Buletinul Comisiei istorice a României Voi. XII. BUCUREŞTI > Tiparul aşezământului tipografic „Datina Românească" V ălenii-de-Munte 1933 www.dacoromanica.ro COMISIUNEA ISTORICĂ A ROMÂNIEI ÎN 1933 N, Iorga, preşedinte AI. Lăpedatu, membra I. Nistor, „ S. Puşcariu, „ D, Russo, „ R. Caracas, secretar www.dacoromanica.ro Buletinul Comisiei istorice a României Voi. XII BUCUREŞTI » Tiparul aşezământului tipografic „Datina Românească" Văienii-de-Munte 1933 www.dacoromanica.ro Buletinul apare prin îngrijirea Preşedintelui Comisiei www.dacoromanica.ro Dr. ANDREI ANTALFFY CĂLĂTORIA LUI EVLIA CELEBÎ PRIN MOLDOVA ÎN ANUL 1659 (TRADUCERE DIN TEXTUL TURCESC.) www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ Traducerea de faţă reproduce un capitol din Evlia Celebi Siyahetnamesi, o carte în care se povestesc călătoriile vestitului „globetrotter" turc din secolul al XVII-lea, Evlia Mehmed Zillib. Derviş Mehmed, cunoscut în de obşte supt numele de Evlia Celebi. Această vastă operă îstorico-geografică, chiar şi numai prin dimensiunile ei — ea cuprinde zece volume groase — este unică, pentru acele vremuri, în literatura turcească, care, de altfel, se mândreşte cu o mulţime de scriitori de opere geografice ca Sidi ’Alî Reis, Mustafa b. Alî, Ahmed Aşîc, Hagi Calfa şi alţii Primele două volume ale cărţii sânt cunoscute încă mai de mult in orientalistică, — le-a descoperit şi le-a şi publicat în englezeşte Hammer în 1846 1 2. însă, toate străduinţile sale pentru găsirea textului întreg, cu restul călătoriilor menţionate în planul operei din volumul I, rămânând fără succes, Hammer a presupus că volumele III şi IV au dispărut fără nicio nădejde de a se mai putea da de urma lor, şi că celelalte şase |volume autorul nici nu le-a scris, împiedecat fiind de moartea lui ivită, probabil, după încheierea volumului al patrulea 3. Unui literat turc, Ahmed Gevdet Efendi, îi revine meritul de a fi descoperit, în anul 1896, întreg manuscriptul, în biblioteca lui Pertev-Paşa, la Scutari (din Constantinopol). Doi savanţi turci, Negib Asim Bey şi Ah- 1 Despre literatura geografică in limba turcească, v. studiul lui Franz Taesch-ner, Die geographische Literatur der Osmanen, in Zeitschrift der Deutschen Mor-genlăndischen Gesellschafl, LXXVII, 3. In acest studiu (p. 70) autorul spune intre altele: „Evlia ist der letzte und vielleicht der interessanteste Vertreter der os' manischen Lănderkunde". a Narrative of travels in Europe, Asia and Africa in the seventeenth ceniury. Translated from the turkish by Joseph von Hammer. Londra 1846, voi. I and II- * „He was probably prevented by death, when he had completed his fourth Volume" (Ibid., voi. I, p. XII). www.dacoromanica.ro 6 Dr. Andrei Antalffy med Midhat Efendi, au atras pentru întâia datâ atenţia orienta" liştilor asupra acestui izvor de mare importanţă. Ahmed Gevdet, Efendi însărcinîndu-se cu tipărirea operei, a publicat între 1897 şi 1902 primele şase volume, în ediţia ziarului îkdam Volumele VII şi VIII s’au tipărit abia în anii din urmă, după un interval de douăzeci şi cinci de ani. Tipărirea volumelor IX şi X va urma în curând. Această ediţie turcească însă necorespunzînd nici pe departe cerinţelor unei ediţii critice, ea nu se poate utilisa decât numai cu mare băgare de samă. Afară de multele greutăţi întîmpinate, bună oară, în identificarea numirilor geografice, auzite şi redate foneticeşte greşit de Evlia Celebi şi apoi deformate şi mai mult de copişti, cetitorul trebuie să mai ţină samă şi de greşelile de tipar, care foiesc în această tipăritură. Nu se prcsintă mai bine nici textul volumului VI, de şi volumul acesta, cuprinzînd călătoriile lui Evlia Celebi prin Ungaria, a apărut cu cheltuiala Academiei din Budapesta, înzestrat cu o frumoasă prefaţă în limba turcească a lui Arminius Vdmbery. Apoi censura de supt vechiul regim otoman a mai suprimat şi ea multe părţi din manuscript, aşa încît o ediţie complectă şi desăvîrşit îngrijită a Siyahetnamelei este, cum spune Babinger, „o urgentă datorie a ştiinţii“. Viaţa lui Evlia Celebi ni este cunoscută numai din datele răzleţe ce se pot culege din opera lui. El s’a născut în 1020/1611, la Istambul, ca fiul lui Derviş Mehemed Zilli (Siyahetname, I, p. 218 5 III, pp. 442-43), care a servit, de la Suleiman I până la Sultan Ibrahim, zece Sultani, în diferite funcţii militâreşti, murind însă în rostul de cuiumgi-başi (capul corporaţiei giuvaergiilor din Istambul). Amîndoi bunicii lui au servit ca stegari în armata lui Mehemed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului (I,p. 94} III, p. 444). Mama lui Evlia Celebi a fost soră cu Melek Ahmed-Paşa, Mare Vizir din August 1650 până în August 1651, pomenit şi în textul nostru ca găzduitorul lui Radu Mihnea, în drumul acestuia de la Edime la Bucureşti. Evlia Celebi debutează în vrîsta de douăzeci şi patru de ani 1 1 Titlul ediţiei din Istambul este Evlia Celebi Siyahetnamesi (Cartea de călătorii a Iui Evlia Celebi). Un manuscript păstrat la Viena poartă titlul de Ta'richA' Seyyah (Cronica călătorului). Despre manuscriptele cunoscute astăzi, precum şi despre întreaga bibliografie a Siyahetnamelei, v, Fr. Babinger, Die Geschichts-schreiber der Osmanen (Leipzig 1927), po. 221-2. www.dacoromanica.ro Călătoria lui Evlla Celebi prin Moldova 7 ca hafîz (recitator al Coranului) în Aya Sofia. Sultan Murad al IV-lea, încântat de frumoasa voce a tinărului, il primeşte in Palat ca muhasîb (secretar intim). După doi ani Evlia Celebi părăseşte Palatul cu rangul de spahiu cu soldă (II, pp. 244-8). De atunci el trăieşte numai pentru călătoriile sale. De altfel, veşnicul dor de călătorii il frămînta încă din copilărie. El ni povesteşte că pe atunci l-a visat pe profet şi pe cei patru califi întrînd cu alaiu în geamia Aii Celebi din Istambul. Unul dintre însoţitorii Profetului l-a îndemnat pe Evlia Celebi copil să se apropie de profet şi, sărutîndu-i mina, să-i ceară intervenţia (şifaet). în momentul cînd Evlia Celebi a atins cu buzele mina profetului, emoţionîndu-se, în loc să spună: „Şifaet, ia rasul Ullah" 1 (Intervină, o, profet al lui Allah), el a zis: „Siyahet, ia rasul Ullah" (Fă să călătoresc, o, profet al lui Allah 1), la care profetul, zimbind, i-a promis că i se va îndeplini rugămintea. Un derviş din ordinul lui Mevlevî i-a prezis din acest vis că el va deveni un mare călător. Apoi, dîndu-i şapte volume de cărţi istorice, l-a îndemnat ca, descriind viitoarele sale călătorii, să înceapă cu descrierea Istambulului. Prima sa călătorie mare a făcut-o în 1635, însoţind pe Sultanul Murad al IV-lea în expediţia acestuia contra Persiei. După întoarcere, el găsi aproape în fiecare an câte un prilej să visiteze provinciile, fie apropiate, fie depărtate, ale stăpînirii turceşti. Unchiul său, Melek Ahmed-Paşa, devenind Mare Vizir, Evlia Celebi a avut ocasia să stringă legături de prietenie în rîndurile înalţilor demnitari ai cîrmuirii, asigurîndu-şi astfel şi sprijinul oficialităţii pentru călătoriile sale. Pînă în anul 1651 el visitase Brusa, Nico-media, Batum, Trapezuntul, Creta, Erzerumul, Azerbeigianul, Geor-gia, Damascul, Siria, Palestina,Urmia, Sivasul, Curdistanul, Armenia, Meca şi Egiptul. în 1651-52 el a făcut mai multe călătorii prin părţile Rumeliei, în Bulgaria şi Dobrogea. în 1655-56 el ajunge până la Basra, prin Van, Tebriz, Bagdad. între 1656 şi 1660, luînd parte la diferite expediţii militare, i se dă ocasie să cerceteze Polonia, Anatolia, Moldova şi Ţara-Romănească (1659), Ardealul, Bosnia şi Dalmaţia. Călătoriile sale în Ungaria şi a doua călătorie prin Ardeal cad între 1660 şi 16f4. în 1664 el însoţeşte pe Cara Mehemed-Paşa, solul înaltei Porţi, la Liov, resultînd din această călătorie o interesantă descriere a Vienei şi a Austriei. De la Viena, el îşi continuă drumul singur prin Europa, www.dacoromanica.ro 8 Dr. Andrei Antalffy călătorind până la Dunkerque, de unde s’a întors la Constan-tinopol prin Suedia, Polonia, Rusia şi Crimeia, dar nu în 1668, precum susţine Babinger, ci cu doi ani înainte, fiincă în anul 1666 îl vedem la Alba-Iulia, de unde porneşte, cu scrisoarea de recomandare a lui Apaffy, la Domuul Munteniei, trecând graniţa pe la Orşova. De Ta 1672 încoace Evlia Celebi n’a mai călătorit, probabil din causă că realisarea planului său de a strînge într’o mare operă în zece volume tot ce â văzut în lungile sale călătorii i-a cerut ani de muncă încordată şi obositoare. Cînd a terminat el această mare operă, nu se ştie. Nu ni este cunoscut nici măcar anul în care Evlia Celebi a murit, lipsind şi piatra de pe mormîntul său dintr’un mic cimitir din Pera. Evlia Celebi este vrednic să fie pomenit într’un rând cu cei mai iluştri călători din evul mediu, ca Ibn Fadlan, al-Masudi, Marco Polo, Ibn Bătută, şi cu contimporanul său, Spătarul Nicolae Milescu. Dacă facem abstracţie de micile sale braşoave şi de obiceiul său de a exagera, mai ales când e vorba de cifre (numărul locuitorilor oraşelor, al oştirilor, cantitatea prăzilor, etc.), cartea lui Evlia Celebi este un izvor nesecat de informaţii de tot felul. Oraşele, cetăţile, monumentele le descrie cu multă pricepere. El admiră frumuseţile artei creştine cu nu mai puţină însufleţire decât creaţiile artei islamice. Luptele la care el a fost martor ocular, evenimentele politice din zilele lui, intimităţile înaltelor personagii cu care el a ajuns în contact, sînt relatate de el cu multe amănunte interesante şi cu un deosebit farmec oriental în povestire, ceia ce face ca Siyahetnameaua lui să fie, pe lângă valoarea ei de izvor istoric, şi o lectură din cele mai captivante. Dintre multele traduceri parţiale, apărute după editarea textului turcesc, sînt de relevat două: traducerea în limba maghiară a călătoriilor în Ungaria, de către d. Karâcsony Imre (Evlia Celebi t'orok vildgutazo magyarorszdgi utazdsai, Budapesta 1904-1908, două volume); călătoria în Albania, tradusă de d. Fr. Babinger (Ewlya Tschelebi's Reisexvege in Albanien, Berlin 1928). Un mic fragment din descrierea unei călătorii prin Do-brogea s’a publicat în româneşte în „Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie", fasc. I, însă tradus din limba bulgară. Povestirea călătoriei lui Evlia Celebi în Moldova se găseşte în voi. V, pp. 329-361. Aceasta însă nu este singura lui călătorie în www.dacoromanica.ro Călătoria lui Evlia Celebi prin Moldova 9 ţinuturile locuite de Români. Aproape toate provinciile care fac astăzi parte din trupul patriei noastre au fost viăitate şi descrise de el cu diferite prilejuri. Astfel în 1651-2 el cutreieră Dobrogea, descriind călătoria aceasta în voi. III. O altă călătorie prin Dobrogea, din annl 1655 (cea publicată In „Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie"), se cuprinde în voi. V. Tot în voi. V avem descrierile oraşelor Akkerman, Bender, Hotin şi Cameniţa, pe care el le-a visitat călătorind, în 1657, cu oştirile turco-tătăreşti, trimese în Polonia, supt comanda unchiului său, Melek Ahmed-Paşa, şi a Hanului Crimeii, împotriva lui Rdkoczy. Apoi, în voi. VI, din povestirea campaniei pornite de Turci împotriva cetăţilor împăratului Leopold în Nordul Ungariei, campanie la care au luat parte, ca aliaţi, Hanul Crimeii, Domnii din Moldova şi Ţara-Românească şi Mihail Apaffy, pe noi ne interesează, între altele, o frumoasă descriere a oştirilor româneşti în toată splendoarea lor, precum şi a serbărilor din tabăra Marelui Vezir Koprolu, în cinstea aliaţilor. Cu această ocasie Evlia Celebi, văzând capetele de zimbru de pe steagurile moldoveneşti, spune, foarte naiv, că ele simbolisează primul bou care a ieşit cu Adam din Paradis. „In şa’a Allahu (cu ajutorul lui Dumnezeu) voiu pune, în curând, la îndemâna istoricilor noştri traducerea şi a acestor călătorii, achitându-mă prin aceasta de o datorie ce trebuia achitată încă de mult. Povestirea călătoriei lui Evlia Celebi în Moldova presintă un deosebit interes pentru istoriografia română, intru cât ea ni dă multe informaţii asupra campaniei turco-tătăreşti din 1659, determinată, precum se ştie, de ocuparea oraşului Iaşi de către Constantin Şerban, iar în Muntenia de răzvrătirea lui Mihnea. La această campanie, care s’a mântuit printr’o cumplită jefuire prin toată Muntenia, Evlia Celebi a luat parte ca intendent de muniţii al lui Ahmed-Aga, care fusese trimes de înalta Poartă ca san-giac-beg pe lângă Stefănită-Voda. După lupta decisivă de supt zidurile Iaşilor şi după înscăunarea fiului lui Vasile Lupu, Evlia Celebi cutreieră aproape toată Moldova, alăturându-se la o parte din oaste, care a fost trimeasă să urmărească duşmanul înfrânt. Apoi, când Calgha-Sullanul primeşte poruncă să treacă numai decât in Ţara-Romănească pentru a pedepsi pe rebelul Mihnea, îl vedem iarăşi pe drum, cu oastea tătărească, notând în ziarul său tot ce s’a petrecut şi în cursul acestei expediţii. După izbânda www.dacoromanica.ro 10 Dr. Andrei Antalffy de la Giurgiu, Tatarii au jăfuit, de-a lungul drumului lor, întreg Nordul Munteniei, apoi Tîrgoviştea şi Bucureştii, până la hotarul Moldovei, unde a încetat jaful. De aici Tatarii plecară spre Iaşi, trecând prin Focşani, Bârlad şi Vasluiu. Ultima călătorie a lui Evlia Celebi pe la noi a fost cea de la Alba-Iulia la Bucureşti, în 1666. Ea este povestită în voi. VII. întors la Iaşi, timpul de odihnă ce i-a mai rămas până la 19 Decembre 1659 (data plecării Turcilor din Moldova), Evlia Celebi îl foloseşte pentru descrierea oraşului. In această descriere el nî zugrăveşte un tablou al Iaşilor care ne surprinde prin marea bogăţie a datelor. El vorbeşte despre trecutul oraşului, despre clasele populaţiei, îndeletnicirile, portul şi obiceiurile lor, precum şi despre viaţa economică a locuitorilor. El înfăţişează cârmuirea ţerii, descriind rangurile de boieri cu atribuţiile lor şi consacrând un capitol întreg dăjdiilor pe care Moldova avea să le plătească în natură Turcilor. în descrierea oraşului Iaşi, pe lângă amănuntele topografice, el comunică şi unele date statistice, de şi în cifre exagerate până la absurditate (20.000 de case, 700 de străzi, 1.060 de circiume)-înfăţişând Curtea domnească, el admiră frumoasa alcătuire a clădirilor din cuprinsul ei, iar admiraţia lui ajunge la apogeu în faţa minunilor din biserica Trei-Ierarhilor, precum şi a podoabelor scumpe de pe sicriul moaştelor Sfintei Paraschiva — lucruri pe care le-a visitat şi le-a admirat mult încă un călător din Răsărit, creştin şi preot, Paul de Aleppo, care a visitat Moldova cu vre-o patru-cinci ani înainte de Evlia Celebi. Cât despre veracitatea lui Evlia Celebi în afirmaţiile sale cu privire la convertirea lui Ştefăniţă-Vodă la Islam şi la şovăirea chiar a lui Vasile Lupu in religia sa creştină, avem tot motivul s’o punem la îndoială. Astfel de biruinţe ale credinţii mahomedane asupra apărătorilor creştinătăţii din aceste părţi trebuie să fie inventate numai de proselitismul unui musulman prea zelos, cum era Evlia Celebi, şi ele trebuiesc puse pe acelaşi plan cu naivitatea lui de a vedea în zugrăvelile bisericii Trei-Ierarhi nişte scene din eschatologia coranică. în schimb, istoricii noştri vor putea găsi amănunte interesante şi cu totul noi în capitolul unde sânt povestite evenimentele din Ţara-Românească, petrecute supt Domnia lui Radu Mihnea. Din relatările lui Evlia Celebi asupra răzvrătirii lui Mihnea se www.dacoromanica.ro Călătoria lui Evlia Celebl prin Moldova 11 desprinde mult mai luminoasă figura acestui energic Domn. Ele ni arată şi felul cum au fost privite şi comentate faptele lui in cercurile oficiale ale Turcilor din capitală. Legenda despre primele începuturi ale oraşului Iaşi este un lucru nou. Ea însă, de bună samă, nu este de origine moldovenească, ci pare a-şi avea izvorul in hagiologia răsăriteană. Ţin să amintesc că Evlia Celebi este mult apreciat între orien-talişti şi pentru calităţile sale de scriitor. El scrie într’un stil simplu şi limpede, pe care nu-1 întunecă niciodată expresii prea căutate şi bombastice, aşa de frecvente la scriitorii savanţi din vechea Turcie. în traducerea mea, m’am silit să redau în mod credincios toate particularităţile originalului, păstrându-se numele Principatelor (Boghdan, Iflac), numele de persoane româneşti (Mihne, Istefan), numirile geografice (Iaşica, Bukreş, Iergoki, etc.) în forma lor turcească şi făcându-se identificarea acestora în note. Citatele turceşti din note sânt transcrise fonetic, literele româneşti complectându-se cu unele litere (k, 6, u) luate din noul alfabet turcesc. Dr. Andrei Antalffy. Târgul-Murăşului, 10 Iulie 1932. www.dacoromanica.ro Despre feriadnameaua1 lui Mehemed Ghirai Han contra lui Burunsuz Constantin begul Boghdanului. într’una din zile au sosit de la Mehemed Ghirai Han, Hanul Crimeii, de la Dedeş Agha, ialâaghasî1 * 3, şi de la Ahmed Agha, miitevekkilul4 din Ismail, arzmazhare 5 către Koprulii Mehemed-Paşa, toate cam în următorii termini: In ţara Boghdanului vostru* care este locuită de ra’ialele 6 celor două sfinte tărâmuri prea-venerate 7, un viclean cu numele de Burunsuz, ajutat de sceleraţii maghiari ai regelui Racofcii8, s'a făcut stăpân pe oraşul Iaşilor. 1 Feriadname este o scrisoare de alarmă şi de chemare intr'ajutor. Asemenea scrisori se trimeteau Înaltei Porţi de către provinciile strămtorate de duşmeni. 3 Turcii il numiau pe Constantin Cirnul Burunsuz Constantin. Burun înseamnă nas, burunsuz cel fara nas, cârn. * lalâaghasi: aghaua ţinutului litoral. El işi avea reşedinţa la Akkerman. 4 Miitevekkil aicea: locţiitor. 6 Arzmazhar este „petiţia ce se presintâ Sultanului sau Marelui Vizir in numele a toată armata sau in numele unei provincii întregi. Petiţia ce o presintâ un particular se numeşte arzuhal“ (Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, p. 562, nota 129). “ Ra’ia ca termen arabic este pluralul din ra’iiia (cei păscuţi, guvernaţi). In terminologia juridica a Islamului el se intrebuinţeaza in înţelesul de locuitori creştini ai Imperiului Otoman, supuşi haraciului. Beraia in schimb este cetăţeanul scutit de haraciu. 7 Cele doua sfinte tărâmuri (in limba arabă: haramăni muhtaramăni) sânt Mekka şi Medina. Aceste doua oraşe prin covârşitoarea lor insemnatale in practica religioasa a mohammedanilor de pretutindeni simbolisează întregul dar ul-islam, va sa zică totalitatea teritoriilor supuse suveranităţii islamice. Despre noţiunile dar ul-islam şi dar ul-harb, v. „Enzyklop, d. Islam", I, p, 956. Vechea teorie asupra suveranităţii otomane este tratată sumar in cartea lui A. Heidborn, Droit public et administralif de l'Empire Ottoman, voi. I, p, 82. 8 Râkâczy. Turcii il scriu şi Racocii. www.dacoromanica.ro Călătoria lui Evlia Celebi prin Moldova 13 Beiul Kife 1 a fugit din Boghdan şi în present stă în peninsula Crimeia, la Baghce-seraiul nostru. în ţinuturile Iflacului Givan Beg I 2 * l-a aruncat pe Gian Arslan-Paşa în apa Dunării cu oaste cu tot, şi numai cu greu au putut trei viziri să se retragă în cetatea Iergoki8... Când se cetiră feriadnamelele acestora în presenţa ilustrului Vizir Kopriilii, se şi înfăţişă înaintea Maiestăţii Sale Padişahului, şi, după ce se sfătuiră conform textului sfânt (al Coranului): „şi sfâtuieşte-te cu ei în afacere" 4 *, se trimeseră îndată porunci şi înalte ordine scrise către toţi mir-i-miranii6 şi mir-i-livalele6 din vilaietul Rum 7, precum şi către ialâaghasî şi Hanul Tătarilor. Scaunul Boghdanului fu dăruit lui lstefan Bei, mult iubitul vlăstar urâcios 8 al lui Lupul-Bei, care, mazilit de domnia Boghdanului, se află pe veci întemniţat în Iedikule9. După ce i s’a conferit tligh-xA şi tabl-U-alem-ull0 II, şi printr’un firman împărătesc i s’a rânduit o oaste de 10.000 de viteji aleşi, renumiţi, Fazlî Ke~ mankeş Ahmed Agha, în calitate de iskemle-aghasî u, o şi luă grăbit spre oraşul Iaşâc (sic). Musalî Agha, din Seiavuş Paşa, care era mir-i-achor 12 al Sultanului, la rândul lui plecă la Hanul I In text Kijh. O deformare a numelui Ghica. 8 Numele turcesc al lui Mihnea al II-lea. In text conjuncţia ve dintre cele două nume proprii trebuie inlăturată. 8 Irkuki. Este Giurgiu. 4 Coranul, III, 153. 8 Mir-i-miran este forma persiană a termenului begler-beg (beiler-beiu). Termenul arab este amir-al-umară. V. Dimitrie Cantemir, 1. I. O., pp. 45, 116 şi Enzyklop. d. Islam, I, p. 757. 8 Mir-i-livă era comandantul militar al unui sangiac. 7 Rumelia, turceşte Rum-ili. 8 El era urăcios numai intru căt era creştin. Un atribut intrebuinţat stereotip faţă de creştini. 8 Cele Şapte Turnuri, vestita închisoare din Istambul. 10 Insigniile guvernatorilor de provincii. Tugh-ul, in caşul principelui Moldovei, este; trei coade de cal. Tabl-u-alem-ul înseamnă literal; toba şi stindardul. In Ist. Imp. Otoman, p. 13, Dimitrie Cantemir ni descrie cu de-amănuntul aceste insignii, de şi terminii in traducerea românească sunt redaţi printr'o transcriere fonetică total imposibila. De ex. in loc de boruxeni şi zildzani trebuie bo-ruzen-i şi zilzen-i, etc. II lskemle-aghasi (aghaua Scaunului) era delegatul Porţii Încredinţat cu insca-unarea principelui nou-numit. 18 Intendentul grajdurilor împărăteşti, unul din aşa-numiţii coltucvezirleri (v Dimitrie Cantemir, Ist. Imp. Ot., pp. 632-4). www.dacoromanica.ro 14 Dr. Andrei Antalffy Tătarilor. Apoi, pentru că Izzizade Ahmed Agha, fostul silahşor1, al Sultanului, ajunse sangiac-beg pe lângă noul Domn al Boghda-nului, Istefan Bei, smerenia mea am pornit cu el in această expediţie în Boghdan, ca îngrijitor al muniţiilor sale1 2. Urmează acuma descrierea călătoriei noastre împreună cu Ahmed Agha, de la Edirne3 până în ţinuturile Boghdanului, când, într’o zi de Sâmbătă, la 23 ale binecuvântatei luni Safer, în 1070, anul de faţă 4, vilaietul Boghdanului i s’a dăruit lui Istefan Bei, mult iubitul fiu al lui Lupul Bei. Pornind de la Edirne spre Nord, am ajuns întăiu în satul Gul-baba, un sat înfloritor cu vre-o două sute de case. Aici este înmormântat Gulbaba Sultan5 într’un chaiabăn 6. Plecând de aici, am ajuns la satul Ciomlec. Aici este o grădină a Chunkiarului7, în felul grădinii „celei cu stâlpi" din Irem 8. în această grădină privighetorile dimineţii, cu duioşia cântecelor lor, te fac să suspini. Iar miresmele a fel de fel de flori din ea îţi îmbălsămează „creierul". Dacă aş descrie unul câte unul locurile de plăcere ale palatului Chornak (?) de aici, s’ar umplea un lung sul de pergament cu ele. Pretutindeni izvoare cu. apă limpede, basinuri şi şadirvane 9. Cine se uită la jocul apelor din-tr’însa, când ele ţâşnesc în sus, rămâne cu degetul în gură10. Nicăieri, nici chiar în grădina Iremului, nu sânt copaci aşa de înalţi şi umbroşi ca acei din această grădină, decât poate în munţii Izmidului. Smerenia mea am văzut în această grădină un uriaş 1 Maestru de menaj. Astiel se numiau şi muşchetarii din garda Sultanului. ‘ In text: levazimini goriip. 8 Adrianopol. 4 = 8 Novembre 1659. 5 Cuvântul sultan inaintea unui nume de bărbat înseamnă monarh; după un nume de bărbat înseamnă sfânt; după un nume de femeie : princesâ. D, CI. Huart, autorul articolului din „Enzyklop, des Islams", p. 192, despre Gulbaba din Buda, pare a nu fi avut nicio cunoştinţă despre existenţa incâ a unui sfânt cu acelaşi nume, inmormântat in apropierea Adrianopolului, Altfel el har fi amintit fără îndoială. 6 Grădinuţă cu flori. 7 Chunkiar, prescurtat din Chudavendkiar (servitorul lui Dumnezeu), este titlul obişnuit al sultanilor. Murad I fu cel d'intâiu care işi asumă acest titlu, 8 O grădină legendară, menţionată in Coran, LXXXIX, 6. 0 Şad'Tevan, după pronunţarea vulgară a Turcilor : şadirvan, este o cişmea cu mai multe ţâşniri, construită in forma unui chioşc. 10 Uimit, www.dacoromanica.ro Călătoria lui Evlia Celebi prin Moldova 15 copac bătrân, al cărui trunchiu a măsurat nu mai puţin dc şaizeci de picioare. Coroana copacului era cu totul putrezită, aşa încât i-a rămas numai trunchiul. în timpul de faţă această grădină îngrijită are un „ustâ“ 1 şi trei sute de grădinari din kulahlî bos-tangiiI 2. Apoi, în acest palat bine clădit3 se păstrează chilatele4 * şi şelele lui ChudavendkiarB, lâldârâm Chan şi Murad Chan 6. De aici, tot spre Nord, am ajuns la o localitate numită Der-bend-i-kebir7, un sat bulgăresc situat într’o regiune plină de văi. Acest sat înfloritor, ca sat musulman, este scutit (de haraciu). De aici am ajuns la Derbend-i-saghir8, tot un sat bulgăresc; apoi la Ruhbankariesi, care înseamnă: satul preoţilor. Şi acest sat este locuit numai de Bulgari. Pornind iarăşi spre Nord, am ajuns la Aşâclar, de acolo la îşâclar. Amândouă localităţile sânt sate moslimice şi alcătuiesc un ziamet9 10 II. După aceia am întâlnit în drum localităţile Ismail-Fakî şi Orenler. Aceste două sate sânt asemenea moslimice şi sunt un ziamet al şoimarilor. De aici am ajuns la cetatea Boihad. Descrierea cetăţii Boihad, mai bine zis a oraşului Carnabad.—?e vremuri o zidise Derune ,n, regele Adrianopolului. O mai înfrumuseţa Valad, care venise din Cazanul rusesc. Fiindcă numele acestui Valad în limba rusească este Boihad, iar numele acesta, în construcţia de izafet cu cuvântul kalJa n, dă kal‘a-i-Boihad 12, oraşul se pomenia supt acest nume. Pe la anul 76813, în epoca lui Sultan Musa ben lâldârâm Baiezid Han, când acesta era un I Ustă = maestru (grădinar). 3 Bostangii cu căciulă. Despre bostangii v. Dimitrie Cantemir, Ist. Imp. Of., p. 687. • în text: muşeiied, un epitet întrebuinţat stereotipic. 4 Referitor la chilat v. interesantele note din Dimitrie Cantemir, Ist. Imp. Of., p. 239. * Murad I. 6 Murad II. 7 Derbendul Mare. 8 Derbendul Mic. 9 Domeniu dat ca feud, in valoarea de mai sus de 20.000 de akce. Un akce era egal cu a cincea parte a centimei. 10 Probabil o persoană inventată de Evlia Celebi, după Derun, străvechiul nume al oraşului. II Kal'a înseamnă cetate. 18 Cetatea Boihad. *8 = D, Hr, 1366. www.dacoromanica.ro 16 Dr. Andrei Antalffy umil padişah peste Rum[ili] ca şi orişicine dintr’o dinastie mică, vizirul Timur-Taş Paşa a smuls-o din manile necredincioşilor şi i-a dat numele Karân-Abad, ceia ce însemnează: „să devie cât mai grabnic înfloritoare". De atunci, în gura poporului, printr’o rostire strâmbă,! se zice Carnabad. Astăzi oraşul Carnabad este un chass' al Paşii de la Silistra, din vilaietul Ozu, şi-l administrează subaşâ~ul (oraşuluiI 2). El se arendează cu o sumă de tr^i pungi3, şi este o distinsă cază4 la rangul de 150 de ahce 5. Comunele dependente de această caza îi aduc cadiului un venit legal de patru pungi ca haram-akce6. Are un loc de reşedinţă pentru ketchudâ7, are un sirdar al ienicerilor, un nakîb8, un sirdar şi un muhtesib9. Ca aşezare, oraşul este situat la poalele unui deal înalt îmbrăcat cu flori, pe un şes întins şi neted. Are în total o mie de case smerite cu un rând şi cu două rânduri10 II, toate acoperite cu ţigle. Fiecare casă are câte o grădină şi este înzestrată cu apă curgătoare* Dintre giamiile sale, cea a lui Raccaş Sinan Beg, din piaţă, reuneşte o mare turmă cuvântătoare. Ea este o foarte mare giamie, zidită în stil vechiu, cu un singur minaret. Mai sânt multe mesgide n, techele 12 şi şcoli în acest oraş, pănă şi o baie răcoritoare, care este de asemenea unul din aşezămintele pioase ale lui Raccaş Sinan Beg. în oraş se găsesc tot felul de dugheni. Datorită climei blânde, locuitorii sânt sănătoşi, iar fructele de toate soiurile sânt dulci şi gustoase. De aici, mergând iarăşi spre Nord, am ajuns la localitatea I Cbass este un domeniu al fiscului afectat ca beneficiu unui demnitar. 8 Subaşă-ul era şeful poliţiei. Literalmente : prefectul apelor, fiindcă odinioară ingrijia numai de stropirea străzilor. 8 Punga (turceşte kise) valora pe atunci cam 500 de taleri imperiali. 4 Districtul de supt jurisdicţia unui cădi, 5 Ca plata (probabil lunară) a cadiului. în text papeli este greşeală de tipar. Trebuie paieli. 6 Amenzi. 7 Aici inspector de domenii. 8 Nakib-ul-eşraf era mai marele ulemalelor dintr'o provincie. 8 Funcţionar de poliţie având controlul măsurilor, 10 în text: tahtăni ve-fevkdni evler (case scunde şi inalte), II Mesgid-ul este o giamie mică, o moscheie care n’are privilegiul de a se celebra in ea rugăciunea de Vineri (Dim. Cantemir, Ist, Imp, Ot., p, 40). 18 Tekkie sau tekke este o mănăstire mică a dervişilor. www.dacoromanica.ro Călătoria lui Evlia Celebi prin Moldova ii Cara-Sarî. Locuitorii acesteia sânt muslimi şi creştini. De aici, călătorind tot spre Miazănoapte, am ajuns la cetatea Aitos. Şi aceasta fusese cucerită de Timur-Taş Paşa, în anul 768l. Ha alcătuieşte un chass al Paşii de la Silistra şi este voivodat. De aici, urcând coasta înaltă a muntelui Cenke1 2, de partea cealaltă am intrat în localitatea Ienikoi, unde făcurăm popas. Locuitorii săi sânt bulgari şi muslimi. De aici, urmând tot direcţia Nordului, am ajuns la cetatea Provadia. Oraşul acesta îl descriseserăm cu de-amănuntul într’un volum anterior al nostru; acum însă este cotropit de un „ciamapur" 3 de Ruşi, Valahi, Moldoveni, încât numărul lor cu limba nu-1 poţi grăi. De aici, tot spre Nord, am ajuns la Cazîkoi, care este un ziamet înfloritor; la Gurz-‘Ali, tot un ziamet, de felul grădinii Irem, la satul ‘AlîkOi, care se ţine de cazaua Hagi-oglu, apoi la satul Cioban-ese care este un sat musulman pe pământul Dobrogii. Plecând mai departe spre Nord, am ajuns la satul Muruvvetli, apoi la satul Ciragii. Acesta din urmă este un sat tătărăsc, având şi o geamie. Este situat pe margenea districtului judecătoresc Babadag4. Mai spre Nord am ajuns la satul Tanrî-verdi5. De acolo, mergând iarăşi spre Nord, am ajuns la oraşul înfloritor Babadag. Oraşul acesta este cotropit de atâtea cete de ostaşi creştini, greci, bulgari, valahi şi moldoveni, încât nu-i chip să-i aminteşti pe toţi. Slavă Domnului, în urma acestei conscrieri a ostaşilor, de la Cenke- ■ balcani pănă la dealul Sugiu, în trecătorile Copranului şi ale Cazanului nemai rămânând niciun haiduc, ţinuturile de acolo au devenit sigure şi liniştite, Plecând iarăşi spre Nord, am ajuns la cetatea Tulcea. Din cele douăsprezece cetăţi din jurul ei s’au conscris iarăşi ostaşii creştini în număr de 10.000 cari au venit cu toţii înarmaţi. Trecând apa Dunării, încă în ziua aceia străbăturăm insula Tulcei şi făcurăm popas pe malul Dunării. După ce cu şaizeci de corăbii am trecut 1 = D. Hr. 1366. s In text: Cenke balcani. Balcan ca nume comun înseamnă: munte împădurit sau un lan( de munţi împăduriţi. * Asupra cuvântului ciamapur din text dicţionarele turceşti şi cele persane nu dau nicio lămurire. Nici chiar marele Kamus-i turki. După context el trebuie să însemne: o mare mulţime. 4 In text: Babadag cazaşi bududinda. 1 Tanri'Verdi (ca nume de persoană şi Allah verdi) înseamnă: a Deo datus 2 www.dacoromanica.ro 18 Dr. Andrei Antalffy iarăşi peste Dunăre, cu mare iuţeală, într’o singură zi, am intrat în oraşul mare Bender-Ismail. Am stat şi aici, trei zile. Numărul ostaşilor creştini, din breslele bozagiilor, cârciumarilor şi pescarilor, cari, conscrişi, veniră cu armele lor, era peste 20.000. Mare-i înţelepciunea lui Allahl Pe când noi petreceam în acest oraş, de odată ne-am pomenit cu Kemankeş Ahmed Agha — acela care fusese numit iskemle-aghasi şi ca atare a şî plecat în Boghdan, — intorcându-se la Ismail, fugind din Iaşi. In ziua aceia au sosit de la ialî-aghasî, de la aghalele din Akkerman şi Bender \ de la ot-aghalele Tătarilor din Bugeac, precum şi de la Calghai Mehemed Sultan1 2 * 4 scrisori cam cu următorul conţinut: «Dacă vrea şi Dumnezeu, în ziua a douăzecea a lumii Rebi-> Dumnezeu, prin această biruinţă a mea asupra necredinţei, am săvârşit un act meritos peste măsură. Faţa Beiului s’a luminat, iar foarte multe greutăţi de ale sale s’au înlesnit şi a ajuns stăpân pe o avere ca şi a lui Carun3. După aceia m’am apucat şi smerenia mea să descriu oraşul. 1 Formula confesiunii mohammedane se numeşte in teologia muslimica keli-metein eyşehade (cele două cuvinte ale mărturiei) şi ea sună cum urmează: ay hadu inna la ilaha ill Allahi wa-Muhammedun rasulu ’llahi. (Mărturisesc că nu este alt Dumnezeu decât Allah şi că Mohammed este trimisul lui Allah.) 3 Literalmente: să rămâie aici (burada halsin). 8 Carun este identic cu Core din Biblie (IV, Moise, 16, 1-31; 26, 9). Coranul (XXVIII, 76), il pomeneşte astfel: „Noi ii dădurăm comori incât numai cheile sale ar fi ingreuiat o ceată de bărbaţi puternici". Legenda il confundă cu Croesus, www.dacoromanica.ro 38 Dr. Andrei Antalffy Descrierea oraşului Monahului Iaşica. Povestea1 întemeierii acestui oraş. — După înştiinţările istoricilor eleni, mai înainte vreme trăia pe meleagurile acestea un monah, un sfânt al necredincioşilor. Vechimea lui urcând pănă la Isos, el era unul care şedea şi vorbia des cu ucenicii, iar, cu şase secole în urma lui Isos, el apucă încă în deplină putere şi pe prea-cuviosul susţinător al profeţiei 2. Numele acestui călugăr era Iaşica. Ajungând el moşneag neputincios, necredincioşii de pretutindeni îi trimeteau prinoase şi daruri, astfel încât el îşi strânse o avere care trecea de o mie de ori peste# un milion. într’o zi, murind acest patriarh, care nu era ierarh 3 4, el fu îngropat pe locul unde locuise. Cu bănet cât ai lui Carun, fu zidită de-asupra lui o cogeamite mănăstire care, după numele lui, fu numită mănăstirea Iaşica. Trecând zilele, pe locul acesta a luat fiinţă un oraş din cale afară de mare, care fu numit tot după numele acestui popă. Mai târziu, printr’o rostire strâmbă a acestui cuvânt, oraşul se făcu cunoscut supt numele de Iaşi. Mai în urmă, un craiu, numit Curtea i (sic), unul dintre fiii Craiului Salsal, împodobind acest oraş şi făcându-1 înfloritor, şi-a ridicat un seraiu imens. Acestui seraiu, care fu numit după numele craiului şi care serveşte de seraiu Beilor (de astăzi), i se zice Curtea. Este un seraiu vrednic de pildă, aşa, încât trebuie să-l vezi. în anul 8055 lîldîrîm Beiazit Chan sosi ca un fulger, trecu pe toţi necredincioşii prin dinţii săbiei, cuceri oraşul, pe necredincioşii cari scăpaseră de sabie îi puse la haraciu, apoi trecu pe malul de dincolo (al mării), la Sinab 6. încă în anul acela necredincioşii s’au strâns laolaltă, şi, făcând in jurul oraşului Iaşi un zid tare, iarăşi s’au răsvrătit. Iarăş a venit lîldîrîm Chan asupra lor. Pe necredincioşi i-a trecut prin sabie, iar cetatea zidită de ei a dărâmat-o. Trecând din nou lîldîrîm în Anadolu, ei iarăşi s’au răsculat, şi, de oare ce, în cursul anului, s’au mai răsvrătit de şapte ori, tot în felul acesta lîldîrîm Chan venia la fiecare (răzvrătire) cu negândită iuţeală, pe rebeli îi pedepsia, oraşul îl 1 Cf. mai sus. * Pe Mohammed. * In text tot printr'un joc de cuvinte patrik bi-tarik. 4 Scris Kurtia, probabil din curte, in care Evlia Celebi vede o persoana. » =A. D. 1402. * Sinope. Turcii de astăzi il pronunţă Sinup, www.dacoromanica.ro Călătoria lui Evlia Celebi prin Moldova 39 izbia şl—1 lua. Pentru astfel de biruinţe, Maiestatea Sa Emir Sultan Beazit Chan fu supranumit Iîldîrim ChanL Răsvrătindu-se încă şi după aceia în nenumărate rânduri, ei îşi luau pedeapsa. La cea de pe urmă cucerire, oraşul fu închinat, ca vakf1 2 *, Mekkei şi Medinei. Sultan Suleiman® rândul ca lege (următoarele): ca numirea şi mazilirea Beilor să fie în măna familiei lui Osman: ca ei4 5, având sangiac şi tabl-(u-alem)s, pe sangiacurile lor să se zugrăvească un cap de bour •, ca în timpul războaielor Beii să iasă in tabără împreună cu familia lui Osman, cu o oaste compusă din douăzeci de giurzi6 de călăreţi şi 3.000 de dorobanţi puşcaşi; ca Beii, dacă demnitatea li este conferită pentru întâia oară, padişahului să—i plătească 1.500 de pungi, iar în fiecare an încă câte 150 de pungi pentru plata oamenilor Craiului 7, apoi 40.000 de oi pentru bucătăria padişahului şi meidanul ienicerilor; la fiecare an nou să dea arsenalului împărătesc 1000 de butoaie de său prost pentru uns galerele, o sută de butoaie de miere stropită, o sută de butoaie de ceară de albină şi piei de bou în număr de 1.000. Toate acestea trebuiau predate paşei din vilaetul Ozu. De şi, de la această orânduire încoace, (Moldovenii) trăiesc liniştit, ici-colea ei mai pun la cale câte o răzvrătire cu puterea banilor. Dar numai decât se pedepsesc cu asprime, jăfuindu-li-se şi distrugându-li-se ţinuturile şi vilaietele. Beii lor ca şi orişicare mir-i-miran8 musulman au păharnici, gărzi şi şatîr-i musulmani cu coifuri aurite şi cu topoare în 1 Iildirim înseamnă fulger. * Wakf in terminologia juridică araba inseamna: fundaţie pioasa, legat pios. La plural este awkaj sau wukuf. Turcii il pronunţă vakif, la plural evkaj. 8 Supranumit Kanuni, legislator (1520-1566), 4 Begii, Domnitorii Moldovei. 5 Vezi mai sus. 8 Despre terminul giurd dicţionarele mele nu cuprind nicio lămurire. Nu l-am găsit nici in operele lexicale turceşti ce le am la indemănă. In dicţionarul arab al lui P. J.-B. Belot giurd = troupe de chevaux; geride = corps de cavalerie. 7 Va sa zică al Sultanului. Printre titulaturile (elkab) Sultanului figurează şi titlul de craiu (devletu kiral). Cf. Fekete Lajos, Einjuhrung in die osm.-turk Di-plomatik d. turk. Botmăssigkeil in Ungarn, p. LII. 8 V. mai sus. www.dacoromanica.ro 40 Dr. Andrei Antalffy mână15 (ei mai au) o mehterhaneă2 compusă din câte şase inşi (pentru fiecare instrument), un divan~efendisi, doisprezece muslim~ capîgl-başî-i şi douăsprezece aghale, iar din partea Tătarilor tatar-aghale. Fiindcă aceştia (din urmă) sânt cei cari îngrijesc Casa, legea lui Stileiman Chan prescrie să se trimeată şi Olanilor (tătari), în fiecare an, câte cincizeci de butoaie de miere şi o sută de capete de catâri ca prinos. Legea lui Siileiman Chan este în vigoare pănă astăzi. Fiindcă Beiul (Bogdanului) are un venit de 8.000 de pungi europene 1 * 3, apoi 2.000 de pungi în daruri şi 2.000 de pungi în provisii, ţerile Bogdanului şi Iflacului sânt acelea care îmbogăţesc pe mai marii divanului, pe vizirii şi demnitarii din Istambul. Smerenia mea sânt bine informat asupra scărilor din aceste ţeri. Demnităţile de guvernator în Boghdan şi în Iflac sânt mai rodnice decât cele din Baghdad şi Egipt, însă ele se conferă numai creştinilor4. înfăţişarea teritoriului oraşului Iaşi. — Oraşul Iaşi este situat spre Nord de Dunăre, între două conace, pe o vastă întindere de pământ, care, în partea de Miazănoapte, are nişte dealuri joase, spre kîbla5 formează un şes cu păşuni, spre Miazăzi are un lac artificial, iar spre Apus sânt nişte dealuri păduroase şi lanuri de sămănături. Cuprinde în total douăzeci de mii de curţi6. N’are de loc case care să fie acoperite cu ţigle sau plumb. 1 In text: Altin damli ve elleri teperlt musulman şatirlan, Şatârlii erau nişte servitori de casă cari, in timpurile anterioare Tanzimat-ului, formau escorta unui inalt ofiţer din suita Sultanului. 3 V. mai sus. “ Kise-i-rumi. 4 Ceia ce spune Evlia Celebi despre imensele venituri ale Domnilor din Moldova şi Muntenia pare a fi fost un fapt, pe care se punea mare temeiu şi in administraţia Imperiului ottoman. In Nasihatnameaua (Cartea de sfaturi), compusă in anul 1640, pentru Sultanul Ibrahim l-iu, de un fost Mare Vizir al său, pe la sfârşitul cap. X, unde se vorbeşte despre dările „avariz“ şi „haraciu“, autorul spune Sultanului: „Moldova şi Valahia sânt locuite de raiale, cari plătesc haraciu Chunkiarului mieu. Acest haraciu se achită in fiecare an, intr’o singura sumă. Voevozii Maiestăţii Voastre au un venit suficient. Prin urmare, in această privinţă, nu este nimic de temut. Ce e drept, ei s'au purtat rău in câteva rânduri din propria lor lăcomie; altfel nu se poate spune nimic împotriva lor" (Zeitschrift der Deutschen Morgenlăndischen Gesellsckaft, XVIII, p. 699), 6 Direcţia Mekkei. 5 Ifl text Kurth (Curte). www.dacoromanica.ro Călătoria lui Evlia Celebl prin Moldova 41 însă este zidit din piatră. Seraiurile şi mănăstirile sale sânt numeroase. Seraiul (Curtea). — Acesta este un seraiu măreţ, în care toţi Beii cari veniau zidiau câte o clădire, aşa că seraiul se ridică astfel clădire după clădire. Cel care a stăruit mai mult în desăvârşirea frumuseţilor acestuia a fost Lupul Bei, tatăl lui Istefan Bei, care, în timpul de faţă, se află întemniţat în Iedikule. Fiind stăpân pe o avere cât a lui Carun, el puse să se clădească palate cu două rânduri şi cu un rând, băi, basinuri, şadirvane1 şi coridoare, încât limba nu le poate descrie. Ferestrele şi balcoanele privesc către un lac. De jur împrejur seraiul este împrejmuit cu un zid frumos în formă de cerc, în felul unei cetăţi cu ziduri (puternice) ca acele ridicate de Şeddad1 2. Spre Sud şi de jur împrejur este un şanţ, iar spre Nord o poartă de fier; în faţa porţii (stau) cinci-şase bevvahi3. Are şi o vastă divan chane4 * în care încap cinci sute de persoane. Ferestrele ei stau faţă în faţă. Seraiul mai este frumos înzestrat cu mai bine de o sută de celule pentru icioghlani, (într’un edificiu) acoperit cu ţigle smălţuite, puse unele peste altele; apoi cu o pivniţă, o şelărie şi o tesiarhane6, adecă locul unde sade defterdarul. Asemenea este şi meidanul seraiului unul din podoabele sale. (Cu un cuvânt) este un seraiu mândru, şi tare ca o cetate6. în faţa acestui seraiu este un lac. Acest lac nu exista odini-oară. Lupul Bei a dărâmat un val de pământ dintre două coaste de deal, primind voie pentru aceasta de la Sultan Miirad Chan al IV-lea. Lacul s’a format astfel, din apele râului Iskînti. Circumferinţa lacului măsoară 8.000 de mile (sic) şi la capătul de jos sânt nişte mori de apă. Lupul Bei a construit pe malul acestui lac o baie, încât în tot Frenkistanul7 nu se află o baie aşa de. strălucitoare ca aceasta. Când Sultan Miirad Chan auzi despre 1 V. mai sus. 7 Numele unui vechiu rege din Yemen, ajuns celebru prin monumentele ridicate de el. * Străji. 4 Un coridor larg. * Tesbar-hane din text este o greşeala de tipar. * In text: kale-misal. asămuitor cu o cetate. 7 Europa. www.dacoromanica.ro 42 Dr. Andrei Antalffy splendoarea (acestei băi), el exclamă! „Nu trebuie suferit ca acest blăstămat să facă din ce în ce mai mult pe craiulAbia ajunseră vorbele Sultanului în urechile lui Lupul Bei, acesta şi trimise sederazamului Cara Mustafa Paşa o scrisoare cam în aceşti termini: „Să mă chemaţi de grabă în faţa Padişahului, ca să îmbrăţişez islamul în prezenţa Padişahului. Dacă voiu rămânea mai departe vezirul Boghdanului, Padişahului mieu îi voiu plăti cu umilinţă 1 cinci sute de mii de galbeni, iar Domnului mieu1 2 * o sută de mii“. Iată cum suna scrisoarea de pe pecete: Muhibb- i-Khanedan-i-al-i-Osman-Lupul Voivoda-i-Serhadd-i-Boghdan“ *. Mu-rad Chan, văzând această frumoasă potrivire a rimelor, a trimes vorbă ca Lupul Bei să vină fără de întârziere pentru a se face musulman. Dar, înainte de a sosi el, Murad Chan a trecut în lumea eternităţii, iar Lupul Bei s’a întors din drum şi a rămas în rătăcire4. Mahalalele oraşului Iaşi5. — Ele cuprind douăzeci de mii de case acoperite cu stuh, pe un şes, la Nord de seraiul Beiului. Printre aceste case sânt vre-o şapte sute de străzi, care sânt curate, largi, pardosite cu piatră (sau) acoperite cu scânduri goale6. Casele cu acoperişuri de şindrilă sau de scânduri aşezate unele peste altele sânt ale boierilor, vameşului, Logofătului, Vistierului, Hatmanului, Cuparului, şi de multe ori şi ale negustorilor 7. In ogrăzile lor nu prea sânt vii şi grădini. Gardurile sânt făcute din trestie, mărăcini şi papură. Mulţi dintre negustori sânt de neam lăzi8. Mănăstirile. — Are unsprezece mănăstiri, ale căror părechi nu se găsesc nicăiri, poate numai în Rusia, la Chiev. întâia dintre 1 Khidmet ederim, 9 Sederazamului. 8 Pe româneşte: Iubitorul Chanilor din dinastia lui Osman, Lupu Voevodul ţerii megieşe a Moldovei. 4 A rămas creştin. 6 In text: laş şehrinin varoşu. Termenul varoş ca şi foburg, mahala, inseamnă cartierele situate afara din incinta ceta(ii propriu-zise. 8 Iilvan din text imi este necunoscut; o fi ialin, care inseamnă gol. 7 In text boia este o greşeală de tipar Trebuie cetit boiar. Logofăt este scris ca laghufet, Vistier ca pistier, Hatman ca kbatma. 8 Din Trapezunt. www.dacoromanica.ro Călătoria lui Evlia Celebi prin Moldova 43 ele este destinată pentru ţinerea slujbelor (domneşti)1 şi se găseşte chiar în faţa seraiului Beiului. E o mănăstire de o solidă alcătuire, dar nu cine ştie cât de meşteşugită şi împodobită. în epoca lui Iîldîrîm Beiazid această biserică era o geamie a musulmanilor. Mai târziu prefăcându-i mihrab-ul1 2 in poartă, o făcură iarăşi biserică. Fiind un loc străvechiu de închinăciune, este foarte venerată. Tot in ea îsi are mormântul ) un preot despre care se spune că fusese un contimporan al lui Isos, cel Sfânt3. Apoi, afară din oraş, lângă drumul portului Calas 4, pe malul lacului Iurpuski, pe un povârniş, este mănăstirea Mnukulh. Este un loc vrednic de amintit şi este (clădit) ca o cetate5. Se spune că ar fi rămas încă din epoca lui Isos, Cel Sfânt. în ea trăiesc cinci sute de eclesiastici: preoţi, monahi, vlădici şi patriarhi necredincioşi. După aceia, pe malul lacului din oraşul Iaşi, este mănăstirea Galata. Şi această mănăstire a rătăciţilor este cât o cetate de tare. Burunsuz Constantin, închizându-se în această mănăstire, puse de săpară în afara ei o tabără din cale afară de mare, încât îţi trebuiau, şase ceasuri ca s’o ocoleşti. Era o tabără din cale afară de mare. Avea în şapte locuri turnuri, în cinci locuri porţi atârnate, cu macarale şi şanţuri. înăuntru, era înzestrată şi cu galerii subterane. Dar — slavă lui Dumnezeul — vitejii, noştri îi trecură prin sabie, răpede, pe toţi, şi tot aşa şi pe cei din mănăstire, pe cari i-au făcut bucăţi, aruncându-i din clopotniţă. După această mănăstire am dorit să văd mănăstirea lui Lupul Bei, înăuntrul oraşului. Nu-i chip s’o descrii cu limba sau pana. Fiind construită de curând, pietrele de marmură poleită strălucesc 1 In tipăritură sta abin in loc de aiin. s V, mai sus, s De şi nu reiese clar din text, această „mănăstire" nu poate să fie decât bi-serica Sf, Nicolae Domnesc, 4 Galaţi. 5 Mnukule este probabil o deformare a numelui Niculina (Miculina), deci mănăstirea amintită aicea este vechea clădire a bisericii Sf. Vasile din Nicolina, N, A, Bogdan in „Oraşul Iaşi", p, 236, spune : „Bătrânii spun ca in jurul acestei biserici a fost odinioară un zid de piatră, iar inlauntru mai multe chilii, in care trăiau maice călugăriţe. Deci o veche mănăstire". Cât despre numele Iurpuski nu pot da nicio relaţie sigură. Bănuiesc o deformare din Barnovschi. www.dacoromanica.ro 44 Dr. Andrei Antalffy şi scânteie de parcă ar fi frunzele (desemnate) de pe un pergament iluminat. De oare ce la ridicarea acestei mănăstiri s’a lucrat timp de şapte ani, cu toate că (Lupul Bei) îi plătise Sultanului Murad o sută de mii de galbeni, cineva l-a denunţat la Sultan, zicând: „Padişahule, Lupul Beg, cu învoiala Ta, a zidit o cetate aşa de tare, încât, chiar dacă ai merge Tu însuţi cu oştirea Ta cât nisipul mării, ai întâmpina greutăţi ca s’o cucereşti". Numai decât Murad Chan trimise, în taină1 un spion. Când acesta sosi (la Iaşi), văzu că într’adevăr este o clădire din cale afară de mare, dar nu o cetate, ci un patriarhat, a cărui păreche nu se găseşte nicăiri pe faţa pământului. Acest om, după ce s’a uitat bine la frumuseţile şi alcătuirea acestei biserici, le-a raportat una câte una Padişahului. Sultan Murad exclamă: «Dacă va vrea Allah, vom face şi noi o geamie la felApoi o trecu cu vederea. însă este într’adevăr o biserică făcută cu multă măiestrie. Atât înlăuntru cât şi afară, sânt nişte chipuri pe care le poţi pune alături de picturile lui Mani, Behzad şi Agha Riza2 3. Ele sânt aidoma ca nişte fiinţe însufleţite, numai facultatea de a grăi şi vorbele li lipsesc. Dar felul cum ele zâmbesc şi privesc dă de gândit, fiindcă se potriveşte mult cu ideia din următoarea păreche de versuri: Frumos zugrăveşti aluniţa şi sprincenele drăguţei, însă Ce vei face, o Behzade, dacă te robeşte ispita şi farmecul ei ? într’adevăr este aşa, fiindcă cel care dă mişcare, mlădiere, zâmbet şi tăcere tuturor fiinţilor este Domnul Cel Prea înalt. Asemenea opere de pictură miniaturistă, executate cu atâta farmec, după gustul Europenilor, cum sânt cele aflătoare pe arcurile şi bolti— turile celor nouă cupole din această biserică, n’am mai văzut în nicio ţară. în această biserică, pictorul ca să ni dea învăţătură a zugrăvit de o parte Grădina Raiului, iar de partea cealaltă Gheena şi pe „Dereki-i-esfel3U. în Grădină a arătat pe hurii şi pe feciori, Paradisul, apoi cea mai înaltă treaptă a veşnicii locuinţe (numită Iliyyun4), după aceia Edenul şi arborele Sedre-i-miinteha5.1ntr’un 1 In text: pesperdeden (din dosul perdelei). 3 Trei miniaturişti celebri din vechiul Iran. Mani este pomeniţi şi in Şah-name. 8 V. mai sus. * Un arbore imaginar, pe care eschatologia mohametană il pune in cerul al şaptelea. 8 Ilbin din text este greşit. www.dacoromanica.ro Călătoria Iul Evlia Celebl prin Moldova 45 loc din această biserică a mai zugrăvit cerul al noulea, cu tronul (lui Allah) şi tabla1 cu condeiul, înfăţişând traiul şi fericirea celor din Raiu în fel de fel de palate frumos împodobite, aşa încât celui ce se uită la ele îi vine să-şi dea sufletul încă în aceiaşi zi, numai să poată ajunge în Grădina Raiului. Tot asemenea, zugrăvind locurile din Gheena, ca Valea suspinelor, Valea Ghaia *, Valea Infernului, Valea Sigginu-lui şi Trecătoarea flăcărilor, pe toate în colori scăpărătoare, şi în fum a înfăţişat şi pe Nimrod, pe Firaun 8 pe Carun *, pe Şeddad* 5, pe clevetitorii defăimători6 7, pe instigatori, pe denunţători, pe îndrăgostiţi, pe destrăbălaţi, pe adulteri, pe ticăloşi, pe idoli, pe sodomiţi — des-morţindu-se unii pe alţii, — i-a înfăţişat şi pe aceştia în aşa hal, încât acel care îi vede pe ei căindu-se şi lepădându-se de toate faptele lui, devine curat şi nevinovat. Pictorul a înfăţişat şi A ‘raftul1, în mod foarte mişcător: de o parte arătând cumpăna faptelor, iar de cealaltă podul drumului celui drept8, aşa încât cine vede acestea, tremură ca frunzele toamnei. Pe partea din spre poarta acestei biserici, el a pictat şi Curtea cea vastă, unde vor fi strânse sufletele în ziua de apoi8, şi, arătând agitarea vălmăşagului de oameni, văietarea, spaima şi groaza lor, el a săvârşit o pictură pe care nu poţi s’o descrii cu limba decât numai unuia care le cunoaşte prin credinţa sa si" gură. Smerenia mea, uitându-mă la ele cu băgare de samă, am rămas cu degetul în gură. Acel chip, la contemplarea căruia am simţit mai multă plăcere decât la toate celelalte, era al Satanei afurisite. Figura acestuia era foarte comică şi urâcioasă, cum de- * In text: levh-u-kalem. Levh este al4ith al-mahfuz (tabla cea păstrată in cer, pe care este scris din eternitate prototipul Coranului (Coran, XIII, 39). * V. mai sus. * Faraon. * V. mai sus, 5 V. mai sus. 8 Coranul, CIV, I (Vaxl-un li-kulli humazat-in lumazaUin). 7 A'raf-ul este un zid despărţitor intre Raiu şi Iad. El corespunde Purgatoriului (v. Coranul, VII, 44-46). 8 După eschatologia mohammedană, sufletele, la judecata de apoi, vor avea a trece peste un pod inalt, a cărui arcuitură va ajunge de la un capăt al Iadului până la celalt. Acest pod va fi îngust ca tăişul unei săbii. Sufletele bune vor trece peste el uşor; sufletele rele cad de-a dreptul in focul Iadului. 8 In text; ruz'i'tnahşerin meidanA-aresatini teswir edip, etc. www.dacoromanica.ro 46 Dr. Andrei Antalfty monii îl târau cu forţa spre pedeapsa cea dureroasă. Smerenia mea zâmbiam când îl priviam. Smerenia mea i-am spus popii care mă călăuzia: „Acestea de ce le zugrăviţi voi astfel?". La care popa mi-a răspuns: „Pe Allah, Agha, poporul nostru este prost. Când li ţinem predici de pe amvoanele noastre şi-i sfătuim pe dânşii, noi nu putem face să ni înţeleagă vorbele noastre. Vorbele noastre noi nu le putem face înţelese printr’un limbagiu simbolic, cum o pot face şeichii voştri Prin urmare noi li zicem lor: Grădina (raiului) este aşa, „drum“-ul este aşa; răsvrătitorii sânt aşa. Apoi punem să se facă imaginile tuturor acestora, şi, când predicăm, noi le arătăm". Smerenia mea i-am mai spus (popii): „Dar de ce vă închinaţi idolilor acestora, zicând că ei sânt Dumnezeu La care dânsul (răspunse): „Doamne fereşte, noi nu spunem că ei sânt Dumnezeu. Chipurile acestea sânt ale Domnului Isus, ale Sfântului Nicolae, ale lui Avostos, şi ale Apostolilor, etc. La un loc cu acestea sânt şi chipurile ctitorilor acestei biserici, precum şi cele ale fundatorilor de instituţii pioase sau votive. Când noi îi vedem (astfei zugrăviţi) sau trecem d’inaintea lor, noi şoptim o rugăciune şi (prin aceasta) îi cinstim şi pe ei. Dar noi nu spunem niciodată că ei ar fi Dumnezeu. Ce vorbă este aceasta? Poporul, văzând că noi îi cinstim în acest fel, ni aduce daruri, iar noi punem să se facă chipuri. Astfel procedăm noi..." Poarta de apus, care dă spre tinda bisericii acesteia a lui Lupul Beg l, este o poartă alei cării canaturi sânt lucrate din sidef curat, cu fire şi solzi de argint şi cu frumoasă argintărie în relief, cu înflorituri negre. Este de necalculat preţul cădelniţelor împodobite cu pietre rare şi a fel de fel de cruci scumpe, lucrate cu artă, ce se găsesc în acest locaş sfânt. Aproape de locul care corespunde mihrabului1 2 este un pupitru de felul unei rahlale 3, împodobit cu înflorituri4, pe care se pune Evanghelia. Acest pupitru singur preţuieşte o haznă egiptiană. Pe pietrele poleite din păreţii de din afară ai acestei biserici sânt, ca împodobiri, nişte figuri florate, ba chiar şi înfloriturile de pe una şi aceiaşi 1 Bu Lupul Beg deirinin taşra haremina nazăr gharb kapisi. * V, mai sus. ' Rablă este un pupitru cu obloane mobile. Se pune Coranul pe ea. 4 In cipa resimli din act eu bănuiesc cicek resimli. www.dacoromanica.ro Călătoria lui Bvlia Celebi prin Moidova 47 piatră sânt încadrate în nişie ornamentaţii săpate, ca discuri de soare, împletituri de linii, dantele de piatră, plăci cu inscripţii ‘. Meşterul sculptor a cioplit marmura 1 2 cu dalta sa în aşa mod, încât cel care le vede, rămâne uimit. Asemenea zugrăveli împodobite numai la Atena, oraşul filosofilor şi bărbaţilor de stat, in templul divinului Eflatun3 dacă se mai găsesc. (Templul lui Efla-tun este acuma geamia lui Abu-l-Fath.) Strânse în jurul vastului cuprins sfânt al acestei mănăstiri se află chilii, al căror număr trece peste o sută. în aceste chilii trăesc nu mai puţini de trei-sute de asceţi: ierei, monahi şi călugări (sic). Toţi par foarte slăbiţi; ei sânt numai oase, parcă ar fi fiecare marele Papa de la Roma(î) Fundaţiile pioase ale acestei biserici fiind numeroase, în bucătăria sa creştinească se găteşte pomană din belşug, şi se distribuie cu multă dărnicie la cei cari trec pe acolo 4 5 *. Şi Lupul oghlu, noul Bei, ca făgăduinţă făcută lui Dumnezeu, i-a trimis acestei mănăstiri un policandru care preţuieşte trei mii de galbeni. Zidurile din jurul întinderii sfânte (a mănăstirii) sânt dinţate ca ale unei cetăţi. Pe de-asupra porţii este o clopotniţăs, al cării creştet a fost refăcut. în vârful ei este un clopot cât cupola unui hamam B de mare. Sunetul clopotului se aude la distanţa de un conac. în sfârşit, după socoteala arhitecţilor şi meşterilor pricepuţi în ale algebrei, pentru ridicarea acestei biserici s’au cheltuit zece haznale egiptene. Mănăstirea Duna. — Ea este o bina a soţiei craiului Lupul, Duna Banu7. Duna este, de neam, circaziană. Fiica surorii lui Derviş 1 Eslemiler şi mutahhel din această proposiţie sânt neinteligibile. Eu am tradus işlemeler şi miitahher. * In loc de mermerberi trebuie mermerleri. * Platon. 4 Cuvânt cu cuvânt: celor ce vin şi se duc. 5 Cianlic ka'lesi din text trebuie schimbat in cianlic kulesi. * Feredeu turcesc. 1 Duna nu poate fi decât Doamna. Deci „Duna Manasteri“ din text este Mănăstirea Doamnei. Cât priveşte numele de Banu, probabil astfel se numia Doamna Ecaterina, a doua soţie a lui Vasile Lupu, incâ pe vremea cind era mohamme-danâ. De altfel Banu, ca nume de femeie, se intilneşte şi in Cronicile vechi ottomane (Tawarikh-i'AUuOsman) editate de Dr. Friedrich Giese (Teii I, Text, Breslau 1922; Teii II, Obers., in Abh. f. d. Kunde d. Morgenl.) Bând XVII), unde, p. 75, text, p. 101, traducere, e vorba de o fata frumoasă, Şemsiie Banu, pentru care regele Solomon, cu ajutorul ginnilor, a clădit minunatul palat din Aidingic, www.dacoromanica.ro 48 Dr. Andrei Antalffy Mehemed Paşa1, fostul mare vezir, este Duna Banu, care, fiind mama lui Istefan Beg, Beiul nostru de acum, a rămas în rătăcire. Derviş Mehemed Paşa, pe vremea când era valî în Şam *, făcuse totul ca să scape această fată de Lupul, punând multă stăruinţă şi de lângă Sultan Miirad. Insă Lupul, jertfind sume peste măsură de mari, numai din încăpăţinare, nu i-a dat drumul fetei, de la care, în urmă, avu mai mulţi copiis. Dar această biserică, este a acelei fete şi fiind aşezată aproape de mănăstirea bărbatului său, are o înfăţişare foarte frumoasă. în această biserică este un lucru, pe care trebuie sâ-1 amintesc, căci el este o minune, ce dă de gândit. în anul 1061 1 * 3 4, când Melek Ahmed Paşa era seder-'azam, nişte oameni îi aduseră la cunoştinţă cum că, nu departe de cetate Silivri, într’o biserică veche din casa-haua Burghaz, s’ar fi scos dintr’un sarcofag de marmură coşciugul fiicii, cu numele de Craliţa5 6, a lui Iancu bin Madian, primul întemeietor, de acum trei mii de ani, al cetăţii Istambululuic, şi că trupul ei s’ar fi păstrat neputrezit, (aşâ încât) sprâncenele, ochii, obrajii, nasul, urechile, pănă şi şuviţele de păr i-ar fi la locurile lor. Paşa m’a trimis pe smerenia mea să cercetez lucrul. Adevărata stare a lucrurilor dovedindu-se precum o scriu eu, Paşei i-am şi trimis o dare de samă scrisă. în epoca aceia încă Lupul Bei7 era Beiul Boghdanului. Plătind, cu multă jertfă, pa-dişahului, vezirului ş tuturor sfetnicilor douăzeci de mii de galbeni, a încărcat pe cară sarcofagul de marmură cu coşciugul fetei, şi le-a mutat şi aşezat în această biserică a Dunei, încă pe vremea când ea era în construcţie. Marmura sarcofagului ei a 1 Destituit ţi ucis in 1649. * Siria. 3 Asupra peripeţiilor prin care a trecut această princesâ circasiană, pană să ajungă la Vasile Lupu, se pot găsi amănunte interesante in C. C. Giurescu, Le voyage de Niccolo Bassi en Moldavie (1633), apărut in Melanges de l'Lcole Roumaine en France, III, 1925. * = D. Hr. 1650/51. 6 In tipăritură este Kralnsb in loc de Kraltsh. 3 Vechea cronică anonimă, amintită mai sus, cuprinde un bogat material le' gendar asupra lui Iancu bin Madian, intemeietorul Constantinopolului, ţi a fiului său, Buzantin. Printre ţerile de supt puterea lui, sau cu care Iancu bin Madian, după legendă, intreţinea relaţii de prietenie, sint pomenite atit Vala-hia, cit ţi Moldova (text p. 77; traducere p. 104). 7 In text ...pul Bei. www.dacoromanica.ro Călătoria lui Evlia Celebi prin Moldova 49 împodobit-o, pe de-asupra, cu rubine, iacinte, diamante, topaze, pietre de Ceylan, ochi de pisică, ochi de peşte, smaragde, agate 1 şi cu alte pietre scumpe tăiate în faţete, apoi l-a învăluit pe de-a’ntregul cu învălişuri de atlaz stacojiu, de moar colorat, lucrate în aur peste aur. Sarcofagul a devenit aşa de strălucitor, încât el iea vederea aceluia care se uită la el. Biserica aceasta, ca (formă de) clădire, este aidoma mănăstirea lui Lupul Bei. De fapt, amândouă au fost clădite de acelaşi meşter învăţat al lui, — un Leah8. Apoi, în acest oraş al Iaşilor, pe lângă mănăstirile amintite sânt încă următoarele! Mănăstirea Craiului Istefan (şi aceasta este ca o cetate), Mănăstirea Sansar 1 * 3, Mănăstirea Isvit Sava 4 *, Mănăstirea Casim8 şi Mănăstirea Constantin. Fiindcă şi acestea sânt vestite, ele sânt de o potrivă bogate şi mari. Cele mici sânt în număr mai mare. în fiecare zi şi noapte, mii şi mii de drumeţi, pe jos şi călare, se perindează în ele. Afară de acestea sânt multe biserici mici prin mahalale. Acestea sânt ca şi nişte techele6 de ale lor. Ciarşiurile şi bazarele. — Sânt laolaltă două mii şaizeci de dugheni. Unele din ele sânt ciarşîuri şi bazare clădite din piatră, altele sânt acoperite numai cu stuh sau scânduri. De şi, în reali- 1 Peşem din text trebuie corectat în ieşem, s Fără indoială, moaştele descrise de Evlia Celebi in acest capitol sânt ale Sfintei Paraschiva, despre care se ştie că au fost strămutate şi aşezate in biserica Trei Ierarhi in anul 1641, unde le-a văzut şi Paul de Alep intre 1653 şi 1656. Admiţând posibilitatea că in 1659 (timpul călătoriei lui Evlia Celebi) moaştele Sfintei Paraschiva au fost păstrate in „Duna Manasteri", şi nu in Trei Ierarhi, rămân incă două puncturi de lămurit: 1) care anume a fost această mănăstire a Doamnei, despre care călătorul nostru spune că era aproape de mănăstirea lui Vasile Lupu şi care samânâ foarte mult cu aceasta din urmă ? 2) cum de Evlia Celebi pune 1650-51 ca data strămutării moaştelor in Capitala Moldovei ? La prima intrebare nu se poate da niciun răspuns hotărit, de oare ce descrierea lui Evlia Celebi nu se potriveşte cu niciuna din bisericile existente astăzi in Iaşi. Cât despre data strămutării, s’ar părea că intreaga poveste a exhumării din 1650-51 şi a rolului lui Evlia Celebi in aceasta, este inventată numai de el, ca să aibă amândoi, Evlia Celebi şi unchiul său, Melek Ahmed Paşa, cu ce se făli in faţa lumii creştine. 8 Necunoscută. 4 Sfântul Sava. 8 Astăzi necunoscută. De altfel Casim corespunde numelui de Dumitru. * V, nota mai sus, 4 www.dacoromanica.ro 50 Dr. Andrei Antalffy tatc, (laşul) nu are nidun bedestan1 care să fie din piatră, lucrurile de valoare din toată ţara se pot găsi aici. Femeile şi fetele lor şed în dugheni şi oferă mărfurile, pentru cumpărare, după placul şi socotelile lor. în acest ciarşî, la vamă*, şade un vameş şi iea vamă de la negustori. Portul acestui oraş este Danzigul din ţara* * 3 . . . lângă Ocean, aşa încât orezul, piperul, ardeiul, scorţişoara, toate se aduc cu carăle din oraşul Danzig, care este la distanţa de douăzeci de staţii de la acest oraş, spre Miazănoapte. în acest oraş al Iaşilor sânt în total o mie şaizeci de pivniţe, de-asupra cărora, mai la toate, este câte un birt sau un bordel. Vinuri4 * are puţine. Fiind într’o regiune cu iarnă aspră, nu prea are vîL Băuturile îmbătătoare le au din diferite zămuri de miere; au şi felurite rachiuri distilate la foc, cum sânt piva, apă de orz, apa de ovăs, apa de săcară şi apa iuteB. De aceia toţi locuitorii se îmbată pănă ce amuţesc şi se tâmpesc, apoi umblă a lene, fără nicio treabă. La Iaşi, sânt şase case mari de negustorie, frumos înzestrate, în care se află mărfuri de tot felul, cu preţuri fixe. Are o ospătărie anume pentru aghalele 6 care vin de la Poarta Fericirii7. Acesta este un mare han, cu patruzeci de odăi, cu grajduri şi bucătărie. Hangiii servesc pe orişicine. Şi tatar-aghalele ieau sălaş aici. însă în acest oraş nu este de loc fântână. întreaga populaţie bea numai apa pe care şi"0 aduc cu carăle, în nişte butoaie cărora ei le zic „ciler“. Femeile stricate din acest oraş, cărora li se zice „k...a“, stau pe la cârciumi. Ele poartă un fel de fustă de atlaz, de cam(u)cha, de catifea sau de mătasă moarată, şi sânt încălţate cu nişte botine cu gurguie şi împodobite cu cuie de aramă. Capul li este gol, iar părul în bucle răsfirate. Ele oferă celui d’intăiu venit frumu" * Bedestan sau bezistan este un bazar pentru mărfurile de valoare, ca stofe şi pânzeturi. Tot aici se ţin şi licitaţiile. * Cât despre ghiumruk v. Dimitrie Cantemir, I. I, O., pp. 211 şi 500. * Numele ţerii lipseşte din tipăritură. 4 Serableri este o greşeală de tipar. Trebuie şerableri. 6 In text: piva, arpa suiu, iulaf ve- ciodar (ciavdar) suiu, hadd suiu. Piva este slavonescul piwo. Restul terminilor nu sânt de loc româneşti, ci turceşti. După vechea accepţiune a termenului raki (din arabicul arak), berea (arpa suiu) este tot un soiu de rachiu. 8 Negustorii. 7 De la Istambul. www.dacoromanica.ro Călătoria lui Evlia Celebl'prin Moldova 51 seţa lor şi plăcerea copulaţiei. Ele plătesc Beiului din Boghdan, ca dare, şase pungi pe an. Femeile cinstite poartă, peste fustă, un şorţ albastru cu margene de mătasă, de felul acelora de la Istambul. Dacă o femeie este cinstită sau stricată, se recunoaşte astfel prin haina ei. Cei cu bună stare din locuitori sânt îmbrăcaţi, în întregime, cu postav 5 pe cap ei pun un calpac tătăresc, iar pe piept şi coaste un dolman cu nasturi de argint. Majoritatea lor se ocupă cu negustorie. O clasă din ei sânt ostaşi. Aceştia poartă tolbă cu săgeţi ca şi Tătarii şi sânt buni călăreţi. Ei sânt cu toţii de religia mesianică, prin urmare ei cetesc Evanghelia. Mâncări, băuturi lăudate de obşte, unt de grădină l, ceară au din bielşug. Au chiar un fel de ceară care provine din pământ. Din causa căldurilor solul se crapă şi roiurile 2 * 4 * de albine îşi fac mierea acolo. Mierea topindu-se, curge supt pământ, iar ceara iese la suprafaţă şi o poate culege orişicine. Numărul animalelor Iaşilor numai Allah îl ştie. Rachiurile de tot felul şi pânea sa albă8 sânt vestite. Lărgimea i sudică a acestui vilaiet de mare întindere, din Apusul Focşanilor pănă la oraşul Ismail, este de douăsprezece conace. Partea de Răsărit este mărginaşă cu ţinutul cetăţii Bender din vilaietul6 Ozu. De acolo pănă la malul Dunării, el este vecin cu fraţii Cazaci. La Nord sânt cetăţile Hotin şi Ova, deci (sus) el este mărginaş cu Lehia, iar (jos) cu malul Dunării. Partea povârnită din spre Apus se mărgeneşte cu munţii cu podişuri împădurite ai vilaietului secuiesc din Erdel6. Spre Apus el este mărginaş cu vilaietul Iflac. în lungul malului Dunării el este vecin cu Osmanlîii. De jur împrejurul tuturor Ţinuturilor sale este drum de patruzeci de zile. (în Boghdan) este aşa de mare dreptate şi echitate încât, dacă ai purta, în public, lucruri ca pietre scumpe, puse pe o tipsie de aur, nimănuia nu i-ar veni nici măcar să se uite la ele. 1 Despre untul de grădină (hagh-iaghi) dicţionarele mele nu m’au putut lămuri. Probabil vrea să zică miere. 1 Kovan din text Înseamnă stup, aici insă roiu. 8 Frangela ermeki. 4 In text: lungimea (tulu). ’ Eialet = vilaiet. 0 In text: Erdel vilaietinin Sikel vilaietinin sakhan-samur daghlariile meşadir. www.dacoromanica.ro 52 Dr. Andrei Antalffy Disciplina este în aşa grad, încât supusul .care se răzvrăteşte este numai decât tras în ţeapă, fără nicio milă. Astfel de răzvrătiri ei nu le tolerează de loc. Fiecare sat îşi are Judele şi ostaşii săi. Nimeni nu face nedreptate nimănuia. Nimeni nu spune mărturii mincinoase. Numele demnitarilor cârmurii Boghdanului după terminologia lor. Logofătul cel maret. El, fiind mai marele tuturor boierilor, pecetea întregului vilaiet este în mâna lui. Prim-vornic I 2. El ascultă toate pricinile ce se iscă în Ţinuturile din Jumătatea vilaie-tului pănă la cetatea Hotin şi malul râului Turla, apoi până la hotarele vilaietelor Leh[ia], Ardeal şi Bender. Hatmanul cel mare 3. El este marele sirdar al oştirii din întregul vilaiet. Hatmanul al doilea4 *. Acesta este sirdarul oştirii din Jumătatea vilaietului. Postelnicul este capîgilar-ketchudă6 al Begului. El introduce la Bei pe cei ce au vre-o pricină cu Vistieria, în care hotărăşte Beiul, şi pe ceilalţi supuşi ai lui. Păharnicul, Cuparul. Aceşti doi sânt acei cari întind cupele Beiului. Beii beau din mâna şi după încredinţarea lor6 (prin gustare). Spătarul7. El este un armaş, care ţine paloşul alături de Bei. Vistier. Acesta fiind defterdarul8, toate finanţele ţerii sânt în mâna lui. Comisul9 este comandantul grajdurilor. Jitnicerul este arpa-eminil0 II. Logofătul al treilea este tezkeregiulu. Dar afară de el sânt şi cancelişti12 musulmani, turci. Uş(i)erul este mai marele capigx-haşîlor. Şătrarul este capul apro- I Baş Loghofăt. * Siringi Vornic. Vornicul Ţerii-de-sus. * Baş Hatman. 4 Ifeingi Hatman. 6 Despre CapăgUar-ketcbudâ la vechea Ourte otomană, v. Dimitrie Cânte-mir, 1. 1. O. p. 633. 6 Literalmente: după sfaturile lor. ’ In text: ibpatar. * Cât despre funcţia de defterdar la Turci v. Dimitrie Cantemir, I. I. O., pp. 209-210. 8 La Evlia Celebi comisin. 16 Jitnicer s’a tipărit cu totul deformat: zeienkiar. Arpa-emini la vechii Turci ingrijia de provisia de orz pentru grajdurile împărăteşti. II Secretar îndeplinind funcţia de grefier. 12 Divan efendileri. www.dacoromanica.ro Călătoria lui Evlia Celebi prin Moldova 53 zilor din cort. Cămâraşul este chaznadarul1 [Beiului]. Armaşal este comandantul străjilor de noapte. Allah să ne ierte, caznele ce săvârşeşte acest om nu se săvârşesc nici chiar în Ţinuturile Persiei. Ostolnicul este prim-gustătorut. Vătahul este ketchudaua ciauşilor. Clucerul2 este prim-pivnicerul. Medelnicerul3 este capul sofragiilor. Sulgerul este capul casapilor. Aghaua dorobanţilor este ca şi aghaua ienicerilor. Vameşul este ghiumruk-emlni. Păstrând legături de prieteşug cu oamenii din acest oraş, in care se urzesc treburile ţerii, în timp de patruzeci de zile m’am putut informa în de ajuns asupra stării de lucruri dintr’însul. Mâneam la ospeţe bogate. In grădini frumoase de felul celei din Irem1 * * 4, la un sfert de ceas spre Nordul oraşului, Beiul oferia des ospeţe în cinstea efendiului nostru, Ahmed Agha, dându-i întotdeauna şi daruri. Ba chiar, într’o zi, scoţându-se cadavrele ostaşilor ieşeni, cari dăunăzi, în ziua victoriei, se înecaseră în lacul Iaşilor, lucrurile lor de valoare, precum şi armele lor, le dărui ostaşilor noştri. Apoi, în ziua a patruzecea 5, pe Ahmed Agha l-a cinstit cu patruzeci de pungi, patruzeci de capete de cai învăţaţi, trei blane de samur, cu diferite postavuri ostăşeşti6 pentru zece rânduri de haine, cu un cioltar şi o şea tătărască lucrate în argint şi cu alte lucruri scumpe de tot felul. Afară de acestea îi mai dădu şi răvaşe prin care să-şi poată lua de la orişicare ketchuda'7 din Boghdan câte cinzecî de ocale de carne în fiecare zi. Iar însoţitorilor lui li-a dat zece pungi pentru toţi laolaltă, apoi fiecăruia postav pentru un rând de haine şi câte un cal. Mi-a dat şi smereniei mele, plină de atâtea cusururi, trei pungi, cinci cai învăţaţi, două capete de catâri, un ceasornic, un cioltar şi o şea tătărască, lucrate amândouă în argint, apoi fel de fel de postavuri groase pentru cinci rânduri de haine, împreună cu un răvaş pentru cinci ocale de carne pe zi. A mai dat şi servitorilor miei câte o sută de ghuruşi8, câte un cal şi postav pentru câte 1 Un fel de maiordom. 1 In text: culciar. ’ In text, printr’o transcriere absurda: midetenkiar. 4 V. mai sus. 5 Nu se ştie după ce anume data socoteşte Evlia Celebi aceste patruzeci de zile. * In text: cenkiar in loc de cengaver. 7 Aici intendent militar, * Groşi. www.dacoromanica.ro 54 Dr. Andrei Antalffy un rând de haine. Atunci, la cale de un ceas de oraş, ni-am luat rămas-bun de la Beiu, şi, luându-ni rămas bun şi de la toţi boierii, Hatmanul, Vistierul şi Cuparii, am pornit la drum spre Kobla. Drumul nostru de la Boghdan spre Edirne. — în ziua de Luni, la 13 ale lunii Rebi-ul-Achîr, anul 1070’. întăiu, chiar în ziua ieşirii noastre din Boghdan, după ce efendiul nostru Ahmed Agha porunci să se taie capetele a patru răzvrătitori, făcu popas în localitatea Capitan. Acesta este un sat înfloritor, cu un pârcălab. De aici am ajuns la staţia din localitatea Ruboia, de acolo la staţia din localitatea Bortun. De aici efendiul nostru Ahmed Agha plecă la oraşul Ismail pentru a-şi lua cu sine robii. Smerenia mea, la rândul mieu, incepuiu să cutreier şi să cercetez cetăţile şi oraşele de pe malul Dunării. Am dat în localitatea Moitaş, în localitatea Kuzmşst1 2 şi în localitatea Matebeş. Aceasta din urmă, fiind aşezată într’o regiune păduroasă, este o localitate cu o mie de case, căci localităţile acestea, fiind toate aproape de malul Dunării, Tătarii nu puteau să le prăde, să le jăfuiască şi să le pârjolească 5 prin urmare ele trăiau mereu în prosperitate. De aici am ajuns la localitatea Taş-Burun, care este tocmai pe margenea hotarului Bophdanului. De aici încolo, spre Apus, începe hotarul Iflacului. Urmând ţermul Dunării, tot spre Răsărit, am ajuns la localitatea Ilicese. Acesta este un port mare, pe malul Dunării, supt stăpânirea Boghdanului. Pe vremuri el ar fi avut un izvor de apă minerală caldă, care astăzi nu 'mai este. De aceia i s’a dat numele de Ilicese3 4. De aici, mergând iarăşi spre Răsărit, am ajuns la cetatea Ishakgii. Cetatea Ishakgi. — în anul 10305 Slîltan Osman al II-lea, punând la cale cucerirea cetăţii Hotin din Lehia, lui Hasan Paşa, 1 29 Decembre 1659. s Probabil Cosmeşti. 8 Ilige înseamnă: terme. 4 Isaccea. 5 = După Hristos 1621. In tipăritură insă este pus greşit anul H. 1003 (1594), ceia ce este anul morţii lui Murad al IlI-lea şi al începutului Domniei lui Me-hemed al IIMea. www.dacoromanica.ro Călătoria Iul Evlla Celebl prin Moldova 55 capîtan celebi1, îi dădu următorul firman: „în localitatea cu numele de Ishakgi clădeşte o cetate. Tot acolo construieşte, peste apa Dunării, un pod solid de lemn, care, întins pe şaizeci de corăbii de „transa"1 2 * în toată lărgimea Dunării, să aibă o lungime de Şapte sute cinzeci de coţi. Dând mână de ajutor şi cei Şaizeci de căpitani ai corăbiilor de „transa", când va trece oştirea mea cât nisipul mării, (ai grijă) ca ea nu cumva să sufere cât de mică pagubă". încă în acelaşi an Hasan Paşa ridică, pe malul Dunării, această cetate, care se va descrie în cele ce urmează. Situată pe marpenea ţinutului Babadagului, pe Dunăre, în felul cetăţii de la Tulcea, ea este o întăritură solidă, zidită în patru laturi. Are, ca paznici *, patruzeci de azapi, patruzeci de beşli-i 4 şi patruzeci de hâsar~eri-i5. Comandantul cetăţii este şi guvernator. Cetatea are muniţii şi turnuri în de ajuns. Ha are o singură poartă de fier, foarte tare, care se închide în fiecare seară, semnalul dându-se de o trompetă. înăuntrul cetăţii locuinţile oştenilor şi hambarele de bucate sânt bine uscate. nVaroş“'Ul său. Acesta se întinde afară de cetate, peste partea de Miazăzi a Dunării. Casele sânt acoperite cu scânduri, şindrilă şi trestie. Din geamiile ei, aceia a lui Hasan Paşa, este o geamie cu un minaret de o plăcută înfăţişare. Administratorul imare-tului6 acestei geamii, conform usului statornicit în administraţia bunurilor vakufe 7, este Omer Aga, vechilul lui Hasan Bei, Me-hemmed Bei şi Ibrahim Bei, fiii lui Hasan Paşa. Fiindcă această cetate, hanul, geamia, imaretul, baia, cearşîul şi bazarul toate sânt din pomenile şi donaţiile tatălui lor, Hasan Paşa, administrarea (legatelor) acestora se transmite din fii în fii. După stingerea familiei, funcţia de administrator, dată în arendă, are să aducă Şase mii de ghuruşi, legată fiind de o singură condiţie: cucernicie. SubaŞî-ul8 din Isacea este neatârnat. El este stăpân pe viaţă şi pe 1 Titlul amiralului Dunării. * Transa ghemileri. V. mai sus. * In text: neferat (soldaţi). 4 Soldaţi de cavalerie uşoară. Cf. Dimitrie Cantemir, 1. 1. O., p. 496, unde beşli-i trebuie corectat in beşli-i. 4 Soldaţi instruiţi anume pentru apărarea intăriturilor. * Imaretul este o instituţie de caritate, de obiceiu în curtea unei geamii, şi Întreţinută din fondurile acesteia. 7 V. mai sus. * V. mai’sus. www.dacoromanica.ro 56 Dr. Andrei Antalffy moarte *. Cu o sută de slujitori ai săi el menţine rânduiala şi liniştea. Ra'ialele sânt creştini din Iflac şi Boghdan, Greci, Armeni, Bulgari. Hakim-ul8 are rangul de o sută cinzeci de akce şl are comune mari. Cea mai mare din comunele sale este localitatea Tumarova. Această comună odinioară era supt stăpânirea Boghdanului. De oare ce, cu prilejul unei urări de bună venire, Beiul Boghdanului o puse supt copitele calului Sultanului Osman, ea fu lipită de Ishakgi. Comuna este înfloritoare, rodnică şi are şi câteva dughene. In cetatea Ishakgi stă un sipahi-ketchuda1 * 3, un sirdar al ienicerilor, un amiral al Dunării4, un muhtesib5 şi un bagidabir6. Clima fiind blândă, grădinile şi viile sânt nenumărate. De aici pănă la localităţile Araghiol, Avzam şi Tumar-ova, tot ţinutul dintr’un capăt in celalt este împodobit cu vii, livezi şi grădini cu zarzavaturi, împărţite în straturi. Satele acestea sânt sate mari, cu câte cinci sute de case. De aici am ajuns la localitatea Tu-mar-ova, la Mehmed-Agha-ceşmesi, apoi la cetatea Tulcea. De aici ţinând spre Kîbla, am sosit la localitatea Hagi-ki-Paşa, de acolo la oraşul Babadaghî (sic). De aici am pornit din nou la drum şi, trecând prin localităţile 7 Ciftai, Tanri-verdi, Kara-Mu-radlî, Osman-fakî, ‘Alî-Beg, am sosit în casabaua Hagi-oghlu. De aici, lăsând în urma noastră localitatea Hasîlgic, cetatea Pravadi, apoi localităţile Cenke, Nadîr, Kara-hîsar, Orenler, Fîndîklî-Sultan, Papaslî, Derbend-i-kebir, Kîrk-velî şi Arnautlî, într’o zi de Joi, la patru ale lumii Giumadi-iîl-Achîr, anul 10708, am sosit sănătoşi în vestita capitală Edirne. Acolo, fiind găzduit în casa lui Ahmed Agha, am păstrat legături de prieteşug cu toţi curtenii Suveranului, având parte de toate bunătăţile ce mi-au fost dăruite cu dragă inimă. Mai târziu, ivindu-se un nou prilej de călătorie, m’am hotărît să plec (din nou). ___________ 1 In text: salb-u-siiaset sabibi (cel ce are puterea de a răstigni şi a pedepsi aspru). * Judecător mai mare in rang decât cadiul. * Represintantul cavalerilor posesori de feude. 4 In text: Tuna kapitani, * Numit şi ihtisab aghasi, El era perceptorul acciselor. exercitând şi funcţia de şeful poliţiei şi de primar. * Pecete hagidar, colectorul birurilor (verghi toplaigi). 7 Karirlarindan din text este o greşeală de tipar. Trebuie karialarindan. * = 18 Februar 1660. www.dacoromanica.ro N. IORGA ÎNSEMNĂRI DE CRONICĂ ALE CLERICILOR DIN ŞCHElI BRAŞOVULUI www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului I. în frumosul şi bogatul său studiu^ din revista „Drum Drept", I, în care păr. Şt. Meteş arată, după o traducere din Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, că autorul părţii mai vechi din cronica bisericii Şcheilor Braşovului nu e Radu Tempea, ci preotul Vasile, fiul lui Mihai şi nepotul de fiu al lui Petru, se menţionează acel manuscript al cronicei care se afla în păstrarea profesorului Andrei Bârseanu în Braşov şi pe care nu-1 putuse vedea1. Acest manuscript mi-a fost dăruit, prin d. consilier Bratu, de d-na Catinca Bârseanu, văduva regretatului mieu prieten, şi din el, după ce am scos ştirile privitoare la Compania Grecilor din Braşov pentru publicaţia care-i 6 consacrată1 2 *, extrag aici toată partea inedită, largă şi importantă, care se adauge pe lângă o prelucrare a primei părţi din Cronică, aşa cum a refăcut-o Tempea şi a publicat-o d. Sterie Stinghe 8, şi pe lângă o copie a „Istoriei Universale" a lui Nicolae Costin şi a prefeţelor lui Chesarie şi Filaret episcopii la „Mineele" lor, aşa de răspândite şi în Ardeal4 * * *, precum şi pe lângă un „Calendari tălmăcit de pă 1 P. 172, nota 2. * Acte româneşti şi citeva greceşti din archivele Companiei de comerţ oriental din Braşov, Vălenii-de-Munte 1932. * Istoriia besearicei Şcheaiului Braşovului, Braşov 1899. 4 La urmă se dau şi aceste cuvinte de laudă pentru Prefeţe: „Toţi cei înţelepţi iubesc învăţătura şi 'multu să osărduesc la istoriile Sfintei Scripturi şi la ceale de afară istorii, pentru ca cei ce vor citi să cunoască şi să să bucure de ceale folositoare, a cunoaşte pre D-zeu şi a inplini poruncile lui, precum să arată la aceaste 12 Mineae ce s'au tălmăcit depă ceale sloveneşti (sau sârbeşti) spre inţelesul limbii neamului rumănesc, precum să arată şi la predosloviile acestor 12 Mineae care le-amti scristi ai£, câte istorii arată, fiind www.dacoromanica.ro 60 N. Iorga limba clinească pre limba rumănească, începăndu-să de la aceşti ani ce scrie înnainte şi la ce an zodie stăpăneaşte şi ce arată", despre care ne vom ocupa deosebit la capătul acestor foi. Avem a face cu o lucrare din 1780 mai ales, dar prelungită şi pănă la 1782, cum o arată mai multe însemnări! „Pănă acum s’au scris j anul 1780, Dech. 15", „la adastă vreame de acum, la anul 1780", „la vremile de acum, la anul 1784“, „anul 1782, Iulie 17", precum şi oprirea ştirilor la 1780, cu oarecare prelungiri treptate pănă la 1782, In lista, pe care n’am găsit cu cale să o reproducem, a „judeţilor şi fănogilor“ saşi ai cetăţii. La sfârşitul „Cronicei", trimeţându-se la lista protopopilor, se spune că ea nu va merge mai departe decât anul 1780 şi, de fapt, nimic nu se mai adauge după această dată. Când e vorba de împăcarea adusă, la acest an 1780, între protopopul Radu Tempea, copiatorul vechii cronici, şi continuatorul ei, dar mai mult din bucăţi, cu tot felul de anexe documentare, şi rivalul lui mai în vrâstă, preotul Ştefan, trimes apoi ca protopop, şi el, în Secuime, se spune: „Să dea milostivul Dumnezeu să fie apururea pace şi dragoste". Se vorbeşte doar de un cas analog, supt Vlădica Atanasie, de împărţirea în două a protopopiei şi se inădesc câteva notiţe răzleţe, între altele despre mişcări din 1775-8 ale populaţiei de prin Banat contra măsurilor religioase ale lui Iosif al Il-lea. O altă parte, care înfăţişează polemic originile Unirii bisericeşti şi lupta contra ei (p. 72 şi urm.), nu merge mai departe decât păstoria episcopului unit Atanasie Rednic, oprindu-se la Decembre din acel an 1780. într’o statistică a populaţiei româneşti şi săseşti din Şchei, socotelile, începute la 1759, merg, cu continuări succesive, numai pănă la 1783. O reluare a împrejurărilor bisericeşti de la 1761, cu specială atenţie pentru episcopii „pravoslavnici", îi duce cam tot la acel punct. pline de multe învăţături, fiind aşezate de acei doi prea-cuvioşi şi prea-inţelepţi episcopi ai Râmnicului, Chesarie şi Filaret, carii multă osârdie au avuţii pănă s’au savărşitii aceste fericite lucru, carii noi toţi să cuvine a ne rugă la D-zeu pentru învăţătorii şi păstorii noştri ca să-i lumineaze cu Duhul său cel SfăntO, şi a paşte turma cea cuvântătoare şi a inplini poruncile Sfintei Evanghelii şi noi să ne învrednicim a fi ascultători pre învăţătorii noştrii". S’au scris la anul 1781, Dechemvrie 1; p. 314. V, Al. Lapedatu, in Rev. hto* Hcă, I, pp. 111-4. www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 61 O listă de preoţi (cap. VI), luată chiar de la început, nu are nicio dată după moartea preotului Dimitrie Duma, la 9 Septembre 1775. în consideraţiile critice care întovărăşesc catalogul familiilor din Şchei se presintă a doua venire a Companiei greceşti, la 1765, ca fiind acuma destul de veche pentru a influenţa în rău viaţa patriarhală a vechilor locuitori şcheieni. într’o cronică de la 1696 înainte a condiţiilor climaterice, adău-gându-se şi importante ştiri politice, ultimele întâmplări sânt întrevederea lui Iosif al II-lea cu împărăteasa Ecaterina la Mohilău şi ceremoniile de la Braşov cu prilejul morţii Mariei-Teresei. II. Cine a putut alcătui această cronică, prelucrare şi prelungire şi aceste însemnări climatologice, statistice şi istorice ? Un Şcheian de sigur, un foarte necruţător şi exclusivist ortodox, dar şi un cunoscător al împrejurărilor din Principate, ba chiar şi din Constantinopol, căci pomeneşte de uciderea lui Grigore-Vodă Ghica, de tăierea de către succesorul acestuia, Constantin Moruzi, a boierilor moldoveni Bogdan şi Cuza şi de surgunul unui complice, Dărmănescu, de focul cel mare din Constantinopol. A văzut şi admirat biserica episcopală din Argeş şi pomeneşte de icoana adusă de Vodă-Neagoe din Constantinopol. Dar lucrurile din Rusia le ştie: dovadă larga expunere a întrevederii dintre împăratul Romanilor şi Ecaterina. E şi un cărturar, care laudă lucrările preoţilor Teodor şi Ştefan, ale lui Radu Tempea şi ale dascălului Dimitrie Duma. Un preot nu poate fi, căci el vorbeşte, cu libertate, de cei cinci preoţi de la Sf. Nicolae în acel moment, nici acest dascăl, pre-sintat cu aceleaşi elogii. Ar rămânea deci, cu toate că aici nivelul e mai jos, Dimitrie Eustatievici, autorul Gramaticei şi al multor altor lucrări. Fiu al preotului Eustatie Grid, a cărui biografie e presintată de două ori, cu toate amănuntele, şi ale sfitelor aduse de la baroneasa din Braşov. Gherghina, devenită „egumeniţă la Ruşi“, şi ale lovirii de „cataroiu" şi ale îndelungatei lui zăceri, el fusese crescut la Ruşi, în Chiev, şi a păstrat cu ţara lor necontenite relaţii. Ţara-Romănească, în oare a făcut şi comerţ, îi era foarte bine cunoscută, şi Gramatica lui e dedicată lui Constantin-Vodă www.dacoromanica.ro 62 N. lorfja Mauvrocordati Avem o scrisoare a lui către jupăneasa Mariţa, văduva lui Gheorghe Carcalechi, datată 25 Maiu 1789, când el era acum director al şcolilor unite, care se potriveşte în stil ca şi testamentul lui, cu aceste texte *. III. Informaţia istorică pe care o putem trage din această lucrare e multiplă şi foarte preţioasă. Ea incepe cu câteva note nouă despre Neagoe Basarab, urmează cu ştirea că Mihai Viteazul a mustrat pe Saşi că sânt creştini, dar n’au cruce, cu o recunoaştere a lui ca în adevăr viteaz şi mare cuceritor, dar mai ales pentru secolul al XVIII-lea ele, şi în document religios şi chiar in cel politic, sînt deosebit de preţioase. Istoria Unirii capătă prin aceste însemnări simple un colorit mai viu. Vedem astfel pe un Atanasie care, pe lângă „pomba“ „răd-vanului" de înscăunare, e un om tânăr, tolerant şi glumeţ. I se spune de Braşoveni, de Făgărăşeni: „De s’au unit Vlădica şi cu Ţara, fie—li de bine, precum au vrut", dar, dacă ai lui strigă acestor rebeli: „afară, afară, că nu sânteţi din soborul lui", el li aruncă atâta : „Şi pe dracul îl pomeniţi, dar pe mine pentru ce nu?“, pentru ca, la urmă, să lase a cădea aceste cuvinte de resignare: „Cum ştiţi şi cum vă place să faceţi, că de la mine nu veţi avea nicio nevoie". Totuşi oamenii vechii credinţi observă că la acea instalaţie a fost „un vănt foarte groaznic", de a făcut să zboare nu numai „praporul" metropolitan, dar şi „grajdurile Mitropoliei". Pe Patachi, Potochi, îl vedem mai de aproape, mai familiar, slugă la un Iesuit, apoi, Iesuit el însuşi, la Făgăraş, ca patăr, „popă la comăndaş". E hotărit şi poruncitor} de aceia câştigă pe preoţii Şcheilor, cari ieau parte la ceremonia introducerii în biserica din Făgăraş, unde mulţimea „strică gardurile pănă ce-1 duseră şi-l băgară în beseareca" lui Brâncoveanu, ale cării chei le iea, îngăduind slujba numai la ordinul său. 1 1 In documentele citate ale Companiei Grecilor, pp, 81-2, no. 104. La 1875 el era secretar episcopal; Stinghe, Documente, II, p, 6 (3), Ci. Iorga, Istoria literaturii române în sec. al XVIII-lea, II, p, 271 şi urm. www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 63 Se desface mai clar şi predicatorul ambulant bosniac, noul Hristos slav, călugărul Visarion, pe care Austriecii îl duc la „Kopfstadt", în „Bavaria* (să nu fie Kufstein?), şi-l închid pe viaţă într'o mănăstire catolică. Mai şters apare Qain, despre care autorul nu ştie de ce l-a „chemat* şl reţinut Papa la Roma. Nici asupra' celor doi urmaşi ai lui nu lipsesc detaliile nouă. Şi aşezarea lui Dionisie Nova-covici, la Braşov chiar, se înfăţişează vioiu, cu multe ştiri necunoscute. Din mediul braşovean, pe lângă preoţi şi dascăli, se desface şi câte un alt chip, ca al căpitanului Uie Binda, care în- războiul cu. Turcii la 1788-9 face o companie de voluntari cu cari luptă dincoace de munţi, căpătând şi „pension" de la împăratull. Ca fapte istorice, avem nu numai hazlia poveste a „popei* Columb, a lui Luther şi Calvin „Ianoş“, ci şi lupta Maramură-şenilor cu Tatarii aduşi de Mihai-Vodă Racoviţă, frica, la Braşov, de o altă năvălire şi pierderea cutiei cu vechile documente, distrugerea bisericii lui Mihai Viteazul de acei cari ridică zidurile „Carolinei*, „capela" de la Turda pe locul jertfei Voevo-dului, iertarea de către Maria-Teresa a impositelor, care totuşi se ridică, întrevederea de la Mohilău, răscoala lui Ali-beiu în Egipt, botezarea Tătarilor de Ecaterina a Il-a, înlăturarea Iesuiţilor. 0 satiră de om în vrâstă, de tradiţionalist atinge pe Grecii cei vechi, luxoşi, pe femeile lor cu salbele scumpe, pe Şcheienii cari i-au imitat, cumpărând nevestelor midăre, căiţe, ceapse, sucne, pe sămănătorii de gâlceavă, pe Saşii cei noi, cari opresc de la câştig pe măcelarii, cojocarii şi croitorii români din Şchei. E un moralist, care se plânge de „firile oamenilor în vremile de acum, a nu avia dragoste unul pentru altul şi a voi binele altuia*. Un Antonie Costandin, care avea manuscriptul, pe la 1812, a adaus deosebit, şi întru câtva în alt spirit, notele braşovene pe care le-am publicat aiurea, după Documentele Companiei. IV. Limba manuscriptului e plină de elemente neobişnuite, folositoare pentru gramatica istorică şi vocabulariu. 1 1 E dese ori pomenit, începând de la 1735, în Stinghe, Documente, I, p, 175, no. 77; pp. 219, 237, 240. Are o misiune la Constantinopol, cu Micu Voicu, la 1763 (pp. 242-5, no. 106). Cf. pp. 262, 279 (126), 281, 283, 284 (129), 286, 289, 296, 299, 301, 306-7; II, pp. 332, 347, 349. www.dacoromanica.ro 64 N. lor ga Ea e întru câtva deosebită în „Calendariu" din causa traducerii din greceşte şi a noţiunilor nouă. Iată proorocirea pentru 1726, care se repetă la 1932» «Planeta lui Zefs stăpăneaşte cu zodiia Gamănului, lăcuirea lui Ermis. Arată într’acesta an multe boale decât scumpeate, căci să arată spre rodire multă, numai carnea şi inul vor fi mai scumpe, începutul ernii va fi cu ploi, mijlocul va fi cu văntfi, sfârşitul cu moină şi cu brumă, primăvara şi vara va fi de mijloc, numai primăvara să arată a fi betejală. Acest an va fi cu primejdie la muerile ceale năvarnice. Pentru aceaia tribuiaşte să să păzească la acestfi an. Pentru că, aflăndu-să soarele intru a doaosprăzeace casă, înpreună cu Aris, însemnează că înpăratul turcescfi va să paţă rău şi va avia mare nevoe şi poate să i să întâmple şi moarte, şi să vor junghiia din ostaşii săi. Aşijderea şi Cronos în cea cu patru unghiuri faţa lui Die, însemnează mari războae. Pentru care va să fie mare întristare oamenilor de spre partea domnilor şl va să aducă la mare primejdie pre un înpăratfi. încă însemnează acestfl an certări şi mănii şi pagube la negoţtori Avem acolo cuvinte greceşti neînţelese sau decalchiate: toxul, xo?6xrjs, idrohul, 05poyioz, vântul Voriia, Afrodistis, Aris, Zefs, genetivul Die, Ai&s, Ermis, evtihie, distihie, hroniceşti, melan-colicoşi. Dar sânt şi vorbe româneşti rare sau locale: vânturos, jumătâţare, grindine, lâcuire, trieriş, saduri, „adăogirea râurilor“, oameni muerareţi, biuşug, protivire, neplecare, lâcuire. Noţiuni din Principate sânt când e vorba de „boierii împăratului", de „logofeţi şi negoţitori" !. N. Iorga. * * ‘ P. 119. * Recomandabile sânt tot pe laturea vieţii vesele: „Pentru sănătatea să nu bea apă multă, ci numai vin... Trebuiaţte tinerii primăvara să bea tot vin... Să să mănănce păine puţină ţi să să bea vin... Măncare să fie puţină ţi băutură să fie multă de vin“. www.dacoromanica.ro I. înştiinţare pentru Neagoe Basarab-Vodă ce au foştii Domn Ţării Munteneşti. Acestii Domn Neagoe Basarab-Vodă au foştii feăor Părvului Vornicului, nepoţii de frate Banului Barbului Craioveanul, care în Domniia sa multe milostenii şi bunătăţi au făcuţii, pe la Ierusalim, pe la Sfetagora, trimiţind milostenii şi innoind sfintele mănăstiri. Au făcut şi în ţară doao mănăstiri vestite: una Mitro-poliia din Tărgovişte, a doao mănăstirea la Curtea-de-Argiş. ACastă mănăstire atăta o au făcut de iscusită şi cu mare merş-teşug şi cu multă chieltuială, care în toată Ţara Muntenească şi în ţara Moldovei nu să află aseamenea ca aceaia, fiind cu mare iscusinţă şi cu mare merşteşug Cioplitura pietrilor, cu multe fealiuri de flori pe din afară, osebit fiind pe din lăuntru înfrumuşeţată cu zugrăvituri şi cu alte lucruri scumpe, care multă sumă de bani au chieltuit la acastă mănăstire, fiind de mare laudă şi pomenire veaCnică. Acestii fericiţii Domn au foştii începători la zidirea aceştii sfinte biseareci din Bolgarsegful] Braşovului, ce iaste hramul Sfăntfului] făcătoriului de minuni Nicolae. Acestii Domn, căt au stăpânit, în 9 ani, au avuţii linişte şi pace, şi au foştii temători de D-zeu şi mulţii milostiv. Că în zilele Radului-Vodă, care au făcut mănăstirea din Deal, fiind Nifon Patriiarhul Ţarigradului mazil şi fiind la Ţara-Rumănească în zilele Radului-Vodă şi din oarece pricină fiind scandalisit Radul-Vodă asupra Patriiarhului, au căzuţii supţii blestemii. Acestii Neagoe-Vodă, fiind, la Domniia Radului-Vodă vătaf de vânători, multă purtare de grije avia şi miluia pe Patriiarhul, de la care au luoatii mare blagoslovenie, iară, după ce au trecuţii mulţi ani şi luând Domniia acestii Neagoe-Vodă şi ştiind că Radul-Vodă să fie afurisiţii de Patriiarhul Nifon, vrănd ca să facă acel mulţii bine ca să să dezleage dinii blestem, şi fiindcă acestii Patriiarhu au foştii răposaţii la Sfetegora, au trimis boiari cu 5 www.dacoromanica.ro 66 N. Iorga scrisori la părinţii de la acea mănăstire, unde au foştii îngropaţii, ca să aducă trupul Patriiarhului, şi, aducăndu-1, i-au eşitii în-nainte Domnul şi cu arhierei şi cu multă gloată înnainte şi l-au dus cu mare evlavie şi cinste în Tărgovişte. După aceaia l-au dus la mănăstirea din Dial, unde era îngropaţii Radul-Vodă şi au pus moaştele Sfântului pe mormântul lui. Adunatu-s’au Vlădici, egumeni, preoţi de au făcut slujbe şi bdenii şi, cănd au foştii într’o noapte (o Doamne, cătii săntii lucrurile tale de minunate 1) s’au făcut un trăsnetii şi s'au sparţii piiatra de pă mormântul Radului-Vodă, precumii să veade până în zioa de astăzi, şi din trupulii Sfântului au începutii a curce (sic) unii izvorii de apă şi au întratii în mormăntulii Radului-Vodă, de au spălaţii totii trupulii lui celii grozavii şi au rămaşii curaţii şi ertatii. Acestii Neagoe-Vodă au adus şi o icoană de la Ţarigrad, chipul Dom. Hs., în carea un Evrei au daţii cu un cuţitii în chipul Domnului şi au eşitii sânge. Să veade semnul în icoană; să află acea icoană la Argiş, la mănăstirea sa. La anul 1521, /d$Kd, s’au pristăvit Neagoe-Vodă şi în urma sa au foştii multă gălcavă pentru Domnie, că, rămăindu-i doi coconi mici, Theodosie şi altul, cu muma lor, Dospina, ci o seamă de boiari au ridicaţii Domn pe Preda, ce zic să fie foştii frate lui Neagoe-Vodă, iară pribeagii ce au fost, în Domniia lui Neagoe-Vodă, pribeagi în Moldova, auzind pohtita de dănşii moartea lui Neagoe-Vodă, au veniţii în ţară şi înpreunâ cu Buzoianii au ridicaţii alţii Domn, pe unul Radul Călugărul. După acesta, după rândul altor Domni, au mai foştii încă şi încă alţii Radulii-Vodă, călugăr[ul], ce au foştii egumen la Argiş, pre care l-au ridicat boiari Domnii la anul 1536, djţsas', pre care dinii Paisie l-au numiţii Radulii. Acesta au zidiţii mănăstirea Mislea, ce nu e departe de Cămpina. în zilele Domn[ului] Neagoe-Vodă şi a lui Bogdan-Vodă de la Moldova s’au arătaţii unii semnii mare şi minunaţii spre ceri, chip de omii şi s’au arătaţii vr’o cătăva vreame şi iar au peritii. Aşijderea totii la adastă lună s’au făcuţii mare cutremurti de pământii, arătăndu-să acestii semnii. La anulii 1515, la acestii anii s’au aflaţii America, lumea cea noao, care o au aflaţii Criştof Columbul, călugăr franţuzescâ. Acesta, fiindii mare astronom şi umblând mulţii pe mare, au cunoscut că să va mai afla şi alţii pământii Şi ţară decătii Asiia, www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului' 67 Africa şi Evropa şi, cerând de la craiul Şpanii ca să-i dea un galion si ostaşi şi de chieltuială ca să umble pe Mare, să caute acea ţară, o au aflaţii umblând multă vreame. Care acea ţară şi pământii iaste cu mulţii mai mare decătu partea Evropii, şi iaste mai bogată cu toate lucrurile decătă acealelalte trei părţi ale lumii. Acestii Columbus mai întâi au mersă la alţi Crai ai Ev-ropii, la al Frânţii, la Portugal, la Englezul, la Holandezul, cerând ca să-i dea ajutori să miargă să caute şi, nevrănd nicUnul să-i dea, i-au daţii Craiul Şpanii, precum s’au scrisă, şi aşa, încărcăndu acel galion cu multă avuţie: aur, argintă, pietri scumpe, s’au întorsă înnapoi. După aceaia, auzind alţi Crai ai Evropei, s’au sculată de au mersă la acea ţară şi fieştecare au dobândită locuri destule. La anul 1517, a$3i, la acel an Luter Martin, pentru pizma Papei, ş’au lăsată leagea care au avută şi au urzită, şi au învăţată leagea care acum ţin Luteranii: la Vitemberg, şi la alte părţi s’au începută. După aceaia, Calvin lanoş, văzând că Luter Martin cu învăţătura lui multă norod au mersă după el, fiind şi acesta popă învăţată, au scornit altă eresie, care acum ţin calvinii1. II. (După resumatul cronicei lui Vasile şi a lui Radu Tempea.) Numai au zis [Mihai-Vodă] Saşilor de aic, deaca să numesc că sănt creştini, că5 nu au cruci la bisearicile lor, şi aşa li-au poruncită de au pus cruci pe la biseareci precum să văd şi la vremile de acum. Acest Domn s’au numit Mihai-Vodă cel Viteazu şi adevărat au fostă, că acestă Domn, avănd oaste cu Domnţul] ţării Moldovii, l-au biruită, aşijderea şi pe prinţipul ţării Ardealului, şi aşa s’au fostă numind prinţip al Ţării Munteneşti şi al ţării Moldovii şi al ţării Ardealului. La an 1601, Av. 20, Fiind acestă Mihai-Vodă la Câmpul Tordei cu oastea sa, fiind suptă cortul său, l-au junghiiat cu vicleşug un ghin&rar anume Baştai şi acolo au murită, care să cunoaşte acel loc păn la vreamea de acum, fiind o capelnă făcută pentru pomenire. Acestă Mihai-Vodă au făcută şi Mitropoliia de la Beligrad. 1 Pp. 96-103, www.dacoromanica.ro 68 N. lorga (După solia preotului Mihai la Radu Şerban, care a făcut »aşă~ zămăntfi cu Mărirea Sa să fie cu bună dragoste cătră Braşoviani".) Poate să socotească fieştecine precum au fostfi Saşii cătră ticăloşii Şchiai, avăndu-i la cinste şi dragoste, pentru multe lucruri bune ce avla de la Şchiai, că, unde era ca să trimiţă cu vr’o solie, tot din Şchiai trimitea şi, cănd avia Sfatul nescar[i] greutăţi, trimitea de ducea pe prot. şi cu doi juraţi la Sfatfi şi să sfătuia. Osebită de acasta, cănd era vr’o lipsă pentru carne sau alte lucruri, totfi săracii Şchiai le aducea, iară în vremile de acum totfi acel bine l-au uitat şi sănt ticăloşii Şchiai supuşi şi cu mare pizmă sănt Saşii asupra lor, că acum pe măcelarii rumâni i-au oprită ca să nu mai tae carne de vită, ci numai carne de oae, şi la afiasta cu mare greutate şi chieltuială de i-au lăsat, măcar că măcelari rumâni au avut slobozenie cu hrisov de la Sfată ca să fie slobozi să tae totfi fealiul de came şi, văzând măcelari rumâni că i-au oprit, au cercat şi la Curte la Beci şi de acolâ cică au dobândit milă de la înpărăţie, dăndu-le şi directum să fie slobozi să tae tot fealiul de carne, iar Sfatul nic cum nu i-au lăsat. Oh, milostive Dumnezeule, păn cănd vei răbda acastă fără-de-leage 1 Osebit de aceşti măcelari sănt şi săracii croitori şi cojocari şi alţii, sănt prădaţi de nu sănt slobozia lucra merşteşugul lor, iar cu dajdea sănt îngreuiaţi a plăti pentru merşteşug şi alte greutăţi. Numai fieştecine să socotească că unde nu iaste dragoste, nifii milă dumnezăiască iaste, şi unde iaste zavistie, pizmă şi mândrie, acolo să încep toate răutăţile, precum acum iaste la acestfi oraş Bolgarseg, căc mai nainte vremi aceaste necuvioase lucruri nu au fostfi, care numai de la anul 1750 s’au început şi din zi în zi să mai înmulţescti '. (După evenimentele de la 1675:) De ai5 înnainte să caute cine va avia voinţă la faţa No. 21, că va afla scris pentru protopopii care au mai fostfi la adastă bisearecă din Bolgarseg păn la anul 1780». (După resumate privitoare la Smadu şi Văsiiu Hobanovici i) La anul 1681, după prot. Văsii Hobanovici au fost prot. Staicu. în zilele acestui prot. au mers Tătarii asupra BeCului intru ajutoriu Turcilor, şi, trecând aceşti Tătari păn ţara Bărsei, s’au făcut 1 1 Pp. 76-79. 1 P. 89, www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 69 mare spaimă între oameni şi cine ce au avut au dus totă în cetate. Aşifderea au dus şi toate sculele bisearecii. După ce s’au potolit acea spaimă, iar au adus aceale scule la bîsearecă şi, fiind la o ladă de lăturoiu multe scule şi scrisori, hrisoave, nu o au băgat în Vistiiariul bisearecii, ci o au pus unde străngu prescurile, ca să stea acolo pănă a doao zi, căC, fiind grea, nu o au putut sui în Visteriia bisearecii şi, necăutănd de acea ladă, nici mai întrebând păn la anul, socotind că, precum s’au pus alte lucruri la Vlsterie, să va fi pus şi acea ladă, fiindcă acest prot. Staicu au avut purtare de grife la acestii lucru, şi aşa din nechiverniseală sau din vicleşug s’au pierdut acea ladă, care nu s’au mai aflat, ni£ să va mai afla. Mare pagubă s’au făcut cu piiarderea acei lăzi, fiind într’ănsa multe hrisoave de la prinţii ţării Moldovii şi ai Ţării Munteneşti şi de la Maghistratul de la Braşov, şi de cănd s’au zidiţii adastă sfântă bisearecă şi de când au fost venirea Bolgarilor aic, toate au foştii la acea ladă, şi multe scule, care toate s’au pierdut. Şi, apucând pe acel mai sus numitiii prot. Staicu ca să-ş dea seama de acea ladă, nu au pututil cu alt fără au pus pricina la dăscăli (aşa iaste neamul nostru dintru începută, neavănd bună purtare de grife la ceale bune şi folositoare). După prot. Staicu au foştii prot. Oprea Chipriian. După aceaia au foştii prot. Vasilie, fiiu prot. Vasilie Hobanovifi. După prot. Vasilie Hoban au fost prot. Văsi Grad, ce au foştii dintr’un satii din ţara Oltului. în zilele acestui prot. s’au făcut unaţiia într’a aîastă ţară a Ardealului, precum s’au scris. După prot. Văsii Grid au foştii prot. Florea snă Băra[n], care au fost prot. ani 20, care au foştii cu viiaţă la aEastă lume ani 78, au fost şi preot ani 24. După prot. Florea au foştii 'prot. Radul Tîmpea. în zilele acestui prot. multă gălcavă s’au făcut pentru protopopie cu păr. Theodor snă prot. Florea, că unii din orăşani poftia pe păr. Radul, alţii pe păr. Theodor, care şi maghistratul poftia să fie păr. Theodor prot., şi, fiind multă gălîavă, nu să ştie ce cuvinte să fie grăit păr. Radul înpotriva maghistratului şi aşa l-au pus la arestii în casele Sfatului, fiind vr’o câteva săptămâni la arestii. După aceaia l-au sloboziţii şi totu au rămas prot. păn la sfârşitul vieţii sale. La an. 1742 s’au săvărşitii. După prot. Radul Tîmpea au fostă prot. Evstathie Grid. Acestii prot. au fostă la Ţara Moscului la Peterburhi pentru milostenie şi, aducând multă milostenie, care -dintr’a acei bani s’au făcută turnul care iaste www.dacoromanica.ro 70 N. Iorga îasornicul, aducând şi trei rânduri de sfite foarte frumoase de la Chiev, care li-au dăruiţii la sfânta bisearecă egumeniţa care au foştii căpităneasă, numele Gherghina. Pe acestii prot. Bustathie l-au lovit cataroia şi, zăcând vr’o căţva ani fără de graiu, s’au pristăvitii la an[ul] 1767, Mai 3. Acestii prot., când l-au ri[di]cat sau când s’au făcuţii înştelaţiia Vlăd. Dionisie NovacoviC aiă în biseareca Braşovului, fiind comandir ghinărar Bucov, şi alţi ghinărari şi domni şi tot Ma-ghistratul şi mulţi pro[to]popi şi preoţi din toată ţara, cei neuniţi, l-au juraţii în mijlocul bisearecii acestii prot. Bvstathie pe Vlăd. precum să ţie pravoslavnica credinţă nezmintită. După prot. Bvstathie au orânduit Vlăd. Dionisie să fie nameas-nic păr. Dimitre Duma, care s’au pristăvitii la an[ul] 1775, Sept. 9. După prot. Evstathie Grid au făcut prot. pe păr. Petru Grid domnul Vlădica Dionisie NovacoviC, care pe acestii Vlăd. l-au foştii orânduiţii de la Curte să fie Vlăd. la aăastă ţară, la acei neuniţi, care acestii Vlăd. l-au făcuţii, prot. la Aromsec. Acestii prot., fiind bolnav, au mersti la Covasna, la borviz, şi acolo s’au pristăvitii, şi l-a îngropaţii acolo. Anul 1779, Iul. 18, s’au pristăvitii. După aCasta l-au făcut Vlăd. Sofronie Chirilovifi pe prot. Petru Grid să fie prot. aifi, şi la Ţara Bărsii şi la Aromsec. După ce s’au dus Vlăd. Sofronie la eparhiia Budei, la Sent-Andrei, care iaste rezidenţiia acolo, n’au mai îngăduit împărăţiia să fie doi Vlăd. ■. uniţii şi neunit, ci numai unul să fie, uniţii, iară la cei neunita (sic) au orânduiţii să fie un vicareş cu Conzistoriu la Sibiiu, şi pe carii va aleage Conzistoriu să fie vriadnici de preoţie la cei neuniţi, să miargă la Vlăd. de la Buda să să preoţească. Acum, fiind acesta loc fără prot., au ales vicarişul şi cu Conzistoriu ca să fie prot. păr. Radul Tîmpea aiă şi la Aromsec, şi, fiind păr. Ştefan preot mai bătrân decât păr. Radul, s’au făcut mare pizmă şi vrajbă într’ aceşti doi preoţ, şi, văzând juraţii bisearecii acesta lucru necuvincos, au scris la vicarişul şi au venita aic cu notarişul şi cu un prot. şi aşa i-au înpăcat, făcând pe păr. Ştefan să fie prot. la jumătate Ţara Bărsii şi pe păr. Radul l-au făcut să fie prot. la ceaialaltă jumătate Ţara Bărsii şi la Aromsec, şi aşa s’au făcuţii pace într’a aceşti doi preoţ, anul 1780. Să dea milostivul D-zeu să fie apururea pace şi dragoste. După ce s’au făcut unaţiia la adastă ţară, să să ştie că au mai www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 71 fostu doi protopopi aic: unul la Ţara Bărsii şi altul la Aromsec şi la Cîuc; la Ţara Bărsii au fostă prot. Vasilie Grid, la Aromsec au fostu prot. Cărstea şi, avănd prot. Vasilie pe un fiiu anume Jipa, fiind popă ai5, şi, sculăndu-sâ cu ştirea tătăni-său, au mersă la Vlăd. cel uniiat Athanasie şi s’au unit, făcăndu-1 să fie prot. la Aromsec şi la Cîuc, şi aşa s’au făcut multă vrajbă între popa Cărstea şi între Jipa şi, văzând orăşeanii că nu va eşi lucru bun, pentru aăasta temăndu-să pentru unire, au zis să să lase de Aromsec, că nu-1 vor mai priimi ai5, şi aşa s’au lăsat, rămăind Jipa prot. Aromsecului şi Ciucului. Oh, vai de sufletul lui, că din faptele lui s’au uniiat Aromsecu şi Cîucul. După aceaia au trimis Dumnezeu mare urgie asupra acestui Jipa, că, căzând la o boală, căt i-au căzut toţ dinţii din gură, şi el, văzând ticălosul şi cunoscând greşala lui, s’au dus de aic la Bucureşti, mergând la Mitropolitul (la Bucureşti), mărturisindu-ş păcatul, şi acolo au murit. înştiinţare. La anul 1595, fiind Mihai-Vodă cel Vitiaz prinţip la trei ţări: la ţara Moldovii, la Ţara Muntenească şi la ţara Ardealului, acestu Mihai-Vodă au făcut Mitropoliia la Beligrad, care acum să zice Carolina. ACastă cetate înpăr. Carolus o au zidit şi o au întărit cu tari şanţuri şi, săpănd la temelie, au venit pânzele zidului unde au fostd Mitropoliia, şi aşa o au stricat. După aceaia au făcut să fie biseareca Făgăraşului în loc de Mitropolie. După aceaia, umblând Vlăd. cel uniiat la Inpărăteasa Mariia Thereziia la Beci, au cerut ca să-i dea Blajul, să facă acolb rezi-denţiia, şi aşa i-au daţii şi au făcuţii mănăstire mare şi şcoale pentru învăţătură şi tipografie, şi vr’o câteva sate au dat ca să fie ale acei mănăstiri, care mult venit agonisesc de ia aceale sate. înştiinţare pentru protfopopul] Vasilie ce au fost prot. la Făgăraş. Acesta au fost fii prot. Florea Bârajn], ce au fost prot. ai5 la Braşov. Acesta, fiind dascal ai5, au mersi! de s’au însuraţii, luînd pe fata notarişului cel uniiată de la Vineţie, din Scaunul Făgăraşului, şi, viind aic, însurăndu-să, s’au dovedit cum că iaste unit, fiind intru ascunsu, şi, aflând fratele său păr. Theodor, şi orăşani, nu l-au priimitu să mai fie dascal la acastă bisearecă, şi aşa s’au dus de aic la Făgăraş, făcăndu-1 popă Vlăd. cel uniiat: după aceaia l-au făcut prot. Acesta cu multă răutate au fostu asupra celor neuniţi până la sfârşitul vieţii sale. www.dacoromanica.ro 72 N, Iorga La anul 1775, începăndu-să a să scorni multe lucruri reale şi necuvioase asupra obiceaiurilor pravoslavnicilor creştini, întăi, la Petervaradain viind poruncă la arhiereul de acolo de la Curte precum nimini din pravoslavnici să nu mai ducă desco-periţ pe cei morţi la groapă, numai să fie acoperiţ, şi aşa acel arhiereu au daţii acea poruncă la toţ preoţii de la eparhiia sa şi, înlămplăndu-să la acel oraş de au muritii un pravoslavnic creştin, iară preotul, mergând ca să-l îngroape, au zis ca să-l acoapere, să-l ducă acoperit la groapă, căiî aşa iaste porunca de la arhiereu şi, auzind aăasta norodul, n’au vrut niiî cum să-l ducă acoperit, zicând că acel obiceai n’au foştii, nid va fi. Iară acel preoţii au zis că nu îndrăzneaşte a călca porunca Vlăd., şi aşa norodul au luoatu . pe acel mort şi l-au dus descoperiţii păn la groapă făr preoţii, şi l-au îngropat. La anul 1776 a doao. S’au făcut o mare turburare la ţara Banatului, la Varşeţ. Că, avănd poruncă de la Curte Vlăd. de acolo precum să nu mai ţie atâtea sărbători precum au ţinut, şi, fiind la Oct. 26 de zile, la praznicul sfănt. marelui mucenic Di-mitrie, mergând oamenii la bisearecă şi văzând că nu să face slujba ca cănd iaste sărbătoare, niC trag clopotele după obiceai, au întrebaţii pe preoţii ce iaste adasta de nu fac slujba precum să face la sărbători. Ei au răspunsu că Vlăd. au poruncită ca să nu să mai sărbeaze atâtea sărbători, nid adastă sărbătoare, şi, auzind acasta oamenii, au mersu la Vlăd., la rezedenţie, şi l-au întrebată ce iaste afiasta de au poruncită ca să strice sărbătorile. Răspuns-au că acastă poruncă au venit de la Curte, şi, auzind a Casta norodul, s’au turburată şi cu mare mănie şi necinste au apucată pe Vlăd. şi l-au necinstită, rupăndu-i toată barba. Şi, făcăndu-să acastă zarvă, s’au sculată de la cazarme comendatul cu catanele care au fostă suptă comanda sa şi au mersă acolo şi, văzând acea turburare, au poruncită la catane de au dat foc asupra lor, şi 14 au omorât, şi vr’o 40 s’au rănită, şi aşa s’au potolit ac ea turburare şi Vlăd. au scăpat cu viiaţă. A treia, la anul 1778, iar la Lipova, la ţara Banatului, au fostă acastă turburare că, trimiţând Vlădica de la Timişoara poruncă la prot. de acolo precum să dea poruncă la toţ popii carii sănt la proto[po]piia sa precum de la toate satele să să scoale popii cu căte doi oameni de la fieştecare sată, care sănt 70 de sate, şi, fiind acea poruncă, s’au sculată popii şi cu oamenii, mergând la www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 73 Lipova. Şl, văzând prot. atăţa oameni strânşi, s’au temută ca să citească acea poruncă la bisearecă, şi au mersu la oberşpan de acolo, spuindu-i pricina şi pohtindu-1 ca să citească acea po-runcă la curtea sa. 0 au zis că nu să va amesteca la acesta lucru, ci să citească la bisearecă precum are porunca. Si, rugăndu-1 prot. pe acel domn ca să miargă la bisearecă să fie acolo până să va citi porunca şi aşa au mers, şi, citind porunca şi auzind norodul precum pravoslavnicii creşti.ii să ţie călindariul cel nou şi sărbătorile care le ţin şi papistaşii, acasta auzind norodul, s’au turburaţii, zicând că ei adastă poruncă ni£ cum nu vor primii. Şi aşa s’au porniţii cu mare mânie asupra prot. şi a dom. aceluia, iar prot. scăpând în oltariu, iar pe acel domn apucăndu-1, l-au întrebat ce caută acolo, şi bătăndu-1 de abiia au scăpaţii cu viiaţă. Iară prot., scăpând de acolo, au mersii la Timişvar, la Vlăd., spuindu-i toate ce s’au întâmplaţii. Iar oamenii de la aceale sate s’au sculată de la totu satul câte zeace oameni, şi au mers la Vlăd. la Temeşvar, întrebăndu-1 pentru ce s’au trimis aceale porunci, că ei aceale porunci nic cum nu vor priimi, că ei sănt supuşi înpărăţii şi toate poruncile vor priimi, numai la lucrurile leagă să le dea bună pace, nici vor asculta până la moarte. Şi aşa li-au zis Vlăd. să miargă la casele lor, că va scrie la Curte şi vor avia pace. Poate socoti fieştecine că cei proşti şi săraci mai tari şi întăriţi sănt în credinţă decât cei bogaţi şi să ţin înţelepţi, că cei bogaţi pentru cinstea şi mărirea cea deşartă a aceştiia lumi să zmintesc şi îş schimbă credinţat. III. înştiinţare de când s’au început Unaţiia la acastă ţară a Ardealului şi care Vlăd. au fost în vreamea aceaia şi din ce pricină s’au început. Mulţi din cei înţelepţi şi învăţaţi s’au alunecată şi 's’au zmintit pentru cinstea şi mărirea cea deşartă a lumii aceştiia, precum şi acestă Vlăd. pentru mărire şi cinste s’au unită şi au adus acastă ţară la Unire. La anul 1700, fiind Scaunul Vlăd. a ţării Ardealului la cetatea ce s’au numită Alba-Iuliia sau Biligrad sau Cetatea-Albă (care acum să numeaşte Carolina), care acastă cetate s’au zidită şi s’au * * Pp. 21-23. www.dacoromanica.ro 74 N. Iorga întăritu cu şanţuri în zilele înpăratului Carolus al şaselea, la anul 1715,1a acastă cetate au fostd Scaunul Metropolii ţării Ardealului. A castă Mitropolie au foştii închinată ia Patrierşiia Ţarigradului, şi, căţ arhierei să hirotonea, toţ la Mitropolitul de la Bucureşti să hirotonea. La anul 1700, fiind Vlăd. Athanasie, care şi acesta s’au foştii hirotonit arhiereu la Bucureşti, acesta s’au uniţii cu Biseareca Romei în zilele înpăr. Leopoldu, şi, mergând la Beci, din porunca Papei l-au jurat nunţius (adecă solul Papei) pe aceaste patru poncturi, fiind puse înnainte Evangheliia şi crucea şi 12 sfeaşnice cu făclii aprinse, fiind nunţius şi cu Vlăd. Athanasie înbrăcaţi în haine arhiereşti, şi cu mare pombă l-au jurat. întăi, precum Papa iaste însuş cap tuturor Bisearecilor lui Hs. şi Biseareca Romei iaste maică tuturor Bisearecilor creştineşti şi, iară fără ertarea şi blagosloveniia Papei niCun suflet în ceriu nu va miarge, nî5 va vedea faţa lui Hs., avănd acestfi dar după Apostolţul] Petru, fiind el nameasnic Scaunului în urmă. A doao. Precum Duhul Sfânt purceade de la Tatăl, aşa şi din Fiiul. A treia. Să crează în porgatorium, ce să zice foc curăţitori, aşa că, după ce moare omul, îndată sufletul miarge într’acel loc curăţitori şi, de are păcate multe, arde mult acolo, iar, de are puţine, arde puţin, şi, aşa lămurindu-să, iase curaţii şi miarge la înpărăţia Ceriului şi mai mulţii nu să judecă. A patra. Precum azima iaste taină deplin a sfintei cuminecături ca şi pâinea cea dospită. A cincea. Mai iaste precum zic că sfinţii ş’au luoat plata şi cununile deplin, şi nu au a să mai judeca, pentru că au dobândiţii făgăduinţele. Mai sănt şi alte obiceaiuri, zicând că are Papa puteare şi voe dată de la Hs. şi de la Apostoli îndulghinţiile patriiarşiile Romei a Scoate şi a băga orice ar vrea, sau a înmulţi sau a scădea sau a înnoi câte ar vrea în Biseareca Romei (sau a Apusului). După ce au venit Vlăd. Athanasie de la Beci şi s’au înpreunat cu totia săborul cel uniţii cu papistaşii, au mersii la Beligrad, la Mitropolie, şi au adunat săbor mare, pe toţ protopopii şi popii a toată ţara, şi de la Braşov încă aii mersu protopopţul] Vasilie Grid şi cu popa Florea şi gocman Stoica postovariul şi Gheor-ghie vătaf şi alţi negoţători. Era acest săbor la Mitropoliia Beli- www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 75 gradului, şi aşa s’au gătit Vlăd. Athanasie înbrăcat cu toate podoabele arhiereşti, şezănd în rădvan cu Apor Iştfan, guber-natorul ţării, şi înnaintea rădvanului merga mulţime multă de popi, căte patru, pănă ce ajungu la biseareca cea mare papistă-şască, şi mult nu să zăboviră, ci iarăş s’au întorsu cu praporile şi cu tot fealiul de muzică păn’ce au ajunsu la mijlocul târgului, şi, cum s’au apropiiat de Mitropolie, au scos şi praporul de acolo în vedearea a toată ţara, fiind mulţime multă de oameni. într’a acasta au trimis D-zeu o arătare foarte minunată, incepăndu-să un văntiî foarte groaznic, cătu au rupt toate grajdurile Mitropolii şi au rupt şi praporul Mitropolii şi l-au dus loc depărtaţii. Acastă arătare jalnică înstriinării sfinte Mitropolii, a văduvii ei, şi aşa au intrat cu toţii in Mitropolie cu tot fealiul de muzică zicând. După a5asta au chiemat înnainte pe Braşoviani, pe cei mai sus numiţ, fiind faţă şi Vlăd.. Athanasie şi Pater Baroni şi alţi pateri şi domni, întrebăndu-i: priimi-vor şi ei unaţiia precum au priimit Vlăd. vostru şi toată ţara ? Răspuns-au: de s’au unit Vlăd. şi cu Ţara, fie-le de bine; precum au vrut, au făcut; iară noi, Braşoviani, acasta nic cum nu priimim; să facă înpăratul şi Ţara cu noi precum va vrea, că noi nu vom fi uniţi. Aşijderea au răspunsu şi Făgărăşiani, fiind de acolo trimiş popa Cărstea şi popa Ivan Făgărăşanul. Acestu răspunsu i-au învăţat Costantin-Vodă Brăncovian, că, aflând Mărirea Sa de aceaste lucruri, mai nainte au cercat la Beci, la Curte, prin priiateni de acest lucru şi, aflând că de la înpărăţie nu iaste poruncă ca să să facă silă la Unaţie, numai cine or vrea de bună voe să să unească şi, aşa, făcând ştire acestfl fericiţii Domn cu taină, s’au întăritii Braşoviani şi Făgărăşiani de nu s’au plecat la Unire. Iar, deaca au răspunsu Braşoviani şi Făgărăşeani că nic de cum nu să vor uni, au strigata asupra lor î afară, afară, că nu sănteţi din săborul nostru, şi, suduindu-i foarte urătu şi zicând prot. Vasilie Grid că-1 vor beli foaie, el au răspunsu că, de-1 vor beli, îş va băga Vlăd. galbeni în foaie. Şi aşa i-au scos cu mare necinste din Mitropolie, dăndu-le brânci, şi bătăndu-i cu toiage pe cap, tăindu-le potcapiile şi înpingăndu-i de spate şi zicăndu-le : să vă duceţi la ţara Turcului, şi i-au pus la pază pănă a doao zi. A doao zi i-au chiemat Vlăd., fiind şi Pater www.dacoromanica.ro 76 N. Iorga Boroni, întrebăndu-i iar i vor să să unească, şi, neputănd să-i pleace ni£ cum, că£ nu era poruncă inpărătească să silească pe nimini, n’au avut ce să le facă, ci încă au răspunsu Vlăd. că: de acum nu te vom mai avia ca pe un Vlăd., ni£ te vom mai pomeni in bisearecă. Vlăd. le-au răspunsu cam răzănd şi le zise că: şi pe dracul îl pomeniţ, dar pe mine pentru ce nu? Răspun-su-i-au: pe dracul îl pomenim ca pe un drac ce are nume de rău, iară pe Sfin. ni£ cum nu te vom pomeni, ni£ blagosloveniia voim, ci toate ale legii noastre vom avia de la Mitropolitul Ţării-Rumăneşti. Răspunsu-li-au: cum ştiţi şi cum vă place să faceţi, că de la mine nu veţ avia ni£o nevoe. Şi aşa cu ajutoriul lui D-zeu au rămas biseareca Braşovului neunită, cu toată Tara Bărsii, şi bisearefca] Făgăraşului, iar toată ţara Ardealului s’au unit. După acasta înnălţatul înpărat Leopoldu, auzind că pateri fac multă silă şi turburări pentru unaţie, s’au milostivit şi au trimis porunci la toată ţara ca nimini să nu mai îndrăznească a face vr’o supărare pentru Unire, ci toţ supuşii săi să iîie în linişte, numai să fie credinCoşi împărăţii j care au dat şi un dicredum la acestQ oraş Bolgarseg, fiind latineaşte, care s’au tălmăcit şi pe limba rumănească} care să află la aCastă sfântă bisearecă. După ce au fosta linişte, în zilele Vlăd. Athanasie, numai ploconul Vlăd. ce să de ai£, iară alte lucruri ale pravoslavii totu de la Mitropolitul Ţării-Rumăneşti asculta şi era. Pănă la anul 1721, că, după moartea Vlăd. Athanasie, au trecut multă vreame pănă s’au făcut Vlăd. Ioan Potochi. Acestu Potochi era popă la comen-daşul de la Făgăraş, de-i făcea slujbă. Acesta au fosta de niam rumân, şi de mic au foştii slugă la un pater. După aceaia s’au făcut pater şi, fiind popă la comendaşul, au invâţat şi carte rumănească. După a Casta l-au ales săborul celor uniiaţ, mai ales popa Ionaşco, notareş de la Vineţie, să fie Vlăd., şi aşa au mers la Roma, la Papa, de l-au făcut Vlăd. La anul 1721 au veniţii acestu Potochi Vlăd. la acei uniiaţ, şi, viind la Sibii, au pus multă silinţă ca să unească pe toţ care au foştii rămas neuniţ în zilele Vlăd. Athanasie, şi toţ s’au foştii îngrijatâ de dânsul, fiind om năprasnic şi putiarnîc. După ce au auziţii Braşoviani, s’au socotiţii ca să-i miargă înnainte la Făgăraş, şi, mergând prot. Florea şi popa Radul Tîmpea, gocmanul Tanasie zaraf şi Radul Duma, mergând cu multe daruri, şi sculăndu-să popii de la Făgăraş şi cu toţ orăşeanii, mergăndu-i înnainte pănă www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 77 la Sâmbăta, şi viind la Făgăraş cu mare pombă până în târg, şi eşindu-i preoţii de la Făgăraş şi cu preoţii de la Braşov înbră-caţ cu sfite, fiind mulţime multă de nărod, şi acolo in mijlocul târgului l-au înbrăcat cu toate podoabele arhiereşti, fiind popa Ivan şi popa Thoma şi popa Radul Tîmpea. Oh, ce minte slabă de ei, nesocotind ce faci Şi aşa, după ce-1 gătiră, îl luoară cu mare pombă, şi unii strica gardurile, până ce-1 duseră şi-l băgară în bisearecă şi, slujind popa Thoma sfânta liturghie, l-au pomeniţii pe Vlăd. Ioan Potochi, şi pe urmă toţi au luoată anaforă de la dânsul, şi aşa orbeaşte şi fără minte s’au luoatii la unire acea sfântă bisearecă, ce era zidită de răposatul Constantin-Vodă Brancovianul. După aceaia luoat-au Vlăd. chieile bisearecei şl, cănd vrea să slujască, mergea preoţii de cerea chieile de la Vlăd., şi luoa blagoslovenie, şi aşa da chieile cu straje păn slujiia şi iar le ducea la Vlăd. Cănd ş’au luoat Braşovianii zio bună de la Vlăd., i-au pohtitii ca să-l pomenească la bisearecă, iar altă nimic nu pohteaşte de la ei, că ştiia că, cum îl vor pomeni, va dobândi şi biseareca Braşovului, umblând foarte cu mare merşteşug ca să o dobândească, că£ şi ţipa ce era fe£or prot. Vasilie Grid să făgăduise Vlăd. că va face de va dobândi şi biseareca Braşovului şi toată Ţara Bărsii. Aşijderea să siliia şi notareşul Ionaşco de la Vineţie la acestu lucru. Iar Braşoviani, nepricepănd acel vicleşug, s’au foştii făgăduiţii că-1 vor pomeni. Iar, după ce au veniţii Braşoviani de la Vlăd. şi aflând orăşani, mai ales popa Theodor, fiiu prot. Florea, de aceastii lucru, căC preoţii cu go£-manii şi cu ceialalţi juraţ s’au foştii adunată în casa go£. Petru Buştea, şi li-au spus pohta Vlăd., şi ei ca nişte nepricepuţ au prins bucuros, şi, într'o Duminecă, la sfânta liturghie, era să-l pomenească, şi, aflând de acasta popa Theodor, au stătut foarte tare, neîngă-duind ca să-l pomenească, făcând pe tatăl său prot. Florea de ocară înnaintea a tot norodul şi pe ceialalţi, mai ales pe ţipa vănzătoriul, care l-au scos afară din besearecă cu mare necinste ca pe un viclian. Şi, întărind pe tot norodul ca să fie întăriţi in pravoslavnică credinţă, multe scârbe au pătimit pănă la sfârşitul vieţii sale. Şi aşa au rămas a£astă sfântă bisearecă cu toată Ţara Bărsii neunită cu ajutoriul lui D-zeu cel atotu putiarnic şi multă milostiv. După moartea acestui Vlăd. Ioan Potochi au făcut pe altul, Ioan Clain. www.dacoromanica.ro 78 N. Iorga în zilele acestui Vlăd. au veniţii un sfăntii pusnic de la Ţara Sârbească, anume (adaus: erm.) Visarion, la anul 1744, şi, propo-veduind pentru unaţie la totil norodul pe unde au ajunsu, ca nimini să nu să amăgească a creade la unaţie, ci să crează la pravoslavnica credinţă, şi auzind oamenii aceale învăţături de la acel sfăntii pustnic, s’au făcut mare turburare între oameni, neştiind ce iaste unaţiia, şi aşa, văzând protivnicii neadevărului, l-au prinsu la Sibii. Şi, mergând aceşti Vlăd. la acestă pusnic, multe întrebări au avut pentru unaţie, dovedindu-1 că săntu amăgituri şi, auzind Vlăd., mulţii s’au miraţii, cunoscând adevărul. Şi, văzând jnprotivnicii şi socotind ca să nu să facă vr’o turburare între oameni, l-au scos noaptea cu taină din Sibii cu zoldaţ înpărăteşti şi l-au dus la ţara Bavarii, la o cetate anume Copfştată, şi acolo l-au pus la închisoare, la o mănăstire papistăşască, şi acolo s’au săvărşitii. Fericită va fi la înpărăţiia ceriului! După aceaia mare răzvrătiri şi turburări s’au făcută intre cei uniţ, neştiind ce iaste unaţiia. După aceaia nu să ştie ce pricină va fi fostă cu acestă Vlăd. Gain, că î-au poruncită Papa de au mersă la Roma, şi acolo l-au ţinut păn la sfârşitul vieţii sale. După aceaia au făcut Vlăd. pe Aaron. în zilele acestuia încă s’au făcută multe turburări asupra celor neuniţ, că, fiind coman-dlr ghinărar Bucov, şi fiind şi ghinărar Sişcoviţ, trimis de la Curte ca să dea arme Săcuilor şi Rumânilor, să fie zoldaţ, ca să păzească la graniţa ţării, şi nevrănd ca să ia arme de bună voe, i-au făcută cu sila de au luoatăj care s’au făcut şase reghi-menturi: trei de Săcui şi trei de Rumâni, după aceaia Vlăd. Aaron, având mare pizmă asupra mănăstirilor care au fostă la Ţara Oltului pe suptă munte, fiind 37, care la aceaste mănăstiri mulţi din creştini cei care nu vrea să să supue la unaţie mergea la aceale mănăstiri de să ispovediia şi să cumineca şi, fiind popa Vasilie prot. la Făgăraş, s’au sfătuit cu Vlăd. Aaron de au mers la comandirul ghin[ăr]ar Bucov, spuind multe minCuni şi zicând că la aceale mănăstiri sânt gazde de hoţi, şi, aşa poruncind ghin. Bucov, au ars aceale mănăstiri toate şi li-au stricată, numai o mănăstire de la Sămbăta-de-sus, ce iaste satul Brancovianului, aceaia au rămas. (Oh, ce mare răutate iaste pizma şi zavistiia!) Adevărat că ş’au loat plata de la D-zeu şi ghinărarul şi Vlăd., că cu grabnică moarte ş’au dat sfârşitul. Precum Apostolul Pavel zice i cine va strica biseareca lui D-zeu, îl va strica pe dânsul, www.dacoromanica.ro Însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 79 După Vlăd. Aaron au făcut pe alţii Vlăd. Athanasie. Acesta încă au făcut multe merşteşuguri, umblând prin toată ţara, propo-veduind pentru unaţie a fi adevărată 5 care viind şi ai£ la Braşov, străngăndu-să toţ preoţii şi negoţătorii şi alţi orăşeani la cruce în Prund, propoveduind şi arătând nişte chipuri precum a fi unaţiia adevărată, care aCastă comedie au ţinut ca la trei Sasuri, şi ni-mini niciun răspunsu nu i-au dată, şi aşa s’au dus de la Braşov. După acesta au făcut Vlăd. pe Grigore Maer. Acesta, fiind învăţaţii şi avănd mare treacere la Curte, au umblaţii făgăduind că cei care să vor pleca sau vor priimi unirea vor avia mare milă de la înpărăţie. După aSasta D-zeu va şti ce va mai fi. Pănă acum s’au scris, anul 1780, Dech. 15 1. IV. înştiinţare pentru cei care s’au născuţii şi s’au botezaţii şi cei care au muritii şi s’au însuraţii aic la acestii oraş Bolgarseg, şi Saşii care s’au născuţii şi au muritii şi s’au însuraţii, care să vor scrie înnainte. La anul 1759. * S’au născut Rumâni 252 » Saşi 245 Au murit . ... 146 II » 231 pris. 106 n n 14 La anul 1760. S’au născut Rum. . 270 n II 237 Au murit . ... 73 n n 105 pris. 197 » n 132 La anul 1761. S’au născut Rum. . 256 n n 225 Au murit . ... 76 n n 121 pris. 180 n n 104 La anul 1762. S’au născut Rum. . 260 n n 201 Au murit . ... 120 n n 121 pris. 140 n » 80 * Pp. 1-14. www.dacoromanica.ro 80 N. Iorga La anul 1763. S’au născut Rum. . 200 » n 179 Au murit . ... 100 n n 151 pris. 100 » )) 28 S’au însurat ... 40 n 57 La anul 1764. S’au născut Rum. . 244 )) n 200 Au murit . . . . 90 n n 156 pris. 154 n n 44 S’au însurat ... 41 n n 78 La anul 1765. S’au născut Rum. . 194 n n 220 Au murit . . . . 92 n n 164 pris. 102 n n 56 S’au însurat ... 32 n » 80 La anul 1766. S’au născut Rum. . 228 n n 211 Au murit . ... 274 » » 237 mai mult mor. 46 t> n 26 Să să ştie într’ aceşti care au muritu au foştii copii care au muritu de vărsaţii................. 168. S’au însurat ... 62 » » 42 La anul 1767. S’au născut Rum. . 235 }} » 203 Au murit . . . . 154 n n 254 pris. 81 n 51 S’au însurat ... 35 » » 75 La anul 1768. S’au născut Rum. . 231 n » 208 Au murit . . . . 152 n » 192 pris. 79 n 16 S’au însurat ... 41 n n 71 La anul 1769. S’au născut Rum. . 208 » n 190 Au murit . ... 103 n n 161 pris. 105 n » 29 S’au însurat ... 43 ff n 69 mai mulţi morţi www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului ăl La anul 1770. S’au născut Rum. . 220 n )) 198 Au murit . . . . _129 n V 147 pris. 91 n a 51 S’au însurat ... 41 n n 71 La anul 1771. S’au născut Rum. . 212 V a 197 Au murit . . . . 109 n n 145 pris. 103 n a 52 S’au însurat ... 48 n a 68 La anul 1772. S’au născut Rum. . 240 n a 201 Au murit . . . . 202 ii » 152 pris. 38 ii n 49 S’au însurat ... 54 n tt 73 La anul 1773. S’au născut Rum. . 215 ii n 192 Au murit . . . . 100 n ii 148 pris. 115 ii V 44 S’au însurat ... 45 n n 68 La anul 1774. S’au născut Rum. . 260 ii a 210 Au murit . . . . 114 n n 190 pris. 146 ii n 20 S’au însurat . . . 56 *f ff 82 La anul 1775. S’au născut Rum. . 269 ii ii 212 Au murit . . . . 158 n n 142 pris. 111 n n 70 S’au însurat ... 87 n a 65 La anul 1776. S’au născut Rum. . 233 n n 199 Au murit . . . . 154 n fi 133 pris. 79 n n 66 S’au însurat . . . 56 ii n 69 www.dacoromanica.ro 82 N. Iorga La anul 1777. S’au născut Rum. . 293 „ }} 209 Au murit . . . . 138 „ n 143 pris. 158 „ n 66 S’au însurat . . . 45 „ n 48 La anul 1778. S’au născut Rum. . 217 „ V 218 Au murit . . • . 104 „ }} 165 pris. 113 „ n 53 S’au însurat . . . 42 „ n 75 La anul 1779. S’au născut Rum. . 248 „ V 183 Au muritu. . . . 118 „ n 110 pris. 130 * n 73 S’au însurat . . . 40 „ y.t 60 La anul 1780. S’au născut Rum. . 267 „ n 189 Au murit . . . . 156 „ n 107 pris. 111 „ n 82 S’au însurat . . . 54 „ yy 56 La anul 1781. S'au născut Rumâni 215 „ n 208 Au murit . . . . 121 „ n 166 pris. 94 „ n 42 S’au însurat . . . 25 „ n 32 La anul 1782. S’au născut Rumâni 221 „ }} 173 Au murit . . . . 90 „ U 165 pris 131 „ n 8 S’au însurat . . . 55 „ » 74 La anul 1783. S’au născut Rumâni 191 „ n 201 Au murit . . . . 121 „ n 156 pris. 70 „ n 45 S’au însurat . . • 41 „ n 56 1 Pp. 136-141. www.dacoromanica.ro Însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 83 V. La anul 1761, Fiind turburată ţara Ardealului pentru unire şi având oaste Casa Austru cu Praisul, socotescd că s’au temută să nu să facă vr’o rebelie într’aCastă ţară, şi aşa au trimis de la Curte să fie Vlădică neunită, şi aşa au trimis pe Vlăd. de la Buda Dionisie NovacoviC, să fie Vlădică la adastă ţară a Ardealului, şi s’au făcut inştalaţiia ai£ la biseareca Braşovului, fiind şi comandir ghinărar Bucov şi cu alţi domni, fiind şi totfi maghistratul de ai£. Osebită de aceşti domni au fostă şi mulţi protopopi şi popi de la a£astă ţară. Şi întâi l-au jurată pe Vlăd. ca să ţie pravoslavnica credinţă curată. După aceaia s’au citită dicretumul care s’au dată de la Curte. După aceaia s’au făcută mare tractaţie (sau veselie), că s’au făcut ospăţ la toţ domnii şi popii şi neg[uţ]ătorii. Pentru a£asta s’au scris, să să ştie. După ce s’au aşezată acestă Vlăd. la a£astă ţară, au mersă pin toată ţara, făcând vizitaţie, şi, la care sate au fostă de tribuinţă, au preoţit preoţi, şi la toate bisearecile care au fostă neunite au dată antimise, şi aşa au strânsă o sumă mare de bani. După a£asta s’au făcută linişte în toată ţara, că£ cară au fostă uniţi au rămas uniţi şi carii au fostă neuniţ au rămas neuniţi, şi aşa s’au scris în toată ţara căte biseareci şi popi şi căte sumă de famelii s’au aflat neuniţi: biseareci, preoţi, famelii. După aceaia, poruncind Vlăd. Dionisie ca să să scrie căte suflete de oameni s’au aflatu ai£ la Braşov şi în toată Ţara Bărsii, bărbaţ şi femei, carii săntă uniţi, s’au scris la anul 1762. Bărbaţi Femei La Şchiai . . Braşovul Vechi la Stupini . . la Dărste . . la BaCfalu . . la Turchiş . . la Cernată. . la Satul Lung la Tărlungeam la Zeizini . . la Porcăreani. la Priajmer , 1732 sânt 1893. 594 „ 557. 154 „ 181. 121 „ 129. 233 „ 225. 336 „ 371. 273 „ 229. 375 „ 324. 268 „ 258. 36 „ 40. 147 „ 141. 304 „ 300. www.dacoromanica.ro 84 N. Iorga la Hîrman . . 205 » 187. la Simpietru . 117 » 114. la Bodu . . 143 n 152. la Helhii . . 115 n 125. la Noul . . 52 n 57. la Feldioară . 280 n 250. la Rotbah . . 108 tf 114. la Măghieruş . 116 n 121. la Apaţa . . 115 n 115. la Crizbav 157 n 162. la Vlâdeani 405 n 409. la Cotlea . . 287 yy 265. la Vălcan . . 140 » 161. la Zărneşti. . 917 V 905. la Branu . . 1658 yy 1561. la Tohanul cel nou 204 n 212. la Răjnov . . 530 yy 517. la Cărstiian . 228 n 221. la Ghinbav . 91 n 108. la Ţânţari . . 451 » 458. Suma 10.892 10.862. Suma peste tot 21.754. La anul 1771, Acestfl prea-cuvios arhiereu, vrând ca să miargă la eparhiia sa la Buda ca să-ş mai vază eparhiia, şi mergând la Senti!-Andrei lângă Buda, la rezedenţiia sa, acolo s’au bolnăvită, lovindu-1 cataroia, şi aşa s’au săvârşiţi!, fiind om vechiu de zile, de 75 de ani, şi aşa au rămas Ardealul iar fără arhiereu. La anul 1772, După ce au chiematu D-zeu pe aceşti! prea-cuvios arhiereu de la a£astă lume, au rămas adastă ţară iar fără arhiereu. După a£asta au ceruţi! de la înnălţata Curte ca să trimiţă alţii arhiereu, şi, trimiţând pe altul, anume Sofronie ChiriloviC, la acestu arhiereu s’au făcuţi! inştalaţiia la Sibii, în casele lui comandir-ghinărari, fiind mulţi domni şi protopopi şi preoţi din toată ţara. Mai nainte de inştalaţie i-au căutat să pue jurământ precum să ţie pravoslavnica credinţă nezmintită. După aceaia s'au citit dicretum şi l-au priimitu toată ţara. www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 83 La anul 1774, Viind poruncă de la Curte acestui arhiereu, au mers la Beci şi de acolo l-au orânduită să fie Vlăd. la eparhiia Budei, şi aşa au rămas a Castă ţară iar fără arhiereu,—ce pricină va fi, nu să ştie. Numai D-zeu cel mulţii milostiv să fie milostiv spre pravoslavnicii creştini. După aceaia s’au orânduită de la Curte să. nu mai fie arhiereu neunită, fără numai să fie un vicareş cu doisprăzeace protopopi, să fie la conzistorie, ca să aibă purtare grije pentru cei neuniţi, şi carii vor fi să să preoţească să miargă la arhiereul de la Buda să-i preoţească. în vreamea Vlăd. Sofronie ChiriloviC s’au orănduitu la aCastă bisearecă să fie şase preoţ, care anume să vor însemna: + 1. păr. Dimitrie Duma, ce au fostă rânduită nameasnic. 2. păr. Ştefan IoanoviC. 3. păr. Petru Grid, ce au fostă prot. la Aromsec j după aceaia l-au făcut Vlăd. Sofronie să fie prot. şi ai£, şi la Ţara Bărsii. 4. păr. Radul Tîmpea. t 5. păr. Gheorghie Bucur, ce au fostă din Zămeşti, fiind dohovnic. 6. păr. Gheorghie Hărs. După ce au chiemat D-zeu de la aCastă lume pe păr. Gheorghie Hărsă, la an. 1774, Ap. 29, după aceaia pe păr. Dimitrie Duma, ce au fostă nameasnic, după aceaia pe păr. prot. Petru Grid, la anul 1779, Iul. 18. După aceaia s’au preoţit păr. Gheorghie RadoviC şi păr. Si-meon Datco şi păr. Dimitrie Grid, care la aCastă vreame de acum, la anul 1780, sânt numai cinci preoţ la aCastă bisiarecă. înştiinţare pentru preoţii care au fostă la aCastă bisearecă mai nainte vreame, carii au fostă cu mai multă osârdie a să înfrum-şeţa şi a să îndrepta norodul întru fapte cuvioase, precum D-zeu iubeaşte» La anul 1669, fiind prot. Văsii snă StanCu HobanoviC, fiind învăţată, au avută multă silinţă de s’au înfrumşeţată sfânta bisearecă cu multe podoabe. La anul 1580, fiind prot. Ianea şi cu pop Mihai, au avut silinţă de s’au tipărit cărţi sârbeşti şi rumăneşti aiC, la Braşov, şi au avut silinţă şi asupra norodului cu învăţătura. După pristă-virea prot. Ianea au rămas prot. pop Mihaî. în zilele acestui www.dacoromanica.ro 86 N. Iorga prot., la anul 1599, viind Mihai-Vodă, Domnul Ţării Munteneşti, cu oaste ai£ la Braşov, şi fiind cetatea la mare frică, s’au sculatu Sfatul cu multe daruri, luînd şi pe prot. Mihai de au mersu la Mihai-Vodă şi cu multe rugăcuni, de nu s’au prădat acastă Ţară a Bărsii. La anul 1604 au trimis Sfatul pe acestu prot. Mihai cu solie la Ţara Muntenească la Şerban-Vodă ca să facă pace, ca să nu mai aibă nevoe adastă cetate de cătră Mărirea Sa, şi aşa s’au sculatu Şerban-Vodă de au veniţii la Braşov şi au făcuţii aşezământ ti cu Sfatul, şi iar s’au întorşii la Scaunul său la Tărgovişte cu multe daruri. Poate socoti fieştecine că acest prot. au fost om vreadnic. La anul 1736 au răposat prot. Florea Băra[n]; au foştii preoţii la adastă bisearecă ani 24 şi prot. ani 20. După prot. Florea au fost prot. Radul Tîmpea. Acesta încă au avuţii multă silinţă la sfânta bisearecă, şi s’au pristăvitii la anul 1742. La anul 1742 s’au pris-tăvit păr. Theodor fiiu prot. Florea. Acestu prea-cuvios preoţii fost-au cu multă osârdie la aCastă sfântă bisearecă, scriind multe cărţi bisericeşti, întorcăndu-le de pă sărbie pe rumânie. Osebiţii de aCasta au foştii şi foarte întări tu întru pravoslavnica credinţă, că, fiind multe ispite pentru unaţie într’aceale vremi, pentru aceaia au avuţii multe năcazuri şi supărări pănă la sfârşitul vieţii sale, şi, iar, fiind cu mare evlavie, multe duhuri necurate de la mulţi oameni au scos. După prot. Radul Tîmpea au fost prot. Eustathie Grid. Acesta încă au foştii cu silinţă la a£astă sfântă bisearecă, că, în zilele răposatei înnălţatei înpărăteasei Elezavetei Petrovna, au mersu la Peterburhi pentru milostenie, şi de acolo au adus multă milostenie de la înnălţata înpărăteasă şi de la alţi Domni şi, fără de aCastă milostenie ce au adus, au mai adus de la Chiev, de la egumeniţa ce i-au foştii numele Gherghina, fiind ai£ la Braşov măritată după un baron, şi de ai£, mergând cu bărbatul său la Ţara Moscului, acolo au muritii bărbatul său, şi, rămăind văduvă, după aceaia s’au călugăriţii la Chiev şi au ajunsii egumeniţă. Afiastă egumeniţă, fiind prot. Eustathie la Chiev, au daţii trei sfite foarte frumoase, cusute cu sărmă şi fir, şi alte odăjdii. Iar aseamenea din bani care au adus milostenie păr. prot. Eustathie s’au făcut turnul la care iaste Casornicul, care s’au zidiţii la anul 1751, ;4\|rHd. Pe acestu prot. lovindu-1 cataroia, i s’au luoat graiul şi jumă- www.dacoromanica.ro însemnări de cronică de crericilor din Şcheii Braşovului 87 tate de partea trupului şi, zăcând vr’o căţva ani, s’au pristăvitii la anul 1767, Mai 3. După pristăvirea prot. Petru Grid, care s’au pristăvitii la anul 1779, Iul. 18, au ales vicarişul cu conzistorium să fie prot. păr. Radul Tîmpea, şi, fiind păr. Ştefan Ioanovifi mai bătrân, s’au făcuţii mare vrajbă între aceşti doi preoţ, şi, văzând juraţii bisea-recii acestii lucru necuvios, au scris la vicarişul de au veniţii la Braşov, şi, viind, au stătut juraţii de s’au făcut pace, făcând pe păr. Ştefan să fie prot. la jumătate Ţara Bărsii şi pe păr. Radul l-au făcut prot. la ceialaltă jum. parte şi la Aromsec, şi aşa s’au făcut pace. Acestii prot. Ştefan, fiind cuvios şi vreadnic, multe cărţi au scris, care li-au tălmăcit de pe limba moschiCască pe limba rumăneascâ. Osebit de aCasta, avănd mare osârdie cătră norod, de multe ori cu multe învăţături vreadnice i-au învăţat. Cuvină-să a să pomeni şi pentru dascălul Radul Duma : acesta, fiind fiiu răposatului păr. Dimitrie Duma ce au foştii namiasnic, care s’au pristăvitii la anul 1775, Sept. 9. Acestii dascălii, neavănd parte de preoţie, murindu-i soţiia, s’au căsătorit, care acum au rămas dascal şi cântăreţ la a Castă bisearecă. Acestii dascal, fiind foarte cuvios şi vreadnic, multe cărţi au tălmăcit şi li-au scris, leteneşti, greceşti şi sârbeşti, socotind fieştecine din cei cu pricea-pere că mare dar are de la Dumnezeu; numai D-zeu să-i Iun-gaşcă viiaţa şi să-l lumineaze spre toate ceale bune şi folositoare 1 Iară să cuvine a să pomeni şi pentru dum. căpitan Ilie Birda. La anul 1738, începăndu-să oaste înpărţatul] Neamţului cu înpă-r[atul] Turcului, şi dum., îndemnăndu-să, au strănsu o companie de catane valontiri, cu bani dum., şi au mers în Ţara-Rumănească întru ajutoriu Neamţului. După ce s’au făcutu pace, s’au milostiviţi! înpărăţiia şi i-au orânduiţii să aibă plată pe an (adecă penzion) câtă patru sute de fior. nem. pe an în toată viiaţa dum. Acestii vreadnic de laudă căpitan multă gălCavă au avuţii cu Maghistratul, că, puind o cruce lăngă casa dum., Maghis-tratul n’au vruţii să-l îngăduiască, şi aşa, avănd multă gălCavă, au mersii la Sibii şi de acolo au adus poruncă de au făcut acea cruce. După aceaia, puind Sfatul multă pizmă asupra dum., au avuţii multă găl£avă, şi pentru acestii oraş au avuţii multă silinţă, că, viind de multe ori greale porunci la acestii oraş, dum. ca un vreadnic au stătutii. Socotescii că după sfârşitul vieţii dum. www.dacoromanica.ro 88 N. Iorga mulţi îşi vor aduce aminte de binele şi ajutoriul care au făcuţii la oraşul acesta. Măcar de ar face D-zeu milă după sfârşitul vieţii dum. să mai fie vr’unul din cei mulţi precum au foştii dum. Numai, precum să cunoscii firile oamenilor în vremile de acum, a nu avia dragoste unul cătră altul şi a nu voi binele altuia, pentru afiasta ni£ D-zeu nu va da bine la oraşul acesta, că£ pizma, zavistiia şi măndriia foarte s’au înmulţiţi! în vremile de acum între neamul nostru: rău va fi, iar nu bine *. VI. înştiinţare pentru neamurile ceale vechi, de cănd au fost venirea Bolgarilor la Braşov. Boghineştii, sănt vechi din descălă[că]toare. Lăbăreşti, iar vechi. Calcătoreşti, iar vechi. Părădoreşti, iar vechi, din cari sănt Gămuleşti ■, aceştiia sînt veri cu Boghineşti. Brăzăneşti, iar vechi. Mămuleşti, s’au stins acestii niamii. Bengheştis dintr’acestii niamii să trag Corbeşti, iar vechi. Grădestii, iar vechi. Foşteeştii: s’au stinsii acestii niamii. Corfeştii, iar vechi. Toh[ă]neştii, iar vechi: să trag din Boghineşti. Hărbeştii, iar vechi. Şetrăreştii, iar vechi. Oţoţăneşti, iar vechi. Neguşeştii nu sânţii vechi. Tămpeştii sănt Olteani şi Munteani: nu sănt vechi. Stăiculeşti, să trag din popa Staicu, şi Ţapul, totii dintr’acestii niam să trag: sânţii vechi. Velicăneşti: dintr’acestii niam să trage Petru. Găitănarii, sănt vechi. Comăneşti, nu sănt vechi. Hohăneştii: s’au stins acestii niam. Bunghiezeşti, nu sănt vechi. Tiigoeşti sănt nepoţ Bunghiseştilor: nu sănt vechi. 1 1 Pp. 64-70. www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 89 Cărpeştii: s’au stins acestti niam. Năneştil, nu sănt_vechi. Pădureşti, nu săntti vechi. Buzeşti, nu săntti vechi. Călbăzeşti nu sănt vechi: să trage popa Vălcu, Bărzăeştl, să tr[age] o fată a lui: săntti vechi. Budeşti, săntti vechi. Bănăceşti, jar vechi. Linceşti, nu săntti vechi. Cepeştii, săntti vechi. Răzneştii: din acestti niam să trag Pepeneşti: nu sănt vechi Mătileştii i s'au stins acestti niam. Vevericeşti, sănt vechi. Năvrăşti, nu săntti vechi. Cuculeşti, săntti vechi. Pricopeşti, iar vechi. Munteneşti, care să trage Radul Munteanul cu polecra..., nu săntti vechi. Ileşti: să trag din neamul Călcătoreştilor şi al Bănăşeştilor: din-tr’acestti niam iaste Dimitru Albeţ...: sănt vechi. Leuleşti nu sănt vechi. Lăbăşeşti, sănt vechi. Scripţeşti, nu săntti vechi. Bărsăneşti ţ din neamul Călcătoreştilor iaste. Nistor, sănt vechi. Purinceşti, sănt din neamul Călcătoreştilor: sănt vechi. Sârbeşti: iaste Velican măcelariul şi Brătiian. Stoinele, nu sănt vechi. Şuceştii, sănt vechi. Tonceşti: din neamul acesta să trage Doniej niam vechi. Hămugii: s’au stins j nu sănt vechi. Brăgăreşti, nu sănt vechi. Bărălosul cel bătrân: sănt vechi. Meşoteştii, sănt vechi. După aceastea neamuri din an în an s’au strănsu mai mulţi de la alte ţări şi s’au aşezat ai£ la Bolgerseg, precum să arată la vremile de acum, la anul 1780, fa\|rn. Spune că mai nainte vremi n’au fostti oamenii de la acest loc www.dacoromanica.ro 90 N. Iorga cu atâtea mândrii şi zavistii şi pizmă unul asupra altuia, ci au fost cu dragoste şi să iubiia unul cu altul, şi acasta au foştii până în vremile cănd au dobândiţii Neamţii adastă ţară, în zilele înpăr. Leopuldu, la an. 1687, aXri3. După aceaia, viind nişte negoţători de la Ţara Turcească, Greci, aid la Bolgarseg, s’au aşezat la uliţa ce să numeaşte Furcoae, şi, aşa, începând a-şi face case de piiatră Şi purtăndu-să cu multe mândrii, mai ales muerile lor fiind cu multe scule scumpe şi cu sălbi de galbeni la grumazi, care aceaste mândrii n’au ţinut multă vreame, numai vr’o 17 ani, păn la vreamea Curuţilor, şi aşa aceşti Greci cu totul s’au stinsu şi s’au sărăcit, după aceaia, viind iar de la Ţara Turcească nişte negoţători, Iar la acea uliţă s’au aşezat, făcăndu-ş iar case, chieltuind mulţi bani şi scornind multe mândrii. Şi acesta lucru necuvios s’au început la anul 1765, şi alţii din negoţătorii locului de ai£ s’au îndemnat la aceaste lucruri necuvioase : a zidi case, la care multă sumă de bani au chieltuit, şi a face haine scumpe muerilor lor şi lor, şi nu numai acei care ar fi avut cu ce face, ci şi cei care n’au avut s’au îndatorit de ş’au făcut case şi haine scumpe lor şi muerilor, şi unii care au avuţii case bune, rămase de la părinţii lor, care putea trăi precum şî părinţii lor, li-au stricaţii şi li-au zidiţii cu mare cheltuială. Osebit de adasta şi hainele care avia cu cinste a le purta li-au stricaţii: din mantii lungi, scurte, din rochii sucne şi midere şi pieptare cu flori de fir, care la un pieptari şi câte 50 de fior. au chieltuit, dar încă la căiţ (sau Capsă), chieltuind câte 8 şi 10 şi 12 galbeni; dar încă la bundele care acum fac muerilor, de mătase, blănite cu samur sau cu jder, chieltuind căte 20 şi 30 de galbeni, osebit de alte scule, mărgăritar i, cercei şi ineale scumpe, care socotindu-să, la unele poate fi mai mulţii de doao mii de fior., osebit de case, ce au chieltuit, să socotească fieştecine. Aceaste multe mândrii la ce cale vor să rămăe: la rău, iar nu bine. Că, în vremile părinţilor noştri, aceaste mândrii care acum sânt nu era, şi era bine, şi dragoste între oameni, iară acum, fiind multe mândrii, sănt şi multe reale între niamul nostru, zavistie şi pizmă şi urăCune. NiC între preoţ nu era mai nainte vremi măndriie care acum săntfi. Numai Dumnezeu cel mult milostiv să ne lumineaze ca să punem părăsire la toate lucrurile ceale nefolositoare şi reale, şi să ne miluiască cu darul şi mila Sfinţii Sale 11 ‘ Pp. 90-5. www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor diu Şcheii Braşovului 91 VIL La anul 1696. La acestii an au fost iarnă foarte uşoară, căt n’au căzut zăpadă să stea măcar o zi, numai de cu toamnă au foştii puţin fri0 şi foarte multă 6aţă, căt nu să vedea om cu alt om, şi au ţinut acea £aţă doao săptămâni, şi la luna lui Fev. s’au găsit şi frunză viarde. La anul 1706, la acest an au [fost] foarte iarnă grea. La inceputu au foştii cu moină, după aceaid s’au început cu vânt cu zăpadă, iar de la 15 Fev. s’au inceputii cu mare ger, căt s’au înghieţat morile, iar de la luna lui Mart întâi păn la opt zile au foştii totii vănt cu zăpadă şi cu mare ger, şi au peritii multe vite, şi de mare ger s’au arăta tu în doao rânduri £arcăn mare alb, şi la £ar-căn spre Răs[ăr]it s’au arătat trei sori: cel de-a pururea în mijloc, şi, ceialalţi doi, unul de o parte şi altul de ceaialaltă, şi s’au arătat de la noao caşuri, ţiind câte şase caşuri. La anul 1716, la acest an au foştii iarnă foarte grea, cătii au peritii multe vite şi oameni la Ţara-Rumănească. Că păn la luna lui Mai n’au fost frunză viarde, şi aşa la acest an au fost mare lipsă la toate. Osebit de aCastă nevoe au fost alta mai rea, că, Necolae-Vodă fiind Domn Ţării-Rumăneşti, au oprit oile ale oamenilor de la aCasta ţară, vrând să le dea Tătarilor. După aceaia, intrând cătanele ale lui Pievoda, au bătut pe acei Tătari cari au fost înprejurul Bucureştilor, fiind pentru paza lui Necolae-Vodă, şi, bătând pe acei Tătari, au prins şi pe Necolae-Vodă şi l-au dus la Sibii ca pe un rob, fiind acolo păn s’au făcut pace cu Turcii. La acestii an au avut săracii oameni multă pagubă şi nevoe» şi au perit şi mulţi boiari mari. Tot la acestii an au dobândit Neamţii Timişoara şi tot Banatul de la Turci. La anul 1717 au intrat Tătarii cu Mihai-Vodă pe la Bistriţă şi, robind mulţi oameni şi întorcăndu-să înnapoi cu robii pe la Ma-ramorăş, li-au ţinut calea Maramorăşianii la nişte păduri, şi acolo s’au prăpădit, şi robii au scăpaţii. Numai Mihai-Vodă au scăpaţii cu vr’o căţva mărzaci. Au fost Tătari 15 mii. La anul 1717 au făcuţii Neamţii pace cu Turcii la Carloviţ, legând pacea ani 24. Atunci, la legătura păcii, au dată Turcii Nemţilor Craiova şi Roşava. La anul 1738, stricând Nemţii pacea cu Turcii, au pierdut Beli-gradul şi Craiova şi Roşava, şi iar au făcută pace. Murind înpă- www.dacoromanica.ro 92 N. Iorga râtul Carolus şi rămăind fie-sa Mariia-Thereziia stăpinitoare, s’au făcuţii pace la anul 1740, murind şi înpăratul Carolus tot la acestii an 1740. La anul 1780, Noem. 29, au muritii şi Mariia-Theresiia, şi au rămas fiiul său Iozefus stăpănitoriu. La anul 1743, Noem. 15, s’au arătaţii o stea cu coadă lungă ca o mătură (ce să numeşte cornet) păn la luna lui Martie. La anul 1746, April 3, la a Castă zi au foştii văntii foarte mare şi groaznic, făcând multă pagubă, rumpănd şi case. La anul 1746, August 14 la adastă zi au veniţii lăcuste multe de la Ţara-Rumănească şi ţara Moldovii aic la Ţara Bărsii, şi de aiC s’au dus la ţara Ardealului şi la Ţara Ungurească, şi la multe locuri multe pagubă au făcuţii, mai ales la Scaunul Sebeşului, că6 acolo s’au îngropat toamna. S’au fost îngropat şi aiC, la Dărste, dar pagubă n’au făcut, căC primăvara li-au strâns oamenii cu merşteşug şi li-au omorât. La anul 1769, Avgust 1, la adastă zi iar s’au arătaţii o stea cu coadă, cornet, şi s’au arătat zeace zile. La anul 1771, Mart 17, la adastă zi au căzut zăpadă foarte mare, căt din cetatea Sibiiului n’au putut să iasă cu carăle din cetate, iară, de la Arad păn la Tisa, aşa mare văntii cu zăpadă au foştii, căt multe mii de vite s’au prăpădit: boi, vaci, cai şi oi. La anul 1771, fiind foarte mari ploi la părţile Ţârii Nemţeşti, la Boemiia, la Sacsoniia şi la alte locuri, căt s’au înnecat cetăţi şi sate şi bucate la câmpuri şi s’au făcut mare scumpeate şi foamete, căt au ajunsu o găleată de săcară cu 18 fior. nem., şi, aşa, oameni sărad neavănd ce să mănânce, au fost mâncând otavă fiiartă cu lapte, şi dintr’a adastă pricină au murit mulţi oameni la Boemiia: la trei luni au murit 62.432, şi, auzind de acasta înnălţatul înpărat Iozefus, au trimis multe mii buţ cu făină de la magazinurile în~ părăteşti la acastă ţară, şi aşa au scăpat D-zeu pe acei oameni de foamete. La anul 1774, la acest an au foştii iarnă foarte grea, cu multă zăpadă şi cu mare ger, începăndu-să de la 15 ale lui Oct., ţiind pănă la 15 zile ale lui April, căt s'au spăriat oamenii care au avut vite, că să vor prăpădi, sfărşindu-să notreţul şi negăsindu~să să cumpere. La anul 1775, la acestii an fiind Dunărea tare înghieţată, s’au rupţii ghiiaţa şi s’au opriţii din jos de Buda, şi aşa s’au făcut multă www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 93 pagubă. La Buda au înnecat case 474 şi la Peştea s’au înnecat case 802. Şi acastă urgie dumnezeiască s’au început noaptea, la 12 Sasuri, şi au ţinut doao zile, păn au dat cu tunurile din cetatea Budei de s’au pornit ghiiaţa. Din jos de Buda iaste un sat anume Sorocşar: iaste doao Sasuri departe acel sat. Spun să fie mai înnaltu, precum curge Dunărea, cu 85 de stânjini, măsurăndu-să de inginiri: la acel satu încă s’au înnecat 53 de case. Iar din jos de Buda, şase mile departe, iaste un ostrov. La acel ostrov sănt 50 de sate: acolo încă s’au făcut multă pagubă, că s’au înnecat 18 sate şi oameni 700, şi câte vite au fostu s’au înnecat. Spun că s’au socotiţii câtă pagubă s’au făcut la Buda şi la Peştea 12 milioane. D-zeu să ferească de urgie ca aSasta 1 La anul 1775, Iulie 17, la aSastă zi, noaptea, s’au început un mare potop la Braşov şi în toată ţara Bărsii, căt s’au făcut multă pagubă, înnecăndu-se case şi oameni şi holde şi fănaţii. Tot la aSastă lună, 18 zile, fiind mari ploi la munţi, s’au porniţii apele foarte asuprite, şi, Dămboviţa curgând prin mijlocul Bucureştilor, s’au făcut multă pagubă, înnecănd case şi oameni. La anul 1776, Mart 1, fiind Dunărea foarte tare înghieţată, şi, pornindu-să ghiiaţa, au rupţii toate podurile de peste Dunăre la Beci, înnecănd şi multe case la Leopolduştat, şi multă pagubă s’au făcuţii. La anul 1773, la acestii an, fiind porunca inpărătească şi a Papei, au scos pe toţi Ejoviţii de la toate mănăstirile din toată Evropa, şi, căte mănăstiri au fostu suptă stăpânirea Casei Austrii, de la toate au looatu acea avuţiia înpărăţiia, şi s’au aflat foarte multă avuţie, mare sumă de milioane, mai multă decătă la o înpărăţie. Aşijderea şi alţi stăpănitori de la alte ţâri au luoat toate avuţiile de la Ezoviţ. Ce pricină va fi că£ i-au scos, nu să ştie. La anul 1779, Iulie 18, la adastă zi, noaptea, la 12 caşuri, fiind mare şi asuprită ploae, s’au surpat un ştuc de munte de spre partea Buceacilor, cu mulţi copaci, şi, mărindu-să apa, s’au vărsat peste cămpu, şi din sus de satul Cărstiianului s’au oprită mulţi copaci, şi aşa s’au pornită apa asupra satului, făcăndu-să multă pagubă la sat, intrând apa pin pivniţe şi case, păn şi in biseareca Saşilor au intrat, înnecăndu-să oameni şi vite, şi bucatele de pă cămpu s’au înnecat. Aşijderea şi la hotariul Răjno-vului şi al Ghimbavului şi al Braşovului s’au făcut multă pagubă s’au făcut la bucate şi fănuri. La acelă munte care s’au surpat au www.dacoromanica.ro 94 N. Iorga fostă o stănă cu oi, şi s’au înnccat oile şi 5obanii. Numai D-zeu să ne ferească de urgie ca acastal La anul 1780, Iul. 13, la adastă zi au venită lăcuste multe foarte de la Ţara-Rumănească aid, la câmpul Braşovului, dar, fiind voia lui D-zeu, n’au făcut multă pagubă, puindu~să la ogoară, şi, fiind vremi ploioase, au fost vr’o opt zile la cămpu, neputănd să zboare, şi, fiind poruncă de la domni, au mersu oameni din Şchiai, din cetate, din Braşovul Vechi şi din Blumăna ca să le gonească şi, văzând că nimic nu pote folosi să le poată goni, fiind multe ploi, au poruncit de la toate casele să strângă câte doao fiardele şi să le opărească. Şi aşa s’au strănsu mai multă de trei mii de găleate, şi tot au rămas multe. După aceaia, fiind voia lui Dumnezeu, s’au dus de aic. Adastă urgie ni-au arătat D-zeu pentru răutăţile noastre. La anul 1778, la acest an mare urgie d-zăiască au fostă la Ţarigrad, fiind foarte mare moarte de dumă, începăndu-să de la luna lui April, şi au ţinut până la luna lui Oct. Spun să fie murit 700 de mii de oameni. Iar mai mulţi au murit Turci şi Ovriai. La anul 1779, la acest an iar au fostă mare urgie d-zăiască la Ţarigrad, fiind foarte mare foc, arzând mai mult de 17 mii de case, care s’au auzit să fie ars opt zile. La anul 1778, trimiţind înpăratul Turcului pe un capegi-başa cu vr’o căţva Turci la Iaşi, zicând că au mers cu ferman de Domnie şi, aşa, cu vicleşug chiemănd pe Grigorie-Vodă Ghica la gazda lui, făcăndă-să a fi bolnav, şi mergând Vodă la dânsul, neştiind vicleşugul lui, i~au tăiat capul şi mâna driaptă şi li-au dus la Ţarigrad, iar pe Doamna şi pe un cocon i-au dus la Ţarigrad. Iar un cocon, scăpând, s’au dus la înpărăteasa Moscului, la Peterburhi. Totă la acestă an au trimis Domn la Moldova pe Constantin Dimitrie Moruş. Acestă Domn au tăiat capetele la doi boiari de Divan, lui Bogdan şi lui Cuzea, iar pe Iordachie Dărmonescu l-au pus la ocnă; pentru ce pricină nu să ştie. La anul 1778, la acest an Hanul tătărăsc de la Crăm s’au botezată, trimiţind înpărăteasa Moscului Ecaterina pe un ministru, care au avut mai credincos, de au fostă în locul înpărăteasei cănd l-au botezat. După aceaia au trimis un arhiereu şi alţi preoţi înţelepţi şi învăţaţi, şi mulţi din Tătari s’au botezat. D-zeu să lumineaze pe tot neamul omenesc spre cunoştinţa adevărului! www.dacoromanica.ro însemnări dc cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 95 La anul 1780, s’au auzit precum Ali-bei de la Misir s’au sculat cu şase galioane încărcate cu multă avuţie şi au mersu la Peterburhi la înpărăteasa Moscului, şi s’au închinata să fie supt ascultarea acei înpărăţii. Să facă D-zeu milă să fie adevărat 1 La anul 1780, sculăndu-să Inpăratul Iozefus al Romei şi înpărăteasa Ecaterina a Moscului, au mersu la Ţara Leşască, la o cetate anume Movilău, şi acolo s’au înpreunat cu mare pombă, fiind înpreună 12 zile. Pentru ce pricină au fost, cu anevoe poate a ie şti, fiind taini înpărăteşti. De acolo au mersu înpăratul la Peterburhi cu înpărăteasa, şi au fost acolo vr’o câteva zile, arătând multă dragoste unul asupra altuia. După acasta poate că să va afla pentru ce pricină au fost adunaţi. înştiinţare pentru înpărăteasa şi Crăiasa Maria- Thereziia, la ce an s'au născut şi câţi ani au stăpănitii. Acastă Mariia-Thereziia s’au născut la anul 1717, la luna lui Mai 13 zile, fiind născută de la înpăratul Carolus al şaselea. Acestii înpărat au fost cu viiaţă la acastă lume ani 56 şi au stăpânit ani 20. Acest înpărat au avut patru prinţese s acea d’intăiu au fostă măritată după Curfirştă al Bavarii, al doilea au fostă măritată după Curfirştă al Sacsonii, care după aceaia au fostă şi Craiu Polonii (adecă Ţării Leşeşti), al treilea au fost măritată, Mariia-Thereziia, după prinţipul de la Loteringhiia, Franţiscus, care la anul 1745 s’au încoronată înpăratăşiau stăpânită ani 20, şi au fostă cu viiaţă la acastă lume ani 56 şi 7 luni. A patrulea au fostă măritată după prinţipul Carol fon Lotering: acesta au fostă frate cu înpăratul Franţiscus fon Lotering j care doi fraţ buni au ţinut doao surori bune. La sfârşitul vieţii înpăratului Carolos, fiind Mariia-Thereziia la Scaunul părintelui său, au rămas stăpănitoare la toate ţările, măcar aceale doao surori care au avut, de la Bavariia şi de la Sahsoniia, au vrut ca să aibă şi iale parte de la ţările care au rămas de la tatăl lor, iar Mariia-Thereziia n’au vrut nimic să le dea, zicănd că, învrednicindu-să la moartea tătâni-său la Scaun, nimic nu va da $ şi dintr’a acasta s’au început mare oaste şi multă vărsare de sănge s’au făcut, şi aşa au ajutat D-zeu Marii Terezii de au rămas stăpănitoare la toate ţările căte au rămas de la răposatul tatăl său Carolus. La anul 1717, Mai 13, s’au născut Mariia-Thereziia. La anul 1736, Fev. 12 s’au măritat. La anul 1765, Av. 18, au rămas văduvă, www.dacoromanica.ro 96 N. Iorga La anul 1780, Oct. 29, s’au pristăvită. La anul 1741 s’au Încoronat Crăiasă Ţării Un. La anul 1743 s’au încoronat ţării Boemii. Adastă Înălţată şi multă milostivă înpărăteasă şi Crăiasă, căt au stăpânit, ani 40, au foştii mulţii milostivă spre supuşii săi, precum s’au milostiviţi! şi la acestu oraş Bolgarseg şi la toată Ţara Bărsii. Că, la anul 1756, trimiţindu-ne D-zeu pentru păcatele noastre urgiia a morţii cei năprasnice a dumei, au foştii cetatea şi acestii oraş şi toată ţara Bărsei închisă păn la anul 1757. Adastă milostivă înpărăteasă şi Crăiasă s’au milostiviţi! şi au ertatu toată con-trobunţiia (sau, să zic: dajdea) la doi ani, de la toată Ţara Bărsii, care au foştii suma la acei doi ani 160 de mii. Numai, dintr’a aciastă sumă de bani care s’au milostivit innălţata înpărăteasă, păţin folos au avuţii săracii: pă care au daţii dajde căte zeace fior., numai cătii unul li s’au întorşii, iar ceialalţi i-au mistuit domnii. Adevăraţii poate să socotească fieştecine că, cătii au fostă cu viiaţă la stăpânirea sa acastă multu milostivă înpărăteasă şi Crăiasă, au fostă cu mare milă asupra supuşilor săi, şi multă milostenie au făcută j dar ce folos că domnii care au fostă orănduiţ de la Curte a fi purtători de grije la ţările înpărăţii sale n’au urmată a fi cu milă asupra supuşilor împărăţii, ci toate lucrurile şi direptăţile care să cuveniia să facă supuşilor, ei le informuliia la Curte precum voia, şi aşa înpărăteasă le credea, săcotind a fi buni credindoşi. Iară după adasta unul şi milostivul D-zeu va şti şi cum va mai fi, că, după ce au chiemat D-zeu de la adastă lume pă adastă multă milostivă înpărăteasă şi Crăiasă, are rămas fiiul său înpăratul Iozefus stăpănitori, căruia să-i lungească D-zeu anii vieţii sale cu fericire şi să fie cu milă asupra supuşilor săi, precum şi maică-sa au fostă, pre carea Dumnezeu sfântul să-i odihnească sufletul la înpărăţna sa cea cerească 1 La anul 1741, Mart 13, s’au născut împăr. Iozefus. La anul 1764, Ap. 3, s’au încoronat Crai al Romei. La anul 1771, s’au încoronat înpărat. La anul 1781, Ian. 16, la adastă zi, văzând dum. căpitan Ilie că la biseareca papistaşilor şi a luteranilor s’au făcut ţirmoniia pogre-banii răposatei înpărăteasei Mariei-Therezii, dum., ca un vreadnic, au cuvântat cătră prot. păr. Ştefan şi cătră epitropii bisearecei ca să să facă şi la adastă bisearecă ţirmoniia pogrebanii a aceştii ră- www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului 97 posatei înpărăteasei, şi aşa s’au făcut foarte cuvioasă pogrebanie la adastă zi, că, fiind acestii prea-cuvios prot. Ştefan om vreadnic, cu mare ţermonie şi pombă au slujiţii sfânta liturghie. După aceaia s’au făcut pogrebaniia, fiind şapte preoţ înbrăcaţi tot în sfite neagre, fiind şi chipul răposatei înpărăteasei zugrăvită ca un epi-tafium, stând în mijlocul bisearecei. După aceaia au făcuţii acest preacuvios prot. Ştefan didahie foarte cuvioasă, ca un vreadnic, că, fiind mulţi ofiţiri şi domni, au văzuţii a5astă ţermonie a po-grebanii, care au fost vreadnică a să vedea. Că, de nu ar fi fost dum. căp. Ilie îndemnătoriu la acestii lucru cuvios şi cu păr. prot. Ştefan, socotescii că nimic s’ar fi făcuţii, iar acum, făcăndu-să, poate socoti fieştecine că s’au făcută lucru cuvios, fiind şi acest oraş Bolgarseg supuşii înpârăţii, şi fiindu adastă răposată înpărăteasă Mariia-Thereziia ca o maică a noastră milostivă, pre carea Dumnezeu să o facă partaşe înpăr. Ceriului. înştiinţare pentru întâlnirea înpărăteasei a Moscului Ecaterina Petrovna cu înpăratul al Romei Iozefus al doilea, fiind acostă întâlnire la Ţara Leşascâ, la o cetate anume Movilău, la anul 1780, Iun. 30. Au trimis înpărăteasa Moscului ca să îndrepteaze drumurile, şi puind copaci de brazi pe marginea drumului, de la Chiev păn la Movilău, şi au trimis noao polcuri de ostaşi şi o sută de tunuri mari, osebită de tunurile ce era pe la polcuri, care toate s’au orânduit în cetate şi pe afară. La 28 de zile ale lui Mai au sosită înpăr. Iozefus în Movilău, iar înpărăteasa Ecaterina au sosită la Iunie 4. Venirea înpărăteasei într’acestă chip au fostă î 15 trâmbiţaşi înbrăcaţ în haine foarte minunate; după dânşii un polcu de usari înbrăcaţ iar în haine frumoase şi cu săbiile scoase; după dânşii un polcă de Căzaci, iar înbrăcaţ cu haine frumoase şi cu suliţele poleite. Iară după Căzad 12 boiari foarte înpodobiţ cu haine scumpe şi cu părul slobozit şi cu spăngile a mănă. După dânşii un polcă de curasir (sau călărime înbrăcaţ în fier), înbrăcaţ iară în podoabe înfrumşeţate. După aceştiia însuş înpărăteasa într’o carătă cu 12 părechi de telegari foarte frumoşi. După carătă un polcă de curasiri înbrăcaţ ca şi cei d’intăiu în haine frumoase. După aceştiia iar 12 boiari cu părul legat şi iar cu şpăngile amănă. După aceşti boiari aremul înpărătescă. După aceştiia iar un polcă de usari iar înpodobiţ. După aceştiia 7 www.dacoromanica.ro 98 N. Iorga cvardiia înpărătească. După aceştiia iar un polcii de curasiri. După aceştiia muzicanţi ca la vr’o doao sute cu totă fealiul de muzică. Şi, aşa, apropiindu-să înpărăteasa de oraşul Movilău, i-au eşitti doi arhierei cu litie întru întâmpinare şi o au dus la o bisearecă ce iaste hramul Sfintei Anei, de s’au închinaţii, şi acolo toţ domnii au strigaţii: întru mulţi ani să trăiască înpărăteasa Ecaterina. De acolo eşind au mersii la casele ceale orânduite pe seama înpărăţii sale. A doao zi au foştii întâlnirea înpăratului Iosif cu înpărăteasa Ecaterina şi, fiind Inpăratul numai cu şase boiari, şi, cum au intratu înpăratul în casă, s’au sculatii înpărăteasa din scaun, şi împăratul i-au sărutată măna de trei ori, şi înpărăteasa l-au sărutat pe cap şi l-au pohtitu de au şezută pe un scaun alăturea, vorovind amândoi cu taină. După aceaia, sculăndu-să, au mersă la masă, veselindu-să doi înpăraţi şi trei Crai s Craiul Ţârii Leşeşti şi al Şvedului, şi, ală Prusii, nefiind însuş Craiul Prusii, au fostă fratele său, prinţă Hianrih. După aceaia, la 10 ale luni lui Iunie, s’au sculată înpărăteasa Ecaterina şi cu înpăr. Iozăf şi cu Craiul Polonii, şi au mersă înpreună la Moscă, iară Craiul Şvedului şi fratele Craiului Prusii au mersă la ţările lor. într’a acestă chip au fostă întâlnirea acestor înpăraţ. După ce au plecată înpărăteasa cu înpăratul şi cu Craiul Polonii de la Movilău, mergând pe la Chiev, acolo aşteptăndu-1 felma-reşal Romansov cu o sută de cavaliiari pe înpăratul, făcăndu-i mare paradie, şi zăbovindu-să acolo vr’o doao zile, văzând multe lucruri de multă mirare la Pecersca şi la Peştera, unde sânt multe sânte moaşte, pentru care mult s’au mirat înpăratul, de acolo au mers la Stoliţă înpreună cu înpărăteasa şi, zăbovindu-să acolo vr’o câteva zile pentru vedeare, înpărăteasa au mers înnainte la Peterburhi. După aceaia au mersă şi înpăratul cu felmareşal Romansof şi cu mulţi cavaliiari. Mergând la Peterburhi, acolo s’au zăbovită vr’o 12 zile, văzând multe lucruri înpărăteşti de mirare, şi multe veselii s’au făcută şi multe taine înpărăteşti au avută. Poate socoti âeştecine că acastă miargere a înpăratului de s’au întâlnit cu înpărăteasa şi au umblată la aceale ţări poate să âe de mare bucurie la neamul creştinescă, mai ales la neamul pravoslavnic. Numai D-zeu să lungască viiaţa înpăratului 1 Şi aCasta să cuvine a şti că, mergând înpăratul la ţările mos- www.dacoromanica.ro însemnări de cronică ale clericilor din Şcheli Braşovului 99 căceşti, n’au văzut la niciun loc a supăra pe înpărăteasa cu vr’o inştanţie supuşii săi. Pentru aSasta multă s’au mirat, că5, umblând înpăratul la ţările înpărăţii Sale, mai la toate locurile au dat cu sutele inştanţii supuşii înpărăţii pentru multe nevoi şi greutăţile care au şi nedreptăţile care le fac stăpănitorii carii sănt orănduiţ de la înpărăţie. Pentru a£asta întrebând înpăratul pe înpărăteasa de a casta, socotind că doară va fi porunca înpărăţii ca nimini să nu îndrăznească a da vr’o inştanţie la înpărăţie, răspuns-au înpărăteasa că adastă poruncă de la înpărăţie nu iaste, nici ştie a fi supuşii săi cu vr’o îngreuiare s’au vr’o strănbătate de cătră înpărăţie, nic de cătră alţii. Şi, viind înpăratul la Beci, au spus de toate ce au văzut măni-sa înpărăteasei, şi au zis că aşa ar tribui să fie şi la înpărăţiia sa. Acum, chiemănd D-zeu pe înpărăteasa mumă-sa, Mariia-Thereziia, de la acastă lume, şi rămăind fiiul său Iozefus stăpănitori, D-zeu să—i lungească viiaţa cu fericire şi să-l lumineaze să fie cu milă spre supuşii săi 1 La anul 1781, Martie 15 (cu roşus n’au fost adevărată, că n’au muri tu), la acastă zi au murită Craiul al Prusii, anume Fridericus. Acest Craiu, căt au stăpânit, ani 42, multă oaste au avut cu Casa Austrii, şi multă vărsare de sânge s’au făcut totu pentru ţara Slejii. Acestu Craiu fiind mult înţelepţii şi vitează, şi având multă oaste, care alţi Crai din Evropa n’au fostă aşa putearnici ca acesta, având în patru rânduri oaste cu Casa Austrii, in locul acestuia au rămas Craiu un nepot al său de frate, anume .... Al treilea oară având oaste, au ţinut şapte ani1. 1 Pp. 37-59. www.dacoromanica.ro ACTE $ Pr. ioan răuţescu DOCUMENTE MUSCELENE www.dacoromanica.ro Acte şi documente muscelene 1. Cu mila lui Dumnezeu Io Vlad Voevod şi Domn a toată Ţara-Romănească, fiul marelui Vlad Voevod dă Domnia Mea această poruncă a Domniei Mele lui jupan Neanciu1 Vor[nic] şi cu fiii: Stan şi Stoica şi Neag şi cu fiii, ca să stăpânească jumătate din Gontueşti2, pentru că a cumpărat de la Vlaicul drept 7.3003 aspri şi Domniei Mele î-au dat cal. Drept care le-am dat şi Domnia Mea [această poruncă], lor şi fiilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor lor, ca să li fie lor moşie stătătoare şi de către nimeni neclătită după porunca Domniei Mele. Mărturie: jupan Dragomir al Manei şi jupan Neagoe al Borcii, jupan Vintilă Florescul, jupan Drăghici biv Vel Vornic, jupan Crâstiian Velichi Vornic, jupan Staico Logofăt, Vladislav Spătar, Danciul Stolnic, Hârgota Păharnic, Stănciulea Comis, Colţea şi Rodea Stratornici. Scris Iulie 3 zile, în Târgovişte, la leat 6992. 10 Vlad (Pecete.) mIst> Voevoda trecere.; gspd. Aceste două cuvinte subliniate, adecă numele proprii Neanciu şi Gontueşti, sânt scrise de altă mână, modificându-se astfel textul cel vechiu. Se observă bine şi răzătura ce s’a făcut. Localitatea Gontueşti nu există in Jud. Muscel. Actul se păşeşte şi azi, păstrat din tată in fiu, in satul Coteşti. De sigur că şi la început a fost Coteşti. Cel care a modificat textul a schimbat prima silabă Co in Gon, iar după litera t a supra scris litera U şi astfel s’a făcut Gontueşti. s Semnul lui 7000 e scris înghesuit cu acelaşi fel de cerneală, ceia ce denotă că a fost adăugat mai târziu, poate tot de acelaşi scriitor. Originalul slav, pe pergament de 20/29 cm., se păstrează şi astăzi în bună stare la o familie de moşneni din satul Coteşti. Mărturiile sânt aceiaşi boieri cari se întâlnesc şi în alte documente din timpul Domniei lui Vlad Călugărul. www.dacoromanica.ro 104 Pr. Ioan Răuţescu 2. t Adecă eu Radul feciorul lui Şerban ot Stoeneşte scris-am acest zapis al meu la mâna Micului Neculoae cum să fie de mare credinţă cum i-am vândut eu partea de loc a mea de în Piscul Râei dereptu 30 ba[n]i de bună voea mea, să—i fie lui moşie şi feciorilor lui câţi Dumnezău îi va da j să aibă bună pace şi de mene şi de cătră rudele meale, cum i-am vândut de bună voea mea. Şi să hotărăşte de în sus cu Pârvuleştie, şi latul locului mearge pân în locul în hotarul Drag[o]slavenilor, de alt[ă] parte să hotărăşte cu alunişul Grozei. Şi mărturie: Stan feciorul lu Rădici ot Stoineşte şi de Dragoslavelţe] Coman feciorul lui Ion Dumitru i Stoica Chefii i Iaru lingăi i Orzan Moai i Coman Conei i Ghicul. Şi pentru credenţa ne’m pus şe deagetelfe]. Pis msţa Mai, 31 dni. vă leat 7166. Pis. pop Codrea. 3. Adecă eu Stanciul diaconul, feciorul lui Sărafim călugărul, îm-preunfă] cu fămeaia mea Neacşa, ot Coteşti ot sud Muşcel, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru adevărat zapis ca să fie de bună credinţă la mâna Vlaicului logofătul şi a fraţilor dum[nea]lui cum să ştie că am vândut dum[nea]lor casa cu toată partea mea de moşie den sat den Coteşti, însă dealniţe 2 pol, den câmp şi den pădure şi den apă şi den uscat şi de preste tot hotarul, cât să va aleage, şi o am vândut în preţ dă tl. 23 pol, şi am luat aceşti bani toţi deplin în mânile noastre de ne-am plătit capetele de unde am fost datori şi ne-am scos gura de foame. Şi o am vândut cu ştirea unchi-mieu lui Arsenie şi cu a cumnată-mieu Nicăi Grecul, că s’au şi căzut dum[nea]lor să cumpere căci au fost şi mai denainte a moşilor dum[nea]lor, şi dealniţele anume cum sânt la împărţeală cu unchi-meu Arsenie: dealniţa casei jumătate şi dealniţa Dulii jumătate şi dealniţa de la bisearică jumătate, care să fac de toate dealniţe 2 pol, afar dentr'o deal-niţă ce au fost vândută Sfinţiei Sale părintelui Teodosie 1. Şi le-am vândut dum[nea]lor de a mea bună voe şi de niminia silit, ca să le fie dum[nea]lor moşie stătătoare şi coconilor dum[nea]lor 1 Ctitorul mănăstirii Aninoasa, numit pe mirenle Clucerul Tudoran Vlădescu. www.dacoromanica.ro Acte şi documente muscelene 105 câţi Dumnezeu le va dărui în veacî. Şi, când am făcut această tocmeală, fost-au mulţi boiari mărturie, cari să vor iscăli mai jos 5 şi eu pentru mai adevărată credinţă mi-am pus mai jos iscălitura cu mâna mea şi peceatea, ca să să crează. Şi am scris eu, Radul dascăl Lângescu, cu zisa lor. Apr. 21 dni, vă leat 7194. Eu Stanciu diiacon, cu Neacşa. Eu Arsenie, martor sin Sărafim călugărul ot Coteşti (semnătură proprie). Eu Matei sân Arsenie mărturie. Eu Radul, eu Stoica [şi încă alţi 3 martori]. Pe Vo.s Scoţând acest zapis innaintea noastră dă s’au citit, s’au dovedit că au fost suma la dealniţe dreasă. Au rămas deal" niţi una şi jumătate, că dealniţă una au fost adaos. Şerban Pit. Rătescu. ... (indescifrabil) Hrizea log. Piteşteanu. 4. Adecă eu Jinga Guguian şi cu soţia mea Stanca împreună şi cu copiii mei car[i] să află dau credincios zapisul mieu la mâna dum[nea]lui Ioan Butoiu şi la mâna dum[nea]lui pârcălabului Coman Buzatu d[in] Dragoslavele precum să ştie că i-am dat o moşie anume din cap[ul] Priboiului pănă în groapă, după drum, unde coboară drum[ul] în vale, din Călugărşi pe drum în sus pănă in arie, şi să hotărăşte cu Coman Balintu şi de o parte cu Fuiorea, şi în faţa Călugărului e o zăpodie, în mijlocul meste" cenilor, şi padina de la arie în sus pănă în vârf, drept tl. 7, adică şeapte ţ şi un leu l"am dat intre vaduri şi doi în casă la pârcălab Coman Buzatu, iar tl. 3 l"am plătit de la jupân Nanu, şi un leu l"am plătit de la Enache Mămular pă unt. Şi am dat de bună voia mea, ca să o stăpânească cu pace el şi copiii lui de moştenire. Şi, când s’au făcut acest zapis, au fost multe feţe de oameni mărturie, care să vor iscăli pe anume. Leat 7264, Mai 10. Eu Lixandru Gârtea, martor. Eu Neculae al Rujii. 1 1 Livezi de fâneţe în Dragoslavele. In hrisovul lui Matei Basarab din 7155, Martie 2b, Călugărul e trecut ca munte (Archiva mănăstirii Câmpulung). www.dacoromanica.ro 106 Pr. Ioan Răuţcscu Eu Stanciu Tătaru „ Eu Stoica Purţu, martor. Eu pârcălab1 Ene Flonţ „ Eu Stoica Cercel „ Pe Vo.: In pârcălăbia lui Neculae Căţoiu, ales şi martor. Zapisul cel vechiu s’au scris de logofătul Gheorghe şi martor, iar acum această copie s’au scris de mine, logofătul Ioan sin popa Stan, ce mă aflu ţârcovnic la leat 1834, Avg. 20. 5. Adicăte eu Radu sin Şărb d[in] Coteşti dat-am credincios zapisul mieu ca s[ă] fie de mare credinţă la mâna dum[nea]lui jupanului Arsenie d[in] Câmpulung, precum să s[ă] ştie [că], având eu o livade de coasă zălogită la dum[nea]lui, nu o am putut ca s’o mai scoţ, ci m’am învoit cu dum[nea]lui dă i-o am vândut stătătoare, ca s’o stăpânească în veci de vecie, şi dum-[nea]lui şi coconii dum[nea]lui. Şi acea livede o am vândut cu tocmeală bun[ă] de a mea bună voe pe tl. 15, ca s’o stăpânească cu bună pace de cătră mine şi de cătră copiii miei în veci, făr de nicio pricin[ă]. Şi pentru mai adevărată credinţă m’am iscălit mai jos ca să s[ă] crează, şi mi-am pus şi degetul în loc de pecete. Luna lui Mar[tie] 25, leat 7281. Eu Radul, vânzător. Costandin d[in] Coteşti, mar[tor]. Şi am scris eu, Iane Cotescu, cu zisa lui®. 6. Mlstiiu bojiiu Io Alexandru Ioan Ipsilante Vvd. i gspdr. dat-am cartea Domniei Mele şi acum într’acea dă Dumnezeu hărăzită a doua Domnie a Domniei Mele a Ţerii-Romăneşti lui Neculae sin Rad ot Coteşti i braţ ego Costandin, ce este aşăzat la breasla ruptaşilor ot sud Muşcel, ca să fie priveleghiu de a fi deosebit cu dajdia lui din ţăranii bimid duprin sate, purtându-şi dajdia sa cea orânduită dă la Vistierie, cum şi alte orândueli ce să vor săvârşi dă către breasla aceasta după vremi; să fie apărat dă 1 Poate in satul vecin, Stoeneşti, de oare ce in Dragoslavele era Coman Buzatul, cumpărătorul, * La 1777 livada e răscumpărată de ceauşul Dumitru cu fraţii lui pentru suma de 25 tl. („Bul. Com. Ist.* * pe 1928, voi. VIII, p. 31). www.dacoromanica.ro Acte şl documente muscelene 107 toate cele ce să vor orândui pă ţăranii bimici, căci, încredin-ţându-ne Domnia Noastră şi din cărţile altor fraţi Domni, ce-1 adeverează a fi la această breaslă, cum si din catastisile Vistieriei, i-am innoit acest priveleghiu, şi s’au dat la mâna mai sus numitului ca să-l aibă spre adeverinţă. Tolico pisah gspdstvmi. Io Alexandru Ioan Ipsilante Vvd. (Pecete, 1796.) Lt. 1796. 7. Din luminată porunca Măriei Sale prea-innălţatului nostru Domn Io Alexandru Cost[tan]din Moruz Vvd. ce iaste dată la întărirea anaforalii dum[nea]lor veliţilor boieri, fiind noi orânduiţi de către dum[nea]lor boierii ispravnici Muşcel ca să alegem şi să împăr-ţim hotarţul] moşiei Stoeneşti dintr’acest Judeţ, dând fieşcăruia părtaş delniţele cu suma stânjenilor ce au, precum să coprinde în anaforaua cea cu luminată întărire, deci, dup[ă] poruncă mergând la numita moşie, unde fiind toţi părtaşii ce au delniţe în" tr’acest hotar faţă, întâiu am tras moşia cu stânjenu pă trei locuri după obiceiu, din hotar pănă în hotar, adecă s trăsura de spre Răsărit pă lângă Dâmbfoviţa], din valea ce-i de spre hotarful] Bă-denilor în sus pănă în hotarful] Dragoslavele, ce este în lunca unde au fost piatra pusă, am aflat stânjeni 2.701, care împărţin-du-să pă delniţe 48 ce sânt într’acest hotar, vine delniţa la a-ceastă trăsură de câte stânjeni 56 şi un ciric, mai rămânând un stânjen, îar a doua trăsură pă mijloc, din piatra bătrână tot de spre hotarful] Bădenilor în sus, pănă în matca văii Mateiaşului, unde să hotărăşte cu un codru de loc ai Dragoslovenilor, au ieşit stânjeni 2.662, care împărţindu-se tot pă aceste delniţe, vine delniţa câte stânjeni 55, mai rămâind stânjeni 20, cum şi trăsura treia la capul moşiei dă spre Apus; iar din piatra hotarului Bădenilor, care iaste în piscul Teiul din sus pă muchia Bogăteştilor, pănă în drumul Nămăeştilor, la gârligiul Mateiaşului, unde am pus piatra supt varniţă, şi să hotărăşte tot cu codru de loc al Dragoslovenilor, s’au găsit stânjeni 3.200, care împărţîndu-să pă numfărul] delniţelor ce să arată mai sus, vine delniţa de câte stânjeni 64 şi mai rămân stânjeni 3, împărţind şi prisosful] de la câte trele trăsurile pă delniţe. Care hotară ale aceştii moşii de spre amândouă părţile le-am dovedit din hotărniciia a doispre- www.dacoromanica.ro 108 Pr. Ioan Răuţescu zece boeri de la leat 7245, Martie 15, ce este la Necula şi la Ion braţ Maria Conţasca, părtaş de spre latura hotarului moşiei din sus şi din jos. Dup[ă] aceasta, puind înainte luminata poruncă, am dat fieşcă-ruia părtaş delniţele cu num[ărul] de stânjeni ce s’au căzut la fieşcare trăsură, puind şi pietre semne spre ştiinţa stăpânilor, făr de pricini i dă gâlcevuri. însă am ales trei delniţe ale moştenllor Brăgeşti, tot pă unde le-au avut supt stăpânire, pă din sus de ale Stoeneştilor şi pă din jos dă delniţele Dragoslovenilor, adică la cap[ul] de spre Răsărit stânjeni 169, din piatra Stoeneştilor, ce este lângă salcie în sus, pănă în gura vâlcelului unde au^fost stâlp[ul] cel vechiu şi s’au pus piatră. Şi la mijloc stânjeni 167, iar din piatra Stoeneştilor ce este pusă în gura vâlcelului în sus, pănă în pietrile cele d’asupra fântânii Voinii, unde s’au pus piatră semn. Cum şi la cap[ul] de spre Apus stânjeni 127, bez stânjeni 66 ce s’au căzut cu analoghie, şi dintr’aceste trei delniţe ale lor [se scot] cumpărătorile orăşanilor câmpulungeni, ce le au înfundate în zece delniţe ale moştenitor. Şi aceşti stânjeni ce le rămân la această trăsură sânt iar din piatra Stoeneştilor în sus, pă muchia Bogăteştilor, pănă în râpa cea [de] de-asupra Dragoslavelor, ce să numeşte Cap[ul] Cărpănoiului, unde s’au pus piatră între Dra-gosloveni, şi merge de spre amândouă părţile hotarul delniţelor acestora întocmai prin "semnile ce s’au pus între dânşii. Pă care delniţe au şi parte în muntele ce iaste în cap[ul] moşiei peste Dâmb[oviţă] de spre Răsărit. Şi, fiindcă nu s’au împărţit, căci nu este tot de o potrivă, au rămas ca să se vânză deosebit, precum s’au urmat şi mai înainte, şi venitful] ce să va lua din an în an să s[ă] împarţă pă delniţe patruzeci şi trei, afară de cinci delniţe ale Micului, ce n’au parte într’acest munte, din care au să ia şi numiţii Brăgeşti partea ce li să va cădea în fieşcare an, pă aceste trei delniţe. Iar siliştea satului s’au măsurat înfundată, şi dup[ă] învoirea lor le-am împărţit-o, însăi de la biserică merge pă uliţa satului în sus, drept în prund, şi, pă supt râpă.’până în piatra ce este pusă lângă salcia din susful] siliştii, şi din uliţă spre Apus, către Colţul Albinei au rămas în partea Brăgeştilor, pă unde le sânt şi căminurile, iar din uliţă la vale, spre Dâmb[oviţă], iaste partea lui Gheorghe i braţ ego d[in] Stoeneşti, mai având şi în partea Brăgeştilor un cămin cu grădina casei de două pog[oa]ne www.dacoromanica.ro Acte şl documente muscelene 109 i cu pomii ce sânt, care îl ţine Stoica Mostofleică din părtaşii Stoeneşti. Drept aceia am dat numiţilor Brăgeşti această alegere ce din poruncă am făcut-o, ca, întocmai după semnele ce să coprind mai sus, să-şi stăpânească delniţele cu partea din luncă şi din silişte cu bună pace, de către ceilalţi părtaşi ai lor. 1800, Apr. 30. Costandln? Săulescu log. . . . (nedesciîrabil). Sud Muscel. (Mai jos j) Cu această carte de hotărnicie şi alegere ce din luminată poruncă s’au făcut în faţa locului de boernaşii ce au fost orânduiţi, după cererea şi priimirea moşnenilor, viind toate părţile care au parte de moşie într’acest hotar înaintea noastră, i-am întrebat mai întâiu de sânt mulţămiţi şi odihniţi pă trăsurile şi împărţeala ce s’au făcut. Toţi au arătat că sânt odihniţi, cum şi aceşti moşneni Brăgeşti ziseră că sânt mulţămiţi. Pentru aceasta am adeverit şi noi această carte de alegere cu iscăliturile b 1800, Mai 25. (Semnături nedescifrabile.) 8. Adecă eu, Ioana Bretenoae, încredinţez cu acest zapis al mieu la măna nepotului Ion sin Simion Cliseru precum să ştie că i-am vîndut o moşie în Joseni, anume moşia care au fost de la părinţii miei, şi să hotărăşte din jos de Ion Popescu cu botjul malului], dia jos pe mal cu Arsuleştii. Din Arsuleşti merge funia în sus şi să hotărăşte cu Sora Postăvăreasii şi trage [de] să hotărăşte cu Ion Popescu de amiaz de noapte. Şi am vîndut-o drept tl. 8 pol, adică opt şi jumătate, ca să fie moşie stătătoare în veci la dum[nea]lui şi la copiii dum[nea]lui căţi Dumnezeu îi va dărui. Şi, cînd s’au 1 1 Din hotărnicia făcută in 1858 se poate vedea că o parte din moşia Stoeneşti era stăpânită de Episcopia Argeşului şi altă parte de Pitarul N. Nicolae din oraşul Câmpulung. La 1856 se făcuse de inginerul hotarnic Gheorghe Toncescu alegerea acestei moşii, rămâind moşnenilor Stoeneşti numai a treia parte. Până in anul 1800 stăpâniau aproape toată moşia numai moşnenii, afară de câteva locuri înfundate, stăpânite de orăşenii câmpulungenl. (Hotărnicia din 1858 în .Muscelul Nostru* pe Februar 1930, pp. 12-15.) www.dacoromanica.ro 110 Pr. loan Răuţescu făcut acest zapis, au fost mulţi oameni care mai jos să vor iscăli. Şi pentru mai adevărată credinţă m’am iscălit mai jos, ca să crează. Leat 1802, Noemvrie 3. Eu Ioana Bretenoae. Eu popa Savu duh[ovnicul], martor. Eu popa Neculae, martor. Eu popa Stanciu, martor. Eu Zota sin popii Savului, martor. Eu Ion Tudor, martor. Eu Năstase sin popa Savu, martor. Şi am scris eu popa Ion Popescu cu zisa lor şi martor. (Toţi din Dragoslavele.) 9. Adeverinţa mea a celui mai jos iscălit la mâna lui Ion sin popa Stan ot Dragoslavele precum să să ştie că, având eu o moşie zălog in opt ani de la Stanciu, după cum îmi scrie zapisul ce-1 am la mână, ca să stăpânesc acei opt ani şi la împlinire să-mi primesc banii şi să-i fie moşie slobodă, acum s’au sculat Ion al popii şi mi-au răspuns acei tl. cinci ce au fost şi mi-au luat moşia, care, dintr’acei opt ani, numai am stăpânit trei, şi cinci au rămas. Şi, fiindcă zice că este neam, mi-am primit banii, şi zapisul de moşie au rămas la mine, ca să-mi caut cu Stanciu acei cinci ani ce au rămas. Şi pentru încredinţare că mi-am primit banii i-am dat această scrisoare împotrivă, de a să crede ori la ce cinstită judecată s’ar întâmpla, puind şi degetul in loc de pecete, ca să să crează. 1806, Iulie 29. Eu Gheorghe sin Coman Orozescu ot Rucăr adeverez. Eu Bucur Bunea ot Rucăr, martor. Pisah popa Ion Băjan cu zisa lui şi martor. 10. Prea-înnălţate Doamne, Fiindcă am aflat acum de o cumpărătoare a unui munte ce să numeşte Priseaca, care să vecinează cu alt munte al meu, Ţi-bra, m’am pliroforisit că coconu Gheorghe, cu fiu-său Nicolae, ce le zice Rucăreni, luând în arândă toate părţile acestui munte www.dacoromanica.ro Acte şi documente muscelene 111 de la moşnenii Bădeni pe an, au mijlocit cu ţinerea arenzii pe ascuns de vecinii ce au protimisis, de au cumpărat de la unii din aceşti moşneni o parte din pomenitul munte, socotind că, cu vremea ţinerii arendei pă toate părţile, să va putea mitui această cumpărătoare de parte a muntelui acestuia Priseaca şi, cu trecere de vreme învechindu-să, să poată cumpăra cu protimisis şi celelalte părţi ale moşnenilor. Pentru care aflare iarăşi mă rog Măriei Tale a să da luminată poruncă către dum[nea]lor boerii ispravnici, faţă cu epistatul meu în judecată, să îndatoreze pe Nicolae Rucăreanu a arăta zapisul cumpărătorii acestei părţi de munte, şi câţi bani va fi dat să şi-i primească de la epistatul meu, căzându-să cu protimisul de vecinătate a o răscumpăra mai mult eu, ca un moşnean şi vecin, decât el, arendaş fiind, şi, de nu se va mulţumi de acolo a-şi primi banii, cu hotărîrea judecăţii în scris să-l sorocească la luminat Divanul Măriei Tale. Iar anii Măriei Tale să fie mulţi şi norociţi. i805, Iunie 25. Al înnălţimii Tale plecată slugă ... Brâncoveanu Vel Ban. (Pe aceiaşi pagină Domnul dă poruncă ispravnicilor din judeţul Muscel ca, aducând innainte pe pârîtul Rucăreanu faţă cu vechilul dum. Banului, să cerceteze pricina prin judecată şi, alegând dreptatea, să facă hotarîre înscris, cu care, când vre-o parte nu vor rămânea odihniţi, după sfârşitul viitorului Iulie să fie trimeasă la Divan.) Iată răspunsul ispravnicilor: Prea-înnălţate Doamne, După această alăturată poruncă a Măriei Tale ce s’au dat la anaforaua dum[nea]lui Vel Ban... Brâncoveanu, următori fiind, am adus înnaintea noastră pă pârîtu logofăt Nicolae Rucăreanu, faţă cu dum[nea]lui..., epistatu moşiilor dum[nea]lui Banului şi, cercetând pricina, am întrebat pă numitu Rucăreanu de au cumpărat vre-o parte din acel munte Priseaca ce să vecineşte cu muntele dum[nea]lui Banului, şi nu tăgădui că au cumpărat partea unui Radu Andreoiu, dar zise că, nefiind ştiută, nici aleasă partea acelui numit de părţile celorlalţi moşneni tovarăşi ai vânzătorului, încă de atunci i-au întors banii şi le-au dat zapisul în mâna lor. Dar, întru aceasta neîncrezându-să vechilu dum[nea]lui Banului www.dacoromanica.ro 112 Pr. Ioan Răuţescu şi zicând că poate va fi iconomie, cu toate că Rucăreanu cătase prinsoare că, de să va dovedi cum că partea aceea o are numitu în stăpânire cu statornicie şi o tăinueşte, să piarză banii cumpărătorii, dar am trimes d’a adus înnaintea noastră şi pă doi dintre moşnenii Bădeni, anume Gbeorghe al Ilinii şi Ion Bădeanu, pe care întrebându-i de aceasta, arătară şi ei asemenea ca şi Rucăreanu, adică că au întors banii încă de atunci şi şi-au luat moşia cu protimisis, arătându-ne şi un răvaş al Rucăreanului ce-1 avură Bădenii în mâna lor, scris în leai 1804, Fevr. 22, care răvaş este răspuns către ei la răvaşu ce au fost scris Rucăreanului că nu-1 îngădueşte şi cer ei moşia, prin care nu arată Rucărea-nul vr’o împotrivire, ci zice că va primi banii. Dar, vechilu dum[nea]lui Banului neîncredinţându-să nici la arătarea numiţilor moşneni, li-au cerut să facă jurământ cum că au răscumpărat partea acelui moşnean cu adevărat, iar nu sânt alte iconomii, şi aşa va rămânea mulţumit. Numiţii moşneni ziseră că, de va găsi judecata cu cale să primească ei jurământ pâ moşia lor ce o au cumpărat cu bani şi cu zapisul în mâna lor, vor primi, însă ziseră că până nu vor eşi înnaintea luminatului Divan al Măriei Tale nu primesc. Pentru aceea îi sorocirăm, ca după strânsul bucatelor să se afle la luminatul Divan spre cea mai desăvârşită hotărîre. Iar anii Măriei Tale de la milostivul Dumnezeu să fie mulţi şi fericiţi. 1805, Sept. 4. Ai Măriei Tale plecate slugi (Două semnături indescifrabile.) 11. Diata mea o las la mâna copiilor miei, anume: Bănică i Nicolae, pentru cele ce am eu pă la alţii şi alţii la mine şi pentru moşie, cum este curgerea în apă şi în uscat. Partea mea dă chingă dă livade dă spre Răsărit iaste slobodă, nezălogită, iar partea mea dă spre Apus dă chingă iaste iar slobodă; un petec dă livade dă la unchi-meu Niţu, tot dinpreună cu a mea în latu, e lăsată zălog în tl. 6 şi, când să va da banii, să fie moşia slobodă. TI. 6 am la Răducanu Croitoru, dă când am fost pârcălab, dăllant rând, însă 4, adecă patru, am dat pă porumb, şi am avut tocmeală chila trei lei şi treizeci de bani. 1 tl. şi patruzeci şi cinci dă bani am la Simion. www.dacoromanica.ro Acte şi documente muscelene 113 Parale 30, adică treizeci, am la Niţă Văcaru, din rămăşiţă. 5 tl. am la Din sin unchiaş Iane, pă prunii din valea morii, zălog, şi, când să dă banii, să fie slobod. 26 dă parale am la vară-mea Şuţa dă rămăşiţă. Parale 30, adică treizeci, am la Muraru, tot rămăşiţă. 30, adică treizeci, am la Ion Mălcăluţă. 40 am la cumnată-meu Radu dăn Poduri. 6 tl. am la diaconul Nicolae sin Albuş, dă când [s’au] făcut diacon. 0 chilă de porumbi am la cumnatul Mihai. Tl. 2 pol am iar la cumnatul Mihai. 4 sânt lui moş Ştefan, m’au împrumutat. 30, adică treizeci, dă parale sânt Mariuţii logofătului Gheţii. 3 pol, adică trei lei şi jumătate, am la Ştefan Molcăluţă, dă rămăşiţă, însă iar la el 2 şi jumătate. Dăntr’aceşti bani are el la mine 4 ocâ dă rachiu şi nouă . . . d’ale lui Niţă sin Vintilă. 5 şi 30 dă bani sânt băuţi dă sat la Ştefan : să aibă a-i răspunde sătenii. 2, adicăte doi lei, m’a împrumutat Tiţa lui Ştefan, să aibă a-i răspunde soţia mea. 2 ocă şi jumătate dă rachiu au băut Cazacul * la Uţa Niţului: să aibă a-i împlini satul. Tl. 1 şi bani treizeci sânt logofătului Nuţă. 20, adică douăzeci, sânt logofătului Iane. Patru prăjini de moşie dă silişte le-am cumpărat de la unchi-meu Niţu prin tl. 6 şi un ort: să aibă a o stăpâni copiii mei cu bună pace. 15 tl., dă s’o întâmpla cumvaş la săteni, să aibă sătenii să—i răspunză soţii mele, de către ce pârcălab s’o pune. 34, adică treizeci şi patru, ce sânt în foaia de cheltuială, să aibă pârcălabul acela a-i răspunde soţiei mele, şi dintr’aceşti bani, tl. 3, adică trei, ce au dat oamenii pă tischireli, să să ţie de soţia mea in seamă, şi la logof. Iane să aibă a să împlini şi două conace ale zapciilor tot dintr’aceşti bani. 6, adicăte şease, am la naşu diaconu Nicolae; şi pentru partea mea dă moşie dela Tuţă să aibă a o stăpâni copiii mei cu bună pace} şi locşorul dela unchiaş Iane ce iaste cu pruni să aibă a-1 stăpâni copiii mei pă din două cu soru-mea Şuţa. 1 1 Era in timpul ocupaţiei ruseşti. www.dacoromanica.ro 114 Pr. loan Răuţescu Şi pe la căminele caselor ne-am împărţit cu unchii mei, să stăpânească copiii cu bună pace. 2, adică doi, lei am la Stan pârcălabul; 10 parale am la Aldea Voican. 1809, Ghenarie 24. Şi cine va strica această adiată, după cum şi eu, acela să dea seama înnaintea lui Dumnezeu. Aşa las cu sufletul meu. Şi, când s'au făcut această adiată, au fost şi oameni faţă şi martori. Eu Mihai sin Mihai Şerban sânt martor. Eu Nicolae sin Radu Croitoru „ „ Eu Neaţu logofătu „ „ Eu Aldea slujitoru „ „ Şi am scris eu, diaconul Nicolae, cu zisa lor şi martor K 12. Cu prea-curată jalbă către cinstţitul] supt-cârmuitor, Jăluesc cinstitului supt-ocârmuitor al plăşii Argeşelului-de-sus pentru pricina hotarului moşiei Olăneştilor, pentru Ioana văduva i gineri-său Stoica sin Răuţa Ilinu, tot dintr’acest sat, că, certân-du-mă în multe rânduri pentru hotar ca să şi—1 păzească, şi acum la leat 1834 văz că au mai intrat încă cu o clăiţă ca de doi boi, afară de ceia ce scrie zapisul de [la] Bucium, care este peste vale supt Tudor, care văz că şi aceia mi-au cosit-o tot numitul Stoica. De aceia mă rog cinst. supt-ocârmuitor, ca să mi să facă o cinstită poruncă către aleşii satului spre a merge în faţa locului, ca să mi se aleagă hotarul1... Eu Ion sin popa Stan ot Dragoslavele, jăluitor. (Pe Vos) Supt-cârmuitorul plăşii porunceşte juraţilor satului Dragoslavele să meargă la locul de prigonire şi dreptatea ce va avea jăluitorul să i se facă cu îndestulare.. Lt. 1835, Ghenarie 22. 13. Adică eu care mai jos mă voiu iscăli dau bun şi credincios zapisul mieu la mâna popii lui Coman Arsul din Dragoslavele * * 1 Originalul chirilic al acestei adiate, precum şi actele de la N-le 1, 3, 5 şi 6, sânt din satul Coteşti. Jumătatea acestui sat, numită Capul Piscului, a fost proprietatea mănăstirii Aninoasa, ctitoria Clucerului Tudoran Vlădescu şi a Mitropolitului Ungrovlahiei Daniil. * Urmează aproape două rânduri cu ştersături. www.dacoromanica.ro Acte şl Documente muscelene 115 precum să ştie că mi-am vândut toată partea mea ce o am în munţii satului nostru Dragoslavele, adică în opt munţi şi o în-ţărcătoare, anume s Simptilia, Zăbava, Algâiu, Roşu, Prislop, Albescu, Cumpărata, Secările şi înţărcătoarea Fântâneaua, şi i-am vândut o litră de moş 1, ce să numeşte Ion Gârtea, şi am vândut din pădure şi din apă, bez livezile, să mi le stăpânesc eu, cu bună tocmială, în drept lei 300, adică trei sute tocmai, ca să stăpânească cu bună pace, nesilit de niminia, el şi copiii Sfinţiei Sale, câţi Dumnezeu îi va dărui, în veac. Şi pentru mai bună credinţă şi întemeere am rugat pe scriitor de mi~au pus numele, şi eu mi-am pus degetul la numele mieu, ca să să crează. 1844, Fevr. 3. Eu Ion sin Ion Gârtea din Dragoslavele, vânzător. Bucur Ceapraz, ales, martor. Nicolae Răuţă „ „ Eu Ion sin Ion popa Stan, ales. Ion zet popa Marin, martor. Micu Arsu, martor. Coman Gancea „ Ion Balintu „ Eu pârcălab Ion Căţoiu. Ion log. zet Darciu. Şi am scris eu, Ion popa Stan, cu zisa numiţilor şi martor. ii1 Adecă a patra parte dintr’un moş. Moşul Întreg are 400 de dramuri, tn Dra-* goslavele au fost 22 */* moşi, intre cari şi unul numit Ion Gârtea. Pământul stăpânit de moşnenii dragoslăveni are o Întindere de 12.000 de hectare, www.dacoromanica.ro N. IORGA DOCUMENTE DIN VÂLENII-DE-MUNTE www.dacoromanica.ro Documente din Vălenii-de^Munte l. t Adecă eu Radul snă Stan iuz[başa] ot Văleani dat-am za-pisul mieu ca._să fie de mare credinţă la măna nepotu-mieu StanSul Piăsariul ot Văleani precum să să ştie că am venit noi de a noastră bună voe de i-am vândut neşte pomi ai miei din Berceani, însă livedea mea de pruni, de lăngâ besearica din Ber-ceani, cum mearge uliţa spre Teleajăn şi păn în gardul dum-nelui, toţi pomii căt săntu îngrădiţi, şi locul de supt pomi, care acest loc cu pomii ne-au fost şi noao de cumpărătoare de la Ion fecorul lui Uie Băjan, după cum arată şi zapisul lor, şi am vândut dumnelui moşiie stătătoare şi ohabnică, în veaci neclă-tinită, dumnelui şi feCorilor dumnelui căţ Dumnezeu îi va dărui, şi am văndut-o de a mea bună voe şi cu ştire tuturor fraţilor miei (de moşie 5 şters). Şi tocmeala mie fost în bani tl. zeace. Şi mie ’u dat nepotul Standul toţi banii deplin în măna mea, şi, când s’au scris acest zapis, au fost mulţi oameni buni mărturie. Şi pentru adevărată credinţă mie ’m pus şi iscălitura mai jos, ca să să crează. Şi am scris eu popţa] Dumitraşcu ot Periiani cu zisa lor. Dech. 3 dni, 7248. Eu Radul înpreună cu fămie, Stana, am vândut. Stoica bir. mart. t Stoica iuzbaşfa] ot Văleani, mart. t Eu Opra zet iz. Stan, mart. Eu Stan Goga ot Berivoeşti, mart. 2. t Adecă eu Dragomir sin Stan Cepoiul, dărăbanţul ot Văleani, care săntu văr bun cu Ion Băjan snă Ilie Băjan, dat-am scri- www.dacoromanica.ro 120 N. Iorga soarea mea la măna Simi i Rad[u] i Stanca, fedorii iuzbaşii Stan ot Vâleani, precum sâ sâ ştie că, găsindu-să un zapis de tl. 35 (ba; sic), pus zălog grădina lui Ion cu pometul lor i cu loc sterpu, căt au ţinut ei, den jos de besearica Berceanilor, căt ţine pentre drumuri, după cum au stăpânit ei, unde au fost casa lui Băjan, şi, mai fiindu dator Ion Băjan din vărsarea vinului d-au fost vândut iuzbaşii Stan tl. 14 p[o]l, care s’au făcut suma banilor peste tot tl. 19, 90, şi din Ion Băjan nerămăind fedori, nici altă rudă mai de aproape decăt mine, sculatu-m’am eu, Dragomir Ce-poiul, văr lui Ion, ca să întorcu fedorilor iuzbaşii Stan bani ce scrie mai sus şi să-şi stăpânească locul i grădina cu pomii a vărului mieu, fiindu neamul lui, iaru ei nevrîndu ca să-ş ia bani, am mersu la judecată înnainte Sfinţii Sale părintelui egumenului chir Zahariia, dumnealor vameşii jup. Stan i jup. Grigorie, fiind rănduiţ de dumnealui ispravnicul Alexe ca să ne îndrepteaze cum va găsi cu dreptate. Că, când au luat iuz. Stan acest loc> au fost sterpu, şi dum. au pus pomi. Drept aceia ne-am voit noi de bună voia noastră şi, peste tl. 19, 90, mi i-a mai dat Standul zed Simii bani tl. 5, şi să-şi stăpânească de aici înnainte ei această grădină cu totu pometul cel vechiu, căt şi cel nou ce l-a pus dum., depreună eh locul cel sterpu, căt au ţinut Băjan, care avăndu-1 acestu loc căte trei fraţii, să-l înparţă frăţeaşte. Iar, cându au fost în urmă, Stoica au luat partea lui, pomii de la casa cea părintească, iar partea Radulu au văndut-o iar Standului, nepot[u]-său, în tl. 10. Mai dat-au Standul şi cu Dragomir tl. 5, care acum, cu parte ce i se vine Simii, ce-au dat-o zestre Standului, gineri-său, şi cu cumpărările ce scriu mai sus, i-au rămas grădina toată, cu toţi pomii, ca să o stăpânească Stancul cu buna pace. Şi, cănd s’au făcut adastă păduire şi au dat Standul aceşti bani, fost-au preoţi faţă şi alte mărturii credindoase, care să vor iscăli. Şi eu pentru credinţa m’am iscălit mai jos, ca sâ să creaază. Fev. 18 dn., 7249. t Eu Dragomir Cepoiul, vânzător, t Eu Milea, nepot lui Dragomir Cepoiu. ‘0 ^fou]J.evos xoO BaXiavfoo Zaxapias. Ghiorghe Corn. Staârj rewp'ffoo [itxpxLpocg. Mihai logft., mart. t Pop Mihai ot Văleani, mart. t Radu Cauşu, mart. t Stan sin Ruse Berevoescul, mart. www.dacoromanica.ro Documente din Vălenll-de-Munte 131 t Eu pop Gheorghie, mar. t Eu Vlad dorobanţul, mar. Eu Gheorghe Bughianu, mart. t Şi am scris eu popa Cernat ot Văleani cu zisa lui. t Pătru Berivoescu, moş[nea]nu, mar. t Costandin zid Stan Petrea, moşnea[n], mart. Eu pop Ursul ot Văleni, mart. Stan... ot Văleni, mart. Eu Mihăilă, mart. 3. t Adică eu Gheorghie sin Stanciu ot Văleni, înpreună cu soţiia mea Mariia, dat-am zapisul mieu la măna dumneaei co-coani Sanfirichi precum să să ştie că, fiindu o poiană dă logu mai d’innainte la dumniaei, şî înplinindu-să sorocu dumniaei, ml i-au cerut bani să-mi iau poiana, dar eu, neavăndu bani ca să-i dau, m’au datu la dumnealor ispravnici, şi m’am rugat de dumneaei de am mai pus-o iar zâlogu, în patru ani, pentru tl. 22, şi, înplinindu-să sorocfulţ, să dau bani, să-m iau poiana, iar, nedăndu bani la soroc, la patru ani, să fie stătătoare. Care aăastă poiană este piste Teleajănu, la viia Draci. Şi pentru mai adivărată credinţa m’am iscălitu mai jos, ca să să crează. Fev. I, 7295. Ia[r], putăndu eu, Gheorghie, ca să dau bani mai curăndu, la un an or la doi, dumneaei să-mi primească bani şi să-m stăpănescu poiana cu pace. Eu Gheorghie adiverez. La leatu 1800, Iulie 27, amu datu taleri 30 dumneaei coconi Zamfirichi eu, Anghelache sin Gheorghe săpunar, că, trâgăndu eu pă dumnei cocona la judecată la dumnealor boeri ispravnici pentru zălogirea aceşti proni (sic) ce scrie într’acestu zapisu, şi, fiindu amăndo feţile înnaintea judecăţi, arătăndu cu[m] că este coconi acestu zapisu datu de răposatul tată-meu, cum scrie într’ănsul, cu sorocu ca să nu mai fie volnicu să mai scoţă aîastă poiană, atătu dăndu-mi judecata că, de-ar fi trăitu răposatul tată-meu, nu s’ar pută scote zălogirea, dar, fiindu eu fedor şi netrăindu răposatul [ta]tă-meu, îm dete (?) judecata ca să dau tl. 30 şi să-mu ţiu poiana, iar, nedăndu bani, talr. 30, să nu mai amu trabă cu poiana, şi, nedăndu-mi dumnealor boeri ispravnici carte de judecată, îm dete aceşti omeni iscăliturile, care fuseră www.dacoromanica.ro 122 N. lorga Innainte judecăţi faţă. Eu, Gheorghe Cărţiboiu, mar.; eu Dumitru Măcilar, mar. Zapisul lui Gheorghe al Stănăulesi dă locul de parte Teleaj. Şi amu cheltuitu la afiastă scotere talr. 37. 4. Să să ştie foiţa de datoriea ce amu plătitu eu pă răposatul tată-meu, pă unde au foştii dator după mortea lui, i bani ce au plătitu la scotere morilor şi la inbrăcămenta surorilor mele, i cu zestra lor din agonisala mea, cumu arată în josu pă anume; i799, Avstu 4. Taleri bani 20 amu datu la jupănu Ion Amăutu. 20 amu datu la uchi-meu Gheorghe măcelar. 8 amu datu iar la unchi-meu Gheorghe, ce i-amu luatu de la ialu pentru îngropare tată-meu. 20 amu datu la doi boi ce i-amu datu sori-mi Dobri de zestre. 20, b. 60 amu datu iar la doi boi ce i-amu datu sori-mi Sori de zestre. 4 amu datu la o ladă ce i-am datu Sori căndu s’au măritatu. 4 iar la o ladă ce amu datu sori-mi Dobrii. 92 amu datu de amu făcutu surorilor mele rochi şi toate ce li-au trebuitu. 30 amu datu de amu făcutu surorilor mele rochi şi toate ce li-au trebuitu. 30 amu datu de amu dresu casa c6 părintescă, la 5 mii de şindrilă i la 6 sute podini, la 3 uşi cleitu. 6 pl. 30 amu datu de amu pusu pruni cătu să coprinde la casa ca părintască. 35 amu cheltuitu cu viia ce ne-au rămasu din la răposatul tată-meu, de amu înmulţitu păn în ubraţiia ei i cu haraci ci i-au trebuitu. 6 pl. amu datu la straiu ce l-amu datu sori-mi Ilinchi. 3 pl. amu datu iar la un st[r]aiu ce l-amu datu sori-mi Dobri. 185 amu chelutuitu de mi i-amu făcutu 4 pogone de vie in paragina din susu ce să află coprinsul locului nostru, care ştu toţi vecini din prejuru dealului. 7 amu datu de amu dresu casa de la dalu. 8 amu datu dumnealor boeri ispravnici pentru o carte de www.dacoromanica.ro Documente' din Vălenli-de-Munte 125 judecată, căndu ma amu judecata cu unchiaşu Preda pentru stănj[ă]ni din hotar[ul] vălenescu de susu. 4 amu datu pă o vulupe dumnealor boeri, toată ce... 6 pl. amu datu iar pentru o carte de judecată cu State par-pangi[u]lu i cu Duca, vără-său, ce amu scosu 60 stănjăni. 2 amu datu la chilutuială toată atunci. 6 pl. amu datu la o hotărnicie. 8 amu datu căpitanului Stoichi Benescu, căndu s’au hotărătu hotarful] Văleni cu din josu. 20 pl. amu datu doo sărindare pentru sufletul răposatului tată-meu, ci m’au îndatoritu la mortea lui de |m’au datu că-ludare de săpunării. 30,5 amu datu coconi Zamfiri de amu scosu poiana de fănu ce au fostu pusă zălogu de răposatul tată-meu cu zapisu. 3 amu cheltuitu d... atunci. 10 amu cheltuitu dă amu curatu poiana de crăngu. 10,2 amu cheltuitu căndu amu scosu parta (sic) lu Enache Hiotu din grădina ma, la dumnealui boer Spătar. 2,30 amu cheltuitu toatu atunci. 6 p[ara]le amu dat lui unchiaş Predi i lui Stan pă jumătate de fănu cu zapisu. Intărind-oo cu iscălitura ma ş’aîasta foe. Eu Anghelache sin Gheorghe. Aîastă foae s’au arătat nooă. 1^4.... 5. Eu Pană Băfoagă moşnean mart. Eu Iorga moşnian mart. Eu Stoica iuz. mar. Eu Costandin braţ ego mar. Stan Goga moşnian mart. La leat 7280 s’au hotărât moşiia Vălenilor cu părintele egu-menu Amvrosie, şi acest zapis au eşit la faţă, la hotarneci, şi s’au prinsu în seamă, şi după iscălirile moşilor ne-am iscălit şi noi, şi au dat Gheorghie sin Stanciu tl. 5, cheltuiala hotarniciloru. Eu Stoica, eu Costandin Hopu moş, mar., eu Costandin croitor moş, mar., sin Iorga moş. Şi am scris eu Costandin dascăiu grecu, mar., mar. La alegerea stănjinilor ai hotarului vălenescu de jos, care din www.dacoromanica.ro 124 N. Iorga porunca gpod s’au făcut, Şi, la cercetarea zapiselor şi a tuturor scrisorilor ce s’au făcut, acest zapis au eşit bună stăpânirea lui după coprinderea semnelor ce să arată înlăuntru, cu care s’au trecut şi în carte de alegere cu văleat[ulj lui, şi are a să stăpâni cu pace acest pământ după semnele lui. Pentru care l-am adeverit şi eu cu iscălitura aîasta 1800, Avgt 10. Stoica căp. Bescu (sic). + Scrisoarea pentru grădina lui Băjan, cum scrie înlăuntru. 6. Adecă eu Ianache Hiot, Slănic, încredinţez cu acest zapis al mieu la măna lui Anghelache ot Văleni precum să să ştiie că, avănd pricină de judecată cu numitu pentru un loc de casă din Văleni, din jos biserici Bercenii, ce-1 avea de la moşii lui moştenire, pentru cari eşind şi înaintea dumnealor boerilor ispravnici ai judeţului, ne-au orânduit la faţa locului pe un om al dumi-sale, anume polcv. Ilie, şi Stoica Be[ne]scu, cel care me-au hotărât sj. miei de moşiie, ca să meargă în faţa locului să vază de care locuri acele pe ei mai s’au (sic) cuţnoscut]. Unde şi mergând numiţii, în cea dupe urmă însă (?) şi noi de a nostră ne-am învoit amăndooă părţile, dăndu-i ca să-şi stăpânească acel loc şi casă Anghelache, din gardu grădinii Petcăi în sus păn în bese-rica Bercenilor, iar din gard în jos să-mi iau sj. mai deplin. Drept aceia, această învoială fiind făcută cu bună voia noastră, carele şi alte rude a să păzi de acum înainte, am rugat şi pe dumnealor isprav[ni]ci de l-au adeverit, dând şi zapis unul la mâna altuia asămenea. Şi spre încredinţare m’am iscălit aci. 1801, Iuli 17. ’E^tb 6 Tiavccxi n. Xi, 6e6e6vo. 7. De vreme ce întăplarea şi ăa viitoare nevăzută şi de îngeri necunoscută şi la omeni cu neputinţă şi la Dumnezeu săntu toate cti putinţă, deţi şi eu, Anghelache săpunar, de aici din târgul Vălenilor, feCoru lui Gheorghe Stă[n]£ulescu, căzăndu la gra bolă, şi temăndu-mă de înfricoşatu £asu alu morţii, pănă căndu mi-au fostu firile întregi,* fm’aamu făcutu după lege acasta adiiată de www.dacoromanica.ro Documente din Vălenii-de-Munte 125 multe puţintele, şi de cele mişcătoare şi nemişcătoare, cătu arată în josu pe anume, întărindu-o şi eu cu iscălitura ma. 1801, Noemv. i5. Amu aici în târgul Vălenilor o casă cu coprinsul ei, adecă cu pivniţă, cu magaziie, cu tootu ce să află în prejurul ei, făcută de mine şi de soţiia ma pe moşiia nostră, ce o amu, aîastă mo-şiie, de la părintele mieu, care să află în coprinsul grădini mele, şi săntu şi doo case în margine grădini aceştiia, de ne dă noo dijmă, şi într’aCastă grădină amu eu pruni puşi de mine, cătu să coprinfde] într’ă[n]sa,* dăndu şi talr. 12 dumnialor ispravnici pentru hotărăria grădini aceştiia cu Enache Hiiotu. ACasta casă ce să află cu coprinsul ei o lasu cu sufletul meu soţii mele, în-preună cu copii mei, să o stăpăniaţscă]. Iar, cu cătu pentru înpăr-ţala grădini aceştiia cu fraţi mii, cumu va alege ominî în frica lui Dumneazeu, că eu amu scos toate moşiile cu cheltuiala ma, care săntu scrise tote pe o foe băşcăluitu, iar la casa părintască amu pruni puşi de mine, câţi să coprindu. talr. bani. 90 amu la Dinulii Creţulu i la Steriian fe£oru lui Radu Gurău, ce i-amu datu aceşti bani să să hrăniască şi la tomnă să-mu dea marfă pă ei, cu taleru 1 mai josu după cumu s’o vinde. 10 amu la Radu Gurău de anul trecutu, şi amu vorbitu să-mi dia marfă pă ei acuşi. 3o amu la Gheorghe Soroiu de la Sfinţi Apostoli cu sorocu pănâ la Sântă Mariia Mare, să-mu dă dobândă taleri 3, iar de la acestu soroc încolo ban[i] să fie făr de dobândă şi să-m dea marfă pă ei. Amu o căldare de săpunu ce o amu cupăratu eu de la Tănase căldărar de la Ploeşti în tale[rij 20, dăndu şi căldare ce o 'mu avutu de la răposatu tată-meu, preţuind-o talere 20. Şi, pentru aîasta căludare, amu datu pentru sufletul răposat tată-meu doo sărindare, o lasu soţii mele cu copii mei. 8 amu la Radu brănzar o[t] Vale Gardului, daţi pă marfă, adică ocao de seu, căte parale 10. 15 amu la Necula părcălabu ot Vale Gardului. 3 amu la Vladu de la Homorăcu, ce i-amu datu pă seu, ocao căte parale 8. 4 amu la Dima păduraru BălăCanului. 2.60 amu la Dragomir al babi Naga. www.dacoromanica.ro 106 N. Iorga 9 amu la Aldea Faidaşu o[t] Cuibu, daţi pă vinu cu zapistt. 2 amu la vătaf Mărza o[t] Văleni. 35 amu datu coconii Zanfiri pă poiana de fânu, de amu răs-cupărat prin mâna dumnealor boeri isprav. 3 amu datu la cheltuială tootu atunci, să o stăpânească soţia. 10 amu cheltuţitu] de amu curatu aCastă poiană. 3.90 amu la Maria din Vitioră. 3.90 amu la Neculaiu Brandaburu. 8 amu datu căpitanului Banescu la hotărnicire. 3 amu la finul Licsandru. 3.90 amu la finu Opria. Iar, cătu pentru vie care am făcutu eu din păragină, cumu va alege nişte omeni în frica lui Dumnezeu, findu-că amu cheltuitu pănă amu făcutu talere 125, findu~că ştiu şi omeni din prejur datului. Aici arătu mai amu şi o foe scrisă ce amu chelutuitu pentru scotera moşiilor, şi pentru alutele multe cătu arată într'ănsa amu chelutuitu cu vila 5a părintască de amu înmu[l]ţitu. La aceştia toote, lasu cu sufletul meu asupra soţii mele ca să stăpănască ia toote dinpreună cu copii mei, iar cine va strica adasta adiiată, din neamu meu sau din alt cineva, să fiie sutu bles-temu lui Hristosu şi afurisitu de trei sute sfinţi părinţi. Şi, căndu s’au făcutu a Casta adiiată, fost~au mulţi omeni de cinste care mai josu să vor iscăli, întărindu-o şi cu iscălitura ma. Eu, Angălache sin Gheorghe StănCulescu ot Văleni. Taleri 7,60, au dat lui uncaş Pradi i lui Stan jămătate de lazu de fân cu zapisu. Eu Gheorghe Cărţiboiu şi unchi lui amu fostu faţă. Eu Dumitru bratu egu, mar. Eu Anghelache măcelar şi naşu lui, mar. Eu Gheorghe cojocar, socru lui, mar. Şi amu scrisu eu pop Vladu ot Văleni cu zisa lui Anghelache, şi mar. 8. Adeverim noi preoţii din târgul Vălenilor i cu megieşii carele mai jos ne vom iscăli cu adastă adeverinţă a nostră la mâna aceştei nevesti anume Paraşchiva, soţiia răposatului Anghelache, fedorul lui Gheorghe Stăndulescul ot Văleni. www.dacoromanica.ro Documente dtn Vălenii-de-Munte 127 Fiindu-că are judecată cu cumnaţi fraţi răposatului că după adiiata ce o are şi foe ce scrie de tote cheltuele lui şi noi adeverim in frica lui Dumnezeu că săntu toate bune ce scrie într’ănsele, făcute dă răposatul, că, căndu au muritu Gheorghe, tatăl răposatului, s’au aflatu la mare scăpătăfiune şi cu copii mulţi, şi, flndu răposatul Anghelache mai de vârstă decăt toţi, au plătit el totă datoriia, făcăndu-i şi sorocele, mărităndu şi trei fete din puţină agoniseala lui, scoţăndu şi moşorele cătă s’au aflat totu cu cheltuiala lui şi, după acestea toate neputăndu a trăi in casa cea părintească, s’au băşcăluitu de tote rămasurile cele părinteşti, făcăndu-şi casă el depreună cu soţiia lui, i livada din poiană pă pămăntu ce să afla al lor, scoţăndu şi acestu pămăntu de la moşneni cu cheltuiala lui i făcăndu-ş şi vie in deal, iar băşcăluitu din păragină tot pă locul lor, iar după mortea răposatului Anghelache nu i-au făcut niţio parte din cele părinteşti aceşti fămăiu, ce au luotu şi cele făcute de dănşi, bâtănd-o şi de doă.trei ori in casa ei, speriindu-se şi aşi (sic) umeni din prejmă, rămăindu şi copii ce are cu răposatul la mare scăpătăcune, din rămasurile părinteşti ce l-au făcut eu carele voi arătate (sic) mai jos. Viia şi dealu ce să află făcută de tată-său, pog. doă şi jumătate, 22 obraţiia cu pruni, cu casa, cu pivniţă. 3 pogone de vie ce au făcut-o răposatul Anghelache din păragină. 2 pogone păragină din susul vii. 2Va la casa cea părintească, locu i cu pruni puşi, de ră[po]satul Anghelache. 2 pog. de locu la casa răposatului Anghelache. 1 pog. tot alăturea, ce e l-au datu Enache Hiotu răposatului. 2 case în margine aceştii grădini, cu o cevăte de locu de dă dej[mă] lui omeni proşti. Hotarul Berevoiu-de-jos stăj. 3V2- Hotarul Berevoiu-de-jos stăj. 6. 1 x/2 Hotarul după gărlă stăj. 3. 1 pog. locu ce să află în Lăbeşte. 2 fălcii de făn. 15 pomi meri, nuci, ce-i culeg tot eu. 2 buţi de prune i le-au luoatu dă şă făşule (sic) in buţile ei culese gata. www.dacoromanica.ro 128 N. Iorga Iar, cădu au eşitu acestu răposatu Anghelachi, au eşitu cu doi boi cupăraţi de el şi cu doi boi de zestre de la năvastă şi un caru cupărat tot de el i o căldare de săpunărit veche ce i-au dăruită taică-său la morte, iar altu nimică. Acestea ştim în frica lui Dumnezeu, acestea adeverim prin iscălituri. 805, Noemv. 20. Pop Stan ot Văleni adeverez. Pop Mathei ot Văleni adeverez. Eu Barbu Bijdideanul ot tam adeverez. Eu Paşcul Bolbocă adeverez. Eu Anghelache Părţă adeverez. Eu State braţ Anghelache adeverez. Eu Stăvărache adeverez. 9. Dum. vătaşe al plaiului Teleajănului, sănătate. Paraşchiva ce au ţinut întru căsătoriie pe Anghelache Săpunar de acii din Văleni şi au murit, ce au fost fecor lui Gheorghe Stănculescu, ni să jălui că, după moartea soţului ei, rămăind cu dooă fete şi un copil, ce trăescu şi acum, fraţi bărbată^său Tudor, şi Crăăun, tot de acolo, nu numai că ar fi lipsit—o ,din stăpânirea moşii dă partea ce să stăpânea dă către bărbată-său şi ar fi luat şi trei pogoane dă viia, din viia ce-i făcuse bărbată^său, cu toată obraţiia lor, ci încă şi din livedea casii de acolea din Văleni i^ar fi luat dooă buţi cu prune ce i-ar fi cules ia. Şi, fiindcă prin diiata ce au făcut-o bărbată-său văzurăm că pă dînsa şi pă copii lor îi lasă clironomi pă tot avutul lui căt l-au stăpânit elu în viiaţă, precum şi pă casa din Văleni cu tot coprinsu ei, de aceia scriem d' ca rachiu ce să va fi făcut dă către pârâţi din acele dooă vase ale jăluitoari să-l faci zapt dă la dânşii, şi să stea în bună păstrare pănă vei avea al doilea poruncă, iar pă părăşi înpreună cu jăluitoarea după săptămâna cea mare de lăsatu secului de brânză cu plăiaş într’adinsu să—i trimiţi aici, înpreună şi cu dovezile ce va fi avăndu, ca să să înfăţăşăze amăndooă părţile la judecată înnaintea noastră, să să dea pricini izbrănire. Şi fii dum. sănătosu. 1806, Fevr. 6. Cod. Filip. www.dacoromanica.ro Documente din Vălenil-de-Munte 139 10. Adecăte eu baba Mariia StănCuleasă înpreună cu feciori miei care mai jos să vor iscăli dat-am zapisul nostru la mâna nori-mi Paraşchi precum să să ştie că, avăndu eu o pucată de loc aici in mahalao Berceni cu doă caminuri de casă, unul a lui Ion Cocoş şi altul a lui Sore Cotea, şi acestu locu este dăspărţitu de al noru-mi şi prin cărji de judecată, şi acestu loc căt este ne-am învoitu cu noru-mea Paraşchiva şi l-am văndutu în dreptu tl. bani gata tl. 60, adică optuzeci de lei, şi aceşti bani i-am priimit astăzi toţi in mâna mea, şi noru-mea să aibă a-1 stă[pănij ohavnică în veacu, şi l-am vănduto eu şi feâori miei de bună voia nos-tră şi cu ştirea tuturoru rudelor mele. Şi pentru aCasta am datu acestu zapis la mâna noră-mi că să-i fie de bună stăpânire, iar, cătu pentru vre otâmicie, căndu să va călca cineva, să avem noi a înplini îndoitu. Şi, căndu s’au făcutu acestu zapis, au fostu mulţi omeni de cinste faţă, carele mai jos să vor iscăli pă anume. Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am iscălit, puin-du-ne şi degetele la numele nostre, in loc de pecetie, ca să să vează. 1808, Martie 22. Eu baba Mariia, soţiia răposatului Gheorghe Stăn ciul eseu, înpreună cu feîori mei, anume Tudor i CrăCun, Filip, vânzători. Eu Anghelache Măceral (sic) ot Văleni am fostu faţă. Eu State croitor braţ Anghelache, martur. Eu Stoian sin Ene văberul (sic) » Eu Şărban sin pop Vlad „ Eu Frăncul cojocarul „ Eu Dumitru braţ Frăncul „ Eu Niţul ot Vitioră » Şi am scris eu popa Matheiu Văn. cu zisa lor, şi martur. 11. Adică eu Mariia soţiia lui Gheorghe StănSulescu ot Văleni ce au murit, înpreună cu feCorii miei, anume Tudor, CrăSun şi Filip, încredinţăm cu zapisul nostru la mâna noră-mii Paraşchi vii ce au ţinut intru căsătorie pă fu-mieu Anghelache, cu care au făcut dooă fete, anume Neaga şi Anghelina, ce nu sănt măritate până acum, şi un copil anume Anghelache, să să ştie că, de 9 www.dacoromanica.ro 130 N. Iorga patru ani de zile întămplăndu-să de au murit fii-mieu Anghe-lache, carele îl aveam fecor mai mare decăt ceilalţi trei feCori şi trei fete, care şi cu ajutorul lui le-am măritat, şi, fiindcă lăngă viia soţului mieu ce o am în dealul Cuibul pă pământ moştenesc ohavnic, cu cramă şi casă, după moartea soţului mieu din gusul acei crămi au mai dăstupat fie-mieu Anghelache cu a lui cheltuială trei pogoane de vie ce are paragină, care le-au stăpânit căt au trăit, iar după moartea lui de la acea vie am luat doă pogoane pă seama cestorlalţi fe£ori ai miei, ce trăescu, ş copiilor noră-mii şi ai fii-mieu Anghelache am lăsat numai un pogon de vie, şi nu au fost îndestul aîasta, ci între locurile de moştenire ce mai am în Văleni rămase de la bărbată-mieu înpreună co casa şi alte namestii, fiind ca trei pogoane de loc jn târgul, cănd au eşit din casa mea, ş’au făcut alta cu a lui cheltuială şi ş’au sădit livada de pomi tot cu a lui cheltuială pe acest loc, şi dintr’acest loc, după arătarea ce am făcut vătafului de plaiu în anul trecut, rănduindu-mi-să megiiaşi şi mergând la faţa locului, l-au tras cu prăjina, făcăndu-1 trei părţi, şi o parte l-au lăsat copiiloru noră-mi înpreună cu casa tatălui lor, iar doă părţi împreună cu livedea de pomi ce-au fost sădită de fii-mieu Anghelache li-am luat pă seama fii-mieu Tudor şi CrăSun, cum şi doă case de clacă, ce sănt în marginea acestui loc, s’au luat iarăş pă seama acestor doi feîori ai miei, precum cartea acelor megiiaş ce mi s’au dat, adeverită şi de către vătaf, coprinde, şi de aceia astă toamnă am luat de la noră-mea şi doă buţi cu prune ce era culese de dânsa tot dintr’acea livede, pentru partea ce o scosese acestor doi feCori ai miei. Care nă-păstuire ce am făcut noră-mii neputăndu-o suferi şi trăgăndu-mă înpreună cu feăorii miei înnaintea dumnealor boerilor ispravnici ai acestui judeţu, după cercetare ce s’au făcut de cătră judecată s’au dovedit că în Văleni am şapte pogoane de loc şi pă dooă şi jumătate pogoane este casa mea cea veche cu namestiile ei, ce ni este rămasă de la barbată-mieu, şi, în acel loc ce să îngrădise de fii-mieu Anghelache de-ş făcuse casă şi livede de pomi, mai fiind şi o bucată de loc a unui Enache Hiotu, prin judecată l-au scos fii-mieu de la dânsul cu a lui cheltuială şi îl stăpânea înpreună cu celălalt pământ părintescu, şi, fiindcă pe aceste locuri ce le stăpânesc înpreună cu ceilalţi feSori ai miei înpreună cu casa barbată-mieu, s’au mai dovedit că mai stăpânesc www.dacoromanica.ro Documente din VălenM-de-Munte 13( şi un laz de făn peste Teleajăn la Piatră, ca de patru cară de făn i stănjăni doisprezece şi jumătate de moşie, însă trei şi ju-mătate în hotarul Berivoeşti-de-sus i stănjăni şase în hotarul Be-revoeşti-de-jos, şi stănjăni trei în hotarul după gârlă, lungul acestor stânjeni din apa Teleajânuiui până în apa Bughi, cum şi doă şi jumătate pogoane de vie cu casa şi crama i dooă şi jumătate pogoane obraţie cu livede de pomi şi dooă pogoane paragină, care fac peste tot pogoane şapte tot în dealul Cuibul pă pământ ohavnic, ce sânt afară de acele trei pogoane de vie care s’au destupat de fli-mieu Anghelache, soţul noră-mii, din susul pivniţii ce o stăpânesc. Şi osebit de aceste năpăstuiri ce am făcut au mai arătat noră-mea în judecată şi o foaie de cheltuială de tl. 590, bani 30, ce au făcut-o fii-mieu, soţul ei, în trebile casii părinteşti, însă tl. 74, datorii plătite după moartea tată-său, cu doă sărindare ce au dat pentru o căldare veche de săpună-rie ce i-au dăruit-o tată-său la sfârşitul vieţii lui, tl. i57, daţi ajutor cănd am măritat trei surori ale lui, i tl. 95, bani 94, chiel-tuiţi în trebile moşii şi a locurilor, de s’au scos prin judecăţi din mâna celor ce le inpresurase, şi tl. 263, bani 90, cheltuiţi în trebile casii cu tl. 175 ce au făcut chieltuială la acea vie din susul crămii, care să stăpânea de către dânsul până au murit, şi adastă foae, după mărturiia ce au dat în scris in anul trecut doi preoţi şi cinci moşneni, şi, văzăndu-să şi de către judecată scrisă din leat 1799, Avg. 4, că este iscălită şi de Moise polcov. ce să afla atunci într’acea vreme vătf. de plaiu, s’au dat crezămănt de către judecată că aceste cheltuieli sânt adevărate, şi s’au hotărât ca tot acest avut să să facă patru părţi, pă patru fefcori ce i-am avut, şi de la toţi aceştiia să mi să scoaţă şi mie parte pentru hrană, căt voiu avea viiaţă, şi pomenirile sufletului şi cheltuiala ce au făcut-o fii-mieu Anghelache, să să facă iarăş patru părţi, şi tl. 147, parale 22, a patra parte, să-i păgubească copii fii-mieu Anghelache, iar trei părţi, tl. 442, parale . 27, să-i plătească ceş-tilalţi trei fefiori ai miei ce trăesc, şi să între în stăpânirea tuturor lucrurilor de o potrivă ca şi copii fli-mieu Anghelache. Şi, fiindcă şi eu şi fii-mieu săntem scăpătaţi şi avem bănuială că adastă foae de cheltuială este încărcată, pentru ca să nu să îngreoeze sufletul lui cu plata banilor de către ceştilalţi fraţi, de a noastră bună voe, nesiliţi de către nimeni, ne-am împăSuit cu noru-mea dă i-am dat ca să stăpânească copii ei viia ce este www.dacoromanica.ro 132 N. Iorga făcută de fii-mieu Anghelache, din susul crămii noastre toată, şi din dosul aceştii vii să avem a le mai da încă o jumătate dă pogon de păragină, tot pământ ohavnic, ca să-ş facă copii crăme pă dânsa, şi să aibă a stăpâni şi casa ce este făcută de tatul lor în tărg Văleni, cu tot locul căt l-au avut coprins şi cu livedea de pomi ce este sădită iară de tatul lor, şi i-am plătit şi acele doă buţi cu prune ce i le-a luat astă toamnă. Iar acele doă case de clacă ce sânt lângă locul aceştii case ce au rămas a-1 stăpâni numai copii fii-mieu Anghelache, să aibă a le stăpâni cestelalţi trei copii ai miei înpreună cu toate celelalte ce rămân nedate copiilor fii-mieu, inpreună cu toţi stănjănii de moşie. Şi să aibă a mai stăpâni copii fii-mieu Anghelache şi un az de făn ce este peste Teleajăn, la Şăporeni, care l-au cumpărat tatul lor cu zapis de la Preda Log., moşnean, i alt laz de făn, totii peste Teleajăn, la Piatră, ce amu fost pus zălog de către soţul mieu la dumnei Zamfira Cireşanca şi s’au răscumpărat de către tatul acestor copii, cum şi căldarea de săpunărie care le-au stăpânit tatul lor cătu au fost cu viiaţă, precum şi noru-mea de la moartea lui şi până acum. Iar de alt de nimic să nu mai fim supăraţi de acum înnainte, precum şi de analogul aceştii chel-tueli, pentru ca să nu mai încărcăm sufletele morţilor. Care aşă-zamant am făcut cu bunăvoinţa noră-mii şi a frate-său i cu a mea şi cu a fe corilor miei. Şi spre a să păzi a Castă învoire nestrămutata în veci, de a nu ne mai scula unii asupra altora cu niciun cuvânt de pricinuire, am rugat şi pă dumnealor ispravnici de s’au trecut in condica judeţului şi s’au adeverit şi cu a dumnealor iscălitură, iar noi pentru credinţă ne-am pus numele şi degetele in loc de pecete. 1807, Fevr. 28. Eu_Mariia lui Gheorghe StănCulescu adeverez. Tu dor Crăcun Frilip (sic) feCorii Marii adeverim. Eu Gheorghe Chinciboiu, fratele Marii, mart. (întărire din 1806 (sic), 28 Februar, de la judeţ i iscălesc Gheorghe Filip şi un Păharnic.) www.dacoromanica.ro Documente din Vălenli-de-Munte 133 12. Adecă eu Soare măcelar ot Văleni dat-am credmCos Şl a de-* vărat zapisul mleu la mâna Paraschei precum să să ştie că, avăndu eu o căşCoară aci în târgul Vălenilor, părintească, şi eu neputăn-du-o ţinea după neputinţa mea, şi fiind şi casa prostişoară, am făcut-o vânzătoare şi, învoindu-mă cu dumneaei, am tocmit-o în drept bani gata tl. 20, adecă doăzeci tocma, şi aceşti bani i-am priimitu toţi deplin în mâna mea. Şi i-amu văndut-o de a mea bună voe, nesilitu de niminea, iar, cîtu pentru fraţi miei Gheorghe i Trandabir, să n’aibă nicio treabă, la un cuvăntu măcar, să am eu ca să răspunzu, fiindu ca i-am plătitu de datorita lor ce au făcut-o ei. Şi pentru mai adevărată credinţă i-am datu acest zapisu 1a mâna dumneaei, iscălindu-mă şi eu mai fos, puindu-mi numele şi degitul în loc de pecetie, ca să să crează. 1808, Mai 14. Eu Soare dinpreună cu soţiia mea Rada i copilul mieu Ena-che am văndutu. Şi am scris eu Necolai sin pop State duh. ot Văleni cu zisa dumnealor, şi mart. 13. Adecă eu Ion Cocoş înpreună cu soţiia mea i cu copilul mieu anume Pătraşcul încredinţezu cu zapisul miefu] la măna Paraşchivi, soţia răposatului Anghelache, precum să să ştie că i-amu văndutu casa cu prunisorî i cu grădina cu legumi în dreptu tl. 65, adecă şaizeci şi cinci, şi am văndut-o de a mea bună voe şi cu ştirea tuturor rudelor mele, ca să fie dutnnei stăpănitore ohavnică în veac, şi eu am primit bani toţi deplin în măna mea, şi eu să am a eşi din casă în zioa de Naşterea Sfântului Ion Botezătorul. Şi pentru mai adăvărată credinţă i-am datu acestu zapisu 1a măna dumnei, puindu-mi şi degetul mieu 1a nume în loc de pecete, ca să să crează. 1808, Iunie 22. Eu Ion Cocoşu înpreonă cu soţiia mea i cu copilu meu, anume Pătraşcu, am văndutu. Eu Rizan pârcălabul ot —, martur. Eu Manea Suflea, martur. Şi am scris eu pop Maftei cu zisa lui Ton, şi martur. www.dacoromanica.ro 134 N, Iorga 14. 17 Septembre 1819. Privite ghiu domnesc de „boier de neam“ pentru Ânghelache sin Anghelache. 15. Cu ajutorul lui Dumnezeu foiţa de zestre a fichi nostre Joiţi, cum in jos arată. 1822, Ghenar 28. 4 boi de jug. 2 va5. 2 iape. TI. 200, adecă doo sute, pentru malotea. Tl. 300 salba de galbeni de la gât. 2 rochi de stambă. 1 roche de anghinti. 1 scurteică de ghermezit cu jderi. J4 cămăşi voiniceşti. 7 cămăşi femeeşti. 8 perne albe cu feţe. 1 saltea cu lănă de cit (?). 1 plapămă de cit (?). 2 scorţe de pat. 1 ladă noo. 4 talere de cositor, cu tacâmul lor. 1 feşnecu de alamă. 1 căldare de rufe. 1 topor. 1 tigae. 1 frigare. 10 Şervete. 4 peşchlre de obraz. 2 mese de pânză. 1 cearşaf. 2 tingiri cu capace. Şi mila de la Dumnezeu şi sporul lui Avram şi a [lui] Isacu şi blagosloveniia părinţilor. Eu Dobra soţiia răposatului Neculai, inplinitore. Eu Costandin sinu Necula Veselu adeverez. www.dacoromanica.ro Documente din Vălentl-de-Munte 133 Eu Dumitrache Rânjea am fostu la învoire. State băcanu am fostu faţă. Şi am scris eu Opre băcan cu zisa dumnelor şl pop Costan-din faţă. 16. Sud Saac. D* logofete Flllpe Şl Molltfa Ta preot moş pop Mateiu, vechi-1 lule al potropopil plaiului Teleajen 1 logt. Zanffrache dă aici din Văleni şl Postelnlce Costandine, sănătate. Anghelache logofeţe^ viind, ml să jălui că, având o livede de pruni cu pământul ei în mahalaoa Berceni cu zapis dă la un Soare Botlca, pe care l-au stăpănltu cu pace pănă la hotămiciia ce s’au făcut în pricina mo-Săi lui Ianache Hiot Pestrescu (sic), ce cu hotărâre domnească ş’au luat partea dă moşăe a sa de la vericine s’au aflat stăpănin-du-să Şl nu s’au aflat vândută dă neamu lui, călcând şi în grădina numitului jăluitor un petec de loc, şi pă lăngă Pestrescu acela să pune Şi polcovnicul Panca şi îi ia toată coprinderea acei grădini fără dă niciun cuvânt, oentru care isprăvnicatul vă orăndueŞte pă dv. să mergeţi la faţa locului şi să dovediţi căt loc să găseşte în partea Pestrescului şi căt în partea polcovnicului Panchi, văzând şi, acel Botica moşnean au fost stăpânind cu moş polcovnicului Panchi, şi dă să cuvine a-1 avea polcovnicul Panca, pentru căci este dat dă acel moşnean şi, putând, să le faceţi Şi învoire, iar, neodihnindu-să vre o parte, să daţi în scris dă ceia ce veţi găsi cu cale în frica lui Dumnezeu, trimiţând pe amăndooă părţile la isprăvnicat spre a le să izbrăni pricina aceasta. Alexandru — 823, Avt. 19. 17.- De la vătăşiia acestui plalu Tel}. Către Cei mai }os arătaţi. Fiindcă Anghelache sin Anghelache logofeţel de aici din Văleni după judecata ce au avut aici la vătăşiie cu unchii săi Tudor şi CrăSun StănSuleşti cerură a merge în dealul Cuibului ca să-i măsoare unchii lui partea sa de viie ce i s’au ales după Judecăţile ce au avut înnainte vreme, trei pogoane şi jumătate cu o Jumătate de pogon obraţie, cercaţi fiind dumv. de amăn- www.dacoromanica.ro 136 N. Iorga dooă părţile, vi să serile şi să orăndueşte vătăjila ca să meargă la faţa locului şi după coprinderea zaplselor ce au înnalnte prin judecată amindoo părţile să măsuraţi trei pogoane de viie şi o jumătate de pogon obraţiie, din sus de crama părintească ţ care măsurătoare fâcăndu~să în frica lui Dumnezeu, să puneţi semne şi să daţi în scris in dosul acestui ptac. Dumitrache Benescu. 824, Noemv. 11. Dum. Constandin Scărpenişanu. Anghelache Constandin. Imbăşache. Ghioca Carabeţu. 18. Fie, Doamne, mila ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi spre tine. Foiţă de zestre a fiicei noastre Păuna de cele ce i-am dăruit, cum la vale arată. 831, Noemv. 30. 500, cinci sute pruni în valea Stâlpului, pă moşiia sfinţi mănăstiri Văleni. Carul jumătate. 2 boi mari. 2 junei. 1 vacă. 1 malotea ghemesut blănită cu jder. 1 roche taclit. 2 stanbă. 1 fermenea de postav. 2 scorţe s una aleasă, una în vărgi. 6 perne lungi. 1 plapomă. 1 saltea. 3 perne. 3 cămăşi voiniceşti. 8 fâmeeştiL 2 peşchire borangic. 2 ipac dă culu. 1 masă pă masă. 2 talere cu tacâmul lor, cositor. 16 şărvete. www.dacoromanica.ro Documente din Vălenll-de-Munte 137 16 batiste. 1 ladă noou. 1 căldare. 1 topor. 2 saci. 4 galbeni înpărăteşti în salbă. 30 vedri pelin sau trei alt în locu pelinului. Şi mila lui Dumnezeu să le fiia întru ajutor. Popa Drăgoiu duhovnic am binevoit. La leat 1852, Săptemvrie 12, au răposatu soţi ia noastră Oprina, pă care o luoasem întru al doilea căsătorie. Eu Anghelache sin Anghelache Stănîulescu. 19. Cinstitu pitacu cu plecăCune l-am priimit j cele poruncite am înţeles. După cerearea ce au făcut logt. Anghelache pentru un locu ce-lu are cumpărat în hotaru Berevoescului-de-sus ca să să etcretorează (sic) de cătră Radu Lupea i dă cătră diaconu Iordache Hopu şi cere a să măsura după zapis şi a să înpetri, următori fiind cinstitului pitac, am mersu la faţa locului înpreună cu Radu sin Tudosie vănzătoru locului i cu Iordache deacon şi cu Radu Lupea i cu logoft. Gheorghe Pascu, unul din tovarăşi de moşie, şi am pus zapisu înnainte şi după cum îi scrie i-am măsurat locul la capul de spre Răsărit la malul Teleajânului stănj. treizeci şi şase şi jumătate dinu hotarul sfinte mănăstiri pănă la un cereşi care l-am înherat. Mers-am şi la capulu de spre apusu din susu nucului prin peatră şi iar am măsuratu totu dinu hotarul mănăstiri stănj. treizeci şi şase şi jumătate pănă la o tulpină de nucu mare, şi am încheat ocolul locului după cum îi scrie zapisu, şi de urmarea ce am făcut răportuesc cinstitei supt-ocărmuiri. Popa Preda dascalu. 834, Ghen. 29. Costandin Cărpenişan Post. (Ordinul e din 26 Ianuar.) 20. 9 Mart 1834. Supt-Ocârmuirea plaiului Teleajen înştiinţează pe „părintele diiacon Iordache" să caute a fi „la de culo prigonire dintre Sfînţiia Ta şi Logt. Anghelache". www.dacoromanica.ro 158 N, lorga 21. 30 Maiu 1837. împăcare în procesul cu Anghelache pentru via de la Cuib. „Dumitrache Petruş, Ene Păsculescu, Ioniţă Ţenescu", unul „ot Braşov11. 22. 9 Decembre 1838. Raport către „ocărmuirea locală" pentru cearta lui Anghelache cu polcovnicul Panca pentru un drum închis. „Polcovnicul Panca să înţeleagă că nu poate închide drum vechiu... ţăluitorul nu-1 lasă să dea cu gardul în gardul său: nicio închidere nu poate face dumnealui." Iscălesc Ene Păsculescu, Gheorghe Negulescu, C. Cărpenişanu şi Gheorghe Bărbulescu. 23. Adică eu cel mai jos iscălit încredinţezu cu zapisulu mieu la măna d. coconului Enuţă Filip precum să să ştie că de a mea bună voe i-am vândut locu de supt casa lui Mateş Ungureanu după predeal, şi semnile acestui locu este: curmezişul stănjăni şaptesprezece şi lungu dinu gardu ce este acuşi închis din sus şi la vale pănă în Bughişoara, şi î l-amu vândut d. ohavnicu în veci. Şi tocmeala acestui loc au fost lei 500, adică cinci sute; care hani i-amu şi priimit toţi deplin, în măna mea, şi oricine îl va supăra să fiu eu răspunzător. Şî spre mai bună încredinţare amu iscălit însumi cu1 condei mieu, ca să să crează. 842, Ghenar 1. Şi amu rugat şi cinstita Supt-Ocărmuire de ml-au adeverit cu iscălitura. Alecu Popescu adeverezu. Şi am scris eu dascălu Gheorghe al mănăstiri şi martur. Supt-Ocărmuitorul plaiului. Iscălitura din dos fiind adeverită a celui ce să vede iscălit 1 In copia contemporanăi ,cu măna mea ţi*. www.dacoromanica.ro Documente din Vălentt-de-Munte 159 după arătarea ce prin viu graiu au făcut, spre dovadă să in» credinţează şi de Supt-Ocărmuire. N. Homorăceanu. 842, Fevruarie 23. Gheorghe. După acestu l-nu răs[cum]părat sin Mateş Ungurean, să—Şl stăpânească atât in viiaţă, căt şi neam depre cum să cuprinde in dos acestui zapis şi am şi iscălit, priimindu-mi şi toţi bani deplin. Ioanti Filip. 24. Cu ajutora lui Dumnezeu să se ştie foa (sic) de zestre a fici noastre, anume Tincă, din cele ce-1 dăm no să însemnază mai Jos, dar Dumnezeu să le dăruiască mai multu decât noi; 844, Ghenar 18. 2. Doi boi de Jugu. 1. Una vacă cu viţelu în pântece. 4. patru rămători. 1. unu locu de casă în sălişte. 1. însă ca o Jumătate pogonu, ci de la vale de cărîumfima, însă din drumu spre Soare-Răsare. 1. una scurteică tradedamft blănită cu vulpe. 1. fermenea ostarie(?) blănită vulpe. 3. rochi mabazâ 2 stanbă. 1. bazmâ de gât. 1. testemel. 2 perne scurte de ladă. 6 perne de părete de lână. 2 scoarţe malasă (sic). 2 Şârvete de puf. 2 mărămi. 30 şărvete dă masă. 4 cămeşi femeeşti. 1 cămaşă de ginere. 2 cămăşi voiniceşti. 1 cămaşă socri. 1 saltă de căiţi. 1 ladă mare. Şi mila de la Dumnezeu, şi de la noi blagoslovenie. Dumltrache vTeianu (?) adeverez. www.dacoromanica.ro 140 N. Iorga Eu jupăn Istrate Brumar, martur. Eu Enachc Mihăiloi, martur. Eu Avram al Mecli, martur. Eu Neculăiţă al Anchi, martur. Eu Vasilc Băbărescu, marturu. Eu Toma Moisică, martur. Scriitor Hr. Dimitrescu. 25. Rog pă cinstita Comisie a slobozi un răvaş du[mnea]lor Dumi-trachi Lazeroiu şi Tenă Brumaru şi Alesandru Piţă, caiere (sic) merge la politie Bucureşti în soroc de dou săptămâni şi chizeşii amu, iar, întămplîndu-se vre-o dare..., să fiu eu şi răspundere. 1846, Martie 20. (Iscălitură neînţeleasă.) 26. Supt-Ocâr. de Teleajen. Adm-ţia satului Cereş şi Slon. Trebuinţă fiind a să face din satul vostru suma carălor mai jos însemnate pentru încărcarea fânului şi a dusului la magazia din oraş Ploeşti în trebuinţa înpărăteştilor oştiri ruseşti, de aceia printr’aceste vi să pune îndatorire ca prin înţelegere cu orânduitu boer de neam în soroc de patru ceasuri să le însumaţi, pă care să le aveţi gata, îndată ce voi sosi eu aici să le încarc şi să le pornesc la magazie. Deschideţi-vă ochi, că vă dojeniţi straşnic, nefiind gata la soroc. (Iscălitură nedescifrabilă.) 1848, Ocv. Cară făn 6 a... daţ Slon. 23 Moşneni bir[ni]ci, cu boeri din Ceraş. Iar carăle trebuincioase se vor face dintr’aceste doo sate» Cară făn 6 Elinca Cirişanca. 6 Gheorghe Cirişanu. 3 Dumitrache Bărbulescu. 8 Moşneni Cereşani. 23 www.dacoromanica.ro Documente din Vălenil-de-Munte 141 27. Fânu ce s’au pornit de la satul Slon şi Ceraşu la magazie Ploeştij 848, Oct. ii. Care. Căruţe. 1 7 Trache Cereşanu, cărăuşi de jos (Iordache Negreu, Gheorghe Tatar, Ivan Olteanu, Dumitru Cîoinar, Mihai Curcă, Ioniţă Băjenar, Andreiu Liotică). 2 3 Ileanca Cereşanca, cărăuşi (Tudose Gros, Filcea Negreu, Pascu Moghiuroşanu, Costandin Ungu-reanu, Dinu Cârloagă). 2 — Dumitrachi Bărbulescu, cărăuşi (Dumitru Chivăran, Necula Suditu). 4 8 Moşneni Cereşani, cărăuşi (Nuţă Tăcu, Dragomir Grosu, Şărban Bălaşu, Dumitru David, Cernat Şălar, Stoean Loloiu, Vasile Qu£ulă, Opreş Lo-loiu, Enache Boeroiu, Neculaie Boeroiu, Gheorghe Porea, Ion al diaconiţi). 3 2 Arendaşu Slonului, cărăuşi (Barbu Popa, Stan Tă~ gărţă, Dumitru Burlacu, Ivan Ceapă). 28. 2i August 1849. Ordin de hotărnicie la Măneciu Ungureni şi Pământeni. La Izvoare i Pitarul Nicolaie Homorăcean. 29. Mart 1850. „Anghelina soţii răposatului popa Radu ot Podeni Vechi" vinde un locu cu pruni lui Anghelache. Iscăleşte şi „Costandin băcan, boer de neam", întărit de aleşii Mateiu Oprea Bădicu, Medru (?) Nezu, Io-miţă Mătuian. 30. Dovadă. Supt—iscăliţi dăm aCasta la măna lui Gheorghe Mateiu Ungurean dintr’acest tărg că pentru un loc ce-1 vănduse logt. Alecu Potropopescu răposatului Enuţă Filip, după predealu, ştiim cu www.dacoromanica.ro 142 N, Iorga adevărat că l-au răscumpărat pomenitulu Gheorghe Mateiu singur din a sa silinţă de la răposatţul] Enuţă Filip, care bani s’au răs-punsu numai de Gheorghe al răscumpărări acelui loc după co-prinderea zapisului, iar nu şi de ceilalţi fraţi, şi de ştiinţa Ce o avem ne iscălim într’afiastă dovadă. 1850, Iunie 20. Dinu Bărbulescu, dovadă. Istrate Brumar Filip Stoian (?) logf. Scriitor Ioniţă Grigore cu zisa celor de sus iscăliţi. 31. 1850, Iulie 14, prezidentul judecătorii Prahova, no. 3684, către logft. Anghelache StănCulescu de la Văleni. Pentru luoaria în cunoştinţă a hotărnicii moşii din hotaru Be-rivoescu-de-sus ce-i zice şi Culatcu, propietatea d-lor Ioan Ci-rişanu, Draghici povamagiu şi alţi, ci să învecineşte şi cu propietatea d-le ce ai acolo, mărginindu-să cia din urmă sorocire la trei ale viitorului Avgt., să face cunoscut şi d-le, ca atunci să vii negreşit la judecătoriie ca să dai mulţămire pe zisa hotărniciie sau, nemulţămindu-te, să te judeci cu propietarii, căci altă sorocire nu să va mai face. Şi, daca nu vei păzi arătatul soroc, să va da hotărâre în lipsă. (iscălituri.) 32. Adecă eu cel mai jos iscălit dau bun şi credinCos zapisul mieu la mâna d-lui văru Tudor sin Frâncu cojocaru precum să se ştie că, din zapisul ce i-am dat lazul de fân în arendă, m’am rugat de d-lui de mi-au dat optzeci şi patru sfanţih, şi o căruţă ce o face Petre de la Teişani, să o plătească tot d-lui. Şi pentru aceşti bani să aibă a cosi lazu de fân ce i l-am dat în arendă, şi de la împlinirea arenzi să aibă a-1 mai cosi pe o toamnă in dreptul dobânzii numiţilor bani de mai sus. Iar pentru bani ce mi-au dat să am a-i răspunde in soroc de doă luni, când voi veni să-mi iau căruţa, iar, nerăspunzându-i banii la numitul soroc, să-i rămâie lazul în dreptul acestor bani. Şi spre încredinţare am rugat pe scriitor de m’au iscălit, iar eu am pus degetul la numele mieu, să fie crezut. 1842, Noemvrie 13. www.dacoromanica.ro Documente diu Vălenii-de-Munte 143 Iscăliţii Eu Ioniţă sin popa Vlad adeverez. Eu Ioniţă Dorobanţu ot sa tu Bertea, mar tur. Eu Dinu Dorobanţu ot Ghitioara, martor. Eu Minea Duca, martoră. Scriitor cu zisa numitului Ioniţă Cojocaru. Am scris întocmai după orgbinal. Anul 1850, Avgust 18 zile. Monah Isaiea Costandinov (?). 33. însemnare de cele ce s’au aflat în casa părintească cănd ne aflam toţi fraţi şi sururi mici nevărznici, numai eu supt-iscălitul mai mare, care din ceput toate în jos să arată pe anume; 1851, Mart 9. 1. Aflăndu-să tatăl nostru om strein şi sărman, neavănd putere a-ş plăti nici bani birului celui de sat, l-au băgat sat la d-lu răposat medelnicer Mărzea rândaş pă cursu de o vreme de ani, ca, cănd i să cerea bir, îl răspundea pomenitu răposat Medelnicer. 2- lea. Trebuinţă avănd tatăl nostru şi sălit fiind pentru hrana casi, neavănd ajungere, ci lipsă, au plecat într’o vară cu coasa la cămpu, venind de la cămpu numai cu lei 18, şi, avăndu un juncu tată-mieu, silindu-mă ca să mai iau şi eu unul, să-i avem pentru casă, eu, fiind supus cuvântului părintelui, m’am băgat slugă la dumnealui jup. Dinu Bărbulescu, într’o jumătate de an, şi am luoat lei 60, şi am cumpărat soţie acelui juncu. Junei aveam, căruţă nu aveam. Văzând eu, am luoat o pereche de cizme voinicească şi am dus-o tot la jupăn Dinu Bărbulescu, şi mi au luoat o căruţă micuşoară; care eu, umblând cu căruţa cu junei şi agoniseam mult puţin de hrăneam toată casa, aflăndu-să în vreme de foamete. 3- lea. Anul întrecut acei boi i-am vândut în drept lei 120; pâ urmă am mersu la un Neculai Ciufleică ot Bughea-de-jos, şi am luoatu doi junei cu preţ de lei 180, puind de la mine lei 60, după neajungerea boilor arătată mai sus, cu preţu vinderii. 4- lea. Pă urmă s’au mai prăsit doi junei din curtea părintească şi s’au vândut de tatăl nostru în drept lei 120; s’au luoat un bou de la Marin Olteanu, soţie altuia ce să mai află în curte, www.dacoromanica.ro 144 N. Iorga cu lei 92, Şi dintr’aceşti bani ai boilor de sus, lei 25, pă o sută ocă mâlaiu de la moara călugărului. 5- lea. Din vaca ce am în curte după moartea mumii noastre rămăind atunci şi o viţea care au văndut-o frate-mieu Ioniţă lui Neculaie al Anchi în drept lei 25, care acum să află numai vaca cu viţel în pântece şi cu mănzat lângă dânsa. 6- lea. Mai vănzănd frate-mieu Ioniţă un bou în drept lei 99, şi dentr’aceiaşi bani au dat cumnatul jupăn Sore lei 50, şi lei 49 aii rămas tot la frate-mieu Ioniţă. Gheorghe Mateş Ungurean, tărg Văleni, mah. Costeni. 34. Zapis prin care fac cunoscut că prin bună voe şi nesilit de către niminea, astăzi, la tunsul fânului meu, anume Licsandru fiul finului Gheorghe Matei, i-am dăruit o jumătate pogon de pământ în dial Cuibu, insă loc sterp, să-ş facă vin sau să pue porumb, loc hohabnic, în veci să-l stăpînească, atăt finu Licsandru, cât şi urmaşi lui. De temeiu acestui zapis am rugat pă oameni care sănt marturi de s’au iscălit, şi eu m’am iscălit însumi. Gh. Gheoca amu dăruitu cu totă inima. Nicolae Spiru Văleni, marturi. Tudoru Gligorescu, martoru. Gligore zetu Istrate, martoru. Ilie sinu Neculae, martoru. Aghelu lăutaru, martoru. Biţă sănu Gheorghe, martoru. Enache sin Mihalcea ot Văleni, mart. am venit şi m’am iscălit. 35. 3 Septembre 1851. Învoială cu Anghelache Stănciulescu pentru închinarea casei lui, din partea lui Iamandi Buciioc •, martur < N. Protopopescu. 36. „Copie după porunca Preasfinţii Sale părintele episcop către cucernici protopopi. In privinţa cum să urmeze preoţi cu mărturisirea enoriiaşilor www.dacoromanica.ro Documente din Vălenii-de-Munte 145 în sfintele posturi de peste anu, am desluşit îndestul Cucernicii Tale prin circulariia din doosprezece Martiie, anul 853, şi, pe căndu eram încredinţaţi că să va fi făcut urmarea întocmai, fără nădejde îluarăm ştiinţă că lăcuitori ar fi urmând tot după vechiul lor obi-ceiu, adecă, cum este mai cu seamă în sfântul şi marele postu al patimilor, vin tocmai în săptămâna cea mare, cănd preoţi mai în toată vremea atunci sânt ocupaţi cu sfintele slujbe". Se ordonă iar ca, „îndată ce va întră în vremea unui postu din cele patru sfinte posturi de peste anu, să viie îndată la duhovnic a să mărturisi, ca după aceia să aibă vreme pănă la sfârşitul postului a face canonul ce î-1 va da duhovnicul, după găsirea cu cale va socoti a-i da, când atunci, fiind destoinic, să poată a să în-părtăşi cu sf. taine. Am mai luat ştiinţă iarăş că preoţi şi dăscăli ar fi făcăndu zgomot în biserică la înpărţirea colacilor. Această urmare aduce nu puţin scandel în norod, din care pricină credem că va veni la urmă (?) ca să se desguste şi enoriiaşi de a mai aduce asemenea prinoase la sfintele biserici. De aceia dar vei fi cu străşniciic şi luare aminte a preoţilor asupra aceştii înprejurări, şi pă viitoru să nu mai îndrăznească a mai face asemenea [nejcuviinţe, ci, din oricâte prinoase va veni, cu chipul blândeţilor şi frăţeşte să se înparţă toţi după cuviinţă pănă la cel din urmă colăcel, căci pentru oricare ne va mai veni la cunoştinţă că fac asemenea certuri şi zgomote în biserică, îi vom canonişi straşnic, şi Cucer-niciia Ta vei fi chemat la răspundere. Uni din preoţi ne mai încredinţăm iarăş că n’ar fi dăndu îndată bileturile la copii ce-i botează şi cunună, ci după trecerea de vreme, cănd atunci negreşit urmează uitare şi scăpare din vedere. Aceste urmări fiind inpotriva copii stăpâniri care a aşă--zat această orănduială neapărat trebuincioasă, te îndatorăm ca să pui straşnică îndatorire asupra preoţilor ca, îndată ce botează şi cunună, pă loc să dea la mâinile lor bileturi după orănduială şi apoi să-i treacă şi în condici, şi spre acestu sfârşit însuţi Cucer-niciia Ta vei face riviziie în toată plasa: pe unde vei găsi asemenea bileturi nedate, să stărueşti a da negreşit. Şi, pentru acei preoţi care nu vor fi dat la vreme asemenea bilete, să faci listă şi să-i trimeţi, a-i cunoaşte şi noi". 10 www.dacoromanica.ro 146 N. lorga 37. 19 Decembre 1855. Foaie de zestre către ginerele Nae Anghelache „...Un ram alesu ca de Viena cu perinile lui..., doo perine scurte cusute în gherghefu..., una roichie tulpan..., una başchină atlazu,... doo mese cu ochiuri... un inel de auru cu frunze de diamant şi un zmarand..., una iuşcea (sic) de mătase, una bazmâ mătase..., una scurteică tibetu blănită.“ 38. 29 Decembre 1855. Foaie de zestre a Luxandrei, măritată cu Nae Anghelache. „Androc de mătase", „un bornuz de ocănel (sic) bun, doă mesă cu ochiuri, doăzeci şervete cu ochiuri, patru fuste de percal, zece prosoape de cui cu ochiuri. ., trei inele de argint cu lumini..., una boccea de răţea, una basmâ de mătase, una scurteică de tubet blănită, un cearceaf de medepolon de pat. Iscăleşte: Preotu Tănase duhov., Ghiţă Lăzăroiu. 39. 25 Februar 1860. Dincă Petre băcan se învoieşte cu Nae Anghelache ca să-i lucreze via „în dealu Cuibu" cu banii lui, luînd „din rodul ce ni va dărui Dumnezeu" cheltuiala, iar restul să se împartă în două. 40. Principatele Unite: Judeţulîi sătescu Prahova. Ţinutul târgul Văleni, plaiul Teleajănu. Anulu 1864, luna Maiu 18, no. 90. Locuitorul anume Voicu Peneşu din acest tîrg merge la Ploeşti din ţinutul Prahova având cu sine, pe jos, cu un bou, vite însemnate anume în dosulu acestui biletîi, pentru trebuinţă de vânzare pe termenii de — . (Pecete cu „Ministerul din întru al Principatelor Unite ".) St. Mărculescu. Nicolae Soare. Nicolae Gregore. P. Scriitorii Satului: St. Mărculescu. Membrii judeţului sătescu www.dacoromanica.ro Documente din VălenlI-de-Munte t47 înteritu prin pecete (?) la Văleni la 19... Anastase Constan-dinescu. (Pecete cu o capră şl „mah. Costeni din târgu Văleni, jud. Prahova"). Vitele cu care călătoreşte locuitoruld numit în faţă, şi semnele vitelor s Numeruld vitelorii Felul lor, boi, vaci şi altele Păruld acestord vite Cdrnele sau c6me Alte semne 1 bou galben cercurii Aceste vite s’au scrisă de mine scriitorul satului pentru scriitor St Mărculescu. prin cunoştinţa Deputaţilor 5/. Mărculescu. Nicolae Soare. Nicolae Grigore. 41. 1874, Noiemvrie 4. Părintească dragoste, Costandine mamă, Nu ştiu ce rău ţi-am făcut de m’ai uitat aşa cu totul. Sânt 10 luni de când am îngropat pe tatăl tău, şi d’atunci nu te mai văzuiu p’aici, nici scrisoare să-mi trimiţi, nici un singur ban ajutor. Ştii că n’am niciun venit de nicăeri, şi ce am avut mi-ai luat din mână. Cu casele şi grădina nu ştiu ce ai făcut: se vorbeşte că le-ai vândut d-lui Ogâmoiu. Foarte rău, de va fi aşa. Apoi eu să umblu pe drumuri? N’am muncit şi eu şi tată-tău acolo? N’am avut şi noi nimic, şi n’am păs la ele? Pruni cine i-â pus şi i-a crescut? Şi gardurile cine le-a făcut şi le-a îngrijit? Şi, când puteam folosi şi noi din rodul lor, l-ai dat altuia pe nimic, care nici acum n’a făcut soroacile. Mamă, gândeşti-te la D-zeu şi-ţi ado aminte că sânt muma ta şi neputincioasă. Gura însă caută hrana zilnică şi n’am de unde. D. State popa Marcu m’a tras în judecată pentru 100 de lei ce a dat răposatului tată-tău, de la care are zapis să-i dea prune( care s’a făcut destule în livede, dar le-a cules Ogâmoiu, date de d-ta, şi dănsu n’a luat nimic. www.dacoromanica.ro 148 N. lorga Dă-mi zestrea mea, şi nu mai cer nimic. Răspunde~mi cu soru-ta Casandra la câte scriu. Sânt a ta mamă. 42. Cinstită Supt-Cărmuire de Teleajăn plecată jalbă. Cu supunere fac cunoscut cinstiţi Supt-Cărmuiri pentru un Gheorghe Popa, tărg Văleni, mahalaoa Tabaci, că, în vara trecută tocmind pomenitul nişte pinale (sic) de lucru, spre facere atât de lemnărie şi zidărie, intru care având şi eu meşteşugu zidărie, m’au prinsu cu arvună spre lucru, având vorbă cu dânsul de urmarea lucrului, care arvună am priimit de la pomenitul, lei patruzeci şi patru, parafe doozeci, lucrăndu-i şi eu nooă zile câte lei trei, par. dooăzeci pă zi, care i-am mai rămas lei treisprezece, şi după al nostru pus soroc de lucru m’au ţinut zălojit dooă luni de zile, neavănd voie a mă duce la altă parte, şi am văzut că mă apucă de acei lei treisprezece, cu ce cuvânt nu ştiu, că eu destulă pagubă am avut în acele dooă luni cu şăderea din pricină. De aceia rog cinst. Supt-Cărmfuiri] a face punere la cale cele de cuvinţă, că va fi cu păcat. Sănt plecat: Costea zidar, tărg Văleni1. 1 Din colecţii private şi din rămăşiţa Archivei Supt-Ocârmuirii, www.dacoromanica.ro N. IORGA DOCUMENTE MEHEDINŢENE www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţene 1. Zapisul mieu la mâna nepotului popi Răducanu precum să să şti că [i-am] zalojit parte mea de moşie din hotaru Jorcolui şi din hotaru Văncili căte mi să faci în tl. 10, adecă optu, să ostănescă pănă căndu ii voi da bani, şi atunci să-m rămâi mie moşie slubodă, şi pentru credinţă am iscălit mai jos ca să să creză. April 3, 1808. Bu Dă... sin popa CrăOun am zelog. Bu Costandin Răuţi mar. Eu Pătru sin (sic) mar.- (Vo:) Zapisul mieu la mâna nepotu-mieu popi Răducan precum să să şti că am i-am zălojit partea me de moşie din hotaru Jorcolui şi din hotaru Văncile tl. 8, adecă optil, să o stăpănescă pănă căndă îi voi da bani, atunce să-mi slobodă moşia. April 3, 1808. Bu Dă... săn popi Crăciun am zălojit. Bu Costandin Răuţi mar. Eu Pătru sin (sic) mar. Căt şi vasele vii ce săntfl : un trazu (sic) i o bute şi un her de 4 (sic) să fie totti supţii putere dum[nea]lui aceşti. (Marturi.) Fincă acestu zapisu l-au dat barbatu-mieu denpreună cu mine pentru vânzare vii i pimniţi i alte lucruri, cumti în zapisu să arată, după sorocu ce l-amu puşti n’amu putut ca să făcu bani, întrebăndti şi nemurile mele, şi nu s’au găsăt nimine ca să o răscumpere, de aceia am dat acestii zapisu la mâna dum[nea]lui jupănului Dumitru cojocarii Velişco ca să stăpănescă aceste aca- www.dacoromanica.ro 152 N. Iorga returi în ruptă, şi să aibă dumnelui a stăpâni, şi copii dumnelui, nepoţi, strănepoţi, căţu Dumnezău i va dărui în veci. Şi pentru mai adevărată credinţă m’am iscălit mai jos ca să [să] creză, puindQ şi degitu în locii de pecete j 827, Noemvere i2. Eu Stanca soţiia răposatului Vintilă propogicu, vănzătore. (Marturi, între cari un Halăngâ. Şi „eu Ştefan Grecu Drăghici ot Bobaiţă, zet Vintilă praporgicu, adeverez şi vânzător.) Tl. 90, adecă nooăzăci, bani, ce să arată într’acest zapis că am dat pentru cumpărătoarea aceştii vii, mi i-am priimit de la Stanca soţul vânzătorului şi la toamnă, după ce-i îi voi luoa rodu, să fiu datori a o slobozi supt stăpânirea numitei, şi am iscălit. Eu Dumitru cojocari adeverez. 831, Iulie 26. 2. Adică eu care mai jos mă voi iscăli încredinţăzi cu zapisul meu la măna dumnelui jupănului Dumitru cojocar precumfi să să ştie că i-am vândut viia me jumătate ici, pimniţa ca din fundu, căt şi pruni di la pimniţă ce să găsăscu şi aceşti mai susO arătat, şi le-amu vândut în tl. 90, adecă nouzăci in rupte, să aibă a stăpâni dumnelui, copii, nepoţi, strănepoţi, căţi Dumnezău i va dărui, făr de niciun cuvânt de pricină, iar, căt pentru tl. 80, adecă opteză (sic), ce am foştii eu dator la jupănu Mihai Grecu, am rămaşii eu ca să-i răspundâ tot dumnelui jupănului Dumitru bani aceia, pănă la Săfăntu Dumitru, iar, nerăspunzăn-du-i eu bani acei la numitu soroc, să rămâne tot viia şi pimniţa me, căt şi pruni cei din vale, să rămâne în rupţii piste tot ci am eu aciia, şi să aibă a stăpâni în pace făr de niciunu cuvăntd de pricină. Şi aceste mai susii arătate i-am dat de a mâ bună voe, nesilit de nimene. Şi, căndu s’au făcut aceşti! zapis, au foştii mai mulţi omeni de faţă. Şi pentru mai adevărată credinţă m’am iscălit mai jos ca să crază. Neştindi! carte, am rugat pe . . . logofăt de m’au iscălit. 827, Ghenar 29. Eu Vintilă prăporgicu ot Halungă, vânzător. Eu Stanca, soţiia numitului, vănzătore. Eu Trăilă Marincovici, martor. Eu Mihai Grecul ot Clăteşti, martor. Eu Gheorghe Răiosu, martor. Eu Costadinii Răiosu, martor. www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţene 153 Eu Nicola cu somţiia, marturu. Şi am scrisfl cu cu zisa şi cu învăţătura mai sus numitului Dragomir bivfl.... 3. încrcdinţăz cu acest zapis al mieu la mâna lui Ştefan Grecu ot Bobaiţă precum să să ştie că, cumpărând eu o vie cu pivniţă i pruni, după cum in zapisu vânzări ce-1 am să cuprinde, şi de la Vintilă praporgicu, astă toamnă s’au sculat mai sus numitul, fiindu-i ginere, şi me-au îngropat viia, necăutăndu nicio judecată. Deci cu, văzând asfel de nedreptate, am jăluit la dum[ne]lui £auş Istrate, vcchilu isprăvnicatului, şi me-au făcut poruncă ca să-l trag la judecată, ţinindu-1 zapisul bun, şi eu de bunii stăpânii. Deci, mai sus numitul căzând cu mare rugădune ca să-i sloboz viia jumătate i pruni din vale şi pe pivniţă fraţi, mii făcăndu-mi-să milă şi socotindu-1 ca pe un frate, i-am slobozit aceste mai sus arătate ca să am şi frăţască cunoştinţă, şi mc-am priimit tl. 100, adecă una sută, şi să aibă a stăpâni dum[ne]lui afcastă mai sus anamestie nestrimutat până în veac, atăt dum-[ne]lui, copii, nepoţţii], strănepoţii], căţ Dumnezău îi va dărui. Şi pentru credinţă, neştiind carte, am pus degetul în loc de pecete, ca să să crează. Eu Dumitru cojocariu Velişco, vânzători. 829, Marte 14. Am scrisu, rugat fiind .... 4. Adecă eu Stanca, soţiia răposatului Vintilă prăporcicu ot Halăga, dau a£astă adeverinţă a mea la măna gineri-meu lui Ştefanii precum ca să să ştie că i-am datîi eu partea mea de moşie cătă o am di pe urma răposatuluţi] bărbatu-meu de zăstre, iar viia şi pivniţa şi pruni săntîi vânduţi la dumnealui jupănu Dumitru Velişco cojocaru de răposatu bărbatu-meu. Care aceste săntîi vândute dinţi puşcărie făr de preţ, cu cuvăndîi că jumătate să fie înîi ruptîi şi jumătate în zălog, pănă îi va răspunde bani, tl. 80, şi, întăplăndu-să şi murindîi bărbatu-meu, m’au apucaţii cu strănsore ca să-i dau bani( şi, neavăndu putere, m’am iscăliţii în zapisii ca să fie totii în ruptă, iar, de-i va da măna gineri-meu lui Ştefanii ca să o scoţă, să o stăpânească în bună pace pănă www.dacoromanica.ro 154 N. Iorga căndtî să va căsători şi fata ce o am mai mică, şi, de-i va răspunde bani, să—i sloboză şi ei dintr’aceste acareturi pe jumătate, şi să caute şi pe mine pănă la vremea răposănii mele, şi fata să fie totti asupra lui pănă să va căsători, dacă va trăi, şi să nu aibfi al mai căuta de altă simbie (sic), cum numai mâncarea şi îmbră-cămitea. Şi pentru bună credinţă m’am rugat de numitu scriitori ca să mă iscălească, puindii şi degetul în loc de pecete, ca să să crează. Şi, când s’au făcutu afcastă adeverinţă, au foştii ma mulţi omeni care mai jos să vor iscăli. 829, Octomvre 8. Eu Stanca soţiia răposatului Vintilă prăporcicu ot Halăngă am datîi acastă adeverinţă. Eu Dumitraşco braţ Vintilă prăporcicu, mar. Eu Costăndinâ braţ ago, mar. Şi am scrisîi eu Gheorghe Răiosu cu zisa şi învăţătura mai susfi numitei, şi sânţii martoţr]. 5. Adecă noi care mai jos ne vom iscăli dat-am adeverinţa nos-tră la măna verilor noştri anume Costandin Borcilă şi nepotului nostru anume Ştefan zat Vintilă Borcilă ot Halinga precum să să ştie că, având noi moşie dea înpreună cu mai sus numiţii şi in hotaru Halinga şi în hotaru Valea Boerească, şi fîndu-ne cu depărtare, de a nostră bună voe am schimbat frăţăşte: mai sus numiţii să stăpânească partea nostră de la Halingă, şi noi pe a lor de aici, din hotaru Valea Boerească, cu toat cuprinsu, adecă livezi i sălişte locului, viia, pruni, livede i prisosă, partea nostră din toate curălele, precum şi (ne) a numiţilor asemenea, iar pruni şi viile care vor găsi ale nostre pe moşiile altora moşi-neni să avem a ne învoi cu acei cu moşiia, adecă din Halingă, noi a-i da de la Valea Boerească. Şi pentru mai adevărata credinţă ne-am pus degetele în loc de pecete, ca să să crează. 831, Iulie 7. Eu Dumitraşco vornic ot Valea Boerească. Eu Din BraCte (?) dau această adeverinţă. Şi, când s’au făcut această adeverinţă, au fost mai mulţi omeni care să vor iscălii de martori. Eu Costandin sin Nicola Borcilă ot Valea Boerească, martor. Eu Gligorie sin Nicolae Borcilă, tam martor. Eu Pătru sin Pătru Răiosu ot Hal[in]ga. www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţene 155 Eu Gheorghe Răiosul ot Hlănga, mart. Şi am scris eu Andrei sin Pătru Răiosu ot Halinga cu zisa şi învăţătura mai sus numiţilor învoitori de schimbat cu a martorilor zisă, şi martor. 6. înscrisul meu la măna părintelui popi Ioniţă cliricu de aici din Cerneţ să să ştie că de a mea bună voe şi nesălit i-am vândut tot locul ce-1 am avut şi leu cumpărat de la dumei cocona Manda Brăiloica aici în Cerneţ, ce să răzăşte cu locu curţii casă-lor Sfinţiei Sale în dosti, şi să-l stăpânească după cuprinderea sămnelor ce să arată în zapisul numiţi cocoani, fiindcă i s’au dat zapisti de eoni Mandi, şi l-am vândut în tl. o sută dooăzăci? care bani i-am şi priimit toţi în mână. Şi, pentru ca să le stăpânească părintele în bună pace nesupărat, şi să—i fie în locu în ruptă şi statornică, i-am dat acesttt înscrişii al meu după cum mai sus zăcîi, şi am iscălit cu mâna mea, fiind şi alţii boeri şi neguţtori de faţă, care, rugăndu-i, s’au iscălit de mărturie. 831, Avt. 18. ...vănzătoru. Costandin Ghibea martorii. Eu Dumitru, mărturii. Eu Gheorghe cojocar, zet Barbu Ştirbu martor. Şi am scris ieu cel mai jos iscălit cu zăsa şi învăţătura dumnealor, şi sănt şi martor, Vasile Sălceanu. (întărire la „poliţie" de „Costdin Hristu, poliţaiu".) 7. Cinstitului prezădent al gudecătorii judţ. Mehedinţ. Moşu mieu Dumitru Crăinicianu au avut doi feCori, adecă pă tată-meu şi pe un popa Mihăilă ot Comăneşti, care şi acum tră-eşte. în viiaţă au avut 30 stăj. moşiie sau şi mai mult în hotarul Vrabeţi, în care şi tată-mieu, căt au trăit, au avut stăpânire, apoi, murind tată-meu de sint aproape de ani 20, am rămas şi noi 3 fraţ nevărznici, şi, nefiind destoinici a chivernisi multă puţină miriazuri părinteşti, mişcătoare şi nemişcătoare, ni-am în-prăştiiat după stăpân la meşteşug, care şi pă unde petrecând vreme, pănă acum. Iar, de sînt chiţva ani, statomicindu-mă şi www.dacoromanica.ro 156 N. Iorga eu unul dinu fraţi mei într’acest oraş Cerneţu, am intrat în cercetare pentru rămasurile părinteşti ca să le dovedesc supt a cui stăpânire să află, dinu care partea de moşie a tătăni-meu di că-tr’acest hotar, în care trăind în viiaţă au avut şi stăpânire, se găsesc în stăpăniria unii vară-mea, Dina, nepotă de sor tatăni-meu, cu ce cuvânt nu ştiu. Ci eu, ca un moştenitori nevărznic ce am rămas după morte tătăni-meu, cer ca după pravilă să-m dobândesc amăndooă părţile. Aici mă rog cinstitei judecăţi ca să fie infăţişaţ. Pria- plecat Gheorghe Boiangiu din oraş Cerneţ. Prezădentul judecătorii Mehedinţ. Vătafu de aprozi, fiinducă află toate părţile aicf, să-i înfăţoşeze la gudecată. 1834, Ghen. 13. Ştefan Burac, judecător. 8. După porunca cinstitei prezed[en]ţii, am urmat noi aleşi satului întocmai şi am înpărţit pe toţi trei fraţi pe căt am găsât: am găsăt în sălişte stânjeni zece şi am lot de fieştecare frate câte trei stăjini şi trei palmei, adecă eu Mihai Bărlat trei şi trei palme şi un Văsele Bărlat trei şi trei palmei şi eu Costadin Bărlat iară trei stăjeni şi trei palme; şi am dat acestii înscris de partea nostră ca să nu mai avem pricină că unu^ cu altu de acum înnainte, şi ne’m iscălit. 1834, Martie 17. Eu Mihai Bărlat Eu Văsile Bărlat Eu Costadin Bărlat Eu Iancu Cucu Eu Pătru CherEu Eu Văsile a Sproni Adevărămii toţi, şi să fimfl fraţi. Aleşi satului Halinga.^şi săntem martur. Şi am scris eu Dumitru Bălica, martur. www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţene 157 9. Foiţă de cheltuiala moşii ce am făcut-o eu Răducanu săn Mustăţa Bărlatu, am răspunsu cu Mihai sănii Bărlatu cheltuiala Bucureştilor, căndii cu Răduţu Sărăcinii, ce am cheltuit-o. 825, Ocotom. 10 tl. par. 36 am răspunsti eu Mihai cu fraţi mei la mâna lui Păunii Bărlatu sănii Pătroi ot Valea Boerească. Eu Gheorghe Găscă, martorii. Eu Gheorghe Miligali, martor. 10. încredinţăz eu cu acest zapisu al mieu la cinst. măna dum[nea]lui Post[elni]cului Ioniţă Oprescu, să să ştie că pe moşiia sfintei mănăstiri Govora, în poiana hoţască, lângă dealu Gurdacului, avăndii eu un cuprins pe această moşiie cumpărătoare şi de mine făcut acaretul cu doo viişoare părăsite, o viişoră cu rod şi mult prilog, i branişte din deal din viia lui Potrunicu şi peste drum in vale în matcă cu căţi pruni, meri, peri, cireşi, o căşicoră şi cu vale vii, care în dosul zapisului o vor arăta anume, — toate acestea după cum le-am stăpânit eu pănă astăzi, de a mea bună voie, nesilit de nimenea, le-am vândut dumnealui de mai sus numitul boeri în rupt cu bani gata, lei 700, adecă şapte sute, pe care toţi bani pe deplin mi i-am priimjt în mană. Deci să aibu a stăpâni dumnealui, coconi, nepoţi, strănepoţi, căţi Dumnezău i va dărui, în pace de cătră mine, copii miei şi tot neamul mieu, ca un bun lucru al mieu ce l-am avut făcut de însumi. Peste plata vii ce am priimit bani s’au milostivit dumnealui să mă ţii şi căt voi trăi tot acolea la viie, şi, murindu, să vază de al mieu păcătosul suflet cu ce îl va milostivi Dumnezău, Şi pentru mai adevărată credinţă am rugat pe scriitoru zapisului de m’au iscălit, şi noi am pusu degetele în loc de pecetiie, ca să să crează, i-am dat şi doo zapise veichi ce le-am avut pe cumpărătoarea vii. Şi, ca să-şi aibă tăriia această vânzare, am rugat şi pe cinstitul d. pre-zedent al acestui Judeţ Mehedinţ, de l-au adeverit şi cu iscălitura. 1834, Avgust 15. Eu Matei Dulgheriul ot Peatra Albă, vânzători, înpreună cu feCor mieu însă: www.dacoromanica.ro 155 Sl.rIorga Eu Costandin, sin egu, vânzători ot Cerneţi. Faţă fiind şi eu la vânzarea acestui coprins şi, rugat fiind de vânzător, l-am iscălit de martor. A. . . Şi am scrisu eu cel mai jos iscălit cu zisa şi învăţătura mai sus numitului vănzătoriii, şi sânt şi mator... ot Cerneţi. Eu cel ce am iscălit pe Constandin vănzătonu m’am iscălit şi eu cel mai joşii iscălit..., martor. Şi, intămplăndu-mă faţă, şi eu rugat fiind de amîndoă părţile, am iscălit de martor. Nicu Lupulescu. (Vo:) Zapisul pentru cumpăratu vii ce am cumpărat de la moş Matei Dulgheriu ot Piatra Albă, statornică din dealu Gârdanului. 11. Cistitului prezădentii alii judecătorii judeţului Mehe[din]ţului. Prea-plecată jalbă facii arătare cistitului prezădentii că la pricina de judecată ce am avuţii cu o vară a mă, deca m’amii înfăţăşatii cu numita înnaite cistite judecătorii şi pe mene m’au hotărătO cesteta judecată ca să aducii mărturie la acestă pricină, şi eu de trei ori am adusti până acum, şi numita n’au stătutii la judecată, şi acum nu ştiu ce să mă facii, că eu nu mai poci să aducii mărtureile denii priţcijna cheltueleloru. Şi cum va fi mila du-m[i]sale asupra mă. Şi mă rogii să să dă hotărâre ori în ce chipu, că ia este în satu Sărăcineşte. Prea-plecat Gheorghe Boegiu ot Cerneţii. Prezident gudecătorii Mehed. Dum[nea]ta supt-ocărmuitorule al plăşi, după sărbători să trimiţi pă părăta a veni la judecată spre a să da hotărâre prigonirii ce are cu jăluitorul. 834, Dechvre 22. Costd... 12. No. 129. Judecătoriia judeţului Mehedinţi. Gheorghe Boiangiu de aici din oraşu Cerneţi s’au înfăţişat la www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţene 159 judecată cu preot popa Mihăilă ot Comăneştî, amăndooă părţile dintr’acest judeţi, zicând Gheorghe jăluitoru prin jălbile sale ce au dat cătr[e] judecătorie, însă pin jalba din 25 Noemvr. cu trecutul lt. 834, că, numitul preot fiind frate cu tată-său, şi tată-său murind, şi el rămăind nevărsnic, stăpâneşte preotu şi partea tă-tăni-său, şi, cerând a-i da partea lui, i-au răspuns că este vândută; prin cea de al 2-lea jalbă ce au dat tot către judecătoria într’aceast următori lt., Iunie, au zis că tată-său s’au înprumutat la numitul preot, frate-său, de tl. treizeci, în lt. 805, şi i-au dat doăsprăzăce stânjeni moşie din Valea Ochii cu soroc pănă la Sfântul Gheorghe. De atunci şi tată-său murind, n'au apucat să răspunză bani, rămăind stânjeni zalojiţi cătră unchi-său, şi că după pravilă să cuvine a întoarce bani, şi stânjeni să rămăie pă sama sa. Cerând jăluitoru întru aceasta îndestulare, s’au întrebat şi numitul preot, ce are a răspunde, şi, căt pentru rămasurile tatălui jăluitorului, câte mai sânt nevăndute, au zis că să meargă să şi le priimească, pentru căci cea maî multă parte de moşie au văn-dut-o la Glogovianu i la alţi, iar pentru aceşti doisprăzăce stânjeni vânduţi cătr[ă] dânsul, înfăţişind zapisul tatălui jăluitorului, din lt. 805, Ghenr. 18, de ani 30, luni 6, zile cinci, să văzu coprinză-toari către numitul preot Mihăilă, că l-au înprumutat cu lei trei-zăci, ca pănă la Sfântul Gheorghe, iar, nefiind bani la soroc, să-i fie doisprăzăce stânjeni de moşie ai săi din Valea Ochii în rupt pentru aceşti bani, zicând pârâtul că bani nu i-au răspuns şi după zapis au stăpânit stănjini de atunci şi pănă acum nesupârat. Deci, de vreme ce părătul pentru lucrurile tatălui jăluitorului ce zăce că sănt nevăndute, au cerut să meargă a le priimi, iar pentru arătaţi doisprăzăce stânjeni, fiind vânduţi statornici, iar nu zălogiţi, precum jăluitorului i să păria, nu are cuvânt la cereare ce face, şi rămâne părătul a stăpâni arătaţi doisprăzăce stânjeni nesupărat. Prezd. Cosdn. Vlădoianu Căminar, Ştef. Burilean (?). Proet Gr. P. Străhăienu. Preşd. judecătorii judeţului Mehedinţi Copiia aceasta s’au scos întocmai după orighenalul cel trecut în condică. Dechenvr. 1835. Prezedent: Costandin Vlădoianu_Căminar. Pro£t. Gr. Petr. Străhăîanu, www.dacoromanica.ro 160 N. lorga (Pecete cu cerneală.) Astăzi, Avgt. patrusprezece, anul o mie opt sute treizăci şi cinci, am priimit a£astă copie de anaforâ, şi nu sînt mulţumit. Gheorghe Bolgu. Să adevărează primirea, Avgost patrusprezăce, anul 1835. Gr. Petr. Străhăianu. 13. Din cinst. porunca cinstitului prez[e]dent al cinstiţi judecătorii judeţului Mehedinţul cu No. 1729, fiind noi orănduiţ după jalba ce au dat popa Ioan Vălceleanu i popa Codinica (1) din satu Ciupercenilor şi cu alţii cetaşi ai lor, ce să le alegem şi să le înpărţim neşte părtişire (sic) de moşiie ce o au în hotaru Vălceli, în hotaru Peştana, ce să numeşte Vărtopu şi în hotaru Mătă-sarilor-de-josu, care moşiie am stăpănit-o uni în hotaru Vălceli şi alţii în hotaru Peştana şi alţii în hotaru Mătăsarilor, şi acum, vrăind (sic) ca să-ş stăpânească fieştecare părţile căt li să cuvine in căte trei hotarele, ne-au cerut pe noi şi următorii, find după cinstita poroncă, cănd i-au fost la sorocu ce l-am pusfi, faţă fiind toţi moşneni acelor hotar[e] care să trag din Neagoie Vălceleanu, strămoşul numiţilor, întrebarăm pe popa Rădu-canii ot Vărtopu şi pe popa Dinu Vălceleanu, fiind mai bătrâni, pe căţi moş să împartă numiţi în căte trei hotarăle; răspunsă popa Răducanu că pe trei moş: Neagoie au făcut pe popa Pătru, iar popa Pătru au făcut pe Părvu deiaconu şi pe Ioanu şi pe Dobre. întrebarăm pe numiţi proţii, care din care moş să trag*, răspunseră că din Părvu diiacon să trage popa Dinu cu cetaşii lui, iar din Ioan popa Răducanu să trage cu ce-taşii lui şi din Dobre arătară că să trage Mătăsăreni, Gheorghe i Ioan i Preda cu cetaşi lor, ce le zidi Purceleştii, şi după arătările numiţilor le-am cerut săneturile ce le au la mănile lor, viechii şi noi, şi le-am făcut cercetare cu scumpătate, văzind şi hotărnicite Mătăsarilor cu leăt 7248, carte de alegere, leat 1792, care arată moştenirea şi cumpărăturile, şi, făcăndfi i măsu-rătore în căte trei hotarăle, alegăndu părţile fieştecărora, între-băndu-i: mulţemescu-să pe în trei, răspunsără toţi că să mulţe-mescu a să înpărţii, dîndu-şii şi adeverinţii de învoire unii la mănile altora, ca să lipsască toată prigonirea dintre dânşii, căt şi alegerele ce le au mai făcut, pentru că n’au fost toţi moşneni www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţene 161 faţă a să înpărţii In câte trei hotarăle. Şi, când le-am pusu 3orocfi ca să viie toţi de faţă ca să le facem alegerii la mănile fleştecăruia, după măsurătoarea ce le-am făcut, s’au sculat unu Ioanu dintre Purceleştii de nu s’au mulţemit după adeverinţa ce au dat a să înpărţii pe în trei. Şi noi, văzind nemulţemirea alegeri, nu le-am făcut, nici sâmne despărţitore nu le-am pusu, iar noi după cum am găsăt cu cale şi cu dreptate am dat înscrisă la cinstita judecătoriie. 1836, 12 — (sic). Popa Stamatiie ot Strâmba. .... (încă unul). 14. Priimit ,'lart 15. Comitetul carantinelor. Cam. Cerneţi Molifsitoarea boală acuma după ştiinţele priimite să vede că să mai iuţeşte, atât la Siştov, Nicopoli, Plevna şi la multe alte oraşe dincoaci di Balcan. Drept aceia să să scriie acei Drecţii ca să flie cu prea-mare îngrijire şi privighere asupra înplinirii pravililor carantineşti, de a le păzi cu nestrămutare, spre a nu să pricinui vre-o neorînduială, căci atunci drectoru va fi supt cea mai straşnică osîndă, îngrijind către aceasta că are să să dea comitetului ştire daca să păzăşte şi de către cardenaşi picheturilor măsurile ce sint luate în ceea ce să atinge de paza grăniţi. 837, Mart 12. Gr. Cariboglu. C. Estiotu. D. Topliceanu. No. 1022. Carn. Să să dea în cunoştiinţa tuturor slujbaşilor carantinii, spre ştiinţa şi întocmai urmare a nu căde vre unul în osîndă, iar pentru cordonaşi picheturilor pentru cănd să va triimite adică ori căte un gvardiian din carantină, di cei mal cu ştiinţă în distanţiia picheturilor accştii carantini, şi, de adevărata ştiinţa ce va aduce aceşti carantini, va răportui după poruncă, şi să stea la deli spre ştiinţă. 11 www.dacoromanica.ro 162 N. lorga 15. Cinstita judecătorie a judeţu[lui] Mehediţu. Plecată jalbă. Cu alu treile jalbă făcu arătare cestetei judecătoriie pentru una preotesa Dina ot Sămăreneşti că după atăte porunci şi soroce ce au pusu nu voeşte a venă la judecată. De aceia şi acum mă rogu cestetei judecătorii ca să fie o cestetă poruncă cu un aprodu a fi adusă la judecată spre înfăţăşare, că atăte poruce ce i-amii duşii, şi doo soroce ş’au pus, şi ne[ci]una n’au urmată ca să veiă la judecată. prea-plecat Gheorghe Boegiu ot Cerneţă. (La 26 Ianuar 1837 Supt-Ocîrmuirea dă ordin „să pornească pă pirita a merge la cinstita judecătoriie".) 16. După cistita poruncă cistitei judecătorii ce-mfi cere văru-meu Gheorghe Boegiu petru un cuprins de moşăe ce m’o dedesă moşu-meu Dumitru Crăiniun (sic) de danie, me-amii pusu sorocii că voi merge la cistita judecată, că, întămplăndu-să şă htiile (sic) la dum. boeriu Dinu Cunulu (sic) şă d. au murită, şă, căndu voiu avă hrtiile, săntfi următore a merge fără de zăbavă cu sorocu de do săptămâni. 1837, Ghen. 26. Preoteasa Dina ot Sămărineşti (de mina ei.) 17. Adeverinţa mea la măna nepoţilor mei Gheorghe sin popa Ion al moşului Dumitru, moştenitor (?) a strămoşului nostru Ca~ linie ermonah, Ioan Vălceleanu, la măna lui Ioniţă sin părintele Macariie monah precum să să ştiie că pentru o vânzare ce-am făcut la Vâlcea pentru stănjini —, iar în cartea de hotămiciie nu s’au ales stănjăni 7, şi dau acest înscris ca d-lor să caute toţi aceştii 7 stăj. după alegerea ce avem la mănă, întorcând bani pă acei parte la cei ce să vor arăta cu zapisăle, stăj. cu câte lei www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţene 163 40, adecă patruzeci. Şi pentru credinţă m’amii iscălit şi am scris însusii cu măna mea. 1837, Iunie 24. Popa... Ot Steică. 18. Fiindcă noi cei mai jos iscăliţi, după o petrecere de viiaţă de ani doozeci şi trei, văzând că din trupul nostru nu au odrăzlit vre un rod cu naştere de copii, ca să le rămâie moştenire după petrecirea nostră din adastă vremelnică lume, şi desnădăjduindu-ne întru acasta, cu amândorora voinţă ne-am luat pă nepotul nostru Pătru, fiul lui Andrei, fratele miu, Ilinca prioteasa, sărac de părinţi, de ani doi, aflându-să întru creştere de fiu de suflet, spre a rămânea moştenitor nooă, pentru a nostra pomenire, şi l-am crescut, carele acum să află în vârsta de ani doăzeci, şi, cu tote că este cunoscut tutulor rudeniilor de spre amândorore părţile că pentru acest sfârşit l-am luat şi l-am crescut, dar, pentru ca să nu mai aibă vre un val după a noastră moarte de spre dânşi, şi cunoscând că din zi în zi mergim spre slăbiciune, ne-am socotit a-1 întări pravilniceşte de moştenitor al nostru până ne aflăm în viiaţă. De aceia îi dăm acest înscris al nostru de fedor de suflet, prin care să înputerniceşte a moşteni după moartea noastră toată periusiia ce va rămânea, mişcătoare şi nemişcătoare. Dar până atunci va fi socotit tot copil alu nostru precum au fost şi până acum, îndatorat fiind numitul ca la vremea neputinţii noastre să ne caute, precum şi după moartea noastră să ne facă cuviindoasele pomeniri, precum le vom orăndui prin diiată, iar nepoate-mii Sandi, soţiia lui Ivanu cizmar, îl îndatorezu pă numitul ca după moartea mea să-i dea lei trei sute, cum şi nepoa-te-mii Saftii, fata frăţâni-mieu Dumitru să-i dea lei trei sute, care toate acestea are a le înpărţi fiu-mieu Pătru după mortea noastră. Şi spre încredinţare am iscălit. [Cerneţi], 1838, Fevr. 25. Pop Ioan deputat proin protp. Petru Buşişi (?) Sărdar. Ilinca prioteasa, Grigorix Mungescu Vel Pit......poliţaiu oraşului (şi alte iscălituri). Pre. I. Cladovenu, starostea. Şaptezăci stănjăni moşiiea de la Colibaşi, ce au fost ai dumnealui Marele Sărdariu Ioan Vişoreanu, ce pre mezat i-am cum- www.dacoromanica.ro 164 N. Iorga părat pentru fii-mieu Pătru. De aceia spre ştiinţă Şi adastă pă carte am scris însumi şi am iscălit; 839, Săptvr. 13. Ioan dep. proin protopop. 19. 13 Decembre 1840. „Ioan sin Nicola Drîcea ot Crainici" vinde „jupînului Gheorghe Popescu din Cerneţ" 3 l/2 stînjeni „în lei 200", „care sănt şi alături cu dumnealui şi merg în lung din apa Motrului spre răsărit şi pănă în culmea Băzăvanilor". Marturi: „Eu Pătru Drăcea, unchiu vânzătorului", „Tudos Cio-vorijă", etc. 20. 20 Decembre 1840. Ştefan Drăghiia ot Bobaiţa trece preotului Ioan din Cemeţi, pentru datoria de 2.000 de lei, moşia ce are la Halinga şi Bobaiţa. 21. Cistita ocărmuire a judeţului Mehediţu. Plecată jalbă. FacCt arătare ceste (sic) ocărmuire pentru Pătru Răuţu ot Văr-topii, că, eu avăndii moşăi cu numetu acolo de a valma, şi nu-metu au vânduţii pădurea la altă parte şi jărovina de atâta somă de vreme, că mie nu me’u datu nemecă, şi eu acum am pusii să facă câteva stobore într’acă pădure şi au săret de m’eu bătut omene mei şi me’u lotii şi stobore fără nice o judecată. De aceia mă rogii ceste ocărmuiri să de cestetă poruncă de unde să va cuveni a mă înfăţăşa cu dănsu, că va fi cu păcat, avăndii şi eu moşăi acolo, şi nu m’acumetu să-m mănânce venetu e[i]. Prea- plecat Gheorghe Popescu ot Cemeţi. 1 Judecătoria de Mehedinţi confirmă „Ijthesia", „jeluitorii amândoi trecut! tn vârstă peste şaizeci de ani", in presenfa rudelor. www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţene 16S 22. 26 Februar—. „Ion sinii Dinu Borcilă ot Valia Boeriască" vinde un număr de stînjeni, „stănjănu căte lei patruzeci şi opt", preotului Ioan din Cerneţi. 23. 15 Mart 1841. „Ştefanii Drăghiia ot Bobaiţă" vinde preotului Ioan moşia de zestre „în hotaru Halungă", cu vie, „curăo pe unde este cârciumă ca făcută de mine", „din drumu ce merge la Tărgu Jiului", „din apă Pleşovii", „la alţii loc livadiie din năgară, din cureaoă bărlănească ce este alăturea cu livadiia a lui povcovnicu Gheţă Pleşoian..., din Jărovăţi i un dricii de pământ din curioă de spre Pristovăţi, în care sănt şi ceva prunii..., şi alţii dricii din dealu viilor..., pe care este viie tinără pusă de mine..., i cu prilogul în capu vii din deal..., care adastă viie şi gura de pivniţă fiind fost vândută la altă parte de răposatu socru-meu, mai la urmă am răscumpărat-o eu cu a mea cheltuială". „ASaste toate de mai sus arătate cunoscând că nu-mi săntii folositoare, fiind înprăşchiete." „Şi drept arătata moşiie ce 0 am de zestre de la soţiia mfc i celelalte acareturi şi pomii de mai sus arătate ce le dau Sfinţii Sale, fiindcă cu răposata soţiia mea amu dooă fete nevărsnice şi zestre soţii mele preveşte pe obrazu lor, pun amdipricon în locul acelora spre siguranţiie, atât arătată parte de moşie din hotaru Hinova ce o iau schimbfi de la Sfinţiia Sa părintele, căt şi parte de moşii din hotaru Bobaiţa 1 pruni cu viie şi pivniţă ce le-am fost vândut răposatului frate-meu Ioan Drăghiia cu zapisu den lt. 832 şi în luna încetată 840 prin învoire cu cumnata mea acum le-am luat înnapoi iar (?) prin canonul cinstiţi judecătorii". 24. 22 Mart 1841. C. Toma sin „Nicola Mudava ot Valea Boe-rească" şi „Costandin sin Iovan Mudava otam, văr ego", vând preotului Ioan din Cerneţi „patru stănjâni moşiie în rupt din hotaru Halănga", „ce sănt pă di la dial de cărcuma lui Ştefan Manularu, stănjănu căte tal. 36", „din apa Pleşuvii de spre Răsărit şi mergu pănă în dălma dialului de spre Apus". Marturi: Gheorghe C. Slătineanu, Ştefan Madicea, Vasile Sălceanu. www.dacoromanica.ro 166 N. Iorga 25. 22 Mart 1841. „Costandin sin Ioan Borcilă din Valea Boe-rească, Nicola braţ ego otam, Ion Costandinu Vlădul" (?) vând preotului Ioan (Ioaniţă) din Cerneţi „doi stănjăni moşiia din hotarul casăi". 26. 6 August 1841. „Florica lui Matei" vine „ cumnată-mea Stancăi a lui Răducan braţ Mătii Ghelerdu ot Colibaş" parte din „Ha-ligă". 27. 4 April 1841. „Ioan Părvănescu ot Valea Boerească, Stanca, soţia numitului, Gheorghe sin ego" vând preotului Ioan din Cerneţi „stânjeni de moşiie 3 lj2“ „alăturea cu a Nicai Mărzacu, unde este aprope şi cărcumă ce o are Sfinţiia Sa, luată de la Ştefan Drăghiia". între marturi şi „Ionu Potropopescu". La 20, altă vînzare de la „Preda sin Ioan Anghelescu, soţiia lui Vasăle Mihăilă ot Molovăţ, Vasăle Mih1", soţul Predi, vânzător". La 4 Maiu, alta de la „Părvu sin Băloi Borcilă ot Valea Boerească, Ioan sin Nicolaie Borcilă" (marturi: „Costandin sin Ioan Borcilă, Ioan Bălu, Toma Munteanu, Mihai argintar ot Cerneţ, Gheorghe sin Nicolaie mortasipu ot Cerneţ"). La 21 Iunie, vinde „Dumitraşco sin Vasile", „moşie de moştenire în Dealu Mare de-asupra de negară", cinsprezece stînjeni, „pă cărei stănjăni are şi Sfinţiia Sa sădită vie ce au cumpărat-o de la Ştefan Drăghiia ot Bobaiţa i alţi rezaşi... i cu prilogu din capu vii de la deal..., luînd havaet şi de la cei ce vor ajunge pe aceşti stănjăni". La l-iu Septembre, „Gligore săn Nicolae Borcilă ot Valea Boerească, Stanca a lu Gheorghe Borcilă, Toma sin Gheorghe Borcilă" (marturi: alţi doi Borcilă, Stoia Vălcovici, Dumitraşco Bezislău, Ioan potropopul) vînd preotului Ioan din Cerneţi şapte stînjeni, „câte lei 32". La 18 Octombre, „Stanca, soţia lui Răducan Ghiverde ot Valea Boerească, Gheorghe sin Stanca, Călina sin Stanca, Nica Mărzacu" vând preotului Ioan din Cerneţi cinci stînjeni la Halănga. www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţene 167 28. 18[42]. Formular litografiat de la „Eforia Spitalurilor" pentru casa cu embatic „în tîrgul Cerneţul, moşiea sfintei mănăstiri Govora ş’a beserici Sfintei Troiţe". „Fiindcă tot trupul moşie Cerneţul să stăpîneşte d’a valma cu beserica Sfintei Troiţe din acel oraş, cuvenindu-i-să numai o a patra parte, să adeverează acest bilet şi de ctitorul aceştii sfinte biserici cu chear iscălitura sa". 29. Eu, scriitoriul aceştiia, nefiindu-mi ştiut sfârşitul vieţii mele şi văzăndu-mă în mare slăbiîune, am făcut adastă dilată, sănătos fiind, ca să urmeze întocmai după cum mai jos să arată, însă : 1. Tot avutul mieu mişcător şi nemişcător (atât casăle în tot cuprinsul lor, viile, cu pivniţă şi cu vasale lor, moşii după să-neturile ce sănt, şi locul de prăvălii ce este prăvăliia lui Marin căsapul şi alte mărunţişuri de ale casii toate pănă la cel mai mic lucru) las cu tot sufletul mieu clironom şi moştenitori pe fiiu-meu Pătru, să trăiască cu soţii lui şi să le dea milostivul Dum-nezău rod cu blagoslovenie şi cu prea-bogată mila Maicii Domnului ca să mă pomenească, şi dă spre rudenile mele nicio supărare să nu aibă. Dar insă îi las lege ca, căt va trăi în viiaţa lui, în tot anul să fiie datori a plăti doao sărindare, adecă la Naşterea Domnului un sărindar şi la învierea Domnului altul, să pomenească numele ce-i voi însămna. Iar, cănd, ferească Dum-nezău, murind fii-meu făr de moştenitori, atunci tot avutul meu cel mai sus arătat să rămăie la neamul mieu. 2. Lei una miie o las nepoată-mea Sandi ca să mă pomenească i un căzan cu o ţavă las fii-său Iliie ca să mă pome-neaască. 3. Lei trei sute las nepoată-mea Safti, fata frăţuni-meu Dumitru, de va trăi. 4. Lei trei miie trei sute şaizăci şi şapte ce am la Grigorie Săulescu ot Preşnici cu zapis şi cu anaforâ de la cinst. judecă-toriie, ci am avut cu numitul sâ-m plătească bani şi cu dobânda lor, să fiie uitată toată dobânda, şi din capete lei trei miie îi dăruesc biserici Sfântul Nicolae, ca cu aceşti bani să închiză gropiştea cu zăd şi, de va mai prisosi bani, să să facă şi poarta. 5. Lei cinci sute las la cutiia de milostenie ce este cu pecetea cinstitului maghistrat, www.dacoromanica.ro 168 N. Iorga 6. Las ca să să înbrace şapte fete sărace cu roichii de stambă germene de draghidan neînblănite, pantofi şi ştrimfi. 7. Las ca să să inbrace doisprăzece săraci cu cămăş i haine, nădragi, că£ulă şi iminii. 8. Las patruzăci de sărindare pentru sufletul mieu. 9. Las zece sărindare pentru sufletele părinţilor mei. 10. Las doao sute de galbeni pentru îngroparea mea i alta pomeniri până la sorocul de trei ani. Toate zapisăle de datorii ce am pi la uni alţi, sânt bani buni curăţ, să~i plătească după coprinderea zapiselor. Aceste mai sus arătate condee să să urmeze întocma după cum bine au voit sufletul mieu, de care însumi am mers la cinstitul trebunal şi am făcut mare rugăcune dă s’au întărit adastă diiată. Ioan deputat proin protopop. 1843, Noemvr. 25. (Judecătoria îi cere, la 31 Ianuar 1845, „documenturi"; el spune că nu le are, dar i se ştie «stăpânirea neclintită"; se va cerceta.) 30. 10 Octombre 1842. Vânzare către „dumnealui jupănul Pătruţă cojocariu ot Cemeţi, feCoru Sfinţii Sale părintelui Ioaniţâ cliricu proin protopop, dipotat ot Sfăntu Nicolae din Cerneţ", a zece stânjeni şi jumătate, „stănjunu căte un galbăn înpărătesc". Mar-turi: „Dumitru Mîlgali ot satu Halugă", „Costandin Râiosu, văr ego, otam, Nicolae Sandu Giorăneanu". 31. C. 12 April 1844. Cerere de hotărnicie la Halânga de la „Ghiţă Pănescu ot Valea Boeriască, Truşcă Bărlat, Truşcă Cârdişel, Costandin Râiosu ot Halângă, Ghiţă Răscol ot Răscoleşti, Iancu Cucu ot Halăngă, Vasile Asproiu". 32 11 Maiu 1844. „Ionaşco Bărlat ot satu Vale Boerească şi Nicola Bărlat, militar", vând moşie „d-lui jupăn Pătruţă Protopopescu". l-iu Iunie. Vânzare către „d-lui jupăn Petruşi Popovici". www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţene 169 5 Iunie. Zapis către „dumnealui chir Pătruş Popovici". 10 August. „Ioan Părvan ot Vale Boeriască, Barbu Ghilerdie otam, Ionaşco Bărlat otam“ fac o vânzare „dumlui jupăn Pătruţ sin popa Ioaniţă". 33. Cu lacrămi ferbinţi jăluesc, cinstiţi Maghistrat, ca să am dreptate. Că6 eu, rămiind de mică săracă de părinţi, prin uşi streine, ş’au făcut pomană cu mine părintele protopop Ioaniţă de m’au priimit supt ocrotirea Sfinţii Sale, şi toată zestrea ce au avut maică-me, mult puţină, s’au prăpădit, şi n’am ştiut alt nimic, de au mai rămas ceva din zestrele maică-mea sau nu, dar, de este acum un an de zile şi jumătate trecut, ducîndu-mă pi la o rudeniie a mea la Hăinova, me-au dat aăa rudenie un ghizdănaşi cu neşte hârtii, zicînd că l-au lăsat tată-meu la numitu în păstrare, care ghizdenaşi cu acele hîrtii aducându-1 la părintele, au căsit (sic) zapisu cumpărături locului şi foe de zestre a maică-mea şi, cercetând pentru acela loc părintele, au găsit pe un Nicolae Robu cu prăvăliie făcută pă dînsul şi, întrebându-1 cu ce stăpânire s’au clădit acea prăvălii, şi au dat răspunsul cum că un Costandin Crac i-au dat locu cu sînfonii în soroci dă zăci ani, ca orice clădire va face pe dînsul, să rămîe pe sama locului în drept enbatic pă aceştii de mai sus apt (sic). De aceia şi eu în anu trecut dând jalbă cinst. Maghistrat ca să-l deoărteze din stăpînirea prăvăli[i], şi mergând d-lor boeri cileni cinst. Maghistrat la faţa locului, şi cercetând pe Mariia, soţiia răposatului Nicolae Robu, de câţi ani au clădit prăvălie pe aceşti loc, ş’au dat cuvînt pin grai cum că de ani nooă şi mai are să mai şadă un an şi la acestî trecut an să-mi sloboază prăvăliia, nescoţând niciun fel de hirtie întru a Castă pricină. De aceia şi eu m’am mulţimit, şi acum, înplinindu-să sorocu de zăce ani, i-am zis ca să-m sloboaze prăvăliia supt a mea stăpânire, după cum au găsit de cuviinţă d-lor boeri cileni ai cinst. Maghistrat. Acuma mă pomenesc că scoate un înscris viclean făr de a scoate zapisu cel bun d’intăi cu mărturiile ce sânt iscălite într’însul, cei scoate zapisu cel viclean scriind într’însul cum că au plătit embatic pe aceşti zăci ani lui Costandin Crac. De aceia zice că va să-şi ardice bineoa. Cii, www.dacoromanica.ro 170 N. Iorga de va fii dat vre un ban acel Costandin Crac, să-şi caute cu numitu, că el n’au fostî stăpîn pe zestre maică-mea, cii, de să va arăta cu vre un înscris al maică-me că i-au vândut acest loc, îşi va căuta prin canalul cinst. judecătorii. De aceia plângând mă rog cinst. Maghistrat ca să aducă numita Mariia spre înfăţişare, ca să-m aflu îndestularea ce va fi de cuvinţă. Cu plecăciune, Florica lui Gheorghe Mortasipu. (Se învoiesc ca „Mariia, soţiia răptului Nicolae Rolce" să-şi iea binaua, locul rămâind al Floricăi.) 34. 23 Iulie—. Istrate Avrămescu sin Stanca lui Gheorghe Bărlat ot Căzăneşti" vinde „d. jupănului Pătru cojocar" moşie „ohab-nică în rupt“. 35. Judecătoriea judeţului Mehedinţu. No. 4. Stanca soţiea răposatului Ioan Cărpător, înpreună cu copii ei, Dumitraiche şi Ioana, de la satul Hobenl, judeţu Doljl, prin vechil cu adeverinţă înscris d. Vasilaiche Socoleanu, au dat reclămaţie cătră afiastă judecătorie în liatul încetat, Noemvrie 26, primită la No. 3729, înpotriva Ilinchi, soţiea răposatului Pă-truţi Popescu, şi Solomoniea monahiea din Cerneţ, că ea, jelui-toarea Stanca, din doi fii şi o fată ce au [ajvut, anume Pătruţ, soţul piritei Ilinchi, şi Dumitraiche şi Ioana, pă cel d’ântâi l-au luat cumnatu-său răposatu protopopu Ioniţă din Cerneţ în vârstă crudă şi l-au făcut sufletesc fiu al său şi clironom pă toată starea, pă care însurându-1 l-au avut în casă. în anu 184 —, murind de holeră popa Ioniţă, au rămas toată averea pă seama sufletescului lui fiu, şi tot de a£a boală murind şi Pătruţu, s’au însuşit toată averea de noru-sa Ilinca, fără să aibe moştenitor, şi de Salomoniea monahiea, nepoata răposatului protopop, printr’o învoire făcută în leatu 1848, Noemvrie, în care zice să-i dea şi ei numai lei trei sute cinsprezece, doi boi, o vacă, o scurteică şi o căldare, nici a patruzecelea parte din toată starea, în vreme ce www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţeue 171 i să cuvenea ei şi copiilor ei toată starea, ear nu celor străini cu totu de spiţa rudenii, şi, pentru că ea nu cunoştea starea răposaţilor, şi ameţită şi de întâmplarea morţi, şi fără ştiinţă de cădere, au rămas numai întru aceia, şi care învoire fiind împotriva pravili, că ei, mai având şi alţi copii, nu putea să le în-streineze şi dreptul lor, au cerut să—ş afle îndestularea. (Ha explică s) Am făcut cunoscut că am rămas îngreueată după urmarea răposatului soţului meu şi că să să facă catagrafie casi, având bănueală că sânt grea, dar acum, cunoscând că întru adevăr nu sânt îngreueată, (se învoieşte să iea numai o parte din avere) în bani gata, osăbit de zestrea mea, după foaea ce am, i darurile d’innaintea nunţi, toate hainile ce am făcute de soţul meu Pătruţi şi părintele, şi lucrurile ce mi s’au dat de pomană de cătră răposatu popa Ioniţă cînd să afla în vieaţă, însă meloteaoa mami preotesi i scurteica 5a bună şi bocceaoa de taclit civit cu flori, pă care le am mai purtat şi eu, să fiu datoare a căuta eu sufletul soţului meu i a trei copii ai mei ce sânt morţi, iară ceia-laltă al doile parte să o eau eu, Solomiea monahiea, nepoata răposatului popa Ioniţă, dar cu datorie a căta de sufletul preotului şi preotesei şi, rămâind în casă, a primi reclamaţiile (1850). 36. C. 1840. De vreme ce întâmplarea cea viitoare este nevăzută şi însuşi îngerilor necunoscută, pentru că numai la Dumnezău sănt toate ştiute şi cunoscute, drept aceia eu Ioana Vistiereasa Burilianca am socotitu mai înnăinte de sfârşitul viieţi mele, pă căt sint minţile întregi şi limba sănătoasă, am făcut a£astă diată ş’am dovedit gândul mieu către moştenitorii mei cei aleşi care voescu ca să-mi chevemîsască ei averea mea, mişcătoare şi nemişcătoare, după petrecerea mea din viiaţa aîastă. $i mai întăi mă rogti milostivului Dumnezău să-m erte miie mulţimea păcatelor mele cele multe care am făcut intr’aCastă lume ca un om, şi iarăşi mă rog tuturor creştinilor cui ce le voi fi făcut să mă erte şi de mine încă să fie ertaţi toţi căţi îm vor fi greşit, şi ei ce rău îm vor fi făcut. Aici arăt cele pentru sufletul mieu să li să dea: La mănăstirea Tismana (as să să dea zăce sărindare. „ mănăstirea de la Tumti zăce galbeni să să dea. www.dacoromanica.ro 172 N. Iorga Şi la alte bisărid să să dea cindsprece galbeni, iarăşi pentru sărindare. Zece fete mari sărace să să înbrace cu căte un rănd dă haine. Să mi să facă făntănă, pod, cruce. Nepoatelor mele, fetelor frăţine-meu, Acriviţi şi Marii, le las ca la măritişul lor să le ia căte o pereche cercei de căte zăce galbeni. Nepoată-mea Măriţi a cumnatului Ghiţe o pereche cercei de zece galbini. Lui Gheorghe Bălan o gonitoare de vacă. Popi de la Jiianca o gonitoare dă vacă. Doaă vaci cu lapte la doaă fete sărace. Şi Aristiţi, fată săracă, crescută de Mariia, la măritişul ei să i să dea zăce mii lei bani gata şi plapomă, saltea, pereni, doaă scorţe, doaosprezece tacâmuri de masă cu şărvetele şi mesăle'lor i doă prosoape, ca să mă pomenească. Şi feti mari, anume Frusăni, să i să dea doi boi, o vacă cu lapte o mănzare, la măritişul ei. Să mi să facă şi pomenirile cele trebuincioase pănă la sorocul de trei ani după a mea cinste, şî copii mei, ginere-meu Tănase, d’im-preună cu fie-mea Mariţa, au a-mi săvârşi acesie mai sus arătate după cum au grăit limba mea. Dior să fiie moştenitori pă tot avutul mieu, mişcători şi nemişcători. 37. La letu 1852, luna lui Iunie 8 zăle, au încetată maica nostă din vieaţă, Duminecă între amiază şi între chindiea mare, şi aşa morte au avută, încătu au murită frumosă şi bine, spovedită, grijită şi cu lumânare, de care atunci amă rămasă doi fraţi, o fată măritată, de ani 22, şi nu-şi mai dobăndisă copii, şi ună fecoră de ani 26 şi însurată, şi pe vreme de atunci s’au întâmplat şi părintefle] jpiscopu sfitei ipescupii a Craiovii, şi arăşi cheltuelile maici nos-tre Solomiea monahiea călugăriţă. De la mine 2 lumânări de tară, de la jupănu Dumitrache Panta. 4,10. idemă 2/1 oca lumănăr de său tot atunci 1,16. (şters) 3 jămblă de la Grecu, de la Sfetco 27. „ peşte de la Costache 2.30. „ o litră rachiu de la Costache 8. „ o cură de amu încinsă pe maica nostră, de la Turcitu 3,15. www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţene 173 ...jăsu de la mine 1,2. 40 oca păine mare, de la Gligorie Marinovici 14. 6 blane mici, de s’au făcut tropu 6. 70 de cue pentru tronu 2.10. cheltueala de la Ovrei: chembrică, galonfl, ţesute şi altele de lei 25.31. La Costea Grecu, dinu prăvăliea lut Sretco Păine pentru colaci 14. 2/1 untii de lemnu 3. 2/1 orezu 1.10. 3 jimble 27. “Kst: la 5 popi (şters: de la mine) 11.10. 6 dascăli 6.30. 2 saciri (sic) 4.2o. 4 stâlpi 9. trasul clopotelor 4,2o. Amfi daţii de lucru la lumânări 2. şi stătu 28. Amu plătitu la jupănu Milo şi lumânările, adecă (?) 370-1X52.26. Amu plătitu şi trasu clopotului la Sfântu Ioni laSeaacă 2.10. Din socoteala catastifului, înprumutare şi pentru pec 29.10. Amâ dată şi la chir Costea pentru 40 păine, 2/1 undelemnii, 2/1 orezu şi j'ămble ...18,3+. Am plătitil şi la Ovrei tote 25,31. Pentru gropă, la 3 omeni 2.10. La dascălu Vasăle 2.10. La popa Pătru amu dat 4.20. pentru purei pentru mine 11.10. pentru pui de găină pentru mine 5.25. 65 de cue la tronu maici nostre, de la Negoiţă 1,25. la parăstasu de trei săptămâni: peşte, ole, străchini, lumânări 6,30 în sara de au muritu maica: peşte, păine, lumânare de Cară şi lumânări de său 7.14 Petru fântâni la Ţăpuleşti amu datu la Ilie Vărcolopu. 9. www.dacoromanica.ro i74 N. torga 38. Zinco, veţi urma şi voi amîndoao, adecă cu Catinca Oteteli-şanca, învăţătura danţului, şi acest bilet mi l’eţi face cunoscut după ce mă voi întoarce de la Bucureşti, ca se dau deslegare a se plăti lecsiile. 1854, Ghen. 29. Gr. Otetelişanu. (V-o) Pentru Zinca Poenaru, elevă în pensionatu Lazaro-Ote-telişan. 39. 855, Fevr. 22. Cu plecăEune mă închin dv., cinstite boeriule, Am primit 5. scrisoare dv. de la 19 ale următoarei luni Fevr. şi cele poruncite am văzut şi am sîmţăt-o, la care cu supunere mă răspunz că sint poruncit să făcu o sumă de stobori şi ştiu cum să-i făcu, adecă de căte palme lungu şl de ce sînt: de curte sau de ogrăzi. După aceştea toate rog bunătatea dv. a-m da ordin ca, căţi stobori s’ar putea face şi cîte palme lungu şi pentru ce trebuie, de curte sau altcevaşi, precum de demăncare şi beutură, cum merge treaba, care pentru boi şi curte nu este, ci, de veţi avea dv. acolo cuprinsă, să să trimită pentru hrana cailor şi a boilor •, porci măncă borumb bun din pătul prin îngrijirea lui Nicolaie, scroafele o să înceapă a să prăsi, precum s’au prăsit una asară. Din parte-m să trimite Gheorghe Marin Tudosie, că eu sînt prins cu neşte copii supt a mea îngrijire şi pe lăngă aceştea m’am apucat şi de neşte . . ., a face din pădure d-ei cc. Uţi Pătruţoîchi. Pentru doi copii ce am luat supt a mea îngrijire şi pă vara viitoare, precum să roagă şi aţi, şi aşi vedea şi eu de casa ce o am făcut în pădure de sint acum cinci ani. Şi după aceştea toate mă rog să am 5. răspunsu dv. pentru stobori şi altile, ca să ştiu de a mea urmare, că, după a mea neputinţă a şedea cu oamenii acolo în pădure şi de unde o să taie, îndatorez un om sau un frate de ai mei până să va face toţi stobori, ori să dau cu ruptu pentru o sută trei lei, precum să urmează la noi. Şi sînt al dv. plecat şi supus slugă. 855, Fevr. 22. www.dacoromanica.ro Documente Mehedinţene 175 (V-o:) O. dumlui d. d. Pitar Florea Bengulescu cu ciste şi celel[alte], la Valea Mînăstiri, la £. Subtcîrmuire de Motru dee-să. 40. Supt-iscălitu vechil find al mătusi-mea Dini preotesi din Strămtu, acea pricină ce avea cu d-lui Gheorghe Boiangiu din Cerneţi prin înscris de învoire ce i să rupsesă şi al numitei rămăsasă întreg în mâna d-lui, acum l-am primit eu supt-iscălitu vechil de la d-lui, rămăind că locurile schimbate printr’acele înscrisori să stăpânească preoteasa cureao întreagă şi pe supt pruni d-lui Gheorghe, şi d-lui să-şi stăpânească delniţa ce i-o .dedeasă în schimb, şi să dea şi otaşnică de pruni ce cad pă moşiia preotesi. Şi spre dovadă am iscălit. Ion Brumă ot Străntu. Dumitrachi Velişco (?). Mihai sin Preda, martor. 41. Cu multă plecăCune dv. Iată cu înfăţăşitoru acestui, jupăn Gheorghi, triimisăi dv. 50 melci, findcă aşi fi trimis mai mulţi, dar n’am mai găsit, că, şi la cine au fost, dar s’au opriţ de dum. mai nainte... Dar cari mai trebuesc să ne mai scrieţi pănă mai în primăvară, fiindcă la noi e zăpada de 8 palme şi acum nu să poate face pănă mai în vară. Iară, de nu-ţi mai trebue dd., ne scrieţi, ca cînd să vă aşteptăm, ca să ştim pentru aice. Iar eu sînt la dv. Anul 857, plecat slugă luna Mart Diicu. 19 \ 1 1 Hirtil In sama mea. www.dacoromanica.ro N. IORGA DOCUMENTE DIN BACĂU www.dacoromanica.ro Documente din Bacău I. Onoratei protoerii a Ţănt. Bacăului Rucsanda soţ[ă] lui Gheorghe Vărlan ot Boteşti, jalbă. Vremi di zăci an sintem luaţ leguit cu plăceri şi di iuţala lui ci ari soţul meu bini n’am trăit, iar în vara a casta anu curent în multe rânduri m’au bătut cumplit şi ucisă m’am dus la tatăl meu şi zăcut acolo şi iar m’am dus, socotind că se va mai linişti, di zicerile ominilor, iar el aşa zici, di cari acum m’au apucat nopte la bătăi şi au adus frânghie şi m’au legat şi di găt şi di piCori şi pus picoru în frânghii şi mă purta prin casă ătrăş şi mă băte, cari m’au chinuit aşa pănă la mezul nopţii şi, auzindu-s ţipetile meii di megieş, au venit pi afară şi numai pi fereşti să uita, că uşa era încuetă, şi păn ci s’au săturat şi am rămas ca o mortă. Apoi mustrame (sic) că mă tem şi zici ca si—i aduc vre on om cu amăgiri pentru mini şi să-l bat în case şi să-l bată el, şi pi mini mă va lăsa. Apoi di cătă vremi ne’m luat nu m’au prins cu nimi, nici dovadă ari, şi eu tote muncile le ştiu şi lucru, care nu poţi să-m găsască ceva pricină, şi în căti rânduri m’au pândit nopte şi zia, atât el, căt şi o soră a lui, Antohie, ci este văduvă, apropi di noi, cari acelă di mulţi rânduri m’au părit şi, cănd mă baţi bărbatul, k. nu mă scoţi, alţii cari alergă, zvârli cu ci apucă, pănă şi cu toporu au dat după o fimei megieşi, care acum mai nici mai vine. Di aîastă că nu mai pot răbda aceste, că capu mi-i spart, că au dat cu o strachină, şi tot trupul meu eşti stălcit şi vănăt, di cari m’au cuprins şi spaimă, di mi-i frică nopte cănd sânt săngură, că copii nu avem. Pentru adasta cu lacrămi rog pi Sta protoerii să-mi facă www.dacoromanica.ro 1*0 N. lorga puniri la caii, or în ci chip ar socoti şi să nu mă pedepsască să nu mă pot hrăni în lumi, şi va rămâne mari pomană Cst. cârmuiri, 1856, Noem. 20. Prfe-plecata Eu Rucsanda soţ[a] lui Gheorghi Văr lan. 2. înscris. Prin acest înscris ce-1 dau în canţileria onoratei Protoierii, eu carea mai gos im voi pune degitul, Rucsanda, soţia lui Gheorghi Vărlan din satul Boteştii, că după înfăţoşarea ce am avut înnaintea onoratei protoierii pentru neunire la împreună vieţuire ce urmează între noi, ne-am împăcat prin următoarele condiţii: 1. Eu să am a da ascultarea cuvenită bărbatului mieu. % Să nu mai umţjlu în fapte rele, precum păn’acum au fost bărbatul meu in prepus de spre aseminea. 3-le, să am a-i căuta de toate cele trebuitoare ca unui bărbat şi a fi în totul gospodină, nu mai puţin a nu inprăştie din casă nimic din cele adunate de numitul. 4-le. A nu jnergi pe la casile unde bărbatul meu ari pripus, nu mai puţin nici de acolo a~m priimi pe niscai la mine acasă, precum şi pe alţi oameni streini in nefiinţa bărbatului meu. Aceste condiţii mă îndatoresc a le păzi cu sfinţenie, iar, la din protivă, nepăzindu-le, după pedeapsa ce voi priimi-o de la protoierie, apoi voi fi despărţită de numitul prin locul competent, avînd a perdi toată zestrea. 1856, Noemv. 29. Eu, Rucsanda soţia lui Gheorghie Varlan. 3. înscris- Prin acest înscris ce-1 dau în canţileria onoratei prot. eu Gheorghi Varlan carele mai gos îm voiu pune degitul, după infăţoşarea ce am avut cu soţia m£ Rucsanda înnaintea proto., dupe suplica ce au dat numita că eu aş fi bătînd-o şi e-aş fi făcind şi alte neajunsuri, prin acest înscris m’am învoit cu numita prin următoarele condiţii: 1. Eu după înscrisul ce le’m dat şi numiţi mă îndatoresc mai întâi a-i purta grije de toate cele trebultoari ca unei femei, nu mai puţin şi eu mă hotărăsc a mă www.dacoromanica.ro Documente din Bacău 181 părăsi de petrecerile pen sat singur după pretenţia femeii. Mai ales nicicum a o mai baţi, precum păn acum, şi mai [ales] dacă va păzi condiţiile ce scrisă mi le-au dat. Eu, Gheorghi Varlan. A. Onoratei protoerii a dispărţă[măn]tului Bacău, Gheorghi Bărlădenu ot Boteştii plecată jalbă. Di vremi di treisprăzăci ani di la însoţăre me cu soţie mă Rucsanda şi amu trăit căţva ani, apoi di vr’o cinci şasă ani mă feşteleşti ca pi on argat, nu-m dă cinsti ca unui bărbat, că di toate am ca un gospodar şi sănt di treptă mazil, şi zăstre ei nu i-am sfitirisăt (lasă că copii nu făcem), şi di mulţi or, fiind eu la munca cămpului, aflăndu-să săngură, altă dată cu omeni, nu me’u urmat cu aducere mâncării, şi am pătimit ruşăni şi supărări di am venit pi acasă şi am luat mâncări, că uni or am găsit-o lipsă acasă, altă dată am găsit-o la crâşmă, şi toată niurmare ei eşti din beţii, că am cunoscut mulţi lipsăti din casi şi numita cu a-ceste lucruri, ba încă vr’o cătiva casi au intrigat că aş fi umblat eu cu soţiile lor, cari au fost (rupt), şi nu m’au dovedit că nu (rupt), cari şi mărturii me’m căpătat di la opştie satului, iar la înfăţoşare ci am avut înnainti Sfinţii Sale părintelui blagocinu i-au hotărât să-m de ascultări şi nu urmezi, şi să însamnă şi anume numele mai gos. Plecat supus: Eu, Gheorghi Bărlădenu ot Boteşti. Eu, Ilinca soţ lui Ion Adejcu, încă feCorii. Eu, Catrina Spiridonoi, asămine. Eu, Catrina săn Ştefan crăşmariu, asămine. Eu, Ilina sin Anton răzeşu, asămine. Spiridon blănaru, vornic. Neculai Mărtan, judeţ. Gheorghi Pălar, vătav. adevărăm. (Semnături.) (Pecetea satului.) www.dacoromanica.ro 182 N. lorga 5. Mărturii. Noi gos iscăliţi supt punire degetilor încredinţăm prin acastă mărturii ci o dăm lui Ghiorghi Bărlădianu, rupt aş, lăcuit or din satul nostru Boteşti, că moraliceştile lui purtări sânt buni după ştiinţa ci avem, că nu s’au aflat cu nici un fel di răii purtări la el, nu s’au... şi numai pentru că soţia sa Rucsanda ăl mustră pentru mai toati flmeile oamenilor, apoi dovadă nu ş’au putut căpăta pentru acastă faptă nid di la un locfi, şi toati celi trebuincioasă ăi ajută ei: aşa după judecata ci au avut înnainte blago-cinului ocolului au rămas tot ă vinovată, cari şi acum la zilile Naşteri trecuti e, soţie lui, s’au făcut batjocoritori, şi el au eşit sara din casa sa şi s’au dus de au mas la socrul său, ca nu, Dumni fereşti, să să facă vri-o primejdii. Pentru acasta noi după socotinţa ci avem i-am dat aăasta, să-i fii crezută la orei istanţii s’ar arăta di adivăr (rupt) cu punire degitilor şi p. (rupt). Eu, Ion Flore. Eu, Ion săn Tudor Flore. Eu, Ştefan crăşmaru. Eu, Braţ Manoilă. Eu, Anton Chiribon. Eu, Ionasc Palăr.. Eu, Gheorghi Nechita. Eu, Ion sin Anton Chiribon. Eu, Costandin Eni. Eu, Ion Puşcălargă. Eu, Gavril Budachi. Eu, Costandin sin Ion Chiribon. Eu, Ichim Tăbăcaru. Grigori Nichita, vornic, ot Delu Mari, megieş. Spiridonu blănaru, vornic. Neculai Mărtan, judeţ. Gheorghi Ursachi tij. (Pecetea satului.) (Iscălituri) www.dacoromanica.ro CUPRINSUL , Pagina Călătoria lui Evlia Celebl prin Moldova in anul 1659 (traducere din textul turcesc), de dr. Andrei Antaljfy......................... 5 însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului, de N. lorga 59 Acte şi documente muscelene, de Pr. loan Râuţescu .... 103 Documente din Vălenii-de-Munte, de N. lorga. ..... 119 Documente Mehedinţene, de N. lorga ........ 151 Documente din Bacău, de N, lorga ........ 177 www.dacoromanica.ro