Comisie! istorice a României BUCUREŞTI Tiparul aşezământului tipografic „Datina Românească" Vălenii-de-Munte 1931 ’ ’ • " -i'.C- • '*’ ' Jj' i'l** •• 1 )•»).«» j - - '■/ K-y /> i ,• . r ^'www.dacoromanica.ro COMISIUNEA ISTORICĂ A ROMÂNIEI ÎN 1931 N. Iorga, preşedinte D, Russo, membru î. Nistor, „ S. Puşcariu, „ Al. Lăpedatiţ, „ R. Caracas, secretar www.dacoromanica.ro Buletinul Comisiei istorice a României Voi. X. BUCUREŞTI Tiparul aşezământului tipografic „Datina Romanească* Vălenii-de-Munte 1931 www.dacoromanica.ro Buletinul apare prin îngrijirea Preşedintelui Comisiei www.dacoromanica.ro CONSTANTIN ŞI MARCELA KARADJA DOCUMENTELE MOŞIILOR CANTACUZINESTI ’ DIN BUCOVINA ’ www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina La Nordul Bucovinei, pe pământul vechiului Voevodat al Şi~ peniţului1, la vechea graniţă ,a ţerii Moldovei în spre Polonia, în marele drum al năvălirilor2 * *, dar Şi al negoţului, se află Onut. Acest sat alcătuia pe vremuri, împreună cu Samuşin sau Părhăuţi 9, Martineşti, Cemauca şi toate câmpiile din prejur, aşezate între Nistru şi Prut, unul din uriaşele latifundii ale Cantacuzinilor, ajun» gând în posesia acestora prin Alexandra, fata Marelui Vornic şi Logofăt Gavrilaş Mateiaş, măritată după Marele Vistiernic Ior~ dachi Cantacuzino i. 0 parte din trecutul acestui complex de moşii ni-a fost redată mulţămită ostenelii unui preot bucovinean, părintele S. Reli5, 1 Cf. L Nistor > Românii şl Rutenii în Bucovina, Bucureşti, 1915, pp. 7 şi 54. * Cf. Wickenhauser, Die Deutschen Siedlungen in der Bukowina. Cer- năuţi (885, I, p. 8. „Als, im J. 1241, die Mongolen vie eine Wasserfluth die nCrdlichen Lânder Europas fiberschveramten, drangen sie auch auf der alten Vdlkerstrasse von Samuschin (bei Onut am Dniester) her, Ober den Seret und die Molda*. 8 Cf. documentul 17 de mai jos. ‘ Dintr’un act din 4 Martie 1652, prin care Vasife Lupu întăreşte împărţeala moştenirii lăsate de Gavrilaş Mateiaş extragem următoarele moşii situate in Bucovina, intre Prut şi Nistru, formând un complex de câteva sute de km.2 * Partea fiului Ieremia: Stăucenii Mari, Stăucenii Vechi, Iujineţi, Şişcăuţi, Jucica, Cuciur, Denisăuca, */, Zastavna, l/t Lenţeşti, V« Valeva, */< Cadubeşti. Partea Ilenei Comisoaii (Neculce): 8/< Babin, •/< Stepaniuca, 8/4 Boian-ciuc, Vi Doroşăuţi, l/t Vasilcău, '/a Cernauca, */« Boian, */« Lehăceni. Partea Alexandrei Vistiernicesei (Cantacuzinul): Serăuţi, Budulcea, Chi-sălău, Pohorlăuţt, Martineşti, Zadobriuca, Samuşin, Prelipce, Ivancăuţi, Cer-nauca-de-Sus, Pilipăuţi, Vorohtieni, Onutul-de-Sus, */i Onut-de-Jos, Vs Borăuţi, V* Cemauca-de-jos, V* Rohozna. — Totalul alcătuieşte 81 de moşii în diferite părţi ale Moldovei. * S- Reli, Amintiri dintr’un castel la Nistru, Bucureşti 1924. www.dacoromanica.ro 6 Constantin şi Marcela Karadja care a avut prilejul să studieze archiva de familie rămasă in posesia castelanei de la Ocna x, scoborâtoare, în linie femeiască, a vechilor boieri pomeniţi în actele de mai jos. 0 mare parte din hrisoavele privind acest ţinut au fost, din nenorocire, distruse la mănăstirea Dragomirna, cu ocasia jafului că-zăcesc al lui Timuş Hmilniţchi în 1650 8. Cu toate acestea, mai sânt şi alte documente, păstrate cu sfinţenie până azi, in archiva coborâtorilor Logofătului Gavrilaş Ma-teiaş, în familiile Cantacuzino şi Suţu, ajungând astfel in sfârşit in manile noastre, prin unchiul nostru Nicolae Suţu din Bacău, fiul beizadelei Nicolae Suţu 1 * 3 *. Afară de interesul acestor documente din punctul de vedere cultural, juridic şi istoric, credem că trebuie stăruit şi asupra importanţei lor etnografice. Foarte mulţi din locuitorii menţionaţi în actele ce urmează arată prin numele lor * fostul caracter românesc al acestui vechiu ţinut al Zastavnei5. De atunci s’a ivit o transformare desăvârşită, aşa că d. profesor 1. Nistor putea scrie în 1915 că populaţia districtelor Coţmanilor şi Zastavnei era alcătuită din 86.898 de Ruteni, iar numai 185 de Români 6. începuturile imigrărilor străine trebuie însă căutate cu mult înainte de răpirea Bucovinei. C4 dovadă, ne referim, între altele, la actul de scutire de dări din 1645 al lui Vasile Lupu, dat unor „Ruşi, cari au ieşit amu din Ţara Leşască şi s’au aşezat la se-lişte la Călineşti...“, publicat de d. profesor N. Iorga 7. Wickenhauser8 ni-a mai dat două documente, arătând cum 1 D-na Victoria Randa, născută baronă de Wildburg. * Cf. Wickenhauser, Buchotitl, Viena 1874, pp. 33 şi 83) Reli, o. c.. p. +4) Codrescui Uricariul, XXIII, p. 239) Miron Costai Opere Compl., ed. .V A. Urechiă, Bucureşti 1886, I, p. 618) S. de Zottai Arch. Genealog., I, p.47 şi mai ales interesantul act de la Gheorghe Ştefan-Vodă din 25 Februar 1656, in Archiva Alex. Cantacuzmo-Paşcanu, publ. in extras de d. N. Iorga, in Studii şi doc., IX, p. 51. * Ca anexă dăm un tablou genealogic, scoţând in evidenţă descendenţa pro-prietarilo'r actelor publicate mai jos şi ale moşiei Ocna. * De ex. Griga Grozavăscul, Vasile Talpă şi Bran Frăţăian. 6 Azi plasa Nistrului. 8 Românii şi Rutenii in Bucovina, p. 117. 7 In Studii şi doc., V, p. 219 şi Anciens Documents de Droit Roumain, I, p. 234. * Buchoiin, pp. 102 şi 108, şi Reli, o. C., pp. 79-80. www.dacoromanica.ro Documentele moşiiilor cantacuzineşti din Bucovina 7 Grigore Matei Ghica Voevod înlesneşte, în 1727 şi 1739, aşezarea unor colonişti ruteni in Bucovina, lipsa de braţe de muncă făcându-se simţită în urma războaielor şi turburărilor de tot felul din veacurile trecuteL Actul nostru no. 26, din 20 Iulie 1726, dat de Mihai-Vodă Racoviţă Medelnicerului Iordachi Can-tacuzino, aduce acum o nouă dovadă a aceleiaşi politice de în-curajare a colonisărilor cu „oamenii străini din Ţara Leşească" şi chiar din „olatul turcesc" adecă raiaua Hotinului. Pare deci cert că imigrarea muncitorilor ruteni nu începe numai „pe la 1766", ci cu mult înainte 2. Documentele cejpublicăm sânt aranjate în mod cronologic. Ele pot fi împărţite însă, după conţinut, în diferite dosare privind une ori chestiuni care iese din cadrul actelor de moşii obişnuite. I. Printre aceste pricini, ce sânt de un interes cultural deosebit, menţionăm, în primul rând, ceia ce a trebuit să fie „une cause câlebre" în Moldova din veacul al XVII-lea: jaful săvârşit de doi boieri în .dauna lui Gavrilaş Mateiaş. înainte de a expune această chestiune pe scurt, este oportun să amintim ceva despre acest boier, una din personalităţile dominante ale ţerii timp de treizeci de ani. Prima sa boierie, in anii tinereţii sale, pare a fi fost cea de staroste al Cernăuţilor. Este desemnat ca „gewesener Eltester" (fost staroste) supt Radu Mihnea-Vodă la 28 Maiu 1618, într’un document dat de Wickenhauser8. în 1622 cumpără un sat, Păltinişul, in ţinutul Dorohoiului, vândut „dumisale mai mare frate" de Tudori, pârcălab al* *Hotinului. Este desemnat atunci ca „Vornicul Gavrilaş" *. 1 Cf. şi L Nistor, Români ţi Ruteni în Bucovina, cap. III, .Pribegirea Rutenilor in Moldova Înainte de anexarea Bucovinei‘,fmai ales pp. 49-50. * Nistor, o. c., p. 56. — Din Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 154, aflăm însă că emigranţi din Galiţia s’au stabilit la Ocna in anii 1766 şi 1767, ceia ce nu va fi împiedecat ca şi| alţi Ruteni să fi venit inainte. * Buchoiin, p. 70. — ll mai găsim menţionat ca .Gavrilaş starostele* intr’un suret din 4 Maiu 1620. — Cf. S. de Zotta,*Arch.l Gene al., II, p.^39. * N. Iorga, Studii şi doc., V, p. 83. — D. Zotta socoteşte insă că erau numai .fraţi în boierie*. Cf. Ion Neculce, IV, p. 365. www.dacoromanica.ro 8 Constantin şi Marcela Karadja Supt Miron Barnovschi, al cărui cumnat şi văr al doilea era1, el devine pârcălab de Hotin, în 1626 *. Poartă atunci, dacă trebuie să credem pe părintele Reli1 * 3 *, titlul de „Vornic al Cui ţii Pe la 1628 devine Mare Vornic al Ţerii-de-Sus. Din dosarul nostru reiese că a însoţit pe Bamovschi-Vodă în fuga sa la moşia Ustia, dincolo de Nistru *, în Iulie 1629. Nu stătu mult în Polonia însă, precum ni dovedesc actele no. 3 şi 4 de mai jos. înapoiat la Iaşi din April 1630, el păstrează pentru un timp funcţia sa de Vornic al Ţerii-de-Sus5. După câteva luni, la 30 August 1630, il găsim totuşi ca biv Vel Vornic6. Barnovschi-Vodă este, evident, susţinut de el, la înapoieiea sa în ţară. îi rămâne credincios până la sfârşit, însoţindu-1 în ultima lui călătorie la Ţarigrad. Ca rudă şi amic, este apoi însărcinat să aducă la îndeplinire mai multe din disposiţiile testamentare ale nenorocitului Domn 7, şi tot el îi va fi adus osămintele în ţară, pentru a fi îngropate undeva la Suceava, supt lespedea întrebuinţată azi, spre ruşinea noastră, ca stâlp de poartă a unei crâşme din acel oraş8. încă din anul următor, în 1634, supt Moise Movilă, cu care era de asemenea înrudit, el devine din nou pârcălab de Hotin, împreună cu Constantin Ciogolea9 * II * *. Nu pentru multă vreme însă. Părăseşte slujba la suirea în Scaun a lui Vasile Lupu, în April 1634in. în Septembre 1636, primeşte în sfârşit cea mai înaltă treaptă a boieriei din Moldova, păstrând Marea Logofeţie până în Ianuar 1643n. De atunci înainte este menţionat în documente ca biv Vel Logofăt16, afară de un scurt răstimp în 1651, tocmai 1 V, tabloul genealogic dat aici ca anexă. — Nu era deci văr primar cu Vodă Barnovschi, cum crede păr. Reli, 0. c,, p. 29. Cf. şi S. Zotta, in Ion. Neculce, IV, p. 365. * Cf. un act din 6 Februar 1626, dat de N. Iorga, în Studii şi doc., XI. p. 49 * O. c., p. 24. * Cf. Miron Costin. ed. Kogălniceanu, Letopiseţele, ed. 2-a, voi. I, p. 290 şi ed. V. A. Urechiă, I, p. 515. 5 Creşt. Col. Acad. Rom, 1908, pp. 63-64. * N. Iorga, Studii şi doc., XVI, p. 185. I Cf. Hasdeu, Arch. Ist., I, p. 188. * Cf. Kozak, Die Inschr. aus der Bukowina, Cernăuţi 1903, p. 153. * Ghibănescu, „Divanurile domneşti*, in Archiva din 1915, p. 229. '* La 15 Februar 1635 este desemnat ca .fost Vornic Mare* (actul nostru, no, 7). II Ghibănescu, Isp. şi Zap., II, partea I, p. 124 şi partea a 2-a, p. 122. 11 V. de ex. N. Iorga, Studii şi doc., V, p. 400,- şi Ghibănescu, in Archiva din 1916, p. 55. www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 9 într’un moment de mare jale pentru ţară, în’vremea prădăciunilor tătăreşti, când îl găsim iarăşi ca Mare Logofăt1. Data morţii lui şi locul unde a fost înmormântat nu ni sânt cunoscute. Trebuie să fi murit puţin înainte de 4 Mart 1652, de la care dată se păstrează, în archiva de ia Ocna, o copie de pe actul de împărţeală a moşiilor sale, menţionat mai sus1 2. Despre celelalte părţi ale pricinii ce expunem mai jos, Isac Stârcea şi Mihalcea Durac, ştim mult mai puţin. Mihalcea Durac va fi fost un boierinaş fără prea mare importanţă. Nu-1 găsim menţionat ca făcând parte din niciun Divan domnesc şi nu credem să fi avut măcar vre-un titlu de boierie. Ruda lui va fi fost acel Apostol Durac, „fost Serdar", care făcu mai târziu parte din răscoala boierilor împotriva lui Duca-Vodă 3 * *. Tovarăşul lui Durac, Isac Stârcea, fiul lui Pătrăşcan Stârcea din Văscăuţi, ţinutul Hotin nu făcu'nici el parte din dregătorii mari ai ţerii. Nu vedem să fi ocupat vre-o altă slujbă decât cea de „Pitar", în care calitate este menţionat într’un act din 8 Maiu 1620.6 Cu toate acestea, Isac Stârcea pare a fi fost căsătorit cu o fată bogată, jupăneasa Maria, nepoata lui Musteaţă pârcălab, având ca zestre satul Lozeani, în ţinutul Dorohoiului6, şi cumpărând mai târziu jumătatea satului Popeni7 în acelaşi ţinut, şi o vie la Cotnari, „în dealul lui Vodă" 8. 1 Ghibănescu, in Archiva din 1916, p. 81, şi actul din 8 Iulie 1651 dat de d. Iorga, in Studii şi doc., XVT, p. 191.—Avem insă o iscălitură a lui Gheorghe Ştefan (viitorul Domn) ca Vel .Logofăt din 5 Iulie 1651 şi alta tot a lui din 12 Februar 1652 (N. Iorga, o. c., pp. 189 şi 19l). * Cf. şi păr. Reli, 0. C., p. 45. 8 Cf. N. Costin, in Kogălniceanu, Letop., ed. a 2-a, voi. II, p. 7, — Actele noastre fiind anterioare răscoalei menţionate, reiese că numele de Durac nu poate fi o poreclă căpătată la această ocasie, cum crede d. Zotta, Arch. Ge-nealog., II, p. 233. * Cf. Kozak, o. c., p. 192. 1 I. Bianu, Doc. Rom. Ac. Rom., Bucureşti 1907, voi. I, fasc. 1, p. 55. 8 Cf. actul nostru no. 9. 7 Azi Popeni-Vâmav. —Cf. Bibi. Acad. Rom., Creşterea Colecţ lunilor, 1908, p. 64: act de intăritură al lui Moise Movilă Voevod din luna Septembre 1633. — Actul se află la Moscova. 8 Cf. Ion Neculce, I, (1921), pp. 302-4. www.dacoromanica.ro 10 Constantin şl Marcela Karadja In moştenirea lui Stârcea a fost însă acea parte din Boian, in ţinutul Cernăuţilor, despre care este vorba mai jos. Moşia era ocina de baştină a familiei Stârcea, „Boianul cel Mare, cu toate părţile lui“, aparţinând din vechime fraţilor Ion, pârcălab de Hotin şi Mihu Stârcea, cu sora lor Fedea1, nepoţii unui boier al lui Ştefan-cel-Mare, numit Tăbuci din Cobâle*. Jumătatea moşiei Onut a fost o cumpărătură a lui Isac Stârcea (docî 2 şi 5), iar restul satului a fost de asemenea in posesia a-cestui neam. Din 1670 avem un suret de împărţeală a moşiilor Vistiernicului Matiaş Stârcea, decedat atunci de mult8 — este vorba de părţi ale moşiei ce nu aparţineau lui Isac Stârcea, de oare ce el pierduse ocinele sale din această regiune în anul 1636, precum vom vedea mai jos. Isac Stârcea pare a fi murit cam pe o vreme cu Gavrilaş Mateiaş, de oare ce îl găsim ca decedat în 1654*. Isac şi Maria Stârcea avură un singur fiu, Gligoraşco, mort înainte de 1658, fără a fi lăsat copii, ca şi soră-sa Arsenia. Singura fiică în viaţă atunci, „stearpă şi ea“, era Tofana8. Membrii de azi ai familiei Stârcea nu se coboară, deci, în linie directă de la eroul nostru, ci probabil de la unul din fraţii săi, Darie sau Constantin pârcălabul, căsătorit cu Anghelina, fiica lui Pătraşcu Şoldan Logofătul1 * * 4 * 6, sau de la vre-altă ramură a acestui neam. Isac Stârcea mai avea şi o soră Ana, moartă nemăritată la Miclăuşeni, in ţinutul Dorohoîu la 1639, şi înmormântată la Vatra Moldoviţei7. După aceste amănunte despre actorii principali, vom relata pe scurt diferitele fase ale pricinii: în momentul când Miron-Vodă Bamovschi era pe cale să părăsească Scaunul domnesc, la ieşirea lui „din pământul nostru al 1 Cf. documentul publicat în Bulet. Corn. Ist. a Rom., IV (1925), p. 75. * Cf. I. Bogdan, Documentele lui Ştefan-cel-Mare, I, p. 169 şi Wicfcen-hauser, Woronetz und Putna, p. 159. * Cf. Miron Costin, Opere complecte, I, ed. V. A. Urechiă, Bucureşti 18S6, p. 698. 4 Doc. no. 18, publicat mai jos. * Cf. Ion Neculcea, i, pp. 302-4. * N. Iorga, Studii şi doc., XI, p. 75. ’ Cf. Kozak, o. C., p. 192. Socotim că mormântul „jupânului Petraşco* in aceiaşi biserică (Kozak, p. 193) ar putea fi al lui Petraşco Stârcea, tatăl lui Isac şi al Anei. www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 11 Moldovei către pământul leşesc", Gavrilaş Mateiaş porunci ca toate obiectele şi veşmintele sale de preţ să fie încărcate spre a fi trimese la moşia Ustie în Polonia, unde însoţi, precum am văzut, pe stăpânul şi cumnatul său. Aproape de Hârlău, de unde poate că şi Barnovschi va fi pornit, de la Curtea domnească din acel oraş, una din cociile lui Mateiaş fu prădată. Dispărură toate avuţiile ce conţinea, şi chiar şi cocia cu bulgăriile şi hamurile lor căzură pradă tâlharilor. Fiind în toiul verii, cocia conţinea şi veşmintele de iarnă ale boierului, intre altele o colecţie întreagă de blănuri de mare preţ. împreună cu diferite arme şi alte obiecte dispăru atunci şi o avere întreagă în bani (1.360 de galbeni). în momentul fugii, nimeni nu va fi avut vremea să cerceteze acest jaf, şi, dacă Gavrilaş Mateiaş ar fi rămas mult timp în Polonia, de sigur că nu s’ar fi găsit nici urmă de obiectele furate. Am văzut însă că boierul nostru se întoarce curând la Iaşi. Scurt timp" după sosirea sa în Capitală, zăreşte, precum aflăm din documentul Nr. 3, la un negustor turc pe uliţă un raft pe care-1 recunoaşte ca fiind al său. Turcul, întrebat de unde are raftul, mărturiseşte că Isac Stârcea î l-a pus zălog. Mateiaş ajunge astfel a şti că Stârcea, d’impreună cu Mihalcea Durac, este cel vinovat. Chestiunea este adusă în faţa Divanului domnesc, prima pâră având loc la Iaşi în ziua de 4 Aprilie 1630, mai puţin de un an după săvârşirea prădăciunii * *. Oricare va fi fost judecata dată atunci de Alexandru Coconul, este evident că ea nu s’a executat, Domnul fiind mazilit încă la 28 din aceiaşi lună. Alte documente referitoare la această chestiune din 1630 nu sânt cunoscute. Din 2 Novembre 1631 avem însă actul de judecată dat de Moise Movilă-Vodă (no. 3), prin care Isac Stârcea* şi Mihalcea Durac sânt osândiţi să plătească lui Gavrilaş Mateiaş, acum fost Vornic, toată paguba ce i-au pricinuit. Suma la care s’a fixat, apoi, această despăgubire reiese din 1 Cf. Acad. Rom., Creşterea Calecţiunilor, 190$, pp. 63-4. Documentul in chestie, nepublicat încă, a fost trimes la Moscova in 1916. * Prietenul nostru, răposatui Traian Stârcea, ni spunea intr’un rând că exista o ceartă veche, anterioară domniei lui Miron Barnovschi, intre Mateiaş Gavrilaş şi Isac Stârcea. Prădarea de la Hârlău ar fi fost deci un act de răsbu-nare din partea acestuia din urmă (cf. şi Dimitrie Dan, in Arhiva Genealogică> II, 1913, p. 30). www.dacoromanica.ro 12 Constantin şi Marcela Karadj'a documentul nostru no. 4, restituirile în natură fiind iertate lui Stârcea. Mihalcea Durac nu întârzie, precum se vede, să plătească suma datorită. El dispare deci de acum din documentele noastre. Cu totul altfel stă însă caşul cu Stârcea. La 15 Februar 1635, cinci ani după săvârşirea furtului, Mateiaş nu primise încă nimic de la el (doc. 7). Vasile Lupu dă atunci lui Stârcea un răgaz de cincisprezece zile, după care timp păgubitul „să aibă a-i lua moşiile şi casele, cu vecini cu tot, cu ce va avea, să-l scoată şi din casă afară pentru avuţia lui, ce l-au tălhurit"—deci, o adevărată execuţie silită. La 15 Ianuar 1636 afacerea nu este încă terminată. în faţa Sfatului boieresc din laşi şi în presenţa fraţilor săi, cari-şi dau consimţimântul cerut de lege, Isac Stârcea este deci silit să renunţe in favoarea lui Gavrilaş Mateiaş la stăpânirea următoarelor moşii: „A treia parte de sat de Boian, partea de sus, cu vad de moară, giumătate de sat de Onutul-de-sus, partea de jos, cu vaduri de mori pe apa satului (ambele moşii în ţinutul Cernăuţilor) şi satul Lozianii, cu loc de eleşteie, în Ţinutul Dorohoiului" (doc. 8). Dela aceiaşi dată avem şi primul act de proprietate liberat lui Mateiaş (doc. 9), o scrisoare domnească întărită cu pecetea lui Vodă şi semnată de Marele Logofăt de atunci, Petraşcu Başotâ. Dintr’un alt document inedit, din acelaşi timp, în posesia noastră ^ şi pe care-1 vom tipări cu altă ocasie, reiese cât de scumpă era obţinerea unor astfel de acte de proprietate. Afară de sumele datorite Domnului, cel interesat trebuia să deie şi Marelui Logofăt o sumă de trei ughi2, împreună cu doi ughi „cheltuiala mărcei (sic), ce au fost legatu de uric“. Cu mult mai scumpă încă era scoaterea unui uric mare. D. Ghibănescu3 ni citează un exemplu când, la o vânzare de 80 de lei, trebuiau plătiţi 25 de lei pentru scosul uricului de întăritură, în acest cas nici măcar pe pergament, ci numai pe hârtie. Din documentul nostru menţionat reiese că se plătiau zece galbeni pentru „colacul uricului", doi lei „colăceii lui Vodă", un ug diacului cea scris uricul, „doi lei la peceţi vătafului", „trei ughi 1 intr’un dosar referitor la moşja Uricanii, din Ţinutul C^rligăturii, aproape de Iaşi. * D.‘'N. Iorga ni arată că ,ug* (plur. .ughi* este o prescurtare grafică desemnând zlotul unguresc (Ist. Rom. tn chipuri şi Icoane, ed. a 2-a, p. 220). * Cf. Codrescu, Uricariul, voi. XXIII, p. xxvn. www.dacoromanica.ro Documente^ moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 1$ pentru noituri“, şi aşa mai departe. Aceste cheltuieli urcate explică de ce se scotea relativ rar un uric mare pentru moşii. în caşul de faţă însă s’a mai făcut şi un astfel de document solemn în toate formele cerute de lege, — şi iată în ce împrejurări : Scurt timp după obţinerea scrisorii domneşti din 15 Ianuar 1636, adecă în Septembre din acelaşi an, Gavrilaş Mateiaş primi demnitatea de Mare Logofăt. Devenit primul dregător al ţerii, era firesc ca el să se gândească la obţinerea unui titlu solemn asupra unor moşii câştigate cu atâta trudă. Vasile Lupu îi hărăzeşte deci un uric mare de întăritură, legat cu marea pecete domnească sau „colacul" de ceară, atârnat de un şnur de mătase frumos colorat în roş şi albastru. Scoaterea acestui document era cu atât mai necesară, cu cât „scrisorile au rămas la Stârceşti"1 — adică Isac Stârcea nu va fi predat toate actele cu moşiile pierdute8—, de şi avem în dosar două scrisori domneşti (n-le 2 şi 5) ce se primisesă în 1626 şi 1632 pentru Onutj actele pentru Boian lipsesc însă cu desăvârşire. liricul domnesc din 15 Mart 1638 (no. 11; v. şi planşa anexată) este de sigur unul dintre cele mai frumoase existente de pe acel timp. în mărime de 30 X 61 cm., pe un pergament foarte bine lucrat şi frumos caligrafiat, acest hrisov se mai deosebeşte de cele moldoveneşti obişnuite prin faptul că Domnul l-a iscălit cu cerneală de purpură — încă o dovadă a străduinţelor lui Vasile Lupu de a urma tradiţiile împăraţilor bizantini3. S’ar putea crede că, după toate precauţiile legale luate de Gavrilaş Mateiaş, nimeni nu s’ar mai încumeta să ridice pretenţii asupra pământurilor pierdute de Isac Stârcea în împrejurările ce le-am relatat. Actul No. 18, din 22 Maiu 1654, ni arată însă că, după moartea celor doi boieri menţionaţi, o nouă pricină fu ridicată, în faţa Divanului lui Gheorghe Ştefan-Vodă, de Toader, pârcălab al Do-rohoiului, pentru că moşiile ar fi ale lui „de pri socrul său Isac Stârcea şi le-au împresurat Gavrilaş Logofătul". * 1 Cf. actui publicat de Iulian Marlnescu, in Bulet. Corn. Ist. a României, IV (1925), p. 76. * O parte din aceste acte vor fi aparţinut altor membri ai familiei, una din moţii fiind, cum am arătat, moştenită de mult in familia Stârcea. * Cf. N. Iorga, „Notes de diplomatique roumaine", in Bulletin de la Sec-tion Historique de l’Acadimie Roumaine, XVII (1930), p. 130, ţi Revista Iştorică, XVI, 10-12 (1930), p. 195. www.dacoromanica.ro 14 Constantin şi Marcela Karadja Nu va fi fost greu pentru proprietarul de atunci, Iordachi ■ Cantacuzino Vistiernicul, de a arăta, cu acte în mână, cum răposatul său socru câştigase acele moşii de la Stârcea, observând tot odată că acei doi boieri răposaţi „au fost împreună câteva vreme şi nu s’au întrebat cu Gavrilaş Logofătul până au fost vii". Aceasta pare a fi fost ultima pretenţie a Stârceştilor asupra ocinelor pierdute din causa unui jaf săvârşit cu un sfert de veac mai înainte. II. Mai puţin dramatică, dar tot atât de dârză, trebuie să fi fost cearta îndelungată purtată între neamurile Stroescu şi Cantacuzino. Actul nostru no. 1 dovedeşte că vestita familie Stroici stăpânia încă în veacul al XVI-lea ocine şi moşii în acele părţi, şi mai târziu vedem cum Isac Stârcea cumpără, în timpul lui Gaşpar-Vodă Gratiani (1619-20), jumătate din Onutul-de-Sus, partea de jos, de la Ionaşco Stroici Logofătul, fiul lui Stroici Logofătull. Socotim posibil ca familia Stroescu să se tragă din neamul Stroicilor. Fapt este că găsim pe Lupul Stroescul în această regiune încă din 1642, când cumpără o silişte „de la Troian până la Nistru" de la Coste Grama, bunicul său2. Pretenţiile Stroeştilor asupra unei jumătăţi din satul Martineşti datează insă din 24 April 1644, dacă actul nostru no. 15 este bona fide. Lupu Stroescu dobândeşte atunci această moşie de la Grozav şi nepoata sa Marcuţa, cumpărare întărită printr’o carte domnească din acelaşi an, fără dată însă, ieşită din cancelaria lui Vasile Lupu (no. 16). Uric nu s’a scos pentru această cumpărătură. începând cu această dată, cearta între Stroeşti şi Cantacuzini continuă timp de mai multe generaţii. Pretenţiile lui Lupu Stroescu sânt moştenite de fiul său Gligoraş şi de nepotul său Constantin Stroescul. Documentele publicate ni arată toate fasele pricinii, adusă întâiu la Divanul domnesc de la Iaşi, pentru a fi transferată, după răpirea Bucovinei, în faţa tribunalelor austriace de la Cernăuţi şi Liov ®. Va fi fost o sarcină neplăcută pentru autori- 1 Actele no. 2 şi 5 şi uricul no. 11. s Cf. no. 13, dat, după resumatul d-lui prof. Iorga, in Studii şi doc., V, p. 399. ‘ Cf. n-le 45 şi 49. www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşii din Bucovina 15 tăţile nou provincii austriace aceia de a judeca această pricină, mai ales că exista în acel moment o oarecare teamă ca şi „prin o nenorocită întâmplare rezeşii să să adaugă", dând loc la tulburări prea bine cunoscute în Ardealul de atunci: sântem de fapt în ajunul izbucnirii răscoalei lui Horea şi Cloşca. Vedem deci cum maiorul-general baron von Enzenberg, răspunzător pentru menţinerea ordinii în Bucovina, scrie lui Alexandru Constantin Mavrocordat la Iaşi în 1783 (doc. no. 50), cerând intervenţia Domnului spre a obţinea ca bogatul boier Iordachi Cantacuzino-Paşcanu să dea jăluitorului „o bucată de moşie aice în Cordon undeva, ori o sumă de bani", terminând astfel procesul printr’o învoială x. Insistenţele Domnului ajung la resultatul dorit. La 9 Mart 1784 Constantin Stroescu primeşte, mai mult ca o pomană decât ca un drept, de la Iordachi o sumă de 150 de lei în faţa agentului Raice-vich, renunţând în schimb la toate pretenţiile sale asupra moşiei (act no. 51) şi făgăduind că nu va mai «trage giudecată pentru Martineşti" şi că orice altă scrisoare ce s’ar mai ivi din partea sa să „rămâie răsuflată". Cantacuzino primeşte tot odată actele aflate în posesia lui Stroescu, precum dovedeşte şi următoarea însemnare pe hârtia în care za-pisele au fost păstrate de atunci şi până in zilele noastre : „Toate scrisorile Stroescului ce au avutu pe giumătate de sat de Martineşti, cum şi scrisorile ce au datu înaintea consulului Raicovici aice la Iaşi cum că de acum nu mai are se ceară giudecată de Martineşti, fiindcă s’au cunosautu însăşi că rău se ocolise în urma tuturor giudecăţilor ce au fostu. 1784, Mar. 7". Astfel se termină o ceartă care durase o sută patruzeci de ani. Nu era însă singura pâră între cele două neamuri. Actele n-le 23 şi 25 tratează despre o altă pricină, hotărâtă pe la 1726 de Mihail Racoviţă-Vodă. De data aceasta este vorba de o bucată de hotar „numită Samuşin" 2. 1 In dosar se mai află o dare de samă destul de complectă a pricinii, in limba grecească, ce ni-a fost resumată, cu multă amabilitate, de d. prof. Iulian Ştefănescu. * La 1407 Întâlnim pe doi boieri ai lui Alexandru-cel-Bun purtând acest nume „Georgio şi Stano Samusinis* *. Cf. lucrarea noastră „Delegaţii din ţara noastră la Consiliul din Constanţa în anul 1415“, Anal. Acad. Rom., seria DI, Tomul VII, Mem. 2. www.dacoromanica.ro 16 Constantin şi Marcela Karadja Iordachi Cantacuzino biv Vel Medelnicer şi cumnatul lui, Şer-ban Boteanul Păharnic x, reuşesc însă a dovedi că pretenţiile lui Gligoraş Stroescul sânt neîntemeiate şi „s’au ras şi numele Sa-muşinului din direasăle lui“ — acest nume, frumos scris pe un fragment de hârtie groasă, a fost predat lui Cantacuzino; bucăţica astfel tăiată de pe zapisul original prezintat de Stroescu se află încă în ziua de astăzi, învelită într’o hârtie, anexată actului de judecată. N’a fost deci niciodată vorba de lipirea vre unui nume pe un act, cum a crezut părintele Reli8, ci de tăierea unui nume introdus în mod fraudulos pe un titlu de proprietate. Procedura urmată pare a fi simplă şi originală — ar merita poate atenţia cercetătorilor vechiului drept românesc. III. Al treilea grup de documente priveşte un pod umblător la Samuşin. în acest loc se crede că ar fi fost vad de trecere peste Nistru din cele mai vechi timpuri * — era ded un punct important de fruntarie pentru negoţul nostru cu Galiţia. Ştim, de altfel, cât de însemnat era schimbul de mărfuri cu Liovul, cu Lipsea şi chiar cu Danzigul în veacurile trecute. Spre a putea profita de posibilităţile de câştig prin încasarea taxei de podărit, „brudina"4, Iordachi Cantacuzino obţinu, la 25 Iulie 1726, de la Mihai Racoviţă Voevod un permis de a reînfiinţa un pod umblător la Samuşin, pod ce exista din vechime (no. 27). Polonii aveau acum podul lor pe malul opus. Domnul hotărăşte deci că „cine trece di spre Moldova trece în podul moldovinesc şi-ş ia brudina, iar cine trece dis pre satul leşesc" trece cu podul polon. Această orânduială fiind evident în dauna intereselor polone, Cantacuzino a resimţit nevoia de a avea şi un privilegiu redactat într’o limbă înţeleasă de autorităţile de pe malul opus. Obţinu deci, la 17 Ianuar 1727, de la Grigore Matei Ghica-Vodă o nouă autorisaţie, de data aceasta în limbă latină (no. 28). Inutil de spus 1 Numit Velişco Boteanu pe tabloul genealogic, p 47, din «Genealogia Can-tacuzinilor*, publicată de N. Iorga, Bucureşti, 1902. * Cf. 0. C., p 85. 8 Cf. Dict. Geogr. al Bucovinei, p. 246, şi actul nostru no. 21, «Samuşinul s’au chemat cel loc la trecătoriul de trece Nistrul11. * upă c ântul bruda, pod umblător, www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 17 că documentele în acea limbă sânt foarte rare In Moldova la această epocă. Prin actul no. 29, din anul 1728, vedem că Şerban Cantacu-sino, staroste de Cernăuţi1, face nepotului său Medelnicerul Ior-dachi dificultăţi în ceia ce priveşte veniturile podului, poruncin-du-i „să să ia mai puţin de giumătate" din încasări, „precum a fost obiceiul vechiu". Vodă hotărăşte însă altfel: Iordachi să-şi ia brudina ca până acum, în jumătate cu Polonii. Se dau deci ordinele necesare, având în vedere că tocmai prin astfel de întâmplări „prind străinii nărav şi să fac şi mai multe amestecături şi gâlcevi, lăsându-să lucrul di spre partea Moldovei în slab". După cercetările părintelui Reli * în archiva din castelul Ocna reiese, de altfel, că afacerea deveni cu timpul destul de complicată. După moartea Stolnicului Iordachi Cantacuzino, podul nu mai fu întreţinut. Totuşi Polonii plătiau mai departe pentru întreţinerea vadului de la Samuşin familiei Cantacuzino o sumă anuală de treizeci de florini3. De la o vreme încetară însă a plăti suma. Când Iordachi Cantacuzino Medelnicerul se hotări a înfiinţa din nou podul umblător, pe la 1758, Polonii se împotriviră, ducând chestiunea până la Constantinopol, prin solul Iosef Podoski, în 1759. Actul nostru no. 35 este o traducere de pe un „ilam" sau raport prezentat Divanului împărătesc de către Ibrahim Na'ibi (poate Cadiu de la Hotin), însărcinat să cerceteze pricina la faţa locului, în dosar s’a mai aflat şi un hat al Sultanului Mustafâ al III-lea, din care nu s’a păstrat însă decât un început de traducere, rămasă neterminată (no. 36). Ultimul document în care găsim menţionat acest ţiod, nedatat însă, este redat mai jos supt no. 37. Este adresat Păhamicului Constantin Cantacuzino 4, care se afla poate atunci la Iaşi sau pe una din celelalte moşii ale sale în Moldova, la Paşcani, la Fân-tânele lângă Bacău sau aiurea. Este scris de Vasile Zota, administrator al moşiilor cantacuzineşti în Bucovina. 1 După N. Iorga, Doc, Fam, Callimachi, II, p. 674, Şerban Cantacuzino Paşcanul ar fi un frate al Iui Iordachi Stolnicul, deci unchiul lui Iordachi Medelnicerul. * O. C., p. 88. * 30 de lei, după actul nostru, no, 34. 4 Pentru gradul de rudenie dintre membru familiei Cantacuzino menţionaţi in presenta introducere, ne referim Ia tabloul genealogic anexat. www.dacoromanica.ro Constantin şl Marcela Karadja 14 Archiva din Ocna ni arată continuarea afacerii, devenită una privind, în mod exclusiv, administraţia austriacă, după anexarea Bucovinei. Cu toate protestele lui Ioniţă Zota, atunci represin-tantul Spătarului Iordachi Cantacuzino-Paşcano în faţa comisiei de hotărnicie austriace, drepturile proprietarului încetară de a mai fi luate în samă, Statul austriac înfiinţând un pod umblător propriu la Samuşin în anul 1782 * l. IV. Printre documentele răzleţe aflate în dosar, notăm no. 1, din care reconstituim următoarea spiţă pentru familia Stroici: Stroici = Anghelina 1 1 (Luca ?) Stroici Gavrilaş 1 Grigorie 1 1 Simion Olenţa ~ Mare Logofăt 1 Proegumen Vistiernic 1 1 Ionaşco Stroici2, 1 fată = Gavril Logofăt al doilea Log. în 1580 Documentul no. 1 este lipsit de dată. Făcând însă menţiune de .„Petru Voevod", îl putem data din una din Domniile lui Petru Şchiopul, 1^74-9 sau 1582-91 3. în documentul no. 6, găsim o menţiune despre uciderea lui Korecki de către Cazaci. Credem că este vorba de principele Samuil Korecki, ginerele lui Ieremia Movilă şi soţul domniţei Bcaterina. Despre sfârşitul lui lipsesc date. Ştim doar că luase parte la nenorocita luptă de la Ţuţora între Poloni, cu aliatul lor Gaspar Gratiani, şi Turci, în Septembre 1620. în rândurile Polonilor erau şi Cazaci. Izvoarele la îndemână ni spun că Samuil 1 Acest pod umblător exista încă în 1908. Cf. Dicţ. Geogr. al Bucovinei, (Bucureşti 1908), p. 246. 1 Marele Logofăt Gavrilaş Mateiaş (t 1652) era finul lui Ionaşco Stroici (v. Arhlv. Geneal,, n, p. 35). * Credem puţin probabil ca acest act să dateze din scurta Domnie a lui Petru Cazacul in 1592, din care timp nu s’a găsit, până acum, niciun act intern (cf. Ghibănescu, în Ion Neculce, VII, p. 34). — Este de altfel cunoscut ce rol important jucă Luca Stroici în timpul Domniei lui Petru Şchiopul. www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşli din Bucovina 19 Korecki căzu atunci prisonier la Turcil. Din actul de faţă reiese însă că fu ucis, poate de tâlhari cazaci, în cursul fugii, fiind evident în drum spre moşia sa Ustia, aproape de Onut, dincolo de Nistru. Trebuie însă adus aminte cât de anevoioasă este întotdeauna reconstituirea faptelor petrecute în momente de înfrângere şi de panică, iar în caşul de faţă nici nu avem vre-o mărturie precisă, ci numai o tradiţie poporană. Din acest document no. 6 reconstituim următoarea genealogie: Ionaşco Holovca şi Bran Frăţăian ot Holovca (co-proprietari ai moşiei Onut) Bran Scripcă Ionco Frăţăian I Gheorghie Frăţăian Ca în toate dosarele de moşii, al nostru conţine şi zapise de cumpărături de pământ. Astfel de acte sânt n-le 10, 12, 14, 15 şi 30. In actul no. 10 este vorba de vânzarea unei jumătăţi de sat (Cemăucă) în 1636, cumpărătorul trebuind, în afară de cei 130 de galbeni daţi proprietarului, să mai răscumpere şi zapisele puse zălog de acesta 2. Dosarul nostru mai conţine şi un număr de porunci şi acte de hotărnicie, cu sau fără uric de întăritură domnească, anume n-le 19, 20, 23, 41, 42 şi 44. O menţiune specială mai merită şi actul no. 33 din anul 1744, prin care un locuitor din Onut se dă ca rob lui Constantin Cantacuzino Vel Păharnic, pentru a scăpa din închisoarea unde zace la Cernăuţi, „pentru pricina furtuşagului a unor cai a unui 1 Cf. N. Iorga, Studii şi doc., XXIII, p. 1512; Hurmuzafci, IV * *, p. 39, şi Supl. II*, pp. 474-508; Miron Costin, ed. V. A. Urechiă, I, p. 479. * Alte acte referitoare la pământuri zălogite sânt date de d. prof. N. Iorga in Doc. Ane, de Droit roumain, p. 131 şi urm. Cf. şi actul ce am dat în ,Dosarul unei moşii Domneşti* (Rev. Ist, 1926), p. 15. ' www.dacoromanica.ro 20 Constantin şl Marcela Karadja Ţăgan din Vlădeni"1. Sânt cunoscute acte similare, prin care un păstor devine rob pentru vite furate, iar altul fiindcă a „spartu capul unui om“, neavând de unde să plătească „deşugubina", sau un alt cas „pentru jurământ strâmbu “, dacă nu dă trei boi „păn Duminică" *. înainte de-a termina aceste note introductive, este o plăcută datorie pentru noi a exprima sincera noastră recunoştinţă pentru ajutorul ce ni-a dat d. Iuliu Tuducescu, paleograf la Academia Română, cu cetirea unui număr de pasagii şi iscălituri deosebit de anevoioase. Aceste mulţumiri se îndreaptă şi către vărul nostru P. P. Panaitescu, care a binevoit a ni traduce actele 1, 2, 12 şi 17 din limba slavonă şi a colaţiona cu noi suretul de pe uri-cul lui Vasile-Vodă Lupu. 1 Este probabil vorba de moşia Vlădeni in judeţul Botoşani, din vechime a mănăstirii Voroneţ. — In acest cas, caii furaţi vor fi fost ai mănăstirii, daţi în paza Ţiganului menţionat. — Găsim însă şi un sat Vlădeni în ţinutul Suceava. * Cf. Ghibănescu, Surete, V, p. 60, şi N. Iorga, Ane. Doc. de Droit Rou-maln, I, pp. 214-7. www.dacoromanica.ro 1. înainte de 29 August 1591/ Fraţii Stroici dau surorii lor Olenţa o parte din satul Martineşti. •j- IldH ©TpWHM KIAHKIH H rAKpHAAdllI (sic !) H l’pHropil npOir^MIH H GhMIWN KHCTIiapNHK CX3H4K4IM CAMH lAKO A4A®X0M CICTpH HAUlfH ©AIHIţH 1 ACT CfAA WT ffidpTHNIipH HJKI fCT MACT HCi (rupt) H4UIIH MHTipH SllOKOINIH flHPIAHHH J npOTOJK HHKTO WT HAC H WT H4IUHJ{ EpdTÎlajf H WT HAUlHjj CICTpX AA Hi HMAIT IA K4AOB4TH IIP’feA CHM AHCTOM HdIUHM, AWHAK£ rCBA«H &AA H nOTBpXKAHA fCMH CA8SC iiaiiifA\y Hcak GTxpu-fe aî«k ha tro npABOC wthhhh8 h bhk8iia£-Hif HA nOAOBHHA CCAO WT BHIIIHM G3h8t, AAC HHttH’bA IIOAOBHHA, CX AIAHH H CX BfCT IjpHJfWAj HTO 8 KOAOCT qcpllhSCKOH, WT HCI1HCOK SA BHK8n.\ cct *«8 h wt rCnACKA\H IipARAA AAAHic H BHK8nACHic H nOTBpXKACHÎIO TAA BHIU IIHCAHAA IIOAOBHHA CCAO (x)h8t CX MAHH H CX BCCT npHjfWA HCIIO— p8uichh8 hckoahw ha b^kh. H hh aact hc 8a\hiuaiot. Gaa\ rcnux BCA-kA. ÎS Jac, ^spAA> aaapt a. Pecetea timbrată căzută. A,8MHTPAUIK0 IţJc$AH Eca floroijscT. Toma. Pe Vo: Onut de sus. De la Barnovschie Vod pentru Onutul viş. No. 4. Orig. 28 X 20 cm. — Hârtie. 11 rânduri. Traducere: t Io Miron Bărnovschie Moghila Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn al ţării Moldovei, Domnia Mea a dat şi a întărit slugii noastre Isac Stârcea diac dreapta lui ocină şi cumpărătură, satul Onutul-de-Sus, dar jumătatea de jos, cu moară şi cu tot venitul, care este la ţinutul Cernăuţilor, dintr’un ispisoc de cumpărătură pe care îl are el de la Gaşpar Voevod, că el şi-a cumpărat acea jumătate de sat Onut de la Ionaşco Stroici, fiul lui Stroici Logofătul, pentru o sută şi patruzeci de taleri de argint şi din direse de cumpărătură pe care l-a avut tatăl său Stroici Logofăt de la Ieremia Moghilă Voevod. De aceia să-i fie şi de la Domnia Mea dreaptă danie şi cumpărătură şi întărire acea mai sus scrisă jumătate de sat Onut, cu moară şi cu tot venitul, nemişcat in veci de nimeni. Iar alţii să nu se amestece. însuşi Domnul a poruncit. La Iaşi, 7134, Mart 30. Dumitraşco Ştefan Mare Logofăt. Toma. www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 93 3. 1631 (= 7140), Nov. 2. Judecata lui Moisie Movilă Voevod. în pricina lui Gavrilaş Ma~ teiaş Vornicul cu Isac Stârcea şi Mihalcea Durac. t Io Moisi Moghilă Voevod bjieiu mlstiiu gospodar zemli mol-davscoi. Adecă s’au pârît de faţă Înaintea Domniei Meale şi a tot Svatul Domnii Meale boiarinul nostru Gavrilaş ce au fost Vornic cu Isac Stârcea, zicându înainte Domniei Meale Gavrilaş Vornicul că i-au jăcuit Isac Stârcea o cocie cu caftan, cu săbii ferecate, cu rafturi şi cu o mie şi şe[se] sute de galbeni buni şi cu tot ce au avut el la eşirea lui Bămovschie-Vodă la Hârlău. Iar Isac Stârcea el s’au tăgăduit, de au zis că nu ştie nemic, nici o au jăcuit el. Iar apoi Gavrilaş Vornicul şi-au prinsu un raftu dintru aceale rafturi ce au fost în cocie, cându au jăcuit-o, în de faţ[ă] la un Turcu la laş, şi l-au strânsu Gavrilaş Vornicul de să-ş pue so-dăşul de unde au luat acel raftu. Iar Turcul el ş’au pus sodăşul pre Isac Stârcea, de au zis că i l-au zălogit pentru doisprezeace galbeni buni. Dup[ă] aceaia Domnia Mea şi cu tot Svatul Domnii Meale iar am întrebat pre Isac Stârcea de unde au luat acel raftu să-ş pue sodăşul. Iar Isac Stârcea au zis că i l-au dat Bă-lasco Peancul de la Bămovschie-Vodă, iar Gavrilaş Vornicul s’au dus de au adus şi pe Bălasco Peancul de faţ[ă] înaintea Domniei Meale şi a tot Svatul Domniei Meale ca s[ă] bie sodăş Stârcea, iar Bălasco s’au tăgăduit, de au dzis că nu ştie nemic, nici i-au dat nemic. Iar apoi Isac Stârcea de bun[ă] voia lui, făr nirio strânsoare, au spus înaintea Domniei Meale şi a tot Svatul Domniei Meale cum au luat el acea avuţie şi o au împărţit cu Mihalcea Durac. Iar Mihalcea Durac el s’au tăgăduit că nu ştie nemic, ce-i năpaste. Iar Isac Stârcea au adus mărturie pre Alexandru din Hârlău, de au mărturisit cum au văzut cu ochii puindu Mihalcea Durac bani pe calul lui. Şi au arătat Isac Stârcea şi zapis de la Mihalcea Durac, cum s’au fost tocmit ei amândoi în de sini pre acea bu-n[ă]tate ca [să] nu vădească unul pre altul. Deci Domnia Mea şi cu tot Svatul Domniei meale, văzându atâta pagub[ă] de spră dânşii ce au făcut boiarinului nostru ce mai sus scriem, Gavrilaş Vornicul, le-am găsit Domnia Mea şi cu tot Svatul Domniei Meale lege ca s[ă] plătească toţi bani şi toată paguba şi avuţia lui cât[ă] www.dacoromanica.ro 34 Constantin şi Marcela Karadja s’au jăcuit şi să n’aibă a să pâri de această pâră nici odânăoară în veaci înaintea curţii Domniei Meaie. Pecete mică domnească în ceară roşie. U las, vă leat 7140, Noev. 2. Sam g[o]sp[o]d[i]n veleal. Moisi Voevod. t Petrea Pe V° foii a doua: Cartea de la Moisii-Vod[ă] când s’au vădit Isac Stârcea că au jecuit pe Gavrilaş. — No. 25. Orig. 30 x 19 cm. — Hârtie. 22 + 4 rânduri. 4. 1631 (=7140), Novembre 30. Jspisoc de la boierii mari pentru fixarea sumei datorite de Isac Stârcea şi Mihalcea Durac ca despăgubire către Gavrilaş Mateiaş. t Se ubo mi az Ghianghea Vel Logof., i Lupul Vel Dvornic dol-niai zemli, i Lupul Vel Dvornic vişniai zemli, i Savin Prăjăscul Hetman i Pârcălab suceavscoî i Başotă Vel Vistiarnic, i Apostol Vel Ceaşnic, Grama Vel Stolnic î inii boleari ot Div[a]nu g[os]-p[o]d[in] ego m[i[l[o]st[i]i, scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum s’au fost pârât dumnialui fratele nostru Gavrilaş ce au fost Vornic Mare cu Isac Stârcea şi cu Mihalcea Durac pentru neşte bani, o mie şi trei sute de galbeni, şi pentru neşte căftane şi săbii ferecate şi câteva unealte ce i-au fost luat de la Hârlău, când s’au fost ducând Bamovschie Voevod. Deci i-au rămas de-naintea Divanului. După aceaia, deacă i-au rămas să-i plătească, ei au venit înaintea noastră şi s’au tocmit ca să-i dea unul câte patru sute de galbeni şi cincizeci, şi le-au iertat dumnialui să nu ia câte două sute de galbeni bani gata, iar Stârcei i-au iertat mai mult cu nişte unealte, anume o dulamă de adamască şi o dulamă de atlas cu blane şi o blană de $ jder, o blană de vulpe de spinări, un căftan de zarbrâ de cea bună, un caftan de adamască de jder şi cu bumbi11 de "mărgăritarul, şi zeace caragii, o sabie ferecată, o lăduncă de douăzeci de talere, un covor nou, o scoarţă, o co-ciue cu > hamuri. De această mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră, ca să s[e] ştie. U las, lt. 7140, Noev. 30. www.dacoromanica.ro Documensele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 25 Gheanghea Vel Logof. Az Lupul Hăbăşescul, Az Lupul Vel Pătraşco Başotă, Dvornic Dvornic iscal. Vel Vestiemic Savin Prăjescu. .... . . . (peceţi aplicate) Pe V°: Ispisoc de la boiarii cei mari de mărturie cum s’au părât Gavrilaş Logof. cu Isac Stârcea şi cu Mihalcea Durac pentru jac, şi i-au rămas. — No. 26. Orig. 31 x 19 cm. — Hârtie. 17 rânduri. 5. 1632 (=7140) Iulie 15. Alexandru Iliaş Voevod întăreşte lui Isac Stârcea jumătate din satul Onutul-de-Sus, partea de jos. f Iw fliwădNApS Hahqiu Rockoaa cxifi» AMCTii» rcnAps simah auvaaabckwh wJKt rcnARMH a^Ah iiotbpxjkahjIom ca8sh haiuciuS HcdK &Tps>rk *ro npaBoio wtmhnnS h BHKSnAiNii, iioaobhhx C*A0 WT BhUIHIH G0n8t, NH>KNdd MdCT, CX Ep$A MAHH WT EhUI-HHÎH H CX BICT fipHJ[0A> MTO 8 BOAWCT KdKo M (CT IA»8 H WT rCABMH npdBd WTMHHH8 H BHKSflAf Nlf H 8pHK H noTspxstAfHif cx Bxcka\ a^oa^m HinopSiuiHHO «a\8 nhkoahîk Ha B'kKH, H HH A<»CT Hf SAtHMdfT. Gd.tt rilAHX KIA"feA. & IdC, AT. SpM» »A. (T. i'iaur-k Eia Aoro^WT 8«i. icKdA. KpxcT-fc ^dAiiraH. Pecete de ceară roşie. Pe Vo: MdCT G)n8t Khiu. Orig. 30 X 19 cm. — Hârtie. 9 rânduri. Traducere: + Io Alexandru Iliaş Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn ţerii Moldovei, iată Domnia Mea am dat şi am întărit slugii noastre Isac Stârcea dreapta lui ocină şi cumpărătură, jumătate din sat din Onutul-de-Sus, partea de jos, cu vad de moară la www.dacoromanica.ro 26 Constantin şi Marcela Karadja Vişina şi cu tot venitul, care este în ţinutul Cernăuţilor, dintr’un ispisoc de cumpărătură ce l-a avut de la Gaşpar Voevod şi din ispisoc de intăritură de la Barnovschi Voevod, că şi l-a cumpărat de la Ionaşcu Stroici Logofătul pentru o sută şi patruzeci de taleri de argint din diresul de cumpărătură ce a avut tatăl său Stroici Logofăt de la Ieremia Moghilă Voevod. De aceia să-i fie lui şi de la Domnia Mea dreaptă ocină şi cumpărătură şi uric şi intăritură cu toate veniturile, neruşiit de nimeni în veci. Şi altul să nu se amestece. însuşi Domnul a poruncit. La Iaşi, anul 7140 Iulie 15. Pecetea domnească timbrată, căzută. t Gheanghea Vel Logofăt am făcut şi am iscălit, t Cârstea Damian. Pe Vo.: Parte din Onut-de-Sus. 7140. No. 3. 6. 1632 (7141), Novembre 6. Zapis pentru a patra parte de Onut. t Adecă eu Tinco cel bătrân ot Grămeşti, ce au fost vătfaf] ot graniţă Topcean, şi braţ ego Griga, moşneni bătrâni de Onut-de-Sus, şi Fodor Didiche ot Dobrinăuţi, din sămânţăia lui Vertăian, şi Marco ot Arjavinţă şi Isache... (spaţiu alb), ficior vătăman[ului] ot Horoşăva, fiindu noi toţi moşneni din ţara Moldovii şi mă-gieşi dimprejur din Ţara-de-sus, iar acmu sântem lăcuitori ot Hroşova, în ţărmurilea Nistrului, lăcuitori de Ţara Leşască şi din Moldova, acmu noi toţi mărturisăm cu sufletele noastre, precum ne-i drag Dumnezău cela ce-i întru Svânta Troiţă, Părintelui, Fiului şi Duh Svânt, cum credem intru Svânta Troiţă şi cu svânta dreptate mărturisăm cini au ţânut din veci moşâia Onut-de-Sus, noi toţi câţi scriem mai sus ştim cu sufletele nostre cum au ţânut Io-naşco Halovca şi cu Bran Frăţăian, iar, după moartea lui Frăţăian, au ţânut ficior lui Frăţăian, Ionco, iar după moartea lui Ionco a ţânut-o Bran Scripco, şi ş’au făcut moară din pajeşte, şi a ţânut-o în zilele lui Ion Sâfnion Moghilă Voevod pân au vinit’Coreschi, şi l-au ucis Căzacii pe Coreschi, iar dup[ă] puţânţă] vreamfe] au rămas acea sâlişte pustii pân la Domnii lui Alexandru-Vod. Deci au venit feciorul lui Ionco, Ghiorghie, nepot lui Frăţăian, ot Moldova, www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 27 şi ş’au făcut şi acela moară într’acela loc, pe locul lui Scripco, unchiu-său. Pentru acee sântem noi toţi marturi cu sufletele nos-tre, şi această mărturie o dăm dumisale lui Ghieorghie sin răposatului Ionca, nepot lui Frăţăian ot Vaslovca, să aibă credinţă la starostele] ot Cernăuţi, unde este Scaunul Mării Săli lui Vodă, şi la alţi boieri cari or fi aleşi de credinţă Măriei Sale lui Vodă, iar noi, cum ştim cu sufletele noastre, mărturisăm cum nu es[te] amin-trele. Iar pre sat dum[nealui] feciorul Stârcei lui Pătrăşcan, anume Isachi Stârcea, ce el zice că are parte în toate hotarele Onutului-de-Sus în moşia răposatului Ionaşco Halovca şi răposatului Frăţăian, noi cu sufletele noastre nu ştim să ţâie cineva acea moşâie din sămânţâia Stârcei, făr decât ştim că au cumpărat Pătraşco Stârcea o parte a popei de la Romanca, ce le au fost cumpărătură partea popei, ce au fost cumpărat Ionaşco Halovca, stâlpul cel din jos pe Nivru, unde sânt şi seamne bune şi se cunoaşte cari moşiani pe unde a ţinut, şi noi sântem martori bătrâni: unul sântem de şaptezăci de ani, alţâi şi de ootzăci de ani, şi aşa ştim cu sufletele noastre cum au cumpărat răposatul Stroici Vel Logofăt ot Făgăraş partea popei şi de la Iacob, ginere lui Făgăraş. Pentru aceaia noi mărturisăm cu această scrisoare a noastră, nu cu altă, ce cu sufletele noastre, să fie procletu şi anaftima şi arămafta de trei sute şi 18 oteţi'din Nichei, de ştim noi să hi ţinut moşii Stârcii vre-o moşâie la stâlpul cel din sus a Onutului-de-Sus, făr de ce ştim acea parte cumpărată parte popei, şi ş’au făcut Pătraşco Stârcea moară pe apa Nivrei, şi acolo au ţinutu. Iar această scrisoare a noastră deschisă şi driaptă, cu giurământ mare şi cu afurisanie, această scrisoare o dăm din mânule noastre denainte dregătorilor şi dânainte vât[ă]manului Ioan de Hroşova, satul Vlădică! ot Cameniţfă], şi intr’acesta chip cu mărturii sufletelor noastre o dăm pre mâna dumisali lui Gheorghi şi o trimitem la staroste ot Cernăuţi, la Scaunul Măriei Sale lui Vodă. Şi aceaste toate lăsăm pe credinţa sufletului dumisale pan Onciul Iorăşescul, carile este de credinţă mare Mării Săli lui Vodă şi a toată ţară Moldovei, aşijderi şi pe credinţa altor oameni de ţânut Cernăuţilor, cari or şti bini ca şi noi. Iar cini n’a mărturisă drept cu sufletul său acela o să de râspunsu înainte infricatului giudeţ, care giudeţ aşteptăm la a doua venire a Domnului nostru lui Hristos, iar noi mărturisăm pe bâtrăneţăli noastre şi pe agonisita trudii noastre şi www.dacoromanica.ro Constantin şi Marcela Karadja pre viaţa traiului nostru şi ceştii lumi, ca să fie aceasta de credinţă Domniilor Voastre. Vito. 7141, Nomvr. 6. Pis popa Ştefan de Hroşova. t Tinco. t Io Moncean. + Griga. t Fădor Didiche. t Isache. t Marco. Pe Vo. foii a 2-a: Zapis pe a patra parte de Onut. Orig. 33x20.—Hârtie. 29+11 rânduri. 7. 1635 (=7143), Febr. 15. Judecata lui Vasile Lupu Voevod în pricina lui Gavrilaş Mateiaş cu Isac Stârcea, f Io Vasâlie Voevod bjieiu milostiiu gospodarii zemli mol-davscoi. Adecă s’au pârât de faţă înaintea Dumi Meale boiarinul nostru Gavrilaş ce au fost Dvornic Mare cu Isac Stârcea pentru jac ce l-au făcut la Hârlău la eşirea lui Barnoschi Voevod. Deci Dumnia Mea am pus zi lui Isac Stârcea, să aibă de astăzi, in Fevruar din cincisprezeace, într’alte 15 zile să-i plătească toată paguba ci i-au făcut, bani şi caftane şi argint, iar, de nu-i va plăti până la acea zi, să aibă Vornicul Gavrilaş a-i lua ocinele şi casele şi vecinii, şi să-1 scoaţă şi pre dânsul din casă, şi nime să n’aibă a-1 ţinea şi a-1 opri preste cartea Dumi Meale. Sam g[os]p[o]d[i]nu velei. U las, veleat 7143, Fevr. 15. Pecete domnească cu ceară roşie. Io Vasilie Vovoda. f Focea. Pe recto foii a 2-a: Io Vasâlie Voevod bjeiu milostiiu gspodar zemli moldavscoi, adecă Dumnia Mea am pus zi lui Isac Stârcea, de astăzi, Fev* 15 zile, într'alte cinsprezece zile să aibă a-i plăti toţ banii cu câţ i-au [luat], şi caftane şi arginturi, iar, de nu le va plăti toate la această zi, in 15 zile boiarinului nostru, lui Ga vrii ce-au fost Vornic Mare, iar dumnealui să aibă a-i lua moşiile şi casele, cu vecini cu tot, cu ce va avea, şi să-l scoaţă şi din casă afară, pentru avuţiia lui ce l-au tălhuit, şi nime să nu cutează lui a-i ţinea şi a-i opri preste cartea Dumi Meale. www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 2$ Sam g[os]p[o]d[i]nu veleal. U las, veleato 7143, Fev. 15 dn[i]. (Fără semnătură domnească sau pecete.) t Focea. Pe Vo. foii a 2-a: Jac a Stârcei. Orig. 31=20 cm. —Hârtie. 10 şi 9 rânduri. Pecetea, de pe un inel, este foarte frumoasă şi clară, cu capul de bou Incunjurat de inscripţia „Io Vasile Voevod zemli moldav." 8. 1636 ( 7144), Ian. 15. Zapisul boierilor dat lui Gavrilaş Mateiaş Vornicul, pentru moşiile ce primeşte de la Isac Stârcea ca despăgubire. f Adecă noi Başotă Logofătul cel Mare şi Uriache Spătarul cel Mare şi Gheorghie Păharnicul cel Mare şi Iordachie Vistiarnicul cel Mare şi Buhuş biv Vistiarnic şi Ciogolea, pârcălabii de Hotin, şi Mălai ce-a fost Vestiamîc şi Toderaşco al treilea Logofăt şi Du-mitraşco Gheanghea şi Constantin Ciogolea şi Ştefan Murguleţ şi Pătraşco Postelnicul şi Lupul biv Cupar şi Ipachie Murguleţ şi Costantin Drăgăşescul şi Gheorghie Corosteanul şi Lupul Giunescul şi Lupul Stroiescul şi Hâjdău şi Nacul de Malinţ şi Ionaşco Grozăvăscul şi alţi mulţi feciori de boiari, adecă au venit înaintea noastră Isac Stârcea de ne-a mărturisit cum s’au fost tâm-plat cu Mihalcea Durac la eşirea lui Bămovschie-Vodă Dumizeu-1 pomenească, la Hârlău, de au Jecuit o cocie a Vornicului Gavrilaş, de-au fost loat din cocie bani gata o mie şi trei sute şi şasezeci de galbeni şi o dulamă de atlas cu blane şi o blană de jder, o blană de spinări de hulpe şi un caftan de zărbâ cea bună şi un caftan de adamască cu jder cu bumbi de mărgăritari, şi zeace caragie, şi o sabie ferecată cu argint, şi o lăduncă ferecată de 20 taleri, şi un covor nou, şi o scoarţă nouă, şi alte multe unealte, şi cocia cu bulgarii şi hamuri noaâ. Pentru care lucru fost-au pâră multă şi tot l-au rămas Vornicul Gavrilaş întâi d’inaintea lui Moisei Vodă şi de la Alexandru Uiaş-Vodă şi de la dumnialui Domnu nostru Vasilie-Vodă cum are şi Vornicul tot cărţi de rămas, şi Mihalcea Durac ce au fost partea sa de ban[i] el a plătit deplin, iar Stârcea ce-au luat parte den bani şi aceale unealte toate şi veş- www.dacoromanica.ro ăo Constantin şi Marcela Karacfja minte şi postave şi tot ce mai sus scrie, cu code cu tot, tocmitu-s’au, după ce l-au agiunsu leagea şi s’au aflat adevărat vinovat, dat-au Isac Stârcea dumisale Vornicului Gavrilaş partea sa de moşie diriaptă, a treia parte de sat de Boian, partea den sus, cu vad de moară, şi giumătate de sat de Onutul-de-Sus, partea den gios, cu vaduri de moar[ă] pe apa satului, ce i-au fost cumpărătura de la Ionaşco Stroid, şi satul Lăzianii, ce i-au fost cumpărătură, împreună cu Musteaţă, de la Cristina, giupăneasa lui Ghiorghie pârcălabul de Hotin, care parte şi a lui Musteaţă vinitu-s’au lui, căci au fost giupăneasa Stârcei nepoată lui Musteaţă, iar pârcălabului Gheor-ghie aşijderea i-au fost cumpărătură acel sat Lozianei de la Lăzian şi de la Nedelco, iar de moşia giupânasei Stârceii şi cu locuri de mori şi de hălăşteaie pră apa Borădacei, şi derease ce au avut pre aceaste ocine ce-s mai sus scrise, datu-le-au pre mâna Vornicului Gavrilaş, şi de moşie şi de cumpărătură. Şi intr’această tocmeală fost-au şi fraţii Stârcei, Costandin pârcălabul şi Darie Stârcea; fost au şi Neculai Silistrariul şi altă seminţie a lor. Intrebatu-i-au şi Isac Stârcea şi Vornicul Gavrilaş s cari vor să cumpere această ocine, ei să le cumpere, iar, de nu, de aemu înainte nime din fedori sau din ruda lor să nu încapă a mai scumpăra, nid a mai părâ de această pâră, căci s’au tocmit de bună voie denaintea noastră, ca să-ş facă Vornicul direase domneşti, şi să-i fie [du]m[i[s[a]le ocine şi cumpărături diriapte, cu tot vinitul, în veaci. Şi pre mai mare credinţă pusu-ni-am peceţile la acest adevărat zapis, să să ştie. U las, vito 7144, Ghen. 15. Pătraşco Başotă, Vel Logofăt. Az Lupul, biv Logofăt Ureache Vel Spatar, iscal. iscal az (sic) pisah. Az Ionaşco Lungul, iscal. Az Toderaşco treti Logofăt Lscal. Az Simion Neafnu], biv Vistiernic. Az Pătraşco, biv Postelnic. A[z] Dumitraşco Buhuş. Az Nacul, iscal. biv Vistiarnic. Az Costantin, iscal, Ciogolea. Az Pătraşco, Vel Armaş. Az Ipatie Murgoleţ, iscal. Az Talpă, Comis. Az Costantin Drăguşescul. Pe Vo. foii a 2-a: Pe pol Onutul-de-Sus. A Stârcei să Duraci. No. 12. Orig. 42=23 cm. — Hârtie. 26 rânduri. Az Darie Vist. Az Lupu Stroescul. Az Iordache Vel Vistiernic. www.dacoromanica.ro Documentele moţiiilor cantacuzlneşti din Bucovina 51 9. 1636 (7144), Ianuar 15. Vasile Lupu întăreşte lui Govrilaş Mateiaş moşiile date de Isac Stârcea ca despăgubire. t Io Vasilie Voevod bjeiu milostiiu gospodar zemli mol-davscoL Adecă au vinit innaintea noastră şi înăintea boiarilor noştri a mari şi a mici sluga noastră Isac Stârcea de ne-au mărturisit cum s’au fost tâmplat cu Mihalcea Durac la eşirea lui Bră-novschie-Vodă de la Hârleu în sus, de a jecuit o cocie a boiări-nului nostru a lui Gavrilaş, ce au fost Vornic, de i-au fost loat dirt cocie bani gata o mie şi trei sute şi şasezeci de galbeni bani gata, şi o dulamă de adamască, şi o dulamă de atlas cu blane, şi o blană de jder, şi o blană de spinări de hulpe, şi un căftan de zarbâ de cea bună, şi un căftan de adamască cu jder, cu bumbi de mărgăritari, şi zeace caragle şi o sabie ferecată, şi o laduncă cu argintu de 20 de taleri buni, şi un covor nou, şi o scoarţă nouă, şi cocia cu hamuri cu tot; pentru care lucru fost-au şi pâră multă la Moisei-Vodă şi la Alexandru Iliaş-Vodă şi tot l-au rămas Vornicul Gavrilaş, cum are şi cărţi de cum au rămas Stârcea şi Durac, şi ce au fost partea lui Durac el au plătit partea sa de bani deplin, iar Stârcea, pentru ce-au loat den bani giumătate şi aceale veşminte şi postave şi toate ce-s mai sus scrise, tocmitu s’au după ce l-au agiunsu leagea şi s’au aflat adevărat vinovat, dat-au Isac Stârcea Vornicului Gavrilaş partea sa de moşie direaptă, a treia parte de sat de Boian, partea den sus, cu loc de moară, şi giumătate de sat de Onutul-de-sus, partea den gios, cu loc de moară pre apa satului, ce i-au fost cumpărătură de la Ionaşco Stroici, şi satul Lozianii, cu loc de hălăşteaie şi de mori, pre apa Borodacei, ce i-au fost cumpărătură Stârcei cu Musteaţă pârcălabul de la Crâstina giupăneasa lui Gheorghie pârcălabului de Hotin, care parte a lui Musteaţă încă sau venit Stârcei de pre giupâneasă-ş, căci au fost nepoata lui Musteaţă; care sat fost-au cumpărătură pârcălabului Ghiorghie de la Lăzian şi de la Ne-delco, fost-au de moşie giupănesei Stârcei. Şi direase ce-au fost avându Isac Stârcea pre aceaste odne ce-s mai sus scrise, şi de moşie şi de cumpărătură încă le-au dat pre mâna Vornicului Ga-vrilas. Şi au fost aceasta tocmală şi cu ştirea fraţilor săi şi a www.dacoromanica.ro Constantin şi Marcela Karadja 32 rudelor sale, ca să cumpere aceaste ocine, şi n-au vrut nlme să’ntoarcă. Pentru aceaia, văzându Domnia Mea de bună voie tocmeală şi plată, aşijderea şi Domnia Mea dat-am şi am întărit boiarinului nostru Vornicului Gavrilaş pre aceale ocine ce-s mai sus scrise, ca să-i fie şi de la Domnia Mea ocine pentru ale sale direapte bucate, bani şi avuţie ce i s’au loat, şi nime de amu să nu mai scornească pâră nici dănoară în veaci prespre această adevărată scrisoare a Domnii Meale. Să să ştie. U las, vl. 7144, Ghen. 15. Sam g[o]sp[o]d[i]n veleal. (Pecetea domnească cu ceară roşie.) Az Patraşco Başotă Vel Logofăt. Pe V° foii a 2-a s Lozenii şi Onutului-de-Sus şi a treie parte de Boian. — No. 6. Orig. 42 + 28 cm. — Hârtie, 27 rânduri. Crâstina, giupăneasa lui Gheorghie, pârcălab de Hotin (zis Lozonschi), menţionată în doc. 8 şi 9, este soacra lui Ieremia Movilă Voevod şi deci mama vestitei Doamne Elisaveta. 10. 1656 (= 7144), Mart 17. Zapisul lui Pătraşco Băldescul, prin care vinde Vornicului Ma-teiaş Gavrilaş jumătate din satul Cernaucă, aproape de Cernăuţi. Adecă eu Pătraşco Băldescul, feciorul ...(spaţiu alb), scriu şi mărturisescu cu cesta zapis al mieu cum eu de bună voia mea, de nime nevoit, nici asuprit, am vândut a mea direaptă ocină şi moşie din mic din impărţăre ce am avut cu ...(rupt), cu feciorii lui Miron din Sinehău, de la Eremia-Vodă, giumătate de sat de Cernaucă, cu vadţuri de mori şi de pive pre valea satului, ce iaste în ţinutul Cernăuţilor, ...(rupt)..., ce giumătate de sat am vândut dumisale giupânului Gavrilaş Mateiaş V[omi]cu cu dirept o sută şi optuzăci de galbeni, bani buni, însă şi cu nişte zapise ce am fost pus eu zălog acea parte de Cernaucă, la fata lui Orăş, giu-pâniasa Onciului Iuraşcovici, pentru un inel de aur direptu şăsă-zeci de galbeni de aur. Care zapise am făcut eu de zălojitură pre acea giumătate de sat, suntu acumu toate pre mâna dumisale Vornicului Gavrilaş, iar... (rupt) ...ţi bani toţ mi-au dat dumnialui www.dacoromanica.ro mum» ^">i ‘i'IUjB#,! HfumiTilniM n'ii .•ijviii»a<cn*«t u nlrl«n I Jitia. « ‘i Jlltn M Lp<. » »». J, wnimidtlM |fchfinij»^l.tey ^nutero . 4,’sin ^ ulfntf|l|« UHJJ llljlîq, t lUiMC-l ’M/MţftH k HfU '«UllMj.Jbiin .. .I.J/1H « • >M'rtn«iAA rnJK:"r ' tllt I • MO*l| *^nn#>«T< fcitMfMc-. nim ni» '««A c4AH»»nam&f IHUIHHH II liMMUţ- iViwnt#^» nrij k MMC M ţMnM ft.H'M'nj, .T! fi 0 I* i «trie tlIMrtu "»rt #»» jm»»| mii t'B »c iimuiMu »cj C<5«J linluinuiRn ummi ««fU'ITW 1 6i^<* nrton • UllM M»M»«r»«rO 9 ** K(liMA« . KkiţK»n 1r\ ţirtrtet/ttuiyt* 11.-. ■ ■, "N'. . T|i^î r WT SfMAH HdUlf A\0A AdBCT"feH (sîc) KX d-feACKdd SfMAH H pdSEHBdd WHH WE-feABU TOrAd ld THCfel|l H TpKÎCTd H lllfCT AfC’k'T Sl’H A®EpH, nHH-feSH rOTOBH, H H*feK0AHKHJ[ WA*^AH H CpfEpO Sd MH0T0 U,-feH0 H EMAO cfe Tfrdrt Sd CfrO A’fedO, H HdH- 3 www.dacoromanica.ro 54 Constantin şi Marcela Karadja np-fc/KA£ Rp-bMCHc npbA fllorcn RocBOAd, H np-bA dAcădHApS K«(-BOAd, h esc 30CTdA hx wt np-bA rocnoACTBoy a\h hjuic B'kpuiH H nOMHTCHÎH EOA*bpHH 1'dBpHAdll] KfAHKin AOrOCT KdKO Hd BCAHlţbH B-bpA 8Kd30Bd/\ np-bA naa\H ahctobc sa np-bp-bKdHic h sa socTdHic WT TH3f 1’OCnOAdpH H HO nOAOBHHd H3 TOd HiWfcNIf MTO EKIA MdCT AlHXdAHCBH £,8pdK, WH SjjidTHA-CA, Td SdnAdTHA CBC HCnAEHd MdCT cro BE pElţb H d IU £ A\ O y B-bpHOMOy H nOHHT£HHOA\S EOA-bpHH nan8 1'aBpHAdiuS bcahko A\oy Aoro4»CT. fl CASra Haine HcaK CTEpna WH BECTdA-CA 3d CI’O A0KPd BOA*b, HfKHAX H£nON$?KA£H, dHH npHCC-AOBdH, AaJV A nOTOM MdCT AlSCT-bl^E nspKEAdB npHXOAHAOC BE MdCT KH-brHHH CTXpMOdC, nOHCJK EKÎCT BH$Kd AlSCT-blţEBH nBp-KEAdE, KOTOpOlO CCAO EKiCT KSMCJKHO 1’eWprVeBH nSpKSAdE WT As-siiaH h wt HcACAiio h ekiao npaso sa A'feAMHHS KH-brHHH Ctep-MOdf H Hd PCACHVC MTO HMdA CASPd HdIUC HcdK GTSpKb Hd T~bX WTHHHH, ClţlCJK nOAdA HX BE pElţ-b HdUlCMOy B"bp HOMOy H nOMHTC-HHOA\S EOA-bpHH ndH$ 1’dBpHAdlUKO BCAHKi'H AoTO^CT, dAC CE SSHdH C KEC-bM EpdTH H nAC AWHHlţH M CPO H HHKTO HI X«T-bA HCKSlIHTH T^X WTHHHH UE AHIUHAH HX H3PHEAC HH. HlIO MKI BHA’feKWC MfJKAO HIIAIH HX A^BP0*0-*110* TOKMCJK, H A\KI TdKOJKACpC H WT HdC AdAH H nOTBpSAHAH CCA\H HdUICA\S R-bpHHO.HS H nOMHTCHHO A\Oy EOA-bpHH (IdH$ rdBpHAdlll FiCAHKOA\S doTO^CT Hd T^X BKilU pCMCHHHX TpCTdd MdCT CCAO GoidH, BKÎlUHdd MdCT, CE MbcTO 3d MAHH H nOAOBHHd CCAO RkIIUIIIH (x)hST, HH/KHdd MdCT, CE A\-bCTO 3d A\AHH Hd nOTOiyb CCAO H TKÎJKC CCAO doS-buiH CE A\’bCTO 3d CTdBH H 3d AVAHUH Hd noTOtyb Kopoajhcbh, Ad *ct fl"8 H wt xac npdBIH ot-HHH H SpHK H nOTBpEJKACHIC, CMOy H A’b'THA^ CTO H WHSMdTOM H np-bWHSMdTOA\ H np-bl{]SpdTO A\ H BECCMOy pOAS cro, KTO CC A\Oy HSECpCT EAHJKH bHIUlH cspoAHHK, CE BECbM A0X*A*m» Hcno-KOA-bEHMO HHKOAHJK EE B*bKH KbHHiH. f] X0TdP THM np"bAPCMCHHHA\ TpCTdd MdCT CCAO EoidH BKIUlHdd MdCT CE A\*bCTO 3d A\AHH H nOAOBHHd CCAO BKIIUHÎH (x>HST, HH/KHdd MdCT, CE A\~bcTO 3d MAHH Hd www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 55 nOTOIţ-t Ct.10 H TKÎJK Cf.10 dostnill CX AffcCTO 34 CTABH H 34 M.IHHH H4 nOTOM'k EopOAAHtBH, A<* fCT f A\\OT4pH, IIOK$A!4 KoCTAKTMII 4orO.AA H IlonxCK&A nxpKXA4B0B( .\0THNCKCA\0\* H B’kpA n4H4 i'p4A\4 li j^$A\H-TpS KxpKX nxpKX.lAEOKf (TUPt) H B^pA nAHA lopPAKH nXpKXAABA HO-BorpAACKOMoy h B-fcpd nana 1'pHropYi JJp-kKf 6nxT4p*b h s-kpa nana ftnocToa KatapvîSa Hoctc.uihka u s kpa nana Ilx.ia A'f KHCT-bpiiHKa h B-bpa nana Toata Gtoanhka h B-bpa nana ASMHTl)JlllK0 Koa\hca H B-bpa BXCH EO.rbpH H4LUH_\ AtOaAaKCKH.X, Bf.lHKII.tt8 H AlA.tHAtH. fi, no H4UIH.U JKHBOT H roCnO^CTBAHIf, KOPO H3BlplT POCIIOAHtlh KoTK emth rocnoAapx aaoAAABCT-bH 3 sa CTAKi H CX Kfci npHX«A> HTO ICT 8 KOAOCT MipNxSiyKOAX, TOd npOAAAH ipo axactz ridH8 1'aKpHAaiu MxTiraui EiahkoaxS florocjwTS sa (loc alb) Aii bhthjj h kxctaa c-k naH 1'aKpHAdiu AlxTÎraiu Bia flopo^fT h sariAATHA HcriAXHd THjf khuj iihcjiihy nHSH (loc alb) Afj KHTHJf KX p8K ^,8 AXHTpdUJKO E8pAX H AfXTH ITO Ha^HH, WT np^A KXCkMH HAAXH H HOJK AXH I3K0 SKHA'kjfOAX AXIfKAS HHAXH AOEpOKOAHOlO TOKAXIÎK H IIAXHOK nAdT8, A AXH 11|I13K CXTKOpH_\OA\ ipo axat. nan8 1'aBpHAAiU MxTiraui EiahkoaxS floro$iTS ciax hăis CBfA’iiTfACBOAX, idKOJK AJ CXTKOpHCd BHAH H Hdp-feA*Nil WT PCnAH8 IPO AAACTX H HAIU BIAHKOH Kp-fenOCTH H IlOTKpXÎKAIHÎC flOCTAKHAH ICAXH Hdlll! niMAT H CX Hdill pXKH IlOAnHCAJfOAX KX ÎIAX8 HCTIHOAX8 sanHCOAX haiuiax. H as EopxA*kH$A SpHKap caax nncaa pxKd kaachaa Aa cx shait. IIhc 8 Iac, k a. spAis, filai pi. Urmează iscăliturile şi peceţile. Pe Vo. foii a 2-a s Martineşti la Cernăuţi. — No. 34. Orig. 42 / 28 cm. — Hârtie. 15 rânduri. Traducere s t Adică noi, Dumitraşco Şoldan, Mare Vornic de Ţara-de-jos, şi Toader Petriceicu, Mare Vornic de Ţara-de-sus, şi Iordache fost www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 39 “Mare Vistiernic şi Toma Mare Stolnic şi Hracli Clucer şi Grama Mare Jitnicer şi Bălan Aga şi Racovif[ă] Cehan al doilea Logofăt şi Petraşco Ciogolea pârcălab de Hotin şi Gheorghie Roşea fost Vistiernic şi Eremia Vornic şi Neanul Vornic şi Costantin Vornic şi Pătraşco fost Postelnic şi alţi boieri de la Curtea Măriei Sale Domnului scriem acest zapis al nostru de mărturie cum că au venit înaintea noastră Dumitraşco Burlă.... (rupt), cu mama lui, Iliana, de bună voia lor, de nimeni siliţi, nici asupriţi, şi au vândut dreapta lor ocină şi moşie dintr’un uric ce au avut de la Ştefan Voevod, jumătate de sat din Mărtineşti, partea de sus, cu loc de iaz şi cu tot venitul, care este în ţinutul Cernăuţilor, au vân-dut-o Graţiei Sale dumnealui Gavrilaş Mateiaş Marele Logofăt, drept ...(loc alb în text) de lei bătuţi, şi s'a ridicat dumnealui Gavrilaş Matiiaş Marele Logofăt şi a plătit deplin acei mai sus scrişi bani ...(spaţiu alb) lei bătuţi în mânile lui Dumitraşco Burlă şi a mamei sale Iliana, în faţa noastră a tuturora. Şi, deci, noi, dacă am văzut între dânşii această de bună voie tocmeală fi plată deplină, şi noi încă am întărit Graţiei Sale dumnealui Gavrilaş Matiiaş Mare Logofăt prin această mărturie a noastră, ca să aibă a-şi face şi hrisov de la Măria Sa Domnul. Şi noi pentru mai mare putere şi întărire am aşezat peceţile noastre şi cu propriile noastre mâni am iscălit acest adevărat zapis al nostru. Şi eu, Borăleanul uricar, însumi am scris cu propria mea mână, să se ştie. Scris în laş, anul 7147, Mai 13. Az Dumitraşco Şoldan Az Toader Petriceicu Az Pătraşco Ciogolea Vornic. Vel Dvornic. biv Logofăt iscal. Grama Jic. Bălan Aga. Az Iordachi biv Vornic iscal. Constantin. Az Neaniul Dvornic iscal. Az Pătraşco biv Postelnic. Ieremia Venculescu. Racoviţ[ă] Cehan Logofăt. 13. 1642, Iunie 20 (Cernăuţi). Coste Grama cu fiii vinde o silişte nepotului său, Lupul Stroescu, pentru 200 de galbeni, „de la Troian până la Nistru“. Actul se află în Archiva Tribunalului Cernăuţi în traducere www.dacoromanica.ro 40 Constantin şi Marcela Karadja germană făcută de Comisia de delimitare în 1782. Resumat de d-profesor Iorga în Studii şi Documente, V, p. 399. 14. 1644 (=7152). Alegerea părţii lui Dumitraşco din moşiile de la Zastavna. t Eu Onciul Iuraşcovicî (rupt) biv starosta i Dumitraşco dă Zastavna şi Iuraşco şi Nalivaico şi Griga Grozăveascul scriem şi mărturisim cu scrisoarea noastră cum am ales lui Dumitraşco în Zastavna din giumătate de sat a şăsa parte ...(rupt), ce-i este moşie,, aşişdere ce are şi cumpărătură în Zastavna, din giumătate din sat» dăn a şăsa parte a treia parte, şi iarăşi mai are Dumitraşco ce au cumpărat din partea lui Andruşco, dăn giumătate de sat, dăn a şesa parte a treia parte ..(rupt) cumpărat de la fata lui Andruşco, şi iarăşi ce i se va alege moşie şi din ...(rupt) ocină şi moşie în toate ocinele, cu tot vinitul; să se ştie. Pis v Zasta[v]na, vl. 7152- Az Onciul Iuraşcovicî iscal. Petraşco. Toder. Pis Grigorie Ion Cazacul Grozăvescul iscal, pisai. Pe V°s Zastavna... — No. 27. Orig. 30-|-18 cm. — Hârtie, 10 rânduri. Documentul este rău conservat, fiind lipit de mult pe o alţi hârtie. 15. 1644 ( = 7152), April 24. Grozav şi nepoata sa Măricuţa vând lui Lupu Stroescul jumătate din satul Martineşti. t Adecă eu, Grozav, fratele lui Inatco, şi nepoata mea, Măre-cuţa, fata lui Inatco, mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră, de nimene îmbiaţi, nici împresuraţi, ce de a noastră bună voie' am vândut nepotu[lui] nostru Lupului Stroescul partea noastră din Martineşti, din ţinutul Cernăuţilor, giumătate de sat ce-au ţinut unchiul nostru Ciudinschi, anume... (spaţiu alb), fratele Bilavii, de~ rept o sut[ă] de lei de -argintu, bani gata, şi ne-au făcut plata de~- www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 41 plin în mânute noastre dinnaintea lui Isac căpitanul de Sinehău şi Dumitru Lehacinschi şi frate-său Vasilie şi Andreiaş Talpă şî Păntilie Barbovschi şi Dumitru Barbovschi şi Anghel şi şoltuzul cu Vel Părgar de Cernăuţi şi Isar şi Cucoreanul şi Ţântă şi alţi oameni buni bătrâni, vătămani şi alţi feciori de boieri şi preoţi, ca să hie dumisale ocină şi moşie neclătit nice odănăoară în veaci. Pentru câce ne-au fost moşie nouă din trei urice, şi ne-au fost nouă această giumătate de sat în partea noastră, făr de câtră alţi fraţi. Şi pre mai mare mărturie ne-am pus peceţile şî iscăliturile, să să ştie. U Stroieşti, lt. 7152, Ap. 24. + Grozav Vercesul. Andriaş sam iscal, sam pisai, t Dumitrie Lehacenschi. Isac Mircea iscal. Az Vasile Leacinschi iscal. Di[a]conu Onose Liţa. Dumitraşco Barbovschi. Isac Cucoranu. Pe Vo. foii a 2-a: no. 45. Orig.: 32x20 cm. — Hârtie, 16 rânduri. 16. 1644 (=7152). Cartea lui Vasile Lupu Voevod pentru jumătate din sătul Mar-tineşti, cumpărată de la Lupul Stroescul. Io Vasilie Voevodu b[o]jeiu m[i]l[o]stiiu g[os]p[o]dar zemli mol-davscoi dat~am cartea Domnii Mele slugii noastre Lupului Stroes-cului spre ceaia ca să fie tare şi puternic cu carte Domnii Meale a opri şi a ţine a sa direptţă] ocină şi cumpărătură], giumătate de sat de Martineşti, ce sânt la ţinutul Cernăuţilor, carii iaste di-reaptă cumpărătură de la Grozav, fratele lui Inaţco, şi de la soru-sa ...(spaţiu alb). Pentru aceaia să n’aibă nime a intra nici cu plugul, nice cu coasa pre locul lui făr de voia lui; iar cine va hi cosit şi va hi arat pre acel loc al lui, să aibă a-i lua a zece din pâne şi din fân şi din tot venitul. Iar cui va pâre cu strâmbul, să aibă a~ş aduci diresele, să vie să stâ de faţ[ă] înainte Domnii Mele cu sluga noastră Stroescul. Sim pişem sin dase ne umişaet. www.dacoromanica.ro 42 Constantin şl Marcela Karadja G[os]p[o]din reci. U Suceava, vl. 7152 (fără indicarea zilei). (Pecetea domnească cu cerneală.) Vel Logof. uci. Pe V° foii a 2-a: „O carte de oprit Martineşti". — No. 44. Orig. 30 = 20 cm. — Hârtie, 10 rânduri. 17. 1645 (=7154), Nov. 29. Porunca lui Vasile Lupu Voevod dată în favoarea lui Gavrilaş Mateiaş pentru Toporiciuca, sat împresurat de Lupu Stroescul. f Hw EacHAif EofBOAa E>Kiio MACTiio rcnApx scmah mwa-AAkckwh wjkj npiHAf np’fcA HdMH h np-fcA bxchavh haiiihmh moa- A4KCKHMH BOA'kpH BfAHKHMH H MdAHMH HdlUf K’kpmH BOAApHH 1'dBpHAdLU fflxTÎdlllk EHBLUiH EfAHKIH flwTljST H T’fcrdAH Sd AHU,f (Ip’kA HdMH cx CAârdM rcnAXMH GtpoickSa ehb Sp-fcAHHK 8 A,A&rOK> DoAA, pdAi *AHd ESKdTS Sd JfOTdp BIT JfOTdp CfA0 OhST, MTO Hd HHCTpS, $ BOAOCT8 MipHxSCKOMS, MTO C*k HMfHSfT HS AdKHHO IldpxiHKi, p-feKXHJH EO.J’fcpHH rcnAXMH BHUinHCdHHHM WXi BXS'kA H Sflp’fcCIAWKdA CASrd HdlU dSnSA GTpOfCKSA TOd BSKdTS Sd X®Tdp KX JfOTdp f AHHO CHJIHIJIf M8 MTO WH COBHf KSllHA Hd HMA TOflOpSMHBKd H SC-kA^^H COBHf CfAO Hd TOd E8KdT8 Sd J(0Tdp H nocTdKhA hm a IUhmSiuhhS tom8 ciao. fi CASra udiui GtpoickSa TdKO KdSdAk np'kA HdMH KdKO fCT Tdd BSKdTS Sd J(OTdp WT JfOTdp TOI CHAHipf MTO WH COBHf K8nH.dk MTO Cfc HMfHSfT ToflOpSMHBKd. Aho rcnAXMH h cx stc cxx-fcT rcnAXMH cxahj(om Hd hhx CX HdlUHM npdBIH CXAOM, d CXTBOpHAHM AHCT8 WT PCnAXMH AO HdUJf K'bpHH EOA-fcpHH ToAfp IlfTpHM'feHKO EHBUJHI EfAHKIH ^BOpHHK KdKO WH A* nOIUfA^ TdM A® T^X CfAd BHÎUinHCdHHMH KSnHO CX AIOAMH BOA’fepHHS PCnAXMH K’fcpHÎH H nOMTfHIH ToAf" pdllIKO EfAHKIH flOPOijSfT A<> CXEHpdfT AIOAH A®XpH WT OKpXCHHH MfJKIdllIH H CX MdpTtlpH Sd p'fcAH THM X9TdP HKIH BX WEpdSOM WBp-fcl(ldlOT CX THX AIOAI A®XpHI, WHH A& HMdIOT A<*TH SHdHif rcnAXMH. TdJK EOAiipHH rcnAXMH TodAfp IlfTpHM-fcKO j^KOpHHK H www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor canfacuzineşti din Bucovina 43 cs uakk iro macth BOA’fepHHS Toa*Pauiko Eta (loro^fT nouifAS TdM H CS MHOTH AlOA^i A^KpH WT OKpsCHHi AAiKIAUlH, A TAKO WBp'kTdJfOM CS THJf AlOA^i A^BpHI K4K0 iCT TU E8MT8 Sa X«-rap, KOTopa sss’ka GTpOiCKSa, wt )[OTap ctao ©hStSaokhî, a caSra Hame fl8n8a CTpOiCKSa wh h< haaaiot hh «aho Tp-keS cs Toa e8kat8 sa )[ot<»p h hsepaah h jfOTapsan h CTasnoBaa j(OTap ctao G3h8t wt ks bschi ctopohh ne CTapoa/iS )[OTap ne k8a<» hs K-kKa wjkhkaah Te rfe hmch8 «ciţa Hoib., ks ahi. TeAipaiuKe Eia Aere^iT. ^,8MHTpAUIK0. (Pecetia timbrată căzută.) Pe Vo. foii a 2-as ©h8t khjknh wt boaoct MipHs8u,H (=Onu-tul-de-Sus, ţinutul Cernăuţilor). Orig. 48 X 37 cm. Hârtie. 24 rânduri. Traducere: t Io Vasilie Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn al ţerii Moldovei, iată au venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri moldoveneşti, mari şi mici, credinciosul nostru boier Ga~ vrilaş Măteiaş, fost Mare Logofăt, şi s’a judecat în faţa noastră cu www.dacoromanica.ro Constantin şi Marcela Karadja. sluga Domniei Mele Lupul Stroescul, fost dregător la Câmpulung, pentru o bucată de hotar din hotarul satului Onut, care este la Nistru, In ţinutul Cernăuţilor, care se numeşte din vechime Părânţi. A zis boierul Domniei Mele mai sus scris că sluga noastră Lupul Stroescul a luat şi a împresurat acea bucată de hotar cu hotarul unei silişti pe care el şi-o cumpărase, anume Topo-rucivca, şi şi-a aşezat un sat pe acea bucată de hotar, şi i-a pus numele Şimuşinul acelui sat. Iar sluga noastră Stroescul aşa a arătat înaintea noastră, cum că acea bucată de hotar este din hotarul acestei silişti pe care el a cumpărat-o, ce se numeşte Toporucivca. Deci Domnia Mea şi cu tot Sfatul Domniei Mele i-am judecat cu dreapta noastră judecată şi am făcut scrisoare de la Domnia Mea către credinciosul nostru boier Toder Petriceaico fost Mare Vornic ca să meargă el acolo, la acele sate mai sus scrise, împreună cu oamenii boierului Domniei Mele, cinstit şi credincios Toderaşco Marele Logofăt, să adune oameni buni dintre megieşii d’imprejur şi cu martori să socotească pentru acel hotar $ in orice chip să deslege lucrul cu acei oameni buni, ei să aibă a dâ de ştire Domniei Mele. Deci boierul Domniei Mele Toader Petriceaico Vornic şi cu omul Graţiei Sale boierului Toderaşco Mare Logofăt s’au dus acolo şi cu mulţi oameni buni megieşi d’imprejur şi astfel au dovedit cu acei oameni buni că acea bucată de hotar, pe care au luat-o Stroescul, este din hotarul satului Onutului, şi sluga noastră Lupul Stroescu el n’a avut nicio treabă cu acea bucată de hotar, şi au ales şi au hotărât şi au însemnat cu stâlpi hotarul satului Onut din toate părţile, pe vechiul hotar, pe unde din veci a umblat, care se numeşte Plitca şi Lipea, şi alte vechi hotare de piatră, şi au dărâmat acele case pe care le-a aşezat Stroescul pe acea bucată de hotar pe care el o numeşte Şimuşin. Şi sluga noastră Stroescul a rămas d’inaintea noastră din toată legea ţerii, iar credinciosul nostru boier Gavrilaş Logofăt el s’a îndreptat şi am luat de la Graţia Sa şi ferâie 24 zloţi in Vistieria Domniei Mele. Deci din puterea dreptăţii să aibă a-şi ţinea dreapta lui ocină întreg hotarul satului Onut, pe vechiul hotar pe unde i-a ales şi hotărât hotarul acelui sat Onut boierul Domniei Mele Petriceaico Vornic împreună cu acei oameni buni megiaşi d’imprejur şi împreună cu omul boierului Domniei Mele mai sus scris, anume... (loc alb), de la Plitca la Lipea şi la alţi stâlpi de piatră şi cu semne, pe unde a fost mai înainte şi de mult, cu lemn. Şi www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 45 Să nu aibă a se mai judeca sluga noastră Lupul Stroescul asupra boierului Domniei Mele mai sus scris pentru ea, de asemenea, nicL să o ia, şi să nu se amestece in acea bucată de hotar pe care el o numeşte Şimuşinul, care se numeşte de mult Părânţi, din hotarul Onuts nimeni în vecii vecilor să nu se amestece împotriva acestei adevărate scrisori a Domniei Mele. însuşi Domnul a poruncit. La Iaşi, anul 7154, luna Noiemvre 29 zile. Toderaşco Marele Logofăt. f Dumitraşco. Pecetea domnească timbrată, căzută. 18. 1654 (= 7162), Maiu 22. Gheorghe Ştefan-Vodâ râspinge pretenţiile lui Toader pârcălabul asupra moşiilor pierdute de Isac Stârcea în urma jafului săvârşit de acesta. f Io Gheorghie Ştefan Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli moldavscoi. Adecă au venit inaintea noastră şi înaintea alor noştri moldoveneşti boiari, cei mari şi cei mici, sluga noastră Toader, pârcălabul de la Dorohoiu, ginerele lui Isac Stârcea de Popini, şi s’au părit de faţa cu boiarinul nostru cu Iordachie ce au fost Vistiarnic, ginerele lui Gavrilaş ce-au fost Logofăt Mari, pentru a treia parte din Boian, şi pentru giumătate de sat de Onut, ce sântu în ţinutul Cernăuţilor, şi pentru sat pentru Lozine, ce sânta în ţinutul Dorohoiului, zicând sluga noastră Toader pârcălabul cum că aceste ocine ce mai sus scriem au fost a lui de moşie de pri socru-său Isac Stârcea şi le-au împresurat Gavrilaş Logofătul, socrul boiarinului nostru lui Iordachie Vistiamicul, iară Iordachie Vistiarnicul aşa au dat samă înaintea noastră cum acele ocine nu le ţine necum cu împresurătură, cum zice Toader pârcălabul, ce, cându au fost în zilele lui Barnovschii-Vodă, când s’au dus în Ţara Leşească, s’au sculat Isac Stârcea, socrul lui Toader Bărcălabul, şi cu alţi soţii a lui ş’au jăcuit pre Gavrilaş Logofătul şi i-au luat multă avuţie şi bani şi haine şi alte odoară scumpe, cum sângur Domnia Mea ştiu, cu toţi boiarîi ţării, c’au jăcuit Isac Stârcea pre Gavrilaş Logofăt. După aceia Gavrilaş Logofătul au stătut la pâră cu Isac Stârcea j deci legea l-au dat platnic www.dacoromanica.ro 46 Constantin şi Marcela Karadja pre Stârcea ca să plătească toată paguba ce s’au făcut la Ga" vrilaş Logofătul. Deci Isac Stârcea n’au avut cu altă cu ce plăti, ce s’au dat acele ocine ce mai sus scriem: a treia parte din Boian şi giumătate din Onut şi Lozini, la Dorohoiu, pentru paguba ce s’au făcut. Deci Domnia Mea şi cu tot Svatul nostru am socotit cum de atunci până acum sântu câţiva ani şi Stârcea au fost împreună câteva vreme, şi nu s’au întrebat cu Gavrilaş Logofătul până au fost vii. Deci au rămas Toader pârcălabul d’inaintea noastră şi din toată legea ţării, iar boiarul nostru ce mai sus scriem, Iordachie Vistiiamicul, s’au îndreptat ş’au luat şi herăe de la dânsul 24 zloţi în Visteria noastră. Pentru aceia de acum înainte ca să nu să mai pârască de această pâră niciodată în veci. I in da ne umişaet. Pecetea domnească. t Sam gospodin velial. U las, leat 7162, msţa Mai 22. t Dumitraşco. Pe V° documentului •• Ispisoc de la Georghie Stefan-Vodă de pără pentru sat pentru Boian şi pentru Onut i Lozinii, ce s’au părât cu Toader pârcălabul. Orig. Hârtie. No. 28. în 1913 acest document era proprietatea d-lui Constantin Be-rariu din Cernăuţi. A fost publicat în foaia bucovineană «Deşteptarea" şi în „Arhiva Genealogică", II, din Iaşi, 1913, p. 45, de păr. Dimitrie Dan. — Documentul, împreună cu unele acte de hotărnicie, publicate cu aceiaşi ocasie, va fi făcut parte din dosarul nostru, rătăcindu-se nu se ştie cum sau la ce epocă. 19. 1670 (=7168), Iulie 2. Hotărnicie pentru Onut. t Rugină Vornicul dăm ştire cu această scrisoare a noastră cum ne au trimis Măria Sa Vodă cu cinstită carte Mării Sale să mărgem la satu la Onut, ce iaste în ţinutul Cernăuţilor, pe Nistru, să alegem hotarul Onutului de spre Midcău şi de spre alte sate, pre un[de] li să va împreuna hotarele. Deci noi am mărsu şi am strânsu oameni buni bătrâni şi megieşi de pren pregiur şi slugi domneşti, şi am [a]les tot hotarul Onutului de spre toate satele prin pregiur, şi am pus şi seamne stâlpi de piatră. Este hotarul www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 47 Onutului din Fântâna Putredă: asupra fântânei am pus piatră, de acolo dereptu peste Lăze Negre şi în Verteb. Asupra Vertebului am pus piatră. De acolo în movilă supt dumbravă, de acolo can gios şi la vale peste dumbravă în coastă am pus piatră den gios de doi stăjari ce-s alăture, de acolo direptu peste vale şi la deal pen dumbravă, peste drumul cel mare. Lângă drum este piatră mare. De acolo can sus şi peste dumbravă spre Nistru, pân în stâlpii cei de piatră ce sântu de spre Dvumicăuţii Stroescului şi până într’apa Nistrului. Şi la aiasta hotărâre sau tâmplat Pătraşco Ţântă şi Cisar Grama şi Pătraşco Lastuca şi Gheorghiţă Dingă şi Vasâlie şi Dumitru şi Marcu şi Năga şi Costin şi Pătraş şi alţi mulţi oameni buni megieşi. Şi pentru mai mare credinţă am iscălit şi ne-am pus peceţile şi degetele, şi să-ş facă dumnealui şi direse domneşti de pre aciasta zapis al nostru, să s[ă] ştie. U Onutu, vl[ea]t 7168, Iul. 2. Pătraşco Ţăntă. Az Rugină Vornicul iscal. Pătraşco Lastucă Gheorghie Dinga. Vasile. Dumitru. Marco. Iorga. Coste. Pătraşco. Pe Vo. foii a 2-a: Hotarnica Onutul, la Cernăuţi. — No. 8. Orig. 30X20 cm. — Hârtie. — 20+3 rânduri. 20. 1660 [7168], Iulie 25. Uric de întăritură dat de Ştefan Lupul Voevod pentru satul Onut. t Io Ştefan Voevod bjeiu milostiiu gospodar zemli moldavscoi. Adecă au venit înaintea noastră şi înaintea alor noştri boiarin moldoveneşti, mari şi mici, al nostru cinstit şi credincios boiarin Iordachie Marele Vistiamicu şi au arătat un zapis de mărturie făcut de boiarinul nostru de Rugină Vornicul de Poartă şi de la mulţi oameni buni bătrâni, slugi domneşti, megiaşi de prin pre-giur, scriindu şi mărturisindu într’acel zapis cum au mărsu la sat la Onut, ce iaste în ţănutul Cernăuţilor, pre Nistru, de au strânsu oameni buni bătrâni, slugi domneşti, megiaşi din pregiur, şi [au] ales hotarul satului Onutului de spre Midcău şi de spre alte sate, www.dacoromanica.ro 48 Constantin şi Marcela Karadja pre unde li se va împreuna hotarele prin pregiur, şi au pus seamne stâlpi de piatră, şi iaste hotarul Onutului din fântâna putredă, şi de-asupra fântânii au pus piatră, şi de acolo direptu preste Lozii Neagre şi în Verteb, şi de-asupra Vertebului iar au pus piatră, şi de acolo într’o movilă supt dumbravă, iar de acolo can în jos şi la vale preste dumbravă, în coastă, am pus piatră, din jos de doi stejari ce-s alăturia, iar de acolia direptu preste vale şi la dial pin dumbravă, preste drumul cel mare, şi acolea lângă drum iaste piatră mare, iar de acolea can sus şi preste dumbravă spre Nistru pân în stâlpii cei de piatră ce sântu de spre Dvumicăuţii Stroiescului, şi pân într’apa a Nistrului pod. Pentr’aceaia şi Domnia Mea, dacă am văzut acel adivărit zapis, făcut de la boiarinul noastru Rugină Vornicul de Poartă şi de acii oameni buni şi bătrâni, slugi domneşti, megiaşi de prenpre-giur carii au fost acolo hotărnici de la Domnia Mea, încă am dat şi am întărit alui nostru cinstit şi credincios boiarin ce mai sus iaste scris, Iordachie Marile Vistiamic, ca să fie a lui direaptă ocină şi moşie satul Onutul, cu tot vinitul, şi să-ş ţie precum au ales acei hotărnici de spre hotarele altor sate şi precum au pus sămne stâlpi de piatră, cu tot vinitul şi uric de întăritură neclătit şi neruşit nici odănăoară în veaci. Şi altul să nu să amestece priad sim listom. G[o]sp[o]dv[o]mi G[o]sp[o]din velial. U las, vl. 7168, mţa Iulie 25. Pecete domnească timbrată, purtând data 7168. Răcoviţă Cehan Vel Logofăt. t Tiron pis. Pe V° foii a 2-a: Ispisoc de hotărâre Onutul ot vlost Cernauţ-eomu. — Orig. 48 -f 38 cm. — Hârtie, 17 rânduri. 21. 1671 [ = 7180], Novembre 3. Mărturia locuitorilor despre Toporucichi şi Samuşin. t Adecă au venit Stroescul ce au fostu vornic de Poartă cu cinstită carte Mării Sale lui Vodă la dumnalui Dumitraşco Boul, staroste de Cernăuţi, şi la dumnealui Dumitraşco ce-au fostu Pitar www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 49 Mare, scriindu carte Mării Sale lui Vodă să margă la un sat ce să chiamă Toporucichi, în ţărmurile Nistrului, să e sama pentru acel sat, ce i~au părît Stroescul şi cu popa Samoilă de faţă înainte Mării Sale lui Vodă şi înainte dumisale lui Solomon Marele Logofăt. Stroescul au dat samă că Toporucichi este sat bătrân, iară Sămuşinul s’au chemat ase acel loc şi au fostu pe hotarul acelui sat ce mai sus scrie. Iară popa Samoilă au dat samă că şi Să-muşinul este sat bătrân, deosebi de Toporucic. Deci Stroiescul au vinit cu porunca dumisale starostul la mine, să mărgu depreună cu dumnalui, să strângu oameni buni, megieşi de pe împrejur, şi am vinit tot oameni bătrâni, anume popa Lavrentie de Colodrubca, carele ţine minte de la Eremie-Vodă, şi l-am întrebat cum ştie el cu sufletul lui: fost-au şi Sămuşinul sat bătrân au ba? El aşe dă samă că sat bătrân este Toporucichi, iară Sămuşinul s'au chie-mat acel loc la trecătore unde trece Nistrul şi este pe hotarul acelui sat mai sus scrie. Şi au mai vinit oameni de sat de Midcău, vătămanul Mihăilo şi Procop ot tam şi Ghiorghie ot tam şi Griga ot tam şi alţi oameni, şi aşijdere au vinit oameni de Onut: Ivan vătăman şi Ştefan Baraniciu şi Ştefan Vorona şi Ivan Ratuş şi Maxin ot tam şi Marco de Pilipcăuţi şi Naco ti; de Pilipce şi Miron ot tam şi Ştefan Crutoholul ot Ustie fost vătăman ot tam şi Ştefan Vaico ot tam. Deci aceşti oameni buni toţi au mărturisit cu sufletele lor şi au zis că şi cu giură~ măntu mare vor giura cum n’au mai fostu sat la Sămuşin de cându-i ţara pân’ au descălecat la acea trecătoare sat din pajişte în zilele lui Vasilie-Vodă, dacă au cumpărat Stroiescul acâ selişte anume Toporucichi, şi nu ş’au pus oameni la selişte cea bătrână, ce i-au aşăzat la acel loc ce se chiamă Sămuşinul. Aşâjdere au mărturisit că hotarul este mai din gios de acel loc, la o vale ce se chiamă Muraşco Vadolină, pănă la un troian ce merge dereptu în Nistru de spre Midcău. De iasta noi toţi ce mai sus sântem scrişi mărtorisim cu sufletele nostre şi pe mai mare credinţă ne-am pus degetele, ca să hie de credinţă, ca să să ştie. Pis u Toporucicu, vălet 7180, Nv. 3 dni. Popa Lavrentie. Mihalco. Ivan. Baranici. Ştefan Cratţoholul]. Ştefan. Iacov Babici. Procop. Marco. Mihăilă. Miron. Ghiorghie. Griga. Voronă. www.dacoromanica.ro 4 50 Constantin şi Marcela Karadja t A Domniilor Vostre mai mici şi plecaţi :Turcul biv Căpitan. Pe V° foii a 2-a: Toporucichi. No. 24. Orig. 31X20 cm. Hârtie 24+ 18 rânduri. 22. 1673 (=7181), April 13. Carte domnească a lui Ştefan Petriceicu Voevod, dată lui Lupu Stroescul pentru Martineşti, Io Ştefan Petră Voevod, bjeiu mlstiiu gspdr. zemli moldavscoi, dat-am cartea Domniei Meale boiarinului nostru Lupului Stroescu-lui ce au fostu Vornic, să fie tare şi puternic cu cartea Domniei Meale a opri şi ţinea a lui dreaptă ocină şi moşie ce are la sat la Martineşti, la ţinutul Cernăuţilor. Şi cine va fi arat sau va fi cosit pre locul lui, să aibă a lua de a zăcea din pâne şi din fânaţ şi din tot locul, cu tot venitul ce va fi pre locul lui, şi nime să nu cutează a ţinea sau a opri peste cartea Domniei Meale. Iară cui va părea ceva cu strâmbul, să vie cu toate direasele, cine ce va avea, să stea de faţă înaintea Domnii Meale Za toe pişem. Saa[m] gospodin veleal. Hotin, leat 7181, Apr. 13. Pecetea domnească, aplicată cu chinovar. Pe V° foii a 2-a: Carte de Martineşti. Pre giumătate de sat de Martineşti, dires la . . . şi ispisoc de la Ştefan-Vod[ă]. — N. 33. Orig. 32 X 20 cm. Hârtie. 9 rânduri. 23. 1720[=7229], Oct. 24. Porunca lui Mihail Racoviţă Voevod, pentru fixarea hotarelor moşiilor lui Iordachi Cantacuzino, biv Vel Medelnicer. t Io Mihail Racoviţ Voevod, b[o]jiu m[i]l[o]stiiu g[os]p[o]d[a]r& zemli moldavscoi. Scriem Domnia Mea la credincios boerinul nostru dumnalui Dumitru Macii biv Vel Banu, starostelia de Cernăuţi. Facem ştire că aicea la Domnia Mea să jălui credincios boerinul nostru Iordache biv Vel Medelnicear, zicând că are dumnalui câteva moşii pre acolo, la acel ţinut a Cemăuţului, şl www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 51 îl înpresoară unii şi alţii hotarăli, şi pre une sate are şi scrisori de-i scriu pre unde i-au îmbiat hotarălea, şi ei nu bagă sam[ă] şi tot înpresoarfă], iar pre alte sate n’are scrisori, să-i scrie din hotar in hotar. Deci, pentru acesta lucru, iacă-ţi scriem dumitali, dacă a vini dumnalui Medelniceriul Iordache cu carte Domniei Meale, să socoteşti dumn[ie]ta foarte pe dreptatea şi pre la care sate va avea dumnalui scrisori, pre undea îi vor scrie scrisorilea că i-au îmbiat hotarălea, pre acolo să-ş ţie şi de acmu moşiile. Iar di care satfi n’or hi scrisori, să scrie din hotar în hotar, să strângi dumn[ia]ta oameni megieşi bătrâni şi să-i întrebi cu bună adeverinţă, şi, pre undea vor hi ştiind oamenii că i-au înblat şi mai di de mult, pre acolo va ţinea Medelniciariul Iordache şi de acmu hotaruli. Şi, precum va fi mai cu dreptul, să-i faci dumn[ia]ta şi o mărturie încredinţară], pri la locuri însămnate, ca să i s[ă] de şi om gd. să-i pue petri pre mărturie dumitale, şi ca să i s[ă] facă şi ispisoc gd. de întăritură. Aceasta scriem. U las, lt. 7229, Oct. 24. Pecetea domnească aplicată cu chino var. Vel Logofăt. Pe Vo, foii a 2-a s No. 17. Orig. 32 X 20 cm. Hârtie, 17 rânduri. 24. 1722 [=7230], Mart 6. Porunca lui Mihail Racoviţă Voevod, în chestiunea pârii lui lor-dachi Cantacuzino biv Vel Medelnicer cu Grigoraş Stroescul biv Postelnic, pentru Toporucichi. t Io Mihail Racoviţă Voevod, b[o]j[eiu] m[i]l[o]stiiu g[os]podarti zemli moldavscoi. Adecă s’au părât de faţă înainte Domniei Meale şi a tot Sfatul nostru Gligoraş Stroescul biv Postelnic cu boia-rinul nostru Iordache Cantacuzino biv Vel Medelnicer pentru o silişte şi giumătate ce sântu la ţinutul Cernăuţilor: anume sălişte întreagă Toporucichi, la ţărmurile Nistrului, ce iaste între Onut şi între Midcău, şi o giumătate de sălişte, anum[e] Martineşti, precum ne au arătat Gligoraş Stroescul, şi dreasă de cumpărătură de la Vasilie-Vodă, a moşului său Lupul Stroescul, ce au fost diregător de Câmpul Lungu. Iar boiariul nostru Iordache Medelnicer [au] zis www.dacoromanica.ro 52 Constantin şi Marcela Karadja că arc şi dumnealui direas[e] de răspunsu înprottva diresălor Stroes-cului şi deade sam[ă] că nu i-s diresăle îndemână. De cari lucru i s’au fost mai dat o carte domniască Stroescului de poprit această moşie, ca să-ş scoaţă şi Medelniciariul direasăli la ival[ă], şi au trecut doi ani, şi dumnealui nu li-au mai scos. Deci acmu iată că li s’au pus zis şi de la Divan de astăzi, Mart 6 zile, pân în două săptămâni după Paşti, să aibă dumnealui Medelnicer a veni la zi cu direas[ă], să—şi întrebe cu Stroescul, iar, neaducându-şi diresăli la zi, să va da rămas şi din zi şi din toată leage a ţărei. Aceasta .scriem, U las, lt. 7230, Mart 6. Pecetea domnească aplicată cu chinovar. Vel Logof. vă Divan ucil. Pe Vo: Martineşti. Carte de rămas de la Măria Sa Mihai-Vodă. No. 43. Orig. 33X22 cm. — Hârtie, i4 rânduri. 25. Circa 1722. Judecata lui Mihail Racoviţă Voevod, în pricina pentru Samuşin. t Io Mihail Racoviţă Voevod, b[o]jeiu m[i]l[o]st[i]iu g[os]p[o]dar zemli moldavscoi. Adecă s'au părît de faţ[ă] înainte Domniei Meali şi a tot Sfatul nostru Gligoraş Stroescul biv Post. cu boiarinul nostru Iordachi Cantacuzino biv Vel Medfelnicer] şi cu cumnatul său Şerban Boteanul Păh[arnic] pentru o bucată de hotar ce să chiamă Simuşinul la trecătoare Nistrului, în ţinutul Cernăuţilor, zicând Gligoraş Stroescul pe cum acea bucată de hotar iaste a lui direaptă moşie din hotarul satului său, anume de Toporudchi, şi dumnealui Medelniceriul Iordache, cu cumnatul dumisali Şerban Boteanul, îi ţin acea bucată de hotar cu mare înpresurare şi cu mare nedireptate, arătându-ne Gligoraş Stroescul Pos[telnic] şi direas[e] câteva, de la Vasilie~Vodă, de cumpărătură şi d’intăritură a moşu-său Lupului Stroescul ce au fost diregător de Câmpu-Lungu, in care direasă cu adevărat s’au aflat şi numeli acelui loc, Simuşinul. Deci, jăluind Gligoraş Stroescul pecum ii ţin acel loc cu înpresurare; iar dumnealor boiari cari s’au numit mai sus, Iordache Medelnicer şi Şerban Boteanul, scoa[se]ră şi dumnealor un www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 53 ispisoc de la răposatul Vasilie-Vodă, cu care ispisoc, din vâleat 7154,au dovedit pe direasăli lui Gligoraş Stroescul, căci mai pe urmă aşa scrie cum că s’au părât la Divanul lui Vasilie-Vodă Gavrilaş Mateiaş biv Vel Log[ofăt], moşul lui Iordache Med[elnicer] cu Lupul Stroescul, moşul lui Gligoraş Stroescul, pentru acea bucată de hotar, ce s’au zis mai sus, zicând Gavrilaş Mateiaş Logjofătul] că iaste de hotarul satului său, de Onut. Iar Lupul Stroescul au zis că iaste de hotarul satului său de Toporucichi. Şi, necrezând răpăosatul Vasilie-Vodă nici pre unii, au trimis o carte gpod. la Toader Petriceico, ce au fost Vornic Mare, de au mărsu acolo, la acealea sate, de au strânsu megiaş din pregiur, şi au cercat de rândul acelor hotară, şi aşia au aflat cu acei oameni buni precum iaste acea bucată de hotar de care să leagă Lupul Stro-escul de hotarul satului Onutului, iar Lupul Stroescul n’au avut nicio treabă cu acea bucată de hotar. Şi atunci, pecum au ales, au şi hotărit cu stâlpi de piatră, şi au stricat şi casâli ce au fost pus Lupul Stroescul pre acea bucată de hotar ce au fost numit el, Simuşin. Şi au rămas Lupul Stroescul din toată leage a ţărâi, şi de atunci au stăpânit pre acel hotar tot neamul lui Gavrilaş Mateiaş Log[ofătul]. Deci, dovedindu-s[e] într’acesta chip, au rămas Gligoraş Stroescul biv Post[elnic] cu dreasăle lui d’inainte Domniei Meali şi din toată leage a ţărâi, şi s’au ras şi numili Sămuşinului din direasele lui, căci s’au aflat c’au fost pus Lupul Stroescul acel nume cu meşterşug, căci în zapisul cel de cumpărătură a Lupului Stroescului, pre câte sămne s’au scris, nici de unili nu scriu la direasăle lui Vasilie-Vodă ceale d’intăritură. Pentru aceaia s’au dat rămas Gligoraş Stroescul din toată leage a ţării, ca de această pâră să nu să să mai pârască în veaci pread sim listom g[o]s[po]dtvami. [Pecetea domnească aplicată cu chinovar.] (ss) Darie D[onici] Vel [ienicer vă Divan, în interiorul documentului se află o bucăţică de hârtie groasă, lungă de 2 cm., pe care este scris numele de „Sămuşinu", tăiat din zapisul lui Stroescul. 1649. Pe Vo. foii a 2-a! Pâra Stroescului pentru Simuşin. Carte de rămas pe Stroescul pentru Simuşin la Onut, la Nistru. N. 51. Orig. 32 X 23 cm. Hârtie. 29 + 6 rânduri. www.dacoromanica.ro 54 Constantin şi Marcela Karadja 26. 1726 (= 7234), Iulie 20. Mihail Racoviţă Voevod scuteşte de dijmă pe străinii din Polonia aşezaţi la Onut, pe moşia Medelnicerului Iordachi Canta-cuzino. Io Mihai Racoviţă Voevod b[o]jieiu m[i]l[o]stiiu g[os]p[o]d[a]r zemli moldavscoi scriem Domnia Mea la care strângu dijma de la oamenii străini din Ţara Leşească şi din olatul turcescu ce or fi arătatu la ţinutul Cernăuţilor că facem ştire, viindu carte Domnii Mele, să căutaţi pentru câtă arătură a făcut pe locul dumisale Medel-niceriului Iordache la Onutu, să căutaţi să daţi pace, nici unora ce or fi arat pe locul dumisale să nu li luaţi nemică, căci Domnia Mea am lăsatu să—ş ia dumneasa dijma ce a fi pe moşie dumisale. Mai mult supăr să nu faceţi. Aceasta scriem. Lt. 7234, Iulie 20. Pecetea Domnească mică, aplicată cu chinovar. Pe V°: No. 16.—Orig. 31 X 20 cm.—Hârtie, 8 rânduri. 27. 1726 (= 7234), Iulie 25. Privilegiul lui Mihail Racoviţă Voevod dat lui Iordachi Canta-cuzino, biv Vel Med. pentru reînfiinţarea podului umblător de la Samuşin. t Io Mihail Racoviţă Voevod b[o]j[jeiu] m[i]l[o]st[i]iu g[os]p[o]-d[a]ră zemli moldavscoi. Dat-am cartea Domnii Meali boieriului nostru dumisale lui Iordache Cantacozino biv Vel. Med. să fie volnic cu cartea Domnii Meale a-ş face pri a sa dreaptă ocină şi moşie ce este la ţinutul Cernăuţilor, în malul Nistrului, anume Samuşinul, în ţărmurile cari-s di spre Moldova pe obiceiul vechi a bătrânilor, precum avâ învoială hraniţul. Măcar că este podu le-şescu la malul lor, dar şi dumnalui să aibă a-ş face în malul di spre moşia dumisale, precum este obiceiul: cini trece di spre Moldova trece în podul moldovinescu şi—ş e brudina, iar cine trece di spre satul leşescu trece în podul lor şi—ş eu ei brudina. Aşe au fost obiceiul bătrânilor şi aşezare hrăniţilor. Deci şi noi i-am dat www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 55 voe să-ş facă pod, şi nune să nu ste împotriva cărţii Domnii Meale. Pecetea domnească mică, aplicată cu chinovar. Pe V°î Pe podul Samuşinu. No. 52. Orig. 23 X 20 cm. — Hârtie. 10 rânduri. 28. 1727, 17 Ianuar. Privilegiul latinesc al lui Grigorie Matei Ghica Voevod pentru podul umblător de la Samuşin. Ioannes Gregorius Gika, Dei Gratia Princeps et Palatinus Terrarum Moldaviae. Cum fidelis Baro Noster Georgius Kantakuzenus quondam Pocii lator istius Principatus humiliter a Nobis petierit ut eci con-cedamus liberam aedificationem pontis navigabilis in Bonis vocatis Szaimusint, iacentibus ad ripam Dniestri, cuius postulatis benigne annuentes, uti legitimo haeredi bonorum Szaimusint, istam ipsi largimur benignitatem atque concedimus ut pontem Nauly ad dictam ripam Dniestri pacifice sine ulla a nemine inpeditione aedificet fructumque qui potest haberi a supra dicto ponte absque ullo obstaculo in suum commodum habeat. Serioque ipsi man-damus, ut, ex parte eius nullum accidat turn Iuribus Vicinitatis, tum tranquillitati in limitibus, in iudicium quod etiam deside-ratur et speratur ex parte haeredis Bonorum vocatorum Ustie. Ut autem praesentes nostrae universales Literae pro meliorili sint va-lore, illas mânu Nostra propria subscriptas sigillo majoris Cance-llariae firmavimus (?). Dabantur Iassy, Die decima septima Ianuarij, Anno Domini Millesimo Septingentesimo Vigesimo Septimo. Io Grigorie Ghica Voevod iscal. (Pecetea domnească timbrată.) Pe V°: Latinesc este scris pentru Onut. A Onutului să să întăriască. No. 13. Orig. 38 x 30 cm.—Hârtie. 14 rânduri. www.dacoromanica.ro 56 Constantin şi Marcela Karadja 29. 1728 (= 7236), April 24. Porunca lui Grigore Ghica Voevod adresată lui Şerban Can-tacuzino, starostele de la Cernăuţi, în chestia podului umblător de la Samuşin. Io Grigorie Ghica Voevod bojiiu milostiiu gospodar zemli moldavscoi scriem Domnia Mea la boiarul nostru Şerban Can-tacuzino, staroste de Cernăuţi, sănătate. Facem ştire dumitale că ne-a spus boiariul nostru dumnealui Iordache Cantacuzinu biv Vel Med. precum că au un loc acolo la ţinutul Cernăuţilor, anume Samuşinul, în malul Nistrului, şi este pod înblător leşescu, pe care loc i s’au fostu făcut carte Domniei Mele ca să-ş stăpânească locul şi să-ş ia venitul de pi pod, precum au fostu obiceiul, pre giumătate, şi pân acmu ne-a spus că ce au fostu venitul şi au luatu, iar acmu zace precum că i-ai poruncitu dumneata să-ş ia mai puţin de giumătate, nu ştim den ce pricină. De care iată că scriem, venindu-ţi carte Domniei Mele, să cauţi dumneata di iznoavă să porunceşti să-ş ia venitul pre giumătate precum au fostu obiceiul vechi şi precum scrie şi cartea noastră ce s’au făcut. Iar, de ar cârti Leşii ceva la vremea când să face comisăe, să aşezi şi de astă pricină pentru acel pod, căci dintr’unul ca acesta prind străinii nărav şi să fac şi mai multe amestecături şi gâlcevi, lăsându-s[e] lucrul di spre partea Moldovei în slab. Aceasta scriem. U laş, 7236, Aprilie 24. Pe V® foii a doua .• La boiariul nostru Şerban Cantacozino, staroste de Cernăuţi, daţi sea zdravem. Pecetea domnească în ceară roşie, foarte frumos păstrată, cu iniţialele I. G. G. Vv. şi data 1726. Adnotaţie posterioară: Die Kantakuzinische Familie, damit selbe zu Samusin das Ponton der moldauischen Seite auf dem Niester unterhalten mochte. — No. 53. Orig. 31 X 19 cm. — Hârtie, 14 rânduri. 30. 1736 (=7241), Ianuar 6. Scrisoarea lui Stroescul Comis, adresată lui Iordache Cant a- . cuzino biv Vel Păharnic în chestia pricinii pentru Martineşti. + Stroescul Comis făcut-am scrisoare nostră la mâna dumisale www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 57 lui Iordache Cantacuzino biv Vel Pâh[arnic], precum ne’m pus ză dinainte dumisale Iordache Cantacuzino Spăt. de astăzi, Ghenar în 7, pân la Sfântul Gheorghie, să mărgu să’m întreb rudele mele pentru pol satu de Martineşti, luat-au a zăce de la pace încoci. Pentru că dumnalui Paharnicul zăce că n’au stăpânit nemul meu şi, adeverindu c’au luatu de a zăce ei, să ţin şi să-m de parte moşii, iar, nefiindu la zăce, să fiu lăpsit de ace moşie, că şi tote zapisele l’am dat dumnalui Spătariul. Stroescul Comis. Veleat 7261, Ghen. 6. Pe V°: Scrisoare Stroescului. No. 19. Orig. 19 x 16 cm. — Hârtie, 13 rânduri. 31. Circa 1740, April 21. Bălăufă a luat 6 lei pe un uric pentru o parte a Zasiavnei. t Adecă eu Bălăuţă scriu cum am luat 6 lei bătuţi de la dumneaei de la Spătâroaia de am dat la o triabă a noastră pentru un uric. Deci să aibu a mărge să mă socotescu cu dumneaei pentru o parte de moşie ce am la Zăstavna: de va hi să-mi mai dea dumniaei să mă istovască cât mi să va mai veni, iar uricul au fost a dumisale, şi l-au loat boiarii cei mari de la mine şi l-au dat dumisale. Să să ştie. Bălăuţă. U las, Ap. 21. Pe V°i No. 29. Orig. 19x15 cm. — Hârtie, 8 rânduri. 32. 1740 (= 7248), April 22. Porunca lui Grigore Ghica Voevod în chestia pricinii între Grigoraş Stroescul şi Spătâroaia lui Iordachi Cantacuzino pentru Martineşti. t Io Grigorie Ghica V[oe]vod bojiiu milostiiu gospodar zemli moldavscoi dat-am cartea Domniei Mele boiariului nostru lui Gli-goraşco Stroescul Comisul, să fie volnicu cu cartea Domnie Mele a strânge de toată dijma, din pâne, din fân şi dintr’altele, de pe tot locul satului Martineşti, înpreună cu omul dumisale Spătăroaiei lui Iordache, şi, ace dijmă strângând-o depreună, să o pue la un locu, să ste păn la Sfântul Neculaiu, şi atunce la zâ să www.dacoromanica.ro 58 Constantin şi Marcela Karadja trimiată dumneaei omul dumisale, cu diresă ce ar hi având, să vie aice să-ş ia giudecată cu Comisul Stroescul, şi, atunce, a cui va rămâne ace dijmă, o va lua, iar nime să nu stă înpotriva cărţii Domnii Meale. U las, 7248, Av. 22. (Pecete mică aplicată cu chinovar.) Pe V°s No. 40. Orig. 32x20 cm.—Hârtie, 9 rânduri. 33. 1744 (=7252), April 19. Eastafie morarul se constituie rob al lui Constantin Cantacu~ zino Vel Păh. Adecă eu Ostafie Dud, melnic, şi înprăună cu fămeaia. mea, anume Aniţa, şi cu copiii mei, anume Alecsa şi Mihail, făcut-am acest adevărat zapis al nostru intru cinstita mână dumisale giu-pânului Costandin Cantacozono Văl Păhamic precum să să ştie că eu sântu a dumisal[e] veacin dreptu din moşâi strămoşăi mei, de Onut, din satul dumnealui, şi pân acmu m’am dosât de spre dum-nialui, dar acmu, aflându-mă dat la închisoare la Cernăuţi pentru pricina furtuşagului a unor cai a unui ţăgan din Vlădeni, anume Toder, pentru care cai eu sântu năpăstuit de spre acel ţăgan, deci eu, cunoscându că nu ieste bine ca să mă ascundu de spre stăpânul mieu, am căzut cu multă rugăminte la dumnealui ca să fiu tot a dumisale rob pecum au fostu şi părinţii miei, şi să fiu suptu stăpânire dumisale. Pentru pricina furtuşagului, eu mă apuc cu mare giurământu înaintea dumnealui precum a sta tot faţă pân m’or îndrepta, iar eu oi fi tot faţă în satul dumisale, in Seplinţa , sau orunde ar fi voe dumnalui. Iar, de aş lipsi eu de sup stăpânire dunrsale, orunde m’ar prinde dumnalui, să aibă a mă pedăpsi cu mare pideapsă pecum a fi voe dumnalui. Pentru credinţă am pus degetul. Leat 7252, Ap. 19. t Eu Ostafii Dud, morar. t Eu Aniţa, femeae lui Ostafii. Ion starostas, Badul. Manoli cap[itan], martur. Ioniţ[ă] Vel Căpit., mart[ur]. Andreiu Popa col. (?), mart[ur]. www.dacoromanica.ro Documentele moşilor cantacuzineşti din Bucovina 59 Şi acestu zapis am scris eu, Vasâlea Dumitrescul, căp[itan] za băranij am scris acestu zapis cu zăsa lui Ostafu murar. Pe V" foii a 2-a : Onutu. No. 14. Orip. 19X14 cm. — Hîrtie. 14—13 rînduri. 34 1760, sfârşitul lui Iunie. Ordine către Paşa de Brăila şi Domnul Moldovei (Ioan Ca-limah) pentru a cerceta despre podul făcut de „un certain Pa-kan“. „Dans la fin de Zolkisza, 1173.“ Urmează raportul făcut de Numan-Molâ Meidani-Zade, cadiu de Brăila. Podul aparţinuse acum treizeci şi patru de ani lui Ior-dachi, tatăl lui Paşcanu. II ieau Polonii, dând un venit proprietarului. L-a reluat acesta de doi ani. Resumat de N. Iorga în „Documente privitoare la Familia Callimachi", voi. II, p. 260, după originalul în ms. Czartoryski 620, p. 381. — După calculele noastre, ultima zi, adecă 29 ale lunii Glhige 1173, ar corespunde la 20 Iunie 1760 st. vechiu. 35. 1760, August 25. Copie, în traducere din limba turcească, de pe un ilam al lui Ibrahim Naibi, cadiul, referitor la podul de la Samuşin. Ilam 1 a lui Ibrahim Naibi, dat la 6 a lunei Safer a anului 11742, întru care arată că, prin cerere solului leşesc Podoschi3, fă-cându-se cercetare cu amăruntul pentru podul ce au făcut Păş-canul pe Nistru, la ce velete l-au făcut şi cu ce chip dă păgu-bire Cameneţăi, şi de eu venitul podului pe giumătate, adecă a Paşcanului, parte unui mal, să să ară te la înalta Poartă. Pentru care s’au dat în scris poruncă cătră mehmandariul solului, Ghe-dihil Zaim Ibrahim-Aga, şi cătră Domnul Ion-Vodă Calimah. 1 Illam înseamnă raportul unui judecător. 8 După calculele noastre, ziua de 6 al lunei Sefer din anul 1164 al Hegirei corespunde cu 25 August 1760 st. vechiu. Am întrebuinţat metoda şi tabelele ate de Brinckmeier in „Handbuch der historischen Chronologie*, Berlin 1882, p. 56. * Adecă losef Podoski, ajuns la Constantinopol in Novembre 1759. Cf. P. P. Panaitescu, Călători Poloni In Ţerile Române, Bucureşti 1930, pp. 174-214. www.dacoromanica.ro 60 Constantin şl Marcela Karadja Deci, mergând la podul pentru care au fost această pricină, care pod să află pe apa Nistrului, pe moşie ce se chiamă Samuşănu, ce să stăpâneşte de numitul Paşcan şi este în hotarul Moldovei, unde făcându~se adunare di mehmandariul şi, din parte Dom» nului, starostele de Cernăuţi, şi protosinghelul Adam, din parte episcopului de Cameneţă, s’au cunoscut cum că, acest pod fiind făcut de tatul Păşcanului, de Iordache, cu trăizăci şi patru de ani mai înainte de această cercetare, să păzăă obiceiul tovărăşâii dispre amândouă părţile: trecă podurile pe trecători, după împără-’ teştile iahtinamele (adecă aşezări). Şi, murind Iordache Păşcanul, şi putrezind podul, în câtăva vreme lua din partea podului le-şescu venitul parte malului Paşcanului: 30 lei pe anu. Iar acum, fiindcă, cu doi pol ani mai înainte, ş’au făcut Paşcanul iar pod şi trece după obiceiul vechiu pe trecători, care pentru aceasta au mărturisăt mulţi de credinţă marturi hotinlăi, care sânt arătaţi în ilam şi mulţi pământeni moldoveni, deci s’au făcut acest ilam după mărturiile hotinlăilor turci şi pământenilor boeri şi a altor mulţi lăcuitori vrednici de credinţă, arătându»să cum că acest pod este vechiu şi cum s’au înnoit, şi la venitul podului acestuia să păzăşte în giumătate obiceiul după cum au fostu dintru’n-ceput. Pe V°: No. 54. Orig. 48 , 21 cm.—Hârtie,—35+3 rânduri. 36. 1760, Septembre. De la Sultan Mustafâ, la începutul lunei Rebi-el-achir 1172. Ordin către Domnul (Ioan) Calimah şi Ibrahim Naibi cadiul, ca să cerceteze pentru pricina podului de la Samuşini. A urmat de sigur o traducere de pe acest hat împărătesc. — Lipseşte, din nenorocire, hârtia fiind tăiată. Luna Rebi-ul-achir din anul Hegirei 1174 corespunde la 17 Septembre — 15 Octombre, st. vechiu, după calculele noastre. Orig. 14 X 24 cm. — Hârtie 3 rânduri. www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 61 37. înainte de 1775. Scrisoare a lui Vasile Zota cu ştiri despre podul Umblător de la Samuşin. Cinstit d-ta giupâne, să fii d-ta sănătos. Cu plecăciune închi-nându-mă, sărut cinstita mâna dumitale. Cinstit răvaş a dumitale ce mi-ai trimis d-ta cu Pintilie cu plecăciuni l-am luat şi ci-mi scrii d-ta am înţălăs. Pentru banii fânului, iacă am trimis cu Pintilie şaptezăci şi trei lei şi giumătate. Pentru sămănătură, cât au fost la putinţă, în tot chipul m’am sălit şi s’au sămănat, după cum ţ’a spune dumitale şi Pintilie din gură, că l-am purtat prin ţarină. Carte cea domnească de pricina podului incă am trimis-o la dum. Numai vei şti dum. că este mare pricină pentru pod, c’am văzut o carte scriându capuchehaia di Hotin la dumnealui starostile precum al doile carte au scris rămăstariul1 la Măria sa Paşa de Hotin numai ca s[ă] ridice acel pod, că n’au fost obicei ca să fie acolo pod, ce numai luntrele. Că, după scrisoare cea d’intâi ce scriseasă Rimintariul, scriind Paşa la Măria Sa Vodă, i-au făcut Măria Sa Vodă răspuns Paşii c’au dat poruncă la staroste, încă au trimis şi carte gpd. numai ca să popriască podu, şi, văzând că nu să mai opreşte, acmu au scris de iznoavă, şi s’au tulburat Paşa, arătând că dum. starostele este nesupus poruncii, şi era să scrie iar la Vodă. Şi s’au rugat Capuchihaia şi-au luat asupra lui şi-au scris în Olat la starost. ca să-i dea răspunsu. Deci n’au poprit podul, şi i-au scris râspunsu d-lui Spăt. precum poruncă ca să popriască podu n’au avut, făr de cât să cerceteze cu ce pricină este făcut acel pod. Şi au făcut răspunsu la Măria sa Vodă de toată pricina pre largu, şi al doila poruncă nu s’au mai venit. într’acest chip au scris starostele la capuchihaia, şi cum s’a fi lucrat acolo la Hotin nu ştiu. Dumnata ca un cias mai înainte opinteşti la Eşi şi isprăveşti această triabă cum li şti mai bine. (Restul scrisorii este fără interes.) Iul. 3. Vasile Zota, vornic ot Vis-Rânceanca. Pe V° foii a 2-a s întru cinstita mână dumisale giupânului Pah. Costantin Cantacozino cu plecăciune să să de dumisale. (Pecete cu ceară neagră.) Orig. 20 x 16 cm.—Hârtie, 13 + 15 + 15 rânduri. 1 Rottmeister. www.dacoromanica.ro 62 Constantin şi Marcela Karadja 38. înainte de 1775, April 22. Porunca lui Silion staroste pentru a alege hotarul Martineştilor. t Dumitale, căpitan politii, şi dumitale, Ion Motaş. Iată că ne vini dumnealui C[ostan]din Stroescul cu o luminată carte a Măriei Sale lui Vodă pentru sat pentru Martineşti, cum că e giumătate de sat. Dar aice zăce Laiba Jidovul cum că hotarul Martineştilor nu este hotarul de spre altu hotar a dumisale Pah. Deci să vă sculaţi şi să mărgeţi acolo, să alegeţi hotarul Martineştilor de spre hotarul Onutul şi de spre altul hotar, să să ştie, ca să-ş e Const. Stroiescu, pă giumătate de sat dijma pi obiceiu. Şi, cum îţi alege, să-mi faceţi ştire. Aceasta, şi fii sănătos. (fără an), Apr. 22. Gata spre slujba domnilor voastre, Silion staroste. Pe V®. No. 41. Orig. 19x16 cm. — Hârtie. 11 rânduri. 39. 1761 )= 7269). Cartea de întăritură a lui Grigore Ioan Callimachi Voevod, dată lui Gligoraş Stroescul pentru jumătatea din Martineşti. t Io Grigorie Ioan V[oe[vod bojiiu m[i]l[o]stiiu g[o]spodarfi zemli moldavscoi dat-am cartea Domniei Meii boeriului nostru Gligoraş Stroescul biv Vel Comis, să fie volnic cu carte Domniei Mele a ţine şi stăpîni giumătate de sat de Martineşti, ce zisă că are la ţinutul Cernăuţului; care moşie au arătat că este cumpărătură de la un Grozav, fratele lui Ignat, cu zapis din vlt. 7152 *, şi au arătat că are şi ispisoc de întăritură de la răposatul Vasâle Vodă din vlt. 7152, şi mai are şi alte scrisori. Deci, după drese ce zisă că are, să aibă a lua de a zăce din ţarină cu pâne, din fâneţe, din prisăci cu stupi, din grădini cu legume şi din tot locul, cu tot venitul, pe obiceiu ; însă prin ştire isprăvnicească de la ţinut, 1 1 Este vorba de documentele 15 şi 16 din 1644, publicate mai sus. www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşfi din Bucovina 63 iar, având cineva mai mult de spus, să vie de faţă. într’alt chip să nu fie. Leat 7269, Av. 20. (Pecetea domnească cu iniţiale şi data 1761, aplicată cu chinovar.) Procit Vel Log[o]f[ăt]. Pe V0! No. 42. Orig. 30 x 20 cm. — Hârtie. 14 rânduri. 40 1764, April 17. Grigore Ghica Voevod scrie starostelui de la Cernăuţi să cerceteze la faţa locului pricina pentru jumătate din Martineşti. Io Grigorie Alexandru Ghica Voevod boj. mlst. voevoda zemli moldavscoi. Credincios boieriul Domniei Mele, dumneata Păun biv Vel Pah., staroste de Cernăuţi, sănătate. îţi facem ştire că aice la Divanul Domniei Mele au avut giudecată dumnţealui] Pah. Costandin Cant. cu Grigoraş Stroescul Comis, pentru moşia Martineşti de la acel ţinut, din care moşie giumătate cere Stroescul, zicând că este a lui. Şi, întâi, eşind la giudecată înainte dumnealor veliţilor boeri, după dovezi ce-au arătat Pah., s’au dovedit că rău imblă Stroescul de cere ac& giumătate de sat de Martineşti, şi, tot neodihnindu-se Stroescul, au eşit la giudecată şi înaintea Domniei Mele cu dumnealui Pah. Şi, întrebându-se pe Stroescul ce are să răspunză, el altă n’au arătat făr decât cărţi de soroace şi cărţi după jalobă lui luată de volnicie, să dijmuiască acâ giumătate de sat, iar vre~un zapis încredinţat sau vre-o dovad[ă] de stăpânire pe ace giumătate de sat n’au arătat. întrebatu-s’au şi pe dumnealui Pah. ce răspunde. Dumnealui ne-au arătat un ispisoc întăritor de la Vasâlie-Vodă, din care să dovedeşte sat întreg de Martineşti, şi altă dovadă o anaforâ de la Domnia Sa Ion Teodor Vodă, de giudecată ce au avut Stroescul cu Volcinceştii, neamurile lui, în care anaforâ sângur Stroescul arată că ace giumătate de sat de Martineşti au eşit ră, fiind a dumisale Păh. Care pricină de giudecată vrând Domnia Mea ca să pliroforisescu şi mai cu adevărat de înpregiuraşii de acolo şi de neguţtori ce-au ţânut moşiia cu anul, iată îţi scriem dumitale: luând cartea Domniei Mele, să www.dacoromanica.ro 64 Constantin şi Marcela Karadja orânduieşti pe Ştefan Tabără, Vor. de Poartă, fiind acoli, ca să margă la numita moşie Martineşti şi, să strângă pe toţi răzeşii înpregiuraşi de acole, să cerceteze pentru acâ giumătate de sat ce cere Stroescul, ce au stăpânit Stroescul cu Pah. Cant[acuzino], şi cine au luat dijma acelei moşii. Şi, după cercetare ce va face, să daţ mărturie anume şi pre largu, în care mărturie atât dum. să iscăleşti, cât şi Vornicul de Poartă şi toţi acei martori ce vor mărturisi, alţi câţi s’or mai întâmpla •, care mărturie cu tremisul ce va veni acolo cât de în grabă să o trimiţi ad la Domnia Mea. Aceasta scriem. 1764, Ap. 17. Pe V® foii a 2-a: Credincios boieriul Domniei Mele dum. Păun biv Vel Pah., staroste de Cernăuţi, dat is zdraviem. Procit treti Logofăt. — No. 36. Orig. 33 + 23 cm. — Hârtie. 23 + 9 rânduri. 41. 1764, Sept. 7. Judecata lui Grigore Ghica Voevod în pricina pentru jumătate din Martineşti. Noi Grigorie Ghica Voevod boj. mlst. gpodar zemli mol-davscoi. După giudecata d-lor veliţilor boiari poruncim Domnia Mea aşa să să urmeze, însă, neodihnindu-să vre-o parte şi iar ceare la Divan: uşa Divanului Domniei Meale iaste deschisă. Şi am întărit şi cu a Domnii Meale peceate. (Pecete domnească, Prodt treti aplicată cu chinovar.) Postfelnic]. (Pecetea are iniţialele G. G. V. V. 1764, Spt. 7. şi data 1764.) Prea-înălţate Doamne, Din luminata poruncă Mării Tale ce-am fost orânduit prin ţi-dulă, am luatu samă între d-lui Pah. Costandin Cant. Paşcanul cu Grigoraş Stroescul, pentru un sat Martineşti u Cernăuţi, şi, cetind scrisorile la amândouă părţile, într’acest chip am aflat: Grigoraş Stroescul, cu zapis din văletu 7152 l, după vânzarea unui 1 Publicat supt No. 16. www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 63 Grozav cu sora lui, cere giumătate de sat de Martineşti, pe cari zapis au mai arătat Stroescul şi câteva cărţi gpd., date să ia dijmă şi răvaşile soroace de la starosti de Cernăuţi, iar vr’o carte gpd. de giudecată, ori de la Divan, sau de la vre-un boeriu, cum că s’au dovedit că giumătate de sat Martineşti este a Stroescului, sau că au dijmuit vri-odată el sau părintele său, vri-o dovadă ca a-ceasta n’au avut să arete, şi, cât pentru stăpânirea, însuş Stro-eseul s’au mărturisit înainte noastră că n’au stăpânit, nici au luat dijmă. Că atâta pe tată-său nu l-au suferit părintele dum. Pah., câtu şi pe dânsul nu l-au lăsat dum. Pah. să. să apropie de moşiia. Şi, cercetând acel zapis de vânzarea acelui Grozav cu sora lui (spaţiu alb) ce-au vândut, giumătate de satu de Martineşti, moşul lui Grigoraş Stroescului, sântu trecuţi 92 ani, şi in zapis nu sânt iscăliţi vre-un Staroste de Cernăuţi sau vre-un boer să-l încredinţeză că acei vânzători au vândut bine moşiia lor, ce numai marturi s’au pus şoltuzul cu 12 părgari de Cernăuţi. Şi, după zapis, într’atâţia ani, videm că Stroescul n’are nicio dovadă, atâtu pentru stăpânirea, cât şi pentru dijmă, cât s’au arătat mai sus, ce numai cărţi gpd. date pe jalobă şi pe cererea lui. Deci, cercetând şi scrisorile dum. Pah. în catastivurile ce sânt de înpărţeală moşiilor frăţăşti, arată satul întreg Martineşti. Osăbit au mai arătat dum. Pah. un ispisoc de la Vasilie-Vodă, din veleat 7160x, ţptăritură pe moşii ce ari di pe niamul dumisale, şi arată şi pentru Martineşti, sat întreg şi cu 2 hălăşteie, iar nu giumătate de sat, şi acestu ispisoc este cu 8 ani in urmă zapisului Stroescului, de încheia tot satul Mărtineştii. Care, după scrisorile şi stăpânirea dum. Pah., cercetând adastă pricină, noi, prâ-înălţate Doamne, cu dreptate lui Dumnezeu, fără nicio patimă, aşe am aflatu că fără cale cerea Stroescul ace giumătate de sat, şi înştiinţăm pe Măria Ta. iar hotărârea ce desăvârşită rămâne la prâ-înaltă şi legii qunoscătoarea înţelepciune Mării Tale. 1764, Sept 5. Plecaţi slugile Măriei Tale L[upu] Balş Vel Vornic. Ştefan Ruset Vel Logofăt. Cost. Catargi Vel Ban. Pe V° foii a 2-a: Furstliche Bestăttigung uber das Dorf Mar" 1 1 Acest act din 1652 nu se mai află in dosar. Mihail Racoviţă, biv Vel Logofăt. Vasile Ruset, Hatman. 5 www.dacoromanica.ro 66 Constantin şi Marcela Karadja tinesti in dcm Bcsitz des Kantakuzenu wieder dem Gligo-rasz Strojesku.—No. 50. Orig. 32 X 22 cm. —Hârtie, 20 + 22 + 9 rânduri. 42. 1764, Sept. 11. Gligoraş Stroescul Comis cere dreptate de la Ştefan Racoviţă Voevod în pricina jumătăţii din Martineşti. Milostive şi luminate Doamne, să fii Mărie Ta sănătos. t Jăluescu Măriei Tale ca unui Domnu milostiv pe Costantin, fiul răposatului Iordache Cantacuzinu Spătar, că am, Doamne, giu-mătate de satu de Mărtineşti la Cernăuţi, pe care moşie am şi scrisori. Iar dumn[ea]lui zice că este acel satu tot a dum[i]sale, şi m’au sorocit să viu la Divan, zicând că şi diresăle dumisale sântu aceleaş. Şi eu am venit pe sorocu, şi mi-am adus şi scrisorile ce amu pe acâ giumătate de sat, şi le am arătat şi la dumnealui Vel Logof[ăt]. Şi dum[ea]lui încă au zis că ş’a căuta scrisorile, şi m’au tot purtatu din zi în zi 2 săptămâni, şi neci o scrisoare n’au scos, şi el s’au dus la ţară şi-ş ţine şi moşie în tărie dumisale, şi au dat bani, cumpărându-le la Măria Sa Mihail Vodă şi pe urmă şi la luminat Divanul Măriei Tale, precum am şi cărţi de ghide-cată. Şi tot aşâ m’au purtat şi tată-său din zi în zi, că ş’a» scoate scrisorile, şi într’atăţa ani nu l’au mai scos. Şi eu am scrisori, şi ei îmi ţinu moşie în tărie lor şi fâr dreptate. Ce mă rog milei Mării Tale să aibu dreptate, şi să mi să curme de la mila Mării Tale. Că şi acum el m’au sorocit, şi am venit, şi şed în cheltuială de 2 săptămâni, şi dumnealui ştie nevoie mea. Cer mila Mării Tale. 1764, Săpt. 11. Robul Măriei Tale i Gligoraş Stroescul Comis. Pe V° foii a 2-a: Să meargă om g[o]sp[o]d să-l aducă, de vreme că el te au sorocit, şi, după ce-ai venit, n’au vrut să stă pănă vi s’a hotărî giudecata.—No. 32. Orig. 20x16 cm.—Hârtie 14+12 rânduri. 43. 1779, Apr. 22. Hotărnicie pentru Onut. Facem ştire cu aciasta mărturia hotamicâ noi, rânduiţ hotamicj www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 67 de la cinstita Administraţie a deştrectului Bucovinei pentru pricina moşii Medcău ce s’au întâmplat între mănăstirea Schitul-cel-Mare din Ţara Leşască şi între d-lui Ghiorghie Rusăt, şi prin jaloba dumisale Şat[rarul] ce-au dat către cinstita Admenistraţia, şi, fiîndu adunaţi toţ faţă, părănţii de la Schitul Şandrilu Şat[rarul] Gheorghie Rusăt şi alţi oamen migieş, ni-au arătat părănţii de la mănăstire Schitul o hotamică din leat 7265, Av. 5, şă cu întăritori de la Domnii Moldovii şă pe acă hotarnică am cercetat moşiia Medcău din giur împrejur ş’am aflat semne bune vechi ci pomenescu într’acă hotamică, şă nestrămutate, atât de spre parte dumisale Stolnicul Iordache Cant. Paşcanu, cum şă di spre partea dumisale Şatr[arul] Ghiorghie Rusăt, care despărţeşte moşia Mid-căul în două. Şi de la piatra unde desparte moşia în două ni s’au rugat părinţăi călugări, părintele Teoctistu egumenul şă părintele Dorotei proegumen, cum şă dumlui căpt. Ion Zota, vechilul dumisale Stol. Iordache Cant., care au fost rânduit şă d-lui hotar-nicu de spre parte dumisale Ghiorghie Rusăt, ca să li să puia semne mai desă, fiîndu rare de spre moşiia dumisale Stol. Iordache Cant. Paşcanul, satului Onutu, şă de la piatra aceia am purces în sus, la altă piatră veche, ci este di-asupra bălţăi ce cură de la Ocniţă, şi de acolo peste baltă la Copanca, tot pe semne vechi. Şi deasupra Copancii am pus piatră drept de spre Apus într’un dâmbu, şă de-acolo drept pe pravăţ în Cîritii am pus altă piatră, şă de-acolo tot drept am pus a treia piatră. Şă de acolo tot drept;pin Ci-ritii s’au pus a patra piatră, care acea piatră caută la piatra a cinci, ci s’au pus într’un piscu di-asupra unei văi, din gios, în stânga Nestrului, la capul ostrovului din sus, ce este în Nistru, care ostrov pomeneşte hotamica cea veche, şă, pominindu în hotarnică capul ostrovului din sus, sămnu la acil sămnu la capul ostrovului s’au pus acâ a cinci piatră în piscu. Şă pe aceste semne am făcut câte o mărturie ş’am datu la mâna părinţilor şă la mâna dumisale capt. Ion Zota, vechilul d-sale Stol. Iordache Cant. Paşcanul, întru care ni-am şă iscălit cu toţii. Leat 1779, ap. 22. Manole Postelnic. „ Teoctist egumenu. Constantin Logofăt. Toder(?) Marcu Căpitan. Dorotei proin egumen. Pe V° foii a 2-a j Hotarnica Onutului-de-Sus, de spre Midcău, cu călugării. No. 48. Orig. 35 X 22 cm.—Hârtie 24 -f 12 rânduri. www.dacoromanica.ro 68 Constantin şi Marcela Karadja 44. 1781, Iulie 23. Ordin de a face o hotărnicie pentru Onut. De la Giudecătoria ch[esaro]~crăiescului Auditoriat a districtului Bucovina cătră dum. mazil (patru cuvinte şterse). Manolea Tabără, capitan ot Cincău, iară, de n’ar putea dum. cap. Manolea Tabără ieşi, poftesc pe dum. Vasilie Simaca ot Babin. Vă poftesc pă dum. ca, luându-vă osteneală, să faceţi învoială întră dum. grafu Tadeus Turcu i Ioniţă Zota capit. şi vichilul boiarului Paş-can Cantacozino Văl Ban, pentru pricina ce iaste întră dum. pentru hotarul Onutului şi a Pohorlăuţii, şi, aşa, învoiându-i, vei scrie şi învoiala, după care învoială vi să dă dum. puteare ca să puneţi şi seamne hotărâtoare. Iară învoială să o aducă la a-ceasta Giudecătorie, ca să să întărească. De la chesaro-crăescu Auditoriat Diştrictului Cernăuţi. 23 Iulie 1781. Algai von Lustenau, Hauptman und int. District. Algai von Lustnau Capit. i Auditor a Districtului. (Pecete austriacă timbrată.) Pe Vo.: No. 28. Orig. 18 x 23 cm. — Hârtie. 14 rânduri. 45. 1781, Sept. 17. Act de hotărnicie pentru moşia Onut. t Facem ştire cu aceasta mărturie hotamecă că, viându-ne poruncă de lâ cesta Administraţia, întru care poruncă ne să porunceşte de domnul căpt. Algai, audetor deştrect Bucovinei, ca să mergem la sat la Onut, al d-sale Iordache Cant. Vel Ban, şi să luăm sama hotarului Onutului de spre hotarul Pohorlăuţului, a d-sale Tadei starosta Turcul, avându multe pricini la acel hotar, şă de pe poruncă am mărsu la locu cu pricină, unde ne-au arătat vechilul a d-sale Banului Iordache Cant., d-1 Ion Zota căpt., o în-tăritură de hotarnică veche de la Ştefan Vodă-din leat 7161 *, * 1653, www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 69 Iulie 25, intru care arată că purcede hotarul Onutului din fântână putredă şă, strângându oameni bătrâni de prin pregiur, din sat Dobronăuţii: pe Zaharia Lăurăn ce-au fost vornic şi pe Tănase Bişăc ot tam şă pe Ion Bojăscu ot Onut şă pe Vasăle Croitor ot Balamuteuca şi pe Ioric ot Zăstavna, toţi aceştia oameni bătrâni au mărturisit că aceea este fântâna putredă, şă, după semnele ho-tarnice vechi neaflându-să piatră, am pus deasupra fântânei putrede stâlpu de piatră care caută spre Apus. Şi purcede hotarul în sus pe la capul Lozielor ce să numescu Lozăi Negre şi de-acolo can pe coste la dial pân deasupra unui hârtop cu piatră şi cu surpături de-asupra hârtopului, am pus piatră, şă de-acolo drept peste neşte hârtope merg păn de-asupra stâncii a Părăului Negru: am pus piatră, şă de acolo drept peste o vale la o movilă s’au pus stâlpu de piatră, care de la ace movilă rămân patru moveleţe în parte hotarului Pohărlăuţului, şi de acolo chezăşi, can la vale, între drumul, s’au pus piatră, iar de acolo tot chezăş la vale s’au pus piatră di-asupra unei fântâni, care acea fântână rămâne în hotarul Onutului. Şă din piatră ce-i pusă di-asupra fântânei drept pe coste s’au pus piatră, şă de acolo can sus di-asupra unei văi s’au pus piatră, şi de la ace piatră drept peste vale şă la dial, la un podeş în Ceritei, s’au pus piatră, care ace piatră este găurită. Şă de acolo drept peste vale, şi la deal pen Ceritei spre Nestru, lângă drumul cel vechiu s’au pus piatră, unde au arătat doi omeni ot Doroşăuţi, anume Toader Bujăneţă şi Vasăle Nezuliaco, că agiunge hotarul Doroşăuţilor pân acolo. Şă, nefiindu stăpănetor Doroşău-ţilor faţă nu s’au cercat după hotarnica cea veche a Onutului păn la Nistru, numai pân la drumu, unde s’au pus piatră. Şi, pri-mindu-să amândouă părţi, după îndreptare pravăzului şi punere semnelor au şă iscălit unul la mâna altuia; care şă noi rânduiţi după primire d-lor sale şă învoială am iscălit. Tadus Turcul. Leat 1781, Sept. 17. (Urmează autentificarea autorităţilor austriece, in limba germană.) Pe V* foii a 2-a: Hotarnica Onutului. — No. 49. Orig. 35 x 21 cm. — Hârtie. 29 -f- 23 rânduri. www.dacoromanica.ro 70 Constantin şi Marcela Karadja 46. 1783, Febr. 4. Judecata Tribunalului din Cernăuţi în javoarea lui Constantin Stroescul. Traducere românească după o copie legalisată în limba germană, aflată de asemenea în dosar. Hotărîre de giudecată. După orânduiala a împărăteştii Crăeştii Intirimal-Administraţie a Bucovinii, au venit înainte acestue Ştabîi şi Vel Auditoriatul dumnalui Costantin Stroescul, mazil ot Sobraneţi, jăluitor, de spre o parte, şi dumnalui Ioan Zota, vechil dumisale Iordachie Paşcan Cantacozono de peste Cordon, răspunzător, de spre altă parte. S’au hotărât pentru cumpărătura a moşului jăluitorului Lupului Stroesc, din leat 1644, Ap. 24, ce-au cumpărat giumătate de sată Marti-neştii, de care cumpărătură Domnii ce au foştii la Moldova pe Stroescul şi pe clironomie-sa au întărit, din leat 1644, 1673, 1722» 17461 şi 1761. Şi el nu numai cu aceasta au dovedit că este drept a lui, ce s’au şi dovedită şi stăpânire, după rânduelile judecăţilor. Despre partea răspunzitoriului, iară arătate înpărţeala moşiilor, întărită de la Domni, din leat 16522 şi 17232, şi iarăşi o a-naforâ de hotărâre a Divanului, din leat 1764, Septemvrie în 3S. Şi, după toate de amândouă părţili răspunsurile, arătate scrisorile şi auzirea marturiloră, s’au hotărâtă. Domnalui răspunzător, ne-ţiindă in seamă însă mulţămi, fiind în anaforaoa ce pomenită pentru o anenată domnească inchierea, nu au fost giudecată cea de săvârşit, şi părintele a jăluitoriului au jăluit atuncea de iznoavă, şi au luatu un soroc de giudecată: este dator a da giumătate de sată Martineştii jăluitorului la stăpânire sa, înpreună cu vinituri din 25 Martie 1776, la ziua cea d’intâiă dedere jalobii aici, cu toate cheltuelile ce-au avut pentru această pricină de giudecată, care cheltuială poate să o dovidească că ar fi cheltuit cu dreptate. Aşa s’au hotărâtă in Cernăuţi, la 4 zile a lunii lui Fevruari, leat 1783. Orlandini Ştabs şi Vel Auditoriu. Precumu hotărârea de giudecată mai susă scrisă s’au făcut as- * * 1 Acest act nu se mai află m dosar. * Idem, idem. * Actul nostru No. 38, de fapt din 7 Septembre 1764. www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina H tăzi ştiută amândoâ părţilor care s’au fost chemat de faţe şi s’au învăzat (?) pentru vremea apelaţiei la înalte locuri de astăzi pân In 14 zile, ce se întăreşte cu iscălituri de comisie. Leat cum scrie mai sus. Constantin Stroescul. Ioan Zota, vichil. Alte semnături oficiale. Pe V° foii a 2-a: Giudecata ot Cernăuţi cu Stroescu pentru pol Martineşti, care au făcut-o răsuflată la giudecata Leovului. No. 39. Orig. 38 x 24 cm.—Hârtie.—23 -|- 14 rânduri. - 47. 1783, Febr. 15. Ciorna apelaţiei lui Iordachi Cantacuzino biv Vel Spătar, împotriva hotărârii de la Cernăuţi în pricina pentru Martineşti. De la Iordache Cantacozono biv Vel Spat. Apelaţi a. Un Costandin Stroescu din Bucovină de strigă cerşind de la mine pol satu Martineşti (care satu este iar la Cordonu), prin jaloba ce au datu la auditoriu de Cernăuţi, fiindcă cu scrisoarea ce am scrisu la Auditoriul, arătându cum că acel Stroescu rău mă supără ca să-m ei moşiia strămoşască şi stăpânită de samă de ani, n’au vrutu să de credinţă, ce au cerşutu să trimitu vechilu, de care, fiind silitu, ca un lucru ce nici prin cugetu nu-m trece să tragu o supărare ca aciasta, am făcut vechilu pe Ionu Zota căpt. (iar dincolo, din Bucovină), dându-i numai o samă de scrisori care socotemu că-su destule a li cunoaşte de adevărate, în vreme când stăpânire este ştiută de mulţi obrazi de cinste că totu de neamul meu au fostu, şi de mine până astăzi. Acum, văzând că după giudecata ce au făcutu Auditoriu la 4 a lui Fevruarii îmi ia moşiia, acestu pol satu Martineşti, şi dă Stroescului, făcând scrisorile mele răle şi dând credinţă marturilor Stroescului (oameni ce-i sintu cunoscuţi de vează ce au), adăugând şi aciasta în carte de Judecată cum că giudecata ce au avutu tatul meu cu tatul acestui Stroescu (din leatu 1764, Săptem în 3) ar fi aninată, adică neisprăvită, şi dum. Auditoriu îmi scrie pentru că aciastă pricină s’au curmatu la Cernăuţi, şi a să mai căuta de al doile nu să www.dacoromanica.ro 72 Constantin şi Marcela Karadja poate, ce la înaltele locuri, deci mă rog giudecaţi după dovezile ce am, care s’au înştiinţatu şi de cătră Domnul nostru de aice, să-m aflu dreptate. Căci ştiutu este tatul Stroescului de toate persoanele de cinste de aice ce omu au fostu, după cum iaste, şi mărturia am trimisu ca să să vază. Care mărturia de aş fi ştiutu cum că giudecata de la Cernăuţi m’ar fi hotărâtu intr’acestu fel, putem de atunce să o făcu şi să o dau la vechilu ce l-am avutu, dar m’am cugetatu că or da credinţă la marturi ca aceia ce au scos Stroescu la giudecată, în vreamea când adastă moşiia o amu de la strămoşii miei baştină şi cu stăpânire ştiută de toţi cu samă de ani, şi Stroescu numai cu mărturii ai unor proşti din Cernăuţi şi cu arătări neîntemeete vra să-m ia moşiia, mai multu s’or crede zisăle Stroescului şi mărturiilor ce i-au arătat, ori aţâţi, Domni şi boeri ce mărturisescu? Mă rog dreptate, dreptate să aflu. De vra cu adastă giudecată de la Cernăuţi să mă de rămas cum că au fostu făţiş vechilu meu, la adastă socotiască înţălăp-ciune giudecătorilor: când vechilul meu, de n’au avutu toate îndreptările ca să răspundă (fiindcă nici socotemu pân in atăta să vie), sau, di n’au şi pututu să arăte toate dovezile, eu să perdu moşiia pe arătările şi chipurile ce face unu ca Stroescu. Mă rog dreptate să-m aflu de la cei ce o cunoscu. 1783, în 15 Fev. (fără iscălitură.) Pe V® foii a 2-a: No. 35. Orig. 31 x 22 cm.—Hârtie, 19 + 23 + rânduri. 48. 1783, Febr. 17. Re fusul autorităţilor militare bucovinene de a revisui hotărârea de la Cernăuţi şi trimeterea pricinei în apel la Liov. De la Ţăriasca Crăiască Oşteneasca Administraţia Bucovina către dum. boier Iordache Cantacuzino Spat. Carte d-tale din 30 Ghenar cu cinste o am luat şi toate pe largu le-am înţeles precum d-ta ti—ai fi înştiinţat di Ioniţă Zota, vechilul d-tale, cum că după dreptate giumătate de sat Martineşti s’ar fi dat la stăpânire Stroescului, cu hotărâre ca de la ziua giu-decăţii pân în 14 zile să cauţi d-ta să fad apelaţie câtre prea— www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 73 înalte locuri. Cu adevărat aşa s’a hotărât, şi nici este altă mijlocire făr decât a face apelaţie către Gheneral-Comandant la Leov, iar să să mai primească alte neştiucaiva scrisori sau dovezi la această pricină sau să să mai de prelungiri peste prelungiri de vedele, după cum poate ştii d-ta, nici într’un chip nu dau pravilile noastre, fiindcă noi nu sântem dătători de pravili, ci miniştri spre deplina împlinire dreptăţii. Că, după cum d-ta ai dat vechilului dumitale aceste scrisori ce ni-au arătat, cu acel chip ai fi putut trimite şi alte câte dovezi ce ai fi mai avut, nici să să socotiască, precum şi aici s’ar urma după urmările obiceaiurilor celor vechi şi neîntemeiate, că nu putem după pofta unuia, prilungind vedele peste vedele cu strâcăciune. Al treile, că destul au fostu însuş, d-ta poţ să socoteşti de la leat 1767 şi pân acmu câte vedele şi soroace peste soroace ţă sau trimis d-tale, şi nici la unul vechilul d-tale n’au fostu trimis. Pentru aceaia acmu iarăşi nu lipsim a înştiinţa pe dumita precum la giudecata de aice de la Ştabs Vel Audito-riat după dreptate ce are Stroescu, nu numai ace giumătate de Martineşti, ce şi totu venitul moşii aceia de atâţia ani, şi cheltuiala ce au cheltuit intr’această pricină, Stroescului i s’au giudecat, şi nici este altă mijlocire făr decât a face apelaţie, adecă să ne în-ştiinţăzi d-ta, vrei să cerci dreptate şi la alte prea-inalte locuri (că a cerca slobod este) şi, de vrei numai decât, luând înştiinţare d-ta, toate scrisorile ce sânt aice, atâta a dumitale, cât şi a Stroescului, împreună cu protocolul şi carte de giudecată ce s’au făcut aice în Cernăuţi, le vom trimite la prea-inalte locuri, şi după cum se va hotârâ şi de acolo te vom înştiinţa pe d-ta. La care iată ţî s’au pus d-tale mai pe urmă vede pân la 14 zile luni lui Mart, calend. nou, ca, trecând acă vede şi nefăcând d-ta apelaţie îndatăi giudecata ce s’au făcut aice prin execuţi să va înplini, şi mai mult cuvânt de răspuns niciodinjoar loc n’a ave. Iar să să mai iea de iznovă giudecata, aceasta la cercetare aice prin giudecătorie Vel Auditoriatului nici într’un chip nu să poate. Şi, rămâind, sântem A dumitale a slugi gate. (s.) Gheneral Maior Cernăuţi, 15 Fevr. 1783, Hnţenberg. calend. nou. Orlandi Vel Auditor. Pe Vo. foii a 2-a: Ot gheneral, ca să facă apelaţie. Orig. 37X23 cm. — Hârtie. — 18+204-7 rânduri. www.dacoromanica.ro 74 Constantin şi Marcela Karadja 49. 1783, Iulie 4. Hotărârea tribunalului de apel din Liov în pricina lui Iordachi Cantacuzino cu Constantin Stroescu. Traducere românească după o copie legalisatâ în limba germană, aflată de asemenea în dosar. Hotărâre. Care, după cercetare ce s’au făcut de câtră Chesaro-Crăiescul al Bucovinii Vel Auditoriat, de spre o parte, între dum. jăluitoriul Costantin Stroescul, mazil ot Obraneţ, şi, de spre altă parte, între dum. Ioniţă Zota, vichilul d-lui boieriului Iordache Cantacuzino din partea Moldovii, pentru pricina satului Martineşti, cerşind acel jăluitor de la numitul boier giumătate de satu Martineşti ca să i să dee supt stăpânire sa. Şi, după apelaţiia ce au făcutu numitul jăluitor Ioniţă Zota, vichilul mai sus scrisului boier, împotriva ho-tăriri ce s’au făcutu întru această pricină de câtră numita giude-cătorie a Bucovinii la 4 zile Fevruarie' 1783, trimiţându-să toate actumurile şi scrisorile câte s’au lucratu de câtră scrisul Vel Au-diditoriat aice, şi cercetându-să toate cu amăruntul, s’au hotărât de cătră a noastră giudecătorie, care să numeşte al Galiţiei şi a Lo~ domerii giudecătorie cei mai mare şi ostenească, cu scopul cel desăvărşitu într’acesta chip: Ca hotărâre ce s’au făcut întru această pricină prin numitul Auditoriat al Bucovinii să fie răsuflată şi strâcată, de vreme că giu-decata ce s’au fost făcut iarăşi pentru această pricină la laş, în anul 1764, pre deplin şi bine s’au fostu hotărâtu, şi după poruncile împărăteşti nice n’ar fi mai trebuitu a să lua această pricină în susu, ce să rămâie precum s’au fost hotărît în laş. Iară, în câtu-i despre cheltuială ce s’au făcutu la această pricină, rămâne ca nimică să nu întoarcă unul la altul, fiindcă nu s’au trimis nice un izvod. (s.) Freiherr von Schroder, Din cănţălăria chesaro-crăeştii Feld-Marschal Lieut. a Lodomerii şi a Galiţiei ju- decătorie oşteniască, Leov, în 4 zile Iulie 783. (s.) Iosef Anton v. Monterg. (Urmează autentificarea) Pe Vo. foii a 2-a: Giudecata ot Leovu pentru Martineşti cu www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din bucovina 75 Costandin Stroescul, nemţească şi tălmăcită şi pe moldovini; 1783, Iul. 4, no. 46. Orig. 38+24 cm. — Hârtie. 29 rânduri. 50. 1783, Novembre 2 st. n. Generalul v. Enzenberg scrie lui Alex. C. Mavrocordat, cerând ca Domnul să mijlocească o transacţie între Constantin Stroescu şi Iordachi Cantacuzino. Serenissithe şi Celsissime. D. Prinţeps, Un Costandin Stroescul, mazil de aice, din Cordon, dând jalubă asupra d-sale boieriului Iordache Cant. Paşcah pentru răsplătirea giumătate satu- de Martineşti, tij din Cordon, după toată cu amăruntul făcută temeinică cercetare di câtră giudecătoria de aice, după dreptate ce s’au cunoscut, s’au fostu hotărât giudecata ca acb giumătate de şatu să să de la stăpânire jăluitorului mazil, dar, nemulţămindu-să d-sa, numitul boier, cu ace giudecată, au datu apelaţie la Leov, adecă la iudiţium delegatum militare mixtum, unde s’au prefăcut ace giudecată, şi pe acestu Stroescu l-au datu rămas. Cu care neodihnindu-să jăluitorul mazil insuş la prea-inaltul Divanul Dreptăţii a Curţii au făcut cercare (ce să zice revizie)} la care, după toată cercetarea scrisorilor, tot asemine ca mai înainte s’au cunoscut dreptate Stroescului, iar ace anafură ce o arată d-lui boierul Paşcan s’au cunoscut a nu fi desăvârşit hotărâtă, numai cât, înainte ce spre desăvârşit curmare aceştii pricini prea-înaltul Divan de Viena s’ar aşeza, ni-au scris ca nu cumva d-sa boierului oareşcare nenănăjduită hotărâre să i să întâmple prin mijlocitoare dreaptă înălţimi Tale, o prietiniască învoială să să facă, cu care ambe părţile mulţămindu-să, vecinica pace să să inte-meiască. Pentru aceaia, după noima ace prea-inalte milostive porunci, noi, după întemeiata dragoste megieşăscului prieteşug, cu toată cinste poftim pe înălţime Ta ca să binevoieşti pe num[itul] boer Înainte înălţimii Tale a-i porunci să vie, şi curgere primej-dioasii pricini arătându-î-o, spre primire invoialii milostîveaşte a-1 îndemna ca ori o bucată de moşie aice, in Cordon, undeva, ori o sumă de bani să-i dea. Bună este aceasta cu adevărat şi milostivă, vrednică de laudă aducere aminte insuş pentru folosul www.dacoromanica.ro 76 Constantin şi Marcela Karadja d-sale boeriului, şi cu totul sîntem nădăjduiţi precum dumnealui numitul boer la stăpânească îndemnare înălţimii Tale făr nicio pricină va fi bucuros de asemine învoială, mai ales socotind ca nu cumva prin o nenorocită tâmplare răzeşii să i se adaug. Di spre cari şi cinst. aceasta a Bucovina Administraţie tot chipul de silinţă va pune ca şi jăluitorul mazil să să primiască de în-voială, de care primiindu-să şi dlui boeriul, să dea volnicie vechilului său Ion Zota ca învoiala ce să va face să o iscăliască, şi noi încă, la asemine pricini îndatoriţi fiind a sluji prietenesc şi de folos lucrător răspunsu, cu plecăciune aşteptând, cu toată cinste rămâind, sântem A înălţimii Tale Bun prieten şi gata spre slujbă Cernăuţi, 2 Noemvr. General Major 1783, calend. nou. (s) Er^zberg. Pe V" foii a doua: Carte ot Gheneral ce scrie către dumnia mea ca să mă învoiesc cu Stroescul.—No. 38. Orig. 37 x 24 cm.—Hârtie, 19 + 20 + 6 rânduri. 51. 1784, Mart 9. Renunţarea lui Constantin Stroescul la pretenţiile sale asupra jumătăţii din Martineşti, în schimbul sumei de 150 de lei. Per la metâ del villaggio dello Martineşti, situato nel dis-tretto di Cernovitz, che io sot-toscritto pretendevo in giudicio dai sigr. Spattari Georgio Can-tacozeno, trattandosi questa cau-sa avanti il sigr. auditore Or~ landi, e supponendo che le mie scritture fossero valide, cioe una corta di compera che a-vevo da mio avo Lupulo Stroescolo, dell’anno 1644, alli 24 di aprile, ed una carta del principe dell’anno 1644 ed un altra scrittura del (sic), edun’ altra del 1722, ed un’ altra del 1746, ed un’ altra d’el 1761, questa causa essendo nuovamente esa- Pentru giumătate de satu de Martineşti la Cernăuţi, care ce>-remu eu, cel mai jos iscălitu, de la dum. Spatariu Iordache Can-tacozono cu gîudecata ce s’au făcutu la Cernăuţi înainte lui Orlandinu Ştab-Auditor, soco-tindu cum că scrisorile mele ar fi bune, adecă o cumpărătură ce avemu a moşului meu Lupul Stroescu din let 1644, Ap. 24, şi o întăritură domniască din let 1644 şi altă scrisoare din let 1673 şi altă scrisoare din let 1722 şi altă din let 1746 şi altă din let 1761, această giudecată, fiindcă de al doile s’au mai căutat şi la Leovu, şi toată dreptate s’au datu www.dacoromanica.ro Documentele moşiilor cantacuzineşti din Bucovina 71 minata in Leopol, dandosi tutta la ragione al sigr. Spathari, in vista delle suc piti valide scrit-ture e delle attestationi delii piu riguardcvoli sigr. di Mol-davia, io, non auendo piu nis-sun’ altra ragione, mi son ri-messo al dctto sigr. Spathari per mezzo dell’ Ill-mo sigr. Agente de Raiccvich c del sigr. ab-bate Marquis, affinche usasse verso di mc qualche atto di generositâ, c non per giusticia, ma compassionando il mio stato, ondc ho ricevuto piastre 150, rimettendoli tutte le scriiture spettanti alia muscia Martinesti nominate disopra. Onde in ap-presso non fard piu altra pre-tensione su la detta muscia Martinesti, e, caso, che comparisse pid altra scrittura, sia stimata di nissim valore. Se poi io in ap-presso o alcuno de miei parenti su questo affare inquietassimo il detto sigr. Spathari, in qualun-que tribunale si sia, che io sia punito come persona cativa e scandalosa, e paghero per e-menda le 150 piastre che mi furono date per mano del sigr. Abbate a titolo di caritâ a suo riguardo, agiungendone altre 130 e tutte le spese occorenti. In attestato di che sottosqrivo la presente di propria mano. Iassi, adi 9 marzo 1748. dum. Spat., după scrisorile ce au avutu dum. Spat., mai bune decâtu a mele, şi după mărturii ce au avutu de la cei mai intăi boeri ai Moldova, cu deci, ne-mai avându altu cuvântu de răspuns, am căzutu la d-sa Spat. prin mijlocire Mării Sale Agente Raicovici şi al lui Abate Mar-chis, ca să facă milă Spat. cu mine, fiindu omu săracu, nu doar că-i dreptu să-m de ceva, ce mi- • lostivindu-să de sărăcia m£, şi mi-au datu o sută cinzăci lei milă, şi eu am datu dum. toate aceli de mai sus scrisă scrisoare ce am avutu pe Martineşti după vele-turile ce s’au arătat mai sus, şi de acmu să nu mai am a mai trage giudecată pentru Martineşti, şi orice altă scrisoare s’ar mai ivi pe Martineşti din parte me să rămâi răsuflată, iar, de oi mai supăra de acum pe dum. Spat., ori eu ori alţii din neamul meu, pentru aciastă pricină, ori la ce giudecată ar fi, o să mă pedepsăscu ca omu râu şi găl-cevelnicu şi să plătescu st[r]afu aceşti o sută cincizăci lei îndoiţi, fiindcă dum. mi i-au datu milă pentru voia lui abate Mar-chis, şi ori ce cheltuială ar face să o plătescu. Şi pentru credinţă am iscălitu cu însuş iscălitura mâ. 1784, Mart. 9.’ Costandin Stroescu. Pe V° foii a 2-a: No. 31. Orig. 28xcm.—Hârtie, 31 + 20 rânduri. www.dacoromanica.ro N. IORGA O CULEGERE de ACTE MOLDOVENEŞTI — PÂNĂ LA 1437 — www.dacoromanica.ro O culegere de acte moldoveneşti În frumoasa colecţie a d-lui M. Costăchescu, Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan-cel-Mare, I, Documente interne, 1374-1437, actul din 2 Iulie 1398 (resumat românesc) era inedit. Interesantă menţiunea în Cronica lui Ştefan Logofătul (Trompeta Carpaţilor, 1871) a unui alt act al lui Roman-Vodă, tot pentru Pobrata, cu fiii i „Alexandru, Bogdan, Ştefan, Mihail, Iuga şi alt Alexandru", adăugindu-i-se mărturia Vlădicăi Iosif. Tătăruşii (Suceava) (p. 18) înseamnă: Ţiganii ca şi Tătăraşii; Unghenii sânt locuitorii din Unghiu(v. p. 19). Tot inedit e actul din 12 Mart 1398 (resumat românesc), cel din 1399, cu privire la „Baicoiu" sau „Pancoiu", v. „Baicovţii" de la pagina 25. Băceştii vine din Băi-ceşti. Nou şi no. 10 (c. 1400). Nid acum nu cred in lupta de la Hînduani ori Vindăuani » regele Ungariei, Sigismund, a atacat după documente latine pe Ştefan in capitala sa, deci Hârlău. Interesant satul Fereşti din Fehâr, Albul (p. 35). Tot aşa echivalenţa Preuţescul şi Popovici (pp. 35-6). Brebii înseamnă Castorii, v. şi Brebul prahovean. Berzinţi trebuie apropiat de Mehedinţi) deci de la Berza (dar e greutatea sufixului sârbesc tocmai pe la Bacău) (v. p. 40). La pagina 42 pare a fi în adevăr Horaeţă şi nu Horaeţ (de la Hora, a se apropia mănăstirea Horaeţii, Horaiţa ; erau doi Horaeţă j pp. 32-37). Actul din 7 Ianuar 1403 (pp. 46-7) e deosebit de important pentru că, în dania către mănăstirea Moldoviţa, Alexandru-cel-Bun pomeneşte pe toţi înaintaşii, de la Bogdan întemeietorul înainte. Bârlea apare ca de „Hârlău", deci pârcălab acolo. Ciudat „Ioan cel bătrân din Vorona". Dar Badea de la Suceava, Horaeţă de la Hotin, Sandu de la Neamţ sânt tot pârcălabi (mai târziu cei de la Siretiu şi Suceava), proprietar insă Giurgiu din Volovăţ (nu Volhovaţchi). Aşa şi boierul din Tudora i Şandru» 0 www.dacoromanica.ro N. Iorga 82 cel din Molniţa, Micu, la pagina 42. Romanul are un Vornic: Vlad. Ce poate fi „Hodco Ciacinschi"? Cf. un „Tucianschi". Bîrgău pare greu de admis. Sinovschi e fiul lui Sân, deci nepotul lui Bârlea. Ravas Litovoiu mai dă odată numele vechiului Voevod jiian (p. 47). Primele acte ale lui Alexandru-cel-Bun sânt interesante şi prin compunerea capricioasă a Sfatului domnesc. V şi echivalenţele Tăvădar-Tivadâr, Andreiaş-Andrâsz, Tdth-Tăutul (Totoiuj p. 113). Nou şi no. 17 (1404) (notă despre cele două neamuri Şăndrea-Sândor, cum Miclăuş-Miklos, Ianăş-Jânos, Paul-Pâl, Gherghel-Gergely, Giura-Gyory, Dămăeuş-Domokos, Laslău-Laszlo, Tămaş-Tamâs, Blaj-Balâzs). La no. 27 se vede că Domocuş şi fraţii (nu fratele) Blaj şi lacob erau fii lui „Ghelebi" (Gereby) Miklos. Erau de pe Caşin şi Oituz (Octuz, Ohtuz), unde Stânişoara şi satul lui Grozea, iui Stoe sânt lângă al lui Laszld. Erau Maramurăşeni, de unde numele fiilor lui Dămâcuş, Tador şi Steţco (p. 80, no. 28). în Uricariul, XXIII, p. 12, e alt Dămăcuş. La no. 20, abia în 1467, apare starostele districtului luat de la Poloni in Nord (p. 56). La no. 21 nu e „Leucusăuţii lui Bratianu", ci Leucuseştii (de la Leucuţă) al urmaşilor lui Braţul (Brăteştii); v. şi ceva mai departe. în general, formele cu -ov/ri, de simplă cancelarie, sânt a se traduce cu ~escul. La p. 64 (no. 22), unde satul e Neag şi judele Neagăş, sufixul de derivaţie unguresc (apoi Negăşeşti). La p. 66 s „Grâncă“ e Hrinco. Nu Suhodol traduce Valea Seacă, ci diacul a slavisat numele românesc. P. 70: Hetce nu e decât Heciu de lângă Lespezi. Inedit e no. 24 (1409). Forma, prescurtată, e rară. Inedit în sla-voneşte e no. 25: şi aici resumat, dar cu lista boierilor. „Spenea" e de fapt Spînul. Inedit şi no. 26. „Banco" îmi pare suspect. Nu trebuie „Rusaii", ci „Rusei" (forma veche pentru: Rusoaică). Remarcabil : Jireapăn, rotacism din Jineapăn, jneapăn. A semnala satul Brăşăuţii, asămănat de editor cu Braşăul-Braşov la p. 80, no. 28. La no. 29, se vede diacul străin în forma „Ceteţei" (4(t