Comisiei istorice a României publicat de Ioan Bogdan Preşedintele Comisiei. Voi. 1. Cu 6 planşe în fototipie. Bucureşti Atelierele grafice Socec & Co., Societate anonimă 1915 www.dacoromanica.ro Buletinul Comisiei istorice a României publicat de Ioan Bogdan Preşedintele Comisiei. Voi. 1. Cu 6 planşe In fototipie. Bucureşti Atelierele grafice Socec & Co., Societate anonima 1915 www.dacoromanica.ro PREFĂŢĂ Studiile fi documentele ce se publică în acest prim volum al Buletinului Comisiei istorice a României s'au tipărit, precum se vede din ediţiile separate, în cursul anilor 1912—1914. Apariţia lor într’un volum a întârziat aşa de mult, fiindcă am tot nădăjduit să pot pune în acest volum şi alte articole interesante din punct de vedere metodologic şi bibliografic. Persoanele cărora m'am adresat nu mi-au acordat însă concursul dorit, iar unii membri ai Comisiei, ocupaţi cu alte lucrări, riau putut să-mi dea o colaborare mai activă la această publicaţie. Nădăjduesc că în viitor colaborarea celor ce sunt chemaţi şi au datoria să contribue la progresul ştiinţelor istorice în ţara noastră are să fie mai asiduă decât în aceşti ani începători ai Comisiei noastre istorice. Aş mai fi dorit ca în primul volum al Buletinului nostru să pot pune ca parte oficială o dare de seamă generală asupra activităţii de până acum a Comisiei. Dar unele ediţii ale ei din cele mai importante, cum este cronica lui Simion Dascălul, Psaltirea Scheiană, cronica lui Neculce şi a Ghiculeştilor, sunt încă în curs de publicaţie şi vor fi terminate unele la sfârşitul anului acestuia altele în anul viitor. Astfel, despre toate normele ce ne-au condus în ediţiile noastre nu puteam vorbi înainte de a fi apărut şi aceste lucrări. Lipsa de mai mulţi colaboratori bine pregătiţi ne-a împiedecat să realizăm tot ce am fi dorit a realiză în cei cinci ani de existenţă a Comisiei istorice a României. Nu vom pierde însă curajul, ci vom merge mai departe pe calea apucată, având ferma credinţă că lucrările noastre deschid o eră nouă atât în ce priveşte publicaţiunile de izvoare istorice române şi meto- www.dacoromanica.ro IV dica lor specială, cât şi în ce priveşte publicarea monumentelor noastre literare vechi. Indicele aceştia volum va păreă poate prea mare. Este indicele întocmit de d-l D. Russo pentru ediţia separată a monografiei sale (.(.Critica textelor şi tehnica ediţiilor», continuat, cam după aceleaşi norme, pentru celelalte studii -şi documente cuprinse în Buletin. Cititorii vor găsi aici şi indicele textului „Sămile mănăstirilor de ţară din Moldova pe anul I742u, pe care mi s’a părut superfluu să-l dau şi în ediţia separată. I. Bogdan. Bucureşti, Iunie 1915. www.dacoromanica.ro CUPRINSUL STUDII Parf. D. Russo, Critica textelor şi tehnica ediţiilor.................. 5-100 Prefaţă......................................„........... 5 Bibliografie............................................. 9 Critica textelor............................................ 11 Manuscrise şi copişti In Principate........................... 14 Naşterea şi immulţirea greşelilor............................. 18 Critica autenticităţei şi a provenienţei...................... 31 Importanţa ediţiilor critice.................................. 38 Recensiunea textului şi tehnica ediţiei....................... 43 Aparatul critic............................................... 60 Aparat pozitiv şi negativ................................- 69 Textul....................................'.............. 72 Signa ,....................................................... 74 Ediţiuni de texte române...................................... 75 Titlul........................................................ 80 Marginea de sus a paginilor................................... 82 Indicele.....................................-r.......... 83 Introducerea.................................................. 86 Observaţiuni mărunte.......................................... 88 Epilog........................................................ 96 I. Bogdan, Documente false atribuite lui Ştefan cel Mare .... 103-161 Introducere.................................................. 103 Corespondenţa lui Ştefan cel Mare cu arhiepiscopul din Ohrida, an. 1456—1457..................................... 106 Scrisoarea unui boier cătră Petru, fiul lui Ştefan cel Mare, an. 1495—1497............................................. 122 Documente din Moldova sau falsificate vechi.................. 128 Documente din Basarabia sau falsificate nouă................. 131 Texte: Aprilie 1456 .......................................... 136 Octomvrie 1456 s. 1457 ................................... 137 www.dacoromanica.ro VI Pag. Suceava, 28 Mai 1470 ..................................... 139 Suceava, 26 Octomvrie 1470 ............................... 141 Suceava, 7 Iulie 1471............. . . ...... 145 Piatra, 17 Martie 1496 ................................... 149 12 Martie 1497 ........................................... 152 <12 Martie> 1497 ......................................... 154 Iaşi, 15 Martie 1497 ..................................... 157 Adaos..................................................... 160 C. Giurescu, Izvoadele lui Tudosie Dubău, Miron logofătul şi Vasile Bemian ...............................................165-214 Izvodul lui Tudosie Dubău logofătul......................... 166 Autorul şi scrierea......................................... 178 Biografia lui Tudosie Dubău................................. 181 Dubău şi izvodul............................................ 189 Izvodul lui Miron logofătul.......................... , 191 Folosirea izvodului In compilaţie.......................... 196 Izvodul nu poate fi opera lui Miron Costin.................. 199 Un letopiseţ dela Dragoş atribuit lui Miron Costin .... 205 Izvodul lui Pseudo-Miron.................................... 209 Izvodul Iui Vasile Demian................................... 210 DOCUMENTE I. Bogdan, Sămile mănăstirilor de ţară din Moldova pe anul 4742 . . 217-279 Putna...................................................... 222 Moldoviţa.................................................. 229 Voroneţul.................................................. 232 Suceviţa................................................. 235 Slatina.................................................... 237 Homorul.................................................... 240 Neamţul.................................................... 242 Râşca...................................................... 246 Bogdana . , 249 Pângâraţii................................................ 251 Agapia.........................................» . . . . 253 Bisericanii............................................. 256 Solea...................................................... 259 Secul...................................................... 263 Berzunţul.................................................. 267 Vizantia ......................................... . . . . 270 Floreştii.................................................. 271 Sf. Ilie................................................... 274 Coşula..................................................... 276 Ilişeştii.................................................. 277 www.dacoromanica.ro VII Pag. C. Giurescu, Documente răzleţe din Arhivele Vienei (4535-4720) . . . 280*305 1535, Iulie 20. Radu vodă Paisie către Ştefan Mailat . . . 280 1540, Septemvrie 23. Ştefan vodă Lăcustă către regele Ferdinand.......................................... 282 1540, Octomvrie 14. Regele Ferdinand către Ştefan vodă Lăcustă............................................ 283 1540, Noemvrie 12. Regele Ferdinand către Ştefan vodă Lăcustă............................................ 283 1542, August 27. Petru vodă Rareş către regele Ferdinand . 284 1542, Octomvrie 3. Regele Ferdinand către Petru vodă Rareş.............................................. 284 1542, Dechemvrie 6. Petru vodă Rareş către regele Ferdinand .................................................. 285 1543, Ianuarie 10. Radu vodă Paisie către regele Ferdinand . 286 1543. Antoniu de Thorozko către regele Ferdinand .... 286 1598, Iunie 12. Adeverinţa dată de Mihai Viteazul pentru primirea subsidiului şi a darurilor trimese de Împăratul Rudolf II............................... 288 1600, Septemvrie 12-21. Răspunsurile date de Împăratul Rudolf II solilor lui Mihai Viteazul............... 289 <1683>. Şerban vodă Cantacuzino către marele vizir ... 297 1688, Martie 9. Jurământul de supunere către Împăratul Leopold şi arhiducele Iosif, regele Ungariei, depus de Constantin Cantacuzino stolnicul, Mihai Cantacuzino spătarul şi Constantin Brâncoveanu..................... 298 1719-1720. Socoteala depozitelor Încredinţate de doamna Păuna, văduva lui Ştefan vodă Cantacuzino, lui Constantin Diichiti vătaful................................. 299 I. Blanu, Comunicări mărunte.................................306-319 Un document dela Dimitrio Cautemir (18 Dechemvrie 1710). 306 Cântecul lui Brâncoveanu la 1809 ........................ 309 O publicaţie de documente istorice plănuită la 1856 ... 315 Adaos de I. Bogdan.................................. 318 Indice de nume proprii.......................................321-335 Indice de lucruri şi cuvinte ................................336-343 www.dacoromanica.ro Studii. 53361 www.dacoromanica.ro D. Russo Critica textelor şi tehnica ediţiilor. www.dacoromanica.ro 8 Prefaţă. In articolul de terţă am încercat urmăresc soarta tentelor vechi: etern âe reproduc cu greşeli mss de copişti, cutei se frfot înlătură greşelile ştbecurâte în ele, şi cum ar trebui să se tipărească textele ba sa corespunză cerinţelor ştiinţei şi să fie fcât mai lesne de utiifeat lipsă *unei a^erhenea scrieri !în iimba română cred că justifică apariţia articoldlul de faţă, dare fezumă Vezteltatele unei experienţe de teitelte secole, la cari au ajtetes savanţii din Obcident cu jprivire lâ becensiunea ţinui text. Lucră curios, pecând pentru lildlogia clasica s’ar jptetda lkice că s’ati epuizât subiectele, ^ecând *pentru driticâ de texte posedăm fecrieri speciale, un tratat dezvoltat In privinţa tehteiceî ediţîilbr iiu s’a scris până âstăzi nidi în docta Germanie, âfară de ten articol tel lui JQ. 'Stahlm,, Editionstechnik, şi de dbserVaţihniie răsleţe cuprinse tei manteălele de critică şi de palebgrafle. •$i tocmai în timpul nostru de dohgrese Internaţionale ş!i de conlucrare bozmopofîtă avem teevoie Să uniformizăm procedeurile tehnice întrebuinţate în publicarea teitelote. Astăzi când la congresele ştiinţifice se întâlnesc savanţi din toate naţionalităţile, şi revistele se scriu in mai multe limbi (Byzantinische .ZertschriH. .se scrie în 1. germană, fraoce^ă, engleză, italiană şi greacă), când la scrieri mai mari ca la Gruhdriâse ale M GTQber şi î»atfl -sau la 'Kultiir der Gegen-wârt dotabobează sâvanţi! diferitelor baţiunî, când întreaga 63381 1 Scopul articolului Nevoia unei Înţelegeri internaţionale www.dacoromanica.ro 6 Edropa cultă colaborează la opere măreţe (cum e d. e. Corpus der griechischen Urkunden, la publicarea căruia s’a angajat l’Association internaţionale des Acadâmies, înfiinţată la 1899) parcă hotarele strâmte ale diferitelor state trebuesc privite ca nişte linii de unire şi nu de despărţire, cel puţin pentru ştiinţă. Şi dacă diferitele popoare n’au ajuns a se înţelege printr’o limbă comună, sânt mai multe puncte în privinţa cărora s’ar putea ajunge lesne la o înţelegere şi la o întrebuinţare internaţională. Semnele cari se întrebuinţează pentru plus (+) şi minus (—) d. e., sânt comune la toate popoarele culte, de ce nu s’ar putea ajunge la o înţelegere şi adoptare comună şi a altor semne convenţionale, cari astăzi din nenorocire diferă dela popor la popor, dela individ la individ, ba chiar vedem des că unul şi acelaş scriitor într’o carte întrebuinţează cutare semn cu un înţeles, pecând în alta acelaş semn apare cu alt înţeles, sau chiar cu mai multe înţelesuri. Ce confuzie s’ar naşte dacă într’o aritmetică s’ar întrebuinţa semnul + cu înţelesul de plus şi în alta cu înţelesul de minus, sau odată cu înţelesul de plus şi altădată cu înţelesul de minus! Despre acest lucru toţi sântem convinşi, fiindcă cultura noastră ne-a deprins cu o întrebuinţare statornică şi consecventă, şi cu toate acestea aceeaş confuzie care ne întâmpină în diferite alte cărţi ştiinţifice nu ne pare aşa de bătătoare la ochi. Această lipsă de înţelegere comună produce o mulţime de confuziuni şi face ca, înainte de a întrebuinţa orce ediţie de texte, să fim nevoiţi a studia lista semnelor sau a prescurtărilor întrebuinţate de autor în carte, ceea ce nu facem cu algebra nici cu chimia, fie scrisă în englezeşte sau ruseşte. Pentru o asemenea uniformizare s’au ridicat oameni cu vederi largi: A. Giry, K. Krumbacher, O, Stahlin etc., şi e de aşteptat ca un congres ştiinţific internaţional să reguleze această chestie într’un viitor nu prea depărtat1. 1 Avec Ies progres de la critique, zice Giry, Ies devoirs des 6di-teurs augmentent; Ies dditions anciennes ne peuvent plus serv ir sans r6vision aux dtudes de diplomatique, Ies nouvelles, m6me Ies plus soi-gn6es, manquent d’une mâthode commune. Chaque âcole ou mâme chaque ârudit publie â sa guise, se crde sa. doctrine, fait porter son attention www.dacoromanica.ro 7 In privinţa tehnicei ediţiilor şi a semnelor convenţionale am căutat In articolul de faţă să dau pildele cari mi s'au părut cele mai bune şi cele adoptate de cei mai autorizaţi reprezintanţi ai ştiinţei în Occident. O uniformizare oarecare, tacită nu e vorba, s’a făcut deja în câteva chestiuni de tehnică, dar nu lipsesc şi savanţi de valoare cari dintr’un fel de îndărătnicie nu sacrifică obiceiurile lor favorite, slăbiciunile sau chiar ciudăţeniile lor egoiste pentru a adopta ceea ce experienţa ne-a dat ca mai bun şi mai practic, sau ceea ce e mai îndeobşte admis. Dacă observaţiile cari urmează ar părea multora că se înţeleg dela sine, că un om cu bun simţ le ştie şi le pune în aplicare fără o pregătire prealabilă, rog să se aibă în vedere că mulţi editori din străinătate şi din ţară au păcătuit în aşa mod în această privinţă, încât numai cine este străin de asemenea lucrări le-ar crede de prisos. Cea mai bună şcoală pentru a-şi însuşi cineva orce metodă de investigaţie este studiul şi imitarea modelelor lăsate de maieştri, dar numai aceasta nu este de ajuns, mai trebue şi o pregătire teoretică; acela care în mod empiric pune în aplicare pro-cedeurile de investigaţie văzute în operele altora, de multe ori adoptă sistemele nu tocmai cele mai bune, sau nu se fereşte de contrazicerile cuprinse în ele, pecând cercetătorul pregătit şi în mod teoretic îşi dă seamă de metoda adoptată, preferă în mod conştient unele procedeuri ca superioare şi se fereşte de altele ca producătoare de confuzie, sau nepractice. Dar aceasta nu vrea să zică că cine stăpâneşte — fie chiar în toate secretele ei — metoda unei ştiinţe, a istoriei d. p., dar în schimb n’are inteligenţă nici chemare pentru istorie, ar fi istoric sau ar fi în stare să producă vreodată ceva de valoare! Metoda burtă nu face pe istoric, precum et 86S soins sur Ies seuls points qui Pinteressent et nâglige presque tou— jours beaucoup de prâcautions. II serait bien â dâsirer que Ies savants pussent s’entendre dans toute PEurope pour adopter des rbgles â peu prfes uniformes â appliquer aux publications des documenta (Bibliothfeque de P6coIe des chartes 41 (1880) p. 404—405). Cf. K. Krumbacher, Miscellen ■zu Romanos p. 122—124 şi O. Stâhlin, Neue Jahrbilcher fur das Klas. Altertum 12 (1009) p. 400. Nevoi» preg&tirei www.dacoromanica.ro 8 Lucrarea de faţă e o încercare nici posesiunea uneltelor celor mai perfecţionate nu face pe meşterul tâmplar. E de netăgăduit însă că dintre doi cercetători cu acelaş talent, aceeaş cultură şi aceeaş experienţă cine e stăpân pe o bună metodă va întrece pe acela care se serveşte de o metodă defectuoasă sau se încrede numai în bunul său simţ1. Ca în orce domeniu al ştiinţei, şi în ceea ce priveşte chestiunile de critică şi de ediţie de texte, bunul simţ nu e de ajuns, nici chiar geniul, trebue pregătire, trebue metodă. Adevăratul geniu recunoaşte repede acest adevăr, se supune şi caută să-şi asimileze experienţa secolilor trecuţi, numai închipuitele genii îşi dau aere de originalitate şi dispreţuesc ceea ce omenirea prin laborioase încercări şi dibuiri seculare a căpătat ca rezultat sigur2 *. In atelierul editorului textelor trebue să intre ca să înveţe meseria nu numai acela care are de gând să editeze texte; orce cercetător care vrea să producă lucrări originale, orce învăţat care doreşte să adâncească opera unui autor vechi are nevoie să ştie cum se face recensiunea unui text; savantul care nu cunoaşte procedura complicată a recensiunei nu poate să aibă părerea lui proprie în alegerea lecturilor cu privire la pasagiile greşit transmise, nu poate să studieze textele în mod critic şi e nevoit să se bazeze pe spusele altora, să urmeze cu ochii închişi textul restituit — poate graşit — de editor. Lucrarea de faţă e prima în felul ei în limba română şi trebue privită ca o încercare cu scăderi şi lacune pe cari eu cel dintâi le recunosc. Greutăţile cu cari am avut de luptat au fost numeroase; e de ajuns să relevez că nici măcar termenii tehnici, referitori la recensiunea textelor, n’au fost romanizaţi până astăzi, şi că predomină în întrebuinţarea lor o confuzie neexplicabilă, care ar fi de dorit să se înlăture cât mai repede. 1 G. C. Lewis, A treatise on the methods of observation and rea-soning in pohtics, Londra 1852 1 p. 5, citat de E. Bernheim în Lehrbuch der Hist. Methode8 p. 182 n. 2. 2 Cf. observaţiunile judicioase ale lui E. Bernheim, 1. c. p. 179—184, şi H. Paul, Grundriss der germ. Philologie2 1 p. 159. www.dacoromanica.ro 9 Sânt lucruri pe eari parca toată lumea le ştie, profesorii le tratează cu suveran dispreţ ca, cunoşcţiie sau fără importanţă, sţu^enţii le co^sid^ă că plepenţarp şj ţrpp pesjje, şi cu toate acestea puţini, foarte puţini» au o idee preciză despre ele. Am avut curajul să vorbesc şi despre asemenea lucruri elementare şi presupuse cunoscute de teţi, şf nu erai că trebue să cer scuze, sau să mă dezvinovăţesc ţ^ntriij faptul ca am insistaţ asupra unop Iucrur} şi am, relpvaţ nişte greşeli cari par a fi de unica însemnătate; în chestiuni d& metodică arătarea unuii drum mai scurt ne cruţă o pierdere de energie colosală, şi îndreptarea celei mai mici greşeli, care însă s^ repetă^ în nenumărate scrieri de mii de ori, jjduce foloase nu aşa de mici cum ş’ar părpa. In privinţa citaţiilor mărturisesc că atu păcătuit citând autorităţi şi nume proprii, chiar unde nu era poate neapărată nevoie, dar ce vrei f Sânt mulţi cari nu se- conving* pe deplin şi nu primesc pdeyarul cel mai evident, dacă rţu e sţ)uş de Un om ţenuţnţt, pecfnd, prţmesp ş;ţ ţpghţt nerpesţepatşţ o părere, fie chiar greşită, desţuţ numai să ştie că ea vine din ţări îndepărtate sau se spryină pe autoritatea unui nume celebru; întocmai aşa şî în evul mediu învăţaţii nu primiau adevărurile cele mai patente, dacă nu găsiau în Aristotel vreun pasagiu referitor la ele, nu se uitau la cer ca să studieze stelele, ci deschideau foliantele Despre cer şi se încredeau orbeşte în vorbele magistrului. Aceasta e cauza pentru care am invocat de câteva ori mărturia unor nume străine, nu ca să uimesc cu erudiţie ieftină sau să fac paradă cu citaţii poliglote. Există şi astăzi învăţaţi cari cugetă cu capul vecinului şi cari, nea vând încredere în propria lor judecată, se conving numai cu nume proprii şi cu autorităţi exotice, nu cu fapte şi argumente. Am consultat următoarele scrieri, cărora articolul de faţă le datoreşte multe preţioase observaţiuni: Bockta August, Theorie der Kritik (Encyklopâdie und Methodologie der philologischen Wissenschaften, 2 Auflage besorgt von R. Klussmann, Leipzig 1886, p. 168—254). www.dacoromanica.ro 10 Blass Frledricta, Kritik und Palaeographie (in Iwan von Mflller, Handbucb der klassischen Altertumswissenschaft, 1 Bând9, Munchen 1892 p. 249—355). Kruipbacher Karl, Miscellen zu Eomanos (Abhandl. bayer. Akad. Wiss. 1 KJasse voi. 24 (1906) 3 Abt.) Munchen 1907. Paris Oaston, Vie de saint Alexia, Paris 1872, Prefaţă. Paul Hermann, Textkritik (in H. Paul, Grundriss der germ. Phi-lologie, 1 Bând9, Strassburg 1897 p. 184—200). Tobler Adolf, Textkritik (în Gustav Grober, Grundriss der roman. Philologie, 1 Bând9, Strassburg 1904, p. 320—333). Bernheim Ernst, Lehrbuch der Historischen Methode und der Geschichtsphilosophie', Leipzig 1908. Langlois Ch. V. — Seignobos Ch., Introduction aux; ătudes histo-riques, Paris 1897. Waitz O., Wie soli man Urkunden edieren? (In H. von Sybel Hist. Zeitschr. 4 (1860) p. 438-448). Roth von Schreckenstein, Wie soli man Urkunden edieren? Frei-burg i. B. 1886. Fonck Leopold, Wissenschaftliches Arbeiten, Innsbruck 1908. Stăhlin Otto, Editionstechnik; Batschlăge fur die Anlage textkri-tischer Ausgaben (Neue Jahrbucher fur das klassische Al-tertum, Geschichte und deutsche Litteratur Î2 (1909) Leipzig p. 393—433. Citez: Stăhlin, Editionstechnik). Criticat de A. B. Drachmann In Nordisk Tidsskrift for Filologi 19(1910) p. 109—117, de P. Ms în Byz. Zeitschr. 19 (1910) p. 578 şi de Eb. Nestle in Theologisches Literaturblatt 31 (1910) c. 313—314. www.dacoromanica.ro 11 Critica textelor. Se crede îndeobşte că o carte tipărită reprezintă întocmai Greşeli în mss ideile autorului ei, ceea ce în multe cazuri nu corespunde ?ltlPSnturi adevărului; de multe ori se introduc în text îndreptări ce şi le permite corectorul, sau chiar culegătorul, sau greşeli de tipar cari, potrivindu-se întrucâtva cu contextul, rămân neobservate la corectură. Chiar când posedăm autograful şi textul tipărit, nu sântem siguri de textul asupra căruia s’a fixat autorul, nu ştim exact dacă deosebirile, ce s’ar constata între text şi autograf, se datoresc autorului sau nu; pentru a ne pronunţa în acest ca^ trebue să mai avem, afară de textul tipărit şi de autograf şi corectura autorului 1 Dar chiar în acest caz siguranţa nu e deplină; revizuirea autorului nu e de multe ori o chezăşie că textul întruneşte toate însuşirile de exactitate. Tocmai autorul, care ştie textul poate pe dinafară, trece pe lângă felurite greşeli fără să le descopere, fiindcă citeşte ce are în minte şi nu ce are scris înaintea ochilor. Dar ce e mai straniu, nu rareori autorul din nebăgare de seamă una a gândit şi alta a scris, şi în acest caz toate laolaltă: autograful, corectura şi textul revizuit de autor nu ne dau ceea ce a vrut să exprime autorul, ci ceea ce a tipărit1. Dacă însă astăzi când s’a organizat meşteşugul tipografiei şi flecare fel de muncă s’a încredinţat unei anume categorii de lucrători, Când primele corecturi se fac de oameni specialişti—cel puţin în străinătate—iar ultima de autorul 1 E. Nestle, Einfuhrung in das griechische Neue Testament1 p. 28. www.dacoromanica.ro 12 însuş, dacă astăzi se întâmplă asemenea lucruri, şi e foarte greu să avem tipărit întocmai ce a cugetat, sau ce a pus pe hârtie autorul, lesne înţelege orcine ce a fost în vechime, când reproducerea scrierilor se făcea prin copişti, de multe ori fără supravegherea autorului sau a unui corector priceput. Beproduoerea La Greci şi la Romani mss fiind copiate, sau chiar scrise mss în vechime ehjpg, dictat de copişti inculţi, conţineau multe greşeli cari se îmmulţiau prin dese copieri* pentru. Înlăturarea acestor greşeli intervenia—*rareon până la al h secol, din ce în ce mai des mai târziu —un corector priceput care colaţiona (avtipoXVj, collatio) copia ou autograful. Câte schimbări au suferit mss vechi prin dese copieri ne girată următoarea împrejurare. Jn anul 1877 Societaţea .arheologică diu Atena* făcând săpături a descoperit un fragment din stela de marmoră pe care era săpat tratatul încheiaţ la 421 între Atena pe de o parte şi Argos, Elida şi Man ţinea pe de altă partaj TexţuJ complect al acestui tratat se află reprodus de Tucidide 5, 47. Comparaţia arata că există între aceste două texte vreo 30 de depsehiri; intervertiri de cuvinte, omiteri, interpolaţi un,! şi schimbări de tot felul. Nu-i vorba, posedătq alte mss pari pi s’aţi păstrat mult «ma^i pine decât textul lui Tucidide (Urbinas altui lucrate, 2 al lui pemoştene), dar nu e mai puţin adevărat oa avem şi altele pi carţ, daca am poseda un mijloc d£ control asemănător cu stela tratatului, am, putea constata într'un pasagii^ de şceeaş lungime mai multe schimbări decât la Tucidide. Că lucrurile nu stau mai bine cu textele medievale sau cu ediţiile vechi ale operelor Sf. jFrangois de Sales, sau chiar ale ynui Pascal, ale unei, Mme de Sdvignd, e îndeobşte cunoscut2, pp obicei j&u-tprul scria unul sau mai multe exemplare penţru prietinii săi, şi nu rareori după aceste exemplare dedicate se copiau altele, chiar fără voia autorului. Autorul mu scria pentru f1 Textul stelei, restituit aproape In Întregime ffe A. KurbMioTf, -se află tn Corp. Inscr, Att IYr4 -p. 44 Jfo. 466. V. Thucydide-publ. par A. Croiset 1 p. V-X. * V. mai jos p. 76 n. 2, şi Croiset c. p. VIL www.dacoromanica.ro 13 bani ci pentru adevăr şi glorie) şi fiindcă ideea de câştig nu-1 preocupa, nu se împotrivia dacă librarii-editori puneau în circulaţie operile lui; preţul pe care îl cereau librarii reprezintă cheltuelile de copiat şi câştigul lor, plus modesta remuneraţie care se dădea mai târziu autorilor. Prin urmare autorii neavând nimic sau aproape nimic de pierdut, nu se opuneau, dacă pe cale particulară sau prin diferiţi librari se puneau în circulaţie scrierile lor; numai când nu se editau operile lor cu îngrijire, sau numai când aveau alte motive de a nu le pune în circulaţie se plângeau. Galen se plânge că s’au pus în circulaţie scrierile sale fără voia lui (StaSoOâvwov etţ xoXXooţ ăxovtoţ Sp.06, ITepl r?jţ cd&uţ twv ISîcov fkpXuov, 19 p. 51 K), iar Strabon că librarii atât în Roma cât şi în Alexandria întrebuinţau copişti inculţi şi puneau în circulaţie cărţile fără o prealabilă colaţiune (pipXio-rcuXod TLveţ Ypacpeuot cpaoXoiţ ^pm^evot xal oux ampâXXovteţ, 8xep xal Ini trâv ăXXtov aop|3aîvei twv elţ npâatv Ţpaşopevtov pipXicov xal ivQdâe xal iv *AXe£av8pe«j 13, p. 609). Cicero era exasperat de copiştii şi librarii contimporani: de Latinis vero (libris) quo me ver-tam nescio, ita mendose et scribuntur et veneunt (ad Quin-tum fratrem 3, 5, 6). Cu privire la Metamorfoze ştim că Ovid a ars mss care le conţineau, când a fost nevoit să părăsească Roma; cu siguranţă Metamorfozele cari s’au păstrat până lâ noi, provin din exemplarele, pe cari le aveau prietinii săi (pluribus exemplis scripta fuisse reor, Tristia 1, 7, 24). Fie că scrierile se reproduceau de librari, fie că se copiau pe cale particulară, sigur e că în ele se strecurau multe greşeli1, aşa încât deja în al 3 secol înainte de Hris-tos s’a simţit nevoia de intervenţia gramaticilor. înainte de a se pune în circulaţie o scriere, înainte de a se edita, librarii conştiincioşi puneau un corector (SiopOcotf^) 1 Cu scrierile părinţilor bisericeşti şi literatura medievală lucrurile stau şi mai rău. Cât ţinea Ireneu (2 sec. după Hristos) ca cărţile lui să se reproducă fără greşeli ne arată o notiţă (dintr’o carte a lui pierdută) pe care ne-a păstrat-o Eusebiu: Te conjur In numele lui Iisus Hristos, care va veni să judece pe cei vii şi pe cei morţi, te conjur pe tine care vei copia cartea de faţă, ca să colaţionezi copia ta şi s’o indreptezi exact după originalul depe care ai popiat, şi să copiezi şi rugămintea de faţă şi s’o treci fn copia ta (Istoria bisericească 5, 20). 1 53381 îndreptare» mss de gramatici www.dacoromanica.ro 14 care îndrepta greşelile copistului. Mâna corectorului se vede atât în mss păstrate, cât şi în papirosuri, ba chiar ştersăturile, adăogirile şi îndreptările întâlnite în mss de multe ori sânt un semn că avem înaintea noastră o scriere cola-ţionată conştiincios, Dar se înţelege că şi corectorului îi scăpau multe greşeli, cu atât mai mult cu cât editorul ca să aibă munca mai îeftină întrebuinţa corectori nu din cei mai culţi. Dacă nu interveniau însă gramaticii ca să îndrepteze cărţile întrebuinţate în şcoală, colaţionându-le cu copiile cele mai vechi şi bune, cine ştie în ce stare s’ar fl păstrat scrierile celor vechi după atâtea copieri şi recopieri. Dar cum e firesc şi autorul de multe ori îndreptează greşeli de fond pe cari le-a făcut el din nebăgare de seamă, în exemplarele deja gata, ba chiar vândute. Cicero, care ţinea foarte mult să se pue în circulaţie scrierile sale bine corectate, cere de-la librarul Atticus să înlocuească în scrierea sa Orator cuvântul Eupolis cu Aristofan în exemplarele nevândute, şi îl roagă să trimeată chiar acasă la acei cari au cumpărat scrierea pe câte un copist ca să îndrepteze greşala şi în exemplarele deja vândute; Cicero confundase pe Aristofan cu Eupolis, ceea ce a observat după ce ediţia se pusese în circulaţie şi cerea îndreptarea greşelii (Ad Atticum 12, 6, 3). F. Blass, Buchwesen und Handschriftenkunda p. 345-340 <1. Mflller, Handbuch der Klas. Altertumswis. 1 Bând’); W. Schubart, Das Buch bei den Griechen. and Râmern, Berlin 1907 p. 132-154. Mss şi copişti în Principate, păstrarea Ce s’a spus piai sus relativ la păstrarea şi reproducerea reproducerea mss $n antichitate, se potriveşte şi pentru scrierile mai re* cente, cari m s au transmis în ms, cu toate ca s au sens mult după invenţia tipografiei; în acest caz se află toate mss do cronici româneşti şl o mare parte din literatura română. Mănăstirile posedau in ms scrierile liturgice, sau de conţinut ascetic, cari se copiau şi se recopiau de călugări, dar letopiseţele erau foarte rare. Dacă un Constantin Canta-cuzino Stolnicul nu cunoştea nici măcar cea mai înseţnnaţă, cronică a Moldovei, Cronica Iul Ureche, se înţelege lesne cum www.dacoromanica.ro 15 stătea, cu răspândirea celorlalte letopiseţe. De existenţa lui Ureche, Cantacuzino a aflai; întâi dela Ioniţă Racoviţă Cil prilejul unei călătorii făcute în Moldova la 1Q70 şi, fiindcă în Ţara românească nu se aflau copii, a pus de i-au făcut una, precum el însuş ne spune? am pus de l-au şi prescris şi l-am adus aici ca să se afle şi în ţară1 * * 4. Miron Costin ne spune că letopiseţul lui Istratie Logo* fătul nu-i căzuse în mână şi că ştia numai din spusele lui Nicolae Buhuş că basmele lui Simion Dascălul provin din letopiseţul lui Istratiea. Dionisie Eclisiarhul se plânge că n’a putut găsi cronografuri dela 1769 încoace, cel puţin, zice, n’au ieşit la vileag să fie ştiute de obşte, dar presupune că ar fii existând câte vreunul ţinut pe la cei mai mari (Tezaur de monumente 2,16Î). Şi într’adevăr pe Ia cei mai mari, în casa mai fiecărui boier se găsia câte-un letopiseţ, precum mărturiseşte Del Chiaro ®. Domnii cari s’au interesat mai mult de cultura în genere şi au scris ei, au cheltuit pentru darea la lumină sau au pus la cale scrieri, compilaţii, sau copii depe diferite opere sânt: Cantacuzineştii, Dimitrie Cantemir, Nicolae Mavrocordat şi Brâncoveanu. Cantemir şi Cantacuzino Stolnicul au utilizat cronicile ţării pentru lucrările lor istorice, iar despre Mavrocordat ştim că poseda copii după letopiseţele ţării pe cari le citia cu folos, precum spune într’o scrisoare din 1712, adresată lui Gherasim, fost al Alexandriei: TEvlote 8k xal rrjv p.oX8a(3Lx-i]v îaroptav oox oa]8wţ ixe£epxd-fj.E0a (auvsrf] ţâtp ^plv •îjSttj xal ^ em/upioţ fXuaaa) 9ju; twv xpo ^YSjj-dvtov tooţ (3Eooc xal tâţ ru/ag CqrfpacpECooaa xal twv Iv gUp icpaf-{tâtwv t6 Sotatov 6x* Stjitv ttfisîaa xapd/etat o<> rijv tu)(oooav drpd- Xstav* (Câteodată citim cu plăcere istoria moldovenească (căci pricepem deja şi limba ţării), care zugrăvind vieţile şi soarta Domnilor de dinaintea noastră, şi punându-ne în vedere nestatornicia lucrurilor din viaţa omului, ne aduce un deosebit folos). Se ştie că cea njiai însemnată bibliotecă depe vremuri, 1 Opere, ed, Iorga 130; cf. G. Giurescu, Noi contribuţii la ştudiul croqiqlor moldovene p. 50. * «ţţ’am văzut letopiseţul lui Eustratie Logofătul», Letopiseţe* ed, Kogătei«?eanu l, 4. * Iştoria delle moderne rivoluzioni della Valacbiai p. 45-40. 4 Epistolare grec ed. Legrand p. 84. www.dacoromanica.ro 16 Inadvertenţa copiştilor aşezată în Văcăreşti, a fost a lui Nicolae Mavrocordat, bibliotecă în care pe lângă operele cele mai de seamă, adunate prin Bergler din Occident, cu siguranţă existau şi scrierile referitoare la istoria tării. Reproducerea mss româneşti se făcea prin copişti cari, . ca şi colegii lor din alte timpuri şi alte ţări, au introdus în ele multe greşeli. De lipsa de cultură sau de nebăgarea de seamă a copiştilor au avut a se plânge şi scriitorii români şi lucrul nu se va schimba nici de acum înainte. Cantemir se plânge că copistul lăsase multe greşeli în Hronicul său ca nedeplin ştjutor ortografii româneşti: Omenite cititoriule, de al patrulea rând este acum cu acest de pe urmă, de am cercat greşelele aceştii trude a noastre, unele ale noastre iară altele şi mai multe ale diacului, carile au scris-o de pe izvodu nostru; diacu dară fiind nedeplin ştiutoriu orto-grafiii româneşti, multă trudă ni-au dat cum să cade a o Îndrepta, şi poate Încă in multe locuri să o fim trecut cu videre (Hronicul ed. Tocilescu XIX). Despre Dionisie Eclisiarhul ştim exact că în copiile de acte, făcute de el, a schimbat pretutindeni ortografia, a modernizat pronunţarea, a adăogat sau a eliminat din original cuvinte, şi Dionisie, pentru timpul şi mediul în care trăieşte,* se poate considera ca un om foarte învăţat: el era scriitor, dascăl de slovenie şi eclisiarh al bisericii Râmnicului1. Şi e de observat că Dionisie îşi revede copiile şi îşi dă toată silinţa ca să-şi îndrepteze greşelile: am îndreptat iarăş cu a mea slovă, ne spune el cerând scuze pentru greşelile comise (Biserica ortodoxă 12(1889) p. 615). Dar dacă un Dionisie comite greşeli mari şi multiple, lâ ce trebue să ne aşteptăm dela copiştii ordinari, dela bieţii diaci, ca acela de. care s’a servit Cantemir?2. 1 V. Hasdeu, Cuvinte din bătrâni 1, 22. * Daponte şi Daniel Filipide se plâng că copiştii şi editorii mss lor au fost fără scrupul, au strecurat nenumărate greşeli în ele şi au schimbat limba apia într’o limbă pretinsă mai înaltă, mai atică; pentru a preîntâmpina asemenea încălcări în viitor Daponte în multe din cărţile lui, in loc de epilog, pune o afurisanie în care ameninţă cu caznele iadului pe acei copişti şi editori cari n’ar colaţiona mss şi n’ar face corectura tipăriturilor cu băgare 'de seamă. In al său Catalog istoric, vorbind despre discuţia care a avut loc între Panaghiotachi Nicusios şi www.dacoromanica.ro 17 Se ştie că cel mai numeros contingent de copişti se găsia printre călugări, cari copiau mss, fie în lipsă de altă ocupaţie, fie din cauză că copierea li-era impusă, ca pedeapsă disciplinară (canon). Nu sfe dădeau la tipar, decât cărţi religioase— în special cărţi liturgice -“-singurele cari se citiau mai mult în ţară;! cele liturgice erau căutate pentru nevoile bisericii, cele de cuprins ediflcatrv sau polemic (contra calvinilor sau catolicilor) se dădeau la lumină cu cheltuiala vreunui pios domn sau boier spre a se împărţi în dar, după fraza consacrată. Cărţi literare nu se dau la lumină până la sec. al 18, iar istorice apar abia în al 19 sec. Dacă adăugăm că cu privire la cronicile româneşti pg lângă că nu s’a tipărit niciuna de autorul ei, dar nici nu s’a păstrat vreuna în autograf (afară poate de Neculcea?), că copiile cari s’au păstrat sânt foarte târzii, că cronici scrise în Moldova s’au păstrat în copii, făcute de Munteni şi prin urmare Schimbate (cazul lui Ureche), înţelegem cât de greu e să re* stituim textul primitiv, cum autorii au vrut să-l pue Supt ochii cititorilor. Faptul că cronicarul posterior — adept al vorbei quod verum est, meum est — de multe ori inter-'cala în cronica sa opera predecesorului său prelucrând-o, a avut drept urmare ca unele din cronicile mai vechi să se piarză: cititorii le găsiau prelucrate în cronici mai recente,, nu mai simţiau nevoia de a le copia aparte. Acestei împrejurări se datoreşte pierderea scrierilor multor cronicari bizantini ale căror opere fuseseră intercalate în alte cronici sau excerpate în cunoscuta Enciclopedie a lui Constantin Vani Efendi, spune: această discuţie este scTisă şi cunosoută multora, dar schimonosită de greşelile şi schimbările (topiştilQr. Copiştii copiază cărţi, şi bina fac, nu le citeso Insă mai pe urmă ca să Indrepteze greşelile—căci e firesc să greşască — şi rău fac. Aşa s’au stricat foarte multe cărţi şi se strică zilnic din cauza copiştilor nebăgători de seamă sau ignoranţi; Dumnezeu să-i judece că mult rău pricinuesc, v. Erbiceanu, Cronicarii greci p. 184; Ephămărides daces ed. Legrand 3, p. LXXIII şi Xp^oto^Beta napi Aaicovre, Veneţia 1770 p. 430. Filipide se mulţumeşte a denunţa procedarea incorectă a editorului său Antim Gâzi, y. *Kkko|i.4] «5v , 9,si, etc. etc. Formele introduse In text ne asigură P. sânt ale lui Ureche fiindcă se găsesc... In textele lui Varlaam, contimporan şi coleg cu Ureche in divanul lui Vasile Lupu (p. X-XI). Adică cum, doi Qontimporani şi colegi nu pot să întrebuinţeze deosebite forme ? Câţi nu scriu chiar astăzi: cetitor şi prieten, intunerec şi limbei, operele şi literele, complet şi manuscript, ştienţipc şi reprezentă, pecând alţii scriu: cititor şi prietin, întuneric şi limbii, operile şi literile, complect şi manuscris, ştiinţific şi reprezintă? P. găseşte de cuviinţă să introducă In textul lui Ureche formele mai vechi cuvente şi lucrure şi amente şi celelalte, când este ştiut că aceste forme se întâlnesc chiar în textele eoresiane ca arhaizme, alături de formele mai noi lucruri şi cuvinte, eto. Dar ce e mai curios: P* ne spune că în restabilirea formelor vechi a recurs la Varlaam, şi cu toate acestea şi Varlaam întrebuinţează de sirgi sctrbă, virtos, aminte, cuvinte, lucruri şi deci, adică formele pe cari P., cu toate că le găseşte in Varlaam, totuş le proscrie în multe părţi eontra tradiţiei, v. Varlaam, Cartea românească de învăţătură p 280’,4. 144,17. 32’,13. 5V,18. 6,1. 59,1. 4,19. Dar ce e neexplicabil; ?. găseşte în mss aşijdere, aşijderea şi aşijdirea şi totuş în text introduce forma aşîjderc (v. p, 7, 18, 11, 16, 26), cu toate că în autograful lui Ureche (reprodus* de P. în facsimil la sfârşitul ediţiei) revine de două ori numai forma- www.dacoromanica.ro 30 Greşelile di a cauze mecanice grafie cuvintele cum au fost pronunţate, bineînţeles când sântem siguri despre pronunţarea scriitorului. Dacă pentru sunetul e, d. e., scriitorul întrebuinţează când litera e când -k când a, scrierea uniformă cu e se impune (cf. însă şi cele spuse mai sus p. 25). Editorul induce în eroare nu când scrie uniform cu e trei diferite litere, ci când scrie când cu e când cu ea când cu ia unul şi acelaş sunet, numai şi numai fiindcă scriitorul n’a ştiut să redea prin grafie uniformă un sunet pe care-1 pronunţa uniform. Asemenea grafii nu numai în text nu trebuesc introduse, ci nici măcar în aparat nu e nevoie să fie înregistrate; ele trebuesc uniformizate în mod tacit, adică tratate cum se tratează iotacizmul sau celelalte greşeli de ortografie ce se întâlnesc în textele greceşti (v. mai jos p. 62 şi 87). Un alt fel de greşeli sânt acelea cari provin din cauze exterioare. De multe ori la unele mss lipsesc foi, sau caiete, sau foile sânt amestecate. In cazul din urmă un studiu cu băgare de seamă poate să fixeze ordinea primitivă a originalului. Ms slav conţinând învăţăturile lui Pseudo-Neagoe are foile lui dela început până la sfârşit amestecate, dar restabilirea ordinei se poate face uşor, fiindcă avem redacţiunea greacă şi română care ne ajută (cu toate acestea editorul Lavrov nici n’a încercat-o). Dacă însă nu există un asemenea ajutor şi ms cu foile amestecate se pierde, ajunge însă până la noi o copie depe el în care s’a copiat textul incoherent, aşa cum s’a găsit, fără să se indice începutul fiecărei pagini, sau ajunge o copie, în care copistul a adăogat sau a înlă- aşijderile, iar In testamentul lui Varlaam revine de 4 ori consecvent numai forma aşişderea (v. Analele Acad. ser. 2, 10 (1880) secţ. istor. p. 6-7). Ce e drept dela p. 117 Încoace P. introduce In text forma aşij-derile (fără să mai dea tradiţia in aparat), dar dece la Început proscrie formele aşijderea şi aşijderile nu-mi pot da seamă. Toate mss au lectura sînt, zisul autograf al lui Ureche are forma sintu (3 pers. plur.) şi Cu toate acestea P. introduce In text forma simtă t p. 43,61, P., nesocotind tradiţia, introduce In text forma den, pecând In testamentul lui Varlaam alături de den (de 3 ori) revine şi forma din (de 2 ori). înţeleg să introduci In text o formă arhaică orunde tradiţia mss Iţi dă un sprijin, dar când toate mss Iţi dau lucruri şi cuvinte, şi găseşti şi In Varlaam confirmarea tradiţiei, căci e confirmare dacă găseşti aceleaş forme alături de arhaizmele cuvente şi lucrure, cu ce drept poţi să respingi lectura mss? www.dacoromanica.ro 31 turat la trecerea dela o pagină la alta câte un cuvânt sau o frază pentru a lecui incoherenţa, atunci restabilirea ordinei devine extrem de grea. In fine, de multe ori textul unui ms este deteriorat fie prin viermi, fie prin foc, fie prin umezeală; dar tocmai acele lacune cari există în text au şi o parte bună, sânt un indiciu pentru a fixa filiaţiunea (v. mai jos p. 48-49). Critica autenticităţei şi a provenienţei. Nu numai n lectură poate să fie greşit transmisă sau un pasagiu interpolat, cu sau fără intenţiune de fraudă, ci chiar un întreg text poate să fie pseudoepigraf sau falşificat pedeaîntregul. Dacă astăzi monumentele poartă indicaţiuni despre provenienţa lor (numele autorului, locul şi data), în vechime nu se întâmpla la fel. Multe texte s’au păstrat fără nume de autor, fie că autorul nu şi-a pus numele, fie că din diferite cauze opera a ajuns până la noi fără nume. Când un boier A însemna într’o condică evenimentele contimporane pentru sine şi pentru ai săi, fără să aibă de gând să dea la lumină însemnările sale, n’avea niciun motiv să-şi pue numele pe titlul cronicei; dacă mai târziu un X devine posesorul cronicei şi, necunoscându-i autorul, o atribue unui B pe care îl presupune ca autor, se dă naştere la un text pseudoepigraf care ajunge până la noi cu un nume de autor falş. In acest caz cronica e autentică — poate servi ca bază pentru cercetări după ce i se fixează locul şi data provenienţei — numai titlul e falşificat. Se poate însă ca atât textul cât şi titlul să fie plăzmuite pedeaîntregul. Dacă un autor, fie pentru un câştig material sau moral, fie pentru a aduce mărire neamului, religiei, protectorului sau familiei sale, fie pentru răzbunare, fie pentru susţinerea părerilor sale, făureşte un text şi-l atribue unui scriitor cunoscut sau închipuit, textul e falş şi nu poate fi utilizat de cercetători; interesant numai e a se şti cum s’a descoperit plăzmuitorul, motivele falşificărei şi modul lui de a proceda. Ridicând vălul şi privind în oficina unui plăzmuitor aflăm cum trebue să procedăm în asemenea împrejurări pentru Motivele falşurilor www.dacoromanica.ro 32 descoperirea unor cazuri identice. Faişiflcatorul dă de obicei ştirile senBa- ştiri asupra unor perioade obscure» despre cari documentele ţionaie ^ alege* capitolele la cari discuţia n’a putut ajunge la niciun rezultat; şi complectează, corectează» înfrumuseţează istoria sau lacunele din perioade obscure, după tendinţele şi după puterea mai mare sau maţ mică a imaginaţiei sale, Dar ştiind că dacă scoate numai din capul lui luoruri în* chipuite, va fi prins imediat, amestecă adevărul cu inven-ţiunea; după ce compilează din câţiva autori, apoi brodează Faişiflcatorul pe ştirile împrumutate fantasmagoriile sale. Faişiflcatorul, cu 86 toate silinţele pe cari şi le dă, nu poate imita pe deplin for- mele exterioare (scrierea, stilul, limba) ale monumentelor epocei în care vrea să-şi aşeze produsul, nu ştie istoria timpului în toate amănuntele ei ca să evite contraziceri cu alte monumenţe autentice contimporane, relatează fapte cari s’au întâmplat mult mai târziu decât timpul în care îşi localizează fabricatul, nu-şi închipue că anumite fapte, pe cari le relatează el singur, nu puteau să fie trecute cu tăcerea de toţi contimporanii; trăind ţntr’un alt mediu nu poate să se debaraseze de anumite expresiuni, idei sau credinţe ale timpului său, nu poate să se transfere în timpul închipuit al monumentului pe care îl fabrică, să trăiască — ca să zic aşa — în acel timp şi să imprime monumentului gândurile şi credinţele contimporane; în mod inconştient îi revin supt, pană idei şi credinţe, obiceiuri şi instituţiuni cari sânt posterioare timpului închipuit, anacronizme de tot felul cari descopere falşul. Faişiflcatorul îşi dă silinţă a prezintă fabricatul său ca întrunind toate condiţiunile de autenticitate; ba chiar ne dă în zelul său prea multe chezăşii şi amănunte, cari lipsesc la monumentele autentice, după cum un răufăcător se înarmează cu mai multe paşapoarte, Dar ţoqmai chezăşiile îngrămădite dau de bănuit, dovezile prea multe ale autenticităţei sânt un început de dovadă a neautenticităţei. Faişiflcatorul care îşi compilează plăzmuirea după diferiţi nutorj n’are la dispoziţie un mş vechi ca să arate de unde şi-a scos plăzmuirea, şi ori pretinde că s’ar fl pierdut originalul depe caro a cqpiat şi inventează fel de fel de împrejurări (incendiu, furt, naufragiu), ori prezintă un ms pe www.dacoromanica.ro 33 care un paleograf deprins îl demaschează ca o imitaţie mai mult sau mai putiri reuşită a unei scrieri mai vechi. Când regii Alexandriei şi Pergamului, pentru îmbogăţirea bibliotecilor lor, au început a da preturi mari pentru mss vechi, câştigul a îndemnat pe falşificatori de a atribui texte obscure unor autori celebri, sau a plăzmui asemenea texte, întocmai cum în timpurile noastre preturile fabuloase, pe cari le oferă arheomanii de tot felul, ispitesc pe falşificatori ca să-şi exercite meseria lor lucrativă, Unul din cele mai celebre şi scump plătite falşuri a fost acel comis de Constantin JSi?nonidis cu palimpsestul lui Vra-nios, cu care au fost înşelaţi renumiţi învăţaţi din Germania (Lykurgos, Enthiillungen iiber den Simonides-Dindorfschen Uranios2, Leipzig 1856). Cele mai multe falşuri s’au făcut pentru câştig, dar nu sânt puţine şi buruienile cari au crescut pe terenul mlăştinos al unui şovinism nesănătos. 0 falşificare celebră comisă din motive patriotice sânt mss şi documentele cunoscute supt numele de Pergamene di Arbor ea; prin aceste documente se dovedea că Sardinia, obscura patrie a falşificatorului, a fost în evul mediu un focar de cultură înaltă, care chiar astăzi s’ar considera ca un ideal greu de ajuns. Academia de ştiinţe din Berlin fiind rugată să-şi dea părerea asupra acestor mss, a însărcinat pe unii din membrii ei ca să examineze cazul; cercetarea paleografică, filologică şi istorică au dovedit că era vorba de o plăzmuire îndrăzneaţă. Falşuri in majorem Vei gloriam s’au comis şi în vechime şi n’au încetat nici până astăzi; Ovreii în timpul Alexandrinilor, ca să arate că înţelepciunea grecească provine dinSf. Scriptură, au schimbat şi interpolat scrierile clasicilor Greci, căutând astfel să dea mai mare importanţă vorbelor lor prin faptul că le puneau în gura unui autor celebru; pentru un motiv analog creştinii au interpolat scrierile păgânilor, iar păgânii pe ale creştinilor. Câte genealogii s’au falşificat ca să se lege şirul întrerupt, sau să se ducă obârşia unei familii obscure la un prinţ, domn, rege, erou, zeu, e cunoscut, căci ceea ce se practica în timpul lui Esiod şi Pindar se practică şi astăzi pe o scară mare supt ochii noştri. S3381 3 Câştigul Patriotizm.nl rău înţeles Fanatizmul Pseudono- bleţa www.dacoromanica.ro 34 Jj&zbunarea Vanitatea Pseudo-CIS- n&u 0 plăzmuire curioasă a comis Anaximen din Lampsacos pentru a se răzbuna contra duşmanului său Teopomp: alcătuind scriereă Tpixâpavoc, plină de insulte contra Atenei, Spartei şi Tebei a atribuit-o lui Teopomp ca să-l compromită în Grecia. In zadar Teopomp a protestat că la mijloc e o mişelie şi că el nu e autorul scrierei, nimeni n’a vrut să-l crează, fiindcă Anaximen îi imitase stilul cu o măiestrie demnă de o cauză mai bună1. Pentru a-şi susţine părerile, mulţi învăţaţi împinşi de vanitate, falşifică inscriptiuni sau texte şi trimet la opere cari n’au existat decât în închipuirea lor. O scriere (Ilepl rcotapfiv) plină de citaţii mincinoase s’a,atribuit lui Plutarh; în zilele noastre Rodocanaki are în scrierile sale trimiteri la opere, cari n’au existat niciodată, cum a dovedit până la evidentă E. Legrand în Dossier Rhodocanakis, Paris 1895. Şi literatura română 6 bogată în falşuri* din cari menţionez câteva caracteristice. Falşul comis de Costache şi Antohi Sion cu Pseudo-Clănău e foarte instructiv din punctul de vedere metodologic. In anul 1856 se publică în Iaşi supt titlul de: Fragment istoric scris în vechea limbă română din 1495 un ms descoperit de Gh. Boldur-Costache, tratând istoria Românilor dela 274—1290. La începutul şi sfârşitul acestui Fragment se arată că este o traducere făcută de Clănău depe un text latinesc pe care Huru, cancelarul lui Dragoş Vodă, îl copiase depe originalul scris de Arbure Campodux. Cercetarea paleograâcă a Fragmentului însă arată că avem a face nu cu scrierea din sec. al 15, ci cu scrierea cursivă cum se obişnuia în sec. al 18. Limba monumentului în loc să fle limba sec. al 15 este o limbă aşa de încâlcită, încât e de neînţeles; autorul recurge la flexiuni imposibile, la inversiuni ciudate ca să dea stilului un arhaizm afectat, şi nici măcar nu ia de model limba documentelor sau a cronicarilor mai vechi, ci îşi modelează stilul după Cantemir. Dar contrazicerile şi anacro-nizmele aflate In acest Fragment sânt grosolane de tot. Această povestire ne arată că România în mijlocul barbariei cumplite a veacului de mijloc a fost dela al 3 până la al 6 1 Christ-Schmid, Gesch. der griech. Litteratur5 1, 502. www.dacoromanica.ro 35 secol o republică cu o civilizaţie care chiar astăzi ar fl de invidiat, şi cu toate acestea niciun istoric nu pomeneşte de aşa ceva. Şi în această închipuită republică se aflau instituţii romane, feudale, bizantine, moldoveneşti străvechi, vechi, moderne, toate la un loc. Pe lângă alte greşeli istorice, fal-şiflcatorul pune cunoscuta expediţie din 1497 a Regelui polon Albert înainte de 1495, indus în eroare de cărţi moderne. Tratatele de alianţă* actele de notariat, actele cari se vor prezintă înaintea instanţelor, sânt prevăzute cu semnătura şi sigiliul părţii interesate ca să nu fle contestate de partea adversă, dar unde s’a mai auzit ca un text istoric să poarte semnătura şi sigiliul autorului sau a traducătorului I Şi cu toate acestea Pseudo-Clănău în naivitatea sa, crezând că prin aceste mijloace va preîntâmpina orce contestaţie a produsului său, l-a prevăzut cu pecete şi cu acel naiv: eu Fetru Clănău am iscăliţi1 Că falşul s’a comis de Costache şi Antohi Sion în complicitate cu Costache Boldur pentru mărirea patriei şi a familiilor lor, este astăzi un lucru dovedit până la evidenţă: Sioneştii după acest fabricat s’ar trage după tată din Hanii tătăreşti, după mamă dela Clănău, iar familia Boldur-Costache se prezintă aliată cu Dragoş Vodă, întemeietorul Principatului Moldovei. Puţin timp după descoperirea sa, preţiosul monument, cum se întâmplă cu fabricatele similare, s’a făcut nevăzut. A. Philippide, Cronica lui Huru In Convorbiri literare 16 (1882) p. 245-258; Gr. Ţocilescu, Izvodul Spătarului Clănău In Revista pentru istorie, archeologie şi filologie 3 (1884) p. 464-500; Gh. Ghibănescu, Epilogul Izvodului lui Clănău In Uricarul 17 (1891) p. 353-391; I. Tanoviceanu, Probe noue de falşitatea Izvodului lui Clănău In Arhiva din Iaşi 3 (1892) p. 470-494. 1 1 Un caz analog ne Întâmpină Intr’o altă carte; autorul, tot un fal-şificator, temându-se ca nu cumva să se conteste autenticitatea operei, dacă nu e prevăzută cu pecetea pretinsului autor, se scuză Intr’un mod naiv de tot: n’am legat pecete de carte, zice, fiindcă pecetea e trecătoare şi se poate strica, dar adevărata pecete a drepţilor e.., răsplata raiului, iar a păcătoşilor muncile iadului I (Pseudo-Neagoe, învăţături ed. 1843 p. 306-307). www.dacoromanica.ro 36 Corespondenţa lui Ştefan cel Mare Capitulaţia-nile Principatelor Textele anonime •Corespondenţa dintre Ştefan cel Mare şi Patriarhul Ohridei e o plăzmuire târzie, precum dovedeşte I. Bogdan, (Documentele falşe atribuite lui Ştefan cel Mare, supt presă). Cred că motive patriotice au dat naştere la această falşificare, al cărei scop nu e altul decât a aduce dovadă cum că Biserica Moldovei atârna de Arhiepiscopul Ohridei. Că Grecii au tăgăduit această atârnare dovedeşte cartea Patriarhului Hrisant Ilepi t&v ocpipixtwv (Târgovişte 1715). In această carte există un capitol prin care Hrisant încearcă a dovedi că Valahia şi Moldova n’au fost supuse Arhiepiscopului Ohridei (Srt oi»x oxăxeivro Tip ’Axptâoţ BXaxîa xai MxofSavia p. 82). Un alt falş sânt Capitulaţiunile Ţării româneşti şi ale Moldovei cu Poarta, cari s’au plăzmuit în secolul al 18 din motive patriotice: boierii munteni şi moldoveni căutau prin aceste tratate făurite să arate reprezintanţilor Puterilor, întruniţi la un congres lângă Focşani, că învoelile cu cari strămoşii lor s’au închinat odinioară Porţii au fost nesocotite de Turci*. Originalele acestor capitulaţiuni. ca de obicei ale actelor plăzmuite, nu mai există: Capitulaţiunile Ţării româneşti s’ar fi copiat la Constantinopol din condicile împărăteşti de Ienăchiţă Văcărescu (Fotino 'loropla tîjţ xaXai AaxEac 3 p. 372 n.), cele ale Moldovei s’ar fi păstrat până la 1686, când craiul leşesc Sobieschi, trecând prin Iaşi le-ar fi ars din ura ce avea asupra Turcilor (C. Giurescu, Capitulaţiunile Moldovei p. 8 şi 17). Când editorul are a face cu texte anonime, prima chestie pe care trebue să şi-o pue este: care e autorul monumentului. Deosebirile fine ale stilului individual caracterizează în literaturile clasice, sau în alte literaturi culte, pe diferiţi autori, astfel încât dacă o scriere a unui autor cunoscut s’a păstrat anonimă sau pseudoepigrafă, stilul poate fl un pre- 1 1 N. Iorga a dovedit cu argumente temeinice plăzmuirea Capitula-ţiunilor Ţării rom&neşti In Genealogia Cantacuzinilor ed. Iorga 1, p. 68 n. 3 şi 405 şi Geschichte des rumânischen Volkes 2 p. 76-77; C. Giurescu^ a dovedit in Capitulaţiile Moldovei cu Poarta Otomană că şi acestea sânt plăzmuite, arătând că izvorul pe care s’a Întemeiat falşillcatorul este Canteipir, şi expunând pe larg motivele cari au Îndemnat la făurirea lor.— Art. 16 din Tratatul dela Kuciuc Kainargi (1774) conţine o dispoziţiune care nu poate 11 Înţeleasă, decât presupunând existenţa acestor Capitulaţiuni; prin această constatare câştigăm un terminus ante quem: Capitulaţiunile s’au plăzmuit Înainte de 1774, Giurescu p. 27-33. www.dacoromanica.ro 37 ţios ajutor ca să se descopere autorul ei; pentru literatura română veche, o asemenea încercare e foarte problematică. O scriere a unui autor fără stil individual, cum s’o deosebeşti şi s’o atribui autorului ei! Pe lângă criteriile paleo-graflce mijlocul care ne poate da o lumină sigură e analiza internă a operei: tendinţele politice cari se vădesc, expunerea într’o lumină favorabilă sau duşmănoasă a faptelor cu-tărui domn sau cutărui partid politic, amănuntele precize ce se dau despre anumite persoane cari aparţin cercului rudelor sau intimilor autorului, amănuntele despre o mănăstire sau un oraş, sau chiar despre însuş autorul, pot să ne călăuzească ca să ghicim pe autorul monumentului. Tot prin analiza internă vom încerca a fixa data monu- Textele mentului: ultimul fapt pomenit şi faptul cel mai apropiat nedatote nepomenit, care n’ar fi putut să rămâe necunoscut autorului, vor fi cele două puncte între cari trebue să aşezăm monumentul. Ultimul fapt pomenit în viaţa Sf. Nifon, scrisă de Ga-vriil Protul, e sfinţirea bisericii Curtea de Argeş care a avut loc la 15171; observând că în Viaţă nu e pomenită moartea lui Neagoe întâmplată la 1521, un eveniment important care nu putea să rămâe necunoscut biografului lui Nifon şi al M Neagoe (căci şi biografia lui Neagoe se cuprinde pe larg în această Viaţă), conchidem că Viaţa s’a scris înainte de 1521 şi după 1517. Altădată editorul are a face cu compilaţii, în cari au in- Compilaţiile trai părţi mici, capitole sau chiar scrieri întregi anterioare, sau cu texte continuate de unul sau mai mulţi autori, etc. In literatura bizantină a fost continuat Teofan şi Gheorghe Amartolos, în literatura română Ureche, Miron şi Nicolae Costin, etc. Cu privire la asemenea texte editorul trebue să-şi dea silinţa ca să descopere izvoarele şi să atribue fiecare parte autorului ei adevărat; dacă reuşeşte, aduce un mare serviciu ştiinţei. Prin modul acesta s’ar putea reduce mărturiile mai multor autori despre un fapt la una singură, dacă s’ar dovedi că unul a servit de izvor celorlalţi, sau că toţi au copiat unul şi acelaş izvor pierdut. 1 Viaţa Sf. Nifon de Gavriil, Protul Sfetagorei, ed. I. Naniescu p. 121. www.dacoromanica.ro 38 Diletanţii Psendoes toţii Importanţa ediţiilor critice. Dacă posedări un text în mai multe copii, repede ne convingem prin comparaţie că aproape toate se deosebesc între ele în mai multe privinţe, şi imediat se naşte întrebarea: care diri ele se apropie mai mult de original, şi cum era arhetipul pierdut? Ca să putem răspunde la această întrebare, ca să putem restitui textul aproape aşa cum l-a scris autorul, trebue să luăm toate mss existente, să fixăm filiaţiunea lor, să îndepărtăm tot ce s’a introdus în text de copişti sau corectori şi să restabilim un text, care dacă nu va fi întocmai arhetipul pierdut, dar să se apropie de el cu cât permit mss şi cu cât ajută perspicacitatea editorului, adică trebue să facem o ediţie critică. Importanţa ediţiilor critice e îndeobşte recunoscuţii şi riar trebui să mai vorbesc aci despre aceasta, dar fiindcă totdeauna s’au găsit oameni cari să dispreţuească munca migăloasă a editorului, cred necesar a atinge acest punct. Sânt mulţi cari nu-şi dau seamă de legătura strânsă ce există între diferitele verige ale ştiinţei, nici nu pot pricepe că fără munca editorului nu se poate scrie istoria spiritului omenesc, în înţelesul larg al cuvântului; savanţii geniali, pătrunşi de acest adevăr, se coboară în carieră şi scot singuri marmora pe care o transformă în opere nemuritoare. Un B5ckh, care ne-a dat Die Staatshaushaltung der Athener, n’a dispreţuit munca editorului inscripţiunilor şi textelor greceşti, un Mommsen, care a evocat viaţa poporului roman, a uimit lumea cu lucrări de amănunt şi ediţiuni de texte (Solinus, Iordanes, Casiodor, Eugippius, Rufinus etc.), un Renan, care a scris Histoire du peuple d’Israel, n’a găsit că e pierdere de timp să colaboreze la Corpus inscriptionum se-miticarum. Numai diletanţii superficiali vorbesc cu dispreţ Contra unor îndeletniciri ştiinţifice, cari cer erudiţie, perspicacitate, probitate ştiinţifică, abnegaţie şi pe deasupra aduc foloase imense culturei, numai nepricepuţii susţin că geniile nu se ocupă cu nimicuri (adică ei, căci când vorbesc de genii fac o confuzie regretabilă cu propria lor persoană), că geniile riar lucra cu metodă şi alte legende de felul acesta. Erezii de aceeaş speţă susţin şi pseudoesleţii, sau oamenii www.dacoromanica.ro 39 cu vederi strâmte, cari cred că ştiinţa trebue să se ocupe numai de formele desăvârşite ale culturei omeneşti: de vea-. cui lui Pericle şi nu de epoca bizantină, de poemele omerice şi nu de poezia populară a mojicilor, de arta Jui Praxitele şi nu de formele rudimentare ale artei asiatice, de Sofocle şi de Gothe dar nu de literatura scârboasă mongolă. N’ar râde lumea de un naturalist care ar vrea să se ocupe numai cu leul şi vulturul, cu stejarul şi trandafirul, dispretuind păr ianjenul şi scaiul? Şi totuş sânt mulţi cari dispreţuesc o scriere populară, sau via^a unui sfânt şi îşi îndreaptă epigramele contra editorului unor asemenea texte, fiindcă nu-şi dau seamă că precum toate animalele sau plantele sânt deopotrivă interesante şi vrednice de studiat, tot aşa şi produsele mintii omeneşti, fie ele artistic desăvârşite sau primitiv stângace şi naive, fie de finetă atică sau de grosolănie mongolică, ne dezvăluesc sufletul omenirei, şi trebuesc studiate, fiindcă ele pot fi de mare însemnătate pentru cunoaşterea omului, ultima tintă a ştiinţei celei mai interesante. De altfel importanta unui text nu se măsoară în mod absolut cu valoarea lui intrinsecă; în vechime proprietatea literară fiind necunoscută, multe produse mai vechi ni s'au păstrat în prelucrări posterioare, şi asemenea prelucrări, chiar dacă n’ar prezintă interes ca să fie cunoscute pentru ele înseş, capătă de multe ori o importanţă deosebită prin faptul că contribuesc la restituirea originalului* dela care derivă. E. Renan, L’avenir de la Science p. 133; K. Krumbacher, Gesch. der byz. Litteratur, MQnchen 1891 In prefaţă; I. B6dier fn Revue des deux mondes 121 (1894) p. 908 şi 910. Când putem să restituim textele după cum au ieşit din mâinile autorilor, sau să dăm un text cât mai apropiat de arhetip, fie chiar după o muncă lungă şi migăloasă, utilizând toate mss existente, să dăm adică o ediţie critică, nu trebue să ne codim şi să ne mulţumim cu ediţiuni bazate pe bunul nostru simţ, lăsând în ele greşelile unor copişti ignoranţi sau introducând tacit conjecturile noastre arbitrare. Cât de şubredă e o asemenea ediţie se vede imediat, dacă se colaţio-* nează sistematic câteva pagini din ea cu toate mss existente; ea nu inspiră încredere istoricului sau filologului, fie chiar genial editorul ei, căci cum ar putea un cercetător serios să Valoarea ediţrunilor critice www.dacoromanica.ro 40 întrebuinţeze o asemenea ediţie, când ştie că s’ar face de râs, dacă ar întemeia o teorie pe o greşală de copist, sau pe conjectura introdusă în text de un editor arbitrar?1 (Cazul cu Slăveni şi cu formele infinitivului lung v. mai sus p. 20 n. şi 29 n.), Numai o ediţie critică, bazată pe compararea şi clasarea mss, în care lectura autentică (sau presupusă ca atare) se introduce în text, iar toate variantele se dau în aparat, numai o ediţie, în care se dă socoteală la fiecare pas de pro-cedeurile editorului, poate rezista timpului şi poate servi ca bază pentru investigaţiuni ştiinţifice. Editorul dând la fiecare pas socoteală de modul său de a proceda fără să introducă ceva în text în mod tacit, sau să înlăture vreo lectură, care presupusă de el a fi o variantă fără sens ar putea să fie lectura arhetipului (ceea ce se poate întâmpla lesne, şi s’a întâmplat chiar multor editori renumiţi), pune pe cititorul critic în stare de a urmări singur tradiţia şi a alege boabele de grâu, aruncate de multe ori de editor în aparat ca pleavă, învăţatului celui mai înzestrat îi pot scăpa o mulţime de cunoştinţe trebuitoare pentru restabilirea unui text: câteodată ne scapă un amănunt din domeniul arheologiei, altădată nu pricepem o expresiune simbolică, dogmatică sau juridică, sau ne pare nonsens un cuvânt străin, nu cunoaştem o instituţie veche sau o superstiţie, nu înţelegem rostul unei aluziuni etc., şi ceea ce ni se întâmplă nouă s’a întâmplat şi copiştilor, ale căror copii le utilizăm pentru restituirea textelor. Dacă admitem că din trei copişti, doi, orunde au întâlnit pretinse nonsensuri, şi-au luat libertatea de a schimba textul şi de a-1 face inteligibil, editorul, care se bazează pe cele trei mss ale lor, în două va găsi un text inteligibil, în al 3-lea va crede că are înaintea ochilor un nonsens. Dacă se ia după cei doi în restituirea textului şi dă în aparat acel pretins nonsens, ce se poate întâmpla? Un specialist arheolog, teolog sau jurist, după împrejurări, înarmat cu cunoştinţe speciale, ar putea să arate cheea înţelesului acelui nonsens, pecând dacă nu dăm în aparat «asemenea nonsensuri» şi restituim textele încrezându-ne simţului nostru, cititorul n’are mijlocul de a restabili singur textul în cazuri de multiplicitate a tra- 1 B6dier L c. p. 911. www.dacoromanica.ro 41 diţiei şi astfel nu se poate ajunge niciodată la editiuni bune, la a căror îndreptare să fl contribuit luminile orcărui cititor critic. După o lungă experienţă de câteva secole învăţaţii s’au convins că nici chiar o selecta lectionum varietas, cât de bine să fie alcătuită ea, nu Ajunge; astăzi numai acea ediţie inspiră încredere pentru care s’au despuiat toate mss* 1 şi în al cărei aparat s’a înregistrat întreaga tradiţie.2 însuşirile cari se cer ca să compună cineva un aparat 1 Nu vorbesc de texte păstrate în sute de mss; asemenea texte nu există, sau aproape nu există in literatura română. 1 Că şi pentru cei mai erudiţi, cei mai geniali editori un text poate să aibă multe secrete, se ştie îndeobşte; iată un exemplu caracteristic. Romanos într’un condac ne spune cum Petru, când Hristos a fost prins şi dus la Caiafa, s’a luat după el şi cu noroadele a intrat in curtea arhiereului, unde a văzut: xb itBp 8sSsp.svov f xal xbv x°PT0V *a0x)|j.Bvov | Xpi-ox8v icapsaxâiTa xtp tspst (că focul era legat şi iarba şedea jos, pe Hristos Înaintea preotului). Pitra şi Krumbacher, cei mai buni cunoscători ai poeziei bizantine, cari au consacrat decenii Întregi pentru studiul poeziilor lui Romanos, editând condacul de mai sus şi crezând că au a face cu o coruptelă au corectat: xb nOp osSatjisvov | xbv x°P°v «poxaflluMvov (icpooxa6xip.Gvov Krumbacher) adică: că focul era aprins şi corul şedea Înainte. (Sitzungsber. bayer. Akad. philos. Klasse 1898 p. 123; Krumbacher numeşte tradiţia mss o sinnlose şi zweifellos verdorbene Lesuug, ibid. p. 211). Amândouă conjecturile, fără să se depărteze mult de tradiţie dau un Înţeles pasagiului, care altfel pare a fi un nonsens. Zic pare a fi un nonsens, fiindcă tn realitate nu e; dacă editorii ar fi ştiut că tn mod simbolic Hristos se numeşte «Qp (foc), sau SvGpaţ (cărbune aprins), iar omul se chiamă când xâp™< (iarbă), când irşXbs (lut), n’ar fi emendat textul, ci ar fi Înţeles imediat că pretinsul nonsens e un paradox exprimat de Romanos printr’o antiteză: focul, care arde şi e intangibil (adică Hristos) era legat, şi iarba, un iucru trecător şi de nimic (adică omul care judeca pe Hristos) şedea pe jilţul de onoare, v. Byz. Zeitsclir. 10 (1907) p. 257. Această şxplicaţîe se confirmă prin ceea ce urmează: «pe Hristos Înaintea preotului», şi: 8eblo|i.sooai Xpisxs (eşti legat Hristoa-se).—Dumnezeu e foc mistuitor, Deuteron. 4,24 şi Către Evrei 12,29; ăvflpaţ (cărbune aprins) din lsaia 0, 6 e interpretat ca făcând aluziune la Hristos, v. Xantopulos, 'Ep^vela xobţ âva{3a0|j.obî vijţ ’0xxwqx°u ed. C. Ata-nasiadi, Ierusalim 1862 p. 138, cf. ibid. p. 52: xotl fip a&xbţ i (—10.000) cu întunerec.' Greşala de traducere cuprinsă în fraza: reacele feţei meale (Psalmul 43, 16) ne arată că traducerea Psaltirei lui Coresi s’a făcut dintr’un text slavon în care ctova* (două cuvinte omonime—frig şi ruşine) s’a tradus greşit cu reacele în loc să se traducă cu ruşine. Un original grecesc cu: i\ aloxovrj too îtpoodutoo p.oo n’ar fi putut da naştere la o asemenea greşală (v. Psaltire de Coresi ed. Has-deu p. 116 şi Cuvinte din bătrâni 1, p. 2). După cum însă construcţiunile sau cuvintele străine aşa şi greşelile de traducere se pot transmite din traducere în traducere şi în asemenea cazuri greşala comună la două versiuni în două diferite limbi e un indiciu sigur că o versiune s’a făcut după cealaltă. Sânt şi cazuri în cari doi traducători independenţi, traducând în două deosebite limbi ar putea face aceeaş greşală, dar aceste cazuri sânt extrem de rare; de altfel în asemenea cazuri vor fi şi alte mijloace de control, cari să ne arate dacă greşala comună se datoreşte unei întâmplări sau dovedeşte o atârnare. Un exemplu de greşală care a trecut dintr’o traducere într’alta avem în învăţăturile lui Pseudo- www.dacoromanica.ro 56 Comentarele Neagoe, greşală care ne arată că traducerea română e făcută din slavoneşte şi nu din greceşte. Pasagiul respectiv din traducerea românească sună: deci, şi pre o cetăţuie mică, care o chema Viza, fiind spre răsărit, care o zidise Manasiea, împăratul Iudei, în zilele lui şi-i pusese numele Vizantiea, într’acea locuiau câţiva păgâni, foarte răi şi iuţi şi pe aceia nimeni niciodată nu-i supusese supt dânşii (p. 79 ed. din 1843). Nonsensul care există în traducere: cetăţuia era chemată Viza şi avea şi numele de Vizantia, neadevărul istoric că Manase împăratul ar ft întemeietorul Bizanţului şi incoherenta frazei se află şi în textul slav: «VK* B-klUi A\dAR EiSh HMfHfMR, «POÎKf CRS^A K"k ARNH CROI iflAHAClA, UApR Io\*AfHCKRiH, HdpcMfHRiH EisdHTid etc. (deci era o cetăţuie mică numită Viza, pe care o zidise în zilele sale Manase, împăratul Iudeei, numită Vizantia etc.) Comparând textul slav şi român cu cel grecesc care sună: sitei Sk B6Cac iuxpiv iroXiv iit’ 6v6p.au auxou to BoWvtiov Ixuasv ev talc Răpăie Mavaaai] 6aaiXetoc dooSaîaţ etc. (Biza zidind o cetate mică în zilele lui Manase, împăratul Iudeei, şi numind-o după numele său Bizanţ etc.) ne dăm seamă cum s’a comis greşala şi ne convingem că versiunea românească e făcută după un text asemănător textului slav şi nu după cel grecesc. Traducătorul slav ne-înţelegând textul grecesc a luat cuvântul BoCas (Biza, întemeietorul oraşului) drept nume de oraş, iar pe Manase, care domnia în ludea când se întemeia Bizanţul, drept întemeietorul acestui oraş! Traducătorul român care s’a luat după un text foarte asemănător cu textul slav, citat mai sus, neapărat trebuia să facă aceleaş greşeli1. Asemenea şi comentarele vechi pot fi de mare folos, căci cuvintele sau frazele, citate textual pentru a fl explicate 1 Pasagiul respectiv din învăţături nu s’a păstrat In redacţiunea slavă; textul slav citat mai sus e luat după Panegiricul lui Constantin (scris de Eftimie Patriarhul şi publicat de E. Katu2niacki in Werke des Pa-triarchen von Bulgarien Euthymius p. 116) care reprezintă o redacţiune apropiată de textul slav al învăţăturilor. Textul grecesc care reprezintă o redacţiune apropiată de prototipul versiunilor slave e luat din Bioţ Kmvotavuvoo ed. M. Guidi in Rendiconti della Academia dei Lincei, sci-enze morali, storiche, Roma 1907 p. 334-5. www.dacoromanica.ro 57 (lemmata), sânt mărturii vechi ale originalului, întrebuinţat de comentator; dar chiar parafrazarea ne poate da des in-dicaţiuni preţioase. Cu ajutorul comentarelor vechi, Scaliger a îndreptat versul 302 şi Markland versul 1012 din Ipolit al lui Euripid şi Nauck a propus o emendaţie la versul 375, bazându-se pe explicaţia dată de scoliastul vechi şi pe parodia lui Aristofan, Broaşte 931, emendaţie pe care H. Weil a şi introdus-o în text. Scoliile Ia Tucidide, publicate de Sakkelion după un ms din Patmos, cuprind leme cari provin dintr’un ms mai vechi decât Laurentianus, şi editorii au găsit în ele câteva lecturi bune. Dar cele mai importante şi cele mai vechi mărturii sânt citatele scriitorilor vechi. In ele avem o mărturie sigură despre redacţia ce aveau d- e. pasagiile din poemele omerice, citate de Platon sau Aristotel, în mss pe cari le aveau aceşti autori înaintea ochilor; lectura versului 727 din Ifigenia în Taurida a lui Euripid SsXtod jlev aipe iroXoOpTjvoi Siairco^at vădit greşită, s’a îndreptat după un citat al lui Aristotel (Retorica 3, 6) în care în loc de iroX60p7]voi se dă lectura autentică itoX60opot. Din citatele Evangheliei constatăm cum glăsuia textul Septua-gintei întrebuinţat de evanghelişti şi apostoli1 * * * * * * în sec. 1. Dar cu privire la citate nu trebue să uităm că de multe ori ele se fac din memorie sau că nu se fac textual, ci se potrivesc contextului, aşa încât înainte de a ne folosi de ele cată să le supunem unei Critice prealabile. Citate d’ale lui Ureche, Simeon Dascălul, Cantemir, Miron Costin, Cantacuzino Stolnicul etc. se află în cronicarii posteriori, pe cari editorul respectiv nu trebue să le lase la o parte. 1 Identificarea aluziunilor şi citatelor din Sf. Scriptură de multe ori poate fi de mare folos, căci pune pe editor în măsură de a restitui textul unde s’a strecurat vreo coruptelă. In Catalogul istoric al lui Da- ponte există un pasagiu care după ediţia lui Satas (Bibliotheca graeca medii aevi 3 p. 164) sună: h\\h xq> oo «si06|«voţ BaaiXeitu p.4] îXefX8 Xsţovxi xobţ xaxobţ, (pavegdiţ nai âvs8v)v, îva |r}| ae |U0-f)0u>3iv, la fel editat şi de Erbiceanu, Cronicarii greci p. 183 (urmând povaţa înţeleptului Va- silie care zice: nu mustra pe cei răi, pe faţă şi nesfiit, ca să nu te urască). Dacă editorii identificau pasagiul şi vedeau că e din Proverbele lui Solomon 9, 8, cu siguranţă îndreptau greşala şi scriau xu> oo itEi6o|i.evo; BacuXei (urmând povaţa înţeleptului împărat) şi nu transformau pe împăratul Solomon în înţeleptul Vasile. Citatele www.dacoromanica.ro 58 Zbomicele albinele Critica conjecturală O altă mină de citate sânt gramaticii şi lexicografii pentru literaturile clasice, şi, cu bucăţi mai lungi, florilegiile şi albinele, foarte răspândite în literatura bizantină, slavă şi română. Acele zbornice, numite albind sau livezi înflorite (după i grec. Xet|Au>vâptov) sau cu un nume slav pcela (jisXtooa), cuprind, pe lângă titate mici şi întregi capitole sau bucăţi alese din autori mai vechi: ms Acad. Rom. No. 3572 rom., intitulat Albina, cuprinde învăţăturile lui Pseudo-Neagoe şi ale altor părinţi (Efrkn Şirul, Atanasie al Alexandriei etc.), Descoperirea Sf. liturghii, Viata Sf. Plachida etc., iar Livada înflorită a lui Vartolomei Măzăreanu cuprinde pe lângă mai multe capitole de conţinut Religios alese din diferiţi autori şi un Letopiseţ pentru domnii (v. Alex. Lăpedatu, Manuscrisele dela Bisericani şi Râşca p. III şi 25 şi I. Bogdan, Letopiseţul lui Azarie, p. 53—54). De multe ori mss ne dau o lectură comună, care e evident greşită, sau toate variantele şi celelalte mărturii nu sânt mulţumitoare. In asemenea cazuri datbria editorului este a interveni şi a căuta să emendeze textul prin conjectură. Regule pentru conjecturi se înţelege că nu se pot da; acela însă va face cele mai bune emendatiuni prin conjectură, care cunoaşte bine paleografia şi cauzele din cari provin greşelile şi confuziunile de litere (v. mai sus p. 18), care a pătruns şi şi-a asimilat pe deplin textul, care îşi dă seamă de individualitatea autorului şi de cultura şi tendinţele sale, care posedă bine gramatica *şi este familiar şi cu celelalte monumente contimporane cu textul de emendat. Pe lângă aceste însuşiri editorul trebue să mai aibă şi acel simţ bănuitor (animus suspicax) care îl pune în măsură de a ghici părţile greşit transmise; cine admite orbeşte tradiţia, exactă sau greşită, arată că nu are spirit critic, dar nu trebue imitat nici acela care îndreptează orce i se pare în tradiţie fără sens. De multe ori ignoranţa noastră e de vină, nu o lectură care pare fără sens, fiindcă noi nu cunoaştem o accepţiune a unui cuvânt, o instituţie, un obicei vechi etc. Emen-datorul trebue să fie cât se poate de conservator şi să nu imiteze exemplul unor filologi din secolii trecuţi, cari au introdus în textele clasicilor greci şi latini tot ce le-a trecut prin gând. Cu drept cuvânt spune Bockh despre asemenea www.dacoromanica.ro 59 critică: eine solche Bearbeitung der alten klassischen Schrif-ten ist eine Art Verbrechen, eine Nichtachtung fremden Ei-gentums, ein frevelhafter Eingtiff in fremde Individualităt, Encyclopădie2, p. 187. Emendaţia trebue să se potrivească cu contextul dini ţoate punctele de vedere, să aducă deplină lumină şi să nii difere mult de tradiţie, ba chiar să fie în stare să o explice. Dacă pentru o lectură greşită se prezintă 2 sau 3 conjecturi deopotrivă probabile, dar niciuna nu e o emendaţie evidentă, se înţelege că niciuna nu trebue introdusă în text. Şi dacă diagnoza boalei e lesne de făcut, dar n’avem la îndemână leacul sigur, e mai bine să ne mulţumim cu tradiţia, decât să chinuim textul şi să substituim unei lecturi obscure o conjectură discutabilă. Aceia cari în cazuri grele risipesc întunericul tradiţiei, aducând o emendaţie evidentă, prin care deodată se luminează întregul context, sau pe care mss descoperite posterior o confirmă, nu se întâlnesc în flecare zi. Acest dar "printre filologii secolilor trecuţi il avea în cel mai înalt grad Bentley, desprfe care Bockh zice că posedă die geniale Kritik die aus eigener Kraft quillt, nicht aus dem Pergament, Encyclopădie2 p. 174. 187.1 1 Emendaţiuni reuşite prin cari pasagii neinteligibile au devenit clare, sau cari prin descoperirea mss noi s’au confirmat In mod strălucit, au propus pentru Îndreptarea autorilor greci şi latini Bentley, Valcke-haer, Dobree, Cobet, Madvig etc. Iată câteva exemple de emendaţiuni ingenioase: In textul scrisorilor lui Seneca (89, 4) se cîtia: philosophia unde dicta sit, apparet; ipso enim nomine fatetur. Quidam et sapientiam ita quidam finierunt, ut dicerent divinorum et humanorum sapientiam. etc. Madvig, lnchipuindu-şi textul scris, precum se scria In vechime, cu majuscule fără despărţire de litere şi fără punctuaţie, a ghicit că cauza coruptelei e despărţirea şi Împreunarea cuvintelor fără rost şi a restituit textul arhetipului: ipso enim nomine fatetur quid amet. Sapientiam ita quidam finierunt etc. In scrisoarea 14, 14 unde Seneca spune că un Înţelept poate să se ocupe de afacerile publice^ găsind Madvig: sed postea videbimus an sapientiora perdenda sit, ceea ce n’are niciun sens, a Îndreptat: an sapienţi opera r. p. danda sit (r. p. = rei publicae, obişnuita prescurtare). www.dacoromanica.ro 60 Aparatul critic. Rostul aparatului critic este a da istoria textului după cum se păstrează în toate mss şi a scuti pe cercetător de a recurge la mss; în aparat cititorul trebue să găsească întreaga tradiţie, aşa încât să fie în stare la orce pasagiu discutabil să controleze tradiţia şi procedarea editorului; prin urmare aparatul trebue pus supt text într’o rubrică aparte şi nu ascuns într’o prefaţă sau apendice ca une pârtie honteuse, cum se obişnuia în ediţiile vechi. Cine citeşte textul vrea să aibă şi tradiţia înaintea ochilor, ca să nu fie nevoit să întoarcă sute de pagini pentru a găsi ce-i trebue. Modul cel mai practic pentru a trimite dela text la aparat este a numerota rândurile textului (5.10. 15 sau 3. 6. 9) şi a pune înaintea variantelor numărul rândului, în care se află lectura adoptată în text. Dacă d. p. în al 4 rând al textului nostru există cuvântul trezvie şi în ms B există varianta trezie, ca să arătăm acest lucru scriem în aparat: 4 trezie B (v. p. 70-71 aparat). Prin acest schematizm, adoptat îndeobşte de cei mai autorizaţi editori, textul rămâne curat şi urmărirea aparatului se face cu înlesnire fără cea mai mică confuzie1. 1 I. N. Popovici In ediţia lui Ureche a dat supt text aparatul critic şi supt aparat un comentar cu note explicative şi gramaticale. Trimiterile dela text la aparat şi la comentar se fac prin exponenţi, adică se pune In susul cuvintelor respective din text o cifră şi o literă, d. e. depre101 şi se trimete cu cifra 40 la aparat iar cu litera l la notele explicative. Schematizmul Învechit adoptat de P. e de mult părăsit ca nepractic şi nu trebue să găsească imitatori pentru următoarele motive. Textul fiind Încărcat cu exponenţi, cu agregate de cifre, litere, bis şi ter, e neestetic şi mai de grabă are un aspect de ecuaţiuni algebrice sau de formule chimice. Variantele şi notele nu sânt despărţite cu spaţiu alb sau cu linii verticale (v. mai jos p. 6,7). Literile Întrebuinţate ca exponenţi nu sânt puse In ordinea alfabetică, ceea ce oboseşte foarte mult pe cititor; In prima pagină alfabetul merge dela h In sus in următoarea ordine: h, j, i, m, n, 1, p, r, s, t, u, n, o, p, r, t, u, v, y, x, z la pag. 12 ordinea e: h, i, a, b, x, 1 şi aşa mai departe. Cititorul care ştie că l vine intre k şi m, caută in zadar nota l la locul ei; In prima pagină l vine după n, in pagina a treia vine după h, In a patra după i şi aşa mai departe. Chiar ordinea cifrelor Întrebuinţate ca exponenţi e turburată prin desele bis sau ter. Nu Înţeleg de ce 35 bis şi nu 36! La www.dacoromanica.ro 61 Supt aparat, într’o rubrică separata, trebuesc puse izvoarele : citatele şi imitaţiunile autorului, şi într’o a treia rubrică mărturiile despre textul autorului: împrumuturile, citatele, imitaţiunile etc. ale altor autori posteriori, cari au utilizat textul ce se editează. Aceste două rubrici împreună cu aparatul critic întregesc şi reprezintă istoria textului până la noi. însuşirea principală a aparatului este claritatea îm-perechiată cu o concizie lapidară; trimeterile la reviste sau cărţi pot să se facă cu prescurtări, dar astfel încât să poată orcine să le identifice fără greutate. De aceea titlurile revistelor sau cărţilor în limbi străine nu e bine să se traducă, cum s’a procedat de multe ori; căci trebue să avem în vedere că revistele şi cărţile cu acelaş titlu: Ateneu şi Athe-naeum, Texte und Untersuchungen şi Testi e studi, sau prescurtări ca B. Z. (Byzantinische Zeitschrift sau Biblische Zeil-schrift) ar da loc la confuzii* 1. Prescurtările de tot felul, fie ele abreviaţiuni: log. (logofăt) sau contracţiuni: Vd (voevod), blsvenie (blagoslovenie), fie ele indicate prin litere aruncate deasupra rândurilor: lot (toţi), trebuesc întregite în text în mod tacit, bine înţeles afară de cazurile dubioase;2 de asemenea nu trebuesc men- p. 232 ordinea cifrelor merge: 23, 26, 271 De ce după 23 nu vine 24 şi 25? Asemenea tipărituri cu 2 sau 3 exponenţi (p. 17 are 8 rânduri de text şi 6 din exponenţi sânt Însoţiţi cu câte un bis sau ter) prezintă mari greutăţi tipografice şi fatalmente lasă să se strecoare o mulţime de greşeli de tipar cari In ediţii de texte sânt foarte urâte. Ediţiuni critice In cari aparatul şi comentarul sânt puse supt text, dar nu cu exponenţi ci cu cifrele rândurilor respective puse Înaintea variantelor, sânt multe, d. e. aşa zisele iditions savantes, publicate de Hachette. E destul să compare cineva o pagină din ediţia lui P. cu o pagină dintr’o asemenea ediţie (Dâmosthfene de Weil de pildă, sau Thucy-dide de Croiset) şi imediat va vedea cât de estetic e textul fără exponenţi şi cât de clar şi lesne de urmărit e aparatul şi comentarul. Critica de mai sus priveşte tehnica, nu valoarea ediţiei sau meritele co-mentarului. 1 Krumbacher, Miscellen zu Romanos p. 134 n. 2. * Se ştie că de multe ori In mss lipsesc iniţialele capitolelor sau ale paragrafelor, pe cari copistul a uitat să le scrie cu chinovar; şi aceste iniţiale trebuesc complectate de editor In mod tacit, fără menţiune in aparat sau Într’o notiţă aparte, afară de cazurile dubioase. Lucrul e evident, aşa Încât e muncă zadarnică să mai scriem 3 sau 4 rânduri www.dacoromanica.ro 62 ţionate în aparat deosebirile cari nu prezintă importanţă, sau cari revin foarte (Ies, introducerea unei punctuaţiuni raţionale în lipsa totală de punctuaţiune sau în locul celei greşite din mss, şi îndepărtarea inconsecvenţelor în întrebuinţarea majusculelor; din câteva exemple caracteristice, date în Introducere şi dintr’un facsimil, pus la sfârşit, cititorul şi-ar putea face o idee mai clară despre particularităţile ms şi cultura sau dialectul copistului, decât din mii de nimicuri împrăştiate în subsol. Editorul în mod tacit trebue să îndrepteze şi greşelile de ortografie, fie ale copistului, fie chiar ale autorului, fără să încarce aparatul cu un balast de nimicuri ortografice; o menţiune în introducere la descrierea ms e de ajuns. £ăci nu trebue să pierdem din vedere că în noianul nimicurilor, cari se resfaţă pretenţios în multe aparate, se pierd variantele într’adevăr importante. Editorul va reduce aparatul foarte mult şi cred că va da tot ce prezintă interes, dacă se călăuzeşte de regula, formulată de John Schmitt: The editor may neglect all that appeals to the eye, both in the text and in the criticai apparatus; but everything that appeals to the ear and implies sound must be considered important (Editorul poate să lase la o parte, atât In restituirea textului cât şi in alcătuirea aparatului critic, tot ceea ce prezintă o deosebire numai grafică; cuvintele Insă altfel pronunţate, adică acelea cari prezintă o deosebire nu numai pentru ochi ci şi . pentru ureche, trebuesc considerate ca importante După ce s’a stabilit în mod evident filiaţiunea mss şi s’a arătat în introducere^prin câteva exemple caracteristice că pentru a-1 menţiona, precum fac mulţi, d. e. Odobescu, care in Viaţa Sf. Varlaam şi Ioasaf p. 19 cu privire la cuvântul echibzuifii, aflat In ms, «crie în notă: «la acest cuvânt lipseşte, atât in textul românesc, cât şi la echivalentul său slavon (Nesămislenimu) litera iniţială N. Se vede că copistul avea de gând să le scrie cu chinovar, dar că in urmă a trecut cu vederea pe amândouă» şi repetă acelaş lucru, la p. 23 şi 28. Pentru această ediţie v. mai sus p. 44 n. 2. 1 The Chronicle of Morea edited by John Schmitt, London 1904 p. XXIV; cf. Uber phonetische und graphische Erscheinungen im Vulgărgriechi-schen, de acelaş p. 12. Cu desăvârşire greşită e părerea lui L Psichari care cere ca aparatul să menţioneze orce particularitate ortografică: on peut dire pour Phistoire de la formation de la langue, toute forme est interes-sante. Que coiltera-t-il de la donner en note au bas de la page? Les fautes www.dacoromanica.ro 63 bcd, d. p., au o obârşie comună, nu mai e nevoie să se înregistreze în aparat toate greşelile individuale ale fiecărui din aceste trei mss. Astfel nu numai se uşurează sarcina editorului, dar, şi ce e mai important, prin simplificarea aparatului se pun în evidenţă variantele într’adevăr importante. mâmes, Ies orthographes Ies plus capricieuses et Ies plus divergentos du copiste ont leur poids; elles nous donnent la mesure du degrâ d’in-struction ou d’ignorance. du scribe, et par lâ nous permettent de juger de 1’importance qu’il convient d’attribuer mâme aux bonnes orthographes du manuscrit (Essai de grammaire Nâo-grecque, Paris 1888 v. 1 p. 52). Şi are deplină dreptate M. Haupt când spune: Vieles was in endloser Wiederholung bei jeder einzelnen Stelle aufgefdhrt nur Papier und kost-bare Zeit raubt, muss als zu den orthographischen Eigenthumlichkeiten gehorig gleich bei der Beschreibung der Codices erwăhnt werden. Des-gleichen lâsst sich dann bei jeder einzelnen Stelle von şelbst anneh-men, es aber im einzelnen jedesmal aufzuzăhlen, ist wahre Micrologie (citat de Stâhlin, Editionstechnik p. 423). Reproducerea întocmai fără niciun fel de îndreptări a scrisorilor oamenilor mari, a actelor cancelariilor imperiale sau domneşti, papale sau patriarhiceşti, a operilor autografe, a notiţelor copiştilor depe mss, a titlurilor cărţilor şi a extraselor reproduse în cataloage de mss, are avantajul că ne dă măsura culturei acelora dela cari eipană aceste documente, şi ne dă putinţa a judeca ce încredere putem să avem in ms cutărui copist. Pentru notiţele mici şi titlurile de scrieri reproducerea întocmai fără îndreptări nu prezintă niciun inconvenient; când insă e vorba de câteva sute de scrisori, sau mii de documente, nu împărtăşesc modul de a proceda al editorilor, şi nu înţeleg de pe nu tre-bue să îndreptăm greşelile evidente, să punem o punctuaţie rezonabilă şi să publicăm documentele fără prescurtările şi fără greşelile evidente ale originalului. Oamenii mari şi cancelariile domneşti sau patriarhi-peşti pot să şe afle înlr’o lipsă crasă de cultură (cum au şi fost domni şi patriarhi analfabeţi sau cari abia iscăliau) şi actele lor pot să ile şi sânt pline de greşeli de tot felul, pentru înţelegerea şi publicarea cărora e nevoie să studiezi un mare număr de documente ca să ajungi la un rezultat satisfăcător; editorul, care le-a citit pe toate şi a căpătat lumini dela unul pentru cellalt, e bine să restabilească textul aşa încât să fie inteligibil pentru cititori. Dacă scriitorul incult împreună două cuvinte într’unul sau desparte un cuvânt în două, schimonosind puţin pe cel dintâi sau pe cel de al doilea, datoria editorului e să restabilească textul, fiindcă nu orcine poate şă facă această operaţie. Ceea ce ne interesează in primul rând într’un document nu p modul de a scrie, nici cunoştinţele gramaticale ale scriitorului, fie că el poartă o coroană sau o mitră pe cap, fie că e un simplu muritor, ci ce spune, nu cuvintele şi ortşgrşfia ci sensul cuprins în ele, prin urmare sensul trebue să ni se facă cât naşi accesibil, înlăturându-se toate piedicile dela mijloc şi dându-se in apa- www.dacoromanica.ro 64 Siglele Semnele din aparat Adaosele Text Aparat Text Aparat Siglelâ se iau îndeobşte din literile alfabetului latin. Cu exponenţi (1VPM2) se arată de obicei deosebitele mâini cari au introdus în ms modificări. Soden în scrierea sa Die Schriften des Neuen Testamentes, Berlin 1902, întrebuinţează pentru denumirea mss în loc de litere cifre arabe cari arată în ace-laş timp şi secolul din care datează ms. Pentru mss din aceeaş familie s’ar putea întrebuinţa ca exponenţi litere minuscule (Ma). Pentru a nu repeta o familie întreagă se întrebuinţează o singură literă dintr’un alt alfabet* d. p. A pentru a indica familia reprezintată prin mss ABCD, sau T (con-sensus) pentru toate mss. Se întrebuinţează în aparate semnele: -f- = addit, addunt;> sau < sau — = omittit, omittunt; ) sau = transponit sau transponunt şi semnul //// pentru a arăta cuvintele sau literele şterse în ms. Krumbacher adoptă în lucrările sale prescurtările add., om., (Miscellen zu Romanos p. 123), pecând Stâhlin, Editionstechnik p. 425 preferă semnele: -f- pentru adaose, — pentru omiteri şi ~ pentru intervertiri. Dacă în locul lecturei adoptată în text, d. p. în loc de «neamul moldoveuesc» un alt ms are «neamul nostru moldovenesc)), sau dacă înainte de «spuse» adaogă «îmi», sau după «Domnul» adaogă «Hristos», sau înainte de «porunci» adaogă «el», putem indica în aparat aceste adaose precum urmează: 1) neamul moldovenesc 2) spuse 31 Domnul neamul nostru moldovenesc A îmi spuse A Domnul Hristos A 4) Domnul 5) Domnul 6) porunci Domnul] Domnul Hristos A După Domnul ad. Hristos A el ad. înainte de porunci A Toate aceste moduri revin în aparatele critice şi sânt clare, cele 3 dintâi însă sânt de preferit, fiindcă sânt mai rat formele cari prezintă un interes oarecare pentru filolog; argumentul că prin reproducerea întocmai a documentelor se vede gradul de cultură a scriitorului, cred că n’are mare valoare, aceasta se poate face şi altfel, dându-se d. p. In introducere câteva exemple caracteristice sau .reproducându-se în facsimil câteva specimene (cf. p. 02 şi 87). Ce greutate însă e a se pricepe un text scris de un om incult cu greşeli de ortografie şi cu cuvinte împreunate sau despărţite fără rost (mai ales într’o limbă cu ortografia etimologică cu care s’a deprins ochiul), numai acela care s’a ocupat cu asemenea produse, de multe ori monstruoase, îşi dă pe deplin seamă. www.dacoromanica.ro 65 concize şi lasă să vorbească mss. La exemplul 1 am reprodus şi «moldovenesc» în aparat, pentru a preîntâmpina confuzia că în A ar fi «nostru» în loc de «moldovenesc»; reproducerea lemei la al 4 exemplu ar putea să lipsească, alţii însă (d. e. A. Heisenberg în Acropolitae opera, voi. 1, Leipzig 1903) o repetă totdeauna în aparat. Siglele mss e bine să se pue în aparat consecvent după variante (aşa au proceda pentru a închide cuvintele sau literile pe cari le introduce editorul în text, cu toate că ele lipsesc în mss; [ ] pentru a scoate din text cuvintele cari există în mss nu provin însă dela autor, după convingerea editorului (semnul atetezei); ( ) pentru a cuprinde ceea ce autorul însuş pune în parenteză; * * pentru a arăta lacunele în text; f pentru a arăta pasagiile greşit transmise. Semnele date mai sus sânt întrebuinţate de cei mai mulţi editori şi sânt recomandate şi de Stâhlin, Editionstech-nik p. 414; că nu lipsesc abateri, se înţelege dela sine. Stieve pentru arătarea lacunelor în text recomandă liniu- tele-----, iar pentru omiterile editorului (în prescurtări de documente etc.), punctele.........1 G. Kaibel şi Wilamowitz Moellendorff în ediţia Politiei lui Aristotel întrebuinţează următoarele 1 Bericht uber die dritte Versammlung deutscher Historiker, Leipzig 1895 p. 20. www.dacoromanica.ro 74 Signa [qute in codice fuerunt, nune evanida] suppleta. <^qu8e Aristoteles dedit, in codice omissa) addita. t jquee sunt in codice, ab Aristotele alienai] deleta. Friedrich Blass întrebuinţează în ed, lui Iperide ( ) în loc de < >: uncis rotundis circumscripta sunt quee librarios errore omisse putandum sit. Contra semnului < > recomandat de Stăhlin, atât pentru emendaţiuni prin conjectură cât şi pentru întregirea lacunelor mecanice, observă P. Ms în Byz. Zeitschr. 19 (1910) p. 578: Zwei grundverschiedene Operazionen, die konjekturale Einfiigung im Gegensatz zur Uberlieferung, mit demselben Zeichen anzudeuten, ist ein irrefiihrendes Verfahren das dadurch nicht gerechtfertigt wird dass der Thesaurus lin-guae latinae es sich angeeignet hat. Zu einer Zeit wo Papyri, Inschriften und beschădigte Codices unici eine so grosse Holle spielen, sind fur den, der auf Schâden der Uberlieferung im Text hinweisen will, drei Zeichen unentbehrlich: < > fur konjekturale Einfiigung, [ ] fur Ausfiillung, £ J fur Athetese. Intr’adevăr se produce o oarecare confuzie, dar în interesul uniformizării — susţinută şi de autoritatea celor 5 academii cari editează Tezaurul limbii latine — ce s’a făcut cu întrebuinţarea acestor semne, ar fl bine ca orce fel de întregire, fie prin conjectură, fie pentru lacune mecanice, să se arate cu semnul < >, rămânând semnul { ] pentru ateteză; numai în texte unde întregirile lacunelor mecanice sânt numeroase (inscriptiuni, papirosuri, etc.) s’ar putea întrebuinţa I J pentru întregiri de lacune, rămânând [ ] pentru ateteză1. Emendatiunile evidente, cari se explică printr’o mică schimbare a unui cuvânt greşit transmis, nu e nevoie să se însemneze printr’un semn sau prin deosebite caractere; conjecturile însă pe cari editorul le introduce în text fără ca tradiţia să dea un sprijin, un îndemn, trebue arătate prin semnul < >. A arăta toate conjecturile prin semne grafice deosebite, întrebuinţând d. e. în text pentru toate emendatiunile litere 1 Prefer forma |[ J decât £ J care e mai anevoe de făcut. www.dacoromanica.ro 75 cursive sau rărite, e şi neestetic şi fără folos. Dar e o muncă zădarnică să arăţi în text prin litere deosebite acele cuvinte cărora corespund în aparat variante, sau acele litere cari există în ms dar sânt aruncate pe deasupra sau sânt puţin mai mici* 1, sau nu există, dar sânt subînţelese, cum a făcut Hasdeu (v. mai jos p. 78-80). Se recomandă a se pune în text o linie verticală înainteâ cuvântului cu care începe o nouă pagină a mss, şi în dreptul rândului cifra arătând pagina respectivă2 * * * * *. Cine recurge la ms pentru a colaţiona sau a controla textul, se călăuzeşte prin cifra marginală şi găseşte imediat ce caută. Ediţiuni de texte române. Se poate spune că mai până în zilele noastre nu s’a făcut o ediţie critică8, vrednică de acest nume, a unui text românesc; cum s’a procedat până acum e ştiut*. S’a luat un ms ca bază, în cele mai multe ori nu cel 1 Un editor, care face o ediţie şi are de rezolvit o mulţime de probleme importante, se presupune că ştie că ăvoţ=5v9'pioitoţ, că Xţ=Xpiot6ţ, că gra = gratia, că dns = dominus, că Is = Iisus, ca Vd = Voevod, şi nu trebue să schimonosească textele relevând aceste Întregiri prin anumite semne} In cazuri importante sau dubioase, editorul priceput va releva asemenea lucruri, fie în prefaţă, fie In aparat; daoă ăţ trebue redat cu «Dpic sau «âpio;, gra cu graţia sau grada, dns cu dominus sau domnus, acestea sânt cazuri aparte, cari se vor rezolvi In legătură cu felul de a scrie al copistului, constatat în urma studiului grafiei întregului ms, şi despre cari editorul va da seamă în prefaţa ediţiei. 1 V. mai sus p. 70-71. Când avem mai multe mss, se înţelege că Se va arăta la marginea textului paginaţia numai a mS care ne serveşte ca bază. * Prima ediţie critică, făcută în Ţara românească supt îngrijirea lui Bergler, s’a pus la cale de Nicolae Mavrocordat în anul 1723; Mavro- eordat care avea la dispoziţie un ms pe pergament şi unul pe hârtie, conţinând Dicţionarul lui Chirii, cere dela Hrisant, Patriarhul Ierusalimului, şi primeşte încă un ms şi pe baza acestor 3 mss se prepară zisa ediţie, care nu ştiu dacă a văzut lumina în întregime; o coală s’a tipărit în Bucureşti şi s'a trimes lui Hrisant, v, Legrand, Epistolaire p. 472—174. * V. Iorga, Despre adunarea şi tipărirea izvoarelor relative la istoria Românilor (hi Prinos lui D. A. Sturdza) p. 1—127. www.dacoromanica.ro 76 Seulescu mai bun, nici cel mai vechi, ci care a ieşit înainte, şi s’a dat la tipar, fără măcar să fie copiat, aşa încât adevăratul editor a fost, putem spune, zeţarul care slomnia ceva buchi slavone, dar în schimb ştia bine să strecoare în carte greşeli şi să lase lacune orunde găsia o abreviaţiune, sau o greutate oarecare. Editorul se mărginia poate la o corectură făcută repede ca la gazete şi aşa numai se explică cum în cronicile, publicate în Magazinul istoric sau în ediţii speciale, s’au strecurat greşeli de neiertat. Dar acest fel de ediţie e preferabil, dacă îl comparăm cu ediţiunile, cari, cu toate că în prefeţe trâmbiţează respectarea originalului până la cele mai mici particularităţi, schimbă cu nemiluita forme, înlocuesc cuvinte, omit sau adaugă fraze şi aşa mai departe. O asemenea ediţie a Hronicului lui Can-temir a făcut G. Seulescu, profesor de filologie şi de istorie în şcoalele publice; cu toate că editorul declară că tipăreşte ms întocmai după stilul autorului, fără cea mai mică schimbare, cu toate că previne pe cititor să nu crează că latinizmele sau neologizmele aflătoare în carte provin dela editor, şi îl asigură că «sânt curate ale autoriului şi ale graiului românesc vorbite de Moldoveni în acea epohă1», cu toate acestea profesorul Seulescu modernizează, muntenizează şi preschimbă în tot felul limba şi conţinutul Hronicului; Seulescu preface cuvintele: pridoslovia în prefatiă, slujitoreşti în ostăşeşti, vremi în timpuri, leat în an, odihna în răpaos, năroade în pnpoară, dumnăzăul în zinul etc. (v. Tocilescu în prefaţa ed. Hronicului p. XLVII-LVI)2. 1 Cantemir, Hronicul ed. Tocilescu p. Lin. 3 Editori fără scrupule, cari în loc să editeze textul original în mod critic, sau după autografele existente, îşi luau libertatea de a-1 preschimba în mod scandalos, n’au fost rari nici în Occident; un exemplu caracteristic ne dă ediţiunea scrisorilor Sfântului Franţois de Sales, dată la lumină de Louis de Sales. In această ediţie amănuntele prea personale, prea caracteristice, au fost suprimate, iar mai multe scrisori al căror conţinut prezintă o analogie oarecare, au fost reduse la una singură, fără să se ţie seamă de deosebirea destinatarilor sau de diferenţa datelor. Mozaicurile astfel alcătuite au primit o singură dată, cu o adresă vagă şi Înşelătoare: ă une dame mariâe; ă une veuve; â un gentilhomme; ă une religieuse etc., v. Renă Doumic, fitudes sur la littăra-iure franţaise, 6-me sărie p. 4. www.dacoromanica.ro 77 Despre valoarea ediţiei Letopiseţelor de Kogălniceanu s’a Kog&iniceann scris mult1 *, aşa încât nu mai e nevoie să vorbesc pe larg, Urechi» iar despre V. A. Urechia, «care a cetit un car de codices şi o haraba de documente pentru a face o ediţie» s’ar putea spune că cu Miron Costin ne-a dat un exemplu negativ, dar foarte instructiv, ne-a arătat: cum nu trebue să se facă o ediţie critică. Dacă valoarea ediţiei lui U. din punctul de vedere al restituirei textului, al stabilirei stemei etc. e nulă, prolixitatea şi confuzia aparatului critic n’are pereche3 * 5. 1 A. D. Xenopol In Convorbiri literare 0 (1872) p. 279—283; Hasdeu In Columna lui Traian 3 (1872) p. 273-275 şi în ziarul Românul din 18 Septemvrie 1872; Gr. G. Tocilescu In Columna lui Traian 7 (1876) p. 385—419 şi In Revista Tocilescu 3 (1884) p. 251-270; Iorga In Prinos lui D. A. Sturdza p. 17—20. 3 Ca să se vadă că nu exagerez, dau primele două rânduri dela început (voi. 1 p. 373), cu variantele respective, păstrând ortografia lui U.: Text: începutul ţărălor acestora şi nămulul moldovenesc şi muntenesc 5 şi câţi sint în ţările unguresc! cu acest nume rumâni, şi până astăzi Aparat: R. 5. Codex F. adauge a înaintea genetivulut neamului Cod. FF. id. dar sorie în loc de vorba români, (r. 6) verbul rămân: „remân pânS astă-(}l . . Cod, JicăQ, id. Cod. F. vorba Roumânl o scrie Români Omite: şi câţi sini. Codex FF. şi Câţi-a. Cod. ŢiciQ: şi a ţărti Ungureşti şi acest nume Român. Câte greşeli in două rânduri! In text câţi, In loc de câţi, In aparat remân, în loc de rămân, Roumânl în loc de Rumâni; în text se scrie nâ-mulul, în aparat (referindu-se la cuvântul din text) se scrie neamului, in aparat editorul vorbeşte de vorba români, pecând In text scrie rumâni. Comparând cineva textul cu aparatul rămâne in nedumerire: există sau nu există şi după rămân în FF ,* aparatul In care se reproduce fraza respectivă: rămân până astă-di ne face să credem că nu există, şi totuş contrarul e adevărat, precum am constatat colaţionând ms. Literile cursive şi grase, întrebuinţate inconsecvent în text şi aparat, precum şi virgula după rumâni sânt ale editorului U., care a găsit cu cale — spre mai mare precizie se vede — să ne spue în aparat că neamului e genitiv, că români e vorbă, iar rămân verb! Dar în loc să spunem aşa de puţin cu atâta prolixitate, am putea mai conciz şi mai clar să scriem in aparat: 5 a neamului FfŢ 6 câţi-a f om. F şi în ţările (ţărili f) Ff Români F rămân f şi3 om. F şi a ţăreî Unguresc! şi acest nume Român Ţ simplificând siglele: f în loc de FF şi Ţ în loc de Cod. Ţicâu. Nu e aşa că se uşurează colaţiunea, copierea, zeţuirea, corectura, se economi- www.dacoromanica.ro 78 argintu, etc., (Cuvinte din bătrâni 1 p. 146,6. 212,20. 213,19) în treacăt fle zis, cer 7—8 corecturi şi tot rămân cu greşeli. Dar nici literile aruncate deasupra sau subînţelese, reproducându-se toate fără excepţiune cu cicero cursiv, sau cu petit drept, nu aduc vreun folos ştiinţei, afară de cazuri excepţionale, ba din contra îngreuiază citirea, sânt neestetice şi cer o muncă foarte mare atât cu copierea ms cât şi cu corectura tiparului2. Şi din celelalte amănunte, cu cari Hasdeu a încărcat descrierea tutulor documentelor pu- 1 Acelaş document se răsfăţase mai nainte şi in Columna lui Traian (1877 p. 523—544) tot cu linii individuale pe 22 de pagini! * A reproduce cu cursive literile scrise cu roşu in mss, precum face I. Bianu, Catalogul mss româneşti 1, 397, No. 174, sau a le reproduce chiar cu roşu, cum a procedat Odobescu In ediţia Vieţii Sf. Varlaam şi Ioasaf (v. mai sus p. 44) e de asemenea o’muncă zadarnică şi o cheltuială de prisos. www.dacoromanica.ro 80 Iorga blicate în Cuvinte din bătrâni, multe puteau să lipsească fără vreo pagubă pentru ştiinţă. De foarte mică importanţă e asemenea dacă ni se spune că pergamena e gălbuiă, dar nici înălţimea literilor nici distanţa între rânduri nu prezintă o importanţă mai mare. Nici culoarea cernelei nare în timpul descrierei era rădăciniă închisă, iar astăzi poate s’a făcut ră-dăciniă deschisă supt influenţa luminei, nici lungimea sau lăţimea pergamentului, dată exact în centimetri (care poate în acest interval să fi fost amputat de legător) nu contribue a dezlega chestiuni importante de istorie sau filologie. Toate aceste amănunte au rostul lor în cazuri extrem de importante sau când aduc ştiinţei foloase reale, altfel a le repeta cu cea mai mare îngrijire şi prolixitate, şi a da seamă de întregirea prescurtărilor celor mai obişnuite cu privire la orce filadă sau petec de hârtie scrisă, e o muncă zadarnică *. N. Iorga a editat câteva texte (pe Cantacuzino Stolnicul, pe baza a 3 mss, pe Căpitanul Filipescu, pe baza a 6 mss, etc.) fără însă să dea aparat critic. Cum a procedat la restituirea textului lui Cantacuzino ne spune în prefaţa ediţiei (p. XLII): variante erau la tot pasul, dar de acele variante, care nu arată altceva decât libertăţile ce-şi luau obişnuit la noi copiştii, schimbând după plac ordinea cuvintelor în frază. înlăturând şi aci orce pedanterie nefolositoare, am căutat numai să dau textul aşa cum aveam simţul că a trebuit să-l scrie Stolnicul şi cu o ortografie care să reproducă pe acea curentă în epoca lui. Tot aşa a procedat şi cu privire la textul lui Filipescu (v. p. n-IQ ediţ. Iorga). Neajunsurile acestui procedeu, subiectiv de lot, s’au arătat mai sus p. 39-41. Titlul. Dacă publicăm o scriere care are titlu, se înţelege că vom primi titlul dat de autor scrierei sale. De multe ori însă 1 1 Cf. A. Philippide, Istoria limbii române p. 240. 245 şi N. Iorga, Note critice asupra culegerilor de documente interne româneşti 1903 p. 13 şi 22, cari au combătut cu multă dreptatâ părţile rele ale proce-deurilor- lui Hasdeu. www.dacoromanica.ro 8t scrierea n’are titlu, sau are unul dat nu de autor ci de un copist posterior; în acest caz sântem nevoiţi să fabricăm noi un titlu. Titlul orcărei scrieri in primul rând trebue să însuşirile nu fie nici prea larg nici prea strâmt, ci să acopere conţi- btlullu nutul. Autorii trebui să aibă în vedere că titlul, ca să fie lesne citat, trebue să fie cât mai scurt. Titlurile lungi — de multe ori de p pagină in folio — sânt o pacoste, atât pentru bibliografi cât şi pentru cine vrea să le citeze. Cum să citezi exact îfitr’un articol de revistă două sau trei titluri ca de ale lui Dositei, Istoria Patriarhilor Ierusalimului (Bibliografia veche românească deBianu-Hodoş 1, p. 501) când numai titlurile vor ocupa 5-6 pâgini, pecând articolul va fi poate mai scurt f Dar prolixitatea multora se vădeşte şr îh alcătuirea titlurilor; în 16tf de: Collection de monuments potir servir ă l’etude de la lantfuă n6o-hell4nîque, nu putea spune Legrand mai scurt: T4xib$ nâo-hellShiquesI Dacă titlul, după care se va cita 6pâPâ, nd acoperă conţinutul scrierii, s’ar putea recurge la un subtitlu. Titlurile pretenţioase, de cărţi sau de capitole fii cari eXCela Hasdeu * *, sânt asemenea de evitat! D6 obicei titlul se scrie cu majuscule şi faCă punctuaţie; Eb. NOŞtie cu drept cuvânt Susţine' că pentru claritate punctuaţia e necesară Şi la titlu şi că, afară de iniţialele numelor proprii, titlul trebue scris cu minuscule (Centralblatt f. Bi*-bliOth. 14 (1897) p. 241-242). Acum a devenit modă să se SCrie titlurile Cu majuscule, imitând forma liferifor chirilice, pe cari Şî un ochi deprins cu mare greutate poate să le descifreze*. ASemdnâa inovaţii fiumai de imitat nu sânt*. 1 Iată un exemplu: Bourel, melc şi culbec. Dacii şi Latinii intr’a scoică, dă1 B. P. Hasdeu (Columba lur Traian 1883- pi 193). Ceea ce toţi numesc tabla de materii) sau cupririStil, lâ Hasdeu iS numele pompos dă: Indice mâtodicfţ aVializ# şl concordanţă (CuVintâ din bătrâni 2, p. 747). * Hasded a mers şi mai dâparte-, a sbris tithil unei din cărţile sale du Chirilică nu alţii Cuvente din bătrâni (Iorga, Prinos lui D. A. Sturdza p. 74) şi lucru cu1-ridb, chia'f iftstlŞ Hasdeu; autoTbl Cărţii, nu-1 citeŞtd totdeauna la fel: când 11 Citeşte CuVente den bătrâni (Etymologicum magnum p. LX) când GuViritfe din bâtrâni (Revista* nouă 11 (1889) p. 125). * Un alt obicei şi mai rău e întrebuinţarea cifrelor rămână; dacă £338* 6 www.dacoromanica.ro 82 Marginea de sus a paginilor. In susul paginei spre partea exterioară vine cifra pa-ginei. Dacă lucrarea s’a publicat întâi într’o revistă, de obicei se pune şi 'paginaţia revistei. Dacă 2 sau mai multe volume au un indice comun, paginaţia ar fi bine să continue şi să nu înceapă fiecare volum cu altă paginaţie; şi mai rău e când într’un volum sau an al unei reviste începe altă paginaţie la mijloc, căci atunci la cuprins va fi nevoie să se pue înaintea numărului paginei un 1 sau 2 (cazul Convorbirilor literare). Când pagina e despărţită în două coloane se impune numerotarea coloanelor şi nu a paginilor, căci în acest caz sântem nevoiţi când cităm să mai adăogăm spre precizie a sau b: 20a sau 20b (prima sau a doua coloană). Bine a procedat Hasdeu — nu în Arhiva istorică, tipărită în două coloane, numerotând paginile, ci — în Magnum etymologicum, numerotând coloanele şi pe nedrept e dojenit de Xenopol: Hasdeu în loc de a numerota paginile1 dicţionarului său tipărit în două coloane, numerotează coloanele, ca să apară mai mare (Lupta între Drăculeşti şi Dăneşti p. 56 n. 2). In susul fiecărei pagini sau a paginei din dreapta a cărţii deschise 6 bine să se pue titlul scrierii, cartea, capitolul sau paragraful, conţinute în pagina respectivă: d. p. EoasflEob El; tov 6îov Kwv-otavtîvou l, 47—51 (în pagină, în susul căreia se află acest titlu se cuprinde cartea întâia, capitolul 47—51). Aceste titluri cari costă o muncă foarte mică pe editor, economisesc timpul cititorului care caută să controleze un citat. Precum în, dicţionare s’a generalizat obiceiul de a pune sus cuvintele cu cifra e mare, trebue sâ stai sâ faci scăderi şi adiţiuni ca să afli ce re^ prezintă CCCXCVIII sau CCIDDCCDDCID pecând la prima vedere toţi citesc 398 sau 21,000. Vezi B. Waitz In v. Sybels Hist. Zeitschr. 4 (1860) p. 412, care recomandă introducerea cifrelor arabe chiar In ediţiuni de texte statt der viei Raum erfordernden und oft schwer zu ubersehenden, oder gar undeutlichen rOmischen Zahlen. In Hurmuzaki documentele sânt numerotate cu cifre romane. Cifrele greceşti sau chirilice sânt şi mai mult de evitat. 1 Aşa a procedat S. Puşcariu In Dicţionarul Academiei, dar din această cauză se vede nevoit a pune sus la dreapta numărului care arată pagina, la care trimite, literele a şi b pentru a preciza dacă e ■Vorba de coloana Întâia sau, a doua (35% 35b). www.dacoromanica.ro 83 cari se începe şi se isprăveşte pagina, aşa şi cu privire la orce scriere ar trebui să se înrădăcineze obiceiul de a indica conţinutul paginei în scurt sau a da titlul capitolului respectiv în susul fiecărei pagini spre o repede orientarex. La marginea dinspre stânga (sau dinspre dreapta) se pun cifrele 5, 10, 15 etc., arătând rândurile textului, numerotata începând din nou la fiecare pagină. Cifrele servesc ca să înlesnească citarea variantelor, cari se află în aparat precedate de cifra rândului la care se referă, prin urmare când se editează opere poetice, aceste cifre sânt de prisos, fiind înlocuite cu numerotarea versurilor. Cifrele cari arată pagina ms sau paginile unei ediţii anterioare se pun la marginea dinspre dreapta, dacă la cea stângă s’au pus cifrele indicând rândurile, sau vice-versa. In cazul când nu sânt numerotate paginile ci filele, ca să precizăm dacă e vorba de prima sau a doua faţă, punem în susul cifrei spre dreapta un r sau v. Aşadar 55r sau 50v pus la margine în dreptul unui rând, în care se află o linie verticală | însemnează că cu cuvântul care vine după linia verticală începe fila 55vsau 56ra ms care serveşte ca bază ediţiei. Asemenea la una din margini trebuesc puşi anii dela Hristos, corespunzători anilor dela zidirea lumii din text. Indicele. Cine vrea ca opera lui să fie utilizată cât mai mult, trebue să-şi dea toată silinţa s'o înzestreze cu indice bune. Dela ediţiuni de texte mai cu seamă nu trebue să lipsească niciodată un indice de citate şi unul de mărturii (v. mai sus p. Şl), un indice de cuvinte necunoscute, rare sau interesante djntr’un punct de vedere oarecare şi unul gramatical, şi în fine un indice de nume proprii şi de lucruri. Indicele de citate şi de mărturii vor fi lesne alcătuite, căci n’avem decât să 1 1 Aşa s’a procedat la Grundrisse der romanischen und germanischen Philologie de Grdber şi Paul, aşa In Kultur der Gegenwart de Hinne-berg, sprieri cari in privinţa executării tehnice pot servi în multe privinţe de model. Marginal ■stângi www.dacoromanica.ro 84 aşezăm citatele deja puse în josul paginilor (v. mai sus p. 61) după numele autorilor cari sânt utilizaţi în text sau cari utilizează textul. Trimiterile indicelui trebue să se facă nu numai la pagini, ci şi la rândurile respective, căci cititorul pierde mult timp ca să caute un nume într’o pagină, mai cu seamă când acest nume nu se deosebeşte prin litere cursive sau rărite. Cum s’a făcut ultima corectură a primei coaie, trebue imediat să începem alcătuirea indicelor *. Cel mai practic mijloc e întrebuinţarea fişelor pentru fiecare cuvânt excerpat, fie nume propriu fie comun; e mai lesne să faci o nouă fişă pentru un cuvânt deja excerpat decât să cauţi dacă există o fişă şi găsind una să scrii iarăş pe ea o nouă trimitere. Pe fişe, alături de numele propriu, pagina şi rândul, trebue pusă şi identificarea numelui localităţei sau a persoanei, ce se spune despre localitate sau persoană, dacă e vorba de un cuvânt, înţelesul lui, explicarea formei etc. Fişe trebuesc făcute nu numai pentru numele proprii sau lucrurile cari revin în text; chiar dacă e vorba de o aluzie la un nume sau lucru, fără ca numele sau lucrul să fie pomenit expres în text, chiar atunci e de neapărată nevoie ca în indice să se pue o trimitere. In acest caz cifra spre deosebire se pune în < ) dacă despre numele sau lucrul în chestiune sânt şi alte trimiteri, iar dacă nu, se pune îîi O chiar numele sau lucrul2. După ce s’a excerpat întreaga lucrare, se procedează la aşezarea alfabetică a fişelor, şi la redactarea lor. Când. avem trei Ghiculeşti unul Grigore altul Scarlat şi al treilea Marcu, se înţelege că întâi trebue pus în indice Ghica Gri-gofe, pe urmă Marcu şi pe urmă Scarlât (după ordinea alfabetica a numelui de botez, nu după ordinea cronologică!) 1 1 Pentru restabilirea textului un indice verbal provizoriu trebue neapărat făcut după ms editorului, care poate servi pe urmă ca bază Întrucâtva şi la alcătuirea definitivă a indicelui verbal. » Cuvintele sau formele, cari rtu există In tradiţie sânt frtsă Introduse în text prin conjectură, s’ar putea pune In indicele verbal spre deosebire fn < >, însoţite de un «conj.», acele cari s’au păstrat în text cu toate că se cred a fi glose, interpolaţiuni sau greşeli în [ ], iar acele cari eXistă fn tradiţie, nu însă în textul restituit în [ ] însoţite de «apar.». Dintre câle din urmă vor fi primite în indice ca artibole separate numai cele mai importante, pentru celelalte, cari prezintă un interes oarecare, o trimitere «cf. apar.», pusă după cuvântul adoptat în text e de ajuns. www.dacoromanica.ro Dacă e vorba de 3 persoane cu acelaş purne, ţustrei d. p. se chianjă îopdachj Gbica, dintre carj însă ynul g cfragorpan, g,ltul yistier şi al treilea piiiropolit, în indjcp trebue pys Iptâî dragomanul, pe urţnă mitropolitul şi pe urmă vistieriei (ordinea alfabetică după .numele funcţiei). Mulţi după ce fiu fă-put fişele, îpşiră după nurpele propriu cifrele paginilor în cari revine acest nume, ceea ce nu prea poate servi cercetătorului. Cu ppivirg la flecare nume propriu trebue alături de pagină să se arate şi despre ce e vorba in acea pagină, Şi numai aşa indicele poate aduce seryicii reale. Aşa dar nu: Mavrocordat 3.5.6.10, ci Jdavrocopdat Njcolae, yiata luj. Ş, căsătoria sa cu Pulheria 5, raporturile sale cu Bergler 6, intrigi contra lui <9>, discurs funebru la moartea şa i-0; f(Bor gomili), persecuţiuni contra lor 35. Trebue separat indicele numelor de persoane de cel de nume geografice şi de lucruri, sau p mai bine să alcătueasca Împreună un indice general? Argumente se pot aduce şi pentru separaţiune şi contra ei, Şi de aceea nu vedem o regulă stabifiţă1 1; upii procedează într’un mod, alţii îptr’altul. I. Bogdan s’a decis a separa indicele de pnrrje de persoane de acel de pume geografice îp ediţia Documentelor lui Ştefan cel Mare, din cauza numărului enorm dp jiume de persoane şi dş nume de localităţi. Mie mi se pare că e mult mai practic a trece într’un şingur indice atât lucrurile cât şi pumele de persoane şi cele geografice, indicele verbal de obicei se desparte de pel de nume proprii. In indice trebue să evităm trimiteri dela un articol la şlţul pând articolul la care trimitem nu e lupg şi cifra paginei ia mai puţin lop decâţ trimiterea2. In indicele de lucruri trpbup să avem în vedere că nu supt acelaş cuvânt îi vine in gând fiecărui cititor şă paute aceeaş noţiune, de aceea ar fi bine să s§ pue câţ mai multe articole sinonime ca să se Înlesnească căutarea; ală- ------1-----nr 1 John Schmitt In ediţia sa The Chronicle of Morea are 7 indice: unul verbal, trei de nume de persoane şi trei de nume geografice. 9 L. Şăineanu (Influenţa orientală, in indicele real) In loc să scrie: greutăţi v. măsuri, era mult mai lesne să scrie: greutăţi 221, căci la ţnăsuri unde trimite e numai cifra 221; sau lg Joc de: sţofe 210 v. postavuri, putea să nu facă trimiterea şi să Inlocuească acest «v. postavuri» , P, S, V. Stemă, fixarea şi reprezentarea grafică a lnrudirei şi descendenţei mss unui text. Lectură (lat. lectio, adică cum se citeşte un text, grec. Ypaipf], adică cum e scris un text, două chipuri de a vedea acelaş lucru) forma unui cuvânt sau pasagiu dintr’un text, aflată Intr’unul sau mai multe mss; sinonim cu variantă. Variantă (adjectiv substantivat, franţ. une legon variante şi une variante), forma deosebită a unui cuvânt 'sau pasagiu dintr’un text, aflată Intr’unul sau mai multe mss; o variantă e o lectură deosebită şi presupune două sau mai multe mss cu un text diferit transmis, pecând lectura nu implică şi noţiunea de deosebire. Tradiţie, forma In care s’a păstrat textul In mss, adică lectura adoptată in text (dacă nu e emendaţie) şi variantele din aparat, luate laolaltă. Lemă (gr. .Vyjmia din Xa|i6£vEtv scXi](i(iac=a lua), cuvântul sau cuvintele textului citate In aparat şi upnate de semnul ] după care se dau variantele aflate in diferitele mss. Aparat, toate variantele la un loc, adică tradiţia după cum s’a păstrat in mss colaţionate pentru restituirea critică a unui text Aparatul Împreună cu lectura introdusă in text ne dau istoria Întregului text ca şi istoria fiecărui pasagiu aparte. Inter-polaţiune, cuvinte sau părţi Întregi, introduse posterior intr’un text fie pe cale mecanică, fie cu intenţie de a Înşela. Glosă, cuvântul scris Intre linii sau la margine pentru explicaţia unui cuvânt obscur aflat In text; cuvântul introdus posterior In text (sinonim cu interpolaţiune). Co-ruptelă, cuvânt sau cuvinte transmise greşit In mss. Conjectură, propunerea unei Îndreptări cu privire la un cuvânt sau pasagiu greşit transmis; Îndreptarea propusă, bazată pe prezumţiuni. Emendaţie, Îndreptarea temeinică a textului care s’a păstrat greşit In tradiţie. Prelucrare, forma modificată a unui text. Redacţiune, forma In care e In- www.dacoromanica.ro 91 că nu azardează nimic nesigur, atrage atenţia asupra chestiunilor nedezlegate şi nu le trece cu tăcerea, şi dă un text curat fără greşeli de tipar. Intr’o lucrare unde greşelile de tipar se pot lua drept variante şi servi ca bază pentru cercetări, înţelege orcine ce importanţă trebue să se dea corectura. După ultima corectură se recomandă încă o verificare a cifrelor, a citatelor din aparat şi a cifrelor indicelui. In orce lucrare dar mai cu seamă în ediţiunile de do- Ar&tareapro-cumente şi texte trebue să se dea provenienţa; documentele Tenieniei jsau textele cari se publică fără a se arăta în ce depozit public sau privat există originalele, nu există pentru ştiinţă. Mulţi cercetători până în ziua de astăzi nu sânt pătrunşi de acest adevăr aşa de elementar. Citate ca: Krumbacher passim, sau Convorbiri pe anul citatele 1900, sau ce e şi mai rău, păreri fără nicio documentare trebuesc evitate. Citatele trebue să se facă cât mai scurte — dar aşa încât să se poată înţelege prescurtările titlurilor cărţilor — cu trimiterea exactă la pagini nu la pagină: e o mare înlesnire pentru cititor dacă se dă de unde începe şi unde tQcmit un text; sinonim cu prelucrare. Restituire sau restabilire, adti-cerea textului — pe cât e cu putinţă — la starea In care a ieşit din mâinile autorului. Recensiune, restituirea critică a unui text pe baza mss colaţionate, a mărturiilor consultate şi a emendaţiunilor propuse, ediţie critică; sinonim cu prelucrare. Un text e autentic dacă e incontestabil al autorului al cărui nume poartă, sau (în caZ de texte anonime) dacă provine într’adevăr dela epoca în care se pretinde că a fost Întocmit, pseudoepigraf sau pseudonim, când se atribue pe nedrept unui autor; prin extensiune pseudoepigraf se ia ca sinonim cu apocrif = plâzmuit, falş, cu singura deosebire că apocriful cuprinde şi noţiunea accesorie de eretic, cp. mai sus p. 31. Colaţionând mss reuşim a le clasifica după familii, a stabili mai multe redacţiuni sau prelucrări şi a fixa stema; prin colaţiune culegem lecturile mss dintre cari alegând pe cele autentice, le introducem în text, pecând cu totalitatea variantelor alcătuim aparatul critic şi îl aşezăm supt text. Alegând lecturile autentice, eliminând prin semnul atetezei [ ] interpolaţiunile, recurgând la conjecturi şi servindu-ne de emendaţiuni, restituim textul arhetipului. Variantele din aparat — precedate de obicei de o lemă — reprezintă întreaga tradiţie şi dau putinţa fiecărui cititor de a controla dacă editorul a ales din întreaga tradiţie lectura autentică, sau din contra, a pus in text o variantă şi a aruncat in aparat lectura arhetipului. După recensiune, textul se pune supt tipar şi se face accesibil cercetătorilor lntr*o ediţie critică. www.dacoromanica.ro 92 se isprăveşte citatul. Acel: şi urm. pe care cu totii îl întrebuinţări, pu prea are înţeles, următoarele înseninează una sau mai multe pagini şi aceşsta trebue precizat; cititorul vreq. să ştie dacă îl trimiţi la o notiţă de 1 pagină sau la un tratat de 50 sau 100 de pagini; de altfel o cifră opupă piai puţin loc decât acel comod şi urm. .Asemenea e comod pentru scriitorul u,nei părţi acel: vezi mai jo,s sau mai sus dar nu e ple-Ipc pentru pititor, Pentru acel mai sus nu există nipio scuză, tpebue şă se dea pagina care e deja tipărită şi poate fi căutată mai lesne odată de nutor, decât de multe ori de flecare cjtitop aparte. In peea ce priveşte acel mqijoş, chestia se complică; idealul ar să se dea Şi aci exact pagina, dar pentru aceasta ar trebui ca toată lucrarea să fie culeasă, ceea ce nu prea pot facp tipografiile din ţară, când e vorba de lucrări întinse, prţn urmare nu rămâne decât să împărţim lucrarea în paragrafp şi să trimitem la paragrafe. Trimiterea ţa pagină, fiind cea mai pomodă, se poate pepţine pentru trimiterile ţa coaiele tipărite, rămânând pentru pele netipărite trimiterea la paragrafe; e o inconsecvenţă, dar ne aduce o înlesnire oarecare. Dacă la pagină se adaugă şi rândul, cititorul e servit pe deplin. Cât timp pierde cercetătorul când caută într’o pagină scrisă cu petit un nume, care nu se deosebeşte nici măcar prin literş cursive de restul textului I Cu privire la ediţiunile de texte, la marginea cărora se află cifre pentru numărătoarea rândurilor, trimiterea la pagină şi rând se impune. Se înţelege că ori de câte ori trimitem nu mai e nevoie să menţionăm capitolul şi voare sau la o autoritate dar nu la Enciclopedia lui Djaconovici sau la Meyers Konyersationslexikon, cum făcea răposatul Marian şi continuă a face mulţi; nu pune citate cari nu sânt în legătură cu textul, sau nu sânt necesare (nu dovedj adevăruri comune, nu cita pentru a uimi, 1 preciz la pagină paragraful *. Trimite la p 1 Bernheim, Lehrbuch der Hist. Methode* p. 464 trimite: ttber das Editionswesen s. die oben Kap. 3 § 3 unter Palâographie S. 297 ange-fflhrte Litteratur. La ce mai serveşte menţiunea capitolului şi a paragrafului, c&nd ni se dă exact pagina? www.dacoromanica.ro 93 âau a părea mai erudit decât eşti)1. Dacă iei un citat nul dela izvor, ci dela un alt au toi*, menţionează dtdt de saif apud şi nu lua răspunderea lui, dacă nu pop să-l controlezi. Trimiteri că vezi p. 100 unde în loc de informaţie se află iarăş un vezi p. 30 trebuesc evitate1 2 * * * * * 8. Trimiterile trebuesc puse în josul paginei, nu la sfârşitul cărţii, ca să nu fie nevoit cititorul în flecare moment să întoarcă fetele pentru a găsi o notă; dacă nd e niciun inconvenient ele s’ar putea pune chiar în text. Citează revistele cli anul, volumul şi pagina şî rtu uita a pune şi unde se isprăveşte! articolul ca să s6 vază dacă e vorba de o notiţă, Sau de o lucrare mai întinsă; aşadar Citează : Convorbiri literară 45-, 1 (1911) p. 62-70, şî nu: Convorbiri literare voi. 45 p. 62 şi urm. sau Convorbiri literare delâ 1 Ianuarie 1874; citeâză cu numele de farfiilie şi de botez când autorul poartă un nume ptfea răspândit: funcţionarul bibliofeceî, care căută 6 scriere a Iţii IoneScâ, dacă ştie că nu-1 chiaiha Bâsile ci Mihai sau Ştefan, trece? repede peste? sute! de! fişe şî nti pferde tirrip c(i căutarea. întrebuinţează âcel l. c. nuinai pentru o scriere care s’a poWnit cel fnuît în cele dirf urmă două pagifli, pe câre cititorul o găseşte 1 Hasdeu in Istoria critică a Românilor (Bucureşti 1875 p. 171), Vor- bind despre deosebirea de temperament, ce există intre popoarele nor- dice şi sudice, citează pe Confuciu, Ipocrat şi Flaviu Vegeţiu; dar peste 25 de ăni, uitând citaţia din 1875, tot Hasdeu ridiciiliZeazâ ârudiţiâ falşă a istoricului rohiârf dâ6e ar cita pe Confucîi, Anal Acad. Rom. Ser. Sţ Voi. 23 (?9G0) Dezbateri p. 156$ cf. Convdrbîrî literare 35 (1901) p. 947 n; 1. Acelaş Hasdeu vorbind de friguri (Columna lui Traiafr 8 (1877) p*. 171-174) citează pe Ipocrat, pe Vico, cartea lui Iov şi Mahâ-bhârata (Ap. Muir, Original sanscrit texts), iar V. A. Urechia în Schiţe de istoriă literaturei române p. 3 citează pe Gill d^Zaratâ 6a Sif probâzâ fcâ fîedaird na’fidne ară litei*afuda- sa, v. A. Pliilippid#î* Special listul român p. 73 şi 71. * Până şi BernhOimj care de altfel Im chestiuni de> metodologia serveşte cal baodel, păcătuieşte in această» privinţă. In Lehrbuch der Hist. Methode" p. 446 ne trimite la p. 409: vgl. H. Bloch in der oben â. 409 angefflhrten Rezenslon. Era mai practic sa repetă Mul, decât bă forţez# pb cititor bă lhto&rc& foile!, să cifeaSdă b pagină dă sâf gădeâScă titlul căiifâft La! p. 469? diteâză pe Ulkdahn, şi nâ trimită ia pi 401 rf. * crfbâ4 găSimf titlhL cărţii, dâr la/p. 461 ne trinlîte iarăş la p> 457 tfsl undă in sfârşit... nu se dă o trimitere preciza la pagina respectivă) nici nu se pomeneşte numele lui Ulmann I www.dacoromanica.ro 94 Majusculele ş minusculele lesne întorcând foaia. Aranjarea trimiterilor trebue să se facă în mod cronologic, punându-se Ia locul respectiv prima ediţie a unei scrieri, ceea ce are importanţă pentru prioritate, cu privire la rezolvirea unei chestiuni; numai când se dă o listă bibliografică întinsă s’ar putea recurge la aşezarea alfabetică. i In privinţa întrebuinţărei literilor majuscule e bine ca editorul să caute să fie consecvent. Uzul însă, în multe privinţe iraţional, e aşa de puternic, încât cu greu editorul va reuşi pe deplin să se lepede de inconsecvenţe. Când ochiul nostru în presa zilnică şi în nenumărate tipărituri vede în fiecare zi diferite cuvinte scrise fără niciun rost cu majusculă, se obişnueşte aşa de mult încât, cu mari sforţări am putea să ne dezrobim de modul obişnuit de a scrie. Regula după care cu majusculă se scriu numele proprii e bună, dar noţiunea de nume propriu e cam elastică, uzul tratând ca atare orce nume care prezintă o însemnătate oarecare. Dacă pentru numele de persoane şi de localităţi nu există nicio discuţie sau confuzie, nu e tot aşa şi cu numele ca: Duminică, Ianuarie, Academia, Ministru, Vodă, Rege, Domn etc. Dacă odată scrii Dumnezeu şi Hristos, trebue să scrii şi Duh şi după acestea vin Apostol şi Sfânt şi înger şi Mucenic şi aşa mai departe. Dar această inconsecvenţă este internaţională. Pecând Germanii întrebuinţează fără niciun temei majuscula pentru orce substantiv, Englejii destul de inconsecvenţi şi ei scriu cu majusculă: Christmas (Crăciun), North (Nord), Monday (Luni), Septemfter, King (şi king, Rege), Divine Providence (Pronia Dumnezeiască), Heaven, Hell, Paradise (Cer, Iad, Rai) etc.; Francejii scriu Dieu, Saint-Esprit, cu majusculă, dar: czar, sultan, schah, janvier, lundi, le nord, le midi cu minusculă. Ca să se evite prea mari inconsecvenţe în întrebuinţarea majusculei e de recomandat să se facă dela începutul lucrării o listă în care să se trea’că modul adoptat, căci altfel supt impresia momentului odată scriem Arhiva istorică, şi altă dată Arhiva Istorică, odată Negru Vodă şi altă dată Mihai vodă, odată Cantacuzino Stolnicul, Sf. Vasile şi altă dată stol-» nicul şi sf. Vasile etc. www.dacoromanica.ro 95 In vechime când se prescurta un cuvânt se punea pe dea- Prescurtările supra o linie ca să se arate acest lucru KT, 17 (Ivopioţ, ^Itjoooc), mai obişnuit în timpul nostru e a arăta prescurtarea printr’un punct: Acad. (= Academie), ms. = manuscris, Hs. =* Hand-schrift; acum s’a făcut modă să se suprime şi acel punct. Aşadar Germanii prescurtează Hs = Handschrift, Hss = Handschriften (duplicarea consonantei dela sfârşit însemnează plural), CIL = Corpus Inscriptionum Latinarum, MG sau M. G. = Monumenta Germaniae, DD = Diplomata, LL = Leges, SS=Scriptores, B. Z. sau BZ=Byzantinische Zeitschrift (mai clar prescurtat Byz. Zeitschr.), aaO = am angefiihrten Orte (la locul citat). Prescurtările trebuesc făcute aşa încât să fie reţinute lesne în memorie, sau să aibă destule elemente ca să fle identificate1 v. mai sus p. 61- Prescurtările obişnuite pe cari mulţi le scriu inconsecvent, când într’un fel când într’altul, cred că e bine să se întrebuinţeze: cL (confer=compară; scrie cf. cum scrie tot Occidentul, nu cfrJ); cp. (compară); d. e. (de exemplu); d. p. (de pildă); d.H. (după Hristos); t. d. H. (Înainte de Hristos).; 1. c. (locul citat); ms (manuscris); mss (manuscrise); şi urm. (şi următoarele); s. v. (sub voce, supt vorba); v. (vezi); voi. (volum); p. (pagină); c. (coloană). Bernheim, Lehrbuch der Historischen Methode8, sau prescurtat Bernheim, Lehrbuch8, cu 6 ca exponent, însemnează a şasea ediţie. Francejii au început a nu mai întrebuinţa, Germanii nu întrebuinţează de mult acel politicos: M2 * * * * * sau H, care se pune înaintea unui nume 1 Prescurtările titlurilor cărţilor Noului Testament (Mfj.V. « 11. 2. * 1—31 t etc.) aşa cum le Întrebuinţează Eb. Nestle, EinfQhrung in das griech. neue Testament9 p. 3 nu se pot ţine minte, iar prescurtări ca: SBPhHKlAWWien=Sitzungsberichte der philosophisch-historischen Klasse der k. Akademie der Wissenschaften, Wien) cum ne Întâmpină In Romanisches etymolog. Worterbuch de Meyer-Lflbke, sânt şi urâte şi neclare; modul obişnuit de a prescurta: Sitzungsber. Wien. (bayer. sau Berlin.) Akad., cu o lămurire In lista prescurtărilor, că e vorba de philosophisch-hislorische Klasse, e mai clar fără să aibă o Înfăţişare cabalistică. 9 Un asemenea «M» a compromis pe un teolog român care lntr’o broşură a combătut pe M. Darwin, M. Huxley, M. Haeckel, M. Quatre-fages! Văzând In cartea vreunui Francez: M. Darwin, M. Huxley, M. www.dacoromanica.ro 96 propriu, când într’o discuţie se fhdnţioneaza, acel hume. Ceea de nu împiedică pe I. Sbiera să pue înaintea numelor proprii şi câte un adjectiv elogios, ba d^ multe ori şi câte două: eruditul Haâdeu, distinsul şi meritosul pTofeâor Constantin Erbiceanu’, învăţatul Melchisedec, neobositul şi meritosul Bianu, valorosul Densuşianu etc. etc. (Mişcări culturale p. 7. &. 16. 68. 176). Cred că cu asemenea epitete dd ierarhie intelectuali s’a'r putea băga lesne zizanie între erudiţi şi va-1 loroşi! Politeţa împinsă la culme a făcut pd V. A. Urechia să tratele şi titliil cărţilor cu aceeaş urbanitate: V. Cuvinte din bătrâni de B. Hasdeu (Philippide? Specialistul Român p. 71). Cred că e de preferit urbanitatea în diScuţîuhi fără D., decât lipsa dd urbanitate cu âcel li. Sau D-Sa, sad alte frazd convenţionale şi goale. O revista ştiinţifică ândd Se discută ideile friUltora şf se fac pbfemici, prin urmare Sd Citează deS nume proprii, fără acele D. Sati D-Sa, ar puteâ ecoriomfei Câteva zecimi de pagini. In recensii sau în alte discuţiuni ştiinţifice, dacă nu se iiâşter Confuzie, e de recomandat ca după ce odată Se dă titlul şi Aufneld CXaCt al ai ti torului pe ttnfnă să fie menţionat numele lui numai cu iniţiala: H. susţine— (adică: Hasdeu). Epilog EdîEoruf în tot timpul pregătirei ediţiei sale nu trehue să piarză din vedere câ idealul la care cată să nazuiaScă este: Baedkfelt M. Qtfatrefageă rit ne^tiiâdf cfe însemnează âcdrif politicos M. crezuse că pe toţi naturaliştii ii chiamă Mihail (Viaţa românească 5 (1010) p. 495). Cititorii câri cer dela bibliotecă pe buletinul lorî nlorga l. e. voi. /», riatr «Tir. Mo&msen aaOto cred dă nu sânt rari. Dacă e neVoiâ dd exemple iată unuli ntr depă un buletin^ ci aflat Intr’a darie? I. C. Şbi® mescu citedzâ inf cârtda sfrRorildnia, Rari# şi întreit# âliăhţă, Bucureşti 1889 pi 22 «Zinkeisdn tt. C. VII p: 712», du tokte că ibaf fnaftite- n’ar citat nîcăredi pe Zinkeisedl Se ved# că a găsit Undeva acdi cita’ti a crezut că Lt Ci e titlul unei cărţi şi l-a reprodus, v. Arhiva diri laşr î (1880—90) p. 482. m Etica evoluţionistă de- A. Mironeseirpr 7l~se fcitdăză înrnOta 1: riWeiSriiUann a£ a. Cr. & 5 ffi». Trimiterea aflată In- origihăluP gernianj după care s’a tradus cartea, are rostul ei (am angefdhrten Orte, Sfeife 5 und folgende ^ la iodul citat1 p. următoardfe), dar cititorul român găsind In tratfucerda românească «ai a. O. âf 5 ff» n’ar crede că sânt ddmne Cabalistice? www.dacoromanica.ro 97 înlocuirea pe deplin a ediţiunilor precedente şi scutirea cititorilor de a recurge la mss. Spre acest scop trebue să se folosească de toate ediţiile şi lucrările respective, răspândite prin cărţi şi reviste» şă dea întreaga tradiţie cuprinsă în mss, să aibă In vedere neyoile istoricilor satisfăcând şi ce-rinţele filologilor, şi toate acestea cu o conştiinciozitate, acurateţa şi siguranţă care să inspire .încredere cercetătorilor. Pentru a atinge însă acest ţel trebue să depue o muncă grea şi stăruitoare, tsă-şi pue la contribuţie toate însuşirile sufle-» teşti, chiar dacă e convins că munca lui nu va fi recunoscută de nimeni; întocmai ca la Partenon, unde chiar părţile cari nu se văd sânt lucrate cu aceeaş grijă ca şi cele expuse ochilor, aşa şi la ediţiile de texte, aparatul—care poate nu va fi citit niciodată-rrtrebue alcătuit cuaceeaş acurateţă cu care se va întocmi introducerea sau textul. Aparatul nu va fi citit decât fie un număr foarte restrâns de cititori, dar la orce moment şi la întrebarea orcărui cercetător critic trebue să fie în stare să spue; iată-mă, iată întreaga tradiţie. Par numai atunci munca are rezultate satisfăcătoare, când se face cu concentrare şi conştiinciozitate, numai atunci o operă e durabilă, când se consacră mult timp pentru alcătuirea ei, altfel timpul au cruţă ceea ces’a făcut fără el. Ştiinţa e surdă la scuzele acelora cari lucrând repede pun în circulaţie o mulţime fie cunoştinţe greşite; puţin importă cât timp ai lucrat, important e ce ai dat. Cu privire la lucrările ştiinţifice şi în spepial la ediţii fie texte, orce fiprinţă de a face sensaţie prin descoperiri de inedite, sau de a uimi prin citaţii deplasate şi erudiţie falşă, dar mai ou seamă orce grabq. trebue Graba stric* exclusă, A quoi bon se hâter? L'important est que ce que treaba l’on fait soit solide, dâflnitif, incorruptible. Mieux vaut Jimer pendant des şemaines au petit chef-d’ceuvre de yjngtpages, pour convaincre fieux Ou trois savants en Europe de l’inauthenticită d’une charte, ou passer dix ans â âtablir le meilleur texte possible d’un document corrompu, que d’imprimer dans le mâme temps des volumes d'inedita, m6diocrement corrects, et que ies 6rudits futurs auraient un jour â rqcommencer sur pouveaux frajs (Panglois — Sei-gnpbos, Jntroduction aux ătudes fiiştoriqueş p. t03). Cu drept cuvânt s’a spus că munca pe jumătate sap iocomplect făcută 53381 7 www.dacoromanica.ro 98 e mai rea decât lenea, vorbă care se aplică mai mult la editiuni de texte ca la orce; «o ediţie rea nu numai că răspândeşte erori de tot felul, dar stă şi în cale aceluia care vrea să facă munca întreagă (Krumbacher, Miscellen zu Romanos p. 75), Muncă întreagă, făcută cu răbdare şi fără grabă trebue sa fie lozinca editorilor» Până nu vom fi isprăvit colatiunea, alcătuit aparatul şi restabilit textul, până nu vom fi făcut un indice provizoriu prin ajutorul căruia să ne îndreptăm inconsecvenţele şi să aducem îmbunătăţiri de tot felul textului, şi nu vom fi redactat introducerea, până atunci nu trebue să dăm la tipar cu niciun preţ ce e gata; acela care prepară una sau două coaie şi se repede la tipografie, repede constată, şi constatările lui se îm-mulţesc cu fiecare nouă coală, că opera lui era mai bine să fi fost altfel făcută, se convinge că dacă pentru moment ar fi prea bătător la ochi ca să-şi schimbe planul dela a doua coală, dar — la o a doua ediţie ar trebui să procedeze altfel, fie în adoptarea unei forme, fie în privinţa ortografiei sau a alcătuirei aparatului etc. Şi c cam dureros dacă dela a doua coală pe gândim la schimbările de introdus la o a doua ediţie1. Şi vor fi multe de schimbat, căci fiecare pagină ne învaţă ceva nou şi nu sântem pe deplin (sau cât e posibil) lămuriţi, decât numai după ce vom fi făcut toate operaţiile arătate mai sus. Dar numai la ediţii de texte se aplică cele spuse aci? Parcă cu orce carte nu se întâmplă acelaş lucru? Acela care, fără să se fixeze definitiv asupra unei probleme, fără să-şi scrie opera în întregime, începe a tipări primele coaie cari sânt gata, va constata cu durere după tipărire că în cartea sa ideile se bat cap în cap, precum ne spune Biblia că se băteau Isaf şi Iacov în pântecele maicei lor, că părerile altora combătute de autor în pagina cutare sânt susţinute peste câteva pagini, că repeţirile sânt numeroase etc. Sânt scrieri cari, dacă autorii lor, înainte de a le pune supt 1 In vederea unei ediţiuni revăzute, editorul nu trebue s£ uite să tipărească şi câteva exemplare pe hârtie de scris cu margini foarte late; pe marginile unui asemenea exemplar va scrie comod editorul insuş, sau viitorul editor, orce îndreptări şi adnotări cari trebuesc introduse In noua ediţie, precum şi colaţiunea unor nouă mss, cari ar ieşi la iveală după apariţia ediţiei. www.dacoromanica.ro 99 tipar abia începute, le-ar fi scris până la sfârşit şi ar fi alcătuit un indice provizoriu sau o tablă de materii analitică» ar fi pierdut mult în volum şi ar fi câştigat mult în perfec-» ţiune1» Multe documente se publică de două sau de trei ori supt diferite ipostasuri în una şi aceeaş colecţie, multe ches* tiuni se discută de două sau mai multe ori în aceeaş carte, şi la flecare nouă discuţie se ajunge la alte concluzii, numai din lipsa unui indice provizoriu sau a unei table de materii analitică, alcătuită înainte de punerea supt tipar. Cu drept cuvânt s’a zis; addo dum minuoţprescurtând şi simplificând o chestiune, înlăturând balastul? repeţirile şi contrazicerile dintr’o carte, o facem mai complectă. După ce editorul a lucrat cu stăruinţă şi abnegaţie, nu trebue să aştepte nici glorie nici câştig material. Dacă prim tr’o întâmplare oarbă, sau printr’o combinaţie care nu presupune totdeauna inteligenţă, inventezi un ser sau descoperi un microb, a doua zi te trezeşti celebru, numele tău e cunoscut de toată lumea; cu o ediţie sau cu un petit chef-* d’ceuvre de vingt pages făcut cu multă muncă dar fără reclamă, trebue să te mulţumeşti, dacă te vei face cunoscut la 4 sau la 5 colegi. (Sânt chestiuni pentru cari dacă tipă-« reşti 6 exemplare e prea mult, 5 sânt destule, fiindcă nu există mai mult de 5 cari te vor citi). Dar dacă gloria merge la microbi sau la seruri, iar câştigul la profesiuni lucrative sau la romane populare, şi ediţiunile de texte atrag ceva după ele; după munca spinoasă a pregătirii lucrării, vine martiriul recensiunilor; pentru mana ce a dat editorul e adăpat cu oţet şi cu fiere, fiecare specialist cu condeiul în mână relevă greşelile, inadvertenţele, omisiunile etc. ale ediţiei, unii cu pasiune, alţii cu nepărtinire dar toţi fără cru- 1 După ce s’ad tipărit mai multe coaie, constatând greşelile şi inconsecvenţele noastre, ne vedem siliţi să facem una din două: or să distrugem coaiele tipărite şi să Începem tipărirea după planul şi Învăţămintele dobândite cu lucrarea acestor coaie, ceea ce e dureros la pungă, or să continuăm cum am Început, In deplină conştiinţă că perseverăm in erori, ceea ce e dureros la inimă. Şi când te gândeşti că e aşa de simplu să eviţi aceste stânci, dacă nu te apropii de tipografie până ce lucrarea nu e definitiv isprăvită, adică copiată, citită, Îndreptată, cizelată, recopiată şi recitită I Acel re .«. nu Însemnează numai de două ori. Manca ţi răsplata www.dacoromanica.ro 100 Labor ipse voluptas ţâre* Fiecare coleg aduce contribuţia lui, care e preţioasă pentru ştiinţă, fiecare ca o albină aduce mierea sa, dar nu omite a înţepa cu acul pe bietul editor K Dacă insă editorul n’are câştig material şi nu capătă glorie, nu ftrebue să se crează că nJare nicio răsplată, ba are una şi chiar foarte mare: răsplata lui e plăcerea inerentă muncii Ca orce cercetător care are un cult pentru adevăr, editorul împins de un dor irezistibil şi nestins de a căuta adevărul, simte o plăcere -r- nebănuită de profani-rr in învingerea greutăţilor, o fericire nespusă în căutarea şi des-, coperirea adevărului. Numai acei cari au zmuls pergamentului adevăruri, peste cari trecând alţii le-au văzut fără să le vadă, numai aceia cari din fapte cunoscute de toţi au dedus adevăruri nebănuite de nimeni, numai aceia ştiu ce momente fericite petrece cercetătorul muncind zi şi noapte, cu Cartea în mână. Pentru cei chemaţi această răsplată e aşa de mare încât numai astfel se explică cum un editor lucrează la un text ani de zile, primind o remuneraţie care nu acoperă nici cheltuelile făcute de el pentru copiat Şi e mică răsplată pentru editor convingerea că nopţile lui veghiate vdr lumina zilele şi vor călăuzi paşii altora, cari vor porni spre descoperirea adevărului servindu-se de opera lui? * Vezi A. Boucherie In Revue des langues romanes 8 (1880) p. 12. www.dacoromanica.ro I. Bogdan Documente false atribuite lui Ştefan cel Mare. 53381 www.dacoromanica.ro 103 Documente false atribuite lui Ştefan cel Mare. Introducere. Diplomatica noastră veche, în comparaţie cu cea apuseană, are de înregistrat foarte puţine documente false, atât în domeniul dreptului privat, cât şi în domeniul dreptului public. Cauza este că falsificarea de documente n’a fost practicată la noi, nici de particulari nici în mănăstiri, într’o măsură aşa de întinsă ca în apus, unde motivul de căpetenie care a dat naştere doctrinei diplomatice a fost tocmai trebuinţa de a puteâ distinge, între numeroasele documente ale unor mari ordine religioase, pe cele false de cele autentice. Din această trebuinţă au ieşit în sec. XVII polemicele cunoscute sub numele de «bella diplomatica», cari au precedat cele două opere fundamentale ale iezuitului Papebroch şi benedictinului Mabillon: «Propylaeum antiquarium circa veri ac falşi discrimen in vetustis membranis» şi «De re diplomatica». Aceasta din urmă se ocupă, între altele, chiar în cartea întâia cu autenticitatea documentelor şi cu falsurile îhahktIwh a> ; în data a doua indictionul e greşit, căci el corespunde anului 1468, nu lui 1466 sau 1467. A fost rău calculat de plăzmuitorul corespondenţii. O altă mână a scris apoi sub *su£a Şi sub îhahktIwh î din răspunsul lui Doroteiu „(snâ«)“ Şi »(0“> adecă „6965“ şi „5“=1457, an căruia îi corespunde în adevăr indictionul 5. Având dar scrisoarea lui Ştefan aceeaş dată cu epilogul, este natural să o explicăm ca împrumutată din acesta; pentru răspunsul lui Doroteiu trebuiâ să se pue o dată mai apropiată de noi cu câteva luni sau cu un an şi câteva luni. Cine a îndreptat pe *siţgA '"A- 2 („6d64 indictionul 1“) în *siţgi îha- 7 („6965 indictionul 5“), nu ştim. 0 notiţă cu creionul a lui V. Grigorovifi ne spune că această îndreptare a fost făcută în Ţara Românească: „nocatAHaii nonpaBica 3£iuiaHa bt, Bajiaxiu AJiii ypaBHeHia HHAHRTioHa“ (ultima îndreptare a fost făcută în Ţara Românească pentru potrivirea indictionului). www.dacoromanica.ro 115 Aceasta notită ne arată că manuscrisul cu No. 1707 din muzeul Rumjancev, înainte de a ajunge în mânile lui Grigo-roviC, a fost într’o mănăstire oarecare din Ţara Românească, poate în aceeaş mănăstire în care el a găsit chronograful lui Moxa, adecă la Bistriţa. După obiceiul bine cunoscut al unor învăţaţi ruşi cari au călătorit prin peninsula balcanică şi prin ţările noastre, GrigoroviC, un pătimaş amator de manuscrise, a rupt probabil cele 10 file dela sfârşit ale manuscrisului şi le-a dus cu sine în Rusia. Le-a rupt, cred, pentru importanţa istorică a epilogului. Odată însă ce admitem că nomocanonul din 1466 a fost găsit de GrigoroviC în Ţara Românească, nu în mănăstirea Rila, cum a spus el lui Laurian şi Bălcescu, corespondenţa anexată pe lângă dânsul se explică şi mai uşor. De unde eră să ştie un diac din Kratova sau din Ohrida pela 1466, sau un călugăr dela Rila, despre mitropolitul nostru Macarie, care a trăit pela c. 1480 ¥ Pe când un călugăr dela Bistriţa din Ţara Românească puteâ să ştie de relaţiile bisericei moldovene cu Ohrida din cronicele moldoveneşti, cari se scriseseră pe vremea lui Ştefan cel Mare şi erau cunoscute în Ţara Românească înainte de an. 1620 (cf. Chronograful lui Moxa la B. P. Hasdeu, Cuvinte din bătrâni, I, p. 405). De unde va fi luat titlul arhiepiscopului de Ohrida, căruia în scrisoarea lui Ştefan îi zice „arhiepiscop al întâiei Iustinianii şi al tuturor Bulgarilor şi Sârbilor, şi al ţărilor dacice stăpânitor", iar în răspunsul lui Doroteiu „arhiepiscop al întâiei Iustinianii şi al tuturor Bulgarilor şi Sârbilor şi al părţilor de miază-noapte şi al altor (părţi)“¥ Titlul obişnuit al arhiepiscopului de Ohrida eră în sec. XIV-XVIII: apxcejccoxojco; A ’IooorcviavY); ’A/piSwv xac jrâoTj; Boo^apia;; vezi H. v. Gelzer, Der Patriarchat von Achrida, p. 15, 45, 83, pentru anii 13G4/65—1378, 1677, 1708. Într’o scrisoare a arhiepiscopului Zosimas dela 11 Iunie 1708, privitoare la depunerea unei sume de bani la Zecea din Veneţia pentru o şcoală din Castoria, din partea comisului muntean Gheorghe Castriotul, acela îşi dă titlul „âpxisjccoxoxo; ti]; A ’lPoouvcavfj; ’A/piStov xal JcaoT); BooXfapta;, A ax ia; MeSitsp-pavffiv, 'Pexevoia;, Hpac|3aMa;, AapSavtaţ, Moaca; te avcotăpco xal twv Xowcwv jrarpiApx*]?“, Gelzer, o. c., p. 70; cf. ibid., p. 177, unde www.dacoromanica.ro 116 după BooXYapiaţ urmează; „Xep0 laţ, ’AX0avl»c, 8sorâpati Mctxe-Soviac, Ilovtou Sqtixod xat tmv Xouc(ov“. E destul ca plăzmui-torul corespondenţii de care ne ocupăm să fl cunoscut aceste titluri, ca să introducă în scrisoarea lui Ştefan pe „AdKlHCKhiAih siaianaix*— cf. Aaxîaţ — şi în răspunsul lui Doroteiu pe „rfcBfpHUHM ctpahamxu, care îmi pare a fl o traducere greşită a lui Ilovtoo Sottxc5, 8dtix<5c însemnând „de apus“, nu „de miază-noapte*. Şi forma ’IscthhYahyj din cele două scrisori (gen. sing. dela IsrrHHYdHYd Justiniana) este împrumutată din epilogul dela 1466, unde găsim ’IoycTYdHYd (gen.-dat. sing. ’IoycTYdMH); ea e îndreptată în două locuri în ’IoxctYnyahYa (gen.-dat. ’I$xctYn1ahYh, H scris TiovcTifaHiH). După nişte potriviri aşa de mărunte, e greu să mai creadă cineva că epilogul dela 1466 nu este izvorul scrisorii lui Doroteiu. După ce am arătat astfel potrivirile între epilogul no-mocanonului dela 1466 şi între corespondenta lui Ştefan cu Doroteiu, spre a uşurâ cetitorilor noştri controlul acestor aflrmaţiuni, reproduc mai jos epilogul întreg, copiat după original şi colaţionat cu textul lui V. Rafianovskij, dând întâiu un rezumat al cuprinsului lui. Un diac cu numele Dumitru, de naştere din Kratova, se hotărăşte, la îndemnul arhiepiscopului bulgăresc din Ohrida Doroteiu, care într’o vizitaţie canonică din anul 1466 ajunsese la Kratova (în Macedonia nordică), să copieze pentru biserica catedrală din Ohrida traducerea sârbească a unui nomocanon (zakonnik), pe care biserica îl aveâ atunci numai în limba grecească. Dumitru şi-asigură astfel înscrierea, în pomelnicul catedralei, a lui, a soţiei sale Liubisava, a copiilor săi Călin, Stoian şi Ioan, a tatălui său Gorgo, a mamei sale Dăna şi a fostului său dascăl Nifon. In acelaş an s’a întâmplat o răzmiriţă (kpamoaa) între fruntaşii sau boierii (e«Aiap(, grec. Spxovrec) din Ohrida şi între clerul local; eră se vede cearta cea veche între elementul bulgăresc şi cel grecesc din acel oraş. In această ceartă pare a fl fost amestecat şi arhiepiscopul Doroteiu, pe care din pricina aceasta sultanul Mohamed, pe când se întorceâ cu oastea din Albania (wt ctpahk apkahhtckux^)» după ce silise pe www.dacoromanica.ro 117 Skender (Skander-beg), fiul lui Ivan Kastriota, să meargă în Italia după ajutor şi întemeiase cetatea Coniuh, l-a dus cu sine la Constantinopol, împreună eu mai mulţi fruntaşi şi clerici ai oraşului (ct mri wjkahuiThmh wt Boaiapk oxplACKUHX H npHMxTHHKh iţphKWRHux)- In locul lui sultanul a pus arhiepiscop în Ohrida pe Marco, fostul patriarh de Constantinopol (Marco Xylokarabes). Toate acestea s’au întâmplat „în anul dela facereaJumei 6974, crugul soarelui eră atunci 2, al lunei 1, iar indictionul 14“, deci în anul 1466, pentru care expediţia lui Mohamed II împotriva Croiei este dovedită şi din alte izvoare; cf. C„ JireCek, Byzantinische Zeitschrift, XIII, p. 200, şi N. Iorga, Geschichte des osmanischen Reiches, II, p. 138-140. „OyCtMOTpH CUfElV OClATH MklCAk «\A\A H AltOfPO WKAAHCTKA, onoraro no HCTHH’k kt, aobP°A’^t’^ah h bopatapo Kt rp'bckjfK, HfnoTp’kBuaro Boroy h MAOK'feKwa» h noca-bAHiaro Kt Alaivk)fi napHMiMaro Tajfa AIaKa ^MHTpa, sapiio cn-tra boxcbctkhui crom Baaro^aTH OMpaiHRUioyio ei atoT-fe MHpa ciro coyiTOio h cim8 npHrsosAHKmoyio ci CTpacTirk KtSABHPHOYTH *h noH-fe maao wt OBApuKiuţaro mi noMpamHta cptA(k)miaro PAAKoy h OTpiciuoy ctHk HIMIOBCTKTa WT CIBI K9CH8TH Cf Tp^A** A^AaHla A8XWKHar®> n® CHA-fe Kt HKf CtCTdKHTH MH MJCAHTfMk CpkBCKAPO ISklKA KtCfex KHHk H npARHAk CRfllţfHHklX O KtCAKPH nOTp-bR-b IţpkKWKHAPO OyCTARA H RtirfclllHkl]f COyAHAHIlţk CtMHHI6HTf, piKUlf KNÎPS HMIHSimSiO 3AK0H-HHKk, KIAHIţ-kH IţpkKRkl H IIpkKOH loyCTÎAHÎH, nOKIA’bHffMk H5KI Kt Top^auimei Rp’kiVM co^uţaro Kt O^pl^-k BAaxciHaapo apxfinHCKona bab-papcKaro Kvp AopwAia, hîki h no CH£k HiKtsMOPk a® kohi^a hcko\'-UlfHTa SAWBkl OBp’kTATIAQ OyckxUTH RpAPA, Ht H’kKOTOp’kH KpAMOA’k MIH MHpirbMB oycTpotHlH pp-kAPiMiHHOMcy coymoy ppxlinHCKonoy «ypiACKOMoy Ki*p AopwAioy h OKyoAimoy b*kcm H ţlAA H rpAAOBhl pO W6AACTH APkKABU CB«|, UPhKWBHAA HAnpA-BAtaioiAoy H B-kppKii ak»Ah rpcno^HX b*k R-ţwP'k noŢBphXAAwiU^ nppKAipMţf ci aeTi npTHTH iMoy h b-k maxi corpx'pAHPM01 flvkcTO pi-KPMOlţ KpATOKA^ p TOy MH0XAHI11AA p IţphKWBHhiy fh CBIU^IHHUMH H HHWRhl H JlphBHIMH WT POAiapk M*kţTA ţlpATOB'k WT CBIU^IHHKIX (IPA** {LHAJh) C>BOptrk H3AArAICUX9 H p T'fejfB MAHnAMI (ApWXAi SnpAXHHiPUXB ff axţ K> NinOpOMp-kH K-fep-b jfpICTlAHhCIVbH POWUXPABATH H B>3CT4-gABTH B*K p-knOTpy PEKIKOUII^ — TOrAA XI npH3KAriHA A\| K> ţIErfc P'ktşopk pxi pkaahctkS BTvCAKdMoy AWCTPHHArp coyuţA, yoyA<»ro pp pCŢpH-ţ: B*K MAOK^U,-by H PpCA-kAHBrp BTi A^X^Jf) PApHMIMArp TAJfA A>AKA j^AtHTpA, tf piC-bAM AOKOi'Hhl np-bAAOXH AlH’b, WEpAShl PA3AH-«|HHII CyK-kuyiHTA pMOyip,!, Hinp-kCAOyUlATH MH pORIA'fcHLţ irO, T4KP H ţ> ŞKC-bMU CIlEOpH’k KOynHO CBiipiHHHIMH X* H npKBHIMH M"kCT4 KpATOţ;-fev HKţ Aa MCXXPPV SAKOHHHK C*KH BIAHKOH IţphKBHI QyplACKOH, DpKKPH loyCTldHlH, O H>€AI>X( H nOBUUlf pp-kAKT»CnOAvbnOYTO EUCTKj, ţlA fphEfKlpH I3KIKB pp-feBIAlHK EUKUJTH, 3AHI6 HI HM*kTH rAArOAIOlH,oy ŢUI KHţrM oy ţlR-fe C'KEOpH’kp IţphKBH QjfplACKOR po ISKIKOy CPBK" CKOMOy HCnpCAH’b, PASE^ no rpBHBCKOMS. H W CIMh, piKK^ M'KSA’k T«E-fc şi^Hiţ-k JVT sori BkfTH, H IfAA X* (A Eoţ'AiT, rAArpAX, H «OKţA-kuHOI TP VVT HAC A^AOAV OKOHMdfljpH, P«AHT^I6H TBOHJf ABţţ P fAUpp P$A^ TKţirţ pAHXHXHUlTp EOyA8TKi T4K0 H C TOEOlp ppCA-BUllHMp p A^^APUUCIO TH MIABA1^; B’KC’fey B'KKOyn'^ B> KHfsţ PO-^>EOppU| PPIvKKI p AU HAM BlkltHCATH (I 0yCTp«J10, Bli ppABOCAABHHIMH KiţynHţ RTi CRf-UMHHIPX CA,CyXBAJf pO B>C<ţKO RP^MI, A^HIAHXI H HACTOlipArO Cir» XHTÎA OEIH.AA K0HHHH4 pOCTHTHIT. Ţ’kMXI X A3K, TAKOJROMOy n^BIA^HTlO nOHOyAHKUlOMOy AM 1 In Slarine greşit a- www.dacoromanica.ro di BAaroi m EorooţroAHOi K tomc^ xi h hko wfr sora baactk BI3ATH W p'klUHTH BHHKI iMOKtilkCKUHf C'Krp’fellIIHÎH, nOBH-MCţ'K CI, K-KKOţ'n-b XI H OtfBOAK CI np-feCAO^UIAHTa E-fcAW, AWEOKll© HOBIA'kHHOI npIlMk^. A^WM OKOHMATH TW nOTKHţA£ CI, HA E©rA* CynOBAHTi H HA CKITUI tro MOAHTRU KTtăAOXHEK, CTtllOCn-feuihCTKO-r KATH A\H K"K ChKphLUIHTlO fi,^AS. H OBO «\*BW pA^H CirO, BK0 fi,S KO^AIT Cil A\Oi MAAOI nOTpOţTKA,Hlf,> AAH-fc nHCABUIOMS, IUţ| XI H p$AH_ TIAI6AI MOHAIh, HT» H HAKASATIAIO MOIMOţf HAO^IHRUIOMCf AM EOXK^ CTBHKIHM CAOBICIM, KTl CHMXI Wţl H CKXHTIAHHIţH MOIH, TAKO H CK E«r«AAHHUA\H AltH’k CK HI6IO MIAKl^ SAAOPK H JfOAATdH CnACIHllO H BHHA B’kMHOMCY K’KCnOMHHAHÎIO, WBI » H A< HA(IHCAHA K«fnH« EO\*-A«Vt rt'®HX P®AHT,,1I€H HAWHA, TAKO H CK AIHOIO nHCAKUllHMK CllO EOXKCTBHOyiO KHirOlf, HApHIţAIAlKIM ^MHTpWM AllKWM Bit nOM’kHHHIvk' BIAHKUI CKEOpHKII IţpKKBI, BKMKI H WK’feuţAHHO A\H EKICTH KT» IXP BltCnOMHHAIMWM HAMK BKIRATH CK npAKOCAAKHKIMH Bit CKIUţlHHKIX CAOţ’HfEAX Bit BKCAKO Kp-feiVtl, WT HHJfJKI, CH pk*IK pOAHTIAIBH MOHjf, WKOAIOy SEW SBAHll HAItOţ'U^OV Twprw, CIH XI OBHOCHTH HAMHOBAHll ,4,14HA, TAXI no TWM H ©yMHTIAia AAOirO HApHIţAIMArO Kyp Hh$WHA,-K*K CHMXI lllţi H CRJKHTfAHHIţH MOfH SKAHllMK OEKI1HO CHIţl HMIHO^IM'kH dlOBHCAKA, KTvKO\*n-fc XI H HIAK EAAHHic H ©TOAH'fe H lwAHH-fe. OlfEW HXI RlvAOK-bH AK’fe /wfcAHHIţH WT O^CpitAlA H K-fephl npHHICIH’k BKIBUIIH’ Bit OSIlţAPO HApOAA CKpOBHIl^OKlvAArATiAHHlţOff npliAMtIH, nAHi EOrATKIHjfK HCTKU^ABAIAMtljf WT H3K0EHA1A CKpOBHUţK, TK £,& nplHAMTK H MOI MAAOI ci A0VYWKHdr* ciro A’fe^w'f* noTpoţ'JKAiHti1 H bivSAACtk MitSAOf o O^CpKAlH, Bit HACTOtllţiM Oţ'EW 5KHTÎH rp*k)fOAIK AIOHM npOIlţtHll A4Phal CTBOţ'l, Bit BOYA^UMM ** Cit BKC-bMH HXI WT B’bKA TOMOţ EAArKIMH A'kAKI EAArOOYrOAHRUllHAIH IţApCTBllO CBOIAItS fi,i CnOAOBHTK, AMlHKi fflOAHAI XI O^EW BltCkx MHIYbjf BAArOAATK np-kcKiToro A«VX* np-bAHSBOAHT AP°YrArd n0 APCVS^M 1,0 np-kiMAHîio kpkmhaa cueop* HUI IţpKKBi O^plACKUl IIpKBlt lo^CTlAHlH SnpARAIATH, Apjflipiie XI KOynHO H npHHKTHHKKI, HHKAKOXi CIH KHiS’fe WTI6Tk EKITH WT CK-SOpHKIi IţpKKBi H HHAMO WTHICIH’k EKITH ; AP’hSH4VKUH 3X1 CI C’K'* TROpHTH KTO, fi,i WTHMITK CÎIO WT CKEOpHKII l^pKKRI H HHAMO A* WTHICITr npOKAiTIlO OC«\H Ghi^iko iiomiao k KHHd A^a0V CldftOX E-k OKI ClinHCdH-b EklTH EOKkCTkBH-kH CfH KHfs-fe H CHIţIBkIAt IVEpdSIVM EOr©y nOCn’bllIKCTKOKdKIlIOV Hddflk CkBpklIIH CI-Ti. T-kMJKI BdCk, W CBfU^fHH-kHIllTH CAOyîKHTIAll EOKICTBHklHX TdHHk [c]llH CBIT-bH BIAHIţ-kH C'kEOpH’kH H dllOCTOAkCIvkH IţpkKBkl COyuţilf [njpkBll io^CTYdHTH 1 H TBOIO dHrriAOllOAOEHOV10 CBITWCTk, W XP»-CTOBd CAOBICHdrO CTdAd HdCTdBHHMi H EOKkCTBHklH lldCTkipi©, dllOCTO-AkCKdrO np’bCTOAd npkBOC’bAaT npOUţlHld IlOMHAOBdHfl© CI10-AOEHTH Ml, HHMTOJKI K'kCH'kHll© dlt«Md«ţ nOHdllldIOIlţl, I10HI6?KI A®VXK E'kAPk K*k HdMIAOy, AI©EBI pa AH, E-fe, nAkTk X» HIMOllţHd K*k CkBpk-uiiHlie, paAH np-bAa,JHim,THX HoyxcAk, H*k hjki hamiao oycpkAHO AaKWH. H KOHklţk EAdTk \ăCTK d 111,1 H nOSA'fe N’kKOI'AA- iflOAlO XI npOMH-TdlOU^HXk dl» EOJKkCTKHOyi© KHfrOţf, IlOASOy IAHNOy SAdBABTH, npOMdd 2KI np-kaklpdTH H K*k MOAMTEA^k CBOHX KkCnOMHHdTH © HdC KTvCir,A,d H HISdEkITHS HAVkTH K*k HdAlk C 0^81© AIOEOBk, « HI6HJKI MHUTd HdnHCdHd Eklllll, H HI«X (sic) n« AWCTOdHÎIO KT O H3pllll,H TOI6 CI10AOBH CI M-bpOlf. GlW X» 3dnOB'kA(M BTiC-feM HdMiAO H c[kBpk]llliHll C©yUţ$ pas«XAi'kxwM> H ciro pdAH di APhîKaTH 2 AAE»Hki icmki, o tivmk. CddltWAHk XpHCT-k lcSck reenOAH HdllllMk, IMOIf XI CAdBd H Apk^KdEd, M*kCTk H nCKAdHBHÎI, Ck EISHdMMHkldltk ir« WTIţldltk H KTvCICKITklMk H EAdrkIAIk H X{HBOTBOplU^THA\k irO A°VXW’MKi TpOHIţH np'kCBIT’kH B*k lAHHOdd B05K(k)CTBTb H IţdpCTCk CAdBHdlOH, HHHI3 H npHCHO H BT» E-kKkl B*kKlVA\, dMÎH“. ------------------- M 1 Corectat tn ’IovcTTdHîH=Justinianii. H 1 Corectat In ’ltyccrraiirH. 1 Kaâanovskij adaogă aici [«]. www.dacoromanica.ro 121 înlăturând astfel definitiv dintre izvoarele istorice corespondenta lui Ştefan cel Mare cu arhiepiscopul din Ohrida, nu mai rămâne nici o dovadă directă de atârnarea mitropoliei Moldovei în sec. XV de arhiepiscopia din Ohrida. Hirotonirea lui Teoctist pe vremea lui Alexandrei <1451-55), de cătră patriarhul Nicodim din ţara sârbească . < In zilele lui Petru voevod, domnul ţării Moldovei, şi In zilele episcopului chir Madarie din Roman, In anul 7 mii (40 s. 50) şi 3, luna Iulie (s. Iunie)». Măearih a fost episcop la Roman dela 1531-1550 şi a murit la Râşca In 1558 (V. I. Bogdan, Veohile cronice moldoveneşti Înainte de Ureche şi N. Iorga, Istoria bisericii româneşti, I, p. 155 sq.); data din notiţă trebue cetită' prin urmare 7043 CI535) său 7053 (1545). www.dacoromanica.ro 124 Nici una din aceste notiţe nu e mai veche decât anul 1515, când s’a scris evanghelia pentru popa din Sărăcineşti, şi nici una nu se rapoartă la personage anterioare acestui an. Din punct de vedere istoric ele n’au nici o importanţă. Fiindcă s’a încercat însă a Ji se da o asemenea importanţă şi s’a comis astfel o greşală de metodă, ce nu trebue să se repete, voiu reproduce în următoarele toate aceste notiţe, cu traducerile şi explicările necesare, începând cu scrisoarea pusă de Melchisedec şi Nicolaescu între anii 1495 - 1497. (f. 159 V.) f GK’feTAOrnB H KIAHK'hSMOJKHWAV» H CAM8AP*H3KA-khwauS hjki ck KHiui K'fcHiţH rihmahwmS h np-kwKpauiiHOMtS rocnoAHHk hjummS lw IlrrpS boiroaa, eojkTio mhaoctîw rocnoAap-h siahah mwa- AABCKOH, n HI1J IM IlOKrtOH, H MHOrO SApARlf Aa HAftAIUIH rOCnO^CTKO th [wt] rocnoA* sora CRTROpuiaro hieo h simah, h wt mihi pos H EAa[hKA] 1 HS nOMICTHTI HOS-fe POCnO^CTEA TH. H W CHM AaKaM shahIi r«cn«A(TKB th : h as cahuiht 2 wt tiei, rocnoACTRa th EIAAIIH SA» pACHpAH C’fc ICH HA MIHI HA pOEA rocnoACTRa TH. Ho CHiţi m bhahuih rocno^cTRA th, noHHatţi) as hi cim npHSORiA TUpnH, AOKAH Hi CHAIt JKI CTvC EOA'fcpH HA rOCIIOACTKO TH, H CkC RfAHKH nopTap h ha Kapaka ATaK ; kako Aa nocHAAiuiH MiTHpH nrr ctothhi TSpiţH, AAf HSEpAHH ; A KApAKA * ^Tl3K H"fcCT I10CAAA, KAKO CIM POROpHA CfC nOOţ'KHTA PoCnOACTKA TH H CfC nOOţ’MfHÎA CHpAHMHArO EPATA roc-nO^CTRA TH, IIOKOHHArO fLlH^AHApS ROlEO^a. M W CHM AasaM SHAHlt rocnoACTK» th: koh mihi chfnp’kA?] npHA pociioactro th, hi R’fcpoa4 rocno^CTRO th. H as rocnoACTRti th CKOpo x0KH nplHAi, AaKHAHM cE’kTAA [ah]i^a6 rocnoACTRA th h as; rocnoACTRo th AaCT i*S aa CTAHIT AH Iţi np^A rocnoACTRo TH. H AS rocnoACTRo TH cTa khhpa AS nHC[AX] Ck llip[o] H MACTHAO 6. £ A’kTO /SKR, MCIţA HoiwKp. fi,. t PwAlfTIA» iWOiiWS A9Sp9A\S H MHOrONAAHîKNOMtS. IKShah.......7. ■----------«------- 1 La Nicolaescu p#b Hkm „robul leal", la Melchisedec p»r hckm „robul am iscălit* (tn traducere greş. „robul ai căutat*). * La Nicol. cahuihm, cum ar trebui să fie. * Nume tătăresc; cf. Kapdich-Allypsd tn Bp6M6hhhki mm. hoor. o(5m-HdopiH h xpeBHOciett pocciăCKax’B pe an. 1850, fasc. VI, p. 51. 4 La Nicol. HiK-kpomT. 5 La NicoL cHitmua. * Cf. in epiloguri de manuscrise: nHcaj; rlScTHMk s. naRîHMk nip«M=am scris cu pană de gâscă 8. cu pană de păun. E. 0. KapcEift, Onepicx, ouBaHCKott KHpauOBCKOtt najieorpacia, Bapmasa 1001, p. 129-130. 1 D-l Nicolaescu tipăreşte aceste din urmă cuvinte, lăsând afară www.dacoromanica.ro 125 „Luminatului şi preaputernicului şi de sine stăpânito-rului, celui de sus cu cunună încununat şi preaînfrumse-ţatului nostru domn Io Petru voevod, cu mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, scriem plecăciune, şi multă sănătate să ai domnia ta dela domnul Dumnezeu, cel ce a făcut cerul şi pământul, şi dela mine robul şi calicul de sub cinstitele picioare ale domniei tale. Şi-ţi dau de ştire domniei tale; am auzit din partea domniei tale că foarte rău te-ai mâniat pe mine, robul domniei tale. Dar aşa să ştii domnia ta, că eu n’am chemat pe Turci, nici nu sunt cu boierii împotriva domniei tale şi cu marele portar împotriva diacului Caraca; şi să trimeţi patru cinci sute de Turci, dar de cei aleşi* 1 *; iar Caraca diacul n’a trimes, cum am vorbit, cu învăţătura domniei tale3 şi cu învăţătura iubitului frate al domniei tale, a răposatului Alexandru voevod. Şi mai dau de ştire domniei tale despre aceasta: cine m’a pârât înaintea domniei tales, pe acela să nu-1 crezi domnia ta. Voiu veni şi eu în curând, ca să văd şi eu luminata faţă a domniei tale *; domnia ta să-i porunceşti să vie să stea de faţă înaintea domniei tale. Şi am scris această scrisoare domniei tale cu pană şi cu cerneală. In anul 7022, luna Noemvrie în 4. f Părintelui meu bun şi de toată nădejdea. Jupân.......“ Având data 1513 sau 1514, Noemvrie 4, această scrisoare, al cărei cuprins este obscur, nu poate fi pusă în sec. XV. Dar nici la 1513/1514 nu eră nici un Petru domn în Moldova. Socotind însă după Alexandru, care în scrisoare e dat ca frate răposat al lui Petru, acest Petru trebue să fie Petru Şchiopul, care a domnit în Moldova de trei ori: întâia oară dela 1574—1577, a doua oară dela 1578—1579 şi a treia oară dela 1582—1591, va se zică şi după ce murise fratele pe jkSimh, la începutul scrisorii. Episcopul Melchisedec le-a tipărit la locul lor. 1 La Nicol. „când trimeseşi patru cinci sute de Turci, ci am oprit*. 1 La Nicol. „iar Caraca diacul nu a trimes ca să-mi spuie că aceasta este din porunca domniei tale*. 1 La Nicol. „şi despre aceasta voiu da ştire domniei tale, când voiu veni la domnia ta*. * La Nicol. „pe mărit luminăţia ta*. www.dacoromanica.ro 126 său Alexandru, care a domnit & Ţara Românească între anii 1568 şi 1577. Această datare â’ar apropiâ de cuprinsul celorlalte notite. Astfel la F. 92 este un titlu al lui Iancu Sasul (1579— 1582), la f. 195 v. un titlu al lui Ştefan Tomşa (1621—1623), la f. 92 şi f. 208 o scrisoare a lui Petru Şchiopul cătră Petru Cercel, deci dintre 1583—1585, şi o scrisoare boerească dela sfârşitul secolului XVI sau din sec. XVII, fiindcă O vorba într’însa de «vecini» în înţeles de «şerbi». Le reproduc şi pe acestea. (f. 92) f Iw MhkSa koikoa(a), bokiio aihaocthio rocnoAApm SIAItAH MOa[AA]kCKOH. H llHCIlIfAI IIOKAOH H AtHOrO [SAP-»Kll]. f PwAÎ-TM»_____fi AT. /SnA, AltCUA IOH. „Io Iancul voevod, din mila lui Dumnezeu domrl al ţării Moldovei. Şi scriem închinăciune şi multă {sănătate], f Părintelui .... In anul 7089 (= 1581), luna Iunie". (ibid.) f Gtapwr riwprTi, shkuiih Ao[ro]i|srr, iiokaoH h AtHoro SApABlf np'fcK’k3AieEAiH«A\S CTApOAAKHWAlg EpATiJ H EAHJKHIAtS A\f-3KTtaui(8) IIiTpa[iii]KO ctoahhkS. Ktv chai xu moaa ca rocnOACTKA th sa pfA* c8cia«a\ wt Hk'khhuh1, fi,i hactakh ti rocn«Ak Eom h Toro poxtAHUiAA, a mIh rocnoACTKO TH AtOKHUIH WT HHJf R'HSHMATH, dAf T-RMT» WT »Aima«*«)" la 1434 (Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 852). www.dacoromanica.ro 120 Arbure portarul de Suceava, care în documentele autentice începe să apară numai ia 1498, iar Duma, pârcălabul de Neamţ, e numit Dima şi are de tovarăş pe Dragoş, care în documentele autentice nu se constată nici pentru anul 1496, nici pentru 1495 sau 1497. Sunt şi alte nepotriviri în lista boierilor martori. In sfârşit, forme de limbă greşite, cum sunt haiimau (=ha-uihm), HfMiţHiuopa (=Hi/waHUiop-b), a* SctIw (=a° BctIa), nporr» (=npocT'bs. npocTH), aimkaw (=miîka*V), riiano (—raasKi s. raaRH), dovedesc acelaş lucru ca la documentele basarabene din capitolul următor (cf. p. 130 şi 135). Formula „EAdronpoHSKOAHţ hauihaa BAaruaa iipohsboaihIiaiik, h wt rkcia haiui aoeP*h h wt sora IIOMOIlţlfA, OKO h nOHCKHJfCM, CKAUTp-k/ALlţHM H IlOCA-kA" ctrSaiuhm wt ApiRHUH rocnoAapti“, împrumutată întreagă din documentul dela 3 Fevr. 1455 *, arată că toate trei documentele mânăstirei Neamţului (1437, 1455, 1496) sunt fabricate odată. Când anume, nu pot şti. S’ar puteâ află acest lucru urmărind procesele mânăstirei pentru munţi. Documentele dela 12 Martie 1497, cunoscute numai în traducere, sunt suspecte întâiu prin lista boierilor martori; dintre aceştia lipsesc şapte din cei cincisprezece ce se citează de obi-ceiu în documentele dela Ianuarie—Martie 1497, iar între cei opt citaţi în documentul cu data zilei (No. VQ) Duma pârcălabul e numit Vasile, iar Hârman are atributul neîntrebuinţat pe vremea lui Ştefan de „mare hatman"; din fiul lui Ştefan „Bogdan-Vlad“ s’au făcut doi fii, „Bogdan şi Vasile". In cel fără dată de zi (No. VIU) nu avem această confuzie. Amândouă fiind insă în legătură cu documentul dela 15 Martie 1497, iar acesta fiind de bună samă fals, admitem implicit că şi celelalte două sunt false. De ce e fals documentul dela 15 Martie 1497? întâiu de toate e fals, fiindcă data nu poate să fie autentică. Ştefan nu puteâ să dea la 15 Martie 1497 nici un document în Iaşi, deoarece în ziua aceea el se află la Vaslui, cum ne dovedesc documentele autentice eliberate în acest oraş la 11, 13, 14, 15, 16 şi 20 Martie; din 15 Martie avem chiar 1 1 „IiMr0lip0H3K0«HX MIIIHM EAArUM npOHSBSAlH'l'tM, H CW FWCA HAIUA» /(OtpOM (OAW H nOMOutiT*, MK4 A*A°X0** H nOHOBHXOM, C'kM4Tp'k»UlIHM H nOCA'tACTg8*Ul,IM WT APikhu rocnoAAtfi". www.dacoromanica.ro 130 -două» unul scris de Dragotă Tăutulovici şi altul de ŞandFu Cârje; v. No. LX şi LXI din Documentele lui Ştefan cel Mare,, voi. II. Date fiind împrejurările de atunci, e cu neputinţă să admitem, că acelaş diac a putut să scrie într’acceaş zi UU( document la Vaslui şi unul la Iaşi, căci e peste putinţa ca Ştefan să fi ţinut în aceeaş zi doua sfaturi boereşti, unul la Vaslui şi altul la Iaşi, mai ales că a doua zi, la 16 Martie, îl găsim tot în Vaslui. Acest fapt e suficient spre a stabili în mod definitiv neautentici ta tea documentului în chestiune. Neautentică este însă şi formula datei, căci în niciun document din cancelaria lui Ştefan nu e pusă luna înaintea numelui diacului, ca aici : f Alena MdpTk fi ahk- flHcaa IILih[ap8J1 KpnjKOKHM 8 McSjf, k a-bT» #3Î (vezi planşa No. 5). Lista boierilor martori este aproape completă; lipseşte numai Şteful după Hârmaa şi Câlnău spătarul după Şandru dela Roman, ceeace s’ar fi putut întâmplă şi într’un document autentic, din nebăgarea de seamă a diacului. Ceeace însă nu se poale explică cu nebăgarea de samă a diacului sunt greşelele de limbă ale textului. Ele nu sunt greşeli întâmplătoare, ci greşeli intenţionate, ca cele din documentele basarabene. Citez o parte din ele: h k chm=hc chm, HAUIIAI —HAUlHAi, MT0MH=MT8mH, TOT HCTHHlH H4UIIAI8 CA8rkl ăÎH’f'kH.Vk K8nMHMd= — Hduik CA8ra— K8iiMHMk, CROHy npasoio wthhho\'=croio llpdBOţ*IO WTHHHOf, EpdTHMHHH = EpdTdHHMH, H4UIIA\0f K*kpHOM8 EO/vfe-pHHk lldHd ©H«A = HdUJk B-kpHklH—lldHk—, IIOBOA*—nOKOţ’Ad, pOA8A\k= pOA®, HinOpOUIIHO=HinOpeţ*UliHO, HEKOAH>KH=HHKOAH>Kll CIA0 = CW0Vr, wt daps-b=wT dapru s. fldprH, ş. a. (cf. p. 129 şi 135). Astfel de greşeli elementare, sau lucruri ca kiap*k=koap'k (codru) orî » iAHHd AdKd (într’un lac) în loc de 8 «ahhk AdKk, sunt imposibile în sec. XV. Nici cuvântul BkipasAtauiiTi sau RHpaaA’bAiHTf, în înţeles de „împărţitură“, adecă moşie căpătată prin împărţeală, prin ieşire din indivizie, nu vine în sec. XV. Nu poate încăpeâ deci nici o îndoeală că textul acestui document e fals. Pecetea este însă autentică, căci are emblema obişnuită şi legenda: f nmdTk Iw Gti^hk koikwaa, , rwcnoAAp siaiah auvaa<»kckoh. Pergamentul pare a â şi el din sec. XV. Explic aceste nepotriviri astfel: textul actual a fost scris pe un pergament dela Ştefan cel Mare, al cărui text primitiv a fost spălat întreg, afară de crucea dela www.dacoromanica.ro ia* începu,t şi de iniţiala îtt din aiumocti». Din pricina acestei spălaturi, în textul actual cerneala s’a prelins în mai multe părţi, cum se poate distinge şi din fotografie (vezi planşa No* 5), Textul actual poate să fie din sec. XVI. IV. Documente din Basarabia sau falsificate nouă. Cuprind sub acest titlu pe cele trei documente dela 38 Mai 1470, 26 Octomvrie 1470 şi 7 Iulie 1471 (Texte No. IIly IV, VK toate se referă la proprietăţi din Basarabia şi au fost falsificate, fără cea mai mică îndoeală, spre a justifică stăpânirea unor moşii în anumite hotare. N’am nici o informaţie dacă aceste documente au fost sau nu întrebuinţate în procese de hotărnicie sau de proprietate. Dacă vor fi fost, neautentici-tatea lor a fost uşor de recunoscut dintr’o simplă comparaţie a calităţilor lor externe cu documentele autentice contimporane. Falsurile acestea sunt aşa de ordinare, ele sunt făcute cu aşa de puţină inteligenţă şi dibăcie, încât a de mirat cum slaviştj ca A, A. KoCubinskij şi A. I. Jacimirskjj, unul fost profesor la universitatea din Odessa, altul actual profesor la universitatea din Varşovia, au putut să creadă în autenticitatea documentului dela 1471. Jacimirskij a fost indus de sigur în eroare de KoCubinskij, care publicând în 3aimcKH> o,a;eccKaro oOmecipa HCTopia a apeBHOCTeâ poccificKHX’b, voi. XXIII (1901), în articolul Typa (Tupara) — Btiropo^t — AjcsepuaHi, (p. 79—198), documentul dela 7 Iulie 1471 cu un extras ordinar lux de erudiţie, —> reproducând şi numerotând rând de rând, cum au făcut zadarnic foarte mulţi, filologi ruşi pentru textele vechi sloveneşti sau ruseşti,— a vrut să pro*-ducă asupra cetitorului superficial impresia că e vorba de un foarte important document. Dar A. KoCubinskij, deşi eră profesor de filologie slavă şi deşi a scris câteva lucruri, de valoare din istoria literaturilor slave, eră însă un romantic de felul răposatului B. P. Hasdeu, bine înţeles fără talentul şi erudiţia acestuia. Pentru dânsul, documentul dela 7 Iulie 1471 prezintă interes tocmai prin acele particularităţi linguistice, cari pe orice cercetător metodic l-ar fi^acut dela început să-i www.dacoromanica.ro 132 bânuească autenticitatea, să-l citească cu atenţie şi să-l declare fals. El a introdus însă în studiul său observaţii absolut fantastice asupra particularităţilor malorosiene sau bialoro-siene ale limbii — de fapt acestea sunt forme greşite, scornite într’adins, spre a da documentului un aer de vechime faţă de limba rusească de astăzi, ceva cam în felul cronicei lui Huru, — apoi explicări nu mai puţin fantastice ale unor nume de persoane sau de localităţi, explicări cari, pentru cineva care nu cunoaşte limba română şi n’are nici o noţiune de nomenclatura noastră onomastică şi topografică, pot să treacă de foarte erudite. Autorul lor a vrut să-şi dea şi aerul unui cunoscător al limbii române. Astfel numele boierului Ciocârlie HoKp-hATc, pe care KoCubinskij îl citeşte greşit Hokoapkahhiv, este explicat din mokoio = rob, slugă, lacheu (rus. xojioirb, xaui) şi din Pmb, identic cu Pexja KpraaTOBHq = Relia înaripatul din cântecile populare sârbeşti; numele boierului Ivaşco Hrincovici (adecă Ivaşco fiul lui Hrinco)» pe care KoCubinskij l-a cetit HKdurbKo 6pi[><]kkcbh>roTHHfl a noflTBep^HTejn>HHfl rpaMOTH MOjyţaBCKHX't rocnoaapet XV b., MocKBa 1907), p. 2 şi 10 din ed. sep. E de prisos să arăt şi celelalte enormităţi din articolul lui KoCubinskij; ignoranţa lui în chestiuni de diplomatică moldovenească se vede din afirmaţia că limba documen- www.dacoromanica.ro 133 tului dela 1471 este identică cu limba unui epilog de Apostol, pe care Vlaicul pârcălabul dela Cetatea Albă l-a cumpărat la 1463 dela un diac Trifu (cf. Sa va Chilandarec, Rukopisy a starotisky Chilandarskâ, Praga 1896, No. 52), limbă care, după dânsul, erâ limba claselor sociale mai înalte din Cetatea Albă în sec. al XV-lea (o. c., p. 158, nota). In acelaş articol el publică un alt document fals din 1617, atribuit lui Radul vv. (p. 190—193). Amândouă se rapoartă la satul Poiana (în document numit greşit Poiannoe) din ţinutul Sorocii, care ar fi fost confirmat la 1471 boierilor Grigoraşco Hreapco şi Gheorghe Şelum (după lectura lui KoCubinskij Hrupchii şi Şilo), iar la 1617 urmaşilor acestora Axentie şi Ivan Mardarie. Celelalte documente basarabene, unul dela 28 Mai, altul dela 26 Octomvrie 1470, au fost publicate de d. Gheorghe Ghibă-nescu, al doilea cu data 1469 în Uricariul lui Th. Codrescu, voi. XVIII (1892), p. 32—39, iar cel dintâiu în broşura „Opt urice slavone", Iaşi 1904, p. 11—18; „din cauza dificultăţilor în cetire şi lipsurilor" d-sa publicase în Arhiva societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi, voi. XV (No. din Mai—Iunie 1904), numai traducerea acestui din urmă. Documentul dela 26 Octomvrie 1470 erâ pela 1892 proprietatea unui domn P. Sfeţescu, profesor de muzică la seminariul Socola din Iaşi şi în acelaş timp „bun slavist"; acestuia i-1 oferise familia Soroceanu din Chişinău, stăpânitoarea moşiei Soroceni din Basarabia (v. Uricariul, 1. c., p. 37). Cql dela 28 Mai 1470 erâ pela 1904 proprietatea răposatului antiquar R. Şaraga din Iaşi, la care l-am văzut atunci şi care cumpărase şi documentul lui Sfeţescu, deşi ştiâ că amândouă sunt false. Dela moştenitorii lui le-a cumpărat apoi Academia Română. Documentul dela 7 Iulie 1471 trebue să fie ca exterior identic cu aceste două. Deosebirea între aceste trei documente şi cele autentice este aşa de mare, încât neautenticitatea lor este evidentă dela prima vedere: pergamentul e foarte rău lucrat şi unsuros, pe când pergamentele din sec. XV sunt bine lucrate, perfect uscate şi fără nici o urmă de unsoare în partea interioară a lor; cerneala este modernă şi în unele părţi ştearsă aproape cu totul, din pricina grăsimei de pe pergament; învelişul peceţilor, în loc să fie de ceară albă curată, cum este la cele 63381 9 www.dacoromanica.ro 134 vechi, e de răşină neagră, iar peceţile au o emblemă şi o legendă aşa de urâte şi aşa de deosebite de cele autentice, încât numai pe baza lor se puteâ recunoaşte neautenticitatea documentelor de care sunt atârnate (vezi planşa No. 4). Pe lângă acestea, forma literilor din textul documentelor este aşa de urâtă şi aşa de depărtată de semiunciala sau cursiva chirilică din sec. XV, încât numai lipsa totală de cunoştinţă a istoriei scrierii chirilice şi de spirit critic a putut să facă pe d. Ghibănescu să recunoască aceste documente drept autentice şi să se silească a explică curiozităţile lor linguistice prin nedibăcia pisarului Steţco sau prin originea ruteană a acestuia. Dacă ar fi comparat în realitate documentul dela Universitatea din Iaşi, scris de Steţco la 22 Aprilie 1462, cu al „slavistului" Sfeţescu, — cum afirmă d-sa în Uricariul XVIII, p. 37, nota, — n’ar fi văzut numai că „caracterile nu se prea aseamănă*, ci ar fi văzut că nu se aseamănă de loc şi că e o distanţă de secoli între unele şi altele. D-l Ghibănescu s’ar "fi dispensat astfel de consideraţiunile inutile pe care le desvoltă la 1. c., p. 37-39, asupra peceţii cu „aspectul atât de grosolan" şi asupra „şnurului de calitatea cea mai proastă", asupra boierilor martori, a căror listă, după d-sa, atestă tocmai autenticitatea documentului, — ca şi cum ea n’ar fi putut fi copiată după un document autentic dela 1470 sau 1471—, şi asupra formelor gramaticale şi fonetice, care, cu tot sprijinul competent al d-lui Sfeţescu, sunt explicate într’un mod cât se poate de neinteligent, ca d. p. la ffloip3-k şi .Hokoapahc, unde o* şi «a ar fi reprezentând pe î (w), care „deabia pe la 1470 începeâ a se clarifică în gura Românului, îi păreâ a sună o8“. Explicările acestea nu rezistă nici celei mai elementare critici. Dacă studiem celelalte particularităţi interne ale celor trei documente basarabene, vedem că ele prezintă, şi în ce priveşte formulele, acelaş fel de abateri dela documentele autentice. Astfel nu vom găsi în nici unul din documentele lui Ştefan cel Mare hotărnicii determinate cu răsăritul sau apusul soarelui, cu miază-noapte sau miază-zi, cum găsim în aceste trei: kcx°Ak (^cp^), cy«A comv»=răsăritul, apusul soa- www.dacoromanica.ro 135 relui1, sapA (3ax®A'h)=apus, ie nomiirh coNu,a=da răsăritul i. e. începutul soarelui, » noAA8ANAio=la miază-zi, pentru r*k noAYAH». Apoi nicăiri în timpul lui Ştefan sau înainte de dânsul, ba multă vreme nici după dânsul, nu se măsură moşiile cu stânjenul, ca în documentul dela 28 Mai 1470; nicăiri deasemenea nu se găseşte formula „unde sunt casele, grădinile, heleşteele şi codri lor“ (cf. d. p. pa* «ct hjt a«mh, h cTâK-k h caAOK-b h boapIs în acest din urmă document); nicăiri nu se găseşte cuvântul hhh8t (iykH8T) în loc de KOAOCTk sau fi,ifXAflA, nici KAIIHTAN în lOC de np’KKAAAB’K. Am spus că limba acestor documente este o grosolană mistificare a limbii vechi, făcută probabil cu intenţia de a-i da un aer de mai mare vechime. Tot aşa e şi ortografia. Unde găsim d. p. iwb, m-kh şi mh8 în loc de mu (=noi), hs4c în loc de hck sau h3*k (=din), s4cmah, shamchhto în loc de scmah, 3HAMCHHT0, WSp’fcT, W CA HUI ST în lOC de OţfSpHTk, eţfCAUUlHTk, 10 SaU ioBk în loc de oy s. R*k (=în), ta în loc de a (=însă, şi), ătocpks-k, ^8moi, SE-fc/ftpot în loc de Mups-k s. fflupsH, ^Smu s. A8mh, 3bmpu s. 3baph, IţAM-bua în loc de ţ^auirhiiA şi i^amchhat în loc de •^VIM’hHAT, GTH^dH în lOC de GTJlţdH, WT^pk în loc de WHM, E’kpkrh în loc de Ep-bni s. Ecpcrit, rB’fepa în loc de R’bpa, rbuSM, rkHSMS în loc de cuh8, Hhoah8m8 în loc de Hoah8, chaoms în loc de cca8, kSfiaha în loc de KonaHa (sc. mophaa), oKTOMEp’b în loc de oktaepa s. oKTOMBpîa, lOroHH în loc de H)ph s. H)pm, $htih şi $itchk în loc de $ctc s. 4»*th, npHBiiKcbT în loc de npHB’fecHTH, ocoe8 wt HA UI $10 MHAOCT în lOC de WOOBHOIO HAU1CIO MHAOCTYlO, ş. a. m. d.f In toate aceste abateri nu e vorba de cine ştie ce schimbări fonetice sau particularităţi morfologice introduse sub influenţa vre-unui dialect local, cum i s’a părut lui KoCU-binskij; toate sunt schimonosiri intenţionate ale unui plastograf, care n’a cunoscut bine nici limba veche rusească nici cea actuală. Sigur e că câteşi trele documentele sunt srise de acelaş plastograf şi cu acelaş scop. El a trebuit să cunoască un document al lui Ştefan din 1470, de oarece lista boierilor este exactă, abstracţie făcând, bine înţeles, de numele schimonosite într’adins. 1 1 Din „răsăritul soarelui" d. Ghibănescu a făcut in traducerea sa dela 1892: „scoborârea" şi „isprăvitul Sonţei", care după d-sa este un părău. www.dacoromanica.ro 136 Se înţelege că asupra unor plastografii aşa de nepricepute n’aş fi insistat atât, dacă ele n’ar fi fost luate drept documente autentice de învăţaţi cu reputaţie bine stabilită. Spre a da posibilitatea să fiu controlat, tipăresc toate trei textele, citindu-le pe cele două dela Academie mai cu atenţiune decum le-a cetit d. Ghibănescu, al cărui text în unele locuri nu seamănă de loc cu al meu. Notez că cerneala documentului dela 28 Mai 1470 este aşa de ştearsă, încât în multe părţi nici lectura mea nu e sigură. Încercând să-l fotografiez, nu s’a prins pe placă nici o singură literă, pe când cerneala din documentele autentice ale lui Ştefan cel Mare se recunoaşte pe placă chiar în cele mai subţiri trăsături de peniţă, — încă o dovadă de neautenticitatea acestui document şi a celorlalte două. Texte. i Aprilie 1456. Ştefan roagă pe Doroteiu, arhiepiscopul din Ohrida, să trimeată din partea sa pe cineva în Moldova, care să hirotonisească nn nou mitropolit în locul răposatului Yisarion. f flÎHAOCTTW ECrtlflO llVAHHk B0fB«Ad> r0C(10AHH'k SfMAH MSAAOKAAXTHCKOH. t EAAJKfHirkHIlIfMS dpjfTiriHCKOnS ITpkBTi lSCTHHldHlf H R'kC'feMk EuikrapiVM H GpkEA(€M H A^KTHCKkJMk SIMADMk WEAdA^TMIC, paA®-saTH ct iv recnoAH. GOsauf e»ah th b^aomo hko AurrponoAHTk Hauik Kvp EHcapTwH 8cn«, h hi mojkimk tamo nocAdTH hhoto, Ad (re pSKonoaoxHuik, A''kr0TH PMH nSTHki* h CTpaxa paAH h HacHaTa m8-caoMaHCKaro. SaHieaci CTpajfwm wE'kAP^MMîn1 icmh, JfcAHuiajfWAn KoiaieuţHjifk Hjfk sanaAHUMH ctpahamh; Toro paAH moahmk teci EAaXfHCTKO HKO fi,i nOCAflUH HAMk TECI EAdrOCAOBIHλ H UAOB’kKie, KOH M HAAAk MHTpOnOAHTA SCTAA/UHllC 2. H ILlţl *1 MCAHM’k HI np’k- 1 1 Ar trebui WEtApfciKHMH. * Ar trebui ScT^MiHAT’k (=-»-rk). www.dacoromanica.ro 137 Sp'bTH MOAieHld Hduiiro. H SAPAKCTBOKdTH TH A'kTH MHIVPklMH WBhpAH 1. AMHHk. £ik A’bTO /SnâAi M'bcAiţd anpHAld, îhahktIwh Â1 2- •J* Cu mila Ini Dumnezeu Ioan Ştefan voevod, domnul ţării Moldovlahiei. •J* Prea fericitnlni arhiepiscop al întâiei Instinianii (Iustiniane) şi al tuturor Bulgarilor şi Sârbilor, şi al ţărilor dacice stăpânitor, bucurie în Domnul. Află dar că mitropolitul nostru chir Yisarion a răposat, şi nu putem trimite acolo pe un altul, ca să-l hirotoniseşti, din pricina dramului celui lnng şi din pricina groazei şi sâlniciei Musulmanilor8. Căci suntem cuprinşi de groază. Am auzit că se războeso în părţile despre apns; deaceea ne rugăm de Sfinţia Ta, să ne trimeţi binecuvântarea ta şi oameni cari să ne puie mitropolit. Şi te mai rugăm să nu dispreţueşti rugămintea noastră. Şi fii sănătos mulţi ani, amin. In anul 6964, luna Aprilie, indictionul 14. n Octomvrie 1456 s. 1457. Doroteiu, arhiepiscopul din Ohrida, răspunde lui Ştefan că din pricina sâlniciilor turceşti nu poate trimete pe nimenea în Moldova şi îl autorizează să-şi hirotonisească mitropolit cu episcopii locali şi cu mitropolitul Ungrovlahiei Macarie. f AopU>AK,4,8 EOAiapH HdlUIPO TpA/^d H KAHpOCd IţpkKOBHddrO ; Hdp8 }KI CSATdHk ffl8pM,A8 BliSBpdTHBIllS Ci WT SIMAH dpBdHdlUKkli, nOBIA'feBk HdC np-fcCIAHTH B*k KOHCTdHTHNk Ppd^, H C*k H-kKOAHKO EOAClpH H KAHpHKkl HdlUii IţpkKBH. TOPO pd,4,l IlOCAdX TB0IM8 EAdrOMkCTlflO llHCdNYi HdlUirO CM-fepiHlfd, QKO fi,A HSEipiTi CIE-fe MHTpOnOAHTd no SdKOHHklHX npdBHA-feXk H no 8CTdB8 CBMTklHX WTilţk, H Ad P<» pSKOnOAOJKHTI Ck TdMOUIHklMH inHCKOnkl, npHSBdBIlIf K-k CIE-fe H MHTpOnOAHTd SrpWBAd^lHCKdrO, EpdTd HdllIIPO H CkCAS-JKkBHHKd KPp MdKdplfd, 3dNI6>KI H T*k WEAdCTH HdlUiie ICTTi; ,4,OH,4,f>KI EOrk WEpdTHTk HdUlS CKp-kEk Hd pd^OCTk. IIpOIM SMHWJKHTk rocno^k EOrk TECI EAdrOMkCTÎi B*k WBkXOA’fe A-feTk MHWPklHX, dMHHk. E-k A-feTO (îndreptat în «siţgi), M-fecAiţd wktombpIa, YhahktYwh S (îndreptat în i). *}* Doroteiu, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Întâiei lustinianii (lustiniane) şi al tuturor Bulgarilor şi Sârbilor, şi al părţilor dela miază-noapte şi al altor (părţi). -f- Cucernicului şi de Dumnezeu dăruitului şi de Hristos iubitorului domn loan Ştefan, voevod a toată ţara Moldovlahiei, har şi îndurare şi pace să ai dela Dumnezeu a tot ţiitorul şi dela Domnul nostru Isus Hristos, amin. După aceasta să ştie cucernicia ta, că mi-a venit scrisoarea ta şi am priceput cele ce mi-ai scris despre răposarea mitropolitului vostru. Şi am voit să viu eu singur acolo sau să trimet pe oamenii mei, dar diavolul, care urăşte binele şi dela început este vrăjmaşul neamului creştinesc, a pornit o răzmiriţă între boierii cetăţii noastre şi clerul bisericesc; iar împăratul (şi) sultanul Muhamed, întorcându-se din ţara Arbă-naşilor, ne-a poruncit să ne mutăm la Constantinopol, împreună cu câţiva boieri şi clerici ai bisericii noastre. Deaceea ţi-am trimes cucerniciei tale o scrisoare a smereniei noastre, ca să vă alegeţi mitropolit după legiuitele pravili şi după aşezământul sfinţilor părinţi, şi să-l hirotonisiţi cu episcopii de acolo, chemând la voi şi pe mitropolitul Ungrovlahiei, pe fratele şi împreună-slujitorul nostru chir Macarie, fiindcă şi el este supt oblăduirea noastră; până ce Dumnezeu va preface durerea noastră în bucurie. Dealtfel domnul Dumnezeu să înmulţească anii cucerniciei tale, amin. In anul 6964 {îndreptat în 6965), luna Octomvrie, indictionul 1 {îndreptat în 5). Pentru bibliografie, vezi p. 106 şi urm. www.dacoromanica.ro 139 III Suceava, 28 Mai 1470. Ştefan confirmă lui Granea şi vărului său Martin Musteaţă stăpânirea peste satul Peceşti (Peciştul) din ţinutul Orheiului, ale cărui hotare dinspre satele Puzivca, Răspopeni, Samaşcani şi altele sunt descrise cu deamăruntul. t AÎIaoctio KOJK-kio mh Gth^sah roieoa, rocnoA[ap] c*kH simaio A\OAA<»KCKOH, 3HAM[iHHTO MHH]hM KCIM AHCTOM HAUIHM [KTO HA HIm] OySpHT HAH nOMHT8[MH KO Oy]cAHUl8, WTWk TOTH HCTHHHOH BipHOMH ca8th hauihm, nan raHH[-b . . . .] KanHTanS wt . . . . h iiahmi-hhkBm iro Map[th]hS MScTAiţB, ca&khah ha[m npaso h B-bjpHO. Îam mh ehaibujh Hjf npaso h R-kpHoi caSwsS (ao hac], jkaaobaa ICMO [OCOEHOIO HAUIIIO MHAOCTÎIO h] fl,AA H [lOTBipAHA KMH HM K HALU$ S'feMAtt MOAA B8AA E’bAA HS’k BIKA BIMHArO ; KOTOp’fcH llIpBO ffOTApg CSlHHAHTI^'b WT CX«A^ COHIţA, KT KAMHH XOTApg, MTO pOSAIAAITIţA HS’k WTMHHSlM 4>8SHBK8 A4 HS’k KOTMHH8M PadlOllAHHAM a, H WTi^ioAOf nonipkKk npAMOi io iioaa8ahaio, npoTHBk nip-fefHOM, r]A*b ICT H KAMHH X^TApS, H WT SA^C BOSBpATHTlţA SAX«A COHU.A H HAIT npAMOi [.........GaJxAABiOM, MTO pOSAIAHAITItA HS’k botmhh8m .........hx H PacnonAH'kHHX, M » SA^kc..............npAMOi io noa- a[8JahA .... 11AKA ioboi e8 x^AHUW®. mto X0TaP<“TUA HS’k botmhhSm ... h botmhhSm 6amaui[kah]hx h kt»................... Gha BOTMHHH .... llfMHUtSA KT BHUlipiMIHO AKa THUrbl^A nAT COT . . . .........CAKHHX ...(.. KAMHHHA X0TaP0a'> WB’k KAMHHHM X5' TApOM, lOB'k KpSrH A° WK-fc.......WT KOHIţA A* KOHlfA, no SHAMH- hhX x*TaP*aa.........Ha to kt [K-bpa] rocnoACTBA mh BHUiHnHc[a- HOPO MH I]oh8 GtH$AH8 BOiBOA, H PBIpOI EO-fcp-k HAU1HX : K-kpA nAHA 1 Cuvintele npanpatsiiSK'K şi npdnpdni,sp/fi nu 8e găsesc in documentele autentice ale lui Ştefan cel Mare; ele sunt plâzmuite de falsificator. 2 Sau PacnPnAHHHAt. www.dacoromanica.ro 140 eTdHMdAd h chh8 iro ndHS Moipsu nipKdddEd EC/irpa[ACKa]ro, K-kpa ndHd EddHKSdd H CHH8 iro lldHd ,\8mOI CTdpOCTd JfOTHHCKdrO, EHpd ndHd rotaHd nipKdddEd KHdHCKdrO, K-kpd ndHd [IcdVd] AKOpHHKd H chh8 [iro], K-kpd ndHd SEHApoi nipKdddEd E-kdorpdAHH, K-kpd ndHd flaE&ia nipKdddEd NHMIlţCKdrO, K-kpd ndHd E8jfTHH0K-k, K-kpd ndHd IIlTpHKd HoHdddOKHMA*, K-kpd ndHd UdllIKd nipKdddEd KHdHICKOTO, R-fcpd ndHd $hti HdKorpdACKdro, s-kpd ndHd TdHrSpd [ivpjfincKjdro, K-kpd ndHd Hip-NdTd, K-kpd ndHd HoKOApkdTA1 2 * * *, K-kpd ndHd XSAHMd, K-kpd ndHd HKdUlKd XpHHKOKHMS, K-kpd ndHd Eo^H Cn-KTdp-fc, K-kpd ndHd lOrOHH8 KHCT-kpHHKd, K-kpd ndHd lOrOHH 8 flŞCTIrtHHKa, K-kpd ndHd HHrpHdd 1-ttlUHHKd, K-kpd ndHd A8K0I CTOdHHKd, K-fcpd ndHd H-kurd KOMHCd, H K-kpd KC-kX BOApOX HduiHX MOdAdKCKHX, kmhkhx h MddH^- Urmează formula d no HauiS jkhkot etc. Uncdd H^piMd X8pa AH,a[«] 8 Da>rkK8, k-k a-k-ro /Su,oh, Mdta dd-kcAi^d Gh aha (s. Ahh)- Ca mila lui Dumnezeu noi Ştefan yoeyod, domn a toată ţara Moldoyei, facem cuaosoat ca această carte a noastră celor ce o yor yedeâ sau o yor auzi cetindu-se, că aceste adeyărate şi credincioase slugi ale noastre dumnialui Canea căpitan de ... şi yărul lui Martin Musteaţă ne-au slujit cu dreptate şi cu credinţă. Deci noi yăzâud dreapta şi credincioasa lor slujbă cătră noi, i-am miluit cu osebita noastră milă şi le-am dat şi le-am întărit în ţara noastră a Moldoyei a lor dreaptă ocină şi deplină moşie satul PeciştulK, ce este pe Gogâlnic în ţinutul Orheiului, unde sunt casele şi ezerile şi grădinile şi codrii lor. Aceste mai sus scrise le-am dat dela noi uric cu tot yenitul în yeci, lor şi copiilor lor, nepoţilor lor, strănepoţilor şi răstrăuepoţilor şi la tot neamul lor, care ya fi mai aproape. Iar hotarul acestei moşii a satului Peciştul să fie după yechiul ei hotar, pe unde a fost din yeacul yeacului, care hotar începe întâia dela apusul soarelui, unde e o piatră de hotar, care o desparte de moşia Fuziyca6 şi de ocina Răspopenilor6, iar deacolo drept la miază-zi în faţa Perenilor 7, unde este o piatră 1 Vrea să zică MKHMOKHKu[ahJ HAM npAKC H KipHC. TmM M-K KHA'kKIU'k npAKO H 1 Suhuluiu, pârău. * Sat mare pe valea Dobruşei, lângă Răspopeni, centru de plasă In ţinutul Orheiului (Arbure, Dicţionar, p. 185). * Sau hcthhho ict; cf. p. 145. * Falsificatorul a vrut poate să zică TpHropiiu MmKd[A]©RAAH CM© M’kH ©CORB WT HAUJSi© AIHAOCTIO, A&A H IlOTK’kp^HAHO M~k HM K HAUlS S^MAI© MOAAARCKOH no HJf npAB© WTHHH9 HS'k IVfcAOlM BOTMHHSiM 1 * * CkA9M IISjfOIOAOM, T© ICT K AaIISUIHOM U.'bHSTOM, rA'k ICT HJf A0lVUiZ, CdA9K-k H KOAP'k, KAK9 T9 B'kui'knH[Cd]H9f fi,A ICT HM WT HAC Sp-feK-fe8 9 10 C9 R-feCIM A°~ JfOA«M HA R-kK-k4, HM, A^tam hm, RH8KAM HM, npA8H8KAM HM, npdinSpdTOM hm, npanpAuţSpATOM hm h npanpaiiţSpATOM 5 hm h B-kc-kM nAHMfHCTR8M hm, KT© HAHEAHJKlk rSA^TO WT HJf p©Aa) WT pOAA. M jfOTAp-fcjf ckHXCk R9THHHH ckaoM Il8jfoi«AA RSA'kTO no C'kjfJK'k JfCTdp-k HA R’kK'k, K9T©p’kr© HAMHHAIT CM IlipK© JfOTdp-fc WT CJf©A C9HlţA, ICT KAMHH K9A© KaSCUJAHIţKOH AP0r4> WT lip© IţMM'kHOHI, H WT SA*kC llpAM© IO MArHAHJf 6 IţMMIHHATJfHJf7, ICT KAMHH JfO-TApS, H WTU.8A© npdMOH I© nOMHH'h COHU,d, A4 np-kA CAM9I I© p'kKA liOTHH, ICT 8 KAMHH*h 10 R’kpRrS EoTN'k, H WT SA"kc no p*kK8 EoTH-k n«KA io a«a XSatSpohk, rA"k tam ict kamhh jfOTApS, posaca WT1HH9I Il8jf9i9AA wt bothhhS TdHrSpoi ct[ap]oh, H WTI^WA® npAMOI 10 M9KHA8, CKAS8 ICT [ka]mHH JfOTApS, A4 tCT SA"kC K9 R-kc«l n» CTApOH APorâ EaSUIAHIţKOr©, n©KA 10 KAM-kHI© HT9 pASA’kaaiT HS'k IţMM’kH©!, WTK&A9I HAHM CM ; Aâ R8a8t HA K'kK'k n© SKpSrK, [k]aK0 K'kAO HS'k K'kKA R’klHOr© ; AP8rHX mOB'k HH MHUIA CM n» haiu8 mhaoctio wnK-kRAAHHH©. Ha t© ict rB’kpA rocnoACTRA mh RHiirknHc[A]H©r© mh8 Gth^ah roiroaa, c K’kpa (?) BOMp'k HAurkjf: B'kpa iiaha GtahmSaa h ckuSM iro naua Moips-k nipKAAAEOB-k eoa-rpAAHH, B'kpa naHA Raa[h]k8aa h ckuSM ir© naHA ^,8moi ctapocta jfOTHHi^Kar©, B'kpa naua Tomna mpKAAAKA khahckato, B'kpa naHA Hcaha AROpHHKA H CkH8M irO, B'kpa nAHA SE'kMpO [nip]KAAAEOR'k E-kHAO-rpaiţ-k, B'kpa naHA Hae8aa [nip]KAAAEA HHMiiţKaro, B'kpa naHA ESjfTH-HOR-k9, B'kpa naHA IlrrpHKd Hoakhmobhmm 10, B'kpa naHA IlaujKa ntp-kaaaea KHAHCKaro, B'kpa nana $htih HOBorpAAiţKo[ro], R-kpa nana 1 Sau -hm; cf. mai sus hsc n-kAot kothhhB. 9 Sau A«M-fc. 1 Sau SpkKk. * Sau RiKk. 9 Vezi nota dela p. 139. 6 SaU MAriAHJf. T Vezi mai sus, p. 135. * Sau arr. 9 BSjfTHHOR K este aici, ca şi la p. 140, o formaţiune greşită a falsificatorului, In loc de Esxthhs, din E8]frk. 10 Sau -ahmoihhm ; vezi nota 1 dela p. 140. www.dacoromanica.ro 143 rjHrSpd opjfHCKdro, K-kpa iiaha Gth^ah Haphat, K-kpa nana Hoko-apahh *, K-kpa nana MiţKA X8ahha, K-kpa nana HKauiKa XphhkokhmS, K-kpa nana E«>ahh cn-KTap-k, h K-kpa naHa IOr«HH KHCTipHHKa, K-kpa nana IOpohh 1 2 * 4 hSctiahhka, K-kpa nana Hhpphao HAUi-kHHKA, k. n. A8ka ctoahhka, k. n. H-kra koa\hca, h K-kpa rcaj( eoAp-k^-kjf hauihj(, kia-KHjf h MAAHjf. fi no hauj8 x-kKOT, kto E^A-k-ro rocnoA[aph] np-k HauiS s-kaaAH moaaakckoh, wt A'k™ Haui-kjf, Hro iiah[am]hh, k$a^ KTO SSA^TC, npo TO UţOK-k HH nopSUI*kAHO HM HfKTO a HfKOAHI K-kHiaa Ha K-kK-k, fi,i iui,o noTK-kp-k;K-k[A]HT [K]p-knKO HAU, PA"k e8a8t nOAKHT CA, KOTOp-kA (CT A<*HA HM WT HaC no npaKO H K-kpHOH CA&K-kK-k. M Ha BOAUlSlO Kp-knOCT m8 KHUJ-knHe[a]HO(, KHAIAH Cm[u] K-kpuSMS HaUl-kMS KHAHKHMS I1AH8m8 ToM-kH AOPOljsiTH8 WTnHCaT H HAIIl8 11H HAT npHKHKC-kT K ckMS HAU|-kM8 AHCT8. IlHCAA GTHIţKO AHAK-k 8 GaMAK-k, KOK-k * A^TO /SlţOH, OKTOMKp-k MlCilţ-k KS AH"k. Ou mila lui Dumnezeu noi Ştefan voevod, domnul ţării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră cui se va uită la ea sau o va auzi cetindu-se, că aceste adevărate slugi ale noastre, credinciosul boier postelnicul Niculae Matosgada şi Crligaşuin Mel-ciula, ne-au slujit cu dreptate şi cu credinţă. Deci văzând dreapta şi credincioasa lor slujbă către noi, i-am miluit In deosebi cu mila noastră, le-am dat şi le-am întărit în ţara noastră a Moldovei dreapta lor ocină şi întreaga lor ocină satul Puhoiul ce este în ţinutul Lăpuşnei5, unde este casa lor şi grădinile şi codrul lor, ca aceste mai sus scrise să le fie dela noi uric cu tot venitul în veci, lor, copiilor lor, nepoţilor lor, strănepoţilor lor şi răstrănepoţilor lor şi la tot neamul lor, care va fi mai aproape de neamul lor. Iar hotarele acestei ocini ale satului Puhoiul vor fi în veci după aceste hotare, care încep dela apusul soarelui6, unde este o piatră lângă drumul Căuşanilor dinspre Geamăna7, şi de aci drept în movilele îngemănate8, unde este o piatră de hotar, şi deacolo drept 1 Vezi mai sus, p. 132. 1 Vezi nota 3 dela p. 140. * Sau AoreAiTH. 4 Sau ««Kw. In documentul precedent m, wnt, »«®i. * Un sat cu acest nume se află şi In ţinutul Benderiţlui, plasa Căinări (Arbure, Dicţionar, p. 169). * La Ghibănescu (p. 35) „care se Începe întâiul hotar dela sco-borârea Sonţei*. Cf. p. 135, nota. ' La Ghib. „pe lângă altele ce sunt azi“. Geamăna (s. Geamăna) este un sat mare in ţinutul Benderului, plasa Căinări (Arbure, Dicţionar, p. 103). * La Ghib. „in movilele Gemănata (?)“. www.dacoromanica.ro 144 spre răsăritul soarelui1 * * 4 * în apa Botnei, unde este o piatră în malul Botnei, şi deacl pe apa Botnei până în valea Hulturoaei, unde este o piatră de hotar, unde se desparte moşia Puhoiul de moşia Gangurei Yechi Vşi deacolo drept în movila . . unde este piatră de hotar; şi deacl să fie tot pe drumul vechiu al Căuşanilor, până în piatra ce îl desparte de Geamăna, de unde am început; de jur împrejur8 să fie de veci cum a fost din vecii vecilor; alţii să nu se amestece în această miluire a noastră1. Spre aceasta este credinţa domniei mele a mai sus scrisului Ştefan voevod, şi credinţa boierilor noştri: cr. b. Stanciul şi a fiului său b. Mârzea pârcălabul de Cetatea Albă, cr. b. Ylaioul şi a fiului său b. Duma starostele de Hotin, cr. b. Goian pârcălab de Chilia, cr. b. Isaia vornicul şi a fiilor săi, cr. b. Zbierea pârcălabul de Cetatea Albă, cr. b. Albul pârcălab de Neamţ, cr. b. Buh tea, cr. b. Petrică Iachi-movici, cr. b. Paşco pârcălab de Chilia, cr. b. Fete de Cetatea Nouă, cr. b. Gangur dela Orheiu, cr. b. Ştefan Cernat, cr. b. Ciocârlie, cr. b. IaţcoHudici, cr. b. Ivaşco Hrincovici, cr. b. Bodea6 * spătarul, cr. b. Iuga visternicul, cr. b. Iuga postelnicul, cr. b. Negrilo ceaşnicul, cr. b. Luca stolnicul, cr. b. Neagu comisul, şi credinţa tuturor boierilor noştri, mari şi mici. Iar după viaţa noastră, cine va fi domn în ţara noastră a Moldovei, din copiii noştri sau din neamul nostru, ori cine va fi, acela să nu strice întru ceva şi vre-odată în vecii vecilor, ci să întărească şi mai tare, când se vor înfăţişă6, fiindcă le este dată lor pentru dreaptă şi credincioasă slujbă. Iar spre mai mare tărie a celor mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru mare boier Toma logofătul să scrie şi pecetea noastră s’o atârne la această carte a noastră. Scris-a Steţco diacul în Suceava, în anul 6978, luna Octomvrie în 26. Pentru bibliografie, vezi p. 133. 1 La Ghib. „şi de acolo drept la isprăvitul (?) Sonţei din faţa aceluiaş (părâu)“. * La Ghib. „despărţitoare a ocinei Puhoiul de ocina Ganguroaei bătrânei1*. E vorba de satul Gangura din ţinutul Bender, plasa Căinări, pe Botna (Ârbure, o. c., p. 101). * La Ghib. „după crugul (ocolul, cuprinderea)*1. 4 Nu? ştiu ce va fi vrut să Înţeleagă falsificatorul prin cuvântul wTNrfcitAHHHo, care urmează după n« h4o; cf. mai jos b=kj («y), wRk=wBK (adecă »=ey+*,k), ■ KOHHA=» KOHIţ» (= l’k KOIKH), Ş. a. * După KoCub. formă malorosiană. * După KoCub. Boksany (Bocsani) din ţin. Sorocii, spre vest de Soroca. 4 Poiana; v. p. 133 şi 147, n. 5. ■ Vezi nota 1 dela p. 130. 1 La KoCub. explicat prin y »*a. 7 La KoCub. kshiva. ■ După KoCub. Şibca In ţin. Orheiului. www.dacoromanica.ro 146 PdllIKOKOM «CT 0 MOTHA CTdpOM X®Tdp8 KOTMHHOH IIOAHOH, rA"b «CT HM (3 KdMHH yOTdp'fejf, JK-fe WT TdMO « R03kKpdT ti KKH’bSk ROTMH-HOA IIOAHOH, fi,ă SCO Hdllp-fcAk OTWAH KOTMHHOf JIUîllKO, KOTOp-bA KkS-kBacT h raaKaH’bu^HX’, nona 3dA0T 1 a E-baoH CKaatJ, TdMO «ct *-k posKA’ba Hjf H3k kothhho III-kiikKOM, mto Has-bRdA h raaKaH-kiiţH, (CT KdMHH JfOTdpS 0Kk AH0M ROTMHHOM IIOAHOIH, H WT^Ad JK-fe HKK A® RkUlk CI BCX«A^‘ COHlţd KOdO ROTMHHOM OpkMHAdpA 1 2 * *, Ad HAOT npAM a TdE-fcpOM, rA’fc TdMO «CT KdM-bHk XC'TdP8 p03k-A'bdTv H3k BOTMHHtg OpkMHAdpkldM, H WTTdMO I OT TdE'bpOM H haot no B'kpxk okkmSbm ocnpo OpkMHAdpA, h na np-kAO«M n Kk-cpA coHiţa no rpAA$, h noKkiuo-b wt HcnHTa Kt3paTt3pa®, «ct KdMHH XOTdpS ROTMHHOM IIOAHOH, H Hd np-fcA «Kp (?) Kk H'bCkTpd KOAO kotmhho TapacoROH, Ad co Kkcora np-bAK nona o p-bKti HHCTpa, PA^ «CT 0 Ekp-ferS pkKtJ H-feCTpd KdMHH X0TdPS, pOSkA’fed KOTMHHOH IIOAHOH WT KOTMHHOH TdpdCOKOH, KOTOpd X®Tdp8 «CT 0 npOTHBk MtpkKOHOH KdMHHk, MTO «CT 3d p-feKd H’bCTpd, H>Kk «CT TdMO 0Kk ropk kco no p-bKd H-kcTpa, noKd saAOT o x®Tdp8 wt Kt^Ad hamaa CA. OTJK'b BOAH’bHO* Hd TO «CT C K’fcpd rOCnOACTKd M’fe KkUlkHnHCHO rocn[oAH]nS OkTHjjsaHS M-k ko«koa, h c B-fcpa EOApk Haurbx: R’kpa nana 6TdHMt3aa h CkHtJ «ro nana Mo«pk3-b n«pkKdddEOKk BoarpdAi^kKaro, R-bpa ndHd EddHKSdS H c-kHS «ro nana ,&,8moi CTapocTd x®THHHkKdro, K-fcpa ndHd TOAHd mpkKdddEOKk KHdHCK[d]rO, K’fepd ndHd HcdHA ABOpkH-kKa, K-bpa nana Ss-bApoi nfpkKdddEOBH E’bHdorpdAH’b, R-kpa nana HdknSdd mpkKdddEd HHMflţkKdrO, R’bpd ndHd EBXkTHHORk, R-fepd ndHd n«Tp[d] ^dH-bMOKHM A s, R-bpd ndHd UdUJkKd nipkKdddEOKH KHAHCKdrO, R-kpd ndHd d>«T«Hk HOKorpaAiţkKaro, R-kpa nana TaurSpa opkXHHCKaro, K-kpa nana GrH^dHk ^ApkHdT, K-kpa ndHd ^OKOApkdHHk6, R-fcpd ndHd MlţkKA X^ahma, K-kpa nana HKaui-kKO Gp«[M]kK©RHMM7, K-kpa nana Eoahh cn-kTdp-kH, K-kpa ndHd fo . . ohhk8 KHCTtpkHHKd, K-kpa ndHd Mcohhk9 1 După KoCub. formă bialorusă din sec. XV. « Alceadar, lângă Şibca (Arbure, Dicţionar, p. 6). * Calaturele, la ost de Alceadar. * Cf. nota 4 dela p. 144. * Pentru Mkhajobhha $ cf. p. 140, n. 1. * La KoCub. Hokoa Pmhhl ; vezi p. 132. 1 La KoCub. Gpi. braihma; vezi p. 132. * După KoCub. probabil r«c-r«HH-k; cf. Insă 10r«HH tn documentul dela 28 Mai 1470, p. 140. 9 Cf. H)r«HH s. lOroHH tn documentele precedente. www.dacoromanica.ro 147 IlOCTIANHKd, K-kpd IlANA HHIlp-bAd1 MAIIIH-kKd, R-fepd I1AHA A8KH CTOA-HHKA, K’kpd ndHd 1 2 * H-bnrd KOMHCd, H K-kpd KC-kjfll EOAp-k^k NA-Ul-kx MOAAdKKCKHX, K-feAHKHX H MdAHJf. fi no HAUlS WfcKWT, KTO E8-A8t rocnoA^P np-k hauuh scmaia moaaakckoh, wt A-k-rtix Hdiu-kx, hto ndHM-k, eSa*4 * ktc eSa^to, Koro sorb HShE-kpOT, npo to uţoE-k H-knOpSulhdHO HM NIKhTO d HtKOAHf Eh MIM, Aa * 1,0 "pAKO HX K-kpkHOH HX CABjKkR-b. M Hd EOAUlS Kp-fenOCT m8 K-kll|-knHc[d]HOf, R-kAMH CMS HdUl-kM8 R*kpkH8M8 ECWbplwftHS, R-kdHK8M8 iiah8 AlSHOHd-b A\KOE-kHAO 0MK8A, WTI1HCAT H HAIU8 I1H1AT np liKHKhCHT K rbM8 HA-ui-kM8 ahctS. IlHCdA-k Eddc-braH Xap-kHkKORk AHAKk 8 GoiAK-k, kokk A-kTW /SHOAl I3AH 8 MICIRĂ 5 Aha- Pecete din ceară neagră, atârnată de mătase roşie-verde.— Pentru bibliografie, v. p. 131 şi urm. Aci adaog traducerea: •j* Cu mila lui Dumnezeu noi Ştefan voevod, domn a toată ţara Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră celor ce o vor vedeâ sau o vor auzi cetindu-se, că aceste adevărate slugi ale noastre credinciosul Aftanasie, fiul lui Grigoraşco Hreapco, şi Ioanr fiul lui Grheorghe Şelum, din satul Bocşani *, care este în ţinutul Sorocii, ne-au slujit nouă cu dreptate şi ou credinţă. Deci noi văzâud dreapta şi credincioasa lor slujbă cătră noi, i-am miluit cu osebita noastră milă, le-ara dat şi le-am. întărit ocina lor, cu toată moşia lor, satul Poiaua, care este pe apa Nistrului în ţioutul Sorocii6, uude au fost şi casele moşilor lor, grădinile şi pădurea lor; acestea să le fie dela noi uric cu tot venitul, de jur împrejur, lor şi copiilor lor, nepoţilor lor şi strănepoţilor şi răstrăue-poţilor lor, la tot neamul lor, care va fi mai aproape din neamul lor. Iar hotarul acestui sat de moşie Poiana se începe întâiu din apa Nistrului, dela piatra ce este în rădiu 6 în jos la margine, unde se desparte de moşia Raşeov7, şi deacolo în sus spre miază-zi... şi acolo este o piatră de hotar, unde se hotărăşte cu moşia Raşeov, şi deacolo tot în sus până la movilele îngemănate, acolo se hotărăşte la capăt cu moşia Şeapca, ce se numeşte şi Glăvăneşti, şi hotarul cu moşia Raşeov este la movila de pe vechiul hotar al moşiei Poiana, unde este o piatră de hotar, iar deacolo se întoarce în jos pe moşia 1 Poate că in orig. este Hnrp-fcA* (Negrilă). * La KoEub. de două ori. * Pentru »ah; cf. p. 145, n. 1. 4 Vezi nota 3 dela p. 145; cf. satul Bucşani sau Bocşani din ţin. Chişinăului, pl. Zbiroia (Arbure, Dicţionar, p. 12). * Poiana sau Poiana-Cunici (Arbure, o. c., p. 166). * Traduc aşa pe «(=«) pat; cf. nota 6 dela p. 145. 1 Vadu Raşcu, târg in ţin. Sorocii (Arbure* o. c., p.221: Vad-Raşcu). www.dacoromanica.ro 148 Poiana, şi tot înainte până la moşia Şeapca, care se numeşte şi Glăvăneşti, până ce dă în stânca albă, unde este hotarul lor cu moşia Şeapca, ce se numeşte şi Glăvăneşti, şi unde este o piatră de hotar în fundul1 moşiei Poiana, şi deacolo în sus spre răsăritul soarelui, pe lângă moşia Orcidar, şi merge drept în..., unde este o piatră de hotar şi unde este hotarul cu moşia Orcidar, şi deacolo2 *... şi merge pe vârful oilor8 spre(?) Orcidar, şi înainte spre răsăritul soarelui pe grind şi din sus de 4 5 . . . Cnrătura, unde e o piatră de hotar a moşiei Poiana, şi înainte drept în Nistru pe lângă moşia Ta-rasova6 * şi tot înainte până în apa Nistrului, unde se află o piatră de hotar în malul Nistrului, între moşia Poiana şi moşia Tarasova, al cărei hotar este în faţa pietrii roşii, care este dincolo de apa Nistrului, şi apoi tot în sus pe apa Nistrului, până ce dă în hotarul de unde am început. Şi e volnic întru aceasta cu credinţa domniei mele mai sus scrisului Ştefan voevod, şi cu credinţa boierilor noştri: cr. b. Stanciul şi a fiului său b. Mârzea pârcălab de Cetatea Albă, cr. b. Ylaicul şi a fiului său b. Duma staroste de Hotin, cr. b. Goian pârcălab de Chilia, cr. b. Isaia vornicul, cr. b. Zbierea pârcălab de Cetatea Albă, cr. b. Albul pârcălab de Neamţ, cr. b. Buhtea, cr. b. Petre Iachimovici, cr. b. Paşco pârcălab de Chilia, cr. b. Fete de Cetatea Nouă, cr. b. Gangur de Orheiu, cr. b. Ştefan Cernat, cr. b. Ciocârlie, cr. b. Iaţco Hudici, cr. b. Ivaşco Hrincovici, cr. b. Bodea spătarul, cr. b. Iuga visternicul, cr. b. Iuga postelnicul, cr. b. Negrilă ceaşnicul, cr. b. Luca stolnicul, cr. b. Neagu comisul, şi credinţa tuturor boierilor noştri moldoveneşti, mari şi mici. Iar după a noastră viaţă, cine va fi domn în ţara noastră a Moldovei, din copiii noştri sau din neamul nostru, oricine va fi, pe care Dumnezeu îl va alege, acolo să nu le strice întru nimic nici când, ci să le dea şi să le întărească mai mult, cum le-am dat şi le-am întărit noi, pentru dreapta şi credincioasa lor slujbă. Iar spre mai mare tărie a celor mai sus scrise, poruncit-am credinciosului nostru boier, marelui jupân Manoil Iacoveilo Thepcul (s. Fepcul), să scrie şi pecetea noastră s’o atârne la această carte a noastră. Scris-a diacul Ylaseian Harencov6 în Suceava, la anul 6979, luna lui Iulie în 7. 1 Traduc aşa pe hei. a«om (=ei ah*); întrebuinţarea lui aho (fund) In sens topografic arată că falsificatorul, dacă n’a fost Român, a cunoscut cel puţin nomenclatura topografică românească. * Aici şi mai sus a rămas netradus Tis-bpoM (tabără?). * Cu „vârful oilor* traduc pe „E-fcpgk orkmSbm* (formă necorectă dela adj. obmYh). S’ar puteâ Insă ca falsificatorul să fi vrut a pune aici cuvântul oemhh* obcină, opcină. 4 Aici a rămas netradus hciihim. 5 Sat Intre Calaturi şi Solonceni (Arbure, o. c., p. 208). * Pe ce cale a ajuns falsificatorul la nişte nume atât de curioase de logofăt şi de diac, nu-mi pot explică. www.dacoromanica.ro 149 VI Piatra, 17 Martie 1496. Ştefan confirmă mânăstirei Neamţulni hotarele din sns şi din jos de ea, dinspre cetate şi dinspre mnntele Neamţul, aşa cnm fuseseră fixate de domnii anteriori. t fllHrtOCTÎW EOJKlIlO Mhl GTiţdH ROIROAa, P®CllOAApK 3IMAH A10A-AARCKOH, 3HAAWHHT0 MHHHM HC CHM AHCTOAH HAUIIAA B*KCA[m] KTO Ha HK 83pKlT h[ah] ' HTO\*HH iro SCAhlUIHT, WJKI 3 EAArOnpOHS-KOrtH)f HAUIHM EAArhIM llp0H3K0AIHTlA\K, H WT RhCIA Hauif A®EP®H KOA’k h ivt sora noMoutTA, oko AaA®X®‘w h noHOKHjfoan, CKAiATp’k-AliţHM H nOCA-fcACTE8AIU,HAl WT AP(EHUH POCnO^apT», H 0\-Kp'kllHJ(0iW H WT Hac AAHTl H MHAORAHli CBATaa Hauil MOARE piKOMA HfMfMICKA MOHACTHp, MTO ICT Ha HlMIţHUIOpA, 8tKP'KAHX0M iA X®TaP H3 r®~ pOA8, WT RhlUl(l) MOHACTHp H WT HHHt(l) H C"K I1AAHHH8, SORIT CA H^MI^A, H X*Tap IA nOMayo[«] H3EpATH: WT «YCTK H3R0p8 <08- ctoeh beiuii ropoA8 H-kAn», H-kMiţa a®P®ph, h [wt] TOA-k beiui(i) Ha WEp’kxTie A® 8ctî» SapniHS, Ta p'kKa Himimickas a® 8ctI» IPiwpHrSA, Ta npocT» kk caathhS, Ta wemhhh mi%a8 wep’kuiIh ^apro^AOR h $apKauiH, npocTo ek kamih KophSaor, h Hctomhhk a® SctIio, h MipiSK BHCTpHHH A® KpT^X8 Ep"KCTaT8A, Ta WIIMHHS A® KpM8 Xo\’p-ASra1 * * 4 *, Ta wimHHS a® wkp’kujTio Aipiiit8aor h IţHEA-kuiE, h wt tcaIs npocTo a®a8 Ha ESuj.ywh a® ®'fCTK ^ApKauiA, h p’kKa $apKauiA a® WEp’KUlti, «I2KAW nAAHHHH IlOA XaAORKhl, H rpStoa Xaaokkki, Ta RipjfS IIi'nlraA a® k«PX8 Gh^aa, h wt TOA-k npocTo haa A’ba®a P8_ C8a8H mpiSK A® WEP’KUIλ HlMIţHUIWphl llpAKO A® PAARO IlAiUIORH, TA Ha Ripx8 Haiuiork a®^ A® hctwmhhk» MBctora. To ict ric x®TaP cRATdro iWOHACTHpa KKiui(i)nHCAHHAro piKOAilH H-kMi^a; Aa kaait WT HAC SpHKK C*K R’KC'kMR A°X°AWM, HHlOpSlHIH HHKOAH2KI HA R'kKhl. fl Ha to ict R-kpa rocnoACTRa aih Rhiui(i)nHcaHaro Gti^aha eoieoau, h R-kpa HauiH)f Kotaph: rv n. EpatSaa, h r. n. Mhxahaa OiţiAA, h r. n. KwAAOpa arwPhhkj> h r. n. nţiţoyAA H ^hma, h r. n. A8ka 6 1 Orig. h. 1 Orig. MT0MH ir» Smuiuht >it0hh wwi (scris aşa că pare a fi c«*«). 1 Orig. H«MIHfMtUJX ^nOCTOATi H npOMÎH, [h] WT CKATUX THI WTflţh HJţU K*k HlKIH, H WT KKC-feX CEATUX H3KI WT B*bKA E0r8 0\TCAHKUJHX> H &A H *ct shaamhah c*k E8wp, h ta hhhcha nOA AHC A® KC A® ct"k[sb] 0KHTCCKOBH, PA« nOMHHIHH C-fc np-KKOAl8 JfOTdp[8]. TaKO pASA'fcAHA c-k: WT CTKS-K HHHCHlH AAH Ad CCT AIATKH fldpPH M.HpiHAdKH E8nqd IIO WE-fc CTOpOH-fc, C-K B-hCfcAtk A®X®A®At, AAH WT CT-hST» BHUIHH[h] fl,A e8A»T EpdTHMHHÎf CrO MHJfdHAd H EaAAA, nO WE-fc CTOpOH-fc AIATKH, CTv B-hC-fcM A®X®A®ai- Hd TO CCT E-fcpA HAUlCrO rOCnOACTBA AtH RU[ujl]nH-CdHd[P0] AtU GTCjjSdHd BOCBOAA, H B-fcpd np-fcBIkSAIOEACHArO CUHA rOC- nOACTBA Atu EOPAAHd H EAAAA8, H B-fcpA EOiap HdUIHJf: B. n. /V,8a\h np-hK-hAdEd, h B. n. EoAA8pa ak®Phhka> h n. Xp-KAtdHd, H e. n. £,8a|[h] Hp-hK-KAdEd, B. n. TodACpd np-KK*h[rtd]BA JfWTHHCKUJf, K. n. 6pH-Atla np-hK-h[Ad]EOBC H-fcAt[flţ]cKArO, B. n. HopTopocKoro, B. n. [nijAH-ApA np-KK-hAdEOBC HOBOrpdACKArO, B. n. Hca[k]A BHCT-fcpHHKd, B.n. ^,8Atiu-fc nOCTCAHHK[d], B. n. MoPhJrtd HAUlHHKd, B. n. $p8HTCUIA CTOAHHKA, B. * n. IlrrpHKd KOAtHCA, H B-fe[pa] B-KC-fcjf BOnp HdUIHJf, BCAHKHX H AtdrtHJf. A no HAUICAI8 JKHBOT-fc, KTO E8A«T POCnOAApTv HdUICA\8 SCAtAH, WT A’k'l'^H HdUlHAt, £HAH] WT HAUlCrO pOAd, HAH ndK B8a8 KOPO EOr-K H3EipHT rOCnOAAp-K BUTH HAU|[c]h AtOAAABCKOH SCAtAH, TO[t] Bî HAI HC nOpOUIHA HAUlCrO AAAHTe H nOTBp-hH- 4 Scris aici greşit j-bp-k. www.dacoromanica.ro 159 Pecetea cea mare domnească cu legenda: f nmdTk Iw Gti-$dHk KoiBw^d, rwcnoA^P simah avwaa Rândurile 4—30 lipsesc în M1 din care s’a pierdiA prima foaie. 5 10 15 20 25 30 35 www.dacoromanica.ro 170 şi ceia ce tree prentrânsa nu se mai îndură de însă. Nu o mai fac lăudată că o ştie lumea toată. 5 Ce pre câtu-e îndurată pre atâta fu prădată, pentru multe lucruri proaste pentru păcatele noastre. Ce ne adă Doamne aminte to că pre tine avem părinte, să nu ne laşi la pierzare ci să ne dai vindecare, să trimiţi ţărilor pace că toate bune s’or face, 15 ca să-ţi lăudăm mărirea şi numele şi întărirea în veci fără săvârşire mult pohvălit preste fire. Şi cine nu ne iubeşte 20 de sârg Doamne le- plăteşte. Coneţ. Predoslovie. Intru mute pofte şi gânduri se află cela ce fără lucru şade, mărturiseşte marele înţeleptul Solomon împărat, iară 25 cela ce-ş plineşte gândul, ales cu facere bună, de lăudat este,, pentru că firea omenească dentru firea sa este pornită a se muta şi a se premeni în multe feliuri. Pentr’aceia dară destoinici orăşeni şi cărtulari mari, oamenii cari lăcuia în zile vechi la cetatea cea vestită a Athinei, nu le era alt lucru 30 zăbava lor, fără numai peste toată vremea a înţelege şi a învăţa câte ceva lucru de iznoavă, precum mărturiseşte şi marele filosof Aristotel, de zice că toţi oamenii dentru firea lor sânt îndemnaţi ca să ştie acesta cuvânt, dară nu trebue 5 5 câtu-i M9 9 ne ad M9 17 sfârşire M 18 pohvălite M9 35 27 In] a M9 27-28 destonici M1 28 cărturari M9, carie în mss. zi-lileM9 31 cevaiM1 www.dacoromanica.ro 171 a-1 scăpa, ca să nu cădem supt vina greşelii aceştia, ce scrisem mai sus. Zăbăvim gândul nostru pren taină surdă, surdă este pre o parte pentru nesimţirea ei cea den fire dată, iară grăitoare este pentru deistvia care isprăveşte şi se face cinie 2 v cuvântului stătătoriu, fiind lucrul a flrei nestătătoare | pentrucă alte fapte pre lume, alte lucruri mari fără flintă sânt, iară acestuia, măcar că mijlocul mic este, iară mari lucruri arată, cu totul a zice că tocma şi până la lucruri dumnezeeşti, necum penJinteşti, tinde, nu se conteneşte, şi câte cu trupul a le vedea nu poate, cu aceasta le află toate fără de mijloc oprite. Derept aceia este condeiul şi mult îl lăudăm, ce ca să nu ne hulească neştine, să zică cum facem dentr’o muscă pilă, adecă de un lucru mic mare, lăsăm condeiul, pricina dentăiu, şi lăudăm a doa adecă mintea, că pre condeîu min-tea-1 poartă, iară nu meşterşugueşte condeiul nemic dontru sine, ce povaţa-1 îndreptiază, fără de carele întru nemic nu plăteşte condeiul. Iar să nu este deacolo aţâţarea, pentru că scriitori mulţi sânt, iar înţelegători puţini. Şi într’alt chip scriu înţelegătorii, şi într’alt neînţelegătorii. Iar îmbe părţile s nemăsura este perirea, şi aduce | săvârşit îndeşert. Derept aceia dară, când scriem, să scriem nu slovele frumoase, ce gândul iscusit, că mulţi sânt chemaţi iar puţini aleşi. Intr’acesta chip şi noi cu vrerea lui Dumnezeu şi cu îndemnarea dumisale cinstit şi al nostru de mult bine făcă-toriu dumnealui Theodosie Dubău, ce-au fost logofăt mare, şi aducând aminte de toate câte mai sus scrisem, ne-am apucat ca să scriem Letopiseţul ţării moldoveneşti, întru carele sânt scrise vieţile domnilor ţării Moldovei, şi izvodul am luat de pre un Letopiseţ a lui Simion Dascălul, carele şi Simion l-au izvodit de pre un Izvod a lui Ureche vornicul, ce şi Ureche l-au scos de pre cronicariul leşesc şi unguresc, protivind alaturea şi cu acest scurt moldovenesc, şi aşea den toate au scos ş’au ales, arătând în carele cât scrie, au pre larg, au mai pre scurt. Că aceştea cronicari săvai că sânt şi striini de alte 2 Zăbovim Ms 4 cinie] cine-iM1 5 cuvântul luiM1 6 mare Ma 10 cu aceasta] că acestea M* 17 este] fle Ms 19 intr’alt chip Ma, tmbe] într’amândoao M* 20 şi aduce M* 21 slove M», ce] şiMa 25 Tudose Ma 27 ţărăi Moldovei M1 30 Urechie M2 31 pro- tivind laturea Ma 33 pre1] mai preMJ, mai om. MJ 5 10 15 20 25 30 35 www.dacoromanica.ro 5 10 15 20 25 30 35 172 ţări, ce ei, flindu-ne vecini deaproape', n’au lăsat a nu scrie ce s’au lucrat şi în ţara Moldovei. Deci şi | noi, văzând că în 3 v ţara noastră învăţătură foarte puţină se află pentru lipsa dascălilor, că necum să fie alte istorii vechi a altor istorici, să scrie viaţa a împăraţi şi a crai striini, ce tocma nice viaţa domnilor ţării Moldovei nu o ştim, carele, cât şi în ce chip au domnit. Luaţi dumneavoastră sama că alţii striini mai bine ştiu ce se lucrează în toate zilele în ţara noastră de cât noi, iar noi, necum altele striine să ştim, ce nice ale noastre nu le ştim, însă numai pentru lipsa dascălilor, precum am arătat şi mai sus. Pentru acesta lucru şi eu nevoi-toriul acestui lucru» nu cu voia mea, ce cu poronca şi învăţătura stăpânului mieu (loc alb), am silit ca să dea Dumnezeu după început să vedem şi sfârşit. Iar după acestea toate rog şi cu sete poftesc pre toţi iubitorii de citiri istoriilor, la cine se va tâmpla acest letopiseţ, adecă scriitor de ani, carele va hi şi mai învăţat şi mai bine ştiutoriu de cât noi la acesta meşterşug a scripturilor, de | va hi undeva şi vreo lunecare de greşală, fără * de care nu poate hi, au den condeiu, au den mână, sau măcar şi den ştiinţă, unul ca acela au tocmască, au petriacă, că fugită e dela noi zavistia, şi nu se semeţască de acest puţin, cum nu ne-am şi noi de acest mai mult, că numai cine nu va scrie, acela nu va greşi, iar cât va scrie, va şi da în greşală, că cu aceasta ne cunoaştem noi pemintenii. Iar la sudalmă nime nu-ş îndemne sufletul, aducându-ş aminte şi unul ca acesta că el încă este om, de-i făcută firea mai mult spre greşală decât spre nemereală. Că ştiu foarte bine că acesta letopiseţ mai a mulţi nu le va plăcea, de cât la inimă li-a cădea, pentru că unii ştiu îutr’un chip şi alţii în-tr’alt chip o poveste, de care lucru şi de aicea se cunoaşte că, mergând doi oameni pre o cale sau tâmplându-se la războiu, 4-5 istori ce să scrie M1 istorici ce să scrie M9 13 locul alb din M1 e cam */c din rând; pare să fi fost scris ceva, care pe urmă a fost şters, deoarece hârtia e aci foarte subţire 11-13 şi eu — stăpânului mieu. In M9 cuvintele acestea Sunt scrise ulterior de acelaş copist, îndesate 1ntr’un rând şi un sfert pe care le lăsase la început nescrise 16 cetiri M9 17 scriitori in mss 19 va fl M* 22 fugită-i M9 26 nitnineaM9, Îndeamnă M9 27 fire in mss 30 le Va cădea M9 www.dacoromanica.ro 173 văzind amândoi într’un chip un lucru ce se făcea, şi mai pre urmă, învârtejindu-se şi despărţindu-se unul de alalt, nu spun amândoi într’un chip, ce unul o poveste, altul alta. încă un om singur de ştie o poveste bine, şi nici acela nu o poate spune tot pre o cale. Văzind acestea toate şi alţii nice în 4v vreme de|acmu nu scriu nime. Eu încă am socotit să ră&-pu’nză pietrile de vreme ce tac oamenii. Amin. Urmează Letopiseţul lui Simion Dascălul (fa 5—466) şi Letopiseţul lui Miron Qostin (f° 468—387) care se încheie cu obişnuita formulă: Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă. [De aicea înnainte iar începum a scrie depă izvodul a răpăosaţi a lui Theodosie Dubău logofătul şi a lui Ureche vornicul, Dumnezeu să-i erte]. De domnia lui Istratie Dabija Vodă. După domnia lui Stefaniţă, ficiorul lui Vasilie Vodă, stă-tut-au la domnie Istratie Dabţja Vodă, domn de pământ, ştiind rândul tuturor lăcuitorilor ţării. Giudecata cu dreptate o făcea. Şi domnind 4 ai cu mare cinste s’au săvârşit în domnie. De domnia lui llieş, ficiorul lui Alexandru Vodă. După moartea lui Istratie Dabija Vodă, venit-au cu steag de domnie Uieş Vodă, feciorul lui Alexandru Vodă, şi deaca s’au aşezat în scaon în Iaşi, fost-au blând şi bun ţării. Domnind 2 ai pol l-au mazilit împărăţia ş’au dat domnia 378 v Ducăi Vodă. | 3 Şi încă M* 17-18 dreptaale în ms, unde a este adesea dublat. 5 10 15 20 25 www.dacoromanica.ro 5 10 15 20 25 30 35 174 De domnia Duc&l Vodă, domnind în 3 rânduri 11 ai. Văleato 7000 (alb). Intr’acele vremi, având şi asuprele multe dela împărăţie, fost-au şi ţării cu mult greu. In a doua domnie a Ducăi Vodă, în cursul ailor 7180, sculatu-s’au sultan Mahmet cu multă mulţime de oaste turcească, răsăritul cu totul, şi Silim Chiri hanul cu mulţime de Tătari, şi Doroşănco, hatmanul Ocrainii căzăceşti, ce se închinase lor, au trecut peste ţara noastră Moldova peste toate locurile, curea oastea ca izvoarele apei, de n’au scăpat loc să nu fie îmbiat de acei oşteni, aşea au stropşit peste tot locul. Ş’au mers asupra ţării leşeşti la cetatea Cameniţa, şi aşea aflândo-o fără oaste nice înlă-untru nice afară, şi nemic grijită, şi având ştire Leşii de mult, cum se gătesc Turcii | să le vie asupră, deacii legându-se şi tăbărându-se prenpregiurul cetăţii Cameniţii 9 zile o au bătut, şi o au dobândit, şi ş’au pus oastea sa în cetate, şi penpregiur zămci şi băşci tot au fărâmat, şi i-au făcut hotar den Nistru până în Siriţel lângă Buceciu, ş’au pus oaste şi în Iazlovăţ, cetate mare şi oraş frumos, care hotar cuprinde mult loc, cetăţi şi oraşe. Şi dela luarea Cameniţii începu ţara Moldovei a se înpuţina şi a se pustii de mare asuprele ce avea cu de toate, de zăhărele multe ce poartă în toţi ai de bagă în Cameniţă, şi de schimburile oştilor ce le duc de le bagă în Cameniţă, şi a paşilor, nu pot agiunge nice cu spusul, nice a scrie cu condeiul cât greu şi câtă robie, şi den-tr’alte pagube, făcându-se săracilor pren calele lor plângere şi suspinuri, lăsăm la giudeţul Domnului şi Duiţinezeului nostru de mari pedepse şi | asuprele den calele lor. Pustiitu-s’au ţinutul Hotinul şi Cernăuţii şi ţinutul Iaşilor şi Doro-hoiul şi Hârlăul. De domnia lui Petreceico Vodă. Văleato 7181. Intr’aceia vreme, după ce au mazilit împărăţia pre Duca Vodă la Hotin şi l-au scos den domnie, dat-au domnia lui 4 Inn în ms, doaă în ms 9-10 izvorele în ms 10 îmbiat e îndreptat dintr’un cuvânt care nu se poate recunoaşte. 16.. 1672 379- 379 r 167» www.dacoromanica.ro 175 Ştefan Petreceico Vodă, fiind om bun de pământ, de boeriu de ţară. Au domnit 2 ai, ş’au pribegit la Leşi, după ce au luat împărăţia cetatea Cameniţa dela Leşi. De domnia lui Dumitraşco Vodă în 2 rânduri. 16.. Leat 7000 (alb). 5. După ce au pribegit Petreceico Vodă în ţara leşască şi lăsând scaunul său, venit-au la domnie cu steag dela împărăţie Dumitraşco Vodă, şi aşezându-se la scaunul său în Iaşi, făcut-au multe asuprele ţării, lacom la avuţie, cumplit la toate, şi tuturor făcând înnalgios. Nice un lucru nu era aşe- io 380 zat den cele ce grăia. Şi în domnia lui dentâiu viind cu Tătari la domnie i-au aşezat în ţară, de au emat în ţară pre câteva ţinuturi, şi multe prăzi şi robii făcut-au Tătarii în ţară ernând pre creştini. Ş’au domnit în 2 rânduri 3 ai, şi i-au venit mazilie, şi după fapta lui luoat-au plată dela împă- îs răţie, că s’au săvârşit la închisoare. 16.. De domnia lui Antonie Ruset Vodă. Leat 7000 (alb). Antonie Ruset Vodă venit-au la domnie cu steag dela împărăţie. După ce au mazilit împărăţia pre Dumitraşco Vodă, dat-au domnia lui Antonie Ruset Vodă, şi viind la 20 scaunul său la Iaşi, fiind om bun. au domnit 3 ai şi i-au venit mazilie, şi au dat domnia Ducăi Vodă. 16.. De a treia domnie a Ducăi Vodă. Leat 7000 (alb). Domnind Duca Vodă în ţara Moldovei în a treia dom-380 v nie, şi Şerban Vodă în ţara muntenească în | văleatul (loc alb), 25-într’acea vreme mare războiu au făcut Turcii cu oastea nem-ţască. Sculatu-s’au sultan Mehmet împăratul turcesc şi Cara 23 De al treilea în ms 24 tnn al treă în ms www.dacoromanica.ro 17G Mustafa paşa veziriul şi Murat Chiri, hanul Tătarilor, cu multă mulţime de oaste turcească şi tătărască, şi Duca Vodă cu oastea sa moldovenească, şi Şerban Vodă cu a sa oaste muntenească, ş’au mers tot prădând şi arzând până la Beciu, şi 5 acolo stând 40 de zile înpregiuriul cetăţii Beciului, cu multe meşterşuguri şi cu multă nevointă bătând cetatea Beciului, multă vărsare de sânge s’au făcut, fiind toate oştile Turcilor lângă cetatea Beciului tăbărâte. Intr’aceia venit-au şi Leopol, împăratul nemţesc, cu a sa oaste nemtască. Tras-au într’agiu-10 toriu şi pre megieşii săi, pre Ian Sobeţkii, craiul leşesc, măcar că de Turci şi de Tătari era mulţime, că nemic n’au putut | sta înprotiva oştilor nemţeşti, că lovindu-se Turcii cu ssi Nemţii, fost-au mare războiu şi multă vărsare de sânge, şi cu agiutoriul lui Dumnezeu rămas-au izbânda la Nemţi, şi 15 Turcii au pierdut războiul, şi toate ale sale pre loc le-au lăsat, avuţia împărătească, ce era pentru cheltuiala oştilor, toată o au păgubit, şi corturile, cum au fost, cu totul le-au lăsat pre loc, şi pedestrimea lor, vestiţii eniceri, pren metere-zuri înpregiurul cetăţii Beciului rămas-au robi Nemţilor, şi 20 multă vărsare de sânge au fost până la cetatea Ostrogonul, şi acolo mulţi paşi şi beglerbei perit-au şi în Dunăre s’au în-necat, întorcându-se înnapoi oştile, de câţi au scăpat, ou multe pagube. Duca Vodă, viind în ţara Moldovei la scaunul său, şi înţelegând de Ştefan Petreceico Vodă cum au pogorât în 25 ţară cu oaste leşască şi căzăcească, cu o samă de boeri de ţară ce era eşiţi den ţară | în ţara leşască de multe greutăţi ssiv şi asuprele, cu îndemnarea lui Ian Sobeţkii, craiul leşesc, pogorâţi. Iar den boerii ce era cu Duca Vodă, îl sfătuia să nu vie în ţară, făcându-se atâtea amestecături, iar Duca Vodă, 30 neascultând sfatul boerilor săi, au venit în ţară, ş’au mers la sat la Domneşti, care sat este pe Şiret în gios în ţinutul Putnii. Şezând acolo şi tâmplându-i-se primejdi, mers’au asupra lui oaste leşască şi căzăcească, şi prinzind de veste, s’au bătut până i-au dobândit, şi l-au luat dela sat dela Dom-35 neşti şi l-au dus în ţara leşască la Ian Sobeţkii, craiul leşesc, şi fiind acolo la pază, s’au săvârşit în ţara leşască. Iar Turcilor, luându-le Nemţii Buda şi alte cetăţi, au mai 17 curturile in ms *21 beglebei in ms www.dacoromanica.ro 177 avut parte cu Nemţii, căce până astăzi nu le ese grija den 882 oase, nice i-au mai lăsat Nemţii să nu-i mai dode (iască) | până 1694 într’aceşti ai, leat 7202, ce în toţi ai s’au bătut cu dânşii. într’acelaş an şi într’aceiaş vreme, după ce s’au bătut Turcii cu Nemţii la- Beciu, iarna pogorât-au den ţara leşască în ţară Ştefan Petreceico Vodă cu o samă de boeri de ţară, ce era eşiţi în ţara leşască de multe asuprele, şi cu oaste leşască, pogorând cu îndemnarea Ian Sobeţki, craiul leşesc, care pusese pre un Cuninskii hatman la Cazaci la Ocraina, pogorând şi Cuninskii cu oastea căzăcească, şi intrând în Bugeac cu oastea leşască, mers-au -şi den Moli doveni, şi prădând şi arzând în Bugeac, mers-au de au agiuns aproape de Reni. întraceia întorcându-se Tătarii dela oaste den ţara nemţască la Bugeac, dat-au pre oastea căzăcească 882 v şi leşască şi pre Moldoveni ..» 1685 (De domnia lui Cantemir Vodă. Leat 7193). (Până la al patrulea an a domnii lui, Cantemir Vodă domnind bine, ţiind prietenie cu Şerban Vodă, care pentru megieşia ce avea cu Moldova, cu multă nevoinţă au silit Şerban-Vodă de i-au scos domnia. Iară lipindu-se Cupăreştii pe lângă Can-temir-Vodă şi stând la sfaturile lui, din al patrulea an multe amestecături facut-au Cupăreştii între domni şi între) | ţări şi multă cheltuială. De care lucru pizma şi zavistia nice un lucru bun nu aduce fără numai pierzare de suflet şi unora răsipă de case, cum se văzu pre urmă, că acei prietini a lui Costantin Cantemir Vodă, Cupăreştii, aduse pre Cantimir Vodă până la atâta, de nu i se vrea hi prilejit moarte în domnie, 2 2 dode partea din urmă a cuvântului nu se cunoaşte fiind ruptă foaia 8 lui om. ms 9 Cuninskii] Councuninskii în ms 10 Co-nenskii în ms 16-24 Aici lipseşte o foaie în ms. Rândurile 19—24 au fost completate cu ajutorul citatului din Letopiseţul atribuit lui Nicolae Costin (». p. 166) 29 se vre în ms 5 10 15 20 25 30 www.dacoromanica.ro 178 pren temnitile Turcilor ar hi putredit. Iar în urmă ficiorii nu pot scăpa de acelea pentru prietinii săi Cupăreştii. In domnia lui mare prăzi şi stricăciuni se făcea ţării cu îndemnăt,urile unora de ai noştri de ţară, | ce era eşiţi în 5 ţara leşască. Şi Ian Sobeţ|kii, craiul leşesc, cu toată puterea sa în 2 rânduri au venit în ţară, odată au pogorât pe apa Prutului lui Dumitraşco Vodă aşa: Fugind Ştefan Vodă Petriceico dela Hotin în ţara leşască, iară boerii cari trimisese zălog la împărăţie, ce li s’au pomenit numerile mai 3 hireş] ghireş în mt 35 a om. ms. www.dacoromanica.ro 5 10 15 20 25 30 35 193 sus, după ce au sosit la Gălaţi, Ionaşco Balşe vornicul şi Că-răiman căpitanul, până a nu se auzi de fuga lui Petriceico Vodă, au mers boerii la Obluciţă, că acolo era atuncea împărăţia la ernatec, iară Neculai Răcoviţă şi Aldea medelnicerul rămâind la Gălaţi; deci viind veste de fuga lui Petriceico Vodă, boerii ce s’au tâmplat la Galaţi au fugit, temându-se de împărăţie. Atuncea îndată au chemat Suleiman, chihaiaoa vezirului, carile mai pe urmă au căzut şi viziriu-azem, având prieteşug cu Dumitraşco | Cantacozino, ce-au fost mai înainte visternic în ţara rumânească, ce era capichihae lui Petriceico Vodă, nefiind alţii din Greci acolo lângă împărăţie, şi fiind în cunoştinţa Turcilor, şi ştiindu-1 că-i casa în Ţarigrad. Boerii, carii era acolo, gură n’avea spre împărăţie, bucuroşi era să-şi scutească viaţa. Ce i-au dat împărăţia domnia lui Dumitraşco Vodă fără nice o cheltuială, şi încă au scos bani de i-au dat şi de cheltuială, care n’au fost nice odată duşeş ca aceasta domnie. Şi îndată l-au pornit cu domnie în ţară. Şi eşind pela Reni, au trecut Prutul pre la Giurgiuleşti, au eşit la Galaţi, unde i-au eşit acolo toţi boerii înainte de i s’au închinat, când au fost văleatul 7183 Dechemvrie (loc alb) zile. Deci de acolo au tras drept de Prut la Eşi, şi aflând scaunul mitropolii fără stăpân, | pus-au mitropolit pe Theodosie, ce era episcop la Roman. Ce în Iaşi mult n’au zăbovit, că iată Petriceico Vodă cu câtăva oaste leşască au fost coborând în gios. Caplan paşa era la Ţuţora pus de împărăţie să fie pentru straje. Dumitraşco Vodă, auzind de venirea lui Petriceico Vodă cu Leşii, n’au zăbovit în Iaşi nici 2 săptămâni, ce au eşit la Ţuţora în preajma paşii, şi au lăsat în Iaşi de straje cu puţinei slujitori pe Buhuş hatmanul şi pe Contăş slugeriul, cari au aşteptat până au sosit străjile lui Petriceico Vodă pentre vii, şi atuncea au purces din Eş. Care, după ce l-au văzut pe Buhuş strajea lui Petriceico Vodă, l-au gonit, şi văzând Buhuş că-i vor agiunge, având cuhnii după Socola, şi îndată şi-au luat caii şi au lăsat cuhniile cu | ce-au avut, ce văzând şi Leşii că nu l-or mai agiunge, s’au întors în Iaşi. Dumitraşco Vodă la Ţuţora au trecut Prutul, şi împreună cu Caplan paşa au luat Prutul în gios şi s’au coborât 28 prejma în nu 34 cuhnii In nu. www.dacoromanica.ro 5 10 15 20 25 30 35 194 la Zârneşti, şi acolo zăbovind câteva zile, au tras iară la Obluciţă la împărăţie. Şi iară zăbavă au orânduit împărăţia pe Chior Husain paşa cu o samă de Serdengheşti, şi într’acea vreme poruncise împărăţia de venia Calga sultan cu Tătarii den Crâm şi cu Hagi Cherei sultan, carile la vremea Beciului au agiuns şi han, precum vei găsi la rândul său însemnat. Şi eşind iarăş de a doa oară Dumitraşco Vodă la Galaţi, au purces pe Prut în sus, şi venind împreună cu Chior Husein paşa până la Fălciiu, au- mers de s’au împreunat cu Galga sultan la codrul Chigheciului. Dela Fălciiu | au purces 20 în sus pe Prut, au tras la Huşi. Dela Huşi au ales 2000 de Tătari, ce era cu cai mai bărbaţi, cu Hagi Cherei sultan şi cu Buhuş hatmanul, şi s’au tumpinat cu Petriceico Vodă şi cu Leşii la gura Boholinului, că se pogorâse şi Petriceico Vodă până la gura Bohotinului. Ce cum s’au tumpinat, au dat putinei războiu într’acea zi, ce prinzând limbă din Tătari, peste noapte au şi fugit Leşii pe Prut în sus. Ce Tătarii n’au avut pe ce-i goni, că le era caii slabi. Iară Petriceico Vodă au lovit pe la Eşi, şi lovind pe la Suceavă şi pe la târgul Şiretului, şi au trecut în ţara leşască. Iară Dumitraşco Vodă, împreună cu Chior Husein paşa, au mers în' Iaşi şi s’au aşezat în scaun, şi au ţinut şi pe paşa o lună cu atâta cheltuială, jecuind pe la ţară vaci, oi, 20 v pâine, ce-ş putea găsi, ca un om fără milă şi fără frica lui Dumnezeu. Iară pe Hagi Cherei sultan împreună cu Tătarii i-au împărţit prin ţară la ernatec, la Orhei, la Lăpuşna şi la ţinutul Iaşilor şi la Hârlău, la Fălciiu mai pe puţini. Pre aceste ţinuturi au fost mânia lui Dumnezeu. Atuncea să vezi cazne în bieţii oamini, pe cum s’au scris mai sus, muncindu-i în tot felul: pe cărbuni îi punea, le cetluia capetele, bătăi în tot chipul, care nu este putincios omul a le spune; îş râdea de fetele şi de femeile oaminilor de faţă. Ce avea oaminii, le lua tot, pâinea de pin gropi o scotea şi o vărsa pe denainte cailor. Şi aşa au chinuit bieţii oamini 2 luni. Iară la rădi-cătura lor au robit şi oamini pe une | locuri, pe mulţi i-au 21 şi omorât. încă şi din boierii mazili, ce au fost mainte vreme cu boerii la curte, pre carii i-au putut apuca la ţară pre la casele lor, când au mers Tătarii la ernatec, nu i-au mai lă^at să iasă în laturi, şi-i muncia în tot chipul, nâslindu-le www.dacoromanica.ro 195 să le dea ce le venia lor în cuget. Iară la rădicatul lor nice au rămas iapă, nici vaci, nici oi, nice boi, şi de atuncea au rămas ţara la mare slăbiciune, care adăogându-se din rău în rău până într’această vreme. Şi aşa au fost traiul ţării într’aceia iarnă cu acel domn athcista. Iară Leşii apucase de pusese oaste de a lor pin cetăţi, la Neamţ, la Suceavă, socotind că, după ce vor lua cetăţile, pe lesne vor lua şi ţara, ce lăsase nişte Nemţi pin cetăţi, ai v Iară de premăvară au şi | trimis Dumitraşco Vodă pe Sandul Buhuş hatmanul şi pe Velicico Costin spătar al doilea şi cu oaste ce avea spre cetăţi, închizându-i dela hrană. Deci Nemţii se flămânzise, ce li-au căutat a eşi din Neamţ. Şi mergând spre ceia ce era în Suceavă, i-au lovit pe şesul Băii şi le-au dat Buhuş hatmanul cu Moldovenii război, ce au stătut şi Nemţii vârtos, ce de tot nu i-au putut sparge. Iară câteva capete au adus la Eşi la Dumitraşco Vodă, ca vro 50 de capete şi vro 50 de Nemţi vii. Iară alţii au scăpat apărându-se până au intrat în cetatea Sucevei. Ce eşind totdeauna de lovia în târg, de apuca câte ceVa de hrană, iară nu deagiuns. Deci, stând înpregiurul Sucevei, da război Buhuş totdeauna; văzând şi Nemţii că flămânzesc, numai ce li-au 22 căutat bieţilor Nemţilor a se închina. Deci, după ce s’au închinat, şi aceia i-au dus la Dumitraşco Vodă, pe carii i-au scris slujitori, şi-i ţinea în curte....1. întinderea citatului. Sfârşitul citatului, reprodus din Iz-vodul lui Miron logofătul, nu este arătat, şi nici din context el nu rezultă cu destulă claritate. Din această cauză întinderea lui a şi fost înţeleasă în mod diferit. V. A. Ureche credea că se termină cu închinarea boierilor la Galaţi în Decemvrie 7183 (p. 193 «O2- După d. Iorga citatul ar fi cu mult mai întins, cuprinzând şi povestirea întâmplărilor următoare până la eşirea Tătarilor din ţară (mai sus r. 5)* * 8. Să examinăm chestiunea mai deaproape. E de observat că compilatorul recurge la Izvodul lui Miron numai după ce 1 După ms 9 Iaşi; Cf. Kog. Lei. II, 10—12. s Operile lui Miron Costin, II, 428—9. 8 Ist. Lit. Rom. I, 103-4. 5 10 15 20 www.dacoromanica.ro 196 povestise evenimentul cel mai însemnat dela începutul domniei lui Dumitraşcu, iernatul Tătarilor şi jafurile pe cari ei le făcuseră locuitorilor. El îl citează nu pentru un fapt anumit, sau spre completarea celor spuse mai înainte, ci ca un izvor care prezintă domnia lui Dumitraşcu altfel, mai dezvoltat pare-se, decât o expusese el: «Iară la Izvodul lui Miron logofătul scrie pentru această domnie a lui Dumitraşco Vodă aşa». Naraţiunea care urmează, până unde se arată ieşirea Tătarilor din ţară (p. 195 5), cuprinde, pe lângă unele lucruri noi, şi o repovestire, mai pe larg însă, a aceloraşi fapte pe cari tocmai le arătase mai înainte: trimiterea boierilor ca ostatici la paşa1, numirea lui Dumitraşcu, iernatul Tătarilor şi jafurile pe cari au avut să le îndure locuitorii din partea lor până în primăvară, când părăsesc ţara. Este, credem, evident că toate aceste fapte povestite pentru a doua oară sunt reproduse din Izvodul lui Miron. Nu există nici un motiv care să ne silească să admitem că citatul se mântue aci. Din potrivă unele indicii ne fac să bănuim că şi pasajul următor, în care se povesteşte alungarea Polonilor din cetăţi de către Buhuş, ar fl reprodus din acelaş izvor. Ne abţinem însă dela orice ipoteză, mărginindu-ne la faptul sigur că fragmentul din Miron se întinde cel puţin până la ieşirea Tătarilor din Moldova. In treacăt observăm că, deşi fragmentul acesta este cu mult mai important decât cel luat din Izvodul lui Tudosie Dubău, compilatorul din 1712 trece totuş pe Miron supt tăcere, spre a arăta în titlul Letopiseţului său pe Dubău între izvoarele principale! Este o anomalie pe care deocamdată o semnalăm numai, fără a trage din ea nici o concluziune. Folosirea izvodulni în compilaţie. Ce fel de cronică putea fi Izvodul lui Miron logofătul, şi în ce măsură a fost întrebuinţat în Letopiseţul atribuit lui Nicolae Costin? Se ştie că Letopiseţul lui Miron Costin dela Aron Vodă încoace, în forma pe care ne-au transmis-o manuscriptele cunoscute, se întrerupe în 1661 cu moartea lui Ştefăniţă Lupu. Deşi nu se face nicăeri nici o menţiune despre o continuare a lui şi pentru 1 De care se vorbise la domnia lui Petriceicu, Let. 11, 9. www.dacoromanica.ro epoca următoare, s’a admis totuş, pe baza citatului cje care ne ocijpăm, că o asemenea continuare a existat D-l Sbiera ctfede că ea a trebuit să meargă cel puţin până la sfârşitul anului 1673, dacă nu şi mai departe, ceeace e foarte probabil, căpi e greu de presupus că un bărbat pa jMiron, care a ţinut atât de mult la însemnarea lucrurilor ţării, cari îl interesau pentru că el însuş participase la ele, să nu fi însemnat întâmplările din domnia a treia a lui Duca şi din domnia lui Constantin Cantemir. Dispariţia acestei continuări, utilizată în Letopiseţul atribuit lui Nicolae Costin, s’ar explica, fie prin tăinuirea sau chiar distrugerea ei, când cu omorîrea cronicarului, fie că, neapucând încă să fie dată la curat, foile nelegate s-au putut uşor pierde după moartea sa, ori că va fi încă ascunsă cine ştie pe unde1. V. A. Ureche presupune că întreruperea Letopiseţului lui Miron în 1661 se datoreşte împrejurării pă numai până aci fusese decopiat de diaci, şi că restul, nepus pe curat cât a trăit el, cuprindea mai mult nişte notiţe. El combate apoi părerea lui Sbiera că o bună parte a Letopiseţului atribuit lui Nicolae Costin s’ar datora utilizării izvodului tatălui său2 3. D-l Iorga vede în acest izvod «însemnările» lui Miron Costin, «partea neorânduită, nestilizată şi rămasă inedită a letopiseţului său», care s’ar caracteriza printr’o precizie cronologică aşa de mare, «încât după prezenţa sau lipsa datelor dintr’un pasagiu, al cărui izvor nu se arată, se poate afirma că el este sau nu din izvoadele lui Miron Costin»*. Potrivit acestui criteriu, d-sa caută apoi să stabilească cari ar fi aceste împrumuturi în Letopiseţul atribuit Jui Nicolae Costin. Astfel data morţei lui Dabija, datele numirei, instalărei şi morţii lui Alexandru Iliaş, capitolul despre domnia a doua a lui Duca, citatul dela domnia lui Dumitraşcu Cantacuzino, menţiunea lui Velicico la expediţia împotriva cetăţilor, îndoita solie a lui Miron, începutul domniei lui Antonie Ruset şi povestirea celei de a doua expediţii turceşti contra Polonilor, 1 V. A. Ureche: Miron Costin, I, 774—6; cf. Sbiera, Mişcări cul- turale 174—5. 3 Operile lui Miron Costin, I, 352; II, 167, 428—9. * Ist. Lit. Rom. I, 101—2. 53381 13 www.dacoromanica.ro 198 cea mai mare parte din domnia a treia a lui Duca, şi, poate, chiar aspra critică a acestei domnii, pe care Balaban i-ar fi scris-o lui Miron, preţurile precise ale obiectelor pe timpul foametei de supt Dumitraşcu şi asprele invective contra acestuia, ar fi împrumuturi din «letopiseţul mironesc» pierdut1. Pentru dovedirea acestor împrumuturi, în afară de precizia lor cronologică, d. Iorga mai invoacă şi două trimiteri din citatul dela domnia lui Dumitraşcu, una relativă la boierii ceruţi ca ostatici de vizirul «ce li s’au pomenit numirile mai sus» (p. 192 37), la domnia lui Petriceicu2, şi alta în legătură cu Hagi Gherei sultan «care la vremea Beciului au ajuns han, precum vei găsi la rândul său însemnat» (p. 194 5-7), trimiteri cari ar dovedi că atât expunerea campaniei din 1673, cât şi întâmplările din 1683, la cari se referă, sunt din acelaş izvod. împotriva părerii că izvodul ar fi fost folosit într’o aşa de largă măsură sunt însă două obiecţii: Dacă împrumuturile din acest izvod sunt atât de numeroase, cum se face că compilatorul nu-1 arată la începutul lucrării sale între izvoarele principale, deşi pomeneşte pe Dubău, din care însă nu luase decât un fragment neînsemnat? Şi apoi de ce îl citează numai la domnia lui Dumitraşcu, când îl folosise de atâtea ori? In ceeace priveşte determinarea împrumuturilor după precizia lor cronologică, observ că, pentru a admite acest criteriu, ar trebui dovedit mai întâi că datele cronologice precise, pe cari le întâlnim în Letopiseţul atribuit lui Ni-colae Costin, sunt în adevăr de împrumut, apoi că ele n’ar putea fi împrumutate din nici un alt izvod contimporan, şi în sfârşit că însemnările lui Miron dela 1661 înainte s'ar fi caracterizat tocmai printr’o asemenea precizie de date, ceeace nu se observă în Letopiseţul său. Cum condiţiunile acestea nu sânt, şi nici nu pot fi dovedite, criteriul e inadmisibil. El este dealtfel hotărît contrazis de fragmentul citat, în care singura dată pe care o are, aceea a numirei lui Dumitraşcu: 7183, Decemvrie... zile» (p. 193 zo). lacunară * * 1 Ist Lit Rom. J, 99—110. * Let n, 9. www.dacoromanica.ro 199 ca zi, este greşită şi ca an, oricum l-am calcula, domnul fiind numit în 1673, iar nu în 16741 Nici argumentul bazat pe cele două trimiteri nu e mai convingător. Adeste trimiteri ar putea proba că pasajele la cari se referă sunt şi ele împrumutate din acelaş izvod, numai când am avea siguranţa că ele aparţin în adevăr îzvodului, şi nu sunt adaose de compilator. O asemenea siguranţă nu există. In afară de cele două trimiteri citatul mai cuprinde încă una, relativă la suferinţele pe cari le înduraseră Moldovenii dela Tătari. «Atuncea să vezi cazne pe bieţii oamini, precum s'au scris mai sus, muncindu-i în tot felul, care urmă după: eu. In adevăr in ms b° 9 Iaşi, câşi td ceâ mai mare parte dintre celelalte manuscripte ale cronicei, partea dela urmă a acestui pasaj sună astfel: «deci şi eu Axintid aşa le-am In- www.dacoromanica.ro 205 această ca tiză s’ar putea naşte bănuiala, ca ir H cuftlva şi cuvintele acestea să facă parte dintre acele interpolări. Chiar în acest caz valoarea lor doveditoare rămâne întreagă, fiindcă probează că cronica lui Nicolaie Costin, în timpul câhd d cunoscuse interpolatorul, adică după Septemvrie 1712, câhd moare Nicolae Costin, şi înainte de Septemvrie 1715, data copiei lui Axintie Uricarul, se începea tot numai cu domnia lui Nicolae MaVrocordaf (1709). Trimiteriea dovedeşte aşa dar înf mod evideht că nd Nicolae Costin este acela care a scrie Letopiseţul delâ 1661—1709. Fără modificarea introdusă arbitrar1 de Khgălnibeanu, paternitatea lui asupra acestui letopiseţ ar fi fost înlăturată dela începui Odată stabifit acest lucru, prObletna Izvodului lui Mirbifi Costin nu mai prezintă aceleaşi greutăţi. Dacă izvodul acesta, judecat după fragmentul reprodus şi după raportul fn care necesarmente a trebuit să se găsească faţă de compilaţia în care a fost utilizat, nu poate fi privit Supt nici Un cuvântf ca opera lui Mirort Costin, nici chiar în înţelesul de simple notiţe ori însemnări, explicarea mi poate fi alta decât că averh aface cu o falsă atribuire, datorită unei confuzii a scriitorului anonim care îl stilizează. Un Letopiseţ dela Dragoş atribuit lui Mirotf Costin. In iSu toriografla noastră mai veche există mai multe cazuri de asemenea natură. Dintre ele aleg unul, privitor tot la Miron Costin, care pe lângă o desăvârşita analogie cu acela pe care voim să-l explicăm, mai are şi avantajul de st limpezi o îndelungată tradiţie literară, neînţeleasă până acum, care-î atribUe încă o Scriere ce riu-i aparţine: Letopiseţul Moldovei dela Dragoş Vodă. In fruntea unei cronici moldoveneşti, copiată în Octom-vrie 1713 din ordinul lui Nicolae Mavrocordat, după o altă copie făcută* în Iulie acelaş am se afla următorul titlu; «Letopiseţ! al ţării MbldOveî, acum ddpă izvoade scos, * 58 seifinat» (Mâ 9 Iaşî, f 245 v; mss dela Acad. n° 37, f**212 ▼; n« 56, I4 îesfr 58, f° 93; 241, t° 81. In msfc n« 339, fl 4ftv şi n« 3532, f<* 50, numeft lui Axintie a fost înlocuil? CU al Îhî Mihd.il, copfetul prototipului lbr, iafT in ms n° 1299 f® 83 s’a lăsat locul alb. www.dacoromanica.ro 206 «cu porunca prea luminatului şi înălţatului domnului nostru «Io Nicolae Mavrocordat voevod, cu mila lui Dumnezeu domn «şi oblăduitor a toată Moldovlahia, în anul dela zidirea lumii «7221, iar dela naşterea lui Hristos 1713, mesiţa Octomvrie «20 dni, de Miron Costin carele au fost logofăt mare în Moldova». C6piile din Iulie şi Octomvrie 1713 nu le cunoaştem. S’au păstrat însă după cea din urmă alte două, una făcută la Braşov în 1718 de Gheorghe logofeţelul pentru Matei Cre-ţulescu, după care am reprodus titlul de mai sus1 * *, şi alta, identică cu aceasta, scrisă în Bucureşti la 1723 de un cunoscut caligraf Stanciu Ier ei dela Biserica tuturor sfinţilor8. Scrierea, pe care copiştii lui Nicolae Mavrocordat o atribuiau lui Miron Costin, este în realitate Letopiseţul dela facerea lumii al fiului său Nicolae, într’o versiune care prezintă unele deosebiri faţă de cea publicată de Kogălni-ceanu8; cea mai însemnată este suprimarea părţii din urmă (1595—1601), care se începe cu vorbele : Scris-am de aicea înainte mai pre larg domnia lui Aron Vodă precum scrie în istorii streine4. Confuziunea copistului dela care a pornit această falsă atribuire, câteva luni abia după moartea adevăratului autor, a fost determinată de faptul că, în izvodul după care reprodusese el această versiune, iscălitura lui 1 Ms No. 580 dela Acad. Rom. A aparţinut lui C. Erbiceanu care l-a descris In Revista teologică n° 16 din 10 August 1886. Puţin mai In urmă V. A. Ureche l-a descris din nou, numindu-1 Codicele Crelzu-lescu (Miron Costin: Opere complete, I, 679—682). O a treia descriere In Catalogul manuscriptelor româneşti de I. Bianu şi R. Caracaş, II, 335. 9 Ms 2715 dela Acad. Rom. Se afla mai Înainte In Muzeul Naţional de antichităţi. Gr. Tocilescu l-a utilizat In lucrarea sa: Studii critice asupra cronicelor române (publ. In Revista p. Istorie, Archeologie şi Filologie, anul 2, 1884) numindu-1 Ms A (p. 252); V. A. Ureche l-a descris in Operile lui Miron Costin, I, 24—26, numindu-1 Codex A. Tocilescu). * Kogălniceanu a editat acest letopiseţ lntr’un mod foarte curios. Partea dela început, dela facerea lumii până la descălecatul lui Dragoş, a publicat-o deosebit supt numele: Cartea pentru descălecatul dintâi a ţării Moldovei şi neamului moldovenesc (Let. I, 31—84). Dela Dragoş înainte l-a publicat, cu numeroase schimbări şi omisiuni, supt formă de note şi apendice la aşa zisa cronică a lui Ureche. 4 Let. I, 476-496. www.dacoromanica.ro 207 Nicolae Costin dela sfârşitul predosloviei lipsind, iar letopiseţul aflându-se după Cartea pentru descălecatul dintâi a lui Miron Costin şi încercările sale în versuri aproape toate iscălite, el a crezut că şi scrierea anonimă care urma trebuia să fi fost tot opera lui. Versiunea aceasta a Letopiseţului lui Nicolae Costin,. atribuită lui Miron, a fost foarte răspândită. Celdintâi dintre cronicarii următori care a cunoscut-o-şi folosit-o este Alexandru Amiras. Din titlul letopiseţului său aflăm că istoria Moldovei dela domnia lui Dragoş, precedată de o prescurtare a istoriei universale dela facerea lumii până după Traian, pe care el a tradus-o în 1729 în greceşte din ordinul lui Grigore Ghica, fusese scrisă de Miron Costin, marele logofăt al Moldovei1. Tot la ea se referă şi Neculce când arată că pe urma lui Ureche, a lui Simion Dascălul, Misail călugărul şi Istratie logofătul «s’au apucat dumnealui Miron Costin vel logofăt de au făcut un letopiseţ, şi cât n’au putut istovi Miron logofătul, l-au istovit fiiu-său Nicolae Costin biv vel logofăt; l-au scris din începutul lumei, arătând cine au trăit pre acest pământ cu mărturii a istorici streini, şi l-au scris până la Dragoş Vodă, şi dela Dragoş Vodă l-au scris de pe izvodul lui Ureche vornicul până la Aron Vodă, însă mult l-au mai împodobit mai frumos şi Miron logofătul şi fiiu-său Nicolae Costin»2. Spusele lui Neculce crezute atâta vreme greşite, sau cel puţin confuze, ne apar acum lămurite. Ele exprimă o constatare adevărată, întemeiată pe manuscripte, în cari cele două versiuni ale Letopiseţului dela facerea lumii, deosebite numai ca întindere -dar -aproape identice în fond, purtau, una numele lui Miron, cealaltă pe acela al fiului său. Interesant este că şi Izvodul lui Ureche, despre care Neculce spune că a fost urmat de Costineşti, şi pe care îl reproduce şi el în * * 1 Vezi titlul traducerii franceze din 1741 a lui N. Genier, păstrată in manuscript in Biblioteca Naţională din Paris, la V. A. Ureche: Miron Costin, I, 50—1, precum şi titlul manuscriptului grecesc al cronicei trimis de Peyssonel in Franţa la 1852 şi descris de Hase, tot la acelaş, I, 269—69, 278—9. * Kog. Let. n, 177. www.dacoromanica.ro 208 letopiseţul săup, era în realitate tot o versiune, nfiaî rezu<-mată) însă, a aceluiaş Letopiseţ ăl lui Nicolae Costin1 2 3! Gătii tot pe Vremea lui Amiras şi Neculcfe, Letopiseţul atribuit lui Miron Costin a fost folosit şi de autorul anonim al unei interesante istorii paralele a Principatelor®, cârd îl citează, pentru epoca dela Dragoş Vodă până la Arotf Tiranul, de şapte ori4 *. Prin cbpiile făcute din ordinul lui Nicolae Mavrocordat, acest letopiseţ s’a răspândit atât îri ţafa românească, cât şî îtf Ardeal, devenind aproape singură cronică folosită în aceste ţări îri a doua jumătate a secolului al XVIH pentru istoria veche a Moldovei. In ţâra româneasbă Mihai CantaCUzittd îl citează în Istoria sa, cunoscută) în traducerea greafcă tipă1-rită de Fraţii Tunusli6, pentru descălecatul lui Radu Negru8, Suizer pentru domniile lui Iugaf şi Alexandru cel Bun7, iar DîbniSie Fotiino pentru a arăta înrudirea lui Iliaşcu Sâs Vodă)8’. Iii Ardeal o copie de pe el, despre care SamUil Cieirl 1 Ms nf 253 dela Acad. Roni. care In mare parte este ehiaîr aii'* tbgraful cronicarului. 3 C. Giurescu, Noui Contribuţiuni la studiul cronicelor moldovene (1908), p. 53—4. * Intitulata: «Letopiseţul ţării rom&neşti şi a ţării Moldovei, de Viaţa a prea luminaţilor domni, ce-au stăpânit Intru aceste dotiâ ţâW, pre larg adunate den multe letopiseţe, şi cii bună Îndreptare alcătui? precum se vede». Partea Întâia a acestei scrieri dela Dragoş Vodă până la mazâlirea lui Moise Moghilă s’a păstrat In două manuscripte, cbpii amândouă, aflătoare la Academia Română, unul mai vechiu, ms 2591, şi altul mai nou din 1785, copie după cel dintâi, ms 34CT. După acesta din uhnă a fost publicată îri ziarul Trompeta Cârpaţilor diH ariii 1871—73. Câteva extrase după ms 2591 a dat şi Ml Gaster in Crestomatiâ română, r, 189—192. Volumul al doilea al ms 259lf,*cuprinzând continuarea istoriei paralele până in> domnia, a doua din ţara românească a lui Nicolae Mavrocordat se află In posesiunea d-lui N. Docan. 4 Ms 2591, f« 5, 14 v, 42, 98, 99, 113, 239. * Asupra cronicei şi autorului ei v. N. Iorga, Cronicele muntene, in Analele Acad. Rom. Mem. Secţ. Ist Seria 2, Tom XXI (1898—99), p. 410—421. Pentru titlul eiafat cu arătarea autorului V. fot Analele Acad. Rom. Partea ădntinistrătivâ şi dezbaterile, Sbria 2, Tom. XXXIÎT, 38)—9, şl D. RtiSso, Studii şi Critică (1910) p. 98. * Traducerea luf Sfon p. 12i 7 Geschichte des transalpinischen Daciens (Viena 1782), iTl, 507 n. 1 Istoria generală a Daciei, trad. Sion, III, 6. www.dacoromanica.ro 209 seria lui jEngel: «Miron historiam Moldaviae Principupa usque ad annum 1595 perducit», o poseda, pe la sfârşitul secolului al XVIII, episcopul Bob. O alta, fără început şi fără şfârşit, cuprinzând numai capitolele 16—48 cu istoria Moldovei dela 1366—1561, se afla, tot pe atunci, la Oradea mare în posesiunea canonicului Samuil Vulcan. De traducerile latine, pe cari i le comunicaseră Glein şi Vulcan, s’a folosit apoi Engel în scriera sa1. Manuscriptul lui Bob, sau în tot cazul unul identic, a fost întrebuinţat şi de Şincai în Cronica sa. El îl citează de nenumărate ori pentru epoca dela 1359 —1595 supt numele: «Constans Miron Logotheta Moldaviae in Mss Chronica»2. îndelungata şi răspândita tradiţie istorică, care vedea în Miron Costin pe autorul unui letopiseţ dela Dragoş până la Aron Vodă, a pornit aşadar dela confuzia unui obscur copist din 1713, care a luat scrierea lui Nicolae Costin drept opera tatălui său, numai fiindcă ea se afla în acelaş manuscript împreună cu unele din lucrările acestuia! Izvodul Jui Pseudo-Miron. O confuzie de acelaş fel s’a petrecut şi cu Izvodul lui Miron logofătul citat de compilatorul din 1712. De rândul acesta confuzia era însă şi mai uşor de făcut. Am dovedit altă dată ca Letopiseţul lui Miron Costin dela Aron Vodă înainte (1595—1661) a fost pus în circulaţie de autorul său, şi s’a şi răspândit la început, ca scriere aparte, nu într’un corp cu presupu'sa operă a lui Ureche pe care o continua8, şi că el a fost la rându-i continuat, dela moartea lui Ştefaniţă Lupu înainte, de mai mulţi cronicari necunoscuţi, cari au povestit pe scurt, flecare în mod independent, faptele contimporane. Dintre cele şase ori şapte continuări, a căror existenţă o putem documenta, cunoaştem până acum numai două, aceea făcută în f694 de scriitorul 1 Iohann Christian von Engel, Geschichte der Moldau und Wala-chey (Halle 1804), p. 67 şi 110. * Chronica Românilor* *. întâia dată 11 citează din Engel !q voi. I, p. 517, 518; a doua oară la p. 568, a treia oară la p. 589, unde dă şi titlul manuscriptului. Ultima dată 11 citează pentru năvălirea lui Lobodă la anul 1595 (voi. n, 403). * C. Giurescu, Noui contribuţiuni la studiul cronicelor moldovene, 45—6. www.dacoromanica.ro 210 însărcinat de Dubău să-i copieze Letopiseţul ţării, de care ne-am ocupat în partea întâia a acestui studiu, şi o alta, pe •care am publicat-o de curând, scrisă de un admirator al hatmanului Buhuş1. O asemenea povestire anonimă a istoriei Moldovei dela Istratie Dabija înainte a fost desigur şi «Iz-vodul lui Miron logofătul». Compilatorul din 1712 putea cu atât mai uşor să i-o atribue, cu cât această povestire nu numai că se găsea în acelaş manuscript cu Letopiseţul său dela Aron Vodă, cum fusese în 1713 cazul pentru copistul mavrocordătesc cu scrierea lui Nicolae Costin, dar chiar într’o singură şi neîntreruptă expunere istorică, începând dela Aron Vodă înainte până undeVa către sfârşitul secolului al XVII. Atribuind-o lui Miron logofătul, el comitea aceeaş eroare, ca şi aceea care avea să fie săvârşită în aţiul următor cu Letopiseţul lui Nicolae Costin, atribuit tot lui Miron, sau cu aceea pe care o comite cam în aceeaş vreme interpolatorul Cronicei lui Simion Dascălul, de care am vorbit mai înainte2 * * * * *, citând la domnia lui Iuga Vodă această cronică supt numele lui Dubău, numai fiindcă ea se găsea în manuscriptul acestuia. Toate aceste confuziuni, cari apar în acelaş timp şi se produc în aceleaşi condiţiuni, sunt atât de asemănătoare, încât credem că nu greşim atribuindu-le o origine comună. Asupra acestei chestiuni vom reveni însă cu alt prilej. III. Izvodul lui Vasile Demian8. Acest izvod este arătat cel dintâi între scrierile întrebuinţate în Letopiseţul atribuit lui Nicolae Costin. In decursul povestirei nu este însă pomenit nici odată şi nici de aiurea 1 Letopiseţul Ţării Moldovei dela Istratie Dabija păuă la domuia a •doua a lui Antioh Cantemir, 1661—1705, editat de C. Giurescu, p. 6—10. * Vezi mai sus p. 167. * Numele Demian li întâlnim In sec. XVII supt formele: Dămian, Damian şi Demian. Am admis pe cea adoptată de cronicar, care tot- deauna se iscăleşte: Vasilie Demian. Pentru biografia lui v. N. Iorga, Ist. Lit. Rom. In sec. XVIII, p. 597. www.dacoromanica.ro 211 nu avem vreo ştire asupra lui. In asemenea condiţiuni urmărirea împrumuturilor, şi prin urmare determinarea caracterului izvodului, este cu neputinţă. Ceeace putem încerca este să căutăm dacă există cumva vreo relaţiune între cele ce ştim despre viaţa şi cariera cronicarului, şi unele întâmplări povestit? în compilaţie. Autorul izvodului era fiul unui Demian vornicul *. Nici neamul nici dregătoria acestuia nu ni sânt bine cunoscute. El pare să fie identic cu un Damian vornic de Dorohoi pe la 16472, pe care în urmă îl întâlnim de mai multe ori supt numele de Damian ce au fost vornic8, ori simplu Damian vornicul4. Mama cronicarului, Anghelina, fata lui Dănăilă şi a Chelsii, era de moşie din satul Turbăteşti, la ţinutul Câr-ligăturii6. 0 mătuşă a ei Anisia, soră a Chelsii, era soţia lui Vasile Corlat şi mama lui Pascal Corlat, cunoscuţii uricari de supt Vasile Lupu şi urmaşii lui6. Cronicarul Vasile trebue să se fi născut cam pe la mijlocul veacului al XVII. In Mai 1680, supt Gheorghe Duca, era vătav. Se căsătorise de curând cu Ilinca, fata lui Nacul Murguleţ, din aceeaş veche şi bogată familie a Murgeştilor din care se trăgea şi muma lui Tudosie Dubău. Prin soţia sa vătaful intrase în legături de rudenie cu familia domnitoare a Ghiculeştilor, cu Brăieştii şi cu Bălenii din ţara românească. Mama Ilincăi, Maria, fata lui Cârstian logofătul şi a Antimii, ţinuse într’o primă căsătorie pe Ionaşco postelnicul, feciorul lui Gheorghe Ghica. O soră mai mare a ei, Safta, ţinea pe un pribeag muntean Ivaşco pârcălabul, fiul lui Petru ceauşul, Aratele marelui ban Gheorghe Băleanu. 1 1 G. Ghib&nescu, Surele, V, 103—105. * Ibid. V, 53. Documentul a mai fost publicat şi tn Uricarul (Vin, 13), dar fără iscăliturile martorilor şi fără a ii datai. * însărcinat la 26 Iunie 1667 de Iliaş Alexandru să facă o hotărnicie (Ghib. Surete, IV, 70). * La 15 Aprilie cumpără dela cumnatu-sâu Dumitraşco Rusanov-schie şi dela sora acestuia Nastasia şi fii ei: Tomiţa, Dămian, Ion şi Sanda, moşie in Săpoteni (Arhiva Istorică, I, i, 80). Pentru părinţii şi urmaşii lui Dumitraşco Rusanovschi v. doc. din 30 Iulie 1773 la Acad. Rom. 2—152. ® Doc. din 8 Fevruarie 1685 In Ghib. Surete, V, 103—105. Anghelina mai avea un frate, Gavril, şi o soră Gaftiţa (Acad. Rom. doc. 89—169). * G. Ghibânescu, Surete, V, 103—105. www.dacoromanica.ro 212 Amănuntele acestea le aflăm cu ocazia unui proces pe care Vasile Derpian îl are 1680 cu Ştefan Brăescul, vărul soţiei şale, pentru o parte din satul Lămăşenii dela ţinutul Sucevei. Ivaşco păleanu, hotărîndu-se să plece fli ţara românească, vânduse în 1676 |lui Ştefan Brăescu partea femeei sale din acest sat1, pe care nici «fraţii» ei, nici alte două surori mai mici, «copile tinere ce le ţinea alţi boieri streini» nu o putuseră cumpăra. Una din fete căsătorindu-se după câtăva vreme cu Vasile vătaful, acesta pârăşte înaintea diva-pulqi pentru acea cumpărătoare pe Brăescu, care recunoaşte că el este mai în drept să cumpere. La 17 Maiu 1680, Vasile Demian se îndatoreşte să înapoieze banii «cumnatului său»2 3 * *, care îi întoarce la fându-i moşia cumpărată, iar la 8 Iunie Duca Vodă îi întăreşte stăpânirea asupra ei8. Puţin mai în urmă Demian este înaintat logofăt al treilea. La 12 Decemvrie 1681 (7190), el iscăleşte în această calitate ca martor pe un act de vânzare*. In anii următori nu mai aflăm nici o ştire despre el. Supt Dumitraşcu Cantacuzino ocupa încă această dregătorie. Dacă va fl ţinut-o îpsă fără întrerupere, ori ya fl fost şi el printre boierii cari pribegesc din pricina persecuţiilor lui Duca6, nu putem şti, deoarece între anii 1682—1684 nu l-am întâlnit niciodată în documentele cunoscute mie până acum. La 8 Fevruarie 1685, Pascal Corlat, vărul mamei sale, nea vând copii sau alte rude mai apropiate, îi dărueşte părţile lui din jumătatea de sus a satului Turbăteştii6, danie pe pare i-o reînoeşte apoi şi la 18 Decemvrie7. Vasile Demian continuă a fi logofăt al treilea şi supt Constantin Cantemir până în anul 1688. In acest timp îl 1 Actul de vânzare din 9 Aprilie 1676 la Acad. Rom. doc. 70—3. 2 Acad. Rom. doc. 69—82. 3 N. Iorga, Stud. şi Doc. IR, 21. * Acad. Rom. doc. 77—70. 3 Vpzi mai sus p. 185—6. 3 G. Ghibănescu, Siţrete, V, 103—105 (originalul se află la Acad. Rom. v. Creşteri, 1908, p. 74), «un nepot de vară primară a mea, anume pre yasile, logofătul al ţreilea, feciorul lui Demian, ce-au fost vornic, şi Anghelineiţ spune Pascal Corint. 7 Ibid. V, 202—203 (originalul la Acad. pom. 89—181). www.dacoromanica.ro 213 întâlnim adeseori ca martor în actele timpului*. La 19 Iulie 1688 Cantemir îi întăreşte stăpânirea asupra jumătăţii de jos a satului Turbăteştii, vândută mai înainte de Pascal Corlat marelui armaş Ştefan Scărlet, şi de acesta vistierului Toader Iordache, dela ai cărui fii el o răscumpărase®. Ca logofăt al treilea figurează ultima oară între martorii dintr’un act din 26 August 1688®. La 3 Maiu anul următor, când Ilie Cantacuzino îi dă o adeverinţă, până îi va aduce zapisele de cumpărătoare ale tatălui său, că a primit banii pentru răscumpărarea părţii din Turbăteşti, Vasile Demian nu mai era în slujbă1 * * 4 *. Cel care îl înlocuise era Nicolae Costin viitorul cronicar6. La 28 August 1689 el obţine dela Cantemir o carte de împuternicire ca să-şi caute vecinii fugiţi din Lămăşeni8. Aceasta este ultima ştire pe care a avem dela cronicarul nostru. Sfârşitul lui nu-1 cunoaştem. Vasile Demian a avut o singură fată, Safta, măritată după comisul Gheorghe Fră-tiţa. Mai multe acte de vânzare din anul 1702 relative la Turbăteşti, din cari se vede că ginere-său avusese un proces, pe care îl pierduse, pentru dania lui Pascal Corlat, dovedesc că fostul logofăt al treilea murise cu mult mai înainte7. 1 La 2 August şi 18 Decemvrie 1685 (V. A. Ureche: Miron Costin II, 529; G. Ghib Surete, V, 202—3); la 9 şi 18 Iunie 1686 (G. Ghib. Surete, VII, Cuzeştii, p. 135; N. Iorga, Stud. şi Doc. V, 404). * G. Gbibănescu, Surete, V, 206—7, unde Insă numele lui Toader Iordache este schimbat, nu ştiu dacă din greşala copiei ori a tiparului, în Toader Costache. Originalul doc. la Acad. Rom. 89—182. * V. A. Ureche: Miron Costin, I, 220. Actul în copie la Acad. Rom. 137—276. 4 G. Ghibănescu, Surete, V, 77. Originalul la Acad. Rom. doc. 135—2. s II întâlnim ca logofăt al treilea la 20 Iunie 1690 (Acad. Rom. doc. 58—87). ' N. Iorga, Ist. Lit. Rom. II, 597 n. 4. 7 Ibid. doc. 89—198,199, 200. Frătiţa fusese comis al treilea (N. Iorga, Stud. şi Doc. XVI, 86). In 173Ş Safta era văduvă. In urma plângerii ei, Constantin Mavrocordat scrie la 30 Martie la doi boieri ca să-i ia seama despre răzeşi şi văru~său Panaiti Varlam, cari îi Împresurau satul Lămăşeni (Acad. Rom. doc. 70—5). Din căsătoria cu Gheorghe Frătiţa, Safta a avut o fată Sanda, măritată după Gheorghe Arapu vel şătrar, cu care are doi copii, pe Ştefan şi Constantin (N. Iorga, Stud. şi Doc. XVI, 86, n° 4, unde însă dregătoria lui Demian: biv vel logofăt, este greşit arătată, greşală obişnuită în copii, în loc de: biv treti logofăt). 53381 14 www.dacoromanica.ro 214 Acestea sunt ştirile pe cari, în starea de astăzi a izvoarelor, le putem avea despre Vasile Demian. Pentru problema, a cărei lămurire o urmărim, ele nu sânt îndestulătoare. Cele două dregătorii pe cari ştim că le-a. ocupat între 1680—1688 nu ne spun nimic nici cu privire la ideile sale politice, nici la raporturile sale eu domnii supt care a servit. Va fl rămas oare până la sfârşitul domniei lui Gheorghe Duca dregătorul şi partizanul său, ori va fi împărtăşit şi el soarta lui Dubău şi a atâtor altora? Scoaterea din slujbă în 1688 să fi însemnat şi o disgraţie, ori era numai o simplă şi obişnuită înlocuire fără nici o altă urmare ? Câtă vreme nu vom putea răspunde la aceste întrebări, biografia lui Demian nu ne va putea oferi nici un punct de plecare pentru deosebirea împrumuturilor cari ar putea fi făcute din izvodul său. Emisesem în studiul citat părerea că acest izvod, arătat cel dintâi în titlul Compilaţiei din 1712, dar nemenţionat nici odată în cursul povestirei, trebue să fi servit compilatorului ca bază a povestirei sale, pe care a completat-o numai cu fragmente din Izvoadele lui Dubău şi Pseudo-Miron. Astăzi însă, când ştim că cronicarul a fost boierit de Duca şi menţinut de Dumitraşcu Cantacuzino, nu mai putem susţine acea părere. In biografia lui, atât cât o cunoaştem până acum, nu găsim nici un fapt care să motiveze ura înverşunată care se vede în Compilaţie împotriva acestor doi domni. După anomalia pe care am constatat-o cu Izvoadele lui Dubău şi Pseudo-Miron, primul utilizat numai pentru un mic pasaj şi totuş arătat ca izvor principal, în vreme ce Pseudo-Miron nu e arătat, deşi luase din el un însemnat fragment, şi arătarea izvodului lui Demian, alături de acela al lui Dubău, ca izvor principal al Compilaţiei rămâne îndoel-nică. Există dealtfel serioase indicii că titlul acestei compilaţii nu este opera autorului ei, ci un adaos posterior. Afirmarea că Letopiseţul a fost scos din Izvoadele lui Vasile Demian, Tudosie Dubău şi ale altora, ar fi deci a unuia din copiştii cari îl prescrisese, iar nu a celui ce-1 alcătuise. In acest caz arătarea că Demian a fost utilizat ca izvor principal e şi mai problematică. Izvodul lui Vasile Demian continuă a rămâne unul din punctele de întrebare ale istoriografiei noastre. www.dacoromanica.ro Documente. www.dacoromanica.ro 317 Sămile mănăstirilor de ţară din Moldova pe anul 1742 de Ioan Bogdan, In ediţia „Documentelor Ini Ştefan cel Mare“ am citat foarte deş, la notele explicative, manuscrisul cu No. 110 al Academiei Române, care cuprinde un inventar de averile, veniturile şi cheltuelele a douăzeci de „mănăstiri de ţară“ din Moldova pe anul 1742. Deşi niţele mănăstiri lipsesc în acest inventar, el e numit totuşi „catastih de sămile t u t u r o r mănăstirilor de ţară', adecă al tuturor celor neînchinate la Locurile Sfinte, căci de cele închinate, cum eră Do-brovăţul, Probota, Tazlănl şi altele, nu se pomeneşte nimic. De veniturile acestora domnul nu se interesă atunci. Inventarul a fost cerut, la 1741 sau 1742, de Constantin Mavrocordat şi a fost încheiat, înaintea unei «omisiuni compuse din episcopul Romanului, episcopul Huşilor şi marele spătar, la 20.Ianuarie 1743, cu ocazia prezenţii tradiţionale în Iaşi de sărbătoarea bobotezei a mai tuturor egumenilor din ţară. Declaraţiile acestora* 1 * sunt consemnate într’un caet de 42 file, dintre cari una la început şi patru la sfârşit au rămas goale, cu o scrisoare frumoasă dar foarte măruntă, de doi copişti3, iar la sfârşit sunt întărite cu iscăliturile episcopilor Grhedeon al Romanului şi Teofil al Huşilor şi a maielui spătar Ilie Sturza. Toate sunt făcute după acelaş sistem. Se spune la fiecare mănăstire: a) ce moşii, adecă ce sate şi selişti, ce vii, poieni, locuri de prisăci, bălţi, mori, case şi vite posede; b) ce venituri în bani şi în 1 Că informaţiile din catastih sunt date de egumenii mănăstirilor, se yede şi de acolo că la şosespreaece mănăstiri o pomenit întâin de toate egumenul. 1 Copistul al doilea pe recunoaşte spre sfârşitul catastihului; el scrie câte- odată ■k în loc de k şi are de-mai multe ori viţel, văcuţe (plur.) în loc de viţăl, văcuţă. www.dacoromanica.ro 218 natură are mănăstirea: din orânzi, dijme, dăci, din răscumpărări de boeresc* 1 sau de vecinie, din vânzări de vite, vin, miere, ceară, etc.; c) ce cheltueli face egumenul din aceste venituri, cu întreţinerea fraţilor, a acare tel or, cu plata dărilor către domnie, cu milostenii. In „Documentele lui Ştefan cel Mare“ eu am întrebuinţat numai partea întâia a acestor descrieri, adecă partea în care se înşiră proprietăţile mănăstirilor. Cu ajutorul acestor liste, nu totdeauna complete, am putut să identific multe sate pomenite în documentele sec. XV cu cele actuale; se ştie că în documentele vechi satele sunt determinate de obiceiu numai prin apele dealungul cărora erau aşezate, nu şi prin ţinuturile sau ocoalele în care erau cuprinse. Catastihul dela 1742 are însă o importanţă tot atât de mare şi pentru studiile de istorje economică a Moldovei, deoarece el îmbogăţeşte cu amănunte preţioase cunoştinţele noastre despre traiul de toate zilele al Moldovenilor în întâia jumătate a sec. XVIII. Am crezut dar că e bine să public în întregime acest catastih, a) pentru a da posibilitatea să fiu controlat în identificările pe care le-am admis pe baza lui la „Documentele lui Ştefan cel Mare“, b) pentru a pune la dispoziţia istoricilor, într’o formă autentică şi completă, un izvor inedit2 * * * * pentru istoria internă a Moldovei, dând în acelaş timp şi filologilor un prea interesant material pentru lexiconul limbii române. Concluziile ce se pot scoate din amănuntele bogate ale acestui izvor sunt foarte variate; eu voiu scoate aici numai una de natură generală. Venitul în bani a celor douăzeci de mănăstiri descrise în catastihul dela 1742 este de 4001 lei şi 9 potronici, iar cheltuiala lor în acel an a fost de 4600 lei şi 3 bani. Această micime extraordinară a venitului mănăstirilor nu mi-o pot explică decât prin rărimea po-pulaţiunei de pe moşiile lor. Câţi lăcuitori a putut să aibă mănăstirea Putna pe cele zece sate şi jumătate şi pe cele şaptesprezece selişti ale ei, dacă toate acestea i-au adus la 1742 numai un venit de 648 lei şi 2 potronici, fără 182 stoguri de fân şi 308 merţe de pâne!8 1 Vornicenii din ţin. Dorohoiu, un sat pe atonei des tal de mare, se r&s-cumpără eu 38 lei; cf. p. 258. 1 Catastihul nostru a fost utilizat pân& acum, pe c&t ştiu, numai de d-1 G. T. Kirileann in monografia sa despre moşia regal& Broşteni. * Stogul de fân se vindeâ eu 1 sau 1*/* leu; merţa de pâne (=16 ocale) va fi avut cam aeelaş preţ, dac& pe Treme de foamete ea se vindeâ eu 3 lei (Letopiseţul lui Nicolae Costin, la M. Kog&lniceanu, ed. 2, tom. n, p. 34). Baniţa de fâinâ se cump&râ eu 8 potronici. www.dacoromanica.ro 219 Aşa fiind, înţelegem cum se puteâ vinde nn miel cn 9 potro-nici, nn berbec san o oae cn 1 len, nn râmător cn 2 lei, nn mascnre cn 5 lei, o vacă cn 7 lei, nn bon tânăr cn 6, iar unul mare cu 10—14 lei, un cal de ham cu 17, iar unul de călărit cu 30 lei, o vadră de miere cu 2 lei, o vadră de unt cu 2 Vs lei, prin urmare o ocă cu c. 2 V2 potronici, o vadră de vin cu 6—8 potronici; înţelegem cum pentru lucrul unui pogon de vie se putea plăti numai 4 sau 5 lei, iar pentru prăşitul unui pogon de păpuşoi lleu; cum cu 1 leu sau cu V2 leu puteai cumpăra 1000 de şindili, ş. a. m. d. Ceeace ne izbeşte însă mai mult decât veniturile foarte mici, ce se scoteau din pământ şi din vite, sunt dările foarte mari şi birul foarte urcat. Aşa d. p. goştina pentru 1 oae era de 1,1 V4 sau 1 Va potronici, prin urmare a zecea până la a opta parte din preţul ei; desetinit pe 1 stup de albine eră de 1 8/io sau 1 82/ioo> iar pe un râmător de 1 8/t potronici; vădrăritul pentru vin eră de 0.36, 0.44 sau 0.48 potronici de vadră.1 Pentru câte un argat ce slujeâ mănăstirii Moldoviţei şi Săcului, acestea plăteau domnului câte 7 lei şi 10 potronici pe an „pecete“2. Pentru şapte oameni „cari erau pentru slujba mănăstirii “, adecă pentru şapte posluşnîci, plăteâ mănăstirea Suceviţa 90 de lei pe an, cât eră arenda „orânda“ pentru trei moşii ale ei: Mândreştii din ocolul Botoşanilor, Ibăneştii din ţinutul Doro-hoiului şi Horodnicul din ţinutul Sucevii; „pecetea" pentru un posluşnic venea aşa dar mânăstirei Suceviţei cam 12 lei şi 10 potronici pe an, cât eră arenda întreagă a uuei moşii mai mici. Pentru un văcar mănăstirea Agapia plăteâ 7 lei şi 10 potronici în patru rate „clferturi". Şi aşa mai departe. Oă populaţia Moldovei erâ atunci supusă la dări foarte împovărătoare, nu mai încape îndoeală. Catastihul dela 1742 confirmă în totul constatarea ce s’a făcut de mult din alte izvoare contimporane şi care reiese din o sumă de manifestaţinni bolnăvicioase ale vieţii noastre din acel timp, ca d. p. mutările şi emigrările în * * 1 Toate aceste calcule le-am ftcut după datele catastihului, evitând pe cele complicate; ele se pot controla uşor de oricine oare ştie că leul avei de obiceiu In sec. XVIII 12 potronici, iar potronieul 10 bani. Ortul se pomeneşte mai rar.— Valoarea de curs a acestor monete pentru sec. XVIII e foarte greu de stabilit, deoarece pentru acest secol nu avem o lucrare cum este a d-lui I. Nistor pentru see. XV şi XVI. * Toată simbria unui argat eri cam 10—12 lei pe an. www.dacoromanica.ro 220 massă ale ţăranilor. Of. A. D. Xenopol, Istoria Românilor, Y (Iaşi 1392), p. 110 şi urm., şi N. Iorga, Geschichte des rumănischen Volkes, II (Grotha 1905), p. 160 şi nrm. Studiat în toate amănuntele şi din toate punctele de vedere, catastihul acesta va aruncă o nouă lumină asupra stării noastre economice din secolul al XYIII-lea, şi prin deducţie, asupra celei din secolele anterioare. Eu dau aici numai textul, cu toată îngrijirea ce se cere dela astfel de publicaţii statistice, precedându-1 de sumarul veniturilor şi cheltuelelor fiecărei mănăstiri1 şi al tuturor la un loc. N’atn adaos la niciuna valoarea stogurilor de fân şi a merţelor de pâne (adecă de grâu, mălaiu şi popuşoi), pe care călugării le întrebuinţau pentru hrana vitelor şi a lor. Export de pâne nu făceau mănăstirile pe vremea aceea, cu atât mai puţin de fân; iar cantităţile ce se constată că le vindeau în ţară, sunt neînsemnate. Venituri Cheltueli Putna .... . 548 lei 2 pt. 559 lei 3 pt. Moldoviţa . . . 107 „ 9 n 171 Ti — Ti Voroneţnl . . . 108 . 3 n 93 Ti 8 „ 3 bani Suceviţa . . . . 200 n n 198 n 3 Ti ‘ Ti Slatina . . . . 188 „ 6 n 162 n 9 n Ti Homorul . . , . 148 n n 144 n — n ' tt Niamţu . . . . 387 „ 3 a 504 Ti 1 Ti Ti Râşcfi .... . 158 fi 7» 158 » 1 n Ti Bogdana . . . . 465 n a 521 Ti 4 Ti V Pângăraţii . . . 47 . 9 *i 115 Ti 10 Ti Ti Agapia . . . . 201 „ 6 a 204 Ti 5 Ti Ti Bisericanii . . . 261 n n 229 n 10 » li Solea .... . 285 » n 255 n — n n Săcul .... . 323 „ 4 n 360 n — ii Ti Berzunţul . . . 196 n a 253 Ti 6 n Ti Yizantia . . . . 159 n n 286 Ti 5 n n Floreştii . . . . 150 „ 6 » 232 » 2 n ’ Ti Sf. Ilie . . . . 68 li n 82 » 3 n ' n Coşula .... — n n 13 Ti 10 n Ti Ilişeştii . . *. . 53 . 9 n 54 » 4 n Ti Suma . . . 4001 lei 9 Pt. 4600 lei 3 bani. 1 La aaa din ele, la Coşula, veniturile nu sunt date; erau probabil, ca şi cheltuelele, foarte mici.—Sumele sunt date întocmai ca în catastih, f&r& rectificări. www.dacoromanica.ro 221 .Notez fn sfârşit câ în acelaş manuscris al Academiei se mai găsesc următoarele inventare ale averilor mănăstireşti, făcute unul la 15 Martie 1741 pentru llişeşti (f. 163—166), iar celelalte între 1741 şi 1743 pentru Slatina (f. 134-141), Sf. Ilie (f. 143—145), Raşca (f. 151—154) şi Homorul (f. 156—161). Acestea dau însă numai numărul moşiilor, cu titlurile lor de stăpânire, nu şi veniturile cu cheltuelele. Se reproduc în întregime sau în rezumate multe hrisoave de danii dintre auii 1536—1741 (1536. 1540. 1555. 1559. 1582. 1586. 1593. 1595. 1596. 1632. 1665. 1671. 1672. 1691. 1710. 1714. 1715. 1726. 1731. 1736. 1737. 1740. 1741). Ar merită poate şi acestea să fie publicate. Dorind ca textul nostru să poată fi utilizat cu încredere şi de filologi, am dat o transcriere cât se poate mai exactă Pentru sec. XVIII, transcrierea unui text chirilic nu prezintă nici o dificultate, întru cât pronunţarea limbii noastre pentru acest secol e bine cunoscută, şi în transcriere sunt de părere că trebue să se dea înainte de toate pronunţarea adevărată, nu ortografia. Deaceea am transcris pe a, întrebuinţat în catastih aproape exclusiv şi pentru & şi pentru d, cu amândouă aceste semne, după cum pronunţăm astăzi2 ; d este însemnat numai de trei ori cu -f la sfârşitul cuvintelor : dooâ (= două), chiâ (= chiuă, chio, pentru piuă), noâ (=nouă, plur. fem. dela nou). Pe A l-am transcris cu e când se pronunţă aşa, d. p. moiuha, aoiuhaac, TKAltKA, JfhpTHA, KphA, AdHHA, MkKdpHA, AdTOpHA, BHA, Ar$Mt-hSa = moşie, moşiele, tămâe, hărtie, brâe, danie, Măcarie, datorie-, vie, egumenul; A însamnă însă şi ea: mcuiha mkhkc-thphh = moşiea mănăstirii. Rareori este dat e cu 'k: edp’b, re-HHTCdp’h, MKHKCTHp’b = sare, gonitoare, mănăstire. Pe kh la plur. după ţ l-am transcris cu di, d. p. Făcăuţâi =» Făcuţâ (dialectal)9 Făcuţii (literar). Pe lApt l-am trauscris cu ceară, pe MQp'K cu dară, pe MdS cu ce-au. Greu de deosebit este numai i de e când sunt însemuate cu * *, un semn care se întrebuinţează fără distincţiune pentru amândouă aceste sunete. Hotărîtoare în astfel de cazuri trebue să fie pro- 1 O colaţionare foarte minuţioasă a copiei mele o datoresc distinsului nostru paleograf, d-lui Iuliu Tuducescu. * Ar fi fost, cred, cu totul greşit dacă aş fi transcris d. p. pe ctjimkhhic ou strSjnic şi nu cu 4trâjnic, căci primitiv e strijnic. Tot aşa râmXtor, nu rtimtitor, S&ret, nu Săret, etc. www.dacoromanica.ro 222 nunţarea de astăzi. Astfel am transcris Suhae, nu Suhai, pentru Suhaea san Suhaia (azi Snlia), Dereneu, un Dereniu san Deriniu, fiindcă şi astăzi se zice Dereneu, bernevici, un birnevici (o singură dată e scris clar birnevici la p. 262), şi aşa mai departe. Catastih de sămile tuturor mănăstirilor de ţară, ce s’au luat din poronca luminatului Mării Sale domnului nostru loan Costandin Neculae voevoda, din leat 7250 pănă la leat 7251, Ghen. 20. I. Eroftiiu egumen. Sama mănăstirii Pufnii. Moşiele mănăstirii. Vicovile ck (—cu) Frătăuţii la ţinutul Sucevii, cu oameni şi cu 2 mori câte cu 2 roate. Grecii şi Teliciul pe apa Sâretului, iar la Suceavă, sălişte fără de oameni. Cupca şi Camănca tij (=deasemeuea) pe apa Sâretului, la ţinutul Sucevii. Cnciurul la ţinutul Cernăuţului, cu oameni. Ostriţa tij la ţinutul Cernăuţului, pe apa Prutului, cu oameni. Stăucenii ca Brătineştii la ocolul Botăşenilor, cu oameni. Frumosa la Greceni, cu oameni. Cari moşie au dat-o Mărie. Sa Costantin vodă mănăstirii, scoţând-o dela Turci şi fiindu veche a mănăstirii. Şerpenii la Covnrluiu pe Sâret, sălişte fără de oameni. Ştnbienii ca Petricanii (s. Petrecanii) la ţinutul Hărlăului, pe Başiu, sălişte fără de oameni. Sâneştii la Cărligătnră, cu oameni. Tot hotaml munţilor pără în Putila la ţinutul Sucevii, pe înpregiurul mănăstirii. 8 sălişti fără de oameni din gios de Yicove, cari sântu înpregiur una de alta, anume: Mineuţâi, Voitinelul, Botăşenii, Gigşenii, Măţ-căteştii, Pleşinţii, Climăuţâi, Balcăuţâi. Toate aceste sântu la ţinutul Sucevii. www.dacoromanica.ro ■ 223 Tomeştii pe Sâret, din gios de Cnpca, la Suceava, sălişte fără de oameni. Cindiinl (s. Ciudeiul) tij pe Sâret, din sus de Gnpca, la ţinutul Sucevii, cu oameni. Cozminul la ţinutul Cernăuţului, sălişte fără de oameni. O parte de sat de Mamorniţa, tij la Ceruăuţ, lângă Ostriţa. A patra parte de sat de Eopce pe apa Sâretului, la ţinutul Suceyii. 10 pogone de yii la Odobeşti în dai. 11 pogoue de yii la Miroslaya la Eş. 0 casă în târgu în Eşu, pe uliţa feredeilor, ce s’au luat dela Enăchiuţă. Bucatele mftnftstiril. 26 boi mari de plug. 6 boi gonitori. 2 buhai mari. 27 yaci mari fatătoare. 6 yaci gonitoare.* 1 16 mândzaţi cu bouleni şi yăcuţe din iastă yară. 4 boi biyoli. 5 yaci biyoliţă. 2 boi biyoli gonitori. 3 mândzaţi bivoliţă. 21 epe mari fătătoare. 2 armăsari. 2 cai tretini. 5 epe tretine. 5 cai strâjnici.s 6 epe strâjnice. 3 cai învăţaţi. 153 oi mari. 1 In aceste şi în alte locnri diftongai oa este scris ooa, d. p. cooasS, mooară, topo oară; mai deasă este însă ortografia oa; câte odată simpla o, d. p. cosă, Frumosa, Izvorăle, moţa, odgone, ole, pogone, prospăt, răzoră, rote. 1 Slrâjnic, din strijnie (slav. cTpHattHHK'h tnns), se zice unui cal „de doi ani", tretin (slav. *TprrHHH'k al treilea) nnnia „de trei ani". Se zice şi pătrar (t. p. 230) şi eincar „de patru, de cinci ani*. Ceilalţi termini, precum m&ndzat, gonitor, fXtător ete., sunt mai bine cunoscuţi. — In acelaş fel sunt clasificate ▼iţele în nişte inventare boereşti dela 1825 şi 1821 la N. Ior§a, Studii şi documente, TXT, p. 288 şi urm., 413 şi urm. www.dacoromanica.ro 224 65 capre mari. 42 berbeci ca înterţâi.* 1 12 ţapi mari. 139 cârlani cu cărlănuţi din iastă rară. 46 edzi ca ede din iastă vară. 180 stupi de toţi, bez 60 ce au bătut.2 * 30 râmători ca mare ca mica. Vinitul mănăstirii din mo$ii şl dintr’altele. 20 lei chiriea de pe o casă din Eş. 30 lei de pe iarba Stăucenilor. 20 lei din orânda ot Vicove. 15 lei dela or and arul ot Caciar. 14 lei 8 pt* dela Ştubieni i (=şi) Petrecanii ot Dorohoia. 4 7 lei dela nişte locari din mante. 8 lei de pe nişte pane din hotarul munţilor. 11 lei dela nişte vecini pentru slujba lor. 45 lei de pe 30 stoguri fân, ce au vândut dela Ostriţa. 30 lei de pe 1 citi ce-au vândut din epele mănăstirii. 22 lei de pe 3 vaci ce-au vândut. 32 lei de pe 32 înterţâi ce au vândut. 14 lei 6 pt. de pe 14 oi sterpe ce au vândut. 9 lei de pe 9 cărlani ce au vândut. 30 lei de pe 15 vedre mere5 tij Ce au vândut. 240 lei pe 360 vedre vin, câte 8 pt. vadra, bez 310 vedre ce au poprit pentru traba6 mănăstirii. 548 lei 2 pt. fac luaţi. 1 înterţ (înterţu, fem. înterţă, plur. în terţii) sau înterţiu (înterţâu) se numeşte berbecele când începe să se dea la oi, cam la 2 ani; avem prin nrraare: miel—cârlan—înterţiu—berbece. 1 Stupi bătuţi se nume3C cei din cari s’au scos fagurii cu totul; cei din cari s’a luat numai o parte de faguri se numesc retezaţi (dupâ pasage din Chestionarul Hasdeu dela 1885, comunicate de d. G. T. Kirileanu). Cf. I. Ionescu, Agricnltnra română din judeţul Dorohoiu, p. 240. * Pt. sau pot. e prescurtarea pentru potronic. 4 Ii zice aşa, fiindcă un alt sat Petricani eră în ţin. Neamţ (p. 263). 4 In alte locuri miere, meere. * Totdeauna aşa, nici odată treaba; cf. PofanuZut=Botianului, bobotadză, daZ=dial, dasupra, dumnalui, lucradză, Namtul. www.dacoromanica.ro 225 182 stoguri fân an dat samă că an făcut, cu clăci, cu de boerescul oamenilor de pela sate; şi acestu fân este pentru traba bucăţilor mănăstirii, bez 30 stoguri ce au vândut pe bani, şi s’au încărcat la samă. 350 merţă pâne cu grâu, cu mălaiu, cu păpuşoi, au luat din dijma moşiilor mănăstirii şi din pluguri; şi este pentru traba mănăstirii. 24 ocă untndelemnu, miluire ce â pre an dela i*A (r«cnOA= domnul) din vamă, pentru candele. Cheltuelele ce arată egumenul că au oheltuit cu trebile mănăstirii. 20 lei arată că au cheltuit an la bobotadză cu venire la Eş, cn călugări şi cu fecioru lui. 2 lei 1 pt. peşte sărat la purcesul lor din Eş, ca să le fie şi la. mănăstire. 9 pt. au cheltuit la Hărlău viindu la Eş. 2 lei pe o blană lui Servasâe călugăr. 4 lei au dat la testamănturele1 ce au făcut pentru oameni. 4 lei 6 pt. au dat pe 3 podcapece pentru călugări. 3 pt. ciară tare. 2 lei 6 pt. au cheltuit cu un zăbon lui Damaschin călugăr. 3 lei 8 pt. au dat lui Damaschin călugăr, tremiţându-1 la Eş cn trebile mănăstirii. 5 lei 3 pt. au dat lui Fânteleiu stoler, cari lucradză la mănăstire. 4 lei tij lui Pânteleiu stoler din hacul2 lui. 2 lei iar dă samă că au mai dat lui la cîfertul lui Mai. 3 lei 3 pt. au cheltuit la Cuciur pentru traba moşi (i^ lor şi-alte trebi. 10 lei au dat pe 10 ocă ceară pentru traba mănăstirii. 3 lei 3 pt. au cumpărat her pentru traba plugurilor şi a morilor. 1 leu strafide, oloiu, pentru traba bisăricii. 4 lei au cheltuit pentru pricina lui Gogoiu ţigan la 2 giudecăţi. 2 lei au cheltuit cu un om cându l-au tremis să cerce moşiile dela Frumosa. 2 lei au cumpărat madzire şi 7 ocă ceapă de sămânţă. 9 pt. legumi de grădină de sămănat. 3 pt. oredzu pentru casă. 1 Vezi nota 1 dela p. 232. 2 Din ce i se cuvine lui, din leafa lui. www.dacoromanica.ro 226 9 pt. o păreche cibote Sării. 3 pt. s’au tocmit nişte lăcăţi. 1 leu 6 pt. au dat pe 2 mei aice la Eş, de i-au dat colaci la boeri. 5 lei au cheltuit cu boerii cându au scris locul Stăucenilor. 4 pt. 2 bani au cumpărat cibote unui copil. 1 leu au dat lui Damaschin călugăr cându au rinit la Eş cu trebi. 5 lei pe 4 cameni1 peşte sărat şi o camă * * moron. 7 pt. au cumpărat o litră chiper de casă. 10 pt. pe o părechi cibote ţigănaşului cari face bucate. 1 leu cibote lui Ântim călugăr, de cibote să-ş cumpere. 1 leu 3 pt. cămeşe şi izmene Sării argat. 2 lei dă samă eă au cheltuit la Suceara cându au hotărit muntele cu Cânpulungenii. 1 leu au dat pe oredzu şi untudelemnu. 8 pt. pe 1 conţu hărtie şi sopon de cămeş. 3 pt. pe o părechi izmene ţigănaşului. 4 pt. pol8 dohotu de traba carălor. 7 lei clă samă că au dat lui Ântim călugăr viindu la Eş cu multe trebi a mănăstirii. 3 pt. iarbă de puşcă. 9 pt. peşte cându au lucrat moara neşte meşteri. 1 leu horilcă iar atunce la moară. 3 pt. pol talpă de cibote Sării călugăr. 9 pt. au cumpărat o cămeşe la un ţâgănaş tij. 2 lei 9 pt. au dat pe 1 sucman lui Ântim călugăr. 6 pt. pe 1 postar de Slizcu 4 lui Mihălachi sluga. 1 leu 6 pt. au cheltuit mergându la Cernăuţ în 2 rânduri cu trebile oamenilor. 7 lei 4 pt. au cheltuit Damaschin călugăr cându s’au hotărît Sâneştii. 6 pt. au dat tij lui Ântim călugăr, tremeţându-1 la nişte pâne de dijmă să o strângă. 17 lei ş-au cumpărat egumenul 1 cal de ham; şi calul să fie a mănăstirii. 1 O cwm&nă (plur. camene, cămine, cameni) orâ 1/5 dintr’o majă (Tiktin, Kumănisch-deutsches WOrterbuch, I, p. 270.; cf. I. Niator, Handel und Wandel in der Moldau, p. 152—153). * In ms. greşit scamă; cf. slav. immu piatră. * In ms. ns= noA-k = jumătate. * Adecă de Silesia; Slizcu este polonezul tflask (Szltţsk), gen. iŞlqsku. www.dacoromanica.ro 227 3 lei 6 pt. au cheltuit cându au hotărît Ştubienii. 1 leu 6 pt. au dat de cheltuială unui călugăr cându au hotărît moşiile dela Greceni. 5 lei 4 pt. peşte şi oredzu şi untudelemnu cându au hotărît Ostriţa cu boerii hotărnici şi cu alţi megieş. 10 pt. pol pe 1 ocă strafide, 1 ocă oredzu, 1 tămâe, pentru traba mănăstirii. 5 lei 4 pt. pol s’au cheltuit la Stăuceni cât au zăbovit acolo, hotărîndu Brătineştii despre târgoveţii de Botăşeni. 7 lei 7 pt. pol au dat pe peşte, untudelemnu, oredzu, chiper, tămâe şi altele, la hramul mănăstirii. 5 lei 4 pt. pol au dat pe her, de s’au ferecat carăle mănăstirii cându s’au tremis în gios. 10 lei s’au dat pentru hotarul Brătineştilor pe stălpi, după obiceiu. 2 lei o păreche cibote egumenului. 9 pt. o păreche cibote lui Mihălachi slugă. 6 pt. sopon rău de casă. 1 leu '3 pt. pe untudelemnu, oredzu şi icre pentru casă. 7 pt. ordzu de cai cându au mărsu în gios. 4 pt. dohot la carăle ce au mărsu în gios. 1 leu 6 pt. au dat ortul stărostiei1 pe 6 cară cu vin. 2 lei tultul Bârladului 8 tij pe 6 cară. 8 pt. pe 1 sac ordzu tij la drum în gios. 3 pt. pe o baniţă faină tij acolo. 13 lei s’au cumpărat 6 vase de pus vin cu Yărlan călugărul. 4 lei 3 pt. au dat samă că au cheltuit la Sântă Mărie la iar- marocul Botăşenilor, mergândn de au hotărît Stăucenii. 9 pt. o părechi cibote lui Pânteleiu slugă. 7 pt. traiste de cai. 1 leu 6 pt. de podcovitu cailor. 6 pt. au cheltuit în Botăşeni cându au mărsu cu alte trebi a lor. 3 pt. au dat brudină3 cându au mărsu în gios. 1 Se Înţelege al celei de Putna. * Se plâteâ deci la Putna 3, iar la Bârlad 4 pt. de oar.—Tult Însemnând pe turceşte a treia parte (cf. L. Şâineanu, Influenţa orientali, II, p. 867), tultul Bârladului ar fl tn terminologia veche tretina Bârladului; aici este taxa pentru vasele de vin ce treceau din ţara de jos la ţara de sus prin Bârlad. Cf. mai inoolo tultul vSmii (p. 266). * Taxâ pentru poduri sau vaduri, din slav. brod vad (* *brodina). www.dacoromanica.ro 228 7 pt. pol funi şi odgone la carăle ce an mărsu în gios. 9 pt. peşte prospâtn de mâncat călugării în gios. 3 lei 7 pt. pol au dat chiriea dela Faraoni pără la Odobeşti, pe 3 cădzi şi pe 2 giumătăţi. 30 lei 8 bani au dat desătina pe 240 de stupi şi pe 30 râmători. 9 lei 4 pt. pol au cuprins cheltuiala egumenului în gios la culesul viilor, cu culegătorii viilor şi mâncare lor pe drum, viindu înnapoi. 21 lei 7 pt. pol au plătit vădrărit pe 590 vedre. 3 lei au cumpărat 20 vedre vin de înplut buţâle. 4 lei 3 pt. au dat pe peşte sărat, de au cumpărat în gios, pentru să le fie la mănăstire pe postu şi pe alte dzâle. 11 lei dă samă că au cheltuit la Stăuceni făcându clăci de pluguri şi cu alte trebi a mănăstirii. 80 lei 10 pt. au dat la lucrul viilor pe 21 pogoane de vii. 43 lei 5 pt. au plătit chiriea pe 4 vasă de vin pără la Botăşeni. 2 lei 3 pt. au plătit chirie pe neşte pâne din dijmă, dela o moşie dela Nistru. 6 pt. pe neşti meşini.1 6 pt. sare de casă. 4 lei 6 pt. au cumpărat papuci călugărilor. 3 lei 6 pt. au cheltuit cu cărcima dela Brătineşti. 2 pt. her pentru trebile carălor. 6 pt. lumini de său. 7 pt. 8 hani untudelemnu pentru mănăstire pără a lua din vamă. 3 pt. oredzu tij. 2 pt. dohot tij pentru cară. 2 pt. strafide pentru colivă. 1 leu 9 pt. dă samă că au cheltuit mărgându la târgul Sâretului cu trebile mănăstirii. 1 leu 3 pt. pe 2 cameni peşte tij pentru mănăstire. 1 leu au dat pe 5 ocă său sleit pentru traba casăi. 3 pt. pe 1 ocă oloiu tij. 6 pt. pe 1 ocă oredzu tij. 9 pt. pe 1 sucman lui Sărafim călugăr. 1 leu 6 pt. cibote lui Cornilă. 1 Nădragi din piele de oaie. Cf. Cihac, Dictionnaire dVitymologie daco-roumaine, II, p. 193; H. Tiktin, Bumânisch-deut«ches WOrterbuch, II, p. 970. www.dacoromanica.ro 229 1 leu pe 4 părechi t&lpi de cibote. 3 pt. un conţn hârtie. 1 leu cibote lui Ion călugăr. 1 leu her pentru traba clopotilor. 1 leu 3 pt. s’au dat lui Damaschin călugăr iarăş mărgându la Eş cu trebile mănăstirii. 3 lei au dat unui cibotar ce li-au lucrat cibote. 50 lei 4 pt. goştina pe 450 oi. 30 lei milostenie sfântului mormântu. 3 lei 6 pt. au cheltuit la Botăşeni pentru pricina unor ţigani de i-au scosu. 30 lei s’au cuprinsu straile egumenului într’un an. 559 lei 3 pt.1 fac cheltuiţi; şi scădzându-să dintr'această cheltuială 548 lei 2 pt., vinitul mănăstirii, rămân 11 lei 1 pt. cheltuiţi de egumenul mai multu. H. Egumen . . . .2 * Sama mănăstirii Moldoviţăi. Moşiele mănăstirii. Moldoviţa, sat cu oameni la ţinutul Sucevii. Yama, sat cu oameni tij la ţinutul Sucevii, cu moară. Fălticenii, sat cu oameni tij la ţinutul Sucevii. Zvoriştea, sălişte fără de oameni iar la Suceava. Sărafineştii ca Miteştii tot într’un hotar la Suceava, fără de oameni. Oprişenii ca Părvorote8, sălişte fără de oameni tij la Suceava. Bricheştii4 * * sălişte fără de oameni tij la Suceava. Băciulenii, sălişte fără de oameni, cu moară, tij la Suceava. Sohardul muntele, ca Barăul, cu toate hotarăle muntelui înpregiurul mănăstirii. 1 Greşit tu loc de 559 lei 2 pt. 3 bani. 1 Numele egumenului lipseşte; erk probabil Gherman, care se pomeneşte tn două acte ale mănăstirii MoldOviţei, la 15 Ang. şi 28 Sept. 1743, ap. Fr. Wickenhanser, Die Urkunden des Klosters Moldowiza, p. 128 şi 129. * Forma mai obişnuită a acestui cuvânt e Provorotie, Provoroche, Pre-vorochi; vezi I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, II, p. 574. 4 Probabil greşală, tn loc de Birchifeştii, asupra căruia vezi 'Wickenhanser, Moldowiza, p. 215—216, şi Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, II, p. 547. 53381 15 www.dacoromanica.ro 230 Yăculeştii, sălişte fără de oameni la Doroboiu. Onţănii, sălişte la Botăşeni, fără de oameni. Şalăeştii la CoYorlnin, sălişte fără de oameni şi cu bălţi de peşte. Bălţaţii la Cărligătnră, sălişte fără de oameni. Bucatele mănăstirii. 16 boi mari de plng. 20 raci mari fătătoare. 4 boi gonitori. 1 vacă gonitoare. 6 văcuţe gonitoare în vară. 14 bouleni mândzaţi şi văcnţe din iastă vară. 61 fac cu mare eu mică. 4 epe mari fătătoare. 1 cal tretin, pătrar în vară. 1 cal strâjuic, tretin în vară. 1 iapă strâjnică, tretină în vară. 2 mândzi strâjnici la vară. 13 fac cn mică cn mare. 109 oi mari fătătoare. 28 berbeci mari. 13 capre mari. 32 cârlani bărbăcnţi* 1 din iastă vară. 21 cârlane tij din iastă vară. 3 ţapi mari. 5 edzi vătni 2 din iastă vară. 4 ede din iastă vară tij. 215 vite fac. 30 stupi îutr’o prisacă. 97 ntoguţi fân an dat samă că s’an făcut din clăci şi cn boe-rescul oamenilor ce şedn pe moşiea mănăstirii; şiacestn fân este pentru traba bucăţilor mănăstirii. 114 merţă pâne din dijma satilor şi din mori şi din plugul mănăstirii; şi această pâne este de traba oamenilor ne «ântu la sflujba mănăstirii. 1 Denrinntiv din berbec; vezi berbecuţi la V. iorga, Studii *şi documente, XXI, ţ. *14. 1 Vătuită la capr& este ceea ce este c&rlanul la oaie; cf. ied—miel. www.dacoromanica.ro Vlnitul ipăpăstirll din moşii şl dlntr’altele. 10 lei de pe iarba Văculeştilor. 20 lei de pe branişte munţilor de pe înpregiurul mănăstirii. 4 lei dela Frumuşeni. 20 lei dela satul Vama pentru boerescul lor. 6 lei dela Bălţaţii ot Cărligăturâ. 2 lei dela Miteşti şi dela Crăciuneşti. 6 lei pe 1 bou tânăr ce au vândut. 9 pt. dela Bricheşti. 11 lei dela Zvorişte, câni pentru aceşti bani s’au plinit 1 cai dela oameni, nevrându să dă dijma moşiii. 28 lei de pe 2 boi ce au vândut. 107 lei 9 pt. fac. Cheltuelele egumenului pe arată pi au f&out intr’aceatu an. 23 lei 0 pt. ^oştina pe 215 pi. 15 lei au dat poclonul sfântului jnormântu. 16 lei dă samă că an cheltuit în câteva jqândurj pârându-şă cu băeşii pentru o moşie. 3 led An dat unui imurur ce au tocmit rolele morii din Va$aă. 4 lei au cheltuit cu moara ce au tocmit-o dela mănăstire. 2 lei au cheltuit cu tocmitul nuni iazu la Bălţeşti (s. jBlăţeşţi). 14 lei arată opinci argaţilor. 3 lei fi,AA pe un cojoc la an vezeteu. 1 leu 6 pt. au tocmit herăle morilor. 3 lei au dat pe 10 ocă her pentru traba morilor. 2 lei pâudză de cămeşi la argaţi. 1 leu pe o carte (gospod=domuească) pentru strâusul dijmii de pe moşii. 2 lei fi,AA lui Yasâli slugă din sâmbrie lai. 6 lei pol au cheltuit ca hotârâtara Eoşcauilor. 3 lei au cumpărat 2 drobi sare peatra casă. 6 pt. foloritul. 10 lei 6 pt. au dat de aa legat 6 cărţi a bisăricii. 4 pt. pol pe o carte de strânsa ţiganii. 2 lei 6 pt. dă samă că au cheltait căatâada ţiganii mănăstirii. 5 pt. au cumpărat 3 ocă moroa de casă. 7 lei 8 pt. pol aa plătit desătina de stnpi, pe 35 nai*, bez 35 bătuţi. 1 leu 9 pt. desătina pe râmători. 5 lei dă samă că au cheltuit la Eş cându s’au pârât pentru sa- tul Zamostie cu dumnalui vel visteruicul. 6 lei 7 pt. pol au cumpărat strae uuii văcar iţe ca 2 lei3 bani. 4 lei dă samă că au cheltuit al doile rându la Eş, cândn s’au pârât cu Lipoverii (= Lipovenii) peatra Zamostie. 7 lei 9 pt. au plătit goştiua pe 93 oi. 3 lei 1 pt. pol au dat pentru Iorestu călugăr, fiiudu miriau îutăiu. 1 leu 4 pt. au dat pe 1 brâu şi o cuşmă văcarnlni. 3 lei 6 pt. pe o căldare. 11 lei 1 pt. dă samă că au cheltuit la praznicul lui Sfeti Neculae pe ceară şi viu, peşte. 10 pt. pe o cuşmă uuui fecior. 6 pt. traiste şi căpestre de cai. * 1 1 După nkH a’au şters cuvintele ni* sî c$i (=crhh), L e. fi 12 porci. Paea-giul acesta, pus alăturea de cei „35 stupi, 12 râmători* dela bucatele mănăstirii (veri pagina precedentă), ne arată că sub nsi este de înţeles stupi. Cf. „60 nkH într’o prisaoă* la mănăstirea Ilişeşti. IUh este prin urmare prescurtarea lui nkMMU — albine (sg. iulMia*). 1 După „lei* lipseşte probabil un număr. www.dacoromanica.ro 249 6 pt. pe 2 părechi tal pe (de) cibote. 3 lei 1 pt. pol înbrăcăminte magopiţii. 4 lei milostenie sfântalni mormântu. 2 lei an cheltuit la Suceava la iarmaroc. 6 lei au cheltuit de au tocmit ferestrele bisăricii. 1 leu 6 pt. pe un sărafim la biserică. 12 lei au plătit la un meşter de au cuperit turnul. 3 lei o epănge unui vezeteu. 20 lei straele egumenului într’un an. 158 lei 1 pt.1 fac; şi au venit cheltuiala tocma cu vinitul le-au luat din moşii. IX. Sama mănăstirii Bogdanii. Moşieie mănăstirii. Bogdana şi Găurana tot într’un hotar la Bacău, cu oameni. Storneştii la Cărligătură, fără de oameni. Pătruşenii la ţinutul Eşului, cu oameni. Hilteiul2 din sus de Bacău, loc de fânaţ. 20 pogone de vie cu o bucăţi de loc înpregiur, stălpit. Bucatele mănăstirii. 14 boi mari de plug. 4 boi gonitori în vară. 5 boi mândzaţi. 1 buhai. 15 vaci mari. 3 vaci gonitoare în vară. 5 vaci mândzate. 10 epe mari fătătoare. 3 epe tretine. 4 cai învăţaţi. 2 cai pătrari în vară. 1 cal tretin în vară. 1 S’ar putea ceti şi „7 pt.* *, căci t (1) este îndreptat din 3 (7). Suma exactă este 158 lei l1/? pt. • In dicţionarele geografice nu găsesc acest cuvânt; of. satul Uteu în Ungaria, comitatul Aradului. www.dacoromanica.ro 250 1 armăsar. 5 mândzi din iastă Tară. 60 stupi la sălişte la Bogdana. 30 râmători. 10 oi mari. 2 berbeci mari. 2 cârlani bărbăcnţi. 15 capre mari.1 5 ţapi mari. 4 edzi ţapi. 5 ede capre. 100 merţă de pâne din dejma moşiilor şi din plug; şi această pâne este de traba mănăstirii. 350 vedre de vin ce li-an dns la mănăstire, aceste să fie pentru traba mănăstirii. Iară pe 900 vedre ce li-an vândut, câte 4 pt. vadra, s’au încărcat cu bani la vinitnl mănăstirii, fără 150 vedre ce an dat Botanuluj, fiindn datorie vecbe. Vlnltul mănăstirii. 300 lei pol au luat pe 900 vedre vin ce l-an vândut, câte 4 pt. vadra. 15 lei dijma muntelui. 34 lei de pe 4 vite ce au vândut: 2 vaci, 2 boi. 20 lei de pe 28 vedre vin ce au vândut, vin vecbiu. 13 lei dijma Storneştilor din Cărligătură. 5 lei din dijma dela Bulbucani. 30 lei dela Pătruşeni. 20 lei de pe 10 vedre mere. 7 lei pol pe 3 vedre untu. 20 lei de pe 1 cal ce au vândut. 465 lei fac luaţi. Cheltuelele egumenului. 56 lei dă samă că au dat sâmbrie pe an la preuţi i diia^co^ni ce slujescu la bisărică, nefiindu călugări de mănăstire. 60 lei dă samă că dă sâmbrie la argaţi şi păsâtori, neavându mănăstire nici vecini nici ţigani. 40 lei au plătit 40 stoguri de fân pentru bucatele mănăstirii. 1 In m8. aici şi in alte dou& trei locuri mare. www.dacoromanica.ro 251 11 lei aa cumpărat o ivanghelie româniască. 11 lei desâtina pe 100 stupi, bez 40 bătţiţi. 4 lei 5 pt. goştina de oi. 10 lei dă samă că au plătit 10 pogone de păpuşoi de prăşit. 3 lei pol peşte, chiper, pentru mâncare lor. 3 lei pe un băibărac1 şi o păreche cibote magopiţii. 1 leu 9 pt. her pentru ferecatul carălor. 3 lei au dat pe o pele de opinci2 la argaţi i păsâtori. 1 leu pol său de lumini de casă. 83 lei * *dă samă că au dat la boerii hota'rnici, care i-au hptărît toate moşiile mănăstirii de pe înpregiur. 2 lei de podcoyitu cailor şi 2 topoară. 4 lei pe neşte pândză argaţilor, de cămeş. 15 lei dă samă că au cheltuit la Eş la bobotadză. 20 lei au cuprins straele egumenului într’un an. 115 lei s’au ţinut în samă lucrul viilor pe 20 pogoane, câte 5 lei de pogon, cu 15 lei ce au destupat o bucată de loc* a mănăstirii. 45 lei 10 pt. au plătit vădrăritul pe 1250 vedre. 18 lei au dat samă că au cheltuit cu culesul viilor şi cu cercuit buţâle şi cu mâncare lor. 5 lei 4 pt. au plătit chirie pe un vas de vin ce l-au dus la mănăstire. 8 lei milostenie sfântului mormântu. 521 lei 4 pt. fac cheltuiţi; din cari scoţându-să 465 lei, ce au luat din vinitul mănăstirii, trec egumenului cheltuiţi mai mulţi 56 lei 4 pt. X. Daniil egumen. Sama mănăstirii Pângăraţâi. Moşiele mănăstirii. Ivăneştii pe Cracău, la Namţu. Koşcanii pe Almaş, tij la Niamţu, însă giumătate de sat este a Râşcăi. Pângăraţii cu muntele hotar înpregiurul mănăstirii. 1 O haină soartă; of. bSxbS.rS.car (cel ce coase băibărţce) la N. forţa, Studii şi documente, XXI, p. 117. Asupra etimologiei v. Tiktin, I, p. 144. * In ms. opinţi. www.dacoromanica.ro 252 Bucatele mănăstirii. 12 boi mari de plaga. 12 raci mari fătătoare. 3 boi gonitori. 3 yaci gonitoare. 3 mândzate văcuţă. 4 mândzaţi bouleni. 1 cal învăţat a mănăstirii. 1 iapă tij. 1 iapă strâjnică tij. 170 oi mari ca mică. 10 stupi. 112 merţă de pâne ca dia plug, cu dijmă; şi este pentru trabamănăstirii. 30 stoguri fân au făcut cu clăci, cu boerescul oamenilor; şi este pentru traba bucatelor mănăstirii. Vinitul mănăstirii. 10 lei de pe brândză, ce să h dej mă din munte. 10 lei din dejma din pâne. 12 lei 5 pt. de pe nişte berbeci ce au vândat. 2 lei pol de pe nişti miţă tij. 5 lei de pe o bucată de loc dela Koşcani. 5 lei dejma dela Tarcăa dela munte. 2 lei dela un om ce şede pe locul mănăstirii. 1 leu dela altu om tij. 47 lei 9 pt.1 fac luaţi. Cheltuelele egumenului. 18 lei 9 pt. goştina pe oi. 1 leu 5 pt. desătina pe stupi. 5 lei de pe sare dela ocnă. 21 lei an plătit peceţile argaţilor. 4 lei 6 pt. au dat pe straele unui vezeteu. 4 lei pol au dat pe înbrăcăminte magopiţăi. 2 lei pe ber şi oţel la traba morii. 1 leu 9 pt. au dat de potcovita cailor şi pe un frâa. 1 lea pol au dat sâmbrie de vară la văcar. 1 Greşit, in loc de 47 lei 11 pt. www.dacoromanica.ro 253 9 pt. an tocmit căldare stânii. 4 lei papuci şi cibote preoţilor. 2 lei au cheltuit cn bucate la hramul bisăricii. 1 len pol au cumpărat o pele de opinci argaţilor. 1 len cheltuială Ini Nicodim călugăr, trimiţându-să cu trebile mănăstirii. 6 pt. au dat la folorit. 1 leu pe her de tocmit herăle de plug. 5 pt. o păreche opinci plugarilor.1 3 pt. pe o cosă de oţălit toporăle. 1 leu au dat de făcnt sucmanii la chiâ.2 8 lei milostenie sfântului mormântu. 12 lei dă samă că au cheltuit la bobotadză la Eş. 1 leu pol dă samă că au dat de cheltuială la 2 ţigani ce i-au trimis la Eş cu trebile mănăstirii. 1 leu 6 pt. peşte de traba călugărilor. 20 lei au cuprinsu straele egumenului într’nn an. 115 lei 10 pt. fac cheltuiţi; şi scoţâudu-să 47 lei 9 pt. ce-au luat din yinitul mănăstirii, trec cheltuiţi de egumenul mai mulţi 688 lei 1 pt. XL Anăstasie egumen. Sama mănăstirii Agapiii. Moşlele mănăstirii. Iucşenii la ţinutul Eşului, fără de oameni. Comarna la branişte, tij la ţinutul Eşului, cu <(o)>ameni. Pildeştii la ţinutul Romanului, fără de oameni. Negreştii tij la ţinutul Romanului, fără oameni. Goşmanii la Niamţu, Hilioara Ck Hilieştii, tij la Niamţu. Băloşeştii ca Graşii, Sângureştii * *, tij la Namţu. Sscorţănii la Bacăn, pe Tazjău. Vicolenii la Fălciin, cu bălţi, cari au pricină cu Moldoviţa. 1 Plugar însemnează aici om care ară cn plugul, na ţăran. * Vezi p. 221. * In mi. §h (68) coreotat din ăft (69: a este şters). * In ms. Sâingureştii. www.dacoromanica.ro 254 Loc de vie la Băiceni, la Roman. Poiana lui Ureche la Niamţu, de fânaţ. Târgul Nou la Namţtţ, şi cu moară. Nişte răzoră la gârle, ce au fostu vii şi li-au strâcat Putna. Un Tadiţ de moră şi un loc de prisacâ la Chipereşti, la Eş. Stângăcenii pe Ciuhur, la Eş. Bucatele mănăstirii. 22 boi mari de plug. 6 boi gonitori. 12 raci mari fătătoarş. 4 Taci gonitoare. 6 bouleni mândzaţi. 6 mândzate Tăcuţâ. 20 epe mari fâtătoare. 4 cai înrăţaţi. 4 cai strâjnici. 4 cai tretini. 4 epe strâjnice. 244 oi mari fâtâtoare. 36 berbeci mari. 32 capre mari, 6 ţapi mari. 54 cârlani dintr’acextu an. 60 cârlânuţi tij dintr’acestu an. 10 edzi tij dintr’acestu an. 5 ede tij dintr’acestu an. 447 oi fac. 120 stupi în trii prisăci. 150 merţă pâne din dejmă şi din plug; şi este pentru traba mănăstirii. 82 stoguri fân de clacă i de boerescu şi cu ţiganii mănăstirii; şi iar este de traba bucatelor. 60 redre de rin din riele din gârle, bez 60 Tedre ce au cumpărat; şi este pentru traba mănăstirii. Vinitul mănăstirii. 12 lei dela Comarna. 12 lei din dijma Pildeştilor. www.dacoromanica.ro 255 7 lei dela Băloşenii ot Niamţu. 2 lei dela Scorţăni ot Bacău. 34 lei 10 pt. pe 20 berbeci ce au vândut. 3 lei 8 pt. pe 3 oi sterpe ce au vândut. 26 lei 9 pt. pe 24 înterţâi ce &u vândut. 56 lei de pe 3 cai ce au vândut. 46 lei au luat dela Calin proin egumen, ce au rămas dator mănăstirii cu 60 lei; şi 14 lei să-i scoţi de acmu. 1 leu 3 pt. dela Ceauleşti dej mă. 201 lei 6 pt. fac luaţi. Cheltuelile egumenului. 7 lei 4 pt. au dat logofătului al triele, cându s’au egumenit. 16 lei au dat meşterilor cari au şindilit polile bisăricii.1 6 pt. foloritul. 3 lei pe 4 camene peşte. 4 lei an dat pe her, de tocmit morile şi carăle. 1 leu chiper, oredzu, de casă. 2 lei au dat pe o pele de opinci. 3 lei 5 pt. au dat samă că au cheltuit la Eş, cându s’au făcut egumen. 5 lei pol au dat pe 1 cal ce l-au cumpărat de traba mănăstirii. 6 lei au cumpărat 1 car. 9 pt. păcură pentru traba carălor. 13 lei desătina pe stupi. 7 lei 6 pt. au plătit pecete văcarului 4 ciferturi. 1 leu au dat pe 2 topoară. 55 lei au dat goştina pe 500 oi. 1 leu 6 pt. pe 6 ocă său de lumini. 4 lei 5 pt. dă samă că au cumpărat bucate la hramul bisăricii. 3 lei au cumpărat o vadră rachiu pentru casă. 11 pt. pe nişte oţăl şi sopon. 2 lei au dat lui Dionisâe călugăr, trimiţându-1 dej mar pela moşii. 4 lei de făcut un temnic. 2 1 Poală, se numeşte partea de jos a coperişului, eea de l&ng& straşinS. Cf. „l-au adus pre poalele besearicii şi l-au oborlt gios“, la Dosofteiu, Viaţa Sfinţilor 78; „iară de Înalt supt poalele eeale mai de gios 55 de arşini se m&surit* (o eapişte), la D. Cantemir, Istoria ieroglific&, 129 (pasage comunicate de d. Sextil Puşcariu). 9 Pentru albine in timpul iernii. www.dacoromanica.ro 256 4 lei pe 3 părechi cibote călugărilor. 3 lei au dat pe 4 rote de cară. 15 lei au dat pe 30,000 de şindili pentru acoperitul mănăstirii. 5 pt. au tocmit o căldare. 8 lei au dat lui Pahomie cându l-au trimis in gios. 6 lei au cumpărat 60 Tedre vin. 9 pt. £&a lui Aftănasâe Frenţe. 8 lei au dat pe o vacă. 3 lei la un meşter ce lucradză la o moară. 12 lei milostenie sfântului mormântu. 2 lei pe nişte pândză de cămeş călugărilor i argaţilor. 204 lei 5 pt. fac cheltuiţi; din cari scoţându-să 201 lei pol, luaţi din vinitul mănăstirii, rămâni să mai & egumenul 3 lei. 1 xn. Misail egumen. Sama mănăstirii Bisăricanii. Moşlele mănăstirii. Branişte înpregiurul mănăstirii, cu oameni şi cu tot hotarul înpregiurul mănăstirii. Brauişte cu poiana Cornul, ca poiana Capşii, cu oameni şi cu moară, tij la Niamţu. Satul Yânătorii cu vecini, tij la Niamţu. Cupceştii cu Gura Yăii, cu <(o)>ameni tij. Troiţa cu (o^ameni, iar la Namţu. 0 moară în Cuejdu, în târgul Petrii, la Niamţu. A patra parte de sat din Orbicu la Niamţu, cu moară. 27 pământuri în frunte la gărla despre Milcov, la sat la Yulceşti, ca Obrojeştii i Romaneştii la Putna. Giumătate de sălişte de Liţscani pe Sâret, la Roman. Giumătate de sat de Hăsnăşeni în Cărligătură, fără de oameni. Sălişte Deenilor, cu tot hotarul satului, şi Ursăştii tij, cu giumătate de baltă de Bolata, de cie parte de Prut, la ţinutul Eşului, cu oameni. 7 pogone 3 hirte (s. herte) de vie la gărle la Putna. 1 După „3 lei* e şters „5 pt*.—Suma exactă a cheltuelilor e 204 lei. www.dacoromanica.ro 257 Bucatele mănăstirii. 18 boi mari de plug. 8 boi de 1 viţăl în vară. 23 Taci mari fătătoare. 8 boi gonitori în vară. 5 Taci gonitoare. 9 mândzaţi bouleni. 9 m and za te răcuţă. 1 buhai. 10 epe mari fătătoare. 2 cai pătrari. 1 cal tretin. 1 iapă strâjnică. 1 iapă tretină. 3 cai înTăţaţi. 95 oi mari fătătoare. 16 berbeci mari. 5 ţapi mari. 25 c^pre mari. 26 cârlani bărbăcuţi. 28 cârlani oiţă. 12 Tătui ţapi. 10 rătue capre. 217 oi fac. 118 stupi în 2 prisăci. 7 ramatori. 180 merţă pâne din dijma satelor şi din plugul mănăstirii; şi este pentru traba mănăstirii. 75 stoguri fân au făcut, cu clăci la sate şi de boerescu; şi este-pentru traba bucăţilor mănăstirii. 440 Tedre vin au făcut din viele mănăstirii, fiindu viele stricate,. cu 30 Tedre ce au cumpărat; şi dintr’acestu Tin au dus la mănăstire 240 Tedre în 2 rasă, iar 200 Tedre li-au pus la cărcîmă, de să Tânda câte 6 pt. Tadra; şi s’au încărcat banii la Tinitul mănăstirii. www.dacoromanica.ro 258 100 le 5 le 3 le 20 le 10 le 7 le 4 le 6 le 3 le 3 le 15 le 30 le 22 le 15 le 15 le 261 le Vlnltul mănăstirii. au luat pe 200 vedre de vin, câte 6 pt. vadra, de pe dijma dela branişte. 3 pt. tij de acolo, dela neşte oameni de boerescu. din dijma din Bicazu. din pâne ce-au vândut dela mora ot Bicaz. 9 pt. dijma din poiana Cornului, din poiana Capşii. 6 pt. din poiana Sânevicilor * 1 şi din poiana Vânătorilor, dela 2 oameni de pe Calul, pentru boerescul lor. 4 pt. de pe neşte pâne tij. dela oamenii de Deeni. pe 15 vedre de miere. pol de pe 1 cal ce l-au vândut. 10 pt. de pe ciarâ ce au vândut, au luat de pe un polobocel cu med. 2 fac luaţi de egumenul. Cheltuelele egumenului. 5 lei 3 pt. au dat pe un molităvnic. 3 lei 6 pt. au cheltuit cu acoperemântul crămii viilor. 3 lei au dat pe neşte pari de îngrădit viele. 8 lei au cumpărat sare pentru traba bucatelor şi a mănăstirii. 13 lei 6 pt. au cheltuit an la bobotadză cându au venit la Eş. 6 lei au dat pe neşte chetri de moară. 6 lei 3 pt. au cumpărat bucate şi altele la hramul bisăricii. 1 leu de spoit vasăle mănăstirii. 3 lei pol her de ferecat carăle şi alte trebi. 4 lei au dat pe 4000 de şindili pentru acoperitul polilor mănăstirii. 2 lei au plătit la un meşter ce-au lucrat la coperit polile. 2 lei au dat pe neşte roate de moară. 5 lei 7 pt. au dat lui Yasâle slugă sâmbrie. 1 leu 1 pt. cibote tij lui. 2 lei au cumpărat covăţi şi lunguri (= linguri) de casă. 7 lei 9 pt. au dat samă că au cheltuit înblându pela moşiele mănăstirii. 1 Intre moşiile mănăstirii această poiană nu e pomenită. 1 Exact e 261 lei 2 pt. www.dacoromanica.ro 259 7 lei arată că an cheltuit câudu au cules viele. 2 lei au cumpărat ud zăbon călugărului. 24 lei 2 pt. desătiua pe stupi i mascuri. 3 lei 1 pt. au dat de cercnit bnţâle, de pus rin. 3 lei 6 pt. au cumpărat 1 car de traba mănăstirii. 11 pt . au dat pe her tij. 3 lei 4 pt. au cumpărat 30 vedre rin de înplut vasale. 9 lei 5 pt. au dat Tădrărit pe 440 vedre. 1 leu 3 pt. au plătit tultul1 Bârladului. 5 lei 4 pt. au cheltuit cu culegătorii viilor. 37 lei 7 pt. dă samă că au dat la lucrul viilor pe 7 pogoane pol. 1 leu au cumpărat curechiu de casă. 1 leu 6 pt. au plătit la uu butnar de cercuit nişte poloboce. 3 lei 6 pt. au dat sâmbrie la un cioban. 22 lei 8 pt. au plătit goştina pe 205 oi. 1 leu pe o cămeşe lui Chiriac călugăr. 1 leu 1 pt. peşte de traba lor. 8 lei milostenie sfântului mormâutu. 15 lei înbrăcâminte egumenului îutr'un au. 22d lei 10 pt.2 * fac cheltuiţi; şi scoţâudu-să aceşti bani din 261 lei, ce au luat egumenul din vinitul mănăstirii, mai rămân asupra egumenului să d& mănăstirii 31 lei 2 pt. 8 XIII. Vărlau egumen. Sama mănăstirii Solcăi. Moşiele mănăstirii. Solea Ch Hrănceştii, sat cu oameni la Suceava. Bădeuţâi fără oameni, tij la Suceava. Crăiuiceştii şi Drăgăneştii cu oameni, tot îutr’un hotar, iar la Suceava. Costeştii la ocolul Botăşeuilor, pe Sâret, cu moară. Măuăstireuii tij la ocolul Botăşeuilor, cu ^o^ameui. 1 Vezi nota 2 dela p. 227. 1 Exact e 225 lei 9 pt. * In ms. mai drmeaz& ka uS î nT (29* lei 10 pt.) şterse. www.dacoromanica.ro 260 Faraonii la Bacău, sat cn o (armeni, Botăşina la Suceava, fără ^o^ameni. Luciul balta la Fălciiu, pricină cu Moldoviţa. Buoatele mănăstirii, 24 boi mari de plug. 32 vaci fătătoare. 4 boi gonitori. 4 vaci gonitoare. 12 bouleni mândzaţi. 6 văcuţe jnândzate. 2 cai învăţaţi. I iapă tij. 55 stupi intr’o prisacă. 13 râmători. 86 oi mari fătătoare. 25 berbeci mari. 19 cârlani bărbăcuţi. 18 cârlani oiţă. 15 capre mari, 8 ţapi vătui. 5 edi capre. I* I edu ţap. 176 a oi fac pişti tot. 200 mirţă pâne piste tot, cu dijma, cu din mori şi din plug; şi eşti pentru traba oaminilor mănăstirii. 75 stoguri fân, din clăci şi cu de boerescu dela sate; şi este pentru traba bucatelor mănăstirii. 350 vedre vin din dejma Faraonilor; şi acestu vin este pentrn traba mănăstirii. Vinitul mănăstirii. 24 lei au luat dela oamenii de Costineşti. 25 lei au luat dela Mănăstireni. 176 lei au luat dela Faraoni pentru slujba lor. 1 Corectat din 2 (k). 1 îndreptat din 175. Exact e 177. www.dacoromanica.ro 261 15 lei de pe nişte bnţi ce an vândut. 30 lei de pe 2 vaci şi 3 mândzaţi ce an vândut. 12 lei de pe 4 ţapi, 6 oi, ce au vândut. 3 lei de pe dijma moşiii Botăşanca. 285 lei fac luaţi. Cheltuelele egumenului. 16 lei dă samă că au cheltuit la bobotadză, cându au vinit la Eş. 2 lei pe 1 podcapăc unui călugăr. 8 lei sâmbrie la un vezeteu. 1 leu 6 pt. her pentru traba casai. 6 pt. o catrinţă magopiţăi. 2 pt. oale de casă. 15 lei dă samă că au cheltuit cându au mărsu la Faraoni cu trebile mănăstirii şi au vinit şi la Eş, înblându 7 săptămâni giudecându-să pentru moşii. 2 lei 6 pt. sucmani, cămeş, Ja un argat a mănăstirii. 3 lei pe 2 părechi cibote la 2 argaţi a mănăstirii. 1 leu 6 pt. talpă de cibote tij 'pentru casă. 5 lei 6 pt. dă samă că au cumpărat ceară pentru bisărică. 19 lei 8 pt. goştina de oi pe 200 oi. 11 lei au dat pe o părechi petre de moră la mora ot Costeşti. 6 lei au dat de cheltuială unui călugăr ce au mărsu să hotă- rască Faraonii. 1 leu 3 pt. au dat de făcut herăle morii. 6 pt. peşte de casă. 4 lei au dat la hotărîtul Crăiniceştilor. 15 lei au dat pe 7 stâlpi şi pe 4 boore (=buori, bouri) ce s’au pus la hotărâtul Crăiniceştilor. 6 lei pol dă samă că au cumpărat peşte şi altele la hramul mănăstirii. 1 leu 6 pt. pândză de cămeş argaţilor. 1 leu 6 pt. de potcovitu cailor. 8 pt. o sâtă de casă. 1 leu foloritul. 6 pt. hărtie de scris. 2 lei de cheltuială unui ţigan ce au adus neşte pâne dela Fara- oni la mănăstire. 1 leu pol au cumpărat 4 rote de car. S3381 17 www.dacoromanica.ro 262 9 lei desătina pe stupi i râmători. 10 lei s’au dat clisâiarhului sâmbrie de un an. 2 lei 4 pt. pe 2 părechi birnevici la 2 călugări. 3 lei au dat pe 1 sucman ce s’au dat unui călugăr ce este is- pravnic la Faraoni. 1 leu 6 pt. dohot pentru carăle mănăstirii. 3 lei pe 2.000 draniţe1 pentru traba mănăstirii. 14 lei au dat vădrărit pe 350 vedre ce au strânsu dejma Fara- onnilor. 8 lei 10 pt. au dat chirie pe un vas ce l-au dus dela Faraoni. 1 leu 6 pt. au cumpărat o bute deşartă. 9 pt. her tij pentru cară. 12 lei 6 pt. an dat vătămanului 2 de Faraoni şi ispravnicului de acolo 8, ostenala lor de au strânsu venitul moşiii. 1 leu am pe 1 podcapăc (s. podcapoc) unui călugăr ce este la Faraoni. 10 pt. un brâu magopiţii. 3 lei 6 pt, au făcut dichiului dela mănăstire... 4 15 lei milostenie sfântului mormântu. 1 leu AM pe 2 cărţi de hotărît moşiile. 4 lei peşte, oredzu, chiper, pentru mănăstire. 2 lei AaA pe 2 cărţi de blăstăm pentru dezbătutul moşiilor. 27 lei pol au cuprinsu straile egumenului pără în anul acesta. 1 leu 6 pt. au dat pe o păreche cibote unui vezeteu. 6 pt. au dat unui om de cheltuială, de i-au adus uricele 6 dela Eş. 6 pt. au dat pe giuguri. 3 lei au dat lui Vasâle argat din sâmbriea lui. 255 lei fac cheltuiţi; şi scoţându-să aceşti bani din 285 lei, ce au luat egumenul din vinitul mănăstirii, mai rămân asupra egumenului să dă mănăstirii 30 lei. 1 In ms. greşit fi în loc de * *b ; cf. mai sns p. 258. Asnpra deoBebirei dintre draniţă şi şindilă vezi Tiktin, II, p. 572. Cea dintâin e de origine rusească (flpanb, Apaninţa), a dona de origine săsească (Schindel). * In ms. prescnrtat vătăm. * Se înţelege, ispravniculni mănăstiresc, adecă îngrijitorului san supraveghetorului pus de mănăstire; reprezentantul satului eră Vătămanul. * Frază necompletă. * Se înţelege egnmennlni. www.dacoromanica.ro 263 XIV. Nicodim egumen. Sama mănăstirii Săcul. Moşlele. Vânătorii la Namţu, cu oameni şi cu o moară cu 2 rote, şi Largul muntele, cu tot hotarul înpregiurul mănăstirii. Măneştii pe apa Niamţului, fără de oameni. Răuceştii pe Sărata, tij la Niamţu, cu oameni. Oglindzii tij la Niamţu, cu 6 liude.* 1 Petricanii pe apa Topoliţii la Niamţu, fără de oameni. Târ peştii (s. Tăr peştii) tij la Namţu, pe apa Topoliţăi şi cu moară. O bucată de loc, 30 de pământuri, în hotarul Târpeştilor. Griurgeştii tij la Namţu, pe apa Netidzilor, cu o poiană Văraticul. O bucată de loc la capul Boiştii, la Namţu, fără oameni. Brătuliţii tij la Namţu, pe apa Netidzilor2, tij cu poiană, (xideştii la Namţu, tij fără de oameni. Giuleştii8 la Suceava pe apa Moldovii, fără de oameni. Dumbrăviţa tij la Suceava, pe apa Moldovii, fără de oameni. Stroeştii la Suceava, tij fără de oameni. Săbăonii, sat cu oameni vecini la ţinutul Romanului. Brăteştii tij la Roman, cu (o)>ameni şi cu moară. O bucată de loc la G-uge în Cărligătură, cânpu. Cozmeştii la Lâpuşna, pe Prutu. 7 pogone de vii la gârle ot Putna. Vlădenii la ţinutul Sorocii, fără oameni. Un locu de prisacă şi un vadu de moară la Dereneu, la Orheiu. Iazul cel Mare dela Orheiu, care este înpreună cu Dragomirna. O dughiană în Târgul de Grios, cari s’au răscumpărat cu bani în 75 lei. Bucatele mftn&stirli. 47 vaci mari fătătoare. 37 boi mari de plug. 14 boi gonitori in vară. 1 Adecă 6 unităţi de impozit, 6 capi de familie. Un document dela 1742 vorbeşte >de «.28 liude, oameni streini unguri, oasari ou boitei0 (com.’de C. Giureeou). 1 Cf. moşiile Brătuleţul şi Netezii în jud. Neamţ (Marele Dicţionar Geografic, I, p. 634 ; IV, p. 497). 1 Gideştilor şi Giuleştilor li se zice şi Jideşti, Juleşti. www.dacoromanica.ro 264 14 vaci gonitoare în vară. 16 bouleni mândzaţi. 13 văcuţe mândzate. 375 oi mari fătătoare. 90 berbeci mari. 32 capre mari. 112 cârlane oiţe dintr’acestn an. 120 bărbăcuţi cârlani dintr’acestu an. 12 vâtue de estu an. 15 vâtni dintr’acestn an. 756 oi fac. 2 vaci mari bivoliţe. 3 boi mari tij. 2 gonitori în primâvarâ tij. 1 bou gonitor în yarâ tij. 1 mândzat bonlian tij. 7 epe mari fâtâtoare. 6 epe sterpe. 1 armăsar. 4 cai învăţaţi, 1 cal strâjnic. 3 epe strâjnice, 4 cai strâjnici în vară. 200 stupi în 5 prisăci. 6 râmători. 205 merţă pane din dejma moşiilor şi din plug şi dela mori; cari pâne este pentru traba mănăstirii pe an. 150 stoguri fân: 100 stoguri ce an făcut Săbooanii de boerescu şi 50 de stoguri dela alte moşii; şi acestu fân este pentru traba bucatelor mănăstirii. 360 vedre de vin au dat samă că an făcut din 4 pogone de vii ce lucradză, fără 3 pogone ce s’au apucat acmu de le Incradză; şi dintr’acestn vin 150 vedre an pus la eăr-cîmă de să vinde câte 6 pt, vadra, şi s’an încărcat cu bani la vinitnl mănăstirii; iar 2 vasă li-au dns la mănăstire, ca să fie de traba mănăstirii. www.dacoromanica.ro 265 Vinitul mănăstirii. 75 lei an luat de pe 150 vedre ce s’au dat în cărcîmâ, câte 6 pt.1 6 pt. au luat dela un om din Răueeşti. 10 lei dijma dela muntele Largul. 4 lei pol dij ma dela Pipirig. 3 lei 9 pt. dijma din fân ot Pipirig. 5 lei dijma dela Dumisnicul. 2 lei dela Yaratic. 3 lei pol dela Târpeşti. 8 lei pol dela Dumbrăviţă. 1 leu 6 pt. dijma ot Răueeşti. 52 lei pol au vândut 30 berbeci. 12 lei pe 12 vătui. 72 lei de pe 36 vedre mere. 36 lei de pe nişti brândză de oi. 15 lei de pe neşte untu de vacă ce au vândut. 20 lei 1 pot. de pe neşte vin vechio, de an. 1 len pot. 2 din dijma ot Giuleşti. 323 lei 4 pt.8 fac luaţi. Cheltuele egumenului. 12 lei dă samă că au cheltuit la Eş la bobotadză. 12 lei au dat pe o păreche petre de moară. 9 pt. au dat lui Edzechiel călugăr de cheltuială, cându l-au triimis la petrele cele de moară. 6 pot. au dat unui argat de au adus un car cu pâne dela Cozmeşti. 4 pt. pe o cămeşe unui argatu. 4 lei pol MA pe sare pentru traba mănăstirii. 1 len 4 pot. pe 7 oca heru, traba carălor mănăstirii. 1 len 3 pot. au dat pe ciboti unui vezeteu. 9 pot. au dat lui Anton călugăr cându au mărsu la Prut la moşii. 1 pot. au dat brudina Ia Moldava.* * 1 Punctul acesta araţi, lămurit că leul eră socotit ou 12 potroniei. 9 Aici sau lipseşte numărul potronieilor sau pisarul a scris greşit pt. tn^loe de pol (=jumătate). * Exact, dacă tn rândul de deasupra cetim pol; altfel iese 322 lei 10 pt. * Am aşteptă Moldova. www.dacoromanica.ro 266 6 pot. au dat pe oţăl de! ferecat herele morii. 6 pot. au dat foloritul. 1 lei pol dă samă c’au cheltuit la hramul mănăstirii. 15 lei au dat unui meşter ce-au şindrilitu turnul de pe poartă. 20 lei au cumpărat 40.000 şindili pentru acoperemântul chiliilor şi a turnului. 5 lei au dat pe 8.000 draniţi.1 2 lei 8 pot an dat pe păcură de cară. 10 lei au dat pe 13.000 cuie (de^ şindili tij pentru traba mănăstirii. 3 lei AM unui muraru ce lucradză la o moară. 6 pot &&A brudina mergându în gios. 2 lei 3 pot. fi,AA pe ştubei pentru traba stupilor. 2 pot. au dat unui om ce l-au triimis cu 2 boi înnainte carălor. 3 lei au dat dobânda unui turcu pe 50 lei ce-au luat în datorii, de au plătit goştina. 4 lei pol au cheltuit la culesul viilor în gios. 26 lei au cumpărat 3 cară mari şi le-au ferecat cu heru, şi cu 8 roate de car osăbit, pentru traba mănăstirii. 35 lei an dat la lucrul viilor pe 7 pogoane de vii. 2 lei 1 pot. au dat tultul vămii şi ortul stărostiii pe 3 vase cu vin. 2 lei au dat pe peşte pentru traba călugărilor. 4 pot. pol au dat brudina la cele 3 vase cu vin. 10 pot. pol au dat argaţilor de cheltuială, cari merg& înpreună cu buţile. 4 pot. pol lui Edzechiel călugăr de cheltuială. 3 lei 3 pot. peşte sărat, ce s’au luat pentru traba casăi în gios. 1 leu au dat lui Isaii călugăr de cheltuială, triimeţându<(-l) la Eş pentru trebile mănăstirii. 7 lei 10 pot. 8 bani au plătit pecete unui argatu. 3 lei 1 pot. Ursului văcar tij, ce s’au plătit de pecete. 2 lei 7 pot. pol au plătit pecete bivolarului. 12 lei 3 pot. sâmbrie văcarului pe anul acesta. 3 pot. un conţu hărtie. 1 leu au dat pe un drobu de sare la oi. 1 leu au cheltuit egumenul pe drumu viindu la Eş. 19 lei au dat milostenie sfântului mormântu. 83 lei 7 pot. au dat goştina pe 756 oi. 1 Cam tot atâta cât şindili; cf. mai aus p. 262, nota 2. www.dacoromanica.ro 267 29 lei 8 pot. an dat desetina pe 266 nai 1 eu râmători. 6 lei au dat vădrăritul pe 150 vedre vin, bez 200 vedre ce s’au scutita de m^lS. 15 lei au cuprinsu toată înbrăcăminte strailor egumenului într’un an. 360 lei 3 fae cheltuiţi de egumenul; şi seoţ&ndu-să dintr’această cheltuială 323 lei 4 pot., ee* *an luat din vinitul mănăstirii, trec mai multu cheltuiţi de egumenul 36 lei 8 pot.3 XY. Sama mănăstirii Berzunţul.4 Moşiile mănăstirii. Hotarul Berzunţului ce eşti înpregiur. Giumătate de sat de Năsăeşti6 la Bacău, fără oameni. A tree parte de sat de Bereşti, tij la Bacău. Poiana Prăjoaii, tij la Bacău. O roată de moară şi 22 pământuri la Putna, pe gărle. 8 pogoane, giumătate vii, în 2 locuri: la Putna şi la Ţifeşti. Pol hotar ce să chiamă Ciofrăteştii, la Tecuci, fără oameni. Bucatele mănăstirii. 10 boi mari. 11 vaci fătătoare. 2 boi gonitori în vară. 2 vaci gonitoare. 8 mândzaţi: 4 bouleni, 4 văcuţe. 2 boi bivoli mari. 1 vacă bivoliţă. 5 epe mari fătătoare. 1 iapă tretină. 2 mândzi epi. 4 cai mari. 100 stupi în 2 locuri. 7 râmători. 1 Vezi nota 1 dela p. 248. 9 Greşit în loc de 859 lei 11 pt. 8 bani. * Cf. nota 1 dela p. 265. * Nomele egumenului lipseşte. * Cf. la pagina următoare forma mai obişnuită Năsoeşti. www.dacoromanica.ro 268 90 oi mari fătătoare, cu mioare. 30 capre mari, cu vătui. 5 berbeci mari. 2 ţapi tij. 68 cârlani cu cârlane din iastâ vară. 15 edzi cu ede din iastâ vară. 174 merţă pâne au luat din dijmă moşiilor şi ce au făcut cu plugul mănăstirii; şi această pâne este pentru traba mănăstirii. 33 stoguri fân au făcut ţiganii mănăstirii, să fie pentru traba bucatelor mănăstirii. 900 vedre vin în 7 vase, bez 200 vedre ce au vândutu; şi s’au încărcat banii la vinitul mănăstirii. Şi dintr’aceşti 7 vase ce au rămas, 3 s’au socotit să fie pentru traba mănăstirii, iar 4 vasă să să vândă pela cârşme cum s’a pută, şi la anul să să încarce cu soma banilor, căce toată cheltuiala vinului acestue s’au descărcat la această samă. Veniturile mănăstirii. 53 lei au luat pe 200 vedre vin ce-au vândut în iastâ toamnă. 89 lei au luat pe 2 vase de vin vecluu de an. 7 lei pol de pe o vacă ce-au vândutu. 41 lei pol de pe 24 berbeci cu înterţii i eu 3 oi sterpe, i pe 10 vătui vânduţi. 5 lei dijma de pe fân ot Năsoeşti. 196 lei fac luaţi. Cheltuelele egumenuTbl ce-au f&out fntr’aoestu an. 40 lei pe 1100 vedre vin vădrăritul. 12 lei 9 pot. au dat desetina pe 106 nan i pe râmători.1 1 leu 11 pot. au dat vama la Trotuş pe 3 cară cu vin şi ortul. 23 lei 2 pot. 4 bani au dat goştina pe 210 oi. 8 lei fl,&A milostenie sfântului mormântu. 42 lei pol fi,AA de lucrul viilor pe 8 pogoane pol, câte 5 lei po- gonul. 10 lei au dat sâmbrie unui argat pe un an. 10 lei 9 pot.: 6 lei bucătarului i 4 lei 9 pot. unui fecior slugă 1 Vezi nota 1 dela p. 248. www.dacoromanica.ro 269 11 lei aa coprinsu înbrăcăminte egumenului într’un an. 14 lei 9 pot. au dat samă c’au cheltuit la bobotază la Eş. 1 leu au dat pe o carte rn^S, de s’au strânsu veniturile moşiilor. 2 lei pol au dat diiacului ce-au scris la condică ispisoacele mă- năstirii. 4 lei pol au cheltuit c&ndu an venit la Eş la Main cu trebile mănăstirii. 5 lei pol au cheltuit pâr&ndn-să cu baba Ioana pentru viile ot Crucea. 4 lei au dat unor căpitani ce-au măsurat viile ot Cruce şi li-an ales. 2 lei 9 pot. au cheltuit pe o carte de giudecată. 4 lei au dat pe cue de şindili, de acoperit chiliile. 3 lei meşterului. 8 lei au dat pe 3 buţi de pus vinul. 2 lei pol au dat pe 4 roate de car. 5 lei au dat pe un car de traba mănăstirii. 4 lei 3 pot. au dat pe o peli de opinci argaţilor. 4 lei au dat pe heru pentru traba mănăstirii. 3 lei au dat pe sare pentru traba mănăstirii. 1 leu 4 pot. pol au dat pe talpă de ciboti. 1 leu au dat pe o păreche cibote lui Păladi monah. 1 leu au dat pe pândză pentru cămeş argaţilor. 17 lei 3 pot. pol au cuprinsu cheltueli la hramul bisericii şi la mâncare lor pe postu, pe peşte şi pe oredzu şi pe chiper, undelemnu. 3 pot. pe o vadră păcură. 5 pot. au dat unui ţigan ce-au cercuit un car. 4 pot. pol au dat pe traiste de cai şi căpestre. 2 lei 5 1 pot. au dat pe 2 saci de vii şi o ţeve de aramă de rachiu. 1 leu 3 pot. au dat de potcovitu cailor. 253 lei pol3 fac cheltuiţi; şi dintr’această cheltuială scădzândn-să 196 lei, ce au luat din vinitul mănăstirii, rămân 57 lei 6 pot. cheltuiţi mai mulţi de egumenul. * 9 1 Corectat din t. 9 Exact 254 lei 2 pt. 9 bani. www.dacoromanica.ro 270 XYI. Theofil1 egumen. Sama mănăstirii Vizantiea. Moşiele mănăstirii. Yizantie unde este mănăstire, la Putna, cu oameni şi cu o moară. Un vad de moară anume Popeştii la Putna, cu 2 petre de moară. 6 pogoane de tu la Ţifeşti. Bucatele mănăstirii. 12 boi mari. 10 vaci fătătoare. 3 boi gonitori. 3 vaci gonitoare. 4 mândzaţi bouleni. 4 mândzate văcuţe. 60 oi mari cu mioare. 20 capre mari. 6 berbeci mari. 3 ţapi mari. 10 ediţe capre. 7 edzi ţapi. 10 cărlani mici. 12 cărlane mici. 128 oi fac cu mare cu micu. 40 stupi, bez 20 bătuţi. 120 merţă pâne au dat- samă că au luat din moara ot Putna, cu 20 merţă ce-au făcuta cu plugul măbăstirii, nef&cându-să la munte pâne; şi este pentru traba mănăstirii. 30 stoguri fân au făcut cu bani şi cu dacă; şi este pentru traba bucatelor mănăstirii. 500 vedre vin au dat samă că au rămas la cramă închis, bez 100 vedre ce-au vândut ot corită2; şi de aceşti 500 vedre vin să dâ samă la anul, cum l-a fi vândutu. 1 Ia ms. Tfeofil. * Adecă fără să-l mai tragă în baţi, oi deedreptul dela corită, vasul în care se scurge Ţinui din teasc. Cf. Tiktin, I, p. 416 şi II. p. 911, sub lin (un fel de teasc). www.dacoromanica.ro 271 Vinitul mănăstirii. 36 lei pe 2 boi ce-au vândutu. 10 lei de pe o vacă ee au yândutu tij. 20 lei de pe 10 vedre miere. 16 lei de pe 2 vaci gonitoare. 62 lei au vândutu 60 vedre vin an toamnă şi 100 vedre din vinul de est tâmpu dela corită. 16 lei de pe 4 berbeci mari i pe 7 cârlani ce-au vândutu. 169 lei fac luatul din vinitul mănăstirii. Cheituell oe arată o’an făcut eguntănul fntr’aoestu an. 3 pt. desetina pe stupi, pol au dat goştina pe oi. 8 1 pt. vădrăritul pe 600 vedre vin. au dat sâmbrie la un argatu. au dat sâmbrie la un văcar. au dat lucrul viilor pe 6 pogoane, câte 4 lei pogonul, au plătit fân cu bani, neavându nici un agiutor dela oamenii de Yizantie şedzându pe moşie lor lângă mănăstire, au cheltuit la Eş cându au vinit la bobotadză an, şedzându 5 săptămâni. dă samă că au cheltuit la hramul mănăstirii, arată egumenul că au cheltuit cu o pivniţă de piatră mare a mănăstirii, cu casă bună dasupra pivniţii. milostinee sfântului mormântu. 6 pt. fac cheltuiţi; şi dintr’această cheltuială scădzându-să 169 lei, ce au luat din vinitul mănăstirii, rămân cheltuiţi de egumenul mai mulţi 127 lei 5 pt. XY1T. Âftănasâe egumen. Sama mănăstirii de Horeşti. Moşiile mănăstirii. Floreştii în ţinutul Tutovii, unde este mănăstirea. Băileştii, sat cu oameni pe Bacova, tij la Tutova, şi sălişte Fereştii cu moară, tij într’un hotar. 1 6 lei 14 lei 18 lei 12 lei 12 lei 24 lei 20 lei 12 lei 6 lei 160 lei 11 lei 286 lei 1 Sau 1. www.dacoromanica.ro 272 Pol sălişte Ivăneştii tij pe Racova, fără oameni. Pol sălişte Săteştii pe Studeniţa, tij la Tntoya, fără oameni. Colibanii la Bărladn, pe apa Tntoyii, fără oameni. Sălişte Hrăneştii tij pe Bărladn, la Tntoya, fără oameni. Pol sălişte Tămăşenii la ţinutul Fălciinlni, fără oameni. 2 pogoane pol yii la Nicoreştii. 200 merţe pâne an leat într’acestn an cn dijma satelor şi din plugul mănăstirii, şi este pentru traba mănăstirii; iar fân sfau făcut cu bani, neayându mănăstire oameni. 140 yedre yin au luat din yii; şi este pentru traba mănăstirii. Bucatele minftstirli. 20 boi mari de plugu. 7 boi gonitori în yară de un yiţel. 7 boi mândzaţi, în yară gonitori. 20 yaci mari fătătoare. 3 yaci gonitoare în yară de un yiţel. 3 yaci mândzate *, în yară gonitoare. 5 viţei bouleni din iastă vară. 7 viţele văcuţe tij. 8 epe mari. 4 epe tretine în vară. 1 armăsar. 85 stupi la Racova. 65 râmătorî cu mare cu micu. 210 oi cu mare cu mică. Vlnltul mănăstirii. 15 lei pol pe 20 miei din oi ce au vândutu. 17 lei 6 pot. au luat pe berbeci şi pe oi ce au vândutu. 30 lei au luat pe ţapi şi capre ce au vândutu. 50 lei au luat pe 4 boi tineri ce au vândut la Maiu. 17 lei pol de pe un bou ce au vândut tij. 20 lei de pe 4 mascuri ce au vândutu. 150 lei 6 pot. fac luaţi. 1 1 In ms. greşit -măritate. www.dacoromanica.ro 273 Cheltuiala egumenului. 46 lei au plătit 46 stoguri fân, neavându mănăstire oameni. 30 lei au plătit pecete ciobanilor şi argaţilor într’un ^an)>. 14 lei au plătit desetina. 22 lei 7 pot. au plătit goştina oilor. 4 lei au dat sâmbrie priisăcarului. 12 lei au plătit lucrul viilor. 7 lei pol au cumpărat sare pentru traba mănăstirii. 4 lei au cheltuit cu herele plugului ce s’au făcut noâ.* 1 5 lei au cumpărat 2 sucmani la 2 călugări. 10 lei au cumpărat ceară şi alte bucate la hramul mănăstirii. 10 lei dă samă că au cheltuit la bobotadză la Eş. 6 lei milostenie sfântului mormântu. 20 lei dă samă că au dat sâmbrie la 2 preuţi ce slujescu peste an la o biserică2 * * * * * de piatră; iar 2 preuţi ce slujescu la biserică de lemnu îş eu sărindare peste an, şi altă sâmbrie nu li să dă. 10 lei sâmbrie pişti an unui pusşluşnic ce înblă peste an la moşiile mănăstirii şi la alte pusşluşanii. 8 5 lei dă samă- că au cheltuitu la Eş, cându s’au pârât cu Neculai Jora pentru neşte bucate ce au luat dela mănăstire, 4 lei 1 pot. au cheltuit pe un car şi pe năimala unui omu ce au venit pe lângă car, de au adus vinul la mănăstire. 2 lei pe un sucman unui ţigan ce paşte porcii. 20 lei înbrăcaminte egumenului intr’un an. 232 lei 2 pot. fac peste tot cheltuiţi; şi dintr'această cheltuială scădzându-să 150 lei 6 pt., ce au luat din venitul mănăstirii, rămân 81 lei 8 pt. cheltuiţi mai mulţi de egumenul. 1 Vezi p. 221. 1 In ms. urmează tez. * Pusşluşnic şi pusşluşanii Bunt greşeli de ortografie, in loc de posluşnie şi posluşanii (dela posluşanie= ascultare, slujbă). — Posluşnicii s’au irit mai în- tâia pe lângă mănăstiri şi episoopii; vezi „posluşnicii din târg" ai episcopiei Bo- manului, in Dooumentele lui Ştefan cel Mare, I, p. 11; II, p. 608. Cf. rus. no- eiynraincx, călugăr frate, călugăr servitor, novice, şi nooiymaHie slujbă, slujbă făcută pentru pocăinţă, noviciat. www.dacoromanica.ro 274 xvm. Aftănasâe egumen. Sama mănăstirii Sfeti Mie. Moşiele mănăstirii. Satul Mare la Suceava, fără de oameni, şi sântu 2 rote de moară. Giumătate de sat de Costâna, fără de oameni, tij la Suceava. Hodora ck balta Izărenii* 1 la ţiuutul Romanului, fără de oameni. O bucată de loc lângă mănăstire, ce s’au dat danie de Mărie Sa Mihai Vodăa, cu moară în părău. Bucatele mănăstirii. 10 boi mari de plug. 7 vaci mari fătătoare. 2 vaci gonitoare. 4 boi tineri de un viţăl8 în vară. 3 bouleni mândzaţi, gonitori în vară. 3 văcuţe mândzate, gonitoare în vară. 6 mândzăţi din iastă vară: 4 văcuţe şi 2 bouleni. Oile. 20 oi mari fătătoare. 12 capre mari. 2 berbeci mari. 1 ţap mare. 2 vătui din iastă vară. 5 cârlane cu cărlănuţe tij. 42 fac cu mic cu mare. 23 stupi. 1 cal învăţat. 1 iapă tij. 1 Ezerenii, Iezerenii. In dicţionarele geografice nu găsesc nici o baltă Eze-reni tn jad. Roman. Este vorba prin armare de Ezerul Mare din jad. Iaşi,-Cătun al comunei Hodora din plasa Bahluiu pe la 1870 (Franzesou, Dicţionar topografic, p. 186—187; Marele dicţionar geografic, IV, p. 40). * Mihail Racoviţă. 1 In ms. de un în viţăl. www.dacoromanica.ro 275 Vinitul mănăstirii. 21 lei dijma de fân dela Satnl Mare. 30 lei dijma dela Hodora. 17 Iei de pe 1 bon ce an vândut. 68 lei fac lnaţi. 80 merţă pâne dă samă că an luat din mori şi din plngul mănăstirii; şi această pâne să fie pentru traba mănăstirii. 30 stoguri fân dă samă că au făcut cn clăci şi cn ţiganii mănăstirii; şi acestn fân s’au lăsat să fie pentrn traba bn-catelor mănăstirii. Cheltuelele mănăstirii. 6 lei dă samă că au cheltnit la 2 clăci de făcut fân. 4 lei an dat samă că au făcut 2 rote de moară. 9 pt. an dat samă că au cumpărat her pentrn traba morilor. 3 pt. an dat pe un conţu hârtie. 2 lei pol au dat pe un poloboc bere1, cându an ezit cn clacă mora. 3 lei 1 pt. desătina de stupi. 8 lei dă samă că au cheltuit la hramnl bisăricii. 7 pt. an cumpărat 2 putini de casă. 3 lei dă samă că au dat unni olar, de li-au făcut sobe în casă. 1 len nnni ţigan de an lucrat la mora dela Satnl Mare. 6 pt. an dat pe nişte oţel de ferecat mora. 6 lei da samă că au cheltuit la Eş în 3 săptămâni, pârândn-să pentru moşiele mănăstirii. 1 leu pe o părechi cibote văcăriţăi. 6 lei sâmbrie magopiţâi de giumătate de an. 6 lei au plătit pe văcar de pecete. 2 lei pe 2 camene peşte de casă. 6 lei milostenie sfântului mormântu. 3 pt. pol straii de casă. 2 lei pe o căldare. 1 len au cumpărat 2 topoară. 1 leu her pentrn traba carălor. 9 pt. unni ţigan ce an tocmit fundul unii căldări. * * Cam. pe vremea aceasta, sau ceva mai nainte, începuse a se fabrici lierea în Mol dova. www.dacoromanica.ro 276 6 pt. au dat de an prefăcut tij o căldare. 3 lei au cheltuit cându au pomenit ctitorii. 2 lei tij la Sfeti Neculaiu la pomenire Abâzăştilor. 3 lei an cheltuit tij al triele pomenire altor ctitori. 8 lei au cuprins straele egumenului. 82 lei 3 pt.1 fac cheltuiţi; şi scoţându-să 68 lei venitul mănăstirii, rămân 14 lei 3 pţ. mai multu cheltuiţi de egumenul. XIX. Pahomii Crupenschi egumen. Sama mănăstirii Coşula. Moşlele. O moară lângă mănăstire cn o rotă. O poiană anume Cornaciul, a patra parte. A patra parte de sat de Costini. Giumătate de sat de Iacoveni, pe Jijie. Giumătate de sat de Iteşti, lâ<(n)>gă hotarul mănăstirii Putnii. Bucatele. 2 boi mari. 4 boi gonitori. 5 vaci mari fătătoare. 2 mândzaţi de est timpu, bouleni. 1 mândzată văcuţă tij. 40 stupi într’un loc. Cheltuiala egumenului. 2 lei 6 pt. au cumpărat bucate la hramul bisericii. 1 leu cibote magopiţăi. 2 lei pe un sucman unui argat. 5 lei pol au dat unui preut din sâmbrie lui. 1 leu pol fi,AA pe altu sucman unui ţârcovnic. 1 leu 4 pt. pecete unui argat holteiu. * * 1 Greşit In loo de 78 lei 21/» pt. * Suma cheltuelelor (13 lei 10 pt.) şi veniturile mănăstirii — care se vede c& erau foarte neînsemnate—lipsesc din catastih. www.dacoromanica.ro 277 XX. Yărnav egumen. Sama mănăstirii llişeştii. Moşiele mănăstirii. Satul llişeştii la Suceava, cu oameni. Bălăcenii tij la Suceava, cu oameni. Sălişte Săciciorii 1 la Suceava, fără de oameni. Giumătate de sălişte de Iacobeşti tij la Suceava, fără oameni. Giumătate de sat de Orăşeni la ţinutul Hărlăului. Bucatele mănăstirii. 10 boi mari de plug. 9 vaci mari fătătoare. 3 boi gonitori în vară. 1 vacă gonitoare. 2 mândzaţi bouleni. 6 văcuţe mândzate. 60 iikm într’o prisacă. 31 oi mari fătătoare. 2 berbeci mari. 9 capre mari. 2 ţapi* mari. 7 cârlani din iastă vară. 8 cărlănuţi tij din iastă vară. 3 edzi tij. 4 ede tij. 10 stoguri fân au făcut cu dăci pela sate; şi este pentru traba mănăstirii. 46 merţă de pâne au făcut cu din dijmă, cu plugul mănăstirii; şi este de traba mănăstirii. Vinitul mănăstirii. 2 lei dela satul Bălăceni din dijma de fân. 2 lei 6 pt. dela Iacobeşti tij din fân. 2 lei 6 pt. au vândut 1 stog de fân. * S&ş ciorii, S&soiorii; Teri I. Bogdan, Documentele Ini Ştefan cel Mare, II, p. 677. 53381 18 www.dacoromanica.ro â78 6 pt. pe giumătate de o că ceară ce-au vândut. 21 lei dă pe mere *iuIgu. * Vezi p. 221. www.dacoromanica.ro 279 6 lei milostenie sfântului mormântu. 2 lei pol tij au dat la pecete văcarului acmu. 2 pt. pe neşte oale de casă. 8 lei înbrâcăminte egumenului. 3 pt. de potcovit calul egumenului. 54 lei 4 pt.1 fac cheltuiţi; şi scoţându-să 53 lei 9 pt., ce au luat egumenul din vinitul mănăstirii, trec cheltuiţi mai multu de egumen 7 pt. Ghedeon episcop Romanski. 'Theofil episcop Htişki. Ilie Sturza vel spatar. 1 Exact e 54 lei */* pt. 8 bani, sau 54 lei 13 bani. www.dacoromanica.ro 280 Documente răzleţe din Arhivele Vienei (1535—1720) de C. Giurescu. i. 1535, Iulie 20. Radu Vodă Paine către Ştefan Mailat. Literae quibus Radul, vajvoda Valaehiae, Stephano Majlath, vajvodae Transilvano, omnem fidelitatem jure jurando promittit, si is se contra hostes tuitus fuerit1. Nos Hâdul, Dei gratia dominus, verus haeres vajvodaque regni Transalpinensis, Spectabili ac Magnifico D. D. Stephano Maylad, terrae Fogaras domino, vajvodae Transilvaniensi et Si-culorum comiţi, fraternitatem semper et amicitiae dilectionem atque commendationem perpetuam cum fidelitate. Sumus recordati recor-damurque de omni sua diligentia ac favore cum quibus Specta-bilem et Magnificam Dominationem Vestram omnibus in negotijs nos-tris, ut fratrem amicumque nostrum, honorationis erga nos boya-ronesque nostros fuisse apertissime intelligimus intelleximusque, et absque omni procul dubio illa fraternali amicitialique diligentia. ac favore, sicuti hactenus, nos prosequi velle deinceps etiam volumus. Itaque Vestram Spectabilem et Magnificam Dominationem, tanquam frater amicusque carissimus, in nobis certificaretur, quo diligentius atque favorabilius Spectabilis et Magnifica Dominatio Vestra nos nos-traque' negotia suscipere dignaretur atque possit, si etiam casu vel eventu aliqud (quod Deus avertat) Moldavi vel etiam alij quicunque hostes, tam domestici quam extranei, nos in hujutfinodi dominio wajvodatuque nostro impedire aut perturbare voluerint, extunc 1 Ei tabularii) Camerae Begiae Hungaricae. www.dacoromanica.ro 281 Spectabilis et Magnifica Dominatio Yestra nos cum omni potentia sua et omnibn8 yiribus suis assistentes auxilietur. Si denique (quod Dens avertat) contingat, ut de regno isto nostro aliqualiter cedere aut exire cogeremnr, in ţali casu libere cum omnibus boyaronibus nostris, uxoribus ac filijs ac tota familia, rebus ciganisque omnibus ad regna serenissimi principis et D. D. loannis, regis Hungariae, Dalmatiae, Croatiae etc., domini noştri dementissimi, ad quaecunque loca yoluerimus, venire et condescendere valeamus, cum ciganis et rebus nostris omnibus, salvis semper permanentibus sub vestra tutela et protectione speciali, et cum temporum in successn commo-ditas et opportunitas ad haec dabitur, nos in pristina cedere ac dominium, una cum bojaronibus nostris, uxoribus, filijs ac tota familia nostra rebusque nostris omnibus, Spectabilis et Magnifica Dominatio Yestra viribus suis totis reponere et reducere velit, in his nos humillime supplicaturi. Nos vero ad omnia atque singula praemissa, quae ad fidelitatem vestram pertinent, nobis observanda, vobis praeterea juramusad Deum vi vum ac ejus Genitricem Yirginem Mariam sanctamque crucem et fidem nostram christianam, ut temporibus nostris una cum bojaronibus nostris summa semper fide et fidelitate juste vereque promittentes, tali vinculo obligamus mediante, quod, si nos Spectabili ac Magnificae Dominationi Yestrae fidelitatem praestare nollemus, extunc semper et ubique Spectabilis et Magnifica Dominatio Yestra cum praesentibus ad eam praestandam compellere nos valeat atque possit. Unde postea nos vicissim postulamus, juxta continentiam praesentis literae nostrae, ad eadem modo praemisso fraternali amicitialique fide sua mediante per literas suas, sigillo suo affirmatas, pollicitationibus et obligationi-bus suis sese obligare nobis debeat atque teneatur. In cujus rei vigorem firmitatemque perpetuam bas praesentes literas nostras, sigillo nostro regnicolari firmatas atque roboratas, Spectabili ac Magnificae Dominationi Yestrae, tanquam fratri et amico nostro carissimo, damus dedimus atque fecimus. Datum Thergoviste XX die mensis Iulij, anno Domini MDXXXY. Reprodus dintr'o scriere inedită a lui George Prag, intitulată: Jura Hungariae in regnum Cumaniae sive hodiernas provinoiaa Ylahiam, Moldaviam, Bes-sarabiam, Podoliam, Tartariam Oczakoviensem ae oampos deaertoa, vulgo Dzike-Pola dictoa, eompendio exhibita. Scrierea, care cuprinde o expunere de 39 pagini şi un Appendix Documentorum in număr de 17, se păstrează în Arhiva Statului din Viena (ffaus- Hof- u. Staats-Archiv), Ms No. 999—121. Dintre documente numai acesta este, după cât ştiu, nepubilicat. Scrierea nare dată; ea a fost însă www.dacoromanica.ro 382 alcătuită şi trimişii la Vicna în 1785, după mm rezultă din următoarele rânduri eu cari se incepe prefaţa mei aUş lucrări a lui frag (Un 1787, intitulată Commentatio historica de jure regnm Hnngariae in Moldaviaip, Valachiam et Bessarabiam, anno 1787 eonscripta a Georgio Pray (Ms No. 808—180): „Postrema haeo eommşntatio si onm prioribne duabuB, qaas per bienninm oonocripseram et Viennam miei, conferă tor, facile deelarabit, qnam late ol im regee Hnngariae dominaţi fueriqt", Scrierea alcătuită in 1785, de ţâre se vorbeşte în această prefaţă, se păstrează in aceeaş Arhivă, Ms 318—186, ţi poartă titlul: His-toriache nnd diplomatische Naebrichten Ton den Beehten der Krone Ungara auf die Wallachey, Moldan nnd Bessarabien. n. 1540, Septemvrie 23. Ştefan Vodă Lăcustă către ragele Ferdinand. Serenissime Princeps et Domine Domine nobis maior gra-ciosissime etc. Stephanus, Dei gracia waievod^, dominus et heres verus ţerrae Moldaviae etc. Salatem omni cum syncera fidelitate et obedienciţ. Misimus hune fidelem servitorem nostrum nomine Iwa-pem ad Sacratissimam Majestatem Yestram, medio cuine nounulla referentes nunctiavimus Sacratissimae Majestati Yestrae. Igitur roga-mus Eegiam Majestatem Yestram, tanquam dominam nobis gracio-sissimum, quicquid idem fidelis servitor noster uostro nomine protulerit Serenissimae Majestati Yestrae, fidem indubiam adhibere dignetur Serenissima Majestas Yestra, quam Deus Optimns Maxiraus felicem et incolumem conservare dignetur. Omni cam triumpho ad vota sua regia. Datum Bachloviae mensis Septembrie XXIII, anno Domini millesimo quingentesimo quadragesimo. L. S. Pe v°: Serenissimo Principi et Domino Domino Ferdinando, divina favente clemencia Romanorum, Hnngariae, Bohemiae regi etc., infanti Hispaniarum, arcbiduci Austriae etc., domino nobis gra-cioBissijno. Viena. Saus- Eof- u- Staats-Archiv. Original. Sigiliul de hârtie pe ceară roşie, rotund, şi identic ca formă eu al lui Petru Sareş. In mijloc capul de bour având împrejur inscripţia: nwaTk iw ţTi+aH i». www.dacoromanica.ro m in. 1540, Octomvrie 14. "Regele Ferdinand către Ştefan Vodă Lăcustă. Credentiales ad wayvodam Moldaviae. Ferdinandus etc. Spectabilis et Magnifice, fidelis nobis dilecte. Commisimus magnificis Thomae Nadasdy, thavernieornm, ac Caspari Horwath de Wyngartb cnbicnlariornm nostromm taagistris, nec non Sigis-mnndo Ballassa capitaneo, oratoribns nostris fidelibns nobis di-lectis, nonnnlla tibi nomine nostro referenda, pront ab eis coram vel per eornm bomines sire literas inteliges, cjuae cnm totius cbris-tianitatis ao vestrum omninm salntem conservationemqne concer-nant, te proinde gratiose requirimus, nt eisdem plenam et indn-bitatam fidem, in ijs qnae verbis nostris exponent, adhibere, sicque superinde te gerere yelis, pront in te plene confidimns, id qnod erga te singulari gratia clementiaqne nostra recognoscemns. Datnm in nostra ciyitate Nova, die l4 Octobris 1540. In simiţi ad wayvodam Transsalpinensem. Viena. Hau»- Sof- u. Staats-Archiv. Bungarica 1540. Oct. 87. Qoncept. IV. 1540, Noemvrie 12. Regele Ferdinand către Ştefan Vodă Lăcustă. Moldavo Stephano. Ferdinandns etc. Spectabilis et Magnifice, fidelis dilecte. Accepimus literas tnas, simul et ea, qnae nobis per serVitorem tnnm nnnciasti, per-clementi et grato admodnm animo intelleximns, super qnibns res-ponsnm nostrum eidem servitori tno oretenus a nobis datnm coram ab eo percipies, cui fidem indnbiam ^dhibere velis, nam tibi gra-tiam et clementiam nostram regiam omni loco atque tempore ex-posjtujn fore pro certo credere debes. Datnm in civitate nostra Nova Anstriae XII Novembris 1540. www.dacoromanica.ro 284 Spectabili et Magnifice» Stephano wayvodae Moldaviae, fideli nobis dilecto. Viena. Şaua- Hof- u. Stoata-Archiv. Hungafica 154/0. Sov. 62. Concept. v. 1542, August 27. Petru Vodă Rareş către regele Ferdinand. Petrus von Gotes Genaden Vaivod und rechter Erbling anss der Mulda. Unsern Grness und ganz willige Diennst zw voran Durchleich-tigister Hocbgepornister Knnig. Ewr khu. Mt gesnndt, wer unns ain besondere Freidt zw hSren, als von ain genedigen Herren Khunig. Da schigkb ich zw Ewr khn. Mt Poten mit Namen Iocub Fisser von Wien, nnd was er Ewr khu. Mt sa gen wirt, unser sain nnd im ganz Glauben gebt. Widerumb pit wir Ewr khn. Mt von wege unser Gefangne di in Fngras sein, ob Ewr khu. Mt niecht helfen gegen dem Nadasdy Thomas, damit sy frai mechten werden. Mit aller Dinstiperkhait verdinen wollen gegen Ewr khn. Mt. Damit geb Got Ewr khu. Mt was lieb ist. Datum auf der Socza, Suntag vor colationis Iohannis 1542. Pe verso supt sigil, care este rupt, adresa: Dem Durchleich-tigisten Hochgepornisten Herren unnd Herren, Komischer, Ungeri-scher, fieheimscher Eunig etc., meinem genedigen Herren. Viena. Şaua- Hof-u. Stoata-Archiv. Hungarica 1542, VIII, f* 60. Original. Scrisoarea fi adresa sunt cifrate; descifrarea este aerisi deasupra rândurilor. In copia mea se afli: in fugnia în loc de: in Fngras, fi wellen în Zoc de: wollen. Smendaţia se dator este d-lui I. Bogdan. VI. 1542, Octomvrie 3. Regele Ferdinand către Petru Vodă Rareş. Vayvodae Moldaviae. Ferdinandus etc. Spectabilis et Magnifice, fidelis syncere nobis dilecte. Iacobum Fischer, nuncium tuum ad nos missum, pro ea qua erga te sumus www.dacoromanica.ro 285 animi propensione et clementia valde libenter vidimus, et in hijs, quae nobis tno nomine exposuit, clementer audivimus. Eum autem nnnc ad te remittimns eique- nounulla tibi referenda ininnximns, sienti ab eo cognosces, et proinde te clementer requirimus, ut ei plenam fidem adhibeas, et deniqne persnasnm habeas, nos gratiam erga te nostram in omnibns rebus et negotijs tuis, cum salute et beneficio christiauitatis coniunctis, quam tibi cordi esse confidimus, omni tempore testatam facere propensissimos esse, ita ut facile possit cognosci tuam fidem, observantiam et authoritatem apud nos plurimum Talere. Dacum Viennae die 3 Octobris 1542. Pe margine: iu cifra. Viena, Şaua- Hof- u. Staate-Archiv. Hungarica 1542, X, /° 8. Concept. VII. Î542, Decemvrie 6. Petru Vodă Eareş către regele Ferdinand. Petrus von Gottes Genaden Vaivoda und rechter Erbher in der Molda. Unserm Grnss mit aller Dienstperckhait Allerdurchleichtigister, Hochgepornister Romischer, Ungrischer, Beheimscher Euuig. Eur ku. Mt Schreiben ■wol verstanden hab, mich hoch bedanckh gegen Eur khu. Mt, mich allenthalben gegen Ewr khu. Mt in Treuhait erhalten will; unnd was Eur khu. Mt Iacob Fischer sagen wirt, ganzen glauben gebt, uunser unther (sic) ist. Damit spar Ewr khu. Mt Got gesuudt. Geben auf der Salcza, am Tag Nicolai anno 1542. Pe verso supt sigil, ca/re este rupt, adresa: Dem Durchleichti-gistem, Grossmechtigisten Herren Ferdinand, Romischeu^ Hunger-schen, Behemischen *Kunig, meinem genedigen Herren. Viena. Şaua- Sof- u. Stoata-Archiv. Sungarica 1542, Dec. 2. Original. Atât scrisoarea cât şi adresa sunt cifrate; descifrarea este scrisă deasupra rândurilor. www.dacoromanica.ro 286 vin. 1543, Ianuarie 10. Radu Vodă Paisie către regele Ferdinand. Sacratissime Rex, Domine Domine dementissime. Post fidelium servitiorţiin meornm hiţmillimam comendationem. Remisi hune oratorem Majestatis Vestrae Anthoninpa De Thorozko cnm omni plena relacione et instrnetione. Igitur quicqnid idem orator Majestati Yestrae nomine meo dixerit, eidem fidem plenariam Majestas Vestra adhibeat et credat. Cnm hijs servicia mea hnmillime comendans eft in perpetnnm. Datnm in ciTitate mea Thergovistye, 10 Iannarij anno 1548. Servitor hnmillimns Radul yayyoda Transalpinensis. Pe v° supt sigiliu: Sacratissimae Romanornm, Hungariae, Bo-hemiae etc. Begiae Majestati, domino domino meo dementissimo. Maus- Hof- u. Staate-Archiv. Hungarica 1543, lan. 8. IX. 1543. Antoniu de Thorozko către regele Ferdinand. Inprimis optavit a me dominns yayyoda, nt ego sibi inrarem in persona Majestatis Vestrae Sacratissimae et per sanctum evau-gelinm, pront literae Majestatis Vestrae Sacrae sonant, qnas sibi post inramentnm reddidi. Ipse Vero dominus yayyoda e conyerso iurayit parimodo per sanetnm evangelium, qnod ipse nnacnm filijs et snis boyaronibns a fide et fidditate Majestatis Vestrae Sacrae nnnqnam desistet. Suplicat in hoc Majestati Vestrae Sacratissimae, nt Majestas Vestra Sacra ita defensionem regni Hungariae incipiat et Cnm ad seryida sna alliciat et moneat, nt ipsym et filios şuos unacum boyaronibns et regno suo ne perdat. Nuncciayit et hoc per me Maiestati Vestrae Sacratissimae, qnod www.dacoromanica.ro 287 Maiestas Vestra Sacra credat et pro certo habeat, quod coşar Ţhur-carum habet animam velle obsidere Yyennam. Cesar Thurcarum veniet ad Nandoralbam et in eo loco omnium castrorum snornm equos pas cere decrevit1. Nane est in ciyitate Drinapol anacnm uxori et liberis. Habet animam adducendi axorent et filios Badam et illic eos relinquere, Ipse vero soios (quod Dens avertat) post captam Yyennam occapabit omnia regna osqne Somam. In Transilvaniam vero decrevit mittere aliqnos zansakos ad tres civitates, id est ad Cibininm, Brasso et Colosvar. Ego vero iam cam cesare Thurcarum conduşi, me sibi daturos quinque milia hominum et non ultra. Illis erit doctor filius meus Marco vayvoda et cum eo erit Coda vornyk. Ipsis ego strictissime committam, quod si Maiestas Yestra Sacra erit tali modo et tali apparatn, quo regnum Hungariae contra cesarem Thurcarum poterit defendere, veniant statim circa Maiestatem Yestram Sacratissimam et soi gentibus Yestrae Sacrae Maiestatis illico coninngant. Dens omnipotens dedit nos propter peccata nostra sub pedibus paganorum. Levius est nobis iam sufferre et susţinere captivitatem in qua sumus, quam Maiestati Yestrae unacum regno suo, quae hactenus durum imperium Thurcarum non sensit, Dens faciat ut ne in pos-terum quidem senciant. Ego dico Maiestati Yestrae Sacratissimae, quod Maiestas Yestra Sacra ita provideat de regno Hungariae et tăiem curam habeat de ipso, quoniam si cesar Thurcarum totum regnum Hungariae occu-pabit, pro nihilo habebit alia regna Maiestatis Yestrae Sacrae, ac si omnia in manibus suis haberet et pessideret. Yeniet fama ad Maiestatem Vestram Sacratissimam arbitror, quod cesar Thurcarum veniet cum nonagentis milibus hominum, sed Maiestas Yestra Sacra nemini credat, quia non poterit venire ultra trecenta milia hominum vel paulo minus. Ego misi specialem meum boyernm ad Drinapol in exploracione et ad aliquos amicos meos, qui mihi omnia negocia cesaris fideliter significabunt, et ego, mox cum primum venerit, per literas meas vd per hominem meum Maiestati Yestrae Sacratissimae nuncciabo fideliter, mittendo meas literas ad arcem Thorozko huius nunccij Maiestatis Yestrae. Hoc procul dubio credunt Thnrci, quod vel Cesarea Maiestas 1 Pe margine: nova signifieat de apparatn et adventn. www.dacoromanica.ro 288 Carolus imperator, Tel Maiestas Yestra Sacra in propria persona et proxima expedicione presens erit. Qnod si sic erit, ego credo qnod nec conflictum dabit Majestati Yestrae Sacratissimae, sed in hoe valde maxime laborabit, ut posset occupare loca illa, unde victualia adducentur ad castra Maiestatis Yestrae Sacratissimae. Et hoc pro certo intellexi, quod, si occupabit totum regnum Hungariae, nunquam amplius erit vayvoda christianus in Moldavia neque in Transalpinis, sed relinquet Thurcas in vayvodatu. Det Dens clementissimus, quod Maiestas Yestra Sacra, unacum fratre suo Carolo imperatore, qui nos ab ista captiyitate et potestate Thurcarum liberare poterint, habeantque yictoriam super ipsum tir— ranum imperatorem. Pro hac yictoria die noctuque Deum precamur. Ego dico, qnicunque yenerit prins in Hungariam cum copijs illis, erit melior pars, sed Maiestas Yestra Sacra festinet descendere vel suas copias mittere in tempore, et non particulatim, quoniam cesar ante consuetum tempus yeniet cum magna furia ad occupandum totum regnum Hungariae imprimis, postea ceteras Maiestatis Yestrae Sacrae provincias etc. Sacrae Maiestatis Yestrae humilimus et fidelis servitor Anthonins de Thorozko. Vtena, Haus- Sof- u. Staats-Arhiv. Hungarica 1643 Ian. u/i. Original. Acelaf scris ca fi la creditiva din 10 Ianuarie. X. 1598, Iunie 12. Adeverinţa dată de Jlihai Viteazul pentru primirea subsidiului şi a darurilor trimese de împăratul Rudolf II. Litterae recognitionis quibus idem Michael, Yalachiae vayvoda, commissarios caesareos de percepto stipendio quietos reddit. Ex apographo. Nos Michael, vayvoda Transalpinensis et consiliarius Sacrae Caesareae Kegiae Majestatis, fatemur et recognoscimus, quod nos a reverendissimo ac illustrissimis dominis Stephano Szuhay, epis-• copo Yaciensi, Camerae Hungaricae Posoniensis praefecto, ac Ni-colao Istvanfi de Kiss-Aszszonfalva, regni Hungariae propalatiuo www.dacoromanica.ro 289 ac capitaneo civitatis Soproniensis, consiliariis suis, in sortem stipendii noştri nomine Majestatis Caesareae, domini noştri demen-tissimi, levavimus et accepimus in paratis pecuniis florenorum hungaricorum decern millia. Item annnlnm nnum ex adamante factum, nec non nodos triginta sex, similiter adamantinos auro indusos, ad valorem septem millium et quingentorum tallerornm ac florenorum hungaricorum sese extendentibus, quae omnia simul comparata faciunt hungaricos florenos decern et septem millia ac quingentos. Super quibus decern et septem millibus ac quingentis florenis hun-garicis, nos eosdem dominos commissarios caesareos quietos red-dimus et expeditos harum nostrarum vigore et testimonio litterarum. Datum in arce nostra Tergovistia die 12 lunii, anno Domini 1598. Reprodus din'. „Comentatio historioa de jure regam Hungarie in Mol-dayiam, Valachiam et Bessarabiam, anno 1787 eoneeripta a Georgio Pray, Uni* * yersitatis Pestiensis bibliotheoarius", păstrată în manuscript in Saus-Hof- u. Staats-Arohiv din Viena supt No. 306—180. Scrierea cuprinde 116 pagini, dintre cari 46 sunt ocupate de expunere, împărţită în 25 paragrafe; restul cuprinde: Documenta commentationem historicam illnstrantia. Of. cu această scriere pe aceea, aproape identică, tipărită în 1837 la Buda de Georgius Fejâr supt titlul: Commentarii historioi de Bosniae, Serviae ac Bnlgariae, tnm Yalachiae, Holdaviae ao Beeearabiae cum regno Hnngariae nezn, qnos aoripsit Georgius Pray. XI. 1600, Septemvrie 12—21. Răspunsurile date de împăratul Rudolf II solilor lui Mihai Viteazul.1 1. Besponsum caesareum Michaelis vaivodae legatis datum.2 Sacra Caesarea ac Begia Majestas dominus noster dementis-simus benigne intdlectis et consideratis ijs, quae sibi illustrissimi domini Michaelis, Yalachiae vaivodae8, nomine eius legaţi et vivo sermone et scripto exposuerunt, clementer respondet: 1 Bau in note deosebirile pe cari le prezintă faţă de copia aceasta textul primului răspuns publicat în Monumente Comitialia Begni Transylvaniae, IY, p. 539—544. * Besponsum pro Michaelis raivodas legatis. ' Yaivodae Yalahiae. www.dacoromanica.ro 200 1. Etsi maluisset Sacra Caesarea Majestas Sna, ad gravia, qnae exoriri possint, incommoda facilius evitanda, Transilvania, qnae nomine Majestatis Snae occupata fuit, plene restituta, dominam ▼aivodam in Yalachiam rodire, eandemque sub protectione Snae Majestatis regele, et in omnes ibi occasiones pedem ulterius in Tutcicam ditionem Majestatis Snae anxilijs proferendi observare, qnod ipsins promissis frequenter repetitis adeoque aequitati con-gruum et apnd omnes nbiqne christianos ipsi gloriosnm fntnrnm videbatnr, sibi tamen plăcere, seqne rata habere, qnae cam domino Taivoda soi commissarij et qnidem doctor Pezzins tractarunt, annuendo benefice ac1 permittendo, ut ipse Transilvaniam pro Sna Majestate ita gubernet, ut pristinis ea provincia privilegijs et consnetndinibas fraatar, exactionibas insolitis minime gr a veto r, nihil novi in consnetndinibas illis antiqais extra consueta Comitia snscipiatnr, sed omnia cam consilio adiunctorum consiliariornm inxta Comitiorum decreta gerantnr, et assistens aliqnis Sacrae Majestatis Snae consiliarins primarius et insignis adhibeatur, qui tam pacis qnam belii tempore domino vaivodae assidue adsit, domino antem vaivoda extra provinciam proficiscente, gnbernationem provin-ciae ana cam reliqais oonsiliarijs, donec ipse in provinciam re-vertatur, caret, negotia quaecunque diligenţi cognitione praevia lăudabili christianorum more tractentnr, in deliberationem tra-hantur et execntioni mandentur. Et qnamvis gnbernandi facnltas apnd plerosque christianos principes saltem ad certam temporis intervallam, qaemadmoâam conferenti placeat, dări et conferri consuevit, qnod non solnm apnd snmmos in republica christiana principes, sed etiam apnd imperatorem Turcarum, cnins rei etiam exempla superioribus annis in ipsa Transilvania extiterint, tamen Sacra Majestas Sna benigne gnbernationem hanc domino vaivodae, qnoad vixerit et in fide obedientiaque constanter perseverarit, con-cedit ac permittit. Et cam de filio domini vaivodae spes sit, ves-tigia ipsum paterna fideliter institnram ac Sacrae Caesareae Majestati Snae christianaeque reipublicae Constanter adhaesurum esse, Sacra Majestas Sna post mortem patris, qnam Dens in mnltos annos avertat, singnlarem illius rationem non solnm qnoad gnbernationem hanc Transilvanicam, sed etiam qnoad alias occasiones, quibns tom 1 beneficie et. www.dacoromanica.ro 291 hune filium, modo quemadmodum supradictum est, constanter in fide obedientiaque perstiterit, seque idoneum praebuerit, turn alios domini vaivodae haeredes ornare atqne evehere possit, habitu-ram1 esse. 2. Postqnam Sacra Caesarea Majestas Sna ditionem Yala-chicam domino vaivodae perpetno jure pCrmisit, nihil amplins ea in re dubij, nihil difficultatis restare, neqne etiam qno minus illud jus ad sexnm faemineum extendatur, ut scilicet eO eventu linea faeminea snperstes, praescitn et consensu Sacrae Caesareae Majestatis ac fnturorum Hungariae regum ijs, qui Sacrae Snae Majestati Augnstaeque Austriac domui et regno Hungariae ad-dicti sint, matrimonio iungatur. Ad Moldaviam autem quod attineat, nihil hoc tempore propter eas, quas ipse dominus vaivoda explicuit causas, de ea cerţi statui posse, prout autem res ibi successerit, si nimirum ea provincia christianae reipublicae membrum permanserit, certum Sacram Caesaream Majestatem Suam ei rei modum inventarăm, ac peti-tionis domini vaivodae benigne memorem futuram, ut quaeounque lites et negotia cum consilio et cognitione causae iuxta pristinum morem tractentur, decidantur et sine appellatione terminentur, ita tamen ut in gravioribus, si quis se gravatum sentiat, is absque impedimente gravamina sua Sacrae Caesareae Majestati exponere queat, super quibus dominus vaivoda, et qui in provincia fuerint con-siliarij, audiendi sint, ut justiţia cuique, quemadmodum christiana religio postulet, administretur. Ecclesiastici vero qualescunque, sive Romani, sive Gradci dogmatis, tam ij qui monasterijs mancipati, quam allii qui libere degunt, jura, privilegia, bona sua integra et illaesa servent, qui prae caeteris pro christianae pietatis studio honorandi ac prote-gendi sint. 3. Quae petnntur arces, ut Gialu et Fogarasch, propterea dări nequeunt, quod Fogarasch archiducissae Mariae Christiernae, Gialu vero in bonis ecdesiasticis moderni et futurorum episco-porum Transilvaniensium sit, quarum posterior neque possit, neque debeat ecclesiae auferri. Quod ad Georgen et Wetsch attineat, jure prius contra Bochkaium experiundum esse, et si quidem arces illae Sacrae Caesareae Majestati Suae in commissum cecidetint, existimat 1 habiturum. www.dacoromanica.ro 292 ipsa caducitatea eiusinodi, cum redditus ad sustentatiouem principia maxime extenuaţi aint, fiaco applicandaa eaae, ita tamen ut Sacra Majeataa Sua beneficentiam in benemeritoa suam inde ex ija et similibus bonia ostendere atque exercere, quemadmodum aibi vi-deatur, poasit. Arcea Hust et Keowar, tanquam ad Hungariam pertinentea, ab Hungariae regibus antehac semper ad ea uaque tempora pos-sessas fuisse, donec Turcarum auxilijs a regno divellerentur, quae modo cum alijs comitatibus ac territorija eidem regno, quemadmodum aequitati consentaneum erat, restitntae primaevo in atatu permanere debeant. 4. Dt dominus vaivoda bona omnia pro auo libitu distri-buere, et quaecunque delicta absque appellatione punire poaait, non id gubernationis modo et ne vix quidem supremae poteatati, quae ipaamet revisionea et appellationea in juatitiae causia instituerit, ijaque sese submiserit, convenire. Faeultatem vero vulgares et mediocrea caducitatea in benemeritoa adiunctorum consiliariorum judicio diatribuendi, communia item delicta eodem modo iudicandi ac puniendi domino vaivodae liberam permitti. Si vero graviorea aese caâus, qui vel totiua pro-vinciae atatum, vel Sacrae Hajestatis Suae superioritatem attingat, aut quibus insignia ac primăria bona et dominia fiaco caduca fiant, obtulerint, de ija praeacitu et conaenau Sacrae Caeaareae Maje-statis, ubi ne mora periculum adferat, cautum fuerit, vel adhibito consiliariorum assistentium iudicio, si rea moram non patiatur, ad Sacrae Majestatis Suae notificationem statuendum1 eaae. 5. Quascunque2 * 4 arcea et bona extra Transilvaniae limites in Hungaria sita 8, in quibus Keowar, comitatus Bihoriensis, Solnock, Mediocris Marmarusch, Sarand et Krasna, quae Hungariae regno vi adempta fuerinţ, liberae Sacrae Majestatis Suae dispositioni relinqui et* a Transilvania, ad quam comitatus illi jure nunquam pertinuerint, omnino separări debere. 6. Arcea primarias ut Temeswarrium, Giulam, Solnokum et Ohanadium, quae dominus vaivoda ex hostium manibus forte re- 1 statuendanj. 3 Quaecunque. 1 sitae. 4 ut. www.dacoromanica.ro 293 cuperare possit, merito Sacrae Majestati Suae reddendas, minora yero castella ac loca domino vaivodae et ipsius sueeessoribus jure feudi ea conditipne concedenda, ut illorum investituram a Sacra Majestate Sua petere teneantur, 7. Quam diu bellum durayerit, Sacram Majestatem Suam non tantnm auxilia sua non imminuturam, sed potius, quoad eius fieri possit, aucturam esse. Sigismundo Bathorio nunquam certam aut perpetuam pecuniarum summam, sed pro necessitate sive maiorem sive minorem suppeditatam fuisse, quod et erga dominum vaivodam observandum. Âd Moldaviam quod attineat, Sacram Majestatem Suam, ut antehac sese rebus illis immiscere noluerit, sic neque etiamnum immiscere velle. 1 8. Titulum, qui petitur, Sacram Caesaream Majestatem Suam, quoad sibi in potestate sit, ubi de reliquis utrinque convenerit, ut inter principes reeenseatur, daturam esse. 9. In hoc trimestre et reliquum anni tempus Sacram Majestatem Suam, ultra ea et quae iam tradita et adhuc Cassoviae in proinptu sunt arma, quinquaginta talerorum millia iam statim et paulo post alia quinquaginta millia, partim in numerata pecunia, partim in eo quod desideretur1 panni genere, soluturam esse, modo ea auxilia in Turcam sive defensive sive offensive convertantur, et conniventiam ac dissimulationem dominus vaivoda, qua erga Turcas hactenus usus fuit, intermittat, confidere se dominum vaivodam, cum satis ei cognitum sit, quantis Sacra Majestas Sua belii oneribus et expensis gravetur, cumque hoc anno exactiones ipse Transilvaniae quadruplo maioreş, quam fieri consuevit, et quidem ita graves, ut provincia eas in longum tempus ferendo non sit, imposuerit, hiş Sacrae Majestatis Suae auxilijs hoc tempore contentum fore. 10. Instaurationem fodinarum decrevisse Majestatem Suam ubi-que per idoneos et peritos artifices eum in finem curare, ut si divino res munere foeliciter succedat, non tantnm expensae inde refundantur, sed reliquam etiam in belii sustentationem aliasque necessitates impendatur. In fodinarum magistros ac fossores ipsos (quod in omni-bus ubique fodinis, praecipue vero in ijs, quae in Sacrae Caesareae Majestatis Suae regnis et provincijs sitae sunt, usitatum quodque necessarium) neminem nisi fodinarum praefectum, quem Sacra 1 desideratnr. 53381 19 www.dacoromanica.ro 294 Caesarea Majestas Sna constitutura sit, authoritatem exercere debere, Illi rero potestatem futuram Ut iustitiam fossoribus administret, eosque pro delioti ratione puniat, ad quod opem dominus Vaivoda protectionemqne Sacrae Oaesareae Majestatis Suae nomine praestare teneatur. 1 lr Generali Oassoviae capitaneo iniungendum ac serio man-dandum esse, ut opportunis officiorum generibus domino yaiyodae respondeat, utque, si Transilyaniam hostiliter impeti contingat, aut ipsemet cum omnibns copijs suppetias eat, seque coram sistat, ant alijs modis auxilia mittat. Si yero periculum in mora yideat, non expectato a Sacra Caesarea Majestate Sua ulteriori* 1 mandato, pront necesse viderit, sese rebus praesentibus accommodet, ubi yero morae locus fuerit, omnia prius Sacrae Caesareae Majestati Suae commu-uicari et pro eiusdem yoluntate in executionem deduci debere. Ipsum autem dominum yaiyodam vicissim ac reciproce obligatum fore, ut, si necessitas exegerit, ad Sacrae Caesareae2 Majestatis Suae aut generalis capitanei Sacrae Majestatis Suae nomine requisitionem ipsemet sese ex Transilvania cum auxilijs sistat, aut ea, prout postu-labitur, per alium mittat. Ad assistentem consiliarium quod attineat, non intelligendum esse, ut per sese quid ipse statuere aut disponere, sed, quemadmodum supradictum, ipse dominus yaiyoda sine consilio et praescitu ipsius assistentis et aliorum consiliariorum nihil maioris momenti tractare constituere aut exequi debeat. 12. Ut dominus yaiyoda assidue ordinarium agentem in Sacrae Majestatis Suae aula babeat non sibi displicere, illius autem sustentationem, quae res insolita apud christianorum principum quantumvis maximorum oratores atque agentes yarias părere offensas queat, promittere ac praestare nequaquam posse. In eos autem et in alios, siye cursorum, siye similes usus, partem aliquam eorum bonorum, quae iam fisco adscripta sunt, applicari posse. Ut denique boiarij. alijque miniştri primarij domini yaiyodae certum in regnis ditionibusque Sacrae Caesareae Majestatis Suae, si, quod Dens ayertat, yis eos maior hostium expulerit, refugium inyeniant, benignam se cuiusque, prout iuxta statum suum meruerit, rationem habituram, sperari autem diyina protectione futurum, 1 ulteriore. 1 Lipseşte. www.dacoromanica.ro 295 ut utraque provincia, et Yalachia et Transilvania, Sacrae Caesareae Majestatis Snae totiqne christianitati firmiter haereat, a reliquo corpore nnnqnam separetur. Atqne haec quidem sunt, qnae Sacra Caesarea Majestas Sna illnstrissimi domini Michaelis, Valachiae vaivodae, legatis benigne responsa volnit, qnibns gratiam snam caesaream ac regiam cle-menter ofFert. Datnm Pragae die dnodecima Septembris, anno Domini1 1600. 2. Intellexit Sacra Caesarea ac Regia Maiestas, dominns noster «lementissimus, qnibns responsi articnlis illnstrissimi Michaelis, Valachiae vaivodae, legaţi contenţi fnerit, qnid ad reliqnos replicarint. Et qnidem qnod ad arces et loca, ad qnae obtinenda nlterins instent, nt Keowarium et nominata Bochkay bona, Georgenium et Wetsch, attinent, benigne respondet Sacra Caesarea Majestas Sna, primo Keowarium neqnaqnam ad Transilvaniam, sed ad Hunga-riam pertinere, a qua separări nnllo modo possit, qnod regni Or-dines minime id permissnri sint, qnae res multa secnm adferre incommoda et offensas mntnas possit. De Greorgenio et Wetsch nihil statui posse, anteqnam cansa plene, quemadmodum moris sit, cognita comperiatnr, et constet utrumque Sacrae Majestatis Suae jure in commissum cecidisse, quod ubi constiterit, plăcere sibi ut ea bona domino vaivodae eiusque liberis et successoribus legitimis masculis cedant. Temeschwarium quod attinet, cum magnam eius recuperandi spem dominus vaivoda faciat, et praeclarum in eo zelum ostendat, ■Sacram Caesaream Majestatem vicissim munificentiam suam illustri hoc exemplo testări paratum esse, ut si dominus vaivoda Temeschwarium recuperaverit, etsi Hungariae regni membrum sit, tamen id iile sumn sed jure feudi habeat ac possideat, eiusque investi-turam a Sacra Majestate Sua et ab Hungariae regibus accipiat, modo dominus vaivoda eam se arcem ac territorium adversus hostium iniurias defendere ac tueri posse confidat. Alijs alioquin bonis iuxta aequam aestimationem Temeschwarium compensandum esse. 1 Lipseşte. www.dacoromanica.ro 296 Ut summa illa, quae promissa fuit, angeatur, etsi Sacra Ma-jesţas Sua infinitis belii oneribus tot iam annos, quod dominus vaivoda non ignoret, prematur, tamen paratam se esse, priori summae quinquaginta millia addere, ut duobus1 temporis interyallis sive terminis, in universum centum quinquaginta millia talerorum, in praesenti scilicet centnm2 * millia8, reliqna vero quinquaginta millia ante anni huius finem in pannis solvantur. Quae quidem omnia sic intelligenda sunt, ut dominus vaivoda iam statim Turcis sese hostem infestis armis ipsoque facto ostendat, seque dictis pecuniarum snmmis contra Tnrcas usnrum, praestita idonea cautione iuxta obla-tionem ab ipso factam promittat4 *. Si quando aliqui negotiorum ad Sacram Majestatem Suam et ad provinciam pertinentium causa mittentur, ijs sumptus ex bonia fisco adscriptis suppeditandos esse, quibus pro cuiusque negotij ratione aliqnid honorarij loco donandum sit. Ârcem Kunigsberg in Silesia sitam Sacram Majestatem Suam domino vaivodae tradere simulatque de caeteris convenerit, ho-minemque ad boc idonenm iile miserit, benigne paratam esse. Ne vero tempus inutiliter effluere sinatur, sed utiliter id in bosti» oppngnationem expendatur, posse Sacrae Majestatis Suae responsa per celerem aliquem cursorem praemitti. Sacram Majestatem Snam, quae promiserit, re sincere praesti-turam. Datnm Pragae die 216 * menais Septembris, anno Domini millesimo sexcentessimo. Sud. Coraducius. L. S. Io. Barvitiuss, mânu propria. Pe v°: Sesponsum ad replicam legationis valachicae. 21 Sept. anno 1600. Vxena. Bof-Kriegs-Ganzley-Archiv XV, 5. Răspunsul dela 12 Septemvrie s’a păstrai in copie. Gel dat la 21, trei zile după înfrângerea dela Mirislău, s’a păstrat chiar in originalul cu data de 14 Septemvrie. Părţile modificate simt arătate ÎH note. Primul răspuns destinat solilor nu le-a fost insă tnmânat atunci, fiind reţinut spre a i se introduce modificările dela 21 Septemvrie. Actul a fost publicat ţi în Monnmenta Corni ti alia Begni Transylvaniae, IV, p. 639—644. 1 în Ioc de: tribos care a fost fiere. *) în Ioc de: qainquaginta şters. *) Rupă millia venea următorul pasaj, care a fost şters: et altera quin— quaginta millia, quae iam conqoirantnr, simul atque Turcis sese hostem infestis armis ipsoque facto ostenderit. *) Pasajul dela infestis armis până la promittat este adăogat pe margine. ®) In loc de: decima qnarta care a fost şters. www.dacoromanica.ro 297 XII. (1683}. Şerban Vodă Cantacuzino către marele vizir. Copia eines Brieffs von dem Fur sten aus der Wallachey am GrosS Yezier. Ex Turcico. Hochgebohrner Gnâdiger Herr. Von meinen Residenten hab ioh Brieff empfangen, berichtend dass etliche meine Missgoner micb bey Euer Magnificenz angeben, dass nemlich der Czaky (so ror diesem zu Constantinopel in denen Sieben Thtirn gefangen gelegen, bernach wiederum loss gelassen worden) von dem Tefitschen Kayser zn mir mit einer Gesandschafft kommen, nach gehaltener Conferenz nnd Rath -wiederum hinweeg gangen seye. Gnâdiger Herr, wie ist es moglich, dass aus Tetitschland bis hieher ein legatus komen soite, durch die Lufft kan er nit herfliegen; er muşte nothwendig durch Moldau oder Siebenbtirgen gehen. Wann mann mir keinen Glauben geben wolte, seynd nicht die Ftirsten in Siebenbtirgen nnd Moldau der hohen Porten getreue Yasallen? Und warum solten sie obgenannten Czaky nicht aufgefangen und zu der hohen Porten geliefferet haben ? Gnâdiger Herr. Ich schwere bey Gott, der Himmel und Erden aus nichts erschaffen, dass obgemelter Mann weder zu mir komen, noch ich sein Ângesicht gesehen, noch von dergleichen Sachen einzige Nachricht habe. Haben sie mich bis dato nicht genug rerleumbt und falsch angeben? Ich hab mich erfreuet, weillen Euer Magnificenz um meinen Stand die beste Wissenschafft haben, dass ich werde ton diesen Calumnien liberirt und enthebt werden, uud unter Dero glucklichen Regierung in denen Kay. Diensten mein getiegen (sic) tlnjen kfinnen. Und weillen Euer Magnificenz mir mit Dero Gnaden gewogen Seynd, hab ich ein ganzen Hauffen Feind, dass ich mich auf kein Manier zu extriciren weiss. Aber ich hoffe dass sie unter Euer Magnificenz Regierung ihr Ziehl und Zweck nit erhalten worden. Es ist Euer Magnificenz wissend, dass der Duca Vairoda schou von 8 Iahren hero ein offentliche Feindschafft traget, und um meinen Untergang gearbeitet, welches ich Euer Magnificenz ron langer Zeit hero auch in den Feld mtindlich geklagt. Aber so lang er und a.ndere meine "Wiedersacher durch eine harţe Straff nicht abgehalten www.dacoromanica.ro 298 ■werden, werden sie ohne Unterlass mich mit dergleichen Calumnien anfechten. Bey solcher BeschafFenheit wolte ich lieber sterben alss auf der Welt seyn. Viena. Eaus- Hof- u. Staats-Archiv, Ms 292—171. Partea a doua a acestui ms cuprinde: Siebenbfirgiscbe, TOckelische, Bagnsăisahe, Wallaohische uni Molda-verische Brieff. Scrisoarea lui Şerban se află la pt 274-5. O traducere latină a ei a fost publicată de d. N- Iorga în Socotelile Sibiialui (Analele Acad. Pom., Mem. Secţ. Ist., Seria 2, Tom XXI, p. 2,97—8); din ea lipseşte însă pasajul din urmă, cel mai interesant, privitor la Duca Vodă. Curios este că fi din traducerea nemţească lipseşte fraza cu care se sfârşeşte traducerea latină« XTTT. 1688, Martie 9. Jurământul de supunere către tmpă/ratul Leopold şi arhiducele Iosif, regele Ungariei, depus de Constantin Cantacuzino stolnicul, Mihai Cantacuzino spătarul fi Constantin Brâncoveanu, Nos infrascripti, praematura deliberatione intuentes gravamina illincque prope diem possibiles oriundas ruinas, imo miserabilis patriae nostrae et antiquorum stemmatum ultimatas exterminationes considerantes, tam zelo et devotione erga augustissimum et sere-nissimos reges Hungariae, quam pro antevertendis periculis, sic eonsideravimus et finitime deliberavimus: Evidenter npbis constat regnum hoc Yalachiae semper le-gitimiş regibas Hungariae habujsse dependentiam (et licet iuiuria temporum barbaricaque potentia a Sancta Corona Hungariae retracta fuerit), florentibus tamen armis christianis (quorum potentiam ad-auctam apprecamur) proprio motu ad augustissimum Romanorum imperatorem recurrimus, eique, ut legitimo regi nostro Leopoldo Primo et suocessori serenissimo Iosepho, archiduci Austriae, iden-ţidem legitimo regi, iuramenta de more solito viva voce deponimus (quoniam de patrocinio, clemenţi a et protectione Suae Sacratis-simae Maiestatis in omni loco et tempore secundum nobis appip-missum Suae Sacratissimae Majestatis in qualibet nostra necessitate non dubitamus) et ideo, donec solemniori modo cum alijs pluribus id iuramentum exequi yaleamus, pro nune ante illustrissimum comitem domiuum Ladislaum Csaky et reverendissimum patrem Antidium JPunod id praestamus, www.dacoromanica.ro 299 Juramus itaque in nomine sanctissimae et individuae Trini-tatis, Fatris et Filij et Spiritns Sancti, quod Sacratissimae Caesareae Maiestati, domino nostro clementissimo, et serenissimo archiduci Iosepho, legitimo regi nostro, omnem debitam reverentiam ac fidelitatem inviolabiliter conservatori simns, omnia quoque moli-mina, quae percipere poterimns, clare et tempestive patefaciemus ac significabimus, et ad omnia mandata serenissimornm regnm paraţi et fideles et constantes erimns. Sic nos Dens adinvet et sacra evangelia et nltimnm eucharistiae sacramentnm sic nobis salutare sit. Die 9 Martij anno 1688. Constantinns Cantacuzenus, L. S. Michael Cantacuzenus. L. S. Constantinus Brancovanus. L. S, Viena. Şaua- Hof- u. Stoats-Archiv. Hung. 142/21. Original. Scris în întregime de Constantin Cantacuzino. Pecetia acestuia este mică, exagonală, cu vulturul bicefal fi deasupra literile k. k. Pecetia lui Mihai Cantacuzino ceva mai mare, cu vulturul fi literile mhj^a kata. Pecetia lui Brâncoveanu, tot mică, reprezintă un călăreţ fi literile K. a. K. XIV. 1719—1720. Socoteala depozitelor încredinţate de doamna Păuna, văduva lui Ştefan Vodă Cantacuzino, lui Constantin Diichiti vătaful. 1. / Pera di Constantinopoli, 30 Decembre 1719. Interprete Mons. Rigo, segretario dell Eccelentissimo Signor conte de Colyer, am* basciatore d’Olanda alia Porta Ottomana. Confessa il Signor Constantin Vitichi1 Watafol d’haver rice-vuto dalia Prencipessa vedova Cantacuzino Turali 12 m. a pară, 105............................................Reali 31.500 Confessa ancora il sudetto Signor Constantino d’haver ricevuto come sopra altri Ongari 2 m. Magiari â R. 3...............R. 6.000 Dalia pretesa della Signora Prencipessa d’Ongari 16.100, conforme il processo, mancano Ongari 2.100, che nega assolutamente 1 Diichiti. www.dacoromanica.ro 300 havendo ginrato e si esibisce nnovamente pronto a ginrare di non haverli ricevnti, adncendo -che, dove h specificate ilella ininnta corelativa al processo la partita di Tnrali 14 m., siano stati solo 12 m., fe nella borsa de 1.100 siano parimente stati solo milla, come pretende ginstificarsi dalie carte (che^ tiene in sne mani della Pren-cipessa, che nă dară, copia. Cosi nega assolntamente din non haver ricevnto pelle di volpe di Moscovia nă altro, e ci6 con sno sslenne ginramento. Per Sno disgravio delle contrascritte snmme, che confessa haver ricevnte, si riferisce al di contro sno credite. E per delncidatione delii Ongari 2.100 e delle pelle di volpe, che mancano, consegna copia di certa specifica della Signora Prencipessa, segnata No. 11, et una di Ini lettera aperta, diretta alia medessima, con le sne ragioni e con impegno qnando fossero invalide di snplire a risposta a qnanto rimanesse debitore. Alia Signora Prencipessa contro scritta esborsati Tnrali 6 m. d’acordo...................................................R. 15.750 Dice haver dato alia detta SignOra Prencipessa per mano di Steffano e Marino altri Tnrali 4 m.........................R. 10.500 Per ginstificatione della sndetta partita consegna copia della di Ini qbligatione che fece alia medesima Prencipessa con le ricevnte della stessa, segnate No. 1. Consegna ancora ricevnta originale della Signora Prencipessa di Tnrali 4 m., segnata No. 2. Dice haver esborsato a qnatro domestici del Prencipe, cioe Radul, Fieras, Ioan e Steffano, che fnrono in prigione et accio non palesassero qnelli che havevano effetti, cosi necessitato per non perire Ini e le sostanze, Tnrali 2 m.......................R. 5.250 Per ginstificatione della sndetta partita consegna copie delle ricevnte fattegli li predetti 4 domestici, segnate No. 3, 4, 5 e 6, che fanno li 12 m. Tnrali......................................R. 31.500 Dice esborsati a Osman Aga Cassap Bassi per debite del Prencipe avanti la sna morte...............................R. 2.500 Per ginstificatione della sudetta partita consegna Temessnk originale del sndetto Cassap Bassi, segnato No. 7. Dice pagati a Sonzino Ebreo per debite del Prencipe avanti la sna morte...............................................R. 1.600 Per giustificatione della sndetta partita consegna ricevnta originale del predetto Sonzino Ebreo, segnata No. 8. www.dacoromanica.ro 301 Per spese fatte all’arrivo qui del Prencipe in quest’ultima volta, 'come dice............................................E. 361 Per giustificatione della sudeta partita ha giurato e si esibisce pronto a giurare nuovamente. Per cavare il cadavero del Prencipe dai mare, farlo sepelire, serendarii etc., come dice...................................E. 250 Per giustificatione della sudetta partita ha ginrato e si esibisce nuovamente pronto a giurare. Pagati a Hebreim Aga di Eosiuch1 sper debito del Prencipe dopo la sua morte, come dice.................................E. 750 Per giustificatione della sudetta partita consegna di lui autentica ricevuta, segnata No. 9. Somma porto avanti.....................................B. 5.461 Disgravio, che aduce il Signor Costantin Watafol delle summe ricevute come adietro e segue per la summa oltrascritta E. 5.461 Daţi a Costantino, che venne in Costantinopoli col Chinetti, ad instigatione et in presenza dell’ Eccelentissimo Signore am-basciatore d’Olanda e di madama sua moglie, e ciâ segui senza minima saputa del Chinetti, n& sa esplicare per qual fine li fece tale esborso.................................................B. 500 Per la sudetta partita ha esborsato al Chinetti E. 500, come appare da di lui ricevuta. Dice pagati a Ianachi Iala Sticklar„ stato posto in prigione dopo la partenza della Prencipessa per suo ajuto, et accio non palesasse gl’altri affari....................................E. 300 Per giustificatione della sudetta partita consegna due lettere originali dell predetto Sticklar, segnate No. 10. Dice haver fatte altre diverse spese, aducendo in tempo d’Ali Passa Grran Yesir, che per li affari della Signora Prencipessa li convenne stare alquahto tempo ritirato per il timore de Turchi etc. senza dar conto . ...........................................E. 600 Per giustificatione della sudetta partita ha giurato e si esibisce pronto a nuovamente giurare. Summa in tutto.........................................E. 6.861 Si battono 2 m. Ongari Magiari, che confessa haver ricevuti come adietro.................................................E. 6.000 Si fa creditore. . . . ................................E. 861 1 Busciuc. www.dacoromanica.ro 302 Per li qualli Reali 861, con l’assenso e presenza dell’Eccelentis-simo Signor ambasciatore d’Olanda e di madama sna moglie, il Signor Costantino Vataco si e pigliato per saldo di tale suo preteso credito nna gargantiglia diamanti e perle et nna croce diamanti, che dice haver il tntto venduto per meno delii Reali 861, e queste gioje fnrono pigliate fnori delle tre scatole di gioje et altro, come appare in altra specifica. 2. Ho ricevuto io sottoscritto come procuratore della Celsissi-ma Prencipessa vedova del qnondam Celsissimo Prencipe Steffano Cantacuzeno di Valachia, in presenza del Signore Giovanni Rigo, dai Signore Constantino Yataco piastre cinqnecento settanta dne di qnesta moneta, e queste sono per la partita di piastre cinque-cento, benche prima esborsate a Constantino, ma senza la mia sa-puta, come appare nel foglio del conto di suo disgravio; piastre sessanta per il ricavato d’un paro orechini balasso con le madre diamanti venduti, e piastre dodeci per il ricavato d’una verga d’argento di drame settanta due, venduta a aspri vinti la drama, come appare dai foglio delle ţobbe consegnatemi dall Eccelentissima Signora ambasciadrice d’Olanda. • In oltre il sudetto Signore Yatafol m’ha consegpato diverse carte per suo disgravio da mandar alia Signora Prencipessa sudetta, come appare in specifica da me sottoscritta in cancellaria di Sua Eccelenza conte Colyer, ambasciadore d’Olanda, per attender nel’ approvatione della predetta Signora Prencipessa, dichiarando non habi da esser ricercato o molestato da chi si sia, sino a risposta della di lui lettera per detta Signora Prencipessa, pari mente con-segnatami, in caso vi fosse qualche disparere. In fede affermo di propria mano ponendo il mio sigillo. Data in Palazzo d’Olanda, Pera di Constantinopoli, li 4 Ge-naro 1720. L. S. Rigo Segretario confermo quanto di sopra. Io Giovanni Battista Chinetti, come procuratore della Celsis-sima Prencipessa vedova del Celsissimo Prencipe Steffano di Ya-lachia e figli, afermo quanto di sopra mano propria. www.dacoromanica.ro 303 Adi 19 Luglio 1718, Pera di Constantinopoli. Di qnanto il Signore Constantino Yataco, per ordine della Celsissima Prenci-pessa Pagona vedova Cantacnzeno possi haver consegnato all* Eccelentissimo Signore Giacomo conte di Colyer, ambasciadore d’Olanda, in denari e gioje etc. conforme resta specificate in dne liste estrate dall’ originale sottoscritti da detto Eccelenza Colyer, delle qnali esso Signore Yataco mi diede copia, dichiaro come procnratore della predetta Celsissima Prencipessa vedova Canta-cuzeno e di lei figli non bavere cosa incontrario, e di non dargli percio alcuna molestia, in fede affermo di propria mano. Io Giovanni Battista Chinetti mano propria affermo come procnratore. Io F, Bernardino di Roma fui presente. Io Felico Pellegrini fui presente. Io infrascritto Giovanni Battista Chinetti, costituito procurator e della Celsissima Prencipessa vedova Pagona del quondam Signore Steffano, Prencipe di Yalachia, e di loro celsi Signori figli Rndolfo e Costantino Cantacnzeni, dichiaro ed attesto, qual-mente in presenza del Signor Giovanni Rigo, segretario dell’ Eccelentissimo Signor conte di Colyer, ambasciadore di Nederlanda alia Porta Ottomanna, ho ricevnto per mani dell’ EcceleAtissima Si-gnora Catharina contessa di Colyer ambasciadrice la somma di piastre miile dnecento in diverse specie d’oro e d’argento, qni sono notate, qnal pagamento si fa in virtu della di lei dichiarazione ed obligazione specificate in una scrittura publica, passata in questa cancellaria d’Olanda sotto li vinti dne del mese di Decembre dell’ anno ultimo passato 1719, tra il Signore Constantino Yataco e me, all’ occasione della consegna ailor fattami per mani di detta Eccelentissima Signor a ambasciadrice di diverse gioje ed altro appartinenti alia sopra nominata Signora Prencipessa, come appare della scrittura medesima. In fede di che sottoscrivo la presente ri-cevuta e quietanza di proprio pugno, confermandola col mio sigillo ordinario. Fatta nella cancellaria d’Olanda in Pera di Constantinopoli, qnesto di quindeci del mese di Aprile dell’ anno miile settecento vinti. L. S. Io Giovanni Battista Chinetti come procnratore della Celsissima Signora Prencipessa vedova e figli Cantacnzeno affermo qnanto di sopra mano propria. www.dacoromanica.ro 304 Nota delle diverse specie di monete d’oro e d’argento per la âomma di Reali 12.000 di sopra scritte, cioe: 'Cechini Imanois............................No. 225 „ Yenetiani........................... „ 50 „ Magiari............................. „ 40 „ Turalini............................ „ 56 „ lingirli Stamboli................... „ 7 Isolote.................................. „ 8 Para..................................... „ 14 Giovanni Battista Chinetti soprascritto afFermo come sopra mano propria. Nota di diverse scrittnre, originali e copie, consegnate dai Signore Constantino Yataco al Signore Q-iovanni Battista Chineti per esser mandato e communicate alia Signora Prencipessa Pagona e di lei figli: Copia. Obligatione del Signore Constantino Yataco alia Si-gnora Prencipessa colle ricevnte d’essa a dietro scritto per la somma di cichini 10 m. Originale 2. Âltra ricevnta di detta Prencipessa per cichini 4 m. Copie No. 3. 4, 5, 6. Ricevnte di 4 domestici del Prencipe defonto per cighini 2 m. Ricevuto per mano del sndetto signore Costantino. Originale No. 7. Temessuk del Hasan Bassi. „ „8. Ricevnta di Sonsino Ebreo. „ „ 9. Ricevnta da Ibrahim Agha. „ „ 10. Dne lettere del Yala. „ „11. Nota della Prencipessa medesima per il denaro e gli effetti depositato al sndetto Signor Costantino Yataco per giuStificatione di qnesto circa li cichini 2100, specificaţi nel processo verbale consegnato al sottoscritto procnratore. Originale No. 13. Dne lettere del defonto Prencipe al sndetto Constantino Yataco per il debito del Hassan Bassi qni sopra no-minato. Io sottoscritto in presenza del Signor Giovanni Rigo, segre-tario dell’ Illustrissimo et Eccelentissimo Signore conte di Colyer, ambasciadore di loro Alte Potenze alia Porta Ottomanna, di-chiaro et attesto qnalmente â mia rechisizione il Signor Costantino Yataco mi ha in mani proprie consegnato tntte le scrittnre, sili www.dacoromanica.ro 305 originali opur copie fedeli, tali qnali in qnesta nota vengono specificate, in fede di che di proprio pngno mi sottoscriyo et metto il sigillo mio ordinario. Fatto nella cancellaria d’Olanda in Pera di Constantinopoli, qnesto di vinti nove del mese di Decembre del anno miile sette-cento dieci nove. L. S. Io Giovanni Patta Chineti come procnratore della Celsissima Prencipessa vedova et figli Cantacnzeno di Yalachia affermo m. p. Segne la certificatione del Signor Rigo. Viena. Haus-Hof-u. Staata-Archiv, 1725. Turcica. Fose. Mărz-Iuni. Anexate la un raport din 22 Martie 1725, al lui Eirling, ambasadorul imperial din Con- stantinopol, către cancelarul din Viena, cu următoarea lămurire: „___________ Je vouă envoye aussi deux papion, qu’uq Greo, qul est un de ceux contre lesquels la Frincesse Cantacuzene forme ses pretensions, m’a donnâs ponr sa decharge & ce qu’il pretend; ainsi je vons prie Monsienr de Ies communiquer i celui des fils de cette Frincesse, qu’on dit se trouver i notre Cour, pour qu'on me donne connoissance, si cette excusation trouve lieu, ou si l’on y a & redire et avec quels fondemens, car ces gens nient tont et jurent de ne plus rien avoir ni effets, ni argent de ces infortunfa li... www.dacoromanica.ro 306 Comunicări mărunte de Ioan Bianu. -----T I. Un document dela Dimitrie Cantemir cuprinzând o frază dictată de el însuş (18 Dechemvrie 1710). Este ştiut că dintre scriitorii noştri vechi Dimitrie Cantemir a fost cel dintâiu care toată viaţa Ini s’a năzuit să formeze pentru proza românească un stil artistic, cultivat, înflorit. Această năzuinţă se vede în toate scrierile lui, începând dela „Divanul" tipărit la 1698, când autorul aveâ 25 de ani, până la „Hronicul" scris la 1717, cu puţini ani înainte de moarte (1728), dar se vede mai ales în „Istoria ieroglifică" scrisă pela 1705-1706. Modelul, după care Cantemir voiâ să formeze stilul prozei artistice româneşti, eră stilul prozei grece şi latine. Marea deosebire a organismului limbei româneşti de al celor două limbi clasice a silit pe Cantemir să supună tânăra şi inculta noastră limbă la multe feluri de siluiri, spre a o face să intre în formele frazei eline şi latine. De aci urmează că cetitorului modern îi trebueşte o răbdătoare pregătire până să poată ceti cu oarecare înlesnire proza lui Cantemir — dealtfel de o uimitoare bogăţie în sinonime, atribute şi nuanţări de tot felul. Interesant este să constatam că voevodul moldovean era urmărit de preocupările sale artistice chiar şi în îndeplinirea atribuţiilor sale oficiale domneşti. In a doua lună a domniei sale, la 18 Dechemvrie 1710, el dă o carte domnească prin care înnoeşte şi întăreşte scutirile de toate sarcinile publice (te înflori câte erau!), pe cari le aveau www.dacoromanica.ro 307 de mai înainte preoţii, diaconii şi ţârcovnicii dela bisericile din capitala Iaşi. Cartea domnească este scrisă de bine cunoscutul uricar Axintie, care ştiind gusturile domnului şi ţinând seamă şi de felul obrazelor de cari eră vorba — a întrebuinţat în redactarea actului formulele cele mai pompoase ce ştiâ dânsul. Domnul nu s’a mulţumit însă cu atâta, ci între titulatura domnească şi formula introductivă solemnă a adăogat o lungă frază dictată de dânsul în formele cele mai pompoase şi împletite, cum numai dânsul ştiâ să facă. Proza aceasta are toate semnele deosebite ale frazei Cantemiriane, aşa cum o cuoaştem din scrierile lui. Publicăm aici pentru întâia oară întreg acest act, iar fraza intercalată de vodă o tipărim în cursive, spre deosebire. Documentul original se află în colecţia Academiei Române la No. CXLI-28. f Dimitrie Cantemir voevoda, bojieîu milostilu gospodar zemli moldavscoi, binecuvântat şi în veci lăudat fie numele a marelui şi a prea bunului Dumnedz&u, carili dintru a sa nehotă-rîtă şi necovârşită prea bogată milostivire spre ticăloşiea nevrednicului său rob căutând, a urmare părintelui şi fratelui nostru spre stăpânirea şi ocărmuirea moşneanului nostru pământu cu voevodziea ţărâi noastre a Moldovei ne-au miluit, de care lucru cu înfrântă inimă spre deşchiderea uşei milei vecinice alergându aceluia adevărat Dumnedz&u, macar că nevrednică, însă după putinţă blagodarenie aducem, şi cele ce din darul dumnedzăeştii lumini spre a înţelegerii pricepere ni s'au dăruit din tot sufletul mărturisim, şi dzicem că unul numai şi singur Dumnedzâu fără moarte şi fără mutare, iară alalte toate zidituri (ales cele peminteşti) muritoare, trecătoare şi în nemică întoarcătoare sintu; din carili după cereştile trupuri, unul oamenescul suflet (pre carili precum icoana dumnedz&iască să poarte sfintele scripturi adeverescu şi pravoslavnica besereca mărturiseşte) în veci trăitoriu şi' răm&itoriu să fie, spre a căruia odihnire şi adevărată fericire singur Domnul nostru Isu8 Hristos chemându-ne, cu bună vrerea părintelui şi cu săvârşenia sfântului duh bine am vrut, cu a noastră bună vrere şi cu curată inimă dela tot sufletul nostru şi cu agiutoriul lui Dumnedzău şi cu voinţa a tot sfatul nostru, a boerilor noştri moldoveneşti, a mari şi a mici, iată că ne-aih milostivit, şi am dat, şi am înnoit, www.dacoromanica.ro 308 şi am întărit rugătorilor noştri, tuturor preoţilor şi diiaconilor şi ţârcoynicilor carii sintu la toate besericile aicea în târgul nostru Iaşilor şi petrec aicea în târg, ca să fie în pace de dajdea înpără-tcască, şi domnească, şi vlădicească, şi de colaci vlădiceşti, şi de toaţe dările şi angheriile; aşijderile şi de desetină de stupi şi de gorştina de oi, şi de mascuri, şi de rin, şi de dej mă de pâine; nici să lucredze nouă nici un fel de lucru, nici la curtea gospod, nice la mori, nici cu târgul, nici mitropolitului, nice podvodzi să nu ducă, nici caii lor de olac să nu le iâ slujitorii, nici bucatele lor pentrq darea altora oameni să nu li să tragă, nici la podvodzile mitropolitului să nu îmbie, şi nici la un fel de dare, oricât de mică, să nu -dea. Aşijderile în casele lor fără de voe lor nime să n’aibă a găzdălul, nici |t»oerii, nici slujitorii, nici curtenii, nici solii, nici alţii, ori fie ce fel de limbă ar hi, pentru căci ei sintu la oraşul şi besericile unde este scaunul domniei noastre a Moldovei. Deci nici la văcărit, nice la fumărit cându s’ar tâmplă ei să nu dea, căci slujescu îu besericile dumnedzăeşti pururea dzua şi noapte şi să roagă lui Dumnedzău pentru pravoslavnicii răpăosaţi domni şi pentru cei vii ce 'domnescu ţara aceasta şi pentru toţi pravoslavnicii creştini, şi ei u’au altă agonesită sau meşterşug sau neguţitorie, ce numai să hrănescu din sfintele beserici. Dreptu aceea m’aiq. milostivit şi i-am iertat pre dânşii de toate, precum au avut milă şi dela alţi luminaţi şi răpăosaţi domni ce au fostu mai^na)» in te de noi de ş-au făcut şi ei pomană, Iară preoţii să aibă a rugă pre milostivul Dumnedzău pentru uşurinţa păcatelor noastre şi a părinţilor noştri, şi pentru sănătate noastră şi a fiilor noştri. Iar după a noastră viaţă şi domuie, pre carile va milul Dumnedzău cu domnie ţărâi noastre a Moldovei, ori den seminţia noastră sau din-tr’altu neam, poftim ca să nu le strice mila şi aşedzarea aceasta, ce mai vărtos să aibă a-i milul şi cărţile să le întărească, pentru a sş vecinica pomenire. Iară cine s’ar ispiti să surpe această milă şi întăritura, acela să fie neertat şi blăstămat de Dumnedzău şi de Maica Precista, şi să fie legat şi afurisit de 318 otţi den cetate Nichei, şi de toţi sfinţii, precum le scriu cărţile cu blăstăm, şi dela alţi răpăosaţi şi luminaţi domni de demultu. într’altu chip să nu fie. Aceasta scriem. U las, vă leat 7219 (1710), Dechemvrie 18. (ss) Dimitrie K. voevoda. L. S. Axintie uricar. www.dacoromanica.ro 309 n. Cântecul lui Brâncoveanu la 1809. In Convorbiri literare tom. XLII, anul 1908, p. 12, am descris manuscriptul românesc 3078 al Academiei Române. Acest Tolum, scris la 1809, formează o mică bibliotecă de mână, cu un cuprins destul de variat, a unui cărturar din acel timp, şi din această cauză este un preţios document cultural. Am reprodus atunci în Convorbiri din acel manuscript cântecul vitejesc al lui Doncilă într’o redacţiune deosebită de cele cunoscute din culegerile de poezie poporală dela Alecsandri încoace şi am dat câteva elemente pentru un studiu comparativ de literatură poporală româno-balcanică. Tot în acel manuscript şi îndată după Doncilă, care ocupă locul întâi, se află cântecul lui Ştefan-Vodă cu a lui Constantin-Vodă, când l-au tăiat împăratul împreună cu cinci beizadele a lui. Este povestirea sfârşitului tragic a lui Brâncoveanu la 1714, povestire în versuri slabe, scrisă fără îndoială de un cărturar din acei ani sguduiţi de grozăvia care a pus capăt celei mai lungi şi uneia din cele mai strălucite domnii ale Ţerii Româneşti. Redacţiunea scrisă la 1809 se deosebeşte mult de cea publicată de Alecsandri şi culeasă pentru dânsul din gura unui cântăreţ necunoscut, nu se ştie nici de cine, nici când, nici unde. In această redacţiune se învinueşte deadreptul Ştefan Cantacuzino, nepotul şi urmaşul în domnie al lui Brâncoveanu, fiul stolnicului Constantin, că a pus la cale mazilirea şi uciderea lui Brâncoveanu şi a familiei lui. Publicăm aici acest cântec, înlăturând greşelile evidente de copist, adâogând între ( 'y ceea ce lipseşte şi arătând în note sublimare celelalte greşeli îndreptate din text. CÂNTECUL lui Ştefan-Vodă cu a lui Constantin-Vodă, când l-au tăiat împăratul împreună cu cinci beizadele a lui. 0 pricină minunată Auzită ’n lume toată, Auzită din vecie Precum şi la carte scrie, 53381 20 www.dacoromanica.ro 310 5 Cuvântul cel tipărit Care este-adevărit, Că1 lumea-i Înşelătoare, Ca visul amăgitoare. Defaimă şi amăgeşte 10 Şi tot aşa îi grăbeşte Pre crai, pre împăraţi mari Şi pre cei ce sânt mai tari. De vorbesc de avuţie Ei să ţin în sumeţie, 15 Ca când n’ar avea nici moarte, Şi ’ntr’un ceas le lasă toate, Precum iacă2 am văzut Pre Costantin ce-au domnit în ani doaozeci şi şasă, 20 Bine să ’nrădăcinasă. Duşmanii l-au ’npresurat Şi din scaun l-au sculat, Din scaun din Bucureşti, la să şezi şi să prăveşti 25 De-acest tare ’nbogăţit La ce sfârşit au venit, Că a ţării împărat Un agă mare au mâna*, Şi ’ndată ce au venit 30 Pâră vesti l-au lovit, Şi îi spune cu urgie Cuvinte de mazâlie. Pre boeri tare că-i strigă Toţi la dânsul să se strângă, 35 Ca fermanul să cetească Şi porunca să ’mplinească. Când fermanul ceteâ Toţi boerii că plângea, Iar el dacă auziâ 40 Din spătărie eşiâ Şi cu doamna că plângeâ 1 ms. cumcS. 2 iaste www.dacoromanica.ro 311 Fără a se mângăik. Iar cuconii cu glas mare Cu guri fără încetare: 45 „— Oh, prea dulce primăvară, Cum ne scot Turcii din ţară Şi ne duc în grea urgie La pedeapsă şi robie". Acest foc ce să găteşte 50 Nu spre bine să sfârşeşte. Deci o lună au trecut Imbrohorul1 au venit Trimis dela ’mpărăţie Cu mai mare volnicie. 55 Şi ei amândoi au zis De toţi boerii s’au strâns: — Toţi boerii ca să vie Dintre ei domn să le pue. 'Şi cu toţi au judecat, 60 Pre Ştefan l-au ’ncoronat, în scaun l-au aşezat Şi multe tunuri au dat. Deci boerii să strângeâ, Mare alai că-i făceâ, 65 Ou plecare să ’nchinâ Şi de bine-1 cuvântă. Deci de acolo eşik, La Costantin că mergek, Ca glas mare că plângea 70 Şi din gur’ aşk zicek: „—Ne rugăm să2 ne ertaţi, Că nu sântem vinovaţi, Mulţemim de boerie Şi de alta avuţie." 75 El atunce lăcrăma Şi cu glas mare strigă: „—Să fiţi de mine ertaţi, De Dumnezeu judecaţi, 1 ma. Limbriorul. 3 ma. ca s&. www.dacoromanica.ro 312 Că eu văd că sânt robit 80 Şi despre voi sânt vândut." După ce vorba sfărşiâ, De acolo că eşiâ, La Ştefan*Vodă mergeâ Şi cn lacrămi că*i aiceâ: 89 „—Dacă ţ-au fost de domnie, De ce nn mi-ai spus tn mie, i(Ca) să $-0 fi dăruit, Cn pace să fi domnit. De Domnul nn te-ai temut, 90 Tiranului ni’ai vândut. Să ştii, nn va zăbovi, Dumnezeu îţi Ta plăti." Şi după ce l-au mustrat Afară că an eşit. 95 Iară aga poroncisă Tot oraşul să strânsăsă, Alai mare i-an făcut Şi din curte l-an pornit. Când pe poartă eşiâ, 100 Tot oraşnl să strângea, Cn glas mare că plâugeâ Şi din gură aşa zioeâ: „— Domnul pă te izbăvască, Cu pace eă te păzască, 105 Să scapi de-aceasta urgie, Să fi iarăş în domnie, Că bine ne-ai fost domnit Şi cn pace pe-ai hrănit," Iară yodă lăcrămâ, 110 Cătră ţară să ’nchiuâ, Cu glas mare că ohtâ, Ziua bună că-şi luă, De acolo purcedeâ, îu Giurgiu că ajnngeâ. 115 Acolo an zăbovit Păpă Paştele-au făcut. www.dacoromanica.ro 313 Dacă trecu 1 Dunărea, Turcii mult să veseleă. în Ţaregrad cura l-au dus2 120 Ei îndată l-au * închis. Atunce vreme ş-au găsît, La ’mpăratul l-au pârît, Şi el mânios fiind, Aşa au poruncit: 125 Toată vara l-au ţinut La ’ncliisoare pedepsit, Iar într’o zi mai pre urmă Şi viaţa i să curmă. Şi i-an adus în grădină 180 Ca să-i primble înprennă, Prin grădină ’mpărătească, Ca ’inpăratul să-i privească. Costantm să preumblă Şi cn plângere strigă: 135 „— Ahy păgâne şi spnrcate, . Căci ne tai fără dreptate. Cu ee-ţi sân tem vinovaţi De perim nejudecaţi? Măcar să-ţi fiu vinovat, 140 Dar eopiii ce-au stricat? Foc din cer să să sloboază Pre voi păgâni să vă arză, Cu sabie îngerească Pre toţi să vă prăpădească!" 145 Beizadelile plângeă Şi la tatăl său mergeă înnainte4 ’ngenuncheă Şi din gnră aşa ziceă: „—Ah, ah, ^dragă)r tărouliţă, 1&0 Ce să facem, măiculiţă, Că vom să ne pristăvim 6 Şi de lnme ne lipsim" .> Şi iară ’p taină grăiă 1 ms. treoarS 9 ms. adus * ms. i-au 4 înnainte lui * proslăvim. www.dacoromanica.ro 314 Tatâne-său şi ziceă: 155 „— Lasă-ne1 să ne turcim, Ca zilele să lungim". Yodă dulee-i sărută Şi din gură aşa striga: „—; Nu vă, fiilor, spăriaţi, 160 Ci pre Dumnezeu rugaţi Şi strigaţi toţi cu tărie Şi cn glas de bucurie: Puţină durere-om2 luă Şi în raiu că yom intră". 165 Atunci ceasul au sosit Şi porunca au yenit, Covorul au aşternut Şi pre rând că i-au tăiat, Cu alai că i-au luat, 170 în mare i-au aruncat. Doamna dacă au văzut îndată an nebunit, La trei zile s’an trezit Şi cn lacrămi an grăit: 175 „— Ah, păhar ce l-am băut, Tot trupul mi-an amorţit, Câţi în lume s’or8 află De aceasta s’or mieră, Cum acum în Ţaregrad 180 Tatăl cu cinci fii s’au tăiat Şi toţi într’un ceas de zi, în veci să vor pomeni. Yideţi, lume’ că bogată Cnmn-i întru tot deşartă, 1#5 Cât ne pare că-i mai plină Si ’ntrn toate îi nebună. Câţi cu ea să vor uni Rele a obicînul, De nu să vor pocăi, 190 Toţi în iad s^ vor munci". 1 ms. las&-n& 1 am * s& vor. www.dacoromanica.ro 315 111. O publicaţie de documente istorice plănuită la 1856. D-l Barba Bellio (Bela), dorind să asigure bana păstrare a hârtiilor vechi de tot felul, precum şi a mai maltor icoane şi cruci rămase dela părintele său, le-a dăruit Academiei Române. Intre hârtiile dăruite se află trei cari privesc punerea la cale a unei publicaţii de „documente trebuincioase la istoria Românilor11, publicaţie pe care aveâ să o facă răposatul E. Girant, părintele cunoscuţilor fraţi cu acest nume, în anii 1856—1857. întâiul act este scris în limbile română şi franceză la 7/i9 Dechemvrie 1856. Prin el se asociază şasesprezece bărbaţi din cele mai de frunte familii boereşti ale Ţerii Româneşti din acel timp, spre a deschide o subscripţie cu care să se grăbească lucrarea. Colecta o încep chiar subscriitorii, dând 598 galbeni = 7027, 50 lei. Al doilea act este lista de „subscripţie" cu titlu tipărit în limbile română şi franceză. Sunt subscrise pe această listă cincisprezece exemplare. Al treilea act este scrisoarea asociaţilor către mitropolitul Nifon, cerându-i să încurajeze „această întreprindere, contribuind cu ce veţi chibzui, spre înlesnirea unei asemenea publicaţii destinată a da rezultatele cele mai folositoare pentru ţară". Publicaţia plăfluită nu s’a făcut. Ce erau acele documente ? Ce s’a făcut cu sumele subscrise ? Nu se ştie. Dacă ar mai fi astăzi cineva care să ştie, ar fi bine să spună. Alegerile pentru Divanurile Jid-hoc, Adunările eşite din ele şi frământările cari au sguduit adânc ţara întreagă până la îndoita alegere a lui Cuza-Yodâ la 24 Ianuarie 1859, au absorbit toate euergiile şi toate preocupările, aşa încât nimenea nu s’a mai gândit la publicarea de documente istorice. Tipărim totuşi aceste acte care dovedesc că şi la 1856 se simţiâ necesitatea cunoaşterii documentare a istoriei patriei. 1. Bucharest ă 7/49 Dicembre 4856. Suptiscăliţii luând cunoştinţă de Les soussignâs ayant pris con-circulara D-lui Girant pentru pu- naissance de la circulaire de Mr. blicaţia documentelor trebuincioase Girant pour la publication des do- www.dacoromanica.ro la istoria Românilor, încuviinţând o asemenea publicaţie ca folositoare ţârii, şi vrând sâ se asoţieze prin toate silinţele, deschid o subscripţie pentru a grăbi lucrarea, încât sâ se sâvârşascâ cât mai eu-rând. Banii subscripţiei se vor a-dună de subtiacâliţii şi (vor fi} depuşi la d. Hristache Polihro-niadi bancherul ca casier. Aceşti bani se vor întrebuinţâ pentru adunarea volumelor şi a ştiinţelor trebuincioase, pentru plata traduc-ţiilor şi plata lucrării. Casierul va răspunde sumele sub priimirea de un înscris iscălit de către d. Girant, despre lucrarea priimită sau cum-părătoarea făcută, şi în fiecare lună casierul va înfăţişă socoteală subt-însemnaţilor, pentru ca şi aceştia sâ o poată supune la cunoştinţa subtscriptorilor. Iu urmarea însărcinării de mai sus d-1 Girant se îndatorează a adună materialele trebuincioase şi să executeze lucrarea încunoştiinţată prin această circulară în cel mai scurt soroc*., E. Graut B. Bellio Charles Falcoyano C. G. Cantacuzino Georges Ghica E. D. Grâceauo euments destinâs ă servir ă l’his-toire des Roumains, approuvaut une telle pnblication comme utile au pays et voulant y contribuer par tous lenrs efforts, Ouvrent une collecte ponr accâlărer le travail, de maniere ă ce qu’il soit achevâ le plus promptement possihle. La collecte sera recueillie par Ies sous-signăs et dăposăe chez Mr. Christo Polychroniades banquier comme trfoorier. Elle sera employăe ă re-cueillir Ies volumes et renseigne-ments nâcessaires, ă payer des tra-ductions et donner des indemnităs de travail. Le trăsorier dâlivrera Ies sommes sur un bon signă par Mr. Grant contre travail reşu ou acqni-sition effectuâe et chaque mois le trâ-sorier en prăsenterale compte-rendu aux soussignăs pour qu’ils puissent eux-mâmes en faire part aux dona-teurs. Par suite de l’angagement ci-dessusMr. Grants’obligeă răunir Ies matâriaux nâcessaires et ă faire ăxăcuter le travail annoncâ par la circulaire dans le plus bref dâlai. Florescu Ar. Ghica G. Creţianu B. Paapa St. Florescu. I. I. Philippesco Cr. Policrouiadi A. Chrisoscoleo I. Balatchano Gr. Philippesco E. Predescu Collecte pour accâlărer la pnblication des documents relatifs â l’histoire des Roumains. Prince Demetrius Ghica, pay6.........................100 # Constantin A. Crezzulesco............................ 10 ţţ: C. G. Cantacuzino, plătit la d-nialui Polihrouiadi. . 50 # Barbe Bellio, payâ....................................50 ijţ: www.dacoromanica.ro 317 Charles Falcoyano, plătit. Georges Ghica, payă . . . Jean Cantacuzfene, payă . I. I. Philippesco......... Greg. Philippesco, payă. . Armând Lăvy, payă . . . Etienne D. Grăceano, payă B. Paapa, payă............ Mărie Catargi, payă . . . Ioan Grădişteanu, plătiţi . R. Golescu, plătit. . . . Jean L.....payă........... Gr. C. Soutzo, payă.... I. E. Floresco, payă. . . , I. Balatchano, payă. . . . A. Chrisoscoleo, payă . . Cr. Policroniadi, payă . . Antonie Arion, plătit. . , . . . 10 # . . . 50# . . . 50# - • • 50# . . , 20 # . . . 10 # • • - *# . . . 15 # . . . 3# . . . 15 # . . . 10 # . . 10# . . . 10 # . . . 15 # • . . . 20# . . . 15 # . . . 25 # . . . 10 # Din această listă care însumează galbeni cinci şaptezeci şi trei s’au priimit de mine dela subscriptori galbeni patru sute douăzeci şi opt, care bani i-am şi dat d-Iui casier Polihroniades, iar restul de galbeni una sută patruzeci şi cinci rămăn de azi înainte a se adună de d. Barbu Belu dela persoanele ce n’au plătit Şt. D. Greceanu 1857, Iunie 15, Bucureşti. B. Belu. — Am luat şi dovada d-lui Polihroniadi pentru priimirea banilor zişi mai sus dela dumnialui Greceanu la mine. C. Cioranu, plătit...................................10 # Am plătit c. Barbu Belu galbeni împărăteşti cincisprezece subscripţia mea, şi totdeodată î-am dat şi cvitanţă subtiscălită de d. Grant. A. Chrisoscoleu, la 15 Iulie 1857. 2. SUBSCRIPŢIE la colecţia documenturilor privitoare istoriei Românilor. Noma des sonscripteurs. Charles Falcoyano. . . . -Prince Demetrius Ghica . . Georges Ghica............... Greg. Philippesco........... SOUSCRIPTION â la collection de documenta pour servir â l’histoire des Roumains. Nombre d’exemplaires. ... 1 exemplaire www.dacoromanica.ro 318 B. Paapa , 1 exemplaire B. Bellio 1 Ji C. G. Cantacuzino 2 « Jeau Cantacuzbne 1 X 1. Balatchano 1 H A. Chrisoscoleo . ... * . . . 1 Armând Lăvy 1 V G. Creţianu 1 * Antoine Arion 1 Charles Jacoleu 1 >» 3. Prea Sânte Părinte, Din Techime Sânţii Părinţi Mitropoliţi ai Poporului .Român au fost întotdeauna în fruntea tuturor întreprinderilor naţionale de folos obştesc. Subtiscăliţii membri ai comitetului ce s’a întocmit în capitală pentru publicarea în limba franceză a tuturor documentelor atingătoare de istoria patriei noastre, plini de încredere in sentimentele generoase ce yă caracterizează, yenim cu respect a vă rugă să binevoiţi, ca Român, să încurajaţi această întreprindere contribuind 'cu aceea ce veţi chibzul, spre înlesnirea unei asemenea publicaţii, destinată a da rezultatele cele mai folositoare pentru ţară. Totdeodată vă alăturăm cu onoare pe lângă aceasta prospectul ce s’a tipărit, spre a luă o mai temeinică cuuoştinţă despre scopul aceştii întreprinderi, precum şi o listă de subscripţie. I. E. Florescu Scarlat Fălcoianu E. Predescu Ştefan D. Greceanu Ioan Balăceanu L I. Philippescu Ar. Ghica G. Creţianu St. Florescu B. Belu Februarie 5, 1857. Eminenţii Sale Părintelui Mitropolit Nifon al Ungrovlahii şi Cavaler al mai multor ordine împărăteşti. Adaos de I. Bogdan. întrebând pe d. Paul Greceanu, Bul răposatului Ştefan D. Greceanu, dacă în bogata arhivă lăsată de tatăl d-sale se găseşte ceva relativ la societatea dela 1856, d-sa a binevoit să-mi comunice câteva corespondenţe din 1857 şi 1858, din care se vede că tatăl d-sale eră într’adevăr secretarul societăţii şi că puneă multă râvnă ca să ducă la bun sfârşit întreprinderea literară la care se făcuse părtaş. Cu toate acestea ea 11 a izbutit» www.dacoromanica.ro 319 Intre canzele neizbândei trebne să punem, cred, nn numai frământările ce au precedat îndoita alegere a lui Cuza-Yodă, ci şi lipsa de pregătire ştiinţifică a întreprinzătorilor şi lipsa de interes a contimporanilor pentru astfel de publicaţii. Iată ce zice d. p. „Teodor Brătianu din oraşul Piteşti" într’o scrisoare dela 26 Fevruarie 1857 către Ştefan D. Gireceanu: „Domnul meu, După priimirea adresei d-lor membri ai comitetului însărcinat cu publicarea în limba franceză a documentelor privitoare la istoria Românilor, subtiscălitul m’am convins îndestul de folosul ce ţara noastră ar trage dintr’o asemenea întreprindere, cu care intenţie şi recomandând lista prenumeraţiei la cei ce am socotit că vor aveâ dorinţă a îmbrăţişâ această cauză, dar din nenorocire n’am putut reieşi. Prin urmare, cu părere de rău înnapoez Dv. lista prenumeraţiei cu singura-mi iscălitură pentru un exemplar şi cu prospectele ce mi s’au trimis. Totodată trimit şi banii, zece galbeui, şi mă rog ca de priimire să fiu onorat cu răspuns. Sânt a D-tale plecată slugă Teodor Brătianu" l. Din aceleaşi acte se vede că înainte de Iunie 1858 casierul E. Grant publicase în ziarul „Românul" o declaraţie despre „încetarea cu desăvârşire" a întreprinderii de publicare a documentelor istorice în traducere franceză, căci la 20 Iunie acelaş an şase abonaţi din Târgul-Jiului, care la 11 Martie 1857 îşi plătiseră abonamentul de câte 10 galbeni fiecare, cer dela Ştefan Gre-ceanu, prin mijlocirea Administraţiei judeţului Gorj, să le înapoieze aceşti bani, deoarece publicaţia nu se mai face. Administraţia tri-mete lui Ştefan Greceanu în aceeaş zi o adresă în acest sens. Cei şase abonaţi erau: Gh. Gh. Magheru, Ioan Zamfir Broşteanul, Di-mitrie C. Frumuşanu, Ştefan C. Frumuşanu, Grigorie A. Frumu-şanu şi Costandin C. Săvoin. Interesant e că pe scrisoarea Administraţiei dela 11 Martie 1857 pecetea este cea dela 1831 cu legenda chirilică „Ocârmuirea judeţului Gorjuluiu, iar pe «ea dela 20 Iunie 1858 pecetea e fără dată şi cu legenda îq litere latine: „ Administraţi (a districtului Gorj, principajtul României“. Intre actele d-lui Paul Greceanu mai sunt două corespondenţe dela 1 şi 25 Aprilie 1857 referitoare la plăţi de abonament şi o scrisoare din 15 Fevr. 1857 a tatălui d-sale cătră un membru al familiei Donici din Iaşi (trimeasă prin I$ncu Const. Bălăceanu), în care aducându-i aminte de vechea lor prietenie, Greceanu îndeamnă pe Donici să răspundă la apelul lui Bălăceanu, făcut în numele comitetului din Bucureşti către compatrioţii moldoveni, de a sprijini şi dâuşii „publicarea în limba franceză a documentelor istoriei noastre*. Greceanu îl mai înştiinţă pe Donici că este secretarul acelui comitet. Cnm a răspuns Donici, nu ştim. 1 Până la ouv&ntul „răspuns" cu alfabetul mixt chirilic-latin, restul cu chirilică curată. www.dacoromanica.ro INDICE DE NUME PROPRII Abăzeşti (familie) 276. Aftănasie (fiul lui Grigoraşco Hreap-co) 145. 147. — egumen 271. 274. — Frenţe 256. Agapia (mănăstire) 219. 220. 253. Albania 110. 112. 116, 138. Albotă Gheorghe căpitan 182. — Sandu 181 n. 1. Albul pârcălab de Neamţ 140. 142. 144. 146. 148. Aldea medelnicer 193. Alexandrel-vodă 113. 121. Alexaqjlru (fiu al lui Ştefan cel Mare) 122. 128. — cel Bun 167. 208. — (domn al Ţerii Româneşti) 126. — voevod 124. 125. Ali-Paşa mare vizir 301. Almaş (părâu) 246. 251. Amiras Alexandru 207. 208. Anăstasie egumen 253. Anaximen din Lampsacos comite o plăzmuire pentru a se răzbuna 34. Anghelina (soţia lui Demian vornicul) 211. Anisia (soţia lui Vasile Corlat) 211. Anteleşti ţin. Suceava 182 n. 5. 183. Antim călugăr 226. Antimia (soţia Iul Cârstian logofătul) 211. Arapu Constantin 213 n. 7. — Gheorghe mare şetrar 213 n.7. Arapu Ştefan 213 n. 8. Ardeal 208. Areni 178. Arie 150. 151. Arion Anton 317. 318. Aristotel (filosoful) 170. 180. Aron-vodă 196. 200. 206-210. Atena 170. Atenieni 180. Axentie 133. Axinte Uricarul 200, 203-205 n. 1.307 308. Baba Ioana 269. Bacău (târg) 249. — (ţinut) 122. Bachlovia (=Hârlău) 282. Bădeuţi ţin. Suceava 259. Băeşeşti ţin. Suceava 240. Băhneni ţin. Suceava 242. Baia (târg) 195. 232. 239. 246. Băiceni (vie) ţin. Roman 254. Băileşti ţin. Tulova 271. Băiseanul fost vornic 181 n. 4. Balaban 198. Bălăceanu I. 316. 318. 319. Bălăceni ţin. Suceava 277. Balcăuţi ţin. Suceava 222. Băleanu Gheorghe mare ban 211. — Ivaşcu pârcălab 211. 212. Băleni (familie) 211. Balinţi ţin. Dorohoiu 232. 234. Ballassa Sigismund căpitanul, sol www.dacoromanica.ro al regelui Ferdinand I al Ungariei tn Moldova, 283. B&loşeni ţin. Neamţ 255. Bâloşeşti ţin. Neamţ 253. Balosineşti ţin. Neamţ 183. Balşe Ionaşco vornic 193. B&lţaţi ţin. Cârligătura 230. 231. Bălţeşti (sau Blăţeşti) 231. Bărboşi ţin. Covurlui 246. Bărbulescu Ilie despre fonetizmul textelor române 26 n. 2. B&rghineşti 237. Bariţ despre fonetizmul textelor române 26 n. 2. Bârlad (târg) 227. 259. 272. Bărlădeanu Solomon 184. Barvitius 296. Basaraba cel Tânăr 111. Basarabia 131. Başeu (râu) 222. Bâthory Sigismund principe al Transilvaniei 293. Beciu v. Viena. Bekker Im., importanţa ediţiunilor sale critice 47. Belgrad (Nandoralba) 287. Bellio (Belu) Barbu 315. Berehoeşli 186 şi n. 3. Bergler face prima ediţie critică In Principate 75 n. 3. Bernheim E. despre nevoia pregătirii 8 n. 2; greşelile lui de metodă 92 n. 1. 93 n. 2. Berzunţul 267. — (mănăstire) 220. 267. Bianu I. reproduce cu cursive lite-rile scrise cu roşu In mss 79 n. 2. Bicaz 258. Bihor (Bihorensis comitatus) 292. Bisericani (mănăstire) 220. 256. Bistriţa 247. — (mănăstire In Moldova) 104. — (mănăstire In Ţara Românească) 115. — (râu) 149. 151. 233. 237. 246. Blass F. Întrebuinţează greşit paren- teza 74. Bob Ioan episcopul 209. Bdckh A. despre emendatorii Îndrăzneţi 58-59; despre spiritul critic al lui Bentley 59. Bocşani (Bucşani) ţin. Soroca 145.147. Bocskai (Şt) 291. 295. Bodea spătar 140.141 143.*144.146.148. Bogdan hatmanul 187. — I. despre corespondenţa dintre Ştefan cel Mare şi Patriarhul Ohri-dei 35-36.106-122.136-138; desparte indicele de nume de persoane de cel de nume geografice 85. . — Orbul 127. — Ylad (fiu al lui Ştefan cel Mare) 128. 129. 154. 156. 158. 160. Bogdana ţin. Bacău 249.250. — (mănăstire) 220. 249. Bogdăneşti ţin. Suceava 246. 247. Bogoslovul ţin. Suceava 240. 247. Boholin (râu) 194. Boiştea ţin. Neamţ 263. Bolata (baltă) ţin. Iaşi 256. Boldur 154. — Costache complice la plăzmuirea cronicei lui Pseudo-Clănău 34-35. — vornic 149. 151. 156. 468. 160. Borleşti ţin. Suceava 246. Botanul (Boteanul) 250. Botăşanca 261. Botâşeni ţin. Suceava 222. Botâşina ţin. Suceava 260. Boţăşti ţin. Neamţ 246. Boleşti (selişte) ţin. Suceava 233. Botna (apă) 142. 144. Botoşani (ocol) 219. 222.224. 226-228. 235. 236. 259-261. — (târg) 227-229. 243. 245. 278. Bourii 233. Brăescu Ştefan 212. Brăeşti (familie) 211. Brăila 204 n. 1. Brâncoveanu Constantin 298. 299. Brăneşti ţin. Hârlău 240. Braniştile 233. Braşov (Brasso) 206. 287. www.dacoromanica.ro 323 Brăteşti ţin. Roman 263. Brătianu Teodor 319. Brătineşti ocolul Botoşanilor 222.227. 228. Braţul 128. 149. 151. Brâluliţi ţin. Neamţ 263. Bricheşti (=Birchişeşti?)ţin. Suceava 229. 231. Brihâeşti (Brehueşti) ţin. Botoşani 237. 239. Broşteanu I. Z. 319. Buceciu 174. Bucureşti 206. — biserica Tuturor Sânţilor 206. — ţin. Suceava 233. Buda 176. 287. Budzaţi ţin. Neamţ 242. Bugpac 177. 186. Buh tea 140. 142. 144. 146. 148. Buhuş Sandu hatmanul 185. 193-196. 210. Bujorul (părâu) 155. Bulbucam 250. Bulgari 115. Bulgaria 115. 116. 121. Buşmei (apă) 149. 151. 152. Câcăceni (selişte) ţin. Suceava 233. Calaturele v. Curătura. Calga sultan tătăresc 194. ălin (Calin) 116. 119. , — proin egumen 255. Calist episcop de Roman 111. Calistru egumen 232. Câlnău (sau Clănău) spătarul 130.150. 151. Pseudo-CIănău 34. 35. Calul 258. Camănca ţin. Suceava 222. Cameniţa 174. 175. 180. 190. 192. Câmpulung (ţinut) 178. Câmpulungeni 226. Cantacuzino Constantin (âul lui Şte-fan-vodă) 303. — Constantin stolnicul 298. 299. — G G. 316. 318. — Dumitraşcu-vodă 166. 175. 181. 185-187. 189-199. 201. 212. 214. Cantacuzino Ilie 213. — Ioan 317. 318. — Mihail banul 208. — Mihail spătarul 203. 298. 299. — Rudolf (âul lui Ştefan-vodă) 303. — Şerban-vodă 166.175-177.180.297. — Ştefan-vodă 299-303. Cantemir Antioh-vodă 178. 188-190. — Constantin-vodâ 166. 169. 177. 178. 180. 181. 184. 187.189.190.197. 212. 213. — Dimitrie-vodă 165. 180. 204 n. 1. 306-308; se plânge contra copiştilor 16. Caplan paşa 193. Capşa (poiană) ţin. Neamţ 256. 258. Caraca diac 122. 124. 125. Cărâiman căpitanul 193. Cara-Mustafa-paşa vizirul 175. 176. Carapuşceni ţin. Hotin 183. Cârje (Cârjovici) Şandru (pisar) 130. 158. 160. Cârligătura (ţinut) 184. Carloviţ 190. Carol(fratele Împăratului Ferdinand I) 288. Carpenul (apă) 149. 151. Cărpinişul (deal) 152. Cârstian logofătul 211. Caşovia 293. 294. Castoria 115. Castriotul Gheorghe comisul 115. Catargi Maria 317. Catharina contesă de Colyer 303. Ceauleşti 255. Cenad (Csanâd) 292. Cernat 140. 141. Cernăuţi (târg) 226. 239. — (ţinut) 174. 178. Cetatea Albă 133. Cetatea de Piatră (KOvăr) 292. 295. Cetăţuia (deal) 156. Cetereni ţin. Cârligătura 183. Chelsia (mama Anghelinii soţia lui Demian. vornicul) 211. Chigheciu (codru) 194. Chinetti Giovanni Battista 301-305. www.dacoromanica.ro 324 Chior Husain paşa 194. Chipereşti ţin. Iaşi 254. Chiriac călugăr 259. Chrisoscoleu A. 316. 317. Cicero despre greşelile copiştilor 13. Cinci Căni (selişte) ţin. Covurlui 237. Ciocârlie 132. 140. 141. 143. 144. 146. 148. Ciofrăteşti 267. Ciogole (râpă) 155. — (vale) 153. Cioranu C. 317. Ciortorovschi (sau Ciortoroschi) 128. 158. 160. Cirepcăuţi ţin. Suceava 237. Ciudiiul ţin. Suceava 223. Ciuhur (râu) 254. Ciure Ioan Nicolae diac domnesc 157. Civitas Nova Austriae (Neustadt) 283. Clănău v. Câlnău. Clein Samoil 208. 209. Climăuţi ţin. Suceava 222. Cluj (Colosvar) 287. Coda (Coadă) vornicul 287. Cogâlnic (apă) 139. 14Q. Cogălniceanu ca editor de texte 77. Cojoci 233. 234. Colibani ţin. Tutova 272. Colibi (vale) 156. Colyer Giacomo conte, ambasador al Olandei la Poartă, 299. 301-304. Comarna ţin. Iaşi 253. 254. Coniuh (cetate) 117. 118. Constantin diac 123. Constantinopol (oraş) 110. 112. 117. 121.138. 185. 192. 193. 201. 297. — (patriarhie) 109. 112 n. 3. Contăş slugerul 193. Coraducius Rudolfus 296. Coriatovici Iurg 104. Corlat Pascal 211-213. — Vasile 211. Cornaciul (poiană) 276. Cornilă 228. Cornul (poiană) ţin. Neamţ 256. 258. — Bâcului 237. Costachi Lupul vornic 202. 204 n. 1. Costâna ţin. Suceava 274. Costeşti ocolul Botoşanilor 259. 261. Costin Miron 165.166.168.173.183.185. 191. 192. 195-202.205.207-210. — Nicolae 165. 179. 188. 191. 196-199. 201. 204-210. 213. — Veliclco 195. 197. Costineşti (familie) 260. Costini (sat) 276. Coşula (mănăstire) 220. 276. Cotova ţin. Soroca 242. Cozmeşti ţin. Lăpuşna 263. 265. Cozmin ţin. Cernăuţi 223. Cracău (pârâu) 242. 246. 251. Crăciuneşli 231. Crâiniceşti ţin. Suceava 259. 261. Crâm (Crimeia) 194. Creţeariu G. 316. 318. Creţulescu Const. A. 316. — Matei 206. Crişincăuţi (Crişcăuţi) ţin. Soroca 242. Croia 117 Cruce (vii) ţin. Putna 235. 269. — (poiană) 233. 234. Crupenschi Pahomie egumen 276. Csaky 297. — Ladislau 298. Cuciur ţin. Cernăuţi 222. 224. 225. Cuejdu (târgul Pietrii) 256. Cuninskii hatman căzâcesc 177. Cupăreşti (familie) 166. 177. 178. 180. Cupca ţin. Suceava 222. 223. Cupceşti 256. Qipcici v. Mihail. Curătura (Calaturele) 146. 148 şi n. 5. Curiacii (Curierii) 153. 155. Cuza Ioan spătar 154. 157. Dabija Islratie-vodă 165.168.169.173. 180. 184. 197. 199. 200. 210. Dacia Mediterranea,—Ripensis 115. Daltaban paşa, seraschier de Oblu-ciţa, 187. Damaschin călugăr 225. 226. 229. Dămian (fiul Nastasiei sora lui Ru-sanovschie Dumitraşcu) 211 n. 4. Dăna 116.119. www.dacoromanica.ro 325 Dănăilă (tatăl Anghelinii soţia luiDe-mian vornicul) 211. Daniil călugăr 123. — egumen 251. Daponte se plânge contra copiştilor 16 n. 2. Dardania 115. Davida ţin. Orheiu 235. 236. Debrici 150. Dediul spătar 202. Deeni (selişte) ţin. Iaşi 256. 258. Demian Safta (soţia lui Gheorghe Frătiţa comisul) 213. — Vasile cronicarul 165.166.178. 210-214. — vornicul 211. Dereneu ţin. Orheiu 222. 263. Dereptul v. Dreptul. Dersca ţin. Suceava 240. Diichiti Constantin vătaf 209.301-304. Dima 140.151. — pârcălab de Neamţ 150. 151. v. Duma. Dimache Niculache spătar 154. 157. Dindorf W., importanţa ediţiilor sale critice 47. Dionisie călugăr 255. v. Eclisiarhul. Dirling ambasador austriac la Con-stantinopol 305. Dobreţki Arsenie 182 n. 2. Dobrovăţ (mănăstire) 182. 217. Domneşti ţin. Putna 176. 180.186. Donici 310. — Nicolae logofăt 188 n. 2. Dorna ţin. Suceava 235. 236. Dorohoiu (târg) 211. — (ţinut) 174. Doroşenco hatman căzăcesc 174. Doroteiu arhiepiscop de Ohrida 105-117. 120. 121. 136. 137. 160. .Drâgoeşti ţin. Suceava 232. Dragomir Oţel 128 n. 2. Dragomirna (mănăstire) 263. Drăgăneşti ţin. Neamţ 242. — ţin. Suceava 242. 259. Dragoş pârcălab de Neamţ 129.150.151. — vodă 205. 207. 208 n. 3. 209. Dragotâ Candachia (soţia lui Irimia Murguleţ) 182 n. 2. 183. — Tăutulovici 130. 53381 Dragotă Toader vornic 182. 183. Dreptul (Dereptul) (apă) 149.151.152. Drinapol (Turcia) 287. Drinov Marin 109. 113. Drumul Căuşanilor 142. 143. — lui Cocârţală 153. 158. 159. — Neamţului 149. 151. Dubău Dumitraşcu 182. — Dumitru hatman 181. — Ghelafie (In mirenie: Vasile) 181. 182. — hotnog 181. — Maria (soţia lui Isac Miro-nescu) 182. — Marica (Măricuţa) 183. — Teodosie 165-169.171. 173. 178. 179-191. 198-200. 206. 210. 211. 214. — Tofana (soţia lui Gheorghe Al-botă căpitanul) 181 n. 1. 182. — Vasile v. Ghelafie. Duca Constantin-vodă 187. 190. — Gheorghe-vodă 168. 173-176. 180. 181.184-186.190.197. 198. 211. 212. 214. 297. Duma 135. — pârcălab 154. 156. 158. 160. — pârcălab de Neamţ 129. — staroste de Hotin 140-142. 144. 146. 148. v. Dima. Dumbrăviţa ţin. Suceava 263. 265. Dumisnicul 265. Dumitraşcu Ceaurul mare logofăt 187. Dumitru diacul 109. 116-119. Dumşa postelnicul 158. 160. Dunărea 121. 122. 176. Dunod Antidius 298. Echim pârcălab 188. Eclisiarhul Dionisie, copiile lui nu merită Încredere 16. Elan (râu) 153. 158. 159. Eminescu a lăsat trei variante după aceeaş poezie 19 n. 1. Enăchiuţă 223. Engel Job. Chr. 209. Eroftiiu egumen 222. Evloghie Gheorghie dascăl 150. 154. Ezechiel călugăr 265. 266. 21 www.dacoromanica.ro 326 Făcăuţii (Făcuţii) ţin .Hârlău 237 şi n.4. Făgăraş 291. Fălciu (ţinut) 178. 194. Fălcoianu Sc. 316-318. Fălticeni ţin. Suceava 229. 232. Fânt&na (Fântâna Mare) jud. Suceava 243 n. 2. — împuţită 153. — Mogăi 153. 155. 158. 159. — Oiei 155. Faraoni 228. — ţin. Bacău 260-262. Fărcaşa (părâu) 149. 151. 152. Fejâr G. 289. Ferdinand I Împăratul 282-286. — III Împăratul 113. Feredeni (Feredieni) ţin. Hârlău 240. Fereşti (selişte) ţin. Tutova 271. Fete 135. — dela Cetatea Nouă 140- 142. 144. Fiera (servitor al lui Ştefan-vodă Cantacuzino) 300. Filipescu Grig. 317. — I. I. 816-318. Filipide D. se plânge contra editorului său 16 n. 2; indus In eroare de o inlerpolaţiune 21 n. Fischer Iacob sol al Ungariei In Moldova 284. 285. Florescu Şt. 316-318. Floreşti ţin. Tutova 271. — (mănăstire) 220. 271. Fotino Dionisie 208. Frasăni 233. Frătăuţi ţin. Suceava 222. Frătiţa Gheorghe comisul 213 n. 7. — Sanda (soţia lui Gheorghe Arapu mare şetrar) 213 n. 7. Frumoasa 222. 225. Frumuşeanu Dim. Const—Grig. A. — Şt. R. 319. Frumuşeni 231. Frunteş 150. 151. — stolnic 154. 156. 158. 160. Fuzivca 139. 140. Gaflţa (sora Anghelinii soţia lui De-mian vornicul) 211 n. 5. Galata (mănăstire) 188. Galaţi 193-195. 204 n. 1. 246. Galen se plănge contra editorilor 13. Ganea căpitanul 139. 140. Gangur 141. 142. 144. — dela Orheiu 140-144. Gărbeşti ţin. Vaslui 183. Găurana ţin. Bacău 249. Gavriil arhiepiscop de Ohrida 113. Gavril (fratele Anghelinii soţia lui Demian vornicul) 211 n. 5. Gavriliţă vornicul 187. Geamăna 135. 141-144. Gelzer H. 109. 121. Germania 297. Ghedeon egumen 237. 242. — episcop al Romanului 217.279. Gheorghe (Bătrănul) fost logofăt 123. 126. — logofeţel 206. — Şelum 133. — vodă-Ştefan 201. Gheorghiţă postelnicul 186. Gherasim popa 278. Ghica Dimitrie 316. 317. — Gheorghe 211. (altul) 316. — Ionaşco postelnicul 211. Ghiculeşti (familie) 211. Gideşti ţin. Neamţ 263. Gigşeni ţin. Suceava 222. Gilău (Gyalu) 291. Giry A. despre uniformizarea regu-lelor aplicate la ediţiuni 6. Giula (Gyula) 292. Giuleşti ţin. Suceava 263. 265. Giumăneşti ţin. Neamţ 242. Giumeni (poiană) 233. Giurgeşti ţin. Neamţ 263. Giurgiuleşti pe Prut 193. Glăvaneşti 145-148. Gligaşum Melciula 141. 143. Gogălnic v. Cogălnic. Gogoiu ţigan 225. Goian părcalab de Chilia 140-144. 146. 148. Golescu R. 317. Golubinskij E. 109. 121. 122. www.dacoromanica.ro 327 Gorgo 116. 119. Goşmani ţin. Neamţ 253. Grădişteanu Ioan 317. Grant E. 315. 316. 319. Graşi ţin. Neamţ 253". Greceanu Şt.D. 316.317.319. — ca editor 78. Greceni (azi In Basarabia) 222. 227. Greci 192. 193. — sat In ţin. Suceava 222. Grigoraşco Hreapco 133. v. Aftănasie. Grigorovici V. 106-109. 112-115. Grumăzeşti (Grumăzoaie) ţin. Fălciu 153. 155. 158. 159. Guge ţin. Cârligătura 263. Gura Homorului 233. Gura Văii 256. Gurghiu (GOrgăny) 291. Gyalu v. Gilău. Hagi Cherei (Gherei) sultan tătăresc 194. 198. Hălăuca (deal) 149. 151. 152. — (gruiu) 149. 151. 152. Hangeri sultan tătăresc 192. Harencov v. Vlaseian. Hărlău (târg) 225. 282. — (ţinut) 174. 194. Hărman (sau Hârman) 128-130. 154. 158. 160. — mare hatman 156. Hărmăneşti ţin. Suceava 246. Hasdeu pe baza unei interpolaţiuni clădeşte o teorie 21 n.; meritele şi scăderile lui ca editor 78-80. Hăsnăşeni ţin. Cârligătura 183. 256. Hassan paşa 304. Hebreim aga de Rusciuc 301. Herţa (codru) 186. Hilieşti ţin. Neamţ 253. Hilioara ţin. Neamţ 253. Hilteiul (fânaţ) ţin. Bacău 249. Hoceţi 154.155.157.159. Hotceni ţin. Fălciu 105. 128. Hodora ţin. Roman 274. 275. Holda (poiană) ţin. Suceava 233.234. Homor (mănăstire) 104.161. 220.221. 240. Horodişte ţin. Orheiu 184. Horodnic ţin. Suceava 219. 235. 236. Horwath de Wyngarth Gaşpar, sol al Ungariei In Moldova, 283. Hotarul lui Tulbure 158. 159. Hotceni v. Hoceni. Hotin (cetate şi târg) 174. 192. — (ţinut) 174. Hrănceşti ţin. Suceava 259. Hreapco (Hrupchii) v. Grigoraşco. Hudici 140.141. — Iaţco 143.144.146.148. Hulturoaea (vale) 142. 144. Huma (râpă) 155. Hurduga (deal) 149. 151. 152. Huru, cronica lui 34. — Ifrem diac 140. 141. Huşi (târg) 104. 194. Hust (Ungaria) 292. Iacobeşti ţin. Suceava 277. Iacoveni 276. Ianachi Iala sticlar 301. 304. Iancu-vodă Sasul 126. Iaşi (oraş)129.130.158.160.173.175.183. 185-188. 193-195. 201. 203. 204. 217. 223-226. 231. 234-236. 238. 239. 241-246. 248. 251. 253. 255.258.261. 262. 265. 266. 269. 271.273. 275. 278. 308. — biserica Sf.Nicolae domnesc 178. — târgul de jos 263. — uliţa Feredeilor 223. — (ţinut) 174. 194. Iaţimirschii (Jacimirskij) A. 1.131.132. lazlovăţ (cetate şi oraş) 174. Iazul cel Mare ţin. Orheiu 263. Ibăneasa (pârâu) 235. Ibăneşti ţin. Dorohoiu 219. 235. 236. Ibraim aga 304. Ieciu (Wetsch, ung. Maros-vâcs) In Transilvania 291. 295. Iirecec (Jirefiek) C. 107. 109.110.111. 122. Iliaş-vodă (fiul lui Alexandru cel Bun) 208. — vodă Alexandru 173.180.197.211. Ilişeşti ţin. Suceava 277. — (mănăstire) 220. 221. 277. www.dacoromanica.ro 328 loan 116. 119. (altul) 135. Ioan Caliman Asăn (Asan) 104. — (fiul lui Gheorghe Şelum) 145.147. — (fiul Nastasiei sora lui Rusa-novschie Dumitraşcu) 211 n. 4. — (servitor al lui Ştefan - vodă Cantacuzino) 300. — (trimis al lui Ştefan-vodâ Lăcustă in Ungaria) 282. Ion călugăr 229. Iordache Toader vistiernic 183. 184 n. 10. 185. 187. 213. Iorest călugăr 248. lor ga N., cum a procedat la restituirea textelor editate dedănsulSO; critică pe Hasdeu ca editor de texte 80 n. Iosif arhiduce, palatin al Ungariei, 298. 299. Irimia 150.151. — pârcălab de Neamţ 154. 156. 158. 160. Isac vistiernic 128.158.160. v. Miro-nescu. Isaccea v. Obluciţa. Isaia călugăr 244. 266. — vornic 140-142. 144. 146. 148. Isar vătaf 182 n. 2. Istratie logofăt 207. Istratie vodă v. Dabija. Istvânfi de Kiss-Aszonfalva Nicolae, propalatin al Ungariei, comisar imperial pe lângă Mihai Viteazul, 288-289. Iteşti 276. Itrineşti ţin. Neamţ 183. Iucşeni ţin. Iaşi 253. Iuda 150. 151. Iuga 135. — postelnic 140.141.143.144.146.148. — vistiernic 132. 140.141. 143.144. 146.148. — vodă 167. 208. 210. Iustinian împăratul 121. Iusliniana Prima arhiepiscopie 115- 120. 136-138. Ivan Căpitanul 204 n. 1. — Mardarie 133. — servitor al lui Ştefan Lăcustă 282. Ivanco Rostislavici 104. Ivăneşti ţin. Neamţ 251. — ţin. Vaslui 126. — (selişte) 272. Ivaşco Hrincovici 132. 140. 141. 143. 144. 146. 148. Izăreni (Ezereni) ţin. Roman 274. Izvoarele Plopului 233. Izvorul (apă) 149. 151. 152. — Mustii 149. 151. 152. Jacoleu Scarlat 318. Jidovi 150. 151. Jijia (râu) 276. Jora Antiohie hatman 188. — Neculai 273. KaCanovskij V. 107. 108. 111. 116. Kaibel G., ce semne întrebuinţează în text 73-74. Kastriota Ivan 117. 118. KoCubinskij A. A. 131. 132. 135. Kogâlniceanu ca editor de texte 29 n. 77. Kdnigsberg (Silesia) 296. Krasna (Ungaria) 292. Kratova (Macedonia) 115.116.118. Krumbacher despre uniformizarea regulelor aplicate laediţiuni6; contra chirilicei 27 n.; recomandă editorilor conservatizm 28,* despre calităţile unui editor de texte 42; apreţierea aparatului pozitiv şi negativ 66. Lămăşeni ţin. Suceava 212. 213 şi n. 7. Lăpuşna (ţinut) 194. Larga (vale) 130. 152-160. Largul (apă) 149. 151. 152. — (munte) 263. 265. Lăţcani 183 n. 2. 184 n. 7. Leonid arhimandrit 108 n. 1. Leopold (Leopol) împăratul 176. 298. Leşi V. Poloni. Lâvy Armând 317. 318. www.dacoromanica.ro 32» Lewis G. C. despre importanţa metodei 7-8. Ligneşti (Lihneşti) ţin. Dorohoiu 246. Lipoveni 246. 248. Liţscani (selişte) ţin. Roman 266. Liubisava (soţia lui Dumitru diacul) 116. Locurile Sfinte 217. Lohan (pârâu) 156. Luca stolnic 140.141.143.144.146.148. — Arbure portar de Suceava 128. 129. 149-151. Lucăceşti (seh'şte) ţin. Suceava 233. Luciul (baltă) ţin. Fălciu 260. Lungu (munte) ţin. Suceava 233. Lupescu Radu logofeţel de divan 168. M(aa)s despre semnele Întrebuinţate In text 74. Mabillon 103. Macarie dechiu de Suceava 240. — episcop de Roman 123 n. — mitropolit al Ţerii Româneşti (Ungrovlahiei) 110.111.137.138. Macedonia secunda 116. Mâdeiul ţin. Suceava 237. Mădz&năeşti (selişte) ţin. Suceava 237. Mafteiu argat 245. Magheru Gh. Gh. 319. Mailat Ştefan voevodul Ardealului 280.- Mălina ţin. Covurlui 246. Mălini ţin. Suceava 237. Mamorniţa ţin. Suceava 223. Mănăstireni ocolul Botoşanilor 259. 260. Mândreşti ocolul Botoşanilor 219. 235. 236. ' Măneşti 263. Manoil Iacoveilo Thepcul 146. 148. Maramureş 292. Marcăuţi ţin. Orheiu 184. Marco (Xylokarabes) arhiepiscop de Ohrida 117. lia 120. — din Efes 112 n. 2. Marcu voevod (fiul lui Radu-vodă Paisie) 287. Mârdari (poiană) 233. Marea de Apus 116. Maria (fiica lui Cârstian logofătul şi soţia lui Nacul Murguleţ) 211. Maria Cristina arhiducesa, soţia lui Sigismund Bâthory, 291. Martin Musteaţă 139. 140. Mârza pârcălab de Cetatea Albă 140-142. 144. 146. 148. Mârzea 135. Măţcăteşti ţin. Suceava 222. Mateiu pisar 150. 151. v. Vlastari. Matosgada Nicolae 141. 143. MavrocordatConstantin-vodă 213 n.7. 217. 222. — Ioan-vodă 204 n. 1. — Nicolae-vodă 165.168.189.204-206. 208. Mediterranea v. Dacia. Melchisedec episcopul 107. 111. 122-124. Miclescu Anisia 189 n. 3. — Constantin paharnic 189 n. 3. — Gavril (I) vornic 189. — Gavril (II) 189 n. 3. — Maria 189 n. 3. Mihai-vodă Viteazul 288. 289. 295. Mihail copist 205 n. 1. — Cupcici (sau Cupce) 130.152-155. 157-160. — ieromonahul 168. — Oţel 128. 149. 151. Mihăilă 152-155. 157. 158. 160. Mihălachi slugă 226. 227. Milcov (râu) 256. Mineuţi ţin. Suceava 222. Mircea cel Bătrân 122. Mironescu Isac 182. Miroslava ţin. Iaşi 223. Misail Călugărul 207. — egumen 256. Miţăşti (Miceşti) ţin. Iaşi 237. Miteşti ţin. Suceava 229. 231. Moesia 115. Mogoşeşti ţin. Suceava 242. Mohammed II sultanul 110.112.116. 117. 138. www.dacoromanica.ro 330 Mohammed IV sultanul 174.175.192. Moise sărdarul 188. Moldova 110-113.122.136-140.150.151. 154. 156. 158.160. 166. 168.169. 171. 172. 174-179. 183. 185. 187.189. 190. 192. 196. 200. 205. 207-210. 217-219. 283. 284. 288. 291. 293. 297. 308. — (râu) 237. 242. 246. 263. 265* Moldoveni 121. 195. 199. 218. 280. Moldoviţa ţin. Suceava 229. — (mânăstire)219.220.229.253.260. Moldovlahia 206. — mitropolie 107. 113. 121. Molidvul (poiană) ţin. Suceava 233. Morona Panaiotachi postelnicul 188. Moscva 300. Moţsca (Moţca) ţin. Suceava 242. Movilă paharnic (ceaşnic) 150. 151. 154. 156. 158. 160. — Moise-vodă 208 n. 3. Moxa 115. Murad Chiri han tătăresc 176. Murguleţ Biluşca (soţia lui Isac vătaful) 182 n. 2. — Ilinca (soţia lui Vasile Demian) 211. — Irimia 182. — Nacul 211. — Nastasia (soţia lui Vasile Du-bău) 182. — Salomia (soţia lui Arsenie Do-breţki) 182 n. 2. Muşat 128. Muscali 204 n. 1. 238. Musulmani 136. 137. Nachiea (râpă) 153 şi n. 3. Nadasdy Toma sol al Ungariei In Moldova 283. 284. Nadejdin N. I. 107. Naftanail egumen 246. Nandoralba v. Belgrad. Năsăeşti (Năsoeşti) ţin. Bacău 267.268. Nastasia (sora lui Dumitraşcu Ru-sanovschie) 211 n. 4. Neagu comis 140.141.143.144.146.148. Neamţu (cetate) 149.151.178.188.195. Neamţu (mănăstire) 105.128.129.149. 151. 152. 220. 242. — (munte) 149. — (plaiu) 149. 151. — (râu) 149. 151. 263. — (ţinut) 122. Nechita văcar 278. Neculce Ion 186.187.189.200.207.208. Negreşti ţin. Roman 253. Negrilă ceaşnic 140. 141. 143. 144. 146. 148. — pârcălab de Cetatea Nouă 150. 151. Negrileasa (poiană) 233. Nemţi 176. 177. 190. 195. Nemţişor (apă) 149. 151. Netidzii (părâu) 263. Niceia (Nicheia) 150. 151. 308. Nicodim arhiepiscop al Ohridei 113. 121. — călugăr 253. — egumen 263. — patriarh de Ipek 112 n. 2.121. Nicolae v. Matosgada. Nicoreşti (vii) 272. Nifon dascal 116. 119. — mitropolit 315. 318. Nil egumen 240. Nistru 145. 147. 174. 228. Obluciţa (=Isaccea) 193. 194. Obrojeşti ţin. Pulna 256. Ochiteşti 155. 158. 159. Ocraina v. Ucraina. Odobescu A. reproduce cu roşu lite-rile scrise cu chinovar In mss 79 n. 2. Odobeşti 223. 228. 242. 245. Oglinzi ţin. Neamţ 263. Ohrida (arhiepiscopie) 107. 111-113. 121. 122. 167. — (biserica catedrală) 109. 116. 118. 119. — (oraş) 110. 115. 116. 121. Oneşti ţin. Cârligătura 183. Onţăni ţin. Botoşani 230. Oprişeni ţin. Suceava 229. Oradea-Mare 209. www.dacoromanica.ro 331 Orăşeni ţin. H&rlău 277. Orbie ţin. Neamţ 256. Orcidar (Alceadar) 146. 148. Orheiu (ţinut) 194. Orţăşti 242. Osman-aga casap-başe 300. Ostriţa ţin. Cernăuţi 222-224. 227. Ostrogon v. Strigoniu. Oţăleni 155. Oţel 128 n. 2. 130. v. Mihail. — Miedar (Midar) 157. 159. — Migdal 152-155. Paapa V. 316. Pagonia v. Păuna. Pahomie 256. Paisie stareţ al mănăstirii Neamţu şi Secu 150. Păladi monah 269. — Toader mare vornic 186. Pângăraţi ţin. Neamţ 251. — (mănăstire) 220. 251. Pânteleiu slugă 227. — stoler 225. Papebroch 103. Părăscani 183 n. 5. 186. Pârleşti 241. Părvorote ţin. Suceava 229. Păşcani ţin. Hârlău 184. 185. Paşco pârcălab de Chilia 140-142. 144. 146. 148. Pătruşeni ţin. Iaşi 249. 250. Paul H. despre importanţa metodei 8 n. 2. Păuna (doamna lui Ştefan-vodă Can-tacuzino) 299-305. Păuşăşti ţin. Cârligătura 183. Pavel Iacobici 157. Peceşti (Peciştul) ţin. Orheiu 105. 139-141. Pera (Constantinopol) 299. 302. 303. 305. Pereni 139. 140. Pergamene di Arborea 33. Peşacof translator 106. 108. Petrache sau Petraşco stolnicul 123. 126. Petrica comis 150. 151. 154. 156.158. 160. — Iachimovici 140-142. 144. 146. 148. Petricani ţin. Dorohoiu 224. — ţin. Hârlău 222. — ţin. Neamţ 263. Petru ceauşul (Băleanu) 211. — domn al Moldovei 122-125.127. — domn alŢerii Româneşti 123. 127. — fiu al lui Ştefan cel Mare 122. — vodă Aron 112 n. 2. — vodă Cercel 126. 127. — vodă Paisie 127. — vodă Rareş 127. 284. 285. — vodă Şchiopul 125-127. 168. Pezzen Bartolomeu comisar imperial pe lângă Mihai Viteazul 290. Philippide A. despre scrierea şi pronunţarea limbei româneşti 26 n. 2; critică pe Hasdeu ca editor de texte 80 n. Piatra (târg) 150. 151. 256. — Cornului 149. 151. 152. Pildeşti ţin. Roman 253. 254. Pipirig 265. — (apă) 149. 151. Piscu ţin. Tecuciu 242. 244. Piscul Drăghicioaiei 155. Piţigaia (deal) 149. 151. 152. Piţscani (Chiţcani) ţin. Cârligătura 242. Pizdeni 237 n. 4. Pleşinţi ţin. Cernăuţi 235. 236. — ţin. Suceava 222. Pleşul (deal) 149. 151. 152. Plopul ţin. Suceava 246. Pocoleni ţin. Suceava 246. Podul-Iloaei 188. Poiana ţin. Soroca 105.133.145-148. — Chiliei 233. — Sănevicilor 258. — lui Ureche ţin. Neamţ 254. Poieni (Puleni) ţin. Hârlău 237 n. 4. 246. Polihroniadi Hristache 316. www.dacoromanica.ro 332 Poloni 174. 175. 178.185.188-190.192. 103. 195-197. 201. Polonia 174-178.181.186.192.194.203. Popeşti (vad de moară la Putna) 270. Popovici I. N. cum a restituit formele cronicei lui Ureche 29 n.; schematizmul aparatului său nue practic 60 n. Praga 295. 296. Prăjoaia (poiană) ţin. Bacău 267. Pray G. 281. 282. 289. Predescu E. 316. 318. Prevalia (Praevalis) 115. Prihodiştea (vale) 153. 158. 159. Probota (mănăstire) 217. Prut 178.193.194.222.237.256.263.265. Pseudo-Clănău v. Câlnău. Pseudo-Miron 214. Pseudo-Neagoe, Învăţăturile lui, prelucrate de un anonim, 22-23. Puhoiul ţin. Lăpuşna 105. 141-143. Putila ţin. Suceava 222. Putna (mănăstire) 218. 220. 276. — (rău) 254. 270. — (ţinut) 245. 256. 267. Răciuleni ţin. Suceava 229. Racova (părău) 271. 272. Racoviţă Dumitraşco hatman 203. — Ioan mare spătar 185. — Mihai-vodă 189. 202-204. 274. — Nicolae 193. Rădăeşti (Rădueşti) ţin. Vaslui 182.183. Rădăşeni ţin. Suceava 237. Radul cel Frumos 111 n. — Negru-vodă 208. — (servitor ai lui Ştefan-vodă Cantacnzino) 300. — vodă Paisie 280. 286. — voevod 133. Rarău (mnnte) 229. Rărence (Rarancea) ţin. Cernăuţi 237. 238. Răşca (mănăstire) 123 şi n. 1.220.221. 246. 251. — (părău) 242. haşcov 145. 147. Răspopeni 139-141. Răteşti (selişte) ţin. Tntova 272. Rănceşti ţin. Neamţ 263. 265. Recea (poiană) 156. Renan E. despre importanţa ediţiilor critice 43. Reni (tărg) 177. 193. Rigo Giovanni secretar 299. 302.305. Rila (Ryla) mănăstire a Sf. Ioan In Bulgaria 'vestică 106. 107. 115. Ripensis v. Dacia. Roma 121. 287. Roman (mitropolie) 153. 156. — (tărg) 111. 244. 245. Româneşti ţin. Putna 256. Români 121. Ropce ţin. Suceava 223. Roşcani ţin. Neamţ 246-248. 251.252. Rndolf Împăratul 288. 289. Rusanovschie Dumitraşco 211 n. 4. Ruset Antonie-vodă 175.180.185.197. — Iordache 187. 203. 204. — Manolachi vornicul 188. 202. Rusia 115. Rusul (deal) 149. 151. 152. Săbăoani ţin. Roman 263. 264. Saca (vale) 153. 158. 159. Săcn (mănăstire) 219. 220. 263. ăafarik J. 106. Safta (soţia lui Ivaşco Băleanu pârcălabul) 211. Sahalui (părău) 139. 141. Săhăstria ţin. Suceava 233. Salcza v. Suceava. Samaşcani 139. 141. Samuil v. Vulcan. Sanda (fiica Nastasiei sora lui Rusanovschie Dumitraşcu) 211 n. 4. Şandrea pârcălab de Cetatea Nouă 158. 160. Şandru dela Roman 128. 130. Şalăeşti ţin. Covnrlui 230. Sâneşti ţin. Cârligătnra 222. 226. Sângureşti ţin. Neamţ 253. Săpoteni 211 n. 4. Săpoteşti ţin. Orheiu 183. www.dacoromanica.ro 333 Sărăcineşti 122. 123 □. 1. 124. Sărafim călugăr 228. Sărăflneşti ţin. Suceava 229. Sarand (Ungaria) 292. Sărata (pârâu) 263. Sârbi 115. Sârca (pârâu) 237. 246. Sârghii (Sârbii) ţin. Neamţ 246. Sas-vodă 208. Sâsciori (selişte) ţin. Suceava 277. Satul Mare ţin. Suceava 274. 275. Sava argat 226. — călugăr 226. Săvoiu C. C. 319. Scărlet Ştefan mare armaş 213. Schmitt J. despre alcătuirea aparatului 62. Schuchardt A. despre fonetizmul textelor române 26 n. 2. Sclavinum rumunnense (interpolaţi-une la Iordanis) 20 n. Scoposăni ţin. Lăpuşna 242. 244. Scorţăni ţin. Bacău 253. 255. Şeapca (Şibca) ţin. Orheiu 145.146.148. Şelum (Şilo) v. Gheorghe. Serbia 116. 121. Serdengheşti (corp de armată turcească), v. Serdengheşdii, Cronica expediţiei Turcilor In Moreia de N. Iorga, p. 224. Şerpeni ţin. Covurlui 222. Servasie călugăr 225. Seulescu G. ca editor 76. Sfeţescu P. 133. Sf. Ilie (mănăstire) 220. 221. 274. Sibiiu 287. Sihla (deal) 149. 151. 152. Silim Chiri han tătăresc 174. Simeon Dascălul 167. 168. 171. 173. 178. 180. 191. 207. 210. Simonidis C. falsificator 33. Şincai Gh. 209. Sion Antohi falsificator 34. — Costache falsificator 34. Şipote (poiană) 233. Şiret (râu) 176. 222.223. 232. 235. 242. 246. 256. 299. Şiret (târg) 194. 228. Sireţel (apă) 174. Şişcani 152. 153. 157. — ţin. Fălciu 105. 128. Skender (Skander-beg) 117. Slatina (mănăstire) 220. 221. 237. Slâtioara (poiană) 233. Slizcu (Silesia) 226 şi n. 4. Slovata contele 113. Sniatin 203. Sobieschi Ioan regele 176-178. Socola 193. Socza v. Suceava. Sohardul (munte) 229. Solea ţin. Suceava 259. — (mănăstire) 220. 259. Şoldan Toader 181. 183. Şoldăneşti 181. Solnoc 292. Solomon împăratul 170. 180. Solonceni 148 n. 5. Şomuz (pârâu) 237. Sonzino (Evreu) 300. 304. Soroca (cetate) 178. Soroceanu (familie) 133. Soroceni (moşie In Basarabia) 133. Speeşti ţin. Neamţ 246. 247. Stăhlin O. despre uniformizarea regu-lelor aplicate la ediţiuni 6; semnele recomandate de dânsul 73. Stan Coliban, unde au fost—, 152-155. 157. 159. Stanciul 140. 141. 146. 148. — Ierei caligraf 206. Stângăceni ţin. Iaşi 254. Stănileşti ţin. Suceava 237. 238. — (selişte) 237. Stăuceni ocolul Botoşanilor 222.224. 226-228. Ştefan (servitor al lui Ştefan-vodâ Cantacuzino; 300. — Cernat 143. 144. 146. 148. — vodă cel Mare (corespondenţa lui falsă) 36. 104-106. 108-116. 121. 122. 123. 128-130. 134-152. 154. 156-160. — vodă Lăcustă 282-284. www.dacoromanica.ro 334 Ştefan-vodă Petriceicu 174-177. 180. 184. 186. 190-193. 198. 201. Ştefan-vodă Tomşa 126. 127. Ştefăniţă-vodă Lupul 165. 173. 184. 196. 201. 209. Şteful 130. 149. 151. Steţco diac 134. 143. 144. Stoian 116. 119. Slorneşti ţin. Cârligătura 249. 250. Strabon contra librarilor cari Întrebuinţau copişti inculţi 13. Strahodin (Strahotin) ţin. Dorohoiu 240. 241. Str&oni (vii) ţin. Putna 240. Streaşină popă 123 n. 1. Strigoniu (Ostrogon) 176. Stroeşti ţin. Suceava 263. Ştubieni ţin. Hârlău 222. 224. 227. Studeniţa (părâu) 272. Ştulbicani ţin. Suceava 233. 234. Sturza Chiriac fost mare spătar 186. — Ilie mare spătar 217. 279. Suceava (cetate) 178. 195. — (mitropolie) 167. — (târg) 111.140.141.143.144. 146. 148. 178. 194. 226. 234. 238. 249.278. 284 (Socza). 285 (Salcza). — (ţinut) 178. Suceviţa (mănăstire) 219. 220. 235. Suhae (Suha) selişte In ţin. Suceava 222. 237. Suleiman chihaiaoa vizirului 193.201. Sulzer 208. Suţu Gr. C. 317. Szuhay Ştefan episcop de Vacz, comisar imperial pe lângă Mihai Viteazul, 288. Tămăşeni (selişte) ţin. Fălciu 272. Tâmpeşti ţin. Neamţ 242. 245. Ţara Arbănaşilor v. Albania. — Făgăraşului 280. 284. — Leşească v. Polonia. — Muntenească v. Ţara Românească. — Nemţească 177. — Românească 111. 112 n. 2.114. 115. 122. 168. 175. 185. 193.201.203. 208. 211. 212. 283. 288. 290. 291. 295. 298. Tarasie episcop de Roman 111. Tarasova 146. 148. Tarcău 252. Târgovişte 281. 286. 289. Târgul-Nou ţin. Neamţ 254. Ţarigrad v. Constantinopol. Târpeşti ţin. Neamţ 263. 265. — ţin. Suceava 240. Tătari 174-178. 185. 192. 194-196.199. 201. 204 n. 1. Tăutul logofăt 150. 152. 154.156. 158. 160. Tazlău (mănăstire) 217. — (râu) 253. Teoctist mitropolit al Moldovei 111-113. 121. 167. Teodosie episcop de Roman 193. — mitropolit al Moldovei 201. Teofil egumen 270. — episcop de Huşi 217. 279. Telciul ţin. Suceava 222. Thorozko, Antoniu de —, sol al Ungariei In Ţara Românească, 286-288. Ţibleşul (apă) 149. 151. 152. Ţifeşti 267.270.—(vii) ţin. Putna 242. Tiktin H. despre fonetizmul textelor române 26 n. 2. Timişeşti ţin. Neamţ 242. Timişoara 292. 295. Toader diac 161. — pârcălab de Cetatea Nouă 150. 151. — pârcălab de Hotin 154. 156. 158. 160. Todireşti (selişte) ţin. Suceava 237. Tokoly 187. Toma logofătul 143. 144. Tomeşti ţin. Suceava 223. Tomiţa (fiul Nastasiei sora lui Ru-sanovschie Dumitraşcu) 211 n. 4. Tomşa (cătun) 156 n. 1. — (râpă) 156. Topoliţa (părâu) 242. 263. Trai an Împăratul 207. www.dacoromanica.ro 335 Transalpina v. Ţara Românească. Transilvania 290. 292-295. 297. Trifti diac 133. Troiţa ţin. Neamţ 256. Trotuş (târg) 268. Tulburea 153. — (mânăstire) 156. Tunusli (fraţii) 208. Turbăleşti ţin. Cârligătura 211. 212. 213. Turci 110. 124. 125. 166. 174. 175-178. 186. 190. 192. 193. 201. 287. 288. 290. 292. 293. 296. Turculeţ Costaşco reimenlar 188. Ţuţora 193. Tutova (râu) 272. Ucraina (Ocraina) 174. 177. 185. Uliul (vale) 154. Ungaria 122. 286-288. 291. 292. 295. 298. Ungrovlahia (mitropolie) 107. Ureche Grigorie vornicul 171. 173. 180. 207. 209. — V. A. ca editor 77. 87 n. Ursăşti ţin. Iaşi 256. Ursul văcar 266. Văculeşti ţin. Dorohoiu 230. 231. Valachia v. "Ţara Românească. Yama ţin. Suceava 229. 231. Yânători ţin. Neamţ 256. 263. — (poiană) 258. Yăraticul (poiană) ţin. Neamţ 203. 265. Vârstatul (deal) 149. 151. 152. Yarlam Panaiti 213 n. 7. Yărlan călugăr 227. — egumen 259. 277. Yartici ţin. Cârligătura 181. 183.189. Yasile argat 262. — slugă 248. 258. — -vodă Lupul 122. 201. 211. Vaslui (târg) 129. 130. Vataco (Watafol) v. Diichiti. Veneţia (Zecea din —) 115. Verijeni (selişte) 237. Vicoleni ţin. Fălciu 253. Yicovele ţin. Suceava 222. 224. Viena 176.177.180. 190. 194. 198. 284. 285. 287. Yisarion mitropolit al Moldovei (Mol-dovlahiei) 110-113. 136. 137. Visoca ţin. Soroca 242. Vizantia (mânăstire) ţin. Putna 220. 270. 271. Vlad 152-155. 157. 158. 160. Ylădeni (selişte) ţin. Dorohoiu 232. — ţin. Soroca 263. Vlaicul 140-142. 144. 146. 148. — pârcălab de Cetatea Albă 133. Ylaseian Harencov diac 146. 148. Vlastari (Blastares) Matei 113. Voitinel ţin. Suceava 222. Yorniceni ţin. Dorohoiu 240. 241. — ţin. Suceava 237. Voroneţ (mânăstire) 220. 232. Vulcan Samuil episcop 209. Vulceşti ţin. Putna 256. Waitz G. scrie cu petit pasagiile împrumutate 72-73; contra cifrelor romane 81 n. 3. Wilamowitz U. von, ce semne întrebuinţează In text 73. Wetsch v. Ieciu. Zamostie ţin. Suceava 246-248. Zâpolya Ioan 281. Zârneşti 194. Zbierea pârcălab de Cetatea Albă 140-142. 144. 146. 148. Zecea v. Veneţia. Zmucilâ Savin mare medelnicer 186. Zosimas arhiepiscop 115. Zvoriştea ţin. Suceava 229. 231. Yala v. Ianachi Iala. www.dacoromanica.ro INDICE DE LUCRURI ŞI CUVINTE abreviaţiuni ▼. prescurtări, accente 87. adaosele (In ms) arată că ms. a fost colaţionat 14; cum se arată In aparat 64-65. adet 232. albine, zbornice cu bucăţi alese 58. amplificări In mss 18. anacronizme In cărţi populare 23; In falsuri 32; In cronica lui Pseudo-CJănău 34. anonime, texte 31. 36. aparat critic, ce e 90 n.; rostul lui 60; trimiteri dela text la aparat 60; schematizm Învechit 60 n.; Însuşirile aparatului 61-67; ce nu trebue dat tn aparat 61-63 şi 68 n. 1; sigle şi semne tn aparat 64; cum se arată adaosele In aparat 64-65; când trebue pusă Ierna 65; pozitiv şi negativ 66; apreţierea lui Krumbacher 66; ordinea şi despărţirea variantelor 67-68; siglele mss la margine 67; model de aparat 70-71. aplografie 20 n. apocrif 91 n. aprodu 231. arhaizme 27. 29 n. arhetip, ce e 90 n.; restituirea arhetipului pierdut 39. 48. 51. armăsar 264. 272. ateteză, semnul atetezei 73. 74. 91 n. autenticitate, critica autenticităţei 31; motivele falsurilor 31-34; probele falşului 32; falşuri In literatura română 34-36. autograf, ce e 89 n.; autografe nedescifrabile 19; cu două redacţiuni paralele 20. băeş 232. băibărac 251. ban 219 n. 1. baniţă 227. bărbăcuţ (cârlan—) 230.238.250.257. 260. 264. beUle (pl.) 245. bere 275. bibliografie 9-10. bimevici s. berneveci 262. 278. bivolar 266. biool gonitor 223. blagodarenie 307. bobotadză (bobotază) 225. 232.248.253. 258. 261. 265. 269. 271. 278. boconci 241. boeresc, boerescu 225. 230. 231. 234. 238. 240. 241. 243. 247. 252. 254. 257. 258. 260. 264. boore (pl. = buori, bouri) 261. bou gonitor 223. 230. 235. 237. 240. 243. 247. 249. 252. 254.257.260.263. 267. 270. 272. 276. 277. boulean 223. 264. 267. 270. 272. 274. branişte 231. 256. 258. brudină 227. 265. 266. buhai 223. 236. 249. 257. butnar 259. www.dacoromanica.ro 337 tal de ham 226. camănă (pl. cameni, camene, cămine) 226. 236. 255. 275. căpitan 269. capitulaţiunile Principatelor sânt falşe 36. cârcîmd (cârşmă) 243. 264. 265.268. cârlan, cârlană 243.26a 264. 270.274. 277. cărlănuţ 254. 274. 277. cărţi de judecată 269. de blestem 239. 262. de şcoală Îndreptate de gramatici 14. catrinţă 234. 244. 261. ceapă 225. ceară 258. 261. cechini (monete) 304. chiuă 241. 253. 278. chio 241. Pentru ortografia chiâ v. p. 221. chiper 226. 227. 231.236.245.251.255. 262. 269. chirilica, transcrierea ei 24-26; e scrisă cu majuscule 26 n. 3; trebue părăsită 26. cibote (ciboti) 226-229. 231. 234. 236. 239. 242. 249. 251. 253. 256. 258. 261. 262. 265. 269. 275. 276. 278. cicero cursiv pentru a arăta literile puse In original deasupra rândurilor 78-79. cifert 225. 255. cifre marginale arătând paginile ms şi ale ediţiilor anterioare 75-83; cifra paginei 82; cifrele arătând rândurile textului 83; cifrele greceşti, chirilice şi latine sunt de evitat 81 n. 3. cincar (cal de cinci ani) 223 n. 2. citatele scriitorilor vechi 57; citatele se fac din memorie'57; importanţa identificării lor pentru restituirea textului 57 n.; citate la gramatici şi lexicografi 58; locul lor e supt aparat 61; citatele textuale cum trebuesc arătate 72; citate nepre-cise 91; citate de paradă 92-93; citarea revistelor şi cărţilor 61. 93; aşezarea trimiterilor cronologică .sau alfabetică 94; v. trimiteri, clacă225.228.230.232.234.238.240.241. 243.252.254.257.260.270. 275.277. claritatea stilului in lucrări ştiinţifice 88. clasificarea mss 50-53. disâinrh 262. codex v. manuscrise. colaci 226. colaţiune, ce e 90 n.; la Greci şi Romani 12-14; cum trebue făcu tă45-47. columnatae litterae 78. comentarele sunt folositoare pentru restituirea textului 56-57. compilaţii 37. comunizm literar la Bizantini 72. concizia indicelui 86. conjectură, ce e 90 n.; ce se cere pentru a face bune conjecturi 58; conjecturi probabile nu trebuesc introduse In text; v. emendaţie. contracţiunile trebuesc întregite tacit 61. confu (de hârtie) 226. 229. 266. 275. copii, amestecare de dialecte In copii 24; copiile trebuesc colaţionate 47. copiştii copiază greşit 13-14 şi 16; copierea mss se impunea ca pedeapsă 17; copiază din memorie 21; prelucrează şi Indreptează textul 22. 50; siluesc litera de hatârul sistemului lor ortografic 25; deosebiţi copişti fac deosebite greşeli 48; despre cultura şi tendinţele copistului se vorbeşte In introducere 87. corectorii colaţionau mss In vechime 12-13. corecturile servesc la fixarea filia-ţiunei mss 46. corespondenţa lui Ştefan cel Mare falşă 36. torită 270 şi n. 2. 271. cramă 258. 270. critica autenticităţei şi a provenienţei 31; contribuţii critice ale gramaticilor In vechime 12-13 j critica www.dacoromanica.ro 338 textelor in trecut 38; importanţa ediţiilor critice 38; critica conjecturală 58. cursive litere 73. 75; v. cicero şi petit. cuşmă 248. dată, anii dela Hristos trebuesc puşi la margine 83. dejmă v. dijmă. dejmar 255. desătină, desetină 228. 231. 235. 239. 241. 245. 248. 251.252. 255. 259. 262. 267. 268. 271. 273. 278. descrierea sumară a mss Înainte de colaţiune 46; In descrierea fiecărui ms ce trebue să se rele-veze 87. dialect, transpunere dintr’un dialect lntr’altul 24. dichiu 262. dijmă, dejmă 225. 236. 238. 244. 247. 248. 250. 252. 254. 255. 257.258.260. 261. 264. 265. 2G8. 275. 277. diletanţii vorbesc cu dispreţ despre ediţiuni de texte 33. dispoziţia ideilor 89. dohot, dohotu 226. 228. 244. 247. 262. draniţă 262. 266. drobu 244. 248. 266. dzua (=ziua) 308. ediţiile critice, importanţa lor 38-39; numai ele inspiră Încredere 40; Krumbacher şi Renan despre importanţa lor 42; ediţiuni de texte române 75. emendaţie, ce e 90 n.; emendaţia aduce deplină lumină 59; emenda-ţiuni reuşite 59 n.; emendaţiuni po baza comentarelor vechi 57; in a-parat se pune Întâi emendaţia şi pe urmă lectura mss 67; cum se pun In text şi aparat emendaţiu-nile 65. 74. epănge 245. 249. iapă fătătoare 223. 230. 233. 247. 249. 254. 257. — stearpă 264. exponent, trimiteri dela text la aparat prin exponenţi 60 n. 1; exponenţi pentru precizarea lemei 64; cifre şi litere ca exponenţi la sigle arată mâinile şi mss din aceeaş familie 64. extrase reproduse In cataloage de mss 63 n. falsuri v. autenticitate, filiaţiunea dovedită prin lacune 31. 46. 48-49; uneori nu se poate stabili 52-53. fişe v. indice, florilegii 58. folorit 231 şi n. 239. 244. 248. 253. 255. 261. 266. fotografia aduce servicii Însemnate recensiunii textelor 47-48; preţul reproducerilor fotografice 47 n. funi 228. gărle 254. 263. 267. găzdăluesc 308. glosă, ce e 90 n.; interpolaţiunile se datoresc gloselor 19; glosele interpolate trebuesc puse în ( ) In indice 84 n. 2. goştină 229. 231. 235. 236. 239. 241. 246. 248. 251. 252. 255.259.261.266. 268. 271. 273. 278. grafie v. ortografie, gramatici, meritele lor pentru îndreptarea mss vechi 13-14; citate din operile clasice în tratatele lor' 58. grâu 225. greşeli in mss şi tipărituri 11; cazurile şi felurile de greşeli 18-26.30-31; greşelile de ortografie trebuesc îndreptate de editor tacit 30. 62; greşelile individuale ale mss nu trebuesc menţionate in aparat 63; greşelile comune arată un arhetip comun 48-49; greşelile de tipar în ediţiuni de texte sunt primejdioase 90-91. greşeli intenţionate, in falsuri 130. www.dacoromanica.ro 339 hac (=leafă) 225. hârtie (=pecete) 278. Aer, heru 221. 239. 244. 245. 248. 255. 250. 265. 266. 275. hergheligiu 242. hirtă (pi. hirte) 241. 256. holteiu 276. horilcă 226. 232. 244. 278. hotărâturi 248. hotărâtul 261. hotamic 227. 251. hotnog 181. iarbă de puşcă 226. iarmaroc 245. 249. icre 227. 244. imitaţiunile autorului trebuesc ară* tate lntr’o rubrică separată 61. Împrumuturi literale In trecut 72; v. citate. indice, importanţa lui 83; indice de citate şi de mărturii 83; indice verbal, gramatical, de nume proprii şi de lucruri 83; indice verbal provizoriu 84 n. 1; cum trebue alcătuit 84; aşezarea şi redactarea fişelor 84; ordinea alfabetică după numele de botez 84; ordinea alfabetică după numele funcţiei 85; cum trebuesc arătate emendaţiu-nile şi interpolaţiunile tn indice 84 n. 2; trebuesc despărţite indicele? 85; trimiteri dela un articol la altul 85; steluţă pentru cuvintele cari nu sunt trecute In nici un dicţionar 86; concizia indicelui 86; numele indicelui repetat In susul paginilor 86; indice provizoriu 98. interpolaţiune, ce e 90 n.; cauza in-terpolaţiunilor 18-19; interpolaţiuni datorite autorilor 19; un exemplu de interpolaţiune (Sclavinum ru-munnense) 20 n.; filiaţiunea dovedită prin interpolaţiuni 48; cum se trec interpolaţiunile In indice 84 n. 2. înterţ, înterţâu, pl. tnterfii, înterfâi (=berbece cam de doi ani) 224 şi n. 1. 243. 255. 268. inlervertiri de cuvinte 51; semnul care arată intervertirea 64. Întinerirea textelor 23. 76. introducere 86; conţinutul ei 87. iotacizmul In limba greacă 30. 62. 87. isolote (monete) 304. ispisoc 269. ispravnic de ţinut 262. — Ia -vii 245. ivanghelie 251. izmene 226. izvoare, consultarea lor contribue la restituirea textului 54; locul lor e supt aparat 61; tipărite cu petit şi petit rărit 72. lacunele mss trebuesc Însemnate la colaţiune 46; prin lacune se fixează filiaţiunea 48-49; cum se arată lacunele In text 73. lectură, ce e 90n.; alegerea lecturei 50-52. Ierna, ce e 90 n.; lemele din comentare 56-57; precizarea lemei prin exponenţi 64; când Ierna e necesară şi când nu 65. leu (monetă) 219 n. 1. lexicografi, citate In operile lor 58. limbă, copiştii schimbă limba originalelor 16; cauzele cari uniformizează limba 24; greutatea restituirii textelor scrise In limbă arhaică 27; când nu există o limbă literară, scriitorii scriu inconsecvent 28. linii verticale pentru despărţirea variantelor 67 - 68; pentru arătarea paginaţiei mss 68. 75. 83. lipcani 186. liude 263 şi n. 1. litere subînţelese 75; columnatae 78; ca exponenţi 64; cursive 73. '5; rărite pentru Împrumuturi literale 73; litere deosebite pentru emen-daţiuni 74-75. logofătul al treilea v. treti logofăt. www.dacoromanica.ro 340 lumini de său 228. lunguri (=linguri) 258. madzire 225. magopifă 234 şi n. 2.249. 251. 252.261. 262. 275. 276. măhal 245. majuscule, greutatea citirei textelor scrise cu majuscule 26 n. 8; Întrebuinţarea lor 62. 94. mălaiu 225. 243. mândz 240. 267. mândzat, mândzată 223. 230. 233. 236. 237. 240. 243. 247. 249. 252. 254. 257. 260.261.264.267.270.272.274.276.277. manuscrise 11-18; reproducerea şi In-drep tarea mss 12-14; mss româneşti 14-16; greşeli In mss 11.16-31; căutarea mss 43-45; regule pentru cola-ţiunea mss 45-47; stema 47-50; adesea toate mss au un arhetip comun 48; clasificarea 50-53; in descrierea mss ce trebue să se releveze 87; descrierea sumară a mss Înainte de colaţiune 46; grupele mss trebuesc citate In aceeaş ordine 67; v. siglă, interpolaţiune, copişti, corectori, marginea de sus a paginilor 82; marginea dreaptă şi stângă 83. mărturii multe se reduc la una 37; trebuesc numărate şi cântărite 52. mărturiile despre textul autorului unde trebuesc puse 61. mascuri 272. med 258. megiaş (pi. megieş) 227. merţă (pl. merţă) 225.230. 233.238.240. 243. 247. 250. 252. 254. 257. 260 (mirţă). 264. 268. 270. 272 (merţe). 275. 277, meşini 228. miere (mere, meere) 224. 238. 244. 247. 250. 265.271. 278. minuscule 94; v. petit. mioară 243. 268. 270. miţă (pl. mi/a=miţe) 252. modernizarea textelor 23. 76. molităvnic (= molitvelnic) 234. 258. molităvnig 241. moron 226. 248. mortasâpie 245. moşnean (=moştenit) 307. murar, muraru (=morar) 245. 266. năimaUL 273. nomocanon 116. notiţele copiştilor de pe mss cum trebuesc reproduse 63 n. numele de familie şi de botez in indice 86. odgon (pl. odgone) 228. oaie fătătoare 264. olar 275. oloiu 225. 228. omiteri, semnele şi prescurtările Întrebuinţate pentru omiteri 64. orândă 224. 236. orândar 224. 238. oredzu 225. 228. 231. 255. 262. 260. original, ce e 90 n.; t. arhetip. ort (pl. orţi) 238 şi n. 1. 268. ortografie 20-21; copiştii nu .respectă ortografia originalului 21; numai deosebiri interesante ortografice trebuesc date In aparat 25; deosebiri ortografice la scriitorii de astăzi 24; ortografia tradiţională nu redă rostirea exactă 25-26; pentru textele româneşti ortografia indicată e cea fonetică 26 n. 1; ortografia câte odată Înlesneşte aflarea filiaţiunii 46; chestiunile ortografice trebuesc tratate In introducere 87. ortul stărostiei 227. 266. v. ort. păcură 255. 266. 269. paginaţia revistei trebue menţinută când se tipăresc extrase 82; numerotarea după coloane 82. pământuri 256. 263. 267. pâne 224-226. 228. 230. 234. 236. 238. 240. 243. 247. 250. 252. 254. 257. 258. 260. 261. 265. 268. 270. 272. 275. 277. www.dacoromanica.ro 341 papuci 228. păpuşoi 225. 251. para (monetă) 304. părcălăbie 245. paranteză 73-74. pasagiile Împrumutate textual se reproduc tn ghilimele sau cu deosebite litere 68. 72; pasagiile greşit transmise se arată In text prin + 73. păsător (=păstor) 250. pătrar (=cal de patru ani) 223 n. 2. 230. 249. 257. pcela (albină) 58. pecete (impozit) 236.252. 255. 266. 275. 276. 279. pecetluitul (impozit) 232. peşte de casă 275. — proaspăt 228. — sărat 225. 226. 228. 266. petit şi petit rărit pentru a arătă pasagiile Împrumutate 72; petit drept pentru a arătă vocalele subînţelese 79; petit cursiv peutru a arătă literile azvârlite deasupra catului al doilea 79. piuă (pl. piule) 233. v. chiuă. plagiat, Împrumuturi textuale 72. plugari 253. poclon 231. podcapec (potcapec, podcapăc, pl. potcap ece) 225. 234. 261. 262. polile bisăricii 255. 258. populare, cărţi populare Întinerite 23. posluşanie 273. posluşnic 273. potronic 219 n. 1. prelucrare, ce e 90 n.; un exemplu de prelucrător fără scrupul 22; prelucrările contribuesc la restituirea originalului 39; prelucrătorii nu prelucrează in acelaş mod 48. prescurtările trebuesc Întregite tacit 61. 75; greşit Întregite de copişti 18; evitate in Ierna aparatului 65; chestiunea prescurtărilor tratată In introducere 87; locul listei preş- 53381 curtărilor 88; cum trebuesc făcute, prescurtările 95-96. prigon (miere de—) 278 n. 1. priisăcar 273. pronunţarea nu e redată exact In textele vechi 24-26; pronunţarea scriitorului trebue reprodusă Întocmai 25; rostirea nouă In luptă cu cea veche 25. proprietatea literară in vechime 72. prospătu (=proaspăt) 228. prototip, ce e 90 n.; v. arhetip, provenienţă, arătarea ei e indispensabilă 91; texte anonime 31. 36. pseudoepigraf, ce e 31. 91 n. pseudoesteţii dispreţuesc tot ce nu e capodoperă 38. punctuaţiunea mss trebue Îndreptată in mod tacit 61-62; punctuaţiunea e necesară şi la titlu 81. pusluşanie v. posluşanie. pusluşnic v. posluşnic. rachiu 255. 269. răzor (pl. răzoră) 254. recensiune, ce e 91 n.; orce cercetător trebue să ştie cum se face re-censiunea textelor 8; căutarea ediţiilor şi mss 43-45 ,* colaţiunea 45-47; stema 47-49; clasificarea mss, alegerea leclucei 50-53; importanţa traducerilor, comentarelor şi citatelor pentru recensiune 53. 56. 57. foloasele fotografiei 47-48; critica conjecturală 58-59; v. aparat, text. redacţiune, ce e 90 n.; redacţiuni paralele ale aceluiaş text 19-20. reimentar 188. reminiscenţe din autori mai vechi In texte posterioare 27. repeţirile şi deosebitele dezvoltări trebuesc legate intre ele prin trimiteri 89. restituire, ce e 91 n.; restituirea formelor vechi 27-30; Ureche restitu-tus de I. N. Popovici 29 n. 1. rostire v. pronunţare. 22 www.dacoromanica.ro 342 samă 225. sâmbrie 248. 258. 259. 261. 262. 266. 268. 271. 273. 275. 276. 278. sărindare 273. scolii, folosul lor pentru restituirea textelor 57. scriere şi pronunţare 24; scrierea veche nu poate fi imitată lesne 32-scriitorii români se plâng de greşelile copiştilor 16; remuneraţia scriitorilor tn vechime 12-13. semne convenţionale 6; semnele Întrebuinţate In aparat 64; în text 73-74. sfântul mormânt 229. 231. 235. 239. 241. 246. 249. 251. 253. 256.259.262. 266. 268. 271. 273. 275. 278. siglă, ce e 90 n.; litere şi cifre ca sigle 64; locul siglelor tn aparat 65; sigle la marginea aparatului 67; sigle Ia marginea paginei In introducere 87 n.; locul listei siglelor 88; v. exponent. şindili 266. 269. aşi urm» trebue evitat 92. sopon 226. 255. stâlpi de hotar 227. stărostie 245. steluţă pentru cuvinte rare 86. stemă, ce e 90 n.; consultarea tuturor mss ale unei scrieri 47-48; filiaţiunea arătată prin greşeli, interpolaţiuni şi lacune 48-50; clasificarea mss, alegerea lecturei 50-52; imposibilitatea stabilirii fi-liaţiunii 52-53. ştersăturile arată că opera a fost co-laţionatâ 14; dau ajutor pentru fixarea filiaţiunii 46. stilul In lucrări ştiinţifice 88; contri-bue la descoperirea falşurilor 32; la găsirea autorului unei scrieri anonime 36. strafide 225. 227. 228. strâjnic (= strijnic), strâjnică 223 şi n. 2. 230. 233. 252. 254. 257. 264. stog (pl. stoguri) 224. 225. 230.236. 250. 264. 270. 273. 275. 277. stoler 225. 239. ştubei (pl. ştubee) 244. 266. subtitlu, dacă titlul nu acopere conţinutul scrierii, recurgem la un subtitlu 81. sucman 226. 228. 245. 262. 273. 276. pl. sucmane 234. sucmani 232. 241. 253. 261. 278. tămâe 227. ţăran 244. ţărcovnic 276. 308. târgoveţ 227. tehnica ediţiilor 5; colaţiunea 45-47; aparatul 60-71; tehnica lui Hasdei) 78-80; tipărirea cu petit a Împrumuturilor 72-73; semnele din text 73-75; marginile paginilor 82-83; indicele 83-86; termenii tehnici 89-91; tehnica reproducerilor fotografice 47 n. temnic 255. termenii tehnici referitori la recen-siunea textelor nu s’au romanizat până astăzi 8; cei mai obicinuiţi cu Înţelesul lor 89-91 n. testamănt, tastamănt (pl. testamănture) 225. 232. text, idealizarea lui 72; texte anonime 31. 36; continuate 37; nedatate 37. titlu, Însuşirile titlului 80-81; titluri pretenţioase 81; punctuaţie la titlu 81; titlul scrierii trebue repetat In susul fiecărei pagini 82. traducerile ajută la restituirea textului 53-54; raportul dintre original şi traducere 54. traistă (pl. traiste) 248. 269. transcrierea chirilicei 24-26. transpunere dintr’un dialect lntr’altul 24; v. intervertire. treti logofăt 238. logofătul al triele 255. www.dacoromanica.ro 343 4reHn, tretină 223 şi n. 2. 230. 240. 249. 254. 257. 267. 272. trimiterile indicelui 84; trimiteri dela forma obicinuită astăzi la forma arhaică a cuvintelor 86; diferite locuri In cari s’a vorbit despre acelaş lucru trebuesc legate prin trimiteri 89; trimiterea trebue făcuta la pagină şi la rănd 92; v. citate. tult 259. tultul vămii 266. uniformizarea procedeurilor tehnice Întrebuinţate in publicarea textelor 5-7; uniformizarea textelor 29. -unt 250. 265. 278. untudelemnu 225-228. 231. undelemnu 269. uric 262. vacă fOtătoare 223. 230. 233. 237. 240. 247. 252. 254.257.260.263. 267. 270. 272. 274. 276. 277. toacă gonitoare 230. 233. 237. 240. 243. 247. 249. 252. 254. 257.260. 264. 267. 270. 271. 272. 274. 277. văcar 206. 275. 278. văcărită 275. 278. vădrărit 228. 245. 251. 259. 262. 267. 268. 271. vamă 268. variantă, ce e 90 n.; variante după versuri şi poezii 19 n. 1; variantele deosebitelor mss trebuescscrise cu cerneală de altă coloare 45; variantele Înşirate după valoarea lor 67; cum trebuesc despărţite 67-68. vătăman 262. vătui, vătue 230 şi n. 2. 238. 257. 260. 264. 265. 268. 274. vecin 224. 238. 241. 256. vin 224.227. 228.236.241.243.245.248. 250.258.264.265.268.269.271.273.278. voevodzie 307. zăbon 225. 235. 259. www.dacoromanica.ro I. Bogdan, Documente false atribuite lui Ştefan cel Mare. PI. No. 1. fe" / NATâ«HK« uicrt'u cfy^cpX (lAZ^yM^u' • HCtr^A^H w ^^Amţu m e«MM, on'aMicAMCJMfc^ iC'frrH/iAiiifA' GMiypkt caA*a^^4/ka*A , Hno/MAMfAHU, {Zrf^A / y: 'Vj" MiZii* Vtfi'tH iwţrtHi tmuj^n'I nt&a^j plUifrmî(iMA uMXA'Xi£.y^.y ititUCU. EKirtrir HUP'VBri’ (AA&HMtH • Hrtb\ HTTdHCMtf vi'acrfkT^ , , ................. ' “'n-'lV<* ' C+istj'Xt &L/*}m 4 !^') .*■ v ţ:,_ '• g‘ : • /, > 7 ,V / ‘ Ţ^*Vtrt jpc'i6nî. I. 1 • V /% ■ Scrisoarea lui Şfefan cel Mare cătră Doroteiu, arhiepiscopul din Ohrida, Aprilie 1450. (La stânga pagina din urmă a nomocanonului dela 1400). www.dacoromanica.ro I. Bogdan, Documente false atribuite lui Ştefan cel Mare. m Hm ^ N a^Ya, HotTrpVtMA opfly^VA/TfipAz^VH • fWZcVpArtAMi HTTAAl HCiaiHMA CK6rt^tpATTp0rti\TrH 7 H?Kfc AVrrAl^JggA MAJAAH^A^t K^arroAH ^pAfKAfi0f0 Ap a AH BA1TAC^P ftAauiAri . 0MA«yKxu tAwktAKO, . HcI^ArrHTr^jr^'^ *mh^hWih7 pCKflMAmKontix'A . ^IntVflf/cZ^fCfrr^cgtferfl^lrraVAAri-V) • tocIz^ANVA^ mhfoy ? • KP• tfrA •«a cAMipV r Vlue ţtihVh npVpt *rtnH*Mt\ţ L . ■< ■, .■ Buletinul Comisiei Istorice a Bomăniei, I. O paginâ din nomocanonul dela 1466. www.dacoromanica.ro jf. . v-'» /. Bogdan, Documente Jalee atribuite lui Ştefan cei Mare. FI. No. 4. . * -» * - , UTrrtrt'jrti ■ MtrrrrfTw f caye/iAiwh 'Ttttj k**' •* ; ***■ i 1-» •*«» -y j SiVjT#- urie/.îtttT\Ui>‘ «-:•** Jitii/- ■»’ -• * ,>«• i*,r*rrr{ ng4f4 cjwmjfiH/rn» ■ mJ.tr*. » rlr/.f* .. ClDXTf â"tM ti* ui.~utrA‘-ţ(‘t**inatmiutttjAi*niţirrt* . •,77/‘' • brni/. ^ ţ-rci *£/1V n >' ifi rj ţlJ£)ftnA#l_^t <-* *^yr. t ţ 7 tTTTtt rin ti\'s*tb tTTJ* 8*1* TTtt'i Si Xi"rr^i *rrT ■•V -X ' o »'* k LT / <-^7 « ■'£-. ■•gftţ r.irltl ifjii 4C>^n«»Trj J H&»« Cg/CIfn , Vitrine jti ir* • £»nf •^r* * Ip ,• i/rfţ y uţ« ţ**«> Vi f si*?* ««.:*£ * «jY Ilfllt I*4*U Jf 11 i s « r * 1 «,<.:. lf* .:***■ £*!*-■* -~AP * 'MW' '•"'' rt,ÎC^ > ^i*C* ‘r,fe4f; f^c v«. fiţ»ii.\*.. cj m n. )Ai~n CJtrrni , mm cj. ttţl frj rţbtikt-nnrtx^ » r \iSI r*1 fTn* nxnn rttti. ttl>- J\nnCă ^~fnrrT/i . tti tiLirttotnjjAtfyy - •• ... . TTT3. -o*iTrr. . „n< nrg| Documentul din 17 Martie 1498. Hulei inul Comisiei Istorice a României, Documentul din 26 Octomvrie 1470. www.aacoromanica.ro JPÎ. No. 5. I. Bogdan, Documente false atribuite lui Ştefan cel Mare. c muma 4- ' Cv ■ • WV ’ | LVi -j -Ihco '•jWS’U c* i yA o t\a. -tMffj *7îJM <^Vrvr*| Lflo»* c4r«*tV • rnajl l-IC ril\ tv H iilMittt tl \ n\n - \ TJ^ ntuj^cma^/'nt i/jttd rjsAtn £M nr. 4^1 ^fi •WUH ii-mi; r iirt» , ,r \\W.Y - r. J*A . rt^‘ î-j ti» rt i »f/n .«*ii mei Av J:l‘*y Vi ă s3j9 »■*$*•. h"' •'■r' TtcX* HţV : iia~< , <\ ’ <—♦ /X Ut \/i-l AmcA^ r“i U ^cS âfV'î -Ti* wVArl *'r JME -S •**' r Buletinul Comisiei Istorice a României, 1. Documentul din 15 Martie 1497. www.dacoromanica.ro I. Bogdan, Documente false atribuite lui Ştefan cel Mare. ii ,, r. " ~ n --Î.S k*. PI. No 6. *gti.wi»4«u«jgtj,jjj, . ’ i .!■ /v.-Ti:r ‘ 11II -'î' --{mW1jî*• ...; ‘|^;y'^3"f'71*1 ^r=|'^. '”■ *T)yff -■ rtt«kbf ••«.• nt->Aiju..i*$r^:* Aţ; ’/{i1 WjFp^^W'»^r??3rî!l '“ *•<$! ■J’1-' ■zi<-.-,.\nJr. “~r u-‘.u- ■.■r.Uiryt n,j Mfcţjip'Â'îtrt^* «V f' ■•• "T <»»*;,■ j‘^, ,r *'• '**: ^ft1 Jr 5i«-:^'-..-?>-'T - V £1. *it£jFrff\i >TTn» t:.:.:yie*l ■ j Cf • .Wj-j i-^lrtxotţi »*>•—. 'lîj.i.JiJ f'A3<ţ> I . :Ti . >1 - . JJ.Vrr<-7, {''*?- '■- ^ ~'ri< : ■ ^JSJ i'Uţn^attu mu; jf yui\nir»rV/i.Jju'f*» »i^i—• '>7^ • •• >*■iV;J|Şffîj| Â^'" u^2. J-;'•■ '': •'•^KJ ’’1 ** '•' ili" sDll' ** f'../ v/ K/ \S. o J:S* w Buletinul Comisiei Istorice a României, l- Documentul din 26 Octomyrie 1491. www.dacoromanica.ro PUBLICAŢI UNI LE COMISIEI ISTORICE A ROMÂNIEI Mironis Costini Chronicon Terrae Moldavicae ab Aarone principe (Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei dela Aron Vodă încoace [1595-16611). Traducere latină contimporană, editată de Dr. Eug. Barwinski. Bucureşti 1912. XXVI+228 pp. in 8°. Lei 6, ed. de lux lei 8. Cronica expediţiei Turcilor în Moreea, 1715 (Chroniqne de l’exp6dition des Turcs en Moree), atribuită lui Constantin Diichiti şi publicată cu traducere franceză de N. Iprga. Bucureşti 1913. XVI-|-228 pp. în 8°. Lei 5, ed. de lux lei 8. Letopiseţul Ţării Moldovei dela Istratie Dabija până la domnia a doua a Ini Antioh Cantemir, 1661—1705, editat de C. Giurescu. Bucureşti 1913. 112 pp. în 8°. Lei 2, ed. de lux lei 3. Documentele lui Ştefan cel Mare, publicate de I. Bogdan. Bucureşti 1913. Voi. I, XLVI-j-518 pp. în 8U. Lei 12 (cartonat lei 13.50, legat in piele flexibilă lei 15), ed. de lux lei 15 (legat lei 18). Voi. II, XX11+612 pp. în 8°. Aceleaşi preţuri. Miron Costin, De neamul Moldovenilor din ce ţară au eşit strămoşii lor. Ediţie de C. Giurescu. Bucureşti 1914. LVI+64 pp. în 8°. Lei 2, ed. de lux lei 3. Diaconul Coresi, Carte cu învăţătură (15P1), publicată de Sextil Puşcariu şi Alexie Procopovici. Voi. I: textul. Bucureşti 1914. VIII-}-566 pp. în 8°. Lei 10, ed. de lux lei 12. Critica textelor şi tehnica ediţiilor, da I). Busso. Bucureşti 1912. 108 pp. în 8°. Lei 3 (ed. separată din Buletinul Corn. Ist. a României, I). Documente false atribuite lui Ştefan col Mare, de I. Bogdan. Bucureşti 1913 62 pp. în 8", cu 6 planşe în fototipie. Lei 6 (ed. separată din Buletinul Com. Ist. a României, I, în foarte puţine exemplare). Izvoadole lui Tudosie Dubău, Miron iogofătul şi Vasile Dernian, de O. Giurescu. Bucureşti 1914. 50 pp. în 8°. 1 Leu (ed. separată din Buletinul Com. Ist. a României, I). Sămile mănăstirilor de ţară din Moldova pe anul 1742, de I. Bogdan. Bucureşti 1914. 64 pp. în 81’. Lei 2 (ed. separată din Buletinul Com. Ist. a României, I). Cronica Ghiculeştilor. Un nou letopiseţ al Moldovei (1695 —1754). de I) Busso. Bucureşti 1915. 86 pp. în 8°. Lei 2 (ed. separată din Buletinul Com. Ist. a României, 11). Emendaţiuni la unii auto.-i greci şi români. Bucureşti 1915. 14 pp. în 8°. Bani 50 (ed. separată din Buletinul Com. Ist. a României, II). Se găsesc sub tipar şi vor apărea in curând: Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron Vodă [1359-1595], întocmit după Grigorie Ureche vornicul, Istratie logofătul şi alţii, de Simion Dascălul, ed. de C. Giurescu. Letopiseţul Ţării Moldovei dela Istratie Dabija până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, 1661-1743, de Ioan Neculce. ed. după manuscrisul în parte autograf dela Academia Română, de Iulian Marinescu. Psaltirea Scheiană, în legătură cu psaltirele traduse din slavuneşte dela Coresi până la Dosoftei, ed. de I. A. Candrea. Documente şi peceţi moldoveneşti în facsimile (sec. XIV-XVI). 92 planşe în fototipie cu o introducere, de I. Bogdan. Buletinul Comisiei Istorice a României, ii (1915/19161, conţinând, pe lângă cele două artieo'e ale d-lui D. Busso. an al treilea despre cronica lui Chiparissa, un studiu al d-lui Giurescu despre opera lui Miron Costin „De neamul Moldovenilor" şi documente de N. Iorga, C. Giurescu şi alţii. PullicaUunile Comisiei istorice a României se găsesc de vânzare la librăriile Socec ef Comp., Sfetea şi jîlcalay din Bucureşti. Membri Corpului didactic şi studenţii universitari le pot cumpără dela secretarul Comisiei (la Casa Bişcricei) cu preţul jumătate. www.dacoromanica.ro