Nr. 26 ■ ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICĂ-CULTURALĂ Proprietar şi Director: înscrisă sub Nr. XX C. 2 VIRGIL ŞOTROPA Trib. Năsăud CUPRINSUL: Pag Virgil Şotropa: La aniversarea liceului din Năsăud 1 luliu Moisil: Amintiri din viaţa de liceu... 5 Ioan Vaida: O adresă memorabilă...........29 Pamfil Grapini: Viaţa religbasă, socială şi culturală în ţinutul nostru.............................31 Ştefan Bodiu: Liceul »Virtus romana rediviva« . . 38 BCU Cluj / Centra] L*niversity Library C.uj Ştefan Buzila: Autobiografia preotului Ioan Chita din Mintiu şi genealogia familiei sale .... 45 Basiliu Başota: O monografie a Văiei Rodnei . . 73 Muzeul Năsăudean : Donaţiuni...................97 Conferinţe în Năsăud în anul 1939 sub auspiciile Despărţ. Năsăud al »Astrei«....................98 FIGURI GRĂNICEREŞTI NĂSĂUDENE luliu Moisil: Ioan Marte Lazar................101 Redacţia, administraţia şi direcţia revistei: ARHIVA SOMEŞANĂ». Năsăud, Str. Vasile Naşcu, 29 Năsăud 1939 BCU Cluj / Central University Library Cluj Arhiva someşana REVISTĂ I STO RICĂ-CULTURALĂ Nr. 26 La aniversarea liceului din Năsăud Virgil Şotropa In 4 Octomvrie 1938 s’au împlinit 75 ani dela des- chiderea liceului nostru grăniceresc. Când sosise către finea lunei Septemvrie 1863, din Viena, depeşa lui Ioachim Mu- reşianu privitoare la încuviinţarea inaugurării gimnaziului, toată suflarea grănicerilor năsăudeni era extaziată, văzându-şi realizată una dintre cele mai fierbinţi dorinţe. ^ Cu ocazia desfiinţării regimentului nostru în 1851, organele superioare militare — la avizul curţii din Viena între altele recomandau comunelor grănicereşti, ca on u rile rămase la dispoziţia acelor să fie destinate^ scopuri or şcolare. Dar chiar şi dacă nu se făcea această recoman dare, reprezentanţii amintitelor comune — conştienţi oe înalta misiune a instituţiilor educative pentru popor ^ totuş decideau şi stabiliau în 1851 şi 1861— ^ P1™ ,n voire comună reorganizarea vechilor şcoli şi in iinţarea altor şcoli nouă, între cari liceul avea să ocupe locul e căpetenie. . , .a Fazele prin care a trecut acest institut timp de peste şapte decenii, precum şi rezultatele obţinute in cursu ^ tării sale, se pot vedea şi ceti în istoria şcoalclor nasau- I dene şi în anuarele liceului, deci nu e nevoie aci de intense expuneri şi comentarii. Trebue să facem însă două con- statări, asupra căror ar fi bine să mediteze puţin genera- ţiile de azi, cari în cele mai multe cazuri nu prea caută să reţină, să pătrundă şi să-şi imagineze situaţiile şi cir- cumstanţele timpurilor trecute. întâi, liceul nostru — care în modestele sale anuare nici nu se întitula pe sine »marele liceu«, şi nici nu se fălia cu »extraordinarele sale succese« — trăia smerit în acest colţ de ţară desvoltând după putinţă o muncă asiduă în folosul naţiunii. Iar alumnii săi, în număr covârşitor copii veniţi din sate sărmane apropiate şi depărtate, cu slănina, brânza şi mămăliga aduse de-acasă, şi îmbrăcaţi în hăinuţele cele mai simple, dar cu sufletul dornic de cultură, îşi croiau cu privaţiuni şi chiar cu suferinţe con- diţiile existenţei proprii viitoare, muncind| astfel pentru fo- losul şi propăşirea neamului. Al doilea, dacă în sufletul grănicerilor noştri încolţise şi se generalizase gândul şi intenţia fermă de-a creia şi înfiinţa pentru ţinutul acesta şi o şcoală mai înaltă, să recunoaştem că înfăptuirea acelui salutar gând s’a putut face şi s’a făcut singur şi numai cu sprijinul şi cu bună- voinţa casei domnitoare austriace de atunci, şi maicuseamă ale arhiducilor filoromâni Rainer şi Albrecht, cari bine cunoşteau şi apreţiau faptele vitejeşti ale grăniceriler noştri în timp de răsboiu şi ţinuta lor leală în timp de pace, pentru care erau îndatoraţi să le fie recunoscători cătanelor noastre. In acel timp, când Românii ardeleni reuşiseră să ob- ţină dela împăratul habsburg Franz Iosef înfiinţarea celor două mitropolii, a Asociaţiei transilvane ş. a., grănicerii năsăudeni — tot din generozitatea familiei domnitoare — 3 îşi redobândiau averile lor sechestrate de guverne duşmane şi răuvoitoare, şi astfel se putea spera că deacum existenţa diverselor şcoli, precum şi a liceului, va putea fi privită ca deplin asigurată. Cu schimbările radicale politice care au urmat după 1860 în monarhia austriacă, s’au schimbat însă mult, în mod nefavorabil, condiţiile de existenţă ale poporului nostru, în consecinţă şi ale şcolilor româneşti din Ardeal. Foarte mulţi dintre conaţionalii noştri din alte ţinuturi abia pot, şi unii chiar abia vreau să înţeleagă: ce însemna în acele timpuri grele şi triste să se stea faţă necontenitelor atacuri îndrep- tate de către guverne streine şi vrăşmaşe împotriva năzuin- ţelor culturale ale Românilor ardeleni. Probabil de aceea se mai pot găsi şi azi unii inconştienţi cari cutează să afirme că noi Ardelenii peste tot n’am posedat mai’nainte cultură naţională, care numai în timpul din urmă ni s’a importat din altă parte. r 11 Să se răsfoiască paginile istoriei proprietăţilor şi in- stituţiunilor noastre grănicereşti năsăudene, şi atunci se va vedea ce luptă înverşunată s’a dat timp de peste o jumă- tate de secol pentru apărarea şi păstrarea acelor. Când lupta devenise mai vijeloasă şi încercările de distrugere naţională deveniseră mai temerare şi necruţătoare, atunci liceul nostru ce ocrotitori putea avea, care să 1 ia sub aripi şi să-l mântuească de peire? Nu existau alţi epitropi şi protectori decât reprezentanţii comunelor — comitetul şi comisiunea fondurilor grănicereşti — cari sprijiniţi şi îndru- maţi de vicarii, de ofiţerii şi funcţionarii pensionari năsău- deni, precum şi de dascălii şcolilor noastre, încercau să reziste valurilor ameninţătoare. Iar când lupta devenise aproape desperată, atunci amintiţii patroni, secondaţi de vlădica eparhiei şi de un iscusit director liceal, căutau cu i* 4 toate mijloacele cinstite şi pe toate căile legale să scu- tească patrimoniul grăniceresc de dezastrul iminent. Numai astfel, liceul nostru, alăturea de celelalte câteva licee româneşti ardelene, şi-a putut continua activitatea bine- făcătoare până la ivirea zorilor libertăţii naţionale. Când prinţul CarolHohenzollern, moştenitorul tronului român, vizitase după unire Năsăudul şi instituţiile sale, cu ocazia banchetului, aranjat în cinstea sa, el zise: »Dacă grănicerii năsăudeni au ştiut să dovedească pe vremuri cre- dinţă şi alipire faţă cu o dinastie streină, cu atât mai mult se poate spera că acum le vor dovedi faţă cu dinastia na- ţională«. Da, grănicerii năsăudeni de sigur vor şti să fie cre- dincioşi tronului român şi să cinstească legile patriei, cu justa speranţă că guvernele naţionale le vor respecta şi conserva bunurile şi instituţiunile moştenite,dela antecesori. Amintiri din viaţa de liceu I u 1 i u M o i s i 1 In toamna anului 1871 tatăl meu, după ce în Iunie a. a. ter- minai »norma«, adică şcoala primară din Năsăud, într’o zi din Septemvrie mă luă de mână şi mă duse la gimnaziu, înscriindu-mă în clasa întâia. Şcoala aceasta grăniterească purta atunci numele de «Gimnaziul superior român grăniţeresc greco-catolic« — adică liceu — şi a fost fundată în anul 1863 din fondurile grăniţereşti, la o sută de ani dela înfiinţarea Regimentului al II-lea român de gra- niţă năsăudean (1762—1851). Tocmai în anul 1871 se complectase gimnaziul cu clasa a opta şi primise «dreptul de publicitate®, adică de a putea libera şi «testimonii de maturitate®, adică certificate de bacalaureat, spre a se putea înscrie »abiturienţii« = absolvenţii la universităţi şi alte şcoli superioare. Gimnaziul nostru superior, era deci un liceu cu 8 clase, cu limba de propunere română la toate obiectele. Era grăniţeresc fiindcă se susţinea din fondurile, cari fuseseră recunoscute de împăratul Francisc Iosif I, ca ale grăniţerilor năsăudeni, după des- fiinţarea Regimentului, în 1851. Mai era greco-catolic, adică con- fesional, unit, şi depindea, prin confesiune, de episcopia româ- nească gr.-cat. dela Gherla, care îşi trimetea delegatul său să asiste la examene, ca inspector şcolar suprem. Confesionalismul acesta al şcoalei era absolut necesar, din punct de vedere românesc, căci numai prin mijlocul confesiune! s’a putut înfiinţa pe aceea vreme şi acest gimnaziu, [ca şi mai înainte vreme şcolile din Blaj, din Braşov şi Beiuş. Dacăjjim- 6 naziul nu ar fi fost confesional, ar fi putut fi uşor germanizat sau maghiarizat şi spre a înlătura dela încuput acest pericol gră- niţerii, prin »Instrumentul fundaţionah, actul de bază al instituţiilor năsăudene1), l-au subordonat confesiunei legii româneşti unite. Cu toate aceste măsuri luate dela început de grăniţeri, adică de patronatul gimnaziului şi al celorlalte şcoli grăniţereşti — numit «Comitetul fondurilor grăniţereşti«, care susţinea şcoalele, alegea şi numia profesorii şi îi salariza, întreţinea localul, procura colec- ţiunile materialului de învăţământ precum şi cărţile pentru biblio- teca profesorilor — mai târziu guvernele ungureşti încercară a da lovituri acestui liceu românesc, care era un spin de nesuferit în ochii maghiarilor intoleranţi şi mari duşmani, voind ba să-l des- fiinţeze, ba să-l maghiarizeze. * In clasa primă aveam următoarele obiecte de învăţământ: Religia, 2 ore pe săptămână. Limba latină 7 ore. Limba română 3 ore. Limba germană 3 ore. Limba maghiară 2 ore. Geografia 3 ore. Matematica 3 ore. Zoologia 2 ore. Apo^ desemnul şi cali- grafia. Gimnastica nu se introdusese încă. . La limba latină aveam cartea numită »Tirocinium«. Când am ajuns la »declinare«, profesorul ne punea să declinăm propoziţia următoare: Hic gallus cantans, in arbore sedens, cucurigu dicens«. Declinarea aceasta ne deşcleşta bine limba şi ne obicinuia cu pronunţarea limbei latine. Ordinea în clasă o ţinea, până la sosirea profesorilor, primul şcolar, care, pe cei ce făceau »holcă«, larmă, îi nota pe o ţidulă, pe care scria întâi: »Clamantes«. Cursurile durau dela 1 Septemvrie până la 19 Iunie. Ulti- mile 4—5 zile erau examenele publice — la care asista şi publicul, va se zică în aceste zile era contactul părinţilor, publicului, cu şcoala. Examenele, la care se dedeau notele, erau însă în orele de lecţii, «examene de clasă«, din cursul lunei Iunie. îndată după terminarea examenelor publice se făcea încheerea anului şi premiarea şcolarilor, fiecare şcolar primindu-şi testimoniul, certificatul de clasă. ') A se vedea în «Figurile grăniţereşti» de I. Moisil. 7 Vacantele durau delâ 1 Iulie până la 31 August. Examenele de corigenţă se făceau în ultimile 2—3 zile a lui August, iar la 1 Septemvrie se deschideau cursurile în regulă, prin serviciul divin la biserica catedrală, apoi citirea legilor şco- lare şi dându-se toate informatiunile necesari şcolarilor. * Eu mă înscrisei în clasa I-a, tocmai când se împliniseră 8 ani dela înfiinţarea gimnaziului şi făcuseră »maturitatea« primii şcolari — »studenti« — 16 la număr. Eram în clasa I-a 38 înscrişi. Profesor de clasă ne-a fost laan Serbii, născut în judeţul Someş, care era preot şi preda religie în clasa noastră; în clasa a Ill-a preda latina, în clasa a 111-a şi a V-a matematică şi în clasa a Vl-a fizica. Acest tânăr teolog, — după ce urmase şcoala primară în Năsăud, liceul în Cluj, apoi seminarul teologic Sf. Barbara din Viena, unde îşi complectă studiile teologice şi filosofice la universitatea de acolo, — a fost numit profesor la Năsăud în 1869, unde a funcţionat până în 1873, câd demisionă fiind numit preot în Sălagiu şi la 1892 pro- topop în Şomcuta mare.i . r p Sârbu era un escelent profesor. El ne făcea în fiecare Du- minecă şi sărbătoare dimineaţa, înainte de a merge la biserică, explicarea evangheliei într’un mod admirabil, cu multe pilde din viată. Nouă şcolarilor, ne plăceau foarte mult aceste »exhortaţiuni«, cari au avut mare înrâurire morală asupra noastră. * Aceste tălmăciri ale evangheliei, pe înţelesul tuturor şi în- văţămintele ce urmau dintr’insele se infiltrau puternic în sufletul tineretului şi stăruiau din ce în ce mai mult la formarea carac- terului, la formarea omului. Şi fiindcă noi aveam biserica noastră naţională, catechetii noştri întretesau printre învăţăturile şi prin- cipiile religioase-morale şi sentimente naţionale. Toate aceste au întărit, dragostea de neam în fiecare şcolar, trecut prin escelentele şcoli năsăudene, cari apoi au produs mulţi bărbaţi de caracter ferm. Dar şi la celelalte obiecte, în special la istorie, la limba ro- 8 mână şi latină, pe lângă cunoştinţele necesare ce şi le câştigau şcolarii, profesorii căutau mereu ocazii de a le desvolta sentimen- tele de iubire de neam, pilde de caractere. De oameni de caractere aveau nevoe Românii în viaţa pu- blică, în luptele ce trebuiau să desfăşoare cu guvernele duşmă- noase, ce oprimau neamul nostru, şi pentru apărarea averilor şi drepturilor noastre din străvechime. Oameni de caracter trebuia să avem în conducerea neamului nostru, dar şi atunci când vor ocupa o slujbă în stat. Educaţia o făceau profesorii în clase, ea se continua şi la şedinţele societăţii şcolarilor, la petrecerile ce se aranjau de câteva ori pe an şi cu orice ocazie. * Pe fiecare carte de şcoală ne scriam numele şi adăugam în latineşte următoarele cuvinte: Hic liber est meus Testis est deus. Quis eum querit, Nomen hic erit lulius vocatur, Moisil nominatur. Iar ca nu cumva cineva să-şi însuşască cartea, mai scriam următoarea ameninţare: Hic liber est meus, Testis est deus. Qui furabitur Fur nominabitur. Şcolarii gimnaziului se numiau după clase. Astfel cei din clasa I se numiau primani, din clasa II secundani, clasa III terţiani, clasa IV cvartani; clasa V cvintani, clasa VI sextani, clasa VII septimani şi clasa VIII octavani. In general cei din cursul superior (V—VIII) se numiau studenţi. * 9 Uniformă şcolară nu exista pe aceea vreme. Aproape toţi umblau ţărăneşte, cu cioareci şi sumane mai frumos croite. îndată însă ce trecea în cursul superior, fiecare căuta să se îmbrace mai bine şi mai »domneşte«. Aşa se formase totuşi o uniformare. In special Dumineca şi în sărbători şcolarii din cursul superior — adică »studenţii« — se îmbrăcau cu o jachetă şi vestă neagră, pantaloni din pânză albă, de casă, ţesută de mamele lor, o pânză frumoasă şi mai fină, în cap pălărie neagră sau cuşmă, iar vara, pălărie de paie sau de »panama« şi papuci (ghete) negre în picioare. Cămaşa albă, de regulă făcută de mamele lor şi la grumazi legătură neagră. Iarna cojoacele cu blană de miel învălită în postav. Grumazul învălit într’un şal lung, în colori, cumpărat din prăvălie, iar capetele fluturând pe piept şi spate, dând «stu- dentului» o înfăţişare de ştrengărel. * Deoarece ştiam că şcolarii saşi dela şcoalele lor purtau be- rete într’o coloare oarecare, iar în urmă aflasem că şi şcolarii dela liceul românesc din Braşov purtau şi ei nişte chipiuri de catifea albastră, cu tricolor românesc, am comandat şi noi câţiva dela Năsăud încă din clasa a IV-a asemenea chipiuri. Mai târziu s’a schimbat coloarea chipiului, postav negru, dar tot cu tricolor, pe care l-am purtat în celelalte clase următoare. * In 1872 toată tinerimea gimnazială dimpreună cu profesorii, şi un numeros public a fost de faţă, la desvelirea monumentului, ridicat în cimitirul »Comoara« din Năsăud, în amintirea fostului Vicar episcopesc loan Marian, director al şcoalelor grănicereşti şi mare pedagog, care încă în anul 1837 deschise primele cursuri pedagogice, pentru formarea învăţătorilor necesari şcoalelor grăni- ţereşti. El a contribuit în foarte mare măsură la ridicarea şcoalelor, a culturii şi a bunăstării poporului din acest ţinut. S’a stâns din viaţă la 2 Iulie 1846. încă de prin anii 1871—72 se introdusese în mod facultativ în gimnasiul nostru stenografia — predată de profesorul de desemn 10 Andrei Mazanec şi limba italiană, în cursul superior, predată de Dr. I. M. Lazar, directorul de atunci. * Felul clasificări (calculul) şcolarilor se făcea cu calificative şi anume: La obiecte: Clasa generală (medii) 1. Eminent ) Eminens | Prima cu eminenţă Foarte bun j Valde bonus 2. Bun ) Bonus Destulitor ) Sufficiens | Prima 3. Nedestulitor Insufficiens Secunda 4. Nimic Nihil Tertia La examenele de maturitate abiturientul se declara: »Maturus cum praecellentia' sau * Matur exi/nio modo ?, care avea la toate obiec- tele calculul »Eminent«; »Maturus cum laudei, care avea calculii »Eminent« şi »Valde bonus«; Maturus, care avea calculii de prima şi amestecaţi de foarte bun. Apoi Rite matur şi Siijficicntcr matur; iar la cei ce cădeau la examene se nota: Relegat să repete exa- menul după trei luni sau după un an. ( >1 ♦ In ce priveşte cântul, muzica vocală, se introdusese încă aproape dela început. Primul profesor de cânt a fost Ion Secuiu. Dar când eram în cl. I gimnazială, şi chiar în clasa a IV primară a fost angajat pentru cântecele bisericeşti, pentru rit şi tipic, stu- dentul de prin clasa a VIII Grigore Pletos (de confesiune ortodox), un foarte bun cântăreţ, care cânta şi în biserica noastră greco- catolică, toate cântările. * Patronatul şcoalelor grăniţereşti ţinea ca tineretul să se des- volte multilateral, nu numai să-şi îngrămădească multe cunoştinţe teoretice, abstracte, dar şi artistice, muzicale şi de aceea a impus în liceu să se înveţe nu numai muzica vocală, ci şi cea instru- mentală. Deoarece pe acele vremuri nu se găsiau profesori specialişti români pentru muzică s’a adus primul profesor, ceh, din Moravia 11 foarte bun: losif Hanoscc, în 1868, care urmase conservatorul de muzică din Vieua, însă a murit foarte curând, în Februarie 1871. In Septemvrie 1872 a fost numit un nou profesor de muzică, tot ceh, Anton Kunna, născut în Praga, care fusese pe vremuri capel- maistru în regimentul grăniţeresc (1844—1848) din Năsăud şi apoi profesor la conservatorul de muzică din Cluj, iar ca pensionar a fost chemat la Năsăud. Kunna a fost un escelent profesor. A format cu şcolarii un cor bisericesc. Apoi o orchestră — fanfară — foarte bună. Patro- natul a cumpărat tot felul de instrumente. Mul|i şcolari au învăţat vioara, cello, flautul etc. Orchestra a făcut mari progrese. S’au dat multe concerte. Prin introducerea muzicei s’a desvoltat foarte mult simţul muzical în şcolari şi apoi şi în marele public. Corul foarte bun, cânta şi la biserică în fiecare duminică şi sărbători. Cântă- rile liturgici au fost la început cele ale bisericei greceşti (macedo- române) din Vieua. Dar aceste cântări erau prea grele pentru şcolari, căci în biserica grecească din Vicna liturgia se cânta de cântăreţi dela opera de acolo. Atunci s’au adus cântările liturgice dela catedrala ortodoxă dela Sibiu. Se cânta deci liturgia «orto- doxă»*), în biserica «unită» de şcolarii unui gimnasiu confesional unit, şi acest fapt nu'a sărit nici în ochii episcopilor'uniţi, nici a celor ortodoxi din Ardeal. Era firesc că nu, căci toţi eram — şi suntem -- doar de aceeaşi lege românească. Pe atunci şcolarii de legea ortodoxă urmau cursul de religie la preoţii-profesori uniţi şi primeau note şi nimeue nu s’a scandalizat de aceasta. Cu toţii mergeam la aceeaşi biserică unită, cântam în cor şi la strană îm- preună, iar profesorul de religie ortodox făcea de rând la bise- rică ca şi cei uniţi. Profesorul ortodox Gr. Pletos citea în biserica unită apostolul, Tatăl nostru şi Crezul şi nu s’a surpat nici o biserică, nici ortodoxă, nici unită. Numai târziu, pe la 1884, cre- dem, a trebuit să se despartă şcolarii pe confesiuni. Băuuese că şi guvernul unguresc a început încetul cu încetul să bage intrigi între confesiunile româneşti, ca să se producă discordie între aceste confesiuni. *) Liturgia Sf. Ionii Oină dc aur. Siluiu. Litografia Kraus. 1854. 12 Trebue notat, că deosebirea între confesiunea »greco-catolică« şi »greco-orientală« părea atât de minusculă, că teologi gr.-or. casătorindu-se cu fete gr.-cat., cununia se făcea în biserica gr.-cat. fără nici o piedecă, sau invers. Cunosc între alte cazuri căsătoria unui teolog gr.-or. absolvent al liceului din Năsăud şi apoi al seminarului ortodox din Sibiu, care s’a cununat cu o d-şoară unită în biserică unită, şi care mai târziu în România Mare ajunsese protopop şi funcţionar la Consistoriul episcopiei ortodoxe din Cluj. Privitor Ia chestia aceasta confesională, agitată şi mult dis- cutată astăzi, aflu cu cale să întreţes şi să reproduc aci, un in- teresant pasaj dintr’un articol publicat de curând de profesorul universitar Onisifor Ghibu din Cluj. Iată-1: In anul 1911, cu ocazia adunării generale iubilare a »Astrei« la Blaj — 50 ani dela înfiinţarea »Astrei« — mii de intelectuali români din Ardeal şi din Vechiul Regat precum şi 25.000 ţărani, s’a întrunit pentru a sărbători acest semicentenar în marele focular de cultură românească. La această minunată sărbătorire au luat parte şi capii bisericei noastre naţionale. »In conştiinţa publică a tuturor celor prezenţi, cei doi mitropoliţi, I. Meţianu dela Sibiu şi Victor Mihali dela Blaj, nu mai erau mitropoliţi confesionali orto- doxi şi greco-catolici, ci erau mitropoliţi români. Nota confesio- nală fu dată, în acele zile, cu desăvârşire la o parte. In aşa mare măsură, încât în ziua întâie a serbărilor, catedrala, în care a avut loc şedinţa de deschidere, a încetat să mai fie un altar separatist al greco-catolicilor şi devenise biserică numai românească. In strana mitropolitului Mihali stătea mitropolitul Meţianu, iar în stra- nile canonicilor steteau alături, ca buni fraţi, episcopii: Pap dela Arad, Cristea dela Caransebeş, Radu dela Oradea şi Hosu dela Lugoj. După terminarea serviciului divin, care a premers şedinţei de deschidere a Adunării toţi arhiereii de ambele confesiuni au întrat în altar, de unde au coborît braţ la braţ, pe uşa împără- rească, cei doi mitropoliţi, urmaţi, de cele două perechi de episcopi: Pap-Radu şi Hosu-Cristea. » Prima şedinţă a adunării generale, s’a ţinut, cum am spus, în catedrală. Discursul de deschidere — minunatul discurs de deschi- dere al preşedintelui Andrei Bârseanu — ortodox—a fost rostit de pe amvon, ca un mesagiu divin către întreg poporul şi către toată lumea. «Ziua de 15 August 1911 a fost pentru catedrala din Blaj, fără îndoială, cea mai mare şi cea mai frumoasă dintre toate zilele pe cari le-a trăit în cursul celor două secole, de când există. Nici odată biserica greco-catolică singură nu i-a putut da strălucirea pe cari i-a dat-o acum neamul românesc în întregimea lui. »ln întreg decursul serbărilor, de altfel, nu s’a auzit din nicio gură nici un cuvânt de natură confesională. Blăjenii vorbeau în cuvântările lor, despre «arhiereii noştri« şi despre poporul nostru, uitând cu desăvârşire atât biserica ortodoxă, cât şi pe cea unită. Nu mai exista altceva decât: popor român şi naţiune română, una şi nedespărţită». «Intr’o şedinţă cel mai tiner arhiereu de atunci — fericitul patriarh şi fost primministru Miron Cristea a spus: «Zilele acestea să fie pentru noi un pternic îndemn ca să dispară dintre noi orice deosebire de confesiune şi să nu îngăduim decât rivalitatea de a ne întrece unii pe alţii în munca pentru înaintarea neamului nostru românesc». (O. Ghibu: Un vechili focar de educaţie naţională : Asociaţiunea »Astra« în rev. «Satul şi şcoala«, Cluj. An. VIII. 1939. Nr. 5—6 p. 136, 138.) i.;r - , * Fanfara a luat un frumos avânt şi a făcut între 1874—79 mari progrese, fiind mulţi elevi cari urmau mizica instrumentală şi anume: violina, viola, cello, basul (gorduna), flautul, clarineta, trompetele de deosebite feluri (ca piston, flugelhorn, waldhorn, bom- bardon, etc.), tobe, triunghiuri, ş. a. Ba se formaseră în afară de orchestra cea mare a liceului, mai multe mici grupuri — quartete — particulare de şcolari, cari făceau muzică de sine, astfel că răsuna Năsăudul de frumoasele piese ce se cântau. Mai ales câţiva Bârgăuani, cari locuiau pe atunci în »Olimpuh Năsăudului, se îndeletniceau în deosebi cu muzica şi făceau mare gălăgie armonică, seara şi în zilele de sărbătoare, — cum au fost loan Orban cu vioara, Andrei Monda, Dânilă Sânjoan (cello) Ion Dologa şi Eliseiu Dan (cu trompetele). Eu de asemenea am format un quartet compus din Panii- Union Tonii cu flautul, Iiiliu Gostl cu clarinetul, Sanjoan cu cello, Ion Găvrilaş şi Ion Orban, Aurel Pop Boita şi cu mine, cu vio- 14 rile. Multe seri şi în zile de sărbătoare ârti petrecut astfel ceasuri întregi desfătându-ne în acordurile armonioase ale micului nostru quartet. * In anul 1877, când s’a primit ştirea că Plevna a căzut în mâinile armatei române, — intelectualii năsăudeni, au sărbătorit victoria aceasta într’un mod festiv. Dar şi noi şcolarii în aceeaşi seară am sărbătorit în »Olimpul« Năsăudului, în casa unui ţăran, Ion Iovu Moldovan, gazda şcolarilor bârgăuani, prin cuvântări na- ţionale înflăcărate, prin toaste, prin cântările orchestrei noastre,— cu un entusiasm deosebit «victoria armelor române culminată la Plevna«. * Profesorul Kunna, deşi înaintat în vârstă ne-a insuflat foarte mult dragostea de muzică, de aceea eram mai ales mulţi viorişti. Sub Kunna fanfara noastră luase un mare avânt. S’au dat mai multe concerte, la cari colaborau şi alte persoane. Cele mai escelente pianiste au fost pe vreamea acea dom- nişoarele Roşa 'şi Leontina Goldschmidt'), care' au concertat de multe ori Ia concertele din Năsăud. Gustul musical şi artistic s a desvoltat foarte mult în orăşelul nostru începând din epoca lui Kunna, continuând-se apoi sub profesorii Iacob Mureşian, Oberii, I. Fischer, Emil Ştefănuţ şi Augustin Bena până la războiul Unirii. * Dau aci programul unui foarte frumos concert, dela 5 Mai 1877. PARTEA I. 1. «Corul ţiganilor« din opera «Troubadur* de Verdi, aranjat pentru orchestru de A. Kunna. 2. »Fantasie« din opera «Robert der Teufek de Meyerbeer, exe- cutată pe pianoforte de damicela Leontina Goldschmidt. 3. «Durerea mea«, romanţă de Maria I. Basabian, cântată de da- micela Ot. Gostl, cu acompaniament. /- u 2 F“cele marelul Proprietar german şi cunoscutului filoromân Frideric Goldschmidt, care se căsătorise cu Ida Pop, fiica maiorului grăniţer Leon Pop, şhşi manta pe cele două fete susnumite cu profesorii Qavril Scridon şi Virgil Şo ropa, iar pe o a treia Ida, cu maiorul Iulian Marţian. is 4. «Salutare dela Sud«, concert pentru două vioiine şi acompa- niament de pianoforte de Fr. Suppe, executată de V. Miliai- laşiu, A. Kunna şi dam. Leontina Goldschmidt. 5. »Romanţă« de Golembiofski (Porumbescu), executată de corul vocal. PARTEA II. 6. «Suveniri dela Mehadia«, de Klein, aranjate pentru orchestru de A. Kunna, executată de orchestru. 7. «Concertant Duo« de N. Lois pentru pianoforte, executat de damicela Roza Goldschmidt şi A. Kunna. 8. »Doi ochi« de G. Ventura, pentru sopran şi pianoforte, exe- cutat de damicela Leopoldina Stock şi A. Kunna. 9. »Dorul«, romanţă şi horă, de G. Th. Micheru, pentru violină şi pianoforte, executat de V. Mihailaşiu şi A. Kunna. 10. »Romana-naţionale«, executat de orchestru. 11. «Marşul lui Mihai« (Viteazul). Antreu pentru persoană 50 cr., pentru copii 20 cr. v. a. Venitul este destinat pentru acoperirea speselor extraordinare a Şcoalei de muzică dela gimnaziul românesc superior din Năsăud.« După moartea lui Kunna, în 1878, urmă ca profesor de mu- zică, în 1879, lacob Mureşian, fiul redactorului «Gazetei Transil- vane* din Braşov. f5 * In timpul stăpânirii străine nu se puteau sărbători momen- tele mai însemnate din istoria neamului nostru. Sărbătoriam numai două acte memorabile şi anume ziua de 4 Octomvrie, ziua în- fiinţării respective a deschiderii gimnaziului — liceului — nostru şi 3/15 Mai, în amintirea marei adunări a Românilor din Ardeal la Blaj. Dau aici programa serbării zilei de 4 Octomvrie din anul 1871, căci în felul acesta s’a sărbătorit acea zi în tot timpul cât am urmat eu liceul în Năsăud. PROGRAMA SERBĂRII ZILEI DE 4 OCTOMVRIE 1871. I. Marţi seara, în preseara zilei de 4 Octomvrie: 1. Opidul (orăşelul Năsăud) se iluminează (seara). 2. Junimea studioasă adunată, la semnalul dat, înaintea gimnaziu- lui intonează după mai multe salve date cu treascurile (piuăle): «Veniţi Muze odată«, «Frunză, frunzuliţa* şi «Astăzi virtuţiei« (aceasta din urmă este imnul gimnaziului). ti 3. De aci se apropie junimea, în ordinea prescrisă, de localul Că- pitanului suprem (adică al prefectului districtului) intonând «Doamne ţine...«, iar după o scurtă vorbire, ţinută de un studinte, se intonează: «Astăzi, fraţilor Români« şi »Ca un glob de aur...« 4. Mergând (junimea studioasă) la localul Reverendissimului Domn Vicar şi Preşedinte al Comitetului Şcolar, intonează: «Astăzi virtuţiei...«, iar după vorbirea ţinută din partea unui studinte, (se intonează) «Mult e dulce şi frumoasă« şi «Hora Unirei«, după aceea în ordinea prescrisă se reîntoarce la gimnaziu, in- tonând «Deşteaptă-te Române«, «Astăzi virtuţiei« şi «Doamne ţine«. (Atât Căpitanul suprem, cât şi Vicarul, au ţinut vorbiri tineri- mei studioase.) II. Miercuri, în 4 Octomvrie: 5. In zori de ziuă mai multe salve cu treascurile. 6. La orele 9 junimea merge, în ordinea prescrisă, la biserica gr.-cat. 7. După misă junimea se întoarce, în ordinea prescrisă, la sala gimnaziului, unde urmează vorbirile şi declamaţiunile din lim- bile, cari se propun în gimnaziu, iar în interval corul intonează diverse piese româneşti. , 8. Seara bal, în favorul studenţilor miseri şi morboşi. Năsăud, la 1 Octomvrie 1871. COMITETUL In timpul Războiului Independenţei, 1877—78, noi citeam ziarele cu mare ardoare şi ne bucuram de orice izbândă a armatei române. Cunoşteam tot ce se întâmpla. In toamna anului 1877 generalul turc Muktar Paşa fu bătut în Asia mică pe la Kars undeva. Am avut atunci o mare satisfacţie. Intr’o după amiază pe la Vfc—2, înainte de începerea orei, se plimba, pe dinaintea localului vechiu a liceului, procurorul dela tribunalul din Bistriţa — mi se pare un Sas maghiarizat sau aşa ceva — se plimba pentru a pleca în urmă la judecătoria din Năsăud, din apropierea liceului. Noi câţiva din clasa a VH-a am început să strigăm din ferestrele clasei: «Muktar Paşa!« «Muktar Paşa!« la adresa procurorului. In curând procu- rorul înţelese că strigătele noastre erau pentru dânsul şi atunci se repezi în cancelaria profesorilor pentru a ne reclama. Discuţiile şi tratativele cu directorul şi profesorii în cancelarie au durat în- treaga oră dela 2—3. Noi fireşte că ne-am liniştit. La ora 3 apăru 17 directorul cu profesorul de clasă pentru ă ne ţinea o »morală«, arătându-ne primejdiile, ce poate să ne aducă entusiasmul prea pronunţat, pentru şcoala noastră din partea guvernului şi în con- secinţă ne-a dictat întregei clase o pedeapsă de arest de clasă în Dumineca viitoare, pedeapsă primită cu plăcere. Se ştie că Maghiarii simpatizau cu Turcii. Ba chiar forma- seră nişte bande prin Secuime, cari să năvălească în Vechiul Re- gat, şi noi am făcut în felul acesta un fel de protest. * In anul 1874, pe când eram în clasa a IV-a, am primit ca dar dela tata o interesantă cărticică de foarte mare folos pentru educarea copiilor, întitulată »Opere alese de Beniamin Franklin*. din «Biblioteca de lectură pentru junimea de ambele sexe« publi- cată de profesorul şi pedagogul I. M. Riureami, fost director al liceului «Matei Basarab« din Bucureşti. Riureanu, născut la 1832, era de’ origine ardeleană. El a făcut şi »Fundaţia Riureana« de- pusă la Astra-Sibiu. Biblioteca aceasta a fost de mare folos tineretului şi a apărut într’o mulţime de volume, începând *în 1869. S’a procurat şi pen- tru şcoalele din Năsăud, dându-se ca premii, şi se aflau şi în biblioteca şcolarilor. Eu le-am citit şi recitit pe toate cu cea mai mare plăcere, ca şi ceialalţi şcolari. Cărticica lui Franklin a fost pentru mine un mentor de viaţă şi am urmat pe cât s’a putut minunatele învăţături cuprinse mai ales în capitolul «Fragment din memorialele lui Franklin«. Această bibliotecă ar fi trebuit retipă- rită şi continuată. In acest »Fragment« se cuprind regulele de a se conduce în viaţă şi este o adevărată Carte de aur pentru tineret. Mai târziu când am devenit profesor şi am văzut că nimene nu s’a mai interesat a publica cărţi anume pentru educarea tineretului şi că nu se dă vr’o importanţă lecturii domestice a şcolarilor, am luat hotărîrea să public revista »Amicul tinerime'u, anume pentru mentalitatea şcolarilor, pe care am publicat-o timp de şapte ani, dar n’am prea fost sprijinit tocmai de profesori. Ministrul Haret a fost cel ce a înţeles importanţa unei astfel de reviste anume pentru educaţia şcolarilor şi mi-a dat un ajutor cu care am putut-o publica timp de 7 ani. * 2 In vara anului 1870 s’a ţinut în Năsăud adunarea generată a »Astrei«, Ia care au participat mulţi intelectuali ardeleni. Dar grăniţerii noştri au chemat şi pe fraţii vecini, maramureşeni şi bucovineni. Toate serbările şi şedinţele au decurs foarte frumos şi o înfrăţire naţională s'a închiat atunci între fraţii reslăţiţi. Adunarea aceasta generală a »Astrei« a rămas memorabilă şi prin faptul că cele 44 comune grăniţereşti şi mulţi fruntaşi din »Dis- trictul autonom grăniţeresc al Năsăudului« de atunci s’au înscris ca membri fundatori, pe viaţă şi activi, încasându-se considerabila sumă de 5470 florini v. a., cea mai mare sumă încasată vr’odată de »Astra« dela înfiinţarea ei (în 1861) până în anii din urmă. Am asistat şi noi micii »domnişori« la şedinţe, la concert şi la bal. In tot locul observam un tânăr frumos, svelt, îmbrăcat în costum românesc — cum purtau pe atunci şi funcţionarii Distric- tului1) — cu pantaloni de aba albă, băgaţi în cisme de lac cre- pate la tureac (carâmbi), cămaşa albă ca zăpada, strânsă 'cu un brâu tricolor peste mijlocul trupului şi purtând în mâini un rol de hârtie, manuscrisul unei conferinţe: »Femeia din punct de ve- dere moral. Misiunea ei în societate şi familie«, pe care o ţinu aici. Era studentul medicinist Ioachim Drăgescu, autorul vestitului roman istoric: » Nopţile carpatine sau istoria martirilor libertăţii* (Horia, Cloşca şi Crişan), tipărit în Pesta la 1867. Acest roman era citit de toţi şcolarii români, atât din Năsăud, cât şi dela Blaj, Braşov şi Beiuş. Cel dintâi exemplar fusese dăruit bibliotecii gimnaziului din Năsăud de distinsul căpitan grăniţer Silvestru Torni, în 1868, apoi s’au procurat mai multe exemplare, ca să poată sătura şi satisface pofta de citire a tuturor şcolarilor a acestui roman istoric. »Simţemântul de pietate, admiraţiune şi venerare, ce-I păstrează sântei memorii a martirilor libertăţii române din 1784, l-a îndemnat — pe tânărul Drăgescu — să întreprindă publicarea istoriei acelui an, vrând prin asta a redeştepta memoria acelor martiri în stră- nepoţii lor şi a împintena pe aceştia spre fapte mari de demnitate şi mărire naţională.«2) In adevăr acest roman a avut o enormă influenţă asupra tineretului român ardelean, desvoltându-i în cel mai înalt grad 0 Vezi Arhiva Someşană Nr. 24, pag. 161—63. 2) Din revista »Sionul românesc® a lui Dr. Or. Silaşi, 1867, pag. 143. sentimentul naţional. Drăgescu deveni în urmă medic, activând în Vechiul Regat. * Conştiinţa naţională românească a fost totdeauna foarte vie în ţinutul Năsăudului şi mai ales de când s’a înfiinţat liceul. Profesorii noştri au înţeles foarte bine să desvolte şi întărească sentimentele naţionale şi în clase sau cu alte ocaziuni ne vorbeau de măreţele fapte ale marilor eroi şi patrioţi din trecutul neamului nostru. Profesorii ne-au îndemnat mereu să citim cărţi bune şi au înfiinţat încă de cu bună vreme o bibliotecă, în care se aflau cărţi potrivite pentru luminarea minţii tineretului şcolar, cărţi ce apăreau în Ardeal sau în Vechiul Regat, astfel că un şcolar, care urma liceul aici, timp de opt ani, îşi aduna o considerabilă sumă de cunoştinţe din toate materiile; el citea tot ce, pe acea vreme, forma literatura românească. Mai ales cărţile ce tratau istoria nea- mului nostru şi revistele ce apăreau, precum şi ziarele din Ardeal şi ziarul »Românul« a lui C. A. Rosetti şi «Convorbirile literare*, «Revista ştiinţifică« a lui Aurelian ş. a. erau citite cu mare sete şi lăcomie; toate ne insuflau dragoste de neam, sentimentul na- ţional ni se intensifica din ce în ce mai puternic şi putem afirma cu toată tăria, că toţi şcolarii trecuţi prin liceul românesc din Năsăud au devenit mari, dârzi şi neîntrecuţi naţionalişti, escelenţi români. Noi ne consideram aici la Năsăud ca în ţară românească şi dispreţuiam acel neam îngâmfat, grandoman şi intolerant, care ne-a asuprit şi secoli întregi şi-a bătut joc de neamul nostru. La gimnaziul nostru s’a înfiinţat încă în anul şcolar 1870/71 o «societate de lectură* a şcolarilor, care s’a numit: »Virtus ro- mana rediviva«. şi există şi astăzi. Idea înfiinţării unei astfel de societăţi se născuse încă din anul 1868, dar numai când se în- fiinţă şi clasa a VllI-a se putu realiza, sub direcţia directorului Dr. Ioan Marte Lazar. Scopul societăţii era: «Perfecţionarea în cultură şi ştiinţă astfel încât lucrarea Societăţii să fie reîntregirea studiilor şcolastice, cetirea de jurnale literare (adică reviste), mai ales româneşti, deprinderea în declamarea de bucăţi şi poezii alese, şi operate proprii, aşa totuşi, ca obiectele, cari se vor alege, să fie în consonanţă cu studiile şcolastice, încât toată scrutarea po- litică sau religioasă să fie eschisă. Societatea va avea o bibliotecă, 2* îşi vâ procura reviste literare şi ştiinţifice, va ţinea şedinţe peste an, în care se vor ceti lucrări literare, originale sau traduceri, se vor ţine vorbiri oratorice ori disertaţii petrecătoare, se vor declama poezii proprii ori de ale altora. Se vor aranja şedinţe publice de producţiune (festivaluri).« Lucrările cele mai bune (originale, proprii) cari se cetiau în şedinţele literare, se păstrează, scriindu-se într’un fel de almanah numit »Muza Someşană«, redactat în fiecare an, şi. în care s’au trecut şi cele dintâi încercări ale poetului George Coşbuc, fost şcolar al acestui gimnaziu, precum şi lucrările mul- tor altora.*) Membri erau toţi şcolarii. Mai târziu, de pe la 1895, membri ordinari ai Societăţii, erau numai cei din clasele a Vll-a şi a VIII-a. Dela 1889/90 guvernul unguresc n’a mai permis să se numească societatea cu numele de »Virtus romana rediviva«, ci numai «Societate de lectură«. Conducătorii societăţii erau directorul sau un profesor. Ea a contribuit foarte mult la cultura şcolarilor din diferite puncte de vedere. , f. , Reproducem aici Programa unei şedinţe generale a Societăţii «yirtus romana redivi.va® din anul 1871 ca un document cum se ţineau acum 68. de ani astfel de şedinţe. Societatea de lectură a junimei studioase dela Gimnaziul superior românesc din Năsăud are onoare a invita la Şedinţa sa generală, care se va ţinea ia 18/6 Mărţişor 1871 în sala Casinei Inteligenţii române din Năsăud. începutul punct 6 ore postme- ridiane. Dr. loan M. Lazar 4irector şi profesor gimn. şi condu- ' " ca torul societăţii Preşedinte: loan Ciocan (octavan) Ştefan Rebreanu (octavan) notarul societăţii de lectură PROGRAMA ŞEDINŢEI 1. Corul vocal: Deşteaptă-te Române. 2. Deschiderea şedinţei prin conducătorul. 3: Preşedintele referează despre activitatea societăţii. 4. Corul: «Veniţi Muze odată®. 5. Despre ştiinţă şi foloasele ei. Operat propriu de Grigore Pletos. *) Istoria Şcoalelor năsăudene, de V. Şotropa şi Dr. Nic. Drăganu. Năsăud. 1918. Pag. 314 şi urm. 21 6. Someşianul, poezie, operat propriu de I. Ciocan. 7. Corul: »Român verde«. 8. Despre invidie, proză, operat propriu de Paul Beşianu. 9. Cătră Transilvania, poezie, operat propriu de Gabriel Scridon. 10. Corul: »Banchetul«. 11. Un vis şi realitate, poezie, operat propriu de fiasil Borgovan. 12. Influenţa poeziei, proză, operat propriii de Grigore Marica. 13. Corul: »Tata Noe«. 14. Visul unui Român, poezie, operat propriu de Anton George. 15.. închiderea şedinţei prin conducătorul. 16. Corul: »Arcaşul«. După închiderea şedinţei se va reprezenta: »0 noapte pe ruinele Târgoviştei sau Umbra lui Mihai Eroul*. * In anul şcolar 1876/77 societatea a trebuit să-şi întrerupă rodnica sa activitate, din cauze pe cari nu le cunoaştem. Societatea «Virtus romana rediviva« secretă Câţiva dintre şcolarii din cursul superior, simţind necesitatea şi lipsa societăţii, cu care ne obişnuisem şi din biblioteca căreia citeam cărţi şi reviste, am hotărît să înfiinţăm noi una secretă. După o consfătuire a câtorva aleşi băeţi »buni şi de în- credere* am compus, fireşte, »Statute«, pe cari apoi le-am aprhbat cu iscăliturile noastre: »Le întărim şi ne obligăm a observa strict toţi paragrafii acestor statute«. Semnaţi: 1. Cornelia Pecurariu, preşedintele societăţii, stud. cl. VlII-a (în urmă teolog, redactor la Tribuna, Sibiu, apoi profesor şi revizor şcolar în Regat); 2. Averchie Macovei, stud. cl. Vlll-a (în ifrmă preot în Bucovina); 3. George Curleanu, cl. VII (teolog, apoi casier la banca »Bistriţana« şi senator în Senatul român); 4. toan Ma- cavei, cl. VII (preot Năsăud); 5. Solomon Haliţă, cl. VII (profesor, inspector şcolar, prefect); 6. Petru Chcresteş, cl. VII (preot); 7. Simion Pântea, cl. VII (inginer agronom); 8. Alexandru Pop (din Sângeorz), cl. VII (profesor la Bârlad); 9. Iuliu Moisii, cl. VII (profesor); 10. Policarp Popescu, cl. VI, casar (preot în Bucovina); 11. Simion Pop (din Nepos), ci. VI (inginer silvic); 12. Tiiu V. Făgăraş, cl. Vil, bibliotecar (funcţionar la C. F. R.); 13. Casian Blaga, cl. VI; 14. Ioan Găvrilaş, cl. VI (teolog); 15. Aureliu Pop 22 Bota, ci. VI (profesor, Blaj); 16. Iuliu Gostl, cl. VI; 17. Emanuel Beşia, cl. V (preot şi protopop la ZIatna); 18. losif Catul, cl. V (profesor în Bârlad); 19. Simion Popescu, cl. V; 20. Gregore Pop, clasa VI. Cabinetul de lectură era Ia unul din colegii noştri — la Em. Beşia — care era şi bibliotecarul nostru. Aveam o mică bibliotecă şi câteva ziare şi reviste. Astfel: Observatoriul de sub redacţia Iui George Bariţ, Igiena şi Şcoala de Dr. P. Vasici, Convorbirile lite- rare. S’a procurat şi România literară ■— la administraţia căreia s’a trimis abonamentul —, dar revista »fiind suspendată«, banii s’au pierdut (4 florini). Dar noi citeam şi alte ziare şi reviste, pe care le împrumutam dela profesori. In special eu dispuneam de mai multe, dela tatăl şi dela fratele meu. S’a citit şi ziarul »Unul pentru altul®, adică Românul lui C. A. Rosetti. Fireşte că noi ţineam şedinţe literare, aproape în fiecare Duminecă, în sala clasei a Vil-a, unde s’au citit multe »operate proprii«, traduceri, declamaţiuni. Subiectele erau alese de fiecare membru după a sa liberă voe. Notez câteva din aceste subiecte: 1. Regele poeţilor, operat propriu de Ioan Macavei; 2. Flo- rica, nuvelă, de I. Moisil; 3. La moartea Iui Andrei Mureşian, poezie de losif Vulcan, declamare de Simion Pop; 4. Orfanul, poezie proprie de Cornel Pecurariu; 5. O căinţă, poezie proprie de George Curteanu; 6. însemnătatea limbei pentru Români, con- form sentenţiei lui Alex. Urechia: Nu sabia, ci limba susţine o naţiune, de Cornel Pecurariu; 7. Aici predomneşte vărsatul (Nu- velă comică de Friedr. Craft), traducere de Averchie Macovei ; 8. Macedoneanul, poezie de Grandea, declamată de Simion Pop; 9. O dorinţă, poezie, operat propriu de Ioan Macavei; 10. »AnuI nou«, conversaţiune, operat propriu de Ioan Găvrilaş; 11. «Spălă- toresele de noapte®, poveste de d-na Chatelain, traducere din germană de Cornel Pecurariu; 12. Visul, poezie, operat propriu de Solomon Haliţă; 13. Păzitoarea de gâşte Ia fântână, traducere de George Curtean; 14. Ceva despre ştiinţă în genere şi necesi- tatea ei la poporul român, operat propriu de Emanuel Beşia; 15. Castelul spiritelor, traducere de I. Moisil; 16. Petru din floare, o poveste populară, spusă de Petru Cheresteş; 17. Orice lucri lucră înţelepţeşte şi cugetă la viitor, novelă proprie de Ioan Gă- vrilaş; 18. Lipsa institutelor de învăţământ, operat propriu de Solomon Haliţă; 19. încercări patriotice pentru recâştîgarea drep- turilor, operat propriu de losif Catul; 20. Influenţa culturei, operat 23 propriu de Alex. Pop (Sângeorz); 21. Caracterul şi însemnătatea lui, operat propriu de Ioan Găvrilaş; 22. »La Români!«, poezie de D. Bolintineanu, declamată de E. Beşia; 23. Pe cine-aştepti tu oare s’aline-a ta durere? Pe-acela ce te suge? Te calcă în picioare? Pe cari te vând de mii de ori p’un tron? (Cesar Boliac), operat propriu de I. Moisil. * Viaţa noastră în liceu a fost destul de frumoasă, o viaţă curat românească; deşi Năsăudul era o mică localitate, dar cu mare trecut naţional. Plăcerile noastre erau felurite, după cum creşteam şi ne desvoltam. Primăvara aveam maialul, — la 3/15 Mai — sărbătoare na- ţională, când sărbătoriam amintirea marei adunări a 40.000 de Români pe Câmpul libertăţii dela Blaj, în ziua când poporul ro- mânesc din Ardeal s’a proclamat de naţiune liberă şi a jurat că va lupta contra împilărilor maghiare şi pentru emanciparea lui din sclavia »aristocraţiei« maghiare. Această zi naţională se sărbătoria cu mare fast şi un public numeros din Năsăud şi din comunele din împrejurime, preoţi,! învăţători, funcţionari participau cu fami- liile lor. Serbarea se făcea în pădurea »Dumbrava«, de stejari, de pe un deal din jos de Năsăud. In zorii zilei Năsăudul răsuna de împuşcăturile pivelor, aşezate sus pe »Comoară*. In primii ani ai existenţei liceului se făcea un parastas în biserica Năsăudului, pentru cei căzuţi în revoluţia dela 1848 şi o predică relativă. Mai târziu însă guvernul maghiar a oprit a se sărbători această zi cu un fast prea naţional. Totuşi până la anul 1877, deci până la războiul româno-ruso-turc — războiul indepen- denţei României — se sărbătorea în toată splendoarea. Serbarea zilei de 3/15 Mai din anul 1878 a fost excepţional foarte frumoasă, căci vremea era caldă şi splendidă, cerul senin. După ce ne-am întrunit toţi şcolarii la liceu, la orele 9 am făcut o plimbare prin străzile Năsăudului, în frunte cu fanfara, ce mai rămăsese din timpul regimentului al U-lea de graniţă, şi cu patru steaguri, în colorile româneşti, iar pe la orele 11 am plecat în frumoasa pădure de stejari »Dumbrava«. In mijlocul acestei păduri aranjasem înainte cu câteva zile un loc patrat pentru dans, jur împrejur cu jilţuri de pământ, acoperite cu iarbă, frunze şi pe 24 deasupra cu scoarţe şi covoare de lână. Alăturea, loc pentru bu- cătărie, pentru mese, scaune, garderobă, etc. Noi şcolarii, în special cei din cursul superior, ne-am încins, cu ocazia acestei serbări naţionale, brâile tricolore româneşti, făcute de ţărance din Năsăud şi din Rebrişoara, late de vr’o 3 degete, încinse în jurul trupului, capetele atârnând în jos cu ciucurii lor. La maialurile aceste luau parte toţi profesorii, funcţionarii din Năsăud şi foarte mulţi preoţi, învăţători ş. a. din comunele vecine, cu fetele lor. După amiazi pe la 3—4 începea dansul şi era o petrecere şi o veselie din cele mai entusiaste. Dansurile, cari se jucau, erau în afară de valsuri, polci şi cadrile, jocurile româneşti Someşana, Romana. Cu Someşana se începea întotdeauna. In pauză se jucă de o grupă de 12 şcolari jocurile voiniceşti: Căluşerul, Romanul şi Bătuta, îmbrăcaţi în costum naţional, încinşi cu brâu tricolor. Tot în pauză lăutarii dela Bistriţa înveseleau publicul cu fel de fel de cântece româneşti, romanţe, pe cari lăutarii le aduceau din vechiul Regat, doine, cântece popuiare etc. Din vestiţii lăutari amintesc aici pe Criştof bătrânul, apoi' Criştof tânărul, pe' Deneş şi în urmă pe Goghi, toţi excelenţi viorişti şi capelmaistri, pe cari i-am cu- noscut şi am dansat după armonioasele lor melodii. Dela dânşii noi şcolarii învăţam toate romanţele şi cântecele aduse de ei din Regat şi în urmă le cântam mereu. In timpul pauzei se lua şi masa. Mâncările erau aduse de familiile invitate şi consta din fripturi de miel, pui, etc., multe prăjituri şi şcolarii erau invitaţii şi muşteriii familiilor. Alăturea însă unele clase se întovărăşiau şi-şi frigeau mieii lor în frigări şi se ospătau, iar pentru ca să se răcorească aveau câte un butoiaş cu bere, dela vechea fabrică de bere din Năsăud. In acest timp se ţineau şi toaste şi mici cuvântări de către »studenţii« mai mari pentru profesori şi de profesori pentru martirii din 1848 ai nea- mului românesc. In anul 1878 a vorbit din partea şcolarilor primul din clasa VII, a noastră, Dănilă Sanjoan (recte Simzian) pentru Patronatul şcoalelor năsăudene — adică Fondurile grăniţereşti — la care a răspuns jurisprudentul loachim Mureşianu, secretarul fondurilor. Din clasa a Vlll-a a vorbit »studentul« Ion Ureche, devenit în urmă căpitan de artilerie în România, unde a decedat, 25 pentru profesori, căruia i-a răspuns directorul de atunci, Dr. Paul Tanco. Petrecerea a durat până la orele 9 seara, când ne-am îna- poiat cu mare alai la Năsăud, în frunte cu cei 12 căluşeri, cu steagurile, îndreptându-ne spre otelul »Rahova«, aranjat anume pentru continuarea petrecerii, până în zorii zilei următoare. In anul 1879 însă nu s’au mai permis steaguri în tricolorul românesc şi atunci am umblat cu steaguri numai în două colori, roşu-albastru, şi nu în ziua de 3/15, ci de 21 Mai. Nenorocul nostru a fost că în acea zi a plouat şi atunci, ca şi de altă dată, din prevedere, am aranjat clasele I şi II din vechiul local, deco- rându-le foarte frumos cu verdeaţă şi multe steaguri legate laolaltă şi aici naţionale. Eu însumi, cu amicii mei, Ion Macavei şi alţi câţiva, am aranjat totul. Preotul catolic, Stanek, un bătrân respec- tabil, artist pictor bisericesc, croat de naţie, vizitând sălile decorate de noi, ne-a admirat gustul nostru artistic şi ne-a lăudat şi încurajat. Copilăria cu jocurile ei, cu petrecerile, cu felul de trai, im- pus de familiile intelectualilor din Năsăud, de pe atunci, se deo- sebiau în multe privinţe de cea de astăzi. Când am fost în clasa I-a a gimnaziului părinţii ne-au dat la un măiestru de dans, care venise dela Bistriţa, pentru un curs de şase săptămâni, la cari se înscrisese mai mulţi »domnişori« şi »domnişoare«, pe lângă alţi câţiva tineri funcţionari dela autorită- ţile districtuale din Năsăud, cari încă nu ştiau dansa. Dar majo- ritatea eram noi, cei mici, dar mai sprinteni şi doritori de a învăţa. Cu această ocaziune ne-am împrietinit mai mulţi şcolari din cla- sele inferioare, un grup a cărui prietinie a durat toată viaţa noastră. Aici am învăţat dansurile: valsul, cadrilul, polca francais, polca mazur, polca repede, cotilionul. Cursul s’a încheiat cu un »bal de probă«, pentru a arăta publicului invitat la acest bal rezultatele învăţăturilor noastre. »Pe vremea noastră« era cerut de familiile din Năsăud, ca din când în când copiii lor să petreacă împreună, fete cu băeţi, Ia câte o familie într’o duminecă, la alta în altă duminecă sau sărbătoare, unde se întruniau mai multe domnişoare. Scopul era 26 să obişnuiască băetii cu o conversaţie frumoasă, să-şi însuşaşcă maniere civilizate, să se mai poleiască, lucruri, cari se pot face mai bine în societate cu sexul frumos. Era deci chestiune şi de educaţie. Noi, câţiva »domnişori«, aveam convenirile noastre foarte plăcute la două familii: Goldschmidt şi Mihailaş. Eram de obiceiu patru domnişoare şi patru domnişori, cari conveniam destul de des, dumineca după amiazi, şi petreceam minunat prin conversaţii frumoase, jocuri de salon, dansuri la sunetele melodioase ale pia- nului, căci domnişoarele noastre erau toate excelente pianiste. Apoi luam o ujină: cafea şi copturi (prăjituri), făcute de delicatele lor mânuţe. Natural că ne prezentam bine şi curat îmbrăcaţi şi după terminarea petrecerii însoţiam damicelele acasă. Deşi eram numai noi, tineretul, în salonul familiei, din când în când trecea şi mama lor prin salon. * Fiindcă aveam multe cunoştinţe între »damicelele«, cari ve- niau la balurile, petrecerile şi festivalurile noastre, de prin satele învecinate, plecam din' când în când să le facem 'vizitele noastre. Eram întotdeauna primiţi foarte bine şi fiindcă damicelele ştiau ziua când aveam să sosim, se întruneau mai multe din satele apropiate odată la una, de altă dată la alta, din alt sat. Noi mergând la aceste vizite ziceam, cu un termen frumos, că mergem »în experinţă«. Petreceam minunat cu jocuri de salon, cu dansuri, muzică făcând vr’o domnişoară la pian sau unul din noi cu vioara. După o masă îmbelşugată ne înapoiam noaptea târziu din frumoasele noastre »experinţe«. Amintesc aici câteva din domni- şoare: Raveca şi Ana Precup din Nimigea-Piatra, Leontina Hontilă din Mocod, Victoria Şoldea din Mititei, d-şoarele Sălvan din Mititei, Angelina Coşbuc din Hordou etc. * Eu activam în deosebite grupuri de prietini. Cu unii la pe- treceri cu damicelele. Cu alţii făceam muzică — cvartetul nostru. Cu alţii discuţii felurite, literare, ştiinţifice, dar mai ales naţiona- listice. Aceste din urmă erau uneori foarte înfocate. Cu alţii jocul cu mingea — fuga — în Lager, 27 Pe vremea aceea jocurile cu mingea nu erau introduse în şcoale. Noi jucam fuga, pe care o învăţasem dela feciorii de ţăran din Năsăud, care o jucau primăvara. Atunci am jucat şi noi în fiecare an, în lagărul Năsăudului, adică pe locul unde odinioară făceau exerciţiile militare grăniţerii Regimentului nostru. Dar jucam şi alte jocuri cu mingea, obişnuite la Năsăud. Mai târziu în cariera mea de profesor, în călătoriile făcute prin Germania, am văzut că un joc cu mingea asemănător cu fuga noastră se juca de şcolarii liceelor, sub conducerea unui profesor. Acolo unde am asistat odată timp mai îndelungat, profesorul con- ducător era cel de filosofie, care juca împreună cu şcolarii. Când în anul 1895 fusei numit director al gimnaziului din Târgul Jiului între alte inovaţii ce am introdus la această şcoală, au fost şi jocuri cu mingea. Am învăţat următoarele jocuri: Ţicu (în 3, în 4, în 6 şi în 8), In oraş, Poarca şi Fuga, jucându-le împreună în curtea şcoalei, care era destul de spaţioasă. Mai ales fuga a plăcut şi în curând, începând din primăvara anului 1896, s’au răspândit în oraş, jucându-le şi elevi dela alte şcoli. Cu ocazia vizitei1 ministrului Spiru Haret, în Octomvrie 1897, la gimnaziul din Târgul Jiului, l-am invitat să vadă jucând elevii jocul fuga. Ministrul, surprins de acest joc, a intrat însuşi in joc pentru câteva momente şi s’a observat că şi el cunoştea jocul, căci în Moldova, de unde era originar, se juca. Şi la începutul anului următor, la 15 Aprilie 1898, ministrul Haret a dat »Deci- ziunea prin care se institue concursuri anuale de jocul oină pentru toţi şcolarii din şcoalele secundare, normale şi primare din ţară«. El numeşte jocul acesta — fuga noastră dela Năsăud — oină, cum se numeşte în Moldova, lată ce scrie Haret în al său Raport adresat M. S. Regelui asupra activităţii Ministerului Instrucţiunii Publice şi al Cultelor din anul 1903, la pag. 212: »Prin deciziu nile noastre din 13 Aprilie 1898 şi Decemvrie 1898 (anexa Nr. 64), am introdus jocul de oină ca exerciţiu obişnuit în şcoli. Pentru aceasta am înfiinţat concursul anual de oină, care trebue să se ţină la 10 Mai în fiecare oraş, unde sunt mai multe şcoli, între toate liceele, gimnaziile, seminariile şi şcolile normale, precum şi concursul general de oină, în care ecliipele învingătoare din diver- sele oraşe luptă între ele pentru premiul cel mare. Oină este un 28 joc gimnastic foarte potrivit pentru a desvolta vigoarea, agilitatea, curajul şi spiritul de deciziune, şi va fi cel mai bun exerciţiu pentru tinerimea noastră, care, cu mirare şi cu îngrijire, constatăm că a perdut gustul de a se juca, după cum se cuvine la vârsta ei«. * Liceul din Năsăud a fost o mare binefacere pentru poporul din ţinutul grăniţeresc, ca şi din toată partea de Nord a Ardea- lului. Profesori cu studii universitare, licenţiaţi şi doctori în teo- logie, filosofie, istorie, ştiinţe, etc. dela universităţile din Viena, Graz, Budapesta, Cluj ş. a. stabiliţi în Năsăud încep o viaţă culturală, naţională, economică şi sunt întemeietorii unui puternic curent educativ, moral, economic, naţional. Poporul nostru fiind crescut în spiritul moralei şi a legii româneşti, principiile religioase erau in- filtrate şi în copiii săi. Pe această bază noii profesori au clădit educaţia tineretului. Oameni cu studii serioase, cu experienţe câştigate la universităţile germane, cu multe cunoştinţe ce şi-au apropriat din mediul bun în care au trăit, au inspirat şi tineretului reguli sănătoase de educaţie. Toate aceste au desvoltat şi întărit dragostea de neam în fiecare şcolar, care a trecut prin excelentele şcoli năsăudene, cari apoi au dat mulţi bărbaţi de caracter ferm, naţionalişti neîntrecuţi şi idealişti. O adresă memorabilă I o a n V a i d a Chiar acum când se pregăteşte jubileul de 75 ani al liceului din Năsăud, este de o deosebită actualitate scrisoarea adresată în 1876 din partea »adunării generale a Comitetului administrator de fon- durile şcolare năsăudene« către căpitanul suprem Alexandru Bo- hăţel ca un splendid şi autentic atestat despre activitatea naţională a acestuia. Fericitul meu bunic ştia să se pună — după posibilităţile şi necesităţile împrejurărilor şi în fruntea acţiunilor; iar dacă pă- şirea lui în primul plan ar fi periclitat reuşita, ştia să rămână şi în rezervă, aranjând de după culise mişcările ce le credea opor- tune, fără de a fi chinuit de inâncărimea multor politiciani actuali, cari nu se pot reţine de a figura la toate ocaziunile cu persoana şi numele lor. Numai cine a cunoscust firea discretă şi rezervată a lui Bo- liăţel, poate apreţia satisfacţia cu care el se exprimase odată, în ultimul deceniu al vieţii sale — într’uu cerc intim — privitor la intemeiarea liceului năsăudean, astfel: »Pc la începutul anilor 1860 Românii au vrut să întemeieze gimnazii de 8 clase româneşti la Făgăraş, la Caransebeş, la Baia de Criş, la Arad, la Şomcula mare şi în alte părţi; dar mimai noi, cei dela Năsăud, am şi realizat acest lucru, şi n’am rămas numai cu bunele intenţii*. Dr. loan Vaida 3d Nn 256 ex 1876 — Comit. fond. şcol. Illustrisimului Dn Căpitan suprem Alexandru Bohăţel de Glod în Loc lllustrisime Dle Căpitan suprem! In 18 Iunie 1876 s’au împlinit 15 ani de când aţi pri- mit conducerea Districtului Năsăud. In acest răstimp — în care s’au ivit multe momente critice — pe lângă conducerea afacerilor politico-adminis- trative în care aţi arătat atâta înţelepciune şi tactică admi- rabilă, nu aţi întrelăsat un moment a da subscrisului Co- mitet tot sucursul, în tot modul, ca acesta să-şi poată îm- plini misiunea sa pe cât de înaltă pe atât de grea şi îm- preunată cu răspundere mare; şi aşa înfiinţarea gimnaziului şi organizarea celorlalte institute de învăţământ în mare parte este meritul Illustrităţii Voastre. Pentru aceea’şi ţine de strânsă datorinţă a Vă exprima profunda mulţămită şi a Vă ura, ca Dzeu să Vă ţină încă mulţi ani în deplină sănătate şi îndestulire împreună cu pe prea stimata familie, rugându-Vă a ne excusa decumva ca începători în viaţa constituţională nu am fost cu destulă consideraţiune la consiliile Illustri- tăţii Voastre, şi asecurându-Vă că meritele ce le-aţi câştigat faţă de institutele noastre de învăţământ, şi prin ele faţă de tinerime, vor rămânea scrise nunumai în analele Districtului Năsăud, a cărui viaţă autonomă cu ziua de 31 August 1876 a încetat, ci şi în inimele generaţiunei prezente şi ale celor viitoare. w Repeţind profunda mulţămită, Vă rugăm ca şi pe viitor să nu ne denegaţi ajutorul de care Vă vom ruga. Din adunarea generală a Comitetului administrator de fondurile şcolare. Năsăud în al 2-lea Septemvrie 1876. Preşedintele: Gregoriu Moisil, vicar eppesc foraneu. Secretarul: Toma Mihalca Viaţa religioasă, socială şi culturală în ţinutul nostru Pamfil Gr a pi ni Venerabilul arliitliacon Pnmlil Qrapini din Şanţ scrisese în 1013 acest articol pentru nn album comemorativ, care însă atunci — cu prilejul jubilării aloi 50 ani dela înfiinţarea liceului nostru nu putu fi scos la lumină. II pu- blicăm deci acum, fiind el tot atât de actual. - Hir. „Arh. Som.“ 11 ' 1 ' r 'Agere ci pati- In amil când scrin accsfc şiruri, se înclieic penlrtt (inului nostru, numit odinioară Valea Rodnei«, o epocă de o jumătate de veac, dccând — Minerva ocupând locul lui Marte — locuitorii aparţiitori fostului al ll-lca regiment român de grani|ă din Ardeal, inspiraţi într’o oră de Dumnezeu luminată, au putut să-şi vadă înfiinţat gimnaziul (liceul) de opt clase din Năsăud, deschis la 4 Octomvrie 1803. Acela a fost pus sub patronajul împăratului şi regelui Francisc losif I, voind fundatorii şi pe această cale să arate lumii alipirea lor de capul încoronat, şi să-i păstreze credin|ă şi în timp de pace, ca şi în războiţi. Astfel au ştiut strămoşii, moşii şi părin(ii noştri să prefacă preţul hainelor lor proprii — cu cari se îmbrăcaţi de soţiile lor in timp de războiţi - adecă fondul de mondire, precum şi alte fonduri şi capitaluri, în fonduri culturale destinate pentru luminare şi pentru cultivare. Noi fiii acelor bravi fundatori, noi câ|i suntem în viată şi am crescut la lumina liceului din Năsăud, susţinut şi adăpat de puterea şi izvorul sudorilor depuse de întemeietori, nu putem alta decât să alergăm cm prinosul recunoştinţei noastre spre a-1 depune cu evlavie Ia picioarele înaintaşilor, ca pe un piedestal de granit. II depunem fiecare în forma cum o ştim, atât pe mormintele fundatorilor, cât şi pe ale celor ce au fost dascălii noştri iubiţi, cari toţi s’au să- vârşit bine lucrând, fără de a privi la mari retribuţiuni, şi având înaintea ochilor numai împlinirea datorinţei lor. Acestor umbre măreţe mă simt dator şi eu fiul acestui ţinut, să închin cu re- cunoştinţă câteva şire, pentrucă fără acest focular de cultură, mulţi am fi rămas tot la coarnele plugului, şi prea mulţi în servicii străîne. In momentul când asistăm la ridicarea unui monument de amintire în drumul şi staţiunea de o jumătate de veac, voiesc ca de pe o columnă Traiană: »Salve Parva Romuli Nepos« să se descifreze şi analizeze: în ce a stat puterea de rezistenţă, trăinicie şi conservare a poporului nostru, din acest ţinut, de nu s’a pră- buşit nici clătinat în mijlocul greutăţilor şi adesea şi a ispitelor. Cicero ne spune în cartea »De legibus, I, 24« că el nu cunoaşte popor care să nu ştie că trebue să fie o Dumnezeire; iar Plutarh în «Adversus Col. epic. 31« zice: »Vei găsi oameni cari nu ştiu ce-s banii şi artele, dar nu vei afla nici o societate fără credinţă în Dumnezeire®. Credinţa în Dumnezeu, în nemurirea faptelor bune şi în răsplătirea acestora, o aflu legată de inima poporului român, ca un fir de aur, isvorît din soarele ce nu se poate ascunde de tot, începând dela cele mai îndepărtate veacuri până azi; şi această credinţă i-a fost tăria şi singura lui garanţie de reuşită şi de ocro- tire în trecut şi va fi şi în viitor. Apoi credinţa-i o virtute, iar virtutea e nepieritoare, ei i se’nchină timpul şi spaţiul, ea e ceva Dumnezeesc. Sufletul aşezat în credinţă şi adăpat de speranţă e o fortăreaţă tare, care în deşert va fi atacată cu orice arme, şi chiar înconjurată şi izolată de lume, ea îşi va lua alimentul şi tăria din izvorul credinţei şi speranţei. Când poetul Ovidiu, a cântat lăudând «aurea aetas« şi a zis că oamenii oarecând »sponte suo legem cultumque colebant«, eu aflu că aceste două mărgări- tare: legea şi cultul, s’au cultivat de către poporul nostru româ- nesc în măsură mai mare decât orişice, şi astfel cred că aceasta a şi pricinuit trăinicia noastră. S’au nimicit tronuri şi oraşe, s’au stins popoare fără .credinţă’n Dumnezeire, şi tot aşa se prăbuşesc şi azi acolo unde nu-i credinţă. Diversele epoce de suferinţă tre- cute peste poporul nostru, ca un puhoiu ce rumpe şi spală, nu ne-au produs schimbările ce s’au văzut la alţii, căci tapa trece, pietrele rămâtu. Fost-am decimaţi şi încătuşaţi, un martiriu lung şi greu, a fost în mare parte viaţa poporului român; dar zidul de care s’au frânt de atâtea ori uneltirile răuvoitorilor a fost: »inima, sufletul viteaz şi credinţa’n Dumnezeu, exprimată în cu- vintele: lege şi limbă«. »Sponte suo« adică adeseori lipsit de con- ducători buni şi drepţi, ba conduşi de oameni cu rele gânduri faţă de poporul nostru, acesta dela sine şi prin sine, din voia sa şi din iubire către limbă şi lege, tăcea, suferia privind la ziua cu lumină, la ziua de scăpare ca dintr’un Egipet greu, pe un drum luminat ca de o columnă de foc ce ducea către dreptatea divină, în care căuta credinţă şi scut în vremile de nevoie. La urechea acestui popor suna din depărtare cântecul : »Viitor de aur româtiimea are Şi prevăd prin secii a ei înălţare«. ^ Nici azi nu pierdem nădejdea că »auriu ca mândrul soare, e al nostru viitor«. Unele din frumoasele visuri le-au văzut reali- zate părinţii noştri, iar altele le vedem noi şi le vor vedea urmaşii noştri, dacă vom rămânea statornici în lege şi limbă. Trăsura caracteristică a poporului românesc din ţinutul nostru, care a format oarecând al II-lea regiment românesc de graniţă din Ardeal, a fost în trecut şi este şi azi: credinţa şi alipirea către lege şi limbă. Din acest izvor el şi-a scos şi-şi va scoate totdeauna putere de viaţă, perseveranţă şi trăinicie. Poporul de rând şi azi, fiind întrebat de ce lege este, răspunde: de legea ro- mânească. Legea e una cu limba sa, şi tot aşa, limba cu legea lui au aceeaş obârşie. E destul să ştie că: »Lege, limbă vorbe scumpe la strămoşi era, ei ar plânge în morminte, când le-am lepăda«. Academia de cultură şi ştiinţă a poporului român, din care acesta a supt credinţa şi s’a inspirat spre fapte mari, a fost biserica sa. Micile bisericuţe de lemn, nesuferite de străini şi adeseori chiar scoase din mijlocul satelor în care locuiau şi aceştia, le insuflau Românilor noştri credinţa şi apărau tezaurul scump: legea noastră. B Introducerea sistemului militar în ţinutul nostru, la 1762, a afiat pe locuitorii acestei văi tot cu aceeaş credinţă tare către legea şi limba lor ce au avut-o în trecut, fără de a se face vreo deosebire între unit sau neunit, mulţumiţi când li se zicea că sunt de »legea românească*. Răsboaiele îndelungate, la care au luat parte locuitorii acestui ţinut militarizat, pe toate câmpiile Europei, — unde li s’a recunoscut vitejia şi statornicia suptă din credinţa către lege şi jurământ, — sunt dovadă cumcă un popor ce ţine Ia legea sa, ştie să-şi împlinească datorinţa, şi că oriunde va fi pus, va sta la locul său şi nu-şi va călca jurământul, fiindcă tră- ieşte în frica Iui Dumnezeu şi nu se Iasă niciodată ispitit, amăgit ori intimidat fie prin promisiuni, fie prin ameninţări. Iar după ce Europa a fost pusă în uimire de vitejia acestor grăniceri îmbrăcaţi în sumane negre, pe care i-a lăudat şi marele Napoleon, steagul lor după revoluţia din 1848 a fost împodobit cu medalia de aur, ca recunoştinţă »pentru statornicia lor în credinţa jurată«. Prin aceasta decorare a fost distinsă nu numai credinţa ci şi legea noastră românească, care a făcut din fiii poporului nostru luptători leali şi viteji. Par’că văd, înainte de plecare la »tabără*, şirurile de ostaşi însoţiţi de mame, soţii şi copiii întrând în bisericuţele satelor şi închinându se în faţa altarelor şi apoi după ce-şi iau rămas bun dela ai săi, plecând cu un »Doamne ajută mi*. Iar moşnegii, fe- meile şi copiii rămaşi acasă cercetează zi de zi locaşul sfânt im- plorând pentru cei plecaţi sănătate, ca să se poată întoarce teferi Ia vatra părăsită. Iată adevărata credinţă izvorîtă din legea sfântă şi păstrată prin biserica poporului nostru. Precum la înfiinţarea graniţei militare şi după aceea cele 44 comune de »lege românească« au avut dureri comune şi au su- ferit multe lovituri împreună unite toate, tot aşa ele au stat unite întru apărarea averilor comune cum şi în nizuinţa de a înainta în cultură şi civilizaţiune prin propriile lor puteri, şi mai ales pentru a susţine şcoli confesionale cari oferă marele contingent liceului de 8 clase din Năsăud înfiinţat la 1863 numai din averea părin- ţilor noştri. In răstimpurile mai îndelungate de pace şi cu ajutorul şco- lilor noastre, iar mai apoi a liceului nostru — puse sub condu- 35 cerea oamenilor de inimă — poporul şi ţinutul nostru întreg a luat un puternic avânt spre cultură şi lumină. Muncitorii pămân- tului cari în multe privinţe gemeau într’un fel de întunerec au început să se deştepte prin înşişi fiii lor. Meseriaşii şi industriaşii români, cari odinioară lipsiau cu totul, azi în mare parte sunt reprezentaţi prin fii de a-i noştri. Şcolile noastre şi în special liceul sunt pline de fii de ai poporului cari cu timpul au devenit educatori buni, preoţi harnici, intelectuali aleşi de toate carierele, aşa că azi putem sta faţă cu cei ce de multe veacuri ne-au în- genunchiat. Bisericile de lemn, care în veacurile trecute nu s’au putut restaura şi înlocui cu altele mai trainice, în deceniile ultime au putut fi înschimbate în clădiri mândre de piatră, ca prinoase de îndoită mulţumire lui Dumnezeu pentru trecut, şi ca scut pentru viitor. Preoţii crescuţi în şcoalele bune ale ţinutului nostru, apoi crescuţi în seminariile teologice din patrie şi în unele chiar şi din străinătate, îşi depun toată puterea sufletului şi minţii lor pe altarul poporului din al cărui sân au ieşit, făcându-1 să ţină pas, ba să şi emuleze cu alte popoare conlocuitoare. Preoţi1 şi laici, intelectuali şi muncitori manuali, uniţi în cugete şi în simţiri trăiesc unii cu alţii, şi unii pentru alţii. Străinul care trecuse acum 50 de ani şi a cunoscut atunci acest ţinut, s’ar uimi mult de progresul şi cultura pe care ar trebui să le constate în această lume nouă; acela află ominie, e salutat chiar şi dacă nu-1 cunoaşte nimeni, oamenii sunt liniştiţi, sufletele lor lipsite de viclenie, iar casa şi îmbrăcămintea curate. Poporenii ies în dumineci în mare număr dela sfânta slujbă şi în ordine veche militară merg toţi înaintea primăriei unde li se publică di- verse chestii, iar mulţimea copiilor umple drumul când ei ies din şcoală. Trebue să se amintească aci şi unele rele şi abuzuri care întră în popor dela şi prin străini. In prima linie alcoolismul e o mare nenorocire şi el zace în deosebi în nerespectarea repausului duminical, lăsând deschise crâşmele, pentru ca statul să aibă un câştig financiar, în loc să aibă un popor înstărit, liniştit, sănătos, şi braţe tari, apte de a apăra patria în timpuri critice. Petrucă în şirul de luptă şi în linia de foc nu se pot pune butoaiele cu ra- chiul pernicios, şi moralul armatei şi al poporului nu se poate 8* susţine cti un astfel de mijloc. Până când nu se vor lua măsuri radicale şi nu se vor închide crâşmele în dumineci şi sărbători, orice predici, reuniuni de temperanţă, conferenţe ş. a. vor fi zădar- nice. Crâşme de tot puţine sau defel, şi atunci vor fi mai puţini nebuni, boale şi^ crime vor fi tot mai rari şi temniţele tot mai goale; dimpotrivă braţele de apărare vor fi tari, emigrările vor scădea şi bunăstarea va creşte. . ,^ru cât mai există viciuri între popor şi se dau uitării obi- ceiurile bune din trecut, e de datorinţa fiecărui om luminat să pre- meargă cu exemplu bun, să-şi împlinească datoriile, readucând la calea dreaptă pe cel slab şi nevoiaş. . ... ^ara*f* cu creşterea numerică a poporului au trebuit să se l^JIriî,^.Ze 'n sa*e*® noastre noui şcoale cu mai mulţi învăţători, asca imea de azi a şcoalelor noastre e crescută aproape în în- regime la institutele noastre româneşti din acest ţinut. Avem o a angă de învăţători, conştii de misiunea lor şi totdeauna gata să esvolte activitate şi extraşcolară. Fiecare comună din cele 44 foste graniţereşti militare îşi are averea sa separată comunală, iar bise- rici e îşi au averea lor proprie, administrate şi controlate de orga- ne e şi corporaţiile în drept. In toate satele se află edificii fru- moase pentru şcoale, cele mai multe cu 2 până în 6 învăţători. • ^°aS ^5 ^as cu *uminarea prin şcoală s’a desvoltat treptat şi a luat avânt şi viaţa socială, deoarece cultura îl face pe individ mai asociabil, iar prin asociare se pune unul în serviciul celuilalt. Şcoalele bune ne-au făcut mai prietenoşi unul cu altul, ne-au împrietenit cu ştiinţa, ne-au dat reuniuni şi coruri şi au desvoltat in noi simţul estetic, moderaţia şi iubirea de tot ce-i nobil. Abea afli comune în care să nu fie una până’n două reuniuni, a ia afli familie fără carte, foi economice ş. a. Aproape din niciun sat nu lipsesc reuniunile de cetit şi cânt, de înmormântări şi asi- gurări contra pagubelor, şezători literare ş. a. »Astra« îşi are agen- turi aproape în tot locul. Am văzut ţărani de ai noştri, ducând cu sine la munca câm- pului şi o gazetă sau altă carte; în timp de repaus vrea să ci- tească şi să ştie ce se mai petrece în lume, starea sămănăturilor, preţul vitelor şi alte diverse ştiri necesare. Un popor ca acesta e paca sa fie lipsit de conducători fireşti, şi dat exploatării în mâini 37 străine, ci trebue educat să fie conştiu de drepturile şi daforin- ţele sale. In timpul mai apropiat poporul nostru a început a se deda la o economie mai raţională şi mai cu calcul în toate ramurile: sătenii au vite frumoase, bine’ngrijite, unelte economice uşoare şi practice, cultivă la timp pământul, şi se ocupă cu pomăritul, legu- măritul şi stupăritul. Meseriile şi industria, cam pufin cultivate mai'nainte, au luat avânt, aproape în fiecare sat afli tineri şi bărbaţi de ai noştri: fauri, curălari, ciobotari, tăbăcari, zidari, rotari, morari, grădinari, comercianţi şi alţii. Şcoalele de pretutindenea sunt pline cu copiii de ai noştri şi chiar universităţile şi academiile sunt mândre de diligenţa şi age- rimea fiilor opincarilor, ştiind aceştia să studieze şi să rabde. Românul nostru împreună cu harnica sa soţie nu e întristat şi îngrijat dacă are mulţi copii, şi zicând: «Dumnezeu ni i-a dat», Ie hotăreşte cum şi cu ce să trăiască. Un popor care astfel se sporeşte, e binecuvântat de Dumnezeu, şi până când îl iva carac- teriza moralitatea, până atunci are şi drept la existenţă. Femeia română ia parte activă în întreaga viaţă economică şi pe lângă creşterea anevoioasă a multor copiii, se îndeletniceşte cu indus- tria de casă, cu cusături şi ţesături admirate în toate părţile, precum şi cu pregătirea mâncărilor simple dar gustuoase; e iubitoare de muncă în'grădina plină cu legume şi flori. In proporţie cu culti- varea bărbaţilor s’a pus şi se pune pond şi pe educaţia femeilor noastre, aşa că intelectualii care-şi caută soţii de alt neam, o fac aceasta sau dintr’o dragoste excesivă, sau dintr’un interes material. Azi avem femei pe toate carierele: învăţătoare, maestre, medici şi altele cu care ne putem mândri. Nu putem însă lăsă neamintită o boală socială, care poate roade la rădăcina bunei stări şi adecă luxul care ca şi alcoolismul ar trebui combătut şi stirpit. Orice lucrare bună începe dela individ şi familie, deci dela rădăcină să stârpim ce e rău, ca aşa în familia mare — în socie- tate — să nu fie decât «flori şi armonie». Liceul »Virtus romana rediviva« Ştefan Bodiu Amintirile profesorului Bodiu — ca şi articolul precedent al părintelui Grapini au fost scrise în 1913, însă au rămas până azi nepublicate. Ştefan Bodiu, fost profesor la liceul »Traian« din Turnul Severin, s’a născut în comuna Mocod (jud. Năsăud); şi-a făcut studiile secundare la liceul din Năsăud, unde a luat bacalaureatul în 1874. A urmat universitatea din Bu- cureşti, unde a luat licenţa in istorie şi filosofie. A răpdsat în 1914. Dir. „Arh. Sotn.“ Iadul numit Austria, în care printr’o nebunie a sorţii au fost aruncate să se frământe şi să-şi plângă păcatele toate neamurile din Europa, începuse să troznească şi se părea că se apropie de prăbuşire. Nu era un punct al întinselor sale graniţi, care să nu fie ameninţat şi în direcţiunea căruia să nu întâlneşti un duşman. Francezi, Nemţi, Poloni, Ruşi, Italieni, Români toţi căutau câte o mică răfuială. Barem Turcul îi îndreptase iataganul drept în inimă, dar o scăpă Polonul, pe care atunci Austria îl răsplăti cu distru- gerea. in asemenea împrejurări şi mai ales fiindcă pe acele vremuri nu existau armate permanente, pe cari la nevoie să Ie poţi con- centra repede într’un timp şi la un punct dat, marea împărăteasă Maria Terezia a înfiinţat vestitele regimente de grăniceri pe toată întinderea graniţei Imperiului, începând dela Maramureş, de jur împrejurul Ardealului, până la Croaţia. Intre acestea era şi Regi- mentul al II-lea de graniţă românesc dela Năsăud. Toate comunele cuprinse între valea hotarului spre Sud de Mocod, între râul Ţibleş, între lanţul Carpaţilor, — ce începând dela piscul Ţibleş formează graniţa de Nord a Ardealului des- 39 părţindu-l de Maramureş şi Bucovina şi coborând spre Răsărit până la Monor, iar spre Sud până în Someş, — fură încorporate în acest regiment. Toate aceste 44 comune au fost supuse regi- mului strict militar, în baza căruia întreaga populare bărbătească validă era obligată să servească ca soldat, cu toate ale ei, afară de armament. Regim aspru şi greu, însă drept şi mândru. In schimb, toţi locuitorii acestui ţinut au fost declaraţi pentru totdeauna liberi de groaznica iobăgie, şi Ii s’au dat în perpetuă stăpânire toţi munţii acelui ţinut cu păşunile şi pădurile lor. Dar o trecere atât de rapidă dela o stare Ia alta nu putea să nu producă şi aci, ca şi în alte părţi o sguduitură. Absolut întreaga populaţie era românească, obişnuită cu viaţă patriarhală, simplă şi curată, cum nu poate fi decât în munţi. Negoţ nu prea făcea, boierii unguri nu avea pe lângă sine, căci în tot ţinutul nu era nici o mare proprietate. Evreismul nu luasă încă proporţiile îngrijitoare de azi, ci »jupânul« era considerat ca o fiinţă infe- rioară şi înjosită. Aşa că, de fapt, populaţia acestui frumos ţinut era liberă de iobăgie, chiar înainte ca stăpânirea să-i spună acest lucru. Acum această populaţie blândă, simţind că se apropie o nouă stare de lucruri cu totul necunoscută, şi pe care nu o vă- zuse la alţii, se revoltă. In mintea ei simplistă această populaţie îşi concretizase toată nemulţămirea şi toată ura în contra tunderii părului. Mişcarea însă fu repede năbuşită, iar urzitorul ei, Todoran, fu executat pe platoul deasupra satului Salva, unde urmaşii îi ridicară o cruce, cu ocazia comemorării de 100 ani dela acea în- tâmplare. Apoi iute se fixară reşedinţele şi se făcură clădirile şi ta- berele necesare pentru cele 12 companii, iar în centrul regimentului, în Năsăud, pe lângă clădirile necesare comandamentului şi statului major, se mai zidi şi o clădire monumentală pentru şcoala mili- tară, arsă mai apoi de Maghiari la 1849. încetul cu încetul poporul se obişnui cu viaţa militară, cu regularitatea şi cu disciplina ei de fier, neînduplecată şi deopotrivă pentru toţi. Ce fel de militari au fost fiii acestui regiment pur românesc — cu excepţia ofiţerilor superiori streini, din motive politice — o pot dovedi toate răz- boaiele pe cari le-a purtat monarhia austriacă timp de 100 de ani. In special a luat parte şi s’a distins în războaiele cu Napoleon I, 40 cutreerând Italia, Germania şi mai târziu şi Franţa, încât chiar marele împărat nu s’a putut răbda să nu recunoască pe faţă bra- vura acelui regiment, în uniforma sa curioasă. Ce se mai zicem de tenacitatea acestor oameni cari, pe lângă nevoile războiului, puteau să îndure şi alte nevoi tot atât de mari în timp aşa zis de pace: drumurile acele nesfârşite până la câmpul de războiu. Câţi dintre noi ar putea să facă astăzi pe jos drumul dela Năsăud până la Verona sau până la Lyon ? Ei însă I-au făcut, şi nici nu se putea altfel, fiindcă pe atunci nu erau căi ferate. Am apucat şi eu câţiva bătrâni din comuna mea, cari fă- cuseră aceste drumuri, şi îmi plăcea nespus de mult să-i ascult povestind acele fapte, în limba lor simplă, dar foarte plăcută în naivitatea ei fermecătoare. Şi cel puţin, dacă această grozavă energie cheltuită şi atâtea vieţi închise în pământ străin, ar fi servit pro- priei cauze! Dar bravura şi tenacitatea acestui regiment s’au manifestat în toată strălucirea lor în anii de groază 1848—1849. Dacă în acest an memorabil vijelia revoluţiei s’a întins peste întreg con- tinentul European, cum era să scape de furia ei tocmai Austria, în care cele 10 naţionalităţi — diferite ca limbă, diferite ca aspi- raţii — erau ţinute în frâu numai graţie desbinării pururea vie între ele chiar dela centru? E cunoscută doar lozinca: »Divide et impera*. Acuma, când frâul scapă din mâna cârmaciului, des- trămarea deveni generală şi anarhia fără pereche. Dela Adriatică şi până dincolo de Carpaţi nu era decât distrugere de bunuri şi vieţi, întrecâd în brutalitate tot ce se văzuse în alte părţi, fiindcă aci ura era mai mare şi mâi veche şi apăsarea mai grea şi mai nedreaptă. Când popoarele au văzut că focul se întinde şi asupra Vienei, că însuşi împăratul — considerat de ele ca sfânt de care nu se poate cineva atinge fără să fie pedepsit de puterea cerească — că însuşi el e silit să fugă şi să facă loc altuia, că Maghiarii pot să-l detroneze fără să fie pedepsiţi imediat, atunci debandada nu mai cunoştea margini. Regimente după regimente treceau de partea insurgenţilor şi în special a Maghiarilor, cari ştiură să profite de nelămurirea celorlalte popoare şi sa. atragă, şi să concentreze toată aceasta energie, încă anarhică, de partea lor. Habsburgii sunt de- tronaţi, armatele şi popoarele deslegate de jurământul către împărat, 41 Ungaria pusă sub dictatura lui Kossuth, iar moneda austriacă în- locuită cu monedă naţională maghiară. Toate acestea se petrec val vârtej, încât credeai că vechea monarhie s’a şi prefăcut în bucăţi. Un singur popor a rămas neclintit în credinţa cătră împă- ratul său, fără să şovăiască, fără să precupeţească: poporul român. Un singur regiment n’a stat un momen pe gâduri că frebue să-şi tină jurământul de credinţă chiar cu preţul vieţii: regimentul ro- mânesc din Năsăud. Statornicia acestui regiment în credinţa către împărat a fost atât de neclintită, încât n’au putut să-I abată dela datorie nici ameninţările, nici ademenirile cele mai promiţătoare. La un moment dat, aceste deveniră atât de copleşitoare, încât ofiţerii regimentului — aproape toti străini de neam — primiră să treacă de partea Maghiarilor şi veniră să propună acest lucru şi solda- ţilor aşezaţi pe linie de luptă. Dar atunci s’a întâmplat un fapt militar de o măreţie rară în istoria tuturor popoarelor şi a tuturor timpurilor. Anume, sergenţii regimentului — la auzul acestor pro- puneri — ies din front şi comandă soldaţilor să încarce armele şi să tragă în ofiţerii lor. Aceştia însă imediat o luară la fugă. Mai târziu unii dintre ofiţeri fură degradaţi, alţii internaţi prin fortăreţe, iar steagul regimentului pe care grănicerii l-au purtat cu cinste şi glorie pe toate câmpiile de luptă ale Europei, timp de 100 de ani, a fost decorat cu cea mai mare medalie de aur: »Fur stand- haftes Ausharren in der beschworenen Treue«. Ca copil am văzut această faimoasă medalie atârnată de zdrenţuitul şi gloriosul drapel ce se păstra în vechea biserică din Năsăud. In cele din urmă revoluţia fu înfrântă cu ajutor rusesc. Ma- ghiarii depuseră armele la Şiria (Vilăgos) lângă Arad. Vreo 13 ge- nerali de ai lor fură spânzuraţi, iar căpeteniile revoluţiei, în frunte cu Kossuth, luară lumea în cap! Austria slăbită şi plină de ruine trebuia să-şi vină în fire şi să se reorganizeze pe alte baze. Tre- buia să se cheme la viată şi să se pună în valoare calităţile tu- turor popoarelor din întinsul imperiu. Tânărul împărat, venit în capul imperiului în timpul celei mai groaznice sguduiri prin cari poate trece un stat, şi-a dat seamă de greutatea problemei. Nu e locul nici timpul să ne ocupăm aci de reformele introduse. Vom menţiona numai că regimentul de graniţă năsăudean a fost 42 desfiinţat. Toată zestrea acestui regiment a fost trecută la stat, dându-se Năsăudenilor în schimb o sumă de bani şi lăsându-li-se pe mai departe toţi munţii ca proprietate a celor 44 comune. Li s’au dat administraţii civile şi justiţia cu limbă românească, ca singură limbă oficială, îndreptându-se totul spre linişte şi progres. Românii Năsăudeni, în timpul regimului militar de 100 de ani, contractară — prin adaptarea la mediu — unele calităţi, cari făcură să iasă superiori fraţilor lor în faţa problemelor erei nouă. Spiritul de ordine şi disciplină, tenacitatea şi spiritul de jerfă, mândria şi ura contra minciunii, au trecut şi în viaţa civilă, într’un mod atât de pronunţat, încât le-am putut constata, îndată ce am trăit în diferite ţinuturi româneşti. Nu' pot să trec cu vederea încă o mare calitate — sublimă acolo unde-i stăpână dreptatea, dar periculoasă, acolo unde ajunge la suprafaţă pehlivănia şi bunul plac — adică supunerea necondiţionată la legi şi autorităţi. Cu această zestre păşiră Năsăudenii în era nouă, şi Ia început eminentele lor calităţi le serviră de minune, dovedind tact şi maturitate politică, parc’ar fi trăit zeci de ani sub un regim constituţional.1 Mai târziu, când bătrânii cu mai puţină carte dar cu foarte mult bun simţ, au plecat unul câte unul, iar locul lor l-au ocupat tinerii eşiţi chiar din şcoalele înfiinţate de acei bătrâni, lucrurile întru câtva s’au mai înschimbat. După ce s’au mai liniştit stările sociale, prima între- bare ce li s’a pus Năsăudenilor a fost: ce să se facă cu fondu- rile lor crescute la sume considerabile. Au fost de aceia cari cereau să se împartă banii între cele 44 comune, dar marea ma- joritate a hotărît ca fondurile să fie destinate scopurilor culturale, şi mai întăi să se înfiinţeze un liceu complect, iar mai târziu şi un internat pentru fiii de grăniceri lipsiţi de mijloace. In toamna anului 1863 întrasem şi eu pentru prima dată în şcoala din Năsăud, şi anume în clasa 11 primară. Starea mea su- fletească îmi era deplorabilă, căci nu puteam înlocui cu nimic săl- ciile, verdeaţa şi apele din Mocod, cari în sufletul meu luaseră locul de adevăraţi prieteni, cu cari ai vrea să fii toată viaţa. Dar mai ales lipsea de lângă mine incomparabila mea mamă care, de câte ori mă întorceam acasă, dela prietenii citaţi mai sus, cam sdrenţuit, cam cu părul vâlvoiu şi îmbujorat la faţă, în loc să mă certe, mă mângâia cu mâna pe frunte şi-mi zicea doar: 43 »Vai mândrul mamei, dar ce ai făcut?« întrebuinţasem eu toate mijloacele ca să schimb această situaţie. Sâmbătă seara o luam la goană şi ca un prâznel nu mă opream până în Mocod, iar când era să mă întorc la şcoală, mă durea ba capul, ba un picior. Degeaba, de şcoală nu scăpăm. Dar iată că într’o seară de toamnă, văd că în Năsăud se pun la toate ferestrele lumânări aprinse, până şi la tribunal, la sedrea orfanală, la fonduri. Lume multă se adună pe stradă şi la lumina torţelor şi în sunetul cântecelor naţionale se opreşte în faţa locuinţei fericitului vicar Moisil. Se ţin discursuri, la cari bă- trânul cu graiul blând răspunde şi împărtăşeşte că prea înaltul împărat a permis ca Năsăudenii să înfiinţeze un gimnaziu superior (liceu) românesc, pe cheltuiala lor. Entuziasmul era mare, dar după părerea mea cei mai fericiţi erau cei ce intrau în clasa I a noului fel de şcoală. Auzi, liceu românesc! Dar aşa ceva nu se găsea în toată ţara, decât în Blaj şi Braşov. Şi el funcţiona, instalat în fosta clădire a statului major. Celebrul său clopoţel, atârnat între doi stâlpi înalţi, îşi trimetea ascuţitul r[şău glas până afară din oraş, şi ne chema şi pe noi foşodicii din clasele primare pe acelaş drum şi la aceeaşi oră. Cu câtă sfială treceam prin faţa liceului, şi în mintea mea elevii săi din clasa f luau proporţiile unor uriaşi, cu cari nu poţi să glumeşti. Tocmai aceasta însă a făcut să încol- ţească în micul meu suflet un germene de ambiţie: »Şi eu voiu să ajung acolo«. Iar germenele acesta mă ţinea mereu aţintit spre şcoală şi mă fură încetul cu încetul din toiul preocupaţiilor atât de scumpe sufletului meu. Sălciile, verdeaţa şi apele dela Mocod începură a se şterge pe nesimţite din intuiţia actuală, şi alte preo- cupări mai imediate şi mai puternice le luară locul. Timpul şi mediul înconjurător ne schimbă fără să ştim şi fără să vrem, şi toată fericirea sau nefericirea noastră atârnă de acest mediu. In toamna anului 1806 întru şi eu în liceu, şi astfel mi se împlineşte cea mai arzătoare dorinţă, fiind totodată aruncat într’un mediu potrivit cu firea mea contemplativă şi tenace. Abca îşi poale face cineva ideie câtă stăruinţă aveam la învăţătură numai din mândria de a nu fi codaş. Cum se desprimăvărn, pe cine întâlneai pela 5 dimineaţa pe Helicon şi pe Parnas — astfel botezasem noi nişte dealuri frumoase deasupra Năsăudului — ? Pe mine şi 44 încă câţiva cari ne examinam şi ne cercetam, pân’ce glasul neîn- duplecatului clopoţel ne chema la şcoală. Trecură repede cei 8 ani de liceu, şi scăpai cu bine şi de maturitate. Tocmai acuma însă mi se pusă cea mai grea. problemă: de a-mi alege dintre nenumăratele şi necunoscutele drumuri pe acela, care să mă ducă la fericita ţintă a vieţii viitoare. N’aveam absolut nici o cunoştinţă despre astfel de probleme, duseserăm crescuţi într’un idealism olimpic; şi acuma să te pomeneşti dintr’o- dată în luptă, cu cine? Cu omul. Trebuia însă hotărît la un fel. Şi atunci am luat şi eu, ca criteriu al hotărîrii mele, chiar pe pro- fesorii mei. Văzându-i atât de respectaţi, de toată lumea, m’am hotărît să apuc, orice s’ar întâmpla, acest drum spinos şi veşnic bătut de arşiţe şi vânturi, ce se numeşte profesorat. Sunt spre sfârşitul acestui drum grozav şi neospitalier, dară rămânând din toate sbuciumările lui cu sufletul aşa cum ni l-a îndrumat »alma mater«; de aceea îmi aduc aminte cu plăcerea ce o simte un copil în faţa surâsului mamei, de anii trăiţi în Năsăud. Şi cred că cu toţii — şi acei' cari suntem descendenţii foştilor grăniceri, şi cei cari aţi venit din alte ţinuturi româneşti ca să vă formaţi sufletul, în acest liceu — ne vom uni sufletele într’o sin- gură dorinţă; »că acest liceu să crească, să înflorească şi să poarte, încă mutte secole, pe drept şi cu mândrie, frumosul titlu de: Virtus Romana Rediviva«. Autobiografia preotului Ioan Chita din Mintiu şi geneologia familiei sale Ştefan Buzila Părintele protopop Octavian Bulbuc din Mintiul Năsăudului mi-a pus la dispoziţie o conscripţie parohială mai veche, cu gândul că frunzărind prin ea, aş putea să aflu şi^ceva lucruri interesante. De fapt am şi aflat auto- biografia preotului Ioan Chita, mort in 1890. Se vede că înlre bătrânii cei cu puţină şcoală erau unii, cari ne întreceau pe noi cei de azi cu calificaţii aca- demice. Erau mai puţin comozi decât noi, cari lăsăm să dispară în întunericul uitării multe lucruri foarte importante. Publicând această autobiografie, las să urmeze — după cele relevate de soacra mea Maria Chita, căsătorită cu losif Bal paroh in Ilvamare, şi după alte note servite de anumiţi binevoitori — un arbore gcneologic al acestei familii, care s’a lăţit peste o mare parte din Ardeal, vechiul Regat, ba chiar şi în Basarabia, şi din care au ieşit atâţia oameni eminenţi şi de valoare. Cine va studia această geneologie, se va con- vinge că şi din alte puncte de vedere e foarte interesantă. Ajutorul lui Dumnezeu Tatălui, al Fiului şi Spiritului sfânt, care luminează pe tot omul ce vine în lume, mă va ajuta a de- scrie pe scurt viata mea din copilărie, cu cele întâmplate în cursul vieţii mele, când sunt acuma în etate de 78 ani, adecă de şapte* zecişiopt ani, care descriere se face în 26 Mai 1886. 1. Ca prunc de 8 ani, când Maiestatea Sa împăratul Fraucisc cel bătrân a umblat prin Transilvania, atunci fiind în Năsăud, am alergat şi eu cu oamenii din Prislop, ţinându-mă de haina canto- rului tatii cu numele Vasile Plăian, care mai pe urmă a fost preot în Bretea. 2. In decursul anilor până a nu umbla la şcoala din Năsăud, am umblat la oi, capre şi miei, apoi m’au dat la şcoala din Nă- săud, unde absolvind acele 3 clase de normală, fiindcă atunci nu erau altele gimnaziale, m’au dus părinţii mei fie ierta{i în Blaj în anul 1822, unde umblând şi absolvând clasa a 5-a gimnazială cu progresul, după cum arată aici alăturatul testimoniu sub A: adecă 3-ius eminens, am avut cvartirul la notarul sf. consistor la Dl Isidor Alpini, pe care l-a numit sf. consistoriu Vicar peste Sălaj, în staţie în Şimleu. In zilele episcopului Ioan Bob — când am căpătat vipt în 3 ani din masa servitorilor curţii episcopeşti, ba de multe ori am servit ca inaş la masa episcopului Bob — acasă la părinţi nu am venit pe vacanţă. îmi aduc aminte, că odată slujind într’o sară la masa, la care steteau episcopul Bob cu secretarul Ioan Lemeni, Căian canonicul şi cu stăpânul meu notarul consistorului Isidor Alpini, a rămas mămăligă şi lapte( dulce în blid. Atunci episcopul Bob a scos din blid lapte, a pus mămăliga în lapte şi m’a chemat: »Fiule, vino încoace, na mâncă lapte cu mămăligă«. Atunci sărutându-i mâna, el zise: »Du-te aici la fereastră şi mâncă, că mă tem, că de mă voiu duce de aici, aceştia nu-ţi vor da«. Iar după mâncarea la fereastră am mulţumit sărutându-i mâna. »Bună a fost?« »Bună« am răspuns, şi episcopul adause: »Ştiu bine, că şi eu am fost copil«. Susamintitul notar consistor, Alpini nu m’a lăsat în Blaj să continuu şcoalele zicând, că în Şimleu sunt şcoale şi gimnaziu şi acolo voiu frecventa mai încolo gimnaziul; însă durere, că acolo în Şimleu se edifica numai atunci gimnaziul, şi aşa m’am supărat foarte şi. am început a plânge soartea mea. Iară vicarul Alpini m’a mângâiat zicându-mi: »Taci, tu Ioane, că eu te voiu face popă pe lângă mine«. Şi aşa am rămas lângă el 4 ani, purtând cance- lăria vicarială, având sub sine 12 protopopiaturi. După finirea acelor. 4 ani, m’am reîntors la tata, care a fost preot în Prislop, cu numele Ilie Chita, şi la mama Iftinia Chita; şi întru acela timp vicarul Alpini a scris la consistor, ca să fiu primit la morală, căci Bob episcopul murise. Iară Domnul canonic Lemeni i-a răspuns, că în anul acela nu se va primi nimenea. Care răspuns mi-s’a făcut cunoscut prin vicarul Alpini. Intru acel timp Domnul vicar din Năsăud toan Nemeş a scris la consistor, cumcă are de trimis la morală pe Lazar Ioan, ca să fie capelan în Năsăud, pe Ştefan Mani preot în Zagra, pe l.nca preot în Telciu, pe Petre Pavelia preot în Salva, pe Roman Kornca preot în Romuli (Strâmba) şi Iacob Făgăraşi preot în Şin- tereag, lângă cari m’am alipit şi eu. Căpătând dela consistor resoluţie, că în anul acesta nu se poate primi nimenea, iar dacă vor voi unii să-şi capete profesor, atunci pot învăţa morala şi în Năsăud sub prezidiul D-lui vicar Nemeş, şi numai spre depunerea examenului să meargă la Blaj, aşa pe anul prim am învăţat şi eu morala cu susnumiţii moralişti, denumindu-ni-se de profesor cu spesele noastre O. Domn Grigore Pop, paroh din Rebrişoara, care în toată ziua venea la prelegere şi sara iară se ducea acasă; asemenea şi eu din Prislop umblam. Pe anul dintâi am pus examenul în Blaj cu toţii. Iar pe al doilea an fiind Grigore Pop sus amintitul cam morbos, am fost siliţi a ne câştiga alt profesor spre continuarea studiilor morale, şi aşa am căpătat pe teologul absolvent Teodor Sălăjan de pro- fesor, care a fost frate bun cu muierea mea Raveca Sălăgean, măritată Chita. Şi aşa am umblat din Prislop în Năsăud în toate zilele,el ca profesor spre a da prelegeri mie şi consorţilor mei moralişti. Cu finea anului iară am depus examenul în Blaj în prezenţa D-lui preposit Vasile Filipan şi D-lui Stoica canonic, Todoruţ canonic, Raţ canonic, etc. Episcop tot nu era denumit nimenea. In timpul învăţăturei morale am scris la Domnul vicar Alpini, cumcă eu cu ceialalţi moralişti învăţ în Năsăud morala. Mi-a răs- puns: »Bine, ba foarte bine, căci cu un an vei fi mai aproape de tonzură; însă de s’ar întâmpla, ca să nu-ţi primească examenul, fiind tânăr, tu nu te supăra, căci capul nu te va durea, că de tine nu-i târziu«. Scriindu-mi (guta cavat lapidem) şi acuma îmi vin atâtea cuvinte în memorie, aşa când zicea: »Intreabă pe tată tău, cât a umblat până ce a căpătat Evanghelia în mână. Eu de aceasta mă mir, că tu eşti teolog de Năsăud. Eu ţi-am fost scris două epistole adresate D-lui vicar Nemeş, şi tu îmi scrii, că ai tri- mis două epistole mie; nice eu, nice tu nu le-am primit, poate s’au prăpădit. Eu cugetam, că poate tu peste iarnă vei fi acasă, mâncând mămăligă, şi bând apă de sub piatră, te vei mai întări*; (cu adevărat că pa lângă cancelaria vicarială a Sălagiului trebuia să aduc apă dela un vecin pentru 5 cai, cu cocişul Iui iarna vara în toate zilele în 4 ani) »şi pe primăvară iar te vei reîntoarce la mine; bucuros te primesc şi te doresc, şi loan fiul morarului de aci, care până la venirea ta este Ia mine, şi i-au rămas slovele ca măselele morii, încă te doreşte«. In curgerea anilor, învăţând în Năsăud morala, m’am însurat luând în căsătorie de soţie pe Raveca Sălăgean, fiica fostului bu- cătar Alexă Sălăgean şi Domniţa Sălăgean din Arcalia, — care bucătar a fost la groful Bethlen lânoş fişpan, cu locuinţa în Ar- calia, — şi cununându-mă în anul 1830 — de o va fi pus în protocolul matricular de acolo, — preotul cununator loan Pop, paroh în Bungard, frate cu soacra mea. Iară încât se ţine de hirotonire, în April 1831, am mers la Blaj aceştia: loan Chita, loan Lazar, Ştefan Mani, Roman Kornea, Iacob Fagaraşi şi Luca, unde făcându-se cărţi (scrisori) ne-au în- drumat spre Oradea-Mare. Şi aşa nămind cărăuş din Blaj până la Oradea-Mare, câte 10 fl.r unul, am sosit acolo, şi dând scriso- rile din Blaj, ne-a primit Excelenţa Sa Domnul Episcop Samuil Vulcan la măieriştea episcopului, unde am ţinut cvartirul. Aci Exc. Sa episcopul ne-a ţinut nu numai pe noi, dându-ne cost Ia reşe- dinţa episcopească, ci şi pe cărăuşul cu patru cai ai săi, timp de 2 săptămâni, în care timp ni s’au împărtăşit ordurile preoţiei şi a treia zi de Paşti am fost hirotoniţi de preoţi. In acel timp Grigore Moldvai, arhivar episcopesc, născut în Transilvania în Pinticul Tecii lângă Teaca, suindu-ne în carul că- răuşului nostru, am mers la Biuşiu la scalde; în apa minerală caldă ne-am scăldat toţi. Reîntorcându-ne cu toţii iarăş în Oradea, am pornit apoi spre Blaj, dupăce. Excelenţa D. Episcop Samuil Vulcan ne-a dat merinde, pită, slănină, ploşte cu vin. Am sosit în Dumineca Tomii după Paşti în Blaj, de unde apoi toţi s’au aşezat, după venirea acasă, la staţiile lor; pe cum şi eu lăsând pe soţia mea la Prislop, m’am dus călare în Şimleu la staţia mea lângă vicarul Alpini, unde din Mai până toamna cu finea lui Octomvrie anul 1831 am funcţionat. Apoi am venit acasă la locul natal Prislop, unde pe soţie, pe părinţi, fraţi şi surori i-am aflat sănătoşi. 40 In intervalul acela s'a mutat capelanul gr.-cat. din Bistriţa Toma Albani în Şieuţ la grăniceri, deci părinţii, socrii şi soţia mea m’au silit să competez la Bistriţa după capelanie, însă aceasta ■ n’am putut face fără licenţa vicarului Alpini, şi aşa m’am adresat cătră el. Cu durere de inimă m’a licenţiat şi în anul 1831, com- petând pe Bistriţa de a fi cooperatorul lângă Dl protopop Ioan Maior, m’am şi mutat acolo, unde servind cu terţialitatea din ve- nitele parohiale, — căci atuncia nu plătea un fum (una familie) .numai 5 Şuştaci, bani răi, adecă 30 cr. m. vieneză, — din venit protopopul lua 15, cantorul a 5-a parte din 30, iară eu rămâneam cu 9 cruceri răi, valută vieneză, şi aşa mai în 14 ani. Cei mai mult, dela cătane, spitaluri, nimic în 14 ani. îmi aduc aminte, că în colera cea mare am înmormântat 41 de cătane, nimic căpătând. Cu osebită osteneală am servit în parohia Bistriţa; alergare prin filiale Besenyo, Aldorf, Pintak, Ghinda, Jelna, ba încă şi in Uifalău, tot cu terţialitate. Apoi obosit de atâta strapaţie, fiind şi cu puţin venit, n’am regretat a nu fi umilit şi ascultător şi supus mai marilor mei, după cum se vede din adusele documente subB) în limba latină cu data Bistriţa 3 Septemvrie 1834 şi sub C) în limba maghiară cu data Bistriţa 17 Noemvrie 1838 (vezi documentele mai la vale). In Bistriţa în anul 1843 am cumpărat una casă în licitaţie, cu şură, grajd şi fărtae cu 300 fl. şi cu puţină grădină, peste care magistratul din Bistriţa n’a voit a-mi face contract pe vecie, încât am fost silit a merge la înălţatul Guvernium, de unde prin înalta ordinaţiune gubernială cu data Cluj 27 Iulie 1843, sub Nr. 7723, adresată episcopului Lemeni, — care a mea rugare prin advocatul diecezan Bohăţel a fost aşternută guvernului, — mie în copie mi s’a fost înapoiat spre orientare în limba latină, căci aşa se purtau lucrurile la In. Guvern, care se poate vedea sub D). (Vezi con- tinuarea din 29 Mai 1886 la litera D) în copie pag. 51). Mai încolo murind antecesorul preot Ioan Avram din Mintiu în 30 Ianuarie 1843 şi devenind parohia Mintiu vacantă, am su- plicat după dânsa şi mi s’a rezolvat următorul rezultat: Nr. 205. De aci arătatul şi aci spre document ţinutul document arătându-se pe cum fii noştri poporeni din Mintiu pentru Instanşul (petentul) nu pentru altul vor a plăti epuleturile preotesei, şi altmintrelea vrednic aflându-se de aceea parohie, protopopul locului fără în- 4 târziere îl vâ introduce ca paroh în acelaş popor. Blaj 27 Februarie 1844, Vlădica Ioan ss. ' ; . • \t Cu aceasta rezoluţiurie m’am dus în Beclean la concernen- tele vice-protopop D. Vasile Szilasi; arătându-i rezoluţia episco- pului Lemeny, a zis: »Nu ştiu pe ce cale vrei să fii preot în Mintiu, mai lesne ţi-aş arăta, cum să te sui pe vârful Ţibleşului, căci pe o cărare încoace şi încolo te-i putea să te sui în vârful lui, iară în Mintiu nu poţi, ca să fi ca preot«. Cu aceste cuvinte iară m’am reîntors în Bistriţa şi am spus dlui protopop Maior, care au zis: »Doară îi trebue bani? Şi ştiu, că tu nu ai fără 5 copii, deci dară na dela mine 20 fl. c. m. şi te du iarăşi în Beclean la el şi dăi lui«. Ducându-mă a doua oră, n’a vrut a-i primi, deşi dela rămă- şiţele fostului preot a fost primit, după cum mai târziu am înţeles, una căruţă cu cai. Iară mă reîntorc în Bistriţa redând acei 20 fl. c. m. dlui Maior. Când a fost a treia zi am primit o scrisoare dela dl Prot. Szilaşi din Beclean, în care îmi scrie următoarele cuvinte: On. în Hr. Frate, ,De vreme ce nu ai intrat pe uşă în staurul oilor, ci ai sărit ca un străin nu pe uşă, prin aceste rân- duri te opresc de acum să fi preot în Mintiu, dar nici să te areţi acolo. Iară aceea în original cu recipisa am pus pe poştă şi am trimis la episcopul Lemeny pe lângă scrisoarea mea în care am zis: Eu II. voastră am cugetat, cumcă II. voastră sunteţi uşa, prin care preoţii intra în parohie. Las să judeci Ilustritatea Ta, chiar originalul lui l-am trimis, ca să nu fii în dubitate, dacă în copie l-aşi fi trimiss. B) Continuare în 29 Mai 1886. Documente: Ioanes Chita meus in parohia Bistriciensi cooperator de futura sua apli- catione sollicitus testes suae comportantiae a me expetiit literas, cujus peti- tioni annens presentium litterarum vigore, testor eum sub decursu mox non trium annorum expletorum munere cooperatoris defunghentem tăiem compor- tantiam, tam interne quam externe praesetulisse, ut suo officio atque voca- tioni adamussim responderit, ac proinde gratam belevolentiam, favorem, et graham omnium quorum interest dignus mereatur. In cujus rei majorem fidem firmiusque robur has ei propria subsciptione munitas atque usuali meo sigiliu corroboratas testes dedi literas. Bistricii 3 September 1834. ss. Ioanes Maior parohus et arhidiaconus gr. cat. bistritiensis. C) Allâb irt hiteles, bizonysâgot teszek arrol, hogy Kitta Jânos 6 attya- sâga het esztendokrol fogva kăplânyam szândekozvăn egesz parohiât a piispok O Nagysâgătol nyerni, en tolem mint principălisâtol a inaga rosz vagy jo vise- Bi leserol bizonyito leveiet kert, a mellynek kereset fneghalgatvân is szivemre veven, ezennel, valamint az eclesiâk eloljâroiknak, ugy a civilis statusba levo tisztelendo uraknak, ajânlom, olly hivatalos megtatâlăsom raellet, hogy 6 attya- sâgat mint a kiben semi roszat eddig se en, se mâsok nem talâltuk nezni es gyâmolitani kotelesegiknek tartarii ne terhetestenek. Sign. Bistritz 17 Novenrber 1838. ss. Maior Jânos, beszterczei unitus esperes. ' D) Copia ad numerum guberniale 7723.1843. Quum Ioanes Chita, presbiter et parohiae gr. catolicae Bistriciensis co- operator, domum in suburbio bistriciensi, jure perenali coemtam consveto modo sibi asignari, formalem item contractum, super hac emtione expe- diendum ordinare suplicans — lam ex respectu situationis suae, qua paro- hus unitus, inter illos numerari nequeat, qui juxta relationem Magistratus bistriciensis datto 3 lunii a. c. hoc in merito... praestitam jure concivili- citatis gaudere nequeunt hinc alterata determinatione magistratuali sub 23 Mai 1842 in substrato lata magistratus ante lata sub hodierno inti- matum ... ut pro desiderio suplicantis parohi Ioanes Chita contractum eius super coemta domo sonantem sua formalitate expediendum et eidem extra dandum ordinari curent. Quod ipsum prel. D. vestrae erga repraesentationem suarn sub 31 December a pr. isthuc praestitam penes remisionem, eius aclu- sorum ...notitia ac educendo de super suplicante paroho perscribitur. IIus- tritatis vestrae R. M. Ppatus Transilvaniae gubernio calaudiopoli —George Anuţa ) Cornelia Ioana Liviu 1 Aurelia l_Veturia—’ o fată l ^exandru— o fată >________■— I î —Victor , \ Ioana '■----' ilie chita | k Maria ^ Gafta —i r lacob 1 I Olimpiu VJ | Regina j Raveca IJ Silvia j Octavian) loan I [—Victor Ioana - Gavril ) .Veronica lulius luliana Măriuca Lucreţia Susana | Anişca Rafila loan ■Maria Rodovica 1 Traian Octavian Grigore— j —loan Maria Vasile---- Docea —j Dumitru L -loan Anton Dănilă Livia Leontina Maria Octavian Mihăilă 1 Aurel —Mărioara Flora Titus leronim Olimpiu Silvia _ Octavia Livia V—Livia Alexandru J jraian Ştefan Grigore---loan | Anton Nechita i Victoria Ioana 1 loan loan Traian ][ Măriuca 1 Octavian -Eugenia 1 1 -Regina \ | __^.Valeria i leromm l —loan Virginia . Victoria l losit —{ Eleonora f Tiberia l Niculai Rafila t Maria Sinefta X loan X — Alexa Maria--------- X I Leon Maria Cosma loan loan Emil j joan Aspasia — ţ Alexandru Măriuca Cosma Vasile —j Susana | Maria Grigore Pavel---- Todor ( Grigore ; I Iulian------[ ’l Veronica—r l Maria 1— Ştefan Iulian Aurelia Emil —| Iulian' Anton 60 David. Din această căsătorie s’a născut Alexa David, Dr. m drept advocat, judecător în Năsăud. Acestuia i-a lăsat Ciocan tot avutul său. Trăieşte şi azi în Năsăud ca pen- sionar, dar nu are copii. A rămas orfan de tată la vârsta de 5 ani, iar de mamă la 20 ani. c) Mana, care se căsători cu Ioan Avram din Mintiu, condu- cător de carte fondară în Cernăuţi. Aceştia au avut urmă- orn copn: Ioan, croitor în Bistriţa; Emil, meseriaş în „i, 'a’ Aspazia, căsătorită primadată cu Ioan Silaşi din .p’ Gherla, conducător de carte funduară în istriţa. Au avut 2 copii: Ioan şi Alexandru, cel dintâi protesor-direcfor la liceul Odobescu din Bistriţa, iar al oilea funcţionar la teatru în Cluj. O altă fată a Măriei căsătorită Avram a fost Măriuca căsătorită iarăş Avram. Aceasta a avut pe Cosma Avram, Dr. de Roma în teologie, profesor la Academia Teologică unită din Cluj. ) uatta căsătorită Ciocan a mai avut o fată, numele de botez necunoscut, căsătorită cu un oarecare Purţ în Nimigea. utn căsătoria ei s’a născut Leon Purţ, preot în Mititei. eor| a fost căsătorit cu Otilîa, fata protopopului din Mă- gura-IIvei, Zaharie Bulbuc. Atât Leon cât şi Otilia au murit de tineri, precum şi un copil ce au avut. 3. O altă fată a lui Grigore a Iui Ilie Chita a fost Rafila, cres- cu a de mătuşăsa Maria Bal, preoteasă în Ilvamare, care a şi casătorit-o cu lacob Cira, econom în Ilvamare, a avut feciori şi tete căsătoriţi toţi ca economi în Ilvamare. ti î m*• ^ doilea copil a lui Ilie Chita a fost Ioan, preot în Min- iono a caru' biografie s’a descris mai sus, născut în i»U8, căsătorit în 1830, mort în 13 Decemvrie 1890. Acest preot ioan Chita a avut 6 copii: 1. Susana căsătorită în 9 Octomvrie 1855 cu Gavrilă Avram, fiul ^ostului preot în Mintiu Ioan Avram1), notar in Mintiu. Acest uavril Avram a murit de tânăr, fără a avea copii, după ce ani de zile a suferit pe pat lovit de apoplexie. După moartea mi Gavrilă Susana s’a căsătorit cu Ilie Mureşan, fost sergent, P ugar in Mintiu, de care însă a divorţat. Susana n’a avut 2. Anişca, căs. cu cantorul Ioan Sârb în Mintiu. N’a avut copii. Rajila (Fira), căs. tot în Mintiu cu fătul (crăsnicul) bisericii, ioan Avram, a lui Vichente Avram şi a soţiei sale Sofia. Ra- ) Preotul din Mintiu Ioan Avram, s’a născut în 1790 a reposat în 1 Ianuarie 1844, de 54 ani. Soţia Iui a murit în 1849 de 50 ani fiind născută m 1799. fila a reposat în 1890, iar loan in 1892. După dânşii au rămas trei copii: a) Victor Avram, învăţător în Tiha Bârgăului. S’a căsătorit cu o fată a învăţătorului" din acea comună, cu care a avut trei copii: George Avram, fostul director al societăţii »Regna«, azi inspector general în Bucureşti, la Casa Pădurilor. George are trei copii: Anuţa, Marieta şi George. Victor a mai avut pe Cornelia şi Ioana. b) Ioana, căsătorită în floreşti cu agricultorul Nicolae lliş, fiul lui Vasile lliş şi soţia sa Iftinia născută Zăgrean, mort în în 30 Iunie 1921 în clinica din Cluj. Ioana şi Nicolae au avut trei copii: Maria născ. 1886, căs. în Floreşti în 1918 cu lacob lliş. Au un copil Leon născ. în 1920. Alt fiu al Ioanei este loan născ. în 1888 în Floreşti căs. tot acolo cu Ruxandra lliş în 1912. Au fii pe Grigore şi Vasile. Al treilea fiu este Grigore lliş, azi notar în Iad, născut în Floreşti la 1890, căsătorit în 1921 cu Maria Monda în Bistriţa Bâr- găului. Au 2 copile: Silvia născută 1922 în Ilvamică, azi elevă la liceul comercial cl. VI Cluj, şi Graţiana născ. în Iad în 1935. c) Gavrilă, învăţător în Tăure, mort în 28 Aprilie 1930. 4. Al patrulea copii 'al preotului 'loan din Mintiu a fost loan, căsătorit în 22 Mai 1855 în etata de 22 ani, născut dară în 1833, preot moralist. A servit în calitate de capelan în Bistriţă, iar după aceea a fost numit preot în Leşu, unde a şi reposat. Vezi despre dânsul în cele scrise în autobiografia de mai sus al tatălui său. EI a ţinut în căsătorie pe Rafila Bălan, vară primară cu tata Mitropolitului din Sibiu Nicolae Bălan1). ’) O soră a Rafilei Bălan, căsătorită toan Chita, Titiana, a fost mări- tată după Samsont Marţian, funcţionar Ia Pretura din Năsăud sub pretorele Nicolae Rus. Acest Sanison Marţian a avut fiu pe Liviu Marţian, consilier silvic, de prezent penzionar, locueşte în Cluj. Acest Liviu, nefiind căsătorit, a ţinut la sine pe vara sa, fata Veronicliii, foastă soţie a lui Nechila Lişcan, învăţător pensionar în Ciser, judeţul Sălaş, mort în 4 Februarie 1909. Aceasta Veronică, fiica preotului din Leşu loan Chita, a fost o femeie inteligentă a scris o mulţime de poezii apreciate şi publicate prin diferite jurnale. A reposat in 14 August 1932 în Cizer. Pe fata acesteia Veturia, foasta soţie a preotului loan Budişan din Prin, judeţul Sălaj, a ţinut-o şi o ţine Liviu la dânsul şi azi. Liviu a măritat şi înzestrat şi pe fetele acesteia. Al doilea fiu a lui Samson Marţian a fost Iulian Marţian, care a ţinut în căsătorie pe Ida Goldschmidt, a fost cumnat cu fostul profesor din Năsăud Gavril Scridon, profesorul Virgil Şotropa, inginerul Francisc Ulricli, şi antre- prenorul Eruest Kronenfeld. Iulian a avut doi copii, care au reposat ambii in anul 1932. A fost maior în armata austro-ungară. După aceea ca pensionar loart Chita, fiul preotului din Mintiu, fost preot în Leşu, a rost un om cu inimă nobilă şi foarte acurat. Sta mereu în corespondmţă cu tatăl său din Mintiu, cerând dela acesta tot telul de mstrucţii, despre care avea lipsă, iar tatăl său i le servea cu cea mai mare promtitudine, povăţuindu-i în tot ce priveşte viaţa pastorală şi administrativă preoţească, după cum am aflat din mai multe hârtii, pe cari le păstrez. Ioan, preotul dm Leşu, a avut cinci copii: • a) Veronica, căs. Nechita Lişcan, absolvent al şcoalei normale din Nasaud, învăţător în Cizer, judeţul Sălaj. Nechita Lişcan a reposat în 14 August 1932. Veronica a scris romane şi novele, a fost o poetă apreciată sub numele de «Veronica in Salaj«. Copii a avut numai pe Veturia căsătorită cu preotul Ioan Budişan, din Pria, judeţul Sălaj. Acest Budişan a , '_ născut în Giurtelec în 1871, a absolvat liceul în Cluj !°8?’ Ia.r teologia în Oradea Mare în 1893, când s’a şi căsătorit şi s’a hirotonit. Au avut cu Veturia un fecior şi trei fete. Feciorul Liviu e căsătorit şi serveşte ca contabil la Banca Naţională din Cluj. O fată este căsătorită cu pro- fesorul dq liceu Litan, una Viorica cu un inginer şi a treia răposată ca fată. Ioan Budişan a reposat în 2 luniu 1915 , ln ?l 44 an al vieţii şi 22 ani a preoţiei, o) /«««s Chita, învăţător în mai multe comune şi în urmă in Bistriţă; născut în 1862, căsătorit 1890 în Bistriţă cu Mana năcută Cucu, mort în 21 Februarie 1935, după ce 8 am zăcu pe pat. A rămas după el un singur băiat Ale- xandru. Iulius, ca autodidact a avut atelier pentru con- fecţionare de violini. Construia violini foarte bune şi cău- tate, pentru care motiv a şi fost premiat, c) luliana^ căsătorită cu învăţătorul George Ghiţă din Mijlo- cenii Bârgăului, care reposând, Iuliana a rămas cu 5 copii: lacob, căs. cu Hersilia Crucescu din Bucureşti, profesor de liceu; Olimpiu, profesor la liceul «George Bariţ« din Cluj, apoi inspector şcolar, căsătorit cu Alexandrina, fiica _________rostului vicar în Năsăud Alexandru Flaliţă, cu care are un a fost directorul fabricei de spirt şi bere din Năsăud şi a unei averi însem- nate. A fost membru al Academiei române şi un mare amator al cărţilor vechi. A avut o bibliotecă foarte bogată conţinând cele mai rari cărţi, pe care, după moartea lui, fratele său Liviu a donat-o Bibliotecii Universităţii din Cluj. îm- preună cu Domnii luliu Moisil şi Virgil Şotropa, profesori pensionari, a în- îinţat »Muzeul Nâsăudean«, donându-i foarte multe cărţi muncind şi chetuind foarte mult pentru aranjarea acestui muzeu. Iulian Marţian, după suferinţe îndurate mai bine de un an de zile, a reposat în Domnul în ziua de 26 Oc- tomvrie 1937. Vezi «Arhiva Someşană* Volumul VI p. 445 şi următoarele. băiat (oan, elev de liceu; Reghina şi Silvia, funcţionare la Direcţiunea Silvică Năsăud; loan, bacalaureat, mort în 1917 în războiul mondial, luliana trăeşte şi azi. d) Măriuca, căsătorită Iuliu Bugnar, învăţător în Hordou. Măriuca a răposat în 22 Octomvrie 1928 în etate de 59 am, iar Iuliu Bugnar, în 21 Iulie 1939 în etate de 65 ani. Au rămas de ei doi copii: Raveca căs. Bota, şef de sec(ie la administraţia financiară, şi Octavian, şofer. Iuliu a fost văr primar cu preotul George Coşbuc. e) Lucreţia, căsătorită prima oră cu Grigore Pop a bocola- nului Dănilă Pop din Leşu, frate cu notarul pensionar Dănilă. Cu acesta a avut un singur fiu pe Grigore Pop, tata clericului loan Pop. Grigore, bărbatul Lucretii, murind în curând, Lucreţia se căsători a doua oară cu moşierul Nechita Zăgrean, cu care a avut ca fiu pe Nechita Zăgrean, şef de secţie la Administraţia Financiară în Dej, şi Ioana căsătorită Niculai Catarig în Năsăud, şi alţi copii. Al cincilea copil al preotului din Mintiu loan Chita a fost Maria, născ. în 8 Ianuarie 1847 în Mintiu, căsătorită în 2 Noemvrie 1868, cu Iosif Bal, fost paroh în Ilvamare. Aceştia au fost socrii scriitorului acestor şire. Iosif Bal a fost născut In 26 Martie 1841 şi a reposat în 22 Mai 1892, iar sofia sa Maria în 17 Aprilie 1926 în al 81-lea an al etăţii. Maria şi Iosif au avut următorii copii: a) Eugenia, căs. în 1888 cu paroh protopop on. Zaharie Bul- buc din Măgura Ii vei. Ei au avut fii pe: Virgil, advocat. Elena, căs. col. Teodor Safirescu Bucureşti. Au mai mulţi copii. Măriucuţa căs. Dr. Tit Malai, canonic în dieceza de Cluj-Gherla. Măriucuţa reposând în 24 August 1924 au rămas de ea 2 copii: Ligia şi Tiberiu. Amalia, căs. Dr. Eugen Mof, advocat Timişoara, au 2 copii. Ovidiu Bulbuc, preot în Măgura Ilvei, după pensionarea tatălui său. Are doi copii. Emil, medicinist. b) Alt copil a lui Iosif şi Maria au fost Reghina, născută în 13 Aprilie 1874, căsătorită în 7 Septemvrie 1890 cu scriitorul acestor şire Ştefan Buzila, preot şi protopop onorar în Poiana-llvei, mai târziu vicar foraneu episcopal în Năsăud. Ei au avut următorii copii, născuţi toţi în Poiana-llvei: loan născut în 10 Aprilie 1892, absolvent de teologie şi doctor în drept, directorul administrativ al clinicilor universitare Cluj, căsătorit în 1 Septemvrie 1923 în Cluj cu Spcranja lonescu, fiica consilierului silvic lustinian lonescu, profesoară calificată de Universitatea din Bucureşti. Au 2 copii Mo- nica şi Dănut, ambii în liceu. Mărioara, născută în 13 Nocm- ^ -.1 6A vrie 1893, căsătorită 28 iulie 1912 cu Dr. Ştefan Şerbarl, notar comunal în Romuli (Strâmba). A reposat în Domnul Vineri in 9 Martie 1917, rămânând de ea 2 copii: Sidonia, care în vârstă de 13 ani, ca elevă a liceului »Regina Maria« din Cluj, a reposat în 30 Martie 1928; şi Aurel născut în 1913, azi universitar în Cluj. Mărioara e înmormântată în cimitirul bisericii române din Romuli. Flora, născută în 27 Martie 1896, căsătorită în 1923 cu Dr. Gavrilă luga, ad- vocat în Vişeul de sus. Azi directoară la liceul »Domniţa Ileana* din Sighetul Marmaţiei. Nu au copii. Titus, născut în 7 Mai 1898. A studiat electro-tehnica la Universitatea din Roma, apoi Berlin-Charlottenburg, a luat diploma în 28 Iunie 1928. A fost profesor la şcala de conductori teh- nici în Cluj, inginer la oraşul Cluj şi Ia Fabrica Dermata. Bolnav a stat în clinică în Viena 7 săptămâni sub cura medicilor Dr. Porghes, Dr. Finsterer şi medicul curant al Regelui Ferdinand al României Dr. Schvartz. Readus Ia Cluj a reposat în 24 Aprilie 1932 în Cluj, de unde a fost transportat şi inhumat în comuna natală Poiana IIvei. lero- nim, născuţi îini26 Iulie 1900, absolvent al facultăţii de silvi- cultură Bucureşti, inspector de control la C. A. P. S. în Cluj. S’a căsătorit în 14 August 1938 cu Dşoara Tita Dr. Virgil Mureşan, magistrat pensionar şi Consilier în Taşnad-Sălaj. Alimpiu, născut în 25 Noemvrie 1902, absolvent al cursu- rilor de C. F. R. şi impiegat a biroului de mişcare Cluj, jurist pe anul al Il-lea, a fost omrît de tren în gara de Nord din Bucureşti, când era în căutarea clopetelor pro- curate de tatăl său şi depuse de el personal în gară înainte încă cu trei luni, dar nesosite încă la destinaţie, şi anume în ziua de 31 August 1921. Adus acasă a fost înmor- mântat în cimitirul bisericii din Poiana 11 vei. Silvia născ. 2 Aprilie 1905, dar în 28 Octomvrie acelaş an răposată în urma unei aprinderi de plămâni. Octavia, născută în 22 Aprilie 1907. A studiat în satul natal, Năsăud, Sibiu, Cluj la «Regina Maria« şi în Arad, dar în urma unui de- fect organic de inimă a reposat în 18 August 1923 în etate de 16 ani. Livia, născută în 11 Iulie 1909. A studiat în comuna Poiana, în Sibiu la călugăriţele franciscane, în liceul »Regina Maria* Cluj, apoi la şcoala normală în Gherla. N’a continnuat studiile la Universitate, deoarece în 23 Iunie 1929 s’a căsătorit cu Dr. Alexandru Filipciuc, doctor în filozofie de Roma şi doctor în teologie de Lwow, protopop onorar şi profesor de religie la liceul de băeţi din Sighetul Marmaţiei. Are doi copii: Livia şi Săndel. Traian, 65 născ. 9 Noemvrie 1911. A studiat şcoala elementară în co- mună, liceul în Năsăud şi teologia în seminarul din Cluj, căsătorit în 1935, 17 Februarie, ordinat de preot în 1935 şi introdus de preot în Poiana Ilvei în locul tatălui său în primăvara 1935. Are doi copii Doru şi Maria. Ştefan născ. 9 Ianuarie 1915. A studiat în comuna natală şi liceul la »Gheorghe Bariţ« în Cluj. A ascultat medicina în Cluj, Iaşi şi în Austria devenită Germania în Graz, unde în 1 Octovrie 1938 a luat doctoratul în medicină. c) Alt copil a lui Iosif Bal şi soţia sa Maria a fost Valeria, căsătorită cu preotul Dănilă Malai, fiul învăţătorului şi notarului din Leşu Mihăilă Malai. A fost capelan lângă protopopul din llvamare Ieronim Slăvoacă, iar din 21 Oc- tomvrie 1904 paroh în Rodna. S’a ocupat şi cu arhitectura. A avut copii pe: Anton, ofiţer de aviaţie, Bucureşti, căsă- torit, fără copii; Dănilă, conductor tehnic la tren în Bucu- reşti; Livia, căsătorită cu clericul Simion Pop, actualul paroh şi protopop onorar în Rodna. Au patru copii: Leontina căsătorită Dr. Iosif Tăpălagă, advocat, notar public în Baia-Mare; Maria căsătorită cu Ioan Moldovan, fiul pro- topopului din Nepos George Moldovan, preot1 aplicat la Administraţia capitulară a Episcopiei de Cluj-Gherla; Oc- tavian, doctor în drept, secretar general la Primăria Satu- Mare, căsătorit, cu copii; Mihăilă, absolvent de iură. Valeria Bal căsătorită Malai a reposat în 1918, iar Dă- nilă, soţul ei, în 24 Octomvrie 1927. d) Alt copil al socrilor mei a fost Ieronim. A absolvat literile la Universitatea din Budapesta, elev al colegiului Otvos. A fost profesor la câteva gimnazii, secretar la Directoratul Cul- telor Cluj A răposat necăsătorit în 4 Noemvrie 1929 în Cluj. e) Alt copil al socrilor mei a fost Ioan, născut în 1880, că- sătorit cu Cornelia, fiica preotului din Mureşenii-Bârgăului lacob Rus, ordinat de preot în 1906. A servit ca atare in Romuli, Ilvamică, iar azi serveşte în Tiha-Bârgăului sat. Este distins cu titlul de protopop onorar. Are copii pe: Victoria, căsătorită cu preotul Vasile Rus din Ilvamică, cu care au trei copii; Iosif, absolvent de filozofie; Eleonora, învăţătoare diplomată, căsătorită cu preotul Ioan Pop în Bichigiu; Tiberia şi Nicolau. f) Virginia, învăţătoare în Mâgura-Ilvei, Cojocna şi în urmă în Cluj, căs. cu pretorul Luca Feldrihan, fără familie. Socrul şi soacra au mai avut patru copii, morţi mici: Ieronim, Emil, Victoria şi Leontin; sunt îngropaţi împreună cu copiii lor morţi în cimitirul bisericii Ilva-Snt. 5 Socrul poseda la perfecţie afară de limba română, limba latină şi limba maghiară. A fost în toate şcoalele pur eminent şi în liceul piariştilor din Cluj, unde a putut întră numai la intervenţia grofilor Vas din Ţaga, a fost instructor la un coleg al său, Grof Beldi Âkos, prefectul de mai târziu al Clujului. Când după 1880 s’a introdus în administraţie limba maghiară, socrul era folosit ca translator al actelor preturii din Rodna. El a edificat pompoasa biserică din Ilvamare-Sat, dată cultului public în 1884. A absolvat teo- logia în Gherla în 1868, în care an s’a şi căsătorit şi ordinat de preot. Numele Bal este un nume străvechiu, sanscrit; însamnă a trăi, a fi tare, puternic.1) Aflăm acest nume şi prin se- colul al XVII-lea.2) Iosif Bal a fost fiul lui Leonte Bal din Măhal (vezi ge- nealogia adusă), care caşi tatăl său a fost birău de curte LEONTE BAL Ioan | Dioniziu . Eugenia ) Sidor (. Ioan ) . I Iosif Ioan Maria Susana Dioniziu Teodor Nastasia (Ana) Onisim -Todor , Ieronim Qrigore j Ionică Florea 1 Ioan 1 Iosif Iosif 1 Susana Eugenia Regina Valeria Ieronim Ioan Virginia la conţii Vas din Ţaga. Acest Leonte Bal a fost căsatord cu Maria Boca din Năsal, o femeie de o frumuseţâ rară. Au avut împreună 7 copii, cum apare din genealogia adusa ') Alexiu Viciu: «Nume de familie la Românii din Ungaria«. Unirea, Blaj, 1902, pag. 26Z 2) La investigaţia ţinută, 1—5 Februarie 1642, în cauza episcopilor din Munkâcs martorul al 11-lea este Baiu Iânos de 84 ani; martorul al 22-lea este alt Baiu Iânos de 103 ani. Vezi »A munkdcsi gor. szertartdsu piispokseg ok- mânytăra, 1. kotet 1458—1715, gyujtotte Hodinka Antal, Ungvăr 1911-* 6 i î aici: 1. Nastâsia (Ana), căsătorită în Diviciori, reposată, fără v? familie; 2. Onisim, mort în războiu la Custozza în 1866; >3. Todor, care are copii pe: Dioniziu, mort holtei 1918— • 1919, după ce suportase greutăţile războiului mondial; Sidor, din care se născu Ion şi Eugenia căs. Ioan Todor în Măhal; pe Ioan, din care s’au născut: losif, Ioan, Dr. > în teologie din Roma, azi e călugărit; Maria căsătorită Petru Gegan în Năsal; Susana; Dioniziu, pălărier în Gherla, căs. cu Mărioara Sabo; Teodor, absolvent de şcoală normală din-Oradea; 4. Alt copil a Iui Leonte Bal a fost Grigore, ^care are un fiu Ieronim, meseriaş în Budapesta şi un altul >' Ionică, mort în războiul mondial, rămânând după dânsul - copiii losif, căs. în Mahal, şi Susana, căs. Ioan Bal a Iui ■ Sidor. Leonte a mai avut: 5. pe Florea, mort fără erezi, apoi 6. pe Ioan, mort şi el fără erezi. In fine Leonte a , avut 7. pe preotul din Ilvamare losif Bal. O soră a Iui Leonte, Maria, a fost căsătorită în Năsal ■ cu un Boca şi au avut fiu pe losif, neguţător de haine şi utensile bisericeşti în Gherla. Acesta a avut fii pe: a) losif, advocat în Dej, parlamentar averescan şi subsecretar de Stat; b) pe luliana, căs. cu sergentul pensionar, moşier Teodor Gu( în Bistri{a; 'apoi c) Todor, comerciant în Gherla; d) Rozalia, preoteasă, precum şi al{i copii. 6. Alt copil al preotului din Mintiu Ioan Chita a fost Rodovica, născută 1856, căs. în 2 August 1875 cu clericul din Mocod Ioan Bulbuc, născut acesta în 27 Septemvrie 1847. Dintre copiii lor au trăit numai doi : a) Traian, născut în 27 Decemvrie 1876, mort ca colonel în Cluj, în 22 Noemvrie 1932, fără erezi. b) Octavian, născut în 12 Iunie 1881, căsătorit cu Otilia Botean. Este preot şi protopop on. în Mintiul Năsăudului. Azi e văduv. Are fii pe: a) Anton, director la liceul din Uioara; b) Victoria, absolventă a şcoalei profesionale din Cluj; c) Ioan, teolog absolvent, precum şi alţi doi băieţi: Traian şi Octavian, în liceu, în cl. VI în Năsăud. Soţul Rodovichii, Ioan Bulbuc, a servit ca cooperator lângă socrul său, apoi ca paroh în Mintiul Năsăudului şi mai târziu ca protopop al tractului Beclean. A reposat în 16 Noemvrie 1917 în etate de 71 ani, iar soţia sa Rodo- vica reposase în 10 Septemvrie 1908, în etate de 52 ani. După notele scrise de Ioan Bulbuc, protopopul Beclea nului şi paroh în Mintiu, el a fost născut din Petre Bulbuc, fiul Iui Iovul Bulbuc care avu trei fraţi: a) Dumitru, aşezat în Rodna. Din acest Dumitru se trag Bulbuccnii din Mă- n gura-Ilveî în frunte cu protopopul Zaharie Bulbuc. Proto* popul Ioan Bulbuc spunea, pe când trăia, că Bulbucenii din Mocod sunt rude cu cei din Măgura-Ilvei.*) Familia Bulbuc, după tradiţie, este de origine armană, şi anume cu ocazia inmigrării Armenilor o familie a rămas în Mocod ori Cubleş. b) Al doilea frate a lui Iovu Bulbuc a fost Larion, dus în Banat, iar c) al treilea: Savm a rămas în Cubleş, unde se pare a fi fost locul original. ^ Iovu a avut şi două surori: Mişca, căsătorită în Ţăgşor şi Irina în un sat Teucu (?) lângă Cubleş. <■ Zice mai departe Ioan Bulbuc protopopul: Mama tatei a fost din Pupezeni. Moşia, pe care s’a aşezat moşul, a fost a lui Petre Tara, cumpărată pe o capră :şi. ceva grâu. Vârticenii (familia Vârtic) n'au voit să o ia, fără voiau să iasă din asta în ceealaltă uliţă. Moaşa, mama mamei, a fost Nastasia lui Crăiuţ din Năsăud. Autobiograful Ioan Chita, fiul lui Ilie Chita, preot în Prislop, a ţinut în căsătorie pe o fată a lui Alexa Sălăgean. Acesta a fost bucătar, diplomat din Viena, la grofii din Arcalia. A fost căsătorit cu Domniţa Rus, din^ viţă de protopop din Chetiu, jud. Dobâca. Ei au avut trei copii: * 1. Todor Sălăgean, absolvent de teologie din Blaj, profesor la cursul de morală în Năsăud, apoi preot în Iuş, însurat în Arcalia. 2. Susana, măritată prima dată cu un veterinar, cu care a avut o copilă, Raveca, căsătorită după un cutare Măierean în Mă- gheruş, cu care a avut pe preotul Alexandru Măierean, născ. în 1865, ordinat în 1894. Murind veterinarul, soţul Susanei, aceasta s’a căsătorit a doua oară după un Buta, tot în Mă- gheruş. Cu acest But a Susana a avut pe Lodovica, căsătorită cu învăţătorul Sigmirean din Măgheruş, din care căsătorie se născu Aurel şi Nicodin. Ambii au absolvat liceul în Năsăud şi apoi trecuţi în România au îmbrăcat cariera advocaţială. Tot cu al doilea soţ Buta a avut pe David. Acest David a fost persecutat multă vreme de Unguri, au voit să-i scoată ochii, dar a scăpat din mânile lor. De groaza Ungurilor a trecut în 1868 în România în Tulcea. Aicea şi-a schimbat numele din David Buta în Ovidiu Butean. A fost căsătorit cu o grecoaică-armeancă avută, a devenit mare proprietar de vii în Babadag, a ajuns în Dobrogea subprefect şi consilier judeţan. In 1914 a câştigat la loteria statului din Pesta 75.000 coroane aur. Cu ocazia expoziţiei din 1906 în Bucureşti *) Vezi şi Monografia comunei Poiana-llvei, pag. 308 în notă. 69 soacra mea Maria Bal a convenit cu el acolo. A primit dela dânsul un don de o sută franci. Iar pentru fata sa Virginia, ce o însoţia, a primit un orologiu şi lanţ de aur, şi pe lângă acestea le-a plătit toată intertenţia în Bucureşti. A inzistat foarte multe Ovidiu, ca să adopteze pe Virginia, dar soacra mea nu a acceptat. Ovidiu Butean a avut cu nevastăsa un singur copil, pe Liviu, Butean, Dr. în medicină, profesor la Universitatea din Iaşi, căsătorit cu o învăţătoare. Acest Liviu a murit de tifus exantematic în 1914. Sora lui Ovidiu Butean, Ludoyica, afară de Aurel şi Nicodin, a mai avut cu Sigmirean şi o copilă Susana, căsătorită Gorun în Bistriţa, şi în urmă pe un Emil, gospodar în Măgheruş. Ovidiu Butean a crescut pe cei doi copii ai surorii sale şi i-a făcut advocaţi. Ovidiu Butean, mânat de dorul patriei, a venit odată incognito prin Măgheruş, dar numai cu trecerea. A oprit trăsura şi a cerut dela o femeie, ce ducea apă, să-i dea să bea, fără ca să ştie, că aceea îi era vară primară. A beut apă şi a dat femeii un galben, spunându-i că şi el e din Măgheruş, şi apoi a plecat, ca nu cumva să fie recunoscut. In vara anului 1933 convenind eu cu tata prefectului ju- deţan Vasile Buta, ţăran din Măgheruş,| acesta a întărit întru toate întâmplarea cu ulciorul cu apă. Domniţa Rus, soţia preotului Alexă Sălăgean, a avut frate pe 1. David Rus, preot în Arcalia, apoi 2. o soră preoteasă în Ţagul-Mare şi 3. pe altă preoteasă în Ghirolt. Din căsă- toria acesteia s’a născut Vasile Puşcariu, protopop în Sânte- Jude şi Grigore Puşcariu, protopop în Beclean. Cest din urmă a avut o fată căsătorită cu Emil Negruţ medic, fratele lui Niculae Fekete Negruţ. Preoteasa din Ghirolt a avut un fecior preot în Visuia şi o altă fată, Lucreţia, a fost căsăto- rită cu Niculae Rus, preot ortodox în Chintelnic. Lucreţia şi Niculae au avut 8 copii: a) loan Rus. preot în Aiud; b) David Rus, preot în Şieu; c) Maria Rus, căsătorită după preotul Iuga în Arcalia; d) Ludovica, preoteasă în Gledin, căsătorită cu Octavian Harşan; e) Susana Rus, preoteasă în Sărăţel; f) Anica Rus, căsătorită cu preotul ortodox Naşcu din Chin- telnic; g) Niculae, farmacist în Vechiul Regat şi h) Alexandru, preot în Iuda. C. Al treilea copil a lui Ilie Chita a fost Maria, căsătorită cu loan Oltean, venit de pe câmpie, un om foarte frumos, făt la biserica din Mintiu, fără erezi. D. Alt Copil a lui Ilie Chita a fost Vasile, născut în 1815 ordinat ca preot moralist în 1851 şi dispus în Prislop, în locul tătânesău. S’a căsătorit cu cutare Ana, cu care au avut 5 copii, 2 feciori şi 3 fete: 70 1. loati, învăţător în Feiurd, în jurul Clujului, mort necăsătorit. 2. Mitru, căsătorit cu cutare Melintie, ţăran în Prislop. 3. Sinefta, căsătorită în Năsăud cu Nicolai Granci. 4. O fată căsătorită în Rebrişoara cu Toader Burduhos a Hauchi, şi 5. Ludovica, căsătorită în Prislop cu Dumitru Nimigean a lui Vasile. _ Aceasta a^ avut cinci fete: una moartă tânără, două căsătorite _ în Pintic, una în Mintiu, şi pe Doninica născută aproximativ 1865—1868, căsătorită în 1892 cu Alexă a lui loan Grecu în Rebrişoara trăesc şi azi în Mintiu! Năsăudului. Aceştia au avut 6 copii: a) loan, inginer-mecanic trecut în America, mort în 1938. b) Dumitru, căsătorit în Năsăud prin 1924 cu Ana Niculaî Granciu. c) Oeorge, născut în Rebrişoara în 1910, a frecventat şcoala primară în Rebrişoara şi Năsăud, liceul în Năsăud, un an de^ teologie în Gherla, apoi fu trimis la Roma, unde luă doctoratul în teologie în 9 Ianuarie 1939, după ce fu sfinţit preot celibe în 17 Mai 1936. De prezent e prim- notar consistorial la episcopia de Cluj-Gherla. d) Maria, căsătorită prin 1919 în Rebrişoara cu George Roş a Iui Cifor. 1 e) Rodovica, căsătorită în Năsăud cu Nistor Niculai, şi f) Măriuca, căsătorită în Mintiu cu Filip Rus. E. Al cincilea copil al preotului llie Chita din Prislop a fost Dochia, căsătorită cu Natu Bumbu în Zagra. A servit ca fruntaş (căprar) apoi ca învăţător pe ţară. Natu şi Dochia au avut fii pe: 1. Maria; 2. Cosma şi 3. loan Bumbu, trecuţi toţi în Vechiul Regat, unde toţi şi-au luat alt connume. In Vechiul Regat Maria căsăto- rindu-se a avut pe Tudor, cu numele nou de Mateescu, apoi pe loan. Acest loan a fost un mare comerciant şi soţia lui a fost soră dulce cu soţia lui Ovidiu Butean. loan Bumbu, fratele Măriei şi a lui Cosma, e aşezat în Basarabia în Satul Nou şi are copii la şcoală în Bârlad. F. Al şaselea fiu al preotului din Prislop llie Chita a fost Dumitru, născut în 1829, ordinat preot moralist în 1851 şi numit preot în acelaş an în Sâniacob, iar din 1857 în Nimigea de jos. A răposat în 1901 în vârstă de 72 ani ăi vieţii şi 50 ai preoţiei. A fost căsătorit cu Floarea Someşan din Şimotelnic, ortodoxă tre- cută la catolici. Ei au avut 6 copii şi anume: 1. Vasile,^ născ. în 15 Mai 1851, mort 1 Februarie 1927, învă- ţător în Rodna, Maieru, Prislop, Mogoşmort şi mai pe urmă în Floreşti. A fost căsătorit cu Elisabeta lui Vasile Iliş, născ. în.27 Iulie 1853, moartă în 22 Aprilie 1925. Acest Vasile Iliş a avut o soră Domnica căs. cu preotul din Nimigea de jos 7! loan Mureşan. Acest preot toan Mureşan a avut copii pe Marta, căs. cu preotul, azi penzionar, loan Ciurdărean; apoi pe Grigore Mureşan, preot în Floreşti, tata notarului din Nă- săud loan Mureşan. învăţătorul Vasile Chita a avut 9 copii, 5 morţi mici şi alţi 4 trăiesc: a) Grigore, econom în Floreşti, nasc. în 1880, are 6 copii 4 feciori şi 2 fete. b) Iulian, născut 1881, absolvent de teologia din Gherla, or- dinat de preot în 1909, a administrat parohiile Rusul de jos, Manie şi Strugureni, a fost profesor la liceul de stat »George Şincai« din Baia Mare, în 1919—1920, apoi de- taşat ca profesor Ia Directoratul Regional al învăţământului secundar din Oradea Mare 1920—1921, apoi administrator parohial în Găureni şi azi în Runcul-Salvei. S’a căsătorit cu Elena Todoran în 1888, 25 Noemvrie în Feleac, judeţul Someş. Ei au doi copii cari trăesc: Ştefan, inginer electro- mecanic căs. cu Livia Ţiboc din Cintelnic şi Iulian doctor în drept advocat stagiar c) Veronica, născ. 16 Februarie 1885, măritată cu învăţătorul Macedon Pop din Romuli. Acest Macedon în răsboiul mondial a răposat în Serbia în 1914. Macedon şi Veronica a avut fii pe: Emil, pantofar; Iulian, absolvent de 7 clase de liceu, azi oficial la parchetul Curţii de Apel în Bucu- reşti ; Anton, cas. în Luşca cu fiica înv. pensionar de acolo loan Pop şi funcţionează ca învăţător în Luşca. d) Maria, născ. în 18 Aprilie 1891 căsătorită cu Traian Rus, înv. în Floreşti. Nu au copii. 2. Alt copil al preotului Dumitru Chita şi Floarea Someşan a fost Susana, născ. 4 Mai 1865, căs. cu fătul din Nimigea de jos Grigore Runcan. Au mai mulţi copii. 3. Măria, născ. în 19 Iulie 1858, căs. în Nimigea de jos cu un ţăran. 4. Grigore, născ. în 29 Martie 1861. A fost învăţător în Nimigea de jos. Căsătorit prima oră cu Rafila Secheli a lui Petre din Nimigea; copiii le-au murit toţi mici afară de Alexandru, care e mecanic în Cluj. Grigore pensionându-se a trecut în Ame- rica, unde a stat vreo 10 ani în o fabrică de compasuri, având 84 dolari salar săptămânal. Soţia primă a Iui Grigore a reposat în 1915. Reîntors acasă din America s’a căsătorit cu Floarea Horga din Cătina, văduva a lui Hani Pauli din Năsăud, mu- rind acest Hani, Floarea a trăit cu Johann Sponer, de care însă s’a despărţit şi s’a căsătorit cu Grigore Chita. N’au copii. 5. Al cincilea copil al preotulului Dumitru a fost Pavcl, născut în 1857, a absolvat teologia în Gherla în 1881. S’a ordinat 72 de preot în 1882 şi a fost numit preot în Sebeşul de sus, iar din 1883 în Romuli; a reposat în 1908. A fost căsătorit cu Domnica Terente, fata lui Vasile Terente şi a şefiei sale Firuca, născută Cornea din Romuli, care reposând, Pavel a rămas văduv cu o băiată Aurelia căsătorită mai târziu cu Dr. Aurel Szabo, advocat şi notar public în Vişeul de sus, cu care n’a avut copii. ■ 6. Al şasele copil al preotului Dumitru a fost Todor,, nasc. în 1 Februarie 1869, înv. în Nimigea de sus, azi pensionar, are mai mulţi copii. v O monografie a Văiei Rodnei Basiliu Başota In anul 1881 s’a publicat în «Familia* lui Iosif Vulcan, şi în «Observa- torul« Iui George Bariţiu o scurtă monografie a ţinutului nostru, scrisă de Basiliu Başota (Mo{ Dâmbul), judecător şi mai apoi advocat în Abrud. Autorul acelei descrieri, cam incomplete, bărbat cu frumoase cunoştinţe, era un entu- ziast naţionalist, care adesea cu riscul de a-şi pierde situaţia sa în timpul do- minaţiei maghiare, accentua şi apăra deschis şi neînfricat drepturile, revendw cările şi postulatele naţiunii sale. Către sfârşitul vieţii a trăit retras în comuna sa natală Zagra, unde a| răposat în 1908. ( Este adevărat că monografia «romanţată*, cum i s’ar zice azi, în unele privinţe — maicuseamă unde se vorbeşte despre trecutut Rodnei, năvălirea Tătarilor, alcătuirea geologică a teriforului din chestie etc. — anevoie ar putea să reziste criticei istorice şi ştiinţifice; are însă totuş număroase părji de in- teres pentru cunoaşterea ţinutului rodnean şi năsăudean, precum şi a unor evenimente de mai mare ori mai mică importanţă petrecute aci in cursul vre- murilor. Aflăm deci cu cale s'o reproducem aproape în întregime, cu puţine modificări stilare şi ortografice. — Dir. „Arh. Som.“ Arduum videtur Res gestas scribere Snllustius Ţinutul Rocnei sau Valea Someşului celui mare îşi ia înce- putul prin mai multe ramuri, dintre cari două ramuri principale: una şi cea mai mare din sus de Rocna-nouă sau Şanţ, iar ceea- laltă depe Izvorul Băilor, parte din triunghiul munţilor Scoruşul, Dâmbul-crucei şi a Cicerii cari aparţin propriaminte muntelui Incul, parte dela poalele muntelui Crăciunel care aparţine muntelui Galaţi. Toţi aceşti munţi fac parte din Carpaţii transilvani cari se întind ca o coroană de către miază-noapte spre răsărit şi miazăzi, şi cuprind Transilvania, scumpa patrie a Românilor, cu un brâu de 74 păduri de brad pururea verde, dând speranţă popoarelor ce lo- cuesc aceste plaiuri că va veni timpul când se vor bucura ca de epoca de aur. Acest ţinut este peste tot muntos, totuş destul de fertil, pentrucă munţii fiind situaţi în partea nord-estică a teritoriului, îl apără de vânturile cari de regulă anunţă crivăţul, şi pentrucă aflându-se pe coasta şi picioarele Carpaţilor meridionali popora- ţiunea laborioasă ce locueşte acest ţinut, îngrijindu-se şi de gu- noire raţională, dă locurilor arabile o fertilitate îndoită. Astfel acest ţinut e în stare să nutrească poporaţiunea locuitoare pe aceste plaiuri frumoase, ba o ajută să mai poată şi vinde câte un prisos. Munţii Ineul, Galaţii), Ţibleşul, Rotundul, Crăciunelul ş. a. stând ca unele coline pe piedestalul lor de granit, şi ridicându-şi fruntea maestatică dar pleşuvă asupra altor piscuri ale Carpaţilor nordici transilvani, parcă ar reflecta şi ar spune popoarelor patriei că în acest ţinut locueşte un popor încă verde ce descinde din colonia mare care a venit aci »ex toto orbe romano», că aci e Salva Romuli Parva Nepos, şi despre acest popor a zis căpitanul Cosimelli în poemul său latinesc compus în onoarea colonelului născut din Tirol Br. Carol de Enzenbcrg: Has igitur pisca gentis de stirpe Quiritum Romulidae tcrras hnbitant. Obstupuere, novas mirantcs undique formas, Romulidae, atque ingcns animo fiducia creavit. Prin urmare, că nu este permis nimănui să înfrângă drep- turile, privelegiile şi libertăţile avute »ab antiquo«, căci dimpotrivă acei munţi şi-ar sustrage apa abundentă şi cristalină care udă şesurilc pe unde şerpueşte Someşul, Tisa şi Vişăul; iar popoarele streine cari s’au aşezat mai târziu ia ţermurile acestor fluvii, stin- gându-sc de sete, ar fi silite să se adape cu oţet veninos, şi me- talele nobile aurul şi argintul ca şi arama, plumbul şi ferul află- toare in sinul lor s’ar cufunda în abis, încât scrutătorii de azi, strănepoţii celui ce se numia cu fală »flagellum Dci« să nu mai afle nici o răsplată pentru munca lor, care fără cauză şi fără (hept tind la nimicirea celorlalte, naţionalităţi, numai pentrucă în // 75 vanitatea lor voesc să le crească numărul chiar şl din petrii mute şi neroditoare. Dar râul curge, apa trece însă pietrile rămân; Tot aşa cu sânge rece cântă bietul de român! Şi noi Românii vom rămânea, deoarece avem drept, avem putere de viaţă şi avem o limbă dulce, armonioasă şi cultă pe care nu o vom da pentru toată lumea, şi pentrucă Românul renaşte, Românul reînvie Ca vechia Fenice din ţărna sa Şi cerul permite ca şi lui să-i vie O zi de dreptate şi de bucurie lu patria sa ! * Ţinutul pe care mi am propus a-l descrie, fiind situat intre Maramureş şi Bucovina, constă din comunele fostului ^regiment II românesc de graniţă: Rocna-veclie, Rocna-nouă sau Şanţ, Macru, Sângiorz, Măgură, Sâniosif sau Poiana, Leşii, Ilva mare, Ilva mică, Feldru, Rebra mare, Nepos sau Vărarea, Rebrişoara, Năsâud, capi- tala fostului district cu acelaş nume, Salva, Parva, Hordou, Bichigiu, Telciu, Romuli, Mititei, Mocod, Zagra, Găureni, Runc, Pocni şi Plaiu. Şi încă înainte de anul 1472, când fusese încorporat cu cetatea Bistriţei, a fost şi este până în prezent locuit exclusiv mimai de Români liberi, număraţi în vechime »inter nobiles* ai comitatului Dobâca, şi au format aşa numitul Districtus rodnensis■■ care se bucura de toate libertăţile, drepturile şi privilegiile ce re- zultă din constituţie şi din dreptul public al patiici noastre tran- silvane, pentru care aceste drepturi, privilegii şi libertăţi au fost recunoscute şi de către regii Ungariei Matia Corvinul, Vladislau şi Ludovic II. Acest popor liber a trăit şi trăcştc până iu prezent, dela descălecarea Romanilor sub divul Traiau la 105 d. Cr., in ţinutul care a trecut prin atâtea transformări politice, cu singura excepţie a celor 88 de ani cât a stat sub regimul militar; şi-a vărsat sân- gele pentru patrie şi domnitor, uzând de toate dreptulile avitice, 76 deşi a fost de mai multe ori tentat din partea Saşilor dela Bistriţă de a-şi pierde tot ce a avut şi a fi supus la iobăgia hidoasă. Ceeace se vede din »tumultus 23 pagorum districtus Valahici bistritiensis« în contra magistratului dela Bistriţa, precum şi din actele referitoare la acea cauză tristă, din anii 1747, 1751, 1750 şi 1762 Nr. guverniale 711, 622, 905,227, 1642, 66 şi 2421 ; apoi din rescriptul comandei militare din Sibiu d. d. 6 Martie 1762, în care aceea declară că nu-i mai concede oraşului nici un ajutor militar pentru scopuri mârşave de a răpi şi jefui poporul româ- nesc; şi deşi năvălirea Tătarilor lui Gingis-Can dela 1241 prefă- cuse capitala de atunci Rodna-veche în ruine, iar la 1717 o ajunse o asemenea soartă. Cât de’mpoporată a putut fi această capitală a districtului, se poate deduce de acolo că după mărturisirea lui Rogerims dedea 600 călăreţi pentru apărarea confinielor, şi câte 2000 de plăeşi. Dar vai, poporul acela brav trebui să înghenunche şi să meargă în captivitatea Tătarilor, chiar când voia să serbeze învierea lui Hristos. Preoţii Românilor de atunci Domide, Marcu şi Anastasie în loc de a sluji Paştile, trebuiră să ia spada şi buzduganul şi în fruntea poporului să lupte cu păgânii, până ce căzură unul câte unul, ca şi cei 300 eroi din timpurile clasice ale Greciei, şi întocmai cum făcuse fratele lor de cruce preotul Lupul dela Borşa în 1717 în societate cu dorobanţul Teodor Crăciunescu, la. locul numit strâmtura Marmaţiei. Numai cât aceşti din urmă au şi sfărmat şi nimicit pe inimici; iar muerile şi băeţii acelor bravi din secolul XIII fură măcelăriţi de mână păgânească şi locuinţele lor căzură în ruină, cu excepţia bisericii româneşti şi a turnului celui măreţ căre mai stă şi azi înfrângând toate tempestăţile; iar bobiturile cele gigantice clădite din pietrii de trahit, pe cari s’a ridicat mai târziu Rocna de astăzi, ne mai arată cât au fost de tari, cât au fost de mari, cât au fost de avuţi strămoşii noştri care au ştiut lupta pentru pământul lor strămoşesc, pentru onoarea lor şi pentru mărirea virtuţilor străbune pe cari ni le-au lăsat ca unică moştenire şi pe care şi noi le-am dovedit în sute de bătălii totdeauna cu drapelul fluturând! Dar unde-s timpii de mărire Ai strămoşilor români fr Ce mureau cu fericire Răsbunându-şi de păgâni. Dragi copii ai României, Voi ce poate aţi uitat, Că pe câmpii bătăliei Moşii noştri au picat, Ascultaţi cum spun bătrânii Că erau pe atunci Românii. Dacă generaţia prezentă ar ţinea cont de faptele strămoşilor; dacă învăţătorii şi-ar da silinţă a o instrui totdeauna şi la toate ocaziile cum au făcut străbunii noştri, şi nu şi-ar pierde timpul cu lucruri netrebnice dictate de spiritul decăzut al oamenilor care ne conduc destinele, şi ar deştepta în băeţi simţul naţional şi ambi- ţiunea naţională; dacă mamele şi-ar învăţa copii încă mititei că este mai măreţ şi demn a fi român decât orice alta; atunci mă- rirea strămoşilor ar rămânea întipărită în inimile lor şi nu am avea nici o frică că încercările satanice i-ar putea seduce. * Am premis la începutul acestei scrieri că ţinutul Văei Rocnei este muntos. El este udat de apele cristaline ale Someşului, ale Izvorului Băilor, Arieşului, Cormăiî, ale văii ce vine dela vârful Runcilor şi trecând pe la scaldele minerale dela Sângiorz se re- varsă în Someş, ale văilor Rebra, Oersa, care se revarsă prin Rebrişoara în Someş, ale râului Sălăuţa care-şi ia începutul prin 2 ramuri: una din dosul Fiezălului iar cealaltă din partea ostică a muntelui Ţibleş, — şi iu fine ale văii Ţibleşului, format de două ramuri: una care vine din muntele Ţi bl eş pela comuna Găureni, iar cealaltă prin comuna Suplai şi Poeni, cari ramuri înbinându-se din jos de locul meu natal Zagra, şi tiecând prin comuna Mocod, se revarsă în Someş. Toate aceste văi de munte întră în ţărmul diept al Some- şului, iar din partea stângă Someşul primeşte singur numai râu- rile IIva şi Leşul cari curg din carpaţii ostiei ce despart ţinutul Rocnei de al Bârgăului. _ ^ Valea Someşului până la llva-mică este mai deschisă şi lai ga, şesul fiind presărat cu frumoşi agri în cari se seamănă cucuruz 78 sau păpuşoi, cânepă, in, grâu, secară, Oves şi cartofi; iar de aci în sus strâmtându-se, semănăturile de hrişcă sunt în prevalentă. La Rocna iarăş se lărgeşte şesul, aşa că se poate semăna cucuruz, cânepă, ovăs şi cartofi. Aci parecă te afli într’un bazin mai mare înconjurat de bastioane formidabile, deoarece munţii cu picioarele lor se apropie până în nemijlocita vecinăte a opidului, de parecă Dumnezeu a ales locul unde să-şi aşeze strămoşii noştri capitala cneziatutui românesc. Câmpurile şi fâneţele pline de flori alpestre dau ţinutului întreg un aspect pitoresc, iar vârfurile dealurilor find acoperite cu păduri de fag, cugeţi că tot atâtea coroane complinesc frumu- seţea acestor plaiuri desfătătoare. Pământul agrilor are în cea mai mare parte consistenţe arenoase-lutoase care arată că el este ruinat de torenţii ploilor cari revărsându-se prin pâraie în jos la şes ş’aci amestecându-se cu consistenţe prundoase, formează locurile cele mai bune, dacă eco- nomul se îngrijeşte la timpul său să le gunoiască şi prin această să potenţieze huma care este puterea creatoare şi nutritoare a întregii vegetaţii. n u Singur pădurile ne dau oarecum tristul testimoniu, că ro- mânul încă nu a ajuns să înveţe să preţuiască şi această parte din avuţia naţională, pentrucă acele sunt în unele locuri extirpate iar în altele, foarte rărite. Aflându-se omul călător în Rocna şi văzând trunchiul tur- nului celui măreţ de odioară dela Biserica română de acolo care mai există încă într’a treia parte a turnului din 1241, trebue să admiri grandiositatea acelei clădiri, pentrucă deşi a fost expus vi- jeliei timpurilor în decurs de peste şase secole, stă şi astăzi ca o mărturie duioasă, spunându-ne cât era de falnic când sclipea crucea pe vârful lui, iar clopotele măreţe ce se legănau în inte- riorul Iui chemau poporul român la rugăciune către Dumnezeu pentru repausul anticilor romani şi pentru prosperarea celor prezenţi. împrejurul turnului se ridică mai multe coline mici, sub al căror văl dureros zac oasele acelor Români cari au căzut în lup- tele cu barbarii. Desvelind cineva aceste coline de tristă memorie ar puteâ încărca mai multe sute de care cu oase de bm încă bine conservate şi albite numai de lungimea timpurilor, pentrucă duraiul de petri şi var care s’a surupat succesive din turnul ruinat, acoperindu-le cu dinţii de oţel al secolelor, nu a fost în stare de a le macina şi preface în pulbere. Biserica românească de acum constând numai din a treia parte a bisericii de odinioară este totuşi atât de spaţioasă încât poate cuprinde înăuntrul său peste o mie de persoane, iar spaţiul care desparte biserica de turnul cel vechiu şi ruinat, compunând-o oarecând biserica întreagă, iţi dă a crede că aici au ascultat-adeseori rugăciunile preotului peste 10.000 de oameni. Iar azi ne rămâne numai mângâierea că aci în altarul vechiu mai pot lăuda Românii numele lui Dumnezeu tot între acele ziduri strămoşeşti, unde s’au închinat şi protopărinţii noştri tot acelui Dumnezeu care ne-a protejat până în prezent, şi nu am fost goniţi de acolo ca în multe alte locuri, bunăoară ca din biserica rom.-cat. din Abrud. Aceasta încă a fost oarecând biserică românească, dar pe timpul refor- maţiei a!ungându-se Românii şi lipsindu-se de proprietatea ei, s’au încuibat cei ce aveau puterea în mână, mai târziu insă şi aceştia au fost delojaţi de acolo iar biserica prefăcută în rom.-cat. Din jos de Rocna Ia o distanţă de o jumătate de oră ajun- gem la scaldele minerale dela Arieşiu (Anieş), sau cum le numesc de un timp încoace foarte necălit: Domhât, care aparţin la pro- prietatea fondurilor şcolare ale fostului regiment II românesc de graniţă, cumpărându-le dela familia comitelui Bethlen, dar cu re- zerva dreptului de servitute pentru aceea familie de a-şi avea lo- cuinţă gratuită în sezonul de scaldă. Aceste scalde minerale au fost cunoscute chiar şi pe timpul anticilor Romani, deoarece pe vremea colonelului Luxetich s’au aflat acolo mai mulţi bani romani din timpul domniei împăratului FI. Constantin vulgo Chlorus dintre anii 292—305. Pa capul îm- păratului stă coroana de mărgăritare, şi pe o lăture a monedei se află inscripţia: »D. N. Constantius P. F. Aug.« (Dominus noster Constantius Pius Felix Augustus), iar pe partea aversă: »Votis XXX multis XXXX Sium (ium)«. Alte monete sunt din timpul lui Gab. Valerius Maximinus vulgo Daza din an. 305 şi de pe timpul lui Maxentius şi Romulus din an. 360 p. Chr. cu inscripţia: »Imp. Caesar Maxentius P. F. Âug.«, iar pe partea aversă: »Conserva- tores Urbis Suae«. Aceşti bani, 46 la număr fiind aduşi la conlonelul sus numit, fericitul meu tată Teodor Başotă a compus o listă a acelor mo- nete antice şi le-a descris, aşa că mi-a rămas şi mie o copie a acelei descrieri. Tatăl meu a fost în anul 1848 comandantul călă- reţilor formaţi din grănicerii vechi numiţi de obiceiu »husarii lui Başotă«. Aceştia au făcut servicii cu caii lor proprii până la bătălia dela Borgo-Prund în Februarie 1849, când tatăl meu a fost prins de către husariii ungureşti din regimentul Coburg şi dus la Bis- triţa, iar de aici la Cluj şi internat în casematele din fortăreaţă. De două ori a fost scos din acele ca să-l împuşte ori spânzure» dar totdeauna l-au agraţiat la intermediarea lui Foldvâri Ferencz dela Chiuza şi a maiorului în pensiune Baziliu Velican de Boldog Mezo. Ce s’a ales din amintitele monede, nu-mi este cunoscut. Probabil colonelul Luxetich le va fi strecurat la Croaţia, fiind şi el Croat, fără să afle demn de adnotare că acei bani s’au aflat în vecinătatea scaldelor dela Arieşiu şi că datează din timpul când legiunile romane trecuseră de mult în Dacia Aureliană; prin ur- mare încă o probă că poporul nu a ieşit împreună cu legiunile, ci a rămas aci ca să ne păstreze nouă patria pe care o cuceriseră vechii Romani. Venind dela Arieşiu mai la vale ajungem în comuna Maieru, locul natal al perceptorului în pensiune Alexandru Şotropa colegul de suferinţe al tatălui meu în casamatele dela Cluj, om de o inimă verde şi naţionalist înflăcărat pentru că el şi din nevastă-sa săcu- iancă ştiu s’o facă româncă ’). In Maieru văzând călătorul biserica ■) Conform comunicării făcute de Al. Ş. soţia sa a fost din familie de obârşie pur românească, al cărei nume: Cenan ori Ceanan (din Cean) fusese maghiarizat arbitrar in Csani, pe calapodul cu care s’a procedat cu numele multor sute de familii cunoscute româneşti, maghiarizându-se de către oficia- lităţi, ca Sinkai, Csikudi, Berendi, Papfalvi, Baldi, Bardosi, Romanczai, Foga- rasi, Naszodi, Bungardi, Erdeli, Herbai, Decsei, Csergedi, Tohab, Gerendi, Mihali, Lemeni, Kaliani, Lupsai, Szaplonczai, Zagrai, Kassai, Timandi, Petrovai, Budai, Dalyai, Monorai, Pataki, Serenyi, Szakadati, Tordasi, Fiskuti, Moldvai, Szilvasi, Szilagyi, etc. apoi Silaşi, Gaborfi, Ladai, Mezei, Hoszszu, Fekete, Fejer, Nagy, Kiss, Szabo, Gomboş, Balint, Antal, Orosz, Fodor, Pap, Huszar, Meheş, 81 românească parcă n’ar putea să creadă că acceea să fie biserica dintr’un sat românesc de munte, deoarece ea ar putea face onoare oricărei cetăţi de frunte. Iar intrând în locuinţa preotului Oroze, afli o satisfacţie plăcută că şi preotul român dela sat te poate primi în saloanele sale aranjate cu bun gust şi cu mobile lucrate ocolo din frasin creţ, de ţi se pare că sunt aduse din Paris ori din altă capitală europeană. Măierenii şi preotul lor merită toată stima şi lauda Românilor, deşi se zice că Episcopul conte Zichy — cărui i-a mai plăcut a locui între români decât între neamul său — i-ar fi ajutat atât cu parale cât şi cu îndemnul bun ca să-şi clă- dească o asemenea biserică măreaţă. De aci mai Ia vale ajunge călătorul în comuna Săngeorz unde se văd mai multe case frumoase edificate din material solid, şi o şcoală cu 3 clase. Aci este locul natal al fericitului prepozit Ma- cedon Pop dela Capitlul gr.-cat. de Gherla şi al fratelui său An- chidim Pop, fostul vicar episcopesc în Năsăud, care a fos asasinat. Aci ese leagănul căpitanului George Lica care a salvat drapelul Batalonului I român din Regimentul II de graniţă în a. 1848. Pentru bravura şi constanţa1 batalionului — azi la Regimentul Baden Nr. 50 — acel drapel a fost decorat de monarh cu medalia me- morabilă de aur care poartă chipul Maiestăţii Sale împăratului şi regelui Francisc losif I, iar pe partea aversă inscripţiunea: »Fur standhaftes Ausharren in der beschworenen Treue im Jahre 1848«. In Sângeorz s’a născut şi căpitanul Ştefan Borgovan dela Regi- mentul Baden Nr. 50, eroul dela podul Simeriei, din 1848, pentru care faptă a fost decorat cu medalia mare de argint pentru virtute militară, iar în 1879 a primit crucea militară pentru merite. Singuri Ştefan Borgovan şi căpitanul Nistor Mărginean au mai rămas în Regimentul Baden dintre cei ce au servit şi în timpul graniţei, şi ei se bucură de cea mai înaltă stimă din parte camarazilor şi su- periorilor, fiind cunoscuţi ca bărbaţi de caracter ferm şi ca soldaţi cu însuşiri exemplare. In partea Nord-Vestică a comunei Sângeorz la o depărtare de un sfert de oră se află scaldele minerale de renume european, Csatt, Elekeş, Uvegeş, Molnar.Gyenge, Racz, Demeter, Nemeş, Haragoş, Katona, Farkas, Veress, Vaida, Arpadi, Szocs, Dorgo, Kertesz, Kocsiş, Kontz, Kdrdssi, Laslo, Lnkacs, Olasz, Puskas, Rakotzi, Siito, Szekely etc. etc. Dir. »Arh. Som. < 6 pehtrucă analiza făcută de colegiul celor maî renumiţi medici din Paris şi Londra a constatat că apa minerală dela Sângeorz poate rivaliza cu apa vestitelor scalde din Vichy din Franţa. Daună că medicii români cari au petrecut mai mult timp pela Sângeorz nu-şi dau osteneala să scrie prin toate ziarele româneşti, germane şi maghiare că ce însuşiri vindecătoare posedă aceste ape minerale. Fântâna principală care se află în coastele unui deluţ format în cursul secolelor singur numai din petrificarea apelor precum şi din diverse materii depuse acolo de natură, constă din două izvoare: unul mai puternic şi altul mai subţirel, dar unul lângă altul, şi totuşi de un gust felurit şi de o putere diversă. Fântâna este ornată cu statuia divinei »Hebe« sculptată din marmură de Carara şi în frontul ei se află un piedestal de pietri cioplite, la care ajungi pe nişte trepte de aceiaşi materie. In faţa fântânii este o estradă şi pentru plimbare un foişor (coridor în semicerc), iar mai Ia vale sunt cabinele pentru băi calde, apoi ospătăria foarte spaţioasă şi cu mai multe încăperi, iar faţă’n faţă cu aceasta altă ospătărie cu multe încăperi. Mai înjos în partea dreaptă a dru- mului se găseşte o ospătărie bine cercetată pentru mâncăriîe gus- toase şi ieftine, proprietatea unui particular; în nemijlocita apro- piere sunt multe case particulare, locuinţe pentru oaspeţi. Împrejurul băilor se întind câmpuri şi fâneţe cari oferă ochiului o plăcere încântătoare pentru florile alpestre cu mirosul lor fer- mecător şi cu varietatea pitorească. Deasupra fântânii principale la depărtare de cca 300 paşi vezi vila prezindentului loan Florian dela Odorhiul Secuiesc, care a fost smuls din sânul poporului său şi aruncat într’un element străin, singur numai din cauza că a luptat pentru progresul şi cultura poporului din graniţă. Când am umblat pe acolo, acea vilă parcă jelia pe domnul său din depărtare şi-l chema zicându-i: Aleargă cu vântul ce bate seara Şi-ajunge cu cela ce bate în zori, Sub cerul liber, ce toată vara Revarsă rouă de lăcrămbri. Vino iubite cu visurile-ţl scumpe Ce-adesea în ceruri vă transportaţi Puterea voastră, căci mi se rupe Chiar inimioara de dorul de fraţi. 83 Dela scaldă şi dela peronul acelora se întind în mai multe părţi căi frumoase şi bine aşternute, pentru oaspeţii cari vor să facă plimbări. Acele sunt de ambele părţi plantate cu acăţi şi fră- gari, cari în prezent dau puţină umbră pentrucă sunt tineri şi coroana ramurilor încă nu este deajuns desvoltată, în puţini ani însă vor împlini şi acest gol. Pentru excursiuni ocazionale pe cari vor să le facă oaspeţii pe la Băile dela Anieş ori la cele dela Valea-Vinului, unele în depărtare de 1 oră, iar celelalte de 3 ore — şi unde la cele dela Valea vinului se află apa renumită care întrece pe cea dela Bor- szek, căci situată între păduri de brad are o putere extraordinară — se capătă în Sângeorz carele cele mai comode, bune şi ieftine, iar pentru comunicaţia cu lumea dinafară comuna are o staţiune poş- tală. Pentru distracţia oaspeţilor servesc ziare, biliarde, popiei ş. a. Populaţia din Sângeorz de un exterior frumos şi totdeauna îmbrăcată ca în vesminte de sărbătoare, fiind dela natură foarte ospitalieră, îndemânatecă şi gata de serviciu întocmai ca cea ita- liană, s’a îngrijit de locuinţe, bune, curate ca oglinda şii bine aran- jate, aşa încât băile pot cuprinde în orice timp pes'te 1000 de oaspeţi, fără ca cineva să aibă cauză de a se plânge că a fost excrocat. Altfel societatea »Hebe« îşi dă toată silinţa să înfrumu- seţeze băile şi să le provază cu toate comodităţile şi cu confortul recerut, din care cauză se poate spera că cel mult în 10 ani — deschizându-se şi drumul de fier până la Bistriţa, de unde azi poţi ajunge cu trăsura în 4 ore până la Sângeoz — băile vor putea rivaliza cu oricare altele din Transilvania, pentrucă de pildă apa dela Vâlcele (Elopatak) a pierdut foarte mult din puterea a- vută, de când proprietarii lor au încercat să potenţieze izvoarele şi în loc de a putea deschide vreun izvor de apă minerală mai tare, s’au strecurat în ele izvoare de apă dulce, şi acum sunt siliţi să repare întru câtva greşala cu ajutorul de »sare amară«. Apele dela Tuşnad nu merită comparaţie cu cele din Valea-Vinului, din cauza prea bine cunoscută; Borsecul fiind situat într’o regiune prea depărtată şi muntoasă, unde timpul este supus celor mai dese schimbări împreunate cu frig de nesuferit în timp de vară, împiedecă pe oaspeţi să meargă acolo fiind şi drumul anevoios, lung şi nu aşa bine construit ca cel din Valea Someşului. 6* Regiunea băilor dela Sângeorz încă este admirabilă, fiind comuna încunjurată la o distanţa de două ore cu o cunună de munţi înalţi acoperiţi cu păduri de brad, iar într’a doua linie cu un lanţ de dealuri cu păduri de fag şi brad, şi în memijlocila apropiere cu câmpurile cele mai frumoase. Aci vezi poporul mun- citor lucrând din revărsatul zilei până’n noapte, auzi mugetul vitelor şi asculţi fluerul păstorilor ale căror turme de oi se plimbă pe mari distanţe, iar păsările făcând să răsune cântecul lor peste aceste plaiuri, îţi amintesc poezia laureatului poet George Sion: O privighetoare Dulce căutătoare A lui Dumnezeu, ' Cânţi tu de plăcere Sau dai mângâiere Sufletului meu? Plângi tu cu suspine Sau mă plângi pe mine iCare plâng mereu? ( i O privighetoare! cântă nu’nceta Căci acel ce plânge te va asculta. Despărţându-mă de Sângeorz nu am pregetat să promit că-1 voiu mai cerceta, dar nu pentru de-a sbura ca să-i văd şi să-mi reamintesc toate dealurile, văile şi pâraiele, ci pentru de a întineri aci, căci eu trag la aceste locuri ca la patria mea natală şi.doresc: Să trec un munte, să trec o vale, Sburând ca raza din stea în stea, C’aşa îmi vine să fiu pe cale Ş’aşa m’aşi duce la ţara mea. Ieşind din Sângeorz ajungem în 1/2 oră la Feldru, un sat cu biserică frumoasă, unde aflăm mormântul bravului Leontin Luchi, fost adjutant al generalului şi gubernatorului transilvan Ludovic Wohlgemuth, după aceea pretor şi mai în urmă vice-căpitan şi prezident al sedriei districtuale din Năsăud. Aci zac şi osemintele lui Vasile Naşcu, care s’a luptat atâta pentru recâştigarea drep- turilor avitice ale populaţiei din fostul Regiment II românesc de 85 graniţă, bărbat de o constanţă rară, care înspăimântase şi pe mi- nistrul de finanţe din Austria când i-a dus cu o cărucioară mul- tele acte şi documente cu care a dovedit drepturile Românilor din acest ţinut, şi când i-a arătat că ar putea să pretindă dela erar o despăgubire de 1,508.288 fl. 29 cr. v. a. care sumă s’a sustras din veniturile ţinutului şi s’a întrebuinţat pentru scopuri militare. Oare care naţiune din această patrie ar fi în stare să producă docu- mente de atâta sacrificiu în avere şi sânge ca micul district al celor 44 comune ale fostului regiment năsăudean ? Şi aceasta fără să i se dea vreo remuneraţie şi fără să i se recunoască sacrifi- ciile, în timp ce alţii pentru linguşiri au primit bunuri întregi înscrise pe câte 99 de ani, şi pe această cale şi-au pus temelia la bună- starea bisericelor şi institutelor lor de creştere. Ţinutul nostru a fost lipsit de darul împărătesc să poată forma un district politic de sine stătător, a fost lipsit de acel centru pe care îl putea numi românesc, şi a fost încopciat la compatrioţii căror le place să aibă şi cuţitul şi pânea în mâna lor, iar Năsăudul a fost lăsat să se răcească şi să fie copleşit de lepra jidovească. Tot în Feldru este leagănul majorului Leon Pop, care a co- mandat Batalionul I- năsăudean în expediţia dela 1848, şi acest maior este tatăl generalului de brigadă Leonida Pop, care ca şef de stat major în expediţia din Bosnia a condus trupele armatei austriace la luarea Serajevului, iar acum se află în Trient. Feldrul este şi locul naşterii octogenarului locotenent în pensie, Gavrilă Pop, care împreună cu tatăl meu a mers în 1848 la colo- nelul baron lovich şi l-au somat să părăsească Năsăudul şi teri- toriul regimentului în răstimp de 48 ore, deoarece era bănuit de a fi maghiarofil. Venind din Feldru mai la vale trecem pe lângă comuna Nepos care a fost aşezată de împăratul Iosif II pe ţărmul stâng al Some- şului, deoarece până atunci era foarte împrăştiată. Aceasta co- mună poartă un proces secular cu Saşii din Dumitrea pentru con- finiile hotarului. Dela Nepos ajugem în comuna Rebrişoara, locul natal al .maiorului de fericită memorie Jarda dejardebu, eroul dela Schwie- gerheim, Frayspach, Sargheim, Moguntia şi dela Thabbach, care pentru faptele sale a fost înaintat la rangul de maior deşi ştia 86 puţin nemţeşte, şi care cu toate că avea 13 blezuri (rane) pe trupul său, ajunse la o etate înaltă şi era un vestit călăreţ. Dânsul venia totdeauna călare pe calul său englez până la Năsăud şi totdeauna în ţinută de paradă; întâlnindu-se cu ofiţeri de naţionalitate sârbă sau croată adesea se exprima în termeni dispreţuitori. In Rebri- şoara s’a născut şi Iacob Mureşianu redactorul »Gazetei de Tran- silvania*, care într’un lung şir de ani a luptat atât de lăudabil pe teren literar, iar acum la adânci bătrâneţe a dat această sarcină fiului său Dr. Aurel Mureşianu. Dela Rebrişoara ajungem într’un sfert de oră la Năsăud, opid cu frumos aspect, cu strade late şi drepte şi cu mai multe edificii frumuşele dintre cari merită aţenţiunea călătorului: edificiul fondurilor şcolare fost oarecândva cvartirul colonelului; edificiul judecătoriei de cerc ş’al cărţilor fonduare, odinioară cvartirul loco- tenentului-colonel, azi revendicat ca proprietate a fondurilor şco- lare; penitenciarul de stat în care a fost aşezată sedria districtului Năsăud, asemenea aparţiitor fondurilor şcolare; ospătăria numită Rahova şi gimnaziul cu 8 clase şi şcoala de desemn, în saloanele căreia intrând călătorul îl prinde mirare de progresul ce-1 face tinerimea studioasă din Năsăud în artele frumoase. Iinima fiecărui fiu de grănicer, ba a orişicărui român trebue să tresalte de bucurie şi de mângâiere sufletească pe care o află văzând şcoalele năsău- dene care au revărsat cultură şi lumină şi prin cari a devenit rea- litate visul de aur al fericitului meu unchiu loan Marian, care se uită din mormântul său de pe comoară la nepoţii şi strănepoţii lui Traian şi a ginţii romane. Daună că bărbaţii conducători din Năsăud nu au îmbrăţişat proectul meu dela 1876 publicat în »Foaia Asociaţiunii Transil- vaniei pentru literatura română şi cultura poporului român«, că adică aci în Năsăud să se facă o fabrică de chibrituri, pentrucă prin aceasta s’ar fi îngrijit de poporaţiunea săracă din Năsăud şi jur, ca să nu cadă victimă imigraţilor semitici al căror număr întru atât s’a înmulţit în Valea Someşului, încât văzând pe aceşti per- ciunaţi ţi se pare că eşti la Brodi sau în mahalaua jidovească din Praga. Biserica strămoşească din Năsăud încă merită atenţiunea călătorului, deşi ea poartă şi azi acoperişul jalnic din 1849, deoarece 87 este ştiut că Năsăudul a fost prefăcut în cenuşă de către armata maghiară revoluţionară care se retrăgea dinaintea generalului mus- călesc Grottenjelm. Acum se clădeşte însă o nouă biserică care va fi decorul Năsăudului, păcat însă că are în apropierea sa prea multe case jidoveşti. Din Năsăud a ieşit familia onorabilă a Antoneştilor cu 4 ofi- ţeri. Aci s’a născut fericitul maior Tomuţa, căpitanul Teodor San- dul, ş’aci a văzut lumina zilei regretatul meu conşcolar Dr. Ioan Lazar. Tatăl acestuia: loan, om peste 80 de ani, mai trăieşte ser- vind Ia altarul lui Dumnezeu. Năsăudeni au fost locotenenţii Gri- goriţa, Andrieş şi Gâvriluţ, dar totuşi prea puţini bărbaţi de spe- cialitate pentru capitala regimentului şi mai pe urmă a districtului Năsăud. Nu pot să mă despart de Năsăud fără de a aminti în acest Ioc, că dacă inteligenţa de acolo ar nutri mai mult interes pentru progresul şi cultura poporului român, ea ar putea face foarte multe lucruri salutare şi ar putea da impuls şi celor mai săraci de spirit, ca să apuce pe o cale mai fericitoare; ba lepădându-se unii de spiritul care ’copleşeşte azi omenimea, ar putea şti că datoria lor este să lupte mai înainte de toate pentru binele public şi apoi pentru punga lor. Ţină cont respectivii domni cari se simt atinşi prin aceste şiruri, de cazul cu moara lui Bardutz şi de tra- ficul care-1 făcură cu inaugurarea societăţii pentru exploatarea productelor naturale, şi atunci dacă dânşii mai sunt Români, se vor înfiora de faptele lor şi-şi vor bate pieptul păcătos ca Maria Egipteanca din sf. Scriptură. Numai cât întoarcerea lor este şi va fi prea târzie, căci dauna este cauzată şi acţiile lor cele mari au ajuns în proprietatea Iui Trişca Ferencz, iar poporul sărac din Valea Someşului a fost exclus. Dela Năsăud ajungem în scurt timp la Salva, locul celor 21 martiri români de pe podereiul numit Mocirlă, unde Tănasc Todoranu dela Bichigiu a murit strigând poporului: »Oameni buni, eu mor pentru voi, iar voi să nu vă daţi«. Aci s’a născut maiorul din armata română Nechita Ignat şi căpitanul decedat Zăgrean; aci e leagănul familiei Pavelea şi al bravului conducător de carte funduară Leon Piciu; de aci este şi Ioan Bodescu directorul can- celariei dela tribunalul din Bistriţa. 88 Dela Salva duce drumul pe sub comuna Mititei, căci acest sat este situat pe un platou mai înalt ca şesul. In această comună îşi are originea familia Macedoneştilor, al căror strămoş umblând la miei l-a luat colonelul Cuteanu şi l-a dus în institutul militar, de unde ieşind avansă până la rangul de locotenent-colonel. El a avut mai mulţi fii şi fiindcă pe bătrânul îl chema Macedon Pop, urmaşii lui luară numele familiar ungurit de Macedonfi, pentrucă prin acăţarea terminaţiunii »fi« numele semăna mai a nemeşesc. Dela Mititei ajungem îndată la Mocod, o comună frumoasă aşezată la gura râului Ţibleş, pe ţărmurul drept al Someşului. Este locul natal al colonelului pens. Iosif Velican de Boldogmezo care trăieşte azi în Cluj, iar fratele său colonelul pens. Wilhelm Velican, eroul de Custoza, trăieşte în Alba-Iulia. Tot aci este locul natal al căpitanului Silvestru Torni, care m’a smuls din râudul sol- daţilor şi aducându-mă la Cluj m’a băgat în gimnaziul piariştilor impunându-mi să studiez mai departe şi ajutorându-mă în fiecare lună cu câte 3 fl. m. c. pentru care fapte îi rămân mulţumitor întreaga mea vieaţă. Din. comuna Mocod este fericitul învăţător normal Maxim, profesorul de preparandie Baziliu Petri şi familia Vârtic care a dat din sânul ei aţâţi bărbaţi bravi şi demni. Mai trăieşte preotul Leon Vârtic, tata subjudelui Gavril Vârtic ş’al preo- tului Petru Vârtic, feciorul octogenarului loan Vârtic, care însoţit de câţiva veterani a ţinut în loc trupele ungureşti la 1848 în săp; tămâna Crăciunului, la Valea Pietri, până când femeile şi copiii au părăsit satul. Din această comună este şi loan Mureşian, octo- genarul învăţător dela şcoala »normală« din Năsăud, care şi-a ştiut creşte familia numeroasă atât de bine, încât fiica sa cea mai mare este soţia căpitanului Iosif Luchi, fiul învăţătorului Petru Luchi din Zagra; a doua a fost soţia lui loachim Mureşianu, ad- vocat şi secretar la fondurile şcolare din Năsăud; a treia este soţia profesorului gimnazial Dr. Constantin Moisil, iar dintre băieţi unul este medicinist, iar celălalt chirurg. Din Mocod au fost şi locotenentul Iftenie, învăţătorul Năstuţă şi loan Ciocan, actualul director al gimnaziului din Năsăud, care face onoare atât acelei comune cât şi românimei din Valea Someşului, pentrucă bărbat mai zelos şi devotat binelui public nu am cunoscut. In această comună s’a adunat poporul din cele 23 sate de 89 pe Vale Someşului pentru a rezista încercărilor de jaf şi de spo- liaţiune a Saşilor dela Bistriţa, şi dacă zidul care încunjură bise- rica din Mocod ar şti vorbi, multe ne-ar putea spune despre lupta pe care a sustinut-o poporul împotriva miliţiei de execuţie adusă pe capul lui, până când s’a contramandat acea execuţie tâlhărească, şi numai rezistenţei poporului îi putem noi strănepoţii mulţumi că nu am fost îngropaţi în negura iobăgiei ca mulţi fraţi de-ai noştri de condiţiune liberă. Din Mocod caută să apucăm calea către Zagra pe un drum foarte stricat de apă, pentrucă oficiile administrative nu se prea interesează să întreţină drumurile cele bune vicinale din trecut, încât eşti aplecat a crede ca pe-aci domnesc Turcii şi Tătarii. Râul Ţibleş îşi face cale pe unde vrea, iar dl jude procesual, sau pretorele cum îşi zic acum, află cu cale a mâna oameni de pe această vale la lucrul drumului spre Maramureş. Comuna Zagra este locul de refugiu al episcopului Aron şi locul natal al fericitului vicar Ioati Marian, care a pus temelie la toate şcoalele comunale din întreg ţinutul fostului regiment grăniceresc. Aci s’a născut maiorul Daniel Moţ nobil de Thurn- Thal, apoi căpitanii Daniel şi Eugeniu Borcocel, şi Atanasie Moţ Dâmbul, care a învins pe contele Lazar Sândor în duel tăindu-i ca cu briciul mâna dreaptă de-asupra cotului, încât i-a sărit sabia din mână până în crucile şurii. Tot acel atlet, unchi al meu şi frate de mamă cu vicarul Marian, cu o lovitură de o sabie a re- tezat capul baronului Huszăr în bătălia dela Mesteacănu în a. 1848, pentrucă acel baron aprinsese toate satele româneşti din ţinutul Chioarului şi din partea nordică a comitatului Solnocul-interior. Din Zagra au ieşit farmacistul Rusu dela Iaşi şi pretorul cu acelaş nume, precum şi căpitanul de fregată Zinvel, fiul sergentului loan Zinvel poreclit Hinder. Acel căpitan a murit la 1840 în Neapole, de unde adeseori corespondase mai înainte cu fericitul meu tată Teodor Başotă. Din comuna Zagra a fost şi stegarul Reu care împreună cu consoţul său Gavrilă din Mocod a luptat Ia Areda Veneţiei, întocmai ca Leonida la Termopile; şi tot de-aci a fost şi bunicul învăţătorului Andrei Morari, adică stegarul Morari care a respins pe generalul polon Bamentzki în lupta dela 26 Aprilie 1809 înaintea Varşavei. Dela acel stegar posed eu cu vreo 3 poezii 90 pe cari tatăl meu le căpătase în copilărie când umbla la şcoala »trivială« din Zagra, şi când la acea şcoală era învăţător bunicul meu după mamă: Luca Zinveli. Din comuna Zagra este şi actualul avocat Gavril Maniu, fiscalul comitatului Bistriţa-Năsăud, precum şi unchiul acestuia: Pahoniu Maniu, proprietar în Şibot şi fost locotenent la oficiul de mondire din Alba-Iulia unde el a căzut victimă rapacităţii comandantului său maior care fiind deochiat s’a împuşcat, iar bravul Pahoniu Maniu, pentrucă crezuse prea mult şefului său, a fost scos din serviciu. Familia Maniu este una dintre cele mai vechi, ea a trecut din Maramureş Ia Zagra încă înainte de militarizare şi este înrudită cu familia de acelaşi nume din Ungaria. Dela Zagra spre Nord-Est peste deal este comuna Runc, locul natal al tatălui meu Teodor Başotă, al cărui strămoş a fugit din Moldova dinaintea lui Duca-Vodă pentru revoluţia ce făcu- seră boierii împotriva lui Vodă la Casinu. Deci familia noastră este de origine din Moldova, unde pe la 1869 s’a stins în linia bărbătească prin moartea mecenatului Anastasie Başotă, care —după cum se vede dinb»Romanul« 'Nr. 42 dela 20 Noembrie 1869 — jumătate din averea sa colosală a lăsat-o pentru înfiinţarea insti- tutului «Anastasie Başotă« de pe moşia sa Pomârla din districtul Dorohoiului. Fiică-sa Elena, soţia prinţului George Cantacuzen, a avut numai o fată: pe soţia colonelului Asachi, şi nu sunt in- format dacă din această căsătorie mai sunt ori nu oarecari des- cendenţi. Aşi dori să ştiu dacă testamentul acelui mecenat s’a executat conform intenţiei sale, pentrucă se vorbeşte că executorii testamentului: Nicolae Rosetti, Rosnovanu, Vasiie Pogoru, loan lanov, Alecu A. Balsiu, Nicolae Calimach Catargiu, Dr. Ludovic Rus şi episcopul Vladimir Suhopanu nu ar fi insistat pentru exe- cutarea aceluia, deoarece, Manolache Costache Epureanu datorea lui Başota cu 60.000 galbeni, deci îi zăcea la inimă ca din acest testament să nu se aleagă nimic, şi în acel caz cucoana Elena să ierte toată datoria. Adresez deci aceste rânduri dlui ministru de cult şi instrucţiune publică din România şi-l rog cu tot res- pectul să binevoiască a cerceta întru cât şi-au făcut sus numiţii executori testamentari datoria de cetăţeni şi dacă au pus la cale ca acea grandioasă fundaţiune să treacă în folosul scumpei noastre 91 naţiuni. Bunicul tatălui meu: Ionică Başotă a excelat la asediarea Hotinului, pentrucă tunurile îndreptate de el au spart zidul cetăţii pe unde a întrat cu asalt batalionul I din regimentu I de graniţă românesc, pentru care faptă a şi fost decorat. Din familia noastră mai trăieşte un văr al meu: Dimitrie Başotă, impiegat la legaţia austriacă din Bucureşti, apoi fratele meu Petru care are un băiat cu numele Emil, iar eu am numai o fiică Cornelia, pentrucă cei- lalţi băieţi au răposat. Din comuna Poieni nu cunosc bărbaţi mai demni de amintit afară de Dimitrie Vaida, fost actuar de pretură, şi de Ioan Zinveli, azi ataşat la consulatul austriac din Iaşi; iar din comuna Plai pe Spiridon Fetti, care a prelucrat harta marelui principat Transilvania în limba română. * Cu acestea terminând descrierea etnografico-istorică a ţinu- tului din Valea Rocnei, trec la descrierea teritoriului montan dela Rocna, şi încât imi va fi cu putinţă voiu cerca să arăt conductul vinelor de argint-aur şi argint-plumb, prin ceeace cred să fac ser- viciu patriei mele. In curs de 23 ani, cât am locuit în Abrud, mi-am putut câştiga oarecare practică şi în această specialitate, apoi ajutat de ştiinţele câştigate prin studiarea dreptului montan, precum şi prin practica de judecător în cauze miniere, mă simt oarecum obligat să tratez această materie din economia naţională. Despre timpul când s’au făcut cele dintâi scrutări în ţinutul montan dela Rocna nu avem date pozitive, probabilitatea însă dă loc părerii că minele de argint au fost descoperite încă de anticii Romani, deoarece numai avântul lucrărilor miniere a putut să im- populeze această localitate situată la Nordul Transilvaniei într’atât de tare, încât să numere până la 40.000 locuitori. Numai impor- tanţa acestui ram de venit şi de avuţie a putut îndemna pe vechii Romani să aşeze aci anticul Ruconium, deoarece pe acele timpuri acesta nu putea fi considerat ca oarecare punct strategic, fiind atât Maramureşul cât şi Bucovina sub potestate romană. Doar Ştim din istorie că Romanii îşi întăreau de obiceiu numai confi- niile imperiului şi pe acolo aveau aşa numitele castre stative situate în partea Nord-Estică a Daciei la Areobadara, TriphuJum, 92 Patrodava, Carzidava şi Petrodava în regiunea Tyrascului sau a Nistrului de azi, la a cărui vărsare în Pontul Euxin (Mării Negre) se afla castrul cel mare dela Sinus Sagaricus. Poporul Albocenziei fiind strâmtorat în teritorul Bucovinei de astăzi nu era capabil să împrumute şi să dea din al său oare- care număr Bielphiilor, vechii locuitori ai ţinutului din Valea Rocnei, şi pe această cale să mărească populaţia cetăţii Ruconiului, deşi se poate presupune că aceasta a existat ca cetate încă înaintea de venirea Romanilor, deoarece Albocenzii şi Bielphii trăiau pu- rurea în ceartă. Ca dovadă în privinţa aceasta pot servi Murii antici, pro- babil dacici, cu cari se vede că a fost închis ramul Someşului ce vine din direcţie Nord-Estică dela Rocna-Nouă, adică cu ajutorul căror s’a închis comunicaţia pe această vale pentru poporul de peste munţi, adecă pentru Albocenzii. Orice ipoteză s’ar lua ca probabilă, atâta putem constata că pela începutul sec. al XlII-lea în ţinutul Rocnei, ca centru al teri- toriului în direcţie septentrională, meridională şi occidentală, s’au lucrat mine într’o 'extenziune cam de 40 km. p., d’espre ceeace ne dau dovadă vechile galerii şi scorburi părăsite cari se pot con- stata la orice săpătură nouă. Numai aşa au putut fi scoasă încă înainte de invazia mongolă la 2000 centenare de argint din stră- vechile mine. Datele care ne stau la îndemâuă nu ne dau nici o deslu- şire asupra faptului că cine a continuat lucrările miniere până la anul 1720. Cam pe atunci însă erarul începuse nouă scrutări de a scoate argint, plumb şi fier; mai înainte numai particularii se ocupau cu lucrări şi întreprinderi de felul acesta. La 1767 aflăm în lucrare 3 mine, cu 87 mineri; oficiul montan era plasat în Bistriţa, iar în Rocna stătea numai un funcţionar subaltern. Pela 1770 au încetat însă toate lucrările erarului, de- oarece oficiile montane raportaseră că minele sunt epuizate. Paralel cu lucrările miniere exista şi lucra pe toată Valea Someşului o companie de spălători de aur, care purta nr. 12 între celelalte companii de spălători din Transilvania, şi comandantul acelei companii de spălători îşi avea rezidenţa în mica comună Poieni situată pe rîul Ţibleş din sus de Zagra. Pela 1830 era şef al companiei de spălători Vasile Roşea, căruia l-au urmat lanciil Poaba şi’Petrea Cuţitarul. Acesta a căzut în 1848 în bătălia dela Sântioana, fiind unul dintre cei mai bravi călăreţi de sub comanda tatălui meu. Pe timpul când se lucrau minele dela Rocna, adică înainte de militarizarea districtului, aflăm ca pe cei mai mari proprietari de mine^pe un Brunetz şi pe Ştefan Porcu. Acesta a fost pro- babil strămoşul familiei de azi Porcius, şi după cum îmi spunea tatăl meu cavalerul Florian Porcius, vicecăpitanul fostului district al Năsăudului pe când studia în Viena purta numele »Porcus«, din care vienezii făcură Porcius. Parcă ni s’aminteşte descendenţa dela vechea familie romană Porcea. Fie ori şi cum, cred că dl Porcius, pentru care păstrez cea mai perfectă veneraţiune, nu’mi va face -vr’un reproş pentru această genealogie, deoarece şi lui, cât şi nâţiunei române le serveşte spre onoare că un român a putut fi pe acele timpuri mare proprietar de mine. Mai târziu s’a încuibat ca proprietar un aşa numit Deschan din ţinutul oraşelor hanziatice, şi dela acesta a câştigat erarul 3 din 4 părţi ale proprietăţii montane dela Rocna. După cum ne dovedeşte diploma regelui Matia Corvinul datată din »Buda, Sabbato primo post octavas sacratissimi cor- poris Cristi Anno 1475«, teritoriul Văii Someşului fiind proprie- tatea tuturor Românilor din districtul Rocnei, nu incape nici o îndoială că proprietăţile montane au putut ajunge în mâinile era- rului numai în baza unui contract de vindere, adecă pe temeiul unui drept de care putea uza oricare persoană liberă din patria noastră, şi nicidecum pe acea cale că Saşii dela Bistriţa le-ar fi vândut în baza vr’unui »jus dominale*, pe care nu l-au avut nici- odată. Fac această observare la neghiobia unui corespondent al ziarului »Kelet« din Cluj, bucinată în numărul 47 din 27 Februarie a. c. cu care nu vreau să-mi pierd mai mult timpul. După militarizarea Văii Rocnei comanda regimentului care era tot odată şi supremul oficiu administrativ, cu propria autori- tate a rupt din teritoriul aparţiitor opidului Rocna 4.951 jughere p. şi le-a dat în arendă erarului montan pentru 240 fl. anual, iar prin contractul încheiat la a. 1872 între administraţia fondurilor şcolare şi de stipendii şi între ministrul de finanţe ungar, dreptul de proprietate a teritoriului montan iarăşi â venit în mâna acelora căror le compete, adică în mâna Românilor liberi din Valea Rocnei. S’a adaus însă restricţia că aceşti proprietari sunt datori să lase teritoriul montan în folosinţa erarului pentru o arendă anuală de câte 25 cr. de fiecare jugher; pe această cale erarul sau oamenii plătiţi de acesta pot dispune după plac de cel mai frumos complex de păduri, păşuni şi fâneţe, cu toate că nu au dreptul de a purta vreun negoţ de lemne. Ce atinge raporturile montanistico-geologice ale acestui ţinut, trebue să notăm că în dealul Curăţel, un picior al muntelui Ineu ce se extinde către miază-zi, se află cele mai vechi galerii bote- zate: Petru Zap, Antoniu, Nepomucul Nou, Nepomucul Vechiu, loan şi Teresia, iar în timpul mai nou s’au deschis galeriile: Gliick auf, Ferdinand, Mihail şi Amalia. In muntele Crăciunel, care se extinde paralel cu muntele Curăţel, s’au deschis galeriile Gregoriu Mic şi losif, iar pentru de a extinde câmpurile de luc- rare, s’a deschis galeria Frederic, iar în galeria Amalia şi Zap s’au descoperit nouă vine care se întind în sânul dealurilor Beneş şi Bălţa şi pe această cale s’a asigurat un teritoriu care nu se poate exploata nici în decurs de 30 ani. Acest teritoriu montan are azi 1.250 m. lungime, 500 m. lăţime şi 180 m. înălţime. Pietrişul din el constă în prevalenţă din mică (Glimmer), care se transformă în dorită, corniţă şi piatră văroasă, stră- punsă de formaţiuni de pucioasă şi plumb. In pietri se găsesc adesea porfir care conţine argint cu ceva aur, dar în cea mai mare parte dă cantităţi considerabile de plumb, şi din acestă cauză e foarte uşor de topit aşa că din 90.000 centenare măcinate au ajutorul şteampurilor se pot dobândi 4.500 cent. plumb care conţine 50 kg. plumb curat şi 0-07 argint şi ceva aur, cari se pot separa prin retopire. Cu dobândirea acestor metale mai este împreunat folosul că tot din acea cantitate de piatră sdrobită într’un răstimp de un an se mai pot produce până la 1.800 cent. de şmalţ şi plumb moale, care se poate vinde cu câte 25 fl. de centenar, fiind şmalţul (glasura) roşu şi verde un articol neapărat de lipsă pentru olari. Luând în considerare minele de metal care pot fi demne de exploatat, notăm că situaţia lor se deosebeşte cu totul de cea a vinelor de aur din regiunea Munţilor Apuseni la Roşia şi Corna. In timp ce aceste au o situaţie Nord-Sudică şi sunt de obiceiu cele mai bogate, iar vinele de aur din revirul dela Bucium se prezintă — conform termenului metalurg de pe la Abrud—Roşia— Bucium — »scăuneşte« (dela scaun), cele dela Rocna au o aşezare Est-Nord-Vestică, cum se pot afla şi în Moldova în regiunea muntelui Tesleu şi pela strâmturile Bistriţii Aurii, pe părăul Ro- gata, la Breslieni în partea apuseană a dealului Hangu şi la dealul Fierului, unde se găseşte piatra roşiatică de fier din care se pre- pară ‘oţelul cel mai bun, şi se pot găsi chiar şi în Carpaţii nordici din Maramureş. Faptul acesta se poate constata şi prin aceea că toată aripa Carpaţilor care despart Transilvania de Maramureş conţin cele mai bogate straturi de metale, cari toate au aceiaşi orientare ca şi straturile de argint, plumb, pucioasă, grafit şi puţin aur din munţii dela Rocna. Nu pot să las neamintit că tot în regiunile acestor munţi se află şi acea materie de piatră sură văroasă, din care se poate pregăti cimentul cel mai excelent, rprin urmare patria noastră nu este avizată să-şi aducă cimentul de prin Ştirea. Apoi muntele Cormaia posedă o mare cantitate de »bicaş« alb care i-ar impune proprietarului să construiască o fabrică de sticlă. Straturile cele întinse de porfirul cel mai frumos ar putea îndemna pe iubitorii de progres să crească sculptori excelenţi, cari cu timpul să sculp- teze aci statuile cele mai frumoase, deoarece straturile de porfir adeseori sunt stretăiate de angitul cel mai cristalin, care te face să crezi că în sânul acestor munţi ai putea să afli cele mai pre- ţioase mărgăritare. Ar fi de dorit ca oamenii de specialitate să studieze şi exa- mineze toate bogăţiile acestor munţi, şi descriind pe fiecare cum merită, să dovedească fondurilor de stipendii din districtul Năsău- dului recunoştinţa că ei nu au cheltuit în deşert paralele primite. Atunci fraţilor, v’aţi făcut numai datoria faţă de umbra strămoşilor cari v’au lăsat mijloacele să puteţi studia, iar noi cei ce am îm- bătrânit, fără de a fi fost norocoşi să luăm parte la acele foloase, suntem fericiţi că am putut aduce acest mic tribut patriei noastre natale, după care mereu oftăm cu poielul; & De ţara mea departe împins de vântul greu, De-a soartei crudă parte Mă plâng lui Dumnezeu. Plăcerile cu mine De fel nu se’nvoiesc . Mereu să strig îmi vine: O ţară te doresc! Muzeul năsăudean Donaţiuni, Ianuarie—Aprilie 1939 . 1. Dela dl Teodor Onişor, Cluj 1) Bibliografia geografică a României în 1929 şi 1930. 2) Călători şi exploratori români în secolul XlX-Iea. Cluj 1938. 2.. Dl Sever Hurdea învăţător din Zagra: 1) Protocolul ordi- naţiunilor şcoalei elementare din Zagra 1866. 2) Un mic manu- scris de poezii populare din Zagra, culese de Niţă (Leontin Drăgan) în 1902. 3) Statutele Reuniunei de cetire şi cântări din Zagra. Sibiu 1897. 3. Dl locotenent Ghiţan Teodor, Oradea, portretul colonelului Urban, fost comandant al Regimentului II de graniţă, în 1848— 1849, după un tablou original. 4. DI profesor /uliu Morariu, lucrarea dsale: «Contribuţiuni Ia studiul unor asociaţii de plante ruderale«. 5. Dl Coriolan Petran, profesor universitar Cluj: 1) Nou- velles discussions sur l’architecture de bois de la Transylvanie. 2) Lista publicaţiilor ştiinţifice ale profesorului Dr. Cor. Petranu. Cluj 1939. 6. DI Titu Pop din Bistriţa: trei cărţi bisericeşti mai vechi. * Direcţia «Muzeului năsăudean« exprimă tuturor donatorilor cele mai călduroase mulţumiri pentru valoroasele dlor donaţiuni. 1 Conferinţe în Năsăud în anul 1939 sub auspiciile Despărţământului Năsăud al „Astrei“ 25 Ianuarie. Despre »Ion Creanga», de dl Aurel Şorobetea, directorul liceului »G. Coşbuc«. 1 Februarie. «Romantismul francez şi poezia lui», de dl pro- fesor Aurel Popărâscu. 8 Februarie. Despre poetul Şt. Petică — poet simbolist, de dl profesor Vasile Donlgă. \ 1 15 Februarie. Poezia grecească. Despre Aristofan, de dl pro- fesor Vasile Bichigean. 22 Februarie. Arta bizantină de dl profesor V Olteanu. 1 Martie. Moleculă. Atom. Electron de dl profesor Rpmuald Pohmarski. 8. Martie. Viaţa şi opera lui George Enescu de dl profesor I. Şuteu. 15 Martie. Un compozitor uitat: Iacob Mureşianu, de dl profesor Emil Ştefănuţ. I UL[ U MOISIL FIGURI GRĂNITERESTI ♦ > NĂSĂUDENE Tineretuluingrăniteresc năsăudean pentru a-şi cunoaşte frumosul trecut, marii Iui înaintaşi şi luptele ce au purtat şi a Ie urma faptele Nâsăud 1030 BCU Cluj / Central University Library Cluj Ioan Marte Lazar 1838—1873 Din figurile frumoase al grănicerilor năsăudeni, şi în deosebi ale profesorilor, cari au ridicat faima şcoalelor năsăudene, în spe- cial al gimnasiului, amintim pe Dr. Ioan Marte Lazar, fost pro- fesor şi director al »gimnasiului superior gr. cat. român« din Năsăud, între anii 1869—1873. Deşi a funcţionat un timp prea scurt, a imprimat acestei instituţiuni un curent foarte puternic, conducând în mod exemplar şcoala, atât ce priveşte corpul didactic, cât şi tineretul şcolar. Ca profesor a predat religia în clasele V—VIII; filosofia şi limbile latină şi greacă în ci. VII—VIII; limba italiană, facultativ, 102 în cursul superior, iar în Dumineci şi sărbători a ţinut foarte fru- moase exortaţiuni, adică explicarea evangeliei, pentru şcolarii gim- nasiului. Directorul Lazar s’a născut la 26 Septemvrie 1838 în Nă- săud, fiu al preotului Ion Lazar şi al soţiei sale Maria n. Mure- şianu, fiica preotului loan Mureşianu din comuna Rebrişoara şi soră a Iui Iacob Mureşian, fost profesor şi redactor al »Gazetei Transilvaniei« din Braşov. Şcoala primară o făcu în Năsăud, iar dela 1852 urmă gimnasiul din Blaj, — având un stipendiu din fundaţiunea lui Dr. Simion Ramonţiai, — pe care-1 termină în 1858, cu succese eminente. In 1858 mitropolitul Blajului, Alexandru Şterca Şuluţ, a ho- tărît ca doi din cei mai buni absolvenţi ai gimnasiului de acolo să fie trimişi Ia Roma pentru a urma studiile teologice la institutul Sf. Atanasie, anunţând despre aceasta şi pe episcopul Gherlei, ce- rându-i să-i recomande tinerii din această dieceză, cari ar dori să se dedice acestor studii. Episcopul recomandă pe loan Lazar şi pe Teodor Pop, acesta terminând gimnasiul din Cluj. Recoman- darea Episcopului însă nu s’a put lua în considerare, pe motiv »că aceşti tineri ar fi prea bătrâni«. Atunci Lazar şi Teodor Pop au plecat la Viena, şi într’o frumoasă petiţie câtră nunciul apos- tolic îşi arătau marea dorinţă de a merge şi a studia în capitala lumei, leagănul naţiei româneşti, dar şi nunciatura motiva, că ar fi prea bătrâni pentru seminarul din Roma. Li s’au dat însă locuri în seminarul romano-catolic de pe lângă universitatea din Pesta, terminând studiile teologice după patru ani, în 1863. In acest an înfiinţându-se gimnasiul grăniţeresc din Năsăud Ion Lazar a fost chemat şi numit profesor provizor, dar în această nouă funcţiune nu a stat decât o lună, căci urmând imboldului intern pentru o cultură ştiinţifică mai înaltă a plecat la Viena, unde şi-a continuat studiile teologice la «Institutul Augustinian». Aici pe lângă teologie urmă, la universitate, vaste studii de istoria universală, filosofie şi pedagogie şi se ocupă cu predilecţiune de limba maternă. Vorbia perfect limbile latină, germană şi italiană, bine ungurească şi cunoştea pe deplin limbile greacă şi franceză.1) ■) După cât îmi amintesc din copilărie se vorbia în Năsăud, că Ion Lazar ar fi fost instructor al unui prinţ austriac, probabil al arhiducelui Rudolf, 103 După ce trecu doctoratul în teologie, în anul 1869, patro- natul gimnasiului dinNăsăud: administraţia fondurilor grănicereşti năsăudene, îl chemă din nou ca profesor însărcinându-1 şi cu direcţiunea gimnasiului. La 1871 (Decembrie 3 cu Nr. 290) fu numit profesor ordinar definitiv, recunoscându-i-se doctoratul în teologie, drept censură (licenţă). In acelaş timp fu întărit şi de ordinariatul episcopesc gr.-cat. românesc de Gherla — Ia 26 Dec. 1871 — (Nr. 2808), iar din partea ministerului de culte şi instrucţiune pu- blică, Ia 15 Febr. 1872 (Nr. 1255). înzestrat cu cunoştinţe bogate şi profunde, Lazar îşi începe activitatea sa publică ca director şi profesor, plin de cele mai frumoase speranţe şi condus de o vie dorinţă de a-şi validita cunoştinţele sale pe terenul culturei intelectuale şi morale a tine- rimei. Pătruns de zelul spre tot ce e nobil, frumos şi adevărat tindea a da şi tinerimei această direcţiune. Dragostea sa pentru Ştiinţă, munca sa extraordinară, fermitatea caracterului său, per- severenţa admirabilă întru executarea bunelor sale intentiuni, scrupu- lositatea şi punctualitatea împlinirii, oficiului său, — toate acestea erau cea mai puternică garanţie pentru înflorirea tinerii instituţii a gimnasiului năsăudean sub conducerea lui. Gimnasiul fiind tiner şi în 1869, având şapte clase, deci nefiind complect, nu avea încă »dreptul de publicitate®, fiind con- siderat deci de o şcoală particulară. La 7 Iulie 1870 Lazar inaintă o adresă (Nr. 347) adminis- traţiei fondurilor grănicereşti, rugând-o să facă paşii necesari Ia Ministerul Instructiunei publice »ca gimnaziul nostru în 1871 să aibă deplină publicitate, aşa, ca şcolarii absolvenţi ai clasei a VIH-a să poată face aci examen de maturitate, spre a putea fi primiţi la Academii şi Universităţi®. Comitetul fondurilor făcu cererea * I. fiul împăratului Francisc Iosif. Această amintire mi-a confirmat-o printr’o scri- soare, primită Ia 18 Noemvrie 1938 şi dl loan Filimon, învăţător pensionar Şi fost profesor la şcoala normală din Năsăud, ginerele unei surori a Drului I. M. Lazar, măritată după Toader Ionaşcu din Năsăud. D-Sa spune în scri- soare, că fiind de mai multe ori întrebat, Lazar, de părinţii săi de ce nu vine pe acasă (când se afla la studii în «Augustineu«), răspundea că «este foarte ocupat fiind încredinţat ca educator al prinţului şi cu scrisul tot din cauza aceea nu are timp să poată coresponda* şi că «odaia sa de locuit este în imediata vecinătate a camerei prinţului*. 104 necesară, care înaintându-se la locurile competente, adică minis- terului, acesta o aprobă la 23 Decembrie 1870. Primul examen de maturitate (bacaulaureat) se ţinu la 3 şi 4 Iulie 1871 sub presidenţia directorului suprem Alexandru Păli, fiind prezenţi delegaţii fondurilor grănitereşti: vicarul GrigoreMoisil şi Ioachim Mureşianu, preşedintele tribunalului din Năsăud, pre- cum şi un numeros public. * Până la promovarea Iui Grigore Silaşi1) de doctor în teologie la universitatea din Viena în 1862, era obiceiul la »Augustineul« de acolo, ca înainte de promovare să se hirotonească şi tinerii teologi greco-catolici şi să jure pe «conclusele conciliului tridentin«. Silaşi a încercat la mitropolitul Alex. St. Şulut să intervină pentru încetarea acelui obiceiu. Mitropolitul i-a răspuns să intervină el Ia nunciatură şi la împăratul. Silaşi a putut să reuşască ca doc- toranzii în teologie greco-catolici să pună jurământul ce-1 pun episcopii uniţi, dar n’a putut reuşi să li se permită a fi promovaţi doctori înainte de a fi hirotoniţi celibi. Ce nu i-a reuşit harnicului Silaşi, i-a reuşit blândului şi pătrunzătorului Lazar, prin audienţele la împăratul şi la alte autorităţi competente şi aşa a fost promovat dânsul Doctor în teologie înainte de a fi sfinţit celibe. El a fost iniţiatorul şi eluptatorul obiceiului ca doctorii în teologie de legea greco-catolică să se poată căsători * 2 3). * «Studiile sale de predilecţiune era filosofia şi istoria; pentru aceasta din urmă adunase un frumos material. «Ca filosof aparţinea şcoalei thomiste, acceptă însă multe doctrine şi din şcoala dualistă a lui GiintherA) precum contrapo- ') Or. Silaşi (1836—1897) fost vicerector la Seminarul S. Barbara din Viena. A publicat rev. »Sionul românesc* 1865—1867 şi 1872, când fu numit profesor de limba şi literatura română la universitatea din Cluj. A avut o frumoasă activitate literară şi culturală românească. Membru onorar al Aca- demiei Române. Prigonit de guvernul unguresc fu pensionat în 1885. A re- posat în anul 1897 şi înmormântat în Năsăud. 2) Din notele lui Dr. Nestor Şimon — dela »Muzeul năsăudean«. 3) Anton Giinlher, filosof şi teolog catolic n. 1783 în Boemia f 1863 în Viena. G. intemeiă o nouă şcoală filosofică, care încerca să arete, că dog- 105 zifia principiului naturei cu zeitatea, principiul despre spirit şi suflet. »Ca teolog apăra şi susţinea toleranţa religioasă, libertatea cultului şi a credinţei. In politică democrat verde, român entu- ziasmat, ager atlet al naţionalităţei române, în al cărei viitor şi inmortalitate îşi pusese toată credinţa. Ca barbat tiner visa nişte visuri dulci şi măreţe despre viitorul românismului, care se părea a-i oţeli forţele şi simţemintele. Pe toţi câţi îl încunjurau şi con- veniau cu dinsul îi încurăja şi îmbărbăta Ia lucru, la muncă, pentru naţiune şi pentru salutea viitorului ei. ' «Renaşterea noastră astăzi nu se poate decât prin cultură, ştiinţă, educaţiune şi instrucţiune românească. Aceasta o prevedea Lazar. Prin aceste arme spera dânsul a brava (a înfrunta) cu mai mult succes triumful românismului. Acesta fu terenul activităţii sale, ce şi-I alese, şi pe care lucra cu atâta diiigenţă şi activitate. Un câmp mai nimerit nu şi-ar fi putut alege. Meritele Iui câşti gate în decursul celor 4 ani, de când conduse tinerul gimnaziu naţional, îi compun cea mai frumoasă şi neveştezitoare cunună. O laboriositate extraordinară era Caracteristica lui; susţinerea ar- moniei corpului colegial; înflorirea institutului, promovarea cul- turei şi a ştiinţei era deviza lui, pentru a cărei realizare îşi con- sacra toate forţele«. «Inima lui Lazar era un izvor de bunătate, o oglindă de virtuţi. Afabilitatea şi manierele sale plăcute atrăgea cu forţele magnetului pe toţi câţi îl cunoştea, îi forţa să-l iubească, precum şi el îi iubea. Dînsul îşi iubea naţiunea cu ardoare, iubea umani- tatea, şi cu mai mare foc iubea pe ai sei şi cu deosebire pe amaţii şi încărunţiţii sei părinţi. «Aflându-se iubita sa mamă pe patul celor mai teribile su- ferinţe, fiul său Lazar o veghia nopţi întregi la cap. Această lungă nedormire împreunată cu superare şi întristare, îl osteniră tare, îl culcară la pat şi după vr’o 20 de ore îl răpiră pentru etern din mijlocul familiei iubite, din sinul colegilor, al institutului gimna- mele credin(ei se demonstra prin ştiinfă. In 1853 »Congregatiunea indicelui, puse ia indice scrierile acestei şcoale. Opere: Vorscliule zur speculativen Theologie des Christenthums, 1828. - Siid- und Nordlichtcr am Horizonte speculativer Theologie 1832. 106 sial şi al naţiunei sale, pe care o iubea cu adevărata ardoare şi pasiune« ]). Lazar răpit de cruda boală a holerii, în ziua de 30 August 1873 fu înmormântat în cimitirul »Comoara« din Năsăud, în asis- tenţa unei mari mulţimi de preoţi, colegi, intelectuali şi popor. Vicarul Gr. Moisil şi profesorul Ion Marcian dete prin vorbirile lor, expresiunea celei mai profunde dureri pentru pierderea ma- relui profesor şi director. La 1 Septembrie îi urmă şi prea iubita-i sa mamă. Cu Dr. I. Lazar s’a stâns familia Lazar ce priveşte partea bărbătească. Vatra veche a familiei preotului bătrân Ion Lazar2) a fost lângă actuala »Piaţa Unirii« din Năsăud, pe locul unde astăzi este şcoala primară »Vasile Naşcu«. Din ceeace a fost odinioară aici, case, gospodării, grădină n’a mai rămas astăzi decăt câţiva meri bătrâni, de foarte bună calitate, în curtea şcoalei. învăţatul doctor în teologie avea o bogată bibliotecă, care din fericire, în mare parte, s’a păstrat de unchiul său, juristul Ioa- chim Mureşianu şi astăzfse află în biblioteca «Muzeului năsăudean«. * In anul 1863 s’a împlit una din cele mai mari dorinţe ale grăniţerilor năsăudeni: înfiinţarea unui gimnaziu superior românesc în Năsăud, — un act de cea mai mare însemnătate culturală pentru ţinutul nostru şi a Ardealului de miazănoapte — care se susţine din veniturite fondurilor grăniţereşti. Astfel Năsăudul avea să devină un centru puternic de cul- tură românească, la care să poată învăţa şi fiul celui din urmă ţăran român. Aprobându-se de împăratul cererea grăniţerilor s’a deschis gimnasiul din Năsăud in ziua de Duminecă 4 Octomvrie 1863, cu mare fast în prezenţa intelectualilor, preoţilor şi a unei foarte mare număr de săteni. După vorbirile reprezentantului Districtului românesc autonom al Năsăudului (vicecăpitanul Leontin Luchi) şi >) Publiu: In »Gazeta Transilvaniei», Nr. 66 anul 1873. 2) Gavil Bichigean protopop: Slujitorii altarului bisericii române din Năsăud, în biblioteca »Din Graniţa năsăudeană* Nr. 6. Năsăud 1936. 107 a reprezentantului fondurilor grăniţereşti — patronul şcoalelor — Vicariul episcopesc Origore Moisil, luă cuvântul nou numitul pro- fesor, teologul loati Lazar. Din avântata sa vorbire reproducem aici câteva pasagii. Aceasta este ziua strălucită pe care de secoli o aştepta cu mare sete tot natul român al acestui district, o pretindea întreaga noastră dulce naţiune dela aceşti bravi fii ai lui Marte. Dacă este aşa de mare, aşa de strălucită ziua aceasta, mare va fi şi bucuria, cu care, sunt convins, o întâmpină tot românul, şi cu atât mai tare fii districtului Năsăud. De este bucurie, este şi fericire, far dacă azi se simte cineva fericit; de simte cineva în pieptu-şi bătând inima de bucurie, aceste toate le vor simţi cu mult mai tare profesorii, cari vor fi fortunaţi mai întâiu a păşi peste pragurile noului institut şi a îndulci mai întâiu cu nectarul muzelor frageda noastra junime. Bucuria le va fi mare, fericirea le va fi mare, dar... mari vor fi şi greutăţile, ce vor zăcea pe umerii lor, dacă vor voi într’adevăr să corespundă întru curăţimea sufletului lor chiemării sale celei inalte. Greu e omului a se desvăţa şi numai de o datină rea, neplă- cută; mai greu şi numai pe unul a-l duce pe calea adevărului. Profesorul... care are de a aduce, nu pe unul, ci zeci şi cu timpul sute, cu facultăţi tot atât de diverse, cât de diverşi sunt indivizii, la calea adevărului; — a cunoaşte modul cugetării fiecăruia şi de aici apoi a lua armele, a Ie prepara pentru a lor perfecţionare. Nu e uşor adeseori o umblare netedă chiar şi cu oamenii bine crescuţi; ce să zici apoi de prunci, al căror simţ adeseori e atât de delicat cât o vorbă nu la timpul său pronunţată şi fără circumspecţiune, poate să-l disguste de toate, iar un cuvânt pârinţesc sâ-i deie curaj nespus spre ştiinţă... A lor sfântă datorie este: să deştepte într’înşii înaltul simţ religios al pietăţii şi moralităţii, fără de care toată cultura nu are nici o bază solidă. Aceasta să le fie junilor îngerul păzitor în toate valurile acestei lumi trecătoare; să păzească sfânta noastră credinţă nepătată, căci numai aşa, demni de numele ce-l purtăm ca creştini, aşa vor fi adevăraţi următori ai părinţilor şi străbunilor noştri. Şi atunci, precum indivizii, familii şi corporaţiuni, naţiuni şi întregul gen uman, condus de un atare simţ, aşa şi poporul nostru va fi într’adevăr fericit. Dânşii au să desvolte cu un farmec: simţul recunoştinţiî, nobilităţii şi umanităţii. Să perfecţioneze simţul naţionalităţii încă din cruduţele tinereţe, aşa, cât el să nu ştie, în timp de adevă- rată necesitate, faţă cu binele naţiunii, ca şi un Muciu Scevolaj să nu ştie, zic, de foc şi de apă, să poată zice cu Sf. Paul, că 108 toate le sufăr pentru naţiune, patrie şi omenime«. Să le calce tru- faşa superbie şi spurcatul egoism, la care dela natură suntem în- clinaţi, căci unde nu e umilitate, înţeleg cea adevărată, nu e nici adevărată virtute, ci totul numai şi numai egoism. Să-i facă un aluat nou, să le prepareze aşa zicând un cer nou şi un pământ nou, din care apoi să iasă fructe înmiite. Să le pună de vie imi- taţiune geniile cele strălucite ale străbunilor noştri, la cari când te uiţi, pe cât deoparte te încânţi, pe atâta de altă parte te umpli de întristare, văzând cât de departe stăm noi strănepoţii de cul- tura străbunilor noştri. Ei, şi câte genii nu s’au înmormântat din poporul nostru în timpurile trecute. Macar de nu s’ar înmormânta şi de aici înainte. In scurt a-i face pe ei tot aţâţi cetăţeni buni în împărăţia cerească şi în cea pământească; a-i face plăcuţi şi lui Dumnezeu şi oamenilor — zic, nu e glumă, nici lucru de toate zilele. Vor premerge, mai încolo, junimii cu pietatea, moralitatea, sinceritatea inimii, nobilitatea sentimentelor, cu focul pentru na- ţiune şi patrie, cu zelul şi ardoarea spre ştiinţă, ca să poată face, amăsurat facultăţilor individuale, din junime tot atâta ca şi dânşii şi, de se va putea, încă şi mai mult. Vor şti prin sudoarea feţii lor să facă, ca renumele şcoalelor din Năsăud nici decât să stag- neze, să nu zic, scază, căci upu non proficit, deficite, ci să crească din zi în zi tot mai tare. Vor şti atrage atenţiunea fundatorilor, a căror singură mângâiere e, ca, veghiând cu ochi de Argus peste şcoalele districtului acestuia şi îngrijindu-se de toate lipsele lor şi ale învăţătorilor lor, ele să înflorească spre binele naţiunii ro- mâne, patriei şi împărăţiei şi spre onoarea fiilor acestui district ro- mân. «Unicul scop să le fie: »Mărirea naţiunii române prin cul- tivarea junimii române«; şi atunci cu inima deschisă vor şti da seamă înaintea cerului de oile şie-şi încredinţate. Iar tu junime — căci către tine mă îndrept acuma — care dimpreună cu profesorii voştri păşiţi mai întâi peste pragurile acestui institut nou; tu, care dela natură porţi în sinu-ţi so- lidul şi seriosul caracter erezit dela străbunii noştri, reînoeşte-ţi, zic eu, acelaş caracter serios, acuma, la început, căci serioasă, dar şi plăcută e calea, care ţi se prepară. Păşeşte şi îmbrăţişază ştiin- ţele, suge nectarul muzelor, căci ţi se lărgeşte câmpul spre des- voltarea mai mare a facultăţilor intelectuale. Căci acolo ţi se va desfăşura: Religiunea, care nu va să steie, cu timpul, numai într’o simplă recitare a închieturilor credinţii; va desfăşura, zic cu timpul, principiile cele eterne ale creştinătăţii, care-şi au fundamentul său în natura omenească, şi numai atunci vor pieri, când va înceta şi natura omenească; va veţi convinge, că sfânta noastra religiune e întru adevăr dumnezeească şi asta se va întâmpla raţional- minte, căci, cum zice Sf. Paui apostolul »Credinţa voastră trebue să fie raţionabilă