavaf, platnicu. 1804, Iuniia 28 Eu Dobri cupeţul, chezaşu şi platnicu www.dacoromanica.ro N. lorga 7* XX. f Adecă eu Mateiu Scurtescu sin Radu Scurtescu, ce au fost fecor Stoichii Scurtescu, dinpreună cu fraţii miei i cu veri miei care mai jos ne vom iscăli, dat-amu credinSos şi adevărat zapisul nostru la măna dum[nea]lui Daniilu Potopu, ginerile căpitanului Stoichii Benescu, ca să-i fie de bună credinţă, precumu să să ştie că, avăndu dum[nea]lui o morişcă în apa Verbilăului şi casă de cărfumă dată de zestre de la mai sus numit socru dum[nea]lui, care moară s’au fost făcut de un polcovnic Iile de la leat 1771, de sănt acuma peste 36 ani trecuţi, într’o jumătate de vad de pio al sfinţi mănăstiri Tuturor Sfinţilor şi într’o jumătate de vad de pio al nostru, prin învoirea părinţilor noştri şi, stăpănindu-să de acelu Ilie polcovnicu câţiva ani, s’au vândut mai sus numitului căpt. Stoica şi, prefăcăndu-o din temelie, au cursu vremea până s’au dat şi zestre, şi, fiindu-că pentru partea de vad a mănăstiri plătea tl. doi pă toţi ani, iar pe partea noastră fiindu vicini răzaşi, căndu ne plătea şi căndu nu ne plătea, şi aveamu tot gălăavă pentru acest baticu, şi, pentru ca să lipsească toate pricinile şi gălcevirile dintre noi, ne amu învoit şi i-amu vândut dum[nea]lui logofătului Daniil partea de jumătate de vad de pio pe care îi este moara şi cărCuma, cu coprinsu vadului, drept tl. 90, adecă noozeci tocma, care bani i-am priimit toţi deplin în mâinile noastre, şi să-i fie dum[nea]lui moşie ohavnică stătătoare în vec:* dum[nea]lui şi copii dumjneajlui, nepoţi i strănepoţii, câţi Dumnezeu îi va dărui, fiindu-că amu vândut dumjnajlui de a noastră bună voe, nesiliţi de nimeni. Şi pentru mai adevărată credinţă ne amu pus numele şi degetele mai jos în loc de pecete, ca să să crează. 1808, Fevr. 10. (Degete.) Eu Mateiu Scurtescu din preună cu fraţii miei, vânzător, i veri miei. Eu Ion Scurtescu, din preună cu copii miei vănzătoriu. Eu Chiriţă sin Ion Scurtescu, din preună cu fraţii miei, vânzător. t Şi amu scris eu, cel mai jos iscălit, cu zisa şi învăţătura celor mai sus iscăliţi, şi sănt şi mărturie. Stoica căpt. Bescu. (întărire la ispravnicat, 24 August.) (Vo:) Zapisul Scurteştilor de vad de moară. www.dacoromanica.ro Acte de pe Valea Teleajenului 75 XXI. Adecă eu Negoiţă sin Cozma ot sat Şăpotu dat-am credinCos zapisul mieu la cinst. mana dum[nea]lui biv Vel Slugr. Gheorghe Boldescu precum să să ştie că pentru un loc din Şipotu ce cu zapis l-am vândut dum[nea]lui de patru ani de zile, de bună voe mea, luînd şi toţi bani deplin, în urmă, vrănd să mşăl dreptatea şi judecata, cănd lipsiia dum[nea]lui de aici, l-am mai vănduft] şi la un Dinu Morojănă. Pentru care apucăndu-mă dum[nea]lui, şi cunoscând şi eu că rău am făcut aîastă urmare, dau dum[nea]lui şi acest al doilea zapis ca, după coprinderea zapisului d’intăi, să aibă dum[nea]lui Slugr. a stăpâni acest locu în pace şi nesupărat de câtră mine şi de către tot neamul mieu. Insemnănd acum şi locul cu pietre pe unde are a-1 stăpâni dum. Şi pentru credinţă mi am pus numele şi decet (sic) în loc de pecete, ca să să crează, fiind şi alte obraze mărturie. 1812, Sept. 14. Negoiţă sin Cozma ot sat Şipot, vânzător, şi adev[ere[z. t Neagu Gogoaşă mărt. Niţul Porfumjb mărt. Gheorghe Bilcescu am scris, şi mart. (Încă un martur.) Şărban protopop, mart. (întărire la isprăvnicie, 14 Septembre) XXII. Prea-înnălţate Doamne, Jăluesc Innălţimii Tale că la sud Saac am un petec de moşei ce să numeşte Şipot A Paţa, unde sânt stănjini 75 i palme cinci, pe care vrănd ca să o vănzu, nefiindu-mi trebuincoasă, căci îmi este peste mână a o căota, fiind şi puţintică, m’am hotărât să o vănzu, ca să-mi iau alt acaret, la loc unde să poci a mă folosi, mă rog milostivirii Mării Tale ca să fiie luminată poruncă a să orăndui la starostea de neguţători să să străge la mezat aici, în oraşul Bucureştilor, şi ... cu preţul ce-m va da mâna să să vănză cum va fi mila Mării Sale. Al Mării Tale plecata sluga Ioniţă Rudeanu (După aprobare, urmează scurta istorie a moşiei.) [1814.] www.dacoromanica.ro u N. Iorga XXIII. Adecă eu Negoiţă i braţ ego Ioniţă şi braţ ego Costandinu cojocar ot Văleni sud Sacu, care mai jos ne vomu iscăli, încredinţăm cu zapis[ul] nostru Ia măna dumnialui Slugierului Qheorghe Bol-descu precum să să ştie că, avănd noi o casă de vărghiie i de gardu, adecă chipu de băcănie veche, cu unu cuptor de brutărie dezvălit, în sat Şipotului şi nefiindu-ne de trebuinţă, de a nostră bună voe, nesiliţi de nimeni, amu văndut-o dumnalui dreptu bani gata tl. una sută; care bani i-amu şi priimit toţi deplinu în măinele nostre, şi de acum înnainte să aibu dumnialui a o stăpăni cu bună pace, vănzăndu vinu şi rachiu şi de ale băcănii ce va voi, i păine Ia brutărie, în scurtu orice, cumu s’au inai urmat vănzaria şi mai nainte vreme, căndu era băcăniia i cărCuma în staria ei, fără ni-ciunu fel de supărajre] de către nimeni. Şi sp-e încredinţare ni-amu iscălit mai jos, puindu-ne şi pecetiile la rându, ca să (sic) criază. 1814, Iunie 2. Eu Ioniţă am vândut. Eu Negoiţă am voitu. Eu Costandin am voitu (degete.) Ha... TtoX n&pxipocc. (Încă o iscălitură.) XXIV. Încredinţez cuzapisul mieu la măna dumlui biv Vel Sluger Gheorghe Boldescu că, avănd o moşie la sud Saac, care să numeşte Şipotul i Paţa, în sumă de stănjini şaptezeci şi cinci şi palme cinci, după coprinderea cărţii de hotărnicie a megiiaşilor, care moşiie am avut-o şi eu mai nainte de zestre, dată de socră-mea Medelnice-reasa Sultana Fălcoianca, şi, după învoiala ce am făcut cu soţiia mea Marghiola Rudeanca, fiica numitei socră-mii, puind alt acaret al mieu părintesc andipricon în locu aceştii moşii de zestre, care fiind priimit şi de însăş soacră-mea şi cu mulţămirea soţii mele, s’au adeverit şi de judecata Departamentului de opt, rămăind numita moşiie întru desăvârşită stăpânirea mea, pe care de a mea bună voie, nesilit de nimenea, am văndut-o dum[nea]lui mai sus numitului Sluger drept tl. 1800, adecă una miie opt sute, priimind şi toţi bani deplin în măna mea. Că dar, sforând dumnealui Sluger www.dacoromanica.ro Âcte'de'pe Valea Teleajenulut 77 aCastă moşiie şi descoperind mai mulţi stănjini decăt să coprinde mai sus, să rămăie şi acel prisos de stănjăni buni ai dum|nea]lui Slugerului fără de a face elu vre un fel de pretcnţione pentru acest prisos, după cum, asemenea, de vor işi (?) mai puţini stănjăni dicăt să arată mai sus, dum[nea]lui Sluger să nu aibă a mă supăra nici într’un chip cu vre un fel de cerere, fiindcă cu acest mijloc ne-am hotărât şi ne-am mulţemit amândooă părţile. Pe acastă moşiie să află şi vad de moară, pe iazul după apa Telea-jănului, sănt şi dooă vaduri de cărdumă şi sat, care este a Ie stă' păni şi acestea tot în preţul banilor de mai sus arătaţi, şi înpreună şi toată moşiia din hotar pănă în hotar, cu căte să află pe dănsa, în veci, nestrămutată, atăt dum[nea]lui, căt şi coconii dumnealui, ca o moşiie dreaptă şi ohavnică a dumnealui, teslimatisind dum-[nea]lui şi cartea de hotărnicie a moşnenilor i zapisul Departamentului de schimbul ce am făcut eu cu soţiia mea, şi ce scrisori altele voi mai găsi asupră-i pentru pricina aceştii moşii ce o vănzu dumjneajlui Slugerului, toate să aibă a le da dum[nea]lui. Zicu şi a5asta că, numita moşie nefiind căutată atăt de soacră-mea, căt şi de către mine, aflăndu-să peste mănă, unii alţi dintre răzoraşi s’au întinsu cu coprinderea, ci dum[nea]lui, ca un bun stăpăn ce este de acum înainte, să caute să ş'o descopere, a-şi lămuri toată suma stănjânilor, cătă din vechime au fost, şi cum arată mai sus tot prisosul stănjănilor ce vor işi mai mfllt pentru căt să numeşte că-i vănzu, tot al dum[nea]lui să fiie, fără de a pretenderisi cu cevaş, sau neamul mieu. Şi spre încredinţare am iscălit atăt eu cu însuş măna mea, căt şi soţiia mea, faţă fiind şi alte obraze, care s’au iscălit marturi. 1814, Iul. 6. loniţă Rudeanu adeverez. Mapta Pouoâvxa 6s6e6vo. Sultana Făic[oianca] Medcr., mart. (pecete). Dimitrachi Sluger, mart. Iordache Fălc. mart. Bălaşja] Petr. ...Par. XXV. Cu mila lui Dumnezeu Io Matei Vvd. şi Domnu a toată Ţara-Rumănească, nepotul marelui şi prea-bunului bătrînului răposatului Io Basarab Vvd., dat-am Domniia Mea adastă porunca Domnii www.dacoromanica.ro 78 N. lorgB Mele acestui preot anume popa Oprea şi' cu fecorii lui cîţi Dumnezeu îi va da, din sat din Boldeşti, ot sud Sac, ca să-i fie lui moşie —, din partea Vişii, şi iar să-i fie popi Opri jumătate de vad de moară pă Bratca, iar din partea Vişii. Insă să să ştie adastă moşie cu vadul de moară din apa Teleajănului pînă unde să înpreună cu alt hotar —, dupreste totu hotarul, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din siliştea satului şi dupretutindenea, oricît să va alege. Păntru că au cumpărat popa Oprea aCastă moşîe şi cu vadul de moară ce s’au zis mai sus de la nepoţii Vişii — ot Crîug drept 2.800 aspri gata. Şi iar sâ fie popi Opri jumătate de pogon de pădure în dealul Boldeştilor. Pentru că adastă jumătate de pogon ce s’au scris mai sus datu-l-au Stoica Burnea şi cu fedorii lui popi Opri pentru p mană, pentru sufletul lor, de au fost scris Stoica Burnea pă tatu-său Stoilă şi pă mumă-sa Anghelina şi pă tot neamul lui la jărtfelnic în sfînta biserică la popa Oprea, şi cu zapis de la mîna lor, cu mărturii. Şi iar să fie popi Oprii un loc, însă să să ştie semnile acestui joc de amîndoă părţile, din — pînă unde merge în răzorul Chicului, şi din ceilaltă parte pînă unde merge de să înpreună cu Chicul, şi merge din vale pînă la hotar. Pentru că l-au cumpărat popa Oprea acel loc ce s’au scris mai sus de la cumnaţii Iui, de Ia Stoica şi de la Drăgoe, drept 400 aspri gata, cu zapis de la mîna lor şi cu mărturii. Şi iar au cumpărat popa Oprea un pogon de vie în dealul Boldeştilor, iar de la cumnaţii lui ce s’au scris mai sus, drept 1.500 aspri gata. Şi iar să fie popi Opri o cezvîrtă de loc de casă în vale, care l-au fost dăruit Stoica şi Dragoe pă fedorul popi Opri, pă Istrate, la nunta lui. Şi iar să fie popi Opri o cezvîrtă de Ioc de casă, iar în vale, pentru că l-au dăruit Chicul cu feCorii lui pă feforul popi Opri, pă Istrate, iar la nunta lui. Şi iar să fie popi Opri o cezvîrtă de loc de casă, iar în vale, pentru că l-au dăruit Vişa şi Stana pă feSoruI popi Opri, pă Istrate, iar la nunta lui. Şi iar să fie popi Opri o cezvîrtă de loc de casă şi jumătate de pogon de vie iar în vale, şi iar o jumătate de pogon îu vie nefăcătoare, pentru că s’au înfrăţit fe-£oru popi Stoichi, Istrate, cu Stoica, feCoru Burni, în sfînta biserică, şi au dăruit Stoica pentru frăţie pe frati-sau Istrate cu cel maj sus zis jumătate de pogon de vie, şi Istrate încă au dăruit pentru frăţie pă frati-său Stoica, feCoru Burni, cu o vacă cu lapte. Şi iar să fie popi Opri jumătate de pogon de loc de casă www.dacoromanica.ro Acte de pe Valet Teleajeoului 79 în vale, pentru că l-au dat Draghie i Slina i Neaga, surorile popi Opri, de au pus pă părinţii lor la jărtfelnic. Şi iar au cumpărat popa Oprea din sj. de moşie din partea Cucii... drept 700 (şi în arabe) aspri gata; însă să să ştie aceşti sj. de moşîe ce s'au scris mai sus din apa Teleajănuiui pînă în valea —. Şi iar au cumpărat popa Oprea patru sj. de moşîe — de la Draghiia din partea Cucii, drept 400 aspri gata. Şi iar au cumpărat popa Oprea patru stînjîni de moşîe din în siliştea din sus de la Draghie, din partea Postelnicului, drept 400 aspri gata. Şi iar au cumpărat popa Oprea de la Mihnea, nepotu Vişi, a treia parte de moşîe, drept 850 aspri gata. Şi iar să fie — sora popi Opri, cu fefiori ei, Standul i Ivaşco, un pogon şi o cezvîrtă de loc în deal, şi un stînjîn de moşîe pînă la Ştiubeu, de la Stoica Burnea, drept — aspri gata. Şi au vîndut aceşti mai sus numiţi oameni ale lor părţi de moşîe şi moşteniri ce s’au scris mai sus de a lor bună voe şi cu ştirea tuturor megiiaşilor din sus şi din jos şi din înprejuru locului, precum am văzut Domniia Mea şi zapisele de vânzare i dăruire, cu multe mărturii, la mină. Drept aceia am dat şi Domniia Mea popi Opri ca să-i fie lui baştină şi ohabnice, lui şi fe-ăorilor lui, nepoţilor şi strănepoţilor lui, şi de către nimeni să nu sa clătească, după zisa Domnii Mele. Iată şi mărturii am pus Domniia Mea: jupan Vasilie Vel Ban i jupan Hrizea Vel Vorc. i jupan Grigorie Vel Logf., iproci, fiindcă ceilalţi boeri nu s’au putut cunoaşte a să scrie de rînd, fiind hrisov ros. Aprilie 20, lt. 7149. Acest izvod s’au tălmăcit în limba rumănească întocmai după hrisovul cel slovenesc la Şcoala Domnească ot Sfîntu Gheorghie Vechiu din Bucureşti, dă mine, cel mai jos iscălit, şi pă unde au fost hrisov rupt şi şterse slovele, de nu s’au putut citi, s’au lăsat loc dăşchis. 1818, Fevr. 5. Az Chiriţă dasc. slov. izpisah. XXVI. Adecăte noi care mai jos ne vomu iscăli încredinţăm cu zapisul nostru Ia măna dumnealui logofătu Tudorache zet Mariia precum ca să se ştie că, avăndu noi cei mai jos iscăliţi o parte de mo-şioară ce se află la lună (sic), lungu din şterpu (sic) spre soare-răsare www.dacoromanica.ro 80 N. lorg» pănă în iazu, totu capu moşii nostre de spre partea de dăn jos» răzoraşu din Păţea i de spre partea de dăn sus răzaşu baba Vişa, şi amu văndut-o de a nostră bună voe şi nesiliţi de niminea, şi amu văndut-o în dreptu tl. 400, adecă patru sute şi şaizeci i o cămaaşe în dreptu ti. 20, adecâte doozeci, şi amu văndut-o cu ştire tutororu fraţilor i vecinilor i răzoreşilor şi din sus, şi din jos, caare mai jos ne vomu iscăli pe anume, pu[i]ndu şi degetele la nume, în locu de pecete, ca să să crează. 818, Septr. 5. (Degete.) Eu Niţă sin Manolache, vânzător. Eu Coste, bratu Niţu, vănzătoru. Eu Zanfira, soţiia lui Manolache, răposat, vânzătoare. Eu Pavelu, bratu Niţu, vânzător. Eu Ion Poteraşu, martur. Eu... Eu din Păţea, răzoraşu, martur. Eu Ion pârcălab ot Şipot, martur. ... martur. Şi dumnealui logofatu Tudorache, zetu jupăneasa Mariia ot Lanu Ferarului, să aibă a stăpâni aăastă moşăe căte zile va avea dumnealui i clironomi (sic) dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dărui, neamu de mneamu, spre a nu fi supărat de către nimenea. 818, Septf. 5. (iscălituri.) Şi, căndu s’au făcutu acestu zapisu, s’au făcutu cheltuială de t. 22. tl. pr. 200 Adecă doo sute amu priimitu eu, numitu fcauşu Niţul, de la log. Tudora i de la gupăneasa Mariuţa. Eu Nuţu Niţu ceauşu. XXVII. Prea-înălţate Doamne, La moşiia mea Boldeşti, sud Saac, în viniturlile ce am, să coprind stănjăni 500, şi, după stăpânire pământului, văzându-tr.ă că nu pot a fi deplin, am făcut cercare cu măsurătoare dreaptă, şi m’am găsit păgubaş de 72 stănjăni, care această moşiie a mea, aflîndu-să între dooă sfori de moşiie ale sfintei mănăstiri Tărşorul, adică www.dacoromanica.ro Acte de pe Valea Teleajetiului 81 vecinindu-să atît pe de o parte, cît şi pe de alta, din cap pănă în cap cu numitele sfori ale Tărşorului şi, eu fiind în mijloc, am cunoscut că această înpresurare îmi curge de la vecinătate şi, vrînd ca să-mi aleg moşiia, să-m găsesc şi lipsa stînjănilor 72 pînă Ia 500, cît am s’o stăpânesc şi prin alegere bună să mi-o hotărăsc şi să o înpietresc, a nu mai avea prigonire cu vecinătatea, am dat jalbă stăpînirii încă de la leat —, de sînt peste trei ani trecuţi, şi, orînduindu-să la dumlor boerii ispravnici, nu ni s’au făcut nicio săvîrşire, căci, dupe orînduială, dînd de ştire vecinilor miei ca să viie cu sineturile în faţa locului, adecă Sfinţiia Sa părintele egumenul Tîrşoreanul, care este din toate părţile vecin cu mine, cu pricină numai că va veni, puind soroc peste soroc, m’au prelungit pănă astăzi, şi eu sînt răbdatoriu, atît de paguba acelor 72 stănjăni ce-mi lipsesc, cum şi cer alegerea moşii mele, că nu pocu să o hotărăsc şi să o înpietresc, a fi ştiută stăpînirea cu nestrămutare. Mă rog înălţimei Tale ca să se facă luminată poruncă către dumlor boeri ispravnici să aleagă dintre boerii judeţului pe unul, doi, carii vor fi mai cu ştiinţa pentru ale moşiilor pricini şi, dînd în ştire Sfinţii Sale părintelui egumen Tîrşoreanul să viie cu tote sineturile ce le are pentru acele doo sfori de moşiie care să vecineşte pă lăngă mine, ca să mergem amîndooă părţile Ia faţa locului, unde am şi eu ale mele sineturi, să mi să tragă moşiia şi să mi să înplinească suma stănjănilor 50, după zapisile ce am, puindu-să şi semne înpietritoare a mi să şti stăpînirea neclintită, a nu mai avea pricină de spre vecinătate. Â1 înnălţimi Tale plecată slugă, Oheorghii Bojdescu biv Vel Pahrc. Ordiu la 7 Februar 1819. XXVIII. Sud Saac. Ohica mazilu ot Ştefeşti au tras la judecată înnaintea noastră pe cumnatu-său, Stanu Postelnicelu ot HomorăCu, pentru un locu de prăvălie ot Văleni, ce i s’au incotropit de cătră parăt, ca să i să dea întru stăpânire, cu cuvânt că este dat prin foaie de zestre de cătră socru-său. Care întrănd în cercetare, am cerut mai întii de la jăluitor foaia de zestre pentru acest locu ce sa ne arăte, şi ne scoase de faţă, care să văzu cu It. 1792, Ghen. 1, de sănt acum 27 ani, cu 6 www.dacoromanica.ro 82 N. Iorga coprindere că îi dă o cezvartă locu de prăvălie la Văleni, în faţa târgului, de spre băcăniia vătafului Moise, în potriva caruia ne arătă şi păratul iarăşi foaie de zestre, a soacri-sii, cu It. 807, Octom. 7, cu 12 ani în urma foi dă zestre a jăluitorului, cuprinzătoare că-i dă zestre o prăvălie cu casa în Văleni, stapănindu-o de atunci şi pănă acum nezinintit, Inpotrivă iarăş răspunse jăluitorul că locu ce i s’au dat pârâtului este al său în puterea foii de zestre, şi rău au făcut bina pă dănsu, iar mai vârtos că lemnile prăvălii le-au vândut la un Velicu Băcanu ot Văleni, de sânt acum 6 ani şi mai bine, şi nu mai are trebuinţă a să amesteca. Pentru care să apără pârâtul ca nu numai însuş n’au făcut bina pă dănsu, ci socru-său, în viiaţa aflandu-să, şi poate să fi făcut vre un alt aşăzămănt cu dansu, fiind vreme la mijloc trecută, şi, al doilea, că de la acastă prăvălie nu au vândut alte lemne, neavănd nicio supărare, fiind zdravănă, ci de la alte prăvălii ce sânt totu în rând cu acastă prăvălie căzute cateva lemne, le-au vândut dooă cumnate ale lor, aflăndu-se atunci fete, în casa sa, ca să nu să prăpădească, luindu şi bani, precum chear acel Velico au mărturisit că, şi de i-au cumpărat, dar nu ştie de la care prăvălii au fost, şi deosebit că, de nu s’ar fi siguripsit numitul atunci cînd s’au făcut prăvălie pe acel loc, cum de îngăduia pa socru-său a face binâ? Deci, ne mai rămăindu-i niciun cuvânt de pricinuire numitului jăluitor, ca unu ce trebuia să-şi caute cu socru-său de atunci, iar nu tocmai acum după 12 ani, cănd pârâtul îşi are stăpânire neclintită, găsim cu cale ca părătu Stanu să-şi stăpânească prăvăliia cu casa ei, după cum şi pănă acum, în pace şi nesupărat. Dar, pentru ca să nu rămăe şi jăluitorul isterisit de totu, i s’au hotărât, cu mulţămirea şi a pârâtului, ca să-i dea alt locu asemenea în faţa târgului, ca să-şi sădească orice va voi pă dănsu. ...Biv Vel Aga. 1819, Dechmv. 30. www.dacoromanica.ro CONSTANTIN IORDĂCHESCU CATAGRAFIA MUSEULUI „N. IORGA“ DE LA VECHEA ŞCOALA GOSPOD, AZI „MARCHIAN", DIN ORAŞUL BOTOŞANI > * www.dacoromanica.ro LĂMURIRE In luna Iunie, anul 1924, am înfiinţat pe lîngă şcoala „Marchian" din oraşul Botoşani — foasta şcoală gospod, veche de peste o sută optzeci de ani1 — un museu de documente, manuscrise, tipărituri şi obiecte vechi, căruia i-am dat numele „Museul N. lorga“, după numele unuia dintre foştii elevi ai acestei şcoli. Tot odată, am rugat pe d. profesor N. Iorga să binevoiască a ţinea o conferinţă in sala Teatrului „Eminescu" din Botoşani, în folosul acestui museu. Conferinţa a avut loc în ziua de 12 Iulie 1924, avînd titlul „Li-teratura de azi“, şi a produs suma de lei 17.085, sumă destinată cheltuielilor de achisiţionare şi de întreţinere a museului, supt denumirea „Fondul N. Iorga". Fructul ostenelilor mele din timpul unui deceniu îl presint acum cercetătorilor trecutului nostru în această catagrafie. Am căutat să fac din ea, nu o listă seacă de obiecte numerotatate, ci o „carte", care poate fi cetită cu interes şi folos imediat. Fiind vorba de documente, manuscrise şi tipărituri2, cele mai multe necunoscute, lş-am aşezat în ordine cronologica, şi am făcut pentru fiecare un resumat fidel al cuprinsului, cu menţiuni speciale despre oameni şi locuri, subliniind prin citaţiuni* întocmai ceia ce se găseşte caracteristic în ele. în afară de preţioase relaţii genealogice asupra familiilor vechi şi asupra stapînilor ce au fost pe locurile de azi, cetitorul va găsi date asupra cîrmuirilor trecute, asupra obiceiurilor patriarhale de odinioară, aplicate cu deosebire la judecăţi şi pricini de moşie, 1 Prin hrisovul de la 1759, Dec. 28, publicat in Uricariul, II, p 51, loan Teodor Calimah reînfiinţează şcoala gospod, in tirgul Botoşai i, „după cum au fost fi mai inainte*. * Aici se dau numai resumatele de documente (N. I.j. www.dacoromanica.ro 86 Constantin Iordăchescu asupra vechimii unor localităţi şi numirii lor de altă dată şi mai ales asupra evoluţiei şi a influenţelor ce a suferit limba vorbită şi scrisă, care primia aromă turcească, grecească sau rusească, după valurile de străini ce treceau peste ţară. Ar fi poate locul să-mi exprim dorinţa de a se încuraja înfiinţarea unor asemenea musee în fiecare centru judeţean al României Mari. Cu o propaganda inteligentă, făcută de oameni ce inspiră încredere, s’ar salva de la pierdere şi distrugere ceia ce se mai păstrează în familiile de cărturari, ca amintire de la bătrîni. Urmaşii şi moştenitorii, de cele mai multe ori, nu preţuiesc cu pietatea cuvenită aceste lucruri. Cîţi nepoţi n’au aprins focul cu manuscrise şi documente ce erau sfinte pentru bunicii lor! Cîte hîrtii preţioase n’au fost vîndute cu chilogramul negustorilor, ca să învelească în ele brânză sau măsline ! Documente, acte, scrisori, cărţi rare şi obiecte vechi, strînse cu rîvnă, pricepere şi dragoste în aceste musee judeţene, sămănate pe tot întinsul ţerii, s’ar pune la îndemîna celor ce ştiu să le pre-ţuiască şi ar servi cultura naţională. Iar catagrafii, în felul acesteia, ar scoate la lumina zilei multe comori ascunse, ce zac azi necunoscute şi necercetate. Constantin Iordăchescu, Botoşani, 8 Septembre 1955. www.dacoromanica.ro I. DOCUMENTE, ACTE, SCRISORI. i.. 1674, Ian. 1, — Suret dejpe HHsovul lui Ştefan Petriceicu-Vodă, din 1674 Ianuar 1, făcut la Suceava, prin care Domnul dăruieşte pe Ion Stroescul, fost staroste de Cernăuţi, cu satul Petreştii din Ţinutul Dorohoiului, pe apa Prutului, „ca să-i fie lui danie şi miluire în veaci şi dumisali şi fămei dumisali şi coconilor lui" „dar cine să va amesteca să strice, să fie afurisit de 318 oteţi din ij vă Nichee"., Donat de d-ra Sofia Tautu. 2. U92, Maiu 24. — Suret de pe "hrisovul lui Constantin Cantemir-Vodă din 1692, Maiu 24, prin care se porunceşte lui Ştefan Banul să cheme răzeşii de pe Valea Moisăi şi Pruna, până în fundul Băgăului şi din Vadul lui Frăţilă până în Poiana Zgurii, ca să plătească boul şi vacile ce au dat „Eonu ciobanul" vornicilor de Fălciiu şi Bîrlad, fiindcă în zilele Ducăi-Vodă s’a făcut o „moarti di om “în Ţinutul Fălciiului „şi, fiind Gavriliţă Vornic Mare, au făcut strînsură din toate satele di prin pregiur di şăpti hotară, să plătească moarte ac£ di om, şi au luat d-lui Vornicu din toate satele cîte 9 galbeni şi au luat vornicii di Bîrladu cîte 4 galbini di sat şi i-au luat şi lui, dumnealui Gavriliţă Vornicul un bou şi 2 vaci cu viţei, şi au dat şi vornicilor di Bîrladu 2 galbini". Astfel a plătit el pentru răzeşii de pe două văi, iar ei nu l-au mai întors nimic până „acniti" ceia ce a plătit pentru dînşii ca să răscumpere acea moarte de om. Cumpărat dela Ţraian Ichim, din fondul „N. lorga". www.dacoromanica.ro 88 Constantin Iordăchescu 3. 1692, Iulie 9. — Suret de pe hrisovul lui Constantin Cantemir-Vodă din 1692, Iulie 9, făcut la Iaşi, prin care se întăreşte dania lui Ştefan Petriceicu-Vodă către Ion Stroescul, Armaşul cel Mare, cu satul Petreşti. „Şi dereasele ceale vechi ce or fi pe saat pe Petreşti, oricând la cine s’ar afla, să aibă a să lua şi să să dea în mînile boiarinului nostru ce să scrie mai sus, lui Ion Stroescul Armaşul cel Mare, şi cu blăstăm nime din seminţiile lui Ştefan Petru-Vodă să nu aibă a să amestica". Drept aceia se întăreşte cartea de miluire şi de danie a lui Ştefan Petru-Vodă către Ion Stroescul, „ca să-i fie dereaptă miluire, ocină şi moşie şi feciorilor dumisali şi nepoţilor şi strănepoţilor şi a toată seminţia ce să vă aleage dintru dumnealui în veaci neclătit şi neruşuit nici dănăoară" Donat de d-ra Sofia Tautu. 4. 1742, Februarie 5. — Arhimandritul Iezechiil de la Trei Ierarhi din Iaşi, delegatul Mănăstirii Panteleimon de la Sf. Munte, dă iazul ce este în Dresleuca al Mănăstireii Doamnei, jud. Botoşani, stricat „de cînd au mers împărăţie la Cameniţa", lui Manole neguţitoriul, să-l izască şi să facă moară, iar el sa ieie pentru osteneală a treia parte din agonisita morii şi eleşteului, iar două părţi să trimită la Sfânta Agură, la Sf. Panteleimon, unde este închinată Mănăstirea Doamnei. Călugării de la Mănăstirea Doamnei să nu se amestece ca să strice tocmeala, „că, de când sânt eu aice în ţară, di atâţia ani, n’am văzut niciodată un călugăr acolo di treabă, ce tot nişte beţivi şi nevrednici'. Iar, de s’ar ispiti cineva să strice, „să fie trecletu şi procletu şi blastămat de Dumnezeu şi de Maica Precista şi de 12 Apostoli şi de sfinţii oteţi de la cetatea Nicheiei, să aibă parte cu luda şi cu trecleiul Arie" „şi de mine păcătosul încă să fie afurisit". Iscăleşte greceşte. Cumpărat de la Traian Ichim, din fondul „N. Iorga". 5. 1747, Iulie 18. — Carte de la Qrigore Ghica-Vodă către Ion Iamandi Vel Jicnicer şi Nic. Buzne, „vel vornic di poartă", să cerceteze jalba lui Alexandru Murguleţ contra lui Lupul Balş Med., www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N, lorga' 89 „că ar fi având împresurare" pentru moşia sa Petreştii cu moşiile lui Lupul Balş, Darabanii şi Voicăuţii. Să cerceteze cu amăruntul şi cu bună dreptate să pună şi stâlpi de piatră, semne hotară. Donat de d-ra Sofia Tăutu. 6. 1756, Iunie 2. — Suret de pe cartea domnească adresată de Constantin ,Vlihai Cehan Racoviţă-Vodă către Neculai Kogălniceanu biv Vel Comis şi Apostol Penişoară, s cerceteze pricina lui Vasile Ciobanu şi nepotul său Lupul Ciobanu pentru nişte hotare de moşie din fundul Băgăului, Ţinutul Fălciiului, pe care, din causă că s’a făcut pe acele moşii o moarte de om în timpul Domniei lui Duca-Vodă, „s’au aruncat acea moarte de om pe 3 hotară, ca să plătească de hotar câte 9 ughi la Vel Vornic şi câte 2 ughi la vornicii de Bârlad". Cumpărat dela Traian Ichim, din fondul „N. Iorga". 7. 1762, August 2. — Carte de la Origore Ioan Calimah-Voda către Iordachi Cananău biv Vel Med., ispravnic Ţinutului Hârlăului, şi Costandin Macri biv Vel Jicnicer şi Toader lsăcescul biv Vel Şătrar, prin care arată că Ioniţă Murguleţ a dat jalobă pentru moşia sa Petreştii, spunând că trage mare împresurare din partea Vornicului Lupul Balş cu moşiile lui, Dărăbanii şi Voicăuţii. Ii rânduieşte hotărnici sa cerceteze şi să hotărască, „stâlpindu-o şi cu pietri atât de către moşiile Vornicului Lupul Balş, cât şi de către unul Vasile Silion". „Neodihnindu-se vre o parte cu hotărîre ce veţi face, să Ie daţi zi de soroc ca să vie la divan." Donat de d-ra Sofia Tăutu. 8. 1763, Decembre 8. — Mărturie semnată de Iordachi Cantacuzino Spătarul (socrul Vornicului Lupu Balş) şi alţii, cari au fost rânduiţi de Qrigorie Ion Calimah-Vodă să cerceteze jaloba „Ruxandei, giupâniasa Iui Alexandru Murguleţ", contra lui Lupu Balş Vel Vornic, care i-ar fi împresurat şi luat o bucată de loc din satul Petreştii, „cu casele Murguleţoaei şi cu oameni cu tot". „Fiind şi parte de blăstăm asupra cui ar şti hotarul şi n’ar mărturisi ade- www.dacoromanica.ro 90 Constantin Iordăchescu vărul" s’au adus oamenii din Căbizne, satul lui Lupu Balş, şi din Petreşti, satul Murguleţoai, „şi, citindu-le carte de blăstăm", au făcut cercetările, din care „s’au cunoscut strâmbătate Murguleţoai" şi că „rau şi cu strâmbătate au fost luat acea bucată de loc." Donat de d-ra Sofia Tautu. o. 1764, Novembre 9. — Hrisov de la Grigore Ioan Calimah-Vodă, din 1764, Novembre 9, prin care se dă carte domnească Zamfirii fetei răposatului Ion Stroescul biv Vel Armaş, şi lui Ioniţă, Gheorghe şi Iordachi, nepoţi de feciori ai Zamfirei, să stăpânească satul Petreştii de pe apa Prutului, Ţinutul Dorohoiului, luând zeciuială din ţarini şi samănături din zece una şi din cinzeci de stupi, unul. Donat de d-ra Sofia Tăutu. 10. 1767, Maiu. — Hrisov, prin care Grigore Ioan Calimah-Vodă a „miluit pre credincios boiarjul] nostru d-lui Sandul Sturdza biv Vel Stolnic cu un Ţigan dintre Ţiganii domneşti, anume Grigore Ungureanul, dinpreună cu Ţiganca lui şi cu toţi copii lor, şi cu tot rodul ce se va trage dintre dânşii, neclătiţi şi nestrămutaţi nici odinioară în veci“, care Ţigan mai întăiu a fost cercetat de Vasile Razul Hatman şi găsit că e dintre Ţiganii domneşti, străin, venit din altă ţară. Donaţia Traian Ichim. 11. 1768, Maiu 21. — Scrisoare din partea lui Grigore Ioan Caii-mah în a doua Domnie, către Costandin Cananau biv Vel Păharnic, ispravnic Ţinutului Hîrlaului, şi Costandin Kog. biv Vel Stolnic, ispravnic de Ţinutul Dorohoiului, ca sa cerceteze jaloba Ruxandei Murguleţoaii din Dorohoiu asupra lui Vasile Silion, tot de acolo, care, având moşia Păltiniş alăturea de Petreştii Murguleţoai, a luat o bucată de loc din Petreşti, şi anume de la Petrile Lozăilor şi pană în vatra satului. Dacă nu vor fi mulţămiţi, să li deie zi de soroc ca sa vie la Divan să se judece. Donaţia Sofia Tăutu. www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. Iorga' 91 12. 1773, Maiu 31. — Pricaz din timpul primei ocupaţii ruseşti, scris în ruseşte şi în româneşte, către pârcălabii Hurmuzachi şi Coste Chirilovici, prin care se porunceşte din ordinul „Măriei Sale Gheneral Maior Rimschi Corsacov şi Feldmareşal Petre Alixan-drovici Rumnianţov", că moşiile din satele Edineţ, Capotenii şi Serzeica din Ţinutul Hotinului se cuvin mazilului Prizgul, după scrisori ce a arătat şi mărturie de la Divan. Să înştiinţeze pe locuitori. Semnat ruseşte brigadiriul, indescifrabil. Donaţia Sofia Tăutu. 13. 1773, Decembre 25. — Scrisoare de felicitare de Crăciun din partea lui Ioan Miculi, din Iaşi, către vărul său, logofătul Ioniţă Mur-guleţ. Vrea să vândă moşiile Criva şi Horobcăuţii „cu tot venitul, atât orânda, dijma şi havaetul caselor", „şi mai eftior, numai bani gata să-mi deie“. Şi pârcălabul Coste din Hotin vrea să le ieie pentru un om al d-sale. Donaţia Sofia Tautu. 14. 1773, Decembre 28. — Pricaz tot către pîrcălabii Hurmuzachi şi Coste Chirilovici, pe două coloane, ruseşte şi româneşte, semnat de un brigadir, ca să înştiinţeze pe locuitori ca moşiile din satele Brânzeni, Hincăuţi, Salişte şi Rucşanul din Ţinutul Hotinului se cuvin Anghelii şi băieţilor Visternicului Gherghel, Niculai. Donaţia Sofia Tăutu. 15. 1774, Ianuar 19. — Pricaz în ruseşte şi româneşte către pârcălabii Hotinului Hurmuzachi, şi Coste Chirilovici, ca să hotărnicească stăpânirea mazilului Niculai Calmăcîchii asupra satelor Sălişte, „Ciş-nicov", „Precutov" şi jumătate din Nisfoaia. Donaţia Sofia Tăutu. 16. 1776, Ianuar 24. — împărţeala pe doi fraţi şi o soră a moşiilor rămase de la Alexandru Murguleţ, şi anume: au luat cei doi fraţi www.dacoromanica.ro 92 Constantin iordftchescu Ioniţă şi Iordachi Murguleţ satul întreg Teioasa ce se chema Petreştii, din Ţinutul Dorohoiului, jumătate de sat de Mihalce „ce se chiamă Canina (Cacica?) din Ţinutul Cernăuţilor şi aceiaş parte dintr’un sat întreg din Ipoteştii, din Ţinutul Hârlăului". Iar „Catinca Strâjculeasa, sora noastră, satu întreg anume Mihucenii, ce este pe apa Cotovoţul, la Ţinutul Sucevii, şi cu părţile de la Noă-Soliţă din Ţinutul Cernăuţului". „Aşijderea şi pentru moşiile din Ţinutul Hotinului, din îndurarea milostivului Dumnezeu ca sa iasă vreo-dată la stăpânirea noastră, iarăş să avem a le stăpâni frăţeşte, cum şi pentru Ţiganii ce sânt părinteşti încă să avem a ni împărţi cu dânşii frăţăşti pe 3 părţi". Donaţia Sofia Tăutu. 17. 1776, Ianuar 24. — Scrisoare de învoială, dată de Păharnicul Vasile Străşca la mâna cumnaţilor lui: Ioniţă şi Iordachi Murgu-leţu, prin care arată ca s’a învoit frăţeşte la imparţeala averii socrului său Alexandru Murguleţ. Iar, de s’ar mai ivi mai târziu şi alte moşii sau locuri de casă în Cernăuţi, să se împartă iarăşi frăţeşte în trei părţi. Donaţia Sofia Tăutu. 18. 1776, Maiu 20. — Adeverinţă dată lui Ioniţă Murguleţ pentru un zapis de vânzare de la soborul mănăstirii Putna, referitoi la satul Novo-Săliţă, din veleat 7171 (1663), către Şătrarul Brahă din Drăguşeni. S’a luat zapisul spre a se arăta într’o pricină de judecată, cu obligaţia de a-1 înapoia lui Murguleţ. Donaţia Sofia Tăutu. 19. 1776, Iulie 10. — Hotarnica Bâicenilor. Din porunca vornicilor de Botoşani, Portariul Mânu şi Jicnicerul Manolachi Dimachi, s’a cercetat hotarul dintre Băiceni, moşia Medenicerului Giuvan, şi Curteştii, moşia lui Costaş Culibran, Ţinutul Hârlăului. Au plecat de la un lac „spre Apus, din piatră în piatră, pănă pişte părăul Hliboce, şi în margine codrului s’au găsit bour într’on stejar vechiu". Apoi spre Balta Arsă şi pană în apa Miletinului, găsin- www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. lorga' 03 du-se ca semn de hotar bouri vechi în stejari. Şi, fiindcă Medel-nicerul Giuvan „trage să ieie poiana Bălţii Arse toată, s’au cercetat şi oamenii bătrâni şi s’a găsit unul Giorgii Dămiean..., om bătrân ca de 70 ani care au fost faţă când au hotărît Logofătul Miclescu, şi l-au şi bătut la toate semnele ce scrie în hotarnica Miclescului, ce au hotărît cu Gheorghie Corstieană din Curteşti şi cu alţi boeri*'. S’au aflat apoi că Medelnicerul Giuvan, ca să ieie fără drept acea poiană, „au pus giupăneasa d-sali nişte ţărani de au făcut bour nou în gura drumului nou, în fundul poenii, pe hotarul curmeziş, ca să îneci moşia Curteştii, şi acel bour au rămas rău şi răsuflat, făcut far de cale". Se cere să poruncească vornicii să se „strice bourul acela rău, ca să nu să mai nască vr’o pricină". Donaţia Sofia Tăutu. 20. 1777, Februar 7. — Carte de la Grigore Alexandru Ghica, prin care se porunceşte lui Ioniţă Murguleţ să vină la judecată pentru moşia Petreştii din Ţinutul Dorohoiului cu Banul Grigore Balş pana la 15 Februar, căci, nevenind, „să va trimete om gospod, de-l va aduce şi îi va da ciubotele omului gospod". Donaţia Sofia Tăutu. 21. 1778, August 13. — Poruncă de la Costandin Dimitrie Moruz către părintele Mitropolit, ca împreună cu Vasile Raza Vel Logf., Ion Canta biv Vel Logf., Dimitraşcu Sturza biv Vel Logf., Ioan Canta Vel Vornic., Neculai Roset Vel Vornic şi Lascarache Roset Hatman să se adune şi să ieie sama pentru pricina de moşie ce este între Grigore Balş Vel Ban şi Ioniţă Murguleţ Vel Paharnic şi, după ce „cu amănuntul cercetare ce veţi face în frica lui Dumnezeu, după dreptate ce veţi cunoaşte prin anaforâ, să înştiinţaţi pe Domnia Me ; aceasta poroncesc.8 Donaţia Sofia Tăutu. 22. 1778, August 21. — Anaforaua semnată deMitropolitul Moldovei şi veliţii boeri cari au judecat la Mitropolie pricina dintre Ioniţă www.dacoromanica.ro 94 Constantin lordăchescu Murguleţ şi Banul Grigore Balş pentru satul Petreştii, ce se numeşte Teioasa, de pe apa Prutului, Ţinutul Dorohoiului. Anafo-raua e întărită cu „buiurtiul" lui Costandin Dimitrie Moruz, cu iscălitura şi pecetea domneasca, prin care se porunceşte văta-vului „za aprozi" „sa sa ia de la dumnealui Grigorie Balş Vel Ban şi să să deie la mâna Murguleţeştilor, şi această pricină mai mult să nu sa caute". Donaţia Sofia Tăutu. 25. 1784, Octombre 6. — Hrisov de la Alexandru Costandin Mavro-cordat prin care se întăreşte stăpânirea unei case cu livadă din Botoşani, a lui Dumitru Parlafes, cumpărată la sultan-mezat. Par-lafes era dator cu bani lui Tudori Albineţul din Botoşani şi lui Dumitru Butnariu din Iaşi şi, neputând plăti, a cerut să i se vândă casa şi livada ce erau puse amanet. Banii mezatului s’au împărţit de Ilie Catargiu Vel Vornic la datornicii lui Parlafes. Donaţia Traian Ichim. 24. 1785, Iunie 9. — Carte de la Alexandru Ioan Mavrocordat, prin care se fixează soroc de judecată la Divan Ancuţei a Postelnicului Ioan Cuza pentru moşia Grameniţa de la Cernăuţi „ot Cordon", cu Banul Manolachi Costachi. „Neviind însuş, nici vechil, apoi va fi adus cu om gospod, şi va da şi ciobote." Donaţi Traian Ichim. 25. 1786, Septembre 7. — Carte de la Alexandru Ioan Mavrocordat Firariul, prin care se da zi de soroc, Sf. Dumitru, lui Ioniţa Murguleţ să se judece cu Grigore Balş pentru Petreşti. Nevenind, va fi supărat cu om gospod/ Donaţia Sofia Tăutu. 26. 1787, Octombre 26.—Diată, prin care Grigoraş Guşul din Botoşani laşa fiului său Toader casele cu pivniţă supt ele, care se hotărăsc din sus „cu ratoşul d-sale Pitar Chiriac Crăstianu, iar pe din gios www.dacoromanica.ro Catagrafia Museulul „N. Iorga“ 95 se hotărăsc cu zăplaziu besericii Ospeniei, care razimă în Şcoala Gospod". Pănă la majoratul lui Toader, casele şi pivniţa au fost stăpânite de ginerile său, Iancu Eni, şi fiică-sa, Catrina, cu îndatorire ca „să mă odihnesc şi eu lntr’o căsuţă din dosu, ca omu slabu şi bă-trânu. Dară nu m’am putut nimică odihni, că în multe rânduri m’au bătut şi m’au datu afara, şi am umblatu pe uşile altora şi nicio ocrotire sau odihnă n’am avut de la dînşii, că pănă şi capul mi-au fost spart odată ginerile meu Eni". „Pre care nu vor urma după ale mele hotărâri întocmai deplin, sa fie blăstămaţi de Dumnezeu şi de Precurata, aseminea ca şi de toţi sfinţii şi de nimenea ertaţi să fie." Semnează şi zece martori din Botoşani, între cari preotul Teofan de la Sf. Gheorge, Ioan de la Sf. Vinere, Grigore de la Pogorârea Sf. Duh, preotul Iuraşcu, Toader Pisoţchi, Lupaşcu Ioan, etc. Donaţia Const. lordăchescu. 27. 1789, Mai î 28. — Carte de judecată de la boierii jndecători ai Divanului Moldovei, cari găsesc că pe dreptate au fost judecăţile făcute de Vornicii de Botoşani, întâia de Pitarul Ianachi Codrescul şi a doua de Spătarul Grigoraş Sturza şi Şărban Cananău Stolnic, în pricina dintre Toader, feciorul lui Gligoraş Guşul din Botoşani, cu cumnatu său, Eni Iancul, şi cu soră-sa, Catrina, pentru o pivniţă şi crâşmă cu loc sterp, alăturea de biserica Ospenia şi Şcoala Gospod. Eni Iancul, nefiind mulţămit cu judecata Vornicilor de Botoşani, a dat jalbă la Divan. Aici el a adus un zapis din care căuta sa dovedească faptul că Gligoraş Guşul i-a dat acea crâşmă şi pivniţă cu loc drept zestre şi a adus şi un martor, pe Andrei Işlicariul. Insă zapisul s’a dovedit mincinos, căci, confruntându-se cu alte scrisori ale lui Grigoraş Guşul, care ştie carte, nu s’a găsit nici-un fel de asămănare, iar martorul, după arătarea mai multora ce au fost de faţă, ca : „Lupaşcul, starostele de negustori din Botoşeni, i Tănase Cuciureanu, cupeţii, şi Ioniţă polc. ce au fost diiac al d-sale Manolachi Dimachi Aga", s’a dovedit a fi om ce nu merită crezare, „fiind plecat cu totul la patima beţiei şi altele". Donaţia Const. lordăchescu. www.dacoromanica.ro 96 Constantin lordâchescu 28. 1794, Novembre 28. — Mărturie făcută la starea locului pentru livada preotului Iancul din Bouşori, Ţinutul Fălciiului, asupra căreia aveau pretenţii răzeşii din neamul Cocuzeştilor. Cumpărată de la Traian Ichim, din fondul „N. Iorga". 29. 1795, April 15. — încredinţare dată la mâna preotului Iancul din Bouşori, prin care se arată că s’a judecat pricina dintre preotul Iancu şi Cocuzeşti pentru o livadă şi că preotul are dreptul a o stăpâni. Cumpărată de la Traian Ichim, din fondul „N. Iorga". 30. 1795, Septembre 10. — Carte de la Alexandru Ioan Calimah-Vodă către Alexandru Beldiman biv Vel Păharnie şi Dimitrie Pit., ispravnic de Ţinutul Neamţului, să cerceteze jalba lui Ioan Roset biv Vel Ban, care spune că are o moşie, Căciuleştii, în acel Ţinut, care se împresoară de vechilii ce ţin cu anul moşia mănăstirii Râşca. Să cerceteze scrisori şi dovezi şi să o scoată de supt înpresurare. Iar, de vre-o parte va fi nemulţămită, să deie zi de soroc să ca vie la Divan, să se hotărască. Donaţia Const. Iordăchescu. 31. 1798, Ianuar 24. — Hrisov dat în Iaşi, prin care Alexandru-Vodă Calimah face danie şi miluire lui Mihalache Mânui biv Vel Poştei-nic un loc din Iaşi în mahalaua Muntenime-de-jos. S’a rânduit Iordachi Canta Vel Logofăt de Ţara-de-jos ca să „stâlpească cu piatră-hotară" locul, împreună cu Şărban Botescu biv Vel Sulger, cari, mergând cu Dumitraşcu Iacodin şi Costandin Ursianul, logofeţii de taină, să cerceteze pe mahalagii dacă nu e al cuiva locul acela, au cercetai pe Neculai Gheciul, staroste de abageri şi Anas-tase Cihodariul Gande şi pe Logofătul Constandin Ursianul, „ce iaste vechiu mahalagiu şi maieu ştiinţă", şi s’a dovedit că locul a fost „al unui Costandin Surtuc, grămătic postelnicesc, şi, în vremea Domniei Sale Alexandru Ion Ipsilanti Voevod, s’au făcut hain şi au trecut în Ţara Moscheciascâ, iar casa lui, rămâind aice pustie, mai www.dacoromanica.ro Catagrafia Museuiui ,N. Iorga 97 ales în vremea când au fost ortalele enicerilor, cum şi oştite moschiceşti şi chesariceşti, s’au risipit, şi de atunci au rămas locul pustiu, fără stăpân." Au mai cercetat dacă acel grămătic nu a lăsat „vre un vechilet" asupra locului, sau să-l fi pus amanet pentru bani. Apoi au măsurat şi stâlpit locul, şi s’a dat Postelnicului Mânui, să-şi facă casă, sau orice bină va voi. Cumpărat de la locotenentul-colonel Ştefan Cristea, din fondul „N. Iorga". 32. 1798, April 18. — Hrisov, prin care Alexandru-Voda Calimah întăreşte lui Toader Guşul, dascăl • din Botoşani, stăpînirea pe o crâşmă cu pivniţă şi locul ei, în urma judecăţii Divanului din 1799 contra cumnatului său, lancu Eni. tn hotarnica ce se arată în acest hrisov se spune între altele: „Şi din piatra aceia la vale mergând, alăturea cu locul Sfântului Nicolai, până în peretele Şcoalei Gospod, măsurându-sa, s’au găsit optu pol. stânjeni gspd, şi, din păretele Şcoalei mergând în gios sp.e Răsărit alăturea cu ţintirimul bisericii Ospenia pana în colţul ţintirimului, au găsit 14 stânjeni gspd". Donaţia Const. Iordăchescu. 33. 1800, Iunie 10. — Vornicia de aprozi scrie lui Gheorghii telal-başa sa strige la mezat în curgere de patruzeci zile pe toate uli-ţile oraşului şi în Divan gspd. că se vinde prin sultan-mezat averea Pitarului Panait Ianur, şi anume: „Casele ce sânt la poarta mănăstirii lui Barnovschi", două dugheni din Târgul-de-jos în Posta-vărie, şi 12 pogoane de vie la deal la Plopu, în Ţinut. Putnei, care în urma judecăţii Divanului s’au luat din mâna Jicnicerului Gheor-ghie Spiţeriul, care le stăpânia pe temeiul u iei diete mincinoase, La „haraciul ce se va face asupra cui vor rămână se vor da", iar adevăraţii clironomi sa-şi iea fieştecare „dreapta partea sa de bani". Cumpărat de la Traian Ichim, din fondul „N. Iorga". 34. 1801, Septembre. — Testament scris de Ion Dascălul, prin care „Cristina, fata Sofiei", lasă vărului său Necula Silichi părţile ei din moşiile Bouşorii şi Delenii din Ţinutul Fălciiului. Cumpărat de la Traian Ichim, din fondul „N. Iorga". 7 www.dacoromanica.ro 98 Constantin lordăchescu 35, 1803, Iulie 12, — Sandu Tiron din satul Trestiana, Ţinutul Doro-hoiului, vinde cu 120 lei „d-sale jupânului Leiba Jid., ciobotar din târgul Dorohoiului", o casă pe uliţa Buhaiului-din-sus. Donaţia Const. Gh. Cucu. 36. 1803, Iunie. — Copie de pe hotărârea Divanului pentru moşiile Pânzăreştii şi Drăgoeştii, adeverită în 1817, Ianuar 1, de Postelnicul Iordachi Donici, de la Departamentul Pricinilor Străine. Donaţia Const. G. Cucu. 37. 1805, Martie 7. — Zapis în limba greacă, prin care monaha Marta vinde o casă logofetesei. Zapisul e întărit cu blagoslovenia şi iscălitura Mitropolitului Veniamin Costachi, care scrie: „fiindcă d-ei Logofeteasa este cocoană cinstită şi mănăstirea Agapiei nu iaste în putere a cumpăra casa, cu voia şi blagoslovenia noastră o au cumpărat d-ei". Cumpărat dela Traian Ichim, din fondul „N, Iorga". 38. 1805, Octombre 26, — Scrisoare în greceşte, dată de superiorul mănăstirii Popăuţi, Traian Poliche (?), cu pecetea mănăstirii Popăuţi, pentru locul mănăstirii de lângă biserica Trei Ierarhi, în drumul Curteştilor, Cumpărat dela Traian Ichim, din fondul „N. Iorga". 39. 1808, Iulie 1. — Divanul Cnejiei Moldovei dă carte Logofătului Costandin Balş şi omului său prin care numeşte vameş la Ţinutul Fălciiului, Grecenii şi Codru, care să fie volnic a strânge slujba vămii de la toţi cei ce vor face negustorii. Se dau instrucţii cum să procedeze; să i se deie patru slujitori ai Ţinutului, să-i fie de ajutor iar banii şi „tabla" şi „sama" să-i deie ispravnicului de Ţinut, care să-i trimeată „cu înadins slujitori de ai Ţinutului la vameşii de carvasarâ". Era ocupaţia rusească dintre 1806 şi 1812. Cumpărat dela Traian Ichim, din fondul „N. Iorga. www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. lorga' 9 40. 1810, Februarie 22. — Zapis, prin care „Teodor Guş sin săvârşîtu-lui Ghedeon monah, dinpreună cu soţul meu Ileanaf‘, cedează ginerelui său Apostol Gheorghiu crâşma cu locul ei de lângă ţinti-rimul bisericii Ospenia din Botoşani, pentru datorii, dându-i şi toate documentele pe basa cărora se afla în stăpânire. Donaţia Const. Iordăchescu. 41. 1811, Iunie 12. — Zapis, prin care Nicola sin Ilie Alhaz vinde prin razâ-pazar „doftorului al opştii, Antonaclii Caruz", o casă din Botoşani, din mahalaua Vrăbienilor (ce o avea cumpărată de la Sofia, fiica lui Dumitru Cucuzel prapurcic), cu 11.000 lei. Faţa locului este „spre drumul cel mare ce vine din târg şi merge spre Trei Sfetitele, din şarampoi lui Hagi Costachi şi pară în picătura streşinii grajdului a Cârste Alexiu, zis Cristea Siva". Se mărgineşte şi cu logofătul Ioan Ursuian Papazoglu. Vânzătorul iscăleşte greceşte. Donaţia Const. Iordăchescu. 42. 1812, Octombre 4. — însemnare pentru două scrisori şi anume: împărţeala lui Dubău din leat 7178 "şi o diată a lui Niculai Mur-guleţ din leat 7200, pe care le-a luat Stolnicul Iordachi Murguleţ de la cumnată-sa Aniţa. Iar de împărţala lui Irimie Murguleţ scrie că n’a găsit-o. Donaţia Sofia Tăutu. 43. 1814, Septembre 2. — Zapis, prin care Spătarul Alexandru Hriso-verghi vinde cu 2.400 lei lui Nicolai Ghiorghiu, băcal din Botoşani, o bucată de loc de o dughiană, din locul ce-1 are danie şi miluire de la Scarlat Alex. Calimach, aflător în Botoşani, în „Târgu Cailor-. Donaţia Pia Vasiliu. 44. 1815, Maiu 20.—Carte domnească de la Scarlat Alexandru Caliinah-Vodă prin care se întăreşte stăpânirea Spătarului Costandin Midescul www.dacoromanica.ro 100 Constantin Iordăchescu asupra unei părţi din moşia Tâlhăreşti)', din Ţinutul Botoşanilor, cumparata dela Căpitanul Lupul Călimănescul. Cercetarea şi publicaţiile le-a făcut mazilul căpitan Ursachi din Brindeşti. Se arată pe larg procedura de pe acea vreme cu privire la întărirea în stăpânire a cumpărătorilor de pământ. Donaţia Const. Iordăchescu. 45. 1816, Maiu 25. — Zapis prin care protopopul Costandin sîn Enăcache din laşi vinde „d-sale cuconului Neculai Hrisoverghi biv Vel Vornic“ 5 pogoane vie paragină pe locul mănăstiri Socoal cu 120 lei. Cumpărat dela Traian Ichim din fondul „N. Iorga". 46. 1819, Iunie 2. — Hrisov din Iaşi dela Scarlat Alexandru Calimah-Vodă prin care se hărăzeşte lui Anghel, chihaia de ciohodari, „pentru slujbele sale cele cu credinţă şi osârdie ce au arătat0, mai întăiu cinul de Vel Polcovnic. Se scuteşte de plata goştinii, a desetinei şi a vădrăritului şi alte dări, precum şi 10 liude oameni străini spre a fi apăraţi de birul Vistieriei şi „alte dări şi havalele" „ce vor fi asupra lăcuitorilor ţarii". Se porunceşte către „dregătorii slujbaşilor goştinari desetnici şi vadrari şi tuturor altor zapcii0 să urmeze întocmai după hotărîrea hrisovului. Donaţia Const. Iordăchescu. 47. 1820, Ianuar 27. — Adeverin\ă pentru primirea sumei de 3.500 de lei în 233 galbini şi 5 lei argint, cu cari primitorul se îndatorează a cumpără pentru Stolnicul Iordachi Murguleţ a şasea parte din moşia Dămidenii dela Ţinutul Dorohoiului, „ci este dreaptă a verii meii Zoiţii Boşii Medlr." Banii i-a primit prin Căminarul Gheor-ghe Murguleţ. Donaţia Sofia Tautu. 48. 1820, Iunie 13. — Zapis prin care Toader Creţu din Dorohoiu vinde lui Ion Culiceanu ot Dorohoiu 7 stînjeni de loc, care se hotărăşte cu drumul Buhaiului şi până în baltă. www.dacoromanica.ro Catagratia Museului „N. Iorga' 101 Semnează şi Prohira, „soţul" lui Toader Creţu, iar ca martori între alţii şi „ereu Chirilu ot Ospeni ot Dorohoiu", precum şi „Ion zet preutului Chirilă". Scris de Ion şoltuz. 49. 1820, April 23. — Scrisoare prin care Catargiu Vel Vornic în-voieşte pe căpitanul Lupul Călimanescul a-şi face dugheni şi case pe moşia lui la „Tîrgul Dracşani, în drumul cel mare al Botoşă-nilor". îi dă un loc situat între Ion Cazacliu şi preotul Pavel de la Cerneşti, cu condiţia a i se plăti regulat bezmănul, cîte 2 lei de stînjen. Donaţia Const. Iordăchescu. 50. 1820, August 13. — Poruncă de la Mihai Suţu Voevod către ispravnicii Ţinutului Fălciiului să rînduiască un mazil ca să facă publicaţiile pentru vinderea a 58 pol stj. din moşiile Delenii, care se numesc Micsineştii de Pădure, Gibenii de pe Elan, Zgura şi Moi-siia. Cumpărătorul, Toderaşcu Costache, a cerut să i se întărească stăpînirea pe acele moşii cumpărate de la Ion, Iordachi şi Vasile Popa, de la Petre Hîncul, loniţă Hodăş şi preotul Iancul ot Bouşori. Se atrage atenţia ispravnicilor că poate dacă vre unul din cei interesaţi va face plingere, „că de publicaţii n’au auzit atuncia, nu numai că pe mazilul acela ce va fi rînduit să va aduce aicea şi să va pedepsi, dar şi dv. veţi fi îndatoraţi a da greu răspuns înaintea Domniei Mele, cu care nici într'un chip nu vă veţi putfc îndrepta". Cumpărată de la Traian Ichim din fondul „N. Iorga“. 51. 1820, Septembre 13. — Poruncă de la Isprăvnicia Fălciiului către Iordachi Muntian, mazil, ca să facă publicaţiile de vînzare pentru Toderaşcu Costachi „după a sobornicescului hrisov hotă-rîre asupra părţilor de moşie cumpărături de veci ci are de la răzăşii de baştină din moşiile Delenii, cari să numesc Micsaneştii, Sibenii di pi Elan, i Zgura şi Maisaia, cum şi din alţi hliza" ; 581 l/ai stj căte cu 13 lei 10 parale stînjenul. Cumpărat de la Traian Ichim din Fondul „N. Iorga". www.dacoromanica.ro 102 Constantin Iordăchescu 52. 1820, Iulie 20. — Stolnicul Iordachi Murguleţ scrie cumnatei sale Aniţa la Teioasa învinuind-o că ea s’a învăţat a petrece boiereşte şi acuma îi vine greu să trăiască răzăşeşte „şi acum voiţi a-mi răsplăti mie şi copiilor mei cu rău". O sfătuieşte să se înţeleagă cu ginerele său, Doxachi Hurmuzachi, „cu drum cinstit să vă puneţi la cale", „că împotriva dreptăţii nu veţi afla arme apărătoare, ce numai zdruncinare". „Şi, de ai uitat că ni să cuvine Va de Teioasa, împărţala o aveţi la sine, care să află şi întăbuluită în giudicătorie Cernăuţului." Donaţia Sofia Tăutu. 53. 1821, Ianuar 26. — înştiinţare de la „giudicătoria Ţinut. Hotinu" către Iordachi Murguleţ, conform jurnalului „închiet la această preudstenie", să se presinte cu dovezile ce are împotriva pretenţiilor cuprinse în jalba „d-sale Vameş cinului Dimitrachi Străşna" pentru a treia parte din satul Stroeşti. Se alăturează şi un „iezum-pliar" al jalobei. Semnează : candidat, Duca; stolanacialnic, Bantăş. Donaţia Sofia Tăutu. 54. 1821, Ianuar 24. — Jaloba lui Dimitrache Străşcă, vameş cinului supus austriecesc, cătră „giudecătoria Ţinut. Hotinu", prin care roagă să cheme la judecătorie pe Iordachi Murguleţ, care stăpâneşte ♦moşia Stroeşti, având din ea drept la a treia parte. Donaţia Sofia Tăutu. 55. 1823, Iulie 20. — Carte de la Ioan Sandu Sturza prin care se întăreşte Sărdăresei Maria Chiriac stăpânirea moşiei Măcsăneştii şi via de la Vătăeştii din ţinut. Romanului, „teslimarisându-i şi toate lucrurile sale" cuprinse în anaforaua de judecată a Divanului, drept împlinire a zestrei sale, înstrăinată de „săvârşitul ei soţ", Serdar Vasile Chiriac. Donaţia Const. Iordăchescu, www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. Iorga' 103 56. 1824, Iulie 16. — Foaie de zestre a Măriei, fiica lui Costandin Coste, dată ginerelui său, Qheorghe Dumitriu, făcută în Chişinău. Se alăturează şi o copie, făcută în „tîrgul Orhei, ţinutul Chişinău". în 1831, Decembre 21, Gheorghe Dumitriu, „supus britanicesc", „fiind în mare slăbăciune din causa unei cumplite boli", cere la starostia britanicească din Botoşani a se întări foaia cu semnătura consulului britanic, care semnează: „le staroste consulaire bri-tannique Cezare Scotto". Donaţia d-rei Pia Vasiliu. 57. ' 1824, Novembre 10. — „Proţăst“ către judecătoria „Ţinut. Eşu-lui" din partea Banului Tănase Feştilă pentru moşia Mileşti, „ce este de la stânga Prutului, în giosul şi în oblul Basarabiei" cliro-nomie de la socrul său Căpitan Vasile Raţă şi care se stăpâneşte de cătră străini fără dreptate, precum arată şi harta Vist. Mano-lachi Roset asupra moşiilor d-sale. Neputându-se duce la faţa locului spre a-şi „desbate lucrul desăvîrşit", vede acum că se „aco-lisăsc şi alţii a pretenderisi", cum sânt Eneştii şi „un'vechil al casei Scorţăscului de aice din Moldova", supt cuvânt că moşia ar fi dată în schimb răposatului Ion Şcorţăscu „în vreme prodizmei ds. ştap.-căpt. Gavril Stroici". Cumpărat de la Traian Ichim din fondul „N. Iorga". 58. 1824, Decembre 12. — Scrisoare particulară a lui Ioan Sandu Sturza Voevod către Comisul Ionică Tăutul, căruia îi mulţămeşte pentru „bunele cuvântări ce-mi aduci asupra păşirii fiului meu în a doua viaţă a omului". „Purtările şi tâlcuirile ce ţi-am cunoscut în câtă vreme ai fost aice, acestea vârtos m’au îndemnat de a te alege şi a te tnmete într’o slujbă delicata", pentru care rămâind Domnul prea mulţămit, îi răspunde ca îi dă „toată voia şi slobozenia". Cumpărat de la Traian Ichim din fondul „N. Iorga". 59. 1825, April 16. — Scrisoare trimisa din Iaşi de Comisul Gheorghe Carp lui Ionică Tăutul biv Vel Comis la Ţarigrad. Se scusă www.dacoromanica.ro 104 Constantin Iordăchescu că nu i-a răspuns, lipsind din Iaşi, plecat fiind la Botoşani pentru adunarea banilor Măriei Sale Doamnei. Acum, favorisându-1 norocul şi cu plecarea călăraşului la Ţ ari grad, îi scrie, mulţămindu-i pentru trimeterea celor zece testemeluri, din care a luat şi cucoana Pro-firiţa Lipan. Fiind iarăşi însărcinat „şi cu alte comisioane" de către câteva „dame", îl roagă a-i trimete „cu cel întăi ocazion aceste: 4 testemeluri albe şi cu ulamaua verde şi căt se va putfe mai delicat zugrăvită şi mai viu, din care 2 să fie cu poliele şi 2 numai cu boele". Din cele nepoleite, să fie „unul cam singepiu"; apoi „delicateţa izvodului să fie potrivit cu delicateţa damelor, având a sluji pentru straie de dame, şi pentru 2 straie va fi pentru anti-reie bărbăteşti". Adresa: „Cinstit pre-iubitului meu întocmai ca un frate, dumisale c. c. Ionică Tăutul biv Vel Comis, cu multă frătască dragoste, Ţarigrad*. Cumpărat de la Traian Ichim din fondul „N. Iorga". 60. 1826, Decembre 13. — Jaloba lui Vasile Porocinicu către Ioan Sandu Sturza, prin care arată că a închiriat pe cinci ani de la Căminarul Iordachi Cazimir moşia Moineştii, făcând .condract" şi dând banii pe un an înainte. Că, după ce a făcut cheltuieli cu vite, arătură şi sămănătură de toamnă, Cazimir nu vrea să tină samă de contract, ci, supt cuvânt că „orânduitorul" d’inaintea lui Porocinicu are „produhturi" rămase pe moşie şi „protimisis", deci acela rămâne orânduitor şi îi întoarnă banii. Cere dreptate. Donaţia Const Iordăchescu. 61. 1826. — Paşaport în limba turcească, prin care li se înlesneşte drumul din portul Vama spre Constantinopol „boerului care a venit din Bagdad cu numele de Iancu Canunu 1 Postelnicul şi servitorii lui, Ioan, Ştefan, Niculai şi Gheorghe". Visa: „Oamenilor trimişi din Iaşi pentru a intra în Constantinopole li s’a dat voie." Donaţia d-nei Elena C. P. Budeanu, 1 Cananău (N. I.). www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. Iorga 105 62. 1827, Ianuar 3. — Diată scrisă în greceşte şi semnată de Hriste Panaiote Givid, adeverită de Mitropolitul Veniamin Costachi. Semnează ca martori: Isaia, arhimandritul Mitropoliei, şi Iezechiel, arhimandrit de la Trei Erarhi, Iaşi. Aie şi tălmăcirea în româneşte. Cumpărat de la Traian Ichim din fondul . N. Iorga". 63. 1827, Mart 13. — Ion Sandu Sturza runceşte boierilor Cos-tache Gherghel biv Vel Ban şi Iordache Rale biv Vel Serdar să înapoieze cartea de hotărîre ce ,s’a dat Căminarului Doxachi Hurmuzachi ca să i se osebească jumătate din moşia Teioasa şi să nu facă niciun fel de lucrare şi să nu-i deie nicio mărturie, fiindcă asupra zapisului de veşnică cumpărătură se arată pricină din partea lui Iordachi Murguleţ, a caruia jalobă se şi alaturează. „Iar pârâtul îşi va căuta prin drumul giudicaţei, ca un sudet." Donata Sofia Tăutu. 64. 1827, April 10 —. Scrisoare prin care Ioan Sandu Sturza ordonă ispravnicilor din Ţinutul Dorohoiului ca unul să meargă la moşia Teioasa, să cerceteze plângerea locuitorilor de acolo contra supusului austriecesc Doxachi Hurmuzachi, caie i-a bătut şi înfricoşat de i-au dat aceştia o mărturie în scris „potrivită nedreptului său scopos". Să ieie înscris de la locuitori asupra acestor „neîncuviin-fate şi silnice purtări" şi să trimeată la Vel Logofăt al Ţării-de-jos. Donaţia Sofia Tăutu. 65. 1827, April II. — Carte de la Ioan Sandu Sturza către Costache Gherghel biv Vel Ban şi Iordache Rale biv Vel Sardar, prin care li porunceşte sa risipească toate semnele pietre hotare şi movilele ce au făcut la moşia Teioasa, „pe a căreia înjumătaţire s’a aratat vechilec cumpărător supusul austriecesc Doxachi Hurmuzachi", iar pe temeiul acestui „vechilec" s’a făcut hotarnica, fără ca „mai întâi prin Departamentul Pricinilor Străine după rînduială a-şi cere şi lucrarea hotărîturii, de care cu totul s’au ferit." Donaţia Sofia Tăutu. www.dacoromanica.ro 106 Constantin lordăchescu 66. 1827, April 20. — „Sichilâc sau împuternicire." Banul Costachi Gherghel şi Sărdarul Costache Rale, fiind rânduiţi cu porunca gospod să strice toate seninele ce s’au făcut la despărţirea împăr-ţirei moşiii Teioasa, fiindcă starea sănătăţii nu li îngăduie să se duca, dau „sichilâc" lui Ioniţă Gherghel, ca să execute porunca domnească în locul lor. Donaţia Sofia Tăutu. 67. 1827, April 22. — Ispravnicii de Dorohoiu scriu lui Vasile Flore că, fiind însărcinaţi prin luminată carte gospod a cerceta caşul Căminarului Doxachi Hurmuzachi, supus austriecesc, care a înfricoşat şi silnicit pe lăcuitorii satului Teioasa, îi dau ordin să meargă la faţa locului să cerceteze şi să înştiinţeze pe larg isprăvnicia. Donaţia Sofia Tăutu. 68. 1827, Iulie 18. — Cererea lui Iordachi Murguleţ de a se face publicaţiile pentru vinderea moşiei Petreştii, ca să-i plătească datoriile, spre a nu mai plăti grele dobânzi. Logofeţia hotărăşte a se înştiinţa Doxachi Hurmuzachi prin Departamentul Pricinilor Străine : dacă are vre o pretenţie, să se înfăţişeze în curs de patruzeci de zile. „Dacă nu va veni, atunci se va face hareciu." Donaţia Sofia Tăutu. 69. 1827, Octombre 27. — Scrisoare de la vechilul mănăstirii Sf. Spiridon, care arată că s'a dat lui Leiba Fălticeanu loc de o casă pe şes în drumul Herţii spre pîrăul Buhaiului, alăturea cu „David, nepot lui Şain de la Mileana Mare", cu îndatorire a plăti obişnuitul bezmăn. Donaţia Const. G. Cucu. 70. 1827, Novembre 9. — Vechilic. Iordachi Murguleţ face deplin vechil pe nepotul său Comisul Ioan Gherghel, spre a sta la judecata www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului ,N. Iorga' 107 în pricina ce are cu clironomii moşului său răposatul Stolnic Ior-dachi Murguleţ şi cu Comisul Doxachi Hurmuzachi. Donaţia Sofia Tăutu. 71. 1827, Novembre 14. — Cererea lui Ioan Gherghel ca la înfa-ţoşarea ce va fi la Divan la Sf. Mitropolie în pricina cu supusul austriecesc Doxachi Hurmuzachi să fie şi boierii cerşuţi: Log. Grigoraş Sturza, Vist. Iordachi Cat igiu, Vist. Neculai Roset şi Vornicul Mihalachi Sturza. Donaţia Sofia Tăutu. 72. 1827, Novembre 16. — Un memoriu al lui Iordachi Murguleţ către Domn în pricina ce urmează a se judeca la Divan la Mitropolie contra lui Doxachi Hurmuzachi. Donaţia Sofia Tăutu. 73. 1827, Novembre 20. — In urma judecaţii de la Mitropolie s’a hotărît că zapisul de cumpărătură al lui Doxachi Hurmuzachi este căzut. Ioniţă Gherghel, vechil din partea lui Iordachi Hurmuzachi, cere Domnului a porunci cu anaforâ să fie scoşi în luminatul Divan. Donaţia Sofia Tăutu. 74. 1827, Novembre 20. — Tot Ioan Gherghel face oposiţie contra disposiţiei de a se chema clironomii pentru împărţeala a pol sat Petreşti, întru cât aceştia sânt mulţămiţi. Pe jalobă e scris buiurdiul cu mâna lui Ioan Sandu Sturza. Donaţia Sofia Tăutu. 75. 1827, Novembre 25. — Logofeţia cea Mare înştiinţează pe Comisul Gheorghii Murguleţ şi pe Tudorache Murguleţ că moşia Te-ioasa e scoasă în vânzare la mezat şi, daca au vre-o pretenţie de clironomie, să se presinte în termen de douăzeci de zile. Donaţia Sofia Tăutu. www.dacoromanica.ro 108 Constantin lordăchescu 76. 1827, Decembre. — Jaloba lui Qheorghe Murguleţ Căminar către Vodă, prin care roaga să se oprească cu totul vânzarea moşiei Teioasa, „fiindcă ne este de împartală cu vărul nostru d. Ior-dachi Murguleţ şi, după vadeaua care s’a pus de 3 luni cumnatului nostru d-sale Agăi Doxachi Hurmuzachi, ne vom afla şi noi, fraţii Murguleşti sau însuni sau prin vechil", iar pînă atunci „să steie lucrare mezatului". Donaţia Sofia Tăutu. 77. 1827, Decembre 10. — Jaloba Comisului Ioan Qheorghel, prin care arată că boierul president al Departamentul Pricinilor Străine pricinuieşte a iscăli, zicând că unii din boieri ar fi găsind că să vie clironomii murguleţeşti a cere împărţala clironomicească. Logofeţia răspunde ca, aceasta fiind în puterea şi hotărîrea sfintelor pravile, va fi apărat şi deci să fie liniştit. Donaţia Sofia Tăutu. 78. 1827, Decembre 16. — Ioan Sandu Sturza întăreşte anaforaua prin care se strică o cumpărătură făcută de Căminarul Doxachi Hurmuzachi pentru o parte din moşia Teioasa, întru cât vînzătorul nu avea dreptul să vândă un lucru ce nu-i aparţinea încă după pravilele ţerii. Zapisul de vânzare rămîne „ca o hârtie alba“, iar cumpărătorul va face cerere să i se restituie banii. Donaţia Sofia Tăutu. 79. 1827, Decembre 17. — Carte de la Ioan Sandu Sturza, prin care trimite cihodar să aducă la Divan pe Qheorghe Murguleţ, pentru că a urmat „iconomicoasă alcătuiri cu d-lui Căm. Doxachi Hurmuzachi pentru jumătate dm moşia Petreştii de la Ţinut. Doro* hoiului, fără a-şi face mai întâi deslegare clironomiceştilor dreptăţi prin drumul giudecăţii". Asemenea va ridica volnicitul cio-hodar“ şi va duce şi pe Banul Costache Qherghel şi Sărdarul www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. Iorga 109 Iordache Rale, spre a-şi da răspunsul cuviincios cum „au putut da mărturie hotarnica pentru înjumătăţirea Petreştilor, de vreme ce cu domriiasca noastra carte au fost opriţi. Va lua volnicitul cio-hodar 25 lei cibotele sale, cum şi plata ungeretului poştei." Donaţia Sofia Tăutu. 80. 1827, Decembre 30. — Scrisoare întărită de martori şi de vornicii din Botoşani, prin care Gheorghe Murguleţ renunţă la orice pretenţii de clironomie asupra moşiei Teioasa sau Petreştii, anulând, „aneresând", tot ce dase la mina cumnatului sau Doxachi Hurmuzachi, fiindcă a fost „amăgit şi supus de cumnatul său a organisă aceste la interesurile sale închipuite şi lucrate cu chip spre a pute intra în Petreşti sau Teioasa cu stapînire cu zapisul cumpărăturii" Rămâne deci liber vărul său Iordachi Murguleţ a vinde moşia prin mezat sau a o stăpâni în veci. Donaţia Sofia Tăutu. 81. 1827, Decembre 31. — Curte de danie din partea lui Iordachi Murguleţ către nepotul său Ioan Gherghel Comis, prin care-i dăruieşte moşia sa, Teioasa sau Petreştii, din Ţinutul Dorohoiului, cu îndatorire ca, timp de zece ani, din venitul moşiei, să întreţie la învăţătură pe nevrâstnicii copii ai răposatului său frate. Donaţia Sofia Tăutu. 81. 1827. — Spiţa neamului murguleţesc. Donaţia Sofia Tăutu. 82. 1828, Ianuar 14. Jalobă Căminarului Ioniţă Grigoriu şi ana-foraua vornicului ce a făcut cercetarea, întărită apoi de Ioan Sandu Sturza, prin care se hotărăşte a se trage din venitul moşiilor Ra-diana şi Hurmuneştii ale Vornicului Vasile Roset a treia parte pe fiecare an, pentru împlinirea banilor de zestre ai soţiei lui Ioniţă Grigoriu. Pe jalobă este buiurdiul Domnului: „Vom. obştii va www.dacoromanica.ro 110 Constantin lordăchescu cerceta şi, dovedindu-să că sântu drepţi bani ai zestrei cari sântu protimisăci d-lui, grabnic îl va pune la caii pe jăluitor," Semnează cu iniţiale I. S. S. Donaţia Const, lordăchescu, 83. 1828, Februar 2. — întâmpinare „cătră Cinst. c. c. Aghenţie", scrisă şi subscrisă de Doxachi Hurmuzachi Agă, împotriva resolu-ţiei hotărîtă în adunarea boierilor la Sfînta Mitropolie în pricina dintre el şi Iordachi Murguleţ pentru moşia Teioasa. Donaţia Sofia Tăutu. 84. 1830, Septembre 4. — Vornicia de Botoşani trimete boierilor epitropi ai oraşului Botoşani să cerceteze cererea Comisului Iordachi Başotă cu privire la îndreptarea unei uliţe de lângă locul ce a cumpărat de la Căminăreasa Maria Loizoaia şi care e megieşit cu locul Comisului Neculai Roset (cumpărat de la Serdarul Zaharia Goian) şi cu locul Hatmanului Anastasachi Başotă. Boierii epitropi sînr de părere că îndreptarea uliţii aceleia este de folos şi locuitorilor şi pentru înfrumuseţarea oraşului, Vornicia dă aprobare, Donaţia Const, lordăchescu, 85. 1832/1833. — Un dosar de 140 file, privind organisarea şcolii publice din oraşul Botoşani, corespondenţa Sfatului orăşenesc şi a Eforiei cu Departamentul Treburilor din Lăuntru, Cuprinde, între altele, lista a 69 copii ce frecventează şcoala precum şi resuitatul unei anchete ce s’a făcut în urma jalobei ce au dat o samă din părinţii copiilor ce învaţă la şcoala de aice asupra nemulţămirii ce arată pentru profesorul învăţăturilor. S’a rânduit „prin locul cuviincios pe d-lui Aga Gheorghe Asachi, directorul şcoalelor naţionale, împreună cu d-sa Comis, Iordachi Başotă" ca să cerceteze cele jăluite. Din archiva Primăriei Botoşani. www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului ,N. lorga' 111 86. 1834. — Un dosar cuprinzând corespondenţa Sfatului orăşenesc şi a eforiei din Botoşani cu privire la şcoala publică din acest oraş. De la Primăria Botoşani. 87. 1834, Septembre 15 — înscris., prin care Nastasă Mîrzu ot Do-rohoiu împrumută 8 galbeni olandezi şi împărăteşti cu 1 leu 20 par. la sută pe lună de la jupânul Mihai Ciubotariu, dând amanet 5 linguriţe de argint şi 3 inele, din care unul cu o piatră matostat. Donaţia Const. lordăchescu, 88. 1835, April 22.— Hrisov cu semnătura şi pecetea lui Mihai Sturza Voevod prin care se arată că Logof. Alecu Qhica a întors fostei d-sale nurori, domniţei Elenco Balş, născută Sturza, toata zestrea ce o primise la căsătorie cu domniţa, fiul său, Hatmanul Qrigore Ghica, fostul soţ al domniţei, şi se porunceşte Logofătului Dreptăţii Lupu Balş să facă formele pentru îndeplinirea celor cuprinse în hrisov. Donaţia Const. lordăchescu. 89. 1836, Novembre 30 — Carte arhierească iscălită de Mitropolitul Veniamin Costache, prin care se acordă darul diaconiei lui Vasile de Ia biserica cu hramul Sf. ierarh Neculai din satul Bucecea Ţinutul Botoşani. Duhovnic i-a fost chir Mardarie arhimandrit. A fost hirotonisit de chir Inochenti lliupoleos, în biserica Popăuţi din Botoşani. Donaţia Dumitru D. Vasiliu, învăţător, Bucecea. 90. 1836, Decembre 30. — Hrisov de la Mihai Sturza pentru judecata pricinii dintre supuşii austrieci Cari, Marton şi Anton Pothauschi şi Casa răposatului Vornic Şărban Negel. Donaţia Const. lordăchescu. www.dacoromanica.ro 112 Constantin lordăchescu 91. 1838, Decembre 8 - Decret de la Mihai Sturza, prin care se hărăzeşte Stolnicului Costache Mavroeni rangul de Vel Sărdar. Donaţia Const. lordăchescu. 92. 1839, Februar 2 — Devlă după pretenţia Vornicului Iordachi Costachi asupra Postelnicului Costachi Canano pentru moşiile Roşcani şi Fântânele. President a fost Spătar Costachi Vîrnav, iar asesor Serdarul Hriste Ciucă: „giudecătoria Ţinut. Eşii“. Donaţia d-lui Oh. Petrica. 93. 1839 Maiu 12 — „Către cinst. Departament Trebilor din Năuntru di la nevolnica Safta din Iaşi şi Vasilica, fiica Saftii, plecată jalbă", pentru a se interveni către nişte datornici din Dorohoiu, să li se întoarne cei 100 de lei împrumutaţi, şi cu dobânda lor. Donaţia Const. Oh. Cucu. 94. 1839, Iunie 20.—„Autratarnec" după o hotărîre a Divanului Ţării-de-Sus, „complectaristă de 4 mădulări: Vornic Iancu Cantemir, Vornic Costachi Sturza, Aga Dimitrie Man şi Spatar Origor. Co-drescu", pentru pricina dintre Vornicul Iordachi Costachi (Lăţescul), „şaful meliţiei, asupra ds. Posteln. Costachi Cananou", pentru moşia din Roşcani şi Fântânelele, în Ţinutul Botoşani. Donaţia d-lui Gh. Petrica. 95. Copie de pe testamentul lui Petru-cel-Mare, traducere românească, scriere cirilică de la începutul veacului al XlX-lea, fără nicio dată şi nicio alta indicaţie. La urmă, scriitorul anonim adăogă numai atât: „Iată un document istoric care va fi cetit cu mare interes." Donaţia Const. lordăchescu. 96. 1840, Mart 18. — Jurnalul Tribunalului judecătoresc al Ţinutului Botoşani (22 pagini), care tratează judecata dintre Banul Enachi Sta- www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. Ioiga1 113 matiadi, „formalnicul vechil al Prea înălţatului Voevod Mihail Sturza", cu Comisul Costache Voinescul, proprietarul moşiei Zlatu-noaia, din Ţinutul Botoşani, „pentru dispresurare de hotar a megieşitelor cu Zlătunoaia, sălişti ce le are Înălţimea Sa la acest Ţinut Botoşani". în cursul acestui Jurnal se resumă pe larg douăsprezece hrisoave, din care cel mai vechiu din 1616. Moşiile Domnului Mihai Sturza în acest judeţ erau : Flămânzii, cu Uricenii, Tocmăgenii, Dragoteştii şi Picioara Tachii; Nemândrii; Nilipeştii; Stoeştii, cu Codrăviţa şi Oârbeştii; Dracşanii, cu Goză-enii, Clobanţii; Prăjenii; şi o parte din Lăleşti. Donaţia Const. Iordăchescu. 97 1840, April 1. — Zapis prin care Costandin Blănar împrumută 24 de lei de la părintele sachelar Costan, dând amanet o piatră de moară, veche. Donaţia d-rei Pia Vasiliu. 98. 1840, Maiu 20. — Zapis prin care răzeşii Cireşeşti vînd „cucoanei Saftii Lambrino" 16 stânjeni şi 6 palme din trupul moşiei Moisiia-Codru, câte 28 lei pe stânjen (Ţinutul Fălciiu). Cumpărată de la Traian Ichim din fondul „N. Iorga". 99. 1840, August 20. — Mărturie hotarnică pentru 47 st. pământ din moşia Moisiia, Ţinutul Fălciiului, cumpăraţi de Păhărniceasa Safta Lambrino de la răzeşii din neamul Cireşescu, partea răposatului preot Caranfil. Moşia se megieşeşte cu a Postelnicului Ioan Cuza, şi ajunge „alăturea cu drumul pi deal ci merge spre Olteneşti". Cumpărată de la Traian Ichim din fondul „N. Iorga". 100. 1840, August 30. — Zapis şi învoială din 1842, Mart 14, pentru locul mănăstirii Sf. Ierarh Neculai din Popăuţi, ce-1 are lângă biserica Trei Erarhi, în drumul Curteştilor. Acest loc al mănăstirii Popăuţi, dat cu bezmăn, a trecut prin mai multe mâni, pănă ajunge, pe urma acestui zapis, în mâna lui chir Ionică sin Hriste Ion, care 8 www.dacoromanica.ro 114 Constantin tordăchescu face învoială cu mănăstirea să plătească bezmănul regulat în trei so-roace ; să n’aibă voie a-1 înstrăina fără ştirea mănăstirii, „iar, neurmând cu plata hezmănului precum se glăsueşte, atunci binaua cu locul ei se vor lua în folosul mon., fără a putea cât de puţin a se îndrepta". Donaţia d-rei Pia Vasiliu. 101. 1840, Decembre 4. — Instrucţiuni pentru vorniceii satului, date de Mihail Sturza Vv., cu privire la îndatoririle lor, alegerea privighetorului şi despre foile săteşti. Donaţia Const. tordăchescu. 102. 1841, Februar 4. — Foaie de zestre a Elenei, fiica lui Gheor-ghe Dumitriu şi a Măriei. Donaţia Pia Vasiliu. 103. 1841, Decembre 13. — Copie de pe hotărîrea judecătoriei Ţinutului Botoşani, dată în numele „Prea înălţatului Domn Mihail Grigoriu Sturza Vv d., Stăpânitoriul Prinţipatului Moldaviei". Judecătoria, „luând în desbatere della înfinţată după predpisania Marii Logofeţii, priimită la 4 Iunie trecut cu copie după nota consulatului britanicesc No. 96, pe lângă care au împărtăşit jaloba dată de Maria, soţia Iui Gheorghi Dumitriu, următoare pentru a i să siguraripsă zestrea svitarisită de soţul ei, s’au văzut că, după priimirea ţitarisitei predpisanii, s’au rânduit pe d-lui cinovnicul Enacache Măcărăscu", care a făcut catagrafia şi preţăluirea şi a descoperit că bărbatul a „svitarisit" toată zestrea de 15.096 lei, iar averea Iui e numai de 11.035 Iei. Judecătorii Ralet şi Vârnav, cari semnează, hotărăsc că femeia rămâne deplină proprietară pe averea bărbatului, iar pentru neajunsul de 4.061 lei rămâne a se despăgubi din ce ar mai câştiga soţul ei. Donaţia d-rei Pia Vasiliu. 104. 1842, Septembre 16. — Consulatul Marii Britanii liberează copie de pe cererea făcută acelui consulat de Ioină Molner, vechilul lui www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. lorga' 115 Marcu Adelstein, de Herz J_eib şl Ghiorghi Dumitriu, prin care arată că s’au învoit pentru „prigonirea ce au urmbt“ între ei, şi deci „roagă pe cinstitul Consulat ca să binevoiască a întări alăturata învoială pe formă şi să închidă della acestei pricini". Donaţia d-rei Pia Vasiliu. 105. 1843, Mart 23. — Cerere din partea lui Dumitru Onofrei către poliţia târgului Dorohoiu a „încredinţa după formele ce astăzi sânt păzite0 o „vichilme" ce o dă în mâna jupânului Mihăl Stidnoschi, „pentru di a vindi acareturile răpausatului părintelui meu". Donaţia Const. Gh. Cucu. 1C6. 1843, Februar 17. — Carte arhierească, semnată de Mitropolitul Filaret, prin care se hărăzeşte darul preoţiei diaconului Vasilie, fiul dascălului Teodor din Suceava, şi se numeşte preot la biserica din satul Bucecea, Ţinutul Botoşani. Donaţia d-lui Dumitru D. Vasiliu, învăţător, Bucecea. 107._ 1846, Februar 6. — Mărturie pentru o casă cu loc ce a cumpărat Gheorghe Dumitriu de la Mihalache a Chetrăriţii pe loc mănăstiresc. Din loc s’a răşluit o bucată pentru o datorie de şase galbeni. S’au împăcat cu 3 galbeni pentru răscumpărarea locului răşluit. Donaţia Pia Vasiliu. 108. 1847, Iulie 2. — Ordin din partea lui Mihail Sturza către dregătorul Ţinutului Botoşani, prin care arată că „unii lăcuitori ai satelor s’au obicinuit a mergi la cârciumile de prin târguri, unde fac nu puţină datorie pe băutură, dând încă şi din pâinea ce au pentru zilnica hrană". Spre a pune capăt acestor „necuviinţi producătoare lor de atâta ticăloşie şi sărăcie", a hotârît să se înştiinţeze crâşmarii şi orândarii să nu mai deie băutură locuitorilor de prin sate şi www.dacoromanica.ro i 16 Constantin lordăchescu nici să primească păpuşoi pe băutură. Cari „se vor descoperi în abatere din această punere la cale vor fi ştrefuiţi în folosul Cutiei Milelor şi opriţi de a mai unelti meseria crâşmăriei “. Donaţia Const. lordăchescu. io!?. 1847, Maiu 7. — Decret prin care Mihail-Vodă Sturza hărăzeşte lui Apostol Macri rangul de Serdar. Donaţia Const. lordăchescu. 110. 1848, Ghenar 30.— „Condract“ prin care Maranda preuteasa a răposatului preot Neculai din Cristeşti, jud. Botoşani, vinde lui Vasile Ungureanu o casă cu vie, livadă, două şuri, două coşăre şi o căsoaie cu 700 de lei. Donaţia d-lui Gh. Soescu*Cristeşti. 111. O scrisoare cu chirilice, semnată V Alecsandri şi adresată Unui anume Costachi Popovici, în care i se scrie că ba aşteptat la curte şi n’a venit; îl invită a veni la 4 ceasuri. Răspunsul acestuia tot pe acea scrisoare: se scusă că nu poate ieşi din casă din causa bolii de picioare de care sufere şi de care crede că va pă* timi pănă la moarte. Donaţia Const. lordăchescu. 112. 1850, Februar 12.—înscris prin care Ion al lui Alexe Cibotariu şi Grigore starostele Zoilei (sic) împrumută de la Ştefanachi Nechifor 60 de lei. Donaţia Const. Gh. Cucu. 113. 1850, Mart 16.— Certificat în nemţeşte liberat de către Kir-chengesangschule din Cernăuţi pentru două clase lui Belovicz Georg născut în Stupca-Bucovina. Donaţia Gheorghe Belovici. www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. Iorga 117 114. 1850, Dec. 14. — nAkt“ făcut în Lipcani-Basarabia, prin care ,,su» pusa rosienească" Calipso Qhiţăscu, născută Murguleţ, vinde toate drepturile şi pretenţiile de clironomie ce ar putea ridica asupra averii răposatului ei moş, Iordachi Murguleţ, Postelnicului Jlie Qherghel, vărul ei, postelnic şi cavaler, Donaţia Sofia Tăutu, 115. 1850, Dec. 14. — Jalobă prin care „supusa rosienească" Calipso Ghiţăscu face cunoscut disposiţiunile de mai sus şi către jude-cătoria Ţinutului Dorohoiu, Donaţia Sofia Tăutu. 116. 1850, Dec. 19.^înştiinţare adresată judecătoriei Ţinutului Dorohoiu, prin care fraţii Murguleşti (Iancu, Costachi, Iorgu, Alecu), Post, Ilie Gherghel şi Scarlat Murguleţ recunosc drept bună diata prin care Iordachi Murguleţ, moşul lor, a trecut moşia Teioasa Iui Ioan Gherghel Postelnic şi îşi retrag to^te plângerile de judecată în această pricină. Donaţia Sofia Tăutu, 117. 1850, Dec. 21. — încheierea judecătoriei Ţinutului Dorohoiu, pentru împărţeala averii rămase de la Iordachi Murguleţ, în urma înţelegerii între moştenitori. Donaţia Sofia Tăutu. 118. 1851, Iunie 14. — Foaie de zestre a lui Elencu, fiica lui Gheor-ghe Dumitru, cu o copie. Donaţia Pia Vasiliu. 119. 1852, Februar 2. —» Foaie de zestre a Anicăi, fiica Serdarului Costache Mavroeni din Botoşani, măritată cu Costachi Capşa, fiul Banului Vasile Capşa — cu o copie, Donaţia Sofia Tăutu, www.dacoromanica.ro 118 Constantin lordâcheseu 120. 1853, Februar 20. — înscris prin care „supt iscălitul" (indescifrabil) se obligă a nu mai pretinde „mai micului" său frate Va-sile nimic din averea părintească şi că nu-1 va mai supăra în toată viaţa sa. Donaţia Const. Qh. Cucu. 121. 1853, Mart 9. — Cererea lui Gheorghe Belovici, „aspirant shoalei dăscăleşti", prin care roagă „pre venerabilul Directorat® al „shoalei dăscăleşti" din Cernăuţi a-i încuviinţa o „licinţă" spre a putea repeta examenul din „studiumul tipicului şi a cântărilor glasurilor bisericeşti". Cererea se aprobă cu cuvintele: „Să dă susnumitului Gheorghe Belovici ceruta posvolenie spre poftoritoarea facere a ispitirii.din cântări şi tipicon până în două săptămâni". Donaţia Gh. Belovici. 122. 1853, Maiu 22. — Decret de la Grigore Alexandru Ghica, prin care se hărăzeşte lui Ioniţă Tăutu rangul de Stolnic (fost revisor Ia Departamentul din lăuntru). Donaţia Sofia Tăutu. 123. 1853, August 25. — Decret de la Grigore Alexandru Ghica, prin care Manole Ionescu se ridică la rangul de Sulger. Donaţia d-lui I. Comoniţă. 124. 1854, Dec. 6. — Zapis bucovinean, prin care Ioniţă Muntian şi soţia lui, Anastasia din Stupea, împrumută de la Iordachi Belovici 40 de lei argint pe timp de un an şi, dacă nu va da banii la timp, răspund cu toată averea mişcătoare şi nemişcătoare. Camătă pe un an: 10 lei argint. De nu va plăti, casa şi acareturile şi livada în veci de veci vor fi ale lui Iordachi Belovici. „Pentru temeinică credinţă prin punere degetului pe semnul sfintei cruci înaintea martorilor iscălesc". Ponaţia Gh. Belovici, www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. Iorga1 119 125. 1855. — Corespondenţă privind şcoala publică din Botoşani ; dosar de 69 de file. De la Primăria Botoşani. 126. 1856, Februar 29. — Adresă de la Şeful Departamentului de Finanţe, prin care Stolnicul Iancu Tăutu e orânduit în Comisiunea de trei boieri pentru catagrafia foştilor robi la ocolul Şiret din Ţinutul Botoşani. Donaţia Sofia Tăutu. 127. 1856, Februar 29. — Adresă către Iancu Tăutu Stolnic, pentru ca, în unire cu Banul Costachi Cananău şi Iancu Roseti, să facă «prescriere tuturor ecsclavilor feţelor particulare" la ocolul Şiret. Donaţia Sofia Tăutu. 128. 1856, Mart 13. — Zapis dat de Ioan Bunţian din Stupea, Bucovina, lui Iordachi Belovici pentru „40 fr. ernze" (sic) pănă la Sf. Neculai acelaşi: ca dobândă dă o falce de loc arătură, lucrul pe acea vară, praşila popuşoiului făcutăia vreme. De nu va răspunde la vadfc banii, dă amanet casa, ca să rămâie în veci a creditorului. Zapisul e întărit de Pavel Obreja, Vornic, cu pecetea Stupcăi. Donaţia Oh. Belovici. 129. 1856, Mart 13. — Zapis prin care acelaşi Ion Buntian împrumută 40 de franci argint, pe un an, de la Iordachi Belovici, dând o falce pământ arătură cu popuşoi sămănaţi, lucrul tot gospodăreşte, pe a lui cheltuială. Dacă nu va plăti creditatul, va rămânea proprietar de veci pe casele lui, cu 20 de prăjini de loc. Donaţia Gh. Belovici. 130. 1856, Iunie 7. — Decret de la Grigore Alexandru Ghica prin care Stolnicul Ionică Tăutu e ridicat la rangul de Comis. Donaţia Sofia Tăutu, www.dacoromanica.ro 120 Constantin lordăchescu 131. 1856, Iunie 23. — Zapis la mâna lui Iordachi Belovici din Stupea de la Dumitru Paşcuţi pentru o merţă de păpuşoiu în grăunţe cu preţ de 12 lei în argint merţa pănă la Sf. Neculai din acel an; la vade va da sau 1 1 2 merţe păpuşoiu sau 18 fr. em. (sic). De nu va plăti, i se va vinde orice fel de avere mişcătoare sau nemişcătoare. Donaţia Oh. Belovici. 132. 1857, Ianuar 14. — Act prin care Grigore Cozmulici vinde locul gospod din mahalaua Sf. Gheorghe din Botoşani, cumpărat „di la Armanca Horopsâma, soţia lui Toros", vătafului Gheorghe Ionescu. Donaţia C. Gh. Cucu. 133. 1857, Maiu 7. — Act de veşnică vânzare prin care Ţalic Rozner vinde de veci lui Grigore Ţirdea cu 17 galbeni 3 l/a stânjeni din locul caselor din Dorohoiu, megieşit „cu Jidovul Avrămucă8, iar cumpărătorul are a-1 stăpâni fără a se putea „acolosi vreunul din a mele niamuri, socotindu-să a lor reclamaţie ca o hârtie albă8. Donaţia Const. Gh. Cucu. 134. 1857, April 23. — Copie legalisată de tribunalul de Fălciiu de pe testamentul făcut de Safta Lambrino la moşia Talona, jud. Fălciiu. Cumpărată de la Traian Ichim din fondul „N. Iorga8. 135. 1857, August 8. — „Icsoflis“, prin care „Casandra, soacra lui Enache, şi Enache, ginerile Casandrii, şi Marghioala, soţia lui Enachi8, din Botoşani, adeveresc că au primit datoria de 18 galbeni de la Vasile Stipnoicu. Semnează ca martori şi trei negustori jidovi. Donaţia C. Hasnaş. 136. 1857. — Dosar de 113 file, privind Şcoala publică din Botoşani. De la Primăria Botoşani, www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. lorga' 121 137. 1858, Iunie 9. — Ministerul din Lăuntru lămureşte Administraţia districtului Botoşani cu privire la datoria ce are de încasat Spătarul Gheorghe Stati de Ia Petrachi Onu, care nu are altă avere nemişcătoare decât o casă şi un han în târgul Hârlău. Donaţia Const. Iordăchescu. 138. 1858. Iunie 30. — Plângerea lui Gheorghe Stati, posesorul moşiei Cepleniţa, Ţinutul Iaşi, adresată judecătoriei Ţinutului Botoşani, contra lui Petrachi Onu din Hârlău, care, fiind vechil la moşie, i*a rămas dator 26.000 de lei, osebit de pagubele ce i-a pricinuit. Se cere a i se vinde averea spre a se despăgubi. Donaţia Const Iordăchescu. 139. 1859. — Dosar, de 73 de file, privind Şcoala publică din Botoşani. 140. 1860. — Dosar, de 124 de file, privind Şcoala publică din Botoşani. 141. ' 1860 62. — De la Primăria Botoşani. Şase chitanţe de contribuţie. Donaţia Const. Gh. Cucu. 142. 1860, April 18. — Act de preţăluire a obiectelor cuprinse în foaia de zestre a Serdăresei Zoe Macriniote Teiuşanu din Botoşani, făcut, în conformitate cu anexa Iit. T. din Regulamentul Organic, de Neculai Teodor, T. Pisoschi şi Iorgu lacoban. Se preţăluieşte zestrea la 625 de galbeni şi 80 de lei. Donaţia Pia Vasiliu. 143. Mărturie pentru o femeie Elena Gheorghiu, nevoiaşă cu cinci copii şi bărbatul neputincios, spre a fi ajutată. Donaţia Const. Iordăchescu. www.dacoromanica.ro 122 Constantin lordâchescu 144. 1857, 1860, 1899. — Dosar cu acte personale ale fostului insti. tutor-director C. Gallin. Donaţia Const. Gallin. 145. 1861, Mart 5. — Depeşă telegrafică din Iaşi către Iosif Statachino. 146. 1861, Maiu 7. — Depeşă telegrafică din Dorohoiu către Mar-deros Ştefanovici. Donaţia Andronic Ţaranu. 147. 1861, Septembre 19. — O socoteală de tovărăşie, semnată M. Vasiliu, unde se arată amănunţit veniturile, în sumă de 284.337 lei şi 25 parale, adeverindu-se că fiecare şi-a primit partea în conformitate cu actul de tovărăşie. Donaţia Const. Iordăchescu. 148. 1861, Octombre 19. — Decretul de numire a lui Const. Gallin ca „profesor" în satul Poiana Lungă, districtul Botoşani. Donaţia C. Gallin. 149. 1861, Novembre 13. — Act de vindere la mezat a dughenilor din Botoşani ale lui Solomon sin Nusăn croitor, megieşite cu Aga Petru Criste. Le*a cumpărat Grigore Holban, cu 800 de galbeni. Donaţia Const. Iordăchescu. 150. 1862, Ianuar 11. — Act de vindere la mezat a unui loc sterp în mahalaua Vrăbieni din Botoşani aparţinând moştenitorilor Casei Ioan Cristea. S’a adjudecat asupra lui Ioan Vasiliu cu preţul de 18 galbeni. Actul e semnat de M. Harreto, Serdar. Donaţia Const. Gallin. www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. Iorga' 123 151. 1862, Iunie 2.— înscris prin care Neculai Prilogianu lasă soră-si Catinca un loc Stârce din mahalaua lui Miron Ologu. Donaţia Const. Iordăchescu. 152. 1862, Iunie 28. — Hotărnicir pentru locul lui Ioan Vasiliu din Botoşani, mahalaua Trei Sfetitele, învecinat cu Lupu Buznea, Sultana Hristea şi Enachi Cornea. Donaţia Const. Iordăchescu. 153. 1862-1870. — Cataloage şi matricole ale Şcolii No. 1 de băieţi, Botoşani, şase condici legate. Din archiva şcolii „Marchian". 154. 1862, August 6. — Act de veşnică vânzare prin care Ioan Vasiliu vinde un loc sterp domnesc din Botoşani, în mahalaua Procovului, cumpărat de la epitropia Casei răpos. Ioan Hristea, Serdarului Mihail Harefu, cu 75 de galbeni. _ Donaţia Const. Gallin. 155. 1862, August 6. — Act de veşnică vânzare prin care Sultana Cristea, născută Hşrretu, vinde prin mezat o căsuţă cu locul ei din Botoşani, în mahalaua Procovul, Serdarului Mihalachi Harretu, cu 100 de galbeni zimţi. Donaţia Const. Gallin. 156. 1862, August 25. — Paşaportul lui Anton Goilav pentru a merge în Austria. Donaţia Const. Iordăchescu. 157. 1863, Iunie 28. — Hotarnica locului gospod al d-sale Soltana www.dacoromanica.ro 124 Constantin lordăchescu Hristea, născută Harreto, din Botoşani, megieşit cu Ioan Vasiliu şi Enache Cornea. Donaţia Const. Gh. Cucu. 158. 1863-80.—34 chitanţe de contribuţie, donaţia Const. Gh. Cucu. 159. 1863, Iulie 6. — Paşaportul lui Moişă sin Avram spre a trece în Rusia pentru negoţ. Donaţia Const. lordăchescu. 160. 1864, Mart 9. — Paşaport liberat de vice-consulatul Ţărilor-de-Jos din Botoşani lui Alexandru Vlădicescu, Romanescu, Marietto şi Laky1 spre a merge în Bucovina. Donaţia Const. lordăchescu, 161. 1864, Iunie 30. — Atestat-primariu al lui George Stoicescu, liberat de şcoala din laşi-Păcurari. Donaţia Gh. Soescu. 162. 1864. — Un dosar — scrisoare cu litere latine — privind legatul de 3.000 de galbeni lăsaţi de arhiereul Marchian, episcop Ie-ropoleos, pentru cumpărarea unui local Şcolii publice din Botoşani. De la Primăria Botoşani. 163. 1864-1871. — Cataloagele şcolii numite „Marchian" din Botoşani, dosar alcătuit în 1879 de I. Bâlâşescu, director. Din archiva şcolii „Marchian". 164. 1865, Novembre 30. — Act mitrical liberat de Mitropolia din Iaşi domnişoarei Profira Zotta (cu litere latine). Donaţia Profira Gallin. 1 Actori. www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. targa* i25 165. 1865. — Dosar privitor la întreţirierea şcolilor publice dih oraşul Botoşani (caractere latine):. 166. 1865. — Dosar (scriere cu caractere latine) privind rtSc61a de Musichii Bisericească şi rânduirile în posturi*. De la Primăria Botoşani. 16?. 1866, Mart 19. — Carte arhierească de la Calinic Miclescu, prin care se dă slujba duhovniciei preotului Vasile Teodorescu de la biserica din Bucecea (scrisoare chirilică). Donaţia d-lui D. D. Vasiliu, învăţător. 168. 1867. — Dosar privind întreţinerea şcolilor publice din oraşul Botoşani. De la Primăria Botoşani. 169. 1867, August 29. — Atestat-Pritnariu al d-rei Zotta Profira liberat de şcoala de fete din Botoşani. Donaţia Profira Gallin. 170. 1868, Decembre 13; — Adresă către Profira I. Tăutu, născută Ma-vroeni, din partea Comisiei pentru răscumpărarea bunurilor Statului. Donaţia Sofia Tăutu. 171. 1868. —"Dosar privitor la întreţinerea şcolilor din Botoşani. 172. 1868. — Dosar privitor la lucrările Comitetului Şcolar diri Botoşani. De la Primăria Botoşani. www.dacoromanica.ro 126 Constantin Iordăchescu 173. 1869, Octombre 30. — Act de răscumpărare a dreptului de embatic pentru un loc din Botoşani, în mahalaua Procovul, cumpărat de Mihail Haretu. Donaţia Constantin Iordăchescu. 174. 1869. — Acta Şcolii No. 1 de băieţi din Botoşani. Din archiva Şcolii „Marchian". 175. 1869. — Dosar privitor la şcolile din Botoşani (corespondenţă). De la Primăria Botoşani. 176. 1870. — Dosar privitor la şcolile din Botoşani (corespondenţă). 177. 1870. — Dosar privitor la lucrările Comitetului şcolar din Botoşani. De la Primăria Botoşani. 178. 1871, Mart. — Scrisoarea unui oarecare Neculai Gheorghiu către feciorul său, prin care îl mustră şi-l roagă să nu-1 mai supere, că ce va scrie în diată după moartea lui aceia are să fie, de oare ce „pe nenorocita soră-ta nu o pot depărta şi pe toţi copiii mei“, iar „ca să mă vindeţi pentru binele vostru, nu se poate" (cu chirilice). Donaţia Const. Iordăchescu. 179. 1871, Iulie 1. — Certificat (atestat) de absolvirea şcolii Centrale de fete din Iaşi, liberat d-rei Profira Zotta. Donaţia Profira Gallin. 180. 1877, Mart 11. — Act de veşnică vânzare/ prin care succesorii www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. Iorga' 127 lui Mihail Hareto vând cu 50 de galbeni o grădină din mahalaua Procovul din Botoşani Elenei Mavroeni. Donaţia Const. Iordăchescu, 181. 1877-1881. — Dosar de cataloage ale şcolii „Marchiantt cu acte privitoare la frecventarea acestei şcoli de către d. profesor N. Iorga, în anii 1877-78, cl. l-a; 1878-79, ci. a II—a; 1879-1880, ci. a IN-a şi 1880-81, cl. a IV-a. Din archiva şcoalei „Marchian". 182. 1882. — Opt mandate de plată pentru salariu şi alte cheltuieli cuvenite lui Costachi Iordăchescu, primarul comunei Cristeşti din jud. Botoşani, şi lui Ioan Iordăchescu, gratificata de învăţător 30 de lei pe lună. Donaţia Const. Iordăchescu. 183. 1882, Maiu 18. — Facsimil de pe o scrisoare a lui Alexandru Lefkar către generalul Candiano Popescu, în care descrie asaltul de la Griviţa. Lefkar a fost ataşat pe lângă persoana Marelui Duce Nicolae în noaptea de 30-31 Octombre 1877. Donaţia Const. Iordăchescu. 184. 1882. — Un dosar cu acte personale ale d-nei Profira Oallin. Donaţia Profira Gallin. 185. 1899. — Un dosar cu acte personale ale institutorului pensionar Const. Gallin. Donaţia Const. Gallin. 186. 1900-1935. — Scrisori, semnate de N. Iorga, arhiereul Narcis Kreţulescu, Alex. Macedonschi, I. Simionescu, V. Borgovan, Gh. www.dacoromanica.ro 128 Coristantiri Iordăchescu Ghibănescu, A. Dominic, Aristide Demetriade, D. Iov, Gav. Roticâ, I. Sân-Giorgiu, etc., cu un inventariu special. Donaţia Const. Iordăchescu; 187. 1895-1905. — Dosat cti acte personale ale lui Const. Iordăchescu. Donaţia Const. Iordăchescu. 188. 1903-1905. — însemnări zilnice. Donaţia Const. Iordăchescu. 189. 1916-1917. — Scrisori şi note din timpul războ 'ului din 1916-1918. www.dacoromanica.ro Ii. MANUSCRISE 1. înainte de 1812. — Cazanie; 319 file scrise. Pe fila ultimă o Însemnare de altă mână, cu laude asupra frumuseţii cazaniilor adunate, ca florile într’o grădină, semnată „Ion Cantimir, 1812, Ghenar 12“ Pe coperta ultimă, altă însemnare: *1812, Ghenari 1, acest număr am însămnat la an nou eu, Iani Cantimir ot Cernăuţ, Ţape-leşti Aldeştilor*1. Pe filele 4*9 scrie „Să să ştie de când am cumpărat această carte: la anul 1813, Mart în 10, şi cine a fura-o sau ascunde-o şi n’a vesti-o, să dei samă înaintea lui Hs. Tănasă Niculai Grădnar" ; iar pe pagina 2 altă însemnare: „La anul 1816, April 4, au tunat di spre amiazăză." Donaţia I. Comăniţă. 2. 1818. — Câlindar, manuscris de 95 pagini, cu 9 desemne de mână. Pe coperta de la început o însemnare: „Această cărtecică iasti cu numite Călindar şi am scris-o eu săngur, şi iasti a m& dreaptă: Atanas, anii del Hs. 1818“. începe cu o „Cazanie pentru doaosprezece Vineri preste anu“. Urmează apoi: „Zilele celi răii cari săntti preste anii la toată luna să li păzască omul"; zodiile şi planetele. De la pagina 56 înainte: „Pentru doftorii ce se cade să aibă orice om sărac în casa lui, iară la oamenii cei politicoşu vor pute a să îndestula de la şpiţării prin răţătile doftoriloru care sânt iscosăţ cătră fieşti-cari boală la tâmplarea loru.“ La pagina 18 însemnarea: „La anii 1821, Fevruar 12, în zilele 9 www.dacoromanica.ro 130 Constantin lordăchescu lui Mihail Origoriu Şuţu Vvod, s’au ivit o stea spre asfinţit şi cu coada spre răsărit.“ La pagina 24 scrie că acest calendar s’a tălmăcit din ruseşte şi „s’au dat în tipariul cel politicescu, în tepariulu laşului, cari au ieşit lucru noao, în zilele Prea-luminatului Domn Alixandru Mavrocordatu, Voevoduiu a toată Moldavie, în anul 1785. Şi acum iarăş amu sciis şi eu, nevrednicul robul lui Dumnezeu, di pi acelă tiparnică; Atanasi, 1817". Pe ultima copertă, „Stihuri: Moarte, moarte, ce nu vii Să mă ei dintr’aceşti vii ? Vino, vino di mă e, Că tu eşti scăpare mă, etc. (în total 21 versuri). Pe verso, tabla lui Pitagora. Donaţia I. Comăniţă. 3. 1820. — întrebările şi Răspunsuri, manuscris de 79 pagini, care se continuă cu încă 76 pagini manuscris: „Istoria prea-frumosului Arghir şi a prea-frumoasei.. Elena cea măeastrâ şi cu părul de aur, adică: CMnchipuire suptu cari să înţelegi luarea ţării Ardealului prin Traian, chesariu Râmului". La început, pe copertă, însemnarea: „Această cărticică este cu numele, adecă întrebări şi Răspunsuri, şi am sdis-o prin vrerea Iui Dumnezeu eu, mai gios iscălitul, în anii de la Hs. 1820. Atanas sin Neculau". La sfârşit, această însemnare cu cerneală roşie: „Această istorie a lui Arghiri şi a Elenii, care să numeşti cu părul de aur, la leti 1822, Mart 1, Atanasă Neculau am scris-o în Suciavă, fiind în bejenie*. Pe coperta de la urmă, însemnare: „în anul 1819 au fost ciumă în târgul Botoşanii, cari s’au început de la Sfântă Mărie Mică şi s’au prelungita păr după Crăciun". Donaţia I. Comăniţă 4. 1835. Manuscris, 14 pagini, cu titlul „înştiinţare facim pentru obiceiul Moldaviei. Această istorie ce s’au aflat în scrisorile sfintei Mitropolii, scrisă de Sfinţia Sa Qheorghe Mitropolit Moldavii la anii 7281 (1773) (sic), Fev. 17". Se povesteşte cu amănunte trecerea www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. lorga* 131 prin Moldova a Iui Ioan Paleologul, pe care Alexandru*cel-Bun îl petrece cu multă cinste până la Chilia şi darurile ce a primit Alexandru de la dânsul, între altele, o icoană făcătoare de minuni pe care Doamna Ana a trimes-o în dar mănăstirii Bistriţa. Din această istorie se trage încheierea că „Mitropolia Moldovii nu iasti plecată niciunii patriarhii": „nici Ohridului, nici Ţarigradului". Urmează apoi pe alte 52 pagini „Istoria lui Amorat împărat de la Vavilon, când au pârât Jidovii cu vecleşugu zăcăndu cătră împăratul Jidovii că să scoală creştinii ca să ia înpărăţiia lui Amorat împărat". La sfârşit această însemnare i „Am scris această istorie de pe alţi cărţi tot scrisă din mână, veachi, anul 1835, Iulie 6. Atanase Neculau". Donaţia I. Comăniţă. 5. 1838. — Cartea Agatanghel, 10 capitole, 45 pagini manuscrise. La urmă, însemnarea: „Şi scriitorul aceştii cărţi este Gheorghie Necolau, prescrise de pe altă carte, anume Agatanghel, la anul 838,28". Urmează apoi: „Istorie de când au împărăţit poamele şi legumile ce sânt de hrană norodului", 3 Vs pagini manuscrise; apoi: „Istorie pentru sfinţirea besericii ce să numeşte acum monastirea Neamţului, după numele râului, ai căreia este hramul înalţarea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Is. Hs.“. Se spune la urmă că această istorie s’a găsit într’o evanghelie sârbească, scrisă cu mâna pe pergament, „ci easte şi până astăzi întru această sfântă monastire a Neamţului." Urmează apoi cinci pagini manuscrise: „Istorie pentru preasfânta icoană a prea-sfintei stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Măriei, ce s’au aflat în scrisorile Sfintei Mitropolii ai Moldoviei scrise de preaosfinţitul Gheorghie Mitropolitul Moldoviei la vileat 1723“ ; 5 pagini manuscrise. La urmă scrie: „Iară, cănd au fost Nicolae gramaticul la monastirea Neamţului de au tălmăcit istoria aceasta pe de acele hrisoave împărăteşti şi patriarheşti în zilele lui Ştefan Gheorghe Voevod, era vi-leatul de la Hs. 1655, Fevruar 17, iară de la bătrânul Alexandru Voevod era vileatul 1401.“ Urmează apoi: „Hristos pre sufletul cel păcătos îl cheamă cătră www.dacoromanica.ro 132 Constantin lordâchesCu sine"; 4 pagini manuscrise. La urmă, alte 12 pagini: „Cuvânt la Dumineca tuturor Sfinţilor". Donaţia I. Comăniţă. 6. Cântecul lui Ştefan-Vodă cel vestit; 2 pagini manuscrise la urma broşurii din 1837 a lui C. Negruti, „Aprodul Purice", 34 versuri, începe aşa: „Ruinita cetăţuie ce acopere-acel munte Şi de unde pin câmpie omul vede lucruri multe Cuprindea în sinul său o fimei domnitoare Eroică, prea-măreaţă, crailor pilduitoare. Ah!, ce timp era atuncea când Românii ca păstori Ţara lor îşi apăra ca şi bravii luptători", etc. Donaţia I. Comăniţă. 7. 1840. — „Catavasii la Adormirea Prea Sfintei Stăpânei Noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Măriei", manuscris, 47 coaie. Pe cele 9 feţe fără soţ de la început scrie: „Aceasta cârti s’au scris di mine, robul lui Dumnezău Manolachi Capşa, născut din părinţii anume Ştefan Capşa din Dorohoi, an 1840, Dech. 18, însă această sistemă di psaltichie am învăţat-o la dom. c. c. Plofiriţa Mare Vorniceasă Dimachi, spri pomineri domsale." La sfârşit, altă însemnare, în care spune că acest Ermologhion e scris de pe cel tipărit şi, de s’au făcut greşeli, „plecat rog pe toţi patrioticeşti creştini ca să îndrepte cu tot duhul blândeţii şi să ierte la acestea trecere cu viderea. Pentru că mânile ce l-au făcut astăzi sunt praf şi cenuşă. Robu Iul Dumnezeu Manolachi Capşa; 1841, Fevruar 2". Donaţia V. Cluci. 8. 1861. Condică a lui Manolache Hălăceanu, cu întrebări şi răspunsuri din aritmetică, analisă logică, desemn geometric, arhitectură, stil epistolar şi despre ortografie. Donaţia Const Iordăchescu. www.dacoromanica.ro Catagrafia Museului „N. Iorga 133 9. 1907-1930. — Une tragedie roumaine, scenar cinematografic de C. Iordăchescu. Satirul, piesă în 3 acte de C. Iordăchescu. Soţii războinici, piesă în 3 acte de C. Iordăchescu-Bolşevica, dramă în 3 acte de C. Iordăchescu. Evangelina, de Longfellow, traducere de C. Iordăchescu. Arca lui Noe, piesă în două acte de C. Iordăchescu. Donaţia Const. Iordăchescu. www.dacoromanica.ro N IORGA ACTELE ADMINISTRAŢIEI PLĂSII TELEAJENULUI ’ www.dacoromanica.ro Actele administraţiei .plăşii Teleajenul 1. (tn margene:) D. 31, 836. Cinst. supt-ocîrmuire plaiu Teleajenului cu plecat raportu. Din leat 836, Maiu 12, de cîndu m’am rînduitu eu îngrijitor la puţurile dum. Medelniceru Mîrzea, ce sânt secferstrarisite de la dumn1 Medelniceru Neculai Alecsandrescu, pînă la leat 838, Iunie 11, atîtă sumă de păcură s’au adunat pînă atunci prin porunca cinst. supt-ocîrmuiri cu No., atîta amu făcut teslimu la înpriimirea dumi. Medelnicerului Mîrzea, unde şi d-lui au cumpărat prin mezat de la cinst. judecătorie acestui judeţu Sac, şi de atunci pînă la leatu 839, Iunie, cîtă sumă de păcură s'a adunatu, d-lui Medelniceru Mîrzea au ridicaf-o prin sălnicie şi au vîndut-o şi, cu raportu de la cinst. ocîrmuire, supt-ocîrmuire au trimesu pe ajutoru său, coconu Ghiţă Plăviianu, de spre cercetare, şi ce vedre a găsit rîdicate este ştiut, de la cinst. suptocîrmuire, ...nd la cercetare ce au făcut coconului Plăviianu prea... (rupt). (Vo.) Către cinst. supt-ocîrmuire plaiului Teleajănului, cu multă plecăciune. Văleni. 2. Cârmuirea Judeţului Prahova. Supt-cărmuirii de Teliajen. Prin porunca cinstitului departament din lăuntru No. 9339, în-părtăşită Cărinuirii din înaltă poruncă a Mării Sale prea-înălţatului nostru Domn, proclamaţia pentru publicarea leguirii în privinţa lucrării şoselilor şi a podurilor, ca să să obştiască la supt~căr-muire, iar la şate, după ce să va citi în auzul obştii sătenilor, să www.dacoromanica.ro 138 N. lorga să lipiască căte una pe părete în fiecare canţelariie de sat, Cârmuirea, spre îndeplinirea aceştii înnaltei îndatoriri, pentru publicitatea poruncită a să da leguiri, trimite şi acei supt-cărmuiri proclamaţia [întipărită în dooă categorii, din care cea supt [No. 1 pentru] supt-cărmuiri şi cea supt No. 2 pentru satele, [spre împărţire ; pentru care să alătură pă [la sate] peste tot No. de (alb) proclamaţi; şi să pune îndatorire supt-cărmuirii ca să facă pe dată grabnică urmare şi, priimind una din categorii d’intăi, să lipească şi să să slujască cu dînsa în canţilariia ei, precum ca şi cu aciasta să să trimită îndată cîte uria din cele de ca[tegoria] al 2-lea la fiecare sat, cu îndatorire şi îngri[jire] de a să ceti în mai multe rânduri prin sate, bălcuri... şi a să desluşi în auzul obştii sătenilor acia bi... dispoziţie, şi apoi să să lipească spre p[ăstrare] în can-ţelariile săteneşti. Să recomandă supt-cărmuirii întocma [îndeplinire] a aceştia, cerăndu-i să raport[e] despre a ei îndeplinire] şi rezultat, dă au circulat proclamaţiile în toate satele din coprinsul plăşi sale, a-şi luoa publicitatea poruncită de Măria Sa. Supt-ocărmuitor (iscălit). Anul 1851, luna Dechm. 28. No. 14919. 3. Cins. supt-cîrmuiri acestui plaiu plecată jalbă. Avînd eu neşte căpriţi, am trimis un copil cu ele spre păşune. Intâlnindu-să cu alte fete mai mari ale unu frate al mieu, Qligore, l-au bătut şi au pierdut caprili. Viind plîngînd acasă, s’au dus măsa să le caute şi, zicându-le numai cu gură acelor ce au avut cu copilul de l-au bătut, au apucat-o fără veste un frate al lor, Cos-tandin, şi, bătândo-ă şi căznindo-ă, m’au tot strigat neşte oameni ce să uita, să mă duc să o scoţu, că o omoară, şi, cînd am sosit eu acolo, au lăsat-o pă ea şi, luînd un bolovan, m’au şi lovit în cap, şi am căzut jos. Ne-au schilodit pă amîndoi, şi să laudă să mă taie în casa mea şi să mă plătească cu bani în auzul oamenilor. Mă rog să fie adus a-ş da cuvânt şi a să face cele de cuviinţă. Plecat. Stancu Popescu ot sat Cozmina [de sus]. www.dacoromanica.ro Actele administraţiei plăşii Teleajenul 139 4. N-lu 842. Anul 1837. Cinstitei Ocăr. După priimirea formei cinstitei Ocăr. cu No. 149, puindu-se straşnică îndatorire asupra tuturor satelor din cuprinsul acestui plaiu în pricina pădurilor mănăstireşti, că s’au poprit tăerea lor cu totul, a nu li să pricinui cu mai multă strică&ine, s’au arătat la supt-ocîrmuire că arendaşi de la moşiia Mănefi, a sfinţi mănăstiri. Sinaia, cu prepunere, adecă, că, la luoarea în arendă prin contract ce i-1 dă, îi sloboade a tăia şi orice lemne din pădure, şi pentru că îşi are cîteva ferestraie, din care urmează a-ş rădica o sumă de cherestea, cere a li să da voie spre a-ş putea face negoţul orănduialnic, la a cărora cerere necunoscăndu această despărţire ce urmase să facă, poftim a se supune şi în cunoştinţa cinstitei Ocărm., cînd tot de odată o rog ca să mi' se întoarcă cererea lui, povăţuitore în ce chip trebuie să urmez. 5. 1838. Cinst. supt-ocîrmuiri acestui plaiu Teleajen, plecată jalbă. Făcu arătare cinst. supt-ocîrmuiri ca la moşiie Teişeani, ce o ţinem în arendă de spre Slănicu, la hotaru, să pune unii din Croi-toreşti moşneni, anume loniţă şi Negu şi Nicolaie Ghioga, de coseşte în silniciie fără să vrea să ştiie de mine, zicîndu-le ca să-şi tragă mînile, şi nu să supun, precum şi pentru Dinu Draghici, care cu Somagu au fost ruptu mîna pădurarului şi cu trei porunci cinst. supt-ocîrmuire au mersu la aceşti, şi iei nu voieşte nici într’un chip ca să-l trimită la cinst. supt-ocîrmurre. De aceia plecat mă rogu de cinst. supt-ocîrmuire ca să facă punere la cale pentru unele asemenea înpotriviri. Plecată slugă: Nicolae Sterie, arendaşu moşii Teişăni. www.dacoromanica.ro 140 N. Iorga 6. Prez. judecătorii judeţului Saac. D. supt-ocărmuitorului de Teleajin. De vreme că spre îndeplinirea porunci cu No. 4178 întâmpini pe judecătoriie cu înprejurările coprinse în raportul de supt No. 1699, de aceia ţi să desluşaşte că acea copiie de hotărâre cu No. 66 este în pricina ce au avut d-lui Medelnicer Mărzea cu d. Hris-todor Hristopolu de la Bucureşti pentru suma de bani ce avea să ia de la tatăl d-lui Medelnicerului, şi care copiie de hotărâre, pe lângă porunca cu No. 1819, de la Maiu 27, din lt. 835, ţi s’au fost trimis ca să i-o dai în priimire. Ţi să scriie dar ca după această desluşire să grăbeşti în căt de puţănă vreme îndeplinirea porunci cu No. 4178, căci la din înpolrivă vei fi în răspundere. Prez. Stoic. Ioan Drugănescu. 1838, Ghenr. 21. 7. Supt-ocărmuitorul plaiului Prahova, anul 1839, luna Avgt. 3. No. 467. Cămpina. Cinstiţii supt-ocărmuiri di plaiu Teleajsnul. Cu toate că, atăt prin adresul cu No. 432, s’au făcut cunoscut acei cinstitei supt-ocărmuiri pentru ivirea şi jefuirea urmată asupra lui Clain Neamţ de către acei doi făcători dă rele, precum şi pin cel cu No. 445, pă lângă care s’au alăturat în copiie şi porunca cinstiţi ocărmuiri supt No. 3149, apoi, fiindcă şi astăzi, Joi, la trei ale aceştii luni Aft., s’au priimit porunca cu No. 337, atingătoare tot întru această pricină, după care, scoţăndu copiie cu cinste, să trimite acei cinstitei supt-ocărmuiri pă lăngă aceasta, din care mai curată pliroforiie se va lua din cele într’ănsa coprinse, pentru care această supt*ocărmuire pă pe o parte numai dă căt şi fără un minut zăbavă, pă lăngă grabnicile şi cu toată întregimea măsuri luate din parte-i întru această, şi acum, prin de iznoavă punere în lucrare, au şi rostit cuvenita urmare întru dovedirea şi prinderea lor, potrivit coprinderi sus numerarizitei porunci, iar, pe de alta, şi acum spre acest sfârşit iar grăbeşte cu cinste a da în conoştinţa acei cinstitei supt-ocărmuiri, tot de odată pohtindu ca să bine-voiască, căt mai cu grăbire, cu a face şi din parte-i urmarea cuvenită întru dovedirea şi prinderea lor şi, în minutu ce să vor descoperi şi să vor ivi nişte asemenea oameni, pă lăngă punerea la www.dacoromanica.ro Actele administraţiei plăşii Teleajenul 141 cale din parte-i, pă dată să să prevestească şi aceştii supt-ocărm. ca înpreună cu toţi să punem întru cuvenita urmare a prigoani şi prindere, iar de priimire şi punere în urmare să va cinsti această supt-ocărmuire cu răspunsul dv. Pentru d. supt-ocărmuitorul. I. Bănchescu. (Vo.:) Cinstitei supt-ocărmuiri de plaiu Teleajăn otnoşanie. No. 467. Cinst. supt-ocărmuiri de Teleajen, plecată jalbă. Noi supt-iscăliţi plecaţi ne rugăm cinst. supt-ocărmuiri ca alăturatele dooă zapise ce vindem nişte stănjăni de moşiie din hotarul Izvoarălor d. d. Moise Pănculescu, şi, fiindcă bani tocmai mi i-am priimit toţi, ne rugăm cinst. supt-ocărmuiri ca să să adeve-reze zapisele după orănduială, ca să-şi aibă d. stăpânirea întocmai după coprinderea zapiselor, şi săntem plecaţi, Eu Mareş sin Radu DrăghiC ot Izvoară, vânzător. Eu Mihalache sin Dinu Drăgliiă ot [tam], vânzător. Nicolai sin Petre, scriitor. 9. C. 1840. Cinst. supt-cîrmuiri acestui plaiu Teleajăn jalbă. Astă-noapte fiind supt-iscăliţi de streajă în satul nostru Ceraş» în puterea nopţi ne întîlnim cu trei cordunaşi, şi anume Ghiţă cojocarul, Gligore Bărziloiu şi Iordache al Neculi. Fiind întunerec, nu ni-au răspunsu nici într’un chipu decît tot deodată au tăbărât pă noi cu Comedie, zicând că să ne arete cine sînt, încît tovarăşul mieu nu va mai fi de hrană multă vreme. Cu plecăCune facem arătare cinst. supt-ocărmuiri să binevoiască a rîndui cele de cuvinţă. Plecate slugi: Soare Dragomir, Pîtu şi Ion Piroiu ot Ciraş. www.dacoromanica.ro 142 N torga Cinst. supt-o cârmuiri al acestui plai Telejinului. Plecat mă rog 5. supt-ocărmuiri ca pentru alăturata vechilimea ce o dau la măna ddui Logofătului Gheorghe Bărbulescul de a sta vechil din parte mea, a să judeca cu furii ce s’au prinsu cu jâfuiala ce au jăfuitu pă Gheorghe sin Marcul, în care lundu-mi-să şi miie neşte bani din acea casă, de aceaia plecat mă rog 5. supt-ocărmuirii a să adeveri alăturata vechilimea ce o dau la măna numitului vechilu spre a~ş avea temeiul desăvărşitu. Al £. supt-ocărmuirii plecată supusă slugă Gheorghe Cărstul, moşnean ot Semşug (?). La cinst. supt-ocărmuire de Teleajăn plecată jalbă. Plecat fac cunoscut cinst. supt-ocărmuiri pentru unu Tănase zet Dima boiangiu de aici din mahl. Sfîntului Ioan, tărgul Văleni, că au trecut peste unu anu de zile de cănd au văndut o bute de rachiu plină pană în dogă şi măsurată de cotarul târgului, care este orânduit de stăpânire, eşind aicea la cotu o sută şi zece vrede (sic), din care am priimit ceilalţi bani, şi mi-au rămas cusuru lei şaizeci şi patru, după adeverinţa ce mi au dat-o chiar dănsu, şi, cerăndu-i în nenumărate rânduri, începând să mă şi necinstească, învârtind şirelicuri, de aceia rog cinst. supt-ocărmuire ca să binevoiască a să aduce şi a să îndatora a-m da bani, că va fi cu păcat a mă păgubi. Şi cum Duhul Sfînt v’a lumina. Preot Neculae croitor, mahl. Tabaci, tărgul Văleni. 12. Supt-cărmuitorul de Teleajin. Aleşi satelor des. l-iu. Supt-cărmuire, prin porunca No. 2160, urmată după adresul d-lui ofiţer orânduit cu străngeria recruţilor, fac cunoscut că vre-o câteva sate din aciastă despărţire să află soldaţi tăinuiţi de oameni, şi, fiindcă întru aciastă pricină neînnumărate (sic) porunci s’au www.dacoromanica.ro Âcteie administraţiei plăşii Teleajenai 143 dat voo, aleşilor, de aceia supt-cărmuiria şi printr’această pune straşnică îndatorire ca să iscodiţi şi dovediţi pe toţi soldaţi ce sînt sprijiniţi piin sate şi pănă în sorocu cel mult de 4 zile să se afle trimiş pre la urmă-le, căci la care sat să va dovedi, va fi aleşi dojeniţi straşnic şi pedepsiţi. (Iscălitură.) 1840, Dechmvr. 7. Supt-ocîrmuire plaiului către aleşi satelor despărţire 2-lea. Pentru că în satul Fîntîna Ielilor, plasa Tohanilor, să află de pripas un calu murg despotcovit cu furculiţe la amîndoă urechile, în temeiu porunci cinstitei ocîrmuiri cu No. 1552 vi să scrie voă. înpăcuitorilor, ca să obştiţi, iar voi, că aţi înţeles, să iscăliţi în josu. No. 566. 13. 1841, Maiu 2. N. Homorîceanu. Satul Olteni. Eu Gheorghe Eu Badea aleşi Eu Gheorghe Eu Gheorghe Eu Ion aleşi Eu Istrate Satu Teişani megieşăşti Eu Ioan Breazu Eu Gheorghe Catana aleşi Eu Crăîun Chiţoiu HomorîCu Ungureni. Achim Tăreş Drăgomir Necuiu. Ion al Dumitrei. Homorîcu Pământeni. Nicâ Moraru. Nicolaiu Toader. Nicolae Ganu. Satul Maneciu Pământeni No. 417. Satul Ştubeu. Eu Mihai Eu Dinu aleşi Eu Carpen Satul Valea Stâlpului Eu Crăcun Măndrean Eu Grigore Brăteanu Eu Ion sin Ilea Mareşu Enelui Dinu Duca. Ioanu Lupului. Satul Drajna-de-jos. Manole Lupea Dinul Iorgoiu aleşi Frincu Renţea Slon. Niţă ales. Satu Drajna-de-sus. Eu Dumitre Eu Ene Satul Ceraş. www.dacoromanica.ro 144 N. Iorga Eu Niţă sin Bucur Eu Anghelu Olteanu a]eşi Eu Minea Pisău Satul Măneău Ungureni Tudose Gros Şerban Buşu. brăghicean (?) 14. aleşi. Supt-ocîr. plaiului Teliajinului către aleşi satelor despărţiri al 3-lea. Cinstitul Sfat orăşenesc din politia Bucureşti are trebuinţă să cumpere o cîtăţime grîu spre asigurarea îndestulări Capitali de articolul pîinii. Pentru care supt-ocîr. în temeiul porunci cinstiţi ocîr. cu No. 3088 vi să scrie vooă aleşilor să obştiţi tutulor locuitorilor ca oricine va avea asemenea producte de vînzare în cîtăţime mare sau mică să meargă a să arăta la acel Sfat cu proba, ce, de să va putea învoi, să încheie şi contract şi să li să răspunză bani în monedă curată, iar că aţi înţeles, iscăliţi mai în jos 1841, Avgust. 15. Cîrmuirea judeţului Saac. D. supt-cîrmuitori de Teleajin. Fiindcă meremetul a Curţi domneşte ce acum să arată mai jos, aflăndu-să stînd gata la satele Star-Chiojd şi Păltineşti, în plaiu Buzăului, urmează porunci a să ridica şi a să trimite cum mai făiă zăbavă la Păşcani, unde este aşteptată, de aceia pe de o parte să scrie dumle ca, cum mai fără zăbavă, însămnînd carăle trebuinSoase, potrivit cherestelii să faci punere la cale ca prin plată pe cîte dooăzeci parale dă lemn pînă la Păşcani, răspunzând pe şin să poată fi rădicate aceste lemne pîm în trei zăle şi înnaintate, iar, pe de altă, să faci cunoscut că s’au orînduit şi acest căpr., om al ocîrmuirii, cu doi dorobanţi, carele să aibă a priimi de la dumta carăle trebuin&oasă, şi mai înnainte să stea faţă la încărcare şi pornire, avind a merge cu dînsele pînă i s’au poruncit, şi, cu acest mijloc îndeplinindu-să trebuinţa dumle, de odată cu porniri carălor şi cherestelii vei întoarce aici listă de-căţi bani va răspunde chirii, ca să să dea dumtale îndată pin omul ce-1 vei trimite iar acum îndată de priimire, şi urmare aceştiia să întorci răspuns. Avgust 12, 841. No. 1229. C. Arcude. Vîrghii căprţiori] grinzi 550. 240. 230. www.dacoromanica.ro Actele administraţiei plăşil Teleajenul 145 16. Supt-ocîr. p. Teliajen aleşilor satelor despărţiri. Termenul contracturilor arendu... Gîurgu şi Turnu să săvîrşaşte deodată cu începerea anului 1841, iar condiţiile de acum urmează a să arenda pă viitori şapte ani, 1842, 1843, 1844, 1845, 1846, 1847 şi 1848, să află în dezbaterea cinstitului Sfat administrativ ecstraordinar, şi, fiindcă este a să da sfîrşit vînzării, pentru toate cuvintele acestor venituri negreşit pănă la 20 Dechemvrie, supt-ocîrmuirea dar, în asemănarea porunci cinstiţi ocărmuiri, no. 4560, îngrijind a da aceasta mai din vreme în cunoştinţa tutulor doritorilor ce pot a să afla în cuprinsul acelui sat, ca să poată a să îndemna să vie neapărat în capitala Bucureşti, în luna lui Dechemvrie, unde pin ştiinţă pot afla condiţiile la cinstitul departament, iar soroacile strigărilor să vor publica cu al doilea, vi să scrie vooă, aleşilor, ca să publicuiţi îndată întocmai coprinderea de mai sus în tot coprinsul despărţiri, spre ştiinţa de obşte a tutulor doritorilor, iar voi că aţi înţeles să iscăliţi mai jos. 1841, Noevr. 10. (Iscălitură.) Cinstiţii ocărmuiri a judeţului Sac supusă jalbă. Cu supunere jăluim cinstiţi ocărmuiri pentru un cumnat al mieu, Panait sin Stavăr ot Văleni, că pomenitul la căsătoriia mea mi-au dat dă zestre prin foe mubruz (!) sori lui şi soţii mele Anii, ca uni ce să află fraţi buni fără părinţi, s’au învoit pă un lazu dă făn ce-1 are la Bughea a să stăpăni de soţiia mea jumătate şi dă pomenitul mieu cumnat jumătate, după cum îmi glăsueşte şi foia mea de zestre, şi, stăpănindu-1 acel laz în bună pace pănă în leat 1800, acesta l-am cosit amăndoi pre din doo: eu jumătate şi pomenitul jumătate, iar pă doi ani trecuţi, la 841 şi 842, s’au pus în sil-niciie şi mi au cosit şi partea şi, mai cumpărând eu şi alt laz dă făn alături, cel luat de zestre de la un frate Drăgoiu, şi pomenitul mieu cumnat mi l-au cosit şi pă acela din preună cu cel care îl am de zăstre, cosindu-mi ca zece cară făn, cu cel cumpărat, Iă-sîndu-mi vitele muritoare dă foame, care mi s’au şi rănit den vite din a lui pricină, şi mai am la pomenitul şi lei 200, dă la facerea 10 www.dacoromanica.ro N. (orga 146 gărduhii dă la viie şi dă la curătura dă la Bughe. Pentru cafe plecat rdg pă cinstita ocărmuire a-1 supune pă mai sus pomenitul mieu cumnat a mă dăspăgubi, şi cum Duhul Sfănt va lumina pă cinst. supt-cărmuire asupra dreptului mieu. Al cinst supt-ocărmuiri plecate slugi Ioniţă, cizmar ot Drajna-de-sus, plaiu Teleajin. Ana, soţiia lui Ioniţă, jăluitore. 18. Cinstitei supt-cârmuiri de Teleajen. 1847. D-lui Constandin Stadir răzorîndu-să cu mine la o fîniaţă din Rizăneşti, şi lipsănd de acasă la băile de la Balta Albă, dumnialui, puindu-şi oameni la coasa finului, nu şi-au păzit numai driapta stăpânire, ci au pus de au cosit şi din trupu fineţii mele jumătate. Pentru care rog pă cinst. supt-cîrmuire a porunci pomenitului a nu-ş ridica finul pănă mai întâi nu mă voi despăgubi de lipsa de fin casi. Plecat supus M. Pandelescu. 19. No. 155, trecut Fevr. 3. Cărmuirea judeţului Prahova supt-cărmuiri de Teleajen. Cu porunca cinstitului departament din lăuntru, No. 251, s’au întorsu înapoi răcruţi, şi anume: Ilie Radu Bontea ot Trecuia (?) şi Petru Dumitru ot Ariceşti, care, la reviziea făcută de către d. stabu-doctor, s’au găsitu cu slăbiciune de constituţiie şi mai scurţi decît măsura mai bine de dooă degete, nefiind destoinici de ostăşeasca slujbă. Drept aceia să scriie acei supt-cîrmuiri ca, pe de o parte, îndată şi fără întârziere să înfiinţeze în locu-le alţi răcuţi cu cuvenitele calităţi, iar, pă de alta, să nu lasă din vedere formele şi instrucţiile ce i s’au datu asupra răcrutăţii, nici să socotiască că asemenea neîngrijire, de a trimite oameni pătimaşi, slabi, ce numai din vedere să potu www.dacoromanica.ro Actele administraţiei plăşll Teleajenul 147 cuhoaşte şi cu care s’au pricinuit cheltuieli şi trepede lăcuitorilor, nu va trage asupră-i învinovăţire şi răspundere cârmuiri. (Iscălitură.) Anul 1847, Ohenar. 31. No. 658. 20. Cîrmuirea jud. Prahovi. Supt-cîrmuiri de Teleajin. Acesta şi anume, Stanu băiatu sin Pîrvu ot Slănic, ce s’au mai fost înnaintat acei supt-cîrmuiri a-1 da pă chezăşie, acum s’au priimitiară cu raportu poliţii No. 73, fiind găsit fără căpătîi în acest oraş, să trimite iarăş la acia supt-cîrmuire şi i să scrie ca să-l dea pă vretnică chezăşie la urma lui. Supt-cîrmuitor (iscălit). 1847, Fevr. 5. No, 764. 21. Printr* acestu înscrisu să face cunoscutu cin. supt-cărmuiri că Stanu sin Pîrvu Cocoşu de aice din Slănicu, ce s’au trimesu la urma sa de cătră cin. poliţie *de oraşulu Ploeşti, găsîndu-1 fără nici* un răvaş de unde să află, pă care acumu l-amu luat supt a mea chezăşie suptu-iscălitul ca şi de aici să-i făcu deosebitu răvaşu ca să meargă iarăşi la stăpănu de unde s’au luat 1847, Fevrie 11. Eu Stanu Mustăşea ot Slănic, mahalao Qroşani, adeverez. Scriitor Dumitru Cucu. 22. Cîrmuirea judeţului [Prahova] cinstitei supt-cr. de Ţeleajăn. Supt-cîrmuirea de Tărşor cu raportul No. 262 a trimis la cr.; înfăţişatul Dumitru cu soţiia sa, cu calabalâcul lor, ce de către straja satului Popeşti s’au prins fără răvaş, şi, la cercetarea ce li s’au făcut de către cîrmuire, arată că este birnic al satului Star-Chiojdu, unde să întorcea de la Bucureşti, fiind fost slugi acolo, potrivit cu încredinţarea frate-său Anghel sin Nicolaie Diiaconu de acolo şi a chezaşului său Gheţu sin Ţudor, tulumbagiu poliţii. Să scriie supt-cărm, a-1 statornici cu chezăşiie la urma sa. Cârmuit or (iscălitura), 1847, Apr. 7, No. 2423. www.dacoromanica.ro 148 N. lorga 23. Satul Chiojdu din Băsoa. Chezăşiia noastră a aleşilor acestui sat dăm la mana lui Dil* mitru sin Nec[o]lai diiaconu din acestu sat că, venindu cu cinstită poruncă a cinst. supt-cărmuiri din plaiu Văleni ca să dămu noi aleşi chezăşiie pentru numitu ca să i se sloboză neşte calabalâc ce i s’au slobozifu din oraşu Bucureşti, fiindu el cu şădere acolo pănă acum, şi acum au frutu (sic) ca să viie aici la părinţi lui, noi i-am şi datu chezăşiia noastră să meargă la cinst. supt-cărmuire de plaiu Văleni spre a-i slobozi calabalâcul ce-1 are popritu, că, de să va întîmpla cevaş din pricina numiţilor, noi vom fi supt răspundire. Şi pentru mai bună încredinţare am iscălit spre credinţă. Dar pecetiia este perdută şi, de nu să va crede, să va vedea şi raportele de la d, ofiţir. Supf-cărmuirea plăşi Tărşor. Anul 1847, luna Iulie. No. 65. Ploieşti. Cinstitei supt-cărmuiri de Teleajin. Cinstita cârmuire* pă lângă porunca cu No. 5070, între alţi au trimis la aciastă supt-cărmuire şi pă înfăţişătorul Ion sin Ioniţă, carele s’au găsit de cătră cinst. supt-cărmuire de Cricov în tîrgul Mizilului fără niciua căpătăiu şi, fără răvaş, şi, prin sus numerarisita poruncă îndreptăndu-sâ la a£asta, după cercetarea ce i s’au făcut, au arătat că el s’ar fi aflând dă neam dintr’acel târg Văleni, având şi frate pe un Dumltrache Dumitru de acolo şi, pentru că aici neavănd pă cine asigura vrednică chezăşiie de bune purtări în viitor, cu cinste să îndreaptează în faza cuvenită la acea 5. supt-cărmuire, şi tot de odată este poftită ca, asigurăndu-1 pă vrednica chezăşiie curţentă] a fratelui său ce zice că are acolo, de primire 1847, Apr. 10. Miclea sin Miclea 24, www.dacoromanica.ro Actele administraţiei plăşll Teleajenul 149 şi punirea la cale ce să ne face să va cinsti şi aSasta cu răspunsul acei £, supt-cărmuiri. Supt-cărmitor. C. Coslchi (sic). 25. Satul Vărbilău. Cinstitei supt-cărmuiri de Teleajăn plecat raport. Astăzi, la 7 ale următorei Iulie, trecăndu acesta prin mij'locul satului pă lângă corduna satului, l-am popritu după poruncile stăpâniri, şi l-am cercetat de unde este, unde merge, răvaş are sau nu. N’au arătat nici la un chipu, fără au arătat că este Armean şi au şăzut în satul Ţipăreştii dintr’acestu judeţu Prahova, plasa Podgorii. Aşa noi, după datorie, înnaintarăm plecatul nostru raport după datorie a să face cele de cuviinţă pentru dănsul, avănd al cinstitei supt-cărmuiri răspunsu a nu fi noi în răspundere. 1847, Iulie 7. Preda Enache aleşi Gheorghe Scriitor: Ioan Stănescu. (Pecete.) 26. Supt-cîrmuitoru de Teliajini aleşilor 3-lea. Supt-cărmuiria prin mai multe porunci v’a scrisu ca în toate săp-tămînile se-şi urmeze vătăşei regulatu veniria lor cu raporturile Marţa şi Sămbăta, iară la sfîrşitu lui, cu doă zile înnainte de sfîr-şitu luni, să vie cu lista de morţi şi născuţi urmaţi în cursu luni, bolnavi ce s’ar afla, viindu cu aceştia şi peste săptămână, la întâmplare de aru fi sfărşitu lui Marţia sau Sîmbătă, după care şi rămăsase bine încredinţată cum că voi, preţuindu-vă de sfinte îndatoririle ce are fiecare aleşi, veţi şi stărui a urma întocmai, apoi acum, fără nădejde privindu, să vede călcată cu totu o asemenia urmare. Dreptu aceia şi acum, pentru că mai din urmă oară, mai aducăndu-vi-să aminte cele mai susu arătate, vi să şi scrie straj-nicu, căci, dacă nici dupe aciasta nu să va vidia pusă în lucrare, apoi să ştiţi cu hotărire că veţi fi aduşi şi dojeniţi în faptă, spre pildă şi altora. 1847, Avgst. 7. (Iscălitură.) No. 1483. www.dacoromanica.ro 150 N. Iorga 27. 28 August 1847. Cîrmuirea de Prahova către supt-cîrmuirea de Teleajen, pentru un vătăşel care, cu soţia şi copilul, „au dositără de la urma lor ‘. Femeia e „îmbrăcată cu iie ungurească, cu fotă aleasă". Ordin „a publicui". 28. Priimită 10 Septemvrie 848. Dreptate, frăţie. De supt-adm. de Teleajen. Să trimite d-li cu acestu (alb) decretul ce s’au priimit de la d. ministru d’ Innăuntru cu ordinul No. 1400, ca fără cel mai mic minut de zăbavă să le trimiţi prin satele des. d‘, a să citi la toţi, căci un minut dă întârziere va fi o greşală mare a d-li. Salutare şi frăţie. Ad. dis. Prahova: Negulici (litere latine). No. 6518. 1848, Septv. 8. 29. Supt-ocărmuiria plaiului Teliajin către aleşi satelor, del. l-a. în urma măsurilor ce au chibzuit cinst. Sfat administrativ ecs-traordinar în privinţa dezarmării încheiatu prin jurnal în coprin-dere că, dăndu-să aciasta în cunoştinţa d. gheneral Liders, au priimit însă prin nota No. 143 că Ecselenjiia Sa s’au înţeles întru aceasta cu Ecselenţiia Sa gheneral Duhamel şi în temeiu soco-tinţii'au găsit cu cale a să lăsa de bază celea următoare: 1- iu. Să să dia voie la toţi arendaşi şi epistaţi să-s popriască de la 3 şi pănă la 4 arme de foc, însă nu altfel decăt supt chezăşie; 2- Ie. Boerilor şi neguţători ştiuţi ce mergu la drum în trebile d-or să Ii să învoiască să aibă în pază făcătorilor de rele în vremia călătorii lor căte o puşcă sau o pereche pistoale, în temeiu chezăşii ce vor da persoanilor cunoscute stăpâniri. Pentru care suptscrisul, în temeiu porunci cinstiţi stăpâniri no. 246, vi să scriie ca să daţi în cunoştinţa tutulor pentru ca să cu- www.dacoromanica.ro Actele administraţiei plăşii Teleajenul 151 noască îndatorirea ce li să pune celor ce li să dă voie a purta arme şi de priimiri să iscăliţi în dos. 848, Dechemvr. 21. (Iscălitură.) No. 696. Satul Gura Ghitiori, Dumitrachi Rad Dragomir Nache aleşi. Neculae Vlad Satul Poenari (?) Neagu Mladin aleşi. Iordache Satul Slătioara. Gheorghe Panait aleşi. Alecse (Satele Suraia, Cărbune şti, Târleşti — familia Ojogea —, Ariceşti, Şoimari, Salciea.) 30. C. 1849. Cinstitei supt-cîrmuiri de Teleajăn, plecată jalbă. Suptiscăliţi lăcuitori satului Izvoarele, unde ne aflăm familii peste noăzeci şi cinci, şi, după neapărata trebuinţă ce avem de al doilea preot, fiindcă preotul ce-1 avem nu poate singur să ne caute la sufleteştile trebuinţe, şi, cercetînd, am găsit candidatul Ştefan, fiul răpăsatului preotul Ioan, tot dintHacestu sat, om cu ştiinţă de carte, cu vieaţă curată, căsătorit după lege, cu care prin deosebit înscris ne’m învoit a se hirotonisi preot pă seama bisericii noastre, pentru care ne rugăm a se adeveri alăturatele înscrisuri după orîndueală şi a se face raport unde se cuvine. Plecaţi jăluitori i (Iscălituri: Bobe, Drăghici). 31. Supt-iscăliţii aleşi satului Mîne£u Pămînteni facem cunoscut că la paza cordoanelor, ce sîntem însărcinaţi a le păzi, atît pînă acum am avut oameni vrednici, iară nu copii şi uncheşi, cît şi de acum ţnnainte ne legăm a avea pururea în fiinţă paznici vrednici. Iar, www.dacoromanica.ro 152 N. Iorga la întîmplare de a să dovedi că adecă ori oameni nedăstoinici să nu fie în pază sau, de să va întîmpla cevaş, atunci să fim în cea mai mare pedeapsă. Pentru care, spre a-ş avea temeiu aceste, am rugat pe scriitor de ne-au iscălit, puind şi pecetiia satului 1849, Ghenarie 4. Eu Dinu Filip Eu Anghel Tenea I Eu Niţă Mircoiu j a'eş'’ R. Boştinescu, scriitor, cu zisa lor. 32. Protopopul plaiului T eleajăn. 1849, luna Fevruariie 2. No. 8. Cinstiţii supt-cîrmuiri a plaiului Teleajăn. Preotul Marin de la satu Livadea, din coprinsul acestui plaiu, în temeiul poruncii cinst. Cîrmuiri a sfintei episcopii Buzău cu N. 61, urmată după porunca Preasfinţitului Mitropolit al Ungro-vlahii cu No. 113 şi după hotărîrea prin anaforă a cinst. decas-terii a consistorii sfintei Mitropolii cu No. 33, anul 1845, pe de o parte să popreşte de lucrarea preoţii în soroc de un an de zile, iar, pe de alta, cu cinste este poftită cinst. supt-cîrmuire ca prin mijloacele ce are să-l depărteze din satu lăcuinţii sale într’alt sat, ca nu cu lăcuinţa sa acolea să fie de scandelă celor ce-1 privesc cu despreţ pentru netrebnicile lui fapte, şi, întFacest soroc de va da dovezi de purtări bune şi viiaţă neprihănită, apoi prin ştirea şi cu voi chiriiarhului eparhii să va slobozii iarăş a lucra cele sfinte, însă într’alt sat, unde vor cere lăcuitorii prin jalbă, iar nu în satu Livadea şi, de să va înpotrivi şi la aceasta, cinst. supt-cîrmuire va întrebuinţa mijloace a-1 depărta şi fără voia lui. Petru Sachelariie. 33. La 5. Cărm. No. 1586; 849, Maiu 31. Lista preţurilor productelor poliptisitoare în coprinsul acestei plasă pă luna lui Mai, alcătuindu-se, să alătură cu plecăSune 5. Cărm. pă lîngă aciastă. www.dacoromanica.ro Actele administraţiei plăşii Teleajenul 153 34. La potropopie. No. 265, luna Maiu 13 (1850?). Fiindcă din lucrurile d. David Almăşpnu, fostu profesor, după cercetaria făcută, să bănuiesc a fi duse 0in ele la un preot Stoica de către jupăneasa ce au avut-o, cum şi în podu minăstiri puse de dînsa, de aceea supt-căr. pohteşte cu cinste Cucernicia Voastră ca să veniţi în faţa locului spre a cerceta pentru acele lucruri şi a să face cele de cuviinţă. 35. Cîrmuirea jud. Prahova. Supt-cîrmuirea de Teleajin. In urmarea raparări porunci 5. departament din Lăuntru cu No. 3313 cumunicat acei supt-cîrmuiri prin porunca No.— (alb), acum S. departament, prin porunca no. 4339, arată că, întîmpinîndu adresa cu 60 din partea d. căpitan Mazarache, cîrmuirea grăbeşte a seri acei supt-cîrmuiri ca în tabla ce i s’au cerutu a alcătui pentru numărul caselor şi lăcuitorilor de prin sate să însemnează cu adăogire şi următoarele ştiinţe, adică: de sîntu prin sate oarecare clădiri de gospodăriie, precum casrle propietarilor şi aproape şi 5. 1. t., asemenea de sînt mînăstiri anume şi ce fel de iscodiri au pă lîngă dînsile, iar prin oraşe şi tîrguri de sînt casarme, pameat. soldaţi (cii de jos) şi grajfduri] (rupt) pentru cai şi fără mai multă prelungire... spus... listă la cîrmuitor. 1850, Dechem. 23. (Iscălitură.) No. 1399. 36. Cărmuiria judeţului Prahova. Supt-cărmuiri de Teleajăn. în urma recomandaţii făcută de cinstitul departament către înnăl-ţimea Sa prin raportul No. (alb) în favorul d-lor Scarlat Dănescu i Costache Larachi, binevoind au pus înnaltă rezoluţii, comunicată prin adresa cinst. secretariat al Statului, no. 5179, întrebuinţînd ca să să numească aceştiia cinovnici privighetori asupra drumurilor conducătoare de la ocna la scheli şi de la scheli la ocnar spre a fi aceste drumuri în stare bună, ca să nu să facă cărăuşilor www.dacoromanica.ro 151 N. lorga transportatori de sare năpăstuiri şi în trecerea lor pe la poduri, podişci, zegazuri şi locuri de poposit şi altele, Cârmuirea dară, în temeiu porunci cinst. departament finanţiial no. 11981, îi face cunoscut acei supt-ocărmuiri şi să scrie ca să-i cunoască de sluj' başi ai săi şi, ori pă unde s’ar arăta, să le dea cuviinâosul ajutor spre îndeplinirea însărcinărilor pusă asupră-le, privitoare la înplinirea transportului sări. Cărmuitor (iscălitură.) Anul 1851, luna Dechmvr. 30. No. 13301. 37. C. supt-cărmuiri de Teleajănu plecată jalbă, Fac cunos[cu]tu ci. supt-cărmuiri de Teleajănu pentru unu Cos-tache Pascăl, ce este logofăt în sat[ul] nostru. Noi, fiindu cărăuş, amu plecat cu carile la ocna Slănicu, ca să încărcămu sare la Ol-teniţă (sic), şi noi am deshămat în ţar[i]na nostră ca să păşfcu-nămu vitile; amu lăsat trei fefiori ai noştri în paza a cailor, şi aşa s’au pomenit cu feSori şi cu mumă-sa mai sus pomenitului şi ne-au bătut soţiea, fefiori de morte cu parul, şi noi amu mersu cu sfatu satului; n’am doveditu stricăCune n[i]mică, de o cei. Plecat supusu rogămu-ni ca cistit sucărmui. ca să facă punere la cale asupra dretăţi. ...supuş Şărban Teiş N. Berică Gheorghe Savu alăcuitori sat Ariceştii. 38. Satul Vărbilău. Cinstitei supt-ocărmuiri de Teleajen. Plecatu raport de săptămână. Printr’ a£asta facem cu plecăCune cunoscutu cinstitei suptu-cărm. că în cursul aceşti săptămâni nu s’au întămplatu nicio pricină, iară noi după datorii cu plecădune înnaintarăm plecatul nostru raport, 1854, Iulie 15. Născuţi nu sănt. Căsătojrijţi pu sănt. www.dacoromanica.ro Actele administraţiei plăşii Teleajenul 155 Morţi nu sănt. Lăcuitori sănătoşi. Vitele sănătoase. Stoica deputaţi Ioan Radu Stanu Scriitor I. Laţi (sau Lache). (Pecetea satului.) 39. Cinstitei sup-cîrmuiri de Teleajen. Sfatul satului Izvoarele. Priimind porunca 6. supt-cîrmuiri, no. 4762, la 8 ale corintei luni, urmată după a 5. cîrmuiri cu no. 16320 şi aceea întemeiată după a. £. Comitet al Sănătăţii Publice No. 3619, prin care ne pune îndatorire ca să cercetăm întru tot coprinsul satului pentru obicnuita bolire şi mortalitate a tot felul de vite, cu plecă£une răspundem că, îndată după primirea ecspusei porunci, cercetînd în tot ocolul acestui sat şi că nu au murit vite de epizotiia boalei decît stricîndu-se în vremia veri de la unul pînă la doi, trei boi de apă; din care neavînd pentru ce alcătui lista, prin care cu ple-căSune să încunoştiinţează printriacasta 6. supt-cîrmuiri în termenul numerarisitii porunci, şi o rugăm a binevoi ca acest raport să se ţie întocma ca în loc de lista ce ni să cere. Eu Stoica Albu Eu Andrei Necu Eu Nicolae Mircea Eu Nicolae Nuţu Sau Nicolae scriitor. No. 1854, (Pecetea satului.) Dechv. 9. No. 165. deputaţi 40. Cu plecatu raportu cinst. supt-ocărmuiri aleşi satului Suranii. t Facemu cunoscut cinst. supt-ocărmuiri pentru păcura sefes-traţită a c'. Medelnicerului Mărzii, ce din poruncă am fost îngriji-torind asupră-i, şi noi, găsind trei căruţi să încarce păcură, le-am întorsu înnapoi înpreună şi cu neguţătorul, şi, apoi, viind altă dată, www.dacoromanica.ro 156 N. Iorga în silnicie, le-au încărcat acele căruţi cu păcură şi s’au dus. Şi pentru aceia facetn cunoscut cinst. supt-ocărmuirii că noi nu putemu isprăvi nimic pentru acest lucru, fiind şi cu dăpărtare dă satul nostru. Şi săntem plecat supuş. Gheorghe Coşleabă, ales, am scris, Chilir Gherboan, ales „ Gheorghe Certan, ales „ www.dacoromanica.ro N. IORGA NOI DOCUMENTE PRAHOVENE www.dacoromanica.ro NOI DOCUMENTE PRAHOVENE* I. Copiie scoasî întocmai dupî adeverinţa ce o dă Manea şi Vladu Şonia lui Măinia. Dat-amu adeverinţa nostră la măna Mâini precum să să ştie cî, chemăndu-ne pe noi la judecată pentru nişte moşii ce am avutu cu pîră noi de la logf. Mihai Topoiu, nu me-au îngăduitu ca s’o ţinemu numai noi, şi noi, ştiindu-1 că mai are şi numitul parte de moşîie în hotar, dupî zapisu ne-am bine învoitu şi pî numitul şi i-am făcutu parte şi lui, răspu[n]zindu şi el bani pî partia lui ci i sî cuvine, însî să o ţinemu pî trei fraţi aceastî parte de moşiie ce să arată dupî zapise, şi pentru mai adevărată încredinţare am dat această adeverinţă la mănă-i, şi pentru încredinţare ne-am iscălitu, puindu-ni şi degetele nostre în locu de pecetie, ca să să creză. Eu Mane am binevoitu. Eu Vlad Şăna (sic) „ Eu Stoica ot Măgureni mart. Eu Rad[u] otamu mart. Eu Ion Mîlăescu am fostu dat a sta parte şi s’au bine învoitu. Leatu 1762, Apr. 3. Şi am scris eu logf. Vasuli cu zisa numiţilor şi săntu şi mart. II. Adecă eu Bucuru dinu preună cu soţiia mea i cu copilu mieu dat-amu adeveriţa mea la măna sătenilorfl pentru unu pogonu de locu să aibă a-lu vinde cui să va găsi. Şi pentru adasta amti datu adeveriţa mea la măna satului, şi, căndu s'au făcut adastă 1 în posesiunea mea. — N. I, www.dacoromanica.ro 160 N. lorga adeveriţă a fostu mulţi omeni streini care mai josu să vorQ iscăli şi miia me’u pusu şi degetul în locu de pecetie, ca să să crează unde va merge. 1813, luna lui Qhenare 5. Eu Bucuru vânzătorii cu soţiiia (sic) Rada i cu copiii mei. Eu Vasile Cernica. Eu pop Dumitraşcu mart., marturu. Eu diieconul Costantin amu scris cu zisa loru şi adeverez. (Vo:) Zapisul lui Bucuru. III. Adică eu Buc[u]ru Mozleanu dinpreună cu soţiia mea anume Rada i cu copii mei toţi dat-am adăvărat şi credinCos zapisul nostu la măna lui Marinu sin Qhinea precum să să ştie că i-am văndut un pogonu dă locu i o livade dă fânu, însă tocmeala ne-au fost dreptu tl. 50, adecă cincizeci tocmai, dă bună voia nostră i-am văndut ca să o aibă a o stăpâni dumnealui, copii dumnealui, nepoţi, strenepoţi căţi Dumnezeu le va dărui, să-i fiie ohamnică în veci, fiindu şi rozoraşu cu mini. Şi pentru mai adăvărată credinţă i-am dat acest credinfios zapisu la mănă-i. Şi, căndu s’au făcutu acest zapisu, au fost şi alţi omeni marturi care mai în jos să vor iscăli pă acum, şi pentru încredinţare m’am iscălit, puindu-mi şi degetul mieu in locu dă pecete, ca să să criază. 1813, Ohenarie 5. Eu Bucuru Mozleanu dinpreună cu soţiia mea Rada i cu copii mei toţi, vânzători dă bună voia nostră. Eu Radu Boţogu răzoraşu am binevoitu. Eu Vasile Cernica martur. Eu pop Dum[i]traşcul „ Eu deaconu Costandinu amu scris cu zisa numiţilor, şi sânt şi mart. IV. f Adicătea eu popa Dumitraşcul dinpreaună cu frate-miu Vasile i şi cu fii noştri dat—am zapisul nostru la măna finului Marin precum să să ştie că i-amu văndut de bună voia noastră, nesilită de neminea, pogonea 2 şi prăj[i]ne 7, locu de făn în Valia Plă-piloru, alăturia pe lângă fiu Radu Fasole, în hotaru Mălăeştilor, şi www.dacoromanica.ro Noi documente prahovene lbj tomiala mi-au fostă pe tl. 24 pe pogonă şi, în loc de peacete, mi-am pus şi degetul şi ni-am iscăli[t] noi. Acasta. Eu popa Dumitraşcul vânzător. Eu Va[si]le braţ ego vânzător. Eu Ion martur Vărcăjer (sic). Lt. 1815, Martie. V. Adică eu pop[a] Dumitiu dinpreună cu frate-meu Vasile sin Cer-nica i cu copii noştri dat-am adăvăratu şi credincos zapisul nostru la mâna dumnealui finului Marinu sin Ghinea precum să să ştiie că i-am văndutu dă bună voia noastiă, nesiliţi dă nimenea, 2 po-gone şi 6 prăjini ce să numeşte în Valea Plopilor, răzoraş cu Radu Fasole i cu Ion al Popi, loc dă fănu în hotaru Mălăeştilor, şi tocmeeaala ne-au fost dreptu. tl. 24, adică doaozeci şi patru pă pogonu. Şi amai adăvărată încredinţare i-âm daţii acest cre-din£osu zapisu la mănă-i, ca să aibă a-1 stăpâni dumnealui, copii dumnealui, nepoţii, strănepoţi, câţi Dumnezeu le va dărui, să le fie ohamnică în veci, fiinducă le-am văndutu dă a nostră bună voie, nesiliţi dă nimeni şi cu ştirea tuturor vecinilor mei, şi pentru încredinţare ne-am iscălitu, puindu-ne şi degetele nostre în loc dă pecete ca să să creează. Leatu 1815, Maitiie (sic) 5. Eu popa Dumitraşcu ot Coţofăneşti vânzător. Eu Vasile bratu ego vânzător. Eu Ionu marturu Vărtejan. (Vo :) Zapisul popi Dumitraşcu ot Coţofăneşti. (Bună caligrafie.) Vi. Dau eu Anca acastă adiiată păn căndu amu fostă în firea şi în mintea mia: pentru cele ce am eu, las la Marin bani tl. 8, şi mai săndă la Ionă tl. 7; las toată la Marin Vrăbioiu şi la On£a tl. 1 şi la Ionă tl. 1, cumnatu, şi pânză şaizece coţi pentru roda (sic) şi douzeci de coţi de pânză de căiţi, şi mai sănd douzeaci de prune, şi las să-mă facă o jumătatea de sărindaru, lasu toată la Marin să-mi facî sorocele. Latul 1818 (?). 11 www.dacoromanica.ro 162 N. Iorga Şi am fostu mulţi omini căntti au foştii acastă adiiată, care mai jos să vor iscăli anumi. Eu Nitul cojocar marţii. Eu popa Dum[i]traşcu adeverează, şi marţii. VII. Adică eu Ionu din înprună cu soţiia mea anume Anca şi cu copiii miie anume Pavel, Ion, Voica, dat-am bunu şi credinSos za-pisul nostru la măna nepotului mieu Marin sin Qhini precum să ştiie că am văndutu pămăntu i cu pometu ce să află pă el, csvrţii (sic) 3, adică trei, întocmită drept tl. 60, adică şaizeci, şi am văndut-o de a noostră bună voe, nesilit de nimini şi cu ştirea tiutuor (sic) vecinilor şi părtaşilor, care săntu, ca să aibă a o stăpăni nepotă-mieu şi cu strenepoţi noştri căţ Dumnezeu i va dărui, în veci. Şi, căndu s'au făcucutu acestu zapisu, au fostu mu[ljţ omeni Streini, şi mi am pus degetul în locu de pecete, ca să fie încredinţat. 1818. Mar. 2. Eu Ion din înpreună cu soţiia mea, anuume Anca, copii: Pavel, Ion, Voica, vânzător. Eu Costandin sin Dumitrache mart. Eu Cărtă (sic) sin Evdoti mar. Eu Dragoslav. Eu Din sin mar. Eu Ion sin Manea am bine învoitu, fiindu răzoraş înprună cu copii mei, toţ, am voitu: Radu, Oprea. Şi am scris popa Vlaicu(?) cu zisa şi cu voinţa numiţilor mai sus. Eu Drăghiciu sin Qhinea înpreună cu copii toţi am bine învoitu. VIII. 13 Iulie (?) 1819. Vânzare către „Marinu Precul". între marturi i loan Chiroiu, Radu Fasole, Vălsanu sin Ene Pestre.’Efi KooxavSrjvas paptepi (sic), „preot pop Cernat ot potrosingher", „Matei diiacu". Scrie un diacon. „Şi bini i-au priimit numitul vânzător to[t] ce deplinu fn măna vânzătorului, vănzăndu-i şi nim. (sic), şi la scrisu zapisului au chel tui tu tal. 2“. www.dacoromanica.ro tfol documente prahovene i«â IX. 1. (sic) adicăte eu Ionu Fasole din inpreună cu soţiia mia anume Mania dau bunii şi credin[co]sd zapisulu mieu la mâna lui cumnalu Mărind sin Qhinia precumii să se ştie că i-amti vândut pogonă (sic) 3 şi trei cezvărţi, se[m]ne: dinii vălcia pănă în Văia (sic) Oni, alăturia cu Mariia Fasole, şi tocmiala ni-au foştii câte fi. 21 şi jumătate, adicăte doozeci şi unu şi jumătat’, şi amii vândut a mia bună voe, nesilit di [nijminia şi cu ştiria tuturorii fraţilord de moşie, care să vor iscăli pre anume, puindu-ne şi degetele în locd de pecete, ca să se criază. 819, Sepvre 23. Eu Ionii Fasole vânzător. Eu unchiaşu Crăcunu martur. Eu Ionii jMălăescu martur. Eu Iond Popa mărturii. Eu Mateiu Untar martur. Şi .amii scri[s] logofătu cu zisa lord. [Vo:] Zapisul lui land Fasole. X, Adicăte eu Iond Fasole în[preu]nă cu soţiia mia Mariia dat-amd ■bunu şi credincos zapisu mieu la măna cumnată-mieu Mărind sin Ghinia precum să se ştie că i-amd văndutd trei poeni la Malu -Glodului pănă Certia (sic) pănă în apă, alăturia cu popa _Dumi-traşcu şi alăturia Mariia Fasoloia, şi tocumiala ni- au fostd In... ti. 25, adicăte douzeci şi cinci, şi amd Văndut [cu] a mia bună voe, nesilit de niminia şi cu ştiria tuturor fraţilord de moşie, şi pentru mai adevărată credinţă ni-am iscălită, ca să să crează. 819, Septem. 23. Eu Ion Fasole vînzător. Eu u[n]chiaşu Crăciunu mart. Eu Iond Mălăscd mart. Eu Vişand mar. Eu Iond Pa... martur. Şi amd scrisu eu.,. XI. Adică eu Dumitru sin Mihalcea dat-[a]mu credinSos zapis[ul] meu înpreună cu soţiia mea Cerca i cu copii noşstri (sic) la măna * www.dacoromanica.ro 164 N. Iorga lui Marin Qhinoiu de la Coţofăneştii cumu să să ştie că i-amii văndutu o livede de prunii de la Otăreştii cu pămăntu lor ohanecu cu tocumeală, de prun căte pr. 25, cu mai ce să află, părincescu, şi noi amu văndutu de a nostră bună voe, nesiliţi de nimenea, şi dmlui să fie stăpănitor în vecii şi co copii dumlui, şi petru mai adevărată credinţă ne-amu pusu numele şi degetul în locu de pecete, ca să să crează. Aceasta. 819, Noievre 26. Eu Dumitru şi cu soţiia mea vânzători adevărăm. Eu Ionu Chiroiu, martur. Eu Mariia Fasoloe, martur. XII. Adică eu, Dumitru sin MihalCa, dat-am adăvăratu şi credinfosu zapisul mieu i înpreună cu soţiia mea i cu copii noştri precum să să ştiiea că i-am văndutu o livade de pruni cu pământul ei, însă pruni cu meri şaizeci şi cinci, şi aîastă livade ce mai sus să arată este în hotaru Mălăeştilor şi este pă lăngă dumnealui logf. Qheorghe Mazălu şi pă lăngă Mateiu Untaru, şi i-am văndut-o lui Marinu sinu Ghinea dreptu pă prunu căte par. 25, adică doaozeci şi cinci, şi i-am văndut-o dă a nostră bună voie, nesiliţi dă nimeni, însă şi cu nişte locu ce mai este în capu prunilor, din susu, şi să o aibă a o stăpâni ohamnică în veci, dumnealui i copiilor dumnealui, nepoţi, strănepoţi, câţi Dumnezeu le va dărui. Şi pentru mai adăvărată încredinţare i-am datu acest bun credinîos zapisu, puindu-ne şi degetele nostre în loc dă pecete, ca să să creaază. Eu Dumitru sin Mihalca înpreună cu [sojţăia mea Cerca, vânzător; însă am văndut-o dinu hotărniciia încoci. Eu Ion Chiroiu ot Mălăeşti mart. Eu Mariia Fasoloie otam mart. Şi am scris Şărbanu Grecu cu zisa numiţilor şi mart. 1819, Novr. 26. (Vo:) Zapisul lui Dumitru sin Mihalfia ot Dumbrăveşti. XIII. Adeverinţa mea a lui mai jos iscălitţt], din preună 'cu soţiiia (sic) me, amil dat adastă adeverinţă a nostră la măna lui Marin Ghinoiu precum să să ştiie că după zapisul ce mi-ia (de-asupra: www.dacoromanica.ro Noi documente prahovene 165 lu) dat moş Radu Ţintă pentru o păragină de viie ce am cumpărat eu Marin, s’au sculat Dragomir din preună cu soţiiia lui, ca să mă scoţă din aceiia păragină, şi, findu că am făcut-o vie cu[m] să cade şi făcăndu mu şi piniţă, aşa m’am învoit ca să-i mai dau şi lui Dragomir, şi i-am şi dat tl. 12, că aşa am şi iscălit. Pentru încredinţare] am iscălit. Iară, de să va scula cineva din cumnaţi mie, să am eu a da răspunsu ori la ce. 1823, Mart. 17. Eu Dragomir diprionă cu soţiiia Biţa. Eu Gligore mart. Eu Matei mar. Şi am scris popa Stan. (Vo:) Zapiţsul] lui Dragomir ze[t] Rad[u] Ţintă XIV. Încredinţez eu cu acestu zapis al mieu la mana lui Marin sin Ghenea precum să să ştie că, avăndu eu o jumătate de pogonu de locu în ograda cea mare, care locu este al mieu bunu şi vine cu capul în dreptul Drumului Sări şi cellaltu capu merge pă lăngă gardul curţii numitullui Marinu şi ese în păteaca (sic) dealului; care acestu locu îl făcu schimbu cu numitul Marin, şi dum[nea]lui în dă învotrivă (sic) doo prăjini şi- jumătate în curmejes (sic) făneaţă, ce o are în Tămpa, alăturea cu mine, şi eu acestu locu care îl dau este pă din sus cu Radu Boţocu şi pă di la vale cu diiacon Dumitraşcu şi, întămplăndu-să la vre o hotărnicie ca să să schimbe, să am a-i da într’al[t] locu, şi dum. să aibă a stăpâni, copii dum[nea]lui, nepoţi, strănăpoţe, căce Dumnezeu îi va dărui, şi spre încredinţare am iscălitu. 834, Fev. 26. Pop[a] Marcu am voitu. XV. Adicăte eu, Stana, fata lui unchiaşu CrăSunu, din înpreună şi cu soţiia mia anume Vasile, dăm bun şi credinSos zapisul nostru la măna soru-mii Ilinchi i la mâna cumnatului Petrach[e] precum să se ştie că i-amti văndut doo pogone de locu făneaţă la Valia Plopilorfi, alăturia cu postelnicu Mateiu, şi tocmiala ne-au fostu de pogon căte tl. 40, adicăte patruzeci, că aşa ne-am învoit între noi, fiindu şi alţi oameni streini făţă, care să voru vedia iscăliţi, şi dumnealorfi să aibă a stăpâni cu bună pace, dumnealor, copii www.dacoromanica.ro 166 N. Iorga dumnealor, căţt D[u]mnezeu îi va dărui. Şi pentru a fi bună stăpâniri li-am dat acestu zapis al nostru la măna dumnealorâ, şi am rugat pă scriitoru de ne-au şi iscălit mai jos, ca să se criază. 835, Maiu 26. Eu Stana, fata lui unchiaşu Crăcun, din înpreună cu soţiia miay anume Vasile ot Măgureni, vânzători. Eu Gorghe Mocanu ot Mălăeşti martur. Eu Gligore sin Naftailă martur. Eu Pană sin Leca ot Măgureni, martur. Eu Licsandru sin Pârtia martur. Eu Ioniţă cumnatu lui Petrach[e] am fostu faţă. Eu Vladu braţ Ioniţă. Eu Costia sin Crăcun. Şi am scris eu postelnecu Mateiu cu zis[a] mai sus numiţilor, şi martur. Popa Riza am fost faţă. Eu Mateiu pă[rcă]labu „ Eu Ionu Căseiu „ XVI. Adică eu, cel mai josu iscălit, dau bun şi credin&os zapisul mieu la măna socră-meu'JMarinu Ghena precum să să ştiie că, luăndu întru căsătorie pă o fată a numitului şi trăindu cu dînsa vre unu anu de zile şi făcăndu o copilă, au răposat de facere, şi, pă mine neajutorindu-mă putere ca să-i făcu soroacele răposatei şi să dau. copila la doică să o crescu; m’amu rugatu de numitul socră-meu ca să-i facă soroacele răposate[i] şi să dea şi copila la doică să o crească, şi zestrea ce au datu răposaţi să o aibă a o da copiii la căsători[a] ei, întocmai dupre cumu m’au datu mie, că aşa m’anu legat cu cuvăntu de bună voia mea, nesilit] de (nimenia, şi spre încredinţare amu rugat şi pă părintele pro[to]popu de au iscălit pentru ca şi numit[ul] me’u dăruitu lei noazeci şi unu' bou de trei viţei, totu dă zestre a răposaţi. Eu Antonu sin Chezu (?) Ghenea adevr. După rugă&unea ce me-au făcut numitul Anton ain adeverit şi însum. Lt. 835, Av. 28. (Iscălitura unui preot.) (Vo:) Zapis genere-meu Antone. www.dacoromanica.ro Noi documente prahovene 16 XVFF, Prin într’acest înscris al meu încredinţez la măna cumnată-meu Marin Ghinoiu a fi ştiut că la prigonirea ce au avut între noi ne-amu învoitu că pentru şase prăjăni ce le văndusem postelnic, dum. Mateîu şi, neîngăduindu-1 mai sus numitţul], au răspunsu toţi bani pe deplinu în măna dumnealui, şi eu i*am dat alte prăjăni ce ne-amu găsit înpresurate la mai sus numitful], şi le-amu dat pentru stăpânire la casa cea veche în locu celor din malfulj Glodului, şi să avemu bună pace un[ulj de către altul. Şi, căndu s’au făcut acesta înscris, au fost şi alte obraze de cinste care mai jos să vor iscăli, şi pentru mai bună şi adevărată credinţă ne-amu iscălit mai jos ca să să creaază. 837, Apr. 21. Eu Ioniţă Fasole ot Mălăeşti adeverez. Gligore Curlaru mart. Eu logofăt sinu... pop. mart. Gavrilă sinu... mar. Ion Mălăescu martor. (Vo:) Zapisjul] finului Ion de prăjănile din Mal[ul] Glodului. Adeverinţa lui Ioniţă Fasole. xvm. Tpacu am luotu bani, tal 40r adecă patruzeci de lei cu dobândă pă anu căte zile 6 zile de lucru ostenală la aceşti bani de susu pomeniţi, iar la numitu sorocu să am ca să-i răspunzu bani făr cuvăntu de pricinuire, iar, nedăndu-1 la sorocu, să umble iarăşi cu aca osteneală pă anu înnainte până căndu să va înplini bani la numitu sorocu, pentru că aşa m’am legatu eu singur prinu limba mea întru acestu zapisu inai jpsu, ca să să crează. 838, Nvr. 3. Eu Ionu Mărgota adeverez. Dinu Goca mart. Şi am scrisu pop Dumitraşcu [cu] zisa celor (sic) numiţi, şi faţă. XIX. Adică eu cel mai jos iscălit dau bun şi credincos zapisjul] mieu la măna lui Marin sin Ghinea of Coţofăneştii precum să să ştie că i-am vândut doozeci şi una prăjinii pământ cu pruini (sic) ce www.dacoromanica.ro 168 N. lorga se află pă dansul ohavnicu în hotarul Mălieştii şi are senine: spre soare răsare să răzaşte cu numit[ul] cumpărătoru, spre soare apune cu logt. Radu, pă din sus tot logt. Radu, pă de la vale cu Tra[n]-dafiru, şi tocmeală avetnu drept lei şaptezeci, care aceştii bani i-am primitu toţi deplin în măna mea şi d-lui are să stăpânească în veci, nestrămutat de niminea, atăt dlui, copii de copii, nepoţi, strenepoţii căţi Dumnezeu va dărui. Şi, căndu s’au făcuft] acestu zapis, au fostu mulţi oamenii faţă, şi, pentru mai bună şi adevăratţă] credinţă, neştindu carte, am rugat pe acestu logt. dă ne-au făcut acestu zapis şi m’au iscălit, şi eu am pus degetu la numele mieu să să-i crează în loc de pecetiie. 839, Ghenvaru 10. Eu baba Mariia (?) vănzătore. Gligore zet Mariia Fasolie faţă. Pătraşcu martur. Pan Leca martur. Marin Ştefan martur. Petrache băcan martur. Marin Ene martur. (Vo). Zapisful] Mariii Fasăloe, 21 prăjănii pământ. XX. Adică eu cel mai josu mă voiu iscăli dat-am bun şi credincosu zapisul mieu la măna d-lui Marin Brehoiu precum să se ştie că la mare păsu al mieu ce am avut am făcut rugăSune dă dnalui dă m’au dat tl. 20, adică doozeci tocma, însă aceşti bani mi-au dat pă una sută vedre borhot, fiinducă aşa n’au fostu tocmeala: care aceia bani de mai susu pe toţi am priimitu toţii pă dăplin în măna a mia, şi eu să am a-i da acela borhot dă mai susu arătat căndu să va face, iar, pă urmă, aflăndu-mă că am dat borhot înu altă parte dă locu, atunca să am a-i plătii suta vedre borhot după cum să va vinde atunci pă preţu. Şi pentru mai bună şi adevărata credinţa am rugat pă scriitorful] acestuia, neştiindu eu carte, dă m’au iscălit, şi eu am pusu degetul la numele mieu în locu de pecetie, ca să să crază. Lt. 839, Fevr 11. Eu Ioniţă sin Ioan Mărgoaşul ot satu Coţăfăneşti, platnecu. Eu Stoica sin Sandu marturi. Eu Ioniţă sin Ioan Brehoiu martur. www.dacoromanica.ro Noi documente prahovene 169 Şi am scrisu eu Soare dascăl ot satul Trestiora cu zisa dă mai susu numitului, şi martur. (Vo:) Zapisul lui Ioniţă sin Ioan Margoaşu ot Coţofăneştii. XXI. Adică eu care mai jos mă voiu iscăli dau bun şi credindos zapisul mieu la măna nepotă-mieu Marin Ghinoiu precum să să ştie că i-am vândut un pogon de pămăntu făniaţă ce este totâ alăture cu dumnialui, iar pă din susfl să răzoreşte cu Drandafir şi în jos merge pă apa Glogului în Valia Plopilor, şi acel pământ l-am dat în dreptu lei 1, adică una sută, şi l-am vândut de a noastră bună voe şi cu ştirea tuturor, să stăpăniască dumnialui, copii dumnialui, nepoţi, strenepoţi câţi Dum[ne]zeu îi va dărui. Şi, căndu s’au făcut acest zapis, au foştii şi alţi oameni faţă: eu baba Mariia din preună cu fetele, vânzătoare. 1839, Avgust. Eu Cerna, fata babi Marii, din preună cu feCori mei, anume Nedelcu, Ion, i martor. Eu Mariia, fata babi, dinpreună cu copii. Gligore Albii (i) mie martori. Petrache băcanu martor. Şi am scris Ion diiacon cu zisa mai sus numiţilor, şi m’am tămjplat]. XXII. £. suptcărmuiri plăşi Po... Facem cunoscut cinstitjei] supt-cârmuiri că noi avem pădurar pă un Gorghe de aici, tocmit ca să ne păzească păduria ce o avem în hotar[ul] Coţofăneşti şi Cobăneşti. Acum nu ne mai poate păzi din pricina bătăi ce I-au bătut un Sârghiei tot de aici şi, lăudăndu-să acel Serghici şi un fraate-său mazil (?) ca, căndu el va prinde în pădure, să-i pue capful] sup butucu şi nu va mai veni din pădure a mai vedia lumia. De aceia este rugată cinstita supt-cărmuire a-i aduce pe acei doi fraţi a să da pe vrednice chezăşii pentru vorbele ce le-au vorbit în pricina vieţii pădurarului, iar pentru bătae va face cele de cuviinţă. Sânt plecată slugă A. Sorescu. www.dacoromanica.ro 170 fi. lorga XXIII. f Dat-amu zapisu meu Ia mâna dumn[ea]lui Marinii Chino ru 4e la Goţofăneşti, eu Ieru (sic) Neagru, avăndu o livăjuie -de pruni i meri, şi i-am datu de a mea bună voie, nesiliţii de nimenea, şi nă fostu tomeala tl. 75, şatezeci şi cinci, findu pă moşii mia, şi amu schisu eu popa Stroie cu zisa dumnalorâ, luna lui Ariielii 30. Le-amu aflaţii eu Radu, amu fostu căndu s’a făcut. Eu Neagu amu vânduţii de a mea bună voie. Eu Qorgbe amu fostu. Eu Antonii amu foştii. Eu Dima martur. www.dacoromanica.ro CUPRINSUL PaglDa Poema lui Michel Beheim despre cruciadele Împotriva Turcilor din anii 1443 şi 1444, de Constantin I. Karadja .... 5 Acte de pe Valea Teleajenului, de N. lorga...........................61 Catagrafia Museului „N. lorga", de la vechea Şcoală gospod, azi „Mar- chian", din oraşul Botoşani, cu o lămurire, de Const, lordăchescu 85 Actele administraţiei plăşii Teleajenului, de N. lorga . . 137 .Noi documente prahovene, de N lorga ...... 159 www.dacoromanica.ro PUBLICAŢIILE COMISIEI ISTORICE A ROMÂNIEI 1. Mironis Costini Cljronicon Terrae Maldavicae ab Aarone principe (Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei de- la Aron-Vodă încoace [1595-1661]), Traducere latină contemporană, editată de Dr. Euff. Barwinski, Bucureşti 1912, XXVI + 228 pp. in 8°, lei 100, ed. de lux lei 150. 2. Cronica expediţiei Turcilor în Moreea, 1715 (Clironique de l’ex- pedition des Turcs en Moree), atribuită lui Constantin Diichiti şi publicată cu traducere jxancesă de N. lorga, Bucureşti 1913, XVI+ 228 pp, in 8°, lei 100, ed. de lux lei 150. 3. Letopiseţul Ţării Moldovei de la Tstratie Dabija până la domnia., a doua a lui Antioh Cantemir, 1661—1705, editat de C. Giurescu, Bucureşti 1913, 112 pip. in 8°, lei 50, ed. de lux lei 75. 4. Documentele lui Ştefan-cel-Mare, publicate de /. Bogdan, Bucureşti 1913, Voi. I, XLVI+518 pp. in 8°, lei 200 (cartonat lei 250, legat în piele flexibilă lei 300, legat lei 320). Voi, II, XXII+ 612 pp. in 8°, aceleaşi preţuri. 5. Miron Costin, De neamul Moldovenilor din ce tară au ieşit stră- moşii lor. Ediţie de C. Giurescu, Bucureşti 1914, LVI + 64 pp. in 8°, lei 50, ed. de lux lei 75. 6. Diaconul Coresi, Carte cu învăţătură (1581), publicată de Sextil Paşcariu şi Alexie Procopovic!, voi. I: textul, Bucureşti 1914. XII + 566 pp. in 8°, lei 200, ed. de lux lei 250. 7. Psaltirea Şcheiană, comparată cu. celelalte psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte, ed. * critică de I. A. Carul rea, Bucureşti 1916: Voi. I: Introducerea, CCXXVIII pp. in 8° şi unsprezece planşe. Voi. II; Textul şi glosarele, 522 pp. in 8°. Se vând numai amândouă volumele la un loc: ed. obişnuită cu 300 lei, ed, de lux cu 400 lei. 8. Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron-Vodă (1350-1595), în- tocmit după Grigore Ureche vornicul, Islratie logofătul şi alţii, de Simion Dascălul. Ediţie de C. Giurescu, cu o prefaţă de I. Bogdan, Bucureşti 1916, XVIII +-304 pp. in 8°, lei 100. www.dacoromanica.ro 9. Buletinul Comisiei istorice a României, publicat de /. Bogdan. şi apoi de N. Iorga: Voi. I (cu articole de D. Russo, I Bogdan, C. Giurescu şi I. Bianu), Bucureşti 1915, VIII + 344 pp. in 8°, Iei 150 10. „ Voi. II (cu articole de D. Russo, C. Giurescu şi N. Iorga), Bucureşti 1916, VIII -f 272 pp. in 8°, lei 100. 11. „ Voi. III (cu articole de C. C. Giurescu, P. P. Panaitescu şi N. Iorga), Bucureşti 1924, XII + 172 pp. in 8° şi 2 planşe, lei 50. 12. „ Voi. IV (cu articole de Iuliu Marinescu, I. Tuducescu şi N. Iorga), Vălenii-de-Munte 1925, IV -}- 225 pp. in 8° şi 1 planşă, lei 75. 13. ,, Voi. V (cu articole de C C. Giurescu şi N. Iorga). Vălenii- de-Muute 1926, IV+ 320 pp. in 8\ lei 130. 14. „ Voi. VI (cu articole de N. Iorga), Văleuii-de-Munte 1927, 150 pp. in 8°, lei 75. 15. „ Voi. VII (cu articole de P. P. Panaitescu, Iuliu Marinescu şi Visarion, episcopul Hotinului), Vălenii-de-Munte 1928, XXXI+ 120 pp. in 8», lei 75. 16. „ Voi. VIII (cu articole de N. Iorga, G. Papacostea, I. Rău- ţescu şi ţ Iulian Marinescu), Vălenii-de-Munte 1929, 152 pp. in 8°, lei 75. 17. „ Voi. IX (cu articole de G. D. Florescu, Preotul I. Răuţescu, N. Iorga şi Maria E. Holban), Vălenii-de-Munte 1930, 198 pp. in 8°, lei 100. 18. „ 'Voi. X (cu articole de N. Iorga şi Constantin şi Marcela Karadja), Vălenii-de-Munte 1931, X10 pp. in 8°, lei 100. 19. „ Voi. XI (cu articole de N. Iorga), Vălenii-de-Munte 1932, 104 pp. in 8°, iei 75. ,20. „ Voi. XII (cu articole de dr. Andrei Antalffy, N. Iorga şi Pr, Ioan Răuţescu), Vălen+de-Munie 1933, 184 pp. in 8°, lei 100. 21. „ Voi. XIII (cu articole de dr. Andrei Antalffy, Al. Cioră- nescu şi Aurelian Sacerdoţeanu), Vălenii-de-Munte 1934, 200 pp, in 8°, lei 100. 22. „ Voi. XIV (cu articole de Gh. Duzinchevici, şi Al. Cioră- nescu), Vălenii-de-Munte 1935, 232 pp. in 8°, lei 100. 23. Album palâographique moldave, docuinents du XlV-e, XV-e et XVI-e siecle, recueillis par |jJean Bogdan et publics avec une inti’oduction et des resumes par N. Iorga, avec le con-cours de MM. R. Caracaş, C. Marinescu, et C, C. Giurescu; Buparest, Libr. Pavel Suru, 1926; Paris, Libr. J. Gamber, -Lei 1000. Publicatiunile Comisiei istorice a României se găsesc de vânzare la librăriile CARTEA ROMANEASCA şi P. SURU din Bucureşti. Preţul: 100 lei. www.dacoromanica.ro