Buletinul
Comisiei istorice a României
Voi. IX.
BUCUREŞTI
Tipărul aşezământului tipografic „Datina Romanească” Vălenii-de-Munte 1930
www.dacoromanica.ro
CbMISIUNEA ISTORICĂ A ROMÂNIEI ÎN 1930
N. Iorga, preşedinte D. Russo, membru I. Nistor, „
S.	Puşcariu, „
Al. Lăpădatu, „
R. Caracaş, secretar
www.dacoromanica.ro
Buletinul
Comisiei istorice a României
Voi. IX.
BUCUREŞTI
Tiparul aşezământului tipografic „Datina Românească* Vălenii-de-Munte 1930
www.dacoromanica.ro
Buletinul apare prin îngrijirea Preşedintelui Comisiei
www.dacoromanica.ro
GEORGE D. FLORESCU Genealogia boierilor din Mărgineni
Din secolele al XV-lea şi al XVI-lea
www.dacoromanica.ro
îndreptări şi adăugiri.
La pagina 7, rândul 12, a se ceti: „prenume” în loc de „pronume”.
La	pagina	10,	rândul	16,	a se trece	la începutul rândului 18
vorbele „în cursul” care urmează Iui „Radu”.
La pagina 12, rândul 9 de jos, a se ceti „prenume” în loc de „pronume”.
La	pagina	li,	rândul	3 de jos,, a se ceti „Manev” în loc de
„Mahev”.
La pagina ÎS, nota 1, rândul 5, a se ceti: „jupăn Stoica” în loc de „jupand Stoica”.
La	pagina	21,	la noia	2:	adaog că	resumatul mult mai com-
plect aflat în fişele manuscrise ale răposatului General P. V. Năsturel şi comunicat mie de d. Nicolae A. Boicesou, în cursul publicării studiului, afirmă	că	în textul	documentului ar fi „par-
tea Lucşăneasa”.
La pagina 21, la nota 3: tot din sursa de la nota precedentă textul ar îi „partea Stroiasa”.
La pagina 21, aliniatul 4: se schimbă, în ceia ce priveşte afirmaţiile mele genealogice, cei patru fraţi: Drăghici, Radu, Laţco şi Vin-tilă, nefiind feciorii lui Vintilă FlorescuL Drăghici Vel PăharniCj 1512-21, Vel Dvornic 1524-36, este într’adevăr fiul lui Vintilă Florescul; de asemenea şi Radul Vintilov Vel Păharnic la 1498.
Eroarea a provenit din două cause:
1)	Reaua traducere a documentului din 1510, Maiu 27, în al cărui resumat am aflat vorbindu-se şi de moşia Floreşti, care într’adevăr era moştenire a lui Drăghici, fiul lui Vintilă Florescul; însă textul în extenso, comunicat mie de d. Boicescu, din fişele Generalului Năsturel, ni arată precis că este vorba de muntele Floreiul.
2)	Similitudinea numelor fiilor lui Vintilă Florescul: Drăghici şi Radu, cu a acelor doi fii ai lui Vintilă Paharnicul, nepotul lui Drăr ghici Stoioev.
Aşa dar Drăghici Vel Păharnic 1512-24, Vel Dvornic 1524-36, Radu Vintilov Vel Păharnic 1498 şi poate Stanciul Obraz-laf au fost fiiî lui Vintilă Florescu; un alt Drăghici, un alt Radu, precum şi un
www.dacoromanica.ro
II
Laţco, şi un Vintilă, au fost fiii unui Vintilă Păharnic la 1498, frate cu un Radu Postelnic, tot atunci, amândoi din urmă nepoţi ai Iui Dră-ghici Stoicev.
Pentru părintele celor doi boieri, Radu Postelnicul, şi Vintilă Păhar-nicul de la 1498, pomeniţi fără dregătorii încă de la 1489, aduc aici o informaţie aflată tot în fişele răposatului General Năsturel şi anume:
„Pătru Voevod sin Mircea Voevod dă sf. mănăstiri ce să chiamă „'Drăghiccşti, satul Telega, fiindu-i bătrână şi de baştină, închinată ei ,,pe vremea fericiţilor ctitori Drăghiceşti: Udrişte Vel Ban şi Dirăyhici ,,Vel Dvornic, frale-său. Şi au văzut Voevodul cartea lui Radu Voe» „vod ce au pierit la Râmnic (Radu de la Afumaţi), pentru această moşie” (v. Arh. St., M-rea Mărgineni, p. 20).
Din acest act aflăm de un nou personagiu: Udrişte Vel Ban, fratele lui Drăghici, Vel Dvornic, şi ştim că acesta din urmă nu poale fi altul decât Drăghici Stoicev. S’ar putea deci ca acei doi fraţi: Radu Postelnic şi Vintilă Păharnic de la 1498 să fie feciorii lui.
In cursul veacului al XV-Iea aflăm de un Udrişte mort pe Ia 1482-3 fost stăpân al Ţinutului Făgăraşului, care însă nu este cunoscut istoriei ca dregătorie de Vel Ban, precum nu ni este de altfel cunoscut un Udrişte Vel Ban în tot decursul veacului al XV-lea. Udrişte acesta, stăpân al Făgăraşului, va fi fost trecut de către strănepoţii săi,—graţie importantului feud concedat lui de Mateiaş Corvin, regele Ungariei,— ca Vel Ban, cea mai înaltă dregătorie din acele timpuri.
Prin urmare, din informaţia de mai sus putem doar spune că Drăghici Stoicev a avut un frate Udrişte şi ca acesta din urmă ar putea fi tatăl celor doi boieri Radu Postelnic şi Vintilă Păharnic de la 1498 şi atunci, coroborând ştirile de mai sus cu cele cunoscute din studiul mieu, spiţa genealogică a boierilor zişi din Mărgineni s’ar complecta precum arat în alăturata schiţă (p. III).
La pagina 25: spiţa genealogică a scoborâtorilor lui Vintilă Flo-rescul se îndreaptă precum urmează:
Vintilă Florescul mort 1489
| Drăghici din Floreşti Vel Păharn. 1512-21 Vel Vornic 1525-36 mort 1536-7
Radu Vintilov Vel Păharnic 1498 mort fără posteritate
Stanciu Neacşa zis ? = Datco Obraz-lat mort înainte de 1509
Velica = Radu Postelnic Craiovescu
La pagina 25 la capitolul Stoican, rândul 2: a se ceti „patern” în loc de „paten.”.
La pagina 21, aliniatul 1, rândul 5, precum şi la pagina 31, rândul 4, a se ceti Negovani, în loc de Nicovani.
La pagina 25, rândul 2 de jos: a se ceti „prenumele” în loc de „pronumele”.
www.dacoromanica.ro
Stoica Vintilov Vel Vistier 1447 fără dregătorie 1464-65 poate cumnat după soţie cu Manea Udriştev
Udrişte
1482
(Vel Ban)
Drăghici Stoicev | şi Vintilescul (din Mărgineni) Vel Stratornic 1471 Vel Spătar 1476 Vel Vornic 1482-97 mort 1497.
= Calea
| Fată	Vintilă	Radu
= Badea	1489	1489
din Cojeşti	Păharnic	post.
1494	1498	1498
era	era
mort	mort
1510	1510
| Stoican		Maria	Neacşa	Ghera	Neagoe	Drăghici H	Slavna	Boba
1489		1489	1489	1489	Drăghiciov	1498	1510	1510
1498			= Suică		1498		=? Hamza	
+ după 1510			din Şuiei		1510		din Obislav	
					era mort la 1529			
Drăghici Radu Laţco Vintilă 1510	1510	1510	1510
Comis 1548
Drăghici UI din Mărgineni Vel Spătar v. arborele genealogic de la sfârşitul studiului
Udrişte
din Mărgineni Vel Vistier v. arborele genealogic de la sfârşitul studiului
Stanca	Dragomir
1510	1510, 1546
www.dacoromanica.ro
IV
La pagina 28, la capitolul „Maria", la rândul 1, a se adăuga numărul paginii 23.
La pagina 29, la capitolul „Neaoşa", rândul 2, a se ceti „pag. 23’*' în loc de „pag. 26”.
La pag. 31, la resumaiul actului din 1510, Maiu 27, a se scoate moşia Floreşti, fiind, precum am spus mai sus, o rea cetire a numelui muntelui FloreiuL
La pagina 34-, aliniatul 4 se referă din nou la cele spuse mai sus, când am revenit asupra greşelii genealogice de la paginile 24-25. Afirmaţia însă de aici că Drăghici şi Radu Vintilov sânt fiii lui Vin-tilă Florescul rămâne exactă.
La pagina 34, a se corecta notele greşit trecute, şi anume: la Drăghici, din text se referă nota 9, din josul paginii; la Dragomir nota 10; iar la nota 10 din text se referă No. 8 din note.
La pagina 45, la nota 4, rândul 3, a se ceti „pag. 34, nota 4” în loc de „pag....”.
La pagina 54, nota 1, rândul 3 de jos, a se ceti „luând pe boierii” în loc de „luând la boierii”.
La pagina 58, nota 5, rândul 2, a se ceti „nu Vel Spătar” în loc de „un Vel Spătar”.
La pagina 64, în spifa genealogică, a se ceti „Caplea din Periş” în loc de „Capela din Periş”, iar din descendenţa ei trebuie scoasă Capiea soţia lui Vintilă din Baloteşti.
La pagina 68, aliniatul 4, referitor la identificarea lui Vintilă Co-V ist ierul. Pasagiul acesta trebuie pus în corelaţie cu adăogirile făcute de mine mai sus, când am rectificat greşala scoborârii celor patru fraţi: Drăghici, Radu, Laţco şi Vintilă, din Vintilă Florescul; Vintilă Comisul, fiind văr cu Udrişte, este mai mult decât sigur al patrulea fecior al lui Vintilă Păharnicul de la 1498. misul, ucis de Mircea Ciobanul, puţin după omorârea lui Udrişte
La pagina 76, la arborele genealogic, în ceia ce priveşte pe soţia lui Moise Voevod, numele ei este Roxandra, şi nu Zamfira.
La pagina 77, la ultimul aliniat, trebuie specificat că al doilea frate al lui Udrişte Vistierul este Dragomir, precum reiese din re-sumatul documentului cu data de 1510, Maiu 27.
La pagina 80, aliniatul 7, referitor la Staico Postelnicul, trebuie a-dăogat că boierul acesta întâlnit în divanele lui Mihnea Turcitul nu este Staico din Bucov, ci Staico din Modruzeşti şi Crăpeşti, trecut adesea în documente de întăriri ca fiind din casa domnească a lui Mihnea Turcitul şi a tatălui său Alexandru Mircea. Acest Stoica Vel Postelnic din Modruzeşti este întâlnit în confirmări de proprietăţi /ncă de la 1574. La 1585 în April el apare a fi fost decedat. A fost poate soţul jupânesei Caplea din Goleşti, fosta soţie a lui Radu Clucerul zis tot din Goleşti, şi deci mamă puternicilor boieri IvaŞcp Vornicul şi Albul Clucerul, amândoi cunoscuţii boieri din Goleşti- de la sfârşitul veacului al XVI-lea. Stoica sau Stoichiţă Vel Postelnic
www.dacoromanica.ro
V
tul a avut scoborâtori, precum reiese dintrun hrisov purtând data de 1585, Septembre 8 (v. Arh. St., Ep. Buzău, pach. 21, doc. 2; v. şi Cond. II, p, 272).
Alt Staico Postelnic, contimporan şi cu Staico Vel Postelnic din Modruzeşti şi cu Staico Postelnic din Bucov, este un alt omonim, fiul lui Tudor Logofătul din Orboeşti şi al Stanei, care este Întâlnit în-tr’un document din 1579, April 4, ca proprietar al moşiei Chiseleţui.
La pagina 80, aliniatul 8, la cele spuse mai sus, trebuie adăo-gată informaţia documentară comunicată mie de d. Ion C. Petrescu, in cursul editării studiului mieu, şi care este următoarea:
La 1578, Iunie 2, din Bucureşti, Mihnea Voevod întăreşte lui Staico )tPosttnnic, nepotul lui Staico fost Mare Logofăt, şi soţiei Slana (evi-„dent a lui Staico Postelnicul) satele: Lobriţa, Budeasa, Velica-Grw-„pova, Pocoiştea, Săgarcea, Dragoslavele, Stoieneştii, Budeanii, Dra-„gomireştii şi altele”.
Acest act este de cea mai mai'e importanţă, de oare ce ni indică numele soţiei lui Staico din Bucov. Ştim pe de altă parte că moşiile întărite în dania de mai sus au făcut parte din imensa avereţ zestrală primită de Domniţa Caplea, fiica lui Vlad Călugărul, la trecere în căsătorie cu Staico Logofătul, cunoscut istoriei supt nu mele de: ot Ruşi, ot Băjeşti, ot Bucov şi ot Măgureni (v. pentru Staico Logofăt lucrarea mea asupra Divanelor secolului al XV-lea* partea a Il-a, 1496-1501, pp. 11-12).
Din cele aflate mai sus trebuie să reviu asupra informaţiilor genealogice comunicate mie de fostul Înalt Regent C. Sărăţeanu şi do care vorbesc la paginile 86-87, referitoare la averea Mafi$ din Bucov, moştenită, zice d. Sărăţeanu, de la mama ei Elena, Maria din Bucov şi din Sărata este documentar cunoscută ca fiică a lui Stairo Postelnicul din Bucov, dar în niciun document al vremii nu am întâlnit numele mamei sale. Din documentul de mai sus de la 1578 ar urma în mod logic că Stana, soţia lui Staico Postelnicul din Bucov, este maica Măriei.
In vedere insă că Elena din Sărata este trecută în informaţiile d-lui Sărăţeanu ca aceia care are avere de la Udrişte şi Neagoe Dră-ghici. am putea inclina spre ipotesa că Staico din Bucov a avut două soţii: una Stana, care trăia la 1578, şi alta Elena,, mapi» Măriei.
Ia paginile 90-94- la capitolul referitor la boierii Drăgţiici din Moldova, trebuie adăogat ca sursă şi Arhondologia Moldovei de Păharni-cul Constantin Siont ed. Gh. Gbibănescu^ 1892, pp. 80-84, ale cării informaţii trebuie privite însă cu multă circumspecţiune.
La arborele genealogic final, pe lângă cele spuse de mine mai sus, adaog că la generaţia copiilor lui Stoican s’a trecut din eroare Drpr gomir ca soţ al Stancăi, în loc de frate al ei. Dragomir este tocmai fiul lui Stoican, rămas fără nume în arbor^ şi aflat aşa la 1546.
www.dacoromanica.ro
La acest articol corectura a fost făcută, în lipsa directorului publicaţiei, de singur autorul.
www.dacoromanica.ro
Genealogia neamului boierilor din Mărgineni. Secolul al XV-lea şi al XVI-lea
In secolul al XVI-lea încă din primele decenii, întâlnim menţionaţi în diverse acte interne şi externe diferiţi boieri numiţi cu epitetul distinctiv de ot Mărgineni.
Descendenţii acestora în linie femenină la fel ca şi scoborâtorii însemnatului neam Craiovesc se fălesc cu înrudirea lor, numind pe autorul cel mai îndepărtat al trunchiului Mărginenesc „frate de Basarab".
Mai toţi istoricii noştri cari s’au ocupat de neamul Cantacu-zinilor au vorbit şi de acest însemnat neam boieresc fără însă a putea să coordoneze ştirile aflate din relativ puţinul material documentar existent, tot bazându-se pe mândra titulatură â postelni-cesei Elena Cantacuzino, proprietara unei din averile cele mai mari din cuprinsul Ţării Româneşti, moştenită de la părintele ei un Basarab Craiovesc şi de la maica ei o scoborâtoare în linie directă din Mărginenii secolului al XVI-lea.
Câteva acte inedite şi informaţii culese mai ales în bogatul material inedit al răposatului Ştefan D. Grecianu, au elucidat multe puncte obscure din trecutul acestei familii, înlesnind pentru aceasta şi înţelesul unor documente care până acum ori nu văzuseră lumina tiparului ori fuseseră rău interpretate.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
Ca introducere a acestui studiu voi repeta tituluşul Elenei Can-tacuzino din diata ei de la 1667 ’, care sună astfel:
„Eu, Elena carea am fost jupăneasa răposatului Costantin Can-„tacuzino, biv Vel Postelnic, fata răposatului 16 Şerban Vodă, „nepoată jupănesei Marii, strănepoata jupănesei Ancăi ot Coiani, „aşijderea şi despre maica mea, răposata Doamna Elena, nepoată „lui Udrişte vistiiar, strănepoată lui Drâghici dvornic ot Mărgineni, adeverez".
Pentru că aci aflăm pe acel strămoş al Postelnicesei, cu numele de „ot Mărgineni", vom căuta a ne ocupa de acest boier Drăghici, căutând a-1 identifica în lucrarea de faţă, din pleiada de boieri Români cu acest pronume în cursul veacurilor al XV-lea şi al XVI-lea.
Din capul locului vom spune că acea titulatură de mai sus, în privinţa ascendenţei materne, a fost rău interpretată de mai toţi istoricii şi genealogiştii noştri.
Elena Postelniceasa este născută la Suceava la 1611, deci în anul când tatăl ei Radu Şerban Basarab, după părăsirea Scaunului Ţării Româneşti, se îndrepta spre Polonia pentru a ajunge în urmă la Viena, unde îşi dete obştescul sfârşit la 1620 în Martie.
Singurul dintre istoricii noştri, care a analisat cu deamănuntul din titulatura de mai sus, posibilitatea acestei rudenii, este d. I. C. Filitti2, emiţând judicioasa părere că Udrişte vistierul nu poate fi bunicul după mamă, al Postelnicesei.
Intr’adevăr, singurul vistier Udrişte întâlnit în cursul veacului al XVI-lea este Udrişte vistierul lui Radu Vodă Paisie (1535 — Martie * *
1 V. Buciumul: 1863; v. N. Iorga: Doc. privitoare la familia Can-tacuzino, ed. 1902, p. 42.
* V. Craioveştii; în Conv. Lit., an. 54, 1922/3, pp. 405-6.
www.dacoromanica.ro
8
George D. Floreşcu
1545) boier ce*şi găseşte moartea silnică la 1548, precum ni-o spun şi cronicile.
Insă între data aceasta şi anul naşterei Postelnicesei 1611, avem 63 de ani.
Că Elena Doamna nu era prea tânără la naşterea acestei a doua fată, — prima fiind Doamna Ancuţa, soţia lui Nicolae Pătraşcu Vodă, noră deci lui Mihai Vodă Viteazul, — o probează indiscutabil chiar testamentul lui Radu Vodă Şerban, soţul ei, la 1620 puţin înainte de moarte ; testament scris la Viena, în care fostul Domn ne spune că la vreme de bătrâneţe Dumnezeu le-a dăruit încă o fată.
Oricum nu se poate admite ca la vârsta de 63 de ani, Elena Doamna să fi putut da naştere Postelnicesei, şi aceasta încă în cazul că soţia lui Radu Şerban să fi fost copil postum, adecă născută la 1549.
Prin urmare, raliându-ne aserţiunei d-lui Ion C. Filitti, fără a căuta pentru moment cine a fost bunicul după mamă al Elenei Basarab, fata lui Radu Şerban, să urmărim titulatura noastră de mai sus.
„ ....... strănepoată lui Drăghici dvornic ot Mărgineni........
Strănepoată a fost tradus la noi, de toţi istoricii noştri, cu vorba francesă „arriere petite fille" şi atunci iată cum s’a explicat titu-luşul Postelnicesei:
Jupăneasa Anca ot Coiani Drăghici vornic ot Mărgineni
| Jupăneasa Maria |	| Udrişte Vistierul |
| Şerban Vodă | =	| Doamna E
ena
| Elena |
= Constantin Cantacuzino biv. vel. Postelnic.
Ar urma că Drăghici vornicul din Mărgineni, din spiţa explicativă a titulaturei de mai sus, să fi fost părintele lui Udrişte vistierul, cel omorât la 1548 de mâna lui Mircea Ciobanul.
N’avem până în prezent nici o cunoştinţă de vre-un act în care
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
9
acest boier, strămoş matern indiscutabil al Postelnicesei, să fie menţionat cu numele „Drăghici vornic ot Mărgineni" undeva în vreun hrisov, cu toate că d. I. C. Filittil * 3 4 * 6, într’un divan al unui document fără dată, emanat de la Moise Vodă, probabil din 1529 ne dă ca prim martor pe Drăghici biv vornic din Mărgineni
Drăghici acesta, bunic sau străbunic Elenei Doamna, a trebuit să trăiască, fie în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, fie în prima jumătate a secolului următor, şi de oare ce încă din al VlI-lea deceniu al secolului al XV-lea *, aflăm pe un Drăghici, boier martor în divanele domneşti ale Iui Radu Voevod-cel-Frumos, să căutăm a-1 indentifica, căci indiscutabil că Drăghici, vornicul lui Vlad Călugărul, nu poate fi identic cu vornicul lui Moise Vodă şi a urmaşilor săi pe tronul Ţării Româneşti.
Pentru diferenţierea lor să luăm mai întâiu datele positive, adică divanele domneşti de acolo de unde întâlnim pentru prima oară în epoca de la mijlocul secolului următor, pe vre-un boier Drăghici ca vornic al Voevozilor Ţării Româneşti şi anume de la 1471 la 1545 *.
Indiscutabil că Drăghici, stratornicul din 1471 al lui Radu-cel-Frumos ’, este viitorul spătar al lui Basarab Laiotă la 1476 Iulie 4 Acest boier ca mulţi alţii a trebuit să părăsească partida acestui Domn alipindu-se soartei lui Vlad Călugărul, fiind ridicat de acesta în funcţia de mare vornic 7.
La 1483 Ianuar 27 ", în fine aflăm pe acest boier ca fost mare vornic şi la l-iu Iunie acelaşi an •*, fără dregătorie însă cu atri-
1	V. Arh. G. Gr. Cantacuzino, ed. 1919, p.. 201, No, 643.
s O eroare de tipar prin lipsa parantezei care să închidă epitetul: „ot Mărgineni”, pus de autorul lucrării pentru identificarea personagiului.
3	V. lucrarea mea asupra divanelor sec. XV.; doc. LIV.
4	V. pentru epoca 1471-1496, lucrarea mea citată, pp. 45-80.
* La 25 sau 22 Ianuar din Gherghiţa, v. Venelin: Vlahobolgarski gramati, pp. 95-6.
6 V. Venelin, o. c., pp. 118-9; v. Gh. Gliibănescu: Vlad Călugărul? în Rev. Arhiva, Iaşi, 1896, anul VII, N-le 3-4.
1 V. lucrarea mea citată, doc. LXII, p. 55, doc. din 1182, Iunie 13, din Târgovişte.
3 Ibid., doc. LXIII, p. 56.
3 Ibid., doc. LXV, p. 57.
www.dacoromanica.ro
10
George D. Florescu
butul Stoicev; şi din nou în funcţia de fost mare vornic la cinci ale aceleiaşi luni'.
De aici înainte aflăm printre boierii de frunte, alături de Dra-gomir Manev sau Udriştev, Neagoe Borcev şi Vintilă Florescul, pe Drăghici când Stoicev, când Stoicov sau Staicov, iar spre sfârşitul Domniei lui Vlad Călugărul din nou pe Drăghici fost vornic *.
Nu ne facem umbra unei nedumeriri că Drăghici vornicul de la 1482 este identic cu Drăghici Stoicev sau Staicov.
în documentul din 9 Ianuar 1497 3, întâlnim pentru ultima oară pe Drăghici în divanele sfârşitului secolului al XV-lea şi de acum înainte nu vom găsi boier cu numele acesta, decât tocmai prin al doilea deceniu al secolului viitor, adică la 2t> Maiu 15124, supt Neagoe Voevod Basarab când aflăm pe un Drăghici păharnic în divan; aceasta mă îndreptăţeşte să cred că Drăghici, boier însemnat al Ţării Româneşti, de oare ce îl aflăm în mai toate documentele cu divane ale lui Vlad Călugărul, şi chiar ale lui Radu în cursul cel Mare, a trebuit să se stingă din viaţă după data de mai sus anilor 1497-98 \
Observăm însă din înşirarea divanelor® din această vreme că de la l-iu Iunie 1483 şi pănă la 16 Iunie 1493 se află în divaue Drăghici Stoicev - să adoptăm această denumire pentru studiul nostru — afară de datele de 31 Iulie 14877, 3 Septembre 1491 8,
1 Ibid., doc. LXVI, p. 58.
*	Ibid., pp. 75-78 ,doc. XC-XCVI.
*	V. Ştefulescu, M-rea Tismana, p. 204; v. Miletici şi Agura: Da-coromanita în Sbornic, IX, p. 347, Sofia.
*	Primul hrisov cunoscut mie de la Neagoe Vodă Basarab, v. Şt. Greceanu: Şirul Voevozilor cu divane şi note, p. 33; v. Arh. St. M-rea Snagov, doc. 2; v. Acad. Rom., cond. M-rea Suagov, fol. 66.
8 Divanul cunoscut mie, imediat următor celui din 9 Ianuar 1497, este cel dintr’un document purtând numai leatul 6906 (=1497-8) emanat din Târgovişte şi care este următorul: Banul Barbul, Badea fost Mare Vornic, Pârvu Mare Vornic, Standul Logofăt, Tudor Vistier, Dandu Comis, Paharnicul Radul al lui Vintilă, Stolnicul Dra-gomir, Radu şi Dragomir Armaş şi Oancea grămătic, care scrie hrisovul, (v. Revista Istorică, X, 1925, p. 152; v. Prietenul nostru din Câmpulung, 192 i, l-II).
8 V. Lucrarea mea, doc. LXV, şi LXXXIX.
*	V. Al Lăpedatu: Vlad Vvd. Călugărul, extras din „Convorbiri Literare”, XXXVI, ed. 1903, p. 72, No. 10; v. Ac. Rom., -orig. 172/XX; v. la mine, p. 59, doc. LXIX.
8 V. Venelin, o. c.} pp. 129-30; v. Ştefulescu: Tismana. pp. 197-8; v. la mine, doc. LXXX, p. 67.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
lt
şi 14 April 1496 când în locul lui avem pe un Drăghici Vin-tilescul.
Analisând cu de-amănuntul divanele domneşti ale acestei epoci luăm seamă, că în tot timpul Domniei lui Vlad Călugărul, 'de la 27 Ianuar 1483 şi până la 1492, primul boier în divan este Dra-gomir Manev întâlnit la 5 April 1485 1 2 3 *, 31 Iulie 1487 5 şi 4 Februar 14884, cu atributul Udriştev iar la 1492 Octombre 95, supt numele de Drăghici Udriştev pentru ultima oară în divan.
Am spus alt undeva8 şi am probat că Dragomir Udriştev, recte Drăghici Udriştev, soţul Neacşei şi frate cu Preia soţia lui Nan mali dvornic, este una şi aceiaşi persoană.
Cine sânt însă Drăghici Stoicev şi Drăghici Vintilescul ?
O	observaţie nu de puţină importanţă pentru explicarea acestui cas, este faptul că încă din primele vremuri de când posedăm divane domneşti, adică mărturii boiereşti a Voevozilor Ţării Româneşti, deci încă din 1389, mai des întâlnim nume de boieri fără dregătorii; şi chiar acei, în funcţii mai însemnate în urmă prin celelalte secole în succesiunea ' dregătoriilor, ca de exemplu: vornicul, logofătul, etc. sânt mai întotdeauna printre ultimele mărturii7.
Obiceiul de-a indica pe unii boieri în divan fără dregătorii, este din ce în ce mai puţin usitat, cu cât ne apropiem mai mult de secolul al XVI-lea, martore ne sânt divanele domneşti din secolul al XV-lea.
Supt Mircea Vodă-cel-Bătrân, majoritatea mărturiilor sânt boieri fără dregătorii, în urmă numărul acestora este aproape egal dacă nu întrece pe cel al dregătorilor. Divane domneşti adevărate putem
1	V. Arh. St. Cond. Govorei, I, (1856, pp. 182-4); v. şi lucrarea mea asupra divanelor domneşti ale lui Radu-cel-Mare, 1196-1501, ed. 1929, pp. 7-8, doc. I,
2	V. Ştefulescu: Doc. slavo-rom., relative la Gorj, pp. 26-7; v. la mine, o. c., p. 59, doc. LXVIII.
3	V. Lăpedatu, o. c., p. 72, No. 10; v. Ac. Rom,, orig. 172 XX; v. la mine, p. 59, doc. LXIX.
1	Ibid., o. c., p. 72, No. 11; v. Arh. St. Cond. M-iei Govora, fila
110; v. la mine, p. 61 ,doc. LXXII.
*	Ibid., p. 74, doc., 26; v. Miletici, o. c., p. 344, No. 19; v. la mine, pp. 71/2, doc. LXXXIV.
•	V. lucrarea mea citată, doc. LXXIV, nota 3, pp. 62-4.
2	Ibid., passim.
www.dacoromanica.ro
12
George D. Florescu
spune că încep abia supt domnia lui Vlad Vodă Călugărul şi a fiiului său Radu-cel-Mare.
Aceşti doi Domni pacinici trebuie socotiţi ca organisatorii cei mai de frunte a stărei lăuntrice a principatului muntean; supt ei întâlnim pentru prima oară în secolul al XV-lea coordonarea funcţiilor boiereşti şi succesiunea dregătoriilor după importanţa lor, cel puţin pentru rangurile mari iar supt Radu Vodă-cel-Mare aflăm pentru ultima oară boieri fără dregătorii în divan ; documentul acestui Voevod dat la 9 Ianuar 1497 poate trece ca unul din ultimele în care divanul domnesc conţine un boier fără dregătorie în fruntea sa. Acest boier este chiar Drăghici Stoicev căci pe cei pe care îi vom întâlni incidental de acum înainte fără funcţie, sânt reprezintanţi de frunte ai neamului boierilor zişi Craioveşti, cei doi fraţi mai mari: Barbul şi Pârvul, şi pe ici şi colo câţiva boieri care mi se par a fi rude de ale Voevozilor; aşa aflăm pe un Datco la 1502 Mart 9’, unde mai găsim pe Badea fără dregătorie. Pe acesta din urmă îl vom afla trecut cu numele de Badea din Cojeşti2, în divanul hrisovului din 1505 Iunie 21 3.
Acest obiceiu al boierilor de a fi indicaţi de gramatici în divan fără dregătorie a adus probabil faţă în faţă personagii cu pronume identice, atunci singura diferenţiere nume de famile nefiind încă usitat - - era atributul pe care şi-l luau, dacă cumva nu aveau vre-o dregătorie diferită*.
O normă cred însă va fi fost adoptarea unui nume de moşie, proprietate de baştină sau danie domnească pentru slujbele săvârşite.
C. Giurescu ne spunes, că atunci când părintele unuia din boieri, sau vre-un frate, era mai cunoscut prin însemnătatea sa, fiul adăuga numelui său „ov“ sau „ev“ ca particulă distinctivă. Am 1 * 3 4 5
1	V. Ştefulescu: o. c., p. 46; v. St. D. Grecianu, o. c., pp. 3-4; v. „Arh. St. Schit. Polovragi, pach. I, bis. or. si. perg. mare 58-48 cm.
* Ginere lui Udrişte;
3	V. Ştefulescu: o. c., p. 57.
4	In timpul domniei lui Vlad-Vodă Călugărul, aflăm în dese divane, doi boieri Staico, primul vel Logofăt, cunoscutul ginere domnesc şi celalt Vistier, v. Divanele 1487-88, până la Septembre 1490 în lucrarea mea citată, pp. 59-66).
5	V. Despre boieri, p, 24.
www.dacoromanica.ro
Strămoşji boierilor din Mărgineni
13
arătat totuşi prin câteva exemple răsleţe că al doilea nume cu particulă nu'implică chiar pe acel al tatălui. Un Dragomir Udriştev identic cu Dragomir Manev~nu putea fi şi fiu al lui Udrişte şi fiu al lui Manea.
Răposatul C. Oiurescu nu relevă însă un lucru important, întâlnit în secolul al XV-lea în vremea lui Vlad Călugărul şi anume particula pur românească pe care o întâlnim la numele al doilea al câtorva ioieri, martori în divanele acestui Domn, şi anume în persoana lui. Vintilă Florescul, Barbul Craiovescul şi Drăghici Vin-tilescul, singurele^trei exemple!^din relativ numerosul material de mărturii domneşti păstrat din această epocă.
Luând în considerare această terminate românească am putea emite două ipoteze:
l-a. Ultimul din aceşti trei boieri fără dregătorie este cunoscutul Barbul Craiovescul, fiiul mai mare al lui Neagoe de la Craiova primul Ban al Craiovei, funcţie creiată de Vlad Călugărul pentru neamul jacesta L Numele de Craiovescul, — Kralevskăi în slavoneşte, — venind indiscutabil de la proprietatea lor din Oltenia, s’ar părea că Florescul ar veni de la Floreşti, şi urmând aceluiaşi raţionament logic: Vintilescul ar trebui să vie.de la Vintileşti.
Satul sau oraşul Floreşti este întâlnit chiar în vremurile de care ne ocupăm, ca loc de emanare a mai multor documente şi anume: în 1477 la 15 Iulie8, şi la 9 August3, supt Basarab-cel-Bătrân. într’adevăr o moşie Floreşti şi anume, cea azi în Judeţul Ilfov pe hotarul Nord-Vestic, nu departe de Găiseni din Judeţul Vlaşca, a fost stăpânire a lui Vintilă Florescul şi a descendenţilor săi, până în preajma secolului al XVlI-lea, moşie de baştină după care şi-a luat şi numele acest neam boieresc.
Cât pentru Vintileşti, cu toate cercetările mele, n’am putut afla decât o singură informaţie într’un document din 1525, Aprilie 14 de la Vladislav Voevod, proprietatea d-lui Ion C. Petrescu un asiduu cercetător al genealogiilor neamurilor boiereşti din secolele al XV-lea şi al XVI-lea.
Documentul fiind inedit îl dau în extenso: * *
1 V. Filitti: Craioveştii, p. 194; v. lucrarea mea o. c., nota 3, p. 60.
* V. I. Bogdan:, Documente şi Regeşte, ed. II, voi. I, pp. 335-6, No. CCLXXXII.
» Ibid., p. 336, No. CCLXXXIII.
www.dacoromanica.ro
u
George D. Florescu
„Din mila lui Dumnezeu Io Vladislav Voevod şi Domn a toată „Ţara Ungro-Vlahiei, fiul prea bunului Vladislav Voevod, dat-am „Domnia Mea această poruncă a Domniei Mele slugii Domniei „Mele Standul Grămătic şi fiilor săi, câţi îi va da Dumnezeu, ca „să-i fie bucatele tatălui său Stanciul Obrazlat, toate care le-a „avut, sate şi ţigani, sate anume: Drugăneştii, veri cât se va „alege partea Stanciului Obrazlat şi la Cornăţeani jumătate şi la „Conţeşti, iar cât se va alege partea tatălui său Stanciul Obrazlat „şi iar de la Vinlilesii jumătate şi de la Clinciu, iar câtă se va „alege partea tatălui său Obrazlat. Şi apoi iar să le fie din ţigani „partea tatălui său lui Obrazlat veri cât se va alege pentru că îi „este bătrână şi dreaptă moşie de moştenire. Iar apoi a fost „[rupt, probabil = rămas] unchiului său Radu fratele lui Obrazlat „nişte munţi, care şi ei au eşit bucate ale sale, după moartea lui „Radu fratele lui Obrazlat; iar fiul său Vintilă, încă din zilele „Mihnei Voevod, aşa s’a pârât cu Stanciul Grămătic sus zis, iar „când a fost la judecată a venit Stanciul Grămătic înaintea Dom-„niei Mele, aşa se jeluia cum a fost Stanciul Grămătic fiu drept „lui Obrazlat, şi mulţi boieri mărturie au mărturisit înaintea Dom-„niei Mele că este fiu drept lui Obrazlat. Drept aceia a dat şi „Domnia Mea ca să le fie moşia şi ohaba lor şi fiilor lor şi nepoţilor lor şi strănepoţilor lor şi de către nimeni nezăticnită după „zisa Domniei Mele. Mărturii: Jupân Jigoranul mare Vornic, şi „Jupân Drăgan Postelnic, şi Jupân Capot Vistier şi Vrăjoghi Clu-„ciar şi Păun Vornic şi Costea Armaş şi eu Estratie Grămătic cu „mâna am scris în oraşul de scaun Bucureşti. Ispravnic Turcin „fost Clucear. Luna Ap[rilie] 14 zile văleat 7033 (= 1525)".
11-a. Numele de Florescul, atributul distinctiv al lui Vintilă, să fi fost oare o românisare a numelui Florev şi să fi avut ca origină numele vreunui boier Florea, tată sau moş al dregătorului lui Vlad Vodă Călugărul ?
Pe aceiaşi cale logică ar trebui ca Vintilescul să fie românisarea lui Vintilov şi deci Drăghici Vintilescul să fie descendentul unui boier Vintilă.
Lucrul n’ar părea imposibil şi trebuie să înclinăm mai mult spre această ipoteză căci precum pe un Udrişte, strămoş netăgăduit al lui Dragomir Manev sau Udriştev, nu-1 aflăm printre mărturiile domneşti ale primilor Voevozi ai secolului al XV-lea, de ce un Vintilă — diferit incontestabil de Vintilă Florescul — şi un Florea
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
15
strămoş al logofătului lui Vlad Călugărul, n’ar fi putut exista încă înainte de primele mărturii boiereşti din preajma secolului al XV-lea ?
Intr’adevăr în aceste vremuri avem pe un Stoica Vintilov, pentru prima oară în divan supt Radu-cel-Frumos la 1464 Iulie IO1 2 3, întâlnit printre mărturiile domneşti ale aceluiaşi Voevod la 30 Mais, şi 28 Octombres, acelaşi an, precum şi la 5 Novembre 1465 4 *.
Acest boier este indiscutabil descendentul unui Vintilă, poate — şi totul mă face a crede — acelaşi care ar fi autorul lui Drăghici Vintilescul.
Să revenim la Drăghici Stoicev.
După cele spuse mai sus, basaţi în parte pe justele aprecieri ale lui C. Giurescu B, ar reeşi că acest boier este fiiul sau descendentul unui boier Stoica sau Staico şi în vedere că tatăl lui Drăghici a fost o persoană marcantă, trebuie să-l căutăm printre dregătorii anteriori lui Vlad Călugărul.
Iată şi aici un mic tablou al boierilor Staico sau Stoica întâlniţi în secolul al XV-lea prin divanele domneşti ale Ţării Româneşti şi printre cari trebuie căutat părintele acestui însemnat boier al lui Vlad Călugărul.
Din tabloul înfăţişat nu putem certifica care din aceşti numeroşi boieri va putea fi identificat ca părinte al lui Drăghici Stoicev, căci fireşte că cel de la 1413 nu poate fi una şi aceiaşi persoana cu cel de la 1465, trebuind să relev aici, că Staico logofătul lui Vlad Călugărul pe care-1 întâlnim pentru prima oară în anul 1482 cu această dregătorie, în primul document cu divan al acestui Voevod, nu poate fi, genealogiceşte vorbind, părintele boierului Drăghici de care ne ocupăm, de oare ce supravieţuieşte lui mulţi ani în urmă; dispărând din divan abia la 1507 după 20 Iulie6.
1	V. Ştefulescu:, M-rea Tismana, p. 192; v. lucrarea mea, doc. XLIX şi nota 6.
2	V. I. Bogdan, o. c., p. 105, nota din josul paginei; v. la mina, p. 42, nota 6.
3	Ibid., v. ibid.
4	V. Filitti: Arh. G. Gr. Cantacuzino, doc. 91, p. 17, nota 3; v. la mine, doc. L, nota 1.
® V. mai sus p. 12, nota 5.
6	V. St. Greceanu, o. c., p. 15; v. Arh. St. M-rea Glavacioc, paah. 20, doc. 2, sau 1; v. Acad. Rom. Cond. M-rea Glavacioc, p. 253, (copie).
www.dacoromanica.ro
16
George D. Florescu
Anul	Luna	Ziua ||	Voevodul	Boierul Stoica în Divan	Locul lui printre mărturii	
1413	August	6	Mircea-cel-Bătrîn	Stoica Rusul	al	3-lea din 51 2 *
1415	Mart	28	t> V	yy yy	yy	7-lea din-10*
1415	Iunie	10	yy yy	yy yy	yy	4-lea din 12s
1430	Septembre	16	Dan II.	Stoica Comis	yy	7-lea din 74
1431	Ianuar	30	yy	yy yy	yy	12-lea din 135 6
1432		15	Alexandru Ald£a	Stoica Mecio-nosa 17	yy	11-lea *
1437	Iulie	18	Vlad Dracul	Stoica Postelnic	yy	8-lea din 127
1439	Septembre	8	yy yy	„ frate lui Manea Udriştev18	yy	6-lea din 168
1447	August	8	yy yy	Stoica Vistier	yy	7-lea din IO9
1451	Mart	28	Vladislav II.	Stoica Curcmaz	yy	8-lea din 1610
1458	))	5	Vlad Ţepeş	Stoica Păharnic	yy	7-lea din 1011
1464	Maiu	30	Radul-cel-Frum.	Stoica Vintilov	yy	4-lea din 1311
1464	Iulie	10	yy yy	yy yy			 	 u
1464	Octombre	28	yy yy	yy yy			 	 14
1465	Novembre	5	yy yy	yy yy	al	4-leadin Îl1'
1473	Septembre	16	yy »	Stoica Spătar	yy	9-lea din 1411
1	V. I. Bogdan: 6. c., pp. 3-6; v. lucrarea mea, doc. VII.
2	Ibid. Un hrisov de la Mircea-cel-Dâtrân, In Anal. Acad. Rom.
tom. XXXVI, No. 4, pp. 109-125, (1903); v. lucrarea mea, doc. IX.
£ Ibid. o. c., v. C. Giurescu: o. c., p. 23, nota 7; v. lucrarea mea, doc. X.
* V. Ştefulescu: Doc. si. rom., pp. 15-17; v. Ilasdeu: Arhiva Istorică, p. 73; v. lucrarea mea, doc., XXIV, şi nota 1, Ia acel document.
6	V. I. Bogdan, Doc. Reg., p. 35; v. lucrarea mea, doc. XXV.
8 V. St. Nicolaescu, o. c., pp. 252-3; v. lucrarea mea, doc. XXVII,
şi nota 1, la acel document.
1 V. I. Puşcariu: Fragmente, pp. 55-7; v. acelaşi în Anal. Acad.
Rom.; Revolta Boierilor; v. lucrarea mea, doc. XXX şi nota 1; tot acolo. Data acestui document pare a fi după studiile mele*,
143/ în loc de 1434.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
1/
Acest Staico logofăt cunoscut supt numele de Staico ot Băjeşti sau ot Bucov este cunoscutul gineie al lui Viad Călugărul, soţul Caplei şi cumnat deci cu Radul-cel-Mare *.
Am spus altundeva*, că Drăghici Stoicev şi Drăghici Vintilescul sânt indiscutabili una şi aceiaşi persoană, basaţi pe locul ce-1 ocupă acest boier în divanele în care îl găsim cu aceste două nume, şi revenim aici asupra inscripţiei de pe un engolpion aflat între odoa-rele Mănăstirii Snagov, care ne vorbeşte de un Drăghici donator al locaşului Vintilesc la 1431.
Inscripţia dată de Alexandru Odobescu3, este corectată de d*l Profesor Nicolae Iorga *, întru aceia că expresiunea slavonă khhth- 1 * 3 4
8 V. Hasdeu: o. c., pp. 84-5; v. lucrarea mea; doc. XXXVI.
? V. N. Iorga, Studii şi Documente, voi. V, p. 169; v. lucrarea mea, doc. XL şi nota 1 la acel document.
10 V. Acad. Rom. Cond. M-rea Dealul, I, pp. 89-90; v. Filitti; Arhiva G. Gr. Cantacuzino, p. 16, nota 5; v. lucrarea mea, doc. XLI.
11	V. Venelin: o. c., pp. 91-2; v. 1. Bogdan: o. c., p. 75; v. Ştei fulescu; M-rea Tismana, p. 189; v. lucrarea mea; doc. XLVII.
13	V. I. Bogdan; o. c., p. 190; v. lucrarea mea; doc. XLIX şi nota 6 tot acolo.
13	V. Ştefulescu: o. c., p. 190; v. lucrarea mea, doc. XLIX, nota 1, la acel document.
14	V. lucrarea mea, nota 6, doc. XLIX.
15	V. Filitti, o. c., p. 17, nota 1; v. lucrarea mea, doc. L.
16	V. Colecţia Familiei mele; v. lucrarea mea, doc. LVII.
17	Mecionosa este identic cu Spătar.
18 V. Arborele genealogic al neamului acestui boier, în lucrarea mea, doc. LXXIV.
1 Staico ot Ruşi, ot Băjeşti sau ot Bucov, este comisul lui Ba-sarab-cel-Tânăr pe la 1480 (v. Bogdan, o. c., ed. I, p. 214) şi rămâne	lângă el	şi după lupta de la 8 Iulie 1481;	la 3	April 1480
îl găsim supt numele de Stane comis. Intre 1480-81, (v. Bogdan o. c., p. 218), Basarab Laiotă anunţă pe Braşoveni că trimite la ei în misiune pe	boierul	său Staico. Acesta	trebuie	să fie	Staico comisul	de la '6	August	1481, (v. Miletici,	o. c., p.	340),	al lui Basarab	Ţepeluş.	Pentru	acest boier, v. şi	lucrarea	mea,	doc. LIX,
nota 10, doc. LX, nota 12, şi doc. LXII, nota 8.
3	V. lucrarea mea, d,pc. LXXX, nota 3.
3	V. Câteva ore la Snagov, în Biblioteca pentru toţi, ed. P. V. Ha-neş, 1909, p. 30, v. Ibid., în Revista Rom'ină, III, p. 363, unde se află şi facsimila engolpionului.
4	V. Inscripţii din bisericile române, voi. I, fasc. I, p. 156, nota 1, din josul paginei.
Bu(. Corn. /st., ix.	2
www.dacoromanica.ro
18
Qeorge D. Floreccu
a<ckoa\8, precum este cetită de primul, se pare că ar trebui să fie eia ctoahhk. Am spus în lucrarea mea asupra divanelor secolului al XV-lea că nu aflăm nici-un stolnic, şi mai puţin vre-un vel stolnic Drăghici, în epoca contimporană datei de pe panaghiarul de la Mănăstirea Snagov, ba mai mult nu aflăm în nici-un document cu divan pe vre-un boier Drăghici cu această funcţie.
Dacă această Mănăstire, fondată încă înainte de domnia lui Mircea-cel-Bătrân', este numită lăcaş Vintilesc, ar urma să fie ctitoria vreunui boier Vintilă din secolul al XlV-lea de care nu avem nici-o mărturie şi a cărui descendent Drăghici donează engolpionul la 1431 în domnia lui Dan al II-lea- sau a lui Alexandru Aldea \ Am spus mai sus că Drăghici stratornicul de la 1471 este spătarul de la 1475 şi vornicul de la 1482, în urmă fără dregătorie cu numele de Drăghici Stoicev, deci descendent al lui Stoica.
Basându-ne pe faptul că părintele său este Staico1 * * 4 şi de oarece tituluşul Postelnicesei ni spune că această boieroaică are prin ascendenţă pe un Udrişte vistier, cunoscând pe de altă parte că în neamul mamei sale aflăm şi pe un alt Udrişte, postelnic şi în urmă ban, am emis părerea5 6 *, de altfel destul de logică8, că Drăghici Stoicev ar fi putut fi fiiul lui Staico fratele lui Manea Udrişte,
1 Un act interesant fără an şi lună, pus de d. Stoica Nicolaescu între anii 1414 şi 1415, (v. Alexandru Aldea, Vvd., nota 4, p. 234, în Rev. pt. Ist. Arh. Fii, 1922), în care se relevă existenţa Mânăs-tirei Snagov,- încă din acele vremuri ,precum şi prezenţa unui frate al lui Mircea-cel-Bătrân; jupând Stoica.
1 Dan II, este fiul lui Dan I, (v. Al. Vasilescu: Urmaşii lui Mircea Vvd. cel-Bdtrân, în Rev. pt. Ist. Arh. şi Fii. voi XI, an. 19Pr, p. 138) şi domneşte de la 1422, la 1431, iar în Ianuar 30 din acest ultim/ an avem şi ultimul său document, el murind la 1432 Iuuie 1, (v. St. Nicolaescu, o. c..).
8 Primul hrisov de la acest Voevod îl avem în Novembre 1431, el fiind în scaun încă din Iunie (v. St. Nicolaescu, o. c.).
*• V. mai departe în lucrarea de faţă, pag. 20, doc. din 1489, April 21.
* V. lucrarea mea, o. c., doc. LXXX, nota 3.
6	In ţara noastră, încă din vremurile cele mai depărtate era o u-
sanţă ca numele moşilor să fie dat nepoţilor, aşa aflăm nume pa-
tronimice de boieri, distincte pentru diferite neamuri: relevăm că numele de Drăghici era patronimic Mărginenilor, precum şi Udrişte, de asemenea pentru rudele lor, prin descendenţă, Vintilă aî Cor-năţenilor, Şerban al Coianilor de la Şerban Banul Craiovenesc, Bar-bui şi Radul al Craioveştilor şi descendenţilor lor.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
19
însemnatul boier rudă apropiată a Voevodului Vladislav al II-lea din secolul al XV-lea.
Luând în considerare şi pe Drăghici Vintilescul şi referindu-ne la ipotesa a doua emisă mai sus l, un singur boier ar putea fi părinte al lui Drăghici Stoicev şi anume Stoica Vintilov aflat martor în hrisoavele lui Radu-cel-Frumos.
Intr’adevăr Drăghici Stoicev nu poate fi decât fiu al lui Staico Vintilov şi aserţiunea mea se basează pe faptul că el este indiscutabil unul şi acelaşi personagiu cu Drăghici Vintilescul de la 1487, 1491 şi 1496 căci numai aşa s’ar explica raţiunea pentru care grămăticii hrisoavelor de mai sus *, l-au transcris în lista mărturiilor lui Vlad Călugărul cu numele de Vintilescul, ca descendent al unui Vintilă, acesta fiind şi autorul lui Staico Vintilov. şi prin urmare spiţa înaintaşilor lui Drăghici vornicul lui Vlad Vvd. Călugărul ar putea fi următoarea:
VINTILĂ
poate ctitor fondator al M-rei Snagov ' Sec. XIV—XV.
| STAICO VINTILOV | Vistier 1447,
Fără dregătorie 1464—5 t 1465
| DRĂGHICI STOICEV | sau VINTILESCUL Stratornic 1471 Spătar 1475 Vornic 1482-97 t 1497—8
1 V. p. 14, din presenta lucrare.
* Pentru actul din 1487, Iulie 31, navem numele grămăticului cât pentru cel din 1491, Septembre 3, el este Oaucea, pe ^care nu-1 mai aflăm scriind hrisoave în domnia lui Vlad Vvd. Călugărule Oancea ne apare încă la 1498 Iulie 19 (v. Divanele lui Radu-cel-Mare 1496-1500 la mine, doc. VI), şi 1499 Iunie 15 (v. ibid., doc. XI, du(pă| ce Drăghici Vintilescul dispăruse din divane. La 1496, grămătic este Corlat.
www.dacoromanica.ro
20
George D. Florescu
Acum că am aflat ascendenţa acestui boier, bazaţi pe mărturiile domneşti ale secolului al XV-lea, să căutăm a afla din puţinele documente care ni stau la îndemână, pe descendenţii lui Drăghici Stoicev.
Avem asupra lor documente destul de concludente.
Un hrisov din anii 1486-7 ', fără dată, din Târgovişte dat de către Vlad Călugărul Mănăstirei de la Cricov1 2 3 4 * *, ni spune că Voevodul întăreşte acesteia a patra parte din satul Plopeani şi un vad de moară în Teleajen „pentru că o au cumpărat Drăghici Stoikici*, „de la Cioară derept 3.000 aspri gata şi Domniei mele au dat „un cal....“
Următoarele trei hrisoave de pe la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului următor, aruncă o lumină şi mai vie asupra descendenţei lui Drăghici Stoicev.
Primul poartă data de 1489 Aprilie 21 ♦ şi are în resumat următorul conţinut:
Vlad Voevod sin Vlad Voevod *........ dă poruncă cinstitului boie-
rului Domniei Sale jupan Drăghici feciorul Stoicăi şi fiului său Stoican şi fetelor Marii şi Neacşăi şi Cherii şi nepoţilor Iui jupan Vintilă şi jupan Radului ca să le fie lor Cornenib ori cât au ţinut Danciul, că au schimbat Danciul7 înaintea Domniei Sale de au
1 V. N. Docan, Studii privitoare la numismatica Ţârei-Româneşti,
I,	în Anal. Acad. Rom., tom. XXXII, Mem. secf. ist., pp. 530-72; v. Arh. St. Cond. M.rea Mărgineni, f. 143.
8 Viitoarea mănăstire cunoscută supt numele de Mărgineni.
3	Evident, Drăghici Stoicev.
1 V. Fişe inedite din colecţia răposatului Ştefan D. Greceanu Ia Filipeşti; v. Arh. St. dosar M-rea Mărgineni, trad. rom. f. orig.; v. Al. T. Dumitrescu, Despre oraşul Floci, în Rev. pt. Işt. Arh. şi Fii. voi. XI, partea 11-a, 1910, pp.' 434-5.
4	Vlad Călugărul, fiul lui Vlad Dracul.
6	Fi-va oare una din moşiile întâlnite în secolul următor cu nu-
mele de Corneşti. Evident că M-rea Mărgineni fiind în Prahova şi proprietăţile lui Drăghici,— precum vom vedea mai la vale, — tot acolo, trebuie să inclinăm că şi această moşie era tot prin apropiere.
7	Nu putem şti pentru moment cine este acest Danciul; nu .cred totuşi a-1 putea identifica cu Danciul, unul din cei 4 fraţi Craioveşti; poate însă să fie Danciul Gogoaşă întâlnit cu dregătoria de Stolnic în domnia lui Vlad Călugărul, (v. lucrarea mea ,doc. LXII şi nota
II, şi doc. LXIV, cu nota 4) şi a cărui fiu Drăghici) a avut pretenţii de domnie în prima jumătate a secolului al XVI-lea.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
21
dat-o jupânului Drăghici, partea Danciului la Blagodeşti1 * * partea Lupşăneni* şi partea Stroieni* cu feciorul lui jupân Drăghici dinaintea Domniei Sale.
Al doilea hrisov poartă data de 1498 Februar 164 * 6 în care Ra-dul-cel-Mai e dă „poruncă feciorilor jupânului Drăghici dvorniculR „anume Stoican, Neagoe şi Drăghici şi nepoţilor lui jupân Dră-„ghici Vornicul, jupân Vintilă păharnic şi jupân Radu postelnic, şi „feciorilor lor ca să ţie în Nicovani două părţi care au ţinut jupân „Drăghici vornicul".
în fine un document purtând data de 1510 Mai 27®, ne vorbeşte de diferite danii făcute de Vlad, fiul lui Vlad Călugărul, lui Neagoe Drăghici, nepoţilor lui feciorii lui Stoican anume : Drăghici Dragomir şi Stancăi, precum şi altor boieri7, asupra satelor următoare: Mărgineni8, Sărata9 10 II, Stăneşti1U, Filipeştiu, Băneşti ,s,
I	Moşia pe care o întâlnim adesea în documentele referitoare la
boierii din Mărgineni din secolul al XVI-lea. Ea se află azi supt numele de Blagodeasca, (v. Dic(. Geografic, voi. I, pp. 468-9).
8	In rezumatul hrisovului acestuia la Al. T. Dumitrescu aflăm trecut, „partea lui Lupşan”.
*	Ibid., ibid., „partea lui Stroie”.
*	V. Arh. St. M-rea Mărgineni, doc. 17 842 relativ la moşia Muru din sud Saac.
6 S’ar părea după resumatul hrisovului că acesta ar fi fost decedat la data de 1498.
6	V. Fişe inedite St. D. Greceanu, la Filipeşti; v. Acad. Rom. pach. 39, or. sl. f. trad.; v. pentru resumat mai detailat mai departe pag. 31.
7	V. aici mai departe la pag. 31.
8	Moşie de baştină a Elenei Postelnicesei fiica lui Radu Şerban.
9	Ibid. Fi-va oare moşia Sărata-Bugheni din jud. Buzău, comuna Cioranca (fostă proprietate a Statului pendinte de M-rea Banuj lui), sau Sărata Comana din acelaşi judeţ, pendinte de M-rea Comana, înclin a crede că este moşia Sărata numirea veche a comunelor Gura Sărăţiei şi Monteorul. Pe această moşie găsim stăpână pe la începutul secolului al XVII-lea, pe Maria din Bucov, numită adesea şi din Sărata, e rudă a Postelnicesei.
10	Aflăm mai multe sate cu acest nume, unul în Gorj, comună rurală, altul în Muşcel la 22 km. de Câmpulung, altă comună în Vâlcea şi alta în Vlaşca, la 11 km. Nord de Giurgiu, plasa Marginea, loc istoric în urmă prin bătălia lui Stroe Buzescu cu Hanul Tătarilor la 1594 după bătălia de la Putinei. Un alt Stăneşti se află în Dâmboviţa unde au fost lupte între 1595-99.
II	Altă moşie de baştină a Postelnicesei. Aflată în jud. Prahova,
www.dacoromanica.ro
22
George D. Florescu
Frănceşti *, Breaza *, Comarnic *, Secăria *, Cricovenii \ Ber-teşti6, CăşcioareleT, Ruşeţul, Creţeşti, Cornenii, Scrita8, Găo-janii9, Floreştii10 şi Mislea.
Din conţinutul acestui document şi pe semne şi a altora extrage răposatul Ştefan Greceanu următoarea spiţă genealogică:
Drăghici Vornicul
._______________________________I________________________•
| Slavna Boba Neacşa Jupan Neagoe Jupan Stofcan |
^_L_,	I
| Stanca |	| Drăghici Dragomir Stanca |
ot Bratoveşti
..... vel spătar
înainte de 1572
Prin urmare din aceste trei documente reiese următorul arbore genealogic al descendenţei lui Drăghici Stoicev, în ceiace priveşte pe fiii şi fiicele lui:
este azi cunoscută supt denumirea celor doua trupuri: Filipeşlii de Târg "Şi Filipeştii de Pădure, (Flipeştii-Ungureni).
11	Fi-va oare Băneştii ot Ruia despre care aflăm vorbindu-se în mai multe hrisoave din sec. XVI-lea în pricini între boierii ot Stănceşti şi boierii ot Cornăţeni. Un Băneşti este comună rurală in Prahova, aproape de râul Doftana; alte două sate cu acest nume în jud. Argeş.
I	Moşie rămasă moştenire descendenţei lui Drăghici Stoicev. Acest sat este indiscutabil acela cu acest nume, azi în jud. Vâlcea, cunoscut şi supt numele de Mahalaua Mare, unde se află o veche biserică restaurată la 1890.
*	Altă moşie de moştenire a Postelnicesei.
8 Idem.
*	Idem.
6 Pe semne un trup al moşiei Mărginenii.
8 Altă moşie de baştină a Postelnicesei Elina.
’ Postelniceasa are stăpâniri în acest sat moştenire şi de la boierii Mărgineni şi de la boierii Craioveşti, (v. mai departe, pag. 33).
8	Nu putem şti la cine au scoborât aceste moşii: Ruşeţul, Creţeşti, Cornenii şi Scrita.
9	Această moşie nu este aflată în averea Postelnicesei ci în alt neam scoborâtor şi el din Drăghici Stoicev, anume boierii din Şuicn.
10	Moşie aflată în neamul boierilor ot Floreşti din secolul al XVI-lea. Nu trebuie confundată cu moşia cu acelaşi nume din jud. Prahova.
II	Pentru această rudenie vezi mai departe.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
23
DRĂGHICI STOIKICI (STOICEV)
1489, 1498.
_________________________________1______________________________
| Stoican Maria Neacşa Chera Neagoe Drăghici Slavna Boba | 1489, 1498, 1489 1489	1489	1498	1498	1510 1510
1510	1510	1510	1510
Ne rămân încă neindentificaţi cei doi boieri Vintilă şi Radul întâlniţi la 1489 fără dregătoric, deci bărbaţi tineri, şi la 1498, pe primul păharnic şi pe cel de al doilea postelnic. Nu cred totuşi— şi totul mă îndreptăţeşte a o susţine — că aceşti boieri să fi fost nepoţi lui Drăghici Stoicev în accepţia de «petits fils», ci nepoţi de frate sau de soră, de oare ce în toate documentele vremei nu întâlnim pe niciun Vintilă păharnic prin divane, nici vre-un postelnic Radul, acesta neputând fi confundat cu omonimul său atât ca nume cât şi ca funcţie, fratele mai mic al lui Barbu Banul al lui Părvu vornicul şi al lui Danciul armaşul, fraţii Craioveşti.
Din documentul purtând data de 1525 April 141, extrag următoarea spiţă genealogică:
_______________N__________________________
| Radu	Stanciu|
zis Obraz-lat era f 1508
,____________ I
| Vintilă j	| Stanciu |
1598, 1525	grămătic
1508, 1525
Moşiile de care se vorbesc" în act sânt: Drugăneşti, jumătate din Cornăţeni, Conţeşti, jumătate’din Vintileşti şi Clinciu care toate au fost moşii vechi de moştenire ale lui Stanciul Obraz-lat şi ai fiiului său Stanciul grămăticul.
Moşia Vintileşti fiind jumătate a lui Stanciu Obraz-lat şi jumătate a lui Radu, le va fi venit de la părinţii lor de cari nu vorbeşte actul. Cornăţenii şi Clinciul sânt Jmoşii' pe care le întâlnim ulterior în stăpânirea boierilor]; Cornăţeni din secolul al XVII-lea, moştenire strămoşească de la strămoşul lor Vintilă Logofătul de la
1	V. aci pag. 14.
www.dacoromanica.ro
24
George D. Florescu
sfârşitul secolului al XV-lea, Vintileştii care incontestabil au fost stăpânire a unor înaintaşi ai lui Drăghici Stoicev va fi rămas jumătate lui Radu şi jumătate fratelui Stanciu zis Obraz-lat.
Documentul din 1489 April 21 nu specifică cum erau nepoţi lui Drăghici Stoicev: Vintilă şi Radu. fn act sânt trecuţi mai întăiu Vintilă şi apoi Radu, ceia ce ne face să înclinăm că Vintilă, Paharnic la 1 98 era mai în vârstă decât Radu, Postelnic la această din urmă dată. Ştim de altfel că dregătoria de paharnic era superioară celei de postelnic.
Din divanele secolului al XV-lea’, ştim că Vintilă Florescul dispare la 1489 între 8 Ianuar * * şi 11 Septembre * şi tot din acelaşi an avem documentul din 21 April prin care se întăresc diferite moşii lui Drăghici Vornicul, fiului său Stoican şi celor trei fete ale primului, Maria Neacşa şi Chera, precum şi nepoţilor lui Drăghici Vornicul, Vintilă şi Radu.
Oare n’ar trebui să facem o corelaţie între data morţii lui Vintilă Florescul întâmplată pe semne înainte de 21 April 1489 şi dania cu această dată căci în rezumatul documentului din 1510 Mai 274, printFalţi boieri cărora li se întăresc mai multe stăpâniri, între cari şi Floreşti, sânt şi fii unui Vintilă anume: Drăghici, Radu, Laţcu şi Vintilă.
Ori aceste patru personagii sânt indiscutabil fii lui Vintilă Florescul, logofătul şi vornicul lui Vlad Călugărul. Pe Radul îl avem chiar în divan la 1498 Iulie 19*, cu numele de Vintilov şi vel paharnic ; Drăghici este viitorul paharnic al lui Neagoe Basarab, vel vornic al celorlalţi Domni până la 15376; Laţco poate fi acel boier din casa domnească a lui Vlad Călugărul căruia la 1490 Iulie 26 7, Domnul îi întăreşte jumătate din Tismana şi Ohaba8 şi altele, şi atunci spiţa curgătoare în linie masculină a lui Vintilă Florescul s’ar presenta astfel:
1 V. lucrarea mea la divanele lui Vlad Călugărul.
*	Ibid., doc. LXXIV.
*	Ibid., doc LXXV.
*	V. mai sus, pag. 21.
*	V. Divanele lui Radu-cel-Mare la mine doc.
*	V. divanele vremii.
T V. Ştefulescu: o. c.
*	Moşii băştinaşe ale lui Vintilă Florescul.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
Vintilă Florescul t 1489
r_______________________________i______________________________,
j Drăghici	Radu	Stanciu Laţco Vintilă j
paharnic 1512-21	Vintilov	zis	.1490
vel vornic 1525-36	1489 Obraz-lat t după 1510
t 1536 postelnic 1498 t înainte paharnic 1498 de 1509 t după 1510
I _____________________
|	Vintilă	I | Stanciu	|
1508, 1525	gramatic
1508, 1525
Prim urmare Vintilă paharnicul şi R^dul postelnicul din documentul cu data de 1498 Februar 16 nu sânt decât fii lui Vintilă Florescul, care acesta poate fi fost cumnat cu Drăghiei Stoicev, O parte din Vintileşti o va fi avut-o Drăghici Vornicul iar alta sora lui soţia lui Vintilă Florescul.
DESCENDENŢA LUI DRĂGHICI STOICEV
înainte de a întră în studiul descendenţei masculine a acestui prim începător al neamului din Mărgineni, pe care îl putem cu drept numi Drăghici Vornicul din Mărgineni, descendenţă pe care o vom analisa cu deamănuntul, să ne ocupăm în parte de fiecare copil al lui.
In spiţa genealogică de la pagina 25am înşirat pe toţi copiii lui Drăghici Vornicul din Mărgineni în şirul în care-i găsim în documentele relevate mai sus, la 1489, 1498 şi 1510 şi bazându-ne pe faptul că înşirarea lor se făcea şi după vrâstă, ar urma ca primul copil al lui Drăghici să fie Stoican, întâlnit încă la 1489, fără nicio dregători e.
STOICAN
Acest fiu mai mare al lui Drăghici Stoicev poarta numele bunicului său pate n Stoica Vintilov, conform unei uzanţe păstrate mai întotdeauna în aceste vremuri, când pronumele se repetă prin descendenţă din generaţie în generaţie.
www.dacoromanica.ro
26
George D. Florescu
Lipsa materialului documentar care să ne dea lămuriri precise asupra neamurilor boiereşti din această epocă, ne este o mare stânjenire, căci vom spune din capul locului că asupra descendenţei cât şi asupra vieţei şi carierei acestui boier, nu avem aproape nici o mărturie demnă de luat în samă.
Singurul hrisov de la începutul secolului al XVI-lea care ni-1 relevă, este documentul dat din Bucureşti de Mihnea-cel-Rău purtând data de 16 Iunie 1508', prin care Voevodul întăreşte lui Manea cu fraţii lui Oprea, Stănilă, Stoian şi Neagoe şi feciorilor unchiului lor Manea *, ca să le fie ocină în Blagodeşti *, jumătate
de moşie „.... după aceia s’au părăt înaintea Domniei Mele cu
„jupânul Stoica feciorul lui Drăghici--------------şi-au dat Dom-
„nia Mea să iea patru boieri să mărturisească, şi au luat patru
„boieri şi au mărturisit Manea cu fraţii lui.... şi de li se va în-
„tâmpla moarte vreunuia dintre dânşii să n’aibă alt nime treabă „numai cine va fi rămas din ei.....“
Putem afirma pe basa documentului de mai sus că a fost desigur o rudenie de sânge între Stoica sin Drăghici, adică Stoican sin Drăghici Stoicev, şi Manea dar nu putem fixa rudenia evidentă care a existat între el şi boierul Manea cu descendenţii săi colaterali pomeniţi în act. Că rudenie nu era prin căsătoria Iui Stoican reiese din faptul că se vorbeşte de o jumătate din moşia Blagodeşti, ori, într’un hrisov purtând data de 1510 Mai 27*, deci doi ani în urmă, tot de o jumătate dintr’acest sat este vorba, în întărirea dată asupra diferite moşii lui Neagoe Drăghici, fratele lui Stoican.
Rudenia care a existat nu poate fi decât aflată prin tatăl sau muma lui Manea, unchiul celor cinci fraţi. Acesta e singurul răs-
1	V. St. D. Greceanu, o. c., p. 19; v. Arh. St. M-rea Sf. Ion din Bucureşti, pach. 20.
2	Iată şi spiţa genealogică explicativă a acestor boieri:
?
________________________!______________________
| ?	Manea |
_______________!_______________________________ _j_____________________
] Stoian Manea Oprea Stănilă Neagoe [	| ?	? [
3	Moşie întâlnită ca stăpânire a fratelui lui Stoican, Neagoe Dră-jghid, la 1510.
* V. N. Docan, o. c., pp. 350-72; v. Acad. Rom. perg. pach. 39, No, 3.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
27
puns logic care s’ar putea da — documente concludente neavând, căci nu putem admite ca bunicul sau bunica acestor cinci fraţi, chiar dacă aceştia ar fi fost tineri la data hrisovului, să poată fi nepoţi de fiiu sau de fiică a lui Drăghici Stoicev şi iată pe ce se basează aserţiunea mea.
Stoica Vintilov, tatăl lui Drăghici Stoicev dispărând din divan la 1465 trebuie indentificat fL cu vistierul lui Vlad Dracul de la 1447 August 8l, fie cu păharnicul lui Vlad Ţepeş de la 1458 Martie 52, în toate caşurile un boier născut pe la începutul secolului al XV-lea, mort pe semne bărbat mai în vrâstă pe la 1465. Drăghici fiul său va fi fost născut pe la 1435 pentru a fi stra-tornic la 1471 şi mai ales părinte a patru copii la 1489; Stoican fiul său care pare a fi fost cel mai în vrâstă, trebuind să fie cel puţin de 25 de ani la data aceasta, iar surorile sale în ordinea vrâstei: Maria, Neacşa şi Chera.
Prin urmare Stoican este născut poate puţin înaintea morţei bunicului său, al cărui nume îl poartă. Maria să fi fost cu doi ani mai mică, Neacşa de vre-o 21 şi Chera prin urmare de 18	19
ani la 1489. Cât pentru ceilalţi copii Neagoe, Drăghici, Slavna şi Boba vor fi fost poate nevrâstnici la această dată.
Precum vedem este imposibil ca cei cinci fraţi, nepoţii lui Manea să fie nepoţi în accepţia de „petits fils" lui Drăghici Stoicev.
Singura ipotesă plausibilă este că între Danciul şi Drăghici, acel doi boieri cari îşi schimbă moşiile la 1489, primul dând celui de ai doilea Comenii şi luând Blagodeştii în schimb, au fost legături de rudenie şi că Danciul va fi fost poate moş acestor boieri, de care se vorbeşte în actul sus citat.
In toate caşurile relevăm încă odată că în privinţa lui Stoican, fiul mai mare al lui Drăghici Stoicev, nu avem nicio mărturie documentară.
Va fi murit pe semne pe aceste vremuri 1508—1510 fără a fi avut în viaţă vre-o dregătorie; în toate caşurile nu poate fi con-
1 V. N. Iorga, SI. şi doc., V, p. 169; v. colecţia de acte a d-lui Const. Basarab Brâncoveanu; v. lucrarea mea, p. 32, doc. XL şi nota 1 şi 2, tot acolo.
2 V. Venelin, o. c., pp. 91-2; v. Bogdan; o. c., p. 75, doc. în extensqr; v. Ştefulescu, M-rea Tismana, p. 189; v. la mine, p. 39, doc. XLVII şi nota 8 la acel document.
www.dacoromanica.ro
28
George D. Florescu
fundat cu Stoica, boierul căruia la 1510 Mai 2 ‘, Vlad Voivod Vlă-duţă întăreşte din Târgovişte stăpânire peste Corbi, Belcineasca şi Cărbeşti partea lui Cazan. Acest boier este Stoica Dohoreţ, evident frate cu Cazan Dohoreţ şi cari amândoi sânt strămoşii unui neam de boieri ot Corbi, cari nu trebuie însă confundat cu alt neam boieresc tot din Corbi, însă stăpân a satului cu acest nume din judeţul Vlaşca şi nu din Gorj.
De la Ştefan D. Greceanu *, cât şi- de aiurea ştim că Stoican a avut ca fiică pe jupăneasă Stanca iar ca feciori pe un Drăghici şi un Dragomir.
Vom reveni asupra acestor trei descendenţi ai lui Stoican când vom vorbi de represintanţii neamului boierilor din Mărgineni din mijlocul secolului al XVI-lea.
M A R I A
Spiţa genealogică de la pagina acestui studiu ne indică ca primă fiică a lui Drăghici Stoicev pe o jupăneasă Maria.
Lipsa complectă de ştiri documentare, demne de luat în considerare, nu ni dă posibilitatea a spune dacă această jupăneasă va fi fost căsătorită, şi cu cine, şi dacă va fi avut descendenţi.
Urmând şirul copiilor lui Drăghici Stoicev şi referindu-ne la cele din capitolul precedent, că Stoican ar fi cel mai mare din fiii lui Drăghici, ar urma ca Maria 1a data de 1489 Aprilie 21, când o aflăm pentru prima oară menţionată în vre-un hrisov, să fi fost de vre-o 22—23 de ani, deci născută pe la 1465.
Un hrisov purtând data de 1502 Maiu 3 *, ni spune că Radul-cel-Mare dă din Târgovişte lui jupân Şuică Păharnic, stăpânire peste şapte pogoane de vie cumpărate de la jupăneasa Maria pe
6.000	de aspri. 1 * 3
1 V. Ştef. D. Greceanu, o. c., pp. 23-4; v. Arh. St. Cond., M-rea) Tismana, I, folio 504, verso; v. Ştefulescu, Doc., p. 68; v. ibid., M-rea Tismana, p. 213; v. Arh. St., M-rea Tismana, pach. 38, doc. 3.
* V. Fişe inedite, Ştefan D. Greceanu la Fiiipeşti; v. Acad. Rom. pach. 39, doc. 3, orig. sl. f. trad. Acest hrisov este acelaşi cu cel aflat în lucrarea d-lui N. Docan, (v. nota 2, la pag. 31, în presentul studiu).
3	V. St. D. Greceanu, Şirul yoevozilor, pp. 3-5; v. orig. la d. Ion I. C. Brătianu, fost la d. C. Colescu-Vartic.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
29
Fi-va această jupăneasă Maria sora soţiei lui Şuică Păhamicul?1. Am fi putut răspunde cu mai multă precizie dacă conţinutul hrisovului ar fi fost mai explicit şi în special dacă am fi ştiut unde se aflau acele şapte pogoane de vie.
Altă informaţie asupra acestei jupănese nu avem şi prin urmare nu putem spune nimic asupra scoborâtorilor ei, dacă va fi avut.
N E A C Ş A
Urmând şirul descendenţei lui Drăghici vornicul din spiţa genealogică de la pag. 26, s'ar părea că Neacşa ar fi a doua fiică a sa, prin urmare născută pe la 1469-~0 şi deci de vre-o 19-20 de ani la 1489 Aprilie 21, când aflăm pentru prima oară de existenţa ei.
In privinţa acestei jupănese avem date mai precise.
Un hrisov purtând data de 1505 Decembre IO2 * dat de Radu-cel-Mare din Bucureşti, ne spune că Domnul întăreşte lui Badea de la Şuiei9 cu feciorii lui jupân Şuică paharnicul şi „jupân Dara spătar i jupân Dragomir i jupân Cazan" ca să le fie satul Şuica de la Neagra pentru că este a lui jupân Şuică şi a fraţilor Iui bătrână şi dreaptă moşie de baştină..." Au avut pâră în domnia lui Vlad. Călugărul cu fii Stanciului: Arca şi Mihail. Acum vin din nou aceştia în faţa Domnului cu pâră dar rămân de lege în faţa jurământului a 12 boieri jurători.
In acest hrisov li se mai întăreşte boierilor de mai sus: Şuicii toţi şi cu munţii: Piatra şi Ciocanul şi Podenii şi cu muntele Po-deni, şi Măldăreşti cu muntele Lănceţiu şi Găojani şi Pleşeşti cu muntele Comarnicele şi Voiceştii cu muntele Cioarecul, silişte de la Cocoţi şi Căpăţâna, vii la Sălătruc de la Coisca, satele Gruianii Lătcianii jumătate, Căreia jumătate şi Crăngeni.
în deosebi se întăreşte prin hrisov lui Şuica paharnic cu fii lui, satul Dadilovul jumătate, şi Pietre jumătate, şi din Iazerul Curuiu-lui jumătate, şi din gârle câte sunt iar jumătate, şi hotaru să se ştie din sus din Scăunaşi pe drumul Giurgiului şi pe drumul Be-rivoiei drept în gârla lui Ursu şi din jos este hotar apa Neajlo-vului pănă în hotarul Comanei şi pe unde sunt Gorgănelele pe drumul Comanei şi de acolo prin mijloc şi aşa de acolo drept în
1	V. pentru boierii din Şuiei la pag, 30, în această lucrare.
2 V. St. D. Greceanu, o. c,v p. 12; v. Acad. Rom., doc. 191/XXXIII,
* V. pentru acest boier fişe inedite, Greceanu la Şuiei.
www.dacoromanica.ro
30
George D. Florescu
crângul Vărului. Şi iar să le fie lor nişte ţigani pre nume Qârdea cu feciorii şi Balea cu feciorii şi Dobre cu feciorii şi Urdărea cu feciorii, că aceste sate şi ţigani ei sunt ai jupănului Şuică paharnic, zestre dată de jupăn Drăghici Vornicul cu fii-sa Neacşa şi Domniei Mele au dat un cal alb bun ... urmează iertare de toate slujbele, şi dările.
Din înşirarea stăpânilor moşiilor Dadilovul, Pietre, Iazărul Cu-ruiului, jumătate de sat ale lui Şuică Paharnic, ar reeşi că Neacşa este fie mamă lui Şuică Paharnicul, fie soţie.
Am văzut însă mai sus că Neacşa era născută pe la 1469-70 prin urmare o femeie de vreo 35 de ani la data documentului present, deci nu poate fi decât soţie lui Şuică Paharnicul, iar nici de cum mama lui, trebuind atunci să fie soţia lui Badea ot Şuiei ceia ce genealogiceşte vorbind este imposibil.
Prin urmare în ceia ce priveşte descendenţa fiicei a doua a lui Drăghici Stoicev ea este strămoaşa unui neam de boieri zis din Şuiei'.
CH ERA
Asupra acestei a treia fete a lui Drăghici Stoicev n’avem nicio informaţie documentară. Am spus mai sus că ea trebuie să fie născută la 1471-2. La 1510 ea nu mai este pomenită; pe semne se stinsese din viaţă încă înainte.
N E A O O E.
Numele acestui fiu al lui Drăghici Stoicev nefiind pomenit în hrisovul din 1489 Aprilie 21, mă face să cred că la data aceia era încă copil nevrâstnic. De altfel un lucru curent întâlnit în dese documente din trecutul familiilor boiereşti române este lipsa sau prezenţa numai a unora din copii în documente referitoare al descendenţa vreunui boier.
Jupân Neagoe, admiţând că este născut după soră-sa Chera, am trebui să-i fixăm anul naşterii pe la 1472-1473 şi deci ar fi fost la 1489 abia de 16 sau 17 ani.
Ştiri despre el aflăm pentru prima oară în hrisovul care ne memorează pe fii lui Drăghici Stoicev, hrisov purtând data de 1498 Februar 16 *, puţin după moartea părintelui său. Jupân Nea- 1
1 V. pentru neamul acestor boieri, fişe Greceanu ia Şuiei.
* V. pag. 21, nota 4.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
31
goe va fi avut la data aceasta vrâsta de 24 sau 20 ani. Pe senine că la această dată surorile sale mai sus menţionate vor fi fost deja căsătorite şi prin urmare încă înzestrate de părintele lor neluând parte la moştenirea acestuia în satul Nicovani.
în privinţa stăpânirilor acestui boier relevăm din nou documentu, foarte concludent din 27 Maiu 1510, menţionat mai sus1 * * * * 6 doar în privinţa moşiilor de care este vorba în act. lată şi rezumatul acestui hrisov*:
„Vlad Voevod, sin Vlad Voevod, confirmă jupânului Neagoe „Drăghici şi nepoţilor lui feciorii lui Stoica anume: Drăghici şi „Dragomir şi surorei lor Stanca şi fiilor lui Vintilă: Drăghici, Radu, „Laţcu, Vintilă şi fiicelor lui Drăghici Vornic: Maria, Neacşa, „Boba şi Slavna să le fie Mărginenii* toţi şi cu munţii lor, şi a „patra parte din moşia Frânceştilor', siliştea din câmp de la Să-„rata, Stăneştii, Filipeştii, Băneştii, Breaza, Comarnic, cumpărat de „jupân Drăghici, Secăria, Cricovenii, Berteştii, Floreştii, Mislea, „Căşcioarele, Ruşeţul, Creţeştii, Cornenii, parte averea lui Drăghici „parte pentru slujbă... şi jumătate din Blagodeşti8 şi din Sărata" „jumătate pentru că un sfert parte le-a fost dreaptă moşie, iar „cealaltă a patra parte a cumpărat-o jupân Staico Logofătul7 de „la Stoian fratele Doamnei8 derept 4000 aspri, iar jupân Drăghic „a cumpărat Topliţele. . , şi aşa au făcut schimb jupan Drăghici şi „a dat jupănului Stoica Logofătul Topliţele iar Stoica Logofătul a „dat lui Drăghici partea lui Stoian din Sărata... şi din Afumaţi „a patra parte cumpărată de Jupăn Drăghici de la părintele Dom-
1 V. pag. 21.
* Resumatul acestui hrisov îl dau mai la vale duuă cum l’am aflat la N. Docan, o. c., şi din informaţiile date mie de înaltul Regent, Const. Sărăţeanu,
8 Pentru prima oară aflăm vorbindu-se la 1510 Mai 27, de numele acestei moşii care a rămas şi numele după care se vor numi sco-borâtorii lui Drăghici Stoicev, V. şi nota 8 de la pag. 21, în presentul studiu.
*	V. nota 12, pag. 22, în presenta lucrare.
*	V. nota 1, pag. 21.
6	V. nota 9, pag. 21.
7	Este cunoscutul ginere domnesc care murise încă din 1507, poale in vară, (v. pentru cariera lui mai sus pag. 17, nota I).
*	Pe semne, fratele Doamnei Ana, soţia lui Vlad. Vlăduţă Voevod.
www.dacoromanica.ro
32
George D. Moreicu
„niei Mele Vlad Voevod şi Scrita1 * 3 4 * şi Găojani* pentru că le-a ajuns „cu slujbă de la părintele Domniei Mele şi după aceea le-au „cumpărat pentru 4 cai de la părintele Domniei Mele... şi Bră-„deştii* toţi şi Păuneştii' şi Dudeşti6 şi Bobul' partea îui Neagoe „pentru că le-a ajuns jupăn Drăghici7 cu dreaptă slujbă de la părintele Domniei Mele Vlad Voevod şi Domniei Mele mi-au dat „doi cai preţuiţi 2000 aspri..."
Să insistăm puţin asupra proprietăţilor întărite în prezentul hrisov.
Moşia Mărgineni este întărită în întregime şi alături de ea Bla-godeştii jumătate şi un sfert din Frănceşti şi Sărata. S’ar părea că aceste patru proprietăţi ar fi băştinaşe ale tatălui lui Neagoe. Afumaţi este moştenită numai de la părintele său ca şi Scrita, Găojanii, Brădeştii, Păuneştii, Dudeştii şi Bobul, însă pe când prima din acestea din urmă este cumpărată de la Vlad Călugărul, celelalte 6 sunt mili domneşti ale acestui Voevod, sfetnicului său, părintele lui Neagoe.
Pentru că lui Neagoe să i se întărească moşia Mărgineni, mi s’ar părea că el poate fi socotit ca cel mai tânăr dintre fii lui Drăghici Stoicev, un obicei străvechi fiind ca moşia de baştină
1 Numele acestui sat nu mai există azi, şi nu putem, şti unde va fi fost.
*	Este cunoscută comuna rurală azi, supl numele de Valea Merilor, din judeţul Olt, unde s’a aflat de altfel o biserică veche până la 1888, care în tradiţia poporului era mai veche decât oraşul Slatina.
3	Dacă numele moşiei este cel exact atunci s’ar părea că acest sat este cel din judeţul Dolj, plasa Jiul-de-Sus, 22 km. departe de Craiova, spre N.-V., S’ar părea totuşi că această comună rurală a fost înfiinţată de Vornicul Brădescu al cărui nume l’au luaL şi a-ceasta încă pe la -începutul sec. al XVIII-lea.
4	Cunosc 2 Păuneşti, unul în Mehedinţi, ţiind de com. ruraiă Go-deanu, celălalt din Olt, făcând parte din com. rurală Ciomăgcşti.
*	Neîndoielnic, Dudeştii din Ilfov, lângă Bucureşii şi nu com. rurala din Ialomiţa.
8	Ne este «reu a distinge locul acestui sat., având o comună rurală în Gori, fostă în vechime cunoscută supt numeie de Daimocul, alta în Ialomiţa, numită şi ea mai înainte Corneanca, în fine aflăm o vale Bobul, pe com. urbană Urlaţi, plasa Cricovul din Prahova şi un munte tot In Prahova, pendinte de schitul Isvoarele.
7 Părintele lui Neagoe Drăghici, adecă Drăghici Stoicev.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
33
şi casa părintească să rămână în totdeauna ultimului născut, ca unuia care a trăit mai mult supt oblăduirea părintească.
Posedarea a un sfert din moşiile Frănceşti şi Sărata ne-ar lăsa sa întrevedem că au fost cel puţin 4 părtaşi asupra acestor moşii; prezenţa printre aceştia a lui Staico Logofătul ne-ar lăsa să bănuim şi o rudenie a acestui ginere domnesc cu trunchiul neamului Mărginesc. Va fi fost şi el poate o rudă de sânge a lui Staico Vintilov. Emitem doar această părere fără a putea să afirmăm nimic precis, relevând numai că Staico Logofătul fusese stăpân a unei moşii rămasă în ultimele secole în moştenirea Cantacuzinească şi anume Măgurenii şi Bucovul.
Am văzut, încă mai sus, că în satul Găojanii au avut stăpânire şi nişte descendenţi „per feminas" ai lui Drăghici Stoicev, şi anume descendenţii lui Şuică Paharnicul.
Şi pentru că mai sus am vorbit de mai multe nume de moşii, pe care le vom întâlni încă în moştenirea Mărginenească, vom releva hrisovul lui Radu Leon Voevod, purtând data de 1668 Fevruar 7 1 dat Elenei Postelnicesei „nepoata răposatului Udrişte Vistierul feciorul bătrânului Drăghici dvornicul ot Mărgineani şj este nepoată jupănesei Marii fata jupănesei Ancăi ot Coiani“ şi feciorilor ei: Drăghici Spătarul, Şerban Postelnic, Constandin, Mihai, Matei şi Iordache ca să le fie lor, moşiile, satele Rumânii şi Ţiganii cât se trag de la moşii lor: Udrişte Vistierul şi Drăghici dvornicul ot Mărgineni anume: Mărgineni, Filipeşti, Comarnic, Secărie, Prislopul, Brăneşti, Poiana ladera, Moreanii, Ber-teştii, Gurguiaţii, Căscioare, Scrofeani, Zăvoaia, Cetăţeale, Că-preştii cu Dudeşti, Buzău şi Sărata şi de la moaşa lor jupăneasa Anca ot Coiani: satul Coianii, Prundul, Isvoarele, Radovanul, Căscioarele ot Cătlui, Dobreanii, Varăştii, Vladimireştii, Bezdead, Floreşti, Risipiţii, Ştirbeiu, Răstoaca, Căcănăul, Viişoara, Fântă-nelele, Runcul ot Jaleş, Predeştii, Şopotul, Băcleşul, Punghina, Merii şi Gruia.
Prin urmare, din moşiile întărite la 1510 Mai 27 lui Neagoe Drăghici, aflăm satele Mărginenii, Dudeştii şi Sărata pomenite la 1668, peste mai bine de 150 de ani, ca fiind în stăpânirea Elenei Postelnicesei Cantacuzino, descendenta boierilor Mărgineni din secolul al XVI-lea.
1 V. N. Iorga, Gen. Cantacuzino, ed. 1902; v. St. D. Greceanu, Genealogii documentate ale familiilor boiereşti, voi. II, p. 298.
Bul. Com. lat., IX.	3
www.dacoromanica.ro
34
George D. Florescu
Actul cel mai însemnat pentru preţioasele relaţii de familie ce ni le dă, este cel din 1510 Mai 27 1 * 3 * relevat mai sus prin care se întăreşte lui Neagoe Drăghici şi fiilor lui Stoican anume Drăghici şi Dragomir şi surorei acestora Stanca şi fiilor lui Vintilă: Drăghici, Radu, Laţcu, Vintilă şi fetelor lui Drăghici Vornicul: Maria, Neacşa, Boba şi Slavna mai multe moşii printre cari relevăm aci doar: jumătate din Sărata*, Filipeştii:l, Floreştii *, Frănceştii’ şi Blagodeştii*.
Primul boier căruia i se face întărirea de mai sus nu este altul decât Neagoe fiul lui Drăghici I din Mărgineni.
Din conţinutul actului reiese vădit că Stoican, fratele său;, nu mai era în viaţă la data documentului, însă că fii lui erau Drăghici*5 * 7 * 9 şi DragomirJ iar fiică: Stanca.
Cât priveşte pe boierul Vintilă de care vorbeşte actul, el este indiscutabil însemnatul boier al lui Vlad Călugărul cunoscut în dese divane 10 supt numele Vintilă Florescul din a cărei descendenţă cunoaştem în mod sigur pe Drăghici11 12 şi Radu'*.
1 V. mai sus, pag. 21, nota 6.
* Sărata a fost în moştenirea Hienei Fosleinicesei Cantacuzino precum fusese măi înainte în posesia unei boieroaice Maria, zisă din Bucov, ba chiar din Sărata, fiica Iui Staico, Post. din Bucov, care ar fi avut această moşie de '"la moşul ei Neagoe sin Drăghici. V. si aici, pag. 21, nota 9.
3 Altă moşie pe care o vom întâlni încă în stăpânirea boierilor de care ne- ocupăm.
I	Moşie de baştină a unui neam de boieri ce-şi trag numele de la acest sat şi care pe semne era strâns, legat prin rudenie cu trunchiul boierilor din Mărgineni.
8	Moşie pomenită şi în întărirea din 1510 Mai 27 (v. mai sus pag...).
3 Moşie care fusese luată schimb de Drăghici I, Vornicul din Mărgineni, de la Danciul, (v. doc. mai sus. pag...').
7 V. doc. din 1498 Februar 16 mal sus pag.
L V. lucrarea mea: Divanele Domneşti, sec. XV; Divanele lui Vlad Călugărul. Vezi şi spiţa coborâtorilor săi la pag...
9	V. mai departe la Drăghici III, din Mărgineni.
10	Pentru moment nu pot identifica pe acest boier.
II	Viitorul Paharnic al lui Neagoe Basarab şi Vel Vornic ai urmar şilor săi, pe tronul Ţerii-Româneşti, până la 1536.
12	întâlnit în divane supt numele de Radul \Hntilov cu dregătoria de Paharnic încă din primele mărturii domneşti ale lui Radu Vvd.-cel Mare la 1498, Iulie 19; v. Florescu, Divane domneşti în Muntenia în sec. XV, li-96-1501, II, (1929), doc. VI; v. şi spiţa de la pagina 23.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
35
Cât pentru Drăghici Vornicul de care pomeneşte documentul de mai sus el este primul boier din Mărgineni cunoscutul Drăghici Stoicev sau Vintilescul.
Comparând însă descendenţa femenină a acestui boier din actul menţionat mai sus cu data de 1489 April 211 2 observăm că aci lipseşte Chera şi avem în plus pe Boba şi pe Slavna*, pe semne că prima dintre aceste trei jupănese va fi murit înainte de dania de mai sus.
Revenind acuma la stăpânitorul acestei moşii din 1510, la Neagoe Drăghici, neîndoielnicul fiu al lui Drăghici I Vornicul din Mărgineni, vom spune din capul locului că hrisoavele acestea sunt singurele în care avem relaţiuni mai precise asupra existenţei lui.
Totuşi din alte documente ale acestei epoci, mai puţin precise, ar reieşi că acest Neagoe Drăghici va fi fost poate rudă după soţie cu Hamza Comisul sau soţia acestuia Monahia Magdalena, cunoscuţii ctitori fondatori ai Mănăstirii Corbii de Piatră.
Iată şi aci în extras acele hrisoave cari ne dau lămuriri asupra unei moşii Afumaţi, întâlnită încă din 1510 Mai 27 adică în primul hrisov de întărire dat lui Neagoe Drăghici.
1.	La 1510 Iunie 183 Vlad Vlăduţă dă hrisov din Bucureşti lui Stoica Pitar pentru moşia Lungi pe care o are de !a soţia lui Neagoe şi de la fiica acestuia anume Drăgaia.
2.	La 1519 Mart 104 Neagoe Basarab dă carte pentru partea de moşie din Afumaţi cât a fost a lui Hamza Comisul şi a lui Neagoe Spătarul.
3.	La 1520 Ianuar 20 5 6 acelaşi Voevod dă la mâna lui Hamza vel Comis şi feciorilor lui stăpânire pe cinci pământuri din moşia Afumaţi ce o răscumpărase din partea lui Neagoe şi a lui Prodan.
4.	La 1520 Ianuar 29 l' deci peste nouă zile de la precedentul
1	V. mai sus pag. 20.
2	Aceste două fiice mai tinere ale -lui Drăghici Stoicev sunt pomenite într’un act datat de răposatul St. D, Greceanu din 1527 Mai 10, deci tot atunci. Fi-va oare acesta actul Ia care se referă el?
8 V. Ştef., D. Greceanu; $irul Voevozilor, o. c., p. 24; Acad. Rom,, doc. 1/LVIII.
1 Ibid., p. '56; v. Acad. Rom., 104 XI.
5	tbid., p. 58; ibid.
6	Ibid., ibid.
www.dacoromanica.ro
30
George D. Florescu
hrisov, acelaşi Voevod dă carte de stăpânire Braţului grămătic şi fetelor lui Anca şi Neacşa pentru partea lor din Afumaţi.
Referindu-ne la primul hrisov aci înfăţişat aflăm întâiu de pre-senţa în aceste vremuri a unui Neagoe şi a fiicei acestuia anume Drăgaia.
Drăgaia este poate femeninul lui Dragul şi poate şi al lui Drăghici. Fi-va oare atunci Neagoe tatăl acestei jupănese, Neagoe Drăghici fiul lui Drăghici Stoicev?
Documentul însă nu ne lămureşte asupra rudeniei acestui Neagoe şi a lui Stoica Pitarul.
Al doilea hrisov ne vorbeşte de un Hamza Comisul care nu este decât viitorul Ban şi ginere al lui Drăghici Stoicev* şi prin urmare cumnat după soţia sa cu Neagoe Drăghici.
Să fie oare Neagoe Drăghici, Spătarul de care ne vorbeşte actul din 1519 Mart 10?
Analisând divanele primelor decenii ale secolului al XVI-lea aflăm o singură dată pe un vel Spătar Neagoe la 1522 Februar 31 2 * * într’un hrisov dat de Radu cel Viteaz*.
Dar data hrisovului nostru este anterioară.
Neagoe Spătarul de la 1522 ne este de altfel un personagiu bine cunoscut, fiul lui Socol, nepot lui Chirca, el este părintele lui Teodosie Banul din Periş ’ şi în urmă vel Vistier şi vel Vornic al lui Radu-cel-Viteaz5, ba chiar omorâtorul acestui Voevod la 1529 *. El rămâne în urmă Vornicul lui Moise-Vodă, pănă la 10 Iunie 1529 când îl aflăm în fruntea divanului de altfel pentru ultima oară ’.
1 V. pag. 49, în presentul studiu.
2 V. Ştef. D. Greceanu, o. c., pp. 62-3; v. Arh. St. Episc. Argeş ^ pach. 44, doc. 6; v. menţiune la I. Bogdan; o. c., ed. I, 1902, p. 232, nota, şî St. Nicolaescu; Doc. slavo-rom. p. 62.
*	Acest Domn este cunoscutul Radu de la Afumaţi, Domn deplin, ahia de Ia 1522; (v. pt. el: T. Palade: Radu de la Afumaţi, ed. PIo-eşti, 1923 şi St. Nicolaescu; Radu cel Viteaz, în Rev .pt. ist. Arh. şi Fii. an. 1909, voi. X, p. 80.
*	V. I. C. Filittî; Arch. G. Gr. Cantacuzino: Arborele genealogic Corbeni, Rudeni.
*	V. Divanele acestui Voevod de la 1527-29.
*	V. St. Nicolaescu, o. c.
i V. N. Iorga: Studii şi Documente, V, part. I, 1903, pp. 170-1; v. Colecţia d-lui Const. Basarab Brâncoveanu.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
37
Neagoe vel Spătar va fi fost Comisul lui Vlad-cel-Tânăr de la 1510 April 241 şi pănă la 1511 Decembre 27®, în penultimul divan al acestui Domn, de oare ce la 1512 Ianuarie 8® avem ca vel Comis pe Calotă, cunoscutul ginere al lui Vlad Călugărul, care în imediat următorul divan, anume la 1512 Maiu 26 \ primul cunoscut mie de la Neagoe Basarab, este ridicat la rangul de mare Vornic.
Vom vedea mai jos că şi acest Calotă vel Vornic este înrudit cu neamul boierilor din Mărgineni de prin prima jumătate a secolului al XVI-lea.
Şi pentru că aci am vorbit de jupân Neagoe Drăghici fiul lui Drăghici Stoicev, vom releva încă un hrisov mai recent purtând data de 1569 Iunie l6 dat Mănăstirei Cricoveni6 în care se spune ca să ţină satul Blagodeştii partea care a fost a jupănului Drăghici vel Comis şi a jupănului Udrişte Postelnicul şi a jupănesei Calea Vorniceasa toate părţile lor „pentru că au fost dată danie această moşie sfintei Mănăstiri pentru sufletul răposatului jupănului Neagoe ca să-i fie ohavnică".
D. I. C. Filitti, relevând acest document7 crede că Udrişte Postelnicul şi Drăghici vel Comis sânt boierii întâlniţi cu acest nume în a doua jumătate a secolului al al XVI-lea, şi că Vorniceasa Calea ar fi mama lor, soţia lui Udrişte Vistierul din Mărgineni şi greşit înregistrată în document cu atributul Vorniceasă în loc de Vistiereasă.
| Un hrisov aflat de mine şi care este datat de Ştef. D. Gre- * *
1	Dat din Curtea-de-Argeş, v. Şt. D. Greceanu, o. c., pp. 23-4; v. Ac. Rom-, Cond. Mjea, Câmpulung, p. 262.
* Ibid., p. 27; v. Ac. Rom. Cond. M-rea Dealul, p. 49; v. Foaia Societăţii Românismul 1870, pp. 46-7; v. manuscris vechi la d. Cost. P. Greceanu, în care data este 26 Decembre.
*	Ibid., p. 30; v. Arh. St. M-rea Tism. doc. orig. pach. 2, doc. 4; v, Arh. St. Cond. JBrâncov., II, p. 37; v. cond. M-rei Tismana, I, f. 182; v. Ştefulescu; Doc., pp. 74-5; v. ibid., Tismana, p. "215.
*	"V. St. D. Greceanu, o. c., p. "33; v. Arh. St. M-rea Snagov, doc. 2; v. Acad. Rom. Cond. M.rea Snagov, folio 66.
*	V. Arh. St. dosar Mărgineni; trad. rom. fără original; v. şi St. Greceanu: Fişe inedite Filipeşti.
*	Mănăstirea cunoscută supt numele de Mărgineni.
1 V. Craioveşti
www.dacoromanica.ro
38
George D. Florescu
ceanu din 1603f fără lună şi loc 1 complectează ştirile de la 1569 Iunie 1.
Iată-i şi conţinutul:
„Radul Voevod sin răposatul Mihnea Voevod dă hrisov M-rei „Mărgineni şi călugărilor de la sf-tul locaş, ca să le fie moşie „la Blagodeşti lângă oraşul Floci însă jumătate pentru că această „moşie au fost de baştină al lui jupăn Drăghici biv vel căminar „i 9 lui jupăn Udrişte şi a jupănesei Calea vorniceasei. Apoi „când au fost în zilele lui Moise Voevod ei au dat această moşie „cu toate părţile sus zisei mănăstiri pentru sufletul răposatului „jupănului Neagoe şi tot au ţinut mănăstirea cu pace, iar când „au fost în zilele lui Radu-Vodă Şerban2 * iar călugării de la mănăstire au avut pâră cu jupăn Miho portarul din oraş şi aşa păra „Miho portarul cum că nu au călugării atăta moşie în Blagodeşti „jumătate de sat ci numai a treia parte...." dar domnul judecând pe dreptate şi pe lege, rămase Miho portarul de judecată. Iar acum în zilele lui Radu-Vodă Mihnea se scoală Calotă judeţul din oraşul Floci cu pretenţii asupra moşiei sus-zise „...şi au scos Ca-„lotă o carte a răposatului părintelui Domniei-Mele Io Mihai „Voevod făcută pe moşia Blagodeşti cum că au fost schimbat „Danciul din Corneşti* şi au dat toată partea lui de moşie de la „Corneşti lui jupăn Drăghici Vornicul, şi feciorilor lui anume „Stoican şi fetelor lui anume Maria şi Neacşa şi Chera şi cu „nepoţii lui anume Vintilă şi Radul iar Drăghici Vornicul el au „fost dat moşia Blagodeştii, o au dat moşie pentru moşie....". Domnul caută şi află cartea lui Petru-Vodă4 * * * 8 şi cartea Radului-Vodă Şărban, şi au rămas Calotă judeţul de lege.
Din acest ultim hrisov aflăm de un jupân Neagoe fără dregă-
1 V. Arh. St. dosar M-rea Mărgineni; trad. fără original; v. Gre-
oeanu, Fişe Filipeşti, data actului este evident greşită de Greceanuj
căci Radu Mihnea domneşte de la Septembre 1601-Mart 1602, în
urmă de la Mart până în Iunie 1611, pentru a fi a treia oar?<(
Domn din Septembre 1611 până în August 1616, şi a patra oară
din August 1620 până în August 1623.
*	Prin urmare documentul este din a Ill-a sau a IY-a domnie a Voevodului.
8 In documentul din 1489 am aflat acest sat trecut cu numele Corneni. V. şi p. 20.
* V. Resumatul hrisovului mai departe la capitolul Drăghici, III, Stoicev, p. 53.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
39
torie care indiscutabil trebuie să fie rudă cu boierii Drăghici vel Căminar şi Udrişte Postelnicul precum şi cu Calea Vorniceasa.
Dania fiind făcută de aceşti doi boieri cu boieroaica sus amintită, şi pentru vecinica pomenire a unui jupăn Neagoe, în domnia lui Moise Vodă, nu poate să fie decât din anii 1529 sau 1530 de oarece acest Voevod nu domneşte decât până în August 1530.
Vorbindu-se în act de un jupăn Neagoe mort, pentru a cărui pomenire se face dania, trebuie să susţinem în mod firesc că acest boier li era rudă apropiată.
A spune că Neagoe acesta este părintele celor doi boieri şi poate şi al Calei Vorniceasa, care poate însă fi şi jupăneasa sa în vedere că lipsa dregătoriei lui N'eagoe nu implică că n'a avut, ar fi să anticipăm asupra unor rudenii de personagii despre cari până în present n’avem nici o informaţie precisă.
Neagoe acesta era fireşte posesorul moşiei Blagodeşti şi indiscutabil una şi aceiaşi persoană cu Neagoe Drăghici, căruia printre alte întăriri făcute de Vlad Vlăduţă este şi o jumătate din satul Blagodeşti.
Să nu uităm însă ca într’un hrisov purtând data de 1508 Iunie 16’, în pricina dintre Manea cu cei cinci nepoţi ai lui şi Stoican fiiul lui Drăghici Stoicev şi deci frate cu Neagoe Drăghici, tot de o jumătate din Blagodeşti este vorba.
Moşia aceasta va fi fost poate împărţită după moartea bătrânului Drăghici Stoicev între fiii săi Stoican şi Neagoe. In amintirea acestuia din urmă boierii Drăghici vel Comis, Udrişte Postelnicul şi jupăneasa Calea Vorniceasa vor fi dat partea lor din Blagodeşti Mănăstirii, pentru pomenirea lui jupăn Neagoe care şi el pe semne va fi dat la moarte partea sa de moştenire din acest sat aceleiaşi Mănăstiri. Şi dacă pentru moment nu afirmăm că Neagoe este părintele celor doi boieri de mai sus, cât de firesc ni-ar apare aceasta din documentele citate, o facem numai pentru că asupra unuia din boierii aceştia şi anume Drăghici vel Comis avem informaţii cari ni lasă să presupunem origina sa; boieri de care vom vorbi mai departe *.
Din cele relatate mai sus rezumăm doar că Neagoe este cel mai mic din fiii lui Drăghici Stoicev, cât în ceiace priveşte dacă va 1
1 V. pag. 26.
* V. pag. 53 şi urm.
www.dacoromanica.ro
40
George D. Florescu
fi fost căsătorit şi va fi avut descendenţi nu putem răspunde pentru moment neavând la îndemână niciun act concludent asupra
acestora.
Tot ce putem adăoga este că desigur la 1529 la data hrisovului de danie a moşiei Blagodeşti el era mort.
în ceia ce priveşte pe Calea Vorniceasa trebuie să ne referim la o scrisoare foarte importantă pentru acest personagiu femenin, scrisoare care a fost greşit datată de răposatul Ion Bogdan *.
Iată ce ne spune rezumatul acestei scrisori: Jupâniţa Calea şi fiiul ei Stoican scriu judeţului Braşov că şi-au dat silinţa să afle pe nişte hoţi ce furaseră cai de la supuşii lor şi de la craiul, însă de nu-i vor prinde să nu se supere ci să le rămâie prieteni cum au fost şi „tatălui/său vornicului". în scrisoare se vorbeşte încă „de credinţa şi prietenia şi frăţia străbunilor şi unchilor şi părinţilor noştrii vornicul, cu Braşovenii".
Din nefericire n’avem în extenso textul acestei scrisori aşa de interesantă prin stilul ei.
Răposatul Ion Bogdan greşeşte când identifică pe această Calea cu soţia lui Datco armaş, atribuind fraţilor Danciu şi Radu, într’a-devăr Brâncoveni, de la sfârşitul secolului al XVI-lea, un frate inexistent Stoican.
Radu şi Danciu sânt fii lui Vâlsan şi al Margăi 8.
Datco, mort înainte de 1568 este frate cu aceştia doi, soţia-i nu se cunoaşte. Calea din Brâncoveni este altă jupâneasă, soră cu Matei Basarab Voevod şi soţia lui Calotă Banul din Bozieni la sfârşitul secolului al XVI-lea, şi remăritată cu Stanciul post. pe la 1603-1607.
Apoi scrisoarea de maî sus nu vorbeşte de niciun alt frate al lui Stoican, nici că acea Calea este vorniceasă, însă că părintele, fie al ei, fie al lui Stoican era vornic.
Revenind la Calea din documentul necunoscut nouă din domnia lui Moise Voevod prin care ea alături de Drăghici Comis şi Udrişte postelnic dau Blagodeştii Mănăstirei Mărgineni pentru sufletul lui jupân Neagoe nu putem recunoaşte în ea decât pe bunica acestor doi boieri, pe Calea soţia lui Drăghici I vornicul Stoicev care pe semne mai trăia la 1529 la adânci bătrâneţi. 1
1 V. Doc. şi Reg. priv. la Rel. Ţ. Rom. cu Braşov şi Ung., ed. I, 1902, p. 306. Scrisoarea este datată din 1582.
s V. Filitti: Boierii Craioveşti, arborele genealogic.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
41
Cât pentru expresia de „tatălui mieu vornicul" cred că aceste vorbe vin mai mult din gura lui Stoican decât de la maica sa, şi atunci într’adevăr că ştirile aflate din scrisoare se referă la Dră-ghici Stoicev.
Interesantele lămuriri genealogice cu toate că puţin precise, denotă totuşi o mare mândrie şi o conştienţă fermă de importanţa legăturilor de prietenie a neamului acestor boieri.
Fiva oare această bătrână boieroaică vre-o representantă a neamului boierilor Craioveşti, soră cu cei patru fraţi Barbu, Pârvu, Preda şi Radu, cari dacă va fi fost fată de Domn, mândria stilului ei ne-ar fi lămurit în mod mai precis.
D R Ă G H I C I II.
Am spus mai sus că Drăghici Stoicev dispare din fruntea divanelor lui Radu-cel-Mare cu vre-o trei ani înaintea încheierii secolului al XV-lea. Cu toate acestea în timpul domniei lui Mihnea-cel-Rău deci printre anii 1508—9 aflăm o scrisoare1 adresată Braşovenilor de nouă dintre foştii boieri de frunte ai precedentului Domn, anunţând pe pârgarii din Braşov că vor fi nevoiţi să părăsească ţara şi îi roagă deci să intervină pe lângă corniţele Timişoarei ca să li dea un salv conduct; cei nouă boieri mai iau încredinţarea că se vor putea adăposti oriunde în ţinutul Ardealului, putând să iasă când vor voi.
Printre aceşti nouă boieri aflăm al optilea pe un jupân Drăghici fără dregătorie, ceilalţi fiind următorii, menţinând ordinea în care sânt trecuţi în scrisoare: Jupân Badea Vornic, jupân Stroe Vornic, jupân Ion Călinescu, jupân Calotă Vistierul, jupân Vlaicul Portarul jupân Dumitrul Vornicul, jupân Stoican, jupân Drăghici şi jupân Stan.
De altfel încă din 1507 Decembre 3* şi anume dintr’o scrisoare a lui Radu-cel-Mare tot către Braşoveni, aflăm printre boierii înşiraţi, pe acest Drăghici al şaisprezecilea din optsprezece. Evident că acest omonim al sfetnicului lui Vlad Călugărul şi Radul-cel-Mare este un boier tânăr, altfel n’ar putea avea locul printre ultimii sfetnici ai lui Radu-cel-Mare. 1 2
1	V. Bogdan; o. c., p. 223, No. CCXV; v. ibid.; ed. II, No. CCI., p. 305.
2	V. Bogdan, o. c., ed. II, p. 352, No. CCCIX.
www.dacoromanica.ro
42
George D. Florescu
Rămâne în toate cazurile bine stabilit cu acest jupân Drăghici este altul decât Drăghici Stoicev.
Cine va fi fost nu putem pentru moment certifica.
Un raţionament logic ni-ar lăsa să credem că dacă Drăghici Stoicev a fost sfetnic devotat şi tatălui şi fiiului, şi descendenţii săi, cei trei fii: Stoican, Neagoe şi Drăghici vor fi rămas şi ei credincioşi lui Radu-cel-Mare, şi atunci a-şi putea emite ipotesa că jupân Stoican şi jupân Drăghici, antepenultimul şi penultimul boier din cei nouă înşiraţi în scrisoarea din 1508-9, să fi fost fiii lui Drăghici Stoicev.
Pentru întâia oară în prima jumătate a secolului al XVI-lea întâlnim pe un boier Drăghici în divanele domneşti ale Voevozilor acestei epoci, la 1512 Mai 26', supt Neagoe Basarab, purtând acolo dregătoria de Păharnic.
Acest boier rămâne în această funcţie în toată domnia de aproape zece ani a acestui Voevod.
între anii 1521 —1525 adică de la ultimul hrisov cu divan cunoscut mie de la Neagoe Basarab din 1521 Iulie 30 1 2 * şi pănă la primul hrisov cu divan al lui Radul de la Afumaţi din 1525 Februar 10 8, deci în timpul domniei lui Vladislav, feciorul unui Vla-dislav, fost pe semne pretendent şi nepot al lui Vladislav al H-lea» Drăghici Păharnicul nu apare în divan decât la 1522 Februar 34, tot în aceiaşi dregătorie în scurta domnie a lui Radul de la Afumaţi. Păharnicul lui Vladislav al IlI-lea, este un Dragomir care şi el lipseşte adesea din divan nefiînd măcar înlocuit.
In primul divan al lui Radul-cel-Viteaz la 1525 Februar 10 aflăm pe Drăghici ca vel Vornic însă el dispare din nou în a doua domnie a lui Vladislav din Maiu pănă în August 1525 pentru a reapare la Septembre 85, acelaşi an cu dregătoria de fost mare Vornic,
1	V. Ştef. D. Greceanu, o. c.; p. 33; v. Arh. SI. M-rea Snagov, doc. 2; v. Acad. Rom. Cond. M-rea Snagov, folio 56.
8 Ibid., p. 61; v. Ştefulescu; Gorful istoric 190b, pp. XIV-XXIX; d. N. Iorga, în Studii şi Doc. voi. V, p. 170 ne dă un document a,l lui Neagoe-Vodă din 30 Noembre 1521, evident cu data greşită Voe-vodul murind înainte de data aceasta.
8 V. Ştef., D. Greceanu, o. c., p. 73; v. Arh. St. Cond. Brâncov,, No, II, p. 498.
* Ibid., pp. 62-3; v. Arh. St. ep. Argeş, pach. 44, doc. 6; v. menţiune la I. Bogdan, o. c., ed. V, p. 232, nota.
5 Y. Şt. D. Greceanu; o. c., p. 73; v. Ac. Rom., doc. 96 XCIV, orig, sl,
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
43
urmând în toate divanele lui Radu-cel-Viteaz când, ca vel Vornic sau biv vel Vornic.
Supt Moise Vodă fiiul lui Vladislav al IlI-lea, el este chiar în fruntea divanului la 12 Maiu 1529J fără dregătorie; lipseşte totuşi din divanul hrisovului lui Radul de la Afumaţi la 1528 Septembre 2 dat din Piteşti * şi în ultimele divane ale lui Moise la 1529 Iunie IO1 * 3 4 5 * şi 1530 Maiu 22'. Acest ultim divan de altfel este format din elemente cu totul noi.
Drăghici reapare ca Mare Vornic în fruntea divanului documentului emanat din Târgovişte de Vlad Vodă sin Vlad Vodă (Vlad zis înecatul) la 1530 Iunie 15 \ lipsind însă peste 10 zile" pentru a reapare la 15 Noembre7 8 şi 16 Noembre" în fruntea divanului.
De acum înainte rămâne când primul boier martor în divan, când după Hamza Banul sau Şerban biv vel Vornic9 10 în fruntea divanelor domneşti ale lui Vlad înecatul şi Vlad Vintilă1’.
Supt acesta din urmă îl aflăm în toate divanele cunoscute pănă astăzi, tot astfel şi supt urmaşul lui la tron Radul zis Călugărul în singurul divan pe cari-1 cunoaştem înaintea alungării acestuia de
1	V. Ştefulescu; Tismana, pp. 220-1; v. Arh. St. Cond. M-rea Tis-mana, I, f. 529.
*	V. G-l P. V. Năsturel; în Rev. pt. Ist. Arh. şi Fii. X, fasc. II, 1909, pp. 210-11.
3	V. N. Iorga, Studii şi Doc., V, part. I, 1903, pp. 170-1; v. CoJ. C. Basarab Brâncoveanu.
4	V. Ştefulescu; Doc. sl.-rom., p. 96; v. Arh. St. M-rea Tismana, pach. 2, doc. 6, orig. deter., tradus de Peşacov la 1844.
5	V. Elie Nicolescu: In jurul lui Basarab Laiotă in Rev. Literatura şi arta Rom. anul VII, tabloul divanelor, pp. 668^9; v. G-raJ P. V. Năsturel; Radu Serban şi Matei Basarab, în Rev. Literatura şi Arta rom. XI, 1907; v. Arh. St. M-rea Govora secţ. ist. pach'. 30 netreb.
*	V. Elie Nicolescu; o. c.
' Ibid.
8	V. Ştefulescu; Doc. p. 98; v. Arh. St. M-rea Tismana, pach. 40, doc. 3; v. Elie Nicolescu o. c.
9 Ginerele lui Radu Post. Craiovescul şi al Velicăi din Şitoaie, soţul Mărgăi şi părinte al Ancăi din Coiani şi al lui Mareea din Şitoaie, viitor Ban de Jiiu şi Craiova.
10	Vlad înecatul este Domn de la 1530-Septembre 1532. El este fiul lui Vlad Vlăduţă şi prin urmare nepot de fiu lui Vlad Călugărul, iar Vlad Vintilă, Domn de la 1532-1535, este fiul lui Radu-ciel-Mare şi deci văr primar cu predecesorul său.
www.dacoromanica.ro
44
George D. Florescu
către fostul Voevod Vlad şi anume la 1534 Septembre 1', căci peste cinci zile1 2 * în documentul dat din Fureşti de Vlad Vintilă, Drăghici este mare Pârcălab şi încă în aceiaşi dregătorie în fruntea divanului hrisovului fără an, doar numai data 18 Decembre* de la acest Voevod, hrisov dat din Bucureşti4.
De asemenea tot ca mare Pârcălab se află în fruntea divanului la 1535 Ianuar Îl5, şi de acum înainte rămâne mare Vornic printre primii trei boieri de frunte ai lui Radul Paisie.
Totuşi la 1535 Iulie 1 6 nu-1 aflăm în divan în primul hrisov cu mărturii domneşti cunoscut mie din domnia lui Radu paisie de la 1535—1545.
De acum înainte, adică de la 1535 Iulie 307 nu este document cu divan unde Drăghici să nu figureze ca boier de frunte:
La 1536 în Iulie 8 îl aflăm pentru ultima oară ca martor domnesc al acestui Voevod.
Se va fi stins în toamna acestui an sau în primăvara anului viitor căci în 1537 Mai 10 !l Drăghici Vornicul nu mai apare.
Aceasta este bogata carieră a lui Drăghici sfetnic al atâtor domnii, carieră care se poate resuma precum urmează:
Paharnic lui Neagoe Basarab.
Mare Vornic lui Radu de la Afumaţi.
„	„	„	Moise.
„	„	„	Vlad înecatul.
„	„ şi pârcălab lui Vlad Vintilă
şi în fine, fost mare Vornic al lui Radu Paisie până la moarte.
1 V. Elie Nicolescu, o. c.
*	Ibid.
*	V. Ştefulescu: Tismana, 223 6; v. Arh. St. M-rea Tismana, pach. 1, doc... foarte deteriorat, trad. de Pessa^coiV la 9 Iunie 1844.
4 Data acestui document trebuie să fie 1534 pentru că la Sep-
tembre 6 din Fureşti, (v. nota 1 mai sus), tot ca pârcălab aflăm pe Drăghici precum şi la Ianuar 11, anul viitor, (v. nota următoare).
6	V. Elie Nicolescu, o. c.
*	Ibid., Fi-va oare o eroare de transcriere în tablourile citate?
7	V. Elie Nicolescu, o. c.
8	Data documentului ne lipseşte, nu este totuşi ziua 10, (v. St. Nicolaescu, Doc. 69; v. Acad. Rom. 23 XL), a acestei luni de oarece grămăticul acestui hrisov este Nan, iar al celui de mai sus Bora (v. Elie Nicolescu, o. c.).
*	V. Colecţia de acte Ion Glogoveanu.
www.dacoromanica.ro
Strămoşi boierilor din Mărgineni
45
Dar cine este acest însemnat sfetnic domnesc ?
Toţi istoricii noştrii până azi l-au identificat cu acel boier despre care pompoasa titulatură a Postelnicesei Elena, spune: „stră-nepoată lui Drăghici D vornicul ol Mărgineni
Am spus mai sus1 *, şi o repet încă odată că nu am aflat în nici un document de pe aceste vremuri să fi existat în secolul al XVI-lea vreun boier Drăghici Vornic, cu particula „ot Mărgineni" Totuşi câteva documente foarte interesante, unele chiar inedite, ne lămuresc asupra persoanei acestui Paharnic al lui Neagoe Ba-sarab, Vornic mare al celorlalţi 5 Voevozi urmaşi pe tronul Muntenesc.
Un zapis purtând data de 13 sau 15 Septembre 16249 ne spune că şase boieri: Ivaşco Vornicul, Oligorie Comisul, Braţul Vel Comisul, Tudor Slujerul, Dumitru şi Neanciul Vornicul fiind luaţi pe răvaşele lui Alexandru Vodă3 de către „Doamna Elena a răposa-„tului Şerban Vodă şi de Socol Paharnic din Cornăţeani şi de „Necula Paharnic şi de Leontie egumenul mănăstirii Strâmbul4 pen-„tru satele Dobreanii5 Vladimireşti6, Vărăşti7 8, Dinţeştis, Fâsâiţii *,
1 V. mai sus, pag. 9.
*	V. document în arhiva familiei mele.
8 Alexandru-Vodă zis Coconul, tânărul şi nepriceputul Voevo.i al Ţării-Româneşti din August 1632, până în Novembre 1627, fiu al lui Mihnea Turcitul.
*	Această mănăstire cunoscută azi supt numele de Găiseni este în judeţul Dâmboviţa, pe hotarul sudic, alături de satul cu acelaşi nume şi alături de satul Floreştii din judeţul Ilfov (v. mai sus pag...)
şi de Căscioarele din Vlaşca, Mănăstirea întreţinută de Eforia Spi-
talelor Civile este o veche fondaţie încă înainte de secolul al XVI-lea a unui neam de boieri zişi Boghieni, rude prin ascendenţă feme-
nină cu boierii Floreşti din secolul al XVI-lea.
8 Satul Dobrenii în judeţul Ilfov făcând parte din comuna rurală Dobrenii Câmpurelul, (v. dicţ. Geogr. III, p. 146, col. I şi II). Se greşeşte totuşi de a se atribui fondarea acestei comune pe Ia începutul secolului al XVII-lea, căci există încă din secolul al XV-lea, precum ne-o relevă documentul de mai sus. Această moşie eşită din moştenirea lui Vintilă Florescu rămâne în mâna lui Radu Şerban, de la care trece la fiul său natural născut în acest sat did-
tr’o fată de popă, Elena, viitoarea soţie a unui Neagoe Logofăt şi moartă la 7 August 1552, (v. ibid.y v. şi N. Iorga; Inscripţii, fasc. II, 1905, p. 89, unde Dobrenii este trecut în Vlaşca, evident o e-roare). Constantin Basarab, fost Serdar din Dobreni devine Domn la moartea lui Matei Basarab Vvd., şi păstrează tronul ţării de la,
www.dacoromanica.ro
46
George D. Plorescu
„dacă au fost ale Radului Clucerul Florescul" şi dacă va fi avut muma acestuia jupâneasa Maria „treabă şi lucru la miluire la mănăstirea Strâmbul", şi în fine dacă zapisul jupânesei Marii scos de Leontie egumenul este zapis drept, adeverează că mai întâiu acest zapis a fost făcut de Nestor logofătul Vlădicăi cu patru ani după încetarea din viaţă a mamei Clucerului şi mai adeverează cei şase boieri precum urmează"... iar satul Dinţeşti şi Făsăiţi „nu „l-au mai l-au fost ţiind Florescul nici odată că au fost ale Cor-„năţeanilor de moşie iar satul Vladimireşti şi satul Floreşti1 au „fost ale Florescului de moşie ce l-au dat să fie la sânge iar „pentru satul Dobreanii şi Vărăşti am adevărat cum au fost purtat „pâră părinţii lui Şerban Voevod mai dinainte vreame cu Radul „Florescul ce încă nu li s'au fost ales, lucru că am citit şi o carte „a Mircii Voevod2 ce era la mâna lui Socol Paharnic, deci aşa „am adevărat cu sufletele noastre cum au fost înfrăţit Vintilă Lo-
1654-1658. Dobrenii ajunge la moartea Voevodului în stăpânirea sorei sale Elena Postelniceasa Cantacuzino.
6	Sat care nu mai există azi supt acest nume.
7	Fi-va oare satul acesta Vărăştii Obedini în apropierea Dobre-nilor şi anume în plasa Sabarul, jud. Ilfov, lângă Sabar, sau vărăş-lii-de-sus şi de jos, primul cunoscut supt numele de Pilar-Moşu şi al doilea Băjenari din plasa Dâmboviţa, com. rur. Dăscălul Creaţă, la Nord de Bucureşti, aproape de unde izvorăşte Yaiea Mostiştei.
8	Alt sat al cărui nume a dispărut.
9	Incontestabil numele greşit al satului Fasăienii, azi sat dispărut^ fost însă de baştină al boierilor ot Cornăţeni, în secolul al XVlI-lea. Nu trebuie confundat cred cu Făcăeni din pl. Teieajen, jud. Prahova sau Făcăenii din Ialomiţa, pe malul stâng al braţului Borcea. Nurmele de Fâsâiţii se mai dă cătunului Sibigiul de jos din comuna Pă-nâtăul, jud. Buzău, v. pentru acest sat şi mai departe.
1	Moşia aceasta Floreştii nu trebuie confundată cu aclualui Flo-reştii din judeţul Prahova, lângă Măgureni şi Filipeşti, fosta proprietate a boierilor Cantacuzino din branşa zisă a Măgureniior, la începutul secolului al XlX-lea şi unde Grigore G. Cantacuzino Vornicul clădeşte la 1826-31 biserica reparată de soţia sa la 1888. Satul Floreştii din documentul de mai sus se află în jud. Ilfov, plasa Sabarul şi a fost moşie băştinaşă a boierilor Floreşti din secolul al XVI-lea, rămasă în urmă prin moştenire în averea Posteinicesei de la Anca din Coiani, străbunica ei descendentă şi ea din boierii Floreşti ai începutului secolului al XVI-lea, (v. mai sus, pag. 25).
2	Mircea, zis Ciobanul, fiul lui Radu Paisie, Domn al Ţării Româneşti de la 1545 Mart până la Februar 1554 şi a Il-a oară de la laj-nuar 1558 până la Septembre 1559.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
47
„gofătul cel bătrân pre fetele lui anume Neacşa j Velica cu feciorul lui Drăghici Vornicul pre aceaste sate şi ţigani ce scrie mai „sus să fie fraţi iară zapisul am adevărat că au fost mincinos şi „din trupul Florescului au rămas niminilea, nici alte rude fără nu-„mai aceşti boiari ce sânt mai sus scrişi...“ şi deci au dat aceşti şase boieri ca să fie aceste sate şi Mănăstirea Strâmbul ,1a sânge „la rudele Florescului în mâna acestor boieri ce scriu mai sus“....
Ce ne interesează pentru moment din actul de mai sus este persoana lui Drăghici Vornicul a cărui tată aflăm că este Vintilă Logofătul şi că acest Drăghici avea legături prin descendenţă cu Elena Doamna lui Radu, Şerban Basarab şi cu boierii din Cornăţeni.
Despre acest Drăghici Vornicul afară de actul de mai sus mai avem şi următoarele ştiri documentare.
într’un hrisov al lui Vlad cel Tânăr sau Vlad înecatul din 1531 Aprilie 121 2 3 dat din Târgovişte lui Drăghici Vornicul „cinstitul boier al Domniei mele" Voevodul întăreşte acestuia moşia Calea Baiului cumpărată de la Nicola de la Roşi drept 100 de galbeni încă din zilele lui Radul Voevod „care au pierit la Râmnic" K I se mai dau 100 de oi, 3 sălaşe de ţigani, un cal bun înşelat şi înfrânat şi un caftan bun, şi zice hrisovul mai departe"... şi să-i mai fie Dinţeşti Făsâenii, Dobreanii, Vladimireştii" pentru că sânt ale lui bătrâne şi de baştină moşii, să-i fie lui şi fecioriilor lui.
Prin urmare moşiile întâlnite în neamul boierilor Cornăţeni la 1624 şi anume Dinţeşti şi Făsâieni şi cele întâlnite în pricini între părinţii lui Radu Şerban şi Radul Clucerul Florescul, adică Do-brenii şi Vărăştii, erau toate moşii băştinaşe ale lui Drăghici Vornicul «cinstitul boier al Domniei Salea lui Vlad înecatul, în a cărui divan aflăm precum am văzut mai sus chiar pe acest boier.
Prin urmare Drăghici Vornicul lui Moise Vodă şi a celorlalţi Domni, urmaşi acestuia pe tronul Ţărei Româneşti, nu este precum a fost crezut până aci, Drăghici Vornicul din Mărgineni ci Drăghici Vornicul din Floreşti, fiul lui Vintilă Logofătul lui Vlad Călugărul, întâlnit în dese documente cu divane ale acestui Voevod cu epitetul Florescul, boier fără dregătorie*.
1	V. Ionnescu Gion: Boerii Craioveşti, în Rev. pt. Ist. Arh. şi Fii. voi. VIII.
2	Radu-cel-Frumos sau cel Viteaz.
3	V. lucrarea mea asupra Divanelor, sec. al XV-lea, doc. LXV, notai 2, doc., LIII, nota 15; doc. LIX, nota 6; doc. LX, nota 8; doc. LXII,
www.dacoromanica.ro
48
George Di FloresCu
Că din el descindea Postelniceasca, nu încape nici-o îndoială* 1 2 *.
Şi pentru a reveni la Drăghici, cel mai mic din feciorii lui Drăghici Stoicev vom spune că afară de jupânul Drăghici alături de jupânul Stoican din scrisoarea celor nouă boieri, cari se adresează către Braşoveni, şi din cei 18 boieri ai lui Radul cel Mare în scrisoarea acestuia către aceiaşi în 1507, cari par a fi descendenţii lui Drăghici Vornicul lui Vlad Călugărul şi al fiului său, nu putem spune nimic mai precis.
S L A V N A
Am văzut mai sus* că răposatul Ştefan D. Qreceanu ne indică pe baza documentului din 27 Maiu 1510 că fiică a lui Drăghici Stoicev ar fi Slavna. în aceiaşi fişă în spiţa genealogică din josul ei este specificat ca fiică a Slavnei o Stâncă, zisă ot Bratovoeşti, spătăreasă înainte de 1572.
Tot D-sa ne mai dă informaţiacă înainte de 1587 existau stăpâni pe satul Bucoviciorul4 pe Jiu, Slavna cu fiica ei Stanca spă-tăreasa ot Bratovoeşti.
Luând totuşi aceste informaţii genealogice ca sigure şi referin-du-ne la un hrisov purtând data de 1569 Septembre 11’ al lui Alexandru Mircea, am avea în parte, prin analogia personagiilor, confirmarea celor emise de Ştefan D. Grecianu.	1
Iată ce aflăm din hrisovul sus citat:
„Domnul întăreşte Mănăstirei Glavaciog parte în satul Obislav, „partea lui Hamza Banul pentru că această moşie e de moştenire „a lui Hamza Banul, apoi a dat-o şi a adăogat-o la zisa mănăstire „fiica lui Hamza Banul, Stanca jupăniţa Standului a lui Benga, „dinaintea Domnului pentru sufletul părintelui ei Hamza Banul şi
nota 6; doc. LXV, nota 2; v. doc. LXVI, doc. LXX1V, doc. LXXV, nota 2.
1	V. pt. neamul boierilor din Floreşti, şi această înrudire, studiul meu viitor.
2	V. mai sus, p. 22.
8 V. Fişe inedite, St. D. Greceanu la ,.ol Bratovoeşti” fără indicaţia moşii.
4	Există şi azi un sat cu acest nume în jud. Dolj, pi. Dumbrava-de jos din comuna Veila.
8 V. St. D. Greceanu; Genealogii documentate ool. II, pp. 4-12-13, la Bcngeşti; v. Arh. St. M-rea Glavaciog, pach. 9, tălmăcit la 1813 în Mart în Sf. Mitropolie de G. Peşiacof.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
49
„pentru sufletul jupăniţii Stanca şi al fiilor ei Hamza, Stanciul, „Vladul şi Drăghici pentru că le-au adus trupurile de la Cetatea „Bucureşti de le-au îngropat la Sf. Mănăstire în Olavacioc şi a „dat acest sat Obislav ca să le fie vecinică pomenire. Urmează „blestemul şi Divanul."
Din hrisovul de mai sus aflăm că Hamza Banul din Obislav a avut de fiică pe o jupăneasă Stanca, muma boierilor Hamza, Stanciul, Vladul şi Drăghici, şi pentru a complecta ştirile de mai sus vom spune că soţul Stancăi este Stanciul Spătar fiul lui Benga mort împreună cu cei patru fii ai săi în lupta de la Boiani' la 1560.
Alte informaţii genealogice2 care par a nu fi fost cunoscute lui Şt. D. Greceanu ne spun că Stanciul Spătarul, omul de încredere al lui Mircea Ciobanul, esţe ginere lui Hamza Banul din Obislav care are de soţie pe o jupăneasă Slavna.
Să căutăm înainte de toate a distinge cariera lui Hamza Banul. Comis în primul divan cunoscut mie de la Neagoe Basarab la 26 Mai 15123 păstrează această dregătorie până la 1520 Aprilie în 101 2, când îl aflăm pentru ultima oară cu această dregătorie, căci în imediat următorul divan la 4 Iulie5 el este Spătar, dregătqrie pe care o păstrează până la moartea Voevodului său, căruia pe semne i-a rămas credincios.
La 1522 Februarie 3 în divanul hrisovului lui Radu de la Afumaţi, singurul cunoscut mie de la acest Voevod în acest an, Hamza lipseşte, dregătoria de Spătar fiind păstrată de Neagoe viitorul mare Vornic al acestui Voevod şi chiar ucigaşul său la Râmnicul-Vălcei pe Dealul Cetăţuia.
1	V. Magazin Istoric, IV, p. 272. In Xenopol; Ist. Românilor, ed. 1898, p. 11, se spune că lupta fusese la Şerpăteşti.
2	V. St. Nicolescu; Doc. St.-Rom., ed. 1905, p. 33.
2; v. Acad. Rom. Cond. M-rea Snagov, folio 66.
8 V. St. D. Greceanu; o. c., p. 33; v. Arh. SI. M-rea Snagov, doc. 1 Ibid., p. 58; v. Arh. St. M-rea Bistriţa, pach. 1, doc. 4; v. Cond. Brâncov., II, p. 503.
8 Ibid., p. 58; v. Hurmuzachi, vot. II, part. III, pp. 335-7, Doc. Ist. Rom. 1510-30, de Nic. Densuşianu cu apendice slavon 1510-27; v. Uricariul IV, p. 301; v. ibid., XII, p. 83.
* V. St. Nicolescu: Doc. ist. privit, la Radu de la Afumaţi în Rev. pt. Ist. Arh. şi Fii. voi. X, fasc. I, 1909, p. 80.
But. Cont. Ist., IX.	4
www.dacoromanica.ro
50
George D. Florescu
Intr’un hrisov cu divan al lui Vladislav, la 1525 Iunie IO1 * 3 4, aflăm pe un Hamza portar; nu cred să poată fi identificat cu personagiul de care ne ocupăm.
La 1529 Aprilie 14*, într’o danie făcută Mănăstirei Tismana de Banul Pârvu 8 9, peste satul Turcenii, aflăm ca al doilea martor pe un Hamza Vistier.
Acest Hamza Vistier nu apare totuşi în niciun divan din cele ce ne sânt cunoscute de la Moise Vodă*.
în fine pentru prima oară întâlnim pe Hamza cu dregătoria de Ban, şi anume de Jiu, în domnia lui Vlad Înecatul la 1531 Sep-tembre 18 5 6 *, fiind chiar în fruntea divanului; dispare totuşi până Ia 1532 Ianuarie 27’, în domnia aceluiaşi Voevod, rămâind în urmă în fruntea divanului până la 1533 Iunie 3 ■, în domnia lui Vlad Vintilă, fiind din nou lipsă în divanul din 22 Iulie acelaşi an
în divanul documentului din 1533 Decembre 27 , atribuit lui Radu Paisie, putem zice că aflăm pe Hamza pentru ultima oară în divan, căci hrisovul cu leat greşit, publicat de D-I Lăpedatu10 ca fiind al lui Vlad Călugărul şi datat din domnia sa cu leatul 1489, trebuie pus între 1533-36 fiind emanat de la Vlad Vintilă, iar nici de cum de Ia moşul acestuia.
Cred chiar a nu mă înşela fixând data acestui hrisov în cursul
1 V. Ştefulescu: o. c., p. 86; v. Muzeul Gorjului, sec. XVI, doc. 5.
*	Ibid.	Tismana, pp. 220-1; v. Arh. St. Coud. M-rea	Tism. I, f.	529.
3	Fiul	lui Pârvu I, Vornicul Craiovescu, devenii şi	el Ban de	Cra-
iova, după moartea fratelui sau Preda Banul între anii 1522-26 şi 1528, (v. Elie Nicolescu o. c.). El moare la 14 April 1529 şi este îngropat la ctitoria neamului, său M-rea Bistriţa; v. pentru el, I. C. Filitti; Craioveştii o. c., pp. 200-1.
4	lată	cele care-mi sunt cunoscute; unul fără an	pe semne	din,
1529; (v.	I. C. Filitti, Arh., p. 201, doc. 643) şi din acest an ia	Mai
12; (v. Ştefulescu; Tism., pp. 220-1 şi ibid., Doc. p. 95), la 17 Maiu (v. Filitti: o. c., p. 157, doc. 509), la 10 Iunie; (v. Iorga, St. şi Doc. V, part. 1, 1903, pp. 170-1) şi în 1530 la 22 Maiu; (v. ŞteifuLesau: Doc., p. 95).
5	V. Elie Nicolescu: o. c.; v. Ştefulescu: Tismana, pp. 222-3; v. Arh. St. Cond. Tismana, I, fila 586.
6	V. Revista Istorică, X, 924-, p. 60. origine pierdută.
*	V. Elie Nicolescu: o. c., v. Ştefulescu: Tismana, p. 223; v. Arh. v. Arh. St. Cond. M-rea Tismana, II, f. 421 v.
*	V. Elie Nicolescu, o. c.,
9	V. Elie Nicolescu, o. c.,
10	V. Vlad Călugărul -în Convorbiri Literare, XXXVI, ed. 1903.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
$1
anului 1533 accentuând însă că Staico Logofătul1 care este al doi'ea martor în şirul boierilor nu poate să fie decât o rea cetire, şi poate fi Vălsan Logofătul, într’adevăr boierul cu această dregă-torie în aceste vremuri.
Coroborând ştirile aflate de la D-l Stoica Nicolaescu cu cele din spiţa genealogică a primilor boieri Bengeşti dată de Ştefan D. Greceanu* * nu încape nicio îndoială că Slavna soţia lui Hamza Banul din Obislav nu este alta decât fiica lui Drăghici Stoicev, Stanca fata lor, spătăreasa de la 1572 se numeşte din Bratovoeşti, moşie de moştenire, pe semne de la mama sa. Unul din fii Stan-căi se chiamă Drăghici, în amintirea bunicului ei, iar alt fiu Barbul, rămas pe semne prin moştenire, stăpân pe moşia Bratovoeşti se numeşte cu epitetul „ot Bratovoeşti".
Prin urmare ar urma ca rezumat al celor înfăţişate mai sus că Slavna a patra fiică a lui Drăghici să fi fost soţia lui Hamza Banul din Obislav şi mamă Stancăi, strămoaşă boierilor cunoscuţi în urmă supt numele de Bengeşti.
B O B A
Pe această ultimă fiică a lui Drăghici Stoicev o relevăm aci numai pentru că ne-o indică Ştefan D. Greceanu *; noi nu am aflat nimic asupra ei.
*
* •
în urma studiului asupra lui Drăghici Stoicev şi în parte a fiecăruia din descendenţii săi, fii şi fiice, rezumăm că boierul despre care Elena Postelniceasa spune că-i este strănepoată nu este altul decât Drăghici Stoicev, fostul mare Vornic atât al lui Vlad Călugărul, cât şi al fiului acestuia Radu cel Mare, posesor al moşiei Mărgineni, ctitor poate chiar fondator al Mănăstirei de la Cricov, cunoscută ulterior supt numele de Mănăstirea Mărgineni.
Cum acest boier va fi fost înrudit cu Udrişte Vistierul, căruia Postelniceasa după mândra-i titulatură îi este nepoată, o vom vedea mai la vale, când vom vorbi de boierii din Mărgineni din secolul al XVl-lea.
1 Iată şi Divanul documentului acesta din 22 Maiu: Drăghici Mare Vornic, Staico Logofăt, Hamza Bau, Radu Mare Vistier, Drăghici, Mare Spătar... Radu Paşadia, Postelnic şi ispravnic, Giura Logofăt, Ţalapie Slamatie, (adecă grămătic) şi Gran Stolnic.
* V. şi Genealogii documentate II, arbare genealogic al Bengeţtilor. 8 V. spiţa genealogică din doc. cu data 1510, Maiu 27, mai sus pag. 22.
www.dacoromanica.ro
Boierii din Mărgineni din secolul al XVI-lea.
Relevăm aci din nou o parte din textul hrisovului emanat de la Radu Mihnea la 16031 prin care dă Mănăstirii Mărgineni ca să-i fie moşia în Blagodeşti, lângă oraşul Floci, însă jumătate pentru că această moşie au fost de baştină a lui jupân Drăghici biv Vel Căminar (= Comis) şi a Iui jupân Udrişte şi a jupănesei Calea Vorniceasa. Apoi când au fost în zilele lui Moise Voevod, ei au dat această moşie, cu toate părţile, mănâstirei, pentru sufletul răposatului jupânului Neagoe. In domnia lui Radu Şerban a fost pâră între mănăstire şi Miho portar, şi acesta rămâne de lege, iar acum este pricină între Calotă Slujerul care şi el rămâne de lege ;n faţa Domnului.
Am spus mai sus * * că acest document este reîntărirea hrisovului lui Alexandru Mircea din 1569, ziua precum şi locul ne lipsesc la Al. T. Dumitrescu \ Resumatul documentului la d-sa ne vorbeşte de o parte din Blagodeşti care a fost a jupânului Drăghici vel Comis, partea lui jupân Udrea vel Postelnic şi partea Vorni-cesei iar resumatul aceluiaş hrisov la St. D. Qreceanu ne 4 indică data de 1 Iunie vorbind de partea jupânului Drăghici vel Comis, a jupânului Udrişte Postelnicului şi a jupânesei Calei Vorniceasa, fiind dată acea moşie danie Mănăstirii de la Cricov pentru sufletul aceluiaş jupân Neagoe.
Din aceste trei resumate conchidem: că Drăghici vel Căminarul este Drăghici vel Comis, că jupân Udrişte este Udrea vel Postelnic şi Udrişte Postelnicul, iar Vorniceasa este Calea Vorniceasa.
Cine sânt aceste personagii, rude foarte apropiate între ele
i V. pag. 38.
*	V. p. 38.
8 V. şi nota 5, p. 37.
*	V. Fişe inedite Filipeşti; v. Genealogii documentate, voi. 111.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
53
de oare ce nici unul din cele trei resumate relevate nu ne spune ce rudenii erau între ei ?
Vom căuta în lipsa condicii Mănăstirii Mărginenilor azi evacuată la Moscova, să identificăm pe boierii de mai sus din puţinele mărturii palpabile aflate fie prin colecţii particulare fie din extrase din lucrările apărute pănă astăzi, şi care ne-ar putea lămuri asupra acestor membri ai neamului Mărginenesc.
DRĂGHICI III din Mărgineni.
Incontestabil că dregătoria aflată primului boier adică lui Dră-ghici, numit vel Căminar în hrisovul lui Radu Mihnea nu poate fi decât o eroare a grămăticului, funcţia aceasta nefiind pe acele vremuri dregătorie de divan.
Amintindu-ne însă că dania este făcută supt Moise-Vodă, ea nu poate fi fixată decât între anii 1529 sau 1530, ba chiar aşi precisa anul 1529, de oare ce supt acest Voevod în divanele hri-soavelor purtând datele de 12 Maiu', 17 Maiu* şi 10 Iunie*, toate scrise în Târgovişte, acest boier Drăghici este întâlnit cu dregătoria de vel Comis, aşa cum ni-1 dă transcrierea documentului din 1569 atât Al. T. Dumitrescu cât şi St. D. Orecianu.
Să căutăm însă a urmări pe aceşti boieri în divanele vremii:
Pe Drăghici îl întâlnim cu dregătoria de vel Comis încă din primul hrisov al lui Radu de la Afumaţi, din a doua a sa domnie4 la 8 Septembre 1525 dispărând însă din divanele documentelor acestui Domn, din 11 Septembrec, dat din Afumaţi, 22 Novembre 7 1 2 3 * 5 6 7
1	V. Ştefulescu; Tismana, pp. 220-1; v. Arh. St. Cond. M-rea Tis-mana, I, f. 529. Un document fără divan, cu aceiaşi dată, este scris de Tudoran Logofăt, având ca ispravnic pe Barbul al lui Deatco, pârcălab, (v. Ştefulescu; Doc., p. 95; v. Arh. St. M-rea Tismana, pach. 8, secţ. ist.).
2	V. I.	C.	Filitti: Arh. G. Gr. Cantacuzino,	p. 167, doc. 509.
3	V. N.	Iorga:	St. şi Doc. V, part. I, 1903,	pp. 170-1; v. Arh.	d-Jui!
Const. Basarab Brâncoveanu.
i Prima domnie fusese încă în Februar 1525, (v. St. D. Greceanu} Şirul Voevozilor, p. 73); urmându-i din Mart până în Iulie, Vla-dislav-Vodă, (v. ibid., p. 74).
5	Ibid., p. 73; v. Acad. Rom. Or. Slav-perg. doc. 96/XLIV.
6	Ibid.,	p.	73;	v. Arh. St. M-rea Glavacioc,	pach. 34, netreb. doc. 1.
7	Ibid.,	p.	73:	v. Aricescu; Indice, broş. II,	p. 54, No. 701; v.	Arh.
St. Episc. Argeş, pach. II, bis., doc. 2.
www.dacoromanica.ro
54
George D. Florescu
şi 17 Decembre*, date amândouă din Târgovişte în acelaşi an.
La 7 Ianuar, în anul următor®, Drăghici apare din nou în a-ceiaşi funcţie, purtând însă atributul distinctiv de Stoicev, ceia ce ne indică origina lui, şi de acum înainte '1 vom întâlni cu acest atribut distinctiv şi drăgătorie, în toate divanele acestui an *.
In cursul anului 1527* Drăghici împarte funcţia de vel Comis cu un boier Barbul, totuşi nu-i mai aflăm atributul distinctiv de Stoicev.
In primul hrisov al anului următor, la 4 April3, aflăm în divan pe un Drăghici Stolnic; cred însă că este o rea citire a divanului sau poate o greşală a grămăticului, căci dregătoria de Comis este purtată, în cursul acestui an, de Drăghici, şi numai incidental de către un Dragomir0.
Pe Drăghici îl aflăm cu dregătoria de vel Comis de la 28 April 1528 7 pănâ la 10 Novembre acelaşi an*1, în ultimul act cunoscut mie de la Radu de la Afumaţi9.
1	Ibid., p. 73; v. N. Iorga, St. şi Doc., VI, p. 594; v. col. de aqLe Şt. D. Greceanu.
*	Ibid., pp. 76-7; v. Arh. St. M-rea Glavacioc, pach. 4, doc. 3; v. I, Bogdan; o. c., ed. I, 1902, p. 232, nota.
8	V. Şt. D. Greceanu; o. c., pp. 76-7.
‘ Ibid., pp. 80-1.
8 Ibid., p. 83; v. cond. Brâncov., II, p. 530.
*	Ibid. Insă, Ştef. Greceanu nu ne indică în ce document a întâlnit pe acest boier. Divanele cunoscute mie din acest an nu conţin decât pe Drăghici, vel Comis.
*	V. Ştefulescu; Doc., pp. 90-1; v. Muz. Gorjului, doc. 6, sec. XVI.
*	V. Şt. D. Greceanu, o. c., p. 85; v. Arh. St. M-rea Tismana, pach. 28, doc. 1.
* Voevodul este omorât lângă Râmnicul Vâlcei de boierii săi Nea-gul Vornic şi Drăgan Postelnic, la 4 Ianuar 1529, (v. St. D. Greceanu, o. c., p. 86; v. Şt. Nicolaescu: Radu de la Afumaţi în Rev. pt. Ist. Arh. şi	Fii. an	1909 voi. X, p. 80; v. N.	Iorga, Inscr.	din
Bis. Rom., voi.	I, fasc.	I, pp. 148-9, No. 303. Tot	Greceanu ne in-
dică (v. o. c., p. 88) un document din 9 Ianuar 1529, al unui Vlad Vodă, în care aflăm în divan pe Drăghici, Spătar, ceia ce nu corespunde cu realitatea, căci în 1529 supt Moise urmaşul istoriceşte cunoscut al lui Radu de	la Afumaţi, aflăm, precum	am spus, pe	Drăghici, încă vel	Comis,	înclin a crede că data acestui hrisov	este
greşită, documentul trebuind datat din 1530, luând la boierii di-vanişti (relev însă că în lista martorilor domneşti ai acestui act sunt greşit trecuţi Paharnicul în locul Postelnicului şi vice-versa). Vlad-
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
55
In divanele anului 1529 supt Moise-Vodă răposatul Greceanu * 1 * pomeneşte la dregătoria de vel Comis pe Drăghici şi une ori Drăgan *.
In toate caşurile supt Moise, la 1530 nu mai aflăm pe nici un Drăghici Comis în divan, ceia ce mă face a inclina spre ipo-tesa că acest boier, părăsind partida lui Moise Voevod3 4 5 6, a cărui domnie era în agonie, se alipise sorţilor de isbândă pentru dobândirea Tronului a lui Vlad-Vodă.
Intr’adevăr în domnia acestuia aflăm pe Drăghici ca vel Spătar la 15 Iunie * 1530, şi de acum înainte aproape continuu în divanele vremurilor, de multe ori împărţind atribuţiile acestei funcţii, cu alţi boieri, ca Dragomir şi Stroe, în domniile lui Vlad înecatul, Vlad Vintilă şi Radul Paisie.
In cursul anului 1532 lipseşte din divan la 25 Iunie ’ şi 16 August®, fiind însă alături de un Barbu Deatco şi Dragomir Ia 26 April 15337 8. La 15 April 1533, într’un document al unui Radu, a cărui existenţă pare a o contesta răposatul Greceanu R, întâlnim, ca Spătar în divan, pe un Stroe, pe când mie îmi este cunoscut
Vodă, aceasta nu poate în nici un cas fi confundat cu Basarab-Vodă, e-femerul Domn din primele luni ale acestui an, 1529, pe care ni-1 relevă I. Bogdan, o. c., pp. 273-4.
i	V. o. c., p. 89.
* Ibid., p. 89 şi nota ajutătoare în care Greceanu ne spune că a-cest boier este ucis de Moise-Vodă la 13 Februar 1530. Fi-va oare Drăgan comisul relevat de Greceanu, una şi aceiaşi persoană cu Drăghici comisul? Căci mie personal nu-mi sunt cunoscute, decât divane din 1529 ale lui Moise-Vodă, cu Drăghici comis.
3	La 22 Maiu avem în funcţia de comis pe un Radul, (v. St. D. Geceanu, o. c., pp. 91-2.
4	Ibid., p. 93; v. Elie Nicolesru: In jurul lui Basarab Laiolă, ta-
bloul; v. Arh. St. M-rea Govora, secţ. ist. pach. 30, netreb. doc., or. v. G-ral P. V. Năsturel	în	Rcv. Arta şi Lit. Rom., X'.	1907, p. 472.
Greceanu	nu	ne indică	pe	Drăghici Spătar, decât la 4	Octombre în
acest an.
5	V. Elie Nicolescu: tablou. Divanul acestui hrisov lipseşte lui Greceanu.
6	Ibid.	La	Grecianu tot	Drăghici apare în Divan la	această dată.
7	Ibid.	La	Greceanu	la	anul 1533, în Domnia lui Vlad-Vodă sin
Radu-Vodă, nu este specificat Barbul Deatco ca Spătar în Divan, dar ca Postelnic. Nu putem şti unde este eroarea.
8	V. o. c., pp. 10-11.
www.dacoromanica.ro
56
George D. Florescu
din acelaşi an la aceiaşi zi un divan în care Drăghici este Spătar1.
Drăghici mai figurează ca al treilea boier jurător luat de Vălsan Logofăt2 în pricina unei danii făcute Mănăstirei Bistriţa de către jupăneasa Cârjoaia (a lui Cârja Vistier), în contra lui Vlaicu Clucerul *.
Drăghici reapare cu dregătoria de Spătar în cursul anului 1535, în divanele lui Vlad Vintilă pănă la moartea acestuia.
In domnia lui Radu, îl întâlnim în acest an doar în divanele a
1 V. Elie Nicolescu: o. c., Intr’adevăr iată şi amândouă divanele:
După Şt. Greceanu:
15 April 1533, Radul-Vodă; Vornic jupân Drăghici Logofăt jupân Teodor Vel Vornic jupân Şerban Vel Logofăt jupân Vlaicul Vel Ban al Craiovei jupân Barbul
Vel Ban jupân Toma Vel Spătar jupân Stroe Vel Vistier jupân Udrişte Vel Paharnic jupân Radul Paşadia
Vel Comis jupân Staico Vel Stolnic jupân Vintilă Vel Postelnic jupân Badea Aiaz Vel Stolnic jupân Şteful Ispravnic Vlaicul Vel Logofăt.
După Elie Nicolescu:
15 April 1533, Vlad-Vodă sin Iiadu-Vodă: llamza Vel Ban Jiiului Şerban biv Vornic Drăghici Vel Vornic Vlăcsan biv Logofăt Teodor Logofăt Radul Vistier Drăghici Spătar Radul Paharnic Vintilă Stolnic Staico comis
Radu Paşadia Vel Postelnic Ispravnic Vişan Logofăt, scrie Oprea.
Insă boierii divănişti din tabloul lui Elie Nicolescu de la 22 Iulie 1533 corespund întocmai cu boierii daţi de Greceanu la 15 April acelaşi an, încât nu pot în lipsa fie a unuia, fie a celuilalt din documente să fixez unde este eroarea.
Existenţa unui Radu-Vodă în domnia lui Vlad-Vodă nu este istoriceşte cunoscută. Data documentului publicat de Greceanu la 15 April 1533 trebuie să fie greşit în privinţa leatului.
* Acest boier este un membru al neamului Craioveştilor. S-ar părea frate cu Pârvu II. Vel Ban al Craiovei şi deci fiu lui Pârvu I, cel mort în Iunie 1512. Frăţia aceasta ar reeşi şi dintr’un hrisov de întărire a M-rei Bistriţa la 9 Ianuar 1531 (v. St. D. Greceanu: Gen. documentate II, p. 266), al unei jupânese Vlădaia. El moare o-morât de Vintilă-Vodă spre sfârşitul anului 1534, (v. pt. el I. C. Fi-litti; Craioveştii; p. 202).
8 V. ptr. act Şt. D. Greceanu: Şirul Vocvozilor, p. 107, la data! de 12 Februar 1533.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
57
două documente la 12 Iulie1 * 3 şi 24 Octombre *, având însă ca locţiitor în divanele celorlalte documente pe Stroe *.
In cursul anului 15364 Drăghici Spătarul nu mai apare în divane, iar în 1537 este doar la 18 April5 * pentru a lipsi din nou în cursul anului 1538B.
La 10 Septembre 15397 apare pentru prima oară ca biv vel Spătar, iar în 1540 tot cu această dregătorie numai la 14 Septembre 8 9.
In cursul anului 1541 îl aflăm ca biv vel Spătar la 10 Februar", vel Spătar fiind Stroe.
In anul 1542 apare din nou, în toate divanele anului, tot ca biv vel Spătar, având alături în divan ca vel Spătar, când pe Dragomir, când pe Stroe, când pe amăndoi împreună 10.
Pentru ultima oară în domnia lui Radu Paisie îl aflăm în cursui anului 1543 ca biv vel Spătar la 7 Martie11.
I	Ibid., p. 122; v. Arh. St. M-reaî Valea; pach. 16, doc. 4 orig. slav. hârtie.
- Ibid., p. 122; v. Arh. St. M-rea Valea, pach. 16, doc. 5; v. şi Elie Nicolescu, o. c., tablou.
3	Acest boier nu trebuie confundat cu Stroe Păharnicul din divanele anului 1536. Stroe Păharnicul întâlnit aici cu atributul distinctiv de Drăghiciov este fiul Iui Drăghici Vornicul din Floreşti, boierul) de frunte al lui Radu Paisie, mort în cursul acestui an. Stroe va fi întâlnit cu funcţia de Ban, dar nu Ban de divan, în lupta de la Fântâna Ţiganului la 1544, (v. Elie Nicolescu, o. c.), ca susţinător al unui Basarab Laiotâ, care până în presant nu-şi găseşte un loc precis în Genealogia Băsărăbeştilor; va fi fost poale efemerul domn din 1533. Stroe Banul este îngropat la mănăstirea Strâmbul, necropola familiei sale, şi este foarte curios caşul unic pe care îl găsim pentru acest boier de a avea două lespezi mormîntale, (v. Iorga; Inscr. de bis. voi II, pp. 48-50, No. 135 şi 140); v. şi I. C. Filitti; Craioveşti, p. 316.
4	V. Şt. D. Greceanu; Şirul Voevozilor, pp. 124-6.
s Ibid., p. 127.
e Ibid., pp. 129-30.
i Ibid., pp. 132-133; v. Acad. Rom. Doc. 210-11, pach. LXVII.
s Ibid., p. 135; v. orig. la d. Al. Tzigara-Samurcaş, Bucureşti 1902.
9	V. Şt. Grceeanu, p. 139, v. Arh. St. M-rea Brâncoveni, pach. 28, doc. 1; v. şi Elie Nicolescu; tablou.
10	Ibid., pp. 140-2.
II	V. I. C. Filitti: Arh. G. Gr. Cantacuzino, pp. 18-19, doc. 97; v. Cond. Moşiei Băleni, No. 3.
www.dacoromanica.ro
58
Qeorge D. Florescu
Documentele acestui Voevod din 1544 şi ale usurpatorului său Mircea Ciobanul, din acest an, nu-1 mai indică în lista boierilor divanişti.
La 1545, în penultimul 1 2 * document cu divan cunoscut mie de la Radu Paisie, Drăghici Spătarul este Ispravnic al hrisovului la 14 Maius.
Nu mai apare în divanele lui Mircea Ciobanul, rămânând pe semne fidel lui Radu Paisie, de oare ce la 1546 April în 30 îl aflăm ca biv Spătar.
De acum înainte dispare pentru totdeauna din divanele lui Mircea Ciobanul unde întâlnim o pleiadă de boieri ocupând dre-gătoria de vel Spătar.
Partisan al lui Radu Paisie, după moartea în exil a acestuia el se alătură pe lângă fiul său Ilie Radul, în al cărui divan îl aflăm la 1553 Martie 20 4 5 tot cu dregătoria de Spătar fiind chiar primul boier în divan6 înaintea vel Vornicului Stănilă, vel Logofătului Radu, vel Spătarului Udrea şi vel Vistierului Crăciun.
De la data aceasta nu mai aflăm nimic de el. Cariera acestui boier se poate deci resuma precum urmează:
Vel Comis supt Radul de la Afumaţi de la 1525-1529.
„	„	„	Moise la 1529.
„ Spătar „ Vlad înecatul de la 1530 la 1532.
„	„	„	Vlad Vintilă	de	la	1532	la	1533.
„	„	„	Radu Paisie	la	1533.
„	„	„	Vlad Vintilă	de	la	1534	la	1535.
„ Radu Paisie la 1535 şi la 1542. „ Ilie Radu la 1553.
1	Ultimul document al lui Radu Paisie din acest an poartă data de 2 Iunie, (v. Greceanu; o. p., p. 148).
2	Ibid., p. 119; v. Ac. Rom., doc. 7 XC, or. slav. hârtie cu trad. din 1820, de Dionisie Eclisiarhul.
s V. Şt. D. Greceanu; o. c., p. 152; Ac. Rom., cond. Câmpumng, p. 265.
1 V. Şt. Nicolaescu; Doc., p. 266; v. Arh. St., ep. Argeş, pach., 69, doc. 4, secţ. ist.; v. Şt. D. Greceanu, o. c., pp. 171-2; v. Arh, St, Cond. Brâncov., I, p. 398.
5	In originalul document, Drăghici este în divan primul boier, apărând cu funcţia de Spătar, un vel Spătar, prin urmare ca boier fără dregătorie; în condică (v. nota precedentă), însă el nu mai este
trecut, pe semne, din greşala copiatorului.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
59
Acum că am analisat bogata carieră a acestui boier, sfetnic însemnat a şase domnii consecutive din Ţara-Romănească, mai avem de adăugat că Drăghici este dese ori misionar al Voevozilor acestora la Braşov şi anume: la 1534', 15341 2 *, 1539’, 15414 * 6 şi 1542"’. Aici este numit ca şi Udrişte: „din Mărgineni", în fine la 1545 ®, 15467 8 şi la 6 Februar 1553®, aflăm de un „filius Dragyts Zpo-
taryi a Radul Wayvoda9 10 11; illum honoravimus..“ iar la 1556'°,
aflăm „pro media lodice ipsi Dragytsch."
Din cele înfăţişate până acum am aflat că Drăghici este fiiul unui Stoica, şi că se chiamă „ot Mărgineni."
Care Stoica poate fi oare, părintele acestui boier?
Ştim că fii’ al lui Drăghici Stoicev cel mort la 1497—8 a fost Stoican despre care Ştefan D. Qrecianu, care a avut la îndemână în cercetările sale genealogice şi condica Mănăstirii Mărgineni, ne spune că este părintele a trei copii: Dragomir, Drăghici şi Stanca.
Nu încape nicio nedumerire că Drăghici Spătarul, fostul Comis de la 1525, nu este altul decât acest boier, deci omonim atât ca nume cât şi ca particulă distinctivă a bunicului său Drăghici I-iu din Mărgineni.
Un hrisov inedit, purtând data de 1540 Octombre 15 u, şi emanat de la Radul Paisie, „ne spune că Domnul dă dregătorului Domniei Sale: jupănului Drăghici Spătarnl şi jupănului Udrişte velichi Vistier, ca să ţină moşie în Mărgineni şi în Hilipeşti, care moşii au fost ale moşului său jupăn Drăghici ce au fost mare dvornic de la părintele DomniePSale12 13 şi de la răposatul moşul Domniei Sale
1	V. I. Bogdan: o. c., ed. I, p. 299, nota., la No. CLXYI; v, Qutel-len, II, p. 353.
2	Ibid.; ibid., p. 585.
2 Ibid., ibid., p. 621.
* Ibid.; ibid., p. 103.
2	Ibid., ibid., pp. 186, 191 şi 193.
6	Ibid., ibid., p. 265.
7	Ibid.; ibid., p. 351.
8	V. Hurmuzachi XI, p. 787, ed. 1900; Apendicele II, cuprinzând extrase privitoare la Românii din Socotelile oraşelor Sibiiu şi Braşov.
9	Ilie Radu,
10	V. Hurmuzachi, XI, p. 793.
11	V. Acad. Rom., doc., 1 CCI, comunicai mie de d. I. C. Fililli şi
tradus de d. Iuliu Tuducescu.
13	Radul-cel-Maie, Domnul de la 1496 la 1508.
www.dacoromanica.ro
60
George D. Florescu
Io Vlad Voevod Călugărul. Apoi le-au cumpărat aceşti mai sus numiţi dregători de la Domnia Sa drept doi cai turceşti mari şi buni, în preţ de 5.000 de aspri, şi a dat şi Domnia Sa ca să fie dregătorilor Domniei Sale satele Mărgineni şi Filipeşti cu vinări-ciul şi părpărul, lor şi feciorilor lor."
Din acest hrisov aflăm că moş al lui Drăghici Spătarul este Drăghici Vornicul lui Radu-cel-Mare adică Drăghici I-iu Stoicev.
Moş vroia să zică pe acele vremuri şi unchiu mare fie după tată sau după mamă.
Luând însă seama că Drăghici Spătarul pe când era Comis în divan se numeşte Drăghici al lui Stoica şi precum am spus mai sus el este fiiul lui Stoican, urmează pe cale firească cu Drăghici
I-iu Stoicev este bunicul patern al lui Drăghici II Stoicev.
Am relevat mai sus hrisovul lui Radu Mihneaîn care se vorbeşte de o carte a lui Petru Vodă; iată şi conţinutul acelei cărţi care poartă data de 15602 3 *.
„Petru Voevod sin Mircea Voevod*, dă poruncă Sfintei Mănăstiri ce se chiamă Drăghiceşti *, să le fie lor satul Cornenii din
Coastă.... pentru că le este bătrână..... şi închinată de boieri cei
bătrâni de Drăghici Spătarul la moartea lui, care o au împresurat Neagoe Postelnicul zicând cum că este acest sat al acestor boieri peste plai de cea parte. Pentru aceia am căutat Domnia
Mea la catastih.... şi am aflat că este a sfintei Mănăstiri şi au
rămas Neagoe Postelnic de lege."
Am văzut mai sus că Drăghici Spătarul dispare din divane la 1553 iar aici aflăm că era mort la 1560.
De moşia aceasta Cornenii am aflat ştiri încă de la 1489, când întră în posesia lui Drăghici Stoicev, prin schimbul făcut cu Bla-godeştii, daţi lui Danciul5 * * 8.
1 V. pag. 38, nota 4.
3	V. Arh. St. Dos. M-rea Mărgineni, azi pierdut.
3	Petru-Vodă, fiul lui Mircea, nepot lui Mihnea-cel-Rău şi deci frate bun cu Alexandru Mircea. Petru a domnit în Ţara-Românească
de la 1559 Sept. până la 1568 Iulie (v. pentru distingerea lui de
Petru, zis Şchiopul, fiul lui Mircea Ciobanul şi al Doamnei Chiajna, Şt. Nicolaescu; Petru Vodă Şchiopul şi Petru-Vodă cnl tânăr.
4 Nume care este dat M_rei Mărgineni, pe semue din causa a atâtor danii făcute ei de boierii Drăghici, sau poate pentru că este o fondaţie a lui Drăghici, I. Stoicev.
8 V. mai sus.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
61
Pe semne că în urmă, vreunul din descendenţii Iui Drăghici Stoicev, dacă nu chiar el, va fi făcut acea moşie danie Mănăstirii de la Cricov.
Despre Neagoe Postelnicul acesta n’avem nicio ştire demnă de a fi luată în samă pentru identificarea Iui dacă cumva, cum ni s’ar părea, ar fi fost rudă cu Drăghici sau cu alţi boieri din Mărgineni, contimporani acestei epoci.
Un alt hrisov purtând data de 15 Mart 1544 ', de la Radul Paisie ne spune că: „Voevodul întăreşte cinstiţilor dregătorilor Domniei Sale jupân Drăghici Spătarul şi jupân Udrişte velichi Vistier, ca să ţină moşii în Căpăţineni* şi în Hrăstu * şi în Craiova1 2 * 4 * 6, care moşii au fost domneşti şi date lor de Domn pentru credincioasa slujba lui."
Un alt hrisov interesant prin relaţiile de familie pe care le aflăm este cel din 1569 R, luna şi ziua precum şi locul nu ne sunt indicate, în care Alexandru Mircea „întăreşte Mănăstirii Mărgineni «ce i se zice de la Cricov», ca să aibă satul Corneni, pentru că l’au dat şi l’au închinat jupân Drăghici biv. vel. Spătar ot Mărgineni la moartea lui şi a jupânesei lui Velichi şi a feciorilor: lui Drăghici şi Radul şi a fii-si Frujina încă în zilele Iui Pătraşcu Voevod şi a văzut Domnul cartea lui Pătraşcu Voevod0 şi a lui Petru Voevod 7.
1	V. Acad. Rom. doc. 25/XL.
2	Satul acesta în judeţul Argeş la Saloviştea a fost în urmă întărit
la 1546 Octombre 23, tot de Radul Paisie, împreună cu alte sale Poienari şi Chiăianii lui	Radul Vistierul soţul	Caplei din	Goleşti,
şi acel document spune că satele fuseseră domneşti dăruite tot pentru credincioasă şi dreaptă slujbă a acestui boier în bătălia cea d’intâiu cu Stroia Pribeagul, când îl biruise pe Domn, Stroia iar Radul Vistierul scăpase vistieria domnească.
8 Sat azi dispărut sau poate rău cetit de transcriptorul actului.
1 Cunoscuta moşie de baştină a neamului boierilor zişi Craioveşti, cari în linie masculă erau stinşi, moşia aceasta pe semne trecânjd în stăpânirea domnească încă după moartea lui Şerban Banul Cra-iovenesc, când	va fi căsut	în disgraţie,	(v. pt. aceasta St. Nicolaescu:
Doc. sl. rom.,	pp. 61-3;	conf. Filitti:	Banii şi	Caimacamii,	p. 13.
6	V. Şt. D.	Greceanu:	Fişe inedite	Filipeşti;	v. Arh. St.	Dosar,
M-rei Mărgineni, trad. rom. f. orig.
8 Pătraşcu-Vodă a domnit de la 1554 Febr. până la 1557 Decembr. Cartea de care se vorbeşte, aici nu-mi este cunoscută.
7	V. nota 14 dela pag. 38. Pentru carte, cred că este cea relevată de mine la pag. 60 din presenta lucrare.
www.dacoromanica.ro
62
George D. Florestii
„Iară după aceia jupăneasa Anca din Mărgineni a lui Udrişte biv. vel. Vistier şi fie său Udrişte şi jupăneasa Ilina au avut înţelegere cu Drăghici feciorul lui Udrişte la moartea jupânesei
Ancăi de au dat şi au închinat..... la această Mănăstire satul Cor-
neni pentru sufletul lui Udrişte vel Vistier şi al lor."
Fără a întră în detalii asupra personagiilor pomenite în pre-sentul hrisov vom releva că:
1)	data este aproape contimporană cu a hrisovului prin care se confirmă de acelaşi Voevod dania făcută aceleiaşi Mănăstiri, încă din vremea lui Moise Vodă a moşiei Blagodeşti, de către boierii Drăghici Comis, Udrişte Păharnic şi Calea Vorniceasa pentru pomenirea sufletului lui Jupan Neagoe ', şi
2)	că din hrisovul de mai sus aflăm numele soţiei lui Drăghici Spătarul, anume Velica, precum şi numele copiiilor săi.
Asupra jupânesei Velicăi avem câteva informaţii documentare care ne lămuresc asupra persoanei ei şi a neamului din care Se trage.
între 1520—25 1 2 * * Calotă Vornicul, boierul lui Neagoe Basarab, scrie jupânului Begne şi jupânului Haneş Vameşilor, că a înţeles solia lui Lupul şi-i roagă să dea voie acestuia să-i cumpere una alta, de oarece la Bobotează are să-şi dea fata după Drăghici.
Concomitent cu această scrisoare mai aflăm şi alta , prin care jupân Calotă Mare Vornic scrie Braşovenilor între altele că-şi mărită o fată şi îi roagă să vie şi dintre ei vre-o ti ei, patru la nuntă.
Cert că la această nuntă a fost şi unul din fruntaşii Braşovului anume Johannes Krell ducând daruri în numele oraşului, căci cu toate că textul latin ’ „ad nuptiae Galathae 5 6 iudicis curiae domini Waywodae transalpinensis", s’ar părea că se referă la nunta lui Calotă, acest lucru este imposibil, boierul Caloti fiind ginerile lui Vlad Călugărul precum ni-o indică încă din 1512 Iunie 4®, un hrisov care ne vorbeşte de moşia Drăgăneşti de lângă Târgovişte, dată jumătate de zestre jupăniţei Neacşa de către Vlad Călugărul,
1 V. mai sus pag. 37.
s V. I. Bogdan: o. c., p. 296, Regeşte, No. CLX, v. Arh. No. 555.
* tbid.
1 Ibid.
5	O stălcira a numelui Calotă.
6	V. Şt. D. Greceanu: Şirul Voevozilor, p. 33; v. Arh. St. Cond. M-rea Mislea, I, fila 127, negru verso.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
63
Din acest act reiese că această boeroaică fiică de Domn căsătorită încă înainte cu Calotă, Vistierul lui Radu-cel-Mare, Vornic în urmă al lui Neagoe Basarab, numit de altfel în acest act „boier din casa Domniei Mele" de către Neagoe, avea la data aceasta ca fiice pe Stanca şi pe Calea, care traiau la data documentului.
în 1525 Septembre 11 ', se dă hrisov Mănăstirii Glavacioc pentru moşia Bărăganu dăruită de jupăn Calotă Vornicul încă de când era viu; iar după moartea lui „şi jupăn Drăgan Postelnicul ginerele lui Calotă încă o au dăruit şi o au întărit acestei Mănăstiri.
Din informaţiile documentare de mai sus reiese vădit că una din fiicele lui Calotă a fost soţia unui boier Drăghici. Acest boier Drăghici a cărui dregătorie nu ne este specificată nu poate fi Drăghici Păhamicul, încă de la 1512 al lui Neagoe Basarab, pe care l-am văzut mai sus că devine Vornic la 1525 şi care este Drăghici din Floreşti, soţul unei jupănese Stanca, dar ginere jupâ-nului Stroe Boghianu.
Boierul Drăghici care este ginere lui Calotă Vornicul nu poate fi decât Drăghici, viitorul Comis de la 1525, pe semne la 1520 21 încă fără dregătorie cât pentru Drăgan Postelnicul, va fi fost poate soţul Stancăi de care ne vorbeşte actul din 1512, căci nu pot crede ca Drăgan acesta să poată fi confundat cu Drăghici.
La 1525 Septembre 11* *, Drăghici nu se află în divan ca Postelnic, însă Drăgan este în funcţia aceasta, şi cu trei zile înainte la 8 Septembre Drăghici este Comisul lui Radul de la Afumaţi.
De Caplea, a treia fiică a lui Calotă Vornicul, ştim că se chema Caplea din Periş iar cât priveşte pe soţul ei, el nu ne este cunoscut.
D. Stoica Nicolaescu de altfel ne confirmă şi domnia sa că ginere al lui Calotă Vornic este Drăghici Spătarul din Mărgineni.
Din cele înfăţişate aici în privinţa rudelor soţiei lui Drăghici Spătarul din Mărgineni avem următoarea incrăngătură genealogică :
1 V. Şt. D. Greceanu: o. c., p. 73; v. Arh. St. M-rea Glavaciog, pach. 34 nelreb., doc. 1.
* V. nota precedentă.
8	V. Documente de la Mi hai Viteazul ca Domn al Ţărei-Româ neţii, Ardealului şi Moldovei, 1600, în Rev. pt. Ist. Arh. şi Fii. voi. XII, part. I, 1911, p. 246.
www.dacoromanica.ro
64
George D. FlorescU
Drăghici I Stoicev f 1497/8
| Stoican |
1489, 1510
_____________________1520/1
| Drăghici III Stoicev | Comis 1525	=
Spătar 1530-7 ot Mărgineni f 1553- 60
| Drăghici Radu Frujina |
Vlad Vodă Călugărul Domn 1482-1496
Calotă = | Neacşa |
Comis 1511	1512
Vistier 1511	
Vornic 1512-20	
biv vel Vornic 1520	
f 1520 1	
| Velica Stanca Capela din Periş | = Drăgan	= ?
Postelnic 1525
| Vlad Pătraşcu Calotă Caplea j
= Vintilă Paharnic ot Baloteşti
| Elina Stan Maria |
Udrişte l-iu din Mărgineni.
Tot din hrisovul purtând^ tdata de 1569 1 aflăm de un jupăn Udrea, sau jupăn Udrişte Postelnicul, alături dej Drăghici Vel Comis şi Calea Vorniceasa.
Să căutăm a identifica pe acest boer.
Pentru prima oară2, în divanele primei jumătăţi a secolului al XVI-lea aflăm pe un Udrişte Stolnic la 1530, Maiu 22 * *, în scurta
1 V. mai sus.
* La d. Şt. D. Greceanu: Şirul Voeuozilor, în lucrarea nelcrminală şi oprită după înşirarea câtorva din boieri care s’ar afla prin Divanele documentelor anului 1527 este trecut şi un Udrişte Vel Vistier, ceia ce nu este exact, căci acest boier nu apare decât ca Stolnic în 1530, iar nu în 1528. (v. Filitti: Craiouestii, p. 405).
8 Ultimul hrisov cunoscut mie de la Moise-Vodă.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
65
domnie a lui Moise Vodă luând locul lui Badea Iaz’, dar el lipseşte tn imediat următorul divan de la 15 Iunie acelaş an1 2 * 4 * 6, fiind Înlocuit cu Staico, iar la 1530, Novembre 15 * îl aflăm cu dregătoria de Paharnic, supt Vlad înecatul, funcţie ce o îndeplineşte în domnia acestuia alături de Radul.
Udrişte lipseşte din divanele documentelor purtând datele de 1 *, 2R şi 18 Septembre 1531 ", pentru a reapare la 17 Decembre7 8, şi a dispare din nou la 27 lanuar s, 16 August9 *, 29 Decembre °, 1532, lanuar 11 12 * şi 2 Februar 1533 1S.
La 12 Februar 18 1533 aflăm în locul lui Radul Paharnic pe un Danciul, care însă va dispare în imediat următorul divan la 12 Marte1', fiind din nou înlocuit cu Radul.
In fine la 1533 April 26 Udrişte şi Radul sânt alături în divan, amândoi paharnici.
La 3 Iunie 16 Udrişte lipseşte din nou pentru a ceda locul lui Radul numit la 22 Iulie1' Radu Paşadia iar el Udrişte poartă
1	Acest boier este Stolnicul lui Moise-Vodă de la 1529 înainte; nu cred însă să poată fi identificat cu Badea Postelnicul lui Radu de la Afumaţi din 1526, (v. divanele la St. D. Greceanu: Şirul Voevozilor), care rămâne Postelnic alături de omonimul său Bădică Voevod frate cu Radu Paisie.
2	V. Elie Nicolescu, o. c., j. G-l, P. V. Năsturel; Radu Şerban şi, Matei Basarab în Rev. Lit. şi Arta Rom., XI, 1907, p. 472; v. Arh. St. M-rea Govora, secţ. Ist., pach. 30, netreb., doc. original.
8 V. Elie Nicolescu, o. c.
4 V. Elie Nicolescu, o. c.
8 Ibid.
6	Ibid.; v. Ştefulescu: Tismana, pp. 222-3; v. Arh. St. Cond. Tis-mana, I_ fila 586.
7	V. Ştefulescu: Doc., p. 100; v. Mus. Gorj. secţ. XVI, doc. 45.
8	V. Revista Istorică, X, 1924, p. 60, orig. pierdută.
0 V. Elie Nicolescu; o. c.
18 Ibid.
11	Fără zi, v. ibid.
22 Ibid.
* ŞL Nicolaescu: Doc., p. 264; v. Arh St. M-rea Bistriţa, pach. 46, No. 2.
14	V. Elie Nicolescu.
18 Ibid.
18 Ibid., v. Ştefulescu: Tismana, p. 223; v. Arh. St. Cond. M-rea Tismana, II, f. 421 v.
12	V. Elie Nicolescu, o. c.
BtU, Corn. lat., IX,	5
www.dacoromanica.ro
06
George D. Florescj
dregătoria de vistier. Lipseşte totuşi la 13 Octombre 1533 1 * 3 4 * 6 din documentul lui Vlad Vintilă.
In restul divanelor documentelor acestui Voevod, Udrişte dispare, vistier fiind la 13 Octombre * Radul, altul decât Paharnicul de care am vorbit, care de altfel este alături în divan, iar la 3 Novembre * Staico Vistier, pe care îl vom afla şi în documentul din 27 Decembre * al lui Radu Vodă.
La 8 Aprilie 8 Udrişte lipseşte din nou, biv vel Paharnic fiind Radu Furcă, iar la 23 Maiu8 Stoica şi Radul sânt amândoi vistieri.
Pe Udrişte îl aflăm din nou vistier la 6 Septembre 15347 şi de acum înainte mai că nu va lipsi din divanele lui Vlad Vintilă şi Radu Paisie, purtând continuu această dregătorie.
La 1542 Februare 20 8 este chiar vel Vistier precum şi la 1543 Iulie 25 ”, pănă la 1545 Iunie 21', în ultimul hrisov cu divan cunoscut mie de la Radul Paisie, fiind înlocuit în domnia lui Mircea Ciobanul, prin Coadă la 5 Decembre 1545 u, şi în fine Qheorghe Vistier la 30 Iunie 1546 II * *, Chirca la 26 April 1547 la, Qheorghe din nou la 1 Iunie 1547 14 15 16 * şi 2 Iunie 1 . în fine la 1 Decembre 154718 aflăm pe un Drăghici Vistier,
i Ibid.
8	Ibid.
3	Ibid.
4	Ibid.
8 V. Şt. Nicolaescu, o. c., p. 4; v. Elie Nicolescu, o. c., v. Arh. Si. M-rea Snagov, pach. 4, doc. I.
6	V. Elie Nicolescu, o. c.
7	V. Elie Nicolescu, o. c.
8	V. Bogdan: o. c., ed. I, p. 299. Nota la No. CLXVI; v. Arh. St, Ep, Argeş, XXII, doc. 3.
8 V. Arhivele Olteniei, An. III, No. 5, jan.-febr. 1923, pp. 32-3; Col. Nicolae Plopşor.
18 V. Ştefulescu: Doc., p. 112; v. Mus. Gorj., sec. XVI, doc. 8.
11	V. G-l .P. V. Năsturel: Biserici, Mănăstiri şi schit din Oltenia, voi. XIV, Tocilescu, 1913, p. 44; v. Arh. St. Dom. Cor. M-rea Zlătari, pach. 9, doc. I, copie 1850.
18 V. Ştefulescu: Doc. pp. 115-7; v. Acad. Rom., XC, 8.
18 Ibid., Tismana, p. 233; v. Arh. St. M-rea Tismana, pach. 1, Doc. 8.
M V. Ştefulescu: o. c., pp. 233-5; v. Arh. St. M-rea Tismana, pach. 5, doc. 1.
15	Ibid., p. 240; v. ibid., pach. I, doc. 10.
16	Ibid., Doc., pp. 117-8; v. proprietate particulară în copie din
26/11/1926.
www.dacoromanica.ro
Strămnşil boierilor din Mărgineni
«7
precum şi la 8 ale aceleiaşi luni1 * 3 iar la 7 Mai 1548' vistier este Neagoe ultimul Vistier al lui Mircea Ciobanul, înlocuit de către Ilie Radul cu un Crăciun la 1553 Martie 20
Prin urmare în privinţa carierei lui Udrişte, avem — rezumând ştirile de mai sus — următoarele :
vel Stolnic a lui Moise Vodă la 1530.
„	Paharnic	„	„	Vlad înecatul la 1530 şi	1531.
„	„	„	„	Vlad Vintilă la 1533.
„	Vistier	„	„	Radul Paisie la 1533.
biv „	Paharnic	„	„	Vlad Vintilă la 1534 şi în fine
„	Vistier	„	„	Radul Paisie de la 1535	pănă la 1545.
Acest Udrişte, boier a patru Domni consecutivi ai Ţării-Romă-neşti, este acel boier despre care Elena Postelniceasa Cantacuzino, în mândra-i titulatură din 1667, îşi spune „Nepoată".
Acest boier din Mărgineni fuge în Ardeal în urma alungărei lui Radul Paisie la 1545.
După uciderea mai multor boieri Coadă Vornicul, Drăgan Stolnicul, Stroe Spătarul şi Vintilă Comisul4 *; boierii scăpaţi de urgia lui Mircea Ciobanul se refugiază în Ardeal. Printre ei este şi Udrişte.
în urma reclamaţiilor Turcilor se aduc din Ungaria la Braşov boierii „Bahr6, Udrişte Marsinee °".
Mircea Ciobanul jură că pot să se reîntoarcă liniştiţi în Ţara-Romănească, pe semne însă cil gânduri ascunse de a-i ucide şi pe ei.
Boierii, conştienţi din experienţe de adevărată valoare a acestui jurământ, uniţi între ei, năvălesc asupra Domnului. Lupta se dete pe Prahova la Periş la 24 August 1548. Pe câmpul de luptă printre răsvrătiţi cad Teodosie Banul şi Udrişte Vistierul 7.
1	Ibid., p. 120; v. Acad. Rom.
*	Ibid., p. 122; v. Arh. St. M-rea Tismana, pach. 2, doc, 7,
3	V. Şt. Nicolaescu: o. c., p. 286; v. Arh, St. Ep. Argeş, pach, 69, No. 4, secţ. ist.
4	Nu este unul şi acelaşi cu Vintilă Vornicul, care acesta este un boier din Cornăţeni.
3 Pe semne o stâlcire a vorbei Banul. Boierul cu această dregătoric este Theoci isie, dacă nu va fi chiar Barbul, ginerele Iui Mircea-Vodă, omorât şi el acum.
6 Mărgineanul.
*	V, Cronicile Ţării.
www.dacoromanica.ro
68
Georg * D. Florescu
Am aflat încă mai sus vorbindu-se de mai multe ori de boierul Udrişte l.
Un alt document interesant pentru lămuririle genealogice pe cari ni le dă este actul din 1538 Iulie 16 8 prin care: „Radul „Paisie dă jupănului Drăghici Spătarul şi fratelui său jupăn „Udrişte velichi Vistier şi vărului său jupân Vintilă Comisul ca „să ţie moşie în Măracineni3 şi cu plaiul din Buciaci şi cu siliştea „de la Poalele Sărata şi Filipeştii 1 întregi cu plaiul Floreaiul 5 şi „Băneştii8 care le are de la moşul său Drăghici vornicul".
Despre Drăghici Spătarul am vorbit mai sus; prezentul document este primul care ne relevă rudenia care a fost între el şi Udrişte Vistierul.
Cât pentru veria cu Vintilă Comisul, trebuie să ne referim la actul din 1510 Mart 27 pomenit mai sus, acest Vintilă trebuie să fie feciorul acelui Radu Vintilov şi deci văr al doilea al lui Drăghici spătarul şi al lui Udrişte vistierul, fii lui Stoican. Acest Vintilă Comis diferit evident de Vintilă Vornicul, este indiscutabil
1 V. Documentele.
3 V. Acad. Rom., doc. o/XXXIX. Răposatul Greceanu, (v. Fişe inedite Filipeşti caet 11, fişa No. 1338), ne dă la data de mai sus cu aceiaşi trimetere ca sursă, următorul resurnat al acestui hrisov:
Radul Vvd. sin Radu Vvd., pentru satele Mărgineni, Filipeşti,, Băneşti, Breaza, Comarnic vorbeşte de jupân Drăghici Spătarul şi de fratele său Udrişte Vel Vistier; apoi de Berivoe sin Vlad cu salul Comarnic în zilele lui Vlăduţă Vvd., v. şi notele următoare).
3	Fi-va oare moşia Mărgineni şi nu Marăcineni? Ştim că aceasta din urmă a fost moşia boierilor Goleşti din această epocă, pe când Mărgineni era moşie de baştină a boierilor de care ne ocupăm.
4 Moşia aceasta am întâlnit-o, încă din 1510, Maiu 27. Această moşie fusese întărită ulterior la 1617 Ianuar 7, (v. St. D. Greceanui Fişe inedite, Filipeşti, voi. IV, fişa 151; v. Ac. Rom., doc. 54 XLI) de Alexandru Iliaş lui Ghinea Cupeţul, împreună cu Breaza şi Gurgueţii cumpărate de acesta de la Maria din Bucov, fata lui Stoica Postelnic ot Bucov.
3 Acest munte aparţinuse pe la 1539-40 unui Mihnea Vistierul, (v. Greceanu, o. c., caet IV, fişa 74). Actul fusese adus de vechilii, Generalului Cantacuzino şi ai lui Nicolae Dudescu şi Pană Filipescu, Vel Logofăt în pricina pentru Comarnic, din 1776, Februar 13; v. şi Genealog. Cantacuzino ed. Iorga, p. 257.
6 Un Băneştii, nu ştiu dacă acelaşi cu cel de mai sus, a fost moşia de zestre a jupânesei Caplea, fiica lui Vlad Călugărul, soţia iui Staico Logofătul din Bucov, Băjeşti şi Ruşi.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
69
acela care-şi găseşte moartea în măcelul boierilor poruncit de Mircea Ciobanul la 1548 \
In privinţa rudenilor Vistierului lui Radu Paisie, amestecat precum am văzut mai sus, chiar în luptele pentru tronul tării, mai aflăm şi alte date interesante.
Condica Mănăstirii Mărgineni * ne indică pe soţia lui Udrişte Vistierul din Mărgineni şi anume pe jupăneasa Anca*.
Relevăm aci doar pasagiul care ne interesează pentru moment din actul cu data de 1569.
„Iar după aceea jupăneasa Anca din Mărgineni al lui Udrişte „biv vel Vistier şi a fiu său Udrişte1 * * * 5 şi jupăneasa Ilina au avut „înţelegere cu Drăghici feciorul lui Udrişte la moartea jupănesei . „Ancăi de au dat şi închinat la Sfânta Mănăstire satul Cornenii „de lângă apă tot hotarul şi cu vadul de moară şi dealul şi un „sălaş de ţigani cu ţiganca şi feciorii pentru sufletul lui Udrişte „biv vel Vistier şi pentru sufletul lor."
Din acest act aflăm vorbindu-se de fii lui Udrişte Vistierul anume Udrişte şi Drăghici şi de asemenea de soţia lui Udrişte Vistierul auume Anca.
Observăm însă din rezumatul actului că „a fost înţelegere" între jupăneasa Ilina şi Udrişte cu Drăghici „fiul lui Udrişte".
Această explicare ne lasă să înţelegem că Anca din Mărgineni, a fost mamă vitregă lui Drăghici şi numai mamă bună lui Udrişte şi Ilinci căci altfel Domnul ar fi specificat pe toţi copii la un loc cu mama lor.
In privinţa soţiei lui Udrişte Vistierul sus menţionată un act inedit’ ne dă lămuriri interesante şi de mare importanţă genealogică. Actul poartă data de 1588 Iulie 5, şi îl dăm în extenso fiind inedit:
„Mihnea Voevod, feciorul lui Alexandru Voevod, dă dregătorului Domniei Sale jupân Filip Armaşul şi socrului său jupân
1	V. mai sus, p. 67 şi nota 6.
*	A fost la Arhivele Statului, azi însă evacuată la Moscova.
s V. mai sus pag. 37, hrisovul din 1569.
*	Pe semne greşală în resumatul actului, frasa trebuind să fie Înţeleasă: şi „fiu său Udrişte”.
5	V. Ac. Rom., doc., pach. CCI, (din donaţia d-nei Sabina Cantacu-zino, născută I. C. Brătianu), comunicat mie de către d. I. C. Fi-litti şi tradus de d. Iuliu Tuducescu.
www.dacoromanica.ro
70
George D. Florescu
„Udrişte Ban din Mărgineni, ca să ţie satul Afumaţi cu tot hota-„rul, şi din satul Plătăreştii jumătate si din satul Bărzeştii partea „care a cumpărat-o jupân Ivaşco Dvornic şi jupăneasa lui Elina, „sora lui Udrişte Banul, care moşii au fost drepte moşii de moştenire ale jupăniţii Ancăi şi Neacşei, fetele răposatului Radului „Voevod, zestre, pre din două, de la răposatul părintele lor Radu-„lui Voevod şi de la maica lor Doamna Voica. Apoi jupâniţei „Neacşei, sora jupâniţei Ancăi, i s-au întâmplat moarte şi nu a „rămas nimeni din trupul ei, iar la moartea ei a dat partea ei „nepoatei sale Elina. Apoi când a fost în zilele răposatului părintelui Domniei Mele Alexandru Voevod iar jupân Ivaşco Dvornicul „şi jupăniţa Elina, sora lui Udrişte Banul din Mărgineni, nu s’a „lăsat pentru zestrea ei de la părintele ei şi de la mătuşa sa jupă-„niţa Neacşa, pe care i-a daţ-o jupăniţa Neacşa la moartea ei „partea ei, nepoatei sale Elin^y care a fost ei dată de zestre şi „din partea tatălui ei Udrişte Banul, după cum a fost a mamei „sale jupâniţei Ancăi şi a moşului ei, însă din Afumaţi jumătate, „pe care o cumpărase Radul Voevod şi Doamna Voica, şi din „Plătăreşti jumătate, pe care o cumpărase Radul Voevod şi Doamna „Voica, şi din Creţeşti din vad, jumătate. Şi a dat jupăniţa Elina „cu ştirea fratelui ei a lui Udrişte Banul, din partea moşului ei, „din satul Săcăria jumătate lui Chisar Vel Logofăt1 şi din satul „Bugmeanii jumătate a dat Standului Minet partea de către satul „Domneştii, drept 24.000 de aspri noi şi din partea din Creţeşti, „din vad, a dat la Sfânta Mănăstire Sinaia.
„Apoi Domnia Sa a cercetat după dreptate şi după lege cu toţi „dregătorii Domniei Sale şi adevărat a aflat Domnia Sa cum că „acestea au fost de zestre ale jupâniţei Elina de la tatăl ei şi nici „de cum al mătuşei sale Neacşa, care i-au fost date ei după
1 Boier întâlnit pentru prima oara în divan la 1586, Maiu 3 supt Mihnea Turcitul, (v. Ştefulescu: Doc., p. 296; v. Mus. Gorj, şec. XVI, doc. 15), devenit supt acelaşi Domn la 1587 Ianuar 26, Mare Vornic, (v. G-l Năsturel: Ist. Leagăn. Năsturclclor în Rev. pt. Ist. Arh. şi Fii. X, fasc. II, 1909, p. 231; v.Acad. Rom., pach. LVIII, doc. 10), până la 23 Nov., 1588, când apare pentru ultima oară; v. Ştefulescu: Doc., p. 282; v. Acad. Rom. pach. XI, doc. 100). Supt Mihai Viteazul aflăm la 1596 Ianuarie 7, din Gherghiţa, pe un Cezar Logofăt Mare, (v. Ştefulescu, Tismana, 289; v. Arh. St. Cond. Tismana, II, fila 381).
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
71
„moartea ei, şi nu a avut nici o treabă cu partea fratelui ei Udrişte „Banul pentru că acestea i s’au fost dat ei zestre.
„De aceea şi Domnia Sa a dat dregătorului Domniei Sale lui „jupân Filip velichi Armaşul şi lui jupan Udrişte Banul din Afumaţi să ţie jumătate pentru că le este dreaptă moşie a lor şi de „moştenire, însă jumătate din Afumaţi1 2. Şi iarăşi să stăpânească „partea din Plătăreşti8 pentru că jumătate e bătrână şi dreaptă „moşie şi de moştenire însă jumătate din Plătăreşti să ţie partea „cătă este din Buciumeni3 *, iar partea din Creţeşti * din vad să ţie „cătă parte este despre Bărzeşti5 6 * pentru că jupăneasa Anca şi sora „ei jupăniţa Neacşa au fost fetele Radului Voevod şi ale Doamnei „Voica, şi li s-au dat lor de zestre."
Prin urmare din acest hrisov, extrem de interesant pentru informaţiile necunoscute până azi pe care ni le dă, avem spiţa genealogică ce urmează.
1	Sunt mai multe sate cu acest nume: o comună rurală în jud. Dolj, la S. V. de Craiova, fţind numită înainte Amzuleşti, un sat în jud. Olt, făcând parte din comuna rurală LJrşîi, alt sat în Teleorman, făcând parte din comuna Ţăndărei, Ialomiţa. In fine un A-fumaţi este în jud. Vâlcea cunoscut ca loc de naştere a Voevodului numit chiar după acest sat. Un Afumaţi este comună rurală în Ilfov, plasa Dâmboviţa, la 16 km. N. E. de Bucureşti, compusă din satele Afumaţi şi Boltaşi. Tradiţia locală spune că înfiinţarea acestei comune ar fi abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, supt Ipsi-lanti, în tot caşul acolo se găseşte o biserică clădită de Cantacuzini la 1636 (?); (v. Dicţ. Geografic, voi. I, la Afumaţi). Ctitorie a lui Mihai Spătarul (v. Filitti, Arh. G. Gr. Cantacuzino, p. XXXIII, se pare că supt Voevodul Radu de la Afumaţi a fost o bătălie pe câmpiile acestui sat între Domn şi Turci cu pretendentul lor Meh-met Beg. Cert că acest din urmă Afumaţi din Ilfov este salul de care se vorbeşte în actul de sus.
2	Sat din comuna Cucueţi-Plătăreşti din jud. Ilfov. Tradiţia spune că a fost o bătălie aici între Matei Basarab şi Tătari.
3	Sunt mai mulţi Buciumeni: unul în Olt, altul în Dâmboviţa şi două sate cu acest nume în Ilfov, unul făcând parte din comuna He-răşti Buciumeni, plasa Negoeşti, unde a fost bătălie cu Turcii la
1595 şi altul făcând parte din comuna Bucoveni plasa Snagov. Unul din aceste două este cel din actul de mai sus.
* Cert că acest nume este comuna rurală din Ilfov: Creţeştţ-Finţeşti, compus din satele Creţeşti, Copăcenii, St. Ion şi Sinteşti.
6	De asemenea în Ilfov făcând parte din comuna rurală Dudeşti-
Cioplea şi nu cel din Vâlcea, nici cel din Mehedinţi.
www.dacoromanica.ro
72
George D. Florescu
Radul Voevod = Doamna Voica
,_______________|________________
| Anca	Neaoşa |
______________j__________________ f f. dese.
| Elina	Udrişte |
= Ivaşco	Banul din Mărgineni
Dvornicul	1588
I
| Fată |
= Filip Velichi Armaş 1588
Personagiile care ne sânt cunoscute din această spiţă sânt: Elina soţia lui Ivaşco Vornicul ot Goleşti şi fratele ei Udrişte întâlnit aci cu epitetul de Ban pe când, precum am arătat mai sus * *, el nu ne era cunoscut cu vreo dregătorie:
Tot acolo am aflat că mama Elinei şi a lui Udrişte este jupă-neasa Anca sofia lui Udrişte Vistierul din Mărgineni.
Din compararea conţinutelor acestor două hrisoave reese neîn-doelnic că Udrişte Vistierul din Mărgineni este ginerele unui Voevod Radul şi unei Doamne Voica.
Cine poate fi acest Domn ?
Genealogia Voevozilor Ţărei Româneşti2 ne arată ca Domni cu acest nume pe următorii şase:
1.	Radu cel Frumos.
2.	Radu cel Mare.
3.	Radu de la Afumaţi.
4.	Radu Paisie şi
5.	Radu Ilie
trebuind să menţionăm şi pe Radu Bădică pretendentul.
Pe sofia primului istoria fărei ne spune că este Maria; din ce neam, nu ştim.
Radul cel Mare este căsătorit cu Doamna Cătălină sora jupă-neasei Neaga, sofia lui Părvul I Craiovescul, şi mamă a lui Neagoe Basărab *,
1 V. p. doc. din 1589.
*	V. I. C. Filitti; Banii şi Caimacami Craiouei, în Arhivele Olteniei an. III, 1924, arborele genealogic al Basarabilor.
*	V. I. C. Filitti: Craiaveştii.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
73
Dar Radul cel Mare a mai fost căsătorit şi cu altă jupăneasă afară de Cătălină căci fii acesteia şi ai lui Radu sânt după pomelnicul de la Govora': Radu®, Mircea3 şi Vlad4. Nu cunoaştem pe mama lui Radu zis de la Afumaţi şi a celor două fiice Boba şi Cărstina.
Cât pentru Radul cel Viteaz, cunoscut în istorie şi supt numele: de la Afumafi, după locul său de naştere5, poate însă şi după lupta repurtată la Afumaţi asupra Turcilor", sau chiar pentru că era stăpân al acestui sat7, ştim de altfel că a fost căsătorit de două ori: întâi cu fiica lui Vlaicul Vornicul, a cărui nume s’ar părea că ar fi Ilincas, şi al doilea la 1526 cu fiica lui Neagoe Basarab, Roxanda.
Radu Paisie, numit de vărul său Nicolae Olahul cu numele de „Petrus ab Argyes, Stan^zulis filius, patruelis meus“ ', ar fi descendent tot după informaţiile acelui Băsărăbesc ardelean din Măn-jilă de la Argeş, soţul Marinei sora lui Ioan Corvin1', deci din
*	Din sec. XVIII, v. Şt. Nicolaescu: o. c., p. 237; v. Acad. Rom. Ms. 257, v. şi I. C. Filitti: Craio veştii, p. 293 nota 2.
2	Identificat cu Radu Paisie Domnul Ţărei Româneşti de la 1534,
- 1535-1545.
*	Mircea- Voevod. cunoscut în istorie supt numele de Mircea Ciobanul Domn al Ţărei Româneşti de la 1545-1553 şi de la 1558-9.
4	Vlad Vintilă Domn de la 1523-5.
s V. mai jos pag. 75. Afumaţii aceştia ar fi fost în jud. Vâlcea, (v. dicţicnariul geografic voi. I).
*	V. Dicţionariul geografic, voi. I.
2 V. satul Afumaţi -în Ilfov.
*	V. Şt. Nicolaescu; o. c.
9 V. Iorga; Contrib. la Ist., Munt. In An. Ac. Rom. ser. //, sec(. ist., XXIII (1895-6), p. 2, nota 3; v. Şt. Nicolaescu: o. c., p. 65.
19	Iată şi spiţa descendentă a acestui Băsărăbesc, (v. 1. C. Filitti: Craioueştii, p. 308, nota 8.
Mănjilă de la Argeş frate cu Mihnea cel Rău?
— Marina sora Iul loan Corvin.
Standul	Stolan
ucis de Dracula	|
J------------.	| Nicolae Matei Ursula Elena |
| loan	Petru |	Olahul
(Paisie)
www.dacoromanica.ro
74
Qeorge D. Florescu
branşa lui Vlad Dracul, cu toate că acelaşi îl face şi descendent din sângele lui Dan, fratele lui Mircea cel Bătrân* 1.
Pe semne că şi Radu Paisie, odată ajuns Domn, pentru a-şi da o paternitate domnească se întitula: fiu al lui Radu cel Mare, într’ acelaşi mod cum Neagoe Basarab cu câteva decenii înainte se întitula fiu al lui Basarab cel Tânăr, şi precum vom vedea mai târziu titulatura lui Radu Şerban Basarab şi Matei Basarab cari se întitulează: nepoţi ai lui Basarab Voevod fără să aibă vreo legătură măcar de alianţă cu acesta.
Să fi fost soţia lui Stanciul cel ucis de Dracula; concubina lui Radu cel Mare, şi atunci într’adevăr că Radu Paisie va fi putut să se numească fiu al acestuia.
Din informaţiile genealogice 2 cunoscute mie Radul Paisie a fost căsătorit de două ori: întâi cu Stana şi în urmă cu Roxana, despre a căror neam nu avem nici o informaţie documentară.
Cât pentru Radu Ilie Voevodul Ţărei Româneşti de la alungarea lui Mircea Ciobanul, în 1552, şi până la suirea în scaun a lui Pătraşcu cel Bun, la 1553, ştim că este fiul lui Radu Paisie *.
Mai rămâne să relevăm pe pretendentul Radu Bădică de la 1523-24, omorât de altfel la 1524, care este cert fiul Cătălinei şi se întitulează frate al lui Radu de la Afumaţi. Nu ştim nimic precis asupra acestui Domn efemer în ceia ce priveşte soţia şi copii săi, dacă va fi avut.
Din genealogiile făcute pănă astăzi 1 asupra neamului domnesc al Basarabilor şi în special printre cei din epoca aci relatată nu cunoaştem cine este părintele acestor două jupănese Anca şi Neacşa, precum nici cine este Voica Doamna muma lor.
O Voică Doamnă a fost soţia lui Mihnea-cel-Rău mamă lui Mircea-Vodă, pribeagă prin Ardeal în urma uciderii soţului ei la 1510 care cert nu poate fi Doamna de care vorbeşte documentul de mai sus.
1	V. pentru toate aceste informaţiuni: Fililli: Craioveşlii, p. 308, nota 8; v. şi Elie Nicolescu; o. c., p. 615 şi 648.
*	Studii făcute de d. Şl. Nicolaescu, în Rev. România Nouă ,şi de d. I. C. Filitti: Banii şi Caimacami, o. c.
*	V. Elie Nicolescu: Cine este Radul Iliaş, o. c., p. 449.
1	V. Şt. Nicolaescu: o. c, jv. Filitti: o. c., v. G-l. P, V, Năsturel:
o. c., v. C. Kogălniceanu, Arborele genealogic şi cronologic al Basarabilor, v. Istoria Românilor.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
75
Analisând însă cu deamănuntul acest document observăm că moşia Afumaţi din Ilfov fusese cumpărată de Radul Voevod şi Doamna Voica şi anume jumătate de sat. Ştim de altfel1 * că stăpân asupra satului Afumaţi era jupănul Neagoe Drăghici, încă la 1510, moşie de moştenire de la părintele său Drăghici I Stoicev.
Am spus mai sus că Anca este soţia lui Udrişte Vistierul din Mărgineni care era rudă de sânge cu Neagoe Drăghici, însă în documentul de faţă nu se spune nimic de soţul jupănesei Anca ceia ce mă face să cred că după moartea lui Neagoe Drăghici moşia Afumaţi va fi fost poate vândută fiind cumpărată de Radul-Vodă şi cu soţia sa Doamna Voica şi prin urmare moşia Afumaţi vine în stăpânirea boierilor Mărgineni, din a doua parte a secolului al XVl-lea, nu ca moştenire Mărginenească ci ca moştenire de la mama lor soţie de Mărginean.
Singurul Voevod Radu care ar fi putut să fie cel de care ne vorbeşte documentul din 1508 este Radul de la Afumaţi. Doamna Voica va fi fost poate fiica lui Vlaicul dvornicul, cea pe care d. St. Nicolaescu ne-o indică a fi poate Ilina.
Şi atunci spiţa genealogică din actul din 1588 se complecteaza precum se arată în schiţa de pe pagina următore.
Odată aceste fixate putem să înţelegem^cu mult mai mare pre-cisie pasagiul din documentul lui Mihnea Turcitul din 4 Iunie 1588 3 care vorbeşte de fraţii lui Radu-cel-Viteaz, adică Radu de la Afumaţi, anume Cârstea Vistier şi Maican Spătar şi care urmează astfel:
„Şi aşa au lăsat aceşti mai sus zişi boieri (Cârstea Vistierul şi „Maican Spătarul); oricui să va întâmpla dintr’ânşii moarte mai „întăiu, iar dintr’ănşii vânzător să nu fie, ci să rămăie sau feciorilor sau fetelor. Apoi dintr’aceşti mai sus zişi boieri, fraţi ai „Radului Voevod, dintdănşii nici unii nu au rămas, fără numai „doao fete ale Radului Voevod nepoatele acestor mai sus zişi „boieri Cârstea Vistier şi Maican Spătar. Apoi au lăsat la moartea „lor să fie lor acest mai sus zisu sat Critineştii şi ohabnec ne-„clătit în veci. Iar după aceia, pă urmă dintre aceste doao fete
1 V. mai sus.
8 V. un preţios act cu privire la Kadu-Voda cel Viteaz ue St. Nicolaescu, în Rev. România Nouă, anul I, 1907-8,î pp. 389-93; v. de
acelaşi: Radu Voevod de la Afumaţi, în Rev. pt. Ist. Arh. şi Fii. voi. X, an. 1909, pp. 81-85.
www.dacoromanica.ro
76
George D. Florescu
Drăghici I Stoicev +- 1497-8
Radul Voevod cel Mare Domn 1496-1508
| Neagoe Drăghici 1510
posesor al moşiei Afumaţi
Stoican
1489-1510
| Radu Voevod de la Afumaţi | Domn 1522, 1525-29 = Voica, poate fiica lui Vlaicul Vornicul.
= Roxandra, fiica lui Neagoe Voevod Basarab.
El împreună cu Voica cumpără moşie în Afumaţi.
Udrişte I
1=1
Anca (I) Neacşa (I) Vlad Zamfira I
Din Mărgineni	-f f. dese.
Stolnic 1530		—		—-	
Paharnic	amândouă au moşie
Vistier	de la părintele
4- 1548	lor şi mama lor
	în Afumaţi.
Elina 1
= Ivaşco Vornic ot Goleşti
Ea are Afumaţi zestre de la Anca şi Neacşa.
Udrişte Drăghici Banul din Mărgineni 1588
Are Afumaţi moştenire de la mama sa.
| Zamfira | = Ştefan Kesseru
| Fată |
= Filip Velichi Armaş.
„ale Radului Voevod numai sau ales jupăneasa Elina, jupăneasa „lui Ivaşco Vornic. Apoi au rămas acest sat Critineştii a fi ei de „baştină de la moşu-său Cârstea Vistier şi Maican Spătar. Iar „după aceia, jupăneasa Elina ea, s’a pus de au vândut satul Cri-„tineştii sfintei Dumnezeieştei mănăstiri a domniei meale * * drept „20.000 aspri şi s’au scris în sfântul pomelnic".
Cele două fete sânt Anca şi Neacşa de care ne vorbeşte actul din 1588 Iulie 5 inedit.
Reiese un lucru interesant pentru genealogia vechilor Goleşti
1	Vezi pentru această jupăneasa mai departe la descendenţa lui Udrişte Vistierul.
* Biserica S-fta Treime din Bucureşti.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
11
din secolul al XVI-lea şi anume că Ivaşco Golescu nu a fost căsătorit de două ori. 1) cu Elina fiica lui Radu de la Afumaţi şi
2)	cu Elina din Mărgineni; ci această Elina era una şi aceiaşi persoană, fiica lui Udrişte Vistierul din Mărgineni şi nepoată de fiică a lui Radu-Vodă Viteazul.
Asupra lui Udrişte Vistierul din Mărgineni mai avem de adăogat următoarele:
La 1538 August 28 1 2 3	se dă hrisov către Sara	Călugăriţa şi
soră-sa Ana ca să le fie	lor toate averile lui Stoica	al	lui	Miho
în satul Aninoasa. In hrisov se pomeneşte că Sara Călugăriţa şi soră-sa Ana, au înfrăţit pe jupân Udrişte Vistieru şi pe jupân Stroe Spătarul.
Ne este imposibil pentru moment a identifica în mod precis pe aceste două jupănese, căci incontestabil că Sara călugăriţa va fi purtat în mirenie alt nume. Nu putem totuşi să credem că Ana să fi fost chiar soţia lui	Udrişte: jupăneasa Anca, fiica	lui	Radu
Voevod, fiindcă în acele	vremuri numele de Anca	şi	Ana	erau
diferite.
Vor fi fost poate două boieroaice înrudite cu neamul boierilor din Drăgoeşti.
In ceia ce priveşte pe Stroe Spătarul, fără a putea pănă în present spune din ce neam va fi fost, el ne este cunoscut ca martor domnesc al lui Radu Paisie1 chiar une ori alături în divan cu Drăghici biv Vel Spătarul din Mărgineni. Diferit de Stroe Paharnicul, de care am vorbit mai sus, înclin a crede că el face parte din neamul boierilor zişi din Drăgoeşti.
Ca ultima informaţiune asupra lui Udrişte Vistierul cunoaştem conţinutul unei scrisori a lui, adresată pârgarilor de la Braşov ', prin care îi roagă a vorbi cu Pârcălabul de la Bran ca să deschidă drumurile, putând astfel să afle veşti de la Tătari.
Udrişte Vistierul pare a mai fi avut un frate al cărui nume nu-1 cunoaştem judecând după o informaţie care ne spune: că în August 154b se mai întâmpină cel puţin doi fraţi ai săi4 ale căror nume nu ne sânt relevate, unul putând fi Drăghici Spătarul.
1	V. Şt. D. Greceanu: Gen. Doc., voi. I, p. 29; v. Arh. St, Mitrop, Bucureşti, pach. 34, doc. 3.
2	V. Greceanu: Şirul Voevozilor: Divanele acestui Voevod.
3	V. I. Bogdan: o. c., p...
* V. Quellen, III, p. 351; v. I. C. Filitti: Craioveştii, p. 409, nota 7.
www.dacoromanica.ro
Boierii din Mărgineni din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Am spus mai sus că Drăghici Spătarul din Mărgineni, care se stinge din viaţă înainte de 1560, a avut ca feciori pe Drăghici şi Radu, şi ca fiică pe Frujina.
In privinţa unuia din fii lui Drăghici Spătarul, fără a putea afirma care, aflăm o informaţie în socotelile oraşelor ardelene: Sibiiu şi Braşov la 1553. In ziua de 6 Februar’ era trimis în misiune de la Radu Voevod fiul lui Drăghici Spătarul.
Este singura informaţie aflată asupra descendenţei lui Drăghici Spătar.
Atât Radu cât şi Drăghici precum şi Frujina se vor fi stins din viaţă încă înaintea încheierei secolului.
La 1571 Iunie 8*, Novembre 22-, Decembre 95, şi la 1575 Iunie 30 '• aflăm vorbindu-se în aceleaşi socoteli de un Drăghici 1 2 3 4 * 6
1	V. Hurmuzaki; XI, p. 787. Apendice II, coprinzănd extrase privitoare la Românii din socotelile oraşelor Sibiiu şi Braşov: Feria secunda ante Carnisprivium venit filius Dragyts Zpotaryi a Radul Wayvoda; illum honoravimus...
2	Ilie Radul fiul lui Radu Paisie care domneşte în Ţara Românească puţină vreme, între Mircea Ciobanul şi Pătraşcu-cel-Bun; v. Elie Nicolescu: Cine este Ilie Radul în Rev. Literatura şi Arta Româna, 1904.
3	Hurmuzaki, p. 80. Es waren kommen des Alexandri Wayda Boern einer und Dragicz kommen mit j. Wladika, Haben 8 Tag al hie be-harrn.
4	Ibid., p. 808: War kommen der Dragitsch Zpatayr von Alexan-
der Weyda soit zu Furstlichen Gnaden mit 26 Person.
6 Ibid., p. 808: La această dată soseşte în Ardeal fiica Iui Mircea Voevod ptr. care părgarii fac chelt. de aprovisionare specificând încă: Es war auch von furstlichen Gnaden zuruck kommen der Dragitsch Zpotayr.
• Ibid., p. 813 : Komme der Draghichy Spotayr, czog auf die Hochzeit zum Herr Banfy.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
79
Spătar, care incontestabil nu poate fi confundat cu cel de care am vorbit mai sus.
Acest boier poate fi unul şi acelaş cu Drăghici Postelnicul de care pomeneşte un act din 1578 Aprilie 14', prin care : Mihnea-Vodă întăreşte Mitropoliei din Târgovişte cu hramul „înălţarea Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hs.“ şi Ar-himitropolitului Kir Vlădica Serafim ca să-i fie satul Luciani pentru că a fost dreaptă şi bătrână moştenire a boierilor din Mărgineni. „Ci au venit înşişi jupânii Drăghici şi Udrişte postelnicii" înaintea răposatului părintelui Domnului de au dat mai sus zisul sat Lucianii de pe Dâmboviţa jupânului Dragomir Vornicul şi acesta l-a adăogat Sfintei Mitropolii spre întărire şi spre întremare şi Dumnezeieştilor monahi spre hrană, iar jupân Dragomir şi boierilor din Mărgineni Drăghici şi Udrişte spre vecinică pomenire lor şi a părinţilor lor. Şi când a adăogat jup. Dragomir dvornicu mai sus zisul sat Lucianii sfintei Mitropolii iar jup. Drăghici şi Udrişte Postelnicii ei singuri au mers înaintea părinţilor D-mele şi înşişi au mărturisit atunci cum că au închinat satul Lrciani de a lor bună voie, de a fi al sfintei Mitropolii ca să fie şi lor şi părinţilor lor spre vecinică pomenire.
Acest hrisov este reîntărirea celui din 1570 Octombre 23 * * dat de Alexandru-Vodă şi având acelaşi conţinut, doar că boierii Mărgineni nu sânt specificaţi cu numele lor.
La sfârşitul acestei întăriri aflăm un pomelnic care pare mai mult a se referi la neamul lui Dragomir *.
La data hrisovului din 1570 atât Drăghici cât şi Udrişte sânt cu dregătoria de Postelnici, dar nu boieri de divan, căci nu întâlnim în nici un hrisov cu martori domneşti pe vre-un Postelnic cu acest nume.
Am văzut mai sus că Udrişte Vistierul din Mărgineni a avut doi fii cari poartă aceste nume; incontestabil că Postelnicii din actele din 1570 şi 1578 pomeniţi împreună nu pot fi decât fii
1 V. Arh. St. Mitr. Buc. pach. 37, doc. 2, slavon, azi la Moscova ; v. şi Şt. D. Greceanu. Fişe inedite, Filipeşti, carnet 1, fişele1 7 şi 8.
*	V. Arh. St. Mitr. Buc. pach. 37, doc. 1, azi la Moscova; v. Ştefan D. Greceanu, Fişe inedite Filipescu: carnet I, fişa No. 6.
* Dragomir şi Sora, şi Isur (?) şi Sitleane (?) şi Mihail Dvor-. nicul şi jupăneasa lui Maria şi Cătălină, şi Pătru şi Neacşa şi Gheorghe,
www.dacoromanica.ro
80
George D. Florescu
lui, cât pentru moşia Luciani o cunoaştem a fi fost din vechime stăpânire Mărginănească.
Drăghici Postelnicul de la 1570 trebuie să fie Spătarul de mai sus, însă şi acum, nu vel Spătar, pentru acelaş motiv ca acela invocat când am vorbit de dregătoria sa de Postelnic.
Dacă asupra acestui Drăghici nu avem alte informaţiuni mai precise, fie ca funcţii, fie ca descendenţă, în schimb asupra fratelui său Udrişte Postelnicul, — incontestabil diferit de omonomul său şi ca nume şi ca dregătorie: Udrişte Postelnicul din Dră-goieşti, — pe lângă cele deja amintite avem şi următoarele lămuriri:
La 1581 Iunie 4' Mihnea Turcitul întăreşte boierilor săi: „Banul Udrişte şi Postelnicului Stoica" şi fiilor lor, satul Comarnicul.
Banul Udrişte este boierul întâlnit încă mai sus la 1588 Iulie 5 2, însă nu mare Ban de Craiova; ca socru al lui Filip Armaşul.
Pentru ca Voevodul să întărească şi lui Udrişte Banul şi lui Stoica Postelnicul stăpânire în acelaşi sat, trebuie să pricepem că între aceşti doi boieri a fost o rudenie strânsă.
Satul sau moşia Comarnicul fusese moştenire bătrână a lui Udrişte Banul căci o aflăm întărită la 1538 Iulie 16' împreună cu alte moşii: Mărgineni, Filipeşti, Băneştii şi Breaza celor doui fraţi Udrişte Vistierul şi Drăghici Spătarul, părintele şi unchiul său.
Stoica Postelnicul pare a fi dregătorul întâlnit în această funcţie încă din primul divan cunoscut mie de la Alexandru Mircea la 15o8 August 2l 2, şi rămas cu această dregătorie în toată domnia acestui Voevod, întâlnit adesea şi cu numele Stoichiţă. Acest boier rămâne tot ca vel Postelnic al fiului lui Alexandru Mircea, Mihnea Turcitul până la 1580 Ianuarie 136 când aflăm pe un Danciul cu această dregătorie.
La 1575 April 22 * aflăm că Alexandru Mircea întăreşte lui Staico Postelnicul satul Bucovul.
1	V. N. Iorga: Const. Căpitanul. 1902, Prefaţa, p. IV; v. Şt. D. Grcceanu: Filipeşti caet, IV, fişa 148; v. ibid.: caet, IV, fişa 74; v. Arh. Gh. Gr. Cantacuzino, trad. din greceşte.
2	V. pag. 69.
8 V. Acad. Rom. doc. 5, pach. 39, or. slav., f. traducere; v. Şt, D. Greceanu: Fişe Filipeşti, carnet II, fişa 1338.
*	V. N. Iorga: Studii şi Doc., V, p. 290; v. col. Barbu Ştirbei.
s V. Colecţia de Acte I. Glogoveanu.
*	V. C. Giurescu: Despre boieri, p. 61, nota 1; v. Arh. St. secţ. ist.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
81
Revenind la boierul Udrişte Banul vom releva că dacă din aceste timpuri nu avem suficiente informaţii pentru a putea afirma ceva precis referitor la cariera lui, în schimb socotelile Sibiiului şi Braşovului împlinesc în parte aceste goluri.
La 1582 Martie 22 1 2 3 Udrişte din Mărgineni soseşte la Braşov cu scrisori de la Mihnea-Vodă.
In anul viitor la 21 Septembre socotelile oraşelor ardeleneşti ne relevă pe un boier Udrişte misionar al lui Petre Cercel iar la 30 al aceleiaşi luni 1 tot acest Udrişte împreună cu Menhart, pe semne o călăuză dată de pârgarii Braşovului, îşi urmează drumul prin Făgăraş la Sibiiu.
în iarna următoare la 12 Februar4, tot acest Udrişte soseşte la Braşov, pentru căsătoria fiicei Judelui, ca represintant al lui Petru Cercel. Nu cred ca Udrişte misionarul acestui Voevod să fie una şi aceiaşi persoană cu Udrişte din Mărgineni pentru motivul că dacă ar fi fost boierul specificat cu numele de familie, scriitorul socotelilor n’ar fi accentuat asupra vorbei „ein Boer von Peter Weyda mit namen Udrist“. Poate că acest boier al lui Petru Cercel să fie Udrişte Postelnicul din Drăgoieşti, fiiul lui Pârvul Logofăt, menţionat la 1570 2 întFun act de la Alexandru Mircea5.
Un document, până azi inedit \ ne indică pe soţia^lui Udrişte Banul din Mărgineni. Ea se numeşte Oprişa. Nu putem răspunde până în present din ce neam va fi fost.
Cu acestea se încheie ştirile pe care le putem culege asupra lui Udrişte Banul din Mărgineni. Dacă într’adevăr el este tot unul cu Udrişte, misionarul lui Petru Cercel, atunci trebuie să admitem că odată acest Voevod detronat şi omorât, Udrişte să fi rămas ca pribeag prin Ardeal şi numai în urma graţierei din partea lui Mih-
1	V. Hurmuzaki, XI, o. c., p., 823; Ist kommen Udrista der Mar-chynen mitt Prielfenn vom Mihne Weyda.
2	Ibid., p. 826: Kanf ein Boer von Peter Weyda mit namen Udrist.
3	Ibid., p. 826: Ist kommen der Udrist vom Peter Weyda.... Item schiktenn denn Menhart mit dem Udrist kenn Fogorăş undt in die Hermenstadt.
4	Ibid., p. 827: Es kam vom Peter Wayda ein Boyer Udristha auff des Herrn Richters Tochter Hochzeit....
8 V. Arh. St. Cond. Govora, I (1856).
3	V. Acad. Rom., doc. 74 XI, or. sl. f. trad. azi evacuat ia Moscova; v. şi Col. Şt. D. Greceanu, Carnete dc Fişe familii şi nume, (nearanjate); v. şi mai departe.
But. Corn. lat., IX.	6
www.dacoromanica.ro
82
George D. Florescu
nea, să se fi întors în ţară pentru ca la 1581 să-l aflăm pomenit în actul de întărire alături de Stoica Postelnicul.
Nu putem spune nimic precis asupra datei morţii lui, tot ce ştim din acte ulterioare este că la 1610 el nu mai era în viaţă. 1
1 V. mai departe pag. 83.
www.dacoromanica.ro
Descendenţa lui Udrişte Postelnic şi Ban din Mărgineni
Am văzut mai sus că ginere al lui Udrişte Banul din Mărgineni era Filip Vel Armaş la 1588. Soţia acestui boier se numea Anca, prin urmare la fel ca bunica ei după tată: Anca, fata lui Radu de la^Afumaţi.
Singurul document, azi pierdut şi de altfel fără an, doar numai cu data de l-iu Decembre’, care ne vorbeşte de ea este chiar un zapis al ei în care se numeşte Anca biv vel Armăşoaia. Actul ne spune că ea împreună cu muma ei Oprişa şi cu Berislav fratele lui Filip vel Armaş iartă pe Oprea şi pe Manea din satul Văcăreşti de rumănie.
în toate cazurile actul pare a fi scris după moartea lui Filip Armaşul şi prin urmare după 1588 când aflăm în mod precis pe acest boier ca trăind8.
Referitor la acest Filip Armaşul despre al cărui neam nu putem spune nimic hotărâtor, mai avem un act tot fără an, dar din August 29 8, datat de răposatul Grecianu tot din 1590, prin care me-giaşii din Văcăreşti: Dobre, Sas, Oprea, Vlădică, Coman şi Manea dau zapis lui Filip vel Armaş pentru un vad de moară în apa Dâmboviţii ’.
Acest act trebuie să fi fost dat înaintea celui de mai sus.
La 1610 Maiu 175, Radul Voevod nepotul lui Basarab Voevod dă Domnia Sa doamnei Domniei Sale Elina, ca să ţie moşia Maia, partea jupăniţei Măriei şi a Predei, pe care a cumpărat-o Doamna
1	V. mai sus, nota 6, de la pag. 81; adaug că răposatul .Greceanu îl datează din 1590.
2	V. mai sus doc. din 1588 Iulie 5, la pag. 69.
*- V. Acad. Rom. doc. 71/XI;: v. şi fişe Greceanu; Carnete; Copii de acte la anul 1590.
* Satul Văcăreşti este în judeţul Dâmboviţa la Sud de Târgovişte.
« V. Ac. Rom., doc. 9, pach. CLXXXIV.
www.dacoromanica.ro
84
George D. Fiorescu
Elina de la jupăniţa Maria şi de la Preda, fetele Stoicăi din Un-gurei, drept 20.000 de aspri pe care moşie a cumpărat-o Doamna Domniei Sale mai sus zisă cu aspri de pe vecinii din satele părintelui ei, răposatul Udrişte Banul din Mărgineni.
Acest document este de cea mai mare importantă pentru că el este singurul care ne arată ce legătură era între Postolniceasa Elena Cantacuzino şi boierul Udrişte Vistierul, şi aduce o confirmare netăgăduită celor relevate de d. Filitti în studiul D-sale asupra boierilor Craioveşti K
Fi-va oare Udrişte din actul lui Radu Mihnea, purtând data de 1611 Maiu 9*, unul şi acelaşi boier cu părintele Doamnei Elena Basarab ?
Actul ne spune următoarele: Voevodul întăreşte dregătorului său Stoica vel Vistier moşie în Stoeneştii din Prahova din partea lui Udrişte cât au cumpărat de la Drămuş şi de la feciorul său Ivaşco drept 5.000 de aspri gata.
Nu putem preciza cine este acest boier Udrişte.
Staico vel Vistier de care pomeneşte actul aflat adesea şi supt numele de Stoichiţă este unchiul lui Miloş strămoşul boierilor Rio-şeni din Oltenia; tot el este şi ctitorul Mănăstirii Strâmba ridicată de el împreună cu soţia sa Dochia fiica lui Păstrăvan la 1603. Acest Staico vel Vistier nu trebuie în niciun cas confundat cu Staico din Bucov, Postelnicul de care am vorbit mai sus, care la data aceia era stins din viaţă.
La 1635 Iulie 29 ', Matei Basarab întăreşte Mitropoliei din Târ-govişte satul Luciani de pe Dâmbovita pe care la leat 1571 ', boierii din Mărgineni Drăghici şi Udrişte l-au dat Mitropoliei ’. Pe acest sat Mitropolitul Serafim la 7058 (= 1579—80) a avut „pâră de cotropire cu boierii Văcăreştilor anume Pătraşco şi cu fraţii săi, când s'au dat din divan jupăn Ivaşco Vornicul cumnatul * 8
i V. o. c.
1 V. Acad. Rom., doc. 25/XLI, v. Şt. D. Greceanu: Fişe inedite Fi-lipeşti, caet IV, fişa No. 147. D-sa pune ca titlu al fişei: Staico Spătar (?), sin Dumitru Vornic.
8 V. Arh. St. Mitr. Buc. pach. 37, doc. 5; v. Greceanu o. c,,caet II, fişa 1394-.
4	Am aflat mai sus anul 1570.
* Nu boierii Mărgineni, zic actele din J570 şi 1578, ci Dragomir Vornicul.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
85
lui Udrişte Postelnicul din Mărgineni, ce a ţinut pe sora sa Elina,
ca să cerceteze pricina..... Iar acum nişte rudenii ale boierilor din
Mărgineni anume Dumitraşco Clucerul din Filipeşti şi Iane Spătarul „ginerele jupăniţei Maria fiica lui Staico Postelnic din Bucov, nepoţii lui Udrişte Postelnicul, ei au ridicat pâră pentru satul Lu-cieni, dar au rămas de lege."
înainte de a întră în studiul rudeniilor specificate în partea finală a actului de mai sus, vom căuta a arăta cine erau boierii aceştia.
Ivaşco Vornicul este însemnatul boier din neamul Goleştilor, frate cu Albul Clucerul, fiii Caplei din Goleşti şi ai lui Radul, Clucer şi Vistier zis, după moşia de baştină a soţie sale tot „din Goleşti."
Spiţa neamului său, stinsă în primele decenii ale secolului al XVII-lea este următoarea:
CAPLEA din Goleşti
RADU Clucer zis din Goleşti 1540
ALBUL Vel Clucer f 1574 = ERINA sin. Miloş Vvd.
IVAŞCO	NEACŞA
Vel Stolnic 1567-70	din Goleşti
Vel Logofăt 1570-75	= Radu ot
Vel Vornic 1575-78, 1570 Brâncoveni 1582-84, f 1584.
= ELENA Udrişte Ban din Mărgineni
| ALBUL RADUL| f. c. f. c.
| VLAD TUDORANl Paharnic Slujer 1587
f. c. = EFIMIA
| Boierii ot | Brâncoveni, înaintaşii Goleştilor de astăzi.
| ELINA | t 1620
= STOICA ot Văcăreşti f după 1620 f. c.
Dumitraşco clucerul din Filipeşti este primul represintant al
www.dacoromanica.ro
86
George D. Florescu
neamului al cărui nume îl poartă. El scoboară dintr'un neam de boieri a căror moşie de baştină a fost Cepturi, iar Filipeştii nu-i veniau decât prin moştenire de la boierii Mărgineni.
Această moşie Cepturi din judeţul Prahova nu trebuie confundată cu Cepturoaia din Oltenia moşie bătrână de moştenire a altui neam boieresc, care n’are nimic a face cu Filipeştii şi Bu-covenii. Scoborâtorii boierilor din Cepturoaia sânt Buzeştii. Gre-cenii din Romanaţi şi Sărăţenii din Buzău.
Cât pentru Iane Spătarul chiar actul din 1635, Iulie 29, de mai sus, ne spune cum se înrudea cu boierii din Bucov, rude şi aceştia prin ascendenţă feminină cu trunchiul Mărginănesc.
înainte de a încheia cu ştirile pe care le avem asupra lui Udrişte Banul din Mărgineni, voi insista asupra unor informaţii pe care înaltul Regent Constantin C. Sărăţeanu, a avut buna, voinţă a mi le pune la dispoziţie.
Domnia-Sa îmi comunică ştiri despre jupăneasa Maria din Bucov, cunoscută şi supt numele de „ot Sărata", care avea moşteniri de la mama ei Elena, de la Udrişte Vistierul şi de la Neagoe sin Drăghici.
Elena, numită şi din Sărata, a avut zestre în Sărata, Breaza, Comarnic, Gurguiaţii, Cetăţelele şi Moraşii, a patra parte de la Udrişte Vistierul *.
S’ar părea deci, după informaţiile de mai sus, ca această boieroaică a avut ca înaintaş pe unul din ceilalţi doi fraţi ai lui Udrişte Banul.
Informaţiile Regentului Sărăţeanu, relative la moşiile proprietăţi a boierilor din Bucov, nu implică chiar scoborârea acestui neam din Neagoe Drăghici, ci numai că aceste moşii rămase moştenire neamului Mărginenesc, după moartea jupânului Neagoe Drăghici, vor fi intrat în patrimoniul lui Udrişte Vistierul de la care vor fi trecut la descendenţii săi.
Spiţa genealogică a boerilor din Bucov rude cu neamul vechilor Filipeşti este următoarea :
1 înaltul Regent C. Sărăţeanu imi comunică in informaţia dată, că Udrişte era Spătar, personagiu care n’a existat in neamul boierilor de care ne ocupăm.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
87
Elena
din Sărata are stăpâniri în Sărata de ia Neagoe Drăghici şi zeste a 4-a parte de la Udrişte Vistierul.
Staico
din Bucov Postelnic 1578 nepot lui Staico logof. din Bucov, Ruşi şi Băjeşti.
| Maria
din Bucov şi din Sărata 1595, 1630
= Lupu Mehedinţeanu Pah. = Neculae
= Mavrodin din Măneşti
Stana |
= Staico din Cepturi
| Elina
Din Mărgineni = Iane Spătar = Antonie din Popeşti Negoeşti şi Târgşor Antonie Vvd. 1666-1672
Frujina |	|
1635
= Nedelco Paharnic Boteanul
Dumitraşco din Filipeşti Clucer Stolnic
| Hrizea Boteanul
Fiică |
= Badea
Logof. ot Grădişte
Am văzut mai sus că Udrişte Vistierul a avut ca fiu cu Anca pe Udrişte Banul şi ca fiică pe Elina soţia lui Ivaşco din Goleşti, şi cu altă soţie, pe al cărui nume nu-1 cunoaştem, pe Drăghici Postelnicul, poate Spătarul de la 1571-78.
Elina din Sărata fiind, după informaţiile culese de la Regentul Sărăţeanu, nepoată lui Udrişte Vistierul şi având a 4-a parte zestre de la acesta, ar urma în mod logic, că pe lângă cei trei copii înşiraţi mai sus, el să fi avut încă unul, şi prin urmare s’ar explica pentru ce Elena specifică ce parte are de la acest boier.
Ba chiar mai mult, din informaţiile de mai sus, basaţi şi pe actul din 1635, Iulie 29, părerea că Maria din Bucov şi cu Dumitraşco Clucerul din Filipeşti, nepotul ei, trebuie să fie scobo-râtori, fie din Drăghici Postelnicul, fratele lui Udrişte, fie din celălalt copil, fată sau fiu al lui Udrişte Vistierul, devine aproape o certitudine.
Numai aşa s’ar putea soluţiona problema nepoţiei boierilor din Bucov şi din Filipeşti faţă de Udrişte Banul din Mărgineni.
Din cele înfăţişate mai sus reiese în mod vădit că Udrişte Pos-
www.dacoromanica.ro
88
George D. Florescu
telnicul şi Banul din Mărgineni este ultimul scoborâtor în linie bărbătească din însemnatul neam al boierilor Mărgineni.
Fiicele sale, cunoscute nouă pănă acum în mod documentar sânt Doamna Elena a lui Radu Şerban Basarab şi Anca soţia lui Filip vel Armaşul.
S’ar părea totuşi că afară de aceste două fete Udrişte Banul să mai fi avut o a treia, judecând după resumatul succint pe care-1 aflăm într’un document datat din 1590, Aprilie 25 ’, prin care Mihnea Turcitul, întăreşte lui Miroslav fost Vistier mare şi lui Filip mare Armaş, Poiana Filipeştilor cu viile, pentru care se judecaseră cu moşul lor Vintilă şi alţii supt Radu Vodă, fiul lui Vlad Vodă.
Filip, vel Armaşul din acest ultim act, ne este cunoscut de mai înainte, fără a putea să spunem din ce neam se va fi tras; cât pentru Miroslav vel Vistierul, el ne este un boier bine cunoscut din divanele acestui Voevod.
întâlnit la 1577, Februarie 6' cu dregătoria de vel Logofăt pentru prima oară în domnia lui Alexandru Mircea, rămâne în această funcţie pănă pe la începutul anului 1580 supt fiul acestui Voevod H. La 7 Septembre 1580 aflăm cu această dregătorie pe Ivan.
Totuşi în domnia lui Petru Cercel la 4 Februar 1582*, în primul divan cunoscut mie de la acest Voevod, Miroslav reapare cu dregătoria de mai sus, pentru ca în imediat următorul divan, la 24 April1 * 3 * 5 de la Mihnea, Ivan să-i iea din nou locul. De acum înainte nu-1 mai întâlnim decât întFalt hrisov al lui Petru Cercel la 27 Ianuarie 1584 6, tot cu dregătoria de mare Logofăt.
In restul documentelor Iui Mihnea Voevod pănă la 1587 Miroslav vel Logofăt lipseşte din divan, iar la 26 Ianuar al acestui an 1
1 V. C. Giurescu: Despre boieri, p. 46, nota 1; v. Arh. Şt. Depunerea Niţă I. Piloiu din Boişoara.
*	V. Greceanu: Geneal. documentate II, p. 193, Doc. Dan Bărcă-nescu.
3 La 1580, Ianuar 13; v. Colecţia de acte, I. Glogoveanu.
*	V. Revista Istorică a d-lui N. Iorga, voi. X, 1924, pp. 270-1; v.
colecţia N. Iorga.
6 V. N. Iorga; Studii ţi doc., V, p. 173; v Colecţia Const. Bar sarab-Brâncoveanu.
*	V. Arh. St. Cond. Govorei, I, (1856), pp. 266/.
1 V. G-l P. Năsturel: Ist. leagănului Năsturelilor în Rev. ptr. Ist. Arh. şi Fii. X. [ase. II, 1909, p. 231; v. Acad. Rom. pach. LVIII;, doc. 10.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
89
îl întâlnim, pentru prima oară, cu dregătoria pe care i-o găsmi trecută în actul relevat mai sus. La 7 Februar 1587 1 * 3 * * 6 aflăm în divan pe Miroslav Vel Spătar. Fi-va oare o greşală, căci în divan nu aflăm pe nici un Vistier şi din aceiaşi zi mai avem un divan* în care Miroslav este vel Vistier şi un Patru mare Spătar; Miroslav păstrează dregătoria de Vistier pănă la data actului menţionat mai sus, fiind întâlnit pentru ultima oară de mine la 1589, Iulie 19 ", lui urmându-i, în această dregătorie Andrei sau Andronie *.
Pe Miroslav îl vom întâlni din nou cu dregătoria de vel Logofăt în domnia lui Mihai Viteazul, la 1 August 1595s, singura dată în domnia acestui Voevod. La 1606 Iunie 14 G el este biv vel Logofăt în divanul lui Radu Şerban.
In privinţa dregătoriilor acestui boier se pune totuşi o întrebare şi anume: este oare Miroslav vel Logofătul lui Alexandru Mircea şi al Iui Mihnea, în urmă şi al lui Petru Cercel, una şi aceiaşi persoană cu Miroslav vel Vistierul lui Mihnea din a doua domnie a acestui Voevod? Dacă nu, atunci ar trebui să admitem că Miroslav, Logofătul lui Mihai este boierul rămas credincios ramurei scoborâtoare a lui Pătraşcu cel Bun, de oare ce precum a fost vel Logofăt lui Petru Cercel va fi fost şi al lui Mihai Viteazul.
Totul mă face însă să înclin spre ipoteza că el este unul şi acelaşi boier, pentru simplul motiv că, din numerosul material de documente cu divane din aceste vremuri, nu întâlnesc nici odată pe un Miroslav Vistier alături de un Logofăt cu acelaş nume.
Pe semne că acest boier părăsind partida lui Alexandru Mircea şi a fiului său Mihnea pentru sorţii de izbândă ai lui Petru Cercel, după moartea acestuia va fi rămas în pribegie câţiva ani şi nnmai după iertarea din partea vechiului său stăpân, se va fi întors în ţară, luând de data aceasta dregătoria destul de importantă a vistieriei.
Miroslav Vistierul ne este cunoscut ca autorul unui neam boie-
1 V. Ştefulescu: Doc., p. 254; v .Mus .Gorj, sec. XVI, doc. 32.
* Ibid., p. 256; v. Arh. St. M-rea Tismana, pach. 13, doc. 12.
3 V. Ştefulescu: M-rea Tismana, ed. 1909, p. 275; v. Arh. -St. Cond. M-rei Tismana, II, f., 413.
3 Se pare că el ar fi părintele lui Constantin Postelnic Canta-
cuzino; v. I. C. Filitti; Arh. Gh. Gr. Cantacuzino, p. XXV.
6 V. Greceanu: o. c., II, p. 200, v. doc. Dan Bărcănescu.
•	V. M-rea Slobozia lui Ianache, pach. I, doc. 5; v. şi Greceanu: Imdite, caete supt titlul „Alandala", o danie de bani Ia M-rea Dohiariu.
www.dacoromanica.ro
90
George D. Florescu
resc numit din Râhov, sau Râfov, înrudit în prima jumătate a secolului al XlX-lea cu Cantacuzinii din ramura Şerban Vodă * *.
Şi acum revenind la actul din 1590 în care se vorbeşte de aces-boier Miroslav, şi luând seamă de rr.oşia întărită, şi la al doilea boier căruia i se întăreşte alături de el aceiaşi moşie, nu putem conchide decât că Voevodul întăreşte la doi boieri rude apropiate acelaşi sat.
Singura rudenie admisibilă poate fi cumnăţia, nu în accepţia de verie, dar în aceea întrebuinţată în timpurile noastre. Deci Miroslav Vistierul trebuie să fie soţul unei fiice a lui Udrişte Postelnicul şi Banul din Mărgineni, şi prin urmare al treilea ginere al ultimului vlăstar bărbătesc al puternicului neam Mărginenesc, care timp de un secol împlinit a stat în slujba Voevozilor Ţărei Româneşti amestecându-se chiar în politica acestora.
în vedere că studiul nostru începe cu mândra titulatură a Pos-telnicesei Elena Cantacuzino, conchidem că această boieroaică, fiică şi soră de Domn, soţie a unui boier a cărui înaintaşi sco-borau din os împărătesc, pentru a nu fi şi ea mai prejos, a trecut cu vederea pe propriul ei bunic pomenind numai pe străbunic şi pe bunicul acestuia: pe Udrişte Vistierul ginerele lui Radu de la Afumaţi, şi pe moşul acestuia Drâghici Vornicul, primul boier din Mărgineni, poate chiar el vreun ginere sau cumnat al Voevozilor din mijlocul secolului al XV-lea.
Ascendenţa Postelnicesei Elena Cantacuzino, aşa cum ne-o înfăţişează documentele mai sus menţionate în ceia ce priveşte linia maternă este prin urmare aşa cum o arătăm în schiţa alăturată.
Cu Udrişte Postelnicul şi Banul din Mărgineni se încheie în linie directă genealogia boierilor din Mărgineni, scoborâtorii lui fiind până în zilele noastre acei a neamurilor boiereşti a Filipeşti-lor şi a Cantacuzinilor din secolul al XVII-lea.
Totuşi încă de la începutul secolului următor se întâlnesc în Moldova câţiva boieri purtând ca nume de familie pronumele de Drăghici întâlnit, precum am văzut la mai mulţi reprezentanţi ai neamului boierilor din Mărgineni din Muntenia. Din aceşti boieri Drăghici scobora istoricul Manolaki Drăghici din mijlocul secolului trecut, autorul unei istorii a Principatelor române'.
1 V. Filitti: o. c., tabloul genealogic al Cantacuzinilor, IU.
* V. Istoria Moldovei pe timp de 500 ani până in zilele noastre de Post Manolaki Drăghici, 2 volume, ed. Iaşi, 1857.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boierilor din Mărgineni
19
Drăghici I. Stoicev şi Vintilescul vel Vornic din Mărgineni
I
I Stoican I
| Udrişte | vel Vistier din Mărgineni
j Udrişte j Ban din Mărgineni
| Elena | din Mărgineni Doamnă
= Radu Şerban Basarab Voevod
| Elena j Basarab
= Constantin Cantacuzino vel Postelnic
Nota finală a acestei lucrări, notă care pare a fi alcătuită de altă persoană decât autorul istoriei, ne lămureşte în mod succint asupra neamului şi originei familiei istoricului'.
0	dau întocmai:
„Familia Drăghici, aceia din care să trage Postelnicul Manolaki „Drăghici este din Valahia şi tot o spiţă din niamul Filipescu de „acolo, precum dovedeşte înscrisul din 1819 al boierilor Vornicu „Grigore Filipescu, Logofăt Gheorghi Filipescu, Vornicu Costan-„din Filipescu, Alecu şi Neculai Filipescu întărit de Domnul vre-„mii aceia Alecsandru Vodă Suţu şi Hrisovul lui Ioan Vodă Sturza „din 1827 întăritoriu diritului Familiei Vornicului Iordaki Drăghici „în Moldova cu aceiaşi însuşire de nobleţă ca şi a neamului Fili-„pescu în Valahia. Dispărţirea însă a acestor doă spiţe urmează de „la Udrişte Drăghici, al cărui urmaşi din Filip Vornic pentru o „prigonire de familie a stăpânirei ş’au luat porecla din numele
1	Ibid., pp. 257-8.
www.dacoromanica.ro
92
George D. Florescu
„propriu a părintelui lor, ear Neculai Drăghici al 2-lea pogorâtor „din Udriştea, aflându-se naziru poştilor Valahiei au emigratu în „partea Moldovei la 1735 cu fiul său Cluceriu Dimitrie Drăghici „ce au murit la Focşani în anul 1740 după care domnind Costan-„din Mavrocordat în Moldova, Dimitrie Drăghici s’au însurat şi „s’au mutat la Iaşi nnde au născut 4 fii şi 3 fete, pe Spatariu „Nicolai, Vornicu Iordaki, Paharnicu Costaki şi Comisu Constantin Drăghici, toţi stârpi, afară de Vornicu Iordaki Drăghici, care „au avut doi fii pe Post. Manolaki şi Aga Costacki Drăghici, „murind acest din urmă holteiu.
„Pricina deci ca familia aceasta nu s'au trecut în lista neamurilor vechi a boierilor Moldovei de Domnul Cantemir, fila 234, „este că la distituirea sa, se găsea în Valahia vezi şi istoria Daciei „tomul 3, a lui Dionisaki', despre această familie, cătră sfârşit „statornicindu-se, cu 23 ani mai târziu decâtu Domnia lui Cante-„mir Dumitraşcu în Moldova."
Dintr’un început voi spune că documentele lui Alexandru Vodă Suţu din 1819 şi al lui Ion Sandu Sturdza din 1827, pomenite de autorul excursului de mai sus, nu ne sânt cunoscute, fiind astăzi •perdute sau poate — cine ştie — rătăcite prin vreo arhivă uitată a atâtor familii moldoveneşti.
Informaţiile autorului excursului genealogic asupra neamului boierilor Drăghici în ceia ce priveşte origina muntenească, nu trebuiesc luate „tale quale" dar ar putea avea o veracitate.
Informaţia vorbeşte de boierul Udrişte Drăghici, şi de urmaşii unui Filip Vornic, ori din cele înfăţişate în studiul de mai sus, dacă un boier Udrişte Drăghici nu ne este cunoscut chiar supt numele acesta totuşi ne sânt cunoscuţi Udrişte Vistierul şi Udrişte Postelnicul în urmă Ban din Mărgineni, amândoi reprezentanţi documentar cunoscuţi ai acestui neam, primul în întâia jumătate a secolului al XVl-lea, celalt în a doua a aceluiaşi secol. Scoborâto-rul lui Udrişte Drăghici din informaţia de mai sus este Filip Vornicul. Am văzut mai sus9 că ginerele lui Udrişte Banul este Filip Armaşul. 1
1 Dionisie Fotino: Istoria Generală a Daciei, trad. de Gh. Sion, 3 tomuri, ed. 1859, tom. II, pp. 263-4. Informaţiile genealogice ale adnotatorului sunt şi aici greşite.
* V. mai sus pag 69 şi următoarele.
www.dacoromanica.ro
Strămoşii boieritor din Mărgineni
99t
Pe Udrişte Banul l'am aflat pentru ultima oară la 1588, iar la 1610 el pare a fi fost mort de mai mulţi ani; cât pentru Filip Armaşul el este stins din viaţă încă înainte de 1600, deci aproape un secol şi jumătate înaintea apariţiei acelui Neculai Drăghici ca nazir al poştilor Valachiei.
Adnotatorul informaţiilor genealogice asupra neamului Istoricului Manolaki Drăghici, poate chiar un reprezentant al familiei, va fi avut cunoştiinţă de vreun strămoş Filip şi de altul mai vechi Udrişte. Acel Neculai Drăghici specificat ca „al doilea pogorâtor din Udriştea este pomenit la 1735“, zice excursul genealogic, ceia ce nu trebuie înţeles nici în sensul de-al doilea fiu al lui Udrişte şi nici ca representant al celei de-a doua generaţii din Udrişte Banul din Mărgineni prin urmare fiu al lui Filip Armaşul, lucru genealogiceşte imposibil.
Dacă însă Udriştea Drăghici este un personagiu cu totul diferit de Udrişte Banul şi prin urmare şi Filip Vornicul altul decât Filip Armaşul atunci s’ar putea prea bine ca genealogia înfăţişată de autorul excursului să fie justă.
Amintesc totuşi că nu am aflat nimic despre un personagiu cu numele de Udrişte Drăghici în Muntenia spre sfârşitul secolului al XVII-lea.
In sprijinul ipotezei că Udrişte Drăghici este una şi aceiaşi persoană cu Udrişte Banul din Mărgineni, am crede mai mult că greşala genealogică a boierilor Filipeşti cari la 1819 dau înscrisul lor întărit şi de Alexandru Vodă Suţu este causată de lipsa cunoştinţelor lor documentare şi că vre-o tradiţie de pogorâre din trunchiul Mărginenes va fi existat la boierii Drăghici ca şi la boierii Filipeşti, şi că representanţii familiei Filipescu din primele decenii ale secolului al XlX-lea vor fi ştiut ceva fără o documentare precisă. Am relevat mai sus greşala pe care o făcuse cu un secol şi jumătate mai înainte Postelniceasa Elina Cantacuzino numind pe Udrişte Vistierul din Mărgineni: bunic, când efectiv nu-i era decât străbunic, şi pe Drăghici Vornicul trecându-1 drept străbunic când la drept era bunicul lui Udrişte Vistierul.
Asemenea strămoaşei lor, boierii Cantacuzini din secolul al XVIII-lea afirmau în scris că Drăghici Vornicul cel bătrân, autorul lor, era frate de Basarab încă de la descălicătoare.
Am văzut mai sus1 care erau scoborîtorii lui Udrişte Banul din 1
1 V. şi Arborele genealogic de la sfârşitul lucrării presente.
www.dacoromanica.ro
94
George D. Florescu
Mărgineni; nu este însă mai puţin adevărat că documentele vremei, adică din cursul secolului al XVII-iea, tac asupra pogorâtorilor Munteni — dacă vor fi fost — ai lui Filip Armaşul. Să fi avut scoborâtori în Moldova? Lucrul n’ar fi imposibil ştiut fiind-că dese ori pentru diverse prigoniri sau poate şi în pricini de rudenii neamuri boiereşti din Ţara Românească au trecut Milcovul în Moldova precum şi din cele moldoveneşti au venit în Muntenia: părintele lui Vasile Vodă Lupul era boier din Târgovişte, iar în secolul al XVII-lea aflăm în Ţara Românească representanţi ai neamului Sturdzeştilor ba chiar în urmă aflăm în Muntenia pe mulţi Raco-viţeşti şi Roseteşti originari din Moldova.
Dacă aci am relevat excursul genealogic de la sfârşitul istoriei lui Manolaki Drăghici nu l-am făcut decât pentru analogia unor personagii de care se vorbeşte şi pentru eventuala lor identificare însă fără a afirma în mod ferm că boierii Drăghici din Moldova sânt scoborîtori moldoveni ai însemnatului neam al boierilor Mărgineni din secolul al XVI-lea din Ţara Romanească.
In toate caşurile familia Drăghici ce se află azi în Muntenia nu are nimic a face nici cu neamul istoricului Manolaki Drăghici şj mai puţin cu boierii Filipeşti şi Cantacuzini în ceia ce priveşte origina lor.
www.dacoromanica.ro
UDRIŞTE şi VINTILĂ boier înainte	poate ctitorul fondator
de 1394	al M-rei Snagov
Sec. XIV-XV.
STAICO VINTILOV | vel Vistier 1447 Boier fără dregătorie 1464-5 + 1465
I___________________
VINTILĂ = |FATĂ FLORESCUL vel Paharnic, 1468-73 vel Stolnic, 1476 vel Logofăt, 1478, 1482 fără dregătorie, 1483-89 vel Vornic, Ispravnic, 1486
DRĂGHICI I | STOICEV ŞI VINTILESCUL (din MĂRGINENI) n. pe la 1435	-f 1497
vel Stratornic, 1471 vel Spătar, 1475-6 vel Vornic, 1482, 1496-7 fără dregătorie, 1483-96 =CALEA) 1529
STOICAN 1489, 1498, 1510 -f- după 1510
MARIA 1489, 1510
NEACŞA 1489, 1510 ŞUICĂ din ŞUICI Paharnic 1505 vel Vornic 1509
CHERA
1489
era + 1510
NEAGOE DRĂGHICI 1498, 1510 era -|- 1529
DRĂGHICI II 1498, 1508-9
SLAVNA	BOBA |
1510	1510
= ? HAMZA din OBISLAV vel Comis 1512-20 vel Spătar 1520-21 vel Ban de Jiu 1531 vel Ban de Craiova 1533
DRĂGHICI III din MĂRGINENI + 1553-6 vel Comis 1525-30 vel Spătar 1530-37 biv Vel Spătar 1539-45, 1553
= 1521 VELICA sin Calotă Vornic şi Neacşa sin VLAD Vvd. Călugărul ta era + 1560
r DRĂGHICI IV RADU
STANCA
1510
DRAGOMIR
1510
FIU
1546
UDRIŞTE I din MĂRGINENI 4- 1548
vel Stolnic 1530 vel Paharnic 1530-33 vel Vistier 1533-44 biv Vel Vistier 1544-48
1-	iu = ?
2-	lea = ANCA sin RADU Vvd. de la Afumaţi
ea era -f la 1569
1553, 1569
1569
FRUJINA
1569
UDRIŞTE II (din din Mărgineni -f după 1588 Postelnic 1570 Ban 1581-1588 = OPRIŞA 1590
Il-a)	ELINA (din a Il-a)
din MĂRGINENI 1572 + înainte de 1600 = 1568 IVAŞCO din Goleşti vel Stolnic 1568-70 vel Logofăt 1570-75 vel Vornic 1575-78, 1580 1582-84	+ 1584
DRĂGHICI V (din a I-a) din MĂRGINENI -f după 1578 Postelnic 1570 Spătar 1571, 1575, 1578
I_____________
FIU (din a Il-a) |
sau
FIICA
ANCA
1590
= FILIP vel Armaş 1588 era -f 1590?
FIICĂ
= MIROSLAV din Răfov vel Logofăt 1577-80 1582-84 vel Vistier 1587-89 vel Logofăt 1595
biv Vel Logofăt 1606
ELINA	|
din MĂRGINENI 1610 -f ante 1634 = ŞERBAN Paharnic din Coiani
RADU Vvd. ŞERBAN BASARAB
domn. Munt. 1602-10, 1611 + 1620 Viena
.www.dacoromanica.ro
| ELENA din SĂRATA = STAICO din Bucov vel Postelnic 1568-80 1575
BIBLIOGRAFIE.
Aricescu C.
Bălcescu N. şi Laurian Berechet Ştefan ,
Bogdan Ion
Academia Română . Anale: v. Bogdan I., Docan N., Giurescu C., Giu-rescu C. C., lorga N., Puşcaiiu I.
„	„	. Condicile Mănăstirilor: Câmpulung, Dealul, Glava-
cioc, Cozia, Sadova şi Govora.
Creşterea Colecţiilor, documente muntene 1905-1919. Revista Arhivelor Statului, 2 broş. 1874, 1876. Magazinul Istoric pentru Dacia, 1874. Particularităţile conjurătorilor la Români, din documente slavo-române, 1925, Chişînău.
Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi Ţara Ungureasoă In secolul al XV-ka şi al XVl-lea, ed. I, 1902, şi ed. II voi. 1, 1905.
u	u	.	.	Documentele lui Ştefan-cel-Mare, 2 voi. 1913.
,,	,	.	.	Un hrisov al lui Mircea-cel-Bătrân, In Anal.	Ac.
Rom., voi. XXVI.
v „	.	Vlad-Ţepeş şi naraţiunile germane şi ruseşti asupra
sa, 1896.
Brezoianu Ion. .	. Vechile Instituţii ale României, 1882.
Broşteanu Urdăreanu C. Vânzarea bunurilor de mână moartă. 1912.
Buciumul 1863.
Cipariu Timoteiu . Arhivu peutm filologia şi istoria, Blasiu 1867-72.
Colecţiile şi documentele particulare ale familiilor: Bălcanu, Dinu Cesianu.
Cantacuzino, Florescu, Ion Glogoveanu, Odo-bescu, etc. vezi Hasdeu.
Relaţiunile Ţării Româneşti şi Moldovei cu Ungaria până Ia anul 1526, ed. 1898.
Michael Beheims Gedicht liber den Woiwoden Wlad II Drakul, Bucureşti 1903.
Despre elemente cronologice In documentele româneşti, In Anal. Acad. Rom., tom. XXXII, ser. Il-a.
B „	.	.	. Studii privitoare Ia numismatica Ţârei Româneşti, In
Anal. Acad. Rom. tom. XXXII, sei. II-a, 1910.
Drăghici Manolaki, Post. Istoria Moldovei pe timp de 500 ani până In zilele noastre, 2 voi., ed. laşi 1857.
Columna lui Traian Condurato Grigore
Docan N.
www.dacoromanica.ro
96
George D. Florescu: Strămoşii boierilor din Mărgineni
Drngomir Silviu Filitti Ion C.
n	n
n
l»
Relaţiile Ţ'rei Româneşti cu Ungaria in secolul al XV-lea şi al XVl-lea.
Arhiva Gheorghe Gr. Cantacuzino, 1919.
Evoluţia claselor sociale în trecutul Principatelor Române, în Arhiva pentru ştiinţa şi refrrma socială. Banii şl Caimacamii Cralovei, in Arhivele Olteniei No. 13.
n	n
n	n
n	n
n	n
»	n
n	n
n	»	■
Filitti I. şi Suchianu D. I.
r n	r	n n
Florescu George D. .
»	n	n
Fotino Dionisie . Fotino George ,
n
n
m	n
Ghibănescu Gh..
1)	li
Giurescu Const. .
a	»
n	n
Ctitorii de la Plâviceni, în Arhivele Olteniei Nr. 32-3. Boierii Craiovesti, în Convorbiri Literare anul al 54-lea (1922-231 No. 3-5 Martie-lunie.
Mama şi soţia lui Mihai Viteazul, în Convorbiri Literare, anul al 52-lea, 1921.
Banii Ţării Severinului şi Banii Olteniei, în Arhivele Olteniei' 111, 1924.
Despre vechea organizare administrativă a Pricipa-telor Române, 1929.
Despre vechiul Drept penal Român, 1928.
Schitul Aninoasa-Cislău (Buzău) şi neamul Doamnei Neaga, în Revista Arhivelor, I, Nr. 2.
Contribuţii la Ist. Drept penal Român, 1926. Contribuţii la Ist. Justiţiei penale in Principatele Române, 1928.
Divane domneşti din Muntenia în secolul al XV-lea, Dregători şi Boieri, 1389-1496, în Revista Arhivelor voi. II, Nr. 4 şi în extras.
Idem, 1496-1501 în Revista Arhivelor pe 1929 ş» în extras.
Istoria generală a Daciei, trad. G. Sion, 3 tomuri, ed. 1859.
încercări de vechiu Drept românesc, Obiceiuri la fixarea hotarelor, 1925.
Contribution â l’etude des origines de l’ancien droit coutumier roumain. Un chapitre de l’histoire de la propri£t£ au Moyen-Âge, ed. Libr. de jurisprudence ancienne et moderne, Ed. Duchemin, 1925.
Contribuţii la studiul regimului succesoral în vechiul drept consuetudina' românesc, 1927.
Surete şi Izvoade.
Vlad Vodă Călugărul, în Arhiva din Iaşi, anul Vil, 1896, Nr. 3-4, Martie-Aprilie.
Permanenţa limbei slavone în Ţările române ca raţiune juridică de stat, 1928.
Despre Boieri, 1920.
Desore Rumâni, în Anal. Acad. Rom.
Câteva cuvinte asupra vechei cronologii româneşti, în Conv. Literare XXXIV.
www.dacoromanica.ro
Bibliografie
97
Giurescu Const. C. . Contribuţii la studiul marilor dregătorii în secolul al XlV-lea şi al XV-lea, 1925.
»	»	»	• Noui contribuţii la studiul marilor dregătorii în sec.
al XV-lea şi al XVI-Iea, 1925.
Greceanu Ştefan	D,	.	Cronica lui Radu Greceanu.
»	„	»	.	Genealogii documentate ale	familiilor	boiereşti,	3
volume.
»	»	»	■	Şirul Voevozilor cu	Divane şi Note	(1501-1553),	ed.
Gobl, 1907-16.
n	„	„	.	Istoricul unei vechi	moşii: Grecii.
»	„	„	.	Eraldica Română.
»	„	„	.	Fişe inedite asupra	familiilor boiereşti	din	Muntenia,
manuscris la D-l Constantin P. Greceanu.
Hurmuzaki.	.	Colecţii de Documente.
Hasdeu Bogdan Petriceico Columna lui Traian, seria nouă 1873.
„	»	„ Arhiva Istorică a României, 1865.
Ionescu Gion	.	.	Sima Stolniceasa.
»	„	Boierii Craioveşti, în Revista pentru Istorie Arheo-
logie şi Filologie, voi. VIII, anul ai lV-lea, 1902.
„	„	Din Istoria Basarabilor, fragment istoric, în Revista
Literatura şi Arta Română, anul al Vll-lea, 1903.
lorga Nicolae	.	,	Contribuţiuni la Istoria Munteniei	în a	doua jumătate
a secolului al XVI-lea, în Anal. Acad. Rom. XVIII.
»	„	.	Pretendenţi domneşti în secolul al XVI, în Anal. Ac.
Rom. XIX.
„	„	.	.	[ ocuniente rom. din Arhivele Bistriţei, 1899.
.	„	.	Socotelile Braşovului în Anal. Acad.	Rom.	XXI, 1899.
„	„	.	Socotelile Sibiului,	in Anal. Acad.	Rom.	XXI.
„	„	.	. Cronice Muntene din secolul al XVII-lea, în Anal. Ac.
Rom. XXI, 1899.
» n .	Un pretendent la tronul muntean; Dumitraşco-Vodă
Cercel, în Omagiu lui Titu Maiorescu 1900.
„	„	. Studii şi Documente cu privire la Istoria Românilor,
volumele: III, V, VII şi XII.
„	„	.	Scrisori de Boieri,	ed. I-a, 1912.
„	„	.	Scrisori Domneşti,	ed. I-a, 1912.
„	... Despre Cantacuzini, i902.
„	„	.	.	Genealogia Cantacuzinilor, 1902.
„	„	.	.	Documente privitoare la Fami.ia Cantacuzinilor 1902.
„	„	.	.	Operile lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, 1902.
„	„	.	.	Istoria Domnilor Ţării Româneşti de Constantin Că-
pitanul, 1902.
„	„	.	. începuturile lui Socol din Comăţeni, In Conv. Lit.,
anul XXXIX, 1905, Nr. 2 pe Februarie.
„	„	.	Braga Voevod al Ţării Româneşti (1535) In Conv.
Lit., anul al XXXVII-lea.
Bul. Corn. Ist., IX.
www.dacoromanica.ro
98
George D. Florescu: Strămoşii boierilor din Mărgineni
Iorga Nicolae .
1» *	’	*
» * * »
1t	»
1»	*>
»	*
»	*
»	*
»	*
» *
» *
n	«	•
Kogălniceanu Const. Lăpedatu Alexandru
n	rt
Inscripţiile din bisericile României, 2 volume, 1905-8. Istoria Românilor, ed. a Vl-a.
Mănăstirea Athos In legăturile cu Ţările noastre, In Anal. Acad. Rom., tom. XXXVI, 1914.
Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţei religioase a Românilor, 2 voi., ed. a l-a, 1908-1909 şi ed. a il-a, voi. I, 1929.
Geschichte des Osmanischen Reicheş, Gotha 1908-9. Istoria Armatei Române, 2 voi., ed. l-a.
Un biruitor: Radu Şerban, Văleni, 1911.
Femeile in viaţa neamului nostru, 19 2.
Renegaţii in trecutul ţărilor no.'.stre şi al neamului nostru. In Anal. Acad. Rom. XXXVI.
Veneţia in Marea Neagră, 3 memorii in Anal. Acad. Rom., tom. XXXVI şi XXXVII.
Istoria Comerţului Român, 2 volume Istoria lui Mihai Viteazul, in Conv. Lit. XXXV. Istoria Poporului Românesc, 4 voi., trad din limba germană de d-na Otilia Enache Ionescu, 1922-28. Ţara Românilor, 1 România, 1 Judeţul Prahova, 1910. Istoria Românilor, voi. I, 1905.
Tabloul Genealogic şi cronologic al Basarabilor (1310-1659), ed 1912
Radu cel Frumos, în revista Transilvania, 1902.
Vlad Vodă Călugărul, extras din Conv. Lit. XXXV. 1903.
„	„	. Politica lui Radu cel Mare, în „Lui Ion Bianu“, 1921,
Marele Dicţionar Geografic al României, 5 voi.
Magazin Istoric pentru Dacia, vezi Bălcescu N.
Meteş Ştefan
Miletici şl Agura D,
Minea Ion
Motogna V.
Năsturel G-ral P. V.
Relaţiile comerciale ale Ţârii Româneşti cu Ardealul până în veacul al XVII-lee, 1921.
Moşiile Domnilor şi Boierilor Români din Ardeal.
Contribuţii nouă privitoare la voevozii români din Ardeal şi părţile Ungariei în veacul al XVI-lea şi al XVII-len, Cluj 1922.
Dacoromânitia i trahnata slaveansca pismenosta (Daco-Romanii şi literatura lor slavă) Sofia în Sbor-nik, IX, 1893.
Principatele Române şi politica lui Sigismund, 1919.
Urmaşii Iui Viadislav, 1916.
Vlad Dracul şi vremea sa, 1928.
Un document despre Laiotă, în Revista Istorică, anul VII, 1903,
Genealogia Năsturelilor, în Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie, volumele X-XVI, 1910-22.
Nova Plantatio, in aceiaşi revistă, voi. XV.
www.dacoromanica.ro
Bibliografie
99
Năsturel G-ral P. V.
n	ti	» ti
n	n	ti ti
n	ti n n
Nicolaescu Stoica
ti	ti
■ ti
n
ti	ti
ti	n
tt	ti
Nicolescu Elie
ti
ti
ti	n
»
ti
ti	n	•	1
Onciul Dimitrie	.
ti	tt	•	w
»	ti
Odobescu	Alexandru .
Pavlov Petru, monah.
Puşcarlu Ion, Cavaler de
r	nun
Palade T. , Sărăţeanu Constantin
Biserici, Mănăstiri şi Schituri din Oltenia, In aceiaşi revistă, voi. XII, partea 2-a.
Neamul Boierilor 'Părşcoveni, in rev. Literatura şi Arta Română, 1904-6, anii VIII-X.
Radu Şerban Basarab şi Matei Basarab, in aceiaşi revistă, anul XI, 1907.
Neamul boierilor Cantacuzini din ramura Şerban Voevod, in aceiaşi revistă, anul XII, 1903.
Documente Siavo-Române, 1905.
Mihai Vodă Viteazul ca Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi al Moldovei, in Revista pentru Istorie, Arheologie şl Filologie, voi. XII, partea I-a, 1911. Documente Istorice cu privire la Radu de la Afumaţi sau Radu-Vodă Viteazul, in aceiaşi revistă, voi. X, fasc. Ianuar-Mart 1909.
Petru cel Tânăr şi Petru Şchiopul Un preţios act cu privire la Radu Vodă cel Viteaz, in Revista România Nouă, I, pp. 383-93.
Alexandru Aldea Voevod, in Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie, anul XVI, 1922. în jurul lui Basarab Laiotă, in revista Literatura şi Arta Rom., anul VII, 1903.
Cine este Radu Vodă Iliaş, in aceiaşi revistă, anul VIII, 1904.
O vizită la M-rea Vleroşul, in aceiaşi revistă, ace-laş an.
Din genealogia familiei Ştirbei, in acejaşi revistă, anul IV, 1902.
Familia Golescu. în Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie, anul IV, voi. VIII, 1902.
Originele Principatelor Române, 1899.
Din Istoria Românilor, ed. II, 1914.
Cursul de Istoria Românilor, in Conv. Lit. an. 1899, Câteva ore la Snagov, în Revista Română, III, şi in Biblioteca pentru toţi,
Călăuza istorică despre sfintele mănăstiri şi schituri ale judeţului Prahova: Sinaia, Ghighiu, Predeal, Zamfira, Susana, Cheia, Crasna, Lespezi şi Brebu, ed. Ploesti, 1925.
Fragmente istorice despre boierii din Ţara Făgăraşului, Sibiiu, 1907.
Două documente privitoare la revolta boierilor in favoarea lui Mihnea zis cel Rău, in Anal. Ac. Rom. XXXIII, 1910.
Radu de la Afumaţi, Ploeşti, 1923.
Cronica Familiilor vechi româneşti: Neamul Filipeş-
www.dacoromanica.ro
100
George D. Florescu: Strămoşii boierilor din Mărgineni
Ştefulescu Al.	tiior, în revista llustraţiunea, anul 1, Nr. 3-4, Februar 1909. Documente slavo-române relative la Gorj, Tg.-Jiu, 1908.
» n »» n » > » tt « ti	Mănăstirea Tismana, 1909. . „ Crasna. * Polovragi. . „ Strâmba. Gorjul istoric şi pitoresc, Tg.-Jiu, 1906.
n » Tocilescu Gr. Vasilescu Al.	. Istoria Târgu-Jiului. . Manual de Istoria Românilor, ed. a Il-a. Urmaşii lui Mircea cel Bătrân, in Revista pentru istorie, Arheologie şi Filologie, voi. XVI, 1922.
DumUrescu Al-	Despre oraşul de Floci, in Revista pentru istorie Arheologie şi Filologie, voi. XI partea a 2-a.
Venelin J. .	. Vlaho-Bolgarskia iii daco-siaveansca gramatăi (Documente vlaho-bulgare sau daco-slavone). St. Peters-burg, 1840.
Xenopol AL	Istoria Românilor, ed. a IlI-a.
www.dacoromanica.ro
Preotul I. RĂUŢESCU
DOCUMENTE MUSCELENE
www.dacoromanica.ro
I.
Hotărniciile satelor muscelene Bălileşti şi Drăghici
1.
Din luminată porunca prea-înnăltatului nostru Domn Io Alexandru Cost. Moruzi [Voejvod, fost-am orânduiţi, cu luminată porunca înălţimii Sale şi cu Grigore Vel Post[elnic], ca să alegem şi să hotărîm moşia Bălileşti din sud Muscel. Deci, cănd au fost la timp şi la soroc, stăturăm cu toţii în faţa locului, unde, fiind toţi moştenii faţă, întâiu am tras moşia pă trei locuri, după obiceiu. Şi s’au găsit la capul moşiei, la pădure, dăspre apus, stânjeni 2.200, dăn hotarul Goleştilor în fântână, în hotarul Băjeştilor; iar la mijlocul moşiei, iar dăn hotarul Goleştilor până în hotarul Băjescului, stânjeni 1226; iar la capul moşiei dăspre apa Bratiei, stânjeni 1755. Deci, cetindu-le cărţile fieştecăruia, cine ce-au avut, atăt de moştenire, căt şi de cumpărătoare, s’au ales fieştecăruia partea ce i s’au cuvenit, arătăndu-ne fieştecare cine din ce moş să trage.
Dar, fiindu-le casele i curţile i grădinile în silişte, cum şi alte locuri deosebite, care din vechime se stăpânesc dă ei, în tot chipul ne-am chibzuit şi într’alt chip nu s’au putut a li să face împărţeala, ca să rămăie nestrămutaţi din locurile şi pometu lor, ci am împărţit siliştea şi cu locurile din poalele siliştii până în apa Brăţii şi le-am dat locurile ce le-au avut cu suma de stânjeni, adică lungul şi latul fieştecăruia loc, cum şi laturile moşiei dăn ţănutul siliştii în sus, pănă în hotarul Goleştilor, cum şi dăn ţă-nutul siliştii în jos, pănă în hotarul Băjeştilor. Aceste două laturi s’au făcut stânjeni în lungul şi, fiindcă n’au primit moştenii a lua unii în poalele moşiei dăn sus şi alţii dăn jos, au primit cu toţii ca să ia fieştecare şi dăn sus şi dăn jos stânjenii ce li să vor cuveni. Iar pădurea, fiind loc făr’ de hrană, n’au primit a să împărţi, ci cu toţii au cerut ca să rămăe neîmpărţită şi, ce agonisită se va lua după dânsa, să se împartă pă suma stănjenilor ce li să va
www.dacoromanica.ro
104
Preotul I. Răuţescu
veni la fieştecare parte. Deci şi noi aşa am găsit cu cale şi cu dreptate. Şi am ales partea diaconului Dumitru i Arsenie sin Mi-halc i stj. 31, din josul siliştii, pă poalele pădurii şi dăspre apa Brăţii; stj. 32 pîntre Ioniţă Bulucbaş şi pîntre popa Stan. Şi iar li s’au mai dat din susul siliştii stj. 28, în lat, pă poalele pădurii, şi în lungul pănă în apa Brătii. Şi iar li s’au mai dat moşie la pădure ca să să ştie căţi stânjeni au la capul moşiei pă vîrf, de spre apus stj. 85, iar la poalele d’asupra siliştii stj. 45 cumpărătoare. Şi iar li s’au mai dat căminurile din silişte i locurile din poalele siliştii, ce le-au avut supt a lor stăpânire, măsurat cu stăn-jenul atăt în lungul, căt şi 'n latul, ca să ştie fieştecare căţi stânjeni are, ca între dânşii, cănd vor vrea să se împărţească, să poată a-şi lua fieştecare părtaş dreptul său, după cum fieştecare loc cu suma stănjenilor îl arătăm :
Lung stj.	Lat stj.
05	31	Casa lui Arsenie, curtea i grădina cumpărătoare dă la Carjoiu.
44	23	Un loc alăturea, tot dă la el.
75	12	Un loc în iosul lui Ion, tot dă la el.
49	167-2	Un loc în silişte dă la Ispas.
45	23	Casa diaconului Dumitru i grădina, lot dă la Ispas.
30	12	Un loc alăturea, tot dă la el.
41	1672	Un loc în dosul casii Mihalcii, ce l-au cumpărat dă la Gh.Izbăşanu.
35	31	Casa lui Andrei, curtea i grădina ce-i este dată de zestre de
Mihalcea socru-său.
Aceste de mai sus arătate, ce după drept li s’au cuvenit a şi le stăpâni. Şi, pentru ca să fie ştiută şi nestrămutată moştenirea lor, am întărit şi noi cu iscăliturile noastre.
1793, Iulie 20.
(Trei semnături, în formă de ghem, ce nu se pot descifra.)
(Mai jos:)
Sud Muscel.
După această hotărnicie, ce dăn poruncă domnească s’au făcut hotar[ului] Bălileştii la faţa locului, sculăndu-se Şerban şi Ion Des-
www.dacoromanica.ro
Documente muscelene
105
poiu, făr de judecată şi cu pricină de gălceavă, au luat pometu dă nuci i alţi pomi din coprinsu ce s’au cuvenit la această hotărnicie.
(Pe pagina a patra şi ultima :)
în partea preotului popii Dumitru, după vechea stăpânire ce au avut-o, pentru care înfăţişăndu-se amândouă părţile înaintea noastră, să întrebară mai sus numiţii: cu ce cuvânt au călcat hotărnicia de au luat poamele preotului ? Şi pricinuiră că ei, nefiind fost odihniţi pă hotărnicia aceasta, au dat jalbă la Divan şi, după cercetarea judecăţii, s’au făcut al doilea poruncă, ca de iznoavă să se facă alegerea împărţirii spre mulţumirea tuturor, arătăndu-ne şi acea poruncă a Măriei Sale Alexandru Moruz V[oe]vod ce să văzu făcută la întărirea anaforalii departamentului ot lt. 94, -coprinzătoare către ispravnicii judeţului a le orăndui boernaş, ce vor cere amândouă părţile, să le facă împărţeala moşiei, după care ziseră că li s’ar fi şi orânduit, dar vr’o alegere în scris de la acei orânduiţi nu avură să ne arate; deci să vede că treaba alegerii ce să porunceşte a să face pă urmă au rămas nesăvărşită.
Deci, nof după dreptate găsim cu cale ca, pănă îşi vor face cea de al doilea împărţeală, care au cerut-o cei neodihniţi, să le urmeze stăpânirea întocmai după această d’intăiu hotărnicie, fiind făcută tot din poruncă domnească şi mai vârtos după vechea lor stăpânire, ce s’au păzit de nu au strămutat-o. Iar numiţii Şărban şi Ion Despoiu, fiindcă au luat poamele din pomii ce s’au cuvenit în partea preotului, rău şi fără de orănduiala dreptăţii, i-am îndatorat ca la toamnă să împlinească oricâte poame vor fi luat preotului, nemai întinzăndu-se unii in partea altora peste hotărnicia aceasta, pănă cănd îşi vor face cea de al doilea alegere şi atunci, după care vor fi mulţumiţi şi odihniţi, li să va urma stăpânirea aceasta.
1798, Iunie 22.
(Două semnături nedescifrabile.)
2.
Porunca cinst. judecătorii a acestui judeţ Muscel dată la jalba moştenilor Geabelcşti ot satul Drăghici, la cererea ce face prin reflamaţie către această cinst. judecătorie, ca să li să împărţească un codru dă loc pă moşii lor, care mai jos să arată, ca în fiecare moş să ştie ce are a stăpâni cetaşii lor. începe acest codru dă
www.dacoromanica.ro
106
Preotul I. Răuţescu
loc dă dă la vale din hotaru Mihăeştilor şi din valea satului merge pă muchie la mal, să hotărăşte în vîrf cu moşia sfintei mănăstiri Valea şi în sus spre sat, pănă în vâlceaua Scaonelor, la povarnă. Şi m’au cerut pă mine prin pomenita reclamaţie, ca să le împăr-ţesc acest pomenit codru de loc, la care mi să porunceşte de către cinstita judecătorie, în dosul pomenitei reclamaţii cu No. 1165, ca să merg în faţa locului la acele locuri de prigonire şi, faţă cu toate prigonitoarele părţi, să împărţesc aceste locuri şi cu mulţumirea fieşcărora din moşţteni] să fac pomenita împărţeală în frica lui Dumnezeu şi să puiu şi semne hotar între fieşcare parte despărţitoare.
Următor fiind cinstitei porunci, am mers în faţa locului şi, adunând pă toate prigonitoarele părţi, am mers la acele locuri dă prigonire şi am întrat în cercetare faţă cu toţi şi, întrebăndu-i pre căţi moşi avem a face împărţeala acestui codru dă loc, ei au strigat toţi într’o glăsuire ca să facem întâiu pă 4 moşi, Ca să dăm parte fieşcăruia moş şi apoi căţi vor fi din acel moş, să va împărţi deosebit, fieştecare cu partea lui, prin înscrisuri ce vor avea şi stăpânire.
Luăndu-se cu măsurătoarea întăiu dă la vale din hotarul Mihăeştilor şi începând întăiu partea moşului Pârjol, ce l-au chemat Cos[tan]din sin Stoica, măsurând pă poale cu sfoara dă stânjeni 12 cu stănjenul lui Şerban-Vodă dă nouă palme, au venit sfori 11, adică stânjeni 132; măsurând şi al doilea trăsură pă supt piept, au venit sfori 10, stânjeni 2, adică stânjeni 122; asemenea şi al treilea trăsură mai sus au venit sfori 9, stj. 4 şi jumătate, adică stj. 112l/z;
al	5-lea	trăsură	sfori	5 stj.	1, adică	stj.	61
al	6-lea	>;	yf	5	;;		60
al	7-lea	;;	»	4'/,.	;;		54
al	8-lea	»	))	47.	>;		54 pă vărf dă
tot, la care făcăndu-să pă din două aceste părţi, de un moş Cos-tandin sin Stoica Pârjol, jumătate s’au dat Iorguleştilor cu cetaşii lor şi pre jumătate, tot cu suma dă sus, s’au dat logof. Mihai cu cetaşii lui.
începând cu măsurătoarea la al 2-lea moş, popa Gheorghe, ce-i zice partea din casă, au venit pă vale dă tot sfori 16, pă la grîu, pănă în Valea Lupului; dăn care sfori 8, adică stj. 96, s’au dat Iorguleştilor la mijloc şi sfori 8, adică patru sfori stânjeni 48, s’au
www.dacoromanica.ro
Documente muscelene
107
dat dă la vale dăspre Pârjol logofătului Mihai cu cetaşii lui, pă lăngă Valea Lupului, şi s’au împlinit sfori 8 şi stj. 96 în două locuri.
Al doilea trăsură, tot Ia acest moş, au venit sfori 14, adică stj. 148, împărţindu-să pă din două: sfori 7, adică stj. 84, s’au dat Iorguleştilor cu cetaşii lor şi sfori 7, adică stj. 84, s’au dat logofătului Mihai cu cetaşii lui, în două locuri, şi au rămas a să urma cu stăpânirea după coprinderea dă mai sus.
Altreilea trăsură, tot la aceşti moşi, în lat au venit sfori 11, stânjeni 3, să adună stânjeni 135 şi, făcăndu-să pă din două, stânjeni 67'/2 s’au dat Iorguleştilor şi stj. 671/2 s’au dat log. Mihai cu cetaşii lui, şi are a să urmă cu stăpânirea după coprinderea dă mai sus.
A patrulea trăsură, tot la aceşti moşi, au venit sfori 8, stânjeni 6, care fac stânjeni 102, şi, împărţindu-să pă din două, stânjeni 51 s’au dat Iorguleştilor şi stj. 51 s’au dat logof. Mihai cu cetaşii lui, şi are a să urmă cu stăpânirea tot după coprinderea dă mai sus.
Al 5-lea trăsură au venit iar sfori 8, stânjeni 6, care stânjeni să adună 102 şi, făcăndu-să pă jumătate, s’au dat stj. 51 Iorguleştilor cu cetaşii lor, iar stj. 51 s’au dat log. Mihai cu cetaşii lui, şi au a stăpâni pă din două şi s’au dat această parte pă lăngă partea lui Pârjol, de la vale.
Al 7-lea trăsură, tot la pomenitu moş, au venit stj. 3, sfori 5, adunăndu-se ’n stânjeni fac 63, care, împărţindu-să pă din două, stj. 311/2 s’au dat logof. Mihai cu cetaşii lui de spre partea lui Pârjol şi stj. 31V2 s’au dat Iorguleştilor, tot de spre Valea Lupului.
Al 8-lea trăsură, pă vîrf dă tot, de să înjugă cu moşia mănăstirii Valea, au venit sfori 5, stj. 3, adunăndu-se face stj. 63, făcăndu-să pă jumătate, stj. 311/2 s’au dat logof. Mihai cu cetaşii lui, tot dăspre hotarul părţii lui Pârjol, asemenea stj. 31V2 s>au dat lorgu-leştilor, tot pă din sus de spre Valea Lupului, iar lungul acestei părţi au venit sfori 42, adică stânjeni 516 pă mijloc.
începând cu măsurătoarea la partea moşului Stan sin Ivan din Valea Lupului, în sus, s’au tras pă 7 locuri tot o potrivă din valea satului până în vîrf, la fieşcare trăsură câte sfori 12, adică stânjeni 144 fieşcare trăsură, şi au mers linie până în vîrf şi s’au dat a 6-lea parte, adică sfori 2, care fac stânjeni 24, Iorguleştilor cu cetaşii lor, din vale în vîrf, alături cu Valea Lupului până în grădina diaconului Nicolae, iar lâ vîrf, pă dă la vale, să alătură tot cu
www.dacoromanica.ro
108
Preotul I. Răuţescu
partea lor din casă, iar 10 sfori, stânjeni una sută douăzeci, s’au dat logofătului Mihai cu cetaşii lui, în sus spre răsărit şi lungă pă mijloc din valea satului pănă în vîrf, au venit sfori 48, stj. 10 şi, adunăndu-se în stânjeni, fac 586.
începând cu măsurătoarea la al 2-lea moş, din casa ce s’au făcut pă dăn sus dă moş Stan, s’au tras din vale linie pă 4 locuri pănă în vâlceaua Petrişorului cel mic, şi acolo s’au pus hotar vâlceaua, şi au venit tot în lat la toate trăsurile câte sfori 16, stj. 4, şi fac toţi stj. 196, din care, făcăndu-să pă din două, adică stj. 98, s’au dat logof. Mihai cu cetaşii lui, pă dă la vale, alături cu moş Stan, şi stj. 98, pă jumătate, s’au dat Iorguleştilor cu cetaşii lor pă dăn sus.
Iarăşi, începând din vale, pe unde au fost valea curgătoare din vechime, mai în sus, pănă în Valea Jugastrului, s’au tras pă 5 locuri: întâia trăsură pă poale au venit stj. 102, în sfori 8, stj. 6. al 2-lea trăsură sfori 6, stj. 2, care vine stânjeni 74. al	3-lea	„	au	venit sfori	5, stj. 8, vine stânjeni 68.
al	4-lea	„	„	„	„	4, să adună stânjeni 48.
al	5-lea	„	„	„	„	4, stj. —, să adună stânjeni	48
la capul	dă dăn	sus,	pănă în	Vâlceaua Petrişorului, şi s’au isprăvit
moşii din casă, care făcăndu-să pă jumătate stj. 170 la toate trăsurile în lat, s’au dat Iorguleştilor cu cetaşii lor, pă dă la vale, şi stj. 170 logof. Mihai cu cetaşii lui pă dăn sus, pă Vâlceaua Jugastrului, şi iarăşi pănă în Vâlceaua Petrişorului, şi lung au venit sfori 46, adică stânjeni 552.
începând iarăşi la moş Stan sin Ivan, măsurăndu-să în lat din Vâlceaua Petrişorului pănă în vîrf, s’au tras pă 4 locuri, Ia fieşcare trăsură au venit căte sfori 18 şi au mers linie, care fac stj. 864 toate trăsurile, şi, socotindu-să pă al 6-lea parte, adică sfori 12, fac stj. 120, ce s’au dat Iorguleştilor cu cetaşii lor pă dă la deal, şi sfori 60, adică stj. 720, s’au dat logof. Mihai cu cetaşii lui, la toate trăsurile, dă spre Valea Raţii şi lung s’au socotit cu părţile cele din casă în numărul stănjenilor dă 552.
începând iarăşi la partea lui Costandin Pârjol, din capul Scaone-lor dă dăn sus pănă în muchia Văcării, trăgăndu-să pă trei locuri, cea d’intăiu trăsură au venit sfori 12, adică stj. 144, al 2-lea tră“ sură, prin mijloc, au venit sfori 13, stj. 2, fac peste tot stânjeni 158.
Al 3-lea trăsură pă vîrf au venit sfori 5, care fac stânjeni 60, şi, adunăndu-se în căte trele trăsurile, adică stj. 362 în sfori 30 şi stj. 2, făcăndu-se pă jumătate sfori 15, stj. 1, adunăndu-să în stj.
www.dacoromanica.ro
Documente muscelene
109
181, s’au dat Iorguleştilor cu cetaşii lor, iar sfori 15 stj. 1, adică 181 stânjeni, s’au dat log. Mihai cu cetaşii lui, pă dăn sus, şi s’au dat Iorguleştilor pă dă la vale.
Măsurăndu-să şi Scaonele din valea satului în lat, făcăndu-să iarăşi pă 4 moşi, au venit sfori 15 pănă în capul grădinii lui Coco-şilă, adică stj. 180, şi, socotindu-să pă 4 moşi, de fieşcare moş vine căte sîj. 45, la care stj. 135 pă 3 moşi s’au făcut pă din două, adică stj. 67'l2 s’au dat Iorguleştilor cu cetaşii lor şi stânjeni 67*/2 s’au dat logof. Mihai cu cetaşii lui, iar stj. 45, parte la al 4-lea moş, ce i s’au zis Stan, s’au făcut 6 părţi şi vine dă fieşcare parte căte stj. 7 ’i lângă partea moşului din casă, iar 5 părţi, stj. 371/, s’au dat log. Mihai cu cetaşii lui. La care să numeşte fieşcare de au luat parte, adică Iorguleştilor din pomenitele părţi, partea lui Pârjol s’au dat dă la vale dă Stan şi partea lui Stan au luat-o Iorguleştii de la mal, lângă partea din casă, şi logof. Mihai cu cetaşii lui au luat partea lui Pârjol pă vale, şi lungu, măsurăndu-să pă 3 locuri, au venit tot o potrivă, adică sfori 15 la fieşcare trăsură, adică stj. 180.
Măsurăndu-să şi din capul Scaonelor în sus, tot în lat, pănă în poalele chingilor dă dă la mal, au venit stj. 74, care vine dă moş căte stj. 17'/î, şi, împărţindu-să pă 4 moşi, iar stj. 52' \ ce vine părţi pă 3 moşi s’au făcut pă din două, adică stj. 26 şi palme 2V* s’au dat Iorguleştilor cu cetaşii lor, iar stj. 26 palme, 2l/a s’au dat logof. Mihai cu cetaşii lui, pă dă la vale, iar 171 /2 stj., partea moşului Stan, luăndu-se dintr’aceştia al 6-lea parte, adică stj. 3 fără o palmă, s’au dat Iorguleştilor pă dă la mal, pă lăngă părţile cele-lante, iar stj. 14 fără 2 palme s’au dat logof. Mihai cu cetaşii lui, pă dă la vale, lăngă părţile din casă. La care, la toate părţile moşilor, pă 4 moşi, unde s’au despărţit, s’au pus hotar pietre, a nu mai fi prigonire între dânşii, nici a mai călca unii de la alţii, măcar câtuşi de puţin, căci această hotărnicie s’au făcut cu toţi dă faţă şi cu voinţa fieşcăruia pr.cum chiar jalba lor arată, care au dat-o către aceasta cinst. judecătorie, că de a lor bună voe au cerut a să face această hotărnicie şi împărţeală, pentru a lor liniştire. La care s’au făcut 2 asemenea hotărnicii: adică una s’a dat la neamul orguleştilor şi cetaşii lor, iar alta log. Mihai cu cetaşii lui. La care să roagă cinstita judecătorie prin deosebită jalbă a se întări aceste două hotărnicii de către cinst. judecătorie.
Neculae Buzoianu.	1835, Iunie 6.
www.dacoromanica.ro
II.
Bisericile din Nordul judeţului Muscel în anul 1840
Mitropolitul Neofit al Ungrovlahiei a trimes poruncă, în luna August 1840, către toţi protopopii din eparhie ca să dea ştiinţă desluşită privitoare la toate bisericile din judeţ. Cuprinsul acestei porunci este cel de mai jos:
„Neofit, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop şi Mitropolit al Ungrovlahiei.
Fiindcă avem neapărată trebuinţă ca să avem ştiinţă de toate sfintele biserici câte sânt clădite şi zidite într’această eparhie a noastră, adică câte sânt de zid şi câte de lemn, şi care de cine sânt făcute şi de câtă vreme şi de către cine acum se îngrijesc de cele trebuincioase, atât înlăuntru, cât şi pe din afară, şi care câţi enoriaşi are, atât înnăuntru, în oraşe, cât şi afară, prin sate, scriindu-se toţi până la unul, şi săraci şi bogaţi, însă cu deosebire la fieşcare biserică, mai întăiu cei bogaţi cu a lor numire;
D’aceea dar poruncim Cucerniciei Tale ca, fără nicio întârziere, cel mult în soroc de 10 zile, să ne trimiţi această ştiinţă curată şi cu toată desluşirea, adecă mai întâi cuprinderea tuturor pisaniilor de la toate sfintele biserici câte le ai supt îngrijire într’acel judeţ, cu leatul şi luna, de este de lemn, de este de zid, şi, al 2-lea, lista cu numire de toţi enoriaşii câţi îi are fieştecare biserică.
(Pecetea \
Mitropoliei.'	1840, Avgust 23.“
Porunca aceasta a fost primită şi de protopopul judeţului Muscel din acel timp, numit Nicolae Sachelarie. El a trimes-o îndată tuturor proestoşilor din judeţ, în copie, însoţind-o de următoarea desluşire:
www.dacoromanica.ro
Documente muscelene
111
„Curată şi desluşită ştiinţă vei lua Sfinţia Ta din coprinderea „alăturatei pe lângă această stăpânească poruncă a preaosfinţi-„tului nostru stăpân Arhiepiscop şi Mitropolit a toată Ungrovlahia, „pentru care protopopia îţi scrie să ai băgare de seamă ca cel „mult soroc până în 3 zile să faci tislim aci la protopopie „toate cele cerute în poruncă şi de la toate bisericile câte le ai „asupră, adică fieştecare preot să-şi scrie într’o coală de hârtie pe „faţa d’intăiu pisania bisericii curat şi cu desluşire, cu toată împrejurarea ei, şi de este zid sau de lemn, şi de câţi ani este făcută, „şi de către cine acum se chiverniseşte biserica de cele trebuincioase, de către ctitori de va fi având, sau de către enoriaşii „săi, sau de către alţi făcători de bine streini, şi pe altă foae, tot „într’acea coală de hârtie, să scrieţi listă de toţi enoriaşii câţi îi „are fieştecare preot cu a sa biserică, mai întâiu pre cei mai cu „stare, bogaţi, pe fieştecare cu al său nume şi poreclă, şi, al 2-lea, „pre cei mai neputincioşi săraci şi pe urmă văduve, pre toţi cu „al său nume şi poreclă. Iarăşi vi să poftoreşte ca să aveţi de „aproape băgare de seamă pentru această lucrare şi cât mai în „grabă, după sorocul mai sus aiătat. Iar oricare împotrivă va urmă „vr’o lenevire şi nebăgare de seamă, aceea va fi pentru el, încă „se va face pildă şi pentru alţii. Şi tot de-odată, dându-le aceasta „în cunoştinţă, să se şi iscălească fieştecare în dosul acesteia, „pentru urmare întocmai, pe lângă care pune şi Sfinţia Ta toată „ştiinţa ca să nu zădărniceşti lucrarea mai mult din arătatul soroc. „Iar această poruncă se va întoarce iarăşi la protopopie, cu iscă-„liturile tuturor preoţilor din toată plasa, adeverită şi de proestosul.
Protopop Neculae Sachelarie. Anul 1840, Avg. 29. No. 138."
Pe faţa a treia a aceleiaşi coli de hârtie sânt semnăturile preoţilor, cu adausul la fiecare: „am văzut cinstita poruncă şi voiu fi următor
în soroc de o săptămână, s’au trimes la protoierie de către toţi preoţii ştiinţile cerute. în dosarul protoieriei pe 1840 sânt adunate aceste răspunsuri, atât cele primite din satele de la Nordul judeţului şi din Câmpulung, cât şi cele din Sudul judeţului, lipsind cele de la mijloc.
Vom da aici mai jos catagrafia bisericilor din plaiurile Nucşoara şi Dâmboviţa:
Plaiul Nucşoara.
Satul Nucşoara. Biserica de lemn, cu hramul Tuturor Sfinţildr,
www.dacoromanica.ro
112
Preotul I. Răuţescu
făcută de logofătul Ghiţă, de ani 23, şi cu cele trebuincioase se îngrijeşte de locuitori. Slujitor la această biserică popa Ion sin Şerban Butoiu, hirotonit de ani 31 de părintele Iosif. Ivaşcu sin Grigore Arnăutoiu ţârcovnicu. Mineiul deslegat, veşmintele vechi.
Satul Secăturile fără biserică.
Enoriaşii: mai buni 18, mai scăpatati 27, mai neputincioşi 40, văduve 12; peste tot 97.
(Iscăleşte popa Ion sin Şerban Butoiu.)
Satul Corbi, cu patru biserici:
1)	Biserica Sfântul Dimitrie, de lemn cu temelia de piatră, făcută de ani 36 de Zaharia Petrică i Andrei Dordea şi Vasile Hulea şi cu alţi ajutori. Se îngrijeşte de lăcuitori cu cele trebuincioase. Preot popa Ion sin Ion Hulea, hirotonit de ani 8 de părintele... chir Neofit. Toate cărţile bune, veşmintele asemenea. Pavel sin Ion Hulea ţârcovnic, Nicolae sin Vasile Hulea paracliser.
Enoriaşii: mai bunişori 8, cei scăpătaţi 33, văduve 10; peste tot 51 de familii.
(Iscăleşte popa Ion Hulescu.)
2)	Biserica Sfânta Troiţă, făcută din zid, de ani 70, de Ştefănică Frăcescu şi cu alţi ajutători. Cu cele trebuincioase se îngrijeşte locuitori. Preoţi: popa Ion sin Simion, hirotonit de ani 16 de părintele Grigore Mitropolit, şi popa Ion sin Pavel. Simion Turculeţu ţârcovnic, Dan Săroiu paracliser.
Enoriaşi mai bunişori 22, mai scăpătaţi 89, văduve 21; peste tot 132 familii.
(Iscălesc preoţii: Ion Simionescu şi Ion Pavel duhovnicul.)
3)	Biserica cu hramul Naşterea Maicii Domnului, făcută din lemn, cu temelia de piatră de ani 104, de locuitori, cari o şi îngrijesc cu cele trebuincioase. Preot popa Moise sin Acliim, hirotonit de ani 16 de părintele Grigore Mitropolit, şi un diacon Ion sin Bucur hirotonit de ani 24. Nicolae sin Popa Pavel ţârcovnic, Damian sin Gligore Stanciu paracliser.
Enoriaşi: bunişori 5, scăpătaţi 30, văduve 14; peste tot 49 de familii.
(Iscăleşte popa Moise.)
4)	Biserica de piatră, cu hramul Sfinţii Apostoli. Leat nu se gă-
www.dacoromanica.ro
{Documente muscelend
UI
seşte. Săpată întru acea piatră de Basarab Voevod, Negoe Voe-vod, Radu Voevod, Ruxandra Doamna, Despina Doamna, Magda-lina monahia. Cu cele trebuincioase se îngrijeşte de locuitori. Priot Ion sin Grigore Prode, hirotonit de ani 8, şi diacon Ion sin popa Ion, hirotonit de ani 23. Ion Bârseanu ţârcovnic.
Enoriaşi: 11 mai bunişori, 22 mai scăpătaţi, 6 văduve; peste tot 39.
Popa Ion sin Grigore adeverez.
(Mai jos pe aceiaşi pagină, scris însă de altă mână :)
Biserica din piatră din satul Corbi, cu hramul Sfinţilor Apostoli, s’au găsit săpată în piatră din vechime, pentru care, neavând pisanie scrisă de atunci de când s’au săpat, nici altă ştiinţă nu putem să avem, fără numai atâta că se vede însemnat săpat în piatră pe peretele bisericii două l[ea]t[uri], unul din leat 7014 şi altul 7114 şi al 3-lea ... (loc gol) care într’acest leat mai din urmă ne spune bătrânii noştri c’au mai meremetisit-o şi au mai săpat în piatră de au mai înnădit-o, făcându-i şi tindă, precum se vede şi astăzi, Prea Sfinţia sa părintele episcop Iosif Argeşiu. Iar alt mai mult nu ştim, fără numai că am mai găsit scris în pomenic aceste nume : Basarab [Voejvod, Neagoe [Voejvod, Radu [Voejvod, Ruxanda Doamna, Despina Doamna, Magdalina monahia; apoi de cin[e] vor fi scrise noi nu ştim ’.
Satul Poinărei. Biserica de lemn, hramul Cuvioasa Paraschiva, făcută de ani 134 de Badea Butoiu şi Pătru Ciomag, îngrijindu-se de locuitori cu cele trebuincioase. Priot Gheorghe sin Grigore, hirotonit de ani 10 de părintele Stratonichia chir Ioanichie; diacon Constantin sin diacon Ion, hirotonit de ani 34. Grigore sin Dumi-trache ţârcovnic şi Iordache Grigore paracliser. Mineiul prost, veşminte asemenea vechi.
Enoriaşi mai cu stare 7, mai scăpătaţi 38, văduve 6; peste tot 51 familii.
(Iscăleşte preot Gheorghe ot Poinărei.)
Satul Corşori. Biserica de lemn cu hramul Naşterea Maicii Domnului, făcută de ani 154 de Dimitrie Dârstoreanu, îngrijindu-se cu cele trebuincioase de locuitori. Preot Hera sin Popa Iordache, hiro-
* Biserica aceasta se numeşte astăzi „biserica de la Sghiab".
8
www.dacoromanica.ro
114
Preotul I. Răuţescu
tonit de ani 27 de părintele .... chir Sofronie Nicolae, zet popa Pavel ţîrcovnic. Ion sin popa Hera paracliser. Veşmintele vechi. Enoriaşi mai bunişori 19, mai sărmani 43, văduve 8; peste tot 70,
Satul Stăneşti. Biserica de zid, cu hramul Sfânta Troiţă, făcută de Marian sîn Toader de ani 0, îngrijindu-se cu cele trebuincioase de locuitori. Preot Pavel sin Marian, hirotonit de ani 24. Ion sin Marian ţîrcovnic, Nicolae braţ ego paracliser.
Enoriaşi mai cu stare 22, mai săraci 38, văduve 11 ; peste tot 71 familii.
(Iscăleşte popa Pavel sin Marian.)
Satul Pîrîeşti. Biserica de zid, cu hramul Sfinţii Voivozi, făcută de Scarlat vătafu de ani 23 (în 1817), îngrijindu-se cu cele trebuincioase de locuitori. Preot Costandin sin popa Grigore, hirotonit de ani 23 de părintele Stratonichia chir Ioanichie, şi popa Dinu, hirotonit de ani 10 de părintele .... chir Neofit. Gheorghe popa Dinu ţârcovnic. Odoarele toate bune.
Enoriaşi mai cu stare 11, neputincioşi şi scăpătaţi 24, văduve 4; peste tot 39.
Satul Slănic. Biserica de lemn, aşezată pe temelie de zid, cu hramul Sfîntul Nicolae, făcută de popa Ion şi popa Nicolae, de ani 107 [deci în 1733], îngrijindu-se cu cele trebuincioase de locuitori. Preot Ştefan sin popa Ion, hirotonit de ani 25 de părintele Stra-tonichie, şi popa Ion sin Chirca, hirotonit de ani 10. Toader Chirca ţîrcovnic. Mineiul prost, Cazania deslegată.
Ctitori răposaţi: Stanciu, popa Ion nepot Stanciului, Mihai fecior Stanciului, popa Neculae fratele lui Mihai, popa Pavel.
Enoriaşi moşteni mai bogaţi şi îngrijitori sfintei biserici 15, de mijloc 55, văduve şi sărmani 15; peste tot 85.
(Iscăleşte numai popa Ion.)
Satul Berevoeştii Pămînteni, cătunul de sus. Biserica de zid, făcută din temelie păpă s’au săvârşit de un popă Ion Vintilescu şi popa ‘ Tudor Vintilescu, Costandin Ţîru Caramulea, popa Hera Popescu, popa Iane Popescu i popa Dragomir Popescu şi cu ceilalţi mahalagii toţi, care cu ce au putut ajuta. Pisania cu leat 7264. Toate hodoarele bune şi toate cărţile. Hramul Intrarea în Biserică. Eno-
Popa Hera duhovnicul, adeverez.
www.dacoromanica.ro
Documente muscelene
115
rîaşi cu stare 9 (în frunte cu Hera sin Oprea, boerrfaş de neam, Ion sin Hera, boernaş de neam, Neculae sin Hera, boernaş de neam, Costandin sin Ion Vintilescu mazil), de mijloc 57, săraci 6, văduve 6; peste tot 78 familii.
(Iscăleşte popa Toma sin popa Matei hirotonit de ani 30, de părintele chir Lavrentie.)
Acelaşi sat, cătunul de jos. Biserica de zid, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, făcută de ani 136 [deci în 1704] de Hera vătafu, popa Bratu, Costandin Tîrgovişteanu, îngrijindu-se cu cele trebuincioase de locuitori. Priot Mihai, hirotonit de ani 10 de părinte Neofit de la Zlătari. Nicolae zet diaconu ţîrcovnic.
Enoriaşi, mai de seamă 7 (în frunte cu Mihai sin Qrigore Ma-zilu şi Dumitru Mazilu sin Neculae Berevoescu), îngrijitori ai bisericii, de mijloc 46, săraci 10, văduve 6; peste tot 69.
(Iscăleşte popa Mihai sin popa Matei.)
Satul Berevoeştii Ungureni. Biserica de lemn, cu hramul înnălţa-rea Domnului, făcută de ani 71 [deci 1769] de Bucur Căruntu, Ilie Bobeş, Ioan Boeru, Bucur Bogdan, popa Petre, îngrijindu-se cu cele trebuincioase de locuitorii enoriaşi.
Numărul acestora: cu stare bună 21, mai sărmani 29, văduve9; peste tot 59 familii.
(Iscăleşte popa Neculae.)
Plaiul Dîmboviţii.
Satul Lereştii de sus şi de jos. Biserica de lemn şi tencuită, făcută de toţi enoriaşii în leat 1762, pe moşia coconului Nicolae Rucăreanu, cu toate odoarele bune şi progadia de zid. Slujitorii bisericii: popa Bucur duhovnicul şi popa Ion sin popa Ion.
Enoriaşi de frunte 35, de mijloc 26, de coadă 19; peste tot 80 familii.
Lereştii-de-jos: 10 de frunte, 8 de mijloc, 10 de coadă.
Satul Voineşti. Biserica se află făcută din poruncă domnească de la leatu 1800 pe moşia sfintei mănăstiri Cîmpulung, de zid şi cu toate odoarele bune şi progadia de zid. Slujitor bisericii popa Nica duhovnicu.
Enoriaşi de frunte 24, de mijloc 14, coadă 14. Cei de laLereştii-
www.dacoromanica.ro
116
Preot 1. Răuţesdil
de-jos, pe moşia Bărăţiei: 8 fruntaşi, 8 de mijloc, 8 de coadă; pe moşia oraşului: 3 fruntaşi, 2 de mijloc, de coadă 2; peste tot 83 familii.
(Iscăleşte popa Nica duhovnicul.)
Satul Nămăeşti. Biserica de mir, zidită din temelie şi pînă în sfârşit de piatră şi cărămidă, cu toată cheltuiala răposatului Clucer Gheorghe Rucăreanu1 din Cîmpulung, la anii dela Hs. 1788, şi copiii d[umnea]lui. Hramul bisericii: Sfîntul şi făcătorul de minuni ierarh Nicolae. îngrijitor fiul numitului boier ctitor, d[umnea]lui biv al 3-lea logofăt N. Rucăreanu. Slujitori la biserică: preot Nicolae sin Răuţă şi preotul Ion sin Dumitru.
Enoriaşi de frunte şi mijloc 47, văduve 11; peste tot 58 familii.
(Iscăleşte popa Neculae sin Ion Răuţă.)
Satul Valea Foii, Biserica făcută de Nica Ohişoiu de la leat 1768, pe moşia d[umnea]lui coconului Neculae Lerescu, din temelie de piatră, cu toate odoarele bune şi progadia de zid. Slujitorii bisericii: Popa Ion sin popa Nica duhovnicul şi popa Qheorghe sin popa Niţu.
Enoriaşi fruntaşi 35, începând cu Iosif Cornăţeanu şi Neculae Crudu, de mijloc 19, iar de coadă 20. încă alţi 49 enoriaşi pe moşia oraşului. Peste tot dar 123 familii.
(Iscălesc cei doi preoţi: Popa Ioan sin popa Nica — care a scris şi lista enoriaşilor — şi popa Gheorghe sin popa Niţu.)
Satul Bădenii Ungureni. Hramul sfintei biserici : ierarhu Nicolae şi Adormirea Precistii. Făcută din zid de d[umnea]lui al 3-lea logofăt Nicolae Ştefănescu, prin îndemnarea şi buna sfătuire a duhovnicescului său părinte Filaret Mitropolit Apamiei, năstavnic al sfintei mănăstiri Cîmpulung, la leat 1831. Satul pe moşia sfintei mănăstiri Cîmpulung.
Enoriaşii: de frunte 9, de mijloc 23, de coadă 21, văduve 7; peste tot 60 familii.
Popa Ion Vorovenci.
Satul Stoeneşti, Biserica de piatră, cu leatul 1815, luna Iulie 18;
1 Tot Gheorghe Rucăreanu a făcut şi biserica din Suseni (satul Rucăr) tn anul 1780.
www.dacoromanica.ro
Documente muscelene
117
stoboru de lemn. Ctitor căpitan Ion... răposat. Se chiverniseşte de enoriaşi şi pe moşia d[umnea]lui Dincă Voroveanu şi a sfintei episcopii Argeşul se află.
Enoriaşi de frunte 6 şi de coadă 58. Urmează apoi alt cătun, care vine tot la această biserică, cu 2 enoriaşi de frunte, 29 de coadă, 13 văduve; peste tot 108.
(Iscălesc: popa Gheorghe şi popa Iosifl.)
Satul Bădenii Pămînteni. Biserica de lemn, cu temelia de zid.
Hramul: Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore şi Ion Zlataust.
Leatul 1812, ctitor popa Stoica Luţea, chivernisindu-se de popa Dumitru cu enoriaşii bisericii.
Numărul lor: de frunte 16, de mijloc 22, văduve 7; peste tot 45.
Satul Coteneşti, Biserica de piatră, făcută la leat 1781 de Ion Vătafu, şi o stăpîneşte Gheorghe sin Ion Vătafu şi Maria răposatului Neculae.
Enoriaşii: de frunte 11, de mijloc 36, de coadă 7; peste tot 54.
(Iscăleşte popa Stanciu ot Coteneşti.)
Satul Cetăţenii din Vale. Biserica cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, făcută din lemn şi nezugrăvită, cu leatul 7301,	63*
Apr. 20, cu cheltuiala enoriaşilor sfintei biserici. Moşia coconului Iorgu Bibescu. Cărţile şi alte odoare de trebuinţă toate deplin.
Enoriaşi: 7 de frunte, începînd cu Stanciu Andronescu, 20 mijlocii şi 45 coadă, văduve 9; peste tot 81 familii. Ţîrcovnic Neculae sin popa Enache.
(Iscăleşte preot Ion sin popa Enache.)
Satul Cetăţenii din Deal. Biserica de piatră, tencuită şi zugrăvită pe din lăuntru, făcută în zilele preosfinţitului Mitropolit răposat Grigore, cu leatul 1833, Dech. 6. (Nu se arată numele ctitorilor.) Hramul: Sfîntul Teodor Tiron şi Sfîntul arhidiacon Ştefan. Enoriaşi buni 26, mijlocii 26, nevolnici 3, văduve 9; peste tot 64.
(In locul preotului iscăleşte Gheorghe diaconul.)
Satul Lăicăi. Ctitorii bisericii, sătenii satului, anume: răposatul
1 Scrisul acestui preot, cu multe greşeli şi foarte anevoie de descifrat.
www.dacoromanica.ro
118
Preotul I. Răuţescu
Stan Mătăsaru şi Ion Negrea, fără progadie, chivernisindu-se de enoriaşi şi fiind de zid1.
Enoriaşi de frunte 14, de mijloc 16, coadă 30, văduve 9; peste tot 69 familii.
(Iscăleşte popa Gheorghe.)
Satul Mesteacăn. Biserica de lemn, fără progadie, făcută la leat
7252 de vătaful Ion-------şi Cernat, strămoş enoriaşilor. Hramul:
Adormirea Maicii Domnului.
Enoriaşi de frunte 5, de mijloc 8, coadă 14, ertaţi 2, văduve 9; peste tot 38.
(Iscăleşte diaconul Ion.)
Satul Văleni. Biserica cea veche, de lemn; ctitori moşii şi strămoşii enoriaşilor. Leatu nu se cunoaşte, fiind şters.
Enoriaşii: 10 de frunte, începînd cu Lunea Mazilu, 35 de mijloc, 39 coadă, 7 ertaţi, 10 văduve; peste tot 102.
(Iscălesc cei doi slujitori ai bisericii: popa Constantin şi diaconul Ion.)
Cealaltă biserică din acest sat a fost făcută din zid, de d[um-neajlui Serdarul Scarlat Iorgulescu, la leat 1826.
Enoriaşii: de frunte 28, de mijloc 45, coadă 50, ertaţi 6, văduve 6; peste tot 137.
(Iscăleşte Popa Neculae duhovnicul ot Văleni.)
Satul Rucăr, cu trei biserici:
1.	Cea din Suseni, cu hramul Sfîntului Gheorghe şi Dimitrie.
S’a zidit din temelie de d[umnea]lui boierul Gheorghe Rucăreanu şi cocoana Stanca, soţia d[umnea]lui, cu toată cheltuiala d[umnea]-lor, mai ajutînd şi alţi oameni săteni, care ce au putut. Murind aceşti ctitori, a rămas în locul lor coconul Neculae, fiul dfumnea]-lor, împreună cu cocoana Paraschiva, soţia numitului, şi cu fiji lor, iar pe la sfintele zile de sărbători mai dau şi alţi oameni din enoriaşi milostenie, untdelemn sau şi alte podoabe ce trebuie sfintei biserici. Iar pămîntul unde s’a zidit biserica a fost dat de către un enoriaş al sfintei biserici, ca să fie şi numitul ctitor pomenit
1 Leatul 1800 e adăugit de altă mină şi cu altă cerneală. Pare să fie chiar scrisul protopopului.
www.dacoromanica.ro
Documente muscelene
119
în veci. Iar sfînta biserică s’a zidit şi săvîrşit în zilele prealuminatului şi înălţatului Domn Alexandru Ioan Ipsilante [Voejvod, fiind Mitropolit Prea Sfinţia sa părintele Grigorie a toată Ungrovlahia. Anii de la Adam 7288, iar de la Hs. 1780.
Enoriaşi de frunte 15, de mijloc 68, văduve 3; peste tot 86 familii.
(Iscălesc cei doi preoţi: Ion Băjan şi Gheorghe Băjan.)
2.	Biserica din mijloc, unde se prăznuieşte hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost făcută şi întîiu zidită de d[umnea]lor : boierul Drăghici Lupoianu şi 3 preoţi moşteni, anume: popa Ion Ochiu, popa Bran Baştea şi popa Stoica Vlădoiu. Moşia bisericii s’a dat danie de Jinga Baştea la leatu 7252.
Iar de la leatu 1770 se ţine din chiverniseala preoţilor ce s’au aflat cu slujirea sfintei leturghii şi cu a unora din săteni care s’au milostivit cu ajutor de au făcut stoborul bisericii împrejur, iar acum se află foarte lipsită de ajutoare, de cărţi, de pardoseală, de şindrilirea stoborului şi altele ce s’ar mai cuveni a ni se împodobi sfînta biserică, că poporenii nu”ne pot ajuta mai cu nimica.
Iscălesc preoţii:
Popa Ion Bran Baştea, preot de ani 42.
Popa Simon Ochiu, preot de ani 48.
Popa Ion popa Nica, preot de ani 25.
Popa Radu Moldoveanu, preot de ani 20.
Enoriaşi 50, văduve li1.
3.	Biserica de jos se află făcută de zid din temelie de la leatul 7255 de vameşii ce au stătut atunci, anume: Drăghici, Hristea şi Sterie, şi alţi săteni care s’au milostivit. Locul bisericii megieşesc, progadia de zid peste tot, hodoarele înlăuntru bune, cărţile toate. S’au mai preînnoit cu advonu şi cu lărgimea strănilor la leat 1835 prin osteneala preotului Ion proistos Băjan ot Rucăr şi se chiverniseşte cu cele trebuincioase de către preot şi de către enoriaşii bisericii cu ceia ce vor să se milostivească.
Slujitor bisericii se află popa Ion proestos i popa Gheorghe Vorovenci.
1 Enoriaşii nu sunt trecuţi pe categorii, ci amestecaţi. Intre cei cu stare se află Ion sin Mihâi Coleş zet Postelnic Ion Zblrcea, Mihai Cioplei şl Nicolae sin Mlhal Cioplei, boiernaşi, Postelnicul Radu sin popa Ion Baştea, Ion sin Şan-drujMoşoiufşi Ion sin Gheorghe Dobrin.
www.dacoromanica.ro
120
Preot I. Răujescy
Enoriaşii: mai cu putere 14, între care şi Ion Stoica Bunea, boier de neam ; de mijloc 72, văduve 22; peste tot, 108 familii l.
Satul Dragoslavele, cu două biserici. 1) Mahalaua de jos cu biserica de zid bună, făcută din temelie de Măria Sa Gligore Ghica [Voejvod, strămoşul Măriei Sale răposatului Gligore Dimitrie Ghica, la leatu dela Adam şeapte mii o sută şeaptezeci*. Alt leat la pisanie. Biserica se află bună, dreasă de enoriaşi şi fără progadie. Altă chiverniseală nu are fără numai ce pot enoriaşii să ajute şi se prăznueşte hramul Sfintei Adormiri.
Enoriaşi de frunte 4, de mijloc 50, văduve 7; peste tot 61.
(Iscăleşte preotul Nicolae Lupu.)
2) Biserica din mahalaua de sus cu hramul înnălţarea Domnului. Făcută din zid, de ani 95 [deci la 1745]. Ctitorii bisericii: jupîn Sterie vameşu i jupan Hristea, ajutînd şi sătenii cu preoţii. îngrijirea sfintei biserici este la toţi enoriaşii.
Numărul acestora: 4 bogaţi, 56 săraci, văduve 18; peste tot 78.
(Iscăleşte popa Coman Arsu sin popa Stanciu.)
în plaiurile Nucşoara şi Dîmboviţa au fost dar» în anul 1840, sate 24 şi biserici 31, zidite după cum urmează: 4 de preoţi, 6 de boieri, 2 ctitorii domneşti, iar 19 de diferiţi săteni maieu stare. Una avea 4 preoţi, 4 cîte 2 preoţi, două un preot şi un diacon, iar restul cîte un preot sau chiar numai cîte un diacon. Numai 5 biserici aveau peste 100 de familii. Multe dintr’însele nu-mat există astăzi, căci s’au dărâmat, zidindu-se altele In locul lor.
1 Ambele biserici, adecă şi cea din mijloc şi cea de jos, au fost dărimate şi s’au ridicat altele in locul lor. Numai cea din Suseni se păstrează şl astăzi, dar nu se face slujbă intr’lnsa, de oare ce are multe crăpături.
* Leatul 7170 este pe piciorul sfintei mese din altar. în pisanie e 7t69.
www.dacoromanica.ro
N. IORGA
DOCUMENTE DE PE VALEA TELEAJENULUI
www.dacoromanica.ro
Documente de pe Valea Teleajenului
1.
t Mlstiiu bjiiu Io Origore Ghica Vvd. i gsdnâ pisah gsdvtni boiariul Domniei Meale Păun polcovnicul, ispravnicul de sud Saac, sănătate. Iţi facem în ştire că la Domniia Mea au dat jalbă Standul de la Vărbilău dentr’acel judeţ, pentru Lazăr de acolo, zicănd că au avut o pivniţă şi s’au fost aşezat cu dinsul de ar fi făcut şi el o casă, şi apoi au dat pivniţa şi casa aceaia cu chirie de s’au vândut vin, pe câte tl. 10, şi acei bani să-i înparţă în doao amândoi, şi de atunci sânt 20 de ani, şi au luat tot Lazăr acel venit de cărdumă. Aşăjdere i-ar fi mai dat o livade curată de făn a lui, iar lui Lazor, ca să o are într’un an, şi pe urmă să-i lase livadea; iar el de atunci s’au pus de tot întăreaşte gardul la acea livade, şi sănd 10 ani de când îi ţine livadea în silă, care livade
i-ar fi de mare trebuinţă acestui jăluitor. Şi, osebit de aceastea, ar fi mai vândut acest jăluitor 120 stănj. de moşie, şi acel Lazăr, mai căzăndu-i-să, nici ar fi vrând să dea ţ... ce dă alţii, nici zapisul n’ar fi vrănd să iscălească. Pentru care iată că-ţi poruncim Domniia Mea să trimiţi să aducă pe acel de care să jăluiaşte şi, puindu-i faţă, să le ei seama de toate de câte să jăluiaşte şi să le faci dreptate, hotărăndu-le prin carte de judecată şi, după hotărârea ce le vei face: cu ce va fi de a-i înplini, să-i şi înplineşti, iar, de nu să va odihni vre-o parte după hotărârea ce le vei face cu soroc, să-i trimiţi la Divan. Tolico pisah gsvdmi.
Monogramă cu roşu, pecete mică de inel cu roşu.
Iul. 4 dni 7258.	Procit Vel Logft.
2.
Avut-au judecată de faţă înnaintea noastră Ncgoiţă, ginerile Standului călăraş ot— cu Lazar ot tamu, zicănd Negoiţă că-i stă-
www.dacoromanica.ro
124
N. lorga
păneşte Lazar moara socru-său Standului fără de dreptate, care moară o au făcut socru-său din pajişte în apa Vărbilăului cu tl. una sută optzeci şi şase şi jumătate, păn au dat saci pe grăunte. Am întrebat pe Lazăr cu ce îi stăpăneaşte moara socru-său, şi [au răspuns] Lazăr că pentru tl. 35 ce au rămas socru-său dator lui din toată socoteala ce au avut mai denainte o stăpăneaşte, care pentru aceşti tl. 35 luîndu-i moara făr de judecată, au stăpănit-o în doi ani pănă acum, şi, pentru ca să încarce moara cu cheltuiala, au stricat-o, neîntrebînd pe Standul, socrul lui Negoiţă, şi o au făcut-o după cum i-au fost lui voia, zicănd că au cheltuit tl. 48, încăt rău şi făr de cale au făcut de au stricat moara făr de ştirea Standului şi o au prefăcut-o. Care ne mai avănd Lazăr altceva mai răspunde decăt atăta, noi încă am socotit venitul morii pe doi ani pe... şapte ocă grău, mălaiu, oca po bani 2; dar cu căt... moară şi am pus venitul pe un an şi trei tl. ...şi cheltuala 48 ...[prisjo-seaşte venitul cu tl. 92, care bani rămâne să-i dea Lazăr lui Negoiţă ginerile Standului călăraş. Deci, rugăndu-să Lazăr ca să iarte Negoiţă tot venitul şi să-i dea şi capetele tl. 40 ce i-au rămas socru-său Standul dator lui Lazăr, au luat(?) Negoiţă şi aşa, şi au scos acei tl. 40, şi i-au dat lui Lazăr înnaintea noastră, [a]fară şi pe pio ce iaste lăngă moară, ca să nu să mai atingă Lazar de orice de căte sănt ale morii şi ale pioi. Iar, mai sculăndu-să Lazăr a lua cevaş din sculele morii sau ale pioi, să aibă a înplini Lazar lui Negoiţă tot venitul morii ce [au] iartat înnaintea noastră, după cum mai sus scrie. Drept aceia hotărâm ca să stăpânească Negoiţă moara socru-său Stancului călăraş, dăndu-i şi cartea noastră, ca de acum înnainte să aibă pace Negoiţă de cătră Lazăr. Încă acum în urmă, nesuferindu-să Lazăr, i-am dat noi [tl.] 9 pe pietre şi pe pio.
...K6[wj(tos. Pa..., vel mit[nic].	1758, Noem. 20.
3.
t Avut-au judecată înnainte noastră Negoiţă, ginerele Stanciului călăraşul ot Vărbilău sud Saac, cu cumnatu-său Necula, ginerele Iui Vasile, fratele Stanciului călăraşul din sud Prah., pentru doao vaduri de moară din apa Vărbilăului şi cu moşăia de acolo, şi aşa zice Necula că, fiind socru-său frate cu Stanciul şi înstrăinăndu-să dupe locurile acele, au făcut Stanciul, fratele socru-său, moară cu doao roate şi au stăpănit-o căt au trăit el, şi, acum, o stăpâneşte
www.dacoromanica.ro
Documente de pe Valea Teleajenulul
12$
Cumnatu-său Negoiţă, ginerile Stanciului. Aşăjdere şi moşăia şi trei pogoane de vie în dealul Orlii, de au vândut Stanciul, socrul lui Negoiţă, şi cu banii aceia au făcut moara, şi cere şi el ca să aibă parte din moară pe jumătate fără de fefiori, cere şi clironomia unchiu-său. Negoiţă răsfpunde] că vadurile pe apa aceia a Văr-bilăului săntu doao, dupe cum ne-au arătat şi scrisorile, şi într’un vad au făcut socru-său moară, şi, fiindcă să stricase acel vad unde au fost moara 5a veche, au făcut Stanciul iazu du iznoavă, de ş’au făcut moara, şi au cheltuit bani tl. 186, iar la celalalt vad îi dă Negoiţă voe ca să-şi facă şi Necula moară. Necula răspunde că au fost numai un vad, iar celalalt vad era al dumnealui Spat. Mihai, şi, la hotărniciia aceii moşăi căzând aca moară pe moşăia megieşască, ş’au mutat moara pe moşăia dumnealui şi au rămas vadul loru stricat. Negoiţă au adus mărturii oameni bătrâni din parte locului, anume popa Stan i pe un Gherghie i pe Neagul, iar Necula au adus pe unchiieş Slavul i-pe Ion Bardă i pe Ion Bă-loiul şi, întrebând pe aceste mărturii şi o parte şi alta, aşa au mărturisit cu toţii că au pomenit unblănd doao mori, şi o moară o stăpăniia Deadiul, fratele Stanciului cel mai marea, iar o moară o stăpăniia Stanciul şi cu Vasile, şi era şi moara făcută de unbla şi a Spătariului Mihai. Deci după mărturisaniia acestor mărturii ce scrie mai sus s’au cunoscut că Necula unblă rău şi fără de cale să stăpânească moara făcută gata de Stanciul, socrul lui Negoiţă, şi mai vârtos rău că, căzând Stanciul la datorie, au fost pus moara zălogu la un Lazăru de acolo, şi Negoiţă au răscumpărat-o cu tl. 49. Deci am hotărât ca să stăpănescă Negoiţă moara cu bună pace de cătră cumnatu-său Necula, iar Necula să-ş facă moară la vadul celalalt. Iar, pentru moşăe, atăta parte lui Vasile, socrul Ne-culii, căt şi parte Deadiului, fratele socru-său, aşa răspunde Negoiţă că au stăpânit socru-său părţile aceste de moşie pentru multă datorie ce au plătit pe Vasile, socrul Neculii, şi pe frate-său Deadiul. Şi, fiind faţă şi Balaşa, soara lui Negoiţă, femeia Stanciului Călăraşul, au scos o foe făcută de bărbatul ei, de câtă datorie au plătit pe fraţii lui, care cuprinde datoriia lui Vasile tl. 118 i datoriia Deadiului tl. 98 pol. Zice Negoiţă că pentru afiastă datorie au stăpânit socru-său Stanciul afiastă moşăe. Necula răspunde că foia nu este făcută cu mărturii. La afiasta am hotărât, cătă datorie iaste cu dovadă şi căte zapise s’au luat dupe la datornici, de unde au plătit pe fraţii lui, să nu ţie în seamă, iar cătă datorie rămâne cu
www.dacoromanica.ro
126
N. torga
bănuială făr* zapise, să primiască Balaşa, femeia Stanciului, carte de blestem... au plătit bărbatul ei adastă datorie, şi, pe cătă datorie să va alege bună, plătind Necula, să stăpănescă şi el moşăe pe în doao, înpreună cu Negoiţă, atăta parte socru-său lui Vasile, căt şi parte unchiu-său Deadiului. Iar pentru vie aşa răspunde Negoiţă că au văndut socru-său Stanciul numai parte lui, iar parte lui Vasile unchiu-său n’au văndut-o. La adasta aşa am hotărăt: Necula să stăpănescă viia, de nu va fi Vasile socru-său iscălit, şi cumpărătoriul să-ş caute cu Balaşa, socra lui Negoiţă. ASasta scriem, Av. 23 dni 1763.
...biv Vel Stolnic.
Io	Ştefan Mihai Racoviţă Vvd. i gsdinu.
După cum au găsit dumnealor veliţii boiari cu cale printr’a-dastă anaforâ, poruncim şi Domniia Mea aşa să să urmeze şi Negoiţă să-şi stăpânească acea moară cu pace de către cumnată-său Nicola, înpreună cu moşiia jumătate, fiind moara făcută cu a lui Negoiţă chieltuială şi cu a socră-său, iar Nicola îşi va face moară în celalalt vad al său, stăpânind şi el moşiia iarăş jumătate. Iar, pentru venitul moşiei i pentru pricina datoriei ce arată Negoiţă că au plătit socru-său i pentru acele zapise de datorii..., dum. isprav. al judeţului după cum să cuprinde mai jos aşa să urmezi, iar anaforaoa adasta să rămăe la măna lui Negoiţă, ca să-şi stăpânească moara şi partea lui de moşie cu pace. Mai 12, 1765.
4.
Prea-înnălţate Doamne,
Dupe luminată porunca Măriei Tale au adus vătaful de aprozi înnaintea judecăţii pă Negoiţă zet Stanciul de la Vărbilău sud Saac cu cumnată-său Nicola de la Trestieni sud Prahova, zicând Negoiţă cum că socră-său Stanciul au avut o moară, făcută acolo cu a Iui cheltuială şi, după moartea socră-său, fiind moara zălo-jită, au dat den dânsul tl. 49 de au cumpărat-o, şi au mai cliiel-tuit de au mai făcut încă o roată şi altele ce au trebuit morii, cu tl. 97 pol. şi... arată Negoiţă că au chieltuit la moară de au luat... alta şi au rămas cumpărată de la acel..., venitul morii. Negoiţă ne arătă o carte de judecată ot leatul 1760, Av. 23, a dum. Scarlat biv Vel Stolnic, fiindu pe acea vreme ispravnec la Săcueni, întru care scrie că au dovedit prin mărturii, popa Stan i Gherghe i Neagul i uncheaş Slavul i Ion Bardea i Ion Băloiul,
www.dacoromanica.ro
bocumente de pe Valea Teleajenului	127
cum că au pomenit umblând 2 mori (afară dîntr’o moară ce era a răposatului Mihai Spathar) şi aşa au hotărât: Negoiţă să stăpânească moara cu pace de către cumnată-său Nicola, ca unul ce o avea de la socră-său, de care, măcar că tot tăgăduia..., zicea că iaste numai un vad pe care s’au făcut acea moară, şi ne arată un zapis ot leatul 1761 al Bălaşi, soacra lui Negoiţă, şi al lui Negoiţă cu soţiia lui, intru care scrie ca să stăpânească moara din doao, dar, faţă fiind şi Bălaşa înpreună cu Negoiţă, mărturisiră că nu iaste acest zapis al lor, căci, pe acea moşie fiind 2 vaduri, şi vadul lui Negoiţă fiind faţă, cum putea să-l priimească tovarăş în moara lor, ce iaste foarte cu a socră-său chieltuială, şi în urmă scoasă de dânsul de supt zălojire cu tl. 49, afară din tl. 97 pol, ce au chieltuit la roata ceaialaltă, dupe cum ne şi arătă 2 zapise vechi de cumpărătoare: unul de la leatul 7226, Av. 20 d., a popii Is-trate sin Cuciul părc. la mân. Dediului iuzbaş ot Ploeşti, întru care scrie că i-au vândut partea de moşie din Vărbilău şi cu vad de pio; de unde să cunoaşte cum că sânt 2 vadurile, şi rău umblă Nicola ca să să facă şi el părtaş în moara ce iaste făcută de socrul lui Negoiţă şi de dânsul. Ce noi aşa am găsit cu cale: Negoiţă să-şi stăpânească moara cu amăndoao roatele cu pace de . . . Nicola, iar Nicola să-şi [ţie] moara din celait vad al său, care i-au rămas de la socră-său. Şi acest zapis ot leat 1761, ce zicea Necula că iaste al lui Negoiţă şi al socră-sii, dovedindu-să că nu iaste adevărat, s’au luat de la măna lui şi, măcar că în urmă, la leatul 1762, s’au fost făcut o carte de judecată de la dumnealor Costandin Filipescu Medl. i Nicolae Brătăşan Sluger şi Zanfir CluSar de scrie să dea lui Negoiţă tl. 48 pol, 30, chiel-tuiala jumătate, şi să între şi acest Nicola părtaş în moară, dar, fiindcă aâastă carte iaste făcută dupe acel zapis mincinos, ni să pare cum că rămăne făr niciun fel dă temeiu, iar moşiia cătă va fi să o stăpânească Negoiţă cu Nicola, cumnată-său, frăţeaşte, însă . . . unul şi jumătate. Şi, măcar că Nicola cerea . . ., zicând că l-au luat Negoiţă fără dreptate, de sânt câţiva ani, dar, fiinducă să dovedeaşte din cartea isprav. că şi atunci au zis Negoiţă că au plătit socră-său nişte datorii ale socrului Nicolii şi hotărăşte să primească Bălaşa, soacra lui Negoiţă, carte de blestem, ci şi noi la aâasta aşa am găsit cu cale: să priimească Bălaşa carte de blestem cum că au priimitu bărbată-său pe socrul Nicolei, şi cu căţ bani, şi socotindu-să şi venitul moşiei înnaintea isprav., care
www.dacoromanica.ro
128
N. iorga
parte va rămânea dator să întoarcă, iar moşiia de acum înnainte să o stăpânească pă dăn doao, însă Negoiţă jumătate şi Nicola iar jumătate, iar hotărârea cea de săvârşit rămâne la Mării Ta.
Mai 7 dni 1765.
lord. Mavrodin biv Vel Vist. 8o>|ju2s TaţatjX M. ILxv.
5.
După jalba ce au mai dat Mării Tale Negoiţă pentru Nicola, cerăndu-şi chieltuiala pentru căci l-au purtat fără cale prin judecăţi, viindu iarăşi înnaintea judecăţi amăndoao părţile şi, măcar că Negoiţă cere tl. 69 pol, dar	noi	am găsit	cu	cale ca să-i dea
numai tl. 15, care au priimit şi Necula cum	că	îi va plăti aceşti
tl. 15. Numai iarăş îi cerea şi el venitul moşiei pe partea lui, de care răspunse Negoiţă că soacră-sa Bălaşa [au plătit] pe Vasile, socrul Neculii, de datoriia tl. 220... Ci pentru a&asta să în mâna porunci Mărie Ta (sic.) la dum. isprav. rânduiţi mai sus, luîn-du-le isprav. seama, şi pentru nişte zapise dator plă. . .şte răv. de datul unor bani ce arată Negoiţă că i le-au luat Necola de la casa... de 4 săpt. şi le tăgăduiaşte Necula, şi, dupe cum va dovedi şi va găsi cu cale, să	dea	în scris şi	să-i aşaze, iar, când
vre o parte nu să va odihni	pe	hotărârea	de	acolo, atunci cu
cartea de judecată dupe vremea lucrului vor veni la Divan. Iar anaforaoa afiasta să rămăe la mâna lui Negoiţă ca să-şi stăpânească moara şi partea de moşie cu pace de către Nicola, iar hotărârea rămâne la Măriia Ta. Mai 11 d., It. 1768.
Radu Vel Dvornic. 0o|ju2s 'PwpaijX M. Ilâv.
6.
ţ Adecă eu Ion ot Star Chiojdu dat-am zapisul mieu în mâna părintelui popi CrăSun ot Văleni precum să să ştie că, răscumpă-răndu părintele nişte vie de la jupăn Petre Abagiu, şi jupăn Petre au răscumpărat-o de la Gligore, dar, făcănd-o viia vănzătore, şi me-au văndut-o mie, însă vie cea din jos, cu pivniţă, cu livede la vale. Iar viia cea din sus, o jumătate de pogon, ne-am învoit cu preotu şi au rămas la Sf. —, şi cu levede alăturea cu a Sf. Sale. Insă semnele livezi, păntPun măr după pivniţă şi merge drept la vale păn măr[ul] cel inherat şi trage drept la vale păn scursura vălceli păn unde să hotărăşte cu livedea Crucerului. Dar, când s’au făcutu pârât acastă vie de la jupăn Petre Abagiu şi au răscumpărat părintele în tL 86 pol, 12 bani, dar s’au mai încărcat
www.dacoromanica.ro
Documente de pe Valea Teleajenului
129
viia la lucru ei tl. 10, bani 51, carele s’au făcut peste tot tl. 97, şi s’au preţuit vie cea din jos cu pivniţa în tl. 77, şi au rămas viia cea din sus preotului în tl. 21, ca să aibă Sf. Sa a stăpăni adastă jumătate de pogon şi cu livede ce s’au zis mai sus păn semnele ce s’au zis mai sus, să stăpânească cu buna pace. Şi pentru mai adevărată credinţă m’am iscălit mai jos ca să crează.
Ap. 29, 7280.
Eu Ion ot [SJtar Chiojdu adeverez.
Eu di[a]con Stan ot Vălenii mart. [adejverează.
Şi am scris eu, popa Radu ot Văleni, cu zisa lui Ion şi m’am [iscălit].
7.
Prea-înnălţate Doamne,
f Cu lacrămi jăluiesc Măriii- Tale că eu am o moşăoară de stânjeni 50, ce este în plasa Tohanilor, sud Saac, ce să numeşte Fră-sineanca, dă la moşi, dă la strămoşi miie, şi, când să afla răposatul tată-mieu în viiaţă, au vândut venitul acestor stănjăni 50 de moşiie în 7 ani, pă anu căte tl. 1, la un Cărstea Doleti, ce au muritu, şi după moartea acestui Cărsti au rămas o fată, anume Zmă-randa, ce o au ţinut-o întru căsătorita un Armaş Costandin, care un frate el mieu mergând ca să vadă de moşăie, l-au găsit pă acest Costandin bolnav, şi dăntFacea pricină a boli au şi muritu. După care mergând eu, ca unul ce ştiu că moşăia este părintească, văz, milostive Doamne, că să stăpâneşte de numita Zmăranda, căsătorind o fată ce o are, dăndu-i-să dă zestre.
Luminate şi mult milostive Doamne, am năzuit la luminată milostivire Mării Tale ca să te milostiveşti de a fi luminată porunca Mării Tale către dumilor boieri ispravnici ca prin cercetare şi prin mărturiile, dovezile ce le am să ştiie că răposatul tată-mieu au vândut venitul în 7 ani, după cum mai sus arăt, iar nu şi stănjăni, adecă moşăia cu totul, să-mi aflu dreptatea. Iar, de nu mă voi mulţumi, să fiu sorocit aici la luminatu Divanu Mării Tale spre a-mi afla dreptatea. Şi cum a fi mila Mării Tale.
Robul Mării Tale
Popa Stoie, dinpreună cu cetaşii miei din sud Saaci
Io Alecsandru Cosd. Moruz VVd. i gspdr. zemli vlah.
Dumv. ispravnicilor ai judeţului, să cercetaţi pricina dupe sfăr-
9
www.dacoromanica.ro
130
N. lorga
şitu lunii lui Octv., şi asupra dreptăţii urmând să hotărâţi în scris şi să îndreptaţi. Iar, dă nu să vor odihni dă acolo, să-i sorociţi la Divan cu carte dă judecată.
1799, Septv. 21.
Vel Logoth.
Biv Vel Medic.
Pecete cu Al. Cst. Mz. Vv. 1793.
8.
Adecă eu popa Radu dinpreună cu soţiia mea şi cu fraţi miei, anume Dumitru i Tudorîi i Dinul, dat-am credincioşii zapisul nostru la mâna popi Radului ot Sfeti Stiliiano precum să să ştie că i-am vândută o vie ce este pă valea Orii, şi este pă moşiia dumnealui Banu Filipescu, însă via jumătate lucrată, iar jumătate cam nelucrată, i cu obraţia ei, ce să coprinde, şi cu o căşăcoară, care să află, la care acastă vie să arată şi semnile: din susii să hotărăşte cu Oprea şi cu Manea Cizmaru, de la vale cu Cernată, iar, de curmeziş, de spre, de spre (sic) namezi păn în matca vă-celi, să hotărăşte cu Androne, şi de la vale păn în ştejaru cel mare, la care să află tulpina. Şi acastă vie am văndut-o de a nostră bună voe, nesiliţi de nimenea. Şi tocmeala ne-au fostu drepţii tl. 100, adecă una sută. Şi, fiindu şi cu ştirea tuturor vecinilor, din susii şi din joş (sic). Şi să aibă a stăpâni în bună pace de către noi şi de către copii noştri şi de toate rudeniile, ca să nu să mai scole, după cum ne-am legat cu zapisu nostru. Şi să fie Sfinţi Sale statornică moşie, şi copiiilor Sfinţi Sale. Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am iscălit mai joş (sic) cei mai susu arătaţi, şi ne-amu pusu şi degetele în locu de pecete ca să să crează. Şi, când s’au făcut acestu zapisu, au foştii şi alţi oameni marturi, care mai joş (sic) să vor iscăli anume:	1794, Mart 30.
Eu popa Radu, dinpreună cu soţiia mea, vânzători.
Eu Dumitru braţ eg	vânzător.
Eu Tudorii braţ eg	vânzător.
Eu Dicul braţ eg	vânzător.
Eu Androne vecin, mărturii.
Eu Gheorghe logt. mar.
Eu Manea martur, vecinu den susii.
Eu Moise vecin şi răzoraş, martur.
Eu Cernatu martur, vecinu de la vale.
www.dacoromanica.ro
Documente de pe Valea Teleajenului
131
Eu Stoica marduru (sic).
Eu llie sin Adroni, martu[r].
(Pe margine:) Iar den susiî unde să hotărăşte cu Prea (sic), i-am lăsaţii şi drum, după cum am găsit şi noi.
9.
Prea-înălţate Doamne,
Jăluim Mării Tale că, avănd şi noi moşăe în hotarul Frăsinet de-a valma şi cu alţi moşneni, şi cu toţi voind a ni să hotărâ mo-şaia, şi după jalba ce didesem Mării Sale Alecsandru Moruz ni s’au făcut şi poruncă cătră dumnealor boeri ispravnici să ne cerceteze pricinile, dar noi, ştiind grelile pricini ce să afla între noi, am făcut rugăcune dă dumlui Clucer Ianache Bărcănescu, unul din ispravneci judeţului şi, mergând la faţa locului, ne-au făcut cercetare după hrisovul cel vechiu dă ocol moşăi ce-1 avem pă şapte moşi, care dintr’aceşti moşi a şapte parte au fost dăosebită la o parte, numindu-să partea lui Coman copil, pă din sus hotărâtă cu pietre, zicăndu-să hotarul cătunului, iar cei şase fraţi au rămas de-a valma din piiatra cătunului la vale până în hotarul Băşcenilor, şi mai fiind moşăia hotărîtă cu 12 boeri hotărnici, şi hrisovul fiind pă hârtie, acei hotărnici n’au putut înţelege dă semnile hotarălor, ci dă o parte au întrat la un căpătăiu în moşăia Băşcenilor, unde, după trăsura ce s’au tras acum, fiind hrisovul scos pă rumănie, s’au găsit întraţi în numita moşăe stănj. 400, şi, de altă parte, au lăsat o bucată dă loc ce să numeşte Dorul Cătini netrasă, nici băgată în hotărnicie; care s’au stăpânit şi acea bucată de loc în hotărniciia noastră, şi au început a face pricini, zicând că este al lor, şi, întrănd dumlui Clucer Bărcănescu în cercetare pricinilor, n’au apucat să dea sfârşit alegeri, şi s’au întâmplat de s’au bolnăvit şi, lăsând dumnealui vechil din partea dumlui, au tras toată moşăia, luînd în scris şi dă semnele ocolului moşăi. Dar noi, văzând că cu vechilul cel lăsat poate va să să facă vre o iconoraie, de iznoavă am mai jăluit Mării Sale, orănduindu-ne iarăş pă dumnealui Clucer să meargă să dea sfârşit alegeri şi, ne mai putând noi veni la dumnealui, au rămas vremea pănă acum. Acum, sculăn-du-ne cu toţi, am mersu la vechilul ce l-au lăsat, am găsit hotărniciia făcută şi pă dă toate părţile lăsată câte o bucată dă loc, adecă pă de o parte au mersu cu sfoara şi au făcut şi semne, şi pă dă alte părţi arată în hotărnicie, iar pentru Dosul Cătini nu-1
www.dacoromanica.ro
132
N. Iorga
arată de pricină, ci încă zice că au pus şi piiatră în slemnu Cătini la un copac înfierat, arătând că de acolo au luat pă slomnu Cătini la Vale şi au dat pă dinaintea casi Opri Păsăroiu, întemeind acea bucată dă loc numiţilor Chiojdeni. Dă care, luminate Doamne, pă la aceste semne ce arăt că le arată în hotărnicie nici că au fost nimeni pă acolo, nici piiatră nu s’au pus, numai vedem că, cu nădejde să ne cormănim dă pricini şi dă cheltueli, mai mare pricină ni s’au făcut acum, şi, mergând la dumnealui Clucer dă i-am arătat pricinile ce ni s’au făcut la acea hotărnicie, cerând ca să ne îndrepteze hotărniciia după semnele ce s’au făcut, cum şi pentru Dosul Cătini să ni-1 arate în hotărnicie, sau că rămâne în judecată sau să ne izbăvească cu acei moşneni, ca unul ce ne-au fost hotarnic şi ne ştie pricinile, şi vedem că dumnealui ne prelungeşte cu cuvânt şi nicio izbrănire nu ne face, ci cu lăcrămi ne rugăm umili şi bunătăţi Mării Tale ca să fie luminată porănca Mării Tale cătră dumlui Clucer ca să meargă la faţa locului să ne facă izbrănire, fiindcă noi nu-i facem supărare ca să meargă acum, ci cănd va avea şi dumlui vreme cu părlej. Că va fi cu păcat, luminate Doamne, să ne rămăie pământul nostru în toate părţile pe la alţi streini fără dă niciun fel dă cuvânt. Şi să ne faci şi foi dă stăpânire fieştecăruia ce ni să vor cuveni, fiindcă până acum nu ni s’au făcut. Şi ce va fi mila Mării Sale.
Robi Mării Tale
Popa Stroe, pop Tudor i popa Ghica i Stoica diiacon i Radu Păsăroiu, Stavăr, i Felip din sud Sac şi cu toţi tovarăşi dă moşăe.
Dum. Vel Logt. să cerceteză jalba aceasta.
1802, Ghenar 11.
Biv Vel Medlnc.
10.
Pricinile ce au avut Filip logofeţel cu pod. Stroe i cu Stroe sin Ivan, după cercetările ce s’au făcut în faţa locului, cum s’au dat acum hotărârea judecăţi; 1802, 3 Apr.
Pentru vânzarea lui Ion fedor lui Negoiţă ot Frăsinet de sj. 33 la vără-său State, şi pricinuia Filip că zapisul este în bănuială că nu este adevărat, fiind vânzarea veche şi hărtiia noao. Făcând judecata cercetare, au arătat cu sufletele lor că cumpărătoarea este de la părinţii lor şi că ei nu ştiu niciun ficleşug a fi, şi au rămas buni stăpâni pe numiţi sj.
www.dacoromanica.ro
Documente de pe Valea Teleajenului
133
Ipac vânzare alta a Ştefului sin Cal. ot Sibiciu la nepotu-său Ivan sin State ot Cătina de sj. 33.
Pricinuia Felip şi la acesta că aceşti sj. sănt făcuţi schimbu cu alţi sj. din hotar Tega, de părinţi lor.
Au rămas să aducă preoţi mărturiile ce sănt arătate în zapis să să cerceteze, pentru a lui bănuială.
Iar pentru 100 sj. ce i-au scos părăţi Cătineni de la Păsăreani s’au hotărât ca, de va plăti Filip analogon a cheltuiali ce au făcut Cătineni părăţi, să să înpărtăşască şi el dintr’acea sută de sj., căţi i să cuvine.
Iar pentru venit s’au hotărât de Ia judecată ca, de vreme ce Cătineni părîţii pop Stroie cu cetaşii lui au pricinuit zicând înpo-trivă că preotulu, tata Iui Filip, în urmă, cănd au fost la facerea morii, n’au primiit ca să intre şi elu la cheltuială părtaş, şi au făcut-o numai ei cu a lor cheltuială, rămăind numai pă sama loru, s’au hotărât să aducă Cătinenii mărturii cărei să încredinţeze judecata că fatal lui Filip s’au lepădat şi nu au întrat părtaş Ia cheltuială, şi atunci va rămânea Felip isterisit şi va rămânea a-ş lua ce i să va cuveni numai după acei zece şi jumătate stănjini.
11.
f Fecori Barbului
Numele celor şase moşi ce sănt în hrisov moşteani Frăsinet şi dă cine să stăpânesc cum arată, făr dă un moş Coman, copil* ce este ales cu partea lui din piiatra Cătunului păn în apa Ceptu-raşului, după scum scrie în hrisov.
stănjăni.
400 doi moşi, Neagu i Radu, vânduţi Slugerului Ionică Ibuz.
200 Stan, ce să trage popa Stoe i cu cetaşi lui.
200 Dumitruj ce s’au tras Ionel, ce este cu anaforaoa lui Ipsilant.
200 Vlad.
200 Marin, ce este fugit, şi era înpresurat dă cătrea Cătu-neani, şi s’au dat dă la hotărnicie să-i stăpânească moşneni.
12.
Sud Prahv.
Filip Logft. ot Văleni-de-Munte din sud Saac au tras la judecată pă Mihaiu lumănărarj de aici, din Ploieşti, arătare făcând că
www.dacoromanica.ro
134
N. Iorga
un Dinu sin Dinu croitor i Manolache braţ ego i cu muma lor Mariia de aici, din Ploieşti, au vândut pârâţilor Mihaiu cu tot cuprinsul ei în tl. şase sute ce-i zice cu zapis. Pentru care pârâtul au scris numitului Filip ca la un vecinu ce-1 ştiia cu acea casă, fă-căndu-i de ştire ca să viie sâ iscălească zapisul, şi numitul i-au răspunsu că zapisul nu-1 iscăleşte, fiindcă o să-i numere bani cumpărători pă casă, fiindu-i trebuinfioasă a o lua ca un vecin ce este, cerând ca după protimisis vecinătăţi ce are să răspunză pârâtului bani şi să-ş ia casa cu coprinsul ei în stăpânire.
înpotrivă răspunse pârâtul Mihaiu că casa nu oare cumpărată numai cu bani, ci şi cu schimb, arătăndu-ne şi un zapis cu lt. 1817, Iulie 11, cu coprindere că cei mai sus numiţi vinde o casă cu coprinsul ei pârâtului Mihaiu în tl. 424 şi un loc de casă drept tl. 226. La care zice numitul Filip că acel zapis nu este cel care au făcut întâi, ci, după ce i-au scris numitul că nu-1 îngădueşte a o cumpăra, fiindcă, ca un vecin ce este, să protimiseşte să o cumpere numitul, au metahirisit acest vicleşug de au stricat zapisul ceai dă’ntăi ce era făcut pă bani şi au făcut pă acela cu nume de bani şi cu loc de schimb, care nici pârâtul Mihaiu înnaintea judecăţii nu au tăgăduit. Drept aceia numitul Filip, ca un vecinu ce este, protimisîndu-să după pravilă a răscumpăra acea căşSoară cu coprinsul ei, s’au găsit cu cale ca să numere tl. 650, bani, tocmai (?) zapisului d’intăi cel adevărat (care nici părătul nu au tăgăduit) şi să să dea la mănile vânzătorilor, şi numitul Filip să-ş ia casa cu coprinsul ei întru a sa stăpânire; la mâna căruia s’au dat şi această a isprăvnicatului carte de judecată ca să stăpânească în pace atăt dumnelor Mihai cumpărător, căt şi despre cei d’intăi vânzători.
Două iscălituri.	Trecut în condică
Vist., şefu, condicar.
13.
Către cinstitul dumnealui prezedentul cinstitului Divan judecătoresc secsiia sivilu prea-plecată jalbă.
Cu plecăCune jăluesc cinstitului prezedent pentru un Niţă Turcu, suditul c. c., i Stan Grecu, iarăşi suditul c. c., că de la trecutul Maiu m’am înfăţişat la cinstita judecătorie â judeţului Saac pentru datoriie de bani, care după zapisele ce le-am avut de la numiţi mi
www.dacoromanica.ro
Documente de pe Valea Teleajenulul
135
s’au şi dat dreptate prin anaforâ, şi, fiindc^ numiţi au zis că nu să mulţumesc pă acea anaforâ, ci să li să dea soroc pravili şi vor da apelaţie, carii văz că m’am pomenit tocmai acum la trecutul Fevr. viind cu un număr de aici de la cinstitul Divan, care după poruncă de loc am şi plecat de am venit aici şi iarăşi numiţi au zis că nu sînt gata, ci să li să dea soroc denaintea starosti dă sudiţi al lor, şi au zis că: iată noi plecăm, carii au şi dosit, şi nici într’un chip nu stau în judecată şi nici că să arată, şi eu mă sărăcesc aici perzîndu-mi vremea în grea cheltuială; pentru care mă rog cinstitei prezedenţii voastre a li să face o ţitaţii înpreună cu o cinstită poruncă la cinstita judecătorie ca să-i silească a veni aici şi să ne înfăţişem şi înnaintea cinstitului Divan judecătoresc după acea apelaţie ce tocmai acum la trecutul Fevr. au dat-o, şi să mi să înplinească dreptul de la numiţii. Şi cum Duhul Sfînt va lumina pă cinstitul prezedent asupră-mi.
Al cinstitului prezedent prea-plecată slugă
loniţă Filipu, 3 logft. ot Văleni-dă-Munte din sud Saacu.
14.
Sud Saac.
Dum. vătaşe al plaiului Teleajănului, sănătate. Filip logt. de aciia din Văleni, viind, să jălui că, lăngă casa lui avănd un Prodea Ţigan, fierar, o căsuţă mică în Văleni cu păiş şi fiind dă tot aproape dă casa numitului jăluitor, şi friică fiindu-i să nu să facă vre o întâmplare dă foc, i-au dat jăluitorul cherestea şi toate ce i-au trebuit de ş’au făcut casă bună alături cu acea veche, învăluindu-o jumătate cu şăndrilă, aproape fiind de a o şi găti, şi astă toamnă au început să-şi facă acea casă vânzătoare, zicănd că i-au trimis cuvînt părintele Cotroceanu să vănză casa şi să să ducă Ia Bucureşti, fiind Ţigan al sfinţi mănăstiri Cotroceni, şi, numitul Filip, fiindu aproape dă dănsul, socotind să nu intre altul, s’au tocmit cu Ţiganul ca să-i dea tl. cinci sute pă dănsa, făcănd şi zapis, dăndu-i şi înnainte tl. 380 şi, zicăndu-i dă s’au dus cu zapisul a-1 iscăli şi părintele Cotroceanu, au adus răspuns înscris lui Filip că va să fie Sfinţiia Sa la Văleni la vreamea culesului dealului şi v?
www.dacoromanica.ro
136
N. Iorga
face urmare, şi de atunci şi pănă acum Ţiganul şade în casă şi nici nu-i dă zapisul a eşăi din casă şi să-şi priimească şi cusurul, nici nu-i dă bani cu dobânda lor de cănd îi ţăne.
Pentru care scriem dumitale să cercetezi această pricină, şi, de va fi precum să jălueşte numitul, să îndatorezi pă acel Ţigan ca ori casa să i-o dea după învoirea ce au făcut sau să-i dea bani înnapoi, iar, neodihnindu-să vre o parte de acolea cu înştiinţarea dumitale de curgerea pricini, să-i trimiţi pe amăndooă părţile aici la isprăvnicat a să da pricini izbrăvire.	1817, Apr. 16.
(Iscălitură nedescifrabilă; Pancu.)
Dumneata arhon polcovnic Panco i dumneata chir Gheorghe arăndaşule i logt. Zamfirache i logt. Ianache Andreiu i logt. Nicolae, epistatule al breslelor, şi chir Dimitrie Popovicule de aici din Văleni, sănătate. Filip logt. me-au adus această cinstită poruncă a dumnealor boerilor ispravnici, după care veţi lua întreagă pliroforiie pentru pricina ce are cu Prodea Ţigan de casa ce o cumpărase numitu Filip de la dânsul, care după poruncă de atunci înfătişăndu-să la judecată înnaintea mea amăndoo părţile, fată fiind şi părintele egumen Chiriil Văleanu, şi zise Filip că atunci la tocmeală i-au fost făgăduit să-i dea tl. cinci sute, preţul casi, socotind să-şi o isprăvească, nesocotind a să prelungi un an şi patru luni, şi Ţiganul să şază în casă, cu tl. patru sute luoaţi pă dânsa, cerăndu-şi dobânda banilor, şi aşa să-i împlinească preţul tocmeli. La care nici Ţiganul nu tăgădui şi cu a lui bună priiminţă zise să fiie preţul casi tl. patru sute şi să să învoiască şi cu părintele Văleanu pentru havaetu pămăntului de supt acea casă. Şi Ţiganul nici pănă acum n’au mai eşit din casă ca să şi-o mere-metisească Filip Şi, de vreme ce au rămas şi din toate ca aceasta de nu are vreme cănd să ş’o lipească şi să ş’o gătească, îşi cere Filip de la Ţigan acei tl. patru sute şi el ce va vrea să facă cu casa. De aceia vă orănduesc pă dumv. ca să mergeţi în fata locului să faceţi preţuire acei casi a Ţiganului după cum să află acum, afară din podit şi şăndrilitu la un fundu, zidul pă de spre malul mănăstiri, ce sânt făcute de Filipu, şi, în frica lui Dumnezeu, căt veţi găsi cu cale că face casa să dafi şi prin supt-iscăliturile duv., ca, de nu-i va da Ţiganul acei tl. patru sute lui Filip înnapoi în soroc de doo săptămâni, să rămăe casa în stăpânirea lui Filip, ştiindu-i-să şi preţul ce ar putea face, că pământul este al mănăstiri,
www.dacoromanica.ro
Documente de pe Valea Teleajenului
137
a nu mai avea Ţiganul cuvânt de pricinuire în urmă. Şi, cum zic, de preciuire ce veţi face sa daţi în scfis în dosul acestui pitacu. Şi toti dumv. sănătoşi ....vătaf.	817, Sepv. 30.
Plaiu Telajinului.
Fiindcă, după cinstita porunca dumitale următori fiind pentru pricina ce are Filip logft(?) cu un Prodea Ţigan pentru o casa care cere, mergând la fata locului, am găsit cu cale în frica lui Dumnezeu ca să mai dea Filip logft. taleri 70 peste taleri 400 ce i-au dat, bez dăn ceia ce au făcut logf. Filip la casă. Fiind cu noi de fată, am găsit cu cale. Iar hotărârea cea dă săvărşăt rămâne dă către dumta.	817, Sept.
Pancu Polcov. Gheorghe David, Ianache Andreiu, Dumitrache Popovici, Zamfirache.
Plaiu Telj.
După alegerea orânduiţilor ce au găsit cu cale să mai dea Filip tl. şaptezeci Prodi Ţiganului peste tl. patru sute, de iznoavă viind amăndoo părţile înnaintea mea, rămâne întru mulţumire şi o parte şi alta spre a lipsi prigonirile dintre dănşi, rugăndu-mă, am adeverit şi eu cu iscălitura,
(Neînţeles.)	817, Septv. 4.
www.dacoromanica.ro
N. IORGA
INSCRIPŢII
www.dacoromanica.ro
INSCRIPŢII
însemnări de pe cărţile vechii biserici a Sf. Arhangheli din Brăila {azi la biserica Sf. Spiridon).
1.	„Efcologio" veneţian (incipit Ataxceijis xijg UpoStaxovtas).
2.	Pe un Anthologhion din 7244:
Adastă carte ce să cheamă Mineiu este a părentelui Neculaiu sin popa Ateodoru Vizireanu şi este dăruită de dumnealui jupănu Niiţă Suluca, să-i fie de pornire căt va fi viu, să se pomenească.
[State sin Ilie Ciamciu, logoft., 833, Aprelei 16.]
Şi am scris eu, preot Neculaiu sin popa Ateodoru Vizireanu.
Această carte este a părintelui Neacşu sin popa Theodor otu Odaia Vizirului, a5t.
Şi am scrisu eu, Zahariia, cu o mănă de ţărână, etc.; 833, Fe-vruare 17.
Să să ştii că am cititu şi eu, cel iscălitu într’această carte; să să ştie de căndu au murit părintele Ion duhomnec otu sat Cio-cile (popa Tache ot Ciocile) la leatu 1833, Dechevrii 28, şi ca să să ştie şi de ce morte au răposat: de dalac, am însemnatu: popa Tach[e].
Să să ştie că adastă sfântă carte a părintelui Nicolae duhovnic, sin popa Theodor din Odaia Vizirului iproci.
Dar se se ştie că am scris eu, preot Nicolae Ţuţuianu, şi am scris cu o mănă de ţerînă, etc. Dar se să ştii că adastă carte este dăruită de Ioan Sul. de pomană părintelui celui mai sus arătat cu numele şi cu polecra; 1804, Apr. 4.
(Însemnare de moartea preotului din Ciocile, la 1833, 28 Decembre. Moşia e a „d. d. f Tache S.“).
3.	Pe nişte Liturghii din 7267:
Acastă sfn. Liturghie am cumpărat-o eu, popa Mirea, de la naşi-
www.dacoromanica.ro
142
N. lorga
mia Ştefana din Odaia Vizitiului drepţii tl. 2, şi drepţii acasta am scris ca să să ştie că este a mea.
Ştefana (cu mina ei). Eu, popa Mirea.
Az pisah popa Mirea. Stana prez.
4.	Pe un Triod de Veneţia, 1768: Aux6 xi TpubScov Ewrâpxet xfjs ixxXrpictz xwv Moafiexâvwv xoO Mix<xî]X xai TaSpiijA xal Saxtţ x6 ircoijevuxjec exexa) x& avâOijjia ( = Acest Triod e al bisericii Maho-metanilor, a lui Mihail şi Gavriil, şi cine va înstrăina-o să fie anatema).
5.	Pe un Mineiu de Veneţia, 1774:
Acest Mineiu este luat de logofătul Stoica cu toţi cărciumarii împreună pentru pomenirea lor şi a părinţilor..., în vreme oştilor. Stoica logofăt, 1789.
6.	Pe un Apostol din Bucureşti, 1774:
Să să ştie de cănd am venit eu aici la Ibrăilă şi m’am tocmit dascal Ia biserica mai marilor Voevozi Mihail şi Gavriil Voevozi, puterile cereşti, şi pentru a fi ştiut am însemnat; 1818, Ianuarie intăi.
Şi la veleat 1826, Fevruar, întăia zi, l-am dat Apostolul de l-au legat un călugăr anume loan, preţ 6 lei pentru legat. Nic. dascal xai xâvxTjXav auxoO (= şi candela lui).
7.	Mineiu grec din Veneţia, 1775.
8.	Pe un Mineiu de Rîmnic, Ianuar:
Să să ştie de cănd m’am hirotonisit eu, preotul Necula sin popa Dumitru ot Brăila, protopop Brăili, şi m’am hirotonit la hramţul] lui Sfete Neculai la biserică la Vărsătură, la Proilavul Calinicu, la veleat 1814, Ghen.
Eu preotul (sic) lui părintele Neculaiu, popa Dumitru... elti di de la Peristoru au venit Zoi auzutu pbpa... la tel ( = let) 1820 (confus).
9.	Pe un Mineiu de Rîmnic, April:
Să să ştie de cănd am eşit eu, dascălul Dumitrache, din tărgul Brăilei, pentru frica £umei, şi am eşit la ţară, în judeţul Ialumeţii, în plasa Stălnicii, Vlădeni, şi la 24 de zile ale lui Octomvre am mersu cu taica cu căruţa la satul Pisculeştii şi m’am căsătorit al
3-lea cununie...; 1813, Oc. 1.
Şi am scris, cel mai jos iscălit, popa Iacov arhimandrit al Proi-
www.dacoromanica.ro
Inscripţii
143
iavului, al [brăilei şi al Driste, şi pentru pomenire m’am iscălit ca să să pomeniască la mulţi ani îndelungaţi, şi prin învăţătura a arhimandritului am scris eu, dascal Dumitrache.
Să să ştie că acest Mineiu ci să numeşte Aprilie este al sfintei biserici ai Brăilei, unde să cinsteşte şi să prăznueşte sfinţii mai mari Voivozi Mihail şi Gavriil; April 28, 1818.
Să să ştie când am scris eu, dascălul Constandin a preotului Neculaiu singhelul din Brăilă, şi era văliat 1825, Apriile în 20 de zile; Costandin logft.
Şi am scris eu, logofătul Costandin al Metropoliei Ibrăilei; mai sus tot eu am scris pentru învăţătură, iar acuş am scris de te-meiu; Mart 26, 1829.
Şi am scris eu, logofătul Costandin, fefior preotului Neculaiu. Să să ştie de când am vinit în Brăilă singhel, la veliat 1816, April 8.
(Scrie şi la 21 April 1821.)
10.	Pe un Mineiu de Septembre grecesc:
Acestu Mineiu Septemvre grecescu este al biserici al Mitropolie Brăila, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul mai marelor Voivozi Mihail şi Gavriil, şi am scris cel mai jos iscălit, că cel ce ceteşte tot mă pomeneşte; 1819, Maiu 13.
Io Necolai dascal.
Să să ştie de cînd am scris, ca să să pomenească la mulţi ani îndelungaţi şi nesvărşiţi, de cînd s’au [....] Vvd. Gheorghe Caragiâ, Eliani Doamna, soţiia lui, de au pribegit în Ţara Moscăliască; pentru că măna putrezeşte, iară cel ce ceteşte tot mă pomeneşte; iarăşi, de nu zice: Dumnezeul să-l erte, da inima este ra. Ioan. Ioan.
11.	Pe un Mineiu de Decembre românesc :
Acestu sfîntu Mineu este al biserici în care să cisteşte Mihail şi Gavriilu; întru acestu Mineiu săntu praznicele cele mari.
Să să ştie de cănd s’au făcut pace Turci cu Muscali, eram în tărgu Brăilei, căndu s’au cetit şi poblecaţiia în biserica, unde era popa Sava, şi am scris pentru ţinere de minte, la veleat 1812, Octom. 2.
(Şi notă greacă din 1788.)
Omul fără de învăţătură e ca puiul fără de aripi şi ca corabia fără de cărmă, aminu; pilnicu1.
1 Pildnicul, fabulistul.
www.dacoromanica.ro
144
N. Ioiga
Eu, părintele Neculaiu, că ’m fostu la Bucureşti şi am adusu aceste Sfinte Minee care să cisteşte toti praznicile cele înpărăteştii.
Să să ştie de căndu întratu Turci în Brăila şi au venit Intim manzîi1 pentru cetate, şi s’au dus la Bucureşti şi, ducăndu-se, s’au întâlnit cu Capugibaşi Agi-Cismanu, şi eu am întrat la el cu doi Fătăşeni şi cu un bucătar Manolachi, şi era veliat acesta precum arată: 1812, Sept. în cinci (?).
... sin pop Dumitru, protopop ot Brăila.
12.	Pe un Mineiu grecesc:
Să să ştie de cînd am scris aici, pe acest Mineiu grecescu, 7322.
Să să ştie de cănd au venit... Mitropolitu Dristis che Proi-lavu (= Mitropolitul de Drista şi Proilav) chiro chir Anthim. Au venit la leat 1822. Au venit Mercuri şi Joi, de Bobotează, au slujit leturghie păr. Vlădica, şi pentru ţinerea de minte am însemnat. Nic. dascăl.
Şi era în vremea răzmeriţii mari din pricina Grecilor. 1822, Maiu 30, Marţi, în de seară, pe la chindie.
Socoteli: „la mama preoteasa", la „Turcu*, la „Dache", „la un om“.
13.	Triod bucureştean de la 1782, lucrat de Ioachim de la Mitropolie. Notă din 1789.
14.	Evanghelie de Buda, 1799, dată de Păharnicul Stambol la biserica Sf. Mihail şi Gavriil (notă grecească).
15.	Pe un Penticostariu tipărit de Gheorghe ierodiaconul Sug-duris din Ianina:
Kai xooe auv iote; £XXocg 6racp)(et xfjg ev ’bipafXa âftag te xat Upctg ixxXrjaîag xfjg afi<i)xax7jg MrjxpoiroXetoc; xfjg xifuofiEvrjg in’ ov6-paxi xwv 7ia(X(X£ft(jxa)v âpy^jx^iXm Mrjx«tjX xai Ta6piîjX (anatema): '0 ’I6pafXag ^fou(xevog Tpex... (?). (= Şi aceasta împreună cu altele e a celei din Brăila sfinţite şi sfinte biserici a prea-sfinţitei Mitropolii, cinstite în nume prea marilor arhangheli Mihail şi Gavril... Al Brăilei egumen Grec...)
16.	Pe un Penticostariu de Blaj, 1808: „A Sf. Spiridon".
Adastă sfântă carte ce să numeşte Pinticostar este al părintelui
Demitrie erie, sin Tudorache Gubăşanu, şi cine s’ar ispiti ca să o fure cineva să fii afurisitu de trei sute şi optzeci de sfinţi pă-
1 Mansur?
www.dacoromanica.ro'
Inscripţii
145
rinţi de carile a fătu soborile de la Meralichiia. Piatra să mucezia-scă şi feru să ruginească şi lemnu să putreziască, şi trupu acelor să nu mai putreziască. Şi amu scris eu, preot Demitri, 1820, Mart 4.
Dumitru ereiot sat Mărculeşti şi cu tot neamu lor; 1822, Ghe-nar 21.
Demitri, Vlada, Ilinca, Petre, Ilii, Dobra, Dobra, popa Dumitru eri ot sat (rupt).
Acestu Penticostaru s’a cumpăratu de Pătru, de Ion, şi au dat lui popi Mitri de pomenire în veci; 822, Ghenare 22.
De căndu amu făcut nunta eu, popa Mitrea, în luna lui lonare (şters), Favore, leatu. La Martu 23 s’au născut Ilinca, leat 84; la Octomvre 28 s’au născut Petre; leatu 1812, la Octomvrie 23 s’au născut Ilie; leat 1814, la Iunie 15, s’au născutu Dobre; leatu 1826.
Acestă sfântă carte ce să cheamă Penticostariu s’au cumparatu prin osteneala dumnealui Pătru Ethinu şi cu soţiia lui Măriia şi cu Ion Niţoiu şi cu soţiia lui Dobra, şi s’au datu în daru de pomană la popa Mitrea.
La Aprile 25 s’au născut Ioana; leat 1821, la Maiu 23, s’au născutu Safta; leatu 1822, la Fevreoar 9, s’au născutu Iordache; la Agostu 4 s’au născ[utj Gregore, leat 1825.
(Nume Magdalina, Despa.)
Să se ştie de căndu m’amu însuratu eu, Ilii sinu popa Mitria, otu satu Gibişani, şi eria la anu —.
Sa să ştie de când au dat viforul, la luna lui Martie 13 zile, la anul 1821, şi au fostu şi făr seamă, de carile nu putea omul sa umple (sic) unde va vrea; şi am scris eu pentru însemnare cu ştiinţă, ca să se ştie de pomenire în vechi omul (?).
însemnare pentru ca să se ştie de căndu au venit Moscali, la leatu 1828, Maiu 9. Petre.
Să să ştie de candu s’au cutremurat pămăntu: Noemvre l-l, la sfântul A[po]stol Filipu, lăsat de postu Naştiri, de postu Craounul, leat 829, şi era Vlada bolnavă rău.
Să să ştii de căndu au dat vifor, la luna lui Martu, la leat 1821, Martu 23.
17.	Chiriacodromiu al lui Nichifor Theotokis, voi. I, ev ’laouj), ev t(ji ot’ epocvoo xwv cptXo|iouaa)V vsoupyrjHvri TU7ie>7pa<pet({) (= la Iaşi în tipografia din nou ridicată cu cheltuiala iubitorilor de Muse), 1816. Prefaţa e iscălită: N. o A. Clişeul iniţial are însemnarea
10
www.dacoromanica.ro
146
N. lorga
unui elev al ui Asachi: 'IfTîi KwvSoXsoo l’xap&yfiyj (= s’a gravat de Condoleu).
18.	Pe un Mineiu de Iunie românesc:
Eu popa Sofronei ottu târgul Ibrăila, la sfânta Mitropolei.
Să să ştie de când am venit aice, în târgul Brăila, de am slujăt la sfânta biserecă a mai mare oru [arhangheli Mih]ailu che (Kal) Gavril, şi învăţam eu copii; 817, Iunei 5.
Eu, Vasile dascăl.
19.	Parafrasa Crezului, în greceşte, de Nichifor Teotochi, 1829.
24. Pe Didahii, Iaşi 1837 :
Trebue să cetim puţin bine, şi adese ori o singură scriere recitită cu băgare de seamă şi meditată cu încetul luminează mintea mai mult decît mii de cărţi cetite pe fugă fără rînduială, fără gîndire şi alegere. Seneca.
20.	Pe un Teodoret din 1840:
Aăastă carte ce să chiamă Tîlcul sfinţi Psaltiri este cumpărată de noi preoţi, cumpărată cu bani din casăle noastre, taleri 29, adecă douăzăci şi noaă de lei; 1842, Fev. 24. Preot Nicolae Ţuţuian.
www.dacoromanica.ro
MARIA E. HOLBAN
UN RAPORT, FRANCES
DESPRE MOLDOVA (1828)
AL CONSULULUI LAGAN
PUBLICAT DUPĂ UN MANUSCRIPT DIN ARHIVELE M1NISTERIULUI AFACERILOR STRĂINE DIN PARIS
www.dacoromanica.ro
Notice statistique sur la Moldavie (1828)
Jassy, 3 janvler 1829.
Monseigneur,
L’importance politique â laquelle la Moldavie s’est elevăe depuis quelques annees et le peu de notions prăcises qui existent sur cette principaută m’ont engagă â en prendre une connaissance exacte, afin de pouvoir fournir Ies moyens de l’apprecier â sa juste valeur et d’estimer Ies avantages de commerce qu’elle semble pr^senter. C’est le fruit de nombreuses recherches que j’ai du faire pour parvenir â ce but que je prends la liberte d’offrir aujourdhui â Votre Excellence. Puisse-t-elle accueillir cet hommage avec indulgence et n’y voir qu’une preuve de mon zele comme de mon dăsir de măriter sa bienveillanceî Je suis avec respect, Monseigneur, de Votre Excellence Le tres humble et tres obeissant serviteur,
LAGAV.
PRECIS HISTORIQUE.
La Moldavie, qui, dans Ies tems Ies plus recules, 6tait habităe par des hordes de Gătes, Massgetes et Daces, fut conquise par Trajan au commencement du sccond siecle de l’ere chrătienne; elle prit, avec la Walachie, la Transylvanie et le Banat de Te-meswar, le nom de Dacie et devint sous cette nouvelle domina-tion une terre d’exil *, mais Ies Romains ne possăderent pas longtems ces contrees. 1
1 Les d^pr^dations des Daces, que Strabon consid^rait comme formant pârtie de la nation thrace, et les humiliations que Ddcâbale, leur dernier roi, fit dprouver A l’empereur Domitien provoqudrent l’expddition de Trajan contre ces barbares. Ce ne fut qu’aprds des efforts rditdrds qu’il parvint A les subjuguer.
www.dacoromanica.ro
150
Mana E. Holban
L’irruption des Goths forţa bientot Aur£lien de Ies 6vacuer et des lors elles furent, tour â tour, r£duites â l’esclavage par Ies Sarmates, Ies Huns, Ies Slaves et Ies Tartares, tels que Ies Moan-goures et Koumans.
Vers l’ann^e 1350, quelques tribus d’Esdavons, refugtes en Transilvanie, vinrent, sous la conduite de leur chef Dragoch, s’etablir dans ces pays d^vastes et y 6rigerent un Etat, dont la supremaţie, toujours en litige, ne tarda pas ă etre disputee par la Hongrie et la Pologne. Enfin, apres avoir ete, pendant plus d’un sie ele, le theâtre des guerres des Turcs, ces provinces furent sou-mises en 1526 au croissant: La Moldavie, par une convention volontaire, la Walachie par le droit de conquete. Toutes deux conserverent le privilege d’elire leurs hospodars; mais, l’impatience du joug ayant fait naître de temps en temps des tentatives d’in-surrection et le prince D6metrius Kantimir s’etant allie en 1711 au Czar Pierre I-er, la Porte leur retira ce droit et mit des cette gpoque leur administration ou plutot leur exploitation â l’enchere parmi Ies Grecs phanariotes. Ceux-ci furent en possession du privilege de la r£gir jusqu’â la derniere tevolution (1821), qui determina le Gouvernement ottoman â reprendre Ies hospodars dans le sein de la nation.
SITUATION. ETENDUE.
Cette Principaut6 est situ^e entre le 45° 40' et le 48° 30, de latitude septentrionale, le 23° et le 27'1 de longitude. Elle est born6e au Nord et ă l’Est par le Pruth, â POuest par Ies monts Karpathes, au Sud par la Walachie et se divise en haute (tzara de sus) et basse (tzara de djos). La haute, commenţant ă Jassy, se termine au couchant par Ies Karpathes; la basse s’^tend vers l’Orient jusqu’ă Galatz.
Avânt la perte qu’elle fit de la Bukovine en 1775 et le trait6 de Bucharest (1812), par lequel elle fut foreze de ceder la Bessa-rabie, appetee son grenier, on estimait son 6tendue â 1700 milles carr^es d’Allemagne, mais aujourd’hui elle n’en possede tout au plus que 900, d’apres une carte dress^e tecemment par un ing^-nieur russe, qui a rectifie une pârtie des erreurs renferm^es dans celle du general Bawer, de l’aide-de-camp g^n^ral Schmidt, de Sulzer, de d’Anville, enfin de Schrambl.
www.dacoromanica.ro
NOMS DES DISTRICTS ET CHEFS-LIEUX. NOMBRE DE CERCLES, VILLES ET VILLAGES.
N O	M S	NOMBRE	PAR DISTRICT DU		
					OBSERVATIONS
des 16 Ispraveni-	des chefs lieux de	Cercles	Villes	Villages	
tchies ou district,	ces districts		(a)	(*)	
Soutchava	folticheny	6	3	122	a) Les maisons ou piutOt Ies cabanes
Niamz	Niamz	6	3	138	des villes sont bâties en forme de croix â I’aide d’une terre glaise
Roman	Roman (c)	3	1	90	m£l£e de fumier.
Bacou	Bacou	6	4	114	e) Les villages sont compos^s de huttes de 6 â 7 pieds de large sur autant
Poutna	Fokchan (d)	9	4	156	de haut, 6parpiII6es dans un vallon
Tekoutch	Tekoutch	6	2	119	ou dans un bois et ordinairement sans jardin ou sans cour.
Kovourlouis	Galatz (e)	4	2	82	c) Les environs de Roman sont admi-
Toutova	Berlat	6	1	184	rables: c’est le siege d’un 6vfeque. d) Fokchan est la viile frontiere des
Vaslouis	Vaslouis	5	1	125	deux principautes; la moitiâ appar-
Falchi	Falchi	5	2	111	tient â la Walachie, l’autre â la Moldavie.
Hertza	Hertza	1	1	25	e) La population du port de Galatz
Dorohoi	Dorohoi	5	2	97	est de 5.000 habitans. 0 Bottouchan est apres Galatz la viile
Bottouchan	Bottouchan (i)	5	2	76	la plus importante de la Moldavie.
Herlau	Herlau	4	1	75	Elle n’est peuplâe que de marchands juifs et armâniens, qui fr£quentent
Kerligatura	Tirgo-formose	2	2	50	la foire de Leipsic.
Yassy	Yassy	5	3	141	
	Totaux . .	76	54	1.683	
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)
Maria E. Holban
Ir2
FLEUVES, RIVIERES, LACS, ETANGS
Pcu dc pays sont aussi hcurcuscment arros^s que la Moldavie ct rcnfcrmcnt autant dc rivieres ct de ruisseaux, lacs et sources d’eau-vive. Lcs rivieres, dont lcs unes sont navigables ct Ies autres pourraient le dcvcnîr, sc dâchargent toutes directement ou indirectement dans le Danubc, qui roule scs caux sur lcs points lcs plus favorablcs au commerce du pays. Les princi-pales sont:
Le Pruth, connu des anciens sous les noms dc Hierasus, Parota et Pyretus, dcscend des Karpathes, coule le long du district de Dorohoy, passe ă quatre lieues dc Yassy, hauteur â laquelle il reţoit d£jâ des barqucs, ct tombe dans le Danube preş de Reny, apres s’etre grossi d’une foulc dc petites rivieres, entr’autres de cele dc Baklouis1. Le Şiret prend sa source preş de Cemovitz, traverse lcs districts de Dorohoy ct d’Herlau2, reţoit huit petites rivieres, se joint â la Berlata ct va sc perdre dans le Danube preş de Galatz.
La Moldava4, qui a donn6 son nom â cette province, confluc avec le Sireth preş de Roman.
La Bistritza vient de la Bukovine et sc jetle dans le Şiret. Cette riviere fournit d’excellentes truites.
Enfin la Putna et la Mikovas, qui servent de frontiere ă la Moldavie du cote de la Walachie, se joignent preş de Fokchan, ou elles prennent le nom de petit Şiret.
Parmi les lacs, on cite celui de Bratish fi, entre le Şiret ct lc Pruth, avec lequel il communique par le canal de Prutetz 5 il a deux lieues de large sur six de long.
Et le lac de Dorohoy, renomnte par la vartete dc scs poissons.
Les £tangs sont, âgalement, en grand nombre. Dans chaque proprtete de boyards et surtout dans celles du clerg6, on en trouve qui, alimentes par les eaux pluviales, nourrissent beau-coup de poissons. * *
*	Balilui.
*	Hârlău.
*	Bârlad.
*	Moldova.
*	Milcov.
*	Brateş.
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)
153
MONTAGNES-EAUX MINERALES
Les montagnes principales de ce pays sont Ies Karpaths, parmi lesquelles celle de Tschaklow* 1, preş de Piatra, se distingue par sa hauteur et son ătendue. Des avenues presqu’inaccessibles ne sont connues que des gens qui y font leur demeure ordinalre. Dans les tems de răvolution ou de guerre elle sert de refuge aux habitans du plat pays.
On trouve dans les montagnes pluskurs sources d’eau mină-rales d’une force et d’une efficacită extraordinaire. Les plus connues sont les eaux acidulăes ferrugineuses de Borka, d’Okna, de Niagra et sulfureuses de Strunka2.
SOL
Le sol des plaines et des vallons est compose d’une terre noire et argileuse, tres propre â la culture de toutes sortes de grains, surtout du froment. Le sol des collines et montagnes est corn-munement grisâtre, imprăgnă de nitre et en gănăral tres peu pierreux. L’aridită n’existe que sur les montagnes; partout ailleurs, la surface de la terre, couverte d’arbustes, de fleurs odorifă-rantes et de plantes d’une hauteur prodigieuse, dăcele une văgă-tation riche et vivace, â laquelle la main de l’homme est restăe pour ainsi dire tout â fait etrangere. La distribution admirable des plaines, des collines offre les sites les plus pittoresques et fait vraiment regretter qu’on n’ait pas cherchă â les embellir, du moins â y confectionner des routes. Celles-ci sont en quelque sorte mobiles; elles disparaissent dans les temps de pluies, et le paysan est souvent obligă d’attendre qu’un peu de săcheresse ou de gelăe lui permette de s’en frayer une nouvelle et d’arriver par ce moyen â sa destination.
CLIMAT
Le climat est tres variable et l’on trouve quelques fois la tem-părature des quatre saisons dans une seule journăe. L’hiver est long, l’ătă court et pauvre en beaux jours. L’air, d’ailleurs, n’a point cette ălasticită qui caractărise les climats occidentaux. On
1 Ceahlău.
1 Strunga.
www.dacoromanica.ro
154
Maria E. Holban
s’en apperţoit par rabattcmcnt et la melancolie ordinaires des habitans. Ce vice dans l’atmosphere peut fetre attribuâ â la quantite de marais et d’eaux stagnantes dans Ies vallons et prai-ries, â l’âpaisseur des forets, â 1’humidite naturelle de tant de terres incultes, enfin â la situation du pays par rapport au soleil.
TERRES CULTIVEES
II y a tout au plus un cinquieme de la Moldavic de defriche et mis en terres labourables. Celles-ci appartiennent presque toutes aux monasteres et aux boyards, qui s’en sont emparâs peu â peu, soit en expropriant Ies petits propriâtaires au moyen de limites qu’ils faisaient placer de vive force, soit en cherchant â leur preter de l’argent, pour pouvoir ensuite Ies obliger â leur faire l’abandon de leurs biensj soit enfin en obtenant quelques portions des anciens domaines des Hospodars qui n’en possedent plus aujourd’hui.
PÂTURAGES
Les pâturages et Ies prairies r^pondent parfaitement â la bonte des champs. Ils nourrissent non seulement les nombreux trou-peaux de chevaux, de bâtes â cornes et de moutons, mais encore ceux que les proprtetaires de la Transylvanie y font passer tous les ans en vertu d’anciens traites entre l’Autriche et la Porte. On compte en Moldavie 90.000 falches de pâturages1.
BOIS ET FORETS
La Moldavie possede de vastes et belles forets. Les montagnes en sont couvertes, et une grande pârtie du plat pays en est garnie. Ces forâts sont entremâlâes de poiriers, pommiers, cerisiers, ce qui fait penser qu’elles renfermaient anciennement des villa-ges, dont on trouve, d’ailleurs, de loin en loin quelques ruines. Au lieu de les exploiter avec soin, on les a toujours dâvastâes au profit de la Porte. Le bois le plus commun est l’aulne, l’erable, le cormier, le chene et le hetre. Le chene surtout est d’une gran-deur particuliâre et sert â la construction des vaisseaux turcs. Le sapin ne se trouve que sur les montagnes; il est d’une espece
1 La falsche est de 3.240 toises carrâes,
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (18z8)
195
plus noblc que le sapin ordinaire, fort haut, fort droit et presque sans noeuds, mais, d’apres l’examen qu’en a fait, il y a trois ans, un Frangais, ancien capitaine de navire, venu d’Odessa pour cet objet, il paraîtrait qu’il n’a point Ies qualitds de dur£e necessaires au; mâts.
PRODUCTIONS, AGRICULTURE, ECONOMIE RURALE
Les montagnes, entr’autres celles qui avoisinnent la viile de Niamtz, sont remplies de mines de to Ies sortes de m£taux, encore vierges, au moins depuis le temps des Romains.
On trouve en differents endroits l’or, l’argent, le mercure, le cuivre, le bitume, le soufre et le charbon de terre. En 1811 des mineralogistes furent envoy6s de St.-Petersbourg pour explorer les monts Karpaths et y d^couvrirent de larges veines de ces mătaux $ mais, au moment de commencer les travaux, la paix fut conclue et tout resta dans l’6tat primitif. En outre plusieurs rivieres roulent des grains d’or, qui sont recueillis par des Bohă-miens appartenant au prince et servent a acquitter un pârtie de leur tribut. II y a meme une riviere, Bistritza, qu’on a surnom-m£e dor6e, parce que des parcelles d’or se trouvent jointes au sabie qu’elle charrie. Quoi qu’il en soit, des richesses aussi clai-rement annonc6es par la nature et aussi avidement recherch£es ailleurs sont absolument n^gligăes dans cette principaute, ce qui provient principalement de l’indifference qu’ont toujours montr^c les hospodars pour le bien-etre du pays et du besoin de cacher ces trfeors â l’avidit6 des Turcs.
Les oknas ou mines de sel sont seules exploitees et se trouvent răunies dans le district de Bakau, ou l’on remarque la montagne de Groseschty. Leur produit n’a d’autres bornes que celles de l’exploitation. Ce sel est du plus pur cristal et le meme que celui de Wieliczka en Pologne.
Les chevaux moldaves, quoique plus grands que ceux de la Walachie, sont cependant d’une petite espece. Vifs, dociles et capables de supporter de grandes fatigues, ils conviennent on ne peut mieux â la cavalerie Îngere. Ils restent l’6te en pleine campagne et l’hiver ils sont parques comme des moutons. On les nourrit avec de l’herbe ou du foin, et ce n’est que lorsqu’ils commencent â travailler qu’on leur donne parfois de l’avoine ou de l’orge. La race des chevaux s’est singulierement am6lior6e
www.dacoromanica.ro
156
Maria E. Holbau
depufs que Ies boyards ont vu le gouvemement prussien £tablir un haras dans Ies environs de Dorohoy et qu’ils en ont fornte eux-m&mes A l’aide d’etalons turcs. II y a beaucoup de proprte-taires qui possedent aujourd’hui jusqu’ă 600 chevaux, dont le nombre dans cette province est estimă ă 300.000. Un cheval de trots â quatre ans, auquel on fait jeter le lacet dans Ies haras, coute de sept ă douze ducats.
Les boeufs servent seuls au labour ainsi qu’aux transports, et, l’exportation en etant permise, l’on a constamment cherclte â en augmenter la quantite. Dans cette vue on ne tue presque point de veaux. Le nombre des boeufs et vaches employ^s aux tra-vaux de la campagne et de ceux destin6s a Pexportation est 6vahte â 1.600.000. Celui des buffles, qui donnent un lait tres gras et pr6teţ6 ă tout autre, ă 5.000.
Les bergeries sont consid6rables et, malgr£ les vexations exercâes par les fermiera du droit sur les moutons et par les agents de subsistances de Constantinople, les proprietaires se sont attacltes â multiplier leurs troupeaux de brebis, qui leur offirent des b£-n^fices certains par le lait, les six sortes de fromage, entr’autres celui appele caccio-cavallo, la laine et les peaux qu’ils en reti-rent. La viande d’agneau est d’ailleura tres rechercltee et l’on en fait une grande consommation. D’apres des calculs qui nteri-tent confiance on peut porter â 1.500.000 le nombre des moutons et des chevres qui existent actuellement en Moldavie, ainsi â la moitie environ de ceux de la Walachie.
II y a deux especes de moutons; les moutons ordinaires et ceux dits cigayes. Ces demiers ont la laine plus fine que les premiera. Au reste jusqu’â pr^sent ou n’a point songd ă en amdliorer la qualit6 sous ce rapport comme sous presque tous les autres: la quantite entre seule dans les vues des Moldaves.
Les porcs etonnent autant par leur nombre que par leur air de prosperite: ils ne s'exportent point comme en Walachie.
Le gros gibier est 6galement en abondance dans cette province. Les forâts et les montagnes foumissent des cerfs, che-vreuils, sangli€rs et les plaines des lievres et des renards. Dans les Karpaths on trouve des loups, des oure et d’autres betes carnas-sieres. On y voit aussi des aigles, des faucons et une grande variete d’oiseaux de proie.
La quantite du menu gibier est vraiment remarquable. La
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)	167
perdrix grise, l’outarde, la gelinotfe, le coq de bruyâre, la be-casse, la b^cassine, la caille sont d’un goât ddicieux.
Les oiseaux aquatiques, tels que Ies p£licans, Ies canards de plusieurs especes, couvrent les 6tangs et les ruisseaux. La volaille abonde dans les villages, mais la chair en est dure.
On sale une quantit6 prodigieuse de poissons» qui se consomme Hans le pays. Les truites qu’on marine dans les mcntagnes sont tres recherchees.
Parmi les insectes, les plus redoutâs sont les sauterelles. On en voit souvent des nu6es, qui couvrent les champs â cinq et six pouces de hauteur et qui, apres avoir fait disparaitre toute la recolte d’un district, portent la d&olation ailleurs.
II y a beaucoup d’abeilles en Moldavie: elles trouvent dans les champs comme dans les bois une nourriture facile et four-nissent un miel qui ne le cede en bonte qu’a celui du Mont Hym&te et qui est, en mâme temps, un des plus riches produits du pays. On reunit ordinairement dans le voisinage d’un bois et d’un ruisseau soixante â cent ruches. Celles~ci sont grossiere-ment faites: c’est un simple tronc creus6, ou l’on pratique deux ou trois trous dans le bas. Le miel et la cire se r£coltent sans soin. On a mâme l’usage barbare, apres avoir s6par6 les abeilles dont on a besoin pour l’arm6e suivante, d’etouffer, par le mo-yen de la fum6e, toutes celles qui deviennent inutiles et de les faire bouillir dans une chaudiere pour augmenter la quantită de cire.
Les procgdes les plus ordinaires sont employgs pour l’agri-culture. Jamais on ne fume les terres. Apres avoir laisse en jachâre celles qui ont produit des grains, on change de culture. Lorsque le ble est moissonn6, on le fait fouler par des chevaux, on le serre dans des fosses, qu’on seche prealablement * d’ailleursj le paysan, soumis â des corvees nombreuses, ne s’interesse pas plus que le propri^taire â l’amdioration des terres. Loin de lâ, il ne veille qu’â se procurer ce qu’il lui faut strictement pour ne pas mourir de faim, dans la crainte qu’on ne lui enleve le fruit de son travail.
Les grains qu’on cultive sont le froment, le coucourouze ou 1
1 L’on a ddcouvert, il y a peu d’anndes, une fosse qui, depuis plus de 40 ans, rdcelalt des blds qui ont iXi trouvds dans un parfait dtat de conservation.
www.dacoromanica.ro
158
Maria £. Holban
popochoî (ble de Turquie), l’orge, le sarrasin, le millet et quelque peu d’avoine. On recolte egalement peu de seigle par ce que Ies habitans ne mangent que du pain de froment et de millet ou une espece de pâte, appelâe mămăligă, prâparee avec du coucourouze (mais).
On seme peu de lin et de chanvre ; la majeure pârtie se con-somme dans l’intărieur.
On cultive le tabac dans plusieurs districts; mais le peuple seul en fait usage. Le meilleur est celui des cantons de Houche et de Pascan.
Le vignoble est un objet considărable de culture. Cependant l’art de faire le vin est encore dans Penfance. Le vigneron ne sait pas ce que s’est que de sarcler la vigne; il se contente de remuer un peu la terre une fois l’an autour du cep et laisse ensuite croître l’herbe de tous cotăs. Les vins moldaves sont lăgers et aqueux: mais parfois d’un gout assez agrăable. Ceux d’Odobecht et de Cotnar sont les meilleurs. Le dernier, dont la couleur est presque verte, est le plus estimă et a plus de corps que les autres. En autre il y a un vin d’absinthe appelă pălin, qui figure sur toutes les tables et qu’on boit souvent meme de prăfărence aux autres. Le clergă possede au moins la dixieme pârtie des vignobles, qui produisent environ 4.700.000 vedras l.
On trouve beaucoup de melons d’eau, cerises, prunes, păches, abricots, etc., mais en găneral les fruits se ressentent du peu de soin qu’on prend de leur culture. Ils sont aqueux et causent des maladies.
POPULATION.
La population de cette province a ete de tout tems incertalne et flottante. El le augmente ă l’ăpoque des levăes militaires ou de la perception des impots en Transylvanie ou en Russie et dimi-nue toujours par les crises frequentes de la Moldavie, telles que la guerre, la peste, la famine et d’autres maux dont un seul suf-firait pour dăvaster et dăpeupler le pays le plus florissant. Des roles bien tenus â la Trăsorerie, des registres de naissances et de morts mettraient l’autorite ă meme de calculer le flux et le reflux de cette population, qui ressemble â un ouvrage de marqueterie; 1
1 Environ 280.000 futaiUes de 300 bouteilies,
www.dacoromanica.ro
			NOMBRE ET				designation						D E	S F	AMILLES						T OTAUX		NOMBRE ET DfiSIGNA-TION DES INDIVIDUS NON COMPRIS DANS LES fiTATS DE LA VIS-TfiRIE (TRESORERIE)						ECCLES1ASTIQUES				
z o l—l	SOUMISES AU BIR 1 OU CAPITATION						QUI PAIENT LA CAPITATION PAR DES REGLEMENS PART1CULIERS									LIBRES		D’IMPOTS															
0-. O 0-	Birniks *	Sokotelniks3	Breslaches 4	i n (O o	Total des quatre classes	Montant de la capitation an~ nuelle en piastres	Mazils *	t- VI CJ a id -4-1 Cu P o CQ	Rouptils 8	Marchands Chrysso volites 9	Marchands Juifs 10	Vi <d c CD CQ	Total des six classes	Montant de la capitation annuelle en piastres	Boyards avec caftan11	3 o cg t» *3 ^ P 0) UI §	Employâs des administrations	Sujets Etran-gers 14	Slougitors 15	Total des cinq charges	Nombre d’âmes quatre par familie	Capitation par annâe en piastres	r- Vi c <D B XI o CQ	Juifs 17	Moines	Religieuses	Veuves de Boyards, et femmes divorcâes	Domestiques des boyards ,b	Popes	Diacres	Vi V b Q L 3 O C/3	Vi § o. 3 c/î	Total
Des 16 districts	53.641	29.707	13.003	1.142	97.528	1.039.468	2.059	4.039	1.280	565	2.792	3.001	13.673	141.755	567	1.750	4.218	1.012	21.488	29.511	562.848	1.181.223	42.000	O 8	8 m		300	8 in	3.451	2.085	1.985	279	7.800
deYassy	752	n	n	n	752	8.520	n	n	14	81	1.000	n	1.095	10.257	321	155	1.256	1.005	119	2.380	16.907	18.777		8	to				213	85	439	120	857
																									78.800								
	54.393	29.207	13.003	1.142	98.280	1.047.988	2.059	4.039	1.294	646	3.729	3.001	14.768	152.012	888	1.905	5.474	2.017	21.607	31.891	579.756 (a)	1.200.000							3.664	2.170	2.424	399	8.657
1 La capitation (bir), partout arbitraire dans ses proc£d£s, est un v^ritable ffeau pour Ies artisans et paysans moldaves. Dans la vue de s’y soustraire ils quittent souvent leurs mis^rables huttes et cherchent un refuge dans Ies bois ou dans un autre district (voir le chapitre des revenus pour plus amples expllcations).
*	Birniksi on appelle ainsi ceux qui paient le bir ou capitation. Ils sont pour la plupart paysans et £taient anciennement serfs, mais le prince Maurocordato Ies affranchit en 1747 et en fit des trlbutaires confeables. Ils se divisent en trois classes i Ies Frontaches, Miscolaches et Codaches. Les Frontaches ont en propre plus de quatre beufs de labour, les Miscolaches en ont quatre on deux et les Codaches n’en ont point du tout.
*	Sokotelnfksi ce sont des paysans qui paient la capitation comme les Birniks s mais pour s’exempter des corvdes du gouvernement ils se font corv^ables des Boyards, qui les traitenl quelque fois plus mal que les employăs du Prince. Le nombre de leur confees est fix6 â 12 jours, qu’on convertit souvent en 60 et 70.
*	Breslaches, ou gens de mâtiers ţ ils ne different des Sokotelniks qu’en ce qu’ils ne sont accordes qu’â des boyards proprfetaires de villages.
*	Juifs de Cabarets. Ces Juifs ayant â ferme presque tous les cabarets du pays sont les sangsues des paysans qui, forces de prendre â credit chez eux, doivent leur livrer plus lard en paiement tout ce qu’ils poss&dent.
*	Mazils. Les Boyards en retrăite ou en inactivite de service âtaient appelos anciennement Mazils. Dans la suite ce nom fut porfe par les descendants de ces m&mes boyards, mais maintenant cette ’ classe ne renferme en quelque sorte que des individus qui y ont passe abusivement des classes les moins favorisees. Ils aquferent le titre de Mazil par des lettres patentes du prince (chryssows). Leurs privifeges consistent â etre exemptfe des corvâes en acquit-tant 1’impOt en quatre termes d’aprfes la somme dâterminâe dans leurs patentes et â payer les autres droits connus sous le nom de rossoumates sur" un taux moins 61ev6. La Vesferie (Trăsorerie) les emploie â differents Services en qualite de zaptchys (huissiers) et les ispraneviks (chef de districts) n’ont pas le droit de leur faire subir une punition corporelle sans un jugement de la Vestdrie.
7	Rouptaches. Les enfants des popes formaient cette classc dans son origine i
mais, aujourd’hui, on y admet toutes sortes de gens par des leltres patentes. Ils ont â peu prâs les nfemes privifeges que les mazils < mais ils paient les rossoumates â l’instar des simples tributaires.
8	Rouptils. Cette classe ne devrait se composer comme autrefois que des fils d’âtrangers â la seconde g6n6ration ţ mais, par faveur, on y admet des indigfenes. Ils jouissent des mftmes privifeges que les rouptaches, ainsi que de la facultâ de satisfaire â la capitation en deux paiemens.
9	Marchands Chrissowolites. La plupart de ces marchands sont Grecs. Ils acquferent ce nom par des chryssows (lettres patentes, et se divisent en deux classes. Leurs privifeges se bornent â payer la capitation en deux fois t â la St. George et â la St. Denfetre. Chaque chryssow porte un nombre determine de personnes, auxquels ii confere le droit d’exempter des rossoumates une cer-taine quanlite de bestiaux et d’affranchir de la capitation quelques domestiques.
10	Marchands Juifs. Ces marchands se divisent en deux classes t Juifs chry-sowelites et Juifs arendaris (fermiers). Les premiers sont porteurs de patentes et les autres sont simplement inscrits â la Vesterie (Trdsorerie). Les chrysso-wolites paient la capitation d’apr&s la teneur de leur patente et sont exempts de corvâes. Les arendaris en sont egalement exempts; mais ils payent la capitation comme les simples tributaires.
" Bdgdnars. Ce sont des paysans 6migres de la Russie ou de la Transilvanie. Ils figurent presque tous parmi les Sokotelniks ou les Breslaches.
1 Boyards avec caftan. Voir Partide des Boyards.
18 Postelnicheis. — Les postelnicheis sont des titulaires qui jouissent de plus ou moins de privifeges selon leurs patentes. Ils n’ont aucun emploi fixe et servent parfois en qualite de zaptchys (huissiers).
“ Sujets Etrangers. — La plus grande pârtie des dtrangers sont des ouvriers en vagabondage.
6 Slougitors. — Les slougitors dtaient anciennement les soldats du pays i mais, aujourd’hui, ce ne sont que des individus choisis parmi les paysans ou artisans et qu’on exempte de la capitation ainsi que des corvdes â condition qu’ils serviront, â tour de râie, dans les diverses parties de l’administration sous les noms de copii de la Vistierie (commissionnaires), d’aprods (huissiers),
seymens (gens de milice), lefedjis (exempts de police), darabany (espfcce de gendarmes), calaraches (courriers extraordinaires), lipkans (courriers ordinaires). Ils paient les rossoumates â l’instar des tributaires.
’* Bohemiens. — Les Zigans (Bohemiens), que les uns font provenir d’une colonie £gyptienne et que d’autres pretendent fttre les descendants des Yazi-ges des bords du Danube, dont parlent Pline et Slrabon, appartiennent soit au prince, soit aux boyards. Ils se divisent en deux classes t les citadins et les nomades. Les premiers sont obliges de travailler gratuitement pour leurs maitres. qui les emploient en qualite de domestiques, cochers, cuisiniers, char-pentiers, tailleurs, etc. Les nomades acquittent la dette de la servitude en numeraire. Ils passent l’hiver dans les forfits et l’6l6, campent par bandes de 60 â 80 dans les environs d’une viile ou d’un village, couchant sous une tente, dont leur charriot fait la charpenle, et fabriquenl, sous cet abri, toutes sortes d’objets en fer ou en bois, pendant que leurs bestiaux broutent autour d’eux l’herbe des champs et leur fournissent le lait, avec lequel ils dâtrempent la pâte bouillie de ma’fs (mămăligă) qui les nourrit. Ils sont d’ailleurs couverts de haillons, les enfants jusqu’â 1’ilge de 13 ans vont entferement nus et de-mandent l’aumâne dans cet 6tat jusqu’au milieu des promenades publiques. Ils ne reconnaissent aucune religion, vivent ensemble comme des brutes et sont, en gânâral, voleurs. Les Zigans ont les cheveux noirs et roides, le visage long, le nez aquilin, les yeux grands, les dents superbes et le teint cuivrc1. Leur langue est celle des Copthes.
17	Les Juifs pullulent dans cette principaufe et y exercent presque toutes les professions. Ils proviennent de la Galicie.
18	Les domestiques sont appeles en general couvreurs de table et ne doivent point fttre confondus avec les suivans ou espfece de pages, les vatafs (inten-dants), les ecrivains, etc., qui sont souvent des boyards de la troisfeme classe. Les esclaves (bohemiens) font tout le service de la maison; chacune en renferme de 30 â 40.
r) En ajoutant â ce total de 579.756 celui les eccfesiastiques et des individus non compris dans les 6tats de la Vesferie, on aura pour la population entiere un total de 667.213 âmes.
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)	15!)
mais, comme il n’existe rîen de semblable et que tous Ies pou-voirs sont confondus, ce n’est qu’â l’aide de la capitation, des extraits de quelques pretendus registres de la Veşteda (Trâsorerie), d’une foule de renseignemens recueillis d’anciens fonctionnaires, d’observations et de comparaisons faites Ies annâes 1826 et 1827 qu’on a pu parvenir â dresser Pătat suivant. Au surplus il approche autant que possible de la vărite et donne une idee suffisante des nombreux privileges, ainsi que de Pinăgalite qui regne en mature d’impot.
GOUVHRNHMENT.
Hospodars-Divan-Tribunal des affaires ătrangeres, Tribunal des affaires criminelles. Vestărie (trăsorerie). Hetmanie (Police Generale). Adgie (police de la viile). Boyards.
HOSPODARS.
Les Hospodars ou Vaivodes ont rang de pacha â trois queues et reţoiveni leur investiture de la Porte avec la pompe et les cărămonies observâes ordinairement â Ia crăation des Visirs. Ils sont prăcădăs par un Cai'macane dans leur principaută, ou ils arrivent plus tard, eux-mămes, escortăs par des officiers turcs chargăs de les y installer.
C’est â Galata, couvent situă preş de Yassy, qu’ils reţoivent les felicitations des grands dignitaires et les bănădictions du clergă. Lâ aussi l’air de soumission basse qu’ils affichent â Constanti-nople disparaît pour faire place â un maintien plein de hauteur. L’esclave est, pour la premiere fois, habillă en prince et le role de maître ou plutot de despote commence. En effet le pouvoir des Hospodars est absolu: tous Pont exerce avec plus ou moins de rigueur. Ils n’ont, d’ailleurs, qu’un soin, qu’une affaire, qu’une Science, de remplir leurs coffres tout en satisfaisant aux obliga-tions qu’ils contractent pour devenir prince et de faire face aux exigences de la Porte sans deplaire â la Russie
Le terme moyen du regne de ces souverains grotesques n’est guere plus de trois ans i la plupart ont payă de leur tâte l’ină-galite qu’ils avaient mise dans le partage de leurs biens avec le gouvernement ottoman i d’autres se sont enfuis pour jouir impu-năment de ceux qu’ils avaient extorquăs.
www.dacoromanica.ro
160
Maria E. Holbări
La Cour nombreuse et briliante des Hospodars forme un triste contraste avec la d£population et l’oppression qu’on remarque dans le pays. Bile se composăe:
1-e. Du grand Postelnik; c’est le premier ministre, le maître des cerâmonies, l’homme de confiance du prince. II est chargă de sa correspondance gănărale et secrete et repond aux consuls au nom de son maître. II reţoit, outre ses appointements, un droit sur toutes Ies fermes, comme une somme tres forte de toutes Ies personnes qui sont 6lev6es ă la dignite de boyard ou qui obtiennent des charges. Les employ6s suivans dependent de lui.
—	Le Gramatic (secr£taire) de la postelnichie.
—	Le second et troisieme Postelnik (expeditionnaires).
—	Douze Postelnicheis, gardes de l’escaliers.
—	Le Vataf ou chef des calaraches (courrier du prince), ainsi que quarante calaraches.
—	Et l’odabachie ou chef des lipcans (courriers pour l’interieur), ainsi que 40 lipcans, dont 20 sont toujours de service.
2"e. Du Grand Camarache (chambellan); c’est le tr6sorier particulier du prince, l’intendant de sa maison, le chef de la prison des boyards, dite camara, le juge des Armâniens et Juifs et le protecteur de tous ceux qui ne sont pas inscrits sur les 6tats de la Vestârie (Trăsorerie), ni prot6g£s par des consuls. Son revenu consiste, en pârtie, dans la perception d’un droit sur les poids et mesures (okarit) et sur l’aunage (pik), droit dont il ne rend aucun compte. II a sous ses ordres:
—	Le second Camarache, chef de la garderobe.
—	Le second Spathar — porte-£pâe.
—	Le Mouhourdar — porte-cachet ou gardien du grand sceau, qui reprăsente une tete de boeuf.
—	Le Divictar — porte-encrier.
—	Le Cafedgi Bachi, qui prăsente le cafe.
—	Le Peskerdgi Bachi, porteur d’un essuir main brode en or.
— Le Tchibouki Bachi, qui donne la pipe.
— Le Bourdangi Bachi, qui a soin des parfums.
—	Le Cherbekchi Bachi, qui prâsente les rafraichissemens.
—	L’Itchohadar, qui met les bottes au prince.
—	Le Credintchar, inspecteur des caves et gardien de la cpupe du prince.
—	L’Ispravenik de la cour, charge de la distribution des vivres.
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)
161
—	Le Betchar, intendant des cuisines.
—	L’Isbachi, qui reţoit Ies p£titions.
—	Le Caftandgi Bachi, gardien des caftans ou pelisses d’honneur.
—	Le Vataf du Divan, charg6 de convoquer le Divan et d’y maintenir le silence.
—	Vingt-quatre idiklis, pages.
—	Vingt itcholans, valets de pied.
—	Le Satir Bachi (porte-hache), qui a sous ses ordres six satirs.
—	Le Bache Tchohodar, — chef de vingt chohodars, qui mar-chent devant la voiture du prince et sont chargăs de l’arresta-tion des boyards.
Le Cavas Bachi, chef de deux cavas ou coupe-tetes.
—	Le Bache Tchahouche, chef de quatre tchahouches arm6s de grelots et charges de faire place au prince.
—	Le Mechter-Bachi, chef de la musique turque.
—	Le Dâlibache, chef de 40 Albanais.
—	Le Guller Aga, chef de canonniers qui n’existent pas.
—	Le Guir Serdar, charg6 de la recherche des voleurs.
—	Douze Foustaches, qui marchent devant la voiture de Ia princesse.
3-	e. Du Grand Komis (ăcuyer). II a sous sa d6pendance :
—	Le second Komis.
—	Le Ractivan, surveillant des selles et brides.
—	Le Salahor Bachi, chef de vingt palefreniers.
—	Le Saraf Bachi, chef de dix sarafs, chargăs de seller Ies chevaux du prince.
—	L’Iourouk barectar, porteur du drapeau des ăcuries.
—	Le Nalbanbache, vâterinaire.
—	Deux saca-bachis, porteur d’eau et 40 komis chargăs de promener Ies chevaux.
4-	e. Du Vel (grand) Pitar, maitre des ăquipages: il a l’inspec-tion des voitures seulement.
5-	e. Du Portar Bachi, introducteur et interprete des Turcs aupres du prince.
6-	e. Du kiatib, secretaire turc.
7-	e. Du Grand Armache, (grand) exâcuteur. II a la surinten-dance des prisons et la surveillance des Bohâmiens appartenant au prince. Le second et troisieme Armache, ainsi que quarante arii
www.dacoromanica.ro
162
Maria E. Holban
machieis (geoliers) et 25 machalladgis (porte-flambeaux), dependent de lui.
8-	e. Du Divan Effendi (agent de la Porte) 5 il est charge de la lecture des firmans au Divan: ses appointemens sont fixees par le Gouvernement Ottoman et pay6s par le Hospodar.
9-	e. Du Vel Gramatic, 1-e secretaire du Hospodar. II a pour adjoints le second et troisieme gramatic.
DIVAN.
Le Divan est â la fois Conseil d’Etat et tribunal supreme. II se composait du temps du prince Kantemir (1711) de tous Ies boyards indistinctement; mais peu â peu le nombre des diva-nistes diminua et Ies formes aristocratiques du Gouvernement se perdirent entierement dans une oligarchie mâlde de despotisme, â Pâpoque ou l’agent russe fut investi du droit d’intervenir dans Ies affaires interieures du pays et parvint, en s’associant â quelques familles puissantes, â contre-balancer parfois, en matiere de fi-nances, le pouvoir du prince.
Le Divan actuel, â la tete duquel se trouve le Mdtropolitain, est presid6 par le Hospodar et s’assemble, ordinairement, deux fois par semaine.
Dans Ies s6ances consacrdes au jugement des proces, chacun a le droit d’y assister et d’y plaider sa propre cause. II ne ren-ferme plus que Ies membres suivans:
1-	e. Le Metropolitain.
2-	e. Les deux Grands Logothetes (chanceliers) de Tzara de Djos (bas pays) et de Tzara de sus (haut pays). Ils sont chargăs de l’expedition de tous les 6crits concernant la juridiction des dâcrets, des sentences, etc.
3-	e. Quatre Vorniks (juges) de Tzara de Djos et Tzara de Sus.
4-	e. Le Vomik d’Obschtia, juge pour les successions et les proces relatifs aux orphelins.
5-	e. Lc Vomik de Politia, juge pour les limites des propri6t6s dans la viile.
6-	e. Lc Ban (juge). II est censâ râdiger les proces-verbaux des sâances
et 7-e. Le Vomik d’aprods, chef d’aprods (huissiers). C’est l’exâcuteur des ordres du Divan. II fait tous les encaissemens et perţoit 10 p. % de la valeur des objets en litige.
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)
163
Tous ces fonctionnaires ont des appointemens fixes qu’ils doublent, triplent ou quadruplent meme par Ies revenant-bons qu’ils se crâent.
Pour Ies cas extraordinaires, le prince convoque le Grand Divan, auquel tous Ies boyards de la premiere classe ont le droit de siăger. Ils y sont assis et leur maitre est sous un dais.
TRIBUNAL DES AFFAIRES ETRANGERES.
Ce tribunal, qu’on appelle dăpartement, connaît des contestations qui s’ălevent entre Ies naturels et Ies sujets âtrangers. II a pour prăsident un boyard assistâ de deux juges et d’un logothete (secrătaire).
Les affaires qui sont portâes â ce tribunal sont examinăes et discut6es en prâsence des parties et d’un officier attache au consulat dont dâpend le sujet âtranger. Les dâcisions sont rendues suivant les lois locales et conform âment aux traităs. Elles sont exăcutoires si aucune des parties n’en appelle au Prince ou meme â Constantinople.
TRIBUNAL DES AFFAIRES CRIMINELLES.
Ce tribunal est ăgalement compost d’un prâsident, choisi parmi les premiers boyars, de deux juges et du Grand Armache, chef des prisons.
VESTERIE (Tresorerie).
La Science financiere dtant la seule cultivăe, tous les boyards convoitent la place de Grand Vestiar (trăsorier). Les intrigues les plus viles sont mises en oeuvre pour l’obtenir: le pere, le fils, le frere cherchent souvent â se l’enlever, et cela parce qu’elle est en possession d’une foule d’abus, qui procurent un revenu de 100 â 150.000 piastres.
Les attributions du Vestiar sont tres ătendues; c’est de fait le premier fonctionnaire, le ministre des finances et de l’intârieur â la fois. La Chancellerie des recettes et dăpenses, aussx bien que la pârtie contentieux des impots, dependent de lui. Les Ispra-veniks (chef de district) relevent de son departement, les four-nitures de toute espece, les mesures administratives sont ordon-nâes par lui: enfin c’est le Dieu que chacun encense. Malheu-
www.dacoromanica.ro
164
Maria E. Holban
reusement pour le Vestiar sa charge n’est qu’annuelle comme toutes Ies autres. II a sous ses or dres Ies employăs suivans:
—	Le Logothete de la Vest6rie, secrătaire genăral de la Trăsorerie.
—	Le Samiche, qui tient la comptabiiite avec Ies ispraveniks et dispose de six dietches (commis).
—	Le second et le troisieme Vestiar, chargăs de l’expădition des lettres.
—	Le Vataf, chef de 20 copii din cassa ou garţons de bureau.
—	Le Directeur de la Poşte aux chevaux.
—	Enfin Ies ispraveniks pr6cit6s. II y en a deux dans chaque district. Ce sont en quelque sorte des sous-despotes, qui ne s’occupent qu’â refaire leur fortune. Ils se font aider sous ce rapport par leurs subordonnes, c’est'-â'-dire par Ies okolachies (collecteurs) et par Ies vomiks devillage (maires).
HETMANIE.
Le chef de ce dâpartement appelâ Hetman est charge de la police ' dans toute la Principaută et de celle des faubourgs de Jassy. 11 nomme des capitaines ou commissaires de police dans Ies districts, reţoit d’eux une certaine redevance et se fait de grands revenus, soit par ses appointemens et ses revenant-bons, soit en exemptant du service une pârtie de simens (genre de milice), qui dependent de lui.
—	La Hetmanie se compose ainsi qu’il suit: savoir:
—	Le Samiche, agent comptable et secretaire g6n6ral.
—	Le Vataf, juge des affaires de peu d’importance.
—	Le Polkownik, inspecteur.
—	Douze capitaines des frontieres (commissaires), qui disposent chacun de huit simens.
—	Deux capitaines, chefs de 20 Albanais.
—	Cinq bouloucbachis, commandant Ies simens de service auprăs de la personne du Hetman.
—	Un capitaine de lefedgis, espece de fuge de paix pour Ies faubourgs.
—	Un capitaine de dragans (dragons), qui n’existent plus.
—	Un capitaine de 15 darabans, espece de gendarmes.
—	Trois „porochnik", chefs de 12 simens, censăs veiller la nuit dans Ies faubourgs.
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)
165
—	Un Tolombadgi Bachi, surveillant d’une pompe ă feu. II est assistd de 12 simens.
Nr. Le total des simens (gens de milice) de la Hetmanie s’ăldve â 500, dont 40 sont toujours de service par semaine.
A D G I E.
L’aga, autrement le lieutenant de la viile, est presque toujours choisi parmi Ies jeunes boyards. II abandonne ordinairement le soin de ses affaires â des employds infdrieurs, qui font souvent cause commune avec des voleurs reconnus et patentăs. Ceux-ci sont classâs; il y ena qui se trouvent sous la protection du Het-man et, moyennant une certaine redevance, sont relâchăs le len-demain du jour ou ils sont arretds. L’aga est spăcialement chargg de la police des marchds, ou ses agens ne paraissent que pour augmenter le ddsordre... II a sous sa dependance î
—	Le samiche de l’Adgie, agent comptable et premier se~ crătaire.
—	Le Vataf de l’Adgie, vdrificateur des poids et mesures.
—	Quatre boulou-bachis, ainsi que 20 simens, qui font ou doivent faire la patrouille dans la viile.
—	Un capitaine de 10 Albanais.
—	Un bache-chahouche, chargd de fixer Ies prix de la viande, du pain, etc.
—	Le tolonbadgie-bache, chef de 24 pompiers, 18 porteurs d’eau.
Note. Le total des simens (gens de milice ou plutdt de gros ouvrage) appartenant d l’Adgie est de 300, dont il y a commu-năment 25 de service par semaine.
BOYARDS
On appelle boyards ceux qui sont en place ou qui y ont âti. Cette dignite est aussi ancienne que le gouvernement des hos~ podars. Leur hidrarchie se trouvait autrefois tres limitde et il n’y en avait que le nombre necessaire aux fonctions publiques, mais Ies derniers Hospodars, se souciant peu du principe que Ies em-plois, chez un peuple sage, doivent se mesurer sur l’intdrdt de l’Etat, firent un trafic des charges, Ies rendirent annuelles et ac-corddrent mdme outre mesure des titres honorifiques, ce qui
www.dacoromanica.ro
166
Maria E. Holban
inonda le pays de privilăgiăs et fit entierement disparaitre Ies traces d’un tiers £tat. Aujourd’hui l’on est en Moldavie ou boyard ou paysan, opresseur ou opprimă, car Ies professions intermâ-diaires entre le noble ou plutot le proprietaire et le cultivateur sont exercăes par des ătrangers indăpendants du gouvernement.
Les boyards, depuis le Grand Logothete, chancelier, jusqu’au Ban (juge), portent les insignes de la haute noblesse du pays, c’est-â-dire la barbe. Ils sont tous investis par le prince du caftan ou pellisse d’honneur et se divisent en trois classes, d£termin£es par leur titre ancien et pompeux de gănăralissime, g£n£ral, or-donnateur des camps et autres, dont voici la liste.
DROIT PUBLIC
Les firmans ou ădits du Grand Seigneur et les conventions entre la Porte et la Russie forment le droit publie de cettePrin-cipaută. Les premiers offrent quelques traces des constitutions primitives du pays; quant aux conventions prăcităes, quoiqu’elles remontent â la paix de Kaînardgy, en 1774, elles ont toujours re<;u une execution incomplete et se trouvent reunies dans divers hatti-shărifs ou reglemens. Celui de 1802 reiate ceux de 1775 et de 1784, qui 6tablissent que (hatti-shârifs de 1775 et 1784):
1-e. Les contestations entre des rayas (sujets chretiens) et des musulmans seront jugees en premiere instance par le Voivode (Hospodar) et, en appel, par les cadis ou pacha d’Ibrai'low.
2. Les Turcs marchands ou autres ne doivent paraître en Moldavie que munis d’un passeport de leurs magistrats; il leur est defendu de s’y etablir, d’acquârir des propriâtâs, d’en affermer, d’y faire paître des bestiaux et de preter de l’argent aux rayas.
3-	e. Les Pachas ne pourront point se dâtourner pour passer par la Moldavie et s’y faire defrayer.
4-	e. Les naturels ne seront point inquiâtâs parrapport â leurs coutumes.
5-	e. L’achat des moutons ne se fera plus d’une maniere one-reuse pour les rayas. Les marchands turcs seuls les acheteront, mais au prix courant. II en est de meme des grains *.
’ Les Hospodars, dans la vue de complaire â la Porte ou plut6t d'exdcuter ses ordres secrets, n’ont point eu 6gard jusqu’â ce jour â ce que prescrivent ces firmans;
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)
167
ui
iu
un
-j
U
	NOMBRE DES	
DESIGNATION DES	Boyards	Sokotelits ou corve-
	de	ables d6-
TITRES	chaque	pendant
	grade	de chaque
		titulaire
GRAND LOGOTHETE (chan-celier).	6	80
GRAND VORNIK (juge). GRAND VESTIAR ou VIS-	32	80
TERNIK (tr£sorier). GRAND HETMAN, ancienne-	8	80
ment gcneralissime, aujourd’hui directeur de la police.	17	80
GRAND POSTELNIK, premier	24	
ministre.		80
VORNIK d’aprods, ex^cuteur		50
des ordres du Divan.	5	
AGA, anciennement g6nâral, au-jourd'hui commissaire de police. GRAND SPATAR, anciennement porte 6pfee. BAN, juge infârieur. GRAND KOMIS, 6cuyer. GRAND CAMINAR, ancienne-	50 83 41 44 78	50
		40
		40 25 20
ment gouverneur.		
PAHARNIK, anciennement âchanson. SERDAR id. g6n6ral de cavalerie STOLNIC id. premier maitre	90 103 83	14 12 12
d’hâtel.		
MEDELNITCHAR, id. intendant de la table du prince. CLOUTCHAR, id. payeur de l'armâe. SLOUDJAR, id. distributeur des vivres de l’armâe. PITAR, id. inspecteur des bou-	74	9 8
	25	
	34	
		6
	8	
langers. JIKNITCHAR, id. distributeur		5
		
des fruits â la table du prince.	o	4
CHATRAR, id. ordonnateur des	10	3
camPs' Total...	821 1	
OBSERV ATIONS
O
v
i
JS
U /
6)
1
CM
U
6)
Tous Ies boyars jus-qu'au Ban, excepta Ies Grands Logothfetes, V es-tiars et Hetmans, peu-vent occuper Ies pla-ces d'ispraveniks (chefs de districts) et passent d’une charge â l’autre, mime â une interieure, sans deroger â leur dignită, sous le nom d’^pistates.
Les boyards de la se-conde clase rdussissent difficilement â obtenir mârae les places d’is-praveniks, encore moins celles qui sont au-dessus. Ils remplis-sent ordinairement des emplois subalternes.
La troisieme classese compose en pârtie des anciens serviteurs de la premiere.
Toutes ces trois clas-ses ne formaient an-trefois qu’une seule.— Le retour â cet ancien ordre de choses fait aujourd’hui le voeu des classes infârieures.
1 Outre ces 821 boyards, dont 300 environ ont 6t6 faits par leprince Stourdza, il y a encore quatre archevăques, cinq bey-zadets (fils de hospodars) et 58 fonction-naires titulaires et autres individus, revfetus du caftan, jouissant de plusieurs privilfeges, possădant des sokotelniks et qui, cependant, n’ont point rang de boyard.
www.dacoromanica.ro
168
Maria E. Holban
6-	e. Les frais de coupe et de transport â Galatz des bois de construction et autres cesseront d’etre â la charge des rayas, qui en seront payăs exactement1.
7-	e. Le tribut de la Moldavie sera de 135 bourses, le prăsent de beiram de 90.000 piastres, celui du ramazan de 25.000 pias-tres, plus 444 piastres.
8-	e. Les princes peuvent indistinctement nommer aux emplois les boyards moldaves et grecs *.
Hatti shărif de 1802 : Apres avoir confirmă tous ces points; le Hatti shărif de 1802, reconnaissant â la Russie le droit d’inter-vention, ajoute les concessions suivantes:
1-	e. La durăe de l’administration des Vaîvodes est fixăe â sept ans. Leur prăsent de nomination ne sera plus payă par les sujets, mais pris sur leurs propres revenus.
2-	e. Les redevances, requisitions, etc., qui se payaient depuis 1783, cesseront entierement. Le Vaîvode et les boyards, dispo-sant de l’impot, en feront chaque annăe la răpartition selon les facultes de chacun.
3-	e. La regie des hopitaux, des ăcoles et autres objets sem-blables sera confiăe aux boyards par l’ordre des Vaîvodes.
4-	e. Les hăritages des Mătropolitains et des moines non atta-ches aux couvens serviront â alimenter la Caisse des pauvres.
5-	e. Toute vexation contre les rayas sera punie s6verement.
Hatti-shărif de 1827. Le hatti-shărif de 1827, donne en exâ~
cution du trăită d’Akerman, rappelle et confirme ăgalement tou-tes les concessions antărieures, en statuant que:
1-	e. Les Vaîvodes, dont Padministration reste fixăe â sept ans, seront pris desormais parmi les boyards. Tous les membres du Grand Divan, avec Paccord găneral des habitans, feront choix d’un candidat, qui sera presentâ â la Porte et que celle-ci ne pourra refuser que sur des motifs graves, avărăs par les deux Cours.
2-	e. Si les Hospodars commettent quelque dălit, la Sublime Porte en informera le ministre de Russie, dălit qui n’entraînera la des-titution qu’apres avoir ătă bien constată de part et d’autre.
1 Malgră cet artlclc, les transports ont toujours eu lieu par corvăe et les frais de coupe n’ont jamais ete remboursăs.
’ II n’y avait que les charges de Grand Postelnik (ministre du prince) et de Grand Camarache (chambellan), qui fussent confărăes aux Grecs > toutes les autres ctaient et sont exploitees par les boyards.
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)
169
3-	e. Les Hospodars pourront âtre renommes si leur administra-tion a ătă favorable au pays et s’ils sont cholsis de nouveau par les boyards.
4-	e. Tout Hospodar qui aurait ătă destituă encourra la dă~ cheance de son titre et rentrera dans la classe des simples boyards sans pouvoir etre membre du Divan, occuper des emplois pu-blics, ni etre răălu
5-	e. Răelus, les fils de Vai'vodes conserveront la qualită de bo-yard et pourront obtenir les charges du pays et mâme ătre elus princes.
6-	e. En cas d’abdication, de mort, etc., des cai'macams (gărants) seront nommăs par le Divan pour administrer le pays jusqu’â l’ălection d’un nouveau prince.
7-	e. Le Divan răuni reglera les impots, en prenant pour base le Hatti-shărif de 1802. II aura ăgard, en outre, aux representa-tions du Gouvernement russe ou â celles de son consul en Moldavie.
8-	e. Le nombre des beschlis (soldats turcs), fixă d’apres celui qui existait avant les troubles de 1821 *.
9-	e. Les boyards qui â la suite de ces troubles ont quitte la Moldavie pourront y retourner sans craindre d’etre inquiătăs.
10.	La principaută ne paiera aucun tribut ni redevance pendant deux ans â cause des malheurs qui ont pesă sur elle de-puis l’annăe 18218.
11-	e. Les habitans jouiront de la libertă du commerce sauf les restrictions exigăes par les foumitures annuelles dues â la Porte et par les approvisionnemens du pays1 * * 4.
12-	e. Le Hatti-shărif relatif â ces foumitures et â leur acquit-tement răgulier, selon les prix courants, sera remis en vigneur.
1 Cet article prăsente une innovation d'autant plus penible aux prătcndants au pouvoir que chez les boyards la perte de la place, comme on a pu le voir plus haut, n'entraine pas celle du titre.
1 Le nombre est fixă â 71 pour toute la principaute.
* D'aprfes cet articles les contribuables ne devraient payer, pendant ces deux annees, que les paras additionnels ou plutdt l'impât de 15 paras par piastre, ătabli pour alimenter la Caisse des rassouras (appointemens des fonctionnaires). Cetimpât s’ălăve â 658.000 piastres.
4 La liberte de commerce n'existera de fait en Moldavie que lorsqu'il y aura une administra tion qui s'abstiendra d’employer les moyens qu’elle a d’ă-luder les ordres renfermăs dans le present Hatti-sherif.
www.dacoromanica.ro
170
Maria E. Holban
13-	e. Les boyards devront obâissance au Vo'fvode, qui ne poura sâvir contre eux qu’apres qu’ils auront âtâ jugâs selon les lois locales.
14-	e. Les d^sordres de 1821 ayant bouleversâ toutes les parties de l’administration, les Hospodars s’occuperont d’une nouvelle organisation de concert avec le Divan de la province1.
15-	e. Tous les droits et privileges non modifiâs par ces dis-posîtions seront maintenus.
Ce dernier Hatti-shârif donne, par le vague de la plupart de ses articles, pleine carriere â l’influence de la Russie et permet â cette Puissance de multiplier â son grâ ses actes d’immixtion, dont plusieurs, d’ailleurs, ont produit quelques amâliorations. L’ar-ticle relatif au mode d’âlection des Hospodars est celui surtout qui semble le plus prâter aux interpnŞtations et qui a, par con-sequent, beaucoup contribui â augmenter l’ancienne rivalite des premieres familles} elles sont dâja descendues au point de briguer les faveurs des classes infârieures, de tous temps mă-prisâes par elles.
LOIS
Comme tout est chaos dans ce pays, il n’est pas ătonnant que la lâgislation soit des pfus vicieuses. Elle se compose d’une collection de coutumes âcrîtes (obitchei) et d’un recueil de lois, appelâ code Callimachi et fonde sur le droit romain; mais la plupart du temps les proces sont jug£s par le caprice et l’interet du prince ou des juges. C’est celui qui donne le plus d’argent qui a gain de cause. Tous les raisonnemens, toutes lespreuvesde bon droit ne sont d’aucune valeurj aussi l’injustice ne revolte plus. Ses jugemens sont prononcâs de vive voix et rarement ăcrits. Rien de si commun que de voir recommencer dix fois le mâme proces sous le meme prince ou sous un autre.
La peine de mort est rare. Pour un meurtre on est tout au plus envoyă aux Oknas (salines). En revanche la phalanga, pu-nition qui consiste â frapper la plante des pieds avec des verges, s’administre ă tout instant, afin d’obtenir, par exemple, l’aveu de delits qu’on n’a souvent pas commis. Quant aux boyards, leurs nombreux privileges ne vont point jusqu’â les exempter, s’ils ont
1 Plusieurs commissions ont 6te nommees en vertu de cet article, mais elles se sont toutes dissoutes sans que les membres aient pu s’entendre sur un seul point.
www.dacoromanica.ro
Un raport trances despre Moldova (1828)
171
fait quelque faute, de l’insigne honneur de recevolr du prince' mâme des coups de topouse (espece de sceptre).
FORCE ARMEE
Le prince Kantemir, qui partagea avec Pierre I Ies dangers de la campagne du Pruth, cite, avec complaisance, dans son histoire, des armăes de 40 â 60.000 hommes levăes en Moldavie. Mais aujourd’hui non seulement il n’existe plus d’ătat militaire, mais encore on ne trouve aucun indice de l’esprit belliqueux d’alors, Ies boyards fuyant jusqu’au plaisir de la chasse. La milice mâme, comme on a pu le voir au chapitre de la population, ne se com-pose que de malheureux paysans ou artisans, auxquels on vend quelques privileges â la charge par eux de servir gratuitement et â tour de role dans divers emplois subaltemes.
Dans Ies grandes cărgmonnies, ceux qui sont de service portent des manteaux verts ou jaunes, s’arment de bâtons et, joints â la garde d’Albanais du prince, laquelle est de 40 hommes environ, ils forment, y compris la cavalerie, un corps d’armes de 1.350 â
2.000	hommes.
FINANCES: REVENUS, DEPENSES. — REVENUS
Les revenus publics ont pour la plupart leur source dans la ca-pitation appelăe bir et dans l’affermement de certains droits con-nus sous le nom de rossoumales 5 l’impot foncier n’y figure point. En principe le sol et ceux â qui il appartient sont libres de taxes, ainsi celles-ci retombent sur les classes malheureuses, les boyards ătant, en quelque sorte, les seuls riches. La maniere, surtout, dont elles sont pen^res ne laisse pas que de răvolter, car moins les contribuables ont de quoi satisfaire la rapacită des percepteurs, plus ils sont maltraităs. Le produit des vexations de ces fonction-naires sangsues peut etre evaluă â la moitiă des sommes qu’ils sont charg6s de verser au Trăsor.
Les revenus ont vari6, jusqu’â present, selon le degră de cu-pidită des Hospodars et les demandes de la Porte, mais, par l’in-tervention du consul de Russie, on vient de les soumettre âune răvision et d’operer une răduction pour ce qui regarde le bir. En voici la liste. La dime ne s’y trouve pas comprise, parce qu’elle se paie en nature.
Le bir ou capitation, qui forme â peu preş les deux tiers des
www.dacoromanica.ro
172
Maria E. Holban
autres recettes, se pergoit par village. Chacun de ceux-ci est ăva~ luă ordinairement, pour la durăe du regne d’un prince, â un certam nombre de feux ou de cabanes, c’est-â-dire de familles, qui sont solidaires et se răpartissent l’impot. Aussi arrive-t-il sou-vent qu’un hameau dont la population a diminue pendant l’an-năe paie autant que celui qui a gagnă en habitans. On calcule que chaque familie est taxăe de 10 â 15 piastres, payables en quatre termes, appelăs swerts. Cette contribution s’est ălevăe en 1826 â 1.506.400 piastres. Mais, comme, d’apres le trăită d’Ak-kerman, elle ne doit point etre acquittee pendant deux ans et qu’elle ătait d’ailleurs hors de proportion avec Ies facultăs des contribuables, on l’a fixăe pour l’avenir â piastres .	1.200.000
Le Vadrarite est un droit qu’on prăleve sur Ies vins.
On jauge ordinairement Ies tonneaux dans Ies vignes et, avant de Ies transporter ailleurs, on paie 10 aspres ou 3 paras1 par vadra. La Vestărie (Trăsorerie) a regu
en 1827 des fermiers du Vadrarite	204.116
La Dăcătina, droit sur Ies ruches et Ies cochons, a
produit, la meme annăe, au	fisc 2......................... 84.810
La Gostina (droit sur Ies moutons). Pour chaque mouton on pergoit, mais au printemps seulement, 4 paras. L’affermement de ce droit a procură en 1827
au TrăSor................................................. 102.000
L’affermement des Douanes.............................. 220.000
Celui des Oknas (salines).............................. 100.000
Nota. Pour chaque oka (1 kilog., 276 gr.) de sel on paie 2 piastres.
Le Kfite est un droit de 25 piastres qu’on pergoit par mois sur chaque alambic destină a faire de
l’eau-de-vie de grains: la Vesterie retire annu-
ellement de ce droit............................. 52.000
Total des revenus connus et avouăs appartenant au
Prince........................................... 1.962.926
Le tribut des Tzigans (Bohămiens) sert d’apanage â
la Princesse et se monte par an â.................... 92.000
Total gănăral .	. . 2.054.926
*	40 paras font 1 piastre.
*	On pale 10 paras par ruche et par cochon.
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)
Les droits prăcităs sont affermăs chaque annăe et ne peuvent etre exiges ni du clergă, nl des boyards. Outre la somme que les fermiers de ces droits comptent â la Vesterie (Trăsorerie) et celles qu’ils doivent donner â divers officiers du prince, ils sont encore tenus d’alimenter en totalită ou en pârtie les caisses suivantes, savoir :
La Rassoura (Caisse des appointemens pour tous les fonctionnaires): les 15 paras additionnels qu’on prăleve sur les contribuables constituent le fond de cette Caisse, qui est de piastres............................... 658.000
La Koutia Mililor (Caisse des aumones) doit servir â soulager les veuves et les pauvres : elle est adminis-tree par un boyard qui est charge de presser la ren-
trăe de ses revenus, qui sont de..................... 123.000
La Caisse des medecins a un revenu de ...	.	46.360
Celles des fontaines en a un de................... 22.964
La Caisse des ponts est destinee a l’entretien des ponts ou des rues planchăiăes de Jassy. Le droit qu’on perţoit sur chaque charette chargăe qui entre en viile et sur les cartes â jeu lui procure
un revenu de................................. 45.500
La Caisse des Postes sert au paiement des postillons et â l’achat des fourrages năcessaires aux 1.200 chevaux de poşte que possede la Moldavie. Les contribuables pourvoient â ces dăpenses ăgale-
ment qui par an s’ălevent â.................. 284.280
Total des revenus des Caisses particulieres .	.	.	1.180.104
DfiPENSES
Les Hospodars se sont toujours plus â confondre leurs besoins personnels et ceux de l’Etat. Le prince Stourdza, meme â l’epo-que de sa toute-puissance, disposa â son profit de toutes les sources de revenus et s’appropria jusqu’aux appointemens des fonctionnaires, leur permettant de se dădommager par des exac-tions. Ce systeme de dăvastation dura jusqu’â l’instant ou le trăită d’Akerman fut condu. Alors une aurore de bien-etre sembla luire sur ce pays, quelques changemens utiles furent projetes, et l’on proposa de răgler pour l’avenir l’emploi des revenus de la maniăre suivante t
www.dacoromanica.ro
m
Maria E. Holban
Piastres
—	Tribut du â la Porte,	135	bourses ou ... .	67.500
—	Prăsent du Beyram.................................... 90.000
—	Present du Ramazan................................... 25.000
—	Autres prăsents ........................................ 444
—	Appointemens du Kapi-Kihahia, chargă d’affaires du Hospodar â Constantinople, et frais relatifs â
sa mission........................................... 120.000
—	Tartares et calaraches	(courriers)................... 20.000
Le Trăsor, recevant la capitation des sokotelnîks, cor-văables des boyards, est obligă de payer â ces demiers pour chaque sokotelnik 2 piastres par
mois, dăpense qui, si elle ătait payăe, s’elăverait maintenant, par la quantite de titulaires que le prince Stourdza a crăăs, â une somme de. .	.	680.000
Total des dăpenses connues............................. 1.002.944
En dăfalquant cette somme de la recette, qui est de . 1.962.926 on trouvera qu’il devrait rester au prince, outre ses nombreux revenants bons................................. 959.982
M O N N A I E S
La monnaie turque est celle qui sert de base â toutes Ies tran-sactions, mais Ies pieces d’or et d’argent se sont ăcoulăes peu â peu vers Constantinople et, depuis quelques annăes surtout, on ne voit, pour ainsi dire, que des swanzigers d’Autriche, des rou-bles et des ducats.
La dăpreciation de la piastre est une des calamităs de ce pays.
En effet, celui qui affermait sa terre en 818 pour 12.000 piastres, reprăsentant alors 800 ducats d’Hollande, et qui est assez heureux pour en retirer encore le meme somme ne reprăsentant plus au-jourd’hui que 400 ducats, voit, par cela seul, ses revenus dimi-nuăs de moitiă, diminution d’autant plus sensible que Ies objets de luxe et autres venant de l’ătranger et s’ăvaluant en ducats se sont maintenus aux mâmes prix.
1 En 1826. Les presens du prince Stourdza au Visir et au Reis-Effendi se sont montăs â plus de 850.000 piastres.
www.dacoromanica.ro
Uu raport frances despre Moldova (1828)
175
POIDS ET MESURES
Le poids du pays est le cantar, qui se divise en 44 ockas. L’ocka contient 400 drachmes, 276 grammes.
La mesure de capacită est le kile, qui renferme 20 demerlis.
Le demerli de blă pese 12 ockas, celui d’orge et d’avoine 11*.
La mesure de liquide est le vedro, qui contient 10 ockas.
Celle de surface est la falche, qui a 2.880 stigens ou 3.240 toises. Elle renferme 80 prăgines de longueur sur 4 de largeur: chaque prăgine est de 3 stigens et le stigen de 6 pieds, 9 pou-ces de France.
Le pogone sert uniquement â mesurer le vignoble: 400 ceps de vigne font une pogone.
Pour l’aunage des ătoffes on emploie le pic ou elle, qui a 23 i/o pouces, celle du drap est d’un pouce et demie plus grande
RELIGION
La religion grecque a a ătă propagee dans ces contrăes par des moines refugies â l’ăpoque du schisme et y est devenue, des lors, la religion dominante, mais, aussi ignorans, sous ce rap-port, qu’en fait de Sciences et de connaissances utiles, Ies Mol-daves s’attachent uniquement aux pratiques extărieures et sur-tout aux jeunes, qui sont tres rigoureux et absorbent plus des deux tiers de l’annăe. Les fantomes, Ies sorciers et miile autres absurdităs ont conservă dans ce pays tout leur empire. L’exer-cice des autres cultes est tolără, â l’exception toutefois de celui des Turcs. Les catholiques, dont le nombre s’ăleve â preş de
24.000	et parmi lesquels on ne compte que deux boyards, sont en gănăral de pauvres paysans, restes d’anciennes colonies hon-groises dissăminăes dans deux ou trois districts de la Moldavie. Ils ont une eglise â Yassi, ou le service divin est călăbră par des missionnaires de l’Ordre des Minorites envoyăs de Rome. Ceux-ci se trouvent sous la protection autrichienne.
clerge
Le clergă se compose de popes (pretres săculiers) et de ka-lougeri (moines). Les premiers sont măprisăs et misărables. Comme le peuple, ils croupissent dans les tănebres et savent tout au plus lire et ăcrire. Les moines, au contraire, possedent souvent de belles propriătăs et parviennent seuls â l’ăpiscopat.
www.dacoromanica.ro
Marfa fi. Holbaţi
1?6
Le Mâtropolitain est le chef de l’figlise et le prăsident nă du Divan; il est independant du patriarche de Constantinople, avec lequel il a rarement des rapports. La charge est â la -nomination du Prince, qui peut le dâposer. Dans Ies grandes cărămonies, il est assistâ des huit âveques qui se trouvent actuellement en Mol-davie, savoir ceux de Roman et de Houche, et de six autres âvâques titulaires. Les revenus du Mătropolitain s’ălevent â 450.000 piastres et consistent en 1 ien-fonds et en redevances, qu’il reţoit des couvens ainsi que des popes.
MONASTERES.
II y a dans cette principautâ une grande quantitâ de monas-teres, dont la plupart ne sont habităs que par cinq ou six in-dividus.
Quatre couvents offrent des exceptions remarquables, puisque le premier, situâ prâs de Niamz, est peuplâ de 1.500 moines en-viron et le second, appelâ Secco, de 300 pour le moins. Les deux autres sont ceux d’Agapia et de Varatic, situes egalement dans les environs de Niamz. Us sont destinâs aux femmes et en ren-ferment chacun de 5 â 600. Ils servent d’ailleurs de refuge â toutes les jeunes filles que les boyards forcent, par les moyens les plus coupables, â se faire religieuses, et cela dans la vue de s’eviter la peine de les ătablir ou de leur assurer une dot.
L’âducation de ces malheureuses est entierement nâgligăe et on leur enseigne, tout au plus, â confectionner des âtoffes en laine.
Outre les revenus des couvents moldaves, qu’on âvalue â
1.200.000	piastres, il y en a encore, dans cette province, qui proviennent de 31 abbayes grecques appartenant aux monasteres du Saint Săpulchre, des Monts Athos et Sinai'. Ces abbayes ont âtâ fondăes, pour la plupart, par des princes indigenes, avant la destruction du Bas-Empire, afin de procurer â l’figlise d’Orient quelques sonlagemens aux charges imposăes alors par les ma-homâtans.
Le prince Stourdza s’ătait empară de tous les couvents grecs: mais les răclamations reitârâes de l’agent russe l’ont forcâ d’en rendre l’administration â trois exarques, arrives răcemment de Constantinople. Ces derniers viennent d’affermer les biens qui en dependent â raison de 908.000 piastres par an et de nom-mer des supărieurs au nom du patriarche.
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)
177
Y A S S Y
Yassy, capitale de la Moldavie, n’est ni viile ni bourg, ni vil-lage. C’est un mălange confus de quelques grandes et belles maisons ăparses, ţa et lâ, d’une multitude de pauvres cabanes et de ruines qui datent des troubles de 1821 et du dernier incendie (juillet 1827). II n’y a ni place, ni pavă, ni police. L’hiver on nage dans la fange, et l’ăte des tourbillons d’une poussiere infecte vous aveuglent. La voie publique n’est formăe que par des pieces de bois transversales arrangăes en maniere de pont, sous lesquelles săjoument Ies immondices. Au printemps et en automne Ies pluies Ies enlevent souvent et rendent par consăquent Ies Communications tres difficiles, pour ne pas dire tres dangereuses, ce qui fait regretter quelquefois ou trop d’eau pour aller en voi-ture ou pas assez pour aller en bateau.
La petite riviere ou plutot le ruisseau bourbeux de Bachlouis serpente autour de Yassy et des collines environnantes. II cause, avec Ies ăgouts, dont il est le principal, des exalaisons pestilen-tielles; aussi regne-t-il beaucoup de maladies. Les fievres inter-mittentes sont les plus communes et dăgănerent frequemment en jaunisse. Avânt que les Turcs ne vinssent s’ătablir en Europe, Sutchava ătait le siege des Hospodars ou Vaivodes, mais depuis la prise de Constantinople ces despotes ephămeres ont fixă leur răsidence â Yassy, ou l’on compte 8.000 habitations, 40 eglises et 2 â 3 emplacemens appeles marchăs, ou les provisions les plus năcessaires manquent souvent. Le nombre des habitans est d’en-viron 35.000.
MOEURS ET COUTUMES
Maniere de voyager.
La depravation des moeurs ne saurait etre plus grande que dans ce coin de l’Europe. De simples qu’elles ătaient avant la soumission â la Porte, elles se sont peu â peu empreintes de tous les vices des Hospodars phanariotes, qui exigeaient que tout se modelât sur eux, tant il est vrai que l’esclave ne sait traiter qu’en tyran ceux que le sort a soumis â son pouvoir.
Le boyard, barbare, â la fois â la maniere orientale et euro-păenne, est entoură, des sa plus tendre enfance, d’esclaves, qui sont le j'ouet de ses caprices.
12
www.dacoromanica.ro
178
Maria E. Holban
Arrive â l’âge ou il pcut prătendre aux places, il rivalisc de bassesses pour en obtenir. Dăs lors l’int£r£t ct la craintc dc-viennent ses seuls mobiles, tous Ies moyens lui paraissent bons pour se procurer de l’argent, et l’action la plus honteuse, si elle est couronnăe de succes, est consid6r£e, par ses concurrens meme, comme une preuve d’adresse et de savoir. Dans ses fonctions. il est văritablement la caricature d’un homme d’f-tat, dans son interieuf l’indolence personniftee. Accroupi sur son divan, il passe ses journees â jouer aux cartes, â fumer ou â dormir. Les pertes qu’il fait au jeu dăsolent vainement ses nombreux creanciers, qui ne sont jamais payăs. Presque tous ces seigneurs moldaves doi-vent plus qu’ils n’ont; les forcer de s’acquitter ce serait operer une răvolution entiere, produire de vâritables saturnales, car, la majeure pârtie des creanciers ătant d’anciens serviteurs annoblis, il en răsulterait que le maître ruine serait force de monter der-riere la voiture du domestique enrichi.
L’education se borne en g6n6ral â apprendre â lire et â ecrire le grec modeme et la langue du pays, qui est un compose de latin, d’esclavon ou russe, de polonais, de hongrois, de grec et de turc. Le franţais, tres repandu depuis la deraiere occupation des Russes, s’enseigne.sauf quelques exceptions, par d’anciens cuisiniers et vagabonds, qui se dâcorent du titre de professeur.
Cependant plusieurs coconachs (fils de boyards) sont envoyes dans des pensions de Vienne ou de Paris, mais, en reprenant leur costume turc et leur calpak (bonnet fait en fourrure d’As-trakan, ayant la forme d’une poire renversăe et sumommâ avec raison l’6teignoir du bon sens), ils oublient le peu qu’ils ont appris, retombent dans leurs habitudes premieres et finissent par Stre pires que ceux qui ne sont point sortis du pays.
Les femmes, dont l’education est â peu de chose preş la meme que celle des hommes, ne paraissent en soci6t6 que lorsqu’elles sont mariees. Jusques lâ elles ne frăquentent que des misărables Ziganes (Bohâmiennes), auxquelles elles sont confi£es et qui leur font contracter toutes sortes de d€fauts. A peine mariăes, c’est-â-dire libres, elles se laissent aller, pour la plupart, â leurs mauvais penchans, prodiguent leur faveur et ne'se distinguent, â bien dire, que par le mal qu’elles ne font pas. Sans tendresse pour leurs enfans, elles n’ont ordinairement aucun attachement pour leurs maris. Aussi les divorces sont-ils tres communs. Le
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (182S i
179
plus lăger pretexte suffit pour convoler â un second et troisieme mariage. Tourmentees d’ailleurs par un ennui mortel et douăes de quelque esprit, Ies coconas (femmes de boyards) ăprouvent le besoin de voir disparaître entierement Ies usages asiatiques. Dejâ elles suivent Ies modes de Vienne, et l’ălranger, arrivant de l’in-tărieur de la Turquie, qui se trouverait â une de leurs răunions et qui, surtout, ne jugerait que sur Ies apparences, se croirait aux avants-postes de la sociăte europăenne.
Les traits des Moldaves n’ont rien de curacteristique, ce qui provient, sans doute, des Communications qu’ils ont eues sans cesse avec diverses nations. Les paysans memes n’ont conservă de leurs ancetres, les Daces, qu’une pârtie de leur costume. Ils portent en ăte une large chemise de toile blanche avec un cein-turon de cuir, des pantalons etroits et recouvrent leurs pieds de sandales de peau de chevre.
En hiver ils s’affublent d’une peau de mouton. Les femmes ont ăgalement une chemise tres large et s’entourent d’un mor-ceau de laine ou d’indienne, qui forme un jupon tres serră.
Les plaisirs des boyards et des coconas consistent â changer de toilette plusieurs fois par jour, â se visiter, â s’entretenir d’in-trigues ou de scandales et â se promener sur un steppe (plaine tout â fait nue) dans de superbes voitures, attelees de deux che-vaux et conduites par un cocher habillă â la hussarde. Comme on meprise celui qui va â pied.la voiture dans ce pays est, bien plus que les jambes, un objet d’utilită.
II	n’y a pas de terme en moldave pour exprimer le mot d’art on de Science. La musique est abandonnăe aux Bohămiens, qui exăcutent de routine leurs mauvais chants, tons composăs en mineur.
L’hospitalite, offerte avec une sorte d’empressement, est d’autant plus appreciăe qu’on ne trouve pour se loger que des hans ou hangars, frăquentes seulement par de petits marchands qui voya-gent habituellement dans des charettes de Juifs et parfois en poşte, suivant la măthode du pays. Celle-ci est des plus expă-ditives, et, en meme temps, des plus curieuses. Quatre â six chevaux ou plutot haridelles sont attachăs avec des cordes com-posant tout le harnais â une espece de brouette remplie de foin et assujettie sur quatre roues tres basses. Le voyageur s’y place tant bien que mal et est obligă de s’y tenir constamment en ăquili-
www.dacoromanica.ro
180
Maria E. Holbaţi
bre. A un quart du lieu ou est la poşte, le postillon, qu’on pren-drait pour un sauvage et qui conduit toujours â cheval, avec une adresse remarquable, jette des cris perţans, afin de faire pre-parer une nouvelle brouette et, aussitot arrive, l’on repart â toute bride. Les boyards ou autres qui veulent voyager d leur aise se servent de leurs propres voitures, mais, dans la crainte de res-ter en chemin, ils y font atteler huit et douze chevaux. Au surplus, les relais en sont abondamment foumis $ plusieurs en ont jusqu’â cinquante, que deux hommes menent ordinairement en troupeau, soit au pâturage, soit â l’endroit ou l’on en a besoin.
Les distances se calculent par heures, qui n’ont rien de determină. II y en a d’une lieue T/s de France, d’autres de deux lieues et plus.
COMMERCE*.
Loîn de faire fleurir le commerce dans cette province, la po-litique ombrageuse de la Porte a toujours cherche â le restrein-dre. On l’a vu plus ou moins languir selon le nombre des li-cences que les Hospodars vendent secretement â quelques mar-chands favorises et qui consistent â laisser sortir du pays des objets que se reserve le Gouvernement Ottoman.
Les exportations, par exemple, qui seraient susceptibles de pren-dre une grande extension, sont peu imporlantes aujourd’hui. Elles ne depassent point par terre Olmutz et Breslau, et, dans cette direction, se boment aux betes â cornes, chevaux et soie de porc. Par mer elles consistent en peaux de lievre, cire, cuirs de boeuf et de vache, laines cigayes et indigenes, graines de lin, de chanvre et vins pour l’etranger et en moutons, sel, suif, beurre, goudrons, nitres, grains, bois et miel pour Constantinople, qui solde ses denrees en argent ou en retenues sur le tribut, si les fournitures sont exigees par la Porte.
Cette principaută a fourni en 1827 â l’Autriche et â la Prusse
20.000	boeufs et 3 â 4.000 chevaux. Sous les princes grecs elle en exportait le triple.
La soie de porc et les peaux de lievre sont comptees pour une tres faible somme dans la balance commerciale.
1 Ce chapitre a 6t6 extrait en pârtie du rapport adressâ au Ministere le 3 făvrier 1828.
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)
181
Les cireş sont Ies memes que celles de Podolie et de Volhinie, qui s’expedient d’Odessa â Marseille et â Trieste. Elles coutent 900 â 950 piastres les 100 ockas ou 127 kilogrammes 112.
On pourrait former dans le courant de l’annăe plusieurs char-gemens de cuirs. Ceux de boeuf â 8 et 9 francs la piece et de vache â 8 et 7 francs. Ces prix presenteraient de grands avan-tages aux speculateurs si la prăparation des peaux se faisait, comme partout ailleurs, dans des hangars. Mais l’habitude qu’on a de les săcher au soleil nuit â leur qualite.
L’exportation des laines indigenes ne date que de quelques an-năes et pourrait devenir considărable. Elles reviennent â 100 piastres les 100 ockas et ne peuvent guere etre employees que pour les tissus les plus communs et les fournitures de matelas.
L’estivage se fait si mal, faute de presses propres â l’emballage, que les navires ne reţoivent point le tiers des balles qu’ils pour-raient contenir. La laine cigaye coute 150 piastres les 100 ockas et conviendrait pour nos fabriques de drap ordinaires du Languedoc.
Quelques essais ont ătă faits pour Londres en graines de lin et de chanvre et ils paraissent avoir răussi.
La Russie ayant augmentă ses droits sur les vins dans la vue de favoriser la Bessarabie, l’exportation des vins moldaves a beau-coup diminuă.
Les capanlis (marchands turcs) achetent annuellement pour Constantinople 12 â 14.000 moutons et, malgră les Hatti-shărifs (răglements), ils ont toujours choisi une brebis sur trente et l’ont payăe 4 piastres au lieu de 10 qu’elle vaut.
Le sel, le suif, le beurre, le goudron, le nitre et le miel of-friraient de tres grands bănefices si la sortie en ătait permise.
Les fournitures de grains â la Porte ont commence vers l’an 1760 et sont devenues une plaie pour ce pays. Au lieu d’ache-ter les grains au taux auquel on les vend dans l’intărieur, les Turcs en ont, constamment, fixă le prix, non sur les frais de culture, mais selon leurs caprices et n’ont pas cessă d’exiger que le transport au navire en fut fait â la charge des propriătaires. Aujourd’hui meme, que le demier Hatti-shărif a etabli un mode pour ces livraisons, l’arbitraire y prăside toujours, mais d’une maniere moins vexatoire. Les prix des blăs sont de 22 â 25 piastres par kile ou 306 kilogrammes, prix qui monteraient sensible-
www.dacoromanica.ro
182
Maria G. Holban
ment si le Gouvemement Ottoman ne faisait pas des grains l’ob-jet principal de ses accaparemens.
La Porte tire ăgalement de cette principaută, par de sembla-bles moyens, une grande quantită de mâts et de bois de cons-truction.
Quant au commerce d’importation, il est d6volu presqu’exclu-sivement ă Leipsic. Vienne y figure â peine, et Ies trois ou quatre barques qui descendent le Danube mettent tant de temps â faire le voyage de cette capitale en Moldavie, qu’on prefere recou-rir au roulage que Ies Juifs ont ătabli entre Jassy et Leipsic.
Lcs importations consistent (mais en petite quantitâ), par mer, en sucre, cafă, tabac, citrons, oranges, caviar, huile, âpiceries, fer et savon pour la consommation du pays et, par terre, en draps, âtoffes, fourrures et quincaillerie. Plusieurs Frangais ont fait quel-ques essais en objets de luxe, mais l’obligation ou l’on est de livrer ă crădit pour vendre et Ies difficultâs, pour ne pas dire l’impossibilite, de rentrer ensuite dans ses fonds ne leur permet-tent pas de s’attacher â cette speculation.
Le dăbouchă principal des riches productions de la Moldavie serait, en temps de paix, Galatz, seul port qui desserve ces deux Principautăs et qui, par sa position sur le Danube, peut recevoir des bâtimens de 250 ă 300 tonneaux.
Tout concourt ă y rendre facile le chargement de ceux-ci: la sârete du port, l’ancrage des navires sur le rivage, la proximită des magasins, enfin le voisinage du Şiret, qui est navigable bien avant dans Ies terres. Les misărables facteurs armăniens qui ha-bitent cette ăchelle n’ont point eu â craindre jusqu’â ce jour de concurrence. Un seul n6gociant de Bucharest a expădie quelque chargemens de laine ă Marseille, mais il s’est conduit avec tant de mauvaise foi envers les capitaines des navires qu’il avait fait noliser dans la Mediterranăe, qu’il n’est pas probable qu’ils re-viennent.
Pour leur rendre cette confiance, si năcessaire dans les rap-ports commerciaux, il, serait ă souhaiter qu’une Maison fran-«jaise s’ătablit â Galatz, ou elle pourrait facilement reunir les ar-ticles dont la vente est assurăe en France et crăer le commerce des salaisons. Les materiaux en existent en abondance.
Les droits de douane â l’entrăe et ă la sortie sont de trois pour cent sur la valeur effective des marchandises.
www.dacoromanica.ro
Un raport frances despre Moldova (1828)
183
INDUSTRIE
Dans un pays ou Ies r6vo!utions et Ies guerres n’ont point cesser de se succâder, ou Ies vexations sont nombreuses, o£i toutes Ies peines et Ies recompenses ne consistent qu’en impots et immunitâs, ou l’on ne fait aucun cas des engagemens mâme âcrits, ou enfin la main d’oeuvre, trop 6lev6e en proportion du prix des vivres, permet â l’ouvrier de subsister une semaine en-tiere de l’ouvrage auquel il n’a consacri souvent qu’un jour, dans un tel pays il est impossible que l’industrie prenne quelque developpement. Aussi se r6duit-elle â la construction de maisons de briques et de voitures pour Ies boyards et â la confection d’une bure grossiere â l’usage des classes inferieures. Elle n’est, d’ailleurs, exercee que par quelques mauvais ouvriers allemands.
Sous le prince Callimachi plusieurs 6trangers avaient tente d’6tablir des manufactures de draps, de verres et de papier, mais tous leurs efforts ont 6te infructueux et leurs capitaux en~ tierement perdus.
COMPARAISON de la MOLDAVIE et de la WALACHIE
Ces deux Principautes, dont l’origine, la langue et Ies habi-tudes sont communes, ayant subi Ies mâmes destinâes, il doit nâcessairement exister entr’elles peu de difference. Celle qu’on remarque est en faveur de la Moldavie et doit âtre attribuâe â son contact moins imm6diat avec la Turquie, comme â ses cons-tantes relations avec la Russie et TAutriche.
Proportion gardăe, la d^population y est 6videmment moins forte qu’en Walachie, Ies terres moins abandonnees par Ies boyards â la rapine de leurs intendans, le luxe moins dgsordonnâ et Ies usages et godts plus europ6ens 5 mais, en revanche, la Walachie a plus de commerce par la situation de Bucarest, qui est un marche intermădiaire entre Leipzig et Constantinople. Du reste elle n’est pas plus heureuse sous le rapport du gouvernement, ni moins bien partagee quant â la f6condit6 du sol.
CONCLUSION
D’apres ce qui prăcede il est facile de se convaincre que la nature s’est montr6e prodigue de dons envers ces contrâes et que l’administration, obligâe de contenter deux maitres a la fois
www.dacoromanica.ro
184
Mana E. Holban
et empressăe de satisfaire â ses propres exigences, y est Ia seule cause de la misere genărale ainsi que de la dăgradation de l’es-pece humaine. Changer cet etat de choses c’est le souhait ardent de chacun, mais, comme Ies moyens d’y parvenlr sont la source de bien de controverses et rentrent dans le domaine de la poli-tique, l’on croit devoir renvoyer â un mămoire particulier l’e-xamen de ceux qui permettraient peut-etre d’accorder â ces Prin-cipautăs un gouvemement stable, răgulier et assez indăpendant pour pouvoir employer leurs ressources â leur propre avantage, donner â leur commerce la latitude â laquelle il peut atteindre et appliquer le travail â des objets utiles et nâcessaires, applica-tion dont d^pend en grande pârtie le bien-etre des sociătes.
Jassy, le 1-er mai 1828.
LAGAN.
www.dacoromanica.ro
N. IORGA
Noua cronică germană a lui Ştefamcel'Mare descoperită de d. Olgierd Gorka
www.dacoromanica.ro
Noua cronică germană a lui Ştefan-cel-Mare descoperită de d. Olgierd G6rka.
De doi ani d. Olgierd Gorka, profesorul polon, fost ataşat militar la noi, care a mai dat la lumină o lucrare istorică în care de pe la 1300 e vorba de Români, a făcut la Biblioteca din Miinchen extraordinara descoperire a unei noi Cronici a lui Ştefan-cel-Mare.
D. Gorka a dat o notă despre acest neaşteptat izvor la Academia din Cracovia', a presintat alte observaţii în Kwartalnik historyczny, revista de istorie din Liov, a promis o comunicaţie Academiei Române şi, fireşte, prepară o ediţie critică şi comentată a preţiosului text.
Cum insă izvorul e atât de important pentru o astfel de epocă şi cum greutăţi care erau de prevăzut pentru oricine şi mai ales pentru un străin zăbovesc ediţia, am putut dobândi, mulţămită prieteniei d-lui Gh. Taşcă, ministru al României la Berlin, ajutorului d-lui ataşat P. Marcu şi bunăvoinţei d-lui director al bibliotecii din Miinchen2, o fotografie şi mă folosesc de dânsa pentru a da istoriografiei româneşti, care nu poate aştepta fără termen, explicaţii provisorii, care vor putea, de sigur, fi reluate mai larg şi de alţii, după ce va fi îngăduit să se discute asupra textului însusi.
I
Avem a face cu o lucrare in limba germană, pentru cunoscutul adunător de materiale istorice pe la 1500, Hartmann Schedel, în colecţia bogată a căruia se află, care e fără îndoială însă traducerea unui text din Moldova. Că e o traducere din slavoneste, 1
1 S’a publicat un resuroat franccs, pe care l-ara reprodus in Revue Histo-rique du Sud-Est europeen pe acest an, pp. 55-7.
* Acum in urmă, primesc şi fotografia de care s’a servit d. Gbrka.
www.dacoromanica.ro
188
N. lorga
dar poate — ceia ce ar fi extrem de important — din româneşte, o arată forma curentă de „Muntyenesi" pentru Românii din principatul vecin, cea de „Zygan“, de două ori, pentru Ţigani. Vlădicii sunt „Fladygken".
Alcătuitorul e un contemporan: el nu uită să spuie că Bogdan, fiul lui Ştefan, trăieşte încă, şi mamă-sa Maria tot aşa, dar fără a adăugi că Bogdan e Domn. Iar Vlad Călugărul e mort şi domneşte fiul său Radu. Deci datele de început şi sfârşit se desfac lesne: 1495 şi 1504. De altfel scrisoarea e indubitabil de atunci. Deci data de 28 April 1502 pe care o dă tălmăcitorul nu e a unei copii numai, căci avem a face cu o copie şi cu una plină de mari greşeli.
Basa e cronica de ţară, de mănăstire, aşa cum o făceau călugării de la Bistriţa sau de la Putna, ale căror însemnări slavone le-a tipărit cu atâta grijă Ioan Bogdan, după ce Hasdeu dăduse pe cea d’întăiu. Traducătorul, care precede versiunea sa cu o îndoită notiţă germano-italo-latină — „Jesus Maria, 1502 Jar, adi 28 Appril, ist geschryben worden dy Cronycke des Stephan Voyvoda auss der Walachey" şi, „Cronica breiter scripta Ste-phani Dei gracia Voyvoda terrarum moldaviensis (sic)1, nec non valachyensis —, înşiră faptele pe ani şi anii aceştia îi păstrează în cronologia românească: „walachyschy (sic) zal, a creacionibus".
Adaug că, precum se vede, latineasca traducătorului e de cea mai simplă calitate. De la început trebuie să se înlăture ideia că am avea a face cu un dregător occidental german al lui Ştefan (s’a suggerat numele lui Hrăman, care ar ti un autentic Hermann).
De la această basă se iea o bună parte din naraţiune, în chiar stilul de acolo. Se precisează astfel cu cea mai mare atenţie data sosirii lui Ştefan „1457, în luna lui April, ziua a unsprezecea®, într’o Marţi în post înainte de Paşti".
Dar alături informaţia nouă, bună sau rea, informaţia personală, pasionată, plină de nedreptate faţă de Domn, îşi făcu locul, şi aice e valoarea escepţională a povestirii.
Ea apare, uimitoare, de la început: Ştefan vine „cu o putere mică, din Munteni şi din Ţara-de-jos (den nydern Lendern), anume 6.000 de oameni" — se caută precisiunea cifrelor, şi de obi-
*	De fapt> moldannensis.
*	A 12-a la cronicile slavone. Cf. Bogdan, Cronice inedite, p. 71.
www.dacoromanica.ro
Noua cronică germană a lui Ştefan-cel-Mare
189
ceiu, dar nu aici, în exagerare. Nimic nou despre expediţia de pradă în Secuime, nici despre atacul neizbutit contra Chiliei. Se înseamnă aducerea, la 15l Iulie 1463, a „Doamnei din Chiev" Evdochia — şi se notează că Ştefan „a avut cu dânsa pe princesa din Ţara Muscalilor" (in mossquyter Land). Ca formă ceva mai larg e descrisă luarea Chiliei, unde se aşează ca pârcălab Isaia, „cumnatul său".
De Isaia se îngrijeşte larg cronicarul. îl va înfăţişa ca pe un luptător la Baia. „Marele Vornic al lui Ştefan Voevod, Isaia, i-a fost credincios, şi, dacă ar fi atacat călare, cum i se poruncise, n’ar iTscăpat de aeolo un picior de om, şi pentru aceia şi-a pus şi capul, şi mulţi alţii" (Stepfen Vayvoda seyn grosser Hoff-Groff Ysaya gefrew gewesen, und wer an gerytten wie es im befollen ivcs, so were keyn Fuss dar von kummen, das must er auch seyn Haubt drum geben, und ander vyl). Şi la 16 Ianuar 1471 se arată anume moartea lui Isaia, căruia i se taie capul, „Vornicului şi cumnatului său".
Dar naraţiunea e cu totul nouă pentru lupta de la Baia, din 1467. Explicându-se, pentru străini, că la Trotuş „este ocna de sare", lămurindu-se că „oasele Ungurilor încă astăzi acolo zac, şi veşnic vor zăcea" (welcher Gebeyn noch heytesstages lygen und ewyg lygen werden), apăsându-se că regele Matiaş a dus din ţară două săgeţi în trupul său (auch Mattyass der Kunyg ge-schossen myt zweyen Pfeylen dy er auss dem Land bracht werdem, etc. (sic), se spune că, a doua zi după biruinţă, „la 15 Decembre, Miercuri" — se vede precisiunea —, „oastea lui Ştefan Voevod se împrăştie, aşa încât şi Ungurii au omorât mulţi dintre ei, şi Domnul însuşi a fugit călare, cu doi copii, şi a ajuns în mânile duşmanilor săi". „Atunci Ştefan Voevod s’a răscumpărat şi a scăpat cum a putut, de s’a liberat (An dem 15 Tag Decembris, an eynem Mytwoch, do zustrewet sych des Stephan Voyvedess Volck, alsso das dye Unger auch yr vil der schlugen, und der Her kam auch selbst darvon gerytten mit zweyen Buben, und kam in die Hend seyner Feynd; do kaufft sych Stephan Voyvoda auss, und redet sich auss wye er kunde, das er frey von in wurde).
Dar. iată că „vin şi Tatarii", şi „iară aleargă călare oastea ia Voevod", „de se face oaste mare". „Şi aude (der hort) regele Matiaş şi iese cu puţin folos din ţară (mit kleynen Gewynne auss
1 In cronicile slavone 5.
www.dacoromanica.ro
190
N. Iorga
dem Land). E puţin neînţeles cum se adauge lupta, de altfel neştiută, a lui Ştefan cu Tatarii, pe cari-i „goneşte din ţară, ucigind pe mulţi din ei“. Matiaş e şi urmărit de Moldoveni, „cari-i rup pe mulţi dintre aî lui (vyl Lewt abrysen). „Aşa încât regele n’a scos niciun tun (Getzeugk) din ţară, şi se află încă îngropate în munte, de nimeni nu le mai poate găsi."
Nou se dă, dar în ce chip calomnios!, şi pentru luarea Brăilei, la 27 Februar 1470. „Şi s’a vărsat mare şi mult sânge, şi oraşul a fost cu totul ars, şi (Ştefan) a pus să se ucidă copilul în maica lui şi să se taie sinurile maicelor şi să se zugrume cu ele copiii". Cine cunoaşte figura Domnului, aprig numai cu Turcii năvălitori, in 1475, va primi cu greu ca adevărată această groaznică învinuire.
La lupta de la Soci, cu Voevodul Radu, se notează că s’au luat „17.000 de Ţigani", ceia ce e inadmisibil şi ca număr şi ca rost. Nu e nouă pomenirea, după aceleaşi îndrumări de anale, a cutremurului de la 29 August 1471. Adăugiri, unele nepotrivite şi în acest cas, se află la aducerea, in ziua de 14 Septembre din acelaşi an, a „Doamnei din Mangop, cu numele Maria: era o Circasiană (sy was ein Zerkassin) şi a avut două fete cu ea“.
Pe larg e lupta de la Milcov cu acelaşi Radu, în 1473 (începută la 181 Novembre). Ştefan are „patruzeci şi opt de steaguri" şi „înaintează pe douăsprezece părţi" (zogen auff 12 Theyll). „Şi, când s’a aflat că Radul Voevod e aproape, s’au încăierat toate oştile noaptea, aşa că Radu Voevod, nici oastea lui n’au ştiut nimic, şi nu credeau alta decât că sânt aşa de puţini câţi îi văzuseră (so wenyck als sy den gesehen hetten)“. Dumineca următoare după această surprindere de Ia „Potogk" (iiotok, „Cursul Apei" la Ureche, Râmnicul Sărat) se dă seara marea bătălie, în care Radu ar fi pierdut „64.000 de oameni, de a putut abia să scape el însuşi cu puţină oaste", la „Cetatea Dâmboviţei", care e asediată, cum se ştie, la 23. Radu fugind noaptea, Ştefan iea cetatea „cu putere", căpătând, cum iarăşi se ştie, şi pe Doamnă, pe „singura fată" şi comoara, pe lângă steaguri şi cară (Wogenburg). Cu fata are Ştefan pe Bogdan şi „două fete frumoase“ (schoner Tochter zwu). Acolo se stă trei zile, „pănăce şi-a trimes oastea".
Se adauge aici însă o ciocnire cu Turcii. 13.000 din aceştia vin, 1
1 Nu la 8, ca în cronicile slavone.
www.dacoromanica.ro
Noua cronică germană a lui Ştefan-cel-Mare
101
la 28, „în ajutorul lui Radu-Vodăpe lângă „6.000 de Munteni". „Atunci Ştefan-Vodă se aşează vitejeşte (menlych) contra lor, şi Dumnezeu l-a ajutat de i-a bătut, şi pe care l-a prins aici, l-a tras în ţapă, cruciş pănă la buric (dy spysset er gar crautzweyss zu dem Nabel eyn), în număr de 2.300. Şi a stat acolo cu ei două zile şi a pornit cu oastea şi a mers cu mult bine şi bucurie la Suceava, în Scaunul terii sale, şi a lăudat pe Dumnezeu cu Vlădicii săi şi arhidiaconii (sic) şi cavalerii (Ryttern) şi cu toată oastea, că de la Dumnezeu i-a mers aşa de bine."
Dar acest capitol, ce pare scos dintr’o cronică oficială, continuă cu alte lupte, pănă acum total neştiute. „Şi pune Ştefan Voevod acolo pe Basarab Voevod Domn la Munteni (in Mon-thiem) asupra ţerii. Şi peste patru săptămâni, în luna lui Decembre, ziua 20, a venit Radul Voevod cu 17.000 de Turci şi
12.000	de Munteni şi a bătut pe Basarab Voevod şi l-a gonit din ţară. Atunci Basarab a alergat în Moldova, la Ştefan Voevod. Şi Turcii după dânsul până la Bârlad, şi au prădat. Dar n’au aşteptat pe Ştefan Voevod (und lyssen rauben sye, der warten ader nicht den Sthephan Voyvoda), ci s’au întors îndărăt."
Povestea, amănunţită, nouă, urmează. „Atunci Ştefan Voevod plecă iarăşi la Munteni (in Montene) şi arse ţara pănă la 14 Mart. Era prea rece, aşa încât n’a putut să rămâie cu oastea, şi iar s’a întors înapoi. Foarte multă oaste a adus de la Suceava şi pe 700 din ei a pus într’o zi să-i spânzure în cetate".
Urmează expediţia din Octombre 6982 (1473) a lui Ştefan contra aceluiaşi Basarab (Laiotă), pe care încă nu-1 putuse aşeza, luarea cetăţii Teleajenului: şi aici tăiarea pârcălabului şi o nouă captură de Ţigani (Zyganen). Dar se adauge: „şi a pus să taie mulţi Ţigani, de li-a curs sângele spre cetate, şi a ars cetatea". Aşezarea lui Basarab e astfel înfăţişată: „Şi aşează iarăşi pe Basarab în ţară, şi i-a dat ţara, şi pedepseşte mulţi boieri (Herren) cari nu-i fuseseră ascultători".
Contra părerii pe care am admis-o că Basarab, pe care-1 găsim lângă Sultan în Asia, cu contingentul muntean, ar fi părăsit încă de atunci pe Ştefan, cronica presintă atacul Ungurilor cu Ţe-peluş, Basarab-cel-Tânăr, ca un act al lor singuri şi contra lui Laiot: „în aceiaşi lună, a patra zi, au venit Ungurii cu Ţepeluş Voevod şi s’au bătut cu Basarab, şi Ungurii nu i-au putut lua nimic (kunden im nichtz an gewynnen dy Ungem). Şi, când s’a
www.dacoromanica.ro
N. Iorga

întors Ştefan Voevod acasă, în ţara sa, atunci vin Ungurii iarăşi cu Ţepeluş, la 20 de zile ale aceleiaşi luni, şi au căpătat ţara de la Basarab, şi au pus pe Ţepeluş Voevod. Şi atunci (in dem wynden) Radul Voevod s’a pierdut, de n’a ştiut nimeni unde a intrat (der Radul Voyvoda verloren, das nimand wust wu er hyn kam) şi tot aşa şi Basarab Voevod (und auch der Bassarab Vayvoda). “
Aici cronicarul sau mai bine compilatorul german se încurcă, intercalând, la data falsă de 9 Februar, luarea Caffei. Dar informaţia lui de contemporan e bună, căci, ca în rapoarte italiene contemporane, vedem încărcate „32 de vase mari cu bunuri, cu comori mari, şi într’un vas doisprezece fii de cetăţeni şi patru Turci", expediaţi la Constantinopol. Tinerii se liberează la 19 Februar: ei ucid pe Turci şi, cu vânt prielnic, vin la Chilia. „Şi a venit Ştefan Voevod cu oastea sa şi 400 de cară şi a luat bunurile cu tinerii şi i-a dus la Suceava şi Domnul îi împarte pe tineri în Suceava." „Caffesii şi Veneţienii" se bucură de aceasta. Cerându-i-se tinerii, Ştefan „îi îmbracă şi li dă drumul, şi cari voiau se se întoarcă acasă, îi lăsă să rămâie în Ţara Ungurească. Mulţi au rămas la Suceava, cari şi azi sunt acolo". „Pănă în Ianuar" (sic) Sultanul reclamă în zădar, prin soli, pe aceşti robi ai lui şi averile. „Aceasta ţine pănă în luna lui Ianuar."
Pe urmă e pusă lupta cu Turcii puţin departe de „Vasluiu, lângă o apă care se chiamă Bârladul". „Şi acolo l-a ajutat Dumnezeu de a bătut pe Turci cu totul, în număr de 100.000 şi 17.000 de Munteni cari erau cu ei, de abia a putut găsi leac Turcul (dass der Turck kaum zu eyner Ertzney weck kam). Şi i-au gonit încă opt mile întregi într’o baltă straşnică" (in eynem harten Schleym, etc.).
De notat ce scurt e presintată lupta. Despre trădarea lui Ţepeluş şi participarea lui la luptă, nimic.
Drept se trece la năvălirea Sultanului în 1476 şi la lupta de la Valea Albă, „bey eynem Bach der heyst der Weysse Bach“. Foarte scurtă şi aceasta: înfrângerea lui Ştefan, neputinţa Turcilor de a lua vre-o cetate, asediul la Neamţ — „şi s’a tras din cetate asupra puştilor celor mari, şi au împuşcat şi pe şeful artileriei (und der schuss auch den Buchsen-meyster). Mohammed se retrage. Ştefan revine, „cu 16.000 de oameni". „Atunci au crezut Turcii că el are ajutor de la Poloni sau de la Unguri şi s’a retras, dar Ştefan i-a rupt (ryss) mulţi ostaşi."
www.dacoromanica.ro
Noua cronică germană a lui Ştefan-cel-Mare
193
Urmează, la locul chiar unde cronica slavonă pune moartea Doamnei Maria din Mangup, nunta lui Ştefan, în ziua de 19 Decembre 1476, cu fata lui Radu „pe care o luase cu puterea*. Alt fapt de istorie munteană. Maria naşte la 16 Iunie pe Bogdan, „şi azi trăieşte cu mila lui Dumnezeu*. în cronica slavonă e vorba numai de moartea lui Bogdan, celalt1.
în legătură cu aceiaşi istorie e şi zidirea, la 22 Iunie 1479, a Chiliei, „cu 800 de zidari şi 17.000 de ajutători*.
Mult timp, cronica lipseşte. Nimic despre lupta cu Basarab, după Valea-Albă, în care presenţa lui nu e mai mult notată decât a lui Ţepeluş în lupta de la Vasluiu. Nimic despre aşezarea din nou şi moartea lui Vlad Ţepeş. Nimic despre instalarea lui Ţepeluş.
Se revine la afacerile muntene numai când Ştefan atacă pe Ţepeş, „la o apă care se chiamă Ribnic („Rybuyg*), „şi Dumnezeu i-a ajutat lui Ştefan* Voevod de a bătut foaite pe Ţepeluş Voevod cu toată oastea lui şi a câştigat lupta*, aşezând pe Vlad Călugărul, „al cărui fiu trăieşte încă azi şi e Domn în Muntenia*. Nu se uită moartea ţn bătălie a „cumnatului lui Ştefan Voevod, anume Şandru, un bun cavaler*, eyn retlycher Rytter.
Tot în legătură cu luptele muntene e luarea Crăciunii (Ketzo) şi aşezarea pârcălabilor Vâlcea şi Ivancu. Dar şi aici informaţia e aceia, săracă, din cronicile cunoscute.
Tot aşa şi pentru luarea Chiliei şi Cetăţii Albe.
Nouă e numai povestea întăriturilor de la Roman, „6992. în luna lui Iunie, 3 zile, a început Voevodul să zidească o cetate la Roman („Romass rnarg*, adecă „Romans Markt*), şi în luna lui August, 11 zile, a plouat cu sânge asupra acelei cetăţi •, atunci Voevodul s’a lăsat de clădit sau de zidit*.
Lupta cu Hromot („Hronoda Peter Voyvoda*), în timp ce Ştefan era la Colomeia, se presintă apoi. Pretendentul cere comorile lui Ştefan şi, refusându-i-se, „arde Suceava şi chiar toată ţara*. „Şi regele nu voia să-l creadă şi nu voia să-l lase,şi când l-a lăsat regele, a pus pe fiul său Albert, cu ceva oaste, să-i vie în ajutor. Atunci regele Albert se întoarce la Kolaczyn şi lasă câţiva căpitani să meargă cu el, şi anume domnul Czessuy
1 Data dc 16 Iunie e la Ureche ( in versiunile textului slavon găsim t 25 Iulie. Se poate ca traducătorul german să fi confundat pe cei doi Bogdani.
www.dacoromanica.ro	13
194
N. lorga
şi domnul Weyssdorffer şi Ioan Polag cu ceva oaste, şi s’au purtat vitejeşte lângă Măria Sa (bey Seynen Genaden), aşa încât la Cătlăbuga mulţi Turci au gustat-o".
Pe larg şi lupta lui Ştefan cu Hromot în 6 Mart 1486 la „Şcheia (bey der Bylygerey), pe apa Siretiului". «Acolo Hromot Petru-Voe-vod a bătut pe Ştefan Voevod şi a câştigat lupta şi Ştefan Voevod a căzut de pe cal, şi a zăcut între morţi de dimineaţă pănâ la amiazi." Cu totul necunoscut şi acest amănunt. Dar iată şi legenda, culeasă de Neculce şi cântată de Alecsandri: „Atunci a venit un boier călare, care a cunoscut (der den kand) pe Ştefan Voevod, anume Purice (Purytz). Atunci Voevodul a plecat călare de acolo şi şi-a adunat oastea, şi a trimes un boier la Petru Voevod, cu numele Purice (Pyutytz), care s’a închinat (gabsich) lui Petru Voevod, şi l-a scos din luptă ca pentru un sfat (als um eyn Rot), ca şi cum s’ar fi câştigat lupta, şi i-a tăiat capul lui Petru Voevod cu ceata sa, şi a adus capul lui Ştefan Voevod: astfel a rămas Ştefan Voevod Domn în ţară cu ajutorul lui Dumnezeu".
Tot nouă e şi trimeterea după „doi ani" a „unui boier" în Rusia, care pradă până la Haliciu. După „patru ani" Mykolay Halicki vine şi-l bate la Rohatin, gonindu-1 până la Cetatea-Albă („Weyssenburck"), care nu poate fi cea de la Nistru. Dar Ştefan face să fie prins boierul cu treizeci şi şase de cai; va sta la Suceava un an. Acuma, acela revine în Rusia şi recuperează totul până la Haliciu. Dar e prins „într’un sat lângă Kolomea", cu şase oameni, de către Poloni. Partea din urmă, în care e vorba de o ducere la cetatea „Kocz", de un „grosser Hoff Graff mit dem Namen Rebge", de un „Taufftman" (ceteşte: Hauptmann), căruia i se taie capul, de altul aruncat din cetate, nu-1 pot desluşi.
Urmează expediţia lui Ioan Albert, cu „Prusienii", dy Brewss~ mann. Aici Moldova e numită „Walachey", Sepenicul „Sche-bincze". Apar, ca în cunoscuta cronică, solii lui Ştefan, Tăutul („Teyntul") şi Isac, cări sânt trimeşi la Liov. Asediul ţine douăzeci şi unul de zile. „Marea nenorocire" o sufăr Polonii în Pădurea Cozminului, in dem trosmynen Wald. Dar că „regele a scăpat de acolo cu puţină oaste o ştiu toţi vecinii" (eswyssen-lych ist allen Nachpere).
La capăt năvălirea, în Februar 1499, a lui Malcociu in Polo-
www.dacoromanica.ro
Noua cronică germană a Iui Ştefan-cei-Mare
193
nia până la Haliciu, unde află o groaznică iarnă, „de n’au putut trece înapoi Nistrul". Vrând să treacă Prutul, „Brant", Ştefan li bate, ucigând „80.000", aruncaţi în apă.
*
* *
Conclusia nu poate fi decât aceasta:
O cronică în legătură cu Isaia. Apoi una care priveşte împrejurările muntene. Traducătorul n’o mai are înainte de la 1475. Odată numai se adauge ceva nou în legătură cu Muntenii, pe cari-i urmăreşte de aproape. Restul sânt amintiri ale compilatorului. Ele se grămădesc în Moldova-de-sus, între Roman şi Suceava.
Autorul, care zice Şcheii „Belgerey", ca Saşii braşoveni Şchei-lor de la ei de acasă, nu poate fi decât un Sas, — poate şi unul din Baia.
www.dacoromanica.ro
cuprinsul
pag.
George D. Florescu, Genealogia boierilor din Mărgineni din secolele al XV-lea şi al XVl-lea.......................................5
Preotul I. Răuţescu, Documente muscelene..........................101
N. lorga, Documente de pe Valea Teleajenului......................121
• , Inscripţii....................................... 139
Marla E. Holban, Un raport frances despre Moldova (1828) a consulului Lagan....................................................147
N. Iorga, Noua cronică germană a lui Şte/an-cel-Mare descoperită
de Olgierd Gdrka............................................ .	185
www.dacoromanica.ro