https://biblioteca-digitala.ro MUZEUL DE ISTORIE AL JUDEȚULUI CARAȘ-SEVERIN BANATICA 13 I. REȘIȚA, 1995 https://biblioteca-digitala.ro COLEGIUL DE REDACȚIE DUMITRU ȚEICU — redactor responsabil VALERIU LEU — secretar de redacție DANA BALANESCU NICOLAE BOCȘAN OVIDIU BOZU PETRU CALIN GEORGETA EL SUSI COSTIN FENEȘAN RUDOLF GRAF MARIAN GUMA GHEORGHE LAZAROVICI VASILE M. ZABERCA Responsabilitatea pentru conținutul articolelor ți calitatea rezumatelor în limbi străine revine in întregime autorilor „BANATICA“ „BANATICA“ Orice corespondență se va adresa: Any mail will be sent to the Muzeul de Istorie al Județului following adress: Muzeul de Istorie Caraș-Severin, al Județului Caraș-Severin. Reșița 1700, Bd. Republicii nr. 10 Reșița 1700, Bd. Republicii nr. 10 ROMANIA ROMANIA „BANATICA“ „BANATICA“ Toute correspondance sera envoyăe Richten Sie jedwelche Korrespon- ă l’adresse: Muzeul de Istorie al denz an die Adresse: Muzeul de Județului Caraș-Severin, Istorie al Județului Caraș-Severin, Reșița 1700, Bd. Republicii nr. 10 Reșița 1700, Bd. Republicii nr. 10, ROMANIA ROMANIA https://biblioteca-digitala.ro CUPRINS — CONTENTS — INHALT — SOMMAIRE SABIN ADRIAN LUCA Așezarea aparținând culturii Starievo-Criș de la Pojejena-„Nucet" (jud. Caraș-Severin), Cam- pania 1986 .................................................................... 5 Die Starâevo-Criș Siedlung von Pojejena-,,Nucet" (Kreis Caraș-Severin). Die Kampagne von 1986 5 GEORGETA EL SUSI Economia animalieră a comunităților neo-eneo- litice de la Parța (jud. Timiș)................................................23 L’âconomie animaliere des communautâs neo- ănăolithique de Parța (d^p. Timiș)...............23 FLORIN DRAȘOVEANU Locuirile neolitice de la Hodoni.............................53 Die neolithischen Siedlungen von Hodoni . , . 53 ADRIANA OPRINESCU Un topor din cupru aparținând culturii Sălcuța 138 Eine Kupferaxt der Sălcuța-Kultur angehorend 143 MARIUS MUNTEAN Considerații antropologice asupra unor oase umane provenite din peștera de la Românești (jud. Timiș) ...................................145 Anthropological remarks on human bones from the Românești Cave (Timiș County) .... 148 DOINA BENEA Dacia in timpul lui Aurelian.....................149 Dazien zur Zeit des Kaisers Aurelian .... 170 LJILJANA BAKIC, Catalogul sistematic al monedelor din colecția DUBRAVKA UJES Muzeului Biserica Albă (I).......................171 Systematic catalogue of the coins in the mu- seum collection of Bela Crkva (I)...............185 DANA BALANESCU Descoperiri monetare inedite.....................191 New monetary discoveries........................201 DUMITRU ȚEICU Uber die Anfănge der mittelalterlichen Befesti- gungsarchitektur im Banat.......................209 DUMITRU ȚEICU Atelierul metalurgic din secolul al XH-lea de la Gornea .........................................215 Die Metallhiitte aus dem 12. Jh. von Gornea . 223 DUMITRU ȚEICU Biserica medievală de la Cârnecea................227 Die mittelalterlibhe Kirche von Cârnecea . . 233 ZENO PINTER, Spada medievală de la Bucova.....................251 DUMITRU ȚEICU Das mittelalterliche Schwert von Bucova ... 256 VARIA MARTIN OLARU Organizarea spațiului turistic în Munții Bana- tului ........................................................................263 Die Organiesierung des touristischen Raumes im Semenic Gebirge.................................276 https://biblioteca-digitala.ro 4 Cuprins — Contents — Inhalt — Sommaire ADRIAN BEJAN, Aspecte ale vieții cultural-științifice timișorene PATAKY ERNO din a doua jumătate a secolului al XlX-lea — începutul secolului al XX-lea. Societatea de is- torie și arheologie și Societatea de științe na- turale ...........................................277 Aspekte des kulturell-wissenschaftlichen Lebens aus Temeswar in der zweiten Hălfte des 19. und zu Beginn des 20. Jahrhunderts. Die Gesellschaft fur Geschichte und Naturwissenschaften . . . 290 DANA BALANESCU, Cultivarea interesului pentru muzeu la vârsta MARINICA POTOCEANU școlară mică: experimentul atelier pedagogic muzeal la Școala generală nr. 7 din Reșița (1993—1996) .................................. 291 Die Forderung und Pflege des Interesses fur das Museum bei den kleinen Schiilern. Uber ein Experiment: Pădagogische Werkstatt (Schule nr. 7) 295 RECENZII Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Edit. Museion, București, 1994 (Petru Rogozea) ........................................................................297 Serbs in european civilisation (special Edition no. 51, Serbian Academy of Sciences and Arts, Institute for Ballcan Studies), Beograd, 1993 (Dana Bălă- nescu)...........................................................................303 https://biblioteca-digitala.ro AȘEZAREA APARȚINÂND CULTURII STARCEVO-CRIȘ DE LA POJEJENA-NUCET (JUD. CARAȘ-SEVERIN) — campania anului 1986 — SABIN ADRIAN LUCA Ocazia acestor cercetări ne-a fost dată de posibilitatea executării unor lucrări de salvare în raza comunei Pojejana¹. Chiar dacă au mai fost executate lucrări de salvare² am preferat reluarea acestora deoarece nu era clară corelația dintre necropola medievală de aici și așezarea neolitică³. Pentru aceste lămuriri am trasat un număr de două secțiuni orientate E—V aflate la aproximativ 40 m de malul de atunci a Dunării⁴ și la 50 m una de cealaltă. Secțiunea 1 — și cea de mai la est — a fost trasată în plină necro- polă medievală⁵, complexele neolitice — între care și un bordei, după câte se pare — fiind distruse de gropile mormintelor săpate aici. Secțiunea 2 a fost trasată în plină așezare neolitică, având și o stra- tigrafie bună pentru această stațiune. Stratigrafia (fig. 1) Succesiunea stratigraficâ ce a putut fi citită pe profilele secțiunii 2 este: Stratul 1: partea superioară a stratigrafie! este reprezentată de un strat arabil, gros de 0,25—0,30 m. Acest strat are, ca și compoziție arheo- logică, pe lângă materiale aparținând epocii neolitice (cultura Starcevo- Criș) și materiale aparținând epocii romane, tegule și resturi de zidărie fapt ce ne duce cu gândul la existența unei construcții de această epocă în zona apropiată săpăturii. Stratul 2: acesta urmează stratului arabil, este de culoare cenușie și făinos la textură. în partea sa superioară mai există — foarte sporadic — fragmente romane. La baza stratului au fost descoperite resturile unei locuințe de suprafață, foarte prost păstrată, cu podină de piatră de râu. Din păcate, starea de conservare a locuinței, ce pare a fi fost răvășită încă din vechime, nu ne permite să avansăm prea multe ipoteze față de sistemul de construcție și arhitectura monumentului. Revelatoare pentru acest nivel este, însă, ceramica, ce își păstrează — ca mai în toate cultu- rile preistorice — rolul de fosilă directoare. Pentru o mai bună înțelegere a stratigrafie! de aici vom folosi de acum încolo pentru acest strat denumirea de nivel II (în sensul posterio- rității față de nivelul ce-1 vom discuta mai jos). https://biblioteca-digitala.ro 6 Sabin Adrian Luca 2 Strat 3: este de culoare închisă, granulos ușor de excavat. Materialul arheologic este mai puțin decât în cel anterior. Importantă este descope- rirea unui bordei cu groapă dublă botezată de noi Bₜ și B₂ pentru că la conturarea complexului la ras s-au văzut două gropi. După prelucrarea materialului arheologic constatăm că suntem în fața aceluiași complex de locuire. Adâncimea acestuia față de nivelul actual al solului este de 1,50 m iar față de nivelul său de călcare de 0,70 m. între gropile com- plexului există un prag la 1,15 m adâncime. Groapa centrală are un diametru estimativ de 4,5 m, pe marginile oblice ale acesteia surprinzând gropi oblice cu diametrul până la 0,10 m pe care le considerăm ca fiind resturile parilor ce formau structura de rezistență a acoperișului. Pe latura de S a complexului au fost săpate treptele de acces la locuință. Acest strat va fi numerotat de acuma nivelul I ca cel mai vechi nivel de locuire de aici. Strat 4: este de culoare galbenă, steril din punct de vedere arheo- logic. Descrierea materialului arheologic Uneltele descoperite sunt extrem de puține, de altfel suprafața cer- cetată fiind extrem de redusă nici nu ne așteptam la foarte multe desco- periri de acest fel. Interesant este faptul că uneltele de silex sunt foarte puține, fapt ce nu este caracteristic așezărilor neolitice⁶. Uneltele de os sunt reprezentate de două străpungătoare (fig. 2/6—7) și o spatulă, fragmentară (fig. 2/5) obținute din pereți de oase mari.¹ Aceste piese aparțin nivelului II. Plastica stațiunii este foarte bogată. în bordeiul excavat au fost descoperite piesele de la fig. 2/1—3, 9, 12; 3/7 a—c (nivelul I). Nive- lului II aparțin podoabele de la fig. 2/8, 10—11; 3/4. Cea mai importantă piesă a nivelului I este altarul de la fig. 3/7 a—c. Acesta este patrulater, la colțuri având perforații ce se întâlnesc prin piciorul de secțiune patrulateră în unghi de 90°. La partea mediană, la distanță egală de picioare, altarul are câte o protuberanță. Pe platforma altarului există urmele (fig. 3/7 b) unei suprastructuri ce poate reprezenta o incintă pentru că, noi credem, că pe această platformă exista modelul unei locuințe cu incinta sa. Piesa este de culoare roșie, bine lustruită, factura generală a fragmentului fiind cea comună culturii Starcevo-Criș (monocrom). Alte fragmente de altare sunt piciorul de la fig. 2/2 având aceeași factură cu piesa de mai sus și piesa de la fig. 2/1 ornamentată cu incizii foarte groase sau excizii (?). Cele mai interesante piese ale nivelului II sunt brățara de la fig. 3/4, gălbuie, făinoasă/săpunoasă și cu secțiune trapezoidală și amuleta de scoică de râu perforată de la fig. 2/8. Ceramica. Nivelul I. După cum mai aminteam ceramica acestuia este mai sărăcăcioasă decât cea a nivelului următor. Există două mari categorii ceramice; specia fină/semifină și cea uzuală. Culoarea prepon- https://biblioteca-digitala.ro 3 Așezarea aparținând culturii Startevo-Criș f derentă este cea roșie, uneori vișinie, mai rar apărând cenușiul, gălbuiul. Toate fragmentele aparținând speciei fine/semifine sunt lustruite foarte bine având aspect monocrom. îi spunem speciei astfel deoarece lustrul foarte bun ne-ar face să atribuim fragmentele speciei fine dar grosimea pereților și mărimea vaselor ne duc cu gândul la specia semifină. De- grasantul folosit este pleava și nisipul. Arderea la care a fost supusă ce- ramica este bună. Formele întâlnite sunt ușor (fig. 4/7—8) sau mai puternic bitron- conice (fig. 3/2). Mai există și forme tronconice cu ornamente plastice (fig. 4/2) sau vase rotunjite ca cel de la fig. 3/5, în acest nivel mai există vase globulare fără (fig. 4/1) sau cu gât (fig. 5/16).³ Ornamentele întâlnite sunt impresiunea cu unghia (fig. 3/2), impre- siunea cu unghia peste care s-a acționat cu lustruitorul (fig. 7/18), im- presiunea cu un obiect bont (fig. 5/16), impresiunile mari cu unghia (fig. 4/1). Barbotina nu apare. Buza vasului este de foarte multe ori ornamentată cu un șanț (fig. 4/7), impresiuni (fig. 4/8), „șnurarea" aces- teia (fig. 9/6—7) sau prin apariția unor protuberanțe pe buză (fig. 9/12). De asemenea, mai există și un „pseudolippenrand" (fig. 4/8). Toartele ce apar în acest nivel sunt cele de la fig. 9/25—28.⁹ Nivelul II are o ceramică mult mai bogată și variată. Factura ceramicii este asemănătoare în mai mică măsură cu cea a aceleia din nivelul anterior. Ceramica lustruită nu mai are impor- tanța din nivelul anterior. Culoarea ceramicii trece către gălbui și va- riantele acestuia. Altă culoare ce apare des este cea cenușie. Arderea este bună. Degresantul folosit este pleava și nisipul cu mențiunea că ceramica nivelului este mai nisipoasă decât cea anterioară și apare o categorie mâloasă/săpunoasă. Formele nivelului sunt mai variate existând vase globulare cu sau fără gât profilat (fig. 4/4—5, 9; 5/2—3; 6/1—13, 22—29), vasele globu- lare cu „lippenrand¹⁴ (fig. 5/4—6), vasele tronconice (fig. 4/3, 6; 5/1/ 8—13, 17, 20; 6/14—20, 40, 46, 51) și, mai rar, vasele bitronconice (fig. 6/56). Tot rar apar și vase cu jgheab de scurgere (fig. 5/7; 9/10). Există și vase cu picior (fig. 6/52—55, 57—60), între acestea remar- cându-se vasul cu picior treflat (fig. 3/6 a—b).¹⁰ Ornamentele nivelului II (nou) sunt mult mai variate decât cele ale nivelului anterior. în primul rând constatăm apariția preponderentă a inciziei care poate fi trasată în linii paralele (fig. 6/46; 8/1, 4, 10; 9/22). Menționăm că, și cazul nu este unic la Pojejena-Nucet, există și incizii paralele rea- lizate foarte fin, ca la fig. 5/15. Cele mai des întâlnite ornamente inci-, zate sunt cele în rețea, sau în diverse variante ale acesteia, care pot fi realizate cu incizie adâncă (fig. 5/1, 12; 6/56; 8/3, 5—9, 19, 22—23) sau foarte fină (fig. 5/13—14; 6/40, 51; 8/11—18). Incizia, în special cea adâncă, poate fi întâlnită și în contextul altor ornamente (fig. 5/17; 6/40, 46, 51; 7/7, 22, 25; 8/17; 9/22) sau reprezintă părți de ornament greu de definit (fig. 8/2, 20—21). Des întâlnite sunt și ornamentele impresat-ciupite. Cele impresate apar într-o varietate nu prea des întâlnită în această zonă a culturii¹¹. Cele mai reprezentative sunt cele de la fig. 4/1, 5; 5/21; 7/8—17. Impre- siunile apar și pe buza vasului (fig. 9/9, 11, 17) sau către aceasta https://biblioteca-digitala.ro 8 Sabin Adrian Luca 4 (fig. 6/40, 46, 51). Cel mai important ornament pentru posibilele legături cronologice ale nivelului sunt cele de la fig. 5/16—17; 7/20, 23.¹² Ornamentele ciupite sunt și ele foarte variate (fig. 7/1—7, 21—22, 26—27; 4/9). Remarcăm, pe lângă varietatea deosebită, și asocierea ciu- piturii cu incizia sau cu impresiunea cu unghia (fig. 7/5, 7, 22, 26), iar în cazul de la fig. 7/21 și cu barbotină. Un ornament impresat foarte greu de definit este realizat prin apăsarea oblică cu un obiect cu cap lat (fig. 7/19). Barbotina se constituie în alt ornament caracteristic pentru această fază de locuire a stațiunii (fig. 9/13—16), interesantă fiind barbotina stropită și ciupită (fig. 7/16). Uneori vasele sunt ornamentate cu brâuri alveolate (fig. 7/22, 3/1), ca și în nivelul anterior (fig. 4/7; 9/19). Alte ornamente realizate prin impresare sunt dispuse, ca niște brâuri, la proximitatea maximă a va- sului (fig. 9/20) sau pe un brâu de mică amplitudine, rotunjit (fig. 9/21). Către buza vasului sunt dispuse gurguie, fie câte două, fie închipuind un brâu (fig. 9/8, 12) sau vertical pe buză (fig. 9/2). Toartele și apucătorile au forme și dispuneri pe vas foarte variate (fig. 9/23—26). Un ornament rar întâlnit în cele două nivele este pictura. In nive- lul vechi (I) singurul fragment pictat este cel de la fig. 2/4. Ceramica este roșie, bine lustruită, ornamentul fiind alcătuit din linii paralele, de culoare roșie¹³. Nivelului superior îi aparține fragmentul de la fig. 3/3. După câte se observă fragmentul ceramic este ornamentat cu ciupituri și impre- siuni cu unghia peste care s-a realizat — cu culoare neagră — un ornament format din linii paralele.¹⁴ Ambele fragmente au pictura rea- lizată înainte de ardere. încadrarea cronologică și culturală a descoperirilor de la Pojejena-Nucet Nivelul I are, față de cel ce-i urmează, un caracter arhaic, concluzie la care ne duce și compararea cu stațiunile din Clisura Dunării¹⁵. Spre această observație ne îndrumă caracteristicile ceramicii¹⁶, plasticii¹⁷ și — nu în ultimul rând — cele ale locuirii¹⁸. Considerăm că această fază trebuie legată de unul dintre primele valuri de venire a locuitorilor neolitici ai zonei¹⁹ contemporană, în mare parte, cu nivelele de la Lepenski Vir III a²⁰, Gornea-Locurile Lungi (complexul publicat în anul 1985)²¹ și — poate — unele materiale de la Gornea — Căunița de Sus²². De altfel, în perioadă, există mai multe stațiuni în zona Pojejena²³, între care cea mai nou descoperită este cea de la Divici²⁴. Cronologia acestor stațiuni având ceramică monocromă²⁵, cele principale având și ciupituri/impresiuni²⁶, este — tocmai din această cauză — mai greu de stabilit. Totuși credem că acestea trebuie legate de sfârșitul fazei IIA și începutul fazei IIB când considerăm că elementul nou, neolitic, se https://biblioteca-digitala.ro 5 Așezarea aparținând culturii Starcevo-Criș instalează definitiv în Clisura Dunării²⁷. Stațiunile perioadei sunt așezate pe primele terase, foarte joase, ale Dunării, nu de puține ori în perimetrul inundabil deoarece — se pare că — sursa cea mai importantă de hrană o constituia hrana obținută din fluviu²⁸ și vânatul²⁹. O descoperire foarte interesantă este cea a unui rest de Equus, fragmentul osteologic făcând parte integrantă din complexul arheologic adâncit cercetat acum. Des- coperirea se înscrie între cele mai timpurii de acest fel și pune — încă o dată! — problema existenței unor reprezentanți ai speciei folosiți încă de acum (?) la transportul samarizat³⁰. în consecință atribuim nivelul fazei II B a culturii.³⁰⁰ Nivelul II reprezintă — prin caracteristicile materialului arheolo- gic³¹ — o locuire de orizont Starcevo-Criș III B—IV A³². Poate că acuma înflorește și stațiunea de la Moldova Veche-Rât³³. Diversitatea materia- lului de aici (Pojejena) ne arată strânse legături și cu fenomenul poli- cromiei, chiar dacă lipsește materialul pictat³⁴. Stațiunea ridică, însă, o problemă cronologică și culturală de primă importanță. Aceasta se referă la modul de acoperire a Clisurii Dunării de către primele comunități vinciene. Am văzut cu alt prilej caracterul legăturilor celor mai timpurii între cultura Starcevo-Criș și Vinca³⁵. De la orizont de Starcevo-Criș III B în depresiunea Gornea-Liubcova devine tot mai pregnant caracterul vincian al locuirii³⁰, pe când în depresiunea Pescari—Moldova Veche—Pojejena se păstrează și evoluează în forță cultura mai veche, Starcevo-Criș³⁷. Observația aceasta, coroborată cu influența mult mai mare a culturii Vinca în Banatul de câmpie³⁸ ne face să afirmăm că, în Clisura Dunării, cultura Vinca nu are în faza A putere prea mare, principalul val „colonizator" fiind cel prin câmpie. De altfel, această supoziție este confirmată prin involuția, restarcevizarea sesi- zată la Gornea-Căunița de sus³⁹ sau evoluția limitată până la începutul fazei Vinca Bl care se sesizează în nivelul III de la Liubcova-Omițal*⁰. De altfel, și mai târziu doar această stațiune va fi locuită în epoca neo- litică — și anume în faza C a culturii⁴¹. O posibilă explicație a acestui fenomen este și cea după care „colonizările" culturii Vinca s-au întâmplat pe căi navigabile și — poate — Clisura Dunării nu a oferit cele mai bune condiții de navigație nici chiar pentru ambarcațiunile de mai mici dimensiuni ale neoliticilor. O a doua explicație ar decurge din prima. Comunitățile de aici evoluând izolat au ajuns la izolare culturală și Iș formarea unui circuit închis biologic care a dus la degenerarea și dispa- riția populației. In epocile ulterioare situația pare a rămâne neschimbată în mare măsură⁴² civilizația ce duce la ruperea fragmentării și izolării comunităților omenești în zonă este cea dacică⁴³. Nivelele așezării Starcevo-Criș de la Pojejena-Nucet aduc, deci, noi informații despre această cultură a neoliticului timpuriu din Clisura Du- nării precum și la interpretarea istorică a fenomenului cronologic și cul- tural arheologic. Chiar dacă unele idei din prezentul articol par mai greu plauzibile considerăm că numai așa se pot explica — logic — fa- zele de dezvoltare culturală a neoliticului din Djerdap⁴⁴. https://biblioteca-digitala.ro 40 Sabin Adrian Luca NOTE 1 Acestea au demarat în urma unui contract de proiectare încheiat de Muzeul județean Reșița și IPTANA București. 2 Lazarovici 1979, 205, rep. poz. 67, cu bibliografia. 3 După observațiile noastre necropola se întinde la nord, nord-est de fortifi- cația astăzi inundată. In secțiunea noastră au fost descoperite un număr de 9. mor- minte dintre care două (M4 și M8) deranjate de înmormântările ulterioare. Inven- tarul decedaților este destul de sărac și este alcătuit dintr-un inel la Ml și dintr-o pafta de fier la M5. Orientarea mormintelor este E—V, privirea decedaților fiind către răsărit. Brațele sunt duse pe piept (M3, 9) sau pe bazin (Ml—2, 5—7). Am mal atins un număr de două morminte care nu au mai fost casetate pentru cerce- tarea integrală. După afirmațiile d-lui Ilie Uzum, fostul director al Muzeului din Reșița cimitirul ar începe în secolul XI d.Ch. 4 Si/1986 în care am surprins necropola descrisă mai sus și S₂/1986 unde am descoperit materialul neolitic ce constituie materia primă a articolului de față. Secțiunile au avut câte 8/2 m. 5 Vezi supra, nota 3. 6 Considerăm această realitate drept o întâmplare datorată suprafeței mici cercetate. 7 Tehnica de obținere este aceeași ca în cazurile cercetate sistematic la Liub- cova-Omița (Luca-El Susi, 1989, 49—57) sau Drăgușeni-Ostrov (Bolomey-Marinescu- Bâlcu 1988, 331—354). 8 Cele mai bune legături le putem stabili cu fazele IIA și IIB ale culturii: Lazarovici 1979, 63—64 sau — pentru Clisura Dunării — : Lazarovici 1983, 17—20. 9 Vezi supra, nota 8. 10 Caracteristicile enumerate ne duc către sfârșitul fazei IIIB și faza IVA a culturii Stardevo-Criș după: Lazarovici 1979, 36, 37-tabel 2, 47—50; 1983, 20—21. 11 . O asemenea varietate am văzut — și pentru aceasta mulțumim d-șoarei 'Eugenia Popușoi — doar în așezarea de la Trestiana de lângă Bârlad. 12 „In fagure" — variantă a tipului al3 și al4 de la Lazarovici 1979, 36. Acest ornament poate fi atribuit fazelor IIIB—IVA. 13 Caracteristică fazei IIB — Lazarovici 1979, 44. 14 Observat de noi și la Liubcova-Ornifa într-o fază contemporană stațiunii: Luca 1987, 21. 15 Lazarovici 1983, 19. 16 In care categoria monocromă are apariția preponderentă și pictura este ca- racteristică fazelor timpurii: vezi supra, notele 8—9, 13. 17 Acest tip de altar pare a fi în legătură cu cele cu baza patrulateră și baza lobală din care pare a evolua. Pentru altarele patrulatere cu buza lobată vezi: Lazarovici, 1983, 12, fig. 1/13; 2/8; Luca-Dragomir 1985. De altfel, în așezarea de la Pojejena-Nucet există și un lob ce provine — probabil — de la un astfel de vas sau altar — vezi fig. 2/3. 18 Majoritatea stațiunilor timpurii din Clisura Dunării sunt locuite în bordeie: Lazarovici 1979, 25—28. 19 De la bun început se pare că zona a fost „acoperită" de purtătorii culturii neolitice, fiind preferate zonele depresionare. 20 Dimitrijevic 1974, pl. 1/8, 11; Jovanovic 1974, 35; Lazarovici 1983, 19. 21 Luca-Dragomir 1985. Tot în această perioadă se pot încadra și complexele cu scoici și lame mari de silex și mormântul de copil salvat aici în anul 1981 de Gh. Lazarovici, Ion Dragomir și subsemnatul. 22 Lazarovici 1971, i/5; 1979, 198, fig. 30, p. 38, fig. 3; 1977, 43; 1980, I/I; 1983, 19. 23 Sușca: Lazarovici 1979, 208, poz. nr. 89. 24 Divici-BeZa Reca: pe malul pârâolui și pe terasa din stânga sa au fost des- coperite fragmente ceramice aparținând acestei culturi într-o periegheză efectuată împreună cu A. Oprinescu în anul 1987. Și pe acropola cetății dacice de la Divici- Grad a fost descoperit un fragment ceramic monocrom adus, probabil, din vale cu ocazia aducerii pământului de umplutură la construirea acropolei. https://biblioteca-digitala.ro f Așezarea aparținând culturii Starfevo-Criș 11 25 In stațiunile mici ceramica este monocromă, ornamentele fiind mai rar în- tâlnite. Observația lui Gh. Lazarovici (Lazarovici 1979) pare a fi confirmată în acest caz. 26 Acestea ar fi stațiunile de la Gornea — Căunița de Sus și Locurile Lungi, și începutul celei de la Ostrovu Golu, Cuina-Turcului, Padina, Lepenski Vir lila. 27 Credem că Gh. Lazarovici are dreptate când încadrează cele mai timpurii descoperiri timpurii neolitice, sigur, începând cu faza IIB — cel puțin pentru malul nordic al fluviului. 28 In bordeiul de la Pojejena au fost descoperite scoici și oase de pește (El Susi 1991). Mult mai multe scoici sunt de găsit în complexele timpurii de la Gornea- Locurile Lungi unde gropile sunt umplute cu astfel de resturi (referiri: El Susi 1985—1986). 29 El Susi 1991, 20—24. 30 Ibidem, 22; pentru idee expusă vezi Vlassa 1978. 30a Chiar dacă la momentul în care s-a comunicat încadrarea cronologică a complexului pentru publicarea materialului osteologic (El Susi 1991) credeam că se încadrează în faza imediat următoare datorită prelucrării insuficiente a ma- terialului. 31 Vezi supra, notele 10—12. 32 Lazarovici 1979, 48—53. O încadrare mai fină a stațiunii este greu de făcut datorită lipsei elementelor vinfiiene. Credem că nivelul II este mai aproape de faza IVA a culturii prin apariția ornamentelor incizate în rețea asociate cu ornamen- tele impresate „în fagure" și deosebita varietate a inciziilor și ornamentelor impre- sate și ciupite. Barbotina are însă caracteristici mai vechi. Toate acestea ne-au făcut să gândim la orizonturi paralele în Stardevo-Criș între grupuri de comunități ce folosesc preponderent ornamentele impresat-incizate-ciupite iar altele merg, în mod preponderent, pe dezvoltarea ornamentelor pictate (Liubcova-Gornea). Această ultimă categorie pare a avea legături mai puternice cu zona balcanică, pentru că aici „prind" cel mai bine elementele vinciene. 33 Lazarovici 1979, 202, rep. poz. 57. 34 Există, în schimb, picioarele de cupă cu baza lobată, ornamentul impresat „în fagure", ciupiturile strânse în „spic de grâu" într-o mare varietate, precum și o mare diversitate de ornamente incizate. 35 Luca 1991. 36 Lazarovici 1977. 37 Aici existând o seamă de stațiuni în care influențele vindiene sunt mult mai puțin pregnante, lăsând o dezvoltare aproape normală comunităților locale, Stardevo-Criș. Astfel că pe Clisura Dunării fenomenul vincian ne apare mai frag- mentat decât în alte zone de răspândire. 38 Drașovean 1989. 39 Lazarovici 1977, 65—67, 69; 1979, 55—56. Aceasta pare a fi esența feno- menului numit „Stardevo IV“. 40 Luca 1991a. 41 Materialele cele mai caracteristice pentru această fază sunt în curs de publicare în revista Apulum, XXVII, Alte referiri la: Comșa 1969; Luca-Dragomir 1989; 1987; Luca 1989; 1991b. 42 In epoca bronzului și prima vârstă a fierului locuirea nu este foarte in- tensă, întocmai ca și în neolitic. 43 Dacii realizează un sistem articulat de fortificații în Clisură ce ne duce cu gândul la faptul că zona este mult mai bine populată și umblată. Cetățile da- cice sunt așezate cu legătură de vedere având în vale puternice așezări civile. 44 Multe dintre ideile avansate aici nu au putere deosebită de penetrare pentru că din cele 21 de așezări aparținând culturii ce sunt cunoscute, doar jumă- tate au constituit obiectul unor cercetări sistematice, o jumătate din cele cerce- tate au constituit obiectul unor cercetări de amploare, și — dintre acestea — nici jumătate nu au fost publicate cât de cât integral. In consecință, unul dintre cele mai importante obiective ale cercetării culturii StarCevo-Crjș în Clisura Dunării ar fi publicarea rezultatelor cercetărilor ce au avut loc până în acest moment. Menționăm că ne-am referit în aceste rânduri doar la malul nordic al Dunării. https://biblioteca-digitala.ro Sabin Adrian Luca 8 LISTA PRESCURTĂRILOR BIBLIOGRAFICE BOLOMEY --- 1988, Alexandra-Silvia, Industria osului in așezarea MARINESCU BALCU cucuteniană de la Drăgușeni Ostrov, în SCIVA, 39, 1988, 4, 331---354. COMȘA 1969, Eugen, Donnees concernant la civilisation Vin- 6a..., în Dacia NS, XIII, 1969, 11---44. DIMITRIJEVIC 1974, Stojan, Problem Stupnjevanja Star6eva6ka kul- tura..., în Material}, 10, 1974, 59---115. DRAȘOVEAN 1989, Florin, Observatii pe marginea unor materiale inedite..., în Apulum, XXVI, 1989 (1990), 9---48. EL SUSI 1985---1986, Georgeta, Analiza materialelor faunistice din așezările Starcevo-Criș ..., în Acta MN, XXII--- XXIII, 1985---1986, 41---50. 1991, Analiza resturilor de faună din așezarea Star- cevo-Criș, de la Pojejena-Nucet (jud. Caraș-Se- verin), în RevMuz, 2, 1991, 20---24. JOVANOVIC 1974, Borislav, Relativog kronoloski odnos starijeg..., în Materialj, 10, 1974. LAZAROVICI 1971, Gheorghe, Faza a IV-a a culturii Starcevo-Criș in Banat, în Acta MN, VIII, 1971, 409---422. 1977, Gornea-Preistorie, Reșița, 1977. 1979, Neoliticul Banatului, Cluj, 1979. 1980, Câteva probleme privind sfârșitul neoliticului timpuriu ..., în Acta MN, XVII, 1980, 13---30. 1983, Neoliticul timpuriu din zona Porților de Fier (Djerdap), în Banatica, 7, 1983, 9---34. LUCA-DRAGOMIR 1985, Sabin Adrian-Ion, Despre o nouă descoperire arheologică de la Gornea-Locurile Lungi, în Banatica, 8, 1985, 73---76. 1987, Date cu privire la o statuetă inedită de la Liub- cova-Ornița, în Banatica, 9, 1987, 31---42. 1989, Die Statuette von Liubcova-Ornița, în Dacia NS, XXXIII, 1989, 229---234. LUCA-EL SUSI 1989, Sabin Adrian-Georgeta, Considerații privind uneltele de corn și os, în Apulum, XXV, 1989, 49---58. LUCA 1987, Sabin Adrian, Așezarea Star6evo-Criș de la Liubcova-Ornița, în Banatica, 9, 1987, 13---24. 1989, Precizări asupra încadrării cronologice..., In Apulum, XXVI, 1989 (1990), 49---54. 1991, Stratigraphie et chronologie ..., în Banatica, 11, 1991, 141---155. 1991a, Liubcova-Ornița, Reșița, 1991. 1991b, Feslegungen zur chronologischen ..., în BAI, IV, 1991, 266---271. VLASSA 1978, Nicolae, Problema existentei ecvidelor..., în । Acta MN, XV, 1978, 19---48. DIE SIEDLUNG VON POJEJENA-NUCET (Kreis Caras-Severin) DER STARCEVO-CRIȘ KULTUR ANGEHĂRUND (Zusammenfassung) Der vorliegende Artikel untersucht die Ergebnisse der im Scmmer 1986 in Pojejena-Nucet durchgefiihrten Rettungsgrabungen. Es wurde das Vorhandensein zweier Bewohnungsschichten der Starcevo-Criș-Kultur festgestellt. In den ălteren Siedlungsschichten sind Grubenwohnungen anzutreffen, wăhrend die iiingeren https://biblioteca-digitala.ro S Așezarea aparținând culturii ȘtarSevo-Criș 13 Schichten Wohnungen mit FluBsteinboden aufweisen. Die (fruhe) Schicht I ist zeitlich in die Zeitspanne IIB der genannten Kultur einzugliedern, die darauffol- gende Schicht (II) wird der IV A — Phase der StarCevo-Criș-Kultur zugeordnet. ABBILDUNGSVERZEICHNIS Abb, 1. Grundriss und Abrisse von Sl/1986. Abb. 2, Pojejena-.Vucet. StarCevo-Criș-Kultur 1—4, 9 — I Schicht. Abb, 3. Pojejena-Nucet. Starcevo-Criș-Kultur. 2, 5, 7 — I Schicht. Abb. 4. Pojejena-Nucet. Stardevo-Criș-Kultur. 2—3, 7—8—I Schicht. Abb. 5. Pojejena-Nucet. Stardevo-Criș-Kultur. II Schicht. Abb. 6. Pojejena-A^ucet. Stardevo-Criș-Kultur. II Schicht. Abb. 7. Pojejena-Nucet. Stardevo-Criș-Kultur. 18 — I Schicht. Abb. 8. Pojejena-TVucet. Starcevo-Criș-Kultur. II — Schicht. Abb. 9. Pojejena-Nucet. Starcevo-Criș-Kultur. 1, 3—4, 6—7, 9—10, 19 — I Schicht. Einige der Henkel sind auch in Schicht I anzutreffen. https://biblioteca-digitala.ro 14 Sabin Adrian Luca 10 https://biblioteca-digitala.ro H Așezarea aparținând culturii StarCevo-Criș 15 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro 13 Așezarea aparținând culturii Starievo-Criș 17 https://biblioteca-digitala.ro Fig. 4. Pojejena-Micet. Cultura Starcevo-Criș. 2—3, 7—8, niv. 18 Sabin Adrian Luca 14 Fig. 5. Pojejena-Nucet. Cultura Starcevo-Criș. niv. II. https://biblioteca-digitala.ro 2* pig. 6. Pojejena-Nucet. Cultura StarCevo-Criș. niv. II. https://biblioteca-digitala.ro 20 Sabin Adrian Luca 16 0 w M ^A V) y M J $/) M c aV7 t\Z) ^0 4. V 1111111111 H /l ।' 1 ' pa y«i i » D i » V i 11(11 ii।) li । 1 « / CZ?<=x=z> «=» <=> 6. // t 0 J M ) i j î o j / x Mo uamc 0 III "///- H //ni 13. £ 15. ț 1 9. £ o o o DO 0000 ■ O ăoooo 000000 O O Or. 0 000 0 o © o°O° °f?00r? o o o O 21. vv VlOOoOOoOO op ?0 22 V ” Jr 3 O 0 O O 0 0 o C 0 0 0 0 0 / j 0 0 o o 0 0 0 O ’ ’P °oo0o 1 }OO O b 0 0 Q Q Jo o) 0 0 0 0° y 00 o 0 O 0 0 Oo . °0( 0 0 00 0 V ®3° & 0 o o o o 0 0 0\ c\a 0 v yV, 25. ' W w l* 3 ani. Din cei 15 indivizi de mistreț, opt au fost vânați între 7 luni și 21 luni, iar restul peste această limită. Se remarcă prezența a patru animale bătrâne și foarte bătrâne, având în vedere defensele păstrate. Se constată prezența unui hiatus între valorile parametrilor postcranieni în datele metrice ale celor două specii. Nu același lucru se poate spune și despre resturile maxilare aparținând unor animale tinere. Astfel, pen- tru doi indivizi (de 12 și 24 luni) nu se poate preciza apartenența certă la una din specii. Pentru un porc s-a calculat o singură valoare a taliei — 62,1 cm, pentru mistreț ea oscila între 90,5—105,5 cm, X=98,3. O valoare de 86,8 cm este mai greu de atribuit cu exactitate. Ovicaprinele au furnizat 59 resturi de la 8 animale. Pe resturile de procese cornulare s-au estimat trei indivizi de capră: doi subadulți și un adult (nr. 3, 9) și trei berbeci (nr. 8, 10, 11). Tabel 9 Talia ovicaprinelor de la Parța META- METATARS TIBIA CARP 1 2 3 Lg. maximă 117 124 118,5 114 185 Lț. proxim. 23 18 17 17,5 --- Lț. diafiză 13,5 10 9,5 10,1 13,5 Lț. distală 22 21,5 19,5 20 23,5 Sex F? F F M? --- Talia (T) 56,7 58 55,4 53,3 56,6 Pe dentiție și resturile maxilare s-au apreciat opt animale sacrificate astfel: două până la un an, trei până la trei ani și trei maturi. Pe ma- terialul din acest nivel avem posibilitatea de a estima talia unei femele (56,7 cm) pe un metacarp cu lungimea 117 cm (tabel 9; nr. 3). Cervidele. De la cerb s-au păstrat 147 oase de la minimum 8 indivizi. Dintre aceștia, jumătate au fost vânați până la 2,5 ani și jumătate peste această vârstă. Căpriorului îi revin 29 oase aparținând la șase animale vânate sub 1 an (două) și peste 3 ani (patru). Și în acest caz prevalează resturile de schelet cefalic, ceea ce a contribuit la creșterea frecvenței speciei pe NMI (88<>/o), deși ca resturi de oase ea este mică (3,3»/₀). Se remarcă prevalența fragmentelor de boltă craniană cu coarnele retezate (pentru obținerea ma- teriei prime pentru unelte) ori numai a coarnelor cu pedicel. Așadar, și în acest nivel ponderea masculilor este însemnată. Alte specii De la urs provine un fragment de tibie distală cu Iț. distală/DAP distal de 64,5/33,5 mm; de la lup s-a păstrat o porțiune mandibulară cu Ig. 27 mm, Ig. M₂ 15,5 mm, Ig. M₃ 13 mm. De la căine provin' două falange. https://biblioteca-digitala.ro 15 Economia animalieră a comunităților Tabel 10 Datele metrice ale cervidelor de la Parța CERVUS ELAPHUS CAPREOLUS CAPREOLUS Nr. Variabi- M Nr. Variabi- M li ta te litate MAXILA M,-M3 2 81; 82,5 Lg. M3 1 35 MANDIBULA P2-P, 2 47; 52 p2---m3 6 27 ---32 28,6 Mt---M3 13 66 ---72 18,8 Lg. M3 14 34,5---45 39,8 OMOPLAT 18,4 Lț. col. 20 33,5---41,5 37,4 22 16,5---20,5 Lg. artic. 14 41 ---68 54,9 14 27 ---31 29,6 HUMERUS Lț. trohlee 13 54 ---63 58,3 29,1 Lț. dist. 16 55 ---70,5 62,4 11 26 ---32 RADIUS Lț. prox. 10 58 ---67,5 63,9 6 26 ---28,5 27,2 Lț. supr. art. 9 54 ---64,5 58,8 2 24,5; 26.5 Lț. dist. 16 52 ---64 56,8 2 25,5; 26,5 COXAL Diam. acetab. 8 54 ---66 60,3 METACARP Lg. max. 1 203 Lț. prox. 16 43 ---62,5 51,5 4 22,5---24,5 23,3 Lț. dist. 18 41 ---57,5 47,4 1 22 TIBIA Lț. dist. 14 51,5---68 56,9 2 22; 22,5 METATARS Lg. max. 1 203 Lț. prox. 8 42,5---49 45,3 5 21 ---23,5 22,1 Lț. dist. 16 41 ---59 51 1 25 ASTRAGAL Lg. later. 9 58 ---65 53,7 Lg. med. 10 53 ---64 52,1 Lg. max. 10 35 ---48 39,3 CALCANEU Lg. max. 12 98 ---145 125,5 1 70 Lg. max. 14 34,5---54 46,6 1 25,5 FALANCA I Lg. max. 22 47 ---67,5 62,5 Nivelul 5 a furnizat doar 453 oase determinabile, dintre care peștii și moluștele cumulează nouă fragmente. Bovinele domestice, deși ocupă locul întâi ca număr de resturi se plasează pe locul secund ca număr de indivizi, după porcine. Amintim că frecvența bourului (ca NMI) se apropie de cea a vitelor domestice. S-a păstrat un singur corn ce provine de la un mascul. Puținele măsurători indică aceeași robustețe a scheletului, neînregisrându-se încă vreo redu- cere a parametrilor corporali. De aici provine un metacarp cu lungimea de 224 mm care a furnizat o talie de 137,8 cm. Luând în considerare indicele Nobis (29,6) și cel diafizar (15,6) am presupus că piesa ar fi aparținut https://biblioteca-digitala.ro 38 Georgeta El Sust 16 unui castrat. Dintre cei șapte indivizi, doar doi nu depășiseră 3 ani, restul fiind adulți maturi. Pentru bour, dintre cei șase indivizi, patru erau maturi, unul avea cca 3 ani și unul sub 3 ani. Și în acest caz este pronun- țat dimorfismul sexual, ex.: lg. calcaneu/lț. maximă 154/62,5 (femele) și 175/71 (masculi). Ovicaprinele. Cele 80 oase provin de la șase animale, trei capre (două au depășit 3 ani, alta doar 1—2 ani) și patru ovine. Atribuirea certă s-a realizat pe baza a trei coarne de capră (nr. 21, 28 și 29) și două de Ovis (nr. 16, 18). Dintre cei patru indivizi, doi sunt subadulți și doi maturi. Suinele domestice însumează 58 oase, iar mistrețul 57. Deși ca nu- măr de resturi, cele două specii au ponderi asemănătoare, ca frecvență a NMI, mistrețul reprezintă doar 15,5o/q, iar porcinele 20%. Dacă îh cazul suinelor domestice predomină animalele tăiate până la 1 an (cinci indivizi), cele tăiate între 1—2 ani reprezintă doar patru animale. In ca- zul mistrețului doar trei animale din șapte au fost vânate până la 2 ani, restul peste această limită. Cerbului îi revin 70 resturi de la trei animale vânate sub 1,5 ani. Și în acest caz remarcăm un fragment de craniu cu regiunea occipi- tală prezentă (lățime foramen magnum 35 mm, lg. 83), ca și o parte de frontale pe care s-au păstrat pedunculii pentru coarne. Sutura inter- frontală este aproape sinustozată. Deși piesa provine de la un adult tâ- năr, circumferința bazei cornului de 284 mm și 204 mm a pedicelului indică un exemplar robust; un alt fragment de craniu cu cornul de- cupat în regiunea frontală sugerează predilecția pentru vânarea mascu- lilor, utilizându-se pe lângă carne, piei, și materia cornoasă. Credem că este vorba de o vânare intensivă a masculilor pe timpul iernii, ei fiind cărați integral în așezare, unde erau tranșați. De la căprior provin 52 oase de la cinci animale vânate în perioada adultă, doar unul avea sub 1 an, restul peste 3 ani. De la câine provine un omoplat cu lț. col. 22,5, lg. articulație 25,5 și un metapod. Nivelul 4 (Tiszapolgăr) a furnizat doar 280 oase, 14 fiind resturi de pești și moluște, restul reprezentându-1 mamiferele. De la bovine provin 48 oase repartizate la trei animale sacrificate astfel: unul la 2,5 ani, altul la 6—8 luni și altul la puțin după 3,5—4 ani. în mare parte oasele provin de la masculi. Un singur corn s-a păstrat, piesa nr. 5 (tabel 4) aparținând acestui mascul). De la bour s-au păstrat șapte oase de la două animale mature (femele). Ovicaprinelor le revin 24 oase aparținând la două capre și o oaie. Determinarea genului Capra s-a realizat pe baza a două coarne (nr. 4, 5) aparținând la doi masculi. De la un individ de Ovis provine un metatars (tabel 9; nr. 3) care a furnizat o înălțime la greabăn de 53,3 cm, ceea ce reprezintă o valoare foarte mică. Prin urmare, și în nivelele eneolitice este prezentă aceeași rasă de oi mici și gracile tipice populației neolitice. Pe baza resturilor maxilare s-a apreciat că cele trei animale aveau în momentul sacrificării 6 luni, 2 și peste 2 ani. Suinelor domestice le revin 37 oase de la patru indivizi sacrificați astfel: trei între 6—18 luni și unul în jur de 3 ani. Tot de la acest individ provine un calcaneu care a permis estimarea unei talii de 60,7 cm. De la https://biblioteca-digitala.ro 17 Economia animalieră a comunităților 39 mistreț provin 38 oase de la trei animale, vânate sub 1 an, între 1—2 ani și peste 3 ani. De la cerb provin 58 oase de la șase indivizi, dintre care patru sunt maturi și doi subadulți. Sunt câteva piese care indică exemplare extrem de robuste, ex.: Iț. humerus distal 63, Iț. trohlee 57, Ig. calcaneu 139; 141. Nu s-au depistat resturi de coarne, ci doar o unealtă confecționată dintr-o ramificație de corn. Cele 20 oase de căprior au aparținut la patru indivizi vânați între 4—5 ani (două animale), 1,5 ani (unul) și 3—4 ani (unul). Predomină res- turile mandibulare și fragmentele coxale. Evident, penuria eșantionului faunistic din acest nivel are drept rezultat suprareprezentarea unor părți scheletice în detrimentul altora. De la urs provine o porțiune de femur distal cu Iț./DAP distal 88/70 și un fragment de omoplat cu Ig. articulație 81,5, Ig. supraf. articulare 63, lț. supraf. artic. 40 mm. Piesele provin de la doi adulți. . De la bursuc provine un fragment de humerus cu lț. distală/DAP distal 19,5/31 mm. III. Structura fizică a populațiilor de animale Bovinele . Scheletul cefalic este în cea mai mare parte fragmentat, neexistâhd' cranii întregi ori porțiuni mai mari; în schimb, cele cinci procese cornulare existente s-au pretat unei dimensionări și analize morfologice detaliate? Coarnele de tip „brahyceros“ sunt ilustrate prin piesele nr. 2, 3, 4, 5. Dintre acestea, piesa nr. 4 intră în domeniul superior de variație al clasei „brâhiyceros“, apropiindu-se de domeniul inferior al tipului „primigeniusu;• Celelalte aparțin intervalului mediu de variație al tipului „brahycerosu. PfeSâ nr. 1 aparține tipului morfologic ,,primigenius“. Sub raport morfologic, coarnele nr. 1 și 4 prezintă o spirală largă, cu vârful răsucit lateral și în sus, linia intercornuală este plană; de la bâza cornului ea pornește, ușor în sus. Pe secțiune apar ovale (nr. 1) său subovale (nr. 4). Restul pieselor sunt slab sau moderat arcuite, plasate în plan cu fron- talul pe o bună parte din traseu, urmând ca vârful să se răsucească ușor anterior și în sus. Pereții sunt canelați, relativ groși. Pedicelul este bine exprimat, linia intercornuală urcă fie brusc în sus, fie moderat, având un traseuvălurit sau plan. Pe secțiune apar rotund-o vale. Raportat la scheletul potcefalic, procesele cornulare sunt mai gracile, puține piese corelându-se cu datele metrice prelevate pe scheletul post- cefalic. Această gracilitate ar putea fi pusă, cel puțin pentru taurinele de Ia Parța, pe seama indivizilor domesticiți de mai multe generații⁷.. Resturile maxilare și dentiția izolată se caracterizează printr-o masi- vitate evidentă, mediile calculate fiind mai crescute decât pentru bovinele așezărilor neolitice din Valea Dunării (sudul Banatului). Scheletul apendicular a permis cele mai numeroase dimensionări, și prelucrări statistice (tabel 5). Talia bovinelor de la Parța oscila între 123,1—137,8 cm, cu o medie de 128,9 cm. Media mai crescută pentru bo- vinele din Câmpia Banatului s-ar datora prezenței castraților. în general, https://biblioteca-digitala.ro 40 Georgeta El Susi te se constată o largă variabilitate valorică, existând indivizi de talie medie (cu înălțimi de 123—127 cm), mare (peste 129 cm) și foarte mare (137,8 cm.) Comparații cu taurinele din Valea Dunării (sudul Banatului), indică va- lori mai mari pentru cele din Câmpia Banatului. De asemenea, bovinele de la Parța sunt mai înalte decât cele gospodărite de comunitățile cucute- niene și precucuteniene (dar care sunt, în schimb, mai robuste); pentru acestea din urmă înălțimea la greabăn oscila între 123—125 cm⁸. Aceste valori (pentru Banat) sunt sensibil mai mari față de cele ale bovinelor din așezările neolitice de la Zau de Câmpie⁹ ori Iclod¹⁰. Sunt mai înalte și față de cele din stratele neolitice de la Vinca (Serbia)¹¹ și Gomolava¹², consi- derate a aparține intervalului mediu de variație pentru Europa Centrală. Dimensionările pe lățimile oaselor indică un schelet mult mai robust față de populațiile sud-bănățene, cu mulți parametri plasați în intervalul inferior de variație al bourului. Populația de bour exploatată în Câmpia Banatului era de dimensiuni mari și de o robusticitate ce o depășea pe cea a populațiilor din Valea Dunării, așa cum lasă să se întrevadă datele metrice prelucrate. Ovicaprinele Ovinele. Scheletul cefalic este bine reprezentat în loturile prelevate; cele 12 procese cornulare (tabel 7) aparțin masculilor, deși un alt lot fau- nistic analizat a pus în evidență femele acornute¹³. Indivizii acomuți re- prezintă un stadiu avansat de domesticire, ei fiind frecvenți în așezările neolitice timpurii (Stardevo-Criș) din SE Ungariei și NE Iugoslaviei¹⁴. Sub raport morfologic, coarnele masculilor aparțin tipului „copper sheep". Secțiunea bazei este triunghiulară, de obicei fața sagitală este plată, spre vârf având tendința de a deveni concavă; fața laterală este convexă, iar cea frontală este lată. Caprinele. Din scheletul lor cefalic provin 11 coame, raportul pe sexe fiind șapte femele/patru masculi. Sub raport morfologic au fost depistate ambele tipuri: „aegagrus“ (femele) și „prisca" (pentru masculii stocurilor primitive). Cele de tip „aegagrus" sunt nerăsucite, cu aspect de sabie, pe secțiune sunt planconvexe, datorită bombării feței orbitale și aplatizării celei sagitale. Muchiile frontale și nucale sunt bine exprimate, fie rotun- jite (nr. 7, 9), fie ascuțite spre vârf (nr. 1—3), pereții sunt subțiri, cu șănțuiri scurte și dese. Coarnele de tip „prisca" prezintă următoarele variante: a. pe secțiunea bazei plan-convexe, muchia frontală este tăioasă încă de la bază, pentru a trece în jumătatea distală într-un plan sagital (intern) urmând curba cornului. Muchia posterioară este slab exprimată, schițată spre vârf : în rest fețele cepului trec una în alta fără o delimitare propriu- zisă. Textura cepului este compactă, pereții groși cu perforații și șănțuiri jgheab, tipice genului. Piesa nr. 6 este caracteristică; b. secțiunea bazei este plan-convexă, cu fața sagitală aplatizată, cea orbitală bombată, marginea anterioară proeminentă, cea posterioară slab exprimată (nr. 4, 5, 8). Muchiile nucală și frontală sunt bine exprimate, tăioase, iar cea laterală este rotunjită. Dimensional, mediile celor două diametre ale bazei (48; 34,7 mm) nu diferă de cele calculate pentru ovi- nele din sudul Banatului (48,2; 30,2). în general, coarnele ovinelor sunt https://biblioteca-digitala.ro 19 Economia animalieră a comunităților 41 de dimensiuni moderate, oarecum prea mari față de scheletul postcranian, care este gracil. Sub raport dimensional, ovinele din arealul sitului de la Parța erau mici și gracile, cu înălțimi la greabăn oscilând între 53,3—58 cm; M=56,l cm. Aceeași populație de oi mici este prezentă în neoliticul Ol- teniei¹⁵, Transilvaniei¹⁶, Moldovei¹⁷. în general, valorile obținute pe lă- țimile oaselor diferă de cele ale ovinelor din neoliticul grecesc¹⁸, fiind comune așezărilor de pe teritoriului sârbesc¹⁹ sau din Câmpia Panonică²⁰. Caprinele sunt mai robuste decât ovinele, pentru situl de la Parța neavând posibilități de estimări ale taliei. Suinele domestice Existența unei însemnate cantități de resturi maxilare, cu mult ma- terial provenind de la tineret a impus prelevarea unor date metrice su- plimentare (mai ales pe dentiție). Continuându-se de fapt metodologia de lucru inițiată pentru acest sit de Al. Bolomey, am reușit să stabilim li- mite de variabilitate pentru specia domestică față de strămoșul său, mis- trețul. Rezultatele noastre, corelate cu cele inițiate pe un alt eșantion de la Parța²¹ sau Gomolava (Serbia)²² au creat o bază de date de acest gen. Astfel, pentru Ig-Xlț. Pd₄ valori de 20X8,5 mm sau 19,5x9 par să indice limita dintre populația domestică și mistreț. Peste aceste date se plasează cele pentru puietul de mistreț. Deja valori de 21—24x9—11 mm indică mistrețul. Pentru Ig-Xlț- MP valori de 20x12,5 indică specia domestică. Pentru Câmpia Banatului lg. M₃ oscilează între 31,5—38,5 (M=35,6 mm); se poate spune că suinele din Câmpia Banatului posedau o dentiție mai robustă decât cele din sudul Banatului (Valea Dunării), apropiată dimensional de limitele inferioare ale femelelor de mistreț. în privința taliei, pentru specia domestică s-au apreciat doar două valori: 57,2 și 71,6 cm. Canidele De la Caniș familiaris provin 10 resturi, în mare parte fragmente maxilare. O porțiune de craniu cuprinzând regiunea nucală și bolta cra- niană prezintă un profil al frunții concav, un neuro-craniu relativ bine dezvoltat, o creastă sagitală și reliefuri occipitale bine exprimate. Datele metrice prelevate indică apartenența piesei la un individ de talie nu prea mare, cu următoarele date metrice: omoplat — lț. col. 22,5, lg. artic. 22,5; mandibulă Mₜ 20,5, P₂—P₄ 32,5, lg. M, 21, lg. jugală 62; 68. Cele două mandibule cu lungimea jugală 62 și 68 au permis calcularea lg. bazale Dahr; cele două valori 135,8 și 153,2 sunt caracteristice tipului „inter- medius“ și „palustris“, corespunzând unor indivizi de talie medie și mică. Axa bazicranială Lț. maximă craniu înălțime craniu Lț. minimă craniu Lț. la nivel orificiu auditiv 79 47 52,5 33,5 56,5 https://biblioteca-digitala.ro Georgeta El Susi 20 Lț. minimă între orbite 44,5 0 maxim bula auditivă 18 0 minim bula auditivă 14 Lg. maximă gaură occip. 13 Lț. maximă gaură occip. 16 Lț. maximă condili occip. 31 Lț. maximă procese para- occipit. 41 Lț. maximă occipital 57 Cervidele Populația de cerb exploatată de comunitățile neo-eneolitice din Câm- pia Banatului cuprindea exemplare masive, cu datele metrice superioare celor pentru populația din sudul Banatului. Un cerb la fel de masiv a fost exploatat în arealul așezărilor de la Luncavița (Dobrogea)²³, Iclod (Transilvania)²⁴ ori Gomolava vinciană²⁵, fiind mai robust decât cel din arealul așezărilor de la Divostin²⁶, Opovo²⁷, Ljuljaci²⁸. Aceeași situație se semnalează și pentru populația de căprior. Sub raport dimensional, populația din Câmpia Banatului cuprindea animale de talie mare, medie, mult mai robuste decât cele din Valea Dunării, pro- babil o expresie a unor condiții de mediu diferite. In ansamblu, popula- ția de căprior din sud-vestul României nu era cu nimic mai gracilă decât cea exploatată de comunitățile neolitice din sud-estul țării²⁹. Suinele sălbatice Sunt bogat reprezentate prin resturi în toate nivelele. Acestea provin în mare parte din scheletul postcefalic, resturile maxilare fiind mai puțin numeroase. Se constată un dimorfism sexual relativ bine exprimat, tradus prin diferențele marcate între limitele minime și maxime de variabilitate, predominând indivizii de talie mare. Populația exploatată în Câmpia Banatului era ceva mai robustă decât cea din Valea Dunării, totuși diferențele existente sunt puțin discrepante³⁰. Talia mistrețului oscila între 89,5—108,2 cm, cu o medie de 98,3 cm (n=26), aceasta fiind asemănătoare celor înregistrate pentru așezările neolitice din sudul Banatului³¹. Bourul Prezintă un material semnificativ, fiind relativ numeros în nivelele târzii. în general, populația de bovine sălbatice exploatată în arealul așe- zării de la Parța era mai robustă decât cea din Valea Dunării, dimensional racordându-se celei din neoliticul Câmpiei Panonice³². IV. Exploatarea speciilor de mamifere Bovinele. De-a lungul locuirii de la Parța intervin modificări în gospodărirea acestui grup. în nivelul 7 a, ponderea maximă (53,8<>/o) ° înregistrează indivizi sacrificați până la 2 ani, stocul utilitar fiind de https://biblioteca-digitala.ro gl Economia animalieră a comunităților 43 15,3%. în nivelele 7 b—c ponderea grupelor de sacrificare este mai echi- librată (fig. 2). Deja în nivelele 6—5 apare vizibil o strategie de exploatare profilată pe menținerea stocului utilitar în proporție mai mare (70%), cu pondere mică a animalelor tinere și subadulte (fig. 3). Prin urmare, dacă în nivelele 7 a, 7 b—c exploatarea speciei viza în primul rând produsul- came, spre sfârșitul locuirii are loc o reorientare a utilizării sale în sen- sul obținerii altor produse decât carnea (lapte) sau forță de muncă și asigurarea unui fond reproducător. Probabil tăierile intense înainte de atingerea maturității corporale fără a se da prea multă atenție asigurării unui fond reproducător suficient, va fi dus la o diminuare numerică a stocurilor, reflectată în eșantion printr-un procent descrescător de oase (în nivelele târzii). Doar o schimbare în strategia de gospodărire a speciei (ce pare să se producă la nivelele 7 b—c/6) putea să asigure o menținere a densității speciei în timp. Ovicaprinele. Strategia de gospodărire a rumegătoarelor mici ră- mâne neschimbată de-a lungul locuirii neo-eneolitice, reflectată în pro- centajele relativ constante de resturi pe nivele. în situația de ansamblu, între 0—1 an se sacrifica un procent de 26,6%, între 2—3 ani 20% și 22,2o/o peste 3,5 ani. în acest caz se urmărea în egală măsură utilizarea grupului pentru lapte, carne, piei, asigurându-se un stoc reproducător su- ficient menținerii constante a efectivului (fig. 4-5). Suinele domestice. Pentru acest grup se constată menținerea ace- leiași modalități de exploatare pe tot parcursul locuirii: un procent de 80-—90% sunt animale sacrificate până la 2 ani, procentul de reproducă- tori fiind redus: 20% în nivelele 7, scăzând la 10% în nivelele 6—5. Tăierile masive în rândul tineretului și subadulților, corelate cu o creșterea a procentului de suine în nivelele târzii ale sitului ar putea proba eventualele domesticiri locale pe baza fondului de suine sălbatice (cu densitate mare în areal). Aceasta ar furniza o explicație posibilă pentru menținerea unei cote sporite de porcine în măsura existenței unei ex- ploatări masive a tineretului și subadulților. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că, doar condiții prielnice vor fi putut menține populația la un nivel numeric crescut, în cazul unui stoc reproductiv de doar 10—12»/₀. (fig. 6—7) Pentru speciile vânate predomină indivizii maturi, excepție face cer- bul pentru care s-a semnalat existența unei proporții semnificative de tineret și subadulți (46%). V. Dinamica speciilor pe nivele Raportul mamifere domestice: sălbatice este același în nivelul 7 a (52,3 : 47,7 ’/o) cu cel din nivelele 7 b—c, de maximă înflorire a așezării (51,4 :48,6%). în nivelul 6 se constată un început de declin în ponderea speciilor domestice (44,6 :55,5%), urmat de o revigorare a exploatării mamiferelor domestice în nivelul 5 (51,1 : 48,9%). Un declin marcat al gospodăririi mamiferelor domestice este constatat în nivelul Tiszapolgâr, exprimat printr-un raport de 35,7: 64,2% în fa- voarea vânatului. Chiar dacă aceste procente sunt ușor exagerat^ (luăm https://biblioteca-digitala.ro 44 Georgeta El Susi in -în discuție un eșantion ce nu depășește 500 piese) ele exprimă tendințele ■economiei animaliere în eneolitic, așa cum au fost precizate cu ocazia analizei primului eșantion de faună de la Parța. Având în vedere graficele de frecvență pentru principalele specii de mamifere (fig. 1) se poate evidenția dinamica faunei și evoluția internă a economiei comunităților neolitice din Câmpia Banatului, la nivel de Vinca Bₜ—B/C. Bovinele reprezintă grupul cu pondere majoritară în alimentația comunităților neo-eneolitice din Câmpia Banatului. în perioada ante-sanc- tuar înregistrează o frecvență de 2O°/o. care va crește la 23,50/# în perioada contemporană lui. Procentajul va scădea puternic în nivelele 5 (posit- sanctuar) la 16—15o/ₒ. în nivelul Tiszapolgăr va scădea și mai mult, la 10»/#. Dacă rata bovinelor domestice cunoaște fluctuații în sens descendent, cea a bourului manifestă o tendință ascendentă. în nivelul 7a frecvența sa atinge 4,5»/#, ea va crește la 13,3»/# în nivelul 5. Pe graficul 1, ponderea vitei și a bourului sunt cumulate, în dreapta liniei întrerupte este pro- centajul bourului. Am considerat oportună cumularea procentajelor, în- trucât populațiile preistorice sunt populații mixte (vită/bour/metiși). Grupul suinelor (porc/mistreț) este supus și el unor fluctuații im- portante. în ansamblu, acest grup excede ca frecvență bovinele; pro- centele lor oscilează între 33,7V# în nivelul 7 a, crescând sințitor până la 35,5o/o în nivelul 5. în perioada de maximă înflorire a așezării se în- registrează o scădere a procentajului (25,6°/#), compensată fiind de o creș- tere a ratei taurinelor. In cadrul suinelor, frecvențele porcului domestic cresc progresiv de la 15,3Vo în nivelul 7a la 2Oo/ₒ în nivelul 5; excepție face nivelul 7 b—c cu o pondere de 11,7%. Cerbul înregistrează o frecvență oscilatorie, în ansamblul său, pon- derea nu depășește 11—12%, cu un maximum în nivelele 7 b—c (17,6y₀)- In nivelul 5 ponderea sa reprezintă 6,6°/o. Dacă în mare, curba cerbului manifestă oscilație în sens descendent, cea a căpriorului înregistrează un curs ascendent, de la 7% la începutul locuirii până la 11% în nive- lul 5. Aceste oscilații se corelează probabil cu defrișările importante ce vor fi avut loc de-a lungul locuirii, așa cum o certifică datele arheolo- gice, în sensul utilizării unei cantități importante de lemn pentru con- strucțiile din așezare³³. Pe aceleași coordonate se înscrie și creșterea semnificativă a procentelor bourului și căpriorului. Comparația cu rezultatele primului eșantion de la Parța scoate în evidență aceleași tendințe de modificare a faunei de-a lungul locuirii; declinul ratei bovinelor și cerbului, creșterea ratei suinelor, căpriorului, bourului, stabilizarea curbei ovicaprinelor. Deși există unele diferențe cifrice între eșantionul nostru și cel anterior, trăsăturile generale se mențin, rezultatele obținute confirmându-se reciproc. Cert este că datele paleofaunistice de până acum sugerează modifi- cări ce vor surveni în economia animalieră între nivelele 6/5 concreti- zate în decăderea gospodăririi taurinelor și a reprofilării alimentare pe creșterea porcinelor. în planul vânătorii vor fi înlocuite mamiferele ce https://biblioteca-digitala.ro 23 Economia animalieră a comunităților 35 reclamau, cerințele unui biotop bine împădurit cu cele din zonă deschisă și lizieră de pădure (căpriorul, bourul). Am insistat mai puțin pe rezultatele furnizate de nivelele Tisza- polgâr având în vedere eșantionul redus ce poate genera anomalii pro- centuale. Am reținut doar tendințele generale ale evoluției spectrului faunistic (scăderea ratei bovinelor, creșterea celei a suinelor, vânătoarea intensă), ce au fost confirmate și de alte studii³⁴. O paralelă între spectrele faunistice de la Parța și cel de la Foeni³⁻’ (tabel 11) scoate în evidență câteva elemente comune, datorate plasării Tabel 11 Comparații între spectrele faunistice ale unor așezări neolitice din 1 Banat (NMI) Parța Parța Liubcova- Liubcova- niv. 7---5 niv. 5 Foeni Ornița Ornița II---I IV---III Bovine (vită/bour) 26,6% 28,8% 43,7% 33,5% 31,7% Porc 14,6 20 10,9 6,4 8,5 Ovicaprine 14,3 13,3 9,5 12,8 13,4 Cerb 13,6 15,5 16,4 21,2 20,7 Mistreț 16,8 6,6 8,2 8,9 12,1 Căprior 9,5 11.1 5,4 3,2 4,8 Alte specii 3,9 17,7 4,1 15,3 8,5 ambelor situri în condiții biogeografice identice. Acestea se concretizează în exploatarea unei faune sălbatice puțin variate ca număr de specii, în schimb, speciile vânate dețin o pondere însemnată oscilând între 40<% la Foenl și 50% la Parța; speciile cu procentaj mare în cadrul vânătorii sunt cerbul (16,4%) și mistrețul (8,2o/ₒ) la Foeni și mistrețul (15,5%), căpriorul (11,1%), cerbul (6,6%) la Parța (nivel 5). în privința creșterii animalelor există diferențe semnificative între economiile celor două situri. Astfel, la Foeni bovinele sunt majoritare în alimentație (43,7%) față de Parța • (indiferent de nivel), urmate de porcine, ovicaprine cu pondere sub 10%. Dimpotrivă, la Parța, deși bovinele sunt majoritare, suinele și ovicaprinele au ponderei semnificative în alimentație. Mai mult, în nivelul 5 (mai apropiat cronologic de Foeni), suinele domestice tind să-și mărească procentajul, ajungând la 20%. Aceleași tendințe ale faunei din Câmpia Banatului, bine ilustrate de fauna de la Parța, s-au evidențiat și cu ocazia prezentării evoluției fau- nei de-a lungul locuirii de la Liubcova-Ornița; ele se concretizează în descreșteri ale ratei bovinelor (nu așa de drastică) vis-â-vis de Parța, creșterea sensibilă a ratei porcinelor, menținerea constantă a frecvenței ovicaprinelor și, în general, o pondere mare a vânatului. Cantitatea de carne (fig. 1) furnizată de bovine (inclusiv bour) crește de-a lungul locuirii, de la o portdere de 45% în nivelul 7 a la 61,6% în nivelul 5. Acest paradox (bovinele scad ca frecvență a NMI înspre fa- zele 6—5) se explică în primul rând prin sporirea frecvenței bourului; animal cu talie specifică mare. Cantitatea de carne furnizată de suine reprezintă cca 1/3 din totalul estimat. Cota furnizată de cervide (cerb+ căprior) este în medie de 10—15%, cu excepția nivelului 6. unde repre- https://biblioteca-digitala.ro 46 Georgeta El Susi 24 zintă doar 6%. Ovicaprinele au o contribuție redusă, 3—4%. Pentru nivelele Tiszapolgâr, bovinele, suinele și restul speciilor (cerb, căprior, urs) participau în mod egal (cu câte o treime) la asigurarea necesarului de carne. Din categoria „alte specii", doar ursul pare să aibă o oarecare im- portanță în alimentația camată, mai ales în nivelele Tiszapolgâr (16,3%). Deși cele trei așezări neolitice din Banat amintite în material: Parța, Liubcova-Omița, Foeni, nu dispuneau de condiții identice ale mediului ambiant au ca trăsătură comună a economiei alimentare exploatarea bovinelor și o vânătoare intensă. Evident, particularitățile regionale și locale se reflectă și la nivel de spectre faunistice, așa cum au fost cele Anterior menționate.. Modificările ce intervin la finele locuirii neolitice (sesizabile în nivelul de locuire Tiszapolgâr) este necesar să fie urmărite în continuare, pe măsura acumulării unor eșantioane noi, mult mai consistente. Până în prezent oase’c din acrst nivel (inclusiv cele anali- zate anterior) însumează abia 500 fragmente. NOTE 1 Al. Bolomey, SCIVA, 39, 1988, 3, p. 207—221. 2 Gh. Lazarovici, Cultura Vinia in România, Timișoara, 1991ₜ p. 50. J Ga. Lazarovici; colectiv, Banatica, VIII, 1985, p. 34. ' .idem, p. 41. 5 3. Eokonyi, Cumania, I, Arheologia, 1972, p. 25. 6 Ibidem. Al. Bolomey, SCIVA, 39, 1988, 3, p. 214. 8 Al. Bolomey, Materiale și Cercetări Arheologice, 1980, p. 104; S. Haimovici, La civdisation de Cucuteni en contexte europeen, Bibliotheca Archaeologica Iassi~ ensis, Iași. 1987, p. 162. 9 S. Haimovici, V. Man, SCIVA, 37, 1986, 4, p. 335. 10 G. El Susi, ActaMN, 1/1, 26—30, 1989—1993, p. 190. 11 S. Bokonyi, Vinia and Its World, Beograd, 1990, p. 51. 12 A. I. Clason, Vojvodanskih Muzeja, 25, Novi Sad, 1979 p. 91—196. 13 Al. Bolomey, SCIVA, 39, 1988, 3, p. 214. 14 S. Bokonyi, Domestikationsforschung und Geschichte der Haustiere, 1973, Budapest, p. 74. 15 Al. Bolomey, Oltenia. Studii și comunicări, 1, Craiova, 1980, p. 18; idem, Cercetări Arheologice, 8, 1986, p. 146. 16 Material inedit de la Gura Baciului, pe care-1 avem în studiu. 17 O. Necrasov, M, Bulai-Stirbu, Acta Moldaviae Meridionalis, II, Vaslui. 1980, p. 29. Î8 S. Bokonyi, în M. Gimbutas, Achilleion. A Neolithic Settlement in Thes- saly, Greece, 6400—5600 BC, Monumenta Archaeologica, 14, Los Angeles, 1989, p. 320. 19 S. Bokonyi, Acta Archaeologica Hungarica, 36, Budapest, 1984, p. 34; Idem, Balcanica, XXIII, 1992, p. 80. 20 S. Bokonyi, Acta Archaeologica Hungarica, 33, Budapest, 1981, p. 26. 21 Al. Bolomey, SCIVA, 39, 1988, 3, p. 212. 22 S. T. Clason, op. cit. 23 S. Haimovici, G. Gheorghiu, Lucrările stațiunii de cercetări marine Agigea, III, 1969, p. 87. 24 G. El Susi, ActaMN, 1/1, 26—30, 1989—1993, p. 191. 25 A. T. Clason, op. cit., p. 83—88. 26 S. Bokonyi, in A. McPherron, D. SrejoviC, Divostin and the Neolithic of Central Serbia, 10, University of Pittsburg, 1988, p. 419—446. https://biblioteca-digitala.ro 25 Economia animalieră a comunităților 47 27 J. H. Greenfield; The Palaeoeconomy of the Central Balkans (Serbia). A Zooarheological Perspective on the Late Neolithic and Gronze Age (4500—1000 BC), BAR, ISS, 304 (ii), Oxford, 1986, p. 372. 28 Ibidem, p. 134. 29 O. Necrasov, S. Haimovici, Annăles Scientifiques de l'Universite Al. I. Cuza Jassy, T XI, S II, f. 1, Iași 1963, p. 136. 30 Al. Bolomey, SC1VA, 39, 1988, 3, p. 215. 31 G. El Susi, Banatica, 11, 1991, p. 12; Idem, Banatica, 12, 1993, p. 56. 32 S. Bokonyi, Cumania, I, Arheologia, 1972, p. 37. 33 Gh. Lazarovici, colectiv, Banatica, VIII, 1985, p. 7—46. 34 Vezi supranotele. 35 O altă așezare neolitică din Câmpia Banatului, cu materialul faunistic in curs de publicare. L’ECONOMIE animaliere DES COMMUNAUTfiS NEO-ENEOLITHIQUES DE PARȚA (DEP. TIMIȘ) (Resume) L’âchantillon faunique prâiâvâ et analysâ cumule autour de 7000 restes osseux et appartient au niveauix 7—5 de la Culture de Banat et au niveau 4. de la Culture Tiszapolgâr. 5000 fragments ont une atribution certe â diverses animaux, tab. 1, 2. Suivant le rapport especes dommestiques/sauvages on con- state une relative stabilită de celui-ci tout le long du nâolithique (niv. 7—5), en oscillant autour de 49,6’/o. En ce qui concerne Ies mammiferes domestiques, le pourcentage majeur est detenu par Ies bovins, avec une tendace d’ăpaisseur vers Ies niveaux tardifs du logement: niveau 7a — 20%; niveau 5—15,5%. En echange, Ies porcins enregis- trent une floctuation en sens ascendent, de 15,3% dans le niveau 7a â 20% dans le niveau 5. Seulement le groupement des ovicaprins gardent des frâquences sem- blables, 13—16%. Parmi Ies mammiferes chassăs, le cerf represente un pourcentage majeur au commencement de l’habitation (12,3%), se diminuant vers le fin, â 6,6%. Cette oscillation peut se correller probablement avec la reduction des surfaces boisees, consequence d’un important, certifiâ par Ies donnees archâologiques, vers le fin du site. Aux memes donnees s’inscrivent Ies oscillations ascendents du pourcentage du chevreuil (de 6 â 11,8%) et de l’aurochs (de 4,6 â 13,3%). Les informations fauniques dont on dispose indiquent avec certitude des changements qui suivront dans l’âconomie alimentaire du site entre les niveaux 6/5, en sens de la dâcadence de l’âlevage du betail et au reprofilage de celle-ci vers les porcins. Les donnăes en ooncernant la taille et conformation corporelle sont ren- fermees dans les tableaux nr. 3; 4; 5 pour les bovins, nr. 7; 8; 9 pour les ovi- caprins, nr. 6 pour les suide et nr. 10 pour les cervides. LISTE DE FIGURES Fig. 1. Les frequences des especes (comme NMI) et la quantite de la viande fournie par chacun â travers les niveaux de l’habitation du telle de Parța. Fig. 2. La distribution des bovins par l’âge du sacrifice dans les niveaux 7a—6. Fig^ 3. La distribution des bovins par l’âge du sacrifice dans les niveaux 5; 4. Fig. 4. La distribution des ovicaprins par l’âge du sacrifice dans les niveaux 7a—6. Fig. 5. La distribution des ovicaprins par l’âge du sacrifice dans les niveaux 5; 4. Fig. 6. La distributton des porcins par l’âges du sacrifice dans les niveaux 7a—6. Fig. 7. La distribution des porcins par l’âges du sacrifice dans les niveaux 5; 4. https://biblioteca-digitala.ro Geor^eta El Susi '48 ti] Bovine (vita/bour) Qᵥjₛ capra | x x | Alte specii L<33 Sui ne (porc/mistreț) niTITl Cervide Fig. 1. Frecvențele speciilor (ca NMI) și cantitatea de carne furnizată de fiecare, de-a lungul nivelelor de locuire din tellul de la Parța. https://biblioteca-digitala.ro Ecrⁱⁿomⁱa a comunități/or 49 PARTA-BOVINE ® 0 e NIV. 7 a '7. Fig. 3. Distribuția bovinelor pe vârste de sacrificiu în nivelele 5; 4. 4 — Banatica 13/1 https://biblioteca-digitala.ro 30 Georgeta El.Susi 28 Fig. 5. Distribuția ovicaprinelor pe vârste de sacrificiu în nivelele 5; 4. https://biblioteca-digitala.ro 29 Economia animalieră a comunităților 51 Fig. 6. Distribuția suinelor pe vârste de sacrificiu în nivelele 7a—6. Fig. 7. Distribuția suinelor pe vârste de sacrificiu în nivelele 5; 4. 4’ https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro LOCUIRILE NEOLITICE DE LA HODONI FLORIN DRAȘOVEANU CAP. I. Introducere 1. Cadrul geografic Locuirile neolitice și feudală timpurie, ca și necropola de inhumație din secolul al Xl-lea sunt situate la cca 200 m sud est de satul Hodoni, în locul numit de localnici „Pocioroane". Din punct de vedere geomorfologic, zona în care este amplasată lo- calitatea Hodoni este o câmpie înaltă formată prin colmatarea lacului panonic. în adâncime, predomină depozitele loessoide și nisipul fin, prăfos, peste care s-a format un strat de cernoziom, care, datorită nive- lului relativ scăzut al pânzei freatice, a cunoscut diferite grade de levi- gare (UNGUREANU 1976 124 și urm.). în valea pârâului Iericici ca dealtfel în toate văile din zona de câmpie înaltă a Vingăi, se întâlnesc solurile aluviale, caracterizate printr-un stadiu incipient de solificare. Această câmpie înaltă este străbătută de o serie de văi adânci în care astăzi curg pârâiașe, cu debit variabil, ca: Pământ Alb, Sicso, Iericici, Caran, ș.a. Pe malul acestora cercetările de teren au identificat o serie Întreagă de așezare preistorice, daco-romane, prefeudale și medievale timpurii, fiind preferate, datorită condițiilor pedo-climatice, de flora și fauna, văile acestor cursuri de apă. Locuirile neolitice de la Hodoni din punctul „Picioroane" se află pe o astfel de terasă care mărginește spre dreapta valea pârâului Iericici. Altitudinea maximă a platoului terasei se ridică la 100 m față de nivelul mării, locuirea fiind situată la 45° 54' lat. nordică și 21° 6' long. estică. 2. Istoricul cercetărilor Localitatea Hodoni, atestată documentar în secolul al XV-lea, este situată într-o zonă care în zilele noastre este dens populată. Pe teritoriul cadastral al comunei Satchinez, de care aparține administrativ satul Ho- doni, cercetările de teren au condus la descoperirea a 58 de locuiri ome- nești care se eșalonează din neolitic și până în evul mediu timpuriu. Pe teritoriul satului Hodoni au fost descoperite până în prezent 8 lo- cuiri din epocile neolitică (1), hallstattiană (2), de secol IV (2), și medie- vale (3). Primele materiale arheologice care provin de la Hodoni, au fost descoperite în anul 1896 de către Kasztory loan, proprietar de pământ care le donează muzeului din Timișoara. Aceste piese, ace de păr din argint și nasturi, datați în secolul al XVI, au fost înregistrați în inven- tarul muzeului la nr. I 1525—1528. https://biblioteca-digitala.ro Florin Drașoveanu Fig. 1. Harta cu localizarea punctului Hodoni—Pocioroane. https://biblioteca-digitala.ro Fig. 2. Harta cu dispunerea suprafețelor și secțiunilor cercetate între 1959 și 1991. https://biblioteca-digitala.ro 56 Florin Drașoveanu 4 în anul 1959, conduse de M. Moga și O. Radu, demarează primele cercetări sistematice efectuate în locul numit ,,Pocioroane“, aflat la oca 200 m sud-est de sat. Cu acel prilej au fost săpate două secțiuni (S 1 și S 2) în care au fost descoperite trei morminte de inhumație datate, pe baza inventarului, în sec. XI—XII și a unei locuințe de suprafață atribuită purtătorilor culturii Tisa (MOGA—RADU 1977). în anul 1960, același colectiv de cercetători efectuează alte două sec- țiuni care au condus la descoperirea unui bogat material neolitic și după unele păreri a nouă (MOGA—RADU 1977, 231), după altele opt mor- minte de inhumație din necropola medievală timpurie (BEJAN—MOGA 1979, 159). Rezultatele furnizate au fost publicate după aproape 20 de ani de la data ultimei campanii de săpături (1960). Poate această întârziere a stat la baza unor inadvertențe privind numărul exact al mormintelor descoperite și a unor materiale neolitice atribuite locuinței de suprafața Tisa. Acum nu intenționăm să insistăm asupra numărului mormintelor, acest lucru va fi făcut la locul potrivit, ci precizam că vasul cu umăr rotunjit, de culoare neagră-cenușie, lustruită (MOGA—RADU 1977, fig. 14) nu poate aparține locuinței în cauză deoarece, din observațiile noastre, făcute pe 6 asemenea locuințe, toate materialele aflate în inte- riorul complexelor de suprafața sunt arse secundar, fiind de o culoare predominant cărămizie, cărămizie-brună. Aceasta pe de o parte, pe de alta forma vasului se leagă organic de tipurile caracteristice fazei C a cul- turii Vinca, aparținând, mai degrabă, de nivelul inferior din această așezare. In anul 1976, O. Radu reia cercetările din această stațiune și sapă o secțiune (S 5) dispusă în partea de sud-est a terasei, mult excentric față de așezarea neolitică (MOGA—RADU 1977, pl. VIII). Bogăția descoperirilor neolitice, cât mai ales, necesitatea lămuririi stratigrafie! de aici, în situația în care au fost descoperite materiale vin- ciehe târzii în asociere cu ceramica tisoidă, între anii 1985 și 1991, auto- rul acestor rânduri, a demarat o campanie de cercetări, în cadrul căreia au fost săpate 3 secțiuni (S6, S7 și S13) și 8 suprafețe (S9—12, 14—16), care însumează 700 m.p. din suprafața așezării neolitice (Fig. 2), care pe baza materialelor arheologice recoltate de la suprafață are o întindere estimată la cca 3 000 m.p. 3. Stratigrafia Așezarea a fosit abordată printr-un sistem de secțiuni (S6 și S7), din- tre care ultima, secțiunea magistrală, a tăiat terasa de la est la vest, sta- bilindu-se astfel dispunerea stratelor de la O margine la alta a așezării. Mai apoi, între anii 1987 și 1991, au fost săpate, de-o parte și alta a sec- țiunii magistrale (S 7), suprafețe cu o lățime de 6 m și o lungime ce va- riază între 10 și 16 m. Acestea au permis stabilirea cu exactitate a depu- nerii straturilor corespunzătoare locuirilor care s-au succedat pe terasa „Pocioroane“. Astfel, pe întreaga suprafață a terasei și deasupra locuințelor Tisa, în pământul bulversat de plug au fost descoperite fragmente ceramice care au fost încadrate în cultura Tisapolgâr și secolul al Xl-lea, în evul https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro 58 Florin Drafoveanu 6 mediu timpuriu. Acestea documentează o locuire eneolitică și medievală care au fost distruse de lucrările agricole. De altfel, arăturile adânci au dislocat și o parte a dărâmăturii pereților și uneori chiar a podinei lo- cuințelor din nivelul Tisa, aflate la numai 0,25 m adâncime. Stratul corespunzător culturii Tisa, cuprins între 0,25—0,45 m, este de culoare brun-neagră, cu un aspect lutos, care conține dărâmăturile și podinele locuințelor de suprafață. Acest strat nu este continuu, fiind par- țial deranjat de lucrările agricole sau de gropile mormintelor medievale timpurii. în această situație, nivelul de călcare poate fi surprins, doar parțial, datorită tasărilor la partea superioară a gropilor vinciene din ni- velul inferior, ori în imediata apropiere a locuințelor de suprafață. Da- torită acestui fapt, în studiul nostru vom analiza doar materiale desco- perite în poziție stratigrafică sigură, adică în locuințe. Sub, acest strat și deasupra pământului steril din punct de vedere arheologice, între 0,45—0,55 m, se găsește un strat de culoare brun-găl- bui, din care se adâncesc gropile unor bordeie. Acest strat foarte sub- țire este, în mare parte, deranjat de telescopari de. strat și de lucrările de amefiajare a locuințelor de suprafață din stratul superior. în conse- cință, în discuție vor fi luate doar descoperirile din gropi, aflate în pozi- ție stratigrafică sigură. Cap. II. Locuirea vinciană 1. Complexele de locuit în urma cercetărilor întreprinse între 1985—1991 pe terasa numită „Pociorpane" au fost descoperite un număr de 12 'complexe de locuit. Acestea sunt reprezentate de gropile nr. 1, 2, 4—8; 10, 12, 16, 20 și 21. Groapa nr. 1, cercetată parțial, surprinsă în S.6, în caroul 1,'are o margine arcuită, putând-o considera ca având o formă rotundă sau ovală. Umplutura este de culoare gălbui-cenușie cu multă cenușă. în partea cercetată, pe marginea, în talazul sau fundul gropii nu au fost surprinse gropi de pari sau alte amenajări. Fundul gropii este plat și se găsește la 0,7 m față de baza stratului vihcian. Groapa nr. 2 se află în S 7, carourile 4—6, are un diametru de .2,4 m și o adâncime de 1,5 m. Marginile gropii sunt săpate drept. Nu au fost surprinse gropi de stâlpi sau pari. Groapa nr. 4 este un bordei de formă circulară având un diametru de 2,8 m. Spre nord, sud și vest, pereții gropii sunt săpați drept, iar spre răsărit, mărginea coboară în trepte, fiind după părerea noastră, intrarea în bordei. Pe fundul gropii, aflat la adâncimea de 1,5 m, măsurat față de nivelul vincian, la marginea de nord s-a constatat o zonă cu cenușă, care, deși lipsită de fățuială, ar putea fi locul unei vetre neamenajate. Groapa nr. 5, de forma ovală are un diametru de 2,5 m și o adân- cime de 1,3 m. Pereții acesteia coboară drept. Umplutura gropii este de culoare cenușie-gălbuie, cu multă cenușă în compoziție. Nu a fost con- statată o vatră de foc propriu-zisă sau o concentrare de cenușă și nici o anume organizare a resturilor ceramice sau a uneltelor. https://biblioteca-digitala.ro f Locuirile neolitice de la Hodoni 59 Groapa nr. 6 este de formă circulară, cu un diametru de 1,8 m. Pe- reții acesteia sunt săpa ți drept, fundul, aflat la adâncimea de 1,00 m, este plat, urcând în zona pereților. Groapa nr. 7 a fost descoperită în suprafața nr. 8 și a fost cercetată doar parțial. Are un diametru de 3,4 m și o adâncime de 0, 8 m. Spre ră- sărit, marginea gropii se adâncește treptat, constituind, după opinia noastră, intrarea in bordei. Groapa nr. 10 are o formă circulară, cu un diametru de 2,2 m și o adâncime de 1,2 m. Pereții acesteia sunt săpați drept, cu excepția zonei de nord-vest care prezintă o ușoară cuptorire, în această zonă, pe fundul gropii a fost descoperită o suprafață cu un diametru de 30 cm, acoperită de cenușă, care ar putea fi interpretată ca o posibilă vatră, neamenajată, de foc. Atât pe fundul gropii cât și pe marginile ei nu au fost surprinse gropi de stâlpi sau de pari. Groapa nr. 12 a fost cercetată parțial. Ea are, așa cum s-a putut de- duce, o formă ovală. în partea mai alungită a acesteia, peretele coboară în trepte, iar în partea opusă peretele este cuptorit. Pe fundul complexului a fost descoperit un strat de 5 cm de cenușă și cărbune. Groapa are un diametru de 2,4 m și o adâncime de 1,5 m. Groapa nr. 16 a fost descoperită în S 10, carourile 4—7, 5—8. Este de formă eliptică cu dimensiunile de 2,5 m/2 m și o adâncime, măsurată de la nivelul vincian, de 1 m. Spre răsărit marginea gropii coboară în trepte. Groapa nr. 21 este cea mai mare dintre complexele cercetate care aparțin nivelului vincian, având un diametru de 3,5 m și o adâncime de 1,8 m. Pereții acesteia coboară drept, în partea de nord-est au fost săpate în lutul steril două trepte. în groapă, spre vest, s-a putut con- stata o zonă acoperită cu un strat de cenușă care ar putea fi o vatră ne- amenajată. Nu au fost descoperite gropi de pari sau stâlpi. 2. Unelte și arme Cercetările efectuate în așezarea vinciană de la Hodoni au scos la lumină un număr relativ mare de unelte, care au fost confecționate din piatră, os și corn. Probabil, cea mai mare parte a uneltelor — cele lu- crate din lemn — nu au rezistat scurgerii timpului. a. Uneltele din piatră sunt cele mai numeroase, piatra fiind prefe- rată datorită durității sale și a posibilităților, relativ faciale, de obținere. După tehnică, acestea pot fi grupate în două grupe: prima, cea a unel- telor lucrate în tehnica cioplirii, și a doua, a celor șlefuite. La Hodoni,. uneltele din piatră cioplită sunt lucrate din roci sili- cioase, pentru care s-a folosit denumirea de silex, și din obsidiană. Rocile silicioase care au fost întrebuințate pentru confecționarea uneltelor sunt reprezentate de „silexul de Banat“, colorat de la ocru maroniu, cu vinișoare brune sau negre, la cenușiu. Acesta provine, după opinia specialiștilor, din aflorismentele geologice cu astfel de roci aflate în Munții Metaliferi (BOBOS—RADU 1991). Alături de acestea, în evantaiul materiilor prime utilizate în locuirea vinciană de la Hodoni, https://biblioteca-digitala.ro M Florin Drașoveanu V a fost folosit și radiolaritul de Mecsek, exploatat și adus din Munții Me- csek din Transdanubia (TAKACS—BIRO 1991, 35). Uneltele lucrate din roci silicioase cuprind următoarele tipuri: lame, gratoare pe lamă, răzuitoare și burghie. Lame cu secțiune triunghiulară au fost descoperite în gropile nr. 2 (pl. 1/1), nr. 4 (pl. 1/4, 11), nr. 6 (pl. II/5, 7), nr. 10 (pl. 11/11), nr. 16 a (pl. H/13), nr. 16 (pl. III/3, 8), nr. 21 (pl. III/14), sau în stratul de cultură, în condiții stratigrafice sigure, sub platformele locuințelor din nivelul Tisa (pl. III/16). Lamele cu secțiune trapezoidală sunt întâlnite în gr. 4 (pl. 1/3, 5, 7, 13, 14), gr. 6 (pl. II/2), nr. 16 (pl. III/2, 4) sau în stratul de cultură (pl. III/15). Gratoarele sunt de formă discoidală, dar pot fi executate și pe ca- pete de lamă. Din prima groapă, amintim descoperirile de gropile nr. 4 (pl. 1/16, 17), nr. 6 (pl. II/6), iar din a doua, aceea a gratoarelor pe ca- pete de lama, piesele provin din gropile nr. 4 (pl. 1/15), nr. 6 (pl. II/4), gr. 16 (pl. 11/14), gr. 20 (pl. 11/18). Răzuitoarele deși nu sunt numeroase, provin din gropile nr. 4 (pl. 1/6, 9), nr. 6 (pl. II/l), nr. 14 (pl. 11/12), iar burghie au fost descoperite în gr. 4 (pl. l/lO) și gr. 16 (pl. III/5—7), cu toate că o piesă din gr. 16, ilustrată în pl. III/5 poate fi și un vârf de săgeată. O parte a acestor unelte poartă urme de lustrin dat de folosirea acestora ca părți componente a unor seceri (pl. 1/12). Uneltele din obsidian sunt, comparativ cu descoperirile din alte si- turi vinciene târzii din Banat sau din arealul vincian târziu, bine re- prezentate. Astfel, dacă în locuirea eponimă, între adâncimile de 5 m și 4,1 m, procentajul uneltelor din obsidian ocupă 4,1%, iar la Selevac și Gomolava acestea au o ocurență scăzută, în locuirea de la Hodoni acestea reprezintă 21% din totalul uneltelor lucrate din piatră cioplită. Pe mă- sură însă ce înaintăm spre sud acestea se reduc drastic, ajungând la 2% la Sânadrei și sub 1% la Parța II (DRAȘOVEAN 1994 a). Uneltele din obsidian au un pronunțat caracter microlitic și sunt reprezentate de lame, care au o secțiune triunghiulară (gr. 4: pl. 1/18—20, 23; gr. 16: pl. III/12) sau trapezoidală (gr. 4: pl. 1/22). Alături de acestea, cercetările au condus la descoperirea în gr. 6 a unui gratoar (pl. II/6), în gr. 4, a unui vârf de săgeată (pl. 1/21) și în gr. 20, a unui sfredel (pl. 11/16). Uneltele din piatră șlefuită sunt relativ puțin frecvente și se carac- terizează printr-o stare foarte fragmentară și printr-un înalt grad de uzură. Acest lucru, așa cum am constatat și cu un alt prilej, se dato- rează atât rarității materiei prime — adusă de la mari distanțe — care i-a obligat pe purtătorii culturii Vinda să folosească unealta până la distrugerea ei, cât și un anume sector de uzitare legat, credem, de pre- lucrarea lemnului. La Hodoni, în nivelul vincian au fost scoase la lumină atât topoare neperforate, cât și cu gaură de înmănușare. Topoarele neperforate au, de regulă, formă dreptunghiulară, fiind descoperite în gr. 2 (pl. V/2), nr. 4 (pl. V/3), din cealaltă categorie, a topoarelor trapezoidale cercetă- rile au pus în evidență un singur exemplar în gr. 4. (pl. V/4). https://biblioteca-digitala.ro 9 Locuirile neolitice de la Hodoni M Topoarele cu gaură de înmănușare sunt lucrate din roci dure, de: culoare gri-verzuie și cenușie. Pe lângă o serie de fragmente descoperite în stratul de editură, amintim o piesă, fragmentară, care provine din- gr. 16 (pl. V/7). b. Uneltele din os și corn descoperite la Hodoni pot fi clasificate, după rolul lor funcțional, în: ace, străpungătoare, spatule și plantatoare.¹ In executarea acestora s-a putut constata o anumită predilecție pentru anumite tipuri de oase. Astfel, acele sunt lucrate din oase subțiri, stră- pungătoarele din oase mari, spatulele din oase late ca omoplați și coaste și pereți de oase lungi, iar pentru plantatoare este preferat, datorită re- zistenței mecanice, cornul de cerb. Cercetările au pus în evidență ace în stratul de cultură (pl. IX/4) și în gropile nr. 4 (pl. VIII/2—4), nr. 5 (pl. VIII/6) și 16 a (pl. VIII/7, 11, 13), străpungătoare în gropile nr. 5 (pl. VIII/5), 10 (pl. VIII/15), 16 (pl. VIII/10, 14) și 16 a (pl. IX/5). Pe lângă acestea, un loc aparte îl ocupă' spatulele care pot fi împărțite în două variante: prima, în formă de lin- guriță, descoperită în gr. 2 (pl. VIII/1) și 17 (pl. IX/1), iar cea de-a doua,¹ a spatulelor plate, provin din stratul de cultură vincian (pl. IX/2, 6). Alături de acese categorii, paleta uneltelor de os este completată de plantatoare, care, așa cum precizam și cu alt prilej, sunt datorită stării fragmentare, greu de separat de vârfurile unor săpăligi sau străpungă-^ toare. în locuirea vinciana de la Hodoni, în gr. 6 a fost descoperit un sin- gur exemplar (pl. VIII/9), care să poată fi încadrat în această categorie. Cercetările de la Hodoni au mai furnizat cercetătorilor o piesă deose-' bită confecționată dintr-o falangă de bovideu (pl. VIII/12) și care ar pu- tea fi un instrument muzical, deoarece, suflând dintr-un anumit unghi, în orificiu se crează un sunet a cărui amplitudine poate fi modificată prin modificarea intensității sau a schimbării unghiului de incidență ă fascicolului de aer. 3. Ceramica Cercetările arheologice au furnizat o cantitate însemnată de cera^ mică, dar așa cum am mai precizat, vom lua în discuție doar materia- lele care au fost descoperite în condiții stratigrafice sau contexte arheo- logice sigure. Prin urmare, vom analiza descoperirile făcute în gropi sau sub podinele locuințelor Tisa. Ceramica, după o serie de atribute date de compoziție și execuție, poate fi împărțită în trei categorii: grosieră, fină și intermediară. FACTURA. Ceramica Uzuală este lucrată dintr-un lut amestecat cu nisip și nisip în asociere cu cioburi pisate. Cu totul excepțional se poate constata folosirea mâlului ca degresant, fapt moștenit de la purtătorii Culturii Banatului sau a Culturii Szakalhat. Arderea, de bună calitate,- a conferit lutului o culoare cărămizie, brună, cenușie-gălbui și mai rar, negru sau negru-cenușiu, suprafața vaselor este netezită, la suprafață observându-se chiar prezența unui slip care, de cele mai multe ori s-a exfoliat. Ceramica fină se caracterizează printr-o pastă de bună calitate, bine arsă la cenușiu, negru-cenușiu, și mai rar, la brun-roșcat și roșcat. Supra- https://biblioteca-digitala.ro f2 Florin Drașoveanu 1| fața exterioară este puternic lustruită, fapt care conferă vaselor un lu- ciu metalic, uneori cu nuanțe argintii. în cazul formelor tronconice suprafața interioară este cea lustruită. Datorită tehnicii de ardere, la unele vase, în special la castroane, partea superioară este de culoare neagră sau cenușie-închisă, iar partea inferioară este cenușie șt, mai rar, gălbui-roșcată. Ceramica intermediară este, datorită caracterului fragmentar a ma- terialului ceramic, greu de diferențiat de celelalte două specii. Cu toate acestea, vasele care aparțin acestei categorii, se disting printr-un mai îngrijit tratament al suprafețelor comparativ cu specia uzuală. Formele îmbracă o diversitate deosebită și, din punct de vedere tipo- logic, cuprind următoarele tipuri: A) strachina simplă, B) strachina pro- filată, C) oala, D) cupa, E) amfora, F) strecurătoarea și afumatoarea, G) tava, zisă „de pește". Acestea, după forma corpului, se divid în mai multe variante. Strachina simplă are următoarele variante: I) tronconică, scundă, cu pereți drepți; II a) tronconică, mijlocie, gura largă, pereți curbi; II b) tron- conică, mai adâncă, gura largă și pereți curbi; III a) tronconică, adâncă, pereți curbi; III b) tronconică, adâncă, pereți curbi, torți perforate dis- puse în zona buzei sau sub aceasta; III c) tronconică, adâncă, pereți drepți cu torți bandate plasate sub buza, IV) globulară; V a) gura în- gustă și pereți profilați; Vb) deschisă, pereți profilați și umărul în par- tea inferioară; V c) deschisă, pereți profilați; VI a) deschisă, pereți ar- cuiți, gura evazată; VI b) deschisă, pereți arcuiți, gura evazată, pe buză sunt dispuși lobi sau torți de formă semicirculară orientate oblic; VI c) deschisă, pereți arcuiți, torți semicirculare perforate; VII a) semi- sferică sau profilată cu țeavă de scurgere; VII b) scundă, pereți profilați, buza evazată; VII c) adâncă, umeri rotunjiți; VII d) largă, umeri rotun- jiți; VIII) vas patrulater. Strachina profilată are următoarele variante: I) plată, umăr ascuțit, buza scurtă; II a) buza scurtă, umăr mijlociu, ascuțit; II b) deschisă, buza ușor evazată, umăr mijlociu; II c) înaltă, buza scurtă, gura îngustă, umăr înalt; III a) deschisă, buza evazată, umăr îngust; III b) deschisă, buză evazată, umăr mai înalt, drept; III c) deschisă, umăr invazat, buză evazată; IV a) adâncă, buză dreaptă, umăr înalt; IV b) adâncă, buză eva- zată, umăr înalt, ușor arcuit; IV c) adâncă, buza evazată, umăr scurt; IV d) adâncă, buză înaltă invazată, umăr înalt; IV e) adâncă, umăr scurt, buza ușor invazată; V a) înălțime medie, buza scurtă, umăr rotunjit; V b) buză mai înaltă, umăr rotunjit mai reliefat; V c) adâncă, buza scurtă, umăr rotunjit; VI) adâncă, umăr rotunjit, gât tronconic, buză eva- zată; VII a) bitronconica, partea superioară cilindrică sau ușor profilată; Vllb) bitronconică cu brâu dispus pe circumferința maximă; Vile) bi- tronconica, gura invazată; VII d) bitronconică, gura evazată; Vile) înaltă, bitroconică, partea superioară ușor arcuită și evazată; VIII a) strachina- castron cu umăr profilat, partea superioară scurtă; VIII b) strachina- castron cu umăr profilat, partea superioară înaltă. Oala cuprinde variantele: I a) globulară, fără gât; I a 1) globulară, fără gât cu buza mai invazată; I b) globulară cu buza reliefată; I c) umăr rotund, cu gât; I d) profilată, buza evazată; II a) înaltă, umăr înalt, ro- tunjit, buza evazată; II b) înaltă, umăr înalt, rotunjit, buza profilată, https://biblioteca-digitala.ro 11 Locuirile neolitice de la Hodoni 63 ușor evazată; II c) înaltă, pereți ușor bombați, gura largă; III a) mai scundă, corp bombat, buza scurtă, profilată; III b) umăr rotund, buza dreaptă, reliefată, partea inferioară arcuită; IV a) bitronconică cu partea superioară arcuită; IV b) bitronconică cu partea superioară invazată sau dreaptă; IV c) bitronconică, umăr ascuțit, buza dreaptă, profilată. Cupa. Până la data redactării acestor rânduri nu au fost descoperite cupe întregi, din ele păstrându-se doar partea cea mai masivă, piciorul. în consecință, pentru acest tip, variantele au fost stabilite pe baza configura- ției piciorului. Astfel, distingem următoarele: I) picior fusiform, înalt cu baza tronconică ușor albiată; II) tronconic sau cilindric, înălțime medie, gol interior; III) scund, tronconic, gol. Amfora are următoarele variante: I) gât cilindric sau tronconic, corp globular; II) gât cilindric, înalt, corp globular; III) piriformă; IV) gât tronconic înalt, buza evazată, umeri rotunjiți, partea inferioară arcuita; V) gât cilindric, drept sau ușor evazat, corp globular. Tava „de pește“ cuprinde următoarele variante: I) ovală cu toartă pe buză; II) ovală cu toartă pe corp; III) ovală, fără toarta. .Aceste tipuri și variante au o distribuție procentuală inegală. La Hodoni, varianta AI a fost descoperită în gropile nr. 6 (pl. XXIII/6), nr. 7 '(pl. XXV/6), nr. 16 (pl. XXXII/9), nr. 21 (pl. XL/7), strachină simplă (Alia), în gropile nr. 4 (pl. XVI/9; XIX/1), nr. 10 (pl. XXX/3), nr. 16 (pl. XXXIII/8), iar varianta Allb, atât în stratul de cultură (pl. XLI/7), cât și în groapa nr. 10 (pl. XXIX/lj. Strachina tronconică adâpcă cu pereți arcuiți (tip AHIa) este cea mai frecventă formă întâl- nită în așezările Vinca C din Banat. La Hodoni, aceasta ocupa un prp- cent de 14,25% din totalul formelor ceramice, fiind descoperită în gbo- pile nr. 4 (pl. XVII/3; XVIII/7), nr. 5 (pl. XXI/9), nr. 7 (pl. XXIV/5; XXV/1), nr. 10 (Pl. XXVIII/6, 8, 9), nr. 12 (pl. XXXI/7, 10), nr. 16 (pl. XXXIII/7), nr. 21 (pl. XXXIX/3, 6). . Strachina tronconică, adâncă, cu pereți curbi, cu țorți perforate dișpuse în zona buzei (tip AlIIb) este un element caracteristic al așeză- rilor; vinciene târzii în nordul Banatului, acest tip de vas fiind decorat, de regulă, cu .incizii meandrice în stil „tisoid“. A fost descoperit în gro- pile nr. 2 (pl. XIII/2, 3), nr. 4 (pl. XIX/6), nr. 5 (pl. XXI/6), nr. 10 (pl. XXIX/10), nr. 16 (pl. XXXV/5), nr. 21 (pl. XXXVIII/6). .. . . Varianta AIIIc, este întâlnită în gropile nr. 2 (pl. XlII/1) și nr. 5 (pl, XX/6), fiind ornamentată cu incizii meandrice (tip Di), considerate „tisbide". Alte forme tipice comunităților vinciene din nordul Banatului sunt variantele: AVa, descoperită în gropile nr. 2 (pl. XII/9), nr. 5 (pl. XX/4), nr. 7 (pl. XXIV/1, 3; pl. XXV/4), nr. 10 (pl. XXVI/8; pl. XXVII/3), nr. 12 (pl. XXXI/3), nr. 16 (pl. XXXII/1); AVb, prezentă în gropile nr. 6 (pl. XXII/7), nr. 16 (pl. XXXII/10); AVc, întâlnită în gropile nr. 2 (pl. XIV/3), nr. 6 (pl. XXII/9; pl. XXIII/5), nr. 10 (pl. XXX/1, 5); AVIb, descoperită în gropile nr. 4 (pl. XIX/4), nr. 21 (pl. XXXVIII/8; pl. XL/8) și varianta AVIc pusă în evidență în gropile nr. 2 (pl. XII/8) și nr. 16a (pl. XXXV/8). Ultimele variante ale străchinilor tronconice (AVIIb, AVIIc, AVIId) au fost descoperite în complexele vinciene astfel: tip AVIIb în gropile nr. 10 (pl. XXVII/7), nr. 16 (pl. XXXIII/2); tip AVIIc în gropile nr. 10 https://biblioteca-digitala.ro Florin Drașoveanu ■1? (pl. XXVII/2), nr. 20 (pl. XXXVI/3), nr. 21 (pl. XXXVIII/9; pl. XL/1) și în stratul de cultură (pl. XL'II/1); ultima, tip AVIId, în gropile nr. 5 ‘(pl. XX/7) și nr. 16a (pl. XXXIII/7). Cea mai importantă formă pentru o cronologizare mai fină a mate- rialelor vinciene de la Hodoni și nu numai de aici este strachina profi- lată (tip B). în cadrul acesteia, variantele Bila, Bllb, BIVa, BIVb, BIVc, BVa, BVI, BVIII sunt cele mai frecvente. Astfel, tipul Bila a fost des- coperit în gropile nr. 6 (pl. XLIII/1), nr. 10 (pl. XXVI/5, 6), nr. 21 (pl. XXXVIII/3), tipul Bllb în gropile nr. 4 (pl. XV/1), nr. 5 (pl. XX/1), nr. 6 (pl. XXII/4, 5), nr. 10 (pl. XXVII/6; pl. XXVIII/1), nr. 21 (pl. XXXVII/3; pl. XXXVIII/1, 5), și tipul Bile în gropile 4 și 21 și în stratul de cultură (pl. XLI/2). Dintre acestea, varianta Bile este cea mai frecventă. Alte forme reprezentative sunt variantele: BIVb, întâlnită în gropile nr. 2 (pl. XII/3), nr. 4 (pl. XVII/6), nr. 6 (pl. XXII/6); BIVc, în gropile nr. 2 (pl. XII/1), nr. 4 (pl. XV/3), nr. 10 (pl. XXVII/8), nr. 16 (pl. XXXIII/4), nr. 16a (pl. XXXIV/I, 3), nr. 21 (pl. XXXVII/1, 5); BVa, în gropile nr. 4 (pl. XVI/ 2; pl. XVII/4; pl. XVIII/1), nr. 5 (pl. XX/3, 5), nr. 10 (pl. XXVI/1, 2), nr. 12 (pl. XXXI/1), nr. 16 (pl. XXXII/2, 4); BVI, în gropile nr. 5 (pl. XXI/4), nr. 10 (pl. XXVII/1), nr. 16 (pl. XXXIII/3); BVIIIa, în gropile nr. 4 (pl. XV/6, 8), nr. 5 (pl. XX/8); BVIIIb, descoperită în gropile nr. 2 (pl. XIV/6), nr. 4 (pl. XVIII/2) și nr 21 (pl. XXXVIII/7, 10). Oala este o prezență constantă în așezările vinciene din Banat. La Hodoni cele mai frecvente variante sunt CIb, descoperită în gropile nr. 2 (pl. XIV/1), nr. 4 (pl. XVIII/4; pl. XIX/11), nr. 6 (pl. XXII/8), nr. 16a (pl. XXXV/1), urmate de Clla, care ocupă un procentaj de 5,6y₈ din totalul formelor ceramicii, de variantele Clic (3’/₈), și Clal, descoperită în stratul de cultură (pl. XLII/5) și în gropile nr. 7 (pl. XXV/3, 5) și nr. 12 (pl. XXXI/4). In complexele arheologice din locuirea vinciană de Ia Hodoni au fost puse în evidență și două picioare de cupă, dintre care unul se încadrează în varianta DII (pl. XXIX/9), iar celălalt în DIII (pl. /3). Tipo- logic, acestea sunt caracteristice fenomenelor culturale ce se petrec la granița nord-bânățeană a fenomenului vincian târziu, lipsind din aria „clasică" a variantei sârbești. Amfora, așa cum aminteam mai sus, în locuirile vinciene târzii are cinei variante, dintre care la Hodoni, cea mai frecventă este varianta EIII și a fost descoperită atât în stratul de cultură (pl. XLII/4), cât și în gropile nr. 10 (pl. XXX/8) și nr. 16a (pl. XXXV/10). Aceasta este urmată de tipul EI pus în evidență în gropile nr. 7 (pl. XXV/8) șl nr. 16a (pl. XXXV/6). Evantaiul formelor ceramicii descoperite în așezarea Vinca C de la Hodoni este completat și de tava „de pește", varianta GII care provine din gropile nr. 4 (pl. XIX/12) și nr. 10 (pl. XXX/9). O parte a acestor forme de vase prezintă decoruri care, în ansam- blul fazei C a culturii Vinca, au fost împărțite în patru tipuri catego- riale: A) Alveole, brâuri alveola te, crestături; B) Caneluri și pliseuri; C) Ornamente realizate prin lustruirea suprafeței vasului; D) Ornamente incizate. https://biblioteca-digitala.ro 13 Locuirile neolitice de la Hodoni 65 Din primul tip categorial, în locuirea de la Hodoni, crestăturile dispuse sub buza (tip AN) ocupă, din punct de vedere procentual (4,10/#), primul loc. Acestea au fost puse în evidență în gropile nr. 4 (pl. XVII/3), nr. 10 (pl. XXVIII/7, 9), și nr. 21 (pl. XXXIX/3, 5; XL/6, 9), și sunt urmate de alveole realizate la exteriorul buzei vaselor (tip AC). Acestea sunt un decor caracteristic al speciei fine descoperite în gropile nr. 10 (pl. XXVI/6) și 16 (pl. XXXIII/6). Tipul B, acela al decorurilor plisate și canelate, este deosebit de important pentru o cronologizare fină a materialelor de la Hodoni. Acesta reflectă, alături de alte tipuri categoriale de ornamente, trăsătu- rile caracteristice ale etapei Vinca CI. Totodată, prin asocierea dintre acestea și alte decoruri s-au particularizat variante regionale în evolu- ția fazei Vinca C. în cadrul ornamentelor canelate și plisate, în locui- rea de la Hodoni, cele mai frecvente sunt variantele Ba, Bb, BD și BP. Astfel, canelurile scurte dispuse oblic (tip Ba) decorează vasele din gropile nr. 4 (pl. XV/3), nr. 21 (pl. XL/2), canelurile verticale lungi (tip BD) sunt întâlnite în gropile nr. 4 (pl. XV/5; XVI/2, 4; XVII/2, 6; XVIII/8) și groapa nr. 10 (pl. XXVI/6). Cel mai frecvent decor canelat îl constituie varianta BP, a canelurilor lungi oblice, care a fost desco- perită în aproape toate complexele vinciene din această stațiune. Acestea sunt completate de canelurile spiraliere (tip B4; 9B) care au putut fi constatate pe vasele speciei fine din gropile nr. 4 (pl. XV/6), nr. 10 (pl. XXIX/7) șau din stratul de cultură (pl. XLI/1). Decorurile plisate și canelate sunt completate de cele realizate prin lustruirea suprafeței vaselor (tip C). Acest ornament este întâlnit doar pe ceramica fină, fiind descoperit în gropile nr. 4 (pl. XV/3b; XIX/2, 5; XVII/1) și nr. 10 (pl. XXVIII/4; XXVI/3; XXVII/lb). El constă într-o combinație de benzi late și înguste care converg spre fundul vasului sau benzi dispuse ,,în rețea“. Pe lângă acestea, decorurile incizate sunt deosebit de importante pentru unele nuanțări culturale. Astfel, la Hodoni, ponderea cea mai mare o ocupă inciziile organizate în meandre (tip Di), considerate până nu demult a fi Tisa sau tisoide. Această variantă este întâlnită în gro- pile nr. 2 (pl. XIII/1), nr. 5 (pl. XX/6) și este completată, pe aceeași idee ornamentală, de tipurile DY și Dg. Varianta DY, a fost constatată pe ceramica din gropile nr. 2 (pl. XII/3) și nr. 21 (pl. XXXVII/8), iar tipul Dg în groapa nr. 21 (pl. XL/4). Acestea individualizează o serie de locuiri din nordul Banatului, înscriindu-le într-o variantă regională a culturii Vinca faza CI (DRASOVEAN 1994a). Pe lângă aceste ornamente, deși reduse procentual, au fost desco-, perite și decoruri compuse din benzi punctat-incizate. Acestea formează motive unghiulare, iar punctele sunt realizate cu un instrument cu vâr- ful rotunjit (tip D7): pl. XV/7, 9 (gr. 4), pl. XX/9 (gr. 5). 4. Plastica în lut Deși, în ansamblul fazei C a culturii Vinca, plastica de lut este nu- meroasă și reprezentativă, în nordul Banatului și în așezarea de la Hodoni, produsele acestei categorii sunt deosebit de puține. 5 — Banatica 13/1 https://biblioteca-digitala.ro 66 Florin Drașoveanu 14 Din categoria idolilor perforați și a amuletelor, varianta figurinelor cu corp cilindric și brațe schițate, a fost descoperit un idol lucrat din- tr-o pastă fără impurități, arsă la brun-cărămiziu. Este perforat longitu- dinal, iar în partea superioară are două protuberanțe, dispuse diametral opus, care sugerează brațele (pl. X/l). Aceste produse au analogii într-o serie întreagă de stațiuni contemporane din (Banat, Serbia și Transilvania. Alături de acest tip, la Hodoni a fost descoperită și o figură zoo- morfă stilizată care are redate doar trei picioare, două dispuse în față și unul — probabil o coadă? în spate. Ochii sunt redați de găurile unei perforații ce străbate figurina din zona capului (pl. X/2). Pe corpul aces- teia, în partea dreaptă a zonei lombare și în zona costală sunt găurile a două împunsături, realizate înainte de ardere, cu Un obiect subțire, foarte ascuțit, făcute, foarte probabil, cu scopul magico-ritual de a ucide spi- ritul animalului spre a facilita vânarea sa. Singurul fragment de capac provenit de la Hodoni — și printre pu- ținele din aria nordică a culturii Vinca târzie din Banat — a fost desco- perit sub podină locuinței nr. 1, — care aparține culturii Tisa — în stra- tul vincian. Prin maniera sa de execuție acesta se detașează de produse similare din aria vinciană, apropiindu-se de canoanele tipologice proprii culturii Banatului. Astfel, sprâncenele, nasul și urechile sunt realizate în relief, iar părul este redat prin incizii dispuse în spirală (pl. X/4). Tot din stratul vincian provine și un picior de idol (pl. X/3) care, în partea superioară este decorat cu linii incizate organizate în meandre. 5. Concluzii Locuirea vinciană de la Hodoni — „Pocioroane" se înscrie în cadrul curentului cultural vincian târziu care a cuprins și teritoriul Banatului. Prin toate trăsăturile sale, materialele descoperite în primul nivel de la Hodoni păstrează, în mare parte, trăsăturile definitorii ale fazei C a cul- turii Vinca. Astfel, tehnologia de confecționare a vaselor se leagă, cu mici dife- rențe, de o serie de descoperiri similare contemporane făcute la Vinca, Srem'ski Karlovac, Gomolava, Vrsac — „At“, Selevac, ș.a. care se caracte- rizează printr-o pastă bine frământată, în amestec cu nisip fin și mică, arsă la cenușiu și cenușiu-închis, suprafața exterioară și, în cazul vaselor tronconice, cea interioară fiind bine lustruită. Pe lângă aceste trăsături, la Hodoni, în special la categoria ceramicii grosiere, alături de nisip, în compoziția lutului se află și cioburi pisate și, uneori, cu totul excepțio- nal, mâl. Dintre formele vaselor, strachina profilată (tip B) este tipul reprezen- tativ al locuirii de la Hodoni, pe baza căruia, în asociere cu alte ele- mente, s-a racordat această așezare la cronologia culturii Virila. Cele mai frecvente sunt variantele Bllb, BIVc, BVa și BVIIIb. Varianta Bllb are analogii la Vinca (VASIC 1936c, fig. 67b, 67d, 131, nr. 978), Rast (DUMITRESCU 1980, pl. XXIV/4„ XXXVII/2, 9), Gomolava Ia și la-b (BRUKNER 1966, pl. III/l, 2; 1980, pl. II/7, III/6), Selevac (VUKMANO- VIC-RADOICIC 1990, 289 și urm), Supska — „Stublina" (D. GARASA- NIM-M. GARASANIN 1979, pl. X/5, XIII/3), Sremski Karlovac (KATALOG https://biblioteca-digitala.ro 15 Locuirile neolitice de la Hodoni 67 1955, pl. 1/5 II/6, VII/1), ș.a., în niveluri care au fost atribuite fazei Vinca C sau etapei Vinăa-Plocnik I. Varianta BIVc are corespondența în nivelurile contemporane din așezările de la Vinca (VASIC 1936c, fig. 721, 131, nr. 975, 158, nr. 1094), Gomolava Ia și la-b (BRUKNER 1966, pl. III/l, 2; 1980, II/7, III/6), Cucuge — „Ilica Brdo“ (ARANDJELKOVIC et al. 1991, pl. IX/9), Naprelje —• „Novi Pazar“ (STALJO-GALOVIC 1956, pl. VII/1), Sremski Karlovac — „Karas" și „Laka Staza" (KATALOG 1955, pl. XVIII/2a, XXV/8, 13), Lipovac (GALOVIC 1955a, pl. XXI/2, 4, XXVII/3, 8), Selevac (VUKMANOVIC-RADOJCIC 1990, fig. 9„ 3/335, 361), Supska — „Stublina" (D. GARASANIN-M. GARASANIN 1979, pl. XIII/5, XIV/3, XVI/2), ș.a., iar varianta BV este întâlnită în locurile vinciene târzii, de faza Vinda Plocnik 1 de la Medvedniak — „Smede- revska Palanka" (LAZIC et. al. 1988, 83), Lipovac (GALOVIC 1955, pl. XIX/5, XXV/5—7), Selevac (VUKMANOVIC-RADOJCIC 1990, fig. 9. 3/314, 315, 320, 356, 389, 391), Gomolava (BRUKNER 1965, pl. IV/3, V/l—4; 1980, pl. 1/5, III/2, IV/2). Zbradila — „Karbovo" (BABOVIC 1986, fig. 70/52—53, 71/60—62), Rast (DUMITRESCU 1980, pl. XVIII/49—50, 53—58), ș.a. Pe lângă acestea, decorurile plisate și canelate constituie un reper important pentru racordarea descoperirilor de la Hodoni la o serie de altele contemporane din arealul vincian. Cele mai frecvente ornamente de acest tip sunt variantele Ba, Bb, BD, Bl, BP, care au analogii într-o serie de locuiri Vin^a-Plocnik I și Virila C, cum sunt cele de la Vinăa (VASIC 1936c, fig. 91, nr. 400; 155, nr. 1057, 1060; 159, nr. 1094), Sremski Karlovc — „Karas" și „Laka Staza" (GACIC 1990, pl. II/2, 5; KATALOG 1955, pl. XVI/2), Rast (DUMITRESCU 1980, pl. XXXIII/5, XXXIV/6, XXXV/1), ș.a. Aceste variante se completează cu tipul B4, al canelurilor spiraliere, care constituie un decor tipic fazelor târzii ale culturii Vinca. Acest tip are analogii la Rast (DUMITRESCU 1980, pl. XXXIX/1), Vinăa (VASIC 1936a, fig. 222; 1936c, fig. 158, nr. 1095, 1097, fig. 73, nr. 458), Gomolava Ia și Ia b (BRUKNER 1980, pl. 11/11), Supska — „Stublina" (D. GARASANIN — M. GARASANIN 1979, pl. IV/1, 3, XI/1, XII/1, XIV/10), Selevac (VUKMANOVIC-RADOJCIC 1990, fig. 9, 3/392, 4, 4/400, 9, 9/f, h), șa Ornamentele realizate prin lustruirea suprafeței vaselor (tip C), pre- zente pe ceramica fină de la Hodoni au corespondențe tipologice în locui- rile de la Vinca (VASIC 1936c, fig. 119, 120, 159, între adâncimile de 6,8 și 4 m), Vrsac — „At“ (LAZAROVICI 1979, fig. 13 și materiale ne- publicate aflate în colecțiile Muzeului din Vdsac, Gomolava Ia și la-b (BRUKNER 1966, pl. III/2—6, IV/3, 4; 1980, pl. 1/1, 3, II/9, III/4—6, 8; 1988, fig. 3/2), ș.a., și ne permit o mai bună racordare la cronologia internă a culturii Vinca. Analogiile prezentate pentru formele și decorurile cele mai reprezen- tative descoperite în așezarea de la Hodoni converg între adâncimile de 6,4 și 5 m din locuirea eponima, în zisa faza Gradac de la Supska — „Stu- blina" și Cucuge, ca și în nivelul 4, atribuit fazei Vinca—Plocnik I de la Supska și Gomolava Ia și la-b. Totodată, locuirea vinciană de la Hodoni, prin conținutul culturii materiale, se aliniază alături de altele similare și contemporane din Banatul românesc, cum ar fi așezarea de la Sânandrei (DRAȘOVEAN 1991a; 1994a; 1994b), Parta II (LAZAROVICI 1979, 166— 5* https://biblioteca-digitala.ro 68 Florin Drașoveanu 16 168, 204; 1981b, 39; DRAȘOVEAN 1991a; 1994a; 1994b, 412), Chișoda Veche (RADU 1979; DRAȘOVEAN 1991a, 59 și urm; 1994a; 1994b), Salbagelu Vechi (MOROZ-POP 1983a; 1983b, 477; LAZAROVICI 1991b), Zorlentu Mare III (LAZAROVICI 1979, 78, 209; 1991a; 1991c), Liubcova (COMSA 1965; 1969; 1971, 86—88; LUCA 1985; 1990; 1991; 1993), ș.a. Acestea din urmă se diferențiază de materialele descoperite la Temes Kubin și, parțial, la Borias (LAZAROVICI 1974b) unde există unele ele- mente, ca străchinile cu buza îngroșată și subliniată printr-o santuire, decorată la interior cu pliscuri și străchini cu buza profilată și umăr în- gust și rotunjit. Acestea, ca dealtfel și amforele cu gât tronconic au ana- logii la Vinca, între 5,2 și 4,1 m. (VASIC 1936c, fig. 100a, 100b, 103c, 104ᵣ 105a, 105b, 105c, 106a, 106b, 109a, 109b, 120/984, 123/952), și în locuirile de la Rudna Glava (JOVANOVIC 1971, pl. III/l), Divostin (MADAS 1990, fig. 6, 2/2, 6, 3/16, 17, 20—23, 6, 4/8, 11, 12, 6, 6/6—8, pl. I/b, c, f, Il/a) și Supska „Stublina“ (D. GARASANIN—M. GARASANIN 1979, pl. II/l, VII/5), ceea ce presupune un orizont Vinda C târziu și Dl, fenomen care este rezultatul unui nou val de populație care își face simțită prezența în sudul Banatului. Locuirile fazei Vinca D din Serbia și sudul Banatului, cele de la Se- levac, Gomolava Ib, Vinca', deasupra adâncimii de 4,5 m, Vrsac—At, ș.a. au între trăsăturile definitorii, castroane deschise cu buza invazată și umăr rotunjit și anumite tipuri de decoruri realizate prin lustruirea su- prafeței vasului (VASIC 1936c, fig. 158/1105; 189, 190, 192, 206; D. GA- RASANIN—M. GARASANIN 1979, pl. III/3, IV/4, V/l, 4, 7; MADAS 1990; VUKMANOVIC—RADOJCIC 1990, 297 și fig. 9, 3/328, 341, 344, 364, 388) care nu se regăsesc între materialele de la Borias Temes Kubin și Comlăus. Acest fapt ne determină să încadrăm aceste locuiri înaintea fazei Dl, în faza Vinca C, după toate celelalte descoperiri, în etapa Vinca C2 Deci, locuirea de la Hodoni este parțial contemporană cu așezările de la Sânandrei, Chisoda I—II, Parta II, Salbagelu Vechi, Zorlentu Mare III, Liubcova, ș.a. și o încadrăm în faza Vinca CI. Cu toate aceste trăsături comune, între materialele de la Hodoni și cele din arealul „clasic" vincian sunt și diferențe care pot fi constatate atât în tehnologia de confecționare a vaselor cât și a formelor și orna- mentelor. în această ordine de idei, așa cum dealtfel am mai amintit, lutul din care au fost executate vasele este amestecat cu cioburi pisate și, cu totul excepțignal, cu mal, vădind o influență din partea Culturii Banatu- lui sau a culturii Tisa, faza timpurie (etapa Szakalhat—Tisa), unde această tehnologie își are sorgintea. Alături de aceste particularități, în cadrul materialelor de la Hodoni se detașează străchinile tronconice, variantele Allb și AIIIc care, uneori, sunt decorate în tehnica inciziei cu linii pa- ralele meandrice (tip DT, Dz, Da, Di, DK, Dl). în organizarea acestor ornamente, meandrele sunt dispuse în două metode care sunt delimitate prin grupurile de linii verticale, executate în zona tortilor. Uneori, spa- țiile dintre incizii sunt lustruite (tip Da, Dd) sau spațiile lustruite alter- nează cu spații pictate cu roșu în tehnica crusted (tip Dd, Dg sau Di). Specialiștii care s-au ocupat de materiale similare au considerat, da- torită asemănărilor cu decorurile din câmpia Panonica, că aparțin culturii Tisa (LAZAROVICI, 1979, 135, 157, 158). La Hodoni, ceramica descoperită https://biblioteca-digitala.ro 17 Locuirile neolitice de la Hodoni 09 în complexele arheologice; decorată în această manieră — zisă Tisa sau „tisoida^¹ — din punct de vedere tehnologic, al felului degresantului, al tratării suprafeței vaselor și a arderii acestora, se încadrează în canoanele Vinca. C și, în consc oință nu pot constitui importuri sau materiale Tisa. Acestea, la care se adaugă lustruirea spațiilor dintre incizii și pictura roșie în tehnica crusted, sunt elemente care au fost transmise comunităților vinciene din nordul Banatului de către purtătorii Culturii Banatului sau a grupei Szakălhăt, etapa târzie, din tranziția Szakălhăt—Tisa (KUTZIAN 1966, 258, 262; KALICZ 1970, 17; 1989, 104; KALICZ—MAKKAY 1977, 116—117; KALICZ—RACZKY 1987a; LAZAROVICI 1979, 159). Decoruri similare au fost descoperite și în alte stațiuni, cum sunt cele de la Cornești, Sânandrei, Chișoda I—II și Parța II (DRASOVEAN 1994a) în care aceste elemente însoțesc formele și ornamentele caracte- ristice culturii Vinca, faza CI și nu pot fi separate de acestea. Faptul că aceste descoperiri nu sunt importuri, ci fac parte integrantă din contextul cultural al unor locuiri vinciene târzii din nordul Banatului, ne-a deter- minat să le încadrăm în varianta nord-bănățeană a fazei C a culturii Vinca, din care face parte și locuirea de la Hodoni. Cercetările de la Hodoni au condus și la descoperirea unor importuri culturale care ne permite o cronologizare mai exactă a fazei Vinca CI cu civilizațiile care au evoluat în Banat și în spațiile geografice vecine (DRAȘOVEAN 1991a, 65—66; 1991b; 1991f; 1994a; 1994b, 424—425). In groapa nr. 4, a fost descoperit un fragment dintr-un vas de formă tronconică, lucrat dintr-o pastă fără impurități, în amestec cu nisip fin și materie organică bine mărunțită, ars la cărămiziu. Pe un fond roșu-vi- șiniu, acesta este pictat cu linii de culoare albă realizate după ardere. La interior, în zona buzei, pe un fond de aceeași culoare :sunt realizate în- tr-o culoare albă linii dispuse „in căpriori⁴¹. Atât tehnologia de realizare a vasului, cât și forma și maniera ornamentului se leagă de grupul Her- paly. De asemenea, în groapa nr. 5, cercetările au scos la lumină un fragment ceramic de culoare brună-portocalie, cu nisip fin și cioburi bine mărunțite în compoziție și decorat cu dungi subțiri, paralele, de culoare neagră, pictate după ardere. Cele mai apropiate analogii pentru acesta, le regăsim în faza veche și clasică a grupului Herpaly, nivelurile 10"— 9' și 8 din așezarea eponimă (KALICZ—RACZKY 1984, fig. 31—32; 1987b).: Aceste două importuri ne determină a paraleliza etapa Vinca CI cu faza veche și clasică a grupului Herpaly care, la rându-i, este sincronizată de către cercetătorii maghiari cu faza veche a culturii Lengyel și faza cla- sică a culturii Tisa (KUTZIAN 1966; KALICZ 1970; 1971; 1985; 1989; KALICZ—RACZKY 1987a; 1987b; RACZKY 1985; 1992; HORVATH 1982; 1985; 1987). în stratul Vinca CI de la Hodoni a fost descoperit un fragment ce- ramic de culoare brun-cărămiziu decorat cu incizii spiralice care aparține etapei Bucovăț Ilb (DRAȘOVEAN 1991e). în locuirile contemporane, la Sânandrei, Chișoda Veche și Zorlențu Mare, cercetările au pus în evi- dență o serie de importuri culturale care aparțin etapei Bucovăț Ilb (DRASOVEAN 1994a), fapt care ne determină să paralelizăm etapa Buco- văț Ub cu Vinca CI. https://biblioteca-digitala.ro 70 Florin Drașoveanu 18 în groapa nr. 4, alături de importul Herpaly, a fost descoperit un fragment ceramic lucrat dintr-o pastă amestecată cu cioburi pisate, arsă la negru, care este decorat cu incizii organizate în meandre. în spațiul dintre incizii sunt realizate cu un instrument cu vârful rotund, alveole, iar buza vasului este crestată (pl. XVIII/5). Caracteristicile acestuia, teh- nologia de modelare, cât și maniera și execuția decorului se leagă, după părerea noastră, de faza veche a culturii Tisa. Materialele care aparțin aceleiași faze au fost descoperite și la Zorlențu Mare, în nivelul III. Pe lângă acestea, de la Chișoda Veche provine un vas tronconic, cu gura ovală, decorat cu incizii meandrice în stil textil care ar putea aparține fazei clasice a culturii Tisa. Aceste descoperiri ne sugerează faptul că, în Banat, în vremea etapei Vinca CI sunt întâlnite ambele faze, veche și clasică, ale culturii Tisa, fapt ce ne determină să considerăm, pentru Banat cel puțin, că trecerea de la faza veche la cea clasică are loc în vremea etapei Vinda CI. Concluzionând, pe baza importurilor descoperite în locuirea vinciana de la Hodoni, propunem sincronismul Vinca CI—Tisa veche/clasică — Herpaly timpuriu/clasic — Bucovăț Ilb. CAP. III. Locuirea Tisa 1. Complexele de locuit Cercetările arheologice au condus la descoperirea a șapte locuințe de suprafață care aparțin purtătorilor culturii Tisa, dintre care au fost cer- cetate integral doar trei (LI, L3 și L4). în ceea ce le privește pe celelalte intenționăm să le cercetăm în campaniile viitoare (după 1991), dar lipsa de înțelegere a factorilor de decizie privind aplicarea legii fondului funciar și, nu în ultimul rând, a proprietarilor pământului pe care se află situată locuirea, ne-a determinat să stopăm cercetările de aici. Locuințele se află la adâncimea de numai 0,,25 m, unele fiind distruse aproape integral de arăturile adânci, iar de pe majoritatea brăzdarul plugului a înlăturat mare parte din dărâmătura pereților. Locuința nr. 1 (LI, Fig. 4) a fost descoperită în suprafețele nr. 8 și 16. Podeaua acesteia este de firmă rectangulară, cu dimensiunile de cca 4,20 X5m, orientată cu axa lungă, pe direcția NV-SE. Marginile podinei nu sunt foarte bine delimitate, însăși masa acesteia este fragmentată datorită structurii de pari pe care a fost construită. Acești pari sunt dis- puși pe axa lungă a locuinței, fiind puși, — așa cum o arată impresiunile rămase pe chirpici direct pe sol. Diametrul acestora este cuprins între 2 și 7 cm. Nu au fost surprinse gropile stâlpilor care susțin pereții și șarpan- tele. în colțul estetic al locuinței a fost descoperită o groapă cu diametrul de 0,8 m și adâncimea de 0,81 m. Aceasta are o formă de clopot, iar pe pereții acesteia a fost constatat un strat de lipitură format dintr-un lut galben în amestec cu nisip fin. Aceasta, este după opinia noastră, o groapă de provizii. în colțul sud-estic, la cca 1,4 m de colțul platformei de chir- pici s-a putut observa baza unui zid despărțitor, care a putut fi urmărită pe o lungime de 1,4 m. (Fig. 4). Din punctul de vedere al tehnicii de https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro S 16 https://biblioteca-digitala.ro LEGPmDA rășață '01 cioburi [O] piatră chirpici LOj amprentă trestie pe chrpici sc .1-20 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro 19 Locuirile neolitice de la 'Hodoni 71 construcție baza zidului a fost aplicată direct pe podină. Foarte probabil, datorită lipsei structurii de pari și a grosimii reduse (doar 0,15 m la bază), acesta nu avea o elevație deosebită, ci juca rolul de perete despărțitor, fără a atinge înălțimea celorlalți patru pereți. în acest colț au fost desco- perite, grupate, trei râșnițe plate — două întregi și una ruptă în două — lucrate dintr-o rocă nisipoasă de culoare cenușie-maronie. La capătul zidului despărțitor cercetările au pus în evidență prezența a peste 50 de bile de praștie, cu un diametru cuprins între 4 și 6 cm, confecționate din lut. Datorită culorii deosebite față de materialele lucrate din lut ce au fost descoperite de platformă, putem afirma că acestea au fost arse inițial și, în momentul incendiului locuinței, au fost supraarse. Vasele descoperite pe podină prezintă și ele urme de vitrifiere ca și unele bucăți din chirpiciul podinei și, acolo unde s-au păstrat, ale pereților. în centru, podină a fost străpunsă de groapa unui mormânt medie- val timpuriu (fig. 3 și 4). Locuința nr. 2 a fost surprinsă în suprafețele nr. 9 și 10 (fig. 3). în partea cercetată podină are o lățime de 4 m și este construită pe o struc- tură de pari dispuși de-a lungul axei lungi a locuinței. Nu au fost desco- perite obiecte semnificative de inventar și nici ruinele pereților, foarte probabil distruse de lucrările agricole. Locuința nr. 3 a fost cercetată integral. Podină, descoperită la adân- cimea de 0,25 m, are o formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 5,LX 4,8 m. O suprafață importantă a acesteia a fost deranjată de arăturile adânci. Așa cum se poate constata și din planul prezentat (fig. 5), la cons- trucția podinei s-au folosit nuiele care au fost dispuse de-a lungul axei lungi a locuinței. Ca și celelalte construcții, locuința nr. 3 este construită pe talpa de lemn. Datorită stării precare în care s-a păstrat nu putem avansa prea multe detalii privind o serie de probleme tehnice privind construcția, cum ar fi modalitatea de prindere a structurii pereților la talpă și, mai ales, a fixării stâlpilor pe talpa de lemn. Ceea ce putem preciza este modalitatea de construcție a podinei. Astfel, așa cum se poate observa pe grundissul locuinței nr. 3 unele zone sunt lucrate mai compact și, ceea ce frapează, foarte rar nuielele care compun structura de rezis- tență a podelei se încalecă, ele păstrând, în majoritatea cazurilor, un tra- seu paralel. Aceste date ne determină isă considerăm că, după ce erau aranjate nuielele, de la un capăt al locuinței — de regulă de la latura scurtă și perpendicular pe aceasta — se începea construirea podinei, care se făcea pe porțiuni mici, după care se aranjau nuielele în așa fel încât să nu se încalece, iar operațiunea de pomostire continuă. Deși în condi- țiile în care nu s-au păstrat marginile podinei, nu avem prea multe date despre modalitățile de îmbinare a stâlpilor și a structurii de rezistență a pereților cu talpa de lemn a locuințelor, putem considera, totuși, că po- direa se făcea după ce talpa și structura de rezistență a pereților erau edificate. Aproximativ în centrul locuinței, în podină a fost constatată gura unei gropi cu un diametru de 60 cm. Aceasta este o groapă de provizii de forma unui clopot, cu fundul ușor albiat aflat la 0,6 m adâncime față de nivelul podinei. Pereții nu au fost lipiți cu lut. în apropierea acesteia https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro 21 Locuirile neolitice de la Hodoni 7J au fost descoperite două râșnițe plate, lucrate din gresie, supraarse datorită incendiului ce a distrus locuința. Locuința nr. 4 a fost descoperită în S 14 (fig. 3 și 7). Deși aflată, la fel ca și celelalte, la adâncimea de 0,25 m, podina este deosebit de bine păstrată. Din păcate însă, marginile acesteia sunt foarte dantelate, fapt ce ne împiedică a stabili, cu exactitate, dimensiunile locuinței. Podina, la fel ca și la celelalte colibe, este construită pe o structură de pari. Aceștia sunt dispuși atât paralel cu axa lungă a casei, cat și oblic în colțul de sud-vest și perpendicular în cel de sud-est. Această par- ticularitate — raportată la celelalte locuințe — coroborată cu structura chirpiciului care acoperea respectivele straturi de nuiele — diferită de restul platformei — și cu faptul că, la contactul cu restul podinei cape- tele nuielelor sunt petrecute peste celelalte, ne-ar putea sugera niște re- faceri ulterioare sau chiar extinderi ale locuinței. în partea de est a colibei, podina prezintă o gaură circulară cu un diametru de 0,45 m, care este gura unei gropi, cu pereți arcuiți, cu adân- cimea de 0,70 m, care reprezintă o groapă de provizii. Nu au fost sur- prinse alte detalii de construcție, sau alte elemente arhitectonice, cu ex- cepția unei aplicații zoomorfe de pe unul din pereții colibei. Aceasta în- fățișează un cap de bovideu (pl. L/l), dar starea precară de conservare a pereților — distruși de plug — ne-a împiedicat să observăm cărui perete îi aparține. Locuința nr. 5 (fig. 3 și 4) este aproape în totalitate distrusă de lu- crările agricole. Din ea s-au păstrat doar câteva porțiuni ale podinei, care este construită în aceeași tehnică ca și celelalte locuințe. în zona cercetată, pe podină s-au descoperit două râșnițe plate și câteva vase care se aflau protejate de un strat subțire de dărâmătură, care provine de la pomosteală pereților. Aceste fragmente de pomosteală păstrează impre- siunile unor nuiele subțiri, cu un diametru cuprins între 1 și 2 cm, care compuneau structura de rezistență a pereților. Nu au fost surprinse gropi de stâlpi sau, ca și în cazul locuințelor nr. 1, 3 și 4, gropi de provizii. Locuința nr. 6 (fig. 3) a fost cercetată pe o suprafață mică, în 1989. la data descoperirii ei intenționam să epuizez cercetarea acesteia în 1992, dar regimul ulterior al terenului pe care se află așezarea, m-a împiedicat să fac acest lucru. Podina și dărâmătura — care au fost preparate și protejate cu nisip și acoperite cu o folie de plastic și pământ — au fost lăsate ,,in situ“. Așa cum arată zona cercetată, acest complex, aflat la adâncimea de 0,35 m, este cel mai bine păstrat. Locuința nr. 7 fig. 3 și 5 este de formă rectangulară de 5,2x6 m, fiind cea mai mare dintre complexele de locuit descoperite până în pre- zent în nivelul Tisa. în partea de răsărit platforma locuinței este tăiată de un șanț ulterior cimitirului medieval, a cărui utilitate ne scăpa. Podina este mult mai consistentă decât la alte locuințe, atât datorită grosimii stratului de pomosteală, cât, mai ales, a dimensiunilor structurii de rezistență. Aceasta este compusă din trunchiuri de copac cu un dia- metru de până la 5 cm, care, fără o anumită regulă, alternează uneori cu un diametru de până la 5 cm. Spre sud, datorită existenței unui complex din nivelul inferior, o parte a platformei de chirpici s-a dislocat, încli- https://biblioteca-digitala.ro 74 Locuirile neolitice de la Hodoni 22 Fig. 6. Planul locuinței nr. https://biblioteca-digitala.ro 23 Locuirile neolitice de la Hodoni 75 nându-se și coborând la adâncimea de 0,70 cm. Pe podină au. fost desco- perite vase și o râșniță, toate arse secundar. De fapt, așa cum am mai precizat, tot inventarul complexelor care aparțin culturii Tisa este ars secundar. 2. Unelte Așa cum am mai menționat, cercetările de la Hodoni, datorită gro- simii reduse de numai 20 cm a celor 2 straturi — și a bulversării și a telescopării de strat, au făcut uneori imposibilă precizarea cu exactitate a apartenenței stratigrafice a unor materiale. De aceea vom prezenta doar acele descoperiri cărora li s-a putut preciza cu exactitate poziția strati- grafică. Uneltele din piatră cioplită sunt lucrate, aproape fără excepție, din- tr-un silex de culoare brună și brun-roșcată cu vinișoare închise la cu- loare. între acestea remarcăm și piese din obsidian, care se caracteri- zează printr-un microlitism (pl. IV/7). Uneltele, lucrate din roci silicioase care aparțin locuirii Tisa, cuprind următoarele tipuri: lame și gratoare. Din prima categorie menționăm lamele cu secțiune triunghiulară descoperite în locuințele nr. 3 (pl. IV/4, 8) și nr. 5 (pl. IV/9) și lamele cu secțiune trapezoidală care provin atât din stratul de cultură (pl. IV/14—16) cât și din locuințele nr. 1 (pl. IV/1), nr. 3 (pl. IV/2, 3, 5) și nr. 4 (pl. IV/10, 11, 13). în locuința nr. 4 cercetările au pus în evidență un gratoar (pl. IV/12). Trebuie să remarcăm ca pe uneltele cioplite, care aparțin cu certi- tudine stratului Tisa, nu au fost constatate urme de lustruire datorate fo- losirii acestora ea piese componente ale unor seceri. Uneltele din piatră șlefuită pot fi împărțite în două categorii: a) to- poare și b) topoare cu gaură de înmănușare. Din prima categorie, distingem topoare dreptunghiulare descoperite în stratul de cultură (pl. VII/5) și în locuințele nr. 3 (pl. VI/4), nr. 4 (pl. VI/5; VII/1) și nr. 5 (pl. VII/3). Alături de acestea, topoarele triun- ghiulare, mai reduse cantitativ, au fost puse în evidență în stratul Tisa (pl. VII/4) și locuința nr. 3 (pl. VI/3). Topoarele perforate sunt lucrate din roci dure de culoare brun-oe- nușie și cenușie. în locuința nr. 1, pe podină acesteia a fost descoperit un exemplar întreg (pl. VI/1), iar din locuința nr. 3 provine un fragment care reprezintă partea activă a unui alt exemplar perforat (pl. VI/2). La toate acestea remarcăm un înalt grad de uzură, determinat de ra- ritatea materiei prime, fapt ce i-a obligat să folosească unealta până când nu mai era funcțională. în acel moment toporul era direcționat spre alte utilizări. Astfel, piesele din pl. VI/5 și VII/3 au fost folosite, așa cum o arată urmele de pe ceafă și tais, ca zdrobitoare. Uneltele din os sunt foarte puține datorită faptului că incendiul vio- lent care a distrus locuințele a calcinat toate oasele care se aflau în in- teriorul acestora. în stratul de cultură au fost descoperite, dintre care menționăm două străpungătoare (pl VII/2, 8), o săpăligă lucrată din corn https://biblioteca-digitala.ro Florin Drașoveanu 24 de cervideu, la care, în partea superioară se pot observa două șănțuiri laterale folosite la fixarea cozii (pl. VII/6) și un ram dintr-un corn de cerb lucrat la ambele capete (pl. VII/7) care reprezintă, probabil, un plantator. 3. Ceramica In cele șapte locuințe au fost descoperite vase și fragmentare care permit o analiză atentă a caracteristicilor materialului ceramic. Din pă- cate însă, datorită arderii secundare la care au fost supuse, nu mai putem lua în discuție o serie de atribute importante, cum ar fi culoarea vaselor și, parțial, tratamentul suprafeței acestora. FACTURA. Ceramica grosieră este lucrată dintr-un lut amestecat cu nisip fin și, uneori, materie organică, și mal. De asemenea, unele mate- riale ceramice care aparțin acestei categorii conțin pietricele de cuarț și cioburi pisate. Specia fină are în compoziție, aproape fără excepție, mal și nisip fin. Suprafața vaselor este bine netezită și, uneori, lustruită. în câteva cazuri, cu toată arderea secundară, se mai poate constata, în spațiile dintre incizii, zone care au fost pictate, după ardere, cu o culoare roșie. Formele îmbracă o mare varietate, fiind întâlnite străchini cu pe- reții arcuiți (LI: pl. XLIII/1, 3; L3: pl. XLVI/1; L6: pl. L/3; 7; LIII/5), străchini tronconice cu pereții drepți (LI: pl. XLIII/4, 6; L3: pl. XLVI/5; L4: pl. XLVIII/1, 4; L7: pl. LIII/1, 3), castroane tronconice cu pereții drepți (LI: pl. XLIII/7—9; L4: pL XLVIIJ/3; pl. XLIX/1; L5: pl. Ll/1; pl. LII/1; L7: pl. LIII/8). Acestea prezintă o serie de torți dispuse pe buză (pl. XLIII/4; pl. XLVIII/1), sub buză, perforate orizontal (pl. XLIII/7, 8; XLIX/1; LII/1), sub buză, perforate vertical (pl. LI/1). Alături de aceste variante, strachina și castronul profilat ocupă un loc aparte în suita tipologică a ceramicii culturii Tisa. Preluată din repertoriul cul- turii Vinda, strachina profilată, bitronconică, cu buză evazată este întâl- nită în locuința nr. 3 (pl. XLVI/7). Pe lângă aceasta au fost descoperite castroane cu umăr rotunjit și buză evazată (LI: pl. XLV/2; L3: pl. XLVI/9; L4: pl. XLVIII/6; L6: pl. L/2), castroane cu umăr rotunjit și buză înaltă, dreaptă (LI: pl. XLIV/2) și castroane cu profil ,,S“ (LI: pl. XLIV/6). Tot în categoria castroanelor profilate încadrăm și vasele cu partea infe- rioară tronconică sau patrulateră, cu partea superioară profilată sau carenată și buza evazată. Aceasta este o formă tipică culturii Tisa și a fost descoperită în locuințele nr. 1 (pl. XLIII/2; XLIV/1), nr. 3, (pl. XLVII/1), nr. 6, (pl. L/5, 7, 8, 9), nr. 7 (pl. LIII/4) ca și în locuința săpată de M. Moga în 1959 (MOGA-RADU, 1977). Oalele sunt o prezență constantă în toate complexele Tisa de la Hodoni, unele — așa cum au putut fi reconstituite grafic —, fiind de mari dimensiuni. Au fost ilustrate doar câteva exemplare din locuin- țele nr. 1 (pl. XLIV/4, 7; XLV/3, 6), nr. 4 (pl. XLVIII/5) și nr. 7 (pl. LIII/7). în locuința nr. 3 a fost descoperit un capac de vas lucrat din lut (pl. XLVI/10). https://biblioteca-digitala.ro Fig. 8. Repartiția cantitativă a principalelor forme ceramice descoperite în complexele vinciene. https://biblioteca-digitala.ro 78 Florin Drațoveanu 26 Ornamentele ceramicii Tisa de la Hodoni sunt realizate, aproape în totaliate, în tehnica inciziei. Acestea sunt compuse din linii meandrice, care formează zisul stil „textil" — tipic pentru cultura Tisa. Meandrele sunt dispuse atât în două registre, marcate de linii paralele verticale, realizate în zona torților (L4: pl. XLIX; la: L5: pl. LII/la), cât și în mai multe registre, delimitate în partea superioară de linii orizontale sau de fațete ale vaselor (LI: pl. XLIII/2; pl. XLIV/1; L7: pl. LIII/4; strat: pl. L/5, 7—9). Uneori, la partea inferioară a vaselor, decorurile mean- drice alternează cu linii în zig-zag (LI: pl. XLV/7; L3 pl. XLVII/lb). într-un singur caz, în locuința nr. 1, a fost descoperit un vas decorat cu linii frânte și în zig-zag organizate în metope (pl. XLIII/8). La o se- rie de vase, incizile care compun meandrele sunt mărginite de puncte sau sunt asociate cu puncte (pl. L/5, 7). Un caz aparte îl constituie prezența în locuința nr. 5 a unui vas decorat cu incizii, realizate adânc în pastă, care sugerează o influență vinciană. Ornamentul în discuție este ordonat în metope compuse din linii oblice, spațiile dintre acestea, pictate cu o culoare roșie în tehnica „crusted", alternează cu decorul punctat. Intervalele dintre metope sunt umplute cu puncte (pl. Ll/la). Q serie de alte motive compuse din meandre sunt realizate într-o manieră diferită în care liniile nu mai au rigoarea din decirul „textil", ci sunt executate mai puțin îngrijit, nu au un traseu întotdeauna paralel (pl. XLIII/5; XLX/5; XLVI/2, 6; XLIII/1, 3) amintind de decoruri întâl- nite în Cultura Banatului. i Un vas din locuința nr. 5 are la interior, în zona buzei, un brâu compus din incizii dispuse „în căpriori" (pl. XLIl/lb). ; Torțile sunt ornamentate cu linii incizate (pl. XLIV/1) sau cres- tături (pl. XLIX/la; LII/la). Din locuința nr. 3 provine un fragment dintr-un castron bitron- conic lucrat dintr-o pastă densă, în amestec cu nisip fin, care este decorat cu pliseuri dispuse oblic pe umăr, având certe corespondențe în lumea Vinca C. 4. Plastica Cu toată anvergura cercetărilor, în locuirea Tisa de la Hodoni au fost descoperite un număr foarte redus de statuete și amulete lu- crate din lut ars. Statuete antropomorfe. Săpăturile au scos la lumină două statuete, una în locuința nr. 3, iar cea de-a doua în stratul de cultură. Piesa din locuința nr. 3, de culoare cărămizie, este o figurină antro- pomorfă feminină. Corpul este de formă cilindrică, capul este despărțit de corp printr-o șănțuire, nasul este redat ca o proeminență, iar sânii sunt reprezentați prin două excrescențe de formă semisferică (pl. XI/2). Cel de-al doilea idol antropomorf are corpul cilindric având redate brațele și nasul, iar ochii sunt marcați de o împunsătură care străbate transversal piesa (pl. X/6). Tot din stratul de cultură provine o toartă decorată cu un cap care, prin maniera de redare a nasului, bărbiei și a urechilor, are atribute https://biblioteca-digitala.ro 27 Locuirile neolitice de la Hodoni 79 umanoide, dar pe cap se mai pot observa locurile de unde s-au desprins coarnele (pl. XI/1). Amulete. Cercetările au scos la lumină din stratul de cultură și din locuința nr. 1 două amulete lucrate din lut. Prima dintre acestea, descoperită în stratul de cultură are patru brațe, găurite vertical, dis- puse „în cruce“, pe axul central, care, în partea superioară, este per- forat transversal (pl. XI/3). Cea de-a doua piesă din această categorie, provenită din locuința nr. 1, este de o formă stelată, cu patru brațe dispuse, în același plan, în partea inferioară a corpului (pl. X/5). Aceasta din urmă, prin analogiile care le are, se leagă, mai curând, de aria culturii Sopot decât de cea Tisa (DIMITRIJEVIC 1958; KALICZ—MAK- KAY 1972, fig. 4/6, 7). 5. încadrarea culturală și cronologică. Concluzii. Locuirea Tisa de la Hodoni este sigura de acest fel din Banatul românesc care a fost cercetată sistematic și reprezintă, după cunoștin- țele noastre, cea mai sudică așezare care aparține purtătorilor culturii Tisa din această provincie. Materialele descoperite la Hodoni se leagă de altele similare și contemporane din Câmpia Tisei. Astfel, formele ceramice, îndeosebi cas- troanele cu partea superioară carenată și buză evazată (pl. XLHI/2; XLIV/1; XLVII/1; L/5, 7, 8, 9; LIII/4) au analogii în așezările de la Gorzsa, faza C (HORVATH 1982, fig. 14/7; 16/9, 10; 1985, pl. III/3, 4; 1987, fig. 12, 26), Ocsod— Kdveshalom (RACZKY 1987, fig. 22), Tape Lebo (TROGMAYER 1957, pl. 1/20; VI/16, 20; VIII/14) și în alte așezări atribuite fazei clasice a culturii Tisa (KOREK 1989, 84—86, 88, 95, 98). Decorurile incizate, tipice acestei civilizații, au analogii în locuirile con- temporane dn zona Tisei (TROGMAYER 1957, pl. 1/9, 10, 11, 20; 11/20; VI/16, 20; VII/14; VIII/14; HORVATH 1982, 213/7, 8; 215/9, 10; 1985, fig. 12, 14, 15, 25, 26; KOREK 1987, fig. 8, 11—13, 21, 1989, 84—86, 88, 95, 98; RACZKY 1987, fig. 22). Pe lângă aceste elemente din sfera formelor și ornamentelor, în locuințele de la Hodoni au fost descoperite și vase bitronconice (pl. XLVI/7, 8; XLVIII/5) sau castroane cu umăr rotunjit și buză evazată (pl. XLVI/9) care au corespondențe tipologice în arealul vincian târziu, de faza C. In zona Tisei, la nord de Mureș și Ia sud de Crișul Alb, la același orizont cronologic, evoluează grupul Gorzsa, care se naște pe baza fazei C a culturii Vinca și conține o foarte puternică componentă vin- ciană materializată în tehnologia de confecționare a unor, vase, unele forme și decoruri (KUTZIAN 1966, 249 și urm.; HORVATH 1985, 89— 94). Pentru materialele de la Hodoni, datorită arderii secundare la care au fost supuse acestea, este dificil de precizat dacă amintitele desco- periri cu atribute vinciene sunt importuri sau acestea se încadrează organic în contextul Tisa. Dacă acestea nu sunt importuri, așa cum suntem înclinați să optăm, locuirea de la Hodoni poate fi încadrată în grupa Gorzsa. https://biblioteca-digitala.ro gg Florin Drdșoveanu 28 în stratul Tisa și în locuințele conținute de acesta a fost descoperit în locuința nr. 1 un vas miniatural (pl. XLIV/5) care este un import din cadrul culturii Vinca, cu analogii în așezarea eponimă la adânci- mile de 5,4 m 5,8 m și 6 m (VASIC 1932, fig. 120—122), la Chișoda Veche, niv. III (RADU 1979, fig. 1/5), Borias și Tape Lebo. Alături de acesta cercetările au condus la descoperirea unui vas în stare frag- mentară decorat cu incizii subțiri grupate câte două dispuse vertical (pl. XLIV/3) care se regăsește în cultura Lengyel, faza I (KALICZ 1985). Materialele vinciene și, în special, vasul miniatural din locuința nr. 1 ne conducea la o cronologizare a locuirii Tisa la secvența crono- logică a culturii Vinca. Astfel, vasul miniatură, prin adâncimile la care au fost descoperite ne sugerează, raportat la adâncimile stratigrafice ale stațiunii eponime, un orizont cronologic Vinca C. la Chisoda Veche, nivelul III a fost paralelizat cu sfârșitul etapei CI, fără a putea preciza cu exactitate dăinuirea în timp a acestuia (DRAȘOVEAN 1994 a). La Hodoni, stratul Tisa suprapune unul Vinca CI, și luând în considerare și cele enumerate mai sus, considerăm că începutul locuirii Tisa clasică de la Hodoni are ca „terminus post quem“ sfârșitul etapei Vinoa CI și își continuă, probabil, evoluția în etapa C2, orizont la care este plasat și importul care aparține culturii Lengyel, faza I. Așezarea de la Hodoni se încadrează în fenomenul tisoid, fiind, la acest stadiu al cercetărilor cea mai sudică locuire Tisa din Banatul românesc. Aceasta se aliniază alături de alte descoperiri care aparțin acestei culturi, cum ar fi cele de la Cenad (LAZAROVICI 1975; 1979), tipova—Hodaie (LUCA 1986), Chesint și Vinga care marchează partea șud-estică a arealului de răspândire a culturii Tisa. La sud-est, aceasta se învecinează cu zonele locuite de purtătorii grupului Foeni și cu ultimele dăinuiri ale grupului Bucovăț. în sudul Banatului, la acest orizont cronologic evoluează cultura Vinca, faza C2. LISTA PRESCURTĂRILOR BIBLIOGRAFICE A'WNDJELOVlC ET AL. BABOVIC BANNER BEJAN-MOGA BERCIU BIRO-TAKACS 1991, Arandjelovid-Despotoviâ, Z., Redziâ, M., Archaeolo- logical excavations of a Neolithic locality Ilifa Brdo in the village of Cufuge. In: ZborNM XIV, 1 (1991), pp. 93—102. 1986, L., Zbradila-„Korbovo“. Compte rendu des fouilles en 1981. In: Djerdapske Sveske III (1986), pp. 95—115. 1960, J., The Neolithic Settlement of the Kremenyak hill at Csoka (Coka). The excavations of F. Mora in the years 1907 to 1913. In: ActaArch XII, 1—4, (1960), pp. 1—56. 1979, Bejan A., Moga M., Necropola feudal-timpurie de la Hodoni (jud. Timiș). In: Tibiscus V., (1979), p. 155— 168. 1961, D., Contribuții la problemele neoliticului din Româ- nia in lumina noilor cercetări. București (1961). 1986, K., The raw material stock for chipped stone arte- facts in the northern midmountains tertiary in Hun- gary. In: International conference on prehistoric flint mining and lithic raw material Identification in the Ca pithian Basin, pp. 183—195. https://biblioteca-digitala.ro 29 Florin Drașoveanu 81 BOBOȘ-RADU 1991, I., Artefacte silicioase din cultura Vinia, Reșița (1991). BOGDANOVIC 1990, M., Die spătneolitischen Siedlungen in Divostin. In: Vinia and its World, Belgrad (1990), pp. 99---105. BOGNAR-KUTZIAN 1966, I., Das Neolithikum in Ungarn. In: AA 40 (1966), pp. 249---280. BRUKNER 1966, B., Neolitski i ranoneolitski sloj na Gomolavi (1965--- 1966). In: RadVM 14 (1966), pp. 137---175. 1980, B., Naselje vindanske grupe na Gomolavi. In: RadVM 26 (1980), pp. 5---55. BRUKNER-JOVANOVlC 1974, Brukner, B., Jovanovic, B., Tasid, N., Praistorija Voj- TASIC vodine. Monumenta Archaeologica 1, Novi Sad (1974). CHAPMAN 1981, J., The Vinca culture in South-East Europe In: BAR International series 117, Oxford, (1981). COMȘA 1965, E., Considerații cu privire la complexele neolitice din preajma Dunării, în sud-vestul României. în: SCIV 16, 3, (1965), pp. 545---551. 1969, E. Donnâes concernant la civilisation Vinda du sud- ouest de la Roumanie. In: Dacia N.S., XIII (1969), pp. 11---44. COMȘA-RAUȚ 1969, Comșa, E„ Răuț, O., Figurine antropomorfe aparți- nând culturii Vinda descoperite la Zorlențu Mare. în: SClV 20, 1, (1969), pp. 3---15. DIMITRIJEVIC 1968, S., Sopotsko-Lendjelska Kultura, Zagreb, (1968). DRAȘOVEAN 1991a, FI., Cultura Vinda, fazele C și D în Banat In: Gh. La- zarovici, FI. Drașovean (Ed.), Cultura Vinia in Româ- nia (mai departe, Cultura Vinda...), Timișoara, (1991, pp. 59---66. 1991b, FI., Așezarea vinciană de la Hodoni. In: Cultura Vinca ..., pp. 73---74. 1991c, FI., Hodoni, Așezarea viniiană. Timișoara, (1991). 1991d, FI., Connections between Vinda C and Tisa, Herplay, Petrești and Bucovăț, cultures in northern Banat. In: Banatica II, (1991), pp. 209---211. 1994a, FI., Cultura Vinia târzie (faza C) în Banat. Teza de doctorat. (1994). 1994b, FI., Die Stufe Vinda C im Banat, în: Germania 72, 2 (1994), pp. 409---425. DUMITRESCU 1980, VI.. The Neolithic Settlement at Rast. In: BAR Inter- national series 72, (1980). GAGIC 1990, D., Sremskli Karlovci, Laka Staza, Archaeological ex- ploration in 1989. In: GlasnikSAD 6, (1990), pp. 73---76. GALOVIC 1995a, R., Lipovac-Dizalja. In: Katalog Keramike I, pp. 31--- 52. 1955b, R., Sremski Karlovc-Karaă. In: Katalog Keramike I, pp. 53---78. GARASANIN 1979, M., Vindanska grupa. In: Preistorija Jugoslovenskih zemalja. II (1979), pp. 144---211. 1989, M., Beziehungen der Vinda-Gruppe zum Neolithikum der Ungarische Tiefebene (Vinda, Szakalhat Theiss). In: VAH II, (1989), pp. 59---64. GARASANIN M. 1979, Garasanin, M., Garasanin, D., Supska, „Stublina", pre- GARASANIN D. istorijsko naselje vindanske grupe. Beograd. (1979). HEGEDUS-MAKKAY 1987, Hegediis, K., Makkay, J., Veszto-Măgor. A Settlement of the Tisza culture. In: L. Talas (Ed.), The Late Neo- lithic of the Tisza Region, Budapest---Szolnok, (1987), pp. 85---104. 6 — Banatica 13/1 https://biblioteca-digitala.ro M2 Florm Drașoveanu 30 HORVATH 1982, F., The Late Neolithic Stratum of the Gorzsa teii. In: ArchErt 109, (1982), pp. 201---222. 1985, F., Aspects of Late Neolithic changes in the Tisza- Maros Region. In: BAME 13, (1985), pp. 89---102. 1987, F., Hddmezovăsărhely-Gorzsa. A Settlement of the Tisza culture. In: L. Talas (Ed.), The Late Neolithic of the Tisza Region, Budapest---Szolnok, (1987), pp. 31---46. JACANOVlC 1988, D., The Neolithic Sites in the Danubian Region from the mouth of Velika Morava to Golubac. In: D. Sre- jovic (Ed.), The Neolithic of Serbia. Beograd, (1988), pp. 111---119. JOClC 1989, S., Vranin-Salas. Naselje vinCanske kulture kod Pan- deva. In: Glasnik 2, (1989), Panfievo, pp. 3---23. JOVANOVIC 1971, B., Metalurgija eneolitskog perioda Jugoslavije. Beo- grad, (1971). KALICZ 1970, N., Uber die Probleme der Beziehungen der Theiss --- und Lengyel---Kultur. In: AAH 22, (1970), pp. 13--- 1971, N., Siidliche Beziehungen in Neolithikum des siidli- chen Donaubeckens. In: Evolution und Revolution, Berlin, (1971), pp. 145---157. 1985, N., Ujkokori falu Aszodon, Aszod, (1985). 1989, N., Chronologische und terminologische Probleme im Spâtneolithikum des Thelssgebietes. In: VAH 11, (1989), pp. 103---122. KALICZ-MAKKAY 1972, Kalicz, N., Makkay, J., Siidliche Einflusse im frOh und mittler Neolithikum Transdanubiens. In: AFB, Szdkesfehdrvăr, (1972), pp. 93---105. 1977, Kalicz, N., Makkay, M., Die linienbandkeramik in der Grossen Ungarische Tiefebene, Acad. Kiado, Budapest, KALICZ-RACZKY (1977). 1984, Kalicz, N., Raczky, P., Preliminary report of the 1977---1982 excavations at the Neolithic and Bronze Age teii Settlement of Berettoujfalu-Herpâly. In: ActaArchHung 36, (1984), pp. 85---136. 1987a, Kalicz, N., Raczky, P., The Late Noelithic of the Tisza Region. A survey of recent archaeological re- search. In: L. Talas (Ed.), The Late Neolithic of the Tisza Region. Budapest-Szolnok, (1987), pp. 11---30. 1987b, Kalicz, N., Raczky, P., Berettoujfalu-Herpăly. A Sett- lement of the Herpaly culture. In: The Late Neolithik of the Tisza Region. Budapest-Szolnok, (1987), pp. 105---125. KATALOG 1955, Sremski Karlovci-„Kara5‘. In: Katalog Keramikt I, Beograd, (1955). KOREK 1989, J-, Die Theiss-kultur in der mittleren und nordlichen Theissgegend. Inventaria Prehistorica Hungariae, III, LĂZAROVICI Budapest, (1989). 1974a, Gh., Cu privire la neoliticul din Banat. In: Tibiscus, III, (1974), pp. 45---64. 1974b, Gh., Materialele arheologice de la Temeă Kubin. Iri: In MemoriamCD, Cluj-Napoca, (1974), pp. 201---218. 1975, Gh., Unele probleme ale ceramicii neoliticului din Ba- nat. In: Banatica, III, (1975), pp. 7---24. 1979, Gh., Neoliticul Banatului. Bibliotheca Musei Napo- censis IV, Cluj-Napoca, (1979). https://biblioteca-digitala.ro 31 Locuirile neolitice de la Hodoni 83 1981a, Gh. Die Periodiesierung der Vinda-Kultur in Rumă- nien. In: PZ 56, 2, (1981), pp. 169---196. 1981b, Gh., Importuri Tiszapolgăr în așezarea sălcuțeană de Ia Cuptoare-„Sfogea“. Contribuții la legăturile cultu- rale și cronologice ale culturilor Tiszapolgăr și Săl- cuța. In: Banatica, VI, (1981), pp. 35---4L 1991a, Gh., Zorlențu Mare-„Codru". In: Cultura Vinia..., pp. 28---29. 1991b, Gh., Sălbăgelu Vechi, „Seliște". In: Cultura Vinca..., pp. 78---80. 1991c, Gh., Săpăturile neolitice de la Zorlențu Mare. Re- șița, (1991). LAZIC et al. 1988, Lazic, M., Sladic, M., Katunar, R., Medvednjak-Șme- derevska Palanka. In: D. Srejovic (Ed.), The Neolithic of Serbia, Beograd, (1988), pp. 83---84. LUCA 1985, S.A., Săpăturile arheologice de salvare de lo Liub- cova-„Ornița“. In: Banatica, VIII, (1985), pp. 465---468. 1986 S.A., Discuții asupra materialului ceramic din stațiu- nea neolitică de la Lipova-„Hodaie“. In: Apulum, XIII, (1986), pp. 43---53. 1990, S.A., Contribuții la istoria artei neolitice. Plastica din așezarea de la Liubcova-„Ornița“. In: Banatica, X, (1990), pp. 6---44. 1991, S.A., Liubcova-„Ornița“, Reșița, (1991). 1993, S.A., Cea mai timpurie manifestare VinJa din Clisura Dunării (I). In: Apulum, XXVII---XXX (1990---1993), pp. 63---78. MADAS 1990, D., Ceramic Vessels from Divostin II House Floors. In: Siejovid, D., Ferron Mc. (Eds.), Divostin, pp. 143--- 172. MOGA-RADU 1977, Moga, M., Radu, O., O contribuție la cunoașterea culturii Tisa în lumina descoperirilor de la Hodoni (1959---1960). In: StComCaransebeș II, (1977), pp. 231--- 239. MOROZ-POP 1983a, M., Plastica vinciană din așezarea de Ia Sălbăgelu Vechi. In: Banatica, VII, (1983), pp. 53---57. 1983b, M., Contribuții la repertoriul arheologic al locali- tăților din județul Timiș din paleolitic până în evul mediu. In: Banatica, VII, (1983), pp. 469---489. RADOVANOVIC et al. 1984, Radovanovic, I., Kaczanowska, M., Kozlowski, J. K., Pawlikowski, M., Voytek B., The chipped stone in- dustry from Vinia, Excavations 1929---1934. Beograd, (1984). RADU 1979, O., Plastica neolitică de la Chișoda Veche și câteva probleme ale neoliticului din nordul Banatului. In: Tibiscus, V, (1979), pp. 65---67. RACZKY 1985, P., The cultural and chronological relation of the Tisza Region during the Middle and Late Neolithic, as reflected by the excavations at Ocs3d-K3veshalom. In: BAME 13, (1985), pp. 103---125. 1987, P„ Ocsod-K3veshalom. A Settlement of the Tisza cul- ture. In: The Late Neolithic of the Tisza Region. Budapest-Szolnok, (1987), pp. 61---83. 1992, P.. The Neolithic of the Great Hungarian Plain and the Vinfa Complex. Balcanica, XXIII, (1992), pp. 147--- 165. STALIO-GALOVlC 1956, Stalio, B., Galovic, R., Naprelje, neolitsko naselje kod Novog Pazara. Beograd, (1956). 6’ https://biblioteca-digitala.ro 34 Florin Drașoveanii 32 TAKACS-BIRO 1991, K., Lithic industries in Hungary during the existence of Vinda culture. In: Banatica, XI, (1991), pp. 33---36. TASlC-TOMlC 1969, Tasic, N., Tomic, E., Crnokalacka Bara, naselje stra- devache i vincanske kulture. Dissertationes, VIII, Beo- grad, (1969). TROGMAYER 1957, O., Asatas Tape-Lebon. In: MFMEvK, (1957), pp. 19--- 60. UNGUREANU 1976, A., Condițiile de înmagazinare a apelor freatice în câmpia Timișului. In: Geografia Banatului, Universi- tatea din Timișoara, (1976), pp. 124---132. VASIC 1932, M.,Preistoriska Vinca I. Beograd, (1932). 1936a, M., Preistoriska Vinca II. Beograd. 1936b, M„ Preistoriska Vinca III. Beograd. 1936c, M„ Preistoriska Vinca IV. Beograd. VUKMANOVIC- 1990, Vukmanovic, M., Radojcic, N., Quantitative Analysis RADOJCIC of the Pottery. In: Tringham, Krstic (Eds.), Selevac. A Neolithic Village in Yugoslavia. Los Angeles, (1990), pp. 289---316. ABBILDUNGSVERZEICHNlS Abb. 1. Karte. Lokalisierung des Punktes Hodoni—Pocioroane. Abb. 2. Karte. Anordnung der Flăchen und Sektionen die in der Zeitspanne 1959— 1991 erforscht wurden. Abb. 3. Lageplan. Anordnung der archăologischen Komplexe die in der Zeitspanne 1985—1991 erforscht wurden. Abb. 4. Die Ruinen der Wqhnungen Nr. 1 und Nr. 7 die der Siedlung Tisa ange- horen. Abb. 5. Pion der Wohnung Nr. 3. Abb. 6. Plan der Wohnung Nr. 5. Abb. 7. Plan der Wohnung Nr. 4. Abb. 8. Die quantitative Aufteilung der wichtigsten Keramikformen die in den Vinca — Komplexen entdeckt wurden. Taf. I. Werkzeuge aus behauenem Stein und Obsidian die in den Gruben Nr. 2 (1—2) und Nr. 4 (3—23) entdeckt wurden. Taf II Werkzeuge aus behauenem Stein und Obsidian die in den Gruben Nr. 6 (1—7), Nr. 7 (8), Nr. 10 (9—11), Nr. 14 (12), Nr. 16 (13—15) und Nr. 20 (16—18) entdeckt wurden. Taf. III. Werkzeuge aus behauenem Stein oder Obsidian die in den Gruben Nr. 16 (1—12), Nr. 21 (13—14) und in der Kulturschicht entdeckt wurden. Taf. IV. Werkzeug aus behauenem Stein die in den Wohnungen Nr. 1 (1), Nr. 3 (2—9), Nr. 4 (10—13) und in der Kulturschicht Tisa. Taf. V. Axte aus geschliffenem Stein die in den Gruben Nr. 2 (1—2), Nr. 4 (3—5), Nr. 12 (6), Nr. 16 (7) und in der Kulturschicht Vinca (8) gefunden wurden. Taf. VI. Axte aus geschliffenem Stein die in den Wohnungen Nr. 1 (1), Nr. 3 (2—4) und Nr. 4 (5) die den Tragem der Tisa Kultur angehoren. Taf. VII. Steinwerkzeug (1, 3—5), Werkzeug aus Knochen und aus Hor (2, 6—8) die in den Wohnungen und im Tisa Niveau gefunden wurden. Taf. VIII Werkzeug aus Knochen das in den Gruben Nr. 2 (1), Nr. 4 (2—4), Nr. 5 (₅—6), Nr. 10 (15), Nr. 15 (8), Nr. 16 (9, 10, 13, 14), Nr. 16a (7, 11) und in der Kulturschicht Vinca entdeckt wurde. (12). Taf. IX. Werkzeug aus Knochen das in den Grueben Nr. 16a (5), Nr. 17 (1) und in der Kulturschicht Vinca (2—4, 6) entdeckt wurde. Taf. X. Amullette und Figurinen die in den Vinca Komplexen und Niveaus gefunden wurden (1—4), sowie in der Wohnung Nr. 1 (5) und im Niveau Tisa (6). Taf. XI. Amulette und Figurinen die in den Wohnungen Nr. 3 (2) und im Tisa- niveau entdeckt wurden (1, 3, 4). Taf. XII. Keramik die in der Grube Nr. 2 entdeckt wurde. Taf. XIII. Keramik die in der Grube Nr. 2 entdeckt wurde. https://biblioteca-digitala.ro 33 Locuirile neolitice de la Hodoni 85 Taf. XIV. Keramik die in der Grube Nr. 2 entdeckt wurde. Taf. XV. Keramik die in der Grube Nr. 4 entdeckt wurde. Taf. XVI. Keramik die in der Grube Nr. 4 entdeckt wurde. Taf. XVII. Keramik die in der Grube Nr. 4 entdeckt wurde. Taf. XVIII. Keramik die in der Grube Nr. 4 entdeckt wurde. Taf. XIX. Keramik die in der Grube Nr. 4 entdeckt wurde. Taf. XX. Keramik die in der Grube Nr. 5 entdeckt wurde. Taf. XXI. Keramik die in der Grube Nr. 5 entdeckt wurde. Taf. XXII. Keramik die in der Grube Nr. 6 entdeckt wurde. Taf. XXIII. Keramik die in der Grube Nr. 6 entdeckt wurde. Taf. XXIV. Keramik die in der Grube Nr. 7 entdeckt wurde. Taf. XXV. Keramik die in der Grube Nr. 7 entdeckt wurde. Taf. XXVI. Keramik die in der Grube Nr. 10 entdeckt wurde. Taf. XXVII. Keramik die in der Grube Nr. 10 entdeckt wurde. Taf. XXVIII. Keramik die in der Grube Nr. 10 entdeckt wutde. Taf. XXIX. Keramik die in der Grube Nr. 10 entdeckt wurde. Taf. XXX. Keramik die in der Grube 10 entdeckt wurde. Taf. XXXI. Keramik die in der Grube 10 entdeckt wurde. Taf. XXXII. Keramik die in der Grube 16a entdeckt wurde. Taf. XXXIII. Keramik die in der Grube Nr. 16 entdeckt wurde. Taf. XXXIV. Keramik die in der Grube 16a entdeckt wurde. Taf. XXXV. Keramik die in der Grube 16a entdeckt wurde. Taf. XXXVI. Keramik die in der Grube 16a entdeckt wurde. Taf. XXXVII. Keramik die in der Grube Nr. 21 entdeckt WurdeA Taf. XXXVIII. Keramik die in der Grube Nr. 21 entdeckt wurde. Taf. XXXIX. Keramik die in der Grube Nr. 21 entdeckt wurdeA Taf. XL. Keramik die in der Grube Nr. 21 entdeckt wurde. Taf. XLI. Keramik die in der Kulturschicht entdeckt wurde. Taf. XLII. Keramik die in der Kulturschicht entdeckt wurde. Taf. XLIII. Keramik die in der Wohnung Nr. 1 entdeckt wurde; Taf. XLIV. Keramik die in der Wohnung Nr. 1 entdeckt wurde? Taf. XLV. Keramik die in der Wohnung Nr. 1 entdeckt wurde. Taf. XLVI. Keramik die in der Wohnung Nr. 3 entdeckt wurdeV Taf. XLVII. GefăB mit Dekoration in textiler Art. Wohnung Nr. 3. Taf. XLVIII. Keramik die in der Wohnung Nr. 4 entdeckt wurde. Taf. XLIX. GefăB mit Dekoration in textiler Art aus der Wohnung Nr. 4. Taf. L. Keramik aus der Wohnung Nr. 6 (2—4) und aus der Kulturschicht (5—9). Taf. LI. GefăB aus der Wohnung Nr. 5. Taf. LII- GefăB mit textilartiger Dekoration das in der Wohnung Nr. 5 gefunden wurde. Taf. LIII. Keramik das in der Wohnung Nr. 7 entdeckt wurde. https://biblioteca-digitala.ro Pl. I. Unelte din piatră cioplită și obsidiană descoperite în gropile nr. 2 (1—2) și nr. 4 (3—23). https://biblioteca-digitala.ro Pl. II. Unelte din piatră cioplită și obsidiană descoperite în gropile nr. 6 (1—7), nr. 7 (8), nr. 10 (9—11), nr. 14 (12), nr. 16a (13—15) și nr. 20 (16—18). https://biblioteca-digitala.ro Pl. III. Unelte din piatră cioplită și obsidian descoperite în gropile nr. 16 (1—12), nr. 21 (13—14) și în stratul de cultură (15—16). https://biblioteca-digitala.ro Pl. IV. Unelte din piatră cioplită descoperite în locuințele nr. 1 (1), nr. 3 (2—9), nr. 4 (10—13) și în stratul de cultură Tisa. https://biblioteca-digitala.ro Pl. V. Topoare din piatră șlefuită descoperite în gropile nr. 2 (1—2), nr. 4 (3—5), nr. 12 (6), nr. 16 (7) și în stratul de cultură Vincian (8). https://biblioteca-digitala.ro Pl. VI. Topoare din piatră șlefuită descoperite în locuințele nr. 1 (1), nr. 3 (2—4) și nr. 4 (5) care aparțin purtătorilor culturii Tisa. https://biblioteca-digitala.ro Pl. VII. Unelte din piatră (1, 3—5) și os și corn (2, 6—8) descoperite în locuințele și nivelul Tisa. https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro PL IX Unelte din os descoperite în gropile nr. 16 a (5), nr. 17 (1) și în stra- tul de cultură Vincian (2—4, 6). - • https://biblioteca-digitala.ro Pl. X. Amulete și figurine descoperite în complexe și în nivelul Vincian (1—4) și în locuința nr. 1 (5) și în nivelul Tisa (6). https://biblioteca-digitala.ro Pl. XI. Amulete și figurine descoperite în locuința nr. 3 (2) și în nivelul Tisa . (1. 3, 4). https://biblioteca-digitala.ro Pl. XII. Ceramică descoperită în groapa nr. 2 45 7 — Banatica 13/1 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XIII. Ceramică descoperită în groapa nr. 2. 46 98 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XIV. Ceramică descoperită în groapa nr. 2. 47 09 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro 49 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XVII. Ceramică descoperită în groapa nr. 4. 102 50 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro Pl. XIX. Ceramică descoperită în groapa nr. 4. li# https://biblioteca-digitala.ro Pl, XX. Ceramică descoperită în groapa n 105 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXI. Ceramică descoperite în groapa nr. 5. 106 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro 108 56 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXIV. Ceramică descoperită în groapa nr. 7. 57 IOC https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXV. Ceramică descoperită în groapa nr. 7. 110 58 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXVI. Ceramică descoperită In groapa nr. 10. 59 111 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXVII. Ceramică descoperită în groapa nr. 10. https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXIX. Ceramică descoperită în groapa nr. 10. Iii 62 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXX. Ceramică descoperită în groapa nr. 10. 115 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXXI. Ceramică descoperită în groapa nr. 12. 116 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXXII. Ceramică descoperită în groapa nr. 16. https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXXIII. Ceramică descoperită în groapa nr. 16. 118 66 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXXIV. Ceramică descoperită în groapa nr. 16a. 67 119 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXXV. Ceramică descoperită în groapa nr. 16a. 6» . 120 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXXVI. Ceramică descoperită în groapa nr. 20. 121 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXXVII. Ceramică descoperită în groapa nr. 21. 122 https://biblioteca-digitala.ro Pl. XXXVIII. Ceramică descoperită în groapa nr. 21. 71 123 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro Pl. XLI. Ceramică descoperită în stratul de cultură. 126 74 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro Pl. XLIV. Ceramică descoperită în locuința nr. 1. 77 9 — Banatica 13/1 129 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro 132 80 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro Pl. XLIX. Vas decorat în stil textil din locuința nr. 4. 134 82 https://biblioteca-digitala.ro Pl. L. Ceramică descoperită în locuința nr. 6 (2—4) și stratul de cultură (5—9). 83 13 j https://biblioteca-digitala.ro Pl. LI. Vas descoperit în locuința nr. 5. 136 84 https://biblioteca-digitala.ro PL LII. Vas decorat în stil textil descoperit în locuința nr. 5. ⁸⁵ 137 https://biblioteca-digitala.ro Pl. LIII. Ceramică descoperită în locuința nr. 7. 138 https://biblioteca-digitala.ro UN TOPOR DIN CUPRU APARȚINÂND CULTURII SÂLCUȚA ADRIANA OPRINESCU Viața economică a populațiilor preistorice nu s-a derulat la întâm- plare, sub semnul forțelor naturale și a situațiilor conjuncturale. Ele știau că pentru a putea supraviețui era necesar să-și organizeze viața de zi cu zi astfel, încât activitatea de confecționare a uneltelor și arme- lor să se desfășoare paralel cu identificarea surselor de materii prime și cu cea de perfecționare a metodelor tehnologice. Exploatarea silexu- lui — prima mină fiind documentată încă din paleoliticul superior — și a altor materiale petrografice¹ îi creează omului din acele vremuri o experiență mineralogică și minieră. în acest context, exploatarea tim- purie a minereurilor de cupru pare un fapt ce urmează tradiția, per- fecționând-o. Folosirea cuprului nativ și a celui obținut prin mijloace metalur- gice este o caracteristică a îndeletnicirilor populațiilor eneolitice din zonele bogate în acest minereu. Săpăturile efectuate în vara anului 1994 în așezarea eneolitică de pe dealul Sfogea² (sat Cuptoare, comuna Cornea, județul Caraș-Severin) au dus la descoperirea unui topor din cupru. A fost găsit în secțiunea SII/1994, caroul 3c, într-o groapă cu dimensiunile de 2,10X1,95 m, aparținând locuinței sălcuțene, așezat între două pietre ce se încadrează grupării de aici. Grija de a pune bine piesa dovedește importanța acor- dată acestui tip de unealtă, în dorința de a o folosi un timp cât mai îndelungat. Descrierea și încadrarea tipologică Este de formă trapezoidală alungită, cu secțiunea rectangulară și curbura tăișului clar marcată, puțin știrbită ca urmare a folosirii in- tense. Partea opusă acesteia, deformată ca urmare a întrebuințării ca daltă sau pană, prezintă un mic orificiu — rezultat al metodologiei, de turnare, iar pe ambele fețe se văd mici adâncituri datorate baterii în vederea finisării. Dimensiuni: lungime = 11,5 cm; lățime la tăiș = 3,2 cm; lățime la ceafă = 1,6 cm; grosime maximă = 1,3 cm. Greutatea este de 220 g. Piesa se încadrează în seria topoarelor aparținând tipului Sălcuța,. după Al. Vulpe³. Se cunosc patru obiecte de acest tip, încadrate fazei a III-a a culturii Sălcuța. a. La Vădastra⁴, în punctul Măgura—„Cetate¹¹ a fost găsită o astfel de piesă, despre care se afirmă că a fost realizată din cupru nativ, cu https://biblioteca-digitala.ro 140 Adriana Oprinescu 2 nuanță roșietică. Dimensiuni: lungime=15 cm; lățime la tăiș=4,5 cm; lățime la ceafă=2 cm. b. Cele două topoare-dălți descoperite la Piscul Comișorului⁵, pe podeaua unei locuințe incendiate făceau, probabil, parte integrantă din inventarul gospodăriei respective. Una dintre piese, întocmai ca cea descoperită la Cuptoare—„Sfogea“, prezintă la partea opusă tăișului urme ale unei utilizări intense. Ambele exemplare au secțiunea dreptunghiu- lară și sunt aplatizate pe latura tăișului, a cărui curbură este clar mar- cată. Dimensiuni: lungime: a=14 cm; b=13,9 cm; lățime la tăiș a=4,5 cm; b=4 cm; grosime maximă: a=l,7 cm; b=l,5 cm; greutate: a=480 g; b=330 g. c. Un exemplar asemănător celor de mai sus a fost recuperat din dărâmăturile unei locuințe, în stațiunea de la Cerăt⁶. Tipologic, topoarele variantei Sălcuța seamănă cu cele ale varian- telor Coteana și Gumelnița⁷, ambele aparținând culturii Gumelnița. Ana- liza factorială³ efectuată asupra datelor metrice ale topoarelor plate și dălților din cupru din România și Cehoslovacia explică legăturile din- tre variabilitatea lățimii cefei și a tăișului cu grosimea și lungimea pie- selor. Analiza de clusteri a acestor date a realizat clasificarea în trei grupe, în ultima intrând variantele Sălcuța și Gumelnița, subliniindu-se astfel înrudirea lor tipologică. Buletin metalurgic și metalografic Analizele metalurgice au fost realizate și comentate de domnul Gheorghe Topan de la întreprinderea Armătura din Cluj-Napoca⁹. La capătul opus tăișului, toporul prezintă un gol de construcție, asociat cu sulfuri. Suprafața interioară a golului este rugoasă, specifică defectului de retasură. Obiectul prezintă suprapuneri de material nesu- dat, ca urmare a ciocănirilor. între straturi sunt intercalate urme de zgură datorate prelucrării și sudării la cald. Microstructura este constituită din cristale de cupru alungite în direcția deformării (longitudinal). La microscop se observă benzi de alu- necare a cristalelor, ce se formează de obicei atunci când materialul suferă deformări mari la rece. S-a constatat și existența unor inclu- ziuni sferice — impurități de zgură. Duritatea obiectului s-a măsurat cu un aparat PH-C-02/02 în ur- mătoarele condiții: sarcina — 1 000 kgf, bila cu diametrul de 10 mm, timp de expunere — 30 secunde. Au fost obținute 54,9 unități Brinell, specifice cuprului deformat la rece sau la cald. Piesa a fost realizată prin turnare în poziție verticală. în urma soli- dificării, la partea superioară s-a format un gol de construcție în formă de pâlnie. Pentru a fi finisată, ea a fost bătută la cald și la rece. La ciocănire, o parte a golului de construcție s-a închis, dar temperatura fiind scăzută (sub 700°C), materialul nu s-a sudat, prezentând fisuri mai ales în părțile laterale. Analiza spectrală indică existența metalului aproape în stare pură, cuprul fiind în proporție de 99,95%. https://biblioteca-digitala.ro 3 Un topor din cupru 141 Cele două topoare-dălți de la Sălcuța supuse analizelor¹’ au dat ca procente pentru cupru 99,46 și, respectiv, 99,57%. Alte analize pu- blicate fără comentariu¹¹ au fost efectuate asupra mai multor obiecte din cupru aparținând culturii Sălcuța din stațiunile Sălcuța și Ver- bicioara. Referitor la piesele de mai sus, una este prezentată ca fiind confecționată din cupru pur, iar cealaltă din cupru cu urme de argint. Acul din cupru găsit la Peștera Hoților¹² (lângă Băile Herculane, județul Caraș-Severin), în stratul CI, în afară de cupru mai conține: Ag 0,006, Al 0,03, Fe 0,01, cât și Ca, Mg, Si. Comparând analizele făcute asupra pieselor din cupru găsite în aria culturilor Sălcuța și Gumelnița, cercetătorul E. Comșa¹³ ajunge la con- cluzia că purtătorii culturii Sălcuța au folosit două tipuri de minereuri: unul cu urme de argint, uneori argint și fier; cel de-al doilea cu infime urme de nichel. Totodată, avansează ipoteza că ultimul este tipic numai pentru Oltenia, în timp ce primul — în funcție de cantitatea de argint și nichel pe care o conține — caracterizează una din cele două comu- nități culturale (concentrația este mai mare la cele provenind din me- diul Gumelnița). Rămâne ca cercetări viitoare în acest domeniu să con- firme sau să infirme această ipoteză și pentru piesele aparținând cul- turii Sălcuța din Banat. Aceste diferențieri aduc în prim plan problema locului de unde era procurat mineralul, conturându-se mai multe zone ca prezumtive surse de minereu. Pentru Oltenia, cel de la Baia de Aramă¹¹ pare a fi cel mai indicat în realizarea pieselor din cupru ale populațiilor sălcu- țene. Banatul, datorită frecvenței mari a zăcămintelor din cupru sau a mineralelor conținând cupru¹⁵, precum și a absenței analizelor spe- cifice asupra pieselor eneolitice, este mai greu de cartat din acest punct de vedere. întrucât cuprul nativ poate fi găsit în albiile râurilor sau pârâurilor din apropierea zăcămintelor de cupru, identificarea lui poate constitui un prim pas în descoperirea și apoi folosirea acestor zăcăminte. Încadrarea culturală Prin caracteristicile sale metrice, toporul de la Cuptoare—„Sfogea" se înscrie mai degrabă în categoria dălților, având însă toate atributele topoarelor plate. Aparține culturii Sălcuța (faza IIc—III) existentă în așezare. în afara analogiilor cu piese similare din țară, deja prezentate, își găsește corespondențe în depozitul de la Ploonik¹⁶, în materialele provenind din peștera Zlot¹⁷, în stratul Ha de la Maliq¹⁸. * * * Descoperirea unui număr relativ mare de obiecte din cupru în sta- țiunile de la Cuptoare—„Sfogea“ și Băile Herculane—„Peștera Hoților¹¹ (ace, sule, cârlige de undiță, perle din cupru) ar putea indica o activi- tate metalurgică locală, idee sprijinită și de faptul că surse ale mine- reului de cupru se găsesc în imediata apropiere a celor două localități¹⁹. Purtătorii culturii Sălcuța și-au făcut o îndeletnicire din prelucrarea https://biblioteca-digitala.ro 142 Adriana Oprinescu 4 metalului, existența ei fiind susținută și de descoperirile din peștera Zlot²⁰ din Iugoslavia unde, pe o suprafață restrânsă au fost găsite peste 50 de obiecte din cupru, întregi și fragmentare. Această abundență de materiale conduce la concluzia că așezarea a fost într-o anumită fază a evoluției ei un important centru de extracție, dar și unul metalurgic, piesele fiind lucrate în locurile unde au fost descoperite. Complexul Bubanj—Sălcuța—Krivodol a cunoscut o intensă me- talurgie. El s-a dezvoltat pe spațiul inițial stăpânit de grupe eneolitice timpurii cu activitate metalurgică: Vinca—Plocnik, Vinca—Rast, Gra- desnica, în parte Gumelnița, legate de exploatările de la Rudna Glava și Aii Bunar²¹. Apariția metalurgiei cuprului este un proces intern, cu multiple valențe și consecințe. Toate descoperirile documentează rolul hotărâtor al ținuturilor bogate în cupru în evoluția culturală a populațiilor aflate în aceste regiuni. NOTE 1 Jovanovid, în Decouverte du metal, p. 93. 2 Gh. Lazarovici, în Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca, 1979; Idem, în Bana- tica, VI, 1981, p. 35—41; A. Oprinescu, în Symposia Thracologica, 9, București, 1992, p. 16—17; Idem, A XXVIII-a sesiune națională de rapoarte arheologice, Cluj- Napoca, 1995, p. 27—28. 3 Al. Vulpe, Die Ăxte und Beile in Rumănien, în Prăhistorische Bronfunde, Abt. IX, Bând 5, Miinchen, 1975, p. 57; Taf. 32; Idem, în SCIV, 24, 3, 1973, p. 221. 4 E. Comșa, în Dacia, NS, XXV, București, 1981, p. 334. 5 D. Berciu, în Contribuții la problemele neoliticului in România in lumina noilor cercetări, București, 1961, p. 233—234. 6 . E. Comșa, op. cit., p. 335; Al. Vulpe, Die Ăxte..., p. 57, nr. 258, Taf. 32, 7 Al. Vulpe, Die Ăxte..., p. 56—57, Taf. 32. 8 Z. Kalmar-Maxim, în Acta Musei Porolissensis, XVI, Zalău, 1992, p. 80. 9 Ținem să aducem, încă o dată, pe această cale, mulțumiri domnului Gheor- ghe Topan pentru sprijinul științific acordat. 10 D. Berciu, op. cit., p. 234 și Anexa III, . Prospecțiuni", întreprinderea de prospecțiuni și laboratoare, Buletin de analiză nr. 536/1951, p. 356. 11 E. Comșa, op. cit., p. 340, nota 92 și p. 341, notele 93—104. 12 P. Roman, în Dacia, XV, București, p. 60, Abb. 17/3. 13 E. Comșa, op. cit., p. 341. 14 Ibidem, p. 340; C. N. Mateescu, în SCN, 3, 1960, p. 281, nota 1. 15 C. Beșliu, Gh. Lazarovici, Agatha Olariu, în Acta Musei Porolissensis. XVI, Zalău, 1992, p. 116. 16 B. Jovanovic, în Metalurgija Eneolitskog Perioda Jugoslavie, Beograd, 1971, pl. VI. 17 N. Tasic, în Praistorija Jugoslavenskih Zemlja, III. Eneolitsko Doba, Sara- jevo, 1979, p. 108. 18 F. Prendi, în Studia Albania, IlI-e annde, 1, 1966, Tirana, Taf. IlI/d. 19 C. Beșliu, Gh. Lazarovici, Agatha Olariu, op. cit., anexa S, p. 123—125; M.S. Pctrescu, O. Popescu, în Banatica, 10, 1990, p. 65—66. 20 N. Tasic, op. cit., p. 107. 21 B. Jovanovic, în Anatolica, XIX, 1993, p. 65. https://biblioteca-digitala.ro 5 Un topor din cupru 143 EINE KUPFERAXT DER SALCUȚA-KULTUR ANGEHOREND (Zusammenfassung) Die wirtschaftliche Existenz der vorgeschichtlichen Bevolkerungen hat sich nicht zufăllig, unter den Zeichen der naturellen Krăften und konjunkturellen Situationen abgewickelt. Die Bevolkerungen wussten, dass sie — um zu iiberleben zu konnen — sich das tăgliche Leben so organisieren miissen, dass die Herstel- lungstătigkeit der Werkzeuge und Waffen sich paraleli mit der Identifizierung der Ronstoffesourcen und mit der Verbesserung der technologischen Methoden abrollt. Die im Sommer des Jahres 1994, in der ăneolithischen Siedlung vom Sfogea Hiigel (Dorf Cuptoare, Gemeinde Cornea, Kreis Caraș-Severin) unternommenen Grabungen, hatten zur Entdeckung einer Kupferaxt gefuhrt. Das Stilck befand sich in einer Grube von 2,10X1,95 m, die der Sălcuța-Wohnung angehort hat. Die Axt hat eine verlăngerte trapezoidale Form, mit rechteckigen Sektion und mit der Schneidekriimmung deutlich markiert. Die Dimensionen sind die fol- genden: Lănge = ll,5 cm, Breite an der Schneide = 3,5 cm, Breite am Nacken = l,6 cm, maximale Dicke=l,3 cm. Gewicht=220 g. Das Stilck reiht sich der Serie der Axte vom Typus Sălcuța an, nabh Al. Vulpe³. Die Axte der Sălcuța-Variante ahneln typologisch mit denen der Coteana- und Gumelnița-Varianten⁷, beide der Gumelnița-Kulturangehorend. Man kennt vier Gegenstănde von diesen Typ, die der dritten Phase der Sălcuța-Kultur eingerahmt wurden. Sie stammen aus den Siedlungen von Vădastra⁴, Piscul Cor- nișorului⁵ (zwei Gegenstănde) und Cerat⁶. Die metallographischen und metallurgischen Analysen⁹ haben gezeigt, dass das Stilck durch Giessen in senkrechten Position hergestellt wurde. Nach der Verdichtung, entstand auf dem oberen Teii eine trichtenformige Konstruktionsleere. Um das Stilck zu vollenden wurde es bei warm und kalt geklopft. Beim Hămmern schliesste sich teilweise das Konstruktionsloch, doch der niedrigen Temperatur wegen (unter 700°C) hatte das Material nicht zusammengeschmelzt, so das Risse zuriickgeblieben sind, iiberhaupt auf den Seiten. Die Harțe des Gegenstandes ist von 54,9 Brindell-Einheiten, die spezifisch filr das bei kalt oder bei warm defor- mierten Kupfer ist. Die Mikrostruktur ist von Kristallen gegeben, die der Defor- mationsdirektion nach verlăngert sind. Man hat die Existenz mancher kugelformige Inklusionen-Schlackenunrein- heiten festegestellt, die der Verarbeitung und Schweissen bei warm zu verdan- ken sind. Die Spektralanalyse beweist die Gegenwart des Kupfers in beinahe reinen Zustand: 99,95%. Durch seine metrischen Eigenschaften, reiht sich der Gegenstand von Cup- toare-.,Sfogea“ eher der Meisselserie an, obwohl es alle Attribute der Flachbeile hat. Es wurde in der IIc—III Phase der Sălcuța-Kultur eingeordnet, ebenfalls die Siedlung wo es gefunden wurde. Ausser Analogien mit ăhnliche Stiicke die sich im Land befinden und die schon vorgetragen wurden, findet man Korrespondenzen im Depot von Plocnik¹⁶, im Material von der Zlot-Holle¹⁷, und im Stratum Ha von Maliq¹⁸. Was die Rohstoffequellen anbelangt, scheint, dass filr Oltenien die Erze von Baia de Aramă¹⁴ die geeignesten filr die Herstellung der Kupfergegenstănde sind. Das Banat, dank der grossen AnzahI der Kupfersammellagern und dem Fehlen der spezifischen Analysen filr den ăneolithischen Gegenstănde, ist es schwerer eine Kartierung herzustellen. Weil man das in naturlichen Zustand befindliches Kupfer in den Fluss- und Bachbetten, die sich in der Năhe der Lagerstătte be- finden, versorgen kann, konnte seine Identifizierung ein erster Schritt in der Entdeckung und Nutzung dieser Lagerstătte sein. Die Entdeckung einer ziemlich grosse ZahI von Kupfergegenstănde in den Stationen von Cuptoare — „Sfogea" und Băile Herculane — „Pește-a Hoților" konnte eine lokale metallurgische Tătigkeit beweisen, Idee die auch von der Tatsache, dass sich Sourcen des Kupfererzes in der Năhe der zweien Ortschaften befinden, unterstiltzt wird¹⁹. https://biblioteca-digitala.ro e 144 https://biblioteca-digitala.ro CONSIDERAȚII ANTROPOLOGICE ASUPRA UNOR OASE UMANE PROVENITE DIN PEȘTERA DE LA ROMANEȘTI (JUD. TIMIȘ) MARIUS MUNTEAN Materialul studiat provine din săpăturile arheologice efectuate în anul 1991 în peștera de la Românești de către FI. Drașovean, FI. Gogâl- tan și P. Rogozea. Am primit spre determinare patru loturi de oase. Aceste conțineau oase umane și de animale. Cele patru loturi de oase proveneau: — două din secțiunea I. Una dintr-o albiere de la marginea peșterii, iar cea de-a doua dintr-o groapă din imediata vecinătate a albierii. Am- bele erau acoperite cu un strat de pietre (2). Cel de-al treilea lot provenea din primul nivel al secțiunii a doua (4). Al patrulea lot provenea din secțiunea a treia (2). Metodă de lucru și rezultate Am separat oasele umane de oasele de animale, acestea din urmă au fost date spre determinare d-nei Georgeta El Susi. Oasele umane, întregi sau fragmentare sunt în număr de 116. Ma- joritatea lor reprezintă oase mici: vertebre, oase carpiene, metacarpiene, tarsiene, metatarsiene și falange. Oasele craniene și oasele lungi sunt reprezentate prin puține fragmente. După separarea oaselor de animale am identificat fiecare os, iar acolo unde a fost posibil am determinat sexul și vârsta individului căruia i-a aparținut. De asemenea, am comparat între ele cele patru loturi de oase. Din secțiunea l-a am primit un număr de 67 de oase, 33 din albiere și 34 din groapă. Oasele găsite în groapă se prezintă în felul următor: — 7 oase provin din cranii: — un fragment de mandibulă care a aparținut unui copil de 4 ani — un fragment de maxilă provenit de la un copil de 8 ani; — un fragment de sfenoid provenit de la un copil; — 3 fragmente de calotă, două de la copii și una de la un matur; — vertebrele, întregi sau fragmentare, sunt în număr de 9: — două vertebre cervicale; — două vertebre toracale; — 4 vertebre lombare, dintre acestea una este de copil; — un fragment de sacru provenit de la un copil; — • s-a mai găsit un fragment de coastă. Membrul superior este reprezentat prin 8 oase: IQ — Banatica 13/1 https://biblioteca-digitala.ro 146 Marius Muntean 2 — un fragment de claviculă dreaptă; — 2 scapule, pereche provenite de la o femeie; — o scapulă stângă provenită de la un bărbat; — un fragment de radius stâng, provenit de la un bărbat; — 3 fragmente din ulne: un fragment dintr-o ulnă dreaptă care a aparținut unui bărbat, un corp de ulnă stângă care a aparținut uneii femei a cărei vârstă era aproape de 20 de ani și pare să fie pereche cu ulna dreaptă găsită în secțiunea a doua; al treilea fragment a aparținut unui copil. Membrul inferior este reprezentat prin 10 oase: — 2 fragmente de oase coxale: un ischion provenit de la un copil și un fragment de ischion provenit de la o femeie; — 2 fragmente de femur: jumătatea superioară a unui femur pro- venit de la o femeie și un fragment de corp femural provenit de la un copil. Acesta se întregește cu alte două fragmente găsite în albierea din secțiunea întâia și din secțiunea a doua. — un fragment de fibulă stângă provenită de la un bărbat; — 4 oase tarsiene: un talus drept provenit de la un bărbat, un cal- caneu, un talus și un navicular, toate trei din partea stângă, au aparținut aceleiași femei; — un metatarsian prim provenit de la un bărbat. In albiere am identificat un număr de 33 de oase: — 6 vertebre, întregi sau fragmentare, una cervicală, și cinci tora- cale, dintre acestea două suprapuse aparțineau unui bărbat; — 6 fragmente costale provenite de la bărbați, femei și una de copil; — un fragment de stern. Membrul superior este reprezentat prin 12 oase: — 3 clavicule: una stângă provenită de la un bărbat și două dreaptă și stângă, nepereche, provenite de la două femei; — două scapule din partea dreaptă provenite de la doi copii, ambii în vârstă de 9—10 ani; — două fragmente de humerus ambele din dreapta, provin de la un bărbat și un copil; — extremitatea superioară a unui radius stâng, provenit de la un bărbat; — 3 fragmente de ulnă, toate din partea stângă, două provin de la două femei, cea de-a treia de la un bărbat, același de la care provenea și fragmentul de ulnă; — un mctacarpian II din stânga provenit de la o femeie. Membrul inferior este reprezentat printr-un număr de opt oase: — un fragment de corp femural drept provenit de la un oopilj — un fragment dintr-o tibie stângă provenită de la o femeie; — 2 fragmente de fibule dintre care una din partea dreaptă a apar- ținut unui bărbat; — 2 talusuri din partea stângă provenite de la două femei; — 2 oase metacarpiene. Din secțiunea a doua provin 45 de oase. Oasele craniene sunt reprezentate prin trei fragmente: — un temporal stâng, provenit de la o femeie; https://biblioteca-digitala.ro 3 Considerații antropologice — 2 fragmente ale aceleiași mandibule, provenite tot de la o femeie matură. _ Scheletul axial este reprezentat prin 20 de vertebre întregi sau frag- mentare: — o vertebră cervicală; — 5 vertebre toracale — 13 vertebre lombare dintre oare 10 pnovin de la 3 femei (grupate 4, 3 și 3), iar 3 provin de la 3 bărbați diferiți; — un fragment de sacru de copil. Am mai identificat 2 fragmente de coaste și 2 fragmente de stern. Oasele membrului superior sunt în număr de 10: — un fragment dintr-o claviculă dreaptă; — 2 scapule din partea dreaptă provenite de la 2 femei; — o ulnă dreaptă provenită de la o femeie a cărei vârstă se apropia de 20 de ani; — 2 metacarpiene III, unul provenit de la un bărbat celălalt de la o femeie; — 2 metacarpiene fragmentare; — 2 falange. Membrul inferior este reprezentat prin 7 oase: — un ilion stâng provenit de la un copil; ■ — un epicondil femural distal din dreapta provenit de la un oopil; — 2 oase tarsiene, un talus și un os navicular, ambele din dreapta provin de la același individ de sex masculin; — 2 prime metatarsiene din stânga, unul provine de la o femeie, celălalt de la un bărbat; — 2 falange. Din secțiunea a treia provin 4 oase: — o hemimandibulă dreaptă care a aparținut unui senil; — un fragment de coastă. — un metacarpian II din dreapta provenit de la o femeie; ■ — un talus stâng provenit de la o femeie. Discuții Cele 116 oase umane, provenite din cele 3 secțiuni, reprezintă toate segmentele corpului omenesc. Ele pnovin de la mai mulți indivizi. Am putut identifica: 4 + x femei, pe baza celor 4 talusuri stângi provenite de la persoane de sex feminin, 3+x bărbați, identificați pe baza celor 3 mărimi de vertebre lombare aparținând unor persoane de sex masculin și 4 + x copii. Aceștia au fost identificați pe baza fragmentului de man- dibulă provenită de la un copil de 4 ani, al fragmentului de maxilă provenit de la un copil de 8 ani și a celor 2 scapule provenite de la doi copii de 9—10 ani. In lotul de oase studiat sunt reprezentate toate vârstele de la infantis I (4 ani) până la senil. Deși oasele au fost observate cu multă atenție, pe nici unul nu am surprins urme de tăiere, zgâriere sau rosături dc animal. Având în vedere 10’ https://biblioteca-digitala.ro 148 Marius Muntean 4 și faptul că foarte multe dintre oase provin de la extremitățile mem- brelor, porțiuni aproape lipsite de mușchi și formate în special din oase și tendoane nu cred că poate fi vorba despre canibalism sau ca indivizii respectivi să fi fost devorați de animale. Faptul că am găsit 3 fragmente din același os în 3 secțiuni diferite, pe o distanță de cel puțin 30 m și a unei perechi de ulne situate în 2 secțiuni diferite mă face să cred că scheletele au fost împrăștiate prin peșteră la mai mulți ani de la deces, după dezintegrarea părților moi. Numărul mare al indivizilor, peste 11, care s-au degradat undeva și apoi au fost împrăștiați prin peșteră mă face să cred că resturile osoase determinate provin dintr-un cimitir format din cadavre care au fost ex- puse sau depuse, probabil în peșteră. Concluzii 1. Oasele determinate au fost găsite într-o poziție secundară, neana- tomică. Ele reprezintă toate segmentele corpului omenesc. 2. In această poziție au ajuns la mai mulți ani de la deces, după des- compunerea părților moi. 3. Oasele determinate provin de la cel puțin 11 indivizi: 4 femeie, 3 bărbați și 4 copii. 4. Sunt reprezentate toate grupele de vârstă de la infants I la senilis. BIBLIOGRAFIE P. CLAVELIN, L. DEROBERT — Osteometrie anthropo-medico-legale. 1946, Paris, Ed. Baillere et fils. FL. DRAȘOVEAN — 1991 — Caiet de săpătură. MARTIN R., SALLER K. — Lehrbuch der Antrophologie. Fischer Verlag 1957. P. ROGOZEA — New archaeological finds in the Cave jrom Românești, Timiș country, 1994. ANTHROPOLOGICAL CONSIDERATIONS ON HUMAN BONES FROM THE ROMANEȘTI CAVE (TIMIȘ COUNTY) (Summary) In this paper 116 complete or fragmentary human bones from the Roma- nești Cave are being described. They were found in a secondary position and belong at least to 11 skeletons; four of females, three of males and four of children. There are represented all age classes from infants I to senile. https://biblioteca-digitala.ro DACIA ÎN TIMPUL LUI AURELIANUS DOINA BENEA 1. Situația generală a Imperiului Roman la mijlocul veacului III p.Chr. La mijlocul secolului al III-lea Imperiul Roman s-a confruntat cu o criză profundă determinată de instabilitatea politică internă și de începutul unei avalanșe de incursiuni barbare îndeosebi pe granița de nord dar și pe cea de est. In această situație desele proclamări de împărați făcute de către armata diferitelor provincii a dus Imperiul în pragul destrămării. Pro- vincii întregi precum: Gallia, Britannia (prin Postumus) sau Pannonia Superior (prin Ingenuus și Regalianus), Africa (prin Firmus) etc. s-au sustras conducerii centrale. Uzurpatorii au emis monede proprii, au încercat chiar să guverneze independent față de puterea centrală de la Roma. Această confuzie generală determinată de neputința autorității centrale de a asigura apărarea provinciilor însăși în care Italia a fost nesigură de integritatea ei a avut urmări incalculabile în momentul acela asupra vieții economice, a orașelor și așezărilor rurale, în general. Decăderea economică provocată nu numai de distrugeri masive de ferme rurale, exploatări miniere, ateliere, dar și jaful sistematic practicat de năvălitorii barbari a avut ca urmare scăderea demografică a popu- lației provinciilor. Căile de comunicație și comerciale ale Imperiului între provincii, dar și cu lumea barbară nu mai prezentau siguranță și astfel, dispare o sursă importantă de câștig care, indirect va influența piața internă deschisă romană. Tot mai mult, în relațiile de schimb aurul de- vine etalon în locul monedei uzuale, curente (deci, practic, o piață închisă sub acest aspect). In urma incursiunilor barbare mulți provinciali au fost luați sclavi. Ruinarea vieții economice, lipsa de siguranță pentru așezările provin- ciilor au dus ia decăderea și ineficacitatea sistemului administrației locale care nu mai putea face față în condițiile deselor schimbări ale autori- tății centrale provinciale, în funcție de proclamările împăraților¹. In această situație, la granițele de nord și est ale Imperiului se con- stată abandonarea unor teritorii, a unor provincii, revenirea unora apoi la Imperiu sau pierderea lor definitivă. Astfel este cazul teritoriului de la gurile Rinului, Agri decumates din fața Rinului, teritoriu cedat tribu- rilor barbare în anii 262—267 sub presiunea lacringilor². Și totuși vor exista mereu încercări de refacere a statului roman chiar și extinderi ale jurisdicției romane peste Rin. în est, asemenea evenimente s-au constatat în Egiptul de Sus și la Volubilis. Izvoarele literare romane antice târzii consemnează o serie de zvonuri și informații https://biblioteca-digitala.ro 150 Doina Benea 2 prin care teritoriile atacate de barbari erau pierdute pentru Imperiul Roman. In realitate, incursiunile barbare pe teritoriul unor provincii determinaseră o confuzie generală din neputința de-a le respinge și astfel, exista părerea, supoziția chiar la Roma că ele erau pierdute pentru sta- tul roman. Panegiricul lui Constantinus, I, 10 amintește faptul că pro- vincia Raetia a fost părăsită în anul în timpul lui Gallienus. Ori, este cunoscut faptul că un general al lui Gallienus, Aureolus, va purta o serie de lupte în fruntea legiunilor sale chiar în Raetia³. Un alt paragraf semnificativ referitor la starea generală de confuzie din Imperiu provine din Historia Augusta, Vita Probii, 13, care relatează despre campania împăratului Probus în vestul Imperiului pentru readu- cere sub ascultare a Galliei și Germaniei în care cete de barbari se mișcau în căutare de pradă. Desigur, în scop apologetic, autorul antic privește această campanie ca o nouă cucerire (a recucerit 60 de cetăți de la bar- bari din cele mai renumite și prada ce o luaseră barbarii). Barbarii intra- seră în Gallia după moartea lui Aurelianus, iar expediția lui Probus nu era altceva decât o restaurare a ordinei și de alungare a lor peste Niger (Neckar — n.a.) („ . . . fiindcă mai erau din cei care rătăceau fără grijă pe țărmul nostru și prin Gallia după ce a omorât aproape 500 din aceștia care ocupaseră pământul roman i-a alungat pe ceilalți peste fluviul Ni- ger . .. “)⁴. In continuarea campaniei sale Probus a trecut Rinul și a în- ceput reorganizarea sistemului defensiv roman pe teritoriul barbar. Mă- surile luate de Probus dovedesc deja poziția fermă a Imperiului, față de barbari care vor sfârși prin a se supune și implicit, împăratul va pretinde o serie de obligații, cum ar fi: ostateci, 6 000 de recruți pentru armată, grâu, vaci, oi. In același timp, trupele romane instalate în garnizoane în teritoriu barbar au fost asigurate cu ogoare, hambare, aprovizionare cu alimente⁵. Pasajul prezentat mai sus relevă totuși și altceva și anume perma- nenta încercare a statului roman de formare a unei zone tampon în fața frontierei romane un Vorland pentru o mai bună protejare a graniței. în plus, continuă politica cunoscută privind relațiile cu lumea barbară — de clientelat (ce prevedeau plata subsidiilor în caz de nevoie în cazul unor seminții barbare puternice din punct de vedere militar) sau de forță, prin impunerea unor obligații ferme de plată în natură, prestații, corvezi în caz de supunere totală pentru semințiile slabe în schimbul promisiunii de a-i apăra în fața altor barbari. Prin această politică, romanii au în- cercat să controleze situația teritoriilor din fața graniței lor. împăratul Gallienus a fost acela care, cu eforturi disperate, purtând războaie în estul și vestul Imperiului, a reușit să aducă o oarecare stabi- litate obligând diferitele provincii răzvrătite la subordonare. în același timp, Gallienus a reușit să pacifice pentru un timp barbarii fie prin forța armelor, fie pe cale diplomatică, cum ar fi în cazul sarmaților iazigi, de pildă. Primele mărturii literare privind abandonarea provinciei Dacia de către romani datează din vremea lui Gallienus. Istorici ai secolului IV ca: Eutropius, Rufius Fastus și apoi în secolul VI lordanes relatează de- sprc o amissa Dacia?⁶. In schimb, această informație apare în Historia Augusta, unde autorul biografiei împăratului Gallienus, care era defa- voratil acestuia nu o menționează în nici un fel⁷. Aceste paragrafe au https://biblioteca-digitala.ro -3 Dacia in timpul lui Aurelianus 151 provocat în literatura de specialitate modernă discuții aprinse privind părăsirea provinciei nord-dunărene⁸. Izvoarele literare ce menționează acest eveniment nu relatează în ce mod a fost părăsit teritoriul provin- ciei. Indirect pentru aceasta a pledat și faptul că monedele având pe revers legenda PROVINCIA DACIA nu mai apar începând cu anul 256. O serie de descoperiri epigrafice, arheologice și numismatice dovedesc existența Daciei romane de la Dunăre și până la granița ei de nord de pe Someș⁹. Acest lucru constituie deja un fapt bine precizat atât în lite- ratura de specialitate românească cât și străină. în bună măsură s-a ajuns la un consens general de acceptare a faptului că prin amissa provinciae din timpul lui Gallienus trebuie înțeleasă abandonare doar a unei zone a teritoriului aflat în sud-estul Transilvaniei unde, până acum, nu sunt știri după mijlocul veacului al III-lea. De la început, domnia lui Aurelianus (270—275) se va confrunta, după cum relatează mărturiile literare cu dificultăți, atât în Gallia, cât și în Orient cu regatul Palmirei¹⁰. Alături de acestea împăratul a avut de înfrânt mai multe incursiuni barbare ale alamanilor care au ajuns până în nordul Italiei, la Mediolanum. Pe Dunărea de Mijloc și de Jos, noi atacuri ale vandalilor, carpilor și goților au creat mari probleme împă- ratului în primii ani de domnie. în anul 270 a fost respinsă din Pannonia o incursiune a vandalilor, quazilor și sarmațilcr iazigi, urmând prima expediție din Orient împotriva reginei Zenobia a Palmyrei. După aceste campanii, Aurelianus a revenit în Peninsula Balcanică pentru a respinge o incursiune a carpilor și goților, în anul 272. SHAₜ Vita Divi Aureliani relatează faptul că pentru victoria în acest război, împăratul a primit epitetul de Carpicus Maximus acordat de Senat în lipsă și apoi, pe acela de Gothicus Maximus. Evenimentele cu carpi au avut loc în Moesia Inferior și romanii au reușit să-i alunge peste fluviu. Două inscripții datate în anul 272 amin- tesc de victoria asupra carpilor¹¹. Goții, vor fi înfrânți, cu aceiași ocazie, izvoarele amintind de „refa- cerea granițelor Imperiului până la vechile lor hotare“¹². Lipsa unui tratat încheiat între romani și goți a creat impresia pen- tru o serie de istorici moderni că aceștia locuiau deja pe teritoriul Daciei, ca și colonii¹³ și implicit că atacul lor s-ar fi produs separat de cel al car- pilor. în acest caz, însă se pierde din vedere sistemul de alianțe al tribu- rilor barbare de la Dunărea de Jos. încă de la mijlocul veacului al III-lea atacurile barbare împotriva Moesiei Inferior și chiar a Daciei au fost rea- lizate de carpi în alianță cu goții¹⁴. Conducerea alianței militare judecând după atestările documentare din izvoarele literare, aparține carpilor¹⁵. Așa cum este cunoscut și în cazul altor seminții barbare care au atacat Imperiul, triburile conducătoare în astfel de alianțe sunt acelea mai pu- ternice din punct de vedere militar, ele sunt acelea care încheie tratatele de clientelat cu Imperiul Roman. După bătălia de la Naissus, din anul 268, goții erau în mare măsură decimați în urma bătăliei câștigate de către Claudius II, supranumit Goticul. în anul 269, Aurelianus urmărea încă în Balcani cete și grupuri de goți împrăștiați după pradă. în atare situație, este greu de crezut că după măcelul de la Naissus goții s-au putut reface ca forță militară în https://biblioteca-digitala.ro 152 Doina Benea 4 doar 3—4 ani. Pentru a reuși, atacul lor se putea desfășura numai în alianță cu carpii. In altă ordine de idei, nu există nici o mărturie literară care să ateste stabilirea goților în Dacia, iar arheologic prezența lor nu este docu- mentată până acum în secolul III (deci până în momentul abandonării provinciei). Un argument indirect pentru cele de mai sus îl constituie faptul că direcțiile de atac gotice și carpice sunt în această perioadă în- dreptate spre Moesia Inferior prin Câmpia Munteniei peste Dunăre sau prin Dobrogea. Deci, în anul 272, conform izvoarelor literare Aurelianus a refăcut granițele statului roman în zona unde a luptat împotriva goților, ceea ce sugerează ideea că acestea ar fi putut exista undeva în fața Daciei ro- mane și implicit s-ar referi la această provincie. Izvoarele literare antice: Eutropius, Rufius Festus, lordanes și SHA, Vita Divi Aureliani relatează în texte aproape identice părăsirea Daciei de către romani, armata și provincialii din provincie fiind strămutați la sud de Dunăre, între cele două Moesii¹⁰. Mai nou, reluând o discuție mai veche a lui VI. Iliescu¹⁷ și dezvol- tând-o însă în alt sens, E. Chrysos sugerează o altă ipoteză¹⁸. VI. Iliescu a remarcat just prezența la autorii antice a doi termeni diferiți pentru epoca lui Gallienus și cea a lui Aurelianus, referitor la abandonarea provinciei Dacia. Astfel, la Aurelius Victor, Eutropius, Rufius Festus și lordanes se folosește expresia: amisea Daciae (Dacia a fost pierdută), pe când pentru epoca lui Aurelianus la unii autori se utilizează verbul intermit- tere=a lăsa, a întrerupt ce ar trebui înțeles în sensul că a realizat actul concret al retragerii armatei și a romanilor din orașele și satele Daciei (Eutropius)¹⁹. In SHA, Vita Divi Aureliani este utilizat, în locul verbului intermissit acela de reliquit, care s-ar traduce prin „a părăsi“. E. Chrysos luând în discuție o traducere în limba greacă a operei lui Eutropius aparținând lui Georgios Syncellus ajunge la concluzia că aici termenul de aIAin[riOY]. Imitație timpurie de tip Filip II, cu legendă pe revers, tip general Preda, Monedele pl. I, 12, prima jumătate a sec. III a.Ch. AR, 22X23; 12,52; 6; 916%₀; M; t, cu urme de patină nobilă. Fig. 1. Moneda descoperită la Gătaia (desen Maria Gyomber). https://biblioteca-digitala.ro 192 Dana Bălănescu 2 Reversul piesei prezintă o incizie adâncă², care acoperă vertical cor- pul călărețului și pe cel al calului, până pe marginea pastilei monetare. De asemenea, picioarele anterioare ale calului sunt frapate foarte slab, întreaga reprezentare este ușor deplasată, depășind modulul (fig. 1). Pe de altă parte, anumite elemente ale efigiei de pe avers sunt tocite, astfel încât încadrarea într-o anumită serie tipologică ni se pare, deocamdată, dificilă. Totuși, din punct de vedere stilistic, cele mai apropiate analogii sunt reprezentate de unele piese din: tezaurul de la Mecica (Bulgaria)’ și județul Prahova⁴, ultima având chiar o incizie, mai largă, de asemenea pe reversul piesei. Tot din acest punct de vedere, moneda de la Gătaia prezintă analogii cu două monede descoperite împreună cu monede origi- nale Filip II, undeva în Serbia ori Voivodina⁵. Deși socotim că studierea monedei nu este încă încheiată⁰, ea repre- zintă, încă de pe acum, o importanță deosebită. în primul rând, această descoperire constituie prima imitație timpurie de tip Filip II, semnalată în centrul Banatului. în general, imitațiile de stil bun, din prima serie (foarte apropiate de prototipul macedonean) sunt situate cu precădere în apropierea Dunării și Tisei⁷. Astfel, pentru Banatul de azi, se cunosc deocamdată⁸ descoperirile din județul Caraș-Severin: Rugi⁹, Berzasca¹⁰ și Gornea¹¹. Pe de altă parte, Gătaia nu a figurat, până în prezent, cu vreo descoperire monetară dacică, în hotarul localității fiind semnalat doar un denar roman republican (probabil L. Antestius Gragulus, Craw- ford 238/1, Roma, an 136 a.Ch.)¹². Oricum, precizăm că doar completarea cu noi date referitoare la contextul descoperirii cât și la determinarea exactă a piesei, va fi în măsură să ne permită formularea unor alte concluzii. II. REȘIȚA (jud. Caraș-Severin) Așa cum ne-a informat Răduca Dumitru (Teatrul Municipal G. A. Pet- culescu, Reșița), pe str. Rodnei, micro IV, în preajma blocului 4, copiii au descoperit în 1993 câteva monede, deținute, în prezent în colecția sa personală. în urma unei sumare examinări, putem preciza că este vorba despre 6 monede romane din bronz, destul de degradate, dar care pot fi sigur datate în sec. IV: 1. Follis, Constantius II, 341—346 (tipul de revers Victoriaeddauggqnn) exergă: distrusă 2. Follis, 346—350, tipul cu galeră, exergă: ASIR, cf. LRBC, II, 1144 3.-4. Follis, 355—361, tip FH, FTR, exergă: ASIS, cf. LRBC, II, 1115— 1116 5.—6. Foarte degradate, dar sigur din a doua jumătate a sec. IV. Deși municipiul Reșița este încadrat în repertoriul numismatic al Banatului cu monede romane¹³ și chiar cu monede romane târzii¹⁴, consi- derăm, totuși, destul de incerte condițiile prezentei descoperiri, expri- mându-ne anumite rezerve asupra veridicității acesteia.¹⁵ https://biblioteca-digitala.ro Descoperiri monetare inedite 193 III. STIRCIU (com. Horoatu Crasnei, jud. Sălaj) în luna decembrie a anului trecut, cetățeanul Sav loan (impiegat la Gara de Nord, Reșița) ne-a prezentat în vederea achiziționării, următoa- rea piesă, moștenită de la tatălu său¹⁶ 2/3 tater, 1679. Avers: D(ei) G(ratia) IOHA[N](nes) (ERNEST(us) D(ux) S(axoniae) I(u- liaci) C(liviae) ET MONT(ium). înainte de primul cuvânt o cruce treflată, după primul, al cincilea, al șaselea, al șaptelea și al op- tulea cuvânt câte 2 puncte, iar după celelalte câte un punct în formă de romb. Legendă în cerc perlat mare, tocite. Bustul du- celui cu perucă lungă și buclată, armură și eșarfă, spre dr., efigia ușor tocită. Revers:P[R]UDENTER ET (2/g CONSTANTER; 16—79; După fiecare cu- vânt un punct în formă de romb, linia fracției treflată. Legenda în cerc perlat, tocite. Anul de o parte și alta a scutului, ornat pe laturi cu motive vegetale și împărțit în patru câmpuri: ar- mele Saxoniei (benzi orizontale, cu ghirlandă oblică); armele ducatului Cleve/Clivium (opt sceptre în formă de crini, dispuse în chip de stea), vulturul de Pfalz, Sachsen și leul ducatului Jiilich. Deasupra scutului o coroană ducală. Ducatul Sachsen-Neu Weimar, Johann Ernest (1662—1683), emisiune din 1679, AR (gulden, sau 2/3 taler) 37; 17,62; 7; 916%o; B, efigiile ușor tocite, câteva litere din legendă ilizibile inv. Nt 2490/18765 (pl. V). Fig. 2. Descoperiri monetare medievale din jud. Sălaj: ■ tezaure de sec. XV—XVII; • tezaure cu guldeni (desen Doina Drăghin). 13 — Banatica 13/1 https://biblioteca-digitala.ro 194 Dana Bălănescu * Piesa prezintă o achiziție importantă pentru Cabinetul Numismatic al muzeului reșițean, care până în acel moment nu deținea un asemenea tip monetar. Pe de altă parte, având în vedere condițiile descoperirii, ea marchează un posibil punct inedit în lista tezaurelor monetare medievale din județul Sălaj¹⁷. Totodată, guldenul descoperit la Stîrciu lărgește aria de răspândire a acestui nominal, semnalat în structura următoarelor te- zaure din județul menționat: Romita și Zalău¹⁸ dar și din întreaga Tran- silvania, la: Tebești și Răscruci (jud. Cluj), Roteni (jud. Mureș), Alba-Iulia și Cenade (jud. Alba)¹⁹. Prezența relativ numeroasă a guldenilor în tezau- rele transilvănene de secol XVII, în comparație cu reducerea acestora în circulația monetară a Europei centrale, a fost explicată prin creșterea influenței și intervenției austriece în Principat²⁰. De remarcat că toate cele trei tezaure sălăjene cu guldeni sunt situate în apropierea Zalăului (fig. 2), oraș care, în secolele XVI—XVII, era un important centru meș- teșugăresc, comercial și punct vamal, situat pe drumul comercial ce lega Transilvania de Viena²¹. IV. TINCOVA (corn. Sacu, jud. Caraș-Severin) In zona drumului forestier din perimetrul acestei localități au fost descoperite în 1994, 9 monede romane republicane²² (pl. I—III): 1. C. Minucius Augurinus AR; 18X20; 2,68; 6; 925%₀; M, f. t* Grueber, 952, Roma, a. 150—125 Sydenham, 463, Italia, a. 130—126 Crawford, 242/1, Roma, a. 135 a.Ch. 2. M. Aburius M. F. Geminus AR; 19X20; 3,26; 9; 925%₀; M, t (fisurată) Grueber, 995, Roma, a. 124—103 Sydenham, 487, Roma, a. 120 Crawford, 250/1 Roma, a. 132 a.Ch. 3. C. Cato AR; 19; 3,11; 12, 925%q; B (ușor fisurată) Grueber, 461, Italia; Sydenham, 457—458 Crawford, 274/1, Roma, a. 123 a.Ch. 4. Q. Curtius, M. lulius Silanus AR; 19X20; 3,16; 12; 925%; B (ușor tocită) Grueber, 482, Italia, a. 124—103 Sydenham, 537, Nordul Italiei sau Gallia Cisalpină, a. 108—107 Crawford, 285/2; Roma, a. 116 sau 115 a.Ch. 5. L. Titurius L. F. Sabinus AR; 19X21; 2,47; 2; 925%₀; B; t Grueber, 2334, Roma, a. 87 Sydenham, 700, Roma, a. 88 Crawford, 344/3, Roma, a. 89 a.Ch. 6. C. Licinius L. F. Macer AR; 20; 3,28; 1; 916%₀; D (frag., 2 buc.) https://biblioteca-digitala.ro s Descoperiri monetare inedite 195 Grueber, 2467; Sydenham 734, Italia, a. 84 Crawford, 354/1, Roma, a. 84 a.Ch. 7. P. Fourrius Crassipes AR; 21; 2,85; 2; 925%₀; B, t Grueber 2604, Roma, a. 84 Sydenham, 735, Italia, a. 83 Crawford, 356/la, Roma, a. 84 a.Ch. 8. Q. Antonius Balbus , AR (denar serratus); 19X15; 2,43; 9; 8OO%o; D, frag. Grueber, 2750, Roma, a. 82 Sydenham, 742 b, Italia, a. 81 Crawford, 364/1 d, Roma, a. 83—82 a.Ch. 9. C. Marius C. F. Capito AR (denar serratus); 19x20; 3,33; 3, 875%o; B, t Grueber, 2855, rv. var., Roma, a. 82 Sydenham, 744 b, Italia, a. 79 Crawford, 378/1 c, Roma, a. 81 a.Ch. Dat fiind faptul că drumul forestier se află în zona „Valea Radului", (la nord de sat), unde în anii 1978 și respectiv 1981 au fost recuperate două loturi ale unui important tezaur monetar roman republican²³, incli- năm să atribuim cele 9 monede aceluiași depozit monetar. De asemenea, caracteristicile tehnice și stilistice confirmă apartenența prezentului lot Ia acest tezaur. Dar, așa cum se poate observa din tabel (fig. 3), piesele de față nu modifică datele esențiale ale cronologiei tezaurului de la Tin- cova, adică momentele acumulării și respectiv al îngropării acestuia): Tabel Perioada de emitere LOT I LOT 11 LOT III TOTAL (cronologie (1978) (1981) (1994) Crawford) 211 1 _ 1 150---130 12 2 2 16 129---108/7 36 1 2 39 105---101 5 4 --- 9 99---91 11 3 --- 14 90---81 36 4 5 45 80---71 19 --- --- 19 70---61 1 --- --- 1 Total: 144 Fig. 3. Tabel cu distribuția cronologică a tezaurului de la Tincova. Din analiza distribuției cronologice se mai poate remarca aceleași caracteristici cronologice ale lotului III cu primele două: un număr de 5 exemplare (55,55%) aparține anilor 90—81, perioadă care este cea mai bine reprezentată în toate cele trei loturi²⁴. 13* https://biblioteca-digitala.ro -196 Dana Bălănescu în ceea ce privește greutatea celor 9 piese, media este de 2,95, deci mult sub media greutății celorlalte loturi ale tezaurului. Cea mai grea monedă cântărește 3,33 g, iar cea mai ușoară 2,43, fiind așadar sub limi- tele cuprinse între 2,71—3,69 ale pieselor din primele două loturi²⁵. Această situație se datorează probabil stării fragmentare și gradului de tocire ale unor piese, afectate, așa cum am mai menționat, de operațiile „empirice" de conservare. în schimb, cele 9 exemplare din lotul 1994 prezintă un titlu de argint mult mai ridicat, decât al monedelor din lo- tul I și II. Astfel 6 ex. — 925%o; câte un exemplar — 916%q, 875%₀ și respectiv 800%₀> în vreme ce monedele din primele două loturi au titlul argintului cuprins între 825%₀ Și chiar sub 75O%o**. Tezaurul de la Tincova se încadrează în seria tezaurelor monetare romane republicane din sud-vestul Daciei: Băuțarii de Sus, Sînandrei, Biled, Jdioara, Berzovia, Remetea Mare, Goleț, Potoc și Baziaș²⁶. în ace- lași timp, acest depozit monetar corespunde orizontului II de tezaure din Dacia (cu ultimele emisiuni 69—62 a.Ch.)²⁷. Raportând la grupa de tezaure din diferite regiuni ale Daciei, atunci tezaurul de la Tincova se apropie ca limite cronologice de tezaurele de la Peteni²⁸ și Medveș²⁹ (din Transil- vania) și cu grupa Muntenia II (cu ultimele emisiuni 79—74)³⁰. V. VĂLIUG (jud. Caraș-Severin) = Cuptoare (mun. Reșița) împreună cu lotul monetar de la Tincova, ne-au fost aduse spre identificare și cercetare alte două romane republicane și trei monede romane imperiale, cu indicația că, cele cinci piese au fost desco- perite în dreptul kilometrului 7 de pe șoseaua Văliug—Reșița (pl. III—IV): 1. M. Tullius AR: 20X17; 2,70; 6; 916%₀; D; t, frag. ' Crawford 280/1, Roma, a. 120 a.Ch. 2. L. Papius AR; 19X17; 3,22; 2; 875%₀; B Crawford, 384/1, Roma, a. 78 a.Ch. -3. Hadrian RIC, 41 a; BMC, 479, Roma, a.. 118 AR; 20; 2,55; 7; 916%₀; B 4. Gordian III AR (antoninian); 21X22; 4,28; 6; sub 75O%o; B, t RIC, 351, Roma, a. 240 5. Filip Arabul AR (antoninian); 21X22; 4,27; 12; sub 750%₀; B, t RIC, 41, Roma, a. 244—247 După informațiile primite de la descoperitori³¹, cele 5 monede repre- zintă un lot unitar, inclusiv în ceea ce privește starea de conservare, sugerând apartenența la un singur depozit monetar. însă prezența a două tipuri monetare — romane republicane și respectiv romane imperiale — și descrierea vagă a locului de descoperire ne-au determinat să încercăm clarificarea structurii acestui posibil tezaur și, de asemenea, să precizăm https://biblioteca-digitala.ro 7 Descoperiri monetare inedite 197 proveniența acestuia. Astfel, pe traseul Văliug—Reșița, în dreptul km 7, în preajma localității suburbane Cuptoare, se află situată culmea denu- mită „Piatra Albă“, care figurează în literatura de specialitate, cu două descoperiri, după opinia noastră, distincte: a. prima este legată de două descoperiri izolate (o tetradrahmă dacică și o imitație după un denar roman republican) localizate pe „Muntele Piatra Albă“ (fostul județ Ca- vaș)³²: b. A doua descoperire constă într-un tezaur roman imperial, de peste 500 de piese, semnalat în anul 1800 în „hotarul comunei Cuptoare (Secu), pe locul numit „Piatra Albă"³³: In primăvara anului 1968—1970 Muzeul Județean de Istorie din Reșița a achiziționat șase monede Ide argint, provenite din același loc cu tezaurul descoperit în secolul trecut.³⁴ Așadar, date fiind coordonatele topografice menționate, confirmate ulterior de descoperitori, cele 5 exemplare sunt de fapt, descoperite la Cuptoare — „Piatra Albă“. Totuși, rămâne neelucidată apartenența aces- tor piese la un singur tezaur sau la două tezaure (descoperiri). în acest sens, îndrăznim să oferim următoarea posibilitate. Astfel, cele două mo- nede romane republicane par a fi legate, mai degrabă, de descoperirea de la punctul a (de epocă dacică) reprezentând, fie loturi ale unui posibil tezaur, fie o descoperire izolată, compusă din câteva piese. în schimb, monedele emise de Hadrian, Gordian III și Filip Arabul pot constitui un alt lot al tezaurului scos la iveală în secolul trecut, pe culmea „Piatra Albă"³³. Prin urmare, lotul de cinci monede prezentat în cronica de față, dobândește, pe lângă valoarea numismatică și o altă semnificație, deoarece confirmă atât posibilitatea existenței unor vestigii dacice în zonă cât și necesitatea recuperării întregului tezaur roman imperial de la Cuptoare — „Piatra Albă“. NOTE 1 Dorim să exprimăm și cu această ocazie, sincere mulțumiri tuturor celor care ne-au furnizat datele consemnate în rândurile de față, îngăduindu-ne să le redăm circuitului științific. De asemenea, mulțumim pe această cale desenatoarelor Doina Drăghin și Maria Gyomber și fotografului Ion Voina pentru realizarea ilustrațiilor. Ordinea datelor tehnice din catalog este următoarea: diametru (în mm); greutate (în g); poziția relativă avers-revers în cifre orare; starea de conservare (B—bună, M—mediocră, D—degradată, t—tocită, frag.—fragmentară), titlul metale- lor prețioase (analize efectuate de inginera Codruța Cernea de la sucursala Caraș- Severin a B.N.R.). 2 Din informațiile primite de la d-na Roncov, căreia îi aducem cuvenitele mulțumiri pentru că ne-a pus la dispoziție piesa, tăietura a fost provocată de sapa mamei sale, în timpul lucrărilor agricole, mai precis, unealta s-a agățat de sapă. Dar, dr. Constantin Preda, care a examinat doar imaginea grafică a piesei, este de părere că moneda poate fi încadrată și în categoria monedelor postume Filip II, iar incizia putea fi aplicată încă din antichitate. Această ultimă ipoteză este susți- nută atât de analogiile menționate în text cât și de aspectul inciziei, acoperită, ca și întreaga monedă, de un strat de sulfit de argint. Despre semnificația inci- ziilor pe monedele macedonene și dacice, vezi C. Preda, Monedele, p. 392—395; V. Mihsilescu-Bîrliba. Dac'a răsăriteană, p. 67—68. 3 C. Preda, SC, 11, 1969, fig. 2/3. 4 Idem, BSNR, 60—65 (1986), 1992, 134—139, p. 292/VII, 2, pl. III/2; în colec- țiile Muzeului Banatului se află, de asemenea, șase monede cu urme de legendă (cf. FI. Medeleț AnB, 3, 1994, p. 248/4). https://biblioteca-digitala.ro 198 Dana Bălănescu 8 5 Monedele sunt păstrate la Muzeul Național de Istorie din Belgrad (cf. P. Po- povid, Numizmaticar, 3, 1980, pl 14, pl. V/30, 33). De asemenea, exemplare cu incizii mai largi figurează în colecțiile Muzeului Sloveniei din Osijek (cf. P. Po- povic. Le Monnayage des Scordisques, Beograd—Novi-Sad, 1987, pl. 1/12—15. 6 Se poate presupune chiar existența unui tezaur în zona respectivă, deși monedele din seria primelor imitații apar de obicei izolat (cf. C. Preda, SC, 11, 1969, p. 75). 7 C. Preda, SC, 11, 1969, p. 76—77, care localizează principalele centre ale începutului imitației monedei de tip Filip II în Tracia sud-balcanică, zona getică a Dunării și Illyricum. 8 Se cuvine să atragem atenția asupra existenței și a altor descoperiri de ase- menea imitații timpurii, deoarece în cazul multor exemplare semnalate vag drept „barbare" (de pildă descoperirile de la Gaiu Mic, Valea Mare, Cenad) nu se cunoaște exact descrierea și încadrarea tipologică a acestora. De aceea, numai după verificarea tuturor monedelor de tip Filip II (unele dintre acestea descoperite în secolul trecut) se poate preciza numărul exact de imitații timpurii descoperite în Banat. De altfel, Fl. Medeleț în AnB, 3, 1994, p. 246—294 a încercat să elucideze multe din condițiile de descoperire ale unor tezaure și piese izolate, semnalate cu ani în urmă și preluate eronat în literatura de specialitate. 9 C. Preda, SC, 11, 1969, p. 76, nota 36. 10 D. Bălănescu, Banatica, 10, 1990, p. 196/1, pl. 1/1, nota 32 (o monedă de tip Rasa, mijlocul sec. III a.Ch., descoperită de prof. T. Buracu, pe malul Dunării, lângă localitatea Gornea). 11 D. Bălănescu, în Banatica, 10, 1990, p. 192/2, nota 35, monedă de tipul Rasa. 12 D. Bălănescu, Moneda in sud-vestul Daciei pre-romane (teză de doctorat mss), fișă repertoriu nr. 39 (determinare după descrierea lui L. Mărghitan, Bana- tul in lumina arheologiei, I, Timișoara 1979, p. 159 nota 43). Fl. Medeleț în An B, 3, 1994, p. 262/59 menționează anul descoperirii denarului (1972) și numele dețină- torului (Beniamin Găll). 13 Pe dealul Ghica din Reșița au fost descoperite două monede de bronz (Traian și Hadrian), conform informației primite de prof. O, Răuț de la dr. Luca Umberto. ' 14 „in zona Reșița" au fost semnalate mai multe monede de sec. III p.Ch. șî o siliqua Constans (cf. O. Gbhl, NK, 9, 1910, p. 134; D. Protase, PCD, p. 177/115). 15 Monedele au fost găsite în stratul de pământ din grădinița blocului, așadar pot proveni de oriunde. Ele prezintă urme de pământ și de oxizi, deci nu sunt piese de colecție. în schimb, ar putea reprezenta un lot desprins din marile tezaure de sec. IV din sudul Banatului (Moldova-Nouă—„Flotații", Măcești, Radimna, tezaure aflate la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca, urmând a fi prelucrate și publicate de dr. N. Gudea, dr. R. Ardevan și semnatara acestor rânduri). Ipoteza referitoare la proveniența monedelor de la Reșița ne-a fost sugerată de colegul O. Bozu (șeful secției istorie de la muzeul reșițean), care le-a examinat prima oară. De altfel, la firma „Antiquaire" din Reșița (patron C. Wolf, membru S.N.R.) sunt aduse mereu loturi de monede de sec. IV, descoperite probabil tot în sudul Banatului. 16 Dorim să aducem sincere mulțumiri domnului Sav loan pentru amabi- litatea cu care ne-a pus la dispoziție toate informațiile legate de istoricul desco- peririi guldenului. în urmă cu câțiva ani, bunica acestuia din satul Stîrciu a deținut mai multe piese de acest tip, iar în preajma celui de-al doilea război mon- dial a fost descoperit în aceeași localitate chiar un tezaur („o oală mare, plină cu bani"), care a fost, însă. împărțit între localnici. 17 Tezaure monetare din nordul Transilvaniei, sec. XVI—XVIII, Zalău, 1970 (tezaurele de la Rus, Nâpradea, Sălăjeni, Zalău și Romita)/ 18 E. Chirilă, E. Lăko, Acta MP, 6, 1982, p. 173; E. Chirilă. N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, Tezaure și descoperiri monetare din Muzeul Județean Mureș Tîrgu- Mureș, 1980, p. 102, notele 45—46. Dar, spre deosebire de guldenii din tezaurul de la Roteni, care sunt falsuri de calitate inferioară prevederilor sistemului de la Zinna și respectiv de la Leipzig (cf. E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, op. cit., p. 101, notele, 31, 41) guldenul descoperit la Stîrciu prezintă un titlu ridicat de argint. 19 E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, op. cit., p. 95, notele 23—32, p. 100. 20 E. Chirilă, E. Lăko. op. cit., p. 173. 21 Tezaure monetare din nordul Transilvaniei..., p. 70. https://biblioteca-digitala.ro 9 Descoperiri monetare inedite 199 22 Piesele au fost recuperate de către Asociația Căutătorilor Amatori de Documente Istorico-Arheologice, Comori și Tezaure — filiala Reșița (președinte col. Alexandru Cîmpianu) și predate în custodie muzeului reșițean de către căpt. Grigore Terfeloagă (I.J.P. — secția pentru combaterea criminalității eco- nomico-financiare, act 65/31.01.1995). Tuturor le mulțumim și pe această cale pentru informațiile date. * Monedele au fost curățate (probabil mecanic) de către descoperitori rezul- tând o peliculă strălucitoare, dar care a afectat lizibilitatea legendelor și a even- tualelor simboluri și contramărci. 23 M. Petrovszky, R. Petrovszky, Acta MP, 5, 1981, p. 175—187 (lotul I compus din 131 de exemplare, datate după cronologie Grueber între 217/211—70/61 a.Ch.); D. Bălănescu, P. Rogozea BSNR, 57—59 (1983—1985), 1986, 131—133, p. 109—116 (lotul II compus din 16 exemplare, datate după cronologie Crawford între 150/130—90/81 a.Ch.; FI. Medeleț, op. cit., p. 289/144, a—c. Loturile I și II sd păstrează la Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș (nr. inv. 9615, 12661). Din informațiile primite de la prof. Maria Calotă Șc. gen. nr. 11 Reșița) căreia îi mulțumim pentru datele utile despre istoricul descoperirii și „circulația ulterioară" a tezaurului, multe monede se mai află la prof. L. Roșu din localitatea Obreja (jud. Caraș-Severin). In sfârșit, menționăm că suntem tentați să corelăm tezaurul monetar de la Tincova cu vestigiile dacice din zonă: fragmente ceramice din sec. II—I a.Ch. semnalate în punctul „Ripa Mare" situat la 1,5 km de „Valea Radului" și la 5 km de Jdioara, unde a fost descoperit de asemenea un tezaur monetar roman republican (cf. P. Rogozea, O. Popescu, Tibiscum, 7, 1986, p. 273/IV pl. V/15, 16), cât și urme de exploatări miniere în zonă (M. Moga, Tibiscum, 4, 1975, p. 89). 24 D. Bălănescu, P. Rogozea, op. cit., p. 110—111, tabel 2, tezaurul fiind redeterminat după cronologia Crawford. 25 Ibidem, p. 110, fig. 1. • ’ Nu putem să ne pronunțăm asupra cauzei acestor diferențe, mai ales că analizele efectuate la bancă sunt destul de relative. 26 D. Bălănescu, P. Rogozea, op. cit., p. 111—112, fig. 4, c cu bibliografia respectivă. Unele din aceste tezaure sunt mixte, având în structura lor, pe lângă denari romani republicani, fie drahme Dyrrhachium și Apollonia, fie tetradrahme’ Thasos. In ceea ce privește tezaurul de la Goleț (corn. Bucoșnița), pe care FI. Me- deleț in op. cit., p. 262 nu îl încadrează în epoca Latene, având în structură și monede romane imperiale din sec. III p.Ch., recent am primit confirmarea de la; dr. G. Dembski (Kunsthistorisches Museum — Sammlung von Medaillen, Miinzen und Geldzeichen din Viena) prin care se menționează existența a 60 de exemplare romane republicane și doar a unui singur denar roman imperial, de la Goleț, păstrate la muzeul menționat (nr. inv. Aj R 13). 27 M. Chițescu, Dacia, N.S., 29, 1975, p. 249—250. 28 I. Glodariu, Relații, p. 288/219 M. Crawford, RRCH, p. 107/329. 29 I. Glodariu, Relații, p. 286/16; M. Crawford, RRCH, p. 324; M. Chițescu, RRCD, p. 195/138 (care menționează ultima emisiune din anul 60 a.Ch., după cronologie Sydenham). 30 R. Ocheșeanu. CAB, 3, 1981, p. 66—67 (alte tezaure din aceeași grupă:; Sfințești și Nicolae Bălcescu). De altfel, în cadrul tezei de doctorat (supranota 12), cap. V, tezaurul de la Tincova este reluat după cronologie Crawford, și însoțit de histograme și tabele cu distribuție cronologică și comparații cu orizonturi con- temporane din Dacia. 31 Col. Cîmpianu a afirmat că monedele au fost descoperite la suprafața solului și că în anul 1951 au mai fost depistate încă cca 47 de monede, împărțite între localnici. De altfel, recoltarea monedelor pe culmea „Piatra Albă" pare con- tinuă. deoarece în aprilie 1995, cetățeanul Cotoșman Stelian din Reșița ne-a pre- zentat spre identificare o monedă achiziționată de la un locuitor din satul Cuptoare, cu precizarea că provine din același loc. Piesa în discuție este un antoninian Gordian III (RIC, 64, Roma, an 240) și poate fi încadrat în seria monedelor din tezaurul de la Cuptoare—„Piatra Albă". 32 „Muntele Piatra Albă" figurează în literatura de specialitate cu monede de epocă dacică (o tetradrahmă de tip janiform și o imitație a unui denar roman republican: B. Mitrea. EDR, 10, 1945, p. 104/22; C. Preda, Monedele, p. 146/8 (confuzie cu o localitate din jud. Mehedinți); I. Glodariu, Relații, p. 299/429; FI. Medeleț, op. cit., p. 259/40 A—B (care precizează că locul respectiv se află https://biblioteca-digitala.ro 200 Dana Bălănescu 10 în hotarul cadastral al localității Cuptoare), care însă nu aparține de corn. Secu, ci este suburbie a municipiului Reșița. Tot în Banat, dar la Teregova mai există vârful „Pietrele Albe“, dar socotim că nu este vorba despre această înălțime, deoarece localitatea respectivă figura în fostul județ Severin și nu în fostul județ Caraș (cum este menționat în literatura veche de specialitate). Mai mult decât atât, indicațiile toponimice (V. loniță, Nume de locuri din Banat, Timișoara, 1982, p. 70, 265) cât și vecinătatea Rîului Alb; afluent al Bîrzavei, care are și izvoarele în „Piatra Albă", și și-a săpat albia în acest ținut carstic (alb) de- monstrează că descoperirea de la „Piatra Albă" aparține numai localității Cuptoare, punctul fiind situat pe acea înălțime de 756 m altitudine, situată la est de satul Cuptoare (cf. I. Uzum în volumul 200 de ani de construcții de mașini la Reșița 1771—1071, Reșița, 1971, p. 34, nota 97). în ceea ce privește localitatea Văliug, ea este înscrisă doar cu o descoperire monetară dacică (C. Preda, Monedele, p. 437/B3, avers de tip Lisimach și reversul de tip Banat; E. Chirilă, N. Chidioșan, N. Kiss, Der Milnzhort von Șilindia, Oradea, 1972, p. 60—61, de tip Șilindia, grupa XXII FI. Medeleț, op. cit., p. 151). Monede romane au fost semnalate doar în vechiul cimitir de la „Groposu" (informații de la preotul M. Brebenar — 1993). De fapt, Valea Groposu, situată între Reșița și Văliug, în amonte de satul Cuptoare mai figurează cu monede romane postaureliene, (c. I. Uznm, op. cit., p. 36), 33 . I. Uzum, op. cit., p. 34, notele 97—100, care menționează bibliografia și condițiile descoperirii: un miner care scotea piatră de construcție a descoperit câteva sute de monede de argint, din care 466 piese au ajuns la episcopul Cena- dului Bonnaz Sandor și au fost determinate de S. Ormoș, care a stabilit 176 de variante (probabil tipuri) și 17 împărați emitenți (de la Marcus Aurelius la Traian Decius); în februarie 1883, au fost descoperite, alte monede din care cca 30 de piese au intrat îri colecția Gimnaziului din Lugoj (probabil ele reprezintă încă un lot al tezaurului din 1800). I. Uzum opiniază că întregul tezaur ar fi aparținut" proprietarilor de construcții romane de pe Valea. Bîrzavei (Ramna, Berzovia), refugiați spre Munții Semenicului datorită atacurilor iazigilor. Despre istoricul și bibliografia aceluiași tezaur, vezi și N. Gudea, Banatica, 1, 1971; p. 139, nota 1. 34 Monede emise de Caligula, Diadumenianus, Sever Alexander, Gordian III, Filip Arabul, catalogate de N. Gudea, op. cit., p. 139/1. Aceste piese, împreună cu un denar lulia Maesa (nemenționat de N. Gudea) au fost descoperite de N. Tre- buianu și Todor Mihuț Ion (cf. I. Uzum, op. cit., p. 34, nota 101) și se păstrează la muzeul reșițean (nr. inv. N 431/2445—N 436/2440). ■ 35 Deși se cunosc tezaure acumulate într-o perioadă îndelungată (de pildă tezaurul de la Țaga, cu monede de la Galba la Gordian III, cf. D. Protase, I. H. Crișan, SCN, 4, 1968, p. 164, tabel 1), sau cel de la Tisa (I. Winkler, Sargeția, .7, 1970, p. 27—42, sec. I a.Ch.—II p.Ch.) totuși nu putem să admitem că denarii români republicani din lotul de față ar putea să aparțină tezaurului roman impe- rial descoperit în 1800 la Cuptoare, deoarece grosul monetar se încadrează în secolul III p.Ch. Dar lotul din 1995 este deosebit de important, deoarece studierea sa a contribuit la localizarea punctului „Piatra Albă" și a conturat ipoteza despre exis- tența a două tezaure în același punct, ipoteză care merită a fi verificată măcar printr-un sondaj arheologic. LISTA ABREVIERILOR An B --- Analele Banatului (serie nouă), Ed. Museion, București Acta MN --- Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca Acta MP --- Acta Musei Porolissensis, Zalău Banatica --- Banatica, Reșița BMC --- Coins of the Roman Empire in the British Museum, Londra BSNR --- Buletinul Societății Numismatice Române, București CAB --- Cercetări Arheologice în București Crawford --- M. H. Crawford, Roman Republican Coinage, Cambridge, 1974 https://biblioteca-digitala.ro II Descoperiri monetare inedite 201 EDR --- Ephemeris Dacoromâna. Annuario della Scuola di Roma (Roma) Dacia N.S. --- Dacia. Revue d'archăologie et d’histoire ancienne (nou- velle serie), București Grueber --- H. A. Grueber Coins of the Roman Republic in the British Museum, 3 voi., London, 1910 LRBC --- Late Roman Bronze Coinage A. D. 324---498, London, 1965 V. M. Bîrliba --- V. Mihăilescu-Bîrliba, Dacia răsăriteană in secolele VI---*1 i.e.n. Economie și monedă, Iași, 1990 NK --- Numizmatikai Kozlbny, Budapest Numizmaticar --- Numizmaticar, Belgrad Num Sborn --- Numismaticky Sbornik, Praga PCD --- D. Protase, Problema continuității in Dacia în lumina arheologiei și numismaticii, București, 1966 C. Preda, Monedele --- C. Preda, Monedele geto-dacilor, București, 1973 RRCD --- Numismatic Aspects of the History of the Dacian State. The Roman. Republican Coinage in Dacia and Geto- Dacian Coins of Roman type, Oxford, 1981 Relații --- Relații comerciale ale Daciei cu lumea elenistică și ro- mană, Cluj-Napoca, 1974 RRCH --- Roman Republic Coins Hoard, London, 1969 RIC --- H. Mattingly and E. A. Sydenham, Roman Imperial Coinage, London, 1924 sqq. SC --- Studii Clasice, București SCIV/SCIVA --- Studii și Cercetări de Istorie Veche (și Arheologie), București SCN --- Studii și Cercetări Numismatice, București Sydenham --- E. A. Sydenham, The Coinage of the Roman Republic, London, 1952 Alte abrevieri a. --- anul/anii (emisiei) a./p Ch. --- ante/post Christum FH --- Falling Horseman (tip de iconografie pe revers) FTR --- Fel Temp Reparatio (tip de legendă pe revers) SNR --- Societatea Numismatică Română dr. --- dreapta NEW MONETARY DISCOVERIES (Summary) In the present article, five discoveries are presented which complete the numismatic repertory of the Caraș-Severin, Sălaj and Timiș counties.¹ At the same time, these discoveries present a distinct importance, because some of these ones signal new points for certain monetary categories: Gâtaia'²⁻¹² (an early imitation of type Philip II, fig. 1); Reșița¹³⁻¹⁵ (Roman coins of the IV-th century); Stîr- ciu¹^-^¹ (one gulden, 1679, belonging probably to a treasure, tab. V). On the other hand, the nine coins from Tincova-²⁻³⁰ (tab. I—IV) belong to the Roman republican treasure discovered in this locality, while the coins proceeded from Văliug³¹⁻³⁵ (tab. III—IV) represent rather another batch of the treasure discovered at Cup- toare (Reșița) — „Piatra Albă." (Translated by Manuela Bălănescu-Obădau) https://biblioteca-digitala.ro Dana Bălănescu 12 202 THE LIST OF PICTURES Fig- 1- Coin discovered at Gătaia (drawing Maria Gyomber), treasures of XV-th—XVII-th cent. Fig. 2. Medieval monetary discoveries from the Sălaj county; treasures with guldens (drawing Doina Drâghin). Fig. 3. Table with the chronological distribution of the treasure fron Tincova. Tab. I. Coins discovered at Tincova (the number corresponds to that one from the catalogue; enlarged of 1.5 times). Tab. II. Coins discovered at Tincova (the number corresponds to that one from the catalogue; enlarged of 1.5 times). Tab. III. Coin discovered at Tincova (IV. 9); Coins discovered at Văliug, Cuptoare (V.l—V.2, enlarged of 1.5 times). Tab. IV. Coins discovered at Văliug Cuptoare (the number corresponds to that one from the catalogue; enlarged of 1.5 times). Tab. V. Gulden, Sachsen-Neu Weimar, discovered at Stîrciu (Sălaj county; enlarged of 1.3 times). https://biblioteca-digitala.ro 13 Descoperiri monetare inedite 203 Pl. I — Monede descoperite la Tincova (numărul corespunde cu cel din catalog; mărite de 1,5 ori). https://biblioteca-digitala.ro 204 Dana Bălănescu Î4 Pl. II — Monede descoperite la Tincova (numărul corespunde cu cel din catalog; mărite de 1,5 ori). https://biblioteca-digitala.ro 15 Descoperiri monetare inedite 505 pj. III — Moneda descoperită la Tincova (IV. 9); Monede des- coperite la Văliug-Cuptoare ’ 262 Zeno Pinter, Dumitru Țeicu VARIA ORGANIZAREA SPAȚIULUI TURISTIC ÎN MUNȚII BANATULUI MARTIN OLARU Valorificarea superioară a întregului potențial turistic al Munților Banatului, promovarea lui în circuitul turistic intern și internațional sunt posibile doar în urma organizării și sistematizării spațiului turistic, prin mărirea gradului de punere în valoare a tuturor obiectivelor turistice, prin ridicarea gradului de accesibilitate, atractivitate și înzestrarea cu noi baze de cazare și agrement. Amenajarea teritoriului sub acest aspect trebuie tratată și în viziune perspectivă, într-o concepție sistematică, de interacțiunea dintre toți fac- torii care contribuie la dezvoltarea turismului. In urma analizei amănunțite a ofertei și cererii, s-au făcut propuneri privind organizarea spațiului turistic din Munții Banatului, urmând ca amenajarea turistică să depindă de specificul zonei, de imaginea turistică pe care ne-o oferă aceasta, condiționată de integrarea armonioasă a con- dițiilor naturale cu cele social-culturale, cu dotările de echipament de ca- zare și de recreere. 1. Zonarea turistică a Munților Banatului în zonarea turistică a Munților Banatului s-au folosit următorii in- dicatori sintetici, exprimați cantitativ sau calitativ: potențialul turistic natural; rețeaua valorilor cultural-istorice; baza materială a turismului și coeficientul ei de utilizare; ritmul, intensitatea, densitatea și direcția fluxului turistic; gruparea obiectivelor turistice și indicele de atractivitate; gradul de poluare a mediului înconjurător; specificitatea structural-compo- zițională; funcțiile stațiunilor turistice; tipurile de turism etc. Zonele turistice ale Munților Banatului. Analizând întregul potențial turistic al Munților Banatului prin prisma indicatorilor menționați, s-a ajuns la delimitarea a trei zone și a 12 subzone (fig. 1): zona Semenic (cu subzonele: Semenic, Crivaia—Văliug, Trei Ape—Gărâna, Reșița—Secu, Munceii Dognecei); zona Caraș—Anina (cu subzonele: Anina, Cheile Ne- rei—Beușnița, Cheile Carașului—Comarnic, Depresiunea Almăjului— Cheile Minișului, Oravița—Ciclova Montană) și zona Defileului Dunării sau a Porților de Fier (cu subzonele: Almaj—Locva și Clisura—Defileul Dunării). Clasificarea și ierarhizarea zonelor și subzonelor turistice. In baza ordonării entității obținute au fost situate elemente de potențial natural, cultural-istoric, poziție geografică și asociere a obiectivelor. Pentru fiecare din aceste elemente s-au obținut ierarhii parțiale care, analizate global pe https://biblioteca-digitala.ro 264 Martin Olaru 2 baza unui sistem de punctaj (corectat cu un coeficient de importanță) au permis stabilirea unei clasificări riguroase a acestora. în funcție de importanța lor, în Munții Banatului se deosebesc zone de interes național (Semenic și Caraș—Anina) și de însemnătate interna- țională (Defileul Dunării). în urma propunerilor de sistematizare turistică a celor două zone de interes național este evidentă posibilitatea includerii acestora în categoria de importanță internațională, justificată de varieta- tea potențialului turistic natural și de gradul de accesibilitate ridicat. 2. Propuneri privind sistematizarea stațiunilor din Munții Banatului j .. în Munții Banatului prind contururi noi stațiuni în localități turistice, unele cu roi de destinație în cadrul turismului de sfârșit de săptămână sau cu sejur ridicat (concedii, vacanțe) și majoritatea cu rol de dispersie în zonele învecinate. Stațiunea climaterică Semenic este o stațiune tipică, de talie națio- nală și chiar internațională, un obiectiv recreativ de valoare apre- ciabilă. în cadrul sistematizării stațiunii s-au urmărit rezolvarea unor dezi- derate specifice stațiunilor de munte, în primul rând s-au delimitat zonele favorabile pentru practicarea schiului, omologarea pârtiilor de schi, care să satisfacă cerințele de practicare a acestui sport, de la începători până la avansați și competitivi. S-a avut în vedere și accesul spre bazele de cazare, care să nu se intersecteze cu pârtiile de schi, creându-se o rețea de circulație și penetrație în stațiune, care nu întrerupe domeniile schia- bile sau accesul la pârtii. Pentru extinderea zonelor de agrement, se propune crearea unui pati- noar în partea de sud a stațiunii, în căldarea golului alpin al Goznei, unde se vor capta izvoarele existente și se va ridica un baraj de pământ înalt de 2 m. Lacul format va fi utilizat în timpul verii pentru baie, iar iarna ca patinoar. Pentru mărirea intervalului de utilizare a pârtiilor de schi, este nece- sară iluminarea lor. în partea de sud a stațiunii se propune dezvoltarea zonei de agrement și sportive, având în vedere că există o bună însorire și mai ales că există un teren relativ plat. Nu trebuie scăpată din vedere nici perioada fără zăpadă, când se impune crearea unei motivații turistice. Scăderile specta- culoase ale frecvenței turiștilor în lunile martie—mai și septembrie—oc- tombrie au efect negativ asupra mediei anuale, fapt explicabil prin aceea că în perioada respectivă nu este creată o motivație destul de puternică pentru a determina pe turiști să aleagă Semenicul față de alte stațiuni. Normarea curbei sezonalității este posibilă nuami prin diversificarea ofer- tei turistice, întrucât condițiile naturale favorabile nu sunt suficiente pentru a menține motivația turistică la aceeași cotă. Conferirea unui caracter polivalent ofertei turistice în stațiunea Se- menic, pentru ambele sezoane turistice, este unica modalitate de sporire https://biblioteca-digitala.ro 3 Organizarea spațiului turistic în Munții Banatului 265 a încasărilor, de aplatizare a curbei sezonalități și de îmbunătățire a ser- viciilor turistice. Estimarea capacității de cazare. Pentru stațiunile montane din sud- vestul Franței, calculul capacități de cazare s-a tăcut în funcție de supra- fața înzăpezită (1 km² suprafață înzăpezită = 100 locuri de cazare), având în vedere și un grad ridicat de dotare cu mijloace mecanice de transport care să permită turiștilor deplasări la distanțe mai mari. Pentru stațiunea Semenic, luând în considerare gradul de echipare și utilare și suprafața golului alpin de 12 km², cu o densitate de 150 lo- curi de cazare la 1 km², se obține o capacitate maximă de 18 000 locuri de cazare. La ora actuală, capacitatea de cazare totalizează doar 460 locuri. Pentru stațiunile de iarnă, principalele motivații sunt practicarea schiului, iar indicatorii cei mai importanți sunt: metri pârtie/loc cazare și capacitatea de transport, persoane/oră per loc cazare. Pârtiile amenajate sunt cele mai solicitate de turiști, alături de ca- pacitatea de transport pe cablu, deoarece le permite mai multe coborâri pe aceste pârtii pe timpul sejurului. în comparație cu alte stațiuni internaționale, profilate pentru practi- carea sporturilor de iarnă, redăm mai jos situația stațiunii Semenic, în funcție de cei doi indicatori. Capacitatea de transport Stațiunea Metri pârtie/loc cazare persoane/oră per loc . T cazare 1. Cortina d’Ampezzo (Italia) 8,00 1,00 2. Madena di Campi- glia (Italia) 6,50 1,45 3. Chamrousse (Franța) 5,00 1,13 4. Davos (Elveția) 5,80 1,55 5. Zeii am See (Austria) 5 60 1,40 6. Semenic 8,26 0,43 Se constată că lungimea pârtiilor de schi raportată la numărul lo- curilor de cazare este mai mare în Semenic față de celelalte stațiuni in- ternaționale din Europa, iar capacitatea anuală de transport pe cablu (0,45)' este cel puțin de trei ori sub media internațională. Prin urmare, se impune o triplare a posibilităților de transport pe' cablu raportată la capacitatea de cazare actuală, pentru a evita aglome- rările ce se produc pe teleferic, la schilift, cât și la baby-schi-lift. Pro- punem, astfel, construirea unei telegondole sau teleferic care să facă legătura între stațiunea Semenic și Crivaia. Lungimea telegondolei vâ avea 3 400 m, cu o diferență de nivel de 750 m, iar durata transportului de 30 minute, având capacitatea de 380 persoane/oră. Construirea acestei telegondole va contribui la creșterea coeficientului de utilizare a capa- cității de cazare a celor două stațiuni, va înlesni accesul pe domeniul https://biblioteca-digitala.ro 266 Martin Olaru 4 schiabil din golul alpin al Semenicului și la o creștere mai accentuată a numărului de schiori, respectiv de turiști, ajungându-se astfel la o co- relare judicioasă între capacitatea stațiunii, a instalațiilor de transport pe cablu și a suprafețelor schiabile. Din cele enumerate, se mai poate desprinde concluzia că Semenicul dispune de o ofertă turistică încă redusă, că sunt necesare în continuare o serie de investiții care pot să o apropie de nivelul stațiunilor solicitate din țară (Poiana Brașov) sau din străinătate. Se impune dotarea stațiunii cu încă un schi-lift care să lege valea cu Vârful Semenic (1 440 m), cu o lungime de 800—900 m și o diferență de nivel de 115 m. Stațiunea climaterică Crivaia este situată intr-o zonă de păduri de brad și foioase compacte, la altitudinea de 650 m. Ea creează condiții favorabile de staționare-odihnă. Pe pintenul de deal ce înaintează spre lacul Văliug, chiar pe linia lui sudică, se află amplasat un hotel și ca- bane, iar între ele s-au amenajat căsuțe și terenuri de sport. Se impune crearea a două popasuri turistice, unul spre coada lacu- lui Văliug, iar celălalt pe malul Bârzavei. Acestea vor completa ansam- blul stațiunii. Acolo unde se va amplasa campingul, este necesară con- struirea unui baraj mic pe cursul Bârzavei, care va crea și un loc pentru baie. Amplasarea oferă foarte bune condiții pentru realizarea unei sta- țiuni de odihnă și sporturi nautice, pentru practicarea schiului, ca și posibilitatea dezvoltării optime a turismului de week-end și tranzit sau ca punct de plecare, de dispersie a turiștilor în zonă. Datorită orientării nordice a versantului și apropierii de stațiunea Semenic (peste 3 km), schiul se poate practica 5—6 luni pe an, urmând să fie exploatată într-un cadru integrat cu Semenicul și Trei Ape. Prin această apropiere de cele două stațiuni, Crivaia poate fi inclusă într-un complex turistic cu profil de organizare și exploatare, integrându-se atât în circuitul auto, cât și în turismul de drumeție. Trebuie să se depisteze terenurile ce dispun de noi posibilități de amenajare a pârtiilor de schi, iar cele existente să fie întreținute și dotate cu mijloace de transport pe cablu. Pârtiile existente dispun de diferite grade de dificultate, de la cele pentru înce- pători și până la practicarea schiului de mare dificultate. Diferența de nivel de aproape 800 m față de vârful Gozna oferă posibilitatea practi- cării schiului de mare dificultate cu pornire din Semenic și sosire la Crivaia. Apropierea de stațiunea Semenic și morfologia de detaliu a reliefu- lui dintre aceste două stațiuni (pante de mare dificultate, combinate cu pante line și lungi) va permite ca ele să lucreze în compensare, perioa- dele de solicitare maximă nefiind aceleași pentru fiecare în parte. Le- gătura ce se crează între cele două stațiuni influențează favorabil pe fiecare dintre ele. Prin legarea stațiunilor Semenic și Crivaia prin tele- feric, se va asigura în timpul verii preluarea în perioada de vârf a unei părți a turiștilor și sportivilor veniți pentru practicarea sporturilor nau- tice pe lacul Văliug, lac ce oferă foarte bune condiții pentru înot, cano- taj, yahting, schi nautic. Iama, stațiunea Crivaia va putea prelua o parte din turiștii veniți pentru practicarea schiului în stațiunea Semenic. Apare deci posibilita- https://biblioteca-digitala.ro 5 Organizarea spațiului turistic in Munții Banatului 267 tea de compensare atât la cazare, cât și la deservire. Având fiecare un conținut sporit complementar de atracție turistică, foarte diferit între; ele, apropierea contribuie la mărirea potențialului turistic al fiecăreia. Stațiunea Lacul Văliug este amplasată pe malul lacului cu același' nume și cuprinde lacul și Poiana Mare ce se desfășoară până la pintenul de deal împădurit. Pe malul lacului s-au amenajat două vile al Uzinei Constructoare de Mașini și a Combinatului Siderurgic Reșița, dotate cu debarcader și pontoane, o bază sportivă nautică și restaurantul terasă „Semenic". Considerând că însuși barajul este un punct de atracție turistică, în apropierea lui s-au amenajat un popas turistic, un restaurant cu te- rasă, ce oferă o perspectivă deosebit de frumoasă localității Văliug, un’ teren de parcare. Clubul nautic va domina prin importanța lui întregul lac. Malul lacului se pretează la o amenajare în toată lungimea lui pen- tru agrement și sport. Se pot amplasa căsuțe de tip lacustru, pe piloni, la marginea lacu- lui, care vor putea satisface solicitările turiștilor amatori ai sportului de apă sau pescari amatori. Pentru a crea posibilitatea de plajă, malul fiind destul de abrupt, s-au prevăzut platforme ce înaintează spre lac și pontoane plutitoare, ce vor fi ancorate de mal, accesul făcându-se prin punți. Considerând că pentru un turist sunt necesari 5 m² de plajă, se vor construi platforme de debarcadere în suprafață de 5 000 m² asigu- rând locuri de plajă pentru cea 1 000 de turiști. Amenajarea lacului tre- buie să se facă în terase pentru a se putea mări suprafața de înscriere, cât și pentru dotarea acestor plaje cu anexele corespunzătoare. De asemenea, propunem ca spre coada lacului, pe malul drept, să se extindă stațiunea Crivaia, să se amenajeze un debarcader și un heli- port. Stațiunea Trei Ape se află pe malul stâng al lacului de acumulare cu același nume. Câteva din realitățile din teritoriu: vecinătatea celor două sate, Brebu Nou și Gărâna, propune să devină sate turistice, cadrul natural complex (lac, munte, poiene, arii bogat împădurite), sporturilor nautice, vecinătatea și legătura nemijlocită a unor subzone de interes turistic major (Semenic). Originalitatea sa în comparație cu celelalte două lacuri (Văliug și Secu) este, pe de o parte, altitudinea mai mare (850 m), iar, pe de altă parte, amplasarea lui într-un peisaj, cu versanți domoli, cu fânețe și pășuni. Cele trei brațe ale lacului pot deveni suportul unor lungi plimbări de agrement și de practicare a înotului și a sporturilor nautice, iar pan- tele orientate spre sud și sud-vest, pe malul lacului, oferă condiții optime pentru plajă. Din cele enumerate mai sus, rezultă atât oportunitatea amplasamen- tului, cât și necesitatea realizării funcționării stațiunii Trei Ape ca un centru polarizator al zonei Brebu—Gărâna, drept pentru care propunem extinderea stațiunii și pe malul drept al lacului, în apropierea barajului, construirea unui pod peste brațul Brebu și a unui teleferic care să facă legătura cu stațiunea Semenic. https://biblioteca-digitala.ro 263 Martin Olaru 6 Existența unor terase turistice consacrate de mare valoare peisa- gistică, face ca stațiunea să devină centru de dispersie a turiștilor în zonă. între stațiunea Trei Ape și localitatea turistică Gărâna se pot stabili legături de cooperare, deoarece în sezonul de vârf Gărâna poate prelua o parte din turiștii sosiți pentru odihnă și agrement în stațiune. Stațiunea Breazova. Propunem construirea unui obiectiv special pe insula lacului Breazova. Stânca ce sprijină cele două baraje construite la începutul secolului al XX-lea, este înconjurată pe trei laturi de apele lacului de acumulare și cea de a patra latură este un abrupt, înalt de 45 m, ea depășește cu 18 m nivelul apei. Obiectivul ce urmează a fi amplasat reclamă o soluție arhitecturală ca caracter excepțional, el se integrează în inelul de circuit turistic al lacurilor de pe Bârzava. Asigură prin accesibilitate mărită un coeficient de utilizare și ex- ploatare ridicat și, totodată, un centru de dispersie a turiștilor spre cele- lalte stațiuni. în scopul lansării întregii regiuni turistice a Munților Banatului pe piața turistică internațională se propune realizarea acestui obiectiv tu- ristic de prestigiu cu dotare și echipare corespunzătoare. La cca 3 km de lac se află două domenii schiabile, cele „Trei po- ieni “ (S=250 ha) și „Radomir—Goleț" (S = l 250 ha). Pe vârful Ra- domir (1 100 m) se vor putea realiza două pârtii de schi cu o lungime de 3 km și o diferență de nivel de 600 m, orientate nord-vest și nord- nord-vest, de mare dificultate, folosite de cei avansați și de sportivii de performanță, iar pe domeniul schiabil, cele „Trei poiene“ pârtiile sunt pentru începători și amatori. Forma lacului, dimensiunile sale, relieful malurilor, zonă bogat îm- pădurită formează un ansamblu care urmează să fie transformat într-un parc amenajat și dotat complex cu rol de protecție a viitoarei stațiuni. Fiind situate în aceeași zonă turistică și la distanțe mici unele față de altele, stațiunile Semenic, Crivaia, Trei Ape, Lacul Văliug și Brea- zova se constituie într-un complex, un model de stațiuni integrate din Masivul Semenic. Aceste stațiuni sunt legate între ele în așa fel, încât crează un complex larg pentru practicarea sporturilor de iarnă și a celor nautice, pe aproape tot timpul anului, mărind astfel oferta turistică din această zonă montană a Munților Banatului. Dezvoltarea acestei rețele de stațiuni din Masivul Semenic va con- duce și la dezvoltarea sectoarelor economice legate de executarea, deser- virea și întreținerea acestora și, implicit, a localităților care participă la aceasta. Dezvoltarea stațiunilor turistice a creat condiții pentru diversi- ficarea activității unei părți din populația comunelor Văliug și Brebu Nou, încadrate în personalul de deservire. Astfel, numai în comuna Brșbu Nou (cu localitățile Brebu Nou și Gărâna) peste 40% din popu- lația activă este cuprinsă în sectorul de circulație al mărfurilor, iar cea din Comuna Văliug în proporție de 31,9%. Cea mai mare parte din popu- lația aptă de muncă a comunei Văliug este cuprinsă în sectorul con- strucții cu destinație turistică (complex de deservire, hoteluri, baze de agrement fie pe malul lacului Văliug, fie pe cel de la Crivaia sau pe Semenic). https://biblioteca-digitala.ro Organizarea spațiului turistic în Munții Banatului 269 Stațiunea Secu este una din principalele zone de agrement al muni- nicipiului Reșița, datorită în special ambianței specifice pe care o rea- lizează în peisaj oglinda de apă, precum și datorită posibilităților mul- tiple de recreere pe care le oferă: cură de soare, înot, canotaj, schi nautic. Orientarea terenului este mai puțin favorabilă (spre nord) dar per- mite o însorire suficientă a sa pe tot timpul zilei, încât am propus extinderea stațiunii pe malul drept, mult mai însorit și construirea unui teleferic care să deservească domeniul schiabil, aflat tot în partea dreaptă a lacului. Acest obiectiv poate fi îmbunătățit atât sub aspect calitativ, cât și în ce privește capacitatea de recepție, în special în zona de la coada lacului, cu amenajări corespunzătoare, vizând atât luciul apei, cât și suprafețele de teren domoale din zonă. încărcătura sa maximă poate ajunge la 3 000 de vizitatori. Este necesară punerea în valoare a zonelor de pe malul lacului, care pot asigura condiții de plajă, odihnă și recreere. Propunem amenajarea unor bazine în cuveta lacului cu plase de sârmă pentru practicarea înotului de către începători, la diferite trepte de adân- cime, precum și a unor terenuri de tenis, golf etc. în viitoarele dimensionări ale stațiunilor din Munții Semenic s-a ținut cont de potențialul turistic al zonei de influență, de cererea turis- tică pentru sporturile de iarnă, nautice, inclusiv de turismul de sfârșit de săptămână. în cadrul zonei turistice Semenic s-aii delimitat izocrone de dispersare a turiștilor. 1. Izocrona de 30 minute față de Reșița, cuprinde lacul și stațiunea Secu, Dealul Golului, zona de la km 8 pe șoseaua Reșița—Caransebeș, practicându-se un turism de agrement la sfârșit de săptămână; 2. Izocrona de 45—60 minute, cuprinde satul Văliug, lacurile Brea- zova și Văliug, stațiunea Crivaia. Și în această zonă se resimt tot mai mult influențele turismului de sfârșit de săptămână, mai ales în sezonul de vară; 3. Izocrona de 60—100 minute, în care se înscriu stațiunile Semenic și Trei Ape, localitățile turistice Brebu Nou și Gărâna. Se poate aplica și un coeficient de simultaneitate a repartiției, din care să rezulte capacitatea de exploatare directă a zonei, plus un spor acoperitor pentru week-end sau turismul de sfârșit de săptămână în funcție de distanțele față de oraș. Stațiunea Mărghitaș. Aceasta este profilată pentru odihnă și turism de sfârșit de săptămână, week-end, turism științific de congrese și turism sportiv. Stațiunea se află la 12 km de lacul Buhui și de viitoarea stațiune Buhui de pe malul lacului. La valoarea deosebită a cadrului natural, cu totul inedit, peisaj de mare varietate, vegetație și faună bogată, oglinda lacului Mărghitaș, se adaugă existența unor fenomene carstice din cele mai interesante din țară: peșteri (Buhui, Mărghitaș, Plopa, Morii) chei (Buhui, Gârli- ștei) etc. în partea de nord a stațiunii există domenii schiabile, care necesită a fi dotate cu un teleSchi. Existența unor trasee de drumeție consacrate, care se încadrează în zonă, toate mărind oferta turistică a stațiunii. https://biblioteca-digitala.ro 270 Martin Olaru * Stațiunea Buhui. Este vorba propriu-zis de viitoarea stațiune care ar urma’ să fie amplasată pe malul lacului cu același nume. Aceasta va avea un profil de sejur și tranzit. împreună cu stațiunea Mărghitaș se poate conjuga și lua un caracter de exploatare și organizare. La șapte kilometri spre Anina se află platoul Maial, cu unități de alimentație publică și cu hanul Diana. Zona este bogat împădurită, oglinda lacului Buhui, fenomenele carstice dau peisajului o particularitate cu totul deosebită și inedită. Amenajarea malurilor din apropierea barajului și a cantonului silvic, cât și modernizarea căilor de acces măresc gradul de atractivitate al viitoarei stațiuni. 3. Propuneri pentru manejarea unor locuri destinate recreerii locuitorilor din municipiul Reșița Dealul Golului constituie un obiectiv important, care are un poten- țial recreativ considerabil, prin poziția și mărimea lui, precum și prin valoarea peisagistică. Un cvasiplatou cu o suprafață de cca 22 ha, neîm- pădurit, în imediata apropiere a centrului Reșiței, dominând cu peste 100 m altitudine Reșița, cu o frumoasă perspectivă asupra orașului și a împrejurimilor, este un adevărat dar natural pentru nevoile recrea- tive ale locuitorilor. Accesibilitatea spre platou va fi realizată prin insta- larea unui plan înclinat cu cale dublă, cu două cabine-vagon cu 30 locuri, iar capacitatea de transport va fi de cca 300 călători/oră într-un sens și cu 1 800—2 400 călători/zi. Dealul Golului, făcut accesibil printr-o astfel de instalație, va oferi o suprafață variată de relief de cca 22 ha situată la altitudinea de 340—-380 m, cu o splendidă perspectivă panoramică. Propunem con- struirea unui hotel tip belvedere cu o capacitate de până la 300 locuri, cu restaurant și terasă de până la 800 locuri, terenuri pentru practicarea sporturilor (tenis, popice, handbal etc.). Ca un element de mare originalitate se apreciază amenajarea posi- bilă a celor două doline existente, prin impermeabilizarea patului de roci, în ștranduri cu o capacitate de cca 550—800 locuri. Rapiditatea accesului — zona integrându-se practic în structura orașului — îmbinată cu originalitatea și valoarea sa recreativă, va face ca ea să devină un obiectiv foarte căutat zilnic de localnici cât și de turiștii în trecere prin Reșița. Un alt obiectiv posibil de amenajat ca bază recreativă, situat in imediata vecinătate a centrului orașului, de aceasta total accesibil, este pădurea de pe Dealul Crucii, cu o suprafață de cca 60 ha, zonată func- țional ca pădure de agrement. Aici se vor putea realiza următoarele dotări: o terasă restaurant; realizarea unei rețele de promenadă, cu adăposturi și puncte de belve- dere; amenajarea unor terenuri sportive. Zona fiind situată în plin centru al orașului, accesibilă și dinspre cartierul Lunca Bârzavei, va putea deveni, fără îndoială, un obiectiv recreativ de mare interes. https://biblioteca-digitala.ro 5 Organizarea spațiului turistic in Munții Banatului 271 Un alt obiectiv recreativ propus este Zona km 8 (Dealul Comoara), situată pe șoseaua Reșița—Caransebeș. Aceasta oferă condiții optime pentru amenajarea unei baze recreative, accesibilitatea ei fiind foarte bună. Se propune amplasarea unui motel cu 300 locuri, o braserie rota- tivă, cu terase, o piscină și o zonă de campare. în apropiere se află și parcul dendrologic „Ezerișel". Zona poate deveni un obiectiv de mare căutare pentru locuitorii municipiului Reșița, oferind o suprafață de instalare la liberă alegere a vizitatorului pentru plajă, pentru picknick, călărie. Ostrovul Mare—Moldova Nouă. Acest obiectiv se pretează la ame- najarea unei stațiuni a prieteniei popoarelor riverane Dunării, cu dotări din cele mai diverse pentru participarea la sporturile nautice. Depresiunea Almăjului dispune de o unitate turistică, de aceea este necesară construirea unei cabane și a unei baze nautice pe malul lacu- lui de la Valea Minișului, precum și construirea unei cabane pe Valea Rudăriei și a Putnei, cât și pe malul lacului Tăria, Bozovici, acest centru turistic în devenire, va juca un rol important de dispersie a turiștilor în zonele învecinate. Există largi posibilități de colaborare cu Iugoslavia, datorită distan- ței scurte atât pe cale rutieră, cât și pe cea aeriană, între Belgrad și întreaga zonă a Munților Banatului. Distanța dintre Belgrad și zona centrală a Munților Banatului este în jur de 160 km (egală cu distanța dintre București și Predeal). în felul acesta poate fi lansată cu succes întreaga ofertă turistică a Munților Banatului pe piața turistică iugoslavă, dar mai ales cu Serbia și Voivodina, unde cea mai mare parte este ocupată de Câmpia Voivodinei sau de o zonă colinară, Munții Serbiei ocupând doar partea de est, la granița României cu Bulgaria. Propuneri de trasee turistice complexe. Analiza de detaliu a repar- tiției teritoriale a zonelor și obiectivelor turistice recomandă următoarele trasee: 1. Belgrad—Naidăș—Șasea Montană—Cărbunari—Moldova—Baziaș— Naidăș—Belgrad (115 km în Munții Banatului și 206 km în Iugoslavia); 2. Belgrad—Naidăș—Oravița—Anina—Bozovici—Cărbunari—Moldova Nouă—Pojejena—Naidăș—Belgrad (200 km în Munții Banatului și 205 km în Iugoslavia); 3. Belgrad—Naidăș—Pojejena—Moldova Nouă—Berzasca—Orșova— Băile Herculane—Bozovici—Oravița—Naidăș—Belgrad (465 km în țară și 206 km în Iugoslavia); 4. Belgrad—Naidăș—Oravița—Anina—Reșița—Stațiunea Crivaia— Stațiunea Semenic—Grădinari—Oravița—Naidăș—Belgrad (256 km în Munții Banatului și 205 km în Iugoslavia); 5. Belgrad—Smederevo—Pozarevac—Veliko Grădiște—Golubac— Donji Milanovac—Râul Porecka—Valea Sip—Barajul Porțile de Fier— Drobeta-Turnu Severin—Orșova—Moldova Nouă—Naidăș—Belgrad (190 km în țară și 361 km în Iugoslavia); 6. Belgrad—Naidăș—Anina—Reșița—Caransebeș—Poiana Mărului— Muntele Mic—Caransebeș—Bozovici—Oravița—Naidăș—Belgrad (413 km în județ și 206 km în Iugoslavia). Pentru o mai bună circulație în zonă sunt necesare: modernizarea șoselelor Reșița—Anina, prin labalcea, trecând pe la Peștera Comarnic https://biblioteca-digitala.ro 272 Martin Olaru 10 (32 km); Brebu-Nou—Slatina Timiș (cu legătură la șoseaua internațională (E70); Bocșa—Ocna de Fier—Dognecea—Secășeni; Șasea Montană—Căr- bunari—Șopotu Nou; urgentarea lucrărilor la șoseaua Orșova—Moldova Nouă, prin Cazane, precum și amenajarea drumului forestier de mare valoare turistică Văliug— Crivaia—Buhui—Anina. > Se propune urgentarea finalizării modernizării drumului Berzovia— Vermeș—Buziaș (28 km) pentru a atrage o parte din fluxurile turistice ce se îndreaptă spre această stațiune, către zona Munților Banatului; a drumului ce unește coada lacului Secu cu Văliug (14 km). Rețeaua rutieră locală, foarte funcțională și fluentă, formată din- tr-un inel central, Anina—Bozovici—lablanița—Caransebeș—Reșița, care are legături radiale spre toate direcțiile, penetrație Naidăș—Oravița și artera Caransebeș—Orșova constituie o zonă de tranzit național și inter- național care deservește parțial cele trei zone turistice din Munții Ba- natului. Nodul rutier cuprinde în centrul său zona turistică Semenic și Anina, cu cel mai mare grup de stațiuni și cu legături care prind în tranzit toate celelalte zone turistice. Intr-un viitor apropiat se va construi pe teritoriul țării noastre auto- strada transeuropeană nord—sud, magistrală care va urmări, în general, actualul traseu al drumului european E70, străbătând Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria. Prin traversarea culoarului Timiș—Cerna de către o derivație din autostrada transeuropeană se va realiza o mărire a traficului, o dezvol- tare continuă a fluxului turistic din străinătate spre Munții Banatului. La autostradă se poate racorda și marele circuit și micile circuite turis- tice din jurul Munților Banatului. Propunem amenajarea corespunzătoare pe toate arterele de circula- ție rutieră a unor hanuri, moteluri, popasuri turistice, utilate conform normelor internaționale. Unitățile de cazare să fie de confort redus, ac- cesibile tuturor categoriilor de turiști, integrate în actualul context de mare dezvoltare pe care îl cunoaște turismul atât în țara noastră, cât și pe plan internațional. Trebuie să se realizeze din toate axele rutiere care; străbat Munții Banatului trasee turistice de mare spectaculozitate, ade- vărate drumuri panoramice și, totodată, se impune și diversificarea ofer- tei pentru turismul internațional, lansând pe piața turistică internațio- nală produsul turistic de marcă pentru Munții Banatului — „carstul bănățean'¹. Mai multe zone turistice din Munții Banatului dispun de un poten- țial turistic ridicat, însă datorită accesibilității necorespunzătoare și a existenței bazei de cazare nesatisfăcătoare, acesta este slab valorificat turistic. Propunem amenajarea de unități de cazare în apropierea dru- mului european E70, la Armeniș, Topleț și Mehadia; cabane pe Valea Berzasca, pe Valea Sirinei, care vor contribui la o valorificare corespun- zătoare, superioară, a potențialului turistic al Munților Banatului, mai ales a celui din Munții Almăjului; un monument și un popas turistic la intrarea Dunării în țara noastră, care să marcheze acest loc, precum și amenajarea unui sat de vacanță cu specific pescăresc, la Baziaș. Amenajarea corespunzătoare a golfurilor Mraconea. Liubcova, organi- zarea unor sate de vacanță, precum și a altor forme foarte apreciate de turiștii străini. Mai propunem, de asemenea, construirea unui popas tu- https://biblioteca-digitala.ro jj Organizarea spațiului turistic în Munții Banatului 273 ristic pe malul Lacului Mare de la Dogenea, deoarece la sfârșit de săp- tămână un mare număr de turiști se deplasează aici din Reșița și Bocșa. Se impune dotarea temeinică a unor baze portuare la Orșova și Mol- dova Veche, la Dubova și Liubcova, care să constituie puncte de intrare în țară sau „escale“ de 1—2 zile ale croazierelor turistice fluxiale de pe Dunăre. Existența căii ferate Oravița—Anina, utilizată în scopuri turistice, va constitui un obiectiv turistic de mare atractivitate în viitor. Munții Banatului dispun de sute de kilometri de cale ferată foresti- eră cu ecartament îngust, în prezent nefolosite. Prin amenajarea acestora în scopuri turistice, ele ar atrage un mare număr de turiști, prin însăși originalitatea lor (un trenuleț, fie cu microlocomotivă electrică, fie cu una cu abur). In felul acesta s-ar continua o tradiție mai veche, deoa- rece odinioară se practicau excursii folosindu-se mijloace de transport originale atât la Reșița, cât și în împrejurimi. De asemenea, în cadrul sistemului hidroenergetic de pe Bârzava, există o mulțime de canale de aducțiune a apei care, în majoritatea lor sunt însoțite de o cale ferată cu ecartament îngust, folosită în scopul curățirii canalului. Aceste linii pot fi folosite în scopuri turistice prin punerea în funcțiune a unor locomotive mici, cu aburi, care altădată fă- ceau parte din peisajul zonei. Canale și linii de acest fel străbat zonele Munților Banatului, în speță Semenicului, de un farmec deosebit, zone inaccesibile turiștilor prin alte mijloace de transport. Pe lângă faptul că. ele pătrund în zone peisagistice deosebite, în același timp ele străbat o serie de poduri, podețe, viaducte, tunele, constituind în mare parte în-: tregul sistem hidroenergetic din masivul Semenic, cu caracter de unicat, printre primele din țară, încadrate într-un peisaj cu o mare notă de ori- ginalitate. Acestea vor constitui un produs turistic de prim rang pentru Munții Banatului, ce poate fi lansat pe piața turistică internațională, iar rentabilitatea lor va fi indiscutabilă, deoarece în câțiva ani își pot amor- tiza fondurile de investiții. Echiparea și dimensionarea, sub raportul capacităților de cazare, a tuturor localităților turistice, constituie adevărate „noduri" sau „poli" de dispersie a turiștilor în zonele învecinate (Reșița, Oravița, Orșova, Anina,. Moldova Nouă, Caransebeș, Bocșa, Bozovici). ' Construirea în apropierea Peșterii Comarnic și la Carașova, la intra- rea în Cheile Carașului, a unui popas turistic și electrificarea peșterii va contribui la integrarea acestui valoros monument al naturii în circuitul turistic intern și internațional. întreaga amenajare a zonei de protecție a Peșterii Comarnic, în scopuri recreativ-turistice trebuie executată în. așa fel încât toate dotările necesare să constituie o contribuție esențială la mărirea valorii estetico-peisagistice, să se integreze perfect în cadrul natural deosebit de pitoresc și să devină un punct de dispersie a turiști- lor în zonă, spre Cheile Carașului, Crivaia, Maial, Mărghitaș, Buhui etc. Integrarea colecției de mineralogie estetică a colecționarului Con- stantin Grescu din Ocna de Fier în circuitele turistice es’e absolut nece- sară, căci colecția posedă o serie de rarități mineralogice de importanță deosebită atât pe plan național, cât și european, posedând unicate mon- diale. 18 — Banatica 13/1 https://biblioteca-digitala.ro 274 Martin Olarii 12 Amenajarea peșterilor Ponicova din Ciucaru Mare, Comarnic și Bu- hui din Munții Aninai vor asigura condiții de vizitare confortabile. Peștera Buhui este străbătută de un curs subteran pe o lungime de 3 200 m, ceea ce-i mărește atractivitatea. Se mai propune, de asemenea, ca pe lângă amenajările limitate pentru asigurarea condițiilor optime de vizitare și electrificare a lor, să se lanseze unele lucrări de anvergură, ca: săparea de galerii artificiale, precum și construirea unor baraje de ridicare a apei necesare navigației, dotarea cu bărci sau mici vaporașe. Având în vedere întregul program de sistematizare al spațiului tu- ristic din Munții Banatului, cu precădere a Munților Aninei, aceste lu- crări se vor realiza și vor atrage un număr mare de turiști. Faptul este confirmat de Peștera Chișcău, cât și de Peștera Postojna, care atrage anual peste 600 000 de turiști. Această propunere se bazează și pe faptul că aceeași șosea E70 poate atrage fluxuri turistice din țările Europei Vestice și Centrale, oferindu-le o gamă variată de obiective, mai bogată decât în țările vecine. întrucât în cea mai mare parte a Munților Banatului rețeaua de dru- muri forestiere se suprapune celei de interes turistic, este necesar ca în amenajarea lor să se țină seama de scopurile turistice. Amenajarea potecilor din Cheile Nerei și în cele ale Carașului, fi- xarea de balustrade în locurile periculoase, cât și la punctele de belve- dere, construirea unor punți suspendate acolo unde poteca trece prin vad, la locurile numite „La Cârlige" (Cheile Nerei) și Prolaz (Cheile Carașu- lui), precum și refacerea marcajelor turistice degradate atât în chei, cât și în Munții Aninei reprezintă obiective inerente procesului de organi- zare adecvată a spațiului. Deschiderea aeroportului internațional de la Timișoara (1908), pre- cum și a celui de la Caransebeș oferă posibilități de valorificare prin agen- țiile județene de turism ale județelor Timiș, Caraș-Severin, Mehedinți prin programe comune și combinate, a ofertei deosebit de complexe a Munților Banatului. Programele combinate pot cuprinde croaziere pe Dunăre, vizite la obiective cultural-istorice, trasee în circuit sau sejururi de scurtă durată într-o stațiune montană, folosind toate mijloacele de transport (avion, autocar, vapor), metodă ce se practică cu succes pe piața turismului internațional. Pentru noile lacuri de acumulare date în folosință în ultimii ani (Poneasca, Valea Minișului) și cele din apropierea Munților Banatului (Poiana Mărului, Scorilo, Herculane), propunem amenajarea de obiective turistice dotate complex, în vederea unor oferte corespunzătoare cererii turistice specifice economiei de piață și cu o valorificare optimă a resur- selor naturale turistice. Prognoza turistică. Pentru stabilirea unor date calitative de prognoze în dezvoltarea turismului din Munții Banatului s-au folosit „arborele de pertinență" (priorități posibile) sau grafuri arborescente, când pornim de la un obiectiv fixat se „generează arborescent" obiective intermediare, mijloace necesare, metoda capătă caracter normativ, construcție previ- zională a variantelor posibile. Cu ajutorul acestor arbori, propunem lansarea de mare amploare a „Festivalului lacurilor din Munții Banatului" în programul combinat cu „Litoralul Mării Negre—Munții Banatului", ce se fundamentează: https://biblioteca-digitala.ro ORGANIZAREA SPAȚIULUI TURISTIC DIN MUNȚII banatului Romno ( Vărâdia ci'*¹ O 2odentu Mare ₒ ⁶ ±0 0 0^° o & 0 ₀00°^°0 Brebu Stațiunea Sec Lupac SlQtino T. Clocotici o Ga rina croscva ANINA 0 o Domosnea 11-5 o o o o Vraniut m * M»-o 0 zz -2 olboset o ju.xiri o Legenda SChA 4—r î Pescari 4=? BeraJsca⁰ 0 Monument istoric,de arhitectura,artă 9 A X X XXX Peșteră Rezervație naturală Vestigii istorice Loc istoric Bama Girbovăt urducu Mare Socolor x. x lablarita x"* 0 11-1/0 Berzovia 'o O □ O Comea n oO 2 a Armenis NATIONAL 0 voleatleni Socem C rivaia o □ Prut,-: oc v* PARGQP EI A Ape o Dub, >ova radinari Ticvoniu OrJtwUt o u Cimecea Secasen O ⁵ Ticvoniu Mare ★ Ocna de»Fier? o ytlftra O O***© ⁰ ~ oO l / O O Ti rol ^0 $ OOOOO°O°° M’TII Talir °nV O n Brebu Noua tatiuneg o O Ol oy ZOLDCM? Frontieră de stat Limită de județ Municipiu Oraș — Drum național Drum județean Drumuri modernizate Cale ferată Agenție de turism Hotel, han Popas turistic ¹ Monument cl naturii2>° ° ° ° ° 0 I MN | Cic^ovo Româna o ° <5 n8pori-° XX^ ₜ /^.Ooo. °o ?o $ CARANSEBEȘ ® iaihi-4 Mehad^a U 0 0 Rusca □ ' Toplet O O Muzeu, colecție Etnografie, crtă populară Teleferic existent Limită pere național propus Zonă turistică Subzonă turistică Limita parc ncturol „Porțile de Fier" Baze de cczare propuse Sate turistice propuse Peșteri propuse pentru amenajare Rezervații ncturole propuse Monumente ale naturii propuse Teiegondolă propusă https://biblioteca-digitala.ro Banatica 13/1, pl. ₗᵥ îₙₜᵣₑ ₚₐg ₂₇₄_27₅. https://biblioteca-digitala.ro 13 Organizarea spațiului turistic in Munții Banatului 275 a. existența unei baze materiale turistice amplasată într-un cadru natural-economic și social-cultural propice dezvoltării turismului; b. amplasarea geografică în sud-vestul țării (cu multe puncte de vamă); c. existența unei tradiții în turism, care conferă populației primi- toare calitatea de bună gazdă; cunoscătoare în cea mai mare parte a 2—3 limbi de circulație europeană. Programul combinat cu litoralul oferă în perioada potrivită în spa- țiul Munților Banatului, satisfacerea a multiple motivații: odihnă activă la munte, sejur sportiv-nautic, pescuit, sporturi de iarnă, circuite ine- dite bănățene, posibilitatea de a cunoaște mai multe localități cu o veche tradiție în minerit și industrie, străbătând peisaje inedite, lacurile de acumulare, toate constituie o imagine de marcă a zonei. Această ofertă ce se propune a fi lansată se fundamentează pe ele- mente „de marcă“ prin care Munții Banatului se diferențiază de celelalte programe combinate cu litoralul românesc, și anume: cadrul montan, Valea Dunării, prezența reliefului carstic, cu toată gama de forme va- riate, bogăția și varietatea elementelor demografice, a variatului poten- țial cultural-istoric, clima cu un specific aparte, vânat și pescuit, 46o/ₒ din populație urbană, zona liberă Moldova Nouă, construirea unei căi ferate care să lege Oravița cu localități de pe malul stâng al Dunării. Efecte economice. Punerea în valoare a întregului potențial turistic asigură un coeficient mărit de rentabilitate a activității de turism prin creșterea ponderii turismului internațional, aport valutar, buna folosire materială a bazei existente. Totodată, se creează o mai bună folosire a forței de muncă stimulându-se calitatea serviciilor, creșterea prestigiului profesional. Se asigură suplimentarea ridicării nivelului de trai al populației acestui ținut, prin încasări valutare din turism și efectul lor multiplica- tor. Din fluxurile turistice internaționale ce vor vizita Munții Banatului se recrutează clienții permanenți pentru tratamente la Băile Herculane sau pentru sporturi de iarnă pe Semenic, Trei Ape, Muntele Mic, spor- turi nautice la Crivaia, Văliug, Trei Ape, Buhui, Secu, Poneasca, Poiana Mărului, Herculane agroturism în satele cu specific bănățean. întreaga echipare turistică a Munților Banatului trebuie să fie în concordanță cu tendințele generale pe plan mondial, unde se observă o diminuare a duratei sejurului într-un singur loc sau o singură țară și o pondere ridicată a turismului automobilistic și a celui individual, strâns legate de dorința de a cunoaște în cadrul unei singure călătorii a cât mai multe state, cât mai multe locuri. BIBLIOGRAFIE BERBECARU, I., BOTEZ, M. (1977), Teoria și practica amenajării turistice, Edi- tura Sport-Turism, București. GLAVAN, V., STOIAN, O. (1978), Potențialul turistic montan din România. Cate- gorii de potențial și posibilitățile de valorificare in turism, în Studii de turism, 18* https://biblioteca-digitala.ro 270 Martin Olaru 14 A V-a Sesiune de comunicări științifice, noiembrie 1977, voi. II, Turism mon- tan, București. GUERIN, J. P., GUMCHIAN, H. (197fl), Pourquoi Ies sports d’hiver? Mytologie est pratiques, Grenoble. HEIMAYER, P. (1975), Tirol — ein geographischer Exkursionsfilhrer, înnsbrucker geographische Studien, 2. LEIMGRUBER, W. (1975), Leisure, Recreation and Tourism: a Model of Leisure Activity, Fennia, 136. OLARU, M., Munții Banatului. Studiu de geografia turismului. Referatul tezei de doctorat, Craiova, 1984. SANDRU, I., (1969), Considerations geographiques sur le tourisme dans Ies monta- gnes de la R. S. Roumanie, în Analele științifice ale Universității Al. I. Cuza, Iași, sect. II, Geografie, tom XV, lași. ORGANISIERUNG DES TOURISTISCHEN RAUMES IM BANATER GEBIRGE (Zusammenfassung) Das Banater Gebirge verfiigt iiber reichen und verschiedenen naturellen und anthtropischen touristischen Ressourcen, aber als Verwertungsgrad des Tourismus ist dieses Gebiet schwăcher entwickelt als andere Massiven der Rumănischen Kar- pathen. Der Aufsatz enthălt Vorschlăge fur die allgemeine Organisierung des touristischen Raumes, aber auch fur die schon existierenden touristischen Orte oder sogar fiir die zukiinftigen Orte, die hier eingerichtet werden (Mărghitaș, Buhui, Breazova). Den gegenwărtigen touristischen Potențial und die Besonderheit einiger touristischen Zonen und Subzonen, durch spezifische Methoden analysierend, hat man Vorschlăge gemacht, die dieses touristische Produkt des Banater Gebirge auf den inneren und internationalen touristischen Mărkte versetzen, und zwar durch einige komplexe Programme, wie es die kombinierten Programme „Die rumănische Schwarzmeerkuste das Banater Gebirge" oder ,,Das Banater Gebirge-Jugoslawien” sind. https://biblioteca-digitala.ro ASPECTE ALE VIEȚII CULTURAL-ȘTIINȚIFICE TIMIȘORENE ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA — ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA. SOCIETATEA DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE ȘI SOCIETATEA DE ȘTIINȚE NATURALE ADRIAN BEJAN, ERNO PATAKY Apariția societăților cultural-științifice în Timișoara în a doua jumă- tate a secolului al XlX-lea — moment important în viața culturală a Banatului — se înscrie în evoluția firească a vieții culturale a spațiului european. Prin obiectivele propuse, aceste societăți urmăreau să concen- treze forțele intelectuale din zonă și să se transforme în adevărate fo- care de cultură prin adunarea, în cadrul lor, a personalităților proemi- nente ale vieții culturale timișorene și bănățene. Aceste obiective sunt realizate doar parțial. Cele două societăți nu sunt singurele focare cul- tural-științifice bănățene ale epocii, ele neapărând pe un teren gol, exis- târid înaintea lor inițiative asemănătoare, iar paralel cu ele o bogată activitate cultural-științifică desfășurând și alte instituții timișene sau bănățene. O colaborare a tuturor intelectualilor bănățeni presupunea depășirea limitelor impuse de factorul politic al vremii, obiectiv nerealizat decât parțial, în condițiile în care lupta națională a populațiilor asuprite din cadrul Imperiului Austro-Ungar se manifesta și în Banat (îndeosebi prin activitatea românilor bănățeni) iar cele două societăți — în primul rând cea de istorie și arheologie — au fost create și sprijinite, material și moral, de către stat cu scopul declarat de a integra atât istoria cât și viața cultural-științifică bănățeană în spațiul istoric, științific și cultural al Ungariei (însăși denumirea de Banat fiind înlocuită cu cea de Unga- ria de Sud). Cu toate acestea, cele două societăți au meritul că prin ac- tivitatea lor și-au depășit, în domeniul cercetării, limitele fixate de ca- noanele politicii oficiale și s-au integrat în coordonatele științifice eu- ropene ale epocii. I. Societatea de istorie și arheologie Asociația de Istorie și Arheologie¹ s-a constituit la 25 iulie 1872, având la început 174 membri. Primul președinte a fost cornițele de Timiș Ormos Zsigmond (până la moartea sa, în 1894), el fiind de fapt fondatorul și principalul susținător financiar al asociației. Se remarcă printre mem- bri, personalități de marcă ale societății timișorene și bănățene: dr. Coda https://biblioteca-digitala.ro 278 Adrian Bejan, Erno Pataky 2 Alexandru — medicul șef al comitatului, dr. Parlogi Marton — medic, Despinits Peter — avocat, dr. Vargics Imre, istoricii Pesty Frigyes, Szent- klăray Jeno, funcționari de stat și oameni de afaceri ca: Atanasiu Raț, Gheorghe Ardelean, Anton Marx, Johann Nepomuk Preyer — autorul primei monografii modeme despre Timișoara: „Monographie der kdnig- lichen Freistadt Temeswar" — 1853, etc. Scopurile urmărite de societate sunt prezentate în statute: — descoperirea (cercetarea) trecutului și prezentului istoric al co- mitatelor bănățene (Timiș, Torontal, Caraș-Severin, Arad) și „totodată, pe întreg teritoriul graniței militare¹¹; — urmărirea, cu atenție, a lucrărilor de specialitate referitoare la această temă; — colecționarea relicvelor arhaice, antice și medievale existente în acest ținut; — realizarea unui muzeu de antichități al societății prin săpături, donații, eventual cumpărări; — salvarea de la distrugere a ruinelor de valoare istorică cu o su- praveghere corespunzătoare; — trezirea interesului, cât mai larg, pentru cultivarea și îndrăgirea științei istorice și arheologiei autohtone (art. 2). Modalitățile de realizare a acestor deziderate sunt cuprinse în art. 3 „pentru atingerea acestui scop, societatea propune nu numai aduna- rea specialiștilor și amatorilor, pentru elaborarea de lucrări istorice, ar- heologice, statistice sau prezentarea lor publică, ședințe, realizarea de excursii, ci și înființarea de arhive și biblioteci, studierea monumentelor și a antichităților, și popularizarea lor" ² Membrii societății puteau fi; fondatori, cotizanți și de onoare. Acti- vitatea societății era coordonată de președenție (președintele și doi vice- președinți) și consiliul de conducere (comitetul). întrucât majoritatea covârșitoare a membrilor erau diletanți, președintele trebuia să fie cel care „are merite în promovarea istoriei autohtone sau a arheologiei, el reprezentând societatea în fața autorităților.. . prezidează adunările și ședințele și are dreptul, dacă interesele societății cer urgent, să con- voace adunări extraordinare", (art. 9). Societatea își va desfășura activitatea prin: — ședințe ținute lunar (exceptând lunile de vacanță de vară) la care se prezentau lucrări științifice, acte, monumente istorice, propuneri; — prin adunări generale, ținute anual, care au constituit bilanțul realizărilor din anul precedent și au constat în primul rând în prezentarea activităților trecute, printr-un referat susținut de secretarul asociației, la care s-au adăugat diverse probleme de asociație, comemorări, etc.; — prin excursii în zonele importante din punct de vedere istoric și arheologic; — întreținerea unor monumente etc. în perioada primilor zece ani de activitate, accentul principal se pu- nea pe strângerea unor obiecte din descoperirile ocazionale, pe excursiile de studii (cele ale lui S. Ormos, prin muzeele Transilvaniei, cele de la Viminacium, Margum; de la ruinele bisericii Arăcs; deplasarea mai mul- https://biblioteca-digitala.ro 3 Aspecte ale vieții cultural-științifice timișorene 279 tor membri ai asociației la Palanca Veche, vizita lui S. Ormos la Bucu- rești)³; publicarea unor lucrări de specialitate; copierea unor documente din diferite arhive — activitate în care se remarcă Miletz Janos, secre- tarul asociației între 1876—1879⁴; cercetări și observații în teren (Drag- șina); primele săpături realizate cu mijloace modeste (J. Szentklâray în Torontal, la Borjas, în 1875, F. Varga, la Păuliș în 1877) etc. Fondurile societății, care proveneau, conform statutelor, din cotiza- țiile membrilor, din sumele depuse de membrii fondatori și din donații, au fost destul de reduse. Cu toate acestea, din primii ani, se alocă fon- duri pentru săpături arheologice. Caracterizând această perioadă de ta- tonări, căutări, de acumulare de experiență, președintele S. Ormos re- marca că societatea nu are posibilități pentru studii vaste, care cer să- pături de amploare cu investiții bănești mari și oameni specializați. De semnalat unele inițiative valoroase, care tindeau la o organizare cât mai eficientă a muncii de salvare, conservare și evidență a unor iz- voare arheologice și numismatice: încercarea, la propunerea lui Despi- nits P. și Gh. Ardelean de a se alcătui evidențe ale numismaților ama- tori și de a li se publica colecții, colecționarea peceților comunale, chestio- narul conceput de I. Ivănyi pentru cunoașterea și cercetarea istoriei lo- calităților.⁵ Remarcabilă a fost inițiativa prin care conducerea asociației a luat legătura cu oficialitățile din raza de acțiune a societății cerându-le să comunice descoperirile arheologice. Mai târziu, S. Ormos, în calitate de comite suprem, va da chiar o circulară în acest sens, înlesnind în acest mod achiziționarea diferitelor vestigii istorice pentru muzeul societății. Dacă primul deceniu se caracterizează prin acumulări de experiență și acțiuni de salvare, deceniile următoare sunt deceniile unor cercetări științifice fructuoase. Societatea și-a desfășurat activitatea pe perioada 1872—1922⁶. în cadrul acestei activități de cca jumătate de veac, după căutările inerente începutului, cea mai fructuoasă a fost perioada anilor 1885—1917. în 1882 ia naștere Asociația Muzeală⁷, cu scopul „de a uni intr-o expoziție sistematică muzeală permanentă, și de a expune la dispo- ziția marelui public, acele colecții, din domeniul științei, artei, artei meșteșugărești, sau a rarităților care sunt în posesia unor particulari sau asociații..., de asemenea, scopul mai este să sporească atracția ma- relui public față de activitățile enumerate, să cultive gustul, să răspân- dească cunoștințele utile de cultură" (art. 1). Datorită similitudinii scopurilor prevăzute în statute (adunarea de vestigii arheologice, cercetarea istorică, păstrarea, valorificarea și expu- nerea lor etc.) are loc în cursul anului 1885 contopirea celor două socie- tăți, sub denumirea de Asociația Muzeală de Istorie și Arheologie. Un rol de seamă în realizarea unirii forțelor materiale (Asociația Muzeală dispu- nând de fonduri serioase în urma mai multor donații⁸ și umane, revine Iui S. Ormos, președintele ambelor societăți. începând cu anul 1885 se inaugurează o etapă calitativ superioară; se amplifică și se diversifică cercetările, se fac achiziții noi (colecția S. Or- Imos — 1894; Pongracz — 1902 etc.), se elaborează studii ample, se organizează săpături arheologice la care participă, în afară de autodi- dacții societății și arheologi de factură universitară — dintre ei remar- https://biblioteca-digitala.ro 280 Adrian Bejan, Ern6 Pataky 4 cându-se Teglâs Gabor și Roska Marton. Tot în această perioadă se pun și bazele muzeului (1885). Din 1898, asociația beneficiază și de subvenții din partea statului, subvenții ce vor fi sistate în ajunul izbucnirii pri- mului război mondial. La sfârșitul secolului al XlX-lea și începutul se- colului al XX-lea, în activitatea asociației se disting trei direcții princi- pale de activitate: 1. cercetarea științifică propriu-zisă; 2. activitatea în direcția organizării unor expoziții (permanente sau dc mai lungă durată). 3. valorificarea științifică. 1. Cercetarea științifică Se abordează o gamă variată de teme prin elaborarea unor lucrări științifice. Cu predilecție se cercetează aspecte privind: epoca pietrei* epoca metalelor, a migrațiilor; se publică culegeri de documente, dintre acestea remarcându-se cea a lui Baroti La jos „Adattăr Delmagyarorszăg XVIII szăzadi tortenetehez^ (Culegere de documente referitoare la isto- ria Ungariei de Sud din secolul al XVIII-lea), studii cuprinzând istori- cul cercetărilor unor perioade: Milleker Felix — Delmagyarorszăg regi- segleletei a honfoglalăs elotti iddkbol" — 1891 (Descoperirile arheologice ale Ungariei de Sud înainte de stabilirea maghiarilor); Szentklăray J. „Szăz ev Delmagyarorszăg ujabb tortenetebol 1779-tol napjainkig, tekin- tettel III Kăroly es Măria Terezia korabeli elozmenyekreu — 1889 (100 de ani din istoria mai recentă a Ungariei de Sud, din 1779 până în zilele noastre, cu privire specială asupra evenimentelor din perioada lui Carol al III-lea și Maria Tereza) — 1889; studii privind șanțurile și valurile de pământ din Banat⁹, lucrări consacrate perioadei romane¹⁰ și dacice¹¹, de- scrierea unor monumente¹², prezentarea unor mișcări sociale¹³, nume- roase studii dedicate Episcopiei Cenadului¹⁴ etc. Preocupările privind epoca contemporană sunt relativ puține, chiar statutele prevăzând o axare pe problemele istoriei antice și medievale. O importantă direcție a cercetării științifice a fost arheologia. Săpă- turile au fost însă sporadice, destul de arbitrar organizate și nu au fost întotdeauna la nivelul științific dorit. Dintre cele mai fructuoase se re- marcă cele a învățământului Orosz Endre (Checea, Cărpiniș)¹⁵ cele ale* lui Milleker Felix la Vatina și Vărădia¹⁶, precum și ale lui Roska Mârton de la Universitatea din Cluj¹⁷ la Periam, începute în 1910 și continuate cu succes în anii următori, până la izbucnirea războiului. O latură aparte a cercetării științifice o constituie cercetările nu- mismatice, domeniu în care a excelat Ormos Zsigmond.¹⁸ După moartea sa, o parte a valoroasei colecții numismatice¹⁹ ajunge în patrimoniul muzeistic al asociației muzeale de istorie și arheologie. O realizare de seamă o constituie repertoriul istoric. împărțit în două părți, repertoriul cuprinde un indice pe autori al lucrărilor istorice publicate în anuarul societății, precum și un indice tematic; ambele con- stituind un valoros instrument de lucru pentru cercetătorul actual. Asociația a sprijinit și efectuarea călătoriilor de studii ale prof. Teglâs Găbor și Berkeszi Istvăn, ultimul beneficiind de importante sume pen- https://biblioteca-digitala.ro s Aspecte ale vieții cultural-țtiințifice timișorene 281 tru vizitarea muzeelor din Germania, Austria, Zagreb, Budapesta, Cluj, etc. O importanță remarcabilă în întreaga activitate a asociației a avut-o participarea unor personalități ale vieții culturale timișorene; dr. Alex. Coda, Gh. Ardelean, Gh. Trăilă, Pavel Rotariu, Petre Opriș, Emanoil Gojdu etc. 2. Organizarea unor expoziții permanente²⁰ Asociația și-a propus, de la început, ca rezultatele cercetărilor, ale achizițiilor și donațiilor să fie valorificate, atât din punct de vedere știin- țific cât și expozițional, întemeind o colecție muzeală care după peregri- nări va beneficia de o clădire special construită în acest sens, improprie Jn scurt timp păstrării colecțiilor în continuă creștere. 3. Valorificarea științifică A constituit scopul final al cercetărilor întreprinse și s-a concretizat prin publicarea unor articole și studii de specialitate, comunicate în cadrul ședințelor lunare ale asociației, cele mai valoroase studii au apă- rut în periodicul asociației: Tortenelmi es Regeszeti Ertesito (Buletinul de istorie și arheologie). în primii ani nu a fost posibilă publicarea unei reviste periodice datorită greutăților financiare. în acești ani, s-a editat câte un „Em- lekkdnyv (Buletin informativ) dar, pentru informarea membrilor socie- tății și a marelui public s-a apelat masiv și la presa locală. Editarea anuarelor nu putea să asigure o informare promptă a mem- brilor societății, mai ales a celor din provincie. Din acest considerent apare, între 1875—1917 un Buletin al asociației (Tortenelmi es Regeszeti Ertesito), în două serii; seria veche, anii 1875—1884 (I—X) și seria nouă (după contopirea societății de istorie și arheologie cu Asociația Muzeală între 1885—1917 XI—XXXIII). Anual au apărut câte patru caiete cu excepția cazurilor în care s-au editat în locul caietelor, studiile și cer- cetările membrilor asociației (Szentklăray, Milleker, Baroti, Lendvai etc.) Rubricile consacrate din buletin cuprindeau: studiile și cercetările membrilor asociației, probleme organizatorice, realizările asociației, do- națiile primite, achizițiile — reflectate în procesele — verbale lunare sau anuale și, la capitolul diverse, anunțuri scurte, probleme de interes ge- neral, recenzii etc. Importante, în domeniul popularizării științei erau comunicările sus- ținute începând din 1903, în cadrul Liceului liber (Szabad Lyceum). De asemenea, contactele cu Academia Română și cu diferite asociații simi- lare din Transilvania și Austro-Ungaria; Deva, Arad, Oradea, Cluj, Baia-Mare, Banska-Bistrica etc. Demnă de semnalat este și participarea asociației la diferite întruniri științifice cu caracter local sau internațional, începând chiar din anul înființării (Mehadia 1872). în concluzie, se poate afirma că existența societății, prin obiectivele urmărite, a răspuns unor necesității firești, și a reprezentat, în ciuda unor https://biblioteca-digitala.ro 282 Adrian Bejan, Erno Pataky scăderi inerente de activitate, un moment important în viața culturală a Timișorii și a Banatului, marcând începuturile unor preocupări siste- matice de cercetare istorică²¹. II. Societatea de științe naturale Nevoile culturale crescânde ale Timișorii impun înființarea unor noi instituții de cultură. Propunerile conducerii orașului, sprijinite de cercu- rile financiare și industriale din localitate, referitoare la înființarea unor institute de învățământ superior rămân fără rezultat, datorită dezinte- resului cercurilor guvernamentale. Cu toată lipsa de sprijin din partea statului, apar, în ultimul sfert de veac al XlX-lea, mai multe societăți, care își propun cultivarea unei anumite ramuri a științei, între care, un rol de seamă îi revine Societății de Științe Naturale. Momentul întemeierii este simultan cu avântul general al științelor la începutul anilor 1870, ani marcați de un progres pregnant al culturii și științei. Cele mai spectaculoase realizări aparțin științelor naturii. Crearea societății coincide cu întemeierea Școlii superioare de stat, ai cărei profesori vor desfășura o fructuoasă activitate în cadrul societății, în cursul iernii 1870—1871, s-au organizat conferințe — cele mai multe din domeniul științelor naturii — în urma cărora s-a conturat necesi- tatea constituirii unei asociații de științe naturale în Banat. După mai multe eforturi organizatorice, societatea își începe în mod oficial activitatea în 21 februarie 1874²². Majoritatea membrilor sunt recrutați din rândurile profesorilor, numărul lor total fiind la început de 240 persoane. Sunt reprezentate toate categoriile sociale, ponderea cea mai mare revenind, alături de profesori, medicilor. Printre membrii mar- canți se pot menționa; Szalkay Gyula, dr. Szmolay Vilmos, Buko Lajos, dr. Becsi Gedeon, dr. Minich Gyula, dr. Pavel Vasici, dr. Alex. Coda — medicul primar al orașului, avocatul Gh. Ardelean, Kuhn Lajos, Nicolici Alexandru, dr. Breuer Armin etc. Conform prevederilor statutare, „scopul societății este practicarea tu- turor științelor naturii, răspândirea lor, în general, și cercetarea condițiilor naturale din Ungaria de Sud, Banat — în special* (art.2)²³ Ca modalități de realizare sunt prevăzute: organizarea de ședințe, prelegeri pe teme științifice cu comunicarea rezultatelor cercetărilor pro- prii; prelegeri populare în domeniul științelor naturii; organizarea de excursii colective în diferite zone ale Banatului. în cadrul preocupărilor societății intra și înființarea unei biblioteci de specialitate și a unui muzeu de științe naturale, inițiative condiționate de posibilitățile materiale. întrucât științele naturii cuprind o gamă largă de subramuri, societa- tea și-a desfășurat activitatea pe baza unor secții de specialitate, după statut, patru la număr: 1. secția de științele naturii și economică 2. secția de matematică—fizică 3. secția de științe medicale 4. secția de inginerie și minerit, geologie. https://biblioteca-digitala.ro 7 Aspecte ale vieții cultural-științifice timișorene 283 Prima întemeiată și cu activitatea cea mai bogată a fost cea de me- dicină, la puțin timp înființându-se și secția de matematică—fizică²⁴. Celelalte secții prevăzute în statut nu au funcționat în primii ani. Conform statutelor, limba oficială în care s-au desfășurat prelegerile și dezbaterile era maghiara,, dar la ședințele de specialitate și la cele de popularizare se putea folosi orice limbă vorbită în Banat, (art. 4). Membrii erau împărțiți în fondatori și activi. După modificările sta- tutare din 1878, este inclusă și categoria membrilor de onoare, care pot fi din țară sau străinătate și se recrutează dintre personalitățile care s-au remarcat pe tărâmul respectivelor științe. Asociația este condusă de un președinte, ajutat de doi vicepreședinți și un consiliu ales anual. Activitatea societății se desfășoară în cadrul adunărilor: 1. generale 2. ale consiliului 3. de specialitate Adunarea generală se ține o dată pe an, cele ordinare — lunar. Con- ducerea (președintele și consiliul) aprobă plățile, dispune verificarea bi- bliotecii și a situației financiare, a inventarului. Averea societății era al- cătuită din cotizațiile anuale, plătite de membrii, din donațiile membrilor fondatori, din sumele rezultate din lucrările editare, din diferite do- nații etc. Se constată o izbitoare asemănare cu statutele Societății de Istorie și Arheologie, care a apărut cu un an mai -devreme. Asemănările se da- torează și faptului că un număr considerabil de membri activează ambele societăți. însuși președintele, ales la prima adunare generală va fi Ormos Zsigmond (care în același timp era și mentorul și întemeietorul Societății de Istorie și Arheologie) dar, datorită multiplelor obligații, va demisiona și o adunare extraordinară îl va alege ca președinte pe dr. Szmolay Vilmos. Societatea și-a propus, de la începuturile existenței sale, editarea unei publicații de specialitate pentru a face cunoscute rezultatele cercetărilor proprii și prezentarea unor lucrări de popularizare. în primii doi ani de existență au editat, în loc de buletin periodic câte un „Termeszettudomânyi Evkonyv" (Anuar de științe naturale). Primul a apărut în 1875, iar al doilea, reflectând activitatea din anii 1875— 1876, la începutul anului următor. Aceste anuare cuprindeau articole de specialitate: „Prelucrarea statistică a epidemiei de holeră* de dr. Breuer Armin; „Prezentarea coleopterelor observate în împrejurimile Timișorii* de dr. Szmolay Vilmos; articole de popularizare a științei (despre siste- mul metric, sistemul solar, fonetica, teoria Kant-Laplace, etc.), precum și problemele asociației. Anul 1877 a însemnat o substanțială schimbare în ceea ce privește publicațiile, întrucât în cadrul adunării generale din acel an, s-a hotărât ca societatea să editeze în locul anuarului o revistă tip buletin științific „pentru a anima contactul dintre societate și membrii ei“²⁵. Buletinul societății a apărut încă din anul 1877 sub titlul „Termeszettudomânyi Fuzetek" (Caiete de științe ale naturii), având ca principale rubrici: 1. Conferințe de specialitate și de popularizare a științei 2. Cercetări proprii, prelegeri originale https://biblioteca-digitala.ro 284 Adrian Bejan, Ernâ Pataky 8 3. Prezentarea literaturii de specialitate 4. Probleme de asociație 5. Diverse în primii ani sunt editate câte șase caiete, apoi, datorită problemelor financiare ale societății, numărul lor se reduce la patru. Caietele au constituit, datorită conținutului lor bogat și variat, o modalitate de con- tact științific cu diferite alte asociații instituții științifice, reviste de spe- cialitate cu care societatea a avut schimb de publicații. Din analiza activității se desprind trei mari direcții: 1. Cercetarea științifică, realizată de membrii societății pentru cu-: noașterea condițiilor naturale ale Banatului 2. Organizarea de expoziții permanente 3. Răspândirea cunoștiințelor științifice. 1. Cercetarea științifică în decursul unei activități științifice de aproape o jumătate de veac, în paginile buletinului societății au fost popularizate cercetări și desco- periri din diferite domenii: fizică, chimie, medicină, biologie, geologie, minerit, ornitologie, entomologie, botanică etc. în cadrul cercetărilor științifice realizate de membrii asociației se remarcă cele privind activi- tatea ornitologică, grupate în jurul a două personalități marcante dr. Kuhn Lajos și Dionisie Lințea.²⁶ Dr. Kuhn L. fiind secretarul societății înțre 1876—1879 a fost ani- matorul²⁷ activităților de teren în ce privește cunoașterea păsărilor, pu- nând un mare accent și pe înființarea unui muzeu de științele naturii. A publicat în paginile buletinului mai multe articole prin care se adre- sează colecționarilor, cu observații privind păsările, fenomenului de mi-, grare etc Fiind detașat la Sânnicolaul Mare din 1880, efectuează nume- roase observații, colectări, piesele împăiate servind la formarea unui muzeu local de ornitologie. Are inițiativa înființării unei rețele de obser- vații ornitologice în Banat, în care să antreneze paznici de vânătoare, paznici de păduri, administratori de gospodării, învățători, preoți, etc. dar datorită lipsei de implicare a participanților proiectul nu se realizează. Activitatea ornitologică este continuată, după o întrerupere de câțiva ani de tânărul ornitolog Dionisie Lințea, care devine membru al socie- tății în anul 1903. Pasionat de tânăr de științele naturii și ornitologie, de- vine repede cunoscut în cercurile de specialitate, astfel că în 1904 este invitat să lucreze la Muzeul Național din Budapesta, unde a avut pri- lejul să-și însușească o seamă de cunoștințe practice privind prepararea materialului .ornitologic și metodele de colectare. Numit în 1909 custode; al muzeului timișorean de către conducerea societății de științe naturale, întreprinde mai multe expediții de studii și colectări de-a lungul Dunării de Jos: Moldova Nouă, Orșova, Grădinari²⁸. De pe urma activității sale a rezultat o bogată colecție de ouă și câteva sute de cuibare. Din 1919 devine director al muzeului, funcție pe care a deținut-o până în anul 1922.²⁹ Un alt domeniu în care membrii societății sunt deschizători de dru- muri este cel al entomologiei³⁰. https://biblioteca-digitala.ro 9 Aspecte ale vieții cultural-științifice timișorene 283 Dintre lucrări se remarcă cea a dr. Szmolay Vilmos: „Catalogus co~ leopterum circa Temesvarium inventorium* (Prezentarea coleopterelor observate în împrejurimile Timișoarei), în care sunt enumerate circa 1 000 de specii³¹. Notabile sunt și descrierea invaziei de lăcuste din anii 1880 și 1882 în zona Lugojului, despre gândacul de Colorado, pătrunderea filoxerei în gospodăriile europene etc. în 1875 pe baza unor preparate primite din Vojvodina, Gerger Ede, membru al societății semnalează apariția filoxerei în Banat și Ungaria,³² cu câțiva ani înaintea epidemiei de filoxeră ce va distruge majoritatea plantațiilor de viță de vie. Cerce- tările lui Gerger sunt confirmate și printr-o adresă datată în 25 octombrie 1875 de către cercetătorii Societății de Științe Naturale din Budapesta; „jrngmentul de rădăcină de viță de vie de la Pancevo ... prezintă carac- teristici ale filoxerei" așa cum rezultă dintr-o scrisoare adresată comitelui suprem, Ormos Zsigmond de către amintita societate. Ulterior, primor- dialitatea descoperirii a fost contestată, abia peste ani cercetătorului fiin-i du-i recunoscute meritele.³³ In domeniul botanicii, pe lângă preocupările de a înjgheba un ierbar, de remarcat observațiile fitofenologice referitoare la evoluția plantelor din Banat, pe care societatea le efectuează în peste 20 de locuri în zona Mureș — Tisa. Observațiile fitofenologice prelucrate au fost publicate în buletinul asociației, începând din anul 18 8 3³⁴ până în 1918 inclusiv, ulti- mul an de apariție al buletinului societății. De ecou favorabil s-au bucurat, și cercetările speologice efectuate în câteva peșteri necunoscute din Banat (Domogled, Sodol, Soroniștea) cer- cetări la care au participat și membrii Societății de Istorie și Arheologie.³⁵ Demnă de semnalat este și activitatea Stației microscopice și de analiză chimică înființată în 1885, ale cărei analize de produse alimen- tare (apa, lapte, condimente, untură, produse lactate, carne, vin) erau importante mai ales pentru marele public și poliție. Abia în 1903, în urma unor cereri repetate, stația obține drept de publicitate.³⁶ In legătură cu analizele chimice se remarcă activitatea dr.-ului Gâs- păr Jânos cu numeroase studii științifice referitoare la Timișoara și Ba- nat. Acestea sunt legate de analiza apelor din Timișoara, a celor arteziene din Piața Unirii, a solurilor și soiurilor de grâu din comitatul Timiș. De activitatea societății se leagă și primele observații meteorologice din Ba- nat, începând din 1873, cuprinzând o gamă largă de elemente meteoro- logice: temperatură, presiune atmosferică, umiditate etc., împreună cu reprezentarea lor grafică. Observațiile vor fi extinse și în domeniul hidro- metriei, efectuându-se însă cu intermitențe. In 1897 se va înființa în casa profesorului Berecz Ede o stație meteo- rologică și de observare a furtunilor, care din 1899 se va lărgi și va fi dotată cu o aparatură complexă pentru măsurători. De atunci s-au emis și prognoze pentru 24 de ore în presa locală, prin prelucrarea observațiilor de la Arad, Lugoj, Vîrșeț, Jimbolia³⁷. Cu toate că activitatea observato- rului era independentă de cea a societății, la cererea municipalității s-a verificat periodic starea de funcționare a instrumentelor, acordându-se un sprijin material minim stației meteorologice³⁸. Observațiile au fost continuate după moartea lui Berecz (1910) de fiica acestuia, Berecz Otilia, și au apărut în spațiul pus la dispoziție, în cadrul buletinului asociației, până în 1918. https://biblioteca-digitala.ro 286 Adrian Bejan, Erno Pataky 10 Dintre cercetările științifice efectuate și publicate în buletin se re- marcă cele etnografice ale căror începuturi se leagă de numele lui Czir- busz Geza. Primul articol cu conținut etnografic apare în T F, IV, 3, 1880 și se intitulează „Românii din jurul Băilor Herculane". Cercetările vor fi continuate și în anii următori, Czirbusz cutreierând satele bănățene lo- cuite de șvabi și bulgari și elaborând alte două studii; Tipul de bulgari din Ungaria de Sud" (T F, V, 4, 1881 p. 105—115), și „Numele de familie la germanii bănățeni" (T F, V, 4, 1881, p. 140—146). In anul rumător a scris o prelegere despre crașoveni, apărută în T F, 1882, VI, în limbile ma- ghiară și germană. Cea mai importantă lucrare — rezultatul unor cerce- tări ce au durat ani de zile, este „Monografia etnologică a bulgarilor din Ungaria de Sud", un studiu vast, editat pe cheltuială proprie, lucrarea fiind o realizare remarcabilă în literatura etnografică a perioadei. Cerce- tările au continuat, rezultând alte studii etnografice publicate: Rosenfeld Moritz „Ceva despre numele de familie la germani" (T F, VI, 3, 1882, p. 133—139), „Despre cântecele populare ale țiganilor bănățeni" (în T F, anul VI, 11, 1882, p. 37—41). In primăvara anului 1875, prin părțile Banatului a căzut o impor- tantă cantitate de meteoriți, mai multe fragmente au fost recuperate de membrii societății sosiți la fața locului (16 bucăți în total) și, din cerce- tarea lor a rezultat un studiu, primul de acest gen despre meteoriții din Banat, (Themâk E. „Piatra meteoritică din Jadani" (T E, II, 1875—1876, p. 103—118) meteoriții fiind solicitați de către Societatea de Științe Na- turale din Budapesta.³⁹ In cadrul secției medicale, s-au prezentat noi instrumente medicale și medicamente, cazuri deosebite din practica medicală a membrilor socie- tății, problemele recente ale medicinei, referate abordând probleme teo- retice sau practice din diferite ramuri ale medicinei. Nu a fost neglijat nici domeniul sănătății publice, publicându-se periodic starea sănătății populației timișorene, făcându-se chiar propuneri privind reorganizarea sistemului medical, măsuri privind prevenirea unor epidemii, rolul învă- țătorului în domeniul sănătății publice, înființarea unui nou spital etc. Epidemiile ce au bântuit în Timișoara (holeră, difterie), au constituit su- biectul unor documentate studii — primul de acest gen este „Prezentarea statistică a epidemiei de holeră din 1873", elaborat de dr. Breuer Armin, pe baza datelor strânse de dr. Becsi Gedeon. Lucrarea a scos în evidență cauzele epidemiei (situația sanitară precară, alimentația deficitară, mo- dul de viață, apa de băut, condițiile de locuit), propunând și măsuri concrete de profilaxie. 2. Organizarea de expoziții permanente încă de la înființarea asociației, conducerea urmărea și amenajarea unui muzeu de specialitate. înființarea muzeului se leagă de numele dr.-lui Kuhn Lajos. De-a lungul anilor, din donații, achiziții, colecționări, beneficiind și de subvenții (din 1901) din partea statului, după repetate solicitări, societatea dispunea de o colecție considerabilă, care cuprindea un număr important de insecte, păsări, minerale, roci, colecție de ouă, plante, pre- parate în spirt, colecție de paleontologie etc. https://biblioteca-digitala.ro 11 Aspecte ale viefii cultural-științifice timișorene 28T Lipsa spațiului adecvat de depozitare, prelucrare, conservare și de expunere, la care se adaugă și greutățile materiale, au făcut ca, în urma unor mutări repetate, a depozitării în locuri improprii (holuri, pivnițe) să se distrugă colecții însemnate, roade ale unei activități de ani de zile (colecții de ouă, de coleoptere, animale împăiate, de insecte, ierbare). 3. Răspândirea cunoștințelor științifice Pe lângă lucrările științifice, membrii societății au fost preocupați și de răspândirea cunoștințelor științifice în rândul populației prin orga- nizarea de conferințe și publicarea de articole de popularizare în bule- tinul asociației. Prelegerile s-au desfășurat cu intrare liberă, în zilele de duminică și de sărbătoare. S-au remarcat prin actualitate și utilitate (ex. — confe- rința din 1874 despre sistemul metric, care urma să intre în vigoare la începutul anului 1876.⁴⁰) Interesul marelui public a fost sensibilizat la descoperirile în dome- niul electrotehnicii (spre sfârșitul deceniului VII al secolului); sunt pre- zentate fonograful, telefonul, microfonul etc., de-a lungul anilor abor- dându-se și alte domenii de actualitate științifică: teoriile cosmogonice (Kant—Laplace), radiațiile, razele Roentgen, energia electrică, telegraful fără fir, motoarele cu ardere internă, cele Diesel și electrice, descoperirea noilor metale, malaria, gândacul de Colorado, activitatea soarelui, micro- scopul, meteoriții, avioanele, argintarea sticlei, cutremurele de pământ, fabricarea hârtiei, paraziții corpului uman, apicultura, cometa Halley, cercetările oceanografice, piscicultura, sfecla de zahăr, desecările de mlaștini, pietrele prețioase, continentele și oceanele, cultura viței de vie, acumulatorul, lămpile incandescente, aparatele de măsurare a electrici- tății, locomotivele, siderurgie, bacteriile, turbarea, acustica, solurile, pre- cipitațiile atmosferice, mătasea artificială, margarina, originea vieții, dar- winismul, erupțiile vulcanice, fotografia etc., toate acestea apărând și în buletinul asociației, care se adresa astfel unui public mult mai larg. Este de necontestat faptul că Timișoara a întrecut în privința ilu- minatului stradal electric toate orașele continentului. La acest primat a contribuit și activitatea asociației prin prezentarea expozițiilor inter- naționale electrotehnice de la înceuptul anilor 1880; vara 1881 — Paris, în același an Londra, în 1882 — Miinchen, în 1883 — Viena.⁴¹ Este demnă de amintit și tendința de a invita crecetători sau călă- tori renumiți, în vederea susținerii unor conferințe; dr. Kepes Gyula, medicul expediției polare austro-ungare (26 noiembrie 1874), Payer Gyula explorator polar (1885); Farago Odon — director vamal în China — conferențiind despre China și poporul ei, în 30 ianuarie 1884, dr. Au- gustin Forest — prof. univ. în Ziirich — conferințe despre igiena creie- rului (1911), Schaffler Herman — Observatorul astronomic Urania din Dresda — despre radiu și radioactivitate; prof. Marmorek Alexandre — directorul Institutului Pasteur din Paris, 4 mai 1918 — conferință des- pre biologia bacteriilor și 30 ianuarie 1919 „Câte ceva despre apărarea corpului omenesc";⁴² exploratorul ceh Emil Hiolub. E. Holub a fost oas- petele Timișorii de două ori; aprilie 1882 și decembrie 1887. La invi- tația societății de științe naturale a ținut câte o conferință despre tribul https://biblioteca-digitala.ro 288 Adrian Bejan, Erno Pataky 12 beciuanilor (T F, VI, 1882, II, p. 63) și despre triburile de pe Zambezi. Legăturile dintre Holub și societate devin mai strânse și se vor materia- liza prin publicarea de către Holub a câtorva articole, prin donații de cărți și material etnografic, zoologic, botanic, mineralogic, în total, circa 140 de exemplare.⁴³ In intenția popularizării în afara asociației a activității membrilor săi, s-a inițiat publicarea unor prelegeri sub formă de cărți, editându-se 26 de asemenea broșuri. Dar cea mai importantă și mai eficientă moda- litate de răspândire a cunoștințelor științifice a fost buletinul asociației (1877—1918), prin el societatea stabilind relații de schimb de publicații. Semnificativ pentru conținutul bogat și variat al buletinului socie- tății este și faptul că, prin el, societatea se afla în relații de schimb de publicații cu societăți științifice, universități, reviste interne și externe, institute de cercetări. De cele mai multe ori, ofertele privind relațiile de schimb de publicații vin din partea altor societăți; Academia Maghiară de Științe, Institutul Geologic, Societatea de Geografie — toate din Buda- pesta, asociații similare din Cluj, Deva, Oradea, Alba lulia, Kecskemet, Bratislava, Nitra și „Naturwissenschaftlicher Verein — Isis“ din Bautzen, „Naturfoscher Verein“ din Brno, și alte asociații din Halle, Kiel, Odessa, Viena, Leibach etc., numărul acestora ajungând în 1904 la 61.⁴⁴ III. Concluzii Viața cultural științifică timișoreană din perioada anilor 1867—-1920 se prezintă ca un fenomen complex, atingând cote valorice superlative. De-a lungul întregii perioade, cultura timișoreană, creație a tuturor lo- cuitorilor urbei, a urmat o traiectorie ascendentă (desigur nu scutită de acumulări, stagnări, salturi), prin care s-a integrat în cultura europeană modernă. Societățile cultural-științifice apărute (fenomen caracteristic acestei perioade de salt calitativ în întreaga spiritualitate europeană) aproape concomitent cu cele din România, având un profil istoric, literar artistic sau din domeniul științelor exacte, au desfășurat o activitate remarcabilă, în ciuda unor greșeli inerente oricărui început. Erorile, supraevaluările unor aspecte istorice, neglijarea rolului altor populații (români, germani, sârbi, bulgari) prin omisiunea aportului lor la făurirea istoriei Banatului, accentele naționaliste ale unor istorici, sunt deficiențe ce nu pot fi trecute cu vederea. Dar preocupările pentru cercetarea sistematică a trecutului, ținând cont de toate laturile activității omenești (economic, social, poli- tic, cultural) au constituit o muncă de pionierat și acest aspect științific nu poate fi negat, nici minimalizat. De asemenea răspândirea unor cunoș- tințe prin prelegeri, expoziții, crearea de colecții muzeistice, conferințe, arată că preocupările lor în domeniul răspândirii cunoștințelor științifice și al culturii încetează să fie privilegiul unor clase anume și devine un adevărat fenomen de masă. Prin legăturile lor pe plan științific sau al schimburilor de publicații cU zeci de societăți, asociații, instituții de învățământ superior, instituții de cultură, publicații de specialitate, aproape din întreaga Europă (la un https://biblioteca-digitala.ro 13 Aspecte ale vieții cultural-științifice timișorene 280 moment dat, naturali?iii au astfel de legături eu peste 60 de instituții și depășind chiar limitele continentului european: Academia din Wiscon- sin — USA), Timișoara s-a integrat efervescenței spirituale universale Prin întreaga lor activitate, societățile cultural științifice menționate își păstrează valoarea ca expresii ale cercetării și valorificării în a doua ju- mătate a sec. XIX — primele decenii ale sec. XX resurselor locale și de popularizare a informației științifice, de cultivare a maselor populare.⁴³ NOTE 1 Statutele Societății în TRE, s.v. II, 2, 1867, p. 47—52. 2 Ibidem, p. 47. 3 TRE, s.v., V, 4, 1879, p. 193. 4 TRE, s.v., III, 1, 1877, p. 29—33; III, 2, 11 p. 88—89, III, p. 146, IV, 1, 1878, p. 35; IV, 2, p. 3—95. 5 TRE, IV, 4, 1878, p. 159. 6 Asociația își continuă activitatea până în 1922, vezi în acest sens Temesvâri Hirlap, 16 ianuarie, 1922, p. 2. 7 Statutele Asociației Muzeale la DGAS, Filiala Timiș, Fond Primărie, dosar III, 1882. 8 . Ibidem, fond Ormos S., dosar 76, fila 10. 9 TRE, III, 2, 1877, p. 50—59; V, 2, 1879, p. 65—71; II, 4, 1886, p. 181—209. 10 TRE, II, 4, 1876, p. 195—198; VI, 4, 1880, p. 162—168; VII, 4, 1880, p. 162—168; VII, 4, 1881, p. 169—171 etc. 11 TRE, VI. 4, 1880, p. 168—175; XIV, 1—2, 1892, p. 31—37. 12 TRE, III, 4, 1877, p. 162—177; VI, 3, 1880, p. 97—120; XXXIII, 1 1917, p. 19—21. 13 TRE, IX, 1, 1883, p. 3—14. 14 TRE, VII, 4, 1882, p. 149—171; IX, 3, 1883, p. 97—111, XXXII, 3—4, 1916, etc. 15 TRE s.n., X, 1894, 1, p. 54; XI, 1895, 1, p. 68. 16 Idem, X, 1894, 1, p. 58. 17 Idem, XXVII, 1911, 1—2, p. 155—156, XXXI, 1915, 1—4, p. 111. 18 Colaborările în domeniul numismaticii, dintre Asociație și Academia Ro- mână sunt fructuoase; din însărcinarea Prezidiului Academiei, Dimitrie Sturdza achiziționează mai multe monede românești din timpul lui Mircea. Tranzacțiile reies din cele două scrisori aflate la DGAS Filiala Timiș, Fond Ormos S., dosar 619, fila 1—2, în care Sturdza îl numește pe Ormos „Grosser Freund der Archeologie und Speziallist der Numismatik" și își exprima dorința de a-1 cunoaște personal. 19 Enumerarea exactă a pieselor și descrierea lor sumară în TRE, s.n. XII, 1896, 1, p. 47—56; 4, p. 104—117; vezi în acest sens și Berkeszi Istvan, „Delmagyar- orszăg eremleletei" (Descoperirile monetare din Ungaria de Sus), Timișoara, 1907. 20 A se vedea pe larg A. Bejan, M. Drăgoescu, „Activitatea istorico-arheologică a Societății de Istorie și Arheologie din Timișoara, (sub tipar) în Buletinul Asocia- ției Istoricilor bănățeni, Timișoara, 1994. 21 TRE, s.n., IX, 1993, 2, p. 118. 22 Kiss Andrei, „Despre legăturile dintre dr. Kuhn Lajos și Societatea de științe ale naturii din Timișoara, cu privire specială la înființarea și îmbogățirea muzeului în decursul timpului" în Tibiscus, Științe naturale, Timișoara, 1979, p. 327. 23 Statutele societății la DGAS Filiala Timiș, fond Primărie, dosar, 1/1878, fila 1—7. 24 Termeszettudomănyi Evkbnyv, I, 1875, p. 100. 25 Kiss A., op. cit., p. 330. 26 Despre activitatea ornitologică desfășurată în cadrul societății la Kiss A., Activitatea ornitologică în cadrul Societății de științele naturii din Timișoara, în „Studii și comunicări", II, Societatea științelor biologice din România, Filiala Reghin, 1982, p. 473—486. 19 — Banatica 13/1 https://biblioteca-digitala.ro 290 Adrian Bejan, Ern6 Paiaky 14 27 Kiss A., op. cit., p. 475. 28 Ibidem, p. 483. 29 Iliesiu Nicolae, Timișoara, Monografie istorică, I, Timișoara, 1943, p. 231. 30 Vezi în acest sens Konig Friedrich, Kiss Andreas, Entomologische Tătig- keit im Rahmen des Natur wissenschaftlichen Vereins in Timișoara-Temeswar, Zwischen den Jahre 1873—1918“, în Studii și comunicări, II, Societatea Științelor biologice din România Filala Reghn, 1982, p. 219—228. 31 TF, I, 1875, p. 26—57. 32 Ries Ferenc, A delmagyarorszâgi termeszettudomănyi tărsulat tortenete" (Istoricul Societății de Științe naturale din Ungaria de Sud), Timișoara, 1899, p. 8. 33 FT, II, 1875—1876, p. 18. 34 Termeszettudomănyi Fuzetek (T F), VII, 1883, 4, p. 154—163. 35 TRE, VI, 1880, 3, p. 142, TF, IV, 1880, 2, p. 33—34; 3, p. 70—77 TF, V, 3, p. 73—78. 36 Bellai J6zsef, Temesvăr szabad kirălyi văros ktizmuvelodesi intezmenyei, kulonbs tekintettel a konyvtărakra es tudomănyos gyujtemenyekre, (Instituțiile de cultură ale orașului liber regesc Timișoara, cu privire specială asupra bibliotecilor și colecțiilor științifice), Timișoara, 1904. 37 Ibidem, p. 60. 38 TF, XXXV, 4, 1911, p. 5. 39 DGAS, Filiala Timiș, fond Ormos S., dosar 655, fila 11. 40 Ries F., op. cit., p. 67. 41 Ibidem, p. 68. 42 Temesvări Hirlap, 1 mai, 1918 și 29 ian. 1919. 43 vezi în acest sens, mai pe larg, Feneșan Costin, Legăturile exploratorului african Emil Holub cu Muzeul Banatului, în Tibiscum, Istorie, Arheologie, III, Muzeul Banatului, Timișoara, 1974, p. 267—271. 44 TF., XXVII, 1, 1904, p. 36. 45 DGAS, Filiala Timiș, Fond Prefectură, dosar 14, din 1913, fila 1. ASPEKTE DES KULTURELL-WISSENSCHAFTLICHEN LEBENS AUS TEMESWAR IN DER ZWEITEN HALFTE DES 19 UND BEGINN DES 20. JAHRHUNDERTS. DIE GESELLSCHAFT FUR GESCHICHTE UND ARCHAOLOGIE UND DIE GESELESCHAFT FUR NATURWISSENCHAFTEN (Zusamenfassung) Die auftretenden wissenschaftichen Gesellschaften — Gesellschaft fur Geschichte und Archălogie (1872—1922) und Gesellschaft fur Naturwissenschaften (1873—1918), die die besten Intellektuellen aus Temeswar vereinigen, haben eine bedeutende Tătigkeit geleistet, durch Institutionen wissenschaftliche Forschung, durch die Bemiihungen ein Museum zu griinden, durch die Verbreitung der Wissen- schaft und durch das Erscheinen von Fachzeitschriften. Hervorzuheben sind auch ihre Verbindu'ngen mit den verschiedensten wissenschaftlichen Institutionen der Zeit, im In — und Ausland. https://biblioteca-digitala.ro CULTIVAREA INTERESULUI PENTRU MUZEU LA VARSTA ȘCOLARA MICĂ: EXPERIMENTUL ATELIER PEDAGOGIC MUZEAL LA ȘCOALA GENERALA NR. 7 DIN REȘIȚA (1993—1998)* DANA BALANESCU, MARINICA POTOCEAN Educația școlară, completată astăzi de întreaga diversitate de in- formații din mass-media, exercită o influență considerabilă asupra con- stituirii individului. Funcția educativă a muzeului constă în posibilitatea unică și incomparabilă de-a învăța prin impresia directă produsă de obiect. Civilizația secolului nostru — civilizația imaginii — conferă mu- zeului privilegiul de-a vorbi limbajul epocii, inteligibil pentru toți și același în toate țările. Publicului însă trebuie să i se creeze „nevoia de muzeu", la fel cum i s-a dezvoltat nevoia de cultură, de comunicare, ceea ce presupune răbdare și perseverență, pricepere și metodă. Activitățile participative sunt legate fie de forme de organizare (cercuri de studii, de creații, tabere), fie inițiate direct de muzeu¹. în această ultimă catego- rie este inclusă activitatea denumită atelier pedagogic muzeal, care în perioada actuală devine tot mai des folosită în domeniul serviciilor cul- turale ale muzeului. Aplicând strategia novatoare a colocviilor naționale de pedagogie muzeală,² Muzeul Județean de Istorie din Reșița a inițiat un atelier pe- dagogic muzeul (APM), în toamna anului 1993 la Școala Generală nr. 7 din Reșița. Bazată pe o metodologie modernă, APM se desfășoară în cadrul unor ședințe lunare, având ca subiecți cei 29 de elevi ai cl. I B. Scopul acestei activități complexe este acela de-a implica publicul școlar în acțiunile muzeale prin descoperirea muzeului ,dotai și viu" și prin dezvoltarea creativității și a deprinderii ,,de-a privi, înțelege și cunoaște". Deși ne-am propus o activitate pe parcursul a patru ani (ciclul primar), în cele ce urmează vom prezenta acțiunile APM în anii școlari 1993/1994 și 1994/1995. Durata unei ședințe este de 40—50 de minute (anexa I), desfășurate, de obicei, la sediul școlii, în sala de clasă. Dar de multe ori, spațiul clasei este modificat, pentru a nu crea impresia unei ore. obișnuite. Ședința cuprinde secvențe distincte: expuneri foarte scurte (sub formă de povestiri), jocuri, evaluarea cunoștințelor dobândite anterior prin in- termediul ghicitorilor, poeziilor, concursurilor (anexa II). Toate aceste ac- țiuni au menirea să atragă și să menționăm curiozitatea micilor partici- panți și, în același timp, să transfere noțiunile abstracte la nivelul con- cretului³. Primul contact direct cu muzeul a avut loc cu prilejul celei de-a treia ședințe din anul I, când membrii APM au vizitat expoziția dedicată Marii Uniri și au vizitat pe-ndelete întreaga clădire a muzeului. Pe de altă parte, intenționăm să diversificăm activitatea APM prin ateliere de creație pentru desen, sculptură, artă naivă, creație literară) și în același timp să selectăm din rândul micilor participanți de acum pe 19* https://biblioteca-digitala.ro 292 Dana Bălănescu, Marinica Potocean 2 viitorii membri ai clubului de prieteni ai muzeului⁴, a cărui activitate se va desfășura la sediul muzeului, în spațiul unui posibil cabinet educa- țional**. De altminteri, dezvoltarea creativității — o altă latură a APM — este susținută și de Biblioteca Județeană „Paul lorgovici" din Reșița, care prin secțiile sale, organizează periodic expoziții de artă plastică, ce- nacluri de poezii cu lucrări ale elevilor din ciclul primar. Desigur că pentru a dezvolta și mai ales pentru a menține interesul pentru acest gen de activitate, această categorie de public trebuie să devină și pro- tagonist, fiind tratată diferențiat și oferindu-i-se acțiuni speciale cu ca- racter de recompensă și competițional. Astfel, la unele din ședințele APM desfășurate la sediul muzeului, membrilor APM li se oferă bom- boane și citronade în locul biletelor de intrare, precum și cataloage ori mini-albume. La ședințele desfășurate la clasă, .coordonatorul atelierului înmânează ilustrate care prezintă valori păstrate în muzeul reșițean ori în județul Caraș-Severin, calendare istorice, obiecte-replici ale pieselor muzeale, care sunt depozitate în „mini-muzeul“ APM, al cărui respon- sabil este ales trimestrial***. Reamintim, în acest sens, că acestui grup de elevi trebuie să i se ofere o anumită autonomie de conducere, să i să ceară inițiative, care să dea pârtieipanților sentimentul unui autodepășiri. Noutatea acestui experiment ar consta în faptul că am îndrăznit să lucrăm cu elevi din clasa primară, în ciuda neîncrederii ori a scepticis- mului declarat de mulți colegi cu experiență în pedagogie muzeală. Din câte cunoaștem, o încercare asemănătoare a fost realizată de Liviu Ște- fănescu (Muzeul Național de Istorie-București) care a susținut activități cu grupe de copii preșcolari⁵. ,Pe de altă parte, prin aceste ședințe de APM dorim să anticipăm materia de istorie (predată abia în clasa a IV)G. De obicei, p vizită la muzeu înseamnă doar completarea cunoștințelor dobândite prin manual și lecția la clasă. De aceea, socotim că evaluarea complexă a activității APM va fi reală doar după parcurgerea a celor trei ani (cl. I—III), când subiecții vor fi în pragul ultimei clase din ciclul primar. Atunci, spre deosebire de ceilalți .colegi de generație, ei se vor apleca asupra manualului de istorie, după o perioadă de acumulare a unor cunoștințe receptate nu numai din textele de conținut istoric din cartea de citire, dar și din ședințele APM. Mai mult decât atât, multe informații primite la aceste ședințe (mai ales în cadrul acelora cu invitați, ori excursii de documentare) se integrează istoriei locale, datorate unor fapte și acțiuni concrete, care le-a îngăduit să cunoască altfel istoria ci- vilizației. Astfel, în anul II de APM (1994/1995), activitatea atelierului a fost diversificată. în primul rând, numărul ședințelor s-a dublat, în cadrul fiecărei luni fiind prevăzută o ședință la clasă și respectiv încă o șe- dință la sediul .muzeului sau al altor instituții culturale. De asemenea, fiecare activitate teoretică este urmată de o lecție aplicativă. în același timp, membrii APM sunt implicați mai mult în desfășurarea ședințelor, la sfârșitul cărora ei intervin cu compuneri, cântece, mici povestiri. în sfârșit, menționăm că in cursul anului II, ei au devenit pentru prima oară protagoniști în fața unui public numeros, fiind „personaje princi- pale“ cu ocazia vernisajului expoziției de vederi și monede „O călătorie în jurul lumiia, urmat de un spectacol literar-muzical. https://biblioteca-digitala.ro 3 Cultivarea interesului pentru muzeu 293 Se cuvine sâ subliniem, în încheiere că, scopul activității acestui ate- lier pedagogic muzeal pe lângă asigurarea dezvoltării educației științi- fice, estetice și chiar patriotice, este acela de-a cultiva interesul pentru muzeu încă de la vârsta școlară mică. Precizăm că nu se pune problema formării viitorilor muzeologi/muzeografi, ci de formarea unor oameni care vor ști să aprecieze instituția muzeală. NOTE * Comunicare prezentată la Colocviul Național de Pedagogie Muzeală, ediția a IV-a, Baia Mare, 21—23 septembrie 1994; Rezultatele preliminare ale experimen- tului au fost prezentate, în variantă germană în cadrul seminarului internațional „DIDACTICA, 12—13 mai 1994, Caransebeș. 1 C. C. Stoicescu, Sub semnul muzeului, București, 1983, p. 188—189, 193—194; R. Florescu, Bazele muzeologiei, București, 1982, p. 138; Museum, 151, 1986, p. 172; 24, 1972, p. 41; Unser Weg, 1—2, 1977; Landschaftsverban Rheinland, Rheinische Landmuseum, 2, Bonn, 1991, p. 19—23. In ceea ce privește bibliografia psiho-pe- dagogică, menționăm câteva lucrări, care ne-au fost de un real folos: Psihologie pedagogică (sub red. A. Chircev, V. Pavelcu, Al. Roșea, B. Rorgo, cap. „Bazele psihologice ale formării conștiinței și conduitei morale a elevilor), București, 1967; L. Țopa, Sociologie pedagogică, București, 1971; J. Piaget, Nașterea inteligenței la copil, București, 1973, p. 431—365; Idem, Construirea realului la copil, București, 1976, p. 263—294; H. Aebli, Didactica psihologică, București, 1973, p. 111; I. Toma, G. Costache, Probleme psihologice ale jocului, București, 1975, p. 9—10, 21, 190; St. Mircea, Pedagogia in fața grupului de copii, București, 1978; E. L. Thorndike, învățarea umană, București, 1984, p. 157, 161. 2 Despre tematica acestor colocvii vezi D. Bălănescu, Pentru o nouă peda- gogie muzeală, în Revista Noastră, Reșița, august, 1993, p. 8; De asemenea, Caietul Metodologic, 1991—1993 (Lucrările Colocviilor Naționale de Pedagogie Muzeală), Baia Mare, 1994, p. 24. 3 Scenariile ședințelor și planurile de activitate sunt păstrate în arhiva mu- zeului județean. De asemenea, majoritatea ședințelor au fost înregistrate pe ca- setă audio, iar cele speciale pe casete video. Desfășurarea activității APM a beneficiat de colaborarea cu Casa Corpului Didactic (director prof. Gheorghe Magas, bibliotecar prof. C. Craiovan), Inspectoratul Școlar județean (inspector înv. S. Onețiu), Școala Gen. nr. 7 (director prof. R. Codilă, în prezent inspector general-adjunct), Liceul de Artă (prof. S. Rețeanu, N. Ungar, P. Comisarschi), Inspectoratul Județean pentru Cultură (inspectori prof. Ada D. Cruceanu, Gh. Țunea), care ne-au sprijinit moral și financiar în acest experiment. De asemenea, dorim să aducem cuvenitele mulțumiri și prof. Elena Vlad (psiholog) și prof. Gh. Cramanciuc (directorul Bibliotecii Județene din Reșița), pentru sugestiile și mate- rialul documentar oferit. In sfârșit, activitatea APM a fost intens mediatizată în presa cotidiană, culturală și școlară și, mai recent, la postul de televiziune locală. 4 La prima vedere, noțiunea de „prietenii muzeului" pare demonetizată, dar acest gen de activitate este practicată încă, cu mult succes de muzeografia vest- europeană și nord-americană. Totodată, considerăm că această activitate repre- zintă una din căile prin care se crează și se dezvoltă „nevoia de muzeu", mai ales la publicul școlar, care a avut, din fericire, privilegiul de-a nu fi cunoscut muzeele propagandistice ale perioadei comuniste. ” Până în prezent muzeul reșițean nu dispune de un spațiu adecvat pentru un asemenea cabinet educațional. Mini-muzeul este denumit și „Cămara șoriceilor". 5 Informație primită de la dl. Gavrilă Sarafolean (redactor-șef la Revistsr Mu- zeelor) căruia îi mulțumim pe această cale. 6 Din discuțiile purtate cu reprezentanți ai Ministerului învățământului și Științei cu ocazia seminarului Internațional DIDACTICA, am înțeles că această materie nu va mai figura în programul clasei a IV-a. https://biblioteca-digitala.ro 294 Dana Bălănescu, Marinica Potocean ANEXA I Ședința din 22 octombrie 1992, orele 10—11,00 (sediul clasei): Titlul: MUZEUL — CASA ISTORIEI ȘI A ARTEI Desfășurare: a. prezentarea coordonatorului de către învățătoare (muzeograf, autor de literatură pentru copii) — 5 min. b. prezentarea scenariului CE ESTE MUZEUL — 10 min c. prezentarea unor albume și ilustrate: POVESTIM, RĂSFOIM, AFLAM — 10 min. Ședința din „6 noiembrie 1993, orele 10,00—11,00 (sediul clasei) TITLUL: CE ESTE TIMPUL? Desfășurare: a. prezentarea scenariului „DE-A LUNGUL TIMPULUI" — io min. b. jocul „MOSORUL TIMPULUI" — 10 min, c. evaluare: HAI SA NE AMNITM (ghicitori-teste pentru cunoștințele dobândite în ședința anterioară. LECȚII TEORETICE AN I (1993/1994) — „Muzeul — Casa isto- riei și a artei" — „Ce este timpul?" — „Arta de-a privi" — „în căutarea comorii pierdute" ANEXA II AN II (1994/1995) — „Din tainele olarului (A)“ — „Drumul metalelor" (A) LECȚII PRACTICE — „Tot olarul laudă oala sa" (modelaj) — îndrumare expoziție și spectacol „O călătorie în jurul lumii" JOCURI DIDACTICE --- „Mosorul timpului" --- „De-a strămoșii noștri" (teatru pe degete) AN I AN II LECȚII SPECIALE --- „Legendele Reșiței" --- „Cum se naște opera (cu invitați) (scriitoarea Stela Brie) de artă" (artistul Petru Comisarschi) LECȚII DE DOCUMEN- --- „Cum este muzeul din --- „Din tainele olarului" TARE orașul nostru" (vizită la olarul Ionică (vizite, excursii) (vizită la muzeu) Stepan din Biniș) --- „De-a castelul" --- „Drumul metalelor" (B), (vizită și joc didactic la (vizită la muzeul teh- rezervația arheologică nic al uzinelor reșițene) medievală din punctul „Ogășele" --- Reșița) --- „Locomotiva Timpului" (vizită și joc didactic la Muzeul Locomotivelor Reșița-Triaj)___ ABREVIERI BIBLIOGRAFICE MUSEUM — Revue trimestrielle publiee par l’UNESCO, Paris UNSER WEG — Pădagogische Zeitschrift, Leykam, Pădagogischer Erlag, Graz. Wien. https://biblioteca-digitala.ro 5 Cultivarea interesului pentru muzeu 295 DIE FORDERUNG UND PFLEGE DES INTERESSES FUR DAS MUSEUM BEI DEN KLEINEN SCHULERN. UBER EIN EXPERIMENT: PADAGOGISCHE WERKSTATT (SCHULE NR. 7) (Zusammenf assung) Die Schulbildung, die heutzutage von einer ganzen Reihe von Informations- moglichkeiten durch die Vermittlung der Massenmedien ergănzt wird, iibt einen betrăchtlichen EinfluB auf die Menschwerdung des Individuums. Die bildende Wirkung des Museums besteht darin, daB es die einzige und unvergleichliche Moglichkeit bietei, den kleinen Besucher im Schulalter beim Betrachten der Expo- nate direkt zu beeindrucken. Die Zivilisation unseres Zeitalters, eine Zivi- lisation der Veranschaulichung durch die Kraft der Bilder, bietet dem Museum den Vorteil den Besucher durch die Sprache seines Zeitalters anzusprechen — die Sprache des Bildes — eine Sprache, die in der ganzen Welt und von allen Menschen verstanden wird. Aber dem Publikum muB der Bedarf Museen zu besuchen bewuBt gemacht werden, genau so wie ihm der Kultur- oder Kommunikationsbedarf beigebracht und entwickelt wurde. Das setzt selbstverstăndlich Geduld und Ausdauer, Konnen, Verfahrenswissen und Methode vor.¹ Die Beteiligungsaktivitâten sind entweder mit Bildungsmoglichkeiten wie Studien und kreative Kreise, Bildungsstătte in Ferienslagern oder mit unmittelbar vom Museum veranstalteten Tătigkeiten verbunden. Zu den letzteren gehort auch die sogenannte Werkstattstâtigkeit die in letzter Zeit immer hăufiger im Bereich der padagogischen Museums- und Kulturtătigkeiten gebraucht wird. Indem es die neue Methode der nationalen Museums-Kolloquien² anwendete hat das historische Museum in Reschitza bereits im Herbst, zu Beginn dieses Schul- jahres, in der Schule fur Allgemeinbildung Nr. 7 solch eine pădagogische Muse- umswerkstatt (APM — die Abkurzung der rumănischen Bennenung) gegriindet. Aufgrund einer modernen Methodologie werden in dieser APM-Werkstatt Aktionen mit 29 Schulern der l.B Klasse monatlich veranstaltet. Der Zweck dieser vielsei- tigen Tătigkeiten ist, den kleinen Besucher im Schulalter in die Aktionen des Museums einzuschalten, so daB die Schiiler das Museum als „Ganzes und Leben- diges“ entdecken, damit sich die Kreativităt der Schiiler entwickelt und damit sie das genaue betrachten, ansehen, erkenen un verstehen erlernen. Wir haben uns vorgenommen diese Tătigkeit auf vier ganze Jahre (die Jahre der Grundschule) auszudehnen. Hier aber berichten wir nur iiber die ersten Veranstaltungen unserer APM-Werkstatt. Eine „Sitzung“ dauert ungefăhr 40—50 Minuten und umfaBt durch ihren Inhalt sehr verschiedene Einzelmomente wie: sehr kurze Vortrăge, Spiele (das Museum- Spiel „LaBt uns mal Museum spielen“, „das Knăuel der Zeit“), Rătsel, Erzahlungen, die Bewertung angeeignete Kenntnisse durch Rătsel usw. Alle Momente haben ein einziges Ziel: die Aufmerksamkeit der kleinen Teilnehmer zu fesseln, ihre Neugier zu erwecken und die abstrakten Begriffe in Konkretes umzuwandeln? (Big I, II). Der erste direkte Kontakt mit dem Museum erfolgte anlăBlich der dritten Sit- zung, als die Mitglieder der APM-Werkstatt zuerst eine Ausstellung, die der GroBen Vereinigung gewiidmet war, und nachtrăglich auch das ganze Gebăude des Museums besichtigt haben. Fur die folgenden Quartale (Trimester) dieses Schuljahres sowie fur unsere zukiinftigen Aktionen, haben wir vor, detaillierte Plane zu erstellen. Deshalb wandten wir uns an einen Psychologen, der im Bereich Schulwesen zu- stăndig ist. Wir geben uns nămlich Rechenschaft, daB wir vor einem sehr interes- santen Experiment stehen, wobei uns die Schwierigkeiten jedoch nicht erspart bleiben. Anderseits haben wir vor, die Tătigkeit dieser APM-Werkstatt vielseitiger zu gestallten, das heiBt wir mochten auch andere schopferische Kreise oder „Werk- stătte“ fiir Kunst (Zeichnen, Bildhauerei, naive Malerei) und Literatur ins Leben rufen, und gleichzeitig von den kleinen Teilnehmer dieser Kreise die zukiinftigen Mitglieder des Klubs der Museumsfreunde auswăhlen, dessen Tătigkeit in einem eingerichteten Erziehungskabinett im Museum stattfinden wird⁴. https://biblioteca-digitala.ro 296 Dana Bălănescu, Marinica Potocean 6 Das eigentliche Ziel unserer Tătigkeit ist, das Interesse fur das Museum zu erwecken und zu kultivieren, und dies bereits im Schulalter. Wir prăzisieren, daB wir nicht im Sinne haben zukiinftige Sachkundige des Museums auszubilden, scn- dern bloB solche Leute, die den Wert eines Museums richtig einschâtzen kbnnen, und die das Museum nicht meiden. (Diese Ideen sind auch im APM- Eid wieder- zufinden). Andererseits sichert der Museumsbesuch die Entwicklung der wissenschaft- lichen, ăsthetischen, ja sogar der patriotischen Erziehung, und ist dadurch ein bedeutendes Hilfsmittel im Dienste der didaktischien Erziehung. Ubrigens wird die Kreativităt der Schiiler in diesem Alter auch von der Kreisbibliothek „Paul Iorgovici“ durch ihre Sektionen unterstutzt. Da werden periodisch Kunstausstel- lungen veranstaltet. Um das Interesse fur diese Tătigkeit wach zu halten und die Tătigkeit ent- falten zu konnen, muB diese Kategorie des Publikums auch zum Darsteller werden. Dies wird unterschiedlich behandelt. indem besondere Wettbewerbs- und Beloh- nungsaktionen veranstaltet werden. Dieser Gruppe solite auch eine gewisse Leit- ungsautonomie eingerăumt, Initiativen gefordert werden, damit die Teilnehmer das Gefiihl des Sich-Selbst-Ubertreffens empfinden sollen. (Ubersetzung: GHEORGHE COLȚA) https://biblioteca-digitala.ro RECENZII 297 DOINA BENEA, PETRU BONA, Tibiscum, Edit. Museion, București, 1994, 153 p., 53 fig., 48 foto. Această carte se vrea o prezentare monografică a anticului .Tibis- cum, ea fiind structurată astfel: Prefață (p. 5—6); Cap I Introducere (p. 7—15), cu subcapitolele: 1. Izvoare antice și importanța așezării (p. 7—8); 2. Poziția geografică și căile de comunicații (p. 8—9); 3. Istoricul cercetărilor (p. 9—12); 4. Momente din preistoria zonei anticului Tibis- cum (p. 12—15); Cap. II Romanii la Tibiscum (p. 15—26); Cap. III Ti- biscum important centru militar (p. 27—60); cu subcapitolele: I. Castrul de pământ (p. 29—31); II. Castrul mic de pământ și piatră (p. 31—36); III. Castrul de pământ (p. 36—37); IV. Castrul mare (p. 38—60); Cap. IV Vicus-ul militar (p. 61—81), cu subcapitolele (care nu sunt menționate la cuprins) 1. Descrierea clădirilor (p. 65—72); 2. Sistemul defensiv al vicus-ului militar de la Tibiscum (p. 72—75); 3. Administrația vicus-ului militar (p. 76—78); 4. Sfârșitul vicus-ului militar de la Tibiscum (p. 78); 5. Câteva observații privind viei militari și procesul de urbanizare din Dacia (p. 78—81); Cap. V Dezvoltarea urbană a anticului Tibiscum (p. 82—87); Cap. VI Aspecte ale vieții economice (p. 88—104), cu subca- pitolele 1. Agricultura (p. 88—90); 2. Creșterea animalelor (p. 91); 3. Pro- ducția ceramică (p. 91); 4. Oficine militare (p. 92); 5, Oficine particulare de cărămidărie (p. 92—93); 6. Oficine de ceramică (p. 93—96); 7. Ateliere de prelucrare a metalului (p. 96—100); 8. Ateliere de sticlărie (p. 101 102); 9. Prelucrarea pietrei (p. 102—103). 10. Comerțul (p. 103—104); Cap. VII Aspecte ale vieții spirituale (p. 105—118) cu subcapitolele: 1. Cultura (p. 105); 2. Arta (p. 106—107); 3. Credințe religioase (p. 107—116); 4. Grija pentru morți (p. 116—118); Cap. VIII Daco-romanii după retragerea administrației romane din Dacia (p. 119—123); Cap. IX Muzeul rezervației arheologice (p. 124—126); Cap. X Descoperiri arheo- logice și epigrafice de la Tibiscum aflate în alte muzee și colecții (p. 127— 128); Postfață (p. 128—129); Note (p. 130—138); Abrevieri (p. 139—140) și rezumatul în 1b. germană (p. 141—152). Din păcate, în această lucrare monografică apar multe omisiuni voite și formulări greșite, referitoare atât la condițiile fizico-geografice cât și la cercetarea istorico-arheolcgică propriu-zisă. Astfel, culoarul Timișului este delimitat la nord de câmpia înaltă a Lugojului și nu joasă (p. 8), la est se învecinează cu Munții Poiana Rus- căi și M. Mic— M. Tarcu, la vest cu dealurile Sacuș — Zăgujeni și nu cu dealurile Buziașului, la vest și sud-vest cu Munții Semenicului și nu cu Munții Dognecei și Munții Banatului, acest ultim termen fiind o de- numire generală a diviziunilor orogenetice din zona Banatului (cf. A. Roșu, Geografia fizică a României, București, 1980, p. 307, 310, 313, 321—322. 394—396, 401—403, fig. 83, 107; M. Grigore, Munții Semenic, București, 1981, p. 9 și urm., fig. 1). în capitolul I, Introducere, subcapitolul 3 — Istoricul cercetărilor, autorii nu amintesc în totalitate pe cei care au făcut parte din colectivele https://biblioteca-digitala.ro 298 Recenzii 2 de cercetare a acestui obiectiv arheologic de-a lungul anilor; de aceea, le aducem noi aminte numele celor care s-au implicat în această cercetare arheologică, pe lângă cei citați de D.B și P.B. atât în text cât și în note. Astfel, au efectuat cercetări arheologice de-a lungul ultimelor trei de- cenii: O. Radu, F. Medeleț. R. Petrovszky, M. Petrovszky, P. Rogozea, M. S. Petrescu, A. Ardeț. Subcapitolul 4 — Momente din preistoria anticului Tibiscum, ridică și el destule probleme privind lacunele existente atât în textul propriu- zis cât și în note, unde apar unele formulări incomplete în repertorierea siturilor arheologice. Din acest motiv, ne permitem să enumerăm câteva semnalări făcute și de alți autori, dintre care unele au fost publicate în revista de specialitate a muzeului din Caransebeș: StComC, III, 1979, p. 431—436; StComC, IV, 1982, p. 323—329; Tibiscum, VI, 1986, p. 351— 353; Tibiscum, VII, 1988, p. 269—276. De asemenea, au fost publicate studii ale unor cercetători referitoare la această zonă: Gh. Lazarovici, Neoliticul Banatului, 1977, pct. 3; D. Bălănescu, în StComC, IV, 1982, p. 113—120; N. Gudea, I. Moțu, în Banatica, VI, 1983, p. 151—202; F. Medeleț, I. Bugilan, în Banatica, IX, 1987, p. 87—198. In ceea ce privește cronologia absolută a epocii bronzului, autorii încadrează această epocă între 2200—1200 î.e.n. (p. 14), dar datele una- nim acceptate de specialiști, cel puțin pentru zona Banatului, sunt: 2000—1200 î.d.Chr... . Regretabil este și faptul că nu se amintesc cer- cetările arheologice de la Balta Sărată, care au dus la definirea unui nou grup cultural aparținând epocii bronzului, încă acum mai bine de un deceniu și jumătate (R. Petrovszky, M. Gumă, în StComC, InMemCD. 1979, p. 53—110; P. Rogozea, în SympThr, 1992, p. 23—25; M. Gumă, Civilizația primei epoci a fierului în sud-vestul României, BiblThr, IV, 1993, p. 163—166). Limitarea menționărilor de descoperiri ale unor de- pozite de bronzuri la cel de la Caransebeș este supărătoare, omițându-se descoperirile de acest tip de la Cornuțel, Zăgujeni, Jupa, Buchin, Păl- tiniș și Petroșnița, amintite și de M. Petrescu Dâmbovița, Depozite de bronzuri din România, București, 1977, p. 154 (Buchin), 87, 223—233 (Caransebeș), p. 55, 187—188 (Cornuțel); M. Gumă, op. cit., p. 251, nr. 9 (Buchin), p. 251—252, nr. 11 (Caransebeș), p. 252, nr. 15, pl. XIII (Cornu- țel), p. 254, nr. 33 (Jupa), p. 255, nr. 45 (Păltiniș) p. 258, nr. 65, pl!. XIV (Zăgujeni), p. 256, nr. 47, pl. XXVIII (Petroșnița). Totodată nu se fac referiri la descoperirile de obiecte din aur de la sfârșitul epocii bronzului și din perioada de tranziție la prima epocă a fierului de la Armeniș, Dalei, Slatina, Timiș, Balta Sărată (Ibidem, p. 244, 246—247, 283, nr. 2, fig. 11 __ Armeniș; p. 244, 246, 288, nr. 8, fig. 11 — Dalei; p. 245—246, 295, nr. 139, fig- 11 — Slatina Timiș; R. Petrovszky, M. Gumă, op. cit., p. 57, fig. 1 — Balta Sărată). în continuare, apare din nou, o eroare în cronologia absolută a primei epoci a fierului, pe care autorii o încadrează între anii 1200—600 î.e.n. (p. 14), când corect este 1200—450 î.d.Chr., cf. M. Gumă. op. cit., p. 180 și urm., fig. 10, ca și tabelul cronologic. Pentru descoperirile apar- ținând culturii Basarabi sunt alocate în cuprinsul lucrării doar două fraze, când în realitate urmele de locuire aparținând culturii Basarabi sunt mai numeroase, cuprinzând așezări chiar și o necropolă (M. Gumă, https://biblioteca-digitala.ro 3 Recenzii 299 op. cit., cu bibi., p. 208 și urm., cu descoperiri la Buchim, u. 212, nr. 4, pl. LVIII/1—7; Caransebeș, p. 212, nr. 6, pl. LXVII; Iaz, p. 213, nr. 16, pl. LIX, LXI; Sacu, p. 215, nr. 34; Valea Timișului, p. 215, nr. 38/a>—b, pl. LXXXVI—XCIII). De aceea, nu înțelegem de ce această superficia- litate în tratarea acestor aspecte ale siturilor arheologice, care nu apar- țin epocii romane. Credem că totuși, doar simpla enumerare a acestor situri arheologice nu ar fi afectat în mod sensibil dimensiunile lucrării. Afirmațiile celor doi autori privitoare la descoperirea de arme de fier datând din veacurile 111-11 î.e.n.“ (p. 15) în zona templului în- chinat lui Apollo este de fapt o eroare, asemenea „arme de fier“ nefiind descoperite: în nici o lucrare amintită de cei doi autori la nota 33 nu se specifică acest lucru (cf. P. Rogozea, în Banatica, X, 1990, p. 137—146, nr. B/2—3, fig. III/2, IV, unde amintim de cele două tesle din îier/ascia/ date în sec. III). De fapt, în lucrările amintite în nota 33, sunt amin- tiți tumuli dacici, din care a fost cercetat unul singur, care a dat la iveală o groapă rituală, restul fiind distruși. Faptul că autorii nu ne-au consultat în privința acceptării publicării planului acestui templu Ifanum/ închinat lui Apollo (fig. 53) este o încălcare a proprietății științifice. Cer- cetarea arheologică a acestui obiectiv a fost întreprinsă de către subsem- natul în anul 1983, din colectiv făcând parte, într-adevăr și Petru Bona, în fig. 53 nu este trasat zidul de est al acestui templu, zid lângă care au fost cercetate două cercuri din piatră de râu, cu diametrul aproxi- mativ 6 m fiecare, care credem că ar reprezenta urmele unor tumuli distruși. Spre vest (la intrarea în acest templu) a fost descoperit tumulul, cu manta din piatră de râu, în care se afla groapa rituală, care conținea numai material ceramic dacic, datat în sec. III—II î.d.Chr., nici acest obiectiv nefiind reprezentat în XX fig. 53. Problematica circulației monetare (p. 15) până la cucerirea romană a acestei zone este o simplă și prea succintă „trecere în revistă“ a desco- peririlor numismatice, cu două note (n. 34, 35), fiind citate doar două lucrări. Recunoaștem că nu suntem specialiști în numismatică, dar totuși ne permitem să amintim câteva din următoarele descoperiri monetare în această arie geografică: Tapia, Tincova, Caransebeș, Criciova, Rugi, Bău- țari, Jdioara, Jupa, Zăgujeni; pentru acestea ne mărginim să amintim numai câteva din lucrările mai recente, bibliografia veche fiind amintită în aceste lucrări: D. Protase, Problema continuității în Dacia în lumina arheologiei și numismaticii, 1966; C. Preda, Monedele geto-dacilor, 1973; I. Glodariu, Relațiile comerciale ale Daciei cu lumea elenistică și romană, 1974; M. Moga, în Tibiscus, IV, 1975. p. 75—90; N. Gudea, I. Moțu, op. cit., p. 151—202; M. Petrovszky, R. Petrovszky^ în ActaMP, V, 1981, p. 175—187; D. Bălănescu, P. Rogozea, BSNR, LXXVII—LXXIX (1983— 1985), nr. 131—133, 1987, p. 109—116. în capitolul II — Romanii la Tibiscum (p. 16) se amintește faptul că: „O atenție sporită a fost acordată zonei Porților de Fier, care, în accepțiune mai largă se întinde de-a lungul a peste 100 km în amonte de defileul". în primul rând, defileul (Clisura) Dunării sau zona Porților de Fier se întinde pe o lungime de 134 km, de la Baziaș la Gura Văii (cf. A. Roșu, op. cit., p. 318—320). https://biblioteca-digitala.ro 300 Recenzii 4 O afirmație, profundă eronată, apare în capitolul III — Tibiscum — important centru militar (p. 44—46 și n. 50) , unde D.B. și P.B. susțin: „In nici un caz nu poate fi vorba de adunare cuielor și piroanelor ce ar reprezenta o „comoară" (cum presupun cei doi autori)". Nimic mai fals! „Cei doi autori", M. S. Petrescu, P. Rogozea, în Banatica, X, 1990, p. 107—136, nu amintesc despre nici o comoară: . iar la baza canalului, în partea dinspre încăperea K a fost depusă la fundație (probabil, în mod, ritual) un mortarium de marmură îngrijit lucrat și plin de cuie, pi- roane și cuțite din fier." (p. 110). .Deci, firesc, ne întrebăm: unde este „comoara" presupusă de cei doi autori — M. S. Petrescu și P. Rogozea? Ipotetic, ,ar fi vorba de o depunere rituală, fapt ce ni se pare mai plau- zibil. De altfel, M. S. Petrescu și P. Rogozea, op. cit., p. 10—136, nu amintesc deloc de vreo comoară,' în tot articolul respectiv. Afirmații de genul celei de la p. 59: „De fapt, în linie aeriană dis- tanța dintre Tibiscum și răul Tisa era de 175 km", nu pot provoca decât ilaritate, noi, ne îndoim că romanii ar fi folosit „linia aeriană" în cazuri de forță majoră și nu numai, ei preferând totuși drumurile terestre și căile fluviale din această zonă. în capitolul IV — Vicus-ul militar (p. 73—74), autorii tratează pro- blema necropolei de la Iaz — „Dâmb", unde sunt și morminte fără ciste de piatră, cărămidă sau țiglă (cf. P. Bona, P. Rogozea, în Banatica, VIII, 1985, p. 155—156), dar și tumuli aparținând culturii Basarabi (M. Gumă, în Banatica, VII, 1983, p. 65—138; idem, în Banatica, X, 1990, p. 95—106; idem, Civilizația primei epoci a fierului în sud-vestul României, BiblThr, IV, 1993, p. 213, 223 și urm., 290, nr. 74, pl. LXI. în capitolul VI — Aspecte ale vieții economice (p. 89), se amintește de o inscripție stampilată într-un cartuș pe o toartă de amforă: MARC SYR, cu Y și R în ligatură S întors și nu M și A în ligatură, cum susțin D.B. și P.B., iar la n. 16 este trecută, eronat, o altă lucrare, corect fiind P. Bona, M. Petrovszky, R. Petrovszky, P. Rogozea, în StComC, IV, 1982, p. 189, 201, pl. XIV/4 (prin această atenționare facem și cuvenita îndrep- tare a greșelii de tipar apărută în acest articol). La p. 96, unde se amin- tește despre ceramica locală, autohtonă, nu se face nici o trimitere biblio- grafică, subiectul fiind totuși tratat și de alți autori, în parte chiar de D. Benea și P. Bona; D. Benea, în Potaissa, III, 1982, p. 31, fig. 10. P. Bona, R. Petrovszky, M. Petrovszky, în ActaMN, XX, 1983, p. 410, pl. II/2, 4—6; P. Rogozea, în Tibiscum, VII, 1988, p. 165—180, pl. I—XVII. în capitolul VII — Aspecte ale vieții spirituale (p. 107. n. 9), pe lângă lucrările citate de D.B. și P.B., amintim și cele cu privire la me- dalioanele ceramice de la Tibiscum: S. Cociș, P. Rogozea, St. Chițu, în Apulum, XXV, 1988, p. 247—250, pl. 1/1—4; P. Bona, M. Petrovszky. R. Petrovszky, P. Rogozea, în StComC, IV, 1982. p. 202, nr. 3, pl. IV/4, pl. XVI/7c. în capitolul VIII — Daco-romanii după retragerea administrației ro- mane din Daria, la p. 122 se amintește despre unele obiecte cu însemne paleo-creștine și se citează câteva lucrări care tratează această problemă, omițându-se iarăși o lucrare de referință: N. Gudea, I. Giurco, Din istoria creștinismului la români, Mărturii arheologice, 1988, p. 45—46, 50—51, 55, 70, 73, 80, 86, 88, 116, 194—195, pl. XXIV—XXV, fig. 3, 6—7, unde https://biblioteca-digitala.ro Recenzii 301 se fac referiri la acest tip de descoperiri din zona anticului Tibiscum. în privința ilustrațiilor avem de adăugat că unele dintre ele sunt inedite (dar nu se specifică acest lucru!) iar altele au fost publicate deja (fără însă a se menționa autorii și anii în care ele au fost publicate, așa cum se uzitează în mod normal într-o lucrare cu pretenții științifice) . De aceea, vom încerca să îndreptăm aceste „scăpări⁴.* fig. 8 și 9 (după I. Piso, P Rogozea 1985); fig. 19—20, cu unele modificări, după M.S. Petrescu, Pi Rogozea^ 1990; fig. 21—22 (după P. Bona, M. Petrovszky, R. Petrov- szky, 1983); fig. 32 (după P. Bona, M. Petrovszky. R. Petrovszky, P. Ro- gozeâ, 1982); fig. 38 (după. P. Bona, P. Rogozea, 1985); fig. 43—48 (după D. Benea, R. Petrovszky, 1987); fig. 50—52 (după M. S. Petrescu, P. Rogozea, 1990). De asemenea, fig. 4, 17, 26, 28, 33 nu au explicația sem- nelor grafice folosite. Nu putem încheia fără a remarca existența unor greșeli tipografice, trimiteri bibliografice eronate, deja menționate și ortografia veche folo- sită (sînt în loc de sunt, folosirea lui î din i și nu a lui â din a în cadrul cuvintelor), cu toate că această carte a apărut în 1994. Credem că această carte va interesa și pe alți cercetători în dome- niul istoriei vechi, care, la rândul lor, își vor exprima opiniile în spi- ritul normelor deontologice ale cercetării științifice. PETRU ROGOZEA https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro SERBS IN EUROPEAN CIVILISATION (Special Edition N° 51 Serbian Academy of Sciences and Arts, Institute for Balkan Studies), Beograd, 1993, 204 p. Culegerea de studii (titlu tradus: Sârbii în civilizația europeană) edi- tată de Institutul de Studii Balcanice (editori: Radovan Samardzic și Milan Duskov, directori: Roman Vehovec și Nikola Tasic) reprezintă o selecție a celor mai importante prelegeri susținute în perioada ianuarie— aprilie 1992 de către cercetătorii de la prestigiosul institut belgrădean în colaborare cu Biblioteca Orășenească din capitala Serbiei. Inițiativa îi aparține lui R. Samardzic, iar ideea unei conferințe axată pe această temă s-a născut pe parcursul simpozionului de la Himmelsthur (în 1989, la sediul Eparhiei Ortodoxe Sârbe pentru vestul Europei). Dar fiindcă evenimentele politice din Serbia au împiedicat organizarea unei aseme- nea manifestări științifice, conținutul volumului de față s-a rezumat doar la ciclul de prelegeri menționat mai sus și care se adresează studenților și deopotrivă personalităților științifice. Cel mai mare spațiu din volum, constituind o secțiune introductivă este rezervat istoriei Serbiei în contextul european: de la articolele lui R. Samardzic, care urmărește permanenta revoltă a aristocrației de-a lungul secolelor până la textele lui Milos Blagojevic, Dragoljub Dra- gojlovic, Slavko Gravilovic și Veselin Djuretic, acesta din urmă tratând impactul ideologiei politice a secolului al XX-lea asupra condițiilor ac- tuale a etniei sârbe. Se cuvine să remarcăm studiul lui S. Gavrilovic despre participarea sârbilor din Ungaria, Slovacia și Croația la luptele antiotomane (sec. XV—XVIII), în acest studiu fiind menționată și po- pulația din Transilvania și Banat, precum și campania împotriva turci- lor condusă de Mihai Viteazu. Cele două direcții de influență dinspre arta sârbească către cea eu- ropeană și invers sunt prezentate în cadrul a patru articole. Astfel, Vojislav D. Djuric și Vojislav Korac tratează arta medievală sârbă din Europa, relațiile dintre Bizanț și vestul european, iar Dinko Davidov de- scrie renașterea artei sârbești din veacul al XVIII-lea, în timp ce Miodrag B. Protic înscrie problemele artei contemporane sârbești în cadrul dicho- tomiei eticului și esteticului. Problemele lingvistice și literare sunt tratate de Irena Grickat-Ra- dulovic, Miroslav Pantic și Predrag Palavestra, importanța acestor studii reclamând chiar un volum special. Secțiunea finală a volumului acoperă domeniile: filosofie (Andrija Stojkovic), cultura populară (Dragoslav Antonijevic) și legislație (Djurica Kristic). Cele trei texte dezvăluie legătura dintre moștenirea culturală, științifică a Serbiei și formarea civilizației sârbe, reliefând astfel largi posibilități pentru viitoarele investigații. Destinat atât cititorilor autohtoni cât și străini, volumul este tipărit în condiții grafice deosebit de elegante, asigurate de firma Nova (Studio https://biblioteca-digitala.ro 304 2 Design). Nivelul științific al tu'.uror studiilor, tematica interesantă, dar și modalitatea diversă de abordare a acesteia recomandă de la sine această culegere. De altminteri, ea se adaugă altor lucrări importante, aparți- nând lui Nikola Tesla și Mihailo Pupin, Mika Petrovic Alas, Milutin Milankovic și Jovan Cvijic, care au tratat contribuția sârbilor la desă- vârșirea disciplinelor științifice. DANA BAlANESCU Tiparul executat sub cda. 368/1995, la Imprimeria de Vest, R.A., Oradea, str. Mareșal Ion Antonescu nr. 105. România https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro