Nr. 23 ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICĂ-CULTURALĂ Octomvrie—Decemvrie 1937 Ianuarie—Martie 1938 CUPRINSUL: Pag. Virgil Şotropa: Revolta Districtului Năsăudean 1755-1762 261 f Maiorul Iulian Marţian..................445 luliu Morariu: Noi numiri popul, româneşti de plante 453 COMUNICĂRI Locot. Teodor Ghiţan: Istoria Comunei Borgo- Bistriţa de Popa Vasile Pavel.............469 luliu Moisil: O predică din vremurile trecute . . . Alb loan S. Pavelea: Zicale poporane istorice........480 Anton Coşbuc: O scrisoare din 1843 a fătului Larion Savu din Leşu către fiul său Alexandru la Ieşi 483 Comemorări grăniţereşti în Năsâud................486 Muzeul grăniţeresc năsăudean.....................489 FIGURI GRĂNIŢEREŞTI NĂSĂUDENE luliu Moisil: Leontin Luchi........................493 Căpitanul Silvestru Torni............ 505 — Tabla cuprinsului Voi. VI. Nr. 22—23 ......... 521 Cluj / Centraf University Liferary Cluj! WMi Redacţia, administraţia şi direcţia revistei: »ARHIVA SOMEŞANĂ* Năsăud, Str. Vasile Naşcu, 29 Năsâud 1938 ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICĂ-CULTURALĂ Nr. 23 Revolta districtului năsăudean 1755—1762 Virgil Şotropa 1759 Certuri, proteste şi procese—Judecătorii săteşti — Opinia confrun- tatorilor — Răspunsul districtualilor români la acuza Bistriţenilor şi replica acestor — Vicecomitele Balea şi jurământul Românilor — Din nou la Viena; agenţii Matolai şi Tiiri — Preoţii şi Cute la resmeriţa din Nuşfalău Intre cele dintâi acte magistratuale ale acestui an aflăm o notă în care, — conform recentei somaţii guberniale — precum de altă dată, aşa şi acum magistratul încearcă să fixeze drepturile pe care le-ar avea asupra satelor româneşti şi îndatoririle acestor faţă cu oraşul. Iată punctele acelei note: Oraşul bistriţan posedă ca bunuri: Rodna împreună cu 20 sate aparţinătoare la ea. E de aşteptat acum, în ce mod va fi de- terminată de către guberniu condiţia locuitorilor de acolo, despre ceeace chiar acum curg discuţiile. Oraşul Bistriţa însă a fost in- trodus şi statornicit în acele bunuri »ad perpetuum ea possiden- dum« în anul 1475. Cu toatecă districtualii valahi n’au prestat chiar săptămânal munca lor datorită oraşului, ei totuşi: \ 1. au împlinit până în 1755, fără contrazicere şi cum li-s’a cerut, toată munca de prestat oraşului; 2. în timpurile mai vechi au fost împărţiţi după sate între funcţionarii orăşeneşti, cărora, în contul salariilor, le sămănau pe teritorul satelor lor cereale şi le făceau fân, în cantitatea după cum se învoiau cu oficianţii la cari erau distribuiţi. Apoi le serviau 1 acestora şi în oraş cu carăle şî cu braţele. Aceste servicii le-au continuat fără contrazicere până în timpul mai nou, când s’a schimbat chestia salariilor, şi au fost abrogate toate serviciile gratuite; 3. au tăiat şi cărat tot lemnul necesar la varniţe; 4. au furnizat, ca şi districtul săsesc, lemne de foc; 5. au trebuit să furniseze la clădirile oraşului toate lemnele necesare de brad, ca şi districtul săsesc pe cele de stejar; 6. au pus la dispoziţie, în proporţie cu districtul săsesc, zi- leri şi cară pentru toate clădirile orăşeneşti şi pentru trebuinţele militare. Aflăm mai departe o notă a secretarului orăşenesc Johann Kleinmann despre modul cum sătenii valahi au primit comisia care venia să le publice »concesia« magistratului de a-şi alege însele pe juzii comunali. Iată-o: In Mocod au răspuns, că e bine de-i lasă să-şi aleagă şi facă ei jude, şi nu-i strapaţează câteva zile prin oraş. Zagra: Se miră că au de ales aşa timpuriu jude; ce înseamnă aceasta? Suplai: Au râs la primirea poruncii, căci n’a fost obiceiu să se facă aşa jude; trebue că stă altceva la spate şi nu va fi din aceasta nimic; Crainicul şi Ursul a lui Ion sunt păsările principale. Unii zic că totul e minciună, alţii că e vorba să ajungă sătenii sub cnutul comisarului; să scrie numai comisarii tot ce aud. Telciu: Nu vreau să primească nici o poruncă dela magistrat, ci numai dela Ma- cavei şi dela Ştefan (Cute) din Feldru, deoarece comisarii numai minţesc că ar fi poruncă de a magistratului. Văraria: Unul strigă: »Hoho! din aceasta nu va fi nimic. Ce-şi închipue magistratul? Valahii încă au minte, nu numai domnii«. Feldru: Dacă va veni poruncă dela juraţii lor ca să facă jude, nu vor fi ei cei din urmă. Sângeorz: Vor vedea ce vor face alţii, căci le pare curios să facă acum jude. Maieru: S’au adunat toţi bătrânii şi-au as- cultat cu atenţie porunca. Rodna: Au ales îndată pe Oaspar Jurka. In Ilva nu vreau de loc să asculte; judele e un mişel (Schelm). Abia poţi ieşi din sat, drumul peste Strimba tot e spălat. Toate satele sunt de-o părere; zic că au poruncă dela Ma- cavei, dela Ştefan şi dela alţii să nu cuteze a duce vr’o poruncă a magistratului (dintr’un! sat într’altul, ori să dea cuiva cal spre acest scop şi mai puţin diurne ori alimente, ci singur numai darea reg. Care va face altfel va fi alungat din sat cu toate ale sale şi cu copii cu tot. In 2 Ianuarie se ordonă recrutări în districtul valah şi ma- gistratul stă gata să raporteze guberniului şi cea mai mică opu- 563 nere. Tot în acea zi se hotăreşte rechiziţionarea a 14 sănii din satele valahe cari — dupăce Valahii şi aşa nu vreau să presteze nimic alta — cel puţin să transporteze 132 cubuli de cereale lâ Gherla. E de mirare că după repeţite admonestări din partea guberniului, în sfârşit magistratul e nevoit să comunice coman- dantului garnizoanei Bistriţa, că sătenii valahi ridică adesea acuză împotriva «executorilor militam cari comit excese în sate şi încassează cu forţa dări ilegale. Se vede că uneori soldaţii co- mandaţi a asista Ia execuţii, erau încredinţaţi şi cu încassarea ba- nilor; de aceea comandantul răspunde că în cazuri abuzive nu numai va pedepsi pe făptuitori, dar va şi restitui banii. In 5 Ianuarie magistratul raportează guberniului că Valahii districtuali se opun recrutărilor de făcut în modul şi proporţia ordonate de consiliul naţiunii săseşti. Tot atunci comunică pierde- rile şi greutăţile împreunate cu administrarea cerealelor pe care tezau- riatul le-a acceptat în contul vechilor restanţe de felurite impozite. In 9 Ianuarie raportează Vasilică a Luchi din Feldru că zi- lele trecute când judele a voit să încasseze impozitul pe capete (Kopf-Steuer), cunoscutul Ştefan Nimigeanu l-a oprit s’o facă şi a produs aşa o gâlceavă, încât toţi sătenii s’au împrăştiat care încotr’o, şi nimeni n’a plătit nici un ban. Cu data de 1 Februarie soseşte la guberniu acuza ridicată de plăieşii districtului bistriţan împotriva inspectorului Daniel Klein penfrucă acesta a deschis drumurile alpine. Tot Ia aceiaşi dată primeşte guberniul o pâră a comunelor valahe din districtul bistriţan împotriva magistratului; la pâră sunt anexate şi unele scrisori ale viceprefectului Mihail (Batea) de leud din Maramureş. Se plâng sătenii districtuali că cu toate investigaţiile comi- siilor din urmă, magistratul iarăşi continuă cu măsurile sale ar- bitrare, cu pretenţii ilegale, incarcerări etc,; apoi întreabă pe gu- bernator cum de permite magistratului să deschidă drumul spre Moldova, când primejdia e aşa mare şi dimpotrivă plaiurile ar trebui să fie tăiate şi închise. Cer ca să li-se încredinţeze lor, Va- lahilor, şi nu Saşilor apătarea plaiurilor şi roagă să fie scutiţi de persecuţiile orăşenilor. In şedinţa din 2 Februarie magistratul desbate şi ia hotă- rîri în următoarele chestii: r La protestul preoţilor valahi că sunt impuşi cu diverse bi- ruri, se ordonă perceptorului Mich. Hennrich să comunice preo- ţilor poruncile primite în cauza aceasta. Gavril Moroşan din Zagra roagă să fie scutit de plata dă- rilor; i-se răspunde că nu poate fi scutit de quantumul regesc şi cel provincial, ci numai de cel domestic (orăşenesc). Contesei Gyulai, care cere 300 fl. împrumutaţi oraşului, i-se răspunde că oraşul e în imposibilitate de-a plăti din cauza renitenţii Valahilor, pe cari numai guberniul îi poate forţa la plată. La raportul inspectorului depertinenţei că, afară de cei câte 17 cr. încassaţi, acum Valahii mai adună dela fiecare contribuabil câte 34 cr. pentru cheltuielile procesului contra magistratului, pri- marul Klein accentuează că ar trebui să se aleagă şi trimită odată deputăţia în chestia Valahilor renitenţi. Să se facă toţi paşii ne- cesari de către translatorul Kereso la tabla reg. din Osorheiu şi la procuratorul Simenfalvi din Sibiu, care apoi să comunice cauza patronilor şi mai ales consilierului de curte Ban. Zace mare răs- pundere pe magistrat. Pârcălabul Daniel Gtitsch, care şi aşa pleacă la Sibiu şi care cunoaşte prea bine chestia valahă, poate mult contribui la reuşita afacerii. Ar fi bine să ia parte în deputăţie şi secretarul Teckelt, care de asemenea pleacă la Sibiu, chemat de Bruckenthal. In sfârşit fiind bine ştiut — zice primarul — că Va- lahii înţeleg să-şi deschidă cale cu bacşişe, iar unul dintre domnii dela cârmă a şi făcut întrebare discretă dacă la Bistriţa s’ar putea găsi un cal frumos; ar fi consult că şi oraşul să mal jacă câte un hatâr pentru buna reuşită a cauzei sale. Cu data de 8 Februarie magistratul înaintează guberniului un lung memoriu,1) în care repetă vechile acuze împotriva Româ- nilor vidicani, alătură şi constatările comisarilor provinciali din anul trecut, dar nu răspunde precis şi documentat dacă are dreptul să-i privească pe Valahii districtuali ca pe iobagii săi, ci cere să se aplice »cele, mai severe măsuri pentru înfrânarea infamiilor« acestora. Urmează o discuţie înfocată în şedinţa comunităţii (centum- viri) orăşeneşti, iarăş privitoare Ia bacşise(»discreţii«), cu care ocazie ies la iveală curioase disensiuni între magistrat şi ceilalţi orăşeni. ') V. «Arhiva Someşană» Nr. 13 pag. 312—320. 265 In 17 Febr. primarul subst. Gunesch propune comunităţii, că dupăce primarul Joh. Fried. Klein de Straussenbug este în cauza procesului Valahilor în Sibiu, şi s’a aflat că Valahii au făcut diferite prezente »magnaţiIor«; ar fi bine că şi publicul (oraşul) să facă la fel, spre a-şi asigura proprietatea districtului valah; iar fiindcă magistratul ezită s’o facă, urmează să-şi spună comunitatea părerea. Aceasta însă asemenea se codeşte şi mai întântâi vrea să ştie, că pentru ce şi din ce cauză a început procesul cu Valahii, după care îşi va spune părerea. Orăşanul Frank afirmă, că districtul valah vrea să fie întru toate ascultător, însă acest district din timpul când primarul de acum Klein se făcuse »domn terestru* (inspector al depertinenţiei) n’a fost cârmuit aşa cum ar fi trebuit, şi şi comisarii de atunci au comis diferite excese; deci cine n’a lucrat corect, acum s’o plătească (mochte biissen). La aceasta Paul Cari Klein (fratele primarului) îl apostrofează pe Frank zicându-i să fie modest şi să vorbească numai ce poate dovedi; mai bine să fi rămas acasă. Franc răspunde că are dreptul să vor- bească ca oricare din comunitate, iar Cari Klein nu-1 poate scoate din casa sfatului, şi persistă la vorba că cine a greşit, să poarte vina. Comunitatea cere să se retragă, pentru a-se sfătui. După întoarcere declară înaintea magistratului că nu se învoeşte nici- decum la plata nici a celei mai mici discreţii (bacşiş), deoarece Valahii, pentru ale căror revolte şi plânsori ar fi de dat bacşişele, de fel nu se plâng în contra comunităţii sau a întregului magistrat, ci numai contra unora dintre maigstraţi şi comisari. Deci magis- tratul să permită ca să se trimită o deputăţie din sânul comunităţii în districtul valah, spre a cerceta că de ce anume se plâng sătenii. De altcum şi conform preanaltului ordin e foarte strict oprit a da bacşişe, iar publicul e aşa sărac, în cât nu poate să iasă din da- torii, necum să dea discreţiuni; şi chiar de ar fi permis, dacă s’ar da astfel de bacşişe, publicul nu s’ar mai putea scuza cu sărăcia (Vorschtitzung den Armuth) înaintea lumii, căci toţi ar crede că oraşul are destui bani. Din această causă n’are să se dea bacşişi nici un crucer, şi comunitatea rămâne pe lângă declaraţia primă. In 23 Febr. comisarul Samuil Weber raportează că la po- runca [dată Valahilor din Feldru să se prezente în Sibiu pentru finalisarea procesului, a primit ca răspuns dela Ştefan Nimigean, 266 că ei Valahii au aşteptat odată 3 săptămâni în Sibiu după pri- marul oraşului, deci şi el (Klein) să aştepte acolo atât după ei; afară de aceea trebue să ţină mai întâi o adunare in Mocod ori în alt loc şi numai dup’aceea vor pleca la Sibiu. — Cam aşa răspund şi alte sate; n’au nici o încredere. Intre indivizii cu ajutorul căror magistratul spiona toată ac- ţiunea districtului românesc era şi sasul Peter Roth, admistratorul economiei şi crâşmei orăşeneşti din Rodna, despre care va mai fi de multe ori vorbă. Acel Roth întreţinea cu Bistriţenii corespon- denţă regulată, raportând din timp în timp, pe lung şi lat despre toate incidentele ivite în satele noastre. Astfel şi în 25 Febr. tri- mite diverse informaţii mai mărunte, între cari şi observaţia hazlie că pe Seeberg, care introdusese noua manipulaţie a dărilor, Valahii îl numesc »Crai de mălaiu« şi-l batjocoresc cu vorbele: Mălaiu umflat, Crai crepat«. Tot aci e de menţionat un dicton comic care, după scrisoare, e însemnat de translatorul maghiar Kereso pe un act de note zilnice, şi e adresat sigur vr’unui dintre corifeii Românilor răzvrătiţi. Iată-1: »Menjen azert bekivel, Eljen ottan eszivel, Besztercze videkivel, Ne kossen ki fejszevel!* (Să mergi în pace şi să trăeşti cuminte, cu vidicul Bistriţii nu te apuca la ceartă cu securea.) Din drum spre Sibiu, primarul Klein îi scrisese în 13 Febr. din Oşorheiu magistratului că guberniul aşteaptă să se prezente în chestia litigioasă şi deputaţii districtului valah; mai departe, că Nimigean (Ştefan Cute) cere să fie chemaţi la Sibiu şi Todoran din Bichigiu şi Coşbuc din Hordou. In 2 Martie raportează slobodnicul Ion Rebrean că la în- toarcere din Sibiu a aflat în Nuşfalău pe Ştefan Nimigean din Feldru şi pe Todor Clompoş din Maieru. Ştefan i-a zis: »Măi slobodnice, îndatăce vei sosi în oraş să le spui domnilor că Nuş- fălenii de acum înainte nu mai au să dea oraşului vama din moară, ci vama are să fieisţrânsă pentru biserică, până ce se va isprăvi procesul cu oraşul*. Sătenilor din Sântioana, care încă erau adu- naţi acolo, le-a dat aceeaşi poruncă, dupăce mai întâi i-a jurat, ca nici ei să nu mai furnizeze dijma oraşului, ci s’o ţină pe soco- teala bisericii. Apoi i-a sfătuit să-şi construiască şi aceştia moară jn sat, iar vama s’o dea bisericii. In sfârşit înc’odată i-a ordonat 267 slobodnicului zicând: -»Eu Nimigeanu îţi poruncesc s’o spui aşa domnilor din oraş, şi că eu am dat această poruncă«. In scrisoarea din 3 Martie primarul Klein îi reproşează din Sibiu magistratului că pentru ce e atât de sgârcit de nu vrea să plătească cheltueli de drum pentru Maghiarii şi Saşii din Rodna cari s’au îmbiat să depună în faţa guberniului împotriva Valahilor renitenţi. Apoi continuă aşa: »Dacă nu vom face-o, ne vor râde oamenii. Ce nu fac Valahii? Să ne arătăm mai neputincioşi decât acei oameni ticăloşi (elenden)? Atunci procesul nostru are să ia rău sfârşit«. Iar în scrisoarea dela 5 Martie primarul Klein infor- mează pe magistrat că Valahii districtuali încă nu s’au prezentat în faţa comisiei guberniale, deşi sunt aşteptaţi de 15 zile. O veste neplăcută pentru Bistriţeni. In 6 Martie raportează birăul din Rodna că în comuna lor s’a constituit judecătoria să- teană (Dorfs-Gericht) cu membri: Petru Coritor, Ion Cohău, Iftene Cârdan şi încă câţiva săteni. * Urmează o paranteză. La somaţia guberniului ca magistratul să prezente documentele cu care se dovedească condiţia de iobagi a Românilor districtuali, se vede ca primarul Klein în timpul că- lătoriei şi petrecerii sale în Sibiu a căutat să lucreze şi în aceasta direcţie. A şi scos copia unui document din 1755 al cunoscutei comisii diriguitoare, constatător din două părţi: 1. raportul comi- sarilor confruntatori de atunci, care nicidecum nu era favorabil pentru oraş, şi 2. decizia comisiei guberniale, obţinută de ma- gistrat sigur numai după multe intervenţii şi bacşişuri. Reproducem acel document în întregime ca să se vadă părerea imparţială şi neinfluenţată a censorilor confruntatori, precum şi rezoluţia ne- bazată şi nedreaptă a comisiei diriguitoare. Iată-1: Cu data Sibiu 6 Martie 1759 cancelariştii provinciali transilvani şi notarii juraţi Franciscus Gyulai şi Gabriel Muller extrădau următoarea copie de pe original: D-le conte consilier, prezidiantal comisiei directive şi onor. comisie, Ne luăm voia să Vă împărtăşim ce dificul- tăţi s’au ivit în cele două cercuri valahe bistriţene. 268 1. 1. In cele două cercuri valahe magistratul voeşte să-i însemne pe toţi Valahii cu taxa de cap iobăgească, despre ceeace Vă scrisesem încă în 28 Nov. 1754, şi recoman- dasem magistratului expedierea grabnică a acelei scrisori. Dar dupăce privitor la această dificultate spiritele sau li- niştit şi manipulatorii au convenit să însemne pe toţi lo- cuitorii cercurilor valahe nu ca iobagi, ci ca liberţi, magis- tratul n’a trimis raportul nostru şi noi de atunci în con- secinţă i-am însemnat pe Valahi ca liberţi. Deoarece însă Dvoastră despre satul Hordou din cercul valah scrieţi că: «Quod in quantum Hordo ac alii jure possesorio tenentur, non scribentur Liberi, sed Iobbagiones«, acum împotriva acordului încheiat odată între man'pulalatori şi noi, pe toţi Valahii voesc să-i înscrie cu taxa de cap iobăgească; cu toatecă 2. reiesă clar că cele două cercuri valahe aparţin fon- dului regesc (fundus regius), în consecinţă nu pot fi ţinute »jure possesorio« ; iar comisia ordonase Sighişorenilor că »ubi non est Dominus terrestris, ibi non est iobbagio«. Cum să şi fie acolo posesor şi să poată fi »Dominus terrestris«, unde locuitorii nu prestează »census domLalis«, sunt »liberae migrationis personae« şi au facultatea de aşi vinde sesiunile împreună cu apertinenţele lor? Apoi dacă careva dintre ei îşi mărită fata după un Valah locuitor extraneu (locuitor într’un comitat) atunci fiul acelui extraneu după moartea tatălui său, liber îşi ocupă casa şi moşia din districtul bistriţan, şi le posedă, din comitat, ca ex- traneu, neplătind după ele nici un cens dominai. 3. Din timpuri vechi şi-au câştigat foştii ofiţeri din regimentul Springer, dela locuitori valahi moşii, şi le posed, pe acestea fără de niciun cens dominai »contra naturam juris possessionarii«. Deci Dfvoastre puteţi judeca înţelep- ţeşte de ce fel de «jus possessionarium« este vorba aci. 4. Apoi că localitatea Rodna din amintitul cerc valah a fost »fundus regius«, se vede atât de pe rămăşiţele (rui- nile, rudera) clădirilor sale, cât şi din faptul că şi în pre- zent unele părţi ale localităţii sunt ocupate de Saşi liberi 269 împreună cu puţini Maghiari, iar cea mai mare parte a ei este locuită de Valahi. Deci nu putem înţelege cum se poate ca în unul şi acelaşi loc cei dintâi să fie înscrişi liberi, iar ceilalţi iobagi. 5. Din comunicările unui om versat în arhive Vă putem scrie în această chestie, că Valahii din acele două cercuri în toate documentele (literale instrumentum) au fost înscrişi şi priviţi dela început (de moşi strămoşi) cu toţii ca Valahi liberţi. II. Privitor la venitele particulare guberniul din Sibiu în 25 Nov. 1754 ordonă că numai acele să fie luate în şirul şi numărul »provente!or« particulare cari sunt amin- tite »in Cynosura« (normă directivă). Dar magistratul, ne- voind să recunoască între aceste unele îndeletniciri negus- toreşti ca spre pildă: fabricarea de pănură, puşci de vânat cu care aci se face mare negoţ, vinderea de porci şi de slănină şi altele de natură similară, din care în mod în- semnat se susţine poporul contribuabil, nu voeşte să lasă ca să fie luate şi însemnate aceste negustorii între veni- tele particulare. III. Sunt în aceste cercuri număroşi meseriaşi: olari cojocari, fierari, rotari, ţesetori etc. pe cari am voit să-i scriem »loco taxae apificii secundum schema mediam taxam capitis«, dar magistratul, deoarece nu aparţin ţehurilor (cae- hales) ne-au oprit «quod non habeant liberum exercitium opificii« şi nici nu vrea să le recunoască meseria. Deci ca munca să poată continua mai bine, aşteptăm rezoluţia Dvoastră. Bistriţa 1 Ian. 1755. Supuşi servi: Co- misarii delegaţi din comitatul Solnocul mediu şi Scaunul Mureşului, în districtul bistriţan. La acest raport, în 11 Ianuarie 1755 dela cormsia regească din Sibiu, registratorul cancelariei regeşti provinciale Transilvane şi actuarul comisiunei: Stephanus Halmâgyi extrădă următoarea rezoluţie: Ad I. Non pertinet ad officium D. Censorum se in luris- dictionem Magistratus immitere, aut conditionem Incolarum mutare, Incolas perinde Pagorum in annexa Specificatione recensitorum, 270 in conformitate Commissionis Oubernialis, pro Iobbagionibus et Inquilinis censendes esse. Ad II. Quae specifice Benigni Rescripti Typis excusi tenore inter Proventus privatus non recensentur, Libellis inferenda non sunt, pecoraque illa solum, quae sub ipso Manipulationis opere viva reperintur censenda veni unt. Ad III. Illos omnes quicunque Opificium (et si hon continuo) ad quaestum exercent, et exinde Proventus revera percipiunt, ob Opificio taxandos esse. Acclusum erat: Incolae 23 Pagorum ex Districtu Bistricensi, qua lobbagiones et nuilius Pagi qua Libertini conscribantur, ni- mirum: Pagi Illva, Mayor, Radna, Sz. Gyorgy, Foldre, Varajre, N.-Rebre, Kis Rebre, Naszod, Hordo, Telts, Maccod, Mittite, Runk, Zagra, Pojen, Gauren, Supplaj, Bikis, Szalva, Sz. Ivâny, Nagyfalu, (Lesch este omis). In reliquis omnibus Pagis qua Liberi Saxones aut Liberi Valachi manipulandi erunt. Intitulatio erat hujus tenoris: Dominis Manipulatoribus Do- mesticis et Censoribus Comissariis Extraneis Duorum Circulorum Valachicorum Districtus Bistricensis Consignandis. Cu scrisoarea datată: Bistriţa 10 Martie 1759 comisarul Pe- trus Theil raportează magistratului următoarele: In 9 Martie 1759 am fost trimis de inspectorul meu Georg Gunesch, în numele magistratului, la Nuşfalău spre a cântări şi aduce în oraş, ca de obiceiu, cerealele intrate la vama morii oraşului. Sosind în Nuşfalău, circa la 3 ore d. m. am mers împreună cu judele, cu argatul meu şi încă alţi trei săteni, la moară şi am şi început să cântăresc cerealele. In timpul cântăritului, judele a fost chemat afară, se întoarse însă curând, chiar când eu cân- tărisem 4 cub., şi ceru să merg şi eu puţin afară, căci satul ar voi bucuros să vorbească cu mine. Am urmat imediat judelui şi când stătui afară mă avorbi Ursu Cotoc în numele satului adunat, aşa: întreg satul se miră cum de eu am venit în sat, căci doar Ştefan Nimigean din Feldru când a plecat la Sibiu a lăsat să spună slobodnicul Ion Rebrean în oraş, că el, Ştefan, conform unei scri- sori prezentate acolo, la ordinul guberniului, a interzis să se predea oraşului vama umorii de aci, până când nu va ordona Ştefan şi nu se va sfârşi procesul. Atunci eu i-am întrebat dacă Ştefan are mai mult să le po- runcească, decât magistratul. Să nu amestece toate peste olaltă, căci aceasta este o moară orăşenească şi edificiul ei este între- ţinut de oraş. Să nu se lase amăgiţi, căci toate ordinele vin mai întâi la magistrat şi nu la Ştefan, şi de acele are să se ţină fiecine. 271 Satul ripostă că rămâne pe lângă ce a promis cu jurământ lui Ştefan, căci prin acea scrisoare — care după spusa lui derivă dela Mai. Sa şi dela guberniu, — el atât pe Nuşfăleni cât şi pe Sântioanieni i-a forţat să facă un jurământ aspru (schatfer) că vreu să ţină cu Someşenii. Ştiu ei bine că Năsăudul încă a fost odată sat nemţesc (teutsches), dar aceasta n’are nimic a face. Eu din nou le-am atras atenţia (Vorstellungen), în nădejde că vor da ascultare, însă ei rămaseră constanţi şi cerbicoşi pe lângă aceea, că deşi Ştefan i-a forţat la jurământ, ei totuşi îl ţin şi în nici un chip nu extrădau cerealele; căci Ştefan i-ar fi jurat avan (scharf). I-am întrebat că de ce au jurat? Ei răspunseră că i-a forţat cu scrisoarea. Văzând că nu pot face nimic cu aceşti oameni, am lăsat să toarne iarăşi îndărăt cerealele în dulap (ladă, Gefăss) şi am pro- testat pentru orice pagubă ce ar urma din aceasta. Ei pr< miseră şă grijască de cereale pân’se va finaliza chestia; dar pe când se întâmplă aceasta, am văzut că Lupul Cotoc aduse o funie dela unul dintre cei juraţi, spre a lega pe Tănase Andrei, pentrucă mi-a ajutat la căntăritul cerealelor. Argatul meu însă le vorbi să-l lase liber şi aşa nu-1 legară. Îmi mai spuseră că Ştefan a jurat atât în Nuşfalău cât şi în Sântioana numai câte 7 persoane, stând ceilalţi săteni între aceia. Ba, Ştefan atunci a ordonat să rupă lăcăţile depe lada morii şi vama toată s’o dea în grija popii. Nicolai lui Ştefan a şi fost gata la acest sfat să rupă lăcăţile cu o săcure, însă judele şi Lupul Bota şi Gavrilă Runban, au împiedecat aceasta cu observarea că nu va avea sfârşit bun. Aceşti trei, atât pentrucă s’au împotrivit cât şi pentrucă nu vreau să ţină cu Ştefăniştii, au multe neplăceri (Anstosse). Bistriţa, 10 Martie 1759. Petrus Theil. La scrisoarea din 3 Martie a primarului Klein, în care îi re- proşează magistratului că e sgârcit, acesta răspunde în 16 Martie că în «materia valahă« a citat la oraş »pe acei Maghiari şi Valahi din Rodna şi llva mare, cari au sentimente patriotice«, le-a dat bani de călătorie, şi ei aveau să plece la Sibiu. Apoi continuă: Despre rezultatul( ordinului nostru (was gefruchtet hat unser Be- fehl) se va convige însă primarul din raportul crâşmarului Peter Roth din Rodna, care îl va informa şi despre purtarea Nuşfălenilor. * Memoriul pe care magistratul Bistriţii îl înaintase în 8 Fe- bruarie guberniului transilvan, acesta (1 trimise satelor româneşti 272 din districtul nostru ca să ia la cunoştinţă acuzele ridicate împo- triva lor. La 17 Martie satele deteră următorul instructiv şi inte- resant răspuns: Domnule conte camerar şi gubernator ardelean, regesc guberniu, buni domni şi patroni, Primind expunerea lungă înaintată la Ex. Vstre de către magistratul bistriţan şi co- municată azi nouă, mărturisim că ne-ar fi trebuit mai lung timp ca să răspundem, conform stării reale şi cu toate circumstanţele, la acea apăsătoare expunere, deoarece chestia e foarte gravă şi pentru urmaşii noştri; poate să Ie fie spre bine, dar şi spre vecnică daună. Dar ce e mai mult, dacă şi nu »explicit« dar cel puţin »implicit« se vede că magistratul pretinde să fim pedepsiţi în mod exemplar. Deci dupăce circumstanţele cer aşa, fără întârziare şi bu- curos ne apucăm, la ordinul Ex. Vstre, de muncă, şi dorim să ne încredinţăm sentinţei divine şi înţelepte a guberniului cr., dacă noi suntem oare vinovaţi de toate acele ce magis- tratul expune în mod atât de agravant împotriva noastră? Ori doar el ne-a stimulat ca în împilarea noastră, privitor la viitoarea situaţie a noastră şi a copiilor noştri, să ne ridicăm glasul pentru libertatea noastră? Căci nouă aşa ni se pare că stând noi la vale în cursul apei, suntem acuzaţi de cei ce se află sus la deal, că le turburăm apa. Adică magistratul ne învinueşte cu următoarele excese: 1. că noi după manipularea săvârşită în 1754/5 am redactat un protest şi l-am fi depus în arhiva bisericii; 2. că n’am fi dat dijma din acel an, ci îmblătind-o, am încuiat în biserică cerealele; 3. că pe comisarii delegaţi cu cercetarea acestei fapte comise de noi, i-am bătut de moarte; 4. că pe oamenii armaţi trimişi asupra noastră pentru acea faptă nici nu i-am lăsatisă se apropie de satul Mocod; ba mai mult, împotriva ordinelor comisiei reg. saxone, am denegat plata intereselor după datoriile oraşului, precum şi împlinirea altor servicii publice; 5. că pe comisarii confruntatori i-am fi înjurat cu vorbe murdare şi necuviincioase; 6. ca am atacat, înjurat şi ameninţat cu moarte pe executorii militari; 7. că în sate am instalat judecătorii speciale, şi n’am permis nimăruia să meargă la judecătoria orăşenească spre aşi continua şi finaliza procesul. Este adevărat, înalt gubernium crăesc, că aceste sunt straşnice împutări; ci har Domnului tot nu sunt aşa de grele, să merite sabie, ţapă ori spânzurătoare, de care ma- gistratul a judecat c’ar fi demni conducătorii noştri. Ba, dacă s’ar cerceta chestia din temelie, cum ar şi trebui, s’ar afla că nu dela noi e pricina, ci am fost îmboldiţi de fap- tele magistratului la ceeace am săvârşit. Căci oare de unde vine, că noi, precum se scrie, după finalizarea manipulaţiei am plasat protestul la capitlu ? Şi de unde vine că noi neînţelegând să dăm dijmă pe sama magistratului, am îm- blătit-o până la un grăunte şi am ascuns-o în biserica noastră ? Sigur vine numai de acolo că: Mai întăi, de când ţin oamenii minte, Bistriţenii totdeauna au încercat să ne atace condiţiunea liberă şi să ne atribue titlul de iobagi. Deci alterarea situaţiei noastre ne-a făcut să ne îngrijim în prezent de noi şi în viitor de urmaşii noştri. Nici nu poate fi numită păcătoasă această faptă a noastră, căci »qui agit secundum, leges et sibi de lege succurit, nulii videtur in- ferre violentiam«. Al doilea caz vine de acolo, că noi ne- dând până atunci nicio dijmă, ne-am îngrozit de acestă inovaţie, şi conform dorinţei generale n’am predat oraşului dijma. Totuşi am conservat-o, că dacă se va cere, atunci s’o dăm unde se va orândui. Magistratul pretinde că noi am fi iobagii lui, în baza extractului scrisorii guberniale adresate în 24 Mai 1753 Mai. Sale în care se zice: »In sede Bistritz Pago Terpen bene Saxones scribuntur liberi, in Pagis autem Hordo et aliis Jure possesorio tentis, cum conditio Incolarum loba- gionalis sit, Iobbagiones scribi debeanU. Dar magistratul nu poate să se ţină de acel paragraf, şi nici nu poate cu el pretinde iobăgirea noastră, căci acea determinaţie datează din Mai 1753, iar în Febr. 1755 Exc. Sa contele cancelar ş! prezidentul comisiei directive a mo- dificat-o, aşa că noi n’am mai fost înscrişi ca iobagi, ci ca Valahi districtuali. E drept că neexistând nicăiri în sistema de manipulare rubrică pentru această condiţie, s’ar putea zice că în acest mod, după bunul plac putem fi priviţi sau ca iobagi sau ca oameni liberi, deoarece şi noi admisesem acel fel de înscriere. Insă noi ţinem că cu acea denumire trebue să fim priviţi ca oameni liberi, întocmai cum sunt şi Saşii districtuali. Magistratul însă e de părere că şi cu acea denumire suntem tot iobagi, care părere o confirmă cu faptul, că în a. 1475 în timpul fericitului rege Matia oraşul ar fi fost introdus în dominiul acestui district »nemine contradicente«; deci conclude, că noi am fi iobagi, şi tot cu aceasta con- cluziune şi în consecinţă cu acest pretins privilegiu — sau cum să se zică, căci noi nu l-am văzut niciodată — a in- fluenţat (râbirta) magistratul şi raţiunea guberniului, încât în baza citatului paragraf a ordonat să fim consc işi ca iobagi. Dar noi nefiind faţă la prezentarea acelui privilegiu, n’am putut să vorbim atunci la chestie. Acum însă dându- nî-se şi nouă favoarea să ne apărăm, întru cât putem, privitor la acel privilegiu declarăm în faţa guberniului ur- mătoarele. . 1. Noi acel privilegiu nu l-am văzut niciodată, nu ni s’a cetit şi nu l-am auzit; deci nici nu putem şti dacă regele Mathia de pie memorie »vi illius privilegii« numai a împreunat (aggremiălta) districtul nostru cu vidicul Bis- triţii, sau l-a dat magistratului bistriţan ca teritor iobăgesc (jobâgyul). Dacă numai l-a împreunat ori anexat, atunci prin aceasta nu putem fi priviţi ca ioabagi, căci: 2. şi după anexiune a trebuit să rămânem în aceea situaţie şi condiţie în care am fost înainte de anexiune, »qui a aggrematio non solet variare conditinem, immo nec potest, sed solum jurisdictionem, atqui ante aggremiationem«, deci noi negreşit fusesem în condiţie liberă; căci 3. dacă am fi fost în condiţie iobăgească, regele n’ar fi făcut-o şi nici n’ar fi putut-o face, conform legii nisi m propter notam, vel per defectum seminis aut penes fassio- nem« ca pe noi să ne scoată de sub jurisdicţia proprie- tarului legitim, să ne dea sub altă jurisdicţie, şi să despoaie pe proprietar nunumai de jurisdicţia sa, ci şi de iobagii săi, iar cu aceştia să îmbogăţeăscă pe alţii, »quia cum damno alterius nemo locupletari protest«. Dacă însă înainte de anexiune am fost oameni liberi, nu se poate să fi devenit după anexiune iobagi, căci 4. Craiul o face, şi cu dreptul o poate face, că »in stătu plebeo et jobbagionali, propter virtutem« pe cineva să-l ridice la rangul de nobil (nemiş); dar dimpotrivă ca pe cineva »in st; tu libero propter alterius gratiam«, cu expcepţia cazurilor înscrise în decrete şi legi, să-l fi aruncat în iobăgie, aceea n’a făcut-o nciodată, şi nici n’o poate face, deoarece prima pavăză (czimere) a regelui este: dreptatea. 5. Cu anexiunea, cum scrisesem mai sus, nouă nu ni s’a alterat nici condiţiunea nici existenţa patrimoniului, ci singur numai jurisdicţia noastră. In consecinţă cu atât mai puţin ne poate privi magistratul ori oraşul ca pe io- bagii săi, căci în forma aceasta am fost noi anexaţi la vidic şi nu la oraş; iar oraşul nu-i vidicul, ci şi el stă numai în vidic. Dacă e metropola vidicului, din aceasta nu rezultă ca vidicul să fie iobagul metropolei, căci a) satele săseşti din vidic nu-i sunt iobage, deci pentru ce să le fim noi? b) mai există metropole şi în alte ţinuturi şi vidicuri, dar pentru aceea ţinuturile (helysegek) şi vidicurile nu sunt iobage Metropolei, ci numai depind de jurisdicţia ei. Dacă însă amintitul rege glorios nu numai a anexat vidicul nostru de vidicul Bistriţii ci ne-a dat magistratului ca pe iobagi, pentru dovedirea acestui fapt nu este sufi- cient privilegiul de anexiune, ci trebue dovedit: \ a) că noi şi mai înainte de aceea am fost iobagi; b) că proprietarul nostru sau a fost stigmatizat (meg- notâztatott), sau »in semine deficialt« (s’a stins) sau a făcut vr’un schimb, şi pe careva din aceste titluri am fost conferiţi oraşului ca iobagi; căci cu excepţia unei nouă donaţii ori a cazurilor de mai sus, nu există alt titlu pe care regele să se fi obişnuit a da cuiva iobagi sau moşie. c) Trebue dovedit şi aceea, că pe lângă faptul dăruirii noastre pe careva din susamintitele titluri, magistratul a fost introdus şi statornicit în dominiul districtului nostru »modo et ordine a lege prescriptis«; şi d) că magistratul totdeauna a fost în folosinţa con- tinuă a acelei donaţii, iar pe noi ne-a forţat la muncă în serviciul său ca pe iobagi. Căci dacă n’a făcut-o aceasta, atunci »per tacitam renuciationem justa decreti Part. 2 tit. 12 § 6« dania s’a stins trecând în prescriere, şi nu ne poate privi mai mult ca iobagi, chiar şi dacă »tempore ipsius donationis« ar fi avut ceva drept faţă cu noi. Deci dacă cu acest prilej nu le poate dovedi magis- tratul toate aceste în faţa guberniului, este cert că cu dreptul nu ne poate privi şi trata ca pe iobagi, şi nu ne poate constrânge la atari lucruri cari privesc numai pe io- bagi. Aşadar neputându-ne forţa la nimic, la punctele ri- dicate împotriva noastră răspundem astfel: Ad 1. Cu protestul înaintat la capitlu după amintitul an de manipulaţie, pe magistrat nu l-am ofensat, căci con- siderându-ne noi până atunci de oameni liberi, cum ne considerăm şi acum, acela a vrut să ne trateze ca pe io- bagi, deci cu tot dreptul a trebuit să ne apărăm »pro sus- tentatione liberae conditionis nostrae«. Ad. 2. Dijma din acel motiv n’o dăm magistratului, pentrucă nici înainte de aceea n’am fost împovăraţi cu prestarea ei; şi chiar dacă am fi îndatoraţi la dijmă, aceasta »de ipsius terrae natura« nu aparţine magistra- tului ci regelui; ba »ex ipsa institutione et terrae natura«, magistratul încă datoreşte cu dijmă regelui ca şi alţi lo- cuitori pe pământ regesc. Deci dacă pretinde magistratul că dijma îi aparţine, atunci are să dovedească: care rege, când, cu ce formalitate, apoi cota întreagă a dijmei, sau numai o parte a ei, a dăruit-o magistratului ? Dacă va dovedi-o, noi nu vom refuza dijma. Ad 3 şi 4. Pentru încassarea unui astfel de impozit ' IA 271 nou şi făcut »sine omni decisione«, n’ar fi fost necesar să expedieze magistratul îndată comisari şi cu atât mai puţin executori armaţi, căci e cauză foarte grea aceea, al cărei proces începe cu »violenta executione«. Contra astorfel de violenţe legea Prologi tit. 2 part. 1 tit. 68 prevede re- mediare. Deci chiar şi dacă noi am fi procedat aşa, ne-am ţinut de lege (torvenyhez szoktunk meg). Privitor la partea ultimă a punctului 4, declarăm că ceeace au orânduit sau vor orândui regele ori din porunca acestuia oficiile subalterne, ne-am obligat totdeauna şi ne obligăm şi acum să respectăm cu sfinţenie. Dar ca sub anumite apucături şi pretexte, în mizeria noastră să fim purtaţi şi târâţi încoace şi încolo, aşa că să nu ne putem suficient vedea de munca noastră şi de serviciul de prestat regelui; cu un cuvânt zilnic să fim alungaţi (kiuzve) dela moşiile noastre, şi să ne plecăm capul sub această povară fără murmur; să judece Dumnezeu şi Excelenţa Voastră. Ad 5. Contestăm în mod hotărât că pe comisarii con- fruntatori i-am fi ocărât şi înjurat, şi nici nu credem că magistratul să ne-o poată pune şi aceasta’n cârcă (raktassa râ), căci noi am ştiut-o şi o ştim şi acum că trebue să dăm cesarului ce este a cesarului; apoi nouă domnii con- fruntatori nu ne-au fost spre nici-o pagubă. Ad 6. Că nu ne-am supus momentan execuţiei mili- tare, şi n’am dat îndată ce ni s’a cerut, n’am făcut fără motiv; căci ştiind că n’am rămas datori nici cu un ban din impozitul cu care datorăm, dacă »sub justo titulo« au voit să ne impună mai mult, ar fi trebuit să publice mai înainte sătenilor, că ce bani sunt aceia şi pentruce îi adună; atunci nu era nici o zăpăceală la mijloc. Ad 7. Noi n’am înfiinţat judecătorie separată, ci ei domnii ne-au zis să nu-i deranjăm cu toate nimicurile. Deci astfel de mărunţişuri au fost duse înaintea birăilor şi bă- trânilor săteşti; iar dacă chestia era cevaş mai importantă, pentru a nu fi acuzat cineva de interes, au fost chemaţi şi 1—2 oameni din alt sat. Dacă vr’o partidă n’a fost mulţămită cu sentinţa juzilor, a apelat în faţa judecătoriei. a Premiţând aceste ni-se pare ca n’am făptuit nimic fără cauză, deci nu putem fi învinuiţi de către magistrat. Dim- potrivă noi putem dovedi că: 1. De multeori ni-se cer astfel de contribuţii şi pres- taţii a căror urmă nu se află nici în darea regească nici în ordonanţele regeşti. 2. Ne-au luat hotarele şi munţii, au făcut din hotare parcele arabile alodiale (lâbfoldeket); folosim munţii noştri proprii pentru plată, ba uneori nici cu plată nu putem ajunge la munţii noştri. 3. Pentru căldările noastre de fiert rachiu plătim con- tribuţie, ca şi în alte părţi ale ţerii; cu toate aceste nu putem să ne ajutăm cu ele, nu le putem lua folosul, ba nici pe sama noastră nu putem fierbe rachiu, ci trebue să-l cumpărăm pe bani dela cârciuma oraşului. 4. Adeseori suntem mânaţi la vânat pentru oraş, şi dacă n’avem noroc să prindem un animal mai mare, trebue să plătim în locul aceluia bani scumpi. Am avea de împărtăşit guberniului încă multe alte nelegiuiri, dacă am putea cerceta documentele noastre; dar deoarece timpul e scurt, rugăm pe In. Guberniu să binevoiască a examina cu sfinţenie chestia condiţiunii şi dijmei noastre, care dacă va fi limpede, celelalte chestii vor fi numai accesorii. Dacă se va afla că suntem veri- tabili iobagi, atunci trebue să ne plecăm capul şi să servim ca iobagi: dimpotrivă dacă vom fi liberţi, atunci magis- tratul nu poate să ne trateze decât în modul cum sunt trataţi şi alţii cari trăesc în libertate. înaintând chestia aceasta a noastră la scaunul jude- cătoresc al guberniului, rămânem până la moarte supuse: 23 sate valahe ale vidicului bistriţan. 17 Martie 1759. Pare că magistratul prin spionii săi a avut cunoştinţă despre acest act şi despre conţinutul său, căci stetea gata cu o umflată replică, pe care o şi trimise încă în Martie guberniului. lat-o: Se scuză Valahii noştri vidicani şi aruncă toate în spinarea magistratului, şi încă cam cu batjocură, ca şi când — conform fabulei esopiene — ei ar bea mai jos din apă, iar magistratul stând 270 mai sus i-ar învinui că-i turbură apa. Din aceasta încă apare în ce reputaţie sta magistratul în fata lor. Dar cu batjocură şi mai mare învinuiseră ei mai înainte pe magistrat, cu deosebire înaintea Mai. Sa'e; însă dupăce împotriva acelor acuze, încă atunci când ni-se comunicaseră, am trimiâ apelul nostru, şi am dovedit că nu pe dreptul ne-au acuzat; acum nu întoarcem la acele, ci răspundem direct numai la faptele pentru cari ei in replica lor se scuză negând atacurile temerare, sau dacă le şi recunosc, totuş caută motivul tuturor acelora în ma- gistrat. Mai ales accentuează sumar două motive fictive împotriva magistratului, anume: 1. că magistratul ar voi să-i târască la numele şi condi(iâ de iobagi, când ei de când îşi aduc aminte oamenii totdeauna au fost oameni liberi de condiţie; iar cu toatecă în informaţia trimisă de guberniu în 24 Mai 1753 Mai. Sale ei au fost înscrişi ca iobagi, totuşi în Febr. 1755 de către cancelarul de curte atunci în calitate de delegat regesc au fost înscrişi nu ca iobagi, ci ca districtuali, ceeace nu înseamnă alta decât că şi ei sunt oameni tot atât de condiţie liberă, ca şi Saşii vidicani; 2. că magistratul a început a exercita asupra lor o atare jurisdicţie, pe care mai înainte n’a exercitat-o, şi a voit să-i forţeze la atari prestaţii şi poveri, de cari mai’nainte n’au prestat şi n’au purtat. Dar: Ad 1. Aşa este aievea, că noi pe acei Valahi vidicani nicio- dată nu i-am considerat (tartottuk) ca pe persoane cari ar putea pretinde »de jure« condiţia de liberţi asemenea Saşilor vidicani, şi nici de acum înainte nu-i putem considera, şi nici nu-i consi- derăm, căci pământul pe care ei locuesc nu s’a conferit Valahilor ci »pure« (curat) numai Saşilor. Cu toate aceste, că ei să fie nu- miţi iobagi ori districtuali, chestia noi n’am pus-o la cercetare, căci ori sub ce titlu ar sta, prin aceea ei nu s’au împovărat mai mult, decât numai cu ceeace au prestat dela început din bătrâni, şi cu ceeace şi cât s’au obişnuit să presteze şi locuitorii satelor săseşti din vidic; căci în naţiunea săsească atât cei şapte juzi cât şi senatele (consiliile) şi oraşele dela început s’au obişnuit să trateze foarte blând (lâgyan) chiar şi cu acei iobagi pe cari i-au câştigat şi-i posed prin donaţie; şi pretind dela ei numai atât ser- viciu, cât se cere dela locuitorii de condiţie liberă din alte scaune. Că în informaţia dată Mai. Sale, guberniului i-a plăcut să-i numească, să-i înfăţişeze şi să-i manipuleze ca pe iobagi, noi nu purtăm vină, căci noi n’am solicitat aceea, deci nu-i de căutat la noi motivul. Insă guberniul n’a făcut făr’de nici o bază acel fapt; apoi ori din ce pricină s’ar fi făcut, remediarea ei nu trebue şi ' z nu se cuvine s’o încerce cu opunere cerbicoasă, cu răzvrătire, cu arme, cu ciomege şi cu ameninţări, ci s’o încerce cu modestie şi cu rugăminţi cuviincioase. Că comisarul regesc delegat, spre scopul liniştirei tumultuan- tilor i-a înscris pe ei numai ca districtuali: «Valahi districtuales«, cu aceasta n’a alterai condiţia lor determinată de gubernium, şi nici nu le-a dat drepturi similare cu ale Saşilor districtuali, ceeace reiese limpede din tabela lor de manipulare, unde «taxa capitis* nu li-s’a impus ca liberelor, ci ca iobagilor. Lor le-ar plăcea să fie numiţi oameni liberi, şi totuşi taxa pe cap s’o plătească nu ca oameni liberi, ci numai »în medietate« ca iobagi. Dar aceasta nu se poate. Dimpotrivă, chiar şi dacă nu s’ar întitula cu numirea de iobagi, totuşi ei nu-şi pot aroga drepturi şi libertăţi similare cu ale Saşilor vidicani. Pentrucă chiar dacă încorporarea Văiei Rodnei s’ar înţelege explicit aşa, că Valea Rodnei încă a devenit de aceiaşi natură cu fundus regius; nici atunci Valahii locuitori în Valea Rodnei nu-si pot aroga nici »proprietatem terrae«, nici libertăţi similare cu ale Saşilor, căci cum amintisem mai sus, fondul regesc s’a dat nu Valahilor ci Saşilor. Altfel în Valea Rodnei, încă înainte de încorporare, »proprietas terrae« n’a fost a locuitorilor, căci dac’ar fi fost a lor, atunci nu s’ar fi putut în- corpora »ad perpetuo possidendam« la oraşul şi vidicul Bistriţii; iar când oraşul a fot introdus în dominiu, locuitorii ar fi protestat. Cu toate aceste »pro hic et nunc« magistratul nu voeşte să poarte procese cu acei Valahi »de bono jure«, şi nu spre scopul acesta invoacă privelegiul craiului Mathia şi introducerea în do- miniu; ci »pro hic et nunc« numai aceea o vrea: ca Valahii te- merari şi încrezuţi singur numai în forţele proprii — cari, fiind ei mulţi şi pentru aceasta bizuiţi în puterea lor, nu pe cale legală ci numai cu forţa au atentat contra jurisdicţiei magistratului, şi au încercat să se sustragă, cu excepţia contribuţiei regeşti, dela purtarea oricărei sarcini ce au purtat »ab antiquo«, şi să împie- dece administrata publică, şi să nu se supună repeţitelor dispo- ziţii părinteşti ale guberniului — să fie trataţi cu mijloace coerci- tive şi constrânşi la obedienţă. Ad Posterius: Nu este adevărat că magistratul ar fi început să exerciteze asupra lor o jurisdicţie, pe care până atunci n’a exercitat’o şi că ar fi început să-i forţeze la prestaţii de cari mai înainte n’au purtat; căci magistratul a cerut dela ei numai ceeace »ab antiquo« au prestat şi au fost îndatoraţi să presteze, iar ei la toate s’au opus cu cerbicie. Şi pentru ca faptul acesta să se vadă mai limpede, la scuzele din apelul lor răspundem aci din punct în punct: Ad 1. Protestarea e liberă, cum zice zicala, dar protestul n’are facultatea să prejudece dreptul pentru care se protestează. 281 Valahii însă nunumai au protestat, ci sub mantaua protestului (szine alatt) şi-au arogat cu violenţă momentan toată libertatea: jurisdicţie separată, proprietate de pământ şi absolut drept do- minai. Ad 2. Strict luat, magistratul n’a scos dela ei dijmă de cât numai de atunci, când comisia regească Seebergiană a ordonat, că dijma să se verse în cassa alodială. Dar este cert şi aceea, că ei niciodată n’au trăit în Valea Rodnei să nu dea dijmă, căci din timpuri imemorabile au prestat totdeauna oraşului sau dijmă sau o cotă corespunzătoare de răscumpărare. Toate aceste le-am do- vedit limpede în faţa comisiunei orânduite de guberniu sub pre- zidiul consilierului conte Teleki Lăszlo, şi le dovedeşte raportul acelei comisiuni, la punctul 1. Tot aşa putem dovedi şi acum. Apoi că dijma nu se cuvine oraşului ci fiscului regesc, stabilirea acestui fapt nu e în atribuţia Valahilor. Cu atât mai puţin au fost îndreptăţiţi să pună mâna şi să reţină dijma, căci chiar şi fiscul regesc în cazuri similare nu obişnueşte să procedeze cu violenţă, ci numai pe cale legală. »Indebite et contra jura« pretind şi aceea, că noi să le dovedim dreptul dijmuitului (de jure decimali); dar noi în niciun chip nu suntem cu aceasta datori faţă de ei, cari totdeauna plătiseră dijme; şi cu atât mai puţin suntem datori, deoarece ei ne-au îm- piedecat cu violenţa (eroszakkal turbâltanak) în dreptul nostru de a încassa dijme. Ce priveşte apoi afirmaţia că ei numai ar fi se- chestrat dijma, aceasta chiar şi dacă s’a făcut aşa, e fapt ilegal, căci nici ocuparea şi nici sechestrarea nu stau în atribuţia lor. Ad 3. Dacă pentru cercetarea faptelor lor temerare şi pentru arestarea corifeilor celor neascultători magistratul a expediat de- legaţi, Valahii n’ar fi trebuit să li-se opună cu cerbicie şi revoltă şi să-i atace, ci s’ar fi căzut să încerce a se apăra pe altă cale. Căci când magistratul vrea să prindă pe cineva, chiar neanun- ţând motivul, nimeni nu se poate opune, ci trebue să-i respec- teze autoritatea, fiindcă magistratul este orânduit de către Mai. Şa domnitorul, pe care îl reprezentă. Deci cel ce atacă pe magistrat, îl atacă totodată şi pe suveran. Ad 4. Când ei au văzut că magistratul trimite trupă mai mare pentru prinderea corifeilor, nu li-ar fi fost iertat să se răs- vrătească împotriva magistratului şi adunând zece sate să se opună »modo tumultuario, allius etiam a Sua Majestate Sacratissima se- vere prohibito«; căci există în patrie destul de multe instanţe, unde îşi pot înainta plânsorile. Cu impertinenţă citează (allegâljâk) aci prologul decretai şi înzădar invoacă legea care zice că »vim vi repellere licet. Decr. p. 1 tit. 68«, căci aceea are valoare numai »inter privatos«, şi nu 282 între »magistratum jurisdictionatum et jurisdictioni ejus subjectos«, ceeace limpede reiese atât din prologul citat tit. 2, cât şi din tit. 68 part. 1. Altfel înzadar s’ar fi dat bâta în mâna magistratului, în zadar s’ar ordona prinderea oricărui criminal (malefactor), dacă le-ar fi permis satelor să împiedece aceasta. Ar urma că atunci dintre Valahi niciun criminal nu s’ar putea prinde. Cât de enorm se face vinovat acela care vatămă magistratul, e spus în vorbele prologului tit. 2 sect. 4 : »qui laedit Magistratum, hoc est Rec- tores populi, ab obnibus tanquam pro publico crimine accusari potest«. . Ce priveşte însă promisiunea lor, că adică se obligă să ur- meze totdeauna ceeace au ordonat ori vor ordona regele şi au- torităţile subalterne; la aceasta noi zicem, că ei numai cu gura promit, şi dacă nu vor fi constrânşi cu mijloace mai severe, nici- odată n’o vor face. Doar Dumnezeu şi regele a dispus şi po- runcit că fiecare suflet să se supună magistratului şi să asculte de el. Totuşi Valahii îndrăznesc să se răzvrătească şi să se înar- meze împotriva aceluia. Au promis o obedientă şi în fata amin- titei comisiuni Telekiane conf. punct. 4, dar niciodată n’au tinut-o; ba văzând că nu sunt pedepsiţi, tot mai mult le creşte din zi în zi cutezanţa oarbă. Faptul acesta le reduce bunurile, le mistue averile şi-i face nemultămiti cu serviciul preanalt; pentrucă spre a câştiga vizata sprijoană în nesupunerea lor oarbă, şi spre a afla în acest scop sfătuitori şi patroni, ei se impozitează între sine cu mari sume, le încassează, şi din ele cheltuesc capii lor şi, afară de cheltueli, le mai fac daruri şi sfătuitorilor lor. Când dimpotrivă nu aceasta ar fi calea; căci dacă magis- tratul îi obligă la lucruri cu cari nu datoresc, atunci ei să-şi înain- teze plânsorile unde se cuvine, şi să aştepte de-acolo rezoluţie; iar până atunci să nu-şi aroage dreptul de-a judeca asupra fap- tului, că oare e corect ceeace le-a ordonat lor magistratul, ori nu, căci nu li-s’a încredinţat lor să judece despre aceasta. Ad 5. Înzadar neagă că au împiedecat confruntarea şi au adresat vorbe murdare şi înjurături comisarilor confruntatori, căci aceasta am dovedit-o încă în Septemvrie 1757 în faţa guberniului; iar când guberniul în 19 Sept. a dat ordin fibirăului judeţului Dobâca în chestia cercetării faptului şi a liniştirii agitaţiei, amin- titul fibirău a aflat lucrurile întocmai şi nu i-a putut linişti, ceeace se vede limpede din raportul acelui înaintat în 2 Oct. 1757 gu- berniului. Ad 6. Nu numai că nu s’au supus execuţiei militare, ci când s’a încercat încassarea restantelor de dare, au năvălit cu ciomege asupra executorului, ceeace încă se vede din raportul d. d. 24 283 Nov. 1758 al delegaţiilor din comitatul Solnocului interior, trimişi să cerceteze chestia. Inzadar se apără cu faptul că ei n’au ştiut ce voeşte să în- casseze executorul, şi că ar fi trebuit să-i anunţe prealabil despre aceasta; deoarece apare limpede din acel raport ca birăii satelor au voit să-i convoace, dar ei n’au ascultat şi nu s’au prezentat. Dealtfel sub masca unei atari apărări ori chiar sub alt pretext nu-i permis să atace pe executor, şi mai ales pe cel militar. Ad 7. Magistratul numai la atât le-a dat facultate, ca să ju- dece înaintea scaunului birăului sătesc asupra litigiilor până la un fiorin »salva permanente Appelatione», ceeace pretutindeni se practizează în ţară. Dar ei acum au instituit adevărate judecătorii în sânul lor, cu cari au voit să răpească şi să nimicească cu totul jurisdicţia magistratului. Ba au mers aşa departe, că acolo unde magistratul mai ’nainte judecase în chestii de controversă privitor la mejdele pământurilor, ei au suspendat judecata, şi au adus sentinţă contrară, maicuseamă faţă de acei compatrioţi de-ai lor, cari nu consimt cu ei privitor la amintita cutezanţă oarbă; ceeace o dovedesc unele rugări făcute acum de către păgubiţi, precum şi documentele anexate. Mai departe, în întimpinarea lor ei acuză pe magistrat: 1. că acesta i-ar împovora cu atari contribuţii şi prestaţii, ale căror urme nu se află nici în darea regească şi nici în ordi- dinele regeşti; 2. că li-s’au luat munţii şi pe hotarul lor s’au făcut pămân- turi arabile (lâbfoldek); apoi că trebue să plătească pentru munţi, şi că uneori nici aşa nu sunt admişi la ei; 3. că li-se impozitează căldările de fiert rachiu, şi nu li-se permite să fiarbă rachiu nici pentru trebuinţa proprie; 4. că sunt mânaţi la vânat, şi dacă n’au noroc să prindă animale sălbatece mari, trebue să le plătească în bani; 5. că ar avea şi mai multe gravamine, dacă li s’ar da răgaz ca să-şi adune dovezile (leveleket). La aceste răspundem: Ad 1. Să arate cari sunt contribuţiile şi prestaţiile, cu cari ei »ab antiquo« n’au fost datori şi nu sunt datori nici azi, şi pe cari din bătrâni nu ar fi obişnuit să le presteze chiar aşa ca şi locuitorii vidicului săsesc, »pro bono publico*. Căci până n când ei nu le numesc şi nu le indică, până atunci nu putem răspunde. Dar chiar şi dacă ar putea indica de acestea, n’ar trebui să se opună acestora cu violenţă, opoziţie îndrăzneaţă oarbă, cu arma şi cu atacuri. Altminteri apare din p. 3 al raportului susamintitei comisiuni Telekiane, că ei n’au putut arăta nici un ban, decât numai ce-i just şi drept. 284 Ad 2. Am dovedit în faţa comisiei Telekiane la punct 5 »tam et Privilegialibus, quam aliis originalibus Documentis« că dela început munţii n’au fost ai satelor valahe, ci ai oraşului; iar pentrucă după vitele de păşunat acolo n’au putut da dijmă, s’au obişnuit să plătească din vechime încoace totdeauna pe an o anumită taxă. Dar şi din această taxă, la intervenţia comisiunei, »condiţionate» am iertat o treime conf. p. 6. Privitor la faptul că am lăsat să facă pe hotarul lor ogoare (lâbfoldeket) răspundem: că aceasta a ordonat-o comisia Seeber- giană, şi adică din pământurile de rând şi din fâneţe »in ratio- nem cassae allodialis« să se separe (excident) acele pe hotarele satelor şi să se cultive de către săteni. Aceasta s’a făcut aşa nu numai pe hotarele satelor valahe ci şi pe cele ale satelor vidi- cului săsesc. Iar când am văzut că Valahii sunt foarte indispuşi (morosusok) din pricina aceasta, le-am dat facultatea (optiot) că dacă le convine, pentru răscumpărarea acelei munci fiecare om să dea câte un fiorin sau câte trei mierţe de grâu şi câte o mierţă de ovăs. Dar ei nu voesc să presteze nici pe una, cu toate că aceasta o fac toate satele vidicului săsesc, făr’ de nici o recla- mare, conform p. 2 al comisiei Telekiane. Ad 3. Nu-i adevărat că nu le-ar fi permis să fiarbă rachiu pe seama lor proprie, precum nici aceea nu stă că li s’ar fi in- terzis să fiarbă spre a vinde produsul; ci numai atât li-s’a interzis să nu cârciumărească; şi că ceeace fierb pentru a vinde, ori ceeace nu-şi reţin pentru sine, să vândă pe bani cârciumei oraşului. Această dispoziţie încă s’a luat, atât în satele vidicului săsesc cât şi în satele valahe, numai dupăce comisia regească Seebergiană a ordonat ca cârciumele şi venitul din ele să se folosească »pro emolumento cassae allodialis». Ad 4. Este adevărat că odinioară eventual am vânat cu unele sate din munţi, nu numai cu cele valahe ci şi cu cele săseşti, dar nu pe seama noastră, ci: a) pentrucă conform comisiei See- bergiane să se împuţineze fiarele ; b) că fiind ţinutul nostru în preajma munţilor, din când în când să facem prezente superiorilor noştri buni; dar din astfel de animale sălbatice, ori din pieile lor, niciodată n’am reţinut nimic, şi nici nu le-am folosit pe seama noastră. Ce priveşte aserţiunea că la caz dacă n’au putut să prindă vr’un animal mare, i-am1 silit să-l plătească cu bani, aceasta ne-o reproşază pe nedreptul (indebite); căci deşi conform ordinului comisiei regeşti Seebergiane fiecare sat trebuia să dea un anumit număr de piei de lup »ad cassam Publici Bistricensis allodialem», sub pedeapsă; dispoziţia aceasta încă a fost numai stimul pentru de-a stârpi fiarele pernicioase, şi din pricina aceasta nici un sat n’a plătit vr’odată un crucer. 285 Ad 5. Nu ştim cari ar putea fi acele gravamine pe cari le amintesc dar nu le numesc Valahii, căci noi nu i-am forţat Ia al- tele, afară de ceeace au obişnuit să presteze »pro Publici com- modo« din vechime, şi ceeace vidicanii saşi şi azi prestează fără protest. De încheere. Pretenţiile noastre faţă de Valahi »pro hic et nunc« sunt următoarele: 1. Să respecte şi recunoască jurisdicţia magistratului pe care au disconsiderat-o (felrugtak); iar magistratul în exercitarea drep- tului său să nu fie restrâns, ci să fie asigurat, căci altfel nu se pot executa ordinele regeşti, în folosul binelui comun şi cu efectul dorit. 2. Să nu-şi aroge dreptul de a judeca, precum au făcut-o de curând. 3. Dijma reţinută în mod arbitrar, pe care conform afirmării lor o păstrează spre a-o preda acolo unde se va dispune, să o predea oraşului până atunci, când procesul fiscului regesc început în chestie va fi terminat, despre ceeace aminteşte şi comisia Te- lechiană în p. 1. 4. Să continue cu prestaţia pentru economia separată a ora- şului, conform dispoziţiilor comisiilor regeşti Seebergiene; ori s’o răscumpere ca şi locuitorii celorlalte 23 sate săseşti, despre ceeace asemenea face amintire comisia Telekiană la p. 2. 5. Interesele datoriilor vechi ale oraşului bistriţan, pe cari înaintea manipulaţiei le-au plătit fără opunere; şi şi acum Ie plă- tesc vidicanii saşi, să le plătească şi ei »a proportione«, despre ce aminteşte comisia Telekiană în p. 11 al raportului. 6. Munţii fiind ai oraşului şi nu ai satelor, — despre ceeace a produs dovadă suficientă magistratul bistriţan în faţa comisiei Telekiene, după cum se aminteşte în p. 6 al acelui raport — Va- lahii să plătească taxele pe munţi care îi compet »de jure« ora- şului, şi precum le-au plătit »ab antiquo« ; iar ca şi până acum, aşa şi de acum înainte în fiecare an dela magistrat să ceară pă- şunile de munte. 7. Să presteze serviciul obişnuit din vechime pentru arsul varului în folosul oraşului, şi de aci înainte, ca şi până acum, să-l care varul la oraş. 8. Ca şi vidicanii saşi să care şi ei lemnele de foc nece- sare la casa de provente, şi să dea zileri căruţaşi şi pălmaşi la casa sfatului, la şcoala părinţilor piarişti; cu un cuvânt, pentru miliţie şi pentru alte trebuinţe similare să care şi ei lemnele ne- cesare. 9. Să care şi pământul şi lemnul necesar pentru fiertul si- litrei şi să dea zileri acolo şi în alte scopuri similare necesare, »a proportione« cu vidicanii saşi. 286 10. Pentru clădirea şi reparaţia cvartirelor, a caselor parti- culare orăşeneşti stricate ori arse, a podurilor, morilor, a şcolii piariştilor etc. vidicanii saşi s’au obişnuit să care lemnele de gorun şi stejar, iar Valahii vidicani ori Valahii din Valea Rodnei, lem- nele de brad aflătoare ac lo în abundenţă. Şi pe aceste, pe care le deneagă acum, să le care ca mai’nainte şi să dea muncitorii necesari, precum au făcut-o întotdeauna. 11. Există vechi restanţe rămase atât pe vidicul săsesc, cât mai mult pe cel valah, pentru a căror achitare am fost somaţi să administrăm la magazia erarială 20312/4 cubuli grâu. Cota ce re- vine vidicanilor saşi o mai putem scoate, dar cea a vidicanilor valahi în nici un chip, mai ales dacă nu vor fi aduşi la supu- nere. Deci nu purtăm vină, dacă se împiedică serviciul regesc. 12. Atât Mai. Sa regina cât şi guberniul ordonaseră ca ne- smintit »primo quo fieri poterit tempore« să se revizuiască munţii aflători în controversă cu câteva sate Maramureşene; dar acum nimeni dintre Bistriţeni nu cutează să se deplaseze în scopul acesta, până când Valahii nu vor fi aduşi la supunere cuviin- cioasă, şi nu vor fi în mod real înfrânaţi dela intenţiile lor scelerate. 13. In Bistriţa există 16 vătăşei (darabantok), pe cari ma- gistratul s’a obişnuit să-i întrebuinţeze în scopul administraţiei vidicului săsesc, iar lefurile acestora tot vidicanii saşi s’au obiş- nuit »ab antiquo« să le plătească »in naturalibus«. Şi aceasta a durat până atunci când, — conform dispoziţiei comisiei regeşti Seebergiane, — fiecare sat a început să lucreze câte un pământ »pro fundo allodiali«, sau să răscumpere munca cu bani. De atunci încoace vătăşeii îşi primesc leafa din cassa alodiată. Pentru administrarea districtului valah, asemenea dela început au fost instituiţi 12 slobodnici ori argaţi călări, şi doi vătăşei, dintre cari slobodnici mai adesea unul-doi, şi câteodată şi mai mulţi, trebuia să stea cu cal cu tot în oraş. Aceştia din vechime stă- teau pe cheltuiala vidicului valah, locuiau la vidicani şi steteau sub îngrijirea acelor, împreună cu caii, aşteptând pururea ordinul încotro vor fi expediaţi. De întreţinerea lor şi a cailor se îngrija provizorul, şi pentru fondul întreţinerii lor satele vidicului valah »ab antiquo« s’au obişnuit să facă anumite prestaţii »în natură«. Dar de trei ani încoace au mers atât de departe în renitenţa lor încât de atunci nici în cassa alodială nici în »natură« nu prestează nimic la mâna provizorului, ci acesta în bună nădejde i-a alimentat cu pâne şi cu altele pe cheltuială proprie, pe cai cu fân; iar acum el cere pentru aceasta despăgubire din partea vidicanilor valahi. Magistratul bistriţan cere ca ei, fără opunere, să presteze toate aceste lucruri precum şi altele similare, pe cari »ab antiquo« le-au prestat, şi şi azi le prestează locuitorii vidicani saşi. 287 Dar precum se vede, după multele admonestări părinteşti, ordine şi ameninţări făcute şi publicate în scris de către guberniul crăiesc, ei nu se întorc dela cutezanţa lor oarbă şi cerbicoasă, şi nu se pleacă la supunere; ci dimpotrivă zi de zi tot mai mult şi mai tare li-se împietreşte inima temerară, maicuseamă dacă văd că nu sunt pedepsiţi. Astfel şi de acum înainte, — dacă nu vor fi constrinşi cu mijloace mai severe la obidienţă, şi mai ales corifeii lor nu vor fi avan (szorosan) întemniţaţi şi ţinuţi acolo până se vor îmblânzi — orice ar promite, îndată ce se adună şi corifeii lor sunt între ei, aceştia îi revoluţionează cu sfaturile lor infame şi asigurările lor temerare, şi-l seduc la continuarea opunerii pe poporul depravat şi adâncit în neascultare. Deci ne rugăm de repeţite ori ca Ex. Vstre şi guberniul să afle chipul şi modul ca plebea aceasta pentru cutezanţa şi neas- cultarea oarbă de până acum să fie pedepsită după cum merită; iar de azi înainte să fie împiedecată dela atari procedeuri, ca şi noi să căpătăm curaj, iar serviciul regesc să fie împlinit; căci rămânând numai cu promisiuni verbale, noi nu mai cutezăm nici să mergem şi nici să trimitem pe alţii în vidicul valah. * In 22 Martie translatorul Kereso raportează din Sibiu ma- gistratului ca acolo chiar este în curs investigaţia Valahilor, dintre cari Gerasim Moşina din Rodna şi Coşbuc din Hordou au de- nunţat pe Cute şi soţii cari luaseră jurământul vidicanilor să nu se mai supue oraşului. Cute din Feldru şi Todor Clompoş din Maieru au şi fost deţinuţi. In 27 Martie magistratul îi scrie primarului Klein la Sibiu că privitor Ia constatarea restanţelor de dare în districtul valah, cu toate avertizările, nu se poate face nimic. Mai recalcitrante sunt comunele Telciu, Runc, Mocod, Salva, Năsăud, Rebrişoara şi Rebra mare, din cari judeţii au voit să vină în oraş, însă săt- enii în niciun chip nu i-au lăsat să plece cu răvaşele la control. Oraşul nu mai cutează să trimită comisari în satele valahe şi, după cele păţite, mai ales Gottschick nu se poate nicidecum arăta pe acolo. Reîntors din Sibiu, primarul Klein relatează în 9 Aprilie asupra peripeţiilor procesului cu Valahii. Doi dintre aceştia au fost arestaţi, însă după îndrumări la ascultare şi subordinaţie iarăşi au fost lăsaţi liberi. Actele procesului se găsesc acum pentru de- 288 cizie la înalta curte de apel. Valahii de altfel au promis că se vor supune întru toate jurisdicţiei legale a magistratului. Din cauza ' certelor nici reambularea (statorirea limitelor) cu Maramureşenii nu se poate face. Magistratul hotăreşte în 14 Aprilie ca judelui din Rodna dimis din arest să i-se ordone deschiderea plaiurilor prin cură- ţirea zăpezii până la locul unde s’au făcut tăieturi şi prisăci (Ver- haue). Judele Petru a lui Vasele din Vărarea să fie dojenit, apoi asemenea liberat din arest. Asupra Valahilor cari nu voesc să plătească impozite să fie duse execuţii. In 17 Aprilie se prezentă înaintea magistratului Lazur Polopa, Miron Ostate, Scridon Domide din Rodna, apoi Tănase Ureche şi Ion a Bumbului din Maieru şi intervin pentru Nicolae a Torni din Ilva mare, care fusese arestat pentru opunere împotriva sen- tinţei judecătoriei depertinenţei, apoi a magistratului ca for de apel, în chestia unor pământuri reclamate de Petre Jugan şi Ge- rasim Moşina. Acuzatul a procedat în mod arbitrar şi cu rea voinţă, ameninţând pe Gerasim că îl va bate şi disconsiderând dojenile judecătoriei şi ale magistratului. Susnumiţii săteni din Rodna şi Maieru declară că garantează pentru Torni, deci să fie liberat din arest; iară dacă acesta va mai infesta pe Moşina, atunci ei îl vor aduce din nou înaintea judecătoriei oraşului. Vor face-o aceasta şi la caz dacă magistratul îl va cita pe numitul Torni pentru un ordin gubernial, pe care guberniul îl trimisese magis- tratului chiar prin Torni, iar acesta nu l-a predat, ci cu răutate la reţinut la sine, a umblat cu ordinul prin district şi arătându-1 oamenilor şi aşa seduşi (bethort), i-a întărit şi mai mult în reni- tenţa lor. Notarul Samuil Saal în cale spre Sibiu îi raportează magis- tratului în 6 Mai din Oşorheiu următoarele: Procatorul (avocatul) Simenfalvi i-a împărtăşit de repeţite ori declaraţia Valahilor dis- trictuali făcută în Sibiu ^şj Oşorheiu, că ei nu mai voesc să ^presteze nicio muncă oraşului, nu mai plătesc dijme nici oraşului nici fiscului; şi ar fi bine ca el, notarul Saal, s’o comunice aceasta guberniului. Urmează două cauze procesuale cu amănunte demne de reţinut. Oniga Anton din Salva să împacă în 15 Mai cu sătenii ro- mâni din satul săsesc Uifalâu (Neudotj) în chestia clădirii bisericii acestor, pe care se angajase s’o facă socrul său însă n’o Isprăvise, căci a murit. Oniga garantează că va săvârşi clădirea, iar Uifălenii ii oferă pentru munca restantă: un cojoc bărbătesc bun, o cuşmă neagră, două care de fân, şi pedeasupra încă un bacşiş, dacă construcţia va fi bine efectuată. Al doilea. Cotoc Ursul din Nuşfalău pâreşte în 25 Mai pe Luca Istrate pentru un pământ, prezentând ca martori pe Luca Onul şi Todor a Cosmi, cari sub jurământ depun următoarele: Au auzit dela părinţii lor Luca Lupul şi Cosma Lup şa ca în timpul Curaţilor satul Nuşfalău a devenit atât de mic, încât avea numai 7 locuitori. In acele timpuri grele şi turburi s’au cerut dela săteni vite şi cereale pentru lagărul bandelor curuţe de lângă sat. Sătenii au dat ce au avut şi putut, iar când pretenţiile nu mai conteneau, atunci spre a mântui satul, Vasele cel Mare duse în tabăra Curu- ţilor o vacă, 30 cubuli de grâu şi tot atât ovăs, iar satul i-a oferit pentru această faptă acel pământ de pricină, care pe atunci era pustiu (Wiiste). Pământul se adjudică lui Cotoc. Intre actele guberniale din acest an găsim la data de 18 Mai plânsoarea sătenilor din Leşu că sunt împiedecaţi de Saşi în dreptul lor de aşi paşce vitele; iar la 21 Mai se plâng »locuitorii valahi din jurul Bistriţii* de nedreptăţirile ce au de suferit din partea magistratului bistriţan. Quberniul ordonă în 23 Mai magistratului ca la publicarea deciziei privitoare la diferendele cu Valahii să fie faţă delegaţi din ambele partide. In 25 Mai raportează slobodnicul Ion Rebrean că dupăce la porunca inspectorului depertinenţei a prins şi legat pe Vasile Leluţ din Rebrişoara, acuzat cu nesupunere, fii acelui au năvălit la clopotele bisericii şi au alarmat întreg satul. Adunaţi ca albi- nele la casa judelui, sătenii au scos cu forţa şi au liberat pe Leluţ, neluând în considerare protestul slobodnicului. Maxim Oălan din Nâsăud, spionul saşilor orăşeni şi favo- ritul primarului Klein, ajunsese în conflict cu fratele primarului, cu inspectorul plăiaşilor Daniel Klein a Straussenburg, care-1 în- vinuia pe Oălan că în timpul când fusese caporalul plăieşilor a comis multe malversaţii şi ilegalităţi. Aflând Oălan că inspectorul intenţionează să-l prindă şi încarcereze, probabil şi din alte mo- tive tăinuite, imediat alergă la advocatul Balea în leud cerându-i scut şi intervenţie. Balea adresă în 28 Mai o scrisoare inspecto- rului Klein, în care îl ia în apărare pe Gălan, spune că dacă acesta ă scos bani pe cale nepermisă dela cineva, îi va replăti, şi că n’ar fi bine să sufere oamenii din »dominii« persecuţii şi să fie alungaţi de acolo; apoi adaugă că şi Gălan la rândul său are faţă de inspector pretenţii şi plânsori încă pendente, deci »celce sapă groapă altuia, cade însuşi în ea«. Scrisoarea caracteristică, scrisă în ungureşte, sună astfel: Bizodaimas Jo Uram Inspector Uram ! Naszodi Galân Maxin nyavalyâs sirânkozva jove hozzâm panaszolva, hogy Nagys. jo Uram otet prosequallya, iildezi es incaptivăltatni akarja, olly szin es praetextus alatt, hogy az midon O az Plejesoknak kâplărja lott volna extorsiokat tett volna, holott mennyi tisz- tei voltanak eloljâroi compescâltâk volne otett, de nyilvân ez tsak praetextus, mert ha 6 neki Scriptoteniis megkiildettetik kitol mit vett volna extorsive, kesz magât defendâlni es szâmot adni, mert 6 erovel senkitol semit sem vett, ha- nem ha valaki egy mârjosâra discretzioval volt hozzâja, ugyan azzal megette megitta es velek koltotte, de ha szinten valamiben Succumbălna is ante con- victionem nem kellenek sem otett sem mâst rabsâgban kivâlt illyenek ejteni, avagy foldon futovâ tenni hanem ha szămot nem adhatna, fizessen, ha nem volna mibol ’s nem fizethetne igenis meglehetne ’s nem kellene illy jo Qazda embert es mâsokat is abbeli injuriâert, hogy az Mgtssal az videk competâl egyenkint egyenkint el pusztitani, rontani, vesztegetni, ’s mind az O Flsge portziojânak megadâsăra vagy az orszâg hasznos szolgâlattyâra nezve s sok kigytek privatumira is szânt szândekkal olly szep Dominiumot el pusztitani, es foldonfutovâ tenni; kerem annak okâert egesz bizodalomal hogy jo Ura- mot hogy otet kegymeben venni, es persecutiojarul supersedeâlni meltoztassek, hanem azt mind fellyebb megbiztam ha az praetendensek nem szenvedhetik scriptotenus kiildessek meg nekie kinek-kinek praetensioja ellene ha vetkesnek recognoscâllya magât, s complânâllya maga dolgât fizessen, ha pedig nem, maradjon bekivel mâsokkal egyiit mig Flseges Kirâlyne Assz. Kglmetek kozott az dolgot decidâllya. Kglmed ebbeli jo akarattyât mâsokban is meg igyekezem szolgâlni: kiilomben neki is Jo Uram ellen felles panasszai, praetensioi es repraesentatziora valo dolgai vadnak, kik meg representatiora nem mentenek, azert ezen pelda beszedre kell vigyâzni a ki mas alatt vermet âs maga esik abban, es 6 nyavaljăs kesz mindenkor szemben âllani jo Uramnal de az fog- sâgtol, es az âltal ârtatlan raboskodtatâsâtol fel es tur. Ezzel maradok, Jood die 28 Maj 1759, Bizodaimas Jo Uramnak Keglmednek Igaz koteles szolgâja: Joodi "Balya Mihăly. In 14 Iunie denunţă judele Vasioc din Mocod că la Rusa- liile trecute s’au adunat în Năsăud câte 3 -4 persoane din fiecare m sat al districtului valah, şi după multe deliberări au desemnat pe Ştefan Nimigean din Feldru, Irimie Bucşa din Mocod, Paşcu din Zagra şi pe Ion a Popii din Teici, cari să călătorească la Viena spre a promova cauza contra magistratului şi a publicului (ora- şului). Aceia au şi plecat Miercurea tiecută peste Telciu la Maramureş. Deoarece pentru purtarea spezelor nu s’a repartizat nici un ban pe district, Vasioc crede că acelor li s’au dat bani din supraimpozitul de 7 cr. şi din cota intereselor de plătit oraşului. In 20 Iunie raportează comisarul Samuil Weber, că trimis pe comune să încasseze restanţele de dare a fost rău primit, afară de Năsăud unde zic că respectează ordinul magistratului. In Salva a sosit o scrisoare dela Macavei din Mocod, şi atunci să- tenii s’au opus. In Feldru a zis Ştefan Nimigean că primarul oraşului e tâlhar şi că nu va mai merge la guberniu unde nu se isprăveşte nimic, ci direct la Viena de unde va întoarce cu scrisoare. In Sângeorz i-au spus că să nu cuteze a cere restanţele; nu plă- tesc odată cu capul; şi să nu cuteze a le aduce miliţie pe cap. Au poruncă să se adune în Salva şi să ţină judecată. Vor scoate din sat şi pe comisari şi pe soldaţi. Aceasta nu-i »porţie« (dare), ci înşelătorie. In 27 Iunie denunţă slobodnicul Vasile Ometiţă din Maieru, că Duminecă în 24 fiind cu execuţie militară în Maieru a venit la casa judelui aproape întreg satul în frunte cu Leonte Avram, care a deschis o scrisoare pecetluită adusă de Toma a Varvari din Feldru, scrisoare adresată de Bâlya Mihăly din Maramureş către guberniu. După arătarea (Aufzeigung) scrisorii toţi s’au în- tors spre Ometiţă şi mai ales Leonte i-a zis cu vorbe dure: Balea Mihăly a poruncit, că fiecare om din district, care încă n’a jurat cu ei împreună, să fie luat sub jurământ, ca întreg districtul unanim să poată păşi (agieren) contra orăşenilor. Astfel atât el, Ometiţă, cât şi judele Oaspar Niculae şi încă câţiva au fost duşi să fie juraţi; iar când el şiţ judele au denegat s’o facă, l’au apucat de cap şi au voit să-l bată. Atunci denunţătorul i-a întrebat, că pe ce să jure, ori vreau să-l facă doar catolic, calvin sau altceva, căci altfel n’ar avea să jure, dupăce a făcut odată jurământ ca fost jude şi slobodnic, înaintea magistratului. La vorbele acestea într’atâta s’au înfuriat, încât au sărit asupra lui, şi atunci de frică m şi el şi-a ridicat cu ceilalţi mâna la jurământ. Pe jude însă l-au lăsat în pace. Jurământul a sunat că va ţinea laolaltă cu districtul şi nu cu stăpânii din oraş. In 4 Iulie denunţă Oniga Foşlui din Mocod, că Lunia tre- cută au venit la Mocod sătenii Gavil Ieremie din Vărarea şi Vasile din Sângeorz, au adunat satul, au scos o scrisoare mare şi au arătat-o sătenilor zicând: Aci este epistoală cu porunca ca toţi să jure în mânile lui Bâlya Mihâly din Maramureş, iar de acum înainte nimeni să nu cuteze să meargă în cauze procesuale ori alte pâri înaintea judecăţii din Bistriţa, ci să meargă la Bâlya, care va asculta plânsorile şi va judeca. Care nu va putea merge la Bâlya să se plângă lui Macavei, care va isprăvi causa cu juraţii săi. La oraş însă să nu meargă nici un om. In 5 Iulie raportează Lazar Băltac din Rebrişoara că înainte cu 14 zile contrarul său Simion Leluţa a pornit şi aţâţat (aufge- wigelt) pe câţiva popi, ca pe Popa Latzko (Laţcău) din distr. să- sesc satul Neudorf, şi pe Popa Dumitru din Rebrişoara, cari ţi- nură o inchiziţie cu 22 persoane jurându-le, în baza căreia Le- luţă să poată relua contra lui Băltac un proces care s’a judecat înainte cu 10 ani înaintea judecăţii săteşti, înainte cu 2 ani îna- intea judecătoriei depertinenţiei, în toamna trecută înaintea unor săteni streini, aleşi şi convocaţi arbitrar de Leluţa, şi mai in urmă înaintea pătrupopului şi a întregului săbor, şi totdeauna s’a decis în favoarea lui Băltac, * Un epizod interesant. Ştim din denunţul judelui Vasioc din Mocod că pe la mijlocul lui Iunie delegaţii Cute, Bucşa, Pascu şi Ion a Popii plecaseră cu reclamaţiile Românilor noştri distric- tuali la Balea în Maramureş şi de acolo către Viena. Spre a fi admişi cu cererile lor la curte, conform obiceiului trebuia să-şi ia un advocat intermediar care să le deschidă uşile înaltelor dre- gătorii din capitală. Din întâmplare delegaţii merseră în acest scop chiar la agentul de curte Malolai, care pe atunci era năimit de Saşii bistriţeni să reprezinte şi apere pe orăşeni la înaltele foruri în procesele lor cu Românii vidicani. Dintr’o carte: »Das Buch vom Kaiser Iosef« de Eduard Breier în voi. II. pag. 90 aflăm că acel Matolai, cunoscut şarlatan şi escroc ajunsese să fie agent al consiliului de curte imperial (Reichshofraths-Agent), dar totodată 293 era şi tainicul prezident al faimoasei societăţi secrete »Rosen- kreuzer« (Societas Rosaecrucianorum) despre ai cărei membri se povestea că ştiu fabrica aur. Şiretul Matolai momentan văzu despre ce e vorbă şi-i determină pe deputaţii satelor someşene să-şi lase actele şi scrisorile la el. Aflând însă aceştia — între cari şi un »popă înalt de statură*, probabil Ion a Popii — că Ma- tolai e sas de origine, întoarseră şi-şi cerură îndărăt scrisorile, pe cari agentul le şi înapoie. Cunoscând însă acum intenţia delega- ţilor de-a recurge la curte împotriva procedeurilor ilegale aplicate de magistrat şi de guberniul transilvan faţă cu Românii distric- tuali, cari zic »că ei nu sunt iobagii Bistriţii*, Matolai imediat încunoştiinţă despre aceasta pe cancelarul aulic transilvan, şi tot- odată le scrise şi Bistriţenilor să-i trimită documentele în chestie ca să-i poată apăra. Reproducem aci în întregime scrisoarea ipocritului agent către primarul oraşului Bistriţa: Hochedel gebohrner Hochgeehrtester Herr Stadt Richter, Es ist durch eine Fatalităt geschehen, dasz die Vallachen als 4 Deputirten von detn Bisz- tricer Jurisdiction mit Ihren Kiagen gestern zu mir kommen, und mich er- sucht ihr praetendirtes Gesuch zu befordern. Ich ging Ihre Kiagen mit einem Aug hindurch und sahe, dasz Sie sich iiber die Bisztricer beklagen, behielt bey mir Ihre Schrift um solche bey Sr. Behorde vorzubauen. Die Pauem aber mit einem Langen GeistUchen wurden informiret, dasz ich von der Sâch- sischen Nation bin, und begehrten wieder die Schriften zuriick, welche ich Ihnen auch gleich geben. Gleich wie ich aber aus selbigen gesehen, dasz Sie sich beschweren, es hătte das L. Gubernium Ihnen nicht nach den Befehl von Monat May 1758 die Satisfaction gethan, sondern selbige an den Bisz- tricer Magistrat verwiesen, dieser Magistrat aber hatte eine Commission von Seinen Magistrats Personen und Doboker Comitats Officianten angestellt, und gleichwol ihre Beschwerden unbillig geheissen, nachdem aber selbige wăren an das HLobl. Gubernium gebracht worden, und diese Leuth dahin recurrieret, so wăren Sie inarestiret und dahero gezwungen worden zu Ihro Mayestăt zu recurriren mit Bitt, Ihro Mayestăt mochten Sie von dieser Last Losz machen, massen Sie keine Unterthanns von Bistricz wăren, und dahero hab ich zwar dieses gleich dem H. Canzler Exellenz angezeigt, allein diese Leuthe haben dieses gemerkt und hoffentlich zu Ihro Mayestăt recurriret. Mithin so werden Euer HEdelgeb. mir die Privilegien wegen dieser Unter- tanen zu schicken belieben, damit ich Ihnen meiner Schuldigkeit nach helffen kann, gleich ich auch verbleibe Euer HEdelgeb. Dger Diener Matolai. Wien den 6 July 1759. ■ * . .... 3 Era speriat şi îngrijat magistratul auzind că »vicecomitele« Mîhail Balea din Maramureş în continuu ia jurământul dela Ro- mânii districtuali, că vor sta strâns uniţi împotriva Bistriţenilor. In 14 Iulie i-se şi scrie primarului Klein, care iarăş era în Sibiu, că lucrările privitoare la reambulările maramureşene nu vor putea fi începute şi efectuate »din cauza districtului valah revoltant şi a jurământului de curând luat şi bine cunoscut lui Bâlya Mihâly«. Dupăce Valahii nicidecum nu mai sunt »afectuoşi« faţă cu na- ţiunea săsească, nimeni din magistrat nu se poate rezolvi să plece acolo »fiind în nesiguranţă*. E de remarcat că uneori funcţionarii oraşului nu erau de acord privitor la procedurile de urmat faţă cu Românii vidicani. Astfel în 11 Iulie se plânge inspectorul depertinenţei Oeorg Gunesch că inspec- torul piăieşilor Daniel Klein a luat dela judele din Năsăud un cal, fiindcă acesta a rămas în restanţă cu banii pentru stâni. Când Gu- nesch l-a chemat pe Klein să cerceteze împreună cauza, acesta a refuzat să se prezente, răspunzând că în cazuri analoage va se- chestra şi mai mulţi cai, şi că nu se va prezenta decât numai în faţa magistratului. Fiind primarul în Sibiu, se hotăreşte să fie întrebat că în ce mod are să se proceadă cu banii de stână, apoi că până unde se extinde instrucţia inspectorului piăieşilor şi dacă acesta peste tot are, ori nu, dreptul de a porunci judeţilor. Magistratul informează în 18 Iulie pe primar în Sibiu, că Va- lahii din Rodna au început să-i alunge din sat pe executorii cari merg să încaseze restanţele de impozite. Nu vreau nicidecât să-i suferă, şi e de temut că şi celelalte sate vor face la fel, dacă nu se va căuta şi găsi grabnică remediere. In 19 Iulie guberniul adresează magistratului un ordin semnat de consilierul conte Ioan Lazar, cu următorul conţinut în doi peri: Privitor la conjuraţia temerară a Valahilor împotriva magistratului, nefiind deocamdată mijloace corespunzătoare spre a-i aduce în mod eficace la subordinaţia datorită, trebue lăsat să treacă încă timp, iar aceia să fie trataţi cu*moderaţiune. Ce atinge pe Mihail Balea, guberniul şi-a trimis avertismentul comitatului Maramureş, iar magistratul să caute a pune mâna pe scrisoarea acelui şi să-i iscodească pe corifeii Valahilor, ca la moment potrivit să se poată restitui subordinaţia. 295 Pasajul respectiv din ordin sună în ungureşte astfel: A mi az olâhoknak vakmero tselekedetet es a Magistratus ellen valo conjuratiojăt illeti, nem leven pro hic et nune mod benne, hogy a debita sub- ordinatio efficaciter hellyre hozattatassek, vărni kell az idotol, es az alatt tsen- desen bânni vellek. Interim a menyiben Ioodi Baliya Mihâly lâttatik azon Con- juratio alkalmatossâgâval in quaestione forogni, irt a Guberniutn Maramaros Vărmegyenek pro avertendis similibus attentatis publico notivis; Kegyelmetek is azon igyekezzek hogy azon levelet praeprimis mellyet, ut refertur Bâllya Mihâly irt, quoquomodo kezhez keritse a Coriphaeusokat kitanulvân Specifica- tioba tegye, hogy ugy a midon ido s alkalmatossăg leszen efficax mediumokkal lehessen elini a debita subordinationak restitutiojăra. Slobodnicul Todor Zdrobău din Feldru raportează în 4 August cazul grav că Macavei a Florii din Mocod cutreeră întreg districtul valah şi judecă chestii procesuale, cum a făcut-o Joia trecută în Bichigiu dictând sentinţă în procesul lui Mihai a Popii contra lui Simion Andrei, iar în ziua următoare în Telciu în chestia de litigiu dintre Ion Scuturici şi un alt sătean. Văzând vidicanii că Macavei o poate face aceasta nestânjenit, cred că are dreptul s’o practice. Tot în aceiaşi zi raportează la fel Mihai a Popii din Bichigiu că la porunca lui Macavei au venit la ei în sat Oavrilă Cihărean şi Ion a Buhoii din Hordou şi sub prezidiul lui Macavei au judecat şi pronunţat sentinţă în procesul său cu Simion Andrei pentru un pământ. Fiind sentinţa defavorabilă pentru Mihai, acesta a voit s’o apeleze la judecătoria orăşenească din Bistriţa, însă Macavei şi soţii declarară că nu dau nimic pe apelul lui şi sentinţa are să rămână definitivă. Tot amintitul slobodnic Todor Zdrobău din Feldru rapor- tează în 9 August următoarele: Întorcând ieri spre casă din Ma- ramureş, unde fusese trimis cu un ordin gubernia!, a întâlnit pe judeţii din Salva şi Năsăud cari au confirmat ştirea că Ştefan Ni- migean şi soţii au sosit din Viena acasă, iar pe Dumineca viitoare a convocat Ştefan o mare adunare la Năsăud, unde au să se pre- zente din fiecare^sat (al districtului câte doi bărbaţi, şi unde ne- smintit au să fie prezenţi toţi plăieşii şi slobodnicii. Acestor, con- form scrisorilor aduse dela curte, are să li-se comunice că slujba lor încetează, deoarece districtul nu mai are nevoie de ei. In 19 Aug. raportează Oniga Foşlui din Mocod că după întoarcerea delegaţilor districtuali din Viena, Irimie Bucşa a de- 3* clarat că în curând au să plece la Sibiu şi să ceară alt perceptor regesc, căci actualului perceptor ei nu-i mai plătesc şi încredin- ţează niciun ban; mai bine duc banii direct la Sibiu. In 20 Aug. crâşmarul Peter Roth din Rodna împărtăşeşte în scris magistratului următoarele: Ieri, Duminică în 19 c., a venit Ştefan Nimigean în faţa casei sfatului, cu o scrisoare mare în mână, a poruncit să fiu chemat acolo şi mi-a zis că scrisoarea aceea o are dela gubernator, apoi a continuat: Din fânul făcut pentru oraş, ca parte ce-i revine stăpânului (Herrschaft), jumătate apar- ţine acum bisericii valahe, iar cealaltă jumătate bisericii luterane; se sistează straja la casa sfatului, asemenea prestaţia în lemne pentru crâşma oraşului; de acum înainte orice sătean rodnean poate deschide crâşmă; în sfârşit streinii adică neromânii pot po- seda şi lucra pământuri numai în cazul dacă pot dovedi dela care principe ori domn le-au luat în primire. In 21 Aug. denunţă slobodnicul Dănilâ Ciot din Mocod că Dumineca trecută, când a ieşit din biserică, l-a întâmpinat Macavei cu vorbele: E bine că ai fost în biserică şi nici nu vrem şi nici nu putem să-ţi interzicem întrarea în biserieă. Dacă însă nu vrei să mă recunoşti pe mine, Macavei, ca prim comandant (Btfehls- haber) al destridului valah, şi nu vrei s’o întăreşti aceasta cu ju- rământ, precum au făcut-o şi ceilalţi oameni din district, atunci împreună cu toate lucrurile tale te voi scoate din sat şi n’ai să mai calci nici în sat şi nici în district. Nunumai tu, ci toţi cari refuză să-mi jure supunere, au să păţească la fel. Din nou e de notat că despre toate întâmplările aci înşirate, ba chiar şi despre cele mai mici incidente, magistratul bistriţan zilnic şi neîntrerupt face şi expediază rapoarte, denunţuri şi infor- maţii gubernatorului, guberniului, universităţii săseşti, şi altor auto- rităţi, apoi secretarului Bruckenthal şi tuturor patronilor, agenţilor şi avocaţilor oraşului. In urma nenumăratelor intervenţii, la cari Sigur joacă însemnat rol bacşişurile, magistratul pare că reuşeşte pentru moment să exerciteze o presiune mai mare asupra Româ- nilor districtuali, ceeace s’ar putea conchide din două acte guber- niale. In cel dintâi, dela 16 Sept., se vorbeşte despre o scrisoare »a locuitorilor valahi din cele 23 comune ale vidicului bistriţan« în care aceia ar anunţa intenţia de a curma certele cu oraşul. 207 Iar al doilea dela 18 Sept. este un raport al » universităţii comi- tatului Maramureş« în care se încercă desvinovăţirea vicecomitelui Balea, că acesta ar aţâţa la revoltă pe Valahii bistriţeni. De altă parte spre a câştiga adepţi, magistratul promite favoruri, cum vedem din rugarea unor Mâiereni cari i-au lucrat orăşanului Frohlich, iar la 28 Sept. roagă să fie scutiţi de impozite, »precum li se promisese«. Un instrutiv document despre manevrările megistratului îl avem în următoarele note făcute la 9 Octomvrie şi păstrate între actele acestui an: A fost în Bistriţa agentul Tiiri i) din Viena şi invitat de către primar la cină, s’a vorbit Ia masă mult despre chestia valahă. Tiiri a recunoscut că în vara trecută a luat asupră-şi să reprezinte la autorităţi pe Valahii vidicani. La cină s’a mâncat şi beut bine, consumându-se: peste 3 cupe de vin, conopidă, păsări, ouă, unt, 3 fonţi carne de vacă, viţel şi de porc, salată, fructe, caperă, oleu, oţet, lapte, jamble, orez şi ty2 cupă rozol (rachiu dulce) în valoare de 2 fl. 47 V2 cr. Calcul foarte precis, făcut sigur pentru ca cheltuielile ospăţului copios să se plătească din lada oraşului, fiind vorbă despre acapararea unui individ influent şi eventual primejdios pentru cauza oraşului. Se vede că dupăce delegaţii districtului românesc o nimeriseră rău în Iulie tr. la agentul Matolai, merseră în chestia lor de litigiu cu Bistriţenii la agentul Tiiri, asemenea o poamă, care acum pentru un blid de linte şi probabil încă alte »discreţii« era gata să-şi vândă clienţii, deşi păţiţi, încă tot cam naivi. Pare că nădejdile orăşenilor de a forţa pe Românii noştri la ascultare de poruncile magistratului, în curând s’au risipit, căci pe la mijlocul lui Octomvrie Ion şi Gligor Coşbuc din Hordou se plâng că, fiind ei adepţi ai magistratului, sunt ameninţaţi în toate felurile de către sătenii districtuali, nu cutează să iasă din casă şi în urma persecuţiilor au ajuns să fie cerşitori (koldus).* 2) Tot cam la fel se plâng de persecuţii şi Moşina Gerasim |i Tă- nase Lorincz din Rodna. ') Samuil Tiiri de Sarkad, agent de curte (aulic) transilvan în Viena; în 1780 jude la tabla reg. din Oşorheiu, iar în 1786 consilier la curtea de apel ardeleană. 2) V. »Arh. Som.*< Nr. 5 pag. 69—70. 208 In 2 Nov. raportează crâşmarul Peter Roth din Rodna in- spectorului depertinenţiei, că Dumineca trecută în 28 Oct. iarăşi a venit Ştefan Nimigean din Feldru la Rodna şi a adunat bani dela oameni; apoi a mers cu 5 oameni din district şi cu aproape întreagă Rodna la casa oraşului unde i-a interzis iui Roth să mai pretindă straje ori lemne dela săteni, adăugând că dacă mai cu- tează să se amestece în ceva, atunci va porni (aufbieten) întreg districtul valah şi îl va duce pe Roth cu tot ce are la oraş, căci casa oraşului au trebuit s’o facă în Rodna supuşii districtuali, fără de-a avea în sac vr’o bucată de pâne. Mai raportează Roth că a prins pe Petru Croitor ducând lemne dela cuptorul de var, iar Ştefan l-a interpelat, că de ce a voit să-l oprească pe Croitor, căci doar nu Roth a făcut lemnele. Apoi Cute a poruncit între- gului sat să clădească o moară pe socoata bisericii, şi să plătească darea regească până la un ban, mai mult însă nimic alta. Spuse şi aceea că a fost de două ori la Mai. Sa şi iarăşi vrea să meargă; mulţi au zis că va fi spânzurat, ceeace dacă se va întâmpla, măcar va şti că a murit pentru dreptate. Păşirea energică şi neînfricată a lui Ştefan Cute Nimigeanul făcea ca districtualii să persiste în împotrivirea lor dârză, aşa că la repeţitele somaţii ale gubernatorului de a se achita impozitele restante, magistratul era nevoit să răspundă că s’a putut încassa abia a treia parte din acele restanţe, din cauza că districtul valah revoltat (ganz aufriihrerisch) nu vrea să plătească nimic. In 7 Noemvrie raportează loan Filip din Vărarea că şase Valahi districtuali adecă: Ştefan Nimigean şi fiul lui Drăcilă din Feldru, Marcul diac din Nuşfalău, Lazar din Rebrişoara, Oavrilă Ieremie din Văraria (pe al 6-lea nu-1 ştie) parcurg întreg districtul ca să scoată bani pentru spesele procesuale, repartizând pe fie- care cap odată 34 şi apoi 14 cr. Deoarece banii nu s’au putut scoate în întregime, aceia sunt împuterniciţi acum să scoată restan- ţele cu execuţii. Au fost deja în unele sate, iar pe Lazar l-a trimis în sus pe Someş să vâneze cu oamenii ceva sălbătăcie mai mare spre a o duce »discreţie« (prezent) unor amploiaţi din Oşorheiu; apoi au hotărît să cumpere 4 cai frumoşi spre a-i face prezent unui domn mai mare. In sfârşit au poruncit, ca dijma de plătit publicului s’o plătească oamenii la mâna lor- din aceea o jumă- 299 tate o vor destina pentru cheltuelile de proces şi de întreţinere, iar cealaltă jumătate o vor preda bisericilor. ♦ Magistratul bistriţan acum tot aştepta şi pândia să se ivească un caz mai grav, care să-i dea prilej de-a stoarce dela guberniu măsuri mai drastice contra Românilor vidicani. In scopul acesta şi înăintă în 23 Nov. un memoriu în care, spre a temporiza chestia, roagă pe guberniu să fie revizuite înc’odată toate cauzele litigioase dintre magistrat şi districtul valah. Incidentul dorit în curând se şi produse, cum vedem din raportul dela 25 Nov. al inspectorului depertinenţei care spune acestea: Ştefan Nimigean din Feldru a spart cu forţa lada vămii dela moara din Nuşfalău şi circa 23 saci de păpuşoiu parte i-a vândut, parte i-a dus cu sine. Magistratul imediat trimise pe comisarii Georg Werner, Sam. Weber, Peter Theil şi Joh. Kleinmann împreună cu câţiva haiduci şi servitori ai oraşului să-l prindă cu orice preţ pe Cute şi să-l aducă la oraş. Similar ordin le dete şi satelor săseşti, iar pentru o reuşită şi mai sigură se adresă chiar şi oficiilor comitatense învecinate cu rugarea că dacă vor putea şi dacă Ştefan Nimigean împreună cu Marcu (a Bărăriţii) ar trece pe acolo, imediat să-i deţină şi extrădea oraşului. Dar îndată în ziua următoare, 26 Nov., Bistriţenii primiră informaţia frapantă că Valahii ştiind despre toate măsurile luate în oraş, îndatăce comisarii sosiră seara în Nuşfalău şi se culcară, începură să tragă clopotele bisericii, asaltară casa în care erau culcaţi comisarii, la doi Saşi din Budac aduşi de comisari le spar- seră capetele, rupseră hainele de pe comisarul Theil, apoi pe toţi Saşii din expediţie îi legară butuc şi-i duseră în arestul din Posmuş. Magistratul consternat de cutezanţa Valahilor îndată hotărî să roage pe cei doi funcţionari regeşth cari întâmplător chiar erau în Bistriţă să facă investigaţie în chestie. Tot în 26 Nov. sosi şi scrisoarea primarului Klein, care iarăşi plecase la Sibiu să-i ponegrească pe Români, şi care din drum, din Dipşa, scrie că acolo şi în Nuşfalău el observase că Valahii ştiu despre toate măsurile luate de magistrat; deci ar trebui să se caute că pe ce cale află ei momentan despre intenţiile orăşenilor; se zice că ar 300 avea păzitori cari urmăresc toţi paşii comisarilor şi trabanţilor trimişi Ia ei, apoi că protopopul din Năsăud ar fi diriguitorul ma- şinăriilor. In 27 Nov. se prezentă în faţa magistratului paznicul de câmp (Grund Trabant) Lupul Hordoan şi expune următoarele: A fost prezent la întâmplările din Nuşfalău şi el asemenea a fost legat de săteni, cari însă l-au demis cu porunca să vină la oraş şi să raporteze despre cele ce au păţit comisarii şi oamenii lor. Toţi trimişii oraşului mai întâi au fost bine bătuţi, apoi legaţi şi transportaţi în arest la Posmuş. Ştefan Nimigean a plecat apoi, cum se aude, la Oşorheiu spre a preveni unei eventuale investigaţii (um ein Compulsorium zu ebenmâssig fiihrende Inquisition zu iiberbringen). La acest raport magistratul numaidecât hotăreşte să fie avizat despre toate primarul Klein, care în drum spre Sibiu se opreşte în Oşorheiu şi acolo poate să încerce tot posibilul spre a pune mâna pe Ştefan Nimigean u. Primarul Klein le şi scrie în 28 Nov. din Nirasteu (Nyarâdto) magistraţilor o scrisoare semnificativă cu următorul conţinut: După cum a gândit şi Ia plecare de acasă şi pe drum, incidentul din Nuşfalău s’a întâmplat »în favoarea magistratului«. Ştefan Nimi- geanu sosise înaintea sa în Oşorheiu şi deja îl informase despre toate pe directorul cauzelor fiscale. S’a putut însă "observa, că atât Directorului cât şi lui Szombatfalvi le era neplăcut (zuwider) că acei oameni au comis un astfel de delict. Ambii au probat în tot chipul să-l determine pe primar ca să le ierte mişeilor (den Bosewichtern), poruncind Nimigeanului »să sărute mâna« lui Klein şi să-l roage de iertare, ceeace Nimigeanu »a şi voit să facă«. Klein însă zise că ar putea să ierte orice s’a întâmplat până acum, dar faptul comis în Nuşfalău nu se poate ierta şi magistratul nu-1 va ierta niciodată. Apoi i-a zis »franc« Directorului că acesta nu apără dreptatea, dacă nu-i extrădează pe aceşti doi oameni, pe Nimigeanu şi pe Marcu, ca să-i ducă prinşi la Bistriţa. (Văzând însă că directorul şi Szombatfalvi ezită şi nu cedează, s’a depărtat spre »a evita un compromis*. La sfârşit adaugă: Ar fi cel mai bun lucru să putem prinde şi întemniţa pe acei blestemaţi (wenn wir jene bose Wîchte in unserer Holz-Kammer bekommen konn- ten). Kereso să facă în această direcţie toţi paşii necesari. 301 Tot în 28 Nov. scrie fibirăul Mara Lâszlo pârcălabului din Posmuş că dupăce primarul Bistriţii garantează pentru comisari şi ceilalţi argaţi şi săteni saşi duşi şi încarceraţi acolo de către Valahi, să-i libereze din temniţă, iar pe Valahii nuşfăleni şi sân- tioneni cari stau pe acolo, să-i pună în fiare şi să nu-i demită fără ştirea lui. Comisarii demişi din arest au fost îndrumaţi apoi în 29 Nov. din partea magistratului să-şi noteze toate peripeţiile incidentului dela Nuşfalău, ca să ştie bine ce să răspundă la investigaţia celor doi funcţionari guberniali. Acestor magistratul le oferă ca »prezent« opt stânjeni de lemne, de sigur la recomandarea primarului Klein, care în aceeaşi zi din nou îi scrie magistratului ca Valahii vi- novaţi din Nuşfalău negreşeşit să fie prinşi şi încarceraţi. In urma ucestui caz »marcant şi folositor pentru magistrat« îndată s’a şi aranjat o mare investigaţie în Nuşfalău şi s’a trimis un raport foarte lung şi amănunţit redijat de mituiţii notari Geor- gius Kerekes şi Georgius Păli dela tabla din Oşorheiu, la curte, se înţelege prin mijlocirea patronului Bruckenthal. Actul de in- vestigaţie are o lungă introducere, după care urmează o mulţime de întrebări. Aceste pe scurt sunt următoarele: 1. Ştie martorul că moara situată la capătul Nuşfalăului tot- deauna a fost a oraşului Bistriţa, care a luat vama, venitele, a făcut reparaţii etc. şi 2. că în 24 Nov. 1759 a apărut Ştefan Ni- migean din Feldru, instigatorul de frunte al Valahilor someşeni, a invadat moara şi a scos vama? 3. Cu cine a atacat Ştefan Cute moara şi lăzile, cum a rupt lăcăţile etc., câte cereale a scos, a dat pe bani şi fără bani, iar 4. ceeace a rămas, cu sacu a dus în bi- serica din Nuşfalău? 5) Sătenii »maliţioşi« au lăsat pe Cute cu soţii să grămădească cereale în biserică? 6. Cine i-a ajutat Ia acel fapt arbitrar? 7. Când magistratul spre a prinde pe Ştefan Cute şi ortacul său Marcu a Bărăriţii din Nuşfalău, a trimis 4 comisari: Theil Peter, Werner Georg, Kleinmann Jânos şi Weber Samuel, apoi 3 călăreţi orăşeneşti: Kis Marton, Eichhorn Ştefan şi Pfingstgrăff Mihail, şi il dărăbant: Hordoan Lupul, şi ipe 3 Saşi din Budacul săsesc: Pfingstgrăff Mihai, George şi Peter — adică 11 persoane — ce au făcut aceştia alta decât au întrebat de Cute şi soţii săi? 8. Când la miezul nopţii au început a bate clopotele şi a sări oamenii la comisari în casa judelui, 9. văzut-a martorul la agresori puşci, lănci, săcuri, greble, coase, iar 10. Ia casa judelui cum au strigat toţi să iasă comisarii, că le-a bătut ceasul etc. şi 11. nevrând să iasă din casă Saşii, oamenii s’au 302 gătit să-i arză, şi 12. cum înjurau pe jude că i-a găzduit, că îi vor aprinde casa şi va arde cu copiii şi cu Saşi cu tot? 13. Cine a adunat foc să aprindă casa, şi cine a oprit zicând că se va aprinde şi biserica valahă din apropiere, iar 14. temându-se de aceasta cari au zdrobit uşa, au scos pe cei dinlăuntru, i-au legat, tras, împins, bătut, le-au rupt hainele strigând: »pe moarte!?« 15. Oa- menii streini, popii ori alţi martori ai acestei fapte nemiloase au promovat ori nu fapta? 16. Cine au fost instigatorii? 17. A doua zi, în 26, la a cui poruncă au fost legaţi Saşii ca »malefactori« şi duşi la Curia (castelul) din Posmuş a fişpanului grof Teleki Pal de Szek, în temniţa varmeghiei Dobâca; cum i-au bătut, îm- pins cu vorbele: »dacă voi sunteţi domni în Bistriţa, şi noi suntem în vidic«, cum i-au maltratat; apoi cum au zis Valahii din Posmuş, că »nouă nu ne-au făcut aceşti Saşi nimic, dar au voit să prindă pe Cute Ştejan, aceasta n’o permitem, până ce ne stă capul, căci e căpetenia noastră, şi el umblă după dreptatea noastră«? 18. Pârcălabul nevoind să le deschidă temniţa în Posmuş, cine a păzit pe robi ziua-noaptea cu arme? 19. Cine a zis că dacă nu-i lasă în temniţa de acolo, îi vor împărţi şi vor duce pe doi la Oşorhei, 2 Sibiu, 2 Cluj, 2 la Băiţa, şi aşa mai departe ? 20. Cine le-a luat armele robilor şi unde le-au dus; şi la a cui poruncă s’au făcut toate aceste? La întrebările puse au răspuns 82 martori (testes) se înţelege mai întâi comisarii, oamenii oraşului, apoi sătenii din Nuşfălău, Şirling, Monari (Malomârka), Bileag, Ferihaz, Sântioana, Posmuş. Iată aci unele depoziţii:] Peter Theil: Moara a clădit-o oraşul, Tătarii au ars-o, dar oraşul a reedificat-o. Reparaţiile s’au făcut cu lemne din pădu- rile din apropiere, de către Saşii din Jeica, Ferihaz, Budacul-săs., Lechinţa, Vermiş, Dipşa şi Tonei. Din cerealele vămii Valahii au dus în biserică 150 mierţe. Când au aşezat cerealele în biserică a fost prezent şi pătrupopul din Năsăud. Cute a fost la toate in- stigatorul. Când i-au scos pe Saşi din casa judelui etc. au fost faţă şi popa din Nuşfălău din Şirling şi protopopul din Năsăud, dar n’a auzit să fi aţiţat poporul. La fel mărturisesc şi ceilalţi comisari, zicând că numiţii popi »au fost atunci în sat«) f 1 Oeorge Pfingstgrăff a auzit când popa din Nuşfălău a zis: »Dacă-i bateţi, să-i bateţi bine, dar nu-i omorâţi*. Samuel Weber a auzit că pătrupopul a dat permisie să ducă cerealele în biserică. Judele Bota Tănase din Nuşfălău depune că popa din Nuş- falău a strigat să nu-i aprindă casa, căci e aproape biserica. 303 Roiban Gavril din Nuşfalău spune că Cute tot mereu alerga în casa popii unde era şi protopopul, cu care se sfătuiau ce e de făcut. Popii George (80 ani), Artenie şi Timoce din Nuşfalău, toţi trei uniţi, fac următoarea depoziţie: Cute Ştefan şi Marcul Bără- riţii au declarat că atunci când au fost în Viena regele a dat vama tuturor morilor din vidic Valahilor, ca să-şi ridice biserici. Proto- popul le zisese sătenilor nuşfăleni să ducă şi depună în biserică numai cerealele care încă nu sunt sub lacăt. Cu ocazia celor în- tâmplate în Nuşfalău, protopopul adevărat c’a fost în sat, dar n’a ieşit din casă. Deşi primarul Klein asigura că »resmeriţa« dela Nuşfalău va folosi cauzei Bistriţenilor, Saşii erau speriaţi de faptul îndrăzneţ al Românilor vidicani, şi senatorul Bedeus îi scria în 6 Decemvrie lui Klein la Sibiu că sunt foarte încurcate lucrurile în Nuşfalău, Dipşa, Sângeorzul săsesc, Vermiş, Lechinţa şi Sicmir. Adaugă că protopopul Năsăudului a publicat Valahilor hotărârea curţii ca în chestiile litigioase să fie totdeauna ascultată şi »altera pars«, adică Valahii. Mai spune că vâtăşelul Marton e greu bolnav şi aiurind tot strigă că vreau să-l omoare Valahii din Nuşfalău. Circulă svonul că Ştefan Nimigean să fi fost în noaptea de Joi spre Vi- neri în Şintereag, de unde a plecat pe apă în sus; unii afirmă că a fugit (durchgegangen) împreună cu soţia sa. Despre cele întâmplate la Nuşfalău magistratul expediă în zilele următoare informaţii şi rapoarte tuturor oficiilor şi patro- nilor, dar mai ales pe primarul Klein îl ţinea în curent cu toate amănuntele ce se iveau în vidic. Astfel în 11 Dec. informa pe primar că a trimis la Rodna pe comisarul Bressler să afle ce in- tenţionează să investigeze funţionarii »regeşti« cari au sosit pe neaşteptate acolo. Iar în 12 Dec. îi comunică primarului o ştire impresionantă despre protopopul din Năsăud, care ar fi asigurat pe cei 9 Nuşfăleni arestaţi în Posmuş că-i va libera. îndată dup’aceea, la 15 Dec. magistratul primeşte dela Klein din Sibiu următoarele veşti îngrijitoare: Au sosit acolo protopopul din Năsăud, popa din Uifalău (Neudorf), leremie Bucşa din Mocod, Sacotă din Mititei şi încă câţiva alţi Valahi. Se zice că şi Nimi- geanu ar fi venit cu ei, dar nu-l vede nimeni. Chestia vidicanilor e în mare mişcare şi sfârşitul nesigur. Probabil »vom fi somaţi să ne prezentăm — coram pleno — imediat după anul nou, în chestia valahă*. 304 1760 Ameninţările Bistriţenilor — Investigaţiile cancelariştilor - Rezo- luţia guberniului şi publicarea acelei - O lungă investigaţie — De- legaţii la Viena — Protopopul Anton între bejenari — Diverse inci- dente — Misiunea călugărului Timandi şi prepozitului Grigore Maior Văzusem că spre sfârşitul anului 1759 atât primarul Bistriţii cât şi deputaţii Românilor vidicani sosiseră la Sibiu unde fierbea cazanul intrigilor puse la cale de Bistriţeni în urma cazului »re- voltător« dela Nuşfalău. Aproape zilnic primia guberniul pâri şi arătări de ale magistratului bistriţan împotriva districtualilor valahi, nu numai pentru incidentul din Nuşfalău ci pentru toate «nelegiui- rile comise de aceştia în anii precedenţi«. Până acolo mergeau Saşii cu ura şi pofta lor de răzbunare încât primarul Klein şi se- natorii oraşului rugau pe Bruckenthal şi pe ceilalţi patroni să in- tervină pe toate căile la guberniu »ca magistratul să obţină mână liberă de-a putea spânzura măcar pe unul-doi dintre malcontenţii din Mocod, cari au încercat să ucidă cu pietrii pe comisarul Gott- schick«. Spre a-şi dovedi pretinsele drepturi asupra districtului ro- mânesc din Valea Rodnei, magistratul nu se sfia se afirme în apelurile sale înaintate la guberniu că oraşul avuse litere privile- giale şi donaţionale nu numai dela regele Matia, ci şi dela prede- cesorii acestuia, cari documente probabil au ars, căci într’un act din 1478 se zice expres că multe scrisori »in Rauch aufgegangen«. De aceea primarul Klein era îndrumat să convingă forurile com- petente că oraşul posedă districtul valah ca moşie »nobiliară«. Intre multiplile necazuri cari îl rodeau avan pe magistrat era şi faptul că dintre mulţii cancelarişti trimişi pentru fel de fel de investigaţii şi interogări în districtul valah, se mai aflau câte unij; pe cari orăşenii nu-i puteau mitui şi cari raportau stările reale semnalând nenumăratele contravenţii şi abuzuri săvârşite de co- misarii şi executorii orăşeneşti. Din acest motiv se plângeau ma- gistratul şi primarul »că unii cancelarişti trimişi de Director, umblă prin district văzându-şi mai mult de afacerile lor particulare, deci ar trebui înlocuiţi cu alţii«, apoi adăugau cu ipocrizie: »ca să nu li se facă sărmanilor districtuali atâtea cheltueli«. toi Aveau amintiţii cancelarişti acum destul de lucru în dis- trictul nostru, căci după Nuşfalău îndată se iviră alte incidente, pe cari — la rugările Bistriţenilor — guberniul era nevoit să le cerceteze. Încă în 1759 vidicanii bătuseră crunt pe Oerasim Mo- şina din Rodna, iar în 1 Ianuarie 1760 pe Oniga Foşlui din Mocod, pentrucă fiind oameni de încredere ai magistratului spionau ac- tivitatea conducătorilor districtuali şi nu voiau să se supună dis- poziţiilor acestora. Despre cazul lui Foşlui se dresă de către can- celariştii Kerekes şi Păli un lung proces verbal în Mocod, iar pri- vitor la Moşina numiţii cancelarişti se prezentară în 23 Ian. la casa lui Macavei a Popii din Mocod, unde se găsea şi Ştefan Cute din Feldru. Aci cancelariştii la ordinul guberniului dojeniră aspru pe corifeii vidicanilor pentru «ilegalităţile comise de ei şi pentru aranjarea de conventicule secrete«, la ceeace Cute răs- punsă că vidicanii nu vor asculta de magistrat până ce nu li se vor remedia necazurile şi nu vor primi ordin împărătesc că de cine au să asculte.1) Erau expediaţi cancelariştii să cerceteze şi alte chestii ca spre pildă în 25 Ian. dreptul de proprietate al unui sătean din Vărarea, unde din depoziţiile celor anchetaţi ieşia la iveală faptul că districtualii noştri îşi aveau legiuitorii şijudecătorii săteşti proprii.* 2) * Continuăm cu firul întâmplărilor. Comisarul Werner rapor- tează în 10 Ianuarie magistratului că voind să ţină o anchetă în Teici şi fiind însoţit de slobodnicul Ion Scuturici, deodată săriră la ei sătenii şi începură să-l bată pe slobodnic cu pari şi drugi, îl legară şi arestară. A doua zi, la întrebarea lui Werner că de ce au făcut-o, sătenii obiectară că vor răspunde la timpul său. Tot despre acest caz raportează în 15 lan. şi Onul, fiul lui Ignat a Popii din Rebrişoara, că aflându-se alaltăieri în niscai afaceri în Teici, a auzit cumj sătenii de acolo bătuseră până la sânge pe slobodnicul Ion Scuturici care tocmai era «in Execution quanti contributionalis«. Spun că i-au rupt o mână şi un picior. Din cazul acesta încă se face mare tărăboiu, în 22 Ianuarie cancela- ') V. »Arh. Som.« Nr. 13 pag. 320—330. 2) V. »Arh. Som.« Nr. 13 p. 330-339. : riştii Kerekes şi Pali iau la lata locului un lung proces verbal, ascultă o mulţime de martori şi actele sunt expediate guberniului şi curţii din Viena. In 15 Ianuarie e demis din închisoare Ionaşc Ştirbu, care avuse certe de proprietate cu Gerasim Moşina şi se opuse ho- tărârilor magistratului. Garantează pentru el: Nechita Bărdan din Feldru, George Petrişan, Ion Buburuzan şi George Furdui din Rodna, Ion Creţu din Maieru, slobodnicu! Vasile Ometiţă şi Peter Engler din Iad, cari însă sunt ameninţaţi cu pedeapsă de 24 fl. dacă Ştirbu îl va mai nelinişti pe Moşina în proprietatea sa. Magistratul hotăreşte în 28 Ian. ca acei comisari, căror la rezmeriţa din Nuşfalău le luaseră Valahii puşcile, să se prezente la scaunul din Şieul mare, unde să-şi expună gravaminele spre a-şi redobândi armele. Tot atunci este îndrumat primarul Klein ca în chestia diferendelor cu Valahii să trateze despre Valea Rodnei »qua fundum nobilitarem«; iar la caz dacă rezoluţia ar fi în de- favoarea oraşului, atunci să-şi asecure »recursum ad aulam« şi să uzeze de toate mijloacele posibile ca »publicul« (orăşenii) să fie liniştit. In 29 Ian. sunt dimişi din temniţa oraşului Mogovan Vasile şi Tofan a lui Samson din Maieiu, pârâţi de perceptorul Mich. Hennrich ca restanţieri de impozite din 1755. Li se acordă termin de plată peste 2 luni, cu garanţia sătenilor George Pârle, Lupu Ureche, Ion a lui Samson şi Sirdie a Tofan a Samson. Intre actele guberniale aflăm la data 5 Febr. acuza percep- torului bistriţan Mich. Hennrich împotriva »locuitorilor valahi ai posesiunilor Bistriţii« pentru refuzul renitent al plăţii contribuţiilor; iar la 13 Febr. plânsoarea arhidiaconului unit Anton Naszodi privi- toare la ilegalităţile comise de magistratul bistriţan faţă cu Va- lahii districtuali. In 6 Febr. scrie corniţele săsesc din Sibiu magistatului că dijma arenzii fiscale: 170 cub. cereale, să fie transportată cu grabă la magazia de 'prav'anturâ din Cluj, şi spre acest scop s'ă fie re- chiziţionate 10 care din districtul săsesc şi 10 din cel valah. Tot atunci comisarul provincial Paul Bogâthi comunică Bistriţenilor, că oraşul şi districtele au să prezinte 49 recruţi în proporţia »con- tributionalis quanti«. yt Pârcălabul oraşului e trimis în 9 Febr. să publice în dis- trictul valah scrisoarea Excl. Sale Gubernatorului, că deoarece în proximele zile vor fi desbătute şi rezolvite chestiile litigioase dintre oraş şi Valahii renitenţi, aceştia să fie avertizaţi să se prezente la publicarea rezoluţiei. Tot în chestia aceasta scrie primarul Klein din Sibiu să i-se trimită grabnic cu un om de încredere toate privilegiile şi documentele importante ale oraşului. E de notat aci că privitor la actele şi documentele cari se refereau la Valea Rodnei şi mai ales la scutirea locuitorilor români de plata dijmei şi la alte drepturi, conducătorii districtualilor în frunte cu protopopul Anton Naszodi ceruseră mai de mult dela guberniu ca oraşul să le extrădea acele documente păstrate în arhiva oraşului. In 15 Febr. notarii Mihail Szâsz şi Toma Tarr se şi prezentară în Bistriţa la magistrat cu somaţia să libereze peti- ţionarilor documentele necesară, dar Saşii sub diferite pretexte se eschivară dela îndatorirea impusă.1) * In sfârşit cu data 15 Februarie apare rezoluţia guberniului în chestiile de litigiu dintre Românii vidicani şi Saşii bistriţeni* 2). Primarul Klein scrie în 19 Febr. din Sibiu magistratului că guberniul a hotărît în chestia diferendelor cu Valahii districtuali şi expedi- torul ungar Kereso duce cu sine hotârîrea. Punctele pricipale ale actului, numit »deliberat«, sunt următoarele: Valahii sunt recunoscuţi ca oameni liberi şi nu ca iobagi, au însă de prestat oraşului taxele alodiale, vamsug-ul, florenul de cap, dobânzi, cu un cuvânt tot ce prestează şi districtul săsesc. La publicrea »deliberat«-ului în Sibiu — conform unei note magistratuale — au fost prezenţi: a) din partea magistratului: pri- marul oraşului (Klein), procurator Simenfalvi, procurator bistr. Kereso şi Daniel Hennrich »qua Amanuensis«; b) apoi următorii Valahi cari au ridicat acuze împotriva renitenţilor: Grasim din Ilva, Foşlui din Mocod, Lupul Todori din Mocod, Demian Cosma din Runc şi fiul lui Ignat slobodnic in Rebrişoara; c) dintre renitenţi: Ştefan Cute alias Nimigeanu din Feldru, Ion a Floroaii din Năsăud, >) V. »Arh. Som.«, Nr. 13, pag. 339—342. 2) V. »Arh. Som.«, Nr. 13, pag. 342—349. m leremie a Bodii din Mocod şi Marca din Nuşfalău; d) în sfârşit protopopul Farcaş Naszodi şi popa Latzko din Uifalău. După sosire în Bistriţă translatorul Kereso imediat raportă magistratului despre cele petrecute în Sibiu şi-i ceti întreg »deli- berat«-ul, iar primarul Klein — asemenea sosit acasă — îndată în 27 Febr. îi adresă lui Bruckenthal o scrisoare, care poate servi ca rar model de falşitate şi pervertire. Răutăciosul primar îl ruga pe notoriul patron »să caute să amelioreze — întrucât se poate — deliberatul guberniului«, căci nici Saşii bistriţeni de azi, şi nici strămoşii acestor n’au reclamat ca iobag pe nidun Valah, dacă acesta s’a mutat ori a plecat din district; iar la caz dacă vr’un Valah districtual era reclamat din altă parte ca iobag, totdeauna chestia acestui a fost amănunţit cercetată, deci magistratul totdeauna i-a apărat pe Valahi ca pe oameni liberi al districtului«. La scrisoarea primarului Klein, secretarul gub. Sam. de Brucken- thal răspunse în 11 Martie. Acest slujbaş al guberniului care avea datorinţa să judece drept şi imparţial afaceri şi cauze de orice fel şi nuanţă, nu ezita nici un moment să aţiţe pe conaţionalii săi saşi împotriva Românilor şi să-i asigure totdeauna de sprijinul său până la izbândă. Astfel şi în amintitul răspuns dat la 11 Martie, Bruckenthal încurajează şi îndeamnă pe Bistriţeni să apeleze împo- triva hotărîrilor deliberatului, căci chestia priveşte pe întreaga naţiune săsescă, şi că el va da tot concursul pentru buna reuşită a cauzei Altminteri iată pasajul original din acea scrisoare: lch halte so vor nothwendig, dasz das Bistritzer Publicum sich sobald als moglich de recursu melde, und sodann die Nation mit angehe, dasz solche mit vereinigten Krăfften demselben beyzustehen sich angelegen seyn iasse. Weil es leicht zu ermessen ist, dasz wenn dieses Deliberat in seiner Wiirk- samkeit bleiben solite, die gantze Nation einen unwiederbringlichen Schaden in Ansehung aller derer iibrigen Giiter, welche sie mit eben demselben Rechte besitzet, zu beforchten haben wtirde. lch werde mir sodann alle Miihe die meinen Krăfften zulănglich seyn wird geben, der Sache einen gliicklichen Aus- gang zu wege zu bringen». De Bruckenthal — care continuu primea prezente (»discreţii«) dela Bistriţeni — aceştia aveau acum cu atât mai mult nevoie să intervină direct în afacerile lor, deoarece in 28 Febr. se publicase ordinul gubernial conform căruia particulari nu mai aveau voie să se prezente în Sibiu cu diferite rugări, căci nu vor fi ascultaţi. Ordin, care însă n’a fost de lungă durată. 309 In 8 Martie magistratul hotărî să expedieze pe pârcălabul Daniel Giitsch şi pe secretarul depertinenţei Johan Bressler în Valea Rodnei ca să publice locuitorilor din satele valahe »deliberatul« gubernial, arătând sătenilor ordinul cu sigilul guberniului, ca oa- menii să crează că e trimis din Sibiu. Apoi să mai publice şi is- codească următoarele: a) Celce va încunjura contumaţa (carantina) dela trecătoarea spre Ardeal şi va trece pe drumuri oprite, va fi pedepsit cu moarte prin ştreang, b) Să se constate ce s’a petrecut în districtul valah în intervalul dela publicarea deliberatului în Sibiu până azi, şi mai ales despre ce s’a tratat în soborul ţinut — cum se aude — în Năsăud. c) Valahii să care lemne la var- niţele din Rodna şi pământ la fiertul silitrei. d) Să se ceară dela protopopul din Năsăud garanţie în scris că preoţii nu vor primi în azil şi nu vor proteja pe niciun om desemnat ca recrut. In legătură cu întortochiatul »deliberat«, ca emanaţie din acesta, comisarii mai aveau să comunice districtualilor următoarele ordine: 1. Să se supună totdeauna jurisdicţiei magistratului nefiind îndreptăţiţi să ţină judecăţi prin unii oameni din sinul lor, cum se întâmplă de un timp încoace. 2. Privitor la vizitarea şi con- trolul munţilor să nu pună piedeci, ci să stea în ajutor. 3. Să presteze dijmele. 4. Afară de impozitele pe cari obişnuiau să le plătească din vechime (uralters her), magistratul nu-i va împo- vera cu altele. 5. Taxele munţilor să le plătească, şi să facă toate prestaţiile cuvenite din vechime fondului alodial. 6. Toate cele- lalte poveri extraordinare le vor purta în comun cu locuitorii saşi. 7. Interesele să le plătească »a proportione*. 8. Taxa »pe cap« să o presteze ca oameni liberi, şi să completeze şi ceeace n’au prestat de 5 ani încoace, când au fost impozitaţi ca iobagi. 9. Peste tot să fie admonestaţi serios ca să se conformeze hotărîrii guberniale, să se supună autorităţii magistratului şi să contribue ceeace se cuvine cassei alodiale. Despre rezultatul acestei delegaţii, comisarii făcură următorul raport: Dupâce subsemnaţii în 11 Martie 1760 am fost expediaţi de magistratul de aci în districtul valah, ca să publicăm »Pro memoria« înmânată nouă, dar mai ales ordinul d. d. 15 Febr. al guberniului privitor la renitenţa manifestată în acel district valah de lung timp încoace, astfel am ajuns: . 4 '0 \ In 12 c. după masă în Năsăud şi am publicat toate punc- tele ce ni s’au ordonat. Acolo Toader Oranci, în numele între- gului sat ne răspunse: Vrem să prestăm bucuros tot ce priveşte serviciul preanalt şi serveşte spre promovarea acestuia; ce însă ni-se cere de către magistratul bistriţan, conform punctelor cetite, nu suntem în situaţie să prestăm, până când nu vom merge înno- dată la curtea preanaltă şi vom primi dela Mai. Sa ordin precis în chestie. Pământ pentru fiertul silitrei şi lemne voim să cărăm, pentrucă şi aceasta serveşte la promovarea serviciului preanalt. In 13 am mers la Mocod unde la ordinul nostru au venit şi sătenii din Mititei. La punctele cetite am primit dela ambele sate prin gura lui Dumitru Sacota din Mititei, care purta vorba, acelaş răspuns ca şi dela Năsăudeni. Cu adausul: Magistratul să nu cuteze a trimite pe cineva în district ca să încasseze impozitul de 7 cr. ori alte biruri ce nu privesc serviciul preanalt, căci dacă acela ar păţi vr’o nenorocire ori s’ar naşte din această pricină rebeliune între oameni, nu sătenii vor purta vina; deci protestează solemn împotriva unei atari încercări. In 14 am făcut publicarea în Zagra unde dintre sătenii con- vocaţi şi din Poieni, Oăureni şi Suplai au apărut numai unii. Dela toţi aceştia, special dela Pascu din Zagra am primit la toate punc- tele răspunsul ce ni l-au dat şi celelalte sate. In deosebi ne-a îm- părtăşit judele din Zagra: că dupăcum a aflat la soborul ţinut în Năsăud pătrupopul a sedus (verleitet) pe sătenii districtuali să im- poziteze pe fiecare bărbat încă cu câte trei monede de 17 cr., să încasseze banii şi să-i înmâneze lui, căci el voieşte în persoană să meargă înc’odată în afacerea lor la curtea împărătească. Şi de aceea districtualii nu vreau să se supună ordinelor guberniului. In 15 s’a făcut publicarea în Salva, fiind prezenţi şi sătenii din Runc. Răspunsul lor a fost: întreg districtul s’a înţeles că din fiecare sat să meargă câte un delegat la curte, şi ei se vor orienta după răspunsul ce-1 vor primi de-acolo. Până atunci, cu excepţia celor privitoare la serviciul preanalt, nu voesc să presteze nimic. Magistratul până atunci să aibă paciinţă. In aceiaşi zi am primit în Hordou la publicare, răspunsul: Ce priveşte contribuţia împ. regală şi serviciul preanalt, voim să prestăm în tot chipul. Prestaţiile însă cerute dela noi de către ma- gistrat în baza ordinului gubernial cetit nu le vom face, căci înainte cu o săptămână, în 7 c.. întreg districtul a fost adunat în Năsăud şi acolo districtualii s’au înţeles ca înc’odată să trimită din sânul lor câţiva oameni la curtea împărătească, cari de-acolo să aducă informaţia, ce au de prestat. Până atunci nu pot promite că vor presta toate cele cerute. In aceiaşi zi am publicat ordinele în Telciu, în prezenţa şi Ilî a sătenilor din Bichigiu. Dela ambele sate am primit răspuns ca în Năsăud. In 17 am venit la Rebrişoara şi am primit acelaşi răspuns. In aceiaşi zi am cetit punctele ordinului gubernial sătenilor din Rebra mare şi am primit răspunsul: Ce vor presta ceilalţi districtuali, vom presta şi noi; şi ce nu dau alţii, nici rioi mi dăm. In 18 am sOsit în Feldru şi după publicare primirăm acelaş răspuns ca în Hordou. Cunoscutul Ştefan Cute zise cu prilejul acesta în faţa întregului sat: Aci stă adunat întreg satul, vorbesc ca să audă toţi. Eu am voit să mă las bucuros de toată afa- cerea aceasta a lor, dar ei nu mă lasă’n pace. Ba s’au exprimat că dacă voi părăsi cauza şi nu voi merge iarăşi la Viena, atunci am să Ie restitui toate cheltuelile avute, ori mă vor omorî cu pietri. Această mărturisire întreg satul o confirmă zicând că aşa este. In 20 făcurăm publicaţia în Rodna şi primirăm răspunsul: Am primit ordin în scris dela pătrupopul ca cu excepţia contri- buţiei împ. reg. până atunci să nu prestăm nimic, până când noi districtualii nu vom merge îndodată la curte. Cum va veni apoi de-acolo poruncă, aşa vom lucra. Scrisoarea pătrupopului s’a cetit în public şi în prezenţa noastră. Afară de contribuţia regească promiseră să presteze şi cele ce privesc ferberea silitrei şi ser- viciul preanalt. Ce priveşte pe Saşii şi Maghiarii de aci, aceştia răspunseră: Nu voesc să se opună nici ordinului gubernial nici ordinului magistratului, ci vreau să fie întru toate ascultători. Numai de atât se roagă ca, luând magistratul în considerare că ei nici- odată n’au ţinut cu revoltanţii, să nu sufere şi ei pentru reni- tenţa acelora. In 21 răspunseră sătenii din Maieru ca şi Năsăudenii. In aceeaşi zi după publicare am primit în Sângeorz răs- punsul: Districtul a hotărît să meargă în chestia aceasta îndo- dată la curte. Până ce nu vine de acolo răspuns ce să presteze oraşului, cu excepţia contribuţiei reg. şi celor privitoare la servi- ciul preanalt, nu prestează nimic. In 22 am publicat ordinele în Ilva în prezenţa sătenilor din Leşu şi primirăm acelaşi răspuns pe care l-am primit în celelalte sate, că adică cu excepţia contribuţiei regulate şi a serviciului preanalt, nu voesc ( să (presteze nimic, până când nu vor merge îndodată la Viena. In aceiaş zi am făcut publicaţia în Vărarea, unde sătenii răs- punseră: Noi ţinem cu ceilalţi districtuali; ce vor presta ceilalţi districtuali din satele situate în sus şi în jos de noi, vom presta şi noi; alta nu, căci satul nostru e cel mai mic din district. Semnaţi: Daniel Giitsch, pârcălab; Johann Bressler, secre- tarul depertinenţiei. 4* Aceşti comisari mai adresară din drumul lor primarului Klein următoarele două scrisori separate: Din pricina timpului nefavorabil şi a drumului rău n’am putut să ajungem azi mai departe decât până la Zagra. Aci la ordinul nostru prealabil au fost adunaţi şi unii săteni din Poieni, Oăureni şi Suplai, şi precum publicasem în Năsăud, Mititei şi Mocod şi explicasem toate ce ni s’au impus, mai ales însă ordinul guber- niului; aşa am făcut şi aci în prezenţa tuturor sătenilor adunaţi din amintitele sate. Dar şi aci primirăm tot acelaş răspuns dela toţi, ca dela celelalte sate, adică: Voim bucuros să prestăm totul ce priveşte serviciul preanalt şi serveşte la promovarea acelui; ce priveşte însă altele cerute dela noi de către magistratul bistriţan, nu voim să prestăm până când nu vom trimite înnodată delegaţi la curtea preanaltă şi nu vom primi ordin precis în privinţa aceasta dela Maiestatea Sa. Ni-se pare după toate circumstanţele, că în întreg districtul nu vom primi alt răspuns, mai ales c’am primit unele ştiri că la soborul ţinut mai’nainte conducerea a avut-o pătro- popul. Altminteri oamenii par’c’au abandonat ţinuta de pân’acum, căci de bună voie şi fără contrazicere ofer atât întreţinerea pentru noi şi oamenii noştri cât şi fân şi ovăs pentru cai. Chiar şi săru- tatul mânii e mai obişnuit acum faţă cu noi decât mai’nainte, adică de un timp încoace. Rămânem etc., Zagra, 14 Martie 1760, supuşi servi Daniel Oiitsch, Johannes Bressler. Ce ţinută au observat districtualii noştri faţă cu ordinul gu- berniului în chestia renitenţii lor, aţi aflat din raportul nostru ce v’am adresat în 14 c. din Zagra. De atunci din pricina continuelor ploi, a apelor umflate şi a drumurilor rele, n’am putut face publi- carea decât în Salva, Hordou, Telciu, Runc şi Bichigi, unde sătenii ne vorbiră în acelaşi ton ca şi în satele precedente, şi pare sigur că în întreg districtul nu vom primi răspuns mai favorabil. Căci în Hordou cunoscutul Cihărean (Chiorean) în răspunsul său dat pentru întreg satul, limpede spuse, că în proxima Vineri vor fi trecute 14 zile, când întreg districtul a fost adunat în Năsăud şi acolo dbtrictualii au hotărît că vor trimite înc’odată din mijlocul lor pe câţiva oameni la curte, şi vor aştepta de acolo răspunsul, că ce au de prestat oraşului. ,, Ieri seara târziu am sosit aci, dar nu putem raporta încă nimic, căci aci încă n’am »predicat«. Dar astă noapte s’a revărsat apa într’atât, încât suntem îngrijaţi că nu vom putea pleca de aci încă câteva zile. Cei doi cărăuşi ai noştri din Dorolea (Klein Bis- tritz) roagă să porunciţi birăului să procure nutreţ pentru vitele lor de acasă, şi alimente pentru soţii şi copii, căci ei au fost năimiţi la drum numai pentru 3 zile, deci n’au lăsat acasă alimente 313 pentru timp aşa lung. Când vor sosi acasă vor răfui totul. Altele vom raporta. Rămânem etc., Rebrişoara, 17 Martie 1760, supuşi servi: Daniel Giitsch, Johann Bressler. * Chestia incidentului dela Nuşfalău încă nici acum nu era în- chisă, deoarece la ordinul autorităţilor administrative — pornite sigur de bistriţeni spre a compromite pe Cute şi pe Marcu a Bă- răriţii — în 23 Febr. din nou se făcu o amănunţită investigaţie de către cancelariştii Ladislau Misotsa şi Georgius Pali. Au fost ascultaţi 40 martori şi procesul verbal fu înaintat fibirăului Ladislau Mara din corn. Dobâca. In consecinţă magistratul hotărî în 15 Martie următoarele: Deoarece la scaunul din Şieul mare se vor desbate atrocităţile Nuşfălenilor comise faţă de comisarii orăşeneşti, sunt trimişi acolo, spre a-şi împărtăşi plânsorile, exp. ung. Kereso şi comisarul Peter Theil, care împreună cu soţii săi fusese crunt (hart) bătut cu acel prilej. In 16 Martie Maghiarii şi Saşii din Rodna văicărindu-se de purtarea arbitrară a consătenilor valahi, cer dela magistrat ajutor, căci aceştia, conduşi de instigatorii cercului de sus şi din jos, vreau să le devină »Herrn und Meister«. Astfel Vinerea trecută Petru Croitor a fost instalat ca jude al Rodnei de către Ştefan Cute şi ortacii acestui. »Suntem gata la orice ordin sau pretenţie justă a magistratului« continuă imploratorii, »dar ca sărmana eclezie evan- gelică să stea subt stăpânire valahă (unter walachischer Botmăssig- keit) şi noi să purtăm cheltueli netrebuitoare, la aceasta — fără ştirea magistratului — nu ne poate determina nicio altă autoritate a ţerii. Magistratul ordonă în 24 Martie perceptorului Mich. Hennrich, că decâte ori vin la oraş judeţii districtului valah, aceştia totdeauna să fie trimişi la inspectorul depertinenţei spre a lua în primire poruncile necesare. Chiar acum sunt trimişi comisarii să le po- runcească sătenilor valahi ca să grăbească cu prezentarea recruţilor. Judele din Mocod care stă în arest din cauza celor doi boi ai valahului Pampi pierduţi din vina sa, a judelui, să roagă în 28 Martie să fie liberat, obligându-se că la caz dacă nu va putea afla boii pierduţi, îi va da lui Pampi doi boi dintre ai săi. In 12 Aprilie inspectorul plăieşilor primeşte ordinul gubernial, conform căruia în Leşu, Ilva mare, Rodna, Teici, apoi între Petriş 314 şi Uifalău şi în Dumitriţa are să pună table negre cu inscripţia în limba germană, ungară şi valahă: că celce trece în Ardeal din Moldova ori Muntenia, pe căi oprite, va fi spânzurat. * In 13 Apr. începe o lungă investigaţie, făcută de asesorii judeţeni Jănosi Peter şi Fogarasi Istvăn, delegaţi de către prefectul Teleki Păi de Szek spre a cerceta delictele Valahilor, despre care făcuse arătare guberniului perceptorul bistriţan Mich. Hennrich. Conţinutul procesului verbal redijat cu acea ocazie este următorul: Investigaţie făcută la ordinul d. d.. 27 Februarie 1760 al guberniului, fiind subsemnaţii numiţi şi trimişi de fişpanul conte Teleki Păi al judeţului Dobâca pentru a cerceta unele cazuri despre cari se făcuse guberniului raport de către perceptoratul regesc din Bistriţa. Mergând mai întâiu în comuna Rebrişoara din vidicul Bis- triţii în 13 Aprilie 1760, şi aşezându-ne seara în cvartir, s’a întâm- plat că era acolo tocmai şi preotul de rit grecesc Mitru din Nă- săudul vidicului bistriţan, care venind îndată nechemat şi bine beut Ia cvartirul nostru, agitat ne-a întrebat despre cauza venirii noastre acolo. Noi am fi dorit să-l depărtăm pe acel popă şi să împărtăşim motivul prezentării noastre numai sătenilor, a căror convocare o amânasem pentru proxima dimineaţă, dar nu ne-am putut scutura în niciun chip de amintitul popă. Dacă ieşam din casă imediat venea pe urma noastră, şi nu ne-a lăsat în pace până când în sfârşit dâpă multele sale insolenţe, i-am spus că am venit din ordinul guberniului spre a cerceta motivul legării slobodnicului ori paznicului (obequitator) din Feldru întâmplată în Rebrişoara. Auzind aceasta popa, în faţa numeroşilor locuitori Rebrişoreni adnunaţi, a început să zică cu mare stăruinţă (zelussal) şi de repeţite ori: »Nimeni nu e îndatorat să jure şi mărturisească*. Văzând noi că cu vorbele sale dă curaj locuitorilor şi le aţâţă renitenţa, cu greu am putut îndupleca pe un om de încredere (rudenie) a popii să-l îndepărteze dela noi. Premiţând aceste raportăm că în ziua următoare, în 14 Apr. la chemarea noastră locuitorii din Rebrişioara s’au adunat în mare număr, şi expunându-le actul bistriţan despre cazul din Rebrişoara, conform ordinului gubernial a pus întrebările anexate, la cari lo- cuitorii au dat răspunsurile aci însemnate. La descrierea faptului (species facti) raportat guberniului au dat răspunsurile judele şi juraţii: Nichita Cotu, Grigore Cel Mare, Ion Lica, Costan Voniga, Ion Hadăr şi alţi mai mulţi locuitori din Rebrişoara, 315 1. Slobodnicul ori paznicul Todor Zdrobău din Feldru vidicului bistriţan, orânduit să încasseze impozite, este argatul oraşului Bistriţa? Şi în 1 Febr. 1750 când a fost legat, a venit să încasseze contribuţii ori s’a ocupat cu alte chestii particulare? Ad. 1. Slobodnicul Todor Zdrobău din Feldru, împreună cu alţi slobodnici orânduiţi pentru adunarea contribuţiilor şi pentru alte servicii, este argat al oraşului. Când a fost legat aci, încă s’a ocupat cu adunarea contribuţiilor, dar nu ştim sigur dacă el a fost numit de către perceptor pentru de-a încassa în acea lună contribuţiile, căci singur numai perceptorul ştie, când pe care slo- bodnic şi în care sat îl trimite. Nu obişnueşte să facă aceasta cunoscut în scris sătenilor. 2. Preofii bisericii de rit grecesc ce fel de congres au ţinut atunci în Rebrişoara ? Şi cine a chemat la popi pe amin- titul slobodnic Todor Zdrobău, şi spre ce scop, ori doar a mers nechemat? Ad 2. Preoţii vidicului valah bistritan s’au adunat aci în afa- cerile lor; spre ce scop nu ştim, ci numai ei o ştiu. Nici aceea n’o ştim, dacă l-a chemat cineva pe Zdrobău la popi sau nu; dar crainicul satului raportează cu siguranţă că Todor Zdrobău de sine a mers la Protopop. (Notandum: Aceasta crainicul o rapor- tează chiar şi în fata noastră). Ad 3. Ce faptă criminală comisese acel slobodnic; iar cel ce a lăsat să-l lege ce motiv şi vină i-a obiectat şi cu ce cuvinte l-a tratat? Ad 3. Noi n’am fost fată la adunarea popilor, deci nn ştim alta decât ceeace am auzit dela amintitul crainic Vasile Alexi care a fost prezent acolo. Fiind chemat crainicul el dă următorul răspuns: Slobodnicul Todor Zdrobău salutând pe Pătropopul din Năsăud, acesta îndată l-a întrebat: »Tu eşti slobodnicul din Feldru?* La ceeace el a răspuns: »Eu sunt«. Pătrupopul îl întrebă: »Da tu afurisitule, şti tu Tatăl-nostru româneşte, ungureşte ori săseşte?« Acela răspunse: »Nu-l ştiu*. La aceasta Pătrupopul zise: »Dar şti înjura de suflet şi cruce!* Atunci preotul valah senior ori jurat din Sângeorz scoţind o scrisoare în faţa soborului, o pune pe masă, pe care cetind-o Pătrupopul din Năsăud, imediat se’ntoarse iarăşi către slobodnicul Todor Zdrobău întrebându-1: »Tu ai ameninţat pe Ştefan Nimigean din Feldru cu bătae şi omor? (Notandum: Acest Ştefan Nimigean este unul dintre conducătorii răsvrătiţilor împo- triva magistratului bistriţan). Slobodnicul Todor Zdrobău negă aceasta. 316 4. Cine a ordonat să-l lege pe acel slobodnic, cine l-a legat, cu ce unelte, de ce l-au legat, cât timp a fost legat, şi ce timp era: foarte aspru rece, ori mai moderat? Ad 4. Noi am auzit dela fătul (paracliser) şi dela amintitul nostru crainic, că dupăce se sfârşi discuţiunea aceea Protopopul ordonă să-l lege pe slobodnic. Fătul l-a şi legat lângă casă de un stâlp subt un şopru, legându-i picioarele cu lanţ, şi aşa a stat legat ca o jumătate de oră. (Notandum: Crainicul şi în faţa noastră a investigatorilor a descris în modul acesta faptul legării aceluia). Dar şi noi cari n’am fost atunci acolo o ştim, că atunci n’a fost frig. 5. Cine a ordonat liberarea slobodnicului şi cine l-a liberat din lanţuri? Ad. 5. Tot la ordinul Protopopului l-a liberat fătul, precum raportează atât fătul cât şi crainicul. 6. Dupăce slobodnicul a fost liberat din fiare, ce i-a zis Protopopul? Este adevărat că i-ar fi strigat: »Intindeţi-l la pământ şi trageţi-i cincizeci de beţe« ? Dacă e adevărat, atunci la a cui intervenţie şi rugare a fost lăsat liber slobodnicul, fără bătaie? Ad 6. Fiind liberat slobodnicul din lanţuri, iarăşi l-a chemat Protopopul în casă, cum zice crainicul, şi i-a zis: »Vezi măi ti- călosule, tu ştii să te porţi neomenos şi necuviincios, să blastemi şi să înjuri, dar nu ştii Tatăl nostru. Deci voi lăsa să-ţi dea două- zeci şi două beţe. Dar la intervenţia popilor şi birăilor săteşti, revenind protopopul, totuşi n’a lăsat să-l bată. In 15 Aprilie 1760 ne-am continuat cercetările în comuna Telciu din vidicul bistriţan. Chestia a fost cazul din Telciu ra- portat guberniului. Răspunsurile le-au dat judele şi juraţii: Blidar Onul, Dumitru Homeiu, Toader Petri, Grigore Scuturici, Andrei Buriac, Andrei Moldovan, Toader Ciugan şi alţi mulţi locuitori din Telciu. 1. In 1 Ian. 1760 când comisarul confruntator Mihail Werner a distribuit între locuitorii telcieni răvaşele impo- zitelor, cari oameni au reproşat comisarului că ei plătesc mai multă dare decât alţii mai bogaţi ca ei; şi la ce au ţintit ei cu vorbele lor, la aceea că sunt înşelaţi, ori că comisarul e interesat şi n’ar impune şi inscrie contribuţiile cu dreptate ? Ad 1. E fapt că în acel timp, fiind ocupat comisarul cu dis- tribuirea răvaşelor şi repartizarea contribuţiilor, ştim şi am auzit, că Grigore Docichi şi Voica lui Filipaş s’au plâns că ei pres- tează mai mult decât alţii mai bogaţi, dar la ce au ţintit, nu ştim. Cu toate că i-am dat destule daruri (prezente, discreţii) comisa- rului, totuşi nu-i putem imputa, că n’ar impune cu dreptate con- tribuţiile. 317 2. Ce a răspuns comisarul oamenilor cari s’au plâns; a zis că se denunţă pe înşelători dacă-i ştiu; şi ei au arătat pe cineva, ori înşelătoria comisă, şi afară de aceea s’au mai descoperit şi alţi înşelători, şi anume cine cu ce au înşelat? Ad 2. Comisarul a chemat în faţa sa pe acei oameni pârişi, a lăsat să-i aducă şi i-a examinat, dar nu ştim să se fi dovedit ceva înşelăciune, nici nu cunoaştem înşelători printre noi. (Notan- dum: Noi aci i-am constrâns şi examinat cu cea mai mare încor- dare, dar n’au arătat pe nimeni şi nimic, negând că ar fi înşe- lători printre ei). 3. Comisarul ce a căutat cu felinarul în grajdurile oa- menilor, oare nu vite ascunse? Şi cari l-au împiedecat, lovind felinarul din mâna crainicului losif a lui Todoruţ din Teici? Ad. 3. Este adevărat că comisarul după cină a plecat îm- preună cu slobodnicul Ion Scuturici din Telciu şi cu crainicul losif a lui Todoruţ să caute cu lampa după vite ascunse; şi mai întâi au mers la casa lui Vasile Cute. Dar să fi dat de ceva în- şelăciune nu ştim. Sătenii încă să sperieseră, căci slobodnicul Ion Scuturici încă de cu ziuă i-a ameninţat pe oameni că-i va lega pentru contribuţii. Deaceea sara nici nu s’au desbrăcat, iar comi- sarul plecând cu felinarul, noi sătenii imediat am apărut la casa lui Vasile Cute şi noi am lovit felinarul din mâna crainicului. - 4. Atunci pe slobodnicul telcian Ion Scuturici, care pornise cu comisarul la cercetare, cine şi cu ce unelte l’au bătut, pentru care vină, cât de tare l-au rănit, şi cari au strigat că-1 vor bate de moarte pentrucă i-a tradat; cari l-au dus de acolo unde slobodnicul a fost trântit la pământ, la a cui casă l-au dus, acolo ce-au făcut cu el, cât timp l-au ţinut în fiare şi cum a scăpat de lanţurile aceste; după li- berare câte săptămâni a zăcut la pat bolnav, cum s’a lecuit şi ce a cheltuit cu vindecarea sa? Ad 4. Noi sătenii l-am bătut pe slobodnicul Ion Scuturici cu bâte şi bastoane, dar ştim că n’a sângerat şi nici nu i-s’a rupt vr’un os, însă vânătăi au putut fi. Nu ştim să fi strigat cineva să-l bată de moarte. Ştim că au trimis din Bistriţa felcer (borbely) care l-a vizitat şi numai i la un ibraţ a aflat lovitură mai umare. Singur s’a sculat dela pământ, unde-l trântisem, şi sătenii prin- zându-1 l-au dus la casa lui Ignat Moldovan, şi i au pus lanţ pe picioare, iar a doua zi la amiaz l-au lăsat liber la intervenţia va- meşului, şi pe garanţia unor săteni în forma aceea, că să dea samă£satului despre anii câţi a fost birău. Motivul faptei şi a mâ- niei faţă de acel slobodnic derivă de-acolo, că primăvara trecută 318 şi-a cumpărat birăia pentru doi ani şi în trei rânduri a mai fost birău împotriva voinţii satului. A fost om foarte nemilos şi bătăuş, a consumat el insuş dijma, fânul satului şi alte venite aparţiitoare satului; le-a scos de pe oameni şi n’a dat samă satului. A fost denunţătorul nostru la magistratul din Bistriţa. Ştim că a zăcut trei săptămâni, dar nu ştim că oare de dureri ori de ruşine. Felcerul nu l-a legat, şi aşa ştim că pe acela nici nu l-a plătit. 5. Şi dup’aceea cari l-au ameninţat cu bătae şi omor pe acel slobodnic? Ad 5. N’am auzit dela nimeni astfel de ameninţări. 6. Dar pe comisar a voit cineva să-l atace, în timp ce-1 băteau pe Ion Scuturici? Anume pe Andrei Moldovan cine l-a reţinut să nu lovească pe comisar? Ad 6. Nu ştim să fi intenţionat Andrei Moldovan ori alt cineva să atace pe comisar. 7. După bătaia slobodnicului Ion Scuturici, cari au mers la casa birăului, la cvartirul comisarului şi au declarat că răspund ei pentru bătaia slobodnicului? Ad 7. Nu ţinem minte ce am spus comisarului după ba- terea slobodnicului, dar ştim noi că trebue să dăm samă pentru bătaia suferită de Ion Scuturici. 8. Este adevărat că pe câţiva Telcieni ceilalţi locuitori i-au legat, şi adică pe aceia cari s’au plâns că ei plătesc atâta contribuţie cât şi cei mai găzdaci ? Şi dupăce i-au legat, din ce motiv au încercat să facă pe comisar ca să-i bată ori să-i dea pe mânile lor să-i bată? Ad 8. Este adevărat că am legat pe Grigore Todichi dar pe Voica lui Filipaş nu l-au legat ci l-au t'nut în arest până a doua zi, când i-au dus pe ambii înaintea comisarului şi l-am rugat să-i bată ori să-i dea pe mânile noastre ca să-i batem ca pe denun- ţători mincinoşi. Dar comisarul nici nu i-a bătut, nici n’a lăsat să-i batem, ci a ordonat să fie liberaţi. 9. Când în anul 1757 slobodnicul Dânilă Ciot din Mocod a fost îmbrâncit în Telciu aci în casa birăului de atunci, umblase el să încasese contribuţii ? Şi Dumitru a lui Vasile Buriac împreună cu alţi din ce pricină I-au apucat de păr? Pentru aceea că a cerut dela ei contribuţia, ori pentru alt motiv; şi au strigat ei că îl vor bate de moarte? Ad 9. E adevărat că slobodnicul Dănilă Ciot din Mocod a adunat atunci contribuţii, dar ştim că Dumitru a lui Vasile Buriac n’a fost dator cu restanţa de impozit ce i-se cerea. Ce-i drept restanţa sta pe ţencuşa (răboj) lui, dar din greşală ori confundare de nume s’a scris pe numele lui datoria altui om, şi din acest 319 motiv s’au certat Dumitru şi Dănilă Ciot, şi certându-se numai ei doi s’au încăerat în casa judelui de atunci. Pentru care încăerare legând slobodnicul pe Dumitru l-a şi pornit la drum să-l ducă înaintea magistratului din Bistriţa, dar în drum Ia Salva s’a împăcat cu el, cum am înţeles, pentru opt mărieşi (taleri Maria Terezia). Tot în 15 Aprilie 1760 am continuat cercetarea în Găureni din vidicul Bistriţii. Chestia a fost incidentul petrecut în satul Găureui. F.a în- trebări au răspuns: Alexa Bobol jude, Costanu lui Miron jurat, Ursul lui Iacob, Mihailă a lui Toaderu Andreichi. Vasilie Finigar, Docea a Ursului Grighi, Ion Mâţu crainic, şi Irimie Borcocel, lo- cuitori din satul Găureni, dacă au văzut, stând ei aproape, ori au auzit dela alţii, adică despre cearta din chestie. 1. In Ianuarie anul curent 1760 a fost dispus la voi Vasile Rebrişorean, slobodnic şi argat (călare) orăşenesc din Rebrişoara, spre a aduna impozite, şi chiar să străduia cu acea muncă, când a suferit lovitură dela Onul Bumbului ? Ad 1. Da, a fost dispus ca executor şi trimis la noi Vasile Rebrişorean în acel timp, şi chiar se ocupa cu adunatul dării. 2. In acea lună Ian. slobodnicul Vasile Rebrişorean a chemat pe săteanul Onu a Bumbului la casa birăului ca să aducă contribuţia? Prin cine? Pentru ce n’a mers la cance- larie, şi cu ce s’a scuzat ? Ad 2. Vasile Rebrişorean a trims pe crainic să-i cheme şi aducă pe restanţieri la casa birăului. I-a şi strigat crainicul, dar probabil nu toţi au auzit strigătul. Nu ştim dacă Onul a Bum- bului l-a auzit ori nu. 3. Ducându-se însuşi slobodnicul Vasile Rebrişorean după el ce i-a zis lui Onul Bumbului? Şi Onu Bumbului cum a răspuns şi cu ce unealtă l-a lovit pe slobodnic atât de furios încât unealta s’a rupt în două? Unde l-a lovit şi cât de tare l-a vulnerat? Şi din ce pricină a făcut-o Onu Bumbului? Ad 3. Pe slobodnicul Vasile Rebrişorean birăul l-a lăsat în casa sa şi a plecat cu crainicul Ion Mâţu spre casele restanţie- rilor. Slobodnicul, urându-i-se să stea singur la casa birăului, a mers la casa juratului Costan a lui Miron şi acolo a aflat şi pe birăul satului, şi dupăce au beut împreună vr’o două cane de bereta jplecat slobodnicul împreună cu crainicul pe stradă, iar din drum i-au strigat lui Onul Bumbul să iasă (bujjek ki) din casă şi să aducă contribuţia în mână birăului. Dar Onu Bumbului a întârziat cu ieşirea căci îşi arunca gunoiul din grajd. Atunci slobodnicul din nou a strigat să vină căci el nu poate sta aci zile întregi, având şi aiurea de lucru. Nevenind totuş Onu Bum- 320 bului, slobodnicul îi strigă: »Vino, f... ţi sufletul«. Cu sudălmi se apropie de tinda casei lui Onu Bumbul; atunci acesta ieşi din grajd şi-i zise slobodnicului: »Dute’n p...da mumă-ta, am eu bani şi îndată ţi-i dau«. Apoi merse în casă şi, luând banii, ieşi din casă. Atunci slobodnicul împingându-1 dela spate cu o bâtă îl împinse pe Onul Bumbului, care însă întorcându-se lovi pe slo- bodnic cu furca de lemn, ce o avea în mână, şi nimerindu-i braţul, furca se rupse la acea lovitură. 4. După lovitură slobodnicul somat-a pe birăul satului să încarcereze pe făptuitor, şi dacă l-a somat şi forţat să-l prindă, pentruce birăul n’a făcut-o, n’au permis-o sătenii, ori nu s’a încumetat birăul să prindă pe vinovat? Ad 4. Slobodnicul a pus pe masa birăului două poltoace (bani) ca să prindă pe Onu Bumbului şi cu aceasta a plecat spre oraş la ponos. Birăul trimisese pe Onu Bumbului pe urma slo- bodnicului ca să-l ajungă până’n Zagra şi să se ’mpace cu el. Dar Onu Bumbului n’a mers. Aşa slobodnicul ridică acuză în Bistriţa, iar când îndată dup’acea merse din Găureni la Bistriţa ' cu contribuţii un sătean cu nmele Grigore a Timocii, perceptorul regesc îl încarceră pe acesta pentrucă n’a fost deţinut vinovatul. Birăul sătesc în credinţa că săteanul a fost arestat în Bistriţa pentru contribuţia, a plecat însuşi la oraş. Sosind acolo, săteanul a fost eliberat, iar în locul lui a fost arestat birăul. Stând acesta în Bistriţa în arest patru zile, în fine câţiva săteni l-au scos pe garanţia lor, în forma aceea că pe vinovat cu toată siguranţa îl vor duce la Bistriţa. Sosind birăul acasă s’a plănuit cum să-l poată duce, şi în fine l-au înduplecat pe Onul Bumbului ca să plece cu el la oraş cu binele făr’ de-a fi legat. Au şi plecat şi în Mocod au întrat la Macavei a Popii spre a-1 întreba de sfat. Acesta le sfătui că Onul Bumbului în nici un chip să nu meargă la oraş, şi nici nu va îngădui să-l ducă birăul, ci dacă are cineva a face cu el, să-l caute în vidic. Aşa Onu Bumbului a întors acasă, iar birăul a raportat chestia perceptorului regesc. Dup’aceea am auzit că Onul Bumbului s’a împăcat cu slobodnicul, pentru lovitură. In 16 Aprilie 1760 am continuat cercetarea în satul Mititei din vidicul bistriţan. Chestia era, că în Aprilie 1759 cu o săptămână înainte de Paştele ungureşti, într’o Duminecă, când împreună cu'comisarul confruntator veniseră la Mititei doi soldaţi executori şi slobod- nicul ori vătăşelul călăreţ Dănilă Ciot din Mocod, comisarul, is- prăvindu-şi lucrul aci, plecă împreună cu soldaţii executori. Pe amintitul slobodnic Dănilă Ciot însă îl lăsă aci în Mititei. E în- trebare acu că aci în Mititei pe acel Dănilă Ciot cine şi într’a cui casă l-a bătut, din ce cauză, şi câtă bătaie a căpătat ? Au răspuns: judele bostan a Nichiti, apoi Vasile Braic, Gri- gore Pop juraţi şi Iacob Lazar, Costan Fetinca, Dumitru Sacotă, Toader Oarză şi soţia lui: Melentia Iui Pintelei, locuitori din Mititei. Nota: Niciunul dintre aceşti locuitori n’a văzut întreg inci- dentul, ci unul depune despre una, altul despre alta, şi povestesc şi raportează în general următoarele: In acel timp a venit aci comisarul Johann Pfingstgrăf cu doi soldaţi executori, iar a doua zi sosi şi slobodnicul Dănilă Ciot (căci comisarul îi luase calul). Dupăce comisarul îşi isprăvi aci lucrurile, plecă împreună cu soldaţii executori, iar pe Dănilă Ciot îl lasă în urmă, nu ştim cu ce ordin. Dănilă Ciot a beut apoi aci în sat rachiu la săteanul Dumitru Sacotă, apoi a mers la casa lui Iacob Oleşău şi bând şi acolo bere şi rachiu s’a îmbătat. Plecând de aci călare, dela casa lui Toader Oarză l-a văzut preotul nostru Popa Partenie şi la chemarea popii Ciot Dănilă a coborât de pe cal şi a intrat în casă. Acolo a aflat pe Toader Oţel, pe care după cum auzisem, îl bătuseră în Zagra Dănilă Ciot şi soţia lui. Astfel dând Dănilă Ciot de omul ce era mânios pe el, şi ambii fiind beţi, Dănilă Ciot începu a-i adresa lui Toader Oţel vorbe necuviincioase şi scârnave. Acesta, ca omul beat, i-a răspuns cu asemenea vorbe, din cari apoi certându-se, Toader Oţel l-a apucat de păr pe Dănilă Ciot, iar acesta pe Oţel, şi aşa s’au înhăţat bine, dar vărsare de sânge n’a fost. In fine Toader Oarza, în casa căruia şi la rachiul căruia s’a întâmplat bătaia, aruncându-se între cei încăieraţi, i-a despărţit. Lucrul acesta şi Toader Oarza l-a în- tărit, cu depunere şi sigil, că s’a întâmplat de fapt aşa. Isprăvind cercetările în înţelesul descrierii fapteler şi con- form ordinului guberniului, cu întrebări şi răspunsuri, am redijat acest raport »bona fide« semnându-1 şi provăzându-1 cu sigilul nostru în anul, ziua şi locurile amintite. Jânosi Peter şi Fogarasi Istvăn, asesorii judeţului Dobâca. * In şedinţa dela 19 Aprilie magistratul redijază un act de acuză în care împărtăşeşte guberniului că şi după publicarea »de- liberat«-ului renitenţa continuă în 'districtul valah. Tot atunci se adresează şi către »supremos officiales nationis saxonicalis* cu rugarea să-i stea în ajutor, căci dimpotrivă se poate naşte un pre- judiciu pentru întreagă naţiunea săsească. . •i Aflând în 21 Apr. că unii dintre Valahii revoltanp. ai distric- tului din nou au plecat la Viena, la curtea împărătească, iar de altă parte rezervându-şi cu ocazia publicării «deliberat«-ului dreptul de apel »ad Aulam«; magistratul hotăreşte să fie rugat secretarul gub. Sam. Brukenthal, care tocmai se afla la Viena, ca să anga- jeze pe seama oraşului un agent destoinic pentru purtarea pro- cesului cu Valahii. Totodată Bruckenthal să intervină în chestia fântânilor de saramură din district, şi să câştige amânarea înca- sării contribuţiilor vechi, ori chiar radiarea acestor. Delegaţii Românilor districtuali într’adevăr şi plecaseră la Viena, iar trecând ca de obiceiu prin Sighet, aci vicecomitele Mi- hail Balea de Ieud în 21 Apr. îi provăzu cu paşaport şi scrisoare de recomandaţie, extrădate pe numele lui Ştefan Cute şi a lui le- remia Bucşa. In săptămânile următoare continuau în district hărţuielile despre cari în mare parte rapoarta oraşului patentatul denunţător Maxim Oălan din Năsăud. Apoi se înteţiau bejeniile!) la Moldova, cari îi făceau mari griji magistratului şi erau urmărite şi sanc- ţionate în modul cel mai barbar. In 23 Apr. comisarul Johann Kleinmann pârea pe judele din Salva că nu i-a plătit diurna când aduna în sat restanţele con- tribuţiilor. Judele zicea că sătenii i-au interzis să plătească între- ţinere comisarilor, iar la afirmarea lui Iacob Pavelea, prezent la acea harţă, i-se confişcă acestui calul, până va fi plătit comisarul. In 8 Iulie raporta morarul Nechita Moldovan dela moara orăşenească din Nuşfalău că Dumineca trecută Maftei a Cosmi şi Pinte Stupar au ridicat din lada morii 80 cub. cereale împărţin- du-le între sătenii cari fuseseră încarceraţi în Posmuş şi între Tudor a Cosmi, Savul Vermişan, Ieremie a Rus Todor, Rus Mihai şi Oeorgiţă Meşter. Iar în 12 Iulie tot acel morar raporta urmă- toarele: Ieri au venit la moară Marcu Bărăriţii, Pinte Stuparu, Ilieş a Spătăriţii şi Popa Timochii împreună cu ceilalţi locuitori cu excepţia judelui Tănase a lui Oavril Roiban, Blaga Istrătuţ, Lupu a Coacăză şi Todor Spătar, au rupt peceţile de pe lada vămii şi cerealele le-au împărţit între săteni, cu excepţia unei părţi pe care au dus-o în biserică şi a alteia care-i compete morarului. Dup’aceea Marcu Bărăriţii a cerut să i-se extrădea toate uneltele morii, iar morarului i-a comunicat porunca protopopului ca să >) V. «Arh. Som.« Nr. 16 p. 55 -88. u plece dela moară căci va fi instituit un alt morar. In ziua urmă- toare 13 Iulie sosi în Nuşfalău ordinul protopopului, scris în nu- mele întregului district valah, ca primăria satului să vândă cerealele aflătoare în lada morii şi cu banii obţinuţi să răfuiască datoria la »fişpan« şi amenda dictată de comitat, deoarece districtualii cei- lalţi nu mai vreau să contribue cu niciun ban Ia datoriile con- tractate, plătind până acum prea destul pentru aceste. In scrisoarea dela 12 Iulie magistratul îi împărtăşeşte prima- rului Klein, că decimatorul din Lechinţa »conspiră cu Valahii, deci ar trebui să i-se înfrâneze limba«. In 13 Iulie raportează Ion Popelea din Rodna că au venit la el sătenii Petru Croitor, Ion Filipoi, Istrati Filipoi, Ion Pioraş şi Oavril Bindea, şi au cerut să le plătească 48 cr. cota sa pentru cheltuelile delegaţilor la Viena. Au luat dela el zălog pănă ce va plăti. In 15 Iulie magistratul ordonă strict judeţilor să i-se rapor- teze imediat dacă vr’un districtual valah are de gând să fugă din provincie; dela aceştia să nu cuteze nimeni a cumpăra vr’o moşie. Fiind tot încordate raporturile dintre oraş şi districtul ro- mânesc nu e de mirare că din nou erau pusă la discuţie atât pre- tinsele drepturi ale oraşului asupra acelui district cât şi condiţia Românilor districtuali. Astfel contele Oavril Bethlen, prezidentul comisiei diriguitoare, în numele împărătesei Maria Terezia, scria în 17 Iulie guberniului transilvan să ordone ca până în Septemvrie să fie prezentate toate documentele în chestia de controversă, atât din partea orăşenilor bistriţeni cât şi a districtualilor români.1) In jumătatea a doua a lunei Iulie se întâmplă cazul grav şi misterios că împreună cu un grup de bejenari plecă la Moldova chiar şi protopopul Anton din Năsăud. Despre această se scrisese dealtă dată,* 2) rămâne acum de notat, că atât despre intenţiile şi legăturile numitului protopop cât şi despre alte evenimente din district — maicuseamă în raport cu Ştefan Cute — îl informa în acel timp cu deamănuntul pe magistrat des amintitul spion Maxim Oălan din Năsăud. Acesta denunţa că Cute iarăşi umblă pe apa Telciului şi adună bani pentru delegaţia la Viena, apoi că a aţâţat *) V. »Arhih. Som.« Nr. 13 p. 349. 2) V. »Arh. Som.« Nr. 16 p. 71-74 şi 78-79; apoi Nr. 20 p. 362—363 Ia4 pe oameni să-i spargă casa lui Oălan şi să-l scoată din sat. Iar în 23 Iulie, dupâce pâria pe protopop, pe popa Mitru şi pe Ma- cavei a Popii din Mocod, adauga următoarele: Că ei de mine nu se feresc oamenii, că eu le ştiu toate; numai mă rog să nu mă vestiţi pe mine Măriilor Voastre, pentru aceasta la nime. Şi ce va trebui Măriilor Voastre numai ce prin scrisoare rumânească să-mi trimiteţi cuvinte. Şi mă rog Mării Tale să faci Măria Ta bine şi să-mi trimiţi puţintel praf să mă pot arăta şi eu la Măria Ta cu ceva vânat, şi puţintel şiret (alice). Dară pe Protopop ştiu bine că nu am al mai vedea. Apoi mă şi rog de-ţi putea pune mâna pe Iuon a lui Lazure Cioti şi pe Iacob a Floroaii şi pe frates’o Iuon, că acum iară se gată Iuon să meargă la Sibiu. Că eu aş vini tocmai cu capu meu, şi mă tem că tot sunteţi supăraţi Măriilor Voastre pe mine. Numai ce’mi mai trimite acum puţină scrisoare să văd voia Mării Tale şi apoi oi vini pe cuvântul Mării Tale şi pe credinţă. A Mării Tale mai mic şi plecat eu Maxim Gălan din Nesout. Şi tot dela noi sunt aceşti oameni care sunt scrişi mai sus. Că eu doresc să mă văd in casa Mării Tale. 1760 Iulie 23. In 1 August raportează Nechita Moldovan din Nuşfalău că în 25 Iulie a venit din Năsăud un valah Origore cu porunca proto- popului să-i ducă cele 50 mierţe cereale promise acestui pentru serviciile sale prestate în cauzele de proces ale districtului. Deoarece 40 mierţe se vânduseră, Grigore primi lO.mierţe cu care plecă noaptea. In şedinţa dela 4 August magistratul discută şi hotăreşte privitor la următoarele chestii: a) Fişpanul grof Teleki şi baronul Korda trimit scrisori în privinţa Valahilor din Dumitriţa, încarceraţi în Posmuş şi Băiţa. Despre aceştia însă magistratul, fiind informat de către inspectorii plăieşilor că vreau să fugă la Moldova, nu răspunde conţilor până ce va primi raporturi detailate despre in- tenţiile Valahilor prizonieri, b) Se statoreşte că la caz când oameni din districtul valah se mută pe moşii nobiliare, pământurile acelor să se dea în administrarea prietenilor, cari la eventuală întoarcere a celor mutaţi, au să le restitue. c) Executorii sosiţi în oraş pentru încassarea vechilor restanţe, să fie expediaţi în districtul valah, unde să se facă publicaţiile că sătenii au să plătească dijmele, »vamsug«-uD) şi din fiecare casă au să aducă răvaşele la oraş. d) Să se facă preparativele necesare la varniţele din Rodna. t) Să citeşte ordinul guberniului privitor la încassarea »salgamal«-ului2), !) Taxa pentru păşunatul pe munţi. 3) Taxele pentru întreţinerea soldaţilor. 325 despre care perceptorul Hennrich raportează că n’a putut să se încasseze fiind »dominiul« (Valea Rodnei) aproape evacuat, f) Se se expedieze guberniului raportul lui Oălan privitor la Protopopul, raport adresat inspectorului depertinenţiei. In 9 Aug. denun(ă Maxim Gălan că Protopopul din Năsăud înainte de plecarea sa la Moldova a încassat cu forţa bani din satele districtului valah, extorcând (ausgepresst) astfel după cali- tatea satului câte 10, 12, 15 şi 16 fiorini, sub pretextul că i-ar aduna pe seama cancelariştilor. Faţă cu satele cari nu i-au adus banii la terminul fixat a procedat aşa, că pe sătenii cari voiau să plece la Dej după sare îi oprea cu străji în Năsăud, şi nu-i lăsa să-şi continue drumul până ce nu răfuiau suma repartizată pe satul lor. Mai mult au suferit din cauza aceasta satele cercului din sus. Din banii adunaţi pe calea aceasta a dat ceva cancela- riştilor, iar restul — împreună cu banii săi proprii — l-a pus în păstrare într’o ladă (Kiste). La plecare a luat toti banii la sine şi a încuiat lada, aşa că tatăl său scurt dup’aceea voind să scoată pentru trebuinţele casei ceva bani din ladă şi negăsind cheile, a fost nevoit să deschidă lada cu forţa, însă în ea nu era niciun crucer. Tot denunţătorul Gălan mai raportează că un plăieş din Bârgău sosit înainte cu câteva zile din Moldova, a spus că a văzut pe Protopopul în Dorna şi a şi vorbit cu el. In 20 Aug. Gălan pâreşte din nou pe Popa Mitru, apoi mai scrie şi altele magis- tratului.1) Spre a împiedeca procedeuri arbitrare, guberniul adresează în 21 Aug. magistratului ordinul, că orice cauze criminale, înainte de executarea pedepsei, să fie raportate curţii. Tot în acea zi ma- gistratul ordonă ca satele Maieru, Rodna şi Sângeorzul să plă- tească pânea pentru soldaţii detaşaţi la Rodna, pentru cari con- form ordinului gub. dela 16 Sept. Rodna era obligată să mai furnizeze iarna 18 stânjeni lemne şi 78 funţi lumânări, iar vara 6 stânjeni lemne. | ^ f I Inspectorul depertinenţei raportează în 3 Sept. că la somaţia sa adresată sătenilor din Săntioana să plătească dijmele, aceştia răspunseră că nici într’un chip nu sunt aplecaţi să plătească ceva înainte de ce se va ţinea »der Gerichtstag*; altfel le-a interzis ') V. »Arh. Sotn.« Nr. 20 p. 363—364. b 32Ă plata şi Ştefan Nimigean, adăugând *că vot vedea ce vot păţi ceice ţin cu Saşii*. In 9 Sept. cele 23 comune ale districtului valah adresează guberniului o petiţie în care îl roagă să avertizeze pe magistrat, ca acesta să înceteze cu persecuţiile şi nelegiuirile faţă cu Ro- mânii vidicani.1) In 17 Sept. spionul Oălan iarăş face denunţuri despre noul primar năsăudean Simion Caprău, despre Popa Mitru şi săteanul Todor Granciu.2) In 19 Sept. sătenii ilveni Ion a lui Precup şi Vârtolomei Ză- grean prezentă magistratului un ordin gubernial d. d. 10 Dec. 1759, iar la întrebarea acestui că unde a stat acel ordin atât timp Ilvenii răspund, că Ştefan Cute adusese iarna trecută ordinul din Sibiu, iar înainte de plecarea sa la Viena îl predete curatorului bisericesc Vasile, care îi însârcină să-l înmâneze magistratului. In 22 Sept. expeditorul ungar Ladislau Kereso prezentă o scrisoare a fibirăului Mara Laszlo împreună cu un ordin guber- nial adresat acestui, ca împreună cu viceşpanul George Nemeş din comitatul Solnocul interior şi cu perceptorul Midi. Hennrich din Bistriţa să meargă în districtul valah şi să someze pe săteni să plătească supracotă (die Additaments) la taxa liberţilor precum şi »salgamal«-ul; totodată să informeze pe guberniu dacă nucumva districtualii sunt împovăraţi cu impozite inadmisibile (mit unge- biihrlichen Impoenen agraviret). Fibirăul scrie că are de gând să plece Joia proximă la Mocod, unde să fie chemaţi câţiva bătrâni din fiecare sat districtual. Inspectorul depertinenţiei să facă publi- caţiile necesare. In 26 Sept. raportează perceptorul Hennrich că Valahii districtuali, cari se sfătuiseră lung timp în Mocod, refuză categoric să presteze »şalgamal«-ul şi »supradirte taxam capitis*, deşi delegaţii comitatensi i-au avertizat în tot felul. In sfârşit Ieremie Bucşa a declarat în numele vidicanilor acestea: Ei ştiu despre acest impozit (Umschlag), şi că Ex. Sa Bethlen Gâbor l-a adus din Viena; însă gubernatorul le poruncise să nu mai plă- tească nimic afară de contribuţia regală. Cu toate acestea infor- mându-se sătenii prin delegaţii lor în Sibiu în chestia aceasta, *) V. »Arh. Som.« Nr. 13 p. 350. 2) V. »Arh. Som.« Nr. 20 p. 364—366. Sunt gata să plătească »additamentum taxae capitis libertinorum* pentru anul 1761, dar nicidecum pentru 1760 şi anii premer- gători. In ziua de 26 Sept. magistratul confirmă pentru 1760—61 pe următorii judeţi comunali: Scridon a Torni, Mocod; Origore a Popii, Mititei; Tănase Boşota, Runc; Ion Lehaci, Zagra; Ştefan Varga, Poieni; Alexa Bobola, Găureni; Ursul a Ion, Suplai; Nicolae Damian, Bichigiu ; Ion Barte, TelciU ; Vasile a Georgi, Hordou, Partene a Titieni, Salva; Simion Caprău, Năsăud; Lupul Ciuţi, Rebrişoara; Ion a Gavril Crăciun, Rebra mare; Simion a Lazar Vărarea; Grigore Marcului, Ilva; Maftei a Popii, Leşu; Oaneâ Nicolae, Sângeorz; Andreas Todt, Rodna; Simiom Flore, Sântioana; Pentru Feldru se confirmă ca primar slobodnicul Todor ZdrobăU, căci la votarea pentru Valahul trimis la oraş n’au fost prezenţi toţi sătenii, apoi s’au mai constatat şi unele cazuri de mituire. In Nuşfalâu aleseră unii săteni pe Cotoc Ursul, cu care însă ma- joritatea nu era muţămită. De aceea se hotăreşte ca Marţa viitoare să trimită satul pe 3 Valahi mai destoinici dintre cari să fie con- firmat viitorul judeţ. Judeţii pun în modul îndatinat mânile pe pâr- călabul Daniil Giitsch şi rostesc astfel jurământul. După acestea noii judeţi sunt aspru avertizaţi să comunice inspectorului deper- tinenţiei pe refugiaţii în Moldova. Tot în acea zi haiducii orăşeneşti şi servitorul primarului Bistriţii înaintează magistratului următoarea petiţie: Se ştie că hai- ducul (paznicul) de ţarină a primit până acum dela fiecare judeţ »sub titulo discretionis« câte 34 cr. iar slobodnicul câte 48 cr. Noii judeţi însă nu vreau că considere vechiul obiceiu, deci per- sonalul de serviciu roagă să-şi capete partea cuvenită. Rezoluţie: Noii judeţi să mărturisească cât au pimit mai’nainte haiducii şi slobodnicii »sub titulo discretionis« şi inspectorul depertinenţei să adune banii cuveniţi şi să-i păstreze la sine până va fi examinat şi constatat vechiul uz, când apoi se va dispune în consecinţă. In 1 Octomvrie cunoscutul Gălan denunţă din nou pe pri- marul Caprău din Năsăud, pe Popa Tănăsie şi pe alţi săteni1). Primarul oraşului împărtăşeşte magistratului că Valahii din Nuşfalău au luat cu forţa în administrarea lor moara de acolo a >) V. «Arh. Som.« Nr. 20 p. 366-368. 6* oraşului, sub pretextul că numai aşa vor putea plăti sătenii arestanţi în Posmuş datoria ce o au la contele Teleki Păi. Notarul magistratului raportează că Feidrihanii sunt într’atât de nemulţămiţi cu primarul lor Todor Zdrobău, instituit de ma- gistrat, încât Dumineca trecută — când oamenii ieşiau din biserică şi noul primar chiar intenţiona să publice satului unele dispoziţii în modul îndatinat — faimosul (der beruchtigte) Ştefan Cute in faţa întregului sat îl bătu pe Zdrobău cu bâta până la sânge şi ordonă să nu fie recunoscut ca primar. Chiar atunci intră în şe- dinţă un popă din Feldru şi în numele satului roagă pe magistrat să institue pe altul ca judeţ în locul lui Zdrobău, care e tânăr, inexpert, nu se pricepe la răvaşe, şi fiind foarte sărman satul nu s’ar putea despăgubi în cazul unei eventuale greşeli la adminis- trarea contribuţiilor. 1-se aminteşte popii incidentul de Duminică, pe care (Thorheit) nici popa nu-1 aprobă. Primarul oraşului pune întrebarea că ce răspuns să i se dea popii, deoarece Zdrobău a fost numit şi jurat în toată forma. Rezoluţie: Sâmbăta viitoare să vină bătrânii satului la oraş şi cu ei încă doi pe cari satul îi află corespunzători, precum şi Todor Zdrobău. Aceasta i se co- munică popii care este demis. Altfel, inspectorul depertinenţei să sfătuească pe Zdrobău, că stând astfel lucrurile, mai bine să re- nunţă şi să servească mai departe ca slobodnic. Tot atunci Nuşfâlenii roagă să fie confirmat ca jude Ursul Cotoc. Deoarece în Feldru s’a sfârşit atât de rău chestia judelui, magistratul hotăreşte ca Ursul Cotoc să fie deci judeţ în Nuşfalău, însă cu următoarele condiţii: să nu promoveze renitenţa distric- tualilor, să grijască de venitele morii ca să nu fie înstrăinate, iar satul să restitue oraşului pagubele de până acum. Toate aceste i se comunică în mod accentuat, iar Cotoc promite să facă tot posibilul. Tot cu această ocazie raportează inspectorul deperti- nenţiei că un Valah şi-a clădit o casă în câmp, deşi avea una şi în satul Nuşfalău. 1 se impune jnoului jude să dărâme casa din câmp a omului şi în viitor să nu mai cuteze nimeni a lucra astfel, fără ştirea magistratului. Unul dintre Nuşfăleni, care a stat prins în Posmuş fiind nevinovat şi a avut multe cheltueli păn’ce a fost liberat, roagă să i se restitue pagubele suferite. I se spune că în baza procesului verbal dresat de oficianţii comitatensi şi aprobat 329 de guberniu, are dreptul să ceară dela adevăraţii vinovaţi despă- gubire pentru cheltueliie avute, pierdere de timp, batjocură etc. In şedinţa din 3 Oct. a magistratului se citeşte ordinul gu- berniului d. d. 16 Sept., prin care conform rescriptului preanalt, se porunceşte ca Nuşfălenii încarceraţi în Posmuşi să fie demişi cu garanţie, iar punctele cunoscutului »deliberat« să nu fie exe- cutate până ce nu se vor expedia toate actele în chestie la curte. Actele se află la oficianţii comitatului Dobâca, iar sentinţa încă în Iulie se trimisese la Năsăud (scris: Naszszal). Apoi se ceteşte alt ordin gubernia! d. d. 16 Sept. împreună cu un decret regal, în care Maiestatea Sa cere în copii autentice documentele pe cari îşi bazează Bistriţenii »jus ratione 23 pa- gorum in districto valahico existentiurm spre a se decide »ora- culo Majestatico«. Totodată Mai. Sa ordonă ca locuitorii aminti- tului district să fie aşa trataţi, precum au fost găsiţi »temporema- nipulationis«, şi să presteze toate în comun cu districtul săsesc, după cum ordonase comisia reg. instituită «debitorum delendorum fine«. Se decide ca documentele cerute imediat să fie expediate prin guberniu curţii din Viena. Se prezentă sătenii Ion Godin şi Zaharie a Dubri din Feldru şi roagă pe magistrat să se milostivească de a numi în locul lui Zdrobău ca jude pe prezentul Todor Truţ, conform voinţei în- tregului sat. Zdrobău e foarte sărac şi dacă ar păţi ceva la ad- ministrarea impozitelor, atunci satul n’ar avea dela cine să fie des- păgubit. însuşi Zdrobău, care încă e faţă, roagă să fie demis din slujbă, deoarece vede că nu poate să convină (auskommen) cu sătenii, şi mai ales cu Ştefan Cute, care numai de curând în faţa bisericii şi a întregului sat l-a tratat în modul cel mai crudei (grausam) cu lovituri, iar acasă i-a insultat atât pe el, cât şi pe soţia şi copiii săi. Rezoluţie: După ce Feldrihanii sunt înfruntaţi pentru purtarea lor crudelă, deşi aceia se scuză că n’au dat ajutor lui Ştefan, şi după ce Zdrobău benevole renunţă la postul de jude, iar perceptorul reg. încă insistă ca să nu se amâne con- fruntarea din cauza judelui; magistratul hotăreşte ca Todor Truţ să fie noul jude, cu condiţia să-şi poarte slujba cu omenie (red* lich), să execute poruncile «stăpânilor* (Herrschaft) şi să adminis- treze în regulă contribuţiile, căci dimpotrivă va purta toate pagubele. 330 Pentru revizuirea documentelor »dem Publico zum Besten gereichender und vorhandenen« în cauza procesului cu districtul valah, conform hotărîrii din 6 Oct. se desemnează senatorii Oeorg Gunesch, Ioach. Bedeus şi unul dintre notari. Deoarece munca aceasta are să dureze câteva zile, pe Bedeus va avea să-l înlo- cuiască mai apoi senatorul Paul Cari Klein a Straussenburg. Rodnenii roagă în 13 Oct. să i se interzică crainicului din Ilva mare de-a pertracta şi rezolvi cauze judiciare. Rezoluţie: Crai- nicul să nu mai fie numit jude, ci »Burger«, şi va putea dicta pedepse în bani numai până la 50 cr., de aci în sus se poate pronunţa sentinţa numai în Rodna. Nâsăudenii încă cer în 18 Oct. alt jude. Rezoluţie: »Ex ra- tionibus în supplica allegatis* să fie propuşi alţi doi candidaţi, dintre cari magistratul va confirma pe unul. Haiducul Lupul se roagă în numele celorlalţi haiduci să li se ’mpartă «discreţia* primită dela judeţii districtului valah. Saşii din Iad încredinţaţi cu incassarea impozitelor pe Ilva nu voesc să meargă acolo zicând că să probeze a face aceasta cui îi trebue bani, căci ei nu se vor expune ca să li-se dărâme casele. De altă parte magistratul în 25 Oct. interzice primarului şi încă altor doi săteni saşi din Iad să dărime casele Valahilor »pe cari aceştia le-au clădit lângă apa Ilvei pe hotarul săsesc*. După ce Iedenii dau explicaţia că au înţeles numai casele ce se vor clădi din nou, magistratul decide să nu se mai permită clădirea de case nouă, iar cele vechi să fie lăsate în pace. In 27 Oct. scrie cârciumarul orăşenesc Peter Roth din Rodna că Ştefan Nimigeanu (Cute) din Feldru intenţionează să-i alunge din cârciumă. Roagă pe magistrat să întreprindă toţi paşii nece- sari ca numitul Ştefan să fie deţinut (handfest zu machen). Conform unei scrisori a comisiei diriguitoare adresată per- ceptorului reg. Hennrich, Valahii districtuali au să rămână »în eo statu« în care au fost «tempore manipulationis*. Pe titlul de «in- terese* să nu 4e incâsseze dela Valahi nimic până ce nu se va dovedi pentru scopul acesta «insuficienţa fondurilor domestice alo- diale*. Impozitul «salgamal* au însă să-l plătească districtualii ca şi ceilalţi contribuabili din ţară. Tot în chestia diverselor impozite primeşte perceptorul Hennrich în 31 Oct. dela amintita comisie o 331 scrisoare în care se observă că »sub titulo necessitatum pagen- sium« s’a repartizat pe satele valahe o contribuţie mai mare decât era admisibil, şi aceasta de sigur numai spre »commodo et utili- tate* a oficianţilor. In 3 Noemvrie cere Sam. Bruckenthal documentele privitoare la chestia Valahilor şi le promite Bistriţenilor ajutor în cauză. In 4 Nov. raportează vătăşelul Lupu Hordoan că în 2 c. Ion Floroae din Năsăud şi Lazar Vărărean din Rebrişoara au venit la Sântioana şi le-au arătat sătenilor, cari tocmai ieşiau din bise- rică, o scrisoare mare cu pecete regală, zicând: »Aceasta e drep- tatea noastră, primarul Bistriţii încă a primit aşa una şi e citat la Viena împreună cu noi districtualii. Deaceea fiecare casă are să dea câte 8 groşiţe pentru cheltuiala drumului, căci din fiecare sat al districtului trebue să plece câte un delegat la Viena, şi afară de aceia încă 7 Ia Sibiu. Cei doi trimişi au şi încassat în Sântioana 30 fl“ Fibirăul Ladislau Mara le scrie în 5 Nov. Bistriţenilor că el primise dela guberniu ordinul să publice în districtul valah şi să avertizeze pe Valahi, că au de plătit impozitul »salgamal«. Făcând el înc’odată întrebare la guberniu în această chestie, n’a primit niciun răspuns, deci crede că nu mai e nevoie de nicio publi- caţie. — La primirea scrisorii lui Mara, magistratul imediat îi răs- punde aceluia că deşi n’a primit răspunsul guberniului, totuş ar fi necesar să se conformeze ordinului anterior, deci Mara să dis- pună când să-l aştepte căruţa în Budac, căci — adaugă înc’odată magistratul — nu s’a auzit să se fi retractat amintitul ordin. Tot- odată să i-se scrie şi guberniului că deoparte oraşul primeşte or- dine conform căror n’ar fi să se scoată din districtul valah impo- zitul pe cap, dealtăparte însă »salgamal«-ul are să se măsoare după impozitul pe cap. Pârcălabul Giitsch garantase pentru 111 fl. Rh. contribuţii de plătit din partea judelui din Rebrişoara. Expirând terminul, perceptorul Hennrich cere execuţie. n In 6 Nov. magistratul discută asupra documentelor de înaintat în chestia districtului valah renitent. Primarul pune întrebarea: dacă ar fi să se copieze şi trimită curţii privilegiile, mai ales cele conferite de regele Vladislau, în 1494, indicate în »nota Rhorma- niana« şi expediate înc’odată mai ’nainte cancelariei curţii, îm- 332 preună cu transcrierile altor privilegii ca cele ale »incorporationis« şi «cultura auri fodinârum*; ori doar sâ se expedieze numai do- cumentele scoase de Giitsch, aşa numitele »statutionales«. Ma- gistratul hotăreşte că atât curţii cât şi guberniului şi lui Bru- ckenthai să li se trimtiă numai actele cari privesc »die Donation und Statution*, căci şi Bruckenthal le cere numai pe aceste. Fibirăul Mara împărtăşeşte în 10 Nov. magistratului că a fost în Mocod, dâr a vorbit numai cu 5 Valahi, cari la întrebările lui h’au răspuns aproape nimic. In sfârşit aceştia se plânseră că exeăitorii de dare le trag oamenilor şi pielea; chiar dacă parcurg îhtr’o zi 10 sate, totuşi dela fiecare sat pretind câte 18 fl. S’au plâns mai mult împotriva comisarilor Schneider, Outsch şi Bressler. Deci neputând isprăvi ceva mai de seamă, i-a citat pe Valahi din tlou pentru ziua de 14 c. când şi oraşul să trimită pe cineva la fâţft locului. Să i se scrie lui Mara că slobodnicii n’au putut fi faţă în Mocod. Dititr’o notă a primarului Klein aflăm că spionul Gălan din Năsâud âdresase acelui cu data 11 Nov. o scrisoare în care îi comunică următoarele: Iţi raportez Măriei Tale că Ştefan Feldrihan (Cute) înainte cu două săptămâni iarăş a fost — şi încă singur — la noi, ceea ce am voit să şi anunţ numaidecât printr’un om de în- credere, în scris. Acel om a şi aşteptat într’adevăr până la 2 ore cu scrisoarea mea în anticameră (Vorhaus, la primar în Bistriţa), iâr când s’a aflat câ cine e şi de cine e trimis, nu i s’a permis Să între la Măria Ta. Acum numitul Ştefan iârăş e în jos pe apa Telciului, unde adună bani pentru intenţionata sa călătorie la Viena, şi ameninţă pe oameni că de va cuteza careva dintre ei să pă- şească în faţa judecătoriei din oraş, acelui imediat să-i dărîme casa, să i-o încarce pe care şi s’o arunce pe apă. Aşi fi venit de mult la Mariâ Tâ, dâcă nu m’aşi teme de această soartă, căci Ştefan m’â tras la răspundere (zur Rede gesetzet) înaintea distric- tului : că pentru ce am fost în oraş ? Am răspuns că deşi, am fost acolo, n’am pârât (verklaget) pe nimeni. Acum Ştefan a poruncit apriat (ausdriicklich) sătenilor noştri, că de voi cuteza să mai merg îtilăuntru (la oraş), momentan să-mi dărîme casa şi să mă alunge din sat. Spune că aşa a poruncit atât Excel. Sa gubernatorul cât şi Dl Director. 333 Deoarece în 14 c. fibirăul Mara trebue să fie în Mocod, iar în rândul trecut nu fusese expediat acolo nimeni din partea ma- gistratului, acesta hotăreşte în 12 Nov. să delege pe senatorul Georg Decani ca să plece la Mocod şi să ducă cu sine şi tabelele de control. In ziua următoare, în 14, vine vătăşelul Binder călare cu vestea că Ladislau Mara nu e în Mocod, deci întreabă Decani dacă ar fi consult să plece acolo. Magistratul decide că Decani să plece negreşit şi să aştepte pa Mara acolo, deoarece şi dis- trictul valah e convocat. In 17 Nov. întoarce in sfârşit delegatul Decani din Mocod şi raportează că Valahii districtuali refuză să plătească »salgamal«-ul, dovedind din nou renitenţa lor neînfrâ- nată, despre ceea ce altfel va raporta şi fibirăul Mara. Directorul cauzelor fiscale le scrie Bistriţenilor despre plân- soarea Valahilor districtuali că Saşii nu voesc să se conformeze ordinelor guberniale; iar în 18 Nov. îi trimite magistratului suplica unor Valahi din comitate precum şi ordinul său ca acelor Valahi să li se acorde locuri de casă în districtul valah. Tot în aceasta chestie scrie şi protonotarul Anton Domokos, accentuând »jus perpetuum der Sachsen in fundo regio*. Intre Rodneni şi Uvanii Mari în continuu se iveau cauze de ceartă, şi ca să se vadă ingerinţa magistratului în afacerile săte- nilor districtuali, notăm aci următorul caz: In şedinţa din 18 Nov. magistratul ceteşte rugarea Rodnenilor ca crainicul din Ilva Mare să nu fie numit dintre sătenii ilvani. Dimpotrivă Uvanii se roagă ca crainicul să fie om de al lor. Magistratul e de părere să ră- mână pe lângă hotârîrea anterioară, adică crainicul să fie ilvan, dar să i se reducă (einschrănken) atribuţiile. Deoarece inspectorul depertinenţei însă propune să fie ascultate ambele partide, se procede în felul acesta: Chemaţi în faţa magistratului, Rodnenii susţin »pro jurisdictione et pretensione sua« că de când Uvanii au crainic, ei nu promovează serviciul domnesc (Herren Dienst). Uvanii la rândul jlor amintesc »excesele crudele® pe cari le-au săvârşit Rodnenii faţă cu ei, ceea ce a îndemnat pe magistrat se le desemneze om, care să încaseze contribuţiile şi să le ducă la Rodna. Când veneau Rodnenii la execuţii, le luau llvanilor sume mai mari de bani, aşa sub perceptoratul lui Paul Carol Klein crainicii rocneni le luau 3 ori şi mai mulţi fiorini pe deasupra 334 «porţiei*. Li s’a şi ordonat să restitue banii ilegal încassaţi, însă până acum n’au făcut-o. Rodnenii afirmă că, cu puţine excepţii, li s’au restituit acei bani, iar alţi bani nu s’au încassat dela Ilvani afară de câte 15 den. pentru câte un jurat cu ocazia certelor de hotar. Magistratul somează partidele să se învoească între sine şi până mâne dimineaţa să găsească o modalitate ca nici jurisdicţia Rodnenilor, dar nici interesele Ilvanilor să nu fie păgubite. In 19 Nov. Rodnenii declară că permit Ilvanilor să aibă un jurat dintre ei, care împreună cu crainicul din Rodna să adune impo- zitele. Dacă îi vor da crainicului intertenţia, e bine; dacă nu, crainicul îşi va lua cu sine mâncare în deseagă. Ilvanii şi acum roagă să se păstreze vechiul obiceiu, căci Rodnenii iau de pe ei prea mari amende. In special Simion Boca se plânge că pentru orice schimb de proprietate Rocnenii le iau câte 3 monede â 17 cr., apoi pentru fiecare piatră de hotar plătesc câte 25 cr. Rodnenii afirmă că din bătrâni s’au luat pentru un »aldămaş« câte 3 mon. â 17 cr., dar fără ştirea inspectorului depertinenţei peste tot nu se face nicio schimbare în proprietatea de pământ. In sfârşit ma- gistratul hotăreşte conform părerii şi propunerii Rodnenilor, cu ameninţarea că oponenţii şi capii renitenţi (Hauptrădelsfiihrer) vor fi prinşi şi aduşi în oraş. In 19 Nov. după cetirea raportului lui Mara privitor la cele petrecute în Mocod, senatorul Gunesch informează pe magistrat că Ştefan Nimigean a împiedecat pe slobodnici să adune impozite şi i-a ameninţat cu moarte.Toi Gunesch observă că în districtul valah can- celarişti din comitate fac interogatorii fără ca oraşul să fie reprezentat prin un »regio ex parte noştri«, ceea ce violează privilegiile săseşti. Primarul raportează tot atunci, că Valahul din Nuşfalău care îi făcuse neplăceri magistratului pentru casa sa şi pârîse afacerea chiar şi instanţelor superioare, acum a fost escortat ca fost iobag a lui Kemeny Gergely, împreună cu fiul său care la cererea lui Kemeny deasemenea a fost extrădat. In 24 Nov. se plânge inspectorul depertinenţei că-i merge foarte greu cu alegerea slobodnicilor şi »dacă ar purta sabie, ar avea mai mult curaj (mehr Mut fassen)* şi ar şi servi mai bucuros. Rezoluţie: Atât vătăşeii călări cât şi slobodnicii să poată purta armă, căci adesea duc cu sine scrisori importante şi bani. 335 Tot amintitul inspector împărtăşeşte magistratului că per- ceptorul Hennrich alege pentru sine pe cei mai buni dintre slo- bodnici şi apoi nu le plăteşte leafa. Se vede că pârcălabul Giitsch, care garantase pentru restul de contribuţii plătibil de către sus amintitul primar din Rebrişoara, era acum ameninţat să fie executat. Perceptorul nu-i da răgaz, afirmând că a garantat »de solvendo«, iar primarul susţine că el a răfuit toate contribuţiile şi nu înţelege cum de datorează o sumă aşa mare, căci n’a reţinut pentru sine nimic. Rezoluţie: Judele din Rebrişoara e dator să plătească contribuţia restantă, dacă nu poate dovedi că el răfuise datoria, care însă n’a fost înscrisă în catastife de către perceptor. Slobodnicul Seni a Ursului raportează în 26 Nov. că a fost prezent la uciderea stupilor oraşului, şi e suspect că nu departe dela locul unde s’a scos mierea, înainte cu 14 zile el întâlnise pe Ştefan Nimigean din Feldru şi pe Ion Floroaii din Năsăud, amândoi într’un car. Tot acel slobodnic denunţă că Ştefan adună dijmele de cereale care se mai găsesc pe Ia oameni; apoi mai adaugă că cu prilejul încassării impozitului reg. slobodnicul pri- meşte dela sătenii unei comune 6 cr, 1 font pâne şi 1 font carne pe zi; dacă însă merge pentru altceva în vr’un sat, nu ca- pătă decât bătăi. Perceptorul Hennrich primeşte dela guberniu ordinul să ia imediat măsuri împotriva tăinuitorilor de impozite (celatores) din Telciu. Inspectorul depertinenţei recomandă să fie chemaţi şi inte- rogaţi în oraş, iar rezultatul să se comunice guberniului. In 1 Decemvrie soseşte ordinul guberniului privitor la ciuma în Moldova; graniţele au să fie sever păzite de plăieşi. Locote- nentul plăieşilor vrea să pedepsească însuşi pe contravenienţi, dar magistratul protestează afirmând că acel drept îi compete numai lui. Perceptorului Hennrich i se( comunică în 2 Dec. că'judele din Rebrişoara se prăpădeşte de frică în carcerul oraşului unde stă deţinut. Mai bine să fie liberat cu garanţie, căci altcum n’are să plătească dările restante. La observarea perceptorului că el să ţine de Giitsch, care poate garanta, magistratul accentuează erorile făcute în tabelele de dare. Hennrich răspunde că aceasta e treaba 336 comisarului de control, şi nici acesta nu poate însemna în tabele ceeace nu a fost răfuit. Magistratul replică perceptorului că ju- dele are să încasseze încă mulţi bani, în tabele nu s’au însemnat încă impozitele răfuite şi cu atât mai puţin interesele, corijarea s’a amânat prea lung timp; deci fiind judele atât de înspăimântat, iar Giitsch nevinovat, ar fi mai bine să se libereze judele cu garanţie, deoarece din cauza absentării comisarului de dare nu se poate con- stata situaţia precisă. In sfârşit perceptorul Hennrich acceptă pro- punerea magistratului. Din Telciu primeşte magistratul în 10 Dec. ştirea că amintiţii »celatores« citaţi nu voesc să plece la oraş, de teamă că vor fi încarceraţi. Perceptorul Hennrich spune că nu i-a supus jurămân- tului, deoarece înşişi au mărturisit fapta, cu observarea că din pricina lor cassa regală nu are cine ştie ce pagubă »chiar şi dacă ar fi ei ai dracului*. Guberniul dojeneşte în 13 Dec. pe magistrat, deoarece nici până acum nu i-a trimis copiile veritabile ale privilegiilor oraşului şi maicuseamă copia statutului din 1475. Dintr’un protocol magistratual din 18 Dec. aflăm că protopopul Năsăudului, care trecuse cu alţi bejenari în Moldova, acum întorcea acasă, după ce 7 săptămâni stătuse la carantina din munţi.1) Tot în 18 Dec. se prezentă la magistrat călugărul Todor Timandi, sosit din Bârgău cu vestea că o comisie învestigătoare cutreeră districtul valah. Călugărul aduce cu sine dela »misionarul Gavril Grigore Maior prepozit în Blaj«, o scrisoare, în care acesta cere salvconduct. Magistratul răspunde că nu poate extrăda niciun salvconduct, deoarece »între împrejurările actuale nici chiar el însuşi nu se simte în siguranţă«. In 20 Dec. raportează slobodnicul Onui a lui Ignat din Re- brişoara următoarele: Plecând el spre Năsăud cu scrisoarea ma- gistratului adresată preotului valah Grigore Maior, a întâlnit pe Ştefan Cute care i-a strigat aspru: »Eşti slobodnic? Nu ţi-am spus să te laşi de această slujbă? Iţi spun de ultima dată că de mai eşti în 8 zile slobodnic, atunci las să-ţi aprindă casa şi să te omoare. Nu ne mai trebue slobodnici, nu-i mai suferim, iar ma- gistratul n’are să ne mai poruncească«. Apoi şi mai tare a strigat 0 V. «Arh. Som.« Nr. 16 p. 78—79. Cute să-l lege, să-l bată şi sâ-i ia taşca, căci numai aşa se va lepăda de slobodnicie. Protopopul substitut încă a tinut cu Cute, şi i-a zis să arunce taşca şi să treacă pe partea celorlalţi săteni, căci dimpotrivă va fi bătut. El însă nu s’a învoit, invocând pe magistrat şi guberniul, după care l-au lăsat în pace. Toate acestea le-a împărtăşit cu tânguire şi preotului Grigore Maior, care însă i-a răspuns scurt, că »n’a venit să se amestece în chestii lumeşti«. In 21 Dec. confirmă cele raportate de Onul şi slobodnicul Nicolae din Năsăud, accentuând în deosebi ameninţările lui Cute. Altminteri toţi slobodnicii din solda oraşului se plâng că sunt continuu urmăriţi d Cute şi »cei 40 puşcaşi cari îl în- soţesc•«, fiind neîncetat somaţi să părăsească slujba oraşului şi să treacă pe partea tumultuanţilor districtuali. 1761 Mare teamă de Cute — Atacurile districtualilor — larăş o comisie Bethlen-iană — Sosirea generalului Buccov — Acuze şi replici — Din memoriile lui Heydendorf — Inechitatea com'siei Bethlen-iane — Prin- derea şi încarcerarea lui Cute — Moara din Nuşfalău — Goana după capii revoltanţilor Evenimentele acestui an ne prevestec că lupta de desrobire a Românilor noştri trebuia să se apropie de oarecare desnodământ. Păşirea hotărită a districtualilor într’atât exaspera pe Saşii bistriţeni, încât aceştia se dedau acum la acţiuni şi măsuri şi mai arbitrare şi ilegale; iar de altăparte curtea din Viena începea să se con- vingă că aci nu mai putea fi vorbă de o împăciuire ori chiar de o suprimare a revoltei Valahilor vidicani. Atunci împărăteasa Maria Terezia cu cârmuitorii monarhiei avură inspiraţia norocoasă de-a curma cearta şi diferendul dintre cele două partide neîmpăcate, prin înfiinţarea graniţei militare năsăudene. Românii ţinutului nostru prin faptul acestaii treceau .in serviciul sever şi oneros al statului, dar scăpau de robia îndurată timp d mai mulţi secoli. Până la realizarea acestei transformări însă vidicul avea să treacă încă prin multe încercări. Magistratul Bistriţii intenţiona acum să pună mâna pe con- ducătorii vidicanilor şi în prima linie pe Ştefan Cute care era privit de Saşi ca autorul tuturor relelor. Ca dovadă despre aceasta pot servi îrtsemnările protocolare ale şedinţelor magistratului, din 2—7 Ianuarie, din cari aflăm următoarele: Primarul raportează că deputaţii valahi au adus cu sine un ordin din Sibiu; apoi propune că fiind în continuă creştere reni- tenţa valahă, iar — cum se aude — Ştefan Cuie împreună cu 20 soţi cutreeră districtul şi adună restanţele dijmelor; să se expe- dieze guberniului un nou protest şi să se expună cu această ocazie că cu execuţiile pentru dări ar fi mai bine să se însărci- neze comandantul garnizoanei oraşului, fiind el ca persoană mili- tară mai acomodat spre acest scop. Imediat să şi ceteşte conceptul petiţiei de expediat la Sibiu la adresa gubernatorului şi a guberniului. Conţinutul acelei este în rezumat următorul: La ordinul comisariatului suprem provin- cial în chestia încasării restanţei vechi de 500 fl. Rh., operaţia execuţii săvârşite de comandantul garnizoanei căpitanul Makray cu un caporal şi 4 soldaţi a reuşit în aşa măsură, încât numai din cele două sate valahe Sântioana şi Nuşfalău s’au încassat până acum 433 fl. Rh. Amintim acest fapt numai pentru ca în. guberniu să se convingă cum abundă banii restanţelor la Valahii vidicani renitenţi, la cari nu cutează să mai meargă comisarii şi executorii orăşeneşti, fiind ameninţaţi cu moarte. Deci ar fi consult să se facă execuţiile, maicuseamă ale restanţelor vechi, prin miliţie care la renitenţi ar afla ascultare şi ar putea să promoveze şi alte ser- vicii publice. Mai raportăm guberniului că Ion a Florii din Năsăud, şi Lazar Vărărean din Rebrişoara au mers în 2 Dec. a tr. la Sân- tioana şi chiar când ieşiau Valahii din biserică le-au arătat acestor o scrisoare cu pecete mare zicând că în ea se găseşte dreptul lor, iar copia scrisorii o are în mâni şi birăul Bistriţei, care ca şi ei Valahii, e citat la Viena. Pentru cheltuelile expediţiei la Viena sunt repartizaţi pe fiecare cap câte 48 den. şi susnumiţii au şi încassat în Sântioana 30 fl. Când începură să încasseze aceşti bani şi în Nuşfalău, iar dela o femeie cerură 9 groşiţe, şi aceasta le spuse că a plătit contribuţii şi n’are bani, susnumiţii o apucară, o chi- nuiră şi rupseră cămaşa de pe ea. Corifeul rebel Nimigeanu alias Ştefan Cute din Feldru, care până acum a umblat de vr’o trei ori în Viena, cutează să spună poporului necioplit şi prost că el i-a câştigat pace şi absolvire dela orice serviciu ori contribuţie, cu excepţia dărilor regeşti. Acela cutreeră vidicul îmbrăcat ca un dolman nemţesc şi cu o jiletcă, apoi armat şi însoţit de alţi oameni armaţi, dând ordine ca şi un ofiţer, apoi bătând şi ameninţând cu moarte pe ceice refuză ascultarea. Pe cei 10 slobodnici din vidicul valah, încredinţaţi cu execuţiile contribuţionale şi cu efectuarea diver- selor porunci, numitul Cute vrea să-i degradeze, îi persecută şi-i ameninţă cu bătăi, moarte şi cu distrugerea caselor, dacă în timp de o săptămână nu vor renunţa la posturile lor şi vor continua să stea la dispoziţia Bistriţenilor. In 27 Dec. a. tr. se raportase că amintitul Ştefan Cute a ordonat la 40 oameni să prindă pe slobodnicii Nica Butaci şi Pinte Darie din Salva să-i despoaie de funcţia lor şi să-i determine a i sluji lui Cute şi a trăi în înţele- gere cu vidicanii. Pe unul însă nu l-au găsit acasă, iar celălalt, văzând intenţia oamenilor trimişi, a fugit; atunci aceştia au prins şi legat pe un al treilea slobodnic, pe Senie din Salva, şi atâta l-au chinuit, pân’ce a jurat că nu va mai asculta de magistrat, va renunţa la slobodnicie şi va duce de acum înainte scrisorile şi ordinele lui Cule, ori unde il vor trimite. De atunci acel slobodnic nici n’a mai venit la serviciu în oraş. Mai departe numitul Ştefan Cute îşi însuşeşte proprietăţi alodiale orăşeneşti cum a făcut cu stupina şi cu altele, despre cari relataserăm guberniului. De curând a pus mâna pe puţina dijmă a sărmanului oraş, iar vidicanilor, cari nu vreau s’o extrădea, le ia boii ori alte vite. Multe ar fi faptele necuviincioase ale acelui om, dacă am îndrăzni să mo- lestăm pe în. guberniu cu descrierea lor. De aceea ne repetăm rugarea ca guberniul să afle modul de-a împiedeca pe acel co- rifeu rebel şi pe ortacii săi dela comiterea faptelor scelerate cari păgubesc oraşul şi cauzează cheltueli şi prăpăd vidicanilor. Apoi Ex. Vstre să binevoiască a ordona căpitanului Mâkrai să scoată cu execuţie, dacă nu mai mult, cel puţin atât ban dela renitenţi, ca să putem cumpăra 2031 >/2 cubuli de grâu cu cari datorăm de mult magaziei regeşti, căci poporul răsvrătit nu mai vrea să pres- teze nimic în contul restanţelor în cereale. ' Tot în acele şedinţe din 3—7 lan. primarul împărtăşeşte ma- gistratului că s’a găsit omul care se oferă să prindă pe Cute, dacă va primi o răsplată bună. Deoarece Ştefan provoacă cea mai mare nelinişte în districtul valah, şi împiedică serviciul înalt, în ca s sarea dărilor etc., magistratul hotăreşte să i-se permită respectivului om ca gratificaţie un galbin iar eventualului său ajutor un fiorin. Este chemat sasul Herzog, cărui i se spune că la caz de poate preda (liefern) în câteva zile pe Cute în mânile magistratului, atunci pri- meşte remuneraţia de 1 galbin. Răzgândindu-se, Herzog observă că dacă o face aceasta, atunci nu-şi mai poate arăta faţa în acest ţinut, însă ştie pe doi Valahi: Nica şi Marian, căror le-ar prinde bine galbinul oferit. Chemat înaintea magistratului, slobodnicul Nica la întrebarea dacă ar fi în stare să prindă »bona modalitate« pe Cute, răspunde afirmativ, de va avea un soţ bun: pe Marian. Li se promite inc’odată gratificaţia statorită şi li se recomandă să opereze cu precauţie şi discreţie. Amintiţii doi trădători însă nu putură să pună uşor mâna pe Cute, iar intenţia meschină a Bistriţenilor fu deocamdată ză- dărnicită şi prin următorul fapt: In nesfârşitele pâri expediate gu- berniului şi curţii, se vede că magistratul pomenise şi de o even- tuală încarcerare a lui Cute, căci pe neaşteptate primi dela guberniu un decis d. d. 19 Ian. al cancelariei aulice Transilvane din Viena, în care aceasta comunică guberniului din Sibiu, că din scrisorile Bistriţenilor e informat despre «sceleratul individ Cute«, pe care Valachii vidicului bistriţan în câteva rânduri l-au trimis la Viena, şi care din nou aţâţă pe Valahii districtuali împotriva magistra- tului. Numitul seducător imediat ar putea fi prins şi prin aceasta s’ar curma consecinţele uneltirilor sale, însă, continuă decizia au- lică, fără încuviinţarea şi porunca Maiestăţii Sale împărătesei n’are nimeni voie să ia hotârîre în chestie. Deci e necesar să se obţină permisie ca să poată fi prins, judecat şi pedepsit acel impostor. Alte întâmplări. In 3 Ian. raportează Nechita Cotului din Re- brişoara că preotul misionar Qrigore Maior şi însoţitorii săi le-au interzis oamenilor să-şi îngrădească satul. Tot aşa au făcut şi în Năsăud, adăugând că la caz conţi ar vor aduce şi grămădi ei paie pe garduri şi le vor arde, dupăcum spune şi slobodnicul Lazar. Pârcălabul Georg Gunesch se plânge în 14 şi 16 Ian. că la citare slobodnicii nu mai vin în oraş; au venit în fine trei, însă şi aceştia spun că cu greu vor mai putea servi, căci se tem de Cute. Asemenea nu vin nici primarii din Nuşfalău şi Sântioana 341 cu restanţele de dări, tot de frică, căci Cute le-a luat jură- mântul. In cursul lunei Ianuarie Românii iarăş ridicară plânsoare la guberniu pentru procedeul urmat de comisari şi maicuseamă de Peter Theil, la încassarea dărilor. Petiţia districtualilor o trimite gu- berniul în 29 lan. magistratului, cu ordinul ca să trateze altfel cu Valahii, căci în modul acesta numai aţâţă focul în loc de a-1 mul- comi şi numai înstrăinează pe oameni; poate aştepta dojana Mai. Sale; cere în fine raport »veritabil« detailat. Ordinul în original este următorul: Sacrae Caes. etc. Nomine! Prudentes etc. incrementam! Az Olâh Dis- trictusban levo 23 falubeli lakosok minemu hallaltlan terheltetesekrol es Exac- tiokrol panaszlottak legyen a Oubnak, panaszoknak itten kiilon mâssâbol bo- vebben meg ertheti kgytek, melyek ha ugy vadnak aminthogy hiteles Inqui- sitoriujokkal keszek is azoknak vâlosagât megbizonyittani, ugy tapasztalja a Gubum nem hogy kevânnâ igyekeznek kgytek rendes administratio modgyâval magâhoz vonni es subordinatiojât hatahatosan munkălodni, sot effele illetlen Exactiokkal magârol szântszândekkai idegenitti es a mostan fen forgo egyet- netlensegre engedetlensegre tobb tobb alkolmatossăgot szolgâltat, mivel mind azok a fel lobbant tiizet nem oltyăk hanem inkâbb gyarapityâk. Annak okăert a Vâdak igen terhessek leven ugy annyira, hogy ha megbizonyitatnak meltân vârhattya kgtek Flseges Aszunknak peldâs animadversiojât, parancsoltatik kgytnek authoritate Gubali serio hogy mindezeknek joi vegire menven tizen- otod napra legalăbb magât ezen nehez vâdak aloll kimenteni es minden vâ- dakrol a Gubmot oly valosaggal tudosittani el ne mulassa, hogy a vâdakkal edgyiitt kgymetek mentsege es respective tadosittâsa is Flsges Udvarnak fog repraesentaltatni; addigis pedig mig elenne praeter Contributionen per Con- frontationem inflictam minden nemu Exactioktol supersedeâljon es mâsoknak is a feles cselekedni ne engedjen kgytek. Sic factur etc, Cibiny die 29 Ianuar 1761. Lad. Comes Kemeny Gub. Alexius Cserei, secr. In 21 Ian. se plâng Măierenii că locotenentul plăieşilor a tras în aşa mod cordonul, încât sătenii un mai pot merge la fâ- neţele lor. Linia e trasă dela Gura Arieşului, încât oamenii nici la vânătoare nu se mai pot duce. In 28 Ian. sunt citaţi la oraş slobodnicii: Onul a Ignat, Dă- nilă Ciot, Senie Saivan, Marian Rebrean, Nica Butaci, NicolaeNă- săudean şi li se pune întrebarea dacă voesc să mai servească, deoarece la repeţite somaţii niciunul nu s’a prezentat, deci se vor căuta alţii în locul lor. Slobodnicii răspund că voesc să servească şi vor fi întru toate ascultători. îndată dup’aceea însă în 7 Febr. 6 m raportează inspectorul depertinenţei, că Ştefan Cute l-a târît de păr pe Dănilă Ciot din Mocod până la Mititei, unde a voit să-i măsoare 100 beţe, dar la rugarea alor 7 chezeşi în sfârşit l-a lăsat liber. Voia să-l pedepsească pe Ciot pentrucă acesta promise oră- şenilor să servească şi mai departe ca slobodnic. Tot asemenea păţesc şi alţi slobodnici, dar mai aspru tratează Cute cu Onu a Ignat din Rebrişoara, despre care vidicanii zic că »le este mai urgisit şi are multe pe răvaş«. Toate aceste date le adună magis- tratul şi le comunică în 21 Februarie guberniului. Denunţiul e în- dreptat maicuseamă împotriva lui Cute despre care se afirmă că lucrează în înţelegere cu popii, apoi că rosteşte fraze ca aceste: ■»Nu mai există vidicul Bistriţii, ci pentru noi numai apa Rodnei. Eu sunt Ştefan Voevodul Moldovei şi nu-mi porunceşte nici magis- tratul şi nici gubetniul, ci numai împărăteasa.*) Tot în şedinţa din 7 Febr. raportează inspectorul deperti- nenţei că Macavei a Florii a vândut casa lui Vasile Corne din Mocod fiului popii din Nimigea ungurească; apoi că doi plăieşi intenţionează să-l prindă în Năsăud pe protopopul din Uifalău. E semnificativ ordinul guberniului conform căruia magis- tratul să trateze contravenţiile Valahilor aşa, ca şi când »nu le-ar vedea şi auzi«. Un alt ordin, pe care îl aduce Samuel Torok şi se citeşte în şedinţa din 8 Febr. în prezenţa arhidiaconului Popa Dănilă şi a mai multor Valahi, se refeiă la plânsoarea districtua- lilor împotriva comisarilor Giitsch, Bressler şi Theil, cari pretind dela sate prea mari diurne. Tot în şedinţa din 8 Febr. se prezentă în oarecare cauză câţiva Saşi din Iad. Li-se spune să aştepte în pace până va în- toarce primarul din Sibiu. La plecare sasul Piter înjură româneşte: »F...I în suflet, să ne dea cărţi afară!« Servitorii aleargă după el, dar nu-1 pot prinde. In 15 Februarie magistratul le ceteşte înc’odată comisarilor Bressler, Theil şi Sam. Weber ordinul gub. privitor la plânsoarea Valahilor pentru diurnele prea mari. Comisarii sunt somaţi să-şi înainteze în scris apărarea şi să răspundă la acuze, căci la caz contrar vor avea de suferit. Slobodnicii se plâng în 29 Februarie că mergând la percep- ‘) Magistratul scrie în denunţ; «regina*, cum Cute de sigur n’a zis. $43 torul Hennrich după leafă acesta î-a tratat cu vorbe dure zicând că va plăti lefuri numai celor ce fac servicii la execuţii, şi acestor încă numai dacă se poartă bine şi adună bani mulţi. Primarul somase în repeţite rânduri pe inspectorul dunesch să aducă în oraş pe judeţii restanţîeri din Nuşfalău şi Sântioana. Deoarece aceştia nu vreau să se prezente, se hotăreşte în 2 Martie să fie deţinut şi încarcerat cel dintâi om din amintitele sate care va veni în oraş. In 6 Martie primeşte magistratul următorul denunţ: Macavei a Florii a prins pe fostul »birău domnesc« Oniga Foşlui din Mocod şi i-a cerut banii încassaţi din dijme. Opunându-se, Foşlui a fost legat, bătut şi tras de păr, apoi i s’au luat patru boi, i-au preţuit casa, piua şi o iapă cu mânz în suma de 180 fl. şi l-au ameninţat că dacă nu predă banii dijmelor, atunci i se vinde toată averea; iar dacă îndrăzneşte să pârască, atunci îi pun soţia şi copii pe un car şi-i duc până la al treilea hotar. In sfârşit la rugarea sa, Foşlui a fost forţat să producă 7 garanţi pentru orice eventua- litate şi pretenţie. Slobodnicul districtului valah împărtăşeşte că pentru multele «impertinenţe» suferite din partea lui Ştefan Cute, e gata să plece cu pâra la Sibiu. Magistratul îi înmânează în 12 Martie »in hac materia* o scrisoare către guberniu. Tot atunci se plâng execu- torii Mich. Werner şi Dumitru că Valahii l-au bătut cu un lemn pe Dumitru în ograda judelui din Năsăud, iar pe Werner îl apu- caseră de piept şi dacă nu veneau alţi câţiva oameni în ajutor, l-ar fi bătut rău. In chipul acesta ei nu mai pot încassa contribuţii. Magistratul îi porunceşte lui Werner să-şi prezente plânsoarea în scris, spunând însă numai adevărul pe care să poată şi jura; totodată trimite despre toate informaţii consilierului Seeberg, ce- rându-i sprijinul ca să poată fi arestaţi corifeii ValahUor. In 17 Martie raportează cârciumarul Peter Roth din Rodna, că Ştefan Cute împreună cu Valahii de acolo au asaltat Vinerea trecută casa oraşului şi' i-au ordonat să plece din ea (er solie sich daher packen). — Rezoluţie: Să i-se scrie lui Roth că asistat de preotul evang. şi de funcţionarii minelor să facă un tablou al tu- turor efectelor aflătoare în edificiul oraşului, să trimită imediat o copie magistratului,- apoi să însemne numele tuturor acelor cari 6* au comis Vineri atrocităţi, ori intenţionează să comită în viitor, ca să se ştie care Valah renitent a luat cu forţa din acele efecte. Tot în 17 Martie raportează judele din Rodna că Cute i-a interzis să predea oraşului banii recruţilor din 1760, căci dim- potrivă îi va sechestra doi boi. Iar Isip Morar din Maieru se plânge că Sâmbăta trecută a venit Cute cu mare asistenţă la el şi i-a cerut banii recruţilor încassaţi dela săteni în 1759. Legiti- mându-se Morar că el predase banii in suma de 20 fl. Rh. in- spectorului, mai întâi a fost aspru probozit (mit Scheltworten ernst- Hch derbe gehalten) apoi i s’au luat doi boi, cari se găsesc acum în Feldru şi nu-i va reprimi până ce nu va plăti banii. In 27 Martie raportează slobodnicul Onul a Ignat din Re- brişoara următoarele: Mercurea trecută în 25 cr. noaptea a venit în sat Ştefan Cute din Feldru însoţit de o suită mare de districtuali, i-au încunjurat casa, l-au legat cu un lanţ de gât şi l-au dus la Grigore cel mare, unde l-au ţinut însgârdat o noapte şi o zi în- treagă, până când a venit popa Roşu şi popa Dumitru cu Oanea Părască şi au garantat că îl vor preda în orice timp districtului şi lui Ştefan, ca să ţină judecată asupra lui. Acestea le-a pătimit el, slobodnicul, fiind trădat că a fost în oraş şi s’a plâns împo- triva lui Cute, şi că l-ar fi denunţat pe acesta că ar fi de origine iobag din Apafaia. Saşii şi Maghiarii din Rodna roagă în 29 Martie pe magistrat să le dea ajutor împotriva lui Cute şi a aderenţilor săi, cari l-au instituit pe Petru Croitor ca jude comunal. De altă parte cârciu- marul Roth scrie în 30 Martie că 4 delegaţi ai districtualilor valahi l-au asigurat că deocamdată poate sta liniştit în locul unde se găseşte; dar el nu vrea să depindă de Valahi, deci e gata să plece. Magistratul îi răspunde că acum n’are de ce să se teamă, deci să rămână în cârciumă, căci doar primeşte leafă şi are cu ce să trăească. Dacă s’ar repeta atrocităţile, atunci va putea pleca lăsând toate pe răspunderea districtului valah. Primarul oraşului raportează în 31 Martie că acum şi Saşii districtului bistriţan voesc să plece la Sibiu şi Viena cu plânsori contra magistratului şi pentru cheltuieli încassează dela fiecare Sas câte 17 cr. (au învăţat dela Valahi). Magistratul hotăreşte că toate scrisorile în chestie să fie trimise guberniului, care să fie 345 rugat a ordona ca districtul săsesc să rămână liniştit, până ce se va aplana renitenţa valahă, «căci magistratului h este imposibil să se desfacă în atâtea părţi*. Intr’o scrisoare din 1 Aprilie a primarului Klein e exprimată dorinţa, că «deoarece plebea valahă e îngrijorată chiar şi numai la ştirea că la Dej stă acum în garnizoană mai multă miliţie, ar fi consult să se detaşeze soldaţi şi în satele Rodna, Rebra mare şi Telciu, de unde s’ar putea mai bine controla bejenariî şi co- rifeii Valahilor răsvrătiţi«. La întrebarea dacă a adunat în sat banii recruţilor de adus în oraş, primarul din Sângeorz răspunde în 1 Aprilie că Ştefan Cute n’a oprit încassarea banilor, dar i-a interzis judelui cu pier- derea capului să-i ducă la oraş, zicând ca el însuşi îi va duce unde sunt de dus. Tot în acea zi raportează căpitanul oraşului Andreas Teuchert acestea: Locuitorii George Branişte, Simion şi Doroftei Solcan, Lupu Branişte, Todor Cranca şi Miron Galiş din Ilva mare se plâng că comandantul plăieşilor a tras cordonul prea aproape de casele lor, prin ceeace sunt împiedecaţi în purtarea economiei lor. Peter Roth scrie în 2 Aprilie că Petru Croitor n’a fost in- stituit în Rodna ca primar, ci ca contabil şi cassar. Iarăş roagă să fie dimis din crâşmă. fn 8 Apr. magistratul somează pe perceptorul Hennrich că conform ordinului gubernial să să justifice la acuza primarului din Rebrişoara că n’a însemnat în catastife contribuţiile adminis- trate de acesta, şi mai pretinde încă 150 fl. Peter Roth din nou cere să fie dimis din cârciuma Rodnei. 1 se răspundeîn 18 Aprilie să predea cârciuma lui Adreas Schuller pe răspunderea satului. In 15 Aprilie raportează judele Todor Boşota din Runc şi plăieşul Todor a Coşmi că Ştefan Cute a fost în post la ei în sat şi a pretins bani dela oameni. Aceştia însă au refuzat să-i dea, cerând să le spună că ce a făcut el cu aţâţi bani. Atunci Cute a scos un pistol şi l-a îndreptat spre Ion a Tompi; văzând însă că sătenii sunt înfuriaţi, s’a retras din sat. In 19 Aprilie scrie oficiantul comitatens Iănosi Peter că Marţi ori Miercuri va sosi la Mocod şi apoi la Năsăud spre a 346 ţinea interogator în chestia districtului valah. Cere să fie con- vocaţi Valahii în Mocod, câte 3 din fiecare sat, iar publicaţiile să se facă prin comisarii Mich. Werner, Joh. Kleinmann şi Samuel Weber. Despre acest sobor raportează comisarii Werner şi Weber în 23 Aprilie, zicând că în faţa»comisiei Valahii au declarat acestea: 1. Nu mai voesc să dea nimic »propter confronta- tionem« şi nu vreau să mai facă servicii, căci şi aşa au dat mai mult decât comitatensii. 2. Nu le mai trebueslo- bodnici şi cer perceptor strein, căci dacă judele sătesc îi duce chiar şi 80 fl. contribuţii şi nu-i duce bacşiş, atunci îl închide. Tot aşa face şi magistratul, când oamenii merg la judecată. Deci în viitor să se judece numai crimele. 3. Au desemnat în fiecare sat 12 juraţi: 6 cari se judece, 6 să adune contribuţii. Mai departe raportează numiţii co- misari: 1. Pe Foşlui în prezenţa comisiei l-au târît Valahii de păr în ogradă. 2. Au refuzat să depună ce au raportat la Sibiu. 3. N’au vrut să acorde vechicule comisiei, zicând că cine i-a adus pe comisari să-i şi ducă. 4. Ştefan Cute a distribuit venitul din crâşma Rodnei astfel: o parte co- munei Rodna, alta cercului din sus, şi a treia întregului district valah. Tot în 23 Apr. comandantul garnizoanei Bistriţa, br. Castelli comunică magistratului apropiata sosire în oraş a generalului co- mandant br. Buccov. 3ă se facă pregătirile necesare. Cunoscutul spion Gălan adresează primarului Bistriţii urmă- toarea scrisoare: Cu sănătate şi cu pace şi în ceas fericit să se dea această puţină scrisoare a noastră în cinstita mână Măriei sale birăului în Bistriţa. Cinstite Doamne birău Ihan Klein din cetatea Bistriţii, ţie-te milostivul Dumnezeu pe Măriata întru mulţi ani să poţi stăpâni cetatea Bistriţii şi vidicul. Amin. Iproci. Intâia- dată că te înştiinţez pe Măria r ta mai pre scurt cu această în- ştiinţare cumcă acuma l-au găsit vidicanii pe Ştefan Nimigeanul om hiclean că el ţine cu pătrupop, şi oamenilor li-i voie să-l du- luiască de tot ce are el, văzându-1 făcând aşa. Acum el prinde rugare către oameni, se joară cumcă el nu-i făţarnic de către vidic. Şi li voie să-l vălătuiască pentru banii câţi au mâncat el, 347 foţi să-i dea înapoi. Acmu el au simţit de aceasta, şi-i voie cât s’a curăţi omătul, să treacă în Moldova. Dară Măria ta cum îi şti, aşa te furgătui, să poţi pune mâna pe dânsul, că oamenii, cum aud eu, n’or pune parte pentru dânsul nimica. Şi mă rog precum ţi-a fi voie Mării tale să-mi trimiţi scrisoare şi iară puţină hârtie şi ceară de pecetluit, ce şti Măria ta că trebue. A Marii tale mai mic şi plecat eu Maxim Oălan din Naszod, anul 1761 April 23. Amin. In 29 Aprilie scrie crâşmarul Roth din Rodna că sub nicio condiţie nu mai rămâne acolo şi cere ca după 17 ani de serviciu să i se recunoască munca depusă şi să i se avizeze un cvartir. Iar în 4 Mai magistratul ceteşte scrisoarea de apărare a percep- torului Hennrich care e plină de aluzii răutăcioase la adresa ma- gistratului. — Hotărîre: Să fie întrebat că ce intenţionează; să se confrunteze tabelele de dare din Rebrişoara cu răvaşele, chitan- ţele şi livretele oamenilor. înainte de toate să se însemne în ca- tastife impozitele vărsate de către judele Nechita Cotul din Re- brişoara. Totodată e somat loh. Bressler să conscrie toate dato- riile satelor valahe. In 5 Mai consistorul reformat din Cluj cere să-i trimită Bis- triţenii dobânzile după capitalul împrumutat. Magistratul răspunde că oraşul nu poate plăti acum nimic şi nu poartă vină dacă gu- berniul nu înfrânează renitenţa valahă. Altminteri va veni o co- misie care va regula şi această chestie. Orăşenii aranjează o mare adunare de protestare împotriva intenţiilor tot mai vădite ale Valahilor de a se desface de către oraş. Pentru mai mare solemnitate adunarea se ţine înaintea casei sfatului şi se hotăreşte ca punctele principale ale protestului să se publice prin notar şi în româneşte (verwallachischt). Magistratul primeşte în 6 Mai ştirea că Ştefan Cute »cel mai aprig antagonist* are de gând să dezerteze, deci trebue luate toate măsurile ca să poată fi prins. Zdrobău să călărească în districtul valah şi să ştiricească *unde se află în prezent Cute. Totodată primarul oraşului îi scrie comandantului garnizoanei ur- mătoarele : Primind informaţii că Ştefan Cute are de gând să fugă în Moldova, îndată ce se va topi neaua în munţi, şi se poate presupune că va duce şi pe alţi districtuali cu sine; conform or- dinelor guberniale din 19 Iunie 1760 şi 16 Aprilie 1761 privitoare 348 Ia prinderea astorfei de fugari cu ajutorul miliţiei, magistratul roagă pe comandant câ pentru prinderea lui Cute şi a soţilor lui să-j pună oraşului la dispoziţie 1 caporal, 1 fruntaş şi 6 soldaţi »pe titlul şi sub pretextul* că aceştia ar avea de controlat lucrările de reparare a drumurilor, în vederea sosirii comandantului general Buccov. Saşii vidicului bistriţan sunt avertizaţi în tot chipul de către magistrat, în 7 Mai, ca să nu facă cauză comună cu Valahii, refuzând să plătească dobânzi după datoriile oraşului. Şi mai mult se în- furie magistratul când Tănase a lui Chifor în 8 Mai îi aduce din Salva memoriul Valahilor adresat guberniului, care memoriu con- sună întru toate cu cel al Saşilor fiind înschimbate numai vor- bele »Valahii Bistricienses« şi »oratoris noştri*. In 8 Mai soseşte ştirea că »ieri Valahii districtuali au ţinut mare adunare în Năsăud, fiind prezenţi din fiecare sat câte 7 per- soane*. In vederea sosirii generalului Buccov, toţi slobodnicii să fie citaţi pentru Dumineca viitoare la oraş, să se dea ordin sever pentru repararea drumurilor în districtul valah, iar senatorul Georg Decani să se îngrijească de »vin bun*. Magistratul primeşte în 15 Mai o scrisoare dela guberniu şi alta dela Br. v. Seeberg, care îl informează că pentru aplanarea turburărilor din vidicul valah şi cel săsesc va sosi în 25 c. o comi- siune constătătoare din Seeberg consilier gub. şi prezident al exac- toratului, contele Nic. Bethlen prezidentul comisiei diriguitoare şi din căpitanul suprem al Făgăraşului. Să se facă pregătirile nece- sare însă cvartire să nu se desemneze Ia membrii din magistrat. Oraşul hotăreşte ca cu această ocazie să i se plătească lui Bethlen datoria de 1000 taleri. Tot în 15 Mai soseşte ordinul gubernial cu care se aprobă pedepsirea »prevaricatorului« Petru Grigoraş, adică să i se taie capul în locul de supliciu obişnuit (auf dem ordentlichen Richt- platz) — care era în piaţa Bistriţii lângă biserica evangelică - apoi trupul să fie aşezat pe o roată, iar capul înfipt într’un par, ca exemplu de teroare. In 16 Mai se prezentă doi cancelarişti dela direcţia cauzelor fiscale şi reclamă dijma din districtul valah. Tot atunci magistratul 349 somează pe primarul sas din Lechinţa să raporteze că pentru ce scop a ţinut districtul săsesc adunare în Crainimăt. Alimentele pentru oaspeţii aşteptaţi au să le furnizeze deocamdată satele săseşti, dar ele vor fi plătite de Valahi după sosirea comisiei. Inspectorul depertinenţiei raportează in 23 Mai că Maramure- şenii au somat pe Telcieni prin doi »nemişi« să nu mai cuteze a păşuna în Gura Fiadului. Primarului Klein i se anunţă de către slobodnicul Ciot în 2 Iunie că Ştefan Cute comite nouă insolenţe: ameninţând pe slobdnici că-i împuşcă, încasseazâ restanţe de dări, şi apoi vrea să fugă cu ortacii săi (Spiessgesellen) în Moldova. Magistratul hotăreşte ca locotenentul plăieşilor să ţie investigaţie, să întrebe pe oameni sub jurământ, iar rezultatul să se comunice guberniului. Tot în 2 Iunie perceptorul Mich. Hennrich cere arestarea lui Vasile Mogovan din Maieru pentru restanţe de dare din timpul când a fost jude. Este arestat cutoatecă actualul iude Leonte Avram declară că garantează pentru el. In 4 Iunie se cetesc depoziţiile slo- bodnicilor privitoare la purtarea temerară (verwegen) a lui Cute» şi se hotăreşte să fie întrebat guberniul că ce să se întreprindă împotriva acelui scelerat, deoarece vrea să fugă în Moldova. Inspectorul depertinenţei comunică în chestia pretinselor restanţe de dare ale primarului din Rebrişoara acestea: Nechita a mărturisit că pârcălabul Giitsch i-a zis să nu fie îngrijat, deoarece nunumai că n’are nicio restanţă, ci dimpotrivă are el să primească 100 fl. Tot cam aşa declară şi comisarul Mich. Werner trimis să scoată cu forţa de pe primarul Nechita amintita restanţă. Sunt de reţinut două chestii procesuale, adică: Andrei şi Ion Rusu din Rebra Mare, din Dealul Vinului, având ceartă urmată de bătăi cu Maftei Roşcan şi Login pentru fânul de pe un loc sunt îndrumaţi să meargă »la Feldru la Ştefan Cute care le va face dreptate*. In prezenţa multor districtuali, după ce Roşcan a depus jurământ, se dictează sentinţa: Ion Rusu să capete 30 lo- vituri de baston, Andrei 25, lacob fiul lui Ion 15 şi Roşcan 15 lovituri, care apoi la rugarea inculpaţilor e schimbată aşa că au să plătească pedeapsă de 98 fl. Magistratul citează in 3 Iunie pe susnumiţii vidicani la oraş, şi deoarece au ocolit judecătoria ora- şului, îi încarcerează, dar după câtva timp le dă drumul. In 16 350 Iunie se plânge siobodnicul Onu a lui Ignat din Rebrişoara că Ştefan Cute îi luase doi boi din jug, deoarece tatăl său în cali- tate de »birău domnesc« n’a putut să-i dea lui Cute socoata despre dijmele adunate. Boii au fost vânduţi de către Cute şi soţii lui plăieşului Ion Şteopul din Năsăud, care i-a adus chiar acum la târg, în oraş. De aici proces lung şi încurcat, după care Onu e îndrumat să pârască pe vânzătorii boilor. Magistratul ordonă în 10 Iunie districtului valah, şi adică cercului de sus prin judele din Maieru, iar cercului din jos prin judele din Mocod, că pe Lunia viitoare să vină sătenii la oraş şi conform »datinei străbune (uralter Gewohnheit) să se roage de munţi pentru păscutul« vitelor. Locotenentul plăieşilor raportează în 12 Iunie că pe Dealul Frâii e tăiată spânzurătoarea şi e distrusă tabla neagră care ame- ninţă cu moartea pe fugari în Moldova. La cercetările făcute, Rocnenii afirmă că Moldovenii au comis fapta, locotenentul însă suspectează pe Dănilă Strungar din Leşu care locueşte în pădure, sus în munţi. Din 12 Iunie mai avem un ordin al guberniului, ca răspuns la plânsoarea românilor districtuali împotriva vătăşeilor orăşeneşti, cari îi trătează nedemn pe săteni. Guberniul somează pe magistrat să demită pe vătăşeii vinovaţi şi să nu admită ia Valahii să fie astfel trataţi chiar »între circumstanţele grele de acum«. Ordinul în original este următorul: Sacrae. Caes. etc. Nomine! Prudentes etc. Incrementtum! Besztercze videkin 23 faluban commoralo olâh lakosok minemii terhes panaszt adtak be a Obnban a Beszterczei Lovas legenyek elleti itteni accludâltatott memoria- lisokbol elegsegesen meg fog tettzeni; Commitâltatik az okâert kgytnek, hogy a nevezett olâh falukban ki kiildott Obequitatorokat tostent revocăllya s tsele- kedetekert illendokdppen repraehendâllya s hefyekben măsokat kiilgyon, s sem egyszer sem mâsszor kivăltkeppen pedig a mostani terhes Circumstantiăkban az olâhokat oly motskos szokkal es exemplăris animadversiora melto răgal- mazâsokkal afficiâltatni semmikeppen ne engedgye. Sic fact. etc. Cibiny 12 Menzis lunii Anni 176,1. ( B. 1. Antonnis Bajtay, Praeses ; Th. Monos, Secr. Oraşul Bistriţa e în mare fierbere şi se fac pregătiri extra- ordinare în preajma sosirii generalului Buccov1). Baronul Seeberg, patronul Bistriţenilor, le scrie acestor în 13 Iun. că în vederea sosirii comisiei să se provadă cu vin bun. ') V. »Arh. Som.« Nr. 20 p. 215-216. 351 El nu bea vin nou, deci crâşmarul Peter Roth din Rodna să aducă vin bun vechiu dela primarul Andreas v. Hannenheim din Mediaş. Se vede că în sfârşit spionul Oălan s’a înfundat şi presimţind pericolul se plânge în 15 Iun. magistratului că la îndemnul popii Mitru din Năsăud locotenentul plăieşilor a dat ordin oamenilor săi să-l prindă. Magistratul hotăreşte că la caz de locotenentul procede la ordin mai’nalt, atunci nici el nu e împotrivă, ba încă »poate promova prinderea lui Gălan«. In 18 Iun. locotenentul in- formează pe magistrat că a primit ordin sever dela generalul co- mandant să-l deţină pe Gălan. Atunci magistratul trimite pe sena- torul Strecker la comandantul garnizoanei ca să se’nţeleagă cu acesta şi eventual să ceară asistenţă militară. Magistratul e de părere să fie lăsat Gălan în pace până va sosi bar. Seeberg, căci dimpotrivă auzind el ce-1 aşteaptă, va fugi în Moldova, ori se poate isca din aceasta un tumult cu consecvenţe nebănuite. De- ţinerea spionului Gălan însă nu e destul de clarificată deoarece între scrisorile senatorului Strecker se găseşte ciorna unui raport adresat comandei gener. din Sibiu, în care se vorbeşte de multe toate, despre fugari, schismatici, despre unire etc. şi din care, relativ la obiectul nostru, reproducem următoarele pasaje: »Am cercat să satisfac ordinului din 19 c. al Ex. Vstre şi am deţinut pe Maxim din Năsăud care, mai’nainte unit, acum la porunca lui Sofronie a trecut la schismă. Am făcut-o însă în taină şi cu pre- cauţie, ca să nu ajungă Ia cunoştinţa funcţionarilor orăşeneşti şi să i se trădeze lui Maxim, care intenţiona să fugă şi despre care se zice că a întreţinut corespondenţă cu unul sau altul dintre funcţionării de primul rang ai oraşului*.1) In continuare Strecker raportează că a mai arestat pe »marele instigator* din Năsăud cu numele Sandu a Nacului, apoi pe Găceoae din Maieru şi chiar pe Popa Mitru din Năsăud, cari arestări însă stau în legătură cu chestii bisericeşti. Saşii din Terpiu, Dumitra, Monar şi după ei întreg districtul săsesc refuză să mai plătească darea de cap, până ce va sosi şi decide comisia aşteptată. In 20 Iunie scrie primarul Hannenheim din Mediaş că a ex- pediat oraşului 2 buţi de vin cu preţul de 20 galbeni; iar la 22 *) Face aluzie la primarul ^r. Klein a Straussenburg. 352 tot acela anunţă că br. Seeberg soseşte în 24 seara ori 25 la amiazi în Mediaş, va sta aci 24 ore şi apoi pleacă spre Bistriţa. Inspectorul depertinenţei informează pe magistrat că — după cum se aude — Valahii districtuali şi-au angajat un procurator (avocat) pentru timpul cât va sta aci comisiunea. Iar comisarul Kleinmann raportează în 25 Iun. că a reparat cât se poate de bine drumurile din districtul valah, chiar şi drumul peste Strâmba, cu Ilvanii, deci n’ar fi nevoie de Saşii din Iad, Ghinda, Aldrof şi Dorolea. Totuşi magistratul trimite pe comisarii Sam. Weber, Johann Roseri şi Joh. Fischer împreună cu provizorul Peter Theil în amintitele sate săseşti ca să scoată din fiecare casă câte un bărbat şi să-i ducă pe Strâmba pentru repararea drumului. Satele valahe — zice magistratul —■ au făcut numai puţine raparaţii, şi stând ele în renitenţă nu pot fi înduplecate să lucreze mai mult. * In 28 Iunie sosi în Bistriţa marea comisie gubernială în frunte cu contele Nic. Bethlen, iar după câteva zile veni în oraş şi ge- neralul comandant Buccov, despre care se svonise că are misiunea secretă să pipăie terenul pentru o eventuală înfiinţare a graniţei militare. Comisiunea aducea cu sine un morman de acte: memorii, apeluri, pâri şi plânsori, la cari în timp de peste două luni cât stătu comisia aci, se adaugau alte grămezi de scrisori înmânate acelei atât din partea Saşilor cât şi a Românilor, dar maicuseamă nenumărate procese verbale luate la fel de fel şi nesfârşite inte- rogatorii şi investigaţii. O mare parte din acele acte provitoare la lupta înverşunată a Românilor districtuali împotriva asupritorilor saşi bistriţeni a fost publicată dealtădată*); aci vom mai reproduce două pâri şi apeluri ale magistratului şi o replică a Românilor noştri. Iată-le: I. In anul 1475 târgul Rodna situat la pasul Bistriţan spre Moldova împreună cu aşa numitul ţinut Rodnean ori district Rodnean cu cele 20 sate ale sale valahe, au fost despărţite de către regele Mathia dela Ungaria şi judeţul Dobâcii şi încorporate la oraşul Bistriţa. In acelaş an oraşul Bistriţa a fost introdus şi statornicit în acel domeniu conform obiceiului ţerii şi făr’de con- i) V. »Arh. Soin.« Nr. 17 pag. 201—221; apoi Nr. 18 p. 346-368. trazicerea cuiva, ceeace o dovedeşte nu numai actul privilegiar al regelui Matia ci şi actul statutar confirmat de împăratul Ferdinand. De atunci oraşul Bistriţa şi-a exercitat dreptul în acel domeniu, nestingherit şi neîntrerupt, iar districtului i s’a dat permanent un inspector separat, care era unul dintre cei mai bătrâni senatori (juraţi, magistraţi) de aci, şi care între altele judeca ca prima in- stanţă, iar Valahii obişnueau să apeleze contra sentinţei aceluia, la magistratul oraşului. Contribuţiile regeşti le administrau, ca şi districtul săsesc, oraşului şi purtau în proporţie toate celelalte sarcini comune. Afară de aceasta amintitul district valah, ca dovadă a supu- şeniei (in recognitionem subjectionis) mai presta următoarele: 1. Fiecare sat cam pela Sf. Ioan prin trimişii (delegaţii) săi cereau în fiecare an dela magistrat să-i îngăduie ca vitele sătenilor să poată păşuna în »munţu oraşului*, şi pentru această permisie toamna presta magistratului un anumit număr de oi şi porci. Obiceiul acesta a durat până la a. 1753. Atunci magistratul a socotit că prin felul acesta de încasare a taxei, cei mai săraci sunt asupriţi de cei bogaţi, deoarece nu se lua în considerare numărul animalelor trimise de particulari în munţi, ci satelor li se impunea taxa în mod global. Spre a înlătura acest incovenient în amintitul an magistratul a ordonat ca pentru păşunatul în munţi să se ia după un bou ori cal 3 cr., un porc 2 cr., o oaie IV2 cr. şi după un miel 3/4 în monedă, ceeace s’a şi practicat până in- clusive în 1757. 2. Ce e drept înainte de 1754 dela aceste sate nu s’a luat dijma de cereale »in natUra«, ci ele în fiecare an trebuiau să fur- nizeze o anumită cantitate de cereale (Korner); dela stupi însă tot- deuna au dat dijmă. In a. 175), după publicarea ordonanţei privi- toare la augmentarea venitelor domeniale erezite, dijmele s’au luat în natură, pe cari ei şi în acel an şi în 1755 le-au prestat fără opunere (unverweigert). 3. Din vechime aceste sate în fiecare an toamna şi cu pri- lejul secerişului trebuiau să le serviască cu care şi în alt mod ma- gistraţilor, in contul salariilor, ceeace fără refuz au continuat a presta până ce s’a schimbat chestia salariilor şi s’au curmat toate serviciile gratuite. 4. Aceste sate valahe au tăiat lemnul necesar pentru producţia varului în varniţe, iar până la 1754 au prestat toate cărăuşiile şi munca manuală necesare la această gospodărie. 5. Toate zilele de lucru şi cărăuşiile necesare la clădirea şi repararea crâşmei orăşeneşti din Rodna şi a altor edificii orăşe- neşti aflătoare acolo, le-au prestat continuu fără de nicio con- trazicere. In anul 1750 cu prilejul conscripţiei »domestice« ei au fost conscrişi ca jeleri sau locuitori pe pământul oraşului; iar când în 1755 cu ocazia »manipulaţiei«, iarăş a voit oraşul să-i conscrie ca jeleri, ei s’au lăsat seduşi de anumiţi instigatori, maicuseamă de censorii conscriptorilor, şi au pretins necondiţionat să fie con- scrişi ca oameni liberi. Pentru aceea Ex. Sa cancelarul actual conte Bethlen, pe atunci comisar regesc, s’a aflat îndemnat să vină în persoană încoace şi să aplaneze chestia aşa că ei, ce e drept, au fost numiţi ^districtuali* însă au fost îndatoraţi să plă- tească taxa de cap impusă iobagilor şi jelerilor. Pe lângă aceasta pentru transgresiunile lor comise Valahii au trebuit să ceară ier- tare dela magistrat şi să promită că în viitor vor asculta mai bine. Cutoateacestea cu ajutorul şi sfatul diferiţilor indivizi de alte naţiuni ei au nizuit ca încet cu încetul să se subtragă dela obe- dienţa datorită magistratului şi au cerut să fie priviţi ca şi districtul liber săsesc, înaintând continuu plânsori la instanţele acestei ţeri şi la preanalta curte împotriva magistratului, iar până azi, cu ex- cepţia contribuţiei regeşti, au denegat toate celelalte prestaţii ca: »Salgamal, Praetorianum, Donum nupţiale, Redemtionem Tyronum«, Interese şi toate celelalte taxe; cu toatecă au fost somaţii la plă- tirea acestor prin des repeţite ordine guberniale, cari la porunca guberniului ţării li s’au publicat prin diferiţi delegaţi ai judeţelor învecinate. In 15 Februarie 1760 în fine la ordin preanalt a urmat o hotărîre a guberniului în sensul cărui districtul valah a fost de- clarat liber, cu adausul că locuitorii lui au să plătească ca oameni liberi »de praeterito et futuro« taxa contribuţionalâ. Magistratul înăintă recurs la Maiest. Sa, după care urmă cunoscutul rescript d. d. 17 Iulie 1760. Cu tot rescriptul şi cu ordinele guberniului adresate lor, aceşti Valahi, cu excepţia contribuţiilor regeşti, au refuzat net orice altă prestaţie; n’au dat dela Munţi magistratului nici în natură nici în bani nimic şi-au reţinut dijmele. Ba încă pe foştii cărciu- mari alodiali, cari în cei doi ani trecuţi adunaseră dijma pentru orăşeni, i-au silit să prezinte socotelile şi apoi au cerut dela ei contribuţiile încassate. N’au mai voit să concureze la gospodăria varniţei, care spre mare pagubă a orăşenilor a trebuit să fie cu totul suspendată. La cele două şoproane ale silitrei, la cari şi districtijl săsesc de fapt a cărat lemne şi pământ şi a dat muncitori, aceşti Valahi de câţiva ani nu voiesc să lucreze nimic. In a. 1757 au început să împiedece manipularea dărilor, să trateze cu vorbe urîte pe oficianţii de dare (confrontatores), să aţiţe la revoltă contra lor, aşa că statorirea dărilor nu s’a putut atunci continua, până când la ordinul guberniului prefectul jude- ţului Dobâca cu multe admonestări (Vorsteilungen) i-a persuadat să se liniştească. In Mocod au atacat execuţia militară. In a. 1759 s’au legat cu jurămât să nu mai recunoască juris- dicţia magistratului decât numai în chestii criminale, şi să fie judecaţi in chestii mai mici de unul dintre conducătorii (ante- signanus) din Mocod, anume de Macavei a Popii; iar în chestii mai mari de viceşpanul (subprefectul) substitut Mihail Batea din Maramureş. Astfel au înfiinţat în district judecătorii speciale, nu s’au prezentat lung timp în fa(a primei instanţe orăşeneşti, au schimbat diferite sentinţe blânde ale acestei instanţe şi ale magis- tratului ; iar pe ceice veniau din satele lor să se plângă, i-au mal- tratat cu arest şi bătăi şi le au luat vitele şi imobilele. Pe Vătăşeii (Ueberreiter) trimişi pentru încassarea contribu- ţiilor i-au bătut şi tratat rău şi in alte moduri. Au silit pe argaţii orăşeneşti angajaţi în acest district valah, numiţi slobodnici, să jure că nu vor mai servi magistratului. Au închis cârciuma oraşului posedată din vechime în casa orăşenească din Rodna şi pe crâşmar l-au alungat, dupăce i-au luat cu forja câţiva bani alodiali pe cari avea să-i administreze oraşului. O stupină construită pentru oraş pe teritorul satului Maieru au dărîmat-o în mod arbitrar in 1760, au adunat stupii şi au jăfuit complect atât grădina cât şi stupăria. Au asaltat în mod volnic în 1759 o moară de făină află- toare în Nuşfalău, zidită de oraş şi posedată totdeauna de acesta, au rupt zăvoarele de pe lăzi, au luat vama, au închis-o în bise- rica lor şi au împărţit-o apoi de acolo pentru trebuin(a lor. Pe comisarii şi servitorii orăşeneşti, pe cari cu acel prilej i-a trimis magistratul spre a aduce prinşi în oraş pe capii instigaţiei, nu- numai i-au bătut, arestat şi legat cu lanţuri, ci i-au mai şi trimis legaţi în judeţul Dobâca, în arest. Venitele (vama) acestei mori în mod arbitrar le beneficiază până în ziua de azi. Plătirea intereselor privitoare la datoria comună o oraşului şi ambelor districte au denegat-o cu începere din 1757 până azi, şi au comis încă alte multe excese la cari au fost aţiţaţi şi spri- jiniţi de către alţi oameni, căror nu le-au fost nefolositori, ci dim- potrivă le-au dat acelor multe cadouri (Discretion) şi le-au făcut multe prestaţii. # 1 1 l: f 1 II. II. Restantele ce intenţionează să pretindă oraşul cu tot dreptul dela aceşti Valahi pentru paguba cauzată în urma reni- tenţei lor, şi încă alte observări privitoare la chestia aceasta, pe cari magistratul, conform îndatorirei sale, le supune judecăţii lu- minate a innaltei comisii, încă înainte de sfârşirea operaţiilor. Este cert, câ Valahii cu începere din 1755, într’adevăr au desfiinţat cu dela sine putere robotele datorate oraşului şi nu numai au maltratat pe argaţii (vătăşeii) orăşeneşti şi i-au tratat rău, ci s’au opus şi confruntatorilor; nunumai au devastat prisaca ridicată de oraş, ci au împărţit între sine şi coşniţele (in oraş 38, în Hordou 15, suma 53); au ocupat crâşma din Rodna, pe care a clădit-o şi a posedat-o totdeauna oraşul, apoi au alungat din ea pe crâşmar, şi tot ce a aparţinut în ea oraşului, şi-au însuşit cu violenţă. Apoi şi-au însuşit o moară posedată de oraş în Nuşfalău, tratând rău pe economul oraşului şi luând tot ce a fost în ea. Iar taxele de munţi cari din timpuri imemoriale le-au plătit pentru păşunatul vitelor lor, nunumai le-au refuzat subit, ci arogându-şi munţii ca proprietate a lor, nu mai voiesc să lase pe aceia nici chiar vitele districtului săsesc şi ale orăşenilor. Nunumai au denegat cu totul dijma, pe care mai înainte permanent au răscumpărat-o şi apoi ( câţiva ani au dat-o regulat, ci şi pe cea deja adunată au sustras-o ’ publicului (oraşului) şi au luat-o la sine. In fine au refuzat net să presteze »salgamum praetorianum et donum nuptiale«. Toate robotele, chiar şi cele districtuale pe cari şi districtul săsesc le prestează pururea, le-au denegat cu totul, aşa încât parte pentru restituirea (Ersetzung) celor ce în timpul renitenţii lor a prestat singur districtul săsesc; parte pentru observarea cu- venită a distribuţiei juste la despăgubirea publicului (oraşului) cu excepţia intereselor datorite pro 1761 oraşului, (cari interese de acum înainte li-se vor calcula decursiv, precum şi altele pe cari trebue să le presteze conform hotărîrei înaltei comisii); mai de- parte pe lângă restabilirea şi restituirea crâşmei din Rodna şi a pământurilor aparţinătoare de ea, apoi a morii din Nuşfalău, a prisăcii; apoi pe lângă observarea ordinei privitoare la munţi aşa cum a fost din vechime, înainte de 1755; a dijmei de prestat oraşului în cereale, oi şi porci; a prestaţiei privitoare la arsul va- rului ca până acum; a prestaţiei taxei anuale de 2/4 din cerealele morilor proprii; în fine până atunci când înalta curte va hotărî dacă sunt iobagi ori liberţi şi că au, şi cât au să presteze in ro- bote; pentru pagubele cauzate până acum, amintiţii Valahi ar fi datori să plătească o sumă foarte mare. Pe lângă acestea, dupăce ei din prestaţiile »salgamum et prae- torianum« datorite în aceşti doi ani n’au plătit nimic, iar donul nupţial asemenea au încetat să-l plătească în timpul renitenţii, ar urca suma restanţelor şi mai mult; şi încă cu adausul, că n’au răfuit nici taxa pentru recrutări (militare) care are s’o plătească districtul valah conform ordinului înaltei comisiuni. Ar fi de amintit şi aceea, că corifeii lor agravează pe con- tribuabili cu diferite contribuţii cari fac mari sume, despre cari 357 corifeii nu dau socoată. Pe viitor ar fi să se abţină dela astfel de dispoziţii şi să nu impoziteze nimic fără de ştirea magistratului, căruia îi sunt prescrise dela locurile înalte regulele procedeului său; şi cu atât mai puţin să adune bani; mai ales că şi restanţele din 1751 şi până în 1754 inclusive de curând au fost răvăşite de fie- care jude sătesc în districtul valah, în mod individual. Deoarece însă magistratul a înţeles că oamenii neagă res- tanţele, astfel e forţat să declare că negarea aceasta îşi are ex- plicaţia în faptul, că corifeii Valahilor au îndrăznit să distribue altfel contribuţiile repartizate, şi atât pe acestea cât şi pe alte fe- lurite taxe să le încasseze cu înşelăciune, ceeace a ieşit la iveală cu prilejul cercetării restanţelor. Căci s’au pretins dela săteni con- tribuţiile integrale, aşa cum au fost impuse, iar banii incassaţi dela ei de către corifei s’au privit ca neplătiţi; deci s’a pus la restanţe şi nu li s’a recunoscut ca »bonum« suma scoasă dela ei cu în- şelăciune. De aci urmează afirmaţia Valahilor că ei nu datoresc cu restanţe şi nu vreau să ştie că datoresc cu banii cu cari, odată plătiţi, au fost înşelaţi. Magistratul roagă pe comisie să ia aceasta la cunoştinţă şi să ordone ca restanţele să fie strict stabilite, iar îndrăzneala oarbă să fie pedepsită şi evitată pentru viitor; şi aceasta pentru ca să ştie şi magistratul şi Valahii, ce au de făcut. Replica celor 23 sate valahe Ia acuzele Magistratului, adresată prezidentului staturilor, prezidentului exactora- tului şi comisiunei guberniale Impărtăşindu-ni-se acuzele înaintate Ex. Vstre şi co- misiei din partea magistratului bistriţan în 20 Iulie 1761 împotriva noastră şi înţelegându-le noi bine, mărturisim că dacă faptele ar fi şi ar fi fost aşa, atunci noi înşine ne-am judeca. Deoarece noi niciodată nu ne-am opus nici cu vorba, nici cu intenţia şi nici cu fapta, fie cât de puţin, ordinelor Mai. Sale ori poruncilor guberniului reg., n’am voit să ne scuturăm de jurisdicţie, şi nici nu voim; dim- potrivă, cum se cuvine sărmanilor oameni contribuabili, noi nizuim să ne acomodăm ordinelor Mai. Sale şi regu- gulamentelor ţării, fiind încredinţaţi de milostivenia Mai. Sale şi sperând că cu fructele regulamentelor sfinte Intro- duse în ţară, poverile noastre încă se vor uşura. Deaceea binevoiască Ex. Ta şi comisia să asculte răs- 7 punsurile noastre înaintate cu devotament omagial şi să ne vindece efectiv durerile. 1. însuşi magistratul mărturiseşte că până la a. 1755 am fost de tot ascultători, orice ar fi poruncit magistratul, din ceeace reeese că nu noi suntem cauza renitenţei ac- tuale, noi cari totdeauna am fost cu obedienţă; ci cauza e alta, şi adică: Cu prilejul conscrierii (manipulatio) in mod perfid au încercat să ne iobăgească, ceeace observând noi şi speriindu-ne, am trebuit să pornim la apărarea (manutentio) libertăţii noastre, neavând omul comoară mai scumpă decât libertatea. Am ştiut şi aceea din t adiţiile rătnase dela stră- moşii noştri, că luându-se Rodna împreună cu vidicul ei dela judeţul Dobâca, s’a încorporat la oraşul Bistriţa aşa că locuitorii români au căpătat aceleaşi libertăţi şi privi- legii ca şi locuitorii bistriţeni. Tot cu acel prilej din infor- maţiile oamenilor buni am înţeles şi aceea că din graţia şi milostivenia înnăscută Mai. Sale, pentru uşurarea po- porului contribuabil s’au luat dispoziţii foarte sfinte şi fo- lositoare, prin ceeace şi nouă ni s’a luat de pe gât marele jug, pe care strămoşii noştri l-au purtat împreună cu noi. Nepublicându-ni-se acele porunci împărăteşti, cu prilejul când ni se ordona câte ceva, ca oameni neştiutori ne te- meam că dacă împlinim poruncile, prin aceasta lepădăm libertăţile vechi şi consimţim a fi iobăgiţi, sau că din nou ne legăm de cap (ragasztjuk) muncile grătuite, de cari suntem scutiţi prin ordinele graţioase împărăteşti. Deci ca întotdeauna, aşa şi acum declarăm foarte umiliţi că îndată ce vom şti cu ce datorăm conform ordinelor Mai. Sale, regulamentelor patriei noastre şi conform statutelor ţinu- tului nostru, imediat vom fi gata ca, fără deteriorarea ve- chilor noastre libertăţi, să împlinim tot posibilul. In con- secinţă nu putem fi acuzaţi cu nesupunere că, nu am acceptat impunerea făcută mai ales pentru plătirea inte- reselor după datoria ce zace pe district, pentrucă: a) am plătit exact cei 13 creiţari impuşi după fiecare fiorin Rh. din contribuţia regească, cari s’au destinat pentru plătirea intereselor; b) atât conform poruncilor Mai. Sale cât şi 350 ale înaltului guberniu suntem şi am fost gata să luăm asupra-ne nunumai interesele ci şi capitalul, adică tot ce au împrumutat satele noastre şi despre ce se vor pro- duce contracte, precum şi sumele cari s’au întrebuinţat de vidic pentru acoperirea trebuinţelor publice şi neîncunju- rabile, şi »a proportione« cad pe satele noastre. 2. Este adevărat că n’am admis continuarea gospo- dăriilor alodiale, a cârciumilor etc. pentrucă a) nouă nici- odată şi nimeni nu ne-a explicat obârşia, scopul şi folosul înfiinţării acelor gospodării alodiale; apoi la înfiinţarea acelor noi nici în special şi nici în general n’am fost ascultaţi, iar noi ne-am temut că exercitarea acelor gospodării con- firmă starea noastră iobăgească; b) pentrucă ţinutul nostru este atât de pietros, steril şi necorespunzător pentru con- tinuarea economiei, încât aci, precum şi în alte locuri si- milare din ţară, niciodată şi nicăiri nu se pot întreţine astfel de gospodării alodiale; căci doar şi fiscul şi mulţi domni asemenea posed astfel de ţinuturi muntoase; c) pentrucă nici noi înşine nu putem trăi de pe pământul nostru, ci trebue să ne câştigăm pe bani şi cu muncă ma- nuală arături şi fâneţe pe hotarele satelor săseşti ori ale judeţelor învecinate, ori trebue să ne agonisim grâu îm- blătind, şi numai aşa putem să ne nutrim pe noi, pe fe- meile şi copiii noştri; d) pentrucă cu cârciumăritul ni s’a tăiat orice izvor de venit, deoarece cu fierberea şi vinderea rachiului agoniseam ceva bani pentru achitarea impozitelor; e) pentrucă chiar şi dacă s’ar putea practica cultivarea acestui alodiu, pentru noi n’ar avea nici un folos; căci nici un venit ce-1 are vidicul ori oraşul nouă nu ni-se co- munică, dintre noi nu se institue dregători, copiii noştri nu sunt acceptaţi în brezlele lor; şi totuşi toate cheltuelile pu- blice ni-se impun şi suntem jdijmuiţi după ele. Deci f) ne rugăm ca pentru examinarea posibilităţii creierii şi conti- nuării cassei şi gospodăriilor alodiale în urma naturei ţi- nutului nostru pietros şi steril, a pământurilor noastre ne- productive şi a situaţiei lor nefavorabile; precum şi pentru examinarea faptului dacă îl îngăduie lucrul acela soarta 7* 366 persoaneler noastre încărcată cu uti astfel de mod de traiu, făr’ de-a-ne pustii; să se trimită comisari investigatori în- ţelepţi, cari să viziteze şi să examineze locuinţele şi pă- mânturile noastre, apoi conform naturei acestora să se propună şi fixeze modul în care s’ar putea practica şi pro- mova amintitele economii. Şi dacă în forma aceasta se vor putea înfiinţa acele gospodării, atunci noi fiind conform sensului vechilor noastre privilegii asemeni liberi şi privilegiaţi ca şi locuitorii saşi bistriţeni, şi dupăce unirea sfântă, pe care acum întregul nostru vidic a primit-o, înlătură divirgenţe naţionale ne rugăm ca şi din vidicul nostru să fie introduşi cu drept de vot şi cu post stabil patru persoane în magistratul bis- triţan. Iar dacă azi încă nu avem între noi oameni învăţaţi, putem totuşi institui alţi oameni nobili, valahi uniţi din naţia noastră, până atunci, când ne vom putea şi noi creşte copii în ştiinţe. Afară de acestea să se dea şi copiilor noştri posibilitate, ca şi sătenilor saşi, să înveţe în oraş meserii, să între_ în bresle, să cumpere acolo case, să po- seadă ca şi orăşenii biserică şi fonduri parohiale şi să uzeze ca şi Saşii de privilegiile şi veniturile oraşului. Aceasta o aduce cu sine atât uniunea civilă cât şi cea religioasă şi decretul Maiestăţii Sale emis în 15 April 1746. 3. De când ţinem minte dijmă din cereale n’am prestat niciodată până atunci, când au voit să ne facă iobagi, şi aceasta a fost cauza de n’am voit să ne supunem dijmei. Trebue să existe vr’un privilegiu dela regii cei vechi privitor la exceptarea noastră dela darea dijmei, care privilegiu se va găsi la magistratul bistriţan, despre ceeace amintim sub p. 42, 43 din documentul inchizitorial. Aceasta a fost cauza de nici ei înşişi n’au pretins-o până la 1755. A şi putut fi un motiv pentru care ni-s’a iertat dijma,, şi care apare din respectivul privilegiu. De aceea cerem ca docu- mentul să ni-1 comunice fidel în copie legală, iar pe noi să nu ne tot sâcâie cu dijme, ci să observe documentele noastre aflătoare la ei. Deci ne-am însuşit înainte cu trei ani dijma scoasă dela noi pentru aceea, căci ei au început 361 s-o scoată de pe noi numai »via facti«; şi pânăce legea va hotărî dacă datorăm noi dijmă şi cui, sau nu, până atunci pe noi nevoia ne*a forţat să ne apărăm imunităţile vechi şi întărite prin uz. Aceasta cu atât mai mult, pen- trucă în timpul când au dijmuit de pe noi doi-trei ani, dijmele ei le-au cheltuit şi nu le-au întrebuinţat nici spre folosul public nici pe sama fiscului. Iar noi promitem, că dacă legea ar hotărî să dăm dijme şi n’am putea câştiga îndurarea regească în chestia aceasta, vom plăti cu ce da- torăm şi ce ne-am însuşit; deci n’a fost pentruce să ne lăsăm legaţi în afară de calea legii. Cu atât mai vârtos, pentrucă cu prilejul reţinerii cerealelor dijmuite, nepermi- ţând Mocodenii să fie duşi din mijlocul lor 6 oameni în robie amară, dregătorii au adunat pe toţi fruntaşii satelor din vidicul valah, i-au încuiat în oraş, şi înaintea ochilor acelor au concentrat, din oraş şi vidicul săsesc, 150 oameni călări armaţi fiecare cu câte două pistoale încărcate, o ca- rabină şi sabie ascuţită, cari au declarat ca pe ei magis- tratul îi trimite la Mocod ca până’ntrunul să-i taie pe Mo- codeni şi să ardă Mocodul. Lăţindu-se aceasta veste, Mo- codenii s’au adunat dar n’au chemat pe nici un sat din comitate; ci auzind satele apropiate vestea şi văzând ta- băra, nu e de mirare că au alergat îndată la Mocod. Mo- codenii însă cu »mandat prohibitiv« extras spre scopul acesta au protestat împotriva cetei armate trimisă asupra lor, vestind taberei să nu se atingă de ei, căci trăesc sub legi, vor răspunde înaintea legii şi îşi vor dovedi nevino- văţia. Astfel oricum şi orice au apelat ei (Bistriţenii) la înaltul guberniu în 30 Martie 1757 contra noastră, noi nici cât de puţin nu ne-am răsvrătit împotriva jurisdicţiunii regulate şi legale; dar dacă nu ne-am fi apărat, în timp ce ne-am plâns la instanţele superioare, ar fi căzut pe noi miseria. Despre ceeace alăturăm închiziţii legale. La cele dintâi două capitole ale apelului înaintat contra noastră în 15 Aprilie 1757 de către magistrat gu- berniului reg. am răspuns în cele precedente. Ce priveşte însă încassarea vechilor restanţe şi sechestrarea armelor, pe 362 aceste din urmă deja ni le-au luat, dar cum ştim dela sa- tele săseşti nu le-au luat, şi cu aceasta încă ne-au tratat »contra vim unionis«, osebit de sătenii saşi. Incassarea ve- chilor restanţe însă am împiedecat-o din următoarele motive: a) Până s’a întrodus norma actuală regulată de im- pozite, după plac în fiecare an ne încărcau cu contribuţii, aşa că au fost gazdă care plătea anual chiar până la 50 şi 80 fiorini. b) Impozitul anual era suma de trei fiorin, şi suma aceasta o şi însemnau în cărţile de dare săteşti, dar nu întreagă. Dupăce însemnau suma administrată, la mijlocul anului adunau toate tabelele de impunere. Deci până când nu vor extrăda satelor noastre cărţile privitoare la impuneri şi su- mele administrate din an în an, şi nu le vor confrunta (verifica) cu tabelele de impunere trimise anual de guberniu; apoi până când nu ne vor socoti lucrurile prestate în na- tură şi nu vor calcula conform acestor restanţele; până atunci noi nu ne putem privi restanţieri, căci ştim c’am prestat cu mult mai mult în fiecare an din acel răstimp, decât ceeace obişnuim să prestăm acum. Apoi în fiecare an s’au scos de pe noi bani, făr’ de-a-ne da chitanţe. 4. Oficianţilor veniţi la noi din comitate le-am dat răspuns că orice datorim conform legii şi poruncilor îm- părăteşti, cu dragă inimă prestăm, numai să nu fim con- strânşi la purtarea de sarcini nedemne. Cancelariştii Gyorffi Mâtyâs şi Thordai Lâszlo nu ne-au îndemnat la nicio nesupunere, ci ei au venit în urma suplicei noastre înaintată la Director în cauza poverilor noastre, ca să ne ia jurământul în această chestie, şi ne-au şi jurat cum se vede din actul aci alăturat. Din aceste poate vedea mai pe larg Ex. Vstre şi comisia pentru ce a trebuit să plângemi şi să ne tânguim, şi nici n’oi putem nega că multele strivituri şi rane ne-au deschis gura la plâns. Că s’a ridicat împotriva noastră acuză în 18 Sept. 1757 că noi am fi împiedecat în mod revoltător confrun- tarea (verificarea livretelor de dare), de aceasta foarte ne 363 ruşinăm; dar şi faptul acesta îl înglobăm la celelalte acuze, căci noi n’am făcut asemenea lucru niciodată şi nici nu ne-a trecut prin gând să facem; ci noi socotim aşa, că şi aceasta s’a făcut conform principiului axiomei politice: »Calumniare audacter, aliquid adhaeret«; deoarece până acum numai cu aceea n’am fost acuzaţi ce nu se poate nici gândi, şi aşa a fost şi cu chestia confruntării. Confruntarea nu s’a împiedecat în 1757 în întreg vi- dicul, ci singur numai în satul Telciu, şi şi acolo nu Tel- cienii au pricinuit-o, ci confruntătorii. Adică satul Telciu cu întreg hotarul său zace în gura Ţibleşului şi a altor munţi foarte înalţi şi reci (recoroşi); şi cu toatecă acolo atât se- ceratul cât şi cositul s’a obişnuit să se facă în Septemvrie, totuş comisarul confruntator de atunci a ieşit la confrun- tare la începutul lui Septemvrie şi n’a început cu con- fruntarea pe lângă Someş în locuri mai calde cum o făcea de altădată. Mergând deci mai întâi la Telciu, unde chiar începuseră a secera şi cosi, şi adunând pe juraţi, aceştia cu frumosul îi ziseră comisarului să confrunteze mai întâi în celelalte sate, iar pe ei să-i lase să cosască şi să-şi adune cerealele, ca apoi mai precis să-şi poată declara productele. Dar comisarul căutând motiv de ceartă, la mo- ment începu a-i insulta şi înjura, că cum de doresc «Mă- riile lor« să-i facă şi mai multă osteneală şi să-i prescrie ce are să facă, ba pe unii începu a i smânci, a-i bate cu drugi şi a-i ameninţa cu pistolul. Văzând sătenii că e ne- înduplecat au ieşit din casă, iar comisarul mânios împreună cu soţul său a plecat pe jos din sat şi n’a voit să urce nici pe calul oferit de sat, şi cu toatecă sătenii cu căciulele’n mâni l-au petrecut şi I-au rugat până la satul Hordou, totuş s’a dus şi numai mai apoi s’a împăcat cu satul pentru 30 fiorini. Când a mers acolo a douaoră, neanunţând oa- menilor înainte sosirea sa şi fiind oamenii pe câmp la lucru; ca să nu aibă prilej de a-se mânia iarăş pe săteni pe cari ar fi trebuit să-i adune de pe câmpuri şi munţi, a primit dela sat o capră sălbatică şi o piele de vulpe. Deci n’ar fi fost necesar de-a supăra guberniul cu acuze 364 împotriva noastră şi de-a obosi funcţionarii din comitate pentru dojenirea noastră. In faţa funcţionarilor trimişi la noi, între altele au de- clarat că nu voim să dăm dijmă după oi şi albini, din cauza că în înţelesul Aprob. Const. p. 2 tit. 10 art. 6 nici pe seama regimului fiscal n’a fost obiceiu să se încasseze dijmă de miei în vidicul Bistriţa, şi astfel în baza tradiţiei ce ne-a rămas dela străbunii noştri, noi nu datorăm şi n’am datorat cu dijmă după miei şi albine. Dar conform ve- chiului obiceiu bun venind primăvara inspectorul vidicului, împreună cu alţi domni şi soţi la băile din Rodna spre a se recrea şi distra, iar vidicanii gândindu-se la obice- iurile din trecut, parte satele împreună, parte locuitorii mai înstăriţi au început a-le duce, ca la funcţionarii lor supe- riori, în formă de prezent (per formam honorarii) vr’un berbec ori miel, cărui în graiul moldovenesc i se zice »goştină«. Astăzi încă se pretinde dela oameni acel dar pe titlu de goştină şi nu de dijmă. Mărturisim că oamenii noştri au trebuit să declare că au umblat la curtea Mai. Sale, ca să nu putem fi obligaţi la mai mult decât la suportarea sarcinilor impuse conform noului sistem; căci au fost chinuiţi cu atâtea feluri de bi- ruri şi jafuri, încât nu mai puteam suporta. Cu toateaceste voim numai să ştim şi noi cu ce datorăm conform rân- duielilor, şi aceasta să ni-se publice, căci noi nu ne sus- tragem dela nimic. Totodată însă rugăm pe Ex. V. şi pe comisie să binevoiască a afla modul ca conform intenţiei milostive a Mai. Sale, să fim scutiţi de orice violenţe şi impuneri nedemne. 5. La acuza ridicată contra noastră în 6 Iunie 1758 răspundem: a) Fiind desfiinţate muncile gratuite şi nefiind noi împărtăşiţi de venitul viitor ce reiese din fierberea si- litrei, socotim că nu suntem obligaţi să cărăm nici pământ nici lemne la instalaţia de fiert (fozohâz). b) Dupăcât ştim n’am denegat niciodată tricesimele, şi dacă vameşul din Telciu îl cunoaşte personal pe vr’unul care n’ar fi voit să plătească tricesima ori ar fi atacat pe controlor, (kontrâs) 365 să-l denunţe ca să-şi primească pedeapsa meritată, c) Pri- vitor la munţii de către Maramureş şi azi suntem în di- ferend cu locuitorii deacolo, nu ne-am înţeles cu nimeni într’ascuns. Pe Saşi nu-i împiedecăm dela munţii pe cari pănă acum i-au avut la dispoziţie; dar decurând li-s’a luat Telcienilor un munte şi s’a dat Crainimătenilor; deci faptul acesta l-au combătut Telcienii şi şi-au apărat mun- tele ca pe al lor. Afară de aceasta Saşii s’au obişnuit să-şi mâne număroasele vite la munte peste hotarul sărmanilor Valahi, şi să le pricinuească multe pagube cu acel prilej, cu care s’a putut naşte între Valahi şi Saşi ceva diferend. d) Este imposibil să meargă cineva dintre noi, ori să-şi mâne vitele fără permisiune pe munţii prohibiţi dinspre Moldova, căci celce trece fără ştirea oficiului de vamă şi carantină (contumaţă) e spânzurat. Oricare trece dintre noi pe acolo, scoate permis dela tricesimator şi numai cu acela merge mai departe. De aceea şi acuza aceasta împotriva noastră e fără temeiu, ca?i aceea că noi am fi acuzat înaintea Mai. Sale pe guberniul crăesc cu suplici murdare, la ceeace fereşte Doamne să ne fi gândit. * In Mocod nu noi, ci un om cu numele Oniga Foşlui certat cu noi, linguşitor şi înţeles în toate cu magistratul, a atacat pe executor cu bastonul şi cu îmblăciul. Dintre noi nimeni nu l-a aprobat, şi Foşlui n’a lucrat cu ştirea noastră ci de c?pul lui. Nu ştim ce acuză s’a ridicat împotriva noastră în 8 Februarie 1759, deci ne rugăm să ni-se comunice în copie, ca să putem şi la aceea răspunde în toată regula. Pe D-l Mihail Balea de Ieud nici în gând nu ne-a stat să-l punem în fruntea noastră, cu atât mai puţin să-i jurăm credinţă; nici nu i-am promis nimic, căci berbecii i-am dat lui pe bani. 1 l[ 1 6. La acuza ridicată împotriva noasJră în 13 Febr. 1760 răspundem umil cu următoarele: a) Şi până acum a fost la noi obiceiul să aplanăm diferendele în faţa jurisdicţiei (scaunului) săteşti, şi dacă se iviau cauze grele, chemam dintre bătrânii satelor înve- cinate judecători cari aduceau sentinţă, contra cărei se putea apela la inspector şi apoi la magistrat. Acest obiceiu s’a continuat şi în acest an la noi prin judecători şi juraţi aleşi în ordine. E drept că decând vidicul a ridicat plân- sori împotriva magistratului, oamenii n’au prea cutezat să-şi ducă cauzele în oraş spre revizuire (verificare), căci s’au temut să umble prin oraş. Dar şi înainte de actualele miş- cări exercitarea jurisdicţiei săteşti avea o mare scădere, pentrucă nu poseda facultatea pe care o avea în satele săseşti, căci dacă cineva îşi apela cauza, atunci, precum mărturiseşte întreg vidicul, triumfa partida care era mai bogată. b) Noi nici n’am neliniştit nici n’am persecutat pe cei ce nu consimţeau cu noi, ci s’a întâmplat în Mocod, că un om cu numele Petre Pampa în timpul când fusese birău s’a îndatorat cheltuind 120 fiorini din banii contribuţiilor, şi din aceştia în mod arbitrar a impus pe sat 80 fiorini, pe cari satul i-a plătit cu protest. Dar rămâind restanţa de 40 fiorini şi el nevoind s’o plătească, satul i-a luat cei doi boi. Pentru aceasta el fugi la Bistriţa şi acuzând în mod perfid pe actualul birău sătesc, acesta a fost deţinut; dar şi pe Pampa l-a prins satul pentru restanţa sa şi l-a băgat într’un coteţ de porci, care conform dispoziţiei an- terioare a magistratului servea ca închisoare. c) Chestia lui Gerasim Moşina din Rodna a fost aşa: Pe el l-au pârît pentru o moşie de pe hotarul llvei sătenii Ştirbu din Maieru, Iacob Boresche, George Ştirbu şi Toader Nicolae. Cu toatecă aceştia au câştigat procesul înaintea judecătoriei săteşti, Moşina a apelat la judecătoria oră- şenească. Când curgea acolo procesul, Moşina a dus primarului din Bistriţa ca prezent un cal, după care răsucindu-se sen- tinţa sătească, şi acuzatorii fiind întemniţaţi, li-s’au luat şi documentele, despre ceeace lipsesc acte inchizitoriale legale. Inaintându-se despre aceasta plânsoare la Ex. Sa guber- natorul şi dup’aceea la guberniul reg., din ambele locuri a venit ordin că magistratul să repare lucrul. Dupăce ma- 367 gistratul n’a făcut nimic, şi nici documentele nu le-a res- tituit, ba pe unul dintre aceia, adică pe Ionaşc Ştirbu tatăl acuzatorilor l-au ţinut tot închis; aşa oamenii au mers la Director, de unde întorcând, unul dintre ei adică Ion Ştirbul luând lângă sine încă pe doi prieteni, fără de vr’o auto- rizaţie a prins pe Qerasim Moşina şi a voit să-l ducă ca pe un idiot sau la Sibiu sau la Director. Auzind despre aceasta vidicanii l-au liberat pe Moşina, şi astfel fără motiv a fost acuzat vidicul valah. d) Pe familia Coşbuc locuitoare în Hordou nimeni n’a intenţionat s’o extrădea ca iobagă şi s’o scoată din sat pentru banii de colăcărit. Dar unul dintre Coşbuceni denunţând pentru bani de colăcărit pe familia Chioran tot din Hordou, că membrii ei ar fi iobagi de a lui Kemeny şi dăndu-i pe aceştia pentru un timp în mânile magis- tratului, le-a cauzat o cheltuială de 670 fiorini. Pentru această faptă unii dintre cei păgubiţi i-au zis lui Coşbuc să nu se mai amestece în lucruri de aceste căci altminteri şi pe el împreună cu întreaga sa familie îl vor denunţa ca iobag şi-l vor duce cu carele din sat. e) Lui Filip Pascu din Vărarea de aceea i s’a luat prin sentinţă moşia, pentrucă a posedat-o prin zălogire şi nu prin moştenire, şi în cauze de aceste din timpurile străvechi satul este judecătorul competent. Că moşia a fost zălogită şi nu moştenită, despre aceea eredele legal pose- dase documente bune, dar i le-a luat magistratul, la care se găsesc şi azi. f) Pe Todor Lup din Mocod nu pentru aceea l-au bătut că n’a stat înaintea judecătoriei săteşti, ci curatorii bisericeşti de aceea l-au pedepsit conform regulamentului lor, pentrucă pârând el pe un sătean în faţa judecătoriei săteşti pentru o grădină şi primind acolo sentinţă nefavo- rabilă, cutoatecă erau prezenţi, conform vechiului obiceiu, juraţi încă din două sate învecinate, el a zis în public (salva venia verbis): »Mă spurc pe sufletele, pe biserica şi pe legile voastre«. g) Pe Oniga Foşlui, — care la o zi de Paşti a bătut 308 pe popa în biserică şi pentru care magistratul, fiind acela slobodnic orăşenesc, nici până azi n’a dat satisfacţie, — pentru aceea l-au închis (baricadat) în casă, pentrucă fiind sameşul satelor la încheierea socotelilor, şi-a asignat 180 fio- rini. Dar nu l-au bătut. Pe Ion Scuturici din Telciu de aceea l-au bătut pentrucă, împotriva voinţei şi alegerii satului, s’a făcut birău prin băcşişuri, şi a funcţionat ca atare şapte ani încheiaţi, comiţând în timpul acela multe excese, cum se poate vedea din alăturatele documente. După ce satul l-a alungat din acel post, el din răzbunare s’a făcut slobodnic şi a ameninţat pe săteni, că-i va învăţa el, şi s’a şi străduit în tot chipul să le facă necazuri. Aşa spre finea lui Ianuarie 1760 chemând la sine pe un co- misar confruntător, acolo întreagă ziua a beut pân’s’a îm- betat, a ocărit pe săteni i-a înjurat şi apoi noaptea târziu cu lumânări aprinse a voit să conscrie pentru dare toate staulele satului, cutoatecă cu prilejul conscripţiei, conform obiceiului, şapte juraţi din sat au declarat şi cireada satului. Deci sătenii neadmiţând ca el să umble beat noaptea cu lumânări pe la staule, s’au apucat de ceartă cu el şi astfel s’a iscat bătaia. Nu din aceasta s’a bolnăvit, ci din pricina excesului în băutură. Mai apoi oamenii s’au împăcat cu el. 7. Incassarea contribuţiilor n’a suferit întârziare, căci de câţiva ani încoace decând nu slobodnicii ci juraţii sa- tului încassează impozitele, n’a rămas în sate nicio restanţă. Când încassau slobodnicii, ei mai întâiu scoteau taxele lor (extraordinarium, onorar). 8. Raportul lui Onul Ignat din Rebrişoara nu cores- punde adevărului, ceeace declară întreg satul. Plânsoarea satului contra lui este că şi slobodnic s’a făcut numai din motivul, ca împreună cu tatăl său, care încă e mare tâlhar, să se bucure ide scut. Pentru tâlhăriile sale dovedite nici nu se prezentă în faţa judecătoriei săteşti, dar nici magis- tratul nu procede cu dreptate. 9. Răspunsul privitor la moara din Nuşfalău şi a re- voltei din pricina ei este acssta: Chestia revoltei a fost deja judecată; ce priveşte însă moara, aceasta stă pe ho- tarul satului, şi şi în alte locuri în întreg vidicul morile aparţin satelor. Dupăce însă aci în satele valahe înainte de aceasta funcţionarii orăşeneşti, s’au obişnuit să constrângă pe oameni la muncă grătuită, deci şi la prestarea muncii pentru moară, aşa oraşul Ie-a luat sătenilor şi venitul morii. Deoarece însă Mai. Sa a suspendat munca gratuită şi func- ţionarilor le-a stabilit lefuri, astfel acest sat, ca şi alte sate, a luat pentru sine venitul morii aflătoare pe hotarul propriu. Vama pentru aceea au început s’o aşeze în biserică, ca acolo să stea grămadă până va fi aranjat diferendul privitor la întrebările: a cui este moara; cine e dator să dea pent u ea muncitori şi din care pădure să fie cărate la ea crengi şi material pentru zăgaz. Privitor la toate circumstanţele revoltei se alătură aci un proces verbal. 10. Vânătorile în munţi până acum nu le-am oprit, ci din respect le-am îngăduit funcţionarilor. Dar fiindcă după munţii aflători pe hotarul nostru noi plătim impo- zitele şi suportăm toate celelalte poveri, aceia sunt > viile noastre«, iar în pădurile oraşului şi satelor săseşti nouă nu ne este permis să puşcăm nici măcar un iepure sau să tăem vr’o nuia; de aceea noi dorim ca de acum înainte să fim statorniciţi în proprietatea (birodalmâban) tuturor munţibr noştri. Motivul suspendării vânătorilor este acesta: Înainte de aceasta birăii săteşti căutând favoare, cu prilejul tuturor sărbătorilor şi praznicelor împărăteşti şi* şi cu alte ocaziuni, scoteau întreg satul la vânat, iar satul care nu prindea animale, trebuia să plătească un galben. Dar acum pu- nându-se în ţară toate în bună orânduială şi suspen- dându-se munca gratuită, aşa s’a sfârşit şi cu iobăgia noastră; şi dupăce funcţionarii oraşului n’au iobagi pe cari să-i pună să le vâneze şi nu voesc să tocmească vânători pe bani, nu e mirare că acum nu mai întră aşa uşor ca mai’nainte în oraş ursul şi capra sălbatică. 11. Protopopul asigură pe cinstea sa preoţească că el niciodată nu s’a asociat cu vidicanii pentru plată, n’a sfătuit comunitatea la rău şi nici n’o sfătueşte, şi — rezer- vându-şi să isprăvească el în modul său cu detractorii onoarei sale — spune, că atât el cât şi popii din vidicul valah cari stau sub cârma sa, fiind oameni băştinaşi din vidic şi descedenţi ai acestora, iar preoţia nefiind legată de brâul (colanul) descendenţilor, el, protopopul, are înda- torirea să le ocrotească libertatea personală şi bătrâneţele. Şi pe bunicul său încă l-au acuzat aşa, de sub care acuză, conform documentului alăturat, chiar şi curtea împără- tească l-a absolvat. Stând lucrurile astfel, reiese că magis- tratul putea să fie şi fără aceasta acuză, şi că n’a expus lucrurile aşa cum ele aievea sunt şi au fost. Fiind apelat ordinul d. d. 15 Febr. 1760 al guber- niului reg., nici din partea vidicului şi nici din a magistratului orăşenesc nu era nevoie de interpretare înainte de a urma decizia finală. Apoi că numitul nostru protopop ar fi impus contribuţii, nu corespunde adevărului, căci dimpotrivă şi el contribue la cheltuieli. Dela poporeni niciodată n’a luat trei taleri mariaşi, cutoatecă pentru de a se mântui de multe necazuri, s’au făcut şi trebue să se facă zilnic multe cheltueli; dar poporenilor le stă în liberă voie să le facă, dacă le pot face, dintr’al lor propriu. Perceptorul regesc trimeţind pe sate la execuţii pe slobodnici făr’de nicio instrucţie ori asignare, aceştia în- datâce sosesc în vidic, aci atacă ca şi Tătarii fără osebire pe bătrâni şi tineri, nu se uită cine a plătit impozitele cine nu: ci năvălesc în casa aceluia pe care sunt mânioşi, îl înjură, îl bat, îl leagă şi-l chinuesc, îi dărîmă vatra; ba mai mult, necinstesc neveste şi fecioare; multor le-au spart cu forţa lăzile, au scos pungile goale aflate acolo şi lă- sându-şi în jos pantalonii, le-au tras peste părţile lor geni- tale, hărţuind astfel femeile. Ceeace capătă oameni de aceşti, au să ţnulţămească purtării proprii, căci pe slobodnici cari proced pe cale'legală'niciodată nimeni nu i-a atacat. Altfel perceptorul regesc nicidecum nu se poate plânge de restanţii în contribuţii, căci birăii şi juraţii le încassează şi fără slobodnici. Salgamalul (contribuţia pentru întreţinerea miliţiei), m nupţiale donum (darul de nuntă) şi leafa vătăşeîlor deaceea n’au vrut să le plătească căci n’au ştiut că impunerea cu aceste dări a urmat la ordinul Mai. Sale şi a ţării; apoi şi asiguraţi fiind cu prilejul introducerii noului sistem de impuneri că afară de impozitele stabilite în acel sistem nu vor mai fi împovăraţi cu altele. Dar ştiind ei acum baza acelor noi contribuţii, le-au primit bucuroşi şi se nizuesc să le plătească. Răspundem acum la acuzele înaintate în 21 Febr. 1761 împotriva noastră la guberniu, şi alăturate aci: a) împotriva slobodnicilor e imposibil să nu se ridice şi aci acuză, pentrucă sunt prea mulţi şi totdeauna vin în vidic fără instrucţii. De aceea ne rugăm umiliţi ca slo- bodnicii să fie desfiinţaţi, iar noi în fiecare an vom institui din vidicul nostru 4 feciori călări şi 2 pedestraşi cari vor împlini toate serviciile celor 10 foşti slobodnici familişti. b) Ştefan Cute din Feldru n’are arme şi obişnueşte să umble în haine ţărăneşti valahe. Pe slobodnicul Dănilă Ciot din Mocod însă nu l-a bătut ca fiind în calitate de slobodnic, ci pentru aceea, că până când a stat în Viena, Ie cauzase Ciot soţiei aceluia, copiilor şi casei sale multe rele şi supărări, aşa încât aceştia au fost nevoiţi să-şi pără- sească chiar şi casa. Acest Ciot e individul scelerat, care şi a bătut popa în ziua de Paşti în biserică, pentru ceeace n’a fost pedepsit. Nici Ştefan Cute n’a sperat să primească satisfacţie pentru atrocităţile comise faţă de casa sa, iar Ciot nu de aceea a căzut în belea pentrucă a fost slo- bodnic, ci pentrucă el obişnuia să ridice acuze false contra vidicanilor, şi aceştia au jurat că el nu va acuza mai mult pe nimeni în mod perfid. c) Grigore a Gacii din Sângeorz şi Mărian Capota din Rebra n’au mers în 7 Febr. la Feldru după impozite şi din porunca perceptorului, ci ca să tragă, stoarcă şi jupuiască de pe săteni şi ca săse’mbete; deaceea nevoind satul se le dea de mâncat şi beut, i-a alungat deacolo. d) Negăm tot ce se spune că s’ar fi întâmplat în Februarie 1761 în Mocod, Mititei şi Salva cu slobod- M nicii Onul a lui Ignat din Rebrişoara şi cu Nica Butaci din Salva. Dar fiind acuza din cale afară de grea, dacă ma- gistratul nu-şi revoacă acuza înaintată, atunci noi rugăm cercetare comună spre a dovedi nevinovăţia noastră. Căci de-ar fi aşa lucrul, noi pe noi ne-am osândi. Chestia însă a fost următoarea: Numitul Onul Ignat din Rebrişoara între multe alte excese comise în satul Mititei, fiind foarte beat a legat foarte straşnic pe două sărmane văduve, cari ambele da- torau numai patru polture; aşa legate le-a înhăţat după sine pe drum în frig mult timp şi scoţind dela femei cele 4 polture a mai stors dela ele încă 3 polture, apoi a plecat la Mocod. Dupăce însă înainte cu 2 luni jurasejnaintea Valahilor vidicani că şi el va nizui să lecuească necazurile vidicului, nu numai Ştefan Cute, ci şi juraţii din Mititei au trimis patru oameni la el în Mocod, cari fără de a-1 bate şi a-1 forţa, ci cu frumosul l-au chemat la Mititei să spună, că pentru ce a chinuit şi batjocorit pe cele două sărmane văduve. El însuşi a mers de bunăvoie călare acolo, dar fiind foarte beat,- l-au închis într’o casă până ce şi-a venit în fire. Dup’aceea umblând împreună cu sătenii, a denunţat în faţa acestor pe Nica Butaci din Salva cu aceea, că l-au năimit dregătorii din Bistriţa să omoare pe Ştefan Cute şi apoi să fugă la Bistriţa unde-1 vor ocroti, îndată după rostirea acestei acuze Nica Butaci foarte beat întră în casa în care era Ştefan Cute şi-i întinse acestuia dreapta, în mâna stâgă însă ţinea un cuţit ascuţit cu care avea să străpungă pe Ştefan Cute. Văzând aceasta oamenii strigară: >Te omoară Ştefane!« şi-i scoaseră lui Butaci din mână cuţitul, pe care-1 păstrează şi azi. Când voirâ să-l prindă, el fugi, iar pentru aceea au făcut sătenii să jure tata, mama şi ceilalţi căseni ai lui Butaci că dealtă- dată nici ei nici copii lor nu vor mai comite blestemăţii de acestea. Onul Ignat din Rebrişoara încă de bunăvoie a aruncat taşca (de slobodnic) şi şi-a oferit serviciile vidicului. Ba a mai spus că numai să-l accepte, căci el cunoaşte toate 373 şireteniile domnilor bistriţeni şi le va sta bine în âjutor vidicanilor. Dar nevoind totuş să-l primească, el însuş a îngenunchiat şi aşa a jurat credinţă. Slobodnicul Lazar din Năsăud adevărat că a jurat că mai mult nu va fi slobodnic, dar şi-a pus în loc pe fiul său care şi acum e slobodnic. Dar pe acest Lazar nici nu 1 prea are drag satul, căci el a amăgit satul şi vi- dicul să închidă bisericile şi să alunge din ele pe popi, miri- ţindu-le tuturor că după cum a auzit dela domnii bis- triţeni, pentru aceasta n’au să păţească vidicanii nimic. Despre Ştefan Cute1) se spun multe în acuză, din care nici cea mai mică parte nu corespunde adevărului, ci toate sunt făcute numai în scopul ca el şi încă câţiva din vidicul nostru să poată fi stârpiţi; atunci n’ar mai fi nimeni cine să ne promoveze plânsorile. Niciodată nu vorbim şi n’am vorbit împotriva adminis- traţiei regulate, şi nu atacăm pe nimeni, dar nu putem purta jugul excesiv al slobodnicilor. Nu este şi nici n’a fost nicio restanţă în ce priveşte serviciul regesc şi încassarea contribuţiilor, cu excepţia salgamalului, pe care încă, dupăce acum înţelegem lucrul, îl vom plăti. Deci şi de aci apare că nu era nevoie să se asalteze guberniul regesc şi cu această acuză precum şi cu cea înaintată în 17 Mart. 1761. Iar ca nici noi să nu infestăm pe Ex. Vstre şi pe guberniul reg. cu lung răspuns, în fine adăugăm în genere următoarele: a) De celece suntem acuzaţi privitor la slobodnici, chiar şi dacă s’au întâmplat, au urmat numai din pricina multelor şi diferitelor lor excese, dela cari noi i-am oprit. b) Nici Ştefan Cute nici alţii n’au intenţionat şi nu voesc să plecei din vidic, şi nici n’am auzit că dintre vi- dicani să fi fugit cineva. Iar dacă careva dintre vidicani va fugi din pricina diferendului actual, noi cu întreg vidicul ') Ura Bistritenilor era atât de mare încât nu-I mai numiau şi scrieâu Kute ori Kutje ca mai’nainte, ci »a Kutya» ung. = cânele, cum îi găsim scris numele şi in acte oficiale. 8 nt obligăm cu această scrisoare să luăm asupra noastră toate poverile aceluia. c) Nu numai că nu s’au adunat în vidic bani cu gră- mada, ci dimpotrivă şi acum trăesc oamenii cu bani îm- prumutaţi pentru trebuinţele zilnice, până când Dumnezeu îe va ajuta să-i replătească. d) îndată ce se vor statornici şi între noi poruncile Mai. Sale publicate în ţară, legile ţerii şi normele privi- toare la legea municipală, atunci noi avem să predăm la spânzurătoare pe acela, care va sădi vrajbă între magistrat şi popor şi care nu se va subordona. Nici acum nu ne plângem contra subordonării ci împotriva subjugării. întrucât însă n’am putut răs;unde aci satisfăcător, apelăm la memoriile, declaraţiile şi gravaminele noastre înaintate până acum, şi ne rugăm în numele lui D-zeu, ca ascultându-ni-se plângerile să ni se remedieze înjuriile îndurate; iar dacă sau din neştiinţă sau dintr’o pornire cauzată de multele mizerii am fi greşit în general s’au în special ceva, să aveţi mila de a-ne ierta. Rămânem ai Ex. V. şi ai comisiunei supuşi sărmani servi, toţi locuitorii celor 23 sate valahe din vidicul bistriţan. Bistriţa 29 Iulie 1761. * Multe amănunte remarcabile privitoare la această a doua co- misie bethlen-iană venită în ţinutul nostru, aflăm în memoriile membrilor familii Heydendorffi), şi special în însemnările auto- biografice ale lui Michael Conrad v. Heydendorff, care încă fu- sese delegat în acea comisie. E de înţeles că istorisirile autorului au colorit săsesc, şi mai ales deducţia istorică a raporturilor dintre oraşul Bistriţa şi Românii districtuali conţine premise eronate şi constatări false. Cu toate acestea însă episoadele legate de timpul petrecerii acelei| comisiuni în Bistriţa sunt interesante, maicuseamă modul în care se prezentă Cute cu oamenii săi în faţa comisiei, apoi ţinuta şi declaraţiile generalului Buccov, precum şi acţiunea iniţiată pentru înfiinţarea graniţei militare. *) *) Publicate în mai multe volume ale revistei sibiene. »Archiv des Ve- reins fur siebenburgische Landeskunde«. Reproducem aci din amintitele memorii pasajele şi părţile care se refer la obiectul din chestie. Iată-le: îndată după numirea mea în Mediaş (ca centumpater, vice- notar şi senator), la porunca împărătesei plecă la Bistriţa o co- misie importantă compusă din: consilierul gubernia! şi prezidentul staturilor conte Nicolae Bethlen ca prezident, şeful şi directorul exactoratului Bar. Seeberg ca viceprezident, apoi ca ajutori: ase- sorul exactoratului provincial Michael Cserei, iar din partea na- ţiunii săseşti Michael v. Bruckenthal judele din Nocric ; actuar eram eu, iar cancelarişti: Johann Oeorg v. Huttern comisar provincial, Michael Bruckenthal jun. mai apoi comes nationis şi «interpraeses gubernii*, Michael Soiterius mai apoi consilier gubernia! cu titlul nobilier v. Saxenheim; acestor le dictam şi ei copiau ciornele mele. Această comisie călători, cu mici popasuri, în triumf spre Bistriţa, primită în fiecare comună săsească de autorităţi, cu mare alaiu şi între sunetele clopotelor. Motivele trimiterii comisiunii erau: incorectităţi în socotelile publicului (oraşului) bistriţan şi răscoala Vâiei Rodnei împotriva acelui public. Socotelile Bistriţii de mult erau în neregulă, iar acum un cap scâlciat, negustorul lacob Schankebank se făcu oratorul vulgului umbla cu pâri prin Sibiu, Viena şi la curte, făcu o mulţime de cheltueli, nu putu dovedi nimic, şi cu toate că în multe avea dreptate, părăsit de tovarăşi rămase nenorocit. Ce priveşte răscoala districtului rocnean, acesta în timpurile mai vechi a fost dăruit de regii unguri diferitelor familii mari din Ardeal, iar în sfârşit ajunse »âd collationem principis*. Bistriţa era oraş comercial, şi acum avea să devină fortăreaţă limitrofă, construindu-se nouă întărituri. La rugarea Bistriţenilor, locuitorii din Valea Rodnei cari la invazii duşmane şi aşa căutau scut în oraş, fură serios avertizaţi de către regii ungari să ajute Bistriţenilor la clădirea zidurilor cetăţii şi la căratul pietrilor. In sfârşit toată gValea Rodnei a deslipit-o regele Ludovic I dela comitatul Dobâca, cu care fusese încorporată, a dăruit-o publicului bistriţan, şi conform obiceiului de atunci, ca şi scaunul Tălmaciului a încorporat-o cu districtul Bistriţii aşa ca locuitorii acelei văi să se bucure de egale drepturi cu locuitorii districtului săsesc. Cum a fost tratat acel dis- 8' m trlct, după încorporare, din partea publicului bistriîan privitor la venitele economice (wirtschaftlichen Oenusses), nu o ştiu, deoarece n’au rămas scrisori şi hrisoave din acele timpuri. In secolul ur- mător, al 15-tea, regele Ladislau a dăruit lui loan Corvin împreună cu oraşul Bistriţa şi districtul săsesc cu numirea »liber baronatus«. Fiul acestui însă Matia Corvin ca rege al Ungariei revocând do- naţia şi baronatul liber, instală din nou pe Bistriţeni în dreptu- rile şi libertăţile vechi, deci şi în posesiunea Văiei Rodnei.1) Prin- cipele Sigismund Bathori, la schimbările întâmplate în Ardeal şi la renunţarea sa la tron, reclamă Valea Rodnei ca proprietate a sa unde va sta după retragere, ceeace staturile îi şi acordară. Soarta lui insă îl împiedecă să uzeze de aceasta proprietate şi astfel Bistriţa rămase cu ea până în zilele noastre. Înainte de introducerea sistemei lui Seeberg, locuitorii Văiei Rodnei erau trataţi de către publicul bistriţan privitor la sarcinile publice diferite contribuţii şi la jurisdicţie, ca şi Saşii liberi ai dis- trictului bistriţan şi conform decretului lui Matia Corvinul, introdus în «Corpus juris hungarici*. In calitate de Valahi schismatici nu plăteau dijme, care şi aşa fiind pământul lor muntos, pietros şi neproductiv, ar fi fost neînsemnat. Deci locuitorii acelei Văi erau trataţi întocmai conform conţinutului hrizovului de încorporare. Singur numai din grija pentru drepturile lor extinse, Bis- triţeniî încredinţară jurisdicţia (Rechtspflege) acelei Văi unui senator, cu titlul de »domn terestru* (Orundherr), care totdeauna era primul oficiant după birăul oraşului. Mai departe, cele 21 sate din amin- tita Vale erau astfel împărţite între senatorii Bistriţii, ca fiecare dintre aceştia avea sub inspecţia sa câteva sate, cari erau datoare să-i dea un servitor, după împrejurări una sau două servitoare şi la economie aţâţi muncitori de câţi avea nevoie. Publicul bis- triţan mai era apoi »în posesiunea câtorva munţi mari« situaţi la graniţa Văiei spre Moldova, pe cari pentru scopul alodiaturii îi da în arendă comunelor mari săseşti învecinate. Dar asupra acestei *) Merită să se menţioneze aci, că membrul comisiei bethleniane Mi- chael Bruckenthal scrie (v. Arch. f. s. L. 1 Heft, pag. 20) fratelui său, .cotişi, lierului Samuel Bruckenthal, acestea: Satele districtului (săsesc) bistriţan nu pot să se razime (bauen) în chestia districtului valah atât de mult pe documen- tele lor. lntr’unul stă că acela ar fi de a-se încorpora cu celălalt district, săsesc; altul este »eine ordentliche Statution«, însă donaţia lipseşte. 377 proprietăţi publicul bistriţan n’avea alt document decât o consem- nare (Verzeichniss) tabelară dela începutul secolului XV, care atârna în casa sfatului. Domnul terestru şi inspectorii săi n’aveau drept exclusiv la vânat şi pescuit, ci în comunitate cu locuitorii Văiei, îndatoraţi să le ajute acelor. Pe calea aceasta veneau dela Bistriţeni la mai marii ţerii, la naţiune (autorităţile săseşti) şi la alţi prietini, multe ani- male sălbatice şi pieile de urs. Cu aceste orânduieli erau multămiti atât Bistriţenii cât şi locuitorii Văiei Rodnei, şi astfel trăiau de secoli liniştiţi împreună. Acum curtea hotărî să întocmească altfel organizaţia oficioasă şi constituţia alodială a naţiunii. Spre acest scop veni Seeberg în ţară, în calitate de comisar. Astfel se introduse în Ardeal un nou sistem de dare şi în acelaş timp se înfiinţă şi miliţia grăniceră. Toate aceste întocmiri produseră coliziuni şi încurcături, până în fine lucrurile fură îndreptate conform nouăi ordine. Soarta aceasta lovi şi Valea Rodnei şi pe locuitorii ei. Con- form orânduielilor Seeberg-iene teritorui acestei Văi avea să apar- ţină publicului Bistriţii ca pământ nobiliar (adliger Grund), iar lo- cuitorii ei deveniau jeleri (inquilini) îndatoraţi să presteze dijme şi să plătească taxe după vile, pierdeau dreptul de vânat şi crâş- mărit, iar morile posedate de ei deveneau alodiale. Chiar şi munţii acestei Văi aveau să fie alodiali. Mai apoi, conform sistemului contribuţional bethlen-ian, locuitorii Văiei erau priviţi liberţi, dar trebuiau să plătească dare de cap mai mare, statorită pentru liberţi. Toate aceste orândueli displăcură locuitorilor Văiei, iar când se încercă introducerea forţată a noilor sisteme, ei se opuseră, alungară pe funcţionarii bistriţeni din mijlocul lor şi câutară sfat la streini, pe care îi şi aflară uşor în unele locuri, mai ales la un viceşpan al comitatului învecinat Maramureş, la un anume Balya, care îi îndrumă să înainteze plânsori şi le redijă scrisorile necesare. Conducătorul le era tun Valah de rând din Feldru, numit în acte »Foldrei Kutja Stephan«. Acesta merse în câteva rânduri la guberniu la Sibiu şi la împărăteasă în Viena, aduse ştiri mângâ- ietoare şi ţinea poporul în renitentă. In acelaş timp hotărî curtea înfiinţarea miliţiei grănicere în Ardeal. Avea să se tragă o linie şi un lanţ de grăniceri la gra- 378 niţele turceşti, dela Maramureş până la Poarta de fier. La linia aceasta aparţinea şi Valea Rodnei. Deoarece graniţele se înfăptuiră făr’ de învoirea legală a staturilor, deci locuitorii comunelor ce cădeau în acea linie nu puteau fi forţaţi în mod legal la serviciu grăniceresc; de aceea era bine văzut, dacă oamenii se declarau benevole pentru graniţă. Comanda militară trimise deci misiuni mi- litare în comunele din acea linie, care promiţând tot felul de fa- voruri şi avantaje dorite dar irealizabile, căutau să înduplece pe oameni la acceptarea benevolă a statului grăniceresc. Intre condiţii era însă una foarte grea (hart) pentru Valahii neuniţi care erau în majoritate, adică: celce voia să devină grănicer trebuia să treacă la religia unită, catolică. Un astfel de trimis abil pentru acea afacere era în Bistriţa comandantul de acolo, colonelul Schroder. Acesta uză de ocazia nemulţumirii şi renitenţei (Missmut und Widerspenstigkeit) locui- torilor Văiei Rodnei, cari şi primiseră să devină uniţi grăniceri, cum se şi făcură în cursul timpului, după plecarea comisiei din Bistriţa. In intervalul în care noi steterăm acolo încă nu erau gră- niceri, deci comisia îi putea încă trata ca provinciali. Li se primiră plânsorile în scris, pe cari comisia le examină şi se nizui să-i întoarcă Ia subordinaţie faţă cu publicul bistriţan. In scopul acesta comisia trimise la ei comisari orăşeneşti, pe cari însă îi alungară. Li se ordonă apoi să se înfăţişeze capul lor (Rădelsfiihrer) Kutja Stephan înaintea comisiei spre a se justifica (Verantwortung). Nu veni. Atunci comisia aviză că îl va aduce cu asistenţă (Wacht) militară. In fine veni însoţit de circa 100 Valahi rodneni şi se postă cu trupa în faţa casei comisiei din piaţa Bistriţii. Avea o pălărie îndoită (aufgeschlagen) milităreşte, un veston (Leibel) şi un căput de pănură (Zundenrock) croit după modă, apoi pantaloni şi ghete (Topanken), iar la şold un cuţit de vânat (Hirschfănger). Astfel stetea în fruntea trupei sale, cu( pălăria’n cap, în timp cei comisia, împreună cu mine actuarul ei, priveam din fereastră. Comisia îl cită în faţa sa. El se sfătui cu trupa sa, apoi răspunse că nu vine, decât numai dacă comisia, pentru asigurarea întoarcerii sale nestingenite (unverletzten), trimite doi comisari în piaţă în mijlocul trupei sale. Se făcu şi aceasta; atunci apăru însoţit de câţiva to- 379 varăşi mai bătrâni înaintea comisiei, în care funcţionam şi eu ca actuar. La întrebarea că pentruce se prezentă în haină neobişnuită şi armat, răspunse că tot în acest mod s’a prezentat în câteva rânduri şi în jaţa împărătesei în Viena. Continuându-şi comisia interogatorul, tu întrebat de cauzele renitenţei Văiei Rodnei, la ceeace el răspunse cu motivele sus amintite, declarând »că Văile Rodnei nu mai vreau să stea sub Szaszi şi şi-au dat cuvântul să stea flrm pe lângă aceasta şi să se facă grăniceri«. In urmare atât acest Kutja Stephan cât şi întreaga sa trupă fură dimişi liberi şi neatinşi (un- beschădigt) din Bistriţă acasă în valea lor, deoarece sosi ştirea că la caz de nu vor fi liberaţi, toţi locuitorii Văiei Rodnei ar fi gata înţeleşi să asalteze (ersturmen) oraşul şi să-i scoată cu forţa din Bistriţa. Şi într’adevăr au fost luaţi în statul grănicer nunumai toţi locuitorii din Valea Rodnei, ci încă şi două alte sate aparţiitoare districtului bistriţan, odinioară locuite de Saşi, acum însă complet valahe, deşi erau situate departe de Valea Rodnei şi făr’ de nicio legătură locală ori privilegială cu aceea. Prin faptul acesta s’a redus şi mai mult »Fundus regius«. Numitul Kutja Stephan, în semn de recunoştinţă pentru ser- viciile sale prestate în amintitul scop, la înfiinţarea miliţiei a fost numit subbcotenent (Lieutenant) în regimentul de dragoni; iar mai târziu, cu ocazia trecerii companii sale prin Mediaş, veni la mine, investit cu acel caracter şi rang, dar cu barba rasă. Comisia s’a ocupat cu acele chestii din Iunie până la finea August, în Bistriţa. Işi poate oricine închipui cât am avut de lucru ca actuar, scrieam câteodată nopţi întregi. Arhivele bistriţene vor poseda încă destule acte provăzute cu iscălitura mea. In modul acesta prezidentul comisiei contele Bethlen deveni patronul meu şi interveni la guberniu să fiu candidat la diferite posturi şi să fiu numit în diverse comisiuni importante din ţară. Chiar şi în castelul său de lângă Tarnave îşi manifestă prietenia faţă cu mine şi familia mea. Toţi membri comisiei cu excepţia contelui Bethlen şi* a fa- miliei sale, — împreună cu soţiile şi copiii lor, apoi cu musafirii zilnici, laolaltă peste 20 persoane, luau masa pe cheltuiala Bis- triţenilor,!) care adăugând zahărul mult şi cafeaua pe care, la ple- ') Adică în realitate pe cheltuiala sărmanelor sate româneşti. — Dir. »Arh. som.« 380 carea comisiei, soţia lui Seeberg le cără. cu sine la Sibiu, pe titlul că ar fi economisite, urcau la suma de peste 3000 fl. ung. In timpul cât a stat comisia în Bistriţa, făcând inspecţii prin tară, generalul comandant Bar. Buccov încă se abătu pe la Bistriţa. Nu-i avea la suflet pe Maghiari. Comisia îl întâmpină la Budac şi cu această ocazie Buccov îl luă pe asesorul Michael Bruckenthal la o parte şi cu mâna ridicată îi zise »că naţiunea săsească trebue înălţată sus, sus peste Maghiari*, ceeace Bruckenthal la întoarcere spre Bistriţa mi-a împărtăşit cu mare entuziasm Buccov se în- cvartiră în Bistriţa în casa poştei. Comisiunea, corpul ofiţerilor, mulţi boieri cari îl însoţeau şi membrii magistratului bistritan se adunară îndată după sosire într’o sală mare a locuintii generalului. Peoarece oraşul arsese de două ori, era sărăcit şi lipsit de mobile mai bune, aşa în acea sală încă erau numai scaune de lemn moale» Pp unul din acestea şedea Buccov, legănându-se pe picioarele scaunului. Toţi cei prezenţi steteau în jurul lui, iar eu stând lângă contele Bethlen, auziam tot ce se vorbia. Buccov fusese numit şi comisar regal, deşi groful Ladislau Kemeny ocupa încă demnitatea de gubernator. Discuţia între Buccov şi Bethlen se ’nvârtia asupra dieferitelor chestii ale dietei viitoare, între cari şi asupra «dreptului deputaţilor de-a putea umbla seara pe strade fără lanterne« despre care Buccov zise că nu-1 va admite. La observaţia lui Bethlen că deputaţii se vor plânge la gubernator, Buccov, mereu legănân- du-se pe scaun, îi răspunse răstit (in hartem Ton): »Ii voi în- drepta (zurechtsetzen) eu gubernatorului capul său maghiar!* Toţi se uimiră, dar Bethlen tăcu şi înghiţi riposta. După isprăvirea treburilor, comisia se disolvă; Seeberg plecă la Sibiu, iar eu ajunsei la 1 Octomvrie iarăş la staţiunea mea în Mediaş. * Din lunile cât a stat comisia bethleniană în Bistriţă, ar mai fi de amintit următoarele: Magistratul discută în 1 Iulie faptul că servitorii generalului Buccov zilnic cer bani pentru întreţinere, şi hotăreşte să se vor- bească în cauza aceasta cu Seeberg, căci probabil stăpânii n’au cunoştinţă despre pretenţiile servilor. 381 Comandantul garnizoanei baronul Castelli plecă din Bistriţa şi împărtăşeşte magistratului în 3 Iulie că a predat comanda că- pitanului Szilvâsi; totodată cere săi se extrădea un atestat că în timpul comandei sale el n’a comis excese. Tot în 3 Iulie pâreşte locotenentul Piscar că plăieşul Ion Şteopu din Năsăud a cumpărat dela Ion a lui Mihoc doi boi cu 45 fl. Aceşti boi au tost sechestraţi cum se ştie, dela slobodnicul Onu a lui Ignat din Rebrişoara, iar din banii primiţi acum i s’au dat lui Mihoc 32 fl., iar lui Ursu Şovre din Rebrişoara 13 fl. Când plăieşul Şteopu voi să vândă acum din nou boii, câţiva Valahi districtuali i-au luat dela el şi i-au mânat în ciurdă. Slo- bodnicul cere acum ori banii, ori boii, despre cari se aude că-i foloseşte Ştefan Cute. Magistratul decide să fie citaţi la oraş Mihoc şi Şovre. La întrebarea din 5 August a soţiei cârciumarului Peter Roth din Rodna, dacă soţul ei va fi din nou instalat în postul său din cârciuma oraşului, ori va trebui să-şi caute altă pâne, magistratul îi răspunde să fie cu răbdare până la terminarea procesului cu Valahii. In 9 şi 11 August cărciumarul Petrus Roth adresează două scrisori: una contelui Nic. Bethlen, iar a doua baronului Seeberg. In prima spune că a servit timp de 17 ani şi 4 luni magistratului bistriţan ca econom şi crâşmar în Rodna, făcând încă şi alte slujbe, dar din cauza violenţelor şi ameninţărilor Valahilor răsculaţi a trebuit să părăsească acel post. Roagă ca în considerarea servi- ciilor prestate comisia să-i acorde în arendă crâşma şi economia din Rodna, promiţând că va îngriji bine de ele şi va augmenta averea oraşului. In scrisoarea către Seeberg se roagă că fiind alungat de Valahi şi despoiat de tot ce a agonisit în Rodna, aşa că e silit să trăească acum fără niciun venit in Bistriţa, luându-i-se în consideraţie serviciile prestate să fie despăgubit pentru pier- derile suferite. 1 ii n 1 In 27 Aug. actuarul comisiei bethleniane Mich. Conr. Hey- dendorff expune hotărîrile comisiei1) privitoare la plânsorile ma- gistratului, ale districtului saxon şi ale celui valah, şi gată cu ordinul adresat magistratului ca acesta pentru «excesele săvârşite până i ') V. »Arh. som.« Nr. 18 p. 359—361. 382 acum să nu trateze rău, să nu chinuiască şi să nu pedepsească sub nici un pretext pe nimmi din districtul valah«. După plecarea comisiunii din Bistriţa, situaţia în vidic a rămas tot încurcată, şi raporturile dintre Bistriţeni şi districtul valah în loc să se amelioreze, deveneau tot mai încordate, cum vom vedea din expunerile următoare. In 5 Septemvrie magistratul primeşte ştirea că sătenii din Nuşfalău nu voesc să predea comisiei expediate acolo, cheia morii. Ei cer să fie trimisă o comisie militară, care să preia cheia dela Maftei a Cosmi. Altminteri sătenii se scuză că cheia e dusă de un sătean la Sibiu, iar Maftei spune că Pintea, care luase în pri- mire banii de pe vama morii, a fugit. In ladă se găsesc acum numai 6 mierţe păpuşoi şi o mierţă grâu. Tot în 5 Septemvrie soseşte ordinul gubernia! ca Maramu- reşenii nicidecum să nu îndrăznească a face fân la Gura Fiadului ori să păşuneze acolo, şi atât ei cât şi Valahii districtuali să se abţină dela orice »demonstraţie«. In instrucţiile date la 6 Sept. primarului Klein pentru Sibiu, se aminteşte şi faptul că Ştefan Cute a ordonat Măierenilor să înfiinţeze o măcelărie în sat; apoi că in ciuda tuturor dojenelor, acesta iarăş e gata să plece la Viena, cu plânsori la curte, dupăcum circulă svonul printre oaspeţii băilor dela Rodna. In 9 Septemvrie primarul substitut şi magistratul scrie pri- marului Klein la Sibiu că conform raportului crâşmarului Peter Roth, Rodnenii nu se liniştesc, iar Măierenii au ameninţat pe ju- dele Morar Isip că-l alungă din sat. Apoi mai scrie Roth, că să- tenii rodneni voesc să cosească fâneţele pe cari el le ţine în arendă, dela oraş. * Magistratul trimite în 9 Sept. comisari în depertinenţă spre a solicita şi admonesta satele ca se presteze oraşului mai ales ceeace li s’a poruncit din partea comisie delegate în persoanele: Ex. Sale Nicolae Bethlen, Baron Seeberg şi Mich. v. Bruckenthal, adică: 1)-interesele pro 1760, 2) vamsug-ul (taxele pe munţi), şi 3) banii recruţilor pro 1761. 383 Despre experienţele făcute în satele valahe şi despre decla- raţiile sătenilor, acei comisari raportează următoarele: Rodna, 13 Sept. — Voiesc să adune şi să presteze interesele, dar se roagă de puţină amânare şi ca să fie cruţaţi de execuţie militară. Privitor la vamsug roagă să se aştepte întoarcerea depu- taţilor trimişi la Sibiu, şi dacă aceştia vor aduce dela guberniu porunca de a-l presta, nu vor refuza plătirea. Banii pentru recruţi în suma de 17 fl. Rh. 11 cr. conform chitanţei i-au înmânat lui Ştefan Cute, prin trimişii săi. 2. Maieru 14 Sept. — Privitor la punctele 1 şi 2 se roagă să li se dea răgaz pân’li se vor întoarce deputaţii din Sibiu, şi dacă ei aduc cu sine porunca guberniului că acele sunt de plătit, vor plăti. Banii de recruţi, la ordinul lui Ştefan Cute, i-au îm- mânat în suma de 18 fl. R. 45 cr. lui Vasile Călugărului din Sângeorz şi lui Ioan a Cârstii din Ilva. 3. Sângeorz, 15 Sept. — Interesele nici nu pot şi nici nu voesc să le dea, căci nu sunt în stare să le presteze; iar dacă vor fi forţaţi la plată, atunci ar fi nevoiţi să-şi părăsească casa şi ograda şi să plece’n lume. Nici vamsugul nu-1 plătesc până când nu primesc în chestia aceasta poruncă mai înaltă, căci Ex. Sa contele Nicdae Bethlen nu le-a dat ordin privitor la vamsug. Au trimis oameni la Sibiu cari le vor aduce ordin privitor la ţinuta de ob- servat. Banii pro recruţi în suma de 12 fl. R. 30 cr. i-au predat oamenilor trimişi de Ştefan Cute. 4 Ilva, 16 Sept. — Nu voim şi nu putem să prestăm nimic până când nu vom primi ordin sau dela guberniu, unde am trimis deputaţi, ori dela Mai. Sa. Banii recruţilor: 4 fl. R. 41 ]/4 cr. i-am predat oamenilor trimişi de Ştefan Cute. 5. Leşu, 16 Sept. — Dacă celelalte sate districtuale vor presta interesele şi vamsugul, şi noi vom face-o, altfel nu. Banii recru- ţilor: 3 fl. R. 7V2 cr. i-am îmmânat lui Ştefan Cute. 6. Feldru, 17 Sept. — Ad 1 Uşi 2 se roagă de păsueală până vor întoarce din Sibiu districtualii trimişi, şi să fie scutiţi de exe- cuţie. Dacă vor primi ordinul să plătească interesele şi goştina, vor presta fără execuţie. Banii p. recruţi: 34 fl. R 221/2 cr. i-am îmmânat lui Ştefan Cute. 7. Vărarea, 17 Sept. — ca şi Leşenii şi Rodnenii, 384 8. Rebrişoara, 18 Sept. — La p. 1 şi 2 ca llvenii. Banii de recruţi: 14 fl R. 4 cr. i-am îmmânat lui Ştefan. 9. Năsăud, 19 Sept. — La 1 şi 2 ca Rebrişorenii. Banii re- cruţilor 50 fl. R. îmmânaţi lui Ştefan. 10. Rebra Mare. — La p. 1 şi 2 ca Năsăudul. Banii recru- ţilor: 20 fl. R. înmânaţi lui Ştefnn. 11. Telciu, 20 Sept. — La p. 1 şi 2 ca Năsăudul. Banii re- cruţilor : 9 fl. R. 22 V2 cr. lui Ştefan. 12. Salva, 21 Sept. — La p. 1 şi 2 ca Telciu. Banii p. recruţi: 10 fl. 56V2 cr. i-au predat lui Vasile Măteoae în Năsăud. 13. Hordou, 21 Sept. — 1 şi 2 ca Salva. Banii p. recruţi: 4 fl. R. 42 cr. predaţi lui Vasile Măteoae din Năsăud. 14. Bichigiu, 21 Sept. — 1 şi 2 ca Salva. Banii p. recruţi: 12 fl. 30 cr. îmmânaţi lui Ion Hanţ din Năsăud. 15. Mititei, 22 Sept. — 1 şi 2 ca Bichigiu. Banii p. recruţii 9 fl. 51 cr. predaţi lui Vasile Măteoae din Năsăud. 16. Zagra, 23 Sept. — 1 şi 2 ca Bichigiu. Bani de recruţi n’au dat. 17. Oăureni, 23 Sept. — 1 şi 2 ca ceilalţi. Banii p. recruţi: 10 fl. 56 3M cr. lui Vasile Măteoae. 18. Poieni, 23 Sept. — 1 şi 2 ca ceilalţi. Banii p. recruţi: 15 fl. 18 cr. predaţi lui Macavei a Florii din Mocod. 19. Suplai, 23 Sept. — 1 şi 2 ca precedenţii. Banii p. recruţi predaţi Iui Vasile Măteoae în suma 8 fl. 30 cr. din cari însă 2 fl. 15 cr. revin altor cheltueli. 20. Mocod, 24 Sept. — 1 şi 2 ca precedenţii. Banii p. recruţi 9 fl. 22 2/4 cr. lui Ştefan. 21. Runc, 25 Sept, — 1 şi 2 ca precedenţii. Banii p. recruţi: 10 fl. 51 cr. lui Ştefan. 22. Sântioana, 1 Oct. — Au nizuit să încasseze ceva, dar n’au putut să scoată tot, roagă răgaz până vor aduna şi restul. Banii p. recruţi: 6 fl. 18 cr. i-au îmmânat lui Chifor a Florii din satul lor. 23. Nuşfalău, 1 Oct. — Ad 1 ca Sântioana, ad 2 nimic, ad 3 Banii de recruţi; 29 fl. R. 41 */4 cr. i-a adunat din sat Marcu a Bărăriţii. * M Dupăce în şirurile precedente a fost vorba de o parte a sar- cinilor grele ce apăsau districtul românesc, să vedem acum cu ce parţialitate şi nedreptate procedase şi judecase comisia bethlen-iană, când — fără vr’o examinare şi verificare mai detailată şi serioasă — acceptă şi confirmă lunga listă a fictivelor drepturi şi exageratelor pretenţii, pe cari magistratul şi-le formula asupra Românilor dis- strictuali. Astfel într’o specificare a tuturor foloaselor pe cari Bistriţa le trăgea anual din districtul valah, aflăm următoarele date instructive: I. Dijma anuală a cerealelor făcea 924 fl. R. 27 cr. Taxa vitelor cari păşunau pe »munţii oraşului», sau aşa nu- mitul vamsug: 1000 fl. 3. Agricultura: 100 fl. 4. Arenda crâşmăritului din 20 sate, cu excepţia Rodnei: 316 fl. 5 Arenda pentru măcelăria din Rodna: 41 fl. 40 cr. 6. Arenda pentru dreptul de crâşmărit şi măcelărit acordat administratorului minelor din Rodna: 100 fl. 7. Profitul din vinderea vinului şi rachiului în crâşma din Rodna: 500 fl. 8. Producţia varului: 141 fl. 9. Ferestrăul din Rodna: 85 fl. 29 cr. 10. Vama după cele 82 pietri de moară: 49 fl. 12 cr. II. Fânul de pe locurile »domneşti« din Rodna, Maieru şi Sângeorz: 80 fl. 12. Arendă pentru Luşca Cârsti: 7 fl. 13. Preţul celor 40 stânjini lemne uscate furnizate brutăriei oraşului, şi alor 100 st. lemne verzi furnizate pentru fabricarea si litrei: 120 fl. 30 cr. 14. Taxa de cap a celor 37 familii de Ţigani: 31 fl. 20 cr. 15. Răscumpărarea muncii datorite oraşului la semănatul ce- realelor şi cositul fânului, conform numărului familiilor 3,895, şi a văduvelor 369 — cum s’a constat şi în 1763 — face: 3.342 fl; 42 2/4 cr. 16. Lemnul de clădit furnizat pentru repararea zidurilor ora- şului şi a caselor orăşeneşti: 100 fl. 17. Amenzile în bani, vărsate în cassa alodială a oraşului: 300 fl. Suma totală, calculându-se crucerii după valoarea de atunci, face: 7.209 fl. 202/4 cr. Urmează apoi alt tablou despre pagubele suferite de oraş în timpul renitenţei, până la 1762, care în bani face: 38.481 fl. 432M cr. plus valoarea a lor 609 stânjini lemne de furnizat pentru fabricarea silitrei. In aceea sumă se cuprind şi pagubele cauzate la moara din Nuşfalău, apoi cu întreţinerea slobodnicilor şi alte pierderi mai mărunte. Se mai adaugă în acel tablou că districtul valah mai e obligat să despăgubească districtul săsesc pentru munca prestată singur de către acesta în timpul renitenţii. Mai departe trebue să despăgubească şi pe orăşeni pentru cerealele cărate din lada vămii dela moara din Nuşfalău, a căror natură şi valoare cu greu se poate constata acum. In fine e dator să plă- tească oraşului multele cheltueli pe cari acesta le-a avut cu pri- lejul nenumăratelor investigaţii făcute de oficianţii comitatensi, a comisiilor expediate în district şi a delegaţiilor la Sibiu. In sfârşit iaraşi în alt tablou constată magistratul, că din dato- riile făcute de oraş >) şi din dobânzile capitalelor împrumutate, Valea Rodnei împreună cu satele Nuşfalău şi Sântioana trebue să plătească ca sumă repartizată pe ele până la 1762: 42.743 fl. 153/4 cr. * Comisarii Strecker şi Bressler, care fuseseră trimişi în dis- trictul valah spre a încassa dobânzi, vamsugul şi taxele pentru recruţi, pe lângă raportul general făcut magistratului mai trimit din când în când şi informaţii separate. Aşa în 14 Sept. scriu din Maieru că Rodnenii, după oarecare amânare, intenţionează să plă- tească interese pro 1760, însă vamsugul nu-l plătesc până când vor întoarce deputaţii lor din Sibiu, cari au să aducă ordin în chestie. Banii recruţilor i-au predat cu chitanţă iui Ştefan Cute. Acesta neagă că ar fi iprimit suma indicată de crâşmarul din Rodna, şi nici nu poate restitui banii primiţi, pân’ce nu vor fi astrânşi sătenii să plătească şi restul datorit. Astfel Cute a plecat la Sibiu. Ca Rocnenii au declarat şi Măierenii şi Sângeorzenii. Magistratul hotăreşte în 15 Sept. să i se scrie consistorului *) *) Pentru scopurile sale, şi nu pentru districtul valah. — Dir. »Arh. Som.« reformat din Cluj că oraşul nu-i poate plăti dobânzi 200 fl. Rh, din cauza renitenţii Valahilor şi acum şi a Saşilor districtuali. In 29 Sept. sunt trimişi vătăşeii Mich. Pfingstgrăf şi Kis Mărton în depertinenţă să aducă la oraş din toate satele pe candidaţii ia posturile de judeţi, împreună cu alţi câţiva săteni, precum şi catastifele privitoare la interesele din 1760—61. Mai departe din cauza molimilor să stea continuu păzitori la porţile satelor. In 2 Octomvrie se confirmă următorii noi judeţi: Mocod — Dănilă losip, Mititei — Istrate Opre, Runc — Tănase Boşotaj Zagra — Biţa Zinvel, Poeni — Chira Varga, Găureni — Vârto- lomei a Manii, Suplai — Tănase Dâmbu, Bichigiu — Todor lleni, Telciu — Ion Barte, Hordou — Vasile Alexi, Salva — Pinte a Scridon, Năsăud — Grigore Lupu, Rebrişoara — Nechita Popii. Rebra Mare — Ion a Gavril a Crăciun, Vărarea — George Nicolae, Feldru, llva — Grigore Meciuha, Leşu — Salagi Busului, Sân- georz - Grigore a Popii, Maieru — Scridon Şute, Rodna — Botskai Mihâly, Sântioana — Ion Vărărean, Nuşfalău — Luca Onuţ. Pe o filă separată aflăm: »Juramentum pro judicibus et ju- ratis Pagorum districtus Valachici Bistritiensis«: Eu N. N. jur pe Dumnezeu că la porunca preanaltă a domnitoarei ţerii noastre, la toate întrebările ce mi se vor pune — nunumai ce mă priveşte pe mine — voi mărturisi totul, dela cel mai de căpetenie lucru până la cel mai neînsămnat; şi nu voi ascunde nimic, ci voi băga bine de seamă şi la depoziţiile celorlalţi săteni, ca nimeni dintre ei să nu ascundă ceva, iar dacă cineva ar cuteza să ascundă ceva atunci fără considerare la religie, naţiune, persoană, prietenie ori duşmănie, toate le voi descoperi conştiincios. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Birăul Klein scrie în 1 Oct. din Sibiu, că Valahii trebue pedep- siţi în mod exemplar; apoi spune că a văzut acolo pe Marcu, pe altul cu barbă sură, pe negrul Ingnat din Sângeorz şi pe un sătean din Lechinţa. Din 4 Oct. avem următoarea scrisoare curioasă, adresată Nuş- fălenilor: »Domnilor din Nuşfalău îmi recomand serviciile: Domnul Director precum şi alţii Vă încunoştiinţează ca pe Marcu Bărăriţii, care a pătimit în urma mandatelor Voastre, să nu-1 lăsaţi singur să se prăpădească, şi nu Vă învrăjbiţi aşa iute, căci pierderea şi folosul comun obişnuesc să meargă mână’n mână. Dzeu să Vă scutească. Sibiu, 4 Octomvrie 1761, Medve Mihâly*. * Intre timp curgeau pârile şi denunţurile magistratului privi- toare la mişcările din districtul românesc puse la cale de Cute şi so^ii săi. Dintre scrisorile informative trimise in acele zile ba- ronului Seeberg lăsăm să urmeze aci următoarele două: 1. Domnule Baron, Prezident al exactoratului, Corifeii dis- trictului valah renitent, cu toate ordinele stricte, continuă să stoarcă dela sărmanii contribuabili şi anume dela fiecare câte 1 fl. R., iar despre maşinaţiile înşelătoare cu cari nebunesc ei simplitatea plebei spre aşi ajunge cu atât mai uşor scopurile, poate să do- vedească limpede alăturata anexă. După convingerea noastră amân- două sunt condamnabile: atât slăbirea necuviincioasă a fiscului cât şi mijloacele false prin cari ei îşi bat joc de preanaltele ordine. Deoarece însă noi conform constituţiei oraşului nostru (publici) nu dispunem de mijloace cu cari să le putem zădărnici metehnele, Vă rugăm să ne veniţi în ajutor cu un binevoitor sfat: că ce tinută să observăm, făr’ de-a fi priviţi în şi-ne ca condamnabili. După care rămânem supuşi servi: Primarul substitut şi sfatul ora- şului reg. liber şi al districtului bistritan. Bistriţa 30 Oct. 1761. H. Dupăce comisia care la ordinul guberniului fusese în Iulie şi August 1761 în Bistriţa între altele a luat unele măsuri cari în urma nouălor hotărîri conform căror naţiunea (săsească) pe viitor iarăş are să fie administrată după vechea ei constituţie, probabil n’ar fi chiar corespunzătoare; de aceea aflăm cu cale să Ie însemnăm aci şi să ne rugăm ca ele să fie schimbate spre a corespunde intenţiei avute. Valahii de aci răzvrătiţi prin aţâţări şi intrigări nepermise au venit la gândul să-şi încoarde toate puterile spre a-se sustrage dela jurisdicţia magistratului bistriţan. De nenumărateori s’au ex- primat în termenii cei mai necuviincioşi »că Sasul n’are să Iernai poruncească«. Dupăce au făcut însă experienţa că aceasta e ten- dinţă zadarnică, deşi ei din 1755 încoi ce nepedepsiţi au nputut să acuze pe magistrat cu ce numai au putut născoci, aşa în sfârşit, sub pretextul că ei sunt uniţi, s’au pus să ceară să li-se dea un »domn pâpistaş«. In consecinţă s’a ordonat ca senatorul catolic August Strecker să fie dispus ca asessor permanent pe lângă in- spectorul depertinenţiei, adecă a districtului valah, cu o anumită leafă care încă nu e fixată, dar cum se aude va fi, pe lângă sa- larul său regulat, cam 50 fl. R. Conform aceluiaş ordin amintitul inspector, pe lângă secretarul judecătoresc pe care-1 are în sensul nouei administrări a naţiunei, va avea încă şi un secretar catolic. In postul acesta a fost numit deocamdată Daniel Dinges cu salar de 75 fl. R. După pilda aceasta în viitor ar putea şi plebea (Pobel) evan- gelică să suspicioneze pe superiorii catolici şi să ceară ca să i se numească superiori de legea sa. Până în prezent senatorii atât la judecătorie cât şi la inspec- torat, în cauze importante, s’au detaşat schimbându-se pe rând, făr’ de-a primi salar aparte. Procuratorului care are să poarte totodată şi corespondenţa maghiară, conform contractului i s’au asigurat anumite beneficii în natură, pe care ambele districte din timpurile străvechi erau datoare să le furnizeze, şi şi acum le-ar furniza fără contrazicere, dacă n’ar fi instigate să ridice plânsoare şi contra acestei con- tribuţii, ca şi contra multor alte. Dupăce li-s’au redat venitele alo- diale, ar putea cu atât mai uşor să presteze şi acel debit. Cu dreptul ei n’ar putea obiecta la aceasta nimic, căci amintitul pro- curator atât în Bistriţa cât şi la oficiile judeţelor învecinate, la tabla regească, la guberniu şi la dietă, permanent este supraocupat când cu chestii de-ale particularilor când cu de-ale comunelor dis- trictuale. S’a ordonat ca acele prestaţii naturale în anul curent să se plătească în bani, iar pe viitor să figureze permanent ca salar, în monedă. Din timpuri imemoriale în districtul săsesc bistriţan s’au instituit 4 bărbaţi districtuali juraţi numiţi »Land-Grăben«, dintre cari unul era pus peste 8 iar ceilalţi trei peste câte 5 sate. Ne-am prea extinde să descriem aci necesitatea serviciului lor, maicu- seamă pentru cazul dacă pe viitor naţiunea se va administra conf. vechiului sistem. Aceştia au fost demişi din postul lor, deoarece satele săseşti s’au plâns împotriva lor. Şi ele s’au plâns contra acelor indivizi, pentrucă ei n’au voit să sprijinească (secundiren) plânsorile nebazate ale contribuabililor renitenţi şi aţiţaţi împotriva magistratului, iar corifeii acuzatorilor doreau să fie instituiţi ei în locul amintiţilor Landgrăben, sub numirea de bărbaţi juraţi. Aceasta s’a văzut evident în urmă cu prilejul petrecerii comisiei aci, când amintiţii corifei se rugaseră ca înlocui Landgrăben-ilor se fie in- stituiţi bărbaţi juraţi, cari tot la 1 sau 2 ani să fie schimbaţi. Unul dintre motivele amovării Landgrăben-ilor avea să fie şi acela, că districtul valah asemenea ceruse instituirea de astfel de juraţi. Acel district însă nu avea dreptul să se roage de aşa ceva, căci asemeni juraţi acolo n’au existat niciodată, iar condiţiunea locui- torilor acelui district chiar şi dacă n’au fost ţinuţi strict ca iobagi, a totuşi niciodată nfa fost privită ca asemănătoare cu condiţia con- tribuabililor saşi. Cu toate acestea şi Saşii cereau astfel de juraţi. Spre satisfacerea Valahilor reclamanţi s’au demis 10 slobod- nici călări şi s’au instituit în locul acelor 4 călăreţi orăşeneşti, cu ajutorul căror cu greu ori chiar în nici un chip nu se vor putea împlini serviciile necesare. Slobodnicii ridicaseră împotriva Vala- hilor renitenţi şi mai ales împotriva corifeilor acestor acuze, cu mult mai grele şi mai bazate, pentru care unii dintre aceia au şi fost bătuţi de moarte şi chinuiţi păgâneşte de către răsvrătiţi. Dar satisfacţia acestor a constat în faptul că acuza lor s’a rezolvat cu vorbele: »In posterum non excedent« (Deacum înainte să nu excedeze). Astfel Valahii revoltali încă din 1755 aproape în toate ca- zurile ce s’au ivit până azi au fost favorizaţi totdeauna cu intenţia bună, ca să se mulcomească şi să nu mai revolteze. Dar ei n’o fac şi nici nu vor face-o niciodată, până când guberniul nu va ordona să fie pedepsiţi câţiva dintre revoltanţii cei mai dârzi, (grobsten) şi până când nu se vor lua măsuri ca toate dispozi- ţiile vechi şi inovaţiile de introdus să fie puse în curs prin asis- tenţă militară. La cererea comunităţii (orăşenilor) s’a ordonat în prejudiciul magistratului, că păzitorii de vii, precum mai înainte niciodată nu s’a întâmplat, să fie instituiţi în viitor cu consensul comunităţii, iar măierenii (prisecarii) senatorilor, contra obiceiului din alte oraşe să fie mânaţi la toate serviciile orăşeneşti caşi prisecarii celorlalţi orăşeni. In fine comunitatea de aci va participa la orânduirea tuturor serviciilor şi oficiilor, şi va încerca să-i ia totul magis- tratului, care dintre toate magistratele naţiunei stă mai rău şi abia poate subsista. Deoarece districtul valah precum şi unii contribuabili din districtul săsesc parte au tras la îndoială, parte au negat vechile restanţe de contribuţii impuse până la 1754; aşa s’a ordonat ca doi cancelarişti împreună cu persoanele cari în 1754 de ultima oară şi aşa precis cum era numai posibil, notaseră acele restanţe în prezenţa restanţierilor, să cerceteze din nou chestia, pe chel- tuiala acuzatorilor. Dupăce la amintita ultimă conscriere nu s’au putut desemna alţi oameni cari să mânueze peana la o lucrare atât de grea, astfel comisarilor trimişi atunci în trei grupuri în amin- titul scop, li-s’au ataşat trei foşti colegi de şcoală destoinici de-a săvârşi lucrarea, dintre cari azi unul este preot, celălalt notar în Bistriţa şi al treilea »Prediger« tot aci; deci niciunul dintre aceştia nu va putea absenta atât timp cât e necesar pentru sfârşirea lu- crării. Dacă nu ne-am extinde prea mult, s’ar putea înşira aci încă alte foarte multe piedeci cari se pun în calea acelei intenţii, dar 391 satisface să se amintească numai următoarea: Restanţele atât acelor cari acum le neagă cu răutate, cât şi acelor cari nu le neagă, au fost însemnate cu aceiaşi conştienţiositate, trudă şi îngrijire, iar cercetarea cu atât va fi mai grea cu cât a trecut de atunci mai îndelung timp; apoi va fi cu atât mai costisitoare, şi totuş nu va duce la mai mare satisfacţie a acuzatorilor. Ei au fost de repe- ţiteori impozitaţi de orăşeni şi se ştie din experienţă câtă oste- neală, pierdere de timp şi cheltuială cauzează o astfel de lucrare. Nu greşim deci sigur înaintea lui Dumnezeu dacă cu conştiinţă curată dorim şi ne rugăm să fie absolviţi contribuabilii de acestă sarcină, iar ceeace ei ar cheltui în scopul acesta, mai bine să plă- tească în contul restanţelor. Apoi mai avem o experienţă: adică în iarna trecută, când Bistriţenilor li s’a ordonat încassarea cu execuţii a 500 fl. R. de astfel de restanţe, şi comandantul de atună al garnizoanei, Makvai însuşi merse în câteva din acele sate re- nitente; acuzele că restanţele nu s’ar fi însemnat corect au durat numai pânăce ele au fost încasate, iar mai apoi contribuabilii, făr’ de-a aminti'că li s’ar fi făcut nedreptate, mulţămiau lui D-zeu că s’au mântuit şi de grija aceasta. * Magistratul hotăreşte în 30 Oct. să i se împărtăşească baro- nului Seeberg următorul raport primit în 29 c. din Poieni dela comisarul Andreas Schneider: Doi Valahi adică Cosma Maftei din Nuşfalău şi Marcu din Sântioana cutreeră satele districtului valah, le vorbesc oamenilor în numele baronului Seeberg şi cer bani pentru o lungă călătorie la Viena. In Poieni în faţa mea — zice Schneider — au dat judeţului informaţii despre misiunea lor, apoi când cerură dela mine scuze, declarai că pe mine nu mă interesează chestii de aceste. In fine ieşiră făţiş cu secretul că Seeberg a interzis să fie vidicul împovărat cu mai mulţi bani, iar ei doi, Cosma şi Marcu, au să încasseze sumele repartizate până acum. Deoarece eu însă n’o pot crede aceasta, iar contribuabilii numai se enervează şi neliniştesc (enerviert und turbiert werden) cu astfel de cheltueli netrebuitoare, am aflat cu cale să raportez despre aceasta, iar judeţilor le-am spus în taină să nu le dea acelor nimic fără ştirea magistratului. Până acum cei doi Valahi au trecut prin Mocod, Zagra şi Poieni. In 31 Oct. i se comunică magistratului că pentru iarnă va fi detaşat în districtul valah o companie de dragoiii, deci să se r c$Ute ,pe sea,ma ofiţerilor locuinţe în Rodna şi Zagra. In aceeaşi zi.şoşeşte ordinul gubernial cu rescript dela curte, ca precis până în ziua Sf. Martin magistratul să prezente prin delegaţi la tabla reg. documentele »deconditione Valachorum Bistriiiensium-., iar Valahilor să li se publice, că ei încă au să-şi trimită delegaţi la terminul statorit; va fi faţă, desemnat de curte, şi Directorul cauzelor fiscale. In, 2 Noepivrie cere guberniul documentele privitoare la munţii dir} Ardeal, ocupaţi de Moldoveni. In 14 Nov. scrie avocatul Simenfalvi că se interesează de chestia »conditio Valachorum«, iar în 16 c. împărtăşeşte ca acea cau^ă, nu va fi luată la pertractare în sesiunea actuală şi deastă- daţă Directorul va dojeni atât pe Bistriţeni cât şi pe Valahi. Crâşmarul Peter Roth scrie în 20 Nov. că viforul a cauzat mari pagube la casa din Rodna, a oraşului; cere ca inspectorul depertinenţei să trimită din întreg vidicul, începând din Mocod, oameni cu săcuri, cari să facă raperaţiile necesare. * De aci înainte urmează multe date importante privitoare la perşoana lui Cute, cari însă vor fi întreţesute şi de alte eveni- mente, Deci stând toate într’o anume legătură, se va observa şi mai ,departe ordinea cronologică. In 21 Noemvrie magistratul Bistriţan ii adresează căpitanului Franz Otto v. Oschitz din regimentul de dragoni »Modena«, de- taşat cu compania sa în comunele Rodna, Maieru şi Sângeorz, următoarea scrisoare cu scop deghizat: In scrisoarea Dvstre adresată în 18 c. inspectorului distric- tului valah de aci am văzut că la observaţiile lui Ştefan Cute şi a unor popi din Feldru, tot în 18 c. aţi sris în materia aceasta Exţei Sale generalului comandant şi ne sfătuiţi să scriem şi noi asemenea guberniului, iar până vor sosi şi de acolo ordine, cereţi să stăm. în pace. La acestea suntem datori să supunem aprecierii Dyşţre (zu Geţrmthe fiihren) următoarele: I Ştefan Cute şi aderenţii săi începând din 1755 deja de mai multe ori şi-au dus zădarnic toate plânsorile lor, cari numai se pot gândi, atât înaintea instanţelor înalte ale ţerii cât şi la prea- nalta curte, şi totuş n’au putut obţine să fie dispensaţi de plata intereselor datoriei generale orăşeneşti şi districtuale. Ceeace ei în viaţa lor, nici, nu .yor putea obţine. Căci nu există lege mai natura'ă decât aceea ca omul care datoreşte ceva, “ trebuie’ feă’şi plătească. Tocmai pentru aceasta, şi pentru alte cazuri de reriîtenţă comise din parteg Valahilor noştri, s’a înfânlplat că Dvstre îrn- preună cu compania ce o comandaţi aţi fost detaşaţi aci. In special faptul, că Măierenii în timpul ţinerii dietei trecute n’au voit să însemne pe răvaşe interesele pro 1760 şi 1761, a făcut ca com- pania să fie dislocată mai intâiu în Rodna, Maieru şi Sângeorz. Toate măsurile s’au luat cu intenţia, ca această prostime (Pob'el), care în aşa lung răstimp prin nicio sentinţă legală n’a putut fi adusă la supunere, să fie constrânsă prin asistenţa tnilifâră 1a subordinaţia cuvenită şi la respectarea acelor dispoziţii pe cari i le-a lăsat oraşului comisia Bethieniană ce a fost aci vara trecută, şi cari au fost înaintate şi guberniului. Acele dispoziţii au fost confirmate şi de guberniu cu ştirea şi aprobarea Ex. Sale gene- ralului comandant până atunci, până când preanalta curte ori gu- berniul vor afla în viitor cu cale să dispună altfel, ceeace se vede limpede din alăturatul ordin gubernia!. Din toate aceste Dvstre veţi vedea limpede că Ştefan Gute cu aderenţii săi devotaţi a venit spre a produce şi mai multe plânsori. Noi avem să plătim nesmintit şi făr’de nicio amânare diferite ‘sume mari de interese. Intre altele e aşteptat aci zilnic agentul Turi, care sosise din Viena la finea dietei trecute, şi are încă de mult o pretenţiune de 100 fl. Rh., iar mie, primarului mi s’a or- donat sever de către Ex. Sa gubernatorul să-l satisfac în grabă fiind el călător. In cassa intereselor nu se afla niciun ban. Sibiul e departe, drumurile foarte rele, aşa că trebue să ne ajutam cu bani din toate părţile, ca pe lângă ordinele primite să nu mai primim şi aşteptăm şi altele, şi să desconsiderăm ce ni s’a poruncit limpede. Cu concursul comandantului de aci Szilvâsi am ajuns în 14 zile în districtul săsec până acolo, încât din fondul inte- reselor încă azi expediem Exc. Sale contelui Nicolae Bethlen în Sibiu suma de 1500 fl. Rh. Dacă contribuabili saşi vor auzi că acei valahi iarăş au găsit un mijloc de a se opune încă câtva timp, atunci şi ei probabil vor începe din nou cu resistenţa (Widersetzlichkeiten) contra amin- titelor ordine. Aceasta nu-i poate plăcea niciunei instanţe, cu atât mai puţin cu cât e cert, lcă o atare amânare a plăţii intereselor datorite este foarte păgubitoare pentru sărmanul contribuabil, căci el spre ruina sa în fine trebue forţat să răfuească deodată ceeace ar fi putut plăti cu încetul pe nesimţite. Toate cele expuse aci ne silesc să Vă rugăm să aveţi bună- tatea de a ne sprijini fără amânare şi pe răspunderea noastră ca, conform intenţiei Ex. Sale a.generalului comandant şi a înaltului 394 guberniu, nunumai să putem pune pe răvaş interesele în Maieru, precum s’a făcut şi în alte locuri, ci să le putem şi încassa în districtul valah, precum s’a făcut un început bun în districtul săsesc. Dacă însă nu veţi afla cu cale să satisfăceţi rugării noastre, atunci la tot cazul vom fi necesitaţi să importunăm, contra voinţei noastre, instanţele înalte cu expediarea corespondentelor noastre împreună cu alte informaţii în chestie, şi să aştemptăm de acolo hotărîrea înaltă. Judele şi consiliul comunal al cetăţii reg. libere şi al dis- trictului bistritan. Bistriţa, 21 Noemvrie 1761. In aceeaşi zi căpitanul Oschitz răspunde că nu poate da asistenta militară cerută, până nu va primi ordin dela comanda generală, iar comisarul Schneider informează pe magistrat că Ştefan Cute împreună cu alţi 14 Valahi l-au determinat pe Oschitz să nu acorde asistentă militară. Soseşte însă întâmplător ordinul comandei generale adresat căpitanului Szilvâsi, comandantul garnizoanei Bis- triţii, în care se zice că întru cât miliţia din districtul săsesc şi cel valah n’ar fi suficientă pentru înfrânarea Valahilor, să se recurgă la Saşi armaţi, cum şi când va avea nevoie magistratul. Atunci acesta neamânat şi expediază pentru încassarea intereselor din districtul valah pe comisarii Martin Roseri şi Orosz însoţiţi de 4 soldaţi. Iar în 23 Nov. trimite alţi doi comisari, însoţiţi de 7 soldaţi din regimentul »Gyulai«, tot pe titlul că ar pleca să scoată interese, însă — cum spusesem mai sus — cu scopul deghizat şi diabolic să prindă pe Cute, ceeace apare limpede din următoa- rele instrucţii date acelor comisari: Comisarii Theil şi Johann Lang pleacă de aci cu 7 executori din garnizoana oraşului deadreptul la Feldru, şi imediat după sosire acolo merg la judele din 1760. In timp ce ei cu executorii odihnesc, ordonă judelui actual ca să adune pe toţi sătenii la cvartirul unde stau. Maicuseamă însă toată grija şi atenţia lor posibilă trebue să fie îndreptată într’acolo, că la intrare în sat să pună mâna pe Ştefan Cute să-l ducă cu sine la casa judelui din 1760, şi să pună pe executori să-l păzească aşa ca în niciun chip să nu poată evada, n Dar nicidecum să nu se trădeze că au ordin să-l aresteze,^îndată ce va sosi trupa din regtul »Modena«; ci cu vorbă^bună-trebue să i se amintească atât: Magistratul a ordonat ca dupăce el — împotriva poruncilor tuturor instanţelor înalte şi mai ales ale’comisiunei Bethleniane, şi împotriva număroaselor aver- tizări riguroase|ale magistratului, enunţate în oraş prin inspectorul depertinenţiei şi prin delegaţii Strecker şi Bressler în sate, — într’atât 395 a reţinut pe Someşeni dela administrarea intereselor datorite, încât de curând comisarii trimişi în vidic după interese au trebuit să întoarcă cu punga goală acasă; aşa el, Ştefan Cute, deastădată are primul să plătească interesele şi apoi trebue să ajute la ad- monestarea oamenilor ca să asculte cu cuviinţă. Pentru aceea nu va fi demis din societatea executorilor, până ce nu vor plăti locui- torii din Feldru interesele pro 1760. Dupăce vor sosi însă în Feldru soldaţii Regimentului »Mo- dena«, îndată în dimineaţa proximă, pe căruţa cărei i-au ordonat oral să stea în permanenţă gata, Ştefan Cute, bine legat şi sigur păzit însoţit de 4 executori şi de un comisar, are să fie adus peste Pintic în oraş şi predai magistratului. Pentru mai mare siguranţă să pot lua pentru escortare dintre Valahii cari îi sunt duşmani lui Cute, 6 mişei (Kerls) puternici cu furci de fier ori cu alte unelte similare de apărare ţărăneşt;, cari înconjurând căruţă să vină pe jos până la Pintic, unde au să fie înschimbaţi (abgelost). Fiul lui Ignat şi Todor Feldrihan, foştii slobodnici şi alţi oameni pe cari Ştefan i-a mortificat în diferite forme, vor face bucuros acest serviciu. Dupăce Cute va fi escortat, câteva ore mai apoi în prezenţa juraţilor casa sa trebue să fie perchiziţionată cu deamănuntul, iar tot ce va fi aflat Ia el în bani, scrisori şi arme are să se trimită imediat sigur şi bine păzit la oraş, fiind toate lucrurile sigilate de caporalul Pfingstgrăf şi de comisarul Theii, însemnate pe o listă şi aduse în societatea cel puţin alor trei furaţi. Dacă se vor afla bani, pe acei să-i numere sătenii înşişi şi apoi să fie păziţi ca să nu se piardă nimic din ei. La caz dacă Ştefan Cute nu va fi prezent, atunci să nu se încerce nimic din cele amintite mai sus, şi toată intenţia să se ţină în secret şi să nu se trădeze nici cu un cuvânt, ca să nu se zădărnicească executarea planului neînconjurabil cu altă ocazie mai favorabilă, în scopul restabilirii liniştei atât de necesare în districtul valah. Dacă el, strâmtorat în modul scris mai sus, va cuteza să vorbească cu îngânfare şi va instiga, cum îi era datina şi până acum, atunci trebue să i se replice imediat, că au trecut pentru totdeauna timpurile de a mai discuta, şi nu rămâne alta decât ca atât el cât şi toţi Someşenii să he acomodeze poruncilor instanţelor superioare, dacă nu voesc să fie forţaţi să asculte. Şi aceasta se va executa mai întâiu în Feldru, spre care scop să ştie sătenii că mâne seara vor sosi 30 dragoni din compania încvartirată în Rodna, Maieru şi Sângeorz, iar pentru aceştia au să se prevadă de timpuriu cu fânul, ovăsul şi pânea necesară, pentru care vor primi chitanţe, şi cu carne care va fi plătită în monedă. Altfel are să se publice tuturor "satelor din împrejurime şi în întreg districtul valah, că pe Sâmbăta proximă de fiecare sat să aducă în oraş interesele pro 1760, ca să nu fie executaţi ca şi Feldrihanii- Bistriţa, in 23 Noemvrie*1761.f Klein a^Straussenburg primar, Oeorgius Ounesch inspectorul depertinenţei.J Joachimus Bedaeus, senator. In sfârşit comisarul Samuel Weber, care cum se vede încă era printre sbirii porniţi la goană, expedia în 24 Nov. ştirea sensa- ţională ce sigur făcea pe Bistriţeni să salte de bucurie, că a prins pe Ştefan Cute şi-l aduce la oraş. Magistratul imediat hotărî să raporteze comandantului general şi baronului Seeberg că e prins rebelul care lucra mereu împotriva ordinelor înaltei comisii, zădăr- nicea şi împiedeca efectuarea acelor. Mai departe magistratul dis- pusă ca Ştefan Cute să fie predat călăului, care în carcera din beciu să-l lege în fiare. In ziua proximă, 25 Nov. Cute şi fu transportat la oraş» unde comisarul Weber anunţă magistratul că l-a adus sub pază bună, împreună cu unele obiecte legate într’un sac. Deoarece sacul nu era sigilat, i se ordonă lui Weber să-l sigileze în prezenţa magistratului. Apoi fu citat Cute în faţa membrilor magistratuali cari îi aruncase în obraz reproşurile că împotriva ordinelor înaltei comisiuni opreşte pe oameni să plătească dobânzi, şi împiedecă efectuarea celorlalte rezoluţii ale comisiei bethlen-iene, cutoatecă i s’a interzis aceasta atât aci cât şi în Sibiu, cu ameninţarea că va fi pedepsit cu moarte. Cute — după cum spun însemnările pro- tocolare de atunci — se scuză cu faptul că districtul valah l-a silit să meargă la Rodna la căpitanul Oschitz cu rugare să nu acorde asistenţă militară la execuţii. Apoi fu dus în arest şi legat cu lanţuri. * il l 1 il Dar să trecem la cel mai interesant capitol, adică la scrisorile, actele şi alte obiecte găsite cu ocazia perchiziţiei domiciliare în casa lui Cute, în Feldru, sechestrate şi transportate la Bistriţa. Aceste încă vor confirma faptul, că Ştefan Cute nu numai era om inteligent, bun organizator şi administrator, ci poseda şi oare- 397 care cultură în măsura ce cam rar se putea găsi în acele timpuri la ţăranii satelor noastre muntene. Despre toate acele scrisori şi obiecte s’au alcătuit în 2g Nov. tablouri şi specificări, şi e de regretat că privitor la întregul con- ţinut al tuturor amintitelor acte şi documenţe ne-au rămas cam puţine date. Dar nu e de mirare, când suntem nevoiţi să constatăm că — cu excepţia scrisorilor şi actelor oficiale în care se face ceva menţiune despre el — atât în Feldru cât şi în întregul fost district năsăudean abia a rămas ceva amintire despre persoana şi faptele lui Ştefan Cute a lui Onu Nimigean, alias Ştefan Feldrihanu. Deci trebue să mulţămim arhivarului bistriţan de pe vremuri, care cu conştiinţiozitate şi meticulozitate săsească ne-a păstrat măcar acele preţioase conspecte şi tablouri, fată-le: I. Specificarea scrisorilor şi altor mărunţişuri găsite în casa prizonierului Ştefan Cute, de către comisarul Samuil Weber, în prezenţa caporalului Johann Pfinstgrăff şi a comisarului Peter Theil, şi aduse într’o dăsagă de lână magistratului: 27 răvaşe într’un săculeţ de in, 6 într’un toc lung strujit, 5 într’un alt toc; 1 scrisoare informativă în limba maghiară, 3 mandate regeşti, 1 ordin d. d. 9 Aprilie 1761 tipărit în limba germană şi valahă în chestia uniunei, emis de Ex. Sa generalul comandant baron Buccov; 28 scrisori parte latineşti, mai multe ungureşti în diferite materii, 16 Circulare valahe şi alte scrisori; 1 brâu femeiesc de mătase roşie taftă, cusut cu fire de aur, 1 veston bărbătesc uzat, din materie roşie, 2 vestoane albe de barhent, 1 cravată neagră de fior, 1 pungă de piele pentru praf de puşcă, 3 pungi stricate, 1 sac de lână. Bistriţa, 26 Nov. 1761. Semnaţi: Sautner sublocotenent, Paul Cari Klein a Straussenburg consilier jurat, A. Strecker senator, Daniel Diniges secretar judecătoresc al depertinenţei. Urmează apoi nota: Toate demersurile aceste au fost cetite şi aprobate în şedinţa magistratului d. d. 12 Dec. 1761 ; semnaţi: primarul S. O. Gunesch, senatorii: Paul Carol Klein â Straussen- burg, Sigismund Conrad Dinges si Aug. Strecker. ^ Altă notă adausă mai apoi: In Februarie 1763 toate scri- sorile specificate i s’au restituit lui Ştefan Cute din Feldru prin loc.-colonelul Dambrovka.1) ') Comandantul fostului regiment grăniceresc de dragoni din Năsăud, ale cărui ultime două escadroane au fost desfiinţate în 1770. Dir. »Arh. Som.« 398 II. Specificarea scrisorilor aflate la Ştefan Cute, adus prins la Bistriţa: 1. Un raport împreună cu un ordin privitor la pro- cesul teritorial între Iad şi Feldru. 2. In aceiaş materie un ordin de interdicţie la adresa Iedenilor şi Pintecanilor. 3. Un protest şi o replică împotriva robotelor şi altor prestaţii iobăgeşti, impuse districtului valah. 4. Un memoriu maghiar adresat Directorului cauzelor fiscale Petru Dobra şi înaintat magistratului de cătră lo- cuitorii din Feldru, privitor la diferendul teritorial dintre Feldru şi Iad. 5. Un contract încheiat cu femeia Kapi Barbara, pri- vitor la biserica valahă aflătoare în Nimigea românească. 6. Originalul şi copia ordinului magistratual expediat comitatensilor prin comisarii trimişi în 25 Nov. 1759 Ia Nuşfalău, spre a aresta pe Ştefan Cute şi Marca Bărăriţii. 7. O plânsoare a locuitorilor din Feldru înaintată co- misiei directive, că au fost împoveraţi cu contribuţii mai mari decât cele fixate în ordonanţe, împreună au rezoluţia îndosată de acea comisie. 8. O suplică adresată de 12 locuitori din Maieru Ex. Sale plenipotenţarului regesc conte Bethlen Gâbor, contra erezilor lui Daniil Henrich pentru o pretenţiune în cereale a aces or, împreună cu rezoluţia îndosată, ruptă. 9. Un document despre un loc zălogit cu 2 fl. ung. în favoarea lui Ştefan Cute. 10. O scrisoare adresată Feldrihanilor de către Nemeş Gyorgy şi Kis Istvân, în care ambi se ofer să le stea cât de bine în ajutor în înţelesul mandatului de nimicire a acuzei (mandati inhibitorii, itelet semmisito v. eltilto p.) sosit la adresa lor.T r i 11. O scrisoare a lui Tordai Lâszlo, în care le mul- ţămeşte mult Feldrihanilor pentru caii tineri (mânzii) trimişi, şijjşi oferă şi pe mai departe serviciile în controversele (certele) dintre magistrat şi districtul valah. 12. Un paşaport d. d. 15 Ian. 1758 pentru Viena, 390 extrădat de viceşpanul Mihail Balea lui Pop Macavei, Pascu Pinte şi Ştefan Cute. 13. Un paşaport extrădat de >pătrupopa« Autoniu Naszodi lui Ştefan Cute şi Elia Spătar pentru a întoarce din Oşorhei acasă. 14. Un paşaport d. d. 21 Apr. 1760 cu pecetea ruptă, pentru Viena, extrădat de Mihail Balea lui Ştefan Cute şi leremie Bucşa. 15. Un paşaport extrădat de agentul Samuel Turi aceloraşi pentru întoarcere din Viena acasă. 16. O scrisoare d. d. 12 Februarie 1761 probabil fals atribuită directorului Tolnai Jănos, în care acesta desfă- tueşte districtul valah dela revoltă contra bisericilor valahe şi a popilor uniţi. 17. O specificare ruptă a contribuţiilor regeşti im- puse districtului valah în a. 1760. 18. Un extras al plânsorilor înaintate de Feldrihani comisiei guberniale care venise la Bistriţa. 19. Un extract al datoriilor orăşeneşti şi districtuale cu cari e împovărat satul Feldru. 20. Plânsorile noi înaintate în scris de către ambele districte (românesc şi săsesc) guberniului. 21. Opt scrisori privitoare la diferite afaceri mici par- ticulare. 22. Ordinul d. d. 9 Apr. 1761 Ex. Sale generalului Comandant bar. Buccov privitor la uniune, în limba ger mană şi valahă. Scrisori valahe: 1. Un ordin dela Şofronie privitor la uniune. 2. Două specificări despre cărăuşii prestate la Şimleu, Beclean, Ileanda, Maieru; despre transport de var la oraş, transport de lemne lai şanţuri şi alte servituţi, precum şi despre diferiţi pălmaşi. 3. O scrisoare a deputaţilor districtului valah, cari au fost în Sibiu, către Popa Dumitru din Năsăud, în care aceia cer dela amintitul district 50 fl. speze de întreţinere, sub pedeapsă de 700 fl. *'400 4. O scrisoare a protopopului din Năsăud adresată locuitorilor din districtul valah că la asigurarea baronului Seeberg fiecare, fie chiar şi copil, care are ceva plângere, fără teamă de pedeapsă să vină înaintea sa şi neînfricat să-şi expună necazurile, cu adaosul ca să aducă cu sine 30—40 fl. bani de cheltuială. 5. O scrisoare dela acelaş protopop, cu următorul text: Dumnisale cumătru Ştefan dela Hristos mângăere şi tot binfele! Văzând că umblă lupu să mânce boi şi mai vârtos văzând ce scrie laba cea de câine Maxim Gălan către frates-o' Klein cumcă te-a aflat vidicu hamiş pentrucă ţii cu protopopii şi cu popii uniţi, şi s’ar ruga vidicul Mării sale Hanes Klein să le dee învăţătură dului-te-vor de ce ai de toate, au ba; ţi-am fost poruncit să te fereşti de aceştia. Iară despre alte n’aibă grijă, că am nădejde mâne- alaltă să i duluiască pe dânşii. Vor uita ei amândoi a griji de alţii; de va vrea Dumnezeu vor griji de sine, vor cădea în groapa care o au făcut. Fi bărbat! Nu te teme, că Dumnezeu-i cu ceice se unesc, precum s’au făgăduit zi- când: Unde vor fi doi sau trei uniţi întru numele meu, acolo voi fi în mijlocul lor. Fi dară întru noi. Fiind a Domniilor voastre cu credinţă binevoitor şi. slugă Pro- topopul Ant. Farkas. Iunie în 19-a zile 1761. 6. O scrisoare de îndemnare şi încurajare adresată de Grigore Maior lui Ştefan Cute privitor la uniune, ca să persiste în ea etc. 7. O scrisoare a protopopului Dănilă din Monor adre- sată lui Ştefan Cute şi întregului district valah, în care privitor la Valahii din Lechinţa şi Sângeorzul săs. dă sfat districtului să trimită la directorul cauzelor fiscale doi de- putaţi cari acolo protestând să expună că pentru amintiţii Valahi nu este loc de aşezare în acel district (năsăudean), căci acolo toate pământurile sunt ereditare, formând pro- prietate particulară, şi nici o palmă de pământ nu se poate distribui după soartă. • 8. O scrisoare a popii Mitru din Năsăud adresată lui Ştefan Cute ca acesta să nu dea ascultare momelilor lui Sofronie, ci să rămână statornic la uniune. 0. O scrisoare din Leşu privitor la şapte juraţi; de- semnaţi la porunca districtului valah. 10. Un memoriu al Feldrihanilor adresat Ex. Sale gubernatorului conte Kemeny Lâszlo privitor la certele de hotar dintre Iad şi Feldru. 11. O scrisoare a locuitorilor valahi din Rodna adre- sată cercului inferior al districtului valah cu rugarea ca locul folosit de Vasile Pomohaci să-i acorde bisericii va- lahe din Rodna. 12. Un raport d. d. 3 Ian. (fără an) a lui Petru Croitor către Ştefan Cute, în care îi împărtăşeşte acestui că Ilvenii Mari i-au înmânat 5 fl. ung (â 51 cr.) pe cari îi trimite lui Cute cu rugarea să le câştige ajutor contra Saşilor privitor la multele prestaţii ce au să le facă acestor. 13. O scrisoare a protopopului, trimisă din Moldova, cu următorul conţirut: Dumitale bade Ştefane mult bine! Mi-a spus nepotu tău din Nimigea alaltăieri în Câmpulung că mi-ai adus o carte dela Beciu. Trimitemi-o pe acesta, ce-ţi va da aceasta. Iară de nu umblă lucru vidicului spre bine şi spre uşor, adă-o, vină decât la Dorna; ie cu Dumneta şi ceva bă- nişor de cheltuială, că la mine nu-i prea mult. Vină şi vină în grabă să ajungem până în iarnă »acolo«. Ştii că aci nu-i dreptate. Mai bine-i acolo cu toate câte cer Saşii, decât aci în Moldova cu Ţiganii. Iară de am putea ajunge »acolo« la creştini, acolo ştiu că ne-o fi bine, numai să ne placă locu şi tocmeala. Fă ce vei face în grabă. De-i bine scrie-mi, că voi veni şi eu, că nu mă îndur a vă lăsa, macar că mie unuia şi aci mi-ar fi destul de bine.1) Fii sănătos,' bun viitor Pătrupop Antonie. Aceasta, decât să te arzi, mai bine o ţipă în foc, dupăce vei ceti. i i ii ') întreaga scrisoare e cam neclară, şi aşa redijată ca s’o înţeleagă' numai ei doi: Protopopul şi Cute. Totuşi cum se spune şi în petiţia <1. d. 23- Dec. a magistratului către gubernia, sub cuvântul »acolo« scris de prima dată; ar putea să se’nţeleagă: Rusia. Deci: la caz dacă în vidie stau rău lucrurile-,■ atunci .amândoi să plece în Rusia; dacă însă în vidic s’au ameliorat stările, atunci şi protopopul întoarce acasă. Dir. »Arh. som.« 14. Un raport din llva veche (mică) despre contri- buirile făcute. 15. Un raport adresat protopopului, că Chifor Strugar s’a desfăcut de ceilalţi locuitori ai districtului şi ţine cu magistratul. 16. O specificare a banilor încassaţi şi plătiţi. 1 n c a s s ă r i fl. cr. Plăţi: fl. cr. Petre Croitor mi-a dat. . . . 11-74 Pe 2 piei de lup..... . 7-34 Maftei Chiorescu tot atunci .10---- Pe 2 de vulpe...... . 3-68 Din Maieru în mână lui Ştefan 40-80 Pe 2 prepeliţe...... . --34 Sângeorzenii lui Petru Gacii. 9---- Pe altele......... . --- 28 Sângeorzenii lui Ştefan . • . 44 --- Pe cal în Nuşfalău .... . 13- In Feldru a dat Toader . . . 7-72 Năsudenii au dat la Dieci . . 9- » » « Toader . . .11 --- Mie şi lui Ion alergând la Dieci 4- --- » » Sandul . . . . . 8-- Lui Marcu i-am dat în Mocod 5---- « « Sandul . . . . . 7-36 Pe o vulpe........ . 3-40 Din Rebrişoara lui Ştefan . .40 --- Pe alta.......... . 3 06 In 1760 din Mititei când a mers Pe alta ........... . 2-87 Ştefan la Beciu .... . . 14-60 Pe una.......... . 3 06 Din Mocod lui Ştefan . . . . 23 --- Pe porc......... . 102 Dela Rebra mare .... . . 20 09 Cheltuială........ . 102 Dela Bichigiu...... . . 8.--- Pe copii (parii)...... . 13- Dela Vărarea...... . . 9- Pe râs.......... . 8-- Dela Năsăud...... . . 10-17 La Dieci......... . 20 - Din Salva....... . . 12- Ştefan au adus procatorului . 50 - Din Hordou...... . . 10- Doi cai.......... . 36 - Din Runc lui Ieremie . . . .3--- iarăş cheltuială...... . 2 34 Din Zagra lui Ieremie . . . . 10- Procatorului o piele de urs . 9- Din Poieni lui Ieremie . . . . 8-- Dregătorului....... . 20 - Din Găureni lui Ieremie . . . 8--- Un urs.......... . 11 --- Din Telciu lui Ştefan . . . . 20 --- O piele de urs ...... . . 8-- Petru Croitor lui Ion aFloroae 7- Croitor lui Oavril Vărăreanu . Croitor lui Petre Qacii .( .i .r-j. Ilvenii lui Petre Qacii . . . . livenii lui Vasile Sângeorzan . Măierenii lui Ion a Florii . . livenii lui Petre a Qacii . . . 8-— 9-— 9- 6 — . 7-48 . 1212 404-0Ş Oubernatorului o piele . . . 15-— Alta .............12 - Lui Grof Lazar lânos o pielel2-50 La agent în Beciu............15- — La patru oameni............172-— 460-91 m 17. Un memoriu adresat de Feldrihani directorului cauzelor fiscale Nicolae Endes în chestia certelor de te- ritoriu cu Iadul, (conţinând multe plârtsori împotriva ma- gistratului şi a ledtnilor). Notă: Specificarea de sub p. 16, apoi scrisorile de sub p. 2, 4, 7, 10, 18, 19, 20 şi 22, în total 9 scrisori i-s’au extrădat şi înmânat judelui Ion a Neantului din Feldru. III. Specificarea banilor predaţi de către satele districtului valah bis- triţan în mânile lui Ştefan Cute: Maieru a dat de prima dată 20 fl., a doua oară 19 fl.; Sângeorzul 12 fl. 30 ; Ilva de prima-dată 11 fl. 40, a doua oară4fl.; Leşu de prima oară 6 fl. 11 cr., a doua oară 3 fl.; Feldru a dat lui Ştefan banii de pe doi ani, a căror sumă însă nu s’a putut constata; Vărarea 14 fl. 04 cr.; Mocod, Mititei 9 fl. 51 cr.; Zagra, Oăureni 11 fl. 04 cr.; Poieni din cereale 15 fl.; Suplaiu din cereale 10 fl. 48 cr.; Bichigiu 9 fl. 51 cr.; iarăş Bichigiu 3 fl. Suma totală (calcu- laţi separat crucerii): 159 fl. 50 cr. Subsemnaţii confirmăm că cu ocazia confruntării pentru 1761/2 făcute la înaltul ordin comunicat de către magistrat per- ceptorului Hennrich, am făcut şi investigaţia privitoare la acei bani, pe cari satele, conform dovezilor, i-au înmânat lui Ştefan. Bistriţa în 26 Noemvrie 1761. Mich. Werner, Andr. Schneider, comisari. * Directorul cauzelor fiscale Tolnai Jânos într’un act extrădat in Oşorheiu la 24 Nov. declară următoarele: Marcu Bărăriţii din Nuşfâlăul vidicului bistriţan expune că el e persecutat, deoarece guberniul a ordonat ca controversa dintre Valahi şi magistrat să se decidă la tablă în prezenţa directorului şi în acel timp vala- himea să observe toată obedienţa legală. In consecinţă, conform ordinului guberniului reg. pe numitul om eu îl protejez, şi să nu cuteze nimeni a-l împiedeca atât pe el cât şi pe alţii în conti- nuarea procesului, ci în înţelesul ordinelor, ambele partide să pro- ceadă în pace. I [ î 1 In 27 Nov. magistratul, prin senatorul Bedeus din nou cere dela guberniu acordarea asistenţei militare pentru înfrânarea reni- tenţei valahe şi pentru încassarea contribuţiilor şi a dobânzilor restante, * Despre tratamentul aplicat lui Cute în temniţa din Bistriţa, ne prezintă o sumbră icoană următoarele şiruri: In 28 Noemvrie 1761 arestantul Ştefan Cute a rugat pe pri- marul oraşului sâ-i dea permisiunea de-a vorbi câteva cuvinte cu el singur. Cu toatecă primarul chiar intenţiona să plece, la or- dinul guberniuiui, la Reghinul săsesc spre a lua parte la o co- misiune prezidată de Ex. Sa prezidentul staturilor conte Ioan Lazar de Oyalakuta; totuş el lăsă toate la o parte, merse la casa sfa- tului, ne luă pe subsemnaţii ca martori şi ne porunci să des- chidem uşa camerei centumvirilor, să ne însemnăm precis con- vorbirea ce va urma şi s’o redijăm in scris. Noi am împlinit or- dinul primit. Primarul rămase în camera sfatului, noi • însă mer- serăm în locul amintit şi, fără ca arestantul să ne fi putut observa, am văzut şi auzit următoarele: Ştefan Cute veni legat în fiare în camera sfatului şi căzu în genunchi, se ridică însă iarăş la porunca judelui. Acesta îi zise arestantului că deşi a fost gata de drum, totuş la rugarea lui a venit aci. Apoi reproşindu-i că pentru ce nu s’a înştiinţat mai înainte, îl întrebă ce vrea. Cute rugă mai întâi pe jude să nu crează Valahilor din district dacă vor veni şi-l vor ocărî (verdammen) şi mai mult, căci unul e tot aşa bun ca şi altul şi întreg districtul ca şi el. Judele îl combătu între altele cu faptul că el numai deaceea aminteşte întreg districtul, fiind de credinţa că întreg districtul nu poate fi spânzurat, şi astfel pot scăpa atât el cât şi ceilalţi corifei (antesignani). Arestantul se rugă de jude să se milostivească încă o sin- gură dată şi să-l elibereze pe lângă chezeşie. Intre multe jură- minte promise să se îndrepte în viitor. Judele îi zise că aceasta nu se poate face din cauză că trebue să i-se pună încă diferite întrebări, la cari va avea să răs- pundă, şi acum nu este timp pentru aceasta. Deci să aibă încă paciinţă. Cute îşi repetă de mai multeori rugarea, în fine chiar şi în- genunchind, cu adausul, că ar fi mai tare legat prin chezeşie decât prin arest. Judele contestă aceasta. Atunci arestantul se rugă ca pri- marul să se milostivească a lua măsuri ca ori să fie demis din arest pe lângă chezeşi, ori să fie executat grabnic. Primarul ii zise că niciuna din două nu se poate face. Ci să-şi supoarte soarta în pace până.la întoarcerea lui, a primarului, şi să roage dela Dumnezeu iertarea păcatelor pe cari le-a comis prin faptul că s’a răsculat contra legilor divine şi contra supe- riorităţii sale instituite de Dumnezeu, şi a sedus la acestea şi pe alţii; apoi prin faptul că a dispreţuit cu răutate ordinele şi aver- tizările adresate lui de repeţite ori prin guberniu prin mulţi func- ţionari judeţeni, şi şi prin comisiunea Bethleniană aci în Bistriţa şi în Sibiu. Arestantul îşi recunoscu vina (Vergehen) şi zise că încă de mult îşi propusese să vină în oraş, dar s’a temut. Sâmbăta tre- cută îl rugase pe protopopul să vorbească cu primarul în cauza sa. Atunci judele îi zise: Dacă pretextul său ar fi temeinic, atunci el ar fi putut să dea aviz, iar primarul ar fi trimis după el doi argaţi călări pe titlul că l-ar aduce cu forţa în oraş; şi atunci n’ar fi avut de ce să poarte frică de districtul valah. Dupăce astfel rugările repeţite ale lui Ştefan Cute n’aflară ascultare, el rugă în fine pe primar să trimită după un fiu al său, cărui să-i dea ordine privitoare la afacerile gospodăriei sale. Această rugare fu încuviinţată de primar. După care Cute iarăş fu dus în arest. Iar nouă ne porunci birăul să băgăm foarte bine de seamă, ca fiul lui Ştefan Cute, dacă va veni, să nu vor- bească singur cu tatăl său, ci totdeauna să fie faţă doi secretari cari au să împrotocoleze conversaţia. Aceste le confirmăm: Samuel Saal, notar; Georgius Teckelt, vicenotar. In 29 Nov. îi scrie din Batoş primarul Klein senatorului Bedeus, delegat la Sibu, că au sosit în Sântioana şi Nuşfalău şi cei doi cancelarişti investigatori trimişi de Director la cererea Va- lahilor. Au fost aduşi de Ion a Florii din Năsăud şi vor începe cu investigaţiile în numitele două sate, apoi vor merge pe Someş. Cu toateacestea să continue însă cu orice mijloace încassarea in- tereselor dela Valahii îndărătnici. La data de 1 Decemvrie sunt însemnate în protocolul ma- gistratului următoarele chestii: Se prezentă cancelariştii fiscali Joh. Ferenczi şi Paulus Todt trimişi de către tabla reg. să citeze pe magistrat la procesul ce va începe după Crăciun la tablă în chestia controversei privitoare la condiţia Valahilor. Afară de aceasta amintiţii cancelarişti anunţă că au să mai săvârşească şi investigaţii în districtul valah. Li se spune că conform ordinului gubernia! trimis şi Directorului fiscal, n’au voie să facă nicio investigaţie fără de »regius« (persoană care să asiste din partea oraşului). Cancelariştii replică cu ordinul expres al Directorului să învestigeze fără »regius«, deoarece ma- gistratul săsesc e parte interesată, iar ordinul lor e adresat specia! de către Mai. Sa la persoana Directorului »tamquam protectione 10 causae* Atunci magistratul îi roagă pe cancelarişti să i dea »pro futura cautela« o copie a ordinului, iar investigaţia s’o înceapă peteritor comitatens, până va sosi răspunsul guberniului la protestul magistratului în această chestie. Cancelariştii se învoesc şi să depăr- tează cu observarea să li-se comunice imediat răspunsul guberniului. La scrisoarea administratorului Szoika dela minele rodnene care afirmă, că conform ordinului tezauriatului minerii sunt scutiţi de plata dobânzilor oraşului, să i se răspundă că aceia nu sunt scutiţi şi trebue să plătească. Comisarul Werner raportează că dela Rodneni pretinde că- pitanul Oschitz o mare gratificare în ovăz, fân, porci, păsări etc. Se hotăreşte că după întoarcerea primarului să se protesteze. Directorul Tolnai scrie în chestia deţinerii lui Ştefan Cute şi dă sfat să fie demis pe lângă chezeşie. Să se expiedeze o copie a acestei scrisori primarului care se află în Reghinul săsesc. Cancelaristul Todt Păi roagă pe magistrat să-i permită ca să vorbească câteva cuvinte cu Ştefan Cute. Deoarece i se dă voie s’o facă numai în prezenţa alor doi secretari saşi, mai întâi Todt zice că nu e nevoie de aceştia, căci el vrea numai să cunoască persoana arestantului, dup’aceea însă adaugă că n’are nimic îm- potrivă «chiar şi dacă ar fi faţă întreg magistratul la conversaţia cu Cute«. La plecare dela casa sfatului Todt roagă pe senatorul Strecker să-i comunice magistratului acestea: II supără că n’are atâta omenie să poată vorbi câteva cuvinte singur cu un om care zace într’o temniţă atât de întunecată; cunoaşte bine ordinele Mai. Sale şi va acţiona mai departe în chestia aceasta. In 4 Decemvrie magistratul îi scrie primarului Klein că a sosit »ca un trăznet pentru oraş« ordinul ca soldaţii să asiste numai la incassarea contribuţiunilor pentru stat, nu şi la a da- toriilor, dobânzilor etc. particulare ale oraşului. Acum Schanke- bank (duşmanul senatorilor) va publica momentan acest ordin districtului valah şi celui săsesc, spre mizeria oraşului. ^ Mai de- parte, îi împărtăşeşte lui Klein incidentul cu cancelaristul Todt, din cauza arestantului Cute, şi adaugă că ambii cancelarişti Todt şi Ferenczi, au plecat călare din Bistriţa spre Năsăud, iar de aci spre satele comitatanse, «unde de sigur vor putea scoate de- poziţii bune«. 407 In 5 Decemvrie raportează Gunesch că din moara din Nuş- faiău a scos trei sănii pline de cereale şi le-a adus în oraş; iar pe mişelul de morar l-a destituit şi înlocuit cu altul. Primarul Klein vesteşte în 6 Dec. magistratului că soseşte împreună cu agentul Tiiri, care vrea să ridice suma de 500 fl. Rh. datorită consistorului reformat. Să stea cu banii gata, mai ales că Turi este în Viena agentul Valahilor răsvrătiţi. Comisarul Hanes Gross raportează că Valahii districtuali refuză să plătească dobânzile. A cerut dela Salveni o căruţă s’o trimită în oraş după asistenţă militară; au refuzat zicând că 10 oameni sunt trimişi la Sibiu, şi nu dau nimic pân’ce nu se’ntorc aceia. In fine a trimis 6 cai din Năsăud, cu cari să vină executorii. Vătăşelul Mih. Pfingstgrăff denunţă că cei doi cancelarişti fiscali au poruncit Valahilor să nu plătească niciun creiţar în contul do- bânzilor. Magistratul hotăreşte că deoarece de curând s’a interzis de către Ex. Sa comandantul general execuţia dobânzilor prin soldaţi, şi în consecinţă comandantul garnizoanei refuză asistenţa militară; să fie reţinuţi cei 6 cai ai Năsăudenilor până la sosirea primarului. Senatorul Bedeus scrie în 9 Decemvrie din Sibiu magistra- tului că vorbind despre Ştefan Cute cu bar. Seeberg, acesta zise că bine a lucrat magistratul când l-a arestat, dar acum să-l pă- zească sever şi să nu-1 extrădea cu chezăşie, ci să se statueze un exemplu cu acela »căci demult era vrednic de spânzurătoare*; apoi ar fi bine să mai fie prinşi şi arestaţi încă 2—3 corifei, între cari cel cu barbă roşie. Probabil înţelege pe Clompoş — adaugă în scrisoare Bedeus. * Urmează acest proces verbal: In 10 Decemvrie 1761 este adus arestantul Ştefan Cute în faţa noastră, a subsemnaţilor, şi e astfel interogat: Câţi bani ai încassat? N’am încassat nimic, ci au încassat Irimeiu Bucşa şi Maxim iar când am plecat împreună cu Maxim, Ieremie Pascul şi cu Marcul a doua oră la Viena, mi-au înmânat 301 fl. ung. Ai fost de mai multe ori în Viena? Intâiadată am mers cu Macavei şi cu Pascul şi am avut la noi numai 70 fl. ung. 10* Cine a adunat aceşti bănit Satul Feldru mi-a dat 10 fl. şi din Rebrişoăra mi s’au dat 4 fl. din cari 2 fl. am lăsat acasă pentru plata unei datorii. In Mara- mureş am aflat pe cei doi camarazi, cari aveau la sine ceilalţi bani. Dela cine i-au adunat, nu ştiu. Pentru călătoria aeasta mi-a fost promis districtul 60 fl., dar nu mi-a plătit nici un ban din această sumă promisă. Aţi mai fost înc’odată în Viena? A treia oară am mers numai cu Ieremia şi am primit din district 250 fl. ung. Spfe ce scop au fost întrebunţaţi aceşti bani ? Am cheltuit mult pe mâncare şi am dat şi procatorilor (advo- caţilor). Aţi cheltuit toţi aceşti bani în Viena ? . Nu, ci din prima sumă am adus îndărăt 90 fl., iar din cea din urmă 30 fl. ung. La Ce S’au întrebuinţat aceste sume ? Am dat procuratorului Sombatfalvi 50 fl. iar restul l’au în- trebuinţat oamenii cari au călătorit încoace-încolo în procesele lor. Ce bani din district ai întrebuinţat în casa ta ? Circa 204—5 fl. De unde ai avut aceşti bani şi cine i-a adunat ? Din întreg districtul, cărui i-s’au impus sumele; parte eu parte alţi Valahi ca: Ignat, Maxim Gălan *) leremie Bucşa, Sandul Nacului, Marcul Bărăriţii etc. am încassat cam 30 fl. dela oameni pe cari din vedere îi cunosc dar nu le ştiu numele. De curârd n’aţi adnnat bani ? Nu, ci cu prilejul când a stat aci înalta comisiune bethleniană am împrumutat dela tricesimatorul de aci 120 fl. dela administra- torul minelor rodnene 120 şi dela Vasile Domide din Rodna 6 gal- bini adică 30 fl., suma 270 fl. la care adaugându-se 60 fl. rest din cei 300 fl. adunaţi ca bani de recruţi, face suma totală 330 fl. Aceşti bani auffost întrebuinţaţi: parte pentru plătirea procurato- rului, parte cheltuiţi cu Valahii citaţi înaintea comisiei, iar 300 fl. au fost administraţi pe lângă chitanţă inspectorului depertinenţiei în contul banilor recruţilor pro 1761. Pentru replătirea celor 120 fl. ■) Se vede că între timp fostul spion Maxim Oălan se pocăise şi făcea acum cauză comună cu Românii revoltanţi. 400 mprumutaţi dela tricesimator am împrumutat iarăş eu împreună cu Ion a Popii din Telciu, dela tricesimatorul din Maramureş 120 fl. cu condiţia, ca el să fie despăgubit la primăvară cu oi, jumătate în valoare de 4 monede â 17 cr. de oaie, iar cealaltă jumătate â 1 fl. Rh. de oaie. Deci atât suma aceasta de replătit tricesima- torului maramureşan, cât şi cei 120 fl. de replătit administratorului minelor rodnene — pentru cari i s’au promis să i se dea până la Crăciun 50 mierte ovăz şi o vadră (10 ocale) de unt — oamenii le datoresc încă. Şi tot aşa şi cei 6 galbini lui Domide, pentru cari au promis să-i încarce pe doi cai porumb. Ce s’a întâmplat cu cei 240 fl. rămaşi din banii recruţilor? Aceia încă s’au întrebuinţat pentru diferite lipsuri în district. Decând a fost comisia aci, cât aţi mai incassat din district? Eu n’am încassat nimic şi nici nu ştiu dacă a încassat cineva. Atât ştiu că unii s’au îmbiat să contribue parte în oi, parte în bani ori în cereale. Dar c’a dat cineva ceva, nu ştiu. Din banii adunaţi n’a rămas nimic, ori da, şi unde şi la cine sunt? N’a rămas nimic afară de 2 galbeni, pe cari îi am acasă înschimbaţi în monedă în valoare de 10 fl. puşi într’o cofă. Că mai este ceva şi la alţii, nu ştiu. Cute a fost apoi vizitat, dar nu s’a aflat nimic nici Ia el nici în arest. Georgius Gunesch, August Strecker, Samuel Saal notar, Da- niel Hennrich. * La 11 Dec. le scrie din Sibiu senatorul Bedeus Bistriţenilor acestea: Imediat după plecarea mea din Bistriţa am aflat în Ocniţa, că trei Valahi din Maieru încă se opriseră acolo, în drum spre Sibiu. După sosirea mea aci mi-a spus generalul comandant că acei Valahi au prezentat un memoriu în care se roagă ca guberniul să nu lase ca să-i nimicească magistratul. Generalul îmi mai zise că magistratul »a procedat bine faţă cu Ştefan Cute*, şi că trebue să se pună odată capăt continuelor turburări şi opuneri. Altfel ne-au oferit sprijin atât br. Seeberg cât şi br. Bruckenthal. Tot în 11 Dec. raportează vătăşeii Bidner şi Kirtsch că Sil- vanii refuză plata intereselor, iar Mocodenii şi Mititenii au declarat că nu mai dau niciun ban până nu li se întorc deputaţii din Sibiu. 410 Rodnenii cer ca Leşenii şi Ilvanii să le ajute cu scânduri, paie şi lemne la întreţinerea miliţiei. Magistratul declară că aceasta cerere nu se potriveşte cu natura »salgamal«-ului, deoarece pre- staţiile le supoartă celce-i are pe soldaţi în casă. In 12 Dec. soseşte din Sibiu o nouă scrisoare a lui Bedeus, în care acesta repetă că încarcerararea lui Cute a găsit aprobarea lui Seeberg în aşa măsură, încât acesta a ordonat să fie rugat guberniul, ca »cu Cute să se statueze un exemplu« şi să mai fie captivaţi câţiva alţi »antesignani« (rebeli), între cari în primul rând Ioan a Florii. Magistratul ceteşte tabloul documentelor găsite în casa are- stantului Cute, în Feldru, şi hotăreşte ca cele necesare să fie co- piate, iar celelalte să se extrădea, şi anume scrisorile particulare, arestantului, iar restul, judeţului din Feldru. Cu această ocazie raportează caporalul Pfingstgrăff împreună cu cei doi soldaţi caii încă fuseseră trimişi să prindă pe Cute, că în seara aceea, după prinderea lui Cute, au văzut în casa acestuia o puşcă şi o pereche de pistoale, cari însă nu sunt identice cu cele aduse mai târziu în oraş; apoi dela săteni au aflat că Cute ar avea trei puşti, o pereche de pistoale, trei pistoale mici de buzunar şi un cuţit de vânat (Hirschfănger). * Din 12 Dec. avem un răspuns al Directorului fiscal Tolnai la următoarea petiţie alor trei Nuşfăleni: Domnule Director, patronul nostru, In capătul din sus al satului nostru se găseşte o moară veche ca două pietre, pe care încă înainte de timpul Curuţibr parte satul parte biserica noastră au posedat-o totdeauna în pace în acele vechi timpuri, ca o moştenire proprie. Chiar şi în timpul furiei curuţe au posedat-o în mod legal antecesorii şi biserica noastră, cum doveşte detailat documentul nostru de investi- gaţie. După iturburările curuţe, în oarecare chip magistratul din Bistriţa a pus mâna pe moară, şi de atunci aceea a fost când în mânile magistratului, când ale centumvirilor şi când în ale bisericii săseşti din Bistriţa. Dupace însă privitor la diferendul nostru cu magistratul înainte cu câţiva ani am dobândit dela Mai, Sa ordin, iar pe acesta împreună 411 cu ordonanţa emisă în chestie de către guberniul reg., ni l-am însemnat în extract, conform căror ordine până la sfârşirea diferendului magistratul este oprit dela orice pre- tenţie absurdă alcătuită împotriva noastră şi a dreptului nostru; aşa înainte de aceasta cu doi ani satul a reocupat amintita moară şi ducând din ea vama, cu învoire co- mună a destinat o pentru biserică. In cursul acestor doi ani niciodată n’am fost combătuţi de către magistrat pentru acest fapt. Dar acum, cu omiterea satului, numai pe noi trei subsemnaţii ne-a citat magistratul pe o zi la oraş, şi, precum am înţeles cu siguranţă, proxima Duminecă voeşte să expedieze şapte soldaţi, cu ajutorul căror intenţionează să ne răscolească casele, să ne prezente ca pe corifeii în chestia reocupării morii, şi să ne aplice execuţie sau în natură sau în bani, cu putere armată, pentru aceea vamă pe care satul a dus-o în timpul reocupării. Ne mirăm de disposiţia dlui comandant ca, înainte de-a cunoaşte cauza, la cererea magistratului, nefiind nevoie de niciun intermediu în ceartă, să stea gata putere militară fie în scopul de-a prinde oameni, fie în alte chestii din vidicul nostru valah. Intr’adevăr mai că desperează sărmanii noştri locuitori din pricina multor persecuţii, căci abia scapă unul din temniţă, îndată e încarcerat altul, ori prin soldaţi ori prin comisari. In consecinţă cutezăm să apelăm la pa- tronul nostru în calitate de apărător al dreptăţii, să bine- voieşti să te înduri a ne sfătui şi îndruma pe noi sărmani slugi nevoiaşi, în ce chip să înlăturăm prăpădul ce în fie- care oră ne ameninţă casele şi cum să-l împiedecăm pe cale potrivită şi în mod corect. N’am intenţionat niciodată să încercăm altfel apărarea dreptului nostru decât pe calea legalităţii, şi şi pentru aceasta trebue să suferim. Rugându-Vă să Vă milostiviţi faţă cu noi,i rămânem deapururea servii supuşi ai dlui Director: Marcul Berăriţă, Simion Bărăriţă şi Cosma Mafteiu din Nuşfalăul vidicului Bistriţan. Rezoluţie: împotriva faptei arbitrare a celui puternic nu este alt remediu (pentru cel sărman şi acesta e tardiv) decât legea şi judele. Eu nu pot interzice, însă Vă sfătuesc: « 412 ce puteţi, puneţi la-o parte. Voi bărbaţi fiind păziţi-Vă; dacă mergeţi înaintea legii, îi împiedecaţi şi respingeţi; dacă ei nu cedează, îi păgubiţi. Dacă trebue să mergeţi înaintea guberniului, veniţi pe aci, scrieţi o rugare şi cereţi şi documentele toate cari i s’au luat lui Ştefan Cute. Dzeu ştie ce va fi şi din chestia cu miliţia, pentru care, în caz necesar, încă ar trebui produşi şi interogaţi 5—6 martori. Miliţia s’a obişnuit să iasă numai la ordin, căci în alt chip nu cutează să facă aşa ceva. Dar la ce informaţie a primit magistratul acea încuviinţare, nu ştiu. Maros-Vâsârhely 12 Dec. 1761. Tolnai Jânos. * In 14 Decemvrie se prezentă în fata judecătoriei orăşeneşti următorii: Ion Sângeorzan din Nimigea ungurească, jeler al fi- birăului reg. Berzenczei, Pârt Vârtic din Nimigea ung., jeler al Horvath-oaii, şi Macavei Rus din Mintiu (Nimtou), jeler al contesei Fekete, şi se roagă ca cu chezeşia comunelor Nimigea ung., Nimigea rom. şi Mintiu să fie liberat din arest Ştefan Cute, până când cauza sa va ajunge să fie pertractată şi finalizată în mod legal. Li se răspunde că nu e obiceiu să fie liberat un arestant cu chezeşia unor oameni cari nu stau sub jurisdicţia oraşului Bistriţa. Magistratul îi extrădează lui Cute scrisorile cari îl privesc, precum şi alte obiecte din dăsagii (Quer-Sack) aduşi în oraş. Cu această ocazie Cute din nou roagă să fie demis cu chezăşie şi să i se ia fiarele ca să-şi poată schimba rufele. La întrebarea pri- vitoare la răvaşe, răspunde că nu poate da desluşiri pân’ce nu vor fi prezenţi şi ceice posed contra-răvaşele, iar de aceştia sunt mulţi, cari îi scapă din memorie. La rugarea anterioară a lui Cute, magistratul îi răspunde că nu poate fi liberat nici cu chezeşie, dar lanţurile i se vor lua cât timp se va primeni. Tot în 14 Dec. comisarul Gross raportează că Valahii din Poieni, Runc, Găureni, Bichigiu, Telciu şi Hordou ar fi învoiţi să plătească interesele, însă corifeii (antesignani) lor nu permit să le aducă la oraş. In urmare magistratul hotăreşte să se ia măsuri ca la fiecare poartă a oraşului să fie deţinuţi, când vor veni în oraş, corifeii satelor cari refuză plata intereselor, iar aceştia, eventual 413 şi al(i mai aleşi (besten) dintre săteni, să fie ţinuţi în carceră până când respectivele sate vor aduce şi vărsa interesele cerute. »Altfel« se zice în hotărîrea magistratului »nu vom putea exista spre săr- bători, în fa(a creditorilor*. In 16 Decemvrie iarăş scrie Bedeus din Sibiu, că nunumai toate autorităţile superioare, dar chiar şi comandantul general aprobă încarcerarea lui Cute, iar pe suplica înaintată de Valahi în cauza liberării acelui, Excel. Sa a scris un »indosat«, pe care »nu-l vor arăta multora«. Magistratul să trimită imediat guberniului actul privitor la prinderea lui Cute. In 17 Dec. e adus Cute în faţa magistratului, care îl aver- tizează aspru să spună unde-i puşca, pe care a văzut-o în casa sa în Feldru caporalul Pfingstgrăff, când l-au prins. Cute neagă că ar avea altă puşcă decât flinta pe care au adus-o în oraş, precum şi un pistol stricat şi trimis la Sibiu spre reparare; cea- laltă puşcă a vândut-o; apoi încă o puşcă pe care n’o plătise, i-a înapoiat-o lui Procop Tirigan, iar cuţitul de vânat l-a dăruit nepotului său, fiului lui Vasile Neamţu. Pistolul stricat l-a dus la Sibiu săteanul Mihăilă a Hauchi din Maieru. Alt pistol l-a dat în anul acesta pentru un berbec fiului lui Vasile Călugărul din Sân- georz. Pistol de buzunar n’a avut, ci a lăsat să-i pilească pistolul stricat un ţigan. Magistratul îl somează înc’odată sever (nach- drucklichst angehalten) să spună adevărul. Cute jură sus şi tare că a spus adevărul. E trimis la arest, iar judelui din Feldru şi lui Macavei Ciot li se spune unde ar putea fi puşca lui Cute şi li se ordonă s’o aducă în oraş, dacă vreau să fie liberaţi din arest Feldrihanii încarceraţi din cauza aceasta. In 23 Decemvrie Feldrihanii deţinuţi vorbesc în carceră cu Ştefan Cute, în prezenţa vicenotarului şi secretarului Ziegler, care aminteşte şi de puşca lui Cute de adus în oraş. Cute mărturi- seşte că o flintă şi un pistol sunt la fii săi, şi a lăsat să fie aduse în oraş. l i n I Comisarii Kleinmann şi Weber sunt trimişi la Feldru, Rebri- şoara, Năsăud şi Salva să încasseze interese; din Feldru să aducă şi puşca lui Ştefan Cute, dela fii săi, iar de n’o vor găsi, să aducă în oraş pe unul din fii acelui. Tododată comisarii »să scoată dela oameni şi ceva vânat, spre a se putea trimite unor domni cadouri*, * 414 In 24 Dec. magistratul adresează guberniului, privitor la «ne- legiuirile* comise de Cute şi la cauzele deţinerii acestui urmă- toarea petiţie: In vara trecută au venit aci, la ordinul guberniului, Ex. Sa camerarul şi comisarul suprem provincial conte Bethlen Miklos şi prezidentul exactoratului baron Seeberg, împreună cu mai mulţi adjuncţi, au căutat aci baza şi motivul nesupunerei îndrăzneţe şi a răsturnării ordinei îndătinate de către oamenii noştri vidicani, şi au găsit că rezistenţa vidicanilor foarte mult depinde dela con- ducerea şi îndemnul lui Ştefan Cute din Feldru şi încă al altor complici. După aceasta comisia gubernială nunumai le-a înşirat că cu ce fel de prestaţii şi cu ce subordinaţie datoresc ei supe- riorilor magistratuali; ci le-a împărtăşit şi în scris, ceeace ne-au promis şi nouă, că dacă se vor îndrepta, vor împlini ordinele şi dispoziţiile şi vor respecta subordinaţia, atunci şi Exţele Sale vor interveni în favoarea lor la locurile necesare ca să poată scăpa, pentru corijarea lor de sancţiunile grele, de mult meritate. Dim- potrivă dacă vor persevera şi pe mai departe în mod temerar în neascultare, ţinându-se seamă şi de faptele lor anterioare, cu si- guranţă se pot aştepta la «pedeapsă capitală« (kemeny halal). La publicarea acestor am sperat că după o avertizare atât de părintească în fine vor ceda şi nu vor mai sprijini în reni- tenţă pe corifeii lor vidicani. Dar cu mare întristare anunţăm guberniului reg. că şi aceea ultimă graţioasă admonestare numai atât folos a avut, cât au .avut şi avertismentele dese părinteşti şi dojenile împreunate cu ameninţări cari, făr’ de a le merita, li s’au adresat de către guberniul reg.; precum şi cele ce li s’au expus şi ordonat în scris de către comisia .gubernială, că adecă să se conformeze întru toate acelor. Chiar de atunci, când guberniul aprobase operaţiunile înţelepte ale acelei comisiuni şi cu d. 25 Oct. c. ordonase că până la soluţionarea specifică din partea gu- berniului şi noi să urmăm întru toate poruncile amintitei comi- siuni, ei în niciun chip nu Ie respectă pe acele. Maicuseamă «co- rifeul Ştefan Cute din Feldru împiedecă întoarcerea lor spre bine«, şi în specie, nevrând el înadins să împovăreze pe executori cu multe apeluri, prin maşinaţiile sale perfide şi blestemate a făcut de căpitanul Oschitz din regimentul Modena, aflător în prezent în vidic, la apelul răutăcios a lui Cute a revocat pe soldaţii exe- cutori trimişi pentru încassarea intereselor, şi prin aceasta şi vi- dicanii din nou au prins mai mare curaj de-a rezista. Deci noi vedem: 1. Că din cauza uneltirilor amintitului Ştefan Cute, în ma- teria aceasta nu se satisface dispoziţiei comisiei guberniale, ci mai mult cu revocarea ^execuţiei începe să se trezească din nou inobedienţa veche^a vidicanilor. 415 2. Am observat şi aceea că în paguba contribuabililor vi- dicani, Cute nu încetează de-a împrumuta bani dela unii creditori şi a cauza mai multe cheltueli, în contrazicere cu ordinele regeşti; aşa a împrumutat dela tricesimatorul din Săcelul Maramureşului 100 fl. Rh. dela administratorul minelor din Rodna 100 fl. Rh. şi dela un Valah din Rodna 30 fl., ceeace el însuşi a mărturisit, dar de sigur sumele mai mari le tăinueşte. Aceste sume apoi vrea să le scoată, împreună cu mari interese, de pe vidic. 3. Văzând vidicanii că aşa nu-o poate duce departe, de câţiva ani încoace, lucrând el pentru scopurile sale cu folos, dar în paguba şi spre peirea vidicaniior; şi continuând renitenţa spre nimicirea oraşului, mulţi au declarat că îl vor trage la răspundere spre a afla în ce scop a întrebuinţat el imensele sume adunate dela vi- dicani; şi s’a vorbit de obşte că din pricina aceasta Ştefan Cute ar intenţiona să fugă (szokni) în Moldova ori în Maramureş. Cu tot dreptul presupuneam şi noi aşa ceva, căci el ştiuse bine de ameninţările guberniului şi ale comisiunei că vor urma aspre pedepse. 4. Nu am putut să-i confiscăm armele, pe cari acest om scelerat, împotriva ordinelor, le-a ţinut la sine, şi cu care el umbla armat în sus şi în jos prin vidic şi trata în mod tiran şi crudei cu unii vidicani, contra cărui fapt am apelat. El însuşi a mărtu- .risit că are în casa sa 2 flinte, 1 păreche de pistoale, un cuţit de vânat, dar, piecum spun alţii, a tăinuit multe altele. In consecinţă, pentruca hotărîrile comisiei guberniale, inten- ţiile salutare ale guberniului şi serviciul regesc să-şi facă cursul regulat; iar ca amintitul Ştefan Cute să nu poată împiedeca acestea, să nu îndemne mai departe la renitenţă în vidic, să nu lucreze în detrimentul poporului contribuabil nerod prin facerea de da- torii şi plătirea acestora cu îndătinata extorcare de bani de pe popor, şi să nu poată trece în altă ţară, conform intenţiei sale, cu armele sale şi cu banii adunaţi până acum; din aceste motive noi în 24 Noemvrie l-am deţinut pe amintitul Ştefan Cute cu asistenţă militară şi l-am excortat în oraş în închisoare, aducând şi scrisorile aflate în casa sa. Neamintind de altele, între acele scrisori s’a găsit şi una adresată lui Ştefan Cute de cătră Proto- popul vidicului valah năsăudean Anton din Năsăud, a cărei copie o alăturăm aci.1) Această scrisoare Protopopul a trimis-o din Câmpu- lungul Moldovei lui Ştefan Cute atunci, când fugise pe căi as- cunse şi, precum reiese din textul scrisorii,' intenţiona să treacă la Muscaţii, şi voia să-l înduplece şi pe Ştefau Cute la fugă şi suportarea cheltuelilor. Amintitul Protopop Anton (Eo kegyelme) ce-i drept a întors; deoarece ca om bogat cu greu îi convenea ') V. între scrisorile lui Cute, sechestrate în Feldru. 416 să-şi părăsească bunurile mobile şi imobile; dar fiind acum în acţiune plămădeala ieşită din sfatul pernicios al Protopopului, şi prinzând ea rădăcini între oamenii noşlri din vidicul renitent, dacă dintre aceştia ar pleca la Moldova corifeii sceleraţi, nunumai că n’ar întoarce, ci dimpotrivă ar mai seduce la fugă pe mulţi alţii, în paguba ţerii, despre ceeace există destule pilde date de către astfel de fugari. Din scrisoarea aci alăturată a lui Anton Naszodi apare că nu fără motiv au vorbit mulţi despre fuga lui Cute şi nu fără motiv ne-am temut şi noi, precum am amintit la p. 3; deci au fost destule cauze plauzibile pentru deţinerea acelui. Mai are şi complici, dintre cari dacă nu vor fi prinşi doi trei, atunci e de temut că renitenţa lor se va răspândi şi mai mult, mai ales văzând, că deşi a trecut o lună decând am prins pe Ştefan Cute, totuşi încă nu i se face proces, cum ar fi meritat de mult. Dar între altele s’a întâmplat şi aceea că dragonii cari se găsesc în vidic au dorit ca magistratul să aducă în cârciuma oră- şenească din Rodna pentru ei vinuri bune. Trimeţând magistratul după trei căruţe, care să aducă vinul, pe un haiduc orăşenesc călare, în satele Mocod şi Mititei, plebea l-a atacat în 16 Dec. c. l-a ocărât, ameninţat şi aproape l-a bătut de moarte, încât numai cu sabia scoasă abia a putut scăpa din mânile oamenilor. • Valahii comit nenumărate atrocităţi de felul acesta (vakme- roseg), aşa că de nu vor urma din partea autorităţilor sancţiuni demne şi eficace, atunci cu tot dreptul ne putem teme că răs- coala lor va continua şi va fi împiedecată efectuarea serviciului regesc. Deci ne rugăm cu toată încrederea de Ex. Sa gubernatorul şi de în. guberniu să se milostivească a consola această sărmană localitate cu hotărârea ca turburătorii păcii şi liniştei publice să fie pedepsiţi precum merită, pentruca sărmanii orăşeni ajunşi în acest hal să poată exista şi mai departe, ca serviciul regesc să nu sufere, şi ca fără piedică să se continue împlinirea ordinelor şi dispoziţiilor guberniului; cumpănind înţelepţeşte Exţele şi Mă- riile Voastre, că dacă nu vor urma sancţiuni exemplare, atunci aceşti oameni, cu admonestări şi advertismente părinteşti nu vor fi dispuşi să se subordoneze. ^ I Dacă guberniul ar afla deci cu cale să se adreseze Ia înalta curte privitor la pedepsirea de mult intenţionată şi meritată a lui Ştefan Cute şi a complicilor săi, atunci noi rugăm cu toată su- punerea pe guberniu ca, în interesul conservării patriei şi al exis- tenţei sărmanilor noştri orăşeni să-şi formeze următoarea înţeleaptă opinie prealabilă: dacă îşi vor lua corifeii vidicanilor noştri reni- tenţi pedeapsa meritată, după pilda lor alţii să rtu mai continue renitenţa, iar după aţâţi ani în fine să se restabilească supunerea cuviincioasă şi regulată. Pentru ceeace Dumnezeu să binecuvinteze pe guberniul reg. * In 29 Dec. se prezentă la magistrat Todor a Bâzghi şi Dă- nilă Strâmbu din Maieru cu următoarea plânsoare: Locotenentul plăieşilor le-a interzis să vâneze pe hotarul lor propriu fără po- runca şi permisia sa, şi chiar şi cu aceasta au să vâneze vulpi, jderi sau alte animale numai pe seama locotenentului şi nu pentru sine ori pentru magistrat. Ordinul acesta a fost comunicat şi plă- ieşilor cu adausul că contravenientului să i se ia puşca şi acesta să fie adus în oraş. Caporarul plăieşilor de pe hotarul Maierului, la Anieş, le cetise un oarecare ordin emanat dela comisia sanitară şi dela Ex. Sa generalul comandant adresat locotenentului plăie- şilor, ca nimeni să nu cuteze a puşca sălbătăciune fără de per- misie, iar contravenienţii să fie prinşi, legaţi în fiare şi transportaţi la Sibiu, »de unde cu greu vor mai întoarce oarecând«. Speriaţi de aceste ameninţări, oamenii au furnizat acelui locotenent felurit vânat, pentru care el le-a plătit abia o treime din preţul fixat de pielari, deşi adesea trebuiau să vâneze chiar şi în miezul nopţii. Faptul acesta înseamnă o mare pagubă pentru breasla pielarilor şi curelarilor şi pentru mulţi alţi oameni. In şedinţa magistratului d. d. 30 Dec. primarul constată şi afirmă că Valahii cercului din jos al depertinenţei din zi în zi se fac mari cerbicoşi în renitenţa lor, deci e necesar să se prevină acestei situaţii cu încarcerarea corifeilor din Mocod, maicuseamă a lui îeremie Bucşa. Tot atunci se citeşte denunţul lui Dănilă Ciot şi Ion Morar că sătenii Costan a Popii şi Ion Pampa reţin pe Mocodeni dela plata intereselor, zicând că aşa le-a poruncit Di- rectorul căuşelor fiscale. Din Maieru se prezentă: judele Scridon Vasile Ometiţă, iar din Sângeorz sătenii Origore a Popii, Grigore Hâruţa, Andrei a Nicolae şi Ion Alexa cu rugarea să fie scutiţi de sarcinile îm- preunate cu intertenţia miliţiei incvartirate în satele lor, căci dim- potrivă nu vor mai avea în curând ovăs şi fân nici -pentru tre- buinţa proprie. Li se răspunde că doar primesc bani pentru tot ce furnizează soldaţilor. Sătenii replică că de frică dau toate în mod gratuit. Atunci primarul, cu consensul magistratului, le pro- mite că se va protesta la loc cuvenit, dar şi sătenii să-i fie la îndemână şi să-i stea în ajutor magistratului ca să poată fi aduşi cu binele în oraş Clompoş şi Ilieş Hogea din Maieru, apoi Petre Croitor, Ştefan Mogovan, Maftei Cârdan şi fiul lui Petre jugan din Rodna, cari vor avea să promită firm că în viitor pe nimeni nu-1 vor mai îndemna la opunere (Widersetzlichkeit). In 31 Dec. raportează primarul oraşului, că cei doi cance- larişti cari făcuseră investigaţii în districtul valah, făr’ de »regius«, atât prin oraş cât şi prin alte locuri bârfesc şi flecăresc multe de toate, cari stau în contrazicere cu rezoluţiile guberniului şi ale comisiei Bethleniane. Chemaţi în faţa magistratului cancelariştii neagă că ar fi îndemnat pe Valahi să refuze plata intereselor. Anul acesta se sfârşeşte cu o goană generală pusă la cale cu premeditaţie şi pornită cu multă rafinărie chiar în preajma sărbătorii Naşterii Domnului spre a prinde pe toţi conducătorii Românilor districtuali răsvrătiţi. In scopul acesta magistratul ţine în 30 Dec. dimineaţa o şe- dinţă prealabilă în care hotăreşte să fie prinşi şi aduşi în oraş următorii corifei ai districtualilor: Din Mocod: Macavei a Florii, leremie Bucşa, Costan Flore, Oerasim Petri, Pampa Ion şi Marţian; Mititei: Dumitru Sacota, Todor Fontu; Zagra: Luca Zinvel, Du- mitru Zinvel şi Pascu; Runc: Crainicu Ion, Lupu Flore şi Ion Morar; Năsăud: Todoru Crăiuţoaii, Todor Oranciu şi Ion Floroae’; Salva: Origore Zăgrean, Petre Zăgrean, Vasile Zăgrean, Dănilă Macoveiu, Dănilă Socoaii, David Flore, Chira Căilean, Ion Macog, Ion Fetinca, Vasile lanul, Ursu Căilean, Nicolae Mateiu, lacobu Sotchi, Tănase Filimon, Partenie Cleja, Andron Iftim, Origoraş Dărăban, Ion Bonzar şi Pintea. I Tot în aceeaş zi se ţine mai târziu alt sfat, la care ia parte şi comandantul garnizoanei, şi atunci se dresează o formă de de proces verbal cu următoarele instrucţii: Deoarece în urma înştiinţării noastre din 18 c. că în ce mod brusc au început de nou unii dintre Valahii renitenţi să se poarte şî să se opună ordinelor precise ale magistratului, comandantul garnizoanei de aci a hotărît să expedieze azi un detaşament de 80 soldaţi cu doi locotenenţi, care să aducă prinşi pe urzitorii principali şi instigatorii plebei la fapte neruşinate; pentruca ex- pediţia să lucreze cu reuşită, se stabileşte să fie observate cu precauţie aceste puncte: Soldaţii pleacă de aci la 30 d. m. şi merg în linişte până la Terpiu, unde ar fi necesar să se posteze pe drumul spre Mocod un pichet şi doi vătăşei călări, cari să grijească ca nimeni să n’aibă cunoştinţă de sosirea trupei. Ajuns la Someş, detaşamentul va avea să se despartă aşa, ca locotenentul Sos cu 40 soldaţi să treacă la Mocod, iar locot. Pothorani cu ceilalţi 40 soldaţi, la Mititei. In Mocod trebuie să fie deţinuţi: leremia Bucşa, Costan a Florii, Gerasim a Petri, Ion Pampa şi Ştefan Marţian; apoi vor fi sechestrate cele două căruţe ori sănii pe care înainte cu 14 zile Mocodenii au refuzat să le pună la dispoziţia vătăşelului Magya- rosi Andrăs. In Mititei sunt de deţinut: Dumitru Sacota şi Todor Fontu, precum şi acei săteni cari pe susnumitul Magyarosi l-au împie- decat în serviciul său, şi i-au luat vehiculul, care acum asemenea are să fie adus în oraş. îndeosebi trebue pus mâna pe acel in- divid, care a vorbit despre «boul negtu« (primarul Klein). Andrăs încă să meargă la Mititei, căci el cunoaşte pe oameni. Din Zagra să fie prinşi: Luca Zinvel, Dumitru Zinvel şi Pascu, prin soldaţii cari trec la Mocod. In Salva să fie deţinuţi: Grigore Zăgrean, Dănilă Macavei, Flore David, Ion Fetinca, Nicolae Matei şi Tănase Filimon, prin soldaţii cari trec la Mititei. Ar fi foarte bine dacă totul s’ar isprăvi în această noapte. Ambele secţii ale detaşamentului, după împlinirea misiunii pot să se întrunească iarăş în Mocod, şi să vină mâne împreună la oraş. Iar arestanţii din Mocod şi Mititei încă în noaptea aceasta ar putea să plece spre Terpiu, escortaţi de câţiva soldaţi şi de vătăşeii Grosz, Ştefan şi Marton. In cazul dacă dintre susnumiţii indivizi unii n’ar fi găsiţi acasă, sau ar încerca să scape cu fuga, atunci în locul lor trebue prinşi alţii dintre fruntaşii satelor. Comisarii să bage seama însă ca să fie aleşi dintre ceice au ceva parte la revoltă. Instrucţiile aceste au fost semnate şi de căpitanul Johann v. Szilvasi. Intr’o notă adaugată la act în 1 Ianuarie 1762, se zic acestea: Pe lângă amintiţii arestanţi să mai fie prinşi la 11 o. a. m. şi aduşi în oraş următorii: Din Mocod: Ion Turete şi Oavril Tătar, care va avea să dea seamă şi despre dijme; din Salva: Dărăban Grigoraş, Tănase Fil.p, lacob Todic, Gavril Ginea, George Matei şi Vasile Zăgrean. Cu această ocazie spune leremie Bucşa că la finea lui Nov. a. tr. au fost în Sibiu: Ion Floroae din Năsăud, Vasile Călugărul din Sângeorz şi — cum afirmă şi Dumitru Zinvel — Marcu din Nuşfalău. Ordin: Aceşti 8 Valahi să fie băgaţi în şopronul de lemne, iar ceilalţi în carcera nouă. 1762 Prinderea şi încarcerarea lui Marcu a Bărăriţii — Raportul şi informaţiile magistratului-Vânătoarea din Telciu — Misiunea colonelului Schroder — Un ordin remarcabil — In preajma înfiinţării graniţei militare Urmează anul in care Românii districtului nostru someşan din robia grea de mai multe secole au trecut în alt jug — să-i zicem: ceva mai uşor — de peste un secol şi jumătate, nu pentrucă au devenit soldaţi grăniceri, ci pentrucă până la 1851 au fost siliţi să-şi verse sângele numai pentru interese streine de neamul lor, iar după 1851 să lupte neîncetat — împreună cu ceilalţi conaţionali — pentru apărarea existenţei lor etnice. Nu se poate însă tăgădui că prin militarizare sătenii noştri au ajuns şi la unele avantaje ca: ordine şi disciplină severă dar folositoare, ridicarea nivelului cultural prin înfiinţarea de şcoale şi viaţă economică mai,| raţională. Deşi încă pe la sfârşitul anului precedent 1761 se vorbia prin sate despre o eventuală militarizare, Saşilor bistriţeni nu le venia să creadă că ar fi posibil să urmeze o schimbare atât de bruscă; de aceea ei continuau cu ilegalităţile şi atrocităţile obiş- nuite, fapt care — cum se va vedea — a precipitat desnodământul. In 1762 s’au iniţiat lucrările pentru înfiinţarea graniţei mili- tare, apoi au început pertractările de mai mulţi ani privitoare la »cedarea Văiei Rodnei« din partea oraşului Bistriţa, chestii cari vor fi tratate în studii separate, rămânând ca în celece urmează aci să ne mărginim la întâmplările cari stau în strânsă legătură cu revolta ce avea acum să se curme. * In 2 Ianuarie sunt întrebaţi arestanţii aduşi din Salva că pentruce refuză plata intereselor. Judele satului răspunde că a avut adunaţi 60 fl. şi a voit să-i verse, însă satul nu l-a lăsat, au venit cam 20 oameni în casa sa, între cari cei mai răutăcioşi (boshaf- testen) Ion Fetinca, Vasile Ianu, Nicolae Ostatii, Origore Zăgrean, Petru Zăgrean şi Iacob Todic, şi acest din urmă i-a luat cu forţa banii din dulap şi i-a dus la Matei a Oeorge. Todic mărturiseşte că a fost silit să-i ia banii, deoarece oamenii adunaţi (zusammen- gerostete) nu l-au lăsat în pace, numindu-1 »babă«, când la început ezita s’o facă. Judele din Salva întăreşte cele spuse de Todic. Rezoluţie: Dupăce Salvanii varsă suma de 60 fl., iar restul pro- mit să-l aducă în curând, să fie reţinuţi în arest numai Iacob Todic şi Dărăban Origoraş, care au întors pe jude de pe drum când acesta a voit să ducă banii la oraş, iar ceilalţi Salvani să fie liberaţi. Dărăban Origoraş denunţă că maicuseamă lenei a Ursu lui Miron a reţinut pe săteni dela plata intereselor, şi atât Dărăban cât şi Todic se roagă mult să fie şi ei liberaţi, promiţând că se vor purta cu supunere, ba Todic jură că la ordinul magistratului va trăda pe oricare dintre corifei (Haupt-Vogel). In sfârşit sunt demişi cu toţii, dar li se ordonă să aducă în oraş pe Ion Fetinca şi încă pe alţii cari îndeamnă Ia renitenţă. Promit s’o facă, numai să li se dea »asistenţă«. In 4 lan. e interogat Ion Turete din Mititei (Mocod) pentru vorbele de ocară la adresa primarului Klein, şi pentrucă a) oprit carele pe cari vătăşelul Andras voia să le aducă la oraş pentru transportul vinului la Rodna. Dupăce Turete îşi mărturiseşte vina, magistratul hotăreşte să i se măsoare 25 lovituri cu bastonul pe «Schwitzbank», »ca ceilalţi arestanţi să vadă şi să ia pildă cum vor fi aduşi în viitor la ascultare ceice despreţuesc poruncile magistratului». U Un exemplu de cras egoism: In şedinţa magistratului, din 4 Ian., se citeşte un rescript »regal« trimis cu un ordin gubernial în chestia privilegiului referitor la fabrica de bere. Se vede că în acele ordine era vorbă despre un drept de acordat nunumai ora- şului ci şi »districtului«, căci hotărirea magistratului sună astfel : E întrebare de nu va servi ca prejudiţiu faptul dacă privilegiul se va referi şi la district, deci — chiar şi pentru încunjurarea chel- tuelilor — să se ceară privilegiul numai pe seama oraşului. Magistratul hotăreşte în 8 Ian. să prindă oe Marcu a Bără- riţii, care nu fusese deţinut împreună cu ceilalţi conducători vi- dicani. Comisarului Peter Theil, însărcinat cu această misiune, i se dau următoarele instrucţii: însoţit de 1 caporal şi 12 infanterişti din regimentul »Gyulai«, are să plece la Nuşfalău spre a prinde pe corifeul renitenţilor Marcu a Bărăriţii. Să caute ca să sosească acolo la miezul nopţii şi la intrare în sat să nu facă sgomot. Imediat să încunjure casa Marcului, iar dacă pe acesta nu l-ar găsi acasă, atunci să spună că au venit să prindă pe Tănase, care are de scos şi predat restantele din cereale. In ziua proximă, 9 Ian., primarul Klein şi poate raporta ma- gistratului acestea: Azi dimineaţa a fost prins cu asistenţă militară corifeul rebel Marcu a Bărăriţii şi a fost adus în oraş, împreună cu diverse scrisori găsite în casa sa şi sigilate de comisarul Peter Theil şi caporalul Pfingstgrăff. La rugarea adresată comandantului garnizoanei ca să trimită un ofiţer, care să fie prezent la deschi- derea şi cetirea scrisorilor, acela trimite pe sublocotenentul Acker- mann, şi în prezenta acestui se citesc scrisorile, cu excepţia celor valahe cari sunt predate spre examinare lui Paul Klein a Straussen- burg. Intre scrisori se află şi un pachet sigilat care, conform în- semnării de pe el, conţine scrisorile lui Cute predate acestui mai înainte. Pachetul este trimis prin Joh. Hennrich şi Daniel Ziegler cancelaristului fiscal Ferenczi care fiind bolnav nu putuse pleca cu soţul său, al doilea cancelarist, la Nuşfalău. Ferenczi refuză primirea pachetului cu motivarea că nu poate prelua ceeace magis- tratul şi-a însuşit cu forţa (bemăchtiget). 423 Se vedem acum — ca şi la Cute — specificarea scrisorilor găsite în 9 lan. în casa prizonierului Marcu a Bărăriţii: 1. Un caiet vechiu cu rugăciuni valahe. 2. O scrisoare în care Popa Artene din Măgheruş cere dela Popii Timoce şi Arsinte din Nuşfalău să-i tri- mită ca remuneraţie 40 metri cucuruz din cerealele de- puse în biserică. 3. Un contract privitor la un pământ particular zălogit, fără a fi indicat locul. 4. O pâră contra lui Peter Theil, că acesta a luat paiele zăciuielii din cerealele Nuşfălenilor şi le-a dat lui Gabor, 5. O scrisoare trimisă de protopopul Anton, conform cărei cei 4 deputaţi Valahi rămaşi în Viena, prin Marcu care a întors acasă, cer dela satul Nuşfalău 3 galbeni pentru cheltueli. 6. O scrisoare privitoare la uniune, scrisă de Proto- popul Simion din Ruştior. 7. O scrisoare adresată lui Ion Vasile din Nuşfalău de către Popa Tănase din Năsăud, în care sunt somaţi să stea gata de drum cei ce au să plece la Viena, şi dacă Saşii vor cere zăciueli ori contribuţii, Nuşfălenii să le făgă- duească însă să nu le dea. Mai urmează şi alte somaţii. 8. O încercare de versificare. 9. O scrisoare privitoare la femei, fără indicaţia locului. 10. O scrisoare dela Protopopul Naszodi în numele lui Ştefan Cute şi al districtului, adresată satetelor Nuşfalău şi Sântioana în diferite materii. 11. Specificarea unor cereale scoase din moara dela Nuşfalău şi date popilor Timoce, Pinte şi altor. 12. O scrisoare privitoare la afaceri bisericeşti. 13. O scrisoare în care se aminteşte că Valahii au lăsat în Sibiu 33 documente. j i 14. O ser soare adresată de Macavei către Nuşfăleni, în care le ordonă că nimeni să nu dea ascultare magis- tratului, căci dimpotrivă va fi afurisit. 15. Un act privitor la uniune şi biserică. 16. Altă scrisoare similară. n* 424 17. O scrisoare a lui Maxim Oălan adresată lui Marcu, ftî care îl face atent să se păzească de Saşi şi să aştepte până va întoarce dela Balea, 18. O însemnare privitoare la plata diacului Marcu din Nuşfalău. 19. Un testament. 20. O scrisoare care dovedeşte că 7 săteni nuşfăleii i-au jurat lui Marcu să facă în viitor înşişi judecăţile, fără de a le încredinţa magistratului. 21. O specificare a diferiţilor bani colectaţi (eingetrieben), fără indicaţia scopului pentru care s’au adunat. 22. O consemnare despre speze de execuţie. 23. Un deviz de speze predat lui Marcu spre încassare. 24. O specificare a diferitelor cheltueli cu moara. 25. Un deviz de speze repartizate pe unele sate ale districtului. 26. Un ordin adresat Sântioanenilor şi Nuşfălenilor de către întregul district, ca fiecare sătean să contribue câte 10 fl. pentru plătirea cancelariştilor. 27. O scrisoare a lui Ştefan Feldrihan (Cute) ca Nuş- fălenii să dea un cal pentru aducerea avocatului, şi să aducă cu sine banii restanţi pentru recruţi. 28. Nouă (9) scrisori privitoare la materii neimportante. Scrisori maghiare şi latineşti 1. Două memorii adresate guberniului pentru demi- terea arestanţilor. 2. Un act de mărturie din 1759. 3. Altul din 1701. 4. O rugare adresată magistratului de către Ignat Mo- roşan fost păstor în iDipşa.* i 5. O chitanţă semnată de contele Teleki Păi despre suma de 164 fl. ung. plătită de Nuşfăleni şi Sântioaneni în 28 Dec. 1760. 6. Scrisoarea Nuşfălenilor către vlădica valah în chestia Diacului Marcu, d. d. 20 Martie 1757. 425 7. Paşaportul extrădat de perceptorul tricesimelor Matei Szegedi lui Marcul Bărăriţii şi Ion Lup, pentru Sibiu. 8. Paşaportul extrădat de acelaş lui Toader Granci şi lui Macavei a Preotesii, pentru Sibiu. 9. O confirmare semnată de Borgovan Bruş Mihăilă că a primit pentru ier.iat doi boi dela Marcu Bărăriţii. 10. Un fragment dintr’un vechi manuscript latin. 11.0 chitanţă despre 4 fl. Rh. 64 cr. pe cari Costin Barna i-a plătit comisarului Johann Kleinmann. Iarăşi scrisori maghiare 1. O scrisoare a lui Medve Mihâly din Sibiu în care i se recomandă lui Marcu Berăriţii să nu rămână singur de pagubă. 2. O scrisoare a Directorului Tolnai în care atrage atenţia ca, înainte de a se pronunţa sentinţa gubernială în procesul ce curge între districtul valah şi magistrat, Marcu Bărăriţii şi alţii să nu provoce piedici petiţiilor în chestia dreptului lor, ci ambe partidele să proceadă pe calea obişnuită legală. 3. Un memoriu adresat directorului cauzelor fiscale cu o rezoluţie pe dorso, în care Marcu şi Simion a Bă- răriţii se plâng că magistratul, cu ameninţarea execuţiei mili- tare, le-a impus restituirea cerealelor scoase din moara din Nuşfalău; deşi, adaugă ei, moara aparţine satului. Despre toate cele întâmplate în aceste zile, precum şi despre demersurile făcute şi măsurile luate de magistrat, acesta adresează în 14 lan. guberniului următoarea scrisoare: In raportul nostru înaintat guberniului reg. în anul trecut în 23 Decemvrie am înştiinţat pentru cari fărădelegi şi pe ce motive a trebuit să deţinem cu asistentă militară în 24 Nov. 1761 pe Ştefan Cute din Feldru, pe instigatorul poporului nostru vidican, care împiedecă executarea dispoziţiilor guberniale; zădărniceşte serviciul regesc, aţâţă din nou la nesupunere pe vidicul nostru întrucâtva mulcomit prin dispoziţiile înţelepţeşti şi părinteşti ale guberniului, împovărează pe poporul contribuabil cu facerea de multe datorii şi stoarcerea de pe poporeni a ban'lor de replătit, 426 cauzează răsturnarea oricărei subordinatii, căşunează Exlor Voastre prin îndrăzneala şi nesupunerea sa multe neplăceri; şi turbură pacea şi liniştea publică. In acel raport am mai anunţat că amin- titul Ştefan Cute mai are şi complici şi dacă doi-trei dintre aceştia nu vor fi deţinuţi, ne temem cu tot dreptul că renitenţa lor se va lăţi. Dupăce într’adevăr unii dintre aceia asemenea au pro- movat renitenţa şi pe mai departe; din motivele premise în 30 Decemvrie a. t. am mai deţinut şi pe Ieremie Bucşă din Mocod, pe un om foarte scelerat pe care şi guberniul l-a arestat odată în Sibiu pentru faptele sale infame. Mai departe în 8 c. am deţinut cu asistenţa militară în Nuş- falău, dar nu în casa proprie, pe care din cauza fărădelegilor sale o încunjura, ci în casa altuia unde el cu răutate să ţinea ascuns, pe Marcu Bărăriţii care decând a fost aci comisia gubernială de- legată, în loc să se corecteze şi să se supună hotărîrilor publi- cate cu acel prilej, dimpotrivă nici n’a mai locuit acasă deatunci, ci ori a pribegit prin satele vidicului îndemnând pe sătenii vi- dicani să nu se supună ordinelor şi hotărârilor, că aceste toate se vor schimba; ori temându-se de pedeapsa meritată a stat as- cuns prin satele judeţelor învecinate. ' Faptul că acel Marcu a Bărăriţii era atât de temerar şi aţîţa şi pe alţii la îndrăzneală se explică aşa, că el lucra fără ’ndoială conform scrisorilor unor oameni găsite la el, dintre cari pe unele le trimisesem în copie guberniului. Nu voim să acuzăm pe nimeni, dar într’adevăr avem sus- piţiunea bazată faţă de cei doi cancelarişti ai Directorului fiscal: Fereczi Jânos şi Toth Pâl, împotriva căror am fost siliţi să ne plângem la guberniu. Deoarece aceşti cancelarişti luau în vidic dela" oameni jurământul, dar nu admiteau la jurământ nici pe unul dintre noi, şi chiar dacă au ţinut pe Bistriţeni pe toţi interesaţi, nici pe alţi cetăţeni desinteresaţi din alt loc, conform hotărîrilor guberniului. Aşa dela aceşti domni au prins vidicanii din nou curaj pentru vechea insubordinaţie; cu toatecă noi din şedinţa magistratului le comunicasem ordinul gubernial d. d. 25 Oct. 1761 în care se porunceşte că pânăce guberniul va rezolva în mod specific totul, noi până atunci să urmăm întru toate ordinele co- misiunei guberniale ce a fost aci, şi că la ordinul Ex. Sale ge- neralului comandant vom primi şi asistenţă militară contra neascul- tătorilor. Cu prilejul publicării acestor ordine am rugat pe cance- larişti că, înţelegând ei bine sensul acelor porunci, cu ocazia că- lătoriei lor în sus şi în jos prin vidic, să nu le vorbească popo- renilor vidicani gata de răsvrătire aşa, încât aceştia prinzând curaj să eludeze ordinul comisiei şi intenţiile salutare ale guberniului. Dar cu durere am experiat că de câteva săptămâni încoace, de 427 când acei doi cancelarişti cinstiţi (becsii)etes) se află între ei, vi- dicanii sunt cu mult mai predispuşi la continuarea renitenţiei. In 8 Ianuarie când am lăsat să deţină în Nuşfalâu pe amin- titul Marcu a Bărăriţii şi l-am adus în oraş, chiar atunci erau aci şi cancelariştii, dintre cari unul Ferenczi Jânos fiind bolnav, ce- lălalt: Toth Păi văzând pe prizonier, foarte mânios a mers la casa primarului şi acolo a pretins cu insistenţă (kemenyen ur- geâlta) liberarea acelui om scelerat, zicând că pentru aceasta are împuternicire (protectionalisa) dela Directorul fiscal. Primarul i-a răspuns că nu l-a deţinut fără motiv şi că nu-1 poate demite; dar peste o oră va fi şedinţa magistratului, şi dacă-i convine, să se prezente acolo, căci magistratul se va pronunţa în chestie. La aceasta amintitul Toth Pâl, afară din cale iritat răspunse în prezenţa şi a altor oameni de omenie: »Hoc est nefandum quid, quod inter Turcos non esset«. (Nici la Turci nu se pomeneşte ase- menea lucru). Dintr’aceasta poate oricine judeca, dacă oare pe un primar oficial, în casa sa proprie, îl poate sau nu trage Ia răs- pundere (excipiâlni) un cancelarist care n’ar fi să aibă niciun in- teres în chestie (absque interessatione)? Câte fapte scelerate au comis cei trei corifei aflători acum aci în arest, încă în timpul care a precedat venirii comisiei gu- berniale încoace, aceea a văzut-o înaltul guberniu din raportul amintitei comisiuni, prinurmare nu-1 mai asaltăm (terheljuk) cu nouă petiţii. Alăturăm însă aci copia raportului nostru despre faptele şi deţinerea lui Ştefan Cute precum şi ordinele publicate vidicanilor, ca din ele să se vadă că şi înainte de venirea comisiei guberniale aci în chestia lor, şi chiar şi în timpul când comisia se afla aci, cu toatecă au fost ameninţaţi cu pedeapsă capitală dacă nu se vor supune, aceia totuşi nu s’au îngrozit de ea, nu şi-au sfărâmat capul cu multele admonestări părinteşti, ci ca tur- burători ai păcii şi liniştei publice făr’ de nici o teamă şi-au con- tinuat făptuirile temerare şi nepermise. Alăturând totodată în copie şi rugarea noastră din 23 De- cemvrie tr., rugăm şi de astădată pe guberniul reg. ca în inte- resul binelui public, a continuării mai bune a serviciului regesc şi a existenţei acestui sărman public orăşenesc, cu autoritate pă- rintească să binevoiască a ordona ca aceşti trei indivizi în fine să-şi primească pedeapsa pe care o merită. In acelaşi timp magistratul adresă şi gubernatorului urmă- toarea scrisoare: Primarul şi notarul nostru fiind dăunăzi Ia Ex. Voastre şi anunţând prinderea unor oameni temerari şi neascultători, ne-aţi avertizat că petiţia de înaintat în chestia lor guberniului să o tri- mitem direct Ex. Tale. Acum Vă rugăm că, deşi unii cer cu in- 428 sistenţă liberarea pe lângă gaj a oamenilor răi, să binevoiţi a hotărî ca până Ia rezolvarea finală prin guberniu, bazată pe informaţia noastră, să-i putem ţine în arest. Am scris în chestia aceasta şi Ex. Sale prezidentului episcop; deci dacă din partea Valahilor s’ar solicita ceva, atunci până la sosirea Ex. Tale să se amâne hotărîrea finală. Bistricii 14 Ian. 1762. Judex et senatus bistriciensis. * Toate scrisorile, rapoartele şi petiţiile amintite, împreună cu alte informaţii de dat generalului comandant, comisarului suprem militar (Ober Feld-Kriegs-Comissăr) v. Rohm, lui Bruckenthal şi altor patroni ai Bistriţenilor, le duse cu sine la Sibiu arhivarul orăşenesc Daniel Hennrich. Acesta spre sfârşitul lui Ianuarie mai primi dela magistrat şi însărcinarea să caute ca compania de dra- goni ce stă în Rodna, Maieru şi Sângeorz să fie mutată în Re- brişoara, Năsăud, Salva, Hordou, Bichigiu şi Telciu din urmă- toarele motive: a) Magistratul a promis sus amintitelor trei co- mune că le va libera de soldaţi, dacă se vor linişti, iar corifeii lor vor veni în oraş şi vor promite aceasta în mod solemn, b) Chiar şi generalul comandant a promis mutarea soldaţilor, dacă acele sate vor întoarce la obedienţă, c) Amintitele trei sate sunt lipsite de fân şi ovăs. d) Cele şase sate propuse sunt aşa situate, încât la caz necesar miliţia făr’ de nici o piedecă se poate con- centra în 3—4 ore. Apoi Năsăudul zace la poalele muntelui (untet dem Berge), unde se adună bejenarii spre a pleca la Moldova, iar Rebrişoara chiar lângă drumul care duce la Moldova. Deci primă- vara fugarii n’ar putea trece nici peste Rebrişoara nici peste Rodna. Intre acele şase sate este şi Telciul, în care trăesc cei mai cerbicoşi corifei, cari ar putea fi întorşi astfel la ascultare, şi li s’ar «curma şi contrabandele la Maramureş. Pare că tot cu acea ocazie dusese cu sine arhivarul Hennrich la Sibiu, pentru a uza de ele când şi cum va afla cu cale, ca dovezi ale pretinselor idrepturi, şi notele informative pe cari le aflăm însemnate pe o coală de hârtie, lată-le: Districtul Valah al Bistriţei, sau opidul Rodna, cu aparte- nenţele sale numite Valea Rodnei, adecă cu comunele aşezate lângă râul Someş şi alte râuri, făcea parte odinioară, până pe timpul regelui Matia de pie memorie, din judeţul Dobâca. Deci 429 atâta timp se găsia pe moşia nobilitară şi în urmare, ca parte a acestui judeţ, era fără îndoială un bun al însuşi Regelui Matiă. Locuitorii de pe această moşie, fie că au fost iobagi, fie că au fost oameni cu dreptul de liberă migraţiune, au fost obligaţi, con- form uzului străvechiu, să presteze stăpânilor căror le erau supuşi, serviciile obişnuite. Districtul valah apoi, din ordinul Regelui Matia, a fost scos din judeţul Dobâca şi transpus în starea în care se găsise mai înainte, în posesiunea oraşului Bistriţa. Această tran- spunere s’a făcut cu ceremonialul solemn obişnuit azi Ia orice transpunere de bunuri: prin delegatul regelui şi reprezentanţii capitulului din Mănăştur-Cluj în prezenţa nobililor vecini, sta- bilindu-se următoarea condiţiune: Opidul Rodna cu toate aparti- nenţele sale devin supuse pe vecie oraşului Bistriţa, cum se vede aceasta şi din actele de donaţiune şi înregistrare eliberate în anul 1475, precum şi din copiile confirmărilor date de alţi regi. Astfel acest district a fost scos şi eliberat din judeţul Dobâca şi din jurisdicţiunea, privilegiile, libertăţile, prerogativele, veniturile şi impozitele acestuia, şi a fost transpus, incorporat şi anexat la oraşul Bistriţa şi supus domeniului său, să se bucure de drep- turile, libertăţile, impozitele, veniturile şi privilegiile sale. Modul cum au să se bucure de acestea locuitorii din district, potrivit stării lor sociale, se explică clar în următoarea propoziţie din actul de donaţiune suscitat: »lnsuş oraşul (adecă Rodna) şi apar- tenenţele sale se consideră ca supuse pe veci susnumitului oraş al nostru, etc.« Şi până acum locuitorii menţionatului district s’au bucurat de aceleaşi privilegii, drepturi, venituri, impozite şi libertăţi ex- plicate în actul de donaţiune, adecă n’au fost forţaţi la drepturi străine, iar contribuţiunea au prestat-o nu judeţului, ci oraşului Bistriţa. Ba au avut şi alte privilegii, bunăoară privilegiul, ca dis- trictul bistriţan să nu fie luat de către Coroana ungară, privilegiul de a se folosi de isvoarele sărate (slatine), de a nu da înapoi pe iobagii străini fugari, care petreceau printre dânşii, fără ştirea ma- gistratului, precum şi alte privilegii de asemenea natură, potrivite cu starea lor socială. In urmarea acestora ei totdeauna şi-au re- cunoscut starea de supuşenie şi au considerat ca stăpân al lor oraşul Bistriţa, apoi totdeauna au prestat domnilor lor de pământ serviciile obişnuite ja se face acestora. înainte de aceasta n’au pro- testat împotriva serviciilor nici ei în de ei, nici prin alţii câtă vreme magistratul şi oraşul s’a numit atât în graiul viu cât şi în actele publice stăpânul lor. Ba ei înşişi, întrebaţi ai cui iobagi sunt, totdeauna răspundeau: »Noi nu suntem iobagii nimănui, fără a oraşului«. In felul acesta până azi au împlinit oraşului toate serviciile 430 de iobagi fără împotrivire, şi n’ar fi fost nevoie de transpunerea în stăpânirea atât de solemnă a districtului amintit de atâtea ori, de actele de donatiune şi de înregistrare, dacă regele Matia nu ar fi conferit oraşului acest district ca o moşie cu condiţiunea cu care a conferit şi altora domni de pământ diferite bunuri. Aceste acte de donatiune şi de înregistrare au fost nunumai confirmate şi copiate de regele Vladislau în anul 1494, adecă cu 19 ani dupăce s’a făcut donaţiunea, ci înţelesul acelor documente nu- mitul rege l-a explicat clar şi lămurit, dând un alt privilegiu Bis- triţenilor în anul 1507 şi făcând distincţiunea între »Villae«, adecă sate libere din districtul săsesc, şi între »Possesiones«, bunurile oraşului Bistriţa, adecă districtul valah; apoi între cetăţeni juraţi, adecă magistratul, şi între conlocuitorii acelor, adecă orăşenii bis- triţeni; în fine între ţărani, adecă locuitorii districtului săsesc şi între iobagii oraşului Bistriţa, adecă locuitorii districtului valah sau apartenenţelor bistriţene. Aceste expresiuni se găsesc ici şi colo de repeţite ori. Că în ce chip au fost consideraţi locuitorii districtului valah de înşişi regii ungari, se vede destul de clar din documente, la care se mai adaogă uzul continuu şi obiceiul pământului. Alte întâmplări. In 13 Ian. căpitanul Oschitz scrie magistra- tului că Sângeorzenii, Rodnenii şi Maierenii citaţi de el neagă să se fi plâns împotriva miliţiei încvartirată la ei. In 14 lan. Directorul cauzelor fiscale inapoiază magistratului pachetul sigilat, care a fost găsit între scrisorile Marcului şi i s’a trimis Directorului. Contele Bethlen Pâl roagă pe magistrat că la caz dacă se găseşte în arhiva oraşului vr’un document din 1315 privitor la »Also- şi Felso Borgo« să i-1 trimită în copie. Magistratul hotă- reşte să i se trimită privilegiile din 1 -165 şi 1478 apoi copia despre »credentionalibus loannis quomodo Apaffi et Antonii Bethlen de a. 1421 de eo, quod certam partem terrae incultae a Stephano Hadadi pecuniis emptam impopulantes in quiete ejusdem posessio persistere veleant«. In 31 Ian. pleacă senatorii Gunesch şi Bedeus la Rodna în chestie eclesiastică, cu care ocazie vor căuta să prindă cu asistenţă militară cerută dela căpitanul Oschitz, pe corifeii Clompoş şi Petre Croitor şi să-i aducă în oraş. Totodată numiţii senatori vor dispune ca podul peste llva şi Someş să fie construit aşa, încât să nu-1 poată mâna îndată apa, iar lucrările să fie accelerate, căci la pri- 43! măvară trebue să se clădească edificiul pentru contumaţă (vamă şi carantină). Ordinul acesta se şi publică de către senatorul şi inspectorul depertenenţei în prezenta delegatului Bedeus. Adică contumaţa din Bârgău se va muta la Rodna, deci oamenii să în- ceapă a tăia lemne şi să construească poduri peste ape, încât să poată trece pe ele şi călăreţi şi care. Apoi să se repare drumurile, căci altfel sătenii se expun la mari supărări (Verdruss). Toţi sunt avertizaţi înc’odată şi de ultima dată să înceteze cu cerbicoşia, să înceapă a da ascultarea cuvenită (billigen Gehorsam), să meargă ia oraş şi pentru reniten(a arătată până acum să-l roage pe ma- gistrat de iertare. Dimpotrivă vor avea să-şi multămească inşilor, dacă vor păţi ceeace au pă{it şi alţii. Pentru repararea drumurilor şi podurilor înc’odată li se ordonă sever (zu befolgen schărfstens angehalten) să dea ascultare poruncilor, căci altminteri vor fi forjaţi cu execuţie. In sfârşit e citat Petre Croitor şi e avertizat ca atât el cât şi soţii săi (Anhănger) să-şi ia la suflet dojana (Warnung) magistratului şi să dea ascultare poruncilor, căci altfel vor fi prinşi şi escortaţi ca şi ceilalţi la oraş. »Petre Croitor cere iertare în faţa delegaţilor oraşului şi promite că va lucra întocmai«. Ordinele de sus li se comunică spre publicare şi judelui Scridon şi juraţilor Vasile şi Isip Ometiţă din Maieru, apoi şi Sângeorzenilor prezenţi în Rodna. * Spre sfârşitul lui Ianuarie se întâmplase în Telciu un caz mai grav. Adică, magistratul trimisese acolo mai mulţi Saşi din oraş şi din districtul săsesc, în frunte cu un anume Georg Kelp, ca să aranjeze pe seama oraşului o mare vânătoare la care Teltienii să le hăituească sălbăticiunile. Sătenii însă, conduşi de loan a lui George, se opuseră acestei porunci arbitrare, şi atunci Kelp ridică arma să-l împuşte pe Ion, dar fu împiedecat dela aceasta prin un alt Sas. După întoarcerea Saşilor la Bistriţa mai trecură două săptă- mâni în linişte, când dintr'odată înf7 Febr. Telcienii se treziră cu o ceată mai mare de Saşi armaţi şi de soldaţi în sat, cari începură la goană după unii săteni şi conducătorii lor. Neputându-i pe aceştia prinde, între ameninţări la adresa soţiilor începură să jăfuiască prin casele lor şi încă ale altor săteni, apoi încărcaţi cu pradă şi făcând 11 prizonieri, întoarseră la oraş. 432 Redăm aci însemnările protocolare ale magistratului, privi- toare la acest incident: In 7 Febr. primarul cere să fie trimis un detaşament militar însoţit de comisari şi argaţi orăşeneşti la Telciu contra mai multor »celatores« (tăinuitori şi înşelători), dar mai ales ca să fie prins Ion a Popii care are multe la dosar şi care împreună cu Andrei Moldovan reţinuse pe săteni să plece la vânat cu Kelp. Dacă aceşti doi instigatori vor fi prinşi şi aduşi în oraş, imediat »pro introitu« să i se măsoare fiecăruia câte 25 bastoane. In ziua următoare, 8 Febr., execuţia trimisă şi întoarce cu rezultatul că pe corifeii tumultuanţilor nu i-a putut prinde, dar aduce cu sine alţi 11 Telceni, cari se opuseseră de a lua parte la vânătoarea aranjată de Kelp pe seama oraşului. Magistratul hotăreşte ca prizonierii să fie inchişi în arest, dar îndată să se înceapă cu ei interogatoriul, ca să se afle precis din mărturisirile lor instigatorii la opunere, când Ion a Popii a apucat pe Kelp de piept. Grigore Scuturicisă nu fie arestat, dar să i se ordone ca mâne să aducă pe ceilalţi Telcieni vonovaţi. După o scurtă pauză, în aceeaşi zi de 8 Febr. şi începe următorul interogatoriu săvârşit de senatorii Bedeus şi Dinges: Este întrebat în general Ignat Blidar din Telciu să mărtu- risească conştiincios: Ce s’a întâmplat cu prilejul când la ordinul magistratului trimisul Georg Kelp în districtul valah, având să vâneze cu vânătorii aflători la dispoziţia sa »pe seama Ex. Sale generalului comandant*, a voit să-şi continue vânătoarea în Telciu; şi cari locuitori din Telciu s’au răsvrătit şi s’au opus acestei vânători ? Numitul la întrebarea pusă răspunde aşa: Când amintitul Georg Kelp a sosit cu vânătorii săi în Telciu, până unde după cele auzite niciun sat nu l-a împiedecat dela vânat, aci s’au adunat următorii corifei: Ion a Popii, Andrei Moldovan, Ion Moldovan, Maftei a Popii, Lupu a Popii, Pinte Vârvari şi Natu Blidar şi l-au oprit în mijlocul satului. Când Kelp le-a zis Telcienilor să-l lase să plece şi să nu-l împiedece în afacerile sale, atunci Ion a Popii, Andrei şi Ion Moldovan îi răspunseră: »Cine va mai asculta şi de tine, Sas rău? Atunci martorul Ignat Blidar, le-a zis acelor: »Lăsaţi-i în pace să meargă, căci nu lucraţi bine«. Indatăce rosti vorbele aceste, Lupu a Popii îl apostrofă că el, Blidar, e un mişel netrebnic, care trădează toate magistratului şi ar merita să fie omorit. Isprăvind cu vorbele aceste Lupu a Popii a şi venit spre dânsul cu bota ce-o avea în mână şi a voit să-l lovească, ceeace însă el a împiedecat. Când ambii se certau, îi veniră în ajutor lui Lupu şi fraţii acestuia: Ion şi Maftei a Popii, întâmpinându-l ase- menea cu vorbele că nu-i bun să trăiască ci ar trebui tocat în cap. Atunci frates-o Ion Blidar îl duse de-acol 5 temându-se că aceia îi vor face vr’un rău. In fine chiar când se depărta, mai zise şi Petru a Popii: Ce mai iau în samă pe un astfel de Sas netrebnic, care n’are să le poruncească nimic, ci ei să lucreze cum vor afla de bine. Când apoi fusese trimis adineaori în sat locotenentul Soos, el, Blidar, a fost dispus să păzească sania şi caii; iar când la amiaz a plecat împreună cu Ion Scuturici la vameş, ca să primească ordine dela locotenentul care chiar dejuna acolo, atunci Flore Bugnar impreună cu câţiva alţii steteau la o parte şi arătând cu degetul spre ei doi ziseră, că ambii sunt demni să fie omorîţi, căci Scuturici lasă să i se scrie magistratului de- nunţurile, iar Blidar i le duce. Mai departe spune martorul: că precum înaintea vânătorii statorite, Ion a Popii şi Andrei Mol- dovan nicio noapte n’au durrnit acasă, aşa şi în noaptea când locot. Soos a venit cu soldaţii la Telciu spre a prinde pe ceice s’au opus vânătorii, n’au dormit acasă ci la o văduvă cu nu- mele Maria a lui Macavei Andrechi; iar îndatăce au auzit de so- sirea soldaţilor, împreună cu alţi 12 săteni s’au ascuns în pă- dure la oi. Dintre Telcienii prinşi în 7 c a fost apoi interogat unul cu numele Lupu a Popii şi punându-i-se aceleaşi întrebări ca celui dintâi, el răspunse: Când a sosit Kelp cu oamenii săi, iar sătenii au ieşit din locuinţa judelui şi s’au adunat în mijlocul satului, atunci pe Kelp l-au oprit dela vânat fratele său Ion a Popii şi Andrei Moldovan, dar dintre ceilalţi nimeni. Neagă preciz că sau el sau altcineva l-ar fi înjurat pe Kelp. In fine îşi mai aduce aminte de unii cari încă au fost prezenţi ca: Origore Buriac, Ion Ignat, Oavril Nechiti, Oanea Pupăză, de alţii însă nu ştie. Este întrebat mai departe că oamenii ce au răspuns când Kelp a protestat să nu-l împiedece dela vânătoare. Spune că luon a Popii zise: »Cari Telcieni vreau, pot să meargă la vânătoare, însă fie asiguraţi că vor fi bătuţi de moarte«. Fiind acest al doilea martor confruntat cu Kelp şi cu primul martor şi aceşti doi îi spuseră că el Lupul a Popii, împreună cu Ion a Popii şi cui Andrei Moldovan l-au înjurat pe Kelp, mărtu- riseşte ca fratele său Ion a Popii şi Andrei Moldovan l-au în- jurat, însă el, Ion, cu nicio vorbă. Aceia l-au ocărit pe Kelp cu tot felul de titule urâte şi l-au înjurat de »maică şi suflet*, apoi i-au zis că nu e cu nimic mai mult ca ei, deci pentru ce să-l cinstească. Motivul pentru care l-au împiedecat dela vânat ar fi că ei au fost astfel îndrumaţi de către cancelarişti cari pe atunci erau la cercetări în Năsăud. In sfârşit mai mărturiseşte că fratele său Maftei a Popii i-a zis lui Blidar, că nu-i bun să trăiască, ci ar trebui să fie omorât. In 9 Febr. veniră la Bistriţă următorii Telcieni: Ion Barta jude, Ion Scuturici, Ion Blidar, Ion Filipaş, Ursu Andras, Miron a Nacului, Vasile .Ţarălungă, Lupu Ganea, Andrei a Grigore, George Creţu şi Donize a Filip. Dupăce caii pe care au venit călare, în aceiaş seara i-au trimis îndărăt acasă cu Petrea a Popii Vasele, Ignat Poşucă, Ion Dunca, Ion Poşuca, Ion Moldovan şi Ion Danci, a a doua zi, în 10 Febr. s’au prezentat în faţa magistratului, unde au fost aduşi şi arestanţii Telcieni: Lupu a Popii, Ieremie Bumbu, Natu Bugnar, Ion Bredan, Ştefan Bogâlte, Andrei lugan, Ion Tompa, Costan Cute, Todor Răcoare şi Grigore Scuturici. Sătenii mai sus numiţi veniseră să roage pe magistrat ca consătenii lor arestaţi să fie demişi cu chezăşia lor, promiţând că de acum îna- inte nunumai cei prezenţi, ci întreg satul va asculta de ordinele ma- gistratului. Acesta le înşiră Telcienilor toate contravenţiile săvârşite de ei, dar cumpănind că cei doi corifei n’au putut fi prinşi; iar dacă ar fi pedepsiţi deţinuţii, atunci nu s’ar mai putea pune mâna nici pe corifei şi nici pe »celatores«, în fine hotăreşte ca ares- tanţii să fie demişi dacă vor chezeşui toţi pentru unul şi fiecare pentru toţi, iar întreg satul Telciu va asculta în modul cel mai riguros de poruncile magistratului, nu se va opune niciunui ordin al înaltei comisii diriguitoare, va extrăda totdeauna pe sătenii re- clamaţi de magistrat ori de inspectorul depertinenţei; in sfârşit, nu va trata rău nici cu vorba, nici cu fapta, pe toţi aceia cari până acum au observat poruncile magistratului, şi din cauza aceasta au fost duşmăniţi şi bătuţi, ca Ion Scuturici, Ignat Blidar şi ac- tualul jude. Telcienii promit să ţină firm şi precis toate îndato- ririle lor impuse şi atât arestanţii cât şi chezeşii lor o confirmă aceasta cu darea mânii. Rodnenii roagă pe magistrat în 8 Febr. să oblige şi alte sate la furnizarea fânului şi ovăsului pe sama miliţiei, deoarece ei sunt cu totul săcătuiţi. Magistratul din nou hotăreşte să facă paşi la guberniu ca dragonii să fie mutaţi în satele cercului din jos, iar în 22 Febr. ajunge în privinţa aceasta Ia o înţelegere cu colonelul Schroder, sosit în Bistriţa cu o misiune specială. Astfel compania căpitanului Oschitz va fi dislocată în Rebrişoara, Năsăud şi Salva. In şedinţa din 13 Febr. a magistratului la propunerea vicepri- marului Oeorg Gunesch să iau între altele următoarele hotărîri: a) La cererea colonelului Schroder ca oraşul să-i furnizeze pre- peliţe pe seama Ex. Sale corn. general Buccov, să se ordone satelor districtului valah ca să aducă 300 bucăţi, b) Cu ocazia mutării dragonilor din Rodna să fie detaşat un oarecare număr din aceia în Cepan, unde se adună şi de unde pleacă la Moldova bejenarii. c) Să fie citat în oraş Oniga Foşlui din Mocod şi să fie întrebat despre adunarea pusă la cale acolo de către Costan a Florii şi soţii, şi despre hotărîrile importante luate cu acea ocazie. In prezenţa primarului oraşului şi a secretarului loh. Hennrich este confruntat în 14 Febr. Oniga Foşlui cu Marţian şi încă câţiva alţi Mocodeni, căror Foşlui le spune în faţă că Marţian altfel vorbeşte înaintea magistratului şi altfel în sat, unde lucrează îm- potriva oraşului. In 15 Februarie se face investigaţie în chestia vorbelor rostite de Costan a Florii în prezenţa lui Oniga Foşlui şi Maftei a Lupului din Mocod, că adică îndată ce se va depărta miliţia din satele districtului valah, acesta iarăş va continua cu renitenţa. Magistratul ceteşte în 18 Febr. petiţia pe care o înaintase »un popă valah«, ginerele lui Macavei a Popii din Mocod, către Directorul cauzele fiscale, şi în care se cerea restituirea celor 6 boi luaţi dela Macavei. Din 18 Febr. avem un interesant document, adică o scri- soare adresată magistratului de către Tolnai Iânos directorul cau- zelor fiscale, care observând până acum ţinută binevoitoare faţă cu Românii districtuali, deodată copleşit de nedumeriri, într’un pasaj al acelei scrisori face, între altele, această prea curioasă spo- vedanie: Eu am avut parte de misiunea să chem pe magistrat la interogatoriu privitor la condiţia acestor Valahi. Dar până acum n’am putut pătrunde chestia, căci trebue să bag seama ca să nu greşesc împotriva legilor fundamentale, a uniunii şi obiceiurilor acestor patrii. Deci încă dela început mi-am întocmit procedeul aşa ca să evit acele greşeli. Sofronie le-a predicat Românilor la Orăştie aşa; că Valahii au posedat Orăştia încă înainte de naş- terea lui Hristos, ba chiar şi Ardealul; iar Maghiarii şi Saşii sunt venetici. Observ că ei (Valahii) au îmbibat acea doctrină falsă şi şi-au însuşit o mare îndrăzneală. In ungureşte sună acel pasaj astfel: Nekem jott ugyan komissiom, hogy a Tek. Nemeş Magistratust de conditionibus istorum Valachorum producaltassam, de ez bizony eddig is mi vegre nem penetralhattam, vigyăznam kell, hogy az Hazănak fundamentalis Torvenye es ab olim be vett Unioja es consvetudoja ellen ne errâllyak. Elejtol fogva illyennek evitatiojâra nezve intimaltam az compozitiot. Sopkronius Szâsz Vârosann a Rumunyoknak azt praedicalta, hogy ante Christum natum Szâsz Vârost az Olâhok birtâk, sot Erdelyt is; a Magyarok es a Szâszok adventi- tuisok; ugy observalom ezt az obliqua Dotrinat imbibâltâk, edj szoval igen nagy ausust concipialtak magoknak. Arhivarul Daniel Hennrich scrie în 20 Februarie din Sibiiu că după cele vorbite cu gubernatorul şi cu consilierul Huter, cei »tres turbatores* (adică, Cute, Bucşa şi Marcu) deţinuţi vor ji osândiţi la moarte. . Magistratul hotăreşte în 22 Februarie ca lemnele necesare pentru clădirile piariştilor din oraş să se repartizeze şi pe dis- trictul valah, care şi aşa de 7 ani încoaee n’a prestat nimic. In 24 Febr. e trimis comisarul Werner în districlul valah să adune prestaţiile în natură. Cu această ocazie să ordone Ilvenilor, Sângeorzenilor şi Măierenilor ca până vor fi gata podurile să facă bărci (Csinakel), cu cari să poată fi trecute care peste Someş când apa e mare. Senatorul Ounesch raportează că în noaptea trecută s’au oprit pe moşia lui Fabi 6 Valahi districtuali, în drum spre Sibiu. Să fie chemat paznicul moşiei, ca să spună ce a auzit. Perceptorul Hennrich roagă în 1 Martie să se pună odată capăt divirgenţii sale cu judele din Rebrişoara şi cu Tănase din Rodna privitor la contribuţii. In 5 Martie i se porunceşte comi- sarului Werner să pună în ordine tabelele de dare din Rebrişoara, din timpul de când e primar Nechita Pop. Acesta să fie arestat, deoarece nu dă ascultare ordinelor şi nu trimite la oraş pe sătenii citaţi. Arestarea se şi face în prezenţa lui Vasile Buzila şi a lui Petru Pop. 2iegler e trimis la Oşorheiu cu scrisorile privitoare la certele cu Valahii. Procatorul Simenfalvi scrie în 7 Martie din Sibiu că chestia valahă cu greu va lua sfârşit, deoarece după avertizarea dată ma- gistratului, guberniul din nou vrea să desbată cauza. Strâmtorat, magistratul îi scrie lui Ziegler să protesteze împotriva investiga- ţiilor valahe făcute, cu disconsiderarea ordinului gubernial, fără a fi faţă şi un »regius« (reprezentant) al oraşului. Iar translatorului Kereso să i se scrie, că la caz dacă oraşul va pierde procesul, numai el are să poarte vina. După ce în 6 şi 7 Martie se aranjează în Maieru afacerea lui Nicolae Gaşpar, comisarii oraşului publică următoarele ordine: 1. Satele Feldru, llva, Leş, Sângeorz, Maieru şi Rodna, con- form promisiunei făcute înaintea comisiunei guberniale, au să fur- nizeze pentru »Piaristen juxta repartitionem* lemnele de clădit. 2. Satele Feldru şi Leşu să se provadă pe o jumătate de lună cu ovăs, făn, grâu pentru cavalerie. Leşenii se excuză că lor li-e cu neputinţă, căci li se cere prea mult, mai ales cu pre- starea grâului. 3. Satele Sângeorz, Maieru şi Rodna capătă poruncă privitoare la lemnele, pietrele şi cuptorul necesare pentru varniţe (Kalk Bren- nerei). Apoi să se repare ferestraele şi să se facă podurile şi pun- ţile. Toţi zic că e imposibil, căci zăpada e de tot mare, vor putea lucra numai după ce se va topi. In 9 Martie delegaţii Peter Roth, Christian Gunesch şi vă- rarul (Kalk Brenner) Hajdu Jânos merg la varniţele din Rodna şi le află în stare cam slabă. Trebue reparate în 3—4 zile cu 2 zidari şi pălmaşi. La cuptoare trebue făcute coperişe nouă. Drumul care duce acolo este deteriorat de apă; sunt 30 bărbaţi pe câteva zile necesari la reparat. Pietri sunt adunate şi cei doi vărari au primit bani aconto. Peter Roth şi Haidu Jânos raportează că la încetarea arderii varului au rămas 183 stânjeni lemne uscate, din care( Petru Croitor nu puţin a dus şi folosit. E de lipsă ca un comisar să măsoare lemnul rămas în pădure şi să separeze pe cel bun de cel rău. A fost tras la răpundere judele Bocskai Mihâly, pentrucă n’a venit a 3-a sanie la oraş după vinul pentru crâşma oraşului în Rodna. Merită pedeapsă pentru neglijenţă şi lene. Se excusă 12 43iJ tă a somat pe Ion Mogovan, să plece cU sania. Acesta pentrucă n’a ascultat, îndată e pus în fiare şi trimis în oraş spre a fi pe- depsit. Pentru repararea ferestraelor s’a dat poruncă în 7 c. Sân- georzenilor şi Maierenilor, iar azi Rodnenilor. La întoarcere dela varniţe arată Peter Roth un ferestreu în capătul din sus al satului, care e în stare bună. L-au construit administratorul minelor şi Maftei Cârdan la începutul renitenţei. Gaspar Georg zice că el nu le-a dat permisie. Li se ordonă judelui şi juraţilor, ca necon- diţionat să fie duse lemnele necesare la poduri. Azi, după multe porunci se aduna abia o parte a satului. Li se ordonă sătenilor că la chiemare au să se prezente imediat şi să asculte de porunci. Li se împrospătează iarăşi ordinele privitoare la contumaţă, lemne la varniţe, lemne la poduri, repararea drumurilor şi ferestrae. Pri- marul Bocskay Mihâly raportează că administratorul minelor i-a interzis, că fără ştirea lui să trimită vr’o poruncă vr’unui minier. Peter Roth cere să i se poruncească satului, ca să lucreze pămân- turile oraşului. In aceeaşi zi spre seara veniră comisari din nou în Rodna, şi ordonară că mâne la 9 ore dim. să fie întruniţi să- tenii spre a le publica poruncile aduse, însă până seara au fost aduşi numai câţiva. Ion Filipoi, somat de judele satului să plece la oraş după vin, n’a ascultat. Interogat pentru neascultare a fost pus în fiare subt pază, dar s’a desfăcut şi a fugit. Deoarece insă el e implicat şi în chestia unei datorii pentru fân luat dela Sân- georzeni, — împreună cu Mogovan, — au crezut şi el şi alţii că a fost arestat din causa fânului. Mogovan ca »Uberreiter des Berg- schafters« se lăuda chiar cu atrocităţi comise faţă de Sângeorzeni. Acestui Mogovan, pentru neascultarea şi dezertarea lui Filipoi, i se iau doi boi şi se trimit în 10 c. la oraş Din causa aceasta urmează certuri şi supărări cu administratorul care e neînduplecat (sprode) şi cere ca minerii să fie interogaţi numai în prezenţa sa. In fine se domoleşte. Mai târziu, în 30 Martie, la rugarea lui Georg şi Andreas Todt neascultătorului Ioan Filipoi i se dictează sentinţa: ori 25 lovituri de baston, ori amendă de 6 fl. şi restituirea fânului mâncat de boii sechestraţi. Primarul Klein comunică în 10 Martie că Ştefan Cute a cerut să fie mutat din arestul comun în cămara de lemne (Holzkammern), dar a fost sfătuit de cancelaristul Todt Pâl să renunţe la cerere. 439 E lucru curios că acel Todt, primind permisia să vorbească cu Cute, i-a dat acestui un astfel de sfat suspect, deşi — zice pri- marul—n’ar fi consult să fie lăsaţi împreună în arest acei trei corifei. Tot atunci mai comunică primarul Klein că »prin trădare* i s’au semnalat numele celor 14 »celatores« din Feldru, cari în taină le predau judeţilor contribuţiile adunate. Hotărîre: Să se predea chestia perceptorului Hennrich, care să caute dacă figu- rează în tabelele de dare numele acelor tăinuitori. In 10 Martie pleacă în districtul valah colonelul Baron v. Schroder, a cărui sosire misterioasă în Bistriţa îi făcea atâtea griji magistratului. Numitul colonel, încredinţat din partea autorităţilor superioare militare cu studiarea şi iniţiarea lucrărilor necesare pentru înfiinţarea graniţei militare, îi comunică cu acest prilej magistra- tului că are la sine un memoriu al Valahilor districtuali, primit dela comandantul general interimar. Magistratul roagă pe colonel să-i permită să ia o copie a acelui memoriu, apoi hotăreşte s’o trimită arhivarului Hennrich la Sibiu, care Va avea s’o comunice lui Seeberg şi altor protectori. Pe o filă găsim următoarea notă: Salva a contribuit pro 1761 suma de 944 fl. Rh. 33 cr., Năsăudul 942 fl. 33 cr., Rebri- şoara 1048 fl. 18 cr., Rebra Mare 469 fl. 51 cr., Vărarea 271 fl. 17 cr. şi Feldru 632 fl. 05 cr. Total: 4307 fl. 57 cr. Feldrihanii se plâng că pentru miliţia detaşată în Maieru, Sângeorz şi Rodna li s’au repartizat 45 care fân. Le este impo- sibil să furnizeze atât, fiind acum foarte puţin fân, şi’n urmare foarte scump. Magistratul hotăreşte că dupăce miliţia pe o jumă- tate de lună are să primească: 85 mierţe grâu, 85 m. ovăs şi 42j/2 care fân (â 3]/2 centenare), acestea să se repartizeze în ur- mătorul mod: Feldru 13 —|— 13-j— 6!/2, Vărarea 44 —j— 2, Rebra Mare 9+9+41/2, Rebrişoara 21+21+ 10V2, Năsăud 1 Q-j— 1Q -}— 91/2, Salva 19 +19 + 9V2. Translatorul Kereso scrie că mâne va veni în oraş, iar în Oşorheiu va aranja lucrurile aşa, ca oraşul să nu suferă pagubă. In 14 Martie însă Kereso scrie din Beclean că nu poate trece Someşul, deoarece apa curge peste ghiaţă şi nu se poate expune primejdiei de moarte. * Ouberniul trimite cu data de 12 Martie 1762 o scrisoare magistratului, împreună cu un ordin al comandantului general, la care ordin este anexată plânsoarea Valahilor districtuali înaintată generalului, i) Locuitorii întregului district năsăudean descoper maşinaţiile puse la cale de magistrat pentru oprimarea lor, numindu-l chiar la început »Intolerabilis Magistratus Bistriciensis«. Arată cum tân- guirile sătenilor numai cu mare greutate au putut ajunge la ure- chile Mai. Sale, care în sfârşit a ordonat să fie revăzute chestiile districtului, la tabla regească. Se iveau semnele oarecărei ameliorări a situaţii, când »Saşii impacienţi* din nou începură cu şicanele şi hărţuelile de tot felul. Astfel prind şi arestează pe toţi ceice I lucrează în interesul districtului. Ştefan Cute, Ieremie Bucşa şi I Marca Bărăriţii sunt ţinuţi prizonieri în Bistriţă încă din anul trecut, deşi n’au altă vină decât că au expus gravaminele districtului Mai. Sale şi înaltului guberniu. Tot aşa au prins după aceştia şi pe loan Floroae din Năsăud care însă a fost salvat de consătenii săi. Urmează apoi expunerea mai detailată a incidentului dela Telciu, cu prilejul vânătorii aranjate de Kelp, accentuându-se atrocităţile comise acolo de argaţii oraşului şi de soldaţii trimişi să prindă şi ducă la oraş pe ceice s’au opus a lua parte la vânătoare. In fine suplicanţii spun că de frica prigoanelor neîncetate mulţi dintre locuitori stau ascunşi departe de casele lor; deci să roagă ca tirănia magistratului să fie înfrânată, iar districtualilor să li se asigure tratament echitabil. După primirea acestei petiţii, comandantul general interimar conte de Montoya et Cordona o trimite în 6 Martie guberniului însoţită de o scrisoare quasi ordin, în care arată gravitatea chestiei şi maicuseamă dezaprobă încuviinţarea asistenţei militare pentru scopuri abuzive de jaf şi prădăciune din partea magistratului. Spune că a dat ordin comandantului garnizoanei Bistriţa să nu mai acorde nicidecum miliţie pentru ^excese de-ale magistratului, deoarece se cauzează mare daună erarului, dacă poporul e despoiat în mod ilicit de lucrurile sale necesare, care formează baza contribuţiilor. Guberniul la rândul său, cu semnătura prezidentului Br. Iosif Anton Bajtay şi a secretarului Alexius Cserei, îi trimite în 12 >) V. »Arh. som.< Nr. 12 pag. 216—219. 441 Mart. toate scrisorile din chestie magistratului cu somaţia severă ca în timpul cel mai scurt să se disculpe de învinuirile grele ce i se aduc şi să înceteze de-a abuza de asistentele militare. Aceste nu i se acordă de către guberniu ca să se săvârşească nouă şi nouă atrocităţi, probabil numai din răzbunare, prin ceeace Valahii se aţiţă la inobedienţă şi rezistenţă şi mai mare; ci în scopul ca districtualii să dea ascultare ordinelor guberniale, apoi ca magis- tratul să aibă sprijin, iar Valahii să fie dispuşi Ia continuarea ad- ministraţiei publice. In 14 Martie raportează senatorul Strecker că a aranjat cu Chifor Drăgan din Zagra chestia dijmei din cereale. Cere ca in- spectorul depertinenţei să constrângă pe judeţi la adunarea şi în- cassarea restanţelor. Se prezentă fiul lui Ştefan Cute, şi la întrebarea că de ce n’a venit mai înainte, răspunde că l-a reţinut Bărdan zicându-i că are s’o păţească şi el ca tatăl său. In 15 Martie scrie avocatul Simenfalvi că s’a amânat per- tractarea chestiei privitoare la ^condiţia districtului valah«. Ar fi consult să se ţină însă până în 26 Aprilie o investigaţie asupra faptului cum au fost trataţi mai ’nainte Valahii districtuali. Deoarece întâmplător chiar sosesc cancelariştii fiscali, magistratul discută cu ei asupra acestei afaceri. Locuitorii de pe Ilva mare: Vasile Sângeorzan din partea spre Rodna, şi Lupu Sas dinspre Maieru, se roagă că dupăce au cărat lemnele pentru podurile peste Someş, să fie scutiţi de altă muncă, deoarece şi în Ilva mare trebue să lucreze la poduri şi trecători. »Birăul domnesc* Costin a Irimie din Nuşfalâu, citat să dea socoată despre încassări, spune că banii din dijmele cerealelor se află la Vasile Vermişan şi Onul Noţoai. Costin este arestat. Inspectorul depertinenţei raportează în 20 Martie că admi- nistratorul minelor, Szoika, împreună cu alţi nouă Rodneni au construit un ferestrău. ! Magistratul ceteşte şi controlează actele şi documentele ne- cesare la procesul cu Valahii. Spre acest scop chiamâ la sfat şi pe cancelariştii fiscali. Colonelul Schroder cere să se ia măsuri, ca compania că- pitanului Oschitz să fie mutată în Rebrişoara, Năsăud, Runc şi 442 Salva. Cu ocazia călătoriei colonelului prin districtul valah s’a întâmplat că în Salva calul Sasului din Terpiu care îl ducea pe colonel în căruţă şi-a rupt un picior. Magistratul hotăreşte că deoarece căruţa era îndatorat s’o dea districtul Valah, acesta are să despăgubească pe Terpian. In 24 Martie raportează comisarul Ziegler că Popa Mitru din Năsăud a renunţat benevol la Ircuinţa sa în favoarea căpitanului Oschitz, iar sătenii s’au obligat ca pentru această bunăvoinţă fiecare să-i prezteze popii câte o zi de lucru. Comisarul An. Schneider îi scrie în 24 Martie din Năsăud magistratului acestea: Ieri în 23 c. s’a ţinut aci un săbor solemn prezidat de Ion Floroae, dar şedinţa a fost ridicată şi membrii împrăştiaţi (auseinandergesprengt und auf gut Polnisch entkrăftet und aufgehoben worden) de către un sublocotenent, un caporal şi doi infanterişti sosiţi pentru încvartirări. Năsăudenii i-au spus comisarului Werner că vr’o 50 săteni din vidic au fost la tabla din Oşorheiu, şi precum Ştefan stă şi acum cu picioarele în fiare, aşa i se vor pune fiare şi primarului Klein când va fi dus şi el la Oşorhei. Primarul intenţionase să demită pe Cute din arest, acesta însă s’a opus declarând că nu pleacă până ce nu se va proceda şi faţă cu Klein aşa cum s’a procedat cu el. Noi ştim — continuă Schneider, — că aceste sunt mijloace cu cari mişelul (der Schelm, Floroae), ca şi Ştefan, vrea să le scoată nebunilor bani din buzunar; dar »având noi în vine încă sânge vechiu săsesc (ziemlich altes săchsisches Blut)«, cu greu putem mistui astfel de fărâmături dure (kommen uns solche grobe Brocken ziemlich hart an zu verdauen). Deci punem întrebarea, dacă nu ar fi consult să îndrăznim a duce la oraş pe acel mişel (den sauberen Vogel, Floroae), fiind acum cea mai bună ocazie. Comisarul Samuel Weber raportează în 25 Mart. următoarele: Telcienii au declarat că pentru clădirea bisericii piariştilor sunt gata să ducă fiecare la oraş căte două lemne din categoriile obiş- nuite, şi o fac aceasta benevole, iar nu pentrucă ar fi îndatoraţi. Pentru varniţele din Rodna însă nu tau lemne, şi s’o facă aceasta ceice le trag folosul. Poienarii delară că vor transporta lemne şi pentru piarişti şi la varniţe, dacă vor căra şi Zăgrenii, Mocodenii şi Mititenii. Oăurenii vor face aşa, cum va face întreg districtul. 443 In Zagra au declarat sătenii că nu mai acceptă porunci, fiindcă Năsăudenii au în mâni o scrisoare dela Mai. Sa, conform căreia, cu excepţia contribuţiilor regeşti şi a îndatoririi de a ţinea în cvartir miliţie, districtualii nu sunt datori să presteze nimic altceva. Runcul se orientează după district. Satele Năsăud, Salva, Hordou, Bichigiu, Suplaiu, Mititei şi Mocod nu s’au opus, dar au declarat că din cauza zăpezii mari nu e posibil să taie şi să care acum lemne. Primarul Klein îi serie în 27 Martie arhivarului Hennrich la Sibiu, că colonelul Schroder, însoţit de senatorul Bedeus, a vi- zitat satele valahe. Hordoanii s’au mai mulcomit, însă Runcanii au îndrăznit să declare că cu excepţia contribuţiei regeşti nu pres- tează nimic, şi că ştiu ei bine unde e Viena. In 29 Martie se prezentă 20 Nuşfăleni, în frunte cu Tănase Bota şi roagă magistratul să fie absolviţi de plata datoriei făcută pentru prizonierii din Posmuşi, căci ei n’au avut niciodată a face cu corifeii rebeli. Magistratul răspude că întreg satul are să ră- fuiască datoria şi numai dup’aceea se vor lua în considerare do- vezile celor nevinovaţi. Tot acei Nuşfăleni, dupăce declară că nu plătesc datoria către Bileag (zu Bilak) roagă pe magistrat că din cauza lipsei de nutreţ, să le fie permis a tăia crengi din arbori neroditori (die unfruchtbaren Băume zu stummeln). Li se per- mite cu condiţia să nu distrugă arborii. Pentru tăinuirea contribuabililor sunt interogaţi în 1 Aprilie foştii judeţi din Feldru: Zaharie Sandu din 1758, Ion Luchi din 1759, Gavril Moldovan din 1760 şi Todor Truţu din 1761. Dupăce li se constată vinovăţia şi sunt obligaţi să plătească contribuţiile în suma de 12 fl. 62 cr. ca exemplu li se dictează pedeapsă: celor dintâi trei câte 12, iar ultimului 24 lovituri cu bastonul. După multe rugări li se schimbă bastonada în amendă: primilor câte 6 fl. 12 cr., iar ultimului 12 fl. Comisarul Joh. Kleinmann raportează în 2 Apr. din Zagra că sătenii în niciun chip nu voesc să presteze dijme şi dacă li se cer, numai râd. La fel scrie comisarul şi în 9 Apr., adăugând că în Runc s’au bătut unii de moarte, iar în Telciu au murit în 2 zile 6 oameni. Rumbaum şi Dinges trimişi de magistrat la vizitare constată că sătenii bolesc din cauza traiului neregulat şi a tim- 444 pului nefavorabil, tusa şi junghiurile au omorât 18 persoane; mai sunt 20 bolnavi, însă boala nu e molipsitoare. * ' In 19 Mai 1762 fiind convocat colegiul de 100 orăşeni bis- triţeni (centumviri, centumpatres) magistratul era nevoit să le îm- părtăşească acestor ştirea uluitoare, că înfiinţarea graniţei militare în Valea Rodnei şi încă câteva comune e fapt hotărît şi pe cale să se realizeze în cel mai scurt timp. Vestea aceasta lovi ca un trăznet pe Saşii bistriţeni, cari văzând în fine că nu se pot opune in- tenţiilor curţii din Viena, în continuu chibzuiau şi în tot chipul încercau ca chiar şi în urma enormei pierderi ce aveau de suferit, să se aleagă cu ceva avantaj ori beneficiu. E de înţeles, că pe Românii satelor districtului nostru nu-i mai puteau maltrata şi extorca, dimpotrivă fură dimişi din temniţele oraşului ceva mai târziu toţi arestanţii, iar comisarii oraşului nu mai călcau prin satele vidicului decât doar spre a aranja diverse chestii nerezol- vite ori rămase în suspensiune. Ba mai mult, magistratul ordonă funcţionarilor şi servilor săi precum şi Saşilor din satele vidicului săsesc să caute a trata omenos pe Valahi şi a trăi în bune ra- porturi cu aceştia. întâmplările din perioda de tranziţie dela administraţia civilă la cea militară, cum amintisem şi la alt loc, vor fi expuse în alt studiu privitor la înfiinţarea graniţei militare năsăudene şi la pro- cesul de predare a teritorului ales şi destinat pentru acest scop. Rămâne să constatăm aci faptul demn de admiraţie, că un popor atât de prigonit şi oprimat, a putut trece nealterat ca neam şi lege, prin atâte vicisitudini; apoi deşi sărman şi oprit cu forţa dela binefacerile progresului şi culturii, a putut totuşi avea con- ducători înţelepţi şi rezoluţi, între ei în primul rând pe acel Ştefan Cute din Feldru, cari cu riscul de a-şi pierde în fiecare clipă viaţa, au luptat cu dârzenie pentru emanciparea condistrictualilor, le-au deschis acestor calea spre un viitor mai tolerabil şi le-au câştigat posibilitatea de a trăi şi a se desvolta pe moşie proprie. f Maiorul Iulian Marţian i Mişcarea culturală năsăudeană a pierdut în toamna trecută pe unul din harnicii săi colaboratori. Maiorul î. r. Iulian Marţian, în urma unei îndelungate boale, s’a stâns din viată în ziua de 26 Octomvrie a. c. în vârstă de 70 de ani. înmormântarea s’a făcut în ziua de 28 Octomvrie, participând toţi intelectualii şi autorităţile din localitate, câţiva prietini din Bis- triţă şi Cluj, liceul de băeţi, şcoala normală de băeţi şi gimnasiul de fete din Nâsăud, precum şi mult popor. Prohodul s’a făcut în biserica unită de un sobor de 6 preoţi în frunte cu vicarul Rev* D. Ştefan Buzilă. Cuvântări funebre au rostit Vicarul Buzilă, Protopopul Dr. Ilie Dâianu din Cluj, ca vechiu prietin, profesorul I. Moisil în nu- mele Muzeului năsăudean, Nicolae Pop, advocat, în numele Socie- tăţii Vânătorilor, înfiinţată de defunctul; Ion Costan din partea Socie- tăţii Meseriaşilor, al cărei preşedinte de onoare era decedatul; mai erau de faţă: o delegaţie de ofiţeri^dela Batalionul grăniţeresc de gardă regală în frunte cu dl Locotenent-colonel A. Pop, asemenea şi o delegaţie de săteni din comuna Mintiu, locul natal al dece- datului, apoi Reuniunea Pompierilor Năsăudeni etc. Toate societăţile şi multe familii din localitate au depus co- roane şi buchete de flori. 446 Cuvânt funebru rostit de dl Dr. Iile Dăianu1) Am venit dela Cluj spre a împreuna cu d-voastră sentimen- tele noastre în acest ceas de duioasă solemnitate întru cinstirea memoriei fruntaşului intelectual Iulian Marţian. Am venit în nu- mele unui grup de prietini, bătrâni şi tineri, ai scumpului răposat şi în temeiul unei prietenii de o viaţă întreagă, care trece şi din- colo de mormânt. Pentrucă oricât îl socotiţi pe Iulian Marţian drept o personalitate proprie Năsăudului şi ţării grăniţerilor, pe care şi el a cultivat-o în tot ce a avut mai scump în trecut şi prezent, el totuşi n’a fost numai o figură regională. Nu. Prin toată activitatea sa, el s’a integrat în integralitatea românismului larg al României Mari, a fost cunoscut şi apreciat în cele mai largi cercuri ale culturii româneşti, doar a fost ales chiar membru de onoare al Academiei Române. Şi dacă Năsăudul nu ar avea o aşe- zare aşa de periferică şi o legătură de comunicaţie aşa de dificilă, sunt sigur, că în acest ceas solemn, ar fi aci alăturea de sicriul său reprezentanţi ai multor societăţi culturale, în tot cazul un delegat al Academiei dela Bucureşti. Ne dăm seamă în orice caz, că Iulian Marţian a fost o per- sonalitate mult mai pregnantă, decât ne-am obicinuit a o socoti noi prietenii şi concetăţenii deprinşi a-l vedea zilnic alăturea de noi. Şi dacă aşi căuta o expresie resumativă şi de sinteză a fiinţei lui, nu aşi găsi alta, decât că el a fost însumarea într’o perfectă armonie: condeiu şi spada, înfrăţirea pacinică a armelor şi muzelor. De profesiune soldat, pregătit din tinereţe în şcoala militară, ieşit ofiţer şi avansat până la rangul de maior, el a fost în acelaş timp, un om de studiu neobosit, un cercetător neodihnit, care alăturea de slujba sa militară făcea şi o necontenită slujbă cultu- rală a omului de litere şi ştiinţă. Este un proverb citat până la banalitate: Inter arma silent musae, adică între arme, muzele amuţesc şi tac. Va să fzică în timp ce jlucrează armele, muzele, cari repre- zintă artele frumoase şi ştiinţele trebue să amuţească şi slujba lor să înceteze. Ei, bine, Iulian Marţian, ofiţerul de honvezi, căpi- tanul şi majorul a fost o continuă şi vie desminţire a acestui proverb. >) V. «Naţiunea română» Nr. 257, Cluj 1937, 447 Deşi înrolat sub un steag, care nu era steagul nostru tri- color, ofiţer de onoare, el şi-a făcut cu deplină conştiinţă datoria soldăţească în timp de pace şi’n timp de războiu. Dar asta nu i-a abătut inima dela locul său. Asta nu l-a împiedecat să-şi iu- bească neamul şi să nu-i slujească lui cu toate puterile sufletului său. Subt mondurul regimentului de honvezi inima lui românească n’a încetat să palpite de dragostea neamului, ca în pieptul ori cărui alt român conştient. Tocmai pentrucăera soldat şi ofiţer român. Intre virtuţile poporului nostru locul cel dintâi îl au virtu- tiile militare. Este şi lucru firesc socotind obârşia neamului nostru. Se ştie doar, că noi Românii suntem coborâtori din militari Roma a cucerit Dacia, pentru ca dintr’o tară ce o neliniştea să facă o cetate de apărare şi o fortăreaţă de pavăză a împărăţiei împotriva popoarelor barbare ce încercau să cutropească din aceste părţi de miază-noapte şi răsărit. Soldaţii legionari, cari au luptat aici pe vremea împăratului Traian au fost răsplătiţi pentru vitejia lor ostăşească cu împroprietărirea în Dacia. Din aceşti veterani le- gionari ai Romei s’a născut poporul românesc. E firesc lucru deci, ca virtutiile lor militare să le fi moştenit şi noi. Adevărat, că în cursul vremilor de restrişte aceste virtuţi au amorţit, dar nu s’au stins. Ca jăratecul sub cenuşe, s’a păstrat, şi la cea dintâi suflare de vânt prielnic, ele s'au aprins şi au strălucit în faţa lumii în- tregi. Aceasta a fost mai aproape în războiul pentru Independenţa română dela 1877. Tocmai în vremea aceea, când toată românimea s’a trezit cu mândrie la conştiinţa naţională, Iulian Marţian a intrat în şcoala militară din Sibiu şi a îmbrăţişat cariera armelor. Şcoala lui se făcea sub trepidaţia sufletului românesc de pe atunci şi cum el era de aproape de acest Năsăud, capitala grăniţerilor, cari cu o sută de ani înainte făcuseră să învie virtutea romană a Ro- mânilor virtus romana rediviva cum se spunea în graiul străbun, el s’a făcut ofiţer ca un coborîtor de grăniţer Deşi după sânge nu era fiu de grăniţer, ci numai de vecin al grăniţerilor, după suflet, fiind crescut în şcoalele Năsăudului, el era un grăniţer adoptiv, cu atât mai conştient, că era mândru de virtuţile grăniţereşti. De aceea în tot cursul vieţii sale el slujia cu gândul la Ro- mânii săi. Pământul Ardealului el îl socotea pământ românesc moştenit dela strămoşii cari au cucerit şi colonizat Dacia, 448 Oriunde umbla, el cerceta totul cu ochiul Românului stăpân pe un patrimoniu străbun. El aduna toate cărţile, ce vorbiau despre noi şi pământul nostru. Toate însemnările ce păstrau ceva din trecut îi erau scumpe. Pentru el trecutul nu era mort, ca pentru cei mai mulţi. In el trecutul, cu toate rosturile lui, învia şi ali- menta prezentul pentru ca să lumineze viitorul. Cetia nu numai cărţile tipărite sau scrise, nu numai documentele, zapisele, răva- şele, inscripţiile pe piatră sau metal, ce le găsia undeva, ci ştia să citească şi în slovele puţin desluşite ale pământului, pe care nu ori cine le ştie sloveni. Cu ochi deprinşi de strateg, geograf şi geolog, el ştia să descifreze formaţia cosmogenică, geologică şi topografică a pământului şi să simţească oare cum aşezările omeneşti istorice şi chiar preistorice. Un »Repertoriu« al tuturor localităţilor cu urme istorice în Ardeal face parte din scrierile preocupărilor sale. Iar unde mâna omenească a durat cândva un- deva vr’o cetate sau vr’un va! de apărare, ochiul său deprins cu formele suprafeţii pământului, le găsia, le cerceta imediat, le des- gropa, căutând să desluşiască rostul lor şi legătura ce a putut avea cu alte asemenia aşezări din apropiere sau depărtare. înzestrat cu atâtea cunoştinţe de artă, arheologice şi istorice, contactul cu Iulian Marţian era totdeauna foarte plăcut şi instructiv. Ridicat peste banalităţile vieţii el totdeauna scotea probleme de viaţă intelectuală din trecut, le compara cu cele prezente şi ştia să scoată din ele învăţăminte pentru viitor. Cu astfel de preocupări într’o viaţă de om, el nu numai a cetit foarte mult, ci a şi adunat, ca nimenea altul dintre oamenii noştri, o bibliotecă din cele mai interesante şi o colecţie de obiecte muzeale din cele mai preţioase. Casa lui întreagă avea aspectul unui muzeu şi biblioteca lui era biblioteca unui savant. Prietenia noastră a fost astfel de adânci legături sufleteşti, lipsite de orice interes banal. Interesele superioare culturale şi naţionale erau firele cari împleteau prietenia noastră de o viaţă de om. In numele acestei prietenii, care nu se poate sfârşi la mar ginea mormântului, am venit să aduc prinosul omagiului meu. In locul unei cununi de flori veştezitoare, am ţinut să împletesc cununa nepieritoare din florile ce îmfrumuseţeau viaţa sa intelec- tuală, care nu se va uita de noi, ceice l-am putut cunoaşte mai deaproape. La aceste sentimente prieteneşti nu resteâză decât ca să împletesc la rugăciunile distinsei familii, ce-l jeleşte, rugăciu- nile noastre prin care cerem dela bunul Dumnezeu, ca pentru tot ce a suferit, pentru tot ce a muncit, a adunat, a scris, a tipărit, în slujba binelui obştesc, să-i răsplătească din prisosinţa harurilor sale cereşti, aşa cum numai Dumnezeul milelor şi îndurărilor jtieşi poate. Odihnească în pace şi în veci pomenirea lui! Cuvânt funebru rostit de dl I. Moisil Înaintea noastră stă gata pentru a trece în Sferele veciniciei unul din puţinii Români, care a avut nepreţuitul dar de a se ocupa cu studiul neamului nostru. Rari sunt oamenii cari se pasionează pentru studii serioase privitoare la neamul nostru, puţini au înţelegere de faptele măreţe, ce înaintaşii noştri au săvârşit, şi mai puţini se îndeletnicesc a aduna dovezi de suferinţele, ca şi de faptele frumoase ale stră- moşilor noştri. Unul din aceştia pasionaţi a fost maiorul Iulian Marţian, care prea curând a fost de Provedinţâ chemat la dânsa. Din intensa activitate a vieţii sale, unul din marile merite ale maiorului Marţian a fost, că de zeci de ani a adunat cu stă- ruinţă fără seamăn, cu pricepere perfectă, obiecte preistorice şi arheologice, precum şi diferite acte şi documente şi valoroase cărţi, ce privesc trecutul neamului nostru şi le-a salvat pentru istoria noastră. Dacă maiorul Marţian nu ar fi avut înţelegerea, pasiunea şi dragostea de a aduna sutele de acte de mare însemnătate, ele ar fi fost pierdute pentru totdeauna, spre marea noastră pagubă, după cum se pierd şi astăzi din nenorocire mii de acte de cea mai mare valoare istorică naţională, economică şi culturală de cei (ne- pricepuţi şi ignoranţi. Documentele salvate de maiorul Marţian formează astăzi o comoară de mare valoare şi se păstrează cu sfinţenie în frumoasa instituţie culturală, care este »Muzeul năsăudean*, la a cărui în- temeiere maiorul Marţian a avut partea leului. Despre maiorul Marţian se exprimă un intim prietin a lui zicând că este: »un neobosit cercetător şi colecţionar, mină de aur, din care mulţi muncitori pricepuţi vor avea ce exploata multă vreme*.1) Dar maiorul Marţian avea şi un foarte ales simţ artistic, do- vadă multele obiecte de artă ce a adunat şi împodobesc co- lecţiile sale. El însuşi era chiar un artist, deşi fără o şcoală specială, ta- lentul său de artist se vădeşte dintr’o mulţime de opere de sculp- tură în lemn şi marmură, opere modelate şi sculptate cu mare măiestrie de mâna sa. Maiorul avea în general o cultură multilaterală. Maiorul Marţian, după terminarea studiilor la liceul din Nă- săud şi a Şcoalei militare din Sibiu, a servit ca ofiţer în armată, înaintând până la gradul de maior. Dar şi ca militar pe el îl preocupa mai mult studiile arheo- logice şi s’a retras din armată tot din dragostea de a se ocupa cu trecutul istoric al neamului nostru. Rezultatele studiilor sale sunt publicate în deosebite reviste de specialitate şi, după cât ştim, se ridică la peste 40 de lucrări, cari i-au adus în urmă una din cele mai mari onori, de care se poate bucura un om de ştiinţă serioasă, anume: fiind ales »membru de onoare al Academiei Române*. Timp de cinci ani de zile, zilnic am lucrat împreună la va- loroasa instituţiune «Muzeul năsăudean*, ce am întemeiat şi am putut cunoaşte de aproape bunele şi serioasele intenţiuni de care era animat maiorul Marţian pentru «Muzeul nostru« şi al lui viitor. Dar soarta nemiloasă nu cruţă nici cele mai bune intenţiuni! O îndelungată boală l-a împiedecat la desăvârşirea ideală a minunatelor proecte, care l-au preocupat mereu în timpul din urmă. Dacă în ţara noastră sunt încă puţini, cari se^interesează, cu dragoste şi înţelegere, de trecutul neamului no.stru, cu atât mai mult trebue să cinstim şi să preţuim oamenii, cari muncesc şi jertfesc pentru naţie şi ţară, şi faptele lor să servească ca pilde vrednice de imitat tuturor. *) Dr. Elie Dăianu în rev. «Decalogul», Nr. 38 din 1937. Noi, amicii şi colaboratorii lui, îi aducem şi în această clipă a despărţirii de veci tributul nostru de stimă şi de recunoştinţă pentru prea frumoasele lui înfăptuiri, pentru vrednicia vieţii lui, exprimând cele mai sincere sentimente de mângăere nobilei sale soţii şi iubitului său frate, îi zicem: Numele tău va fi întotdeauna cu regret amintit în sufletul nostru, numele tău va fi păstrat vecinie de instituţia ce ai întemeiat! După atâtea mari suferinţe ţi-ai recăpătat astăzi liniştea vecinică! Odihneşte în pace! In şedinţa Academiei Române dela 5 Noemvrie a. c. dl pro- fesor Alex, Lapedatu, preşedintele Academiei a comunicat trista ştire a încetării din viaţă a maiorului Marţian, fost membru de onoare al Academiei Române, rostind următoarele cuvinte: Săptămâna trecută a încetat din viaţă şi a fost înmormântat la Năsăud, membrul nostru de onoare, Iulian Marţian. Deşi militar de carieră, mult regretatul coleg s’a dedicat, cu pasiune, încă din tinereţe, studiilor istorice, arheologice, în special privitoare la Tran- silvania şi, în particular, la ţinuturile sale de origină Valea Some- şului mare, strângând scrieri, documente şi resturi istorice, privi- toare la trecutul mai îndepărtat al acestor ţinuturi, şi cari, încetul cu încetul, au constituit o frumoasă şi bogată bibliotecă şi co- lecţiune. După eşirea şi pensionarea sa din armătă, Iulian Marţian s’a consacrat şi mai mult studiilor şi cercetărilor istorice şi arheologice, publicând un «Repertoriu arheologic al Transilvaniei* şi alte scrieri privitoare la urmele de cetăţi ante-romane din părţile nord-estice ale Ardealului. Iar după înjghebarea frumoasei mişcări culturale dela Năsăud, prin organizarea unei biblioteci publice, a unui muzeu regional şi a unei publicaţiuni periodice, Iulian Marţian a fost şi a rămas unui din cei mai statornici şi însufleţiţi sprijinitori şi co- laboratori ai acestor instituţii, publicând în «Arhiva Someşană« o parte — de sigur foarte mică — din colecţia sa de acte şi documente istorice. Maiorul Marţian şi Academia Română m Cu un cuvânt, a fost un permanent şi zelos factor cultural în ţinutul cu trecut atât de însemnat şi bogat, prin caracterul străvechiu şi particular al vieţii sale naţionale, — ţinutul Someşului Mare. De aceea Academia Română, la propunerea celui ce are dureroasa sarcină a rosti acest necrolog, a ţinut să cinstească activitatea ştiinţifică cu totul desinteresată, dar neasemănat de de- votată a acestui om, pentru studiul şi cunoaşterea trecutului po- porului românesc din ţara sa de origină, alegându-l membru de onoare. Noi numiri populare româneşti de plante Iuliu Morariu Bogăţia cunoştinţelor floristice a unui popor poate fi măsura fineţei (acuităţii) spiritului său de observaţie şi ne poate da pre- ţioase jndicaţiuni generale asupra spiritualităţii şi inteligenţei sale. Altoit pe un anumit fond psiho-intelectual, spiritul de observaţie evoluiază individual şi colectiv pe grupuri social-etnice, se trans- mite urmaşilor prin filiera legilor ereditare ca şi alte progrese sau perfecţiuni inerente caracterelor umane. Cu cât devine mai pă- trunzător cu atât nevoia unui lexic mai bogat, cu cât observaţia populară va distinge şi cunoaşte mai multe specii, cu atât voca- bularul botanic va fi mai amplu şi numirile de plante mai multe. Poporul nostru românesc »eminamente agricol* şi pastoral trăind în sânul naturii, în contact permanent cu ea, posedă o mare capacitate de a distinge nuanţele mai delicate ale plantelor şi florilor. Viaţa pastorală şi agricolă puternic desvoltată a determinat o mare desvoltare a cunoştinţelor botanice floristice, nevoile vieţii zilnice obligându-1 să cunoască şi numească diversele plante »bune« şi »rele«, ce se amestecă în culturi, în ogor, în fâneţe, în păşuni etc., să sesizeze caracterele speciilor uneori apropiate şi chiar puţin distincte pentru spirite empirice neobişnuite cu analiza mi- nuţioasă ştiinţifică. ,* Strânsa aderenţă a poporului nostru la pământ, derivă nu numai din nevoi pastoral-agricole ci şi dintr’un spirit mai larg de 13 tainice legături mioritice, de suflet şi sânge cari l-au înfrăţit cu codrul, cu valea, cu pădurea, cu muntele, cu câmpia, cu dealul şi lunca, atrăgându-1 să le cunoască fiinţa, viaţa, prefacerile a tot, ce costituie peisagiu în cadrul naturii lui. Încă de pe vremea strămoşilor geto-daci pricepători iscusiţi în tainele fertilităţii gliei şi a puterii magice a florilor de a goni şi înlătura bolile, cunoştinţele botanice autohtonilor Daciei au im- presionat pe învăţaţi, dela Discoride care pomeneşte de »rizo- tomoii« geto-daci deţinătorii tainelor lui Aesculap până în zilele noastre (după 2000 de ani) la savantul botanist Pax dela Viena, care cunoscându-ne mai deaproape cu ocazia excursiunilor făcute pentru studii şi cercetări în ţara noastră, deşi german, nu se sfieşte să afirme că poporul român cunoaşte mai bine lumea plantelor decât poporul german, pricepându-se să folosească proprietăţile vindecătoare sau cromatice a multor plante. Aceasta o pune in seama unui ascuţit spirit de observaţie a poporului.1) ■ Zaharie C. Panţu* 2) în al său «vocabular botanic* (Buc. ed. 11. Casa Şcoalelor 1929) a remarcat, că poporul român cunoaşte vre-o 2000 de specii cărora le corespund peste 4600 de numiri populare. >) Iată textual ce scrie Dr. F. Pax în lucrarea Pflanzengeographie von Rumănien Halle 1920 pag. 127 (207) «Vielleicht die weitaus grosste Zahl der heimischen Pflanzen fand Verwendung und es ist nicht zu viei behauptet wenn man sagt dass die Pflanzenwelt fast alle Bedurfnisse der heimischen Bevolkerung befriedigte. Der erwâhnte Aufsatz ist von kulturgeschichtlichem Interesse, weil jezt die Verhăltnisse sich gănzlich geăndert haben, obwohl noch gegenwârtig der Pflanzenwelt im Volke eine viei grossere Bedeutung zukommt als etwa in Deutschland und Osterreich-Ungarn. Noch heute braucht z. B. die Rumănin des Landes Salvia glutinosa zum fangen der Flohe, Ori- ganam vulgare zum fărben der Wolle und vieles andere. Damit in Zusamen- hange steht die Tatsache, dass das Volk die Pflanzenwelt im Allgemeinen besser kennt als in Deutschland und zahlreiche volkstumliche Namen exis- tieren die Bartolomeu Borza, Panţu u. a. sorgfăltig gesammelt haben«. 2) Importanţa lucrării lui Panţu o putem aprecia în complecta ei va- loare numai dacă ne gândim şi la serviciul adus traducătorilor prin indicele alfabetic cu numirile franceze şi germane, cu numirile corespunzătoare în ro- mâneşte, împlinind prin aceasta cu prisosinţă unele insuficienţe ale culturii noastre ştiinţifice biologice. Totuşi traducătorii români în majoritatea lor n’au disciplina muncii migăloase şi exacte pentru a da o limbă corectă. Aşa gă- sesc intr’un manual de liceu pentru planta napi porceşti (ciocarâpe), Helianthus Bogăţia terminologiei botanice româneşti provine de acolo că unele plante, mai ales cele introduse, au mai multe numiri.* 3) Unele numiri sunt autentice româneşti, ele sunt cu atât mai numeroase şi mai neaoşe cu cât le găsim în regiuni mai izolate, mai ascunse în munţi, mai îndepărtate de centrele orăşeneşti şi mai ferite de contactul cu civilizaţia modificătoare de suflete şi natură. Acestea au îmbrăcat haina vocabulară probabil odată cu plămădirea limbii noastre şi a poporului nostru, eşind împreună din negura veacurilor în zarea istoriei. Altele sunt mai noi ca origine, mai târzii, dar totuşi în spiritul limbii şi fiinţei noastre câ şi cele dintâi, fiind reflexul impresiilor trezite de vederea lor în sufletul poporului. Ele izvorăsc din aceleaşi străfunduri sufleteşti^ din cari izvorăsc şi alte produse ale concepţiunii populare. Re1- velează părţi din acelaş plan al psihologiei abisale din care sau diferenţiat şi alte aspecte culturale etnice ale noastre. (Am sem- nalat altă dată nevoia de a avea un colţ de grădină împodobit cu flori). Căutând să înţelegem amploarea şi conţinutul acestor nu- miri, ele trezesc în sufletul nostru anumite rezonanţe poate chiar aceleaşi a căror inducţiune printr’un fenomen invers a provocat botezul lor. Nu-i lipsită de interes constatarea, că poporul dacă introduce o planta în grădina de flori sau a remarcat-o în câmp, nu o botează numai decât ci aşteaptă ca ciclul ei de viaţă să i-se desfăşoare în câteva serii ca să poată stabili (natural subconştient) o relaţiune între caracterele ei morfologice, de o parte, impresiu- nile şi rezonanţa sufletească stăruită în răstimpul acestei perioade de observaţie, de altă parte. Aproape totdeauna sub eticheta de tuberosus numele francez de „topinambour"; într’o traducere ce se pune tot in mâna elevilor găsesc „extract de aubepină“ (aubepine = păducel). Oare schimbarea unei litere aduce românizarea unui termen de care nici nu este nevoie când avem unul neaoş. La Bucureşti foarte multă lume numeşte iarba măruntă semănată (şi un prof. de I. română pleda pentru, gazon în loc de pajişte, sau aice florile se fanează (o profesoară de 1. franceză îl întrebuinţa exclusiv) în loc de se ofilesc etc. 3) Recordul pare a-1 'ţinea planta Solanum tuberosum căreia i-se dau în româneşte peste 20 numiri anume : Cartofi, Bandraburce, Baraboi, Barabule, Bologeane, Cartofe, Crumpene, Curumpene, Crumpiri, Fidireie, Grumazi, Hada- burce, Handrabule, Mere de pământ, Napi, Părtioa, Piciod, Picioid, Pi- ciorcă, Pere de pământ, Poame de pământ; şi încă nu le cunoaştem toate. Cele subliniate sunt noi faţă de » Vocabularul lui Panţu. - 13' pitoresc a numelui planetelor găsim fragmente de caractere tipice, proprietăţi vindecătoare, reminiscenţe de superstiţii mitologice sau nostalgii de legendă. Multe numiri sunt latine reprezentând moştenirea dela aceşti strămoşi, altele sunt slave vechi sau împrumuturi mai noi din limba altor vecini. Filologii ni le pot indica pe toate. Numai zestrea din limba celorlalţi strămoşi geto-daci va rămâne tăinuită mult timp, neexistând elemente de comparaţie nu se pot alege uşor. Ele pot fi apropiate de alte elemente de limbă, noi sau vechi, considerate ca influenţe foarte greu de explicat. Nu fac filologie, nici nu dau îndrumări ori sugestii, dar e foarte greu de presupus, că un popor de agricultori şi mai ales păstori ca Geto-Dacii trăind în acelaşi cadru cosmologic şi biologic ca al nostru (cu aceleaşi îndeletniciri) folosind aceleaşi plante, să nu ne fi transmis cuvinte şi mai ales numiri de plante. In ciuda lipsei de dovezi, astfel de elemente arhaice trebue să avem în limbă şi trebuesc căutate printre numirile populare străvechi cu răspândire sporadică în colţuri teritoriale foarte izolate; căci este (aproape) imposibil ca o populaţie să fi păstrat cele mai multe caractere antropologice aşa cum spun oamenii de ştiinţă, că au păstrat Românii dela Geto-Daci, şi să nu fi păstrat ele- mente linquistice şi lexicale. Cred, că o însemnată parte din acestea s'ar găsi în cunoştinţele de botanică populară. Poate vre-o dată filologii ni le vor putea indica, poate se găsesc tocmai acolo unde ei ezită sau unde omologarea li se pare silită de chingile unor reguli. S’a afirmat şi nu fără temei, că în etno-botanica şi medicina poporului1) nostru »se găsesc idei străvechi cari ne pot duce la cunoaşterea unui fond ancestral. Studiarea lor ne poate aduce uneori lămuriri asupra unor chestiuni de proto-istorie românească, ne poate duce chiar până în vremile închegării noastft ca popor. Obiceiuri de medicină primitivă românească pe cari le putem găsi ‘) Se pare că au început să $e convingă şi cercetătorii monografiei din şcoala sociologică a d-lui D. Guşti de nevoia studierii laturei etno-botanice a cadrului în care a evoluat şi se desfăşoară viaţa satului românesc, cu toată consideraţia cuvenită pentru a se căpăta imaginea fidelă şi reală a satului aşa cum trebuie să reiasă din astfel de cercetări. 497 la Romani, la Traci, ori la Sciţi pot fi adeseori revelatoare». (Prof. Dr. V. L. Bologa, pref. cărţii: Boli, leacuri şi plante de leac de Dr. I. Bujoreanu; Bibi. pop. Asoc. «Astra» Sibiu 1930. In cele ce urmează am strâns un mănunchi de numiri po- pulare de plante, cele mai multe necunoscute până acum în lite- ratura etno-botanică română. Câteva, puţine, le-am mai publicat în articolul » Despre ornamentica florală în valea Zăgrii»,2) dar pentru uşurinţa cercetătorului am reprodus unele şi aici. Am indicat şi locul unde cresc, mai ales pentru cetitorii ce ar fi ispitiţi să le caute. Descrierea botanică ştiinţifică vor găsi-o în lucrările de specialitate indicate în bibliografie. Cele mai multe numiri sunt culese din comuna mea natală Zagra, dar se mai pot întâlni şi în alte comune din bazenul superior al Someşului Mare. Lângă numele lor românesc am alăturat litera Z (Zagra jud. Năsăud). Multe îmi sunt familiare din copilărie, numai identificarea numelui ştiinţific am făcut-o mai târziu. Altele provin din comunele jude- ţului nostru sau din alte regiuni şi le-am notat întâmplător cu ocazia vizitării acelor locuri. Numiri prea puţin diferite sau iden- tice celor citate în «Panţu» din alte regiuni mai ales din Bucovina şi Moldova de Nord nu am enumerat în lista mea, decât un număr mic. Câteva mai frecvente în Valea Someşului le pomenesc aci, ele fiind uşor de identificat: Arşinic, Bojor, Bureţi galbeni, Bo- sâioc, Rapciţă, Râşcov, Siminic, Săcărfc, Solovârf, Tăbac, Tătăişă, Văcălie etc. In sfârşit sunt câteva numiri foarte comune ca Arin, Aiu menţionate pentru întrebuinţări puţin cunoscute medicinale sau de ritual supersţios; pomenirea lor am crezut că poate pre- zenta interes. In ce priveşte determinarea plantelor, pentru unele m’am adresat dlui E. I. Nyărâdy conservatorul «Muzeului Botanic» din Cluj, căruia ţin să-i mulţumesc şi din acest loc pentru amabi- litatea arătată. 1 1 il * 2) V. «Arhiva Someşană* Nr. 20—1930. 458 Agustine (Mănăştur-Cluj). Fructele comestibile de Castanea vesca Gaertn. Aiu ciorăsc Z. Aliatn ursinum L, folosit uneori de cătră fete drept »ruminele« frecând obrazul pentru a se înroşi. Aiu, Z. Alium sativum L cultivat, pe lângă folosul alimentar (se prepară »mujdai« prin zdrobire cu obiecte de lemn, apoi se sară şi se consumă împreună cu alte alimente de post ca peşti, cartofi etc.), la Anul Nou şi Crăciun se fac cruci cu un căţel de aiu în ferestrele şi uşile casei şi grajdurilor precum şi în ceafa membrilor familiei, în credinţa că apără de Necuratul. Este con- siderat ca vermifug, contra limbricilor. Arin, Z. Almus Olutinosa Gaertn. Plantă bine cunoscută, ce creşte prin zăvoaiele şi prundurile râurilor. Scoarţa o folosesc ţăranii la cernit lână sau lucruri de lână, în acest scop se fierbe împreună cu sulfat de fier (numit aci galascău). Altă dată cu scoarţa arinului se roşeau pieile de vită pentru opinci. Frunzele tinere lipicioase se pun între degetele picioarelor, contra opărelii. Arşinic de căţim (Ţibleş). Sedum roseum L Scop. Creşte în locurile stâncoase din Ţibleş (Arsul) în »Grădina Zînelor« (nume comunicat de baciul Ludvig Casian din Runc). Băsacan (Poienile Zăgrii). Lysimachia vulgaris (?) L. Plantă uneori cultivată prin grădini ca ornamentală (»Băscanul de gră- dină seamănă cu băsacanul de prin tăietori*). Bota cucului Z. Equisetum arvense L aşa se numeşte indi- vidul fertil ce creşte primăvara în lunile Aprilie şi Martie pe fâna- ţele şi ogoarele umede; indivizii sterili ai acestui Equisetum precum şi ai altor Eqisitaceae se numesc perie ursască sau peria ursului. Breabăn Z. Hepatica triloba. Chai. Prin tufişuri şi poieni, foarte mult atrage atenţia prin florile albastre azurii ca cerul primă- verii când înfloreşte. Breabăn alb Z. Anemone nemorosa L. In tufişuri şi păduri. Brozdi Zii brobghh (brobi) j(Rodna) Riomex crispus L. Creşte prin fânaţe umede. Frunzele tinere primăvara se mănâncă (zeamă acră). Bulbuci Z. Campanula persicifolia L şi C. Trachelium L. Răs- pândită prin tufişuri, poieni şi păduri. Bureţi de spân Z. Tricholoma Georgii Fr. Ciupercă comesti- 459 bilă, creşte pe răzoare, rărişuri, pe lângă garduri şi mai ales prin spineturi de cotobrel (Prunus spinosa). Burete ustunoi, burete alb Z. Lactarius piperatus Fr. Creşte prin păduri şi dumbrave, se mănâncă. Bureţi nebuneştiZ diferite soiuri veninoase de bureţi şi ciuperci. Căcâdări se numesc fructele de rug Roşa canina L. Câcăcele Z fructele de păducel (Crategus monogina) Jaeg. Cofei de ciocoladă, praful de Theobroma cacao L, ce se vinde în comerţ. Caisin (Sic jud. Someş) Prunus armeniaca L, cultivat pentru fructele sale. Calapăr de munte Z (Ţibleş) Hypochaeri uniflora, Vili, planta creşte prin păşunile alpine. Calci Z. Caltha vulgaris L. Creşte pe lângă păraie. Primă- vara se dă oilor (tăiată mărunt şi amestecată cu sare şi păsat) în credinţa că vor da mult lapte. Cârligăţea Z. Lythrum salicaria L. Creşte prin locuri umede şi mlăştinoase, fânate, bălti, tufişuri. Cârligaţele Z. Phascolus vulgaris L, o varietate cu păstaia arcuită. Căreţi (floarea de cărete cu ruşinea fetelor) Z. Dancus carota L pe câmpuri, coline, răzoare, prin fânate. Bătrânii spun, că pe vremea lor, pata florilor roşii centrale ce reprezintă ruşinea fetelor era mare cât moneda de un Leu. Cetină, se numesc ramurile cu frunze ale coniferelor brad, molid şi tisă. Ciocarâpe, ciocarâbe, Z cociorâbe (Nepos) guruline (Şoimuş), Sorină Bucureşti. *Helianthus tuberosus«, L plantă cultivată origi- nară din America. Tuberculii ei se mănâncă primăvara chiar cruzi. Ciuceaşău, ciuceaşăi Z. Orchis elegans Heuff. Prin fânate umede. Ciucoare Z. Cbchorium inthybus L. Creşte prin fânate, pe lângă drumuri, prin prunduri, tăietori. Florile se smulg de pe re- ceptor şi se pun pe rănile cauzate prin tăiere. Ciucurani Z. Polygonum orientale L. Plăntâ ornamentală origi- nară din India orientală. Ciucuru popii (Mănăştur-Cluj) Trifolium protense L. Coame de mare Z. Ceratonia siligua L sub acest nume se 460 cunosc fructele dulci comestibile (păstăi cărnoase) ale acestei plante mediterane contra tusei, se fierb cu smochine şi se bea zeama. Coceni căpreşti Z. Salvia glutinosa L. Creşte prin păduri şi pe lângă păraiele umbroase. Copiii smulg florile şi sug nectarul dela baza tubului corolei. Codorâşte Z. Baletus scaber Fr. ciuperca comestibilă cu sti- petele mai subţire mai lung, creşte prin tufişuri, mesteceni. Colomnidă Z. Cirsium arvense Scop. Creşte prin culturile de grâu şi porumb. Cotocei Z. Trifolium arvense L. Creşte prin locuri sterile câm- puri, păşuni. Cucurbâtă Z. Cucurbita lagenaria L. cunoscută ca plantă de cultură. Cucurbătă se mai zice figurat şi craniului (capului). Dublete vezi Ludău. Dudău se numesc buruienile mari, fără a designa o anume plantă (»Oltule pe malul tău crească iarbă si dudău, să pască şi murgu meu...«) Durhan (Durhani), Handări (jud. Someş, Haldaiu (Moldova), Canabis sativa L, aşa se numeşte cânepa semănată şi crescută ca fire singuratice prin porumb sau prin varză ca să nu o mănânce omizile. Creşte mare, groasă şi ramificată. Fansule bidoane, Phascolus vulgaris L var. alba cultivată pentru boabe, constituie alimentul de temelie al ţăranului din Valea Someşului, alături de cartof în postul Crăciunului şi postul Paştelor. Fansulepupuri Z. Phaseolus manus L. Aşa se numeşte fasolea albă, cu tulpini scunde neurcătoare. Fansule de rude (grase) Z, Phaseolus vulgaris L. Planta urcă- toare (volubilă) cultivată ca alimentară. Fidireie (Gorneşti jud. Murăş), Pere de pământ, Picioci (Brâglez jud. Someş) Pârciod (Sângeorz-Băi jud. Năsăud) Solanum-tuberosum L. Cunoscuta plantă alimentară cartoful. n Oălbinele Z. Florile de Tussilago farfara L. Frunzile cari apar mai târziu se numesc Potbal şi se mănâncă. Poporul crede că, dacă găinile văd aceste flori nu ouă. Oorgani sau Corcani Z. Ladanus piperatus Fr, la bătrâneţe când sunt prea pişcători sau mai de grabă este o varietate cu 461 lamelele ceva mai distanţate decât la specia tipică şi considerată necomestibil. Oogoşi Z. Physalis Alkekengi L. Creşte în mici grupuleţe prin păduri, tufişuri pe lângă garduri, dar numai în unele locuri. Copiii mănâncă fructele. Gogoşari (aproape în toată ţara). O varietate cultivată de Capsicum annum. Handări vezi Durhani. Haldani vezi Durhani. Harbuz (Salva, Năsăud). Cucurbita pepo L. Cultivat prin po- rumb pentru fructele ce servesc ca hrană porcilor, din seminţe se extrage un preţios uleu, consumat în posturi. Hribă. Boletus edulis Bull. Ciupercă comestibilă căutată şi apreciată mai ales când e tânără, creşte prin păduri de fag şi stejar. Hriba lui lanoş Z. Bolelus-Satanas Leuz. Ciupercă otrăvi- toare crescând în aceleaşi locuri cu precedenta. Iarbă grasă Z. Portulaca grandiflora Lindl. Plantă ornamen- tală cultivată prin grădini. La Năsăud i se zice şi portulacâ. Iarba mărinului L. Centaurea austriaca Wild. Creşte prin fânaţe, prin poeni în lunci până în regiunile muntoase. Iarba pârciului (Iarbă de pârei) Z. Qeranium Robertianum L. Această plantă creşte pe câmpuri prin tufişuri (arinişuri) locuri umede şi umbroase. Taiată mărunt se amestecă cu sare şi păsat sau tărâţe şi se dă vacilor ca »să le apuce de taur«. Iarba tăieturii Z. Gentiana cruciata L. Creşte prin fânaţe pe coline şi dealuri. Se culege şi păstrează, frunzele sunt întrebuin- ţate pentru vindecarea tăieturilor, aplicându-se pe rană. Iarbă de tun Z. Sempervivum tectorum L. Se cultivă pentru a vindeca unele boli de urechi. Ilest (Coasta judeţului Cluj). Saccharamices cerevisiae Meyen. Cunoscuta ciupercă (drojdia de bere) întrebuinţată la dospirea aluatului. i i i îl Iufă Z, se numeşte un aliment făcut din turta rămasă la stoarcerea uleiului din seminţe de bostan (Cucurbita pepo.) prin oloniţe (aparate primitive de lemn). Lacrimile miresei, (Trans.) Tremurici Z. Briza media L. Plantă erbaceae, creşte pe dealuri şi coline ierboase. 462 Lapte broştesc Z. Euphorbiutn cyparisias L. Creşte pe câmpuri, prundişuri, locuri sterile, păşuni. Lemn cănesc Z. Ligustrum vulgare L. Arbust ce creşte prin păduri şi tufişuri. La sărbătorile Rusaliilor florile acestei plante împreună cu flori de soc şi frunze de paltin şi nuc se pun in casă la grindă şi icoane. După uscare se păstrează şi vara în timp de furtună se pun pe foc, în credinţă că o potolesc. Lemn cu boabe albe Z. Symphoricarpus racemosus Michaux. Arbust ornamental întâlnit uneori prin grădini ţărăneşti. Lemnuş Z. Philadelphus coronarius L. Arbust ornamental cul- tivat mult prin grădini pentru florile puternic mirositoare. Lemnuş de apă (Z şi Poienile Zăgrii). Myricaria germanica Desv. Arbust ce creşte spontan în Valea Zăgrii foarte rar dar răspândit în văile aproape tuturor afluenţilor Someşului din jud. Năsăud. In Poienile Zăgrii am găsit-o cultivată ca plantă orna- mentală. Limbariţă Z. Scolopendrium vulgare Schwartz. Feriga aceasta se găseşte prin păduri (mai ales pe Ţibleş şi la Târlişiua). Liţinău (coasta Cluj). Lycium vulgare Dun. Arbust răspândit prin garduri, pe lângă sate (introdus). Copiii mănâncă fructele. Liurbăn Z. Frunzele de Laurus nobilis L, se pun în mâncări. Ludău (jud. Someş), Dublete (Mănăştur-Cluj). Cucurbita ma- xima Duch. Plantă cultivată pentru fructele ei comestibile (Dov- leacul). Luhăr (jud. Năsăud), Luhără (jud. Someş) Trifolium sativum Schreb. Plantă furajeră cultivată. Loză Z. Salix caprea L. Creşte prin tufişuri şi păduri. Macriş de câmp Z. Rumex acetosella L. Creşte pe câmpuri, coline, în locuri sterile, prin păşuni, locuri aride şi nisipoase. Măr de ţitron Z. Citrus himonum Risso. Aşa se numesc fructele (lămâi), cumpărate pentru întrebuinţări casnice. Mături de casă Z Rochia scoparia Schrad. Plantă ii cultivată prin grădini pe lângă case şi grajduri. Mied Z (Ţibleş). Mulgedium alpinum L (Cass). Creşte rare- ori prin păşunile montane extinse în zona vechilor păduri în Ţibleş. Mnierţa pământului Z. Cladonia pydata Tr. Lichen ce creşte pe pământ în locuri nisipoase. 463 Nemţoici Z. Cosmosbipinnaties Cav. Plantă ornamentală de curând Introdusă. Nevestele Z. Narcissus poeticus L. Plantă ornamentală culti- vată prin grădini. Netoată Z. Lycopodium selago L. Planta creşte prin locuri umede în Ţibleş, ciobanii întrebuinţează zeama căpătată prin fier- bere la vindecarea durerii de picioare a oilor şi caprelor. Se mai întrebuinţează şi la videcarea altei boli numită cipaimă (un fel de tenie a oilor) turnându-se zeama în gura animalelor bolnave. Nucă de mare Z. Myristica fragrans Hont. Seminţele se în- trebuinţează sub formă de răzătură (făină) pusă în apă, în contra durerilor de rânză (stomac). Omag Z. Campanula-alpina laeg. Planta se culege mai ales din muntele Ţibleş şi Galaţi cu rădăcini cu tot. Se pune în mă- măligă pentru a otrăvi cânii ce fac stricăciuni la culturile de po- rumb. După mărturisirea multora fără efect. Păpucaş (Z Poenile Zăgrii). Impatiens Roylei Walpers. Ori- ginală din Himalaia şi India-estică. Plantă ornamentală înaltă până la 2 mtr. şi chiar mai mult, tulpina ramificată şi netedă (fără peri). Frunzele lancedate cu vârf ascuţit, dinţii inferiori şi peţiolul cu -glande. Flori cu peţiolul lung, grupate în ciorchini având dela 2—14 flori late de 3—4 cm. purpurii s’au roşii vişinii. Pintenul drept şi gros. La fel se numuşte şi Impatiens balsamina L. Cul- tivată deasemeni ca ornamentală. Pârăoci vezi Fidireie. Părul porcului Z (Ţibleş, Munţii Rodnei). Nardus-stricta L. Creşte la munte prin păşuni. Pcelecă (Pceleca ursului) Z. Lycopodium clavatum L, creşte prin păduri. Penele Pâzgoiului (Câzgoi =-- trântor) (Mănăştur-Cluj) 7c- raxacum officinale Wigg. Pepene (Valea Someşului) Cucumis sativus L. Cunoscuta plantă alimentară castravetele. Plăcinta porcului Z. Heradeum palmatum Bmgt. Plantă răs- pândită prin fânaţele din lunci. Pipijoi (Chintău jud. Cluj) Orobus vetnus L. Creşte prin pă- duri şi tufişuri. 464 Poame forcoşe (Suplai) Fructele unei varietăţi de Prunus iti- sititia L. Poala Sfintei Mării Z. Reseda Iuţea L. Creşte prin locuri ni- sipoase, păşuni, prunduri, grădini. Pomăranţe (Năsăud) Fructele de Citrus aurantiaca L. Pomniţer (Valea Someşului) Morus-alba L şi Morus-negra L. Fructele se numesc pomniţe, cultivat pentru fructe, uneori şi pentru hrana viermilor de mătase. Pomniţe se mai numesc şi fructele de Fragaria vesca. Porci Z. Dipsacus silvester Huds. In locuri necultivate, pe lângă drumuri. D. laciniatus L. Creşte în lunci, tăietori şi pe lângă ape. Potculean (Matezi-Ialomiţa). Datura stramonium L. Planta creşte pe terenuri virane, locuri gunoioase etc. Porgici (Pordici) Z. Canabis sativa L. Astfel se numeşte câ- nepa măruntă rămasă după culesul cânepii propriu zise. Din por- dici se lucrează ţesături mai ordinare. Potroacă Z. Centaurium umbelatum Oilib. syn. Erythraea cen- taurium. Pers. Creşte pe dealuri, câmpuri, fânaţe şi păşuni. Puşpan Z. Buxus Sempervirens L. Plantă ornamentală, cultivată. Răgice Z. Rafanus sativus L. Plantă alimentară cultivată. Răcită plângerii Z. Salix babilonica L. Planta e cunoscută dar rareori cultivată. Râciţele. Salix viminalis L (şi S. purpuiea). Cresc pe lângă râuri, şanţuri, pe prundişuri. Ramurile lungi şi elastice servesc la împletituri de lese, de car, coşuri apoi lese şi vârşe de prins peşti. Rădăcină dulce Z. Polypodium vulgare. Creşte prin păduri, prin locuri umede, stâncoase şi prăpăstioase. Rădăcina se pune în vinars. Raiz (jud. Năsăud). Orgza sativa L. Cunoscuta plantă ali- mentară orezul. Rotiliţe albe (Salva). Achillea Starnica L. Cultivată ca plantă ornamentală. Roşioară (jud. Năsăud). Lactarius volemus Fr. Ciupercă co- mestibilă cunoscută din pădurile de fag. Ribizei, struguraşi (jud. Năsăud). Ribes rubrum L. Arbust cultivat pentru fructele comestibile. Rujnici de munte Z (Ţib)eş). Aster alpinus L. Creşte în lo- curi stâncoase şi ierboase în Ţibleş. Ruja buja albă Z. Paeonia aestiva L. Cultivată ca plantă or- namentală. Ruja buja roşie Z. Paeonia ojficinalis L. Cultivată ca orn. Ruji de barabou, Georgine (Valea Zăgrii). Dahlia variabilis Desf. Plantă ornamentală, cultivată mult prin grădini. Şălate Z. Lactuca sativa L. Plantă alimentară cultivată prin grădinile de zarzavat. Sămânţar (Videle-Vlaşca). Cucurbita maxima Duch. Plantă ali- mentară cultivătă. Sâmburi de mandulă Z. Astfel se numesc seminţele de Atnyg- dalus communis L sin. Prunus amygdalus Stockes. Aceste seminţe se dau bolnavilor sub formă de »lapte de mandule«. Schinteuţa lupului (Şieuţ jud. Năsăud) Lychnis Floscuculi L. Creşte prin fânaţe umede, în lunci şi poeni. Slobonog L. Gahingsoga parviflora Cav. Această buruiană originară din America s’a răspândit la noi prin văile umede şi nisipoase foarte mult. In Valea Someşului am găsit-o până în Valea Vinului sub munte. In Valea Zăgrii până în Poenile Zăgrii (1937) ajunsă deabia de vre-o 3 ani. Prin porumbiştele de luncă şi prin grădinile de flori şi zarzavat tinde se înlocuiască alte plante (cum sunt Costreia Panicum Crus gallie L şi Mohorul Setaria- glanca Bcauv. Stânjarx (jud. Năsăud). Quercus sessili flora. Plantă arbores- centă ce formează păduri şi dumbrave. Steluţe (Munţii Rodnei1). Leontopodium alpinum Coss. Planta creşte în munţi, în locuri stâncoase cu substrat de calcar. ■) Planta este ameninţată cu dispariţie mai ales pe Corongiş şi locurile vecine cercetate mai mult de turişti, nu atât din cauza păşunatului cât mai ales din cauza culesului. In vara anului 1937 pe Corongiş de abia am văzut câteva (2—3) fire, pe Saca ceva mai multe. Dispariţia va fi cu atât mai ra- pidă cu cât pentru ţigările cari le dau «domnii turişti*, ciobanii se caţără şi pe stâncile primejdioase după Steluţe, ştiind că domnii le apreciază şi caută; ciobanii înşişi ie poartă în pă'ărie. Pe culoarele unor ministere se poate citi următorul afiş pus de Comisia pentru protecţia monumentelor naturii: »Nu cu- legeţi nu distrugeţi, nu comercializaţi Floarea reginei (Leontopodium alpinum Coss). Este declarată monument al naturii. Printr’o lege specială publicată in 4§â Steregoaie Z. Veratrum album L. Creşte prin fânaţe şi pă- şuni în regiunea montană şi alpină. Se vindecă râia cu ea. Şteagă (ştege) Z. Rumex alpinus L. Creşte în regiunile mon- tane şi subalpine în locurile gunoioase din jurul stânilor. Rumes conglomeratus Murr. Creşte prin fânaţe umede şi mlăştinoase. Şuvar Z. Cam sivatica Huds. Creşte prin păduri. Târsoci Z. Târsan (Parva). Deschampsia caespitosa L. (Beaov). Răspândită în regiunea inferioară a păşunilor alpine. Ţâţa caprii (Chintău), Ţâţa vacii (Mănăştur-Cluj), Ptimula officinalis Jacq. Prin livezi, pe dealuri mai ales în apropierea pă- durilor. Tremurici vezi Lacrimile miresei. Ţinzură Z. Gentiana Iuţea L. Se culege din muntele Galaţi. Rădăcinile tăiate se pun în apă sau vinars ce se bea în contra durerii în »lontru«. Unguri Z. Echium vulgare L. Creşte în locuri necultivate pe dealuri. In cantitate mare mai ales pe miriştele rămase în anul al doilea necultivate. Vâzdoance de câmp, Z Iarba urâtului (Runcul Salvei). Dian- thus compactus (W) Kit. Creşte pe câmpuri, prin fânaţe în regiunea montană şi alpină. Vilai alb, Vilai roşu, Vilai plin, Vilai gol Z, Flori în cruci, flori în crăngi (Salva). Mathiola incana L. Plantă ornamentală culti- vată mult prin grădini. Zabră (Parva). Galcopsis versicolor Curt. Creşte în locuri um- broase, umede prin păduri pe lângă păraie. La fel se mai numeşte şi Galcopsis pubescens Bess. ■ * Monitorul Oficial (184 —930) delicvenţii se pedepsesc«. Aceste afişe puse în capitală nu-i asigură o protecţie reală în munţi. Trebue să se treacă la mă- suri efective. m Biblloagrafie 1. Borza Al. Flora grădinilor ţărăneşti române II. Bul. Grăd. Bot. 5. 1925. 2. — Notiţe etnobotanice. Numiri populare de plante. Bul. Grăd. Bot. 11. 1931. 3. Bujorean O. Boli, leacuri şi plante de leac. Bibi. Pop. Asoc. »Astra«, Sibiu 1936. 4. Butură V Plante de leac din regiunea Mocanilor de pe Arieş. Notiţe etnobotanice. Bul. Grăd. Bot. Cluj. 13. 1933. 5 Butură V. Plante cunoscute şi întrebuinţate de Românii din Ardeal. Bul. Grăd. Bot. Cluj. 15. 1935. 6. Morariu /. Despre ornamentica florală în Valea Zăgrii. »Arhiva Someşană« Nr. 20. 1936. 7. Panţu Z. C. Plantele cunoscute de poporul român. (Voca- bular botanic) Bucureşti. Casa Şcoalelor. Ed. II. 1929. 8. Pax F. Pfanzengeographie von Rumănien. Nova Acta. Abh. der Leop. C-rol. Deutschen Academie der Naturforscher Bd. 110 2. Halle 1920. 9. Prodati /. Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în România. Cluj. 1923. 10. — Flora mică ilustrată a României. Cluj 1928. Nouveaux noms populaires roumains de plantes Resume Le peuple roumain a un tres vif esprit d’observation de la nature envirounante; c’est une consequence naturelle de sa vie pastorale et agricole dout Ies besoins quotidiens l’ont amene â distinguer un grand nombre de plantes utiles, de mauvaises herbes ou plantes inoffensives qu'il retrouve dans ses travaux de cultufe et dans Ies prairies. II recherche avec inter£t Ies proprietes 'medi- cales des plantes qu’il emploie dans la therapeutique des diverses maladies. Les connaissances botaniques des autochtones de l’ancienne Dacie ont ete remarquees par les savants naturalistes, â commencer m par Dioscoride jusqu’au professeur F. Pax de Vienne. La plupart des noms populaires de plantes et de connaissances ethnobota- niques ont ete recueillie dans diverses etudes, dont nous sigma- lons celle de Zacharia Panţu qui a reuni dans son dictionaire botanique («Vocabular botanic*) plus de 4600 noms populaires roumains de plantes, se referant â aproximativement, 2000 especes connues. 11 est â remarquer que la plupart des noms de plantes sont des noms anciens. Parmi ceux-ci il y en a qui sont d’une faţon presque certaine d’origine geto-dace. D’antres sont d’origine rou- maine, formes dans l’esprit de notre langue. Un petit nombre seulement est d’origine recent, empruntes au aux peuples voisins. II s’agit surtout de plantes nouvellement introduites dans lepays; comme par exemple, Ies noms des plantes ornamentales. Nous avons dresse une liste contenant aproximativement 140 noms de plantes qui ne se trouvaient pas, jusqu’ici, mentiones dans la literature ethnobotanique roumaine. Chelques de ces plantes sont utilisees dans des buts medicaux. II en a ete fait mention quand leur utilisation etait peu connue. Comunicări Locot.Teodor Ghiţan: Istoria Comunei Borgo-Bistriţa, de Popa Vasile Pavel Acest istoric al comunei Borgo-Bisriţa a fost scris după anul 1876, ultimul an care este amintit de bătrânul preot. Conţi- nutul acestei istorioare, redat într’un stil arhaic, provincial şi cro- nicăresc, ne redă în mod succint vremurile trecute ale acestei co- mune, auzite şi de autor, după cum aminteşte într’un loc, din bătrâni. Documentul scris cu litere latine este important pentru în- treaga vale a Bârgăului, deoarece bătrânul popa Vasile, nu se mărgineşte a descrie numai evenimentele întâmplate în comună, ci descrie şi altele în legătură cu trecutul întregii văi a Bârgăului şi mai cu seamă luptele grănicerilor în anii 1848—1849, cari timpuri le-a trăit în calitate de preot şi păstor al credincioşilor săi. Fiind folosită şi tradiţia în documentarea şi expunerea fap- telor, nu toate evenimentele amintite sunt verosimile, fiind în con- tradicţie cu alte evenimente petrecute în ţinutul grăniceresc, a căror autenticitate este suficient controlată prin diferite acte şi do- cumente publicate anterior în «Arhiva Someşană«. Astfel într’un loc se spune că: »în taberi contra turcului, au eşit grenzerii în anul 1809, 1812 şi 1815«, ori se ştie destul de bine că după istoria lui Oheorghe Bariţiu şi istoricul regimentului 50 «Thurn und Taxis«, cari au folosit isvoare autentice, regimentul de graniţă Năsăudean în aceşti ani nu a luptat contra Turcilor, $i contra francezilor, pe teatrul de operaţiuni din Italia şi Rin. Alte izvoare mai sigure ce probabil le-a întrebuinţat popa Vasile au fost arhivele companiei a 3-a şi a plutonului de gră- niceri ce se găseau în comuna Borgo-Prund şi Borgo-Bîstriţa, în timpul cât dânsul a trăit. Dovada acestor izvoare este numele tu- 14 4?d turor căpitanilor şi locotenenţilor amintiţi în manuscris pe cari nu putea să-i ştie decât dela sediul companiei sau plutonului mai sus amintite. Ortografia manuscrisului este cea cipariană. Conţinutul ur- mează aci transcris cu modificările necesare ortografice. Manuscrisul este unul din putinele documente pe care le are Valea Bârgăului despre trecutul său. Este păstrat de nepotul popei Vasile, domnul director de scenă dela Opera română din Bucureşti, Constantin Pavel. Dela bătrânul patriarh, popa Vasile, cum il numia poporul, a rămas o scurtă autobiografie, care va fi publicată în alt număr al acestei reviste. Vrednic de reţinut este că preotul Vasile a fost un foarte bun român, un realizator de lucruri mari şi utile în comuna sa şi a luat parte la toate mişcările naţionale din anii 1848—1849, luptând alături de armata lui Urban, pentru izgonirea generalului Bem din Valea Bârgăului. * înainte de militralizare comuna Borgo-Bistrita au fost tare îm- prăştiată, oamenii locuiau cu caselor lor, fieştecare unde-şi avea locul său propriu, şi atuncea spuneau bătrânii că trăiau cu mult mai bine ca acuma. Iar cât a venit câtunia în Bârgău, la anul 1783, minten au strâns satul la olaltă, au croit drumuri iungiş şi curmeziş; prin sat au împărţit grădini la fieştecare, cu număruş, şi au aşezat satul în rânduială regulată. Mai înainte până a nu aşeza satul unde stă acuma, au f st aşezaţi cu case pe moşia lor Oâţanii, Ciurenii, Brumenii, unde stau şi acum in ziua de astăzi. Mai către apa Bistriţei au fost aşezaţi Tăncanii, Frijenii, Andrei Mare şi Găină. Locul unde stă satul acuma a fost mlăştinos acoperit cu arini, şi a fost al oamenilor dela Joseni, şi din celelalte sate din jos, şi acelora li s’au dat alte locuri în hotarul Borgo-Bistriţei. Şi dupăce au format grădini la fieştecare unde să-şi pună casa, au hotărît să aducă şi bisericelefdin sus să le aşeze în sat. Biserica gr.-ortodoxă a fost aşezată în sus pe locul Băca- nilor şi cea unită în Strâmba pe locul Popenilor şi spuneau bă- trânii că înainte de militarizare nu se pomenea să fie uniţi, toţi erau de religia gr.-orientală şi Bârgăul întreg slujia la domnii Bethlen 471 Georg, Bethlen Pal şi Bethlen Laioş şi se ţinea de Varmeghia Dobâcii de jos. Iară după militarizare au strâns satele Bârgăului laolaltă şi au înfiinţat două companii, adică Borgo-Rus, Borgo-Joseni, Borgo- Mijloceni, Borgo-Suseni a patra companie, iar Borgo-Prund, Borgo- Bistriţa, Borgo-Tiha şi Borgo-Moroşeni a treia companie. , In Borgo-Prund au aşezat un Maior, în Tiha au făcut cortel de căpitan şi în Joseni iară. Preoţi de când a venit cătunia în Borgo-Bistriţa au fost popa Alexandru din Galat, al doilea popă Macaveiu din Joseni, a1 treilea popa Ionică din Rusu, al patrulea popa Luca de aicea din Bistriţa şi al cincilea sunt eu popa Vasile Pavel, feciorul popii Luchi. Căpitanii dupăce au venit cătunia în Bârgău au fost la com- panii : Jarodcu, Bohaci, Simini, Zaibingher, Nemeşu, Ratiu, StorvatU, Lang, Marincovici, Negovan, Craglici. Saifertici, Ditrihu, llicici, Seculici, Marchesici, Angherer, Osmolschi, Ioan Mihăilaşiu; şi Laitnanti în Borgo-Bistrita au fost ca station-comandanti: Unguru Androne, Ceheti, Bertel, Raupenstrauch, Bota, Paramon, Ilieşiu, Doci, lordici, Popu, Oarbeşiu, Craus, Pruneanu, Buia, Mihailaşiu, Uşieru, Covaci. . Aceste două companii s’au ţinut de regimentul al 2-lea ro- mânesc de grăniteri, Nr. Regimentului 17. Anii mai însemnaţi au fost şi neroditori 1812 până la anul 1816 şi nerodirea a fost din ploile cele multe. Atuncea s’au scumpit bucatele dela 5 până la 15 florini inerţa, bani uşori (devalorizaţi). Cei mai cu putere aduceau bucate dela Moldova iar sără- cimea aducea scoarţă de ulm, o usca şi făcea fărină, o mesteca cu buruene, făcea turte şi mânca. Apoi la un timp auzind împăratul Frânt, a ajutat sărăcimea cu bani şi bucate. In anul 1817 a trecut împăratu Franj prin Bârgău şi anul acela a fost foarte roditor încât toamna a fost merja de mălai cu 1 florin 20 cr. m. v. Au scăpat oamenii de foame. In vremea foa- metei mulţi oameni şi-au lăsat casele goale şi s’au dus în Mol- dova, acolo au fost bucate deajuns. Lâ taberi în contra turcului au eşit grenzerii în anii 1809, 1812 şi 1815, apoi s’a încheiat pacea. In anul 1836 au murit mulţi oameni de coleră. S’a croit 14* dram pe valea lui $tefu. In anul 1839 sub comanda Domnului maior Bezmann, l-au scos până la Colibiţa tot pe lângă apă. In ziua de Sf. Maria Mică am fost şi eu preotul Vasile Pavel co- măndăluit de domnul protopop Bogatu şi am făcut o sfeştanie şi rugăciune în gura părăului Petri. Acolo au fost strânşi feciorii din amândouă compăniile care era sub arme. De faţă au fost ma- iorul şi doi căpitani, doi obări-lecmani şi doi lecmani'). O com- panie deoparte şi una de altă parte. Tisturile* 2) în mijloc. A fost gătită o masă unde am făcut rugăciunea, fiind cu toţi de faţă. După rugăciune unde a stat masa, am pus o cruce pentru adu- cerea aminte, şi de atunci locul acela s’a numit «Poiana Crucii« până în ziua de astăzi. Toţi feciorii au fost sub arme în timpul muştrului3) de 8 zile, au lucrat la drum. In anul 1846 a eşit un batalion din regimentul nostru la Oaliţia la Zalescic şi a stat acolo până la anul 1847 în Iunie. Bă- tălie nu a avut, au venit feciorii acasă. In anul 1848 în luna lui Mai, au prins a se face adunări la Blaj şi la Năsăud în contra Ungurilor, unde am fost şi eu. La Blaj a fost o mulţime de 40.000 de oameni din toate părţile Ar- dealului adunaţi. Preşedinţii la acea adunare au fost domnii episcopi Andrei Şaguna şi loan Lemeny episcopul Blajului şi de faţă au fost un general şi doi comisari cu un escadron de husari, două companii de cătane pedestre şi un tun pentru apărarea păcii. La acea adunare au vorbit mai mulţi: domnul Bărnuţiu, dl Avram Iancu, domnul Laurian, domnul Buteanu, domnul Pop Alexandru. Domnul Oeorge Bariţiu şi alţi mai mulţi domni inteligenţi au poftit să aibă şi Românii toate drepturile asemenea cu celelalte naţii şi să se uşureze -şi alte greutăţi ce au fost în spinarea ro- mânilor. Dupăce s’a împrăştiat adunarea cea mare dela Blaj, la pu- ţină vreme au prins Ungurii a-şi face gardă naţională, Saşii încă, Românii aşişderea. Au prins Ungurii a se împotrivi Românilor, iară Românii asupra Ungurilor. ' In luna lui Iulie 1848 a eşit un batalion din Regimentul al >) Lecmani şi oberlectnam — Sub. Lt. şi Locot. 2) Tisturile = Ofiţerii. 3) Muştru = Instrucţie. 473 2-lea românesc de graniţă în ţara ungurească, în contra Sârbilor şi maiorul cu acel batalion a fost Leon Pop. Şi au silit feciorii, dacă au sosit în ţara ungurească, să joare pe constituţia ungu- rească şi să ţie cu Ungurii, neştiind ei că merg în contra Sârbilor. Dară feciorii nu au vrut a călca jurământul împăratului care i l-au fost pus lui. Mare necaz au suferit bieţii feciori, au umblat închişi prin oraşe şi totuşi 2 companii din batalionul acela au fugit la Sârbi, şi din ceialalţi au mai prins Ungurii* dar nu le-au făcut nimica. Au scăpat bieţii feciori cum au putut. Cu al doilea batalion ce a fost acasă ca comandant a rămas domnul obărstlaitnantu Urban şi in August 1848 au prins a veni ţărani din toate părţile la Năsăud, şi puneau jurământu că vor ţinea cu Împăratul, că vor lua şi ei arme contra Ungurilor. In Octomvrie 1848 s’a şi început revoluţia. La Sas Reghinu, Săcuii s’au sculat asupra Românilor şi Urban a eşit la bătaie cu toţi care au fost acasă cătane, şi cei bătrâni şi ţăranii şi-au făcut cu toţi lănci, au eşit şi ei la bătae. S’au pus peste ei mai mari prefecţi şi tribuni, aceia îi povăţuiau. Urban dela Reghin s’a tras înapoi până la Bistriţa, după aceia au mers Urban cu grănicerii spre Meseş şi a avut în multe locuri bătae. In Decemvrie 1848 a prins Urban a se trage înapoi cu armadia lui. Avram Iancu şi Axentie au avut decilin1) armadia lor şi ei au ars Aiudu şi Turda şi au scos mulţi bani dela Unguri. Minteni după aceea au întrat multe armadii ungureşti în Ardeal şi pe ai noştri pe mulţi i-au prins. Urban s’a tras cu armadia lui către Bucovina. In 22 De- cemvrie 1848 Ungurii au mers după Urban până la Dorna şi de acolo minten s’a întors înapoi şi trupa s’a aşezat în Prund şi Tiha. Forposturile* 2) le-au pus Ungurii în Borgo-Bistriţa şi Borgo- Mureşeni. , Urban cu armadia lui s’a aşezat la Câmpu-Lung. 11 Iancu şi Axente, cu ale lor cătane, s’au aşezat în munţii Clujului şi de acolo au atăcat cetatea Bălgăratu în multe rânduri şi a avut bătae cu Ungurii şi tot din munte nu l’au putut scoate, ') Decilin = separat. 2) Forposturile = avanposturi. 474 Iancu nu a avut cătane regulate împărăteşti fără numai mo- cani de către Abrud cu puşti de vânătoare cu cremene, dar toţi iagări3) buni şi tunuri de lemn şi cu acelea încă se putea ajuta. In luna lui Februarie 1849 a venit Urban prin dealul Să- nienilor şi prin Branişte cu vre-o 200 de feciori harnici şi noaptea au întrat în Moroşeni şi a prins Ungurii care au fost acolo la forposturi, ca o companie de cătane cu tisturile lor. A fost şi un maior, au fost vre-o 20 călăreţi şi i-au dus pe toţi către Bucovina. Armadia ungurească apoi s’a retras la oraşul Bistriţa; după aceia a venit Urban cu grănicerii şi cordoniştii şi un batalion dela »Carl Ferdinand«. Ungurii s’au tras la Dej, după aceea au avut puţină bătaie la Crainimăt. Intr’aceia vreme au venit şi doi generali cu un regiment de Poleci şi vre-o câteva excradoane de sfeliegeri,3 4) ca ajutor lui Urban. Dară aceia n’au vrut a întră la bătaie cu Ungurii fără au stat 2 zile la gura Tureacului, şi la sfârşitul lui Februarie 1849 a venit armadia ungurească cu generalul Bem, iar Urban s’a tras înapoi cu toată armadia lui, şi la Borgo-Joseni au prins a se bate; de acolo Urban s’a retras până la podul Vrăşmăşenilor la Prund şi acolo a stat la bătae. Au picat şi Unguri şi au picat şi Ro- mâni de ai noştri. La pod a picat comandaşul care a fost la tu- nuri cu numele Pampert, şi cât a picat acela minten au slăbit cu toţii şi au rătăluit,5) şi cei doi generali cu armadia lor. Au stat la Moroşeni şi Marţi în săptămâna postului mare a trecut toată ar- madia împărătească dela Moroşeni la Bucovina. Ungurii după ei până dincolo de Moroşeni şi după aceia armadia ungurească s’a aşezat la Prund şi s’au pus în toate părţile forposturi. La noi în Bistricioara venea în toată ziua o companie de cătane la forposturi. Oamenii când a întrat armadia ungurească în Decemvrie 1848 şi în sfârşitul lui Februarie 1849, au fugit mulţi la Bucovina, iar ai noştri la păduri în Colibiţa şi Gura Izvoarelor. Şi dacă au văzut oamenii că nu omoară Ungurii pe nimeni, afară de vre-o trei oameni care au fost în calea lor, au venit pe la casele lor, şi aşa au stat până în postul Sânpetrului 1849. 3) Iagări -= vânători. 4) Sfeliegeri = cavaleria poloneză. 5) Rătăluit = sau retras. 475 Ungurii cât au stat în Bârgău şi-au făcut 2 şanţuri: unul lângă curtea maiorului în Prund (pătării) şi al doilea în Podereî la Maxim Oâţan. La şanţuri au lucrat Saşii câţi au fost dela Be- clean încoace şi Românii. Cam pe la mijlocul postului Sâmpetrului 1849 au venit Mos- calii pe toate părţile au întrat în Ardeal şi atunci au avut bătaie mare cu Ungurii la Prund unde a picat lovit de tun un că- pitan care era comandaş la tunurile Muscalilor, în Poderei la Maxim Oâţanu, şi pe urmă au aşezat în locul unde a picat un monument. Numele acestui tist a fost Alexandrovici. Pe Unguri i-au scos Muscalii din Ardeal bătându-i crunt lângă Arad şi a fost mântuit împăratul nostru de armadia ungu- rească care a fost supus toată Austria. In anul 1851 în 31 Martie s’a desfăcut6) regimentul nostru de grăniceri, al cărui ştab a fost la Năsăud, şi l’au prefăcut în regiment de linie Nr. 50 şi a purtat numele de «Thurn und Taxis«. La noi în Prund la darea de samă a fost: un general, doi comisari şi căpitanul care a fost la compania noastră: Herseni; şi ne-au făcut din grăniţeri, ţărani şi am început a plăti dare regiască pentru case şi pământ. In ţinutul Bârgăului ne-au pus un comisar poleac cu nu- mele Mitcievici. In anul 1853 ne-au pus în locul comisarului un »Vorsteher« (pretor) iar poleac cu numele Zerlesci. In toate ofi- ciile se purta limba germană. In anul 1860 în 18 Iunie s’a înfiinţat un district din cele 44 de sate care au fost grăniţere, şi s’a dat un căpitan suprem cu numele Alexandru Bohăţielu cu reşedinţa în Năsăud, şi numele s’a purtat «Districtul Năsăudului«, limpede românesc. In toate oficiile s’a purtat limba română. Şi aşa au stat amploiaţi toţi Ro- mânii până la anul 1876 la care an s’a desfăcut Districtul dela Năsăud şi s’a împreunat cu Districtul Bistriţei care a fost district săsesc, şi s’a făcut dintr’amândouă un comitat şi s’a pus un co- mite suprem cu numele Hesler şi un vice comite cu numele Lany. Amploiaţii sunt mestecaţi Unguri, Saşi, Români; iar în toate oficiile se poartă limba maghiară. * * * ®) Desfăcut — desfiinţat. 476 Iuliu Moisil: O predică din vremurile trecute In Istoria ţinutului Năsăiid găsim interesante date asupra vieţii locuitorilor din timpul militarizării, fie ca soldaţi, fie ca agri- cultori, fie ce privişte şcolile din timpul regimentului de graniţă, ş. a. Date anterioare militarizării avem mai puţine. Ştim însă că şi ţinutul Năsăudului, adică Valea Someşului mare, a Bârgăului şi a Şieului, care au format teritorul grăniţerilor năsâudeni, a avut mult de suferit, nu numai dela năvălirile barbare, dar şi dela familiile feu- dale, apoi dela popii catolici şi dela Saşii bistriţeni. După înfrângerea knezilor sau voivozilor români, cari au stăpânit aceste locuri, poporul a decăzut din ce în ce în mizerie, s’a rărit şi a sărăcit, aşa că nici în ce priveşte partea sufletească, morală, nu s’a putut ridica, mai ales că Episcopii români erau departe. Locuitorii ţinutului nostru, depindeau mai târziu de vlădicia Blajului, unde, după cum ştim, abia în 1754 au început a se des- chide primele şcoli româneşti ardelene, între cari şi o şcoală pre- gătitoare pentru cei ce voiau să se facă preoţi. Pe la 1781, sub episcopul Grigore Maior, s’a întemeiat seminarul teologic, care există şi astăzi, şi în care s’au pregătit preoţi în mod mai temeinic. Acolo au urmat teologia mulţi tineri din graniţa Năsăudului. Fiind însă mare nevoe de preoţi în săracele noastre sate# necesitatea a făcut ca tineri cu oarecare carte se urmeze un curs scurt, numit »de morală«, din care cauză, cei ce terminau acest curs, se numiau «moralişti« şi apoi se hirotoneau ca preoţi. Felul acesta de a forma preoţi nu a dat bune rezultate, de aceea încă la 1809, la propunerea Vicarului Ion Nemeş, s’au trimis câte 12 tineri din regimentul de graniţă, care terminau norma (şcoala primară) sau institutul militar din Năsăud, să urmeze mai întâi studiile gimnaziale şi apoi cele teologice dela seminarul din Blaj. Unii din cei trimişi au absolvit aceste două şcoli, dar alţii au părăsit Blajul fără a le termina, aşa că nu s’a putut ajunge la rezultatele dorite de conducătorii grăniţerilor. Numai mai târziu, încetul cu încetul, s’a putut avea o pleiadă de preoţi cu studii mai serioase şi mai înalte. In astfel de împrejurări biserica şi viaţa morală a poporului a avut mult de suferit. Căci ce se putea aştepta dela tineri fără 477 multă carte,- din care aproape toti trebuiau să-şi facă mai întâi serviciul militar ani de zile, trimişi în războaie lungi, care nu se mai isprăviau, întorcându-se adesea cu obiceiuri şi moravuri cari nu cadrau cu morala creştină. Şi astfel găsim fel de fel de tipuri de preoţi, ignoranţi, lacomi, pătimaşi, dar şi o stare de plâns a poporului de pe acele vremuri ceeace o dovedşte predica, care urmează, mai la vale şi care indică multe din metehnele timpului atât, ce priveşte poporul cel atât de oropsit şi de neglijat, cât şi preoţimea illo tempore. Datele sunt luate din unele scrisori şi documente păstrate de persoane particulare, ca vorbe şi expresii de pe atunci. Iată predica: Iubiri mei aşa zişi creştini şi vai, din nenorocire, popo- renii mei! Să ne uităm acuma puţin la chipul de pe păretele cela, poate că vă ve(i cutremura odată în sinea voastră şi vă veţi îngrozi de păcatele voastre, de patimile diavoleşti, care v’au cuprins, veţi ofta şi suspina şi vă veţi pocăi de groaznicele nelegiuri în care v’aţi scufundat. Căci adevăr zic vouă, că va veni timpul când Domnul — la judecata cea din urmă — se va arăta în nouri, spre a judeca pe cei vii şi pe cei morţi, aşa cum îl vedeţi aici, în chipul de pe păretele cela, în toată slava lui înfricoşată, în marea lui putere şi în toată măreţia sa, aşa cum şi în sfânta evangelie scris este. Eu v’am citit acuma sfânta evangelie de astăzi, dar pun ră- măşag, că n’aţi înţeles-o ;«căci unii dintre voi clipociţi ori durmiti şi până nu ridic glasul meu -sau nu lovesc sdravăn cu pumnul în amvon, nu vă treziţi. Acuma vreau earăşi şi vă tălmăcesc şi se vă desluşesc învă- ţăturile Mântuitorului nostru lsus Cristos; dar vă previn, să ascultaţi cu toată răbdarea şi cu toată băgarea de seamă, şi încă odată vă spun, că dacă earăşi, când voi predica, ^r’unul dintre voi va cli- poci şi moţăi — ca Trifon Buhai, Toader Bosbici şi Onul Doci, Dumineca trecută, — unuia ca aceluia îi voi trânti în cap ceaslovul acesta. • Aşa dar, somnoroşilor şi păcătoşilor mei poporeni, Fiul Dom- nului vine să judece pe lcei vii şi pe cei morţi pentru multele voastre păcate, căci de geaba m’am strădănuit eu şi mereu v’am spus să vă lăsaţi de jalube şi de sudalme şi să nu vă certaţi, ci să vă rugaţi să vă deschidă Domnul Dumnezeu inimile voastre, ca să nu ajungeţi în fundul iadului, cum vedeţi în chipul acesta, că dracii îi împing pe cei păcătoşi cu furcile în smoala cea ferbinte a iadului. 478 De nenumărate ori v’am tudomănit să vă lăsaţi de rachiul drăcesc, de spirtul diavolesc, că rachiul îi dracu’n picioare şi cum il dai de duşcă te-ai afumat şi eşti ca trăznit cu leuca. Mai lăsaţi dracului cel rachiu zicându-i: »La o parte satano!« Rachiu ticălos şi ademenitor! Diavole! Stai mai bine acolo’n poloboc închis şi rabdă tu! şi La o parte glaja cu holerca! Şi earăşi alţii din voi îs plini până la ficaţi de patima lăcomiei şi în orbirea cunoştinţei (conştiinţei) a-ţi căzut, făcând lucruri gro- zave, fără a vă gândi Ia Dumnezeu sau la păcat. Voi hapsini şi lupavi ce sunteţi! Apoi alţii nemernici, care, vezi bine, se feresc a mai veni la Maica Biserica, şi umblă după femeile altora, le încurcă şi se pângăresc şi trăesc în nelegiuiri, apoi ţipându-şi din case legiu- itele lor muieri şi aşa se încarcă în grele păcate, de neiertat. Câţi alţii petrec tot în libov cu tot felul de beuturi şi trac- tiruri, ear mai pe urmă merg pe la vrăjitoare, cărora le duc vinars, fărină şi ouă, brânză, slănină şi orice pentru eresul lor şi cred că prin boscoanele şi descântecele unei babe neputincioase, care în- celuie numai pe nebuni, vor câştiga dragostea celor după care umblă, ca nişte adevăraţi smintiţi ce sunt. Şi aşa la sfârşitul lumii toţi oamenii vor fi morţi, ear întreaga suprafaţă a pământului va fi un cimitir mare, mare. Şi atunci vor zbura toţi îngerii cu trâmbiţele şi buciumele lor înspre toate cele patru colţuri a lumii, şi vor sufla întrânsele până vor auzi toţi morţii şi se vor trezi şi vor trebui să iasă din mormintele lor, ori vor vrea, ori n’or vrea. la’n uitaţivă acolo, în chipul cela, la ingerii cei frumoşi, cu obrajii rumeni şi grăsulii şi cu pletele’n vânt, şi iacă ici morţii cum ies din câmpia cea albă. Colo, umil, îşi scoate, speriat unul capul, dincoace altul a eşit pe jumătate cu trupul afară, din colo unul, care ar vrea să intre earăşi înapoi în mormânt, căci a zărit pe diavolii cei groaznici, care îl aşteaptă; iar ici altul, care stă în genunchi, cu mâinile ridate spre cer rugându-se, rugându-se cu mult mai mare cucernicie şi evlavie, decât s’a rugat vr’odată, când trăia pe pământ. Da, da, iubiţii mei aşa zişi creştini şi din nenorocire ai mei poporeni, e rău de tot când ţi-a ajuns funea la gât! n Vezi bine, că şi voi veţi trebui să vă sculaţi din morţi şi să eşiţi din mormânt; de geaba v’aţi împotrivi, căci nimic nu v’a ajuta. Domnul care în viaţa voastră v’a fost aşa de îndurător şi de îngăduitor şi v’a trecut cu vederea multe păcate ce-aţi făcut în prostia voastră, acuma, la judecata de apoi, nu va mai sta cu voi de târguială, nu; ci va striga: »Afară din morminte, ori pun pe diavoli să vă scoată cu furcile şi cu căngile lor!« 470 Şi eu, duhovnicul vostru, va trebui fireşte să ies afară, deşi aş dori să mă mai odihnesc şi să mai dorm; dar să ştiţi că mai întâi voi veniţi la rând şi apoi mai pe urmă eu. Şi aşa eu m’oi mai odihni puţin şi m’oi preface că pe mine nu mă priveşte ju- decata. . Deodată va răsuna apoi un glas puternic strigând: «Părinte, unde eşti ?« Eu m’oi gândi, că încă nu mi-a venit rândul şi mai stau puţin şi mai clipocesc. Nu va trece multă vreme şi earăşi va răsuna glasul Dom- nului, dar mai tare: «Părinte, unde eşti?» A! m’oi gândi atunci, eacă acuma îmi vine totuşi rândul, dar ian să mai aştept a treia oară glasul. Şi mă’ntorc pe cealaltă parte. Atunci deodată va răsuna aşa de puternic glasul Domnului, par c’ar fi un bubuit de tun şi s’ar sparge toate stâncile răsunând: »Dar părinte unde eşti tu?« Ei, iubiţi aşa zişi creştini, n’am făcut de geaba milităria în regimentul nostru de graniţă, şi ştiu ce este porunca şi disciplina. Că am purtat sarcina şi greutatea zilei şi zăduhul în 38 de ţări sau provincii în Europa şi 7 ani în harţa Frâncului, dintâie ca căprar întru apărarea bunului de obşte, de unde 3 gloanţe înfipte în trupul meu, am adus. După aceasta în anul 1801, 1802, 1803 la învăţătura moralismului. Eu popa, 30 de ani cu pază purtând mărgăritarul prin mâini în preoţie, nădăjduesc şi eu să mă bucur de glasul Mântuitorului, când va fi la a doua venirea sa, cu oile mie încredinţate. Şi c’o săritură voi fi eşit din groapă, voi lua poziţie militară, cu mâna stângă la vipuşcă, iar cu dreapta la clop şi voi saluta zicând: «Prezent, Stăpâne, ce porunciţi!* Atunci Domnul se va uita acru la mine şi se va răsti zicând: «Părinte unde sunt oile ce ţi le-am încredinţat?* Eu voi sta atunci liniştit, aşa cum se cuvine şi voi răspunde: «Stăpâne, nu oi mi-ai încredinţat, ci berbeci!« Şi apoi să ştiţi de acuma, că am să spun toate păcatele voastre şi tot ce aţi făcut, din fir în păr, şi câte necazuri şi su- părări mi-aţi făcut şi pe fiecare am să-l spun, Domnului, cu numele lui, dacă nu vă veţi întoarce de acuma de pe căile păcatului şi nu vă veţi pocăi şi îndrepta, până mai este vreme. Pentrueă, să ştiţi, că la ziua cea de judecată de apoi, nu mai este nicio taină, nici un secret de ispovedanie (la mărturisirea păcatelor), ci totul se va da în vileag despre femei şi bărbaţi, ca toţi să audă fără- delegile ce aţi săvârşit. Şi atunci, da, atunci Domnul se va încredinţa, că eu, duhov- nicul vostru mi-am făcut toată datoria şi slujba duhovnicească 480 şi nu’s vinovat că voi păcătoşilor cari v’aţi depărtat de Dum- nezeu, abătându-vă la plăcuta voie a Diavolului, aţi voit par’că anume să vă aruncaţi de a dreptul în focul Gheenei şi în fundul iadului, de unde nu este scăpare, nici întoarcere, şi atunci se va sfăşiea duhul din tpine de ruşine. Iar Domnul seva întoarce cu bunăvoinţă spre mine, zicând: »Părinte, văd, că ţi-ai dat toată strădania, întră întru împărăţia drepţilor!« Şi apoi repede şi de grabă se vor scoborî doi îngeri din cer cu un nour frumos şi moale şi mă vor aşeza pe dânsul, — că destul am şezut în viaţa mea pe aşternut tare, — şi încet mă vor ridica plutind prin văzduh până la raiul ceresc; după cum vedeţi că este acolo, în icoana de pe celalalt părete. După aceea Domnul se va îndrepta cătră voi şi grăind vorbe grele şi groaznice vă va da osânda de veci, zicând: «Fiindcă voi păcătoşilor n’aţi ascultat şi n’aţi urmat poveţele părintelui vostru, anaftema să fiţi şi duceţi-ve toţi în focul Gheenei pe veci, că nu-i nicio pagubă de aşa nelegiuiţi«. Şi atunci toţi dracii cu căngile şi cu cârligele înroşite vă vor arunca pe voi, mişei şi svânturaţi, în fierbinţeala iadului. Uitaţi-vă numai, aici, uitaţi-vă bine la chipul cela, cum diavolii pun în frigări pe cei ce se scoală din morminte şi-i încarcă în taraboanţe şi-i duc să-i arunce in gura iadului; aşa vor face şi cu voi păcătoşilor. Iar eu voi şedea acolo sus, în cer, ca un împărat pe nourul meu cel moale de puf şi voi privi în jos spre voi cum dracii vă vor chinui pe voi, păcătoşilor, şi vai, din nenorocire pe foşti po- poranii mei! Amin! ♦ * * loan S. Pavelea: Zicale poporane istorice Pentru de a atrage atenţiunea altor oameni mai competenţi asupra unor expresiuni poporane istorice, ce se mai păstrează ca o amintire vagă, ca un reflex al trecutului, aduc spre^ ilustrare câteva zicăli auzite în comuna mea natală Runc. Precum un frate din Basarabia s’ar întreba ce însemnează d. e. expresiunea: »Mâncate-ar Gherla /« ori -Ştie-l Aiiidul!« neavând cunoştinţă despre existenţa penitenciarelor ardelene de mai nainte, tot astfel să ne întrebăm şi noi asupra unor vorbe, ce să mai aud pe aici prin Valea Rodnei. 4Si I. In unele comune, fiind sistemul de economie extensiv, ade- seori chiar femei şi fete sunt silite să petreacă o parte a anului pe la case in câmp (colibi, măierişti, hodăi). Intr'un rând o femeie mai în vârstă a spus: Mă duc acum acasă (în sat) să mă Iau (pieptăn) că »nu m’am lăut din fuga tătarului-'. Adecă tare de demult. Expresiunea ne spune despre o nenorocire când ţinutul nostru era bântuit de invaziunea Tătarilor. întreaga poporaţia se refugia la munte şi în codru, fără a avea timp de a-şi lua cu sine măcar ceva unelte necesare. Deci »din fuga Tătarului« tare de mult, de abia ţin minte. II. Am auzit expresiunea: »0! bată-te Huh.a!« Am încercat mii de combinaţii,' dar până nu am făcut exerciţii militare pe te- renul oraşului Dej (1915 în preajma plecărei pentru a două oară la războiu) nu mi-am putut explica aceasta expresiune. După în- semnările făcute de intelectualii ţinutului nostru, o parte din co- munele din Valea Rodnei pe un timp oarecare au fost alipite la comitatul (judeţul) Solnocul interior (azi o parte a judeţului Someş). De sigur delicvenţii erau închişi şi chinuiţi în Dej, la ceva în- chisoare de pe hotarul oraşului numită Huha. Prin urmare ex- presiune analogică cu »Mâncate-ar Gherla!« Causa amintitei ali- piri temporare se pare a sta în fluctuaţia situaţiei oraşelor Rodna, Dej (şi mai târziu Bistriţa), cari împreună cu comunele aparţină- toare formând pe vremuri când apanajul reginei., când al regelui ori al Voivodului din Ardeal, mai rar şi al unor familii nobile. UI. Intr’o dimineaţă aud pe un om povestind despre altul, că a mers să facă plânsoare (pâră, acuză), la ceeace un om glumeţ zise: - S’a dus la mandatar în Dorna-<. Apoi zilnic auzi expresiunile: »l-a dat Dorna" (nimica), jori »S’a împlini în Dorna« (niciodată) şi »S’a ales cu Dorna-' (cu nimica). Probabil că pe vremuri se rosteau în Dorna de către vfe-un încredinţat al Voivodului sen- tinţe cari nu se prea observau şi urmau. Ar fi numai de cercetat că de unde provine terminul latin de »mandatar«. iv. Tot atât de interesantă ar fi expresiunea: »/-a dat dârva«. Adică: l-a alungat afară cu plângerea sau cu dorinţa, sau: l-a fugărit, în înţeles figurai: l-a făcut scăpat. Mi-am bătut mult capul cu dârva. Ungurul încă are adiectivul: durva (grobian, aspru, ne- cioplit). Privitor la firea strămoşilor romani se spune, că romanul era un »durus« arator (plugar statornic, dur, încăpăţinat tare). Ştim cu toţii ce va să zică: om dur, a tracta dur, şi ce însem- nează: »pădure^. In vechime cu cât omenimea era mai necivili- sată cu atât mijloacele de corecţiune erau mai chinuitoare, ca să fie mai eficace pedeapsa. Crucificarea, tăierea mânilor, scoaterea ochilor, umblarea peste fiere ferbinţi, baterea cu 309 de nuiele, roata, ţapa, furcile şi baterea la fund, erau la ordinea zilei. Sunt de părere, că cuvântul »dârva« folosit în înţeles istorico-judiciar, întru cât atât în Ungaria cât şi la noi încă din vechime s’au aplicat instituţiuni slavoneşti, vine dela vorba rusească: drova, dreva = lemn. Prin urmare »i-a dat dârva« la început a în- semnat: »i-a dat la fund«, l-abătut şi l-a alungat. (A da »dârva« in unele locuri = a se da de-a berbeleacul, peste cap, a dulduluca). V. Analog cu: »I-a dat Dorna« şi mai aproape de zicala: »Ba- tă-te Huha!« se foloseşte de popor: S’a dus în Jâlna« (fără nici o ispravă). »Mâncate-ar Jălna« năcazul, jalea. >/-a dat jălna < a făcut drumul înzadar, a pârât şi a umblat de geaba. Astăzi »jelna« din chestie este un sat săsesc lângă oraşul Bistriţa. Probabil că precum Dejul avea Huha aşa şi Bistriţa avea Jălna, loc de su- pliciu, de chin: »Dute’n Jălna! VI. O altă expresiune ar fi: »0 batăte’n Tontin/ « Tonciul ştim, că e o comuna săsească de prezent, în care mai de mult — se spune —■ locuiau nişte saxoni feroci şi neumani, cari pe tâlharii şi vinovaţii români îi stâlceau cu bătaia, de li s’a dus vestea. * * * m Anton Coşbuc: O scrisoare din 1843 a fătului Laridrt Savu din Leşu către fiul său Alexandru la Ieşi Fătul Larion Savu, din neamul vechi şi vrednic al Oălăneştilor din Leşu, a avut un fiu cu numele de Alexandru, care a învăţat la Institutul Militar din Năsăud. După ce a servit câtva timp ca feldwebel (sergent) în Regimentul 2 grăniceresc, a fost detaşat la Agenţia austriacă din Iaşi, unde rând pe rând a fost inaintat până la gradul de locotenent. Un fiu al lui Alexandru Savu, cu numele Anton, a fost inginer al oraşului Iaşi. Din fii lui am avut bucuria să cunosc pe dl Mircea Savu, profesor la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. D-sa a avut bunăvoinţa să-mi predea o scrisoare a bătrânului făt din Leşu, scrisă cu cirilice, se pare de mâna preotului Anton Malai, naşul de căsătorie al lui Alexandru Savu. Scrisoarea este nu numai un interesant document de psihologie ţără- nească, ci şi o dovadă de vrednicie pentru locotenentul Alexandru Savu, care a ţinut legături continue cu familia şi satul său de naştere. El a donat bise- ricii din Leşu în 1842 un chivot şi o carte de predici. Leş, în 26 October 1843. — Pre iubiţi şi de noi mult doriţi fii! Noi părinţii Dumitale ne închinăm cu sănătate Dumilovoastre iubiţi şi de noi mult doriţi fii Alecsandru şi Caterina şi la iubi- tele noastre nepoţele Fridărica şi Elena şi vă sărutăm pe toţi în guruţă şi la obrazi şi dorind foarte mult de Dumniavoastră cât auneori gândesc că să aprinde cămeşa pe mine de dorul Dum.; şi când trage vântul de acolo gândesc că vine tocma dela Dumia- voastră şi mă stâmpăr de dor, şi mă tem că vom muri şi nu voi mai vede să fiţi la îngropăciune(a) noastră. Şi despre viaţa noastră veţi şti că ne aflăm la viaţă şi sinătoşi numai slăbiciunile bătri- neţelor ne impedecă, şi pe mine şi pe maica Dr. (Domnielor- voastre) de nu putem umbla unde ne trebue ca mai înainte după cele ce ni-s de lipsă, dar lumia şi trupul tot aceia pofteşte ca cum am fost tineri, şi ne trudim cu toate durerile bătrâneşti că n’ai ce face că ne trebue să nu rămânem la sărăie, că în vara aceasta o fost o vară foarte rea. Toată vara a ploat şi n’am putut lucra pe cum să ^cade, că pologul dacă l-am făcut a şăzut pre pământ câte 3 şi 4 săptămâni, apoi de am căpătat câte o zi bună au 2, doă mult 3 de au ţinut-o, fără de vreme bună şi tot am strâns aşa cam ploat, am vo 100 de clăi de fân şi poate că cu fânu m-oi ajunge. Dară cât am umblat la plug astă primăvară m nu cunoaştem nemic hasnă fără numai din pungă să trăim, că sămănăturile au eşit frumoasă din pământ şi ni-am fos(t) bucurat foarte tare că (sunt) bucate bune şi multe, pintru că ploa, dară bucuria noastră so întors în jele când să căpătăm hrana, că toată vara a tot a piuat şi a fost frig şi o şăzut mici şi n’au crescut pintru răceala până la săvărşitul lui avgust, apoi o prins mălaele a lega şi este de spic bute a înspica. Şi apoi o căzut brumă în September şi l-o pârjolit, apoi o căzut omât pi ele şi li-o culcat toate la pământ şi (au) stătut până in Obr. în 15 apoi li-am să- cerat cum o fos(t), dară grăunţu nu-i fără în punoi, până încă şi ovăsu n’are grăunţ fără numai ţapă, şi mălaiu de 4 zile no fost nemică fără numai cocianu gol fără nici un grăunţ; numai din grădină am luat în lapte puţintel, fără numai să fim sănătoşi tot a griji D(u)mnezău de noi. Frate-tău Ion, surorile Docie şi Maria, cumnaţii Ion şi Tănase şi cumnatăta Nastasie cu toţii să închină de sănătate şi vă poftesc tot binele dela Dumnezău, şi Iosif nepotu sărută mâna badii şi a lelii, şi verişoare în guruţă pe Fridărica şi pe Elena şi amu l-am dat la şcoală; fără tată său Ion îi tot beteag şi s’a bolnăvit în grumazi, şi acuma cată să-l băgăm pe fumuri doară el sa face sinătos, că l-am arătat la răgăment-fălceri ce au fost la noi, şi o zis să-l duc pe 14 zile în Năsăud, dară mă tem a-1 da pe mâna fălcerului că tot na ave nici un folos, numai să dea nişte bani în zădar. Domnul Părinte şi D(oamna) Preutiasă Naşii Dumn(voastre) să închină cu sinătate Dumilovoastre, şi vă pofteşte dela Dmn(e)zău tot norocul şi fericirea şi sinătatia şi să vă blagoslovească D-zău pe toţi împr(e)ună şi pe cinuţă şi doreşte ca să vă vadă fericiţi şi sinătoşi cât de târziu la Ţara noastră, şi să roagă Domnul Părinte să faci bine de-ţ va da mâna să găseşti o cruce frumoasă să cumperi şi-ţi va inturna banii din lada bisericii, ori cât de scumpă numai să fie frumoasă că pela noi nu se află lucruri frumoasă ca la Ţara MoldoviiJ 1 Pentru toate care mi-ai trimis şi nu ne laşi la uitare iţ mul- ţămesc de bani, 3 năfrămi: una mare niagră cu ciucuri, un testemel şi una de mătasă niagră la grumazi, Dumnezău să vă blagoslo- vească şi să vă dea spor întru toate pentru cele ce cheltuiţi pentru 485 noi, că ţ-am fost trimis carte pe la Sântămărie pentru toate mai întru numite, nu ştiu căpătatu-ai sau ba. Şi acum aţi trimis carte pe (cineva), dară n’am ştiut nimica când a venit la Dumiavoastră, să nu gândeşti doară că eu m’am supărat pe Ds: (Dumiavoastră) şi ţi-am lăsat la uitare gândind la Dumiavs. în tot ciasul cum trăiţi în străinătate şi să nu aveţi ceva ore care, ori să nu fiţi betegi ori să n’aveţi altă întâmplare pe cum ăs multe năcazuri în lume. Şi te rog fiule să nu te cheltueşti pentru noi şi să rămâi în lipsă pentru noi, că şi de noi a griji Dumnezău cum s’a îndura, numai aceasta te rog fiule ca să mă înştiinţăzi să ştiu cum trăiţi şi în ce stare vă aflaţi cu toţi şi ce rând aveţi. Şi te rog fiule să vă purtaţi bine şi să vă rugaţi lui Dumnezău ziua şi noaptea şi în tot ciasul să vă fie gândul la Dumnezău şi la Maica Precurată, că cel ce uită pe Dumnezău îl uită şi Sfinţia Sa, că el este ajutători şi sprijinitor tuturorcelor ce ăl rogă. Şi fiule să nu lăcomeşti la ceva ca să nu cazi întru blăstăm, şi de vei pute ajuta pe cineva, ca să zică Dumnezău să-ţi ajute şi să te ţâie mulţi ani, aceea mai mult plăteşte de cât aurul şi arvintul, că între streini cu greu trăeşte omul şi în ţară străină; şi te păzeşte foarte bine ca să ai laudă dela cei mai mari şi dela Dumnezău bine cuvântare şi mai pe urmă iarăşi vă sărut pe toţi şi pe dragile moşului cucoane în guruţă şi să se poarte bine, să înveţe la şcoală şi să asculte bine, că eu nu voi ave acela noroc ca să vă văd că’s foarte slab şi eu şi maica Dv. şi Ion, Dumnezău ştie ce va fi cu el, că cu dânsul am o ţâră de mângăere, şi rămâi al Dumilorvoastre cu dor mult şi adevărat părinte, că oi dori până oi muri şi să rămâneţi sână- toşi cu toţi al Dv. Taică: Larion Savu Făt. il l 1& Comemorări grăniţereşti în Năsăud In anul acesta (1937) s’au ţinut câteva comemorări a unor vrednici înaintaşi ai noştri, cari prin talentele şi faptele lor au contribuit la ridicarea neamului nostru din ţinutul Nâsăudului. 1. Despre neamul nostru grăniţeresc marele învăţat Nicolae lorga zice, că e o rasă de oameni tare, cu liniile alese şi cu deş- teptăciune în faţă. Din neamul lor, din urmaşii popilor din Hordou, de-asupra Năsăudului, a răsărit pentru tot poporul românesc aceea natură sănătoasă şi puternică de mare poet, de meşter al graiului nostru şi al tuturor felurilor de cântece, care e George Coşbuc, mlădiţă a trunchiului grăniţeresc. Aceşti grăniţeri, populaţie românească omogenă, curată, sever crescută şi disciplinată milităreşte, au devenit un neam de oameni iubind mai presus de toate spiritul de independenţă personală şi libertate naţională, nelăsându-se intimidaţi, nici nedreptăţiţi, oameni conştienţi de drepturile lor străvechi şi datorinţele lor, făcându-se oameni de ordine şi hotărâţi, păstrându-şi cu sfinţenie limba, legea obiceiurile şi portul. Aşa erau vechii grăniţeri! Produs al unui astfel de mediu, cu talentul poetic hărăzit dela Dumnezeu tinerul Coşbuc devine un mare poet. El se născu la 8 Septemvrie 1866, în comuna Hordou, care astăzi îi poartă numele, în satul unde tatăl său Sevastian^era preot după cum fusese şi bunicul său Anton Coşbuc, ajuns la adânci bătrâneţe. Implinindu-se deci 70 de ani dela naşterea poetului s’a co- memorat această zi printr’o conferinţă ţinută de dl Iuliu Moisil şi cântece executate de corul liceului (care de asemenea ii poartă numele), sub conducerea dlui profesor Emit Ştefănuţ. Comemo- rarea s’a făcut în aula liceului, sub auspiciile Astrei, Despărţă- mântul Nâsăud şi a fost ilustrată cu 30 proecţiuni luminoase. 2. In ziua de Duminecă, 3 Octomvrie a. c. Despărţământul Năsăud al Astrei a comemorat pe trei din marii grăniţeri creatori şi anume pe: a) Vicariul Ioan Marian, la o sută de ani împliniţi în acest an, de când vestitul Vicar a înfiinţat primele cursuri pedagogice pentru formarea de învăţători necesari ţinutului grăniţeresc năsău- dean, cursuri cari mai târziu au fost baza preparandiei, adică a şcoalei de învăţători din Năsăud (1858), condusă de reputatul nostru pedagog lfosile Petri. b) Învăţătorul Vasile Naşcu, aprig luptător pentru recunoaş- terea drepturilor şi recâştigarea averilor grăniţereşti, la 70 de ani dela moartea lui (2 Octomvrie 1867). c) Profesorul şi meritosul publicist Iacob Mareşanu, redactor al »Gazetei Transilvane« şi al »Foii pentru minte, inimă şi lite- ratură* aproape o jumătate de secol, la 50 ani dela moartea lui (29 Septemvrie 1887). Comemorarea s’a făcut printr’o procesiune şi printr’un pa- rastas, — pentru pomenirea acestor decedaţi grăniţeri — în ci- mitirul »Comoara« din Năsăud, la mormintele primilor doi, unde Rev. Domn Vicar Ştefan Buzilă a ţinut o cuvântare funebră oca- zională. Apoi comemorarea s’a continuat în localul liceului unde a vorbit dl /uliu Moisil despre viaţa şi faptele vicariului I. Marian şi ale lui Iacob Mureşian. Dl F. Cautnic directorul Şcoalei pri- mare »V. Naşcu«, a vorbit daspre viaţa şi faptele dascălului V. Naşcu. Dl Aurel Oroze, preşedintele Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Năsăudului a adus, într’o frumoasă cuvântare omagiul dăscălimii marilor figuri. In fine dl Vasile Bichigian, directorul Li- ceului »G. Coşbuc« din Năsăud,!a făcut o privire istorică asupra ţinutului nostru, insistând asupra fondurilor grăniţereşti şi a Şcoa- lelor năsăudene formate şi susţinute din acele fonduri. Preşedintele Despărţământului Nâsăud al Astrei a invitat, printr’o adresă trimisă tuturor preoţilor şi directorilor şcoalelor primare din cele 44 comune grăniţereşti, să comemoreze şi dânşii 16* pe aceşti mari şj vrednici grâniţeri, cari ne-au asigurat o existenţă naţională, culturală şi materială aşa de frumoasă cum o avem as- tăzi în graniţa noastră, arătând poporului faptele lor frumoase şi exprimând prin cuvinte înălţătoare recunoştinţa noastră. Despre comemorări în satele grăniţereşti s’au primit numai din şase locuri şi anume dela harnicii şi vrednicii preoţi: Proto- popul Pamfiliu Grapini din Şanţ; Protopopul Simion Pop din Rodna; Protopopul luliu Pop din Maieru; preoţii Gr. Pop şi Valeriu C. Henciu din Telciu; preotul Octavian Irimieş din Po- ienile Zăgrii şi învăţâtorul-director Valentin Şoldea din Mititei. Muzeul grăniţeresc năsăudean Donaţiuni făcute Muzeului năsăudean 1. Dl Dr. Cari Molitoris din Bistriţă, o broşură: »Das Armen- biirgerinstitut in Bistritz«. 2. Dl Ioan S. Pavelea, din Runcul Salvei, două broşuri rela- tive la Toponimie. 3. Dl Dr. Emil Şerban, advocat din Bistriţă, acte şi foto- grafii (6+20) relative la familia Dr. Victor Mihailaş. 4. Doamna luliana Tişca. Diverse acte. 5. Dl Dr. Tit Pop, medic în Rodna, un mare mojar de lemn şi revistele: Viaţa românească. Anii 1921—1929 complecţi şi Ar- hivele Olteniei Anii l—X complecţi. 6. Dl Vasile Scurtu, profesor în Satu mare, o broşură rela- tivă la «Probleme naţionale la graniţa de vest*. 7. Dl Tiberiu Morariu, confer, univers. Cluj: 2 broşuri rela- tive la «Focul viu«. 8. Dl Emil Precup, director liceal Gherla: Revista «Scânteia* Anii 1936 şi 1937 şi Anuarul liceului din Gherla. Anii 1927/28 până la 1935/36 (9 volume). * Direcţia Muzeului aduce tuturor donatorilor cele mai căldu- roase mulţumiri pentru valoroasele donaţiuni BCU Cluj / Central University Library Cluj IULIU MOISIL FIGURI GRĂNITERESTI » > NĂSĂUDENE Tineretului grăniţeresc năsăudean pentru a-şi cunoaşte frumosul trecut, marii lui înaintaşi şi luptele ce au purtat şi a le urma faptele 1 1 1 Năsăud 1938 BCU Cluj / Central University Library Cluj Leontin Luchi 1809—1879 »Neînţelegerea şi discordia să nu domnească între voi, ci armonie fră- ţască în toate lucrările voastre şi Dzeu ne va ajuta». L. Luchi (Jn grăniţer năsăudean, dotat de Dumnezeu cu adevărată cucernicie creştinească, cu multă energie şi cu profund sentiment naţional »pentru întărirea şi înflorirea naţiunei noastre române«, a fost vicecăpitanul!) Districtului autonom al Năsăudului, Leontin Luchi. . Acest vrednic fiu al graniţei năsăudene s’a născut pe la anul 1809 în comuna Feldru, dintr’o familie de ţărani militari, de con- fesiune unită. A urmat şcoala militară din Năsăud, cu succese foarte fru- moase. In anul 1842 îl găsim ca »lecman« (locotenent) în Regimentul nostru de graniţă şi totodată adjutantul Regimentului, în care a servit până la desfiinţarea lui în anul 1851, din care eşi cu gradul de căpitan. * ii 1 ■ ii ii i In 1849 Leontin Luchi ca «locotenent primar«, a însoţit dela Cernăuţi pe generalul baron Lud. Wohlgemuth, nou numitul guvernator în afacerile civile şi militare din Marele Principat al Transilvaniei şi a venit până la Bistriţă, unde acesta adresă prima *) *) Vicecăpitan = locoţiitorul prefectului 494 sa proclamaţiune către locuitorii ţerii, dar fiindcă inimicii se mai ţineau în acea parte a ţerii s’a întors în Bucovina; de unde în Septembrie trecând prin Moldova şi România ajunse la Sibiiu.1) * Dintr’o corespondenţă din Lăpuşul românesc (Olâhlâpos- bânya) dela 28 Iulie 1851 publicată în Mesageria Nr. 125 şi repro- dusă în Gazeta Transilvaniei Nr. 66—16 August 1851 p. 274, cităm: ...»Mai încolo se trage paralelă între strarea cea neglesă dinainte de Martie şi între cea de acum, de când e norocit cercul Lăpuşului magiar a avea în frunte şi pe neobositul, destoinicul, loialul, nepărtinitorul şi pătrunzătorul comisar c. r. Leontin Luchi, român din Valea Rocnei, prin a cărui activitate nu numai mijloa- cele de comunicaţiune, drumurile restaurate, alte din nou făcute, ci şi alte îmbunătăţiri spre înlesnirea industriei poporului s’au săvârşit, încât oficiile baiale (miniere) din Lăpuşul românesc şi Strâmbul s’au aflat îndatorate a-şi esprima în public a sa mulţă- mită şi recunoştinţă, precum dlui comisar aşa şi dlui adiunct N. Ordace>. In urmă închee: »Iar pentru ţară e singur numai de dorit, ca în tot cercul să se afle pentru administraţiune un Luchi şi pentru clădirea drumului un Ordace«. »Noi dorim ca să fim şi mai aproape înştinţaţi despre toate îmbunătăţirile, care presupunem, că le-au întreprins bărbatul nostru spre binele patriei şi al naţiunei sale« — adaugă redacţia Gazetei Transilvaniei. * In anul 1860 îl găsim pe L. Luchi ca c. r. pretor în Abrud- baia, pentru cercul Abrudului. In această funcţiune, cu mare dor de ridicarea Românilor din Munţii Apuseni i-a îndemnat pe cei din Abrud să ,|întemeieze şcoli | şi în special un gimnasiu pentru fii lor. Pentru acest scop a şi convocat o adunare de sfătuire şi pentru a-i înflăcăra a ţinut o frumoasă cuvântare, pe care o re- producem aici. 0 Din o notă a Iui Dr. Nestor Şimon, fost secretar al fondurilor grăni- ţereşti — în colecţia de acte a lui din «Muzeul Năsăudean», 405 Cuvântarea dlui pretore Leontin Luchi adresată în adu- narea consultătoare din 11 Februarie st. n. 1860 către representanţii a 18 comune, din cercul Abrudului în pri- vinţa sistemisărei unui fond gimnasial »Muntenilor! îndată după intrarea mea în serviciul de pretore în cercul Abrudului, mai mulţi bărbaţi inteligenţi şi totodată de aceia, cari posed încrederea poporului, mă rugară, ca dorinţa (în anul 1856 întreprinsă, însă prin neînţelegere decăzută) pentru crearea unui aşezământ de cultură în miediul munţilor din nou să se proiecteze, deoarece necesitatea unui institut de cultură şi educaţiune în acest jur montan e de obşte cunoscută, prin ur- mare speranţă este, ca această propuseţiune la autoritatea preturei şi în popor îşi va afla conglăsuire. Io însumi, având de mai multe ori ocasiune a mă convinge despre lipsa unui astfel de institut pentru cultivarea numeroasei tinerimi române din aceşti munţi, aflai cu cale a provoca comu- nele muntene, ca acest lucru interesant în mijlocul lor să-l iee de nou sub consultaţiune şi prin representanţii săi să încunoştinţeze despre resultat pe autoritatea preturei. Acesta este scopul conchiemării domniilor voastre de astăzi. A spori vorbe despre lipsa unui gimnasiu în acest cerc e de tot prisositor; eu numai la unele jurstări voi stărui a vă face atenţi pe domniavoastră. Românii în întreaga ţară (a Ardealului) au numai singur un gimnasiu suprem (liceu) în Blaj şi un subgimnasiu (cu 4 clase) în Braşov. Aceste două institute pentru numeroasa naţiune din în- treaga ţară, deşi o parte mare din tinerii noştri îşi află primirea în gimnasiul statului, apoi în gimnasiile Saşilor şi ale Ungurilor, nu sunt de ajuns; deci noi deve (trebue) să ne îngrijim pentru ridicarea unui institut de cultură aici în jurul şi în apropierea noastră, că foarte puţini părinţi au mod aşi susţine fii săi la şcoale depăr- tate, şi sute de tineri cu distincte însuşiri spirituale din cauza sărăciei părinţilor nu sunt în stare a cerceta şcoalele. Aceasta e cauza principală de naţiunea română, deşi e cea mai numeroasă, foarte puţini bărbaţi de renume şi inteligenţi poate arăta în proporţiunea numerosităţii sale. Deci la împlinirea acestui defect important numai prin redicarea unui gimnasiu aici în jurul acesta putem ajuta; un astfel de institut pentru acest popor muntean, — care din causa, că pământul pe aici e nefructificator şi sterp, numai prin industria şi lucrul mâinilor îşi procură necesariele pentru susţinerea vieţii — e o necesitate neapărată; pentru ca tinerimea să-şi poată afla întrînsul desvol- tarea cerută spre a putea îmbrăţioşa alte cariere sau profesiuni, 406 pe care să-şi poată aşeza starea viitorului, care pretinde dela ea, ca să se pregătească şi să se cultive în ştiinţi mai înalte şi să înveţe a-şi cunoaşte datoriile sale în toate ramurile sociale, adecă în înţelesul deplin debe (trebue) să-şi caute toate mijloacele con- ducătoare la înţelepciunea şi moralitatea cea fericitoare. Aceste toate numai într’un gimnasiu le poate afla tinerimea mai întâi. Lipsa unui gimnasiu debe să o simtă toti aceia părinţi, cari se lipsesc de mijloace de a susţinea fii săi în timp de 10 sau mai mulţi ani pe la şcoale în oraşe depărtate; aceasta e o rană întru adevăr, care sapă în pieptul nostru şi al naţiunii, şi care numai prin redicarea unui aşezământ mai înalt de cultură aici în mijlocul nostru se poate vreodată vindeca, când şi noi din sinul nostru vom putea creşte bărbaţi folositori patriei, natiunei şi socie- tăţii omeneşti, cu atâta mai vârtos, cu cât poporul muntean de aici e înzestrat cu cele mai alese însuşiri: cu o aptitudine, stră- danie şi energie rară şi cu alte mai multe însuşiri frumoase natu- rale astfel încât el în această privinţă stă în locul de întâi între Românii ardeleni. Ar comite dar păcat în contra sa, în contra natiunei, a timpului şi a viitorului său oricine, care s’ar abate dela scopul înfiinţării aşezămintelor de cultură, fiindcă numai aceastea pot da creşterea şi instrucţiunea adevărată tinerului; apoi educa- jiunea e obiectul cel mai momentos pentru viaţa unui popor sau naţiuni, — ar comite păcat, zic încă odată, tot românul lăsând să se îngroape atâtea talente frumoase în întunerecul neştiinţei. Poate îmi va contrazice cineva la aceasta propuseţiune re- flectând, că poporul e miserac, debe să-şi câştige cele de lipsă prin lucruri grele, prin o sirguinţă neobosită şi aceasta numai pentru susţinerea vieţii, pentru plătirea contribuţiunei şi a greu- tăţilor comunale, şi cum să mai poată suporta el şi o altă con- tributiune pentru redicarea şi sistemisarea unui fond gimnasial? Aceasta e adevărat — însă noi vom conlucra numai pentru înfiinţarea unui fond în folosul poporului şi al junimii, şi nu vom ‘ arunca asupra urneiilor lui nescari greutăţi; o astfel de oposiţiune numai aceia o pot face, cari nu cunosc atâtea proprietăţi frumoase trupeşti şi sufleteşti ale junimei de aici, care acuma zac ascunse în adâncul neştiinţa, deşi a lor chemare au fost perfecţiune şi activitate, — numai cei puţini credincioşi vor sta în contra la acest proiect sfânt, cari văd tot negru înaintea ochilor, orice întâia oră nu li se iveşte alb ca zăpada. Deci spre ajungerea acestui scop nu se cere altă contribuire dela Dvoastră, decât jertfire unei părţi din venitele comunale, aceste venite nu sunt alta, decât interesele subscrisului împrumut naţional din anul 1854, care venite în pretura aceasta sunt proprietatea co- munelor. O parte sau jumătate din interesele acestor capitale să âe depună în tot anul în capitalul fondului, până când interesele pentru plătirea lefelor profesorale şi spre suportarea altor recerinţe vor fi de ajuns, ceealaltă parte de interese remâne proprietatea comunelor pentru suportarea speselor comunale. La toată întâm- plarea în acest mod se vor cere zeci de ani până când capitalul fondului va fi în stare să corespundă dorinţei noastre, deci — deşi nu acum — mai târziu totuşi ne vom ajunge scopul. La lucru ! Numai la lucru dar pentru aşezăminte de cultură! Că singur aceste sunt şi au fost de când susistă lumea, căile conducătore la fericirea şi 'îmbunătăţirea soartei popoarelor. Neînţelegerea şi discordia să nu domnească între voi, ci ar- monia frăţascâ în toate lucrările voastre; şi Dumnezeu ne va ajuta ! Puneţi-vă acum dreapta pe cuget, luaţi în consideraţiune acest mare adevăr, recunoaşteţi cea mai mare a voastră lipsă şi aşa sperând în Atotputernicul de sigur ne vom ajunge scopul! Apoi posteritatea va binecuvânta faptele voastre; ma înşişi copiii şi nepoţii voştri secerând fructele învăţăturii cu mulţămire îşi vor aduce aminte de binefăcătorii lor, cari în aşa timpuri grele, între osteneală, grijă, lipsă au avut curaj şi virtualitate pentru fundarea binelui şi fericirei viitorului lor. Pe urmă, dacă eu cu această ocasiune în acest obiect vă propusei nescari preluminări, nu am făcut alta, decât mi-am îm- plinit chemarea şi datoria unui pretore, care debe să considereze dorinţele şi interesele poporului, şi pentru îndestulirea acelora a lucra la autorităţile superordinate, făcând necesarele relaţiuni şi propuneri în Sânţenia cugetului. Provocarea la acest lucru momentos mi-a propus’o mai mulţi bărbaţi de încredere din sânul vostru, şi aceasta determinaţiune (hotărîre), pe care acum de nou au ocasiune a o dovedi, au fost a lor demnă dorinţă. încă odată vă zic muntenilor! Faceţi, ca ziua de astăzi pentru voi şi fii voştri să fie ziuă de sărbătoare în vecii vecilor! * Publicând această cuvântare un d. O. Ioanette, cu data de Câmpeni 17 Februarie 1860 în »Foaia pentru minte, inimă şi li- teratură« din Braşov Nr.l 8, şi reprodusă şi de revista »Amicul Şcoalek alui Visarion Roman, din Sibiu. An. I (1860) p. 120 seq. scriitorul încheie: «sperăm, că în urma declaraţiunei a 15 comune se va încorona cu efectul dorit«. Apoi adresându-se Redacţiei zice: «Iţi descoper şi opiniunea muntenilor despre acest bărbat: că e om drept, plin de energie şi activitate, prin urmare demn ca să-l cunoască şi întreaga naţiune, pentru care a făcut mult bine ori unde s’a aflat în cercul activităţii sale«. * In altă corespondenţă1) tot din Câmpeni d. O. loanette scrie: »Ştim că onor. public cititor al Gazetei noastre va fi curios a şti, oare cu ce rezultat s’a efectuit momentoasa cuvântare a dl ui Pre- tore din Cercul Abrudului, Leontin Luchi (publicată în Foaia Ga- zetei (Transilvane) Nr. 8 din an. 1860 adresată în 11 Februarie a. c. către reprezentanţii comunelor muntene de aici, în privinţa sistemizării unui fond gimnasial. Deci să referăm cele următoare: Lumea întreagă ştie şi istoria ni martoră, cât de dureros fu trecutul Românilor. Când cugetă cineva la toate fasele de su- ferinţe şi nefericiri prin care trecu poporul român, se miră, cum acest popor mai viează în contra atâtor loviri şi încercări amare ale soartei, cum în fine pe pământul şi patria sa, lipsit de tot dreptul civil şi politic, mai putu exista. Românul prin atâtea du- reri şi apăsări ale trecutului supus, eschis (esclus) dela toate căile conducătoare la luminare şi propăşire, românul persecutat, dis- preţuit şi calumniat de toţi, fu tare totuşi în credinţa şi curajul său, erezite dela glorioşii săi străbuni, prin care îşi ţinu cu băr- băţie spiritul naţionalităţii şi prin mulţimea de viscole ale trecu- tului, aşa, încât astăzi, la întrebarea: ce eşti? măreţ răspunde: »român«, ca şi odinioară străbunii săi: »civis romanus sum«. Acum ştie bine românul, dacă gloriosul nostru monarh i-a ga- rantat şi lui egalitate faţă cu celelalte connaţiuni; că şi pentru dânsul a rezervat Dumnezeul tuturor naţiunilor un viitor mai frumos, care să-i vindece rănile şi să-i recompenseze relele tre- cutului... In anii 1848 şi 1849 arătară Europei, lumei întregi, că în pieptul lor zace virtute şi eroism. Românii munteni de aici aceasta din nou cu act strălucit, pentru istoria lor, prin care făcură să triumfe momentoasa cuvân- tare a dlui pretore L. Luchi, adresată către dânşii, din care şi-a recunoscut trebuinţa cea mare a sistemizării unui fond pentru ri- dicarea unui gimnaziu mare in mijlocul lor, în Câmpeni, in 11 Februarie a. c. comunele muntene unanim se declară a concurge la fondul gimnaziului proectat cu jumătate din împrumutul dat statului, ba comuna Câmpeni cu capitalul intreg de 3000 fl. m. c.; comuna Certegie cu capitalul întreg de 1000 fl. m. c. şi aşa sub- stanţa de faţă a fondului propus, astăzi numeră 22.070 fl. m. c., la care capital vor să concură şi interesele din 1 Ianuarie 1855 (sperăm ') In „Amicul Şcoaleiu. Sibiu. An, 1. 1860, p. 258—261. ck ct corrturta orâşanâ Abrud, apoi ftoşîa de rrtunte şi Abrudsât ca comune coniulativ nu au făcut, vor face la timpul său ca pri- vate). Frumos capital, dar încă tare departe, ca interesul să poată corespunde recerinţelor unui gimnaziu; însă sperăm, că se vor afla bărbaţi în românime, care acest propus al nostru, după ce se va confirma de către în. c. r. gubern, il vor sprijini, şi ni- mene îşi va retrage banul dela acest lucru mântuitor pentru toţi. Armonia şi buna înţelegere, care au domnit între noi mun- tenii, poate servi de model la toţi Românii. La propusul (propu- nerea), că gimnasiul să fie de religia gr.-orientală, conform cu pro- porţiunea populaţiei de această religie, Românii de religia unită reflectară »să fie gimnasiul de verice religie, numai să fie ro- mânesc, că a sosit sau va sosi şi acel timp, în care va reînvia buna înţelegere şi armonia frăţească între Români, deşi soartea i-am împărţit în două confesiuni; veniva şi acel timp, când Ro- mânii în lucruri folositoare naţiunei vor fi una, înfrăţiţi trupeşte şi sufleteşte: deci fie gimnasiul de religia gr.-orientală, fie paritetic, că totuş ca românesc e al nostru al tuturor. Acest act măreţ al muntenilor noştri se subscrise în 10 Martie a. c. s. n., când în memoria acestei zile glorioase pentru noi mun- tenii în 11 Martie se ţinu în biserica gr.-orientală de aici un »Te Deuim, apoi după finirea sfintei liturgii protopopul tractului de religia gr.-orientală, dl loan Patiţa rosti o cuvântare plină de entusiasm, prin care arătă, că aşezăminte de cultură şi propăşire cere astăzi dela noi naţiunea şi prezentul, că singur numai aceste pot scăpa poporul lui Israil din sclăvia Egiptului. Cuvântarea aceasta a înmuiat inimile tuturor, cât se părea omului, că au ajuns epoca fericirei comune, când va fi numai »o turmă şi un păstor*. Pe urmă sub conducerea dlui protopop onorar gr.-calolic Nicolau Begnescu se intonă: Imnul popular. fn onoarea acestei zile judele local dl Nicolae Szabo dete un prânz strălucit, la care luară parte toţi reprezentanţii comunelor muntene. La masă se ridicară toaste foarte însufleţitoare pentru îndelungata viaţă a augustului nostru împărat, pentru întreaga casă austriacă, pentru Serenitatea Sa Principele Gubernator, şi în fine pentru pretorul Cercului dl Leontin Luchi, pe care îl alese provedinţa să fie conducător la acest lucru măreţ, câştigându-şi înaintea noastră şi chiar a naţiunei nume nemuritor. Acum numai la lucru fraţilor munteni! căci de acum vi se deschide calea de regenerare, care caută să vă ducă la acel viitor de progres şi fericire ce aţi dorit aşa îndelungat... Urmaţi zisa dlui pretore L. Luchi: »neinţelegere şi discordie să nu domnească între voi, ci armonie frăţească în toate lucrările voastre şi Dum- nezeu ne va ajuta«. Din cuvântarea rostită de L Luchi, la 11 Februarie 1860, se vede ce frumoase idei îl preocupau. Astfel că oriunde a ac- tivat în viaţa publică a fost mult apreciat, respectat şi i s’a arătat toată recunoştinţa. De sigur că alţi funcţionari, de neam străin, nu s’au interesat de dorinţele şi păsurile Românilor din acele părţi, cum au făcut grăniţerii noştri în tot locul, după cum se dovedeşte şi din alte izvoare. Astfel într’o corespondenţă publicată în »Gazeta Tran- silvaniei* din 1853, Nr. 39 vorbindu-se despre starea înfloritoare a şcoalelor din protopopiatul Becleanului (judeţul Someş), la ce au contribuit mai mult funcţionarii Grigore Mihailaş şi Gavril Pop, grăniţeri eşiţi din şcoalele năsăudene, la adresa acestora se zic următoarele: »...ne fac să vărsăm lacrimi de bucurie, fericind oa- rele, în cari au păşit bărbaţii aceştia pe pământul nostru. Servească publică această recunoştinţă, făcută în numele a 35 de comu.iităţi şi a zecilor de sute de învăţăcei, de reveneai (aducere aminte) şi de inpinten la asemenea fapte, iar bărbaţilor acestora fie-le mo- nument de eternă aducere aminte şi de binecuvântare«. (Istoria Şcoalelor năsăudene de V. Şotropa şi N. Drăgan, Năsăud 1913, pag. 67). * * Infiinţându-se în anul 1861 noul District autonom românesc al Năsăudului, pe teritoriul fostului Regiment grăniţeresc şi che- mându-se fii grăniţerilor, cari funcţionau în diferite localităţi, în afară de graniţă, să se întoarcă la Năsăud pentru a li se da lo- curi în deosebitele oficii administrative, judecătoreşti, ş. a. s’a îna- poiat şi Leontin Luchi. Astfel îl găsim în 1862 ca president al Sedriei generale din Districtul Năsăudului, post pe care l’a ocupat cu multă demnitate până in August 1867 când a eşit din gremiul judecătoriei (Sedriei) colegiale, cum se mai numia, urmându-i în această demnitate loachim Mureşian. ! Luchi a ocupat şi postul de vicecăpitan al administraţiei po- litice a Districtului Năsăud ţinând locul căpitanului suprem Al. Bohâţel, când acesta se afla ca deputat la dieta Transilvaniei din Sibiu şi mai târziu la dieta imperială din Viena (în anii 1863—1865) apoi în 1867 la cea din Pesta. 501 Şi acest post l-a purtat cu cea mai mare vrednicie, căci era de o corectitudine din cele mai severe. * După retragerea Căpitanului suprem, Alexandru Bohăţel, din postul de Director a «Societăţii de împrumut şi păstrare Aurora« din Năsăud, care se înfiinţase în anul 1873, fu ales Leontin Luchi, care a şi condus această Societate cu începere dela 15 Iulie 1875. Dupăcum am văzut din viaţa sa de până acuma Luchi a fost un aprig luptător pentru ridicarea neamului său prin şcoală şi pentru aceasta a fost preocupat şi după înapoierea sa în patria lui grăniţărească. Când în anul 1863 s’a aprobat în fine înfiinţarea mult do- ritului gimnaziu grăniţeresc din Năsăud, un mare eveniment din viaţa grăniţerilor năsăudeni şi a Românilor din Ardeal, Luchi, în numele Şefului Districtului Năsăud, a rostit o foarte frumoasă şi înălţătoare cuvântare in acea «mărită şi strălucită zi« a deschiderii acestei şcoli româneşti, — cuvântare pe care o reproducem aici. * Cuvântarea' vicecăpitanului Leontin Luchi, reprezentantul Districtului Năsăud, la deschiderea noului gimnasiu român grăniţeresc, la 4 Octomvrie 1863. Reverendissime Domnule Vicar episcopesc şi Inspectorat Şcoalelor Districtului Năsăud! Stimaţi Domni onoraţiori şi onorată adunare! Ziua de astăzi e una din cele mai însemnate în istoria Dis- trictului nostru. In ziua de azi vedem împlinită o aşteptare îndelungată a po- porului nostru, vedem deschizându-i-se şi tinerimii noastre templul ştiinţelor pe propriul pământ şi din propriile noastre mijloace. Astăzi îşi iea în capitalalDistrictului nostru începutul un gim- naziu român, la a cărui înfiinţare, precum suntem încunoştiinţaţi, ni s’a dat preaînalta concesiune. De acum înainte tinerimea noastră îşi va putea câştiga pregătirea pentru studiile mai înalte în mij- locul nostru, îndreptată de bărbaţii naţiunii noastre şi sub ochii lti noştri. De acum înainte putem să sperăm, că nici un talent nu va mai apune nedesvoltat din lipsa ocaziunii, precum s’a întâmplat aceasta până acum, fiindcă cei mai puţini părinţi se află în stare a întreţinea pe tinerii săi în timp îndelungat la institute străine. De astăzi încolo acest impediment nu mai există. S’a pus, nu numai pentru populaţiunea Districtului nostru, ci şi pentru românimea din vecinătate, fundamentul culturii intelectuale, şi prin aceasta i-s’a dat posibilitatea de a-şi câştiga şi în viaţa publică acea valoare politică, care i-se cuvine după numărul ei, după pu- terea ei materială şi după măsura, în care ea contribue, pe cât cu bani, atât şi cu sângele său, mai mult decât oricare altă naţiune a acestei ţeri, spre lipsele şi spre apărarea patriei comune. In viitor numai dela noi va să mai atârne desvoltarea noastră intelectuală şi totodată şi cea materială, şi prin urmare întărirea şi înflorirea naţionalităţii noastre române. Pe când dar salutăm această mărită şi strălucită zi cu cea mai vie şi profundă mulţămire către atotputernicu Dumnezeu; pe când rugăm pe Dumnezeu ca să ţină în etern institutul, care-l deschidem astăzi sub scutul său cel sfânt, se cuvine ca totodată să ne aducem aminte şi de acela, cărui după Dumnezeu trebue să-i mulţămim înfiinţarea acestui institut, nu numai pentrucă ne-a conces deschiderea lui, ci şi pentru aceea, că dela el ni s’a dat putinţa de a-1 susţinea; ba ce e mai mult, pentrucă el în părin- ţească îngrijire pentru binele credincioşilor săi grăniţeri a de- mandat anume, ca venitul regal, care ni s’a restituit, să-l folosim exclusiv numai spre scopuri scolastice. Să poftim dar dela pă- rintele luminilor, ca luminarea, care ni s’a aprins astăzi aici să dureze în secii seclilor, în spiritul creştinismului şi al evangheliei: să deie, ca bărbaţi, cari vor să-şi iee de aici fundamentul ştiin- ţelor, mai târziu să devină a fi purtătorii şi răspânditorii luminii celei adevărate Dumnezeeşti, ai moravurilor bune şi ai tuturor virtuţilor civil^ înti;e [ poporul nostru. Să rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu, ca pe împăratul şi Mare-Principele nostru Francisc losif l să-l scutească, să-l ajute întru toate întreprinderile sale; să-i deie miniştri sinceri, cari cu cugetul curat să-l sfătuiască şi să-l ajute în guvernarea ţărilor sale şi să-i deie zile îndelungate, ca să poată ajunge a se bucura de bunăstarea staturilor sale, la 503 care a pus o tare şi duraveră temelie, dăruindu-le pe toate cu constituţiune. In fine ca şeful actual al districtului declarând acest gim- naziu de deschis, nu mai rămâne alta de a pofti, decât ca tine- rimea noastră să se folosească în cel mai mare număr de oca- ziunea, ce i s’a dat cu acest institut spre a se pregăti la studiile înalte în toată privinţa după legile şi prescrisele şcoalei; să se poarte cu ascultare către profesori şi superiorii săi şi să studieze cu cea mai mare şi intensivă diliginţă. Despre Domnii profesori însă sunt convins şi încredinţat că, cunoscându-şi sfânta lor mi- siune faţă cu tinerimea noastră, vor face tot spre a corespunde aşteptării guvernului şi-a publicului nostru.1) * Se conducea în viaţa sa de principiul aici următor, pe care Luchi l-a scris pe o filă dintr’un album al unei rude a lui, în Dej, la 1 Martie 1871 : »La orice pas faci în viaţă cere mai întâi sfat conştiinţei tale. Acest sfat urmează-1 cu statornicie şi stăruinţă, căci este vocea lui Dumnezeu, ce-ţi vorbeşte ţie. Pacea cu tine însuţi şi de asemenea cu lumea îţi va fi pentru aceea drept răs- plată şi în aceasta, şi numai în aceasta, stă adevărata fericire pe pământ«. * Om al datoriei Luchi era însă şi foarte evlavios. In fiecare Duminecă şi sărbătoare asista la serviciul divin în biserică, îm- preună cu funcţionarii administrativi, etc. şi el era cel ce citea »Apos- toluI« şi rostea »Tatăl nostru« şi »CrezuI«, cu toată pietatea şi solemnitatea, dintr’o carte frumos legată. Funcţionarii purtau pe acele vremuri costum naţional, pan- taloni de aba albă, băgaţi în cisme de lac cu tureci (carimbi) crepaţi, strinşi cu şinoare tricolore româneşti, apoi o tunică albă, cu brâu tricolor peste pântece şir o manta de asemenea albă cu fireturi — şinoare, iar pe cap o căciulă »â la Mihai Viteazul*. In ge- ') Istoria şcoalelor năsăudene de Virgil Şotropa şi Dr. Nicolae Drăgan. Năsăud 1913, pag. 156/57 şi în Foaia p. minte, inimă şi literatură Braşov 1863 Nr. 28 p. 197. 16* 504 neral funcţionarii aceştia grăniţereşti năsâudeni erau foarte corecţi, cinstiţi, bine trataţi şi cuviincios îmbrăcaţi. Nu se pomenea inco- rectitudini. * Luchi era mic de statură, ţinută militărească, foarte corect în îmbrăcăminte ca în toată atitudinea sa, era modelul funcţiona- rului grăniţer. Şi asupra noastră a copiilor de şcoală, a avut o foarte mare impresiune. * Vrednicul grăniţer Leontin Luchi, s’a stâns din viaţă în anul 1879, în etate de 70 de ani, şi a fost înmormântat în satul său natal, în Feldru, din judeţul Năsăud. Căpitanul Silvestru Torni 1821—1885 A încerca să faci lumea mai bună din orice punct de vedere, decât cum ai găsit-o, este a da un scop înalt vieţii. A. Camegie Din marele număr, de câteva sute, de ofiţeri, cari s’au ridicat din Ţinutul grăniţeresc al Năsăudului, învăţând şi formându-se în »Şcoala militară« de aici, înfiinţată în anul 1784, — mulţi s’au distins printr’o activitate rodnică şi prin fapte frumoase fie în cariera lor, fie pe terenul culturei româneşti, căci toţi erau animaţi de cele mai sincere sentimente pentru ridicarea neamului nostru. Aceşti ofiţeri grăniţeri prin buna lectură ce au citit, umblând prin deosebite garnizoane a monarhiei austriace de odinioară, văzând multe teri şi oameni, şi-au însuşit multe cunoştinţe, şi-au câştigat mari experienţe şi când treceau la penzie se înapoiau în vechea lor patrie grăniţerească, se stabileau în Capitala acestei graniţe, în Năsăud, sau în satul lor natal şi contribuiau, prin bo- gata lor experienţă, la ridicarea satelor. * Un astfel de foarte vrednic şi dintins ofiţer, un caracter de fier, a fost şi căpitanul Silvestru Torni, *) născut în comuna Mocod, pe la anul 1821, dintr’o familie ţărănească. ' In anul 1833 îl aflăm ca elev în clasa a 11-a a şcoalei mili- ') In diferite acte şi scrieri îl găsim scriindu-se Thomi şi Thomy. 506 tare şi premiant, în anul 1834 în clasa a IlI-a iar în anii 1836— 1830 în clasa a IV-a şi întotdeauna premiant.1) In anul 1839, în etate de 17 ani şi 10 luni, îl găsim urmând «cursurile pedagogice* înfiinţate de vicarul Ioan Marian (încă din anul 1837* 2 3 * 5), care i-a fost profesor, şi pentru care Torni în toată viaţa i-a arătat o deosebită recunoştinţă şi admiraţiune. Câştigându-şi cunoştinţe pedagogice mai temeinice, Torni a fost numit dascăl naţional mai întâi în satul său, pe la 1642,3) apoi adjunct de învăţător la şcoala militară până la anul 1848, când a intrat în serviciul militar al Regimentului grăniţeresc nă- săudean, ca sublocotenent, înaintând apoi până la gradul de căpitan.-*) Desfiinţându-se Regimentul de graniţă dela Năsăud, în anul 1851, şi formându-se un nou regiment de infanterie Nr. 50, la Alba Iulia, împreună cu ceilalţi ofiţeri fu şi Torni transferat acolo, în care a şi contat în tot timpul până la trecerea lui la penzie. In anul 1859 era căpitan de clasa I-a şi în acest an îl găsim ca director-comandant al Şcoalei militare (Militaer-Ober-Erziehungs- haus) din oraşul Katnenitz (Slavonia),5) în care calitate a funcţionat până la 1 Octombrie 1864. Este vrednic de amintit, că pe acele vremuri grele pentru neamul nostru, din marele număr de ofiţeri austriaci, tocmai un valah — fără protecţii şi foarte bun român — a fost numit director al unei şcoli militare austriace — ceeace dovedeşte destoinicia şi capacitatea acestui căpitan român.6) * ') Aceste date sunt scoase din »Cartea de aur« -a premianţilor acelei şcoale, începând în anul 1828 — ce se păstrează şi astăzi. Se pare că elevii erau ţinuţi mai mulţi ani in clasa a IV-a, ultima — ca să repete învăţăturile, spre a şi-le însuşi mai bine, de aceea îl găsim pe Torni — trecut în cartea de aur a premianţilor între anii 1836—1839. 21 Din clasificaţia din anul 1839, păstrată la «Muzeul năsăudean». 3) Torni a fot şi învăţător în Mocod, lui Vasile Petri, a distinsului pe- dagog năsăudean de mai târziu. El a insistat ca harnicul său şcolar se urmeze apoi şcoala la Năsăud şi mai departe la Praga. *) Din »Istoria şcoalelor năsăudene< de V. Şotropa şi N. Drăgan. Nă- săud 1913 p. 53. 5) In «Militaer-Schematismus des oesterr. Kaiserthums«. Wien 1859 p. 180. 6) La «Muzeul năsăudean« se păstrează o foarte frumoasă adresă de felicitare, primită de căpitanul Torni, pe când era director-comandant al Şcolii 507 Este interesant a şti ce-l preocupa pe acest ofiţer, ce citea, ce dorinţe avea pentru ridicarea neamului său, ce jertfea? După cum vom vedea din această schiţă biografică pe el îl interesa înainte de toate cartea, de aceea de cu bună vreme a adunat multe şi valoroase cărţi, cu gândul de a întemeia o biblio- tecă în capitala grăniţerismului nâsăudean, unde şi-a câştigat pri- mele învăţături şi şi-a pus temelia vieţii sale frumoase şi rodnice. El doria foarte mult ca să citească şi tinerii români, dar şi bătrânii, după cum rezultă din diferite hârtii şi scrisori rămase dela dânsul, cari se păstrează —- cu pietate — în bibliote#a Muzeului năsăudean (şi în special într’o scrisoare a lui dela 31 Decembrie 1863 Nr. 8.) In toate scrisorite lui, trimise la Năsăud, dovedeşte o mare grijă şi dragoste pentru »Biblioteca Mariană«, înfiinţată de dânsul împreună cu Vicarul Grigore Moisil — în memoria Vicarului şi fostului său profesor Ioan Marian — şi pentru a servi la ridicarea culturală a grăniţerilor. încă în anul 1859, pe când era director al şcoalei militare din Kamenitz, a început a trimite cărţi de valoare pentru biblio- teca şcoalelor din Năsăud. Este interesantă scrisoarea lui, dela 30 Octombrie 1859, trimisă din Kamenitz către Direcţia şcoalelor năsăudene din care extragem următoarele: »Am primit cu mulţumire adresa D-voastră dela 24 a lunei curente Nr. 655. Şcoala superioară năsăudeană, care m’a crescut mare şi m’a făcut fericit, o voiu înceta a o uita numai când nu voiu mai trăi. Dar numai cu dorinţe deşerte nu este de ajuns. Imi amintesc cu durere trista situaţie, când în afară de cărţile de şcoală nu avea nici o altă lectură şi ce însamnă un corp didactic, o şcoală chiar, — fără cărţi, fără lectură? Eu mi-am cumpărat de câţiva ani mai multe cărţi, de cari aveam neapărată nevoe, atât pentru studiile mele particulare, cât şi ca profesor de istorie şi geografie la şcoala militară, pe cari, ca o mică dovadă a recuno- ştinţei mele, le vjoiu onora şcoalei superioare din Năsăud, pentru a pune baza unei biblioteci şcolare«. Pentru acest scop, Căpitanul Torni roagă direcţia a însărr militare din Kamenitz, dela elevii săi din clasa a lV-a, în anul 1863 — din care reesă că Torni a fost un bun educator, ştia cum se trateze tineretul, căştigând-şi simpatia şi tot respectul cuvenit. * 508 cina pe un tâmplar din Nâsăud (Steinbach cu numele) să facă un dulap corespunzător, pe care el îl va achita şi când va fi gata, va trimite şi cărţile. Apoi încheie: »Vă rog a exprima respectul meu întregului corp didactic, al cărui membru am avut onoare a fi şi eu timp de 8 ani«. (1842—1848)1). Dulapul fiind gata, Torni, prin scrisoarea sa dela 1 Martie 1859 (din Kamenitz) adresată «Comisiei administratoare a fondu- rilor şcolare*, anunţă expediarea cărţilor, notate pe o listă alătu- rată. In scrisoare roagă pe Vicarul Or. Moisil să binevoiască a primi această donaţi® irevocabilă şi a respecta această donaţie bibliotecii şi a o dedica scopului. Apoi adaugă: »Cât voi trăi, voiu contribui după putinţă pentru îmbogăţirea acestei biblioteci«. Lista conţine 66 volume cărţi în valoare de 133 florini v. a. Din aceste volume notăm câteva: Stiller’s Handatlas, cu 83 hărţi. Schnell, Die Sachsen in Siebenbiirgen. Papiu Ilarian, Istoria Ro- mânilor. Oenersich, Geschichte Oesterreichs. Meissner, lulius Cesar. Diferite documente istorice. Apoi despre Napoleon 6 opere. Kpnt, Die Macht.des Oemuthes, ş. m. a. Vicarul Moisil scrie pe adresa primită, că cărţile trimise de Căpitanul sunt dedicate bibliotecii şcolare ce se înfiinţază în Năsăud. La 12 Noembrie 1860 Torni trimite două hărţi, despre care opinează să se aşeze în sala casinei române (Reuniunea de lectură) din Năsăud şi o altă hartă etnografică a Imperiului austriac pentru şcoala superioară. La 20 Noembrie 1860 se mai primesc încă 32 volume din cari notăm: Gaspari, Erdbeschreibung, 3 volume. Buffon, Natur- geschichte, 5 voi. Das russische Reich. Praktische Anleitung zur Bienenzucht (în limba germană şi românească). Apoi: Die Roma- nen der oesterreichischen Monarchie. Hronica Românilor. Baladele de Marienescu. Calendarul românesc dela Iaşi pe anii 1852 şi 1853. * 1| ( l . . In scrisoarea Căpitanului Torni dela 15 Noembrie 1863 din Kamenitz, adresată Vicarului Gr. Moisil, el cere între altele: »In Gazeta (Transilvaniei) îmi va plăcea dacă nu vei pomeni niciodată despre donaţiile mele — acuma sunt bătrân şi m’am desbrăcat >) Scrisoarea se află în colecţia Torni, la Muzeul năsăudean. 509 de vanitatea tinereţelor«. Apoi, din lista cărţilor trimise, »vei vedea că nu vin nu ştiu ce cărţi, însă pentru sermanul nostru unghiu şi cartea cea mai mică încă poate face ceva folos«. Din cele 25 vo- lume trimise de astă dată notăm: Brockhaus Conversationslexikon, complet 10 volume. Die slavischen Elemente im Romanischen. Schlimpert, Vorbilder der Vaterlandsliebe, des Hochsinnes und der Thatkraft. Liviu Patavinu. Die Volksschule, anul 1861. F( aia pentru minte, inimă şi literatură, Braşov, anii 1860—1862. Dienstregle- ment fur die k. k. Infanterie, 1 u. 2 Theil din anul 1807. La aceasta carte Torni face următoarea observaţiune: »Dienstreglement-ul conţine unele învăţăminte morale neresturnabile, cari vor rămâne pentru toate timpurile adevărate şi morale curate, pe când cele- lalte norme (regule) de serviciu sunt supuse necesităţilor timpului şi a lor modificări. Apoi eu trăiesc în convingerea că bibliotecile noastre şcolare nu vor dispreţui o carte militară, dacă ne vom aminti că noi am fost soldaţi bravi şi credincioşi«. Apoi mai scrie: »Mulţi şcolari nu au văzut încă vr’un ochian (telescop), eu am cumpărat unul (cu preţul de 8 florini v. a.) şi-l trimit deodată cu cărţile«. Mai trimite şi două perini pentru altar, una pentru biserica din Năsăud şi alta pentru cea din satul Mocod (satul său natal), adăugând: »în amândouă bisericile am ridicat adeseori rugăciuni încoronate de succese«. In scrisoarea lui Torni, dela 31 Decembrie 1863, către Vicarul Gr. Moisil, scrie între altele: » Acuma la punctul bibliotecii. Eu din parte-mi aşi fi socotit, ca să fie de o dată — adecă până nu se va înmulţi barem până la 500 tomuri numai şi numai pentru şcoală... D-Ta cunoşti lumea de acolo mai bine decât mine, — fă cum ştii mai bine — şi de socoţi că, şi de nu va contribui nime mai mult spre înmulţirea bibliotecii, însă gustul de a ceti şi a învăţa prin acelea cărţi puţine se va cultiva cât de cât — dăi drumu — adică fă-o publică...« Căpitanul insistă deci pentru desvoltarea gustului de cetire şi de a-şi aduna cetitorul lromân cât mai multe cunoştinţe temeinice. * Intr’o adresa către Inspectoratul şcoalelor din Districtul Nă- şăudului, din Kamenitz dela 15 Septembrie 1864, Căpitanul Torni 510 scrie următoarele: «Noul an şcolar a început şi onoratul corp didactic de acolo, al cărui membru am avut onoarea să fiu şi eu, va avea necesitate de unele cărţi, pentru a căror procurare nu va fi având mijloace suficiente. Din anul 1860 mi-am format o frumoasă bibliotecă, cu care voesc să măresc »Biblioteca Mariana« şi să o pun în prima linie la dispoziţia onoratului corp didactic. Cărţile sunt, ca toate ale mele, frumos legate — şi motivul că eu numai aşa le espediez acolo — este că doresc ca »Biblioteca Mariană« să nu fie o colecţie de cărţi fără valoare. Cărţile cuprinse în lista alăturată, trimise la adresa onor. Vicar Origore Moisil, rog a le primi pentru aceea bibliotecă cu aceeaşi pietate, cu care eu o cinstesc, — căci eu onorez numele lui Marian cu tot devotamentul; — acestui, pentru patria noastră incomparabil Pestalozzi, avem noi a-i mulţumi totul. El muri în braţele mele, necunoscut de mulţi, cari lui au toate a-i mulţumi, ca cei mai mulţi din marile genii, cari numai după moarte sunt apreciaţi*. «Această bibliotecă poate fi considerată ca ceva complectă, pentrucă se găsesc într’însa opere istorice, geografice, de ştiinţe naturale, beletristice şi pentru domnii noştri pensionari chiar mili- tare...* »Vă comunic, că eu, în urma sănătăţii mele sdruncinate, am înaintat cererea de demisiune dela direcţia şcoalei cu începere dela 1 Octombrie şi vă voiu comunica apoi ce am să mai fac*. In fine roagă iarăşi să nu se publice în ziare despre donaţia făcută, căci este bătrân şi slab şi »n’am nici o vanitate de a fi pu- blicat*. Din lista aceasta notăm câteva din cărţile trimise : Thier’s, Consulat und Kaiserreich. Griselini, Oeschichte des Temescher Banats. Gibbon, Oeschichte des romischen Weltreichs. Alioli’s, Biblische Alterthumskunde. Oesterreichischer Soldatenfreund 1850 u. 1851 (la care Căpitanul Torni colabora). Biirger’s Sămmtliche Werke. Amicul şcoalei (de Visarion Roman) 1863. Polysu, Romanisch- deutsches u. deutsch-rom.tWorterbuch. Galura’s, Die Werke Oottes. Organu pedagogic (de Ion Popescu) pe 1863. Telemaque. Rousseau, Emil — Ueber die Erziehung. Papst Pius IX. Napoleon III. Die Geschichte des 46 Infanterie Regiments (adică al fostului I Regiment de graniţă românesc dela Orlat (Sibiiu). Thiers, Die franzosische Revolution. Shakespear’s sămmtliche dramatische Werke. Ckownitz, 511 Die Geschichte der ungar. Revolution. Die menschlichen Leiden- schaften. Lessing, dramatische Werke. Thumel’s, Sămmtliche Werke. Tausend und Eine Nacht. Spinozza’s Werke. Ueber die Selbstaus- bildung. * La 13 Noembrie 1864 comunică din Alba-Iulia că a trimis, la plecarea lui din Kamenitz, o maşină electrică (in valoare de 40 florini), apoi Schillet’s Werke. Der Kamarad pe anul 1863. Zschokke, Die Schweiz şi o stampilie pentru a se aplica pe cărţi «Biblioteca Mariană«. Comunică că a fost mutat dela 12 Noembrie la Alba-Iulia ca comandant al companiei a 23-a, dar aşteaptă ca în câteva zile să plece la Regiment, care se află în Italia şi regretă că nu are norocul să vină la Năsăud. Mai trimite şi trei tablouri în rame aurite, ca să împodobească biblioteca şi salută întregul corp di- dactic »cu tot respectul». * • Din o altă scrisoare a Căpitanului Torni, din Alba-Iulia dela 27 Decembrie 1864, extragem următoarele: »Prea onorate Domnule Vicariu! După multă aşteptare am primit epistola D-Tale din 20 I. c., dimpreună cu adresa Domnilor recunoscători de acolo, cu cea mai mare bucurie — la aceasta din urmă voiu răspunde de altă dată — însă de sigur având în cuget de a-mi exprima părerile mele despre «Biblioteca Mariană» mai pe larg — aceea o voiu face-o în limba germană — putân- du-mă esprima mai bine într’insa decât în cea maternă, care o am învăţat mai numai din Gazeta Transilvaniei.1) In ortografia română sunt foarte înapoi — şi nu aşi vrea ca să fiu de judecată tinerilor fără cruţare tratat, — limba germană mi-a crescut în vine într’atâta — cât cugetele — ba şi rugăciunile cătră Atotputintele îmi curg numai în această limbă — nu din dispreţ cătră limba maternă sau cătră naţiune, ci din necurmatele afaceri şi deprinderi în limba aceasta. Apoi înapoiatam prin aceea interesele naţionale sau amicale, judece orişicine numai drept. ') La care erau foarte mulţi ofiţeri români, din deosebite garnizoane, abonaţi. 512 Cu D-Ta voiu corespunde totdeauna în limba maternă — rugându-te odată pentru totdeauna a trece peste greşelele sintacse şi ortografe cu amicabila iertare şi a culege numai şi numai »în- ţelesul«. Trecând la epistola D-Tale din urmă, culeg cele de răspuns şi zic cumcă »Biblioteca Mariană« să fie pentru toate şcoalelc de acolo — dascălii din principie1) vor întrebuinţa după materiile lor opuri mai primitive, cei dela gimnasiu celelalte — poate de multeori din contră — fieştecare după lipsa şi gustul său. Eu am nutrit cugetul meu inainte de 1848 a face toate pentru o bibliotecă şcolastică. Cumcă încâtva s’a realizat, mulţămesc lui Dumnezeu; cât voiu putea tot spre înmulţirea bibliotecei voiu gândi, că ce este o şcoală fără cărţi, aceea este un corp profesoral fără o bibliotecă. In şcoală căpătăm numai principiile obiectelor diverse, ca să le rumegăm bine ne trebue apoi alte compendiuri mai pe larg. Dar de unde? Bieţii profesori sunt rău plătiţi — abia pot trăi — şi după multe amărăciuni în şcoală şi acasă, te mângăe o carte folositoare mai bine decât o pot face amicii. M’am bucurat foarte auzind că cărţile, ba şi maşina electrică, au sosit sănătoase. Mai am la mine unele opuri, însă nelegate şi aşa nu voesc a le trimite, aducându-mi aminte de lipsele cele multe de acolo şi mai cu seamă de bani — apoi > pomana trebue să fie întreagă şi nu de jumătate«, — este un proverb de imitat şi eu mă voiu ţinea totdeauna de el, pentru aceea nu voiu cădea de greu nici un fileriu după toate trimiterile mele...« »Am o sete mare să văd şcoalele de acolo, ca să văd lipsele cele mai mar, ca apoi oriunde voiu fi, să vă pot trimite din când în când ceea ce voiu putea. De când am venit la Alba (lulia) m’am odihnit şi restaurat binişor, necazurile şi grijile cele multe le-am ţipat (aruncat) după spate, apoi slujba la companie ca cea mai uşoară lăsată de Dzeu, mai cu seamă la un căpitan...« »Oberlecmanu Ignat* 2) vine *) Şcoalele primare. 1 J[ 1 2) Nicolae Ignat n. 1829 în Salva, făcu şcoala militară în Năsăud, apoi ofiţer în Regimentul II grăn. şi Reg. 50 Alba-Iulia până la 1868 când fu chemat în armata română cu rangul de căpitan. Făcu Războiul independenţii, 1877—78. Un foarte distins ofiţer — colonel în 1890. f 1899. A avut 4 fii toţi militari superiori distinşi (Emanoil, Gheorghe, Nichita şi Mihail, — acesta general, — comandant al deviziei 16 (Dej). A se vedea: V. Motogna: Monografia familiei pe sărbători acasă la Salva.Dela Italia am ştire, că voiu merge cât de curând la regiment, merg cu cel mai mare drag, ca să văd Italia, unde nu am fost niciodată, îţi voiu scrie de acolo...* »Cu rugare de a saluta în numele meu toţi amicii de acolo, iar deosebi Domniei Tale rămân mulţămitor şi de pururea oblegat, şi mă nu- mesc al D-Tale sincer amic Torni Căpilan«. Intr’o listă de cărţi trimise la 15 Octombrie 186S de Căpi- tanul Torni, acuma trecut la pensie, găsim şi un manuscript de istoria universală (Weltgeschichte) (prescurtare) cum se preda odinioară la şcoala superioară (Oberschule) din Năsăud. Dease- menea găsim un volum din »Nopţile Carpatine« sau istoria mar- tirilor libertăţii (Horia, Cloşca şi Crişan) de /. Drăgescu. Acest autor, pe atunci student universitar a tipărit acest roman istoric în 1867, în Pesta şi a avut de scop »să redeştepte amintirea acelor martiri în strănepoţii lor şi a împintena pe aceştia spre fapte mari de demnitate şi mărire naţionalâ«. In adevăr toţi şcolarii gimna- ziilor româneşti din Ardeal au cetit acest roman, care a avut o influenţă enormă asupra tiueretului şi i-a desvoltat în cel mai înalt grad sentimentul naţional. Căpitanul Torni a înţeles foarte bine importanţa acestei cărţi, şi a procurat-o îndată şi a timis-o la Năsăud. Dar setea citirii acestui roman istoric de şcolari era aşa de mare, de nu s’a putut stâmpăra şi profesorii şi alţi intelec- tuali au cumpărat-o şi se afla în toate casele grăniţerilor.i) * In anul 1867, pe când Căpitanul Torni se găsia pensionar în iubitul său sat, Comitetul fondurilor şcolastice grăniţereşti, în şe- dinţa sa dela 20 August 1867 l-a ales, în unanimitate, de inspector şcolar al şcoalei normale (adică primare superioare) şi al şcoalei de fetiţe din Năsăud. N. Ignat, Dej 1928 şi »Românii ardeleni din vechiul Regat şi activitatea lor până la războiul întregirii Neamului» de I. Moisil în Monografia : »Transil- vania, Banatul, Crişana, Maramureşul, 1918—1928. Bucureşti. Voi. III. 1929. ’) Despre această carte şi autorul ei vom vorbi mai mult în Amintirile mele despre acest înflăcărat român, care a fost Doctorul Drăgescu, pe cari sper să Ie public in curând. O altă carte valoroasă şi pentru unele date relative la Regimentul II de graniţă dela Năsăud, dăruită de Torni, este: »Oesterreichisches Milităr- Conversations Lexikon de I. Hirtenfeld & Dr. H. Meynert. Wien 1851. Negreşit că aceasta alegere a fost motivată de experienţa pe care şi-a câştigat-o căpitanul în serviciile sale, în special ca director al şcoalei militare din Kamenitz, dar şi ca un fel de omagiu bine întemeiat. Dar căpitanul, care s’a distins printr’o prea mare mo- destie, n’a primit această foarte onorabilă funcţiune. * Stabilindu-se cu locuinţa în satul său natal, ceeace îl preo- cupa acuma era să dea o îndrumare cât mai aleasă şcoalei din satul său şi sâ-i asigure o existenţă bună. In arhiva de astăzi a şcoalei din Mocod aflăm unele acte interesante. Astfel găsim o adresă din anul 1875, către Senatul şcolastic districtual din Năsăud, pe care o reproducem aici. »lnclitului Senat şcolastic districtual în Năsăud. Umblând în lumea largă pururea studiind şi meditând peste starea şcoalelor noastre poporale, am adoptat nescari principii şi după dânşii am compus un sistem fundaţional pentru stabilirea şi susţinerea unei şcoale comunale. Sistemul acela bazat în prima linie pe venitul curat a moşiei mele din Mocod, oferind recolta în tot anul pentru fondurile şcoalei de aici, prin mine create, moşia aceasta se va numi după moartea mea »Moşia şcoalei din Mocod«, însă până atunci e de lipsă ca să îmbunătăţesc moşia aceasta barem prin comasare. In năzuinţa aceasta am înschimbat parcelele mele de sub Nr. top. 1808 şi 4133 cu părcelele Iui Oavrilă Puica inferate (înscrise) sub Nr. top. 6569 şi 6570, care se hotăresc cu alte parcele ale mele. Oavrilă Puica însă a îngreunat toată moşia sa, prin urmare şi parcelele sub Nr. 6569 şi 6570, care voesc eu a le căpăta, pentru o sumă împrumutată dela fondul şcoalei de aici, în sumă de 194 fl. v. a. din nepricepere, pentrucă numai casa şi grădina presentează o avere peste 300 fl. v. a. Oamenii noştri însă nu ştiu ca să pună de hipotecă numai după suma împrumutată şi la întâmplare numai 1 sau 2 corpuri din moşie, ba temându-se că nu vor căpăta cât cer, îndată aruncă întreaga moşie ca hipotecă. Sărăcia încă îi însoţeşte; aşa de exemplu Gavrilă Ilie Puica a replâtit suma cea întâi intabulată de 47 fl. v. a. atunci când a m primit suma a doua, însă neavând potori (bani) pentru plătirea restabulării a lăsat spre dauna lui să mai figureze ca îngreunare. Eu mă rog de inclitul Senat şcolastic districtual să mi se conceadă schimbul parcelelor mele 1808 şi 4133 cu a lui Puica Oavrilă a lui llie şi a muerii aceluia numită Puica Titiana născută (hârtia aci e ruptă), Nr. 6569 şi 6570, fără ca după dânsele să treacă şi îngreunamentul inferat în protocolul cărţilor funduare Nr. 177 sub litera C. alăturând totodată şi decheraciunea (decla- raţiunea) Senatului şcolastic de aici şi contractul de schimb, spre mai bună orientare, cu acea rugare ca declaraţiunea Senatului şco- lastic de aici să se aprobeze şi încuviinţeze cu o clausulă din partea inel. Senat şcolastic districtual, spre care sfârşit aclud şi timbru de .50 cr. v. a. In fine nu întrelas a aminti că sau în original sau în copia protocolului funduar Nr. 177, la Nr. top. 446/1 s’a vărăt o eroare, fiindcă casa lui Puică Oavrilă a lui llie nu e de lemn, ci de peatră şi aşa hipoteca (hârtia e ruptă aci) mai mare. Actele acludate mă rog a mi le retrimite, ca să le pot ascerne mai încolo. Mocod 18 Septembre 1875. Silvestru Thomi, c. r. căpit în pensiune*. * La aceasta scrisoare Senatul şcol. distr. de confesiune gr. cat. răspunde cu Nr. 279—17 Oct. 1875 că »acel schimb — fiind în interesul şcoalei din Mocod — se concede, cu aceea adaugere, că cu întabularea şi estabularea menţionatelor parcele s’a însărcinat membrul acestui Senat dl Nestor Oanea transpunândui-se actele, »spre a putea efeptui cele de lipsă în privinţa aceasta«. Semnat Preşedintele Or. Moisil, vicar şi Referinţele şcolar Cosma Anca.i) + Un alt act important, relativ la şcoala din Mocod este urmă- torul, adresat »Prea lăudatului oficiu vicarial episcopesc în Năsăud. Comuna Mocod n’are pentru şcoala sa confesională grădină de instruire în pomărie, leguminărie, etc. corespunzătoare, din care cauză şi dându-mi-se ocasiune am cumpărat o grădină foarte ‘) Amândouă aceste acte se află în arhiva şcoalei primare din Mocod. frumoasă şi în locul cel mai corespunzător —în centrul comunei — vis-a-vis dela sf. biserică, cu un preţ de 300 florini v. a., solvind potorii (banii) aceştia din al meu. Grădina aceasta poate servi cu timpu şi ca pomărie — leguminărie de model — dacă domnii învăţători vor îmbraţioşa ramul acesta de instruire cu aplecare şi dragoste. Grădina aceasta, cuprinsă în «Cartea funduară« din Mocod sub Nr. 72 şi 73. A, I. Nr. top. 146 şi 147, voesc a o infera (înscrie) imediat pe şcoala confesională din Mocod, adică pe fondul care o susţine — pentru acea am şi încheiat contractul cu vânzătorii: Domnul Basiliu Mureşianu şi muerea sa Maria, născută Hangea, deadreptul în numele şcoalei confesionale gr. cat. din Mocod, ca dânsa să între imediat în posesiunea resp. proprietatea ei, eschizând (excluzând) periclul, ca după' moartea mea să devină grădina aceasta măr de ceartă între neamurile mele — sau alţi pretendenţi necalificaţi. Făcându-Vă raport desprea aceasta cumpărare salutarie aclud şi contractul respectiv cu umilită rugare, să binevoiţi a-1 aşterne Prea Venerabilului Ordinariat episcopesc în Gherla spre aprobare, fiind dânsul forul acela dela care depinde aprobarea sau repro- barea tuturor treburilor scolastice, încât privesc acelea şcoâlele gr. cat. din diecesa noastră. Mocod 26 April 1883. Silvestru Thomi c. r. căpitan emerit«. Consistoriul episcopesc aprobă «cumpărarea din banii proprii, pe seama şcoalei gr. cat. din Mocod o grădină în preţ de 300 fl. v. a.« şi «pentru zelul şi sacrificiul mărinimos faţă de acea şcoală acest Consistoriu prin aceste Vă esprimă recunoştinţa sa. Gherla 8 Mai 1883. (Nr. 3277)«. Semnat loanu Szabo, Episcopul gr. cat. de Gherlad) * Din această hârtie se vădeşte din nou influenţa fostului său dascăl, ioan Marian şi în ce priveşte cultura pomilor, a legumelor etc., pe care şi1 Căpitanul Tomr stăruia să o reînvieze in satul său, căci ceea ce a introdus Vicarul Marian şi s’a menţinut şi continuat şi sub urmaşii săi, a dispărut şi astăzi nu se mai pomeneşte de bunele dispoziţii de odinioară. ■) Amândouă aceste acte se află în arhiva şcoalei primare din Mocod. 517 f Dacă intelectualii noştri de astăzi, ofiţerii şi alţi Români cu dare de mână ar dărui şcoalelor, bisericilor sau instituţiilor cultu- rale câte o grădină sau un petec de pământ din satele noastre pentru şcoale de pomărie, legumărie sau alte scopuri folositoare, în care învăţătorii sau alţi oameni de bine i-ar învăţa pe săteni pomăria etc. — cum doria aşa de sincer Căpitanul Torni, ce fru- mos s’ar ridica ţinutul nostru grăniţeresc iarăşi la ceea ce a fost odinioară şi în acelaşi timp ar veni în ajutorul statului, care nu le poate prididi pe toate! * Şcoala primară din satul lui, astăzi îi poartă numele, numin- du-se »Şcoala Căpitan Silvestru Tomi«. * Caracterul ferm al Căpitanului Torni, deosebita dragoste pentru satul naşterii sale şi interesul pentru şcoala din acest sat se poate vede şi din testamentul său,1) făcut la 14 Noembrie 1878, din care extragem câteva date. 1. Dispune ca înmormântarea lui să se facă după obiceiurile creştineşti, cât se poate de simplu, numai cu un preot şi inter- zicând orice vorbire funebrală, precum şi pomenele, despre care zice că «pomenele cu mâncări şi beuturi este un promovator prin- cipal spre superstiţii, lene şi beţii, — pe cari fericitul Vicar Marian, prin hotărîrea sinodală dela 4 Noembrie 1839 le-a desfiinţat, dar se pare că numai aici, în Mocod, iarăşi s’au reintrodus spre dauna poporului nostru destul de sărac*. Dacă ar fi să moară într’o localitate cu garnizoană militară, interzice procesiunea militară. 2. Ca moştenitor al întregii sale aven, mobile şi imobile, numeşte şcoala din satul naşterii sale, Mocod, respective fondurile ei şi anume: a) Fondul şcoalei comunale, care există, b) Fondul pentru premii şcolare, c) Fondul pentru biblioteca şcoalei. d) Un fond pentru servitorul (şcoalei. e) Un fond pentru cantor. /) Un fond pentru gimnastică, g) Un fond pentru stipendii (ajutoare). 3. Proprietatea lui, trecută în Cartea funduară, la Nr. 208, după moartea sa se va numi: »Moşia şcoalei din Mocod<( — şi se ') După o copie scrisă în 1. germană, ce se află la «Muzeul grăniţeresc năsăudean<. 17 518 vor aplica stipulaţiunile (conditiunile) acele ca şi la fondul de sti- pendii stabilite de dânsul la 30 Dec. 1875. 4. Dispoziţii relative la întrebuinţarea capitalului, 5. depus la bancă Aurora din Năsăud, cu 6°/o sau 6. şi 7. din hârtiile de stat, efecte... La punctul 7 mai scrie că dărueşte surorei sale Veronica, văduva Crăciun, nişte hârtii «Obligaţiuni«, apoi adaugă: «rudelor nu pot lăsă nimica căci (moştenirea) lăsământul meu este neîn- semnat — dar scopul pentru care l’am destinat este mult mai sfânt decât ca puţina avere să o pot încă micşora prin alte legate. Eu în viaţa mea am avut în vedere numai şcoala, mi-am impus multe privaţiuni (lipsuri), numai şi numai ca să pot face (îndruma) un organism şcolar pe cât posibil de satisfăcător şi am (econo- misit) cruţat pentru acest scop câteva sute de florini şi acuma ar fi păcat să fac câteva fundaţiuni şi anume pentru oameni, cari se numesc numai rudenii şi cari de altfel nu şi-au câştigat nici un merit pentru persoana mea. O şcoală bună însă în localitate va face bine, va folosi şi rudeniilor mele şi rudeniile ca şi toţi locui- torii satului să se consoleze, că s’a aflat unul din mijlocul lor, care a jertfit întreaga lui avere — deşi neînsemnată — până la ultimul creiţar pentru acest scop«. In punctele 8—11 sunt diferite dispoziţii în privinţa adminis- traţiei fondurilor de mai sus şi aminteşte, dacă vr’un loz (bilet de loterie) din diferitele împrumuturi de stat sau particulare, notate detailat în testament, ar câştiga vr’un premiu, pe lângă mărirea fon- durilor să se dea şi «Asociaţiunei transilvane* (Astra) pentru în- fiinţarea «Academiei române de drept«. Căpitanul Torni se interesa deci şi de această instituţie românească, pe care Românii ardeleni voiau încă de pe la începutul deceniului al şaselea, din secolul al XlX-a să o înfăptuiască. In punctul 12 dispune ca cărţile, hărţile şi alte scrieri ale sale să se predee «Bibliotecii Mariane* dela liceul din Năsăud. In punctul 13 dispune cum să se administreze moşia sa — pe care el o numeşte «Moşia şcoalei din Mocod*. In punctul 14 dispune ca executor testamentar pe Leon Piciu, conducătorul de atunci al Cărţii funduare din Năsăud, iar după 519 aranjarea definitivă a moştenirii, roagă ca supravegherea fondurilor amintite să fie făcută de Consistorul episcopesc din Gherla. * Frumoasele idei şi înfăptuiri ale Căpitanului Torni pot servi şi astăzi urmaşilor, ca pilde vrednice de imitat. Adaus Un articol scris de Torni: »Năsăud 11 Noembrie 1850 [Th.] Institutul de educaţie de aci a fost ridicat în anul 1784 cu ocazia reorganizării institutelor militare de educaţiune prin împăratul losif II şi a fost la început menit pentru copii Regimentului al doilea românesc. Dela 1828 s’au primit în acest institut pe jumătate şi copii din Regimentul I românesc, cea ce avu de urmare, că dra- gostea de învăţătură de mai nainte a luat un avânt mai mare. Rezultatele s’au văzut la examenele anuale şi încă mai mult la înfiinţarea alor trei batalioane din amândouă regimentele: fiindcă un însemnat număr — dacă nu cel mai mare al nou avansaţilor — au fost elevi ai acestui institut. In 1832 a ars acoperişul institutului militar, din un caz ne- prevăzut, dar în vara acelui an fu iarăşi refăcut. La 23 Martie 1849 insurgenţii unguri au aprins din nou acest institut numai din cauză că sub acest acoperiş populaţia grăniţărească a impus printr’un proces verbal memorabil, unei comisii alese, să exprime credinţa şi devotamentul pentru casa imperială. Din acel timp până la reocuparea ţerii de armata imperială nu s’a putut reclădi localul institutului militar, fiindcă duşmanii aveau de gând să-l distrugă până în fundament. Astfel aşteptau timpuri mai bune. Revoluţio- nari au mai aprins un sat după altul; Năsăudul, »cuibul şi vatra revoluţiei din Nordul Ardealului« — după cum îl numiau duşmanii, a fost ars de tot, cu escepţia câtorva clădiri ale statului. Satele arse din cuprinsul acestui regiment au fost după putinţă refăcute, dar institutul militar şi astăzi (Noembrie 1850) ca şi în 24 Martie a. tr., — hornurile se ridică arse, ca şi când ar cere blăstămul ceriului asupra criminalilor. Pentru reedificarea acestui institut nu s’a făcut încă nimic. Clasele superioare, care erau în etajul de jos ale institutului, s’au 17* 520 mutat în locuinţa maiorului, rămasă intactă. Cum se potrivesc însă camerile construite pentru familie cu clasele de şcoală, poate înţelege cel ce a fost dascăl. De altfel in împrejurările actuale nu se poate zice nimic. înainte cu câteva zile a venit aici dl general brigadir Cavaler de Laiml, în inspecţie, şi s’a interesat şi de chestiile grăniţerilor, despre tot ce priveşte administraţia lor, vizită biserica greco-unită şi şcoala capitală (Oberschule); dar de localul institutului se interesă în deosebi. In faţa clădirii arse în care el însuşi a fost crescut, generalul, vădit revoltat, a luat imediat măsurile necesare pentru acoperirea institutului-». (Din revista: »Oesterreichischer Soldatenfreund«, Zeitschrift f. militar. Interessen. Viena. Nr. 140—1850 pg. 625.) ARHIVA SOMEŞANĂ v IIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICĂ CULTURALĂ TABLA CUPRINSULUI Voi. VI. — Nr. 22-23 1937-1938 (Cifrele latine indică broşura, iar cele arabe, pagina) Buzila Ştefan: Glume grănicereşti................................XXII 193 Coşbuc Anton: O Scrisoare din 1843 .............................XXIII 483 Ghiţan Teodor: Istoria comunei Borgo-Bisfriţa...................XXIII 469 Marţian Iulian: Traducere dintr’un volum de călătorii............XXII 195 Din Memoriile lui Kemeny..................................XXII 200 Moisil Iuliu: Figuri grănicereşti năsăudene.........XXII 227 XXIII 493 O predică din vremurile trecute..........................XXIII 476 Morariu Iuliu: Noi numiri populare româneşti de plante .... XXIII 453 Naghiu losif: Mărunţişuri cultural-istorice năsăudene............XXII 178 Cronică bibliografică.....................................XXII 207 Pavelea S. loan: Zicale poporane istorice.......................XXIII 480 Şotropa Virgil: Revolta Districtului năsăudean 1755—1762, XXII 1 XXIII 261 Comemorări grăniţereşti în Năsăud...............................XXIII 486 f Maiorul Iulian Marţian........................................XXIII 445 Muzeul grăniţeresc năsăudean........................XXII 220 XXIII 489 i i_' t--------—— i BCU Cluj / Central University Library Cluj