istorice a
Voi. VIL
BUCUREŞTI
Tiparul aşezământului tipografic „Datina Românească1
Vălenii-de-Munfe
1928
;	www.dacoromanica.ro
COMISIUNEA ISTORICĂ A ROMÂNIEI ÎN 1928
N. lorga, preşedinte D. Russo, membru
I.	Nistor, „
S.	Puşcariu, „
Al. Lăpedatu „
R. Caracaş, secretar.
www.dacoromanica.ro
Buletinul
Comisiei istorice a României
Voi. VII.
BUCUREŞTI
Tiparul aşezământului tipografic «Datina Romanească» Vălenii-de-Munte 1928
www.dacoromanica.ro
P. P. PANAITESCU
IOAN BOGDAN
Ş‘
Studiile de istorie slavă la Români
www.dacoromanica.ro
TABLA DE MATERII
Pag-
Importanta studiilor slave pentru Istoria română....................
Precursorii.........................................................
Ioan Bogdan, Pregătire şi metodă....................................
Critică de izvoare şi publicaţii....................................
Studiile lui asupra organizării sociale.............................
Studii asupra relaţiilor cu popoarele slave şi informarea ştiinţei streine
Opera de organizator................................................
Anexe; Bibliografia scrierilor lui 1. Bogdan, Studii şi ediţii de cronice
şi documente.................................................
Dări de seamă şi note mărunte.......................................
V
VI Vii VIII XII
XV
XVI
XXI
XXVIII
www.dacoromanica.ro
IOAN BOGDAN
şi studiile de istorie slavă la Români1
Importanţa studiilor slave pentru istoria română. — Problema influenţei slave la Români este capitală pentru toată desvol-tarea istorică a neamului. Ceia ce au fost Germanii pentru romanitatea din apus : poporul barbar care a distrus unitatea antică, dând naştere naţiilor romanice, au fost pentru noi Românii Slavii. Influenţa lor exercitată mai întâiu sub forma triburilor încă nedeplin diferenţiate la începutul evului mediu, apoi sub forma bulgară, sârbă, polonă şi rusească, a lăsat urme în toate domeniile vieţii noastre sociale, politice şi culturale: limba, toponimia, formaţii sociale, organisarea statului, biserica, dreptul, cancelaria, literatura, arta.
Influenţa slavă n’a fost tratată încă de nimeni în întregul ei, în-tr’o lucrare de sinteză. Aceasta din pricină că studiile slave, deşi fundamentale pentru cunoaşterea istoriei noastre culturale, au fost abordate relativ de curând numai de cercetători. Mândri de originea noastră latină consideram influenţa slavă în trecutul nostru ca o pată; despre ea nu trebuia să vorbim. In special şcoala latinista din Ardeal a întreţinut această stare de spirit dăunătoare ştiinţei * *.
1 Lecţie de deschidere a conferinţei „Istoria Slavilor şi a legăturilor lor cu Românii“ ţinută la Facultatea de Litere din Bucureşti (10 Februar 1927).
* Cf. Petru Maior, Isteria pentru începutul Românilor In Dacia. (Din scrierile lui Petru Maior, voi. I), Budapesta şi Gherla, 1883, p. 317. Prin introducerea alfabetului chirilic „căşună... acea barbarie, adecă acel tntunerec şi neştiinţă, în care şi astăzi zace Moldova... de unde toţi Românii... cu acelaşi Intu-nerec şi neştiinţă fură acoperiţi: „Neîndoit lucru este că izvorul a toată nefericirea Românilor se trage din urgia Grecilor şi după dânşii a Sârbilor" [Slavilor]. Cf. şi Aron Densusianu, Istoria limbii şi literaturii române, Iaşi, 1894 (ed. a Il-a), p. 75: „Unul din cele mal nefericite evenimente pentru limba, cultura şi chiar conservarea elepientului român, a fost contactul Româ-
www.dacoromanica.ro
VI
P. P. Panaitescu
Deasemenea şi ura vechilor generaţii contra Rusiei, teama că accentuarea influenţei slave să nu fie un argument pentru tendinţele cotropitoare ale acestei ţeri slave, au pus piedeci în calea desvol-tării studiilor slave la noi. Motive de ordin politic asămănător: ura împotriva Grecilor şi mai ales a Fanarioţilor făcuseră să întârzie Ia noi cercetarea ştiinţifică a influenţei greceşti.
Asemenea motive de ordin sentimental şi politic nu trebuie să fie luate în seamă de ştiinţă. „Vechiul regim" a fost în ţările noastre slav' şi bizantin şi cine vrea să-l cunoască aşa cum a fost, fără să proecteze în trecut preocupările momentului actual, trebuie să adâncească studiile slave şi greceşti. Numai aşa vom putea înţelege istoria noastră, prin ce transformări s’a ajuns de la acest „vechiu regim" la cultura noastră de astăzi. De altfel, cine vede în cultura slavă şi bizantină o formă de viaţă anti-occidentală, total opusă spiritului în care trăim astăzi, se înşeală. Ea este mai aproape de Europa decât de Asia prin tradiţiile ei greceşti şi romane *. Putinţa unei sinteze armonioase între elementele civilisaţişi apusene şi cele slave-bizantine în viaţa de Stat a Principatelor noastre, în vechea noastră literatură, cât şi în arhitectură, dovedeşte printr’un exemplu la îndămâna noastră că nu erau deosebiri absolute şi neîmpăcate.
Precursorii. — Cel d’intăiu care s’a ocupat la noi mai pe larg cu studiile slave a fost B. P. Hasdeu. Scoţând la iveală o mulţime de izvoare polone, ruseşti şi sud-slave privitoare la istoria noastră, a adus servicii nepreţuite. El însă nu a considerat „sla-
nilor cu Slavii şi introducerea limbii slavone in biserică şi in Stat". Însuşi I. Bogdan se apropiase la Început cu oarecare sfială de studiile slave: „Epoca slavonă este o epocă de tristă memorie în istoria ţărilor noastre; ea trebuie insă studiată ca toate celelalte, de oare ce în ea au trăit Românii partea cea mai mare a vieţii lor politice independente şi ea a lăsat cele mai multe urme asupra lor“. I. Bogdan, Vechile cronici moldoveneşti până la Ureche, Bucureşti 189 . p. 139.
‘ Marele istoric rus Kljucevskij vorbind do influenţa apuseană în Rusia în veacul al XVII-lea, spune: „Situaţia psihologică a influenţei apusene în Rusia în veacul al XVII-lea nu e aceia a contactului între barbarie şi civilisaţie, ci între două civilisaţii, civilisaţia slavă-bizantină contează ca atare cel puţin în domeniul formelor politice, a bisericii şi a stărilor sociale... tn veacul al XVII-lea se întâlnesc două civilisaţii, ambele europene11, Kljucevski, Kana^HO* Kai<ft-Hit kr PocciH XVII B. (Influenţa apuseană în Rusia în veacul al XVII-lea), în, Bonpoczi	XXXVI. St. Petersburg, pp. 138-139).
www.dacoromanica.ro
loan Bogdan şi studiile de istorie slavă la Români	VII
vistica", ştiinţa slavă, ca un domeniu deosebit şi bine definit. Cunoscând limba rusă şi cea polonă din împrejurări familiare, s’a putut folosi de izvoarele slave în cercetările lui de istorie română. N’a studiat însă influenţa slavă la noi deosebit de alte influenţe, izolând-o pentru a o putea defini. Acelaşi lucru se poate spune şi de ceilalţi „slavişti" dinainte de 1. Bogdan, ca de pildă de episcopul Melhisedec, care făcând studii teologice la Chiev, a învăţat astfel o limbă slavă şi s’a putut folosi de ea în cercetările lui.
Ioan Bogdan. Pregătire şi metodă. — Cu totul dimpotrivă stau lucrurile cu adevăratul întemeietor al studiilor de istorie slavă la noi : Ioan Bogdan. Nu o întâmplare din biografia lui a făcut ca să vie în contact cu limbile slave, ci el a pornit la studiul limbii şi istoriei slave cu deplina conştiinţă a nevoii ştiinţifice a acestor studii. Acest fapt, care dă o garanţie de seriositate operii lui, este completat de altele, din care vom înţelege că a văzut studiile slave ca o disciplină deosebită şi le-a abordat ca un om de ştiinţă.
Mai întâiu, în afară de călătorii de studii mai mult sau mai puţin îndelungate în Polonia şi Rusia, a ţinut să se iniţieze în domeniul cercetărilor sale şi în Apus, la Viena şi îh Germania. A-ceasta i-a dat putinţa sa privească lumea slava din afara, din şcoli care erau desbărate de orice parţialitate naţională şi strâmtime de vederi locale, având prilejul în acelaşi timp să încadreze cunoştinţele sale într’o metodă strictă. Ioan Bogdan a fost aşa dar, ceia ce nu putuseră fi un Hasdeu şi un Melhisedec, un om de ştiinţă occidental. Un om de ştiinţă este acela care face abstracţie de el însuşi—ştiinţa cere absolută obiectivitate — scopul lui este adevărul, care poate fi scos numai din materialul ce are la îndemână, şi cercetat cu ajutorul metodei. Din ştiinţa modernă se ridică un învăţământ moral aproape religios: umilinţă, înăbuşire a personalităţii deplin acceptată, închinare către adevăr, oricare ar fi prejudecăţile ce ai lovi. Un astfel de om de ştiinţă a fost Ioan Bogdan, unul din cei dintâi în ţară la noi; el a grăbit astfel trecerea de la şcoala romantică la cea ştiinţifică.
O altă consideraţie ce trebuie făcută asupra operei lui Bogdan este că el a privit problema cercetărilor de istorie slavă la noi, nu atât ca o chestie de influenţe externe, ci dinăuntru în afară. în adevăr se poate spune că există o problemă slavă interna romanească. în primul rând există izvoare istorice şi literare slave scrise la noi în ţară de Români: mii de hrisoave, acte oficiale, scrisori
www.dacoromanica.ro
VIII
P. P. Panaitescu
(d. p. corespondenţa domnilor, boerilor şi târgoveţilor noştri cu oraşele ardelene), apoi cronici şi scrieri religioase. Există deci o literatură slavo-româna. Limba acestor hrisoave şi cronici nu este chiar limba medio-bulgară în Ţara-Românească, sau cearuteanăîn Moldova, e adesea resultatul unei contopiri: în Ţara-Românească influenţe sârbeşti şi bulgăreşti, în Moldova, rutene, polone şi me-dio-bulgare, şi în plus în ambele Principate influenţa limbii româneşti vorbite. Aceasta limbă specială şi această literatură merită să fie studiate pentru ele însăşi. Existenţa unei toponimii slave pe tot teritoriul românesc, precum şi adânca influenţă slavă în limbă, dovedesc o veche conlocuire cu populaţii slave mai târziu desna-ţionalisate. Aceasta arată că în studiile slave la noi nu e vorba numai de influenţe din afară. De şi nu suntem un popor slav, am avut o cultură slavă, care nu e identică cu culturile popoarelor slave vecine. Ştiinţa care se ocupă cu această cultură este o parte integrantă din studiul istoriei, limbii şi literaturii popoarelor slave şi în afară de interesul ce-1 are pentru noi, este necesară şi cercetărilor slave în genere.
De aceia I. Bogdan s’a ocupat mai mult cu cercetarea isvoarelor slave interne şi cu instituţiile social-politice româneşti de origine slava, lăsând pe al doilea plan influenţele propriu zise ale popoarelor slave.
Critică de isvoare şi publicaţii. — La începutul oricărei cercetări istorice stau isvoarele şi Ioan Bogdan a consacrat o mare parte a activităţii sale publicaţiilor de isvoare slave interne privitoare la istoria română. Cum aceste isvoare sunt la începutul vieţii noastre istorice şi culturale, ele au o importanţă foarte mare.
în primul rând stau cronicile slave din Moldova, începutul istoriografiei noastre. Analele slave cari cuprind istoria veacurilor XIV şi XV din istoria Moldovei, numite de Bogdan „letopiseţul de la Bistriţa" şi „letopiseţul de la Putna", precum şi continuarea lor în veacul XVI: letopiseţele lui Macarie, Eftimie şi Azarie, au fost descoperite şi publicate de I. Bogdan, care revela astfel istoricilor cele mai vechi anale ale ţării, pe când pănă la el cronica lui Ureche din veacul XVII era singurul isvor de acest fel pentru istoria veche a Moldovei'. Aceste descoperiri ale lui Bogdan represintă nu
‘ I. Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti până la Ureche. Bucureşti 1891 cuprinde: „Letopiseţul de la Putna“ „Cronica moldo-polonă" „Cronica anonimă" (din compilaţia rusă „Voskresenskajâ Ldtopis"), Cronicile lui Macarie şl Eftimie.
www.dacoromanica.ro
Io an Bogdan şi studiile de istorie slavă la Români	IX
numai unele din cele mai preţioase isvoare istorice, ele sunt pentru istoria culturii de o importanţă netăgăduită, căci cronicele slave formează cea dintâi încercare de scriere originală în ţările noastre.
Publicarea cronicilor slave ridica o serie întreagă de grele probleme de metodă. Era vorba mai întâi de editare şi traducere. Deşi li s'au adus unele obiecţii de amănunte, ediţiile şi traducerile lui Ioan Bogdan rămân şi azi un model greu de atins de cercetători. în acelaşi timp erau însă şi probleme de critică: trebuia stabilit locul unde au fost scrise cronicele, epoca: dacă sânt contemporane cu evenimentele, autorii lor, legăturile dintre dânsele şi cu istoriografia moldovenească posterioară, în sfârşit modelele lor.
La toate aceste întrebări Ioan Bogdan a căutat să dea răspunsuri, e adevărat că cercetările ce au urmat au infirmat unele din ele. în privinţa locului unde au fost scrise cronicile era de părere că cele două mai vechi au fost scrise în mănăstiri domneşti şi a căutat să stabilească şi ce anume mănăstiri: Bistriţa şi Putna1, lăcaşurile de veci ale lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Nu e locul să intrăm aci în această discuţie. Fapt este că azi nu se mai poate susţine denumirea de „letopiseţ de la Bistriţa2", iar unii cercetători admit că avem a face cu cronici de curte şi nu de mănăstire \ în privinţa epocei în care au fost scrise cele mai vechi cronici, Ioan Bogdan presupune că este domnia lui Alexandru cel Bun ', critica mai nouă admite epoca lui Ştefan cel Mare \
Găsirea autorilor celor mai vechi cronici nu e posibila; dintre autorii cronicilor din veacul XVI identificarea făcuta de Bogdan a cronicarului Eftimie, cu Eftimie episcop de Rădăuţi, este îndoel-
Idem. Cronice inedite atingătoare de ist. Românilor. Bucureşti 1895, cuprinde: „Letopiseţul de Ia Bistriţa” „Cronica moldo*po!onă“ (după ms-ul din St. Peters-burg) „Cronica polonă în proză de Miron Costin“. Idem. / etopiseţul lui Azarie Anal. Acad. Române, Istor. 31.1909, cuprinde o comfilaţie compusă din letopiseţul de la Putna, Cronicile lui Macarie şi Azarie.
' I. Bogdan, Vechile cronice, pp. 33-34 şi, idem Cronice inedite, pp. 19-20.
2 Cf. Şt. Orăşanu. Ceva despre cronicele Moldovei, Convorbiri Lite. aret 31, 1897, pp. 531-532.
8 I. Minea, Cercetări Istorice, Iaşi I, 1925, p. 213 şi I. Vlădescu, Isvoarele istoriei Românilor, Bucureşti [i92âj, pp. 83-89.
4 1. Bogdan, Vechile cronice, p. 25. Idem, Cronice inedite p. 20.
’ Şt. Orăşanu, o. c., p. 660.
www.dacoromanica.ro
X
P. P. Panaltescu
nica* 1. Cât despre legaturile cronicelor între ele, nu e încă stabilit dacă avem a face la început cu două cronici independente, sau cu variante ale unei cronici unice. In ori ce caz, a fost o continuitate literară în istoriografia moldovenească: cronicele din veacul XV au fost continuate în veacul următor, alcătuindu-se compilaţii, cari porneau de la întemeiere. Traduse în limba română sub numele de „letopiseţ moldovenesc", ştirile lor au trecut prin intermediul acestuia în cronica lui Ureche, dând astfel naştere istoriografiei moldovene din veacul XVII. în trecut cronicile slave din Moldova se leagă cu istoriografia slavo-bizantină. I. Bogdan a avut meritul de a fi descoperit modelul cronicarilor Macarie şi Azarie în traducerea slavă a cronicei bizantine a lui Manasses.
Tot aşa de importante şi fundamentale pentru istoria română sânt colecţiile de documente slave publicate de I. Bogdan, în special corespondenţa din ţările noastre cu Braşovul (Relaţiile ţării-Româneşti cu Braşovul, ed. II, Bucureşti 1905) şi Documentele lui Ştefan cel Mare. (II volume. Bucureşti. 1913). Şi aci se puneau probleme grele de tehnică şi critică: editare, traduceri, datare, comentarii. Se poate însă spune, mai ales în privinţa documentelor Iui Ştefan cel Mare, că nimeni la noi nu l-a întrecut în resolvirea lor. Istoricul rus Iacimirski scria despre această publicaţie a lui I. Bogdan : „Cunoşteam erudiţia domnului Bogdan, totuşi noua sa publicaţie întrece toate aşteptările... Totul stă la o aşa înălţime, încât primul nostru gând la vederea ediţiei savantului român esU amestecat cu invidie: de ce n’am isbutit şi noi sa facem ceva asemănător cu documentele sud slave şi vechi ruseşti ?“ *
Documentele editate de I. Bogdan au avantajul de a fi publicate în colecţii mari cu indice şi comentarii, ceia ce face uşoară consultarea lor. In adevăr numai aşa ar trebui publicate documente şi nu risipite în reviste sau broşuri mici. Documentul nu are o individualitate a lui, decât în cazuri excepţionale de „unicum“, el trebuie să stea în colecţii, corpusuri, unde toate elementele lui să
6 Cf- p- Syrku, Hsx Hcmopi'H choiuehih PyccHyx cx Ps.uxmaMH. (Din istoria legăturilor Ruşilor ca Românii) în, Hss'kcnii a oiiiA’haEM a PyccK. ASxixa H cnoBiCHOcnm nun. flKdA. HaSK. St. Petersburg. III, pp. 495-496.
1 A. I. Iacimirski. Recenzie: I. Bogdan: Documentele lui Ştefan cel Mare şi Documente falşe atribuite lui Ştefan cel Mare, broşură în o\ (f. loc şi dată) p. 1.
www.dacoromanica.ro
loan Bogdan şi studiile de istorie slavă la Români
XI
se regăsească în indice şi unde descrierea elementelor comune să se poată găsi în introducere. Comentariile lui Bogdan la documentele lui Ştefan cel Mare formează un adevărat repertoriu al instituţiilor vechi româneşti, precum şi un repertoriu geografic al vechilor sate din Moldova, a căror aşezare pe hartă s’a silit s’o găsească, deasemenea un glosar indispensabil al limbii slavo-mol-doveneşti şi al primelor cuvinte româneşti strecurate în documente slave. Spre deosebire de editorii anteriori, Bogdan în comentariile lui la documente nu urmăreşte atât persoanele, cât instituţiile sociale, politice şi economice. El a înţeles că notele genealogice şi biografice la documentele din veacul XV sânt în genere inutile, pentru că e o ambiţie zădarnică să urmărim familii într’o epocă în care nici nu există nume de familie, iar comentariile istorice asupra domnilor şi boierilor cari dau hrisovul sânt deplasate în acte interne. Acestea nu sânt acte politice şi comentariul trebuie să urmeze natura actului, care în cazul hrisoavelor este economic-administrativ.
O	obiecţie care s’ar putea aduce ediţiei lui Bogdan a documentelor lui Ştefan-cel-Mare este că n’a însoţit toate documentele de traduceri; limba slavă nu este încă aşa de răspândită între istorici, ca să ne putem lipsi de traduceri, cum se face curent de pildă cu limba latina.
Pe lângă documentele interne 1. Bogdan publicase încă din 1893 în colecţia Hurmuzaki trei volume de documente polone privitoare la istoria noastră după copiile păstrate la Academia Română Cunoscutul istoric polon T. Korzon, recenzând aceasta publicaţie, deşi face multe critici, uneori nedrepte, asupra, alegerii documentelor, greşelilor de lectura, traduceri şi datări, socoate colecţia folositoare şi pentru istoricii poloni, căci conţine multe documente din arhivele polone necunoscute acestora2.
Ceiace completează valoarea ediţiilor lui Bogdan sânt studiile şi publicaţiile lui în legătură cu ştiinţele ajutătoare ale istoriei. Se poate spune că el este întemeietorul ştiinţelor ajutătoare aplicate la istoria noastră. I. Bogdan a atins mai multe din domeniile a-cestor ştiinţe: paleografie slavă (cu Albumul paleografie. Bucu- 1
1 Hurmuzaki. Documente. Supliment, II, 1-3 cu traduceri francese de I. Skupiewski,
’ T. Korzon, în, Kwartalnlk Hystoriczny. Lemberg, 1901, pp. 113-118.
www.dacoromanica.ro
xu
P. P. Panaitescu
reşti 1905 şi publicaţia postuma, Album paleographique moldave, Bucarest, 1926), diplomatica, în special introducerea la Documente şi regeşte privitoare la relaţiile Ţerii Româneşti cu Braşovul, Bucureşti 1902, ed. l-a, formează un tratat complet de diplomatică, singurul ce avem în limba română asupra documentelor slavo-ro-mâne ', studii asupra limbii textelor : Ueber die Sprache der altesten moldawischen Urkunden, in, Zbornik u slavu V. lagiia. Berlin 1908, pp. 369-77). în special în critica autenticităţii a fost un maestru, izbutind să descopere o mulţime de falsuri în documentele slave privitoare la ţerile noastre, ca diploma bârlădeană din 1134, diploma lui Caliman Assan, corespondenţa lui Ştefan-cel-Mare cu patriarhia de Ohrida, etc.
Studiile lui asupra organizării sociale. — într’o serie de comunicări la Academia Română şi în câteva articole în „Convorbiri Literare", I. Bogdan a dat resultatele cercetărilor sale asupra structurii sociale a poporului nostru la începuturile vieţii lui de stat*. El era de părere că istoriografia noastra trebuie să devie „sociologică" * şi are meritul de a fi deschis calea acestor cercetări sociale, cari au fost continuate supt impulsul dat de dânsul. I. Bogdan n’a dat o teorie completă asupra stărilor sociale în trecutul nostru şi a evoluţiei lor, cum au încercat Radu Rosetti şi C. Giu-rescu, ci s’a mulţumit sa cerceteze câteva chestiuni fără să atace toată problema în miezul ei. Se desprinde totuşi din aceste cercetări o concepţie asupra originelor societăţii româneşti, pe care
în limba rusă este încercarea Iui Iaciniinski. BaaawxiA rpa.woinxi sx naarorpaijwmccKOMx h AHnaaoAtaniHMfCKO.vtx «iiimMimiic. (Hrisoavele muntene din punct de vedere paleografie şi diplomatic), asemenea iftoaAax-exia rpaaionixi, şi, 6aasAHCKiA rpaMOiuxi EpamoRcuaro tlp/isa. în, PyccKH ^HAOrtCTHHfCKiH K'kciiiHHKK. Varşovia, 1905 '. pp.49-6,', 1905', pp. 17/-198, 1906’ pp. 1-15 şi separat.
1 Originea Voevo latului la Români, Analele Acad. Rom., ist. 24, 1902. Despre Cnezii rom., ibid., 26. 1904. Câteva observaţii asupra îndatoririlor militare ale cnezilor şi boierilor moldoveni, ibid., 20, 1907. Documentul Răzenilor din 1484 şi organizarea armatei Moldovene în sec. XV, ibid., 30, 1908. Ohabă, ohabnic. Convorbiri Literare, 40, 1406, pp. 2 5-299, Recenzie: Radu Rosetti. Pământul, sătenii şi stăpânii in Moldova: ibid., 41. 1907, pp. 209-21 0
1 I. Bogdan, Istoriografia română şi problemele ei actuale. Discurs de recepţie, la Academia Română, p. 18.
www.dacoromanica.ro
Ioan Bogdan şi studiile de istorie slavă la Români
XIII
o vom schiţa mai jos: El considera neamul românesc ca o unitate în privinţa structurii sociale, la origine instituţiile sale fundamentale au fost aceleaşi şi numai mai târziu, supt înrâurirea împrejurărilor politice deosebite, au evoluat în chip divers. De a-ceia el cercetează în acelaşi timp starea cnejilor la toate ramurile poporului român: în Ţara-Romanească, Moldova, Ardeal, Serbia, coloniile din Qaliţia. Această instituţie a cnejilor, în cari vede pe şefii unor comunităţi agrare înainte de începerea vieţii de stat, o consideră ca cea mai veche instituţie social politică la noi. Mai mult: deşi poarta un nume slav, el socoate ca sub dânsul se ascunde o instituţie specific romanească, latină. (Cf. dubletul cnez-jude). Ea nu se regăseşte sub aceas a formă la niciun popor slav. Cât despre Voevozi, admitea că poate fi un împrumut de la Slavi, dar înainte de formarea primelor state slave.
Cnezii sânt la origine, după I. Bogdan, representanţii unui sat stăpânit în devălmăşie de săteni, faţă de stăpânirea superioară. Cnezul e întemeietorul sau urmaşul întemeietorului satului, care a adus coloniştii pe locul pustiu sau pe moşia regelui. Aceasta stăpânire a pământului: devălmăşie şi un cnez în fruntea ţeranilor era cea mai veche formă de proprietate la Români, numai mai târziu, de la întemeiere, se formează proprietatea boiereasca. Aceasta e întemeiată pe privilegiul domnesc spre deosebire de proprietatea în devălmăşie de „tip vechiu", fără privilegiu. Cnezii de pe moşiile regale în Galiţia şi Ungaria devin representanţii comunităţii faţă de fisc şi de administraţie, iar pe moşiile boiereşti devi 1 reprezentanţii ei faţă de boierul stăpân. (în Ţara-Romănească, e drept, nu se constată asemenea cnezi, aici cnez e sinonim cu moşnean, ţeran liber, mic proprietar, ceiace Bogdan socote că este o forma posterioară evaluata din forma veche a instituţiei păstrată în Moldova, Ungaria şi Galiţia.) Proprietatea nobiliară boiereasca era după Bogdan, de tip feudal apusean. Pa când proprietatea veche „românească" în frunte cu cnezii era ceva specific romanesc, cealaltă era un fief, un beneficiu dat de domn în schimbul obligaţiilor militare. Nobilitatea nu era un titlu sau o funcţie, ci era condiţionată de stăpânirea pământului, iar proprietatea bazata pe privilegiul dat de domn „era indisolubil legată de slujba militară". Armata era în veacul al XV-lea naţionala, formată în primul rând de boieri cu cetele lor de ţerani.
Se pot aduce multe obiecţii acestor teorii ale lui Bogdan. In
www.dacoromanica.ro
XIV
P. P. Panaitescu
special studiile lui C. Giurescu, care a pus în circulaţie o mare cantitate de material istoric inedit, au schimbat mult faţa lucrurilor. Giurescu a ajuns la concluzia că forma cea mai veche a instituţiei cnejilor este cea din Ţara-Românească (cneji = oameni liberi, proprietari), iar celelalte forme sânt derivate. N’am avea, deci, a face cu o instituţie în parte politică (cnejii înlocuind autoritatea superioară înainte de întemeiere), ci cu una pur socială. Pe de altă parte, nu se poate vorbi de o deosebire esenţială între satele de „tip vechiu", cnezale şi proprietatea boerească * 1, boierii se confundă adesea cu cnejii, termenii sînt la origine sinonimi. Rezultă din această identitate a cnejilor şi a boierilor că nu există o proprietate boerească feudală, beneficiară, ci la origine proprietatea era independentă de privilegiul domnesc, probabil anterioară întemeierii domniei (dacă admitem că instituţia cnejilor = proprietari în genere, e general românească şi anterioară vieţii de stat). Privilegiul domnesc este mai totdeauna o întărire, foarte rar o danie, şi asemenea danii cu greu se pot identifica cu beneficiile apusene. De altfel două chestiuni fundamentale, cari ar lămuri problema, nu sânt încă studiate de loc: proprietatea domnească, care ar trebui cercetată, ca să se vadă dacă Domnul avea de unde da „beneficii", cari să creieze o clasă întreagă 2 şi organizarea armatei, din cunoaşterea căreia am afla dacă în adevăr era formată din cete conduse de boeri (deci dacă nobilitatea era legată de slujba militară)3.
Oricum, Ioan Bogdan are marele merit de a fi adus cel dintâi în cercetarea instituţiilor sociale şi politice din trecutul nostrn metoda „cercetării numelor", întrebuinţată în studiile similare din Occident. Orice instituţie e cercetată sub numele ei ca şi cum ar fi un cuvânt pentru un dicţionar. Cuvântul căutat, d. e. „cnez" „voinic", este luat în fiecare document sau izvor de altă natură cu înţelesul său în fraza în care e pomenit şi se ajunge astfel la un sens complet, cu toate variantele de înţelesuri după provincii sau epoci. Astfel, de pildă, studiul lui I. Bogdan asupra vechii armate
1 C. Giurescu Despre boeri. Bucureşti, 1920, pp. 71 şi urm.
1 Răspunsul pare de pe acum negativ: Domnul nu avea la Îndemână alte proprietăţi de cât târgurile cu ocoalele lor şi locurile pustii.
* Bogdan In cercetările lui s'a bazat numai pe anume privilegii ale coloniilor de „drept moldovenesc" din Galiţia şi pe documentul Răzenilor din 1484, ceia ce e insuficient ca material.
www.dacoromanica.ro
Ioan Bogdan şi studiile de istorie slavă la Români
XV
moldoveneşti: „Documentul Răzenilor", este la urmă un adevărat dicţionar de termeni technici militari.
Deasemenea Bogdan a atras cel dintâi atenţia că instituţiile sociale şi politice, având de obicei o evoluţie foarte lenta, păstrează anume forme străvechi din epoci asupra cărora nu avem informaţii directe. Aşa e cazul cu epoca anterioară întemeierii principatelor noastre. Prin „aprofundarea epocilor cunoscute" am putea lumina şi această epocă, asupra căreia documentele tac1.
In sfârşit prin cunoaşterea limbilor slave şi a celei ungare, I. Bogdan a putut face o tratare - comparativă în studiile de instituţii, cari poartă mai toate nume slave şi ungureşti.
Studii asupra relaţiilor cu popoarele slave şi informarea ştiinţei strSine. — Precum am aratat mai sus, 1. Bogdan a lăsat pe al doilea plan studiul relaţiilor noastre istorice cu popoarele slave vecine, ocupându-se mai mult cu problemele slave interne. Totuşi a consacrat câteva lucrări mai mărunte şi acestor relaţii. Astfel în broşura „Românii şi Bulgarii“ (Bucureşti 1895), socoate că poporul slav care a avut influenţa culturală cea mai adâncă asupra noastră este cel bulgăresc. El ne-a transmis cultura bizantină, aşezăminte bisericeşti şi politice, literatura şi arta religioasă.
Câteva studii sânt consacrate relaţiilor noastre cu Rusia, de pildă traducerea călătoriei rusului Trifon Corobeinicov (la sfârşitul veacului XVI)1 2 * 4, povestirile ruseşti despre Vlad Ţepeş*, relaţiile mitropolitului Dosoftei cu Rusia \ altele relaţiilor cu Sârbii 5.
Dar precum isvoarele istorice ale popoarelor slave pot sluji is-riografiei române, tot astfel „slavistica română" poate sluji, precum am spus, istoriei culturale slave în genere. Astfel rezultatele cercetărilor lui I. Bogdan nu interesează numai pe Români, ci ştiinţa slavistică în genere, dovadă recenziile întinse asupra operilor lui în Rusia, Polonia şi în organul german de slavistică: „Archiv ftir
1	I. Bogdan, Istoriografia română, p. 7,
3	„Arhiva", Iaşi I, 1889, pp. 762-764.
*	Vlad Ţepeş şi naraţiunile germane şi ruseşti asupra lui. Bucureşti, 1896.
4	O scrisoare a Mitropolitului Dosoftei din 1679. In, Analele Acad. Rom. ist., 34, 1912
*	Un hrisov al regelui Ştefan Miliutin. Convorbiri Literare, 24, 1890, pp. 484-495. O povestire sârbească despre împăratul Traian. „Arhiva“ Iaşi, 4. 1893, pp. 321-323.
www.dacoromanica.ro
XVI
P. P. Panaitescu
slavische Philologie"'. De aceia o parte a activităţii lui stă în informarea ştiinţei streine, el devine astfel un om de ştiinţă european. Caracteristic e faptul că a tradus în limba germană pentru revista citată articolul său despre Cnezi Colaborarea lui la „Ar-chiv" nu se mărgineşte la acest studiu, el publică tot acolo cronica sârbo-bulgară după un manuscris din Kievv, unul din cele importante şi mai vechi isvoare analistice interne pentru istoria acestor două popoare \ între scrierile postume ale lui Bogdan este ediţia cronicii bizantine a lui Manasses tradusă în medio-bulgară, un text de mare importanţă pentru studiul acestei limbi şi pentru istoria culturală a popoarelor ortodoxe 4.
Opera de organizator. — Figura lui I. Bogdan n’ar ieşi completă din expunerea operei sale, dacă n’am accentua şi rolul şău de organizator. El a fost un şef de şcoală prin excelenţă; era de părere că istoriografia modernă nu poate fi de cât o lucrare de colaborare din cauza grelelor şi migăloaselor cercetări statistice şi a ediţiilor pe cari le cere, precum şl din cauza imensei extensiuni a domeniului istoric, care face necesară o repartizare armonioasă a muncii. Ca director al „Convorbirilor Literare" a ştiut să facă din această revistă un organ istorico-filologic, fără că să rupă contactul cu publicul mare. în jurul lui a grupat toate forţele reale ale ştiinţei istorice şi filologice, ca N. Iorga, V. Pârvan, S. Puşcariu, D. Onciul, St. Orăşanu, O. Popovici, G. Murnu, P. Cancel, etc. Mai târziu a fost în fruntea Comisiunii Istorice, care a însemnat o eră nouă în publicaţiile noastre de cronici şi documente. Alături de N. Iorga, C. Giurescu, D. Russo, I. A. Candrea a prezidat la aceste lucrări excelente ca ştiinţă technică, eleganţă şi probitate.
îşi dedea seama că este chemat să schiţeze programul marei opere de munca asociată; care trebue să fie istoriografia română
' V. in bibliografia anexată indicaţiile pentru recenziile lui JireCek, Syrku, Ia-cimirki, Korzon, sub I. Bogan. Vechile cronici moldoveneşti până la Ureche, Hurmuzaki, Documente, Supliment II. Cronice inedite, Vlad Ţepeş. Relaţiile Ţării româneşti cu Braşovul. Documentele lui Ştefan cel Mare.
* I. Bogdan, Uber die rumănischen knesen. Archiv f. slav Philologie. 25. pp. 522-43, 26. pp. 100-114.
J Idem, Ein Beitrag zur bulgarischen und serbischen Geschichtschreibung, ibidem, 13 * * 1891 Cf. şi, Eine bulgarische Urkunde des Caren Joan Sracimir, ibidem. 17. 1895, pp. 544-7.
4 C. Manasses. Cronica lui, traducere medio-bulgară, ed. I. Bogdan. Bucureşti, 1922.
www.dacoromanica.ro
loan Bogdan şi studiile de istorie slavă la Români
XVII
şi a făcut-o cu destulă lărgime de vederi în discursul său de recepţie la Academia Română (Istoriografia română şi problemele ei actuale). I. Bogdan vede în istoriografia română mai multe faze, faza care începe acum o numeşte „sociologică", dar e evident că prin acest termen înţelege de fapt o „fază culturala", în înţelesul unui studiu a tuturor manifestărilor de culturală materială şi spirituală ale societăţii române în trecut. Pentru a ajunge însă la aceasta trebuesc ediţii de cronici, inscripţii şi documente, manuale de ştiinţe ajutătoare: paleografie, diplomatică, liste de divanuri etc. Este vorba de un întreg program de lucru pentru generaţia lui şi pentru cele viitoare.
Astfel însemnătatea studiilor lui Bogdan nu stă numai la rezultatul lor ştiinţific, ci sânt şi un îndemn de urmat pentru noi.
2
www.dacoromanica.ro
ANEXE
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIA SCRIERILOR LUI I. BOGDAN
[Abreviaţiuni: Anale. Acad. Rom. ist. = Analele Academiei Române, memoriile secţiunii istorice. Seria II. Anale. Acad. Rom. desb. — idem partea administrativă şi desbateri. Arhiva = Arhiva societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi. Conv. Lit. = Convorbiri Literare.]
Studii şi ediţii de cronici şi documente.
1.	Istoria coloniei Sarmizegetusa. Partea I, cu un apendice, teza de licenţă. Iaşi. Tipografia ’ lucrătorilor români asociaţi. 1885, in 8°, 50 pp.
2.	Raport asupra şcoalelor secundare din Germania. Bucureşti. Carol Gobl. 1886, in 8'. 260 pp.
3.	Câteva manuscrise slavo-române din biblioteca imperială din Viena. Anale. Acad. Rom. ist. XI. 1889. 29 pp.
4.	Cinci documente istorice slavo-roniâne- din biblioteca imperială din Viena. Anale. Acad. Rom. ist. XI. 1889. 35 pp. cu 4 planşe.
Redenzie. A. D. Xenopol în „Arhiva" I. 1889 p. 601.
5.	Diploma bârlădeană din 1134 şi principatul Bârladului. Anale Acad. Rom. ist. XI. 1889. 48 pp.
6.	Calatoria lui Trifon Corobeinikov prin Moldova la anul 1593 în, Arhiva, I. 1889, pp. 762-764.
7.	Frantz Mikloăich, în Revista Noua, II. 1889. pp. 111-115.
8.	Analiza critică a câtorva notiţe despre introducerea limbii slave în biserica română, în Conv. Lit. XXIII. 1889. pp. 295-317.
9.	Diploma lui Ioan Calliman Assan din 1192. Conv. Lit. XXIII 1889. pp. 449-458; XXIV. 1890. pp. 147-149.
10.	„Io" din titlul domnilor români. Conv. Lit. XXIII. 1889. pp. 721-738. 1
1 Sânt recunoscător pentru câteva indicaţii d-lor profesori D. Rus* o şi pieot N. Popcscii, cărora le exprim i'.iuiţumirilc mele.
www.dacoromanica.ro
XXII
P. P. Panaitescu
11.	Un hrisov al regelui Ştefan Miliutin. Conv. Lit. XXIV. 1890 pp. 488-495.
12.	Glose române întdun manuscris slav. Conv. Lit. XXIV. 1890 pp. 727-752.
13.	Ein Beitrag zur bulgarischen und serbischen Geschichts-schreibung, în, Archivfiir Slavische Philologie. XIII. 1890 pp. 481-536.
Recenzie. C. Jireîek: Zur WSrdigung der neu entdeke bul-garische kronik, în, Archiv fiir Slavische Philologie. XIV. 1891, pp. 255-277.
14.	Vechile cronice moldoveneşti pană la Ureche. Bucureşti. Carol G8bl. 1891 in 8' XII + 291 pp. +2 planşe.
Recenzii. C. Jirecek. în Archiv, fCr Slavische Philologie. XV.
1892,	pp. 81-91, reprodusă în Conv. Lit. XXVI. 1893 pp. 686-694.
N. Ionescu în Anale. Acad. Rom. desb. XV. 1893
pp. 339-341.
I.	Bianu în Revista Nouă IV. 1891 pp. 431-432.
15.	O evanghnlie slavă cu traducere română în secolul XVI. Conv. Lit. XXV. 1891, pp. 33-40.
16.	Un lexicon slavo-român din secolul XVII. Conv. Lit. XXV. 1891 pp. 193-204.
17.	O traducere moldovenească din veacul XVII a vieţii lui Bertoldo. Conv. Lit. XXV. 1891, pp. 315-324.
18.	Manuscrise slavo-române din Kiev. Conv. Lit. XXV. 1891, pp. 503-511.
19.	Morfologia limbei paleo-slovenice, ediţie autografată. Bucureşti. Carol Gobl. 1892, în 4’, 84 pp.
20.	Hurmuzaki. Documente privitoare la Istoria Românilor. Supliment II. (Documente din arhivele polone), cu traducere francesă de I. Skupiewski. Bucureşti. I. V. Socec, in 4ft. (Voi. I, 1893, XXXIV+ 652 pp. Voi. II. 1895, XXXII + 624 pp. Voi. III fasc. I, 1900, 312 pp.
Recenzie. T. Korzon, în Kwartalnik Historyczny. Lemberg, XV, 1901, pp. 113-118.
21.	O poveste sârbească despre împăratul Traian, Arhiva IV.
1893,	pp. 321-323.
22.	Bartolomeu Kopitar. Conv. Lit. XXVII. 1893, pp. 1062-1072.
23.	însemnătatea studiilor slave pentru Români. (Curs de deschidere la catedra de Paleoslavă la universitatea din Bucureşti). Bucureşti. Socec et Co. 1894, in 8°, 43 pp.
www.dacoromanica.ro
loan Bogdan şi studiile de istorie slavă la Români
XXIII
24.	Eine bulgarische Urkunde des Caren loan Sracimir, Archiv fur slavische Philologie. XVII. 1895, pp. 544-547.
25. Letopiseţul de la Bistriţa. Conv. Lit. XXIX. 1895, pp. 753-778.
26.	Cronice inedite atingătoare la Istoria Românilor. Bucureşti. Socec et Co. 1895, in 81, XII + 204 pp.+ 19 planşe.
Recenzii. P, Syrku, în H3R-kcmi<ft oin^'kncHHa PSccuaro A3xiKd h CAOKtCHOcniH fixareamh HaSkk. St. Peters-burg, 1896. pp. 99-105.
Şt. Orăşanu. Ceva despre cronicele Moldovei. Lucrările Iui I. Bogdan. Conv. Lit. XXXI, 1897, pp. 513-532, 648-679.
27.	Românii şi Bulgarii (raporturile politice şi culturale între aceste doua popoare), (Conferinţă). Bucureşti. Socec et Co., 1895 in 8°, 60 pp. Resumat (inexact) în ziarul bulgar Svoboda VI, 1892 nr. 783-784. (Sofia).
28.	Vlad Ţepeş şi naraţiunile germane şi ruseşti asupra lui. Bucureşti. Socec et Co., 1896, în 8n, XIX+ 170 pp. f 5 planşe.
Recensii: A. I. Iacimirskij, H3R-kcnii<ft oniA'kAiHHA PSccicaro AsxiKd h CAOKfcoiiciiiH llKdA*a\ih HaSkx. St. Peters-burg, 18971 v, pp. 940-946.
Gh. Ghibănescu, Arhiva, VIII, 1897, pp. 373-378, 497-502.
29)	Raport pentru organizarea facultăţii de litere, Conv. Lit., XXX 2, 1896, pp. 645-657.
30)	Luptele Românilor cu Turcii până la Mihai Viteazul şi Cultura veche romanească (două conferinţe), Bucureşti, Socec et co. 1898 in 8". 98 pp.
31)	Scrisoarea unui anonim către Matei Basarab, 1650, şi, O descriere a Moldovei în secolul al XVI-Iea, Arhiva, IX: 1898, pp. 115-121.
32)	De la cine şi când au împrumutat Românii alfabetul cirilic. în „Lui Titu Maiorescn Omagiu". Bucureşti, I. V. Socec 1900, in 8", pp. 585-594.
Recensii: Ilie Bărbulescu, Studii slavice la facultatea de litere din Bucureşti. Note critice. Bucureşti, Tipogr. D. P. Cucu, 1902, in 8°, 24 pp., la care: I. Bogdan: Un răspuns, în „Epoca" 16 Ianuar 1902, şi I. Bărbulescu, Pagini din moralitatea noastră universitară, Bucureşti, Tipogr. Heliade, 1902 în 8*', 40 5, pp. (în anexa „Răspunsul" de mai sus al lui I. Bogdan).
www.dacoromanica.ro
XXIV
P. P. Panaitescu
33)	Inscripţia de la 1484 de la Cetatea Albă. Conv. Lit’,'XXXV, 1901, pp. 247-253.
34)	Un document de la Alexandru cel Bun din 1403. Conv. Ut., XXXV, 1901, pp. 353-365.
35)	Data rezidirii Cetăţii-Albe. Conv. Lit., XXXV, 1901, p. 469-472.
36)	Un fragment de cronică moldovenească în limba slavă. Conv. Lit., XXXV, 1901, pp. 527-530.
37)	Un document de la Petru Aron. Conv. Lit., XXXV, 1901, p. 671.
38)	Corespondenţa din tinereţă a lui Mihail Cogălniceanu (publicată de P. Haneş, introducere). Conv. Lit., XXXV, 1901, pp. 790-791.
39)	Din relaţiile Ţării-Româneşti cu Braşovul şi Ungaria în sec.
XV.	Conv. Lit., XXXVI, 1902, pp. 879-895.
40)	Documente şi regeşte privitoare Ia relaţiile Ţării-Rumâneşti cu Braşovul şi Ungaria în secolul al XV-lea şi al XVI-lea, precedate de o introducere asupra diplomaticei vechi romaneşti, Bucureşti, I. V. Socec, 1902 în 8°, 349 pp.
Recensii. Şt. Orăşanu, în Conv. Lit., XXXVII, 1903, pp. 552-564.
Gr. Tocilescu, în Anal. Acad. Rom. desb. XXV, 1903, pp. 314-335.
Ionnescu-Gion, Braşovul d-lui Ioan Bogdan, în broşura Din Istoria Românilor, Studii şi Recensii, Bucureşti, Ti-pogr. D. P. Cucu, 1903, in 8”, pp. 13-43.
Pompiliu Eliade, Causeries litteraires, voi. II, Bucureşti, 1903, pp. 103-141.
41)	Două scrisori bătrâneşti [extrase din publicaţia precedentă], Sămănatorul, I1, 1902, pp. 93-95.
42)	Origina Voevodatului la Români, Anal. Acad. Rom. ist., XXIV, 1902, 17 pp.
43)	Două steaguri ale lui Ştefan-cel-Mare din Muntele Athos, Anal. Acad. Rom., desb., XXIV, 1902, pp. 90-95.
44)	Patru documente de la Mihai Viteazul ca Domn al Ţării-Româneşti, al Ardealului şi al Moldovei, în, Prinos lui D. A Sturza, Bucureşti, Tip. Carol GHbl, 1903, in 8°, pp. 147-170.
45)	Câteva cuvinte despre sistemul româno-centric în predarea istoriei universale, Conv. Lit., XXXVIII, 1904, pp. 384-389.
www.dacoromanica.ro
loan Bogdan şi studiile de istorie slavă ia Români
XXV
46)	Despre cnejii români, Anale Acad. Rom., ist., XXVI, 1904, 32 pp.
47)	Ueber die rumănischen knesen [traducere germană a precedentei], Archiv fur Slavische Philologie, XXV, 1904, pp. 522-543, XXVI, 1905, pp. 100-114 şi ţjraj aparte, Berlin, Weidman, 1904, 1905 [două broşuri] in 8°, fără paginaţie deosebită.
48)	Un hrisov al lui Mircea-cel-Bătrân din 10 Iunie 1415. Anale Acad. Rom. ist., XXVI, 1904, 7 pp.
49)	Raport despre manuscrisele dela Neamţ şi Secul. Anale Acad. Rom. desb. XXVI, 1904, pp. 32-33.
50)	Relaţiile Ţării-Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească (texte slave cu traduceri... şi o Introducere asupra diplomaticei vechi româneşti), voi I, 1413-1508. Bucureşti, Carol Gobl, 1905, CVIII -1-400 pp. in 8".
Recensii. N. Iorga, Semănătorul, IV, 1905, p. 208.
A. I. Iacimirski, 2K8pH<tax MmufcnupcniKd HapoAuaro Ilpoe-B-fcuiftiiA. Nouă serie St. Petersburg, IX (1907), pp. 436-454 (Iunie).
51)	Album paleografie cuprinzând 26 de facsimile de documente româneşti din secolul XV (ca adaus la Relaţiile Ţării-Româneşti cu Braşovul) [titlul repetat şi în limba germana], Bucureşti, Socec, et co., 1905, in 4", 16 pp. f26 planşe.
52)	Documente moldoveneşti din sec. XV-XV1 în arhivele Braşovului. Conv. Lit. XXXIX, 1905, pp. 752-774, 828-868, şi aparte, Bucureşti, Socec et co., 1905 in 8 ', IV4-64 pp.
53)	Istoriografia română şi problemele ei actuale (discurs de recepţie la Academia Română, nr. XXVII, cu răspuns de D. A. Sturza), Bucureşti, 1905, 33 pp.
Recensie. N. Iorga, Semănătorul, IV, 1905, pp. 418-419.
54)	Ohabă, ohabnic, Conv. Lit. XL, 1906, pp. 295-299.
55)	Câteva observaţii asupra îndatoririlor militare ale Cnejilor şi bpierilor moldoveni în secolele XIV şi XV, Anale Acad. Rom. ist., XXIX, 1906, 16 pp.
56)	Contribuţii Ia istoria Moldovei între anii 1448 şi 1458, Anale Acad. Rom. ist XXIX, 1907, 15 pp.
57)	Evangheliile de la Homor şi Voroneţdin 1473 şi 1550, Anale Acad. Rom. ist., XXIX, 1907, 12 pp.4-6 planşe.
58)	Hotărnicia Bârladului din 1495. Couv. Lit., XLI, 1907, pp. 46-52.
www.dacoromanica.ro
XXVI
P. P. Panaitescu
59)	Inscripţiile de la Cetatea Albă şi stăpânirea Moldovei asupra ei. Anale Acad. Rom. ist., XXX, 1908, 50 pp.+5 planşe.
60)	Documentul Răzenilor din 1484 şi organizarea armatei moldovene în sec. XV. Anale Acad. Rom. ist. XXX, 1908, 81 pp.
61.	Uber die Sprache der altesten moldavischen Urkunden. în Zbornik u slavu V. Iagica, Berlin 1908, pp. 369-377.
62.	Libertatea studiilor în facultăţi. Conv. Lit. XLII4, 1908, pp. 239-243.
63.	Seminariile facultăţii de filosofie şi litere de la Universitatea din Bucureşti. Conv. Lit. XLII 2, 1908, pp. 633-641.
64.	Letopiseţul lui Azarie, Anale Acad. Rom. ist. XXXI, 1909, 159 pp. + 2 planşe.
65.	Sărbătorirea profesorului Titu Maiorescu la Universitatea din Bucureşti în ziua de 22 Noembrie 1909. Bucureşt, Gâbl, 1910, in 4®. Discursul domnului Ioan Bogdan, pp. 9-11.
66.	Câteva reflexiuni asupra legii învăţământului superior de la 1898, în, Volumul dedicat lui Spiru Haret, Bucureşti, Gâbl 1911 in 8°, pp. 680-687.
67.	O scrisoare a mitropolitului Dosoftei din 1679. Anale Acad. Rom., ist. XXXIV, 1912, 8 pp. şi 6 planşe.
68.	Documentele lui Ştefan-cel-Mare (ed. Comisiunii Istorice a României), II volume, Bucureşti, Socec et co. 1913 in 8’, XLVH 518 pp., XXII + 611 pp.
Recensii: N. Icrga, Bulletin de l’institut pour l’etude de l’Eu-rope Sud-Orientale, I, 1914, pp. 3-6.
A. D. Xenopol, Noua Revistă Română, XV, 1913,
p. 8.
S.	Dragomir, Luceafărul, XIII, 1914, p. 120.
I.	Nistor, Zeitschrift fur Osteuropeische Geschichte, IV, 1914, pp. 392-400.
A. I. Iacimirski, în broşură separată, împreuna cu recensia la Documente false (v. nr. 72) f. loc şi an, 11 pp. l.
69.	Cuvânt de deschidere despre regele Carol I-iu şi învăţământul public, în, Comemorarea regelui Carol I-iu, la facultatea de litere din Bucureşti, Bucureşti. Socec et co., 1914 în 8', pp. 5-13.
70.	Raport înaintat Academiei Romane cu privire la biserica
1 Acesta broşură e probabil extrasă dlntr’o publicaţie periodică, dar nu am putut afla care anume, broşura nedând nicia indicaţie.
www.dacoromanica.ro
[oan Bogdan şi studiile de istorie slavă la Români
XXVII
Domnească de la Curtea-de-Argeş, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, VIII, 1914, pp. 141-142 (cu N. Iorga şi D. Onciul.)
71.	Prefaţă la, Buletinul Comisiunii Istorice a României, I, Bucureşti, Socec et co., 1915 in 8°, pp. III-IV.
72/ Documente false atribuife lui Ştefan-cel-Mare. Buletinul Comisiunii Istorice, I, 1915, pp. 103-164 şi aparte în 8°, 62 pp.
Recensie. A. I. Iacimirski în broşură separată (împreună cu re-censia la Documentele lui Ştefan-cel-Mare) f. loc şi dată, 11 pp. Vezi nr. 68 mai sus). Recenzia aceasta tradusă româneşte de diaconul N. Popescu în, Amvonul, XVIII, 1915, pp. 239-245, cu un comentariu al traducătorului.
73.	Sămile mănăstirilor de ţară din Moldova pe anul 1742, Buletinul Comisiunii Istorice a României, I, 1915 pp. 217-279 şi a-parte in 8°. 62 pp.
74.	Adaus, la articolul lui I. Bianu. O publicaţie de documente istorice plănuită la 1856. Buletinul Comisiunii Istorice a României, I, 1915, pp. 318-319.
75.	Prefaţă la Buletinul Comisiunii Istorice a României, II, Bucureşti, Socec et co. 1916 in 8D, pp. I-II.
76.	Prefaţă, la Letopiseţul ţării Moldovei până la Aron Vodă de Simion Dascălu', ed. C. Qiurescu (Comisiunea Istorica a României) Bucureşti, Socec et co. 1916 in 8’, pp. V-VI.
77.	(postum) C. Manasses, Cronica lui. Traducece medio-bul-gară c. 1350. Text şi glosar cu o prefaţă de I.’ Bianu, Bucureşti, Socec et co., 1922, in 8", VIII 456 pp.
78.	(postum) Album paleographique moldave. Documents du XlV-e, XV-e et XVI-e siecle, recueillis par Jean Bogdan, publies avec une introduction et des resumes par N. Iorga. (Comisiunea Istorică a României), Bucureşti şi Paris, P. Suru şi Gamber, 1926, în folio 28 pp. -1-105 planşe.
www.dacoromanica.ro
RECENZII Şl ARTICOLE MĂRUNTE.
1.	A. Densuşianu, Istoria limbii şi literaturii române, Conv. Lit. XIX, 1885, pp. 678-696.
2.	A. D. Xenopol, Memoriu asupra învăţământului superior în Moldova, Conv. Lit. XIX, 1885, pp. 785-790.
3.	M. Pompiliu, Antologie română, Conv. Lit. XIX, 1885, pp. 982-985.
4.	Gr. Tocilescu, Istoria Românilor, Conv. Lit. XIX, 1885, pp. 1062-1067.
5.	I. Sbiera, Codicele veroneţean, Conv. Lit. XX, 1886, pp. 77-88.
6.	Românii în Bulgaria după călătoriile lui Jirecek, Conv. Lit., XXIII 1889, pp. 97-109.
7.	Al. Philipide, Introducere la istoria limbii şi literaturii române, Revista Nouă, II, 1889, pp. 159-160.
8.	Două disertaţii despre începuturile Moldovei şi Ţării Româneşti, Conv. Lit. XXIV, 1890, pp. 538-555.
9.	M. Sokolowski, Spadek po metropolicie usczawskim Dozi-teusza i jego losy (Averea rămasă după mitropolitul Dosoftei şi soarta ei), Revista Nouă, IV, 1891, pp. 119-120.
10.	C. Jirecek, Einige bemerkungen Ober die Oberste der Pet-schenegen sowie und Kumanen, sowie iiber die Volkerschaften der sogenanten Găgăuzi in heutigen Bulgarien, Revista Nouă, IV, 1891, p. 120.
11.	Al. Ştefulescu, Mănăstirea Tismana, Conv. Lit. XXX - 1896, 557-560.
12.	Notă biografică despre G. Frollo, Conv. Lit. XXXIV, 1900, pp. 78-80.
13.	Ionneăcu-Gion, Istoria Bucureştilor, Conv. Lit., XXXIV, 1900, pp. 237-255, 301-315.
14.	N. Iorga, Notes et extraits pour servir â l’histoire des croi-sades, Conv. Lit., XXXIV, 1900, p. 528.
www.dacoromanica.ro
Ioan Bogdan şt studiile de istorie slavă la Români
XXIX
13.	Câteva scrieri de economie politica, Conv. Lit., XXXIV,
1900,	pp. 593-615.
16.	G. Dianu, Istoria închisorilor, Conv, Lit., XXXIV, 1900, p. 624.
17.	Cronică Literara (Tatăl nostru şi Ave Maria în limba Istro-Română scrise la 1824. Două acte privitoare la surghiunul lui N. Bălcescu în 1841. Iniitaţiunile lui Ioan de la Buceci şi Academia Română), Conv. Lit. XXXIV, 1900, pp. 1125-1128.
18.	O. Densuşianu, Histoire de la langue roumaine. Conv. Lit., XXXV, 1901, p. 192.
19.	Lucrările filologice ale lui O. Densuşianu, Conv. Lit., XXXV,
1901,	pp. 254-266.
20.	A. C. Cuza, Cei doi Spenceri şi alte descoperiri ale domnului Basilescu, Conv. Lit., XXXV, 1901, pp. 287-288,
21.	Grunberg, despre Industria conservelor de Or, Antipa. Conv. Lit., XXXV, 1901, pp. 477-478.
22.	N. lorga, Istoria literaturii române în veacul XVIII, Conv. Lit., XXXV, 1901, pp. 945-947.
23.	Lucrările filologice ale lui I. Barbulescu şi I. Bianu, Conv. Lit., XXXVI, 1902, pp. 172-182.
24.	Alfabetul cirilic şi noile teorii ale lui I. Barbulescu. Conv. Lit, XX^CVI, 1902, pp. 282-286,
25.	Cronică şi bibliografie (G. Murnu, Rumănische Lehnworter in Neugriechischen, Revista Pedagogică) Conv. Lit., XXXVI, 1902, pp. 670-671, 767-768.
26.	Gr. Tocilescu, Manual de Istoria Românilor. Conv. Lit., XXXVII, 1903, pp. 1060-1070.
(Cf. răspunsul lui Gr. Tocilescu: întâmpinare adresată domnului ministru al Cultelor şi Instrucţiei publice, Analisa unui raport asupra manualului de istoria Românilor, Bucureşti, Tip. Universitară, 1903, in 4°, 68 pp.)
27.	T. A. Aguleti, Manual de Istoria Românilor, Conv. Lit.,
XXXVII,	1903, pp. 1158-1162.
28.	Răspuns la întâmpinarea lui Gr. Tocilescu, Conv. Lit.
XXXVIII,	1904, pp. 113-125.
29.	T. Duţescu-Duţu, Consideraţii critice asupra poeziei populare, Anale Acad. Rom. desb. XXVI, 1904, pp. 414-416,
30.	I. Găvănescul, Istoria Pedagogiei. Anale Acad. Rom. desb* XXVI, 1904, pp. 416-420.
www.dacoromanica.ro
XXX
P. P. Panaitescu
31.	E. Niculiţâ-Voronca, Datinele şi credinţele poporului român. Anale Acad. Rom. desb. XXVI, 1904, pp. 430-433.
32.	A. Ureche, Dictionnaire franţais-roumain. Anale Acad. Rom., desb. XXVI, 1904, pp. 446-449.
33.	D. Dan, Mănăstirea şi comuna Putna, Anale Acad. Rom. desb. XXVII, 1905, pp. 290-291.
34.	Or. I. Alexandrescu, Studiu asupra istoriei generale a dreptului, Anale Acad. Rom. desb. XXVIII, 1906, pp. 264-267.
35.	M. G. Burileanu, Rusia contemporană, Anale Acad. Rom. desb., XXVIII, 1906, pp. 268-270.
36.	I.-Antonovici, Istoria comunei Bogdana, Anale Acad. Rom.,
XXVIII,	1906, pp. 330-332.
37.	E. M. Cristea, Iconografia şi întocmirile din internul bisericii răsăritene, Anale Acad. Rom. desb., XXVIII, 1906, pp. 342-344.
38.	A. Frăţilă, Sensul şi întrebuinţarea prepoziţiilor în limba română. Anale Acad. Rom. desb., XXVIII, 1906, p. 352.
39.	T. V. Păcăţan, Cartea de aur, voi. III, Anaie Acad. Rom. desb., XXVIII, 1906, pp. 365-366.
40.	R. Rosetti, Pământul, sătenii şi stăpânii în Moldova, Conv. Lit., XLI, 1907, pp. 209-214.
41.	I. Bianu, Documente româneşti, Conv. Lit., XLI, pp. 381-386.
42.	A. Bunea, Mitropolitul Sava Brancovici, Conv. Lit., 1907, pp. 447-449.
43.	Germanii în jurul Carpaţilor (Kaindl. Geschichte der Deut-schen in den Karpatenlăndern), Conv. Lit. XLI, 1907, pp. 1176-1183.
44.	R. Rosetti, Originea şi transformările clasei stăpânitoare din Moldova, Anale Acad. Rom. desb., XXIX, 1907, pp. 87-88.
45.	D. Caian, Istoricul oraşului Focşani, Anale Acad. Rom. desb.,
XXIX,	1907, pp. 380-382.
46.	Stoica Nicolaescu, Documente slavo-române din sec. XV-XVl, Anale Acad. Rom. desb., XXIX, 1907, pp. 406-418.
47.	P. Răşcanu, Istoricul învăţământului secundar, Anale Acad. Rom. desb., XXIX, 1907, pp. 428-430.
48.	Al. Ştefulescu, Istoria Târgu-Jiului, Anale Acad. Rom. desb., XXIX, 1907, pp. 431-434.
49.	O nouă istorie a imperiului otoman (N< Iorga, Gesahichte des Osmanischen Reiches I.) Conv. Lit., XLII, 1908, I, pp. 548-550 (Iunie).
www.dacoromanica.ro
Ioan Bogdan şi studiile de istorie slavă la Români
XXXI
50.	Expunerea activităţii literare a lui C. Giurescu, Anale Acad. Rom. desb., XXXI, 1909, pp. 208-210.
51.	Al. Vlahuţă, Din trecutul nostru, Anale Acad. Rom. desb., XXX, 1909, pp. 392-393.
52.	R. Rosetti, Conflictul dintre guvernul Moldovei şi Mănăstirea Neamţ, Anale Acad. Rom. desb., XXXII, 1910, pp. 82-84.
53.	N. Iorga, Doamna Iui Ieremia Movilă, Anale Acad. Rom. desb. XXXII, 1910, p. 84.
54.	T. G. Aslan, Politica agrara a României, Anale Acad. Rom. desb. XXXII, 1910, pp. 311-312.
55.	D. Z. Furnica, Din Istoria Comerţului la Români, Anale Acad. Rom. desb. XXXII, 1910, pp. 317-318.
56.	B. Delavrancea, Apus de soare, Anale Acad. Rom., desb. XXXII, 1910, pp. 375-377.
57.	Expunerea activităţii ştiinţifice a lui V. Pârvan, Anale Acad. Rom., desb. XXXIII, 1911, pp. 147-149.
58.	G. Popa-Liseanu, Cultura romană în lectură ilustrată, Anale Acad. Rom., desb. XXXIII, 1911, p. 268.
59.	O broşura recentă despre locuinţele Românilor în Evul Mediu, (Ilie Gherghel, Zur Frage der Urheimat der Rumănen) în, Noua Revistă Română, IX, 1911, pp. 255-256.
60.	Cuvântare la îmmormântarea lui I. Puşcariu, Anale Acad. Rom., desb. XXXIV, 1912, pp. 31-32.
61.	S. Dragomir, Relaţiile bisericii române cu Rusia, Anale Acad. Rom., desb. XXXIV, 1912, pp. 232-234.
62.	I. Nistor. Die auswărtige Handelsbeziehungen der Moldau zu Polen, Anale Acad. Rom., desb. XXXIV, 1912, pp. 237-240.
63.	I. Antonovici, Documente bârlădene, Anale Acad. Rom., desb. XXXV, 19J3, pp. 239-241.
64.	Gh. Ghibanescu. Cuzeştii, Anale Acad. Rom., desb. XXXV, 1913, pp. 258-261.
65.	N. Popescu, Nifon II; patriarhul Constantinopolului, Anale Acad. Rom., desb.. XXXVI, 1914, pp. 69-70.
66.	Expunerea activităţii ştiinţifice a lui C. JireCek, Anale Acad, Rom., desb. XXXVI, 1914, p. 176.
67.	Expunerea activităţii literare a protopopului I. Lupaş, Anale Acad. Rom., desb. XXXVI, 1914, pp. 179-182.
68.	V. Oniţiu, Carte de cetire pentru cl. I-a a şcolilor medii, Anale Acad. Rom., desb. XXXVI, 1914, pp. 346-347.
www.dacoromanica.ro
XXXII
P. P. PanJtescu
69.	I. Nistor, Românii şi Rutenii în Bucovina, Anale Acad. Rom. desb. XXXVII, 1915, pp. 80-81.
70.	Expunerea activităţii ştiinţifice a lui S. Mehedinţi. Anale Acad. Rom. desb. XXXVIII, 1915 pp. 174-176.
71.	I. Ieşan, Secta paternă în Balcani. Anale Acad. Rom. desb. XXXVII, 1915, pp. 302-304.
72.	Gr. Popescu-Breasta, Predici şi cuvântări. Anale Acad. Rom.
XXXVII,	1915, pp. 343-344.
73.	Expunerea activităţii lui S. Dragomir. Anale Acad. Rom. desb. XXXVIII, 1916, pp. 195-198.
74.	H. Bacaloglu, Preuves d’amour. Anale Acad. Rom. desb.
XXXVIII,	1916, pp. 217-218.
75.	C. I. Băicoianu, Dunărea, privire istorică, economică şi politică. Anale Acad. Rom. desb. XXXVIII, 1916, pp. 218-221.
76.	G. Diamandy, căuşele războiului eurpean şi interesele României. Anale Acad» Rom. desb. XXXVIII, 1916, pp. 224-226.
77.	Cuvântare despre moartea membrilor Academiei V. Mihaly şi C. Jirecek. Anale Acad. Rom. desb. XXXIX, 1916-1919 (1921), pp. 91-93.
78.	Cuvântare despre moartea membrului Academiei dr. Istratî. Anale Acad. Rom. desb. XXXIX, 1916-1919 (1921), p. 95.
79.	Despre unirea Basarabiei cu România. Anale Acad. Rom. desb. xXaIX, 1916-1919 (1921) pp. 97-98.
80.	Cuvântare la înmormântarea lui G. Coşbuc. Anale Acad. Rom. desb. XXXIX, 1916-1919 (1921) pp. 102-103.
81.	Cuvântare Ia înmormântarea Iur C. Giurescu. Anale Acad. Rom. desb. XXXIX, 1916-1919 (1921), pp. 169-170.
N. lorga, Ioan Bogdan, Revista Istorică, V, 1919, pp. 101-103. N. lorga, I. Bogdan, Buletinul comisiunii istorice a României, 111, 1924, pp. I-Vfl.
www.dacoromanica.ro
IULIAN MARINESCU
Extrase din Condica moşiilor
lui Teodor Rosetti-Solescu
(Umare.)
II.
Documente basarabene, fălciene, putnene, etc.
www.dacoromanica.ro
IULIAN MARINESCU
Extrase din Condica moşiilor
lui Teodor Rosetti-Solescu
(Urmare.)
II.
Documente basarabene, fălciene, putnene, etc.
VII.
FĂUREŞTII.
Condică de zapisă[Ie] moşii Făureştii cu vaduri de mori în Gărlile Putnii ce sănt la ţărmul Putnii.
1.
[1583=] 7091, Ian. 9.
Petru V[oe]vod boj[ieiu] milost[iiu] g[o]spodar zemli moldavscoi dat-am cartea noastră slugii noastre lui Mereuţă aprodu ca să fie tare şi puternic cu această carte a noastră a ţine parte de la ficeorul lui Dragomir şi a frăţine-său ce să va alege din sat din Făureşti, pentru că le-au dat lor un cal drept şasăzăci zloţi cum să-l ţii; iar ei aşa zisără că n’au cu ce să-l plătiască lui acel cal. Pentru această să ţii Mereuţă această ocină pe căt va fi pentru acel cal, iar alţii, de le va păre cu strâmbul, să vii de faţă înnainte Domnii Meii. Şi altul nimeni să n’aibă a treci.
V let 7091, Ghen[arie] 9.
(Pecete.)
Vel Dvornic.
2.
C. *1590? Sept. 11, Agiud.
„Ion Vornicul i Farmache Vornic, prăcălabi de Putna, şi Stan şoltuzul cu 12 pragari de tărgu de Agiud şi mulţi oameni buni“
www.dacoromanica.ro
6
Iulian Marincscu
dau scrisoare babei Mărica Zamoae că, luîndu-i feciorii popii din Păuneşti „doî săpături din sat din Făureşti", ea a adus pe „Căr-stiian din Domneşti şi alt Crăstiian şi Dălman şi Tiţul şi Vasilie" şi au mărturisit cum „n’au avut nicio treabă ficeorii popii cu aceli săpături", ci sînt ale babei. Şi dau zapis ca să le stăpânească.
(Pecete.)
3.
[1592=] 7109, Aug. 15.
„Adică noi Făureştii şi cu Matca sora Faurului, femeia lui Tre-pede, scriem acest adevărat zapis al nostru precum ne-am strâns noî toţi bătrânii de ni-am împărţit moşiile de li-am dat pe fraţi dintr’apa Trotuşului pănă hotarul Păuneştilor, de am dat locul în doî, şi l-am stălpit de-am pus hotară un bolovan dinainte casăi lui Mereuţă, şi ne-am ales părţile di le-am deosăbit, parte Faurului dio-săbi şi a lui Tripede cu femeia sa Matca iar diosăbi, să ne ţinem cineş părţile pre unde ni s’au vinit hlizăle, să nu aibă oamenii Faurului treabă cu parte lui Trepide şi femei sale Matcăi, nici oamenii cine or hi a lui Trepide cu parte Faurului. Deci s’au ales din parte Faurului doi bătrâni şi s’au dat în dos; deci un bătrân au luat Mărau (?) cu fraţii lui, iar alt bătrân au luat Drăghiţă şi cu Ion Bărţă, ginerile lui Ion Stolnicu.l" Se alege partea lui Drăghiţă, care venia lîngă hotarul Dăneştilor, „numai ca să aibă treabă cu această parte a lui Drăghiţă anume Cucul i Chicoaşele i Dumitra i Neaga, pentru căci le este a lor dreaptă ocină de la părinţii lor şi di la strămoşi". Să nu se mai amestece în stăpînire unii cu alţii, „iar, de să vor trage şi la giudeţ, să fii de ruşine, şi să fii de gloabă doisprezece boi cu coarnile albe". Scrie Ion Stolnic. Era de faţă şi Mereuţă pîrcălab.
(Pecetea lui Mereuţă staroste ot Putna.)
4.
[1649=] 7157, Iulie 7, Iaşi.
Vasile Voevodul Moldovei scrie staroştilor de Putna că s’au pî-rît la Domnie Dumitraşcu vătămanul de Focşani şi Dumitraşcu To-diriu, tot de acolo, cu Drăguşan ot Floreşti şi alţii pentru hotarul satului Stoeştii de lîngă Focşani. Drăguşan arată un zapis de la Radu-Vodă „cum să ţii acel hotar Dumitraşcu vătămanul şi cu oamenii lui, iar giumătate să ţie Drăguşan şi cu oamenii săi". Să facă cercetare şi să se stăpînească aşa „cum au ţinut de la Radu-Vodă şi cum spune acel zapis de pără".
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălciene, putncne, etc.
7
5.
[1668=] 7175, Martie 14, laşi.
N:cuhi Melinte, fiul lui Bărcan şi al Ioanii fata Oiurcăi, dă zapis că vinde un pogon şi jumătate vie în hotarul Ciurbeştilor lui Ni-cplai Racovită Hatmanul, dinaintea lui: Solomon Bărlădeanul Log. cel Mare, Miron Costin Vel Vornic de Ţara-de-jos, Vasălie Vel Vornic de Ţara-de-Sus, Stamati Vel Post., Todiraşcu Iordache Vel Spat. Apostolache Vel Pah., Ursachi Vel Vist., Origoraşcu Hăbă-şăscu Vel Stol., Statie Vel Clucer, Lupaşco Buhuş Vel Şatrar, Toa-der Vetriş, Toader Ciocârlie, Dumitraşcu Roşea, Dumitraşcu, Roman vornici glotnii.
6.
[1669=] 7177, Febr. 19.
Gheorghii feciorul lui Tudorache dă zapis lui Vasilie Căpitan ce au fost staroste în tîrgul Iaşi şi femeii sale Mari[ei], Că-i vinde două pogoane de vie la Clipiceşti (Putna), ce le cumpărase de la Necula Cămănariul, şi „cu pomii din vale”, pe cari-i cumpărase de la Berilă, drepf 50 de galbeni.
La tocmeală au fost: preotul Toader şi preotul Gheorghe de la Sfeti Neculai, preotul Nacul de la Biserica Doamnii, preotul Ne-culai de la biserica din Broşteni, Ion Moschiţă staroste, Neagul Şălariul şi Stratulat din Iaşi, Albul Săpunariul din Focşani, Ionaşcu Părciul, Burnar şi Dumitraşcu.
7.
[1671=] 7179, Aug. 10, Iaşi.
Duca Vv. Moldovei scrie Iui Dumitraşcu ce au fost Log., staroste de Putna, că au venit la Domnie Tudor feciorul Cucului din Făureşti şi nepotul său Lozănschie şi alţi oameni „cari sănt din bătrânul Faurului” pentru că li calcă moşia „un om anume Cor-bu“. Punîndu-şi zi de judecată, Corbu n’a venit. „Deci Corbu au rămas de zi şi de toată legea ţerii”, şi oamenii mai sus zişi să-şi ţie partea Faurului. Şi Corbul, „de va fi străcat stâlpul şi hotarul, să ne dai ştire cu o scrisoare, de va hi şi de gloabă de la Domnie Mea”.
(Pecete.)	Vel Log,
Stratulat.
www.dacoromanica.ro
8
Iulian Marinescu
8.
[1671=] 7179, Aug. 27, laşi.
Duca Vv. Moldovei scrie lui Bejan Qheuca ce a fost Pitar Mare, starostele Putnei, că s’au jăluit Vasălie Corbul şi Ţiţul pe Cucul, Ion Babeş şi Ion- Muruzală că li calcă ocina lor din Făureşti „şi cătă păine şi făn au avut acolo le-au luat, şi ei ni arată câteva dresă de cumpărătură acolo pre nişte părţi de ocină la Făureşti şi carte de pără şi de rămas de la Vasăli-Vodă, şi acum să scoală acei oameni de le fac strămbătate şi au vrut să-i ucigă, luîndu-le pîine". Să cerceteze şi „să facă o mărturie de credinţă, să ne dai ştire".
(Pecete.)	Mihul Log.
9.
[1676=] 7185, Sept. 10.
Gheorghiţă Huza cu nepoţii săi Bucea şi Dumitraşcu dau zapis că, fiind frate-său Moviliţă dator cu 60 de vedre de miere lui Dumitraşcu săn Vasălie şi cu 7 lei pol Biţii, venind datornicii, „ne-au apucat pe noi căci ne-au fost noao frate, şi ne-au luat noî bucatele pentru căci am fost noi chezaşi". Şi, găsind o vie de pe „urina lui", pe lingă Gheorghii pe din sus, o vînd lui Dumitraşcu săn Vasalii fratele Neculcii ot Stoeşti pe 17 lei. La tocmeală au fost Fetion, Toader Dulhan, Toader Sturza, Toader Negrul, Necula Butnariul, Crucian, Ion braţ Crucean, Marian ot Stoeşti, Dumitraşcu, Stafii, Vasălii Şotăngă, Simion Dascălu. Isc. popa Solomon.
10.
[1677—], 7185, Febr. 17.
Gheorghii Huzea, feciorul Stoicăi din saliştea Leleştii, da zapis că partea sa din Leleşti, pe gîrla Putnei, „trii pămînturi de frunte din hotar în hotar şi patru pogoane de vie şi giumătate de moară care este în gîrla Putnii şi cu casă ce sănt făcute de mine şi cu pivniţă şi cu căsoae pe pivniţă şi cu tot locul casai şi cu pomeţii de piste gărlă ...şi cu locul din sălişte satului şi din câmp şi din tot locul, precum ne umblă hotarul", o vinde lui Alexandru Ramandi, Marele Postelnic, pe 120 de lei bătuţi.
lacomachie Şatrariul, Tănase Sulgeriul, lonaşcu Cărăiman ce au fost Comis, Gligoraşcu căpitan de curteni de Floreşti, lonaşcu
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălcicne, putnene, ct\
9
căpitan de Oîrlă, Badea Lambovici ce au fost vornic de Vrance, căpitanul de Odobeşti, Vasăli Hagi, Stratulat de Orozăşti, Nistor Argint ot Odobeşti.
Iscălesc şi: Dumitraşcu căpitan, Ştefan Andrieş, Enache Ma-noilă, Enache Ţiţiianu, Hagi căpitanul ot Tălăbeştj, Oavril chihae za Curteni, Alexandru biv Jicnicier.
Varlan sin Pavel a scris.
11.
[1679=] 7187, Maiu 28.
Malahie fămeia lui Vidraşcu şi fetele ei Dochiţa şi Munteanca dau zapis lui Alexandru Ramandî ce au fost Postelnic Mare că-i vînd un pămînt de frunte din Leleşti (Putna) şi un pogon şi jumătate vie (cu pivniţă) pe 50 de lei. „Pentru căci cu aceşti bani ne-am scos cuconii din foame şi din nevoe."
Au fost faţă: „Iacomachi ce au fost Şătrar, Gavrjlaş Bucium ce au fost Crucer, Donici vatavu, staroste de Putna, Neaşul vatav, Dumitrachi de Iţeşti, Grăjdiian, Gheorghii Huz".
Iscălesc şi: Mitre căpitan, preotul ion, Toader Dihan, Ion, Toader Negrul, Dumitraşcu sin Fition, Tănase, Mihălache.
„Neaşul vatav cumnat Jicniceriului Lupaşcu scris."
12.
[1685=] 7194, Dec. 18.
Ursul feciorul Şotului de Piţcani scrie zapis Post. Iordache că-i vinde doua pogoane deloc sterp „ce au fost vie tatăne-mieu-Şotului..., şi acest loc este lingă viile dumisali", pe 4 lei.
La tocmeală Anghel Chiriiac, Costantin Ţica, Ţica cel bătrîn, Alexandru Vornicul ot Domneşti, Dumitraşcu Veveriţă ot tam. Preotul loan de Domneşti scrie.
13.
[1686 =] 7194, Ian. 20.
Lozănschii vornic, Ftudor Cucul şi Ifrim sin Ftudor Cucul cu femeia lui Lozănschii şi „cu feciorii noştri, anume Ştefana", dau zapis că vînd lui Iordache Postelnic „o moşie la Făureşti lîngă hotarul Daneştilor", un batrîn din apa Totruşului pănă în hotarul Păuneştilor, pe 55 de lei.
www.dacoromanica.ro
10
Iulian Marincscu
La tocmeală: Vasăle Catarabojă isc. (Taraboja) sin Petre „ce sănt şi eu vănzătoriu", Arhip săn Mărdarii Cerboae ot Domneşti, Dumitraşcu Veveriţă ot Domneşti, Alexandru Vornic ot Domneşti, Văsale Gherghii ot Domneşti, Văsali Hardalupa.
14.
[1686=] 7194, Fevr. 15.
„Eu Ion şi soru-sa Nastasăe, feciorii Alexandrei, nepoţii lui To-fan Zamă, şi eu Badiul şi Vasălie, tij frate, şi eu Toma, feciorii Qhinii, anume Tofan Zamă şi eu Drăgan cu soru-me Mardarie şi Ghinie, feciorii Corboae, şi noi ficeorii lui Bejan Ţiţul, anume eu Răzmiriţă şi eu Vasălii nepot Dochichi (sic) Ţiţoae, şi eu Nedele fata Măriuţii nepoată Ţiţului şi eu Angheliţa fata Drăghinii nepoată Ţiţului" scriu zapis că vînd Postelnicului Iordachi jumătate de hotar din Făureşti (Putna), pe care o aveau dela moşii lor Mereuţă şi Zămoae pe 52 de lei. (în aceasta parte erau 13 pămînturi de frunte.)
La tocmeală: Arhip fiul Mardarii Cerboae ot Dăneşti şi Vasăli Gherghei ot Rugineşti, Vasălii Hardalupa ot Domneşti, Dumitraşcu Veveriţă, Alexandru vornic ot Domneşti.
15.
[1691=] 7199, Maiu 18.
Irezul ot Gărleşti şi Toader Cucul, „cuinnatu-meu", vînd lui Iordachi Rusăt Marele Vistier 3l/2 pogoane „din coada Rupturii ce este pe locul Gărleştilor", pe 14 lei.
Gligorii Cotan din Gărleşti, Radune, Vasăle Burca, Ion Căneiu şi Cerchez, Ion Jidovu, Istrate, toţi din Gărleşti.
16.
[1691=] 7199 Iunie 4.
Crucean fiul lui Fetion de Stoeşti scrie zapis lui Iordache Ru-sat Marele Vistiernic pentru l'/j pogon paragină de vie, pe care le îngrădise „într’o ogradă cu viile preotului lui Tiron, care vii le ţine dumnealui Visternicul". „Deci, eu dovedind pre dumnealui ca să-mi facă plată pre ace paragină de vie, nici dumnealui nu să pute încrede cum să fiu avut eu moşie acolo nevănduta, care mie mi-e dreaptă moşie de la părinţii mei. Pentru aceia şi dumnealui
www.dacoromanica.ro
Documente basarabenc, fâlcicnc, putnene, ctc.
11
Visternicul au socotit să nu hie lucru cu înpresurătoriu, de mi-au făcut dumnealui bine de mi-au ras opt potronici ţărăneşti din Visterie pentru acel pogon şi giumătate de paragină".
Faţă: Dobrică Munteanul de la braniştea Bădioai, Oligoraş vă-tamanul de Sărbi, Marian de Stroeşti.
17.
Fragment ?
[1707=] 7215, Mart 17.
Ion zăt Alexandru Azimă Oalbănă a vândut un pămănt tn Iungu şi 6 prăjăni în lat.... Pricopii Boul, afară drept 1 leu bani gata, moşie părinţilor de la mănăstire de la Co . . . Credinţa ne-am pus degitile. Let 7215, Mart 17.
Sămion vânzător.
Sălie martor. Ion Botan martor.
Gavril vor[nic] martor.
18.
[170M 7217, Martie 21.
Ispisoc de la Măria Sa Mihai-Vodă pe Pogoneşti şi vaduri de moară în apa gărlii de sus la Ţinutul Putnii, din velei 7217, Mart 21.
Precum Vorniceasa lui Ramandiiu au vândut Vornicului lordachi Roset a sa dreaptă ocină şi moşie casăli din Pogoneşti şi cu o-gradă şi cu viile de lăngă casă şi giumătate de sat de Pogoneşti şi cu moară gata cu doaî roate ce să chiamă vadul lui Scroafă, cari au fost făcut Ramandiiu Vornicul în vadul cel din gios 2 roate, iar în vadul lui Scroafă au făcut numai o roată, şi au fost dat-o mănăstirii sale Cornii. Care şi această moară au văndut-o călugării cu tot săborul iar dum. Vornicului lordachi drept 31 lei, şi cu locul morii la cămp ce s’ar alege, precum văzum şi zapisul de la călugări cu pecete mănăstirii şi doî ispisoace de întaritură, unul de la Oheorghii Ştefan-Vodă, altul de la Gheorghii Ghica-Vodă, şi zapisul de la vânzătorii cei vechi, anume Nicoară nepotul Petrii Scroafă şi de la soru-sa Safta şi cumnatul său Gligoraşco. Deci fără această moara ce au vândut călugării, ce să chiamă vadul lui Scroafă, au mai vândut dum[nea]ei Ramandioai Vornicului lordachi o moară cu doî roate, şi mai gios de această moară încă au mai
www.dacoromanica.ro
12
Iulian Marinescu
vândut şi doî vaduri de moară câte de o roată drept [3]1 lei, cu casă, cu ogradă, cu vii, după cum s’au pomenit mai sus, precum arată zapisul vânzătorilor celor vechi.
Vel Logofăt.
19.
1778, Maiu 22.
Costandin Dimitrie Moruzi Vv. Moldovei către Iancul Razu biv Vel Pah. şi Manolache Cuza Pah., staroste de Ţinutul Putnii. S’a jăluit Vorniceasa Catrina Rusătoae, arătînd că la Ţinutul Putnei are moşiile Laleştii şi Iţeştii la Gîrlă, care se împresoară de moşiile fiilor răposatului Toader Cantacuzino Vornic şi de Toma Cozma Şătrar. Să se ducă să hotărnicească cele două moşii, şi mărturia lor să o trimeată la Domnie, pentru a face şi ispisoc.
(Pecete.)	Procit Vel Log.
20.
1799, Ian ar 17.
Adeverez cu acest încredinţat zapisul meu la mâna pre-iubitu-lui meu frate Iordachi Rusăt precum să să ştii că, având o moşie părinţască dată la înpărţală, ce să numeşte Făureştii la Ţinutul Putnii, şi, fiindcă pe moşie aceasta sânt trii vaduri de moară, din care vaduri ce era pe moşii am fost dat mai de mult dumisali un vad de moară danie, care au făcut şi moară în vadul ce i l-am dat, — deci şi vrănd eu ca să vănzu pe numita moşie, am întrebat pe toţi fraţii mei ca să o cumpere, şi nu s’a primit; am întrebat şi pe fratele »meu Iordache ca să o cumpere, fiindcă tot este răzăş pe această moşie cu acest vad de moară: s’au prlimit ca să cumpere pe numita moşii, şi, tocmindu-ne cu dum[nea]lui, i-am vandut-o drept 1000 lei, adică una inii lei, luând şi banii a-’ cum toţi înnainte deplin, şi de acum înnainte să aibă dum[nea]lui pe numita de mai sus moşii în pace neclătit. Şi pentru mai adevărată credinţă m’am iscălit.
Ştefan Rusat Cluc[er].	1799, Ghenţarie] 13.
21.
F. d.
Un vad de moară în hotarul Ciurbeştilor, la garlile Putnii.
Viile de la Iţeşti cu vad de moara.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabenc, fălcicnc, pulnene, etc.
13
Trii vaduri de moară la Pogăneşti, cu giumatate de sat tot de Pogăneşti, cu... pogoane de vii de la Ramandi.
Alt vad de moară ot Călugării ot Corni, care să chiamă vadul Scroafii.
Alt vad de moară în Gărla Putnii de sus.
22.
F. d.
Eu Costantin Muntianul de Bralad scriu pre acest zapis că am luat 20 de boi dela Dabija prăcălabul: alţi bani am dat, ci am rămas cu 70 de galbeni şi 2 caragie (sic) cum am să aibu a-i da din luna lui luni din 12 într’o săptămână fără niciun cuvânt, nici cu pricină cu aşteptat, numai la zi. Şi s’au scris în casa Căzacului, şi au scris popa Toader cu mâna sa.
Popa Toader.
Lupul sin Drăgan vinde cu zapis „fratelui nostru" Văsali Corbul partea lui de moşie din Făureşti pe 70 de potronici.
Faţă: din Răcăciuni vătămanul Băndoc şi Crăciun şi Pascal şi Vasilie aprodul şi Iacob şi Stavăr ot Agiud şi Ion Bolovan ot Jor-meşti şi Ioniţă şi Irimie Şoimul.
„Au dat 4 vedre de vin şi vadra, sint 3 potronici."
VIII.
TRIFĂUŢII (Soroca)
1.
[1671=] 7179, Maiu 20, Iaşi.
„Dumitraşcu Mălaiu fiul lui Simion Mălaiu ce au fost vistiernic, nepotul lui Coste Vornicul, lui Butac"1, scrie zapis „pentru rândul satului Trifăuţii ce sănt la Soroca, care sat s'au fost vinit mie la împărţală, cînd ne-am împărţit cu dumnealui Vistiernicul Iordache", după care sculîndu-se Gligorii de la mănăstire de la Nicoriţa, au luat satul. El se „gîlceveşte" cu Toderaşco Spătarul, care cumpără satul de la călugări şi-i da şi lui o jumătate. Apoi el vinde acea jumătate de sat tot lui Todiraşcu Spăt. pe 200 de lei bătuţi.
www.dacoromanica.ro
u
Iulian Marlnescu
Faţa: Contăş Vel Sulgsr, lancul Costin ce au fost pîrcalab di Hotin, Duraşcu Vornic de poarta, Constantin Spătar.
2.
[1671=] 7179, Maiu 20.
Adică eu Dumitraşcu Malaiu scriu acest zapis al meu precum am fost dator dumisali lui Toderaşco lordachi ce au fost Spătar Mare cu cinci sute de lei, şi pentru trii sute i-am dat dumisali o cuşmă cu mărgăritar şi cu partali (sic) de aur, iar pentru doî sute de lei ce i-am mai rămas dumisali i-am dat dumisali giumătate de sat de Trifăuţi ce este la Ţinutul Sorocii, şi m’ain istovit de spre dum[nea]lui de aceşti bani. Iar un sat ce am avut la dum[nea]lui, ce să chiamă la Marcovăţul la Hotin, iar dum[nea]lui mi l-au dat să fii pre măna mea, şi ne-am tocmit cu dum[nea]lui într’acesta chip. Şi eu Dumitraşcu Mălai săngur am scris. în Iaşi, Maiu 20, velet 7179.
Dumitraşcu Malai, iscal.
3.
[1701 ~] 7209, Maiu 15, Iaşi.
Vasilie Cantacuzino Vel Vornic dă zapis lui lordachi Rusăt Vel Vistiernic, prin care arată că-i datorează o mie de lei, „însă cu doî sute de lei ce mi-a trimes d-lui în Ţara Muntenească"; şi-i i va da la Octomvrie.
„Cu 500 de lei mi-au mai făcut dumnealui bine, pentru cari m’am apucat iară fără zăbavă să-i dau dumisali cu mulţămită." Maiu 15.
V. Cantac[uzino] Vel Vorn.
4.
[1714=] 7222 Iul e 1.
„Maria Visterniceasa răposatului Ilii Cantacuzino ce au fost Vis-ternic Mare" scrie zapis că, soţul său Ilie Cantacuzino Vistiernicul fiind dator lui lordache Rusăt Vornicul şi neputînd să-i plătească, îi dă saful Trifauţii „ce sănt ot Ţinutul Sorocii pe Nistru, din gios de târgul Sorocii, care sat sa hotărăşte cu târgul Soroca". Faţă: „nepoţii mei" lordache Cantacozino Comisul, Şărban Cantacozino Postelnicul, Toderaşcu Cantacozino.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, tălcicne, putnene, etc.
15
5.
[1714 -=] 7223, Sept. 1, laşi.
Iordache Cantacuzino şi Şărban Cantacuzino dau scrisoare „un-chiaşului Iordache Rosăt", arătînd că, unchiul lor Vasilaşcu Cantacuzino ce au fost Vornic Mare fiind dator Vornic. Iordache Ro-săt“, „şi avănd noi 2 moşii aici lăngă laşi, Mărceni şi Chişărăi", a luat Vasilaşcu zapisele acelor moşii, zicînd că plăteşte o „datorie la Maha (?) neguţătoriul, care datorie era dreaptă să plătim noi, şi încă şi scrisoare am făcut la măna noastră". Vasilaşcu însă nu plătise acea datorie, ci dase satele lui Iordache Vornicul pentru datoria Iul de 300 de lei. însă, la Domnia lui Nicolae-Vodă, sculîn-du -se Maha ca să li plătească datoria, ei se duc la Vornicul Iordache, care li întoarce zapisele moşiilor, iar ei îi dau Vornicului satul Trifăuţii, „a unchiului nostru Vasilaşcu Vornicul".
6.
[1716 = ] 7224, Mai 21, Iaşi.
Mihaiu Racoviţă Vv. Moldovei dă carte lui Iordache Rusat biv Vel Vornic ca să stăpînească satele Ţibucanii (Neamţ) şi Trifăuţii (Soroca) cu „vecinii" şi 220 de stupi, ce fuseseră ale lui Vasăli Cantacuzino ce a fost Vornic Mare, pentru o datoried e 1.500 de lei. Se socotiseră Ţibucanii 500 lei, Trifăuţii 300 şi stupii 1 leu stupul. Pentru restul de 480 lei, cînd vor mai afla „niscai moşii de a lui Vasăli Vornicul, să aibă a plini cu giudeţ ca să nu rămăe păgubaş". Vasăli Cantacuzino n’avuse copii.
(Pecete.)
Io M. Rac. Vv.	Axentii uricariul.
7.
[1716-] 7224, Iulie 1.
Cartea lui Mihai Racoviţa Vv. Moldovei prin care arată că Iorda--chi Rusât biv Vel Vornic „slujit-au Domnii Meii şi ţărăi cu dreptate şi cu credinţă" şi de aceia îl miluieşte cu o bucată de loc „din locul nostru cel domnescu din hotarul târgului Sorocii, care este din gios de târgul Sorocii, de să hotărăşte cu hotarul satului du-misali, a Trifăuţilor, şi o vale ce sa chiamă Hristina spre tărgu şi până unde să chiamă Troianul, şi până în Valea Holovu".
Io Mihai Racoviţă.	(Pecete.)	Axinti Uricariul.
www.dacoromanica.ro
16
Iulian Marincscu
8.
[1701 =] 7209, Ian. 13, Iaşi.
Marco Comisul dă scrisoare lui Iordachi Rusat Vist. că-i vinde 82 stupi pe cari-i păstrase Vistierul „la dumnealui încă din Domnie dintâi a Mării Sale lui Costandin Duca-Vodă .... Acum, dînd Dum-nezău de am vinit iar cu Mărie Sa în ţară, mie nu mi-au trebuit acei stupi, căci nu-mi iaste şidere în ţara, ci mergu în Ţara-Rumă-neasca“.
Lupul Bogdan biv Hat., martur.	(Iscălitură.)
9.
1773, Iunie 1.
Boierii Divanului .cnejiei Moldovei (Sturza Vornic, Costandin Ro-set Vornic, Alexandru Pah.) dau carte lui Vasile Rusăt Pali. ca să-şi stăpînească moşia Trifăuţii (Soroca) „în toate sămnile după cum s’au hotărât", să-şi ia dijma „după obiceiu", şi oameni „şezători cu casa pe numita moşie să aibă a lucra boierescul pe an căte 12 zile, ori la ce i-ar pune, iar, neavănd trebuinţă, să aibă a le lua bani căte doi lei de toată casa".
(Trecut în condică.)
10.
1773, Iunie 1.
Divanul cnejiei Moldovei (Sturza Vor., Costandin Ruset Vor., Alexandru Pah.) către ispravnicii Ţinutului Soroca (Iordache Balş şi Gligoraş Costachi Clucer), ca să meargă la moşia Trifăuţii a Pah. Vasăle Rusăt şi să o hotărască de spre celelalte hotară.
11.
1775, Ianarie 6.
Grigorie Alex. Ghica Vv.% dă carte lui Vasali Rusăt Vel Vist. ca să-şi facă pod pe apa Nistrului Ia moşia lui Trifăuţii (Soroca) „şi, după ce l-a găti cu toate celi trebuitoare a podului, apoi să fii şi podul acesta în rănduiala celorlalte poduri, ce mai sânt făcute pe apa Nistrului".
(Pecete.)	Procit Vel Post.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălciene, putnene, etc.
17
12.
Divanul cnejiei Moldovei (Ivan Salonschii, Sturza, Ioniţa Sturza Vornic, Dăpasta Spat., ’Costandin Greceanu Vornic, Scarlatachi Sturza Vist., Mihai Sturza Vornic) scrie ispravnicilor ţinutului Soroca că a dat voie Clucerului Ştefan Rusăt ca „să-şi facă un pod um-blătoriu pe apa Nistrului la moşie dutnisali Trifăuţii".
13.
1797,	Febr. 24.
Alexandru loan Calimah Vv. scrie Vornicului de aprozi Ni-colai Balş ca să pună la mezat, după a sa cerere, moşia Trifăuţii (Soroca) a Clucerului Ştefan Rusăt.
(Pecete.)
Procit Vel Log.
Trecut în condică: Matei Condicarul.
14.
1797, Febr. 24.
Vornicia de aprozi (Neculai Balş Vel Vornic) scrie către Gheor-ghie telalbaşa ca să strige la sultan-mezat moşia Trifăuţi (Soroca) a Cluc. Ştefan Rusăt, care singur ceruse a o vinde.
15.
1797, Maiu 23.
Adeverez cu acest zapis al mieu precum să sa ştii ca am vândut moşie mă Trifăuţii ce am fost scos-o cu soltan-mezat frate-mieu lui Iordachi Ruset biv Vel Sardar în şapte mii şapte sute cinzăci lei. Deci, fiindcă mi-au dat toţi banii arătaţi deplin în mă-nile meii, să aibă dum[nea]lui de acum a o stăpâni după hotaiăle vechi în veci cu bună pace, căci aceasta moşie îmi este şi mie părinţască, ce mi s’au vinit în parte me; şi li-am dat şi scrisorile toate ce sănt pe această moşii Trifăuţii ot Ţinutul Sorocii. Şi pentru credinţă am iscălit.	Maiu 23, let 1797.
Ştefan Ruset Clucer.
Fiind şi cu voe noastră ca să o ia dum[nea]lui bădiţă Sardar Iordachi, am iscălit, dar însă, vănzăndu-o altora, să aiba a mă pro-timisi, ce vor da alţi să eu eu.
Ioniţă Rusăt Sardar.
www.dacoromanica.ro
18
Iulian Marinescu
16.
1797, Maiu 25.
Răvaşul dum[nea]v[oastră] am luat şi pentru sănătate dum[nea]-v[oastră] foarte m’am bucurat, cum şi pentru noi viţi şti că, cu mila lui Dumnezău, ne aflăm sănătoşi. Pentru moşie, că v’aţi învoit între dum[nea]v[oastră] şi ai dat-o cumnatului lordachi, îmi pare foarte bine. Deci iată că trimisăiu şi ţădula mezatului: amăndoo ţidulele (?) le trimisăiu dum[nea]v[oastră].
1797, Maiu 25.
Toderaşcu Balş Vornic.
Şi eu mă închin dum[nea]v[oastră] cu frăţască dragoste, şi foarte rh’am bucurat că v’aţi învoit între dum[nea]v[oastră] ca să nu să înstreinezi şi să ei de la dum[nea]v[oastră alţii.
IX.
CREŢANA (Fălciiu).
1.
[1568=] 7076.
Giupănul Zberea Marile Vornic. Iată au vinit înnainte noastra şi a noştri vătaşi şi a celor din pregiur megieşi şi oameni buni Măgdălina fata Beini, de a ei bună voe, de nime asuprită, nici silită, şi au văndut a ei dreaptă ocină şi moşii, din giumătate de Cărhăneşti din sat, dintru a şasă parte, giumătate de cătră apus din parte de sus, — aceasta o au văndut-o Lupului drept optzăci şi opt de zloţi, şi iarăş pe ace parte înpreună cu dănsul au dat şi Mihăilă triizăci şi opt de zloţi în mănule Măgdălinii pe ace parte din giumătate de sat din Cărhăneşti, din a şasă parte giumătate de cătră apus, din parte de sus. Şi vini Măgdălina cu ai săi răzăşi cu carii au văndut a sa parte de ocină. Iarăş dintru altă giumătate de parte din a şaşia parte de sus de cătră răsărit, acie au lăsat-o şi ea în Cărhăneşti. Văzind de bună voe tocmală şi deplin plată, şi de la noi le-am făcut zapis şi mărturii di bani ce-au dat, şi alţii să nu să mai amestice.
Vlet 7076.
Această copii s’au scos di pe altă copii acelui zapis vechiu, — cum s’au găsit pe copii, asămine s’au scris aici.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălciene, putnene, etc.
19
2.
[1628=] 7135.
Miron Barnovschii Vv.
Vine Nastâsia jupîneasa răpos. Vraghie Postelnic şi se pîrăşte cu Ion ce au fost Comis pentru satul Brezănii (Fălciiu). Ion zice că are femeia lui moşie acolo şi arată „un ispisoc de la Ştefan-Vodă Tomşa, precum s’au luat acel sat pentru viclenii, cănd au murit Vraghii Post., şi au dat lui, iar jupăneasa Vrăghioai ne-au arătat noao dres şi uric de cumpărătură di la Costantin-Vodă, scriind precum au fost tot satul acela cumpărătură boeriului Vraghii Post.", şi aduce şi mărturii. Domnul şi Sfatul afla că uricul de la Ştefan-Vodă este „mincinos, pentru ca atunce nu s’au luat niciun sat pentru viclenie..., şi au rămas Ion Comisul de toata lege noastră, iar giupăneasa Nastasie Vrăghioai s’au îndreptat dena-inte noastră, şi din Divanul Domnii Meii, şi s’au pus şi herăi 12 zloţi în Visterie Domnii Meii".
„Aceste sureturi le-am scos di pi alt suret ce-i scos de un preot Gheorghii ot Gărceni, nepot lui Vrăbii, ce le-au fost scos la Ict 1795, Fevr. 28, după cum arată în suret."
3.
[1681=] 7189, Ian. 14, Iaşi.
Pricopii feciorul lui Lazăr şi a Gaftii din Cavadaneşti scrie za-pis „cum am fost căzut la o nevoe, căci m’au pus Corne Tălha-riul gazdă" şi pentru aceasta, împreună cu fiii sai Ştefan şi Mihalce, se împrumută cu 20 de lei la Log. Răcoviţă şi-i dă părţile lui din Creţana şi ale nepotului Costandin, „din giumatate de bătrân doao părţi", iar nepotului său îi va da moşie în alte părţi.
Faţă: Gheorghe Vor. (isc.) de Ţara-de-Sus, Buhuş Log.,Tudosai Dubău Vel Spăt. (isc.), Toader Marele Vist., Contăş Marele Stolnic (isc.), Velişco Marele Comis, Ilie Drăguţăscul (isc. Drăgusăscul) Marele Armaş, Neniul al 2-lea log., Isac al 2-lea vist., Gheorghii vornic de poartă, Ursul vornic.
4.
[1725=] 7233, Martie 8.
Adică eu Vasăli, viind eu din Ţara Leşasca, la un ispisoc ce
l-au luat Arhiri Plăcintă cu unchiu-mieu Bosna Vasăle, şi găsăn-du-mi eu ispisocul la dânşii de satul Creţana,.l-am luat şi l-ani
www.dacoromanica.ro
20
Iulian Marinescu
dat unchiu-meu Vasalie Busnei, suret di pe ispisoc, şi moşie am dat-o de Creţana unchiu-meu şi ficeorilor lui să o stăpăniască el şi ficeorii lui pară oi veni eu, iar, neviind eu, să-i fii lui dreaptă ocină şi moşii în vec de vec, că ace moşie este dreaptă dată maică-mea de moşu-meu, iar, de s’ar scula cineva dintr'alte neamuri, să nu li să ţie în seamă. Şi, cănd am dat această danie, au fost mulţi oameni buni; şi pentru credinţă ne-am iscălit.
Let 7233, Mart 8.
Eu Arhirii Plăcinta.
Eu Ion Zorilă.
Eu Ion Delen.
Eu Costandin Chigheciu.
Eu Sava sin Timoftei. Si mulţi oameni buni.
Eu erei Toader am scris.
5.
[1740=] 7248, Febr. 12.
„Io Grigorii Ghica V[oe]vod boj(iiu) milostiu g[o]spodar zemli moldavscoi.
Precum s’au parat de faţă înnainte Domnii Meii şi a tot Sfatul nostru Lupul Verga şi cu Neculai diiaconu şi cu alţi fraţi a lor şi nepoţi şi strănepoţi lui Vraghii Postelnicul] [cu] Buţă şi cu Va-sile Buţă şi cu Dămian nepot lui Golăeş pentru nişte părţi de moşii din sat din Brezăni, din Ţinutul Fălciiului, jăluind Dumitru Buţă şi Vasăli Buţă şi diiaconu Golăeş, şi au arătat -şi doî zapisă din let—, 131 de ani, dela Beriiac şi Hribunul, scriind că au zălogit parte lor de moşie din Brezăni de la moşii acestor oameni, şi alt zapis din let—, 97 de ani, de la Ivana giupăneasa lui Ion Vornicului, scriind că au vândut şi au dat şi danii o parte de moşii din sat Brezănii, ce au avut cumpărătură iarăş de la Beriiac, au văn-dut-o lui Buţă şi lui Golăeş, moşii acestor oameni. Şi acum, vrănd ei aceştie mai sus numiţi nepoţii lui Buţă şi a lui Golăeş să stăpăniască pe acele zapisă, iar Lupul Verga şi cu Neculaiu diiaconu" nu-i lasă să stapînească, zicînd că acel sat este al lor, şi arată „şi dresă uric de la Costandin Movila Vvd. din let—,131 ani, scriind precum moşul lor llii Vraghie Vornic ş’au cumpărat tot satul Brezănii de la răzăşii dc acolo, scriind anume şi pe răzeşi şi pe vânzători care a vândut şi, luînd sama vânzătorilor, s’au aflat şi acel Biriiac ce s’au pomenit mai sus într’acel scris vândut la llii Vra-
www.dacoromanica.ro
Docun.ente basarabene, fălciene, putnene, etc.	21
ghii, moşul acestor oameni de mai sus numiţi". Judecîndu-se, se află zapisele Budeştilor răsuflate, „şi s’au dat rămaşi ca să nu mai aibă nicio treabă la sat la Brezăni, şi întru nimică să nu să mai amestice, şi srau ras şi din zapisăle lor, unde erau scris pe părţile din Brezăni, iar zapisele s’au lăsat tot la dânşii, mai scriind şi pe alte moşii din Cărhăneşti.
(Pecete.)
6.
1790,	Iunie 15.
„Măsorişte ce s’au făcut în bătrânul Bărlădeanului i a Bosneş-tilor" ce-1 au în Creţana „o parte de sus, de pe moşii lor Lupul şi Mihăilă: s’au găsit 26 funii, funia de 10 stînj., stînjănul de opt palme gpd. Se dau 130 stj. Bîrlădenilor şi 130 Busneştilor.
Se învecina cu părţile din Creţana ale Sărd. lord. Roset.
Pe contrapagină e făcută palma de 29,7 cm.
7.
1790, Iulie 30.
Diaconul Qrigoraş Borna (iscălit: ierodiaconul) cu frate-său Carpu Bosna şi cu verii lor Apostol şi Văsile Bosnea dau scrisoare lui Nicolae Bărlădeanu şi nepoţilor lui, Costantin, Vasile, Andrei şi Ştefan, Bărlădeni, prin care arată că, avînd ei toţi un bătrîn în moşia Creţana (-,s Busneşti, şi 1 , Bîrlădenii), „care bătrân l-au avut şi moşii noştri" Lupul şi Mihăilă, „cumpărătura di la Magdalina fata Benii, şi, vrând Bărlădenii să-şi vănză partea lor", li da voie.
Lupul Buşită vorn. de Creţana. Costandin Badice. Gavrilă Stefăniţă. Ion Spanache. Iordache Ariton.
8.
1793,	Iulie 15.
Neculai Carpti, Sandul Grecul, Ştefan Buţă, Sandul Buţă şi Savln Carpu dau scrisoare lui Bosna şi Bîrlădeanu ca să-şi stăpînească în pace partea de moşie din Creţana, „ce este cumpărată tot din moşia Cărhăneştilor", de oare ce li se dăduse de cei din urmă lei 8 drept cheltuială în judecăţile ce avuseră cu Costandin Bănariul, ce prelindea mai multe hlize acolo.
www.dacoromanica.ro
22
Iulian Marinescu
9.
1793,	Aug. 1.
Sandul Banu şi Iancul Greceanu Pah. judecă pricina dintre Si-mion Melinte din satul Creţana cu răzeşii din Cărja, cari nu-1 lăsau să-şi stăpînească moşia din Creţana. Simion Melinte spune că are acea moşie „din partea unui bătrân ce s’ar alege a neamului lui fon Gugle* şi presintă o mărturie ce este făcută de baba Nastasia sora lui Ion Gigle şi de Vasăle şi Ştefan feciorii lui Ion Gugle, în care arată pe Gligorii Melinte tatăl lui Simion Melinte „cum că le este rudenie" şi are parte în bătrînul lor ; mărturie iscălită şi de Banul Lupul Costachi. Pierd Cîrjanii, cari nu arată „nici un fel de dovadă".
10.
1793,	Sept. 25.
Mihail C. Suţu Vv. Moldovei dă carte către ispravnicii Fălciiului ca să aleagă părţile din moşie din Creţana ale lui Iordache Rusăt vtori Spăt., „iar, născând vre o pricină, atunci pietri hotară să nu puneţi, ci, făcând harta de stare locului, arătând şi locul acela de pricină, să daţi mărturie pre larg la ce parte ce sâ va căd£ şi cu zi de soroc să vii la Divan".
(Pecete.)	Procit Vel Log.
11.
1793,	Novemb. 30.
Iordache Miclescu Med. şi Gheorghi Buzdugan Med. scriu căp. loniţă Novac şi lui Ştefan Conte, ca să aleagă părţile de moşie ale Serd. îordache Rusăt din hotarul Creţana, ce Ie cumpărase de la Pricopie feciorul lui Lazăr.
12.
1793, Dec. 16.
Scrisoarea lui Ioniţa Novac căp. către ispravnicii Ţinutului ,Făl-ciiu, prin care-i înştiinţează că, mergînd la moşia Creţana ca să aleagă părţile de moşie ale lui Iordachi Rusăt Sărdar, răzeşii au răspuns „că, cătă parte de moşie ar fi având dumnealui Sărd. Rusăt nu ştiu, ce numai au apucat stăpânind neamul Rusăteştilor, însă dinpreuna cu ei", „dar ei acum tăgăduesc pe acela ce-au vândut, zicind ca ei nu ştiu pe acel neam ce arată zapisul, să fi fost razăş".
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fâlciene, putnene, etc.
23
13.
1794,	Martie 17.
Cartea lui Mihai Cost. Suţu Vv. prin care pune soroc Iui Ne-culai Carp din Blăgeşti şi răzeşilor lui ca la 23 Aprilie să Vină la Divan spre a se judeca cu comisul Iordachi Roset, „pentru o parte de moşie Creţana" (Fălciiu).
(Pecete.)	Procit Vel Log.
14.
1794,	Iunie 16. Creţana.
Neculai Bîrlădeanul, fiul lui Vlasii Bîrlădeanul, cu nepoţii lui, Costandin, Ion, Vasile şi Andrei, nepoţii lui Vlasii Bîrlădeanul dau zapis Sărdarujui Iordache Ruset, că-i vînd ,/a bătrîn din Creţana, „din bătrânul ce avem cu Bosneştii o sută triizăci de stânjeni gpd“, partea lor, afară de a Bosneştilor, care hătrîn îl aveau de pe moşii lor Lupul şi Mihăilă, cari-1 ţineau şi ei cumpărătură de Ia Magdalina fata Benii: o vînd cu 1 leu 4 par. stînjenul (total 143 lei).
Scrie diaconul Grigoraş Bosna.
(Iscălesc alţi mulţi răzeşi.)
15.
1794,	Iunie 17.
Costin Catargiu Vel Vornic, Costandin Greceanu Vel Vor., Ia-covache Rizu Vel Vor., Theodoraşcu Balş Vel Vor., Gligoraş Sturza Hat., Costandin Pălade Vel Spăt. (trece în condică Matei Condicarul) judecă pricina dintre Sărdarul Iordache Roset cu Ne-culaiu Carpu, diaconul Grigoraş Stegarul şi alţi răzeşi din Căr-hăeşti (Fălciiu) pentru moşia Creţana. Sărdarul lord. Roset arată:
1) Zapisul din 7189, Ian. 14 de la un Pricopii fecior lui Lazăr, prin care dă partea sa (2 părţi bătrîn) lui Racoviţă Log.;
2)	Două sureturi de înparţeală din 7257, Novembre 7, şi 1765 Oct., dintre Racoviţeşti şi Rusăteşti, în care se văd aceste două părţi.
Arată că aceste părţi le stăpînise moşul său răp. Log. Ştefan Roset, tatăl său şi mama sa, „dum. vor. Catrina".
Răzeşii arată un perilipsis şi un zapis vechiu din -7140 Ghen. 10, de la două femei ale lui Ion Comis, „a cărue veletul fiind tocmit, ilicitul temei pe dansul nu s’au pus", apoi arată o carte de ju-
www.dacoromanica.ro
24
Iulian Marinescu
decată din 17 Dec. 20, în pricină ce a avut cu Costandin Bănariul, fratele lui Vasălie Bănariul, o scrisoare din 7254, Oct. 12, de la Ilie Costache Vorn. şi Negre Apostul căpitan, de alegerea moşiei Vrăbieştilor din Corhăneşti (care se împărţia pe trei hlize). Neavînd scrisori pe Creţana, pierd răzeşia.
16.
1794,	Sept. 28, Creţana.
Diaconul Gligoraş Bosna cu fraţii lui Carp, Vasăle, Ghiniţa şi Apostol Bosna, Vasăli Bosna cu fraţii şi Ioan, Toader şi Chiriac, strănepoţii lui Vasăle Bosna din satul Ţătnăşanii (Fălciiu), dau za-pis Serdarului Iordachi Ruset că-i vînd o jumătate din bătrînul ce-1 aveau cu Bîrlădenii (139 stj.), iar ei de pe moşii lor Lupul şi Mihăilă: ce li-au fost şi lor „cumpărătură de la Magdalena fata Benii". 11 vînd cu cu un leu, 4 par. stj. (total 143 de lei). Vîn-zarea o făcuseră după ce dăduseră de ştire tuturor răzeşilor „şi nimeni n'au vrut sk cumpere".
17.
1796,	Aug. 17.
Diaconul Gligoraş Bosna cu verii săi (iscălesc: Vasăle Apostol şi Carpu Bosna) dau zapis Serdarului Iordachi Rusât că-i vînd patruzeci stj. moşie în Creţana, „ce rămăsese lipsă din trei sute stj. după o ţădulă ce mi-au dat-o Neculaiu Carpu cu răzăşii lui, şi am luat banii deplin cu Bărlădeanu".
18.
1797,	Maiu 4.
Alexandru Ioan Callimachi Vv. scrie ispravnicilor de Fălciiu că, Serdarul Iordachi Ruset avînd moşie la Creţana, sătenii din Blă-geşti (Covurluiu) au întrat cu stăpînirea acolo şi i-au bătut vechilul. Sa îndrepteze lucrurile.
(Pecete.) Procit Vel Log.
Trecut în condică: Matei Condicaru.
19.
1797, Iunie 26.
Isprăvnicia Ţinutului Vasluiu (Grigoraş Costachi Pah.) judecă din porunca lui Alexandru Callimachi Vv. pricina dintre Serdarul Iordache Rosei şi locuitorii din Blăgeşti (Covurluiu) pentru moşia Creţana
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălciene, putnene, ^tc.
25
(Fălciiu). Se aduc răzeşii din Cărhăneşti „anume Neculai Carpu şi cu alte neamuri", cu Ion vătavul, vechilul Serdarului. Răzeşii spun că moşia lor începe din Prut, trece apa Elanului şi merge pănă în drumul Brăilei, „unde ar fi cuprinzînd şi părţile d-lui Serdarului din moşie Creţana supt nume de Cărhăneşti", şi arată „spre dovadă şi un perilipsis di pe nişte scrisori pe numile moşii Cărhăneşti, cum şi un zapis vechiu pe o parte tot cu nume de Cărhăneşti din le[a]tul 7140, Ohen. 10, de la Ioana femeia unui Ion Comis, al cărue veletul este tocmit", o carte de judecată din [17]85, Dec. 20, de la veliţii boieri, cînd ei au presintat o scrisoare din 7254, Oct. 12, de la Vor. Ilie Costachi şi Negre Apostu căpitan de alegerea unei părţi din satul Cărhăneşti. Vechilul aduce un suret de pe cartea de judecată din J17J85, Dec. 20, „în care suret este trecut un izvod ce au arătat la acea vreme, iscălit de răpousat Vornic ilie Costachi, fiind Armaş, din le[a]tul 7254, Sept. 14, în care izvod să arată că să cuprinde perilipsis de patru scrisori, şi anume un zapis sârbesc de la Dumitru feciorul Toporoai, din Cărhăneşti, prin care dă fiului său de suflet Ionaşcu Vrabie partea Iui de acolo; o altă scrisoare sârbească, prin care Toma Bartă şi fraţii lui vînd lui Ionaşcu Vrabie moşie în Cărhăneşti, „ce au fost luat-o ei de la Bene, pentru care au fost plătit o moarte de om ce l-au ucis Bene drept 27 taleri", o altă scrisoare sîrbească de la Dumitru feciorul Toporoaei, soru-sa Sora şi Toader din Cărhăneşti, prin care-i vînd partea lor de ocină drept 100 de taleri bătuţi, un is-pisoc sîrbesc din 7131, Mart 28, de la Ştefan Tomşa, prin care întăreşte lui Ionaşco Vrabie cumpărătoarea din cele două zapise. Se mai văzu în suret şi alt ispisoc sîrbesc din 7036, Mart 28, „prin carele întăreşte lui Barta şi fratelui său Bene", mai multe moşii, între care şi Creţăşfii. Se dovedeşte că Cărhăneştii merg pănă în Elan şi Creţana e deosebită. Cărhăneştii se împart pe patru hlize r 1) a Ţaneşti-Ior, 2) a Vrăbieştilor, 3} a Oncianului şi a lui lordachi Păşcanu, 4) a Ruţăştilor (N. Carp şi neamurile sale). Sardarul să-şi stăpînească părţile din Creţana după cartea Divanului din 1794, Iunie 16.
20.
1797, Aug. 26.
loan Roset Serdar scrie „d-lui bădiţă lordachi, iubit frateli mieu", pentru moşia Creţana pe care o luase în stăpînire „cu giude-cafă..., fiind rătăcită ace moşie de Ia stăpânire noastră": partea care i s’o cuveni o dăruieşte „bădiţii lui fordachi".
www.dacoromanica.ro
26
Iulian Marinescu
21.
1798,	Maiu 25.
Ioniţă Melinte cu fraţii lui, Vicol, Lupul şi Qavril diaconul şi surorile lui Maria şi Paraschiva, fiii lui Simion Melinte, nepoţi Iui Gligorie Melinte, cu nepotul lor Sandul, fiul Ştefanii din Creţana (Fălciiu), dau zapis lui Iordachi Ruset Serdar că-i vînd 162 stj. gspd. în Creţana, pe cari-i avea de pe strămoaşa lor Paraschi-voae, „din care ne tragem noi, şi de la Duşa, sora ei starpă, fetile Stanii, nepoate Creţii", pe 182 de lei.
Iscălesc şi alţii mulţi ca martori.
22.
Neculai Bîrlădeanul cu nepoţii săi Costandin, Vasile, Andrei şi Ştefan, Bîrlădenii, dau scrisoare diaconului Gligoraş Bosna, Vasile Bosna, Apostu Bosna şi Carp Bosna, prin care arată că-şi vînd partea lor din bătrînul ce au în Creţana, cu voia Bosneştilor, iar partea Bosneştilor să rămîie neatinsă.
X.
PETRICEICU, TODIRENII, VERDIŞENII,
MOŞIA BISĂRICII.
1.
[1708=] 7216, Iunie 25, Iaşi.
Mihaiu Racoviţă Vv. dă carte lui Neculai Ruset Postelnicul cel Mare că „pentru a dumisali driaptă slujbă şi cu credinţă ce ne slujăşte nouă şi ţerii" îl miluieşte cu „o sălişte de sat... ce să chiamă Bisăricaîn ţinutul Fălciiului pe apa Malurilor, cu tot locul şi cu tot hotarul, din locul ce s’au dezbătut acum de la Tătari, cari loc de câteva vreme era înpresurat şi-l ţinea Tătarăi, iar, cu vrerea lui Dumnezău şi a stăpânilor noştri şi cu nevoinţa noastră şi cu multă cheltuială silind, s’au luat acel loc de supt stăpânire Tătarilor iarăş supt stăpânire noastră a Moldovii". Trimite şi boieri să hotărască siliştea, anume: Vicol ce a fost Şătrar Mare, Vasile Buhăescul vornicul de Poartă, Cepraga căpitan, Bălăeş căpitan de Greceni, Niculai fiul lui Dămian vornicul de Cărhana, Caplan vornicul de hănsari, Papuc vornicul de Pelinei, Ifrim căpitan, cari o şi hotărăsc, şi Domnul îl miluieşte pe N. Roset Post. cu ea.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălciene, putnene, etc.
27
2.
[1742]=] 7250, Iulie 17.
Io	Costandin Neculai V[oe]v[o]d boj[iiu] milost[iu] gospodar zămli moldavscoi dat-am carte Domnii Meii cinstit şi credincios boeriului nostru dum. Costandin Rusăt Vornic, şi pe cine va trii-mite Ia o moşie a dumisali ce ni-au spus că are în celi doî ceasuri ce s’au dat loc de şidare Tătarălor, anumi Bisărica, să fii volnic cu carte Domnii Meii a strânge toată zăciuiala din tot locul acei moşii, cari pănă acum vi[ni]tul ace' moşii să lua de om g[o]s-p[o]d, arând Tatarăi. Iar acum, făcând Domnie Me hotărâre a fi volnic ca să-şi stăpăniască fiiştecine moşiile săli, pentru aceia dar am volni[ci]t şi pă dum[nea]Iui ca să aibă a-ş lua vinitul moşii di la toţi câţi să vor fi hrănind pe acel loc, şi nime să nu dea împotriva cărţii g[o]sp[o]d.	Leat 7250, Iuli[e] 17.
(Pecete.)
3.
[1751=], 7259 Ian. 11.
Costandin Mihai Cehan Racoviţă Vv. dă carte preotului Vasile, lui Simion şi fratelui său Sava, Turbăteştii, „ruptaşi de cămară, şi altor fraţi ai lor“ ca să stăpînească „o bucată de loc ce să chiamă a Gligorcii din olatul Grecenilor, pe mărturii ce au arătat ei de la Gavrilă Bănariul Vel Căp. de Greceni din veleat 7259, Săptemvrii 20", pentru pricina ce o avuse el cu Tacul Frătiţă, care avea moşie vecină Cărhana. Voind Vel Căpitan să aleagă moşia, Frătiţă n’a venit, şi, mărturisind Stratul şi Şerban vornic de Greceni, „pe mărturie ce au arătat Turbăteştii cum să trag den Glegorce, moşul lor", şi dînd şi Frătiţă răvaş „că el n’are treabă cu acel loc", li se întăreşte.
(Pecete.)	Canta Vel Log.
4.
[1756=] 7264, Iunie 16.
Constantin Cehan Racoviţă Vv. către Simion Turbatul îi dă carte ca să stăpînească şi să zeciuiască o moşie a sa „în ţinutul Făl-ciului pe apa Cahul, la care să chiamă acum Petriceico" (stupi, va lua din 50 unul, iar, fiind mai mulţi, cîte o para de stup).
(Pecete.)
Procit Vel Log.
www.dacoromanica.ro
28
Iulian Marinescu
5.
[1761=1 7269, Dec. 1.
Io	Ioan Theodor Vvod, bojjiiu) milos t[iiu} gospodar zemli mol-davscoi.
De vreme ce uşurgii ce au cumpărat uşorul au hogeat la aceste cinci moşii boereşti să nu să ia uşorul, şi ei peste hogetul ce au la mana lor au îndrăznit de au luat uşorul di pe această moşie Geambai1, s’au cunoscut şi de cătră Domnie Mea că rău şi făr de cale au luat uşorul. Drept aceia poruncim Domnia Mea să de u-şurgii tot ce au luat uşor de Ia Tătari ce şăd pe această moşie înnapoi, ca şi Tătarii ce au luat: pe feciorul Iui Neculaiu Chebac Fărmuţă încă să-l de. Şi am întărit şi cu a noastră domnească pecete.	7269, Dich[emjv[riel 1-
(Locul peceţii gospod.)
Pre-înnălţate Doamne,
Din luminată poronca Mării Tale am luat sama pentru o moşie a dumisali fratelui nostru Ştefăniţă Ruset biv Vel Logofăt, ce ni-au spus dumnealui că are pe Ialpug, anume Geanbai, peste Prut, care moşie în toţi anii tot dum[nea]lui au luat venitul ce au fost de Ia Tătari, cum şi, în est an, trimiţând d-lui Logofătul pe o slugă a dumisali acolo ca să ei vinitul moşii, s’au aşăzat omul dumisali cu Tătarăi ci au lucrat pe ace moşie a dumisali şi i-au dat 74 lei, iar, mai pe urmă, mergând nişte Turci ce sănt uşurgii şi apucând pe acei Tătari, au luat de la dânşii de iznoavă alţi bani pentru u-şar, şi Tătarăi acee încă, ştiind că omul dumisali Logofătului Ştefăniţă au ţinut gazdă atunci la Neculai Cabac din satul Cărhana, au mersu Ia casa lui Neculai şi, apucăndu-I ca să-i dei 150 lei, au pus măna pe un ficeor a Iui şi l-au luat Fărmuţă,— care noi, Mărie Ta, încă ştim că ac£ moşii este dreaptă a dumisali Logofătului, şi rău au luat uşurgii de la Tătară; care toată pricina aceasta a-supra uşurgiilor au rămas ; de vremi că moşie este a dumisali Lo-găfătului, nu li s’au căzut lor a supăra pe Tătari. I desăvârşită hotărâre rămăne la mare mila Mării Tale.
Le[a]t 7269, Noem[vrie] 27.
Pre-plecate slugile Mării Tale,
Ioan Bogdan Vel Logofăt, Dumitraşcu Racoviţă Vel Vorfnic], Vasăli Roset Hatfman].
1 (Jlnnlbec ?
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălciene, putnene, etc.
29
6.
1765.
Grigorie Alexandru Ghica Vv. dă carte lui Şţefan Rusăt Vel Logofăt ca să-şi iea uşorul de pe moşiile ce le are în cele două ceasuri.
(Pecete.)	Procit Vel Vist.
7.
1767,	Iulie 23.
Grigore Ioan Callimachi Vv. dă carte lui Vasăli Ruset biv Vel Pah. ca să ia „tot uşorul di pe moşie dumisali anume Bisărica, pe care ară Tătărăi, după hrisoavele gspd. după cum au luat şi într’alţi ani".
(Pecete.)	Procit Vel Vist[ier].
8.
1768,	August 5.
Grigore Ioan Callimachi Vv. către Vasăle Ruset biv Vel Pah.: îi dă carte ca să strîngă „tot uşorul de la Tătarii di pe moşiile du-misale anume Bisărica ot Greceni şi Verdeşănii ot Codru Ti-gheciului, care moşie la ponturile de vânzare uşorului s’au hotărât a lua dumnealui tot uşorul de la Tătari, fiind date cu hrisov gos-pod, după cum să hotărăşte şi în carte dată, ce s’au dat la măna uşurgiilor".
(Pecete.)	Procit Vel Vistper].
9.
1776,	Oct. 12.
Grigore Alexandru Ghica Vv. Moldovei dă carte Catrinei Ruset Vorniceasa ca să-şi strîngă de pe moşiile sale „ce are în cele doî masuri, adică Petriceico i Todirenii i Verdeşănii", uşorul de ia cei i- stau pe aceste moşii, „şi poruncim Domniia Mea şi dumfnea)-vjoastră) uşurgii, după poronca ce aveţi di la Domniia Mea pentru boerii ce vor ave cărţile Domnii Meii, să-i lăsaţi sa-şi ia uşor dum[nealo]r.
(Pecete.)	Procit Vel Vist.
10.
1777,	Septembre 6.
Grigore Alexandru Ghica Voevodul Moldovei dă carte Catrinei Ruset ca să-şi ia uşurai de pe moşiile sale „ce are în celi două ceasuri adică Petricenii i Todirenii i Verdeşenii".
(Pecete.)	Procit Vel Vistier.
www.dacoromanica.ro
30
Iulian Marineseu
11.
1778,	Iulie 17.
Constantin Dimitriu Moruzi Voevodul Moldovei dă carte Vorni-cesei Catrina Ruset Ca să-şi iea uşurul de pe moşia sa Bisărica, ce o are în cele două ceasuri, „de la toţi cei ce. vor fi arat pe moşia dumisali, din toate de a zăce după obiceiu".
(Pecete.)	Procit Vel Vistier.
12.
1780, Iulie 11.
Costandin Dimitriu Moruzi Vv. dă carte Catrinei Vornic Ruset ca să-şi iea uşurul de pe moşiile ce are „în cele doî ceasuri, adică Bisărica, i Petriceico, i Todirenii, i Verdeşănii".
(Pecete.)	Procit Vel Vist.
13.
1785,	Septembre 5.
Alexandru Ioan Mavrocordat Vv. Moldovei, către Catrina Ruset Vorniceasa: îi da carte ca să-şi iea uşorul de pe moşia ce „are în cele doî ceasuri, adică Bisărica, Petricenii, i Todirenii, i Ver-deşănii".
(Pecete.)	Procit Vel Vist.
14.
1787, Iulie 10.
Alexandru Ipsilant Vv. Moldovei dă carte Catrinei Ruset Vorniceasa ca să-şi strîngă uşorul „în cele doao ceasuri latul, adică Petricenii i Todirenii i Verdeşănii".
(Pecete.)	Procit Vel Vist.
15.
Prea-înnălţate Doamne,
Jăluesc înnălţimii tale că la Ţinutul Qrecenii am doî moşii tot într’un hotar, anume Bisărica i Petricei, care mărgu cu ca[pe]tele lor pără la o moşie turcească ce să numeşte Musaetul, şi între capitile moşiilor mele şi într’aceia sănt sămni dispărţitoare petri şi movili vechi, şi acum subaşul ce stăpâneşti câşla Musaitul trece piste sămnile dispărţitoare şi stăpâneşti o bucată mare de loc din capul moşiilor meii. Pentru cari mâ rog Mării Tale să mi să scrii
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălciene, putnene, etc.
31
o	cârti g[o]sp[o]d cătră dum[nealo]r ispravnicii de Qreceni ca sa facă cercetare scrisorilor şi sămnilor dispărţitoare şi să oprească pe subaşul să nu-mi mai facă împresurare, şi dijma ce mi-au luat acum, să mi să înplinească.
A înnălţimii Tale plecată slugă
Iordachi Ruset Sărdar
(Resoluţie:) Mergi la dum[nea]lui Vel Logofăt
A. Donici, Medelnicer.
1794,	Av[gujst 21.
16.
1795,	Iunie 30.
Mihail Costandin Suţul Vv. Moldovei către Iordachi Roset biv terti Spătar. îi dă carte ca să-şi stringă uşorul „în cele doî ceasuri la tul, adică Petricenii i Todirenii i Verdeşănii".
(Pecete.)	Procit Vel Vist.
17.
[F. d.]
Suret de pe un ispisoc sîrbesc de la Ştefan-Vodă, ce-i rupt, stricat, — o parte lipseşte, iar două sînt.
...Şi’ înnainte a noştri boieri Toader Sulgeriul şi Vi... di la Buză vătav şi Bilaşcu nemeşul de la Mărari cum... o bucată de moşie de la Crăciun Vivăr din satul... ce au luat din satul Crăcăcenii la Sărata, ce-i în ţinutul Fălciiului, ce s’au preţăluit drept triizăci taleri şi, noi, dac’am văzut... mărturii..., am crezut..., aşijdere şi de la noi i-am dat pre această de mai sus scrisă parte..., precum... să-i fii dat şi de la noi cu tot vinitul.
Domnul au poroncit.	(Pecete.)
Beldiman Vel Logofăt au învăţat de s’au scris.
XI.
BISĂRICA ŞI PETRICENII
1.
[1750=] 7259, Sept. 11.
Şerban Vornicul dă ştire lui Qavril Bănariul pentru Vel Căp. de Greceni pentru un Ioc care „din zarea dealului văii Socilor, de spre Apus, dintr’un drum şi merge spre Răsărit alăture cu Pelineii păra
www.dacoromanica.ro
32
Iulian Marinescu
în matca Cahului, unde sa tălneşte cu locul Rusăteştilor care să chiamă Băsărica. Deci eu aşa am mărturisit cu sufletul că acel loc s’au chemat a Gligorcii..., dar cine a fi din Oligorce nu ştiu, şi, în tre,cută vremi, după ce s’au dat moşiile aceste din olatul Greceni-lor la stăpânire, a cui au fost mai de demult..., nerăspunzăndu-să nimeni de Gligorce..., au dijmuit" Vel Căpitanul locul.
Gavril Bănarul Vel Căp., Gherasim dichiu ot Huşi, erei Ioan protopop. Eu popa Grigorie ot Greceni, erei Dumitraşcu, Ioniţă Huhul scrie.
în 7259, Sept., Stratul dă de asemenea ştire despre hotarul Căr-hanei că merge pănă în hotarul Frumoasei, iar de aici e locul Gligorcei.
Iscălesc aceiaşi.
2.
[1755 = ] 7263, Iulie 7.
Neculai biv Vel Şatrar ispravnic Grecenilor şi Neculal Tiron vornic de Poartă, rînduiţi de Mateiu Ghica Vv., aleg moşia Bi-sărica a Vist. Ştefăniţă Ruset, „ce este în Ţinutul Fălciiului la olatul Grecenilor", ca»e fusese stîlpită şi la anul 7262, Iunie 25, după cum arată şi hrisovul lui Mihai Racoviţă. Moşia se călca de Pelineii lui Toma Luca.
Iscălesc: (deget) Stăvilă vornic ot Pelinei, Toader Cuciuc post., Ion Tălcom, Ioniţă Maldăr, Timofdi Vlaicul, Apostul Caşul, Sava Codreanu.
3.
[1759 = ] 7267, Iulie 17.
Ioan Theodor Vv. Moldovei scrie lui Iacov Mitropolitul Moldovei şi Iui Ioniţă Cantacuzino Vel Spătar ca să îndrepteze hotarele moşiei Bisărica a Vel Log. Ştefan Ruset, care se împresura de moşia Pelinei a Med. Toma Luca, de oare ce tot sînt acolo (la Greceni) pentru îndreptarea moşiei Logofătului Manolache Costachi.
(Pecete.)	Procit Vel Vornic.
4.
[1759 = ] 7267, Iulie 21.
Scrisoarea lui Toma Luca Medelnicer, prin care înştiinţează pe Mitropolitul Iacov că nu poate veni la hotărîtul moşiei, fiind bolnav. Scrisorile nu le poate aduce, fiind la ginerele său Iorga (care era în Ţara Muntenească), dar trimite vechil „un ficeor al meu", anume Gavril Furmuz.
www.dacoromanica.ro
Documente basar&bene, făldene, putnenc, etc.
33
o.
[1759 = ] 7267, August 12.
Cartea de hotărnicie a lui Iacov Mitropolitul Moldovei, făcută moşiei Bisărica (după hrisovul lui Mihai Vv. Racovlţă) a lui Ştefan Ruset Vel Logofăt (prin vechil, loan Vicol biv Comis), care se împresura de moşia Pelineii a lui Toma Luca biv Vel Med. (prin vechil, Gavril furmuz), de cînd Log. lordache Cantacuzino, ho-tărînd la Greceqi moşiile Gavrileştiior, alesese şi moşia Pelineii după mărturia lui Crastafan, care zicea că ştie hotarul „din vechiu mai nainte de a întră acele moşii supt stăpânire Tătarălor“. (Toma Luca avea ginere pe lorga, care atunci era în Ţara Munteneasca).
6.
1765, Iunie 17.
Iordachi Costachi biv Vel Pali., Neculai Med., Ştefan biv Vornic de Poartă (Vasilache . . ., diac de divan, scrie) aleg moşia Bisarica a lui Ştefan Ruset Vel Log., care se împresura de Pelineii lui Toma Luca Stolnicul (de cînd această moşie fusese hotarîtă de răp. lordache Cantacuzino ce a fost Vel Log.).
7.
1777, Iunie 8.
Scrisoarea lui Ion Bogdan Vel Logofăt către Ştefăniţă Roset biv Vel Vistier în pricina împresurării unei moşii de peste Prut a lui Toma Luca Med. de către moşia Vistierului.
8.
1793,	Iunie 4.
Mărturia lui Ştefan Bugiac Pit., dată lui Iordachi Ruset, prin care arată că a stăpînit moşia sa Bisărica de spre Pelinei, „pără în capul piscului ce vine pintre apa Cahului i părăul di spre Răsărit, ce vine de la Bulgari şi trece piste părău tot la Răsărit, şi mergi pănă în dealul Puii". Aşa o dijmuise şi vechilul rap. Vornic Vasali Rusat cu Lupul Negură.
9.
1794,	Maiu.
Scrisoarea lui lordache Balş Vist., prin care arata că lasă în stă-pînirea Sărd. lordache Roset o parte de loc care este între moşia
3
www.dacoromanica.ro
34
Iulian Marinescu
Bisărica a Sărdarului şi care se stăpînise de Vist. Matei Cantacu-zino (după un răvaş ce-1 dăduse Vist. Matei Vorn. Catrina Roset, mama Serdarului).
10.
[1794], Maiu 20.
Iordachi Balş scrie lui Ioniţă Donici vătav de Greceni să dea lui Iordachi Roset 24 Iei, ce-i fuseseră luaţi din dijma de pe un loc cu pricina „de la Pelinei".
XII.
CĂRHANA, TODIRENII, DANILEŞTII.
1.
[1750 = ] 7258, August 5.
Tacul Frătiţă şi Ion Munteanul pîrcalabul, zet Frătiţă, dau zapis lui Găvrilă Bănariul Vel Căp. de Greceni prin care arată că „o bucată de loc ce să coboară din vale Socilor pănă în Cahul" nu este a lor, şi, pentru ca „să tacă, i-am dat dumisale cinci chili de grău şi cinci chili de orzu".
2.
[1750=] 7259, Sept. 20.
Gavril Banariul Vel Căp. face înştiinţare Domnului că, venind Si-mion şi Sava Turbăteştii cu carte domnească şi zicînd că o bucată de loc ce se numeşte a Gligorcii din olatul Grecenilor li se împresoară de Tacul Frătiţă, acesta n’a venit „ca să li luîm sama". Cercetînd singur, găseşte un om anume Stratul din Cărhana, care mărturiseşte că hotarul Cărhanei se stăpînia de „Finii ficeorul Ghini înnainte Moscalilor celor de de mult. . . numai din Prut pănă în drumul ce vine prin zare dealurilor", iar de acolo se chema locul Gligorcii. De asemenea, au mai mărturisit mulţi oameni de aici din olatul Grecenilor că, după ce „s’au dat locurile acestea de aici din olatul Grecenilor la stăpînire stăpînilor lor",
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene. fălciene, putnene, etc.
35
la Domnia lui Grigore Ghica Vv., întinzîndu-se Frătită, locul a fost dijmuit de Căpitanul Neculai. Frătiţă nevenind nici acum să se judece la Divan, „că aceste moşii din olatul Grecenilor cu greu li se poate afla adevărul, de vreme că atîţia ani au fost în stăpâniri streine".
3.
[1754 = ] 7262, Ian. 4.
Iordache Cantafcozino] Log., Radul Racoviţă Vel Log., Ion Bogdan Vel Vor., Costachi Razu Hat. judecă din porunca lui Matei Ghica Vv. pricina dintre Ştefăniţă Ruset biv Vel Vist. cu Tacil Frătiţă mazil „pentru o parte de moşie din sat din Dănileşti..., care se chiamă acum Hănsarii" (pe Prut în Fălciiu), „la podul lui Deli-Gheorghi". Vistierul arată zapisul din 7213 de la Ştefan Frătiţă biv Vel Med., moşul Tacului din nepoata lui, Marfa Uşăroae, al lui Nanii biv Vel Uşear, prin care vînd răp. Iordache Roset biv Vel Vor. (părintele Vistierului) 192 pămînturi din Dănileşti „ce se înpreună cu locul Paşcanilor", tot al Vornicului, pe 60 lei bătuţi. Zapisul era iscălit de Antohi Jora Vel Log., Ion Buhuş biv Log., Lupul Bogdan Vel Vor., — biv Vor., Lupul Costache Hat. şi So-lomon Costachi. Ştefan Frătiţă avea moşia de la tatăl său Gligorie Med., iar lui îi era danie de la Bandovici, fiul Lucăi Bandovici, cu zapisul din 7163, pe care Vistierul îl arată. Pierde Frătiţă.
4.
[7262], Iunie 11.
Răvaşul lui Radul Racoviţă Vel Log. către Vist. Ştefan Ruset că, „avănd giudecată Frătiţă şi cu Vasile diiacul de Visterie pentru moşie de la Carhana, este trebuinţă să ştim căţi ani sănt de cănd ai hiat dum. moşie din măna lor, să ne scrii veletul cărţii gspd. ce ai la mîna dum.".
5.
[1760 = ] 7268, Iunie 14.
Tacul Frătiţă nepot lui Ştefan Frătiţă Vel Armaş dă mărturie lui Ion Cantacozino Vel Vistier, prin care arată că moşul său, avînd trei moşii de danie şi cumpărătură, anume Dănileştii, Cărhana şi Băbe-şănii din olatul Grecenilor, care merg din Prut pănă în moşia Gli-
www.dacoromanica.ro
36
lullin Marinescu
gorcii (moşul Turbăteştilor), «are „se numeşte acum Petricejco", şa vînzînd moşul său din Dănileşti, „care se chiamă acum Hănsariâ, ce se hotărăsc pe din sus cu Frumoasa, moşie mănăstirii Putna, 192 pământuri", răposatului Iordache Ruset, au rămas acele moşii supt stăpînirea lui pînă acum cinci-şase ani, cînd au scos Lpg. Ştefan Ruset zapisul de acele pămînturi şi a hotărnicit-o din apa Prutului „pînă în zare dealului spre Răsărit, în prăvalul apelor", cu Hăugaş, ce a fost „dijmaş moşu-meu".
6.
[1760 = ] 7269, Decembre 1.
Radu Racoviţă Log. şi Ion Bogdan judecă pricina dintre Ştefan Ruset biv Vel Log. cu Tacul Frătiţă mazil de la Ţinutul Fălciiului pentru moşia Dănileşti, ce este pe Prut, la ţinutul Fălciiului, din olatul Orecenilor, şi pe care Ştefan Popăscu vornic de Poartă o hotărnicise rău. Se arată aceleaşi documente ca şi la judecata din 7262, Ian. 4 (No. 3). — Cîştigă Logofătul.
Această anaforâ e întărită de Ioan Teodor Vodă, la 7269, Dec. 5.
7.
[1763=] 7271, Februar 20.
O	carte de judecată, adeverită de Gavriil Mitropolitul Moldovei, între Tacul Frătiţă mazil cu preotul Vasăli şi Simion Turbatu pentru despărţirea moşiei Carhana a celui dintăiu de moşia Petriceico, partea Gligorcii, a celor de al doilea. Cîştigă cei din urmă.
8.
1765, April 28 (întărită de Grigore Alexandru Ghica Vv. la 1765, April 30.)
Ioniţă Sturza Vel Vornic, Lupul Balş Vel Vor., Iordache Vel Post., Constantin C[anta] Vel Ban judecă pricina dintre Ştefan Ruset Vel ■Logofăt cu Toma Luca Stol., care cu moşia sa Pelineii împresura moşiile Biserica şi Petriceicu ale Logofătului. Ştefan Roset arată ispisocul lui Mihai Racoviţă Vv. din 7216, prin care acesta mi-luieşte „pe Niculai Ruset Vel Postelnic, strămoşul (? sic) dumisale Logof., cu o sălişte de sat ce se numdŞte Bisârica", etc. Pentru a se proba adevărul se pune şi „hutalmu-100 galbeni, dar Luca nu primeşte. Cîştigă Logofătul.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălciene, putnene, ntc.
37
9.
[1667=] 7176, Octombre 16.
Dămian cu fiii lui, Tănase şi Gavril, Marco cu femeia sa, Naşte (sora lui Dămian), cu fiii Alexandru şi cu fiică-sa Arsenia, fac zapis lui Nicolae Racoviţă, că-i dau părţile lor din Băbuşani. Martori: Pană ptrcălabul de Fălciiu, Cărăiman căpitan, Andrei vameşul de Fălciiu, Păşcan izbaşa ot Cărhăneşti, Rusul izbaşa ot Lungeni, Burlan ot Băleşti, Vasile Căsoiul ot Ghermăfteşti, Necula ot Ru-ceşti, Lepădat ot Vădeni, părintele călugăr Ilie ot Vadeni, vornicel, părintele Calin vornicul de Gurbăneşti, Vicol fiul Gligorcii de Şolomoni.
Scrie, Pană pîrcălab ot Fălciiu.
Chiriei, curteanul de Idrice, Sămion ot tam, Artenie de la Jur-cani, eu Sămion Vălcul.
10.
[1668=] 7176, Ianuar 18.
Dămian şi fiii săi Tănase, Costantin şi Gavrilă, Marco şi femeia sa Nastasia, sora lui Dămian, şi fiii săi, Alexandru şi Arsenie; Iile şi femeia sa Tudora, sora lui Dămian, cu fiii lor, Gavril şi Oprina; Vasile, fratele lui Dămian, cu fiii săi, Gavril şi Mărica, Prăvan şi femeia sa, Marica, fata Nastasiei, sora lui Dămian, şi Grigore, fiul lui Grozav, iar nepot lui Dămian, dau zapis lui Neculai Racoviţă Hatmanul că-i vînd din Cărhana un bătrîn întreg Streşăneştii şi - din bătrînul Băbuşenilor, cît se va alege pe 100 de lei bătuţi. întrebaseră pe Frătiţă Hatmanul, dar acesta nu voise să o cumpere.
Erau faţă Vasilie Vornicul cel Mare de Ţara-de-sus, Stamatie Marele Postelnic, Toderaşcu Iordcahe Marele Spătar, Iordachi(?) Marele Vistier, Ilie Sturza Marele Stolnic, Alexandru Marele Comis, Alexandru Ramandi Marele Uşer, Contăş 3-ti log., Gavriliţă Cos-tache ce au fost Sardar, Toader Vetreş, Toader Ciocîrlie, Ursul şi Simion Vornici de Poartă.
11.
[1710=] 7218, Iunie 20.
Finie cu feciorii săi vinde partea sa din Strahice lui lordachi Vistierul pe 15 lei bătuţi. Marturi: Toader sin Enachi sluga lui Manolachi Vel Căpitan, Costantin zet Zorbescu, Iacob neguţătorul ot Greceni, Nistor, Gligoraş şi Cănlan voinicelul din Cărna, popa Gheorghe ot Frumoasa.
www.dacoromanica.ro
38
Iulian Marinescu
12.
[1754=] 7262, Martie 20.
Preotul Ion, Oheorghiţă Hilier, Ion Chiochiul vornic, Ion Coţofană, Pricopie, Neculai Munteanul, Nichita (Costandin scrie), toţi din Cărhana, mărturisesc că moşia Strafiţie se stăpîneşte jumătate călugări şi jumătate de Tacul Frătiţă.
13.
1755, Decembre 15.
Răvaş domnesc către Vel Log, Ioan Bogdan Hat., Ioniţă Pălade Vel Spăt, Ioniţă Sturza Vel Ban ca să iea „sama" în pricina dintre Ştefan Ruset biv Vel Vist. şi egumenul Daniil de la mănăstirea Sf. Spiridon pentru Cărhana din olatul Orecenilor.
(Pecete.)	Procit Vel Log.
14.
[1758=] 7266, Fevruar 19.
Grigore Ghica Voevod, Domnul Moldovei, scrie lui Neculai biv Vel Medelnicer ca să cerceteze cîtă dijmă a luat Andrei vornic de Cărhana de pe moşia Hănsarii a lui Ştefăniţă Ruset Vistier, tre-cînd peste moşia Cărhana a lui Ştefan Bosăi, al cării venit îl cumpărase acest Andrei, după hotărnicia Hănsarilor din 7262, făcută de el (ispravnic) şi Neculai Tiron vornic de Poartă. (Lupul Sluger Vistier, care era şi vechil.)
(Pecete.)
15.
[1759=] 7267, Ianuar 20.
„însemnare de pe hotarnica Cărhanii ci eşti a mănăstirii Sv. Spi-din velet 7267, Ghen. 20."
Avea şi Tacul Frătiţă 13 funii şi 9 stînjeni.
Hotarnica era iscălită de Ştefan Popăscu vornic de Poartă şi de oamenii din Cărhana, anume: Ifrosăi Cornii, Ion Ţurcan, Necula Căbac, Andrei vornic, Chirilă vornic ot Frumoasa, Gligoraşcu Roşea ot Cărhana, Stratul otam, ot Spiridon: Irinopoleos (?) Sofronie.
16.
[1759=] 7267, Ianuar 20.'
Hotărnicia părţilor din Cărhana, Ţin. Fălciiu, peste Prut, olat Gre-ceni, a lui Ştef. Roset Hatman. Moşia umbla pe trei bătrîni; Dăni-
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene. fălciene, putnene, etc.
39
Ieştii, Străşineştii şi Băbuşănii. Hatmanul avea cumpărături făcute de răposatul părintele său Iordache Vornicul Roset, şi arată: Un zapis, 7213, prin care Ştefan Frătiţă Med. şi nepoata sa Mărie Uşăroae vînd 192 pămînturi din bătrînul Dănileştilor (Hănsarii); alt zapis, 7218, de laFenii şi fiii lui, prin care vînd partea lor, numită Stra-fiţa, pe din sus de Dănileşti; alt zapis prin care cumpără părţile a şase fraţi din bătrînul Băbuşenilor. în bătrînul Băbuşeni avea şi Tăcu Frătiţă cumpărătură, părţile a trei fraţi, iar bătrînul Străşineşti era al Jicnicerului Ştefan Bosăe, care cumpără şi partea lui Frătiţă din Băbuşeni. Moşiile erau alăture cu „Troianul". Hotărnicia era .făcută de Ştefan Popăscu vornic de Poartă.
17.
[1760 = ] 7269, Decembre 5 (întărit de Ioan Teodor Vv. la 7269, Dec. 6.)
Gavril Mitr. Moldovei, Ion Bogdan Vel Log;, Lupu Balş Vel Vor. Dumitraşcu Pălade Vel Vor., Vasile Roset Hat. judecă pricina dintre Ştefan Ruset biv Vel Logofăt cu Ştefan Bosăe Jicnicer pentru moşia Streşineştii din hotarul Corhanii, din Fălciiu, în olatul Grecenilor. Moşia fusese dată danie de Medelnicerul Racoviţă laSf. Spiridon, însă pe numele lui Bosie, care era epitrop. Acesta dăduse alte moşii în loc. Ştefan Roset Logofăt cerea şi venitul ce-1 luase de pe partea lui de moşie din Cărhana, iar Bosăe cere chirie de la casele în care şedea Logofătul. Acesta răspunde că el şedea în casele răposatului Logofăt Andrieş Roset, dar, „pohtind Abdula efendi-bei să şadă în casele dumisali, au mersu de au şăzut în casăle Jicniceriului Bosăe, după porunca domnească". Se hotărăşte ca Bosăe să dea moşia mănăstirii, să plătească venitul şi să nu primească vre-o chirie, „de vreme ce n’au făcut tocmeală cu Logofătul".
18.
Fiindcă dumnealui Sărdar Iordachi Rusăt mi-au arătat că doî sate, anume Geagălbai i Şamailă, din celi doî ceasuri, s’ar fi aflănd pe moşia dumisale Todirenii, pentru care am dat dumisali acest sănet ca, de să va dovedi cu bună încredinţare că sănt numitele Sate pe numita moşie a dumisale, să aibă dumnealui a le stăpăni, iar, cînd nu va fi după arătare dumisali, vor rămănfe tot supt stăpânire me.	[17]94, Mai 19.
Costache Ghica Hat[manj.
www.dacoromanica.ro
40
Iulian MârirîeScu
XIII.
VERDEŞĂNII (Codirul Chigheciului).
1.
fl501-2=] 7010.
Noi Ştefan V[oe]vod bojăi[u] milostfiiu} g[o]sp6dar zămlr mol® davscoi.
Facem înştiinţare pentru adevărate slugile noastre Dobrotă şi Lupul că au slujit noî eu dreaptă credinţă. Deci noi» văzmd a lor dreaptă şi credincioasă slujbă cătră noi, i-am miluit pre dânşii: osăbit de a noastră milă, le-am dat loc întru al nostru pămînf a Moldovii, de Ia noi un Ioc de pustiiu la Ţinutul Chigheciului, pe pârău Grecului, la sălişte tătărască, anume fântâna Popişoara* ca să-şi facă loru-şi un sat şi să fii lor de Ia noi uric, şi cu tot vi-nitul lor, şi ficiorilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor şi a tot neamul ce să va alege mai de aproape, nerăşuit niciodată în veci. Iar hotarul acelui loc de pustiiu ca să fii cât va pute fi de agiuns un sat de doîzăci de case. Pentru aceia credinţa Domnii Meii de mai sus scris Ştefan V[oe]vocf şi credinţa a pre-iubit fiiului Domnii Meii Bogdan V[oe]vod şi credinţa tuturor boerilor noştri» de la dum[nsa]lui Boldor Vel Vornic pănă la dumn[ea]lui Petrica Comis. Iar după a noastră viiaţă cine va fi Domnu ţării aceştie să nu strice a noastră danie şi întăritură, ci mai vârtos să o şi să întărească, de vremi ce şi noi i-am dat şi am întărit pentru a lor dreaptă slujbă. Iar, pentru mai mare credinţa şi întăritură a celor de mai sus scrise, am poroncit cinstit şi credinciosului boiariului nostru dum[nea]lui Tăutului Vel Logofăt să scrie, şi a noastră pecete cătră această carte a noastră să o lege.
V[ă]Ieat 7010.
S’au tălmăcit de Evloghie, dascal slovenescu.
2.
ţi 671 «J 7179, Iulie 9.
Alexandru Ramandi ce a fost Uşer Mare» nepot Iui Dumitrache Chiriţă Postelnicul, scrie zapia prin care vinde cu 80 de lei bătuţi lui NecUlai Racoviţă Hatmanul satul Verdeşenii, pe Gare unchiul său Chiriţă ii cumpărase de la popa Andronache fiul lui Ignat, de la Gagul, ficeorul Gogului, de la Ceoban, fiul lui Gavril Verdeş, şi
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălciene, putnene, etc.
41
de la un altul (nenumit), fiul lui Daşco, — toţi nepoţi şi strănepoţi lui Neagul Verdeş, „din uricul ce au avut moşul lor Neagul Ver-deş de la Ştefan-Vodă pe sat pe Cereteni, unde au fost Ceretei judele, care sat acum să cheamă Verdeşenii, aşijdere de la Cioban, ce şi lui i-au fost cumpărătură de la Pulbere, feciorul Negritei, şi de la Ion Verdeşel". Martori: Dubău logofăt al doilea, Vasile logofăt al treilea, Savin Postelnic, Ursul Gheorghiţă şi Iuraşco vornicul de Poartă, Strătulat uricariul.
3.
1765, Iulie 5.
Hotărnicia moşiei Verdeşenii de la Codrul Tigheciului a lui Ştefan Ruset Vel Logofăt (pe care o avea de pre moşul său Logofătul Racoviţă), făcută de Tănase Meleghe biv vornic de Poartă, Antohi Luţă diac za Divan, Nistor Popăscu, căpitan za Codru, Tudor Pomană vameş. Era în hotar cu valea Bărzăştilor şi drumul Băzgozului, „unde este şi hotarul celor doî ceasuri ce sănt date de lăcuesG Tătarăi", cu „Boroganii cei din gios, a lui Cutucaia Mâr-zea, cu Ciachiiia, moşia lui Macarie Coca, cu Valea Adălmaşului prin dumbrava lui Egălic Mărzea".
4.
1765, Decembre 2.
Gheorghii Beldiman Stolnic dă mărturie de felul cum s'a stăpî-nit moşia Verdeşeni de la Codrul Chigheciului în urma jalbei către Domn a lui Vasile Ruset Vel Păharnic, fiul răposatului Ştefan Ruset biv Vel Logofăt. Stolnicul hotărnicise moşia cu Meleghi vornicul de Poartă. Cercetînd mărturiile, află că „aceli moşii nu s’au lucrat, însă de la Moscalii cei vechi încoaci, pănă înnainte prăzii Tătarilor, în anii trecuţi, findcă să legase aceli moşii să nu să lucrezi, fiindcă să făce morţi de om şi trăge multe calabalâcuri cu Tătarii, iâr, după ce Logofătul Răducanul au început să lucreze o moşie a sa de alăture, au lucrat şi lăcuitorii de acolo". Păharnicul scoţînd acte pe care le găsise Ia văru-său N. Ruset Păharnicul, rămărte ca răzeşii, cari pretindeau că moşia este a lor, să se judece la Divan.
www.dacoromanica.ro
42
Iulian Marlnescu
5.
1767, Iunie 3.
Grigore Ioan Callimachi Voevodul Moldovei dă carte lui Vasile RuSet biv Vel Paharnic ca să-şi stăpînească moşia sa Verdeşenii, luînd dijma după obiceiu (din zece una şi la stupi din cincizeci unul, „iar, fiind mai mulţi, va lua cîte o para de stup"; din legume nu va lua de cît din grădinile ce sînt pentru negoţ), şi de la oamenii şezători să i se facă lucrul boieresc.
(Pecete.)	Procit Vel Logofăt.
6.
1767, Iulie 23.
Lupul Balş Vel Vornic, Enachi Costandachi Vel Vornic, Vasile Razu Hatman judecă pricina dintre Vasile Ruset Paharnic cu Toa-der Leca, Gligorii Stihi, Dănăilă Butuc şi alţii pentru o moşie Verdeşanii de la Codrul Chigheciului. Răzeşii ziceau că au moşia de la strămoşii lor Tiron Godinic şi Ion Crudul, iar Vasile Ruset Paharnicul arătă scrisori că „această moşie Verdeşănii întăiu au fost a unui Ion Verdeş şi a samănţănii lui Pulbere, de la care au cumpărat-o un Neagul Verdeş..., iar de la Neagul Verdeş au cumpărat-o un popă Andronic, ficeorul lui Ignat, iar de la popa Andro-nic au cumpărat-o Chiriţă Postelnicul şi, de la Chiriţă Postelnicul rămăind la stăpânire lui Ramandl", acesta o vînduse lui Niculai Racoviţă Hatmanul, strămoşul Rusăteştilor. Răzeşii zicînd că Ruset n’ar fi stăpânit moşia, boierii judecă aşa: „că moşiile ce sânt la această parte de loc n’au fost stăpânite mai denainte de stăpânii lor cei drepţi, fiindcă nu era lucruri pe pace şi de odihnă la acele locuri, şi pută să să facă moşineni, atît aceşti, cît şi acei ce au vândut sănguri, neamul neamului Verdeş". — Pierd răzeşii.
Grigore Ioan Callimachi Vv. întăreşte aceasta la 1767, Iulie 27.
7.
Ioan Bogdan Vel Logofăt, Vasale Razul Vel Vornic, Ilie Cos-tachi Vel Vornic, Costantin Sturze Hatmanul, Vasile Costache Vel Ban judecă pricina dintre Gheorghiţă Crudul monah, Grigorie Stahii, Ciudic şi Dănăilă, oameni din Codrul Chigheciului, cu Miha-lache Coste, mazil de Iaşi,'vechilul lui Vasile Ruset Vel Paharnic, şi cu verii lui Rusăteştir pentru moşia Verdeşeni. Vechilul arată
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălclene, putnene, etc.
43
scrisori şi împărţeala între Rusăteşti şi Racoviţeşti, prin care se constata că moşia căzuse în partea Rusăteştilor, iar răzeşii spun că au avut stăpînire. Boierii constată, după spusa vechilului, că mo* şiile la acel loc nu s’au putut stăpîni de nimeni „din pricina Tătarilor, că totdeauna să făcfe gălcevi şi morţi de oameni..., că di la fericit răpousatul Mihai Racoviţă-Vodă au fost legat aceste moşii a nu să lucra de lăcuitorii pământului pentru pricinile ce să năştfc dăspre Tătari, iar de la fericitul răpousatul Mărie Sa Costandin-Vodă Racoviţă, dănd moşiile la stăpânire celor ce le ave, au căutat şi d-lui răpousatul Logofăt Ştefăniţă Rusăt moşie aceasta fde stăpânire şi au şi hotărît-o". Pierd răzeşii. Grigore A. Ghica întăreşte aceaste judecată la 1767, Ian. 22.
8.
1768, Iulie 29.
Grigore Ioan Callimachi Voevod dă carte lui Vasile Ruset biv Vel Paharnic ca să-şi stăpînească moşia Verdişeni de la Codrul Chigheciului.
(Pecete.)	Procit Vel Log.
9.
1768, August 1.
Mărturiile oamenilor pentru moşia Verdeşănii.
Timoftie dascălul mărturiseşte că moşia este hătmănească „şi au fost cumpărată de vornicul Cărce de Ia Bivasă (?) drept 53 taleri de argint, şi s’au hotărât cu moşu-meu . . . Hatmanul Neculai". Ioniţă Hodoroabă şi Gheorghiţă ştiu că moşia e hătmănească, „şi era un Ion Crudul şi le lua de a zece din toate, şi s’au sfădit Ion cu Tiron Gioimirul, luîndu-le din grădini, şi l-au înjunghet cu sabia, şi s’au dus la stăpănu-său, şi n’o mai vinit la anul".
Scrie Lupul Popescu.
Vărlan ştie că Ion Crudul le lua „din toate şi Tironeştilor şi Butuceştilor".
Mărturia lui Vărlan se face dinainte lui Nistor Vel Căpitan de Codru.
10.
1770.
Nastasăe Ciornei, fiul lui Gavril Ciorneiu, dă zapis lui Vasile Ruset Paharnic „precum să se ştie că, căzând eu la robie la Cer-
www.dacoromanica.ro
44
Iulian Marinescu
chezi, după ce au vrut Dumnezeu de m’au răscumpărat de la robie* îndatorindu-mă pe la unii alţi", l-au ajutat Paharnicul la nevoile lui, şi de aceia-i dăruieşte patru moşii, şi anume: Haragasăii (Codrul Chigheciului* de la ţinutul Fălciiului), Răoreştii (Lăpuşna), Miceştii lingă Răzăna (Iaşi), Verbica (Soroca). Moşiile le avea de pe tatăl său Gavril, iar el le avea zestre de la Costache Pandile, „şi lui îi sînt date de la lacomi, care şi lui lacomi îi sănt date de la Frangole, care şi lui Frangole îi sănt cumpărătură di la Mariea Ramandioai".
Scrie Tănase Carpu.
1).
1775,	Novembre 15.
Lupul Timircan mazil, Andrunache mazilul Rogojanu, Ioniţă Harnage mazil, Grigoraş Moşea mazil dau mărturie- din porunca lui Grigore Alexandru Ghica Voevod Medelnicerului Neculce, ispravnicul Fălciiului, pentru stăpînirea moşiei Vergeşeni a răposatului Vasile Roset Vornic, ce se împresura de Ioniţă Tărnoschi, Neculai Butuc, Gheorghe Butuc, Andrei Macarie, Oprea Romanesei, Vasile Bărca şi alţi din Eţcani. Se dovedeşte că moşia este a lui Ruset.
Lupul Negre mazil scrie.
12.
1776,	Iulie 31.
Ioniţă Crudul mărturiseşte către Vorniceasa Catrina Rusetoai hotarele moşiei Verdeşănii. Faţă: Părvan Sărbul şi Vasile Carage. Scrie diaconul Gavril.
13.
1777,	April 2.
Lupul Timircan mazil ot Fălciiu dă mărturie că la hotărnicia moşiei Verdeşănii a Vornicesei Catrina Ruset, făcută de Banul Sandu Miclescul, părintele proin iconom şi Iordache Bădros, s’a făcut „strămbătate" de către Ioniţă Codreanul cu moşia sa Iţcanii, a-cesta dîndu-i 20 [de lei] lui şi lui Iordache Bădros „ca să nu ne mai amestecăm". Pentru acest fapt avuse judecata la Ioniţă Gre-ceanut, ispravnicul Ţinutului Fălciiu.
(Se pomeneşte de cîşla lui Bolat Marza.)
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, făldene, putnene, etc.
45
14.
1777, Iunie 17.
Grigorie Beldiman vornic de Poartă dă mărturie hotarnică pentru moşia Verdişani a Vornicesei Catrina Rusăt, care se împresura de Ioniţă Codreanul, faţă fiind Lupul Temircan mazil, Ioniţă jHar-nage mazil, Iordachi Timofte căpitan, Vasile Bărcă, răzaş de Eţ-cani, Vasale Carage, Apostol Bărcă de Eţcani.
La Verdişeni fusese cîşlă tătărească.
15.
1777,	Septembre 1.
„Apostul Bărcă răzăş de Eţcani, om bătrîn de 80 de ani", dă mărturie Vornicesei Catrina Ruset că „săliştea Verdeşănii este acolo unde să întinde Ioniţă Codreanul şi trăesc acum Bulcarii..., şi săliştea noastră rămăne din jos..., iar, unde arată el..., am auzit din părinţii mei că au fost căşla Mărzăceşti a lui Tanacmat1 Mărza şi a lui Qcaz Mărza, şi din nevoile ţerii la ace vremi s’au rădicat oamenii din sălişte aceasta vechi a Verdeşănilor".
Dumitrache diac faţă.
16.
1778,	Iunie 27.
Costandin D. Moruzi Voevodul Moldovei dă carte Vornicesei Catrinei Ruset ca să-şi stăpînească moşia Verdişani de la Codrul Tjgheciului după hotarnica lui Qrigore Beldiman vornicul de Poartă. Dijma de pe locul cu pricina ce are cu Ioniţă Codreanu să o pună deosebit pănă se va judeca.
(Pecete.)	Procit Vel Log.
17.
1781, Decembre 10.
Iiie Sîrbul Pitar din tîrgul Vasluiului cu soţia sa Ileana dau za-pis Vornicesei Catrina Rusătoae că-i vînd moşia Pospişoara „pe părîul Grecului, la săliştea tătărască", la Ţinutul Chigheciului, pe 50 de lei. O avea de pe socrul său Donos şi soacră-sa Catrina.
Căpitan Trohin sin Păcurarul. Scrie Neculai Dediulescul.
Iscălit şi Vasile Paharnic.
Tan (?) — Ah mat.
www.dacoromanica.ro
46
Iulian Marinescu
18.
1783,	Septembre 14.
Alexandru Costantin Voevodul Moldovei scrie lui Iacov episcopul de Huşi şi lui Ianache biv Vel Stolnic, ispravnicul Fălciiului, să judece pricina dintre Catrina Ruset Vorniceasa cil Ioniţă Codreanul, care cu moşia sa Eţcanii întră în moşia Verdişănii a Vornicesei.
(Pecete.)	Procit Vel Log.
19.
1783,	Novembre 28.
Gavrilă protopopul ot Codru, Postul Butuc şi Iordache Popa, din porunca lui Iacov episcopul Huşului, dau mărturie pentru semnele despărţitoare ale moşiei Verdeşenii a Vornicesei Catrina Roset de moşia Iţcanii a lui Ioniţă Codreanul vameşul şi răzeşii lui din Iţcani. (Se ascultase mărturia lui Postul Bărca, Gheorghii Butuc, Oprea Romanescu, Vasile Tarnoschi, Andrei sin Macarie). Moşia fusese hotărnicită de vornicul Ion Gordul. Mărturia o întăreşte şi Iacov episcopul Huşului.
20.
1787, Iunie 10.
Alexandru I. Ipsilant Voevod dă poruncă lui Iacov episcop de Huşi, Iancul Greceanu Paharnic şi Alexandru Răşcanu Paharnic, ispravnicii Fălciiului, ca să măsoare cu stînjenul şi să stîlpească, faţă fiind şi Costandin Stăncescu vornic de Poartă, moşia Verdeşenii a Vornicesei Catrina Roset, „scoţînd-o de la împresurarea vameşului Ioniţă Codreanu".
(Pecete.)
21.
1787, Iulie 24.
Costantin Stăncescu vornic de Poartă (pecete) şi Costantin protopopul 9t Codru dau mărturie hotarnică (făcînd şi hartă) de locul ce se împresura din moşia Verdeşănii a Vornicesei Catrina Ruset de către moşia Iţcanii a vameşului Ioniţă Codreanu. (Iscăleşte şi Lupul Butuc mazil.) Se întăreşte de Iancul Greceanu biv Vel Paharnic şi Alexandru Răşcanu biv Vel Paharnic.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, făldene, putnene, etc.
47
22.
1791,	Novembre 14.
Zapisul lui Ştefan Roset prin care vinde, pe 2.000 lei, fratelui său Iordache Roset moşia Verdeşănii, care-i venise lui la împărţeala făcută de „răposata maica noastră".
23.
1793, Maiu 17.
Apostol Butuc dă mărturie vtori Spătarului Iordachi de cum a stăpînit moşia Eţcani, pe care o vînduse văru-său vameşul Ioniţă Codreanu, ce era alăture cu moşia Verdeşănii a Spătarului. Se încredinţează cu iscălitura, fiind făcută şi în faţa lui de Grigoraş Costachi Paharnic, ispravnicul Fălciiului.
24.
1793, Iulie 12.
Mihail Costantin Suţul Voevod întăreşte, după cercetarea făcută de Ioan Canta Vel Log., stăpînirea moşiei Verdeşănii, la Codrul Tigheciului, lui Iordachi Roset biv vtori Spatar, fiul răposatului Vasile Roset biv Vel Vistier.
(Pecete.)	Procit Vel Log.
Trecut în condica cărţilor de stăpînit Matei Costin condicar.
25.
F. d. (poate 1793).
Apostul Butuc, răzeş de Iţcani, dă mărturie Divanului domnesc „precum am apucat di la tatăl meu şi de la moşul meu Agachi Butuc pentru moşie Iţcani", că Ioniţă Codreanu stăpîneşte partea unui văr al său, Petru, „iar că s’au întins el cu hotărătura Vornicului, de au luat sălişte Verdeşănilor şi au făcut-o Eţcani, rău şi far’ de cale au făcut"; că „unde zice el că este sălişte Verdeşănii, acolo au fost slobozie mărzască şi [la] nevoile ţărăi s’au supus oamenii din Verdeşăni în slobozăe la mărzaci, la Tanac Izăt (Edin)-beiu, şi iar, din zurbali ce să făce la Tătari, în vreme aceia iarăşi s’au dat la' pădure satul Verdeşănii, supt poalele Codrului, unde este ţintirim vechiu, şi ştiu şi aceasta că ştiu din gura moşu-meu, c’au trăit în Verdeşăni, făcând şi casă, dar din pricina Crudului şi a Tironeşti-lor, că ne lua zăciuială din grădini, s’au mutat părinţii mei în să-
www.dacoromanica.ro
48
Iulian Marlnescu
lişte Iţcanilor, zicând că mai bine s’or muta pe locul lor declt or da zeciuială, şi s’au şi mutat de Verdeşăni în Eţcani, dar noi, ră-zăşii de Eţcani, nici am stăpânit, nici am luat zăciuială din sălişte Verdeşănilor,"
26.
[F. a.] Iulie 18,
Nistor Vel Căpitan za Codru scrie Paharnicului Vasile Rusăt că oameni bătrîni au mărturisit cum „că au apucat zăciuind pe un Ion Crudul, zicând că este moşie boerească", şi să scoată o carte domnească asupra lui, ca să scoată moşia, că de mult ar fi scos-o dacă nu se potrivia „vorbii lui Iordachi Beşliu".
27.
[F. a.] August 5.
Ioniţa Codreanul scrie lui Toderaşcu şi Vasile să nu între în moşia Verdeşănii a Vornicului Vasile Rusăt.
28.
F. d. (poate 1760).
Suret de hotarnica Verdeşănilor ot Codrul Chigheciului în ce chip mărge, cum arată în gios.
XIV.
PETRICEICO şi TODIRENII (ce sînt tot un loc) şi HĂNSARII.
1.
1765, Maiu 21.
Gavriil Mitropolitul Moldovei, Ion Bogdan Vel Vornic şi Vaşile Roset Hatman judecă pricina dintre Ştefan Ruset Vel Logofăt cu Stolnicul Ion Miclescu, pentru stăpînirea moşiei Petriceico de la olatul Grecenilor. Moşia era a lui Simion Turbatul şi alt răzeş, care o vînduse lui Ioniţă Canta Vel Vistier, dar acesta, aflînd că Ştefan Ruset se învecineşte cu alte moşii, se lepădase de cumpărătură şi o luase Logofătul. Stolnicul zice că şi el e vecin şi vrea s’o răscumpere. Judecata hotărăşte ca, de oarece trecuse doi ani şi Stolnicul a ştiut de vânzare, să o stăpânească tot Logofătul.
Se întăreşte de Grigore Alexandru Ghica, Voevodul Moldovei, la 1765, Maiu 25.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fâlclene, putnene, etc.
49
2.
1765, Iunie 17.
Iordache Costache Păharnic, Ştefan biv Vornic de Poartă, Să-mion Turbatul (Vasilache Ene, diac de Vistierie scrie), fiind însărcinaţi de Origore Al. Ghica Voevod, arată că moşia Petriceico ce o cumpărase Ştefan Ruset Vel Logofăt de la Simion Turbatul se învecina cu moşiile Bisărica, Cărhana şi Hănsarii ale Log., cu Pe-lineii, cu moşia Putnei şi cu moşia Trufeştii a Stolnicului Ioan Miclescu şi răzeşii lui.
3.
[1763=] 7271, Februar 16.
Gavriil Mitropolitul Moldovei dă ştire că preotul Vasilc de la Porcişăni (Vasluiu) a mărturisit că la hotărîtul moşiei Petriceico a lui Sămion Turbatul „n’au făcut niciun meşteşug cu mărturii sau cu hotărnicii'*.
4.
[1763=] 7271, April 28.
Izvod de răzeşii de Petriceicu ce să trag di Gligorce, nepoţi şi strănepoţi, cari au vândut dumisale Logofătului Ştefan Ruset, şi cari n'au vândut pără acum arată anume mai gios, sa să ştie".
Vânduseră:
Toader, Tănase, David şi Marina, fiii lui Alexandru Broască, nepoţii lui Pătrăscu, strănepoţi Gligorcii, a patra parte din o jumătate a satului;
Sămion Turbatul, fiul Marii, nepot Tudorei, strănepot lui Pă-traşcu, fiul Gligorcei a patra parte din o jumătate a satului;
Cozma sin Irodiei, nepot Gherghinei, strănepot lui Pătraşcu sin Gligorcei, cu văru-său Androne sin Damaschin, a patra parte din jumătatea satului;
Gaftona, fata lui Pătraşcu, soră Tudorei şi Gherghinei şi a lui Alexandru Broască, Andrei, fiul ei, cu nepotu-său, popa IoniţăAr-zincu şi surorile sale, a patra parte din jumătatea satului;
Nu vânduseră:
Tudorca Latoai, Maria Răzmiriţoaie şi surorile ei, fetele Nasta-siei Munteniţei, nepoata Irinei, strănepoata Avramiei, femeia lui Gligorce, a patra parte din jumătate de sat.
Preotul Vasile sin Ioanei, nepot Tudorei, strănepot lui Pătraşcu sin Gligorcei, a patra parte din jumătate de sat.
4
www.dacoromanica.ro
50
Iulian Marinescu
Cei vânduţi luaseră de la Vel Logofăt Ştefan Ruset 144 lei, 45 bani, iar 65 lei, 75 bani „au rămas neluaţi..., ca să-i de... celorlalţi răzăşi ce nu s’au vândut odată cu noi".
Semnează: Simion Turbatul, Vasile Brânză, Ioana, Nastasăe, Da-vid Broască, Tănase Broască.
5.
[1763=] 7271, April 28.
Simion Turbatul dă scrisoare lui Ştefan Ruset biv Vel Logofăt că peste tocmeala ce a avut cu dînsul pentru vânzarea moşiei Pe-triceicu a mai primit lei 25, pe cari-i va întoarce dacă moşiia va ieşi „ră“.
6.
[1763=] 7271, Maiu 5.
Scrisoarea lui Mihalache Aprodul şi a femeii sale Nastasia, prin care arată că au luat 23 lei de la Şt. Ruset Vel Logofăt pe partea sa de moşie din seliştea Petriceicu la olatul Grecenilor.
7.
[1763=] 7271, Maiu 20.
„Preutul Vasile şi văru-meu Samion Turbatul şi cu verii noştri Tănase Broască şi cu frate-meu David Broască şi cu cumnata Lupa şi cu sora noastră Mărina şi cu vărul nostru preotul Ioniţa Arzincu cu fraţii lui şi vărul nostru Cozma sin Irodii cu fraţii lui şi vărul nostru Andronii, nepoţi Gligorcii, şi iarăşi rudele noastre Vasăle săn Marii şi Tudosca şi Gherghina şi Aftinie şi Chera, fetile Nastasăei Munteuiţii, toţi nepoţi Avrămiei, surorii lui Pătraşcu şi strănepoţi Gligorcii", vând cu zapis Logofătului Ştefan Rusăt seliştea Petriceicu pe 400 delei, de oare ce era răzăş în moşie cu o bucată de loc „care este cuprinsă în hotarul Bisăricii, ce este dăruită de Mărie Sa Mihai Racoviţă Voevod dumisali Postelnicului Neculai Ruset". întrebase pe ceilalţi răzeşi: Iacov proin Mitropolitul şi pe Stolnicul Ioniţă Miclescul, şi au zis că nu cumpără. Toader Scorţăscul ot Vistierie numărase banii. Faţă: Vasile Purice ot Vistierie, Miron Ghica, Andronachi Vornicul, Lupul Balş Vel Vornic, Mihaiu Sturza Vistiernic, Ilie Costache Vel Spatar, Vasile Ruset Hatman, Toma Luca Stolnicul, Iordachi Canta biv vel Vistiernic, Ion Pălade Vel Vistiernic, Manolachi Bogdan Vel Agă. Scrie Ştefan Purice ot Vistierie.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene. făldene, pntnene, etc.
51
8.
727..? [f. a.] Iulie 22.
Iacov (proin Mitropolitul) scrie lui Macarie proin dichiu că-i pare foarte bine că moşia Petriceicu de la olatul Qrecenilor a fost cumpărată de Vistiernicul (Ioan Cantacuzino) şi că „noi nu putem cumpăra". Pentru desetină, 500 de stupi, ce „noi avem di la Mărie Sa Vodă... cu testament... acum eşind şi desetină, Molitfa Ta poartă grijă după cum vei socoti prin mijlocire d-sale Vistiernic ca să nu fim supăraţi, şi stupii noştri sânt la Suceava şi la ocolul Botoşanilor". (E vorba de mănăstirea Putna.)
9.
7273, Iunie 15.
Constantin fiul popei Vasile ot Porcişăni (Vasluiu) vinde moşia sa din Petriceicu lui Ştefan Ruset Vel Logofăt pe 30 de lei. ... ropoleos (sic ?) martor.
10.
[1763=] 7271.
„Izvod de scrisorile Oligorcii pe moşie Petriceico", iscălit de Simion Turbatu.
11.
[1766=] 7274, Mart 5.
Simion Vornicul dă scrisoare lui Vasile Ruset Vel Vornic că a primit de la dînsul 110 lei din vânzarea unei moşii de pe Salce ce o făcuse răposatul părintele său Ştefan Rusăt Vel Logofăt, pe care o tocmise cu 200 de lei, şi mai rămâne dator Vornicului cu 90 de lei.
12.
1765, Novembre 17.
Neculaiu Medelnicer scrie lui Ştefăniţă Ruset Vel Logofăt că pentru pricina moşiei Pelineii a pus temeiu pe o piatră aşezată de răposatul lordache Canta „în caputul lungului moşii Pelinei în deal lăngă drumul Cărhanii mai gios, mai sus de la o vale [a] a Socilor".
13.
(f. d.)
Neculai fiul Turbatului dă scrisoare „că din tocmala ce au făcut tatăl meu cu răposatul Vornic Rusăt au mai rămas să mai eu 70
www.dacoromanica.ro
52
Iulian.Mannescu .
lei şi, după ce au murit dumnealui Vornicul Ruset şi tatăl meu, am venit la dumnealui Vornicul ca să-mi de şi acei bani: acesta nu-i dă decât 20 de lei, iar restul îi va da la Vinerea Mare, când va aduce „scrisori de alte moşii ca să le pui la d-lui zălog până într'un an de zile pără s’a dizbate moşie".
Iscăleşte: Neculai Turbatul.
Acte privitoare la satul Dfinileşti.
14.
[1615=] 7123, Iulie 8.
Baldovici sin Luca Baldovici dăruieşte cu zapis Medelnicerului Gligorii partea lui de ocină din satul Dănileştii, pe apa Prutului, la podul lui Deligheorghe. Faţă: Bolatizbaşa, Sârghie Băşcă izbaşa, Ţanţul izbaşa, Dumitraşco, „mari boer, vamăşul de Fălcii", Patrichii vamăş ot tam, Gheorghii Forăe de Fălcii, Bate izbaşa, Neculaiu din Murgeni, Vasălie cumnatul lui Strătulat biv Aga, Apostul diiacul sin Purcel ot Codreşti.
15.
[1668=] 7176, Iunie 8.
Giona, jupăneasa lui Gligorie ce au fost Medelnicer Mare, Tofana, jupăneasa Frătiţei ce au fost Armaş Mare, şi Ştefan Aga, fratele Frătiţei, fiii lui Gligorie Medelnicerul şi ai Zonei, fac zapis lui Ne. culai Racoviţă Hatmanul prin care-i dau voie să cumpere „nişte părţi de ocină cu vad de moară alăturea cu ocina noastră, cu hotarul Hănsarilor", însă numai „de la moara dumisale în gios" de pe apa Prutului. Faţă: Ilie Sturza Vel Stolnic, Lupaşco Vel Şă-trar, Alex. Buhuş Vel Pitar, Toderaşcu Rusul vt. Spatar, Contăş 3-ti logofăt, Sălion vornic de Poartă, Vetreş vornic. Scrie Strătulat.
16.
[1704=] 7213, Decembre 18.
Ştefan biv Vel Medelnicer (isc. Ştefan Frătiţa biv Vel Medelnicer) şi cu nepoată-sa Maria Uşăroae lui Nan „ce-au fost Uşăr mare" dau zapis lui Iordachi Rusăt Vornicul cel Mare că-i vând partea lor din satul Dănileşti „ce să chiamă acum Hănsari, la podul lui Deligheorghe", pe 60 de lei bătuţi. Moşia o aveau de pe tatăl lor
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, -fălciene, pkitnene, etc.
53
Gligorie Medelnicer, iar acesta o avuse danie de la Baldovici, fiul Lucăi Baldovici.' Antohie Jora Vel Logofăt, Buhuş biv Logofăt, Lupul Bogdan Vornic, Lupul Costachi Hatman, Gheorghii Apostu biv Şătrar, Solomon Costachi biv Vornic.
17.
[1754=] 7262, Ianuar 7.
Matei Ghica Voevod dă poruncă să-l ducă pe Tacul Frătiţă la hotăritul moşiei Hănsarii, căci nu se dusese mai înainte după judecata ce avuse cu Vistiernicul Ştefan Ruset pentru această moşie.
P. S.	Procit Vel Logofăt.
18.
[1754=] 7262, August 15.
Neculai biv Vel Şătrar şi Neculai Tiron Vornic de Poarta hotărăsc moşia Dănileştii ce se zice acum Hănsarii, pe care o cumpărase răposatul Iordache Ruset biv Vel Vornic de la Ştefan biv Vel Medelnicer. Avea acolo şi Finie. Moşia era a Vistierului Şte-făniţă. Fată erau şi Tacul Frătită şi Arghirie biv Vel Căp., vechilul Vistierului, cum şi alţi oameni. (Andrei Vornicul de Cărhana, Toa-der Duce, Chirila ce au fost Vornic, AnCn Harăţul, toti de acolo; Ion Chichiul vornic de Frumoasa, Pricopie ce a fost vornic, Gheorghită Hiliş, Tudorita, toti din Frumoasa.)
19.
[1760=] 7268, Iulie 22.
Iacov proin Mitropolitul dă voie lui Ioniţă Canta [Vel Vistiernic să cumpere moşia Petriceico, pe care o vindea popa-,Vasile Turbatul şi neamul lui, de şi se învecina cu moşiile mănăstirii Putna. (Se menţionează Macarie ce au fost dichiu la Suceava.)
20.
[1765=] 7273, Maiu 12.
Sămion Turbatul mazil da zapis lui Ştefan jRusat Logofăt ca-i vinde pe 450 de lei moşia Săuleştii ce să chiamă acum Todireni,*„ce am eu de la strămoşul meu Andronic Clucer din ispisoc de danie şi de mărturie ce au avut de Ia Patru-Vodă... Insă să să ştie că
www.dacoromanica.ro
54
Iulian Marinescu
ispisocul de la Petru-Vodă au rămas robit în Ţara Turceasca la Obluciţă, la Factan Armanul, după cum scrie zapisul Iul Pricopie ot Frumoasa".
Neculai Medelnicer, Toader Frumuz, Petricel ot Pelinei Oavril Frumuz, Ifrosii vornic, Stăvilă ot Pelinei, Ştefan Banaru vornic ot Cărhana, Zaharia ot tam. Scrie Lupul Negre.
21.
1795,	Iunie 8.
Ion Codreanu Clucer scrie Sardarului (Iordache Rusat) că, cercetând moşia Todirenii în cele două ceasuri de la Ţinutul Grece-nilor, unde se află trei sate tătăreşti, anume Geagalbiul şi Şamăila, ce se stăpânesc de Costachi Ghica Hatman, şi Agbuta, ce o stăpâneşte Vist. Iordache Balş, a dovedit că satele „le-au stăpânit Ru-săteştii".
22
Răvaşul lui Toader Balş Vel Vornic (către Iordache Ruset Sărdar), prin care-i scrie că va vorbi cu fratele său Iordachi Vist. ca să-i dea un răvaş pentru a-şi stăpâni (Sărdarul) un sat tătărăsc de pe moşia sa Todirenii.
23.
1795,	Iunie 15.
Răvaşul lui Iordachi Balş Vist. către Srd. Iordachi Roset, prin care îl anunţă că va căuta prin scrisorile sale şi, dovedind că satul tătărăsc Albota nu este al său, îl va înapoia Sărdarului.
24.
1795,	Iuflie 15.
Răvaşul lui Costache Ghica Hatman către Iordache Roset Sărdar că el, cercetând, a aflat că moşia Todireni s’a stăpânit de Rusăteşti pănă la Domnia lui Al. I. Mavrocordat Vv., şi deci să-şi iea Sărdarul venitul de pe acea moşie.
25.
[1795?]
F. d., Iulie 17.
Răvaşul lui Iordachi Balş Vist. către Serd. Iordache Roset, prin care-1 roaga sa-1 inai aştepte în afacerea pentru care i-a.şcris.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălciene, putnene, etc.
55
26.
F. d. [poate 1795].
Răvaşul lui Ion Popa (către Sărdarul lordache Roset) în privinţa celor trei sate Geagalbaiul, Şamailaoa şi Agbota, ce se stăpânesc de Hatm. (C. Ghica) şi Vist. Balş.
XV.
HARAGĂŞĂI1.
1.
[1609=] 7118, Oct. 26, Iaşi.
Constantin Movilă Vv. Moldovei întăreşte lui Dumitrache Chi-riţă Marele Post. cumpărăturile făcute în Măldăreşti, de la Ţinutul Chigheciului, de la Sava şi fratele său Trofan, fiii Petrii (din is-pisocul ce au avut de la Petru Vv., ',4 din lf4 parte), pe 70 taleri argint, de la Mihăilă şi fetele lui şi Ion Comim, nepoţi şi strănepoţi popei Ţântea (din uric ce au avut de la bătrânul Ştefan Vv.), pe 20 de taleri, şi de la fata lui Barvin pe 15 taleri.
(Pecete.)
Vel Vornic.
2.
[1708 =J 7116, Iulie 30.
Isac Balica Vel Vist. (pecete), Vasile vornic de gloata (pecete), Calin (pecete) şi Vrăbii vornic de gloată dau mărturie că Batii, fiul Coruinijii Şoimul, Prigoci fiul Piticoae, Nechifor şi frate-său Ion, fiii Vrancii, „tij nepoţi Şoimului", şi fiii lui ; Ion Trifan, Leuştean, frate-sau Nistor, fiii lui Ion Turcul, nepoţi popii Ţintii, vând seliştea Bechenii la Prut, Ţinutul Chigeciului, pe 200 de galbeni lui Chiriţă Dumitrache Postelnic.
3.
[1758 =], 7264 Ian. 4.
Matei-Voda arata ca a venit Agapie egumenul de la Sf. Sava din Iaşi, „ce eşti închinata mormântului Domnului", şi i-a arătat o mărturie hotarnică din 7264, Novem. 6, de la lordache Costache biv Vel Med., Gavrila Vel Cap. de Codru, Samion Cheşcu uricar, Ion
www.dacoromanica.ro
56
Iulian Marinescu
Dobre mazil, „scriind că din porunca Domnii Mele au mers la nişte moşii anume Alboteştii şi Gurmaneştii şi Bechenii şi Drugenii şi Brăiţănii şi Budeştii, ce sânt la Ţinutul Tigheciului" şi care erau date mănăstirii de răp. lanache ce au fost Post. Mare. Satul Bu-deşti (scrie mai departe) fusese dat mănăstirii de Stratulat Păh. şi jupăneasa lui Varvara la 7142, Iulie 17. Pentru Becheni avea pricină cu nişte răzeşi din Codru, — Frigenii.
(Cartea nu e scrisă toata în condică.)
4.
1779,	Oct. 1.
Hotarnica moşiei Haragaşii a lui Andrei Ceornei, făcută din par. lui Costachi D. Moruzi Voevod de Ion Gardul vornic de Poartă şi Tudor Pomană căpitan.
Se alege numai partea ce nu fusese hotărîtă de Banul Sandul Miclescul la 1776, Aug. 30, însă după judecata ce avuse la 1779, Apr. 16, la veliţii boieri Andrei Ciornei cu Vasile Dode, Pavăl Mun-teanu, Axinte şi Sămion zet Docănesă de la Codrul Tigheciului, „trăgând aceasta bucată de loc din Harăgăji cu nume de patru bătrâni, anume Fulga i Străşăneşti i Cuţa i Bărzăna". Aceştia pierzând» Gordul fusese însărcinat să o aleagă împreună cu Păh. Grigoraş Costachi. Acesta, fiind bolnav, trimite în locu-i pe Tudor Pomană.
(Iscălesc şi alţi răzeşi de Leca şi Iţcani.)
E întărită de Giigore Costachi Pah., şi copia e adeverită la 1786, Aug. 29, de Gheorghie Sturza Vel Log.
XVI.
SĂLCENII (Fălciiu)
1.
(1495=] 7003, Febr. 4.
Cu mila lui Dumnezău noi Ştefan Vfoejvod, Domnu pământului Moldovii. facem ştire cu această carte a noastră tuturor celor ce pre ea vor căuta sau cetind vor auzi, — iat’ c’au venit înnainte noastră şi înnainte tuturor boerilor noştri celor mari şi celor mici sluga noastră Ion Buze şi sora lui Dragălina, nepoţi popii lui Sco-lofendi, şi altul Ion ficeonil lui Vasălii, nepot popii lui Dragomir,
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene-, fâlciene, putnene, ntc.
57
de nimeni săliţi nici asupriţi, şi au vândut a lor dreaptă'ocină dintru a lor drept uric, un sat pe Elan, anume u Salce, între Ioanaş Tri-colescul şi între Găjoae, aciia au vândut slugii noastre lui Toma Salce, ficeorul lui Ivaşco Tricolescul, drept 70 zloţi tătărăşti, şi au rămas slugii noastre lui Toma Salce, care au plătit acei mai sus scrişi bani, 70 zloţi tătărăşti, şi au rămas în mănule slugii noastre lui Ion Buza şi surorii lui Drăgălinii, nepoţi popii lui Scolofendii, şi alt Ion, ficeorul lui Văsăli, nepot popii lui Dragomir, înnainte noastră şi înnainte boerilor noştri. Noi încă, văzând a lor bună învoială şi plata dsplin, aşijdere şi di la noi am dat şi am întărit slugii noastre, lui Toma Salce, ficeorul lui Ivaşcu Tricolescu, acel mai nainte zis sat, anume în Salce, între Ionaşcu Tricolescul şi între Găjoae, ca să-i fii lui de la noi uric cu tot vinitul, lui şi fi-ceorilor Iui, nepoţilor şi strănepoţilor şi a tot niamul lui care se va alege mai de aproape, neclătit niciodată în veci. Dară hotarul acelui de mai sus scris sat, ca să fii cu toate ale sale hotară vechi după cuin au ţinut din vech[i]u. Şi pentru aceia este credinţa Domnii Meii mai sus scrisului noi Ştefan Voevod şi credinţa a pre-iubiţi fiilor Domnii Meii Alixandru şi Bogdan şi Vlad şi cu credinţa boerilor noştri Dima pârcălab şi Boldur Vornic şi Toader pârcălabul Hotinului şi pe credinţa tuturor boerilor celor mari şi a mici. Iar după viiaţa noastră cine va fi Domn în pământul nostru Moldovii să nu strici această danii şi întărire, dar mai vârtos să întăriască. Şi pentru mai mare credinţă şi întărire am poroncit bo-erului nostru dumisali Tăutului Logofăt [pecetea noastră] cătră a-ceasta să o lege. Au scris Măteiu.
U las, leat 7003, Fevruarie 14.
Costandin Vel Logofăt.
2.
[1631=] 7139, August 22, Iaşi. .
Io Moisăi Moghilă Vv, boj[ieiu] milost[ieiu] g[o]sp[o]dar zemli moldavscoi, adică au vinit înnainte Porţii Domnii Mele Bărcă din Bucemeni cu oamenii săi şi cu fraţii sai şi cu oamenii săi ce sânt din fata Iui Salce, din Tecla, de s’au părât de faţă cu Sămion şi cu Creţul şi cu Ştefan şi cu toţi oamenii lor, pentru sat pentru Sălceni, zicând Samion şi Creţul şi Ştefan şi oamenii lor că sânt nepoţi lui Salce şi au şi ei ocina în Salceni, şi dresă n’au avut. Deci Domnie Me am giudecat cu tot Sfatul Domnii Meii şi li-am
www.dacoromanica.ro
58
Iulian Marinescu
dat lege să giure cu doâzăci şi patru de oameni buni, cum iaste lege ţării, să să facă nepoţi lui Salce, să aibă ocină în Sălceni. Deci, dacă au văzut că nu să vor pute face nepoţi lui Salce, ei s’au lăsat denainte Domnii Meii, iar Bărcă şi cu fraţii lui şi cu oamenii lui, nepoţii lui Salce, s’au îndreptat, şi ş’au pus herăe doâsprezăci florinţi. Deci de acum înnainte Sămion şi Cărţul şi Ştefan şi' oamenii lor nicio treabă cu acest sat, a să mai pără, nici a să crede, nici a să mai amesteca întru aceste moşii a lui Bărcă şi oamenilor lui piste acest zapis de la Domnie Me. Şi alta să nu fii. Domnu au zis.
în Iaşi, let 7139, Avfgust] 22.
Gheorghe Vel Logofăt au învăţat, iscal.
(Pecete.)
3.
[1746=] 7254, Martie 18.
loan Nicolae Vv. Moldovei scrie lui Negre Apostul Vel Pitar şi lui Ilii Costachi biv Vel Armaş că ajăluit Vlasăi sin Manolachi, cumnatul său Arghirie Plăcintă şi alţi fraţii ai lui în contra lui Gavril Sălceanul şi fraţii lui, că li iea celor dintăiu a patra parte din satul Salce. Gavril arată scrisori şi spune că s’au mai judecat moşii lor la Duca Vv. şi la Costache Vornicul şi dovedeşte că acea ’/4 parte, partea de Apus, e a lui, şi, fiind rânduiţi la Sandul Sturzea Vel Log., iarăşi câştigă Gavril. Jăluitorii arată că Gavril ocupa siliştea şi apa, iar lor nu li lasă decât moşia fără silişte şi apă. Se rânduiesc la mai sus numiţii ca să judece.
(Pecete.)
4.
1780,	lan. 18.
Const. Dimitrie Moruzi Vv. scrie carte lui Gligoraş Costache biv Vel Pah. şi lui Iordachi Lambrino biv Vel Pah., ispravnicii Fălciiului, ca să cerceteze pricina lui Antohi Bogos pentru venitul unei moşii.
5.
[F. d. a., 1780 ?], Maiu 7.
„Eni Vlasăi, văr cu Gavril şi Costandin şi Alexandru, fraţii lui Gavril, ficeorii lui Arhirii Plăcintă", dau jalbă către Domnie ca, Gavril Plăcinta hotarîndu-şi o liliza de moşie din Lieşti cu Vidraşcu
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, făldene, putnene, etc.
59
Canţir vornic de poarta, li-a calcat moşia lor Sălcenii, „puind şi chetri hotară". Se roagă să dea carte către Pah. Iordachi Lambrino ca să le „lepedi".
Resolutie pusă de Vel Clucer ca sa mearga la Vel Log.
6.
1780, August 12.
Grigoraş Costachi Paharnic porunceşte să se reţină dijma de pe locul din moşia Salce ce este în pricină între Iani Vlasie cu Plăcintă, pănă la desfacerea acestei pricim.
7.
11780 ?J
F. an., Aug. 25.
Preotul Ştefan Barcă da iscălitură sa Căminarului Vasile Cos-tache că, de se va afla în hotarnica lui Gavrilă Plăcintă de Lieşti, să nu să ţină în samă. Iscăleşte şi Cam. Vasile Costache.
De asemenea mărturisesc Gheorghe şi Apostol Bărcă că n’au apucat vre-o hliză de Lieşti.
Idem, Vasile sin Cost. Plăcinta, fecior lui Arhirie Plăcintă, frate cu Gavrilă şi Alex., Medelnicer Mare", că n’a apucat nicio hliza de moşie despărţită din Sălceni.
8.
1781,	Aug. 12.
Iancul Greceanu Pah. da porunca lui Ştefăniţa şi Gavrilă Plăcintă ca să nu se mai atingă de dijma din moşia Sălceni „cu nume de Lieşti", pănă nu se vor judeca ei cu răzeşii din moşia Sălceni. 9
9.
1782,	August 31.
Toader Vlasăi, Ene braţ lui, Antohi Bogos, Vasile Codreanul, Vasăli Iftemie zet lui Pricopii, Safta, sora cu Toader Vlasăi şi Eni, vând cu zapis Spătâresei Ileana Catargiu satul Sălcenii (Fălciiu) pe apa Elanului, ce-1 avea „cu ispisoc de la Ştefan-Vodă, din le[a]t 7003, Fevr. 1", pe 20 de parale stînjenul. Se margenia cu Găgeştii Spatăresei şi cu Popenii Vornicului Ilie Costache. Satul era stâl-
www.dacoromanica.ro
60
Iulian Marinescu
pit, totuşi un Gavril Plăcinta voia să scoată „o hliză din Sălceni şi o numeşte Lieştii". Suma stânjeniior se va face „după ce s’a trage moşie cu stănjănu".
Scrie Miron Ţunca.
10.
1783,	Febr. 7.
Alexandru Costandin Vv. Moldovei scrie lui Darie Donici biv Vel Ban şi lui Vasile Costache biv Vel Căminar, ispravnici de Fălciiu ca să rânduiască „pe care veţi socoti oameni vrednici" ca> împreună cu „boerul nostru" Vidraşcu Cantir, vornic de poartă, să aleagă moşia Sălcenii a lui Costin Catargiul Spăt., care se împresură de „moşiile împregiuraşe".
(Pecete.)
Pro cit Vel Log.
11.
[Pecete 1783.]
F. a., Maiu 4.
Jalba lui Eni Vlasăi şi a cetaşilor săi către Domn, prin care-1 roagă să dea poruncă Pah. Iordache Lambrino ca să scoată pietrele ce le pusese în moşia lor Sălceştii, când Gavrilă Plăcintă îşi alese, cu vornicul de poartă Vidraşcu Canţir, „o bucată de moşie Sălceni cu nume de Lieşti", şi pe care nu o recunoşteau.
12.
[Poate 1783.]
[F. a.], Maiu 4.
Profirie, Alex. Buiuc, Gheorghie Cojocarul, Monolachi Buiuc, Costantin Buiuc, Toader Vidră (scrie Tănase) dau încredinţare ca moşia Sălcenii a fost stăpânită numai de Eni Vlasăi cu fraţii lui şi că cei trei fraţi Alexandru, Gavrilă şi Costantin Plăcintă n’au treabă în ea, căci „noi am apucat mai înnainte vreme, în zilele Săr-dariului Emandachi, că, stăpânind acea moşie cu nume de Lieşti pe din gios de Sălceni, iar dumnealui Sărdarul hotărăndu-şi moşie Gă-geştii, nu li-ar fi ţinut în samă că au ei moşie Lieştii şi ar fi hotărât Găgeştii până s’au tălnit cu hotarul Sălcenilor", şi de atunci au întrat fraţii Plăcinteşti în Lieşti.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălriene, putnene, etc.
61
13.
1783, Maiu 14.
Alexandru Vv. scrie lui Vasile Costache biv Vel Căminar şi lui Iana-chi biv Vel Stol., ispravnicii Fălciiului, ca să cerceteze jalba lui Eni Vlasii, mazil, Vasile Codreanul, Ion Bogos şi alţi răzeşi ai lui din Sălceni (Fălciiu), cari arătaseră că moşia lor Sălceni, ce o au cu ispisoc de la Ştefan Vv. şi Moisăi Movilă Vv. li se calcă la alegerea moşiei Lieşti a lui Gavril Plăcintă (şi fraţii lui), făcută de Vidraşcu Canţir vornic de poartă.	'
14.
1783, Maiu 25.
Gavrilă Plăcintă ot Micleşti dă zapis lui Eni Vlasii ot Basăşti cu răzăşii lui că în zece zile va aduce scrisorile ce are pe moşia Lieştii, căci, atunci când se judecau înaintea Spăt. Costin Catargiu, ispravnic Fălciiului, şi Pah. Lambrino, Iordachi nu le adusese toate, din care causă şi pierduse judecata.
Iscăleşte şi Iordachi Pah.
15.
1783, Aug. 22.
Gavril sin Alexandru Plăcintă dă încredinţare că moşia Sălcenii este sat întreg şi hotărîtă cu douăsprezece pietre, că nu ştie nicio hliză cu nume de Lieşti în această moşie, că o aveau de pe moşul lor Toma Salce şi că au vândut această moşie Elenei Spăt., fiica răp. Ban Scarlatache Costache, fiind răzaşă.
16.
[Poate 1783?]
F. a. Aug. 25.
Ion Bogos şi Ştefan Bosna din Tămăşani, oameni bătrâni de optzeci de ani, dau mărturie lui Eni mazil ot Băsăşti, prin care arată că nu ştiu nicio hliză Lieştii în Sălceni. Se face înainte Căminarului Vasile Costache. Tot astfel mărturiseşte şi Gavril sin lui Alex. Plăcintă.
17
1783, Oct. 16.
Vasile Costache Vel Spat., din porunca lui Alexandru Const. Vv., judecă pricina dintre Eni Vlasii, mazil,Vasile Codreanul, Ion Bogos, An-
www.dacoromanica.ro
62
iulian Marinescu
tohii Bbgoş, Dănilă Potop cu Gavrilă Plăcintă şi alţii pentru moşia Sălceni. Cei d’intăiu arată un ispisoc de la Ştefan-Vodă, din 7003, Febr. 4, „în care scrii cumpărătura ce au cumpărat-o din satul Salce di pe Elan de la Ion Buză şi de la sora lor Drăgalina, nepoţi popii lui Scolofendii, şi di la alt ficeor, Vasălie, ficeor popii lui Dragomir, care au vândut lui Toma Salce în 70 zloţi", şi o carte de la 7139, Aug. 22, de la Moisăi Movilă Vv.; cel de-al doilea arată un suret vechiu, dar, nefiind întărit cu iscălituri, nu e crezut.
Plăcintă, care era însă răzeş în Salce, pune soroc că va veni peste douăzeci de zile cu alte scrisori, dar nu mai vine.
18.
1784,	Ian. 26.
Ilii Catargiu Vel Vornic pune zi de soroc lui Gavrila Plăcintă din Micleşti ca să vină sa se judece cu răzeşii din moşia Sălceni „unde ai fi intrat stăpânitoriu cu nume de Lieşti".
19.
1784,	Maiu 8.
Alexandru Constantin Vv. Moldovei scrie lui Costin Catargiu biv Vel Spatar, ispravnic Fălciiului, şi lui Iordache Lambrino, biv Vel Pah. să cerceteze jalba lui Eni Vlasii şi a neamurilor sale în pricina ce au cu Gavrilă Plăcintă pentru moşia Sălceni. Plăcintă împresura moşia cu o hotarnică făcută de Vidraşcu Canţir, vornic de poartă.
Procit Vel Logofăt. (Pecete.)
20.
1784,	Iunie 20.
Iordachi Pah., din porunca lui Alexandru Const. Vv., judecă pricina dintre Eni Vlasăi şi neamurile lui cu Gavril Plăcintă pentru moşia Sălceni. Se cercetează scrisorile. Eni Vlasăi arată acelaşi document ca la No. 4. Gavril Plăcintă idem. Se cercetează şi cu martori, şi toţi arată că n’au pomenit de Lieşti în Sălceni. Se găseşte hotarnica lui Cafnjţir vornic de poartă rea şi se scot pietrele pusfe de el, lăsîndu-se cele vechi.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fâlciene, putnene, cte.
63
21.
[Poate 1784.]
F. a. Sept. 16.
Iordachi Pah. scrie lui loan Forţul ca împreună cu omul ce-1 va da „bade Costin Spat.“ să meargă la moşia Sălceni şi să scoată pietrele puse de Vidraşcu vornic de poartă.
22.
1784, Oct.
Izvod de bătrânii ce sunt în moşia „sat întreg Salcenii di pe Elan" şi cine se trag din ei, „ce să trag [şi ei] din Toma Salce".
Un bătrăn Manolache Bărcă. Cu Vlasie, Pricopie, Lupa, Saf-tona, fiii lui.
Un bătrăn Opre ce este dat danie lui Vlasie.
Un bătrăn Aftinie : are fii pe Ion, Lupul, Irina şi Petre.
Un bătrân Iftemii Bărcă, din care se trag Sanda, Paraschiva şi Mihalache.
23.
Măsura moşiei Sălceni ot Elan
26 funii 3 stj. partea boerească.
14 funii 15 stj. 5 palme partea unor Sălceni.
40 funii 18 stj. 5 palme, iar peste tot 817 stj.
24.
Toader Vlasăe, Eni braţ, Antohii Bogos, Vasăle Iftemii, zăt lui Pricopii, Safta soră cu Toader Vlasăe şi cu Ene, Gheorghie sin Gaftonii, nepot de soră lui Vlasăi, Vasăle Plăcintă, nepot lui Vlasăi, „şi eu Gavrilă Plăcintă de soră", Vasăle sân lui Costantin Plăcintă, Gavrilă sin lui Alex. Plăcintă, Dănilă Potop, Tănasie sin Lupului Arhirie, Angheluţă Bărcă, Andonie Potop monah, răzăşi din moşia Sălceni, vând moşia lor (cu zapis) Spăt. Elena Catargioaia cu 337 lei (694 stj. a 20 par.; 73 stj. îi vânduseră Chiriac şi Vasile Sălceanul tot Spăt. mai nainte, iar 50 îi dăruiseră răzeşii. Se mărgenia cu Videştii şi Găgeştii Spătăresei, cu Popenii (ce s’au numit mai înainte Tricoleştii) a Vornicului Ilie Costache, cu Bozie a Spăt. Costin Catargiu.
Ion Crucerescu mart. Scrie Miron Ţuncă.
www.dacoromanica.ro
64
iulian MaHnescu
25.
1792,	Febr. 5.
Matei Costachi Sulger încredinţează că „în zapisul de cumpărătură de la dumnei mama Iliana Costachi Vorniceasa pentru parte de moşie pe apa Idriciului din Ţinutul Fălciiului, ce este cumpărătură de la Chiriac Sălcianu sin Qavril, răspunde într'acel zapis şi pentru o parte de moşie din Sălceni, dar, pentru că el nu cumpărase şi acea parte, declară că nu va avea „niciun amestec".
26.
1798, Iulie 25.
lordache Roset Sardar sa jălueşte Domnului că, din moşia sa de zestre, răscumpărându-se de către Ştefan Sălceanul şi alţii o a 1 parte, Ia alegerea ce vor a face acestei părţi, „cer ca să ia parte de spre Apus, unde este satul, moara", iar lui îi lasă imaşul. Cere să se hotărască după dreptate.
3-ti logofăt pune resoluţia ca Vel Vor. de aprozi „să cerceteze pricina aceasta înnaintea d. veliţilor boeri".
27.
F. d., Ian. 29.
Eni Vlasăi mazil, Gheorghie Bărcă, Angheluţa Bărcă, răzeşi de Sălceni (Fălciiu), jăluiesc Domnului că Gavril Plăcintă vrea să li iea o parte din moşia lor, cu nume de Lieşti (de când Sărdarul Iaman-dache-i gonise din moşia Găgeşti, pe care o alesese şi unde făcea Gavril Lieştii) şi, scoţând hotarnic pe Vidraşcu Canţir, vornic de poartă, „şi luând mită, i-au hotărît după cum i-au fost voe, neştiind noi nimica", dar ei, aflând, au dat jalbă Domniei, care a pus soroc de judecată, la care Gavrilă n’a venit. Cer să se aducă la judecată, mai ales că ei au şi carte de judecată de la ispravnicii Fălciiului.
Se pune resoluţie să meargă la Vel Log.
XVII.
VIILE DE LA HUŞI.
1.
[1593 = ] 7101, Ian. 26.
Ştefan Chiricheş din tîrgul Huşi dă Hatmanului o vie din dric. Faţă: Serafim episcop huşeschii (isc. pec. de Huşi), Platon (isc.)
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fSIciene, putnene. etc.	65
şi Gheorghir (isc. pec.), preoţi domneşti. Dumitru Cotnariul, Ence Beter (isc. lance), Frenţă Mihaiu (isc.) Giurge lui Balcău (isc. Giurge), Ionaşcu Butei, mai iscăleşte şi Andabar vierul.
2.
[1656 = ] 7164, Ian. 5.
Pricopie (isc. pec.) biv izbaşa dă lui Solomon Fărcaş biv Stolnic jumătate de vie de la Huşi, pe care o avuse şi el cumpărată cu femeia şa Mărica (fără partea femeii sale). Faţă: popa Ionaşcu ot Dubeşti (isc. pec.), Vasâlie sin Drăle (isc. pec. : Vasăle Drule), Ţăbuci, Micul. Iscăleşte şi Trifan.
3.
[1659] = ] 7167, Apr. 11.
(Al doilea an al lui'Gh. Chica Vv. şi fiu-sau Grigore Gliica Vv.)
„Dumitru Butuce, ficeorul Haragăi ce sănt de pre tatăl meu Cio-bărce Oană, iar de pe înmă-mea Huşanul", dă scrisoare lui Ne-culaiu Răcoviţă Comis că-i dăruieşte o vie în dric, ce o avea de la „înmă-me“ Marghita fata lui Dobre Peteră. Dosoftei episcop de Huşi, popa Piaton de la episcopie, popa Gheorghie, Petraşcu Orheianul sluga lui Chiriac Jignicerul cel Mare, şoltuzul Mihai, Andrei diiacul, Dumitre părgariul, Necoară părgariul, Chiriac vătaful, Chiriac fratele Vlădicăi.
Scrie Dosoftei, episcop de Huşi.
(Pec. Piaton., (Pec. Episc. Huşi.) (Pec. târg. Huşi.) A Butucei.
4.
[1661 =] 7169, Maiu 20.
Gheorghie săn Todoroe vinde cu zapis lui Pavăl neguţătoriul din Vasluiu o vie din dric cu cramă pe 30 lei bătuţi. Vornicul Dumitru de Huşi, Gheorghe pivnicerul domnesc, Dumitru negu-ţătoriul, Stiriiac, Peter Vierul, lance vătavul de vii, Mihaiu Cra-văş, Mihai vătaf de vii.
Iscălesc şi popa Gheorghe, Mihaiu.
5.
(1662 = ) 7170, Ian. 24.
Benet scrie zapis că vinde Hatmanului Neculai Cehan o vie în
5
www.dacoromanica.ro
66
Iulian Marin£scu
dric pe 30 de lei. Fată: Serafim episcop Huşilor, Dosoftei, popa Plafon şi popa Gheorghi de la episcopia Huşi, Dumitru Cămă-narul de Huşi, Mihai Frentă, locaş Butuce, Gheorghe Balcău, Toa-der vieriul episcopiei Huşi, Toader Vieriul.
(Pec. episc. Huşi.)	(Pec. tărg. Huşi.)
6.
[1663 = ] 7171, Maiu 8.
Ion şi cu femeia sa Mărica şi frate-său Hariton vinde pe 12 lei lui Neculai [Racovită] Hatmanul partea lui de vie ce o avea de pe socru-său Chirilă, „ce-i înpreună cu Farcăş în drec la Huşi“.
Serafim episcop Huşi, a Plasai vtori Spătar, căp. Nache şoltuz de tărg.
(Pec. episc. Huşi.)
7.
[1664 =] 7172, Maiu 5, Huşi.
Gheţan dă zapis lui Neculaiu Hatm. Racoviţă că-i vinde o vie în Pliaşă, „pe lângă Necula Cântă", pe 30 lei bătuţi.
Serafim episcop de Huşi (isc., pec. episc.), şoltuzul Podolianu, popa Platon şi popa Gheorghe, preoţii domneşti de la episcopie, Beciul, Butuce, Necula Cântă, Vasăle Mănălungă, părgariul Gabor, părgar.
Iscăleşte şi Toader.
8.
[1664 = ] 7172, Maiu 6.
„Ştefan ai Vlasoe" dă zapis lui Neculaiu Racoviţă Hat. că-i vinde o vie în dric pe 20 de lei bătuţi.
Serafim episcop de Huşi (isc., pec. Episcopiei), popa Platon şi popa Gheorghie, preoţi domneşti de la Episcopie, Şoltuzul Podo-leanul, Butuce.
9.
[1664 = ] 7172, Maiu 8.
Solomon Farcaş (isc.) ce a fost Stolnic dă zapis că vinde lui Neculaiu Racoviţă Hatman o vie de la Huşi, ce o avea şi el danie de la unchiul său, de la Pricopie ce au fost hotnog. Serafim episc. de Huşi (pec. Episcopiei), Dumitraşcu Roşea vornicul de poartă (isc.), Enachi vom. de poartă (isc., pec.), Toader Vetreş vorfnic].
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, fălciene, putnene, etc.
67
10.
[1665=] 7123, Februar 1, Iaşi.
Qhedeon arhiepiscopul şi Mitropolitul Sucevei (isc. pec.), Necu-laiu Buhuş (i., p.) Vel Logofăt, Toma Cantacozino Marele Dvornic de Ţara-de-Jos (i., p.), Solomon Bărlădeanul Marele Dvornic de Ţara-de-Sus (i.), Stamate Sacazlă Vel Postelnic (i.), Toaderaşcu Iordache Marele Spatar (i.), Gregorie Marele Paharnic (i.), Duca Marele Vistiernic (i.), Toader Pălade Marele Stolnic (i.), Miron Cos-tin Vel Comis (i.), Ghene Vel Medelnicer (i.), Necula Vel Cămi-nariu (i.), Prodan, Drăguşăscul Vel Şătrar (i.), Frătiţă Vel Orăşnec (i.), Sculie Agă (i.), Gavril Rătundul al doilea Logofăt (i.), Pătraşco Danovici al treilea Logofăt (i.), Toader Vetriş (i.), Ionaşcu Corpaci (i.)j Ursul (i.), Chirilă Gărne vornic de gloată (i.) dau carte că vine Hrisoscul Marele Sulger, cu jupâneasa lui Axănie, „care mai dinainte vreme o au ţinut-o Prohiri ce au fost vamăş", şi vând o vie de una şi jumătate falce din „dric la tărgu Huşi“ lui Neculaiu Hatman pe 20 lei bătuţi, pe care Axana o avea de la soţul ei Prohir.
11.
[1665=] 7173, April 17.
„Pavăl, cumnatul îi Strătulătoae", dă zapis lui Neculaiu Răcoviţă Hatman că-i vinde o vie în dric pe lăngă Profir pe 30 de lei. Faţă Serafim episcop Huşi (pec., isc.), preoţii domneşti Platon (isc.) şi Gheorghie (isc.), şoltuzul Stratulat cu doisprezece părgari (pec. târgului), Peter Gaspar (isc.), Peter Podolianul (isc.) proşoltuz, Ionaşco (isc.) proşoltuz, Frenţă Mihaiu, Schiridon vătăşel (ss) de viile domneşti, Mihaiu (ss) tij vătăşel.
12.
[1665=] 7173, April 17, Huşi.
„Ghervasăi feciorul îi Tudoroe din trăg din Huşi" dă zapis lui Neculaiu Răcoviţă Hatman că-i vinde o vie pe 25 lei, 2 boi şi o vacă; îi mai vinde şi o altă vie pe 25 lei; amîndouă erau în dric. Serafim episcop de Huşi (p. episcopiei), preoţii domneşti Platon (isc.) şi Gheorghie şoltuzul Stratulat cu doisprezece pârgari de târg Huşi, Peter Gaşpar, Peter Podolianul, proşoltuz, Ionaşcu, ce au fost şoltuz, Frenţă Mihaiu, Gherghel Băcle, Gavril Tăptan, Vasălie Mănălungă.
www.dacoromanica.ro
68
Iulian Marineacu
13.
[1665-J 7173, Iulie 12. Iaşi.
Varvara jupăneasa lui Stratulat Aga da zapis lui Neculaiu Ră-coviţă Hatman că-i vinde o vie în dric la Huşi pe 20 de lei. Fată: Gligorie Vasile Paharnic (isc., scris şi zapisul), Toader Vetriş Vornic de poartă (isc.), Ursul Vornic (isc.), Corpaciu Vornic (isc., Io-naşcu Corpaci Vornic, Stărce Vornic, Enachi Vornic (isc., pec.). Iscăleşte şi Franco Vorfnicul].
14.
[1665=] 7173, Iulie 26. Huşi.
Nastasăe Irimiasă cu fiii săi vinde o vie „în dric, pre lângă Ghervasăi", lui Neculaiu Racoviţă Hatman pe 20 de lei bătuţi. Marturi: Serafim episcop de Huşi (pec. episcopiei), şoituzul Frenţu Mihaiu cu doisprezece pîrgari („pe5. trăgului Huşi"), Peter Gaşpar, Peter Podoleanu proşoltuz, Ionaşco tij şoltuz (proşoltiiz), Gher-ghel Gherbedi, Mihaiu vătăşel de viile domneşti, Schiridon tij vătăşel.
15.
[1666=] 7174, Maiu 18.
„Pavăi (isc.), ginerile popei din Vasluiu", şi femeia lui Ruxanda „şi coconii noştri" dau zapis Iui Neculaiu Răcoviţă Hatman că-i vând o vie cu crama în dric la Huşi (ce o cumpăraseră şi ei de la Gherghie a Tudoroe din Huşi) pe 35 lei bătuţi. Gherghie Logofăt al doilea (isc.) Contăş logofăt al treilea (isc.), Toderaşcu Postelnic (isc.), Chirilă Jicniceriu (isc.: biv Jicn.).
16.
[1X68=] 7176, Februar 28. Huşi.
Mihaiu Eşanul cu femeia lui Cătălina, sora lui Frenţu Mihaiu, dau zapis Hatmanului Neculaiu Răcoviţă că-i vând o falce şi jumătate vie în dric, ce o aveau de la părinţi, pe 20 de lei bătuţi. Marturi: Ioan episcop de Huşi (pec. episcopiei, isc.) şi preoţii domneşti: Platon şi Gheorghie, şoituzul Stratulat cu doisprezece părgari („pec-. tărg. Huşi"), Ioan Zamă (isc., pec.), Gheorghie (isc., pec.) Glăvan, Frenţul Mihai, Peter Gaşpar, Frenţul Ilieş, Giurge Cerchiez (isc., pec.).
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, făldene, putnene, etc.
69
17.
[1668=] 7176, Februar 28.
Dumitru Butuce şi femeia lui Magda vând (cu zapis) o jumătate de falce de vie la Ochiu Hatmanului Neculae Răcoviţă pe 15 lei bătuţi. Marturi: Ioan episcop de Huşi (pec. episcopiei, isc.) şi preoţii domneşti Gheorghe şi Platon, şoltuzul Stratulat cu doisprezece pârgari („pec. târgului Huşi"), Ioan Zama (pec. isc.), Gheor-ghie (pec., isc.) Glăvan, Frenţu Mihaiu, Peter Gaşpar, Ilieş, Giurge (pec., isc.) Cerchiez.
18.
[1668=] 7176, Febr. 28, Huşi.
Giurge fiul Neculii cu femeia lui Marghita, fata Martonocîcqi, vând cu zapis Hatm. Neculae Răcoviţă 1 */< falce vie în dric, ce o aveau de la părinţi pe 25 de lei bătuţi. Marturi: Ioan episcop de Huşi (pec. Episcopiei, isc.), preoţii Platon şi Gheorghi, şoltuzul Strătulat cu 12 părgari („pe5. tărg. Huşi"), Ioan Zama (isc., pec.), Gheorghi (isc., pec.), Glăvan, Frenţul Mihaiu, Peter Gaşpar, Frenţu Ilieş, Giurge Cerchiez (isc., pec.).
1Q.
[1668=] 7176, Iulie 23., Huşi.
Frenţul Ilieş schimbă cu Neculai Răcoviţă Hatmanul o vie în dric, iar Hatmanul îi dă altă vie în Pleaşa Broştenilor şi o iapă. Ioan episcop de Huşi (pec. Episcopiei, isc.) preoţii "domneşti: Platon (isc., pec.) şi Gheorghii (isc.,pec.), Gherghel şoltuzul („pei'. tîrg. Huşi"), Stratulat' ce au fost şoltuz, Peter Gaşpar, "Peter Po-dolianu, Ionaşco Sorăcel, Dumitru Grecul, Mihaiu Croitoriul, Ia-cob Răzvan.
20.
[1668=] 7176, Iulie 23, Huşi.
Mărtin fiul lui Iştoc dă zapis lui Neculaiu Răcoviţă Hatm. ca-i vinde o vie pe 16 lei bătuţi. Marturi: Ioan episcop de Huşi (pec. episcopiei, isc.), preoţii domneşti Platon (isc., pec.) şi Gheorghi (isc., pec.), şoltuzul Gherghel („pec. tîrg. Huşi"), Stratulat ce au fost şoltuz, Frenţul Mihai, Ştefan Chirecaş, Petre Gaşpar, Peter Podolianul, Butuce (Dumitru Butuce).
www.dacoromanica.ro
70
luliaţt Marinescu
21.
[1668=] 7176, Iulie 23.
Frenţul Mihaiu cu femeia sa Marghita dau zapis Hatmanului Ne-culaiu Racoviţă că-i vînd două fălci de vie în dric pe 100 de lei bătuţi şi două vaci cu doi viţei. Marturi: Ioan episcop de Huşi (pec. episcopiei, isc.), preoţii domneşti Platon şi Gheorghe (Gh. Asău), şoltuzul Gherghel („pe<î. tărg. Huşi"), Ştratulat ce au fost şoltuz, Peter Gaşpar, Peter Podolenul, lonaşcu Şorăcel, Dumitru Grecul, Mihaiu Croitoriul, Iacov Răzvan.
22.
[1671=] 7179, Martie 25, Iaşi.
Duca Vv. Moldovei dă carte lui Necula[i] Racoviţă Hatm. că-1 miluieşte cu 1'^ falce de vie în dric la târgul Huşi, „ce eşti driaptă din ocinile domneşti".
Duca Vv.
(Pecete.)
23.
[1671=] 7179, Maiu 15.
Magda Benitiiasa din târgul Huşi cu fiii săi Andor şi Magda dau zapis Hatmanului Neculai Racoviţă că-i vând o vie în dric, pe 15 lei bătuţi.
Ion episcop de Huşi (pec. Episcopiei, isc.)
24.
[1671=] 7179, Iulie 4, laşi.
Gheorghie şi Necula, fiii lui Apostol Cehan, dau zapis Hatm. Neculai Racoviţă că-i vând 2 jt fălci vie în dric, la târgul Huşi, pe 60 de lei bătuţi, „când s’au săvârşit părintele nostru de l-am grijăt". Hatmanul era din „seminţia" lor. Marturi: Gavril Costache Spătarul cel Mare (isc.), Apostolachi (isc.) Pah. cel Mare, Ion Răco-viţă Comisul (isc.) cel Mare, Ursul Vor. (isc., pec.), Irimie Pătrăş-canul (isc.), Duraşcu vornici de poartă, Strătulat uricariul (isc.), Pascal Corlat uricariul scrie. Isc. şi Ifrim Vel Căp., Todiraşcu vor.
25.
1799,	Octombre 24.
Ştefan Roset Clucer vinde cu zapis fratelui său Iordache noua pogoane de vie, cu câte 50 de Iei pogonul.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene, făldene, putnene, etc.
71
26.
F. d. [pe la 7180].
Izvod de viile precum s’au măsurat: 33 fălci şi 22 prăj.
Sorită, Marina, Varvara şi Nastasia, fetele lui Bălabu, dau scrisoare „d-sale fratelui nostru Logofăt Racoviţă" că-i dau părţile lor dirţ viile „ce ni s’au venit noâ de la unchiul nostru Ionaşcu Cea-han“. Fată: Toderaşcu pâre. de Soroca, popa Mateiu de Huşi» popa Damaschin din Horjăşti, Borde de Păhneşti, Doltea de Po-găneşti, Ionaşcu de acole, Dumitru Purcel. Tot în acelaşi zapis donează şi Pătraşcu, fiul Maricăi, părţile sale de vii, ca şi „verile mele".
28
Fără data anului, Martie 9, Huşi.
Ghervasie şi cu femeia sa vinde Hătmanului 1 falce de vie şi un fărtaiu pe 20 lei. Fată: Serafim episcop de Huşi (isc., pec.)> preoţii domneşti de la episcopie: popa Gheorghie (isc.) şi popa Platon (isc., pec.), şoltuzul Stratulat, vornicul Dănăilă (isc.), Schi-ridon (4-) vătăşel de viile domneşti, Gheonea (4-) vierul Hatmanului, Ion Mănă Lungă (4-), Botna Gheorghe (4) fratele Iui Ghervasie, Giurgiu (4-), Balcău (4-).
www.dacoromanica.ro
DOCUMENTE BASARABENE
ADUNATE Şl TRANSCRISE
DE
VISARION episcopul Hotinului.
www.dacoromanica.ro
DOCUMENTE BASARABENE
Adunate şi transcrise de VISARION, episcopul Hotlnuiui
1.
Suret de pe cartea gospod de la Costandin Moghilă Vv. din let 7118 (1610), Maiu 15.
Precum au venit înaintea noastră şi înaintea boerilor noştri a Moldaviei Ileana Mihăileasă fata Stoicâi din Stoicani, de nime silită nici asuprită, ci de a ei bună voie, şi au dat toată parte ei de ocină ce au âvut din satul din Stoicani cu loc de iaz şi de moară în pârâul acelui sat Stoicanii, aceia a dat-o sfintei mănăstiri Vato-ped 1 din târgul Iaşii, pentru sufletul părinţilor ei şi pentru sufletul ei, ca să fie dreaptă ocină sfintei mănăstiri cu tot venitul. Pentru aceia Domnie Mea, văzând de a ei bună voie danie, toată partea ei ce să va alege dintru acelaş sat Stoicani, de la noi încă am dat şi am întărit sfintei mănăstiri, ca să fie dreaptă ocină şi danie neruşuită niciodată în veci, şi altul să nu să amestice peste această carte a noastră.
S’au tălmăcit de Gheorghe Evloghi dascăl.
1778, Ghen. 25.	(V. şi n-l 16.)
2.
Suret de pe o carte sârbescă de la Ştefan Vvod. din let 7120 (1612), Fev. 18.
Dat-am şi am întărit a noastră rugătoare sfintei mănăstiri ce să chiamă a lui Golie Logof., ce easte mitoh sfintei mănăstiri Vatoped de la muntele Aftonului, toată parte câtă să va alege, parte Ilincăi Mihăilesîi, fata Stoicâi, şi cu iaz şi cu moară pe apa părâului satu-
1 Prin mănăstirea Golia închinată Vatopedului.
www.dacoromanica.ro
76
Visarion, episcopul Hotinului
lui. Care aceia parte iaste danie sfintei mănăstiri. Pentru aceia ca să fie sfintei mănăstiri şi de la noi ocină şi întăritură cu tot venitul, şi altul să nu să amestice.
S’au tălmăcit de Gheorghie Evloghi dascal; 1778, Ghen. 20.
3.
Dabija Vel Ovornic vişnea zemli scriem şi dam ştire cum au venit de fată înaintea noastră Vasile Turcul cu Tiron vătămanul din Clişcăuţi şi cu Mihail şi cu Vasile aşijdere de acolo din sat pentru o moarte de om ce li să tâmplat cu greşeală la o beţie lui Tiron şi lui Mihail şi lui Vasâle, în Lunia Paştilor, de au ucis pre alt om din casa Turcului anume Ivăn, şi după cea, târzie vreme, i s’au tâmplat moarte. Deci vătămanul şi cu aceşti oameni ce mai sus scriem au căzut cu rugăminte la Vasile Turcu să-i iarte de acea moarte, căci au fost şi lor greşală. Deci Vasile Turcu de bună voia lui i-au iertat pentru acea sminteală şi, precum s’au putut împaca cu dînsul, datu-i-au şi banii întru mânuli Turcului dinaintea noastră, ca să fie nişti oameni iertaţi de dînsu şi de femeia omului celui mort, sora lui Sobă; şi după ceia aşişdere şi cu noi s’au împăcat de acea gloabă. Şi i-am făcut această carte a noastră cum să fie nişte oameni în pace de acum înainte, să nu mai aibă a pâri Vasile Turcu pentru această moarte, nici femeia lui, în veac, nici odinioară în veac, nici de acum de nime să nu mai aibă val pentru acesta lucru. Şi pentru credinţă iscălit-am şi ne-arn pus pecetea noastră.
U las, let 7169 (1661), Mai 6.
Dabija Vel Vornic.
Patraşco Vel Logofăt.
4-
Suret de pe un suret scos de pe hotarnica de Zagorna din let 7172 (1664), Mart 17.
Milostive şi luminate Doamne, sa fii Măria Ta sănătos. Facem ştire Mării Tale că ne vine o luminată carte Mării Tali ca să ne porunceşti Măria Ta ca să mergim la o moşie Zagorna, ce iaste în fundul Dobruşii, la Ţânt. Sorocii, a dumisali Vasile Mârzac Vel Şătr. şi a fraţilor lui, care moşie este de baştină şi de cumpărătura de la răzăşi cu zapis. Care această moşie Zagorna în lung şi spre Răsărit se hotărăşte cu Cotiugenii, iar de spre Apus moşiile ce
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
77
vin di spre Răut razima cu capetele în capetile Zagornii, i Gău-zenii, i Căueştii, i Bodeştii, şi Harbuscani, iar în capul moşii din gios să hotărăşte cu Răceştii, iar din sus cu fundul zărilor dealurilor, precum sa’ntorc dealurile împreună, hotarul Harbuscanilor cu Cotiujenii. Care fiind această moşie rătăcită di întâmplarea vremilor şi de prăzi, şi fiind împresurată de dumnealui Gavrilaş Măteeş Vel Logofăt cu nişte scrisori de la bătrânul Barnoschi Vel Post., zicând cum că are cumpărătură, care s’a dovedit cu martor i cu oameni bătrâni împrejuraşi cum că cu năpaste au vrut să intre dumnealui în moşie, după cum arată şi cartea de rămas cum răzăşii moşiilor di spre Apus s’au dovedit, văzând carte de blăstam, ci noi, după luminata poruncă Mării Tali, am strâns oameni bătrâni împrejuraşi, anumi dumnealui Bogdan izbaş din Căueşti, şi Ionaşco ot tam, şi Iereinia hotnogul din Rogojăni, şi Simeon Zacionca din Bodeşti, şi Luchian şi Lupul şi Carp de acolo, şi Falcă din Harbuscani, şi Mihail de acolo, şi Grigori din Cotiujăni, şi Maftei vornic de acolo, şi Pavel din Dobruşa, şi Manea din Răceşti, şi Toader de acolo, şi Andreicu şi Costandin din Chipeşca, şi alţi megieşi din Ţânut, şi, mergând cu toţii de au căutat starea locului, şi mărturie a oameni bătrâni răzăşi, arătând drese şi ispisoace, şi mergând Mane din Răceşti şi Ionaşco din Căueşti şi Grigore din Cotiujăni, răzăşi bătrâni, de ne-au dus la capul moşiei Zahorna din gios di spre Răceşti şi di spre Găozeni, la un hotar vechi, ce disparte Zahorna de Răceşti, şi din acel hotar am pornit în sus prin crăpături alăture cu Găuzenii, prin prăvalul apei, peste Dumbrăviţa, din sus de spre Căueşti s’au pus hotar, şi taie prin capul Căueştilor în sus la un puţ de piatră, şi prin fundul hârtopului în costişă s’au găsit hotar vechi ce despică Căueştii prin mijloc în doaâ, şi tot costişa prin lacul cu păiuşul, şi piste hârtop în dreptul lacului di spre Bodeşti s’au găsit hotar vechi, ce disparte Căueştii de Bodeşti şi taie tot în sus prin zările dealurilor prin capul Bodeştilor în zăpo-dine, s’au pus bolohan de piatră în dreptul altui puţ cătră Bodeşti, ce este în ţarină. Şi tot Zănoaga în sus, pe zarea dealurilor, prin Dumbrăviţă, peste hârtopul Văii Scroafii, în piscul de sus, unde să împreună în colţ cu moşia Hărbuscanii, în fundul moşii Zahornii, s’au găsit stâlp hotar vechi, şi fund moşii di spre Apus ce vin[e]. Şi de acolo se întoarce spre Răsărit prin fundul Dobruşii, prin culmea dealului, în poiana peste Saiah s’au pus hotar, şi taie drept prin dumbravă la lacul cu răgozul. Şi de acolo să întoarce în gios prin
www.dacoromanica.ro
78
Visarion, episcopul Hotinului
dumbravă pe zările dealurilor alăture cu Cotiujănii în săpături, s’au găsit hotar, şi taie drept prin lacul cu lozii, şi apucă prin dumbravă prin fundul vălcelii în capul poenii din gios, în cornul pădurii, unde se apropie drumul s’au pus hotar în colţul moşii di gios. Şi să întoarce spre Apus la vale drept pe din gios de o fântână, şi peste pârâul Dobruşii s’a pus hotar. Şi la deal alăturea cu Răceştii pe rădiul Stâncii, în zarea dealului s’au pus hotar, şi apucă la vale pe din gios ds râmnic, şi vălcica la deal pe din sus de fântâna Pohoarnii, în zarea dealului, s’au pus hotar di spre Răceşti. Şi merge pără în hotar di spre Qăuzeni, şi acolo să încheie toate hotarele Zahornii di spre alte moşii. Şi s’au îndreptat această moşie după cum să arată mai sus, şi prin hotarele ce s’au pus, şi prin mărturie răzăşilor. Şi, precum s’au învoit şi s’au priimit, am făcut şi de la noi această mărturie, împreună şi cu alţi răzăşi şi împrejuraşi, la mâna dumisali Vasile Mârzac, Şătrar, şi a fraţilor şi a răzăşilor lui, să fie de credinţă, puindu-ne iscăliturile şi peceţile.
Ştefan Vel Armaş, Tănase Vel —, Mane şi Andrei, Toader, Lu-paşcu, Ionaşcu, Sămion, Zătorcea şi Bogdan izbaşa, şi Pavel din Dobruşa şi Maftei.
5.
Precum au venit înaintea noastră Prodan, aducând martur pe Tănase Braghidin, om bătrân, în vrâsta bătrâneţelor, care au mărturisit precum moşul şi strămoşul lor, Prodan, au fost tot trăitor în Stoicani şi, tâmplându-să de l-au fost robit Tătarii pe moşul lor Prodan din Stoicani, şi au fost rob treizăci de ani, şi, eşind din robie, au venit iar în Stoicani, şi s’au apucat de au iezit un iaz mare pe valea Stoicanilor, din gios de alţi iazuri a altor răzăşi, care au fost iezite, şi di... acest Tănase Braghidin că, când au iezit iazul acela moşu lui Prodan, care să cunoaşte ezătură şi până astăzi, nime din răzăşi nu s’au aflat că să pui pricină împotriva lui Braghidin să nu iezească acel iaz, şi, acum, să află unii di să răspundă că şi ei sânt moşnaşi şi pe... îl lipsăsc dintr’acel loc, zicând că n’are treaba în această moşie, nici eşti el moşnaş... Deci noi, precum am auzit, mărturisim pe acest Tănase Brăghidin cu sufletul dinaintea noastră, fiind om bătrân pi... am făcut aceasta mărturia noastră... lui Prodan, ca să fie de credinţă.
X GopoKf, AtT 7200.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
79
6.
Io Grigorie Ghica Voevod b[o]j[iiu] m[i]l[o]st[iiu] g[osJp[o]d[ar] zemle moldavscoi. Scriem Domnia Mă la boierii noştri pârcălabi de Soroca. Facem ştire că s’au jăluit la Domnia Mă sluga noastră Statie Sava căpitanul, zicând precum are o moşie acolo, la Ţinutul Sorocei, anume Stoicanii, şi mai sânt şi alţi răzăşi acolo, care, find trăitori acolo, zâc precum tot acei răzăşi să hrănesc pe acea moşie şi iau tot venitul moşiei numai acei răzăşi de la oamenii cei străini care să hrănesc pe acel loc, şi lui Statie zisă că nu vor să-i de nimene, din venitul moşiei. Deci, viind cartea Domniei Meii, să trimiteţi şi să chemaţi pe acei răzăşi faţă, şi să le luaţi sama foarte cu bună dreptate, şi, de va fi aşa precum jăluieşte, să fie luat şi venitul din moşia lor, să aibă a-ş lua el tot venitul într’acest an ce s’ar afla pe acea moşie, pentru căci acei răzăşi au luat în anul trecut. Iar de acmu înainte ş’or alege părţile de bătrânii lor şi-şi vor lua pe câtă parte vor ave. Aşijderea iarăşi mai jăluit pe	nişte	oameni	care zisă	că sânt	trăitori de câtăva vreme
acolo pe	acea	moşie,	şi aceia zic că se	fac şi ei moştenaşi acolo
şi să hrănesc de multă vreme pe moşia lui, şi nici de-a zeci nu vor să dă; şi zisă că el nu ştie pe aceşti oameni să aibă moşie pe acolo. Deci să-i chemaţi şi pe acei oameni, să vie de faţă, şi să li luaţi sama foarte cu bună dreptate, şi, de vor fi având acei oameni niscaiva scrisori precum au şi ei moşie sau martori răzăşi bătrâni, pe cât li s’ar alege parte vor ţină. Iar, neavând nicio scrisoare, nici alţi	răzăşi	marturi să	ridice...	precum sânt şi ei moşten
acolo, să	lipsască din	moşie. Şi	să pliniţi şi dijma din pânea ce
ar fi avut aceştia pe moşia lui. Şi cum aţi socoti drept, săaşazaţi acolo. Iar, fiind poveţe într’alt chip, şi de nu s’ar pută aşăza acolo, carii ar avă a răspunde ceva, să le daţi zi cu mărturie să vie la Divan. Aceastu scriem.
8 Iac, AtT 7239 (1731), Sept. 3.
(Pecete mare domnească rotundă cu roş.)
7.
Copie.
Din luminată porunca pră-lnălţatului nostru Domn Măria Sa Grigorie Ghica Voevod Alexandru şi din porunca dumisali Stolnic Leonard, ispravnic de Ţânut Sorocăi, fiind şi noi rânduiţi cu luminata carte Mării Săli, care ni porunceşte ca să mergim la moşia
www.dacoromanica.ro
80
Visariorî, episcopul Hornului
Stoicani, ce să află în Ţânutul Sorocii, anume jăluitorul preotul Maftei, Ştefan Sava, Origoraş, Prodan şi Tănase, răzăşi de moşia Stoicani, am mărs împreuna cu mulţi oameni megieşi şi împregiur raşi, am mărs drept la Stoicani la numiţii jăluitori, şi ne-au. Scos un siiret de moşia- Stoicani, scos de pe un ispisoc. vechiu..-de Ua Vasile-Vodă din velet de la Hristos 1643. Am purces, diit .acest suret, din hotar de spre-Pripiceni, pornind în:sus,:din .movilă din sus este hotar- vechiu, şi de acolo-purcede culmea .-dealului pără la altă movilă, şi iar Jeste hotar supt movila .de. gioS,--:şi de la ace movilă mergi tot culmea dealului, pâră. la un ..hotar.-.Ce s’au găsit aruncat în locul lui, gios,, unde în câţiva paşi .de costişă de deal drept ce să numeşte acum Dubna. Şi. de acolo am purces peste vale* şi ne-am suit în deal în Dubna Veche, şi acolo este movilă, şi în movilă este fundul hotar, vechiu,..şi de acolo tot la vale până la iaz, şi acei iaz. este, pe locul. Stoi-canilor. Şi de acolo am purces la deal. păr la trei movile ce sânt de-asupra Soloneţului, ce să hotărăşte cu Cirepcăul, şi am găsit de movilă hotar vechiu scos, şi de-acolo am purces la .vale la So-loneţ,. şi s’au găsit hotar vechiu peste Soloneţ de costişă:-Şi-,de-acolo la vale mergi pişti doaâ vâlcele. Şi -de-acolo să pogoară la vali,'la drumul Sorocii, într’un iaz, la capul Stâncuţei. Şi de-acolo să sui la deal la un hotar care să hotărăşte cu moşia Golii. Şi de-acolo am mers la izvoară ce sânt pe vale, ce să chiamă Cireş-novăţul. Şi de-acolo am purces la deal de-asupra Racovăţului, 'şi acolo eşti hotar vechiu, fundul. Şi di la acel hotar eşti lespedj de-asupra Racovăţului, di sămn veşnic, cu îngrădituri de pământ. Şi de-acolo purcedi dealu în sus în drumul Sorocii până în Fân-tânele. Şi de-acolo purcede tot muchia în sus pără la obărşire văii Stoicanilor, şi în fundul văii este hotar vechi. Şi aceasta este tot hotarul moşii Stoicanilor, după cum arată ac& scrisoare mai sus arătată.	L. 7275, Avg. 1.
Vasile... nu să înţelege porecla (sic).
Ursachi... nu să înţelege porecla.
Pavăl biv căpt.
Eu Maftei star., martor.
Eu loniţă Lazăr, martor.
Eu Cârste sân popii, martor.
Eu Toader sân popa, martor.
Eu Grigoraş sân Mihalache, martor.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabelie
8t
Eu llieş- sân vornic Ioan, martor.
Eu Maxâm vornic ot Stoicani, martor.
Eu... martor.
Eu, Panfil, martor.
Din luminata porunca Mării Săli lui Vodă am rânduit pe aceşti hotărnici de mai sus arătaţi şi, după cum adeverează această ho-tarnică, după cum au hotărît şi ei, am hotărît şi eu.
Enache Leonajd Stolnic.
1767, Avgust 13.
De la isprăvnicie Sorocăi.
întocma fiind aceasta copie cu cea adevărată hotarnică, ce s’au posleduit din cuvânt în cuvânt, s’au încredinţat şi de cătră isprăvnicie.	1811, Apr. 30.
(iscălitură.)	(iscălitură.)
8.
Adică eu Mihalachi Liahu din satul Prodăneşti dat-am mărturie me la mâna lui Grigoraş Prodan din satul Cerlina, precum să să ştie (ă sânt 50 şi mai bine de ani de când au fost pricină întrfe răzăşi pentru moşie Stoicani, şi, scoţând unii din răzăşi carte de blăstăm la împărţitul dijmei, şi cine a săruta carte de blăstăm, să fie bun moştean în moşie Stoicani, iar, nesărutând carte de blăstăm, să fi lipsit din moşie, şi, fiindcă eu sânt om bătrân şi răzăş într’ace moşie Stoicanii, ş’atunce când s’au făcut ace carte de blăstăm la împărţitul dijmei, am fost şi eu de faţă, din-preună cu tatăl mi&u, şi am văzut cu ochii mei cini au mersu de au sărutat carte de blăstăm: întăiu Oligoraş, apoi Mihăiasă, apoi Niculiţă nipot Savii, apoi Toader Mihalache, şi au mai mersu şi alţi răzăşi, şi pe urmă au mersu şi Prodan de au sărutat carte de blăstăm, şi au luat şi el dijmă dinpreună cu noi şi cu alţi răzăşi din moşie Stoicanii, şi eu, după cum am văzut cu ochii mei, fiind de faţă, aşa mărturisăsc cu sufletu mieu înainte lui Dumnăzău şi înainte giudecăţii. Iar, de nu sa ţâne mărturie me în samă, eu oi merge şi înainte giudecăţii de oi mărturisi. Şi la această mărturie a me s’au tâmplat şi alţi oameni cari mai gios s’au iscălit. Şi eu, pentru mai adevărata credinţă, neştiind carte, mi-am pus numele şi degetul.
1774r Sept. 22.
Eu, Mihalachi Liahu, martur.
6
www.dacoromanica.ro
82
Visarion, episcopul Hotitiului
Eu Neculai Leucă din satul Chipeşca m’am tâmplat fată, ci sânt răzăş de Stoicani.
Eu Grigoraş sân Neculai Leucă m’am tâmplat la mărturie a-ceasta.
Şi eu Dumitraşcu Meleghi am scrisu cu zisa lui Mihalachi Liahu.
9.
Noi Grigorie Alexandru Ghica Voevoda bojiu milostiu gospodar zemli moldavscoi credincios boeriului nostru dum. Leonard biv Vel Căminariu, ispravnic de Ţinutul Sorocii. Iţi facem ştire dum. că Domniei Mele au jăluit acest preot Matei 1 Ştefan Sava i Grigoraş Prodan..., răzăşi de moşie Stoicanii ot Soroca, zicând numiţii jăluitori că ace moşie Stoicanii este dreaptă a lor hotărîtă din giur împregiur, şi acum unii din răzăşi ce au moşie acolo le-au împresurat moşia din giur împregiur, le-au strămutat hotarăle lor cele vechi, şi, acum, cerând dreptate, iată că scriem dum. să rânduiţi nişte mazâli de-acolo sau căpitani, pe cine’i socoti dum. şi pe cine o cere jăluitorul, şi să margă acolo la ace moşie şi să strângă pe toţi răzăşii şi megieşii locului de-acolo, şi întăi să facă cercetare la stare locului, şi, de să va dovedi că au trecut peste hotarăle vechi şi au strâmtat moşia jăluitorilor, să îndreptaţi, neîngă-duind a trece cât de puţin hotarăle vechi a moşiei numiţilor jăluitori, şi să le daţi mărturie după cum... la mână, ca să-şi stăpâniască moşie pe hotarăle vechi. Şi, de a fi trebuinţă pe undeva a să pune pietre hotară, să puneţi să să îndrepteze pricina. De nu s’au odihnit vre-o parte acolo cu hotărîtura ce să face, să li se de zi de soroc cu mărturie să vie la Divan. Aceasta scriem.
Let. 1775, Iun. 5.
(Pecete domnească octogonală,
verticală, cu tuş roş, anul 1704.)
Pro?. Vel Logof.
10.
Noi Grigorie Alecsandru Ghica Vvod bojţiiu] mil[o]st[iiu] g[os]po-dar zemli moldavscoi. Credincioşi boieri Domniei Mele dum. Dumi-trache Maimaroglu biv Vel Armaş i lordachi Milo biv Vel Post., ispravnici de Ţân. Sorocii, vă facem ştire că Domniei Mele a jăluit Grigoraş Prodan căpt. din Cerlina ot Soroca, arătând că ari o
www.dacoromanica.ro
Documente basarabeuc
83
moşie de Ţân. Sorocii, anume Stoicanii, şi cu strâmbătate i se împresoară de cătră moşănii împregiuraşi lor şi de cătră moşia ce are danie acolo a mănăstirei Goliei într’acel hotar. Pentru care scriem dunis. fsă vă ascultaţi unul din dum. şi împreună cu 2 mazilii oameni de ispravă să mergeţi la numita moşie şi, strângând pi toţi răzăşii şi împregiuraşii, să cercetaţi toate scrisorile, şi aşa, pe arătarea scrisorilor şi mărturia a oameni bătrâni, să alegeţi şi să hotărîţi rnoşăia jăluitoriului osâbit de cătră alţi răzăşi şi împregiuraşi, stâlpindu-o şi cu pietri hotară; să daţi şi mărturie hotar-nică în semne iscălită dum. şi de toţi răzăşii şi împregiuraşii câţi se vor tâmpla la hotărătură. Iar, când vre-o parte nu s’ar odihni cu alegire şi hotărîre ce veţi face acolo, să le daţi zi de soroc şi cu mărturia dum., scriindu-ne toată pricina pe largu, să vii la Divanul Domniei Mele. Aceasta scriem.
1775, Iun. 5.
(Sigiliul domnesc oval, vertical, cu tuş roş.)
Procit Vel Log.
11.
Io Grigorie Alecsandru Ghica Voevod b[o]j[iiu] milostţiiu] gospodar z[em]l[i] moldavscoi. Credincioşi boerii Domniei Mele dm. Di-mitrache Maimaroglu biv Vel Armaş i Iordache Milo biv Vel Post., ispravnicii de Ţânut Sorocei. Vă facem ştire că Domniei Mele au jăluit Grigoraş Prodan căpt. ot Soroca, arătând că are o moşie în Ţân. Sorocei, anume Stoicani, şi oamenii de acolo s’ar fi sculat în toţi anii, şi ar fi cosând iarba de pe moşie sa, nu îi întreabă, pentru care cerşând dreptu, scriem dmv. să cercetaţi, şi numitul jâluitor să fie volnic a-şi stăpâni dreaptă moşia sa, şi făr de ştirea lui şi făr de învoială nimeni să nu-i cosască iarba de pe moşie în tărie, şi cu dreptatea sa să-l odihniţi, ca să nu mai jâluiască. Iar, de ar ave cineva mai mult a răspunde cu drese şi scrisori ce ar fi având, să vie la Divan. Aceasta scriem.
1775, Iun. 6.
(Sigiliul domnesc oval cu tuş roş.)
Procit Vel. Log.
12.
Din luminată poroncă pre-înălţatului Domnului nostru Măria Sa Grigorie Alexandru Dica (sic) Voevod am fostu orânduiţi ca sa
www.dacoromanica.ro
84
Visarion, episcopul Hotinului
mergem să hotărîm moşie Stoicani ot Ţăn. Sorocii. Deci, mergând la numita moşie, am strâns oameni bătrâni împregiuraşi, carii au ştiut hotarâli aceştii moşii Stoicani, anume vornicul Mihalache Perciun ot Pripiceni şi vornicul Vasâli ot Cirişnovăt şi vornicul Petre ot Solonet şi Ştefan Chirtoacă ot tam şi Ursul ot tam şi Postolachi ot tam şi Temircan ot tam şi vornicul Mitrofan ot Racovăţ şi Statie căpt. de Căzaci ot tam, fiind de faţă toţi răzaşii de Stoicani, Grigoraş Prodan şi preutul Maftei şi cu alţi răzăşi ai lor, au mărsu întăi la piatră ce este cornu moşiei Cirişnovăţului şi Stoicanilor, ce este lângă drumul al acelui unde vine drumul de la Pripiceni şi mergi Ia Stoiani de-asupra Câşlei. Si de-acole am purces în gios alăture cu moşia Pripiceni spre ameazăzi de-a lungul moşiei Stoicanii şi peste o vâlce întriun piscu s’au găsât hotar vechi a Pripicenilor. Şi de-acole pişti vale iazurilor pin coada unui iaz mare unde sântu şi nişte lozâi, şi la deal costişa pen ponoară, şi în zarea dealului s’au găsât hotar vechiu a Pripicenilor. ’ Si de-acole tot în gios dealul până în drumul ce vine pe zare dialului lângă drum, în spre Răsărit, s’au găsât hotar vechi a Pripicenilor. Şi de-acole drumul în gios pentr’o piatră ce este tăetă într’o mo-viliţă, lângă drum din spre Răsărit, şi de acole la vale drumul până în capul dialului, între vale iazurilor şi între vale Ocniţei, în capul dealului, s’au găsât hotar vechiu fundu a Pripicenilor şi a Stoicanilor. Şi de-acole au rămas Pripicenii; şi ne-am întorsu alăture cu moşia Ciripcaului pe curmezâşul moşiei Stoicani şi piste vale iazurilor spre Răsărit la deal, piste ponoară, şi în zare, de-asupra unui şanţ de-asupra ponoaralor, s’au găsât hotar scos a Cirip-căului, şi l-am pus. Şi de-acole dreptu în deal tot spre Răsărit la moşia din mijloc am pus hotar în vârful movilei. Şi de-acole dreptu la vale spre Răsărit pe din sus de satul Soloneţul, şi piste pârâul din spre Răsărit s’au găsit o piatră, hotar vechi, fundu moşiei a Ciripcăului, care au mărturisit Timircan i braţ lui i Postolachi Ursu din Soloneţi precum stăpânire Stoicanilor până ’ntr’ace piatră au apucat. Şi de-acole rămâne Ciripcău şi purcede alăture cu moşia Ciorniţăi şi de-acolo matca văii Soloneţului la vale şi în capul piscului din spre Răsărit s’au pus hotar. Şi de-acole tot matca văii Soloneţului spre Nistru, şi piste troian matca văii, şi piste drumul Sorocii până într’un piscu ce este lângă Stăncuţa, şi lângă drumul ce merge la Vorâncău, s’au pus doâ pietre hotar: unul caută vale Soloneţului la deal spre Miazăzi, fundul moşiei Stoicani, şi unul
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
85
caută în sus podişul pe lungul moşiei Stoicanilor, alature cu moşia Vorâncăului. Şi de-acole podişul în sus până la o piatră ce s’au găsit hotar vechi a Stoicanilor, pe podiş lângă o vâlce. Şi de-acole piste vîlce tot podişul în sus şi la deal, alăture cu izvoarăle cele mari, pe din gios. Şi, cât pentru izvoară, mărturisăsc Radul Bogdan mazîl precum, înainte răscolire făcându-să iarăşi cercetare aceştii moşii, au văzut hotarnica veche a răzăşilor de Stoicani, în care arată că cuprinde izvoarele cele mari. Care hotarnica în vremea turburării s’au prăpădit, şi după mărturia acestui numit mazâl au ramas izvoarăle să fie de Stoicani. Şi de la izvoară am mărsu drept în deal, şi în zare dealului am pus hotarul într’o beşicuţă de movilă, şi de-acolo am luat podişul la vale alăture cu o vâlce din spre Meazăzi alăture cu moşia Vorâncăului, şi pîste vale Cirişno-văţului în costişa di spre Răsărit s’au găsit hotar vechi, din gios de odae lui Prodan, pus de Donici, a moşiei Racovăţului; şi am pus hotar lângă acel vechi, fundul moşiei a Stoicanilor, şi de-acolo rămâne moşia Vorâncăului. Şi am luat în sus alăture de moşia Racovăţului piste gura văii Hermeneucăi şi la deal în sus până unde vine drumul de Ia Racovăţ, şi merge spre Stoicani în zare lângă drum s’au pus hotar. Şi de-acole tot în sus costişa pen fundul vâlcelii drept în deal s’au găsît hotar vechi a Racovăţului. Şi de-acole tot în sus peste pârleuce până la noi fântâni, şi de-acole să întoarce moşia în gios, troianul, până Ia drumul ce vine de la Pripiceni şi merge la Vasilcău, ce trece piste Troian, s’au găsât hotar vechi a Cirişnovăţului de-asupra pe troian. Şi de-acole drumul Pripicenilor alăture cu moşia Cirişnovăţului, şi la vale în capul piscului, lângă iazul cel mare drept peste gura văii Calugăriascăi s’au găsât hotar vechi a Cirişnovăţului. Şi de-acolo peste vale Cirişnovăţului pen coada iazului de la drumul Pripicenilor în sus spre Apus, până în zarea dealului, piste drumul Alacilui de-asupra Câşlei, unde s’au găsît hotar vechi a Cirişnovăţului şi a Stoicanilor, de unde am purces întăi. Şi cu aceste sămne şi hotară am încungiurat moşie Stoicanii de giur înpregiur.	1775, Oct. 2.
(Două iscălituri.)
13.
Copie asemine de pe carte di giudecată întocma; leat 1818, Ghenari 16.
Facem ştire ca din luminata porunca pre-înălţatului Domnului
www.dacoromanica.ro
86
Visarlon, episcopul Hotinulul
nostru Maria Sa Grigorie Ioan Voevod s’au giudecat de fata înaintea noastră Ioniţa Chişca, niazâl ot Hîrlău, şi Ioniţă cupeţ ot Mo-vilau cu preotul Constantin din Leţcani ot Cârligătura şi cu Ştefan Rughi, răzaş din Samoleuca ot Soroca, pentru moşia Samoleuca Mare şi Samoleuca Mică, de la Ţinutul Sorocii, care pricină cer-cetându-sa pre amăruntul după toate răspunsurile lor şi scrisorile ce Ii s’au cetit Ia amândouă părţile, într’acest chip s’au aflat.
Ioniţa Chişca, nepot căpitanului] Ştefan, şi Ioniţă cupeţ, ginere căpitanului] Ştefan, au răspuns că au moşie de baştenă în Samo-leuca Mica şi în Samoleuca Mare, din bătrâni baştină, arătând şi stăpânirea cu cărţi gospod, de 29 ani, şi că au stăpânit moşia şi părinţii lor şi ei pără acu tot cu păci, iară acum preotul Constantin şi cu Ştefan Rughi, cu răzăşii lor, vor să scoată din moşie cu desila, încă şi dijmă din pânea lor ce au avut-o pe moşie de astă toamnă. Deci preutul Constantin şi Ştefan Rughi, fiind răspunzători din parte tuturor răzaşilor, s’au întrebat cu ce dovadă are să-i scoată din moşie pe Ioniţă Chişcă şi pe Ioniţă cupeţ, de vreme că moşii şi părinţii lor au trăit tot avalma şi au stăpânit cu toţi bătrânii ce au avut. Şi la aceasta au răspuns preotul Constantin că el au fost în Ţara Muntenească şi nu de mult au venit cu scrisorile, şi, fiindcă el cu neamul, cu răzăşii lor, să trage din bătrânul Prodan Bejan, bătrân lui Ioniţă Chişcă şi a lui Ioniţă cupeţ, să află vândută cu zapis la bătrânul lor Prodan, arătând şi za-pisul din veleat 7175, întru care scrie că... ş’au vândut parte de moşie lui Prodan. Şi Ştefan Rughi încă au arătat o mărturisire fără veleat de la un Toiniţă Rusanovschi ce arată bătrâna moşie. Dar zapisul, văzându-să hârtia ei veche şi slovele nouă şi scrisa tot cu o slovă fără de nicio iscălitură încredinţată, ci numai pusă numele şi degitile, şi fiind prepus asupra zapisului să nu fie făcut cu vre-un vicleşug, după mărturisirea aceia a lui Tomiţă ce arată bătrânul, s’au mai întrebat pe preutul Constantin acest zapis cînd ei şi... părinţii lor moşiile, de era adevărat, şi au răspuns preotul că de trei ani le-au găsit la o Safta femeia lui Stamati Zeorbaci şi le-au luat împreună cu alte scrisori, şi răspunsul preu-tului, fiindcă el întaiu au fost cu scrisorile în Ţara Muntenească, al doilea că le-au luat de la ace Safta femeia lui Stamati, una după alta, nu s’au potrivit, şi zapisul, văzând că samănă hârtia a fi afumata, şi mărturisirea aceia a lui Tomiţă ce o arată Ştefan Rughi nefiind nicio încredinţare, s’au temut asupra ci a fi adevărat, au
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
87
socotit preutul Constantin să meargă la Preosfintia Sa părintele Mitropolitul să primască blăstăm cum că nu ştie nici,un fel de meşterşug asupra zapisului, şi Ştefan Rughi să giure în biserică pentru o mărturisire care o rânduit dum. cu ponturi. Şi, ducându-i Vornicii de Poartă la.acest giurământ, văzând şi mărturia ce au dat Vornicii, în care s’au iscălit şi preutul Constantin şi Ştefan Rughik şi fiind şi de faţă, au răspuns că n’au putut să primască blăstăm, nici să giure. Şi, dovedindu-se zapisul rău încurcat şi mărturisirea, s’au luat din mâna lor şi s’au dat în mâna lui Ioniţă Chişcă şi a lui Ioniţă cupeţ, şi, dovedindu-să prin cât s’au arătat mai sus, aşa am socotit că eşti cu caii şi cu dreptati, şi am giudecat Ioniţă Chişcă şi cu Ioniţă cupeţ ce este din căpt. Ştefan prin scrisorile ce au şi cumpărătura, să-şi stăpâniască moşia în Samoleuca Mare şi în Samoleuca Mică, după cum au stăpânit pe bătrâni după iz-vodul bătrânilor ce au răspuns că eşti a lui Prodan, şi dijmă să-şi ei fieştecare pe cât va avea moşie să-şi ei parte, să nu fii pricină între dînşii. Iară, cât pentru câtă dijmă vor fi luat oricare răzăşi din pânia lui Ioniţă Chişcă şi a lui Ioniţă cupeţ, deplin să li împlinească. Şi un Ion Rughi vornicelu de acolo din Samoleuca după zapisul lui să facă moara, să o dei gata lui Ioniţă cupeţ, să o sta-pâniască doi ani precum s’au apucat înaintea ispravnicului prin zapis, să iei sfârşit toate pricinile.
7284 (1776), Apr. 22.
(Şi trei iscălituri ale veliţilor boieri.)
Şi eu am scris această copie de pe c£ adevărată, şi am iscălit;
Toader Sârbul, mazâl din Rughi.
14.
Noi Qrigore Alexandru Ghica Voevod, bojiiu mil[o]s[tiiu] gos-p[o]d[ar] zemli moldavscoi. Dat-am carte Domnii Mele cuvios rugătorului nostru Sfinţii Săli Hrisantu, egumen de la monăstire Pobrata, să aibă a stăpâni moşia moriăstiri Dobruşa ot Soroca, după scrisori şi hotarnică, şi pe cine-ş va triimite omul mănăstirii purtător de grijă asupra moşii, voinic să fie a lua venitul moşiei, adecă din fântâna din Caragini, şi în gios pe la fântâna Cozmii, din matca unei văi ce să zice acmu Leurda, după hotarnică din let 7237, Sept. 1, de la Logof. Miron Donici, di pi tot hotarul moşii, pe sămnile hotarnice, de pe tot locul numitei moşii să aiba vechilul egumen a lua tot venitul din toate după obicei, şi nimene sa nu
www.dacoromanica.ro
88
Visaflon, episcopul Hotinulul
stfe împotriva cărţii Domnii Mele. Pentru care poruncim Domnia Me dumV., ispravnici de Ţânt., de s’ar arăta vre unii împotrivitori a nu-ş da venitul moşii, să-i supui ca să urmeze după curii poruncim mai sus, împlinind şi venitul pănă la cel puţin. Iar, având Cineva mai mult a răspunde, să vie ca să ste fată, să răspundă la DiVan cu egumenul de Probata. Aceasta pohmcim.
1776, Iuli 17.
Procit Vel Logofăt.
Această copie s’au scos de cătră mine de pe original, şi, fiind întocmai, am îhcredinţat.
Filimon, dechiu mănăst. Sf. Mormînt.
1814, Iulie 23.
15.
Noi Constantin Dimitrii Muruz Voevoda boj[iiu] mil[o]st]iiu] gospodar] zemli moldavscoi. Credincioşi boieri domniei Mele dum. Costache Carage biv Vel Comis i dum. Andrei Donici biv Vel Pit., isprav[nici] din Ţânut Sorocii, să face ştire dumv. că, prin jaloba ce-au dat Domniei Mele rugătorii noştri părinţii călugări de la mănăstirea Qolia din Eş, au aratat cum că această sfântă mănăstire la Ţân. Sorocii are o moşie anume Stoicanii de la Vornicău, şi, fiind împresurată de cătră unii din răzăşii împregiuraşi, au cerut dreptate ca, după scrisuri ce are mănăstirea, să li hotărască şi să li îndrepteze moşia. Deci scriim dum., de nu-ti pute a merge, să rânduiţi din partea dumvs. pe cini veţi socoti din mazâlii acelu Ţân. ca să tnargă la stare acei moşii, şi, strângând la stare locului pe toţi răzăşii şi alţii împregiuraşi, după scrisori încredinţate ce vor fi atât la răzăşii împregiuraşi, cum şi la vechilul mănăstirei, cercetând cu amăruntul, după cum vor cunoaşte a fi drept, să hotărască numita moşie Stoicani şi să o îndrepteze (de va fi aVând împresurare) şi, stâlpindu-o cu pietre hotară, după hotărâtura ce-or face, să de la vechilul mănăstirei şi mărturie hotarnică, întru care să fie iscăliţi şi dum., ca, pe urmă, cercetându-să hotarnica de dum. Vel Logofăt, de va fi cu dreptate, să se facă mănăstirei şi mărturie domnească pentru stăpânire moşiei. Iar, când vre unii din răzaşi nu vor fi odihniţi cu hotărîtura ce-or faci, să li puneţi zi de soroc ca cu scrisori ce vor ave şi cu mărturiile dum. să vie la Divan. Aceasta scriem.	1778, Ghen. 24.
(Pecete domnească mică de tuş roş.)
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
,89
16.
Suret de pe zapis de danie sârbăsc din let 7118 (1610), Mai 2.
Adecă eu Ileana Mihăileasa, fata Stoicâi din Stoicani, mărturisăsc cu această scrisoare a me, de nime silită, nici asuprită, ci de a me bună voie m’am sculat şi am dat toată partea me de ocină din satul Stoicanii cu tot venitul şi cu iaz şi cu loc de moara cum să va alege parte me din... fie supt ascultare... noastre mănăstiri unde eşti hramul Sfântului şi făcătorului de minuni părintelui ierarhului Nicolae, ce eşti la Soroca, şi să aibă supt ascultare sfintei mănăstiri Vatoped din laş. Deci să fie acel loc de ocină de mai sus scris supt ascultare şi supunere, cu tot venitul, pentru sufletul părintelui nostru Stoica şi a maicii noastre, şi pentru sufletul nostru. Deci de acum înainte nimene din feciorii noştri gau din neamul nostru să nu aibă a să ispiti ca s£ strâce a noastră danie. Şi să fie închinat acel loc împreună eu mănăstirea noastră. Iar care s’ar scula din feciorii noştri ca să strice sau să ia acel loc de ocină de la sfânta mănăstire, sa n’aibă răspuns drept la st[raşniculj judeţ a lui Hr(istos]... oameni buni Huzei şoltuzul şi 12 pârgari şi loan biv vameş şi Anton şi Macri şi alţii oameni buni. Şi pentru mai mare tărie eu, Onciul, feciorul Mihăjlesei, însuşi cu a me mână am scris acest adevărat zapis, ca să să ştie.
Scris în Soroca, în anul 7118, Mai 2.
S’au tălmăcit de Gheorghe Evloghi dascăl.
1776, Ghen. 25.
17.
Io Constandin Dimitrie Moruzi milostiu bojieiu gospodar zemli moldavscoi. Boerii Domniei Mele dum. Ştefan Ţintilă biv Vel Capt. i dum. Constandin Buzne biv vtorii armaş, ispravnici de Ţinut Sorocii, sănătate. Să faci ştire dum. că Domnii Mele au dat jalobă Maria, fămei săracă, ce au ţinut-o Ioniţă Munteanu mazilu, din satul Ru-ghii, în care sat sânt călăraşi, arătând cum că de la o vreme încoace o trag călăraşii şi pi dânsa ca să le de om de islujbă şi sa le dei agiutor şi la poclon, după cum pe largu veţi înţălegi din răvaş de jalobă ce au dat la Domnie Me. Pentru care scriem dum[ne]v[oastră] să cercetaţi, şi, de va fi fost bărbatu ei mazil şi a fi purtat dajde, să daţi poroncă călăraşilor să nu o supere, iar, fiind pricina în alt chip, să o odihniţi cu dreptatea ce i s’a căde, ca să nu mai jăluiască. Aceasta scriem.	1780, Iun. 12.
www.dacoromanica.ro
90
Visarion, episcopul Hotinului
18.
Noi Alexandru Constantin Vvda bojieiu milost[iiu] g[os]p[o]dar zemli moldavscoi. Cinst. credincioşi boerii Domniei Mele dum. To-diraşco Balş biv Vel—, isprav(nic) de Ţin. Sorocii, i boieriul nostru Vasali Carp biv Vel Şat., i Constandin Buzne biv Vel Armaş i Ştefan Ciogole Vornic de Poartă, vi se face ştire că Domniei Mele ne-au arătat al nostru cinst. credincios dumnelui Ianachi Cantacuzino Vel Vist. precum la Ţân. Sorocăi ar fi având o parte din moşia Stoicani, danie de la un Vlasie sin Stahie şi cu fiul lui, cum şi altă parte, tot în moşie aceasta, cumpărătură tot de la neamul acesta, după cum pre larg adiveriază zapisăle acestora, di pi care zapise sco-ţindu-să acum copie asămine şi încredinţându-să cu iscălitura dum. Vel Logof., vi s’au triimis şi, cerşându dum. Vist. Ianachi, ca să i să hotărască şi să să aleagă părţili dumisali dintre celelanti părţi aii razăşilor pe undi să vor adeveri după dreptate din vechi drepte hotarăle lor, iată din porunca Domniei Mele orânduindu-vă vă po-roncesc ca, mergând la starea locului aceştii moşii, întăi să faceţi ştire tuturor celoralalţi răzăşi care mai au părţi în moşia aceasta, cum şi acelora care să răzăşesc tot cu moşie Stoicanii, ca, ori însuşi de vor voi ca să vie sau să-şi trimată vichili răspunzători pentru toate pricinele, unde, fiind de faţă şi vechilii dumisali Vist. Ianachi cu scrisori ce va fi având, şi strângând de faţă pe toţi ră-zăşii şi împregiuraşii, întăi să faceţi cu amărunt cercetare scrisorilor ce vor fi la fiştecare parte, şi, după arătarea scrisorilor şi mărturiilor razăşilor i a împregiuraşilor şi altor dovezi încredinţate ce vor fi având oamenii vrednici de credinţă în frica lui Dumnezeu, după a lor dreaptă ştiinţă, vor arăta sămnele şi hotarăle vechi a moşiei Stoicani, pentru câtă parte să va alege în partea dum. Vist. Ianachi, alegându-o în margine moşiei Stoicanilor di spre parte moşiei dum. Vist. Ciorniţa, şi, hotărându-o, sa o şi stâlpiţi cu pietre hotară, atât danie, cât şi cumpărătura a dum. Vist. Ianachi, cât şi toate părţile celoralanţi răzăşi, câţi vor fi având părţi în moşie aceasta Stoicanii. După care alegere şi hotărîtură ce veţi face, să daţi şi mărturie hotarnică la mâna vechilului dum. Vist. Ianachi, întru cari mărturie să arătaţi atât suma stânjenitor în lungu şi în curmeziş i pietri hotară pi la ce locuri s’au pus, deosebind osabit toate părţile a fieştecărue răzăş, aratând anume şi cu ce moşie să hotărăşte împregiur, şi, iscălindu-vă în mărturie hotarnică, apoi să se iscăliască şi toţi răzăşii i impregiuraşii ci să vor fi megieşindu
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
91
cu aceasta moşie, care vor fi faţa la liotarît, ca, aducându-sa mărturie aceia aice, sa va cerceta şi de dum. Vel Log., şi, de va fi făcuta pe orânduială şi cu dreptate, i să va face dum. Vist. Iana-chi şi întăritură de la Domnie Me pe aceli părţi drepte a dumnelui şi, după hotărîtura ce veţi faci, de nu să vor odihni vre unii diu răzăşi sau împregiuraşi, să li arătaţi pentru ca sa vie faţă la Divanul Domniei Mele şi aice să va cerceta hotarîtura ce aţi făcut. Şi, cându să va cunoaşte urmare în frica Iui Dumnezeu şi după dreptate, să va întări şi cu întăritură gospod. Iar, cându se va cunoaşte că, sau pentru interesul dumvs., dipărtând datoria ce vi sa cade ca să păziţi, n’aţi urmat după dreptate, să vor orândui alţi hotărnici, fiindcă Domnie Me voim ca sa sa păzască dreptate întocma catră toţi şi nestrămutată. Aceasta poroncim.
1784, Iunie 2.
(Pecetea domnească rotunda cu tuş roş, anul 1782.).
Procit Vel Log.
19.
Noi Alecsandru loan Mavrocordat Voevod bojieiu milost|iiu[ gospodar z[emli] moldavscoi. Credincioşi boiarii Domniei Mele dum. Dimitrache Maimaroglu biv Vel Armaş i Grigoraş biv staroste, ispravnici de Ţânutul Sorocăi, sănătate, i boeriul nostru Costandin Buzne biv Vel Armaş. Se face ştire că Domniei Mele ne-au arătat al nostru cinstit şi credincios boiar dumnelui Ianachi Cantacuzino biv Vel Vist. precum în hotarul moşiei Stoicanii de la Ţânutul Sorocăi are câteva părţi de moşie cumpăraturi cu zapise de la unii din răzăşi, şi care părţi, după zapisele ce are, au cerut dum. Vist. să i se aleagă de cătră părţile razăşilor de acolo. Deci iată ca vă scriem sa aduceţi faţa pe răzăşii Stoicani, unde, fiind şi vechilul dum. Vist., fieşcare parte cu scrisorile lor, să faceţi întaiu cu amănunt cercetare, atât scrisorilor ce va arata vechilul dum. Vist., cum şi scrisorilor ce vor fi la răzăşi. Şi, când, după cercetare ce veţi face, să va dovedi că cumpărăturile dum. Vist. sânt bune şi zapisale încredinţate, atunce, de nu veţi pute a merge dum. isfpravniciij, având alte porunci şi trebi a Ţânutului, veţi rândui din mazalii a celui Ţânut pe cine veţi socoti a fi oameni vrednici şi cu ştiinţă la hotarît, ca, împreună cu Armaşul Constandin Buzne, să niarga la stare moşiei Stoicanii, unde, fiind
www.dacoromanica.ro
92
Visarion, episcopul fiotinului
faţa atât vechilul dum. Vist., cum şi toţi răzăşii i alţi împregiuraşi după zapise încredinţate ce vor fi, părţile de cumpărătură ce vor fi drepte a dum. Vist., măsurându-le in stânjeni după rânduială şi alegându-le de-o parte de cătră părţile razăşilor, să le stâlpască cu pietre hotară, atât di spre părţile răzăşilor de Stoicani, ce vor fi nevânduţi la dum. Vist., cum şi pe la alte locuri ce va fi trebuinţă. Şi să de dum. Vist, mărturie hotarnică în sămne şi stânjeni, iscălită, atât de Armaşul Buzne i de rânduiţii acei mazili, cum şi de toţi răzăşii şi alţi împregiuraşi ce să vor tâmpla faţă la hotă-rît. Care mărturie cercetându-o, de va fi făcută pe rânduială şi cu priimire tuturor răzăşilor, să o adeveriţi şi cu a dum. iscălitură. Iar, când la hotărît va naşte pricină şi ori vre unii din răzăşi sau vechilul dum. Vist. nu să va odihni cu hotărîtura ce vor face, atunce cu pietre hotară să nu stâlpască, ci să daţi mărturie cu arătare pricinii pre larg la care parte să va căde, şi cu zi de soroc să vie la Divan. Aceasta scriem.
1785,	Mai 20.
(Pecete domnească de mărime mijlocie ovală vertical, cu tuş roş.)
Proe. Vel Log.
(Pe V°:) Carte gosp. cătră ispravnicia de Ţiu. Sorocăi pentru moşie Stoicanii.
20.
înştiinţare facem că dnpa luminată carte pre-înalţatului nostru Domn Alexandru Ioan Mavrocordat Voevod, ce au adus Toader vechilul dumisale Păh. Iordache Costache, ci scrie catră dumnealui Banul Gheorghe Beldiman i cătră dum. starostele Grigoraş, ispravnici de Ţant. Sorocăi, scriindu ca să margă însăşi dumnealor la moşia Racovăţului i Stoicani şi să cerceteze pricina între vechilul dumisali Păh. Iordache şi între Prodan, zăcându că acest Gligoraş Prodan ar fi împresurându moşia Racovăţul, şi niputând însăş dumnealor să margă la numitili moşii ne-au rânduit pe noi, care, după poruncă mărgându noi la numitili moşii di mai sus, am marsu la faţa locuiţii, unde au arătat vechilul dumisali Păh. Iordache Costache că i să împresoară moşia Racovaţul de cătră Grigoraş Prodan. Şi, fiindu di faţă vechilul dumisali Păh. şi toţi oamenii bătrâni din Racovăţ ca să mărturisască pe undi au hotărît dumnealui Păh. moşia Racovăţul, anumi Lupul Zabulica i Mitrofan Diribleancă i Ionel i Ursul ciobotar, împreună şi alţi oameni: Petre Vornicul
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
93
Axânte, şi, cercetându noi întâi pietrili hotară la capătul moşiei Racovăţulu din spre Stoicani, ani niărsu cu toţi, acei marturi ci i-au arătat vechilul dumisali Păh., cari marturi pi undi s’au stăpânit moşia Racovăţu şi pe undi au mărsu şi hotărnicii cându s’au hotărît moşia Racovăţu, şi, mergându noi la o piatră hotar vechi ce este lângă un lac, scoţându vechilul dumisali Păh. şi h6tarnica ci este a moşiei Racovăţu, am cercetat şi am găsit acel hotar bun, zicându şi toţi martorii di mai sUs că acel hotar eşti bhn şi pân’ acolo au şi stăpânit. Şi din hotarul acesta am mărsu costişa la vale din spri Ameazăzi pân’ într’un hotar ci s’au pus mai în urmă, cându au hotărît Grigoraş Prodan mazâl moşia sa Stoicani, care hotar s’au cunoscut că este oareşce puţin întrat în moşia Racovăţul, şi, vrând noi ca să-l îndreptăm, nu s’au priimit nici o parte, nici alta, şi l-am lăsat iarăşi la locul lui. Ş’am mărSu tot costişa di spre Ameazăzi asupra linei vâlcele ce să niitneşte Hăr-măneauca, după arătare hotărnici, şi, trecându peste vălCeatia Hăr-măneucii can în piscu din gios di vălce, iar am găsit hotar vechi, ci eşti de-asupra unei stâncuţi di piatră, în costişa văii Cerişnovă-ţului, după cum îl arată şi hotarnica, şi aice, la această piatră hotar, întrebându-i pi toţi acei martori di au fost hotar vechi, au răspuns Lupu Zabulică că au fost hotar vechi pi acest piscu, dar i-au părut că ar fi fost îngropat mai la vale aproape de stâncuţă, iară Grigoraş Prodan, ştiindu pricina când s’au pus acel hotar, au început hotărnicii să sape să îngroape hotaftil, şi, dându piste hişte zgură, au lăsat ace groapă şi au Săpat alăturea cu aceiâ din gios altă groapă, şi au pus hotarul. Care văzându noi *că prici-nueşte acel Lupul Zabulică, zicând că ar fi fost hotaru tnailaVale, {l-am] sălit să gîure şi, de va giUra că au fost hotarul mai la Vale, atunce să rămâe precum că l-ar fi scos Grigoraş Prodan şi l-ar fi mutat unde să află acu. Şi, nevrându acestu luchi Zabulică să giure, ştiindu şi el de acea groapă, au zis că, de vrfcmi că este grbâpă lângă hotar, tot acesta-i hotarul, şi s’âu dat toţi martorii înapoi, văzându că toati sămnile şi hotarele sânt adevărate, după cum li adevereşte singură hotarnica dumisali Păh. Iordache Costache. Care s’au cunoscut şi de noi ca fără dreptati îl supără pe Grigoraş Prodanu, fiindcă Grigoraş Prddan nici la un loc hu trece piste hotarăle moşii Racovăţu, care nici vechilul dumisali Păh., nici martorii ce au avut n’au zis că trece Grigoraş Prodan peste hotarele
www.dacoromanica.ro
04
Visariun, episcopul I lufinuliii
moşiei Racovăţul. Şi pentru încredinţare ne au dat şi di la noi această mărturie, în care am şi iscălit.
1785,	Oct. 14.
Grigoraş Piliposchi... căpt.
Eu Toader, vechil dumnealui Pah. Grigoraş, adiverez.
După ce cu amărunt cercetări ce am făcut acestei hotărnici, şi noi altă împresurare nu s’au găsit moşie Racovăţului di spre moşia Stoicani, făr numai cu un hotar ci s’au pus de Tănase... la let 1785, Octomvrie 2, care îl arata mai sus, s’au cunoscut că ş’au făcut oarecare împresurare în moşia Racovăţ, fiind eşit acel hotar din rânduiala ci a rămas hotar, care, cu priimire amân-duror părţile fiind, s’au scos acel hotar din locul său şi s’au pus mai la vale, în rândul celorlalţi hotară, şi s’au îndreptat hotarul Racovaţ din împresurari ce s’a pricinuit de spre Stoicani, şi, ni-inai rămâind altă pricină la mijloc între aceste două moşii Racovaţ şi Stoicani, am încredinţat această mărturie şi cu a noastră iscălitură.	L. 1785, Octv. 10.
(Două iscălituri.)
21.
Adică noi, răzăşi di moşie Stoicani cari mai gios ne vom pune numile şi degitili, adeverim cu această scrisoare noastră la mâna dumi[sali] căpt. Radu Bogdan, vechil dumlui Vister Enachi, precum să sa ştii că, cumpărând duml. Vist. multe părţi din moşia Stoicani, au adus şi boeri hotărnici, pe duml. Costache Buzne Vel Armaş i pe Grigoraş Piliposchi, vechil fiind di spre partea dumv. ispravnicilor] : măsurându-o au şi hotărît, stâlpindu-o cu pietre hotară. Şi, după hotărîre numiţilor boeri de mai sus hotărnici, făcând şi mărturie hotarnică pi părţile di moşie Stoicani, ci au cumpărat dum. Vist. Enache căpitanul, şi adivirindu-o cu iscăliturile dumi-[sali], au dat la mâna dum. căpt. Radu Bogdan, vechil dumiţsali] Vist., şi acu, aducându hotarnica aceia la dumr. boeri isprav[nici] ca să o întărească şi cu a dum. iscălitură, şi dum. întrebându-ne pre noi de sântem mulţămiţi după hotărîre ce au făcut numiţii de mai sus boerii hotărnici, ca’sa o întărească hotarnica ce s’au făcut şi cu a dum. iscălitura, noi nu ne-am priimit, ci arh răspunsu că vom mergi la Eşi cu vade până în doo, mult tri săptămâni, să ne aducem alţi boeri hotărnici, ca din nou să să măsuri numita moşie Stoicani şi sa sa hotărască. Dar, neaducând boeri hotărnici până
www.dacoromanica.ro
Documente basarabciic
05
la ziua de mai sus arătată, hotarnica ce s’au făcut de duml. Armaş Costache Buzne i di vechilul dumi[ealor] boeri isprav[nici] Origo. raş Piliposchi să fie bini facutfă] cu toată priimirea noastră, ca să întărească şi dumr. boeri isprav[nici] cu a duniin[ealor] iscălituri, şi noi alt cuvânt de răspuns mai mult să nu mai avem. Şi acest zapis s’au făcut înainte dumn[ealor] isprav[nici]; cari, pentru mai bună adevărat[ă] credinţă, ne-am pus numili şi degitili.
L. 1786, Ohenar 23.
Eu Grigoraş Prodan maz[il] răz[ăş].
Eu Samoilă căpt. maz., răz[ăş]. I, neştiind carte, cu zisa lor le-am
Eu Mihalache, răz[aş].	scris numile eu, şi am iscălit.
Eu Agapie..., raz[ăş].	... biv Vel Căpt.
Şi acest zapis l-am scris eu cu zisa şi toată priimirea lor.
(O iscălitură.)
Acest zapis cu bună voia şi priimirea lor l-au dat înaintea noastră mai mulţi... şi spre adeverire l-am încredinţat şi cu a noastre iscălituri.
1786,	luni 23.
... Vel Ban (şi altă iscălitură).
22.
Gavriil, cu mila lut Dumnezeu arhiepiscop şi Mitropolit Moldovei.
Facem ştire cu această carte a noastră de blâstam precum ne-au arătat cuvioşii părinţi epitropi de la mănăstirea Golia, arătând că la Ţăn. Sorocii are mănăstirea o moşie Stoicanii de la Vornicul—, care moşie de la o samă de vreme s’ar fi împresurat de catră unii din răzăşii împregiuraşi. Pentru care numiţii părinţi, luând carte gospd. de boerii hotărnici ca să-şi aleagă şi să-şi lămurească moşia după scrisori ce sânt spre dovada dreptăţii şi adevărului, au cerut de la noi această carte de blăstăm, întăiu asupra acelora, oricarii prin ştiinţă lăcomindu-să, vor fi împresurând numita moşie, de nu să vor părăsi de această împresurare, cum şi asupra altora, oricarii vor fi ştiind sau vor fi auzit din bătrâni pentru hotarul aceştii moşii pe unde au umblat şi s’au stăpânit din vechi, de nu vor mărturisi adevărul în frica lui Dumnezeu, ci, părtinind vre unii părţi cu nedreptate, de vor tăgădui, unii ca aceia să fie blăstămaţi de Domnul Dumnezeu şi de pre-curata a sa Mamă, de slăviţii 12 apostoli şi de 318 părinţi de la soborul Nicheei. in viaţa lor procop-sală să nu aiba, ostenelile şi sudorile lor să fie spre pierzare.
www.dacoromanica.ro
96
Visarîon, episcopul Hotimilui
Herul, pietrile sa putrezască şi să sa răsâpască, iar trupurile lor să ste întregi şi după moarte nedeslegate. Şi de cătră Smerenia Noastră să fie blăstămaţi. Iar, de vor urma dreptăţii, mărturisind adevărul în frica lui Dumnezeu, să fie iertaţi şi blagosloviţi. Amin.
1786,	Ghenar 25.
(Iscălitura.)
23.
Pre-înalţati Doamne,
Cu pre-plecată scrisoare înştiinţăz pe Măria Ta că, după luminata carte a Mării Tale ci mi-au adus o samă din răzăşi de moşie, Stoicanii di la acest Ţănut, cu care carte, după jaloba ce au fost dat Mării Tali în anul trecut, la let 1785, Maiu 23, fiind rânduiţi la dum. Armaş Maimaroglu i dum. starostile Grigoraş, fiind ispravnici], şi nepuind la lucrare cercetare jalobei lor, au fost ramas pără acUm. De care acum viind de faţă şi aducând şi luminat carte Mării Tali, întru care să porunceşti că după jaloba ce au dat Mării Tali în moşia Stoicanii ar fi răzăşi de baştină, în care moşie Intrând cu cumpărături şi dum. Vist. Enachi Cant[acuzino] prin Radul Bogdan ce-1 are vechil aice, acel Radu Bogdanu ar fi scos părţi din bătrânii lor şi celor ce n’ar fi fost răzăşi cu jălui-torii, şi mai poronceşte ca să aduc faţă pe toţi acei vânzători şi să cerceteze cu amăruntul din scrisori şi din dovezi de au avut toţi acei vânzători părţi în numita moşie ori di n’au avut, şi, în ce chip voi afla, să li dau şi mărturie, ca să vie la luminatul Divan al Mării Tali. Din porunca'Mării Tali aducând pe toţi răzăşii de faţă, după cercetare ce am făcut şi după cum au mărturisit fişticari prin carte di blăstăm, le-am dat mărturie la mână, şi după vreme lucrului, adecă la Zioa Crucii, li s’au pus soroc ca să vie la luminat Divanul Mării Tali, de undi să-şi iee ce desăvârşită hotărîre.
1786,	lule 8.
al Marii Tale
pre-plecată	slugă
Gheorghe Balş, Ban.
24.
De la boerii Divanţului] cnejii Moldovi cătră dum. ispravnicii de Ţinut Sorocii, poroncă.
Să fii ştire dumilorvoastre că aice la Divan au dat jalobă Gri-
www.dacoromanica.ro
' Documente bas.uahcnc
1)7
goraş Prodan, căpt. de Cerlina, aratându ca ari i moşii, anume Stoi-cani la Ţinutul Sorocii, carile moşie să hotărăşte cu satul Raco-vătul ot Soroca, la care moşie li eşti lor di baştina di la moşii şi părinţii lor, după scrisori domneşti şi hotarnică ce ari, şi di câţiva ani incoaci s’au obicinuit nişte mazâli ce sânt rînduiţi la satul Ra-covăţu şi cu lăcomie lor trec peste hotarul jaluitorului la satul Stoicani şi câteva pământuri din moşia Stoicani cu asupreală le |stapân}escu; la care cerşindu-şi dreptate de la Divan, iata scriem dumilorvoastre să cercetaţi jaloba lui, aducându de faţa înainte dumv. şi pe acii de mai sus arătaţi, şi, pe scrisori şi hotarnica ce o fi avînd ş’o parte ş’altă, să le luaţi sama cu bună dreptati şi în frica lui Dumnezeu, şi, di viţi cunoaşti dumnavoastră cum ca rău şi fără di caii acolisăsc acii mazâli pe jăluitor, de îneacă parti din moşie, atunce numai di cât să împliniţi toata dijma ci a fi luat-o, ca să nu rămâe păgubaş, pi dreptati, dându si mărturie dumi-lorvoastri pe alegiri ce veţi faci la mâna cui s’ar cade, ca, niodih-nindu-să vre-o parti cu zi de soroc şi cu mărturia dumv., sa vii la Divan. Cum şi pentru o vii ce arată jaluitul că ari... Stoicani, iarăş pe scrisori ce ar fi avându sa cercetaţi şi să odihniţi.
(fără dată.)
Balş Logof.
25.
Adică.eu Grigoraş Prodan, dinpreuna cu răzaşii miei, anume: Agapie, Măra, Toader sân Samoilă, Alexandru sân Paie, Dumitru Mara, dat-am adivărată scrisoare noastră la cinst. mâna dum. Enachi Cantacuzino biv. Vel Vist. precum sa sa ştie ca la hotarîtul când s’au ales dums. părţile de cumpărătură ce au avut dum. din moşia Stoicanii ot Ţăn. Sorocai, întru acestaş chip ne’m învoit şi ne’m priimit di s’au ales părţile de cătră noi cu vichilul dums., ca la măsură di mijoc drept./ aşa ne-am învoit cu vechilul ca sâ ni de 3 funii de curmezâş din partea dums. afară de cinci funii ce ni. s’au ales părţile noastre, fiindcă eşti moşia colţurată, ca să sa* poată îndrepta moşia drept. Şi noi pentru aceste trei funii ce ne-au dat din parte dums., vind noi, i-am dat trei funii la căpătui moşiei, din sus, la drumul Vasîlcăului. Din 7 funii, 9 stînjeni ce ni s’au venit în parte noastra, am dat dums. trei funii, 9 stânjeni, şi am rămas noi cu trei funii di s’au îndreptat pietrile, după cum ara-tam mai sus. Şi aşa ne-am învoit şi ne-am priimit noi cu ve-
7
www.dacoromanica.ro
98
Visarion, episcopul Hotinnlui
chilul dums., pentru ca să nu mai dee vre-o pricină vre;-odinioară, pentru această pricina. Din învoiala ce am avut am dat şi noi această scrisoare ca, oricând ne-am scula vre unii din noi ca să-i facem vre-o supărare dums., să nu i să ţie în samă, ori la ce giudecată vom mergi, fiindcă au fost cu voe şi priimirea noastră. Şi la această învoială au fost înaintea hotarnicilor când ş’au ales dum. parte, care mai gios s’au şi iscălit.
1789, Noemv. 25.
Eu Grigoraş Prodan am pus degitul, neştiind carte.
Eu Agapie Mâra am pus degetul.
Eu Iordache sân Samoil am pus degetul.
Eu Alecsandru sîn Pae am pus degetul.
Eu Dumitru Mâra am pus degetul.
Şi această învoială s’au făcut înaintea noastră, şi am iscălit-o şi noi.
(Iscălitură:) Andronache Gane.
26.
(Pe o hartă a moşiei schitului Şerbeşti din judeţul Soroca, fost metoh al Dobruşii.)
Această hartă iaste făcută de mine întocmai şi adevărată după stare moşiilor ce să arată într’însa, şi spre încredinţare ei am iscălit-o.
1790, Iuli 25 zile.
Constantin Perju, Vornic de Poartă.
27.
Prea-înălţate Doamne,
Jeluiesc milei Măriei Tale că eu de baştină di pi părinţii mei sânt drept răzeş în moşia Răceştii şi Ordăşei de la Ţint. Sorocii, şi am a trage părţi din numitele moşii di pi un Pintilie sân An-drişca, fiind eu lui Pintilie drept ginere de nepoată, şi, rezleţin-du-mă eu din Moldova, de mic, cu părinţii mei, în Leşasca, unde acolo părinţii mei de-a purure îmi spune că are părţi de moşie în Răceşti şi Ordăşei, şi-mi zice că, de voi veni vre-odată la Moldova, să aibu a merge cu stăpânire la baştina me în numitele moşii. Şi, murind părinţii mei în Leşasca, eu am tras iar la urma me aice la Moldova, şi, după ce am venit aice, mi-au ştiut neamul
www.dacoromanica.ro
Documente basarabone
09
meu cei mai mulţi din străini şi oameni bătrâni, arătându-mi că am stăpânire la numitele moşii, cum pe largu arată mărturie ce am de la 6* samă de oameni, afară de alţii, cei mai mulţi, care ştiu baştina me părinţească şi strămoşească ce am în numitele moşii, care zic că, ori la ce giudecată vor fi chemaţi, vor mărturisi. A-cum părţile mele din moşii le găsesc stăpânindu-se de un Ion şi Mihai Guţă şi de un Mihai Sârbu, şi stăpânesc cu nume că sânt neam din soacra-me Pintiliasă; la care am dovada oameni martori că ei nu sânt neam, ci sânt nişte acolişitori, şi au intrat cu stăpânire în moşii c’on zapis vechiu a numitelor moşii ce l-au luat Guţeştii cu vicleşug, la care am iarăşi oameni martori, bătrâni, carii ştiu de pricina zapisului. Şi, fiindcă Mihai Sârbu este de faţă, care stăpâneşte, că este strein, şi eu, neamul cel mai de-aproape, sînt privitori, cu lacrămi mă rog Inălţimei Tale să te milostiveşti asupra me, să nu rămân înstrăinat de baştina părintească şi stră-moşască, şi prin giudecata Divanului să-mi aflu dreptate, şi mare pomană a fi Măriei Tale.
Robul Mări Tale.
Simion, ginere de nepoată lui Pintilii sin Andreica, răzeş de moşie Răceşti şi Ordăşei.
Dum. Vel Vor. za aprozi să-i scoţi înainte dum. veliţilor boieri.
A. Donici.	'794, Iun. 20.
28.
Copie.
Adecă eu Maria Munteniţa, fata căpitanului Ştefan Căldăruş, răzăş din mşoia Sămoleuca Mare şi Samoleuca Mică, adiverez cu această scrisoare a me la mîna nepoatei mele di frate, anume Maria, fata lui Gheorghe Căldăruş, ci o ţine Nistor Munteanu din satul Sudarea, precum să să ştie că di bună voia me am primit-o părtaşă la moşie, căzăndu-i-să, ca una ce mi-i dreaptă nepoată di frate al meu, să se împărtăşască drept cu copii mei câte cât i-a căde analogul, ca nişti fraţi, fără a ave vre-o supărare sau oprire di stăpâniri din spre răzăşii mei în veci, nesfârşită, mergând după cum vor. Cari la facerea scrisorii aceştie s’au iscălit şi răzăşii mei, cari s'au întâmplat. Şi pentru credinţă am pus numile şi degitul, ca să se creadă.	Anu 1797, Oct. 13.
(Iscăliţi:)
Eu, Maria Munteniţa, fata căpitanului Ştefan Căldăruş, adeverez.
Andronachi Rughi, drept martur.
www.dacoromanica.ro
100
Visarion, episcopul Motinului
Gavril Rjidi, razăş.
Qi eu -am scris cu zisa Măriei Munteniţei şi supt iscălitură:
Toader Sârbul.
29.
Din porunca dum. Spat. Dumitrachi Ghica, fiind ispravnic la Ţîn. -Sorocii, am fost rânduitu din porunca dum. ca să mârgu la o moşie a dumnelui Stolnicului Constandin Canta din porunca gos-pod, anumi Stoicani, di la acest Ţânut al Sorocii, fiindcă i s’au strămutat doauâ pietri dispârţitoare moşiei Ciomiţăi di cătră Stoicani dum. Stolnicului. Deci după poroncă am mărs la stare looului la chiotoare moşiei din gios di cătră Răsăritu Stoicanilor, s’au găsâţ o piatră vechi ruptă din faţa pământului, dispârţitoare di cătră Ciripcău i di cătră Ciorniţa i di cătră Stoioani, şi, scoţându-să ace ruptă, s’au pus alta nouă în loc. Care piatră in vale satului Soloneţul din sus di sat, şi di acolo.piatră s’au găsât oborîtămai în gios, pi vali, în buza dealului; cari piatră disparte Stoioanii de Ciorniţa, fiindcă şi la vechilii moşiei Ciornâţîi am fost, ca să margă de împreună cu noi la punere pietrilor. Şi, având alte trebuinţe, mi-au dat voi ca să mârgu să li pui, Gă nu-i nicio pricină, şi eu încă am dat ace mărturie după cum scrie mai sus la mâna dum. Stolnicului Costandin Canta. Spre încredinţare la punere pietrilor am luat şi doi oameni, anumi Vasâli Coşniţă, Gavril sân Pos-tolachi, din sat Soloneţul.
J798, Noemv. 1.
(Iscălitură.)
30.
Noi Costandin Alesandru Ipsilant Vvod, cu mila lui Dumnezeu Domn ţării Moldovii.
Călugării de la schitul Dobruşa de la Ţânt. Sorocăi prin jaloba ce au dat către Domnie Me au arătat cum că, pe moşia schitului fiind şi puţină păduri, cu întâmplare vremilor ce-au fost, lăcuitorii împregiuraşi, cum şi alţii, mergând şi tăindu-o făr de socoteală, o au stricat cu totul, şi şi acum o tai şi o strâcă, încât n’au rămas să să găsască lemn bun, de ce mai mică trebuinţă, şi au făcut rugăminte pentru ca să să poată rădica păduri, să li să de carte Domnii Meii, spre apărare pădurii ce au pe moşia schitului. Deci, fiindcă prin ponturile ce sânt pentru păduri să .hotărăşte ca pădu-
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
101
rilfiJ şi codrii mari, pe unde vor fi, să aibă dătoria neapărată stăpânii moşiilor a pune păzitor, asemenea ca şi luncile să fie a* părate şi să fie poprite de a nu să împrăştia după obiceiul norodului celui prost, pentru aceia iată li s’au dat această carte a Domnii Mele prin care li să dă voi ca să aibă a apăra pădurea ce- va fi pe hotarul moşii schitului şi să nu îngăduiască pe nimene, nici din lăcuitorii împregiuraşi, nici pe alţii, a tăia şi a strica copaci din picioare, iar, din copacii ce vor fi căzuţi la pământ, să aibă voi lăcuitorii ce vor fi lipsiţi de pădure a-şi lua lemnile trebuincioase de foc făr de oprire şi fără a nu să supăra cu ceriri de nimica, pentru- zăciuială, după hotârîrea ponturilor şi porunca Domnii Meii. Şi dumv., ispravnici de Ţânutul Sorocăi, de s’ar ispiti cineva din lăcuitori a umbla cu vre-o împotrivire împotriva poruncii Domnii Mele, nici într’un chip să nu îngăduiţi a urma într’altfel, ci să-i faceţi să urmeze întocmai după hotărîre ce mai sus să arată, pentru ca, prin apărătura ce să va face, să să poată rădica şi a se întemeia pădurea iarăşi la loc precum au fost.
Lt. 1799, Săpt. 29.
(Pecetea domnească ovală vertical cu tuş roş, 1799.)
S’au trecut la Condica Visteriei.
Costandin Veisa ot Vist.
31.
De la isprăvnicie Sorocai,
Ptentru Vasile, lacov, Origorie, Vasile, Origorie i Văsile, morari, i Vasile prisacaFU, liuzi care sânt daţi prin carte gospod ca să fie pentru slujba sfintei mănăstiri Dobruşi, întru nimică şi cât de puţin să nu fie supăraţi nici la o havale de către nimi. Poruncim şi voâ, zapcii ce sânteţi rânduiţi, ca să nu-i supăraţi.
L. 1799, Fevr. 14.
... Donici, Ban,
32.
Adică noi, monah Varlaam i Toader i Tănasie şi Simina, ficiori ai Doichiţei, nepoţi Măriuţii, ce ne tragem din bătrâna Anastasia adeverim cu acest zapis al nostru precum să se ştie că în moşia Olescani, în partea din sus Ţânt. Orhei, având noi parte de moşie, baştină în bătrâna Anastasia, şi de nimeni siliţi fiind sau asupriţi,
www.dacoromanica.ro
102
Visarion, episcopul Hotinului
ci de a noastra buna voie am făcut danie partea noastra de moşie ce se va alege, adica a opta parte din bătrâna Anastasia, Sfinţiei Sale părintelui chir Serafim, egumen sf. mănăstiri Dobruşei, şi părinţilor călugări de acolo, pentru pomenirea noastră şi a neamului nostru.
Drept aceia, de acum înainte, hotărîndu-se moşia, stânjeni ce se vor alege să-i stăpâneasca numiţii părinţi ca pe o dreaptă ocina şi moşie, şi nimene din neamurile noastre să nu facă cât de puţină supărare numiţilor părinţi, căci noi am dat danie numai dreaptă partea noastră. Şi pentru mai adevărata credinţă ne-ain pus numele şi degetele.	1801, Iun. 1.
Eu monah Varlaam am dat danie.
Eu Toader, frate Sf. Sale.
Eu Tanasie, braţ.
Eu Simina, braţ lor.
33.
De la isprăv. Ţânutului Soroca.
Fiindcă pentru agiutori şi slujbele mănăstirei schitului Dobruşa sa-mi daţi 12 liuzi scut[elnici], din care şese sânt cuprinşi şi prin cartea gospod. ce are mănăstirea, iar şase sânt daţi de cătră dumr. boeri isprav(nici) ce au fost aici, din oameni străini ce au putut găsi mănăstirea, după cum s’au văzut şi din răvaş, ca să nu fie supăraţi, fiind oameni străini,
Pentru aceasta iată şi noi hotarim prin acest răvaş ca pe acic 12 liuzi scute[lnici] cu numele lor, după cum prin răvaşele de mai înainte sânt arătaţi, întru nimica să nu fie supăraţi de către oricine, şi ori cu ce biruri şi havalele, ci vor fi asupra altor locuitori, pe numiţii întru nimică să nu-i supere. L. 1801, Iul. 8.
(Iscălitura.)
34.
De la isprăvn. Soroca.
Ţie, vornice din sat Plopii, pentru un herghelegiu şi trei argaţi ce sânt la schit Dobruşa, întru nimică nu-i veţi supăra, fiindcă, după poronca Măriei Sale lui Vodă ce este, s’au lăsat aceşti, să fie spre slujba schitului.	L. 1801, Dechv. 17.
(Iscălitură.)
www.dacoromanica.ro
Documente' basarabene
103
35.
De la ispiăvnicie
cătra dum[nea]l[u]i... Ion Geonat şi catră Constandin Dahnovici.
Aice au arătat Vasile Munteanu cum că în sat Rughii ar fi având şi el parte de moşie de pe maică-sa, care par[te] acum s’au luat venit de la dum. Jicn. Ioan Buhuş. Dar, acum, vrând ca să-şi ştie care-i ieste dreaptă parte sa, şi-au adus şi scrisorile ce li are pentru partea sa. Deci vă rânduim pe dumv. şi vi să scrie ca să mergeţi la faţa locului şi să cercetaţi toate scrisorile, atât numitului jăluitor, cât şi a răzăşilor de acolo, şi pentru care parte să va dovedi cu bună încredinţare că are jăl[ui]t[orul], să o alegeţi deo-sehit de a celorlalţi răzeşi, dând şi mărturie în scris la mâna lui, arătătoare, în stânjeni, de lângă care i să va alege, care iscălindu-o dvs, şi adeverind-o şi răzăşii, să vie cu dînsa aicea ca să i să încredinţeze şi di isprăvniţie. Iar, născând vre-o pricină între dînşii, şi,, neputând da dumv. sfârşit după cum mai sus vi se scrie, apoi, iarăşi cu mărturii în scris de toată curgirea pricinii, să trimiteţi aice pe amândouă părţile ca să li se dea hotărîre de aice.
1802, Iulie 31.
(Adaus de altă mână.) .
făcînd şi hartă de starea loculyi.
36.
Ţănutul Sorocai.
La cercetare ce din poroncă am fost rânduit sa fac moşiei Vo~ râficău ce este la acest Ţănut al Sorocăi, a sfintei mănăstiri Go-lăei, ce să împresoară di spre moşiile megieşite, mi-au arătat vechilul mănăstirii şi scrisori pentru părţile ce ari mănăstirea în tru-pul moşiei Stoicanii. însă un suret de pe un zapis de danie sâr-băscu din anii 7118, Mart 2, de la o Ileană Mihăileasa, fata Stoi-căi din Stoicani, cu tot venitul şi cu un iaz şi cu loc de moară ce să va alege parte sa din parte tatălui său Stoica, ca să fie supt-ascultare sfintei mănăstiri a lor de la Soroca, unde eşti hramul Sfântului ierarh Neculai, ce să află supt ascultarea mănăstirii Vato-pedii din Iaşi. Au mai arătat un suret de pe o carte gospod de la Costandin Movilă-Vodă, iarăşi.din anul 7118, Mart 15, ce întăreşte zapisul acei Ileane Mihăleasai, ce este danie sfintei mănăstiri.
www.dacoromanica.ro
104»
Visarion, episcopul Hotinulm
Au mai aratat un* suret de pe o carte sârbasca de la Domnul Ştefan-Vodă, din anii 7120, Fevr. 18, şi iarăşi întăreşte sfintei mănăstiri ce sa chiama a lui Golie Logofăt, cc este mitoh al sfintei mănăstiri Vatopedului de la muntele Afonului, toată parte câtă sa va a-lege a Ilenii Mihăleasa, cu iaz şi cu locul de moară pe pârâul satului. Au mai arătat alt zapis, din anul 7255, Apr. 1, de la o Mărie fata lui Ionu Moschici, de danie sfintei mănăstiri Goliei, o parte de moşie din Stoicani, unde mai are şi sfânta mănăstire moşie dimpreună cu dînşii, şi arată că şi ei o ari de la moşul său, şi moşul său o are de la un Vasali Ponici, feciorul Măriei; care zapis l-au dat la sfânta mănăstire, ce-i din anii 7181, Mart 9. Au mai arătat alt suret, de pe un ispisoc de la Domnul Vasâle-Vodă, din anul 7155, Săpt. 17, ce iarăşi întăreşte Ilenii Mihălesii din Stoicani cu heleşteu şi cu loc de moară, cum şi o poiană ce-i în hotarul târgului Sorocăi, iaraşi, unde să află acmu schit cu hramul sfîntului ierarh Neculai, şi acest ispisoc întăreşte părţile mănăstirii, cum şi altă sâlişte tot de la acest Ţanut, după cum pre largu arată ispisocul, şi zâci că hotarul poenii merge din heleşteu Popii până în drumul Stoicanilor. Au mai arătat şi o carte gospod, de la Domnul Costandin Moruz-Vodă, din anii 1778, Ghen. 24, ce po-ronceşte ispravnicilor de atunci, după jalba ce au dat părinţii de la mănăstirea Goliei că li s’arfi împresurat moşie Stoicani de spre moşiile megieşite, dar nicio urmare nu s’au făcut acei cărţi, cum să vede şi dintr’aceste scrisori, s’au cunoscut că mănăstire are părţi în trupul moşiei Stoicani, cari Stoicani să află stăpânindu-să acmu de dumnelui Ban Costachi Canta şi de nişte răzăşi, şi îi are cu orândă luaţi Sărdar Panaite; care» ne-au zis să ne arate scrisorile, făcându-i ştire stăpânului moşiei, şi,. aşteptând atâta vreme, nu» au mai adus scrisorile Stoicanilor, să vedem de la cine o are cumpărată ace moşie, să pot alege părţile mănăstirei. Şi la cercetare moşiei Vorâncauţilor s’au găsit că. încă Stoicanii mai împresoară o bucata de moşie dini hotarul Racovăţului, a dumnelui Paharnicului Grigoraş Costachi, care să- arată la harta ce s’au închipuit la slovele iV şi 5, şi, după cercetare ce s’au făcut la stare locului, am dat aceasta mărturie la mâna vechilului ca să-şi caute dreptate la luminatul Divani
1802, Sept. 24.
(Iscălitură.)
www.dacoromanica.ro
Dpcumeate basarabene
105.
37.
Fiindcă schiţai Dtobruşa a mănăstirii Pobratii au adus predunu Spatar Manolachi Dbnici hotarnic, şi au hotărît moşia Dobruşav şi după măFturia ce au luat schitul s’au giudecat câteva rând uni cu răzăşii din Răceşti şi prin anaforâ s’au luoat sfârşit, deci, iiepu* tând eu însumi ca să merg la Iaşi, am făcut vechil şi deplin rasr punzător pe fratele- Tarasie de la schitul Dobruşii, dândn->i şi seri' sorile mănăstirii, ca să să judece cu acei răzăşi.
Antim, arhimandrit ot Pobrata»
'803, Ohenar 13.
38.
Noi, Alecsandru Constandin Moruz Vvda, cu mila lui Dumnezeu Donm ţării Moldovăi. Cinst. credincioşi boerii Domniei Mele» dum. Sărdar de Orheiu i Dimitru Jărdan Vornic de Poartă, sănăt[ate]. Să faci ştiri că dum. Mănolachi Donici biv Vel Spătar au făcut aratare Domniei Mele că la Ţănt. Orheiului ari o moşii anumi Voroteţul, carile să împresoară de cătră megieşi, şi osăbit să răză-şeşte la un capăt şi cu moşia Buşăuca, ce eşti a dumisali Vel Logofăt de Ţara*de-sus Mihail Sturza, între cari moşii pietrili despărţitoare lipsesc, numai două pietri hotară despărţitoare ar fi rămas la acel capăt pre la colţuri, şi, trebuinţa cerşând ca să să pui pietri despărţitoare amândouă părţili, atât dum[nea]!ui Vel Log. Mihail Sturza, cât şi dum. Spat. Manolachi Donici, înaintea dumsali Vel Log. de Ţara-de-gios Costachi Balş s’au priimit şi s’au mul-ţărnit ca să să de linii drepţi, adică dintr’o piatră ce este chiotoare şi colţ la capătul moşiilor de sus numite şi pară în ceialantă piatră ce eşti chiotoare şi colţ moşiilor, şi aşa să să despartă. Drept aceia, dum. Sărdar ca, dinpreună cu Vornicul de Poartă ce s’âu rânduit hotarnic, de aice să să rânduiască şi din mazâlii acelui Ţânt. pe cari-i veţi socoti că sânt oameni cu înţălegire şi cu ştiinţă la hotărît, ca să margă la stare numitelor moşii, undi, fiind di faţă atât vechil din partea dum. Spat. Manolachi Donici, cât şi vechil din partea dumisali Vel Log. Mihail Sturza, cât şi alţi răzăşi i megieşi, fişticarii cu scrisori, dovezi ce vor fi având, să facă cercetare foarte cu amăruntul tuturor scrisorilor ce vor fi, ca mai d’în-tăi să afle şi să dovediască celi drepţi şi adevăraţi margini a numitei moşii după hotarâle ce vor fi umblat din vechi, şi, măsurându-o cu stânjenul, atât în lung pe amândouă marginili, cât şi în curmeziş,
www.dacoromanica.ro
106
Visnrion, episcopul Hotinului
pre la căpiţe şi prin mijloc după cuprindere scrisorilor, scoţându-o de sub toată impresurarea ce va fi pătimind, de cătră moşiile megieşite, după cari să de şi linii drepţi între moşia Voroteţul, a dums. Spatar, şi între Buşăuca, a dums. Vel Log,, din piatra ce eşti colţ par în ceailantă piatră ce ieşti colţ, stâlpind şi cu pietri hotară pre la locurile ce va cere trebuinţa şi va fi dreptati, atât între moşiile Voroteţul şi Buşăuca, cât şi de spre alte moşii megieşite cu-moşia Voroteţul. Şi aşa, cu chipul arătat, alegându-să şi despăr-ţindu-să, să de şi mărturii hotarnică în sămni şi în stânjeni, iscălită pe obicei atât de toţi răzăşii i megieşii şi de rânduiţii hotărnici, cât şi de cătra dums. Iar, născând pricină la hotărît, la locul acel de pricină cu pietri să nu stâlpască, ci, făcând mărturii cu aratarc pricinii pre larg şi hartă închipuită de stare locului, vor veni la Divan, şi de aice să va da hotărîre precum va fi drept.
L. 1803, Mart 20.
(Pecetea domnească octogonală lungăreaţă cu tuş roş, 1793.)
.,. Logof.
39.
Pre-înălţâte Doamne,
După jaloba ce am dat-o înălţimii Tale la Fev. 27, am fost rânduiţi pren cercetare Divanului în doă rânduri pentru pricina de giudecată ce avem cu Sfinţie Sa părintele egominu di mănăstire Golia pentru moşia Stoicani de la Ţănt. Sorocăi. Şi, mai intrând noi şi ,1a al treile Divan, ca să ni să dei curmare pricinei de giudecată, şi după cercetare ce am avutu au hotărîtu dmr. veliţii boeri ca să fie şi scrisorile dumisali Pah. Gligoraş, fiindcă moşia dumisali Racovăţu să megieşeşte cu Stoicani, şi, din pricină că scrisorile dumisali Pah. n’au fost faţă, nu s'au dat curmare pricinei, şi, puindu-ni-se soroc ca să, li afle la 15 zile a lunei lui Aprilie, care, noi după poruncă am venitu, şi stăm în cheltuială, şi Sfinţie Sa părintele egominu ne totu prelungeşte, cu lacrămi ne rugăm Mării Tale ca să fii milostiv asupra noastră săracilor şi să fim puşi la cale di spre egomioul mănăstirii Golii, şi a fi mare pomană Mării Tali.
Arată că au supărare de cătră
Sfinţie Sa părintele egominu di Robii Mării Tale Iacobu Pro-sfânta mănăstire Golie, arătând că dan, Neculai Boldescu, mazâl, ar fi împresurându numiţii răzăşi biv căpt. Mihălache i Neculai
www.dacoromanica.ro
Documente basarabeoţ

moşie de a manastirei, sa roaga Bratu, Agapiei, nepot -lui Pra-pren cercetare Divanului să fie dan, de la Ţănut Sorocii. ■ puşi Ja cale. <
Nr. 296. Dum. Vel Vor. de aprozi, prin cercetare dumnealor veliţilor boieri să se puie la cale.	L. 1803, Apr. 23.
40.
Di la is. Soroca.
Cătră cinst. d-1 Jogof. Vasile Boţan. Acest Vasile Munteanu,-aducându-ne luminata cartea gospd. ca să facă cercetare pricinii ci-are cu răzăşii din moşia Tătărăuca, că, având el o a cinci parti in trup moşii Samuleuca di pi maică-sa şi nu l-ar fi îngăduit nicicum’ ca să-ş stăpânească dreaptă parte sa ce are, ci este alături cu partea acestui jăluitor, iar, di spre răzăşii di Samuleuca, s’au învoit, care are şi carte di învoială di la această isprăv[nicie] în vreme duml. Banului Arghire Cuza, iscălită când au fost dregător la. Ţin[u--tul] acesta—, pentru care iată se scrie ca să mergi, undi, fiind faţă amîndouă părţile, şi să faci cercetare foarte cu amăruntul pricinii aceştie, cercetând şi din alţi care vor fi mai din vechi, pi undi au-stăpânit .această parte, şi, aflând tot adivărul, în frica lui Dumnezeu, atât prin scrisorile ce vor ave, cum şi din vechi răzăşii ce stăpânesc acolo, şi să.i se pue şi pietre hotară, făcând şi mărturie hotarnică, iscălită di toţi răzeşii, că s’au învoit; care hotarnică să să aducă aice, ca să să încredinţeze şi cu a noastră iscălitură. Iar, când s’a naşte vre o pricină, atunci pietre hotară să nu se pue, ci numai mărturii în scris di toată curgerea pricinii să să de la parte ci să va căde, făcând şi hartă di stare locului, cu care mărtu-rie viind aice, să va da hotărîre.
’803, Mai 8.
(Iscălitură neceteaţa.)
41.
Pre-înălţate Doamne,
După atâte jalobe ce am dat înălţimii Tale, cu atâta rugăciuni am supărat pi ce nemărginita şi cu totu pre-buna milostivire înălţimii Tale la pricina de giudecata ce avem cu dumnealui Ban Con-standin Canta, pentru moşie Stoicani ce o avem de baştină cu scrisori şi cu vechi stăpâniri la Ţănt. Sorocii! Unii din răzăşii noştri
www.dacoromanica.ro
108
Visarion, episcopul Hotinului
şi alţi neamuri ş’au vândut părţile lor răposatului Vist. Ianache Canta, părintelui duinisali Ban Constandin Canta, cu care vînzarc ne-au împresurat mult loc din baştina noastra, a celor cari n’ani vândut. După care ne mai putând noi să fii atâta strâmbatati, prin jalobi ce am dat la vremea aceia, fiind încă în viaţă răpos. boer, s’au sorocit cu soroc gospd. ca să vie la Divan, şi n’au venit, nici vechil nu ş’au trimis, şi am rămas păgubaş de multa cheltuiala ce am făcut şi de părţile noastre ce s’au împresurat în vânzările acelor vânzători. Apoi, după răposarc dumisali Vist. Ianache Canta, au ramas părţile vânzătorilor în stăpânire dumisali numitului Ban Constandin Canta. Prin jalobilr ce am dat ne-am rugat ca să avem protimisis ca sa putem răscumpără părţile vânzătorilor, după cari jalobi s’au sorocit pe dum. Ban în vr’o 2 rânduri ca sa vie la Divan, sa ni sa dee hotărâre ce desăvârşită, îu trecuta vreme, găsind pe dum. Ban venit aice în laş la luna trecută, Mai 11, am dat jalobă înălţimii Tale di iznoava, cu multă rugăciune, ca să fie oprit aice pâră când ni se va da ce desăvârşită hotarîre, cu domnescul Mării Tale Divan. Dum., căutând chipuri asupra sărăciii noastre, n’au vrut să stei însuşi în giudecata Divanului ş’au orânduit vechil în locul duim pc dum. Pah. Pctrachi Cazimir, şi au lipsit de aice. După aceasta numai odată au intrat în cercetarea dumisali veliţilor boeri, unde pre puţină cercetare ni s’au făcut, că, fără sa ni se cerceteza toate scrisorile i dovezile ce avem, au poruncit ca sa facă carte de giudecată dums. Banului. Şi apoi îndată au lipsit şi dum. Pah. Cazimir, la ţară.
Pre-înălţate Doamne, daca noua, ticăloşilor, scrisorile, nici dovezile ce avem nu ni s’au cercetat, apoi ce dreptate putem găsi noi asupra strămbataţii noastre? Cu lacrămi ne rugam să ni pui soroc gospd. la Sfântul Dimitri viitor, să venim amândouă părţile la ace vade, ca să ni sa dei hotarîre de catră însuşi Maria Ta, iar pâră atunce ne rugăm fa-i luminată poruncă ca sa nu să facă carte de giudecată, şi apoi, precum să va face cu cale şi cu dreptate de catră Măria Ta, vom rămâne mulţumiţi.
Robii înălţimii Tali: Iacob Prodan Post. i Sămion Prodan, nia-zâl, Neculai Boldescu, mazâl, Grigoraş Jurajcu, cu alţi ai noştri ra-raşi di moşie Stoicani, ot Ţânutul Sorocii.
La dunin. Vel Logofăt al Ţării-dc-gios.
(iscălitura.) 1806, luni 8.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
109
•Noi Alexandru Costandin Moruz Voivod, cu mila lui Dumnezeu Domn tării Moldavii.
De vreme ce jăluitorii aceştia, pentru pricina cuprinsă prin jaloba aceasta, cer ca să mai aibă giudecată la Divan cu dumnealui Banul Constantin Canta, drept aceia şi această a noastră domnească carte să pune soroc dumisali Banului Canta ca la 26 a viitoarei luni Oct. negreşit să se afle la Divan cu toate scrisorile şi dovezile ce va ave, ca să să de ce -desăvârşit hotărîre pricinei aceştia. ilară, dacă la sorocul arătat nu va fi următoriu a veni şi va prelungi mai mult, va fi supărat cu om domnesc.
L. 1-806, i luni 12.
(Pecete domnească octogonală, vertical, cu tuş roş.)
42.
Liuzi.
Iftimi Mustaţă.
Constandin.
Neculai Beschieri.
Toader Beschieri.
I	Leonti.
loniţă Hangan.
doniţă, cumnatul Hanganului.
Dânilă iancov.
HristeaBerzul.
Vasile Cuţi.
Dumitru Boiangiu.
Grigore.
Nechifor Olaru.
Chiriac.
De la isprav. Sorocăi.
Zapcii cei veţi fi orînduiţi cu orei slujbă şi porunci de la isprav. pe aceşti liuzi ce sânt arătaţi mai sus, fiindcă sânt lăsaţi pentru slujba mănăstirei Dobruşa dc atâta vreme, iată şi acum vi se porunceşte la orice havalele se vor rândui de la isprăv. asupra altor lăcuitori; pe dînşii întru nimic şi cât de puţin să nu-i supăraţi, ca să poată căuta de slujba mănăstirei. Căci oricartle din zapcii se va arăta împotrivitor poruncii şi va veni jaloba de la egumenul mănăstirei că tot li se face supărare, atunce pe unii ca
www.dacoromanica.ro
lto
Visarion, episcopul Hotimilui
aceia, aducându-să aice la ispravnicie, vor lua nesupuşi poruncii isprăvniceşti.
...Spat.
necinste, ca' nişte ’808, Iun. 2.
43.
De la isprăvnicia Soroca.
Cătră ocolaş de la ocolul Câmpului-de-gios i alţi zâpcii ci veţi fi rânduiţi la acel ocol. Pentru patrusprezece oameni ci are scu-telnici schitul Dobruşa, pentru slujba schitului, vi să porunceşte într’o nimică şi cât de puţin să nu fie supăraţi.
’803, Oct... 1.
(Două iscălituri.)
44.
Di la ocolaş ot Câmpul-di-gios.
Vornici şi lăcuitorii ot satul Răceşti, aţi văzut poronca isprav-niciei pentru scutelnicii mănăstirei Dobruşei, Onofrei Borşa. Pentru aceasta eu poruncesc, al doile, îndată ce veţi primi răvaşul acesta, să nu îndrăsniţi ca să faceţi supărare numitului scutelnic Onofrei Borş, niciun fel de supărare să nu faceţi-
L. '815, Noemv. 28.
45.
Cu plecăciune sărut blagoslovitoare dreapta Sfinţiei Tale, părinte Serafime.
După raport ce-am dat dum[isa]le C. C., şi au venit răzoluţie ca să vă luaţi pe giugari. Că de mine mai înainte, precum am zis, n’au fost' proprit, nici l-am ştiut când au venit.
Deosebit, poftesc pe Sfinţie Voastră pentru Petre ce ţine pe Botezata, că să-i aşezaţi unde veţi socoti, că casa în care au şezut o dă unui ficior, şi până la venirea... să nu-1 găsască în casă, ci să pui pe feciori, şi are voie să se ducă, şi, de socotiţi Sfinţie Voastră, să-l puneţi la crâşma la Leorda, precum au fost.
'815, Apr. 1.
(O iscălitură.)
www.dacoromanica.ro
Documente basarabenc
IU
46.
Adiverez prin această scrisoare că dumnealui fratele mieu, Spătar Petrache Cazimir, având o moşie în oblastie aceasta a Basarabiei, anume Stoicanii, la Ţânutul Sorocăi, şi voind a o vânde de veci, m’au poftit pe mine ca să-i găsesc muşterei şi să o vând cu preţul ce să va pute mai folositor, precum adiverează şi însăş scrisoarea dumisali de vechilâc ce îmi trimite, care iaste din velet 1817, Fevruarie 10. Şi, după cercare ce am făcut spre aceasta de a afla muşterei, preţul acel mai de mulţămire, adecă patru mii galbeni olandezi, dându-i Sfinţie Sa preotul Vasilie i dumnelor lacob Prodan post. i lacob Mireanu şi Qheorghe Coşciug, am vândut dumilor săli în preţul acesta cu bună voe şi priimire me şi a numiţilor cumpărători, moşie aceasta Stoicanii, cu toate acareturile ce să află pe dânsa (bez parte răzăşilor, ci iaste osebită, stâlpită şi hotărîtă, în care parte a răzăşilor au şi dumnealor numiţii cumpărători parte d£ răzăşie). Şi, priimind de la dumnealor toată soma galbinilor deplinu, le am dat şi acest zapis de vânzare din parte me, împreună cu toate celelalte scrisori cîte au avut dumnealui frati-meu pe această moşie, atât vechi, cât şi nouo, asemene şi scrisoare de vechilâc din parte dums. frăţini-mieu. După care dumnealor numita moşie de la Sfeti Gheorghi viitor anului curgător sânt volnici a o lua întru deplină stăpânire, şi, ca pe o dreaptă ocină şi avere a domnilorsali, să o stăpânească, atât dumilor, cât şi clironomii dumilorsali din neam în neam, cu nestrămutare. Şi, fiindcă vânzarea numitei moşii cătră dum[nea]lor au fost cu această tocmală, adică, că o cumpără în putere scrisorilor ce li s'au dat pe această moşie, apoi, daca va urma vre-o pretensie, sau că va fi împresurând această moşâe pe altă moşie megieşită, sau că celelalte moşii de prin pregiur vor fi împresurând pe moşia aceasta, la această întâmplare sau folos, de va urma, cu adăogire de loc cătră această moşie, sau, din potrivă, de va lipsi ceva, atât eu nu am să pretenderisesc nimică de la dumilor pentru acel folos ce va fi, cum nici dumilor iarăşi nu au să pretenderisască nimică de la mine pentru aceia ce va lipsi, rămâind mulţămite amândouă părţile în învoiala şi tocmala aceasta. Şi spre încredinţare încredinţăz cu iscălitura şi pecete me, adeverindu-se zapisul acesta spre mai multă întărire şi de cătră Departamentul al 2-lea al Ocârmuirii oblastii aceştia.	în Chişinău, anul 1817, Martie 3.
(Pecete mică de ceară roşie.)
www.dacoromanica.ro
Visuri ou, episcopul Ilotjmiiui
ih
47.
'Departamentul al doile ocârmuire oblastii Basarabiei,'presudstvie giudecătorească.
Nr. 746. Spre a se încredinţa zapisul acesta, având jalobă în scris de la dumlui Spat. Panaite Cazimir, care au înfăţoşat şi scrisoare <de vechilimie de la fratele dumisale, Spat. Petrachi Cazimir, cu care îl' împuterniceşte a vindi de veci moşie Stoicani de la Ţânt. Soroca, pe care prin bună tocmală arată că au vândut-o cumpărătorilor cuprinşi în zapis, în preţul de patru mii galbeni, cu priimire amânduror părţilor oa să să urmeze întocmai cuprinderea lui s’au întărit cu iscăliturile cllenilor şi punere peceţii împărăteşti. Jn Chişinău, anul 1817, luna Mart 15 zile.
Sovietnic Gheorghii.Dornici.
Secretar Cruşovan.
Stolnacialnic Bobeică.
48.
Scrisoare ci au arătat monahul Varsanufie, vechilul mănăstirei Dobruşa din oblastia Basarabiei, pentru un loc de casă de aicea din oraşul Eşii, di la vale de biserica Vulpe.
Nr. ' Veleat.	Luna
1	179*7	Ghen. 26 Adeverinţă de la departamentul Pricinilor
Străine dată lui David Tătarul, sudeţ, ca un străin ce este, pentru un loc de casă ce-1 are zestre de la soacră-sa Tarsia la mahalaua unde biserica Vulpei, care şi soacră-sa împreună cu casa l-au avut «împărat de la Gavriil Cupce drept 100‘lei, în anul 1796, Sept.
2	1798	Avg. 6	Zapis de la Smaranda, fiica Taisiei Ge-
roaei, şi soţul ei David Tataru, cu care a vândut lui Danîil'Bontaş un loc de casă în mahala la biserica Vulpei, drept o sută cincizeci lei, care loc şi maicii sâle i-au fost cumpărătură de la Gavriil Cupcea, şi Ia arderea casei i-au ars şi zapisul cu âlte scrisori, şi prin cercetare i s’au dat carte de stăpânire, adică ce de sus arătată.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
1Î3
3
4
5
6
7
1798
1798
1800
1808
1819
Dech. 18
Dech. 31
Apr. 26
Maiu 30
lan. 18
Zapis de la DaniiI Bontăş, calfă de pe-trari, cu care locul arătat s’au vândut preotului Neculai de la biserica Sf. Necu-lai cel Nou drept 120 lei.
Zapis de la preotul Neculai, cu care locul arătat l-au vândut Stolnicului Ioan Cheşcur drept 150 lei.
Scrisoare de Ia Stolnicul loan Cheşcu, cu care locul arătat l-au dat în schimb lui Ştefan, feciorul preotului Partenie, pentru alt loc mai din gios şi 300 lei, încredinţată fiind şi de Divan.
Scrisoare de la preotul Partenie ot biserica Sfîntului Atanasa şi Chirii, cu care locul arătat l-au dat danie schitului Do-bruşa, ca să-şi facă mitoh.
Scrisoare de vechilime de la egumenul Do-bruşei, adeverită de dicasteria Chişinăului.
Această scrisoare au arătat: 1820, Avg. 13.
(Iscălitură.)
Unspreze'ci scrisori, cu hotarnică cu tot, am primit de la păriii-tili Varsanufie, vechilul mănăstirei Dobruşei, a locului din Iaşi, cei l-au dat mănăstirea schimbu, pentru parte me de moşie Ordăşei de peste Prut. Şi, fiindcă le-am luat toate scrisorile locului şi n’am să mai eu nimica de la mănăstire, i-am dat acest sănet, întru care am iscălit mai gios, puind degetul.
1820, Sept. 27.
Eu, monahia Macarie de la Varatic, adeverez.
49.
Arhierească blagoslovenie trimitem Preacuvioşiei Tale.
Scrisoarea Preacuvioşiei Tale din 20 a trecutei luni Noemvrie la 10 a următoarei luni am primit prin poşta Hotinului. Am văzut cele însemnate pentru o Ţigancă, fiica lui Timotei Ciobotarir, drepţi robi ai Mitropoliei Moldovei, ce au trecut în oblastia Basarabiei şi se află la satul Vornicenii din această oblastie, că, în-curcându-se cu un Ţigan al mănăstirei Dobruşa, au săvârşit şi înso-
8
www.dacoromanica.ro
114
Visarion, episcopul Hotinuiui
ţire prin legătura tainei cununiei, şi că, această pricină înpedecând desfacerea Preacuvioşiei Tale de Dobruşa, faci cerire ca împreună cu fapta să iertăm şi pi Ţiganca arătată. Deci, măcar că fapta a-ceasta a însoţirei fără ştirea şi voia noastră nu se putea urma, însă, pentru hatârul şi mijlocirea Preacuvioşiei Tale, trecând cu vederea nepotrivirea urmării, iată închidem acestei carte de afierosire veci-nica mănăstirei Dobruşa pe numita Lupca ce a fost roabă Mitropoliei noastre, ştiind că, pe lângă nădejdea ce nu în zadar o ai către noi, de-acum vei avea şi credinţa şi dragostea care nedespărţiţi tovarăşi sânt cu nădejdea. Şi de primire vom avea răspuns.
Al Preacuvioşiei Tale părinte duhovnicesc.
Veniamin, Mitropolit Moldovei.
Hârtie alta pentru afierosire nu am avut aici.
1821, Dechv. 10.
50.
Copie.
D I I A T A.
De vreme ce prin ce întăi zidire au întrat păcatul în lume şi printr’însul moarte, despre care nu iaste cu putinţă a scăpa nimene, aceasta dar înfricoşându-mă şi pe mine mai gios iscălitul Ioan Metaxâ, doctor, am poftit la casa me pe dumnealor Căminariul Gheorghe Hagi-Pascal, dvoreninul Neculai Stamati şi loan Capi-chehaia, în fiinţa carora am alcătuit această de bună voia mea duhovnicească diiată, în care arat cqle mai de pe urmă a’ mele povăţuiţi pentru cele următoare, după eşirea me din viaţă. Având toate simţarile mele întru deplină întregime cunoştinţei, asămene şi graiul gurii mele în curăţenia sa, mărtorisesc pe sine-mi totdeauna păcătos, cerându-mi ertăciune de tot creştinul, urmând şi eu din partea me asemenea, şi zic:
1.	După eşirea me din viaţă soţia me Anastasia rămâne deplin stapânitoare pe toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare, urmând cu celi nemişcătoare întocmai după învoiala făcută acum, anul 1821, Noemvrie 26 zile; asupra cărora soţia mea pentru buna ei petrecere şi chtvernisire se va pune la cale de către epitropul meu, dumnealui pomescicul Gheorghe Botezatu, ca cel ci eşti ales şi lăsat de cătră mine însuşi deplin epitrop purtător de grijă asupra a toată averea me ci rămâne după trecerea mea din viaţă.
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
115
2.	Soţia me Anastasia va uni cătra sine pe fiul său Tanăsache ca să trăiască la un loc, carele, după neapărata sa fiiască datorie ci are a păzi către maică-sa, să îndatoreşte a fi supus ascultării la toate poruncile ei, îngrijindu-să cu toată vârtutea ca să sporească averea ei, iar să nu să* râsâpască, şi, când din potrivă nu va urma cătră maică-sa după povăţuirea me, arătându-să împotrivitor ascultării, împrăştiind averea ei, atunci rânduitul epitrop sa aibă toată voia a-1 departa cu totul a să mai putea amesteca la cel mai mic interes a maică-sa.
3.	Soţii mele Anastasia i să porunceşte de cătră mine ca în fieştecare an să aibă a da pentru pomenire sufletului meu la mănăstirea Dobruşii, unde să prăznueşte hramul Sfîntului Erarh Ni-colai, una sută cincizăci lei din însuşi venitul acii a patra parte ce am stăpînit-o şi acum am lăsat-o în stăpînirea ei. Osăbit mai sporindu-să prin giudecată vre-o parte neamului acestue de niscai alte moşii afară de aceste ce sînt de faţă, să aibă a trage după analoghie a patra parte ce mi să cuvine, şi la mănăstire tot această somă de o sută cincizăci lei să aibă a da.
4.	Iar, după săvîrşire din viaţă şi a soţiei mele Anastasiei, apoi clironomii ei, fiică-sa Mărioara, soţia dumnealui Gheorghe Dracu, fiica sa Sultana, soţia dumisale Gherghe Botezatu şi fiul său Tanasache, să îndatorescu a plăti la arătata mănăstire fieştecarelc câte una sută lei, socotindu-să câte trei sute lei pe tot anul în veci din venitul acei a patra parte, spre pomenirea sufletului meu şi a soţiii mele şi a tot neamului. Iară carile dintdaceşti trei cli-ronomi s’ar împotrivi a plăti analog a ceştii de mine făgăduitei afierosire, atunci sfânta mănăstire să aibă toată voia a vinde a-naloghia acelui cui va vre, şi să-şi împlinească soma de trei sute lei.
5.	Intâmplându-să ca vre unul din clironomi să fie silit de vre-o nevoie a vinde partea sa de clironomie de veci, sau a o schimba cu cineva, atunce la vânzarea aceia sau schimbul ce ar face, sa fie cu îngrijire a pune la cale pentru ace una sută lei a să plăti în veci, ca să nu să isterisască mănăstirea de întreaga somă a trii sute lei ci să arată mai sus.
6.	Diatele mele cele mai înainte, făcute din anul 1812, Ghe-narie 1, care să află supt păstrare la feluri de locuri, fiindcă de atunce pănă acum au luat prefacere într’alt chip, niciuna dintr’în-sele nu mai au putere, ci rămân răsuflate, şi numai această de acum scrisă a me diată rămâne întru ţoţ temeinică, împuternicită
www.dacoromanica.ro
116
Vlsarion, episcopul Hotinului
în tot locul şi giudecătorie. Osăbit şi pentru o vechilime ce am dat din partea mea dumisale porucicului Fadei Hâjdău, cu care să să poată înfăţoşa la giudecătorie cu fiul meu şi ginerii, spre a pute ceri dreptul mieu după pricinele ce urma atunce între noi, deci, fiindcă acum ne-am învoit şi nu mai' am asupra dumnealui nicio pretenţie, ace a me dată vechilime atunci, de-acum rămâne fără nicio lucrare. Iar spre credinţă iscălescu cu însuş mâna me, rugând şi pe dumnealor cinstiţi şi vrednici de credinţă martori de au iscălit.
In satul Hruşavăţ, în Ţânut Hotinului, anul 1821, luna Dechemvrie 1 zi.
’larp&c ’IwâvvYjt: Meta£dcţ.
Niculi Stamati.
’hoâvvYjC Kamxtaiaţ.
Svidetel sego titularnăi sovietnic Volânovschi.
Fiind poftit de fiul duhovnicesc răposat Ioan Metaxâ, m’am iscălit la această danie: ierei Ioan, duhovnic dumisale, ot satu Larga.
51.
Cu plecăciune şi cu evlavie mă închin Cuvi_.şiei Voastre, împreună şi Sfântului Sobor.
■încă la anul 1821, săvârşindu-se din vieaţă pomescicul din Ţinutul acesta, trăitori în satul Gruşavăţul, doftorul Ioan Metaxâ, până încă se afla întru toată întregimea minţii şi a dreptei sale cunoştinţi, poftindu-ne la casa sa, atât pe mine şi pe moşul meu Căminariul Gheorghe Hagi-Pascali, cât şi pe dumnealui Ioan Capichihae, au alcătuit diata în limba grecească, şi tot în ace cu tâlcuire în dialectul moldovenesc, scrisă de către noi după a lui bună voinţă spunere şi arătare, cu unire şi a soţiei sale A-nastasia, cărora cetindu-li-se în fiinţa a toată casa sa, s’au iscălit de către' el însuşi cu mâna sa, încredinţându-se aceasta şi cu a’ noastre iscălituri marturi, cum şi de duhovnicul său, a cărie cuprindere între altele urmează a zice că elu pentru a sa vecinică pomenire îndătoreşte pe clironoama lui Anastasia ca pe tot anul să fie datoare, până la moartea ei, a da la mănăstirea Dobruşa câte 150 lei pe fieştecare anu la ziua îngropării numitului Metaxâ, din veniturile părţilor lui de moşii, ce are, câte o a şesea parte, în Hruşavăţu, în Ţulburepi, în Păşcăuţi, în Cerlina Mare. Jar, după
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
117
săvârşirea din viaţă şi a bătrânei soţiei sale Anastasia, atunci fiii ei, intrând a stăpâni părţile arătate ca nişte clironomi, să aibă a-i răspunde îndoiţi, adică pe tot anul câte 300 lei la ace mănăstire, din neam în neam. Aşa dar, după această rânduială alegându-şi şi epitropul,' pe ginerele său dumnealui pomescicul Gheorghe Botezata, ci se află cu şederea tot în numita satu Hruşăvăţul, l-a orânduit ca să o aducă în împlinire aceasta a sa jertfire întocmai după a dieţii cuprindere; care diată au şi încredinţat-o în mânile sale şi se află şi până în ziua de astăzi. Ier pricina din care până acum nici întru o lucrare nu s’au pusu, să vede că mănăstirea de la nimeni pănă acum nicio ştiinţă n’au luata, numai din neîn-grijire clironoamei, şi a fiului şi a fiicelor (sau, să zic şi aşa, se vede că dumneaiei şi-au ştersu din minte că pe acelaş drumu are a merge şi a da răspunsu dreptului giudecător, de .vreme că au rămasu într’o aşa adâncă tăcere). Eu, aducându-mi aminte şi întrebând . despre aceasta pe dumnealui epitropul Botezata, carele pliroforisindu-se am înţelesu înpregiurările a diaforiei, şi că în sfârşit mănăstirea, precum mai sus am zisu, nicio ştiinţă n’a avut până acum de la nimenea. Şi, ca unul ce am fosta poftit dimpreună şi cu alte feţe de către pomenitul Metaxâ, de am iscălit marturi, după datorie nu lipsescu cu cinste a face cunoscut din parte me ca să pue la cale a cere de la epitropi, atât pe anii trecuţi, cât şi inainte, pe temeiul sfinţeniei dietei, iară de primire acestei scrisori să aibu cinstea răspunsului Cuvioşiei Voastre şi a Sfântului sbbor.
Al Cuvioşiei Voastre, împreună şi Sfântului Sobor, în Hrs. plecat fiu sufletesc,
Neculai Stamati.
Hotin,
1823,	Sept. 30 zile.
Eu mă aflu cu şederea în Hotin, şi sânt eden la giudecătoria Ţinutului acestuia.
52.
Vornicj Şi voâ oamenilor de la satul Răceşti. Părinţii di la mănăstirea Dobruşa se jăluesc că, având pădure pe moşie mănăs-tirei, după cum dau alte sate avaet, când ridică lemni, voi nu daţi şi sânteţi înpotrivitori.
www.dacoromanica.ro
118
Visarion, episcopul Hotinului
Iată vă scriu, şi după obicei să plătiţi când veţi lua lemni. Căci, de-mi va veni jalbă pentru pricina aceasta, atunci nu veţi petrece bine.
(...) Noemvrie 20.
... Post.
53.
Act de danie
pentru schitul Coşelauca din judeţul Soroca.
(Pajura Imperiului rus în timbru pentru acte notariale. Preţul şase ruble.)
(Act scris pe o jumătate de pagină în româneşte cu literă chirilică, iar pe cealaltă jumătate, paralel, în limba rusă.)
Anul una mie opt sute treizăci şi doi, luna Fevruarie. Mai gios iscăliţii răzăşi din moşia Cotiugeni, deplin împuterniciţi din partea tuturor celoralalţi razăşi, prin această scrisoare de danie ce dam schitului Coşilaucele de pe moşia Cotiugeni, unde să prăzdnuieşte hramul Adormirei Maicei Domnului, facem ştiut că, fiind noi însărcinaţi de cătră toată oastea răzăşilor a cumpăra parte din numita moşie ce ave dum[nea]lui statnâi sovietnic Sturza, pe care vân-zându-să drept şăsă mii galbeni pomeşnicului Matei Zoloti, şi împuterniciţi a întrebuinţa orice chip spre câştigarea acestei răşcum-părări, am năzuit la dum[nea]lui predvoriteliu Ţăn. Eşii, Ioan Stre-jăscu, de au primit să între mijlocitor din partea noastră cătră dum. Sturza, spre a ne pune la cale spre cumpărarea părţilor de moşie ce ave dum. Sturza în Cotiugeni, şi, după multă osârdie ce au întrebuinţat dum. Străjescu, nu numai că ne-au aşăzat cu dum. Sturza de am cumpărat părţile dumisale, dar încă cu scădere de una mie galbeni mai gios de preţul cu care le vânduse lui Zoloti. Deci, pentru aseminea mari faceri de bini ce au făcut dum. Strejescul spre agiutoriul a unui însămnat număr de familii de răzăşi, du a noastră bună voie am vroit a-i face mulţămire pentru ostenelile întrebuinţate, şi dum. n’au priimit niciun fel de mulţămire alta dicât ni-au pus în videri pentru schitul Coşelaucili, undi să află un însămnat număr de maice fimei sărace, cerând ca să li dăm o bucată de loc spre hrana lor. Drept aceia această creşti-
www.dacoromanica.ro
Documente basarabene
ild
nească pornire înainte spre o vecinică pomenire a noastră şi a urmaşilor tuturor răzăşilor ne-au pricinuit osăbită plecare, şi cu sufletească mulţămire din partea tuturor răzăşilor ce ni aflăm în moşia Cotiugenii s’au hotărât şi s’au dat danie schitului Coşilau-cile, din trupul moşiei Cotiugenii, acolo undi eşti schitul zidit, cincizăci fălci de pământ parte de câmp şi cu parte de pădure, care are a să măsură din pârăul Ciorna şi pănă în coasta dealului pădurei de spre ţarina Cotiugenilor în lungime, şi în lăţâme cât va cuprinde soma de cincizăci fălci. Care pământ din partea noastră şi a opştii tuturor răzăşilor să dă danie ca să aibă schitul în vecinică stăpânire în pace şi nesupărat de cătră noi sau de cătră urmaşii noştri, Pentru care am dat şi această scrisoare de danie, în puterea căreia maicile de la pomenitul schit să fie volnice a stăpâni acest pământ şi a să folosi cu tot venitul din cuprinsul lui. Şi, ca să-şi facă şi întăritură de la... şi spre încredinţare am scălit.
Preot Gheorghe Mura, răzăş, am priimit.
Andrei Nică Cârjă, răzăş, opştei.
Leontie Popăscu, vechil.
Ştefan Sârghie, opşti.
Macovei Stefârţă, opşti.
Ştefan Joimir, opşti.
Gheorghi Murafa, opşti.
Vasâli Ioniţă Ursachi.
Vasâli Tănasă Odobescu.
Vichil Vasâli Fotescu.
Fevruar 10, 1832.
(Urmează întărirea notarială în limba rusească.)
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
Paginile
P. P. Panaitescu, Ioan Bogdan şl studiile de istorie slavă la
Români...................................... . V-XXXII
Iulian Marinescu, Extrase din Condica moşiilor lui Teodor Ro-setti-Golescu (urmare). II. Documente basarabene, făl-
ciene, putnene, etc..................................5—71
Visarion, episcopul Hotinului, Documente basarabene .	.	75—119
www.dacoromanica.ro