Comisiei istorice a României
Voi. IV.
Cu un facsimile al lui Ion Neculce
BUCUREŞTI
Tiparul aşezământului tipografic „Datina Românească15
Vălenii-de-Munte
1925
www.dacoFomanica.ro
COMISIUNEA ISTORICĂ A ROMÂNIEI IN 1925
N. lorga, preşedinte D. Russo,	membru
I.	Nistor,	*
S.	Puşcariu,	P
Al. Lapedatu,	„
R, Caracaş, secretar
www.dacoromanica.ro
Buletinul
Comisiei istorice a României
Voi. IV.
BUCUREŞTI
Tiparul aşezământului tipografic „Datina Românească"
Vă'enii-de-Munte
1925
www.dacoromanica.ro
Buletinul apare prin îngrijirea Preşedintelui Comisiei
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
Pag.
Iulian Marinescu, Documente relative la Ioan Neculce ....	1—13
„	„ Documente relative la familia Neculce . . . 15—104
I. Tuducescu, Documente prahovene (1775—1810) după copiile
d-lui avocat Obrocea din Ploeşti...............107 — 123
N. Iorga, Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate....127—159
„	„	Documente tecucene şi bărlădene.............163—180
Iulian Marinescu, Documente vasluiene............... 183—225
www.dacoromanica.ro
Acest „Buletin“, ca şi cel din anii trecuţi, nu poate înfăţişa, cum am fi dorit, studii asupra cronicilor.
Dar publicarea, aşa de largă, a documentelor privitoare la Ioan Neculce, de către d. Iulian Marinescu, care de mult are gata manuscriptul cronicei bătrânului Hatman moldovean, şi sperăm că vom găsi măcar în anul viitor fondurile necesare pentru a întreprinde ediţia lui definitivă—, nu e decât o pregătire pentru deplina şi colorata lui biografie.
Din partea mea, am dat însemnările de casă, banale numai în aparenţă, ale unei case boiereşti din Moldova. Cred că ele uu vor fi inutile cui ar studia variaţiile preturilor şi economia casnică a vechiului regim la noi.
De un interes mai mare sânt, pe lângă mărturiile vechii vieţi prahovene din colecţia Obrocea, actele d-lui furgea-Negrileşti; ele ne introduc în viaţa rurală a unor Ţinuturi nu îndestul de cunoscute: Tutova şi Tecuciul. Notele, cam grăbite, ale d-lui Iulian Marinescu despre moşii vasluiene pot fi privite ca o complectare.
Istoria politică va folosi din vădirea, prin documentele ce am dat, a mijloacelor pe care Domni de ţară, ca Istrati Dabija, le întrebuinţau spre a-şi adăugi şi rotunji, pe alături de drept şi de omenie, moşiile.
N. Iorga.
www.dacoromanica.ro

Ai h< ru (*.**■
rnv K-**HeXuaf }{^
-^7	<7	7 ^ /t ^
^	•X
i/ /7<	^ ahru^if^
TVji 7< < n <g/~ <#«. c
in-(^o~cS'fm'>t u+.fjfj» /?
-^9** rtr Ay - r~t- "k. r*. to
v
'; OA-*. *
v
O*
“*? ^ ■i'A^'krc> ^firri ij A
ru y*> tVjfiţ hsi\ Aj
/ ^	W .	__l_ *>
-7? *iX~ •** ^/-
,,	,>	-*~	-j-
l-^. L ^Aţ // (S (SV«e <« —
-**yjAU.Jc S*~~*ţ

C o
.	w-	V- K
*~U rr< /TjAA/tft -^-U
tflţAţT/C?
r^v. <^T p> -v // ^/(u-
Probă de scrisoare a Iul Ion Neculce.
„Ion Neculce biv Vornic făcut-ani scrisore ni6 la măna dumisalc nepo[tu]lui Vasilii sin Silion precum mi-au întorsu dumnealui bani ce i-am datluUrsache Vărlan călugărul pe un sat anume Prigoreni ce este pe Jijie, şi zapisul ce mi-au făcut mie la mănă călugărul Ursachi şi un (şters) ispisoc de la Gligore-Vodă pe cel sat pe Prigoreni nu i l-am dat, nehindu-mi Indămănă. Deci să albu a i le da şi el să-m di scrisore mi. Pentru credinţă, am iscălit.
Ion biv Vornic,u
www.dacoromanica.ro
DOCUMENTE
RELATIVE LA
IOAN NECULCE
ADUNATE Şl PUBLICATE
DE
IULIAN MARINESCU
PROFESOR
www.dacoromanica.ro
Ioan Neculce
Despre originea familiei Neculce se ştie puţin lucru. Cu toată probabilitate? se poate afirma că este străină. In catastiful moşiilor lui Gheorghe Ursache, făcut după 1662, Iulie 15, se găsesc câteva lămuriri în această privinţă, căci în acest catastif pe lângă numele moşiilor se arată şi provenienţa lor, deci şi numele persoanelor care fuseseră odată posesorii acestor bunuri, ce, după 1662, făceau parte din averea lui Ursache. Astfel la satul Drăgu-şanii din ţinutul Dorohoiului, menţionându-se vechiul proprietar, se spune: „Un sat întreg Drăguşanii, la ţinutul Dorohoiului, ce au fost cumpărătură Iorgăi Postelnicul, şi l-am răscumpărat dela Neculce, căci el au fost cumpărat, că, fiind străin, nu i s’au căzut să cumpere’'. Da asemenea la alt sat, se menţionează următoarele: „Satu' Florinţoaia şi giumătate de sat de Ungheni cu hălăsteu şi giumătate de sat de Ciureşti, care sate au fost a giupănesei Cheraţei, sora Iorgăi Postelnicul, ce i s’au fost venit ei la înpărţeală. Şi aceste toate sate, le-au fost cumpărat Neculce fără ştirea noastră şi, fiind el străin, i-am întors banii cu giudeţ şi i-am luat satile”1. In privinţa dreptului de a cumpăra, se ştie că, în trecut, în ţările noastre, aveau protimdsis rudele şi vecinii pământului şi numai în cazul când nu cumpărau aceştia se putea vinde la alţii, pământeni sau chiar străini. Aci vorba străin se referă la faptul că el nu era Moldovean, nu că era străin de cumpărător, întrucât el era înrudit cu Iorga Postelnicul. Aceasta se vede lămurit în documentul din 1660, Noemvrie 28, unde se spune că Neculcea era din aceiaşi seminţie cu a lui Iorga Postelnicul. In această carte, Ştefan Voevod întăreşte lui Miron Stârcea, pârcălabul Hotinului, şi lui Neculce, fratele lui Sta-matie Postelnicul, moşia Drăguşanii, pe care el o cumpărase dela Evda, fata Zanhirii, sora Iui Iorga Postelnicul2. Acelaşi lucru şi în actul de vânzare al Evdei3. Moşia aceasta o răscumpără
1 Academia Română, ms. 1753.
* Acad. Rom., CXXV, 47. Aci se spune: „Oni sut plemeniţi Iorgovi Postelnic”.
» Idem., CXXXII, 11.
www.dacoromanica.ro
4
Iulian Marinescu
însă Ursache dela Neculce, „de oare ce au fost cumpărat fără de cale, că, fiind străin, nq i s'au căzut să cumpere”.
De ar fi fost pământean, putea Ursache, el însuşi străin, împământenit prin căsătorie, să-i răscumpere moşia, pe care Ne-culcea o cumpărase dela un neam al lui? Ursache îi opusese însă ca motiv de răscumpărare originea străină a lui Neculce şi astfel putuse să câştige, cum de asemenea răscumpărase şi satele pe care tatăl cronicarului le cumpărase dela Cherata, o altă soră a lui Iorga Postelnicul L Acest îorga Postelnicul, văr primar al lui Vasile Lupul1 2, murind fără moştenitori, surorile sale Zamfira, Alexandra şi Cherata rămân moştenitoare şi-i împart averea. Actul de împărţeală există. In acest act din 7 Octombrie 1660, se vede că satele Unghenii şi Florintoaia căzuse în partea Cherajei3. Cherata vănduse lui Neculce o parte din moşiile ce-i venise ei în baza rudeniei, şi pe care apoi le răscumpără Ursache. Aşa dar în toate cumpărăturile pe care Neculce le face dela neamul său întâlneşte în cale pe Ursache, care-i punea înainte, pentru a putea răscumpăra, faptul că era străin. Pe u-nele cin aceste moşii Ie răscumpără chiar cu judecată şi faptul că însuşi Divanul tării găseşte cu cale că Neculce nu putea să stăpânească proprietăţi pe care le cumpărase dela neamurile sale, dă o dovadă puternică că Neculce nu era pământean. In sprijinul acestei afirmări mai vine şi faptul că toate moşiile pe care le moştenesc cronicarul Ioan Neculce, cu surorile sale Maria şi Sanda, sunt de la mamă-sa Catrina Cantacuzino şi niciuna de la tatăl său. Satele pe care le întâlnim în foaia de zestre a Catrinei4, acelea le găsim şi în împărţeala fiilor lui Ianache Neculce5. Nicăirea nu se ptntr.eşte de vre-un sat de baştină al Neculceştilor. Şi ceia ce pănă acum se cunoaşte că a fost personal al Iui Ianache Neculce, tatăl cronicarului, au fost tot cumpărături; şi aceasta după ce se însurase şi fusese luate pe basa protimisului ca vecin, anume nişte părţi din Soci6. Deci în Moldova nu avea nici un petec de pământ. Acest fapt nu a scăpat ulterior din vedere, căci într'o carte de judecată din anul 18... între boierii Neculceşti cu C. Doni, urmaş prin femei din Ianache Neculce, se arată „mirarea depertarne fitului (Basarabiei) cum soţul său (al Ecaterinei Cantacuzino,) n’au avut nicio averi, fiindcă nici într’o scrisoare nu să vede pomenind că ar fi împărţit fraţii vre-o averi a lui sau ce s'au făcut ace averi şi cum o stăpâneşti" 7.
1 Catastiful citat.
* C. Tanoviceanu, Contribuţii la biografiile unora din cronicarii
moldoveni, în „Analele Academiei Romîne“, seria II, XXVII, p. 15 (241).
» Acad. Rom., XLVI, 166.
‘ Idem., CXX, 60.
6	Idem., CXX, 69.
8 Idem., ms. 3479.
7	Idem., Ibid.
www.dacoromanica.ro
Ioan Neculce
5
Familia Neculce, deşi străină, era însă nobilă. Numai aşa se explică cum Iordaehe Cantacuzino, dintr’o familie aşa de veche şi distinsă, l-a luat ca ginere pe Ianache Neculce. S’a zis că Eca-terina Cantacuzino, fata lui Iordaehe, era mută şi de aceia l-a avut ca sot1. Nu numai că nu era mută, dar într’o scrisoare din 1728, Iunie 20, se dovedeşte contrarul. In această scrisoare Sanda Doni, vorbind de nedreptatea ce i-o făcuse fratele său Ioan, cronicarul, şi cumnatul său Ştefan Luca, spune: „Dacă au aflat maica me pentru împărţeala satelor ce au făcut dumnealor, mare ceartă au avut cu dumnealor, zicăndu-le căci n’au îngăduit pănă mă voiu face eu mare”2.
Cu Ianache Neculce, trecem la începuturile acestei familii în ţară. Despre acest Ianache care este tatăl cronicarului avem câteva ştiinţe; despre tatăl lui Ianache avem numai o singură ştire, şi aceasta fără vre-o însemnătate. Această ştire o găsim într’un izvod făcut la 1740 de Ştefan Ghindă Postelnicul 3, relativ la neamul său. Aci se spune despre o „persoană” (numele nu i se menţionează), care „a ţinut două soţii, cu una a făcut pe Neculce Vistierul şi cu cealaltă, o vară primară a lui Vasile Lupul, pe Stamatie biv Vel Postelnic şi pe Arhonda Mironeasa”4. Pentru prima oară găsim pe Neculce, care se chema pe nume Ianache5, în anul 1660, când cumpără în basa rudeniei 6, de la Evda, satul Drăgu-şanii, pe care Domnul Ştefan Voevod i-1 întăreşte în aceiaşi zi7.
In „1664, Ianuarie 25, Andonie Blanar de Suceava şi Neculce Blannr, fratele lui Stamatie Postelnicul, erau creditorii răposatului Ioniţă Prăjăscu Marele Vornic”8. La 15 Iunie 1679 Ianache Gramaticul, proprietarul Prigorenilor, se judecă cu Grigore Hăbăşescul ce au fost Hatman pentru şesul Râtului. Duca Voevod prin hrisovul său dă „rămas” pe Hăbăşescul9. De asemenea la 1685, Maiu 22, Iar.acho Grămăticul cumpără nişte părţi de moşie la Soci dela feciorii popei Pătrăşcanu din Bodeşti10. Documentele posterioare il numesc Neculce Sulgerul şi Vistierulu, dar nici unul din cele contimporane nu-1 numesc decât grămăticul şi cămăraşul de ocnă, în care calitate îl găsim şi la 1686, când îl taie Polonii, la Târgul Ocnei şi când au prădat şi au ars curtea şi casa sa dela
1 C. Tanoviceanu, o. c., p. 16 (242).
*	Acad. Rom., CXX, 115.
*	Idem., V, 30; în Iorga, Studii şi documente, III, pp. 31—33.
*	Tanoviceanu, o. c., p. 15 (241). Despre Arhonda Mironeasa, v. Acad. Rom., CLXXXVI, 159.
5 Acad. Rom., XIII, 41.
*	Idem., CXXV, 47.
’ Idem., CXXXII, 11.
8	Tanoviceanu, idem.,ibid.
“ Arh. Staf. Iaşi, Tr. 1788, opis 2033, dosar 437, fol. III. u Acad. Rom., ms. 3484.
u Idem., CXX, 94, ms. 3484. Cf. Tanoviceanu, o. c., p. 242 (16).
www.dacoromanica.ro
Iulian Marinescu
6
PrigoreniL Neculoe era ştiutor de carte multă. Intr’o plângere a fiicei sale Sanda contra fraţilor ei, se spune despre tatăl său că avea „cărţi greceşti, şi că eraspudeos, precum îl ştiu toţi* 2”. Ianache Neculce a murit încă tânăr. Acest lucru îl spune şi cronicarul într'c scrisoare a sa din 10 Iunie 1732, unde arată că a rămas „mic de părinţi, de tată”3 4. Din căsătoria să cu Catrina Can-tacuzino, Ianache avu pe Ioan Neculce, cronicarul, şi două fete, Maria, căsătorită cu Ştefan Luca Vel Vistier, şi Sanda, căsătorită cu Doni Vistierul din Ţara-Româneascăi.
Neculce se născu pe la 1670-2. In scrisoarea mai sus citată el spune că e în vârstă de şaizeci de ani. După omorul tatălui său, el, fiind nevârstnic, fu crescut în casa bunicei sale, a „Iordă-chioai Visternicesei bătrâne” şi în Ţara-Românească, unde fugise bunică-sa de frica Polonilor, ia 16865 *. La aceasta şi face alusie în cronica sa, când zice: „Atunce mulţi boieri şi giupănese sărace şi-au lăsat casele şi au fugit în Ţara-Muntjenească de răul tâl-hăritului”. Polonii se purtaseră în acest timp foarte rău, căci tă-iaseră multă lume, între cari erau şi boieri®. De ce fugise în Muntenia, lucrul se explică prin faptul că aici domniâ Şerban Canta-cuzino, văr primar cu mama lui Neculce. Tot acest fapt explică şi cunoştinţa exactă a situaţiei din Ţara-Românească din timpul lui Şerban-Vodă şi începutul domniei lui Constantin Brâncoj-veanu. La 1691, pe timpul când Constantin Duca îşi serba nunta, era postelnicel7. La 1700 era vătaf de aprozi şi atunci îşi împarte averea părintească cu surorile lui8. La 1701, era Vel Agă. Atunci venind din Polonia solul LesZczynski, care trecea la Ţarigrad. Neculce „era rânduit de Domnie, de grijeâ pe sol la gazdă, de cele ce-i trebue9”. In aceiaşi slujbă se găseşte şi în 1706, când Lupul Bogdan îi face foaia de zestre10. In 1704 el era la Ţarigrad, după mazilirea lui Mihai Racoviţă din prima Domnie11. In 24 Septembre acelaş an12,îl aflăm în aceiaşi slujbă, în care se găseşte şi în Novembre 1705 13. Antioh Cantemir venind în Domnie a doua oară, îl făcu pe Neculce Vel Spătar, în
*	Cronica.
2 Cf.'Tanoviceanu, o. c.; Acad. Rom., CXX, 105.
8 Arhiva din Iaşi, II, pp. 330—3.
4	Ms. 3484.
5	Cf. Iorga, Istoria literaturii române in sec. XVIII, I, p. 237.
*	Cronica.
7	Cronica.
8	Idem.; Acad. Rom, CXX, 64.
9	Cronica.
10	Acad. Rom., CXX, 68.
11	Cronica.
11 Acad. Rom., CXX, 71.
'» Idem., CXX, p. 72,
www.dacoromanica.ro
Ioan Neculce
7
locul lui Ilie Cantacuzino, care trecu ca Vel Vistier1. La 1706 luă parte ca sol al Domnului său la nunta lui Dinu Brâncoveanu cu fata lui Ion Balş Vornicul2. In 1707 Antioh, primind poruncă de la Poartă ca „să meargă să lucreze la Tighine”, îl lasă caimacam în Iaşi împreună cu alţi trei boieri3. El fusese numit de oare ce nevasta lui îi era nepoată de soră Domnului, deci rudă de aproape, şi Antioh putea să aibă încredere în el, mai ales că-i dăduse atâtea dovezi de bunăvoinţă. Vel Spătar fu în tot timpul acestei Domnii. După mazilirea Iui Cantemir şi venirea a doua oară la Domnie a lui Mihai Racoviţă (1704-9), ia;-cesta, fiind încă la Constantinopol, trimise lui Iordache Roset un izvod ca să „prindă pre boierii oe aveau pismă pe dânşii”. Intre aceştia era şi Neculce, dar el, fiind înştiinţat, fugi în Polonia. Acolo rămase câtva timp pănă ce se împăcă cu Domnul şi după aceia reveni în Moldova4. In Domni'a lui Racoviţă'. de şi spune că a avut „cinste şi căutare”, totuşi nu se vede a fi ocupat vre-o boierie. Când veni Nicolae Mavrocordat Domn (1709-1711), Neculce fu făcut staroste al ţinutului Cernăuţi5.
Supt Dimitrie Cantemir, Neculce ajunse la mare însemnătate. Era prietinul intim şi sfătuitorul cel mai ascultat de Cantemir. Era cel mai de seamă dintre toţi boierii şi însuşi Neculce spune că „toate trebile Domniei” se făceau după el6, de şi nu era de cât Spătar Mare. Din Spătar fu făcut Hatman, în locul lui Antioh Jora, care fusese scos căci pîrîse pe Cantemir la Ruşi7. Tocmai în acest timp Petru-cel-Mare se pregătia să lovească pe Turci. Pentru aceasta avea nevoie de ajutorul Ţerilor româneşti şi a celorlalte popoare creştine, care erau supuse Turcilor. Cantemir întră în legături cu Ţarul, trimeţând în solie pentru aceasta pe Ştefan Luca, cumnatul lui Neculce. O înţelegere exista mai dinainte cu boierii, căci, anterior soliei lui Cantemir prin Luca, Mitropolitul Ghedeon, Antioh Jora Hatmanul, Savin Smucilă Banul şi alţi boieri chemaseră pe Ruşi separat8, Luca făcu un aşezământ între Cantemir şi Petru9. Insă Domnul moldovean era în mare nedumerire: să meargă spre Sud îi era frică de Turci, să meargă spre Nord-Est înaintea Muscalilor la Nistru se tcm^a de ţară, că-i aduce, şi de Tatari10. Spre a fi Ia adăpost de orice pericol, el rugă pe Şeremetiev, comandantul
1	Cronica.
2	Idem.
*	Idem.
*	Idem.
5 Acad. Rom. CXX,81.
B Cronica.
7	Idem.
8	Acad. Rom., CXX, 88.
8 Cronica; Acad. Rom. ms. 326.
w Cronica.
www.dacoromanica.ro
8
Iulian Marinescu
armatei ruseşti, care era la Movilău, să-i trimită în grabă vre-o patru mii de Moscali ca să-i fie de apjărare să nu-1 apuce Turcii să-l mazilească”, pe care dorinţă Şeremetiev se grăbi să i-o împlinească, trimeţându-i pe „Cropot brigadierul cu 3.000 Moscali şi pre Chigheciu cu un polc de Moldoveni”. Numai când această oaste porni spre Iaşi, află şi Neculoea „că au fost scris Dumitraşco-Vodă să vie Moscalii”1 * * 4. El povăţui pe Cantemir să scrie ca, „să se întoarcă Moscalii înapoi... şi să să lasă de ei” „că poate să-i bată Turcii şi Tătarii or robi ţara”. Cantemir îi răspunse însă mâniat că „Ţara n’or prăda-o Tătarii, că Moscalii acum sosesc, şi că n’or bate Turcii pre Moscali” 8. Când Cantemir plecă spre întâmpinarea lui Cropot, Neculce fu lăsat să păzască pe Doamna la Cetăţuia, căci se temea de Turci2. De asemenea în timpul .luptei de la Stănileştil împăratul voia să iasă din cercul luptei şi oeru să fie condus de Neculce; acesta însă se opuse, arătând pericolul ce ar resulta din aceasta 3.
Deci de taina Domnului lor ştiau la început numai Luca şi Neculce, şi de aceia, după înfrângerea Ruşilor la Stănileşti, li se aduse vina că ei îndemnaseră pe Cantemir să treacă la Ruşi, că au adus pe Ţar şi că au luat şi bani „de au făcut oaste”4. Vina aceasta i-o aducea mai ales Lupu Costachi, un boier mândru şi energic, care nu urmase pe Cantemir la Ruşi şi care voia să pună mâna pe moşiile lui Neculce şi ale cumnatului său Ştefan Luca, pentru pagubele ce ar fi suferit, ceia ce i-a reuşit în parte pentru câtva timp. După Neculce, Lupu Cos-tache nu mersese cu Cantemir, de oare.ce-i rămăsese dator mulţi bani din slujbele Visteriei5. Armata rusească fiind bătută de Turci, întregul plan al lui Cantemir căzu şi astfel, la retragerea Ruşilor, trebui să plece şi el. Neculce însoţi împreună cu câţiva boieri şi slujitori pe fostul său Domn în pribegie. Cantemir împreună cu boierii cari-1 însoţiau plecară din Movilău la Şargorod, iar de acolo merseră la Chiev, „printr’un câmp pustiu” 6, prin Ne-mirov şi Bielacerchiev. Acolo se întâlniră cu Şeremetiev şi din acest timp pare să dateze scrisoarea lui Neculce (17 Novembre, fără data anului) către graful Golovchin, scrisă la Mie-dziboze. Aici arată starea de plâns a Moldovei după războiul pierdut, şi-l roagă să aibă milă de el şi de ceilalţi Moldoveni ce in-soţiau pe Cantemir, amintindu-i că ei primise foarte bine pe
1 E de mirare ceia ce spune Neculce, căci în altă parte a cronicei spune câ, ştiind „taina1*, n’a putut să o vădească.
1 Cronica.
8	Idem.
* Acad. Rom. LI, 10.
5	Cronica.
8	Idem,
www.dacoromanica.ro
Ioan Neculce
9
Petru-cel-Mare. De aceia, neavând nicio aşezare, cer pământ, „cum este pe Nipru ori din sus de Chiev ori din gios [şi] v’o 2 polcuri supt protec[ia Mării Sale cniazului Cantemir, Domnului nostru”L Cererea a fost ascultată, căci împăratul porunci să li dea 2.000 ruble şi Ioc la Harcov „ca să ierneze dincolo de Ţara Căzăcească” 1 2.
De pribegia lui Neculce profită Lupu Costachi, căci după venirea lui Nicolae Mavrocordat a doua oară ca Domn (1711), luând o mărturie da la Mitropolit, episcopul şi unii din boieri, aduse pâră înaintaa Domnului asupra lui Neculce şi Luca, zicând că, după ieşiraa Muscalilor, Moldova căzuse „la mare primejdie de cap” pentru faptele celor doi boieri, cari aduseseră pe Ruşi şi că din această cauză ţara fusese prădată cumplit. Ei, văzând a-tâta jaf, s’a dus Ia Vizirul Mehmed Baltagiul şi la „Dovlet-Chiri Hanul”, de cari rugându-se, aceia au oprit jaful ce se făcea în Moldova. Ba încă Lupu, după ce făcuse slujbele Turcilor, fusese pus la închisoare împreună cu Antioh Jora Hatmanul şi Maxut Postelnicul; — şi acestea toate le-au suferit din causa celor doi boieri. Pentru închisoarea suferită şi pentru slujbele ce făcuse, Divanul domnesc găsi cu cale să-i dea lui Lupu Costachi moşiile Boianul (a lui Neculce) şi Bărboşii Jp lui Luca Vistiernicul), de oare ce aceştia „le-au pierdut prin viclenie'’. Această mărturie i se dădu lui Lupu la l-iu August 17123 4, şi chiar in aceiaşi zi Mavrocordat o întări, de şi cam fără voie, mai ales din causa împotrivirii lui Nicolae Coslim- Logofătuli. Lupu Costachi, devenind astfel posesorul unei părţi din avutul lui Neculce, avea interesul să-l ţină cât mai departe de {ară, cu gândul că va peri între străini. Considerat în sine, actul era nedrept, căci Neculce nu fusese de faţă ca să se apere, apoi nu era iscălit de toţi boierii5, şi chiar unii din cei cari-1 iscăliseră fuser seră partisani ai venirii Ruşilor în ţară6. Se mai adaogă faptul că, din această causă, cronicarul avea să rătăcească vre-o nouă ani prin ţări străine, cu tot dorul ce avea de a veni în Moldova cât mai răpede. De aceia cu mult amar se tânguieşte el în cronica sa de această nedreptate L
Ceia ce făcuse Lupu era în contra voinţii Vizirului, care dăr duse un firman la finele anului 1711, prin care se iertau toţi cei ce trecuseră da partea Ruşilor, „cine ce-ar fi făcut”. Neculce şi
1 Acad. Rom., ms. 326, fol. 104; Ciobanu, Dimitrie Cantemir în Rusia.
1 Cronica.
‘ Acad. Rom., LI, 10.
4	Idem., LI, 13.
5	Idem., ibid,
®T Cronica.
T Idem.
www.dacoromanica.ro
10
Iulian Marinescu
cu Luca voiseră atunci să sa întoarcă în {ară, dar, din causă că Dimitrie Cantemir se opunea, fură opriţi, Luca la Chiev, iar Ne-culce la Harcov. Causa pentru care se opunea Cantemir, era ca, fiul generalului Şeremetiev fiind închis la Poartă, de unde nu i se dădea drumul, Neculce şi Luca fiind liberi, să nu „facă a-mestecături şi n’a mai eşi ficiorul lui Şeremet”1. In realitate pricina era cu totul a’ta. Cantemir nu voia să rămână singur în Rusia. Totuşi Luca, fiind mai aproape de Moldova, fugi din Chiev, veni la marginea Poloniei, şi, de acolo înştiinţând pe Mavrocordat, acesta îi dădu voie să între în Moldova. Venind în ţară, găsi în stăpânirea lui	Lupu Costachi,	nu	numai	satul Bărboşi, dar şi alte moşii	ale	sale. Sfătuit	de	Domn	să-i
întoarcă moşiile, Lupu	se	execută. Neculce n’avu norocul	lui
Luca. El	stătu doi ani	la	Harcov şi, când Turcii liberară	pe
fiul lui Şeremetiev, îi permiseră şi Ruşii să plece. El plecă în Polonia şi de acolo scrise lui Mavrocordat să-i permită intrarea în	ţară, ceia ce	i	se acordă. Această bunăvoinţă i	se
aminteşte	de Diamandi	Clucerul, care într’o scrisoare din	14
Decemvre 1718 îi face cunoscut	că	moşiile ce i	se	luaseră	de
Lupu Costachi i se vor înapoia	şi	că se sileşte	a-i	scoate	fir-
man de la Paşa (Tighinei) pentru intrarea sa în ţară şi, după ce se va scoate a:el firman, „Mărie Sa Vodă, fără zăbavă, ţi-o trimite şi carte şi fărmanul”.
Se împotrivia însă Mitropolitul Ghedeon la venirea lui Neculce în Moldova, căci tot aici Diamandi îi scrie: „ce numai pe semne cu Svinţia Sa Mitropolitul ai cam avut dumneata ofaţrice pricină, dar acum nu-i nimica”2. Mavrocordat îi scoase firman şi-i scrise că poate să între în ţară, şî de aceasta îl anunţă într’o scrisoare din 2 Iunie 1719, pe când trecuse ca Domn în Ţara-Ro-mânească3 4. Neculce intervenise deci la Mavrocordat chiar când acesta plecase din Moldova. Pasagiul final din scrisoarea de mai sus arată că el era oarecum în serviciul acestui Domni. Insă, de şi luase voie de a veni în ţară, totuşî prin ^meslecăturile” Vornicului Lupu, care-i sta piedecă, s’au ascuns acele firmanuri pentru ca Lupul să rămână stăpân pe moşiile lui Neculce.
In cronica sa, face alusie Ia exilul său. Gândindu-se la întâmplările vieţii sale şi la faptul că erau câţiva boieri care se opuneau la intrarea sa în Moldova, povesteşte că şi la Poloni se întâmplase un cas ca al său, dar cu resultate contrarii5.
1 Idem.
•	Acad. Rom., CXX, 83.
8 Idem., CXX, 85. „Te avem pe d-ta în dragostea noastră şi cu ce s’ar putea spre folosul d-tale nu vom lipsi, fiindu-ne milă de străinătatea d-tale“.
4 Idem., ibid.: „Despre părţile acelea ori ce s’ar înoi să pohtim pe d-ta să nu lipseşti a ne înştiinţa şi vom mulţumi d-tale“.
*	Ajungând la data împăcării nobililor poloni cu regele Augustal II-lea, între cei prigoniţi de rege fiind şi voevodul Chievului, s’a pus condiţie regelui, pe care
www.dacoromanica.ro
loan Neculce
11
In timpul lui Mavrocordat,_Suedesi din oastea lui Carol al Xll-lea se închiseseră în curtea lui „din Prigoreni şi să apărau din casă de nu puteau strica nimic călăraşii moldoveni... ca să-L scoată”*. Aceştia se duseră la Domn, arătând „că într’alt chip nu pot să-i scoată, ce doar să dea foc caselor, dar Vodă n’au primit £ă-i lasă să aprindă casele”1.
Mihai Racoviţă, succesorul lui Mavrocordat, în 1720, cu porunca Porţii, permise intrarea lui Neculce în ţară după nouă ani de exil. Când veni, avu un mare proces cu Iordache, fiul lui Lupu Costache, pentru moşia BoianuL Există un concept al a-cestei judecăţi. E foarte interesantă această carte de judecată de oare ce aduce lumină_asupra venirii Ruşilor, a rolului jucat de Neculce în această afacere şi apărarea lui împotriva învinuirilor aduse.
Intăiu, arată că el şi cu Luca „n’au îndemnat” pe Cantemir „să se închine”, „numai slugi au fost” şi deci „ei n’au putut taina lui, după ce au văzut-o, să o vădească” şi că „au fost bucuroşi Moscalilor cu toţi şi greşiţi Porţii”. Al doilea, că nu el luase „bani dela Moscali să facă oaste”, ci „Moscalii au dat Domnului, iar nu lui”, şi Domnul a dat tuturor pentru deosebite slujbe ca aprovisionări, servicii pentru armată, etc.,— şi chiar Lupu luase bani atunci, prădase Bugeacul şi dăduse de ştire Moscalilor, când Vizirul trecea Dunărea.. Al treilea, că Lupu nu se dusese singur la Vizir, ci Vizirul îl chemase. Ducându-şe, îşi mân-tuise capul şi Vizirul îl pusese caimacam împreună cu Antioh Jora şi Maxut Postelnicul. Dar ei, cum veniseră în Iaşi, începuseră a strânge T)anF~fără nicio noimă şi în silă. Vizirul, văzând aceste urmări din partea Lupului, l-au „ridicat împreună cu ceilalţi doi caimacami... şi i-au dus la Varna^. unde au stat doi ani la închisoare”2. Şi chiar atunci făcuse alt rău ţerii, căci scăpase cu ajutorul Hanului tătăresc, căruia îi făgăduise nişte sate pe Prut, „dar mai multe erau omeneşti”3. După ce fuseseră liberaţi din închisoare, Antioh Jora şi cu Maxut s’au dus de-a dreptul în Moldova, iar Lupu se dusese în Ţara-Româ-nească, la Brâncoveanu, de unde prin scrisori ajungând la Mavrocordat, acesta-i promisese moşiile celor doi boieri fugari, pe care le şi dădu. Mavrocordat fusese silit la aceasta şi din causă că Lupu făcea intrigi din Muntenia la Poartă, având şi pe Hanul tătăresc de partea sa, şi ca să nu mai facă alte cheltueli
acesta a primit-o, ca toată averea să-i fie redată: atunci face Neculce o reflexie amară asupra caşului său. „Aşa fac şi boierii noştri dacă pribegeşte vre unul, iar ceilalţi stau cu feluri de feluri de năpăşti şi pâri ca să-l istovească de tot şi să-i ia moşiile"*.
1 Cronica.
*	Cronica.
•	Idem,
www.dacoromanica.ro
12
Iulian Marinescu
pe spinarea ţării1. Dar Lupu drept răsplată pentru toate a-cestea, cum şi pentru faptul că fusese făcut imediat Mare Vornic, fusese totdeauna împotriva lui, iar când a plecat ca Domn în Ţara-Românească „multe voroave ce nu s’au căzut au grăit Lupu Vornicul Iui Nicolae-Vodă împotrivă”2.
Domnul spusese atunci Mitropolitului Ghedeon că va face totul pentru ca Lupul să piară3 4. Şi în adevăr că s’a ţinut de cuvânt, denunţându-1 Iui Gin-Ali, sângerosul Mare Vizir, „cum că este hain, agiuns cu Moscalii”. Acusarea, de altminteri nedreaptă, şi-a făcut efectul, căci Gin-Ali, fără să-l mai judece, i-a tăiat capul, „iar trupul lui au rămas neîngropat de l-au mâncat păsările” L După ce s’au desbătut toate acestea* Neculce a întrebat în Divan dacă numai el a fost vinovat, dacă ceia oe este scris în hrisovul făcut pentru Vornicul Lupul e adevărat şi dacă n’au fost şi alţi vinovaţi pentru trecerea la Ruşi, — atunci nu numai moşiile să-i le ia, dar să fie şi omorât. Jn cartea de judecată se arată că au fost „toţi vinovaţi” şi că Lupu „n’au avut la ce închisoare nicio pagubă, căci s’au plătit îndoit”. Se hotărăşte deci ca moşia să-i fie înapoiată5.
In Octombre 1720 Neculce cumpără o bucată de pământ 6, iar în 25 Decemvre acelaşi an era în ceartă cu niştte răzeşi pentru moşia Ciuciurul7. Supt Grigore Ghica, la 1731, fu făcut Vornic Mare"8 şî spre sfârşitul anului 1732 fu visitat de Domn la moşia sa Trigoreni 9„ Mare Vornic stătu pănă la sfârşitul lui Aprilie 733â10. Venind Constantin Mavrocordat ca Domn, el pierdu Vornicia, fiind înlocuit cu Iordachi Cantacuzino DeleanuL La l-iu 'Novembre 1738 era biv Vel Vornic11. Către sfârşitul Domniei acesteia era staroste de Putna12, La 1735, Ghica revenind în Moldova, Neculce ocupă vechea demnitate, dar nu stătu decât un an şi câteva luni13, Căci ia 1737, l-iu Ianuar, în locul lui era Iordachi Ruset11. Motivul pentru care fusese înlocuit era bănuiala că la 1736, când Ruşii în-
1	Idem.
2	Idem.
3	Acad. Rom., CXX, 88.
4	Cronica. Cf. Iorga, o. c. p. 242.
4 Doc. citat.
6	Acad. Rom., CXX, 86.
7	Idem., CXX, 87. Cf. idem., LXXII, 111; la 1727, Maiu 25, era „biv Hatman", Acad. Rom., LVIII, 109.
8	Acad. Rom., CXX, 106; IV, 22; Uricariul, XXIII, p. 275; Arhiva din Iaşi, II, p. 322; Cronica,
9	Cronica; Bianu, Catalogul ms. Acad. Rom., I.
10	Cronica.
11	Acad. Rom., CXX, 109; LXII, 4; V, 39. De altfel faptul pare curios, căci Doamna Ecaterina Mavrocordat îi era nepoată.
11 Acad. Rom., LXII, 2; Iorga, O. c., p, 243.
13 Acad. Rom.,CXXl, 13, li7. u Idem., CXLI, 3.
www.dacoromanica.ro
loan Neculce
13
traseră în Moldova, ar fi fost jjartisanul lor1. Muscalii venind în tară, Ghica fugi, lăsând caimacami pe Sandu Sturza şi Cantacu-zino Deleanul. Cel de-al doilea căzu în bănuială, când Ghica se întoarse, că ar fi fost înţeles cu ei. In aceiaşi bănuială căzu şi Neculce pentru că rămăsese în Iaşi, în timpul ocupaţiei.
Dar această bănuială nu numai că era neîntemeiată, dar erat şi de o nedreptate strigătoare. Neculce de la 1736 nu mai era cel din 1710. Acum era duşman de moarte Ruşilor şi se vede în cronica sa asprimea cu care-1 tratează2. De şi atitudinea sa faţă de Ruşi era aceasta, totuşi Ghica îl închise, dar, făcând cercetări şi văzând că nu e vinovat, îl liberă3. Tocmai atunci îi murise şi nevasta1 *; această năpaste îi va fi părut mult mai grea. La 1739 se judecă cu călugării de la mănăstirea Putna pentru Boian^ La 1741 Maiu 17, face o cumpărătură6. Tot în acest an Mavrocordat, luând din nou Domnia Moldove^ Neculce fu orânduit împreună cu alţi doi „să fie judecătorL în, Iaşi la toate trebile şi judecăţile şi sfaturile să fie nelipsiţi; făcându-le şi leafă câte 50 lei de boier pe lună7”. Ca judecător stătu numai vre-o trei luni8. La_ 1748 era_ispravnic al Cârligăturii9. Pentru ultima dată se găseşte la 1745, Fevruar 15, iscălit cu mâna tremurândă pe un izvod10. In 1745, Octomvrie 15, se întăreşte fiului său Gavril Neculce Vel Medelnicer un pod la Boian, peste apa Prutului11, iar la 12 Ianuar 1746 Ilie Neculce biv treti Spătar vorbeşte de „împărţeala răposat părintelui său Ion Neculce bit Vel Vornic12”. Deci Neculce a murit între 17 Februar şi 16 Octomvre 1745.
1 Iorga, o. c., p. 244.
I	Cronica. El spune despre Ruşi că „s’au purtat în ţară mai rău decât Tătarii", când au robit şi pustiit ţinutul Hotinului.
* Idem.
4 Acad. Rom., CXX, 121.
6	Idem., CXX, 123.
8 Idem., CXX, 129.
7 In această calitate (de judecător) dă el o carte de judecată la 18 Ianuar 1742 în pricina dintre Safta ce au ţinut-o Ioniţă, nepot de soră lui Gheor-ghe Căldărarul, cu Gheorghe Căldărarul pentru nişte case (Documente foaste Şaraga).
8	Cronica (copia Hurmuzachi). Cf. Iorga, o. c., I, p. 245.
0 „loan Neculce biv Vel Vornic, din mila MăriLSale ispravnic Ţinutului Cârligăturii". Doc. Roznovanu, Stânca.
10 Acad. Rom., CXX, 137. Cf. Iorga, o. c., p. 245; UricariuI,XX, p.94.
II	Acad. Rom., CXX.
" Tanoviceanu, o. c., p. 240.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce.
1.
1652, Septembre 15.
Adică ea Gheorghie şi cu soru-mea cu Irina şi cu nepoată noastră Anghelina, fata Mării, nepoţii lui Filip Vistearnicului, scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru, cum am vândut un loc de casă cu pivniţă de piatră pre uliţa cea mari din sus de Mitropolitul dumisali Iorgăi ce au fost Stolnic Mare, cumnatul Postealîiicului celui Mari, a Iorgăi, de niirie nesiliţi nici nevoiţi, oe de bună voe noastră ca să-i fie dumisali dreaptă ocină şi moşie şi a g^Lupănesăi dumisali şi a cuconilor dumisali şi a toată semenţie dumisali. Ci tocmala noastră au fost denainte părintelui Svmţii Sale Mitropolitului Varlaam şi popa Vasile de la Beserica Albă şi diaconul Toader zet popa Vasilie şi şoltuzul Gheorghie cu 12 părgari şi vătaful părintelui, Ionaşco Căpăţina şi Necula preameşter din uliţa mari şi Toader cruitor (sic) ot tam şi Toader braţ Antimie ot tam şi mulţi oameni buni bătrâni şi tineri de prin pregiur. Şi preţul locului l-am vândut derept două sute şi cinzăci de lei bătuţi. Ca să ştie. Şi am scris eu diiaconul ot Ţrcov Beloe acesta zapis. Şi pentru credinţă ne-am pus şi peceţile şi iscăliturile. Pis u las, văleat 71C1 ( = 1652) Sept(temvrie), 15 dni.
•	Gheorghie
•	Irina
•	Anghelina
(isc.)...................
(isc.) Diiaconul Iftimie iscaal.
(isc.) Diiaconul Theodor iscaa*
(Vo:) 1653, Săptem [vrie] 5. Acesta zapis a Iorgăi s... la Biserica Albă pentru bivniţă. 7161, Septemvrie) 5.
Zapis dela Gheorghie şi soru-sa Irina şi nepoata lor Anghe-
www.dacoromanica.ro
16
Iulian Marinescu
lina, nepofii lui Filip Vist[ernicul], pentru un Ioc de casă cu piv-, niţă de piatră pe uliţa mare din sus de Mitro[polie], ce i-au vândut Iorgăi Postelnicul cel Mare.— 7161, Septemvrie] 15.
Academia Română, 76/CLXXXIX.
2.
1660, Octomvre 7.
Io Ştefan Voevoda b[o]jiu m[i]l[o!stiu g[o]sp[o]daru zemle moldavscoi. Adecă au venit înnaintia noastră şi înnaintia a lor noştri moldoveneşti boiari, a mari şi a mici, Zanhira şi Alixan-dra şi Creaţa, surorile răpăosatuluui Iorgăi ce au fost Postelnic Mare, de nime nevoite nici asuprite, ce de a lor bună voe, s’au învoit şi s’au tocmit iale a în de sine şi au înpărţit toate ocinile şi cumpărături ce au avut fratele lor, răpăosatul Iorga Postelnicul. Vinitu-s’au în partia Zanhirii satul Mleaanca, în ţinutul Dorohoiului, şi satul Drăguşeanii iarăş la Dorohoiu, şi satul Temanca în ţinutul Sorocei şi satul Găureanii în ţinutul Iaşilor şi giumătate de sat Mărceşti în ţinutul Tecuciului şi un vad dc moară în gârla Putnei de gios la Făurei şi doă fălci de vie la Iaşi în Poenă şi trei fălci de vie la Cotnar în Piscop,— aciastia părţi s’au vinit giupănesăi Sanhirăi. Iară în partia Ali-xandrei Stolnicesăi s’au vinit satul Plopaani în ţinutul Suoeavei şi Mâne anii în ţinutul Putnei şi satul Colocuşna în ţinutul Hotir nului şi salul Cernela în ţinutul Sorocei şi giumătate de sat de Bărlădiani în ţinutul Putnei şi Un vad de moară Beschiia în,-tr’apa Sireţălului ce iaste în ţinutul Putnei şi doo fălci de vie la Iaşi în Poiană şi trei fălci de vie la Cotnar în PiscopUji— aciastia toate părţile Alixandrei Stolniciasăi. Iară în partia giupăneasăi Creaţăi s’au vinit satul Lăitianii în ţinutul Niamţului şi satul Drăguşeanii în ţinutul Hotinului şi satul Florinţoaia în ţinutul Iaşilor şi a treia parte din sat din Rădeni iarăş în ţinutul Iaşilor, o sută funii şi treidzăci şi şease de paşi în frunte din sat din On-ciani la ţinutul Tecuciului, şi un vad de moară la Putna pre gărlă1... şi doo fălci de vie la Iaşi în Poiană şi trei fălci de vie la Cotnari în Episcop. Atătea,-s părţile ce s’au vinit a tustreale surorile răpăosatului Iorgăi Postelnicul şi aşea s’au tocmit iale a in de sine denainte noastră şi denainte a tot Svatul nostru. Deci şi Domniia Mea, vădzind de a lor bună voe tocmală, cu îngăr duinţă şi de la noi încă le-am dat şi le-am întărit pre părţile de ocine a răpăosatului Iorgăi Postelnicul, căriia ce s’au vinit, precum mai sus scrie, ca să le fie şi de la noi direapte ocine şi moşii şi uric şi întăritură, din tot locul cu tot vinitul, neclătit şi
1 Loc nescris în original.
www.dacoromanica.ro
17
Documente relative la familia Neculce
neruşeit nici dănăoară în veaci. I in da să ne umişaet pread sim listom gospodtva mi.
U lasoh, vl[ea]t 7169, mesiţa Oc[tomvrieJ 7 dni.
(Pecdie mică de \ ceară, căzută. /
(Semnătura:) Io Ştefan Voevoda.
(s:) Stratulat.
(Jos la stânga:) S’au trecut deplin la condică.
AcaJemia Română, XLVI/166.
3.
1660, Novembre 28.
Adecă noi Evda, fata Sanfirii, nepoată de sor[ă] Iorgăi ce au fost Postelnic Mare, şi feciorii miei, Gheuca şi Begul şi Chieriaţa şi Condişia, scriem şi mărturisim noi, cu acest zapis adevărat al nostru cum noi de bună voia noastră, de nime nevoiţi nici a-supriţi, am vândut a noastră diriaptă ocină şi cumpărătură un-chiu-nostru Iorgăi ce au fost Postelnic Mare, un sat anume Dră-guşianii, ce-s la ţânutul Dorohoiului, pre valea Podragii, care saat ni s’au vinit nooă din diriase c$-am avut de înpărţală dela Mă'-riia Sa Domnu nostru Ştefan-Vodă şi din carte di înparţală şi de mărturie, ce am avut de la părintele Sava Mitropolitul de Suceava şi de la toţi boiarii cei mari, precum neţ-au înpărţit dumnealor moşiile şi cumpărăturile unchiu-nostru Iorgăi ce-au fost Postelnic, precum au aflat mai cu direptul, pentru căci unchiu-nostru Iorga Postelnicul, cuconi pre urma dumisale n’au rămas. De[ci] noi acel saat Drăguşeanii ce-s la ţânutul Dorohoiu, pe valea Podragii, l-am vândut dumisaale lui Miron pârcălabul de Ho-tin i Necuicii braţ Statnate Postfelnicul]1, dereptu trei sute1 de galbeni, tot bani gata, cu vatră de saat şi cu loc de hălăş-teae şi cu	vad de	moară şi în	câmpu şi în	ţarină şi	cu fânaţ şi
cu tot vinitui în	tot hotarul,	pentru căci	sânflu şi	dumnealor
de siminţiia noastră. Aşijderea şi direase ce-au avut unchiu nostru Iorga ce au fost Postelnic, direase de cumpărătură noi li-am dat pre m&naa dumilor sale lui Miron pârcălabul de Hotin şi Necuicii braţ Stamatie biv Vel Posţtelnic]2. Iar, de să vor afla nescareva	diriase	răsărite şi	să vor ivi	cânduva	în vri-o
vriame la	net care	oameni de	simenţiia noastră sau	la alţi oa-
meni striini, şi acealea diriase încă să aibă a le daa pre măna du-milorsale ca să le fie lor diriaaptă ocină şi cumpărătură şi mo-
1-2 Adăugat cu o scrisoare ceva mai mică, de.acelaşi copist*.
2
www.dacoromanica.ro
18
Iulian Marinescu
şie în viaci dumnălorsale şi cuconilor dumnilorsale. Şi să aibă a-ş face şi direase domneşti pre acesta adivărat zapis al nostru. Şi dumnălor încă ne-au făcut plata deplin la măna noastră. Insă za-pisile ceale de înpărtială domneşti şi boereşti ce-am dat pre mâna dumnălor să le ţie pănă-ş vor face diriase domneşti,—deaciiară să ni le dea pre măna noastră, pentru căci avem şi alte moşii într’acele direase. Şi într’aeeasta tocmală tămplatu-s’au dumnălor: unchiu nostru Sto[i]ca ce au fost Jitnicer şi mătuşe noastră Alecsandra Stolniceasa, şi văru-mieu Toderaşco şi cumnatu nostru Andonie Blănariul şi Toader Rusul Cliuceariul şi Vasilie Balşe Postelnicul şi Toderaşco Jora ce-au fost Slugiar şi Ştefan Brăescul ce au fost Medelniciar şi David de Zăluoeani şi mulţi oameni buni. Şi pentru credinţă eu mi-am pus peciatia şi am rugat pre dumnălor, pre aceşti boiari, de au iscălit toţi. Şi eu Tiron diiacul am scris să să şti.e.
U las, vleato 7169, mesita Noe[m]v[rie] 28.
(Pecetie)
+ E'jSâ otpatftio xâ avaiGsv.
+ MneYTjc otpoufi) tâ avwQîv.
+ Kipâx£a<; at|>atfu> xâ oîva>6ev.
+ PŢioxaţ orpaqw tâ âvuitkv.
+ Kovtaîoac axpaifâ) xâ avwOsv.
Az Toader Jora biv Sulger
David iscal.
Az Savin Urmeziu iscaL
Az Toader Rusul Clucer.
Az Vasile Balşe Postelnic iseaL
(Vo:) Zapis pe Drăguşani. 7169, Noemvrie 28. Galbeni 30.
Academia Română, 11/CXXXII.
4.
Act de vânzare slavon către Neculce.
1660 Noemvrie 28.
Ştefan-Vodă către Miron pârcălab de Hotin, care arată un zapis prin care Evda, fata Zamfirei, nepoata de soră a lui Iorga fost Mare Postelnic, cu fiii Gheuca, Begul, Chiraţa, Condişia, dau satul Drăguşani (Dorohoiu) lui Miron şi „Neculcii fratele lui Stamatie fost Mare Postelnic,, pentru 300 de ughi.
Racoviţă Cehan Vel Logofăt, Tiron pisar.
(Vo:) Ispisoc de cumpărătură satul Drăguşiani ot vlost dorohoiscoL
7169, Noemvrie 28. Galbeni 300.
Academia Română, 47/CXXV.
www.dacoromanica.ro
Documente reiative la familia Neculce
19
5.
1667r April 10.
Adecă eu Alexandra Stolniceasa, sora răpousatului IorgăL Postelnicului, scriu şr mărturisăscu eu acestu adevărat zapis al inieu, de uime silită nici asuprită, oe de a me bună voe, am vândut a me direptă ocină şi moşie, un loc de casă şi cu pivniţă de p'iatră, cu beciuri de piiatră, aici în tărgu în Iaşi, pe Uliţa Mare, între Mitropolitul şi între Prăjăscul, care Ioc îmi iaste mie dela frate-meu Iorga Postelnicul şi cu o' parte ce-mi iaste mie cumpărătură împreună cu soţu mieu, eu Iorga Stolnicul. Acest Ioc l-am vândut dumisali . . . *, direptu . . . *, lei bătu{i, bani de argintu, pentru aoee ca să-i fie dumisale direptă ocină şi moşie şi cu cuconi lor dumisali şi nepoţilor, neclătită’n veci- Şi în tocmala aceasta au îostu Svin{ie Sa părintele Ghedeon Mitropolitul şi dumnelui Ursachie Vistiernicul cel Mare şi Gavrilaş Ne-niul logofătul al doile şi Dumitraşco Prăjăscul şi unchiu mieu Sto[i]ca Jitnicerul şi Gorovei logofătul şi popa Vasilie de Ia Be-searica Albă. Şi pentru credinţă eu mi-am pus şi pecetea şi aceşti boiari, carii s’au tămplat Ia aceasta- tocmală au iscălit într’acestu adevărat zapis ca să fie de credinţă. Şi eu Gligori Moţoc am scris zapisul.
U las, văleato 7175 (= 1667), Apfriliel 10 dni.
+ Alexandra Stolniceasa • (ise:) Ghedeon Mitropolit sueeavschii.
„	Stwixa C'i’jVJuC'Xfj'i]	A'/jjittptoo-
„	Az Ursache Vel	VistfernicJ iscal.
„	Az Chiriac Sturzea iscal.
„ Az Dumitraşco Prăjăscul iscal.
„	Gorovei iscal.
(Vo:) Zapis de la Alexandra Stolniceasa pre casele cele de piatră. 7175, Aprfilie] 10.
(In altă parte:) (1667) 7175, Aprilie 10.
Academia Română, 65/CLXXXiX.
6.
1670?
Catastiv de sate întregi şi giumătă{L de sate şi părţi da ocină şi vii la Cotnar şi la Iaşi de moşie şi de cumpărătură şi de
1 Loc alb în originali
www.dacoromanica.ro
20
Iulian Marinescu
dzestre de'a socri, dela răpăusatul Gheorghie Ghatmanul şi dela dumneaei Micsandra Spătăroae a răpăusatului Iordachi Spătariul şi de daanie şi de miluire dela Domni dumisale lui Gheorghie Ursachi, Marile Vistiernic, scoase şi izbrănite dintru a’.e dumisale diriapte şi adevărate urice şi ispisoace domneşti şi mai pre scurtu aliase. Anii dela Adam 7170, iară dela Mântuitorul Lumii I[su]s H[risto]s 1660 Iulie 15.
Vlostu Suceava.
Un sat întregu şi cu vecini, Litenii, pre Şiret, zestre de la dumneaei soacra Alexandra Spătăroae răpăosatului Iordache Spătariul, Dumnezeu să-l pomeniască.
Giumătate de sat de Crasna cu vecini, iarăş zestre de la dumneaei soacra Alixandra Spătăroae răpăosatului Iordache Spătariul.
Un sat întreg şi cu vecini, Epoteştii, cumpărătură de la ficiorii lui Gavril Hatmanul, direptu 1100 de lei bătuţ[i].
Un satu întreg şi cu vecini, Plopenii, cumpărătură de la A-lexandra, sora Iorgăi Postelnicul, direptu 500 lei bătuţi.
O bucală de loc şi cu vad de moară în Suceava din hotarul Tătăraşilor, danie de la Iliaş Alixandru-Vodă.
Giumătate de satu de Iacobeşti şi cu vecini, schimbătură cu Gavrilaş Talpă, ce i-au fost lui moşie de pre fămeia sa Mărie, şi i-am dat eu lui pol sat Şerbeştii la Neamţu, unde-i iaste şi casa, ce mi-au fost mie cumpărătură de la Tănasie şi de la Ioniţă, ficiorii Ileanii, direptu 250 de lei bătuţi şi i-am mai dat lui Talpă adaos 160, l[ea]t 7175, Ghenarie 28 dni.
A patra parte de sat de Româneşti şi cu vecinii, cumpărătură de la stanţa de Eţcani şi de la ficiorul ei, de la Pavăl, ce este lângă Ecobeşti, leat 7175, Aprilie 28 dni.
Tij a patra parte de Româneşti, cumpărătură de la Tămaş şi chizeş Dumitraşco Boul, di n’a plini Tămaş ocina, să plinească el.
Dooâ jirebii şi jumătate din sat din Lipăeşti pe Şiret, cumpărătură de la Coste Derman, dirept 60 lei bătuţi. Lfeajt 7175.
O jirebie iarăş din Lipăeşti, cumpărătură de la Nicoară, vărul
1 Greşit scăzut; exact ar veni 1662. Acest catastif a fost scris mai târziu, după cum se vede din documentele ce cuprinde.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
21
lui Vasilie Boul, care i-au dat-o lui danie la moart[ea] lui, pentru ce l-au grijit.
O jirebie iarăş din Lepăeşti, cumpărătură de la Alba şi de la ficiorii ei Andriiaş şi Mariia, dirept 55 de lei, cari i-au fost danie dela unchiul lor Vasili Boul.
Giumătate de jirebie de Lepăeşti, cumpărătură tij de la Alba şi de la feciorii ei Andreiu şi Gligorie, ce li-au fost lor de moşie.
Giumătate de jirebie din Corotcăeşti, cumpărătură dela Dumi-traşco ficeorul Udrii, ginerile Băzăceanului, dirept 10 lei. Lfeajt 7173, Iunie 15.
O jirebie iarăş din Corotcăeşti, danie de la Lupul Dupniţă.
A şese parte de sat de Plăvălari, cumpărătură de la Vasilie Merescul şi de la fraţii lui, nepojii Băzăceanului, dirept 100 lei. L[ea]t, Ghenjarie) 12.
O siişte întreagă, anume Ti ibecinjii, cumpărătură de la Theofil egumănul şi tot săborul de la sfânta mănăstire de la Neamţu, direptu 280 lei şi 10 boi şi un cal, şi banii nu s’au pus mai mulţi, numai cât s’au dat. Leat 7177, Septjemvriej 1 dni.
O silişte întreagă anume Trostianeţul, lângă Telebecinţi, tij cumpărătură de la aceşti călugări de la Niamfu, dirept. . . L
A patra parte de sat de Văscăuţji] cu vecini şi cu loc de hă-leştee şi cu vad de moară în Şiret şi cu casă gata, cumpărăn tură de la Dumitraşco Murguleţ sin Ştefan Murguleţ, dirept 400 lei.
Satul Arinii, s’au datu un sat de la Niamţu, anume Frăţeştii, şi 600 lei, cari au dat soru-mi Acsana 5^p lei şi 70 lei am dat eu.	J
Vlostu Niamţul.
Un sat întreg şi cu vecini, Bozienii, şi cu Buhuşeştii, de spre socru-mieu răpăosatul Gheorghie Hatmanul şi de spre soacră-me Aniţa Hătmăneasa, iar Buhuşeştii au fost cumpărătură lui Gheorghie Hatmanul. Deci Bozienii la înpărţală s’au vinit lui Gligoraşco cumnatul, apoi, după ce au murit Gligoraş cumnatu-mieu, am plătit noi datoriile cu Măricuţa şi comăndurile, apoi Măricuţa, la moarte sa, parte ei câte giumătate de sat dintr’amăndoao satele au dat danie fiului nostru, lui Năstasco.
1 Loc alb în original.
www.dacoromanica.ro
22
Iulian Marinescu
A trie parte de Nociţi pre Vale Albă, dzestre dela răpăosa-tul Gheorghie Hatmanul.
Fărceştii pe Şiret, tij dzestre de Ia socrul, râpăosatul Gheorghie Hatmanul, făr de nişte părţi oe zic răzeşii că sint necumpărate.
Giumătate de sat de Săuceşti, iarăş dzestri dila socrul Gheorghie Hatmanul.
80 de pământuri dintr’aoest sat, am cumpărat de la Ionaşco Beche căpitanul, dirept 50 lei, l[ea]t 7176, Octţomvrie] 25 dni.
Un sat Păstrăvenii, cumpărătură de la Toma Vornicul şi de la Iordachi Vistiernicul şi de la alţi vamăşi mari ce au fost soţii, şi, cănd au scos pe Vasâlie-Vodă, au vândut satul pentru parte lui Alexandru Păharnicul, ficiorul lui Gavril Hatmanul, dirept 500 lei bătuţi, pentru paguba din vaamă. Deci eu am dat aceşti 500 lei şi făr de acesta am mai dat 135 lei lui Goroveiu logofătul pentru o rămăşiţă şi pentru o moarte de om lui Solomon Vornicul iarăş pentru acestaş sat, şi zapisui scrie Ducăi Vistiernicul că era să facem schimbu cu Bărgăoanii şi să-mi întoarcă banii, şi banii nu mi-au dat, şi Bărgăoanii au luat, şi mi-au dat nişte vii în Piscop la Cotnar.
Patruzeci de pământuri dintr’acesta sat am cumpărat de la Nacul de Dăbuleşti şi de la seminţiia lui, direptu 40 de lei, l[ea]t 7175, Ghenţarie] 23.
155 de pământuri, cumpărăturile lui Gavril Hatmanul din Stă-nislăveşti, ce au fost vândut Gligoraşco cumnatul lui Hociungu căpitanul şi am întorsu eu banii şi am luat aceste pământuri.
Şepte pământuri tij din Stănislăveşti am cumpărat de la Dumitru ficiorul lui Vasilie de Năvripeşti, dirept 7 lei bătuţi, l[ea]t 7175, Fevţruarie].
Satul Frăţeştii în ţinutul Neamţului, sat întreg, şi cu vecinii şi alte părţi din părţile Măricăi Prorociţei, căt au ţinut ea, ce sint schimbătură de la Apostol Catargiul Postelnicul şi giupăniasa lui, fata Marini Hătmănesâi, şi eu li-am dat lor satul Lozile Ia ţinutul Sorocii, sat întreg cu vecini. L[ea]t 7177, Mai 4 dn[i].
Parte Neculcii, fratele lui Hociungu, din Stănislăveşti, 4 pământuri şi 1 lăture au vândut Vasâlie, ficiorul Neculfcii], parte lor nepotului Hociungu.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
23
O sălişte întreagă anume Ciorăenii, ce sint zălog de la Talpă, dirept 216 lei.
O sălişte întreagă, anume Rugineşti1, pus[ă] zălog de la Talpă, dirept 216 lei.
Vlostu Romanul.
Un sat înt.eg şi cu vecini, Cârjeştii, ce au fost a cumratu-mieu, a lui Gligoraşco cumnatul, şi au fost zălog la Duca Vistiernicul dirept 355 lei, şi l-am răscumpărat eu cu Măricuţa. Deci, apoi. Măricuţa, la moarte ei, au datu parte ei danie mănăstirii Schitului, apoi dela Schitenii m’am tocmit eu cu dânşii şi o am cumpărat şi li-am dat banii 200 lei, de ş’au răscumpărat alte moşii din Buoreni dila Suceavă. L[ea]t 7175.
Vlostu Băcăul.
Un sat întreg şi cu vecini, Prieneştii, dzestre dela răpăosatul Gheorghie Hatmanul, ce este de pre soacră-me Aniţa, Dumnezeu să o pomenească, dispre Tălpeşti. S’au dat înnapoi ficiorilor lui Talpă şi ficiorilor lui Ciocârlie.
Giumătate de silişte de Cozmeşti, iarăş acolo şi cu alte părţi, cumpărătură, iarăş dzestri de la răpăosatul Gheorghie Hatmanul şi de la soacră-me Aniţa Hătmăneasa. Tij s’au dat ficiorilor lui Talpă.
Un sat întreg şi cu vecini şi cu mori în Bistriţă, răscumpără-tură de la Neculce, care sat a fost a Chiraţăi, sora Iorgăi Postelnicul, Lăitenli, l-au dat mănăstirii Ocnii.
Vlostu Tecuciul.
Un sat întreg şi cu vecini, Sasul-de-sus şi Sasul-de-gios, dzestri de la socri, de la răpăosatul Gheorghie Hatmanul şi de la giupăniasa lui Aniţa Hătmăneasa, i-au luat [de la] Dediul pentru 900 lei, cu casă domnească, pentru banii ce au luat dela Raniţe pentru ţară.
Un loc lăngă Sasul cu vad de moară în Sireţel, ce să chiiamă Sminoacile, tot locul cât au ţinut Tudori, nepotul lui Ena-chie Postelnicul, pentru care ioc am avut tocma'ă cu Iane Şcheopul din Ţara-Muntenească, pentru nişte mori a Iui, ce mi-au dat giudeţul să i ite taiu. Apoi el s’au tocmit cu Tudori şi au luat
1 Şters prin răsături sau cu apă.
www.dacoromanica.ro
24
Iulian Marinescu
de la dânsul acal loc şi mi l-au dat mie, să nu-i taiu morile, şi i-am mai dat şi adaos 30 lei bătuţi. S’au dat mănăstirii.
O bucată de loc . . . x, tij răscumpărată de la Neculce.
Vlostu Tutova.
Un sat întreg ce să chiamă Cerţeştiii în gura Berheciului, pre apa Bârladului, unde sint acmu Grecii, ce ete dzestrc dispre soa-cră-me Aniţa, giupăneasa lui Gheorghie Hatmanul, Dumnezeu îl pomenească, oe să trage dispre Talpă Dinga Hatmanul.
Un loc de prisacă dela Veşteleşti, obârşia Bogdanii, cumpărătură dela Toadereu Sitariul.
Un loc de prisacă la Coşeşti pe* *Racova a lui Avram Curteanul; ce mi l-au vândut căpitanul şi curtenii de ţinut pentru 22 lei, ce li-au plătit dăjdile lui, şi mi-au făcut şi zapis.
Vlostu Vasluiul.
A trie parte din giumătate de sat de Hultureşti cu vecini, dzestre de la socrul, răpăosatul Gheorghii Hatmanul, şi de la giupă-niasa lui, Aniţa.
Din parte lui Anton, din parte din gios, a trie parti, parte Nastasiei, fata lui Anton, din vatra satului şi cu 22 nive (°) la ţarină şi 34 de prăjini în Vladnic, carile fac o delniţă întreagă, şi dintr’altă delniţă a trie parte şi din vad de moară, cumpărătură de la Dumitraşco şi ficiorul său Neculai, nepot Nastasiei, strănepot lui Anton, ... 2 lei bătuţi.
Din giumătate de sat de Holtureşti, din parte de sus, giumătate am cumpărat de la Iordachie şi de la seminţiia lui, dirept 175 di lei bătuţi.	,
Din parte lui Anton, din parte din gios, a trie parte, cu 22 nive (?) în ţarină şi 34 prăjini în Vladnic, ce este o delniţă, şi din-tr’alta a trie parte, parte lui Murgoci, şi din vad de moară, cumpărătură dila Dima şi fămiia lui Athiniia şi ficiorii lui Murgoci, Stogul şi Alexandru, dirept 30 lei.
Parte Sîrbului din Hultureşti, iarăş din parte din sus, din giumătate de sat a opta parte, am cumpărat de la fetile Sirbului, dirept 40 lei bătuţi.
* Loc nescris în original.
* Loc nescris In original,
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
25
Din parte din gios cu 8 nive (?) Ia ţarină şi 13 prăjihi în Vlad-nic, ce este giumătate de delniţă, cumpărătură de la Dima şi fă-meia lui Athiniia şi ficiorii lui Murgoci, Stogul şi Alixandru, di-rept 10 lei.
Din giumătate de sat de Hultureşti, din parte din sus, a opta parte, am cumpărat da la Toader şi de la Gligoraşco, ficiorii Tu-dorii, nepoţii Copăceanului, dirept 50 lei.
O delniţă de 12 prăjini in lat şi ’n lungu şi din hotar în hotar, ce este a zece parte din giumătate de sat, cumpărătură de la Dumitraşco şi fămeia lui Anna, fata Copăceanului, şi cu ficiorii lor, Negrul.
A cince parte din giumătate de sat de Hultureşti din parte din sus, cumpărătură de la Mihalce şi de la seminţiia lui, dirept 40 lei bătuţi.
Din giumătate de sat din parta din sus, a noaâ parte din Hultureşti, cumpărătură de la Ştefan, ficeorul Copăceanului.
Parte din Hultureşti a lui Gheorghie călugărul, ce-1 chiiamă Gherasim, câtă să va alegi din vatra satului şi din tot locul cu 2 delniţi in Vladnicu, din Bârlad pănă în Sarge, şi cu vad de moară în Bârlad, unde sintu morile acmu.
Din giumă'ate de sat de Buhăeşti lângă Hultureşti, a patra parte, cumpărătură de la Sămion ficiorul lui Tudosie Olarlul şi Constantin şi Prohor şi Iftimie şi Vasălie, ficiorii lui Ionaşco Latia şi alte seminţii a lor, cari scriu în zapis. Me-au întors banii K
Părţile din sat din Măcreşti cât să vor alege, dzestre de la socrul, răpăosatul Gheorghie Hatmanul, şi de la giupăneasa lui Aniţa, Dumnezeu să-i pomeniască.
Vlostu Fălciiul.
Un sat întreg şi cu vecini Todirenii, dzestre de la dumneei soacra Alicsandra Spă ăroae răpăosatu’ui Iordachie Spăta:iul, Dumnezeu să-l pomenească.
Vlostu Lăpuşna.
Un sat întreg ce să chiamă Bălenii, danie de la Vasilie-Vodă Măricuţii, fata lui Gheorghie Hatmanul, căndu au cununat-o cu Başotă. *
* Acest paragraf e ales cu linii în original.
www.dacoromanica.ro
Iu'ian Marinescu
26
Un sat întreg cu vecini, Vlădeşti, cu vad de moară în gărla Prutului, cumpărătură de ia Chirieoel, gineri lui Urechi, şi de la giupâniasa lui dirept 600 lei.
Vlostu Orheiul.
Un sat ce să chiamă Cricovul şi Goianul şi cu vecini, dzestre de la răpăosatul Gheorghie Hatmanul şi de la soacră-me Aniţa Hătmăneasa.
Giumătate dc sat de Volcineţ, dzestri de la socru-mieu Gheorghie Hatmanul.
Un sat întreg ce să cheamă Lalova, ce l-am cumpărat de la mulţi răzeşi, dirept 200 lei bătuţi.
A şese parte de sat de Stodolna, ce au fost cumpărătură lui Enachie, ficeorul lui Gavril Hatmanul, de la Macsin şi Albul şi Loghin şi Andronic, toţi ficiorii Baciului, nepoţii lui Hamarţu, dirept 60 taleri bătuţi.
Un sat întreg Ciumeşenii şi cu vecini, cumpărătură de la Sa-vin şi Toader şi Pavel şi Nastasie, ficiori lui Gligorie Dolocăi, dirept 300 lei bătuţi. L[ea]t 7177, Apţrilie] 28 dni.
Molu^ata la Nistru, dzestre de la Şoldan.
Vlostu Soroca.
Un sat întreg şi cu vecini, Prăjslele, dzestre de la dumneii Ale-csandra Spăîăroae răpăosatului Iordachie Spătariul, Dumnezeu să-l pomenească.
O sălişte întreagă, Căinereştii, iarăş dzestre de la dumneii Spă-tăroae.
Giumătate de sat de Popeşti şi giumătate de sat de Dănceni şi alte părţi din Scăeni spre Căinar, s’au cumpărat de la Lupaşco şi de la fraţii lui, ficiorii Danciului temniceriul, dirept 100 lei bătuţi.
Un sat întreg şi cu vecini, Broscăuţi, carele l-au lăsat Radul Stolnicul, ficiorul lui Gavril Hatmanul, ficiorilor săi danie, să-l vânză, şi au fost zălog dela Ciogole, dirept 150 de galbini de aur, şi de la ficiori l-am cumpărat eu dirept 300 de lei bătuţi.
Un sat întreg Lozâle, ee l-am cumpărat di la Durac Sărdariul, şi am dat 160 lei.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
27
O silişte întreagă Ternauca, cumpărătură de la ginerile Evdii, nepoata Iorgăi Postelnicul, dirept 100 lei bătuţi, şi lorgăi Postelnicului i-au fost schimbătură cu Solomon Bărlădeanul Vel Logofăt.
Un sat pre Răut, la Pilat, anume Măgurenii, cumpărătură răpăosatului Gheorghie Hatmanul, Dumnezeu să-l pomenească.
Un sat întreg Bulbocii cu vecini şi cu hăleştee pre apa Căina-r iul ui, ce au fostu cumpărătură lui Gavril Hatmanul de la Danciul şi de la alte seminţii a lui, nepoţii lui Dumitraşco şi a Urâtei, şi de Ia alte săminţii a lor, dirept 550 lei,—şi apoi l-am răsL cumpărat eu acel sat, înpreună cu Părjolta şi cu trei fălci de vie la Cotnar, di pri la datornici şi am dat 850 lei cu 460 lei, ce au fost datori ficeorii lui Gavril Hatmanul.
Vlostu Hotinul.
Un sat întreg şi cu vecini, Tărăsăuţi, dzestri de la dumneii soacra Alixandra Spătăroae răpăosatului lordachi Spătariul.
Un sat înpreună şi cu vecini, Şirăuţi, dzestre de la dumneii soacra Alixandra Spălăroae răpăosatului Iordachie Spătariul.
Un sat întreg şi cu vecini, Bârnovul, iarăş dzestri de Ia dum-neii soacra Spătăroae răpăosatului Iordachie Spătariul, Dumnezeu să-l pomenească.
Un sat întreg şi cu vecini, Vornoviţa, tij dzestri de la dumneii soacra Alixandra Spătăroae răpăosatului Iordachie Spătariul.
Un sat întreg şi cu vecini, Pererâta, ce este cumpăiăfcură de la Gavril şi de la Toader, ficiorii lui Păladi, dirept 1.250 lei bătuţi, şi lor le-au fost danie de la Vasilie-Vodă, pentru nişte casă ce le-au luat la Fener în Ţarigrad.
Un sat întreg şi cu vecini, Burlăneştii, cumpărătură de la cumnatu-mieu Gligoraş Păharnicul, ficiorul lui Gheorghie Hatmanul, dirept 500 lei bătuţi. 95 lei, tij, s’au mai dat lui Ponici cu rudile lui pentru o pâră ce scornisă şi li s’au luat nişte zapisă.
Giumătate de silişte de Hriţeni, cumpărătură dila Lazor Braha cu giumătate de sat de Volooonţeşti, dirept 150 lei bătuţi, şi s’au aflat a patra parte.
A patra parte de Hriţeni s’au cumpărat dela Mihalce, ficiorul lui Ştefan Tăaa (sic), derept 50 lei bătuţi.
www.dacoromanica.ro
28
Iulian Marinescu
A patra parte de sat de Hriţeni, cumpărătură dela Ştefan şi de la Gavril, snove Brăescul, dirept 40 lei bătuţi.
Tij a patra parte de sat de Hriţeni, cumpărătură de la Gheor-ghie Albotă şi cumnatu-său Prodan şi nepotul Miron sin Mări-cuţa, fata lui Dumitraşco Ponici, şi Măricuţa şi Vasilie, ficiorii Costandii, şi Miron şi Irina şi Antemiia, ficeorii Sofroniei, toţi nepoţi lui Dumitru Ponici. Lfeajt 7177, Iulie 15.
Un sat întreg şi cu vecini, Bliscinăuţii, cumpărătură de la Mă-ricuţa, giupâniasa lui Andriiaş Cluceriul, ce i-au fost rămas ei dela giupânu-său dintâi, dila Tăban, derept 550 lei bătuţi.
Un sat Culicenii, fără de a trie parte, cu vecini şi cu 2 hă-leştee ce-am schimbat cu Ilie Sturdzea Stolnicul şi i-amn dat satul Voroteţile la Orheiu, carile au fost dat la mănăstire la Treisvetfcele Măricuţa la eşitul sufletului ei, şi eu l-am cumpărat de la călugării de la Treisvetitele dirept 500 lei, şi am mai dat adaos 180 lei bătuţi.
Tij din a trie parte de sat de Culiceni, cumpărătură de la Tă-băneasă, dirept 220 lei.
Giumătate de sat de Voloconţeşti am cumpărat dela Lazor Braha, dirept 150 lei bătuţi.
Tij din giumătate de sat de Vo’oconţeşti, a trie parte, cumpărătură dela Lazor Brahă.
Din giumătate de sat de Voloconţeşti a trie parte am cumpărat dila Alixandra, fimeia lui Pilipovschii, dirept 50 lei bătuţi.
Din giumătate de sat de Voloconţeşti a patra parte, cumpărătură de la Sofroniia, fata lui Pilipovschii, dirept ... 1 lei.
A trie parte din parte din sus din Voloconţeşti, cumpărătură dela Stratul şi văru-său, Ştefan, ficiorii Antoniei, nepoţi lui Gli-gorie şi a Zbierăi, strănepoţi Măricăi şi a Sofroniei, dirept 30 lei bătuţi.
Din giumătate de sat de Voloconţeşti a patra parte, cumpărătură dela Vislina fata lui Mărdarie, nepoata Horbăcăi şi bărbatul ei Simion, dirept 40 lei.
1 Loc nescris în original.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
29
Un sat întreg şi cu vecinii Novosoliţa şi giumătate de sat de Mărişeni, tij cu vecini, cumpărătură dela Dumitraşco Prăjăscul.
Satul Rucşinul, giumătate de sat, ce mi s’au vinit dispre Andrieş Talpă, când ne-am înpărţit cu fraţi, iar giumătate de sat îmi iaste cumpărătură de la Gavrilaş Talpă, parte lui, cei s’au vinit la înpărţală, dirept 350 lei ce i s’au vinit. şi lui la în-părţală, dipre Andrieş Talpă, sat întreg cu vecini.
Vlostu Cernăuţii.
Un sat întreg şi cu vecini, Lenţeştii, dzestre de la dumneii soacra Aiixandra Spătăroae răposatului Iordachie Spătarul, Dumnezeu să-l pomeniască.
Un sat întreg şi cu vecini Juşca, iarăş dzestre dela dumneii soacra Aiixandra Spătăroae răpăosatului Iordachie Spătariul.
Un sat întreg şi cu vecini, Borăuţi, iarăşi dzestre de la dumneii soacra Aiixandra Spătăroae a răpăosatului Iordachie Spătariul.
Un sat întreg şi cu vecini, Zadobrouca, dzestri iarăşi de la dumneii soacra Aiixandra Spătăroae răpăosatului Iordachie Spătariul.
Giumătate de silişte de Volosca, iarăş dzestri de la Spătăroae lui Iordachie Spătariul.
O sălişte fără a trie parte, Rohuzna, iarăş dzestri de la Spătăroae lui Iordachie Spătariul.
O săişte întreagă Dinesăurca, iarăşi dzestri de la dumneii Spătăroae lui Iordachi Spătar.
Vlostu Dorohoiul.
Un sat întreg şi cu vecini, Milianea, dzestri de la dumneii soacra Aiixandra Spătăroae răpăosatului Iordachie Spătariul, care sat au fost cu gălceavă şi au dat giudeţul de l-au luat Evda, nepoata Iorgăi Postelnicul, căci l-au fost vândut mătuşe ei fără cale Spătariului Iordachie, dirept 480 lei, şi apoi am mai dat eu 150 lei şi l-am aşezat de istov.
Un sat întreg şi cu vecini, Păltinişul, iarăşi dzestri de la dumneii soacra Alicsandra Spătăroae răpăosatului Iordache Spătariul.
www.dacoromanica.ro
ao
Iulian Marmeâcu
Giumătate de să’işfce de Borodăceni, tij dzestre de Ia «lumneii soacra Spătăroae.
O silişte Grimeştii, tij dzestri de la dumneli soacra Alicsandra Spătăroae lui Iordachi Spătariul.
Un sat întreg şi cu vecini, Vlăicenii, de la socru-mieu Gtoeoc-ghie Hatmanul, ce au fost schimbătură eu Gligorâşco Prăjăseul, pentru giumătate de sat de Fomeşti la Hărlău şi a trie parte de sat Văscani la Roman.
O sălişte întreagă Priporenii lăngă Vlăiceni, cumpărătură de la Istrate şi de la Mihăilă, ficiorii Topii, şi Dimisiia şi Jalobă şi Andronic, ficiorii lui Isaac, drept 200 lei bătuţi.
Părţile diin Hodeşti căt să vor alegi de cumpărătură (fin Ho-deştii eei mici
VIostu HărlăuluL
Un sat întreg şi cu vecini Zbierenii, care sat l-am fost negu-ţat cu Toderaşco Prăjăseul dirept 450 lei, şi apoi, dacă au murit, am istovit banii giupănesii sale Măriei şi cuconilor lor, lui Ştefăniţi.
Giumătate de sat de Todereni, cumpărătură lui Gavril Hatmanul, ce-au fost zălojită de Radul Stolnieul de la Toderaşco Jora cu MedelniGerul derept 30 lei, şi am dat eu banii şi am răscumpărat.
A trie parte de giumătate de sat de Todereni, parte Nacului Zbierăi, ce-au fost cumpărat Jora, şi am răscumpărat-o eu ia-răş dela dânsul.
Tij vlostu Dorohoiul.
Giumătate de sălişte de MicuUaţi, cumpărătură de la Gavril şi de la Toader, ficiorii lui PăTade, ce s’au cumpăraţi înjpreună cu Pererâta.
Din giumătate de sat de Neculinţi, a patra parte, cumpărătură de la Savin Hermeziu dirept 35 lei bătuţi. Ljeajt 7176, No-emjvrie] 18 dni.
Din giumătate de sat din Neculinţi, tij a patra parte, cumpărătură de la Ionaşco, ficiorul lui Neculai din GhirenL, nepotul Albului, şi cu 2 ficiori, vecini, dirept 50 lei.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
3l
Giumătate de sat de Crasnaleuca, cumpărătură de la Lazor Brahă şi dela fămeia lui şi dela hiiastra lui, dirept 150 lei bătuţi.
A patra parte din Crasnaleuca, oe am cumpărat de la Ion Răcoviţă Paharnicul, ce i-au fost [de la] Lazor Brahă, drept 60 lei bătuţi. Leat 7175.
Din a patra parte di sat din Crasnaleuca, a patra parte, cumpărătură de la Paţerpna (?), ficiorul Grozavei, şi de la nepoţii lui Duşco şi Ţonco, ficiorii lui Ilieş, derept 40 lei. L]ea[t 7176, Avjgust] 15.
O parte din Crasnaleuca din tot locul, din tot hotarul ce să va alegi şi din loc di hălăşteu, danie dila Chiliiana, fata lui Bălucico Udre, şi de la bărbatul ei Toader Bătdăgianul (?). L[ea]t 7177 Iulie 15 dni.
A patra parte de sat de Crasnaleuca, cumpărătură de la Io-naşco, ficiorul Nacului Stolnic, ginerile lui Dumitraşco Drăgu-tescul, ce i-au fost de spre socri.
Un sat întreg Drăguşanii, la ţinutul Dorohoiului, ce-au fost cumpărătură Iorgăi Postelnicul, şi i-am răscumpărat da la Neculce, căci el au fost cumpărat fără de cale, că, fiind străin, nu i s’au căzut să cumpere.
Vlostu Cărligătura.
Un sat întreg şi cu vecini Brătuienii de la socru-mieu, răpăo-satul Gheorghi Hatmanul, Dumnezeu să-l pomenească.
Vlostu Iaşii.
Un sat întreg şi cu vecini, Căldăruşe, dzestre de la dumneiei soacra Alixandra Spătăroae răpăosatului lordache Spătariul.
O sălişte Ostăpcenii, iarăşi dzestre de la Spătăroae lui Ior-dachie Spătariul.
Giumătate de sat de Balotina şi cu vecini, de la răpăosatul Ghiorghie Hatmanul, şi vecinii sint de Sturzeni de spre Tălpeşti.
Giumătate de sat de Cărniceni, cumpărătură de la Ion Păhar-nicul, ginerile Neniului logofătul, dirept 200 şi doaozeci de lei bătuţi.
O silişte întreagă Cirepcanii, tij de la răpăosatul Gheorghie Hatmanul. S'au dat mănăstirii.
www.dacoromanica.ro
32
Iulian Marinescu
Giumătate de silişte de Hodoreni, tij de la socru-mieu răpăo-satul Gheorghie Hatmanul, Dumnezeu să-l pomenească.
Un sat întreg şi cu vecini, Bumboteştii, oe l-au lăsat Mărin-cuţa la mănăstire la schit, şi apoi li-am dat eu banii 120 lei de ş’au cumpărat alte moşii şi stupi, şi s’au mai aflat şi altu datornic, Babolache abăgeriul, şi i-am mai dat şi aceluia 80 lei bătuţi.
Un sat întreg şi cu vecini, Părjolta, şi cu bălţi de peşti, cari sat au fost a lui Gavril Hatmanul de la călugării de Dragomirna, i-au dat ei acel sat şi el le-au făcut un hăleşteu şi le-au tocmit un zid şi li-au boltit magherniţile şi li-au acoperit chiliile şi trepăzările şi alte lucruri în sfânta mănăstire. Pentru care sat am plătit eu datoriile ficiorilor lui Gavril Hatmanul 450 lei şi am iuat satul. S’au vândut.
O săleşte Stângăcenii pre Ciuhur, ce au fost dat ficiorii lui Gavril Hatmanul mănăstirii Agapiei şi am dat eu pentru dânsa 200 lei bătuţi. S’au vândut.
Un sat întreg Pârliţii, cumpărătură dela Ioniţe, ficiorul lui E-nachie Vistiernicul, dirept ... 1 lei bătuţi, şi este şi cu heleşteu.
O silişte întreagă, Sturdzeni, danie de la Iliaş Alexandru-Voc’ă, cari maiinte au fost a lui Gheorghi Hatmanul de moşie, şi apoi Măricuţa au văndut-o Ducăi Vistiernicului, şi au fost domnească.
O sălişte întreagă Zădăreni pre Camănca, cu loc de hăleşteu şi de moară pre apa satului şi cu vad de moară în Prut, cumpărătură lui Gheorghie Hatmanul de la Toader Căldă-ruşe şi de la Ionaşco Căldăruşe, nepoţii lui Trifan Postelnicul, dirept 500 ughi.
Părţile cumpărăturii din Sărata dila cine am cumpărat.
Gligorii şi cu fămeia sa Paraschiva şi cu fratele ei Vasilie, ficiorii Chirenii, nepoţi Portărescului, şi Larie, ficiorul Madei, nepot Portărescului, şi Mariia, nepoată Madei, strănepoată Portărescului, şi Florin sin Mihăilă, nepot Madei, strănepot Portărescului, au vândut din tot satul din Sărata a patra parte.
1 Loc nescris l:i original.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
33
A patra parte din tot satul din Sărata au vândut Ştefan, gi-nerile lui Marco, cu fămeia lui Sofroniia şi cu ficiorul lor M'e-răuţi.
A patra parte din tot satul din Sărata au vândut Toader, ficiorul Sofroniei, nepotul Petrii lui Cioară şi Zahariia sin Ia-chim, nepot Sofroniei, strănepot lui Cioră.
A patra parte din tot satul din Sărata au vândut Sanda, fata Tudosiîi Buhăscoae, fata lui Toderel, şi nepoţii ai Costandin şi Dumbrava şi Vasilie, ficiorii Anii şi Antemiei, nepoţi Tudo-siei, strănepoţi lui Toderel, toată parte lui Toderel.
A opta parte din Sărata, cumpărătură da la Andrei de Trifeşti.
Giumătate de sat de Păndzereşti, pe apa Sohovăţului, din tot locul giumătate, cumpărătură de la Ianco şi de la fămeia lui Anghelina, fata Albei, nepoata lui Corcic, dirept 40 de lei. Leat 7177.
A patra parte de sat de Titeni pre deale, din tot locul a patra parte, cumpărătură de la Ionaşco, ficiorul Lung[ul]ui Arma-şul, nepotul lui Gavril, dirept 30 lai. Leat 7177.
Tij a patra parte da Titeni, cumpărătură de la Gavril, ficiorul lui Ciobane, nepot lui Ion, şi de la fămeia sa Maica, din tot locul a patra parte, un bătrân, dirept 30 lei bătuţi. L[ea]t 7177.
Satul Florinţoaia şi giumătate de sat de Ungheni cu hălăşteu şi giumătate de sat de Ciureşti, care sat au fost a giupânesii Chi-raţii, sora Iorgăi Postelnicul, ca i s’au fost venit el la împăr-ţală, şi aceste toate şi alte sate le-au fost cumpărat Neculce, fără ştire noastră; şi, fiind el străin, tam întorsu banii cu giudeţ şi am luat satile.
Academia Română, ms. 1753.
1682-3.
7.
Satile ce s'au vinit Catrinei [Cantacuzino].
Boianul, sat întreg la Cernăuţi.
Cernauca să Cernauca stară, sat întreg.
Pohrilăuţi, sat întreg.
Vasilăuţi, sat întreg.
Pilipce, sat întreg.
A patra parte din Lăhăceni.
3
www.dacoromanica.ro
34
Iulian Marinescu
Chiseleul, sat întreg.
Valeva, pol.
Vasileu, pol.
Grozinţii la Hotin, sat întreg.
Bocicăuţi, sot întreg.
Derepcăuţi, sat întreg.
Podraga, la Dorohoi, sat întreg.
Lozenii, sat întreg.
Pol de sat de Cudreni.
A patra parte de Giurgeşti.
Ghergheştii la Soroca.
Ţipeleştii.
Nistoreştii.
Nicoreştii.
Pelineli la Fălciiu.
Avramenii la Cârligăturâ.
Călineşti la Iaşi.
Cucuteni la Roman.
Socii să Strâmbii la Neamţu.
Halincea i-au dat mătuşă-sa Comisoaia.
(Pecete octogonală cu legenda:]
(isc:) Alexandra.
„ As Toderaş Vistfernic].
„ Az Velicico Costin biv Comis, iscal.
Academia Română, CXX, 60.
8.
1669, Maiu 16.
Adică noi Alixandra, sora Iorgăi Postelnicul, şi ficeorul meu Toderaşco, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru pentru sat pentru Bereşti, ce săntu pe Prut în ţinutul Iaşilor, caare saat iaste driaptă cumpărătură frăţine-mieu Iorgăi Postelnicul. Şi după moartea lui, nevănd cuconi din trupul său, căte ocine au avut, au rămas toate noao surorilor dumisale, şi, căndu au fostu în dzi-lele lui Ştefăniţă-Vodă, strănsu-ne-am noi toate surorile şi nepoţii Iorgăi Postelnicul aicea în ţară, la împărţala ocinelor, şi atuncea noi cu toţi şi surorile şi nepoţii Iorgăi Postelnicul ne-am învoit depreună şi cu voe tuturor am dat desp[r]e toţi acesta saat Bereşti daanie dumisale Arhondii, giupăniaşa lui Miron, ce au fostu vameş, pentru sufletul frăţine nostru Iorgăi Postelnicul, ca să-i hie dumisaale moşie şi daanie în veaci. Deci şi acum de la noi mîi vârtos întărim dumisaale această danie cu cest zapis ca să-i hie moşie cu tot vinitul în veaci. Iar carii din semenţie noastră sau dio semenţie frăţine-mieu Iorgăi Postelnicul, cine să va ispiti a strica daanie noastră, carea o am dat pentru sufletul
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
35
frăţine-mieu, a cui au fostu ocina aceasta, acela să fie neertat de Domnul Dumnedzău ce au făcut ceriul şi pă'măntul şi de prea-cinstită a lui maică, Mărie, şi să hie afurisit de doispreace vărhovnici apostoli şi de patru evanghelişti şi de 318 otţi ce au fostu în Necheia, cetatea cea svăntă, şi locul lui de sălaş să hie cu Iuda şi cu trecleatul Arrie întru fără fund în veaci, amin, Şi acesta zapis şi daanie făcut-am denainte dumisale lui Solomon Bărlădianul, Logofătul cel Maare, pentr’aceia ca să aibă această giupăniasă a-ş face drease domneşti. Şi pentru mare credinţă pusu-mi-am pecetea şi dumn[ea]lui Logofătul au iscălit. Şi eu Andri Mihul am scris zapisul, U Iasoh, v[ă]leat 7177 ( = 1669) Mai 16.
G (In pecete este scris) Alexandra.
Az Solomon Bărlădeanul logofăt iscal.
Academia Română, 159/CLXXXVI.
9.
1671, Octombre 28.
Adecă eu, Toderaşco, feciorul Iorgăi Stolnicul şi a Alixandrei sora Iorgăi Postelnicul, scriem şi mărturisim cu cest zapis al mieu pentru un loc ce este între ograda Mitropoliei şi între o-grada dumisale Logofătul celui Mare, lui Solomon Bărlădianul, care loc a fost a Roşcăi Vistiernicului şi l-au vândut Roşcă Vistiernicul unchiu-meu Iorgăi Postelnicul. Iară după moarte unchiu-mieu Iorgăi Postelnicul, neavănd cuconi den trupul său, oci-nele lui au rămas noă înpărţitoare şi au venit şi acesta loc în parte noastră. Şi iarăş mai avănd Roşea Vistiernicul nişte piiatră, datorie la unchiu-meu Iorga Postelnicul, luat-au locul a-cesta şi l-au vândut dumisaale Logofătului Solomon pentru acea piiatră, datorie lui, că noi nu eram în ţară aice. Iară, dea-am vinit' eu şi am găsit locul vândut de Roşea Vistiernicul şi fiind locul mai bun de cum era datorie Roşcăi pentru acea piiatră, am gălcevit pe dumnealui Logofătul. Dumnaalui au socotit şi mi-au mai dat şi mie un cal, preţuit direptu 12 ughii, şi mi-au plătit locul deplin, cu ce au luat Roşea Vistiernicul pentru acea piiatră, datorie lui, şi cu ce mi-au dat mie acest cal, mi s’au plătit deplin. Pentru aceae ca să-i hie dumisale direptă ocină şi cumpărătură în veci. Şi acesta zapis l-am făcut dinainte dumilor-sale Dumitraşco Roşea şi Ursul şi Roman şi Rusul şi Irimice şi Gligorie Ciocârlie vernici de poartă. Şi pentru credinţa şi eu am iscălit şi aceşti boeri cu toţii. Şi eu Stratulat am scris ca să să ştie. — U las, leat 1780 (1671) Ocftomvrie] 28.
• Alexandra Stolniceasa. (Pecetea, o cruce cu cuvântul:) Alicsandra.
www.dacoromanica.ro
36
Iulian Marinescu
Az Toderaşco iscal.
9	Ursul Vornic (Pe pecete e scris: Ursul).
•	Rusul Vornic (Pe pecete e scris: Rusul).
Az Pătrăşcan Vornic, iscal.
Az Irimicea Vornic, iscal.
•	Az Gligorie Ciocârlie Vornic, iscal. (Pe pecete e
scris: Nicolaghi).
Az Duraşco "Vornic glotnii, iscal.
(Vo:) Zapis de la Toderaşco, nepotul Iorgăi, pre locul cel de casă a Roşcăi Vistearnicul. 7180, Octo[m]v[rie] 28.
[In altă parte:] 1672, (7180), Oc[tomvr]ie 28.
Academia Română, CLXXXIX, 63.
10.
1683, Octombre 1.
Adecă eu, Alexandra Spătăroaia a răpăusatului Iordachie ce-au fostu Spătar Mare, scriem şi mărtorisăscu cu acestu adevărat zapis al mieu, cum eu, de nime silită nici asuprită, ce de a me bună voe, am vândut a me diriaptă ocină şi moşie, un loc de casă, care este pre Uliţa Mare, între Mitropolie Veche şi între casăle Prăjăscului, în tărgu în Eşi, am vândut Mării Sale Doamnei Nastasiei g[o]sp[o]jda Io Duca Voevoda, direptu . . . 1 de taleri bătuţi, care loc au fostu cumpărătură Neculcei Vistiernicul de la Alexandra Stolniceasa, sora răpăusatului Iorgăi ce au fostu Postealnic, care loc au fost cumpărătură şi Alexandrii Stol-nicesăi depreună cu lor ga Stolnicul de la Gheorghie şi de la Irina şi de la sora ei Anghelina, fatale Măriei, nepoatele lui Filip Vistiernicul. Aşijderea şi a triia parte den casăle Iorgăi Postelnicul, den loc şi den casă de piatră şi den pivniţă de piatră, parte Alexandrei, surorii Iorgăi Postelnicul, pre banii ce scriu mai sus. Care rămăindu-ne noaă pentru dziastrile ce-au fostu dat Ne-culcii Vistiarnicul, deci noi, vădzindu întru viiaţa noastră a-ceste case de piiatră orânduite de au fostu temniţă, şi Mărie [sa] Doamna făcăndu Besearica Albă Mitropolie, am şocotit mai bine să fie pomană Mării Sale la Sv[ă]nta Mitropolie ce să gră-eşte mai sus. Şi aceasta tocmală şi văndzare s’au făcut denain-tea dumilor sale lui Neculai Racoviţă Logofăt, i Toader Păladie Vel Spătar, i Toader Iordachie Vel Vistiarnic, i Vasilie Costachie vtori Comis, i Dumitraşco Cuzia biv Comis, i Murguleţ, i Pahomie vornic de poartă şi alţi mulţii boeri şi ficeori de boeri, cărei mai gios au iscălit. Iară, de ar eşi de undeva îiescare zapisă asupra aceştie văndzări a noastre, să nu să creadză. Şi zapisă de cum-
‘ Loc nescris în original.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
37
părătură ce am avut le-am dat căndu am făcut acesta zapis. Şi pentru credinţă iscălit-au dumnealor aceşti boiari, toţi căţi mai sus scriu, şi eu mi-am pus pecete ca să fie de mare credinţă. U las l[ea] 7192 (— 1683), m[els[e]ţa, Octţomvrie].
•	(Isc:) Alicsandra Spătăroaia.
(Isc:) Az Niculae Răcoviţă Logofăt, iscal.
„	Az Toadăr Pălade Vel Spătar, iscal.
„	Az Vasile Costache	martor.
„	Dumitraşco Cuze biv	Comis.
„ Az Gheorghie Stărce biv Pitar (?), iscal.
„	Az Murguleţ Vornic,	iscal.
„	Icoava.........jiaptop.
„	Dumitraşcu Ghiarghil Păh[arni]c.
>) .......................
„	Az Constantin iscal.
„	Mvjye |j.dprrjpac.
•	„	Irimii vatav de Vistierţnici].
(Vo:) Zapis de la Alixandra Spătăroae răposatului Iordache Vel Spătar pe casăle Iorgăi Postelnicul lângă Beseareca Albă. 7192, Octo[m]v[rie]. 1.
Loc de casă, ţintirimul Mitropolii.
Zapis de la Alexandra Spătăroae a lui Iordache ce au fost Spatţar] Mare, pentru un loc de casă di pe Uliţa Mare între Mitropolia] Veche şi între casăle Prăjăscului, pe care l-au vândut Mării Sale Doamnii Anastasii.
7192, Oct[om]vrie 1.
Academia Română, Cartoanele Mitropoliei Iaşi.
11.
1683, Octombre 1.
Adecă eu Ursache ce am fost Vistiernic scrieu şi mărtorisăscu cu acestu adevărat zapis al miau cum eu de nime silit nici a-suprit, ce de a me bună voe, am dat şi am dăruit a me direptă ocină şi moşie, cumpărătură, a şesa parte de casăle de piiatră şi de pivniţă şi cu loc den casăle Iorgăi Postelnicul, care este aice în tărgu în Eşi, pre Uliţa Mare, între Mitropolie Veche şi între casăle Prăjăscului, aceasta o am dăruit la Svănta Mitropolie ce să pomeneşte Besearica Albă, care parte o au fostu vândut Rusa, fata Chiriiaţei, nepoata Iorgăi Postialnicul ^Neculcii Vistiernicul, şi, fiindu cumpărat rău, i s’au înttorsu banii Neculcii Vistiernicul, ca şi pre alte moşii. Deci noi o am dăruit Svintii Mitropolii ce mai sus scriem, iar cine s’ar ispiti a strica daniia noastră, ori din cuconii noştri ori din sămenţie noastră, ca să fie neertat
www.dacoromanica.ro
38
Iulian Marinescu
de Domnul Dumnedzău, carele au făcut cerul şi pământul şi 318 oteţi săbornici ce au fostu în Nichiia. Şi această danie s’au făcut denaintea dumilor sale Necula Racoviţă, Logofăt, Pălade Vel Spătar, Toader Iordachie Vel Vistiernic, Gheorghe Stărce biv Vel Pitar, Ion Costin vtori Postelnic, Vasile Costachie vtori Comis, Ilie Stămatie vtori Păharnic şi alţi mulţi boieri şi ficeori de boeri, căţi mai gios s[ă]ntu iscăliţi. Şi zăpisăle vechi încă le-am dat cu acesta zapis. Şi pentru credinţa au iscălit dumnealor a-ceşti boeri toţi. Şi am iscălit şi eu să fie de mare credinţă.
U las, Oct[omvrie] 1, l]ea[t 7192.
O (Isc:) Az Ursachi biv Vel Vistţernic].
„	Az	Nicolae Racoviţă	biv	Logofăt, iscal.
„	Az	Todor Pălade Vel	Spătar, iscal.
„	Az	Gheorghie Stărce	biv	Pitar, iscal.
„	Az	Dumitraşco Cuze	biv	Comis, iscal.
„	lwav...........
„	Az	Vasile Costache Comis iscal.
„	Az	Ştefan .... Stolnic.
„ Az.........................Jicnicerulj.
„	loâvYj'	irpOYjv	aiâpuKjtac; îîapov.
„	Nav7.o	Xpvj..........
„	Az	Dumitraşcu Ghiarghil Păhfarnic].
(Vo:) Zapisul de la dumn[e]alui Ursachi Visternicul de danie din casăle Iorgăi Postelnicului pe Uliţa Mare, lângă Mitropolie. 7192, Oct[omvrie] 1.
Zapis de la Ursache Vistpernicul] cel Mare pentru o a şăsa parte de lcc de casă şi de pivniţă de piatră din casăle Iorgăi Postţelnicul] ce au fost cumpărat şi pe urmă o au dăruit la Svănta Mitrţopolie] ce să numeşte Bisărica Albă, care loc iaste între Mitrţopoliia] Veche şi între casăle Prăjăscului. 7192, Oc-tţolvrie] 1.
Academia Română. Cartoanele Mitropoliei Iaşi.
12.
1701, Iulie 11.
Moşii, ţigani, bucate ce-am dat fiilor noştri lui Ion Aga şi Mariii, să să ştie.
Leat 7209, Iulie 1.
Lucăcenii la Hotin, sat întreg.
Nilipovcii tij, cu vecini.
Ghitcăuţii, sat întreg, cu vecini, la Dorohoiu.
Giumătate de sat la Portăreşti, la ţinutul Tutovii, şi cu hă-lăşteu întreg la Zmieni, din sus de Portăreşti.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
39
Părţile dela Hulpăşeni, dela Ibăneşti, cu locurii de prisăci, toate cum s’or vini.
5	pogoane de vie la Nicoreştii-de-sus.
Doao roate de moară în gărla Putnii, din gios de Bizigheşti.
Un sălaşu de Ţigani de fer.
2	Ţigani însuraţi cu femeile lor, cu copiii lor, vezetei, Lurcă şi Gligorie.
Un ţigan holteiu tij vezeteu, ce-i dzic Vasilie, ficior lui CostaiV tin Caşul.
Ion Ţiganul, tij vezeteu. Insă acesta mi s’au vândut el singur, dzicăndu că n’are stăpân, ce, da i s’ar afla stăpân, să aibă ginerele a lua preţul de la stăpân, ce-am dat eu de l-am plătit, un cal ca de 15 lei, mai scumpu n’au fostu, şi stăpânul să-ş ea ţiganul.
20 epe mari.
1 armăsar mare.
20 boi mari.
20 vaci mari.
Dzăce tinere.
200 oi mari.
100 oi tinere de estimpu, adecă o sută.
200 de stupi.
(s) Lupul Bogdan biv Hatman.
Academia Română, CXX, 68.
13.
1702, Iulie 15.
Impărţala satelor precum am socotit şi ni-am învoit frăţeşte şi ne-am înpărţit sate şi moşii şi Ţigani şi vii la Cotnari, ce a-vem de la maica noastră Catrina Visterniceasa, fata răpăosatului Iordachi Cantacuzino, ce au fost Visternic Mare. Şi am socotit de am ales şi partea de comand maicii noastre Catrinii, precum va arăta mai gios, şi dintr’alte socoteli din toate căti au avuL Şi această învoială a noastră s’au făcut dinnaintea Sfinţii Săli Misail Mitropolitul şi dinnaintea dumisali Iordachi Ruset biv Vel Vistiernic şi dinnaintea dumilor săli verilor noştri Iliia Cantacuzino 'biv Vel Păharnic şi dinnaintea dumisale Dimitraşcu Ur-sachi biv Vel Stolnic, să se ştie. Leat 7[2]10 ( - 1702), Iulie 15.
Grozinţii, Sobocicăuţii, sat întreg, cu vecini, la Hotin, s’au lăsat maici5 noastre Catrinii să-i fie de comându.
Satul Pohrilăuţii la Cernăuţi s’au scos din mijloc din toate părţili noastre de s’au lăsat să să vânză, să-i fie di grijit să să grijască di ce i-a trebui 11a nuntă pentru zestri surorii noastre Sandi. Şi, socotindu noi că nu să vor pute agiunge toati
www.dacoromanica.ro
40
Iulian Marinescu
cheltuelili şi zestrile la nuntă căti îi vor trebui cu acestu sat Po-hrilăuţii, care s’au pomenit mai sus, am socotit să să mai vănză. şi satul CăJineştii din partea ei, ci i s’au vinit, care iasti în ţin[u-tul] Eşii, pentru căci i s’au vinit din odoară parte mai bună di cât altor fraţi.
Satul Prigorenii, la Cârligătură, s’au lăsat iar din mijloc fratilui nostru Ioan Aga, pentru căci n’au luat parti ca noi, nici din odoară, nici din alţi cheltuele la nunţiii săli.
Parte lui Ioan Agăi de sati.
Boianul la Cernăuţi.
A patra parte de Lehăceni tij,
Pilipce tij.
Halice la Hotin.
Drepcăuţii tij,
Nicoreştii la Soroca,
Ghenceştii tij,
Patru fălci de vie la Cotnari, la Nicoreşti.
Ţiganii.
Necolai faor şi ţiganca lui şi ficiorii lor.
Tanasii sin Hrişcă.
Dodul braţ Tanasje],
Petco braţ Tanasţe].
Ganne femee Buţii.
Eftimie sin Buţii.
Vasile tij sin Buţii.
Tanasii tij sin Buţii.
Ioan Supţirelul.
Grigori sin Necopoae braţ Necopoae vezeteul.
Ioan sin Vasile Şoş.
Parte cumnatului Ştefan Luca Vel Spătar.
Cucutenii şi Bărbăteştii ot Roman.
Podraga ot Dorohoiu.
Pol sat Giurgeştii tij.
A patra parte de Cudreni tij.
Pol sat Vasileul la Cernăuţi.
Cernauca tij.
Pelineii la Fălciiu.
Ţiganii.
Alecsandra fata Florii.
Hilip lăutar sin Alecsandrii, Grigore sin Alecsandrii. PJţstor tij Alecsandrii,
www.dacoromanica.ro
Documente relative ia familia Neculce
41
Lupul holtei.
Mărie fata Alecsandrii.
Doda fata Alecsandrii.
Vasile Dandoro faur
Urâta sor[ă] lui Vasile Dandoro.
Toader sin Burdujii.
Gheorghie sin Burdujii.
Ilinca fata Burdujii ci o {ine un . . . (nescris).
Patru fălci de vie la Cotnari ot Nicoreşti.
Parte surorii noastri Sandii.
Vasilăuţii, sat întregu la Cernăuţi.
Pol sat Leva, tij.
Pol sat ... . (nescris),
Crimileul sat întreg, tij.
Lozănii sat întreg la Dorohoiu.
Nistoreştii ot Soroca.
Ţăpliceştii, tij.
Călineştii s’au socotit să să vănzjăf pentru zestre.
Patru fălci de vie la Cotnari ot Nicoreşti.
Ţiganii.
Costandin ficeor sin Gorciii.
Istratie sin Costandin faor.
Mihail braţ Istratie.
Pitiliia tij braţ Istratie.
(Nescris) ... tij braţ Istratie.
Doroica tij soră lor.
Ioana tij soră lor.
Lunga tij soră lor.
Mariea fata Chelsci, oe o ţine un ţigan.
Nastruţa fata Vasilcăi, strănepoată lui Lazor, ce o tine un ţigan.
Andin braţ Vasile Dandoro.
Bălăban sin Vasile Şoş.
Crăciun sin Vasile Şoş.
Titiiana, fata Iui Vasile Şoş.
Misail Mitropolit Suceavschiii.
(Academia Română, CXX, 69, o copie XIII, 11.)
14.
1712, August 1.
f Ghedeon, arhiepiscop Mitropolit Suceavschii, i Pahomie episcopul de Roman, i Calistru episcopul de Rădăuţi, i Sava
www.dacoromanica.ro
42
Iulian Marinescu
episcopul de Huşi şi Neculai Costin Vel Logofăt, i Gavril Vel Vornic de Ţara-de-gios, Ilie Catargiul Vel Vornic de Ţara-de-sus, şi Ion Buhuş Hatmain, i Dumitrache Ramadan Vel Postelnic, Ion Pă-iade Vel Spătar, Ion Balş, Vel Ban, Ghiorghie Apostol, Vel Pă-harnic, i Gligoraş Jora, Vel Vistiernic, j Manolache Hrisoverghe, Vel Stolnic, i Manolache, Vel Comis, i Crirpenschi, Vel Miadsliicer, i Gavril Costache, Vel Clucer, i Darie Donici, Sărdar, i lordache Vel Sluger, i Spandoni Vel Cămăraş- i lamandi Vel Jicnicer, ... 1 Vel Şătrar, i Miron Cuza vtori Logofătu i Gavril Vel Ar-maş, i Panaitache Vel Uşear, i Enache Aga, facem ştire cu a-ceastă mărturie a noastră pentru iubit fratele nostru dumnealui Lupul Costache ce-au fostu Vornic Mare, carele după ieşitul oştilor moschiceşti din {ara noastră la văletul 7219, Iulie 16 dzile, au fostu căzut dumnealui la mare primejdie de cap, pentru faptele a unor boeri, carii au fostu sfetnicii a lui Dumitraşco-Vodă Cantemir, anumia Ion Neculcea Hatman şi Ştefan Luca ce-au fostu cădzut Vel Vistiarnic şi alţi asemenia lor, carii cu sfatul lor au fostu înblatu de au fostu adus pre Ţariul moschi-cescu cu oşti aice în ţară şi au fostu luat şi bani de au făcut oaste de s’au fostu rădicat asupra puternicului Inpărat, şi, neputănd săvârşi lucrul, au pribegit cu tq.tul în Ţara Moschicească şi, din pricina faptelor lor, au cădzut {ara la mare pradă şi robie şi ardere, şi mai era şi sfârşitul acestui pămantu de istov. Ce apoi, mai fiind mila lui Dumnedzău ca să nu piară acestu nărod a Moldovei de tot, că s’au tâmplat la ceia primejdie dintru noi dintru toţi numai dumnealui iubit fratele nostru Lupul Vornicul şi, vădzind peirea noastră tuturor, s’au dus cu capul a mănă la oastea turcească la Mărie Sa Vizirul Mehmet-Paşe ce să pore-clia Baltagiul şi la Mărie Sa Dovlet-Chiri-Hanul şi au cădzut la picioarele lor. Şi după multă mustrare s’au milostivit acei stăpâni şi au potolit cu prada ţărâi, şi, prin slujba dumisali, căci s’au tâmplat acolo, pre căţi robi s’au aflat de ţară, i-au întorsu înnapoi, şi, făcându-1 Caimaean, şi viind în Scaun la Iaşi cu Bechir-Aga Talhăşciu, făcând poruncili înpărăteşti, cu cine s’au mai putut aduna aice. Pentru a lor faptă şi hainlâc, ce au fostu făcut asupra Inpărăţii, au cădzut 'dumnealui fratele nostru Lupul Vornicul şi la închisoare, la Varna, de au şedzut multă vreme cu alţi doi fraţi ai noştri, Antiohie Jora Hatmanul şi cu Macsut Postelnicul, şi pierzându-şi tot prileajul. Care aceste toate răutăţile a ţărăi şi a dumisale s’au tâmplat din faptele acelor boiari vicleni ce s’au dus cu Moscalii, carii s’au pomenit mai sus. Deci, rămăindu-le moşiile, s’au luat în sama dom-niască, iar un sat anume Boian cu vecini şi cu tot vinitul, de la Ţinutul Cernăuţilor, carele au fostu a lui Ion Hatmanul, şi
1 Loc nescris în original.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
43
giumătate de sat Bărboşii şi cu toate cumpărăturile şi cu tot vinitul, de la ţinutul Fălciiului, carele au fostu a lui Ştefan Luca Visternicul, am socotit noi cu toţii şi ’npreună cu prea-lu-minat Domnul nostru Ion Nicolae Alexandru Voevodă, şi s’au dat fratelui nostru dumisale Lupului Vornicul, pentru acea multă slujbă ce-au făcut ţărăi şi pentru prada şi ’nchisoare ce-au pătimit pentru faptele şi ’ndemnările lor ce-au făcut rele, nu numai în potriva Domniei, ce şi asupra ţărăi, cum s’au pomenit şi mai sus. Pentru aceia dară, să-i fie şi de la noi această mărturie şi zapis pentru aceste moşie stătătoari, în veci, dumisale fratelui nostru Lupul Vornicul şi cuconilor dumisale şi nepoţilor şi a toată semenţiei dumisali, carii să vor alegi mai de aproapi. Iară, acei boeri vicleni de ar vini cându-va în ţară, să fie lipsiţi în veci de aceste moşii, căci li-au pierdut în viclenie, şi pentru a lor fapte am rămasu toţi noi la prădăciune. Iară cini ar străca această mărturie a noastră, să fie blăstămat de Domnul Dum-nedzău şi de Maica Precistă şi de 12 apostoli vârhovnici, şi să fie afurisit şi legat de 318 otţi din cetate Nichei şi de Smerenie Noastră arhiereilor, carii ni-am numit mai sus şi ni-am iscălit mai gios; parte să aibă cu Iuda şi cu trecletul Arie şi dezlegare să nu afle. Intr’alt chip să [nu] fie. Şi pentru credinţă cu toţii am isc T.'it să să ştie.
U las, v[e]let 7220 Avfgust], 1 dni.
(Isc:) Ghedeon Mitropolit Moldovalahii.
„	Calistru episcop Radovschi.
„	Nicolae Costin Vel	Logofăt.
„	Gavril Vel Vornic,	iscal.
„	Ilie Catargiul Vel Vornic.
„	Az Ion Buhuş Hatman, iscal.
„	Ion Pălade Vel Spătar.
„	Ion Balş, Vel Ban.
„	Gheorghii Apostol	Vel Păh[arnic].
„	Gligorie Jora, Vel	Vistearnic.
„	Manolache Hri[so]v[erghe].
„	Vasilie Popa uricar.
Academia Română, LI, 10.
15.
1712, August 1.
f Io Nicolae Alexandru Voevod, b[o]jieu milostiiu g[o]s-p[o]d[a]ru zemli moldavscoi, înpreună cu patru sfinţi arhierei a ţărăi noastre a Moldovei, Sfinţiia Sa părintele chir Ghedeon arhiepiscop şi Mitropolitul Suciavei şi chir Pahomie epi(s]c[o]pul
www.dacoromanica.ro
44
Iulian Marinescu
de Roman şi chir Calistu episcopul de Rădăuţi şi chir Sava episcopul de Huşi şi cu tot al nostru Sfat, boerii ţărâi mari şi mici, facem ştire cu această carte a Domniei Meii, cu voinţa a tot Sfatului nostru, tuturor cui să cade a şti, pentru cinstit şi credincios boiarinul nostru, dumnealui Lupul Costachi biv Vel Vornic, cariie după eşitul oştilor moschiceşti din ţară, la vălet 7219, Iu’.ie 16 dzile, au fostfu cădzut dumnealui la marel primejdie de cap pentru faptele a unor boeri carii au fostu sfetnici a lui Dumitraşco-Vodă Cantemir, anume Ion Neculce Hatmanul şi Ştefan Luca ce-au fostu cădzut Vel Visternic şi alţii asemenea lor carii cu sfatul lor au înblat de au fostu adus pre Ţariul moschi-cescu cu oşti aice în ţară şi au fostu luat şi bani de au făcut oaste de s’au fost rădicat asupra puternicului Inpărat, şi, neputând săvârşi lucrul, au pribegit cu totul în ţara moschicească şi din pricina faptelor lor au cădzut ţara la mare pradă şi robie şi ardere şi mai era şi sfârşitul acestuii pămăntu de istov. Ce, apoi, mai fiind mila lui Dumnedzău ca să nu piară acestu norod a Moldovei de tot, că s’au tămplat la acea primejdie, dintru toţi boe-rii ţărâi, numai dumnealui Lupul Vornicul şi, vădzând peire tuturor, s’au dus cu capul a mână la oste turcească, la Măr[e] Sa Vizirul Mehmet-Paşe ce să porecliia Baltagiul şi la Mărie Sa Dovlet-Chiri Hanul, şi au cădzut la picioarele lor1, şi după multă mustrare s’au milostivit acei stăpâni şi au potolit cu prada ţă-râi şi prin slujba dumisali, căci s’au tâmplat acolo, pre câţi robi s’au aflat de faţă, i-au întorsu înnapol Şi, făcându-1 caimacam şi venind în Scaun la Iaşi cu Bechir-Aga Talhâşciu, făcându porunci înpărăteşti cu cine s’au mai putut aduna aicea şi au potolit mănia stăpânilor şi prada ţărâi şi au pus nevoinţă de au mai scos robi. Şi după aceia, pentru a lor faptă şi hainlâc ce au fostu făcut asupra Inpărăţii, au cădzut dumnealui Lupul Vornicul şi la închisoare, la Varna, de au şedzut multă vreme cu alţi doi boeri, şi pierzându-şi şi tot prilejul. Care aceste toate răutăţile a ţărâi şi a dumisale s’au tămplat din fapteli acelor boeri vicleni ce s’au dus la Moscali, carii s’au pomenit mai sus. Deci, rămă-indu-le moşiile, s’au luat în sama domniască, iară un sat anume Boianu cu vecini şi cu tot venitul, de la ţinutul Cernăuţilor, cariie au fostu a lui Ion Hatmanul, şi giumătate de sat Bărboşii şi cu toate cumpărăturile şi cu tot venitul dela ţinutul Fălciiuloi, cariie au fostu a lui Ştefan Luca Visternicul, am socotit înpreună cu tot Sfatul nostru şi am dat de am miluit pe boerinul nostru care s’au dzis mai sus, dumnealui Lupul Vornicul, pentru acea multă slujbă ce-au făcut ţărâi şi pentru pradă şi închisoare ce-au pătimit pentru faptele şi îndemnările lor ce-au făcut rele, nu numai înprotiva Domniei, ce şi asupra ţărâi, cum s’au pomenit şi mai sus. Pentru aceia dară să-i fie de la Domnie Mea uric cu tot vei-nitul stătător în veci, cu să-i fie moşie şi ficiorilor şi nepoţilor şi a toată seminţii' a dumisale, carii să vor alege mai aproape.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
45
Iară, acei boeri vicleni de ari veni căndu-va în {ară, să fie lipsiţi în veci de aceste moşii, căci le-au pierdut în viclenie. Aşijdere şi în urma noastră carile va fi miluit de Dumnedzău a fi Domnu ţărăi noastre a Moldovei, poftim ca să n’aibă a strica a noastră danie şi miluire, ce mai vârtos ca să aibă a da şi a întări, căci pentru a lui încredinţată slujbă ce-au slujit ţărâi l-am miluit cu aceste moşii. Iară carile s’ar ispiti să strice această miluire şi danie să fie blăstămat de Domnul Dumnedzău şi de Maica Precista şi de 12 apostoli vărhovnici şi să fie afurisât şi legat de 318 otţi din Cetate Nichei şi de Smerenie Noastră arhiereilor carii ni-am numit mai sus şi ni-am iscălit mai gios, parte să aibă cu Iuda şi cu trecletul Arie, şi deslegare să nu afle. Şi, într’altă chip să nu fie. Aceasta scriem.
U las, vl[ea]to 7220, Avfgust] 1, ftorago gospodsva.
(Semnătura:) Ion Nicolae Voevoda.
Axintie uricar.
Academia Română, LI, 13.
16.
[1718], Decembre 14.
Cinstit dumn[e]ata, frate Hatmane Ion, cu sănătate ne închinăm dumi a'e. Cinstita scrisoare dumitale am vădzut,— scrii dumn[i]ata că dum[n]iata mi-ai scris una şi eu am scris alta, şi nu pot pricepe eu, frate. Horbindu cu Mărie Sa Paşa şi, cându [era] să vii dumn[i]ata aice, am socotit că-i vini, pentr’aceia nu fam mai scris altele. Şi, după oe ai hi venit, ce-ar hi, am hi horbit cu dumn[i]ata. Iară, pentru moşiile dumitale, pe urmă după ce ii veni, ţi le-a da dumitale Mărie Sa Vodă, că dumn[i]ata ştii că aşa să luasă şi cumnatului dumitale şi al nostru, a duimisale Visternicului Ştefan, şi, după ce au vinit, i li-au dat; şi dumitale ţi s’or da. Iară, pentru carte de la Mărie Sa Vodă şi ferman de la Mărie Sa Paşe, eu, căndu am purces din Iaşi, m’au grăbit Mărie Sa Vodă să purced şi n’am apucat a lua sama, iară acum eu este să scoţu ferman de la Mărie Sa Paşe şi l’oi trimite la Mărie Sa Vodă ş’apoi Mărie Sa Vodă fără zăbavă ţ-a trimite şi fermanul, că aşa mi-au dzis Mărie Sa Vodă. Şi-mi pare c’au scris şi dumitale în carte ce ţ-au vinit mai înnainte, că, după ce oi vini eu aice la Hotin, ţ-or isprăvi dumitale de la Mărie Sa Paşe. Şi acum Mărie Sa Paşe este cu bine cătră dumniata, şi încă au grăit pentru dumniata de bine, şi fără zabavă fa veni dumitale de la Măria Sa Vodă şi carte şi ferman, şi carte de la Svienţie Sa Mitropolitul şi de la Vel Postelnicul]. Am văzut cum scriu, şi scriu bine. Ce numai pe semne că Svienţie Sa Mitropolitul ai can avut dumniata vrece pricină, dară aemu nu-i nimic. Au ertat Svinţie Sa.
www.dacoromanica.ro
46
Iulian Marinescu
şi Domnul ce grăeşte nu întoarce cuvântul. Ce dumniata nu purta grijă pentr’aceia. Aceasta, şi să fii dumniata sănătos.
U Hotfin], Dechfetnvrie] 14.
Fratele dumitale Atajiavrijc jJ-EŢac aoXtCspYjţ.
(Vo:) Cinstitului nostru frate dumisale Ion Neculce Hatman, cu bună sănătate să să dea.
(Urmează, scris de Neculce cu mâna lui:) Pentru Boian de la Diamandii, ce după ce au perit Lupul.
(Pecete verde cu legenda turcească ,)i Academia Română, CXXI-83.
17.
1719 Iunie 2.
Io	Necolae Alixandru Voevod, milostiiu bojiiu gospodar zemli Vlahiscoe.
Cinstitului şi al nostru priiaten, dă binevoitoriu, dumnealui Ion Hatmanul, de la Dumnezeu sănătate pohtim dumitale. Prietenească scrisoarea dumitale, încă fiind pe cale, o am luat şi, dă sănătatea dumitale înţelegând, foarte ne-au părut bine. Scrisele toate le-am înţeles, la carele nefiind părlej pănă acum, n’am răspunsu dumitale, iar acum cu această întâmplare nu lipsim a încredinţa pre dumneata ca să ştii că te avem pre dumneata în dragostea noastră şi cu ce s’ar putea spre folosul dumitale nu vom lipsi, fiindu-ne milă dă streinătatea dumitale. Că şi în Domniia Noastră dintâi, n’ai fost uitat dumneata de noi, ci încă şi ferman atuncea am fost scos dela stăpâni, ca să vii dumneata în patriia dumitale. Şi acel ferman au fost la Iamandi, şi ne mirăm cum n’au venit la mâna dumitale. Despre părfile acele, orice s’ar înnoi, pohtim pă dumneata să nu lipseşti a ne înştiinfa, şi vom mulţumi dumitale. Aceasta, şi fii dumneata sănătos.
Iunie 2 dni, l[ea]t 7227.
De binevoitor Ion Nicolae Voevoda.
(Adresa pe verso:) Cinstitului al nostru bun priiaten şi de binevoitor dumnealui Ion Neculce biv Hatman, cu multă sănătate să să dea. In Ţara Leşască.
(Pecetea lui Mavrocordat, de inel, cu data 1716.)
Academia Română, CXX-85,
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
47
18.
1720, Octomvrie 1.
Adică eu Ion Bere, ce am fost căpitan, făcut-am zapisul meu la măna dumisale Hatmanului Ioniţă pentru o bucată de loc din Lehăceni, din a patra parte la un zapis, care au fost cumpărat tată-meu Pătraşcu Bere dela Grăpina, fata lui Le-hăcenschie din Lehăceni, iar altu zapis scrie a cince parte, ce căt să va alege parte ei pe zapisăle ei. Şi eu, vădzăndu că dumnealui este hotărăş cu Boianul şi cu Lehăceni, şi fiind dumnealui cumpărător vechi în Lehăceni de la moşul dumnialui, m[i]-au întorsu dumnealui bani deplin douădzăci şi opt lei. Şi, pentru această parte de loc a Grăpini, am avut şi pără înnainte Mării Sale lui Mihai-Vodă cu ginerii Stroescului, anume cu To-der Armaşul Holban şi cu Ştefan Volcenschie, arătăndu un zapis de danie mincinos, şi i-am ramas. Am făcut şi ispisoc dom-nescu de ramas, numai ispisocul nu 1-aftn dat la dumnealui, căci scria şi alte moşii a noastre, iar, căndu ar trebui acel ispisoc, să să arate. Şi’ntrebat-am şi pe Vasilie Cracalie Armaşul, şi n’au vrut să-mi întorcă banii, fiindu şi el, pomenindu-să şi el dintr’acel bătrân. Deci dumnealui Hatmanul Ioniţă m[ij-au întorsu acei bani, cum să pomeneşte mai sus, să fie dumisale moşie în veci, şi cari s’au tămplat mulţi o[a]meni buni au iscălit mai gios. Şi pentru credinţă am iscălit.
L[eat] 7229, Ocţtomvria] 1.
(Isc:) Az Ion Bere căpitan, iscal.
„	...........martur.
„ Toader Luţchii biv pisar holinschi, ginere lui Ştefani (?) ot Răşcani.
„ Ioniţă pisar, martor, m’am tămplat.
„ Vasili Drace, diiac za cămara, martor.
(Verso, scris de Neculce cu mâna sa:) Zapisul pe a saeă-spră-dzăcfe] de sat de Lehăceni dela Bere.
Academia Română. CXX-86.
20.
[1720],
Facem ştire cu această carte a Domniei Meii tuturor cui să cade a şti. Iată c’au vinii înnainte Doomnii Mele şi a tot Svatul nostru dumnialui Ion Neculce biv Hatman de s’au părăt de faţă cu dumnialui lordachi Vel Căpiţtanj de Codru, fieiorul răpoosa-tului Lupul Costachi biv Vel Vornic, pentru un sat anume Boianul de la ţinutul Cernăuţilor, jeluind Ion Hatmanul pecum acel sat este a dumisale dreptă ocină de moşie. Şi, tămplăndu-să
www.dacoromanica.ro
Iulian Marinescu
48
de au lipsitu dumnialui din ţară, de au fostu înstreinat, 9 ani, de pe vreme ce au venit Ţariul moschiceseu eu oştile aici în ţară, din v[e]l[eatul] 7219, până acmu la veletul1 7228, care dede samă c’au fost să să întorcă dumnialui din Chiiov în-napoi, ca să vie în ţară, înţelegând c’au ertat puternica Inpărăţie Turcească pre tooţi cei ce au fostu greşit la cele vremi, numai Moscalii l-au poprit 2 ani peste Nipru, la tărgu la Harcov, pentru căci au avut Moscalii zelog la Po[a]rtă pe ficiorul lui Şeremet, ca să nu să facă nescai amestecături să nu potă eşi oamenii lor şi nu numai pe dumnialui, [ce] şi pe Iordache Ruset Vornicul şi şepte alţi boeri şi neguţitori de Moldova au fostu poprit acolo pentru această precină. Iar, după ce [i]-au slobodzit de acolo, au venit pen Ţara Leşască la hrăniţi şi ’ndată au a-ginsu la Doomnie Sa Neculai-Vodă ca să vie la pământul seu, precum ni-au arătat şi carte de la Neculai-Vodă, precum iaste ertat ca şi alţii mulţi greşiţi de la puternica Inpărăţie, şi ş’au fost trimis şi giupăniasa de au şedzut un an în ţară, tăinuită, pentru căci dumnialui Lupul Vornicul ş’au fost făcut drese de la Neculai-Vodă pe sat pe Boian şi sta de dzi de nopte de-i face în-pedecături şi tulburări de spre Turci şi de spre alţi ca să nu vie la pământul seu. Apoi, tămplăndu-să de s’au mutat Neculai-Vodă în Ţara Munteniască şi viind Domnie Mea în Scaunul Mol-dovi, iarăşi s’au făcut multe amestecături şi tulburări în ţara nostră, de cătane şi de prădzi de Tătari şi de fomete şi de o-mor, nu s’au putut afla vreme ca să potă vini dumnialui >în ţară pănă la ceastă vreme, Şi acmu răsuflând Dumnedzău, cu mila sa, pământul nostru, mai cu li[ni]şte, am stătut şi noi de am isprăvit ferman de la Mărie Sa Apti-Paşa, sa.’ascheriul de Hotin, cu porunca puternicii Inpărăţii, ca să fie ertat şi să-şi vie la pământ să-ş stăpânească tote moşiile sale şi de spre nime nici o supărări să n’aibă. Deci, viind dumnialui acmu în ţară, au jeluit la Doomniafa] Mea, cu lacrămi, cum că i-au luat Lupul Vor-[nicul] acel sat Boianul de l-au ţinut pănă acmu fără nicio dreptate, şi’ncă i-au mai luat multe ce au mai aflat la casa dumisale la Prigoreni, şi dipe la alte sate, stupi şi alte bucate şi toată pojijie casei, ce au aflat de a dumisale Hatmanului Ion, şi viile de!a Bezengheşti încă nu li-au lăsat să le lucredze alte rude, şi li-au pustiit. Iar dumnialui Iordachi sin Lupul Vor[nicul] arătat-au un ispisoc de la Domnie Sa Neculai-Vodă şi o mărturie dela arhirei şi dela toţi boerii ţărâi nostre, scriind multe pricini asupra lui Ion Hatmanul şi asupra lui Ştefan Luca Vistfernicul] cum că ei cu meşteşugurile şi cu svaturile lor au înblat de au adus pe Ţarul Moscului cu oştile în ţară asupra puternicii In-părăţii Turceşti şi din faptele lui au cădzut ţara la mare pradă şi robie, şi au luatt şi bani de la Moscali, să facă oşti. Şi, tăm-
1 In ms,: rvenetul“.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
49
plăndu-să la cie vreme dintru toţi boerii ţărăi numai dum-nialui Lupul Vornicul, şi vădzănd peire tuturor, s’au dus cu capul a mână la oste turcească la Mărie Sa Vizirul Mehmet-Paşa Ba[l]tagiul şi la Mărie Sa Dovlet-Chiri Hanul de au cădzut la piciofajrile lor, şi după multe mustrări s’au milostivit acei stăpâni, şi s’au potolit prada ţărăi, şi după acei, după a lor fapte şi hainlâc, ce au fost făcut asupra Inpărăţii, au cădzut Lupul Vor[nicul] la închisofajre, la Vama, cu alţi 2 boeri, de au şedzut multă vreme, perzându-şi toot prilejul din faptele acestor boeri, ce s’au numit mai sus şi cu alţii ce s’au dus cu Moscalii, şi, ră-tnăind moşiile, s’au luat în samă g[ospo]d. Iar satul Boianut cu vecini şi cu toot vinitul ot Cernăuţi a lui Ion Hatmanul şi pol sat de Bărboşi de la ţinutul Fălciiului a Lucăi Vistţierul] l-au dat miluire Lupului Vorfnicului], pentru ace multă slujbă ce-au făcut ţărăi şi pentru pradă şi închisori ce au pătimit, cum scrie ftiai sus, ca să fie moşie in veci cu blăstăm. Deci Visternicul Luca, tâmplându-să de au vinit mai innainte in ţară, decât Hatmanul Ion, dede samă innainte Divanului nostru, pe cum, aflând Neculai-Vodă dreptate, au poruncit Lupului Vorfnicului] să caute să de moşiile înnapoi, să n’aştepte Divan, să mai facă mai mari tulburări, şi i-au dat moşiile. Deci şi dumnialui Ion Hatimanul cu mare giurământ giură innainte Divanului nostru că i-i mare năpaste dispre toate pricinile ce mai sus scriu, că el n’au fost nici-un [înjdemnător, făr căt slugă au fost unui stăpân, au căutat să-i slujască cu dreptate ce i-au poroncit, nici i s’au cădzut să facă hicleşug, nici au fostu v’un putincios ca cela ca să aducă oşti moschiceşti	înpotriva Porţii înpărăteşti,	că	alţi	fel de	pu-
tincioşi mai cu	stăpânire de pentr’alte ţări	au	silit	multă	vreme ca să rădice	pe Moscali asupra Turcilor	şi	n’au	putut,	fără
cât atunce l’acâ	vreme, fugind Craiul Şvedului	la Tighina,	s’aj
stricat păci şi, prădăndu Hanul şi Soltanul în Ţara Căzăcească iarna, rădicatu-s’au şi Moscalii primăvara de s’au pornit după dânşii, precum ştii toată lumef$i, vădzindu-să că să rădică Ţariul Moscului, nu numai Dumitraşfco-Vodă să să hie bucurat să să agiungă, ci şi alte stăpânii creştineşti să bucura şi să agiunge cu Moscalii, şi poate mulţi şi din pementeni şi din arhi[e]rei noşlri să să hie agiuns l’ace vreme şi fără ştire lui Dumitrayco-Vodă. Căci, atunce intrând oştile în pământul nostru, era o tulburare mari de nu să asculta unul cu alalt; şi bani dela Moscali, să facă oste, Dumitraşco-Vodă au luat de au dat a toată ţara, dar nu noi, precum scrii în uric, şi nu numai Moldovenilor au dat bani Moscalii, ce au dat şi Leşilor şi Muntenilor şi Sirbilor şi a tot creştinul pe unde-şu erajlar, pentru pediapsa ce au tras la Vama şi cheltuiala şi neşte sate ce li ţini Hanul, dedi samă dumnialui Ion Hatmanul că, după ce au vinit dumnialui Lupul Caimacam în Iaşi, au făcut multtă supărare ominilor în Iaşi, şi făce mari bătăi şi grozi de strângă pe omini de bani ce-i inpărţisă Moscalii
4
www.dacoromanica.ro
50
Iulian Marinescti
pi negustori şi pi slujitori şi pi bejenari, de tot carul căte "2 Ici lua. Şi ’nţelegănd Vizirul de ace supărare şi bătăi ce face oaminilor, l-au dat în padiapsă la Vama. Ce nu sănt vinovaţi dum-nialor să plătiască ped[i]apsă sau cheltuiala sau sateli, că pentru nesocotiala sa au cădzut în vina acei. Iarăşi mai dzisa Iordachi-sin Lupul Vornicul e’au mai trimis Lupul Vorţnicul] 11 pungi de bani luaţi cu datorie: acei bani s’au fost luat de la ţară, pe cum mai sus să pomeneşte şi, viind la Neculai-Vodă de iznov, iarăşi i-au mai dat şi Neculai-Vodă, şi să hie rămas câteva pungi de bani, carii i-au fostu dat Dumitraşco-Vodă să cumpere păne. Şi aşe s’au socotit că nu-i nici un păgubaşi. Aşijdirile ce mai zise Iordachi sin Lupul Vorţnicul] că un Domnu i-au dat şi-i volnic Domnul a da, am socotit: ce iaste cu dreptate şi cu pricini dovedit pot da Domnii, iar pi strămbătate nici Domnii nu pot da moşii omeneşti, că şi noi în trei rânduri am fost, şi alţi răposaţi Domni, şi acel obicei nu l*au făcut, nici noi nu-1 primim. Deci dumnialui Ion Hatmanul mai mult nu răspunsă, fără căt s’au lăsat asupra sufletului Svinţii Sale chir Ghedeon Mitropolitul şi asupra dumilor sale boerilor celor mari ce s’au tăm-plat la Divanul nostru, anume dumnialui Ilie Catargiul Marele Logţofăt] şi dumnialui Dariie Donici Vel Vornic de Ţara-de-gios şi Ion Sturdze Vel Vorţnic] de Ţara-de-sus şi Dumitraşco Răco-viţă Hătman şi Constantin Costachi Vel Spătar, Sandul Sturdze Vel Ban, Iordachi Caţnţtacuzino Vel Vistţier], Toderaşco Pălade Vel Comis şi Neofit egumănul de Golăee, zicând dumnialui Ion Hatmanul, de-lu vor lua cu sufletul dumnialor boerii sau Svinţie Sa părintele Mitropolitul, carii mai sus sint scrişi, cum că sint "numai dumnialor aceşti 2 boeri vinovaţi, Ion Hatmanul şi Ştefan Luca, cu ace pricină ce scrii în uric, şi alţii din arhirei sau din boeri n’au fost nime vinovaţi, nici amestecaţi la cele fapte ce scriu mai sus, niciunul din toată ţara, atunce nu numai de-moşii să hie păgubaşi, ce şe de viiaţă să fie lipsiţi. Deci Svinr ţiia Sa Mitropolitul şi dumnialor boerii carii mai sus sint pomeniţi n’au cutedzat a-i da vinovaţi numai pe dumnialor, oe au mărturisit cu dreptate înnainte nostră, că toote pricinele ce li-au mărturisit Hatmanul Ion sint adevărate, numai, atunci l’ace vreme cănd au făcut uricul şi mărturjie Lupul Vorţnicul], nefiind durfl-nialui în ţară şi fiind dumnialui putincios Lupul Vorţnicul]- la Neculai-Vodă, au năpăstuit şi au făcut cum i-au fost voe; lui, şi părinţii arhierei, şi boerii, fiind atunce în pripă înspăimântaţi de greşeli ce făcusă, în grija morţii, şi au căutat numai să facă voe dumisali Vornicului Lupului, pe cum au poftit şi, Ce li-au poroncit Neculai-Vodă, aşâ au făcut. Deci, Doomnie Mea, înţăle-gând de la dumnialor, nu odată sau dă doţo] ori i-am întrebat şi tot aşâ au mărturisit; şi, văzind că răspund dumnialor tot aşe că nu-s vinovaţi nici cu atăta, n’am lăsat şi am luat. dresele .din măna lui Iordachi sin Lupul Vorţnicul] şi li-nm dat în mâna.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
51
Svinţii Sale părintelui chir Ghedeon Mitropolitul, să socotiască cu frica lui Dumnedzău şi cum ştii lucrurile dipe ace vrdmi Svinţie Sa şi boerii cari mai sus scrie, şi cui să de acele drese, acelui să le de, cu frica lui Dumnedzău, ori Hatmanului Ion, ori ficiorului Lupului. Deci părintele Ghedion aşe au socotit cu toţi boerii ce s’au numit mai sus că să cade să hie moşiile iar la mâna dumisale Hatmanului Ion şi a Lucăi Vistiernicului], că s’au fost luat cu mare strămbătate, şi li-au dat de bună voe iarăşi in mâna lui Ion Hatmanul, ca să-şi stăpăniască moşiile. Deci Domnie Me, dacă am adeverit într’acesta chip, pe cum să mărturiseşte mai sus Doomnie Mea, înpreună cu tot Svatul nostru, încă au socotit că, de i s’ari hi şi cădzut v’o milă pecum arată c’au slujit târâi dumnialui Lupul Vornicul, s’ari hi cădzut să-l miluiască din milă domniască, cum şi alţi răposaţi Doomni pe carii au făcut drepte slujbe i-au miluit din moşiile domneşti, carii sint drepte a ţărâi, iar nu din moşiile boereşti, căci pre-săninata Portă; după înto[r]ceri Moscalilor, îndată spre tooţi au arătat milă şi i-au ertat pe toţi de tofajte greşelile lor ca să să întoarcă la pământul lor să hii birnici precum au fost şi înnainte vreme. Deci Domnie Mea li-am dat şi li-am întărit cu acest uric şi de la Domnie Me cu toată indreptăciune să-şi ţie moşiile cu bună pace în veci de veci cu toot vinitul, iar, de ari mai ave Iordachi sin Lupul şi alte dresă sau întărituri sau cărţi turceşti sau mărturii viclene peste aceste moşii, şi şi pe alte moşii a dumilor sale făcute de pe acele vremi şi acmu la divan nu le-r hi arătat ori că[n]du s’ari ivi, să n’aibă a le ţine în samă nimi.
(Concept.)
Academia Română, 27/LI.
21.
Io Mihai Racoviţă Voevod bojiiu milostiiu gospodaru zemli moldavscoi, înpreună cu Preaosfinţia sa părintele Mitropolitul chir Ghedeoan a ţărâi Moldovii şi cu tot a nostru sfat, boiarimari şi mici, facem ştire cu această carte a Domnii Mele, precum au venit Ion Neculce biv Hatman şi cu Ştefan Luca biv Vel Vist[ernic], de’u jăluit pe dumnealui Iordache Lupul Costache, căpitanul] de Codru, precum dumnealui tămplăndu-să de’u fugit cu Muscalii, iar dum[nealui] Vornicul Lupul au aflat vreme atuncia, fiind putincios, de ş’au făcut uric pe moşiile dumilor sale Hatmanului] Ion şi a Lucăi Vistjernicului], anume pe sat pe Boian şi pe Bărboşi, fără nicio dreptate, nefiind dumnealor faţă. Deci dumnealui Iordache sin Lupul scoase un uric de la Mărie Sa Ne-culai-Vodă, care scrie precum au fost dumnealor aceşti 2 boiari sfetnici lui Dumitraşco-Vodă Cantimir şi cu alţi boiari, soţie lor, care anume n’au vrut să-i pomenească în uric, de’u adus pe Ţariul moschicesc cu oşti asupra pre-seninatei Porţi turceşti şi au luat
www.dacoromanica.ro
52
Iulian Marineâcu
şi bani de la Muscali de’u făcut oaste, pe urmă s’au dus în Ţara Moschicească, iar ţara au cădzut la mare peire şi robie, şi, vadzind dumnialui di atâta robie, singur ş’au plecat capul de bună voe lui, de’u mărs la Vizirul, dzicând cătră Vizirul că el este dreptu, au întors mila Viziriului şi l-au pus pe dumnealui Caimacan, iar pe urmă, după ce au stătut Caimacan, fără zăbavă l-au făcut acel Vizir surgun la Varna înpreună cu alţi 2 boari, de’u şedzut la închisoare cătăva vreme, din pricinile dumi-lor sale Halfmanului] Ion şi a Lucăi Vistiernicului] precum mai sus pomeneşte. Deci moşiile acelor 2 boiari s’au luat în sama gospod.
Deci satul Boian cu vecini a Hatmanului Ion şi giumătate de sat de Bărboşi cu toate cumpărăturile a Lucăi Vistiernicului] au socotit Măria Sa Neculai-Vodă înpreună cu tot sfatul Mării Sale ş’au dat dumisale Vor[nicului] Lupului, pentru acel bine ce au arătat c’au făcut bine ţărâi şi psdiapsă şi cheltuială ee au tras la Vama, ca să-i fia dumisale moşie în veci. Deci dum-[nealui] Hat[manul] Ion şi Luca Vist[ernicul] dederă samă, după ce au înţălas că s’au milostivit Poarta de au ertat pe toţi greşiţii, vrut-au îndată din Chiov să să întoarcă la mila Porţii, să vie la pământul său; iar Dumitraşco-Vodă i-au părăt cătră Muscali să nu-i lasă să să întoarcă înnapoi, că este ficiorul lui Şeremet ia Poartă şi ei, întorcându-să înnapoi, or face mestecături şi n’a mai eşi ficiorul lui ‘Şeremet de la Turci. Deci Muscalii îndată au credzut şi au pus pe Luca Vistiernicul] supt pază în Chiov, iar pe Hat[manul] Ion l-au dus cu vartă piste Nipru, 40 mile, la un tărgu anume Harcov, şi l-au ţinut acolo 2 ani supt pază; iar Luca Vistiernicul], fiind la margine dincoace de Nipru în Chiov, fostu-i-au şi mai pa lesne din paza Muscalilor ş’au fugit numai cu trupul, iar alt ce-au avut tot au rămas acolo în Chiov. Şi, făcând ştire Mării Sale lui Neculai-Vodă c’au vinit la margine leşască, l-au ertat de’u vinit în pământul său. Şi, viindu în pământul său, multe mestecături şi năpăşti i-au aruncat dumnealui Vornicul Lupul asupra lui, da nu pută să-ş margă la casăle sale să să odihnească de mestecăturile dumi[sale] Vornicului Lupului, căci dumnealui Vornicul Lupul nu ţinea numai satul Bărboşii, ce şede în casă în Cucuteni şi stăpână toate moşiile. Deci din păduri cu mara cheltuială şi cu multe lacrămi şi oste-nială au înştiinţat tot adevărul pe Mărie Sa Neculai-Vodă. Şi ’n-ţălegând Mărie Sa cum că-i este mare năpaste asupra lui, au socotit că, de va face Divan cu Lupul, îi va vini mare urgie asupra lui, pentru năpaste ce au făcut şi multe feţe de boeri să vor ruşina şi poate şi la primejdie vor vini, ş’au dzis Neculai-Vodă Vor[nicului] Lupului să caute să-i dea moşiile lui înnapoi, că nu le’u luat cu dreptate, să n’aştepte Divan că, fiind Divan, apoi a vini greu de dânsul. Deci Lupul, vădzind aşâ, îndată au chemat pe Luca Vistiernicul] la gazda lui şi s’au făcut că-i dă de bună
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
53
vos lui moşiile, şi i-au dat moşiile. Iar Hatmanul Ion, tămplăndu-să de era mai depărtat peste Nipru în Ţara Căzăcească, nu pute să fugă nici cum, ce au stătut cu mare gălceavă şi cu multă cheltuială şi jalobă asupra lui Dumitraşco-Vodă cătră Ţarul Moscului, pentru năcazul şi robie ce trăgea acolo pănă s’au plinit 2 ani. Şi, viindu cărţi dela ficiorul lui Şeremet în Chiov, la tată-său Şeremet, cum că el au eşit de supt vartă, să slobo[a]dă drumul, cum că au jăluit la Poartă, boeri şi negustori care sint popriţi, şi aşă au slobozit Şeremet pe Hatfmanul] Ion şi pe Ior-dache Vor[nicul] şi pe alţi Moldoveni mai de gios şi neguţitori, cari au fost acolo la Chiov popriţi. Deci, viind dumfnealui] Hat-[manul] Ion aice din Ţară Leşască, îndată şi au agiuns la Mărie Sa Neculai-Vodă şi Mărie Sa Neculai-Vodă au stătut de i-au isprăvit de la doi Paşi fermanul ca să-şi vie la pământul său, care ne-au arătat şi carte Mării Sale lui Neculai-Vodă că toate greşelile di spre Poartă sint ertate, care şi giupănesa dumisale, care cu poronca Mării Sale lui Neculai-Vodă o triimisese în ţară de’u şedzut un an în păduri, iar dumnealui Vor[nicul] Lupul de dzi de noapte sta piedică şi făce multe mestecături nedrepte în neguţătorii balgii şi prin boeri de să pună şi ’n protiva mili pre-săninatei Porţi, pentru ca să tot facă zăbavă să mănânce moşiile fără de nicio triabă, găndindu-să că a peri în pământ strein şi-i va rămâne moşiile lui. Şi, aşea îndelungându-să vreme, s’au dus Neculai-Vodă cu Domnie în Ţara Munteniască şi ferma-nurile ce le isprăvisă Mărie Sa Neculai-Vodă, şi cu cheltuiala şi a Hatfmanului] Ion, s’au ascuns acele fermanuri, după ce s’au dus Neculai-Vodă în Ţara Munteniască. Şi, viind noi cu stăpânire din mila pre-seninatei Porţi, început-am şi noi ca să isprăvim alte fermanuri ca să-ş vie dumnealui la pământ, numai îndată n’au zăbovit multă vreme, s’au şi făcut mare tulburare în pământul nostru, c’au vinit de la Poartă de’u luat pe Vorfnicul] Lupul de’u perit, şi nu zăbavă au şi eşit catane, pe urmă foamete şi ciumă şi n’am mai avut vreme ca să stăm pentru triaba dumisale, să-i isprăvim. Iar acum, mai răsliflăndu-ne Dumnedzău de mânie Sfinţii Sale, dat-am ştire pre-seninatei Porţi, ne’u poron-cit noao Poarta şi Mării Sale Abdi-Paşa, care este acmu sarascher în Hotin, de i-au făcut buiuriultiu ca să fie ertat de toate greşelile sale, să vie în pământul său să-şi stăpânească moşifijle sale. precum li-au stăpânit şi mai înnainte, să fie plecat pre-seninatei Porţi şi noao. Care, acmu la vleat 7228, au vinit la pămănlul său, trăgând 9 ani greutate în străinătate. Jăluitu-s’au de mare strămbătate şi năpaste ce-au avut dela Vorfnicul] Lupul şi după Vorfnicul] Lupul dela giupăneasa dumisale şi a fiiu-său, lui Iordache Vel Căpiftan] de Codru. Deci dumnealui Iordache căpfi-tanul] au scos acest uric care mai sus să pomeneşte şi mărturie a dumilor sale boerilor pe acest uric făcută.
Deci dumnealui Ion Hatfmanul] şi cu Luca Vistfernicul] aşe
www.dacoromanica.ro
54
Iulian Marincscu
dederă samă că nu sint ei harnici, sau stăpânul lor Dumitraşco-Vodă, să ridice puterea Inpărăţii Moscului să vie asupra Porţii Turceşti; că puterile înpărăteşti nu cu mică sumă şi cănd să rădică unul asupra altue sau cu mici pricini, — ce, tămplăndu-să de-au fugit Craiul Şfedzesc la Tighina şi cu Voevoda Chiovschii, din voe lui Dumnedzău s’au făcut amestecături între monarhi şi s’au strâcat pace ce au avut Turcii cu Muscalii mai înnainte cu	vr’o 2—3 săptămâni ce	au	vinit	Dumitraşco-Vodă	în	Scaun.
Ce	aceasta Vor[nicul] Lupul	cu	mare	năpaste au grăit	că	nu nu-
mai Ţara Moldovii, ce şi alte ţări de prin pregiur ştiu. Aşijdere c’ar hi fost sfetnici ai [lui] Dumitraşco-Vodă de s’au închinat la Mosc, dumnealor dederă samă, cu frica lui Dumnedzău, cum că ei	nu l-au sfătuit, nici l-au	îndemnat	să să închine, numai slugi
au	fost, n’au putut taina	lui,	după	ce au vădzut-o,	să	o vă-
diască, nici Dumitraşco-Vodă nu arăta aşea că va face grabă, nici au ştiut numai iei, ce au ştiut toată boiarime şi au fost bucuroşi Muscalilor şi greşiţi Porţii. Şi, mergând Luca Vist[ernicul] cu cărţi la înpăratul Moscului, au găsit acolo pe alţii mai înnainte trimişi soli de boeri, fără ştirea lui Dumitraşco-Vodă, anume....1
Ş’aa adus un vrav de cărţi a boerilor ce au fost triimis la Inparatul Moscului: a Sfinţii Sale părintelui Mitropolitului, chir Ghedeoan, şi a lui Antohi Hatjman, şi a lui Savin Banul ş’altor mulţi, scriind cu feliuri de feliuri de înbunături deşerte, dzicănd că sint 10.000 oaste gata fără niciun ban să slujască şi 500 ficeori de boeri cu cai cerchezeşti şi turceşti, cu rafturi, cu săidace ferecate, îndzăoaţi şi ’nbrăcaţi cu haine de cinste. Şi acmu înnainte dintr’aceli 500 au vinit 50 la Banul în Ţara Leşască şi pofteşte ţara cum mai în grabă să triimită Inpărăţii Moscului vr’o 10.000-15.000 de Muscali, să lovească Eşii, să prindă pe Domn, să triacă să strice podul la Obluciţă, să ferme Bugiacul. Şi cu aceşti 50 ficiori de boeri şi cu aceste cărţi ce scrie au fost dumnealui Lazul Sulger, ficiorul Enoe, Pahule, Moţoc, Calmăşul, şi alţii mai de gios. Care mărturisind dumnealui Ion Hatfma-nul] şi Luca Vist[ernicul] înnainte Divanului, n’au putut tăgădui părintele Mitropolitul înnainte Divanului nostru. Şi încă mai înnainte în postul Crăciunului, pănă nu să începu a să porni po-chiazurile şi oştile şi niciunul de aceste ce scriu mai sus încă nu începusă a să face, au triimăs înpăratul Moscului de’u luat pe Ilie Abăza şi pe Ion Merescul din Chiov de i-au dus Ia Stălii cu poştăi şi i-au întrebafcu-i cum eşti de Ia Nistru de departe pănă la Iaşi şi de la Iaşi pănă în Ţara Munteniască şi pănă în Dunăre şi de la Dunăre la Ţarigrad, şi afla-s’a păine şi oaste multă în Ţara Moldovii au ba, şi cum ştiu pe Domnul şi pe boeri: ţine-or cu dânsul au ba? Care di pe atunce era socotiala lui să vie în Moldova. Aşijdere ce dzice că au luat bani de la Muscali să facă oaste, ce, după ce au vinit Muscali în Iaşi, au dat
1 Rupt.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
55
Muscalii1 Domnului, iar nu lor, şi Domnul au dat tuturoru: unii au luat să slujască, unii au luat să cumpere pâine, alţii au luat să cumpere vite. Şi nu numai Moldovenilor au dat Muscalii bani la aceia vreme, ce şi Leşilor şi Muntenilor şi Sirbilor. Şi dumnealui Lupul Vorţniculj încă să făce bun, nu era aşe, că şi dumnealui au luat bani de la Dumitraşco-Vodă să cumpere zaharea2 şi	slugile	lui au prădat Bugiacul	şi herghelii şi	turmele mu-
saipului mai înnainte păn nu au mărs, căci ei la casa lor li-au luat şi li-au ascuns pe Racova şi au triimis limbă Tătar (sic) la	Inpăratul Moscului şi au scris că	are câteva mii	de oaste gata
şi	va eşi	la Fălcii înnainte. Cănd	au început a	trece Viziriul
Dunărea în ceastă parte, îndată au răpedzit la Inpăratul Mos-idului de	i-au dat ştirte cum că	Vizirul trece	Dunărea în
ceastă parte. Dacă au fost dumnealui drept ' Porţi, pentru căci au dat ştire Muscalilor că trec Turcii Dunărea? Poate ar hi fost şi mai rău de Muscali de cum s’au tămplat, de n’ar hi dat dumnealui ştire. Aşijderea şi dumnealui Spătarul Costantin încă au luat bani de la Muscali 3000 ruble, să cumpere vite, şi încă dumnealui mai cu dreptate au slujit Muscalilor decăt alţii,-că alţii câţi bani au luat tot i-au mâncat, iar dumnealui dintr’a-ceşti 3.000 ruble, 2.000 li-au triimis înnapoi, tocma la Nistru au agiuns banii pe Muscali, iar o mie au scris c’au fost cumpărat vite şi la bătae l[e]-au luat .Tătari. Şi dumnealui Vorţnicul] Lupul acole era faţă: pentru ce au lăsat de’u triimis banii înnapoi, dacă au fost drept? Căci nu i-au dat Viziriului?
Aşijdere scrie ispisocul că dumnealui, văzind atăta robie, ş’au plecat capul de s’au dus la Viziriul şi s’au aşedzat toate lucrurile şi au scos mulţi robi ş’au potolit toată mănie stăpăniască. Pentru acesta lucru dumnealui Ion Hatţmanul] şi Luca Vistţernicul] aşa dederă samă, că nu iaste cum au dat samă, c’au mărs de bună voe sa, ce au vinit Capigibaşe Viziriului de I-au luat şi l-au dus la Viziriul, fără voe dumisale şi l-au mustrat, după obiceiul stăpânesc, şi el, hiind singur, s’au mântuit şi s’au apărat de’u grăit cum este fără voe lui şi cum au fost învăţat că, nu numai la aceia vreme, vădzind greu, au năpăstuit pe dânşii, ce şi mai denainte vreme la căte schimbări de Domn i s’au tămplat, de’u fost până trăe dumnealui, la toate cu gâlcevi şi cu nă-păşti asupra Domnilor şi cu apucături, cu stăngeri de case boereşti, la o vreme pe unii, la altă vreme pe alţii, şi el tot făcăndu-să bun, şi, acmu, la această furtună, iarăş acela obicei au ţinut ca să înghită moşiile lor. Deci prea-luminatul Vizir Mehmet Baltagiul în grabă, văzând mare pustiire şi spaimă ţărâi, că fac toţi în toate ţările, pe o parte s’au milostivit
1 Urmează şters: nu numai lor, ce a toată ţară.
’ Urmează şters: S’au triimis limbi Tătarii Ia inpăratul Moscului ş’au scris că are câteva mii de oaste.
www.dacoromanica.ro
56
Iulian Marinescu
după obiceiul stăpânesc, pe altă parte au socotit să să înblân-dzască ca să nu să facă şi mai mare turburare şi toate cu mila sa greşelile ţărâi le-au ertat şi l-au pus pe dumnealui Caima-can, şi i-au dat poroncă pe toţi să-i înblândzască şi să le de ştire să vie cineşi la pământul lor. Iar dumnealui, după ce au mărs in Iaşi, şi au trecut 4-5 dzile, nici au socotit că eşti focul aproape, Mărie Sa Viziriul neeşit încă din pământul nostru, ce au şi uitat toate învăţăturile Mării Sale Viziriului, fiind[u-i] deprindere mai denainte vreme cu lăcomie, ş’au şi triimis în toate părţile, pe la casăle boerilor fugiţi armaşi a jăcui, a bate pri-săcile şi a ’ngrozi oamenii ce rămăsesă pe la casăle lor, şi alte bucate ce găsie, lua tot, şi pe la bejenii, a spaimă şi a lua de tot carul căte	2 lei, căte	3 lei, şi în Iaşi mare	groază, pe jie-
guţători şi pe	slujitori şi	pe căpitani, de le lua	pungi	de bani.
Şi dintr’acea somă multă ee strânge au triimis 11 pungi de bani şi Viziriului ca	să-şi facă	el obraz. Iar huitile şi	tipetile	şi lacrăţ-
mile săracilor	au agiuns	păn în ceriu şi n’au	putut	să rebdi
Dumnedzău îndelungu. Tămplându-să şi Bichir-Aga, omul Viziriului, in Eşi şi vădzând atâta ţâpăt în oameni şi 20 cai cu şeii gaia legaţi şi ’nţălăgând că au scris cărţi după Inpăratul Moscului cu înbunături, au dat ştire Viziriului şi Viziriul îndată au triimis de l-au luat şi l-au făcut surgun la Vama, care ace surgunie a lui o pot pricepe toţi şi o cunosc c’au vinit din neso-cotiala şi lăcomie lui. Şi, şedzind cătăva vreme acolo la închisoare, dzici Iordachi sin Lupul c’au dat tată-său nişte moşii Hanului de u eşit de la ace închisoare, şi au şi cheltuit câtva tată-său la ace închisoare. Deci dumjnealui] Hatfmanul] Ion şi cu Luca Vist[ernicul] aşe răspunseră că mai mult au stătut Brâncovanul de l-au scos. Şi, eşind d’inchisoare alţi doi boeri, Antohi şi Mac-sut, n’au mai înblat cu alte meşterşuguri şi au mărs drept la Mărie Sa Neculai-Vodă, iar dumnealui Vorfnicul] Lupul s’au dus în Ţara Munteniască la Brâncovanul ş’au început cu alte meşterşuguri să facă la Poartă înpotriva lui Neculai-Vodă şi pe altă parte dănd ponturi lui Neculai-Vodă şi cerând moşiile lui Ion Hatjmanului] şi a Lucăi Vistiernicului] şi 11 pungi de bani, ce li-au luat di pi la unii alţii, cari mai sus s’au pomenit, dzi-cănd că li-au luat cu datorie şi îi le’u dat.
Deci Neculai-Vodă, hiind turburat la o vreme ca aceia, i-au adeverit şi, viind din Ţara Munteniască aice în ţară la Mărie Sa Neculai-Vodă, în grabă au apucat ş’au făcut ispisoc pe moşiile acelor 2 boeri ce scriu mai sus. Deci Sfinţie Sa Mitropolitul şi episcopii şi toţi boerii, fiind atunce toţi greşiţi în grabă în grija morţii, fiind Poarta tulburată, toţi s’au apărat şi s’au lepădat că nu-s vinovaţi, fără căt unul, dumnealui Neculai Costân Vel Logofăt, 3 dzile s’au apărat şi n’au vrut să iscălească în mărturie, şi pe urmă Neculai-Vodă au triimis o slugă a Mării Sale cu scârbă de’u iscălit mărturie, şi aşe cu aceasta
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
57
au stăpânit aceşti moşii şi cele 11 pungi de bani, ce li-au adeverit Neculai-Vodă i li-au dat, care acele 11 pungi de bani nu le dedese dumnealui de la casa dumisale, ce li-au luat de pe la alţii, care mai sus să pomeneşte, şi al doile rând cu năpaste li-au luat de la ţară. Şi nu ţin Tătarii numai acele moşii a iui, ce ţin a mulţi din Prut pană în Nistru. Şi, răspundzind aceste răspunsuri, dumnealui Ion Hatţmanul] au strigat cu glas mare înnainte noastră (şi a tot Sfatul nostru, cu blăstăm au grăit, de-1 va lua Sfinţie Sa	părintele Mitropolitul jşi cu	toţi boerii	Sfatului nostru asupra	sufletelor lor, precum este	numai	el	singur
vinovat şi iaste adevărat făcut ispisocul Vorţnicului] Lupului numai pe dânsul şi alţii nici au fost bucuroşi, nici au fost amestecaţi, nici sint vinovaţi, atunoe nu numai de	Boian	să	fie el
păgubaş, ce şi de	viiaţă să fie pierdut, de viu	în foc	să	să de.
Deci Sfinţie Sa părintele Mitropolitul şi cu toţi boerii Sfatului îndată cu glas mare au striigat ş’au mărturisit înnainte noastră cum toţi au fost vinovaţi şi amestecaţi şi bucuroşi Muscalilor şi greşiţi pre-luminatei Porţi, niciunul nu s’au cutedzat să-l ia cu sufletili sale că el au sfătuit sau au îndemnat să să închine. Numai, atunce cănd au făcut Lupul Vorfnicu!) acel ispisoc, fiind în grabă şi în mare turburare Poarta, şi Mărie Sa Ne-culai-Vodă Domnu strein, nu pemintian, au cătat să facă voia după poftă dumisale Vornicului Lupului, dar nici Lupul Vor[ni-cul] n’au fost mai credincios Porţii, ce, tot într’un chip greşiţi, cu toţii Porţii, n’au avut la ace închisoare nicio pagubă, că i s’au plătit îndoit. Deci eu, vădzind că nu numai odată sau de doo foţri au luat asupra sufletelor lor boerii că-i mare năpaste Hat[mar nului] Ion, nici cu atâta n’am lăsat, vădzind că scrie ispisocul şi cu blăstăm ca să nu să mai strice, şi, fiindu Iordachi Lupul Costachi şi ginere, ţiind o nepoată de frate, am socotit şi la nimic nu m’am uitat, fără căt la mare dreptate, am luat acele dresă ce mi li-au arătat făcute de Neculai-Vodă şi li-am dat în mâna Mitropolitului, chir Ghedeoan. Am dzis Sfinţii Sale şi dumilor sale bosrilor şi li-am dat voe cu giură'mânt de spre parte me, fără de leac de bănat, cum ştiu iei cu sufletile lor, aşe să facă: ori să de uricile în mâna Hatmanului] Ion, să-şi ţie Bo-ianul ori, de să cade, să le dea în mâna lui Iordachi sin Lupiul şi Hat[manul] Ion să-şi ia plata vieţii, după cum s’au apucat înnainte Divanului. Şi niciunul n’au putut să dzică ceva împotriva Hatmanului] Ion, să-I scoată numai pe dânsul vinovat, ce s’au arătat toţi că sint vinovaţi, precum mai sus să pomeneşti. Ce singur părintele Mitropolitul, de bună voe lui, au dat uricile în mănule Hat[manului] Ion ca să-şi ţie moşiile: precum au ţinut-o moşii şi strămoşii lui, aşe şî el şi ficiorii ficiorilor lui. Deci noi, vădzind aşe, i-am dat uric să-i fie de moşie şi de credinţă precum mai sus să pomeneşte. Aşijdire mai răspunsă Iordachi cum că un Domnu au dat şi volnic au fost să de şi să ia;
www.dacoromanica.ro
58
Iulian Marinescu
pentru aceasta eu am fost de trii ori Domnu din vrere lui Dumne-dzău, şi pemintian, şi n’am apucat nici eu mai dinnainte de răpoo-saţi Domni ca să ia Domnul moşiile altor boeri sau proşti, să le de altora fără de vină, fără căt din hotarăle târgurilor sau dintr’a lor moşii ce-s de pe niam, acele au fost volnici Dobinii să le dăruiască cum [l]i-au fost voe, iar acest obicei pără acmu n’au mai fost, nici eu nu priimăsc să hie. Mai dzise dumnealui Iordachi [că| şi moarte tătăne-său dintr’aceste pricini i-au vinit di-au perit la Poartă. Care la acest lucru s’au tâmplat nu numai dumisale perire, ce şi Domnului mtmtenesc şi a câţiva boeri munteneşti şi sirbeşti. Şi, Sfinţie Sa părintele Mitropolitul chir Ghedeon mărturisi înnainte Divanului nostru că, când au vrut să purceagă Mărie Sa Neculai-Vodă în Ţara Munteniască cu Domnie, ş’au făcut molitvă de drum, după obicei, şi s’au ispo-vedit, şi cu mare ciudă s’au jăluit Neculai-Vodă cătră Mitropolitul pe Lupul Vorfnicul], dzicând: „Părinte, mare cinste şi mult „bine i-am făcut Lupului, iar el în loc de mulţămită, după cum „îi învăţat, multă supărare, ocară îmi face, pentru care să ştii „Sfinţie Ta că mă voi nevoi scuurte să-i fie dzilile lui şi de la „mine să-i fie piire”! Şi au mărturisit înnainte a tot Sfatul nostru, şi s’au tămplat şi frate-meu Dumitraşco Hatţmanul], socrul lui Iordachi şi văru-său Costantin Vel Spătţar], di au au-dzit la toate aceste ce mai sus scriem, cari nici ei, hiind mai a-proape rude, n’au putut să răspundă nici cum (— cu un) fel de răspuns înnainte Hatţmanului] Ion. Pentru ceasta, de s’ar tâmpla după urma vieţii noastre pe cine ar milui Dumnedzău cu stăpânire în locul nostru şi ar scote niscareva întărituri domneşti sau boereşti, sau turceşti, făcute cu meşterşiuguri şi ar scorni niscareva gâlcevi pe moşiile Hatţmanului] Ion sau a Lucăi Vistferni-cului], să nu fie de credinţă.
(Copie sau concept.)
Publ. şi în Arhiva din Iaşi IV, pp. 339-350.
Academia Română, 88/CXX.
22.
1723, Maiu 20.
Adică eu, Mărie Stolniceasa lui Ursachi, ce au fost Stolnic Mare, fac ştire cu această scrisoare a me la măna dumisale cumnatului Ion Neculce biv Hatman, psntr’o socotială ce-am avut cu dumnealui dintr’un zapis de 600 lei, a părintelui dumisali, Neculcii Vistţernicul] ce au fost dator lui Ursachi Visternicul de multă vreme socru-meu. Iar după morte soţu-meu, înnainte ce au venit Moscalii, m’am aşedzat cu dumnealui să de trii sute lei şi să-i dau zapisul, fiind veche datorie: neştiind dumţnealui] ace datorie, cu adevărat este plătită au ba, pe atăta ne-am aşe-
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
59
dzat, pe aceste 300 lei ce scrim mai sus. Deci dintr’aceste 300 lei, cu ce m’eu dat şi cu ce-am luat, oi şi bani, au rămas o sutăi lei la gălceavă, care bani i-au fost dat dumnealui Mataragiului pentru mene. Şi, lipsind dumnealui din ţară pe urmă, Mataragiul nu me’u ţinut în samă, şi, având noi multe pări şi gălceavă, pentr’aceşti bani, ne-au fost orânduit Mărie Sa Vodă la dumnealui Vornicul Donici să ne â sama. Şi, alegând giudecata să giur eu pentru ace sută lei, cum au luat Mataragiul de al doile rănd de la mene şi să me-0 plătească dumnealui. Deci, stând şi alţi fraţi între noi, ne-am socotit şi ne-am învoit de ne-am aşedzat ca să nu mai giur nici eu şi să-mi de şi dumnealui mie treidzăci lei pentru toate aceste socoteli şi gâlcevi ce am avut între noi. Deci de acmu înnainte nici dumnealui să nu mai aibă a dzice că mai are ceva rămăşiţă la mene, nici eu la dumnealui. Şi această tocmală şi aşedzare, s’au făcut înnainte acestor boeri care au. stătut între noi de ne-am aşedzat, care mai gios s’au şi iscălit. Şi aceşti 30 lei mi e-au dat dumnealui, iar pentru dzece stoguri de fân ce am fost vănduţt] eu dumisali, oameniţi] dumisali au fost mâncat mai mult, 11 stoguri de aiure, iar dumnealui au dzis că au mâncat numai acele dzece stoguri, de unde i-au arătat omul meu lui Ion de Boian şi lui Strătulat văiăman. Deci şi pentru aceasta au ales giudecata să giure Stratulat vătămnn cum n-au mâncat mai mult de acele dzece stoguri şi să le dau pace, iar, negiurănd, să-m plătească cele unsprece stoguri Strătulat vătămanul cu Ioniasa de Boian, că aşa au ales giudecata, căci au avut şi ei boi: Şi pentru credinţă m’am iscălit şi eu, să să ştie.
L[ea]t 7231, Mai 20.
(Isc:)	Mărie Ursachioae.
„	Vasile Ursachi.
„	Ştefan Luca.
„	Constantin Pilat Vel	Şătrar iscal.
„	Gheorghi Postelnicul]	iscal.
„ Adam Luca Sulţgerul] am scris cu dzisa Stolnicesii.
Academia Română, 94/CXX.
23.
1724, Ianuarie 25.
f Io Mihai Răcoviţa Voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli moldavscoi, scriem Domnia Me la boeriul nostru Gligorie Cucora-nul Vornecul de poartă şi la sluga noastră Vasale Ursariul, vă facem ştire că aice la Domnie Me s’au jeluit boeriul nostru Ion Neculce biv Hatman, dzâcând dumnalui cum, având aice în târgu în Eşi un loc de casă pe uliţa . . . *, care loc de casă îi este
1 Loc nescris in original.
www.dacoromanica.ro
60
Iulian Marinescu
de la strămoşu-său, Gavrilaş Logofătul, şi acmu ş’au făcut unii şi alţii casă pen pregiurul locului dumisale Hatmanului, şi ş’au făcut ogrădzâ ş’au strămutat locul dumisale, — deci iată că vă scriem, viindu-vă carte Domniei Mele, să vă sculaţi şi să mergeţi acolo la acel loc al dumisale Hatmanului şi să strângeţi oameni buni mahalagii şi alţi oameni bătrâni de pen pregiur şi să căutaţi să luaţi samă foarte cu dreptate, precum a mărturisi acei oameni cu sufletile lor şi or arăta ei şi pe unde s’ar afla locul dumisale Hatmanului. Şi, de veţi afla cum că ş’ar hi făcut nescareva oameni ogrădzâ pe locul dumisale, să căutaţi să le tăeţi gardurile şi să-i alegeţi locul dumisale Hatmanului despre alţii pietre pen pregiurul locului şi să faceţi şi o mărturie, precum veţi afla mai drept şi să o daţi la măna dumisale Hatmanului, ca să să ştie pe cât loc va fi având dumnalui, ca să nu mai fie gâlceava. Aceasta scriem.
U las, lfeat] 7232, Ghenfarie] 25.
Vel Logofăt vă Divan uci.
(Pecete aplicată în tuş roşu cu legenda:
Io Mihail Racoviţâ'Voevod bojliu milostiiu gospodar zeţnili] moldavschi.)
Academia Română, 97/CXX.
24.
1724, Martie 21.
Adică eu lordachi Cantaeuzino biv Vel Medfelnicer] dat-am zapisul mieu la măna dumisale vărului Ion Neculce biv Hatman precum să să ştie că ne’m învoit noi în de noi ş’alm făcut schimbătură cu nişte copii de ţigan, mi-au dat dumnealui mie pe un copil de ţigan, anume Vasilie, ficiorul Dingăi, nepotul lui Hrişcă, şi eu am dat dumisale alt ţigan, anume Lupul din Doroftei, nepot lui [I]van, cum arată şi scrisoare dumisale, ce-au dat la mâna mea, pe schimbătură ce am făcut. Deci această schimbălură ce ani făcut să rămâi stătătoare între noi, nici să mai fiu volnic a întoarce. Şi pentru credinţă am iscălit ş’au iscălit şi alţi boeri ce s’au întâmplat.
Lfeajt 7232, Martie 21.
(Isc:) Iordache Cantajcuzino] biv [Vel] MedJelnicerJ.
„	Ilie Catargiul Vel Logofăt martur.
„	Dimitraşco Racoviţă Hatfman].
„	Iorgachi Cantacţuzino] Vel Vistfernic].
„	Sandul Crupeschi biv MedfelnicerJ.
Şi eu Vasilie Diiacu am scris.
Academia Română, 99/CXX.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
61
25.
1726, Iunie 7.
Adecă eu Ion Neculcea biv Hatman făcut-am zapisul meu la mâna dumisale Ştefan Gane pârcălab precum să să ştie că, cumpă-răndu eu nişte casă cu Ioc, cu pivniţă de chiatră, aicea în târgu în Iaşi, pe uliţa Hagioia, Jăngă casăle Stredzescului, de la Lupul ficeorul lui Pilat, ginerile lui Vasilii Sălceanul, care casă şi loc i-au fost zestre de la Vasili Sălceanul, pe urmă soco-tindu-mă eu că nu-s de treaba mea, nedându-ljni mâna ca să şedzu într’acela loc, m’am tocmit cu Ştefan Gane părc[ăle(b| şi li-am vândut drept patrudzăci de lei, bani buni; măcar că eu le luasăm în treidzăci de lei, dară, luându bani cu camătă şi neputând da banii la dzi, s’au suit baş piste baş şi pe urmă s’au tămplat şi mi-au trimis neguţitoriul şi om g[ospo]d dc am dat şi ciobote şi s’au suit la patrudzăci de lei. Deci, luându-mi eu bani toţi deplin patrudzăci de lei, i-am dat aceste casă, ca să-i hie dumisali drepte ocini şi moşii în veci, şi i-am dat şi za-pisăle cele vechi. Şi la tocmala noastră şi alţi boeri cari mai gios s'au iscălit. Şi pentru credinţă am iscălit. U las, l[ea]t 7234, Iu-ni[e] 7.
(Isc:) Ion Neculce biv Hatman iscal.
„	Adam Luca SulfgerJ.
„	Sandul Crupenschi, biv Medelnicer.
„ Nicolai biv Vel Sulger m’am tămplat.
„	Ştefan Tăbârţă iscal.
„	Toader Vârnav.
„	Toader Stredzăscul.
Academia Română, 137/CXI.
26.
1728, Iunie 20.
Insămnare pentru nedreptate ce am avut de cătră frate-mieu Ion Hatmanul şi de cătră cumnatu-mieu Ştefan Luca Logofătul pentru moştenire frăţască ci ni-au rămas de Ia răposaţii părinţii noştri, cum arată în gios anume. Iunie 20, let 7236.
Căsătorindu-să şi frati-mieu Ion Hatmanul şi soru-me Mărie până au fost maica noastră cu zile, cu toată cheltuiala casăi, după cum s’au căzut, încă la soră-me Mărie au vândut maică-me mult mărgărintariu şi un lanţu iar de mărgărintariu pentru cheltuiala minţii, făcând nunta cu mari cheltueli şi cu zăs-tre şi dintr’ale casăi şi din dobitoace de tot felilu, şi, rămăind eu mai mică în casă maică-me, n’au vrut frati-meu Hatmanul şi cumnatu-mieu Ştefan Logofătul să fi aşteptat pănă cănd m’ar fi căsătorit maică-me şi cu dumnealor dinpreună, iar cu cheltuiala şi cu chivernisala din casă, precum şi pre dumnealor,
www.dacoromanica.ro
Iulian Marmescu
61
şi apoi să fi înpărţit satile şi altile ce ni-ar fi mai rămas părinteşti, ce frati-mieu Hatmanul şi cu eumnatu-mieu Ştefan Luca Logofătul făr de ştire maicăi noastre, fiind eu cu maică-me la Prigoreni, iar dumnealor în Eşi, precum au vrut; şi ce li-au plăcut au luat dumnealor, iar ce au fost mai proaste, adică giu-mătăli de sat şi celi ce au fost mai fără de venit, mi le-au aruncat în parte me, nefiind eu de vârstă. Şi, dacă au aflat maică-me pentru înpărţala satilor ce-au făcut dumnealor, mare ceartă au avut cu dumnealor, zieăndu-le căci n’au îngăduit pănă mă voiu face eu mare, să fi vândut din moşii şi dintr’altile ce ar fi mai fost, să mă fi căsătorit şi pe mine cu zăstre şi cu cheltueli, precum au cheltuit şi cu dumnealor, şi apoi ce ar fi rămas să fi înpărţit pe fraţi, după cum iaste şi cu dreptate. Şi nici răposatul Iordache Rosăt Vornicul n’au fost vrăndu să iscăliască foile care le făcusă frati-mieu şi cu cumnatul mieu da înpărţala satelor, zicând că nu iaste cu cale, nefiind eu de vârstă şi nefiind de faţă. Iar dumnealor au răspunsu că au lăsat satu cu vecini, anume Grozuini (sic), sat întregu, să fie a maică-me afară de părţile frăţeşti, şi, după moarte maică-me, mi-1 vor da iar mie. Şi singură dumneaei răposata maică-me mi I-au lăsat mie la moarte, precum ştie pre bine frati-meu, Ion Hatmanul, şi nu va pute tăgădui, nici carte de blăstăm nu va pute priimi de la Svinţie Sa părintele patriarhul că nu iaste aşa, şi acum iar frati-mieu Hatmanul au pus măna pi iale de le stăpâneşte. Şi au rămas mamii parte dumisale un lanţ de aur ca de taleri 500 şi un inel cu zmarandu prâ mare, căt, de mare ci era, îi zice că iaste ochiu de bou, şi au rămas cu 100 de stupi, şi oi şii rămători şi tot dumnealor au luat, iar mie nici rămători nici din oi nu mi-au dat nimică, precum au dat suroră-me Măriei, şi a-cum mă scot şi datoare: zic că au cheltuit la nunta me. Fiind şi o părechi de brăţeli de aur pre mari, dintr’o brăţări au făcut suroră-mea Măriei o păreche de braţeli, iar dintr’o brăţare au rămas să-mi facă frati-mieu mie iar o păreche de brăţeli, precum au făcut şi suroră-mi Măriei, şi au rămas ace brăţară la dumnealui, şi mie nu mi-au dat pentru dânsa nemică, nici mi-au făcut breţăli, precum au făcut suroră-me Măriei.
După înpărţala sculelor şi a altora ce au fost rămas de la părinţi, între alte scule ce mi-au dat, precum au vrut dumnealor, mi-au dat şi un ineluş mai bunişpr cu za'mfir galbăn, iar bade frati-mieu la nunta dumnealui mi l-au luat din deget şi mi-au dat altul inel mai prostu cu zamfir albastru, zicând că, după nuntă, mi-1 va da iarăş, şi pănă acum nu mi l-au dat, ci au rămas iar la dumnealui.
Sanda a răpoosatului Doni Vis[ternicului].
Morile din Slobozie de la Muntenii din gios de Târgul Frumos, însă doao roate şi locul casălor din Eşi, unde ş’au făcut
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
63
cumnatu-mieu casă, sănt ale tătăni-mieu şi stăpâneşte cun> natu-mieu Ştefan şi moara aceia şi locul casălor şi mie parte nu mi-au făcut dintr’însăle. Şi au mai fost nişte scrisori ale tătă^i-mieu de nişte livezi de la Socola şi de la Roman şi dintr’alte păr{i, şi toate scrisorile aceli, cu săculeţe cu tot, mi li-au luat cumnatu-mieu Ştefan şi le stăpâneşte toate, nefăcăn-du-mi nicio parte. Şi au fost câteva cărţi greceşti ale ţâţâni-ttiiîu, fiind tată-mieu Om spudeos, precum îl ştie to(i, şi li-au dat la Safta Căpşoai de li-au dat la soru-me Mărie. Şi, cănd am trimis să mi le de, n’au vrut cumnatu-mieu, zicând că li-au dat nu ştiu cui! Şi n’au avut nicio triabă cu dânsăle. Şi un covor di cele mari de Ţarigrad de pat şi un inel de aur cu pecete săpată de matostat, mi le-au luat iar cumnatu-mieu. Şi am dat la eu!mnată-me o cămeşă femeiască de 6 bucăţi de sârmă să o de la cusătoare în Eş, şi după moarte suroră-me, mi-au luat-o cumnată-mieu Ştefan. Şi o oglindă mare mi-au luat iar cumnatu-mieu Ştefan.
(Pe verso o noti{ă mai nouă:) Cănd au fost Ion Neculce Hatman, Ştefan Luca era Vist[ernic], iar nu Logofăt, şi sora lui Ion Neculce nu s’au putut a nu şti ce boerie ave cumnatul său. Aceasta întăi dă pricina hârtie aceasta a Sandii chiar.
Academia Rdmână, 105/CXX.
27.
1728, Dechemvrie 28.
Inpărtala moşiilor şi a ţiganilor ce avem de pe maică noastră Mariia Visterniceasa, fata lui Enache Gramaticul, nepoata lui Iordache Catacozono Visternieul cel bătrân, I[ea]t 7237, Dechemvrie] 28.
Parte lui Mihălachi Luca.
Cernauca la Cernăuţi.
Bărbăteştii la Roman.
4 fălci de vie Ia Cotnari ot Nicoreşti, păragină.
Ţiganii.
Iftimie Stele ficeor lui Nistor.
Mariia fata Surdului.
Toader copil a lui Ioan Zorilă.
Parte Tomii Lucăi.
Cucutenii la Roman.
Siminicenii ti] Ia Roman, cu viile ce sint lăngă casa.
www.dacoromanica.ro
64
Iulian MarinescU
Ţiganii.
Vasilie Gane ficior lui Nistor.
Ion Dandoro, nepot da ficior lui Dandoro celui bătrân.
Doi copii a lui Ion Zorilă, anume Eftimie şi Ştefan.
Parte Ilincăi.
Vasileul pol la Cernăuţi la Nistru.
[ Codrenii pol la Dorohoiu.
7 pogoane de vie la Odobeşti paragină.
Ţiganii.
Toader Hurjuiu ficior lui Nistor.
Mariia Ciurla, tij fata lui Nistor.
Aceşti Ţigani	i-am	înpărtit fiind fa{ă, iar, mai	găsindu-să
şi	alţii ce sint duşi, de	nu să ştiu, să să	inpartă şi	aceiia fră-
ţeşte. Iar surorii noastre Saftii nu i-am făcut parte nici de moşii, nici de ţigani, că i-au dat nene încă până au trăit şi moşii şi Ţigani şi ş’au luat parte; mai pe urmă i-am dat şi noi o fată de ţigan, a Hienei tigancei, fetii iui Savin.
((Isc:)	Mihălachi Luca.
„	Toma Luca.
„	Io.i Neculce biv	Hatman, martor, iscai.
„	Toader Luca, Sulger.
Această parte	este numai de pe maica	lor, iar de	pe tatullor
nu	s’au pus nici	moşii,	nici Ţigani, căci	sint multe	datorii.
Academia Română, 41 /XIII.
28.
1731, Dechemvre 27.
f Se ubo mi Antonie arhiepiscop Mitropolit Moldaviei, i Daniil episcop Romanschii, i Misail episcop Radovschii, i Ghe-deon episcop Huşchii, i Costantin Costachi Vel Logofăt, i Cos-tantin Ruset Vel Vornic, i Sandul Sturză Hatman, i Andronachii Vel Post[elnic], i Costachii Razul Vel Spătar, i Toader Păladi Vel Ban, i Iordachi Ruset Vel Pah[arnic], i Andrieş Ruset Vel Vist[ernic], i Arăstarho Vel Comis, i Ion Sturză treti Logofăt, i Toader Stârcea, Gavril Palade Vornic glotnii facem ştire cu a-ceastă scrisoare a noastră precum au vinit înnainte noastră fratile nostru, dum[nea]lui Ion Neculce, Vel Vornic de Ţara-de-sus, şi ni-au arătat un izvod de la maica dumisale Catrina, giupănejasa Neculcii ce au fost Visternic, fata Alexandrii, giupâneşii lui Iordachi Cantacuzino, ce au fost Spătar Mare, oel mai vechi din Cantacuzineşti, carele au fost frate cu Toma ce au fost Vornic Mare,
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
65
care această Alexandra Spătăroae au fost fată lui GavriLaş Mătie-şescul ce au fost Logofăt Mare,—făcut deoainte lui Todoraşco ce au fost Visternic Mare, carele au fost hiiastru Alexandrii Spă-tăroe, şi denainte lui Velişco Vel Comis, cu iscăliturile acelor boeri de mai sus scrişi şi cu pecete Alexandrii Spătăroe, scriind anume de toate moşiile căte au dat în zestre fiicii sale Catrinii, giu-pănesii Neculcii Vist[ernicul], maica dumisale lui Ion Neculce Vor-[nicul], osăbit de ce au dat altor ficeori ai săi, anume To-deraşco ce au fost Vist[ernic] Mare, carele mai sus s’au pomenit, ce este iscălit în izvod, carele nu i-au fost ficeor Alexandrii, ce i-au fost hiiastru; aşijdere şi Saftii giupănesii lui Lu-paşco ce au fost Spătar Mare, şi Marii giupănesii lui Ursa-sachi cel bătrân oe au fost Visternic Mare, şi lui lordachiu Can-tacuzino ce au fost Stolnic Mare, carii aceşti toţi au fost fraţi buni Catrinii Visternicesă, numai Toderaşco Visfternicul], care mai sus s’au scris, n’au fost făcut cu Alexandra, fata lui Găvrilaş Logofătul, ce au fost făcut cu altă giupăneasă a lui Iordachi Cantacuzino Spăt[arul], care au avut-o dintâi, fata lui Bucioc Vornicul. Şi au fost toţi ficeori lui Iordachi Cantacuzino cel bătrân. Şi scrie că s’au vinit în parte fiicii sale Catrinii satul Boianul şi Cernauca cea bătrână şi Pohărlăuţii şi Vasilăuţii şi Pilipce şi a patra parte de Lehăceni şi Chisileul şi giumătate de sat de Valeva şi giumătate de sat de Vasileu, şi giumătate de sat de Cuciur, care aceste ocini sănt toate în ţănutul Cernăuţilor; aşijdere Grozinţii, Broscăuţii, Drescăuţii, Halice, — aceste sănt în ţinutul Hotinului; aşijdere Podragă, Lozenii şi giumătate de sat de Cudreni şi a patra parte de Giurgeşti, care aceste sănt în ţinutul Dorohoiului; aşijdere Gheuceştii şi Ţipliceştii şi Nistoreştii şi Nicoreştii, care sănt la ţinutul Sorocii, şi Pelnii în ţinutul Fălciiului, şi Avramenii carii să chiamă acum Prigorenii în ţinutul Cărligăturii, şi Călineştii în ţinutul Eşilor, şi Cucutenii în ţinutul Romanului, şi Socii sau Strâmbii în ţinutul Namţului. Aceste ocini toate au fost în parte Catrinii Visternioesii. Şi iarăş ni-au arătat dumnialui Ion Neculce Vel Vorfnic] şi altă înpărţală care s’au înpărţit cu aceste moşii, cu toate căte scrie mai sus, dumnialui Ion Neculce Vel Vornic cu surorile dumisale: Mărie, giu-păniasa răpăusatului Ştefan Luca ce au fost Visternic şi cu Sanda giupăniasa lui Doni Visternicul din Ţara Munteniască, care înpărţală iaste iscălită de răpăosaţi părinţi Misail ce au fost Mitropolit, şi Lavrentii ce au fost episcop la Roman, şi Iordachi Ruset ce au fost Vornic Mare. Şi s’au vinit Marii giupănesii Lucăi Visternicul: Cucutenii, ce înblă cu sălişte Bărbăteştii în ţinutul Romanului, şi Podraga la ţinutul Dorohoiului, şi giumătate de sat de Giurgeşti tij la Dorohoi şi a patra parte de sat de Cudreni tij la Dorohoi şi giumătate de sat de Vasileu şi Cernauca cu Gernauca cea bătrână, ce sănt în ţinutul Cernăuţilor, şi Pelinii la ţinutul Fălciiului şi patru fălci de vie la Cotnar, din
5
www.dacoromanica.ro
Iulian Marinescu
06
viile Nicoreţoei. Aşijdere în parte Sandii, giupănesii lui Doni Vist[ernicul], s’au vinit giumătate de sat de Strâmbi cu părţile din Soci, ce sânt în ţinutul Niamtului, şi Vasilăuţii şi giumătate de sat de Valeva şi giumătate de sat de Cuciur, şi satul Chisi-leul, care aceste sânt în ţinutul Ţernauţilor, şi Lozenii în ţinutul Dorohoiului şi Nestoreşti în ţinutul Sorochii şi Ţiplăoeşti tij la Soroca şi Călineştii în ţinutul Eşului, şi patru fălci da vie din viele Nicoreţoe de la Cotnar. Iar dumisale lui Ion Neculce Vornic s’au vinit satul Boianul şi a patra parte de sat de Lihăceni şi satul Pilipce, ce sânt la ţinutul Cernăuţilor, şi satul Halice şi Drepcăuţii ce sănt în ţinutul Hotinului, şi Nicoreştii şi Gheuceştii în ţinutul Soroci şi patru fălci de vie la Cotnari din viile Nico-riţoei. Osăbit de aceste ocini s’au fost oprit Catrinii, maica dumilor sale, din moşiile sale ce sănt scrise mai sus satul Gro-zinţii şi Boscăuţii, ce sănt în ţinutul Hotinului, ca să-i fie de com[â]nd. Şi, Ia moarte ei comândând-o fiiul său, dum[nia]lui Ion Neculce Vorfnic], au rămas acele sate a dumisale. Aşijdere satul Pohărlăuţii, ce iaste în ţinutul Cernăuţilor, iarăş l-au scos din mijloc cu toţii de l-au vândut lui Turculeţ, de au cheltuit acei bani Ia nunta surori sale Sandii Donoei. Aşijdere şi satul Avremenii, care să chiamă acmu Prigorenii, şi cu alte sălişti ce să ţin de Prigo-reni, anume beserica de piiatră ce este cumpărătură lui Iordachi cel bătrân de la Prăjăscul şi Râtul, ce iaste danie de la Antetnie Păhărniceasa, fata lui Ureche Vorfnicul], şi doâ locuri de pre-sacă la Cârsteşti, aceste iar le-au scos din mijloc fraţii şi le-au dat dumisale lui Ion Neculce Vorfnic] pentru odoară şi cheltuială nunţii sale, căci dumnialui n’au luat ca alţi fraţi de la părinţi. Aşijdere ■ ne-au mai arătat un izvod de la socrul dumisale răpăusatul Lupul Bogdan Hatmanul, cu iscălitura dumisale, scriind pecum au dat zestre fiicii săli Marii, giupănesii dum'i-sali lui Ion Neculce Vorfnic], un sat anume Lucăcenii la ţinutul Hotinului, şi satul Ghidcăuţii la Dorohoi, şi giumătate de sat de Portăreşti şi părţile de la Hulpăşeni şi de la Iubăneşti cu loc de prisacă şi cinci pogoane de vie la Bezingheşti, şi doă roate de moară în gărla Putni din gios de Bezingheşti. Pentru aceia, dacă am văzut acele izvoade şi înpărţite cu iscălituri încredinţate, şi noi am dat această mărturii a noastră ca să fie dumisale de credinţă, întru care cu toţii ni-am iscălit.
U las, v[ă]let 7240 (= 1731), Dechfemvrie] 27.
Aşijdere ne-au mai arătat un zapis de la mătuşă-să Safta, giu-pâniasa lui Lupaşco Spătariul, sora maicii dumisale Vornicului Ion Neculce, scriind pecum au dăruit ia, pe bună, voe ei, un sat întreg anume Cârnicanii, ia ţinutul Dorohoiului, nepotului său Ion Neculce.
Antonii Mitropolit Suţavschii.
Costantin Costachi Vel Logofăt.
www.dacoromanica.ro
bocumente relative la familia Neculce
67
Sandu Sturza Hatman.
Costachi Canta Vel Comis.
Iordachi Cantacuzino Vel PahfamicJ.
Iordachi Ruset Vel PahfamicJ.
Aristarh Vel ComfisJ.
Toader Stârţe Vornic glotnii.
Miron Gafenco uricar au scris.
(Academia Română, ms. 3484 fol. ICO V* 9.)
29.
1732, Iulie 10.
Milostive şi luminate Doamne, să fii Mărie Ta sănătos. Alta, Iac ştire Mării Tale pentru rândul unor omini a dumisale lui Iordachi Păhfarnicul] de Păşcani ce s’au sculat cu pârră de l-au sorocit la Divanul Mării Tale, dzicând că nu sint vecini. De care lucru vei şti Mărie Ta că eu, rămăind mic de părinţi, de tată, am crescut în casa dumisale Iordăchioe Visternicesfăi] cei bătrâne, care mi-au fostu mie moşâ şi lui Iordache iar moşe, şi vârsta me este de şesedzăci de ai, şi i-am apucat pe cei o-mini tot în sat în Blăgeşti, stăpânindu-i Iordăchioe Visterniceasa. Şi, la vrefme] Mării Sale lui Cantimir-Vodă, am fugit în Ţara Munteniască de răul Leşilor şi am şidzujt 4 ai cu toată casa noastră. Ş’acolo au murit moşe nostră Iordăchioe. Şi noi, viind în ţară înnapoi cu unchiu-miu Iordache Stolnicul, ficeorul Iordă-chioefi] cei bătrâne, am găsit acel sat înprăştiet neavând cine-i stăpâni. Şi, după ce-am vinit, i-am strănsu iar pe toţi şi pe cii omini la un loc la sat la Blăgeşti. Şi după moarte unchiu-miu lui Iordachiu Stolnicului, rămâind giupăniasa unchiu-miu Iui Iordachi Stolnicului săracă, s’au aşedzat la sat Ia Păşcani cu şidere şi di pin tote satile şi pe unde au avut vecini i-au strânsu tot în sat în Paşcani, neputându-i . . . pre la multe locuri. Atunci au mutaftj şi pe cii omini să pue vo price, cum nu sifnft vecini sau să iasă la vrun Divan să pârască ori pe matuşi me Iordăchioe ori pe Iordache Stolnicul pân la aceasta vreme n’am apucat. De când ţin minte eu aşe ştiu, iar mai înnainte vreme de la moşi lor nu ţin minte, ci precum îi socoti Mărie Ta.
7240, Iulie 10.
Robul MĂrii Tale,
Ion Neculce Vel Vornic.
(Arh. Sf. Spiridon din Iaşi, moşia Blăgeşti, siliştea Blăgeşti, pl. VII No. 4.)
Publ. şi în Arhiva din Iaşi, II, p. 332.
www.dacoromanica.ro
68
Iulian Marinescd
1734, Fevruarie 17.
Izvod di ce am dat fiicii noastre Ilenii. — 7242, Fevruar 17.
20 boi cu 10 tineri.
20 vaci cu dzece tinere.
16 epe şi un armăsar.
250 stupi bez ce are copila; 200 să-ş e de la Boian, 50 ot Prigoreni.
1	sat întreg cu iaz, Ghitcăutii; c[e] este în {mutul Dorohoiului.
Pol sat Portăreştii la Tutova.
Alte părţi din Hulpăseni şi din Zmieni şi într’alte locuri, precum arată zapisele de cumpărătură a Hat[manului] Bogdan, tij la {mutul Tutovii.
1	sat întreg Halice cu pivniţe de piatră şi cu 'heleşfcee la {inutul Hotinului.
4 pogoane de viie să-i cumpăr.
1 ţigan vezeteu Ştefan, ficior Doduluui, fimee lui este a surorii mele Sandii şi’n locul ei am dat pe Lupa, nepoată Sup-{irelului, fată Irinii.
1 ţigan vezeteu Dănică cu ţiganca lui Paraschiva, ţiganul ficior lui Petco şi ţiganca nepoată Suptirelului, fată Irinei.
1 {ifîan> Sandul Holtei, faur de fier, şi cu o soră a lui, ficiorii Irinii, fetii lui Hrişcă Tănasii, care o {ine Sinco, ţigan lui Păladi şi mi să via parte aceste . . .
1 copilă de ţigan Iliana, tij i-am dat fată. . . 1.
Tij alt izvod de ce am mai dat fiicii noastre Ilenii.
1 cunună cu diiamanturi şi cu rubinuri.
1 păreche bră{eri tij cu diiamanturi şi cu rubinuri.
1	părechi ser{i câte trii picioare CU bălasuri şi cu dia-manturi sus.
1 păreche serji mai proaste de purtat.
6	şiraguri de mărgăritar, 13 mătcaluri.
1	gherdan cu mărgăritar, 6 mătcaluri, cu pietri cu tot.
7	ineli, i cu diamant, 2 cu zamfiruri, 2 cu izmaranduri, 2 cu rubinuri.
12	sponce de auru cu rubinuri.
2	coloace de argint albe.
2	paftali de argint de brâu cu tasma de fir.
12 linguri de argint.
1 rădvan cu 6 cai.
1 cuhne cu 6 cai.
1 cal de mire cu şe cu raft.
3	tămbare, 2 de şahmaranld şS i de canava{ă blănit cu soboli. *
* Deteriorat.
www.dacoromanica.ro
Documente relative ia familia Neculce
69
5 sucne, 2 de lastră, una de belacoasă, cu flori de fir, una de belacoasă cu flori de mătasă, una de atlaz cu una de lastă, ce au dat Doamna.
1	ghiordee de hatae cu flori de hir1, bl&nită cu cacon.
1	ghiordee de hatae cu flori de hir, de purtat.
1	brâu albastru de mătasă eu flori.
4	cămeşi cu sărmă.
16 cămeşi cu fir.
12 şervete cu fir.
12 şervete alese.
2	meneşterghiri de mână cu fir.
2	meneşterguri de obraz.
10 mese alese.
1 peschir.
4 prostiri, 3 cu fir.
1 obial cu flori de hir.
1	pilotă înbrăcată cu tafta.
2	feţe de perini mari cu fir cu coşuri de taftă.
4 feţe de perine de purtat.
1 polog de hatae verde cu flori de hir i cu belciugi de argint.
3	năfrămi denainte cu fir de Ţarigrad.
9	năfrămi denainte cu fir.
1 oglindă.
9 năfrăm' cu sirmă bărbăteşti, cu ce de mire.
29 năfrămi cu fir bărbăteşti, tij cu 5 basmali.
1	scaştulcă de horilcă cu păhare de argint poleite.
2	sfeşnice cu mucări de aramă.
1	ibric cu lighin.
12 blide de cosâtor.
12 talgere de cosât Jr.
2	covoară.
2 scoarţe.
2 cergi.
1 sipet.
1	laţ.
2	perini de urşinic de rădvan.
4	tingiri cu căpace.
1 colomoc.
1 icoană cu poală.
(Jos, scris de altă mână, posterior, în dos:) Iliana aceasta ii fata lui Ioaan Neculce Hatman, ce au ţânut pe fata lui Bogdan Hat [mânui]; pe Iliana. [Altă notiţă:] Halicea,
Academia Română, 112/CXX.
1 După acest cuvânt şterse: „ce au dat Ioanu.
www.dacoromanica.ro
70
Iu'ian Marinescu
30.
1737,	Maiu 18.
Adecă eu Ahmet care mai înnainte vreme m’au chemat Mur-taza, vechilul lui Hagi Ismail, fac ştire cu această scrisoare a mia la măna dumisale Ion Neculoe biv Vornic că, având dumnealui Vornicul mult alişveriş cu stăpânu-mieu Hagi Ismail şi frate-său Mahmut, cănd era negufătoriia lor la un loc, a lui Hagi-Ismail şi a frăţine-său lui Mahmut, mai înnainte de vinire Moscalilor, cănd au vinit Petru Inpăratul moschicescu aice în ţţară, s’au tâmplat atunce de s’au dus şi dumnalui Vornicul cu Moscalii şi au rămas datoriu stăpânu-mieu Iui Hagi-Ismail şi frăţine-său lui Mahmut cu şese sute de lei şi mai bine, cu bani şi cu miere, cu alte mănunţuşuri ce luasă dumnalui. Şi au zăbăvit dumnalui Vornicul noâ ani la Mosc, şi, după ce au vinit dumnalui Vornicul în ţară, netâmplăndu-să stăpânu-mieu Hagi Ismail nici frate-său Mahmut, la vremia lui Mihai-Vodă în domniia a triia, l-am apucat eu Murtaza, fiind vechil stăpănu-mieu, pe dumnalui Vornicul Ion cu zapciu de la Domnie, ca să plătiască datoriia stăpănu-mieu, lui Hagi-Ismail, şi a frăţine-şău, lui Mahmut. Şi dumnialui mi-au înnoit zapisul aceii datorii veche şi au rupt zapisele cele vechi şi apoi s’au apucat dumnalui şi au plătit o sumă de bani şi eu am tot scris în dosul zapisului căţi bani au dat dumnalui, şi mai rămăsese dumnalui cu vr’o doâ sute de lei şi mai bine. Şi, viind pe urmă dumnalui Mahmut de la Anadol, fratele stăpănu-mieu, de iznoavă am stătut la so-cotială pentru ace datorie şi au mărturisit Mahmut cum că au luat neşte miere şi neşte stupi a dumisale Vornicului după ce s’au dus dumnalui la Moscu. Şi ace miere şi acei stupi nu s’au ştiut să să pue la socotiala, cănd s’au înnoit zapisul. Deci acmu, stând la socotiala cu dumnalui Mahmut Celebi înpreună, ni-am socotit şi încă mi-au mai dat dumnalui Vornicul acmu cincidzeci de vedre de miere, care nu s’au scris în dosul zapisului, nea-flăndu-să zapisul, şi au plătit dumnalui Vornicul toată datorie ce veche. Şi nu ne iaste dumnalui acmu datoriu cu nimic; cu banii ce-au dat dumnalui şi cu stupii şi cu miere ce au dat dumnalui întâi şi cu aceste cindzăci de vedre ce au dat dumnalui acmu, au plătit tot. Numai zapisul acel de şase sute de lei şi mai bine nu l-am putut găsi să i-1 dau dumisale Vornicului. Iar, cănd s’ar găsi şi ar cere cineva banii, să nu să ţie în samă. Şi i-am dat această scrisoare a noastră să-i fie de credinţă, care mai gios am pus peceţile, care s’au tămplat şi alţi neguţători. Şi zapisul cănd s’ar găsi acela de şese sute de lei şi mai bine, să se ştie că ori a scrie pe numele mieu Murtaza, cum mă chiema atunce, ori pe numele stăpănu-mieu, lui Hagi-Ismail. Aceasta facem ştire.
U las, 7245, Mai 18.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
71
Patru semnături şi sigile turceşti (afumate), t Egumenul de Treisfetitele Esechiii m’am tămp'at şi sintu martor.
(Vo:) Mărturiia Iui Ahmet care mai înnainte îl chiema Mur-taza şi a lui Mahtnut, fratele lui Ilagi-Ismail.
Academia Română, 114/CXX.
31.
1737, Iunie 20.
Mărie răpăusatului Ilie Cantac[o]zono ce au fost Vist[ernic] scriiu şi mărturisesc cu acest adevărat zapis al meu, precum eu de nime sălit, nici asuprit, ce de a me bună voe, am dat şi am dăruit a me draptă şarbă ţigancă, anume pe Mica, fata Costi Ţigan[ului], finu-meu, lui Alixandru, f iului dumifsale] cumnatului Ion Vornicul. Şi, căndu am dat, s’au tămplat mulţi boeri, cari mai gios s’au iscălit, şi eu pentru mai mare credinţă m’am iscălit ca să fie de credinţă.
L[eajt 7245, Iun[ie] 20.
(Isc:) Mărie Vist[erniceasa].
„ Iordache Cant[acozinoJ Vel Logofăt.
Academia Română, 116/CXX.
32.
1737, Noemvrie 15.
Adică eu Velişcu Panaitachi făcut-am zapisul meu la mâna dumisale unch[i]ului meu Ion Neculce Vel Vornic, precum i-am vândut dumisale a patra parte de sat de Şileuţa, la ţinutul Hoti-nului. Care pe această a patra parte de sat mi-au dat dumna-lui un cal, drept cindzaci de lei. Care mie această moşie îmi este di pe parte maică-me şi, fiindu pe lăngă o moşie a dumisale, anume Boscăuţii, i-am vândut şi eu această parte, deci, ca să-i fie dumisale dreaptă oţină şi moşie în veci, dumisale şi cu-conilor dumisale. Care la această tocmală s’au tămplat şi alţi boeri, care mai gios s’au iscălit; şi eu pentru credinţa m’am iscălit. Măcar că aemu ţin Turţii la această vreme, iar dumniea-Iui au cumpărat într’un năroc. Văleat 7246, Noa[m]vri[eJ 15.
(Isc:; Velişco Panaitachi.
„	Iordafchiujş Cantacozin	biv Vel SpatfarJ.
„	Sturdzea Vel Logofăt.
„	Costantin Roset Vel Vornic.
„	.... Costachi Agă.
„	G. . , Vel Caţminar].
www.dacoromanica.ro
72
Iulian Marinescu
(Vo:) 7246, NoemvfrieJ 15. Al 4-le.
Zapisul lui Velişcu pe a patra parte de sat de Şileuţi la ţinutul Hotinului.
Academia Română, 120/CXX.
33
1738,	Ianuarie 20.
Izvod de ce s7au cheltuit la moarte soţului mieu Marii, să să ştie.	Let 7246, Ghenfarie] 20 dni.
30	ocă ciară, 4 flăchii (sic) de prohodu, căte 2 ocă făclie, 64 lumânări mari de preuţi, 500 lumânări mici.
2	lei pol s’au făcut păndză pre obraz, de moscal, cu peri-nuţă, zugrăvite.
35 parale, un pătrataz (sic) de poleială de pomelnic ş’au mai rămasu giumătate.
20 parale o hârtie de ţinte de’nbrăcat săcriiul.
3	lei 2 bălămale de înbrăcat săcriiul că nu m’au agiunsu puterea cu postav.
5	pot[ronici] taşmale la săcrii, am uitat să cu,mpăr.
Giumătate ocă tămăe ş’agiunge la trii patru griji înainte.
5	lei pre 43 dramuri zmimă şi mi-a agiunge la toate grijile, căte 4 parale ş’o leţcae dramul.
1 leu de zugrăvit făcliele celi de prohod, 4.
1 năframă cu sărmă s’au dat Mitropolitului pentru carte de dezlegare.
10	părale diiacului ci-au scris carte.
1 leu de făcut făcliele de prohod făclieriului.
9	pot[ronici] o păreche de mestei galbeni.
10	pot[ronici] 1 cot sandal cu ibrişin de cusut perimiţa şi comunii.
3 lei, 10 ocă holircă, căte 12 parale oca ş’au rămas pe giumătate.	i
10 părale, 10 păpuşi smochine de pomelnicu ş’au mai rămas pe giumătate.
22 părale, 2 ocă stafide ş’au mai rămas a trie parte.
1 leu, giumătate ocă chiperi ş’au mai rămas mai bine de giumătate.
4	lei pol 10 ocă oredzu şi s’au cheltuit v’o 4 ocă.
16 pot[ronici] şofran, 10 dramuri şi s’au cheltuit 3 dramuri.
Păsat den casă, 5-6 scafi, 1 leu.
Curechi, tij, pol poloboc.
9 mer{ă fănină ş’ar hi mai trebuit v’o 2 inerţă, că n’au agîunsu.
35 vedre vin şi mai bine.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
37
2	ialoviţă pol ş’au agiunsu bine.
2	curcani, 10 găini den casă, ş’au agiunsu.
Peşte nu s’au cumpărat, fiind hărţă, dar ar hi trebuit, c’au fost v’o 5-6 sălugări, ce li s’au dat bucate albe.
12	lei s’au dat la ertăciuni la 10-12 preuţi, căte 10 parale, şi potropopului, şi dohovnicului căte 9 potr[oniciJ, de citit stâlpii la oasă.
2 lei s’au mai cheltuit la cei ce au făcut casa şi pre alte cheltuele.
13	năfrămi s’au făcut den casă, patru pre năsălie, 4 pe raclă, 4 la lumânările celi de prohod a dohovnicului.
Haine au avut, un ug de aur pe cruce şi un inel de aur tij în deget, de s’au îngropat. (Urmează şters: 130 lei 10 sărindare la Boian, i la Târgul Frumos, 1 la Sineşti, 1 la Albeşti, 1 la Lungani, 1 la Prigoreni, la Mitropolie, 1 la Golie,
1	la Tălpălari, 1 la Banul, 1 la Sihăstrie Putna, 1 la mănăstire la Niamţ, 1 la Săhăstrie la Ceahlăul.)
4	lei s’au mai cheltuit la bucătari, la fimei ce au copt, au grijit.
A trie dzi după îngropare, iarăş s’au mai grijit oareci cu
2	mese şi pomeni mai mici de 3 prefujţi şi alţi cine s’au mai tămplat la acele 2 mesă un civert de vacă, cinci 6 vedre vin,
3	merţă fănină grâu de colaci şi de păne, alte cheltueli mănun-ţuşuri s’au dat de celi ce au rămas de la îngropat, 2 ocă ciară s’au făcut 108 lumânări mici şi 3-4 făclioare de preuţi.
Grijc a noa dza, Ghenţarie] 28, Sâmbătă.
17 ocă ciară s’au făcut o lumânare de o ocă la capăt acmu deodată şi 15 lumânări mari de preuţi, nefiind mai mulţi, 410 tij lumânări s’au făcut de 2 mână, unele mai mari, altele mai mici şi au rămas 80 lumânări mai mici.
7	merţă grâu, s’au făcut 270 pâni, ş’au agiunsu, şi 9 cârstătâ şi 230 colaci şi mai trebue v’o 50-60 colaci.
2 ialoviţă tineri şi 2 oi, s’au tras 180 ocă, 5 curci, 2 gâşte, 2 găini ş'au agiunsu.
Poliiala tot din trătazul cel dintâi ş’au mai rămas a fi şi Ia 20 dzile.
Oredzn, chiper, şofran, tămăe, zmirnă, au agiunsu tot den cheltuiala ce dentăi şi’ncă a mai fi şi la alte 2 griji.
1 leu holircă ş’ar fi mai trebuitu de v’o 6 potrjonicij.
1 leu stafide ş’au agiunsu şi ’ncă or fi şi la alte griji.
6	potjronici] smochini ş’au agiunsu ş’or mai fi şi la alte griji.
20 vedre vin şi tot ar fi mai trebuit v’o 5-6 vedre.
La babi, la bucătari s’au dat 2 lei pol pentru ce-au agiutat a face colaci şi bucate.
www.dacoromanica.ro
74
Iulian Marinescu
Grije a doadzăce, Marcuri în săptămâna albă.
14	ocă ciară s’au făcut 40 făclii mari de preuţi şi de cele 7	parastase şi s’au	făcut lumânări mici	de înpărţit	330 cu
cele 80 ce au rămas den grije a noa dza şi dentre aceste au mai rămas 60 mici.
10	merţă fănină grâu şi s’au făcut 20 cârstăţâ de pomeni şi 240 colaci şi trii sute pani, ş’au rămas.
Poliială au agiunsu tot den trătazul cel dintâi.
6	lei pre şese măsuri peşte ş’au agiunsu.
Stafide, chiper, smochine, oredzu, şofran, au agiunsu tot de	celea dentăi	ş’a	mai	agiunge şi la	40 dzile şi	zmirnă*
tij tămâe.	'
6	ocă untu, păsat, curechi de casă şi v’o vadră brăndză ş’au agiunsu.
8	lei şi untul vin 20 vedre.
7	ocă holircă, curechiu s’au dat den casă, ş’au agiunsu.
3	lei babi ce-au lucrat în casă.
9	potjronici],	10	oale	mari, ş’ar mai	trebui vr’o	10 oale.
Grije a patradzăce de dzile în postul cel mare, Vevrarie
în 28 dzâle.
18	ocă ciară	şi	s’au	făcut 30 lumânări de preuţi	şi 400
mici şi au rămas dintr’aceste mici 50.
35 părăle un trătaz hârtie poliială şi au mai rămas a fi şi la giumătate an.
11	merţă grâu şi s’au făcut pomenele şi 300 colaci ş5 trii sute de pâni ş’au agiunsu.
8	ocă holircă ş’au agiunsu.
8	ocă oloi ş’au agiunsu.
2 ocă untdelemn ş’au agiunsu tij.
20 vedre vin s’au cumpărat şi au agiunsu.
Orez, stafide, chiper, smochine, tămăe, zmirnă, tot de cele ce s’au cumpărat la pamete dentăi şi agiunge şi la pa!mete de giumătate an, numai chiper n’a agiunge.
2 pătjronici] madzăre, 1 pătjronic] linte, pol pătjronic] bob, 2 pătfronici] perje, 1 pătjronic] păsat, pol pătjronic] nohot, pol boloboc curechi şi au agiunsu.
2 lei la babi ce au ostinit în casă şi la bucătari.
2 lei la săraci s’au înpărţitu.
2 zaboane, 4 fote, 4 părechi cibote, şi ar mai trebui să să mai de câte puţin.
Izvod de sărindare ce am dat Marii.
2 La Prigoreni, 1 la Sineşştii, i la Tălpălari, i la Golâe, i la Mitropolie, i la sihăstrii ot Putna, i la Beserica Banului ot Eş, 1 la Lungani, 1 la Boian dai Gavril, 1 la Valeva Gavril,
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
75
2 la Răşca, s’au dat o iapă şi 10 Iei bani şi 8 stupi, 1 la Boian Tidioreni şa (sic) ot sfertul Iui Avgustu, 1 la Prigoreni tij Iulie 20, pol an; 1 la săhăstrie ot Putna Ghen. 13; 1 la Boian tij Ghenjariej 13, 1 la Prigoreni, tij Ghen[ariej 13, 1 Ia Eş o(t| popa Banul tij Ghenjariej 13, 2 Ia mănăstire Niamţul cu Bogos-slov, Ghenjariej 13, 21 fac. Pănă la anul s’au plinit aceste1.
Grije Măriei la giumâtate de an, Iulie 20.
22 ocă ciară şi s’au făcut 600 lumânări cu 35 mai mare de preuţi şi au agiunsu, că s’au dat şi la drum.
Poleială au rămas din ce de 40 dzOe.
13 merţă grâu şi s’au făcut 600 colaci şi 400 pâni şi s’au agiunsu.
4	ocă holircă şi n’au agiunsu, şi ar hi mai trebuit.
3	vedre vin la preuţi, la masa ce mare, şi 40 vedre med, şi s’au agiunsu.
1	ialoviţă şi 2 oi şi ar hi mai trebuit v’o 2 oi, că n’au a-giunsu bine.
2	ocă orez, chiper, şofran, păsat de cel den casă.
3	lei Ia babi, la posluşnici, Ia preuţi ce au cântat Ia porţi.
Academia Română, 121/CXX.
34.
1739,	Maiu 14.
Izvod de pricini şi jalbe ce arată dumjnealuij Vorjniculj Ion asupra călugărilor de Putna pentru o sălişte anume Ostriţa, dzicănd Vornicul Ion că-i înpresoară călugării o bucată de Ioc mare de sat de Boian, care ace bucată de loc are'4 cuturi, în care au trăit căte 30-40 de oameni, şi acmu o sălişte din-tr’aeele, unde au trăit neşte hânsari, o fac călugări că este a lor şi sălişte lor este mai sus, unde şed oamenii lor şi acum şi-i mâncată de Prut.
Ljea] 7247, Mai 14.
Let 7036, Apjrilie] 8. Un ispisoc, acesta de Ia Pătru-Vodă aşe scrie:
Ispisoacele Vo [micului] Ion arată aşe că Boianul cel mare cu toate părţile lui au fost a trii fraţi şi acei trii fraţi au fost nepoţi Tăbucianuiui, celuia ee au vândut Ostriţa lui Ştefan-Vodă, şi scriu pe hotarul cel vechiu şi i-au chemat: anume Ion Stărce pârcălab de Hotin şi frate-său Mihul Stărce şi sora lor Fedea. Tij alte ispisoace scriu că s’au înpărţit nepoţii şi strănepoţii,
1 Acest pasagiu e scris de Neculce.
www.dacoromanica.ro
76
Iulian Marinescu
mulţime, acelor trii fraţi în trii părţi şi cu mori şi iar scriu pe hotarul cel vechiu de la Alexandru-Vodă, l[ea]t 7268, Aprjilie] 13, şi scriu şi cu mori în Prut. Intr’alt ispisoc a Ghenghii făcut mai pe urmă, ce s’au scos curat di pi dânsul de la Alexandru-Vodă Ilieş din let 7129, a patra parte din gios, scriind cu vad de moară î.i Prut.
Iar alte ispisoace mai dincoaci scriu că tot satul Boianu s’au făcut iarăşi în trii părţi: 2 părţi cele din gios au fost a Pră-jescului, iar parte că din sus, unde să hotărăşte cu Ostriţa călugărilor de Putna şi cu Rărence călugărilor de Slatina, au fost a lui Isac Stârcii, şi-au luat-o Gavrilaş Logofătul, moşlil Vornicului Ion de la Stăroe pentru un jac ce i-au făcut Stărce, şi scrisorile au rămas la Stârceşti, care acum în dzilele Iui Mi-hai-Vodă i li-au dat Stârceştii.
După ce au luat Gavrilaş Logofătul ace a trie parte de sus de la Stărce, au adus dintr’alte sate 2, trii sute, de cară, ş’au îngrădit hotarul de spre parte celor 2 părţi ce au fost a Pră-j eseului şi au bătut şi un stălpu mare în coada hăleşteului Prăjesc ului şi au şedzut acel gard trii patru luni, apoi au vinit Pră-jescul şi cu Gavrilaş Logofătul acolo şi au început a se prici şi au străcat gardul lui Gavrilaş, şi i-au arătat hotarul mai pe din sus pe la neşte movile, că să pre lăţisă Gavrilaş Logofătul în gios în părţile Prăjescului, şi, după ce s’au făcut pace, au arătat Vornicului Ion, oamenii carii şed pre părţile cele a Prăjescului, carii au apucat gardul pe unde au fost, iar călugării aemu estimp pe carte Savii Mitropolitului au luat de a dzecia până în gardul lui Gavrilaş şi înniacă ace a trie parte până în părăul ce să chiamă Hucăul, ce sănt morile Vornicului în-tr’ânsul, şi-i ştirbăsc hotarul de spre apus puţin, nu giumătate de sat, ia’’ de spre răsărit pănă în pârău stă hotarul întreg1 şi fac hotarul de la movile în sus, de unde să începe să hie a trie parte a lui Gavrilaş. Călugării acum dzic că este a lor de Ostriţa, cale puţină — nu sânt 2 ceasuri şi cumpărătura lor este numai într’o sută de lei, a satului Ostriţii.
Mai pe urmă au cumpărat Iordachie cel bătrân, Visternicul, ginerile lui Gavrilaş Logofătul, moşul dumisale Vornicului Ion, şi părţile Prăjescului şi au rămas satul întreg a lui Iordachie Visternicul, de l-au ţinut 35 de ani de la Vasilii-Vodă pănă la Ilieş-Vodă şi au avut mori şi pe părăul Hucăului în 2 locuri şi în Prut, carele le ştiu oamenii şi sănt iazurile faţă.
La Ilieş-Vodă, după ce au murit Gavrilaş Logofătul şi Iordachie cel bătrâi Visternicul şi Isac Stârce, cela ce au dat a triâ parte lui Gavrilaş, s’au sculat neşte Volcinceşti cu neşte scrisori
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
71
vechi de au pârât pe Iordăchioae Vist[erniceasa], fata lui Gavri-laş, moaşa dum[nealui] Vor[nicului] Ion, dzicând cum că Isac Stârce n au avut triabă să dea toată acâ a trie parte de sus lui Gavrilaş Logofătul, ce au avut numai a trie parte din a trie parte, parte ce din gios, iar cele 2 ipărţi pe din sus ce să hotărăscu cu Ostrija călugărilor sănt a lor, şi au rămas pre Iordachioae atunce, nefiind toate scrisorile Stârceştilor la Iordăchioae Visternioeasa.
După aceia n’au {inut Volcinceştii cei bătrâni un an doi şi s’au şi făcut răscoale în {ară: s’au rădicat Hănceştii şd Lieşiii, şi apoi Inpărăţia au vinit la Cameniţă şi n’au mai fost aşedză-mănturi, ce s’au făcut pace, de au dat Turcii Camenita Laşilor înnapoi: tot loc neaşedzat şi pustiiu mai mult au fost pre acolo şi, murind şi părinţii dum[nealui] Vornicului Ion, n’au mai avut cine căuta.
După ce s’au făcut acrnu pace şi au dat Turcii Cameniţă Le-şilor, la dumfnealui] Vorfnicul] Ion slugi vechi nu rămăsese să ştie hotarul cel vechiu, că pusese Vor[nioul] Ion un fioeor acolo ispravnic, nu ştiia ce răspunsu a da Volcinceştilor pentru ace bucată de loc ce o înpresura, că Volcinceştii cei bătrâni încă murise şi rămăsese ficeorii lor şi iar nu ştiia hotarul şi călugării de Putna tot amăgiia pre dumfnealui] Vor[nicull Ion şi pre Vol-cinceşti că a.i scrisori şi scriu în semne şi înpinge pre Volcnioeşii în gios şi Volcinceştii pre dumfnealui] Vorfnicul], şi, după ce s’au instreinat Vornicul 9 ani, s’au tămplat de au murit şi sluga Vornicului ce au fost ispravnic în Boian. Decii s’au lăţât călugării şi înpingea pre Volcinceşti şi Volcinceştii intra în sat înnontru şi au ţinut şi au stăpânit, cine cum li-au fost voia, nefiijvd dumfnealui] în tară.
După ce dumfnealui] Vorfnicul], din streinătate, s'au aşedzat în sat în Boian, la a trie Domnie a Mării Sale lui Mihai-Vodă şi au vădzut că i să înpresoară hotarul Boianului şi de Volcinceşti şi de călugări, şi au cercat scrisori la niamul Stârceştilor şi, găsind scrisori, întâi au eşit cu Volcinceştii la giudecată şi au rămas pre Volcinceşti, că au tinu* acâ bucată de loc rău ce mai pe din sus, şi au rămas numai cu că din mijloc da la mănăstire de la Humor; pe urmă s’au aflat şi ace bucată giu!măt|ate zălog la Stârceşti; iar giumătate de acâ bucată s’au aflat, a Perjului, şi au cumpărat Vornicul de la Perjul.
După aceia au apucat dumfnealui] Vorfnicul] Ion şi pre călugări să scoată ispisocul cel ce-1 amăgiia, că scrie în semne să-l citiască să vadă cu ce îi înniacă moşiia, şi ei au scos un ispisoc carele scrie pre hotarul cel vechiu ce au cumpărat Ştefan-Vodă
www.dacoromanica.ro
78
Iulian Marinescii
de la Tăbuci în 200 de zloţi tătărăşti, care fac 100 de lei, şi scrie cu vad de moară în Prut, iar nu în părăul Hucăului, unde dzic ei că le agiunge hotarul, că pe acel părău sănt tot mori într’ănsul, nu numai a dum[nealui] Vor[nicului] Ion, ce şi a altor moşneni, care le agiunge hotarăle într’însul, ce şi ei, de li-ar agiunge hotarul în pârău în Hucău, ar ave vad să să facă mori şi li-ar scrie ispisocul: cu vad de mori în Hucău,, iar nu în Prut, să cunoaşte lucru că năpăstuescu de dzic că au {mut cu Volcin-ceştii ceşti tineri, de care Volcinceştii n’au avut nicio triabă, nici au ştiut hotarul pre unde este, precum n’au ştiut nici Vornicul] Ion, şi cu cumpărătură de 100 de lei vor să ia de la Vornicul moşie de 2-3 pungi de bani, numai cu gurile lor, că alte scrisori, de şi au, nu vor să le scoată, că să tem că or rămâne ruşina^, şi tot arată o carte de la Sava Mitropolitul, care carte a Savii dzice Vornicul Ion că-i rea, precum arată mai gios şi ispisocul cel vechiu, că scrie pe hotarul cel vechiu, dar nu în semne precum grăiia ei, mai înnainte, socotind că ei sânt călugări ş’or crede, a da giudecata de o merge cu carte de blăstăm în cap şi or lua moşiia dum[nealui] Vor[nicului] Ion cu 100 de lei cumpărătura cu 3-4 pungi de bani, fiind moşie Vornicului] Ion, gândindu-să că eu ( = iau) la mănăstire, nuci păcat.	!
Precum dă samă dum[nealui] Vorfnieul] Ion că au mărturisit Sava Mitropolitul cătră dumn[e]alui pentru hotarul Boianului, că din Prut din casăle unor păscari să începe, acolo Ia casăle păs-carilor, şi n’au fost numai acei păscari, ce au fost 30-40 de oameni, şi, cănd prada ce mare i-au luat Tătarâi pe toţi: unii s’au înnecat în Prut, şi au scăpat numai acel păscar cu un ficeor a lui, şi au fost şi moara mai sus în Prut a lui Gavrilaş Logofătul, şi ficiorul acelui păscariu au trăit până anţerţu tot în Boian şi aşe mărturisită că nu să pomeniia să le ia călugării de a dzecia de acolo, şi de acolo au mărturisit Sava cătră Vornicul Ion că merge pănă în capătul luncii şi pe supt dumbravă pănă la drumul cel mare la a trie movilă din sat, şi de acolea trece drumul drept la vale prin dumbravă pănă în părăul Hucăul, şi Vornicul au dzis că a trie movilă îi desparte de dumbravă, nu-i dumbravă, iar Sava au dzis: ba este, că era copacii tot ciocărtiţi. Deci, precum au dzâs Sava Mitropolitul cătră dum[nealui], arată că este hotarul mai sus, iar, cum au făcut Sava cert: lui Calistru episcopul, iar la trii movile din sat, şi dumbravă nu pomeneşte pre acolo, este aşe şî pre gios, că loveşte pănă în gardul lui Gavrilaş de au despărţit a trie parte cu Pră-jescul şi rămân amândouă morile, şi ce din părăul Hucăul ce să chiamă a lui Tăbuci, şi ce din Prut a lui Gavrilaş, tot în hotarul Ostriţii, pe carte Savii, de a hi scriind mai pe gios de a-ceste mori, — iată că se cunoaşte că nu-i bună carte Savii.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia* Mecuice
79
Şi iarăşi mai arată dum[nealui] Vor[nicul] neşte cărţi de la Vasilie-Vodă şi de la Dabije-Vodă din a trie parte de sus a trie parte, parte ce din mijloc din Boian, că au fost a lui Tăbuci Pă-harnicului, strănepot lui Tăbuci celui bătrân, cu iaz şi cu mori în părăul Hucăului, şi ace moară este şi acmu iazul faţă, şi este mai sus de căt acele trii movile ce scrie carte Savii cu 200 de stânjeni: să cunoaşte că-i scrisă cartea Savii rău, că înniacă şi parte ce din mijloc a lui Tăbuci şi ce din sus ce au fost a Stârcii şi moara lui Gavrilaş ce din Prut.
Tij mai arătă dumfnealui] Vorfniculj un izvod a Stârcii Vornicului a cui au fost moşie Boianul de scrie hotarul aceii a trie parte de loc şi însămniadză pe supt dâmbu din sat într’un stâlpu în Doljoc şi au măsurat Vornicul din stâlpu şi au aflat 2 părţi în gios şi una în sus, şi de acolo scrie într’un stejar cu buor, şi a-cei stejar este un om strein, anume moşan, care au întrebat pre tată-său ce este acest stejar cu buor aice, iar tat%său i-au dzis, de aice să desparte hotarul Boianului în gios, şi Ostriţa în sus, şi mai scrie prin fântâna Hlinaia, care la fântână au fost şi stâlpu de piatră, nu de mult, de vr’o 5-6 ani l-au oborât şi stă şi acmu oborât gios lângă făntănă, şi de la făntănă drept piste şes în Prut şi Loziile roşii; cari şi un copaciu acolo este cu sămnu, şi din gios de loziile roşii sânt şi neşte pomeţi a unui vecin a dumfnealui] Vornicul Ion din sat din Boian; şi sint şi pre une locuri şi pietri şi pre alte locuri şi moviliţe făcute de ho-tară mici, care, dacă or merge neşte hotărnici cu minte şi cu frica lui Dumnedzău, or cunoaşte.
Este în rae un om bătrân anume Onofrei, de 80-90 de ani, carele zice că au fost hănsariu la Duca-Vodă, într’ace sălişte ce o trag călugării, şi hotarul pre unde merge nu-1 ştie, dar călugării pre atunce de a dzecia nu să pomeniia să le ia de acolo dintr’ace sălişte, nici călugării oameni la sălişte aceia n’au ţinut, nici ţin nici acmu, ce-i ţin oamenii în gura Derehluiului/ unde au mâncat-o Prutul, acolo ţin oamenii sălişte lor.
Un vecin al popii lui Furcoiu, anume Scalco, care acel Fur-coiu să pomeneşte că să trage din Ivanco Logofătul ce au fost moşan în Boian şi spune că sălişte ce dzic călugării că-i a lor, nu-i a lor, ce-i de sat de Boian, iar a lor au mâncat-o Prutul. Iar, de n’a hi omul viu, este om de credinţă la dumfnealui] Vor-jnicul] Ion, anume Gavril Dragul Mănesa, de 80 de ani, care au grăit cu acel om, şi spune acel om cum c’au audzit pre popa Furcoiu în câteva rânduri cetind cum că sălişte aceia nu-i călu-găriască de Ostriţa, ce este de Boian.
Aşijdere, hotărând moşiile Slătinii, au adus Macarie egumenul 2 oameni streini bătrâni, unul din Toporăuţi şi altul din Ră*
www.dacoromanica.ro
Iulian MarinescU
80
rence, de au mărsu cu carte de afurisenie în cap şi au trecut pârâul Hucăului o bucată mare ş’au mărsu până la cei trii stejeri ce sânt însămnaţi, şi acolo au dzis că să tălnescu tustrele ho-tarăle, în gios este de Boian pe părău, iar în sus au dzis că este de Rărence şi purcede Rărence în sus, alăture cu Ostriţa, iar în curmedziş de la acei trei stejeri, cum merge hotarul Bo-ianului şi cu a Ostriţii în curmedziş, au dzis că nu ştiu spre Prut şi dzicea’ acei 2 oameni că ei s’au gândit şi să miera că doar au dăruit Vornicul ace bucată de loc călugărilor de Putna de iau de a dzecia. Şi au fost mulţi oameni atunce faţă, carii sănt iscăliţi unii, şi atunce Calistru n’au vrut să vie să vadă cum mergu oamenii cu carte ce de afurisenie în cap, ce au trimis mai pre urmă pre taină pre popa Costaşco de Cernăuţi de ş’au făcut şi el mărturii de la acei oameni, şi tot aşe scrie şi în mărturie lui Calistro ca şi în mărturie Vornicului, iar acmu călugării de la Putna vor să facă pe acolo de Ostriţa şi au tot tăcut de atunce pănă acum 12 ani, şi, vădzind acmu că au murit oamenii cei bătrâni, năpăstuescu cu ace carte a Savii, care şi carte Savii la moarte lui au mărturisit să nu să ţie în saină nicio mărturie a lui, că-i o vreme de detault ş’au uitat, de care dumfnealui] Vorţnicul] giură şi priimeşte şi carte de blăs-tăm cum că au dzis Sava la moarte lui, să nu să ţie în samă mărturie lui şi acmu călugării tăgăduesc.
Ce acmu dumjnealui] Vorţnicul] să roagă, Doamne, Mării Tale, să dai hotărnici buni, cu minte şi cu frica lui Dumnedzău, să nu să lesniască, să cerce bine, să socotiască să afle hotarul cel ve-chiu, precum au îmbiat de vac, nici să veghe voia nici Vornicului, nici călugărilor şi să însemnedze toate poncturile ce sănt scrise fnai sus, să vadă sănt adevărate au ba, şi precum or socoti cu sufletile lor drepte, să pue semne, să nu caute că n’a priimi vr’o parte, ce să puia semne, să hotărască această gălcealvă şi să să ia şi scrisorile cele răle, ori de la care parte or hi, să să rumpă.	,
Academia Română, 123/CXX.
35.
1744, Dechemvrie 11.
Costachie Razul Vel Vorfnic] scriem şi mărturisim cu această adevărată scrisoare a noastră la măna dumisale Ion Neculce biv Vel Vor[nic], să să ştie precum, luând un Ţigan a dumisale, anume Lupul, ficeorul lui Ştefan Zlătariului, pe o Ţigancă a noastră, anume Mariia, fata Gunii Ţiganului şi a Mării, carii Ţigani sintu drepţi ai noştri di pe Dubije-Vodă, ni-ain învoit cu dumnealui ş’am făcut schimbu, adecă, în locul Ţigăncii meale,
www.dacoromanica.ro
Documente relative Ia familia Neculce
fel
mi-au dat dumnealui altă Ţigancă a dumisale, anume pe Mariia, fata lui Ştefăni Cioară, nepoata lui Ion Supţirelul, schimbu drept schimba. Deci, ca să-i fie dumisale de acum înnainte acea Ţigancă de mai sus numită Mărie, fata Gunii Ţiganului nostru, driaptă şar-bă Ţigancă a dumisale şi schimbătură, stătătoare în veci, ca să o stăpânească şi dumnealui şi coconii dumisale ca pe o driaptă şarbă Ţigancă a dumilor sale. Şi asemenea scrisoare mi-au dat şi dumnealui la mână, ca să stăpânim pe Mariia fata lui Ştefăni Cioară, Ţiganul dumisale, de mai sus numită, şi să ne fie driaptă roabă Ţigancă în veaci. Şi pre mai mare credinţă am iscălit ca să fie de bună încredinţare.
Vl[ea]to 7253, Dechfemvrie] 11.
(Isc:) Costache Razul Vel Vor[nic].
„ Radu Racovită Hat[manJ.
„ Sturdzea Vel Logofăt.
(Vo:) [Scris de mâna lui Neculce:] Zapisul Zlătarului de schimbătură.
Academia Română, 135/CXX.
36.
1745, Fevruarie 25.
Izvod de ce sint dator, l[eat] 7253, Fevfruarie] 25, şi cu co-mândul şi grija şi sărindarele.
35 lei, lui Turculet, ce am fost chizeş, pentru ficiorul lui Pa-naiti, bez ce-au ertat pe giumătate fetii Mileascăi.
140 lei Cărstii Arman bez 40 lei ce este să-i de fiiul mieu Ilie. 420 lei cu baş cu tot lui Hagi Smail ot Roman.
70 lei lui Osman.
60 lei ficeorilor lui Bran, oe au dat din văcăritu Alixandru. 59 lei, tij lui Budzilă, dai din văcărit Alixandru.
Lui Pătraşco Armanul să-i plătiască Alixandru din trustili cărcimile.
40 sărindare.
116 lei, la astroueari, bez bucate, bez ciară.
1.300 lei, fac datoriia.
De unde să dau aceşti bani.
40 lei din răsura Cvertului Ghenar, bez 30 ci au luat Alixandru, bez 20 simbrie ficiorilor.
86 lei di ’nprumut la Tăutul, bez 64 ce am luat eu.
Ostiniala din văcărit ci ave să-mi de Vodă.
2 cai tij la datorie.
6
www.dacoromanica.ro
82
iulian Marin eseu
Oile tij, bez 100 măndzări, şi 8 aveţi ce-am dat lui Alixan-
dru.
Vasile tij, bez 20 boi, ce am dat lui Alixandru.
Stupii tij, bez 400 matca, ce-am datu lui Alixandru.
Din orăndă di Boian şi din fănul de anul tracut şi de est timpu.
90 lei den slănini.
(Isc.:) Ion Neculce biv Vornic (tremurat).
(Vo:) 1.786 lai, 4 potţronici], 3 bani.
Academia Română, 137/CXX.
1846, Maiu 24.
Opis de documenturile ce înfăţoşăz în pricina dintrs încre-dinţătorul meu cu dum[naa]lui Căminarul Filip Scorţăscu pentru împresurare da hotar la trataţiia pricinii de cătră giudecătoriia ţinutului Eşii, secţiia I-a.
1.
7137, Iunie 10.
Ispisocul Domnului Miron Barnovschii V[oe]vod pentru iazul cel mare a Prigorenilor, ce l-au fost dăruit monastirii Hangului cu mori gata în Bahlueţ.
2.
Tălmăcire arătatului ispisoc de pe dialecth slavonesc.
3.
7146, Maiu 22.
Ispisoc da la Domnul Vasili V[oaJv[oJd grăniţuitor moşii Avrămeşti numită şi Prigoranii cu iaz în apa Bahlueţului şi cu alt iaz în apa Sărcii, arătând că hotarul să începi din apa Plo-toniţii, drept spra răsărit la o movilă de-asupra Berbsştilor, de acolo într’altă movilă la rediul Hulturului, de acolo într’altă movilă, şi de acolo piste piscul cel mare din jos de iaz în Rătu, iarăş într’o movilă, şi de acolo apa Bahlueţului în gios pănă în hotarul Ciueeştilor, şi da acolo peste matca Bahlue-ţului în hotarul lui Urechii, şi da acolo drept peste drumul mare a Eşului la o piatră hotar, şi de acolo drapt în matca Sărcii, şi matca Sărcii în sus pănă în piscul cel mara din jos de zgău, şi de acolo să întoarcă hotarul spre amiază prin movila
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
83
mare, de acolo în făntăna lui Parfenii şi piste Bahlueţ, şi de acolo în capul iazului Hangului cel spre amiază şi alăturea cu iazul Hangului, pănă ce dă în apa Plotoniţii în gura ei şi pănă de unde au purces.
4.
7147, Fevr. 16.
Tij ispisoc de la Vasile Voevod prin care dărueşte proprietarului de Prigoreni şesul Râtului pe ămbe părţile Bahlueţului, din iazul Hangului pănă în hotarul Avrameştilor, căt ţine şesul între iazuri a Hangului şi a Avrămeştilor.
5.
Daniia Antinii Paharniceasa, fata Vornicului Ureche, prin care dărueşte şesul Râtului ce este pe valea Bahlueţului, pănă unde să înpreună cu hotarul Bălţaţilor, Vistiernicului lordache, proprietarului de atuncea a Prigorenilor.
6.
7173, Iulie 25.
învoiala săvârşită de răzăşii moşiei Ciuceştii cu Spătăroaia Iordăchioae, proprietara de atuncea a Prigorenilor, statornicind graniţa acestor moşii de la a treilea movilă arătată în ispisocul lui Vasilie Voevod din 7146 (— 1638), Maiu 22, drept la drumul ce merge de-asupra iazului Avrămeştilor, unde au pus şi piatră hotar, şi de acolo drept mai jos de iaz au pus altă piatră, care pietre şi astăzi stau faţă şi îşi au lucrare.
7.
7179, Mai 25.
Daniia Alexandri, fata lui Ureche Vornicul, prin care dănueşte Vornicului Grigoraş Hăbăşăscul ţărmurile Bahlueţului cu şăs, tot pănă supt coastă, care danie e . . . după judecata Domnului Duca Voevod.
8.
7187, Iunie 15.
Ispisoc de la Domnul Duca Voevod, coprinzător că s’a judecat Ianache Gramaticul, proprietarul de atuncea a Prigorenilor, cu Grigorie Hăbăşăscul ce au fost Hatman, pentru şăsul Râtului, zicând cel întăi că-1 are danie de la Antemia, fata Vornicului Urechiă, iar cel al doilea că-1 are danie de la Alexandra, sora An-temii, iar judeeafta], încredinţăndu-să că Alexandra n’au avut trea-
www.dacoromanica.ro
84
Iulian Marinescu
bă cu şesul Râtului, fiind a surori-sa Antimiia, au dat rămas pe Hăbăşescu şi i-au rupt şi daniia Alexandrii, precum să şi găseşte faţă şi acum, iar Grămăticului (Ianache) i s’au dat dreptate a stăpâni şesul Râtului până unde se înpreună cu hotarul Bălţaţilor pe Bahlueţ.
9.
7181, Fevr. 14.
•
Ispisoc de la Ştefan Petru Voevod prin care dănueşte Hatmanului Grigorii Hăbăşescul o bucată de loc din moşia Târgului Frumos, din apa Sărcii drept în jos pe dealul Hohorietii, pe de-asupra zgăului prin movila găunoasă drept în jos până în Bahlueţ, şi în lat curmezişul până unde să întâmpină cu hotarul Prigorenilor şi cu iaz în apa Sărcii.
10.
7215, Mai 15.
Zapisul ficiorilor Hatmanului Grigorie Hăbăşescul prin care vând Spătarului Ion Neculce daniia ce au avut părintele lor de la Domnul Ştefan Petru Voevod.
11.
7230, Martie 9.
Ispisoc de la Domnul Mihai Racoviţă Voevod pentru acel ce şi-au înoit pricinile pe vremea căt au fost Înstrăinat Hatmanul Ion Neculce în Rosiâ, unde au zăbovit zece ani, şi oricare va fi câştigat niscaiva drese pentru moşii sau altele în lipsa Hatmanului Neculce din ţară să nu să ţie nici într’o samă.
12.
7230, Noemv. 17.
Tij ispisoc de la acelaş Domn pentru o moară ce făcuse Cazimir pe Bahlueţ în vremea cănd Hatmanul Ion Neculce să afla pribegit în Roşia, poruncindu-se Vornicului Darie Donici ca să-i puie la cale.
13.
7241, Dech. 20.
Hrisovul Domnului Grigorie Ghica Voevod întăritor Vornicului Ion Neculce pe o bucată de loc din moşiia Târgului Frumos, ce i-au dăruit-o Domnul Mihai Racoviţă Voevod din hotarul zgăului de lăngă Bahlueţ în sus pe drum pe Ia capul iazului călugăresc şi tot pe drum pănă la nişte sărături, de unde să în-
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
85
toarce în lungu spre amiază-noapte piste drumul Eşilor şi la deal pe muche din movilă în movilă pănă ce dă în şesul Sărcii, pănă dă în hotarul lui Buhuş.
14.
7247, Maiu 12.
Ispisoc de la acelaş Domn, cuprinzător că şesul Râtului, daniia Antimii, merge pănă în hotarul Bălţaţilor ş’alăturea cu Băl-ţaţii pănă în drumul cel mare a leşului.
15.
7256, Iunie 2.
O hârtie doveditoare iscăliturii lui Alexandru Neculce, şi că în acea vreme să afla cu cin de vtori Logofăt pănă la 7275 ( = 1767), când s’a făcut Păharnic.
16.
7263, Iulie 18.
Copie legalizată după ispisocul Domnului Mateiu Ghica Voe-vod, doveditor că sărăturile arătate prin hrisovul Domnului Gri-gorie Ghica sânt în malul iazului Hangului, unde sânt şi acum faţă.
17.
7268, Noem. 30.
Tij o hârtie doveditoare iscăliturii Stolnicului Alexandru Ne culce.
18.
1793, Octomvrie 30.
Hotarnica moşii Bălţaţii, în copie legalizată, doveditoare că matca Bahlueţului cea veche este supt. dealul Cărligăturii spre codru şi că în această matcă stau toate moşiile ce vin de spre Codru chizăş şi cum că Balţaţii se despart de Prigoreni din piatra veche, hotar ce este despre cămp, ş’alăturea merg peste şes şi apa Bahlueţului pănă în drumul cel mare a Eşului. 19
19.
1793, Noemvrie 10.
Ispisocul Domnului Mihail Cost. Suţul Voevod, în copie legalizată, întăritor zisei mai sus hotărnicii a moşii Bălţaţii.
www.dacoromanica.ro
86
Iulian Marinescu
20.
1794, Oclomvrie 5.
Mărturiia Vornicului Th. Balş că, cercetând la sttarea locului, au aflat toate semnele hotare a moşii Prigorenii întocmai după ispisocul Demnului Vasilie Voevod din 7146, Mai 22, şi învoiala răzeşilor de Ciuceşti.
21.
O închipuire de hartă pentru moşiia Prigorenii cu semnele şi hotarăle ei, făcută şi iscăli.ă de Vornicul Theodor Balş.
22.
1809, Iunie 2.
Jalba Spătaresii Ileana Neculce, născută Sturza, dată Divanului, cu pâră asupra stăpănitorului Bălţaţilor că, cu înălţarea iazului, s’au înecat şesul Râtului, cu îndoită carte cătră ispravnicii de Cărligătură ca să cerceteze.
23.
1809, Iulie 10.
înştiinţarea isprăvniciei de Cărligătură către Divan că, cercetând, s’au aflat că stăpânul Bălţaţilor înalţă iazul morii sale şi pricinueşte înecarea moşii Spătăresii Ileana.
24.
1845, Iulie 25.
Jurnalul încheiat de boerii hotărnici la faţa locului, prin care să dovedeşte eă cu înălţarea iazului Bălţaţilor este înecat din şesul Răutulul vre-o şapte opt fălci şi tot odată pentru hotarul vechiu pomenit prin hotarnica Bălţaţilor că s’au găsit Ia locul lui şi este colfu a patru moşii: Prigorenii, Bălţaţii, Lunganii şi Goeştii, şi că stăpânirea Bălţaţilor de Prigoreni să află neclintită, precum şi din vechime au fost.
25.
1845, Iulie.
Hartă gheometrioească pentru moşiia Prigorenii iscălită şi de boerii hotărnici c.e au fost la faţa locului că este întocmai.
Aceste dovez; înfăţoşez în pricină, în presudstvia judecăţii. — 1846, Maiu 24.
(s.) N. Tabu (?), vechil.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
87
Documenturile arătate mai sus le-am primit deplin înapoi. 1846, Maiu 25.
(s.) N. Tahu.
(Arhiva Statului Iaşi, Transport 1788, Opis 2039, Dosar No. 437, fol. 111.)
Opredelenie a depertamentului întâi.
Anul 1813, luna Dechemvrie 13. Din poronca Inpărăteştii Sale Măriri, departamentul întâi a oblastii Basarabiei au făcut cercetare pricini de giudecată ce are dum[nea]lui boeriul Paharnicul] Neculai Doni, supusul Inpărăţiei Roşiei, cu boeriul <fin Moldova epicratiei othomaniceşti, Spătarul Ioan Neculce, şi nia-murile salo. Curgere pricinii fiind într’acest chip: dum[nea]lui Pah[arnicul] prin vechilul săi^ Tudorachi Crusoveanu la curgăto-riul an 1813, luna Iulie 26, au dat jalobă către Exelenţiia Sa d[umnealu]i inginer gheneral maior în oblaste Basarabii, nacealnic oştenesc şi politicesc i cavaler Ivan Marcovici Gartanciu, arătând că are 'pricină de clironomie între altile şi asupra moşiilor dintr’această oblaste, anume Ghergheuţii, Bocicăuţii, Gro-ziniţii, Chilipăuţii. Sălăuţii de la (ănutul Hotinului şi Călineştii de la {ânutul Iaşii, care acum să stăpânesc de dumnealui Spătarul Ioa î Neculce şi să trag din averea a strămoaşii Pa-h[arnieu]liii, Vist[erni]ceasa Sana Donoae. Şi, voind numitul Paharnic] să pun iască giudecată pentru această clironomie la locul
No. 1. Mi s’au arătat opredelenie depertamentului întâi, făcută în nefiinfa me şi a documenturilor mele, alcătuită numai după scrisorile şi arătările protivnicului meu dumnealui Pahfarnicul] Neculaiu ce să zici şi Doni den anul 1813, Dechemvrie 13, scrisă cu slova povernicului dum[nealu]i Pah[arnicului] înpotriva cărie cinstit am faci cunoscut, întâi zâci Pah[arnicul] Neculaiu, prin jaloba sa cătră naceal-nicu acestui oblast, că la pricina de clironomie ce ar fi având de la casa Neculcii, între alte moşii are şi asupra acestor moşâi ce se află în acest oblast anume: Gheorgheutâ, Bocicăuţâ, Grozănita, Nilipăută, Şălanţâi, de la {ănutu Hotinului şi Călineştii de la ţănutu Eşii, cari acum să stăpânesc de Spătaru Ioan Neculce şi că sânt din avere strămoa-şăi săli Vister[nicesei] Sanda Donoae (N. A.), de vreme ce maica dum[nealu]i Pahfarniculu]i Neculaiu, Mărie Doniască, au eşit cu zăstre din casă şi clironomia lui Doni, precum însuş mărturisăşti prin scrisoare şi iscălitura sa, ce iaste de fa{ă la mine acmu, din*le[a]t 1784, Iulie 30, şi când şi pănă acmu clironomii cei legiuiţi, Doneşti, să află vii şi înpotriva părinţăştilor scrisori de învoială mai sus pome-
www.dacoromanica.ro
Iulian Marinescu
unde sine moşiile înfiinţate, adică la această oblaste. Spătarul Ne-culce pentru osăbite i[n]teresuri a săli li-au scos în mezat la Eşi ca să le vănză de istov, şi pentru ca să nu să întâmple să le vănză şi să să desfacă de dănsile şi Pah[arniculu]i să i se închidă dreptate ce are, au făcut cerire ca atât acuzatul de la Eşi, căt şi alte tocmele ce s’ar face aice, pentru vânzare numitelor moşii, să se opriască cu lucrare căzută şi pe Spătţarul] Neculcea să se siliască prin locul ce se cuvine ca ori însuş să vie aice sau vechil cu toate scrisorile să-şi triimată, ca si ste în giudecată spre a da sfârşit pricinei. După care în urmă şi însuş Pahfarnicul] Doni, la luna Septţemvrie] 13, iarăş au a-daos jalubă cătră Exelinţie Sa pentru această clironomie părin-ţască, ce să stăpâneşte de Spătarul Neculce, arătând că, măcar că s’au făcut de ştire gheneralului cunsalat din Eşi de cătră Exftlenţa] Sa d. gubernator ca să se pue cerire sa în lu-pravilă şi obiceiul pământului, să-şi afle dreptate cu punire la asemene pricini au trebuit să aştepte. Şi Spătarul Neculce nici însuşi nici prin vechil nu s’au mai arătat. Pentru care au făcut cerire ca şi să rânduiască pricina la acest dipartament ca, după pravilă şi obiceiul pământului, să-şi afle dreptate cu punire la cale spre a nu se cheltui în zădar aşteptând. Şi Exfelenţia] Sa prin pridlojenie din 24 a lunii Septfsmjvfrie] supt No. 4345 o triimite cătră acest departament spre cuviincioasa cercetare şi ca să si facă părţii asuprite pi temeiul aşăzărilor ci urmiază dreptate, îndestulare, după ce să vor cerceta docomenturile asupra acestor moşii şi pricinile arătate de jăluitori în pricina nevini-
nită1, nicio cerire sau mişcări de atunci nu făcu, apoi nu m’aş socoti datoriu a mă învinovăţâ spre răspundere cătră dumfnealui] Pahţarnicul] întru nimică la ace nedreaptă a sa cerire în giudecată.
N. 2 sau B. (Urmează apoi şters:) De i-ar fi şi eşât vreo moşâe sau oarice altă din zestre sa rău, întoarcă-să la casa ce au înzăstrat-o să-ş ceie, iar nu de la mine. Dar eu spre dovadă l-iu alăturez copie tălmăcită după orighina-lul cel mai vechiu a aceştii casă, din care să va vide izvo-tiul de zestre a Caterinii Vistereasa, maica acestor clironomi, ca să să vadă ce au avut şi ce nu s’a pus la înpărţala, cum şi tălmăcire de pe orighinalu înpărţălii şi apoi să va înţalege că iaste făcut prin a Divanului obrază şi cu toată dreptate cumpănit alcătuit, Iar pentru Gheorgăuţâi şi Sălăuţâi nu are de unde să între la înpărţala, fiind în urmă căşligări, cumpărate de Ioan Neculce, iar nu părinţăşti, cum şi Nimepăuţii, avăndu-i zăstre Ioan Neculce a îimei
_______________ »
1 V. mai sus.
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
89
rii părţi protivnice la dipartament cătră vădava însămnată spre a se curma giudecata ce trebui să să pue prin hotărâtoare închidere, Dipartamentul, priimind pridlojăniia, au raportuit Ex[elenţii] Sale la luna Oct[om]v[rie] 7 supt No. 5 cu cuprindere că au intrat în cercetare pricinii şi, văzând că Spătarul Neculeea n’a fost următori a vini după adresarisire Ex[elenţii] Sale, au trebuit si apuce mijloace mai tari la o aşa tăceri a pârâtului, însă, pentru ca si lipsască orice pricină în vreme următoare, au făcut cerire Ex[elenţii] Sale ca de iznoavă să facă ştiut la locul cuviincios din Eşi ca să să îndatoriască Spătarul Neculeea în ce mai de pi urmă vade de patruzăci zile şi si că sorocească, ori însuş să vie sau vichil deplin răspunzători să-şi triimată aice la stare numitelor moşii cu toate scrisorile ci va fi având în orighinaluri şi si nu să corispondarisască cu copii de scrisori sau cu alte arătări şi cu hotărâri ca, dacă la acest soroc de 40 zile nu va fi următor a vini sau vechil să-ş rânduiască, apoi după dreptate moşiile mai sus numite, care pără atunce s’au hotărât a fi supt săcfestru în putere scrisorilor ci are Păh[a]r-[nicul] Doni i si vor da în vecinică stăpânire, luându-să de la Spătariul Neculeea, şi în urmă Spătarul nu va fi ascultat, ca unul ce, fugând de giudecată, nu poate mai mult si prelungească pi Pah[a]r[nicul] de a-ş afla dreptul său. Au dat şi poroncile sale dipartamentul din aceias lună Octfomvrie] 7 supt No. 978, atăt părcălăbiei de Hotin, căt şi isprăvfniciei] de ţinutul Eşii, ca tot vinituî'~moşiilor acestora să-l săcfestruiască, dăndu-1 la al triile mână să fie păzit pănă când vor ave poroncă într’a cui stă-
sali, ce au fost fată lui Lupu Bogdan Hatmanul, nu s’au putut puni în înpărţală, Iar moşăe Grozăniţa şi Boscăuţâi, cari sănt pusă în înpărţală, iar nu la părţăli frăţăşti, fiind lăsată parte sufletului maicii lor, cari iarăşi sănt câştigate de Ion Neculce prin îndatorire ce s’au păzât cătră maică-sa cu grijăli şi pomenirili ce au făcut şi îngropare maicii sale, cari i le-au şi dat lui, precum încredinţază mărturie boerilo; Divanului şi Mitropolitului din vreme aceia, cari întăreşte şi înpărţala şi alte averi ce ave Ioan Neculce Vornicul, precum să vede în tălmăcire orighinalului, [Pănă aici şters.j Iar satul Călineştii, care iaste pus cu sporire piste driapta parte Sandi, numai pentru întâmplare neagiun-sului cheltueli la nunta sa, precum şi în însuş înpărţala zăci să să vănză, care măcar că Ioan Neculce Vornic nu au vrut să-l vănză şi să-l înstrăineză da la casa Sandi, ce dânsa de la sâne banii au făcut răbdători şi pe clironomul său Alexandru Neculce, pănă cănd Alexandrului Neculce i l-au dat însuş Costandin Donii, ficior şi cel săngur clironomu al Sandii Donoai şi tatul acelor de aemu Doneşti, care să află în Valahie, pentru bani acei cheltuiţi de Vornicul Ioan
www.dacoromanica.ro
90
Iulian Marinescu
pănire să-l dee, făcând şi izvod de toate viniturile şi acareturile ce si află pi aceste moşii, pe care să le triimată la diparta-ment. Şi, dacă vre-un orândatori va ave a da Spătarului Neculce căştiuri de bani la sorocul Sfântului Dimitrie, să-i îndatoriască a pune depozit, să ştie în canţălerie, stănd atăt atăt acareturile, cât şi viniturile păzite, pâră când vor ave al doile poroncă, în ce chip să urmezi.
Care aceste întru acest chip lucrăndu-si la dipertament, la luna Oct[o]mv[rie] s’au priimit de la Exjelenţia Sa) altă pridlo-jenie din 29 Septemvrii supt No. 4528, cuprinzătoare că, după adresarisirile ci au făcut cătră ghinăralul Consolat din Eşi, d‘ Pini. ca si fie oprită vânzările moşiilor ci li-au hotărât Spătar rul Neculcea si li vănzi prin mezat şi pintru ca si fie triimisu aice însuş Neculcea să ste în giudeca,tă cu Păh[a]r[nicul] Doni, ce ce fel de răspuns au priimit Consalatu, după adresarisirile ci au făcut de la dipartament a pricinilor streine care l-au triimes cătră Ex[elenţia] Sa în copie, îl triimite cătră acest Dipartament pentru închipuire la cercetare pricinii. Şi, intrând dipartamentul în cercetare acei înştiinţări ce eşti din luna Săpt[en]v[rie) 1 cu No. 445, s’au văzut cuprinzătoare că asupra adresarisirii Consulatului din 16 a lunii August supt No. 875 ca să fie oprit mezatul moşiilor Spătarului Neculce, care să află în ţinutul Ho-tinului şi a Eşului, şi după arătările vechilului Paharnicului Doni s’ar fi cuvinit lui Doni, şi că pretenfie aceasta s’ar cuveni să se caute la Chişinău, unde Neculcea să vie sângur sau si-şi triimată vichil, — dipartamentul pricinilor streine faci arătare
Neculce, rugându-1 pe Alexandru de l-au priimit ca un lucru ce nu făce atunci acei bani şi lui Doni nu-i era trebui-toriu, precum însuş mărturisăşti prin pomenita învoială de mai susu ce dă Costandin Doni lui Alexandru Neculce (Urrrează şters:) (de asemenea scrisoare arată că au luat şi el scrisoare) de disfacere a toate pricinile vechi dentre dânşii, ce au avut pănă atunce. (Urmează şters:) căndu el însuş Costandin Doni au venit la Moldova de au cercetat după înpărţală toate moşâile parte de a mami săli de cli-ronomii cari li-au fost lenevit el însuşi, cu necăutare pănă atunce, cănd cu Alexandru Neculce s’au desfăcut făr de a-1 mai pute trage mai mult în giudecată.
No. 4. Şi tot prin aceiaş învoială arătând lămurit că el ave să-şi caute cu Luca vărul său. (Urmează şters: Pentru izvodu de cheltueli ce au priimit el a Lucăi Vistiernicu, unchiul său, iar Alexandru Neculce rămâne nici într’o răspundere şi scrisoare această de învoială curmă toate pricinile şi prigonirile dentre familie Neculcii şi a lui Doni.)
5.	Pentru moşăe Vasilăuţâi, pentru care departamentul mă învinovăţăşti tot pe mine că aş fi datoriu să răspundu
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
91
Consulatului că această pricină s’ar fi început în comitetu Mol-dovii încă la 29 a lunii lui Mai, după jaloba lui Doni ce s’âu trii-mes de la Consulat, pi care priimind-o dipartamentul, au voit a o şi pune în lucrare, şi acum voieşti Doni ca si să cercetezi prin giudecată dregătoriei din oblaste Basarabii, şi, fiindcă pricina este începută în Moldavie, tot acolo ar trebui să să şi sfărşască, fiind pricina încurcată, nu numai cu niamurile Neculceşti, ci cu multe familii de	acolo.	Şi, pentru ca si să	discoperi adivărul şi
si să strângă la	un loc	toate	pricinile şi toate feţile ci si atingu
la această pricină, n’ar fi cu putinţă si să adune aice la Chişinâu, căci trebue să se facă multe scrieri şi si treacă nu puţină vreme păr si vor aduna, fiind întrebări că cine le va răspunde în urmă păgubirile şi cheltuelile. Şi, fiindcă cele mai multe feţi să află în Moldova, ar fi de trebuinţi să si ducă acel unu acolo, unde se află celi mai multe, iară nu pe toate acele să să triimată, unde eşti acel unu, făcând ceriri dipartamentul acela ca si să scrie aice să si dipărtezi pi Pah[a]r[nicul| Done de a pune sec-festru pi aceli averi, care cuprind nu puţină sumă şi voeşti si le secîestruiască	numai	după	cerire ce face	şi si să sloboadă de
supt secfestruiri	acele	averi	cu veniturile	lor şi Pah[a]r[nicul]
Done, dacă va ave giudecataa sa în Moldova, îş va lua dreptate prin drumul giudecăţii şi atuncia după docomenturi va pute să-ş cei toate pretenţiile de la giudecata şi si pue secfestruiri Pi averia Neculcii, ci o are acolo în Moldaviia. Pe care aceasta notă a dipartamentului pricinilor streini din Moldavie, dată cătră Consulat, văzind-o acest dipartament că nu eşti închipuitoare cu fiinţa pricinii şi nici următoare pravililor şi legiuirilor, ci numai arătătoari de nişte chipuri îngăimătoari, cu cari au voit a dipârta Spătaru Neculcea di giudecată şi cu tot chipul a-1 sprijeni şi să-l aducă pe Pah[a]rnicul Done la o stare ca si să stângă cu cheltuiala şi ca, singur de sine văzind atăte înpotriviri, să si lase de giudecată şi să-şi piarzi dreptate, s’au hotărât şi de iznoavă s’au raportuit Exţlenţii] Sale d. ghinaral maior Gartingu la 17 Oct[o]mv[rie] supt No. 6 că, giudecănd toate' înpregiură-rile aceştii pricini, nu s’au cunoscut alta decăt pricinuire şi netemeinici cuvinte, voind să se depărtezi de a vini în giudecată, şi, fiindcă atăt jăluitorul Pahţarnicul] Done, căt şi moşiile ce sint
pentru Luca, cu care cuvânt de dreptate însă nu înţăleg. Aş vrc să ştiu care pravile şi a cărui loc şi cari obiceiuri pe o parte poate strica neşte vechi învoeli făcute de bună voe între familii şi pe de altă parte să mă osăndiască a pierde averile meii după curgire de ani mai de un vec, cănd mie îmi sănt cunoscute pravilile acele ce să obicinuesc în lumi, că apără şi întăresc nişte vechi de bună voe făcute învoeli atăt între niamuri, căt şi între streini. 6. (Neterminat.)
www.dacoromanica.ro
92
Iulian Marinescu
în preten{ie se află întru această oblaste, după toată dreptate şi după obiceiul ce să urmiazi şi în sfârşit după înştiinţări în-puternicitului nostru menestru din Constantinopoli, d. Italiischi, ci cu predlojeniia Ex[elen{iil Săli din 29 a lunii Septemvrie), anul curgător, supt No. 4479, ci s’au alăturat cătră acest dipartaiment, să cuprindi că toate pricinile ce vor urmă între supuşii othoma-niceşti pentru averi mişcătoari şi să cercetezi şi si să sfăr-şască acolo unde să află jăluitoriul, şi, acele averi, diparta-mentui au găsit că ceriri Spătar[ului] Neculcea di a mergte Pah|arnicul] Done în Moldova este cu totul di prisos şi fără de cuvânt, şi după aceia dipartamentul au făcut cerire Ex[elentii) Săli că iarăş să se facă ştiut la locul cuviincios spre a si faci lucraria căzută după raportul de supt No. 5. După cari în urmă, la luna trecută Noemvfrie) 9 supt No. 5483, s’au priimit prid-lojeniia Ex[elenţii] Săli, cuprinzătoare că, după arătari dipar-tamentului din 15 a lunii lui Octomv[rie] supt No. 5, spre a fi triimes aice Spătarul Neculcea sau vichil din partea lui cu trebuincioasele documenturi si ste în giudecată în pricina moşiilor ce umblă să li scoată de la sine Paharfnicul] Done. ExfelenţaJ Sa au adresarisit-o consulatului din Eşi, de la care au priimit răspuns cu înştiin{ari, cum de al doile au triimes cerire sa la dre-gători[e] di acolo, ca numai decăt să să triimată aice pe Spătarul Neculcea sau vichil din partea sa cu toate scrisorile la sorocul însămnat, pentru care face ştiut dipartamentului. S’au priimit şi altă pridlojănie tot din trecuta lună Noemvfrie] 13 supt No. 5630, cuprinzătoare că au priimit înştiinţare de la consulatul di Eşi, cum că după doâ ciriri a Ex[elentii] Săli necontenit au adre-sarisit dipartamentului pricinilor străini ca să fie triimes aice la Chişinău în arătatul soroc de 40 zile Spătarul Neculcea sau vichil din partea sa, ca si ste în giudecată cu Pafrar[nicul] Done, după care au luat răspuns că însuşi Spătarul Neculcea să în-datoreşte a vini aice pentru această pricină, dar, fiindcă să află bolnav şi din pricina cărăntinii lui, si roagă să fie îngăduit păr la sfârşitul trecutei luni Noemv[rie] şi atuncea va vini. Pentru care faci ştiut dipartamentului spre a pune la cale cele după cuviin{ă. După care pridlojenie departamentului, văzând înpotrivirile şi dipărtările Spătarului Neculcea, numai cu nişte pricinuiri închipuitoari di prelungire, ca si nu ste în giudecată cu Păhar[nicul] Done şi să-i răpştiască dreptul său, nici de cum nu au voit a priimi sorocul arătat păr la sfârşitul luni trecute Noem[vrie], ci era în hotăriri ca si cercetezi scrisorile Paharnicului] Doni, după cari si de sfârşit pricinii şi si de moşiile în stăpânire Pahar[nicu]lui Doni; şi, făcăndu-i-se ştiut, însuşi de la sine au priimit ca si fie îngăduit Spătarul Neculcea pănă la sorocul ce însuş ş’au pus, — a căruia plecare văzindo-o diperta-mentul, au oprit hotărâri sa. Acum dar jăluitorul Păhfarnic] Done, văzind urmare ce împotrivitoare a Neculcii, după însuş a lui
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
93
cerire, s’au arătat cu jalobă cătră dipartament, arătând că, măcar că plecare sa de a aştepta pe Spătarul Neculce pănă la sorocul ce ş’au pus, au fost pentru folosul Neculcii înpotriva hotărârii ci era să de dipartamentul şi pentru ca să nu mai rămăe cuvânt de răspundere că n’au fost îngăduit şi după cerire sa, dar au fost numai pentru sine prelungitoare, căci Spătarul Niculce n’au fost următoriu a vini la sorocul ci însuş pentru sine şi^au pus, cum nici vechil nu ş’au triimăs, după cum însuşi s’au îndatorit, din care îngăimare să simţeşti într’o mare strunci-nare şi perzare de vreme şi cheltuială, lipsit şi de dreptul său şi mai ales că şi prothimiia disfacerii acestor de aice lăcuitori şi cu acii din Moldova s’au foarte scurtat şi din pricina aceasta nu poate si-ş caute şi de acel interes a disfacerii şi să află în primejdie, făcând ceriri ca dipartamentul în hotăririle sale după legiuitile pravili, pentru un om ce este fugătoriu de giu-decată şi niurmător însuş făgăduinjii sale dată înscris şi fiindcă toată hărtiia în puteria ei si giudecă, după dreptate să fie pus la cale spre a-ş afla îndestulări sa, şi si nu mai fie prelungit cu dreptul său. A căruia cerire fiind supt tot cuvântul dreptă{ii şi supt toati legiuirile dipartamentului, au intrat în cercetare scrisorilor Paharnicului] Done. Şi au dovedit că moşul său Neculcea Slugerul, ce-au avut so{ie pi Ecatirina Vistiereasa, au avut trii fii, anumi Ion Neculcea Vor[ni]cul, Mariia ce au tinut-o Ştefan Luca Vist[ernicul] şi Sanda Donoia Visteriasa, strămoşa Pahar[nieu]lui; dintre care în viia{a părinţilor lor, Vor[ni]cul Ioan Neculce şi soră-sa Mariia s’au căsătorit cu toată cheltuiala cuviincioasă din casa părintască, iar strămoa-şa sa Visteriasa Sanda, fiind încă fără vrăstă atunce în casa părintască, după moarte tatului lor, fratele şi cumnatul ei, Vor-[nijcui Ion şi Vistfernicul] Luca, n’au aşteptat pănă la vrăsta ei şi pe maica lor, să li facă înpărtală dreptă de toati averili, ci fără ştire şi voia maici lor, care încă trăe, ei de Ia sine, fiind în putere, au făcut înpărţală de moşii şi alte acareturi şi pe dânsa cu totul au înstrămbăjit-o, nedăndu-i parte driaptă, după cum arată o copie de pe înpărţala ce zic că au scos în partia surorii lor Sandii, ci eşti din 7210, Iulie 15, care copie este încredinţată di Divanul Moidovii şi si văd iscăliţi numai Ioan Neculcea şi Ştefan Luca, iară nu şi sora lor Sanda sau maica lor Ecaterina, şi apoi şi din acele ci i-ar fi scos Neculcea, ia*-răş în stăpânire Iui au rămas. Şi, pentru că n’au fost priimită cu această înpărtală, însuş Sanda Visteriasa, strămoaşa Pahar-[nijcului, la anul 7236 (— 1718), supt a sa iscălitură, lasă înscris spre ştiinţa urmaşilor sei, pentru nedreptate ce au avut de cătră fratele său Ioan şi cumnatul său Luca, arătând că, căsătorindu-să frate-său Ioan şi soră-sa Mariia, pănă au fost maica lor în viiată, cu toată cheltuiala casii, precum s’au căzut, făcând nunta cu mare cheltuială şi cu zăstre, şi rămăind e mai mică în casa mai-
www.dacoromanica.ro
94
Iulian MarinescU
că-sa, n’au vrut fratele său şi cumnatu-său si aştepte pănă o ar fi căsătorit şi pi dânsa maică-sa şi ei dinpreună, iară cu cheltuiala din casă, ca şi pi dânşii, şi apoi să fi înpărţit satile şi altile ce li-ar mai fi rămas părinţăşti, ci frate-său şi ctfm-natu-său, fără ştire şi voia maicii lor, au făcut înpărţala în Eşi, după cum au vrut, în vreme cănd Sanda cu maică-sa se afla la Prigoreni, afară la ţară, şi ci li-au plăcut au luat ei, iar ce au fost mai proasti, adică giumătăţi de sate şi celi ci au fost mai fără vinit li-au scos în partia ei, nefiind e de vrăstă. Şi, dacă au aflat maica lor pentru înpărţala ee au făcut, au avut mari gălceavă pu dănşi, zicăndu-le că de ce n’au îngăduit pănă să va face şi Sanda mare, şi să fi vândut din moşii şi dintr’altile ci ar fi mai fost şi să o fi căsătorit şi pi dânsa, cu zăstre şi cu cheltueli, după cum au cheltuit şi cu dânşii şi apoi ci ar fi rămâi- si fi înpărţit frăţăşti, după cum ar pica cu dreptul, iar ei au răspuns că au lăsat sat întreg Groznicii cu vecini să fie a maică-sa, afară de părţile frăţăşti şi maică-sa la moarte i l-au dat ei, iar fratile său Ion au pus stăpânire şi pe acel satu, mai arătând şi pentru alte odoară şi averi din care e nu s’au înpărtăşit cu nimic. Şi iarăş spre dovadă că strămoaşă-sa Sanda nu s’au măritat cu cheltuiala din casa părinţască, ci din averia ce i-au scos ei şi pentru că şi pi aciia nu i-au dat-o în stăpânire, ci au rămas iaarăş la Neculcea, au scos de au arătatt un izvod din 7216 (— 1707), Septfemvrie], 1, iscălit de Ştefan Luca 3-ti Logofăt, cumnatul ei, cu cuprindire de cheltuiala ce au făcut cu zăstre surorii lor Sandii, cănd au măritat-o, osăbit de ciia ci au avut de la maica lor Ecaterina Visteriasa, şi arată că au cheltuit 1276 lei, 4 potronici, din care scoţind 300 lei pentru un sat Pohrilăuţii, ci s’au vândut, din mijloc, lui Costandin Turcu Med[elni]ce[r] şi rămăn cheltuiţi de amândoi 976 lei, 4 potronici, din care 227 arată că au cheltuit Ştefan Luca, iar 748 lei, 4 potronici au cheltuit cumnatu-seu Ioan Neculcea. Şi zice: cănd a da Sanda banii, să-ş ţie să-ş stăpâniască şi moşiile. Din cari si înţălegi că strămoaşa dum[nea]lui Sanda, după ei s’au văzut instrambâţiiă de cătră frati-său Neculcea, atăt cu căsăto-riia ei, că n’a'i cheltuit din casa părinţască după cum au cheltuit şi pentru dănsu şi pentru soră-sa, şi parti ci i-au scos au fost fără ştire şi voia atăt a ei, căt şi a maică-sa, apoi o scoate şi datoare cu 976 lei, 4 potronici şi-i popreşti şi moşiile acele cari iarăş el de voie sa i li-au fost scos spre parte ei,— pentru aceia nici la înpărţală au iscălit, nici banii pentru cari au oprit moşiile n’au vrut se-i dee, ca una ce ştie că are să ee, iară nu si dee. Şi, fiindcă dindată s’au înstreinat pi Ţara-Romăniască şi n’au putut si-ş caute pentru pricina aceasta, şi moşiile fiind a ei, au rămas tot în stăpânire Neculcii, după cum adivereazi o anaforâ din 7269 a Divanului Moldaviei şi întărită de Dom-
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
95
nul Grigorie Ioan V[oe]vod1, cu cuprindere că au cercetat pricina între Banul Ilie Costachi, fiind vechil cumnatului său Dinul Şa-tfrarul] din Ţara-Rumăniască, ficiorul Vistirasii Sandii Donoaei, fata Neculcii, şi între Stolnicul Toma Luca, ficiorul lui Ştefan Luca Vistfernicul], pentru pricina unui sat Vas[i]lăuţii de ţinutul Cernău-fului, ş’au aflat pricina într’acesta chip: Neculcea Slugerul au avut ficior pe Ioan Neculcea Vor[ni]cul, pe Visteriasa Sanda Donoia şi pi Mariia ce au ţinut-o Ştefan Luca Vistfernicul], Şi, murind părintele lor Neculcea, s’au inpărţit fraţii între sine din celi ci li-au rămas moşii şi altile, după înparţiala ace din 7210, şi între alţi moşii ci au scos în parti Sandii Donoia iaste şi un sat întreg, anume Vas[i]lăuţii. Şi, încă trăind părintele lor, au căsătorit pe fiul său Ion şi pi fiica sa Mariia cu cheltuiala din casă, dar Sanda, rămăind fată mare după moarte părinţilor, au măritat-o fraţii. Şi la nunta ei au cheltuit Ştefan Luca Vistfernicul] 227 lei, pentru care bani au luat acel sat Vas[i]lăuţii din parte Sandii şi li-au stăpânit 90 şi mai bine de ani, iară, după ci au murit Ştefan Luca Vistfernicul], fiiul său Toma Stolnicul şi cu fraţii lui au vândut satul acela lui Hurmuzachi Cărste, tot drept acii bani 227 lei, osibit de alte doâ moşii ce i-au scos întâi, una din mijloc şi alta din parte Sandii pentru cheltuiala nunţii. Şi, fiindcă s’au dus Sanda în Ţara-Romăniască, n’au putut să-ş ceară dreptate, pentru că fraţii ei şi soră-sa Mariia s’au căsătorit din casa părintelui lor, ci au rămas până când au murit şi fiul său Dinu Şătrar prin vichil au intrat în giudecată. Şi au întrebat pe Stolfnijcul Luca pentru ci au vândut moşiia, şi au răspuns că pentru bani ce au cheltuit tatăl său la nunta Sandii l-au vândut, căci le rămăsăsi multă datorii de la tatul lor. Şi mai înnainte de vânzare ar fi înştiinţat în cătiva rânduri pe Sanda ca si de banii şi si-ş ia satul, şi e n’ar fi vrut şi că, în curgire de 32 ani, nimică nici n’au zis pentru ace moşie. Pentru care Divanul hotărăşti că Sanda Do-niioia au avut mare strămbătate de spre fraţii ei, căci ei s’au căsătorit din casa părinţască şi cu cheltuială părinţască şi din moşiile ce s’au vinit în parte lor nu s’au strămutat niciunde şi trebui şi ei, din celi ce au rămas de la părinţi, intăi si scoată toată cheltuiala nunţii şi zăstri surorii lor Sandii şi apoi celi ci vor mai rămâne să li înpartă, iară nu numai din partia Sandii si vândă şi si facă zestre şi cheltuiala nunţii după ce s’au inpărţit, mai vârtos că s’au văzut scris în izvodu lui Ştefan Luca Vistfernicul] ca, cănd va da Sandii banii, si-ş e ia satul, iară nu scrie ca si de voe ficiorilor să-i vândă satu. Şi, pentru că, văzind Sanda strămbătate ce ari de eătră fraţi, n’au vrut si de banii şi si răscumperi moşiia, aşteptând vreme să-ş caute dreptate ei cu
1 Anaforao iaste de la Grigorie Ioan Voevod, din leat 7269. Şi învoiala să să caute din ce veleat iaste. Anaforaoa aceasta este adeverită prin alte doâ ana-forale In urmă, intre Luca şi Doni şi iarăşi Intre Hurmuzachi şi Don
www.dacoromanica.ro
96
Iulian Marinescu
giudecată, şi fiind într’altă {ară, n’au putut pară când au murit, cum şi Ştefan Luca Vist[ernicul] a rămâne păgubaş de bani nu eşti cu cale, că el este un cumnat, Şi, fiindcă Dinul îş ceri moşiia zestrii maică-sa, au socotit că este volnic si de banii lui Hurmu-zachi şi să răscumpere moşiia, măcar că Luca Vistfernicul], pentru bani ce au cheltuit, singur în putere lui au luat moşiia aceasta şi la 30 ani ce au stăpănit-o până când au vănduLo şi au luat banii din vinitul moşiei îndoiţi, încă şi mai mult, şi nu era cu cale si văndă moşiia, de vreme că banii ş’au întorsu din vinit numai, fiindcă însuş Dinul au priimit di voia Iui si de banii, capitili, acei 237 lei. Pentru aceasta au socotit că are dreptate Dinu si dei banii şi si ia moşie şi nici si e vinit, nici să dei dobânda pi bani, de vremi că Ştefan Luca Vistferni-cui] şi Ion Neculoea Vorţnijcul n’au stăpânit numai moşie a-ceasta Vas[i]lăuţii, ci toată zăstre Sandii pănă întru acel an, şi s’au făcut mare strămbătate Sandii. Iară, după poronca pra-vilii, Donoaia poate si-ş ia moşiia şi si nu de niciun ban, de vreme ci Luca Vist[ernioul]au stăpânit moşiia 30 ani: câte 20 pi an di va fi luat, şi fac 600 lei, întriiţi bani, şi Hurhiuza'ohi, de cănd au cumpărat, sint 32 ani, iarăş întriiţi bani, că pravila, zici Mathei Vlăstarul, la slova D, cap al doile: viniturile ci si vor lua din lucru ce eşti pus zălog şi hotărăsc asupra datorii şi de vor cuprinde veniturile toată datoriia, nu poate datornicul si mai ceară nimica, dănd şi zălogu înnapoi, mai vârtos că Donoae toate moşiile ei li-au stăpânit Neculce Vor[ni]cul, şi a-ceasta au stăpănit-o Ştefan Luca Vistţernicul] intru aţâţa ani, Donoaia nu s’au învrednicit a lua nimică din vinutirile moşiilor sale, ci li-au mâncat ei. Pentru care aceste scrisori au răspuns dum[nealu]i Pah[a]r[niculJ că li-au găsit înstfrjeinate, scoţând spre dovadă o adivirinţă din 1805, Marte 16, de la boeriul Spă-tariul Mihalachi Costache că, fiind întrebat di dum[nealu]i Pa-harjniculf Done pentru nişte scrisori di moşii şi găsind în scrisorile sale nişte scrisori a niamului donesc, i li-au dat, pentru cari i-au dat şi adiverinţă. In urma căruia anaforale de sus pomeniţii s’au văzut o copie scoasi din condica Divanului şi iscălită di condicarul Matei Costin Cluceriu, di pi o anaforâ din 1777, Aprfilie], întărită di Domnul Moldovii, cuprinzătoare că după jaloba lui Enachi Done vt[ori] Spatari din Ţara-Romănească, pentru moşiile ci ari în Moldova di pi moaşi-sa Vistferniciasa] Sanda, cum şi pentru satul Vasilăuţii ot (— din) Cernăuţi, fiind în parte moşii sale, l[e]-ar fi luat Vistfernicul] Luca în tăriia sa, drept 227 lei 80 bani, ci au cheltuit la nunta ei, fiindu-i cumj-nat, cari bani si căde si şi cheltuiască din casa părinţască, şi nu i i-au cheltuit din mijloc păr a nu si împărţi fraţii, ci i-au luat din parte ei, oprind numitul sat la stăpânire sa, pi care sat, după moarte lui, fiiul său Stolnicul Toma Luca şi cu fratile său l-au vândut cumnatului lor, Cămăraşul Hormuzachi Cărste. După care
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
97
jalobă fiind orânduiţi prin ţidulă, s’au adunat la Sfânta Mitropolie, şi, aducând pi Paharfnicul] Matei Hurmuzachi, ci si afla stăpă-nitori numitului sat, s’au întrebat pe vt[ori] Spatari Enachi Done, cu ce tragi la a sa stăpâniri satul arătat. Şi a scos copie di pi înpărtala frăţască di 7210, iscălită di Vornicul Ion Neculcea, fra-tile Sandii, şi di Vist[ernicul] Ştefan Luca, cumnatul lor, la cari înpărţală între alte moşii ci s’au dat în partea Sandii, au văzut dat şi satul Vasilăuţii. Inpotriva căruia înpărţale au a-rătat Hurmuzachi un ispisoc di la răposatu Ghica-Vodă, din 7241, Septemvfrie] 5, cu cuprindere că, cănd s’au măritat Sanda Donoaia, afară de căţi bani au cheltuit Vornicu loan Neculcea, au cheltuit şi Vist[ernicul] Ştefan Luca 227 lei, 80 bani, şi a rămas acel sat la stăpânire lui, dat zălog di Vornicu loan Neculcea, până cănd va plăti banii Donoii. Şi e, căt au trăit Vislfernicul] Ştefan Luca, e n’au dat bani si-ş ei satu, iară, după moarte, fiiul său Stol[ni]cul Tama Luca şi Mihalachi Postelnicul, avănd trebuinţă di bani, măritând pi o soră a lor după Hurmuzachi, au triimes-o în Ţara-Romăniască la mătuşa lor Donoe, cu cârti domniască ca si dei banii, că, nedănd, vor vinde satul altora, şi ei ar fi răspuns că nu va da, şi pi urmă, mergând şi însuş e la dânsa, înpreună cu Vornicu Neculcea şi izvodu acel de cheltuială, i-ar fi zis să dee bani si-ş scoată satul, şi e ar fi răspuns că nu va da banii, şi s’ar fi lepadat, şi pi urmă ar fi zis şi unchiului Neculcea ca si-i dee banii şi si rămâe satu a lui, şi el încă n’ar fi priimit. Şi că, văzind fraţii Luculeşti că si liapădă amândoi, şi avănd ei trebuinţi de bani, au văndutu cumnatului lor Hormuzachi, iarăş drept acei bani, dăndu şi zapis din anii 7237, Mai în 22, di vânzare, iscălit şi de boerii, mărfuri, şi întăreşti şi dumnie sa vânzare. Au întrebat pe Done ci răspund inpotriva acei vânzări, şi el au arătat anaforaoa de sus pominită din 7269, pi cari văzindu-o Divanul, o anirisăşti cu totul, puind pricină înpotrivă că Hurmuzachi n’ar fi avănd nici-o ştiinţă de dânsa, fiind atunoea dus în Ţara-Romănească cu toate scrisorile, arătând şi o carte de giudecată din 1772, luni 20, di la Domnul Ţării-Rumăneşti, cu un an în urma acelii anaforale, cu cuprindere că, aflând Hurmuzachi că Doni ar fi umblând prin vi-chilul său să ea din stăpânirea numitului sat, s’au giudecat, fiind acolo şi Stol[ni]cul Toma Luca în slujba domniască, gramatic al doile, si, după cercetare ci au făcut şi după ispisocu d. Ghica Voevod l-au dat pe Done rămas de giudecată. Pe lăngă care au mai arătat la Divan Hurmuzachi (sic), iscălit di Vor[ni]-cu Ion Neculcea de toată cheltuiala ci au făcut la nunta Sandii Donoii din anii 7216, în cari izvod au văzut că afară di un sat anume Prohâlăuţii ot Cernăuţi, ci s’au scos din mijloc şi s’au vândut drept 300 lei, şi afară din banii ce a cheltuit el, Neculcea, de la sine, pentru care au luat satu Călineştii, din ţânutu Eşului din parte Sandii, au cheltuit şi Vistiernicul] Luca de la
7
www.dacoromanica.ro
98
tulian Marinescu
sine 227 lai, şi, fiindcă s’au scos din mijloc acel sat Pohrilăuţii, ar fi rămas drept numai din parte ei să-ş plătească banii ci au cheltuit, atât Neculce, cât şi Luca, şi aş<a au dat rămas pe Doni din giudecată, întărind stăpânire lui Hurmuzachi pi satul Va-sâlăuţii. Intre care boeri giudecători se văd iscăliţi şi Alicsan-dru Neculcea Vel Vornic şi Mihălachi Luca Vel Stolnic, adică acii ci au fost asupritori şi vânzători, au fost şi giudecători. In urma cârâia anaforale văzind dum[nee]i Armăşoia Mariia Do-noie, fiica Şătr[arului] Dinu Doni şi maica dumisaie Paharjni]-cului, o aşa viderată mari st[r]âmb[ă]tati au dat jalobă cătră Divanul cnejii Moldovii la anii 1810, Apr[ilie| 1, prin cari au arătat toate st[r]ămbătăţile ce au suferit moşi-sa Visteriasa Donoe despre fratile său Vorfnicul] Ion Neculce, făcând ceriri ca si întri Divanul în cercetare pricinii acestiia dintru început şi în putere sfintelor pravili si-ş afle îndestulare dreptăţii. In care jalobă după obicii eşti făcută răzolu(ie cari si înfăţoşăzi cu toate scrisorile ce va fi avănd în pricina aceasta la Divan în opştesca Adurjare şi după cercetări ci va faci şi-i va pune la cale după dreptate. După care jalobă să vedi o carte di la Divanu cnejii Moldovii din 1810, Aprjilie] 8, încredinţată şi de dipartamentul pricinilor striine şi de aghenţiia aostriioească din Eşi, prin^narile si cuprinde că Pah[air[nicul] Donie, strănepotul Visterisii Sandii Donoea, au făcut arătari că între alţi moşii ci au scos Vor[ni]cul Ioan Neculcea în parte sororii lor Sandii Donoii, i-au scos şi o moşie Va-silăuţii la ţinutu Cernăuţii, după cum au arătat o înpăr{ală iscălită de Vornicul Ioan Neculcea şi de cumnatu-[său] Ştefan Luca VistjerniculJ, pi cari moşie luându-o zălog Ştefan Luca Vister-nicul pentru 227 [lei], 8 potronici, cu hotăriri ca oricând va da Sanda acii bani şi-şi ee moşiia înnapoi. Iara fiiul Lucăi au văn-dut-o lui Hormuzachi, şi hotărăşti Divanul că aceli urmări a lor au fost înpotriva dreptăţii şi a pravilii şi că rău au vândut el, că anii ce au stăpănit-o, 27 ani, şi că vinitul ci au luat di dânsa întri aceşti ani, au fost îndestuli spre plata acelor bani, după cum şi pravilile hotărăsc la aşa pricini, arătând şi scrisorile Pahjarnicului] Done ace, cum şi anaforaoa ace de pi urmă anerisind-o, cârâia au înstreinat pi Doni di ace moşie Vas[â]lăutii, ci ca o moşia răpită în silă, după dreptăţile zălogului, în toată vremi dreptate agiută pi moştenitorii Sandii Donoi a-ş lua în stăpânirea drepta muştinirii familii lor, măcar cu orice chip ar fi trecut la stăpânire ori a cui, pentru că nu poate fiii să-i strămuţi hotăririle părintelui lor, adică si vânză sau schimbă lucru ce era streinu. A mai arătat dum[nealu]i Pah[alr[nicull şi o jalobă din 1813, Ghen[alr[ie] 29, ce au dat cătră Dumnul Moldovii pentru părţile din moşiia Socii de la ţinutul [Njiamţului, ci Vor[ni]cul Neculcea şi cumnatu-fsău] Luca li-au fost scos în parte Sandii, văzindu-Ie că si stăpânesc de nişte răzăşi, cu cerire ca si să aducă la Divan şi si să înfăţoşezi cu
www.dacoromanica.ro
Documente relative ia familia N culce
99
dânşii în giudecată şi după dreptate să i se dee în stăpânire, după cum se vedi că s’au şi giudecat şi nicio dreptate nu i s’au dat, ci încă i s’au răpit şi scrisorile înnainte Domnului de cătră Vel Logofătul Iordachi Cantacozino, scoţind spre dovadă o mărturie *Hin 1813, Apr[ilie] 10, iscălită de mulţi boeri.
Aceste fiind scrisorile dum[nealu]i Pah[a]r[nicu]lui Neculai Doni, cu care au făcut arătare de înstrămbătătirile, şi păgu-birile ci dintru început şi pănă acum au pătimit neamul donesc de spre niamul Vor[ni]c[ului] Ion Neculcea, lipsindu-si şi înstrei-nându-si de dreptate parte din moştenire ci i si căde, pentru care s’au făcut cerire cu necunteniri fără a-ş dobândi îndestulare, au intrat dipartamentul în cercetare moşiilor din {mutul Hotinului, ce le ceri dum[nealu]i Pah[a]r[nicul] Doni şi s’au văzut în scrisoare din 1809, No[e]mv[rie] 6, de cercetare ce au făcut comitetul ci au fost rânduit spre cercetare moşiilor de la Hotin, în care se cuprinde moşule aceste: Colişăuţii, Nilipăuţii, Grozinfii, But-căuţii, Şilăuţii şi Ghergău{ii, care aceste moşii după scrisorile ci si arată în cercetare comitetului anul şi cu veleturile lor, arată că li-au luat Spătarul Ion Neculcea în stăpâniri ca pi unile ci au fost di pi Gavrilaşcu Matieş Logofătul, părintele Visteresii Alexandrii Iordăchioaii, moşul Visteresii Ecaterinii, maicii Vor-[ni]c[ului] Ion Neculcea, a Marii Luculesii Visterniceasa şi a Visteresii Sandii Donoai, afară dintr’o moşie Drepcăuţii, ci Neculcea au dăruit-o mănăstirii Sucevi{a ot Bucovina; şi iarăş si mai dovedeşti dintr’o cercetări tot a comitetului Hotinului din 1809, Martie 26, doâ moşii Halioea şi Lucăcenii că au fost iarăş di pi Gavrilaşcu Matieş şi s’au dat în stăpânire Pah[a]r[nicu]-lui Iordachi Darie, fiind eşit una cu zăstre şi p’altă cu danie di la niamul Neculceştilor la Dărăeşti, care piste tot aceşti moşii la ţinutul Hotinului fac noao moşii. Aceste dar fiind toate scrisorile dovezi ce-au arătat dum[nealu]i Păh[a]rnicul Neculai Done au intrat dipartamentul în că mai cu luare aminti cercetare şi au cunoscut după putere cuprinderii lor că, atăt Vist[ierea]sa Sanda Do-noaia au pătimit şi pătimeşti o mari şi viderată înstrâmbătă-ţire di spre Vorţnijcul Ion Neculcea, şi familia lui, căt şi urmaşii Sandii, căci, 1-u, dacă Vor[ni]cul Ioan Neculcea şi Vist[ierea]sa Mariia Luculiasa şi Vistiereasa Sanda Donoaia au fost drepţi fii a Vistirisii Ecaterinii şi drepţi fraţi, trebue şi averile pă-rinţăşti si li clironomisască drept frăţăşte, dar Vor[ni]cul Neculcea şi soră-sa Mariia, după ce s’au căsătorit din casa părin-ţască, cu toată cheltuiala cuviincioasă, apoi n’au urmat după dreptate ca şi Sanda asămine să o căsătoriască şi apoi avere ci va rămâne să o împartă drept frăţăşti după fireasca legiuiri; ci, încă trăind maica lor şi Sanda fiind fără vrăstă, au păzit vreme pănă cănd au lipsit din Eşi la Prigoreni înpreună cu maica lor, şi atunce au făcut înpărţală, după cum adivirează scrisorile, ace din 7236, şi, dacă ei s’au căsătorit cu cheltuiala din
www.dacoromanica.ro
100
Iulian Marinescu
casa părintească	pană	a nu faci	înpărtală,	negreşit trebuâ si
aştepte pană cănd şi sora lor Sanda asămine si va căsători şi apoi s'i să înpartă, sau dacă ei, ca unii oe era căsătoriţi şi n’au putut si aştepti	până	atuncea, si	fi	făcut	socotială înpreună
cu maica lor, ce cheltuială au făcut la nunta lor şi apoi după an'aloghie si fi scos şi cheltuiala nunţii Sandii şi ceia ce ar fi mai rămas si li fi înpărţit maica lor, ca una ce era stăpână şi avă toată puteria, iar nu ei să facă înpărţala intirisată după plăcere lor, care tot în lipsa maicii lor au şi iscălit-o di Mitropolit şi di un episcop, socotind că cu aceasta îş vor înputer-nici interesurili lor. Dar dreptate răsplătire[i] au adus-o din potriva, ca si cazi	din	tot cuvântul	şi	fără voia maicii lor, ci
încă trăe, nu are	nicio	parte, măcar	de	şi eşti	iscălită de arhierei
şi di un boier, căci aceli iscălituri nu sint întărituri de la stă-păniria, ci numai nişti încredinţări următoare lucraria a doi fraţi şi na adeveritoară că numai atăta parti s’ar fi căzut drept Sandii şi că eşti adivărată şi priimită după legiuire, căci, di ar fi fost adivărată şi priimită, trebue şi maica lor si fie isjcălită într’ănsa. Dar, fiind făcută numai după plăceria Neculcii şi în-strămbăţitoare pentru Sanda, pentru aceia n’au iscălit, fiind îndestulată dovadă că au făcut înpărţala fără voia ei şi scrisoare ace di la 7236, prin. care si cuprinde că, dacă au făcut maica lor de ace inpărţală, au avut mare gălceavă cu dânşii, zicăn-du-le di ci n’au aşteptat pără cănd si va faci şi Sanda mare şi si fi vândut din moşii şi dintr’alti ci ar mai fi fost şi si fi căsătorit şi pi dânsa cu zăstri şi cu cheltuială, după cum au căsătorit şi pe dânşii, şi apoi oe-ar fi rămas si le fi înpărţit frăţăş'ti. Din care si adiveriazi că maica lor trăe în vreme facerii în-părţâlii şi n’au priimit şi înpărţală. Pentru care dovideşte încă şi anaforaoa ace din 7269, întărită de Domnul Grigorii. loan V|oe]vod şi hotărâtoare că Sanda Donoia au avut mari st[r]im-bătate di spre fraţii ei, cum s’au căsătorit cu cheltuiala din casă părinţască şi din moşiile oe ş’au tras în parte lor nu s’au strămutat niciunile, şi asămine trebue şi Sanda si să căsătorească şi apoi celi rămase si li înpartă, iar nu se si înpartă mai înna-jnte şi apoi să o înzestrezi cu lucru din parte ei. Apoi dar o aşa înpărţală după. hotărâre sfintelor pravili nu poate să fii niciodată sţtaţtornică, căci pravila înpărătiască, Tomul a 2-le, cartia 12-le, titlu al 3-le, fila 688, poronceşti că, fiind un frate nevrăs-nic, înpărţala ci vor faci cielalţi fraţi pentru clironomie nu are statornicie.
2-lea. Din dovezile di sus arătate, adică scrisoare ace di la 7236 şi din anaforaoa din 7269 lămurit se adiveriază că Vorfni)-cul Ion Neculcea şi soră-sa Mariia s’au căsătorit cu cheltuiala din casa părinţască pănă a nu să înpărţi, — apoi iată dar că ei ştie ce cheltuială s’au făcut cu nunta lor şi, ca unii ce ave ştiinţă, trebue să facă socotiala câtă cheltuială trebuie şi pentru nunta
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
101
Sandii şi atăta si fi scos din mijloc, iar nu numai o moşiia, Pohri-lăuţii, pi care au văndut-o drept 300 lei. Dar Vornicu Neculce, văzând pi sora lor Sanda fără vârstă, au căutat toate chipurile ca si o strămbăţăzi şi si să folosască pe sine, căci întâi singur di sine s’au făcut epitrop asupra ei, fiind dovadă că au scos moşia Pohrilăuţii din mijloc şi au văndut-[o] pentru cheltuiala nunţii; al doile, că singur s’au făcut înpărţitor; al triili, singur s’au făcut şi înplinitor, căci la nunta ei au făcut izvod de cheltuială şi, după ci scade acii 300 lei, apoi o mai scoate şi dă-toare cu 976 lei. Care aceasta nu si înţelegi altă, ci, spre faaţa (?) plăcerii lui, au găsit chip ca să mai ia de la dânsa şi acel puţin ci au scos tn partea sa, dar, pentru ca să nu si poată îhţălegi chipul acesta, au înpărţii datoriia în doâ, arătând că 748 lei, 4 potro-nici au cheltuit el cu nunta şi 227 lei, 8 potronici cumnatu-său Ştefan Luca.Şiaşa Neculcea au oprit singur moşiia Călineşti, ţinutu Eşului, dăndu şi lui Ştefan Luca Vas[â]lăuţii ot Cernăuţi. Apoi, dacă singur s au făcut epitrop, nu pote si fie şi singur inplinitor, căci pravila poronceşti, Armenopolo, carte al 3-le, titlu 5, fila 211: „Impru-mutătoriul care fără voe giu[de]căţii şi fără omul stăpânirii va luă lucrurile datornicului, pierde datoriia şi [a] triia parte din a-vere lui, şi dă spre răpştire şi si necinsteşti”. Apoi iată dar că, după putere pravilii si învinovăţeşti ca casa Neculcii si rărpundâ urmaşilor Vist[iere]sei Sandii aceste doi moşii şi, de si va fi şi înstreinat vre una, el eşti datori si răspundă cu alte moşii de asămine preţ, mai ales că însuş Ştefan Luca prin iscălitura sa. în izvodul de cheltuială zici că, când va da Sanda banii si-ş ţii [şi| si-ş stăpăniască moşiile, apoi, orice înstfrţiinare va fi, Neculcea are si caute şi si răspundă ca unul ci singur s’au făcut înplini-tori de au dat şi au luat zălog, care putere nu ave, apoi Sanda sau moştenitorii ei nu sănt datori a-ş căuta cu alţii decât cu casa acelue care s’au înputernicit pişti hotăriri pravililor şi au făcut înpliniri şi carile ari pi zălog.
3.	Acei bani, 976 lei, ci si arată în izvodu de cheltuială că s’ar fi făcut la nunta Sandii şi că ar fi ia datoare si răspundă şi apoi si-ş ia moşiile în stăpânire, nicio dreptate nu poate si o supue de a-i plăti, cum nici ţ)i muştenitorul ei. Căci, dacă acii doi fraţi s’au căsătorit cu cheltuiala din casa părinţască, apoi şi a ei cheltuială trebue să să scoată iarăş, din casa părinţască, iar nu numai din parte ei, căci aşa eşti cu dreptul, cu căt mai vârtos cu îndestulă plată eşti folosul ci au avut din vinitul acelor moşii de atuncea şi, pănă aCum, care pi lăngă ace sumă de bani, puindu-si şi dobânda lor, nu si poate analoghisi, socotin-du-să şi la unul o sută, după cum adiviriază şi anaforaoa din 7269.
4.	Fiindcă înpărţala ci au făcut-o numai doi fraţi fără voia părinţilor lor, se arată că eşti pentrfu sati, moşii, Ţigani şi vii la Cotnari, ci au avut di pi maica» lor Ecaterina Visteriasa, eşti de
www.dacoromanica.ro
102
Iulian Marinescu
mirare departamentului cum şi soţul său Neculcea n’au avut nicio [ajveri, fiindcă nici intr’o scrisoare nu si vede pomeni[n]d că ar fi inpărţil fraţii vre-o [ajveri a lui sau ci s’au făcut ace averi şi cine o o stăpâneşti. Cu toate aceste, măcar că înpăr-ţala eşti căzută din toată puterea ei după pravili, însi arată în partea Sandii aceşti moşii: în giumătate sat Strâmbii cu părţile din Soci la ţinutul Niafriţului; sat întreg Vasâlauţii la ţi-nutu Cernăuţii, giumătate de sat Valeova tij la Cernăuţi, giumătate de sat Cuciurul tij [la Cernăuţi], satu întreg Chisălău tij la Cernăuţi, satu întreg Lozănii la ţinutu Dorohoiului, Nistoreştii la Soroca, Ţipliţăştii tij, Călineştii la ţinutu Eşii — zice că s’au scos si să văndă pentru zăstre, dar acmă si dovedeşti că si stăpâneşti di Neculce, patru fălci vie la Cotnari ot Nicoriţoai, cari si coprind piste tot noi moşii. Şi moştenitorii Sandii stăpânesc numai giumătate de sat Strâmbii, i giumătate de sat Valeova şi Chisălău, iar celilanti 6 şi cu părţile din Soci nu le stăpânesc, din cari unile si dovedescu unde sint, iară unile nici si ştiu. Şi aceli ştiute sint aceşti’ Vas[â]lăuţii, Călineştii şi părţile din Soci, care precum s’au zis: Călineştii si stăpânesc şi până astăzi de Neculcea şi Vasilăuţii s’au dat de Vornicul Ion Neculcea cumnatului său Lucăi, iară pentru părţile din Soci să dovideşti că s’au stăpânit di nişti răzăşi di acolo. Cum d[umnealu]i Pah[a]r-[nicul] Doni s’au giudecat cu dânşii la dum[nealu]i [Vel Logofătul] Moldavii şi, du[pă] ci nu i s’au dat dreptate, apoi, rupând scri-sorili, după cum dovideşti mărturie ci s’au arătat mai sus (?), din 1813, Aprjilie] 10, şi în copiia ace din înpărţală scrie şi iscăleşti însuş Vel Logofătul Iordachi Cantacuzino, zicând că pentru părţile din Soci, măcar că si arată la înpărţală, dar, fiindcă si stăpâneşti din vechi di răzăşi, s’au dat iarăş în stăpânire lor şi muştenitorii Sandi Donoia au rămas păgubaşi şi de aceste, iară celilante patru ci si arată prin înpărţală nici li’u Stăpânit, nici le ştie unde sint sau di au fost undeva, or nuftiai căt s’aiţ scris pi hârtie. Pentru aceasta toată dreptatea are Pah[a]r[nicul] Doni si-ş ei dreptă parte ci' i si cuvine de la casa Neculceştilor, pentru că, măcar şi adivărat si fi fost înpărţala, daca au eşit aceli părţi răii, cum şi celilante, iarăş dreptate urmezi si facă înpliniri lipsii din mijloc, după cum şi pravila hotărăşti, cartia înpărătiască, tomul al 5-le, carte 42, titlul 3, fila 691: „Doi fraţi, între dânşii înpărţind averile părintăşti, dacă nu si vor fi învoit între dânşii ca or la care parti avere unoia va eşi sau ră sau bună, aceluia si fie atuncea eşind vre-o parte ră, dator eşti cealalantâ după analoghiia si de spre înpliniria din parte lui, pentru ace pagubă”.
5-le. Iară, câtă parte si cade a lua Sanda Donoia sau moştenitorii ei de la casc Neculcii, si socoteşti dintru aceasta că, dacă în parte Sandii au scos ii noâ moşii cu răii cu bune, apoi după ana-loghii •• trii fraţi căti noi si vide că au fost 27, Pohrilăuţii 28
www.dacoromanica.ro
Documente relative la familia Neculce
103
şi Grozinţii 29 şi 9 la Hotin, fac 38, care de frate si vini parte căte 12 moşii şi giumătate şi mai bine, inse, fiindcă in ace înpăr-ţală să arată numai parte ci au scos Sandii, iară părţile ci au luat Vor[ni]cul Neculoea şi cu sori-sa Mariia a Lucăi nu si arată nici cum moşiile di la Hotin, care, dacă aceste vor fi intrat la în-partală, atuncea si vini de frate câte noâ moşii şi giumătate şi mai bine şi [din] aceste toate stăpâneşti Pah[a]r[nicul| Doni numai 3, iară celelante, înpreună cu moşiile de la Hotin, si stăpânesc di muştinitorii Neculcii, şi, dacă Neculcea au avut numai noâ moşii, apoi supt care cuvânt de dreptate, după clironomiia de la Vor[ni]cul Ion Neculce, acum muştinitorii sei stăpânesc prin cât s’au putut dovidi 15 moşii, inşi pot fi mai multe, din care dă pripus giudecăţii că moşiile de la Hotin cum şi di la alte ţinuturi nu sint intrate toate la inpărţală, căci numai la Hotin sint noâ, pi cari i se căde parte după ace inpărţală.
6.	Fiindcă în scrisoare ace de la 7236 se cuprinde că, după ce maica lor Vist[erniceasa] Ecatirina au aflat că e[i] au făcut inpărţală, au avut multă gălce[a]vă cu dânşii şi ei au răspuns că au lăsat satul Groznicii (sic) cu vicini si fie a maică-sa, ai-fără de părţile frăţăşti şi maică-sa la moarte i li-au dat fiică-sa Sandii, iari frati-său Ion au pus stăpâniri şi pi aceli sati, care aceasta dovideşti pre curat urmările Vor[nijcului Neculce că au fost chipuri asupritoare, căci, dacă satu Grozinţii la Hotin l-au lăsat maică-sa şi e l-au dăruit fiică-sa şi el pi urmă lt-au luat innapoi, apoi, dacă acest[a] au fost făcut însuş maicii sale, cu căt mai vârtos inpărţala pentru o sor[ă] nevrăsnică si o fi făcut cu dreptul, şi celi ci i-au scos în parte ei si nu le eie înnal-poi cu îeliuri di chipuri.	v
Drept aceia, fiindcă acest sat Groznicii, ci-i zic şi Grozinţii, au fost dat in parte maicii sale şi l-au dăruit fiică-sa Sandii, apoi cu toată dreptate trebui să le tragă dumfnealuji Pah[a]r[ni-cul] Doni în stăpânire ca pi a sa dreaptă muştiniri, căt şi pravila înpărătiaecâ, tomul al 5-Ie, cârti 42, titlu 3, fila 734, poronceşti că lucrurile ci si dăruesc de cătră părinte fiiul[ui] celui necăsătorit la inpărţala cu ceelanţi fraţi nu întră, ci rămăn statornic, pentru acee dar după scrisorile dumfnealuji Pah[a]r[nicu]lui Doni ci s’au văzut, fiindcă scrisorile Spătar[ului] Ion Neculcea, n’au fost următor a le triimite cu vechil sau insuş si li aducă după trii scrisori ci i s’a făcut de cătră Ex[elenţi]a Sa în curgire de patru luni şi mai bine prin soroc hotărât şi mai vârtos şi după însuş sorocul ci ş’au pus cu îndatorire prin dipartamentul pri-cini'or streini din Moldova, cu notă cătră gheneralul consulat din Eşi că va vini singur la sfârşitul trecuţii luni Noemvrie, cari soroc au trecut şi n’au fost următori, deci, fiindcă si dovideşti că Vist[ierea]sa Sanda Donoia şi muştenitorii ei sint cu totul în strămbătăţire di spre frati-său Vor[ni]cul Ion Neculcea şi muştenitorii lui, făcând însuş înpărţală, însuş înplinială şi toate celi
www.dacoromanica.ro
104
Iulian Marinescu
ci au voit, ca un puternic, şi, di au şi scos în parte Sandii niscaiva moşii, apoi iar însuş li-au luat, după cum Grozănii, Călineştii şi Vasâlăuţii şi unde se cuvine după dreptate ca si ste si se giu-dece cu acii ci ar fi umblat si răpască ceva din zăstri, ştiind că, ca un fiiu ci au luat tot, că orişicănd este datori a răspunde, el şi moştenitorii sei, nu numai că n'au păzit datoriia, dar încă şi înpotriva au urmat spre ce de istov perdire, pentru care, atât de cătră Sanda, căt şi de cătră urmaşii sei cu toată înstreinare şi dipărtare de locurile aceste, cum şi întâmplările vremurilor necun-tenit ceriri să vedi că au făcut; şi, fiindcă moşiia Călineştii şi Grozăuţii s’au dovedit drepţi a Sandii Donoae, după putere pravililor, ci dau voe giudecătoriilor a giudeca şi a hotără asupra unuia ci s’au chemat la giudecată şi nu s’au supus din a vini, precum tomul a 7-le, cârti 60, titlu 49, fila 796, poronceşti: „Giudecătoriul poate si hotărască asupra unui ce nu va fi de „faţă, lipsind din nibăgare de samă atât la pricinile obşteşti, căt şi la crimina’iceşti, fiind vinovăţiia uşoară”, dipartamentul hotărăşte că aceste doâ moşii si li stăpânească dum[nealu]i Paharnicul ca pi o draptă a sa clironomie di pi strămoaşi-sa Sanda Donoaia, care au fost luat cu apucături de Vornicul Neculcea şi moştinitorii lui. Şi, fiindcă după analoghiia de dreptă parte di clironomie părinţască ci i s’au căzut să iae Sanda şi nu i-au dat, îi lipseşti încă cătiva moşii, cum s’au arătat mai sus, asimine s’au hotărât să i si de în stăpânire şi moşiile anume: Ghergheu-ţii, Bucicăuţii, Nimipăuţii şi Şălăuţii de la ţinutu Hotînuîui, măcar că şi aceste nu sint îndestule spre răsp[l]ătire a drepţii părţi a Sandii şi a păgubirii pricinuite după socotialâ ce s’au făcut, iară Neculcea şi moştenitorii lui si-ş caute cu acei ce vor fi stăpânind moşii dintru această clironomie, ca unii ce strămoşul lor, Vornicul Neculce, singur s’au făcut apucători şi înprăştiitor aceştii clironomie, după cum mai sus pre larg s’au arătat.
Sovetnic Răscanu.
Sovetnic Başotă.
Sovetnic Ion Rusul.
Sovetnic Neculaiu Catargiu. Sovetnic Petrache Catargiu. Sovetnic Mateiu Donici.
(Copie în ms. 3479 la Acad. Rom., fol. 28-49.)
www.dacoromanica.ro
DOCUMENTE PRAHOVENE
1775—1810
DUPĂ COPIILE d-lui avocat OBROCEA din Ploeşti
FĂCUTE DE D-L
I. TUDUCESCU
ARHIVAR-PALEOGRAF AL ACADEMIEI ROMÂNE Şl AL ARCHIVELOR STATULUI1
1 Transcrierea documentelor e după sistemul întrebuinţat în copiile oficiale ale Archivelor Statului.
www.dacoromanica.ro
DOCUMENTE PRAHOVENE
1775—1810
După copiile d'lui avocat OBROCEA din Ploeşti
1.
Oamenii cei ce au dat bani pentru ca să nu clăcuiască1 i pentru un car de fân, şi nu s’au supărat de clacă, cum arată. ■.
1775,	Decemvrie 22.
taleri:	bani:
Ghincea Braşoveanu.
Stoian abagiu,
Mateiu cojocarul.
Gheorghe cojocarul.
Radoifă cojocarul.
Neculce cojocarul, cel mic. Radul cojocarul.
Stama cojocarul.
Tudor cizmaru.
Tudoran brăslaşu.
Tudor Căpitanul.
Ioan Braşoveanul.
Manea brăslaşu.
Nastasi Curelea.
Gligoraşco brăslaşu.
Ivaşco sin Niţulesii.
Ilie mătăsaru.
Dumitru abagiu.
Nicula cojocarul Vizureanu. Stan Păcureţ.
Manea trăistaru.
Dumitru copilul din casă. Ioan cojocarul..
Ghinea băcanu.
www.dacoromanica.ro
108
4
4
4
2
4
1
4
4
4
4
3
3
3
3
4
3
3
3
2
2
3
3
3
2
3
3
2
8
1
3
2
3
3
3
1
4
2
2
2
3
2
14
14
I. Tuducescu
—	: Petco Cocioabă.
—	: Petco cel mare.
—	: Gavrilaşco mazâlul.
—	: Mânui sin Mihaiu.
—	: Radu mătăsaru strein.
69 : Tănase cojocarul.
—	: Dumitru păscaru.
—	: Stoica dela Pietroşani.
—	: Cernat.
—	: Niţa cojocăreasa.
—	: Caracilea Armeanu.
—	: Gheorghe Zarosche.
—	: Gheorghe Dăsculţul i Şerban măcelarul.
—	: Nedelco Tabacul.
—	: Dumitru Burtea.
—	: Ştefan Spălăţelu.
—	: Ioan păscaru.
—	: Dragomir i Stanciul măcelaru.
90 : Ştefan cizmaru.
60 : Toma Izbaşa.
—	: Sima cojocaru.
—	: Gheorghe Vijălie.
—	: Manole pescaru.
—	: Ioan al Postăvăriţii.
60 : Tudor Ciotea.
—	: Petre măcelaru.
—	: Gheorghe i Tudor.
—	: Uncheaş Vasile.
—	: Necula băcanu, casa şi prăvăliile.
90 : Costandin Craioveanu.
60 : Ioan cu Dobre i Necula.
33	: Maria boiangica.
—	: Mărgărit Armeanu.
—	: Ovanes Armeanu.
—	: Stepan Ghirgiu.
60 : Maria Armeanca.
—	: Dumitru Arnăutu pe o băcănioarâ.
—	: Gheorghe Braşoveanu.
—	: Voico căruţaşu.
—	: Ioan Zolofinoiu.
—	: Marco băcanu, chiria locului pe o băcănie.
—	: Ioan Dediuleasă.
—	: Costea băcanu, chiria locului pe o băcănie ce o
are peste săptămână cu casa lui i 2 şoproane ce le are la Târgul-de-afară.
—	: Cristea băcanu, chiria locului pe o băcănie ce o
are peste săptămână cu casa lui i 2 şoproane ce le are la Târgul-de-afară.
www.dacoromanica.ro
2
3
2
O
O
14
Ban
talei
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
Documente prahovene, 1775—1810
109
90 : Ioan Tabacu.
33	:	Costandin cizmaru.
: Radu zet Moise.
—	: Au dat Nicolae Petrov băcanul de ş’au făcut
băcănie la Târgul-de-afară, chiria locului, pe a-nui acesta.
: Ghiorma croitorul.
—	: Mateiu grădinarul i Costandin.
—	: Ioan Moraru.
—	: Neacşul morarul.
—	: Istrate băcanul, chiria looului unii băcănii ce o
are peste toată săptămâna, casa lui, hanul i 2 şoproane ce le are la Târgul-de-afară, chiria locului pe acest an.
ce s’au luat pentru chiria locului de la şoproanele de lo Târgul-de-afară, cum arată:
bani:
—	: Ivan Sârbul abagiu, prăvălia cu o fată.
: Pena Sârbul abagiu, prăvălia cu o faţă.
■: Sta văr băcanu, prăvălia cu o faţă.
-	: Panait lipţcanu, prăvălia cu o faţă.
--	: Necula băcanu, prăvălia cu o faţă.
—	: Veloea cojocarul, prăvălia cu o faţă.
: Necula cojocarul, prăvălia cu o faţă.
-	: Dumitraşco cojocarul, prăvălia cu o faţă.
—	: Petre bogasierul Sârbul, prăvălia cu o faţă.
—	• : Costandin Bibicâ, prăvălia cu o faţă.
—- : David Ovreiu, prăvălia cu o faţă.
—	: Dragne bogasieru, prăvălia cu o faţă.
: Mateiu cojocarul, prăvălia cu o faţă.
—	■: Dumitru copilul din casă, [prăvălia] cu o faţă.
: Stoica mătăsaru, pe o faţă.
: Ivaşco bogasieru, pe o faţă.
: Pană bogasieru, pe o faţă.
—	: Gheorghe Braşoveanu, pe o faţă.
: Radu mătăsaru, pe o faţă.
60 —: Ageadur Armeanu, doaă feţe.
-- : Drăgoioea bogasieru, pe o faţă.
—	:	Pârvul Braşoveanu, pe o faţă.
—	: Vlad abagiu Sârbul, pe o faţă.
—	: Marin cojocarul, pe o faţă.
—	:	Radul cojocarul, pe o faţă.
—	: Gheorghe cojocarul, pe o faţă.
—	: Stoica abagiu, pe o faţă.
: Ghincea braşoveanul, pe o faţă.
www.dacoromanica.ro
110
I. Tuducescu
4
4
4
5
6
12
8
4
4
5 4 4
4
4
4
4
4
4
4
3
4 4 2 4 4
6 4
15
3
4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 2
: Gheorghe Braşoveanul, pe o faţă.
: Costandin postăvarul, pe o faţă.
: Dumitru abagiu, pe o faţă.
: Drăghici bogasieru, pe 2 feţe.
: Dumitru brăslaşu, mătăsaru, pe doauă feţe.
: Andreiu bogasieru, pe 4 feţe.
: Ion cojocarul, pe 2 feţe.
: Soare bogasierul, pe o faţă.
:• Neculcea cel mic, pe o faţă.
: Ene mătăsaru, pe 2 feţe.
: Vişan bogasieru, pe o faţă.
; Costantin bogasieru, pe o faţă.
: Mareş bogasieru, pe o faţă.
: Barbul mătăsarul, pe o faţă.
: Ioniţă cojocarul, pe o faţă.
: Ioniţă botezatul, pe o faţă.
: Radul bogasierul, pe o faţă.
: Mihaiu mătăsarul, pe o faţă.
: Ilie mătăsarul, pe o faţă.
: Ştefan cizmarul, pe o faţă.
: Costandin mătăsarul, pe o faţă.
:■ Anastase Arnăutul, cu o faţă.
: Mihaiu mătăsarul, pe o faţă.
: Radul mătăsarul, pe o faţă.
: Apostol Braşoveanu, ou o faţă.
: Ghena băcanu, pe 2 feţe.
: Iorga mătăsaru, pe 2 feţe.
: Petre mătăsaru, pe 2 feţe.
: Tudoraiche bogasieru, pe 3 prăvălii cu câte 2 feţe. : Dumitrache, pe o prăvălie.
: Gheorghe Armeanu, pe o prăvălie.
: State băcanu, pe o prăvălie, r Anghelache, pe o prăvălie.
: Paraschiva Malamuc, pe o faţă.
: Mihaiu Malamuc, pe o faţă.
: Mitrea cizmaru, pe o faţă.
: Tudor bogasieru, pe o faţă.
: Neagul Braşoveanu, pe o faţă.
: Tudoraiche bogasierul, pe o faţă.
: Drăghici bogasierul, pe o faţă.
: Petre bogasierul, pe o faţă.
Acad. Rom., doc. 242/CXCVI.
2.
Oraşul Ploeştilor şi Târşorul.
Aici într’această foaiă ne arătăm noi cei ce ne tragem din nea-
www.dacoromanica.ro
Documente prahovene, 1775—1810
lll
mul Roşiilor i al Călăraşilor celor ce au fost vechi, şi ne ştim care din cine ne tragem fieştecare anume, şi supt iscălitură, după cum în jos ne arătăm.
1776,	Dechemvrie 17.
— Eu ipodiaconul Costandin sin Popa Dumitraşco ot Târşor, ne tragem neam din Başa Ilie ce au fost Roşul de ţară, iscălin-du-mă însumi cu mâna mea aici.
Eu ipodiaconu Costandin sin Popa.
Dumitraşco ot Târşor.
— Eu Gonţea călugărul sin Standul Cămărăşelul, nepotul lui Gheorghe Izbăşăi din Târşor, ne tragem dintr'acesta neam, iscălindu-mă mai jos însumi cu mâna ,mea.
Gonţea călugărul.
—	Eu iarăş Gonţea călugărul adeverez aici într’această adeverinţă că mai ştiu că se mai trage din neamul Roşiilor şi Costandin diaconul sin Popa Dumitraşco, preoteasa JJasta ce au ţinut pe Popa Andronie sin Popa Mănăilă, feciorul Predii Catachil din Târşor.
Eu ipodiaconu Costandin ot Târşor.
Gonţea călugărul.
—	Eu Stan Ursoianul Logofăt sin răposatul Ion Cămărăşelul sin Dumitru Boerosul, ce au fost frate cu Dobre Cămărăşelul din Târşor, ne tragem dintr’acest neam, iscălindu-mă însumi cu mâna mea.
Eu Ursoian iscălit însuş.
—	Eu Antonie boiangiu sin Dobre Cămărăşelul, ce sunt văr bun cu Stan Logofeţelul din Târşor, ne tragem tot din neamul acesta. Fiindcă Antonie, vărul mieu, neştiind, l-am iscălit eu cu zisa lui.
Ursoian.
— Eu Petre............1 sin . i . 1 moş Neagoe A-
dămul, ce au fost Logofăt de Visterie la răposatul întru fericire Neagoe-Vodă, ne tragem tot din neamul Târşorenilor.
(s.s.) Ursoian. (s.s.) Gheorghe Căpitan Pleşoianul.
—	Eu Gheorghe Căpitanul, ce ţin pe fata răposatului Dobre Cămărăşelul Târşoreanul, ne tragem dintr’acest neam, iscălindu-mă însumi.
Gheorghe Căpitan Ploşoianu.
1 Loc alb In actul original.
www.dacoromanica.ro
112
I. Tuducescu
—	Eu Petco Căpitanul ce t*n Pe Safta, fata Logofătului Petre, arăt iarăş aici că mai am doi cumnaţi, anume Dumitru i Ianache, carele se trag tot dintr’acest neam, unde ştiind şi Logofătul Stan Ursoianu i Gheorghe Căpitan Pleşoianu.
Ursoian, Gheorghe Căpitan Pleşoianul.
Din neamul Călăraşilor de Ploeşti aceştia se trag vechi.
—	Ion sin Ion Băzărea, şi se află cu şederea acum în sud Saac pe Valea-Ursoii.
—	Safta, nepoata Ceauşului Stoicăi ce au murit, şi {ins acum ps Anastasie curelarul, cu şederea acum în Ploeşti.
—	Rada, ce au ţinut pe Costandinică, nepotul Ceauşului Stoicăi, şi i-au rămas pe urmă-i doi copii.
Popa Costandin. Popa Ion. Popa Dima.
—	Călugărul Gonfea şi cu ipodiaconul Costandin sin Popa Dumitraşco au mai arătat că să mai trage nw . . . 1 Ioana preoteasa sin Alecse 1 din Târşor, ce o ţine preotul Popa Costandin acum din oraşul Ploeştilor.
Aceste nume ce sânt arătate mai sus, care se trag de neam din Roşii i din Călăraşii i din Cămără$ei s’au arătat că adevăraţi sânt, şi însuş ei cu ale lor iscălituri s’au iscălit, care la aceste ponturi ale lor când le-au dat, am fost şi eu fată, iscălindu-mă mărturie mai jos.
ierei Dimitrie Protonotarie, Protopopul Prahovei, mărturie. Popa Samuil ot Biserica Domnească din Ploeşti, mărturie.
Acad. Rom., doc. 245 CXCVI.
3.
Prea înălţate Doamne,
Din luminată porunca Măriei Tale au adus Vătaful de Păhăr-nicci înaintea noastră doauă părţi de jăluitori cu doauă jălbi ce au dat cătră înălţimea Ta, una orăşanii din târgul PloeştL lor, eerând slobozenia care prin hrisovul Mării Sale Alexandru-Vodă Ipsilant, zic că li s’au dat, şi alta ce au dat cei ce cu a-devărat se trag din neamul Roşiilor 1 al Călăraşilor şl al Că-mărăşăilor, carii jăluesc înălţimii Tale împotriva celorlalţi, arătând că rău şi făr de cale cer de a fi apăraţi, fiind haimanale şi adunătură de la o vreme încoace, şi cum că, fiind oameni turburători, nu contenesc a supăra pe Măria Ta cu jălbi mincinoase şi, făcând cheltueli zadarnice, le încarcă pe obşte şi pe sărăcime, făr’ de cuvânt de dreptate, şi împotrivă arată aceşti
1 Loc alb tn actul original.
www.dacoromanica.ro
Documente prahovene 1775—1810
li3
adevăraţi călăraşi i Roşii şi Cămărăşei că ei sânt mulţumiţi de 4-lui Vel Vornic Muruz şi li se păzeşte toată dreptatea lor pe deplin. Deci, puind faţă amândoauă părţile acestea, am cetit jălbile lor intru auzul tuturor, şi, după luminată porunca Mării Tale, am intrat în cercetare cu amăruntul, ca să vedem cine sânt cei ce cu adevărat se trag din neamul Roşiilor i al Călăraşilor şi al Cămărăşăilor, ca acelora să le facem alegere de a avea mila şi privileghiul acela oe se copripţie în luminat hrisovul Măriei Tale ce s’au dat d-lui Vornicului Murpz, şi, afară din liude 14, ce cu iscodire foarte cu amăruntul au fost dovediţi încă din zilele Mării Sale Alexandru-yodă că sânt adevăraţi din neamul Roşiilor vechi i al Călăraşilor şi Cămărăşei, mai dovedirăm şi acum la această cercetare alţi lifide cinci, şi însuşi cei adevăraţi îi primiră şi îi mărturisiră că s’ar fi trjăgând şi aceştia tot dintr’acel neam, şi aşa alăturându-i şi pe aceşti cinci tot în orânduiala celorlalţi {te mai naipte dovediţi, s’au făcut peste tot Roşii, Călăraşi şi Cămărăşei liude 19, care prin deosebită foaia îi arătăm pa anume. Cărora găsim cu cale ca la a fieşte-căruia mână să li se dea câte o luminată cartea Mării Tale cu privileghiu, spre a fi apăraţi de dijmă şi de clacă, după cum şi în hrisovul Mării Taie ce s’au dat d-iui Vornicului Muruz chiar aşa porunceşte. După aceasta am intrat şi în cercetarea celorlalţi, şi, întrebând unul câte unul cine din cine se trage şi din ce neam, şi neputând a se dovedi cum că sânt şi ei dintr’acel neam, am întrebat de faţă cu ei pe cei dovediţi carii sânt adevăraţi, şi ne arătară cum că nici de cum aceştia nu se trag dintru acel neam, ci sînt haimanale şi adunătură duprin alte judeţe. Şi aşa am văzut şi pe-şm pjjroforisit cu toţii că rău umblă şi jalba lor este mincinoasă şi cererea lor făr’ de cale, şi făr’ de pici-un cuvânt de dreptate supără pe Măria Ta, pierzând şi a lor vreme în zadar pe aici, şi pe ceilalţi săraci Ingreunâpdu-i cu eheltueli netrebnice.
Ci, ca să se ,astâmpere, Ji ^e cade Înfruntare şi înfrânare o-brăzniciei lor, ca să se odihnească şi ceilalţi săraci de acolo, că mare pagubă le aduc cu peas tâmp ararea lor. Iar hrisovul ce în jalbă au arătat că au, nu este altul fără numai din cele cinci ce le-au fost dat Măria Sa Alexandru-Vodă, care se ceti acum de faţă şi este asemenea cu celelalte doauă ce s’au piai luat mai nainte de la mâna lor iarăş prin luminată porunca Măriei Tale. Ci, de vreme ce, cum zicem, li se dă sineturi noauă la mâna tui turor celor dovediţi şi adevăraţi, nu aste trebuinţă de a mai avea ei alte sineturi. Ci atât acest hrisov ce l-au scos ei a-cum, precum şi alte doauă asemenea aQeştpia, ce au poprite, şi pu Je-au scos acum, se cade a fi se Jua de ţa mâna lor, ca să nu mai dea pricină ticăloşilor săraci de acolo, băgându-i în cheltuială şi purtându-i prin Bucureşti făr’ de nipiun folos. Căci, de va mai rămânea acest fel de sineturi la mapa lor, nu vor piai
8
www.dacoromanica.ro
I. Tuducescli
li4
conteni niciodinioară a porni jălbi şi a pricinui multe cheltueli şi stingere sărăcimii. Iar hotărârea cea de săvârşit rămâne a se face de înălţimea Ta
1783, Fevruarie 20.
(s.s.) Grigorie al Ungro-Vlahiei.
„	Cozma Buzăului.
„	Filaretos, episcopul Buzăului.
„	Dimitrie Banul.
„	Pană Filipescu, Vel Ban.
„ Nicolae Brăncoveanul, Vel Vistier.
„	D. Vel Logofăt.
„	Ştefan Prăşcoveanu, Dvornic.
„	Vel Logofăt.
„ Grigorie Băleanul, Vel Logofăt.
„ Scarlat Grecianu, biv Vel Vistier.
Acad. Rom., doc. 254/CXCVt.
4.
Prea-Inălfate Doamne,
Arătăm pe cei ce se trag din neamul Roşiilor i a Călăraşilor şi al Cămărăşăilor vechi, care au fost dovediţi încă de la Măr ria Sa Alexandru-Vodă Ipsilant.
Neamul Roşiilor.
-- Costandin ipodiaconul sin Popa Dumitraşco ot Târşor.
—	Gon{ea călugărul sin Stanciul Cămărăşescul.
—	Preoteasa Anastasia ce au ţinut-o Popa Androne sin Popa Mănăilă.
—	Stan Logofătul Ursoianu sin Ion Cămărăşescu.
—	Antonie boiangiu sin Dobre Cămărăşescu.
—	Petre sin moş Neagoe Adămul.
Gheorghe Căpitanul, ce ţine pe fata lui Dobre Cămărăşescu.
—	Petco Căpitanul, ce ţine pe fata lui Petre Logofătul.
—	Dimitrie sin Petre.
—	Ianache sin Petre.
Neamul Călăraşilor.
—	Ion sin Ion Băzărea.
—	Safta, nepoata Ceauşului Stoicăi, ce ţine pe Anastase curelarul.
—	Rada, ce au ţinut pe Costandin Dinică, nepot Ceauşului Stoicăi, şi are doi copii.
www.dacoromanica.ro
Documente prahovene, 1775—1810
115
— Ioana Preoteasa, sin Alexe, ce o ţine Popa Costandin ot Ploeşti.
liude 14.
—	Dumitru Băzoiu sin Buzea Cămărăşescu, nepoţi de văr Gonţei călugărul.
—	Panait sin Stanciul Cămărăşescu braţ Gonţea călugărul, liude 19.
Cei ce au ieşit mincinoşi la această cercetare după jalba ce dedese ei că se trag şi ei dintr’aceste neamuri, şi nu s’au putut dovedi:
—	Pârvul Căpitanul sin Stoica Sârbul.
—	Barbul sin Şerban Ciolac.
—	Dobre Ceauşul sin Dumitru Gaman.
—	Staico sin Pană Burcel.
—	Iordache stegarul sin Fiera.
—	Neagul sin Toader ot Băteşti.
De cercetarea ce le-am făcut foarte cu amăruntul pe fieşte-cărele anume îi arătăm mai sus.
Grigorie al Ungro-Vlahiei.
Cosma Buzăului.
t Filaretos, episcop Râmnicului.
Dimitrie Banul.
Pană Filipescu, Vel Ban.
Nicolae Brăncoveanu, Vel Vistier.
Vel Vornic.
Ştefan PrăşcOveanu, Dvornic.
Vel Logofăt.
Gr. Băleanul, Vel Logofăt.
Scarlat Grecianu, Vel Vistier.
1783, Fevr. 20.	Acad. Rom., doc. 1/CXCVI1.
t Milostiiu bojiiu Io Mihail Costandin Suţul Voevod i gospodar davat gospodsvami, dat-am Domnia Mea această domnească
Arătăm şi pe cei ce s’au dovedit acum la cerce1-tarea aceasta.
nepoţi lui Nedelco Călăraşul.
5.
www.dacoromanica.ro
116
1. Tuducescu
a noastră carte dumnealui cinstit şi credincibs boerul Domniei Mele Ianacha Moruzi Vel Dvornic, ca să aibă a ţinea, şi a stăpâni toată moşia Ploeşti, ot sud Prahova, şi cu oraşul Ploeşti, i cu Târgşorul şi cu satele de afară din câmp. Pentru că, această moşie fiind domnească slobodă, la leat 1775, Domnia Sa fratele Domnul Alexandru Voevod pentru slujba şi pentru datoria rudeniei, au fost dăruit-o dumnealui mai sus numitului boer prin hrisov, atât moşia cu tot hotarul, cât şi oraşul Ploeşti, ca să ia venitul lor, adecă dijmă, clacă -de la toţi cei şezători acolo, afară numai din trei neamuri de oameni Ce se numesc Roşii, Călăraşi şi Cămărăşei, carii au avut sineturi domneşti vechi cu privileghiu, a se hrăni pe această moşie, slobozi, nesupăraţi de nimeni pentru slujbile ce au fost făcut părinţii lor oa-reşcând Domnilor şi ţării. Iar vânzarea vinului i a rachiului să fie numai a dumnealui după obiceiu. Şi aşa au stăpânit-o dunv-nealui cu volnicia desăvârşit numita moşie pân’ într’al -şaptăy lea an al Domniei Domniei Sale. Iar atunci, făcând Domnia Sa schimbare hrisovului ce didese, au osebit oraşul, ca să fie slobod pe seama tuturor orăşanilor de obşte, cărora le-au dat şi hrisoave la mâni. Şi au lăsat d-lui Vornicului mimai moşia după afară, câmpul cu Târgşorul şi alte sate ce vor fi pe dânsa. Insă cu această hotărâre, ca pe acea moşie afară din oraş şi neamurile acestea să împlinească toate după obiceiu ca şi toţi ceilalţi. Iar Domnia Sa Nicolaâ-Vodă Caragea, întărind dania .a Domniei Sale Alexandru-Vodă, au dat Şi oraşul cu totul întru stăpânirea dumnealui mai sus numitului boer prin hrisov, ca să-l stăpânească dimpreună cu toată moşia şi să ia de la toţi de obşte, adecă şi de la orăşanii ce sânt de strânsură adunaţi cu lăeuinţa în Ploeşti, şi se numesc orăşani, şi după la cei după afară, clacă, dijmă şi alte obiceiuri, afară numai iarăş din cei ce se vor fi trăgând din neamul Roşiilor, Călăraşilor şi Că-mărăşeilor, ce au avut privileghiuri vechi, aceia să fie de clacă i dijmă nesupăraţi. Şi aşa au rămas numita moşie peste tot hotarul, cu oraş cu tot, iarăş întru stăpânirea d-lui Vornicului până acum. Acum, viind cu jalbă la Domnia Mea doauă cete de oameni, unii orăşani cari au rămas afară din privileghiu ce au neamul	Roşiilor, Călăraşilor şi Cămărăşeilor, făcând cerere	ca
şi ei de obşte să fie nesupăraţi de clacă i dijmă, după hrisoavele ce în	urmă le-au dat	Măria Sa Alexandru-Vodă	Ipsilant,	la
care hrisoave arătară că au cheltuit şi taleri 700, şi sânt şi de aceştia păgubaşi, alţii ce se trag din neamul Roşiilor, Cămăra-şilor şi Călăraşilor făcând pâră împotriva numiţilor orăşani că, adunătură fiind de streini veniţi după vremi în Ploeşti, făr’ de cuvânt	cer să între şi	ei supt privilegiul lcfr, şi,	cu această
pricină	pornind judecăţi	şi făcând cheltueli grele	oraşului,	se
jăfuesc de dânşii şi nu-şi pot avea odihna de peirea lor, cerând ţă nu li se dea ascultare la pârăle ce fac şi să fie înffurrt&ţi
www.dacoromanica.ro
Documente prahovene, 1775—1810
117
de a se putea odihni,—din care aceste doauă cete de oameni am poruncit Domnia Mşa de s’au ales dintre dânşii câte patru liude, vechili tuturor celorlalţi,
Şi, ieşind înaintea Domniei Mele la Divan amândoauă părţile, unde faţă fiind şi Prea Sfinţia Sa Mitropolit, părinţii episcopi şi cţ-lor cinstiţii şi credincioşii boerii cei mari ai Divanului Domniei Mele, s’au cetit jălbile lor cu amăruntul, şi mai întâiu am cerut orăşanilor acestora care cer privileghiu scutelii ca să dovedească zisa lor cu sineturi de hrisoave vechi, după cum ziepa că au ayut încă de la răposatul Mateiu-Vodă Basarab, în care să coprinză că nu numai la numitele neamuri a Roşiilor, a Călăraşilor şi a Cămărăşăilor au fost acel privileghiu al slobozeniilor, ci şi la toţi alţi orăşani strânşi, vericâţi vor fi şi să vor aduna după vremi în Ploeşti cu (ăcuinţa, şi că nu numai slobozenie pentru hrana şi chiverniseala pe numita moşie coprinde acel privileghiu, ci şi pământul, adecă moşia, cu totul întru a lor desăvârşită stăpânire au fost dată. Şi nu avură nicio dovadă să ne arate prin sineturi vechi coprinză-toare de acestea. Ci încă, după ce hrisoave vechi cu coprindere ca aceasta nu ne arătară, nici însuş copia hrisovului ce în urmă le-au dat Domnia Sa Alexandru-Vodă, care scrie că au văzut acele vechi, nu arată vre-un cuvânt ca acesta, adecă că şi pământul le-au fost dat întru stăpânire, ci numai slobozenie să se hrănească într’însul după privileghiul ce au avut. De care întrebând şi pe însuşi orăşanii de ştiu ei că coprindea în hrisoavele cele vechi ale lor şi pentru pământ, arătară de faţă cu însuş graiul lor că nu pomenea pentru pământul moşiei nimic. Deci acel privileghiu ce se coprindea în sineturile cele vechi, fiindcă se cade a-1 avea numai cei ce s’au aflat slujind neamul lor, Domnilor şi ţării: Roşii, Călăraşii şi Cămărăşei, am cerut ca să aflăm de s’au făcut vre-o cercetare care şi câţi se trag diptr’acele neamuri spre a le întări şi noi acea milă, şi văzuiu o anaforă din trecuta lună a lui Fevruarie într’acest ur-mător şn, iscălită de Prea Sfinţia 'Sa părintele Mitropolitul, de părinţii episcopi i de d-lor veliţii boeri, întru care scrie că, fă-cându-se cercetare în faţa locului, cum şi aici la Divan, s’au dovedit neamuri adevărate dintr’acei vechi liude 19, pe carii şi a-nume cu foaiă îi arată. Deci, nu numai acestor liude 19, ce sânt dovediţi pân* acum, ci şli alţi şezători întlr’acelaş oraş în UFmă păţi se vor piai dovedi că se trag dintr’acele neamuri, ori parte bărbătească, ori femeiască căsătorită măcar după străin orăşan am hotărât Domnia Mea să le dăm privileghiuri la mâinile lor, ca şi ei şi copiii lor să fie nesujoăraţi de clacă i dijmă. Iar, afară dintr’aceste neamuri, ceilalţi orăşani cari sânt strânşi şi cari după vremi au venit după alte părţi de s’au aşezat cu lăcuinţa jntr’acest oraş, n’au niciun cuvânt drept a întră supt privileghiul de scuteala dijmei i clacă. Şi rea le este ce-
www.dacoromanica.ro
118
1. Tuducescu
rerea lor, în vrema ce acest dar s’au făcut acelor neamuri nu aplos, făr' de cuvânt, ci pentru slujba ce au slujit Domnilor şi {ării. Şi cum vor putea cunoaşte harul acesta ceşti ce li se cade, când şi alţi streini, adunătură ce n’au făcut niciun fel de slujbă, vor fi ca şi ei întocmai asemenea privileghiaţi ? Ci rămân datori toţi ceilalţi a dăcui şi a dă dijmă şi toate altele după obiceiu ca şi alţi lăcuitori ai ţării de obşte. Iar banii ce au cheltuit la facerea hrisoavelor da la urmă ale Domniei Sale Alexandru-Vodă Ipsilant, adecă taleri 470, care atât ne adeverim că au fost porunciţi a da, nevrând Domnia Mea de a-i păgubi, am hotărât ca d-lui Vel Vornic Moruzi să-i dea la orăşani să nu se păgubească, şi să rămâiă desăvârşit stăpân la moşie şi la oraş.
Deci, pentru ca să poată a avea d-lui stăpânire pe deplin la toată moşia aceasta, atât în satele ce sânt pe afară, cât şi în oraşul Ploeşti, spre a-şi lua de la toţi ceilalţi orăşani şi săteni claca i dijma şi toate cele obicinuite, şi spre a-şi face ali£-veriş cu vânzarea vinului i a rachiului numai dumnealui şi altele în târg, ca un stăpân al moşiei, după cum urmează toţi stăpânitorii moşiilor obiceiului vechiu al ţării, am dat dumnealui această domnească a noastră carte de la Divan, întărită şi cu domneasca noastră pecete, prin care şi întărim dumnealui dania numitei moşii cu oraş, ca una ce am găsit-o dată de cei mai înaintea noastră fraţi Domni după domneasca volnicie ce au avut ca şi noi asupra lucrurilor domneşti slobode, ca să o stăpânească dumnealui, şi fiii dumnealui în veci. Poruncim dar şi d-tale, Vel Logofăt, trecându-se această domnească a noastră hotărâre în condici, să se facă şi domnescul nostru hrisov de această stăpânire a moşiei, făcându-se acum şi deosăbită poruncă, asemenea aceştia, la ispravnicii Prahovei, coprinzătoare pe larg, ca să arate acelor 19 liude, ce se trag din numitele neamuri hotărârea ce am făcut Domnia Misa spre a veni cel ce va vrea fieşcare dintr’înşii aici, să le dăm şi lor domneştile noastre sineturi la mâini, pentru paza privileghiului lor şi ca să ştie că nu numai acestor 19 ce sânt dovediţi până acum, ci şi pe alţii de ştiu că se mai trag dintr’aoele neamuri, să-i arate la noi, ori parte bărbătească, ori femeiască, ca şi pe a-ceia să-i facem privileghiaţi. Iar pe ceilalţi pe toţi, după ce le va arăta ispravnicii hotărârea ce cu Divan am făcut, să-i supuie, făr’ de voia lor, la clacă, la dijmă şi la toate altele câte sânt obicinuite, care le urmează lăcuitorii de obşte cătră stăpânii moşiilor. I saam receh gospodstvami.
1783, Noemvrie 14.
(Pecetea domnească.)
Io	Mihail Cost. Suţul Voevod milostiiu bojiiu gospodar i gospodar zemli vlahscoi.
Procit vtori Logofăt.
Acad. Rom., doc. 6/CXCVII.
www.dacoromanica.ro
Documente prahovene, 1775—1810
119
6.
Io Mihail Cost. Suţul Voevod i gospodar zemli vlahscoi.
Dumneavoastră ispravnicilor ot sud Prahova, sănătate. Vă facem în ştire pentru oraşul Ploeşti i cu Târgşorul şi cu satele de afară din câmp că, viind cu jalbă la Domnia Mea doauă cete de oameni, unii orăşani care au rămas afară din privi-leghiu ce au neamul Roşilor, Călăraşilor şi Cămărăşeilor, făcând cerere ca şi ei de obşte să fie nesupăraţi de clacă i dijmă, după hrisoavele ce în urmă le-au dat Domnia-Sa Alexandru Voevod Ip-silant, la care hrisoave arătară că au cheltuit şi taleri 700 şi sânt şi de aceştia păgubaşi, alţii cei ce se trag din neamul Roşiilor, Călăraşilor şi C&mărăşteilor, făcând pâră împotriva numiţilor orăşani, că, adunătură fiind de streini, veniţi după vremi în Ploeşti, făr’ de cuvânt cer să între şi ei supt privileghiul lor, şi cu această pricină pornind judecăţi şi făcând cheltueli grele oraşului, se jăluesc de dânşii, şi nu îşi pot avea odihna de peirea lor, cerând să nu se dea ascultare la pârele ce fac, şi să fie înfruntaţi de a se putea odihni. Din care aceste doauă cete de oameni, am' poruncit Domnia Mea de ş’au ales dintre dânşii câte 4 lude, vechili tuturor celorla’ţi, şi, ieşind înaintea Domniei Mele la Divan, amândoauă părţile, unde, faţă fiind şi Prea Sfinţia Sa părintele Mitropolitul, părinţii episcopi şi d-lor cinstiţii şi credincioşi boerii cei mari ai Divanului Domniei Mele, s’au cetit jălbile lor cu amăruntul, şi mai întâiu am cerut orăşanilor acestora care cer privileghiul scutelii, ca să dovedească zisa lor cu sineturi şi hrisoave vechi, după cum zicea că au avut încă de la răposatul Mateiu-Vodâ Basarab, în care să coprinză că nu numai la numitei i neamuri a Roşiilor i Călăraşilor şi a Cămărăşeilor au fost acel privileghiu al slobozeniei, ci şi la toţi alţi orăşani strânşi, vericâţi vor fi şi su vor aduna după vremi in Ploeşti cu lăcuinţă, şi că nu numai slobozenie pentru hrana şi chiverniseala pe numita moşie coprinde acel privileghiu, ci şi pământul, adecă moşia cu totul întru a lor stăpânire desăvârşit au fost dată, şi nu avură să ne arate nicio dovadă prin sineturi vechi, coprinzătoare de acestea, ci încă, după ce hrisoave vechi cu coprinderea ca aceasta nu ne arătară, nici însuş copia hrisovului ce în urmă le-au dat Domnia Sa Alexandru-Vodă, care scrie că au văzut acele vechi, nu arată vre-un cuvânt ca a-cesta, adecă că şi pământul le-au fost dat întru stăpânire, ci numai slobozenie să se hrănească într'însul, după privileghiul ce au avut. După care întrebând şi pe însuş orăşanii de ştiu ei hă coprindea în hrisoavele cele vechi ale lor şi pentru pământ, arătară de faţă cu însuş graiul lor că nu pomenea pentru pământul moşiei nimic,
www.dacoromanica.ro
120
I. Tuducescu
Deci acel privileghiu ce se coprindsa în sineturile vechi, fiindcă se cade a-1 avea numai cei ce s’au aflat slujind neamul lor Domnilor şi ţăi'h : Roşif, Călăraşi şi Cămără» şei, am cerut ca să aflăm de s’au făcut vreLo cercetare, care şi căji se trag dintr’acele neamuri, spre a le întări şi noi într’acest următor an, iscălită de Prea Sfinţia Sa părintele Mitropolit, de părinţii episcopi i de d-Ior veliţi boeri, întru care scrie că, făcându-se cercetare în faţa locului, cum şi aici Ia Divan, s’au dovedit neamuri adevărate dintr’acei vechi lude noauăsprezece, pe care şi anume cu foaiă îi arată. Deci nu numai acestor lude noauăsprezece, ce sânt dovediţi pân,acum, ci şi alţi şezători într’acelaş oraş în urmă, câţi se vor mai dovedi că se trag dintr’acele neamuri, ori (parte bărbătească, ori femeiască, căsătorită măcar după strein orăşan, am hotărât Domnia Mea să le dăm privileghiuri la mâinile lor, ca şi ei şi copiii lor să fie nesupărap de clacă i dijmă. Iar, afară dintr’aceste neamuri, ceilalţi orăşani, care sânt strânşi şi carii după vremi au venit dup’ în alte părfi de s’au aşezat cu lăcuinta într’acest oraş, n’au niciun cuvânt drept a întră supt pHvi’egJihi de scuteala dijmii i clacă. Şi rea Ie este cererea lor, in vreme cd a-cest dar s au făcut acelor neamuri, nu aplos făr* de cuvânt, ci pentru slujba ce au slujit Domnilor şi tării. Şi cum vor putea cunoaşte harul acesta ceşti ce li se cade, când şi alţi streini adună* ură, ce n’dii făcut niciun fel de slujbă, vor fi ca şi ei întocmai asemenea privileghiati? Ci rămân datori toţi ceilalţi a clăcui şi a da dijmă şi toate altele după obiceiu ca şi alţi lăcditori aijării de obşte, iar banii ce au cheltuit la facerea hrisoavelor din urmă ale Domnii Sale Alexandru-Vodă Ipsilant, adecă taleri 470, care atât ne adeverim că au fost poruncişi a da, nevrândd Domnia Mea de a-i păgubi, am hotărât ca d-lui cinstit şi credincios boerul Domnii Mele Ianache Muruz Vei Vornic sâ-i dea la orăşani, ca să nu se păgubească, şi să rămâiă desăvârşit stăpân la moşie şi Ia oraş. Deci, pentru ca să poată a avea d-lui stăpânire pe deplin la toată moşia aceasta, atât îrt satele ce sânt pe afară, cât şi în oraşul Ploeşti, spre a-şi lua de la toţi ceilalţi orăşani şi săteni claca i dijma, şi toate cele obicinuite şi spre a-şi face alişverişul cu vânzarea vinului i rachiului numai d-lui şi altele în târg, ca Un stăpân al moşiei, după cuim urmează to{i stiăpârâtorii moşiilor obiceiului vechiu al tării, am dat dumnealui domnescul nostru hrisov din Divân, întărit cu domneasca noastră pecete şi iscălitură, prin care âtn întărit dumnealui dania numitei moşii şi oraş, ca Una ce am gâ-sit-o dată de cei mai naintea noastră fraţi Domni după domneasca volnicie ce au avut ca şi noi asupra lucrurilor domneşti slobode, ca să o stăpânească dumnealui şi fii dumnealui în veci. Pentru care poruncim dumneavoastră să arătaţi domnească noastră cartea aceasta acelor 19 lude ce se trag din numitele nea-
www.dacoromanica.ro
Documente prahovene, i775—1810
121
muri, să vază hotărârea ce am făcut Domnia Mea, spre a veni cel ce va vrea fieşcaro dintr’înşii aici să le dăm şî lor domneştii® noastre sineturi la mâni pentru paza privileghiului lor, şi ca să ştie că nu numai acestor 19 ce sânt dovediţi până acum, ci şi pe allif de şthr că se mar trag dintr’acele neamuri, să-i arate Ta noi, ori parte bărbătească, ori femeiască, ca şi pe aceia să-i facem privileghiaţi. Iar pe ceilalţi toţi, după ce le va a-răta hotărârea ce cu Divan am făcut, să-i supuneţi far' de voia lor la clacă, la dijmă şi la toate altele câte sânt obicinuite, care le urmează lăcuitorii de obşte cătră stăpânii moşiilor. Şi fiţi sănătoşi.
1783, Noemvrie 16.
Acad. Rom., doc. 7/CXCVII.
7.
De la Isprăvnicatul ot sud Prahova.
Dumneata polcovnice de oraş, sănătate. Luarătn înştiinţare că unii dintre orăşani ar fi îndrăznit de au stricat peceţile ce din pbrunca Excelenţii Sa'e Gheneral Enghelgard, Viţă-Prezidentul şi al Slăvitului Divan, cu într’adins ofiţer mumbaşir s’au pus pentru oprirea vânzării vinului şi a rachiului ce se urmă de cătră u-nii-alţii. Pentru care-ţi poruncim să mergi, să cercetezi şi, de vor fi având vre-o poruncă a strălucitului Cneaz Bangration sau a Exelenţii Sale Ghinăral Enghelgard, Prezedentul Divanului, ori a slăvitului Divan, cum de nu au venit mai întâiu la Is-prăvnicat Să arate acea poruncă, şi Isprăvnicatul să strice acele peceţi, că un lucru ce iarăş prin ştirea IsprăVnicatulul din porunca slăvitului Divan s’au pus. Iar, când vre-o poruncă nu vor fi âvând şi numai din voia lor au făcut această obrăznicie, să mfergi din pivniţă in pivniţă şi din casă în casă, pe unde ăti fost pecetluite, să ptii peceţi la toate, dâhdu-le straşnică poruncă a nu mai îndrăzni să strice pecetea sau să vânză vin şi rachiu până a nu lua voe de la slăvitul Divan împotriva poruncii de mai nainte, căci oricarele de acum înainte sa va cuteza a urmă împotrivă, nu numai se va certa cu bâtae în mijlocul oraşului spre infrânarea şi altora, şi se va globi cu grele giurimele, dar îl vom trimite şi la slăvitul Divan cu înştiinţarea de rea urmarea şi neînţelegerea cu care se va arăta asupra poruncii slăvitului Divan, ca cu ocna şi cu târgu să se pedepsească. Deosebi de aceasta să cercetezi care au fost pricina, şi dintr’a cui povaţă au îndrăznit a strica peceţile ce din poruncă s’au pus. Pe care dovedindu-1 cu foaiă pe anume, să ni-1 arăţi. Iar care dintr’inşii vei vedea că nu te îngădueşte a pecetlui şi a-i închide vânzarea vinului şi a rachiului, pe unui ca a-cela să-l iei, cu voiă, făr’ de voiă, să-l aduci la Isprăvnicat spre a-şi lua căzuta răsplată, şi de urmarea ce vei face, să dai
www.dacoromanica.ro
122
I. Tuducescu
in scris în dosul acestui pitac, ca să ştim în ce chip să inştiinr ţăm slăvitului Divan, şi fii sănătos.
1810, Fevruarie 22.
~ ţ •
Iar, de vei vedea vre-o împotrivire obştească, să aibi numai a ne arăta în dosul acestui pitac, ca şi noi, după datoria ce ta-vem, să înştiinţăm când nu vor avea vre-o deosăbită poruncă împotriva poruncilor celor de mai nainte.
Costandin Paladi Stolnic. Costandinos Kretzulescu.
Cu multă plecăciune sărut cinstită mâna dumneavoastră,
Cinstită porunca dumneavoastră ce într’acest alăturat pitac mi se dă, următor fiind, am mers prin oraş, şi făcând cercetare, am găsit cârcimile şi rachierile acestor mai jos arătaţi deschise şi vânzând vin şi rachiu, pe carii întrebându-i cu ce poruncă au îndrăznit de au stricat peceţile şi, de au vre-o poruncă1, cum de nu au venit să arate Isprăynicatului, ca prin ştirea Is-prăvnicatului să se strice acele peoeţi, fiind puse iarăş prin ştirea de Isprăvnicat, şi toţi cu un cuvânt, iar mai ales de zurbagii s’au arătat Marin brutarul i braţ ego Gheorghe, şi cu un cuvânt mi-au zis că ei nicio poruncă au, nici că se supun vreunei porunci nici Isprăvnicatului, căci au socoteală a merge să se judece chiar înaintea împăratului. Am vrut a rădica pe vre-o câţiva dintr’înşii, a-i aduce la Isprăvnicat, dar după nesupuner rea ce ştiut este dumneavoastră că au aceşti orăşani, nu s’au putut. Iar pe acest Ion bărbierul găsindu-1 strigând pe toate uliţele oraşului pristavuri, zicând că din porunca acestor mai în jos arătaţi neguţători orăşani dă de ştire tuturor a nu cuteza cineva să dea parauâ de loc sau alt havaet ce obicinuisa a da la zi de târg de la venirea ofiţerului încoace, pe care prinzân-du-1, iată că-1 trimiseiu a se certa de cătră cinstitul Isprăvnicat. Iar eu, după a supunerii datorie, nu lipsii a înştiinţa, şi cu multă plecăciune sânt
1810, Fevruarie 24,
Al dumneavoastră plecată slugă,
(ss.) Ion Polcovnicul.
Numele celor care au stricat peceţile şi au deschis cârciumile şi rachierlile, cum arată:
Hagi Dimitriu.
Marin brutaru.
Gheorghe braţ ego.
Tănase simigiu.
Polcovnicul Dinu Măgiaru.
Gheorghe simigiu.
Ceauşul Panait.
www.dacoromanica.ro
Documente prahovene, 1775—1810
123
Mărgărit Tabacciu.
Mateiu al preotesii.
Ceauşul Dobre Gaman.
Dumitru Bordeanu.
Apostol pescaru, — şi cu al lor sfat şi povaţă şi alţii mulţi, (ss.) Ion Polcovnicul.
Pentru copie adevărată şi din cuvânt în cuvânt întocmai prescrisă.
1810, Martie 4.
Raducan Filitis.
Acad. Roni., doc. 249/CXCVll.
7.
[Pentru tulburarea Ploieştenilor am dat scurte note scoase din alte izvoade în Istoria comerţului, II, Bucureşti 1925, p. 131.]
N. I.
www.dacoromanica.ro
N. I0R6A
IZVOADE DE CHELTUIELI, SOCOTELI, DIATE.
DIN COLECŢII PRIVATE
(CELE MAI MULTE DIN ANII 1791-1820.)
www.dacoromanica.ro
IZVOADE
DE
CHELTUIELI, SOCOTELI, DIATE.
1.
1791,	Mai 21.
Ce au dat dumnealui Şat. fiiului dum' Iordachi în plata acestor bani de sus arătaţi.
600 i-au dat 120 vite de iape cu armăsari căte 50 lei capul, cu pit. din let 91, Mai 21.
100 i-au mai dat una bute de vin tij atunce.
2.
Izvod de căţi bani am cheltuit cu cărţ şi cu anaforale şi cu altile, după cum mai jos arată.
Lei parale
42 — In mâna Pit. Dinului, pi anafurâ ce au scris.
10 -• Logft. al triile.
7	— Paharnicului Doneci.
7	— Armăşălui (sic) cu volnicei.
8	— tij afm] mai dat unui armăşăl.
3 — am dat condecariului.
80 -- tij am dat unui armăşăl.
—	— Sulgeriului Ion Tăut pe carte di giudecată.
10 — lui Vasili Scă[n]tei.
30	— Vornicului de aprozi.
31	— am cheltuitu bani de pungă.
57 — cheltuiţi de dum1 tata, ci me i-au trimes de casă.
8	6 tij i-am cheltuit cheltuială cu dusu la Eşi i la Roman.
—	20 pi o colă de hârtie turcească.
—	34 pi volnicei i carte domnească.
www.dacoromanica.ro
128
N. Iorga
3.
Lei parali
Izvod de cheltuială.
2 20 un car de lemni.
2 — doo dimirlii de orz.
2 — vezăteului.
12	" ocă de carne.
1	5 tij o dimirlie de orz.
—	15 la Neculai pentru masă.
—'	7 pol ocă carne..
—	8 doo păine.
7	20 un car de făn.
4.
Izvod de cheltueli ce am cheltuit la Eş; 1794, Ghen. 20 z. Lei părale
2 — pe 1 car fănu.
—	35 pî 1 ca’ lemne.
2 10 ara cheltuit pe drumu.
—	20 pe orzu i pe păne.
—	10 pe ieri i cepă Mercuri.
—	3 pe rachiu am venit aici în gazdă.
—	4	vinu şi păine.
1	3	Sâmbătă pe grăun{i i pe altele cheltueli.
1	—	pe	lemne.
—	€ în zio di Dresfetitele.
1 20 pe orzu şi pe alţi cheltuele.
—	1	pe	cepă.
—	2	pe	cărna{.
—	2	pe	sopon de au '.spălat cămeşile.
—	5	pe	carne.
—	1	pe lumânare.
—	8 pe vinu şi pe păine.
—	6	pe 1 ocă carne.
1 29 pe 1 car de fănu.
—	27 pe orzu, pe păine, vinu.
—	5	pe păni i lumânare.
—	3	carne.
—	3	vinu
—	2	păni.
—	19 vinu, păni, lumânări.
—	7	carne.
—	2	orezu.
—	1	zamă de alămăi.
www.dacoromanica.ro
izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
129
—	2	păni.
—	10	orzu.
—	2	păne.
—	1	lumânare.
—	5	carne.
—	4	păne.
—	6	vinu.
—	7	orzu.
—	8	fănu.
--	27	la gazdă.
3	27	pentru că au şăzut cai în grajdiu 13 zile.
1	20	pe 1 car de fănu.
—	4	orzu.
—	1	peşte.
—	1	pe oepă.
—	1	orezu.
—	3	păine.
—	10	o lăcată
—	1	hărţii.
—	1	orezu.
—	5	carne.
—	3	vinu
—	2	păine.
1	5	pe came.
—	8	orzu.
—	2 păne.
—	6	rachiu.
—	4	păstramă şi păni.
—	4	vasele i mazăre.
—	1	tabac.
—	17	pe lemni.
—	1	pe cepă.
—	6	pe 2 răvăşi.
—	2	păne.
—	7	slănină.
—	1	tăbac.
—	5	pe păne i o lumânare.
—	4	orzu.
—	5 pe păni i alta de au mâncat Neculaiu.
—	6	vinu.
—	4 păne.
—	7'	•	carne.
—	4	orzu.
—	4	brânză.
—	2	păni.
—	1	tăbac.
—	5	pe peşti.
www.dacoromanica.ro
30
îorgâ
—	4	păne.
—	3	vin.
—	6	fănu.
—	1	tăbac.
—	1	lumânări.
—	2	vărului Ştefan Porandici.
—	5 pol ocă peşti.	
—	5	vin, pani.
—	4	orzu.
—	3	peşti şi păni.
—	4	brânză.
—	4	făină grâu.
—	1	tăbac.
—	12	peşti.
—	3	păne i lumânare.
—	6	fănu.
1	—	pe o ortii (sic) domnescă.
—	2	lumânare i păne.
—	4	orzu.
—	1	fănu.
—	3	vinu.
—	4	orzu.
—	4	a trie ză în post.
—	6	a doao zi.
—	12	la Lăsatul Săcului.
--	10	Miercuri.
—	4	orzu tij.
—	18	pe o colă hârtii turcescă.
20	—	de făcut carte.
—	10	Mercuri.
—	12	Gioi.
—	10	Vineri.
—	20	am dat tatii.
—	8	la lemne.
—	4	pe orzu.
—	20	am dat tatii.
—	5	pe ieri.
5.
Izvod de cheltuială ce au făcut dumnealui Iordachi Ciute spre scoatere Ţiganilor de la dumnei Spătăriasa Hrisoverghioae şi nu s’au s’au priimit Ştefan Goranda şi Aniţa Garunda (sic), ca să dei; 97, Ghenr. 10.
Lei bani
42 — în mâna Pit. dumnealui pentru anaforaoa ce s’au scris.
10 60 Logofătului al triile pentru întărire.
www.dacoromanica.ro
tzvoade de cheltuieli, socoteli, diate
l3l
7	—	dumisali Pah. Donici.
7	—	Armăşelului Petru, volnicei.
8	—	tij cu altă volnicei.
3	—	condicarului.
2	—	tij unui Armăşel.
21	—	ce am cheltuit bani de ai mei.
24	—	cheltuiţi de tatăl meu.
57	—	ce mi-a i triimis de acasă, care bani i-am cheltuit
		această pricină.
181	60	
13	—	Armăşelului pe urmă la rădicarea Ţiganilor, tij s’au mai cheltuit cu dusu la Eş şi la Roman.
8	18	
80	—	Sul. Tăutul.
10		Logofătului Vasăli Scântei.
30	—	Vornicul de aprozi.
—	60	pe o coală de hărţii torciască.
7	60	Logofătului Andrii.
2	—	Condicariului.
1	60	cafe Pah. Donici.
3	12	pe o volnicii şi carte gpod.
—	12	cheltuiala dumisali Iordachi Ciute la Roman.
6.
Izvod de cheltuiala ce am cheltuitu cu giudecata oe am avut cu Măreia Sa Domniţa Zoiţa Ghica, prin vechilul Mării Săli Poştei. Dumitrachei Beceru, la 1800, Fevr. 25.
Lei parale
5	20 lui Costantin aprodul.
1	20 altui aprodu, ciubotei.
52 — cheltuiala ce am făcut din vremi ce am purces de a-casă şi c-ăt am şizutu, aice la Eş ou precena giudecăţii aceşteia eu şi tatăl mieu.
50 — dumisali Sulgiarului Tăutul pe o anaforâ.
30 — Logofătului al doile pe întăritură.
2	— trecutul anaforalei la condică.
107 — fac cheltuiţi piste tot în precena giudecăţii aceşteia.
1805, Fev. 10 z.
Lei părali
173	2	am cheltuit cu giudecata la Divanu cu Ştefan Goranda şi
cu Gligorii Rele pentru moşii şi Ţigani, după cum arată carte de giudecată.
www.dacoromanica.ro
7.
Bani ce am cheltuitu cu giudecata cu Ştefan Goranda i cu Gli-gorii Rălele (sic), pentru Ţiganii i moşii.
Lei parale
173	2 păr. cu giudecata cu Domniţa Zoiţa Ghica pentru Ţi-
gani; 800; Fev. 25.
44 24 pentru giudecata cu Sulger Iftimie, cu Hat. Constantin Ghica; 1801, Fevr. 20 z..
43 39 cu giudecata cu Căminar Ghiorghii Bogdan pentru moşii Bălţata; 1801, Maiu~20.
452	8 la hotărâtul moşii Ruşii Fundului de Ţinutul Bacău-
lui i a Nemţului.
8.
Izvod de cheltuială ce am purces la Iaşi pentru giudecata moşii cu Sulgeriul şi cu Hatmanul Costachii, pentru Stoica Ţiganu sin Niţul Ţiganu; 1801, Fev. 20 z.
Lei parale
—	13	la crâşma Cămăcaşului pe fănu.
—	10	pe ieri în Roman.
—	8	pe 1 ocă păcură.
—	6	pe 3 păni.
—	3	pe rochiu (sic).
—	3	la pod la Moldova.
—	2	undelemn.
-	2	tăbacu.
—	5	la pod la Ionicani.
—	6	la crâşma la Ionăcani, pe fănu.
—	4	pe grajdi tij.
—	3	pe făn la Târgul Frumos.
—	6	pe făn tij.
—	12	pe făn la crâşmă la Ţubulucu.
1	10	pe un sacu de ovăs la Eş.
2	20	pe un car de fănu, Fev. 25.
—	20 cheltuială pe mâncări; Fev. 25.	
—	6	pe zahar, Fev. 25.
—	20	pe mâncare, Fev. 26.
—	20	Mercuri, Fev. 27.
1	10	pe o părechi ciuboti lui Ianache
—	20	cheltuială, Fev. 28.
Am dat bade Lupului Coroiu de au scos carte de hotărât.
—	20 ■ cheltuială, Fev. 29.
—' 20 tij, Fev. 30 (sic).
—	20 tij cheltuială, Mart. 1.
www.dacoromanica.ro
Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
133
— 20 tij, Mart 2.
(aşa pănă la 7.)
12	—	pe	1 dimirlii ovăs, Mart 8.
34	—	pe	1 ocă ieri, Mart. 8 z.
1	—	pe	fănu, Mart 8.
1	35	pe	sari la oi, Mart 8.
—	20	cheltuială, Mart 9.	
12	—	am	dat bade Lupului, Mart 10 z.
1	—	am	dat bade Lupului, Mart 13 z.
—	20	de	cl. Itmalâ, Mart 10 (pănă la 16).
—	35	tij	în zăo de Florii, Mart 17.
25	—	tij,	Mart 18.
9.
Izvod de bani ce s’au cheltuit la moarte răposatului Co-slandin Ciute, tot anume să să ştie; 1801, Mart. 7.
Lei părali
10	--	bani am trimis lui Călin băcalul.
1	14 am dat pă scânduri de săcriu.
1	—	la făcut[ul] sicriiului, cu zece părale	la oloi.
—	10 la făcutu ţintilor.
—	20	la biserica di la Fundu la tras clopot.
—	20 la biserica di aici.
1	— la prohod preot Alexandru.
1	— la clopot[e] tij.
—	20 la ectenii tij.
1	— la dascăljul] bisericii.
—	30 la trei preoţi.
—	20 la 2 dăscăli.
—	10 la un călugăr.
1	— la părintele Gavril.
1	— la preotu Ioan ot Dealul Nou.
—	10	la vămile dum[nea]lui i crucje],
1	— am dat la ciubotele părintelui Gheorghi al nostru.
1	20	par. şase stâlpi au cetit dascal.
1	1 patru stâlpi au cetit feciorjul] dascălului.
1	20	şase stâlpi preotjul] Gheorghie au cetit stâlpi.
—	— opt ocă de ciară s’au luat.
—	4	o potromil (?)
—	4	la clopote copiilor dascălului..
—	— o prostire bună Cămăraş.
—	— patru şerveti.
10.
Izvod de cheltuială ce am cheltuit pentru giudecată cu Că-menar Ghiorghii Bogdanu, pentru scotere moşii Bălţata a Stoicăi
www.dacoromanica.ro
134
N. Iorga
Ţiganu de la Hat. Costachii, după cum arată în gios; let 1801, Maiu 20 z.
Lei parale
—	70 la Romanu, iarbă.
—	6	ieri tij.
—	4	pănei tij.
—	1	cepă.
—	2	la Moldova la pod.
—	2	la Sărat, la Ionăcani.
—	9	vinu.
—	9	ieri la Târgul-Frumos.
—	10 morunu tij.
—	4	păni.
1	20 1 car fănu la Eş.
—	8	păcură.
—	3	pane'.
—	1	orezu.
—	20 Luni.
—	20 Marji.
—	28 pe ovăs.
—	10 cireşi 1 cofă.
—	30 Mercuri.
2	30 1 car de fănu.
—	9	peştii.
—	20 Gioi (pănă la 6 Iunie).
1 30 pe un car fănu.
—	8	pe spălat cămeşile.
—	14	pe 1 dimerlii orzu.
—	20 Sâmbătă (—Mercuri).
—	14 o dimerlii orzu.
— 20 un car de fănu.
— 30 pe spălat cămeşi...
—	20 am dat Polcovnicului Pavăl de la Mitropolii pe scri-
sul ţidulii din parte Mitropolitului...
—	3 am dat pe chirii cailor de au şăzut în grajdiu.
11.
Izvod de cheltuiala grijăi de giumătate de an a răpoosatului fracilui nostru Costandin; 1801, Noemvrii, 5.
Lei parale
—	35	ocă strafidei roşii.
15	3	păpuşi smochini de cele mari.
—	1	teste hărţii poliială galbănă şi albă.
15	1	litră strafide negri.
www.dacoromanica.ro
Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
135
—	2	ocă orezu.
1	24 (sic).
15	25 chipuri dromuri (sic). 20 25 lămâi.
10 40 meri.
12	10 alămăi.
—	2	ocă perjă.
10	5	ocă cepă.
—	— pătrmjăl.
—	— prăji.
—	— morcovi.
—	— ulcele.
—	— linguri.
6	6	oale mari.
—	10 străchini.
4 — am dat protopopului.
1	20 bucătariului.
—	10 lui Gherasim.
—	10 lui Stanu.
12.
Izvod de cele ce trebui pentru grija răpoosaţilor părintele nostru Ionu şi fratelui nostru Costandin; 1802, Nov., după cum să arată in gios.
Lei parale
—	4	păpuşi smochini mari.
—	2	ocă strafidi.
—	10	alămăi.
—	6	hârtie poliială, 3 albi, 3 galbini.
—	2	ocă orezu.
—	50	dramuri chiper.
—	50	tămăi.
—	10	străchini.
—	2	litră strafidi negri.
—	1	ocă oţet (şters).
		Iordachi Ciute Jic.
S’au plătit aceste mai sus arătate giupănului Costandin Ciu-		
chitul.		
6	35	făcu.
1	3	am dat preoţilor la Bacău.
1	20	preotului Grecului ce au vinit aici acasă, de la Bacău.
—	15	bucătariului.
—	6	Tudorii.
—	3	Negului pi oa.
—	1	Tudorii pi oau.
www.dacoromanica.ro
136
N. Iorga
— 20 am dat neguţtorilor pentru vin [Nijcoreşti Jaltii (!). 2 20 protopopului Ioanu.
15	o vacă ce am cumpărat-o de la Gherasi Ţiganu.
16	4	berbeci ce s’au tăiat.
10	4	4 ocă ciară.
24	4	merţi grău.
7	20	10 vedri vin.
13.
Izvod de cheltuială la hotărâtul moşii Ruşii Fundul de Ţinutul Bacăului i Fundul de Ţinutul Nemtului i Buhoiul după cum să arată mai gios; 1804, Sept. 1.
Lei parale
2	13 1 litră cafe pisată.
2	26	pe	1 ocă	pol, 20 dramuri undelemnu.,
1	16	pe	2 ocă	orez.
1	10	pe 1 litră chiper.
—	15	pe	vinu.
—	8	pe	1 ocă	vinu.
1	—	pe	7 pui.
—	9	pe	2 pui.
—	32	pe	vinu.
—	7	pe	2 pui.
2	10 pe 3 ocă untu.
—	20	la 2 omini într’o	zi	la	măsurat, 6 pe 3 merţe ovăs.
6	—	pe 2 oi.
3	—	pe 4 ocă rachiu.
4	—	Savii.
250 — dum. Spăt, (?) Costandinu Catargiul.
150	—	am dat la facire	hărţii.
3	— la ficior ce s’au dus la Eş să aducă harta pentru cheltuială la drum.
2	— ficiorului ce s’au dus la Tupilaţi la dums Săp. (sic) Ca-
targi de au dus răspunsu.
3	— am cheltuit căndu m’am dus eu cu bade Lupul la Petră la
Catargiu.
250 — au dat şi frate-meu Sămion la cheltuiala moşii.
—	25 pe raci.
6	30 pe cafe, măslini, orez, alămăi.
—	12 hărţii.
1 15 migdale.
3	— am dat feciorului boiariului pentru scrisul, luundu copii di pe scrisorile dofturului Petrachii.
120 — ce mai ari să mai ia Catargiu, i-am dat tot eu.
10 — Logofătului Catargiului de au seris mărturiile.
www.dacoromanica.ro
Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
137
2	— bacşăş feciorului tij.
2	— unui moşneg de n’eu adus pâr la Cămăraş Iftimi.
14.
Izvod de cheltuială ci am cheltuit căndu m’am giudecat la Di-vanu cu Gligorii Rale şi cu Ştefanu Goranda pentru moşii şi Ţigani, după cum să arată mai gios; 1805, Fev. 10 z.
Lei parale
—	14 pe păcură.
—	8	pe fănu la Strugă.
—	22 la crăşma de la Brătuleni pe fănu şi grăunfi şi altele. 2 35 pe 1 sânii fănu la Eş.
—	8	pe mâncări.
—	— o sanie lemne.
—	31 peşti.
—	15 1 dimirlii ovăs.
1	—	1	litră untu.
—	2	oţăt, chiper.
—	3	pe o olă.
—	2	sari.
—	2	titiun Ţiganilor.
—	6	vinu.
—	2	rachiu.
4	1	merţă ovăs.
2	20 o sânii fănu.
—	4	păni.
—	2	brahă.
—	2	castraveji	muraţi.
—	10 în zioa Sfăntu Todor.
—	7 lui Gherasim de s’au dus cu cai la Ghergheleu.
—	—i am cumpărat un cal [la Iaşi] şi au rămas la gazdă.
—	4	Duminecă pe măncari.
—	6	pe	spălat cămeşilor.
3	— un car de făn.
2	— un car de făn.
—	8	flăcăilor.
4	10 pe o sânii făn...
—	15 u[nu]i aprod de au dus pe Goranda la giudecată.
—	15 am dat pe mâncare.
1	10 pe orzu, 2 dimirlii pol.
—	20 pe spălat cămeşilor.
—	4	pepeni.
—	12 rachiu.
—	10 pe sorocu.
2	20 pe scos cârti de giudecată.
www.dacoromanica.ro
138
N. Iorga
480	—	lui Başcu.
32	—	Tăutului în condică.
—	25	pe ieri la drum.
—	6	păni.
9	—	chirii cailor.
4	—	chirii casii.
5	—	păr. păcură.
7	—	la Ionăcani la pod.
6	—	la Moldova.
15.
Izvod de bani ce am dat, după cum să arată mai gios pentru moşii de la Balta Noao; 1806, Iuli 13.
Lei parale
4	20 în măna bade Lupului Coroiu Şăt. pi parte de bublica(ii.
3	— lui Vasăie Rojnifă de au mărsu la uricariu de au
scris învoiala.
10 — lui Ioniţă Beldiman la hotărât.
8	— ci am cheltuit cu giudecata la Bacău, cu uricar, în trii rânduri.
8 — am dat Banului Ştefanu Rusăt de au iscălit zapisul Ba-laşii Uricăriţi.
4	—	am dat bulubaşii de cheltuit cu giudecata	cu	Uricar[iul].
13	2	am dat lui Filip totu la giudecată de	au	dus cârti
gospod, şi s’au giudecat el la Romanu.
60 — am cheltuit căndu m’am giudecat cu Uricar[iul].
16.
20 Iulie 1814 (cheltuială de la Bacău la Iaşi).
Lei parale 15
15	60	s’au cheltuit la drum pănă la laş, cu	cheltuiala la
Roman, şăzănd 2 zile.
8	30	un car făn la Iaşi pentru cai...
10	30	pe 2 cărufi făn de la poştă.
6	60	pe mâncare feciorilor şi pornire cailor	în	cinci zile.
3	— pe unsoare la butcă la laş, căt am şăzut şi veniri la drum.
6 90 dat lui Gheorghei, când l-am treimes cu soroacele, ră-măind singur la laş...
3	60	un car lemne la gazdă.
14	—	un car făn, era şi Jic.: la Iaşi...
30 96 cheltuiala a lui trecută iarăşi cu scos soroace....
www.dacoromanica.ro
Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
139
17.
29 Oct. 1814. (Socoteală pentru mers la Iaşi, în proces.) Lei parale
—	20
—	25
8	24
1	15
2	—
—	10
1	—
—	22
3	27
			28
—	8
2	20
—	10
—	4
5	20
—	5
5	20
—	18
1	20
—	25
—	28
2	30
1	—
1	—
1	26
2	—
2	20
—	27
22	—
5	20
1	38
1	20
2	20
1	—
4	—
2	30
la trecut podului la Moldova, pe fănu la Mirceşti.
la Bacău, vutcă, zamă alămăi, alămăi şi carne, i 2 stecle.
unui ţimiraş din Bacău bacşiş pentru răspunsul ce l-au adus de la Iaşi de la badi Lupu Coroiu. la Tărgu-Frumos.
la Budă (sic).......
pi mâncare flăcăilor......
unui om ci me’u afdus] calabalâcurile............
pe odăi, vin, lumânări in cinci zăle ce am şăzut în hanu vărului Vasile Coroiu...
2	ocă carne, pol brânză vaci. pol ocă criiri. măslini.
calupu soponu.
pe şilicu de prefăcut.
pe castrave(i...
pe 2 saci orzu...
puşti.
rachiu.
pol ocă lumânări.
2	ocă carni.
un cop făină păpuşoi.
pe hărţii turciască pentru scrisul mărturii...
untură de uns butca.
orezu şi altele.
un sacu de orzu.
pol ocă ieri.
3	litri măslini...
pe tălmăcitul a doao ispisoci.. un car de fănu...
1	pol ocă moron.
1 ocă rachiu.
unui bucătar pe săptămână, de făcut bucatele, pe spălat cămeşilor... o săminţetă.... un sac orzu.
www.dacoromanica.ro
140
N. Iorga
18.
28 Ianuar 1815.
Lei parale
37	20	am dat pe 3.000 mucuri (?).
24	—	pe 2 sănii fănu.
1	20	rachiu....
2	—	pe o jalobă de sus.
—	16	pe jalobă de scos de la izbaşa.
5	25	pe o săoelă cu ghirii (sic).
5	—	cheltuiala drumului	
11	—	ispravnicului de aprozi.
3	—	un car de lemni.
1	20	100 culbeci.
10	—	fănu un car.
5	—	un car de lemni.
7	—	o merţă ovăs.
19.
Izvod de cheltuiala ce am purces la Iaşi ger Iftimii; 815, Maiu 9, şi am vinit în
Lei parale
—	12	la pod la Moldova.
—	35	peştii la Roman.
—	12	la pod la Ionăcani.
—	17	la hanu lui Rămădan.
3	—	un car făn la Iaşi.
1	—	chirii pe lună la hanu lui Buzilă.
1	20	Vineri.
1	20	Sâmbătă.
3	—	un car lemni.
1	20	am dat lui Gherasim cănd s’au
		laş acasă.
1	20	Duminică.
1	20	Luni.
1	10	Marţi.
10	20	un car făn.
1	20	Gioi.
5	—	un car lemni.
1	20	Vineri.
1	10	Sâmbătă.
1	28	Duminecă.
1	20	Marţi.
1	20	Mercuri.
6	20	o merţă orz.
cu giudecata cu Sul-Iaş, Maiu 12.
dus cu căruţa de la
www.dacoromanica.ro
141
lzvoade de cheltuieli, socoteli, diate
1	20	Gioi.
1	25	Vineri.
1	20	Sâmbătă.
—	30	la săplălat (sic) cămişilor.
14		un galbin olandez am dat pi jalobi şi pe învoială ce am avut cu Duculeşti, ce s’a scris greceşti.
43	20	am dat cu Duculeşti, ce s’au scris greceşti.
43	20	am dat lui Dumitrache ficiorului	
2	—	pe 4 zile la hanu... şi pe casă chirii, căndu am plecat de la laş.
1	10	la Tărgu-Frumos.
—	8	la pod la Ionicanii.
—	8	la Moldova.
—	20	la ratoşu Păşcanului.
25		chirii pe doi cai ce m’au adus de la laş acasă. 20.
Izvod de căt am cheltuit la Chetră cu giudecata cu Rojnită;		
817,	Fev.	12 z.
Lei	parale	
—	8	Ia Bistreţ la trecut.
5	—	un mărdacu de făn la Petră.
1	24	2 dimerlii ovăs.
—	32	culbeci.
—	4	pentru o păne.
2	—	la gasdă pe grajdi şi altele.
—	12	ocă vinu.
—	4	păni.
5-6	—	pe carte de giudecată.
5	—	Logofătului.
21.
Izvod de cheltuială ce am cheltuit la Iaşi, de m’am giudecat cu Post.	Sturza	pentru	moşii Gurgeşti. Let 817, Juli 21 z.
Lei parale
—	5	la	pod	la Moldova.
—	20 unui Ţigan ce m’au dus păr la Sagna, de m’eu ară^
tatu drumu.
1	— peşti.
—	16 tij peştii.
2	14	un	car	iarbă.
1	15 cheltuială la gazdă.
2	—	un	car	iarbă.
—	8	cireşe.
www.dacoromanica.ro
142
N. lorga
2	—	cheltuiala.
1	20	tij cheltuială.
—	2	chiper.
1	4	Sâmbătă.
1	30	Duminecă.
2	—	Luni.
—	16	pe păni flăcăilor.
3	20	un car de iarbă.
2	—	Marţi.
8	—	a graşdiului.
2	20	Mercuri.
1	8	la Tărgu-Frumos.
1	10	la Roman.
—	10	la trecut, la pod la Moldova.
22.
Izvod di toati cheltuelili ci fac in pricinile şi judecăţi a moşiilor de la Bacău în Eş şi la {ară i cu hotărâturi; 1818, lunii 10.
Izvod di cee ci am cheltuit cu giudedata cu polcov. Şar» banu; 818, luni 10.
Lei parale
60 — am dat 10 coti pambriu Comisului Crupeschii pi copie hotărnicii.
14	— Logofătului Ghiorghii, de scris.
11	— Vornicului de Portă Avram Cadoiului, pi copie cărjii din poronca gospod.
14 — Ciohodarului cioboti.
2	30 am dat poştii de la Bacău, ci au vinit ciohodar păn
la mini şi am dat şi o putină curechiu.
—	20 pi iarbă la Sabaoani.
5	20 pi un cal de la poşta Săretiului, păr la Eş, ciohodar.
—	15 pi iarbă la Tărg[ul]-Frumos.
—	15 măslini.
—	13 peşti şi o scumbii (sic).
—	11 pi iarbă la Doroşcani, la crâşmă.
1	— dresu hăţurilor în sara ci am vinit în Eş, Iuli 4.
5	30 Marţ, cheltuiţi.
8 — una merţă orz.
1 20 o căruţă iarbă.
—	14 o litră orez.
1 20 undelemnu.
—	15 flăcăilor di mâncat.
3	— un car de făn.
3	— triizăci ocă făină popuşoi.
—	20 Mercuri pi peşti.
www.dacoromanica.ro
Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
143
—	32	pi raci, păine şi altile.			
2	10	un car di lemne.			
1	15	Sâmbătă, cheltuiala mâncării.			
1	10	Duminică tij.			
1	10	Luni tij.			
1	10	Mărfi, tij.			
1	—	Mercuri tij.			
1	15	tălmăcire înpărţăli greceşti.			
4	—	în zio de Sănchetru şi a doîza	Pi	carni i altili.	
1	12	Vineri tij.			
1	10	Sâmbătă tij.			
1	—	Duminecă tij.			
14	—	un car de făn.			
6	—	orz.			
4	25	chirie odăi, căt am şăzut la	hanu		lui Buzilă.
2	20	mâncare ficiorilor.			
3	—	tutiun pentru flăcăi.			
—	20	Luni, cheltuiala mâncării.			
13	34	pi grajdi cu şăsă păr aii pi cal,	Pi	zi	si noapte.
1	20	pi untură di uns butca.			
1	10	Marţi mâncare.			
1	17	Mercuri mâncare.			
—	38	peşti.			
—	20	păine şi altili.			
—	2	petrijăl, ciapă, Mercuri 10.			
3	—	potcovitu cailor.			
1	20	Marţi.			
Tot cheltuială ci am făcut; 818, Tuli 10.
Lei parale
—	19	Mercuri.		
4	5	un sac de făină.		
—	35	lui Iordachi Ţiganului.		
—	35	Săbătă.		
—	18	Duminică.		
15	—	chirii unii măntale ci m’eu dat		Gligorii Aramă
		m’am dus cu poşta în	gios, cu	ciohodar.
—	32	Luni.		
—	30	Marţi, Aprile 13.		
—	10	am dat lui Vasăle Usului	de ş’au	cumpărat tueiu.
--	28	un calup soponu.		
—	35	pol ocă lumânări.		
—	28	pol ocă orezu.		
—	20	ocă fasole, ocă linte.		
—	20	perjă.		
—	15	3 păpuşi smochini.		
1	15	o litră hrighi.		
www.dacoromanica.ro
144
N. iorga
—	8	pănini (sic), Gioi, Mart. 3.
—	22	scosul gunoiului afară.
2	—	ieri, măslini...
—	14	oţăt.
—	2	Săbătă.
—	24	Duminică.
—	32	Luni.
—	29	Mărfi.
—	15	pe o litră undilemn.
—	25	raci...
—	12	smochini.
—	3	pitrijăl.
—	24	cepă.
3	20	un măldacu făn.
—	30	Mercuri.
—	29	Gioi.
—	24	fasoli.
—	20	(?) Vineri.
—	10	Săbătă.
23.
Alt izvod di cheltuială ci m’au adus chihaeo di ciohodari; 818, Noev. 30.
Lei parale
7 20
35 -
1 15
1	77 — 10
3	20
4	35 — 10
2	30 — 12
—	7
—	7
—	36 2 30 1 —
—	2 — 10
—	30
—	20 70 —
un vătăjăl di aprozi, cioboti.
chihaeli di ciohodari, cioboti, în pricine cu po[llvc.
Şardin, ginirile Caţichieştilor.
la poştă, la Galbini.
la Hărliceşti, la crâşmă.
la pod la Moldova.
la Roman.
la Tărgu-Frumos.
la Săret.
făn şi orz într’o noapti la Eşi. orz. făină, făn. peşti, moron, vin. meri. alămăi. rachiu.
pani şi altili în zioa Sfântului Neculaiu.
Vornicului Andronachi Donici.
www.dacoromanica.ro
5
9
4
3
1
1
3
5
34
3
37
1
2
1
1
1
1
4
1
6
9
1
4
28
1
î
1
1
1
1
1
5
2
7
2
4
1
tzvoade de cheltuieli, socoteli, diate
i.45
20 Logofătului dum. Ghiorghi de au scris mărturia.
25	pi o sânii de făn.
—	o sânii lemni.
9	Sâmbătă, Dechemv. 7.
—	Duminică, 8.
10	Luni, 9.
20 o sânii lemni.
20 potcovitul cailor.
—	Marţi 10.
—	pi dres butcii.
—	Mercuri 11.
10 Joi în zio Sfântului
—	Vineri.
20 Sâmbătă.
15	Luni.
10 Joi.
20 Vinirea.
28 Sâmbătă.
20 un car de făn Duminică.
10	Duminică.
15	o morţă orz.
—	pi jalobi şi soroaci.
35 Luni.
33	Marţi.
3	Mercuri.
39 Joi.
20 tm car di iarbă.
—	Logofăt al doife.
11	Virnri.
10	săpon şi spălatu cămeşilor.
12	Sâmbătă,
19* Dtimirrică.
28 Luni.
26	Marţi.
3	Mercuri.
26 Joi.
17	Viniri.
—	un car de făn.
10 2 traisti.
34	Sâmbătă.
—	un car de făn.
3	Duminică.
30 Luni.
4	Marţi.
16	Mercuri.
32	Joi ocă ieri.
—	undilema
io
www.dacoromanica.ro
146
N. Iorga
-	26 Viniri.
—	37 păine şi altili.
4	10 pi cârti domniască cătră ispravnici, şi am purces din Eşi, Avt. 4.
24.
Izvod de cheltuială ci am purces la Eşi în giudecata moşii Tăriei (sic) cu Pitar llii Vărgolici; 1820, Ghenari 10.
Lei parale
1	50
2	8
—	38
6	—
4	—
1	16
8	10
2	20
5	—
9	—
5	20
5	—
—	24
1	30
1	30
30	—
25	—
5	—
22	27
—	24
3		
1	29
1		
1	4
4	17
9	10
3	—
1	10
—	40
—	19
2	20
ciubote Arnăutului. la Roman, la Ianăcachi. la Tărgu-Frumos.
0	sânii de făn.
2	dimirlii ovăs, Ghenar 17.
1	sânii fănu.
1	sânii lemni. orz.
fănu.
făină de păpuşoi.
carni, peşti, păni, păr la Ghenar.
străchini, oii.
pi 1 ocă lumânări, spălatu cămeşilor, pi vin, pi păni.
am dat ciohodariului ciuboate pentru Ioniţă Jiian. am dat pentru mine ciuboate tij cihodariului. am dat lui baş-ciohodar, când m’a adus cihodarului. ce au cheltuit dascălul Grigori de la bisărica Tomii Cozmii pentru cai şi vezetăi şi slugi cătă vreme am zăbovit cu cihodariul în gios şi am plătit eu dumisali; 1821, Fevrari 11.
Mercuri, cănd am venit In Eş, pe păine şi pe mă Silim şi alţi cele. o sânii de lemni.
Joi, pe zăhar, ciai, lapte şi altile, bolnăvindu-mă, di pi drum, aice în Eş. s’au cheltuit Vineri, s’au cheltuit Sănbătă.
Duminică s’au cheltuit.
doo măldaci de făn.
o	sanie de lemni.
s’au cheltuit Luni.
lui Vasile vezăteu din hacul lui.
au bătut herariul caelele la cai.
tij din hacul vezăteului, din hacul lui.'
www.dacoromanica.ro
Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
147
1	24	s’au cheltuit Joi.
4	—	doo sânii lemni Vineri.
—	35	tij Vineri s’au cheltuit.
1	—	Sănbată s’au cheltuit.
—	38	Duminică s’au cheltuit.
—	26	pe mâncări Luni, Fev. 23.
—	36	iarăş pe mâncări, Fev. 23.
14	10	doo maldaci făn, Fevr. 24.
6	10	doo sânii lemne, Fevr. 24.
1	24	Mercuri, Fev. 24.
2	2	Gioi.
3	30	pe 3 lichitori.
—	35	pe nişti buru[e]ni di la spiţării.
—	22	Vineri.
—	2	păne.
—	3	vinu.
—.	2	tăbac.
—	4	fănu.
—	1	lumânare.
—	2	vinu.
—	1	brahă.
—	10	orzu.
—	12	pe mâncare.
—	24	pe orzu.
—	16	pe fănu.
—	12	la mâncare.
—	10	tij.
11	25	păr. Medelnicerului şi Logofătului al triile pe întăritul anaforalei.
—	40	pe volnicii de armăşăli.
25.
Izvod de cheltuială ce am purces la Iaşi cu aprod în giu-decată cu polcovnicul Şardinu; 1820, Apr. 28 z.
Lei parale
—	8	aprodului.	
3	—	am cheltu[it] la Roman pe fănu şi altele.	
2	—	la Tărgu-Frumos.	
2	20	la Lăscanii.	
11	—	am dat In măna polcovnicului Obrcjă de tat condicile.	au cău-
5	—	cănd m’am dus la Dumbrăveni de am căutat Ruşilor.	hotarnica
100		am dat Logofătului Sotir de la [Lojgofetesa Măriuţa Ghica de me’u fost mănă de agiutoriu, d’ain luoa[t] 11 suflete de Ţigani.	
www.dacoromanica.ro
148
N. lorga
50 — litr. (?) pentru Ţigani vătavului Yasâle Baltă de la Deleni.
10 — un panfir de la Eş, de au dus Ţiganii.
5	— pe 5 demirlii făină pentru hrana Ţiganilor.
16	— chirii unui om din Deleni cu căru{a cu trei cai de au calabalăcu şi Ţigani.
5	— am cheltuit eu cu dusu din Iaşi la Deleni, ce am şăzut o săptămână.
2	20 2 jalobe de scos de la izbaşa.
Banului Tăutul au ertat In scris pentru scrisorile Fundul
Nemfului.
5 — Logofătului dumisale, Logofătului Gligorii, de scris carte de hotărât Fudul Nemţului şi Fudul Bacăului cu răzeşii.
11	— la pecete.
2	30 la sorocu ce n’eu pus răzeşilor de Ruşi.
2 30 am dat lui Apostu Buca de s’au dus la Vasluiu de au căutat scrisorile Ruşilor.
150 — am cheltuit căt am şăzut 4 luni, 14 zile în Iaşi de la Maiu păr la Săptemvri 14.
100 — lui Chenti pe anirisărea naforarii răspunsuri.
26.
Izvod de cheltuială ci m’eu adus ciohodari din poroncă gospod. 1820, Ghemar (sic), şi am şăzut păr la Mart.
Lei parale
lift — ciubotele ciohodarariului (sic) cu ugiret, ducere şi în-torcere de la Bacău păr la Eşi.
3	— la Roman.
—	20 la Tărgu-Frumos Ia crâşmă, la Ileana.
—	20 la pod la Sărat.
—	20 la Moldova.
120 — am cheltuit căt am şăzut în laş.
64 — am dat pe poştă din Iaşi păr acasă.
3	2	moron.
—	22 Mărfi, Fevr. 11.
—	36 Mercuri.
12	— o chilă orz.
7	— un măldac făn.
3	— un sac făină.
1	10 Joi.
3 — un car lemni.
1	8	Vineri.
1 — orez.
5 10 dou cămeşi, una Radului şi una lui Nopărcă.
1 25 Sâmbătă.
www.dacoromanica.ro
Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
149
1	20	Duminică în zio di lăsatul Săcului, di postjul] mari.
12	un	car făn, Fevr. 17.
3	7	Marţi.
6	9	Mercuri.
_—	30	Joi.
13	—	un car făn.
		20	Vineri.
			30	Sâmbătă.
1	20	Duminică.
4	20	ocă ieri.
—	20	4 păpuşi smochini.
1	35	o litră hrighii.
1	5	o litră undilemnu.
			25	Luni, Fevr. 25.
16	4	pănă Marţi,
—	20	Mercuri.
9	20	un car făn, Joi, Fevr. 28.
5	20	un car lemni, tot Joi.
2	—	potcovitul cailor.
10	30	dresul butcii.
12	30	orzu pentru cai mari.
1	10	mâncare şi altili.
20	—	un car de făn.
1	20	lumânări pol ocă.
—	30	Marţi.
1	8	pol ocă untură pentru butcă.
15	20	la peceti pi carte di hotărât.
—	35	Joi, Mart 6.
200	—	lui Vasăli ingineriului pi harta moşii Ruşi.
25	—	cheltuiţi la Bacău şi acasă cu ingineriu.
6	20	o merţi orz aici în Eş, Mart 10.
6	20	un măldac de făn, tij.
1	15	Vineri.
1	—	Sâmbătă, Mart 8.
—	35	Duminecă.
27.
Tot izvod de cheltuială.
Lei parale
1	35	Luni, Mart 10.
1		Marţi.
1	20	potcovitu cailor.
1	20	potcovit cailor.
13	—	un măldac de făn, Mart 12.
40		dresu butcii ci mi-au stricat la curţi gpd.
1	10	Marţi.
www.dacoromanica.ro
150
N. Iorga
3	20	pi o sânii lemne.
5	—	o merţi orz.
7	—	o sânii făn.
—	35	Joi.
—	35	Vineri.
1	12	Sâmbătă.
10	—	fân.
5	—	un sac făină popuşoi.
1	20	Duminică.
1	10	Luni.
1	—	pi un sac orz.
		28.
		Tot izvod de cheltuială.
10	—	pi carni şi alţi cheltueli la Crăciun,
19	32	o sânii făn.
8	— -	doo sânii lemni.
2	20	Luni 29.
1	20	Mărfi 30.
2	8	ocă lumânări, 1819, Ghenr. 1.
2	20	s’au cheltuit păr la 3 Ghenr.
1	10	peşti şi altili.
—	35	Joi.
1	20	Viniri.
9	20	o sânii de făn.
3	un	sac făină.
1	30	o sânii lemni.
15	30	pi 3 merţi orz.
—	35	Duminică.
—	20	Luni.
1	9	Mărfi.
1	3	Mercuri.
1	20	Joi.
1	—	Vineri.
1	20	dresul butcii.
—	24	Sâmbătă.
	10	Duminică.
1	19	Luni.
28	—	chirie casăi pi luna lui Ghenr.
—	28	Mărfi.
1	20	Mercuri.
7	—	un măldac făn.
1	10	Joi.
1	5	Vineri.
1	10	Sâmbătă.
—	32	Duminică.
—	30	Luni.
www.dacoromanica.ro
Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
151
1	3	Mercuri.
1	15	Joi.
7	4	un măldac făn.
2	20	o sânii lemni.
1	10	Viniri, Ghenr. 31.
1	41	Sâmbătă, Fevr. 1.
—	30	Duminică.
1	10	Luni.
1	12	Marţi.
—	34	Mercuri.
1	2	Joi.
1	—	un mărdac de făn.
3	—	Un car di lemne.
—	10	Viniri.
1	23	Sâmbătă.
1	7	Duminică.
1	6	Luni.
8	10	pi tălmăcitu hrisovului de la Enacachi Gherghel, sârbii moldovinii.
29.
Tot izvod di cheltuială.
Cheltuiala laşului cu v'ăr[ul] Iordachi Ciută.
Lei parale 30 — zahar.
30 — Logft. Ursoianu pe carte.
15 10 Logft. al doilea.
15 10 tij Ursoianul pe perilipsis.
7	3	isprav. za aprozi.
30.
Izvod de cheltuială ci am cheltuit cu giudecata cu Sulgeriul Iftimii...
Cele ce am lăsat la laş la Vasile hangiu, la hanu lui Buzilă. Lei parale
2	bucăţi de sălănină.
1 giumătate de sălănină.
3	muşchi.
1 limbă.
1 schinari.
31.
Izvod cheltueli, Mart 3 z.
Lei parale
—	10 pe orz.
—	5 pe fănu.
www.dacoromanica.ro
152
N. lorga
—	6	pe mâncare.
—	10	armăşălului Ioniţă.
—	10	tatei.
—	12	pe mâncare.
—	3	rachiu.
—	3	un răvaş de jalubă.
—	3	lui Ştefan de ş’au luoat pâine
—	2	curechi.
—	2	tăbac.
2	30	la Racleşu...
2	—	Armăşălului Ioniţi Buliche.
—	10	orz.
—	12	păni.
—	12	bucate.
—	20	am dat tatii...
—	5	tij tati.
—	5	curechi i... (?).
Izvod de Ţigani ce sănt de înpăr{ire.
Toader Botonoiu, Zădrailă, Ona, Tofana, Taur, Cuţa, Ion Arsu, Mirauţa, Voica.
32.
Izvod de cele ce trebui cheltuiale răposatului fratelui nostru Costandinu de 40 zile la griji.
Lei parale
—	2	ocă strafidi roşii.
—	— ocă smochini.
—	— ocă strafidi negri.
—	2	ocă orezu.
—	50 dramuri tămăi.
—	50 dramuri chiper.
—	2	testele poliială galbănă.
—	1	teste albă.
—	10 alămăi i meri.
—	2	ocă nohotu.
—	2	ocă pă[ne].
—	50 linguri.
—	100 undelemn dramuri.
—	— tămăi.
6	— potrocale.
—	18 poliială (sic).
—	10 pe linguri Stoicăi Ţiganului.
—	12 pe oale.
—	5 lumânări, 30 dramuri.
1 20 la trei preoţi.
www.dacoromanica.ro
Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
153
1 — Ionicani (?).
—	10 diiaconului.
—	12 am dat pentru 29 lumânări.
—	10 unui dascăl.
4	ocă 1 litră ceră am dat eu la griji de 40 zăle.
33.
Diiată.
1819, Avgt. 25. Cu ajutoriul lui Dumnezeu cel milostiv am făcu aciastă inpărţeală de avutul casii mele cel iscălit mai jos, fiindcă, ajungând Ia vârsta bătrâneţilor, aproape ,de ani optzeci, am socotit, pănă îmi sănt minţile întregi, de am făcut aciastă inpărţeală copiilor miei, anume Dumitrache i Nicolae i Iancul i Dimitrie, cum arată.
Suma stănj inilor moşiilor.
Stânjini
918 Moşiia Roman cu moara în apa Băşcii.
222 Moşiia Predealu, ot Văleni.
1138 le-am dat fii-mieu Dumitrache de mai nainte vreme, măcar că sănt stânjeni mai mulţi decât la ceialalţi fraţi, dar, având casă îndestulată de copii, am voit şi cu voinţa celorlalţi copii.
708 moşiia Parepa, ce să chiamă Inoteasca, dar, fiindcă sănt numai stănj. 354 fără sj. 120 daniia bisericii, am socotit un sj. doi de la Chiojdu munte, fiind moşie de cămp, mai cu venit mai mult, şi heleşteu de jos li-am dat fii-mieu Nicolae să le stăpânească, după cum le şi stăpâneşte; cum şi cei 120 sij. i 9 pogoane vie în dealul dumbrăvii, ce sănt date danie bisericii, să le caute tot Nicolae, fii-mieu, şi cu venitu lor să caute şi să chivernisească biserica de cele trebuincioase, şi preoţilor ce să vor afla slujind la aciastă biserică Parepa să fie apăraţi de dijme, de iarbă de coasă i arături de trebuinţă caselor lor, iar nu de prisos, i 40 pogoane ce sănt pe valea Nucetului ot Urlaţi să le stăpânească iar fii-mieu Nicolae, iarăşi pentru trebuinţa bisericii, însă ţelină.
Stâj.
700 moşiia Macrea.
614 moşiia Valea Anii ce sănt din moşiia Petrească.
84 din sji. 229 ce sănt în moşiia Băsca Rusului.
1.398 le las ca să le stăpânească fii-mieu Iancul i fii-mieu-Dimitrie, cel mic, şi, fiindcă aceste moşii nu să potrivesc la venitul lor, să le stăpânească frăţeşte pe din doao.
Şi partea mea Pitr. Macavei din acareturi.
Stâj.
698, însă sj. 250 din moşiia Brădetu i sj. 1.034 din moşiia Bli-darea, ce să înparte venitu Corbului tot pe aceşti stânjeni i sj.
www.dacoromanica.ro
154
N. Iorga
100 din moşiia anume Cămpu Cătunului i sj. 100 ot moşiia Căr-buneştii i sj. 145 din sj. 229 ot Băsca Rusului, care fac sj. 698, suma cea din sus.	'
3.942 adică trei mii noao sute patruzeci şi doi şi jumătate toate moşiile.
Şi înpărţeala viilor.
Pogoane.
15 pogoane vechi lucrătoare în dealul Scăenilor, însă pogoane vechi, să le stăpânească fii-mieu Dumitrache, după cum le şi stăpâneşte de înnainte, de cănd le-am dat brău de sus cu acareturile şi cu o jumătate de pogon vie din jos de potecă, în dreptul pivniţi şi cu locul de casă din siliştea Scăenilor, să-i stăpânească tot fii-mieu Dumitrache.
15 pogoane iarăşi vie lucrătoare, însă pog. vechi, iar în dealul Scăenilor, cu acareturile ei, casa cu obraţiia ei, să le stăpânească fii-mieu Iancul, însă şi cu viia ce iaste de spre ginere-mieu Cos-tache Halepliu, ce sănt din jos de potecă, alăturea cu viia ginere-mieu, după cum i le-am dat supt stăpânire.
9	pog. vechi fără pog. 9 iar vechi, ce sănt danie biserici ot Parepa, în dealu Dumbrăvii ot Tohani să le stăpânească fii-mieu Nicolae, cu obraţiia şi cu acareturile, idar, fiindcă iaste vie mai puţină decăt 11 fraţi lui, are o obraţie şi ţelină, va pune vie, de să va potrivi.
15 pog. vechi în dealu Cernăteştilor ot Valea Ursoi, cu obrajii ei i cu acareturile, să le stăpânească fii-mieu Dimitrie cel mic, i partea mea de vie şi după petrecaniie mea să le stăpânească tot fii-mieu Dimitrie cel mic.
55.
Casile, cu toate acareturile şi ou locul lor înprejur, de aici din Stari-Chiojdu, ce sănt dăruite de răposata soru-mea fii-mieu Dumitrache, şi apoi am schimbat cu alte case şi cu livede, cu locul lor înprejur, ce avem la Văleni cumpărate, şi, fiind stricate de cutremur ot leat 1802, am pus de le-au dres, fiindcă era cu stâlpi şi cu tălpi de lemn, le-am scos acelea şi le-am făcut de zid şi cu învălitoarea noo, cheltuind ca la tl. una mie cinci sute, să le stăpânească fie-mieu Dumitrache, cel mare, după cum au şăzut cătăva vreme într’ănsele.
Casele, adecă cârciuma cu obraţiia ei înprejur ot Chiojdu-Băsca să le stăpânească iarăşi fie-mieu Dimitrache, cel mare.
Casele cu obraţiia lor i cu un loc de arătură ot Sibiceu-de(-jos rămân ale mele.
Casele, cu toate acareturile de prin prejur, de aici, din Star-Chiojdu, ce-m iaste şederea acmu intr’ănsele, iar după petrecaniia mea să le stăpânească fie-mieu Dimitrie, cel mic, să nu aibă a-mestec ceilalţi fraţi la nimic, Ia acele ce să vor afla, adică: butcă,
www.dacoromanica.ro
Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
155
căruţă, vite i oi i capre; i aşternuturi i sipet i lăzi, fiindcă el m’a căutat şi mă caută la neputinţele şi bătrâneţile mele, cum şi partea mea de moşii i vii iarăşi el să le stăpânească, fiindcă l-am încărcat cu toate pomenirile după petrecaniia mea, să le facă după cum mai jos arată:
Robii, adică Ţiganii ce să vor afla după petrecaniia mea, să să înpărţescă frăţeşte, socotindu-să şi Ţigani ce am dat mai nainte lui Dumitrache i Nicolae, să să facă de o potrivă, însă cu prăsila Ţiganilor.
Locurile de casă ce sănt ştiute în sat, în Stari-Chiojdu, să le stăpânească frăţeşte, afară din locul caselor.
Doao mori ce sănt, adică una în sat în Stari-Chiojdu, lăngă case, alta în Gura Văi Anii, să le stăpânească fie-mieu Dimitrie cel mic, cu fii-mieu Iancul, frăţeşte prin doao. Iar, cănd Iancul nu să va căsători să-şi ia soţie de potriva celorlalţi fraţi, să fie lipsit de toate, să le înpărţească ceialalţi fraţi.
Stănjini de moşie ce sănt în moşiia Rotarea la schit să-i stăpă-pănească fie-mieu Dimitrie, cel mic, şi din venit să chivernisească cele trebuincioase ale schitului şi preotului ce va sluji Ia schit, să-i dea iarbă de coasă acolo, în moşiia Rotarea, însă numai pentru trebuinţa casii lui, iar nu de prisos, şi pomii pruni ce sănt pre lăngă schit să-i stăpânească preotul şi călugăraşi ce să vor afla Ia schit. Iar cei care i-au pus Necula cizmar şi fii-său popa Stan să nu aibă treabă într’acei pomi, ci să rămăe ai schitului, să-i stăpânească preotu şi călugăraşi ce şă vor afla la schit, cum şi casa unde şade popa Stan asemene.
Doao cară ce sănt cu boii i vad i lalte vite cu coarne şi oi i capre ce vor mai rămânea după petrecaniia mea să le stăpânească fie-mieu Dimitrie, cel mic, fiindcă celorlalţi fraţi le-am dat partea lor, însă numai lui Dumitrache să-i dea fierul, fiindcă au fost aii lui, iar carul i l-am dat.
Pre la cine voi rămânea bani datoriu, cu zapise i adeverinţe să să plătească din bani datorii ce sănt pre la oameni ce sănt arătaţi în condecă şi ce bani vor mai rămânea, mulţi puţini, să-i înparţă toţi frăţeşte.
Cănd va fi trebuinţă de niscarevaşi scrisori, sineturi, să fie Dumitrache cel mare, înpreună şi ceialalţi fraţi, să caute în lada i sipetu cu scrisorile sau la condică pentru bani datorii, iar sipetul i lada cu scrisorile să nu să strămute de aici din Stari-Chiojdu, din casa care şădu, şi cheile sipetului i lăzii să stea la fii-mieu Dimitrie, cel mic.
Ograda cu pomi i heleşteu să le stăpânească fii-mieu Dimitrie, cel mic; cum şi cârciuma.
Un răvaş al mieu ce iaste la cuscru-mieu Mihălache Măreşoiu, pentru un copil de Ţigan, să nu să ţie în samă acel răvaş, fiindcă, având eu o judecată la Divan cu Ciocărdieştii ot Fefelei, şi dumnealui să afla atuncea vătaf de aprozi şi zapciu asupra
www.dacoromanica.ro
156
N. Iorga
judecăţii mele, şi, după ce am scos anaforaoa de la veliţii boeri, am dai-o în măna dumnealui, fiind zapciu după orăn,duială, ca să le-o citească Ciocărdeştilor, să-i silească de a face apelaţie; dumnealui s’au pus şi au dat-o în măna lor, şi, umblând din mănă în mănă, ca să facă apelaţie, au şi spart-o, şi s’au zăbovit; treizeci de zile până a să face altă anaforâ de la veliţii boeri, şă-zănd eu în cheltuială cu cinci cai şi trei slugi şi cheltuiam cu zi, cu noapte, căte un galben înpărătesc, pănă s’au oprit de a nu să mai face luminat Divan. Şi, puindu-mi vechil în locul mieu pănă a să face luminat Divan, dăndu-i şi toate sineturile în măna, dăndu-i şi tl. una sută doaozeci, după tocmeala ce am avut, dăndu-mi şi slobozenie după jalba ce am dat Mării Sale lui Vodă, şi am venit acasă, şi tocmai iarna, la Fevr., s’au făcut judecata la luminat Divan, cănd atunci era lipsit din zapciarlăc (sic) dumnealui Vătf. Mihălache.
Aşijderea pentru schimbul ce am avut de un copil de Ţigan cu Gheorghe Surdu Turnavitu din zilele lui Mavrogheni-Vodă, ot leat 1788, şi schimbul dumnealui au fost Ţigan domnesc, şi eu de atunci i-am trimis Ţigan schimbul, care nici dumnealui nu poate tăgădui şi, fugind Ţiganu dumnealui de la mine, m’au a-pucat prin judecata Puşcărei ca să-i dau Ţiganu ca să să judice şi, găsind pre Ţigan în Ţigăniia Corneştilor, şi judecăndu-să cu Turnavitu, au rămas Ţiganu domnesc, măcar că Turnavitu are carte de judecată de la isprăvnicatu Saac, care de acea carte lâ ştirea mea nu iaste, mi-au dat judecata Puşcării şi adeverinţă la mănă, şi de atăta mare de vreme nu am putut-o găsi în scrir sorile mele, ci rămâne de a-mi da Ţiganul mieu, anume Tudor, cărei i l-am dat; care acestea le arăt în frica lui Dumnezeu.
Una su^ stăj din moşiia Cărbuneştii, ce sănt asupra mea, după cum mai sus arata clironomiia de la soru-mea Mariia, i-am dat danie la sfânta mănăstire Căldăruşani, având şi sfânta mănăstire moşie tot în hotarul Cărbuneştilor, dăndu-i şi pomelnic, ca să fie pomeniţi la sfântul jertvelnic în veci, cum şi biserica cu clopotu ot Ariceşti, ce o am făcut eu înpreună cu soru-mea, să să chivernisească de sfânta mănăstire Căldăruşani, să aşeze preoţi mireni, fiindu-că biserica iaste în satu Ariceştii.
După petrecaniia mea ce iaste a le face numai fii-mieu Dimi-trie cel mic şi să stăpânească partea mea din moşii i viţi i ial-tele, după cum să cuprinde mai sus.
Insă:
Una sută sărindare să plătească pre la biserici rânduri, rânduri, după cum îi va da puterea.
Toate soroacele, pomeniri pănă la un an să să facă după orăn-duială, cu toate cele trebuincioase, adecă cu cătî trei sute de colaci i făclii i vase.
Şi, trecând trei ani după petrecaniia mea, sau mai bogată vre-
www.dacoromanica.ro
Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
157
me, să-mi facă cu arhiereu anacomidi, adecă mutare, cu toată orănduiala.
Arhiereului ce va fi, să-i dea ti. 250, ca să slujească şi un serindar de 40 de zile arhiereşti.
Pentru un răvaş ce am la fii-mieu Nicolae de tl. 400, care iaste pus în foaia de socoteală ce am avut cu dânsul, să nu să ţie în semă, fiindcă i-am dat rânduri, rânduri, cu târguiala ot Bucureşti i Ploeşti, cu bani ce i-am dat.
Şi socoteala fii-mieu Dumitrache.
TI. bani
3.500 mi au dat ot leat 1809, Mai 6.
1.2^0 dobânda pă trei ani, la pungi tl. 5.
4.760 să fac: măcar că nu era a să face dobânda capete, ee ca unui copil al mieu i-am pus.
1.678 i-am dat rânduri, rânduri fără tl. 598, care au cheltuit la treaba casii.
3.082
555 bani vinului, doao buţi, vedre 234, ce am luat de la el. 3.637 rămăn asupra mea.
200 i-au trecut la socoteala ce am avut acum de cheltuiala ce au făcut la trebile casi.
1.740 iarăşi dobândă la tl. 3.000, numai în 4 ani şi zece luni 5.577 rămăn.
3.167 i-am dat rânduri, rânduri.
2.410 rămăn.
1.356 am dat lui Dumitrache rânduri, rânduri până acum, leat 1814, Dechemvr.
1.054 rămăn (cinul din jos).
52 a luat fii-mieu dc la Petre Hanganu ot Cătinaş, din bani miei.
1.002
750 i-am dat pă cumpărătoarea venitului Corbului i Lera pă cinci ani. * 16
252 mai rămăn.
Bani ce i-am dat la urmă, de la leat 1815, Fevr. 27.
607 i-am dat rânduri, rânduri.
16 ipac i-am dat.
30 lui Vasile veriul lui Dumitrache.
500 l-am plătit de la polcov. Moise.
865 rânduri, rânduri.
2.018 rămâne să-mi dea.
www.dacoromanica.ro
N. Iorga
158
Cu ce bani să scade.
tl. par.
251 cei arăta{i din sus, ce-i mai rămăn din socoteală. _QQ 253 au dat pe la vieri la viia mea ot leat 1815 în ^	leat 1817.
85 la târguiala de logodnă fii-mieu Nicolae ot Parepa.
1.425, adică tl. una mie patru sute doaozeci şi cinci rămâne Dumitrache să-i împartă pă fraţi.
Care aciastă diată am făcut-o după cum să vede, şi, cine va umbla din copii miei a o strica să nu aibă blagosloveniia lui Dumnezeu.
Ştefan Macovei biv Vel Pitar adeverează.
Popa Stan duhovnicu ot Rotarea, pop[a] Drăgan ot Star-Chioj-du, Pop[a] Ilie ot tam, popa Stoica tij ot tam, popa Ştefaln ol Valea Ani, popa Gheorghie ot Valea Ani, popa Dumitru Fri-gea ot Star-Chiojdu.
Eu, Maiole ^Clucer, martur.
Anastase Slpger, martur.
Papa Ianache sin Costandin, martur.
Costandin Shger martur.
Popa Ştefan, protopop ot Cislău.
Aciastă copie s’au scoş după diiata cea adevărată, fiind dumnealui Pitr. Ştefan Macavei tot în viiaţă, prin mine, preotu Ioniţă ot Star-Chiojdu.
1825, Fevr. 20.
34.
Satu Parepa, 20 Maiu 1839. Mărturie hotarnică a lui „Ră-ducanu Mâinescu hotarnic şi inginer”.
Se face pentru Iancu Macoveiu, la Cătunul, „ce-i zice şi Parepa din judeţul Saac”. Pomenit „răposatul Nicolae Macoveiu”. „In malul vălcelului ce vine de la satul Colceac, numită piatra înnaltă cu chip ca de om... Piatra Goganu... Unde să vecineşte cu moşiia Inoteasca... Răzorului despărţitori al capului moşii Inoteasca...”
„Documenturi” presintate: Cel din 24 Maiu 1764; cercetarea d'n 22 April 1767, de la: popa Mihai protopop, Stan Logofătu Urlăţeanu, Costandin Foţi vornic, Danciu Păhărnioel” pentru Ino-teşti.
www.dacoromanica.ro
Izvoade de cheltuieli, socoteli, diate
150
Hotărnicie: „din marginea unei măncături de drum vechiu”, „Valea Războiului”, „pă din jos de zăgazul cel vechiu al heleş-teului Parepii’. „Să înjugă cu moşiia Ruşi lui Şărban-Vodă pănă unde să întâlnesc apa Călmăjuiului cu Ceptureanca”.
„Am dat aciastâ carte de alegere dumnea'ui Iancului Macoveiu, înpreună cu harta de starea moşii, prin care să arată atât semnele i pietrile ce s’au găsit vechi în fiinţa lor din pământ, căt şi shiina moşii.”
www.dacoromanica.ro
N. IORGA
DOCUMENTE
TECUCENE Şl BÂRLĂDENE
Din colecţia d lui JURGEA-NEGRILEŞTI.
i
www.dacoromanica.ro
DOCUMENTE
TECUCENE Şl BÂRLADENE
Din colecţia d-lui JURGEA-NEGRILEŞTI.
1.
Suceava, 20 Mart 7106. Eremie Moghilă pentru „Gligoris sin Toader Bolibiv1, Stolnic” care vinde ocina avută de tată, Toader Bolea Stolnic, de la Alexandru-Vodă, Blâneştii pe Bârlad şi cu vad de moară şi Poiana Sarului în lunca Siretiului, în judeţul Tecuciu. Cumpără Ioan Vitolt Staroste şi fratele lui, Iuraşco, fiii lui Mărâţeanul, pentru 500 de ughi. Moşiile au fost ale lui Hârbor Postelnic; Toader Bolea le luase pentru 1.200 de zloţi tătăreşti.
Marturi: fiul Constantin, Nistor Ureache Vor. de Ţara-de-jos, Gligorie Vor. de Ţara-de-sus, Sămion Hatman, „fratele Domniei Mele şi pârcălab de Suceava”, Gheorghe pârcălab de Hotin, Dumitrache Chiriţă pârcălab de Neamţ, Drăgan...nic, Cărăiman Comis. Lupul Stroici Vel Logf..
Scrie Arsenie Nebojatco.
Slavon. Copie mai nouă.
2.
Iaşi, 10 Iunie 7110. Erimia Moghilă pentru Murgoci Toflea fost staroste, care iea de la Ursu Vel Pitar şi Creţul, staroste, moşie la Spineşti sau Boroseşti (pe Bârlad), drept 400 taleri de argint de la Vasilea, fata lui Ghiorghie, nepoata lui Ionaş, stră-nepoata lui Mihaiu, şi rudele ei, Petrica, fiul Maicăi, de la Maxin, fiul lui Dragoş, şi de la Iurşa, şi surorile Tudora şi Trifana, de la Gavril Bălog, cu acte de la Alexandru-Vodă şi Petru-Vodă.
Stroici Vel Log.-Băseanul.
Pecete mică, rotundă, ruptă.
1 De sigur: Bolevici.
www.dacoromanica.ro
164
N. lorga
3.
Suceava, 7113, Iulie 2. Eremiia Moghilă, pentru Ionaşco Drăc-san şi rudele lui, Gligorie fiul lui Andreiu şi Ion fiul Giurcăi şi Neniuja fiica Todereasei şi Mihail fiul lui Berindeaiu şi popa Calistrat fiul lui Dumitru şi Toader fiul Vasilcăi şi Simion fiul lui Lazăr Seacere şi Nicoară fiul Anthimiei, nepot lui Dragoman: toţi, coborîtori ai Elinei fata Muşei, dau moşie de la „bătrânul Ştefan-Vodă jumătate de sat Chiujdeşti pe Brăzota, în Ţinutul Bârladului, pe taleri gata.
Iscălitura. Pecetea pe hîrtie.
Iscălitura Logofătului Stroici. Ionaşco.
4.
C. 1620.
t Eu Dumitraşcu Batin mărturisiescu cu sufletul miu cum am dat o moşie a mea hiică-mea Safte din sat din Chiujdeaşti, câtă partea am euiu (sic) să-i hie a iai în veci, iar dintru veciorii (mii să n’aibâ triabă cu ace moşie, că o am dat eu dea bună voe mea, ş’au fostu şi feciorii mii toţi dea fajea, Ionaşcu, Stratul, Orăş. Şi aciastu zapis s’au făcut deanaintea dumisalea Uşeriului Chireiac pârcălabul dea la Teacuciu şi deanaintea lui Dănilă şi deanainte lui Dămiian ş’a mulji oameni buni şi bătrîni, şi prea mai mare mărturie ni-am pos şi pecefilea.
t Pisai popa Pridtie.
f Ionaşu Batrinu.
f Stratulu. f Orşu.
f Eu Florea căpitanul am loat de la dumnealui giupănul Cano-lache zăce lei şi i-am dat moşiia de la Chiujdeşti ce scrii în acest zapis, însă să mărgu să aleg ce iaste; de va face mai mult, să mai dea dumnealui bani, iar, de va hi mai poţin, să-i mai întorcu eu bani.
(Iscălitură.)
f Şi eu Corlat m’am tămplat într’aciastă tocmală, să să ştie.
Az Gligorie Corlat iscal.
(Şi alte două iscălituri.)
5.
f Se ubo mi Dumitraşco Ştefan Vel Logft. i Ghianghea Vel Dvornic doinei zemli i Gavrilaş Vel Dvornic vişnei zemli i Sa-vin Vel Spătar şi Lupul Vel Vistearnic i Costin Postealnic i Grama Vel Stolnic i Pătraşco Başotă ftorii logft. i Dumitru Buhuş treti logft. i Arsenii dvornic glotnăi, scriem şi mărturisim cu aciastă scrisoare a noastră cum au venit înnainte noastră dumnealui fratele nostru Nicoară Hatmanul şi pârcălabul Suceavei cu zapis de mărturie de la şoltuz şi de la 12 păfgari din
www.dacoromanica.ro
Documente tecucene şi bârlădene
165
trag din Brălad, pecetluit cu pecete oraşului, şi mulţi boeri şi alţi oameni buni scrişi mărturie într'acel zapis, scriindu-şi măr-turiia... cum au venit înnainte lor Sava (?) feciorul lui Băioş din Costeşti, da a lui bună voia, de nime nevoit, nici asuprit, şi au vândut a lui direaptă ocină şi moşie ce să va aleage, a patra parte din sat din Costeşti ce săntu in Ţănutul Brăladului, parte unui bătrân al său cu dooa vii şi cu vad de moară în apa Brăladului şi’n cănpu şi’n vatra satului şi’n tot venitul ce să va aleage den uric ce au de moşie de la (alb) Voevod... l-au vândut dumisale fratelui nostru ce mai sus scriem, Nicoară Hat., dreaptu treidzăci de galbeni buni. Deci noi, vădzăndu acel zapis de la şoltuz şi de la doisprădzece părgari din trăg din Brălad şi pecetluit cu pecete oraşului şi acei boeri mulţi mărturie şi alţi oameni buni, câţi scrie într’acel zapis, făcutu-i-am şi de la noi acest zapis, să-i fie dumisale de credinţă şi de mărturie, iar pre mai mare credinţă ne-am iscălit şi ni-am pus şi peceţile ca să să ştie.
U las...
Dumitraşco Vel Logf. (?).
Ghianghea...
Gavriil biv Vel Vornic,
Dumitru Buhuş.
. . . Dvornic.
priloj... nas văsii greadea.
6.
C. 1630-50.
Sia zapis ca să ştie cum au mărturisit oameni buni din Pă-dureani dinaintea pârcălabilor şi din Bărţoteşti şi din Ionăşeşti cum are domneaei Hătmăneasa moşie deriaptă a ei din Onăşeşti până în răpă. (Nume : Mierăuţ, Arion, Văsigan, Avram, Suil, Foca, Potea, Movila, Şolomon, Dumitraşco ot Călimăneşti, Leahul, Haret, Năzarie din Tăpeşti, Potoţchi.) Sint patru hotară de unde înblâ podul călugărilor pănă la Huiup la Ţinutul Put-nei... Pentru că i-au oprit podul de la locul său.
7.
laşi, 18 Maiu 7155. Marta şi fiu Irimiia, Alexandra, Stanca, Sohiica, şi sora, Tihia, cu fiii ei, Cozmiţa, Lupaşco, Nastasia, şi altă soră, Paza, cu fiii luraşco, Ştefan, Maria, Tofana şi Şolca, „toţi ficiorii Mărăţanului şi toţi nepoţii lui Mărăţanului”, vând partea lor de Chiujdeşti pe Bărzota, „în Ţinutul Bârladului”
www.dacoromanica.ro
N. Iorga
166
din „cumpărăturile” lui Iurco Logofătul, lui Isar Jicniceariul pe 70 de galbeni bani gata.
„Şi, când am vrut să vindem dumisali, am întrebat pe toată ruda şi sămenţiia noastră şi nime din oamenii noştri n’au vrut să cumpere aeia parte de ocină... Şi din uric în[că] o am ras.” Marturi: „Roşea Vornicul de gloată şi Bârsan şi Dumitraşco, Malic Vornicul şi Piliposchie şi Vartic şi alţi mulfi Vornici de curte şi oameni dinnainle”. Iscălituri: Vito’.tu, Eremia Paos, Rusul Ţopa, Nistor ot Hiţoreni.
Şi ciornă.
8.
15 Mart 7156. Lupaşco Nădăbaico vinde, „cu mătuşele meale, anume Păusoae şi Şolca”, jumătate de Chiujdeşti ,,dumisale Medel-niceariului celui mare, giupănului Isar” pe 66 galbeni (33 mătuşelor); 23 rămăn de plată. „Iar noi să-i dizbatem, pe unde au ţinut Iurco Logft. să ţie şi dumnealui. Iar, de nu-i va plăcea dumisale locui, ca să avem noi a-i întorce banii dumisale în-napoi ’. Marturi: Neaniul Vornicul, Ilie Vornicul „şi Alecsa de la dumnealui Postelnicul cel Mare”.
Adaus: „Şi, de să va afla pe ciae parte de Bărzota $i al tiv nume de sălişte şi de nu vom avea noi treabă, să avem a-i întorce toţi banii dumisali”.
9.
Iaşi, 17 Maiu 7156. Lupaşco Nădăbaico şi Dănilâ Vitoltu vând paartea lor din Chiujdeşti pe Bărzota, „cu cămpu şi de spe Răsăritu de vale şi de spe Apus până în hotarul Ciortoiomului” lui Isar Medelnicerul pe 100 de galbeni „bani gata”.
'Iscăleşte şi „Pavăl Albotă Dvornic”.
10.
7157. Vasile-Vodâ pentru „Păntelei ci-au fost Vornec şi cu giu-păneasa lui Mariia, fata lui Gavrilaş Mercăi Vornec şi fratele său Precopi şi surorile lor Angheluşa şi cu feciorii lor, Gavrilaş), Ionaşcu şi Gheorghi, nepoţi Mercăi Vornecului, şi Măreca, fata Mercăi, şi Vasăli, ginerili lui Docanu, şi cu femeia iui, Iliana nepoată Mercăi”, cari vând satul „Neslăonei”, în Tutova, lui Isar fost Medelnicer, pentru 70 de lei, şi Dolheştii, tot „în Ţinutul Bârladului”, cumpărat „de la al nostru boiarin Urechi ci-au fost Mari Vornic” pe 50 de galbeni. „Pentru ce s’au aflat o morte de om pe acestu hotar şi nemeni nu s’au aflat dintru aceşti răzăşi carăi au avut ooeni într’acest sat ca să plătescă ace morte şi au rămas satul domnesc după obeoeiul ţârei. Iar pe aciasta l-am dat şi am miluit pe boiariul nostru de sus scris Gli-
www.dacoromanica.ro
Documente tecucene şi bârlădene
167
gori Urechi ci-au fost Mare Vornec”. Apoi jumătate de sat Hă-răgeşti, tot în Tutova, „ce ş’au fost cumpărat luiş de la Vasali şi de la	nepotu	lui Gavrilaş	şi Dumitraşcu şi	Chiriiacu
Ionaşco drept doâ sute lei curaţi”. Şi altă parte din acest sat, de la „Vasăli Tegle cravăţi şi de la femeia lui Măreca, feciori ei Mărecăi, fata	Berehai”, pe	200 de lei bătuţi. Apoi a
treia parte din Creveşti, tot acolo, „de la Sofica Naneşoai, fata Lehului şi de	la feciorei ei Ionaşcu	şi Dumbravă şi	Borde şi
Gherghena şi	Mărcea	şi nepoata ei	Elena şi Irodiia,	feteli lui
Vasăli”, pe 100 de lei. Alte părţi de acolo „ce au schimbat cu răni, nepot lui Leondari ce au fost Mari Vameş”, în schimb pentru un sat la Hotin. Apoi parte din Chiuzdeşti „pe u,nde au ţănut Iurco Logft.”. Apoi juirătate la Pescani, lângă Docolina, „de la Neculai Mogălde şi de la Pavăl Albotă Vornec de Poartă, şi Vasăli Căirămanu Porltar”. Şi loc de prisacă, „să facă el acolo presacă căt va pute om să zvârle cu toporul den mejlocuV presăcei în toate părţăli”. Tot aşa şi la Hultureşti (Vasluiu): „O bucată de pământ din hotarul Băloteştii, ţănt. Putnei, şi cu vad de moară, în gârla Putnei, şi cu vei, careli am cumpărat de la giupănul Ioan Golemu..., iar giupănului i-au fost cumpărătură de la Iane Postelnicul”. Parte din Bălăneşti (Tutova) „de Ia Pănie şi de la femeia lui Lazarena, fata lui Sămeoan Vănăt”, etc.
Marturi: fiii—, Ghica Vel Vor. de Ţara-de-jos, Toma Vel Vor. de Ţara-de-sus, Gavril Hat., Pătraşcu Ciocfărjlie pârcălabul de Hotin, Neculai Mogălde şi Ştefan Bunul, pârcălabi de Neamţ, Costandin Cantacozuno, pârcălab de Roman, Ioan Ghcpat (sic), Gheorghe săn Ştefan Spătar, Petre Vel Păh., Iordachi Vist, Crestiian Vencoleu (sic) Stol., Coste Comis. Scrie Toderaşeu Vel Log.
Copie cu traducere târzie. Poate fals.
(£Ct “•
Iaşi, 22 Iulie 7170. Sava Mitropolitul, Răcoviţâ Gehan Vel Log. Toma Catacozino Vel Vor. de Ţara-de-jos, Ilie Şeptelici Vel Vor. de Ţara-de-sus, Nicolai Răcoviţă Hatm., Duca Vel Post., Iordachie Vel Spăt., Gligorie Vel Ceaşnic, Solomon Bărlădeanul Vist., Miron Buc:oc Vel Stol., Toderaşco Vel Comis, Necolai Bu-huş Vel Medelnieer, Ţoderaşco Prăjescul Vel Clucer, Costantin Jora Vel Orăjnic, Contăş vtori logft., Necula vtori vist., Pă-traşco Danovici tretii logft., Dumitraşco Roşea şi Rugină şi Ursul şi Enachie, Vornici de gloată, mărturisesc pentru vânzarea făcută de Nastasia Bărlădăniţa lui Ghinea Vistiernicul.
■ Iscălituri.
însemnări: Blănăşti săntu patru bătrâni, 4 fraţi:
ţ Ticia, o parte Nastasiia Bărlădeniţa.
www.dacoromanica.ro
168
N. lorga
t Marta în parte lui Taban şi Erămie.
1 Paza, paitia lu Cambări.
+ Vitoltu, altă parte... ii iesa.
660 Iei s’au dat păntru sat.
140 lei s’ao cheltuitu la mori.
Optu sute 70 lei fac peste totu.
12.
Iaşi, 22 Iulie 7170. Estratie Dabija-Vodă pentru „Ghinia Vis-tiarnicul”, care aduce zapis boieresc cu privire la vânzarea făcută de „Nastasiia Bărlădăniţa, fata Ticii, şi cu frate-său Coz-miţa şi fiiu-său Gavrilaş Armaşul” la Blăneşti, „din di-rease de la Alexandru-Vodă şi din uric de la Erimiia Voevod Mo-ghila, pre unde s'au ojivoit (sic) de viaci în toate siamnele, precum scrie şi în uricul Erimie Moghilăc-Vodă. Aşijderea şl partia Şotcuţii iar o am vândut Nastasiia Bărlădăniţiaa şi iar femiaia lui Dănilă Vitoltu, anume Anuşcaa, şi Lupăşnoae din partia Erimiei, şi Canber ficiorul lui Glod” vând partea lor. Vânzarea se face „alui nostru cinstit boiarin” Ghinii, pe 190 de lei .bani gata. Racoviţă Cehan Vel Logft. Tiron pis[ar).
Pe Vo: Az Pătraşco Danovici treti Logft.
Pecete mare peste hârtie, cu: Io Istratie Dabijia Voevoda, bjiu mliu gos. zm. ml. 7170.
13.
Iaşi, 16 Novembre 7171. Sava Mitropolitul, Dosofteiu episcop de Roman, Theofan de Rădăuţi, Sărâfim de Huşi, Râcoviţă Cehan Vel Log., Toma Catacozuno Vel Vor., de Ţara-de-jos (nijneai). So-lomon Bărlădianu Vel Vor. de Ţara-de-sus, Nicolai Râcoviţă Hat., Stematie Vel Post., Iordachi Vel Spăt., Gligorie Ve| Ceaşnic, Duca Vel Vist., Miron Bucioc Vel Stol., Toderaşico Bâcioc Vel Corn., Nicolai Buhuş Vel Med., Statie VeiSlu). ger, Toader Prâjescul Vel Clucer, Hrisoscul Vel Jit., Ţira Vel Şătrar, Costantin Jora Vel Orâjnic, Andronachi Vel Uşar, Con-tâş vtori logft., Toader Păladie Agă, Pătraşco Danovici treti logft., Dumitraşco Roşea şi Toader Viatreş şi Apostolachi şi Enachi, Vornici de gloată, adeveresc lui Ghinia Vist. şi soţiei că au vândut la Blăneşti „şi cu amândoi (armurii Bârladului şi cu pământuri în ţarină” lui Evstratie Dabija-Vodă pentru 500 (a-daus) de lei. „Şi s’au sculat Măriia Sa şi au plătit deplin aceşti bani cinci sute (adaus) lei întru mănele dumilor Ghinei Vistiar-nicul şi a giupăniasăi dumisale Măricuţăi”. Li dă mărturie. Scrie Strătulat diacul.
Iscăliturile,
www.dacoromanica.ro
169
Documente tecucene şi bârlădene
14.
Iaşi, 19 Novembre* 7171. „Ghinia Vistiarnicul” şi soţia vând Blâneştii lui Dabija-Vodă pe 500 de lei (cifra adausâ).
„Măricuţa” are pecete octogonală cu negru.
15.
20 Maiu 7171. Mărturia lui „Poiană Uricariul” care era orânduit cu Grozav dregătoriul, să hotărnicească Blâneştii.
Copie.
16.
Ţigăneşti, 3 Iulie 7173. Lazor şi Ştefan Perjul, fiii Lupului de Măzăreşti, etc vând ocina lor la Borosăşti (Tecuciu) „Măriei Sale Caterinei Doamna Măriei Sale Domnu nostru Io Evstratie Dabija Voevoda” pe 300 de lei, faţă cu Drăgan şoltuz şi doisprezece pârgari de Tecuciu, popa Costantin de Ocheşeşti, Nicola diaconul „de acolia”. Apostol fost iuzbaşă, Tănasie Buzdugan, Io-naşco Crintâ, Lupul feciorul lui Căşun, de acolo, „Eladie deregător de Ţigăneşti şi Totolici ci-au fost vătăman de acolo şi David vătăman de Boroseşti şi Văsian de Ţigăneşti şi Toader nepot lui Murgoci de Matosăşti şi Saie fecior lui Negrilâ de Ocheşeşti şi Leurdâ de Bosinceşti şi Anghel fecior Dragâi de acolo şi Toader de Ţigăneşti şi Vitic de acolia şi Ihnat de acolia şi Lo,-bodâ vătăman de acolia şi Andreiu Căpăţinâ de acolia şi Vasilie cio-botaar de Blăneşti şi Negrul de acolo şi Vlaica de acolo”.
Pecetea Tecuciului cu iepurele. Iscălituri.
17.
12	Iulie 7173. Mai mulţi boieri, începând cu Nicolaa Buhuş Vel Log., măiturisesc pentru „Lazor şi Ştefan Perjul, feciorii Lupu-lui de Mădzăreşti..., şi Albul feciorul Sintiliei şi Toader Pitic..., şi Simion Coiliţ şi Mărica Beţcoae”, cari vând moşia la Boroi seşti (Tecuciu) „Măriei Sale Domnu nostru Io Evstratie Dabija Voevoda” pentru 300 de lei, „ denaintea lui Drăgan şoltuzul cu 12 părgari din tărgu din Tecuci”. Iscălituri.
18.
4 Octombre 7175. „Andoca Pitariul” arată că Ia Blăneşti a vândut lui Ghinea. „Deci la acela sat s’au fostu. acolisit răpoosattil Dabijia-Vodă să-l vănzâ, sau să-l schimbe cu altu sat, şi m’au pus pe mine să-i fac tocmalâ cu Ghinea Medelniceariul, şi Ghinea n’au vrut nici să-l văndză nici să-l schimbe, şi au stătut lu-
www.dacoromanica.ro
170
N. lorga
crul aşia, c’au fost purcegăndu la Uivar, şi numai ci-au dzis sâ stea satul pre sama Mării Sale lui Vodă, să nu să xâsfchire oamenii pâr vor vini, apoi, dacă au vinit de la Uivar, s’au dus la Leva; dacă au vinit de la Leva, s’au dus la BqUgirad; dacă au vinit de la Beligrad, au trimis pe Ghinea cu Păladii Stolnicul la Udrii; dacă au vinit de la Udrii, Dabijia-Vodă au stătut rrortu şi au luat Duca-Vodă Domniia şi au fostu giumâtate de an Oomnu, şi au fostu satul pre sama Domnii Dlabijii-Vodă, dacă au vinit Iliiaş-Vodă, Ghinea au eşit de-şi cearia satul; satul au fostu iar tot pre sama Domnii, şi Mânia Sa Iliiaş-Vodă nu-1 creade pe Ghinea; iar eu, dacă am vădzut aşia, am eşit ş’am spus Mării Sale Iui Iliaş-Vodă povestia precum s’au scris, cum cu sufletul mieu n’au luat Ghinea niciun ban, nici sat, şi stă satul aşia. Măriia Sa Iliiaş-Vodă, dacă au vădzut aşia, şi m’am şi giurat, şi, vâdzându şi ispisoacele Ia Ghinea şi zapisu şi uricu şi cu alte mărturii, i-au dat satul să şi>-l .ţie, şi i-au făcut şi carte iscălită. Apoi Ghinea Medelniceariul mi s’au rugat precum am mărturisit, să-i fac şi o mărturii, să stea la mâna lui, şi i-am făcut aciastă mârtorii şi aşia mârturisăscu şi innaintiia lui Dumnedzâu şi înnainteâ Domnii cu, sufletul mieu cum Ghinea n’au luat niciun ban pentr’acela sat, nici sat pentru
Marturi şi „Toader Păladi Stolnic, pârcălab Hotin”, Jonaşco biv Armaş, Ştefan Vornic.
Iaşi, 13 Mart 7181. Şlefan Petrâ-Vodă pentru „Ghinea chau fost MedelniciaT’ Mare”, care aduce şi „ispisoc de pâră şi de rămas” de la Aron-Vodă pentru vânzarea Nastăsiei Bărlădeanita, la Blăneşti, „pre unde au ojivoit de viaci”, pe 660 de lei bătuţi, bani gata. Confirmare Vasilie Ciaurul Vel Logft. Pecete peste hârtie cu: lo Ştefan Petră Voevoda bojiiu milostiu go. zml. mlco.
Iaşi, 10 Iulie 7184. Antonie Rusăt-Vodă pentru „Iordachi Postelnicul cel Mare din Ţara-Rumâniascâ, ginerele râpâosatului Io Dabija Voevoda”, în procesul cu Ghinea Medelnicerul, pentru Blăneşti, „dzicând dumnealui Iordachi Postelnicul cum acesta sat întreg şi aciaste poeni li-au cumpărat socrul dumisale Io Dabija Voevoda de Ia Ghinia Medelniciariul şi de la giupâneasa lui, Mâricuţa, fată lui Ghiorghi Hatmanul, direptu 500 de lei bătuţi... Iară boiariul nostru Ghinia Medelniciariul aşia au dat samă înnaintia noastră cum acesta sat şi âcialia poieni i lelati luat Dabija-Vodă cu mare înpresurâturâ, că l-au pus ispravnic la
sat.”
19.
7170”,
20.
www.dacoromanica.ro
Documente tecucene şi bârlâdene
171
bânărie şi la samă i-au aruncat năpasta cum nu-i agiungu 1.500 de lei şi l-au pus la închisoare in turnu, şi cu sila i*au luat satul. Iară boiariul nostru Alixandra Ramandi Postelnicul cel Mare, fiind atuncia de casa Dabijei-Vodâ, au mărturisit înnaintia Divanului cum ştie de poviastia lui foarte bine cu adevărat, cum au fost pus Dabijia-Vodă pre Ghinia ispravnic la bânărie, precum au dat samă el şi, când i-au luat sama, i-au lipsit din samă 1.500 de lei, şi apoi deusâbi au mai luat Ghinia Me*-delniciariul sare de la Ocnă preţ de 1.500 de lei, de s’au plâ-lit de un Arman ci-au fost datoriu; apoi Dabija-Vodâ ş’aip cerşut banii, datoriia la Ghinia, aciale 3.000 de lei; el, neavând bani, tocmitu-s’au cu Mâriia Sa Dabija-Vodâ, şi i-au vândut acesta sat şi aciale poeni răpăosatului Dabija-Vodâ, direptu 500 de lei, să-i ţie in samă din banii sărei. Iară după acia, nefiind niine rămas în ţară de a Dabijei-Vodâ, Ghinia iarâş ş’au luat satul de l-au ţinut cu lot vinituL Deci Domnia Mia am vrut să şi mai cercăm acesta lucru, şi am întrebat pre Ghinia Medelniciariul are nescari mărturii boiaei de curte să mărturisascâ cum, după ce i-au făcut Dabija-Vodâ strămbătate, precum dzice el, mârturisit-au cuiva în taină sau la ivalâ cum i-au făcut Dabija-Vodâ strămbătate şi i-au inpresurat satul şi poeni ie, şi n’au avut pre nime să mâr-turisascâ într’acesta chip, nici L-aau audzit nime jeluindu-să niciodată pentr’acesta lucru. Deci Domnia Mia şi înpreunâ cu, tot Svatul nostru am socotit acesta giudeţ după leagia ţârâi, în vriame ci-am vâdzut zapis de la mâna Ghinei şi de la mâna giupâneasăi lui cu iscălitura lui şi cu peciatia ei cum iaste di-riaptâ văndzarea a lor şi mâr.urie scrisă de la boiarîi cei mari cu iscăliturile tutu.’or şi mâr.urisind şi boiaâul nostru Ramandi Postelnicul ce' Ma'e cum au avut Dabi,ia-Vodâ acia datorie diriaptâ Ia Ghinia Medelniciariul, şi satul1 i l-au dat în preţut acelor bani a sărei ce era dator, Domniia Mia am dat râmas pre Ghinia Mer delniciariul”, în folosul lui Iordache Rusăt. „Iară acei bani ce mai râm (sic) asupra Ghinei Medelniciariul, afară din ciale 500 de lei ce i-au ţinut în samâ pentru sat, fost-au cădzut cu mare rugăminte la râpăosatul Dabija-Vodâ ca să facă milă pentru sărăciia lui, să-i iar te acei bani; deci răpăosatul Dabijia-Vodă s’au milostivit şi la moartia lui l-au ertat să aibă pace de acei bani, aşijderia acmu şi dumnăalui Iordachi Postelnicul, după cum au ertat socru-său Dabija-Vodâ, aşia şi dumnăalui au urmat şi i-au ertat acei bani.” Să nu mai aibă a face Ghinea cu Blă-neştii şi „cu poenile la Sasul, în lunca Siriatului”.
Io	Anto[n]ie-Vodă.
Pecete mică cu chinovar.
\&A>	21-
Iaşi, 2 August 7184. Miron Costin Vel Log., Ilie Sturdzea Vel Vor. de Ţara-da-jos, Grigorie Gianghia Vel Vor. de Ţara-de»
www.dacoromanica.ro
172
N. lorga
şus, Alexandru Buhuş Hatman, Alexandru Ramandi Vel Post., Postolachie Vel Spăt., Dumitraşco Nacul Vel Ceaşnic, Toader Iorgache Vel Vist., Contăş Vel Stol., Velicico Costin Vel Comis, Ilie Moţoc Vel Med., Dumitraşco Buhuş Vel Clucer, Costan-tin Vel Sulgear, Manolachie Vel Jit., Ghiorghie Bogdan Vel Şă-trar, Ghiorghiţă Costin Vel Pitar, Vasilie Gheuca vtori Log., Ştefan Cerchezul vtori Ceaşnic, Dumitraşco vtori Vist., Pătraşco Da-novici treti Log., Gheorghiţă Manole, Alexandru Nădăbaico, Ghiorghiţă Bliablia (sic). Grigoraşco Cârlig, Toader Sirghie, Dumitraşco Corban, Vornici de gloată, pentru „Blăneştii ce sint pre apa Bârladului, în Ţinutul Tecuciului, carele au fostu cumpă-ratu dumnealui Ghinea Medelniciariul de la răzăşii de acolo, dup’aeeaia răpoosatul Dabijia-Vodă în Domniia sa a vândut şi alte sate şi ocine pre acolo pre aproape de sat de Blăneşti, au întorsu banii toţi Ghinei Medelniceariul ci-au fost dat pre Blăneşti, iar dup’aceaia, căndu au fostu în dzilele lui Iliaaş Alexandru-Vodă, iarăş au cădzut satul Blăneştii pre sama Ghinei Medelniceariul, şi atuncia s’au fostu sculat văndzătorii de acolo cu gălciava spre Ghinea Medelniceariul şi le-au mai dat o sută şi patrusprâdzeace lei şi au ţinut tot Ghinea Medelniceariul satul păr într’aciastă vreame, iar acmu dumnealui fratele nostru Ior-dachie Rusăt Postealnicul cel Mare din Ţara-Rumănească, hiindu dumnealui ginere răpousatului Dabijei-Vodă, au venit dumnealui la întrebare cu giudeţ la Măriia Sa, Domnul nostru luminat şi creştinul Antonie Rusăt Voevoda din mila lui Dumnedzău Domnu ţrâi Moldovei şi au stătut la întrebare de faţă cu Ghinea, Medelniceariul şi aşia s’au aflat giudeţul în dreptate din giudecata Domnu nostru, ca să ţie dumnealui Iordachie Postealnicul satul Blăneştii, însă să întoarcă dumnealui acea sută şi patruspră-dzeace lei Ghinei Medelniceariul ci-au dat mai pre urmă văndză-torilor”. El dă deci cei 114 lei. Şi ei dau deci mărturie ,,dumr-saale fratelui nostru Iordachie Rusăt Postealnicul cel mare de Ţara Muntenească..., să-i hie dumisaale ocină şi răscumpărătură în viaci”. Scrie Leca Uricariul”.
Iscălituri: Miron Vel Log., şi ceilalţi.
22.
Iaşi, 4 April 7185. Antonie Rusăt-Vodă, pentru „Alixaandru Ramandi Postelnicul-cel-Mare”, care aduce zapis „cum s’au sculat Stratul şi Ionaşco, feciorii Nistorei, şi mătuşia lor Angheliţd şi nepotul ei Ciogolia, strănepoţii lui Băloş din sat din Hurueşti”, şi au vândut moşie la Costeşti, „ce să cheamă la Călici, pre apa Bârladului, unde să înpreună Bărhiaciul cu Bârladul, în Ţănutul Tutovei, care sat să înparte în cinci bătrâni”, „şi cu bălţi de piaşte”, pe 30 de lei bătuţi. „Deci şi Domniia Mea, vădzind acela zapis, credzut-am, şi de la Domniia Mea încă dăm şi întărim ca
www.dacoromanica.ro
Documente tecucene şi bârlădene
173
să-l hie ocină şi uric în viacfi i in da s ne umişaet. Miron Costăn Vel Log. iscal.
Pecete mare peste hîrtie.
23.
Iaşi, 21 Iulie 7187. Ghinea Medelnicerul arată că a vândut lui Dabija-Vodă pe 500 de lei Blăneştii. „Iar, după săvărşeniia Măriei Sale rămăind noi la multă lipsă şi vădzind că au cădzut satul pre mâna altor Domni şi nefiind Măriia Sa Doamna Dafina în ţară, m’am jeluit lui Iliiaş-Vodâ cum zapis am făcut la măna Măriei Sale şi plată nu mi s’au fost făcut deplin. Deci Iliiaşţ-Vodâ pe jaloba mia au credzut şi mi au dat satul, şi după aceia am făcut întăritură de la Petriciaicoj-Vodâ şi de la Dumitraşco-Vodâ.” Apoi procesul cu Ruset. „Iar acmu, aducând Dumnedzău pre Măriia Sa Ducaj-Vodâ în ţară şi viind şi Măriia Sa Doamna Dafina, am mersu şi m’am jeluit şi am plânsu cum nu mi s’au fostu făcut plată deplin. Deci Măriia Sa, vădzinduj-mâ la multă lipsă, s’au milostivit şi mi-au mai dat de iznoavă bani — (alb), păn s’au plinit Ia cinci sute de lei: macar de am şi luat bani întăiu, Măriia Sa, socotind să n’aibă vătămare de su;-flet, mi au dat deplin cinci sute de lei ce să scriu mai sus, şi aj-ceşti bani mi i-au dat denainte dumisale Procâi Cămăraşul cel mare şi denainte dumisale Ciocârlie Vornicul, şi denainte duj-misale Zahariei Cluciariul şi dumisale Alecsăi Arapul.”
Adaus: „Şi eu d’acmu înaintea să nu mai aibu trebă cu satul nici pără să nu să mai scornasc şi mai de credinţă o am şi iscălit ca să să ştie.” llpoxa xa|j.apâai(; şi alţi trei.
24.
20 Iulie 7194. „Bejan şi Ion şi Lazor, fii lui Gavril Bezni din Făntănele” vînd partea lor din Ciujdeşti, „un bătrân şi giumătate din tot locul”, lui „Păntelei Borşul”, pe 30 de lei bătuţi. Intre marturi „Arpintie şi Ursul Ciochină”. Scrie „Ghiorghiţă ficioriul lui Dumitraşco Vistiernicul”.
8	Decembre 7202. Dumitraşco Ciaurul Vel Log., Todosăi Dubău Vel Ban, Vasilii Costachi Vel Vor. de Ţarai-de-jos, Alexandru Ramandi biv Vor., Mitre Vel Vor., de Ţara-de-sus, Donici biv Vor., Neculaiu Costăn Hat., Panaiote Vel Post., Vasilii Cantaco-zono Vel Spăt., Savin biv Spăt., Antohi Jora Vel Păh., Pavăl Cicărlan biv Pah., Mavrodin ■'Vel Vist., _ Lupul Costachi biv Vist, Iordachi Cant. Vel Stol., Ilii Cant. Vel Corn., Neculaiu Ba-şotă Vel Med., Neculaiu Antohii Vel Cluci., Darie Donici Săr-
www.dacoromanica.ro
174
N. lorga
dar, Dumitraşcu Ursachi Vel Sulger, Sandul Crupenschi Vel Jic., Ştefan Mielescul Vel Şetrariu, Apostul Vel Armaş, Aivas Vel Uşer, Vasili Balş Vel Logft., Solomon Costachi vtori Post., Iordachi Biiăi Păh., Pătraşcu Costăn treti Logf., Gheorghi Stre-zăscul, Mardarie şi Iancul Vornici glotni arată că s’au judecat la Vodă Preda Păladea fost Armaş Mare şi Ion Sturza vtori Sulger, şi Sandul Sturza biv Post., şi Toader Sturza Post. şi Ion Buhuş Cluci., şi Gligoraş Jora biv Spăt. Mare, şi Mano-lachi fost Mare Jit., cu „Safta Vorniciasa lui Ilii Sturza ci-au fostu Vornic, pentru ocinile şi păntru multe avuţăi a Vornicului Ilii Sturza... Socotit-au Mărie Sa ş’au judecat; ş’au aflat cum că nu să vini Vornicesăi să ţăi într’aceste părţi de ocină, căci diiata nu-i scrii să ţăi moşiile Vornicului Ilii Sturze, cea să vini să ţăi acele ocini toate nepoţii Vornicului.” împărţind nepoţii, „şi [între] dumnelor fost-au şi dumnealui cinstit fratile nostru Mateiu Filipăscul ci-au fostu Stol. Mare de Ţara-Rumâniască, ginerele lu Chiriiac Sturza, ş’au socotit şi s’au învoit nepoţăi dumisale Vornicului cii mai sus scriş şi au dat nişte părţi de ocină din sat din Măiceştii dea la Ţănutul Tecuciului dumisale lui Mateiu Fiiipăscului Stolnicul, care au fostu cumpărătură Vornicului Ilii Sturza, iar la alte ocini a Vornicului să nu să mestece dum. Stol. Mateiu, nici în moşii, nici în cumpărături, ci să le înparţă nepoţăi Vornicului. Insă aceli părţi ocine au fostu vândute de dum. Vorniciasa şi de Neculaiu Hăjdău la mănăstire la Mera, cari nu i s’au venit a le vinde, că n’au avut triabă cu aeeli o-cini, ci-au vândut rău. Păntru aceia au dat Măria Sa să-şi e nepoţăi Vornicului moşie dă la mănăstiri Mera, şi au luat-o ş’au dat-o dumisale fratelui nostru Mateiu Stol. la parte, iar călugării să-ş e bani de la dumneii Vorniciasa şi de la Neculaiu Hăjdău, sau ocină păntru ocină, căci s’au venit aeeli părţi dă ocină nepoţălor Sturzăi Vornic şi, dăndu-i dumisale Stol. Mateiu aceli părţi de ocină cu voinţa tuturor fraţilor, au arătat dum. şi zapis înnainte Mării Sale lui Vodă, scriind cum, dea s’ar întâmpla v’o întrebare păntru aceali părţi dă ocină, ori dispre călugări de la mănăstire de la Mera ori di spre dumneii Vorniciasa, să dea samă dumnelor cu toţii fraţi, iar dum. Stol. Mateiu să-şi ţăi ocina precum i-au dat-o fraţăi.” întăreşte Domnul.
Două iscălituri.
Copie.
26.
Iaşi, 30 Ianuar 7206. Antioh Costandin-Vodă pentru Gheorghie Apostol, care a cumpărat moşie in Negrileşti de la „Ştefan Zbiiara, ci-au fost Comis, nepotul lui Ion Liciul ci-au fostu Postelnic”.
„Az Neculai Donici Vel Log.”
Pecete de ceară mare, ruptă.
www.dacoromanica.ro
Documente tecucene şi bârlâdene
1?5
27.
18	August 7208/ Antioh Costandin-Vodă, către Costandin vtori logofăt, să hotărască la Chiujdeni cu razăşii.
Pecete mare, rotundă, cu chinovar.
28.
Iaşi, 10 Maiu 7209. Costandin Duca-Vodă către „Ghiorghi(ă ci-au fostu Sărdar” şi Coste Adam fost logofăt al doilea, ca să meargă la Pochi, la Bojiani şi Chiujdeşli, In Tutova, moşii ale lui Toader Sturdzea Paharnic al doilea pentru a li face hotărnicia.
Pecete mare, buna.
29.
Iaşi, 20 Maiu 7211. Costantin Duca-Vodă pentru Ghiorghie A-postol Vel Vist., căruia pentru că „a slujit Domnii Miale şi ţrăi cu diriaptă slujbă”, i-a dat „neşte părţi de loc din sat din Ne-grileşti..., care părţi de loc sint Domniii Meale diriaptă moşie de la răpăusat părintele nostru Io Duca Voeivoda, care râpău-sat părintelui nostru ^u fostu danii de la aceşti ce-i scriu mai gios”: o parte „o au dăruit Ghinea Vistiernicul răpăusat părintelui nostru, iiind Visternic Mare”. Nume Bădasie, „Niagoe ficiorul Dobărcâi”.
Pecete octogenală cu chinovar.
Io Costantin Duca Voevod.
30-
Iaşi, 19 Februar 7221. „Agafiţa Stolniciasa răpoosatului Predii ce au- fostu Stolnic Mare, fata lui Dumitraşco Boul ce au fost Logofet”, arată că- au vândut jumătate din Necoreşti (Tecuciu) lut Ilie Catargiul Vel Vornic şi soţiei Catrina pe — „lei bătuţi bani gata”. „Care ocină iaste mie de pe soţu-mieu Preda Stolnicul, iară Stolnicului iaste de pe maică-sa Alecsandra Sulgeroae, fata lui Mătei Sturdza, de care eu mi-am întrebat toate rudele miale de pe soţu-mieu şi niciunii n’au vrut să cumpere, şi nici ginerii mei n’au vrut să cumpere, că nici prilejul nu i-au agiunsu”.
Marturi, Antiohie Jora Vel Logf. (?), BeayjOxo IIcAyjCot,. Constantin Flondor, Lupul Costachi Vel Vornic, Ion Paladie Vel Spăt., Gligorie Jora Vel Vist.
31.
Iaşi, 7 Iunie 7221. Nicolae Alexandru Voevod pentru Ilie Catargiul Vel Vornic, care aduce zapisul lui Antiohie Jora Vel
www.dacoromanica.ro
176
N. lorga
Logft. Lupul Costachi Vel Vor., Ion Păladi Vel Spăt., Gligorie Jora Vel Vist., Costantin Pilat biv Vel Şetrar, pentru vânzarea moşiei Agafiţei la Necoriaşti.
Io Nicolae Voevoda.
Pecete octogonală cu chinovar.
32.
12 Maiu 7225. Mihai Râcoviţă-Vodă arată că Ilie Catargiul Vel Log. s’a plâns de „Gheorghie Apostol ci-au fostu Paharnic Mare”, „preacum, la Domniia lui Nicolae-Vodă cădzându un ficior a lui Ghiorghie Păharnicul la închisoare, anume Negrea, pentru moarte unui Turcu	şi vădzându-sâ la acia nevoia,	au cădzut
cu	mare	rugăminte	la dumnealui Logofătul ca să-i	afle la	ci-
neva bani pe credinţa dumisaleo sută de lei ca să-şscoaţă ficiorul dentru acia năpaste, şi ş’au pus dumnealui Logofătul zăloagele din casa dumisale la negustori de au luat 100 lei cu dobândă păr în trei luni, şi au făcut acest bine”. Zălog de la debitor şi fii, Neculai şi Neagoe, se pun Negrileştii. De nu dau în termin, „să fie	acea	moşiiâ istovită” (7222). Trec trei ani fără o	lună şi	nu
dă	nimic	Ghiorghie,	„păn ce au lipsât şi din ţară, de	s’au dat	în
parte Niamţilor, de s’au şi hăinit”. Creditorul nu iea nimic şi dobânda „s’au suit atocma cu capiate”. Se dă deci satul „ca să-i fie uric stătător în viaci”.
Io Mihai Răcoviţă Voevod.
Axintie uricar.
Pecete mică octogenală.
33.
Iaşi, 22 Iulie 7255. Grigorie Ghica-Vodă către Vasile Sturdzea biv Vel Stol., pentru jalba lui Cărste Iamandi biv vtori Păh. contra lui „Gheorghiţă fecioru lui Simion, carele acmu zisă că ş’au schimbatu numele şi-s zicu Ghiorghiţă Oştanul, fiind slujitoriu la vreme tulburării Tătarilor, carili fiind slugă Aniţei Sturdzoae, fetei lui Isar, c\-au fostu vameş mare, şi murind Aniţa Sturdzoae, ar fi fost slugă şi la fiiul său Toderaşco Sturdzea Jit., şi pe pe urmă ar fi fost slugă şi la Mărie Sturdzoae fata lui Vasilie Costachi ci-au fostu Vornic Mare, şi acum s’ar face acel Gheor-ghiţă moşân în Chiujdeşti pe apa Bărzotei la Ţinutul Tutovei, care moşie zisă că este dată de zestre dumisale Cărstei Iamandi Post., pe care moşie zisă că are dumnalui Păh. şi scrisori. Şi acel Gheorghiţă zisă că pănă acum moşan nu s’ar fi făcut, nici scrisori n’ar ave, şi el s’ar face baştină numai cu gura iui. Pentru care iată că-ţi scriem dumitale să-l chemi pe acel Gheor-ghiţă faţă şi să li ei sama cu dreptate pe scrisori şi pe măr-turiia bătrâni şi, precum s’ar afla şi’i cunoaşte dreptate şi s’ar
www.dacoromanica.ro
Documente tecucene şi bârtădene
177
dovedi acolo, să giudeci şi să dai şii mărturie la care parte s’ar căde, ca, de s’ar mai trage la Divan, să avem ştire”.
Pecete mare rotundă, cu chinovar, cu armele ambelor ţeri supt coroană, stema munteană fiind la dreapta.
35.
14 Novembre 7270. Grigorie Ioam-Vodă lui Ianachi Costan-dachi biv Vel Ban şi Costandin biv Vel Med., ispravnic de Te-cuciu, 'şi lui Ioniţă Mitre Post. şi Ghiorghie Pleşescul mazil pentru plîngerea lui Ioniţă Păladi biv Vel Vist. cu privire la Borosăşti, Blăneşti şi Bosinceşti, de hotărnicit.
Pecete ovală de chinovar.
36.
1775. Io Grigorie Alexandru Ghica-Vodă „pentru Mariia fiica Comisului Toderaşco Tudori, fămeaie lui Ioniţă Păhr. din satul Negrişeşti”, care spune cum „la anii 1771, în luna lui Iulie, fugind ei de frica unor tâlhari..., s’au dus într’alt sat anume Cărţăştii şi au prins gazdă Ia un Enache Huruianul şi, inir’ alte lucruri ci-au luat cu dânşii căndu au eşit din casa lor, au luat şi scrisorile ci-au avut pe moşiia lor Negrileştii şi, întămplân-du-se de s’au detunat casa acelui Enache Huruianul, la carele era ei în gazdă şi, arzind casa, înpreună cu alte lucruri, li-au arsu şi scrisorile”.
Pecete ovală cu chinovar.
Iscălitură domnească.
37.
24 April 1776. Grigorie Alixandru ■ Ghica-Vodă către Lupul Costache biv Vel Ban şi Iordache biv viori Vist., ispravnici de Tutova, şi către Negrea biv vt. Pah. şi Gheorghe Pleşăscu, mazil, ca sâ cerceteze moşiile Chiujdeşli, Sălceni şi Bojeni, ale lui Iordache Iamandi Postelnic.
Pecete octogonală, cu chinovar, cu data de 1764.
38.
20 Septembre 1777. Grigorie Alicsandru-Vodă către Costin Negre biv Vel Stol., Ştefan Mirce Vor. de poartă, Ioan Cruce-rescu căpt. pentru moşiile lui Iordachi Iamandi biv Vel Stol. la Tutova: Ciujdeştii, Sălcenii, Bujorenii pe apa Bărzotii. Să le facă cercetare şi stîlpire.
Pecete octogonală cu chinovar, data de 1777.
n
www.dacoromanica.ro
178
N. lorga
89.
22 Mart 7289. „Grigore aprod, fecior lui Ion Pălade din Pu{ăni ot Ţănt. Covurluiului, nepot de fată lui Măhăilă Barbă-de-auru, strănepot Sofii din Dobriceşti”, arată că a vândut ocina din Dobriceşti pe Bărzota , ,cuconului Iordachi Iamandi biv Vel Stoic.”, pământul cu toate ale Iui: „din păduri, din săpături cu pomeţii”. „8, 4 ani am rugat pe răzăşăi noştri şi pe niamurUe nostrea ca să cumperea ei partea nostră şi ei n’au vrut ca să cumperi şi noi, văzând câ n’o cumpără ei, am vândut undi am găsit bani.” Intre marluri un „Sandul Huriian, răzăş de Certăşti”.
40.
12 Octombre 1783. Alexandru Costandin-Vodă către Iordachi Iamandi biv Vel Stol., pentru jalba lui Grigoraş, Ion şi Am-brosie Hangul şi Toader Borş şi Toader Măsle „cu alte nia-muri mazili răzăşi ot Tutova” cu privire la moşia Onţăştij pe Bârlad. Spune că, „în anii trecufi, sculăndu-te dum., Stolnice Iordachi Iamandi, cu slugi şi cu Ţigani, i-ai fi bătut pân la moarte acolo la moşie şi li-ai fi spart capetele, Ii-ai fi frânt mâinile di i-au adus cu carul la Divan, şi, când era să li să caute dreptate, s’ar fi întâmplat răpausare Domnii Sale Grigo-rie Ghica Voevoda şi iar ar fi rămas întunecaţi, căci dum. în tărie li-ai fi stăpânind moşiia cu alte nume şi pe dânşii i-ai fi întărind cu scrisorile, să-şi caute moşia aiure, că ş’ar fi cercat giu-decata şi la Domnie Sa Costantin-Vodă Muruz şi, stând pricină răpousatul Vasile Razu Logf., ar fi rămas să să facă cercetare la faja locului şi nu s’au mai făcut, ş’au cerut dreptate.” Să cerceteze.
Pecete pe ceară, cu armele ambelor teri.
41.
5 August 1784. Alexandru Costandin-Vodă către Manolachi Co-nachi biv Vel Ban şi Ianachi biv Vel Stol., ispravnici de Tutova, pentru plângerea lui Iordachi Iamandi biv Vel Stol. cu privire la moşiile de pe Bărzota, atacata de Aga Costandin Paladi.
Să cerceteze.
Pecete de ceară cu armele ambelor feri.
42.
22 Maiu 1785, „Grigorii Bărbieriu din Eş” vinde lui Gavril fiul răp. Stolnic Iordachi Iamandi un Ioc la Priponeşti (Tutova)
www.dacoromanica.ro
Documente tecucene şi bârlădene
179
pe 262 de lei, „şi măsura să fii din par în păru1”. Scrie „Cos-tache dîiac za Divan”.
43.
26	Maiu 1785. Alexandru Ioan Mavrocordat-Vodă că're Ior-dachi Lambrino biv Vel Pah. şi Costin Negre biv Vel Stol., ispravnici de Tutova, Gheorghie Costandachi biv Vel Stol. şi Gavril Conachi biv Vel Stol., pentru plângerea Theodosiicăi Stol-nicesei lui Iordachi Iamandi, cu privire la Sălceni şi Chiujdeşti, „care moşii le are baştină di pe strămoşul lor Chiriiac Sturza,”, atacate de Costandin Păladi biv Vel Vornic, de la Zecheni, „scurtând moşiile Stolnicesii şi lungindu-să moşie dumisa'.e Vor. Pa-lade \ Să cerceteze. „Să faceţi şi hartă curată.”
Pecete ovală cu chinovar.
44.
Novembre 1791. împărţire de moşii fiilor Gavril şi Costache, „în tot chipul priveghind a găsi chip de a tăia neunire ca pote a să întâmpla între fraţii după vreme, pentru nimicuri şi visuri trecătoare ca aceste, den care în viiaţă să pricinueşti neprocopsală şi grabnică măniia lui Dumnezeu”.
Iscăleşte Theodosica Stol (Iamandi).
45.
Cele ce au mărturisit prin carte de blăstăm ce li s’au cetit de cătră preotul Gheorghii Haină Roşii în auzul tuturor celor ce mai gios să vor arăta, adecă:
1816, Avg. 2.
Ion săn Apost rachier, un bătrân trecut piste 90 ani, fiind în toată minte, în ştiinţe arată că Mihalce băcalu înpreună cu numitul au stăpânit înnainte Moscalilor celor de’ntăi de la Romenţov, înpărţănd dijma în giumătate, căci Mihalce au dat 75 lei Sandului Maravelii şi Savii, fraţi răzăşi, şi au răscumpărat moşiia de la Mihalce şi cu vade de trei ani au pus-o amanet.;. Şi după câţiva ani au poroncit numitţulj Ion rachieriul cu un harabagiu ce merge Ia Eş să vii feciorul Mihalcii să-şi ia banii. (Mihalcea era din Galaţi.)
1 Aiurea, în vânzarea lui Ion Chiperiu către „acestu om strein, sărbu, anume Ivan“, se zice: „din gardu în gardu“. Se vinde pe 40 de lei „ş’o oe cu mel“. Se adauge: „o cadă, un ciubăr, un călcător şi nainte şopronului un cireş mare".
„Eu Ivan Sărbu am lăsat vorbă la toţi vânzătorii locului acestue să să vor-biască şi, dacă s’or soshi (?) vr’unei dintr’âşi, să-mi aducă banii în zece zile cu cheltuiala lor, iar, niaducăndu nime banii, să ştiu şi eu să mă ţiu cu vie şi cu moşie.“
www.dacoromanica.ro
180
N. Iorga
Enache Gramma, om piste 80 ani, care diri zălile Moscalilor de’ntăi este venit în Moldova, fiind om străin, de piste Dunăre, arată cum că însuş au împrumutat cu 75 Iei pe MaraveleşUi cei bătrâni cu tocmală să-i de moşiia în stăpânire...
Ilii Boşăncă, om de vrăstă piste 50 ani, răzăş cu Rachiereştii Ia Oteşti, arată că în copilăriia lor, fiind la vii, au mersu tatu! său şi cu Mihalce şi au auzăt pe tatuL său zăcând; Giupăne Mihalcio, fiindcă acum eşti cu noi moşinaş, să-( vănd eu o vii şi hruba de la viai drum (sic) şi aşa i-au şi văndut-o şi au stăpănit-o.
www.dacoromanica.ro
IULIAN MARINESCU
DOCUMENTE VASLUIENE
Extrase din condica moşiilor lui
TEODOR ROSETTI SOLESCU
www.dacoromanica.ro
IULIAN MARINESCU
DOCUMENTE VASLUIENE
Extrase din condica moşiilor lui
TEODOR ROSETTI SOLESCU
i.
1799, Octomvrie 14.
(Pecetea tării: bourul cu coroana.)
Condică di pe zapisă şi ispisoace ce sănt pe moşiile dumisalc Danului lordache Rusăt, atăt de moşiile părinţăşti ce li s’au vinii zăstre în parte dumisale căt şi ce-au mai cumpărat dumnealui şi danii de pe la unii şi alţii, şi s’au scris în luminaţi zălele Mării Sale Costandin Ipsilant V[oe]vod, Domnu Ţării Moldova, înt'U întâia Domnie a Mării Sale, la anii 1799. Şi spre aflarea fieşti-cării scrisori de moşie s’au făcut scară cu listu fililor şi numărul scrisorii pus de-asupra, unde să începe scrisoare, adică 1 ori 2 sau 3 şi asămine s’au însămnat şi de-asupra scrisorii cei vechi 1 sau 2 ori 3 ca s’o afle mai cu lesnire, căci a fiiştceărie moşii într’aceste s’au scris de-o parte, după cum îndreplează scara, pe listul fililor.
Di pe celi adivărate scrisori, adivărat am scris eu, cucernicul între erodiiaconi, Miron Giuncă ot Ţinutu Putnii.
Condică de zapisăle şi ispisoace de Soieşti ot Ţinutul Vpsluiu-lui cu alţi hliză şi silişti di prin pregiur, după cum să arată în zapisă unde s’au scris în gios la rândul lor.
1.
7010 (1502), Martie 1. Ştefan-Vodă. Vine Marinca, fata lui Mihul Epure, nepoata Tomii Solescului şi arată că dă „a sa
www.dacoromanica.ro
184
Iulian Marinescu
driaptă ocină dintr’a ei drept uric” lui Toader Toscul Stolnic, „un sat la Vasluiu anume Soleştii, unde au fost strămoşul ei Andrei şi giudele Mihăilă Negrul”, iar Toader Toscul îi dă în schimb „un sat pe Crasna anume Foleştii”, 100 zloţi tătăreşti, „un uric vechiu ce au fost de la unchiul nostru Ştefan-Vodă şi alt uric de cumpărătură ce este di la noi pe acel sat Foleştii.”
Tăutul Logofăt.
2.
1601 (7109), Iulie 22. Ieremie Moghila-Vodă întăreşte lui Bu-ciumaş Pitariul şi femeii sale Ştefaniei „moşie din satul So-ieşti ot Ţinutul Vasluiului din a trie parte din sat a şapte parte ... şi cu toată parte de moară”, pe care o cumpărase de la Năchidel, nepot Crăstei pe 120 zlo(i tătăreşti.
3.
1002 (7110), Iulie 12.
Io Irimie Moghilă V[oe]voda boj[iiu] milost[iiu] g[os]podar zemli moldavscoi, precum au vinit înnainte noastră şi înnainte boerilor noştri a noastră slugă credincioasă Ionaşcu pârcălabul şi fratele lui Pătraşcu, urednic de Botoşani, şi tij frate-său Vasăli, fe-cioiii lui Drăghici Nădăbaico Vor[nic] şi au jăluit noo cu mare jalobă şi cu mare mărturii, tot oameni buni şi bătrâni şi boeri vornici domneşti, pentru nişte dresă şi ispisoace dc cumpărătură ce au avut de la tatăl lor Drăghici Nădăbaico Vor[nic] de la Alexandru-Vodă pentru a noa parte de sat Soleşti, ce au fost de cumpărătură tatălui lor Drăghici Nădăbaico Vornic de la Toader Toc şi de la Ion Furcilă, ficeorii lui Toader Tod StoL [nicul], drept 200 de zloţi tătăreşti, care aceste dresă şi ispisoaci s’au prăpădit de Pătraşcu urednicul la vadul Nistrului, drept a noastră cetate Hotinul, când au fost vinit Mihai-Vodă cu Ungurii şi cu multe limbi asupra Domnii Mele şi pe al nostru pământ şi au prăpădit a noastre sfinte mănăstiri şi ne stricară mult în pământul nostru. Deci noi, văzând a sa mare jalobă şi ace mare mărturii, tot oameni buni, bătrâni şi boeri de la vornici domneşti, pentru aceasta Domnie Me am dat lor şi am întărit cu tot vinitul şi altul nimine să nu să amestici. S’au scris în Iaşi, leat 7110, Iulie 12.
Domnu au zis. Vel Logofăt au învăjat şi au iscălit. Logofăt Băsanul.
Traducere.
4.
(1608) 7117, Noem. 20.
Io Costandin Moghila Voevod, cu mila Iui Dumnezău Domnu
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
185
pământului Moldovii, de faţă înnainte porţii Domnii Mele s’au giudecat sluga noastră Vasile Nădăbaico din Soleşti cu popa Gonţa şi cu Buciumaş ot tam pentru un vad de moară, care este a lui driaptă ocină şi moşii, pe care el are dresă, şi acum Nădăbaico au stătut după dânşii şi au dat şi au întorsu lor înnainte noastră 20 de taleri. Pentru aceia Domnie Me am dat această carte slugii noastre, lui Vasilie, ca să fie tare şi puternic a ţine şi a stăpâni acel vad de moară, şi de acum înnainte pa să nu aibă ei tnai mult a să rădica asupra lui Vasile xiicio-dănioară în veaci, peste aceasta carte a Domnii Meii. Domnul au zis. S’au scris în Eşi, let 7117, Noem. 20.
(Locul peceţii gospod.)
Ciornărtan Dvornic ucil. Ionaşcu.
5.
(1645) 7153.
Toader şi feciorii lui: Grigorii şi Dobăş, Dumitraşcu şi Tecla, nepoţii Ursului Călugărul din Soleşti, dau zapis că vând „o parte de cumpărătură care am ţinut cu popa Gonţa în sat în Soleşti, din a trie parte de cumpărătură giumătate”, popii lui Gheorghii şi frate-său Toderaşcu, plătindu-le popa Gheorghii „patru ughi şi trii ughi ni-au dat frati-său, Toderaşco”. Ei vând din fâneaţă, ţarina şi vatra satului. Marturi: Toderaşcu ot Soleşti, Buciumaş ot tam, Dumitran şi Lazor ot tam, Niţul şi Gligori ot tam.
6.
(1668) 7177, Oct. 19.
Io Ilieş Alexandru V[oe]vod boj[iu] milostţiiu] g[o]spod[a]r zămli moldavscoi scriem Domnie Me la Gheorghiţă ce au fost pârcălab, dămuvă ştire că s’au părăt de faţă înnainte Domnii Mele sluga noastră Vasălie din Soleşti cu Chirilă şi cu Albul şi cu Gligoraşcu şi cu alţi fraţi a lor pentru o parte de ocină de acolo de Soleşti, zicând Vasăle cum au cumpărat moşul lui, Toader Solescul, acea parte de ocină, şi zapisul acela zice Vasălie cum este la mâna Chirilii şi a lui Gligoraşcu şi la alţi fraţi a lor şi nu vor să li de (a Vasăli. Iar Chirilă şi alţi fraţi a lor sccasără alt zapis, cum acea parte de ocină o au cumpărat moşul lor popa Gănţa şi Vasăle n’are triabă. Deci pentru esta lucru să caute Chirilă şi Albul şi Gligoraşcu şi toţi fraţii 12 oameni buni, şi, de vor giura la sfânta bisărica cum acest zapis a Solescului nu este la dânşii nici la alte rude a lor, nici ştiu nimica ei, — deci de vor giura într’acesta chip Chirilă cu oamenii lui, ş’or ţine cumpărătura precum le scrie zapisul, iar, de nu va giura nime pentr’acesta lucru, şi de să va afla zapisul la dânşii şi de va scrie zapisul cum au cumpărat Solescul, ş’a
www.dacoromanica.ro
186
Iulian Marinescu
ţine Vasale cumpărătura moşu-său. Aşijdere s’au mai părăt pentru altă parte de ocină din Brănduşăni, zicănd Albul şi Costantin şi alţi fraţi a lor cum moşul lor Simion au dat un cal, de au ras cisla lui Vasăle Pizdânco şi a ginerilor săi şi au dat şi bani de au plătit cisla lor, iară Vasăle, ginerile lui Pizdânco, aşe au dat samă înnainte noastră, cum socrul său Pizdânco au întorsu banii lui Sămion pentru acele dabile şi acum opresc şi moşie din Brănduşăni. Deci şi pentru acest lucru să socoteşti, de vor mărturisi oameni buni, cu sufletile lor, cum Pizdânco au întorsu acel cal şi acei bani lui Sămion ce au dat pentru cisla lui, să-ş ţii Văsăle ocina socru-său, iar, de să va afla cum Pizdânco n’au întorsu calul şi acei bani ce a fi dat pentru dabila lor, să aibă a în-' toarce acum cine va hi din Pizdânco calul şi banii ce să va afla c’au dat Sămion, [iar] ei să-şi ţină ocina; iar, de nu o vor întoarce, să-ş ţie cine va hi din Simion ocina. Aşijderea s’au jăluit Dumitran şi Albul şi Costantin şi alţi fraţi a lor pre unchiul lor, pre Gligoraşco, zicănd că le-au vândut parte din Mănjăşti boeriului nostru Neculai Răcoviţă Hatfman] şi parte lor din Şărboteşti boeriului nostru, lui Postulachi Pahfarnijc. Deci pentr’acesta lucru Domnie Me am giudecat să le cumpere Gligoraş alte părţi de ocină dintr’aceli hotară de unde s’au vândut, precum vor şti oameni buni ce au fost părţile lor, iară, de nu le va cumpăra, să le dea de acolo din sat, de unde lăcueşte el, însă mai nainte să caute Gligoraşco să le cumpere nepoţilor părţile dintr’aceli sate ce au vândut. Deci, de le va cumpăra de acolo, să cauţi să înparţi sălişte Soleştii pe piărţ'i şi să alegi parte lui Gligoraşco Ioc da casă, iară, de nu le va cumpăra de acolo şi veţi alege părţile nepoţilor din parte lui Gligoraşcu din Soleşti, precum au >văndut Gligoraşcu a nepoţilor din celelalte sate, apoi, de va mai rămâne şi lui Gligio-raşco, să-i alegi şi lui, să-ş ţie ce va mai rămâne, iară, de mu-i va rămânea nimică, el va eşi în vânzare. Aşijdere şi garduri ce vor ave să nu-ş ţii unul pe locul altuia, ci să-şi mute gardurile; cum ar hi mai cu dreptul, aşa să-i tocmiţi, şi să ne (dai ştire cu o scrisoare, şi să nu hie făţărie. Sam g[o]pod veleal. U las, leat 7177, Oct. 18.
(Locul peceţii gospod.)
Şi mărturiile ce vor mărturisă pentru cal şi pentru bani cum i-ar fi întorsu, acele mărturii cum or mărturisă să şi giure.
Bărlădeanul Vel Logofăt ucil. Strătulat.
7.
(1677) 7185, Martie 18.
Sofronia, fata Irimii, nepoata popii Gănţii ot Soleşti, dă zapis lui Neculai Răcoviţă Logofăt că-i dă partea ei de moşie din Soleşti „ce să alege din moşie popii Gănţii”. Martori: Mihăilă ot
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
187
Soleşti, Apostol zet Stoian, Sava nepot a Mardasoai, Costandin sin popa Gheorghie, Andrei Buciumaş ot tam, Mardarie ot Mi-Ieşti. Chirilă Colivă scrie.
8.
(1677) 7185; Iunie 8.
Mihăilă zet Toderaşco ot Soleşti scrie şi mărturiseşte că Ştefan sin Ancăi ot Soleşti i-a zălogit o parte de ocină din Soleşti din bătrânul Nădăbaaico, din jumătate a treia parte, care fusese a mă-tuşă-săi Aniţa, şi-i făcuse şi zapis, pe care-1 pierduse. Acum Ştefan îi da bani şi „ş’au luat moşie înnapoi”. Deci, chiar de s’ar găsi zapisul de zălogire, să nu se crează. Marturi: popa To-fan ot Codăeşti, vătavul Apostol, Negrea ot Codăeşti, Chirilă Colivă ot Soleşti, Albul zet Buciumaş ot tam, Andreiu sin Buciumaş ot tam. Scrie Andonie sin popa Cărste ot Codăeşti.
9.
(1677) 7185, Avgust 10.
Savin sin Irimia din Soleşti şi soru-sa Ştefana, nepoţii Gănţii, dau zapis lui Nicolai Racoviţă Logofăt că-i dăruesc toată partea lor de moşie din sat din Soleşti ce să va alege „din partea popii Gonţii care ni-au fost noao moş”. Martori: căpitanul Chirilă Colivă, Mihăilă din Soleşti, Albul de acolo, Andrei Buciumaş de acolo, Costantin Stolnicel sin popa Gheorghie, Vasile sin Grosul, Mardarie ce-au fost pârcălab, Toader pârcălabul, Io-naşco căpitanul de postelnicei, Grecul Vornic.
Scrie Pavel. Iscăliţi cei de sus (câţiva) şi Gheorghie.
10.
(1680) 7188, Mai 23.
Partenie feciorul Irimiei cu femeia „şi cu toţi coconii noştri” dau zapis lui Niculai Racoviţă Logofătul şi giupănesei sale cum îi dăruesc ocina şi moşia lor „din sat din Soleşti ce este în ţinutul Vasluiului”. Martori: Miron Costin Logofătul cel Mare, Gligorie Ghenghe Vornicul cel Mare de Ţara-de-sus, Costantin Postelnicul cel Mare, Tudosie Dubău, Spătarul cel Mare, Vasile Gheuca Visternicul cel Mare, Toader Iordache Visternic, Zosin Başotă Şetrar şi alţi boieri mari şi mici. Iscăliţi.
11.
(1685)	7193, Iunie 25.
Scrisoarea lui Mardarie, Toderaşcu şi Postolachi către Logofătul cel Mare (Nicolae Racoviţă) prin care-i anunţă că, venind Ştefan al Ancăi cu cartea „Mării Sale lui Vodă” ca să-i aleagă partea lui de moşie din Soleşti, adunând oameni buni din sat „şi
www.dacoromanica.ro
188
Iulian Marinescu
din megieşi din sus şi din gios”, au mărturisit că „au ţinut părinţii lui Ştefan giumătate de bătrân din trei bătrâni ce sânt acolo in sat”.
Martorii din sat din Soleşti: „Chirilă Colivă ce au fost căpitan, Mihăilă ot tam, Albul ot tam, Costantin ficeorul popii, Vasile a Grosului ot tam, Andreiu ficeorul lui Buciumaş, Gligore ficeorul Şoldii ot tam, Mafteiu ot Boldeşti”; megieşi: Trohin Burghele, Vasile Alcuş, Paraschiva ce au fost căpitan, Marcu sin Burghele, Chirilă ot Băliteni, Golăi ot Popeşti.
Iscălesc: f Trohin, Macari, Marco, Mihuţ, Albul, Costantin Chirilă, Gavrilă, Andrei, Gheorghie Şolde, Toader, Vasile Grosul. Iscăleşte: Chirilă Colivă căpitan.
12.
(1685) 7194, Oct. 27.
Nastasie şi cu fetele ei Ştefana şi Safta dau zapis lui Ion Ra-coviţă că-i dăruesc partea lor de moşie din sat din Soleşti.
Martori: „Cruceriul Andrei săn Darie, Iancul Postelnicul săn Darie, Ion Balş biv vătav de păhărnicei, preotul Ştefan de Co-dăeşti, Ion Huiubanul biv pârcălab, Petre, Stratulat sin popa ot Scântei”. Postolache Coşăscul scrie.
13.
(1686)	7194, Fevr. 12.
Gheţău sin Tăban cu femeia lui Sofronie şi cu feciorii lui dăruesc cu zapis partea lor din sat din Soleşti, (mutul Vasluiului, lui Ion Răcoviţă, „cu loc de prisacă, cu pomăt, cu fănafă, cu ţarină şi cu vad de moară”. Au fost faţă: Clucerul Andreiu Darie, Iancul Postelnicul sin Darie, Vasilaşco Postelnic sin Darie, preotul Tofan ot Codăeşti, Stratulat, Postolache şi Zaharia din Mirceşti.
Scrie Andonie sin popa Crăste ot Codăeşti.
f Gheţău. f Sofronia.
Iscălesc: Andreiu, Stratulat, Zaharia, Postolache.
14.
(1686) 7194, Fevr. 12.
Gonţa fata lui Dumitru din Soleşti cu „feciorii mei anume Sanda” dau zapis că vând lui Ion Răcoviţă partea lor din sat din Soleşti (Vasluiu), „cu loc de prisacă, cu fânaţă, cu ţarină”, pe trei lei bătuţi. „Deci eu Gonţea am mersu de mi-am întrebat şi răzăşii mei toţi şi nime n’au vrut să o cumpere, ci o am vândut dumisale.” Să-şi facă şi dres domnesc. Au fast faţă: Clucerul Andrei Darie, Iancul Postelnicul sin Darie, preotul Tofan ot Codăeşti, Stratulat, Postolache şi Zaharia ot Mirceşti, Ştefan sin
www.dacoromanica.ro
Documente vasluicne
189
Ancăi ot Codăeşti. Andonii sin popa Cărstii ot Codăeşti scrie, t Ghenţe, f Sanda sin ego, Stratulat, Ştefan, popa Tofan, Pos-tolache.
15.
(1686) 7194, Fevr. 12.
Ştefan sin Ancăi cu feciorii lui dau zapis că vând Jui Ion Ră-coviţă partea lor din satul Soleşti (Vasluiu) „cu loc de prisăci, cu fănaţi, cu ţarini, cu loc de moară”, pe 15 lei bătuţi. Să-şi facă şi dres domnesc. Au fost: Clucerul Andrei Darii, Iancul Post. sin Darie, Vasile Post. sin Darie, preotul Tofan ot Codăeşti, Stratulat, Postolache, Zaharia ot Mirceşti. Andonie sin popa Cărste ot Codăeşti scrie.
Ştefan, erei Tofan, Zaharie, Postolache, Stratulat.
16.
(1686), 7194, Iunie 14.
Ioana fata lui Gligorie Buciumaş cu feciorii ei şi cu soţul ei Stratulat vând cu zapis partea lor din sat din Soleşti „giu-pănului Ion Răcoviţă ot Codăeşti” „cu ţarină, cu pomeţi, cu vatră de sat şi cu vad de moară” pe 4 lei bătuţi.
De faţă erau: Comisul Vasilaşco ot Micleşti, Iancul Postelnicul, Vasilaşco sin Darie ce au fost Vel Spătar, popa Tofan ot Codăeşti, Stratulat, Postolache, „curteni de cămară ot Mirceşti”.
t Ioana, f Stratulat, Preot Tofan iscal, Vasilaşcu Comis iscal.
17.
(1686) 7194, Avgust 9.
Siriian ginerile Şoldei de Soleşti cu feciorii lui Trohin şi cu „hiică-me Aniţa şi cu Vasile, iar ficeor mii”, dau zapis că vând lui Ion Răcoviţă partea lor din satul Soleşti, „din bătrânul lui Nădăbaicu”, Să-şi facă şi dres domnesc. Erau faţa pârcălabul Dumitraşcu, Goţul, căpitanul Alexandru sin Florii, căpitanul Ion Băzul, Clucerul Andreiu şi Darii, Post. Iancul Darii, Ştefan sin Ancăi. Scrie Andonie sin popa Cărste ot Codăeşti.
t Siriian, f Trohin, f Aniţa, f Vasile.
(Pecete) Dumitraşcu Goţul, Alexandru Flore căp., Ion Băzul căp.. Ştefan.
18.
(1687)	7196, Dech. 9.
Andrei sin Buciumaş cu femeia lui Mânuţa şi feciorii săi dau zapis că vând Paharnicului de Huşi, Ion Răcoviţă, partea „ce să va alege de spre alţi fraţi” din Soleşti (Vasluiu) „cu ţarină,
www.dacoromanica.ro
190
Iulian Marinescu
cu fânaţă, cu locuri de prisăci, cu vad de moară, cu vatră de sat” pe 5 lei bătuji. Să-şi facă şi dres domnesc. Erau fată: Comisul Vasile ot Micleşti, Post. Ştefan ot Micleşti, Iancul Posteli. sin Darie, popa Tofan ot Codăeşti, Stratulat, Postolachi şi Za-haria, „curteni de cămară”.
Scrie Andronie sin popa Cărste. f Andreiu Buciumaş, f Măricuţa.
19.
(1688)	7196, Fevruarie 2.
Alexandru şi cu femeia lui Maria, fata lui Buciumaş, dau zapis Păharnicului Ion Răcoviţă că-i dăruesc partea lor din satul So-leşti (Vasluiu), „însă partea ce să va alege de pre femeia mea şi cu tot vinitul acelui ioc, cu ţarini, cu făna(i, cu pomefi, cu locuri de prisacă, cu vatră de sat şi cu vad de moară”. Să-şi facă şi dres domnesc. Au fost faţă: Comisul Vasile ot Mi-cleşti, Poştei. Ştefan ot Micleşti, Comisul Mihalache ot Fireşti, popa Tofan ot Codăeşti, Stratulat, Postolache şi Zaharia ot Mirceşti, „curteni de cămară”. Andronie sin popa Cărste ot Codăeşti scrie. Ştefan Post., Mihalache Comis, Vasile Comis, f A-lexandru, f Darie.
20.
(1688) 7196, Fevr. 18.
Mihăilă Broatec, ginerile Şoldii din Soleşti, cu femeia sa Stanca şi cu toţi feciorii lui, dau zapis lui Ion Răcoviţă Vel Pă-harnic din Huşi cum, „căzând eu la închisoare pentru nişte fur-tuşaguri, neavând eu nicio nădejde nici de-o parte, căzut-am cu rugăminte la dumnealui Ion Răcoviţă Vel Paharnic din Huşi şi dumnealui s’au milostivit şi m’au scos di la închisoare şi di la ne-voe ce căzusem şi au dat 13 lei bătuti pentru 2 boi”. EI îi dă toate părţile lui din satul Soleşti şi Şărboteşti „din parte Săpo-tenilor”. Să-şi facă şi dres domnesc. Erau faţă: Ştefan Vel Ar-maş, Vasile vtori Comis, Ştefan Apostolachi Postelnic, Mărdarie ce au fost pârcălab, popa Tofan ot Codăeşti, Stratulat, Postolache, Zaharia ot Mirceşti, curteni da cămară. Andronii sin popa Cărste ot Codăeşti scrie.
f Mihăilă, f Stanca.
(Pecete.) Ştefan Vel Armaş. Vasile Comis iscal. Toader Zărul.
21.
(1689)	7197, Avgust 30.
Gligorii sin Dumbravă ot Pribeşti cu femeia lui Mărie şi cu feciorul Ştefan dau zapis că dăruesc Păharnicului al doilea Ion
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
191
Răcoviţă partea lor din satul Soleşti (Vasluiu) „din bătrânul lui Raţu”. Au fost faţă: Comisul Vasile ot Micleşti, Postelnicul Gavrilă tij din Micleşti, Comisul Mihăilă ot Fireşti, Postelnicul Vasile sin Darie ot Pribeşti, pârcălabul Mărdarii ot Micleşti, popa Tofan ot Codăeşti, Stratulat, curtean de cămară ot Mir-ceşti. „Şi cu Gligorii sin Dumbravă ot Pribeşti, ce au ţinut pre înmă-me Axana, fata lui Raţă ot Soleşti şi cu fămee me Mărie şi cu feciorul meu cu Ştefan”, pun peceţile şi degetele.
A mai fost faţă şi Apostol Stoian ot Soleşti.
Scrie Andonie sin popa Cărste ot Codăeşti. t Gligorie sin Dumbravă, f Maria, t Ştefan.
Mărdarie părc. Cărste biv vătav.
22.
(1691) 7199, August 12.
Postul ginerele lui Stoian cu femeia Iui Iftinca şi cu feciorii lor Ion, Strătulat, Anuşca, Vasile şi Tofana dau zapis că dă-ruesc Păharnicului Ion Răcoviţă din Codăeşti partea lor din satul Soleşti „din bătrânul lui Raţă”, cu „loc de ţarini şi cu vatră de sat şi cu fănaţă şi cu locuri de prisacă, şi cu pomeţi, şi cu vad de moară, în Vasluiu, şi cu hălăşteu în sat”. Să facă şi drese domneşti. Au fost faţă Armaşul. Ştefan ot Răspopi, Jicni-cerul Vasile ot Gugeşti, Postelnicul Gavril ot Micleşti, Post. Ştefan ot Micleşti, Comisul Mihalache ot Fireşti, pâre. Mărdarie ot Stuborani, popa Tofan ot Codăeşti. Andoni sin popa Cărste ot Codăeşti scrie.
t Apostol zăt Stoian, f Iftinca.
Eu Mihalache biv Comis.
23.
(1691) 7200, Noemvrie 12.
Gheorghe şi cu frate-său Onofreiu, fiii lui Tofan de Soleşti, nepoţii lui Apostol Stoian, dau zapis că dăruesc Păharnicului Ion Răcoviţă din Codăeşti partea lor din Soleşti „din bătrânul lui Raţă”. Să-şi facă şi drese domneşti. Au fost faţă: Jicnioerul Vasăle ot Gugeşti, Post. Gavrilă ot Micleşti, Comisul Mihăilă ot Olă-neşti, Post. Ştefan ot Micleşti, părc. Mărdarii ot Ştuborăni, călugărul Tofan ot Micleşti; Stratulat, Postolachi, Zaharia, curteni de cămară ot Mirceşti.
Andonii sin popa Cărste ot Codăeşti scrie.
f Gheorghie, Onofrei.
www.dacoromanica.ro
192
Iulian Marinescu
24.
(1709) 7217, Iunie 28.
Soleşti.
„Precum s’au hotărât tot satul Soleştii ot Vasluiu şi s’au aflat piste tot 411 pământuri şi pământul de lat 20 paşi ifără delniţăle de fân ce nu s’au socotit. Şi aceste pământuri s’au inpărţit pe trii bătrâni: unul Nădăbaico, al doile Buciumaş, al triile popa Gon(a, pe cum s’au adeverit din ispisoacile de la Irimie-Vodă şi dintr’o mărturii mai de curând ce are dum[nea]lui Vornicul Iordachi, scrisă de Colivă ce au fost căpitan. Deci, luân-du-să sama pre zapisile dumisale .Vornicului Iordachi, s’au izbră-nit cine din ce bătrân iaste, pe cum au dat samă cu sufletul lui Artenii om bătrân, ficeorul Irimii de Soleşti, pe cum scriem anume mai gios, cine s’au aflat vândut şi cini nu s’au (aflat vândut.”
137 păm. bătrânul lui Nădăbaico, a trie parte din tot satul, vândut şi danie lui Răcoviţă Log. şi fiu-său Ion Pă-harnicul.
22 p. 3 fărtae. Ioana fata lui Buciumaş vândută lui Ion Răco-vi)ă Păh.
22 p. 3 f. Marina, fata lui Buciumaş, danie lui Ion Răcovtiţă Păh.
22 p. 3 f. Axina, fata lui Buciumaş. „Deci acum după hotărât au vinit ficeorul ei anume Mafteiu şi au luat bani de la dumnealui Vom. Iordachi, precum scrie şi zapisul lui.”
22 p. 3 f. Dochi{a, fata lui Buciumaş, feciorul ei Mihăilă „au luat bani deplin” de la Vornicul Iordache Rusăt, după zapisul de mai sus.
22 p. 3 f. Catrina, fata lui Buciumaş, era „stearpă”. Nepoţii ei, Mathei, Trohin şi Mihăilă, „au luat bani de la dumnealui Vom. Iordache”, cum arată zapisul.
„Şi până aici s’au plinit şi bătrânul lui Buciumaş. Au mai avut şi alt frate anume Dumitraşcu şi pentru a-ceastă parte de Soleşti şi-au luat parte din Zmeiani, şi ficeorii lui să află la Ioniţă Paladie Vist.”
137 p. Bătrânul popa Gonţa. Se împarte astfel:
8	p. Popa Gheorghie vândut (sic). Şi din popa Gheorghie este Chelsie şi Costantin şi Ileana şi Ion, să vine de frate eăte 2 pământuri.
8 p. Gligoraş Crosul nevăndut. Din el este Vasile Grosul, Var-lan, Irina şi Ilar ie: se vine de frate tij câte 2 păm.
8 p. Toderaşcu braţ Gligoraş Grosul şi popa Gheorghe nevândut.
Din Toderaşcu este Ştefanie Bolduşca şi Savin: le vin câte 4 păm. Pe urmă iau şi ei bani de la Vorn. Iordache Roset.
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
193
8	p. Pascal braţ Toderaşcu vândut. Din el este: Necula, Aniţa şi Tofana Hrăniceoae.
8 p. Dumitran braţ Pascul. Din el este: Nastasiâ şi Loghina, vândute la Ion Pah.
8 p. Dumbrăvoae, sora lui Dumitran: dintr’insa este Gligorie; vândute la Ion Pah.
Bogdaproste, dăruit lui Ion Răcoviţă Pah.
8 p. Gotha, sora lui Dumitran. Şi din ea sunt Stoian, Albul, Tofan, Ştefan şi Măghina. Vine câte 1 p. şi 2 paşi. Sunt daţi danie Stoian şi Tofan.
8 p. Stratul nevândut. Din el Marco şi Mărie.
10 p. Cumpărătura lui popa Gheorghie cu frate-său Toderaşcu de la Toader Chitcălache. Dintr’aoest au luat bani pe 5 păm. Savin Balmoj de la Vom. Ior-dache Ruset.
31 p. pol. Chirilă Colivă căp., vândut lui Nic. Răcoviţă Log.
31 p. pol. Irimia braţ Colivă căp. Din Irimia este Savin, So-fronie, Artenie şi Ştefana: vine de frate câte 7 păm. şi 3 fărtae şi 2 paşi. Toţi daţi danie lui Răcoviţă Log. Hotărnici: Bejan Hudici Vorn. glotnii, Postolachi Coşăscul. A-xintie uricarul.
25.
(1709) 7217, Iulie 13.
Matei fiul Axinii, nepot lui Gligorie Buciumaş, dă zapis lui lordachi Rusăt ce au fost Vor. Mare că-i vinde moşia lui din satul Soleşti (Vasluiu) din bătrânul lui Gligorie Buciumaş, 22 păm. şi 3 fărtae, partea mamă-sei Axiniei; de asemenea şi partea mătuşă-sei Catrina fata lui Buciumaş, tot 22 păm. şi 3 fărtae, pământul de 20 paşi, cu câte un zlot bătut pământul, „insă aceşti bani a Catrinii i-am împărţit pe toţi fraţii noştri”. De asemenea vinde şi Angheluşa fata Dochiţei, nepoata lui Buciumaş şi cu fraţii ei Mihăilă şi Agahie şi nepoata lor Pa-raschiva fata Balicăi, tij 22 p. şi 3 fărt. tot din acelaş bătrân, „parte pe înma noastră Dochiţa, fata lui Gligorie Buciumaş”. Trohin fiul lui Andrei Buciumaş vinde şi el 15 p. şi un fârtaiu tot de pe moşu-său bătrânul Gligorie Buciumaş. Parte tată-său fusese tot 22 p. şi 3f. Dar tată-său vânduse cu 5 lei lui Ion Răcoviţă pământ „şi pentru aceşti bani i-am ţinut în samă 7 p. pol”. Peste tot se vând Vornicului lordachi Rusăt 83 p., 2 f. Ion Buhuş Log., Lupul Costache Vel Vor., Dumitraşco Raco-vi'ţă Hat., Ioniţă Palade vt. ,Vist., f Maftei sin Axinii, Angheluşa fata Dochii, f Mihăilă sin Dochiţii cu toţi fraţii, f Trohin sin Andrei Buciumaş.
13
www.dacoromanica.ro
194
Iulian Marinescu
26.
(1709) 7217, Iulie 28.
Savin fiul lui Toderaşcu din Soleşti cu soru-sa Ştefanie dau zapis lui Iordachi Rusăt Vornicul că-i vând 13 pământuri în Soleşti din bătrânul popa Gonţă, ^cu 5 pământuri ce au fost cumpărat tatăl meu Toderaşco cu unchiul nostru popa Gheorghii de la Toader Chitcă’ache şi de la feciorii lui drept 6 ugli (sic) bani buni”. Cu „câte un zlot bătut pământul”. Scrie Axintie uri-carul.
Savin. Ştefanie.
Lupul Costache Vel Vornic iscal.
Dumitraşco Racoviţă Hat.
Ion Paladi Vist.
27.
(1710) 7218, Fevr. 6.
Ioana fata lui Gligorii Buciumaş şi cu feciorii ei, cu soru-sa Maria, dau zapis lui Iordachi Rusăt Vornic şi „giupântesei” sale Safta, arătând că, având 'ele pământ în Soleşti, „deci eu Ioana am fost vândut parti me răpoosatului Ion Răcoviţă Paharnicul, frateie dumisale giupănesii Saftii Vornicesii, drept 4 lei în zilele lui Costantin-Vodă celui bătrân, iar eu Mărie am fost dat danie tij dumisali lui Ion Păharnicului” Hotărându-se moşia, le vine de fiecare câte 22 pământuri: „ne-au părut rău şi am mărsu de am supărat pe dumnealui giupănul Iordachi Rusăt Vornicul, zicând să ne mai de bani. Deci şi dumnealui, văzând sărăcie noastră, nu s’au bucurat la atâta” şi le mai dă zece lei în faţa lui Meletie egumenul de Ia Barnovschi.
Scrie Axintie uricarul.
t Ioana fata lui Buciumaş, ţ Mărie tij. Martori: Meletie egumen de la Barnovschi.
Ion Balş biv Stolnic isc., Ionaşcu biv Vel Med.
28.
(1712) 7221, Sept. 29.
„Parte popii lui Gheorghie din bătrânul popii Gonţii ot Soleşti, când s’au fost hotărât la zilele Mării Sale lui Mihai-Vodă, la velet 7217, lunii 28, i s’au ales 8 pământuri şi giumă-tate şi cu tot vinitul şi s’au aflat nevăndută nimărui. Deci carii sânt feciorii popii lui Gheorghii, anumie din Chelsiiâ şi Cos-lantin şi Iliana şi Ion, să aibă a-ş ţine parte de moşie. Aceasta ca să să ştii. Leat 7221, Săpt. 29.
„Axintie uricariul ce am fost hotarnic atunoe.”
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
195
29.
(1715) 7223, Avgust 13.
„Răzeşii de Soleşti cari se află nevănduţi la dum[nea]lui Vornicul Iordachi cum s’au aflat la hotărât Axintie uricar şi Be-jan Vornicul, let 7233, Avfgust] 13.”
8 păm. Feciorii po[pii| lui Gheorghii: Chelsie, Constantin, I-leana şi Ion.
8 păm. Feciorii lui Gligoraş Grosul: Vasile, Vărlan, Irina şi Mărie.
8 păm. Feciorii lui Pascal fratele lui Toderaşcu, „ficeorii anume” Necula, Aniţa, Tofana Hrăniceoae.
4 păm. pol şi 6 paşi: Albul, Ştefan, Măghina, bez 2 ^ăm. pol şi 4 paşi ce au dat Stoian şi Tofana danie.
8 păm. Săn Stratul, Marco, Mărie, Vasălca, Gao..., Gligorie.
„36 pământuri i pol 6 palme fac nevănduţi.”
30.
(1731) 7239, Martie 20.
Chirilă din Bouşori şi cu Iorga sin Burgheloae, nepot Stratului sin lui Stoian, dau zapis lui Ştefăniţă Roset Vel Post. că, eăciuind ei un loc, care credeau că este al lor din Soleşti, şi do-vedindu-se că nu este al lor şi că erau greşiţi „şi era să ne facă dumnealui mare zapt după vina noastră, să ne închine hatam la dumlneajlui Vel Logofăt şi să ne de şi certare”, căzând cu rugăminte i-a iertat, iar pânea să o plătească, t Chirilă platţnic], t Iorga sin Burgheloae platţnic].
31.
(1734) 7242, Maiu.
Păladie Golăe dă zapis lui Ştefăniţă Rusăt Postelnic că-i da-rueşte 8 pământuri în Soleşti, partea Stratului, pe care o zălo-gise Stratul cu fiii săi lui Coman pentru 28 lei; care o dăduse „părintelui nostru, lui Golăi, hiindu-şi rudă”. Avuse judecată cu Marcu fiul Stratului la boierii cei mari, cari, văzând iscăliturile lui Loiz neguţătorul şi Neculaiu Meleştianul, i-au chemat cu fustaşi. Aceştia, cunoscându-şi iscăliturile, Marcu e rămas. Dar face a doua oară „răvaş cu jalobă, poftind să-i ei samă numai” Iordachi Rusăt Vorn. şi cu Logofătul, dar pierde şi a doua oară, dându-i şi carte domnească.
Iscălit: „Păladie Golăe, am dat cu voe noastră, şi zapisul cel ve-chiu au rămas la mâna noastră pentru că este şi parte ;din Bouşori”.
www.dacoromanica.ro
196
Iulian Marinescu
32.
(1754) 7263, Octomvrie 28.
Irina nepoata lui Pălade Golăe şi Angheluţă Golăe cu „cumnatul meu Gavril Burghele şi cu soţul dumisali” Ioana fata Pa-raschivei vând a lor ocină şi cumpărătură ce au cu două zapise: unul de la Gonţa fata lui Dumitru din Soleşti, nepoată lui Si-mon Raţă, şi altul de la Gligorie şi fraţii lui Marco şi Gavlril, fiii Stratului din Soleşti, şi un alt zapis de danie de la Vasile şi frate-sâu Vărlan, — toate aceste părţi din satul Bouşori şi Soleşti le vând lui Andrei Burghele cu 35 de lei.
t Gavril Burghelea şi Ioana.
t Irina Goliiasa.
Agarki Vornicul de poartă iscal.
Costandin Nicola.
Scrie Simion Cheşco uricarul.
„S’au văzut de mine Vel Logţofăt].”
33.
(1760) 7268, Noem. 8.
Ioan Theodor-Vodă către Panait ici-ciohodar, ispravnic Vas-sluiului, ca să cerceteze pricina moşiei Soleşti a lui Ştefan Rusăt Vel Logof., care i se împresoară de nişte răzăşi. Să o-rânduiască doi mazili de acolo, anume pe Mărdarie şi Ştefan Moscul şi „după mărturie hotarnică să îndrepteze toate hotarăle” „Să afli numele turburătorilor şi în scris să ne trimiţi numele lor”, etc.
(L. S.).
Procjit] treti Log.
34.
(1760) 7268, Maiu 4.
Mărturia lui Inochentie episcop Huşului „că, aducându-ne popa Neculai şi cu nepotul său Gheorghii” carte de la Ioan Teodor-Vodă ca să meargă la moşia lor Şărboteştii pe apa Vasluiului ce este alături cu Soleştii a lui Ştefăniţă Rusăt biv Vel Logofăt pentru moara ce au oamenii de mai sus pe moşia lor Şărboteştii în apa Vasluiului, iar Logofătul cere jumătate, zicând că malul de Răsărit e al său. Făcând cercetare, găseşte că malul de spre Răsărit este al Log. Ştefăniţă „de moşie Soleştii şi Moiceştii şi Brănduşanii şi Şcheia, cari moşii sânt hotărâte tot într’un hotar a d-sale Logof. şi să numesc numai Soleştii”. Popa aduce mărturie pe un „diacon Ardarii, om bătrân de 70 ani”, cum că acolo e stăpânirea „popii lui Nicolae de când au apucat el”; iar Logofătul arată că în zilele tatălui „nu ştie cu ce pricină au stă-
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
19»
pănit, iar în zilele dumisali: au învoit acestui popă Neculaiu, fiind slugă la dumnealui şi fiind tot de casa dumisale şi cunoscut de dumnealui, iar acum, cunoscând că i se face stricăciune „la moşii, de oare ce locul unde este moara Şărboteştilor mai înalt, iar di spre Răsărit mai gios”, când vine Vasluiul mare se varsă pe moşia sa şi-i face stricăciune. Aceasta se află de episcop, care dă mărturie Logofătului.
35.
(1760) 7269, Dech. 2.
Gavriil Mitropolit Moldovei, Ion Bogdan Vel Logofăt, Lupul Balş Vel Vornic judecă pricina dintre Ştefăniţă Rusăt biv Vel Log. cu popa Nicolai, pentru un iaz cu moară, al popii Nicol&e în apa Vasluiului şi din causa iazului se păgubeşte moşia Soleştii a Logofătului „de câteva stoguri de făn”, de oare ce „s’au înămolit mult loc de s’au făcut şi trestii”. Popa Nicolai arată că moara e făcută din vremea părinţilor săi şi, cât a trăit Vornicul Iordache, părintele Logofătului a stăpânit cu pace şi „moşia nu se înămoleşte din pricina iazului, ci din pricina când vine apa mare varsă în toate părţile şi mai ales dintr’un izvor ce curge în partea moşiii Logofătului”. Din. aceste neputân-du-se alege nimic, s’a trimis episcopul „Ionichentie”, care dase mărturie la mâna Logofătului şi, fiind faţă la Divan, s’au întrebat, care a răspuns că din causa morii i se pricinueşte pagubă. Logofătul mai răspunde că, popa fiind om de casa sa, tatăl său Iordache i-ar fi îngăduit să facă moară, dar, văzând paguba, i-ar fi stricat moara. Popa Nicolae făgăduind, judecătorii cred pe Logofăt, care „este boeriu bătrân şi au luat şi cu sufletul dumisali”. Se hotărăşte că sau popa să ducă cu altă „mijlocire” la moară ca să nu mai strice moşia Logofătului, „să rămâe în pace”, iar, de nu, să se strice, „după orânduiala pravilii”. Domnul hotărăşte la 1769, Dech. 5, să o strice.
36.
Ghen. 30, Iaşi.
Chirilă Colivă dă zapis biv Vel Logofătului Racoviţă că se împrumută cu 20 lei buni şi să-i dea banii „de Duminică mai nainte de lăsatul săcului până în Blagoveştenii”, iar, de nu-i va plăti, „să plinească locul din Soleşti banii şi, de va hi loc mai mult, să-i mai de dumnealui”.
37.
O	scrisoare către Logofătul cel Mare, iscălită de Mardarie pâre. de Vasluiu, f Toader Flondof, t Sfredel căpitan, t Ionaşcu
www.dacoromanica.ro
198
Iulian Marinescu
Căpitanul, f Ionaşcu, f Mihalce şi t Toderaşcu Şolde de So-leşti, prin care-i arată că a venit Gligoraş de Soleşti cu partea Măriei Sale ca să meargă la satul Soleşti să împartă moşie lui Gligoraş cu nepoţii lui „şi am împărţit satul în trii părţi, însă nu satul tot, ci o şuşăniţă, o cumpărătură care n’au mai fost înpărţită şi s’au aruncat sorţii pre părţi şi au vinit di spre Apus pa'te Gonţii şi la mijloc parte Hatmanului şi de spre Răsărit parte lui Gligoraşcu şi a fraţilor lui. Aşijdere şi pentru un loc de casă a tatălui lui Gligoraşcu şi a fraţilor lui au avut pâră la Domnie pentru acel loc, au vinit vreme şi giudeţul să întoarcă cheltuiala casii, bărnilor şi a numistriilor (sic), precum au mărturisit Toader Flondor, cari au fost preţuitor aceii case cu carte Mării Sale lui Vodă şi s’au preţuit drept 12 galbeni băr-nile şi nămăestriile din pregiurul casii fără loc să întoarcă fratile cel mai mic.”
38.
(F. d.)
Toader cu feciorii lui scrie zapis lui popa Gheorghe cum i a vândut partea lor din Soleşti din cumpărătură din a treia parte jumătate de parte pe 4 ughi „şi am luat 3 ughi de la frate-său Todiraşcu”, Marturi Toderaşcu din Soleşti, Andrei, Dumitru, Lazăr, Niţul, Buciumaş, Gligoraşcu, toţi de acolo. Chi-rilă scrie.
39.
Un uric de la Vasile-Vodă din let 7149 (1641) de întăritură: şi de miluire lui Răcoviţă Cehan vtori Logofăt şi giupânesii lui Tofanii pre sat pre Bălăsăneşti ot Hotin, cumpărătură pre banii lui Pătraşco ce au fost Logofăt Mare şi pe nişte părţi din sat din Soleşti ot Vasluiu şi a trie parte din sat din Moiceşti ot tam ce au fost cumpărătură de la Vasile Nădăbaicu din Soleşti şi pre neşte părţi ot Vilneşti ot tam şi din Fireşti şi din Făstăci şi satul Stănileştii şi satul Cărstianicii ot ţinutul Fălciiu-lui şi satul Stoeneştii pe Prut ot tam şi satul Bărboşii pre pârâul Moisăi ot tam şi satul Săliştincii cari să chiamă acum Muntenii, cumpărătură lui Petre Cehan de la ficeorii Săliştanului din Bârlad şi parte din sat din Răuceni ş’un bătrân din sat din Răspopi şi un bătrân din sat din Pogoneşti ot Lăpuşna şi satul Stroeştii şi Şăndrenii ot Hărlău, din moşăie lui Pătraşco Logofătul.
40.
(f. d.)
Adică eu Ştefan sân Ancăi scriu şi mărturisăsc cu acest zapis cum am pus a mc dreaptă moşie din sat din Soleşti pentru 20
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
199
ughi ce am rămas dumisale Hatmanului dintru o slujbă ce am înblat şi o am pus din 13 dni a lui Săpte[m]vrii până la Ispas. Di-i voiu pute însăma banii, să-mi eu moşie înnapoi, iar, de nu voiu pute însămna banii, să fii moşie a dumisale, şi pentru mai mare credinţă am şi iscălit.
Ştefan iscal.
41.
(f. d.)
„Moşie de la Soleşti din ţinutul Vasluiului a lui Căzan, să să ştii din ce moş este. Nădăbaico au fost frate cu Pătraşcu Logofăt şi cu Vasăle. Şolde. Şi Vasăle Şolde au fost stărpu, copii n’au avut şi au rămas moşie celor doi fraţi, cari sânt mai sus scrişi şi Căzan este nepot lui Nădăbaico. Zapisile şi uriciile au rămas la dum[nea]lui Logofătul Răcoviţă. Deci ce s’ar alegi parte lui Nădăbaico altul n’are treabă fără Căzan.
„Tij mai are giumătate de sat de la Moiceşti din ţinutul Vasluiului, care o ţine dum[nea]ei Vorniceasa iui Ion Răcoviţă, parte lui Nădăbaico.”
ADAUS.
42.
(1765) 7263, Ghenarie 8.
Vasilie, fiul Chirilei, nepot Chelsii, cu copiii săi Alexandrache, Andonii şi Ioniţă, dă zapis lui Ştefan Rusăt biv Vel Vist. că-i dăruesc moşia lor ce este în Soleşti, cât s’o alege, „din ţidula de hotărât ce au hotărât Axintie uricariul” Ia veleat 7217, Iunie 28. Asemenea-i dăruesc şi partea ce au în Brândiţgani. Aceste „părţi ni se trag noao din Simion Pitariul”.
t Eu Vasăle nepot Chelsăii, f Alixandrachi, f Andonii, f Ioniţă.
Preotul Ştefan martor. Preot Mardarie ot Pribeşti. Neculai Molde. Lupul Dodan. Ioniţă Branişte.
43.
1777,	Sept. 14.
Vasile sin Gavril Surugiul din Soleşti dau zapis Catrinei Ru-sătoaii Vorniceasa că se îndatoresc să îngrijească de o livade a sa cu tocmeala rodului pe jumătate (se hultuieşte primăvara).
Martor, Ioniţă Bogdaproste.
Scrie Sandul Darie.
44.
1792,	Avgust 15.
Răzmiriţă Vornic de poartă, Ioniţă Cotai mazil hotarnic, Ma-nolachi Popa mazil hotarnic şi cu Ion Mitrofan căpitan, Lupu
www.dacoromanica.ro
200
Iulian Marinescu
Burghele, Costantin Chitic, toţi fată (Andronachi dascăl scrie) fac mărturie hotarnică după jaloba ce au dat „Nechită Cocole cu răzăşiia lui să alegem 8 pol pământuri din moşiile dumi-sale Spătarului Iordachi Rusăt”, Soleştii. Măsurând din movila Mămuruza această moşie, se află 480 pământuri şi pământul lat de 20 paşi şi pasul de 6 palme. Spătarul le dă jăluitorilor patru pământuri „din cumpărătura ce au avut de la Vasile Abrodul din moşie Soleştii, la care învoindu-se dum[nea]lui Spat[arul| Ior-dachi Rusăt cu numiţii jăluitori, li-au dat aceste 4 pământuri din moşie dumisale Moiceşti răzăşilor din Bouşori din capul hotarului Brănduşani ce purcede din drumul târgului spre Apus”. Se pun semnele.
45.
1793,	Oct. 27.
„Erei Gligoraş, Timoftii Cucul, Cozma Mălăcan braţ lui, Neculai sin Pavăl, Ion nepot lui Pavăl, Irimie nepot lui Pavăl, lonită Bucată, lonită Hoduş, Strătina sora lui, Mafteiu” dau zapis lui Iordache Rusăt Sărdar că-i vând 8l 2 pământuri ce le luase de la dânsul cu hotarnică în 1792! Avg. 15 (după ţidula hotărâtă a lui Axintie Uricariu) pe 51 lei.
46.
Zapisăle Brănduşanilor ce să tin tot de Soleşti [şi altele].
(1686) 7195, Oct. 19.
Gligorii cu fra{ii lui Marcu şi Gavril, ficiorii Stratului ot Soleşti, dau zapis lui Coman că, fiind ei chezaşi pentru vărul lor Iordache, pentru 28 lei, şi el nevenind să-i plătească, ei pun zălog moşia lor din satele Soleşti şi Bouşori „până om găsi omul să-l dăm dumisali pe mănă, şi ni-am pus de astăzi până în trii ani”, iar, neputând să răscumpere în acest timp moşia, să rămână de veci.
Fa{ă: Starostele Costan[n]da de negustori, egumenul de la Sfeti Ion, Gligoraşcu Staroste de ciocli, Nsculaiu Meliştian, Păladie făclier, Loiz negutătoriu. „Şi aceşti bani i-au dat Andreiu Burghele dumisa'i lui Coman 28 lei, veleat 7208.”
47.
(1715) 7223, Iulie 23, laşi.
Nicolae Alexandru Domnul Moldovei dă carte de judecată între Vasălii Golii Polcovnicul cu Marco fiul Stratului, pentru moşia ce Marco cu fraţii lui Gligorii şi Gavril o pusese zălog, fiihd chezaşi pentru vărul lor Iordache pe 28 lei. Marco făgăduind că ar fi făcut acel zapis, Golie răspunse că s’au mat ju-
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
201
decât la Vel Log. Gavril Miclescul şi la Ion Racoviţă vtori Spătar, care-i spusese lui Marco „să caute un om să giure şi, giu-rănd într’acesta chip pe cum nu ştie el nimica, nici fraţii lui că n’au făcut acest zapis, nici au fost chezaş de acest om, să-i de Vasăle Golăe pace”. Marco neţinându-se de judecată, vin la Divanul domnesc, unde se vede zapisul lui, şi pierde.
Statie.
48.
(1754) 7263, Oct. 28.
Irina, nepoată lui Păladie Golăe şi lui Angheluţă Golăe, cu cumnatul ei Gavril Burgheli şi cu „soţul” lui, Ioana, fata Pa-raschivei, vând lui Andrei Burgheli pe 30 lei „driaptă ocină, şi moşie ce avem cumpărătură cu doâ zapise: unu de la Gonţa, fata lui Dumitrian din Soleşti, nepoata lui Samion Raţi şi alt zapis de la Gligorie cu .fraţii săi Marcu şi Gavril, feciorii Stratului de Soleşti şi altu zapis de danie de la Vasăli şi frate-său Varlan” din Bouşori şi Soleşti.
Iscăleşte: Agarici, Vornic glotni.
Costandin Nicola,
Scrie Sămion Cheşcu, uricarul.
49.
(1759)	7268, Noemv. 23.
Scrisoarea lui Neculai Mărdarie, Ştefan şi Lupul Dodan (toţi iscăli{i) către Ştefan Rusăt Vel Log. prin care îl anunţă că au făcut cercetare hotarului moşiei sale Brănduşăni de spre Soleşti şi la mijlocul moşiei Brănduşăni „au intrat Chirileştii în hotarul dum. în parte de sus şi au luat şi dijmă Pricopii Cireş 5 căpijă de făn din parte dum. şi, fiind Pricopii Cireş de fajă şi Iorga Burghele”, au mărturisit că au greşit şi li s’au luat dijma înapoi. „Iar pentru hotar vii ştii dum. că n’au fost niciunul scos, hotarăle sânt toate, numai să găsăsc cu greu, că-i iarba mare şi hotarăle sănt mici.”
50.
(1760)	7268, Martie 16.
Ioan Teodor al Moldovei dă carte lui Ştefan Ruset biv Vel Log. ca să taie iazul morii popei Niculae şi lui Gheorghie Bosăe^ de pe malul moşiei sale, de oare ce aceştia nu aduseseră pe e-piscopul de Huşi şi pe Medelnicerul Niculae Răcoviţă ca să facă dovadă la fa(a locului că amândouă malurile sunt ale lor; de asemenea porunceşte lui Neculai Tiron Vornic de poartă ca să-i aleagă moşia Zlătari.
www.dacoromanica.ro
202
Iulian Marinescu
51.
1791, Martie 29.
„Ion Croitoriul ficeorul Marii Catrinii Ursoae ot Bouşori” dă za-pis cuconului Iordachi Rusăt că-i vinde ocina din Brănduşani de la ocolul Crasnei (Vasluiu), „ce-şi dă coaste cu Boldeştii dumi-sali, parte pe din sus, fiindcă am rămas la mare lipsă şi nevoe şi, neavând altă facere, am căzut la dumnealui cuconui Iordachi Rusăt de mi-au dat o chilă de mălai, de mi-au scos copii din foa[me]te”.
Scrie Ion Tufă.
Martori: Erei Vasiie, Gligorii Turiţă.
52.
1793, Martie 25.
Mardarie dă zapis lui Iordachi Ruşet că-i vinde partea lui de moşie şi a fratelui său Sandul din Brănduşăni, pe care o aveau şi ei „de pe maica noastră, fata lui Postolachi Burghele”. O vinde pe 20 lei.
53.
1793, August 14.
Ion Cocuz cu feciorii lui (iscălesc: Costantin Cocuz, Nechita sin Cocuz, Vasiie Cocuz, alt Vasiie Cocuz, Gheorghie Cocuz, Marfa), dau zapis lui Iordachi Rusăt că-i vând partea lor din Brănduşani, „cum şi din cele 8 pol pământuri ce să va alege, drept
42 lei”.
Costache Pitic faţă; Nicolae Burnic scrie, „ce ne-au ales aceste 8 pământuri”.
„Ţidula lui Axintie uricar este din leat 7221, Sept. 29.”
54.
1793, August 16.
Sămion Hulpe cu frate-său Neculaiu dau zapis lui Iordache Rusăt câ-i vând părţile lor din Brănduşani, „cât şi din cele 8 pământuri pol ce să va alege parte noastră drept 35 lei”.
, „Toader săn Sămion, Hulpe, Gavril săn Nicolaiu, Neculaiu am scris.”
www.dacoromanica.ro
Documente vasluicne
203
55.
1793, August 17.
Gheorghii Pălade „cu soţul meu Ioana” şi cu fiii, Grigoraş, pate, Ioniţă,	Irimia,	'fanase (mai	iscălesc încă Tudose	şi	Ma-
nolache), dau zapis	lui Iordachi	Rusăt că-i vând pe	30	lei
„toată parte	me de	moşie din Brănduşani ce umblă	în	doi
bătrâni, a cince parte din bătrânul Ioana fata Gavriloae, nepoata Chelsăi, cum şi din cele opt pământuri din Soleşti, ce ni s’au dat in anul trecut 1792 din ţădula de hotărât ce s’au hotărât de Axintie uricariul la le[a]t 7221, Săpt. 29”.
56.
Neculaiu Canta Păhamic judecă pricina dintre Sămion Vulpe cu Burghele,	zicând	Sămion că	acest Burghele are	un	is-
jpisoc şi, „fiindcă şi el să trage tot din niamul său şi cum în ispisoc s’ar fi arătând şi parte sa de moşie ce ar fi având de baştină di pe niamul său popa Gheorghie”, şi de oare ce nu ştie ce parte are şi de cine să stăpâneşte, să scoată Burghele ispisocul. Burghele răspunde că partea sa de moşie din Soleşti au vândut-o Vornicesei Catrina Roset şi că nu o are de baştină, „ci o are luată moşul său schimbătură de la un Stog Stolnicul, fiindcă moşii lui au făcut schimbu cu alte moşii de la Or-hei ce i-au fost dată danie de la Vasile-Vodă”. Se dovedesc spusele lui Burghele adevărate şi Vulpe pierde, fiind obligat să plătească cheltuiala.
57.
F. an, Octomvrie 25.
Adică eu Vasăli şi Mardarl scriem şi mărturisăsc cu cesiu zapis al nostru cum ni-au apucat să întoarcem o parte de ocină din Brănduşani ce au fost zălojită la Sămion Raţă pentru cisla ţărăniască ce au fost parte lui Pizdaucăi, drept 15 galbeni, au dat un cal drept aceşti bani, de li-au ras cisla parte lui Pizdaucâ şi a gineri-său. Deci, noi ne-am apucat să întoarcem aeeşu bani nepoţilor lui Sămion Raţă şl să ni luăm locul, de astăzi Duminică până în zioa de Văvedenii să fie banii, iar, de nu ar fi banii la zi, el să fii locul istovit la măna lor. Această tocmaîâ s’au făcut denainte lui Ionaşco de Boldeşti, Gligorie de Porct-şăni, Irimie de Micleşti, şi Chirila de Sălişte. Şi eu Gheorghu am fost in tocmala lor. Şi am scris zapisul să să ştie. Şi pentru credinţă am pus peceţile şi iscăliturile.
Eu Chirilă Colivă, iscal. Eu Gligori iscal. f Ionaşcu, f Gligon, t Irimie, f Mărdarii, f Vasile.
www.dacoromanica.ro
204
Iulian Marinescu
II.
Foleştii.
Condică de zapisăle moşiei Foleştii ot ţinutu Vasluiului.
1.
(1591) 7100, Noemvrie 21.
Ion sin Focşoae (iscăleşte: Ion sin Antimii Focşoae) dă zapis Vornicului Agăriciu că-i vinde moşia sa din satul Foleştii „din bătrânul Ciorteştilor, din giumătate a şapte parte”, „drept un cal şi calul biciuluit drept douâzăci lei”. La „tocmală” au fost Chi-rilă Agăriciu, Pavăl Agăriciu, Tofan şi Apostul Rănciul.
„Şi parte Arvasăi surori-me am vândut, căci ea au vândut parte noastră la Buneşti, şi parte surori-me a Dochii o am dat pentru un bou ce-au perdut: aceste părţi a noastre din bătrânul Ciorteştilor s’au dat şi din Foleşti şi din Lieşti de spre Apus, din Foleşti de spre Răsărit, ca să să ştii” 1.
2.
(1618) 7126, Mart 22.
„Ştefănoaia, femeia lui Grozav, fata lui Hilimon, nepoată i Ne-grilesă”, dă zapis că vinde partea ei din Foleşti Zahariei deacolea pe 25 -de taleri. Plata s’a făcut în casa lui Apostol Deligheorghii şi „denainte popii lui Toader de Ştiborani, Rusul Soli, Fătul Hine, Andrei fiul Gavriliceşti, Maxim din tăo (sic), Brăilă din Foleşti, Ion Şalău, Ionaşcu, Hilip, Sârbul din Părtănoş, Andronic din Ştubeieni”.
(Pecete.) Tatal. t Vel Vat.
3.
(1671) 7179, Mai 6.
Ionaşcu, Mărica şi Ioana, fiii lui Dămian, nepoţi Zbănării^ dau zapis că vând lui Neculai Agărici ce au fost pârcălab pe 15 lei bătuţi partea lor de moşie din Foleşti, „ce să va alege dintr’un bătrân, parte Zbănării”.
Faţă: lacomi de Beneşti, Tănacul şi Onaca de Ştiborăni, Chirilă de Băliţeni, Iordache de Olăneşti.
4.
(1675) 7183, Iuli 6.
Niţul şi cu femeia lui Ghinie vând cu zapis lui Golăe din Fo-
1 Dată în traducere (N. I.).
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
205
Ieşti partea lor din satul Foleşti, „din parte Mojăcului, din a patra parte a Mojăcului”.
Toderaşcu biv Portar iscal.
Ionaşcu.
5.
(1677) 7185, Avfgust] 5.
„Eu Criste călăraşul scriu cu acest zapis la măna vătavului Golăe, precum i-am dat danie moşie din Foleşti, căci m’au ras de la călărăşie; pre acest zapis să-şi facă dresă domneşti. Şi s’au tămplat Bosăi cari mai gios au iscălit şi răzăşi, şi eu am pus degetul. Eu popa Pătraşcu de Bălţaţi am scris.
7185, Avfgust] 5.
f Eu Criste Călăraş.
Să să pue 50 lei şi atăte pământuri.
Eu popa Pătraşco.
(Pecete.) Tănacul.
Trohin Burgheli, marftor].
Stan Vornicul ot Scăntii.”
6.
(1680) 7188, Iulie 2.
Ştefan feciorul Gribencei din Bălţaţi şi cu nepotul lui Gavrilă „şi cu frate-meu Costantin, nepoţii lui Brăila”, fac zapis vata-vului Golăe de la Spătariul Postolachi şi jupănesei sale Aftinii că-i vând pe 30 lei jumătate de bătrân din moşul lor, „a lui Brăila”, din satul Foleşti.
Au fost faţă: Tofan izbaşa din Foleşti, Armenii din Bălţaţi, Va-silie Tutovanul, Gheorghie Muşcher din Bălţaţi, Pavel Agariciu din Popeşti, Macarie din Bălţaţi, Apostul izbaşa sin Obrejii.
7.
(1681-2), 7190.
Mărica Pantiliiasa, fata Lucăi, sora lui Copăcean din Lieşti, „şi cu o cocoană a me Alexandra şi Pavăl” dă zapis că vinde partea sa din Foleşti „din bătrânul Lucăi ce să va alege” vătavului Golăe drept 4 lei.
Martori: Copăcean cu feciorii lui, Dumitraşcu, Arvinte Clucerul. Zota, popa Neculai de la Armaşul, Ştefăniţă Ionaşco, Călcâi Clucerul.
Scrie popa Mihăilă.
www.dacoromanica.ro
206
iulian Marinescli
8.
(1682)	7190, Ghenarie 16.
Simzana Mojăceasa, fata Lucăi din Lieşti, dă zapis lui Golăe vătaf „pentru o parte de loc de moşii din sat din Foleşti ce am avut de pe tatăl meu Luca, am ţinut-o până la morte m,e să-mi fie de comând, şi, dacă me-au vinit ceasul, am vândut dumisali vâtavului Golăe drept (....) lei bătuţi” care s’au dat fetelor Sim-zanii: Mărie, Sora şi Costanda. Jupăneasa lui Golăe se numia Aftimia. Erau faţă: Ioniţă din Foleşti, Apostol ot tam, Copi-cean ot Lieşti, Pintilie ot tam, Samson ot tam.
Pană ot Berheci faţă.
Gavril sluga dum. Post. Ramanţdji scrie:
„3 lei, 3 petri... de ceară, doi berbeci, trei saci făină mai datu-ne-au nănaş, 5 merţă mălai, 3 merţă orzu.”
9.
(1683)	7191, Fevr. 10.
Ionichie şi cu frate-său Mereuţă, fiii lui Gligorie Folescul ot Foleşti, fac zapis lui Golăe vătavul că-i vând jumătate din bătrânul Brăila din satul Foleştii pe 20 galbeni (soţia sa Aftinia). Moşia o cumpărase tatăl lor Gligorie de la Cotici.
Martori: Apostol sin Enachi Folescu, Apostol izbaşa sin O-brejii ot Bălcani, Ichim ot Beneşti, Tănacul, Ştefan Gribince ot Ştiborani, Vasălie sin Apostul, Gavril sin Iftodie, Neculai sin Armenii, Bălţatu, Gheorghii Muşcher.
Icrei popa Ilie iscal.
(Iscălesc cu fO Onichii, Mereuţă, Apostol, Apostul izbaşa, Ichim, Tănacul ŞiCfan, Vasilie, Apostul, Gavrilă, Gheorghie Muşcher, Neculai a Armenii.
10.
(1683) 7191, Martie 1.
Tofan şi soru-sa Irina „şi altă soră Neştiuta şi Safta”, „feciorii lui Tecman, care au locuit în Ştiubeeni”, fac zapis că vând vâtavului Golăe pe 16 lei bătuţi „o parte de ocină ce au fost cumpărat părintele nostru Tecman din sat din Foleşti, partea Gavrii (sic), giumătate de bătrân dispre Apus”.
Faţă au fost: Ştefan Gribencea, Mereuţă sin Gligorii ot Soleştl, Tănacul şi Ichim din Beneşti, Chirila Mănzul, Chirila Cole.
11.
(1684)	7192, Fevr. 25.
Samson cu femeia lui Sora scriu zapis precum am vândut
www.dacoromanica.ro
Documente vasiuiene
207
parte noastră surorii noastre Mării ce-am fost cumpărat noi din parte tătăne-său Mojăcului. Aşăjdere şi eu Ghiniţa, fata Mojăcului şi eu Costanda tij, tuspatru surorile ce mai sus săn-tem scrisă, am vândut a noastră dreaptă ocină şi moşii din Foleşti din giumătate de sat de spre Răsărit, din bătrânul lui llii a trie parte, parte tătâne nostru Mojăcului”, o vând lui Go-lăe şi jupânesei sale Aftimii.
Martori :Pintilie din Ilieşti, Copăcianu, Stahii ot Beneşti, Va-sili Croitorul sin Apostol ot Foleşti.
Preotul Neculai scrie.
V.	şi Ghenar 5.
Vinde şi Maria partea ei „ce s’a alege din partea tătăni-său precum au dat Samson 18 merţă de mălaiu, merţa căte 4 potronici, diraintea diaconului Iftenii, lui Măcarie, Ion vătaful şi Matei.
12.
(1684) 7192, Mart 3.
Toader din Foleşti, fiul lui Bălan şi a Axănii fata Zaharii „şi cu fimeia me Axinie şi feciorul meu ioan şi sora me Mărie” dau zapis lui Golăe, prin care-şi vând pe 10 merţe de mălaiu, „când era merţa căte un zlot, în zilele lui Dumitraşco-Vodă”, partea lor de moşie din bătrânul Zaharie.
Faţă: Mereuţă fiul lui Gligorie ot Foleşti, Stahie ot Buneşti, Vasilie sin Apostol ot Foleşti, Chirilă ot Ştubseni, Muşcher ot Bălţaţi, Gligorie fiul lui Cojan.
(iscăleşte t) Toader.
13.
(1687) 7195, Ghenarie 13.
Lerentii călugărul vinde vătavului Golăe cu zapis moşia sa din Foleşti pe 10 lei, partea oe i sb vine din bătrânul lui Ilie.
La tocmală a fost şi Copăcian din Ilieşti şi feciorul lui. (Iscăleşte:) Vasilie. 14
14.
(f. d.).
Cazacul, fiul Anghelinii, fata lui Gheorghe Ciorăş, mărturiseşte cu zapis cum „au vândut tatăl meu parte măne-mi Anghelinii cu mine dinpreună lui Gligorie din sat din Foleşti”, pe 6 taleri bătuţi.
La „tocmală” au fost Tofan din Foleşti, Ştefan din Bălţaţi, Artenie, Samson fiul lui Matei, Apostol, toţi tot de acolo, Ichim ot Băneşti, Tănacul ot tam, Gavril fiul lui Leontie ot Tăoşti, Arsănie din Bălţaţi, fiul lui Ţigan.
www.dacoromanica.ro
208
Iulian Marinescu
15.
(1694) 7202, Martie 9, Iaşi.
Costantin Duca al Moldovei dă carte „boerului nostru Go-lăe Vornicul” ca să poprească o parte de moşie din Foleşti a lui Copăcianul feciorul Lucăi, pe care o vânduse lui Golăe Cununa, femeia lui Copăcianul, şi cu Dumitraşcu, fiul lui, şi alte surori ale lui.
16.
(1707) 7216, Dech. 3.
(rupt. E numai o parte.)
Zapisul lui Strătulat Agarici prin Care vinde partea lui de moşie din Foleşti pe 15 lei bătuţi.
Martori: Gligorii Dări, Gherghiţa Murgul, Vasăle Monahul, Vasăli sin Stolnicul Ion, Ion Albotă, Vasile Mănzu.
„Acest zapis ce scrie pe Măir au stătut Gligoraş Agărici cu fraţii lui şi s’au aşăzat cu Goţul căpitan denainte noastră şi au mai dat cinci lei vechilul Goţului pentru acest zapis şi să-şi stăpăniască Goţul moşie din Lieşti şi a stăpăni-o Strătulat Agărici cu bună pace; şi s’au înpăcat denainte noastră, de acmu nainte să n’aibă a răspunde nici de-o parte pentru acest zapis. Noi pentru credinţă am iscălit.
Gavril Pilat, Vornic glotnii.	7240, Oct. 8.
Toader cumnat lui.
Erei Vasălachi ot Huşi, martor.
Gligoraş Agarici iscal.
Ion Agărici Armaşul.
Erei Gavrilă ot Crasna.”
17.
(1718) 7227, Noemv. 23.
Vasilca, fata lui Văsale Mihăilă din Foleşti, fratele lui Gligo-re şi popii lui Pătraşco şi lui Dumitraşcu Şchiopul, şi surorii Anicuţii şi altor frate, cu fiii ei, Costantin, Varvara şi Simina, vând cu zapis lui Păladie Golăe poroşnic partea lor din Foleşti „dispre Apus dispre Donciu, din bătrânul Zaharii, cu loc de prisacă la Tofan, pe 40 lei şi un ortu, peste tot..., pănă unde bate hotarul în dumbrăviţa Folescului din gios de Donciul, unde este hotărâtă cu Vineţeştii: unde este locul al giupănesei de Fereşti, acolo este dumbrăviţa moşu-meu”.
Martori: Gligoraş Mărdarie, Ion Suţul, căp., Artinie popa de Gugeşti, Antohii diacon, Lupul, Ştefan sluga Guţului, Damaschin, Gligorii Măntul, Iscăliţi: Gligorii, mazil mare, şi Dumitru.
Diaconul Antohii scrie, „şi i-am dat zapisul dumisale şi uricuJ de 1 a Petru-Vodă”.
www.dacoromanica.ro

Documente vasluieni
20i)
18.
(F. d.)
Neculai fiul Ilenii din Foleşti, nepot lui Dămian, dâ zapis NeCulii Vornic de poartă că-i vinde partea sa de moşie din Foleşti, din bătrânul Porojăeştilor drept un cal şi Un leu.
La tocmalâ au fost: popa Sandul din Bălţaţi, diiaconul feciorul popii, Macarie cel bătrân. Diaconul Nicolae din Stiborăni a scris.
t Macarie cel bătrân, f Apostul, f Necula, Andronic, f Zota, f Irimie.
19.
(1741) 7249, Iunie 1, Iaşi.
Cartea lui Grigorie Ghica al Moldovei, prin care împuterniceşte pe Apostol sin lui Vasale, nepot de fecior lui Apostol ot Foleşti ca să stăpânească o parte de moşie din jumătate de sat de Foleşti, ce-1 are „de baştină dinprsună cu Golăeştii” „de pe moşii şi părinţii lor”.
20.
(1761) 7270, Sept. 14.
Mărturie hotarnică făcută de Mihalache Cehan biv Vel Med., Toader vtori Med., Neculai Mărdare mazil, Lupul Negre mazil (faţă fiind şi Dănilă nepot Şofrii, Apostol Croitoriul sin Vasăli, Cărste braţ lui, Costantin Bosăi, Simion Turbatul), din porunca lui Grigore Ioan-Vodă, la „părţile de moşie ce are Gavril Burghe-luş de zestre de la femeia sa Ioana,, nepoata Golăeştilor, stră-nepoata Neculii, lui Agărici Vornic de poartă, ce i-au fost Ne-culii lui Agăriciu de pe măsa Anghelina fata Ciortii” in Foleşti.
21.
(1761)	7270, Sept. 20.
Mărturie hotarnică făcută de Mihalachi Cehan biv Vel Med.. Toader Cehan vtori Med., Neculai Mărdari mazil (faţă fiind Danilă nepot Şovirăfi], Costandin Borăi, Simion Turbatul, Gavril Burgheluş), din porunca lui Grigorie Ioan-Vodă, de alegerea ce au făcut părţilor „de moşie ce are Apostul Croitoriul cu fraţii săi la satul Foleştii dispre Păladie Golăe şi fraţii lui Golăe”. Măsoară cu funia „de 30 paşi şi pasul de 6 palme de mijloc” şi găseşte tot hotarul de 450 pământuri şi pământul în lung de 300 paşi şi în lat de 30 de paşi”. Satul umbla pe 4 bătrâni şi se aleg lui A-postol cu fraţii lui 50 pământuri „cu 13 pământuri ce au intrat tot într’acest hotar a lui Androni Agărici ce le-au fost şi lor de
u
www.dacoromanica.ro
Iulian MarlncscU
210
baştină şi cumpărătură şi danie”. Se osebesc şi stâlpesc. Se învecina cu Stolnicul Vasile Rusăt Scrie Lupul Negre, mazil.
22.
(1761) 7270, Sept. 23.
Ioana fata Paraschivei, nepoata Aftinii Golăesăi, străne-poata Neculii Agariciu Vornic de poartă, cu soţul ei Gavril Buciumaş, şi cu fiica lor Irodiada şi cu nepoţii ei (ai Paraschivei) Neculai şi Ioniţă, „feciorii vară-mei Irina, fata Anuşcăi, iarăşi nepoată Aftinii Golăeasa”, vând cu 300 de lei partea lor de moşie din satul Foleşti (400 de pământuri, a 1 zlot pământul) biv Vel Stolnicului Vasăli Rusăt.
Voise să-l vândă întăiu lui Costantin Bosăi, dar acesta le dăduse 48 de lei întăi şi apoi nu mai voise să o cumpere, zicând că nu face atâţia bani.
Iscăleşte şi Simion Turbatu răzăş, nepot lui Agărici.
Postu Croitorul răzaş.
Scrie Lupul Negre.
23.
(1761) 7270, Sept. 24.
„Izvod de zapisă de Foleşti ot Vasluiu şi s’au dat la dumnealui cuconul Vasăli, vânzând noi dumisale aceasta moşii, să să ştii.”
Intre altele:
„Ispisoc sărbăsc de la Petru-Vodă pe Foleşti şi pe altile...
Acest izvod de zapisă de Foleşti l-am dat eu Gavril Burgheluş, di pe care zapisă din poronca domniască s’au hotărât aceasta moşie, şi am iscălit.
Gavril Burghele.
Mihalachi Cehan biv Vel Med. am fost hotarnic.
Toader vt. Med. hotarnic.
Neculai Mărdarie hotarnic.
Şi eu Lupul Negre am scris.
24.
(1763) 7271, Martie 24.
„Apostol Croitoriul, nepot Apostului de Foleşti ce au fost căpitan. strănepot lui Ionaşco Ciorte ce-au fost Comis”, dă zapis Stol. Vasăli Rusăt că-i vinde partea sa şi a fraţilor săi de moşie din Foleşti (375 pământuri) în afară de partea lui Andro-
www.dacoromanica.ro
Documente vasluienfi
211
nache Agarici (13 pământuri) pe 30 de lei noi. (Pentru a-şi alege .partea cheltuise 40 de lei pentru această moşie şi alta de la Bu-neşti-Fălciu.)
Iscălesc şi fraţii lui Toader şi Cărste diaconu.
Vel Log. Vasile Purice ot Vist. martor.
25.
(1763) 7271, Mai 3.
Zapisul lui Apostul Croitoriul din Pălmeşti prin care vinde lui Vasăle Ruset Stolnic partea sa ds moşie din Foleşti pe 20 lei. Scrie Lupul Dodan, mazil.
26.
(1763) 7272, Oct. 15.
Apostul Croitoriul, Toader şi- Cărstia diaconul, feciorii lui Vasile, nepoţi Apostului de Foleşti, vând lui Vasile Ruset Vel Stolnic 37 pământuri stâlpite pe 30 lei.
Scrie Cărstea diaconul.
27.
(1771) 7270, Sept. 27, Iaşi.
Grigorie Ioan-Vodă dă hrisov că a venit Vasile Rusăt biv Vel Stolnic înaintea sa şi a arătat un zapis de cumpărătură de la Ioana fata Paraschivei, nepoata Aftinii Golăiasa, strănepoată Ne-culii Agăriciu, Vornicul de poartă, şi de la soţul său Gavrilă Bur-celuş şi cu fiica lor, Irodie, şi de la nepoţii ei, Neculai şi Ioniţă, feciorii verei sale, Irinii, fata Anuşcăi, iar nepoată Aftinii Golăe-săi, prin care aceştia i-au vândut partea lor din satul Foleşti pe 300 de lei, şi a cerut numitul boier un hotarnic ca să aleagă a-ceastă parte. Numind hotărnici pe Med. Mihalachi Cehan, Toader vt. Med., Neculai Mărdare mazil şi Lupul Negre mazil, cari fac fune de 30 de paşi şi pasul de 6 palme (a Med. Mihalache), găsesc lungul moşiei de 80 funii şi latul 43 funii; iar pământuri peste tot 450 (pământul lung de 300 de paşi şi lat de 30 de paşi). Satul se împărţia pe 4 bătrâni. Ia Stolnicul 3 bătrâni şi din al patrulea 62 şi jumătate, rămânând şi răzeşilor 50 de pământuri. O aleg şi stâlpesc, Domnul întăreşte moşia Stolnicului Vasile Rosăt.
Ion Bogdan Vel Log.
Ioniţă Canta treti Log. procit.
28.
1785, Ghenarie 5.
Scrisoarea lui Petre Tulbure mazil către (nenumit) Spătar
www.dacoromanica.ro
212
Iulian Marinesctl
Mare, prin care arată că Nicolai Golăi a intrat cu 32 de stânjeni în moşia Foleştii a Vornicesei Catrina Rusătoaja.
Această mărturie se adevereşte de Costin Catargiu Spăt. Grigoraş Costachi Pah. ispravjnic).
29.
1785, Mai 5.
Scrisoarea lui Neculai Roset Vel Logofăt către „cinstită a me ca o soră dum. cumnată Catrino Rusătoae”, anunţându-i că în pricina moşiei Foleştii a sa cu Golăe s’a făcut carte domnească ca să se rânduiască din mazili şi să cerceteze semnele, punân-du-le după hrisovul Vornicesei.
III.
„Scrisorile moşii Boldeştilor ce să ţin tot de Soleşti.”
1.
(1669) 7177, Maiu 13, Iaşi.
Daca-Vodă. Vine înnaintea lui şi a boierilor, Chiriac cu fraţii lui şi se pârăşte cu Pavăl „şi oamenii lui” pentru o parte de ocină, din satul Boldeşti. Chiriac zicea că acea parte de moşie e a lui şi că Pavăl „să acolisăşte cu năpaste”, dar Pavăl scoase „nişte dresă” de la Irimia-Vodă, „scriind pre jumătate din a treia parte din sat din Boldeşti”. Domnul îl trimite „la sluga noastră Sto-ian”, care, strângând „oameni buni” : popa Toader de Mi-cleşti, lrimia şi Gligorie tot de acolo, Gligoraşco de Foleşti, Mihăilă, Vasile din Oşăşti, Dumitran şi Albul, află că „jărăş1-tile casălor moşiilor lui Pavăl” sunt în partea din sus. Deci, „părând Pavăl cu înpresurătură, ei au rămas dinaintea Domnii Mele şi din toată lege ţărăi, iar sluga noastră Chiriac s’au îndrepj-tat şi s’au pus ferăia după obiceiul ţărăi 12 zloţi în Vist.”. Dă lui Chiriac să stăpânească partea de jos din Boldeşti.
Bâriădeanu Vel Log. Mihul.
2.
1683 (7199), Ghenarie 20.
Ştefan, feciorul lui Mafteiu din Boldeşti, vinde cu zapis o parte d? loc din Boldeşti lui Andreiu Rnjovifă cu 12 lei bătuţi.
S’au prilejit: Dediul Vel Şătrar, Vasile Postelnicul, Andrei săn Poteanul, Mihuliţă Bleblea Vornicel de poartă, Colivă căp. din Soleşti (Chirilă Colivă), Simion căp. din Boldeşti, Grigorie Vas-luianu.
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
213
3.
(1690) 7199, Oct. 20.
Pănteleiu Năgară şi cu soru-sa Alexandra de Beneşti vând şi dăruesc ocină la Boldeşti lui Iordache Roset Vel Vistier.
S*au prilejit: Pavăl biv vătav de cărăuşi, Ichim Năgară („fratele nostru”), f Cozma Năgară.
4.
Fără dată.
Scrisoarea lui Apostul Stoian către .... (nescris, dar Ion Ra-covijă ; vezi mai departe, No. 11), prin care arată că a venit A-postol de Coropceni pentru partea lui din Boldeşti şi s’au găsit 43 pământuri (pământul de 30 de paşi) din care jumătate sunt vândute de Ştefan sin Maftei, iar jumătate sunt ale lui Apostul. Să înştiinjeze pe Vistier.
5.
(1691) 7199, Avgust 28, Iaşi.
Apostol, feciorul lui Savin, nepot lui Chiriac din Boldeşti, vinde 21 şi jumătate pământuri de acolo lui Iordache Rusăt Marele Vist., şl i-a dat şi „dresul de întăritură ce am avut de la Duca-Vodă”.
Vasile Costachi Vel Vom.
Velicico Cant. (sic, în loc de Costin), Vel Vor. isc.
Lupu Bogdan Hatm. iscal.
Iane Vor. isc.
Vasăle Gălca Vor. isc.
Alexandru Vel Post.
Vasălache ot Bujorani isc.
6.
(1705) 7214, Dec. 1.
Oprea şi femeia lui Ileana şi fiul lor Trohin vând cu zapis partea lor din Boldeşti Vornicului Iordache Rusăt, şase pământuri şi jumătate (pământul 20 paşi), câte 1 zlot.
Mihalache răzaş, Gheorghe tij,
Sălion tij, llii căpit.
7.
(1709) 7217, Iulie 30, Moiceşti.
Mărturie hotamică a jumătate satul Moiceşti şi a treia parte satul Boldeşti ale Vornicului Iordachi Rusăt, făcută de Bejan Hu-dici Vornic, Axintie Uricar, Postolachi Coşăscul.
www.dacoromanica.ro
214
Iulian Marinescu
Au fost faţă: Simion Turiţă din Boldeşti ce au fost căpitan de Curteni, frate-său Sălion, Mihălache ot Boldeşti, Mathei de Soleşti, Chirilă ot tam, Ştefan Grecul Vornicul, Trohin Buciu--maş, Statul sin Chelariul ot Codăeşti, Ion sin Borsu ot Codăeşti.
8.
1765, Maiu 11.
Anaforâ iscălită de Vel Log., Lupul Balş Vel Vor., Vasile Roset Hatman în pricina Iui Ioniţă Miclescu biv Vel Stol., fiul lui Gavrilă Miclescul biv Vel Log., care cere de la Ştefan Roset Vel Log. să răscumpere în puterea protimisisului nişte cumpărături ale Logofătului din Boldeşti. Roset arată zapisele de cumpărături (cele de mai înnainte) de 84 de ani şi boierii văd pravila „scris la Costandin Manoiul (sic), la carte 3” că, trecând zece ani, nu se mai poate răscumpăra. Boierii hotărăsc tot aşa, zicând că, atunci „când a rămâne lucru Mărie Ta, să întoarcă Miclescu lucru de 84 de ani vândut, să fii Măria Ta bine încredinţat Că nime cu moşii statornice în ţară nu rămâne şi s’or scorni mulţime de pricini şi gâlcevi”.
La Maiu, 15, Domnul Grigore Alexandru Ghica, hotărăşte să se facă o nouă cercetare.
9.
1765, Iunie 7.
Răvaşul lui Ion Stol. către Domn de cercetarea ce a făcut pentru stăpânirea a 20 de pământuri din Boldeşti pentru care au pricină Stolnicul Ion Miclescu cu Ştefan Ruset Vel Logofăt.
10.
1765, Iunie 9.
Ioniţă Pălade Vel Vor., Enachi Costandachi Vel Vor., Vasile Roset Hatman judecă pricina dintre Ioniţă Miclescu Stol. cu Ştefan Rosăt Vel Log. pentru Boldeşti. Se dovedeşte după cercetarea făcută de Stol. Ioniţă Răşcanul, ispravnicul Vasluiului, care intrebase pe Ştefan Panfile, Toader şi Grigore Rotaru, „care au mărturisit că din zilele răpousatului Mărie Sa Grigorie Ghica-Vodă din Domnie dintăiu sânt şăzători acolo la acea parte de Ioc şi au apucat stăpănitoriu la acel loc tot pe dumnealui Vel Log.”
Se hotărăşte ca Logofătul să stăpânească.
La 13 Iunie se întăreşte de Grigorie Alexandru Ghica, „iar, neodihnindu-se vre-o parte, uşa Divanului Domniei Mele eşte deschisă”.
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
215
11.
F. a., Avgust 25, Codăeşti.
Scrisoarea lui Ion Racoviţă către Vistiernicul cel Mare (Iordachi Roset) prin care-i face cunoscut că Stoian l-a înştiinţat că A-postol are la Boldeşti 21 jumătate pământuri (pământul de 30 de paşi).
12.
1780, Iulie 12.
Ion Băndac scrie „cucoanii Catrinii Rusăt Vorniceasa” că s’a rugat ca să-l lase să muncească pe moşie Boldeşti, „iar, ră-dicăndu-mă eu ca. să zic eu că am moşii ori răzăşii, să fiu de mare urgii, ori la ce giudecată voiu mergi”.
13.
F. a., Dech. 1, Codăeşti.
Scrisoarea lui Zaharia... pentru 6 şi jumătate pământul la Boldeştii, ale unei femei (pământul de 20 de paşi), pe care le vinde cu 1 zlot pământul.
14.
F. dată (dar 1765. Vezi N-le 8, 9 şi 10).
Cele ce au mărturisit Ştefan Panfile i Toader şi Gligore Ro-tariul pentru moşia Boldeşti, precum arată.
„Au mărturisit cu sufletele lor că din zilele răpousatului Mării Sale Grigorii Ghica-Vodă din Domnie dintâi sânt şăzători acolo la ace parte de loc şi stăpănitori au apucat tot pe dum. Ştefăniţă Rusăt Vel Logofăt şi, fiindu-le şi hrana lor pe ace moşie, le-au luat şi dijmă după obiceiu... Aşijdere au mai mărturisit şi un Todiraşcu monah cum că dumnealui răposatu Vornicu Iordache Roset, tatăl dumisali Logofătului Ştefăniţă, au ţinut şi o prisacă pe locul Boldeştii, la livada ce mare, mai mult de vre-o zece ani, cari, când ţine prisaca acolo, trăe şi tatăl dumisale, Stol. loniţă Miclescul.”
IV.
„Scrisorile Moiceştilor ce se ţin tot de Soleşti”.
1.
(1696) 7204, Iunie 17, Iaşi.	s
Mihăilă Broatec, ginerele lui Toderaşco Şoldea, şi cu femeia lui Ştefana şi cu feciorii lui, Panaite şi Andreiu, dau zapis Marelui
www.dacoromanica.ro
216
Iulian Marinescu
Vistiernic Iordache Rusăt că-i vând partea lor de moşie din Moi-ceşti, ce o avea şi el de pe socrul său Toderaşcu Şolde (23 de pământuri, pământul de 30 de paşi), pe 10 potronici pământul, ceia ce face 30 de lei în total.
Neculai Donici Vel Log., Vasile Costache Vel Vom., Lupul Bogdan Hat., Sandul Crupenschi biv Vel Vor., Mihalache Raco-viţă Vel Spăt.,... biv Vel Ceaşnic, Cost. Pălads vtori Clucer, Andrei Abăza Vor., Cost. Săvastiu.
2.
(1800) 7208, Avgust 8, Iaşi.
Ştefan Căzan, feciorul Cărstinii, fata lui Nădăbaico din Moi-ceşti, vinde 23 şi jumătate pământuri din Moiceşti lui Iordachi Rusăt Vel Vist.
(Pământul 30 de paşi.)
Vasile Costache Vel Vornic.
Ilie lanachi Vel Stol.
Ilie Catargiu biv Vel Comis.
3.
F. dată, Iunie 5 (poate 1696; v. No. 1).
Postolachi Coşăscul cu Mărdarie Vornicul de Micleşti (iscăleşte: ce am fost Vornic), Ursul de Zlătăreşti, Simion de Boldeşti şi Nica de Zlătăreşti aleg 23 şi jumătate pământuri din Moiceşti ale lui Mihăilă Brcatec Satul avea 71 pământuri (de 30 de paşi) şi umblă pe trei părţi:
1	a Racovictştiloi (sic);
1 a Cărstănii Licioaia, „ce să ţine Căzan”;
1 a Şoldei, pe care o ţine Mihăilă Broatec.
V.
„Scrisori de Chiujdeni şi de Stărpeni ot Soleşti.”
1.
(1608) 7116, Iunie 29.
Io Costandin Moghilă Vjoejvod, cu mila lui Dumnezeu, Domnu Ţârii Moldovii, precum au vinit innainte noastră şi înnainte boerilor noştri sluga noastră Ionaşcu Jora Păharnicul şi fra-te-său Niculai şi sora lui Nastasia şi fratele lor Gheorghiţă fiul lui Sămion Jora şi cu sluga noastră Băsanul uricariul şi de >a lor bună voe, de nime săliţi nici asupriţi, şi au făcut schimbu între dânşii cu a lor drepte ocini de pe a lor drepte şi adevărate ocini ce au, satul Chiujdenii pe Vasluiu, cu loc şi moară în
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
217
Vasluiu, parte din gios de satul Hliniţa cu loc, şi au pus şi moară ce-i pe pârău, care mergi prin sat, şi au stătut slugile noastre lo-naşcu Jora Păharnicul şi cu toţi fraţii săi Neculai şi Nastasăe şi Gheorghiţă şi au dat a lor sat, anume Chiujdenii, cu locul şi moara ce-i în Vasluiu, lui Băsanul uricariul, iar Băsanul urica-riul au dat lor schimb anume giumătate ce din gios de sat, anume Hliniţa, cu locul, şi au rămas lor şi moara ce-i pe părău, care mergi pin satul lui lonaşcu Jora Păharnicul şi fraţilor lui, Neculai şi Năstasăe i Gheorghiţă. Deci şi noi, văzănd de a lor bună voe schimbu intre dânşii, pentru aceia ca să le fie lor şi de la noi cu tot vinitul şi nime alţii să nu să amestice. S’aii scris in Iaşi, leat 7116, Iunie 29.
(Locul peceţii gospod.)
Stroici Vel Logofăt. Vasălii.
Traducere.
2.
1629? 7108 (7138?), Noiemvre 18.
Io Moisăi Moghilă Vfoejvod, bojiiu milostiiu gospodar zemli moldavscoi, scriem Domnie Me la boerinul nostru credincios Ce-han Jăcniceriul cel Mare, dăm ştire pentru rândul celui sat a-nume Stărpenii care ave pără cu Roşea Visternicul, că pe Roşea nu l-au putut lăsa să fii faţă acolo pentru multe trebi ce sănt asupra lor acest an (?); deci am lăsat pre părintele Vlădica Mi-trofan să socotiasca cu nişte oameni buni cum vor afla cu sufletele lor. Drept aceia, de cum vei vide carte Domnii Meii, să nu mergi nici tu acolo de faţă, dacă n’au putut să hie şi Roşea de faţă, să făţărească oamenii, ne-am socotit Domnie Me că apoi iar s’a hi price şi cuvinte întru voi, dacă vii hi acolo de faţă şi Roşea nu va hi; ci să lăsaţi pre părintele şi pre oameni buni, că au scris Domnie Me nici să te priimască să fii, nici Roşea Visternicul, ci numai cui vor afla cu sufletile sale, să de ştire Domnii Meii şi altul să nu să amestice. U las, leat 71 [3]8, Noe[m]v[rie] 18.
Săngur Domnul a zis.
(Locul peceţii gospod.).
Io Moisăi Moghilă V[oe]vod.
Pătraşco.
VI.
„Zapisăle de Şchei, ce să ţine tot de SoleştL”
1.
(1359) 7167, Avgust 3, Iaşi.
Gheorghie Ghica-Vodă. Vine Toader de Şcheişoara şi văru-său Ipnaşcu şi se pârăşte cu Hartenie pentru moşie in Şcheişoara,
www.dacoromanica.ro
218
Iulian Marincscu
zicând Tcader că are un bătrân acolo, anume partea lui Lo-han. Iar Hartenie zice că acel moş Lohan este al lui. Domnul tri-mete la slugile lui: Lungul căp., Vasile Stratulat şi Romaşco de Vărăni, cari, cercetând împreună cu Axintie şi Petre de Vărăni, popa Ionaşco, de Cioriceşti, Gavrilă Chihae, Tănase de Timer-leni, Dinu Eniş (?), Ionaşcu Spărietu călugărul, dovedesc că acel bătrân este al lui Hartenie. Pierde Toader şi Ionaşcu, „iar Hartenie s’au îndreptat şi ş’au pus ferăe, cav să aibă a {ine din Şcheişoară din patru bătrâni un bătrân, parte lui Lohan”.
Răcoviţă Cehan Vel Log. Corlat.
2.
(1659) 7167, August 3, Iaşi.
Gheorghe Ghica Voevod dă carte lui Hartenie ca să ţină moşia sa „şi părţile altor răzăşi ce au cu dânsul înpreună la sat la Şcheişoară pentru căci au dat un bou de negoţu într’o groapă pe acel loc şi l-au plătit Hartenie, iar alţii răzăşi nu vor să-i întoarcă, deci să le oprească moşie pără vor plăti lui Harta-nie cine căt i să va veni”.
3.
(1676) 7184, Iulie 11, Iaşi.
Antonie Rusăt Voevod dă carte lui Ion Răcoviţă ce au fost Comis Mare ca să stăpânească „jumătate de sat de Şchei pe apa Vasluiului”, care au cumpărat Petre Cehan de la Vasăle Huhule şi de la soru-sa Costanda şi de la fratele lor Stratul drept 125 galbeni.
4.
(1679) 7187, Ghenar 17.
Gligoraş dă zapis că vinde în Şchei partea sa de moşie fratelui său Apostol ginerele lui Stoian pe 30 de lei bătuţi.
S’au prilejit: Drose staroste de blănari, Niculai negiiţătoriul, Petrişor vătavul, Rango vătavul, Colivă căpitan de Soleşti.
5.
(1680) 7188, Mai 26.
Duca Voevod dă carte lui Ion Răcoviţă Păharnicul cel Mare ca să stăpânească jumătate satul Şchei, care „iaste cumpărătură Petrii lui Cehan de la Vasăle Huhule, şi de la' soru-sa, Costanda, şi di la frate-său Stratul drept 125 de galbeni”. Miron Vel Log. Iordachi.
www.dacoromanica.ro
Documente vasluienc
219
6.
(1692) 7200, Maiu 13.
Gheorghiţă fiul Angheluşii Harmezău dă zapis că învoindu-se „soţul meu Aniţa şi cu ficeorii' mai, cu Ursache şi cu hiică-me cu Iftinca”, vinde partea sa din satul Şchei Vist. Iordachi Rusăt (avea 96 pământuri de 30 de paşi; de asemenea încă 11 pământuri jumătate ale unui frate al său, Gligoraşco fiul Irinii ce a fost fată lui Hermezău, pa care le cumpărase cu zapis).
Faţă: Pah. foniţă Răcoviţă ot Codăeşti, Andrei Balşe Vornic, Apostol Stoian, Zaharie ot Mirceşti.
7.
(1692) 7200, Iunie 5.
Constantin Voevodul Moldovei scrie lui Ion Răcoviţă vt. Pă-harnic că s’au pârît la Domnie Stoian şi Gheorghie Hermezăul cu Mihălache Vel Comis şi Dumitraşcu Post. pentru jumătate satul Şchei, zicând Stoian şi Gheorghe „cum îi scot dumnealor dintr’o giumătate de saat”, deşi n’au moşie în acel hotar. Insă şi Mihalache Comisul îşi Dumitraşcu Postelnicul au arătat za-pise de cumpărătură şi cărţi de popreală de la Duca-Vodă şi An-tonie-Vodă. De aceia, neputând să adevereze „la dreptate”, a socotit „să vie la dumneavoastră să cauţi la inpărţala ocinilor dumneavoastră; şi, de a hi pusă la înpărţală ace giumătate de sat alăture cu moşiile dumneavoastră şi s’a şi venit în parte dumisale Vornicului Ion, vor ţine dumnealor Comisul şi Dumitraşcu Post., iar, de nu să va afla această giumătate de sat la în-părţală, să caute aceşti oameni Stoian şi Hermezăul şi cu să-minţiile lor 24 oameni bătrâni megieşi de pin pregiur, care or hi ştiind bine cum bătrânul Răcoviţă Log. în urma Petrii lui .Cehan, cum scriu dresăle, n’au ţinut, şi mai pe urmă Neculai Răcoviţă şi Ion Vornicul, părinţii dumneavoastră şi, de or lua acei oameni bătrâni cu sufletele sale cum n’au ţinut niciodată nici de a zice au luat şi or hi ţinut tot oamenii lui Stoian şi a lui Hermezău de spre moşul (?) Tăutul Log., vor ţine şi de acum”. Să facă şi mărturie.
Vel Log. iscal.
8.
(1692) 7200, Iulie 23, Iaşi.
Constantin Voevod. Vine Mihălachi Răcoviţă ce a fost Vornic Mare de Ţara-de-sus cu Stoian aprodul de târg şi cu Gheorghiţă Hermezău şi se judecă pentru jumătate satul Şchei, zicând Mihalache Comisul şi frate-său Dumitraşcu Post. că are acea jumătate de sat „cumpărătură moşului dumisale Petrii lui Cehan de la Vasale Huhule şi de la soru-sa Costanda şi de Ia frate-său Stratul
www.dacoromanica.ro
220
Iulian Marinescu
drept 120 ughi”, iar Stoian şi Ghiorghiţă, că nu i-au pomenit pe niciunul din aceştia stăpânind, ci au stăpânit-o numai ei cu seminţia lor, arătând şi o mărturie de la Ion Păh., fiul lui Niculae Racoviţă ce au fost Log. Mare, „văr primare dumisale lui Mihalachi Comisul şi lui Dumitraşcu Post.”. Deci, trimetându-i din nou la Pah. Ion Răcoviţă să cerceteze eu megieşii şi să caute şi la scrisorile cele de înpărtală” dacă se află acea jumătate de sat, au scos Stoian şi cu Ghiorghii „oameni buni, marturi care au locuit prin pregiurul acelui hotar”, din cari unii „au apucat de pre la Vasile-Vodă”, şi au mărturisit că satul a fost stăpânit numai de seminţia lui Stoian şi Gheorghie, şi Ion Păh. dă mărturie că satul Şcheia nu se află la nicio împărţeală. <Se rup trei zapise şi două căr(i domneşti de oprit ale lui Mi-hălache şi Dumitraşcu Post. şi se Întăreşte satul lui Stoian biv Comis şi lui Gheorghe Hermezău.
Tudose Dubău Vel Log.
9.
(1692) 7200, Avgust 20.
Ilie Gane şi cumnatul său Neculai şi cu femeile lor Maria şi Sanda dau zapis lui Iordachi Rusăt Vel Vist. că-i vând 73 pământuri (pământul 30 de paşi) din Şchei pe 96 lei bătuţi pol, afară de alte 23 pământuri ce le vânduse fratele lor Gligoraş.
Moşia „ni să tragi noao di pe soacra noastră Irina, fata lui Hermezău”.
Gligorie scrie.
Apostol Stoian.
10.
(1697) 7205, Fevruar 25, Iaşi.
Apostol Stoian cu femeia lui Iftinca, fata lui Gligorie Hermezău, dau zapis lui Iordachi Roset Vel Vistiernic că-i vînd a treia parte de sat din Şchei drept 180 de lei bătuţi. Moşia o avea de pe socrul său Gligoraş Hermezău, care mai avuse două fete şi care îşi vânduseră partea lor tot Vistierului.
Vasăli Costachi, Vel Vor.
Lupul Bogdan Hat.
Panaite Post.
Lupul Costachi Vel Vor.
Vasile Vel Stol.
Cârlan Sulger.
11.
(1697) 7205, Aprilie 28, Iaşi.
Antohii Costantin Voevod. Vine Iordachi Rusăt Vel Vist., care arată trei zapise de cumpărătură a satului Şchei de la diferiţi
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
5>2i
şi zapisul de la Toader Nacul şi femeia lui Nastăsăia, fata lui Prodan Drăguşăscul Med., care-i vânduse satele Lomancitii şi Hli[ci]şaia şi a cincea parte de sat din Naslauca (Hotin) pe 250 de lei. I le întăreşte.
Neculai Donici Vel Log.
Pis Vasile Neagul.
12.
(1697) 7205, Aprilie 28.
„Sava arhiereu i Mitropolit suceavschii, Neculai Donici Vel Log., Vasăli Costachi Vel Vor. doini zemli, Mitre Apostol Vel Vor. gorni zemli, Lupul Bogdan Hat., i pârcălab sucevschii, Ma-nolachi Rusăt Vel Post., Mihălachi Răcoviţă Vel Spăt., Pavăl Ciocârlan Vel Pah., Ilie Enachi Vel Stol., Ştefan Cerchez Vel Comis, Ioan Balş Vel Med., Dabija Scarlet Vel Clucer, Costachi Gavrilă Sărd., Gheorghii Apostol Sulger, Sandul Crupenschi Jic., Pavăl Vel Armaş, Gheorghiţă Aga, Stratul Iuraşcu vt. Log., Ştefan Căpotici vt. Post., Vasăli Pleşca treti Log., Ştefan Pilat, Vasăli Gălcă, Gheorghiaş şi Necula Bută Vor. de gloată fac ştire că au venit înnaintea lor Iordachi Rosăt Vistierul cel Mare şi a arătat trei zapise de cumpărătoare pe Şchei (Vasluiu) şi un zapis de cumpărătoare de la Toader Nacul şi sofia sa Nastasie fata lui Prodan Drăguşăscul ce au fost Vistiernic Mare, pentru satele Lomănciţii, Hlicişoaia, şi a cincea parte din Naslauca (Hotin). Ei îi fac mărturie, şi să aibă a-şi face şi „dresă domneşti” pe mărturie.
(Iscălesc cei mai de sus.)
13.
(1709) 7217, Iunie 28.
Mărturie hotarnică făcută de Bejan Hudici Vor. de poartă, Axintie Uricarul şi Postolachl Coşăscul la siliştile Şcheia şi So-leştii ale Vor. Iordache Rusăt. Se mărgenesc cu Strâmtura a lui Dumitraşcu Răcoviţă Hatman. Siliştea Şcheia avea 296 de pământuri, iar siliştea Soleştii 480 de pământuri (a 20 de paşi) cu 70 de delniţe de fân.
Fuseseră faţă: Sămion Turiţă ce au fost căp. de Curteni ot Boldeşti şi frate-său Sălion, Stratul sin Stoian răzăş, Chirilă (iscăleşte Chirilă sin Gavrilă), Ifrim, Matei (iscăleşte :	Buciu-
maş), Pricopie Bosie, Stratul sin Chelar ot Codăeşti.
Iscăleşte şi Vasile Beghiul.
14.
Ruxanda Văcărească Băneasa, fiica răpousatului Iordachi Rusăt Vornic, adiverescu cu această scrisoare a me la măna fră-
www.dacoromanica.ro
Iulian MarineSCU
a
ţine-meu dum[nealu]i Ştefan Rusăt Vel Logofăt pentru trii mo* şii anume Hultureştii la Vasluiu pe apa Bârladului şi Zlătăreştii tij la Vasluiu şi Şcheia lângă Soleşti, tij la Vasluiu, care moşii îmi sânt date zăstre în diiată de răpousatul părintele nostru lor* dachii Roset Vomicu,— aceste de mai sus arătate moşii ll-am vândut fratelui mieu dumisali Ştefan Rusăt Vel Logofăt drept noao sute lei şi am luat deplin plata întru mănile mele, care şt scrisorile numitelor moşii le-am dat în mănile dum[nealu]i, care moşii de acum să fie dumisali dreaptă ocină şi după scrisoare aceasta să aibă a-şi face dum[nealu]i şi hrisov domnescu pe a-ceste moşii. Şi această vânzare am făcut-o cu voe şi ştirea gi-neri-meu dum[nealu]i Dumitrache Ghica biv Vel Spat[ar] şi cu întrebare fiică-me Măriuţii. Şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit însumi cu mâna mea de preună eu dum[nealo]r şi alţii carii s’au mai întâmplat. 1765, Octomvrie 24.
(P.) Ruxanda Văcărească Băniasa [soacra) dumi. Spăt.
Anastase.
N. Ruse*. Pah[arnicJ.
Ion Pâlade, Vel Vor[nicJ.
Enachi Costandachi Vel VistpemicJ.
VII.
Ştiubeianii şi Bouşorii (Vasluiul).
1.
(1678) 7186, Octomvre 28.
Gonţa fata Dumitrei din Soleşti, nepoata lui Sămeon Raţă, dă zapis că vinde lui Golăe vătavul partea ei din Bouşori pe 20 de lei. Faţă: Ionaşco ot Şteboreni, Gavril ot tam, Sămion sin Margine ot tam, Tarfelii şi Vasăle, Moisă, ot Părtăna, Stoian, A-postol ot Bouşor, Apostol Tărăţă ot tam, Tacul sin Ionaşcu ot tam, Ştefan Găluşcă ot Tăoşti, Copăcean ot Leiaşti. Scrie Iacob.
Iscălesc şi erei Nicolae ot Ştiuborăni, Tosa, Gavril ot Bouşori.
2.
(1676) 7184, Aprilie 16.
Antonie Rusăt Voevod scrie lui Mardarie ce au fost pârcălab ca să cerceteze pricina dintre nepoţii lui Sămion de Soleşti cu Ştefan de Greci pentru o moşie din Bouşori. Ştefan a-rătase un zapis de la Sămeon Raţă.
Vel Ceaşnic.
3.
(1741) 7249, Maiu 27.
Grigorie Ghica Voevod dă carte lui Pălade Golăi şi fra-4e-său Angheluţă Golăe ca să-şi stăpânească părţile ide mo
www.dacoromanica.ro
Documente vasluiene
223
şie ce le are în Bouşori (Vasluiu), pe care le avea danii şi cumpărături de la nişte răzeşi de acolo.
4.
7288, Fevruar 27.
Ioniţă Mărdare şi Costantin Chitic aleg din porunca Sandului Miclescu livada cu pomi a jupănesei Paraschiva, Martori: Va-sile căpitan. Scrie Vasăle Dascălul.
Iscălesc şi răzeşii: Timoftii Cocuz, Sămion sin Ilieş, Ion Co-cuz, Alexandru sin Aprodul.
5.
F. d. 1780?
Neculai î Tiron Vornicul de poartă alege moşia Ştubeiani (Vasluiu) pe valea Bouşorului a lurgăi Burghelii şi a lui Andreiu Burghele.
6.
1795,	Ghenar 25.
„O carte de hotărât g[os]pod de la Mihaiu Costandin Su(u Voievod cătră dumnealui Ştefan Sturza biv Vel Ban i dumnealui lordache Roset biv Vel Sărdar, ispravnici de ŢinutuJ Vasluiului, pentru Bouşori şi Brănduşeni, din leat 1795, Ghenar 25.”
7.
(F. d.; 1795.)
Ion Mardari, Neculai Romaşc[an], Dumitrachi, hotărnici, fac ştire că din porunca lui Mihail Costantin Supli Voevod către Banul Ştefănache Sturza şi Sărd. lordache Roset, ispravnicii Vasluiului, aceştia, rânduindu-i pe ei, au ales părţile de moşie în Bouşori (Vasluiu) ce le are Paraschiva Burgheloe de baştină şi cumpărătură. Moşia umbla pe şase bătrâni: popa Gheorghi, Safta, Dumitran, Grigoraş, Strat şi Safta, fiii lui Sămion Pitarul, fiecare având câte 126 stânjeni şi 5 palme.
Paraschiva avea cumpărat de la Dumitran cu zapisul din 7186, Oct. 28, de la Strat cu zapisul din 7195, Oct. 19, şi de la doi fii ai lui Grigoraş, al căror zapis îl pierduse, dar se arăta în zapisul lui Dumitran, I !se aleg 296 stânjeni Ea dăruise 10 Bur-gheleştilor şi 10 Chirileştilor. Din Safta se trăgeau Burgheleştii, cari aveau 468 stânjeni 1 palmă (având în aceşti st. 10 dăruiţi de Burgheloaia şi 31 cumpăraţi de la Maria fata lui Grigoraş Grosul cu zapisul din 7254, August 3); din popa Gheorghe se
www.dacoromanica.ro
224
Iulian Marinescu
trăgeau Chirileştii, cari aveau 136 st. şi 5 palme (cu 10 dăruiţi de Burgheloae), iar din Safta era neamul Bogdaprosteştilor (sic) cu 126 st. 5 palme.
Iscălesc şi răzeşii.
Scrie Neculaiu nepot lui Pavăl răzăş.
8.
1796,	Ghenar 24.
„Altă carte de hotărât de la Alexandru Ioan Calimah V[oe]vod ce scrii cătră dum[nealu]i Dumitrache Miclescu biv Vel Stol[nic]
i.cătră dum[nealo]r ispravnici de ţinutu Vasluiului, după jaloba Paraschivei Burgheloai pentru Bouşor i pentru Ştiubeeni, din le(a]t 1796, Ghen[ar]ie 24.”
9.
1796, Iulie 14
Paraschiva jupâneasa răposatului Andrei Burghelii vinde cu zapis lui Iordachi Roset moşule de la răposatul so(ul său jumătate Ştiubeianii (400 de st.) cu 600 de lei (câte 60 par. st.) 300 de st., Bouşorii cu 450 de lei şi încă 3 st. în Bouşori, ce-i avea băr-batu-său de baştină. Avuse o fată, care murise, rămâindu-i o nepoată, ce murise şi ea, Dase 20 de stânjeni bisericei din Bouşori.
Iscălesc Maria, Balaşa.
încredinţează şi Grigoraş Ifrisoverghi Sulger.
10.
1796, August 5.
Alexandru Ioan Calimah Voevod scrie ispravnicilor de Vasluiu ca să publice timp de şase luni zapisul prin care Iordache Roset cumpărase de la Paraschiva, soţia răposatului Andrei Burghele, moşiile Ştiubeieni (400 de stinjeni cu 600 de lei) şi Bouşori (300 de stânjeni cu 450 de lei).
11.
1796,	August 25.
Neculaiu Hrisoverghi Medelnicer, ispravnicul Vasluiului, scrie lui Nicolae Cărare căpitan ca să arăte neamurilor şi răzeşilor Paraschivei, jupâneasa răposatului ' Andrei Burghele, zapisul prin care aceasta îşi vânduse părţile de moşie din Ştiubeiani şi Bouşori (ocolul Crasna) Sărdarului Iordachi Roset.
12.
1797,	Maiu 20.
Alexandru Ioan Calimah Voevod scrie carte ispravnicilor
www.dacoromanica.ro
Iulian Marinescu
225
de Vasluiu ca să numească din mazilii ţinutului „oameni cu ştiinţă” ca să aleagă părţile de moşie ce Paraschiva Burgheloe are in Ştiubeiani şi Bouşori.
13.
1797, Septemvrie 7.
Ierei Iancul ot Bouşori, Costandin Onofrei, Alexandru Drăgan, Lupul Burghele, Gheorghe, Ioniţă sin Aprodul, Costandin Cocuz. răzeşi din satul Bouşori (Vasluiu), dau învoiala Paraschivei Bur-gheloae că recunosc de bună hotărârea din 1795, Fevr. 8, şi după semnele ei să se pună hotare.
Această învoială se face înaintea lui Dumitrache Miclescu Stol. şi a ispravnicului ţinutului Vasluiu, Grigoraş Hrisoverghie şi Sulg. Panaite Costandin, rânduiţi de Alexandru Calimah Voevod, şi a lui Toader Stavăr, Ioniţă Cotai- mazil. Faţă şi Mihalache Racoviţă Sulger.
14.
1797. Septemvre 20.
Grigoraş Hrisoverghi Sulger şi Panaite Costandin Sulger dau mărturie Sărdarului lordachi Roset că, întrebând pe Ştefan Burghele, neamurile şi răzeşii din satul Bouşori de vor să răscumpere părţile de moşie din Ştiubeieni şi Bouşori pe care Paraschiva jupâneasa răposatului Andrei Burghele le vânduse Sărdarului, „ei au răspunsu că nu le trebui nici să scoată să răscumpere acele părţi de moşie a numitei vânzătoare”.
15.
1798,	Septemvre 28.
învoială între răzeşii de Ştiborăni cu răzeşii de Ştiubeeni pentru despărţirea hotarului dintre aceste moşii. Iscălesc: Costachi Be-nescu biv Cămăraş de izvoade, Ioniţă sin Vasile aprodul, preotul Gligori ot Ştiuborăni, Cost. Cocuz răzeş de Ştiuborăni.
Se adevereşte de Neculaiu Hrisoverghi Medelnicer şi Grigorie Crucerescu Medelnicer. 16
16.
1799,	Fevr. 23.
Alexandru Ioan Calimah Voevod întăreşte lui Iordache Roset Vel Ban părţile de moşie din Ştiubeeni şi Bouşori pe care le cumpărase cu zapis în 1796, Iuli* 14, de la Paraschiva soţia mortului Andrei Burghele.
Procit Vel Log.
15
www.dacoromanica.ro
PUBLICAŢIUNILE COMISIEI ISTORICE A ROMÂNIEI
1.	Mironis Costlni Chronlcon Terrae Moldavicae ab Aarone principe
(Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei dela Aron-Voda încoace [1595—1661]). Traducere latină contimporană, editată de_Dr. Eug. Bar-winskţ, Bucureşti 1912. XXVI-f228 pp. în 8®' Lei 36, ed. de lux lei 48.
2.	Cronica expediţiei Turcilor în Moreea, 1715 (Chronique de Pcxpddition
des Turcs en Moree), atribuită lui Constantin Diichiti şi publicată cu traducere franceză de N. Iorga, Bucureşti 1913. XVI+228 pp. In 8®. Lei 30, ed. de lux lei 48.
3.	Letopiseţul Ţării Moldovei dela Istratie Dabija până la domnia a
doua a lur Antioh Cantemir, 1661—1705, editat de C. Giurcscu, Bucureşti 1913. 112 pp. in 8®. Lei 12, ed, de lux fei 18.
4.	Documentele lui Ştefan-cel-Mare, publicate de 7, Bogdan, Bucureşti
1913. Voi, 1, XLVI+518, pp. în 8Q. Lei 72 (cartonat lei 81, legat in piele flexibilă lei 90, ed, de lux lei 90 (legat lei 108).
Voi. H, XXlI-)-612 pp. in 8’. Aceleaşi preţuri.
5.	Miron Costin, De neamul Moldovenilor din ce ţară au eşit stră-
moşii lor. Ediţie de C. Giuresca, Bucureşti 1914. LVI+64 pp. în 8®. Lei, 12, ed. de lux lei 18.
’ 6. Diaconul Coresi, Carte cu învăţătură (1581), publicată de Sextit Puşcăria şi Alexie Procopovici, Voi. I: textul. Bucureşti 1911. XIII -(-566 pp. în 8°. Lei 60, ed. de lux lei 72.
7.	Psaltirea Şcheiană, comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI şi
XVII traduse din slavoneşte, ed. critică de I. A, Candrca, Bucureşti 1916,
Voi. I: Introducerea CCXXXVÎ1I pp. în 8° şi unsprezece planşe. Voi. 11: Textul şi Glosarele, 552 pp. in 8®. Se vând numai amândouă volumele la un loc, ed, obişnuită cu 120 lei, ed. de lux cu 150 lei.
8.	Letopiseţul Ţării Moldovei până Ia Aron-Vodă (1359—1595), întocmit
după Grigorie Ureche vornicul, Istratie logofătul şi alţii, de Simion Dascălul. Ediţie de C. Giuresca, cu o prefaţă de I. Bogdan. Bucureşti 19:6. XVIII+304 pp. în 8°. Lei 35.
www.dacoromanica.ro
9.	Buletinul Comisiei istorice a României, publicat de I. Bogdan şi apoi
de N. Iorga.
Voi. I (cu articole de D. Russo, I. Bogdan, C. Giurescu şi 1. Bianu). Bucureşti 1915. VHl-j-344 pp. în'B0. Lei 48.
10.	„ Voi. II (cu articole de D. Russo, C. Giurescu şi N. Iorga', Bucu-
reşti 1916. VIII+272 pp. în 8°. Lei 36.
11.	„ Voi. III (cu articole de C. C. Giurescu, P. P. Panaitescu şi N. iorga),
Bucureşti 1924. Xll-(-172 pp. şi 2 planşe în 8°. Lei 50.
Se găsesc supt tipar şi vor apărea pe rând:
Cronica Ghiculeştilor de D. Russo, voi. 1: Textul grecesc.
Documente şi peceţi moldoveneşti în facsimile (sec. XIV—XVI). 92
planşe în fototipie, cu o introducere, de I. Bogdan.
Letopiseţul Ţării Moldovei dela Istratie Dabija până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, 1661—1743, de Ioan Neculce, ed. după manuscrisul în parte autograf dela Academia Română, de I. Bogdan şi Iulian Marinescu.
Publicaţiunile Comisiei istorice a României se găsesc de vânzare la librăriile Cartea Românească şi P. Suru din Bucureşti.
Preţul 75 lei.
www.dacoroirmniai.ro