279098 Nr. 22 ARHIVA SOMEŞ AN A REVISTĂ ISTORICĂ-CULTURALĂ Iulie—Septemvrie C U Bibi. Univ. Cluj __________r PRINSUL: Pag. Virgil Şotropa: Revolta Districtului năsăudean 1755-1762 1 COMUNICĂRI losif Naghiu: Mărunţişuri cultural-istorice nâsăudene 178 Ştefan Buzila: Glume grănicereşti.....Iy3 PAGINI SUPLIMENTARE Iulian Marţian: /. Traducere din volumul anonim: Reise von Pressburg nach Siebenbiirgen und von da zuruck nach Pressburg.........................195 II. Din memoriile voevodului ardelean loan Kemeny 200 losif Naghiu: Cronică bibliografică....................207 Muzeul grăniţeresc năsăudean...........................220 FIGURI GRĂNIŢEREŞTI NĂSĂUDENE Iuliu Moisil: Alexe Fortunat rede Leon fiangea . . 227 Preotul loan Macavei.....................233 ŞfiCU Cluj / Central Uni vers ity LTbrai'yCTu' Redacţia, administraţia şi direcţia revistei: »ARHIVA SOMEŞANĂ* Năsăud, Str. Vasile Naşcu, 29 Nâsăud 1937 ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICĂ - CULTIfRALĂ* \ Nr. 22 - P 138 279098 Revolta districtului năsăudean 1755—1762 Virgil Şotropa Antecedente Unul dintre cele mai interesante şi importante capitole privi- toare la trecutul Românilor Văiei Rodnei ne înfăţişează luptele de rezistenţă dârză purtate de aceia împotriva oraşului Bistriţa, mai cu seamă între anii 1755 şi 1762. Fiind cursul şi amănuntele re- voltei, denumite pe vremuri în actele oficiale »Tamultus 23 pa- gorum Disiridus valachici Bistriciensis«, până astăzi aproape cu totul necunoscute, în baza documentelor vechilor arhive bistriţene şi guberniale transilvane, precum şi a altor documente contimpo- rane, se va expune aci desfăşurarea evenimentelor care au precedat militarizării şi înfiinţării regimentului grăniceresc năsăudean. Când regele Mateiu Corvinul a decretat la 1475 încorporarea Văiei Rodnei la oraşul Bistriţa, el expres a declarat că locuitorii români din acea vale au să rămână în starea liberă de mai’nainte şi să beneficieze de toate drepturile şi privelegiile orăşenilor bis- triţeni. Peste tot încorporarea a făcut-o regele cu gândul ca prin unirea puterii de rezistenţă a cetăţii săseşti bistriţene cu forţa braţelor vânjoase a Românilor someşeni, să fie mai bine asigurate şi apărate graniţele nordestice ale ţării sale împotriva atacurilor şi năvălirilor duşmane dinspre răsărit. Cu toate acestea Saşii bistriţeni, nesocotind dispoziţiile re- gelui Matia şi profitând de împrejurările sociale şi politice favo- l rabile lor şi dăunătoare poporului românesc, îndată după săvârşită încorporare începură să nedreptăţească şi să asuprească pe Ro- mânii noştri someşeni lăsaţi lor pradă. Tratamentul nedemn şi jâcuitor s’a potenţat într’u atât în cursul timpurilor ce au urmat, încât la începutul secolului XVIII îi aflăm pe sărmanii Români din Valea Rodnei în cea mai cumplită iobăgie. Deşi se legase Unirea cu Biserica Romei, care promitea multe uşurări Românilor Uniţi, deşi pentru formă organele statului, la tânguirile asupriţilor, mai făceau câte o cercetare în satele româneşti jăcmănite şi maltra- tate; totuşi Saşii bistriţeni continuau nesupăraţi cu extorcarea şi schingiuirea poporaţiei băştinaşe româneşti, până când aceasta ajunsă la desperare în sfârşit se hotărî să apuce ultima armă de apărare spre a-şi croi o altă soartă. Îndată aci e de observat că atunci existau în Districtul ro- mânesc năsăudean din Valea Rodnei 21 sate închegate, adecă: Rodna, Maieru, Sângiorz, Ilva, Leşu, Feldru, Vărarea, Rebra mare, Rebrişoara, Năsăud, Salva, Mititei, Mocod, Bichigiu, Telciu, Hordou, Suplai, Runc, Poieni, Qăureni şi Zagra. Cu aceste comune însă s’au solidarizat întru toate şi satele de »După târg« Nuşfalăul şi Sântioana, devenite comune curat româneşti în jumătatea primă a secolului XVII şi stând sub jurisdicţia bisericească a protopo- pului din Năsăud. Pentru aceea se vorbeşte de obiceiu în actele oficiale despre luptele şi revolta acelor 23 comune din districtul valah bistriţam, spre deosebire de cele 23 comune săseşti, cari formau ^districtul săsesc bistriţan«. La desnodământul care a urmat după mijlocul sec. XVIII au contribuit în parte şi certele bisericeşti urmate după unire, dar îndeosebi faptul că îndată după 1700 au bântuit o mulţime de ani răi economici, aşa că suferinţele poporaţiei supte ajunsese la culme. * In actele şi documentele ce ne stau la îndemână aflăm ne- numărate date privitoare la sarcinile pe cari magistratul bistriţan le impunea satelor româneşti someşene, ai căror locuitori trebuiau să lupte pe viaţă şi moarte pentru fiecare palmă de pământ şi pentru agonisirea hranei necesare vieţii lor mizere. Astfel între altele la 18 Mai 1655 magistratul hotăreşte ca Valahii din satele Găureni şi Runc să plătească de aci înainte con- tribuţie anuală după pământurile şi cerealele lor, iar »cei refractari (widerspenstig) să fie amendaţi după merit cu 40 fl.« îşi poate gândi omul ce storceau Saşii din celelalte comune româneşti, dacă amintitele 2 sate — care chiar şi azi trăesc între condiţii destul de grele — erau forţate să plătească grele impozite. Altă pildă mai edificătoare: Când la 1698, cu prilejul organi- zării miliţiei regulate, li se cerea şi Saşilor chiaburi să contribue la înfăptuirea acelei inovaţii ostăşeşti, magistratul bistriţan — între văicăreli şi tânguiri — arăta într'un tablou câte datorii a fost silit să facă între anii 1685—1697 pentru diferite scopuri, după cari plăteşte dobânzi 10°/o creditorilor: gubernatorului Banffi de Losoncz, conţilor şi nemeşilor Bethlen, Apor, Banffi, Szt. Pal, Kornis, Kollatovici, Maxai, Szocs, Macskâsi, Teleki, ofiţerilor Schnee- berg, Sârpataki, ecleziei reformate, ecleziei rom.-cat. etc. Aflăm că datoriile şi dobânzile magistratul le-a repartizat nunumai pe oraş şi pe satele districtului săsesc, ci şi pe »depertinenţa valahă«, adică pe satele districtului românesc, care nu avuseră nici un folos ori beneficiu din împrumuturile contractate. Astfel aceste erau silite să plătească anual sarcinile Saşilor şi anume: satul Mocod 225 fl., Mititei 130, Runc 250, Zagra 355, Poieni 80, Gău- reni 123, Suplai 37, Bichigiu 103, Telciu 210, Hordou 73, Salva 513, Năsăud 596, Bebrişoara 400, Rebra mare 82, Vărarea 55, Feldru 275, Ilva 260, Leşu 387, Sângeorzu 525, Maieru 594, Rodna 362, în total suma considerabilă pe atunci de 5635 fl. Privitor la consecinţele nefaste ale intemperiilor, în rapoar- tele trimise la 19 şi 28 Sept. 1741 din Rodna de către căpitanul inginer Breann cetim, că Valahii districtului bistriţan de câţiva ani încoace au ajuns într’o situaţie mizeră prin căderea timpurie a zăpezii, frig extraordinar de mare şi ploi îndelungate; încât în- cepând iarna chiar din Septemvrie, cerealele nu s’au putut coace, oamenii au fost nevoiţi să-şi vândă şi tae vitele şi să-şi macine pentru pâne coaje de arbori. Fiind şi pentru anii viitori slabă nă- dejde, » întreg districtul valah e cuprins de mare jale şi desperare, încât auzi numai lamentări şi vaete«. Nu e deci mirare că Românii chinuiţi şi de foame şi de sar- cinile excesiv de grele impuse lor de către orăşenii bistriţeni, au început atunci să bejenărească cu duiumul, cu toate că guberniul 1* 4 transilvan aplica cele mai draconice pedepsfc pentru de-a împie- deca şi suprima emigrările. , începând să fie stările supărătoare, mai ales în urma proce- deului magistratului bistriţan de a stoarce nemiluit de pe Some- şeni felurite impozite grele chiar şi în acele timpuri triste, însfârşit guberniul trimise în 17 Aprilie 1746 doi cancelarişti fiscali cu or- dinul să scruteze că satele româneşti din Valea Rodnei ce fel de dijme, sau în ldcul acestora ce fel de alte servicii prestează ora- şului Bistriţa; cât dau în cereale, oi, miei, porci, şi în miere, sau dacă răscumpără cu bani prestaţiile. Ca o urmare a raportului acelor cancelârişti gubernatorul transilvan chemă la sine pe depu- taţii bistriţeni, trimişi la dieta provincială săsească din Sibiu, şi le spuse că după cum a auzit, în ţinutul Bistriţei domneşte ne- linişte şi nemulţămire printre contribuabili, aşa că mulţi dintre aceştia intenţionează să vină cu plânsori la Sibiu. Iar în 11 Iunie 1746 amintiţii deputaţi scrieau magistratului bistriţan în această chestie, că y>Excelenţa Sa recomandă magistratului să încerce pe toate căile de a restabili pacea*. Cu toate acestea în 4 Septemvrie 1746 Maghiarii din Rodna denunţă’ magistratului că »Valahii machinează împotriva dijmei şi capii mişcării sunt: popa valah Ni stor, Petru Croitor şi Ştefan Mogovan*, apoi adaugă: »să nu se işte din scânteie foc«, iar în 5 Oct. 1746 primarul oraşului Ştefan Seiwerth a Rosenberg scrie foarte indignat (mit grosstem Unwillen) senatorului şi inspecto- rului »depertineţii valahe« Samuil Schuller, »că la plata de ieri a contribuţiilor s’au prezentat numai crainicii din Rodna şi Runc, apOi judele cel vechiu şi cel nou din Nuşfalău, şi au vărsat foarte puţini bani la cassieria oraşului. Deci să fie trimişi imediat slo- bodnicii (vătăşeii) la juzii tuturor satelor, ca aceştia să aducă şi să verse Marţa viitoare banii restanţi, altminteri se vor trimite pe sate execuţii militare*. In Februarie 1747 scrie din Sibiu delegatul bistriţan loachim Bedeus în chestia fântânilor de saramură, apoi urgentează revi- zuirea arhivelor oraşului, căci probabil în proximul timp Bistriţa va avea nevoe de multe date şi documente. Este foarte îngrijorat de Valea Rodnei, căci iată ce scrie în materia aceasta Bistri- ţenilor: 5 Dl director (fiscal) vrea să ştie cui aparţin «accidentele* (măcelărit, dijme, crâşmărit şi alte impozite orăşeneşti) din districtul valah şi peste tot acel întreg district? Ieri dimineaţă au venit doi cancelarişti fiscali şi ne-au admonestat în numele directorului aşa: Dl director are ordin precis dela Maiestatea Sa ca încă în această sesiune a dietei să se ^asume« chestia »Rodna Volgye« şi să se curme, iar după ce noi în această chestie mai fusesem încă somaţi, ne-a admoneat să scriem magistratului, ca acesta imediat să ne trimită pentru apărare toate scrisorile şi documentele necesare, căci el e silit să proceadă în chestie. Am răspuns :y»Inţelegem şi vom scrie*. Eu din parte-mi nu ştiu de nici-o somaţie care să ni-se fi trimis în chestia »juris territorialis*, dar satele districtului valah au fost interogate în cauza decimelor, şi eu însumi am văzut printre scrisorile dietei actul »certificatioriam«. Botoş va şti mai bine raporta despre aceasta, şi ar fi necesar să fie atunci aci spre a da informaţii, căci mi se pare că în afacerea aceasta nu vom putea obţinea amânări ca în procesul cu Banffy Peter. Cine ştie ce se mai poate întâmpla. In 16 Febr. le răspunde delegaţilor primarul Rosenberg că vor lucra în oraş cu zor în chestia Văiei Rodnei. Apoi adaugă că oraşul are în district 2 vameşi şi 18 plăieşi, pe cari, tricesima- torul îi numeşte după plac şi-i scuteşte de toate contribuţiile, când dimpotrivă oraşul îi scutea numai de jumătate. In sfârşit le scrie delegaţilor şi aceea că în cauza «depertinenţei* să scoată dela di- rector nouă dilaţie ori schimbare a procesului. In 17 Febr. delegatul Bedeus anunţă din Sibiu că a reuşit la directorul fiscal să se amâe prezentarea documentelor în chestia Văiei Rodnei până la altă adunare dietală, după Paşti. Directorul a zis că deşi are ordin să finalizeze afacerea, totuş «pentru buna vecinătate* lasă chestia pentru proxima ocazie. Dar nu e de pierdut nici un moment, căci până atunci multe se pot schimba. In 18 Martie iarăşi li se scriu din Sibiu Bistriţenilor între altele şi acestea: Magistraţii să nu mai ia robotaşi din districtul valah şi să nu mai acorde 'de aceştia nici "juzilor săteşti, ci numai trebuin- ţelor oraşului şi spitalului. Să se ia însă anual dela aceia, ca dela toţi iobagii oraşului, 200 mt. cereale ca dijmă care să se trans- poarte la magazia oraşului; apoi fiecare gospodar din întreg districtul valah, care—în calitate de supus al oraşului (Stadt-Untertan)—nu e trimis la muncă ca până acum, va avea să plătească «publicului* 6 (Saşilor orăşeni) câte 2 fl. ung., iar după încassarea acestei sume magistraţii vor avea să primească din ea 200 fl. în schimb pentru robotaşii pe cari nu-i mai posed. In 20 Martie »pro-judex« (viceprimarul din Bistriţa) le îm- părtăşeşte delegaţilor în Sibiu că în cauza districtului valah lu- crează neîncetat: Tockelt, Ounesch, Klein, Schankebank spre a scoate din arhive documentele care au să dovedească »jus territo- rialis i al oraşului asupra Văiei Rodnei. Iar în 23 Martie tot vice- primarul împreună cu senatul comunică la Sibiu, că satele dis- trictului valah vin cu grămada şi se roagă să li se calculeze ce- realele de furnizat în suma contribuţiilor de plătit, căci cu munca nu pot agonisi nimic, iar timpul e nefavorabil. Vara vor putea câştiga ceva în câmp ori aiuria. Dacă nu li se uşurează soarta» atunci ei în această primăvară au să lase goale satele şi să plece încotro vor putea. Pârcălabul orăşenesc Daniel Giitsch raportează in 23 Iunie 1747 că a plecat din Feldru pe Someş în sus, apoi a întors în jos până la Salva, publicând satelor impozitele pe care trebue să le răfuească; zice că în vre-o trei-patru comune a fost primit cu pro- misiuni, iar în celelalte — mai cu seamă în Feldru, Năsăud şi Salva — cu fefuz. Necutezând să meargă personal în celelalte sate, a trimis în locul său pe slobodnici. E evident că Saşii bistriţeni şi slujbaşii lor, cu toate că se priveau ca «domini terrestres«, totuşi erau cam îngrijaţi de situaţia creată prin demersurile lor autocrate şi vexatorie, mai ales după ce — cum aflăm însemnat pe pagina 42 a protocoalelor guber- niale transilvane din 1747 — însuşi »fiscus ejus« constată că magistratul bistriţan încassează în mod abusiv pentru sine dijme, caşi când ar fi proprietarul (Grundherr) districtului valah. In anii următori stările se agravează. Pretenţiile Saşilor bis- triţeni merg până acolo încât în 1749 forţează satele româneşti Feldru şi Vărarea să ajute la reclădirea casei arse a preotului săsesc din Pintic. In 24 Ianuarie 1749 comisarul Tockelt trimis să încasseze restanţele din districtul valah, raportează că îndeosebi satele Rodna, Maieru, Sângeorz, Ilva şi Leşu să plâng împotriva impozitelor prea grele. Totuşi magistratul impune în Februarie satelor româ- 7 neşti ca bir pentru 1749 suma de 4269 fiorini rhenani, şi ordonă ca juzii restanţieri să fie arestaţi; dar mai apoi aceştia sunt demişi, căci ameninţaseră că vor pleca cu plânsori la Sibiu şi Viena. In acel an rămân şi unii şi alţii numai cu ameninţările, dar în 5 Febr. 1750 aflăm în protocolul magistratului bistriţan următoarea con- statare : Se prezintă juzii restanţieri - din districtul valah şi declară că ei nu pot întreţinea execuţia militară şi nu pot scoate impo- zitele. Ca să nu piardă pe contribuabili, sunt trimişi în districtul valah senatorii Tockelt, Keller şi pârcălabul oraşului cu ordinul să ia jurământ dela juzii restanţieri şi să Ie conscrie toată averea mo- biliară şi imobiliară, care apoi să fie estimată de câte 4 săteni ju- raţi. Obiectele mobile sechestrate să fie aduse la cassieria ora- şului, iar din cele imobile să i se lase pentru subsistenţă fiecărui jude casa şi ceva din moşie, dar numai cu condiţia dacă el re- nunţă în scris şi la acestea în favoarea oraşului şi se obligă să plătească restanţele în rate anuale. Iar în 21 Martie li se încarcă în spinare comunelor o întreagă companie din regimentul Kalnoki, luându-şi sediul: căpitanul în Maieru, locotenentul în Sângeorz, un sublocotenent în Rodna şi altul în Feldru, un sergent în Nă- săud şi altul în Mocod. îndată după aceea, în 31 Mai, magistratul ordonă ca pentru stabilirea impozitelor să se facă conscripţiile necesare în districtul valah, şi spre scopul acesta numeşte în cercul de sus pe comi- sarii : Samuel Schuller, Oeorg Decani şi Samuel Schankebank; în cercul de jos: pe Samuel Keller, Ioachim Schnell şi pe Iacob Bertleff. Sub numirea »circulus superior« se înţelegeau comunele si- tuate dela Năsăud în sus pe Someş, iar cu »circulus inferior« cele din jos de Năsăud. Cât de pe nedreptul erau impozitaţi Românii, se vede din- tr’un tablou al acelui an în care se constată că impozitele se sta- bilesc pentru oraş cu 1000 fl. pentru suburbii (în absolută ma- joritate româneşti) cu 200 fl. districtul săsesc 3650 fl. şi districtul valah cu 3650 fl. laolaltă 8500 fl., când Saşii liberi şi bogaţi pu- teau să plătească neasemănat mai mult decât Românii robiţi şi sărmani. Slujbaşii din satele româneşti cari trebuiau să ajute pe co- misarii săseşti la încassarea impozitelor, nu prea aveau situaţie 8 tihnită şi plăcută, căci de o parte Bistriţenii îi gâtuiau dacă nu jupuiau pe consăteni, de altă parte însă aceştia îi urgiseau pentru servilismul lor şi mai ales pentru procedeele lor abuzive şi ex- crocheriile ce comiteau. Astfel sătenii din Năsăud aştern în 1-849 mai multe plânsori la autorităţile provinciale, în care în primul rând acuză pe inspectorul-şef al depertinenţei, apoi pe cei doi slobodnici români ai săi cari nu se mulţămesc cu lefurile ce le primesc, ci sătenii trebue să le mai facă şi zile de robotă (Frohn- dienste). Mai caracteristică însă este acuza pe care delegaţii sa- tului i-o înmânează în scris comitelui săsesc Ştefan Waldhiiter de Adlershausen în Sibiu, acuză ridicată împotriva juzilor, slobdni- cilor şi crainicilor, cari deopotrivă pretind dela săteni să le pres- teze robotă. Pâra scrisă în nemţeşte este următoarea: Hoch u. Edel Oeborner Nahmhafter Hochgebietender Gnădiger Herr! (Dem Hoch Edel Gebornen Hoch Gebietenden Herrn von Adlershausen Ihrer Kong. Majestât Wohl Verordneten Nationals Comitti unsers gnădige Herrn — Supplicieren —) Ihro Hoch Grâfflicher Gnaden geruhen Unsere arme Bitte gnădig anhoren, weil wir năchst Gott nirgendt unsere Klage vorbringen konnen, wie wir von Unseren Judezen, Slobodniken u. Kraynik die Uns auf das Hărteste strappizieren dasz wir diesen dreyen alle Ihre Arbeit die Sie im ganzen Somer-Herbst zu verrichten haben umsonst als wenn wir Ihre Eygene Jobagien wăren vollig thun u. Unser Eygen arbeit versăumen mtissen, und noch dazu sind diese alle drey von allen Contribution frey u. uns dagegen desto Hărter iiberlegen, wie wir in unserem Brief den wir jezo bey Uns haben und auch selbige Suplication zwar in Walachischer Sprache gleich vorlesen konnen auf Begehren und demiithiges Suplicieren Unseres ganzes Dorfes uns mit< gegeben worden! i Wir Ărmste Bitten Um Gottes Willen Ihro Hoch Edel Geborne Grăfliche Gnaden belieben die barmherzig- keit an Uns erzeigen u Kraft Ihres Hohen Gebiethen Commithal Ampdes gnâdigst befehlen dasz bey uns alle auser Judezen Contribution geben sollen und wir der 9 Grosem Cultualis Zins u. Robots Diensten so wir jăhrlich unseren Judezen u Krynik, Slobonik umsonst thun miisen auf das Kiinftige befreyen. Von welche hohe Gnade wir Ârmste Ihro Hoch Grâflichen und Hoch Gebietenden Herrn lebenslang Gott bitten um reichliche belohnung und verharren unwiirdigste Knechte: Alle Einwohner des Dorfes Nfisudt. Dar este interesant că în ce priveşte plânsorile şi acuzele împotriva magistratului câte odată districtul valah era secondat chiar şi de districtul săsesc. Astfel în 1750 amândouă districtele îşi stabileau »gravaminele« (doleanţele) în următoarele puncte: 1. In anii 1742 şi 1744 au trebuit să plătească mari taxe suplementare, despre care nu ştiu dacă s’au calculat la contribuţii regeşti ori spre alte scopuri. 2. Cer ca pres- taţiile »in natura« să li se calculeze la impozite şi despre aceste să li se extrădea dovezi în livrete. 3. In anul 1740 au ţinut în cvartir dragoni şi alţi militari pe cari i-au hră- nit, însă pentru aceasta n’au primit nici o bonificare, cu toate că chitanţele militare au fost predate magistratului prin comisarul Decani. 4. Magistratul n’a plătit 2 transpor- turi de sare, din 1743. 5. Cu toate că de câţiva ani n'a mai fost aproape nici o miliţie în oraş şi districte, totuşi sătenii trebue să care oraşului multe lemne şi fân, iar satele mai depărtate să plătească în locul acestor prestaţii bani, despre care nu se ştie în ce scop se folosesc. 6. Magistratul în mod abuziv foloseşte unele parcele de păduri de ale dife- ritelor sate, pentru îngrăşatul porcilor. 7. Unele sate sunt silite să dea Ioc de păşunat pentru vitele unor anume per- soane din magistrat. 8. Satele nu-şi vor mai putea câştiga păstori, deoarece aceştia se plâng că trebue să plă- tească primarului orăşenesc anual o anumită taxă,j şi a- nume cei dela vite mai mari câte 2 fl. 38 cr., iar cei dela animale mai mici câte un fl. 70 cr. 9. Chiar şi ţiganii se plâng că trebue să plătească judelui anual câte 1 fl. şi 2 cr. 10. Primarii satelor săseşti încassează câte 3 dinari în loc de 1 după fiecare porc. 11. Sătenii districtelor sunt 10 forţaţi să presteze gratuit cărăuşii Ia Rodna, şi să care 10—40 stânjini de lemne acolo la mine, cutoatecă aren- daşii sunt persoane particulare. 12. Cer să fie scutiţi dea mai întreţinea caii de postă, hamuri, dar chiar şi diverşi ser- vitori, pentru oraş. 13. Cer ca toate prestaţiile districtuale precum şi livretele lor de impozite din 1740—1745 să fie cenzurate şi controlate. 14. Se găsesc prin sate păstori scutiţi de dări, pe titlul că ar fi păstori domneşti. 15. Pri- vitor Ia robotele pe cari satele trebue să le presteze ma- gistratului, se plâng îndeosebi districtualii valahi zicând că robotele lor fac mai mult decât 3 săptămâni la an. Afară de aceea se storc de pe sate şi o mulţime de »discreţii& (diverse bacşişe şi daruri făcute streinilor). 16. Districtul valah ridică acuza că dijmele după berbeci, porci etc. sunt mai grele ca mai înainte şi ele se prestează numai ma- gistratului, în timp ce mai înainte beneficia de ele întreg publicul. Afară de aceasta satele trebue să mai presteze magistraţilor şi pârcălabilor încă deosebit berbeci, porci, miei, alimente, daruri neîndătinate mainainte. 17. Se plâng că cu prilejul dijmuirei trebue să dea deosebit oraşului sena- torilor şi pârcălabilor, fiecărui separat, câte un berbece ori câte 4 monede de 17 cr. şi tot aşa separat magistratului câte 4 berbeci; apoi la Paşti miei şi la toate sărbătorile unt, păsări, ouă etc. Toate acestea ca discreţie (dar). 18. Fie- care jude sătesc trebue să plătească primarului orăşenesc şi pârcălabilor câte un dar, almintrelea nu obţine oficiul. Câte odată sunt 3—4 candidaţi dintre cari este numit cel ce ofere mai mult, dar şi ceilalţi îşi pierd darurile prestate. Judele ales (numit) se despăgubeşte pentru darul dat aşa că îl c?lculează între cheltuelile satului. 19. Afară de juzii cari şi aşa sunt o mare povară pentru sate, înainte cu 2 ani s’au întrodus şi inspectori cari nu calcă în sate fără de a primi ceva dar. 20. Toate satele districtului valah pretind ca pe viitor juzii lor să nu fie numiţi de către domnii orăşeni, ci să fie aleşi de locuitorii satelor. Tot aşa să se facă şi cu crainicii şi slobodnicii, prin ceeace săr- manele sate ar fi scutite de nenumăratele cheltueli pe care 11 le au cu acei slujbaşi cumpăraţi. 21. După cum spun bă- trânii, sătenii nu erau duşi la altă muncă decât numai la lucrări ce privesc clădirile oraşului. Cer ca să se ţină ve- chiul obiceiu şi să nu fie forţaţi la alte lucrări. 22. Să mai plânge districtul valah că de câteori slobodnicii merg să încasesze bani, sătenii trebue să le dea pe lângă mân- care şi beutură încă şi câte 12 cr. de zi ca taxă de exe- cuţie. Cer să se stabilească ca slobodnicii să se mul- ţămească cu mâncare şi cu câte o jumătate cupă de vin, deorrece ei şi aşa au leafă pentru serviciile pe cari sunt îndatoraţi să le facă. Dintre celelalte sate să plâng îndeo- sebi comunele Maieru şi Rodna că ele au foarte mulţi in- divizi scutiţi de impozite (pentru cari satul trebuia să plă- tească taxele cuvenite). Astfel satul Maieru are 16 per- soane de acestea adecă: pe jude, 2 crainici, 2»hordei« cari adună găini şi ouă pentru domni, 4 «branişti« dintre cari 2 prind peşti pentru domnii bistriţeni, apoi alţi 2 pentru sublocotenentul din Rodna, 1 »răcar« care le prinde raci, 1 slobodnic şi 3 plăieşi. Nu cunoaştem rezultatul acestei plânsori colective, căci în cazul când erau amestecaţi şi Saşi, magistratul exercita tot felul de presiuni asupra ţăranilor conaţionali ca aceştia să renunţe la pâră, şi astfel pârile ori se suprimau ori se cocoloşeau. începeau să se ridice acum plânsori din multe sate româ- neşti, mai cu samă după ce — la acuza aşternută în 1751 tro- nului de către Românii din fondul regesc transilvan împotriva îm- pilărilor magistraţilor săseşti, — împărăteasa Maria Terezia ordonă să se cerceteze amănunţit chestia, cunoscută ca şi în 1713 sub denumirea de »Exturbatio Valachorum«. Comisiile instituite pentru investigare descoperiră în t scaunele săseşti fapte uimitoare, dintre cari unele privitoare la districtul bistriţan, şi în special la ţinutul nostru, vor fi expuse într’un studiu separat. Nici aşa numitul protector al Uniţilor baronul Bornemisza, şi nici directorul fiscal Nicolae Endes nu erau în stare să apere pe Românii noştri de asupririle Saşilor. încă în 20 Ianuarie 1751 12 cerea inspectorul sas al depertinenţei rodnene dela magistratul Bistriţei îndrumări privitoare la stabilirea de impozite pe fiecare cap, fără considerare la bătrâneţe ori slăbiciune şi văduvie, apoi pe dieci, pe cei păgubiţi de apă şi foc, pe piue etc. Merge până acolo lucrul încât chiar şi pârcălabul orăşenesc, când e trimis prin satele româneşti, încassează pe nedreptul pentru sine dela fiecare sat câte 1 fl. 2 cr. şi alte taxe după berbecii anunţaţi. Iar când directorul fiscal să încumătă să-şi ridice glasul în favoarea săte- nilor români, atunci senatorul Georg Tockelt într’o scrisoare da- tată din Sibiu la 23 Martie 1751 să miră cum de directorul îi poate lua în apărare pe »Valahii obraznici*. ' Dintr’un tablou compus în 1753 să vede că satele distric- tului rodnean plăteau zăciueli (dijme) după fân, cucuruz, orz, ovăs hrişcă, cânepă, seminţe, rachiu etc., şi totuşi mai aveau să plă- tească şi impozitul numit «nona«, adecă 9 părţi din sută, 9 cr. după fiecare fiorin plătit ca impozit, ori 9/100 parte a cerealelor dijmuite. Tot atunci se constată în alt tablou că din morile dis- trictului valah au intrat în cassa oraşului Bistriţa banii realizaţi din următoarele cantităţi de cereale: în 1749—21 cubuli, 1750—3 c., 1751—17 c. şi 1752—3 c., calculându-se cubului cu câte 60 mierţe. in acest timp magistratul, precum amintisem mai sus, îşi aduna documentele spre a dovedi că posedă toate drepturile asupra Românilor din Valea Rodnei. Astfel într’o notă din 11 Septemvrie 1753 se află specificate următoarele documente, interpretate »pro domo« şi expediate cu grabă la Sibiu deputaţilor bistriţeni: a) Confirmarea de către Regele Vladislau a dispoziţiei re- gelui Matia »că pământul Rodnean valah să fie scos din comi- tatul Solnocului interior şi încorporat la oraşul Bistriţa şi districtul său« (Herausziehung oder Exemption des Rodnaer undt Walla- chischen Grundes aus dem Szolnoker Intern. Comitat und Ein- verleibung der Stadt Bistritz und deren District), b) O scrisoare din 26 Febr. 1609 a funcţionarilor comitatului Solnoc către ma- gistratul bistriţan, în care aceia spun că au aflat despre »bunele privilegii« cu cari sunt înzestraţi Bistriţenii, deci — precum ante- cesorii lor — aşa şi ei voesc să trăească cu Bistriţenii în bună vecinătate, c) Alte 3 scrisori din 15, 18 şi 21 Iunie 1654 semnate de Sigismund Banffi în numele oficianţilor din Solnocul int. în care aceştia cer permisie dela Bistriţeni să poată »circula şi inte- fogâ« prin satele districtului valah, d) Două scrisori din 15 şi 20 Iunie 1654 ale lui Petru Torma »cu informaţii privitoare la ţinuta magistratului bistriţan«. e) O copie a scrisorii din 16 Iunie 1654 cu care Bistriţenii răspund oficianţilor din comitatul Solnoc. Voia adecă magistratul să dovedească cu aceste documente, drepturile sale nelimitate şi incontestabile, admirate şi respectate chiar şi de funcţionarii comitatelor învecinate, căre în toate ches- tiile privitoare la locuitorii districtului valah se adresează numai către magistratul bistriţan. In acelaş timp voinicoşii deputaţi bistriţeni nu încetează să scrie din Sibiu în continuu despre »renitenţa Rodnenilon, iar în scrisoarea dela 28 Sept. 1753 recomandă să li se aplice acestor »chiar şi pedeapsă corporală«. Cât de mare pond punea magistratul bistriţan pe faptul să aibă în districtul valah ca reprezentant şi inspector >pe cel mai destoinic dintre magistraţi», se poate vedea din actul d.d. 12 Mai 1753, în care vorbindu-se despre diferite instrucţii date deputatului Iohann Friedrich Klein de Straussenburg trimis la Sibiu, între al- tele se accentuează că: devenind vacant postul de inspector în districtul valah, în care în timpul inspectoratului senatorului Schuller s’au încuibat o mulţime de neregularităţi şi s’au iscat nenumărate procese, spre a pune capăt odată multor plânsori ale sătenilor valahi şi pentru de a ţinea în cuvenit frâu pe contribuabili; trebue să se proceadă cu multă cuminţenie şi trebue să se numească inspector, după exemplul antecesorilor, un funţionar care să stea faţă tuturor greutăţilor. Acela trebue să fie om rezolut şi sănătos pentru de a suporta strapaţele, apoi inontis trebue să vorbească bine limba valahă, deci aflăm că pentru amintitul post corespunde întru toate deputatul nostru Iohann Friedrich Klein de Straussen- burg. In 6 Oct. 1753 se plâng sătenii din Năsăud împotriva comi- sarilor Martin Kreusel jun. şi Johann Kleinmann, că deşi aceştia au încassat dela economi »nonele«, totuşi îi tratează pe săteni în mod ruşinos, îi înjură, îi leagă, îi bat şi le cer bacşişe. Aşa pe Vasile Pop l-au legat şi nu l-au dat liber până ce nu s’a răscum- părat cu 4 mierţe de grâu; tot aşa au făcut şi cu văduva lui Ion Poienar, care a trebuit să le dăruească o cupă de unt şi ceva bani. u Faptele erau atât de mârşave încât de astă dată chiar şi magis- tratul, spre a salva măcar aparenţa, reprobă procedeul comisarilor şi-i somă să nu mai ia bacşişe şi să înapoieze untul şi cerealele stoarse dela oameni; de altă parte însă ordonă NăsăUdenilor să dea ascultare comisarilor, să nu-i defaime şi să le ofere mâncarea cuvenită. Văzând magistratul că locuitorii districtului valah plătesc tot mai anevoios birurile, recurse la mijloace nedemne şi lăsă să se publice în 6 Mai 1754 prin sate, că dacă oamenii vor plăti toate restanţele şi birurile curente cu cari datoresc «oraşului şi ţerii«, atunci vor fi scutiţi de contribuţiile săteşti. Dar momeala nu prea prinse, căci îndată după aceea inspectorul depertinenţei româneşti să plângea că sătenii nu voesc să plătească nici o re- stanţă de »vamsug«, adecă taxele impuse pentru folosinţa munţilor, deci propunea să se ia măsuri drastice. Era apoi îngrijat foarte mult magistratul de soarta crâşmelor sale, mai cu seamă a celor din Zagra, Teici, Năsăud şi îndeo- sebi Rodna. Aci era crâşmar sasul Peter Roth, al cărui nume figu- rează în multe afaceri şi certuri. Cu toate că oraşul încheie în 1754 convenţii severe cu crâşmarii, ca venitele să încurgă cât de bine, totuşi Românii noştri, adânc nemulţămiţi cu faptul că şi venitele grase după beuturile vândute în crâşmele săteşti să între tot în lada nesăţioasă a oraşului, începură a manifesta ostil faţă cu aceste mijloace de acaparare. Aşa într’un protocol din acel an aflăm că cu ocazia soborului ţinut în Năsăud. reprezentanţii satelor asaltară crâşma oraşului şi se produse mare tulmut. La investi- garea ordonată de magistrat se constată că la sobor au fost prezenţi protopopul şi toţi preoţii din «circulus inferior», iar unii săteni depuseră că tumultul s’a iscat chiar la îndemnul preoţilor. E de remarcat că magistratul începe acum să aibă tot mai mult de furcă şi cu preoţii noştri, mai ales cu ocazia conscrip- ţiei ordonate în ni 754 îmi vederea introducerii noului sistem de contribuţii numit »Seebergian« după iscoditorul şi urzitorul acelui sistem, comisarul pentru Ardeal şi consilierul de curte Martin Za- charias Wankel de SebergS) Acesta la 18 Iunie scriea din Sibiu ') Vezi date în broşura lui I. O. Schaser: Denkwiirdigkeiten aus dem Leben des Frh. Samuel v. Uruckenthal, Hermannstadt 1848 pag, 6—7. . Bistriţenilor în materia »crâşmăritului şi măcelăritului la minele de argint din Rodna«, accentuând şi sfătuind că totul trebue să se facă »cu câştigi. Cu acest slujbaş parvenit Bistriţenii întreţinură în tot timpul intime legături şi neîntrerupt îl informau despre toate evenimentele de interes comun, şi-i trimeteau copii de pe toate documentele expediate guberniului. Privitor la preoţi — dupăce într’un conspect' orăşenesc se constată că popii districtului valah datorează în 1754 taxe res- tante de păşunat, pe oi, boi, cai şi porci, în suma de 108 fl. IV2 cr. — într’o notă d. d. 12 Septemvrie 1754 magistratul zice ur- mătoarele : Preoţimea valahă din district caută să-şi apere pe toate căile rudeniile, ca să le scape de biruri. Aşa fac cei doi popi din Re- brişoara, cari de altfel acaparează cele mai bune moşii. Contri- buţia acestora la vamsug-ul satului — adică la suma taxelor de plătit pentru păşunatul oilor la munţi — care pentru Rebrişoara era fixată în 1753 cu 1900 fl. iar în 1754 cu 1842 fl. 78 cr. ar fi tre- buit să fie în 1753 de 272 fl. 64 V2 cr., iar în 1754 de 160 fl. 11 cr. Ei însă atât în anut trecut cât şi în timpul de 8 ani încoace n’au voit să presteze nimic. Dacă super-intendentul săsesc, ori primarul oraşului, ori vr’un senator ar voi să mâne oi la munte, ar trebui să plătească vamzug-ul, pe care îl plătesc preoţii evan- gelici. Preoţii valahi aduceau mai înainte ca vamsug magistratului: desagi, lumini de ceară etc., acum însă îşi aroagă libertate care trece în lesarea drepturilor oraşului. Ar fi bine să li-se publice că nu li-se admit oile pe munţi dacă nu răfuesc taxele pro 1753—4. Apoi tot ei, preoţii, mai vând rachiu şi mied, cum şi cui voesc; după pământuri censitare nu vreau să plătească nici impozite nici dijme; iar pe funcţionarii satelor şi pe slobodnici îi ameninţă cu excomunicare (afurisenie), dacă le vor trada moşiile, oile etc. De altă parte însă arhidiaconul năsăudean se plânge în 17 Noemvrie la episcopul Petru Paul Aron de Bistra pentru nedrep- tăţile comise faţă cu preoţii, privitor la diferite contribuţii. Tot arhidiaconul Atanasie adresează în 22 Noemvrie din Năsăud ma- gistratului bistriţan o scrisoare în care îi descopere multe doleanţe şi împărtăşindu-i plânsoarea către vlădică declară că niciun preot, capelan, diacon ori subdiacon n’are să răspundă la un eventual interogator, căci altfel are să sufere grea pedeapsă. , In 15 Decemvrie 1754 episcopul Petru Paul Aron îi scrie arhidiaconului că la conscripţie să prezente datele despre toate persoanele ecleziastice, incluziv învăţători şi cantori; la caz dac aceştia vor fi însă conscrişi între contribuabili, ei n’au să preş teze nici un impozit după pământuri, agricultură etc. Dacă vr’ui preot a prestat ceva în anii trecuţi, să se noteze suma şi cate goria contribuţiei, fie chiar vr’o pedeapsă ori altă povară stoarsi dela el, şi despre toate aceste să i-se trimită un tablou episco pului Ia Blaj. * Stările îngrijitoare pentru bistriţeni determină pe magistra să adreseze în acest an guberniului o mulţime de plânsori împo triva Valahilor »atitisignanos« (conducători, corifei) accentuând îi deosebi »firea neînfrânată a Rodnenilor« (unbăndiges Wesen de Rodnauer). Iar privitor la »întreaga depertinenţă răsvtătită« magis tratul face o mulţime de constatări, dă porunci aspre şi ia diferit măsuri, dintre cari înşirăm aci ca pildă unele, dintr’o singură lună 1754, Mai 10. — Să se publice judeţilor şi sătenilor din dis trictul valah: 1. Să nu se mai dicteze pedepse băneşti, execuţi şi legarea la stâlpul de ruşine (Pranger). 2. Toate zilele de lucri pe cari sătenii le fac pentru oraş să fie însemnate pe răvaşe ş contrarăvaşe. 3. Porunci privitoare la crâşme. 4. Strâjile să duc şi distribue scrisorile. 5. Să nu se împrumute nimic fără ştire magistratului. 6. In fiecare sat să se însemne numele proprieta rilor de căldări de fiert rachiu. 7. Fiecare sătean să-şi repare casi 8. Să fie ţinute în ordine cvartirele militare. — Urmează apoi dife rite porunci privitoare la: 9. pază; 10. lupi, cioare, ţărci şi vrăbii 11. gunoae; 12, tors, 13. păduri şi stejeri; 14. răvaşe de contri buţii; 15. slujbe în munţi. Casa în care locueşte Vasile a Popei Maftei, fiul cel ma mic al proprietarului aceleia, este mai potrivită pentru crâşmă îi Năsăud. Răvaşele pentru impozite sunt gata în toate comunele, ci excepţia Leşului şi Telciului. In fiecare dintre cele 21 comune s’au distribuit câte un va de o mierţă (Vierteils-Maasz). Mai 14 — iDintre judeţii chemaţi la oraş se prezentă ct din Maieru, Rebra mare, Sângeorz, Vărarea, Feldru, Rodna, Rebri şoara, Năsăud şi Salva. Aceştia raportează între altele că în Salv sunt 34 căldări de fiert rachiu, parte ale preoţilor parte ale săte nilor. Li se ordonă judeţilor că niciun sătean debitor să nu rm plătească cameţi fără ştirea instanţei judiciare orăşeneşti, căci alfe vor fi prea agravaţi cu plata dobânzilor ilegale. 17 Săteanul Rus dela Rebra mare pâreşte că înainte cu doi ani când la ordinul magistratului s’au luat dela Valahi puşcile, el a dat-o pe a sa primarului de atunci Vasile Tocore; acuma e pier- dută, deci cere restituire. Comisarul Peter Theil e trimis la Sântioana şi Nuşfalău cu aceste ordine: 1. Judeţii să fie serios somaţi ca până Sâmbătă să aibă gata calculate şi adunate impozitele săptămânale, iar faţă cu renitenţii să ia măsuri conform ordinelor anterioare. 2. Precum se face şi la impozite, juzii să predea fiecărui sătean câte un răvaş separat, pe care să se însemne pe o lăture zilele de lucru pres- tate pentru oraş în sat; iar pe cealaltă lăture cele prestate în oraş. 3. împreună cu morarul să se alcătuiască un deviz de cheltueli pentru cele ce sunt de făcut la moară. 4. Să se caute împreună cu bătrânii din Sântioana un loc pe care să se construească moara. 5. Să se construească din nou ori să se repare drumul din jos de sat, rupt de apă. 6. Să se repare şi întocmească crâşma din Sântioana. 7. Comisarul să ordone ambelor sate ca în apropierea comunei să îngrădească o bucată de pajişte. Slobodnicului Lazar să i-se ordone ca, începând din Năsăud să viziteze în toate satele districtului valah nouâle crâşme, să ad- monesteze pe crâşmari şi pe funcţionarii săteşti să ţină curăţenie şi să facă reparaţiile necesare, iar despre cele experiate să rapor- teze. Tot acel slobodnic să controleze ce au isprăvit Zăgrenii la locuinţa ofiţerului. Apoi să controleze în toate satele dacă sunt gata răvaşele impozitelor. Străjile din toate satele să stea în tot momentul la dispoziţia juzilor, ca orice poruncă să poată fi pu- blicată ziua-noaptea. In Feldru să se incasseze şi verse restul de vamsug: 86 cr., dela fostul slobodnic Sandul. Apoi să se publice că nimeni să nu cuteze a plăti cuiva vr’o datorie făr’ de-a anunţa judecătoria oraşului, ca să constate dacă plăteşte dobânzi legale ori ilegale. Năsăudenilor să li-se ordone să-şi ţină crâşma în stare bună. Dupăce slobodnicul Lazar va isprăvi în câteva zile cu ex- pediţia de mai sus, va avea să meargă în satele cercului din jos, iar Todor Feldrihan din Rebra mare în cele ale cercului din sus, ca să publice ordinul privitor la plata datoriilor; apoi să contro- leze dacă nu cumva să importă ici-colea rachiu strein şi să vadă ca satele valahe să înceapă cu furnizarea lemnelor de foc pentru brutăria oraşului. i ‘ 1 ii f i Mai 16. — Au să furnizeze oraşului Rodna: 6 grinzi de câte 5 stânjeni, 2 lemne pentru pereţi, 16 corni şi 333 1eaţuri; Maieru: 7 + 2 + 17 + 334; Sângeorzul: 7 + 2+17 + 333. Slobodnicul Ion Rebrean e trimis cu două butoaie de rachiu pentru crâşmele din Rodna şi Maieru. 2 ii Mai 18. — Haiducul Gabor să dhcă un butoiu de vin la crâşma din Rodna. Mai 19. — La avizul că în Mocod a perit un bou, e trimis păstorul de boi din oraş, împreună cu slobodnicul Filip Rebri- şorean şi cu un om priceput din Terpiu să cerceteze cazul. Aceştia în 20 Mai raportează că în Mocod se lăţesc boli de vite. Mai 22. — Din nou sunt trimişi slobodnicii Lazar şi Todor Feldrihan să controleze în sate răvaşele şi să le ordone »stric- tissime« judeţilor» ca acele să fie în ordine aşa că la poruncă dată să le poată aduce gata în oraş. Mai departe să le împărtă- şească judeţilor că în Sâmbăta viitoare toţi judeţii şi slobodnicii au să se prezente în oraş; ceice vor absenta vor fi pedepsiţi cu 25 lovituri de baston. Mai 25. — Li se publică judeţilor observările* privitoare la răvaşe, apoi ordinul că fără ştirea magistratului nimeni să nu cu- teze a cumpăra dela altul grădină, casă ori altă proprietate. Fiind boală de vite în Beclean, Săsarm, Piatra şi Chiuza, este strict interzis să mână cineva boi din district pe Someş în jos. Iliş a Hogii şi Gavril Sângeorzan raportează în numele sa- tului Maieru că conform denunţului plăieşului Isip, Maramureşenii s'au înţeles să-şi mână oile pe munţii »aparţiitori (!) oraşului», adică pe Putredul şi pe Ineu. La acestea vameşul din Rodna ob- servă că plăieşul de acolo Mihăilă a fost pe amintiţii munţi şi n’a văzut vite streine. In consecinţă, fiind rapoartele contradictorii, ma- gistratul ordonă prin căpitanul plăieşilor Neubaur ca un plăieş îm- preună cu un sătean din Maieru să iscodească pe numiţii munţi şi să aducă informaţii sigure. Inspectorul plăieşilor să ordone judeţilor ca aceştia să dea plăieşilor aţâţi săteni de câţi au nevoie ca să adune dela oameni toate puşcile. Grigore lanul, Scridon Ţuţuruga, Ion Tănase, Ion Butaci şi Ion Tâmaş se plâng în numele Salvanilor, că Hordouanii au ri- dicat o cruce pe un loc din hotarul saivan, şi aceasta ei n’ot pot admite, deoarece cu 12 ani în urmă o comisie a hotărât privitor la mejde că locul din chestie rămâne comun ambelor sate. Hor- douanii: Ion Andriş jude, Vasile Rus, Vasile Miron şi Vasile Georgii afirmă că n’au ridicat crucea ca semn de mejdă, ci ca semn de adorare divină. Dupăce partidele nu ştiu sigur unde le-au stat movilele, magistratul hotăreşte ca ambele sate să folosească acel loc, ca şi până acum, iar dacă Hordouanii vreau să se în- chine crucii, s’o ridice pe alt loc din hotarul lor. Altminteri au să trâească în pace până se va face constatare definitivă cu mar- tori la faţa locului, şi până atunci cerealele au să fie cruţate de către amândouă partidele. * 10 Din cele expuse până aci se pot desprinde contururile si- tuaţiei nenorocite, în care se găseau Românii ţinutului nostru lă- saţi timp de trei secole pradă arbitrajului Saşilor bistriţeni. Recla- maţiile lor juste erau îndreptate, între multe altele, mai cuseamă împotriva faptului că erau priviţi şi trataţi ca iobagi de către ma- gistratul oraşului Bistriţa, şi ca atari erau nu numai împovăraţi cu dările regeşti, pe cari ei bine ştiau că trebue să le plătească — nu ca iobagi, ci ca liberţi, — ci erau extorcaţi cu felurite im- pozite, suprataxe şi contribuţii ilegale şi ruinătoare. E de observat că în cadrul descrierii luptelor ce urmează de aci încolo va fi vorbă de multe chestii, cari vor putea şi vor trebui să formeze obiectul unor studii separate, ca spre pildă: chestii preoţeşti şi bisericeşti, munţii şi alte proprietăţi, raporturi cu Ma- ramureşenii şi Moldovenii, certe de hotar între diverse comune, procese între particulari etc. Toate acestea vor fi atinse în mă- sura în care stau în legătură cu obiectul aci tratat. 1755 Conscripţii. — Soboarele din Feldru şi Salva. — începutul răsvr&tirilor - Comisia Bethlen-iană Urmează anul plin de agitaţii 1755, dela care se poate zice că încep mişcările mai serioase de revoltă. In districtul năsăudean se continuau şi se controlau conscripţiile prin censorii trimişi anume spre acest scop de aşa numita comisiune diriguitoare (di- rectivă) regească, în fruntea cărei stătea ca prezident contele Oa- briel Bethlen, având lângă sine mai apoi şi pe nou numitul co- misar gubernial Samuil de Btuckenthal. Bistriţenii însă defel nu erau mulţămiţi cu procedeul amintiţilor censori, ceeace se vede din punctele suplicii adresate în 2 Ianuarie 1755 de către magis- tratul Bistriţii, acelei comisiuni.1) In acelaş timp magistratul scriea şi patronilor săi: consilierul gubernial Michael Czekelius de Rosenfeid şi secretarului Brucken- thal* 2) acuzând pe censorii trimişi în districtul valah că atentează ') V. «Arh. Som.« Nr. 11 p. 90. 2) Ca să se vadă ce puteau aştepta Românii districtului năsăudean dela astfel de oameni, e necesar să se noteze ca o pildă, de extrem fariseism faptul, 2* la drepturile oraşului şi ale întregii naţiuni săseşti, aţâţă pe con- tribuabili, adică pe locuitorii satelor româneşti, să nu se lase con- scrişi ca iobagi, cu toatecă »au fost posedaţi de oraş totdeauna ca atari, cum şi trebue să fie înscrişi*. In sfârşit magistratul ruga pe susnumiţii doi funcţionari guberniali să ia în apărare pe Bis- triţeni cu drepturile lor şi să ordone censorilor, ca ei să se ocupe numai cu afacerile de manipulare (conscriere şi impozitare) în- credinţate lor, iar să nu facă critică amestecându-se în chestii ju- risdicţionale. Nu rămâneau însă în urmă nici comunele noastre româneşti cari cu acel prilej asemenea adresau plânsori atât contelui Bethlen1) cât şi tablei regeşti din Oşorhei (Târgul Mureş); aceasta în 24 Februarie 1755 publică decizia2) că Românii din comunele distric- tului valah în viitor n’au să fie priviţi şi trataţi ca iabagi. Dar să vedem ce se petrecea tot atunci în district. Intr’o scri- soare expediată în 5 Ianuarie din Rebrişoara magistratului, pârcă- labul Gunesch — care însoţea pe censori — scrie: Ieri când am citat pe popii valahi, între aceştia era şi Popa Mitru din Năsăua şi el a rostit vorbe inadmisibile, iar popii au declarat că conform ordinului primit dela vlădica lor nu vor lăsa să fie conscrişi. In 16 Ianuarie comisarii lohann Hennrich şi Iohann Gunesch raportau lui lohann Friderich Klein a Straussenburg, inspectorului »depertinenţei valahe« că şi-au isprăvit lucrările în Teici, Feldru, Vărarea, Rebra mare, şi că popii din Hordou şi Teici încă s’au opus conscrierii. Ajungând ei în 15 la Năsâud, au trimis pe jude şi pe bătrânii Ion Corni, Todor Creţul şi Vasile Matei (a Măte- oaii) la protopop şi la ceilalţi preoţi cu întrebarea dacă se supun decretului Maiestăţii Sale, şi dacă lasă, ori nu, să li-se consem- neze proprietăţile. La aceasta protopopul în numele preoţimii răs- că aproape toţi patronii saşi ai Bistriţenilor, dar mai cu seamă Bruckenthal, în nenumăratele lor rapoarte înaintate guberniului transilvan şi curţii din Viena în chestii cari priveau peste tot pe Românii ardeleni, îi prezentau pe | aceştia ca stând pe cea mai inferioară treaptă culturală. Căutau în tot chipul să do- vedească că Valahilor nu Ii se pot da drepturi, căci ei n’au şcoli în cari să se cultive. Ei, dar de altă parte nu tot acei matadori saşi îi împiedecau pe valahi dela cercetarea şcolilor şi-i tratau în modul cel mai nedemn şi brutal? i) V. »Arh. Som.« Nr. 11 p. 93. s) V. »Arh. Som. Nr. 11 p. 94-95. 21 punse că el şi popii săi nicidecum nu admit să fie conscrişi, fiind ei uniţi şi neavând dela episcopul lor nici un ordin în această privinţă. Iar dacă alţi săteni contribuabili vor cuteza să comunice manipulanţilor date privitoare la preoţi şi bunurile lor, atunci ei în calitate de slujbaşi ai altarului vor merge la biserică, dar pe nici unul dintre credincioşii lor n’au să-l mai cuminece şi cunune, nu vor boteza pe copii, nu vor înmormânta pe nimeni şi la Bobo- tează nu vor umbla cu crucea. Fiind aceste chestii religioase — continuă delegaţii orăşeneşti — pentru cari nici comisarii şi nici censorii nu pot lua răspundere, ca să nu li-se impute vr’un »odium religionis« ei informează pe magistrat, ca acesta Ia rândul său să raporteze instanţelor superioare şi comisiei directive şi apoi să le scrie lor, comisarilor la Feldru, că ce ţinută să observe mai în- colo în această chestie. Intr’o scrisoare de d. Rodna 24 Ian. inspectorul Klein rapor- tează magistratului că a vizitat în Salva pe ceice lucrau la tabe- lele de conscriere; apoi spune că imediat după sosirea sa la Nă- săud a întrat şi pe la protopopul care i-a cetit o scrisoare a epis- copului valah şi >aus einen hohen Ton mit mir sprach«. In scri- soare stă că nici curatorii (Kirchenvăter) n’au să plătească vr’un impozit. In 27 Ianuarie comisarul lohann Bressler scrie din Salva in- spectorului depertinenţei că ceeace el a profeţit privitor la dis- trictul valah, s’a împlinit. Adică, azi după amiazi s’au prezentat protopopul, popa Vasile, popa Mitru împreună cu alţi preoţi şi locuitori din Năsăud, Mocod şi Mititei şi dupăce depusără (legten nieder) înaintea censorilor 3 monede de câte 17 cr.*) în nu- mele întregii depertinenţe, protestând că să nu fie priviţi ca iobagi, ci ca oameni liberi şi să fie aşa conscrişi; cerură să li-se spună că cine e »Urheber derlei unverantwortlicher Sache*. Decât să lase să se întâmple aşa ceva, mai bine sunt gata să plece la Viena la Curte. In viitor nu i mai vreau să dea nici dijma. Intre altele popa Mitru zise: »Domnii Bistriţeni şi aşa au distrus acest district, şi acum vreau să-i facă pe oameni şi iobagi, ceeace nu se va întâmpla niciodată. Bistriţenii nu sunt grofi nici baroni ca să aibă iobagi etc.« Dupăce însă contra sa a comisarului — zice Bressler — nu *) Procedeu obişnuit la proteste ori iniţieri de procese. 22 vorbi nimeni şi nici nu să uitară la el, astfel nici el nu zise alta decât atât, că popa Mitru să bage de samă ce vorbeşte, ca la caz de va fi nevoie, să poată şi dovedi. Censorii se referiră la ordinul primit dela comisia directivă. Incidentul acesta dură între multe strigăte (Geschrei) o oră bună, apoi după o nouă protestare, se depărtară cu toţii. * Scurt timp după aceasta deodată magistratul şi comisarii săi aflară prin spioni că Valahii au ţinut soboare în Feldru şi în Salva. Imediat fu ordonată investigaţie în chestie şi la somaţie se pre- zentară în 31 Ianuarie şi făcură depoziţii următorii: 1. Nechita Bărdan, locuitor din Feldru depune că ieri în 30 crt. din fiecare sat al cercului din sus au fost citaţi câte 7 contribua- bili spre a ţinea sobor în Feldru. Acolo judele în prezenţa protopo- pului şi încă a altor preoţi valahi i-a legat cu jurământ ca, dupăce la coscripţie ei au fost însemnaţi ca iobagi, să se opună superio- rităţilor, să înceapă proces înaintea staturilor din pricina aceasta şi dacă va fi necesar să meargă pănă la Maiestatea Sa; iar chel- tuelile, oricât de mari ar fi, să le avanseze ei contribuabilii. Toate s’au făcut întocmai de către săteni, dar numai în urma ordinului primit dela protopop că celce la porunca sa nu se va prezenta în numitul sat şi nu va consimţi la chestiile propuse de el, acela va ajunge la ocară şi batjocură. 2. Lupul Petri din Vărarea depune că la jurământul făcut în Feldru din satul său au fost prezenţi: Grigore Popiţan, Flore Anuţa, Gavrilă Ieremie, Popa Vasile şi martorul. Intrunindu-se acolo cu mulţi din alte sate, au fost juraţi de judele din Rebri- şoara în casa popei Andreiu, că nu vor permite să fie conscrişi ca iobagi. 3. Simion a Oniţii din Feldru confirmă că întrunirea a fost la Popa Andreiu; unde din pricina amintită au fost asemenea ju- raţi între alţii: Ion Bote, Toma Vârvari, Andrei a Preutesi şi Şef an Nimigeanu (Cute). 4. Vasile Mărcuş, jude în Sângeorz spune la fel cum depu- sese şi Nechita Bărdan, cu adausul că la «conjuraţie» au fost pre- zenţi şi Leonte Buriâc' şi George Boldiş din Rodna. 1 5. Ursul Savul ginerele lui Şovrea din Rebrişoara zice că pâ- trupopul a instigat pe districtuali la revoluţie. 6. Lupul a Mihalchi din acelaşi sat zice că el a fost trimis de sat cu ordinul, să meargă numai la oraş unde va afla preoţi valachi care i vor spune ce are de făcut. 7. Ion Corui din Năsăud depune că înainte de-a pleca el 23 de acasă, 7 săteni de aici împreună cu încă alţii din fiecare sat al districtului s’au adunat în sus de comuna Năsăud şi apoi cu toţi împreună au plecat Ia Feldru, unde a fost faţă protopopul cu mulţi alţii. 8. Crăciun a lui Găvriluţ din Salva spune că din cercul in- ferior al districtului valah, adică din jos de Năsăud, s’au adunat din fiecare sat câţiva la Petru Zăgreanu în Salva, unde a fost şi pătrupopul cu diferiţi preoţi. 9. Tofan a Toader din Maieru spune că la conjuraţia din Feldru au fost de faţă din Maieru următorii: Scridon Ciute, Toma Olar, Pinte Boşca, Grigore Cârciumar, George Pârle, Demian Măr- coae, Petru Socoae şi judele. 10. Judele din Ilva depune că Ia adunarea din Feldru din satul lor au fost faţă: Petru Gacii, Ion Cârsti, Gavrilă Plăieş, Ion a lui Vasile cel Mare, Grigore a lui Vasile cel Mare şi Gavrilă Sân- georzan, pe cari el judeie i-a trimis, la un ordin înscris al pro- topopului. 11. Judele din Rebra mare spune că din acest sat au fost prezenţi la conjuraţie în Feldru: Simion Ciocan, Vârtolomei Văsieş, şi Grigore a Măriuţii. 12. Judele din Vărarea mărturiseşte că la conjuraţia dela Feldru au fost el martorul cu Grigore Popiţan, Gavrilă Ieremie şi cu preotul satului; mai departe: protopopul i-a pus să joare că ei nu se vor supune intenţiei magistratului de a-i declara iobagi. 13. Judele din Hordou zice că la adunarea din Salva au fost faţă din satul lor: Leghi Alexa şi Partene Miron. 14. Vasile Puiul din Leş spune că dela ei au fost faţă la adunarea din Feldru: Simion Rusu şi Ion Morar. Dintre aceşti 14 martori vedem pe unii fricoşi, ori şireţi, ori îndatoraţi magistratului, cari nu depun favorabil pentru consătenii şi popii lor, despre ceeace altminteri ne dovedeşte şi incidentul petrecut cu o zi mai târziu şi însemnat într’un protocol magis- tratual astfel: In 1 Februarie 1755 cu prilejul când valahul din Feldru cu numele Nechita Bârdan, pentru vorbele sale necuviincioase şi ne- permise rostite la adresa superiorilor săi avea să-şi primească pe- deapsa meritată, subsemnaţii s’au obligat sus şi tare cu strângeri de mână, că ei în viitor nicidecum nu se vor mai amesteca în afacerile ţesute de preoţii lor, deoarece între ei sunt mai mulţi, cari niciodată nu au consimţit cu acele chestii; şi dacă cineva din mijlocul lor ar cuteza să întreprindă ceva împotriva magistratului, atunci vor suferi cu toţii pedeapsa de 100 lovituri de beţe. Din Mocod: Vârtoc a Cotoc, jurat; Mititei: Toader Du- ,24 haschi, crainic;Runc: Nicolae Echim, crainic; Zagra: Drăgan Chifor jude, Man Simion, jurat; Bichigiu: Toader Ruacan, jurat; Telciu: Ursul Hondrarului, crainic; Hordou: Ion Andrieş, jude;^Salva: Iacob Oavrilă, jude, Crăciun a Gavriluţii; Năsăud: Ion Corui, Ursul Onigoae (a Negoae); Rebra mare: Vasile Borti, jude; Vă- rarea: George a Petri, jude; Feldru: Simion a Oniţi, crainic, Ne- chita Bărdan, jurat; Ilva: Ion Vărărean, jude; Leş: Vasile Puiu, crainic, Mafteiu a Popii, jurat; Sângeorz: Vasile Mărcuş, jude; Maieru: Tofan a Toader a Samsonesi, crainic; Pintea Boschi, jurat. Se vede că după ţinerea amintitelor soboare au plecat dele- gaţi ai sătenilor la Sibiu cu reclamaţii, deoarece în 7 Februarie magistratul bistriţan adresează guberniului rugarea, ca »Vaiahii tumultoşi, cari din cauza conscripţiei au plecat cu plânsori neîn- temeiate la Sibiu, să nu fie ascultaţi, şi să nu li-se dea crezare înainte de ce va sosi dela magistrat raport detailat în chestie«. Tot în acest sens scrie magistratul în 7 Februarie şi coman- dantului general conte Venceslau Wallis, adăugând că »tumultul Valahilor poate avea consecinţe funeste«. Apoi îl roagă pe general să-i reţină pe delegaţii valahi acolo până va sosi raportul magis- tratului, căci răsvrătiţii dovedesc »ganz ausserordentliche Hals- tarrigkeit und Widerspenstigkeit« şi din partea unui sat s’a trecut şi la »Tătlichkeit«; vreau să împiedice serviciul preanalt, deci ge- neralul să dea ordin cavaleriei din comitatele învecinate ca la caz de nevoie să sară în ajutor. Suplici şi rapoarte similare trimite magistratul şi altor auto- rităţi, comisiei directive, secretarului gubernia! Bruckenthal etc. arătând urmările dezastruoase pentru publicul bistriţan şi cerând să se ţină inchiziţie prin doi cancelarişti guberniali, dintre cari »unul să fie sasul Lang«. In toate scrisorile se accentuează că «excesele valahe sunt grozave«. Altminteri, despre toate »evenimentele extrem de îngrijitoare pentru Saşii bistriţeni«, petrecute în zilele precedente, sus numitul inspector Klein adresează magistratului în 8 Februarie următorul raport informativ: Raport concepiat spre a informa deocamdată pe magistratul din Bistriţa făr’ de vr’o inchiziţie formală, ci numai în baza celor aflate şi însemnate de 1. Fr. Klein a Straussenburg, senator oră- şenesc şi inspector al depertinenţii valahe. Valahilor din depertinenţa Bistriţii niciodată nu le-a trecut 25 prin minte să nege cât de puţin supuşenia lor faţă de publicul (orăşenii saşi) de aici. Dimpotrivă la fiecare ocaziune dată—aşa spre pildă când vr’unul era reclamat de către un nobil strein — se îndatinau constant să zică: »Noi nu suntem iobagii nimărui, fără ai oraşului«. Acest drept de proprietate (jus possessorium) al orăşenilor nu l-a mai contestat nimeni din timpul când li-s’a con- ferit încoace. Numai cu prilejul acestei conscripţii censorii ambelor grupuri din districtul valah le-au pus în toate locurile valahilor noştri întrebarea: «Oamenilor, magistratul vrea să vă înscrie ca iobagi, deci să vă şi prefacă în atari; sunteţi mulţămiţi cu aceasta?« Astfel de propoziţii au auzit aceşti oameni de prima dată in acelaş timp, în Ilva şi Suplai, în două sate depărtate aproape cale de o zi deolaltă, în 25 şi 26 Nov. 1754. Prin aceasta au fost natural aduşi la gânduri, pe cari nu le avuseră niciodată. Căci oare cine va zice: nu vreau să fiu liber, dacă este întrebat. Şi cum să nu de- vină recalcitranţi, când noi, mărturisind adevărul, nu ne-am prea îndătinit să-i numim iobagi, ci »domnari« şi muncitori ai oraşului, cu toatecă-i priveam totdeauna ca iobagi legitimi. Despre ceeace cenzorii ambelor clase disputau mult cu funcţionarii noştri oră- şeneşti (manipulatoribus domesticis) şi continuu corespondau cu ei. Pânăcând în fine în înţelegere cu projudele şi cu ceilalţi ma- gistraţi aflători atunci aci, i-am determinat pe censorii dela cele două grupuri cari lucrau în districtul valah, să se abţină dela ceartă pânăce ne vom putea. înţelege mai deaproape cu magis- tratul. Aşa apoi continuară în linişte lucrările până ce sosi timpul când ambele grupuri ocupate în ambele noastre districte veniră pe sărbători în oraş. Cu acest prilej raportarăm în scris comisiunei directive, censorii în 1 Ian., iar noi în numele oraşului în, 2 Ian. In urmare avurăm norocirea să primim în 11 Ian. răspuns favo- rabil, după care toţi censorii, cu excepţia lui Darvay Ferencz, se liniştiră şi nu mai încurcau (irre machten) cu niciun cuvânt pe oa- menii noştri. Astfel la grupul meu, unde sunt censori Paulus Nyilas asesor din Solnocul mediu şi Nagy Ferencz din scaunul Mure- şului, toate decurgeau în mod cu totul liniştit. La celalalt grup însă, pe care îl vizitai în 23 Ian. în locul projudelui, am aflat de tot altă situaţie. Indatăce simţii aceasta şi aflai că censorul de acolo nu lucrează bine printre valahii noştri, am plecat la grupul meu la Rodna şi înainte de toate am dispus ca, — dupăce noi chiar şi conform1 nouălor dispoziţii aveam lu- crările gata corectate în concept, — pentru scrierea în curat cen- sorii acestui grup să vină în oraş. Apoi am scris celuilalt grup să facă la fel. Darvai, care asemenea este un asesor din Solnocul mediu, contrazise de câtevaori şi voia să continue în Salva cu scrierea în curat, pe care o începuse ca şi celalalt grup în Rodna. Atunci eu am scris secretarului nostru dela acel grup că dacă cep- 26 sorii lui nu vreau să vină cu buna în oraş, el să împacheteze scrisorile şi să vină singur Ia oraş. Paulus Nyilas, pe care îl con- vinsesem că Darvai lucrează rău, îi scrise acestuia din Feldru despre călătoria la Bistriţa, zicând ca şi el, Darvai, să vină la oraş spre a scrie în curat. Intre timp însă, făr’ de ştirea funcţionarilor şi secretarilor noştri, în 26 Ianuarie în orele suspecte ale nopţii, Darvai lăsă se să adune sătenii din Salva la cvartirul său şi din nou le expuse că magistratul vrea să-i înscrie ca iobagi, apoi îi întrebă dacă vreau să se recunoască ca atari. Urmarea fu că oamenii deveniră extraor- dinar de agitaţi. Şi aceasta cu atât mai vârtos căci preoţii lor în tot timpul decând Ie era cunoscut că censorii nu-i priveau ca io- bagi, în tot chipul îi îndemnau să se opună magistratului şi la nici un căz să nu permită să fie înscrişi ca iobagi. După insti- garea lui Darvai, în ziua următoare, adică în 27 lan. la iniţiativa preoţimii, dar mai ales a protopopului şi ginerului său Popa Mitru se ţinu o adunare în Salva. La aceea fură chemaţi din fie- care sat al cercului inferior al districtului valah preoţii împreună cu un oarecare număr de săteni. Indatăce sosiră câţiva din cei convocaţi în Salva, se prezentă protopopul împreună cu ginerele său Popa Mitru, apoi câţiva alţi preoţi însoţiţi de o mare mulţime de popor (Pobel), cam la 3 ore p. m. în faţa conscriptorilor, şi adresându-se numai către censorii maghiari, puseră pe masă 3 bani de câte 17 cr. apoi în numele-întregului district valah pro- testară contra înscrierii lor ca iobagi. Despre acest protest ei ce- rură un certificat dela censori, însă nu-1 primiră. Darvai cel mai bătrân censor I-ar fi extrădat, însă censorul mai tiner Beniamin Nagy-se opuse. In timpul discuţiei atât popii valahi cât şi poporul a rostit foarte multe vorbe necuviincioase, dintre cari fie amintite numai următoarele zise de Popa Mitru: «Saşii din Bistriţa nu sunt grofi şi baroni ca să aibă iobagi; nici să nu dea Dumnezeu să figureze Românii ca iobagi ai Saşilor*. După aceste expuneri ne- aşteptate oamenii extrem de agitaţi (aufgebracht) cu mare tumult, făr’ de-a vorbi vr’un cuvânt cu secretarul nostru, se depărtară. Intenţionând secretarul să-mi raporteze ce s’a întâmplat în Salva, trimise după judele satului şi-i ceru un curier care să-mi aducă o scrisoare la Rodna. Abia plecă judele dela secretar şi îndată veniră la acesta doi preoţi, cari în numele protopopului îl somară să spună dacă el a cerut curierul spre a raporta în ma- teria contribuţiei, ori privitor la altă prestaţie imediată' regală. In cazul acesta va căpăta curier, altminteri însă nu. Atunci secretarul le răspunse că pe ei pe popi nu-i impoartă chestia, şi dacă după sfârşirea scrisorii nu va sta aci gata un curier, el imediat va or- dona să fie bine (rechtschaffen) bătut ori judele ori subjudele. Abia plecară preoţii dela secretar când din nou veni la acesta judele, 27 cărui secretarul încă odată îi atrase atenta să-i câştige un curier, dacă nu vrea s’o păţească rău. După care judele răspunse că el bucuros ar face-o, însă preoţii le-au interzis şi lui şi sătenilor, şi nimeni nu vrea să meargă cu scrisoarea. Atunci secretarul se ho- tărî să trimită în sat un argat orăşenesc cu o funie şi cu porunca: că dacă la somaţia judelui ori a subjudelui cineva va denega să-şi îndeplinească cum se cuvine serviciul cu care datorează, atunci să-l aducă legat. îndată se prezentară la secretar iarăşi doi preoţi în numele protopopului şi-i declarară să nu încerce de-a bate pe primar, cum zisese, căci atunci nu va ieşi lucru bun; dacă însă conscrip- torii maghiari prezenţi cunosc conţinutul acelei scrisori, atunci poate să fie expediată. Astfel dupăce argatul orăşănesc întoarse cu un curier, după atâtea opuneri necuviincioase, scrisoarea fu trimisă. In 28 Ian. înainte de masă la 10 ore veniră din Zagra, una dintre cele mai mari comune din cercul inferior al districtului nostru, câţiva preoţi cu o mulţime de săteni de acolo în faţa amintitului grup, şi repetară protestul făcut cu o zi înainte. Cu acest prilej un Zăgrean cu numele Dumitru Sălvan se purtă neruşinat stri- gând în gură mare: »Aţi umblat până acuma cu hămişag (înşelă- ciune) şi acuma încă cu hămişag umblaţU. Atunci secretarul nostru îl admonestă şi voi să-l lege şi trimită magistratului. La ceeace întreg poporul îi strigă secretarului să nu cuteze a face aşa ceva că va fi rău. Văzând secretarul cât de mare era larma şi ce tăcuţi erau censorii cari nu încercau c’o singură vorbă de-a reţinea pe oameni dela transgresiunile (Vergehungen) lor, se adresă către censorul cel mai bătrân Darvai, cum poate el suferi ca oamenii să-i învinuească in deobşte în faţă că umblă cu hămişag. Aceasta o făcu de trei ori, iar Darvai totdeauna îi răspunse pe înconjur, şi în loc să încerce de-a mulcomi pe oameni pe o cale ori pe alta, îi zise secretarului: Oamenii sunt foarte agitaţi (aufgebracht), şi să bage samă să nu pună pe el mâna. Atunci, — parte în urma scrisorii ce li-o trimisesem, parte văzând pericolul ce-i ameninţă în mijlocul acestui popor revoltant — conscriptorii încă în aceiaşi zi plecară la oraş. Pe ziua de 30 Ianuarie protopopul convocă o asemene adu- nare a cercului superior al districtului valah în Feldru, depărtare de 4 ore dela Salva. Atât în Salva cât şi în Feldru amintitul pro- topop expuse poporului convocat că: magistratul vrea sâ-i facă iobagi, ceeace ei să nu permită, chiar dacă vor trebui să meargă până la împăratul. Pentru cheltuelile ce se vor ivi, fiecare con- tribuabil să plătească acum odată câte 3 cr., cum în unele locuri s’a şi făcut. Zăciuiala de prestat orăşenilor să n’o trimită la oraş, d s’o sechestreze şi aşeze în biserici. Imblătitorii zăciuelii, coman- 28 daţi de un slujbaş al oraşului, în 27 Ianuarie după masă, la or- dinul său al protopopului, încă ar fi plecat din şuri, dacă nu ar fi ezitat unii dintre ei. Cârciumile deschise în sate în folosul orăşe- nilor — în baza ordonanţelor comisiunii regeşti şi a rezoluţiei magistratuale — să nu le suferă mai mult, iar ei preoţii vor sfă- râma vasele în cari vor afla beuturi de-ale oraşului. Cu un cuvânt să nu se supună magistratului întru nimic, decât numai în ce pri- veşte strict contribuţia regească şi serviciul preaînalt. Acel distric- tual care nu va ţinea tare la aceste dispoziţii, are să fie copleşit de ruşine şi ocară, î-se va rupe acoperişul căsii şi va fi alungai din district. Chiar şi dacă unii denuncianţi au exagerat întru câtva, totuş e sigur ca preoţii cu ocazia adunărilor au forţat poporul la ţi- nerea amintitelor puncte şi în scopul acesta le-au luat şi jurâmât solemn. Indatăce am sosit în 6 Febr. în oraş şi am primit ştire despre răscoala din districtul valah, imediat am împărtăşit cu censorii noştri din districtul valah ce se întâmplă. Ei au fost consternaţi şi împreună cu mine şi cu magistratul am încercat pe toate căile să mulcomim această agitaţie. Cei mai mulţi dintre ei în realitate îşi recunoscură greşelile comise, iar unii dela început nu consim- ţiseră cu procedeul preoţimii valahe şi, precum referau astfel de oameni, din acea causă trebue să suferă mult. In 2 Febr. trimisesem pe un curier să aducă prins pe Ză- greanul care a vorbit defăimător în Salva despre »hămişag«, ca el să fie pedepsit cu bastonadă, spre exemplu altor. Argatul ora- şului îl află pe acest om în 3 crt. în satul Mocod şi îl legă la judele. Atunci câţiva preoţi care asemenea se aflau atunci în Mocod, şi mai ales un anumit Popa Vasile din Salva, îl eliberară pe arestant, şi garantară că el nelegat va veni cu ei la oraş şi se va prezenta înaintea judecăţii. Abia sosi însă în 4 cr. în Salva — unde e născut — la judele din anul trecut, când Salvanii, cei mai neliniştiţi dintre toţi oamenii districtuali, şi prietinii lui îi veniră în ajutor, îi porunciră să plece acasă, apoi pe argatul orăşenesc care pe arestant avea să-l aducă în oraş, îl apucară de păr şi-l traseră din casa judelui în curte, şi într’atâta îl bătură încât rămase aproape mort. Apoi legat îl duseră drum de cam o oră la protopopul în Năsăud, care însă nu voi să-l ţină pe cel bătut la sine ci-1 retri- mise la Salva, unde şi acum zace foarte bolnav. Pe un alt ares- tant, pe care alt pandur orăşenesc în acelaş timp avea să-l aducă la oraş tot din Salva, încă l-au liberat Salvanii şi au început apoi să se agite aşa, încât şi argatul acesta era s’o păţească şi să fie tratat ca cel dintâi. Un comisar asistat de doi soldalţi din regi- mentul Puebla, care se afla tot atunci în Salva spre a încassa res- tanţele, nu cuteză se zică Ia acestea nici o vorbă. Unii Salvani îl sfătuiră să stea liniştit într’o cameră, unde el şi rămase până se mai modera răsvrătirea. Apoi află necesar să retireze împreună cu executorii şi în aceeaş seară de tot târziu sosi cu ei în oraş. Intre astfel de circumstări nimeni nu va mai cuteza aşa uşor să admonesteze sever pe valahii noştri ca să-şi împlinească înda- toririle, şi nu va cuteza să pedepsească pe cale judiciară acel exces al Salvanilor, afară dacă vom fi doar sprijiniţi de putere mai înaltă spre a da o pildă şi celorlalte sate. * Urmează acuma alte rapoarte şi veşti primite de magistrat din diferite părţi, şi maicuseamă dela slujbaşi săteşti, cari fiind în cea mai mare parte aleşi şi numiţi de magistrat, deci îndato- raţi acestuia, făceau adeseori servicii de spioni şi denunţători, ori cel puţin jucau un rol îndoelnic şi suspect. Ştirile primite erau tot mai îngrijitoare pentru Saşii bistriţeni şi alarmante pentru popo- raţia română mult agitată. Astfel comisarul Peter Theil îi scrie în 11 Febr. magistra- tului următoarele: Raportez că am voit să procedez conform îndatoririi mele şi lui Tănase Lorinţ din Ilva mare, care locueşte pe pământ rodnean, i-am dat ordin, să adune cereale — prestate oraşului ca dijmă — la sine şi la sosirea mea să le care la Rodna. El însă mi-a dat răspunsul că a fost avertizat să ducă cerealele dijmei în biserică, deci totul s’a făcut fără învoirea lui. Aceasta o confirm cu sub- scrierea mea. Alta. In 15 Februarie 1755 se prezentă Ionaşcu Dolha din Bichigiu, actualul crâşmar orăşenesc şi birău domnesc de acolo, şi raportează că locuitorul din acel sat, cu numele Todotan a Dănilă, care încă a fost faţă la cunoscutul săbor din Salva, în numele protopopului şi al tuturor cari au fost prezenţi la sobor, a interzis să se îmblătească cerealele dijmei din anul trecut; iar dacă el, Dolha, va lucra împotriva acestei porunci atunci toate cerealele îmblătite vor fi încărcate şi duse Ia biserică. Apoi că el, Dolha, să nu mai continue cârciumăritul, căci altfel i-se-vor distruge vasele şi el va fi bătut. Deoarece denunţătorul se teme că n’are s’o păţească bine, cere ajutor ca să n’aibă neplăceri şi să n’ajungă în belea, cum e ameninţat. Afară de acestea mai raportează că pentru acoperirea cheltuelilor împreunate cu procesul începui — împotriva oraşului — pe fiecare contribuabil din satul lor s’au 15 repartizat câte trei creiţari, şi în rrtare parte s’au şi încassat, el însuşi a plătit 41/2 creiţari. In sfârşit raportează că pe cel ce ar cuteza să trădeze demersurile plănuite, l-au ameninţat că-i vor aprinde acoperişul casei, iar el cârcimarul va fi omorît cu pietri. Toate cele depuse de acest denunţător le confirmă şi judele sa- tului, care atunci încă a fost faţă. In aceeaşi zi mărturiseşte Ursul Zăgrean judele din Runc, că dela soborul din Salva au primit ordin să ducă cerealele dijmei adunate nu orăşenilor (publicului), ci în biserica proprie. Tot atunci li s’a ordonat să nu mai ţină în satul lor crâşmar orăşenesc. Judele din Poieni raportează, că la soborul din Salva a fost prezent Chira Zăgrean, şi încă singur; iar la ordinul protopopului privitor la dijme şi cârciumă a primit aceleaşi porunci ca şi judele din Runc. Pe lângă aceasta a mai aflat că sătenii nu mai voesc să facă şindrile. Judele din Oăureni raportează că la soborul din Salva ce-i drept din satul lor n’a fost faţă nimeni afară de popa satului, care conform hotărîrii i-a dat ordin similar cu cel al judelui din Runc privitor la dijme şi cârciumă, şi că să nu facă şindrile. Cel ce nu va observa ordinul, să fie bătut cu vergi şi pietri. Vasile Rai crainicul din Zagra spune că la adunarea din Salva au fost prezenţi din satul lor: judele, Todor Ooţ, Costan Lehaci, Oanca Lehaci, Dumitru Sălvan, Luca Zinvel, Andrei Dră- gan, Origore Cucu şi Toader Fansula, şi au primit ordinul ca fiecare sătean să dea câte 3 creiţari pentru continuarea planului lor, să nu facă şindrile, şi să li se restitue sătenilor capacurile căl- dărilor de fiert rachiu, cari au fost adunate la birăul satului. Judele din Rebra mare depune că la soborul din Feldru au fost faţă din satul lor: Vârtolomei cel Mare, Ciocan a Simion, şi Grigore a Măriuţii şi au întors cu ordinul precis că fiecare om pentru planul lor să contribue câte 3 creiţari, dijma să n’o dea oraşului ci s’o ducă în biserica lor, şi să nu rabde cârciumă, iar dacă crâşmarul1 va continua să vândă beuturi, atunci să i se zdro- bească toate vasele. Crainicul Ion a George din Salva confirmă că satul lor a primit ordin similar cu al Rebrenilor, cu adausul să nu mai facă şindrile, să nu prindă păsări şi să nu puşte lupi (pentru oraş). Peste tot să se pună de-a curmezişul magistratului bistriţan; iar dacă cineva ar cuteza să lucreze contrar poruncilor primite dela sobor, acela să fie bătut cu pietri şi să i se aprindă casa. Crainicul Dumitru Borzău din Năsăud mărturiseşte că la so- borul din Feldru din satul lor au fost faţă: Vasile Găzdac, Toader a Crăuţoae, Vasile Pascu, Mafteiu Ionaşc şi Alexa Zăgrean, unde privitor la dijmă şi cârciumă au primit ordin precum spune şi crainicul Ion a George din Salva. Crainicul Vasile a Grigore Irini din Mocod raportează că lor li s’a poruncit de către preoţi că dijmele adunate pentru oraş să nu le ducă acolo, ci în biserica lor şi să nu mai sufere în sat cârciuma. Se mai iveşte apoi în Năsăud următorul caz neplăcut pentru magistrat: In 18 Februarie raportează judele Vasile Isip şi »birăul domnesc* Grigore Armeanu, că eri dimineaţa când conform or- dinului primit voiau să vândă fânul oraşului, i-a întâmpinat săteanul Vasile Pascu şi a adunat pe săteni strigând: »Veniţi oameni becisnici, şi nu vă temeţi de nimica, numai veniţi după mine*. La aceasta aproape întreg satul s’a adunat în jurul fânului, apoi Vasile Pascu şi Vasile Găzdac au voit să-l alunge pe Grigore Armeanu de lângă fân zicând că n’are ce căuta acolo. Deoarece el însă nu voi s’asculte, cei doi l-au legât cu brâul său propriu şi l’au dus la protopop. Neînvoindu-se protopopul să s’amestece în cearta (Hăn- del) lor, a intrat în casă Anton Ciot şi a strigat: să-l dea pe mâna lor pe mişelul acesta de Grigore Armeanu, să-l toace’n cap, căci el nu consimte cu cele întreprinse de săteni şi nu ţine cu aceştia ci împotriva lor, cu magistratul. Dar protopopul pe cel adus la el legat n’a voit să-l extrădea până când patru săteni nu au ga- rantat că nu i se va întâmpla nimic. In casa protopopului în continuu l-au ameninţat cu palme şi l-au înjurat de mamă pe Armeanu legat sătenii Ion Câtiu şi Ion Andron. Pe urmă sătenii iarăş l-au dus cu sine la fân, unde acesta [era deja bine încărcat şi călcat pe 9 sânii. Dupăce aci judele le-a vorbit mult celor ce în mod arbi- trar au împărţit între sine fânul, zicându-le că n’au s’o păţească bine după un astfel de procedeu, aceia l-au înduplecat pe »birăul domnesc«, să măsoare în fine carele de fân cu stânjinul, măsura regulată obişnuită. Văzând însă judele »cu durere* cum tratau ii sătenii cu Arrrteânu lângă fânul oraşului, însă între atât popor nefiind în stare să-i apere, s’a gândit să se adreseze direct la instanţa sa legală, şi depărtându-se ambii, cu Armeanu, de lângă fân, s’a hotărît să plece imediat călare la oraş. Indatăce a observat aceasta Grigore Armeanu, el încă a urcat pe un cal şi a călărit pe urma judelui. Când Armeanu a sosit însă în sat la locul unde stetea fânul oraşului, din grupul sătenilor cari erau încă adunaţi acolo a sărit Vasile Găzdac a apucat frâul calului şi a sbierat către Grigore Armean vorbele: »Cum vedem, tu şi judele voiţi să călăriţi în oraş spre a ne pârî. Dar vedeţi să pârîţi aşa ca să nu urmeze dintr’asta nimic rău, căci dimpotrivă Ia întoarcere pe amândoi vă omorîm şi vă plătim cu întreg satul, ardem din temelie casele voastre şi tot ce este în ele, iar pe femeile şi copii voştri îi scoatem afară de pe hotarul nostru şi-i alungăm«. Altele. Conform declaraţiei judelui din anul precedent Flore Ciocan, a lui Călin Grigore şi Toader Cordoş, toţi locuitori în Mititei, locuitorul Ion Olosan din Mititei a încassat dela contri- buabili cei 6 denari impuşi de popii valahi, şi banii se află până azi la el. împotriva cârciumarului Nicolae a Ciuţi din Maieru s’au ridicat cu violenţă următorii: Toader Clompoş, Vasilica Hoţoae, Leonte Avram, Scridon Negrişelu, Nechita Anisii, Andrieş Hanţig, Melean Scridon a Savului, împreună cu alţi mulţi săteni, conduşi şi aţiţaţi de preoţii: Popa Iacob, Alexa, Vasile şi Larion. în 20 Februarie 1755 se prezentă din Rebrişoara Gavrilă Bota, Savul a Grigore şi Nicolae Bota şi în numele satului rapor- tează că Popa Ignat Iocueşte în casa fratelui său a contribuabi- lului Ion a Popii Vasile şi sub pretextul că el ca preot e scutit de impozite, voeşte să-l ţină şi pe fratele său cu totul liber de contribuţii şi alte poveri. Dupăce comisarul actual trimis în sat pentru execuţie n’a putut face nimic cu amintitul loan, l-a pus şi pe el sub execuţie.i La acestea a venit în sat protopopul şi le-a zis sătenilor că dacă satul nu va vedea să plătească contri- buţia pentru Ion a Popii, atunci satul va fi în toată privinţa ex- comunicat (afurisit). Ca dovadă poate servi că Nicolae Bota a vrut să-şi însoare pe frates-o, precum şi alţii au voit să se căsă- torească, şi când el Nicolae a mers ieri seara încă cu un om la protopop şi l-a rugat de permisie să se curturte, atunci proto- popul le-a zis: »Mergeţi la Saşi, ei vă sunt de acu înainte popii, lăsaţi să vă cunune«. Protopopul de aceea sprijineşte în aşa mă- sură pe amintitul Ion, pentrucă acesta îi dărueşte protopopului atâta, încât dacă ar da sumele dăruite în contribuţie, i-ar mai ră- mâne peste impozitele ce datoreşte şi bani de prisos. Suplicanţii se roagă de sprijin ca să nu fie împiedecaţi în pregătirile de nuntă deja făcute, şi să nu fie opriţi de către popi, ca Maiestăţii Sale să i se poată înmulţii contribuabilii. In 25 Februarie se prezentă şi se plânge Maria soţia locui- torului Flore Ciocan din Mititei, că în seara de Vineri în 21 c. mai mulţi săteni între cari llie Orza, Grigore Roşu, Ion Miron şi Toader Măteieş s’au întrunit în casa lui Dumitru Sacotă şi au hotărît ca Flore Ciocan fostul jude din anul trecut să restitue satului fânul făcut vara precedentă pentru oraş, evaluat cu 8 fl. şi întrebuinţat pentru necesităţile satului. Această hotărire a apro- bat-o în 22 c. întreg satul împreună cu preotul Popa Toader. Apoi la indemnul Popii cu vorbele: »Luaţi-i boii, că a plăti el fânul« şi între ocări şi înjurături ordinare cu toţii s’au năpustit asupra casei lui Flore Ciocan ca să-i ia vitele. Când el încercă să îm- piedece aceasta cu depunarea unui creiţar gaj, l-au atacat mai cu seamă Toader Măteieş, Arsinte Braica, Chifor Andreichi şi Vasile Braica, l-au aruncat la pământ şi l-au bătut fără milă, necruţind-o nici pe ea, soţia lui, pe care încă au lovit-o cu pumnii, au trântit-o la pământ au călcat-o în picioare, apoi au târât-o de păr din casă până la poartă. Iar pe sărmanul ei soţ l-au dus legat şi sub pază la Mafteiu Oproae şi l-au lăsat în starea aceea acolo. Afară de aceasta mai raportează numita femeie că capacurile dela căldările de fiert rachiu luate dela săteni la poruncă, aceştia iarăşi şi le-au luat îndărăt cu forţa dela birăul domnesc Toader Fontul, şi fie- care fierbe liber şi pe faţă rachiu şi-l vinde după plac. Apoi mai spune că în timpu^ ce-1 maltratau pe soţul ei, Grigore Artene şi Toader Fontul, cari i-au desfătuit pe săteni să proceadă aşa, ase- menea au fost trataţi ca şi soţul ei. * Aci trebue să menţionăm şi reproducem în întregime un act remarcabil, din care cetitorul îşi poate face o icoană şi mai 3 u bună despre situaţia precară în Care se găsea districtul nostru. Văzând adică autorităţile civile şi militare ale Ardealului că stările din Valea Rodnei şi din ţinutul Bistriţii se agravează tot mai mult, gubernatorul conte Haller de Halktstein adresă secretarului gu- bernial Samuel Breckner de Bruckenthal o scrisoare în care îl dispune ca adjunct (delegatus comissarius gubernialis) pe lângă comisarul plenipotenţiar regal conte Gabriel Bethlen, cu însărci- narea ca amândoi să ancheteze chestia «tumultului din ţinutul Bistriţii*. Tot atunci comandantul general conte Wallis ordonă în 19 Februarie contelui Potztatzky, comandantului regimentului de curasieri Czernin, precum şi maiorului conte Ferraris să stea cu trupele lor la dispoziţia contelui Bethlen. Procesul verbal dresat cu ocazia acelei anchete şi păstrat în vechea arhivă gubernială transilvană sub Nr. 1478 ex 1755 are titlul: Investigată) tumultus occasione manipulationis in Districtu Valachico Bistritziensi exorti, per III. D. comitem Gabrielem de Beth- len regium comissarium, et Samuelem de Bruckenthal peracta 24 Fe- bruarii 1755, iar conţinutul acelui proces, tradus în româneşte1) este următorul: In 24 Februarie 1755 a fost interogat subjudele (pro- judex) oraşului Dl Georgius Teckelt. In general: 1. Care sunt acele sate, care cu ocaziunea noii manipulări (stabilirea impozitelor) şi-au luat îndrăz- neala să se opună magistratului şi nu s’au supus dispozi- ţiunilor magistratuale? Ad 1. Inafară de satul Rebrişoara aproape toate satele din districtul valah. Dupăcum i s’a relatat, fiecare sat şi-a trimis delegaţi la adunare. Locul întâi însă îl ocupă satul Salva, de unde rezistenţa s’a întins în întreg teritorul. 2. In ce a stat această rezistenţă ? Să se înşire toate motivele. Ad 2. In susnumita comună Salva au scos de păr, în mijlocul unei zarve iscate pe neaşteptate, din casa judelui pe un arestant, om — după cât îşi aduce aminte — bine- cunoscut în Zagra, pe care l-au lăsat din mâni numai dupăce l-au bătut cât se poate de grav. Pe un al doilea arestant ') Traducere din latineşte făcută de dl Vasile Bichigeanu. 35 l-au liberat eî înşişi. Atunci şi-au pus în gând să împiedece ducerea la îndeplinire a ordinaţiunilor prescrise lor prin comisiunea Seebergiană şi menite să servească pentru spo- rirea fondului alodial, precum şi să refuze vinderea în fo- losul obştesc a vinului şi vinarsului; iar în sfârşit să nu mai fie atât de puctuali, caşi mai înainte, în prestarea con- tribuţiunilor. 3. Ce a prilejuit toate acestea? Ad 3. Motivul principal al tuturor acestor mişcări a fost noua orânduire de încassare a dărilor şi condiţiunile impuse cu această ocazie satelor menţionate. S’a născut adecă între încassatori şi censori discuţie, dacă locuitorii acestui district sunt a se considera liberi sau iobagi. Când această controversă a ajuns la urechile locuitorilor, atunci aceştia atât din îndemnul propriu, cât şi sfătuiţi de preoţi s’au înţeles să scuture jugul de iobagi şi să se opună ma- gistratului la încassarea impozitelor fixate pentru ei. In special: 1. Cine sau cari au fost acei censori, cari au inspirat Valahilor din district acestea: »Iată magistratul vrea să fiţi conscrişi ca iobagi şi trataţi în consecinţă, dupăcum v’aţi mulţumit şi până acum cu această situaţie«. Ad 1. Domnii Darvai şi Nyilas, cât s’a putut constata. 2. De unde i-au fost cunoscute (lui Teckelt) aceste cuvinte şi această instigaţie ? Le-a auzit el însuşi sau i s’au comunicat prin altul şi prin cine? Ad 2. I s’au raportat prin Domnul Johann Klein, care umbla des pela ei în calea slujbei ca manipulator domestic (orăşenesc) şi totodată ca inspector al districtului valah. 3. Care sunt acei censori, cari au discutat acest lucru cu magistratul, şi dacă au corespondat unii cu alţii, are Teckelt ceva în mână 1 din această corespondenţă, ori a văzut vreo scrisoare? Care scrisoare, a cui e şi ce conţine? Ad 3. Tot din informaţiunile date de acelaşi Domn a aflat, că censorii au purtat corespondenţă între sine, dar nu cunoaşte nimic din conţinutul ei, nici n’a văzut vreo scrisoare. 3* * t 36 4. în care sate îşi îndeplinea funcţiunea certsorul Francisc Darvai ? Ad 4. In cercul inferior al districtului valah, în satele: Salva, Mititei, Mocod, Găureni, Poieni, Suplai, Bichigiu, Nuşfalău, Sântioana, Runc şi Zagra. 5. Cine i-a atras atenţia, că Valahii sunt instigaţi pe ascuns (de acel censor) şi cum s’a ajuns la aceasta? 6. Cine a fost colegul aceluia ? Amestecatu-s’a şi acesta în machinaţiuni? Indemnat-au poporul la revoltă: unul din ei sau ambii sau mai mulţi ? Ce mijloace şi ce îndemnuri au întrebuinţat în acest scop? 7. Cine a fost censorul, care a lăsat să fie convocat în timp de noapte un sat oarecare? 8. Pututu-s’a constata, că acel censor a avut convor- biri separate cu arhidiaconul sau cu preoţii? Ad 5, 6, 7 şi 8. Despre acestea nu ştie nimic. Crede însă că Domnul Iohann Klein, instructorul acestei afaceri, are cunoştinţe temeinice privitor la întrebările de mai sus. 9. Din îndemnul cui s’au hotărît locuitorii satelor va- lahe din cercul de jos al districtului să prezinte protestul în faţa censorilor? Ad 9. Cât a putut afla din relaţiunile aceluiaşi Domn Klein, protestul s’a prezentat la îndemnul preoţilor. Aceasta o conclude din faptul, că înşişi preoţii s’au prezentat înaintea cenzorilor şi manipulatorilor şi au înaintat protestul. 10. Cine a chemat la adunare pe locuitorii satelor? Ad 10. Tot din informaţiunile aceluiaşi Domn a în- ţeles, că locuitorii satelor au fost chemaţi la adunare de preoţi prin scrisori trimise în toate aceste sate. 11. Cine este protopopul, care s’a prezentat în faţa censorilor cu ginerele său şi cu mai mulţi locuitori? Ad 11. Nui ştie numele protopopului. Dar în acest teritor nu este cunoscut alt protopop, decât cel din Năsăud. Numele ginerelui este popa Mitru. 12. Cari au fost cei doi preoţi, cari s’au prezentat înaintea secretarului în numele protopopului, au fost aver- tizaţi să nu aducă vătămare judelui local şi în caz contrar au fost ameninţaţi cu pedeapsa? 37 Ad 12. Nu le ştie numele. Despre această întâmplare nu are altă cunoştinţă, decât ce a aflat din descrierea faptului. 13. Cine a fost secretarul acelui cerc şi cine a fost acel servitor public, despre care se spune, că a adus o epistolă, ce trebuia trimisă expres magistratului? Ad 13. Secretarul este loan Bressler, iar numele ser- vitorului îl va spune acelaşi secretar, care a raportat cazul Domnului Klein. * 14. Oare acelaşi protopop, care, dupăcum se spune, a aţâţat poporul din satele de jos, a provocat şi adunarea Valahilor din cercul de sus al districtului? în care sate? în ce fel? şi prin cine? Ad 14. Cu ştirea şi la îndemnul aceluiaşi protopop s’au trimis scrisori pe sate, iar locuitorii din Feldru au fost îndemnaţi, — cum spune darea de seamă despre această întâmplare, — să se adune, ceeace au făcut şi celelalte sate. In această adunare s’a hotărît, ca pentru acoperirea cheltuielilor necesare scuturării jugului de iobag, să se în- casseze dela fiecare casă din districtul valah câte o groşiţă (trei cruceri). In sfârşit unii Valahi au declarat, că sunt gata să-i dea aceluia care va lua asupra sa această cauză şi o vă duce la îndeplinire, 300 de galbeni. 15. Ce s’a mai întâmplat în acel sat şi în celelalte sate ale acestei circumscripţii şi din ce motive? Ad 15. Pe lângă cele amintite mai sus, acelaşi Klein spune, că i s’a anunţat, că un oarecare Valah din comuna Maieru, cu numele Gaspar Nicolae, i s’a plâns, că peste 100 locuitori din acea comună au intrat la îndemnul preo- ţilor în curtea sa şi i-au cerut, să le dea lor vinarsul menit să fie vândut în folosul obştesc. Când el a refuzat, mul- ţimea s’a aprins de mânie, a început să isbească cu secu- rile în uşa închisă şi sprijinită cu grinzi şi printre ame- ninţări a încercat în tot chipul să o sfărîme şi să scoată vinarsul cu forţa. 16. Cine a denunţat întâmplările amintite la pagina a şaptea a procesului verbal cu următoarele cuvinte: »I-au 38 forţat (pe Valahi) cu jurământ la plata dijmelor publicului (oraşului) ? Ad 16. Privitor la această chestiune va da lămuririle necesare Domnul Klein. 17. Dela 28 Ianuarie până la 6 Februarie unde a pe- trecut referentul acestei întâmplări? Ad 17. După cât ştie, în Rodna. 18. Căre sunt acele sate sau acei locuitori, care nu au ascultat de îndemnurile preoţilor, nici la început, şi cărora la sfârşit le-a părut rău de cele întâmplate? Ad 18. Şi despre aceasta va da relaţiuni susnumitul Domn Klein. Crede însă, că în tot locul elementele mai cuminte nu au luat parte la aceste sfătuiri răzvrătitoare. 19. Care este servitorul bătut mai întâi de locuitorii din Salva, şi unde se găseşte acum? Ad 19. Petre, care acum nu e la îndemână. 20. Care e servitorul, despre care se spune că a su- ferit acelaşi lucru din partea locuitorilor menţionaţi? Ad 20. Dănilă Schottul (Ciotul). Ad 21. Care e comisarul, care atunci a fost de faţă în Salva împreună cu executorii publici pentru încassarea restanţelor? Ad 21. Andrei Gottschick, care, — după informaţiile primite — este legat de pat din cauza boalei. Despre toate cele întâmplate a făcut un raport cât se poate de sincer şi în măsura, în care le cunoaşte. In absenţa funcţionarilor, ocupaţi cu manipulările, greutatea tuturor afacerilor publice i-a căzut lui în cârcă. Şi-a dat toată năzuinţa, ca să in- vestigheze cât se poate de cu îngrijire cazul şi dacă la unele întrebări nu a răspuns destul de clar şi de potivit, îşi cere iertare. După aceste răspunsuri i Domnul subjude este i con- cediat şi e chemat Domnul Johann Klein, senator şi in- spector al districtului valah, care cunoaşte întreagă întâm- plarea şi motivele acesteia. La chestiunile puse răspunde în felul următor: In general: Ad 1. Primul sat, care s’a opus, a fost 39 Salva, la care s’au alăturat toate satele din districtul valah cu excepţia comunei Rebrişoara. Toate satele amintite şi-au trimis delegaţi acolo şi în Feldru pentru a lua deciziuni comune în privinţa chestiunilor lor. Ad 2. Rezistenţa au dovedit-o în cele ce se amintesc în raportul despe ancheta făcută: au refuzat vinderea, pentru folosul public, a beuturilor spirituoase şi prestarea dijmelor, pe care la îndemnul protopopului şi al preoţilor le-au adunat în biserici, apoi denegară plata singuraticelor taxe. S’au hotărît să nu contribue cu nimic înafară de im- pozitul obişnuit, ba n’au voit să predea notarului care a încunoştiinţat despre aceasta magistratul prin o scrisoare, — nici registrele publice. Ad 3. Primul început al acestei răsvrătiri, aţâţate de exagerările mulţimii, l-a făcut discuţiunea dintre manipula- tori şi censori privitor la situaţiunea locuitorilor din district. Conţinutul acestei discuţiuni, prins de preoţi, aceştia l-au folosit pentru aţâţarea poporului. In special: ad 1. Toţi censorii intenţionau să con- scrie pe valahi, cu ocazia pregătirii registrelor de impozit, ca pe oameni liberţi. Dar primind rezoluţiunea comisiunii renunţară la aceasă hotărâre, cu excepţia lui Francisc Darvai, care rămase pe lângă părerea veche, mai ales la indemnul domnului senator Schankebank. Acesta, dupăcum s’a relatat, a fost îndemnat de conştiinţa sa, să nu sufere, ca valahii să fie conscrişi ca iobagi, când de fapt nu erau atari. Ad 2. Despre instigaţie la răsvratire a auzit din svo- nurile, ce se lăţiseră în toate părţile. Totuşi îşi aduce aminte, că Domnul Beniamin Nagy de Gal, tovarăşul Domnului Darvai, i-a povestit, că pe când să înapoia din oraş în circumscripţia sa împreună cu susnumitul Darvai, a jignit în Dumitra pe un oarecare trierător valah din Rebrişoara. Atunci tovarăşul său Darvai i-ar fi zis acestuia valah: »Iată, magistratul vrea să-ţi impună starea de iobag, îţi place?« Ad 3. Censorii corespondau între sine şi steteau în corespondenţă cu magistratul. După primirea rezoluţiunilor 40 comisiunii însă ceilalţi încetară, numai Paulus Nagy şi Francisc Darvai continuară cu corespondenţa până la so- sirea ultimului ordin. Din aceste epistole crede, că are uni- cul exemplar, pe care se ofere să-l prezinte, dupăcum de altcum extrasul se află anexat aci sub litera B. Ad 4. Răspunsul e la fel cu al Domnului subjude. Ad 5. Chestia cu instigaţia a mărturisit-o însuşi se- cretarul, care spune că în timpul nopţii după cină câţiva valahi au venit la dânsul în această chestiune. Despre ce- lelalte nu ştie nimic. Ad 6. Colegul lui Darvai a fost Beniamin Nagy, din scaunul secuiesc Marus. Nici el nici vreunul din ceilalţi censori nu s’au mai ocupat cu această chestiune, dupăce au primit ultima deciziune. Numai Domnul Darvai, la sfatul senatorului Schankebank, nu a renunţat la hotărârea sa. Sub pretextul, că vrea să deosebească pe iobagi de zileri i-a întrebat: Vreau să fie iobagi sau nu? Se presupune că această întrebare a provocat mai întâi mulţimea. Ad 7. Nu se ştie dacă locuitorii comunei Salva au venit la Domnul Darvai de bună voie sau chemaţi. Ad 8. A avut convorbiri cu preoţii. Ad 9. Protestul l-a prezentat însuşi protopopul în nu- mele districtului valah. Ad 10. La adunare a chemat pe oameni Domnul Pro- topop, care în epistolele trimise în întreagă regiunea le-a indicat ca loc de adunare mai întâi Salva, pe urmă Feldru. Ad 11. Acelaş protopop din Năsăud, un om liniştit şi de fire cumpătată s’a prezentat în faţa censorilor. A fost însă iritat de ginerele său Mitru, om vehement şi iubitor de reforme. Ad 12. Numele celor doi preoţi nu şi le aminteşte. Se cunosc însă din scrisorile sale. ,j Ad 13. Secretarul a fost Ioan Bressler, iar servitorul public, după cât îşi aduce aminte, Ioan Rebrean. Ad 14. Acelaş protopop a făcut acel lucru în felul amintit Ia punctul 10. Ad 15. In afară de cele amintite în descrierea fap 41 tului petrecut, care nu mai e nevoie să se repete, se spune că în comuna Mititei l-au bătut sdravăn, nu se ştie din ce motive, pe judele anului trecut. In comuna Maieru, cum raportează însuşi valahul Nicolae Gaşpar, care a fost de fată, o mulţime mare de oameni s’a dus la casa sa cu gândul, ca dacă nu-i va da vinarsul încredinţat lui pentru a-1 substrage dela folosul obştesc — să-i spargă uşile, să verse vinarsul şi să pună mâna pe dânsul şi pe ai săi, cum s’a putut constata cu deamănuntul din mărturisirea jălbarului. In fine în Năsăud poporul a atacat pe judele satului, împreună cu pe economul trimis aci pentru con- statarea raţiunilor economiei publice. Judele a scăpat cumva, pe econom însă, care voia să vândă fânul în folosul alo- diaturei cu preţul stabilit de magistrat, l-au atacat cu mare furie, apoi legându-i mânile la spate l-au dus la protopop. Protopopul i a desfătuit dela o astfel de faptă îndrăsneaţă şi n’a voit să reţină pe prisonier. Mulţi au aprobat aceasta, dar au cerut să li-se dea prisonierul, care are să-şi ia pedeapsa cuvenită. Toate acestea se pot constata clar şi amănunţit din rapoartele care sunt la îndemână. S’a trimis raportul şi la Târgul Mureş, pentru a se face ancheta cu- venită în această chestiune. Ad 16. Va spune numele denunţătorului precum şi ale celora care au fost amintiţi mai înainte. Ad 17. Denunţătorul a petrecut în Rodna în ches- tiuni oficiale. Ad 18. Satul Rebrişoara n’a ascultat de popi, iar în alte comune mai mulţi locuitori, ale căror nume vor fi amintite. Ad 19. Petre, care acum este aici, e servitorul bătut de Salvani. Ad 20. Dănilă Schott estet al doilea. i Ad 21. Andrei Gottschick, comisarul a fost faţă în Salva. Această anchetă s’a terminat în ziua de 25 Februarie, când veniră şi delegaţii P. S. Episcopului gr.-cat. Întrebaţi, ce îndrumări au din partea autorităţii lor, răspunseră că-şi 42 vor face datoria atât în ce priveşte căutarea adevărului, cât şi pedepsirea acelora cari sunt vinovaţi. Apoi arătară instrucţiunile date şi redactate punct cu punct în limba română. Li s’a cerut specificarea preoţilor care au fost do- vediţi cu numele cu ocazia anchetei şi care au fost amin- tiţi şi de Iohann Klein, ca să fie chemaţi cât mai iute în oraş. Specificarea se găseşte anexată sub litera C. După îndeplinirea acestora delegaţii au fost rugaţi să dea - pentru a fi comunicate autorităţilor în drept — toate punc- tele îndrumărilor lor traduse în latineşte. Au promis că până a doua zi vor face acest lucru. E chemat după aceasta Domnul censor Wer, care interogat de ilustrissimul Domn plenipotenţiar Bethlen în trei chestiuni generale pomenite ieri sub litera A — dă informaţiuni amănunţite. Indatăce manipulanţii încredinţaţi cu fixarea impozi- telor s’au apucat de lucru în primul sat, s’a născut între censori şi manipulanţi discuţie, cum se fie consemnaţi lo- cuitorii districtului valah. Funcţionarii oraşului au susţinut că sunt iobagi, censorii dimpotrivă au cerut, să fie con- scrişi ca oamenii liberi din pământul regesc. Această dis- cuţie a ţinut câtva timp. In sfârşit au convenit, să fie con- sideraţi ca oameni liberi. A intervenit însă ordinul comi- siunii regeşti, prin care s’a poruncit, ca în privinţa stării sociale a locuitorilor districtului valah conscriptorii să se conformeze informaţiunii trimise curţii regale de guberniul regesc şi aprobate de Majestatea Sa, şi conscrierii făcute deja; în urmare aceşti locuitori să fie consideraţi iobagi sau moşneni. Fiindcă însă manipulanţii aveau unele motive să considere liber susnumitul district, astfel au hotărât, ca privitor la aceasta să facă raport la comisiune. De aci au primit o rezoluţiune, căreia s’au conformat şi în 1| temeiul cărei numitul district a fost tratat mai adesea ca un ţinut de iobagi şi jeleri (răzeş). Uneori ca să facă deosebire între aceste două categorii, îi întrebau pe oameni, ce doresc să fie: iobagi sau jeleri. Despre celelalte lucruri nu are cunoştinţă, anume că 43 aţiţat-a cineva poporul la revoltă şi la ce fapte s’a dedat. Atât a auzit, că în comuna Salva un servitor public a fost tratat rău şi că locuitorii, îndemnaţi de popi, au intervenit printr’un protest să nu fie conscrişi ca iobagi. încât pri- veşte instigatorul, sunt diferite păreri. Cei mai mulţi susţin, că au fost protopopul şi unii preoţi, unii afirmă că ar fi fost Domnul Darvai, alţii că însuşi secretarul manipulator Bressler. Fiind ocupat cu slujba în districtul săsesc şi în comuna Aszu-Beszterce (Dorolea) etc. nu are cunoştinţe precise despre cele întâmplate în districtul valah. După terminarea acestora este chemat Domnul Fran- cisc Darvai, care răspunde la aceleaşi chestiuni generale aproape la fel cu Domnul Wer. Adaugă însă, că după primirea rezoluţiunilor din partea comisiunii, în comuna Salva voiau să redijeze procesul verbal despre fixarea im- pozitului, când din întâmplare celalalt cenzor, Domnul Ve- niamin Nagy, luând, în loc de praf de uscat, cerneală, a murdărit întreg procesul verbal, aşa încât au fost nevoiţi să-l purizeze din nou. In vreme ce colegul său făcea acest lucru, el s’a dus în oraş şi aci a avut o convorbire mai lungă cu senatorul Schankebank. Acesta i-a comunicat, că cunoaşte bine arhiva şi de aci ştie, că districtul valah este liber şi n’a fost supus nicicând stării de iobag, iar rezo- luţiunea comisiunii nu trebue înţeleasă în felul, că locui- torii trebuie socotiţi iobagi deavalma, ci — având în ve- dere situaţia fiecăruia — trebuie conscrişi unii ca iobagi, alţi ca jeleri. Insfârşit i a mai amintit, că şi conştiinţa îl constrânge, ca să aibă grijă de acei locuitori şi să nu în- găduie, ca oamenii liberi să fie consideraţi fără nici o deo- sebire ca iobagi. Influenţat de toate acestea şi îndemnat şi de considerarea, că din acest district se adună frumoasă sumă pentru tezaurul regesc, s’a întors imediat în circum- scripţia sa şi a cercetat cu mai multă grijă situaţia locui- torilor, mai ales, că din scrisoarea Domnului Klein a în- ţeles, că locuitorii băştinaşi trebuie conscrişi ca iobagi, iar veneticii ca jeleri. Astfel a examinat cu dragă inimă pe toţi contribuabilii, dacă sunt iobagi sau jeleri, şi şi-a dat 44 toată năzuinţa atâta în Salva, — unde protopopul însoţit de preoţi şi de locuitorii unor sate învecinate a prezentat în numele districtului protestul împotriva tratării lor drept iobagi, — cât şi la Domnul Iohann Klein, la care se adu- naseră juzii mai multor sate, ca să liniştească sufletele agi- tate şi să-i abată dela planul făcut. întrebat asupra punctului 7 din chestionar răspunde că judele aceluiaşi sat Salva a fost la dânsul după cină la un păhar de vin, dar nu chemat, ci venit de bună voie. N’a avut însă nici cu el, n:ci cu altcineva vre-o con- vorbire specială, care ar fi putut servi ca motiv de agitare a poporului. Întrebat însfârşit, dacă — potrivit raportului făcut la punctul 2 de Domnul Klein — a stat de vorbă în Dumitra cu un valah din Rebra mare, care triera, răs- punde, că nici nu l-a văzut pe acel om. Dimpotrivă a re- fuzat orice ajutor unui valah din Salva, care îl însoţea şi îl rugase, să-i facă o petiţie. Tot ce a făcut, a făcut cu cea mai bună credinţă şi cu cel mai mare zel şi nu va fi nimeni, care să-i poată imputa că a făcut cuiva vreun rău. După aceasta e chemat Domnul Nyilas, censorul co- mitatens (judeţan) din cercul de sus al districtului. întrebat şi el asupra aceloraşi chestiuni generale, răspunde adău- gând puţine lucruri noi la cele spuse de antecesori: că în circumscripţia sa n’a fost de loc amintire de acest lucru, că după ce au primit ultima rezoluţiune, atât el cât şi ceilalţi censori au încetat cu toate chestionările şi astfel totul s’a liniştit, că unii preoţi i-au mărturisit, că ei pentru aceea au luat asupra lor reprezentarea districtului valah, ca acesta să nu fie împins în situaţia de iobag, fiindcă nici fii lor nu vor fi toţi preoţi şi astfel vor ajunge şi ei în aceeaşi situaţie. Despre Domnul Schankebank ştie ceeace i s’a comunicat de Domnul Darvai. „ E întrodus apoi Nicolae din Maieru, care face o men- ţiune la punctul 15 din raportul Domnului subjude, anume că el vindea, în baza autorizaţii magistratului, vinars în comuna suscitată şi că înainte de aceea cu trei săptămâni a venit în casa sa o mulţime mare de săteni cerându-i să predea imediat vinarsul public ai oraşului, ameninţându-1 în caz contrar în diferite chipuri. La aceasta el a liniştit sufletele celor agitaţi cu vorbe blânde şi le-a făgăduit, că banii adunaţi din vinderea vinarsului îi vr preda Domnului Inspector şi că de aici încolo nu va mai lua asupra-şi sarcina vânzării de vinars. Mulţimea, mişcată de aceste vorbe, s’a retras, iar el a dus numai decât inspec- torului banii adunaţi şi l-a rugat, să nu-i mai încredinţeze această slujbă. Dar din porunca inspectorului a primit din nou însărcinarea avută. Din acest motiv mulţimea înfu- riată, în frunte cu preoţii Iacob Alexi, Vasiie şi Lari Ion, au venit din nou în Sâmbăta următoare în casa sa, ce- rându-i cu asprime să predea vinarsul public. La refuzul său mulţimea a început să dea cu picioarele în uşa în- chisă şi sprijinită cu grinzi, să izbească cu securile aşa de tare, încât fii săi au fost nevoiţi să pună umărul la uşă; însfârşit au încercat să o sfărâme în tot chipul. In tot timpul acesta proferau la adresa lor cele mai grele ame- ninţări punându-le în vedere lui şi la ai săi moartea vio- lentă, uciderea, sfâşierea în mii de părţi şi altele de acest fel. Aşa s’ar fi şi întâmplat poate, dacă oameni mai cu- minte şi mai bătrâni, ca Nechita, Ilieşoae, Rusu Cobza- lăului şi Andrei Hanţu, nu ar fi domolit agitaţia şi nu ar fi îndepărtat mulţimea. Din cauza numărului mare al celor ce au fost de faţă la această demonstraţie nu cunoaşte corifeii şi pe autorii acestei răzvrătiri, crede însă că bă- trânii amintiţi mai sus ştiu cine sunt aceia. După această relatare i se ordonă Domnului Klein, ca fără întârziere să citeze pe cei amintiţi mai sus, apoi pe corifeii desemnaţi de aceştia şi pe fruntaşii răscoalei. E de observat, că acest Nicolae şi-a făcut întreaga măr- turisire şovăind şi stând la îndoială, variindu-o când într’un fel, când într’alt fel, aşa încât abia s’a putut constitui această reproducere. In ziua de 26 Februarie se continuă ancheta şi e chemat Andrei Bressler, notar al comisiunii de impunere în circumscripţia de jos a districtului valah. Atrăgându-i-se atenţia, câ îndepărtând orice simpatie, frică ori bunăvoinţă pentru vreo parte, să spună purul adevăr, răspunde în felul următor la singuraticele puncte: La cele generale; In comuna Salva a auzit mai întâi, şi apoi a observat el însuşi că poporul e în fierbere şi că nu se supune ordinelor sale, în urmare nici celor ale ma- gistratului. In vreme ce el şi ceialalţi censori erau ocupaţi cu noua impunere, s’au înfăţişat înantea lor protopopul, ginerele său popa Vasile (probabil Mitru) însoţit de alţi popi şi de o mare mulţime de Valahi din comunele în- vecinate şi numai decât s’au îndreptat cu vorba către Dom- nul Darvai, ridicând protest în numele întregului district valah şi cerând, ca din prilejul acestei impuneri să nu fie trecuţi în rândul iobagilor, să nu li se pretindă dijmă, nici să nu exerci'eze crâşmăritul în folosul oraşului. Despre acest protest au cerut dela Domnul Darvai o dovadă scrisă, acesta nu a găsit nici o dificultate în alcătuirea dovezii cerute. Intre timp a sosit însă censorul Beniamin Nagy, căruia Darvai i-a explicat cererea districtului. Nagy a re- fuzat din partea sa darea dovezii. In timpul discuţiei s’au spus multe vorbe nepotrivite; între altele popa Mitru a declarat, că el vrea să ştie, cine a vândut districtul numindu-1 iobag, când mai înainte era liber, apoi că magistratul a jefuit mereu acel district şi acum vrea să-l facă cu totul iobag, şi altele de acest fel. In ziua următoare s’au prezentat din nou preoţii şi au întărit protestul înaintat ieri. Cu această ocaziune Dumitru Sălvan a învinovăţit fără nici o sfială magistratul, că precum mai înainte aşa şi acum umblă numai cu viclenii şi înşelăciuni. Când notarul, cu- prins de mânie, i-a atras atenţia, că a supus jurisdicţiunii magistratuale şi l-a ameninţat, că-1 va lega şi-l va trimite la Bistriţa, unii dintre preoţi, şi locuitorii adunaţi i-au strigat să nu îndrăznească aceasta, căci altcum va păţi-o. Censorul amintit voia să raporteze despre aceasta inspectorului şi pentru expedierea scrisorii a cerut dela judele satului un curier. 1 s’a răspuns, că nimeni nu va îndeplini porunca dată. Exasperat de acest răspuns, a ameninţat pe judele Satului că daca nu-i aduce imediat curierul, Va umbla rău* Intre timp doi preoţi s’au apropiat de censor şi i-au de- clarat în numele protopopului, că ei vreau să ştie, dacă în noua impunere au nevoie de-registru sau de ordinul imediat al Majestăţii Sale. In caz contrar nu se va obţine dela ei nimic şi să nu creadă, că ameninţările vor avea vreun rezultat, dimpotrivă vor ieşi rău. După un interval oarecare a venit curierul, care avea să ducă epistola. încât priveşte celelalte chestiuni nu poate spune mai mult, decât au mărturisit subjudele şi Klein. In special: Ad 1. A auzit dela pârcălabul Gunesch, că Domnul Darvai ar fi spus aceste vorbe. Domnul Be- niamin Nagy i-a povestit, că susnumitul Domn Darvai i-ar fi zis în Dumitra unui trierător valah din Rebra: »Ma- gistratul vrea să vă conscrie ca iobagi, cum sunteţi mul- ţumiţi ?« Ad 2. Aceleaşi. Ad 3. Domnul Nyilas şi Darvai îşi trimiteau şi primiau reciproc scrisori. Ce conţineau aceste scrisori, nu şti 2. Ad 4. Ca şi Domnul subjude. Ad 5 şi 6. Domnul Beniamin Nagy, care însă atât s’a ferit să . se amestece în acele machinaţiuni, încât mai bine a urmat rezoluţiunile comisiunii regale. Ad 7. Nu ştie, decât ceeace i-a mărturisit Domnul Darvai, că după cină au venit la dânsul câţiva locuitori din Salva. E nesigur, dacă chemaţi sau de bună voie. Ad 8. Nimic. Ad 9. Cât se poate presupune, din îndemnul preoţilor, întrucât aceştia, în frunte cu protopopul, nu numai au pre- zentat un protest, ci au şi declarat pe faţă, că nu pot suferi ca credincioşii şi fiii lor spirituali să fie atât de ne- dreptăţiţi, încât din liberi să devină iobagi. i Ad 10. Această chemare s’a făcut în numele proto- popului şi anume prin scrisori şi vestitori trimişi în tot locul s’a poruncit fiecărui sat, ca judele său să fie a şaptea zi în Salva sau în Feldru. Dupăce s’au adunat, s’au legai cu jurământ, că vor stărui în kotărîrea lor până la ultima picătură de sânge şi nu vor şovăi nici în o parte nici în alta; iar cei ce se vor lăpăda, mai întâi vor fi scoşi din şirul locuitorilor, apoi li se va dărâma casa, vor fi bătuţi cu pietri şi omorîţi. Ad 11. Răspunde la fel cu ceialalţi. Ad 12. Nu le ştie numele. Se vor cunoaşte din raportul judelui satului şi al lui Scridon al Popii. Ad 13. Notar a fost el însuşi, iar servitorul public Ioan Rebrean. Ad 14. Acelaşi protopop şi în felul, cum s’a amintit mai sus. Ad 15 şi 16. Cele ce le-a spus Domnul Klein cu privire la singuratecele puncte, el le ştie numai din auzite. Ad 17. Nimic. Ad 18, 19, 20 şi 21 răspunde la fel cu Domnul Klein. E chemat Andrei Gotschick şi este somat, ca cele ce s’a întâmplat servitorului public în prezenţa sa în Salva, să le mărturisească conştiinţios şi totodată să spună şi ce ştie privitor la noua agitaţie a districtului valah. La aceasta răspunde următoarele: A fost în comuna Salva, în calitate de comisar, cu doi soldaţi Puebleani ca să adune restanţele. Acolo a primit din partea Domnului jude şi a Domnului Ioan Klein, inspectorul districtului valah, ordin să facă cercetare împotriva celorce au adunat bani dela contribuenţi cu gândul, ca să-i dea preoţilor, care vor merge la Sibiu pentru promovarea intereselor valahe; pe aceştia să-i prindă, să-i trimită în oraş şi să restituie fie- cărui individ banii luaţi dela el. S’a conformat acestui ordin, s’a îngrijit, ca toţi Valahii, care au adunat bani, să fie prinşi şi legaţi, şi era cât pe aci să-i şi expedieze la oraş, dar au intervenit preoţii împreună cu mai mulţi locuitori din comunele Zagra, Mititei, Mocod şi Salva şi aceştia au pre- tins, ca prisonierii să nu fie trimişi la Bistriţa, ci imediat să fie eliberaţi. El le-a răspuns, că nu este în puterea sa să-i elibereze, fiindcă au fost prinşi din porunca judelui. Dacă însă vreau, să le deslege ei cătuşele şi în felul acesta vina va trece dela el la dânşii. Preoţii n’au voi să se atingă de cei prinşi, mulţimea însă i-a eliberat imediat. 49 In timp ce se petreceau acestea, a venit un servitor, care arestase pe un sătean din Zagra, pe care însă îl libe- rase mulţimea locuitorilor din acel sat şi din alte localiţăţi. Servitorul suscitat, dupăce a stat câtva timp Ia judele, deodată a intrat în casă şi s’a plâns (lui Gottschick), că i s’a furat din partea sătenilor calul propriu. Nu mult după aceea însă servitorul a fost atacat de mulţime, scos pe uşă de păr, cerând ajutor. Când Gottschick s’a coborît din casa judelui în curte, a văzut cum se îngrămădiseră în jurul servitorului mai mulţi indivizi, care îl trăgeau de păr şi îl loviau cu mânile şi picioarele. Ca să îmblânzească mulţimea Ie-a vorbit când autoritativ, când cu rugăminţi, ca să re- nunţe la intenţiunile, ce le au. Dar n’a ajuns Ia nimic, mai mult i s’a strigat să intre în casă, dacă nu vrea să o pă- ţească. Un alt servitor care îl însoţia, a voit să sară în- tr’ajutorul celuilalt servitor. Insă şi acestuia i s’a spus, să între în casă, dacă nu vrea »să mănânce pânea celuilalt«, cum se exprimau în graiul lor. Când au întrebat, că din ce motive au ridicat mânile asupra servitorului, i s’a răs- puns, că datorează satului 16 floreni şi fiindcă a refuzat să-i plătească, poporul s’a aprins de mânie şi între alţii au lovit şi pe arestantul, pe care îl liberaseră. In urma acestora el (Gottschick) şi servitorul său stătură liniştiţi în casă. Pe celalt servitor îl tratară sătenii după bunul lor plac, apoi îl legară cu un căpăstru şi îl duseră la proto- popul din Năsăud, de unde iarăşi îl aduseră în Salva. Mai adaugă, că în comuna Rebrişoara este un oare- care diacon, numit Jurat, care locueşte în casa fratelui său mai tinăr. Deşi acela nu e preot, totuşi a avut atâta tre- cere înaintea protopopului, încât fratele său laic însurat înainte de aceasta cu 16 ani n’a plătit nici cea mai mică contribuţiune. Cu ocazia( noii impuneri a fost trecut şi el în şirul contribuabililor. Aceasta i-a căzut atât de greu pro- topopului, încât în faţa lui a spus sătenilor, că, dacă nu vor achita contribuţiunea aceluia, va interzice preoţilor să Ie boteze copiii, să căsătorească pe logodnici şi să îngroape pe morţi. Se spune că satul a refuzat. 4 In acest timp se anunţă, că Domnul Beniarrtin Nagy s’a înapoiat. Astfel numai decât este chemat şi întrebat asupra punctelor generale. El se alătură în punctele esen- ţiale celor spuse de Domnul Nyilas şi de ceialalţi censori. Privitor la punctele speciale adaugă, că după cină a fost la Domnul Darvai şi judele comunii ca al treilea, nu ştie însă chemat sau din îndemnul propriu. Aci au vorbit unii cu alţii, dar n’a auzit nimic privitor la aceea, cum au ajuns valahii să îndrăznească a se opune poruncilor date, fiindcă ei nici cu ocaziunea aceasta, nici de altă dată n’au fost îndemnaţi de censori la rezistenţă. El crede, că motivul agitaţiei trebue căutat mai ales în faptul, că din prilejul noii impuneri s’a pus fiecărui individ, pentru a i se putea stabili situaţia de contribuent, întrebarea, dacă este iobag sau jeler. Nu poate însă să nu mărturisească, că în Du mitrea Domnul Darvai a întrebat în batjocură pe un valah din Rebra, care îmblătia, dacă a auzit, că magistratul vrea să-l înscrie ca iobag. Valahul i-a răspuns, că ştie. Atunci Domnul Darvai i-a zis: »minţi fiindcă nu ştii, iar deoa- rece nu ştii, iată îţi spun eu ca să ştii«. Acest Domn Darvai i-a oferit lui, ca să ia asupra-şi cercetarea în cercul susnumit al districtului valah, deoparte, fiindcă această cauză e dreaptă şi în urmare va fi trium- fătoare, de altă parte, fiindcă nu e departe timpul, când îşi va putea revedea casa şi dacă va îndeplini acest lucru, va primi galbini dela district El ar fi primit această cauză, dacă nu ar fi fost atât de departe. Aminteşte, că în pro- testul înaintat de Domnul protopop se cuprindeau trei pretenţiuni: ca manipulanţii să nu-i treacă în registre ca iobagi, să nu presteze dijme erarului şi să nu se des- chidă mai multe crâşme în favoarea oraşului. Acest pro- test a fost făcut din( nou în ziua următoare de preoţi. In sfârşit e chemat Ilie Goarţa judele satului Rebri- şoara, şi întrebat amănunţit, la fiecare punct răspunde ur- mătoarele : 1. Oare locuitorii s’au opus chiar magistratului: în ce privinţă? pentruce? şi cine i-a aţâţat? ad 1. Nu are cunoştinţă sa se fi întâmplat astfel de lucruri în satul său, dimpotrivă sătenii au împlinit în con- tinuu poruncile date, au ascultat de magistrat şi şi de aci înainte vor fi cu ascultare. 2. Care dintre locuitori s’a dus în comunele Salvaşi Feldru şi ce s’a tratat acolo? ad 2. După câte a auzit, au fost unii şi dintre Re- brişoreni şi anume Grigore cel mare şi Gligore Galbăn, şi aceştia împreună cu ceialalţi s’au legat cu jurământ, că vor ţinea împreună, se vor năzui din toate puterile să îrt- depărteze dela dânşii situaţia de iobagi şi vor refuza dij- mele, administrarea crâşmelor în favoarea oraşului şi alte servicii noi de acest fel. 3. Preoţii au fost opriţi dela funcţiunile lor, prin ciiie şi pentru ce? ad 3. Este un Jurat în comuna sa, care asistă pe lâgă protopop în afaceri bisericeşti nu ca presbiter, ci ca diacon. Acesta are un frate mai mic, laic văduv de mai mult timp, cu care locueşte în aceeaş casă. In anul trecut sătenii au voit să-l impună pe acesta cu un impozit proporţional cu averea sa, fiind supăraţi, că de 16 ani în urma trecerii ce o avea fratele său la protopop, a fost scutit de orice sar- cină. Când strângătorul de dări, dorind să încassese res- tanţele, a trimis soldaţi executori şi în casa acestuia, pro- topopul a oprit pe preoţi dela toate funcţiunile sacre. In felul acesta mai mulţ' miri au fost împiedecaţi dela căsă- torie, mâncările adunate pe mese pentru ospăţ s’au stricat spre marea pagubă a celor interesaţi şi copilul unui oa- recare Lupul lui Moroşan a rămas neînmormântat mai multe zile, fiindcă de geaba umblase după preoţi prin diferite sate. 4. Cine a dat bani pentru îndeplinirea afacerilor ob- şteşti, cine i-a adunât ş?cu ce scop? 11 ad 4. După cât ştie în acest sat nu s’au adunat astfel de bani. 5. Voit-au sătenii să se jeluiască ? Cine i-a împiedecat dela aceasta: convingerea proprie, vre-o autoritate sau siliţi cu forţa? M ad 5. Locuitorii din ftebrişoara n*au avut de ce să se plângă, şi nimeni dintre cei ce ar fi dorit să-şi s:ună păsul n’a fost împiedecat să o facă aceasta. Matei al Tofenii din acelaş sat Rebrişoara întrebat la aceleaşi chestiuni răspunde următoarele: Domnii censori i-au întrebat pe locuitori: ad 1. Că oare ce sunt ei: iobagi sau jeleri; aceştia au răspuns, că niciodată nu au fost atari şi în urmare nu aparţin nici unei din aceste categorii, ci din timpuri vechi au servit oraşului numai ca slujitori. Atunci aceiaşi domni censori au zis: »Ei bine, nici de acum înainte nu vă va întrebuinţa nimeni ca iobagi«. ad 2. Gligore cel Mare, Gligore Galben, Oane Pa- raschi şi alţii, pe care nu-i ştie. Privitor la celelalte puncte răspunde la fel cu precedentul. Aceeaş mărturisire, potrivită cu raportul de mai sus, o fac şi Ignatu Popii, Vasile Buhai, Ştefan Gligor şi Ilie a lui Cifor Olarul, toţi din acelaşi sat. E întrodus apoi Ursul Savul din acelaşi sat, care in- terogat răspunde la toate întrebările la fel cu cei de mai înainte. Mai adaugă însă, că şi el a fost împreună cu cei menţionaţi mai sus la adunare, unde preotul, al cărui nume nu-1 cunoaşte, i-a legat cu jurământ şi sub blestem, să nu se desfacă de satele, care au făcut învoiala şi să nu contribue pentru Bistriţeni. Tot aci le-a arătat ce nedreptate li se face, considerându-i ca iobagi, deşi sunt liberi, impunân- du-le dijme, lipsindu-i de beneficiile crâşmăritului particular, silindu-i să adune fân public, precum şi forţându-i la multe lucrări neobişnuite şi neîndeplinite nici odată de părinţii lor. In 27 Februarie s’a făcut în prezenţa noastră o an- chetă din partea delegaţilor Domnului Episcop gr.-cat.: vicarul general» şi notarul sinodului. Chemat fiind proto- popul din Năsâud, şi întrebat privitor la aceleaşi chestiuni, răspunde următoarele: 1. Care a fost motivul acestei opoziţii şi a împiede- cării conscrierii cezaro-crăieşti ? cine e autorul, cari sunt sfetnicii, promotorii şi capii? 53 ad. 1. Indatăce poporul a auzit, că în registrele noii impuneri este trecut ca iobag, numai decât a fost cuprins de mâhnire. Răspândinduse această veste, s’au adunat oa- meni din satele vecine şi l-au rugat ca pe tatăl lor sufle- tesc, să nu îngăduie, ca o mulţime atât de mare să fie tri- misă sub jugul de iobag, nesuferit de părinţii lor. Mişcat de rugăminţile lor s’a dus în Salva. Aci, însoţit de unii preoţi şi de o mare mulţime de oameni, a salutat pe Domnii încredinţaţi cu recensământul, ocupaţi cu noua impunere. Mai întâi s’a adresat Domnului Darvai şi l-a întrebat cu blândeţe: Oare este cu cale, ca toate satele districtului valah să fie conscrise ca iobage? I s’a rspuns, că atât din partea guberniului regesc, cât şi din a comi- siunii regeşti îndrumătoare i s’a ordonat prin mandat în- scris, pe care i l-a arătat, să conscrie pe valahii din dis- trict în această calitate. Atunci, punând pe masă trei gro- şiţe, a înaintat protest în numele întregului district, ca să nu fie trecuţi în registre ca iobagi. Despre aceasta a cerut dovadă scrisă dela Domnii conscriitori, dar nu a obţinut-o. In urmare poporul s’a mişcat, îngrozit de numele de iobag, şi temându-se ca nu cumva acesta să le fie cândva dău- nător şi lor şi urmaşilor lor. 2. Cum au îndrăsnit preoţii să motiveze împiedecarea acestei conscrieri cu un ordin episcopal pe care persoa- nele bisericeşti trebuiau să-l comunice prealabil Domnilor conscriptori ? ad 2. Nu s’a căutat nici nu s’a întemeiat nici o pie- dică a conserierii pe acel ordin. 3. Dacă ordinul episcopal era public, universal şi pentru toată dieceza Ia fel, cum s’a întâmplat, că atunci, când Domnii conscriitori au întrebat clerul privitor la acest ordin, preoţii au încercat să o tăinuiască şi nu au prezentat-o acelora la timp ? Iar dacă s’a cerut prezentarea, când a fost comunicat acest ordin Domnilor conscriitori? Ad 3. Nu numai că a comunicat Domnul Klein acel ordin, ci i-a prezentat şi textul tradus în latineşte. Nici un censor n’a cerut acest lucru. 54 4. Care din cler a îndrăsnit să oprească subt ana- temă sau subt denegarea celor sacre pe toţi locuitorii, şi şi pe cler să comunice Domnilor recensenţi starea mate- rială pentru a fi trecută în registre? Ad 4. Nu ştie altceva, decât că în satul Rebrişoara el a oprit preoţii să căsătorească pe logodnici, până când aceştia nu vor aduce impozitul plătit anul trecut de fra- tele Juratului, cu care acesta a trăit în aceeaşi casă. 5. Cine din cler a îndrăsnit să îndemne şi să îndu- plece pe popor, să refuze magistratului bistriţan supunerea arătată până acum, cu care datora şi atunci? Ad 5. Nimeni. 6. Care dintre preoţi a ameninţat că va sfărâma va- sele ce trebuiau să stea, sau şi steteau deja în crâşme în scopul vânzării în favoarea oraşului? Ad 6. Niciunul. 7. Când, dupăcum scrie, în reşedinţa districtului şi pe pământul regesc nu s’a făcut până acum nici o menţiune despre supuşenie, cine şi pentru ce a provocat acea zarvă şi tulburare din cauza acestui nume? Fost-au întrebaţi în această privinţă, aşa cum se cuvenia, Domnii funcţionari şi directorii fiscali ai principatului ? Ad 7. Ca la punctul 1. După terminarea acestora, sunt rugaţi Domnii dele- gaţi episcopali să răspundă la aceleaşi chestiuni şi să nu se supere, dacă va fi nevoie să se cerceteze şi raportul făcut de Domnul Protopop. 1. Care sunt chstiunile care li s’au părut grave atât lor cât şi poporului valah cu ocaziunea noii impuneri? de ce nu s’au plâns în privinţa aceasta pe cale legală şi cuviincioasă? de ce au întrebuinţat mijloace atât de vio- lente? la sfatul şi îndemnul cui s’au făcut toate acestea? Dacă cineva a voit să se plângă, cine l-a împiedecat în aceasta ? Ad. 1. Cala punctul întâi al articolelor de mai sus. 2. Pentruce şi din ce motive a prezentat Domnul Protopop Domnilor censori şi incassatori protestul în co- muna Salva? în numele cui şi de cine împuternicit? 55 Ad 2. A fost încredinţat de popor şi protestul l-a pre- zentat în numele întregului district cu intenţiunea ca nu- mele păgubitor de iobag să fie înlăturat. 3. Din ce motive şi cu a cui autorizaţie s’a ţinut adu- nare sau sobor în Salva şi Feldru, convocaţi fiind locui- torii din toate satele acestui district? Ad. 3. Această adunare au convocat-o ei prin scrisori trimise în toate părţile, îndemnaţi de rugăminţile poporului. 4. Ce s’a tratat în acea adunare ? ce jurământ au făcut contribuenţii, cu ce scop şi în folosul cui au hotărât să adune dela fiecare şepte cruceri? Ad 4. Nu s’a hotărât nimic altceva, decât că cei de faţă s’au înţeles, că nu vor fi niciodată iobagi, că nu se vor părăsi unii pe alţii, nici nu se vor abate dela hotă- rârea adusă. Ca această deciziune să fie observată şi ur- mată cu cât mai multă îngrijire, au pus jurământ cetit de un paroh, că dacă va fi nevoie pentru apărarea dreptu- rilor lor vor merge cu petiţii la toate autorităţile^ chiar şi la Majestatea Sa. Pentru acoperirea cheltuelilor necesitate de aceasta fiecare va plăti o groşiţă (trei cruceri). 5. Pentruce şi care paroh a împiedecat pe locuitorii din Rebrişoara să-şi îngroape morţii, să boteze pe noii născuţi şi să căsătorească pe logodnici? Ad 5. Ca mai înainte. 6. Pentruce şi de cine a fost bătut servitorul public în Salva? ad 6. Nu pot spune decât cele ce le-au auzit: că po- porul a adus legat pe servitor în curtea preotului, că acesta i-a dojenit pentru cele ce fac şi i-a desfătuit dela planul lor, dar n’a voit să primească pe cel prins. Atunci poporul iarăş l-a dus cu sine. Urmează să" fie interogat părintele Vasile din Salva, care dă aceleaşi relaţiuni ca şi protopopul. Adaogă, că nu ştie ca cineva având plângeri să fi fost împiedecat a şi le spune, atât numai că Domnul Klein a dat ordin, ca strân- gătorii de banii hotărâţi în adunare a se colecta pentru cauza comună, să fie deţinuţi. 56 E întrodus popa Ioan Habic din Mocod’ care la ambele serii de întrebări nu răspunde nimic. E chemat apoi popa Ursu din Salva, care chestionat, Ia primele puncte se alătură întru totul relaţiunilor date de Domnul Protopop. La punctul 2 din seria a doua adaugă, că cele trei groşiţe pentru prezentarea protestului s’au dat de juzii satelor Mititei, Ilva şi Salva. La punctul 6 spune, că în vreme ce servitorul era bătut, el nu a fost de faţă la început, dar împreună cu ceialalţi preoţi şi cu mai mulţi laici s’a apropiat de casa Domnului jude. Aci colectorul de bani Partenie Cleja a fost prins şi legat din porunca magistratului, de comisarul trimis pentru încassarea res- tanţelor. A intervenit cu blândeţe să-l libereze. Când acesta a refuzat, l-a scăpat poporul. întrebat care au fost popii, care au somat pe notarul Bressler, să nu dea curierul necesar pentru ducerea scri- sorilor la Ioan Klein, şi care în caz contrar l-au ameninţat cu bătaia, a declarat, că au fost trimişi din partea proto- popului preoţii Vasile a lui Simbor şi Vasile a lui Onişor, ca să ştiricească, că actele redactate sunt trimise în ser- viciul Majestăţii Sale sau în chestiunea conscrierii ori pentru trebuinţele oraşului. In cazul întâi curierul va fi mereu ne- cesar, în cazul al doilea era nevoie de un servitor public. Preoţii susnumiţi s’au înapoiat şi au raportat protopopului, că notarul vrea să bată pe judele satului, dacă nu-i va da imediat un curier. Atunci protopopul i-a rugat, să meargă la notar să-l roage, să nu trateze rău cu judele. Despre ameninţări nu ştie, cum a fost. S’a dat imediat un curier. Este chemat din nou Domnul Protopop şi e rugat de Domnii delegaţi să comunice cele ce ştie despre cazul din Năsăud cu privire la fân, şi despre cel din Maieru cu privire la crâşmărit. Răspunde că nu ştie altceva, decât că poporul a adus la casa sa pe economul public (al ora- şului), dar nu legat. Pe popor l-a dojenit pentra această faptă, iar pe economul plin de frică l-a încurajat şi nu l-a lăsat din casa sa, pânăce sătenii dând şapte garanţi, au pro- mis prin dare de mână că nu-i vor face nimic. Atunci l-a 57 concediat. Despre cazul din Maieru nu ştie decât ceeace a auzit dela alţii. In 26 Februarie este chemat senatorul Schankebank şi întrebat: ce a zis, de ce motive a fost condus, ce docu- mente are, şi cum s’a întâmplat lucrul ? răspunde că el în calitate de funcţionar încredinţat cu recensământul a avut convorbiri prieteneşti atât cu ceialalţi cenzori cât şi cu Domnul Darvai şi între altele, când a venit vorba despre situaţia socială a satelor Sântioana şi Nuşfalău, precum şi despre a comunei Rodna, a declarat, că el nu ştie cum se poate ca locuitorii acestor comune să fie consideraţi iobagi, când aceste sate susţin că odinioară au fost săseşti, şi în urmare locuitorii lor au aceeaş libertate ca şi Bis- triţenii, ceeace se poate dovedi cu arhiva. De altcum con- form rezoluţiunii amintite mai sus, nici comisiunea n’a avut intenţiunea, ca toţi locuitorii fără osebire să fie conscrişi ca iobagi, întrucât unii dintre ei, care nu sunt băştinaşi, trebuiau trecuţi ca jeleri. Acestea le-a spus Domnului Darvai şi nimic altceva. întrebat apoi, dacă a apelat la conştiinţa aceluiaşi Domn Darvai, să nu schimbe în mai rău situa- ţiunea mulţimii, răspunde că n’a făcut aşa ceva. Pe urmă e chemat Vasile Iosif, judele satului Năsăud şi întrebat privitor la cazul cu fânul public, ce cădea pe această comună, răspunde că lucrul s’a petrecut caşi în celelalte comune. Din porunca magistratului s’a adunat într’un loc comun fânul public şi măsurat în cantitate de 15 care, apoi i s’a încredinţat economului ca să vândă carul cu 2—4 floreni. Totodată a publicat în comună, că cel ce vrea să cumpere făn să se prezinte în livada unde este păstrat, şi acolo să se înţeleagă cu economul. Au venit mai mulţi cari însă l-au insultat pe econom, şi între alţii Vasile a Pascului] şi Vasile Găzdac deja începuseră să |în- carce fân pe carele lor, şi întrebaţi, cum au îndrăznit să încarce fânul public fără ştirea economului, au răspuns că fânul este al satului şi nu vor suferi ca adunat în loc comun, să-l cumpere unul sau altul după bunul său plac, ci trebuie împărţit pe întreagă comuna, ca astfel fiecare 58 locuitor să-şi capete partea sa. Dacă va fi de plătit ceva, să plătească satul, dacă nu, să-şi aibă fiecare partea sa măsurată de econom. Acesta a refuzat împlinirea cererii lor şi observând agitaţia sătenilor, constatată şi de judele satului, s’a dus acasă ca să nu i se întâmple ceva rău. Cu această ocazie înafară de sătenii amintiţi mai sus, s’au purtat mai cu îndrăzneală Anton Ciotul, Chitul Ioan şi Ioan a lui Andron. E întrodus după aceasta economul Arman Gligore, care raportează despre cazul suscitat întocmai ca şi ju- dele satului. Mai adaogă, că susnumitul Vasile Paşcu, des- legându-şi cingătoarea, l-a legat pe dânsul şi aşa legat a voit să-l ducă la Domnul Protopop, dar deslegându-se singur, aşa a fost dus la Domnul Protopop. Aci plângând a fost primit de DSa, care i-a dojenit pe săteni şi când a văzut, că mai ales Chitul Ioan în faţa sa îndrăsneşte să-şi ridice pumnii asupra sa, ca să-l lovească, le-a spus, că nu-1 lasă din curtea sa, pânăce n’au dat patru garanţi, că nu-i vor face nimic. După aceasta au msăsurat fânul încărcat şi călcat în picioare, şi n’au găsit mai mult de nouă care. Când în ceealaltă zi a voit să se ducă în oraş, Vasile Găzdac i-a sărit în drum şi prinzând calul de frâu l-a oprit ameninţându-1 în faţa lui Morar, că dacă va de- nunţa pe săteni, îl vor ucide cu pietrii. însuşi Morar a mărturisit judelui din sat, că a auzit toate acestea. După acestea sunt introduşi câţiva săteni din Năsăud, care erau de faţă. întrebaţi privitor la cazul de mai sus, sunt de păreri deosebite. Din acest motiv sunt dimişi, re- ţinut fiind numai Vasile Paşcu, cunoscut din cele amintite mai înainte. Acesta declară, că sătenii temându-se ca nu cumva fânul adunat dela dânşii în locul public să fie vândut altora şi astfel vitele lor să piară de foame, s’au sfătuit să-l împartă în părţi egale între sine şi dacă va fi de plătit, să plătească frăţeşte. In urma acestui sfat l-au încărcat pe vechiculele lor. Economul veni numai decât şi începu să dojenească aspru pe popor, care l-a rugat de câteva ori să măsoare fânul. Când acesta a refuzat cu încăpăţinare, 59 l-a legat din porunca satului şi apoi l-a dus la casa Dom- nului Protopop, care l-a dimis numai dupăce ei au dat garanţie, că nu-i vor face nimic; măsurând fânul n’au găsit decât nouă care. De câteori a fost întrebat, cine şi-a des- legat cingătoarea şi cine l-a legat pe econom, totdeauna răspundea, că satul, până când în sfârşit cu mare greu a recunoscut, că el a făcut aceasta din ordinul satului. E întrodus după aceea Nechita Onişor din Maieru, care întrebat despre silnicia întrebuinţată faţă de Niculae Gaşpar, spune că preoţii lor: Popa Iacob, Alexa Vasile şi Lari loan, întorcându-se dela adunarea poporului, le-au explicat, că acolo s’a hotărât, să nu mai sufere ca în co- munele lor să mai fie crâşme în folosul statului, să nu mai plătească dijme, nici alte impozite noi de acest fel. Cu aceste vorbe au îndemnat poporul, ca sub conduce ea lor să meargă la casa lui Nicolae şi să-l forţeze să trimită în oraş, de unde s’a adus vinarsul public. Nicolae arătân- du le ordinul primit din Bistriţa, n’a voit să dea vinarsul şi a început să vorbească cu ei obraznic; după aceea s’a retras în casă. Atunci mulţimea înfuriată a început să atace cu securi şi cu pari uşa casei şi a camerei, unde se găsea vinarsul, şi cu mare greu a fost oprită de el şi de ceilalţi săteni mai bătrâni. Intre alţii au stăruit mai mult în această intenţiune Teodor a lui Klompoş, Vasilica a Hoţoaii, Leonte a lui Avram, Drăgan al Negruşelului, Andrei Hanţiu Melian a lui Scridon a Savului. După ascultarea acestuia e chemat Rasul, care a măr- turisit privitor la toate ca şi cel de mai înainte, cu deo- sebirea că el nu a auzit pe Nicolae vorbind obraznic, nici n’a fost de faţă la atac. A doua zi într’adevăr a văzut uşa zdrobită de securi şi pari. In sfârşit e chemat Domnul Francisc Nagy din scaunul secuiesc Marus, censor în cealaltă circumscripţie a distric- tului valah. întrebat prin Domnul Plenipotenţiar, răspunde în următoarele privitor la chestiunile puse: 1. Cunoscută îi este chestiunea, cum trebuiau con- scrişi valahii din districtul valah? 60 Ad 1. Da. 2. După primirea rezoluţiunii Comisiunii ştiut-a cum stă chestiunea ? Explicatu-s’a poporului această rezoluţiune, în temeiul căreia fiecare trebuia conscris cu păstrarea tu- turor drepturilor câştigate, ori doar s’a pornit o contro- versă din o parte sau alta? Ad 2. Indatăce a sosit ultima rezoluţiune a comisiunii, el a renunţat la orice discuţiune, nici n’a anchetat condiţia socială a valahilor, dupăce şi jobagii şi jelerii plăteau aceeaşi taxă de cap. Astfel în circumscripţia sa toate au decurs în linişte. 3. Auzit-a sau înţeles-a de undeva, că în ceealaltă circumscripţie valahă Valahii s’au opus dispoziţiunilor ma- gistratuale şi au provocat răsmiriţă, ori doar s’a supus ordinelor date? Ad 3. Cât timp s’a ocupat cu chestiunea noii impu- neri în circumscripţia sa, n’a observat nici umbră de opo- ziţie. Dimpotrivă toate au decurs în modul şi ordinea obiş- nuită. Dupăce însă a plecat de aci, a auzit dela alţii, că şi în acele părţi poporul s’a întărîtat. După amiaz fu chemat din partea Domnilor Delegaţi episcopali popa Lari Ioan din Maieru şi fu întrebat la toate chestiunile tratate în ziua de ieri. La toate acestea nu dă vreun răspuns vrednic de notat. Privitor la cazul din Maieru relatează, ca poporul adunat, apoi el şi ceilalţi colegi în preoţie popa lacob, Alexa şi Vasile stăteau în piaţă, când veni la ei Dorotei Otik, care îi rugă să fie aşa de buni, să meargă la Nicolae acasă şi să-l sfătuiască, că precum s’a făcut şi în celelalte comune, să facă şi aci, adecă să înceteze a mai vinde vinars în folosul oraşului şi beutura să o trimită în oraş ori altundeva. Preoţii i-au spus toate acestea cu bunăvoinţă lui Nicolae, care era în curte. Acesta însă, om vehement şi turbulent, a început să ţipe şi să vorbească în mod necuviincios, apoi s’a retras în casă. Atunci câţiva tineri înfuriaţi au bătut tare în uşă, dar au fost liniştiţi şi îndepărtaţi de preoţi. După acesta urmează Juratul din Rebrişoara, care la toate întrebările da răspunsurile, pe Care le găsim în ra- portul Domnului Protopop. Adaugă însă ceeace a spus şi mai înainte, că Domnul Protopop nu a trimis nici o circu- lară pentru chemarea la adunare a poporului; mai apoi însă îşi schimbă depoziţia afirmând, că o astfel de circu- lară s’a trimis numai preoţilor. In sfârşit să roagă ca fra- tele său să poarte grijă de dânsul, care este văduv nepu- tincios, şi să fie scutit de impozit. După terminarea acestora şi după plecarea Domnilor delegaţi e ascultat servitorul public Peter care a fost mal- tratat în Salva. Acesta face o mărturisire întru toate con- formă cu depoziţia lui Andrei Gottschick, cu adausul că oamenii i-au dus calul la popa Vasile. Cel care a pus mai întâi mâna pe dânsul şi l-a scos de păr pe uşă afară, se numeşte Tănase. Acesta împreună cu Partene a lui Cleja, Gheorghe a lui Ionaşc, Onişor Zăgrean, Gherasim a lui Pradan, Dumitru Sălvan şi Grigoraş Pop şi cu alţii, l-au dus legat la Protopop, care însă nu a voit să-l primească şi pe aducători i-a mustrat aspru. Au plecat cu el îndărăt şi pe cale nu odată l-au ameninţat, că-1 vor spânzura de primul arbore, ce-1 vor găsi. Aşa legat l-au dus la o casă particulară, unde l-au ţinut, tratându-1 cât se poate de rău pănă la miezul nopţii. In sfârşit a fost deslegat şi dus la casa proprie, de judele satului. Acolo s’a pus în pat şi a zăcut mai mult de două săptămâni de pe urma loviturilor primite. După toate acestea au fost chemaţi juzii satelor şi li s’a ordonat, ca în ziua următoare toţi aceia, câţi au fost amintiţi în rapoartele făcute şi au vreo vină, să se pre- zinte, altcum vor cădea sub sancţiunile legii. * il il Jr I E de notat că guberniul ţerii văzând situaţia încâlcită din districtul năsăudean, se vede că apelase chiar şi la ajutorul episcopului Aron, căci la actul gubernial Nr. 1520 din 1755 aflăm însemnate următoarele şiruri: Revendissimul Domn Episcop de Făgăraş promite să nu zăbovească cu nimic ce ar putea să contribue la înfrânarea şi liniştirea instigătorilor tumultului izbucnit în districtul valah bistriţan. (Rev. Dnus Episcopus Fogarasiensis se nihil intermissurum pollicetur, quod ad concitatores tumultus in valachico Districtu Bistriciensi erumpentis coercendos et se- dandos conferri poterit). * Continuăm cu înşirarea evenimentelor. In 17 Martie aduce magistratul următoarea hotărîre privi- toare la muncitorii recrutaţi pentru orăşeni din districtul valah: Dupăce comisarul regesc plenipotenţiar conte Oabriel Bethlen a ordonat ca locuitorii districtului valah, până la altă dispoziţie, să nu fie împovăraţi (bebiirdet) şi mai departe ca până acum; apoi dupăce orăşenii bistriţeni au trebuit să experieze anul trecut că lucrătorii aplicaţi la public (oraş) nu au putut exista cu alimentele proprii (eigene Kost) şi ori fugeau (durchgegangen) ori nu înaintau de loc cu lucrul; aşa muncitorii necesari de acuma înainte trebiie să fie alimentaţi de oraş (ihnen das Brot gereicht). In 2 Iunie scrie guvernorul conte haller Bistriţenilor, că din investigaţia contelui Bethlen s’a convins că ordinele Maiestăţii Sale şi ale comisiei directive nu li-se explică în mod satisfăcător Valahilor; mai ales din partea inspectorului; de aceea ordonă foarte strict tuturor organelor să caute a nmpăciui«pe poporul valah ca să nu mai fie motiv de tumult şi »să nu se pustiască din cauza acerbităţilor observate faţă de ei« (hozzâjok viselt kemenysegek miatt). In protocolul magistratual din 1755 se constată la data de 8 Iulie că, dupăcum se aude, capitlul valah din Blaj intenţionează să trimită din gremiu 2 popi în depertinenţă pentru conscrierea popilor şi statorirea şi estimarea moşiilor (fundorum) ecleziastice. Deoarece delegaţii capitlului, conform anunţului protopopului din Năsăud, au şi sosit în depertinenţă, magistratul deleagă în 19 Iulie din partea sa în comisiune pe senatorul Thomas Ziegler, pe pârcă- labul orăşenesc şi pe notarul Ioh. Hennrich. înainte de începerea lucrărilor să ţin cu protopopul, cu delegaţii capitlului şi cu preoţii români din satele depertinenţiei consultări în Bistriţa în 20 şi 21 Iulie, dar se nasc divirgenţe în urma instrucţiilor primite de popi din Blaj, şi de magistrat dela guberniu. In sfârşit se hotăreşte să se înceapă de probă cu lucrările în Năsăud şi Rebrîşoara, iar la acele să fie faţă şi secretarul magistratual Martin Rohrmann. In 23 Iulie încredinţează magistratul cu adunarea dijmelor pe decimatorii Johann Lang, Samuel Engesser, Michael Weber şi Samuel Teuchert, iar în 16 August hotăreşte să dea în arendă crâşmăritul din depertinenţa valahă. In 29 August, dupăce perceptorul cassei contribuţionale oră- şeneşti se plânge tare, că satele din ambele districte plătesc rău şi că el nu mai poate purta socotele; magistratul hotăreşte să se proceadă cu execuţii, iar primarii satelor să fie deţinuţi. La fel raportează în 13 Septemvrie şi inspectorul depertinenţei J. Fr. Klein a Straussenburg că popii valahi nu vreau nici să ştie de goştină (impozit pe porci) — wollen sich nicht zur O. verstehen — şi pretind ca orice rezoluţie gubernială care îi priveşte să li-se co- munice imediat. Ca dovadă pentru faptul: cât de adânc mergea amestecul oraşului în afacerile satelor someşene, poate servi următorul caz menţionat într’un proces verbal (Teilungs Protocol) din acest an: In 29 Septemvrie, la porunca inspectorului şi judelui deper- tinenţiei Joh. Friedrich Klein, secretarul depert. Ioan Bressler face în Zagra în casa lui Luca Zinvel următoarea inchiziţie: La între- barea că avut-a acesta bani gata şi lăsat-a după moarte mulţi bani? mărturisesc: 1. Ursul Buscoi (54 a.), că pe timpul invaziei tă- tăreşti Vasile Zinvel a adus un vas rotund de lemn cam de o cupă la bjserică, plin cu monede de 17 cr. (siebzehner) şi l-a îngropat acolo; iar după 5 ani în prezenţa sa (a martorelui) iarăş l-a des- gropat, fiind de faţă şi fiul aceluia, Biţa. 2. Heres Dumitru (68 a.): Zinvel înainte cu 3 ani în presenţa sa şi încă a unui străin cu numele Moldovan, cu ocasiunea când ambii au imblătit cereale în şura lui Zinvel, acesta a desgropat din pământ o oală, pe jumă- tate plină cu monede de 17 cr. în suma de 300 fl. ung. şi fie- cărui îmblătitor i-a dăruit câte 3 monede. 3. Drăgan Chifor, jude (67 a.): După moartea primei soţii a lui Zinvel, cu ocasiunea unei resmiriţi (Aufruhr) a văzut cu ochii săi şi a îngropat cu mânile sale o oală mai mare de o cupă cu bani care era a lui Zinvel, şi după molcomirea revoluţiei, iarăşi a desgropat-o şi a predat-o lui Zinvel. Ce sumă a fost, nu ştie. Cu toţii depun jurământ. * După toate cele întâmplate, şi chiar şi după investigaţia ţinută de contele Bethlen, neputându-se orienta precis susamintita co- ti misie directivă asupra situaţiei din comunele râsvrătîte, în Noemvrie trimite alţi doi comisari: pe Mathias Czoppelt, jude regesc în Mediaş şi pe Thomas Kessler secretar judecătoresc în Sibiu, ca ei să studieze mai amănunţit chestiile de controversă şi apoi să ra- porteze în cauză. Totodată Ia multele plânsori ridicate de Someşeni împotriva magistratului şi oraşului Bistriţii, tot comisia directivă compune o coală inchizitorială, în înţelesul căreia urmau să se facă investigaţiile şi să se constateze faptele ilegale. întrebările puse în acel act numit »utrum«, — unele şi privitoare la săteni saşi — erau următoarele: Impune magistratul pe oraş şi district mai multe alte con- tribuţii decât cea regească, sau nu? Impozitul de 7 cr. au toţi să-l plătească, unde întră şi pentru ce se întrebuinţează? In districtul valah s’au impus după fiecare fiorin câte 18 din.; cine i-a impus şi încassat şi spre ce scop? Oamenilor din districtul valah li-s’au luat capacurile de pe căldările de fiert rachiu, şi s’au cărat parte la oraş, parte la Rodna; cine a ordonat aceasta şi cât timp au fost ei lipsiţi de ele? S’a vândut în sate mai mult rachiu; al cui a fost şi cui i-s’au administrat banii? Cutoatecă contribuţiile impuse de magistrat pe districtul valah s’au publicat, şi sătenii valahi sau le-au plătit cu bani sau au prestat muncă, şi aşa s’au administrat toate impozitele, totuş au rămas restanţe; cine a ordonat să se însemne şi încasseze aceste? Oamenii cari au fost la Directorul cauzelor fiscale au trebuit să se ascundă şi n’au putut petrece câtva timp pe la casele proprii de frică că vor fi arestaţi; iar Macavei din Mocod a fost prins şi arestat în oraş; la a cui ordin, cine l a prins, cât timp a stat în prinsoare, în ce mod a fost dimis deacolo; n’a trebuit să producă chezeşi, că nici el nici alţii nu vor mai ridica acuze în viitor, ci tot ce le va ordona magistratul, vor observa şi urma? Dl Kereso *) şi siobodnicii îşi au salariile dela districtul valah, iar vătăşeii (haiducii) dela cel săsesc? Magistratul şi şi alţii cari călătoresc în chestii orăşeneşti ori proprii, trăsurile le iau din districtul săsesc, şi plătesc ceva pentru ele ori nu? 1 [ * J 11 Pârcălabul şi comisarii când ies în districtul valah capătă mâncare, iar beutura cer să li-se plătească în bani? cât şi dela cine au ordin s’o ceară în bani? *) Translator orăşenesc pentru concipiarea şi traducerea actelor din şi în ungureşte: Ladislaus Kereso de Kis-Solymos, secretarius hungaricus. 65 Pârcălabul la număratul oilor dela fiecare stână capătă un miel şi câte 12 den. pentru sine? oamenii trebue să plătească pentru fiecare ţidulă (certificat) câte 12 den., iar când coboară din munte, 63 den.? Când contribuabilii mână vitele la munte trebue să plătească pentru un cal ori vită cornută mare 6 d., după oaie 3 V2 d.? cine încassează banii şi pentruce se ia mai mult ca mai înainte? Au fost chemaţi de magistrat în oraş, din fiecare sat al dis- trictului săsesc, câte 2—3 indivizi cari ştiu ceti şi scrie, şi li-s’a impus să-şi semneze numele pe o hârtie albă? şi cu toatecă ei au refuzat (ausgeredet), totuş numele lor au fost semnate de oră- şenii cu numele Oeorg Markler la dl Schnell, în prezenţa magis- tratului? Au fost cărate în oraş din districtul valah lemne mai subţiri de clădit, draniţe leaţuri etc., iar din cel săsesc lemne de stejar? spre ce scop s’au întrebuinţat, şi li-s’a plătit contribuabililor lemnele? Pentru stânjinii de lemne pe cari atât Valahii cât şi Saşii îi aduc la oraş pentru brutărie şi pentru miliţie, li-se plăteşte ori li-se calculă în alt mod? Li-se plăteşte Valahilor lemnul pe care-1 duc la varniţe? Li-se plăteşte Valahilor pentrucă aduc varul în oraş, iar vinul îl cară de aci la Rodna? A auzit cineva zicându-se că oamenilor n’are să le porun- cească nici guberniul nici altcineva, decât numai regina? Dijma ce intră din districtul valah se administrează cassei alodiale ori iau şi preoţii din ea, şi cât întră? După stupi şi porci se ia mai mult ca mai’nainte? Satele au dus gratuit lemnele de clădit la Gherla; cine a primit banii pentru acele, şi Ia a cui poruncă le-au dus? Magistratul, ori cine a ordonat să se clădească casa de piatră a d-lui Daniel Klein, şi cine a plătit pe lucrători? Preţul chiriilor se plăteşte sau nu, şi decând nu s’a plătit? Ia judele orăşenesc pedepsele în bani după vitele ce se mână vara în oraş, şi cât după bucată? Mai capătă magistratul lucrători ca mai’nainte? Li-se plătesc oamenilor piatra şi lemnele de construcţie, sau nu? Când oamenii poartă procese, magistratul aduce sentinţă dreaptă, ori se lasă mituit cu daruri şi dă drept celui vinovat? Cei 16 oameni cari după impunerea contribuţiilor au venit la magistrat şi la inspector, au fost arestaţi ? Din întrebările aci puse se poate vedea procedeul urmat de Saşii bistriţeni faţă cu districtualii. ♦ ' 6 Tot în acest an aflăm întriun protocol o specificare demnă de reţinut, făcută sigur de organe de control ale statului şi în- titulată: »Taxae capitis juxta conditionem jobbagionalem occasione Manipulationis pro Anno 1755 peractae incolis Districtus Valachici Bistriciensis impozitae; nen non capitis taxae juxta conditionem liberorum Valachorum projective elaboratae emergentisque ex am- babus his taxis differentiae«. In acest tablou specificativ se con- stată că oraşul Bistriţa a incassat în 1755 din cele 23 comune ale depertinenţei valahe (circa 3000 familii), denumind şi clasificând pe locuitori ca iobagi, suma de 2.981 fl. 08 cr. ca taxă impusă capilor de familie. Deoarece iobagii plăteau pe atunci ca taxă pe cap câte 1 fl. anual, iar liberţii câte 2 fl.; se constată în acea specificare că dacă locuitorii amintitelor 23 sate ar fi fost taxaţi ca liberţi, atunci — cu mică scădere obişnuită — ei ar fi trebuit să plătească suma de 4.953 fl. 43 cr. Deci oraşul Bistriţa, numai ca să uzeze de Români ca iobagi şi robi, a frustat statul într’un sigur an cu diferenţa de 1972 fl 39 cr. La această constatare se mai poate adăoga că frustarea era şi mai mare, socotind că numărul familiilor din cele 23 comune nu era numai de circa 3.000, ci de 5.000, cum se poate dovedi cu alte acte ulterioare. * Ca încheiere a celor petrecute în 1755 merită să fie repro- duse aci două publicaţii făcute în cursul anului de către magis- tratul bistriţan în satele depertinenţei valahe. Dintre publicaţii cea dintâi e scrisă cu litere latine, iar a doua cu cirilice, conţinând amândouă avertizări şi ameninţări, ca venite dela guberniu. Aceste însă par să fie mai mult născociri de ale magistratului speriat de mişcarea revoluţionară a Românilor noştri, cari se săturaseră să mai poarte jugul detestabil al orăşenilor bistriţeni. Scris într’o limbă pocită, conţinutul ambelor publicaţii în original este următorul: I. Ku maire szuperaire si voje re untzelese Gubernium Kreeszk de la szvatul Bisztritzi kum kau voi rinduelele voje si porunke a Naltzata Kreeszi asa si tsele de multe rindur orenduelye a Guber- niumului ne bagind en szana, aszkultatz kuvintele uni om proszt, vo a szemene kumi Makave den Mokod, si endemmitorilor lui urmatz si ve punyetz en potriba toteror poruntselor Szvatuiui si poruntselor Szvatuiui nu ve szuppunyetz, ke szau poruntsit Szva- 6t tului, de la voi nyimike alte sze nu poftaszke, nitse ku tseva sze ve engroedze, fore de ku tsele tse vi sze kuvin, si a le plini szintetz dator. Si assa nedesluim prekum ke numitul szvatul tziin- duse de putere de la Analtzata Kreasza data affara de a tse nu passeste si pofteşte dela voi sze datz si sze issprevitz si tsele ku kaire pe dreptaite affare den portzie szintetz datori. Pentru a ţse unke o data dam ku szkriszoare atsaszte ku putere a nosztre Gubernetoreszk umvatzature fore de glume, si ve porontsim, pre- kum vorbilor ametzitdarelor a tsellui szusz pominitului Makave aszkultoi sze nu fitz desartelor szedarnicelor lui sze nu kredetz; si mai binye aszkultatz de szvat si tziind rinduelele datz si fatsetz si iszprevitz ka atsele tete szintetz dator. Ke aminter|e fekend, sze stitz adeverat ke gre pedapsze Kreaszke pe voi va kede, un sze de kumva si szvatul un potriba nedesdi noasztra, mai ku mult d£ kit voa szar mai kuvini si var ungreka, szlobod va fi a vini aneinte Kreeszkul Gubernium, unde si vo dreptaite vi sze va fatse. II.*) Gubernium crăesc cu maire superaire şi voia re au în- ţeles, unde de multe or v-au îndemnat ca perinţi (»ca un părinte*) se ascultaţ poruncele Domnilor ai voşt, şi se ispreviţ toate rindu- ialele, nu numai a nalţata Crăiasi, dare şi a cele caire-s a oraşului, şi se nu ve puneţ în potriva cu fore de obrezialele în alor porun- celor; dare cum s-au auzit voi faceţ din zoa în zoa mai fore de obraz, şi mai neazcultator. Precum s-au preceput nu de mult a nume din sat de la Macot, unde au remas uni din satian în porţie a nălţata Crăiasei dator, şi au mers gecuţie Imperatasche cu gudele Satului pe la dinşi, nu numai s-au sculat şi s-au ridicat pre dinş, şi le-au scos cu maire sudalma şi ruşina din casele a lor, dare s-au laudat reu şi cu moarte de nu vor eşi din ogradele a lor, şi ve îndemnaţ de faceţ multe fore de obriazele; pentru acasta porunceşte taire şi fore glume Guberniumul crăesc, se ve întuerceţ ghind al vostru acel reou, tisturile ale voastre se Ie beceluiţi şi ascultaţ poruncele a lor cum se şi cade, şi se fiţ ascultător, şi porţie a nălţate Crăesi cum s’au poronci(t), fore sfade şi cu- vintele riale se daţ, şi se pliniţi, şi se nu faceţ cum au focut uni din Macot (care neglobiţ nu vor remune) în ştiinţe se ve fie, de nu v-iţi întoarce ghindurle ale voastre acele rele dupe aşa un (»în«) multe rindur poruncele şi învaţature date de la Guberniumul crăescu, nu numai cu prinsor dare şi cu moarte pe uni din voi Guberniumul vor globi, l t l ') Transcrisă de dl Dr. Nic. Drăganu. 5* Sobor în Mocod. — începutul adevăratei răscoale. — Comisia uni- versităţii săseşti. - Anchetele Directorului fiscal. In anul acesta se înăspresc măsurile magistratului pentru scoaterea contribuţiilor din depertinenţă. Astfel la 15 Ianuarie so- seşte în oraş căpitanul Drux cu un detaşament din regimentul de infanterie, Waldeck ca asistenţă la execuţiile de dare, iar ma- gistratul ordonă comisarului Andreas Gottschick ca în deperti- henţă să se încasseze împreună cu contribuţiile curente şi restanţele (de tot felul. Dealtăparte în 12 Ianuarie întreabă inspectorul deper- tinenţiei Johann Friedrich Klein a Straussenburg pe magistrat: cu ce preţ să se vândă fânul făcut de districtualii valahi pentru oraş, iar magistratul îi răspunde că cu 3 fl. Rhenani, ori cu 8 piese de 17 cr. (Siebzehner), eventual cum se va putea conveni cu cumpărătorul. Erau iarăş foarte îngrijoraţi orăşenii de cârciumile lor prin satele româneşti înţelegând că în diferite locuri, dar mai ales în Rodna, contribuabilii vând beuturi în mod clandestin. Magistratul publică deci sătenilor că li-e strict interzis cârciumăritul şi vor ispăşi cu grea pedeapsă trupească cei ce merg să bea în casă par- ticulară, maicuseamă la popi. Poverile aruncate în spinarea satelor româneşti însă din zi în zi creşteau, şi, între altele, chiar şi detaşamentele militare sosite în oraş se repartizau tot pe satele româneşti, ca spre pildă în 25 Mai soldaţii regimentelor Kalnoki, Kărolyi şi Splenyi sosiţi pentru cumpărături de cai. Acum sătenii români erau nevoiţi să ridice plânsori pentru fel de fel de necazuri. Aşa se plâng în 3 Iulie Rodnenii că de un timp încoace e cercată comuna lor de o mulţime de >domnării« (Herrschaften) pe care fiind siliţi să-i provadă cu fân, ei nu vor dispune în anul curent de nutreţ şi nu ştiu de unde vor plăti birurile. Deoarece vite streine le păşu- nează pajiştile, vitele sătenilor n’au cu ce se nutri. Apoi Măierenii se plâng tot atunci că soldaţii încvartiraţi în satul lor nu-i lasă să meargă Ia vite în munte până ce nu plătesc câte 3 cr. caporalului comandant, aşa că vitele lor, nefiind îngrijite, le pot peri în munţi. In acelaş timp juzii comunali sunt în continuu constrânşi 69 să încasseze dela săteni bani cu cari oraşul să-şi plătească inte- resele după diverse capitaluri împrumutate. Ba având oraşul mare nevoie de bani, dă în arendă crâşmarului Peter Roth din Rodna chiar şi dijma ovăsului, obligându-1 s’o plătească cu 12 creiţari de merţă. In această situaţie Românii noştri hotărîră să ţină un nou sobor, despre care aflăm următoarele însemnări în protocoalele ma- gistratului : In 14 Iulie raportează Origore Coşbuc, jude în Hordou că înainte cu 8 zile, adecă în 15 cor. Zăgrenii au trimis »einen scharfen BefehU în toate satele începând dela Mocod până inel. la Feldru, conform căruia se chiamă din fiecare sat câte doi oameni la aşa numitul sobor ce se va ţinea la Popa Flore. El Coşbuc la început se hotărîse să nu trimită pe nimeni din satul său, fiind însă curios să afle că ce se va petrece acolo, a trimis pe Ursul al George şi pe Pintelie a Vârvari. Sosind aceştia în Zagra, au înţeles că soborul nu se va ţinea acolo, ci în Mocod la săteanul Macavei a Florii, unde au şi plecat. La sosirea lor aci chiar începuse (ange- gangen) în amintita casă soborul, la care numitul Macavei a Florii scoase o scrisoare, pe care le-ar fi adresat-o un grof Teleki. Această scriseare, la propunerea lui Macavei, avea să fie trimisă la preotul unguresc din Nimigea ungurească, care s’o copieze, ca să nu se trimită magistratului bistriţan originalul ci numai o copie, căci ar fi de temut că magistratul le va suprima originalul. Afară de aceasta la adunare s’a hotărît şi s’a ordonat, că în Dumineca viitoare 18 c. din fiecare sat reprezentat atunci acolo, iarăşi să se prezinte câte doi săteni, iar pentru acoperirea speselor să aducă din fiecare sat câte 10 fl. ung. Căci numitul Teleki le-a promis oamenilor din district, că la cas dacă pentru osteneala sa îi vor da din fiecare sat 20 cosaşi pe 8 zile, atunci el îi va elibera de zăciuială, de făcut fân pentru oraş şi de toate poverile (oneribus), ba chiar şi de iobăgie. Astfel el, Coşbuc, în Dumineca fixată iarăşi a trimis un sătean la Mocod, ca să audă ce se va întâmpla (pa- sieren) mai departe acolo. La sosire însă Macavei a Florii l-ar fi primit pe acela cam dur (ziemlich derbe angefahren) zicându-i: »Ce intenţioneză judele vostru, că nu trimite bani? Să ştie că ceeace vom cheltui şi ce va cădea pe satul nostru, totuşi va 70 trebui să plătiţi*. Cu ocazia aceasta a observat acel sătean din Hordou, că în şura lui Macavei a Florii zăcea durmind un om străin, şi întrebând el că cine e acela, i-a răspuns Macavei: că este birăul de curte (Hofrichter) al lui Teleki, care venise deja după cosaşi. Ei însă nu voesc să-i trimită cosaşii, până ce nu vor merge înc’odată la groful, şi se vor înţelege mai bine asupra afacerii. La denunţul acesta făcut de Gr. Coşbuc magistratul citează pe toţi judeţii şi slujbaşii satelor implicate în aceasta chestie şi le pune întrebarea: că la a cui poruncă, cât şi spre ce scop (wozu anzuwenden) au scos ei de pe sate bani, şi i-au înmânat lui Ma- cavei a Florii în Mocod? Din Salva mărturiseşte Grigore Dărăban, că satul lor a îm- prumutat dela Popa Vasile 10 fl. ung. şi banii i-a trimis lui Ma- cavei la Mecod, ca cotă repartizată la porunca soborului pentru acoperirea cheltuelilor pe cari le va avea groful Teleki, dacă îşi va da nizuinţa să le câştige libertatea (Freiheit erlangen). Din Mocod, zice judele, că a fost absent, nu ştie nimic. Din Zagra mărturi- seşte judele că din sobor ce e drept li-s’a cerut să dea pentru spesele nobilului Teleki, el însă n’a dat nici un ban. Din Mititei spune judele că nu ştie nimic, nici despre sobor, şi nici despre ce s’a tratat acolo, căci din satul lui n’a fost nimeni trimis. Din Runc crainicul nu ştie să spună nimic. Din Poieni judele ase- menea nu ştie nimic. Din Găureni raportează judele: că a primit ordin din sobor pentru 2 fl. ung., însă n’a dat nimic şi nici n’a voit să dea. Din Bichigiu mărturiseşte crainicul: a auzit că judele a primit din sobor ordin să încasseze din sat bani, nu ştie înse că oare s’a încassat ceva, şi cât şi dacă s’au administrat banii. Din Telciu spune judele, că a dat 3 fl. ung. pentru ducerea în deplinire a unei chestii, care priveşte libertatea întregului district, deoarece Dl Czoppelt din Mediaş (Medvisch) când a fost aci le-a zis, că ei ar fi iobagi. DinjNăsăud crainicul anunţă, «că se- tenii n’au dat nimic, nici nu ştie nimic. Din Rebrişoara judele ra- portează, că chestia aceasta făr’de ştirea sa a fost desbătută la Grigore cel mare; ştie şi atât că oamenii au umblat după bani (sich um Geld bemuhet), nu are cunoştinţă însă, dacă au scos (aufgetrieben) şi vărsat ceva. Din Rebra niare zice judele: ştie 71 atât, că fără ştirea lui s’a adunat 1 fl. ung., dar că s’a trimis la Mocod ori altundeva, despre aceasta n’are ştire. Din Vărarea judele nu ştie nimic. Din Feldru raportează judele, că fără ştirea sa a adus din satul lor Ştefan Nimigean (Cute) 7 monede de câte 17 cr. la Mocod; spre ce scop nu ştie. Ca urmare a acelui sobor, în 2 August se prezentă în faţa magistratului: din Mocod: Ion Săucea; din Zagra: Lehaci Oanca, Haiduc Ion; Bichigi: Todor Zăgrean, George Oloietul; Rebri- şoara: Ştefan Burduhos, Todor Tofeni; Vărarea: Popiţan Grigore, Lupul Petri; Feldru: Ştefan Danci şi Filip a Sbârci, şi solicitează în numele întregului district, ca să nu se mai ia dela ei zeciuială. Li-se răspunde că zeciuiala e dator s’o presteze fiecine, deci nici ei nu pot fi absolvaţi (eximiert) de acest »onere«. După aceasta sătenii spun că trebuia să se prezente azi din fiecare sat al în- tregului district câţiva deputaţi, şi că porunca s’a dat din Mocod. Ar fi bine — observă magistratul — să se caute că prin cine şi cum s’a luat această hotârîre. * Nelegiuirile şi asupririle nu mai conteneau. Pe Românii noştri someşeni storşi şi vlăguiţi îi cuprinse acum desperarea şi dupăce dela nimeni nu primiau sprijin efectiv şi nicăiri nu li-se ascultau plânsorile, în sfârşit hotărîră să ia făţiş lupta cu magistratul oră- şenesc spre a-şi câştiga cu propriile puteri dreptate. Adevărata răscoală a satelor româneşti împotriva Bistriţii începea cu dârzenie şi înverşunare în 18 August 1756 când în baza hotărîrilor secrete reprezentanţii întregului district valah se prezentară în Bistriţa în faţa magistratului şi-i înmânară un me- moriu în care Românii — înşirând toate nedreptăţile şi asupririle suferite din partea Saşilor — declară că de aci înainte deneagă orice serviciu prestat până acum orăşenilor. • Atunci magistratul le jpuse întrebarea, că cine le-a redactat Românilor memoriul, la care Petru Dolha din Mocod răspunse că preotul reformat din Nimigea ungurească. Apoi consternat de temeritatea servilor de ieri, le împărtăşi că până la începerea cer- cetării amănunţite mandatarii prezenţi sunt deţinuţi şi arestaţi. După zece zile însă, în 28 August, magistratul, înfricat de urmă- 72 rile procedeului său, îi aduse pe arestaţi în faţa sa, şi le puse în vedere în mod »aspru« că pentru fapta lor nesocotită de astădatâ. vor fi cruţaţi şi puşi pe picior liber; dacă însă în viitor nu se vor dovedi ascultători şi nu-şi vor vedea de îndatoriri ca mai înainte (sich ihrer Schuldigkeit bekennen), atunci se vor găsi mij- loace spre a-i aduce în modul cel mai energic (auf das Nach- drucklichste) la ascultare. Chiar şi universitatea săsească (direcţia fondurilor săseşti) din Sibiu auzind şi fiind informată despre cele ce se petrec în Bistriţa şi îngrijorată de situaţia ce se crează Saşilor din Nordul provinciei, trimise şi ea în 28 Septemvrie o comisiune naţională constătătoare din amintitul Mathias Czoppelt jude reg. în Mediaş, Miekael Bruckenthal jude reg. în Nocric (Leschkirch), Joh. Oeorg Honnamonn secretar şi Offner şi Michael Heydendorff cancelarişti, cu îndrumarea să se informeze despre starea lucrurilor şi să ra- porteze amănunţit despre toate cele văzute şi experiate. ♦ Continuăm cu cele ce se petrec în vidic. In noaptea din 24 Octomvrie îi scrie din Salva inspectorul Klein magistratului multe privitoare la repartizarea pe sate a do- bânzilor de plătit după datoriile oraşului; spune că Macavei a Florii din Mocod aţiţă întreg districtul să denege plata cotelor de dobânzi, apoi şi a impozitelor orăşeneşti de 7 şi 9 la sută, a dij- melor etc. Macavei a fost la Directorul fiscal şi acesta şi trimite pentru investigaţie doi cancelarişti, cari sunt deja pe drum. El, Klein, a citat la sine pe Macavei, iar comisarul Giitsch l-a şi adus prins, şi acum îl expediază magistratului să-i aplice o pedeapsă bună, pe care o merită, numindu-I tot scelerat (Bosewicht). Tot atunci Klein scrie o a două scrisoare, în care spune că comunele se opun plăţii intereselor, mai ales Mocodenii »die allerunbăding- sten«. Cere pedepsirea popilor. Pe capul Sălvanilor sunt dp adus militari, ca pildă pentru celelalte comune. In 25 Oct. iarăş şcrie că au venit la el 2 popi Zăgreni şi Mocodeni zicând că garantează pentru Macavei. Acesta e urzitorul tuturor relelor şi al memorialului impertinent contra magistratului şi publicului. Dacă ar fi să se libereze, atunci să se facă aceasta numai după câteva zile. Adaogă că au 73 să urmeze zile grele căci şi cancelariştii vin împotriva magistratului, care trebue să se apere. Valahii vreau să răstoarne toate dreptu- rile oraşului; ar trebui căutate privilegiile, ca oraşul să poată ataşa cancelariştilor un «asistent regal« (homo regius). In timp ce Klein îi scria cele de sus magistratului, în aceeaşi zi, adică în 25 Oct., se prezintă în faţa aceluia Petre a Pampii judele din Mocod cu următoarea pâră: Când am chemat azi dimi- neaţa prin crainic să se întrunească sătenii, întâmplător am întâlnit pe fratele lui Macavei, pe Costan a Florii şi ştiind eu că el fusese în Coldău la cancelarişti în chestia fratelui său deţinut aseară, l-am întrebat că ce a isprăvit el Ia aceia acolo în favoarea fratelui său. In loc să-mi dea răspuns ne-a înjurat şi pe mine şi pe Marţian, zicându-mi: «Czine minte f...tje en suflet, nits mai stringe voi de kaire atzs sztrâns, om nevoi si vom pune la un lok de unde nu vitsz mai miska, voi szintecz talhair a sidicului**). Tot Petre a Pampii mai denunţă aceastea: «Ieri seara a venit la mine acasă Nicolae Oăunul şi m’a întrebat dacă mai are vr’un impozit restant. I-am răspuns că n’are decât groşiţele pentru aco- perirea bisericii şi dacă le plăteşte şi pe aceste, atunci e liber de toate. Atunci Nicolai mi-a cerut un răvaş pe care să fie însemnat tot ce a plătit. I-am zis să-mi aducă un lemn potrivit şi dupăce am încrestat pe aceasta plăţile şi îi l-am predat mi-a zis: «Acum să nu te mai încumeţi să vii la mine cu execuţie, căci n’are să fie bine; şi când eu i-am răspuns că n’am să vin decât după amintitele groşiţe, a început cu • »F...te en szuflet* şi alte înjurături ameninţând că până acum le-am poruncit, dar de acum inainte n’au să asculte de porunca mea, ci vor face cu mine ce vor vrea*. In 27 Octomvrie iarăş îi scrie inspectorul Klein, din Rebra mare, magistratului, exprimându-şi mirarea că în Rebrişoara a putut scoate aţâţi bani de pe «sărmanii oameni*. Numai «der gottlose* Macavei şi ortacii săi sunt de vină că până acum nu s’au putut încassa şi impozitele de 7 la sută. Se laudă Klein că lucrează zi şi noapte. — In 29 Oct. tot Klein sfătueşte pe magistrat că ar fi bine să-l libereze pe Macavei din închisoare; dar să i se spună că ar merita să fie izgonit din district, iar moşia să fie dată co- *) Reproducere a textului însemnat de magistrat în procesul verbal luat eu Petre a Pampii. 74 piilor. Dacă se va purta necuviincios, să i-se măsoare 50, ori cel puţin 25 lovituri de baston. Tot în aceeaşi zi magistratul bistriţan le scrie cancelariştilor Matei Gydrffi şi Ladislau Tordai la Coldău în chestia anchetării lui Macavei, şi că în privinţa aceasta ei să se înţeleagă cu inspec- torul Klein. Se vede că între timp temuţii cancelari şti sosiseră în Mocod, căci comisarul Gutsch raportează în 8 Noemvrie magistratului următoarele: îndată după sosirea cancelariştilor la Mocod, li-s’a prezentat acolo, însă aceia au zis că deoarece ancheta nu e par- ticulară ci publică, nu e nevoe de nici un delegat special al ma- gistratului, şi că ei după finalizarea investigaţiei şi aşa vor merge la oraş. Mai departe spune Gutsch că Macavei împreună cu alţi districtuali stau tot pe lângă acei cancelarişti, iar sătenii mereu se adună »ca şi când le-ar fi sosit ajutor din Israil« La sfârşit adaugă Gutsch în raport că la el nu vine decât numai judele satului, şi că domnii cancelarişti au declarat că nu se anchetează în întreg districtul. îndată în ziua următoare, adică în 9 Noemvrie, comisarul Daniel Gutsch împreună cu translatorul Ladislau Kereso îi expe- diază din Zagra magistratului un amănunţit raport cu următorul conţinut: Sosind alaltăieri seara cancelariştii fiscali Ia Mocod au durmit acolo şi ieri până după amiazi s’au odihnit în staţiunea Mocod, iar seara au venit la Zagra, unde intenţionează să înceapă anche- tarea, şi s’au încvartirat în casa de oaspeţi a oraşului. îndată după aceea am sosit şi noi şi ne-am încvartirat în casa judelui. Azi dimineaţă, înainte de a începe cu lucrările, am mers la ei şi le-am înştiinţat că conform legii Comp. Const. p. 4 tit. 4 art. 1 suntem trimişi de magistrat ca să asistăm la interogatoriile ce le vor să- vârşi, în calitate de mandatari ai magistratului. Atunci ei decla- rară că în nici un chip nu ne admit şi ne-au comunicat şi scri- soarea semnată de Director, în care acesta zice expres că la caz dacă magistratul ar expedia pe ^cineva, să nu-l admită, fiindcă in- terogatorul e public şi nu privat. Din scrisoare am observat şi aceea, că nu numai întreg vidicul au să-l ancheteze, ci se vor ex- tinde cu investigaţia şi asupra satelor din comitatele învecinate; apoi în scrisoare se mai porunceşte că dacă vor fi cât de puţin împiedecaţi, să ia dovadă şi să plece îndărăt. Văzând noi că nici după dispute pro şi contra nu ne admit, 75 n’am îndrăznit să-i împiedecăm în misiunea lor, dar am rămas şi noi acolo. Din discuţie am înţeles că şi directorul are ordin dela superiori privitor la săvârşirea acestei anchete. Deci nu oamenii districtului sunt în această materie actorii primari şi principali, precum credea magistratul şi scriea dl I. Klein, în epistola sosită azi, ci însuşi Directorul. Şi astfel nu putem cuteza să ştiricium că ei ce vor cerceta şi cine ce va depune, pentrucă stând lucru- rile aşa, nu îndrăznim să ne încredem în nimeni şi să iscodim pe nimeni, temându-ne că chiar în cel ce ne încredem, va raporta cancelariştilor, cum şi ce s’a întâmplat în Mocod. In urmare aflând ei despre toate cele întâmplate, am cauza mai mare necaz atât magistratului cât şi nouă înşine. Apoi ar fi nepractic să însem- năm şi noi pe martorii cari vor depune, deoarece încă înainte de a-se apuca de lucru, când eram la cancelarişti (o Kegyelmeknel) încă de timpuriu dimineaţa, steteau acolo în casă şi ogradă peste o sută de oameni. Instrucţia şi-au început-o acum aci în Zagra, au convocat în întreg satul din fiecare casă pe oameni, zicându-i de seară birăului că nici unul să nu absenteze şi că ei, cancelariştii, numai dintre Zăgreni vor alege 100 martori cari vor avea să depună. Deci noi, chiar şi dacă am locui cu ei împreună într’un cvartir, cum am putea şti că pe cari i-au anchetat şi pe cari nu? Isprăvind cu Zăgrenii instrucţia, vor convoca aci pe sătenii din Mocod, Mititei, Găureni, Suplai, Poeni şi Runc şi i vor lua pe rând, într’o zi pe unii, într’alta pe alţii. Dupăce vor isprăvi şi cu aceştia, am înţeles că proxima lor staţiune va fi Năsăudul, unde asemenea vor ancheta pe rând vr’o şapte sate. De acolo vor pleca la Maieru unde vor continua la fel, apoi la Bistriţa şi în satele din judeţele învecinate, unde vor petrece cu săptămânile. Numai aci în Zagra, precum am înţeles, va dura interoga- torul cu sătenii o săptămână întreagă, şi în acest timp ei nu con- voacă pe nimeni din alte sate. Conform ordinului magistratului, am anunţat cancelariştii şi totodată am contrazis şi protestat în mod solemn ca să nu înscrie pe aceşti vidicani valahi ca oameni liberţi (libertinus), cum de cu- rând l-au numit pe Macavei a Popii din Mocod în scrisoarea adresată din Kudu (Coldău) magistratului şi lui Joh. Klein. La aceasta unul dintrei cancelarişti, simulând, zise cu regret că ei în scrisoare s’au adresat cu rugare în mod cinstit atât către dl Klein Joh. cât şi către magistrat, dar nici dintr’o parte n’au fost învred- niciţi cu răspuns; iar celălalt cancelarist observă: »Să nu disputăm noi asupra titlului vidicanilor, căci cu aceea nici nu-i nobilităm nici nu-i iobăgim; dar să gândim că: inter duos litigantes tertius gaudebit haeres, 76 Stând lucrurile astfel am socotit să scriem conform dato- ritei despre toate acestea magistratului, aşteptând dispoziţia lui ca în situaţia aceasta să plecăm la oraş, ori să mai rămânem şi mai departe aci. Dacă ni se va ordona, noi şi mai încolo suntem siliţi să stăm aci, dar după părerea noastră, cu rămânerea aci atât nouă cât şi magistratului îi căşunăm nu folos, ci pagubă şi necaz; căci cancelariştii vor zice şi vor scrie Directorului, că noi tacite împiedecăm interogatorul public, şi e de temut că mai ales din cauza aceasta vom fi daţi în judecată. Supunându-ne dispoziţiilor magistratului, rămânem ascultători servi Ladislau Kereso şi Daniel Giitsch. Zagra, la ora unu dup’amiaz, în 9 Noemvrie 1756. Despre toate aceste neplăceri de cari se simt şi se cred nă- pădiţi, Bistriţenii raportează în 10 Noemvrie din fir în păr »comi- siei regeşti a naţiunei săseşti« la Sibiu tânguindu-se, între altele, că Valahii districtuali nu mai voesc să plătească niciun impozit, şi peste tot nu pot fi înduplecaţi şi îndrumaţi în niciun chip; că acum să mai trimit şi doi cancelarişti la invetigaţie, la care aceştia nu admit pe mandatarii (regios) magistratului. In fine roagă pe amintita comisie să le dea sfat că ce să facă între astfel de circumstanţe. * Investigaţia amintită mai sus a durat timp de două luni şi despre rezultatul aceleia funcţionarii fiscali însărcinaţi cu să- vârşirea ei, prezentară următorul raport detailat: Raport despre investigaţia contra funcţionarilor ora- şului Bistriţa, făcută — la cererea Valahibr districtuali — de către cancelariştii reg. fiscali Matei Gyorffi şi Ladislau Tordai, la ordinul Directorului fiscal Ioan Tolnai de Sellye, în Noemvrie şi Decemvrie 1756. Utrum (coala întrebărilor puse). Ştie sigur, a experiat ori a înţeles şi auzit martorul: 1. Că în vidicul Bistriţii poporul contribuabil plăteşte impozite conform conscripţiei şi manipulaţiei regulate, după puteri (facultas)? ori se scot contribuţii mai mari, şi cu cât mai mari ? în anul trecut şi prezent cine a prestat şi prestează mai mult? 2. Că în anul precedent fiind trimişi comisari în oraşul şi vidicul Bistriţii, aflând ei greşeli la contribuţii au po- t* riincît Că ceeace ska luat excesiv în plus sa i-se restitue poporului contribuabil, şi s’a restituit de către magistrat ori nu? 3. Spre ce scop întrebuinţează magistratul acele ex- cedente ? 4. Că în vidicul Bistriţii multe sate de mulţi ani în- coace până azi au plătit până’ntr’un ban contribuţiile lor impuse ? 5. Că atunci când poporul contribuabil a cerut dela magistrat să ştie şi să fie informat, spre liniştirea sufle- tului, că pentruce se repartizează asupra lui impozite cari trec peste puterile sale, amintiţii Domni bistriţeni au ame- ninţat pe poporeni şi i-au închis? apoi că unii stau şi acum arestaţi, alţii însă de frică au fugit din vidic? 6. Dela cine, că măgistratul, cu excepţia Maj. Sale regine-i, nu-i porunceşte nici guberniul reg. nici comisia directivă ? 7. Că dintre funcţionarii orăşeneşti unii, şi cari, fac pe poporul contribuabil să-i slujască? de unde şi câţi oa- meni au adus la lucru şi cu ce fel de pretext? 8. Că funcţionarii oraşului îi fac cu preciziune drep- tate poporului contribuabil, ori favorizează pe unul-altul dacă acelor le promite, dăruieşte ori le lucrează ceva ? care, în ce mod? 9. Că magistratul bistriţan în fiecare an aranjază mari vânători cu concursul şi cheltuiala vidicului valah, şi dacă din întâmplare valahii nu pot prinde animale sălbatice mai mari, atunci magistratul pretinde ca vidicul să plătească în bani valoarea animalelor? pentru cari animale, şi cât storc de pe vidic ori sat? La toate aceste să răspundă martorul spre mântuirea sufletului său. i 1 < i r i Martori au fost: din Zagra 99, Mocod 20, Mititei 20, Runc 13, Poieni 6, Găureni 5, Suplai 9, Năsăud 41, Salva 47, Hordou 11, Bichigiu 5, Teleiu 18, Rebrişoara 76, Feldru 44, Rebra m. 13, Ilva 18, Vărarea 14, Maieru 39, Leşu 13, Sângeorz 28, Rodna 19. Suma martorilor districtuali: 558. Din Nimigea ung. 6: CJeorgius 2sigmond> Johannes Zsig- mond, Johannes Ferencz, Moroşan Petre, Iepure Iosip, Petrar Nic. Nimigea rom. 8: Brende Ion, Benţa Alexandru, Ţarca Si- mion, Pinte Mihai, Pinte Gavrilă, Opre Andreică, Rus Echim, Ilvan I. Mintiu (Nemeti) 7: Popa Alexandru, Avram Ursul, Moldovan Ion, Monoş Alexa, Marţian Oniga, Boic Petre, Rus Lupul. Prislop 6: Gabora Ion, Dabuţ Todor, Zăgrean Simion, Boica Andreică, Luşcan Gavrilă, Meruţ Savul. Cepan 7: Casalup, Ilvan Grigore, Alladâr Jânos, Teglas Ştefan, Alladâr Jânos, Prall Mihai, Grusik Simon. Vireag 7: Demian Mitru, Berbecar Gavrilă, Şunca Timoce, Furca Mihâilă, Zăgrean Dan, Rus Cosma, Andrei Eles. Peatra (Kofarka) 5: Măierean Gavrilă, Turda Vasile, Roman Grigore, Ardelean George, Precup Nicolae. Mireş (Olâh Nyires) 4: Cosma Todor, Conea Nechita, Cosma Ilie, Oaria Ion. Curtâiuş (Felso Kortvelyes) 6: Frăsincaş Iosif, Buduşcău Du- mitru, Leah Nicolae, Popan Todor, Leah Lazar, Zăgrean Mihaiu. Nimigea ung. Honorabilis Andreas Văsârhelyi alias Ballog Pastor Refornt. Terpiu 19: Martinus Bogner, Martinus Fejer, Katisor Gerig, Michael Roka, Michael Breivert. Michael Klimann, Michael Broser, Mathias Lorincz, Mathias Klimann, Johann Feuser, Georg Klimen, Johann Vendrig, Mathias Seivert, Johann Fridelt, Andreas Gottsick, Georg Kutsor, Mathias Broser, Johann Broser. Dumitra mare 31: Johann Kovacs, Georg Cseisz, Michael Csalner, Gerig Markler, Petrus Deichendt, Gerig Arelt, Michael Weis, Gerig Vints, Michel Romer, Michael Kovâts, Michal Thomes, Martin Thomes, Georg Rendelt, Mathias Los, Ştefan Frank, Mi- chael Bart, Gerig Rendelt, Gerig Kroner, Mathias Bart, Simon Schwarz, Johann Lennert, Gerig Jossing, Simon Weis, Johann Re- lent, Johann Csank, Martin Relent, Mathias Lutz, Michael Hantso, Michael Weis, Gerig Verner, Petras Bart. Iad 30: Andr. Klesler, Georg Kugler, Georgius Gross, Thomas Klein, Johann Widmann, Paulus Steutz, Talabinus Kugler, Math. Kessler, Simon Klosler, Andr. Girescher, Math. Gibel, Thom. Klein, Simon Engler, Mich. Girescher, Georg Steiner, Thom Engler, Thom. Gobel, Mich. Frim, Thom. Reinn, Mart. Girescher, Joh. Engler, Thom. Gobel, Simon Frimm, Math. Streiffest, Mich. Fuhrmann, Mich. Frimm, Mich. Frimm jun., And. Penteker, Math. Holztrăger, Mich. Frimm. Pintic 10: Joh. Pal, Joh. Luts, Mich. Hennig, And. Keitler, Georg Litz, Andr. Henig, Philip Bart, Math. Theil, Georg Paal, Joh. Schuller. Âldorf 1 i: Mich. Seîdl, Mich. Barth, Mich. Enger, Johann Bressler, Daniel Nuszbăcher, Andr. Lukats, Thom. Bressler, Ioh. Alpert, Ioh. Veiner, Şteph. Veiner, Mich. Adam. Sântioana 5: Vărărean Ion, Timoce Flore, Macavei Ilie, Mi- hăilă Nuţul, Crăciun Vărărean. Nuşfalău 7: Cotoc Urs, Rus Simion, Botha Tănase, Botta Lup, Moldovan Echim, Cosma Ştefan, Moldovan Todor. Suma totală: 728 martori anchetaţi. Dintre aceştia parte sunt liberţi ori onorabili preoţi, parte iobagi şi jeleri (inquilinii), locuitori pe proprietăţile lor ori ecle- siastice ori domneşti. Zăgrenii depun: In afară de contribuţia regulată noi pe anul 1755 am plătit 180 fl R. adăugând şi cei câte 9 şi 7 cr. pe cari îi dijmuesc cu execuţie strictă. Restanţele de pe anii precedenţi le-am plătit până’ntr’un ban. Intre multele plânsori tot ei spun că pentru biserica din Gherla dl Joh. Klein i-a silit să furnizeze cu mare pa- gubă grinzi, corni, leaţuri etc. Unii au primit ceva pentru cărăuşii, alţii nimic. Drăgan Chifor se plânge că dacă cuiva îi ard acare- turile în vidicul săsesc atunci clădirile aceluia i-le ridică şi con- struesc Valahii şi-i mai dau şi unelte şi mobile (hâzi eszkozoket), dimpotrivă pe Valahi nu-i ajută la fel. Apoi pe titlu de arendă după cârciumă Zagra a plătit 30 fl. R., cu toate acestea nu li-s’a permis să fiarbă pe sama lor proprie nici rachiu. Mai departe Klein Johan inspectorul depertinenţei ar fi zis că lui afară de Ma- iestatea Sa nu-i porunceşte nici guberniul nici comisia directivă şi nici Directorul fiscal. Giitsch Daniei comisarul a ameninţat po- porul că dacă nu dau pătacii (ban â 3 cr.). îi vor tăia ca pe Bă- năţeni. Birăul din Mediaş încă cu altul au fost în Bistriţa şi au observat că magistratul stoarce esceviv de mult de pe noi, şi au poruncit restituirea unor sume. Câtorva le-au şi restituit, multor însă nimic, şi dacă au cerut, i-au ameninţat. Dacă ne-am întrunit să vorbim despre acestea, ne-au prins şi arestat. Unii de frică au fugit din vidic. Anume Macavei a Popii din Mocod şi Scridon a Popii din Salva fugind lat Nimigea ungurească au pribegit| mal mult de trei luni, nu şi-au văzut toată vara casa, căci pandurii cu cătanele nemţeşti au umblat după ei să-i prindă şi în fine i-au şi prins. Mocodenii spun: In a. 1755 afară de contribuţiile regulate am plătit 160 fl. R. 38 cr., apoi câte 6 groşi (â 10 cr.) pe titlul de impozit de 7 şi $ după fiecare sută; după căldările de fiert rachiu atâta contribufie ca după un bou, şi afară de aceasta am plătit lui Klein Johann după fiecare căldăre câte 1 fl. Rh. Comisarii saşi trimişi de guberniu au comunicat că ce ni s’a luat peste compe- tinţă, are să ni se restitue, spre pildă in satul nostru lui Zaharie Cornea 2 fl. R., dar nu s’a restituit nici un ban; şi dacă a cerut careva, i s’a răspuns că-i va plăti regina. Dupăce l-au prins pe Macavei l-au ţinut în arest 15 zile şi în fiecare zi magistratul îl aducea în faţa sa şi-l silea să jure şi să garanteze că mai mult nimeni nu va merge să se plângă împotriva oraşului, zicând că numai aşa îl vor dimite. Iar de nu se obligă la aceasta, l-au ame- ninţat că în fiecare zi îl vor bate cu bastoanele cari stau gata. Dar el n’a voit să promită nimic şi văzând că nu pot face cu el ce vreau, i-au dat în sfârşit drumul. — Apoi şi ceice au să ju- dece şi să facă dreptate, aşteaptă daruri (bacşişe); iar din pricina chinurilor de către executori se vor prăpădii oamenii. Mititenii: Dela noi au stors plus de impozite 96 fl. R. Săr- manul vidic acolo a ajuns şi într’atâta a sărăcit încât arareori poţi afla om care să aibă doi boi. Funcţionarii bistriţeni pun pe po- porul sărman vidican să le lucreze; când îi mână la lucrul ora- şului fac să le lucreze şi lor câte o săptămână. Acela care duce bacşiş bun (Discretion), capătă bună sentinţă. La câmp le-am îm- bunătăţit ogoarele şi fâneţele pe cari le lucrează cu sărmanii să- teni. Pe aceia cari au mers să se plângă la Directorul fiscal, i-au alungat şi hăituit voind să-i prindă; aşa că n’au cutezat toată vara să meargă acasă, ci au pribejit prin satele judeţelor învecinate. Funcţionarii pun pe sărmanii oameni din vidic să le îmblătească, cosească, are etc. cu săptămânile; iar dreptate numai in acel caz li-se face dacă le duc bacşişe, ori porci graşi ori berbeci şi miere de stupi. Runcanii: Au plătit peste contribuţii 26 fl. R. 40 cr. Apoi pentru fiecare răvaş câte o poltură (a 3 cr.), chiar şi dacă sărmana femeie îşi agoniseşte pânea cu fusul. Impozitele septime (de 7 cr.) scoase din satul nostru fac. 60 fl. R. 35 cr. iar nonele (de 9 cr.) 75 fl. R. 54 cr. De patru ani încoace pun taxe separate pe vitele mânate de săteni pe munţii proprii. Klein Johann a adunat toamna capocurile căldărilor de fiert rachiu şi numai târziu toamna le-a . hi restituit, dar în acel interval de aruncatul încoace şi’ncolo într’atâta s’au deteriorat, încât sărmanii oameni au fost necesitaţi să-şi cumpere altele în locul acelor. înainte de aceasta cu circa 13 ani hotarul nostru a fost bătut de grindină şi atunci în timpul birăie. lui Klein Daniel magistratul ne-a iertat din contribuţii 100 fl. ung. Doi ani mai apoi în timpul birăiei lui Seifert au voit să-i scoată de pe noi; dar am mers în oraş înaintea sfatului, ne-am rugat şi iarăş ne-au iertat aceea sumă şi au revocat pe executori. O bucată de vreme după aceea n’au pretins nimic; acum însă din nou pretind dela sat acei bani şi ameninţă cu executori. Pârcălabul a luat în Teici dela Ion Morari doi berbeci, fără să-i plătească ceva. Poienienii: mărturisesc la fel. Oăurenienii: Dacă nu se’ndură cineva de noi, ne prăpădim. Eu, Iepure Vasile însumi am auzit când Klein Johann ameninţându-ne foarte mânios cu degetul zise că dacă nu ascultăm de cuvântul magistratului, ne tae cu sabia ca pe Bănăţeni, adaogând că în chestia aceasta nici guberniul nici altul, afară de regină, nu le porunceşte. Suplăienii mărturisesc la fel; aseminea Năsăudenii şi Sălvenii. Aceşti din urmă mai adaog: Fiind noi acum lipsiţi de grâu, câţiva am luat împrumut din grâul destinat dijmei. Cu Giitsch Daniel ne-am înţeles să-l plătim la Sf. Ioan cu preţul grâului de pe piaţă. Eu Cionca Gavrilă am dus atunci în târg grâu de vândut şi — stând pârcălabul lângă mine când târguiam — nimeni n’a îmbiat mai mult de 9 polture. Văzând aceasta pârcălabul zise că aşa nu-1 dă, ci va aduce el om care va plăti grâul cu 13 polture. Şi în curând veni cu alt Sas care îndată îmbie 13 polture. Şi acum pretind pentru grâul împrumutat acel preţ urcat cu şiretenie. Tot aşa au făcut-o şi cu preţul păpuşoiului. Hordouanii adaog: La noi numai Coşbuc Gligore are căl- dare de fiert rachiu, şi el în nici un chip n’a voit să se lege să ia asupraşi arenda cârciumei, dar Klein Johann cu forţa l-a făcut să plătească 12 fl.| Rh. y f I Bichigenii şi Telcienii mărturisesc ca cei precedenţi. Rebrişorenii spun: Giitsch Daniel pârcălabul pelângă com- petinţa sa zilnică de vehicul şi alimentaţie (equilis et oralis portio) ne mai ia numai pe titlul beuturii care i-ar compete, câte 12 cri * 6 In sfârşit ar fi de menţionat că Românii din ţinutul nostru adresaseră în acest an, între multe altele, şi un memoriu bine instruit comisiei dirigiuitoare, pe care această comisie în 11 Iunie l-a expediat magistratului ca să răspundă la gravaminile cuprinse în patru puncte. Răspunsul dat*) este pe cât de întortochiat, pe atât de insolent. 1757 Resmeriţa din Mocod — Conflicte în Năs&ud şi Rebrişoara — In- vestigaţii — Petiţii şi apeluri — Comisia Teleki-ană — Comisarul Mara — Diverse incidente îndată după intrarea în acest an — în care Johann Friedrich Klein a Straussenburg, promovat la rangul de primar al oraşului, propune ca agendele »importante« ale depertinenţei valahe de aci înainte să le poarte senatorul Oeorg Ounesch — se petrece în Mocod un grav incident, care cu consecinţele sale dovedeşte că abisul dintre Saşii bistriţeni şi Românii districtuali se lărgeşte şi adânceşte tot mai mult. Crainicul Dumitru Lucaci şi slobodnicul Dănilă Ciot din Mocod raportează în 17 Martie că atât când a venit slobodnicul Pinte, cât şi a doua oară slobodnicul Petre în sat cu ordinul sever să se îmblătească dijma de cereale pentru public {oraş), în amândouă rândurile au păşit înainte câţiva săteni, adică Macavei a Florii, Ie- remie a Todor a Bodii şi Simion a Ion a Gafti, precum şi fratele acestuia Zaharie împreună încă cu alţii, pe cari îi ştie »birăul domnesc* şi au zis: »Să nu dea Dzeu, că bucatele acele să fie îmblătite pentru public, ci noi ne vom îngriji de le vom îmblăti şi le vom aşeza (versorgen) în biserică«; ceeace s’a şi întâmplat, căci îndată ce le-au îmblătit le-au dus în biserică. Atunci imediat cu ştirea întregului magistrat, sunt trimişi la Mocod comisarul Andreas Gottschick şi un vătăşel orăşenesc cu porunca severă săprindălpe amintipi instigatori (Redelsfuhrer), să-i lege şi aducă în otaş, iar în locul cerealelor publicului înstrăinate, să le ia corifeilor vite în preţ mai mare decât fac bucatele, şi să Ie mână la oraş la disposiţia mai departe a magistratului. *) V. »Arh. Som.« Nr. 11 p. 96—103. 83 Comisarul Qottschik, însoţit de vătăşelul Hanes Bidner, şi pleacă la drum, iar după două zile despre cele păţite în Mocod face următrul raport: La poruncă a plecat imediat la Năsăud, de acolo spre mai bună reuşită a însărcinării primite a luat cu sine pe slobodnicii Lazar şi Vasile, iar din Salva pe slobodnicul Petru şi cu ei împreună a călătorit la Mocod. Sosind aci a descălecat la jude şi îndată a ştiricit despre instigatori, cari sunt: Oniga Foşlui, Ieremie Bocşa, Oerasim a Petri, Scridon a Ion a Torni, Zănovie a Foşlui, Larion a Todori şi Costan a Flori, precum i-s’â relatat. îndată a trimis pei cei trei slobodnici să-i aducă pe nu- miţii, cari au şi fost aduşi toti la jude, cu excepţia lui Gostan a Florii. A lăsat apoi fără multă vorbă (ohne Anstand) să-i lege şi a ordonat slobodnicilor să pună mâna şi pe vitele lor> şi de asemenea să le aducă acolo. Când deodată veni slobodnicul Petre cu vestea, să fie cu atenţie (man solite sich vorsehen) căci Costan, pe care încă era să’l aducă la jude, i-a zis: »Lasă-mă în pace şi cautâ-ţi de drum; eu nu merg la jude, ca să mă lege şi pe mine, ci voi merge la biserică şi voi trage clopotele*. Slobodnicul a şi observat că la biserică deja erau adunaţi mulţi săteni. La vestea aceasta Gottschick împreună cu vătăşelul şi cu slobodnicul Petrea au plecat cu oamenii legaţi, spre a-i aduce la oraş. Când însă sosiră la prima apă (părău) din sat şi cei legaţi trecură puntea, aci erau deja adunaţi mulţi săteni, bărbaţi şi femei, cari la strigătul celor legaţi: »Săriţi, săriţi, tulai, nu ne lăsaţi«, parte îi deslegară, parte le tăiară frânghiile, sbierând din răsputeri: »Daţi-le la moarte, ucideţi-i«, ceeace le suna lor, adică comisarului Gottschick şi aju- toarelor sale. Sătenii începură să arunce pietre asupra lor şi să-i lovească şi pe ei şi pe cai cu lemne. Trei din grămada adunată ţineau calul său, al comisarului, de frâu, de cari el nu se putu libera altfel, decât lovind pe unul şi pe cellalt cu pistolul peste mână, apoi dete pinteni calului şi trecu călare peste unul dintre aceia (einen iiber den Haufen geritten). In modul acesta au scăpat cu greu de pericol, sătenii însă i-au mai urmărit câtva tot arun- când după ei pietre. In legătură cu cele de sus, totatunci slobodnicul Lazar ra- portează că conform ordinului primit, el adusese la casa judelui câteva vite de ale instigatorilor. Aci era deja adunată o grămadă 6' u de săteni, cari nu i-au lăsat să mână vitele în ogradă, ci i le-au luat strigând: »Veniţi să omorîm pe acesta, dupăce tâlharii ceilalţi ne-au scăpat din mâini®. La ceeace el a răspuns: »Omorîţi-mă dacă aveţi drept la aceasta (wenn ihr dazu befugt)«, apoi a fost tras în învălmăşeală (ins Handgemenge), unde Oniga Foşlui l-a lovit cu pumnul în spate. Scăpând de acolo, a călărit în urma lui Gottschick şi l-a ajuns în Năsăud. Rapoartele aceste precum încă şi alte informaţii primite între timp sunt luate la desbatere în şedinţa plenară a senatorilor ma- gistratuali, ţinută în 19 Martie, şi se hotăreşte în principiu ca de cu bună vreme să se ia toate măsurile necesare pentru prevenirea unui rău şi mai mare. Şi aceasta maicuseamă dupăce judele Onu Zinveliu din Zagra aduce ştirea că el a fost ieri în Mocod şi vorbind acolo cu Arsinte a lui Iosip, cu Ursul Luntraşu şi încă cu alţi doi Mocodeni cari steteau la pază, toţi i-au declarat că se vor răzvrăti tot aşa, de câte ori vor fi trimişi la ei oameni ca Gottschick. Deci magistratul hotăreşte ca: 1. Să se expedieze la Mocod 100 oameni; 2. Să plece aşa ca să fie Joi dimineaţa acolo; 3. Cei doi Mocodeni cari vin mâne în oraş să fie deţinuţi; 4. Toţi judeţii să fie citaţi pe Miercuri în oraş; 5. Comanda expediţiei la Mocod se încredinţează lui »Quartirmeister« Lang. In 22 Martie senatorul Ioachim Bedeus ceteşte iar magis- tratul aprobă instrucţia dată oamenilor cari pleacă la Mocod. Chel- tuelile împreunate cu acea expediţie au să le plătească Mocodenii cari le-au cauzat, iar autorii rezmeriţii au să fie aduşi legaţi la oraş. Comisarilor cari pleacă în fruntea expediţiei la Mocod li se dă următoarea instrucţie: Deoarece locuitorii din Mocod s’au opus în mod criminal (frevelhaftig) tuturor disposiţiilor, mai ales însă manipulaţiei alodiale ordonate de comisia naţională şi prestării zăciuielilor, au depositat zăciuiala de cereale în biserică şi au de- negat extrădarea acelei; iar când magistratul a trimis pe comisarul Andr. Gottschick] şi pe vătăşelul| Johann Bidner împreună cu 2 slobodnici cari pe căpetenii (Redelsfiihrer) şi pe instigatori aveau să-i prindă şi aducă în oraş, legaţi, pentru cerbicoşia lor (Wieder- spenstigkeit), satul s’a opus, a revoltat, a liberat pe cei prinşi într’un mod încât comisarul şi vătăşelul numai cu pericolul vieţii au putut să scape, ceeace au relaţionat per extensum; şi deoarece 85 un astfel de procedeu poate avea urmări rele şi poate produce cine ştie ce excese în sate — se află ca foarte necesar să se su- foace dela început această răsvrătire (Auflehnung) ca pildă pentru sate. Spre scopul acesta Daniel Giitsch şi Joh. Lang sunt expediaţi acolo cu o trupă considerabilă prevăzută cu puşci, care are să asculte necondiţionat de comandanţii săi. Se ordonă: 1 Fiecine să dea necondiţionată ascultare ambilor deputaţi; 2. Oamenii să se adune mâne în oraş şi sara să fie în Dumitrea mare, unde 3. Să fie împărţiţi în plutoane şi să fie vizitate puşcile; iar 4. Poimâne des de dimineaţă să plece de acolo, provezuţi cu lanterne, aşa încât toţi în zori de zi în cea mai mare ordine şi în tăcere să sosească în Mocod; 5. Aci să fi postaţi în grupe de câte zece în stradele şi în jurul satului ca nimeni să nu poată fugi din sat; 6. Deputaţii, cum vor afla de bine, să pue mâna cu toată pre- cauţia pe căpeteniile cerbicoşilor precum şi pe aceia, fie bărbaţi fie femei, cari au atacat pe comis. Gottschik, şi să-i aducă la oraş; 7. întreagă expediţia se decurgă, cât se poate, în linişte, să nu se audă nici o puşcătură, decât numai în caz de apărare (Not- wehr) şi dacă cineva nu-şi va putea altcum salva viaţa dinaintea Valahilor; 8. Să se evite orice omor şi orice împuşcătură, totul să decurgă în linişte. Urmează numele celor ce s’au opus în Mocod comisarului Gottschik şi pe cari conform ordinului primit susnumiţii doi co- misari aveau să-i aducă în oraş: Oniga Foşlui, Zânovie Foşlui, Scridon a Anton, Irimie a Todor a Bodi, Grasim a Petri, Pinte a Bodi, Costan a Popi, lacob a Larion, Luj5uF Vasîeş, Larion a Todori, Andrieş, Simion Vârtic, Gabriel Vasieş. Despre cursul acelei expediţii amintiţii doi comisari adre- sează magistratului următorul raport: In 22 Martie 1757 subsemnaţii am fost trimişi de magistrat împreună cu un număr de cetăţeni şi săteni armaţi din districtul săsesc, circa 100 persoane la Mocod, spre a prinde şi a duce în oraş pe Valahii cari în 19 Martie s’au opus, şi au atacat pe co- misarul Audreas Gottschick şi pe un vătăşel (Stadtreiter) trimişi acolo. Am plecat în 23 după amiaz şi seara la 6 am sosit în Du- mitra, unde am rămas peste noapte. In 24 dim. la 4 ore conti- nuându-ne drumul, spre a trece mai iute apa, încă în Dumitra ne-am împărţit în două. Cu o jumătate am plecat eu Lang spre 86 Rebrişoara, iar cu cealaltă jumătate am mers eu Daniel Giitsch spre Năsăud. Norocos am trecut cu luntrea peste apă (Someş) şi am aşteptat în Năsăud pe cei plecaţi la Rebrişoara, cari ne ajunseră într’o jumătate de oră. Aci n’am zăbovit ci am mers în marş până la Mititei, unde ne întâmpină Popa valah de acolo, se prezentă şi ne rugă să mergem cu gând bun la Mocodeni, cari nu intenţionează să se opună. Dar mai adaose că acolo e adunat grozav de mult popor. Pe popă nu-1 lăsarăm liber, ci-1 luarăm cu noi. Ieşind din Mititei am văzut nunumai pe toate dealulurile miş- cându-se mulţi oameni, ci şi o mulţime nenumărată de Valahi stând înaintea Mocodului. Cu toate acestea am înaintat până sub deal, acolo ne-am oprit, am vizitat puşcile oamenilor noştri, apoi ne-am consultat cum s’o facem ca să nu lucrăm nici cât de puţin îm- potriva instrucţiei primite. Planul conceput înainte de. a împărţi aşa oamenii ca să împrejmuim satul, a fost împedecat, căci era cu neputinţă să mergem spre Zagra, din cauza cetei de Valahi dispuşi în ordine. Am îndrăznit să mergem cătră ei şl la depăr- tare de o puşcătură ne-am oprit, apoi împreună cu doi vătăşei călări şi cu doi argaţi (haiduci) am călărit spre ei. Dela ei încă se apropiară de noi 5 bărbaţi, ne arătară o scrisoare cu pecete regească, însă nu voiră să ne lase s’o citim şi să-i vedem con- ţinutul, ci numai protestară împotriva încercării noastre. Noi am răspuns că n’am venit să începem ceartă cu ei sau să facem cât de mică pagubă în satul lor şi i-am întrebat că ce vrea aci mul- ţimea de popor. Ei răspunseră că au trebuit să-şi câştige ajutor, căci li-s’a relaţionat (hinterbracht) că s’au expediat o mutţime de oameni să-le ardă până’n temelie satul, şi să-i omoară împreună cu soţiile şi copii lor. Le-am răspuns, că suntem trimişi să cerem dela ei pe acei, cari s’au opus în mod atât de obraznic ordinului magistratului. Cerând extrădarea acelora, Valahii ne rugară să nu cerem aceasta dela ei, căci aceia nu sunt cu nimic mai vinovaţi decât toţi ceilalţi. încă de câteva ori i-am agrăit să lase pe acei oameni să vină cu noi, căci nu li-se va întâmpla absolut nimic, ci vor avea numai să dea seamă înaintea magistratului. Ei răs- punseră că e imposibil s’o facă aceasta; şi că întreg satul şi-a dus femeile, copii şi vitele în siguranţă (gefliichtet) pe pământ domnesc (Edelboden). Spre a ne convinge despre aceasta, ne în- biarăm să mergem în sat spre a putea lua acolo măsuri, ca în înţelesul instrucţiilor primite, să nu se întâmple nici o resmeriţă ori vr’un omor. Ei se învoiră şi cerură dela noi s’o facem. Noi puserăm însă condiţia ca împreună cu noi să nu vină în sat alţi oameni decât din fiecare sat câte două persoane. Şi la acestea se învoiră. După care noi, adică: Daniel Giitsch, Johann Lang, co- mişarul Kreusel, fiul lui Lag, fiul lui Georg Gottschick, un vătăşei 87 călare şi 2 argaţi, călărirăm spre sat. La sosirea noastră ei des- chiseră cercul, şi dupăce trecurăm călări printre ei iarăş închiseră cercul, nelăsând să între înlăuntru niciun alt om de-al nostru. Sosirăm cu ei la casa judelui unde ne îndemnau să întrăm în ca- meră ; noi însă nedându-le crezământ, am rămas numai în ogradă şi am repetat pretenţia noastră amintită cu adaosul, ca împreună cu persoanele reclamate să trimită din fiecare sat încă câte două alte persoane. Cererea aceasta am repetat-o de câteva ori, ei însă refuzară răspunzând că n’o pot face, deoarece posed deja scrisori dela Directorul cauzelor fiscale, şi în fiecare oră aşteaptă sosirea câ- torva cancelarişti; cu aceştia împreună vor veni oameni din întreg districtul în faţa magistratului, şi dupăcum vor hotărî aceste două partide, aşa se vor conforma şi ei, şi nu se vor opune în nici un chip magistratului. Intre discuţiile acestea zise un om din Runc, cu numele Lupul Flore (Fluare): »Darea regească voim s’o dăm bucuros, afară de aceasta însă nimic, maicuseamă dijma după ce- reale nu vom da-o, orice veţi face cu noi«. După aceasta am trimis pe comisarul Kreusel cu contraşul (controlor, paznic) Gabor să viziteze casele dacă e adevărat că oamenii şi-au dus femeile, copiii şi vitele la loc de adăpost. întorcând comisarul ne raportează că este aşa, şi casele sunt goale de femei copii şi vite. Atunci fără de-a mai zăbovi, îi mai întrebarăm înc’odată de prisos dacă vreau să se acomodeze propoziţiilor noastre sau nu. La aceasta ei protestară în faţa lui Dumnezeu şi a lumii zi- când că de se va întâmpla ceva, ei nu vreau să poarte nici o vină, şi că sunt faţă aci oameni din trei sate ale judeţului învecinat, aceştia vor avea să mărturisească odată despre toate cele petre- cute. Atunci plecarăm îndărăt Ia oraş. Bistriţa, 26 Aprilie 1757. Daniel Giitsch, Johann Lang. * Despre întâmplarea din Mocod va mai fi de multeori vorbă, căci cunoscuţii cancelarişti Gyorffi şi Tordai din timp în timp apăreau pe teritorul districtului şi interogau atât asupra motivelor şi detaliilor acelui caz, cât şi asupra altor evenimente şi chestii de ceartă între vidic şi magistrat. Faptul acesta neliniştea foarte mult pe Bistriţeni şi ei de frică continuu iscodeau şi întrebau pe la toate oficiile şi cancelariile ţerii dacă au umblat pe acolo Va- lahi vidicani cu pâri, cine şi câţi au fost etc. Ar mai fi aci de menţionat că după întoarcerea «expediţiei» dela Mocod magistratul însemna toate veştile şi detaliile întâm- 88 plării, povestite de oamenii cari luaseră parte Ia acea întreprin- dere. Astfel în nişte acte răsleţe se găseşte nota că la încercarea de resmeriţă a Mocodenilor le-au venit în ajutor acestor mulţi oameni din Mititei, Runc, Zagra, Găureni, Bichigiu şi Hordou, apoi chiar şi din sate învecinate cu districtul năsăudean ca d. e. din Piatra, Nimigea ungurească şi Nimigea românească. Mai de- parte sunt însemnate următoarele depoziţii demne de reţinut: 1. Alexa din Găureni: Sluga sa Gavril, din satul lor, a auzit dela un sas din Terpiu, că vor fi trimişi mulţi oameni la Mocod, cari vor aprinde întreg satul, iar pe săteni îi vor tăia şi omorî (klein und grosz zusammenhauen und umbringen). Urmează depoziţiile unor Saşi dintre cei cari fuseseră trimişi la Mocod. 2. Mihail Bertleff: Mocodenii au întrebat, cum de au venit Saşi din districtul lor armaţi cu puşci, pe pământul Românilor? 3. Simon Fruhm: Un Valah zice că aşteaptă până vor cădea dintre ei la vr’o 20, atunci să vadă ce vor face ei cu Saşii. 4. Joh. Schuller: Valahii zic că aşteaptă numai o scrisoare din Sibiu, apoi se vor prezenta ei în oraş. Pe care Sas vor pune mâna îl vor lega şi duce la tem- niţă în Reteag. 5. Paulus Niedlich: Grigore Galben din Rebri- şoara i-a spus, că toate satele până la Rodna au fost avizate despre acţiunea aceasta. 6. Georg Gottschick iun.: I-a spus un Dumitrean, că mulţi valahi stau cu puşci după deal. Tot aci pentru de a fi înţelese multe din cele ce vor urma reproducem o notă importantă aflătoare într’un act magistratual. Anume, pe un tablou de evidenţe aflăm însemnate de magistrat numele următorilor »matadori şi instigatori ai satelor valahe«: Mocod: Macaveia Florii, Costan a Florii, Oniga Foşlui, Irimie Bodiu, Lar Ion a Todorii (care a lovit pe Gotschick mai întâi), Vasile a Ceterâ, Todoraş a Todosii, George Dolha; Mititei: Todor Fontu, Dumitru Sucota; Runc: Ion Crainic, Lupul Flore, Ion Morar; Zagra: Luca a Zinvel, Oanca Lehaci, Dumitru Zinvel; Hordou: Gavril Cihârean, Ion Buha; Salva: Ion Fetinca, Grigore Zăgrean; Năsăud: Todor Creţoi, Todor Granciul, Ion Crainic, Ion a Florii, Vasile Isip, Iacob Floroae, Ion Vasilichi, Simion Vasilichi, Macave Câtiul; Răbrişoara: Grigore Galbăn, Grigore Ciut, Gri- gore cel mare, Petru a Popii, Simion Leluţi, Ion a Cotului, Ştefan a Domniţii; Vărarea: Grigore Popiţan; Feldru: Ştefan Nimigean 89 (Cute), Ion Costinaş, George a Popii, Nechita Bârdan, Macavei Cionca; Ilva: Petru Gacii, Nicolae Rognean; Sângeorz: Opre a Pintelesii, Oniga Plăiaş Varvari, Grigore jude Varvari, Ronca; Maier: Todor Clompoş, Tofan a Samson, Ilieş a Hogii, George Pârle, Demian Ureche; Rodna: Ştefan Mogovan, Todor Cosofreţ, Petre Jugan, Georgiţa Boldiş; Nuşfalău: Tudor Spătar, Onul Nu- ţului, Ursul Cotoc, Rus Todor. —Apoi mai sunt numiţi din Mocod: Costan a Preutesii, Scridon a Ion Torni, Ieremia a Bucşii; Runc: Todor a Georgi, Feciorul Dâncului; Salva: Scridon a Popii. Se va vedea din acest act că aceştia au şi fost anchetaţi în Mocod de către o comisiune constătătoare din: fibirăul Mosa din Dej şi notarul Also Jânos din Reteag. Amintind aci şi faptul că cei doi cancelarişti Gyorffi şi Tordai recomandă şi ordonă în 23 Martie din Gherla Bistriţenilor să în- ceteze cu abuzurile împotriva Românilor din districtul năsăudean, >) continuăm cu cele ce se întâmplă în vidic. In 23 Martie se prezintă înaintea judecăţii orăşeneşti Ileana a Coţa Filip o sărmană văduvă din Găureni şi se tângue amarnic, că atunci când înainte cu circa 14 zile au fost în sat cei doi fraţi Martin şi Johann Pfingstgrăf spre a distribui contribuabililor ră- vaşele de dare, ea încă a trimis la jude pe fiul ei cu 1 fl. Rh., — unde erau şi cei doi comisari—ca să înmâneze judelui banii aceia în contul dării sale din anul curent, precum fiul a şi făcut şi i-a dat banii judelui. In loc însă ca acesta să încreste banul pe răvaşul ori pe »tincuşa« ei, i-a pus într’un ulcior, pe care l-a atârnat de un cui. Apoi comisarii unul după altul au năvălit (los- gedrungen) asupra fiului ei, ca să se facă soldat. Când acesta a refuzat să facă aceasta, au lăsat să-l lege şi paza satului să-l pă- zească până în ziua următoare, în casa din vecini. In ziua proximă din nou l-au năcăjit (in ihn gezetzet) să se facă soldat, căci altfel îl vor trimite legat în oraş. Fiul ei însă le zise, să facă cu el ce vor voi, el totuşi nu vrea să fie soldat, căci are o sărmană mumă slabă, de care trebue să grijească. Dup’aceea comisarii îl pără- siră şi merseră iară la jude. Atunci sărmanul fecior speriat, spre mângâierea sa înţelese, că în sat ar fi de vândut o piele de vulpe, şi el agrăi pe un sătean cu numele Petru Man să i-o câştige, *) *) Vezi »Arh. Som.« Nr. 12. p. 216, 00 căci cu un astfel de prezent probabil va scăpa. Acesta îi făcu rost, acordă pielea cu 6—17 cr. şi 1—7-eri şi i-o aduse. Pielea nu-i plăcu fratelui mai bătrân Martin şi el întrebă, cât de scump este cumpărată. Comunicândui-se preţul adevărat comisarul zise: »Dacă vrea să scape să dea încoace cei 6—17-eri şi 1—7-eri, apoi se poate căra«. Sărmanul captiv rugă atunci pe jude să-i dea în- dărăt florenul Rh. care şi aşa încă nu e însemnat pe răvaş (nicht aufgeschnitten), zicând că va împrumuta restul ca suma să fie com- pletă. Judele îi dete florenul şi astfel apoi el trebui să le plă- tească comisarilor 6—17-eri şi 1—7-eri pentru ca să fie lăsat liber. Cei doi comisari sunt confruntaţi cu văduva şi fiul ei în prezenţa judelui şi a lui Petru Man, şi se constată că chestia e aşa precum a expus-o văduva. Ei spun că judele i-a îndemnat la aceasta şi recunosc că banii primiţi i-au împărţit între sine aşa că'fraţii şi-au reţinut cei 6—17-eri iar restul, 1—7-eri l-au dat ju- delui. Li-se ordonă judecătoreşte că »mox et de facto* să restitue banii văduvei, ceeace şi fac, iar văduva adauge la 1—7-eri încă atât ca să faca 1 fl. Rh. 11 cr. cu care îşi răfueşte contribuţia din anul prezent. Comisarii şi judele sunt avertizaţi (eingeschărft) să se păzească de lucruri de natura aceasta şi de astfel de în- călcări. Judele Grigore Coşbuc din Hordou raportează în 24 Martie că fiind trimişi din partea Directorului (causarum fiscalium) înainte de Crăciunul trecut în depertinenţă cei doi cancelarişti »zu ihrer vorhabenden Verrichtung*, şi fiind şi el ca şi alţii citat la Năsăud »cum sigillo compulsorio», a urmat înaltei citări şi la întrebarea pusă de aceia a mărturisit conştiincios, ce a ştiut. După câtva timp a primit din Mocod dela acei cancelarişti, prin săteanul Ion a Andrieş din Hordou, ordinul oral ca pe socoteala (auf Ration) cancelariştilor să repartizeze şi scoată de pe sat 10 fl. ung. La ceeace el a răspuns, că aceasta n’o poate face fără ştirea prea- labilă a superiorităţii sale; dacă vrea s’o făcă altcineva din sat facă-o, el însă nu vrea să repartizeze (auschlagen) nimic, ^ână-ce nu i-se va porunci din partea superiorităţii. Dupăce amintitul Ion a Andrieş şi Gavril Cihăreanul din satul lor au luat asupră-şi chestia (solche Verrichtung), ei au repartizat suma de plată şi au şi scos-o (exigirt). Cu încassarea banilor însă a mers foarte greu 9! şi s’a întârziat mult, doarece oamenii parte pretextau sărăcia lor şi alte necazuri (Beschwărnisse) parte niei cu buna nu voiau să dea nimic, şi astfel adunarea banilor s’a amânat (verzogen) cu circiter 3—4 săptămâni. Intre timp cancelariştii trimiseră din Zagra printr’un sătean de acolo ordinul (mandatum conpulsorium), că el (Coşbuc) să aducă banii ceruţi şi să se prezente în persoană. ^ Atunci el a trimis la cei doi juraţi ai satului, cari au avut să în- casseze banii, şi a lăsat să li-se spună, că dacă banii vor fi adu- naţi, să-i ducă le Zagra, şi, precum s’a cerut, să-i înmâneze can- celariştilor. Pe el (Coşbuc) însă deastădată să-l scuze, că n’a ur- mat poruncii lor, căci a căzut cu calul pe drum, când era să că- lărească din oraş dela administrarea banilor spre casă, şi din că- derea aceia un picior i-s’a umflat tare şi e foarte contusionat (iibel zugerichtet), deci nu cutează să plece la drum pe frigul acesta. Acei doi oameni apoi au călătorit cu banii la Zagra şi i-au înmânat cancelariştilor, cari însă, din motivul că judele n’a venit în persoană, au luat-o foarte în nume de rău; dar la scu- zele făcute în fine tăcură mulcom. Ieri i-a comunicat (lui Coşbuc) judele Onul Zinvel din Zagra, că Popa Vasile din satul lor — care de curând fusese la Directorul cauzelor fiscale — a adus vestea că Coşbuc e însemnat la Director cu o amendă de 60 fl. In urmare Coşbuc roagă pe magistrat să-i stea în ajutor, ca să fie liberat de acea pedeapsă. Cazul dela Mocod precum şi ţinuta »suspectă» a cancela- riştilor Gyorffy şi Tordai le făceau mari griji Bistriţenilor. Din acest motiv urmăriau fiecare pas făcut de acei funcţionari pe te- ritoriul districtului, şi prin spionii săi magistratul şi află, că nu- miţii cancelarişti au primit dela Românii districtuali 225 fl. 67 cr. şi ar mai avea de primit 32 fl. 03 cr. Se poate că Românii noştri au dat cancelariştilor o recompensă pentru apărarea justă din partea acestora, dar se poate şi aceea că i-au despăgubit pentru chel- tuelile împreunate cu multele lor călătorii. Tot privitor la cancelarişti raportează în 28 Martie săteanul Vârtolomei cel Mare din Rebrişoara că îndată după sosirea lor în Mocod, aceia au somat toate comunele până la Feldru să-şi tri- mită în 26 c. delegaţi la Mocod. Şi el a fost delegat de comună să meargă dar a refuzat. Dealtăparte tot în 28 Martie secretarul 92 magistratual Mih. Rohrmann scrie din Ujfalăul săsesc, că trimis în urma cancelariştilor -în calitate de »regius«, aceştia n’au voit să-l accepte ca atare, dar a vorbit mult cu ei despre cazul dela M:>cod şi ei au negat că ar fi îndemnat pe Valahi să nu plă- tească dijme. îngrijorarea pentru întâmplările recente se poate vedea şi din faptul că tocmai când decurgea expediţia de pedepsire a Moco- denilor, magistratul cita în 24 Martie pe toţi judeţii districtului valah şi expunându-le în cel mai accentuat mod (nachdriicklichst vorgestellet) delictul satului Mocod, îi avertiza să se poarte cu ascultare şi linişte. — II impresionau adânc pe magistrat unele ştiri ca şi acele aduse de preotul Michael Fogarassi din Jeica; acesta raportează în 29 Martie următoarele: Sâmbăta trecută a venit la casa lui un Mocodean şi nefiind el acasă, preoteasa l-a în- trebat că ce s’a întâmplat în Mocod. Intre multe altele Valahul răs- punse că primarul Johann Klein beleşte şi chinueşte pe Valahi, dar a avut noroc că n’a mers la ei cu ceilalţi oameni (Saşi), l-ar fi omorât dacă le cădea în mâni. Insă şi aşa să bage sama, căci dacă îl prind, n’are să mai calce iarbă verde (zold fiivet nem nyom); iar dacă nu vor putea să pună altfel mâna pe el, îl vor trage şi din pat şi-l vor ucide. Pe acel Român magistratul mai apoi îl cauta ca în bobi. In 29 Martie, Grigoraş Dărăban din Salva raportează, că în anii 1754—55 a fost numit (aufgestellet) »birău domnesc», din care ani iau rămas în restanţă săteni din Salva cu neşte bani pentru cerealele de zăciuială împrumutate. La porunca inspecto- rului de atunci el începuse să scoată restanţe de aceste şi a adunat: pentru 70 metr. grâu â 36 den. facit 25 fl. ung. 20 den. pentru 9 mt. cucuruz â 21 den. — 1 fl. 89 den., în fine pentru 5 met. ovăs â 12 den. = 60 den. Din aceşti bani el a înmânat provizo- rului Daniel Giitsch pentru 50 met. grâu 18 fl. ung.; 7 mtr. cu- curuz 1 fl. 47 şi pentru 5 met. ovăs 60 den. = suma 20 fl. 07 den. Restul de bani1 a1 rămas la fel (Dărăban), fiindcă el încassă aceşti bani, dupăce vărsase suma de sus. Alaltăeri a venit la el Petre a Ioanii şi Todor a Surdului şi şi-au cerut banii ce-i dăduseră pentru cerealele primite. De frică i-a şi restituit primului 72 den. şi celuilalt 72 den. Acum îl ame ttînţă sătenii, că dacă restul de bani îi va administra draşului, îi vor lua vitele şi nu va mai avea odihnă în sat; mai ales judele i-a luat în nume de rău, că a administrat la oraş restul de bani. Afară de aceasta raportează »denunciantul« (Dărăban), că atunci când Salvanii au mers în ajutor Mocodenilor, cu ocasia răscoalei (Aufstandes) acestora întâmplată înainte cu câteva zile, Onişor Zăgreanul, Ştefan Simion şi Cişa Onul l-au apucat (pe denunciant) de ambele braţe zicând; »Vino cu noi la Năsăud!«, când însă n’a voit să meargă cu ei i-au zis: »Tu totdeauna te retragi, tu mişelule (unniitzer Kerl) f... e în suflet; tu ţîi cu domnii, dar ţi-se va înăcri zama (sauer werden). De vrei să trăieşti cu noi, trebue să şi ţii cu noi!« Roagă deci de sprijin şi apărare, altfel va trebui să se care (răumen) din sat şi să se aşeze altundeva în siguranţă. Căci între astfel de împrejurări (so gestalten Sachen) nu cutează să existe între aceşti oameni destrămaţi (bei diesen losen Leuten zu bestehen). * In situaţia în care se găseşte, magistratul bistriţan — ca de obiceiu — iarăş se adresează în 30 Martie comisiei naţiunei să- seşti şi referindu-se la plânsoarea din 10 Noemvrie 1756 şi re- peţind cele expuse atunci, mai adaugă că acum şi Rebrişorenii vreau să imiteze pe Mocodeni, căci au şi împărţit între săteni dij- mele oraşului. Intre împrejurări atât de revoltătoare niciun comisar nu mai cutează să meargă în districtul valah, nu se pot urma şi îndeplini ordinele, privitoare la serviciul preanalt (Allerhochsten Dienst) şi nu se pot încassa contribuţii. Roagă comisia să inter- vină la guberniu în favoarea Bistriţenilor. Totodată reeditând ve- chile plânsori, expediază suplici guberniului şi prefectului comi- tatului Solnocul interior, insistând mai cu seamă asupra cazului din Mocod. ♦ Continuăm cui înşirarea întâmplărilor din vidic. I Ignat a Popii din Rebrişoara, birăul domnesc din anul crt., raportează în 5 Aprilie aceştea: După întoarcerea în 25 Martie la oraş a armatei (Mannschaft) trimisă în 23 Mart. la Mocod, a 3-a zi diip’aceea adecă în 28 Martie s’au întors acasă din Mocod şi Grigore Galbăn, Grigore cel Mare, Ştefan a Domniţii, Ion a 4 Lichi, loatl a Popii şi Gavrilă Buti. Sosiţi acasă, au cortvocat satul, fără învoirea judelui, şi înaintea satului adunat au strigat în gura mare (aus vollen Hals) că nimeni să nu cuteze în viitor să semene bucate pentru oraş (auf Stadt Ration), să facă fân pentru public şi să dea zăduială. Zăciuielile în bucate, fie grâu fie porumb sau altceva să fie adunate şi duse în biserică. Pentru ducerea în de- plinire a acestei intenţii (zur Ausfiihrung solcher Absichten) ime- diat încă în aceiaş zi a venit o căruţă la el (denunţiantul) tri- misă de instigatori, ca să ducă bucate. El însă i-a răspins (fort- gewiesen) şi n’a voit să lase a li-se administra bucate. Mai de- parte instigatorii aceştia deteră ordin ca, la caz dacă va sosi la apă (să treacă apa) vr’un om trimis din oraş, fie comisar fie pâr- călab, fie oricine, să nu cuteze nime să-l tieacă dincoace cu luntrea, înainte de-a trage clopotele şi-a convoca satul şi a se aşeza în postură în drumul ce duce dela apă, spre a putea întreba pe omul sosit din oraş că ce voieşte. Dacă el ar veni in chestia zăciuelii (in Verrichtung des Zehend Wesens), atunci să-l ucidă (umbringen) şi acel sătean, care l-a trecut la trasul clopotelor nu se va pre- zenta imediat la locul destinat (am behorigen Ort), la casa aceluia să alerge toţi şi să-l omoare cu pe toţi ai săi. La sunetul clopo- telor să se prezente deci toţi, bărbaţi, femei şi copii. Pe el (de- mascatorul) l’au ameninţat că-1 vor omorî, îndatăce vor afla, că el a făcut cunoscut în oraş aceste intenţii (Unternehmungen). Toate acestea le-a auzit şi slobodnicul Ion Rebrean. Iar Oroza a Luchienii confirmă cele expuse mai sus, cu excepţia că nu ştie nimic despre carul, care era să aducă zăciuiala de bucate dela birăul domnesc. — Tot atunci se prezentă Arsinte a Iosif Corne din Mocod şi spune că la revolta, când Gottschick a fost în Mocod, au excelat (die Vornehmsten gewesen): Oniga Foşlui, fratele său Zenovie Foşlui, socrul lui Oniga Foşlui, Lupul To- dori cu 2 fii ai săi Timoftei şi Andreica Lupul, Larion Todori, lacob a Larion, Simion ai Vârticoaii, Rusul Irimie şi Grasim a Petri. In 9 Aprilie Patilimon a Bogătesii Vasile din Mocod rapor- tează următoarele: Lui Gabor contraşul i-a fost milă de cei 3 Mocodeni, aflători în arest, şi a voit să-i scoată de acolo cu che- zăşie; spre care scop a şi adunat în satul Mocod 9 inşi, cari se învoiseră să garanteze pentru cei 3 arestaţi, şi îl şi rugaseră (be- stellet) pe preotul maghiar din Nimigeâ ungurească să compună scrisoarea de chezeşie (gaj). Când au auzit despre aceasta Macavei a Flori şi Bucşa Irimie, au strigat în gură mare înaintea întregului sat, care era atunci la casa judelui: »Să bage bine de seamă oa- menii cari voiesc să plece la oraş spre a garanta pentru cei 3 arestaţi, că ce fac, şi să garanteze aşa, ca să nu mai întoarcă în sat, căci îi vor omorî cu pietri«. Macavei a .şi trimis imediat pe Bucşa la preotul maghiar şi a lăsat să-i spnnă, ca să nu cuteze a-le compune acelor oameni scrisoarea de gaj. Atunci oamenii de frică au renunţat să ofere chezeşie. Urmează un conflict serios ce se petrece în Năsăud şi Re- brişoara. Simion, fiul cunoscutului econom (Wirtschafter) Grigore Armanu, plasat de Bistriţeni în Năsăud, raportează în 15 Aprilie acestea: Alaltăieri în 13 c. sara a adus săteanul Simion Cârnoi din Rebrişoara o poruncă la Năsăud, la tatăl său, ca acesta îm- preună cu alt sătean, la cererea pârcălabului, să se prezente în ziua următoare în oraş. Auzind însă despre acest ordin Simion a Vasilichi, Todor Granci, George a Balacă şi Ion a Mihoc, au venit la tatăl său şi-i interziseră să meargă a doua zi, impunându-i să plece numai Vineri a treia zi, la oraş. Tatăl său nevoind să as- culte de această oprelişte îşi înşeuă calul şi plecă călare la oraş, cum i-se poruncise. Văzând aceasta amintiţii săteni, au adunat (aufgebracht) întreg satul cu strigăte de »Tulvai!« şi au urmărit cu tot deadinsul (vollem Eifer nachgesetzt) cu ciomege şi pari pe tatăl său, însă acesta retrăgâudu-se de frică Ia Rebrişoara, l-au putut ajunge numai acolo. Ce s’a întâmplat între el şi Năsăudeni în Rebrişoara, o povesteşte economul orăşenesc din acest sat, Ignat a Popii astfel: Grigore Arman din Năsăud a venit foarte speriat la el şi l-a rugat să nu-1 lase, căci tot satul vine în urma lui şi îl vor omorî. La aceasta Ignat i-a zis: »Prietene eu bu- curos ţi-aş ajuta, însă la mine în casă nu prea eşti sigur, vino însă Cu mine la fratele meutPopa Dumitru, acolo vei fi in sigu- ranţă« şi l-a şi dus acolo împreună cu calul, unde au aflat şi pe Popa Petre. Abia a sosit cu el în casa Popii, când şi văzu că o ceată îngrozitoare (entsetzlicher Schwarm) de Năsăudeni i-au în- cunjurat casa (lui Ignat) în credinţă că vor afla acolo pe Grigore Armanu. Vâzându-se însă înşelaţi şi aflând că acesta e la Popa, plecară toţi acolo, intrară în cameră strigând în gura mare: să le extrădea pe tâlhar, că vreau să-l ducă pe hotarul lor unde îl vor sfârtica în bucăţi (Fleckstiicker) Auzind Popa vorbe de aceste, în baza puterii dela vlădica lor, Ie interzise intrarea în casa lui (sein Haus auf Ihres Bischoffs Krafft verboten); oamenii însă nu se mulţămiră, ci scoaseră două groşiţe, şi cerură înc’odată extrădarea, ceeace însă Popa totuşi n’a voit s’o facă. Văzând ei că nu pot căpăta pe om în mânile lor, începură a striga: că preoţii să se ia bine pe samă ce fac, şi dacă nu vreau să le extrădea pe Origore, atunci ei înşişi să-l lege şi să-l păzească, ca să nu le scape; altfel să poarte răspunderea. Atunci Popa Petru îi legă Armanului picioarele cu un căpăstru (ein Pferd Fessel an die Fiisse gelegt). După ce se întâmplă a- ceasta, Năsăudenii plecară spre casă. După câteva ore întoarseră iarăş cam 40 la număr, şi aduseră amintiţilor doi preoţi din Re- brişoara o scrisoare dela Popa Mitru din Năsăud cu somaţia (Be- deuten), că cei doi preoţi cari au sub paza lor pe Origore, îm- preună cu alţi doi săteni să-l aducă pe acesta legat la Năsăud. Imediat cei doi preoţi porunciră lui Origore a Ciuţi (Ciuta) şi lui Mitruţ a Şoaric, ambii din Răbrişoara, să-l lege pe Armanu; iar când aceştia se cam codiau să asculte, Năsăudenii prezenţi cu ocări şi ameninţări îi siliră să-l lege. Astfel legat cu două funii şi strâns avan (allerhărteste) a fost tras şi dus morţiş la Năsăud de către Simion a Leluţ şi Grigore Ciuţi, aşa că i s’au umflat tare amândouă braţele. In Năsăud a fost dus la Popa Mitru, unde şi de prezent stă sub pază (in Verwahrung), legat cu un lanţ. Apoi mai spune Ignat din auzite, că totaşa şi pe soţia şi fiul lui Origore voiesc să-i prindă şi lege. Ce priveşte persoana sa, tot amintitul econom Ignat a Popi din Răbrişoara raportează, că să- tenii lor în Marţa de Paşti a doua oară l-au oprit strict, să nu cuteze a permite ca să se extrădea publicului şi numai o singură niierţă din zăciuiala de bucate; căci din contră îl vor alunga din sat şi-i vor arde casa împreună cu toate ce se află în ea (sammt allen Vorrat). In aceeaşi zi fu trimis din partea magistratului slobodnicul George la Năsăud, ca să ştiricească la Popa Mitru, că de ce s’a procedat astfel din partea preoţimei şi a satului faţă de Origore Armanu, şi pentruce se amestecă ei preoţii în astfel de chestii? întorcând sara, amintitul slobodnic raportează: Sosit la Năsăud, conform ordinului primit a mers la Popa Mitru şi l-a întrebat de procedarea sa şi deţinerea lui Grigore Armanu. A primit răspunsul că acesta nu mai este prins, şi că motivul pentru care sătenii au procedat faţă cu el în modul acela, nicidecât nu e zăciuiala de bucate, ci satul a cerut dela el răvaşele zăciuielii de bucate, spre a le controla, ca nimeni să nu fie înşelat. Grigore însă a fost beat şi a răspuns, că decât să extrădea el răvaşele, mai bine ei toţii împreună cu popii să-I sărute în c...r. Apoi s’a pus pe cal şi a voit să fugă (ausreissen) cu răvaşele, sătenii însă l-au urmărit, l-au ajuns în Rebrişoara şi l-au adus de acolo legat la el, la Popa Mitru. Îndată ce au sosit cu el, imediat a ţinut sobor, în care pentru crima sa i-s’au dictat (zuerkannt) ca pedeapsă 50 lovituri cu bastonul. Rugându-se el foarte tânguitor (fleentlich) ca să-l cruţe de o pedeapsă atât de ruşinoasă, soborul a renunţat la aceasta, dar cu condiţia ca el cu lanţul de picior să încunjure biserica. Ceeace a şi făcut şi numai aşa a fost liberat de cătuşe şi din. arest. Despre cele întâmplate în Năsăud, la ordinul primit, secre- tarul districtului valah Johann Bressler imediat dresă un proces verbal pe care, împreună cu încă alte pâri împotriva Valahilor districtuali, în aceeaşi zi magistratul îl expediă guberniului. Tot în 15 Aprilie sosiră în Bistriţa 2 caporali cu 24 infante- rişti din regimentul Gyulai spre a asista Ia execuţia impozitelor curente şi restante. «Din cauza marilor restanţe şi a îndărătniciei (Halsstarrigkeit) districtului valah* — cum zice magistratul — sol- daţii sunt dislocaţi în modul următor: 5 inf. în districtul valah pentru încassarea dărilor curente; tot aci 1 caporal şi 6 inf. pentru scoaterea restanţelor; 1 cap. şi 7 inf. în districtul săsesc; 4 inf. în oraş şi 2 inf. în mahalale. In aceeaşi zi de 15 Apr. să iau măsuri şi faţă cu «oamenii de rând« cari posed puşci. Magistratul hotăreşte să fie somaţi toţi judeţii din districtul valah ca sub jurământ să mărturisească nu- mărul puşcilor din fiecare sat, pe care imediat să le şi ia dela proprietari. Apoi să fie întrebaţi şi primarii (Grăben) satelor să- seşti de numărul şi felul armelor aflătoare la oamenii din comu- 7 nele lor. în legătură ctt aceste măsuri, senatorii săseşti bistriţeni mai iau hotărîrea caracteristică »să se informeze la instanţele su- perioare dacă ordinul privitor la strângerea armelor se referă şi la Saşii liberi şi Maghiarii contribuabili, din partea căror nu e de temut de nicio hoţie (Răuberei); ori se referă numai la Valahi«. Deşi nu stă în legătură imediată cu cele expuse aci, dar pentru cunoaşterea situaţiei în care se găseau pe atunci satele noastre, amintim hotărîrea din 16 Apr. a magistratului ca: In con- siderarea depărtării la care locuesc oamenii din Ilva mare*) apar- ţiitoare Rodnei, li se îngăduie ca certuri şi procese mai mici să le isprăvească între sine, şi numai în cazuri mai însemnate să ceară deplasarea funcţionarilor (saşi şi maghiari) din Rodna. In 18 Apr. Todor Fansulă din Zagra denunţă magistratului că Flore Zinvel ar fi în Zagra unul dintre căpetenii (Vornehmsten), care încearcă în toate chipurile să aţâţe satul contra orăşenilor adunând totdeauna el banii, cari s’au repartizat pentru purtarea (Bestreitung) procesului contra publicului. Apoi mai denunţă, că atunci când la ordinul (Veranstaltung) magistratului erau să plece câţiva săteni saşi şi câţiva orăşeni la Mocod, Zinvel împreună cu el, denunţătorul, se aflau chiar în oraş. înainte de a pleca însă aceia în marş, ei ambii au petrecut noaptea în Terpiu. Dimineaţa s’a sculat Zinvel mai de timpuriu decât el, denunţătorul, şi a că- lărit înainte la Mocod. Că a descoperit el acolo ceva despre in- tenţia orăşenilor, ori nu, nu ştie sigur să spună; presupune însă că a trebuit să se întâmple aşa ceva, pentru că a călărit singur înainte şi pentrucă la sosirea sa, a denunciantului, Mocodenii l-au întrebat: »Ce este nou în oraş? Am auzit că pornesc cu tabără asupra noastră şi vreau doar chiar să ne şi omoară*. El a răspuns la acestea, că nu ştie nimic şi nici n’a auzit nimic. In fine Moco- denii l-au rugat, că îndatăce va sosi în Zagra, să le facă cunoscut prin jude sătenilor, ca din fiecare casă să-le vină într’ajutor câte un bărbat. El denunţiantul însă n’a făcut-o, ci a tăcut mulcom. Cam pe la miezul nopţiit a sosittînsă din Mocod un trimişi (Bote) la ei în Zagra. Nu ştie că la cine s’a înştiinţat acesta mai întâi, destul că după sosirea lui îndată s’a dat alarmă cu clopotul; *) Ilva mare figurează numai pe timpul graniţei militare ca comună închiegată. numitul Flore Zinvel a urcat dealul ce se află în sat şi a strigat de acolo, că din fiecare casă a satului să iasă câte un om, ca să meargă în ajutor Mocodenilor învecinaţi, căci oraşul intenţionează ceva rău faţă cu ei (iibel auf sie abgesehen). Merse apoi din casă în casă la fereastră, şi ceru dela fiecare câte un bărbat, cu ob- servarea (Bedeuten) că din casa care nu va da nici un om, pro- prietarul ei va fi scos cu pietri din sat. Gu aceasta ocaziune a venit acel instigator şi la fereasta lui, a denunţătorului, şi la che- mat cu sine; opunându-se însă i-a zis cu gură mare (grosstem Hăis): »Tu eşti singur necredincios (abtrunnig) şi ţii cu magis- tratul, dar te vor alunga cu pietri din sat«. Adunându-se o mare mulţime de săteni Flore le porunci să-şi lege coase de pari, ca să se poată opune (trotz bieten) Bistriţenilor provezuţi cu puşci (Schiess Gewehr). Şi acest Flore a şi plecat în fruntea sătenilor din Zagra, ca adevărat căpitan, spre Mocod. In 19 Aprilie Toma Ion din Mocod denunţă, că Macavei a Preutesii, Ieremie Bucşa, Scridon Alexi, Grasim a Petri, Gavrilă Niculai şi Costan a Preutesii au început să strige împotriva dijmei de cereale în districtul valah şi au călătorit şi la Directorul »cau- sarum fiscalium«. Nu se odihnesc, ci continuu încearcă să aţiţe nunumai pe Mocodeni ci şi pe alţi săteni din districtul valah contra publicului (oraşului). Aşa şi ieri au vorbit ei cu nişte săteni din Zagra şi le-au povestit, că aşteaptă în fiecare ceas pe can- celarişti. La multele pâri înaintate de magistratul bistriţan şi susţinute de patronii sibieni ai aceluia, guberniul transilvan — aproape în- totdeauna unilateral şi fals informat — expedia ordine după or- dine de cetit şi comunicat »Valahilor răsvrâtiţk. Dar trimetea diferite ordine şi somaţii şi autorităţilor comitatelor (judeţelor) în- vecinate cu districtul năsădean, ca şi acele să între în acţiune împotriva Românilor noştri. Iată spre pildă un astfel de ordin din 19 Aprilie al guberniului, semnat de prezidentul comite loan Lazar, cancelarul br. Henter David de Sepsi Sz. Ivan şi de notarul Samuil Bruckenthal, şi adresat funcţionarilor comitatului- Solnocul interior: Cu regret am auzit despre cele ce comit Valahii împotriva Bistri- ţenilor; deneagă plătirea dijmelor şi cu excepţia quantumului con- tribuţiei regeşti nu vreau să presteze nici dobânzi, nici taxe alo- 7* dîale (feudale), nici dijme. Când magistratul a trimis la Mocod Saşi din oraş şi vidic, Valahii îndrăzneţi (vakmero) şi revoluţionari au adunat • oameni din 7 sate şi din varmeghia (judeţul) D-voastre din 3 sate, cu tot felul de arme, s’au opus şi n’au admis pe oamenii trimişi de magistrat. Deci ca să nu servească de pildă rea altora, trimiteţi imediat doi comisari din gremiul comitatului, cari să convoace din fiecare sat pe bătrâni şi pe aceştia — mai- cuseamă pe Mocodeni — să-i avertizeze (adhortălyâk) ca să nu mai cuteze a săvârşi atari fapte scelerate şi temerare (gonosz es vaknţero), ci să asculte de poruncile date, căci altfel au se simtă necondiţionat averziunea grea a guberniului (a gubernium nehez animadversiojât). Ouberniul aşteaptă să i-se trimită raport detaliat, iar sătenii din comitat să nu mai îndrăznească a sprijini astfel de tumulturi. îndată dup’aceea, la 21 Aprilie răspunde la pâra şi denunţul Bistriţenilor şi consilierul gubernial Mihail Czekelius de Rosenfeld în calitate de prezident al comisiei naţionale săseşti, spunând că la intervenţia acesteia a făcut guberniul paşii şi a luat măsurile amintite mai sus. Se miră — zice numitul consilier — că Valahii îndrăsnesc să reţină dijmele, căci doar Bistriţenii au privilegii în baza căror le încassează. De sigur Valahii sunt instigaţi pe as- cunsul de către alţii. Ca să se vadă cum tratau Bistriţenii şi cu paznicii dela cordon, adecă cu sătenii vidicului trimişi să păzească graniţelele districtului înspre Moldova şi Maramureş, amintim aci cazul lui Ion Plutaş alias Ion a Ştefan a Popii din Mititei, care orânduit din satul său ca păzitor de cordon, fugise în săptămâna Paştilor dela postul său. Fiind însă prins în 30 Aprilie şi adus la oraş, face în 2 Mai depoziţia: că afară de el au mai dezertat Pinte Ciocan din Feldru, Nicoară a Oradi din Dorolea şi Ion a Alexi din Braşfalău. El apoi a făcut servicii pentru Telcieni; despre Ciocan nu ştie unde e, Ioan Alexi e în Braşfalău la soţia sa, iar Nicoara a Gradi aci în oraş în arest. Pinte plecase spre Pintic, la despărţire pe câmp lângă oraş. Au fugit căci n’au mai avut schimburi, şi era plini de păduchi; apoi au suferit foame, căci nici nu primeau leafa (Lohnung) regulat şi nici pe bani nu puteau cumpăra alimente. Când îşi cereau leafa, erau alungaţi, ori după 3—4 zile li-se plătia pe o zi numai o groşiţă; astfel n’au putut exista. 101 In 17 Mai raportează un anume Cristof Taubert că ocazional fiind el în Terpiu să cumpere vin, i-a vorbit un sătean de acolo Rohrig despre un Valah mocodean care a afirmat următoarele: Atunci când magistratul trimisese câţiva orăşeni şi saşi din district la Mocod în oarecare chestie, Mocodenii au avut considerare (an- gesehen) numai faţă de ţeranii saşi, altfel pe orăşeni pe toţi i-ar fi tocat în cap şi omorît. In 21 Mai scrie »cu durere« Paul Klein a Straussenburg, un frate al primarului Klein, că acum şi cercul din sus de Năsăud începe să imiteze pe Mocodeni, satele nu vreau să dea muncitori şi vehi- cule. Acum înţelege el pentru ce Todor Clompoş şi George Pârtii instigă poporul să nu plătească decât numai singur darea regească, căci citaţi în faţa sa, au mărturisit că aşa i-au instruit cancelariştii şi Mocodenii. Toţi Măierenii sunt înţeleşi cu acei doi instigatori şi zic căNiu vor mişca niciun picior pân’ce nu vor veni la muncă Valahi şi din celelalte sate ale districtului. ♦ La sus amintitul ordin gubernial din 19 Aprilie trebuia să se trimită acum din comitatul Solnocului doi comisari, cari să dojenească aspru pe Valahii malcontenţi. Primarul Klein dedea instrucţii cum să fie primiţi şi conduşi prin district acei comisari şi toate dispoziţiile se luau cu şiretenie împotriva Românilor dis- trictuali. Mai limpede se poate vedea aceasta din corespondenţa oraşului cu Mosa Laszlo fibirăul din Dej, care căuta pe toate căile să predispună pe funcţionarii maghiari în contra Valahilor. Din în- tâmplare însă iarăş fură delegaţi ca comisari vechii cancelarişti cunoscuţi Matei Gyorffy şi Ladislau Tordai, cari spre uluiala ma- gistratului îşi începură activitatea cu o amănunţită investigaţie a mult discutatului şi faimosului caz dela Mocod. Iată conţinutul procesului verbal din chestie: Extractul interogatorului şi cercetării făcute la ordinul Directorului fiscal prin cancelariştii reg. Matei Qydrffi şi Ladislau Thordai, în 27 Mai *1757 în chestia resmeriţei din satul Mocod al vidicului bistriţan. întrebările au fost următoarele: Ştie martorul sigur, a văzut, auzit şi înţeles din izvor sigur: 102 1. Că în 24 Martie 1757 s’a iscat resmeriţă în satul valah Mocod din vidicul Bistriţii? 2. Prin cine şi cum s’a produs acea resmeriţă? Aşa e că s’au trimis mulţi oameni armaţi asupra acelui sat, câţi, prin cine, pentru ce ? Acei oameni armaţi de unde şi din a cui poruncă au câştigat arme şi ce fel de arme? Cine şi prin cine s’a dispus comandantul acelor armaţi, şi cu ce instrucţie? 3. Aceşti armaţi s’au întrunit în oraşul liber Bistriţa, ori în anumit loc afară de oraş, unde ? Înainte de plecare li s’au cetit instrucţiile, prin cine? Intre aceşti oameni armaţi fost-a vr’un senator de al oraşului Bistriţa şi la a cui poruncă? 4. Armaţilor cine le-a cumpărat praf şi gloanţe şi din al cui ordin? Acest praf şi alicele unde le-au distribuit, câte încărcături au primit singuratice persoane şi coman- danţii au avut cornişti (trâmbiţaşi)? 5. Ştie, văzut-a şi auzit-a martorul, că aflând Moco- denii despre năvala oamenilor armaţi asura lor; înainte de sosirea acestora acolo, femeile lor şi copii, — cutoatecă era frig şi timp foarte noroios, — caşi dinaintea Tătarilor, toţi până’ntr’unul au fugit; şi cari n’aveau vite au fugit cu copii în spate; ba chiar şi vitele toate le-au mânat deacolo, aşa că la sosirea armaţilor n’a mai fost în sat nicio femeie, nici copil, nici vită, ci tot satul a rămas pustiu? 6. S’au opus Mocodenii, că ei nu plătesc contribuţia regească şi nu ascultă de ordinele regeşti; ori au declarat în faţa armaţilor că ei sunt gata să plătească contribuţia regească şi să împlinească fără ezitare orice ordin regal? 7. Ştie, văzut-a şi auzit-a martorul, că în 19 Martie c. fiind trimis în satul Mocod comisarul Andreas Gottschick împreună cu un vătăşel (dărăbant) şi cu doi slobodnici, a legat avan pe şase săteni, câte pe trei laolaltă, apoi pe aceştia şi pe soţiile lor le-a bătut şi lăsat să le bată, şi asupra unuia a şi puşcat, sau a ţintit cu puşca spre el; şi neîndestulindu-se cu atât, le-a mânat toate vitele şi i-a rnai chinuit şi în alt chip? 103 8. Ştie şi auzit-a martorul, că înainte de aceasta la diferite ocazii, pe sătenii valahi din vidicul Bistriţii în ge- neral sau în particular, anumit pe Mocodeni, vr’unul dintre domnii bistriţeni i-ar fi ameninţat cu astfel sau similare vorbe: Dacă nu vor presta totul ce ordonă magistratul, atunci vor păţi-o ca şi Bănăţenii ? Au făcut depoziţii următorii: Din Uifalău: 1. Ştefan Schuster, 2. Johann Foisel, 3. Johann Berger, 4. Mich. Siberth, 5. Johann Hoffgrăf. Bistriţa: 6. Daniel Giitsch, 7. Joh. Lang. jun., 8. Martinus Lender, 9. Georgius Lang, 10. Andreas Gottschick, 11. Ioan Lang sen., Quartirmacher magistratual. Ghinda: 12. Joh. Grâu. Sicmir: 13. Joh. Dorfi. Aldrof: 14. Mich. Bresler, 15. Mich. Barth. Jelna: 16. Joh. Schuster. Nimigea ung.: 17. Nechita Iepure, 18. Todor Moroşan, 19. Lazar Maroşan, 20. Iepure losip, 21. Ştefan Forrai, 22. Petru Veress, 23. George Zsigmond, 21. Petre Moroşan, 25. Iacob Zăgrean, 26. Ion Sângeorzan, 27. Pârţ Vârtic, 28. Andriş Găurean, 29. Vasile Moldovan, 30. Tănase Năsăudean, 31. Vasile Moroşan, 32. Ion Năsăudean, 33. Urs Runcan, 34. Ştefan Veress, 35. Ştefan Csillag, 36. Pinte Sângeorzan. 37. Ion Mititean, 38. Nechita Zăgrean. Piatra: 39. Todor Roman, 40. Lazar Măierean, 41. Grigore Măierean, 42. Gavrilă Măierean, 43. Vasile Torda, 44. Ion Petraş, 45. Arcălian George, 46. Ilie Roman, 47. Ignat Precup, 48. Grigore Roman. Nimigea ung.: 49. Miron Zăgrean. Mocod: 50. David Belei, 51. Simion Nechita. 52. Lari Ion, 53. Ciocan Ion, 54. Pop Costan, 55. Vasile Zăgrean, 56. Pintilie Drăgoi, 57. George Oniga, 58. Todor Cotoc. Nimigea rom.: 59. Ion Ilovan, 60. Mihai Pinte, 61. Brende Doroftei, 62. Nechita Turca, 63. Ştefan Mititean, 64. Echim Rus, 65. Vârtolomeiu Sălvan, 66. Ion Brende. Zagra: 67. Ilarie Zinvel, 68. Ursu Drăgan, 69. Popoliga An- gelinii, 70. Andreiu Rus, 71. Grigore Cutean, 72. Pinte Morar, 73. Urs Bobol, 74 Ion Sâni. Mititei: 75. Dumitru Sacota, 76. Lazar Iacob, 77. Oniga Popii, 78. Lup Oniţa, 79. Ion Boţ, 80. Ion Vasilca, 81. Ion Ursu, 82. Tă- maş George, 83. Gavrilă Moroşan, 84. Miron Orză, 85. Iacob Bolişel, 86. Nica Tisu. Salva: 87. Ursu Titieni, 88. Tănase Filip, 89. Pavelea Avram, 104 90. Lupu Gocii, 91. Ionuţ Tenasi, 92 —, 93. Puica Ingnat, 94. Maftei Ţuţuruga. Depoziţiile 1. Din Fiecare sat săsesc al vidicului bistriţan precum şi din oraş a adunat birăul din Bistriţa mulţi oameni armaţi cu flinte pistoale şi săbii, şi i-a trimis apoi la Mocod. Martor 1. 2. In amintita zi birăul din Bistriţa şi magistratul au pro- vocat mare resmeriţă în satul Mocod, trimeţind asupra satului număroşi oameni armaţi sub comanda orăşanului Joh. Lang şi a pârcălabului Andreas Gutsch în scopul să prindă pe unii oameni, pe cari şi mai înainte lăsase magistratul să-i prindă, dar soţiile lor cu forţa i-au scos pe prizonieri din mânile comisarului Andreiu Gottschick. Mart. 6, 7, 8, 9, 10, 11, 67. 3. Intrunindu-se în Bistriţa mulţimea armată, a mers în mij- locul ei senatorul Bedeus şi secretarul Gunesch şi în numele ma- gistratului i-a trimis pe armaţi, sub amintiţii comandanţi, la Mocod. Mart. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11. Atunci a fost prezent şi vice- notarul Schankebank. Mart. 10, 11. ^ 4. înainte de plecare numitul secretar le-a cetit şi instrucţii. Mart. 7, 8. Instrucţia suna că cercetând: cari au bătut pe comi- sarul Gottschick şi pentruce n’au voit să plătească dijma, să prindă pe cei culpabili Mart. 8. Dacă se vor răscula să-i împuşte şi taie Mart. 6. Să se apere M. 10. Să puşte dacă va fi trebuinţă M. 11. 5. Magistratul a cumpărat praf şi alice poporului armat M. 6. Anume birăul Joh. Klein M. 10, 11. Aceste li-s’au distribuit înainte de plecare. M. 2, 3, 4, 5. Le-a distribuit comisarul Gottschick. M. 6, 7, 8, 9, 10, 11. 6. Armata lărmuitoare avea şi gornişti şi în Dumitra mare unde durmiseră, dimineaţa au suflat de gătire. M. 7, 10. 7. In acea zi a fost mare resmeriţă (tumult) în Mocod, pro- vocată de magistrat prin trimiterea unei mari mulţimi de popor armat. M. 12—19, 21—49, şi mulţi alţii. Numărându-i pe armaţi s’a constatat că sunt 150. M. 75—86. Au fost 250. M. 87. Afară de sat pe câmp se adunase mare mulţime de Valahi. 10 şi 11. 8. Comandantul a reclamat dela Mocodeni pe oamenii ce erau să fie deţinuţi, dar aceia nu i-au extrădat M. 11. 9. Armaţii înainte de a se apropia de sat şi-au încărcat puşcile M. 24—27. 10. Observând Mocodenii intenţia magistratului şi sosind ştire că magistratul vrea să-i taie, fiind mai înainte timp urît, no- roios şi rece, femeile şi copii din întreg satul au fagii ca dinaintea Tătăriîor, şi au mânat şi vitele şi au lăsat satul pustiu. M. 7—11, 17—49, 59, 66, 68, 75—94. Cu prilejul acesta o femeie gravidă înainte de timp a născut un copil. M. 40—48. 105 11. Mocodenii nu s’au opus ordinelor Mai. Sale, au declarat că sunt gata să plăteescă dări şi să împlinească şi alte ordine. M. 6—11, 18, 19, 21—23, 28—33, 40—48, 59, 68, 75—86. Au zis însă că dijmă nu dau, fără judecată, precum n’au dat nici până acum. M. 10, 11, 24—33, 38, 39, 59, 68, 75—86. 12. înainte de această resmiriţă, când comisarul Andreiu Gott- schick prinsese pe cei şase Mocodeni şi femeile acestora şi-au liberat soţii cu forţa, atunci comisarul şi-a aţintit pistolul spre o femeie, soţia lui Ieremie Bodiu, dar arma nedescărcându-se, comi- sarul a bătut cu pistolul acea femeie pân’ce a început să-i curgă sângele. M. 50—58. 13. Tot înainte de acea resmeriţă pârcălabul vidicului valah a rostit vorbele: Voi vidicanii nu vă veţi astâmpăra pân’ce nu veţi păţi-o ca şi Bănăţenii*). M. 67—74. ♦ Către sfârşitul lui Mai comisarul Samuil Weber fu trimis de magistrat în »depertinenţa valahă* să iscodească stările din ea şi mai ales dispoziţia sufletească a populaţiei. Comisarul întoarse cu experienţe deplorabile, despre care raportă în 1 Iunie. Faptul acesta îl făcu pe magistrat să se plângă în 2 Iunie din nou şi cu multă amăreală comisiei naţiunii săseşti, poreclindu-i pe Valahi »ungehorsames Pobel«, care numai prin mijloace eficace şi prin statuarea unui exemplu înfricoşător ar putea fi adus la rezon. Tot atunci adresă magistratul către guberniu o lungă plân- soare împotriva celor doi cancelarişti Gyorffy şi Tordai, alăturând la ea între altele şi următorul act de investigaţie: In 2 Iunie 1757 e adus George Pârle de 63 ani, locuitor din Maieru şi e interogat la ordinul primarului astfel: A fost în Mocod şi cu cine? Da, a fost înainte cu circa 3 săptămâni cu Todor Clompoş. Cine i-a trimis acolo? întreg satul. In ce chestie i-a trimis satul la Mocod? Cancelariştii fiscali au chemat cu sigil reg. din fiecare sat câte 2 bărbaţi, deci satul lor la acest ordin i-a trimis pe ei doi. Ce a isprăvit el în Mocod şi ce au vorbit cancelariştii? Cancelariştii i-au întrebat dacă satul lor vrea să ţină cu celelalte *) Se face aluzie la masacrarea Românilor bănăţeni din 1739 când o mulţime de sate au fost aprinse, nimicite şi extirpate de locuitori, de către armate austriace, sub pretextul că Valahii au sprijinit pe Turci împotriva Au- striacilor. Cauzele adevărate ale atrocităţilor comise de Români au fost insă şi acolo tratamentul sălbatec aplicat faţă de aceştia, poverile grele şi aducerea de colonişti streini pe gâtul lor. — Dir. >Arh. Som,« 106 sate la procesele începute. La început au promis că ţin cu ceilalţi, mai apoi însă au ezitat, deoarece în cercul superior până acum s’au găsit circa 20 săteni cari zic »că ar fi mincinoşi cancela- riştii, şi încearcă numai să scoată de pe district bani«. Atunci cancelariştii au expus că ei împreună cu servitorii lor trăiesc din banii proprii şi-şi ţin pe banii proprii caii cu fân şi ovăs. Dis- trictul întreg le-a promis doar blăni şi piei de lup, dar nu le-au dat. La aceste vorbe ale cancelariştilor districtualii prezenţi s’au înţeles că, dupăce timpul de-a câştiga piei de lup a trecut, oare n’ar putea să se răfuească cu bani. Invoindu-se au întrebat pe cancelarişti că ce sumă ar pretinde în locul pieilor de lup. Aceia au răspuns că 24 fl. dar au lăsat până la 20 fl. ung. Mai departe i-au întrebat cancelariştii că ce lucrează districtualii pentru oraş şi la ce muncă sunt ei forţaţi de orăşeni. La care au răspuns, că ei trebue să facă lemne de clădit şi trunchiuri pentru scânduri, apoi să le ducă la ferăstraele oraşului; scurt, trebue să lucreze tot ce li-se cere şi porunceşte. Atunci cancelariştii au zis: Dacă o fac de bună voie, o pot face, dar datori nu sunt s’o facă, căci n’a ordonat-o regina. Cine a reţinut pe sătenii din Maieru ca să nu tae trunchi şi să-i ducă la ferestrăul oraşului ? El însuşi interogatul şi Clompoş, la îndemnul cancelariştilor, pentrucă districtualii când au fost faţă în Mocod le-au spus că numai atunci să care orăşenilor trunchi şi lemne de clădit când vor face-o aceasta şi cei din cercul inferior. A hotărât satul şi s’au înţeles sătenii să ducă trunchi sau nu ? De atunci n’a mai discutat satul în chestia asta, până când a venit Paul Cari Klein de Straussenburg la ei şi i-a întrebat dacă au tăiat trunchi. Atunci judele i-a răspuns, că nu; şi întrebând iarăş acela că din ce motiv, judele răspunse că satul s’a opus să facă aceasta, căci au trimis pe George Pârle şi pe Todor Clompoş din satul lor la Mocod la cancelarişti, cari le-au împărtăşit că n’ar fi îndatoraţi s’o facă, şi deatunci ei nici n’au mai fost forţaţi să presteze munca aceasta. Semnaţi: Georg Gunesch senator, depertinentiae inspector; Daniel Giitsch, Joh. Bressler, secretarius depertinentiae. In 4 Iunie săteanul Ion a Lupşii Cosmi din Zagra îi împăr- tăşeşte magistratului următorul epizod: A fost cu Oanea Lehaci într’o chestie procesuală ,lla corniţele săsesc în Sibiu. Venind vorbă despre diferendul dintre oraşul Bistriţa şi districtul valah, corni- ţele le zise: Ce vreau oamenii voştri de se opun într’un mod atât de neiertat stăpânilor şi superiorităţii impusă lor? Nu vreau să presteze nici dijmele nici munca cu care sunt datori oraşului. 107 Dar dijma trebue s’o daţi şi munca la oraş trebue s’o împliniţi, căci iată (arătând spre un muncitor) şi acesta e pe săptămână la mine la lucru, şi câte unul de aceştia am în fiecare săptămână; deci pentruce vă opuneţi? Nu ştiţi câte trebue să lucrăm şi noi pentru voi? «Voi ginditz itz fatse krutse, dara assa sze stitz vitz skuate otjele (ochii) den kap«.*) Delegatul magistratului Ioachim Bedeus trimis la Sibiu ca să prezente locurilor şi persoanelor competente memorii şi pro- teste în chestia «revoltei valahe*, scrie în 11 Iunie că acolo pă- rerile sunt împărţite pro şi contra, şi că în conjuncturile actuale, după impresia primită, nu e nădejde să urmeze o remediere grab- nică şi dorită. A auzit că nu numai din partea Valahilor, ci şi din partea Directorului fiscal au sosit la guberniu o mulţime de plân- sori împotriva Bistriţenilor. Dealtăparte e semnificativă scrisoarea pe care o primeşte în acele zile delegatul Bedeus din Bistriţa, dela primarul Klein, care vorbind despre «Emporung unseres walla- chischen Distrikts* zice între altele: Să i-se spună secretarului gub. Bruckenthal că nu va fi linişte pânăce nu i-se va îngădui ma- gistratului să pedepsească cum se cuvine pe urzitorii grozavelor crime (entsetzlichen Vergehungen), — în primul rând pe acela care pe mine m’a ameninţat cu moarte, — .?/ până când nu vor fi spân- zuraţi câţiva dintre aceia. Marţa trecută am prins în piaţa oraşului pe Foşlui din Mocod şi de atunci încoace au fost la mine mai mulţi Mocodeni cari mi-au zis: »De s’ar spânzura Foşlui şi Ma- cavei şi încă vr’unul-altul, întreg vidicul minteni s’ar aşeza*. Aşa însă răul roade tot mai adânc şi tot creşte. Iarna trecută Sân- georzenii, Măierenii, Rodnenii şi alte sate încă nu voiau să ştie ni- mic despre isprăvile Mocodenilor şi altor sate din cercul inferior. Acum însă cei mai mulţi s’au alăturat la aceştia, şi maicuseamă Măierenii în curând vor deveni la fel cu Mocodenii. Dintre aceia ieri am mai băgat la arest pe Pârle. Să spuneţi deschis în Sibiu, că de nu vor fi pedepsiţi în mod^exemplar ceice au voit să-l omoare cu pietri pe Oottschick, atunci nici eu şi nici alţii nu suntem siguri de viaţă, şi mă voi mulţămi pentru onoarea de a fi pro- motorul zelos al tuturor ordinelor ce ne sosesc dela guberniu şi dela comisia naţională. Bucuros las să mă spânzure, dacă cu pre- *) Text reprodus din protocolul magistratului. 108 meditare aş comite ceva împotriva înaltelor autorităţi ori împotriva intereselor preaînaltei dojnnitoare (împărăteasa Maria Terezia). îngrozit de multele plânsori şi pâri, guberniul îi trimite în 13 Iunie magistratului ordinul ca, pentru de a se face o încer- care de pacificare a districtului valah, să trimită în 27 c. şase dintre cei mai pricepuţi valahi districtuali la Sibiu, împreună cu delegaţi magistratuali provăzuţi cu documente doveditoare despre drepturile oraşului faţă cu districtul valah. Ordinul acesta par’că nu prea le era Bistriţenilor pe plac, căci spre a iscodi intenţiunile guberniului aflăm că primarul Klein raportează în 18 Iunie ma- gistratului cum a decurs călătoria sa şi a expeditorului ungar La- dislau Kereso la consilierul gubernial conte Ioan Lazar în Arcalia, şi cum acesta le-a promis că se va interesa (sich annehmen) cât se poate de bine de certurile ce le au orăşenii cu districtul valah rebel. Iar în 21 Iunie raportează senatorul Bedeus despre cele ce a putut isprăvi la Cluj şi la Sibiu. Totodată la ordinul din 13 c. al guberniului se hotăreşte ca la întrunirea din 27 c. să fie de- legaţi din partea magistratului senatorul Oeorg Gunesch şi exp. hung. Ladislau Kereso. In acest timp invindu-se conflicte cu Maramureşenii pentru păşunile de pe munţi pe care oraşul cu neobrăzare le privea ca o proprietate a sa — un anume Gavrilă Cârcul din Sângeorz ra- portează următoarele: A fost Sâmbăta trecută în munte, unde cu ocazia unui schimb de vorbe cu Maramureşenii în chestia mun- ţilor, păcurarul protopopului din Săcel a spus că de curând a fost Scridon a Popii din Salva cu încă câţiva alţii la judele şi fruntaşii acelui sat, căutând ajutor în procesul lor contra oraşului; le-au promis că au să împartă munţii cu Maramureşenii dacă aceştia îi vor ajuta, şi au adaus că au să meargă chiar la Maies- tatea Sa în această chestie. Comisarii Johann Pfingstgrăff şi Samuel Weber raportează în 25 Iunie oral şi în scris că locuitorii districtului valah se opun la piaţa dobânzilor pro 1756 şi că a mers foarte greu (hartnăckig zugegangen) cu numerotarea vitelor de mânat la munte; apoi cum nu se găsesc paznici în sate, şi cum Valahii âu distrus (umge- rissen) spânzurătorile ridicate de magistrat la ordin mai înalt; întreg districtul este în plină inobedienţă (vollen Ungehorsam). In notele făcute de acel comisari şi anexate la rapoartele lor se con- stată următoarele: Năsăud: Nu vreau să dea impozitul de 7 cr. pânăce nu so- seşte răspuns din Sibiu. Ion Andronie e oratorul lor. Rebrişoara: In chestia plăţii celor 7 cr. invoacă pe Mocodeni şi Origore Galben nu vrea să extrădea flinta, zice că are însuşi nevoie de ea. Rebra mare: Invoacă pe Mocodeni pentru cei 7 cr., dar lasă să se adune puşcile. Vărarea: Nu vreau să dea cei 7 cr. până soseşte răspuns din Sibiu. Feldru: Judele şi satul nu vreu să presteze cei 7 cr.; puşcile le-au adunat judele în casa sa şi nu vrea să le extrădea până va vedea ce fac şi alte sate. Sângeorz: Nu vreau să dea nimic înaintea celorlalte sate. Maieru: invoacă pe Mocodeni. Con- ducătorul li-e orb de un ochiu, dar nu vrea să-şi spună numele. Rodna: Judele îndatăce a primit porunca, a plecat la câmp şi n’a mai întors. Leşu: Invoacă alte sate. Ilva: Protestează cu depu- nerea â 2 cr. apoi 9 cr. contra ordinelor magistratului şi nu vreau să presteze nimic. Dijma au împărţit-o între sine şi pe vechiul jude l-au alungat pe uşă afară. Năsăudenii şi Rebrişorenii au chemat de pe pământ domnesc, din Prislop, pe doi bărbaţi ca să audă şi ei ce li-se cere de către magistrat, lucruri de cari Prislopenii ca iobagi nu ştiu şi încă n’au auzit. Salva: Invoacă întreg districtul valah; dacă vor primi toţi impozitul de 7 cr., atunci şi ei îl pres- tează. Runc: Tot aşa răspund. Mititei: Asemenea. Mocod: In- voacă oamenii pe cari i-au trimis la Sibiu; se vor acomoda după răspunsul ce-1 vor aduce. Zagra: Ca Mocodenii. Găureni: Să nu se înceapă la ei; vor imita districtul. Poieni: Acelaş răspuns. Su- plai: Asemenea. Bichigiu: Judele a acceptat şi a zis oamenilor să nu calce porunca magistratului; dar satul întreg s’a opus. Telciu: Judele a voit dar sătenii nu. Hordou: Judele şi tatăl său au voit să accepte, dar sătenii nu. — Johannes Pfingstgrăff. E de menţionat aci că într’un tablou din 25 Iunie, semnat de comisarii Mihail Werner şi Johann Pfingstgrăff se constată la cererea comisarilor guberniali unele taxe pro 1755—1757, de cari se plâng Românii districtuali că au să le plătească anual pe titlul de impozit regesc şi domestic (orăşenesc). Pe lângă disproporţia acelor taxe, se poate vedea t însă procedeul incorect şi abuziv al magistratului din faptul, că conform afirmaţiei Românilor aceştia plătesc pentru: un cal ori bou 57 cr., o vacă 42 cr., un cubul de sămănătură, o oaie, capră, un porc ori un stup 6 cr., un car de fân 6 cr. şi pentru o căldare de fiert rachiu (cacabus ustorius) 57 cr; iar numiţii comisari reduc în tablou acele sume la: 54—36—6—3—16 cr. Trabantul oraşului Vasile Ursu delegat pe lângă Oanca Le- haci din Zagra ca să adune aici dijma şi s’o aducă în oraş, ra- portează în 28 Iunie că Oanca şi-a dat toată truda, a avertizat în tot chipul (aut alle Weg und Weise) pe săteni, însă aceştia n’au voit nicidecum zicând: Noi nu vrem să dăm dijma pân’ce nu pri- mim răspuns şi rezoluţie (Ausrichtung) dela cancelarişti. Dacă aceştia vor zice să dăm dijma, o vom da, altfel ba, chiar şi dacă ar veni zece oameni cu porunci dela oraş. Tot cu această ocazie mai comunică denunţătorul că judele din Zagra i-a spus ieri acestea: Din fiecare sat al districtului valah sunt comandaţi câte doi băr- baţi, cari ieri au trebuit să plece la Gherla spre a aduce cu sine pe cancelariştii cari sunt acolo. Spre acest scop a plecat şi din satul lor Todor Fausulă cu 8 fl. ung. încredinţaţi lui de întreg districtul. Un caz de servilism. Tănase LSrincz Grasim Muşina din Ilva mare de partea Rodnei, se prezentă în 28 Iunie în’oraş şi se roagă în numele tuturor conlocuitorilor, ca magistratul să nu-i numere între oamenii neascultători ai districtului valah, căci ei sunt gata, ca şi până acum, să dea dijmele, să plătească impo- zitul de 7 cr. şi să respecte orice porunci ale magistratului aşa cum se cuvine supuşilor devotaţi şi credincioşi. Cum amintisem mai sus, Bistriţenii delegară pentru întru- nirea din 27 Iunie la Sibiu pe Gunesch şi Kereso, cari şi ple- cară ducând cu sine din partea magistratului următorul memoriu, îndreptat cum se zice în titlu împotriva locuitorilor din Rodna şi Valea Rodnei: Am primit ordinul d. d. 13 c. ca în 27 să ne prezentăm în Sibiu şi să producem documentele privitoare la pretenţiile ce le-am avea împotriva Valahilor vidicani rodneni. Deci prezentându-ne, cu toatecă n’am fi datori să le producem »de jure radicali pro hic et nune* pentruca guberniul să vadă ex fundamento că domi- naţia oraşului Bistriţa nu s’a vârît în vechime arbitrar în Valea Rodnei, prezentăm documentul nostru de instalare din 1475, nu pentru multă sporovăială (ruminando ac ventilando), ci ca să vadă guberniul crăesc că fără contrazicerea cuiva, oraşul Bistriţa, prin donaţia făcută de regele Mathia, a fost introdus în posesiunea perpetuă (ad perpetuo possidendum) a Rodnei, a »pertinenţielor« ei şi a întregii văi rodnene. De atunci adevărat că, deşi oraşul pe locuitorii rodneni şi vidicani nu i-a pus ia muncă cu modalitatea şi preciziunea ca în fiecare săptămână să presteze muncă de 3—4 zile, n’a cerut aceasta dela ei şi nu şi-a exercitat dreptul ; totuşi niciodată nu i-a privit ca pe orăşeni sau ca pe alţi oameni liberi; ci dela început totdeauna oraşul şi-a exercitat faţă cu ei dominaţia reală, aşa că ei niciodată n’au fost »sui juris* (n’au avut drepturi), niciodată n’au locuit în Valea Rodnei ca pe pământ propriu sau ca în »fundus regius«, ci ca pe pământ orăşenesc, şi totdeauna au stat sub stăpânirea oraşului; iar dacă s’a pretins, au prestat servicii, şi dijme. In memoriile noastre am declarat şi ne-am plâns, cum ei acum au început a-se opune, a-se împotrivi, a revolta şi a-se ri- dica împotriva noastră a proprietarilor de pământ (moşierilor), şi cum nu s’au supus nici în urma admonestării părinteşti a guber- niului crăiesc de ale cărui sfaturi dealtădată au ascultat dacă au fost părinteşte admonestaţi, ceeace s’a raportat informative guber- niului de către funcţionarii judeţului Solnocul interior. Deaceea rugăm pe în. guberniu să afle modalitatea de-a înfrâna pe acei Valahi cerbicoşi şi îndrăzneţi revoltanţi, şi de a-i forţa în mod efectiv la ascultare faţă de stăpânul proprietar (ad praestandam Domino tereştri subditalem obedientiam efective compellâltatni). Noi imediat pretindem dela ei să presteze servicii de iobagi; să dea oraşului, ca proprietarului, dijmele conf. Approb. Cost. p. 3 tit. 5 art. 2; sa plătească conform tabelelor din repartiţie suma ce cade pe ei a proportione din interesele după capitalul împru- mutat de oraş şi vidic, căci aceste nu sufăr amânare; apoi să se supună ordinului gubernia! privitor la adunarea armelor, şi să nu dea cu piciorul (ne rugoldozzanak). La acest memoriu se extradă în 7 Iulie 1757 prin secretarul gubernial Samuel de Bruckenthal următoarea rezoluţie: Deoarece Valahii districtuali au nesocotit ordinul gub. de a-se prezenta prin deputaţi la ziua fixată, guberniul se va îngriji cât de îngrabă de remedierea plânsorilor, orânduind comisari prevăzuţi cu instrucţii. Dar se întâmplă că delegaţii Valahilor urgisiţi, deşi nu în 27 Iunie, însă în 7 Iulie totuşi sosiră în Sibiu şi în ziua urmă- toare expuseră comisiei guberniale un lung şir de gravamine şi acuze la adresa magistratului bistriţan. Atunci delegaţii Saşilor bis- triţeni, cari pe lângă memoriul reprodus mai sus, pentru drice eventualitate mai aveau în buzunar şi duceau la Sibiu un act de acuză, un fel de »species facti«, confecţionat în înţelegere cu ma- gistratul ; cu puţine adause şi modificări asemenea îl înmânară guberniului. lată-1: m împotriva locuitorilor din Valea Rodnei de sub juridicţia noastră, între cari primii şi cei mai faimoşi în neascultare sunt Mocodenii, iar între aceştia cei mai celebri corifei şi capi cei doi Valahi Macavei şi Irimie Bodiu aflători in prezent aci, înainte de aceasta în apelurile şi instanţele înaintate cu diferite prilejuri anunţasem că: 1. Mocodenii au luat cu dela sine putere dela birăul econom al oraşului puţina dijmă adunată în 1756, au îmblătit-o, au cărat-o în biserica lor şi au încuiat-o, zicând că ei nu sunt datori să dea dijmă nici oraşului nici allora şi declarând că cu excepţia con- tribuţiei regeşti nu prestează nici interesele după datoriile publi- cului (oraşului) nici impozitele alodiale (după moşie) statorite pentru naţia săsească conform dispoziţiilor comisiei reg.; cu un cuvânt nimic; pentru ceeace: 2. Magistratul a expediat în vidic un comisar însoţit de un vătăşel orăşenesc şi de slobodnici ca să aducă legaţi la oraş pe autorii acelei fapte criminale (patratum), spre a se îndrepta şi aduce la subordinaţie. Mergând acolo au şi legat în Mocod pe şase dintre aceia, dar când au voit să-i scoată din sat s’a răsculat împotriva lor întreg satul Mocod; mulţi împreună cu femeile şi copiii au atacat pe comisar şi pe însoţitorii lui cu pari şi ghioage, au aruncat pietre asupra lor, pe cei legaţi i-au liberat, iar comisarul cu soţii săi abia au scăpat cu fuga, altfel erau tocaţi în cap şi ucişi. 3. Pentru pedepsirea acestui fapt a expediat magistratul 120 Saşi orăşeni şi vidicani armaţi în frunte cu doi comisari ordo- nându-le în secret să aducă ’n tăcere la oraş pe corifeii mocodeni. Dar aflând Mocodenii aceasta, au adunat zece sate din vidic şi din judeţul Solnocului interior şi gata de orice luptă, s’au opus Saşilor orăşeni şi vidicani expediaţi. Văzând aceştia mulţimea Valahilor adunaţi laolaltă, n’au îndrăznit să se apropie de ei, ci au întors în oraş. 4. Raportând magistratul aceste fapte şi atentate, guberniui cr. a ordonat funcţionarilor judeţului Solnocul interior să plece în vidicul valah bistriţan în numele guberniului să-i admonesteze mai ales pe Mocodeni să se abţină dela astfel de fapte şi să asculte fără împotrivire (tusakodăs nelktil) de ordinele binevoitoare al ma- gistratului, căci dimpotrivă nesmintit vor fi aspru pedepsiţi de către guberniu. 5. Cum ei nu s’au supus nici acestei admonestări părinteşti a guberniului, pe ale cărui sfaturi le ascultau de altădată; apoi cât de necuviincios au primit ei pe oficianţii judeţeni şi pe înso- ţitorii lor trimişi de magistrat, se poate vedea din raportul acelor comisari. §. După multele acte de resistenţă şi opunere îndrăzneaţă 113 âu mai cutezat şi aceea că n'au voit să predea armele cari con- form ordinului guberniului cr. trebuia să fie adunate. In urmare la apelul magistratului: 7. Ouberniul a ordonat ca în 27 Iunie Valahii să se prezinte în Sibiu spre a-şi expune motivele faptelor şi purtării lor; şi tot la acel termin să se prezinte şi deputaţii magistratului. Noi ne-am şi prezentat din partea magistratului, dar ei, precum de altădată şi în alte chestii, aşa şi acum au nesocotit porunca guberniului şi dupăce ne-au cauzat cheltueli cu amânări de termene, numai ieri după 11 zile, s’au prezentat şi ei. In consecinţă rugăm pe guberniul cr. ca: 1. Pentru aducerea lor la obedienţă cuviincioasă şi la su- punere, fiind aci prezenţi chiar corifeii şi conductorii lor spre a-şi expune motivele multelor fapte şi mai ales a neprezentării lor la termen, dupăce guberniul ştie că nici mai înainte nici acum nu s’au supus ordinelor şi admonestărilor sale părinteşti, ei să fie în- carceraţi aci, şi să fie pedepsiţi în mod exemplar precum merită, ca văzând aceasta şi alţii, mai uşor să fie dispuşi la obedienţă. 2. Să fie cu toţii constrânşi să presteze cu supunere cuve- nită serviciile regulate obişnuite şi până acum. 3. Să dea fără împotrivire oraşului, ca proprietarului, dijma conf. App. Gonf. p. 3 tit. 5 art. 2. 4. Să plătească după dătoriile ce incumbă tuturor orăşenilor oraşului şi vidicului quantumul de interese ce a proportione cade pe ei. 5. Conform ordinului guberniului să predea armele şi să nu se opună (rugoldozzanak). 6. Conform dispoziţiilor comisiei reg. să nu se împotrivească continuării mai eficace a manipulării alodielor naţiunei săseşti; cu un cuvânt să se supună întru toate cu cuviinţă dispoziţiilor magistratului. 7. Pentru neascultarea şi opunerea îndrăzneaţă dovedită până acum să-şi primească dojana meritată şi pedeapsa exemplară. Sibiu 8 Iulie 1757. Ai guberniului supuşi servi, deputaţii bistriţeni. înainte de a pleca spre casă, cei doi delegaţi ai oraşului mai adresară guberniului şi această scrisoare: In ordinul expediat la 13 Iunie c. guberniul a poruncit ma- gistratului bistriţan să-şi trimită la jSibiu în 27 Iunie deputaţii îm- preună cu documentele contra Valahilor rodneni şi din Valea Rodnei; tot atunci li se ordonă şi Valahilor ca şi dintre ei să vină şase mai pricepuţi spre a expune motivul faptelor recente. Primind ma- gistratul ordinul, momentan ne-a trimis pe noi; iar noi venind cu mare grabă şi prezentându-ne în faţa guberniului crăesc; cu toa- tecă Valahii, nesocotind ordinul gubernial şi de astădată, nu s’au 8 prezentat, totuşi considerând plânsoareă noastră demrtă de cre- dinţă (melto), pentru remediere guberniul a binevoit să orându- iască comisari de investigaţie. Dar mai târziu ivindu-se piedici, am înţeles că consilierul conte Teleki Lâszlo înainte de proxima dietă n’ar putea să plece la Bistriţa. Deci ne-am temut că întor- cându-ne fără rezoluţie, magistratul ne va reproşa că nu ne-am împlinit îndatoririle cum se cuvine, apoi că şi de astădată după atâtea apeluri şi instanţe numiţii Valahi neascultători nu se vor corija, dacă nu vor fi admonestaţi; mai departe, aceştia ne vor lua în râs că rămânând ei acasă, se odihnesc, iar noi nici cu atâta osteneală nu primim vr’o rezolvare pentru corectarea lor; deci vor putea dejuca (eludălja) cu atât mai mult dispoziţiile magistra- tului. Astfel cu tot ordinul guberniului, magistratul nu-şi poate exercita autoritatea privitor la adunarea dijmelor, la încassarea ba- nilor cu cari sunt impozitaţi a proportione spre plătirea intere- selor, la adunarea armelor şi la alte ordine guberniale de exe- cutat. Iar ei posedând arme numeroase, nu fără cauză e de temut, că uşor se va putea ivi un incident primejdios. Deci pentruca noi în faţa magistratului, iar magistratul îna- intea guberniului şi M. Sale să fim justificaţi dacă s’ar întâmpla ceva: rugăm pe guberniu să trimită comisari cu aşa autorizaţie şi instrucţie ca ei să poată săvârşi o remediere efectivă. Iar dacă acum din pricina piedecilor n’ar putea veni comisarii, binevoiască guberniul să afle şi alt chip de-a înfrâna pe acei Valahi neascul- tători şi cerblcoşl, şi a-i sili în mod eficace la subordinaţie, ca ma- gistratul să poată împlini fără piedecă ordinele guberniului şi dis- poziţiile comisiei regeşti orânduite de Mai. Sa. N’a fost destul cu atât. Magistratul mai răsgândindu-se şi temându-se ca nu cumva condiţia socială a Românilor noştri să fie pusă cu toată seriozitatea la ordinea zilei şi să fie eventual rezolvată în defavoarea şi paguba oraşului, îndată după întoar- cerea deputaţilor săi a mai adresat către gubernator şi guberniu următorul memoriu plin de şurubării, chiţibuşării şi sofizme pseudo- juridice: Memoriul magistratului bistriţan adresat guberniului în chestia înfrânării eficace a Valahilor renitenţi din vidicul Bistriţii, şi resti- tuirea drepturilor magistratului cu suficientă securitate. Mărite Dle Gubernator şi mărit guberniu regesc, După înain- tarea memoriului şi reclamaţiei noastre pentru excesele recente ale Valahilor noştri din Valea Rodnei am crezut că, dupăce înaltul guberniu r. a poruncit să se prezinte hrizovul nostru privitor la acea Vale a Rodnei, probabil vrea să judece asupra stării şi con- diţiei acelor Valahi, statorind dacă sunt Iobagi ori oameni liberi. 115 In consecinţă dorim să anunţăm cu supunere că noi pentru aceasta n’am fost provocaţi, şi cu ei nici nu ne-am certat despre aceasta; ci fiindcă ei au nesocotit jurisdicţia noastră magistratuală şi s’au răsculat contra magistratului, numai atât am dorit ca în privinţa aceasta să fie înfrânaţi şi pedepsiţi. Întrebarea dacă sunt ei iobagi ori ba,.n’am discutat-o, şi până acum n’am supus-o şi nici n’am putut s’o supunem judecăţii; căci 1. Pe titlul acesta n’am fost provocaţi şi n’am fost atacaţi în ordine juridică, deci 2. In urma numai unei simple plânsori, nici nu se poate face judecată, căci 3. Sau au fost priviţi dela început ca iobagi, sau nu. Dacă n’au fost priviţi, atunci în fiecare an trebuia să fim chemaţi în mod legal la proces (processum quaerulosum). Dacă însă au fost priviţi ab initio ca iobagi, atunci în ordine legală trebuia să fim chemaţi la forul competent unde să se examineze privilegiile noastre. Dar . 4. Mai există nu numai condiţie de iobag ci şi de incvilin (jeler). Deaceea chiar dacă n’ar fi fost priviţi ca iobagi, totuş e adevărat că n’au putut fi clasificaţi între ceilalţi locuitori din vidicul nostru cari ab origine aparţin fondului tegesc şi căror Ii s’a con- ferit fondul regesc; ci au fost priviţi ca oameni cari din timpuri imemoriale, între altele, au prestat taxe şi dijme. Deci nu pot se scape cu forţa de aceste; iar dacă ei au voit să caute libertate, atunci n’ar fi trebuit s’o înceapă cu rezistenţa arbitrară şi cu atac contra noastră, ci ar fi trebuit să caute calea legală. Astfel numai din faptul că ei s’au ridicat împotriva magistratului, nu se poate doar judeca asupra unui drept vechiu; ci mai mult, chiar şi dacă ar putea ei să câştige oarecând pe calea juridică pretinsele lor drepturi, până atunci ar trebui să fie îndrumaţi cu forţa la ordine. 5. Că noi am dorit să fie îndrumaţi la dependenţa de ma- gistrat, ca şi ceilalţi vidicani ai noştri, aceasta am făcut-o pentru ca serviciul preanalt să nu fie împiedecat cu dispute mai lungi; şi în nădejdea, că dacă ei mai întâiu vor fie îndrumaţi la ascultare, atunci fără opâcirea serviciului regesc le vom putea răspunde în mod competent despre dreptul nostru. Şi acum rezervându-ne să dovedim că conform dreptului nostru de ce condiţie trebue să fie, deocamdată numai aceea dorim: ca întrucât se răsvrătesc contra magistratului, să fie pedepsiţi cum merită şi să fie îndrumaţi la supunere, precum am expus în me- moriul nostru. 6. Aşa se pare că nici nu se poate aduce judecată suficientă privitor la dreptul nostru numai din acel decret, căci deşi în el se zice că numai »se încorporează« (Valea Rodnei), totuş din aceasta 8 nu rezultă condiţia lor precedentă. $i doar nu se poate nici închipui şi presupune că ei mai înainte ca valahi ar fi putut fi liberi (Uberţi) şi că pământul acela ar fi putut fi al lor. Ceeace reiese şi din faptul că »s’au încorporat«; căci dacă n’ar fi stat sub o domi- naţiune, atunci nu s’ar fi încorporat cu pământ cu tot. Apoi în- corporaţia poate fi privită şi ca donaţie, deoarece toate localităţile pe cari Saşii le posed pe cale de donaţie, ei le-au alăturat ori şi le-au încorporat după donaţie, la fondul regiu; dar prin aceasta noii locuitori n’au devenit şi n’au putut fi liberţi, ci erau lăsaţi în situaţia în care au stat în domeniul donatorului. De aceea din nou ne rugăm numai de atât — rezervându-ne alte drepturi — ca guberniul r. să-i aducă acum la obedienţă şi să-i avertizeze cu severitate pentru îndrăzneala lor. Dacă ei vreau doar să-şi formeze o pretenţiune, atunci să fie îndrumaţi pe calea legii. In cazul însă că aceasta nu s’ar putea face în aşa chip, iar guberniul r. ar voi deodată să judece asupra condiţiei lor şi drep- tului nostru; atunci rugăm să nu se amâne pe veci această acţiune, ci* să ni se dea posibilitate şi facultate suficientă pentru recâşti- garea dreptului nostru. Dar să nu se ia măsuri privitoare la o astfel de remediere, pentru care caz ne rezervăm dreptul de a protesta şi a ne apăra, deoarece la o nouă remediere nu ne-am putea supune, neavând până acum cu ei nicio cauză care ar fi pornit pe cale de acţiune judecătorească (penes litis motionem) Ai Ex. Tale şi ai în. guberniu supuşi servi: Magistratul bistriţan. Despre măsurile luate de magistrat pentru adunarea şi pre- gătirea materialului cu care va încerca să combată aserţiunile ro- mânilor districtuali, ne dau indicaţii următoarele note anexate la un protocol magistratual: 1. E de lipsă să se aducă din Rodna vechiul protocol, iar aci în oraş încă să se caute vechile protocoale şi socoteli (ratiok), din care să reiasă, că locuitorii din Valea Rodnei şi înainte de aceasta au prestat dijmă, sau în răscumpărarea dijmei anumiţi cubuli de grâu, ovăs, în afară de ceeace se depozita în magazii, cof. Appr. Const. p. III tit. 5 art. 2. 2. Să se producă dispoziţiile comisiei regeşti a naţiunei săseşti. 3. Livretele de confruntare vor dovedi, ce plătesc. 4. Să se producă dovada plăţii impozitului de 7 şi 9 creiţari. 5. Cei trei mărieşi ca răscumpărare a »alodiaturelor« au pro- mis-o vidicanii saşi numai ca răscumpărare a aratului, semănatului şi cositului. 6. a) Trebue cercetat dela senatorii Keller şi Dinges şi dela pârcălab, dacă e adevărat raportul Valahilor, că mai demult Ii s’au 117 luat din 50 oi numai una, mai apoi însă din 25 una, iar din vite nimic. Şi trebue dovedit că acum din ce motiv li se iau după o vită două polture, după 1 oie 1 poltură şi după un miel V2 pol- tură. b) Se poate dovedi că munţii aparţin oraşului şi nu Valahilor, atât din sentinţele aduse privitor la munţi, cât şi din scrisorile de cerere a unor proprietari Maramureşeni, în cari aceştia tot- deauna dela magistratul Bustriţii şi nu dela satele Văiei Rodnei au cerut munţi, plătind taxele fixate pentru păşuni, atât în secolul acesta cât şi în cele trecute, c) Aceasta o dovedesc protocoalele de o sută şi mai mulţi ani, şi d) Uzul continuu dovedeşte că munţii totdeauna au stat la dispoziţia magistratului. Chiar şi Va- lahii recunosc că ei în fiecare an cereau munţii, şi aproape în fiecare an magistratul îi distribuia în alt mod, aşa că dacă un sat a folosit (birt) într’un an un munte, pe acela în alt an îl da ma- gistratul altui sat. e) In timpul când au fost ocupaţi de Moldoveni unii munţi, atunci încă satele cari folosiseră mai’nainte acei munţi ocupaţi, tot dela magistrat au cerut spre folosinţă alţi munţi, având magistratul facultatea să dispună liber de toţi munţii. Astfel ma- gistratul a distribuit munţi nunumai locuitorilor din Valea Rodnei ci şi satelor din vidicul săsesc ca: Terpiu, Dumitra mare, Iad, Aldrof, Dorolea, Crainimăt şi şi altor sate, ba chiar şi streinilor, Armenilor şi Maramureşenilor. Toate acestea sunt dovedite în protocoalele deaspre distribuirea (elocatio) munţilor, şi chiar şi Valahii le vor recunoaşte. 7. Volenti non fit injuria. * Slobodnicul Todor Feldrihan trimis în 28 Iunie la Maieru şi Sângeorz ca să pornească pe săteni împotriva Maramureşenilor cari au încălcat munţii, întoarce şi raportează în 1 Iulie acestea: Sângeorzenii au zis că ei nu voesc să-şi rişce gâtul (ihre Hălse ent- gegen tragen) contra Maramureşenilor, ci să meargă acolo vătăşeii» haiducii şi plăiaşii cu căpitanul lor şi cu comisarul Peter (Theil) şi să-şi apere munţii, după cari ei trag miei, brânză şi alte foloase şi despre cari zic »că sunt ai oraşului şi nu ai noştri«. In 6 Iulie hotăreşte magistratul că dijma, câtă s’a putut aduna, să fie dusă dela Maieru la Rodna, apoi că Valahul rebel f Pârle din Maieru să fie dimis din arest, pe lângă gaj; tot aşa să fie deocamdată puşi pe picior liber: Valahul rebel Voniga Foşlui din Mocod, pentru care chezăşuesc contraşul Laszlo Gabor cu Todor a Lupii; apoi Oanca Lehaci din Zagra, unul dintre corifeii (Ră- delsfiihrer) Valahilor rebeli, pentru care garantează: fiul său Oniga 118 Lehaci, Cosma Damian din Suplai, Grigore Morar din Runc şi Turicea Ion din Mititei. Faptul că Bistriţenii îşi arogau în mod obraznic dreptul de proprietate chiar şi asupra munţilor districtului românesc se vede şi din pâra Saşilor din satele Terpiu şi Crainimăt în 9 Iulie, că Sălvanii au mânat în munţi o mulţime de porci cari scurmând acolo cauzează o pagubă foarte mare. In urmare birăul oăaşului ordonă că toate satele cari au porci în munţi, să-i coboară în timp de 8 zile, după care termen porcii aflaţi acolo vor fi împuş- caţi. Tot privitor la alte vite mânate la munte însă nedeclarate la numerotare, deci privite ca contrabandă, magistratul hotăreşte în 14 Iulie că după astfel de vite să se ia dela proprietarii valahi »ca pedeapsă justă* taxă dublă, din care trei pătrimi să se verse în casa alodială, iar o pătrime s’o capete comisarii şi provizorii pentru osteneala ce o pun la descoperirea acelor înşelătorii (Un- terschleife). * începeau să se facă acum în Bistriţa pregătiri febrile pentru primirea comisiei de investigaţie delegată de către guberniu. Se- natorul Gunesch şi translatorul Kereso întorşi din Sibiu făcuseră raport detailat despre rezultatul misiunii lor, şi Keresâ fu însăr- cinat iarăş să caute şi ordone toate documentele necesare în chestie. In comisia numită de guberniu aveau să fie: consilierul gubernial conte Ladislau Teleki de Szek ca prezident, apoi Baronul Iosif Huszâr fişpanul (prefectul) comitatului Turda şi Oh. Pildner primarul Sighişorii. Contele Teleki comunică în 25 Iulie magistra- tului că dacă nu va fi împiedecat de boală, va sosi în Bistriţa la 3 August. Deci în vederea sosirii delegaţiei magistratul ordonă comisarilor orăşeneşti Martin Kreysel şi Michael Werner urmă- toarele: Comisia instituită de guberniu pentru rezolvarea rătă- cirilor* (Irrungen) din districtul valah va sosi in curând. La po- runca prezidentului conte Teleki din fiecare sat vor avea să se prezente pe Marţa viitoare în oraş câte doi oameni pricepuţi (ver- nunftig), să se anunţe la »stăpâni* (Grundherren), să aducă cu sine tabelele de dare şi răvaşele din 1755; apoi să vină în oraş şi judeţii din 1756 spre a lua în primire repartizarea dobânzilor de plătit pentru acel an. Toate aceste imediat să se publice sa- 119 telor. In 28 Iulie notarul magistratual Rohrmann scrie comisarului Werner să aducă cu sine din Rodna şi documentul la care atârnă pecetea opidului (orăşelului); dar Werner răspunsă că Rodnenii refuză să-l extrădea; unul dintre aceştia a strigat: că libertăţile şi drepturile lor şi aşa sunt acum în casa sfatului, deci la che- remul magistratului, şi nu voiesc să piardă şi puţinul ce le-a mai rămas, adică documentul. Amintita comisie gubernială sosi la Bistriţa în 3 August, fiind înlocuit membrul lor Huszar cu contele Paul Teleki de Szek, fiş- panul comitatului Dobâca. Bineventată de magistrat şi întimpinată cu fast, ea imediat îşi începu lucrările interogând atât pe magistrat cât şi pe delegaţii Românilor vidicani. Aceştia, cum amintisem şi Ia alt loc, îşi arătasere în 8 Iulie plânsorile în faţa guberniului din Sibiu, la cari plânsori acum în 5 August magistratul înmână co- misiei guberniale răspunsul său. Acuzele Românilor noştri în cea mai mare parte se pot vedea şi din raportul comisiei d. d. 6 Aug.,1) deci aci reproducem numai următoarele obiecţiuni ale Bistriţenilor: Răspunsul magistratului bistriţan la plânsorile locuitorilor districtului bistriţan valah expuse în faţa comisiei guberniale în ziua de 8 Iulie; răspuns dat în sesiune publică. Ad 1. Omiţând altele, conf. Appr. Const. p. 3 tit. 5 art. 2 Valahii vidicani datoresc cu prestarea dijmei, iar dupăce acest be- neficiu împreună cu încă altele înainte de aceasta au format o anumită parte din salarul senatorial, în privinţa aceasta ei s’au în- voit cu unul-altul (senator) după noroc şi cu eventual câştig. Apoi fiind pământurile lor deluroase, coaste şi în mare parte lo- curi lăzuite, puţinele cereale ce se făceau pe acele locuri le clădeau în disordine în clăi, aşa că numai pe hotarul aceluiaş sat făceau clăi constătătoare din 30—40, alţii de 70—90 şi mai mulţi snopi. Deci cu aceştia tratând magistratul ca cu proprii săi oa- meni, le-a îngăduit ca drept rescumpărare a dijmai să dea fiecare sat un anumit număr de cubuli de grâu şi ovăs; ceeace au şi dat an de an; şi dacă vor fi întrebaţi, şi ei vor voi să spună ade- vărul, înşişi vor recunoaşte aceasta, mai cu seamă dacă vor fi în- terogaţi ;bătrânii separat şi nu în faţa celorlalţi turbulenţi. Merită să se observe că ei, cari acum se agită, dacă sea- mănă'ceva pe hotarele judeţelor învecinate, din aceea fără nicio împotrivire dau dijmă; iar acum se plâng, cu toatecă ori va con- sidera cineva Valea Rodnei ca moşie a acestui oraş, ori ca fond regesc, locuitorii în niciun chip nu pot scăpa de dijmă. ') V. «Arh. som.« Nr. 12 p. 219—224, 120 Ad 2. Intre alte alodiaturi (îndatoriri iobăgeşti) sunt datori să are, semene şi să facă fân; dar dacă şi ei vor face ca vidi- canii saşi, cari în faţa comisiei reg. a naţiei săseşti au promis că drept răscumpărare a acelor lucrări vor să presteze de individ câte 1 fl. ung. şi l-au şi plătit; atunci magistratul bucuros ar fi în- găduit, la propunerea comisiei guberniale, ceva din taxa aceasta. Considerând însă că ei, ca iobagi, ar trebui să presteze mai multe servicii decât vidicanii saşi, şi totuşi vidicanii saşi poartă cu mult mai mari poveri decât ei, căci Saşii prestează lemne pentru toate trebuinţele: ca lemn de foc, pentru clădiri şi poduri, apoi iarbă (fân), pământ pentru silitră şi cărăuşii, mai departe fiind ei mai aproape de oraş împlinesc deosebit şi munca manuală, ceeace vidicanii valahi nu fac; deci dacă pentru alodiaturile prescrise i-am lăsa să presteze mai puţin decât Saşii vidicani, atunci cu tot dreptul ar trebui să ne temem că atât noi cât şi guberniul am avea de suferit din partea vidicanilor saşi tot aceleaşi neplăceri, pe cari le suferim acum din partea Valahilor. Ca un expedient ca ei să plătească mai uşor această taxă şi sărăcimea să fie uşurată, magistratul e de părere că să se cal- cule suma ce ar întră după numărul indivizilor ca răscumpărare a acelor alodiaturi, şi acea sumă magistratul s’o repartizeze în proporţia contribuţiilor reg. aşa că să nu c o n t r i b u e la fel cel sărac cu cel bogat. Ad 3. Că se plâng şi in privinţa aceasta fără motiv, înaintea comisiunei vor dovedi-o tabelele manipulanţilor şi confruntatorilor, de aceea nu mai importunăm comisia cu alte declaraţii. Ad 4. Prezentăm aci repartizarea pe un an a impozitului de 7 cr. în scopul plătirei intereselor după datoriile publicului (oraşului). N’avem până acum facultate să plătim interese din fondul impozitelor de câte 13 cr. Altminteri acel fond abia e suficient pentru trebuinţele interne ale oraşului, cari la un astfel de oraş sunt cu mult mai multe decât la judeţe, cum se vede din socotelele anului 1750. Privitor la plânsoarea lor contra impozitelor de câte 9 cr. se poate vedea din specificarea alăturată ce le-am administrat în cei doi ani 1754 şi 1755, dar nu pot zice că li-s’a cerut şi numai un creiţar pentru anii 1756 şi 1757. Apoi repartizarea pe anii 1754 şi 1755 s’a făcut aşa din motivul, că observând magistratul că birăii vidicului valah cheltuesc prea mult, iar bogătaşii asupresc şi agravează pe cei sărmani; la plângerea săracilor s’a calculat suma pe care o cheltuesc birăii în fiecare săptămână. Apoi s’a ordonat ca pentru cheltuelile acelor ani şi cei găzdaci să contribue conform proporţiei, adică după fiecare fiorin câte 9 cr., iar săr- manii şă nu dea mai mult. In modul acesta în doi ani au admi- 121 nistrat la oraş suma de 1154 fl. Rh. şi 40 cr., restul l-au cheltuit pentru sine. Ad 5. Ca la punct 2, ar fi datori să plătească cum plătesc şi vidicanii saşi. Ad 6. Că munţii aparţin oraşului, reiese din sentinţele pri- vitoare la munţi, precum şi din scrisorile unor proprietari mara- mureşeni, în cari ei cer munţii totdeauna dela magistratul din Bis- triţa — şi nu dela locuitorii Văiei Rodnei, — ca pe lângă taxă să păşuneze pe aceia cu vitele. Apoi în secolii trecuţi o dovedesc aceasta şi împrotocolările de o sută şi mai mulţi ani, ale căror copii le prezentăm; dar o dovedeşte şi uzul continuu că munţii totdeauna au stat Ia dispozia oraşului; ceeace recunosc şi Valahii, deoarece în fiecare an au cerut munţii, şi aceştia li s’au distribuit în fiecare an în alt chip. La acestea se mai adaugă, că pe când Mocodenii au ocupat unele părţi din munţi, satele cari le-au po- sedat până atunci dela magistrat, au cerut să le dea altele în locul acelor, şi magistratul le-a şi dat. Apoi magistratul a distribuit şi distribue şi acu în fiecare an munţi satelor din vidicul săsesc: Terpiu, Dumitra, Iad, Aldorf, Dorolea, Crainimet, şi altora, apoi Armenilor, locuitorilor din Maramureş, cu un cuvânt acelora cari îşi plătesc mai bine taxa; ceeace dovedesc actele şi mărturisesc şi Valahii. Stând lucrurile astfel ei n’ar avea ce să zică privitor la taxa munţilor. Cu toate acestea luând la cunoştinţă cu supu- nere şi respect, în privinţa asta, propunerea comisiei, — dacă Va- lahii se vor acomoda cu obedienţă cuviincioasă subordinaţiei în- datorate; dacă vor plăti dijma fără opunere; apoi dacă crezând că continuarea alodiaturei: că aratul, sămănatul şi făcutul da fân le este mai spre povară, vor răscumpăra aceasta prin plata indi- viduală de 1 fl. ung., ca şi vidicanii saşi; dacă vor plăti ca până acum datoriile ce zac pe oraş şi vidic precum şi interesele după acelea; în fine dacă vor împlini cu supunere cuvenită toate dis- poziţiile şi aceasta o vor promite în faţa comisiei şi se vor obliga s’o facă, — atunci şi magistratul deocamdată, — până când în dieta viitoare se va statori mai bine, cum au să fie tratate eco- nomii similare instituite pentru cassa alodială atât la naţia săsească cât şi în alte locuri,—reduce taxele îndatinate pentru vitele ce se trimit în munte, aşa: pentru vite mari câte 2 cr., o oaie 1 cr., un miel lh cr; deci fiind valahii proprietari de vite (marhăs emberek) în privinţa aceasta pot avea uşurări considerabile. Ad 7. La aceasta au răspuns deputaţii noştri în Sibiu; altfel dacă ei îşi răscumpără munca pentru alodii, ca şi vidicanii saşi, atunci se omit dificultăţile. Ad 8. La această plângere au avut mai puţin motiv, pentrucă au fost şi sunt îndatoraţi să muncească pe sama oraşului orişice. 122 Atunci, ca cu alte prestaţii, au încetat şi cu furnizarea buştenilor şi scândurilor, cum au mărturisit în faţa comisiei. Ad 9. Au fost datori să presteze totdeauna acel serviciu, şi în comparaţie cu vidicul săsesc, ei totdeauna au prestat puţin şi au suportat poveri mai puţine. Ad. 10. Dacă a excedat vr’un comisar, să-l fi arătat magis- tratului, şi lucrul s’ar fi corectat, deci n’a fost causă să se mo- lesteze guvernul şi alte instanţe. Să numească şi acum pe comi- sarul care s’a purtat aşa, şi imediat va fi pedepsit şi dojenit. Dar şi aceea o afirmăm, că niciun comisar nu poate sta între ei fără alimentare, şi dacă ei în unele comune nu pot presta alimentaţia, în locul ei doar trebue să contribuie ceva, din care să se poată plăti o alimentaţie moderată. Ad 11. Când înainte de aceasta mânau oile la munte şi în timp ce steteau sub comanda plăieşilor şi a tricesimatorului, tot- deauna pârcălabul vidican, tricesimatorul şi plăieşii le numărau oile şi controlau că oamenii cu câte vite merg la munte, ca să nu se poată amesteca mai ales cu vitele supuşilor din alte ţări. Pentru numerotarea aceasta dela început s’au îndatinat oamenii să dea dela o turmă de oi pârcălabului un miel sau ca răscum- părare 36 den. şi pentru alimentaţie 12 den., apoi celor doi slo- bodnici cari îi asistau: 6 den.; mai departe, totdeauna necondi- ţionat tricesimatorului 48 den. şi un caş (în natură), plăieşilor 6 den. Magistratul ori oraşul din aceşti bani n’au avut nici o parte. Având acum plăieşii un inspector separat, numerotarea — pe care mai nainte o săvârşea pârcălabul cu doi slobodnici împreună cu tricesimatorul şi doi plăieşi, — o face acum în mod mai puţin costisitor inspectorul plăieşilor împreună cu doi plăieşi; inspectorul primeşte acei 48 den. şi un caş pentru osteneală, iar plăieşii cei 6 den. Când magistratul a încercat să reducă ceva din acea plată, atunci inspectorul a declarat, că dacă pe lângă unica lui plată i-se va micşora şi acest mic venit extraordinar, atunci renunţă la postul său. Dar să judece înţelepţeşte comisia, că ei cari până acum au dat acea retribuţie tricesimatorilor făr’ de nici o împotrivire, acum când de scurtă vreme o dau unui compatriot al lor (haza fiânak), o dificultează. Deci pentruca dl conte consilier şi prezident şi comisia să-i dispună pe acei oameni neascultători şi îndrăzneţi la subordinaţie cuvenită; pentruca serviciul regesc din causa neascultării lor să nu sufere în oarecare parte şi noi să nu fim învinovăţiţi; şi pentruca şi ei înşişi să-şi mărturisească opunerea lor faţă cu: 1. Admonestarea părintească aguberniului şi anume a func- ţionarilor comisari delegaţi din judeţul Solnocului; 123 2. Hotărârea dlui conte şi cancelar atunci în calitate de co- misar regesc, adusă în 1755 cu prilejul manipulaţiei, pentru îm- potrivirea şi agitaţia lor; 3. Ordinele comisiunei reg. instituite Ia naţia săsească prin Maiestatea Sa; 4. In fine, faţă cu noi domnii tereştri şi magistraţi cu ani- mozităţile şi cutezatele lor atentate; precum şi de curând când nu s’au prezentat la ordinul guberniului cr. la termenul fix spre aşi expune motivele, ci şi atunci au umblat după altele şi au petrecut în Gherla şi Oşorheiu atât timp, încât nesocotind termenul şi per- zându-şi vremea aiurea cu aceiaşi îndrăzneală, s’au prezentat numai 11 zile după termen; Deci înţelegând ei că cu toate aceste fapte au păcătuit greu şi nu pot rămânea fără severă pedeapsă, apoi pentruca, rămânând nepedepsiţi, să nu ia curaj pentru alte fapte scelerate; ne rugăm de comisie ca în vârtutea autorităţii sale, pentru multele lor fapte să procedeze demn şi sever contra lor, şi să pedepsească aspru şi exemplar pe corifei; sau dacă aceasta n’am putea-o spera, atunci măcar pe câţiva dintre corifei cari sunt cauza agitaţiei din întregul vidic, să-i încarcereze acum aci; şi aceia să şi rămână aci în tem- niţă până când se va vedea rezultatul la tot ce ei acum promit comisiei, aşa că vor preda armele etc., cu un cuvânt până ce se va observa cursul lucrurilor şi efectele. Dimpotrivă dacă corifeii şi acum vor scăpa fără sancţiuni, şi peste tot vor vedea că toate nelegiuirile lor rămân nepedepsite; plecaţi de aci, nu vor preda armele, şi deşi promit, fără îndoială şi mai încolo vor aţâţa la răs- vrătire satele neştiutoare şi neînţelegătoare, precum şi acum în Sibiu au cutezat să zică, că dacă nu li se va rezolva chestia con- form dorinţei lor, atunci protestând în faţa comisiei vor depune gajul de 3 mărieşi (taleri) şi vor merge deadreptul la Maiest. Sa. Ai în. comisiuni supuşi servi: primarul şi consiliul Bitriţan. In 6 August comisia deja isprăvise cu investigaţia şi îşi re- dijase sus amintitul raport către guberniu, cunoscut sub denu- mirea: Relatio commissionis Telekianae. Magistratul putea să fie mulţămit de activitatea acestei comisiuni, care numai favorabilă n’a fost pentru Români; deaceea o şi petrecu cu osanale la ple- care, încărcându-o însă — ca pupăză pe colac — cu încă o scri- soare denunţătoare împotriva Valahilor şi celor doi cancelarişti incomozi Bistriţenilor. lată-o: Cu cât de mare animozitate şi cutezanţă s’au opus împo- triva noastră locuitorii vidicului valah aflător sub jurisdicţia noastră, ori cum se zice: Locuitorii Văiei Rodnei, iar între ei maictiseamă 124 Mocodenii; şi conform observării noastre cine i-a îndemnat la aceasta, am raportat guberniului cr. în apelurile noastre din 30 Martie, 15 Aprilie şi în urmă în 2 Iunie. Am scris atunci că în lunile Nov. şi Dec. 1756 stând în mijlocul acelor timp de câteva săptămâni cei doi cancelarişti Gyorffi Mâtyâs şi Thordai Lăszlo, res- pingând ei, împotriva sensului leg. Comp. Const. p. 4 tit. 4 art. 1 a ordinului gubernial, pe omul nostru regius ori pe cetăţeanul delegat de noi, şi neadmiţându-1 lângă ei, — numai de capul lor şi cu cea mai mare comoditate au săvârşit un interogator foarte lung şi costisitor, şi ei doi au fost în mare parte pricinuitorii râs- vrătuii şi nesupunerii numiţilor valahi. Adică n’a fost destul că ei cu discursuri şi peroraţii ţinute prostimii ignorante (tudatlan) au dat prilej la răsturnarea subordinaţiei, ci mai mult, când magistratul a voit să-şi exerciteze faţă de aceia jurisdicţia, atunci acei doi parte prin subscrieri, parte prin scrisori anonime provocătoare şi insultătoare nelinişteau şi atacau magistratul, apoi venind şi în persoană în oraş, unul din ei: Thordai Lăszlo pe primarul nostru Johann Klein de Straussenburg l-a ocărît în faţa oamenilor de omenie, că e prost; şi aşa despreţuitor aut tratat şi cu alţii. Au citat înaintea judecăţii pe magistrat, pe popii de aci şi pe alţii, iar mandatul de citare l-au cetit aşa de neclar, ori prea încet ori prea iute, încât unii nici n’au putut înţelege cauzele citării; şi dacă aceştia au cerut copie de pe citaţie şi au îmbiat taxa obicinuită de 3 fl. ei n’au voit s’o extrădea decât numai pentru 6 fl. şi 12 bani, aşa că cei citaţi în timpul acest greu şi scump de bani nu şi-au putut scoate copii. Nu s’au sfiit numiţii cancelarişti să vorbească şi aceea, că ei vor avea mare câştig din dijma întregului vidic valah, căci ei fac conscripţia pe sama fiscului regesc şi întinzându-se acea con- scripţie pe lung timp, în acesta toată dijma le va aparţine lor. La aceste şi alte vorbe poporul prost într’atâta s’a răsvrătit, caşi- când nici nu ne-ar fi supus, şi fără rezervă au cutezat oamenii să declare că cu excepţia contribuţiei reg. lor nu le mai pasă de nicio dispoziţie de-a noastră, ceeace au şi dovedit, căci au ne- socotit dispoziţiile noastre privitoare la alodiaturi, la predarea ar- melor şi repararea drumurilor şi podurilor. Mai mult, ei au mers până acold încât nu numai au atacat, bătut şi aproape au omorît pe comisarii şi,| slobodnicii noştri trimişi pentru diversei trans- gresiuni, ci un mocodean scelerat a cutezat să zică şi aceea, că dacă nu vor căpăta în mânile lor pe birăul nostru Johann Klein, îl vor târî chiar şi din casa sa şi patul său şi-l vor omorî. Având antecedentele aceste ca consecinţă răsturnarea întreagă a administraţiei noastre, nu putem executa din pricina aceasta or- dinele guberniului, nici nu putem plăti interesele după datoriile te zac pe oraşul şi vidicui nostru, nici nu putem plăti salariile funcţionarilor fiind împiedecate venitele alodiale; iar aceştia ne- căpătându-şi lefurile vreau să renunţe la posturi, din ceeace rezultă pentru oraş mare pagubă, iar pentru serviciul reg. mare piedecă şi decadenţă. Toate acestea le-am descoperit guberniului, mai în urmă în 2 Iunie, dar din pricina multelor afaceri poate acele n’au putut fi încă apreciate. Deci rugăm pe dl conte consilier prezident şi pe comisie ca pe numiţii cancelarişti pentru faptele lor să-i pedepseacă cum merită, iar pe oamenii noştri necunoscători cu mijloace mai severe să-i dispună la subordinaţie. Şi dacă aceasta nu s’ar putea astfel săvârşi, atunci să binevoiţi a interveni la guberniu, ca rămânând în curs jurisdicţia şi activitatea noastră, să putem satisface ordi- nelor guberniale fără nici o piedecă. Bistriţa 6 August, 1757. Ai Dv. umili servi, birăul şi sfatul bistriţan. * In 11 August hotăreşte din nou magistratul că, conform datinii de până acum, aprobată şi de »comisia delegată pentru liniştirea (Besănftigung) districtului valah rebel«, oricare comisar orăşenesc trimis în acel district în comune în cari nu poate că- păta pâne, vin, oţet, legume, condimente etc. deci trebue să se aprovizioneze în oraş, are să primească dela respectiva comună în locul întreţinerii, pentru fiecare mâncare câte 18 cr., deci pentru o zi 12 groşiţe. Aceasta e taxa zilnică chiar şi dacă într’o zi trece prin mai multe comune. Slobodnicul, trabantul etc. are să pri- mească pe o zi 9 groşiţe, şi trebue »să evite orice exces*. In 17 August sunt expediaţi în districtul valah provizorul Peter Theil, pârcălabul Daniel Giitsch şi comisarii Martin Kreisel, Johann Schmidt, Johann Hammerodner, Samuil Weber şi Georg Werner ca, sprijiniţi de 7 husari din regimentul Kârolyi, să in- casseze dela săteni cotele de dobânzi pro 1756. Aceia însă ra- portează că în fiecare sat li s’a răspuns din partea Valahilor aşa: Printriun trimis expres din Salva şi Mocod ni s’a poruncit săi nu plătim nici cota de dobânzi, nici dijme, şi să nu facem nici fân pentru oraş, până când în chestia aceasta nu vom primi ordin direct dela guberniu, ori dela directorul nostru (directorul căuşelor fis- cale), deoarece cu prilejul venirii recentei comisii guberniale dis- trictualii au protestat împotriva acelor pretenţii nedrepte. Se vede că magistratul căuta se afle motivul pentru care Ro- mânii noştri îşi legau nădejdi de persoana amintitului director fiscal, numindu-1 chiar «directorul nostru«; deoarece într’o notă din 21 August aflăm însemnat raportul slobodnicului Vasile Vă- rărean din Rebrişoara, cărui i-ar fi spus Ursul Onigoae din Nă- săud că «districtul valah i-a promis directorului 100 fl. şi 100 pălmaşi, dacă îi va sprijini pe vidicani în cearta lor cu magis- tratul*. In 29 August magistratul din nou ordonă provizorului Theii şi pârcălabului Daniel Giitsch să încasseze în grabă din satele ro- mâneşti taxele pentru păşunatul în munji, aşa numitul »vamsug«. O curioasă hotărîre ia magistratul în 1 Septemvrie, şi adică: Acei locuitori ai districtului valah rebel cari nu voesc să plătească cota impusă lor din dobânzile ce are de plătit oraşul după da- toriile sale, cu ocazia proximului iarmaroc să fie prinşi şi încarceraţi; şi să nu fie lăsaţi liberi pân’ce nu vor plăti. Tot aşa să fie pe- depsiţi şi ceice se vor purta în mod necuviincios şi îndărătnic. Comisarii Martin şi Iohann Pfingstgrăff trimişi în sate ca să conscrie pe ceice vor avea să plătească contribuţie reg. în 1757/8 raportează în 8 Septemvrie că Salvanii s’au opus con- scripţiei. In raport e descris incidentul aşa: S’a adunat întreg satul şi în numele tuturor declară Ilie Homei că ei nu admit să fie conscrişi, apoi plecară cu toţii acasă. Chemaţi a doua oară, să- tenii trimiseră pe Maftei a Iacob cu acelaş răspuns. Când am în- cercat să-l prindem şi legăm, m’a apucat pe mine, Johann Pfingst- grăff de piept cu vorbele: »F... te’n suflet Sasule, pe mine nu mă vei lega«, şi deodată sări întreg satul, năvăli asupra noastră cu pari şi furci şi ne târî prin curte. Temându-ne viaţa am plecat spre Runc, însoţiţi de husari şi de slobodnici. In Runc deasemenea declarară sătenii că n’au nevoie de conscripţia suspectă, pân’ce nu va sosi poruncă direct dela guberniu. Numele instigatorilor de căpetenie (der grossten Râuber) din Salva sunt: Maftei a Iacob, Ion Puica, Ion Tănase, Androne Iftinoaii, Nicoară Ştefănuţ, şi al celui mai mare hoţ: Ion a Ignat. La fel păţesc comisarii trimişi în celelalte sate. Aşa Michael Werner şi Michael Weisz în Teici şi Hordou, dar maicuseamăîn Năsăud unde se adună şi protestează: Todor Creţul, Ion Hanţ, m 6eorge Andron, Luca German, Macavei Chitul, lacob Floroâe, Va» silea Dănilă, Petre Ştefan şi Todor Granci. Acest din urmă strigă şi întreabă că ce-i mai trebue oraşului, doar i-a supt destul pe oameni, de au rămas ca degetul. Nu se lasă conscrişi sătenii din Rodna, Maieru; nu vreau să plătească nici »goştina« (impozit pe porci) nici alte impozite; apoi le merge rău în Rebrişoara comisarilor Daniel Giitsch şi Peter Theil; cu un cuvânt toţi comisarii se plâng că pretutindeni » păţesc ruşine« şi sătenii nici măcar căruţe nu vreau să le pună la dispoziţie, aşa că ei trebue să plece pe jos dintr’un sat într’altul. Se’nţelege că despre toate acestea magistratul raportează în mod tendenţios şi exagerat guberniului, invocând adeseori pe pa- tronul Teleki. In 9 Septemvrie îi scrie magistratul primarului Klein delegat la Sibiu, că despre districtul valah nu-i poate împărtăşi nimic bine, neascultarea şi împotrivirea sunt în creştere, se opun confruntărilor şi în mod »tollkiihn« chiar şi plăţii contribuţiei re- geşti. Doar se vor afla mijloace de-a înfrâna aceasta plebe neliniş- tită; deoarece nu se poate reproşa nimănui că nu cutează să meargă la ei şi să-şi pună capul în joc. Intr’o scrisoare din 11 Septemvrie primarul Klein îi informează din Sibiu pe Bistriţeni că acum chestia Valahilor districtuali a ajuns să fie desbătută la gu- berniu. Cancelarul Henter s’a exprimat aspru despre Bistriţeni. Cei patru Valahi aflători în Sibiu n’au dat faţă cu Klein, dar acesta a zărit cu ocazia unei înmormântări pe trei dintre aceia şi i-a în- trebat că de unde sunt. Au răspuns că sunt din Zagra; dar dele- gatul Decani i-a recnnoscut că unul e din Năsăud, al doilea din Mocod şi nici al treilea nu-i din Zagra. Aşa «gottlos« sunt oa- menii aceştia. In 9 Sept. depune. infanteristul Petru Tihărean (Cihărean) că fiind el în Năsăud chiar când comisia gubernială făcea inves- tigaţia în Bistriţa, a auzit cum sătenii năsăudeni ziceau: »Pentruce nu vin domnii aceia la noi să ne asculte aci? Dar f... le’n suflet, ei le ajută Saşilor şi lucrează în potriva noastră«. Cum trata magistratul cu »Valah ii săi« se poate vedea şi din următorul caz : La denunţul contraşului Dănilă sunt citaţi în: 10 Sept. la oraş pentru prevaricaţie de saramură (slatină) Petre Lupu, Chifor Istrate, Isip Ursu, Ion Filip din Vărarea şi Alexa Puiu din Zagra, şi aceştia sunt forţaţi să aştepte acolo 8 zile pe denunţător, care nu se prezentă. In fine dimişi acasă, după câ- teva zile sunt din nou aduşi la oraş, şi iarăşi degeaba, căci Dânilă nici de astă dată nu se prezentă. Ce abuz şi câtă pierdere de vreme. * încep iarăş să curgă din toate părţile pâri şi denunţuri îm- potriva «Valahilor someşeni pentru ţinuta lor agresivă şi primej- dioasă«. Aceste îl determină pe guberniu să expedieze în 19 Sept. la adresa magistratului un ordin în care îi împărtăşeşte că de- leagă pe fibirăul comitatului Dobâca împreună cu un ajutor, iar oraşul încă se delege doi deputaţi «mai plăcuţi Valahilor*, cari toţi împreună să-i someze pe aceştia să se abţină dela opunere etc. ameninţându-i cu grele urmări. Iată ordinul original: Sacrae Caes. etc. Nomine, Prudentes etc. Incrementum. Kedvetleniil ertette a Regium Gubernium kozeleb erkezet bizonyos Re- latioboi, hogy kgytek Districtusâban kivâltkeppen pedig a Rodna volgyin lako Olâhoknak eddigis sok izben tapasztalt aususok ’s engedetlensegek annyira harapozott volna, hogy mâr meg az O Felsege Kgymes rendelesebol pro 1757/8 peragalando Confrontatiot inpedialni akarjâk, a kozekben ment es a dologhoz hozza fogott Confrontatorokat nemcsak illetlen szokkal ilettek, hanem eroszakosan invadaltâk volna. Melyre nezve egyet ertven kigytek a Doboka Vârmegyei Fo Biroval, kinek is ment mâr parantsolattya, hogy tudniilik sze- melye szerint maga melle veven meg egy mâs Tisztett, az renitens Olâh Fa- lukba comparâllyon, kgymetek Gremiomâboi pedig ollyas szemellyek deputal- tasanak kik azon Olâhok elott inkâb kedvesebbek, kik egyiitt azon Olâh Fa- lukba elmennyenek, az hollot is a Regium Gubernium nevevel az egesz falut convocâltattvăn, oket placidis moneâljâk es adhortâllyâk, hogy minden oppo- sitioktol supersedeâllyanak, az eo Felsege rendelesebol veghez viendo Con- frontantio ellen magokat ne opponâijâk, hanem submittâlljâk, egedelmesked- jenek, a Gubernialis Commissio âltai hozzajok lett inteseknek es a subordina- tionak vinculumât semmiben is megvontani vagy szakasztani ne mereszellyek; ha kemenyebb animadversionkat, sott tovâb vallo engedetlensegek âltai ma- gokra hâritando es bizonyoson elkovetkezendo Capitalis poenat is kivânnyâk magoktol el tavoztattni. Secus non fact. etc. Cibinii Die 19—7 ) Senatorii magistratuali. \ m afară de aceasta ca prezent (discreţie) de pe noi câte 4 berbeci. Trebue să plătească în această contribuţie şi cel ce nu posede chiar nimic. j) Afară de aceasta când vin domnii să dijmuiască, din fiecare sat iau câte un berbec pentru bucătăria lor, iar dacă pielea vrem s’o ţinem, ne ia pentru ia 30 cr. Tot cu acea ocazie fiecare din cele 23 sate e îndatorată să ucidă pentru bucătăria domnilor câte un porc bun de slănină şi friptură, sau să plătească în bani: 2 fl. Tot atunci noi separat prestăm ori plătim unt, găini, ouă, beutură. Din porci ne iau câte 6—7 şi ca dijmă 3—4 din fiecare sat, mai adesea însă în loc de câte un porc ne iau câte 9 taleri (Maria, (măriasi). După un stup, ori roieşte ori ba, ne iau dijmă câte 2V2 cr., din zece stupi ne iau câte un stup. ^ Mai demult lucram fiecare pe sama oraşului câte trei zile, când avea trebuinţă de noi; iar dacă era ceva stricat (la fortificaţii, şanţuri etc.) chiar şi o săptămână. Acum însă mulţi dintre noi în loc de o săptămână lucrează trei săptămâni, deoarece când merg muncitorii la oraş, domnii îi împărţesc între sine şi aceia, dupăcum e nevoie de femei ori bărbaţi, lucrează pe sama domnilor şi nu a oraşului. Buţile cu var le cărăm pe care (din Rodna), de câte ori au nevoie, fără ca să ne plătească ceva. Pentru var- niţe tăiem grătuit lemnele şi anume fiecare sat câte 20—30 stânjâni, iar la brutăria din Bistriţă cărăm grătuit câte 20—30 care, fiecare sit. fjj) La târgul de toamnă al Bistriţii pârcălabul trage de pe fiecare sat din vidic ca prezent câte doi berbeci; apoi tot ca dar fiecare sat are să presteze vara şi iarna câte un car reglementar de fân şi 24 mierţe de grâu. Toamna când domnii saşi repartizează contribuţiile şi vin în sate, pentru osteneală de fiecare sat trag câte 2 taleri mărieşi. Toamna când fac răvaşele de contribuţii, domnii iau jurământ dela oameni privitor la numărul cu care li s’au înmulţit vitele, şi la recolta avută în cereale. După trei 1 săptămâni apoi din nou vin şi publică care cât are de contribuit. Apoi iarăşi îl întreabă pe fiecare despre vite şi recoltă, şi dacă cineva uită şi nu spune cum e scris şi în- sămnat la ei, pentru vina aceasta îi măsoară 30 bastoane, sau îi iau 3 fl. Rh. Speriindu-se oamenii de pedeapsa aceasta, s’au învoit cu domnii aşa că plătesc înainte, de fiecare sat 20 fl., ori dau un cal sau o piele de urs. La Crăciun, Paşti şi Rusalii totdeauna trebue să du- cem la oraş în dar: unt, ouă şi peşti. De pe oamenii cari sunt datori cu contribuţii, per- ceptorii trag sau câte două polture1), sau zăloage, cari, dacă nu le răscumpără rămân acolo. Luând în considerare toate aceste multe prestaţii şi contribuţii cari apasă întreg vidicul, să ts înduri Măria Ta şi să afli mod ca să se ridice de pe noi mizeria aceasta, altminteri ne pustiim. Pentru aceasta Dumnezeu să bine- cuvinteze pe Măria Ta, cărui până la moarte Vă rămânem gata de orice serviciu, ai Mării Tale, d-le conte, supuşi servi: întreg vidicul valah al Bistriţii. Privitor la drumul lung şi anevoios la Viena e de observat că Românii noştri de mult intenţionau să meargă cu păsurile lor direct la curte, spre a se plânge în faţa împărătesei Maria Terezia. Le era însă groază oamenilor simpli şi neumblaţi în lume să pă- şească pe cărări întortochiate şi pline de obstacole, fără povăţuitori şi îndrumători. Dar acum s’au găsit în sfârşit şi între ei oameni rezoluţi şi îndrăzneţi, ca Macavei a Florii din Mocod şi mai ales —cum vom vedea—Ştefan Cute din Feldru, cari şi-au trezit soţii de suferinţe din ezitare şi toropeală, şi le-au căutat şi aflat — fie chiar cu bani ori cu alte mijloace — sprijinitori şi protectori ca pe misteriosul preot reformat Vâsârhelyi Ballog din Nimigea ungu- rească şi pe avocatul Mihail Batea de Ieudx) din Sighetul Mar- maţiei. Aceştia îi povăţuiau pe Românii districtului năsăudean în toate chestiile grele juridice, le redijau rugările şi protestele, cu un cuvânt le dedeau instrucţiunile necesare pentru de a se putea opune asupririi Bistriţenilor. ') O poltură = Vx denar; un denar (groşifă) — 3 cruceri. l) V. »Arh. som.« Nr. 8, pag. 133—135. In cursul lunilor de iarnă Românii satelor din district adu- nară în secret banii necesari pentru cheltuelile împreunate cu tri- trimiterea deputaţilor la Viena, iar pe la mijlocul lui Ianuarie îi aflăm pe aceştia la amintitul avocat Balea în Sighet, de unde in- struiţi şi prevăzuţi cu toate scrisorile de lipsă, ei plecară la drum. lată paşaportul redijat şi predat de către Balea acelor deputaţi: Praesentium Exhibitores Pop Makavei, Pasku Pintye et Stephanus Kutyie ex Inclyto Principatu Transylvaniae, Districtu autem Bistritzensi, Nobis vicino oriundi, et Wien- nam Austriae certo in negatio praefato Districtui communi proficiscentes, tamquam ex Loco Dei Gratia salubri et ab omni pestiferae luis contagione immuni moventes Prae- sentibus passUantur, et ut eisdem ubique liber passsus et re- passus concedatur Sacrae Caesareo-Regiae Majestatis fi- delibus competenţi cum respectu recommandantur. Szigeth in Marmatiis Die 15 lanuar 1758. — Michael Balya de Iood. Sosiţi în Viena sătenii noştri someşeni găsiră acolo întâm- plător pe canonicul Origore Maior, viitorul episcop unit, care ve- nise în capitală în chestii personale. Acestui bun arhiereu îi îm- părtăşiră ei toate păsurile lor, iar canonicul mâhnit adânc de ne- dreptăţile ce au de suferit conaţionalii săi din Nordul Ardealului îi luă pe cei trei deputaţi sub scutul său şi interveni la curte ca să fie admişi Ia audienţă. împărăteasa îi primi cu vorbe mângâie- toare şi-i asigură că va lăsa să se cerceteze doleanţele şi grava- minele lor cuprinse în cele 31 puncte din jalba înmânată ei. După audienţă canonicul — pentru mai mare siguranţă — le viză paşa- portul aşa: »Visa Vienn den 23 April, Domherr P. Gregorius Mayr«; iar la despărţire le dete să ducă acasă o scrisoare adre- sată preoţilor din district: «Honorabiles in Christo fratres ac patres noştri, tanquam filiis salutem et omnem felicitatem preca- mur* şi semnată: »Viennae, die 1-ma apr. 1758. Fratrum Vestro- rum ex animo servitor canonicusr Gregorius Major*. Conţinutul memorabilei scrisori i), tradus în româneşte, este următorul: Suspinele şi ţipetele sărmanilor Someşeni au străbătut până la Viena, şi s’a auzit că acum s’a ridicat cineva2) cu *) V. «Revista istorică» 1923. A. IX. Nr. 1—3 pag. 22—25. 2) Magistratul săsesc din Bistriţa. 10 146 braţul puternic nu numai să le ia moşiile posedate din moşi- strămoşi, ci să-i apese şi cu alte procedee ilegale. Pentru îndeplinirea acestora au fost numiţi chiar din mijlocul lor, aşa zişii »birăi domneşti« spre a-i duce la jugul servituţii. Despre toate acestea împărăteasa nu ştie nimic, şi nici nu vrea ca în ţara ei să-şi ridice cineva creasta spre ruina celuilalt; căci în faţa ei toţi sunt egali: cei mari şi cei mici, bogaţii şi săracii, cei tari şi cei slabi. Deci oamenii — dacă se pot numi oameni — cari iau asupră-şi astfel de slujbe, lucrează contra intenţiilor Domnitoarei şi merită pedeapsa cea mare: ca pământul să-i înghită de vii, în- tocmai ca şi pe Izraeliţii cari s’au ridicat împotriva pro- priei naţiuni şi împotriva lui Moise. Vai de ei nevrednicii, cari încearcă să-şi înghită neamul şi să sugă sudoarea să- racilor şi sângele vecinilor, cari sugrumă pe fraţi şi-şi sapă groapă sieşi şi propriilor copii! Nu sunt vrednici să fie în- mormântaţi în pământul lui Dumnezeu şi ca preoţii să le facă slujbe pe la casele lor, ci merită ca să se numească: lepădături, şi să li-se strige: anatema, să se nutrească cu hrana vitelor, dacă nu vor arunca dela sine numele: »birăi domneşti«, de care nu s’au mai auzit între locuitorii de acolo. Se mai aude că birăii trag de pe oameni atâtea con- tribuţii câte vreau, şi nu le liberează chitanţe despre su- mele percepute, ceeace deasemenea se face împotriva in- tenţiei împărătesei. Nu sunt datori sărmanii ţerani să con- tribue orbeşte pe sama nimănui, pân’ce nu li se va da chi- tanţe despre toate sumele plătite. Privitor la jalba înmânată împărătesei e de observat că aceea a fost expediată dela curte în 13 Aprilie guberniului transilvan, iar de către acesta în 6 Mai magistratului bistriţan, spre a răs- punde la acuzele Românilor şi a face raport neîntârziat. Magis- tratul însă ceru în 6 Iulie amânare, pe titlu că cu ocazia marelui incediu care mistuise o considerabilă parte din oraş, documentele necesare au fost împrăştiate, şi trebuiau mai întâi adunate şi or- donate. In sfârşit în 18 Septemvrie fu expediat răspunsul la punc- tele de acuză, răspuns destul de şubred şi slab argumentat.1) *) *) V. «Arh. som.» Nr. 6, pag. 31—57. şi Nr. 12, pag. 224—229. 147 Dar să întoarcem la cele ce se petrec în acel timp în oraş şi vidic. In primele zile ale anului Arhidiacouul din Năsăud, împreună cu preoţii şi capelanii satelor, adunaţi în sinod se adresează ma- gistratului cu plânsoarea, că deşi privilegiile preoţilor români din 1699 au fost confirmate la 1745, iar în 1746 comisia mixtă a declarat că preoţii români uniţi posed aceleaşi imunităţi drepturi şi liber- tăţi ca şi ceilalţi preoţi ai religiilor recepte; şi deşi Maiestatea Sa a ordonat în 1754 să se dea preoţilor români pământuri pentru arătură şi locuri de case, apoi să fie scutiţi de dijme şi alte im- pozite; totuşi preoţii din district sunt expuşi tuturor vexaţiilor, li se iau vitele şi se vând, în continuu sunt interogaţi, atacaţi, alungaţi, ocărâţi şi împovăraţi cu tot felul de impozite. Deoarece toate acestea să întâmplă contrar intenţii Mai. Sale, preoţii cer să ii se restitue tot ce li-s’a luat pe nedreptul şi să înceteze trata1- mentul nedemn. Pe o filă aflăm notate numele celor 14 săteni încarceraţi încă în anul trecut în Dej; adică: Costan Pop,Nicolae alonesi, Vârtic Olar, Chifor Sichei, Vârtolomei Scridon şi Mihail Ciocan din Mocod; Dumitru Sacotă, fon Andrechi şi Onul Todor din Mi- titei, Ursul Zegrian din Runc, Ion Hosta, Drăgan Ordace, Haiduc Pintilie şi Todor Rus din Zagra. Pe altă filă aflăm notate următoarele: Comisarul Andreas Gottschick se plânge că mergând la Salva să află pe omul care a adunat bani la îndemnul (Anstiften) preoţilor, l-a descoperit pe încassator, l-a legat şi a voit să-l trimită cu escortă de 4 săteni la oraş. Dar atunci sprijiniţi de satele dimprejur, Salvani au sărit toţi, l-au liberat pe cel legat şi s’au aruncat asupra slobodnicului Petru Alexi, l-au bătut de moarte şi l-au dus legat la protopopul din Năsăud. Acesta refuză să se amestece în chestie, şi astfel l-au dus pe slobodnic îndărăt la Salva, zicându-i că vor aduce câte 10 săteni din Salva, Mititei, Zagra şi Mocod, care să-i distrugă casa. Pentru un x timp comisarul se depărtă de acolo, apoi iarăş întoarse şi cită pe ceice bătuseră pe slobodnic, dar nu se pre- zentă nimeni. Dimpotrivă sătenii lăsară să i-se spună »că magis- tratul nu mai are să le poruncească, ei au să asculte numai la po- runca Mai. Sale şi niciodată la a oraşului». Iar popii adaugarâ că dacă magistratul vrea să ridice cârciume, s’o facă pe teritorul său, 10 » nobiliar* (Edelboden), căci în satele româneşti ei n’au să sufere aşa ceva. Tot atunci judele Vasile lsip din Năsăud a fost ame- ninţat că-1 vor alunga sătenii cu pietri din sat dacă nu va ţinea cu popii şi cu districtul valah; iar judele Mihai a Popii din Bi- chigiu raportează că socrul popii n’a voit să plătească impozit pe titlu că locueşte împreună cu popa. La sosirea execuţiei militare de frică a plătit, dar ginerele său popa a declarat că nu mai întră în casa judelui şi n’are să-i mai facă nici o funcţie bisericească. In 4 Ianuarie ordonă magistratul ca cele 30 butoaie de făină cerute de comisarul districtual Bethleni să fie transportate pe 15 care din districtul săsesc şi 15 din cel valah. Iar în 6 Ian. se ho- tăreşte privitor la »vamsug«-ul (taxe pe oi) şi alte impozite alo- diale de incassat pro 1757 din districtul valah, că dacă Valahii vreau să plătească şi de aici înainte, ca şi până acum, toate impozi- tele alodiale, dijmele etc. atunci magistratul deastădată se mulţumeşte cu 726 fl. 82 % cr.; dimpotrivă pretinde suma întreagă de 1.090 fl. 24 cr. In 10 Ianuarie i-se ordonă inspectorului depertinenţei să aver- tizeze pe provizorii districtului valah, ca aceştia să noteze precis toate restanţele de dări, spre a se putea încheia socotelile alodiale. In 11 lan. raportează Chifor Drăgan din Zagra că în satul lor a fost o adunare, în timp de noapte, în casa lui Dumitru Zinvel, fiind faţă şi Luca Zinvel şi Oanca Lehaci. S’a discutat despre cheltuelile pe care le vor avea Macavei a Florii, care stă ascuns în sat, împreună cu Pascu Pintioaii şi cu Ion Fram în drumul la Maramureş, la Mihail Balea, şi de aci la Viena. In Zagra s’au adunat bani de către Precup Uli, Luca Zinvel şi Costan Popoliga. Din adunare a fost trimis Bobol Andrei la Runc, ca şi de acolo să incasseze bani. Cu banii adunaţi amintiţii trei soli s’au dus la Balea, care le-a declarat oamenilor că el ca om bătrân, în timp rece, nu poate să-i însoţească la Viena. Văzând apoi banii aduşi, Balea le zise să mai aducă 100 fl. şi atunci le va da el pe alt om, care să-i însoţească pe drum. Fram a întors acasă, iar Ma- cavei cu Pascu au rămas acolo. Ce s’a întâmplat mai departe, nu ştie să spună. — Tot în 11 Ian. raportează magistratului slobod- nicul Dănilă Ciot din Mocod că dupăcum i-a spus cumnatul său Oavrilă Tătar din Mititei, acolo a adunat Câsian Fetinca 8 fl. şi i-a predat lui Macavei pentru călătoria sa la Viena. 149 In 22 Ian. îi scrie primarul Klein comitelui Paul Haller din Solnocul interior că izbucnind între robii valahi încarceraţi în Dej boală, aşa că unul dintre aceia să fi şi murit, iar guberniul neîntere- sându-se de chestia aceasta; pentru evitarea eventualelor neplăceri ar fi poate bine să se sloboadă acasă acei robi. Ce priveşte călătoria lui Macavei la Viena, a auzit că acela pribegeşte încă tot prin Maramureş, căci n’are destui bani, iar Balea, dupăce şi-a încassat banii săi nu le mai are grija Valahilor protejaţi de el. Chiar şi dacă Macavei va merge la Viena, nu va isprăvi mult acolo, deoarece el (Klein) s’a îngrijit de a scris înainte despre toate Ia Viena. In 26 Ian. răspunde Haller Iui Klein că a lăsat pe robi să plece acasă. In 25 Ian. Oniga Foşlui din Mocod, arestat pentru opunere faţă cu magistratul, cu consensul primarului e liberat, dupăce promite solemn că pe viitor niciodată nu se va mai opune po- runcilor magistratului şi întru toate va dovedi datorită şi cuviin- cioasă ascultare, şi dupăce pentru el chezăşuesc: Ion Tănase şi Ştefan a Ion din Salva, precum şi socrul său Lupu Todor din Mocod. — Tot astfel în 1 Febr. este arestat Ordace Luntraşu din Mocod, asemenea pentru neascultare, apoi liberat cu chezăşia ju- delui lacob Hontilă şi a săteanului Toma Ion din Mocod. In 1 Februarie denunţă crainicul Ion Creţ din Teici, că un tânăr din satul lor fiind slugă la Balea în Ieud a văzut pe Ma- cavei din Mocod cum a stat la stăpânul său patru zile şi a lucrat acolo la scrisori împreună cu încă alţi patru procatori (avocaţi); apoi în alt loc a mai stat două zile, după care a plecat pe jos la Viena. In 18 Febr. se constată că rebelului şi fugarului Macavei din Mocod i-s’au sechestrat boii şi s’au adus la fabrica de bere a oraşului. Pentru ca să se cruţe nutreţul se hotăreşte ca boii se fie licitaţi (auf den besten Pfennig zu verkaufen), iar inspectorul fabricei Paul Herberth să. pună în păstrare la senatorul Georg Gunesch banii obţinuţi. 1 Tot din 18 Febr. e datată scrisoarea semnificativă expediată de subprimar şi de senat (magistrat) primarului Klein la Sibiu, în care se zice: Oraşul e prea sărac ca să mai poată da ^discreţii» (bacşişe), s’au epuizat toate fondurile cu destinaţia aceasta; iar 150 comunitatea (centumvirii) convocată s’a exprimat împotriva bacşi- şurilor pe motiv că «Valahii, pentru ale căror revoltă şi acuze s’au dat bacşişe la locurile competente, nu ridică acele acuze împo- triva comunităţii ori a întregului magistrat, ci numai împotriva unot magistraţi şi comisarii. De aceea ar fi la loc ca magistratul să permită unei deputaţii a comunităţii să meargă în districtul valah şi să caute motivele nemulţămirii sătenilor. Altfel şi ordinele prea- nalte interzic oferirea de bacşişe. ‘ In 24 Febr. se publică prin sate că fiind contingentul de re- cruţi complet, nu are să mai poarte frică nimeni că va fi forţat să între la serviciu militar; deci oamenii ascunşi şi fugiţi să în- toarcă pe la casele lor. Iar în 13 Martie se ordonă senato- rului Bedeus, care pleacă la Sibiu, să intervină la guberniu ca cu prilejul recrutărilor să se dea suficientă asistenţă militară, spre a se încunjura multe inconveniente, mairuseamă când popii valahi încearcă să libereze dela serviciul militar câte 5—6 oameni, pre- textând că le sunt slugi năimiţi (gedungene). Peste tot, să fie avertizaţi cei mai mulţi de o sută preoţi valahi din districtul re- voltant, că n’au facultatea să ocrotească o grămadă de haimanale pe titlul că le sunt servitori. In 3 Aprilie raportează slobodnicul Todor Miholca faptul îngrijitor că câţiva Maramureşeni au adus în districtul valah nişte scrisori, în urma căror Valahii nunumai refuză din nou plata vam- sugului şi a goştinei, ci fiecare sat e obligat să contribue câte 10 fl. şi să-i trimită la Zagra spre a fi predaţi acelor Maramure- şeni. La fel raportează şi Daniel Outsch cu adausul că Valahii vreau să silească pe «birăii domneşti« (Herren Orăben) să dea acele contribuţii din banii oraşului. In urma acestor ştiri magistratul hotăreşte ca corifeii (Rădelsfiihrer) mişcării să fie iscodiţi şi prinşi la proximul târg, iar birăii să nu îndrăznească de a da vr’un ban pentru amintitul scop, căci dimpotrivă vor avea să poarte şi res- titue paguba (Zubusse). In 8 Aprilie primeşte magistratul ştiri dela vătăşelul Ştefan Eichhorn şi dela măcelarii Andreas şi Michael Schuller din Rodna că o mulţime de tineri valahi se adună cu grămada (zusammen rottirten) prin păduri. Chiar atunci soseşte şi se şi publică ordinul gubernial semnat de prezidentul guberniului episcop baron 151 Sigismund Anton Sztoika de Sala şi Kricsfalva şi de secretarul Samuil de Bruckenthal, în care sunt somaţi mulţi, dar mai ales »gemeine Leute von dem wallachischen jungen Pobel«, fugiţi de frica miliţiei prin păduri şi alte ascunzători, să întoarcă pe la ca- sele lor, căci fie jeleri, fie iobagi, nu au să fie siliţi să facă mi- litărie. S’au auzit că aceia formează cete, neliniştesc satele, jăfuesc pe călători; deci să se afişeze pe uşile bisericilor, că ceice nu se vor coforma ordinului, se expun la grele pedepse, chiar şi la pedeapsa capitală. E de notat că tocmai în acele zile, adică în 18 Aprilie Bis- triţa a fost lovită de nenorocirea că a ars o mare parte din oraşA) îndată după aceea ameninţa o altă pacoste, adică năvala Tăta- rilor şi Turcilor. In 9 Mai sosiră primele ştiri că păgânii se con- centrează în Moldova spre a năvăli în Ardeal. Măgistratul ime- diat hotărî să trimită, ca şi înainte cu şase ani, ca spioni pe plă- ieşii Dumitraş Bădian şi Isip Morar, cari însă pretind ca de astă dată să li se acorde o remuneraţie mai bună pentru serviciul lor decât în rândul trecut, când li se promise 15 fl. şi nu li s’au plătit decât numai 5 fl. Constatându-se că acei doi plăieşi atunci nu şi-au împlinit misiunea cum se cade, ci a trebuit să fie trimis pe urma lor spionul Lupu Leşan din Borgo-Rus, care a raportat toate cu credinţă; se hotăreşte că şi de astădată să fie trimis acesta ca iscoadă, şi totodată să fie întrebat în chestie şi Sasul care chiar sosise din Moldova în Bârgău. Corniţele Teleki care stetea la moşie în Posmuş, încă aştepta ştiri dela Bistriţeni ca să poată raporta imediat guberijiului. Judele Tănase Bota din Nuşfalău denunţă în 16 Mai că oa- menii din satul lor au vândut pe ascuns dijma de cereale a ora- şului, iar banii obţinuţi i-au predat lui Marcu pentru cheltuelile de călătorie la Sibiu în chestia procesului contra oraşului. Merţa de cucuruz s’a vândut cu 12 cr. In 7 Iunie pontele Bethlen Paul scrie că procesul cu Mara- mureşenii pentru certele de hotar în curând se va pune iarăşi în curs şi se va continua; să se facă pregătirile. Să se răspundă lui Bethlen că o resolvare definitivă va fi greu de adus, mai ales că în ultimul rând cu ocasia comisiei, Maramureşenii au ameninţat 152 pe deputafi chiar cu moartea. De aceea fără asistenţă şi protecţie militară va fi imposibil de-a aduce o hotărâre în chestie. Apoi în 13 Iunie se hotăreşte să li-se scrie Maramureşenilor, că în cauza certelor de hotar e imposibil ca deputaţii să se prezente, deoa- rece oraşul nu e sigur în nici o oră, şi se teme să nu-l lovească iarăşi aşa o nenorocire prin foc, ca şi care a avut-o, mai ales că naţiunea valahă încă tot ameninţă cu el (foc); apoi oraşul ars trebue reclădit, deci deputaţii n’ar putea fi trimişi acum fără mare pagubă. Comisarul Joh. Pfinstgrăff raportează în 10 Iunie primarului că mergând ieri în 9 spre Salva a întâlnit pe Macavei din Mocod (întors din Viena) cu o întreagă ceată (Banda) din toate satele districtului, căte 7—8 bărbaţi cu pălăriile în mână. La întrebarea unde merge cu aşa mulţi oameni, răspunse că are în mână o scri- soare pe care i-a dat-o Mai. Sa, şi care sună ca şi cea primită de primarul oraşului. Iar scrisoarea (Brief) trăbue s’o comunice (am Taggeben) întregului district, ca să nu creadă oamenii că a um- blat de geaba în Viena. Cu acestea s’au depărtat. Întrebând co- misarul azi, în 10, pe aceiaşi oameni, cari fuseseră »in consilio« în Năsăud, cu vorbe frumoase, că ce conţine acea scrisoare, îi răspunseră scurt, că nu mai sunt datori să plătească decât numai darea regească, şi nimic mai mult. Apoi având ei să meargă cu unelte la lucru în oraş, iarăş se opuseră şi crainicul zise că pe judele care ar îndrăzni să le între în case, l-ar toca în cap, precum şi el crainicul a căpătat bătaie. In 13 Iunie hotăreşte magistratul că fiind cerealele scumpe să se vândă cele adunate ca zăciuială, precum şi orzul din fabrica de bere şi şi vitele de acolo. Din vinul zăciuelei să se dea crâş- măriţii din Rodna cât îi trebue pentru întreg anul, iar restul să fie distribuit şi vândut publicului (orăşenilor). In aceiaşi zi judeţii districtului valah chemaţi înaintea ma- gistratului sunt avertizaţi să nu se lase seduşi (anfuhren lassen) de ţeranul valah Macavei din Mocod, ci conf. ordinului preanalt să răfuească (erlegen) impozitele împreună cu interesele; deoarece ordinul preanalt aşa sună, nu însă cum spune (angebe) în mod fals numitul Macavei, că Valahii n’ar avea să mai plătească nimic alta decât numai darea reg. Spre a se convinge exact despre 153 aceasta, judeţ» pot trimite la oraş pe un popă, ori pe alt om care înţelege latineşte, şi atunci acelora li-se va arăta ordinul preanalt în original şi Ii-se va citi, ca să se poată convinge cu ochii proprii că amintitul Macavei, în caz de refus (Erweigerung), aruncă naţia valahă într’o mare nenorocire. Popii valahi Forgâcs din Bistriţa să i-se dea un galbăn ca prezent (Discretion) dacă va putea descoperi, că cine a lăsat să circule prin districtul valah scrisoare de excomunicare »ratione prae- fatarum circumstantiarum*. Dupăce multamintitul Macavei din Mocod şi-a înaintat (an- gebracht) plânsorile nebasate şi mincinoase contra publicului, la curte, îndată a întors acasă şi numaidecât a lăsat să se convoace toate satele districtului »nostru« valah, pentru de-a înscena cu ele o nouă rebeliune (neue Aufwicklung). La acea întrunire, dupăcum s’a aflat, nu s’au presentat următoarele 0 comune ale districtului valah: Rodna, Sângeorzul, Maieru, Bichigiu, Nuşfalău şi Sântioana. Comisarul Bethleni cere în 16 lan. să i-se permită să ducă un butoiaşi de apă minerală (Sauer Brunne) din Rodna la Uifalău pe lângă taxa regulamentară. Să i-se împlinească dorinţa gratuit. Lui Bethleni are să i-se plătească o datorie de 117 fl. 0’7 cr. Se hotăreşte că pân’ce districtul valah este foarte neliniştit şi nu se plătesc interese, nici oraşul nu-şi poate achita datoriile. I-se răspunde mandatarului lui Bethleni, tricesimatorului Matei Szegedi, ca să se aştepte pân’ce se va îmblânzi «Valahul cerbicos« (widerspenstig). Primarul raportează că la porunca lui Macavei, pe care con- fidenţii săi naţionali (National Vertraute) îl numesc »boier*, s’a împărţit zăciuiala de cereale păstrată (versorgte) în biserică, între Mocodeni, dar numai între aceia cari se ţin de partida (Anhang) lui Macavei. Azi 16 Iunie e ziua pe care s’a statorit distribuit ea munţilor, precum s’a şi notificat districtului; iar dupăce s’au prezentat numai sătenii din Găureni, Feldru, Maieru şi Rodna, se amână afacerea ir 1 u il pe ziua următoare. In 17 Iunie magistratul e nevoit să constate faptul trist că districtul valah persistă (continuiret) în cerbiwşia sa, căci pe lângă cei de ieri, mai apar dintre cei citaţi la oraş numai Ilvenii şi Bichigenii cu cari se întreţine (agieret) slobodnicul Dă- nilă Ciot din Mocod, vrând să aibă împreună cu ei parte de munte, 154 Se vede că districtul vrea să se facă independent şi privitor la munţii «aparţinători oraşului* pentru cari în fiecare an până acum s’a rugat. Cu toatecă unii se roagă să se schimbe repartisarea din anul trecut a munţilor, totuşi se află de consult, că între circumstanţele neliniştite din prezent, să se menţină împărţirea din a. 1757 şi să nu se dea ocasiune la urmări nenorocite. Astfel repartisarea munţilor, cu escepţia unei mici schimbări, se face în următorul mod: Mocodul: nimic, nici în 1757 n’a voit să aibă munţi; Mititei: Petrişa mică; Runc: Basaraba, Muncelul rios; Zagra: Branul, Ste- choia, Arsul; Poieni: Arsul Nedii; Găureni: Izvorul Bichigiului; Suplai: Muncelul; Bichigiu: Cormaia; Telciu: Stăniga, Obriceasca, Petrişul mare; Hordou: Mesteacănul Bujde; Salva: Mihâiasa; Nă- săud: Isvorul Lapti, Saca 1/2; Răbrişoara: Guşetul, Bătrina, Craia 1/2; Rebra mare: Craia 1/2; Vărarea: Cernucul mare; Feldru: Negri- leasa, Corungiş; llva: Perşa V2, Cucureasa V2; Leş: Izvorul Oan- cului; Sângeorz: Budinul, Puntisa, Cişa 1/2, Putredul; Maieru: Su- hardul maierenesc, Lopatna, Gajele, Ineuţ 1/2, Galaţ, Saca 1/2; Rodna: Beneş, Curăţăl, .Ineuţ V2, Izvorul oii, Făgeţelul, Dealu Glodului, Ciungii; apoi satele săseşti Dumitra: Bârlea; Terpiu împreună cu Sal vanii: Mihăiasa \ Ghinda, Dorolea şi Aldroj împreună cu Sângeorzul: Putredul; Iad: Cişa V2 pentru boi şi cai, Lucă- ceasca pentru oi; Crainimăt împreună cu Telciu: Obriceasca; Jelna şi Budacul săs.: Ineuţ; (llva mare: Lala); Pinticul (dupăce Feldrihanii nu voiesc să-i aibă cu ei) cu Iedenii: Lucăceasca. Mai departe se hotăreşte că taxa de 48 cr. încassată dela tot omul care mână vite la munte, să se plătească inspectorului plăieşilor, iar acei bani pe cari îi reclamă vameşul Szegedi, să nu fie predaţi nici unuia dintre comisari, ci ori primarului oraşului ori inspectorului depertinenţiei şi să rămână sub sechestru, până se va aplana chestia. Dacă s’ar întâmpla ca tricesimatorul (va- meşul) să facă să i-se plătească lui taxa pentru vite, atunci con- tribuabilul va avea să plătească aceea sumă şi publicului, deci de două ori. Se mai hotăreşte să ®fie trimişi slobodnici în districtul valah, cari să constrângă (adigiren) pe Valahi să ducă pământ şi lemne la fabrica de silitră. Tot atunci Tănase Lorincz din llva mare se roagă să i-se vândă pentru totdeauna 2 fâneţe: la Borkut şi la Spini, cari dau 155 ambele un car bun de fân. Magistratul hotăreşte ca inspectorul depertinenţiei Oeorg Gunesch sen. să meargă în persoană ori să trimită pe provizori ca să estimeze (in Augenschein nehme) atât locurile cerute cât şi celelalte pe cari publicul le posede ca «ere- ditate* (Erbe) şi pe toate să le amendeze plusoferentului. In 25 Iun. se plâng Saşii din Iad, că precum s’au îndătinat în alţi ani a mâna vitele pe muntele Valahilor Sângeorzeni, aşa au voit să facă şi acum; însă ţăranii din Sângeorz le-au trimis veste să nu îndrăznească să-şi mână vitele pe muntele lor, căci acolo sunt mulţi valahi sângeorzeni; deci ledenii pot să ajungă acolo, dar să vadă apoi cum vor întoarce. Astfel ledenii stau pe loc cu vitele şi se roagă de ajutor dela magistrat. Acesta după o «bună cumpă- nire* hotăreşte, că deoarece întreaga naţiune valahă în districtul »nostru« de un timp încoace se opune poruncilor stăpânilor, vor fi trimişi în districtul valah inspectorul depertinenţiei Georg Gu- nesch, Joh. Bressler şi Peter Theil ca în toate satele să le explice Valahilor nesocotinţa (Missverstand) şi procedarea lor ilegală; iar pe aceia cari totuşi se vor arăta cerbicoşi, vor avea să-i noteze şi despre aceasta să raporteze magistratului. * In ziua următoare, 26 Iunie, magistratul şi hotăreşta definitiv să expedieze pe Georg Gunesch, cel mai bătrân senator şi toto- dată inspector al depertinenţei, pe secretarul Johann Bressler şi pe provizorul Peter Theil în districtul valah spre a-i dojeni pe săteni pentru ţinuta lor ilegală şi spre a abate pe popor (Pobel) dela credinţa sa falsă (seinen irrigen Wahn zu benehmen), că cu excepţia contribuţii regeşti, n’ar mai avea să presteze nimic. Tot- odată magistratul scrie prefectului comitatului Dobâca să trimită doi asesori cari să se convingă «cu câtă chibzuire (behutsam) procede magistratul şi cât de părinteşte tratează cu oamenii«. Instrucţiile date delegaţilor oraşului sunt următoarele: 1. După sosirea într’un sat comisarii vor chema pe jude, pe bătrâni şi pe toţi sătenii şi le vor expune cât de netemeinice sunt plânsorile mincinosului Macavei. 2. Se vor expune clar oamenilor drepturile (Gerechtsame) oraşului asupra munţilor, şi că aceştia nu aparţin hotarului satelor ci publicului (oraşului). Ştiu doar toţi bine cum străbunii şi bunicii lor pentru păşunile căpătate pe munţi întot- deauna au plătit »vamsug«; deci nu s’a întrodus nimic nou, ci 156 numai o metodă mai bună de-a încassa »vamsug«-ul, ca fiecare să contribue conform averii sale şi cei săraci să nu fie asupriţi (praegravieret) de cei bogaţi, cari obişnuesc să păşuneze gratuit vitele lor. 3. Să li-se spună că şi districtul liber săsesc trebue să presteze oraşului muncă şi totfelul de produse ca lemne de clădit şi alte materiale, nevoit să facă adesea drumuri îndepărtate. Pentruce să nu fie datori să facă asemenea şi locuitorii districtului valah; nu-şi mai aduc aminte de »domnajr« (muncă domnească, prestată domnilor) şi alte lucruri ca transportul de lemne şi var, ceeace mai de mult împlineau fără murmur. 4. Ce priveşte contribuţia intereselor (Interessen Umschlag), aceea şi până acum au plătit-o (abgefiihrt) totdeauna, precum şi alte prestaţii (Erfordernisse); numai cât interesele se încassau global cu celelalte dări. Acum însă la expresa poruncă preanaltă a M. Sale, ele trebue să se re- partizeze şi încasseze deosebit, deci nici acesta nu e nou lucru. Şi dacă interesele iarăşi s’ar încasa împreună cu contribuţia reg., atunci contribuţia de azi ar creşte cu atât mai mult; deci tot una este. 5. Să li-se reamintească Valahilor avertismentele comisiei gu- berniale care anul trecut a fost aci, şi al altor oficianţi comitatensi trimişi la ei de guberniu, cu un cuvânt toate admonestările (Wa- rnungen) părinteşti de până acum; şi să li-se imprimeze cât să poate de apăsat îndatoririle legale, îndrumându-i (anzuhalten) la ascultarea ce o datoresc. 6. Cu zeciuiala stă ca şi cu »vamsug«-ul, căci în locul zeciuielei obişnuite ei mai de mult se îndătinau a furniza un anumit cvant de bucate; şi cum îşi pot gândi, că în întreg Ardealul numai ei singuri să fie liberi de-a plăti dijmă. 7. Cu deosebire să li-se facă evidente Valahilor minciunile lui Macavei, şi cum acest om îi poartă de nas, şi cum el n’a adus cu sine din Viena alta decât un memoriu înaintat de el plin de neadevăruri şi de pretinse gravamine contra procedurei nouă pe care o cere preanaltul serviciu, şi la care memoriu se va răspunde cu date veritabile. 8. Să fie deci avertizat districtul, ca să nu se res- coale (aufzulehnen) contra superiorilor săi (Obrigkeit), cari îl dirig nu de capul lor, ci conform prescripţiilor instanţelor mai înalte; şi să întoarcă între marginile supunerei de mai’nainte; căci insti- gatorii lor le vor face mari speze, şi tuturor instanţelor supărări, ceeace totuşi în fine lor nu le va ajuta nimic; iar M. Sa şi gu- berniul vor şti să înfrâneze şi să aducă la ascultarea datorită plebea tumultuoasă, şi încă probabil cu grea pedeapsă pentru revolta cerbicoasă (hartnăckig). Deci districtul mai bine să-şi im- prime (zum Ziel setzen) admonestarea părintească ce din belşug înc’odată i-se adresează, şi să nu se lase nebunit şi sedus spre peirea sa (Verderben) de către Macavei şi alţi instigatori. 9. Co- misiunea în fiecare sat, după expunerile clare, va întreba pe fie- care locuitor singuratic, unul după altul, dacă vrea să dovedească m obedienţa anterioară (vorige Parition) şi ascultarea poruncilor ce le va primi; şi dacă îşi va împlini îndatoririle ori nu? Vor fi de notat numele. Dacă nu va păşi nici unul din grup (Haufen) pentru a se declara, va fi semn că întreg satul revoltează, deci comisia nu va mai zăbovi în acel sat. De altmintrelea comisiunea va proceda cu prudenţă şi zel conform circumstărilor aflate, şi va dispune cele necesare. La cererea Bistriţenilor prefectul Teleki trimise din comitatul său pe asesorul Szekely Oâbor şi pe nemeşul Fogarassi Istvan, cari sosind în 29 Iunie în district, conform ordinului primit asistară ca martori la încercările de pacificare ale delegaţilor saşi şi şi înaintară raportul1) cu data: Mocod, 30 Iunie 1758, care raport însă nu este identic întru toate cu cel al delegaţilor bistriţeni. Raportul comisarilor saşi numiţi de magistrat era următorul: In 27 Iunie 1758 în Ilva, la propunerile făcute conform in- strucţiei, primiră prin Vasile a Ioanei, care purta vorba, răspunsul, că toţi au jurat să ţină cu Macavei şi să aştepte ce va trimite Dumnezeu. Asemenea răspund şi Leşenii adunaţi în Ilva. După amiazi în Sângeorz sătenii răspunsără, că nu ştiu ce a înaintat Macavei la curte, dar privitor la dijme, la impozitul de 7 cr. şi la taxele pe păşuni, sunt una cu ei şi se simt nedreptăţiţi. Nu vor presta nimic, pânăce nu prestează şi cei din cercul de jos. Gură mai mare fac Oniga Budeşanul şi Nic. Titieni. In 28 a. m. în Maieru li-se zice comisarilor că sătenii ca şi pre- decesorii, au fost totdeauna ascultători publicului până acum când li-s’au impus dijme, impozit de 7 cr. şi taxe pe oi, pe cari strămoşii nu le-au prestat. Nu pot exista aşa; s’au unit deci cu satele cer- cului de jos şi până la terminarea procesului nu vor presta nimic. In 29 în Rodna, unde Saşii şi Ungurii s’au rugat să fie ascultaţi separat, aceştia declară, că din vechime au ajuns sub stăpânirea (Botmăssigkeit) magistratului bistriţan şi nu vreau să se sustragă nici în viitor — Valahii să facă ce vor voi — numai magistratul să-i ia în apărare. Vin apoi Valahii şi declară că au primit dela preoţi următoarea poruncă: Toţi sătenii de religie valahă cari se vor sustrage dela revolta împotriva magistratului şi nu vor ţinea laolaltă, să fie afurisiţi şi excluşi din comunitate. Ei nu voiau să revolteze, şi recunosc că1 magistratul a fost capul predecesorilor, şi este şi al lor, dar unindu-se cu oamenii din cercul de jos, nu pot să se supună ordinelor magistratului pânăce nu se va ter- mina cauza lor, şi nici nu vor presta mai mult decât satele din cercul de jos. Numai doi : Georgiţa a Boldiş şi Nistor Gorgon !) V. »Arh. Som.« Nr. 12 p. 231-234. m declarară comisarilor înainte de plecare, că ei, ca şi Saşii şi Ungurii, să supun întru toate magistratului. In 29 se întâlniră comisarii saşi cu deputaţii comitatenşi Szekely Gabor şi Fogarassi Istvan. Feldrihanii declarară ca celelalte sate. . In 30 în Rebrişoara, unde erau citaţi şi Rebrenii şi Vărărenii — însă Rebrenii nu se prezentară — le denegară comisarilor chiar şi iarba pentru cai. Răspunseră ca şi celelalte comune, cu adaosul că dacă dela guberniu vor primi un răspuns nefavorabil, iarăşi vor merge la regina, şi dacă ea nu-i va ajuta, se va mai afla doar şi un alt rege care să-i stăpânească! In Năsăud primiră răspuns analog. In Salva, — unde fură citate şi satele Hordou şi Bichigi, însă nu se prezentară — pri- miră tot acel răspuns. In Mocod, unde se adunară şi Runcanii, Zăgrenii, Mititenii şi Telcienii — iar Poienenii, Găurenii şi Suplaienii nu se presen- tară — primiră răspuns ca în celelalte sate, ca şi când ar vorbi dintr’o gură. Mărturisiră că memoriul lor îl redijară aceiaşi cance- larişti, cari au ţinut cu ei invesigaţie în 1756. Întreţinere n’au primit în sate, decât în llva, Leş, Sângeorz şi Maieru ceva iarbă pentru cai. * Magistratul ţine în 4 Iulie o şedinţă mai lungă în care se desbat diverse chestiuni şi se aduc hotărîri, precum urmează: Inspectorul depertinenţiei G. Gunesch, cum se ştie, plecase în districtul valah ca să dojenească pe Valahii rebeli şi să-i deter- mine la ascultare cuviincioasă, şi întoarse cu rezultatul că Valahii nu mai vreau să împlinească lucrările obişnuite pentru oraş şi nu vreau să se supună mai mult ordinelor magistratului. In conse- cinţă primarul Joh. Fr. Klein propune ca — până la sosirea re- zoluţiei guberniale şi având oraşul mare nevoie de muncitori la economia sa — în zile de târg săptămânal acei Valahi cerbicoşi să fie prinşi şi forţaţi (einfangen und mit Gewalt anhalten) la munca îndatorată. Se hotăreşte ca forţarea aceasta să se mai amână vr’o 8 zile pân’se va vedea dacă după toate admonestările bine- voitoare nu se vor lăsa lcumva înduplecaţi Valahii să-şi 1 împli- nească datorinţele. Măcelarul Andreas Schuller din Rodna raportează, că Ma- ramureşenii şi-au mânat vitele pe Munţii » noştri* şi adică pe Obârşia Răbrii care munte i-a fost avizat în toată regula lui, şi m el şi plăteşte arendă (Zins) pentru acela. Când slugii i-au mânat vitele la munte, au aflat aci pe Maramureşeni cu multe vite de ale lor, şi întrebându-i că ce fac »aci pe munţii noştri, aceia au răspuns, că noi şi cu Maramureşenii am fi acum una, deci şi ei au tot atâta drept aci ca şi noi«. — Hotărâre: Andreas Schuller după putinţă să nizuiască să pună mâna pe jumătate din păzitorii vitelor Maramureşenilor şi să-i aducă în oraş la arest, iar pe cealaltă jumătate cu vitele să caute să-i alunge, cu averti- zarea, că aceştia să aibă grijă de vitele lor, pentru cari nimeni nu garantează. Simion Friehm din Iad se plânge, că Jedenii au voit să-şi mână vitele pe muntele avizat lor, la Sângeorzul valah, şi în parte le-au şi mânat. Acolo însă li s’a strigat din partea Valahilor sân- georzeni, să plece de acolo, căci ori vor alunga cu forţa pe Ie- deni de pe munţii lor, ori le vor mâna vitele în depărtări, încât nu le vor mai vedea. La fel se raportează şi din alte câteva sate săseşti. — Rezlov.: Din toate satele valahe, cari nu voeiesc să lase pe Saşi să-şi mână vitele pe muntele avizat lor, să fie prinşi şi încarceraţi aceia cari vor fi de faţă în oraş la târgul de acum de săptămână. Deoarece Baronul Huszăr se află de prezent toc- mai în Rodna, şi dupăce naţiunea valahă de repeţiteori şi-a căutat refugiu şi protecţie la acest domn, se hotăreşte ca expeditorul ungar Kereso să plece la Rodna cu toate scrisorile şi ordinele în chestia valahă, să informeze pe Baronul Huszăr despre toate, să-i explice procedarea (Verfahren) ilegală a Valahilor, şi că în ce mod precaut şi cruţător au fost trataţi până acum. Cu Kereso să meargă la Rodna şi secretarul judecătoresc Saal. Secretarului gubernial v. Bruckental să i-se trimită ca pre- zent două piei de râs (Luchs), deoarece a intervenit (sich ange- nommen) totdeauna pentru public la guberniu, în mod binevoitor; şi chiar acum oraşul are foarte mare nevoie de ajutorul şi sprijinul lui »spre a accelera (Beschleunigung) cauza oraşului privitor la Valahii din districtul nostru, care dimpotrivă poate aduce mare desavantaj pentru noi«. La cercetarea controversei dintre popă şi alţi Valahi din Mocod să nu fie admişi popi. Toate satele săseşti, cari voiesc să-şi mâne vitele la munte, ISO iar Valahii nu le permit aceasta, să facă un tablou despre dife- ritele vite, ca să se poată calcula, cât pierde prin aceasta pu- blicul. Să se raporteze guberniului, că Valahii îşi mână vitele pe munţii opriţi ai Moldovenilor. Dacă cutezanţa aceasta va avea ur- mări nefavorabile şi neplăcute, atunci pentru lucrul acesta ma- gistratul declină dela sine orice răspundere. In 8 Iulie Valahii din Sângeorz şi Telcin, cari cu ocazia târgului din Marţa trecută au fost arestaţi pentru cerbicoşia lor, sunt citaţi înaintea magistratului şi mai întâi întrebaţi de nume. Din Sângeorz sunt prezenţi: Simion Tranca, Scridon Măciuca, Filip a Şteopului, Ion Pintilesi, Lupul Şpaimoc, Oabor a lui Ştefan, Vasile a Sandi, Onişor a Berţ, Andrei a Neamţului, Tănasă a Soci, Andrei a Torni, Ion a Preutesi, Origore a lui Cesan, Eftim a lui Silvestru, Oeorge a Orozi, Vasile Flocii, Vasile Sofron, Flore a Nicoari; din Telciu: Ion Blidarul ori Bartol, Lupul Rusul, Todor Sandu şi George a Dunchi. Se roagă toţi să fie dimişi din arest căci vreau să se supună întru toate ordinelor magistratului, şi vreau să lucreze ca şi satele lor să facă asemenea. După depăr- tarea lor magistratul la început hotăreşte să demită 3 din Sângeorz şi 2 din Teici ca să se convingă dacă îşi vor ţinea vorba, ceilalţi însă deocamdată să fie ţinuţi mai departe în arest. Valahii iar sunt aduşi în faţa magistratului şi auzind ei hotărârea acestuia, din nou se roagă toţi se fie demişi din arest, şi la cas că nici ei nici satele lor nu se vor supune întru toate poruncilor magistra- tului, atunci să fie decapitaţi. Iarăşi pleacă, şi de astădată se hotăreşte că între astfel de împrejurări să li-se satisfacă cererii, mai ales că se joară aşa tare (so hart verschworen). Cu toate aceste să fie reţinuţi însă 3 Sângeorzeni: Gabor alui Ştefan, Andrei a Torni şi Ion a Preutesi şi 2 Telcieni: Todor Sandu şi George a Dunchi, dar nu în arest ci numai în oraş, până când se va con- vinge magistratul că Sângeorzenii lasă pe ledeni, iar Telcienii pe Saşii din Crainimăt — cum au promis — ca să-şi mână în pace şi fără piedecă vitele pe munţii lor avisaţi; iar în Marţa viitoare în 11 c. seara vor avea să se prezente în oraş din Sângeorz 10 cosaşi, iar din Teici 8 cosaşi. Din nou sunt chemaţi arestanţii, cari promit sărbătoreşte, că nu numai în caşul ăsta, ci în oricare , iâi alt cas vor presta magistratului toată ascultarea datorită; după ceeace sunt dimişi din arest. Saşii din Iad anunţă în 10 Iulie că ei au voit să-şi mâne vi- tele pe munţii acordaţi, aceştia însă erau ocupaţi de Maramureşeni, cari n’au voit să-i sufere şi pe Iedeni cu vitele lor acolo, dar s’au înţeles bine cu Valahii Sângeorzeni. Întrebând păstorii maramu- reşeni pe Iedeni: »Nu sunteţi voi Saşii cari aţi cerut să fie arestaţi Valahii sângeorzeni?* ei n’au răspuns nimic ci s’au depărtat cu vitele lor, şi acum se roagă de sprijin. Rezolv.: Chestia trebue bine cumpănită de magistrat, căci încercarea aceasta a Maramu- reşenilor poate servi ca mare prejudiţiu publicului. Se hotăreşte ca câţiva dintre păstorii maramureşeni aflători pe munţii » noştri* să fie prinşi de plăieşii de aci şi aduşi în oraş în arest; spre acest scop să şi dă ordin plăieşilor, ca imediat să se prezinte în oraş ca să ia în primire ordinele. Se şi prezintă în 13 c. urmă- torii : Gălan Maxim, Ion Ciacău, Moldovan Dănilă din Năsăud, Droiman Mihai din Bichigiu, Onul Oanchi din Suplai, Varga Iacob din Poieni, Heres Ursul din Zagra, Demian Cosma din Runc, Lupul Băieş şi Cosma Şarda din Rebrişoara, Brinduşă Vasile şi Capota Marian din Rebra mare, Ion Popiţan şi Login a lui Arsinte din Vărarea. După asigurarea că-şi vor face datoria, se roagă de un cvartal al salarului fixat. Li-se lichidează pro Mai, Iunie şi Iulie avans fiecăruia câte 3 fl. Rh. în total 42 fl. Rh. şi ei pleacă după primirea poruncilor. Tot în 10 Iulie se prezentă doi popi valahi din Rebrişoara cu rugarea să li-se dea în arendă muntele »nostru« Luşca Cârsti. Deoarece ei îmbie însă numai 7 fl. ung. ca arendă, şi nimic mai mult, iar acolo anual se pot face circa 50 care de fân, popii sunt respinşi cu cerea lor (mit ihrem unverniinftigen Begehren). Translatorul Kereso pleacă la Rodna în chestia unui proces între Nistor Oorgău şi Vasile Pomahaci pentru un loc. Multă vorbă încoace şi încolo. Se aminteşte şi faptul, că Gorgău fugise în Moldova, a petrecut lung timp acolo şi nimeni n’a garantat că el va întoarce vrodată de acolo; iar contractul lui Pomahaci alias »Allrach« privitor la locul din chestie nu e corect şi acesta n’a fost licitat în regulă, deci proprietatea e dubie. Se vede că Gorgău a cumpărat locul dela Pomahaci cu 16 fl. u. Acesta trebue să-l 11 dea înapoi, iar spesele procesuale le plătesc: 6 parte Gorgău, iar 2 părţi Pomahaci. Se împacă. Guberniul trimite în 13 Iulie magistratului pentru investi- gare şi opinare rugarea popii Pascu din Salva privitoare la o moară rămasă încă dela străbunicul popii, dela popa Lucaci, care avuse patru fii: George, Nicoară, lsac şi Petru. Moara erezită şi şi cum- părată o pretind acum doi streini: Lupa Hente şi Petru Ion. * Urmează iarăş un incident în Mocod. Slobodnicul Dănilă Ciot — despre care a mai fost vorbă — lucrase într’o zi de săr- bătoare, şi din cauza aceasta preoţii şi judele satului, ca pedeapsă, trimiseră pe Ion Căsian să-i sechestreze boii. Slobodnicul se plânse despre, aceasta magistratului şi fiind el «persoană grată«, primarul oraşului imediat dete ordinul să fie adus acel Casian la oraş şi să fie încarcerat. Atunci Mocodenii adresară primarului Bistriţii o scrisoare,1) — redijată probabil de popa reformat din Nimigea — în care fără de-a aminti faptul că Ciot a lucrat în zi de sărbă- toare, roagă pe primar că acel Casian nevinovat să fie liberat din închisoare, doarece lui Ciot i-s’au sechestrat boii din motivul că el încă din timpul când a fost judeţ rămăsese dator satului cu 23 fl. 60 cr. Deci n’ar fi permis ca cineva să fie arestat şi chi- nuit pentru o astfel de bagatelă (aprosâg). Este însă interesantă corespondenţa dintre primarul oraşului şi popii din Mocod, în această chestie. Iată transcrierea textului originar al acelor scrisori: Sănătate şi viaţă fericite poftesc cinstiţi preoţilor din Mocod, Fiind betak (beteag) măriasa Domnul de vidic (inspectorul vidi- cului) i-au ponosluit Dănilă Iotul (Ciotul) slobodnicul precum să hie luat patru boi a lui ier Domnie voastre pentru acea să hi el ier ceva lucrat la casa lui fiind sărbătoare Dumnilor voastre. Dela alţii am preceput că anume la Zagra şi întru alte locuri a vidi- cului să hie lucrat mulţi oameni în ziua de ier. Io aşa ştiu că tot vidicul românesc a Bistriţii una ţine lege, şi dacă nu s’au globit alţii pentru lucru de ier, nu poate fi altminterle fără că s’au făcut năpaste lui Dănile numai din pisma a cuiva. Alte ciude mi despre lucru aiesta aceea că n’am pămănit până acum să se iee dela om sărac patru boi pântru o grăşală cau aiesta. Socotind aieste mă roc Domnilor voastre să daţi cu bine boi a Dănilii i) V. »Arh. Som.» Nr. 12, p. 229-30. 163 acasă şi sa cercaţi cu traba bune ce au grăşit, şi dă să va afla că au grăşit adevărat cu bună sama om sili pă Iotul să se împace cu Domnelor voastre, cum s’au împăcat şi alţi pâhtra gre- şelele cum spune c’au fost greşala aieste. De nu s’a tocmi lucru cum i obli şierul (fierul) la vidicul al nost, mulţămască lor pismaşi ce hasnă or ave din pismă cari fac Iotului cu multe greşăle ale grele şi către alţii. Rmâind a Dumnilor vostre voitor de bine Ioannes Fridericus Klein de Strausenburg judeţul mairedela Bistriţe. Scris-ani la Bistriţă în patrusprezece ziao de lună de Iulie ai anului 1758. Kessian Iuon von Macod ist den 14 luli so lange eingesperrt worden bis die Macoder dem Danilă Schotul seine Ochsen zu- rueckgegeben werden. Răspunsul preoţilor: ^ In ştire facem Mării Sale birăul Bistriţii păritru Giotu, noi popii din Mocodu că amu avutu srăbatoare, du au cărat, şi am mânat în tri rânduri fătu şi djudele, pârgari, şi iei au zis că nu-i poronceşte popii şi djudele şi satu; apoi s’au dus popii şi satu şi a luat boii pintu ce n’as- cultă de popă şi de legi şi de sat; dară de sar mânie Dumnezeu să ne bată ţarina, cu ce oru pălăti, că Ciotoae au zis că să c A că în gura popiloru şi-n gura săteniloru, şi Ciotu au zis că să ca*a.în cărţile Cărăesi (Crăiesii); dară să ştie că la înălţata Cărăiască înştiinţăm supaşi hri- suta amin. Altminteri vom vedea îndată cum e prezentat de către ma- gistrat incidentul — Ciot guberniului. * Despre toate cele întâmplate în lunile precedente magistratul ţine să informeze autorităţile şi persoanele influente din Sibiu. Spre acest scop deleagă pe senatorul Decani care în 17 Iulie, înainte de plecare, ia în primire următoarele ordine şi îndrumări: Instrucţia pentru senatorul Georg Decani trimis cu hotărîrea magistratului la Sibiu în chestia insolenţelor şi renitenţei ce se manifestă tot mai des între Valahii districtului valah de aci. îndată după1 sosire, 'delegatul are să isprăvească acestea: Tuturor, dar mai ales consilierilor şi secretarului gubernial Samuel de Bruckenthal, are să le raporteze amănunţit, din Zi în zi tot mai multele insolenţe ale Valahilor, şi despre faptul că cu toate ad- monestările părinteşti şi avertismentele dese ei se opun tuturor ordinelor şi dispoziţiilor magistratului. li* Resping şi tratează în aşa chip pe comisarii trimişi atât pentru incassarea contribuţiilor, cât şi pentru consemnarea pagubelor cauzate de grindină şi apă, consemnare făcută spre binele reni- tenţilor, încât acei comisari nu sunt siguri de viaţă şi în conse- cinţă nici nu se încumătă şi nici nu voiesc să mai meargă în dis- trictul valah. In niciun chip nu mai vreau să care lemnul trebuitor în brutăria provianturii, precum nici pământul şi lemnul necesar la fierberea silitrei, şi astfel cu premeditată răutate, în tot chipul şi pe toate căile împiedecă serviciul domnesc. La instigaţia lor, Maramureşenii au bătut de moarte, în munţii oraşului, pe păstorii din Aldrof şi Ghinda, şi în aşa mod au în- chis şi strâmtorat într’un unghier stava de cai a Ghindenilor, încât aproape n’au apă; deci sărmanii Saşi sunt nevoiţi să părăsească (weichen) cu vitele lor munţii repartizaţi lor de către magistraţi şi folosiţi de ei »a hominum memoria«; fără ca între circumstan- ţele de faţă să fie în stare magistratul să apere drepturile oraşului. Cu prilejul când, nu de mult, inspectorul depertinenţiei Georg Gunesch se afla în districtul valah, Rebrişorenii au rostit urmă- toarele vorbe scelerate (gottlos) care s’au omis în raportul lui Szekely Gâbor, dar s’au introdus în procesul verbal: -»Dacă ei Valahii n’ar putea obţinea ajutor în Viena, atunci vor afla ei la altă reginăJ) ajutor şi sprijin. Afară de aceste infracţiuni ale Valahilor, delegatul va pre- zenta scrisoarea predicatorului orăşenesc de aci privitor la cazul ce i-s’a întâmplat; asemenea va împărtăşi »în extenso« şi inci- dentul slobodnicului Dănilă Ciot din Mocod, adică: Dupăcum însuşi Dănilă Ciot spune, el de frica apei a in- tenţionat să-şi mute casa sa din Mocod, din locul unde odinioară a fost clădită, la alt loc mai depărtat de apă. Pentru executarea acelei intenţii în 13 c. s’au îmbiat la lucru diferiţi Mocodeni. Fiind însă zi de sărbătoare, Ciot s’a încunoşţiinţat mai întâi la unul dintre popii lor, dacă o poate el face aceasta făr’ de-a fi învino- văţit. Popa, fiindu-i prietin, i-a dat permisiunea. Atunci el luă mă- suri să mute casa cu ajutorul alor săi şi al celorlalţi oameni gata de sprijin. Dar abia s’a apucat de lucru când autorul tuturor agi- taţiilor Macavei a Popii merse la ceilalţi popi şi-i înduplecă ca ei în numele întregului sat nunumai să-i interzică lucrul, ci să-i ia şi 4 boi, dintre cari doi fură duşi Ia birău, iar doi au fost mâ- naţi la Zagra la juratul Popa, cu toatecă cum spune Ciot la prima avertizare el a încetat cu lucrul. Partida contrară însă neagă şi afirmă că Ciot de trei ori a fost în zadar avertizat. Mânaţi fiind boii Ia Zagra, acolo s’a aflat- că Zăgrenii au lucrat în acea zi, şi Probabil se referă la împărăteasa Elisabeta a Rusiei. 165 ei mult s’au mirat, pentruce din această pricină popii din Mocod i-au luat lui Dănilă Ciot boii. Totuşi boii rămaseră în Zagra. Ce-i drept, la o scrisoare a primarului orăşenesc adresată în această chestie juratului Popa din Zagra, acesta a lăsat să fie imediat ex- trădaţi boii, dar ceilalţi doi boi aflători în Mocod sceleratul co- rifeu Macavei a Popii nici într’un chip nu vrea să-i libereze până ce Dănilă Ciot nu va răfui un rest de datorie de 23 fl. 60 b., pe care satul îl pretinde dela el încă din timpul când înainte cu câţiva ani Ciot era birău. Pentru această datorie s’au făcut diferite cer- cetări, dar totdeauna s’a constatat că în sarcina amintitului Ciot nu zace nici un ban; deci procedeul răutăcios a lui Macavei nu pare să aibă alt scop decât să ajungă pe această cale la bani pentru executarea planurilor sale pernicioase, sau să-şi bată joc cu premeditare de jurisdicţia publicului (orăşenilor) de aci; mai ales că acel corifeu Macavei a Popii, dupăce-i mânaseră boii lui Ciot la judele, îi zise aceluia: »Poţi merge acum la Saşi, să-ţi tân- guieşti năcazul, ca să te ajute«. Cu acest prilej poate fi comunicată în Sibiu şi scrisoarea în- dărătnică (trotzig) adresată din Mocod primarului orăşenesc. După aceste informaţii date cu toate detaliurile, atât consi- lierilor cât şi lui Samuel Brnckenthal, delegatul nu va pregeta să laude efectul salutar pe care l-a pricinuit ordinul gubernial adresat toamna trecută fişpanului judeţului Solnocul interior, conform că- ruia Valahii cerbicoşi au fost prinşi şi arestaţi în Dej, aşa că în consecinţă în întreg districtul valah a început să se resimtă o li- nişte bunişoară şi favorabilă. Aceasta ar urma din nou dacă co- rifeul tuturor relelor, Macavei a Popii împreună cu câţiva aliaţi şi partizani ai săi ar putea fi întemniţaţi. Deci nici un alt mijloc n’ar fi mai bun şi mai sigur pentru promovarea serviciului înalt dom- nesc, pentru nimicirea complotului extrem de periculos pentru publicul (orăşenii) de aci, în sfârşit pentiu restabilirea liniştei şi conservarea privilegiilor faţă cu districtul valah, decât acela ca dupăce în prezent în aceste ţinuturi nu se află miliţie suficientă, guberniul să se milostivească să dea ordin fişpanilor judeţelor Do- bâca şi Solnocul interior, precum şi nobililor aflători în apropiere, ca d. e. contelui Bethlen etc. să ne stea în ajutor ca să poată fi prinşi capul complotului Macavei a Popii împreună cu încă câţiva tovarăşi criminali ai săi. Cu acest mijloc se poate cu siguranţă spera să i-se pună capăt în scurt timp întregii agitaţii şi renitenţe. Pentru promovarea şi ajungerea acestui scop salutar, ca şi în toamna trecută, va fi foarte necesar sprijinul consilierilor şi al lui Samuil Bruckenthal. Deci delegatul îi va ruga cu toată supu- nerea şi va aşterne apoi neamânat scrisoarea adresată guberniului. La cas dacă cineva ar obiecta că o astfel de cerere s’ar 166 împotrivi sensului decretului reg., atunci delegatul să răspundă că nu se împotriveşte şi că apelul publicului de aci niciodată nu va servi spre răul celor ce au apelat la curte. Totodată magis- tratul de aci nutreşte speranţa că nu i-se va lua în nume de rău, dacă el roagă să se încerce prin mijloace potrivite ca să se îm- piedice inconvenientele şi urmările grave care ar rezulta din reni- tenţa şi răsvrătirea supuşilor aflători sub jurisdicţia sa. Maicu- seamă deoarece situaţia este aşa de periculoasă, încât e de temut, că la caz de amânare a ajutorului din partea guberniului pentru salvarea onoârei oraşului cu desăvârşire călcate în picioare de către supuşii săi valahi, şi pentru mântuirea privilegiilor orăşe- neşti, constrâns de împrejurări, magistratul va trebui să cuteze de-a întreprinde ceva cu dela sine putere, pentru care eventual ar trebui să poarte şi consecinţele. Bistriţa 17 Iulie 1758. Judele şi senatul oraşului regesc liber Bistriţa. Pe actul care conţine aceste instrucţiuni, senatorul Decani scrie la sfârşit cu mâna proprie următoarea observaţie: Acest ordin mi-s’a dat de către magistratul bistriţan spre executare, şi eu l-am dus la sfârşit satisfăcător, în Sibiu, în cursul lunei August 1758. Pentru ca Decani să aibă în Sibiu la îndemână toate mijloa- cele necesare, magistratul îi predete documente privitoare la ches- tiile de expus şi pe deasupra nişte bani, apoi iarăşi câteva îndru- mări şi sfaturi însemnate pe o filă în următorul şir: 1. Memoriul lui Macavei a Popii din Mocod contra magis- tratului, şi hotărârea înaltă împreună cu ordinul gub. 2. Scrisoarea canonicului Grigorie Maior adresată din Viena preoţimii din district, la îndemnul lui Macavei. 3. Suma de 200 fl. care cu ordonanţarea semnată de consistorul reformat să fie înmânată în Ghernesig, Oşorhei ori Sibiu contelui consilier gub. Teleki Lâszlo pe lângă chitanţă. 4. Dacă se vor cere încă alte scrisori, să spună Decani că pricinile neexpedierii acelor la timp au fost focul cel mare, boala secretarului Rohrmann şi renitenţa valahă. 5. Replica ora- şului în chestia valahă şi procesul verbal a lui Szekely Gâbor. 6. Instrucţii intime pentru unii binevoitori şi partizani în cauza noastră la guberniu. 7. Distribuţia munţilor în 1641, 1750 şi 1757. 8. In sfârşit deputatul nsă spună accentuat pretutindeni că publicul de aici între împrejurările actuale se află »auf den Năchsten Grad seines gănzlichen Verfalles«, şi dacă nu i-se dă ajutor, atunci îl ameninţă cel mai mare pericol. Au părăsit slujba toţi vătăşeii şi vor face la fel şi ceilalţi salariaţi. * 167 Un anume Grigore Constantin din Maieru primeşte în 21 Iul. o citaţie să se prezinte deodată cu Lazar Sucoae în oraş din cauza unei încaerări. Acela răspunde judelui că n’are ce să caute în faţa judecătoriei oraşului, ci va merge la Năsăud unde vin câţiva domni din Maramureş spre a ţinea »scaun« (judecată) ; dacă cineva are a face cu el, să vină acolo. In 25 Iul. primarul Klein scrie din Sibiu magistratului că aflând el despre numirea contelui Kemeny Lâszlo ca gubernator, imediat a alergat la Ollyves (Uliaş) spre a-1 felicita şi a-1 informa în diverse chestii, maicuseamă în cea valahă. Excel. Sa a zis *că insolenţa Valahilor a ajuns la culme şi pretinde ca neamânat să se statueze un exemplu«. Mai scrie apoi Klein că ar trebui cerută intervenţia secretarului gub. Bruckenthal spre scopul de a fi so- maţi prefecţii din Solnoc şi Dobâca să prindă şi întemniţeze pe corifeii valahi. Intr’un act din 27 Iul. se vorbeşte mult despre certele de hotar cu Maramureşenii, şi e trimisă din Bistriţa o deputăţie ca să caute contact cu prefectul maramureşian şi cu generalul Bar- kotzi spre a informa şi pe aceştia despre turburările şi agitaţiile din districtul năsăudean. Guberniul îi scrie în 28 Iul. magistratului că deşi cele 23 comune valahe persistă în cerbicia lor şi ar fi indicate măsuri mai drastice faţă cu ele, totuş cu respect la dorinţa Mai. Sale ca să nu se aplice forţă faţă cu Valahii suplicanţi; aşa magistratul să încerce înc’odată cu liniştirea şi domolirea districtului şi să nu deţină pe Macavei. Apoi să-şi adune documentele şi să răspundă la acuzele înaintate de Valahi la curte. Ordinul gubernial în original era următorul: Sacrae Caes. Nomine! Prudentes etc. Incrementam ! ' Kgymtek informatiojăbol ertyuk, hogy a Districtassokbeli 23 olâh falusi Lakosok a Mgtushoz tartozo Subordinatiot meg be nem akarnâk venni, hanem mindenekben engedetlenseggel viseltetnenek, Ambar a RGubernium ezen dologban kivânnâ a Subordination, mely nelkiil az administratio meg nem âlhat, ha szep szerevel nem lehetne, kemenyebb es kedvetlen modokkal is helyre hozni, mindazonâltal Flsges Asszonyunk Kglmtekkel is kozlott kglmes Res- criptumâban parancsoltatvân, hogy eroszak az instans Olahokon ne tetessek, arra valo nezve jobbnak talâlta a RGubernium hogy ezen itten acdudălt pa- renţalis Ieveliink âltal le csendesithesiket es a subordinatiora valo viszszate- rittetheteseket meg egyszer mukâba venni, mint sem hogy Makave el fogatta- 168 tâsât parantsolni, es az alatt a dologrol a Fsges Udvartis in antecessum in- fonnalni. Ezt pedig cselekszi a RGubum nem tsak az emlitett Kglmes Res- criptusra nezve, melynek tenora kiilombenis e szerent nem magyarâztathatik, hanem hogy az alatt kglmetek is az Olâhsâgnak panaszirol maga genuina es specifica Informatiojokat el keszithessek es a Gubmnak o Felsgehez valo fel kiildese veget bekiildhessek. Mert âmbăr engedgyen is a RGubum az kgtektol hozott ratioknak, mindazonăltal szukseges sott fommittaltatik is, hogy minei hamarâbb azon elhânyodot irâsokat oszve keressek es az parantsolt informatiot elkeszitven be kiildjek, hogy a RGbum is veven, azt eo Fsgenek fel kiildhesse. Tovâbbâ ertjiik kgytek itten ben levo Deputatussâtol, hogy Klein Daniel Plâ- jâssok Inspectorânak tettetett, melyetis approbalunk, tsak mâr ois maga ko- telesseget telyesittse sfolytossa. Cibinij 28 Iulij 1758. Emericus C. de Bethlen Praes.; Samuel de Bruckenthal, secret. La acest ordin era anexată o scrisoare de avertizare către Românii districtuali, în care guberniul îi somează să nu asculte de un ţăran prost ca Macavei, care îi aţîţă de geaba, ci să dea ascultare magistratului şi să presteze ce acesta cere.. Dacă magis- tratul va pretinde ceva ilegal, Românii se pot plânge şi li se va face dreptate. Altminteri se pot aştepta la grea pedeapsă din partea Maiestăţii Sale. Aceasta scrisoare mustrătoare în limba maghiară sună aşa: Copia Patentalium in 23-bis Pagis Dstrictu Bisztricziensi existentibus et commorantibus Valachis expeditarum d. d. Cibinij 28 Julij 1758. P. T. kedvetlen erti a Reg. Gubum a Beszterczei Mgtus Informatiojăbol hogy ti mind az eo Felsege Kgmes Rezolutioit mind pedig a Gubernium sok rendbeli ordinatioit meg vetven koztetek levo egy kozonseges paraszt embernek ugy mint Mackodon commoralo Makave nevezetu Olâhnak szavât fogadgyâtok, es annak ingerleseinek engedven magatokat a fellyebb irt Mgtushoz mindenekben nagy engedetlenseggel viselitek. Minthogy pedig a Mgtusnak parantsolattya vagyon, hogy tolletek semmit egyebet ne kivânnyon, semmivel ne terhellyen hanem tsak a mivel tartoztok, es veghez vinni kotelessegtekbe âll; es ugy is remenlyuk hogy az emlitett Mgtus magât az eo Flsegtol neki engedett autho- ritâssahoz tartvân azon kivul, nem lepik; hanem kivânnya azt tolletek praes- taltatni, a mivel igazsâg szerint a Cuantumon kiviil is tartoztok; Annak okâert mag egyszer per praesentes authoritate Nostra Gubli serio monealtattok, hogy a fellyebb emlitett Makave (hitegeto szavainak halgatoi ne legyetek, haszon- talan biztatâsânak ne hidgyetek, hanen halgassatok a Mgtol es a Subordinatiot meg tartvan a mivel tartoztak praestallyătok es vigyetek veghez; mert kii- lomben tudjâtok meg, hogy eo Felsege kemeny animadversioja minden bi- zonyal reâtok el fog kovetkezni; hogyha pedig a Mgtus is remenysegiink ellen fog az ordinationâl fellyebb tiiteket terhelni kivânni, szabad leszen a ki- râllyi Gubhoz folyamodni eş Tiinektes igazsâg tetetik. 169 Este semnificativă scrisoarea din 8 August adresată de se- cretarul Bruckenthal magistratului, în care acela îşi exprimă nă- dejdea că la intervenţia sa Valahii în scurt timp vor fi întorşi la ascultare (Năch meinem wenigen Eingehen habe ich mich be- miihet die Sache der Wallachen so einzuleiten, dasz ich in we- niger Zeit ihre Riickkehr zum Oehorsam hoffe). Pentru de a satisface poruncii guberniului, magistratul în 14 August iarăşi expediază pe senatorii Oeorg Gunesch şi Decani, precum şi pe secretarul Ioh. Bressler în satele districtului valah, spre a încerca din nou cu tratative, dojane şi ameninţări şi a-le publica sătenilor ordinul gubernial privitor la «neascultarea lor răutăcioasă*. Tot în scopul acesta şi spre a asista la acţiunea acelei delegaţii orăşeneşti, la cererea magistratului bistriţan fibi- răul Ladislau Mara deleagă din comitatul Dobâca pe funcţionarii Erdely Gydrgy şi Orban Lâszlo. In locul acestui din urmă pleacă în comisie Nemeş Peter. In legătură cu aceste delegaţii mai e de amintit că în 25 Aug. guberniul somând din nou pe magistrat să răspundă în fine la plânsorile Valahilor duse la curte, îi ordonă să trateze pe Valahii vidicani cu moderaţie şi să nu-i împovăreze cu lucruri neîndatinate mai înainte, prin ceeace îi irită şi mai mult. Iată acel ordin: Sacrae etc. Nomine! Prudentes etc. Incrementam! Kgymetek distric- tussabeli Olâhsâg, elsoben eo Flsegenek feladott es per consequens kgtekkel kdzlott panaszszira meg eddig semmi vâlaszszat nem veven a Fsges Udvar, annak admaturatioja ujjobban erkezett Kegylmes Rescriptumbanis urgeâltatik, arra valo nezve per praesentes iterato et serio comittâltatik hogy emlitett vălaszszât minei hamarăbb elkeszitsek a Reg. Oubnak eo Felsgehez valo fel- kiildese veget submitallyâk. Az alaft pedig szevere interdicâltatik hogy a Dis- triktusokbeli Olâhsâggal csendesen bânnyanak es ami ez elott szokâsban nem volt, ollyas dologgal ’s aggraviummal oket ne illesse, ne hogy jobbanis irri- tâltassanak; haneni inkâbb minden uton modon legjenek hogj szep szerivel lecsendesedgyenek, es csendessegbe legjenek. Secus etc. Cibinij 25 Mens. Aug. 1758. Ladislaus Corn. Teleki, Interim. Praeses. B. David Henter, Can- cellar. Samuel de Brukenthal secr. j | Cum afla de bine magistratul să se conformeze ordinelor guberniale, se poate vedea din hotărîrea adusă în şedinţa din 26 Aug. în care se zice: Să se incasseze în districtul valah contri- buţia la dobânzile ce are de plătit oraşul, iar la caz de refuz »die Halstarrigen und Ungehorsamen zu deren Praestirung mit Arest 170 gezwungen werden so!len«. De altă parte pe Valahii din Sânti- oana, dupăce ei răfuesc impozitul de 1 fl. de cap, în 9 Septemvrie îi dispenzează de plata dijmei după porci şi de munca de prestat la economia oraşului. Delegajii oraşului trimişi în 14 Aug. în districtul românesc, convenind cu comisarii din Dobâca, îşi începură vizitele prin sate în Mocod unde erau prezenţi şi Mititenii. Conform raportului lor din 18 Septemvrie, Valahii din aceste sate declarară că ei au ales deja 6 persoane, cari au să plece la Sibiu la gubernia, şi până la în- toarcerea acelora nu vor presta decât »servitium regium«; şi dacă rezolvarea din Sibiu nu le va fi pe plac vor apela din nou la curie. Publicului însă nu-i prestează nimic. Apoi puseră 2 groşiţe pe masă strigând în gura mare: »Ve interzicem să mai mergeţi şi în alte sate în chestia aceasta*. In Zagra, unde se adunară şi satele Poieni, Suplai, Găureni, dupăce li-se ceti ordinul gub., răspunseră ca şi Mocodenii şi Mititenii, iar la întrebarea de ce nu plătesc »goştina«, prin gura lui Alexa Andrechi din Găureni răspunseră: că munţii sunt ai lor şi privilegiile despre aceasta le au în Ma- ramureş. In 12 Sept. căpătară acelaş răspuns în Salva unde erau fată şi cei din Bichigiu, Teici, Hordo; dar aceştia se obligară se ducă lemne şi pământ la »Saliter Siederei*. In 13 în Nă- săud acelaş răspuns ca în Salva; s’au purtat cu »derben Worten« Todor Putilean şi Vasile Matei. In Răbrişoara vorbiră foarte »frech« Lazar şi Simion Mihalca; acelaş răspuns cu adausul că din ve- chime au avut conexiuni cu Maramureşenii. Tot aşa răspunseră aci Rebrenii. In Feldru, unde fuseseră şi Vărărenii chemaţi însă nu se prezentară, li-se ceti sătenilor ordinul; primiră tot acel răspuns. Ştefan Nimigean (Cute) zise că advocatul lor în chestia aceasta e Balya Mihai din Maramureş. Sosind Vărărenii mai târziu, acelaş răspuns. In 15 în Maieru, unde erau şi Sângeorzenii, acelaş răs- puns. In Rodna dela Valahi acelaşi răspuns; Maghiarii şi Saşii însă se supun ordinelor magistratului. In 16 cei din Leş, chemaţi la Rodna, se prezentară în persoană judelui şi a lui Vasile a George Gălan şi declarară că fin cu celelalte sate, ce vor presta aceste, vor presta şi ei, căci aşa au jurat. In 17 în Ilva tot aşa: »Am jurat împreună, ţinem ori ce va da Dumnezeu*. Inspectorul depertinenţei Georg Gunesch în 20 Sept. mai 171 face magistratului un raport separat în care spune acestea: A pu- blicat ordinul gubernial în întreg districtul valah, că adica, »această naţie« să asculte de magistraţi şi să plătească impozitele şi do- bânzile. Sătenii au fost ceva mai »politicoşi« (hoflich) decât mai înainte şi au oferit şi ceva hrană deputaţilor. Altfel însă persistă în cerbicia lor (halsstarrige meinung) şi declarară că nu vor plăti decât numai contribuţia regească, şi dacă guberniul nu le satis- face cererilor, din nou vor apela la curte; iar dacă nici aci nu vor afla sprijin, atunci îşi vor căuta un alt stăpân. In 23 Sept. vine la Bistriţa baronul Iosika Imre şi cere să-i plătească oraşul dobânzile capitalului împrumutat mai de mult. I-se răspunde că din cauza districtului valah neascultător şi re- voltant oraşul e silit să sisteze şi să amână orice plată. Iar când baronul roagă să i-se dea în contul datoriei cel puţin 100 galbeni, magistratul îi acordă această sumă, dar numai dupăce Josika pro- mite că în curând va mai împrumuta oraşului 20—30.000 fl. R. şi privitor la Valahii răsvrătiţi va interveni în favoarea oraşului la prietenul său intim Exc. Sa cancelarul Gabriel Bethlen. Tot în 23 Sept. hotăreşte magistratul ca dintr’un sat valah să se rechiziţioneze care pentru transportul vinului la crâşma din Rodna; apoi că la caz dacă Valahii din Nuşfalău (Grossendorf) vor denega plata dijmei, aceasta să fie scoasă cu forţa. In 5 Octomvrie se prezintă în faţa magistratului cancelariştii comitatensi Belenyesi Samuel şi Szeki Istvân cu plânsoare din partea contelui Adam Teleki că un anume Natu Chifor din Poieni, în anul în care a fost jude, a chinuit pe un iobag al contelui, iar când acei cancelarişti au mers în sat să facă inchiziţie, Chifor a fugit. In urmare magistratul ordonă crainicului Oniga Silvestru şi săteanului Demian Cosma din Poieni să-şi dea toată silinţa să prindă pe acel Chifor, căci altminteri vor plăti pedeapsă de 200 fl. mai ales că Chifor n’a dat socoată despre banii încasaţi de el ca jude. Atunci numiţii cancelarişti împărtăşesc magistratului că Cosma ocărise pe magistrat zicând că »nu înţelege dreptul şi ju- decă injust, ca şi când n’ar avea suflet*. Dar magistratul îşi re- zervă pe mai târziu pedepsirea lui Cosma, ca să nu-l împiedece la căutarea lui Chifor. Urmează acum o hotărâre a Românilor districtuali, care era 172 să aibe grave consecvenţe pentru Saşii orăşeni. Locuitorii satelor răsvrătite, conduşi de Macavei a Florii din Mocod dar maicuseamă de Ştefan Cute Nimigeanul din Feldru care de acum înainte începe să figureze tot mai mult ca adevăratul şef şi autor intelectual al mişcării pornite împotriva Saşilor asupritori luară decizia să nu se mai supună forurilor judecătoreşti bistriţene, ci să-şi aplaneze între sine chestiile litigioase. Astfel: In 10 Octomvrie raportează judele Sandu a Nucului din Nă- săud că înainte cu câteva zile loan a Popii din Telciu, Bucşa Eremei din Mocod, Ştefan Nimigean (Cute) din Feldru şi Pintelie Petruţ din Hordou au venit în Năsăud la Luca German şi au jurat acolo pe 4 săteni, ca să facă o repartiţie pe tot satul, ca fie- care cap de familie să dea câte o monedă de 17 cr. pentru aco- perirea spezelor procesului cu oraşul. Tot acei patru oameni dis- trictuali au dat apoi poruncă în întreg satul, că de acum înainte să nu mai meargă oamenii cu nici o pâră la magistrat ori la altă judecată instituită de oraş în districtul valah, ci totul să se ispră- vească de către bătrânii satului, şi dacă o partidă nu va fi mulţă- mită cu sentinţa, atunci din 2 ori 3 sate învecinate să fie chemaţi câte 2 juraţi, cari să cerceteze şi mai bine cauza şi să aducă sentinţă. In cas că cineva n’ar fi mulţămit nici cu această sen- tinţă, atunci să se convoace întreg satul şi sentinţa acestuia să ră- mână definitivă. Nimeni să nu mai cuteze a urma unui »signet« citaţie din oraş. Dacă va veni vr’un slobodnic să-l lege pe cineva atunci sătenii să nu-1 lase şi lot satul să se opună. Chifor Drăgan din Zagra declară la fel, cu adaosul că porunca privitor la jude- cată în sat derivă dela Balya Mihâly din Maramureş. Grigore Coşbuc din Hordou întăreşte cele zise de judele din Năsăud. Ignat a Popii din Rebrişoara spune că amintiţii patru districtuali au fost şi în satul lor, au jurat 7 săteni, cari să adune dela fie- care pereche căsătorită câte un ban de 17 cr. pentru acoperirea spezelor procesuale, şi dacă cineva va avea vr’o plânsoare, să nu cuteze a o duce în oraş, ci s’o ducă în Năsăud la Ion Mihoc, acesta va împărtăşi-o Ia Mocod şi Zagra, iar Macavei va da apoi ordin că unde să se rezolve pâra. Dacă cineva ar fi legat pentru neascultare şi dus la oraş, atunci sătenii în locul lui să pună mâna pe cel dintâi orăşan, care va veni în district, fie un comisar fie chiar m şi primarul, să-l aresteze şi să nu-1 libereze, până tiu va fi lăsat liber săteanul legat şi transportat. In 11 Oct. sunt desemnaţi de către magistrat în calitate de juzi în satele româneşti, cu excepţia celor din Leşu şi Rodna ur- mătorii : Dumitru Vasieş, Mocod; Vasile Braic, Mititei; Tânase Başota, Runc; Ion Drăgan, Zagra; Ştefan Varga, Poieni; Costan Miron, Oăureni; Iacob Fetea, Suplai; Nicolae Dămian, Bichigiu; Ion Scu- turici, Telciu; Doroftei Săngeorzan, Hordou; Ion a lui Ignat Tămaş, Salva; Sandu Nacului, Năsăud; Nechita Cotului, Rebrişoara; Gri- goraş Dobaşul, Rebra mare; Dumitru Savu, Vărarea; Ion a Luchi, Feldru; Grigore Durchoi, Ilva; Grigore Varvari, Sângeorz; Isip Morar, Maieru; Florea Timochi, Săntioana; Tănase Bota, Nuşfalău. Comisarul suprem provincial Paul Bogathi scrie în 12 Oct. magistratului că acesta nu încassează contribuţii din districtul valah pe motiv că districtul ar fi în renitenţă. Conform informa- ţiilor primite însă acea renitenţă s’a iscat numai în urma altor pre- tenţii separate şi exagerate ale oraşului, cari stau în contrazicere cu ordinele regeşti; deci magistratul nu-şi va putea scuza negligenţa. Avertizează pe funcţionarii orăşeneşti să ia toate măsurile nece- sare pentru incassarea dărilor. Chiar în aceiaş zi ia magistratul o hotărîre care dovedeşte temeinicia observării comisarului Bogathi. Adică luându-se la desbatere întrebarea că ce cantitate de cereale ar fi să dea fiecare contribuabil districtual perceptorilor şi comi- sarilor confruntatori, când aceştia fac repartiţiile de contribuţii, ma- gistratul în baza unui silogism fals, pronunţă următoarea deci- ziune ipocrită: Deoarece^ satele valahe din munţi prestează muncă mai grea şi istovitoare, iar cele săseşti produc un cvant mai mare de cereale; în consecinţă fiecare sat săsesc va avea de dat amin- tiţilor funcţionari câte 25, iar cel valah câte 30 cubuli1) de ce- reale. Minunată logică şi dreptate. In 16 şi 17 Oct. primeşte magistratul diverse plânsori. Astfel un sublocotenent din regimentul Gyulai, care stetea în garnizoană în Bistriţa, anunţă că valahii din Rebrişoara au ameninţat cu moarte pe soldaţii cari asistă la încassarea contribuţiilor restante. Comi- sarii trimişi la incassări raportează că satele româneşti nu voesc nicidecum să plătească contribuţii. Tezauratul reg. comunică ora- >) Un cubul = 4 ferdele. şului că în munţii ftodnei vitele aleargă şi rătăcesc pe terîtorul minelor cauzând mari pagube erarului. Magistratul trimite pe se- natorul Decani şi pe secretarul Saal în district să ia măsuri pri- vitoare la cordonul de pază la graniţă, şi pentru mondirele plă- îeşilor. Dacă Valahii vor refuza întreţinerea ori echivalentul în bani să fie forţaţi la aceasta. Orăşenii bistriţehi, cum se amintise şi la alt loc, pe lângă altele erau acum extrem de îngrijaţi şi speriaţi la veştile despre o eventuală invazie a Tătarilor >). Se luau măsuri de apărare pe toată linia; se apela la Românii vidicani ca să trăiască în bună înţelegere cu Saşii, fiind primejdia comună; de altă parte însă ma- gistratului nu-i convenea să vadă şi pe Valahi înarmaţi. Era într’o mare dilemă, mai ales că din Sibiu nu încetau somaţiile şi ame- ninţările la adresa senatului orăşan, să scoată din fundul pămân- tului dările restante. In 30 Oct. guberniul se adresează iarăş prefectului din co- mitatul Solnocul interior ca în cauza Valahilor renitenţi din vidicul Bistriţii din nou să trimiţă la faţa locului doi comisari, cari vor avea să convoace în fiecare sat pe primar şi pe 2—3 săteni şi să-i avertizeze în tot felul, ameninţându-i cu pedepse. Să le ce- tească de repeţite ori > patenta» gubernială: cum ei persistă în cerbicie, nu respectează ordinele preanalte, se opun ca de curând în Mocod chiar şi execuţiei militare, înjură şi ameninţă cu moarte. Să li-se spună că dacă pe lângă neascultare vor refuza şi plata dărilor, atunci vor fi pedepsiţi nunumai cu temniţă, ci şi cu moarte. Tot în sensul acesta scrie şi gubernatorul Kemeny magistratului, care însă bombardat din toate laturile îl .roagă pe prefectul din Dej să amână pentru câtva timp expediarea celor doi comisari, până când vor sosi dela hotare ştiri mai liniştitoare despre Tătari. Nu-i poate mângâia pe Bistriţeni nici secretarul gub. Bru- ckenthal cu scrisoarea sa din 3 Noemvrie în care între altele în- cearcă să-i asigure că chestia valahă se va sfârşi bine pentru ei. (»In der vallachischen Sache gehet es endlich wie es soli, ich hoffe guten Erfolg»). Frica de Tătari şi de Valahi, îi preocupă zi şi noapte. Sunt trimişi spioni în toate laturile spre a iscodi şi ') V. «Tătarii în Valea Rodnei» de V. Ş. în Anuarul Inst. de ist. naţ«. Cluj 1825. m aduce ştiri sigure, âe înmagazinează cereale în oraş, sunt năimiţi mercenari şi se cere ajutor dela comitatele vecine. Se îngrozesc orăşenii când la îndemnul lui Popiţan din Vărarea plăieşii valahi refuză să mai facă pază la graniţe, la întăriturile de pe Dieci şi Pănasuri şi la pasul Bârgăului. Comisarii saşi din depertinenţă sunt îndrumaţi să trateze cu condescendenţă (mit Hofflichkeit) pe Valahi şi să le reamintească promisiunea că vor aduce lemne la fortificaţiile oraşului «conform privilegiilor acestuia*. Comisarului Georg Werner i-se ordonă să plece la Rodna şi să transporteze la oficiul de vamă din Bârgău pe paznicul sângeorzan arestat, iar plăiaşilor să li-se distribue pâne gratuită; totodată să se cer- ceteze chestia plăieşului Todt, care a incassat pe nedreptul vamă pentru tricezimator. In sfârşit către mijlocul lui Noemvrie începe să se mai cal- meze frica de păgâni, şi Bistriţenii iarăşi pot continua să-şi vadă de nevoile lor interne. Magistratul primeşte în 13 Nov. o nouă lungă scrisoare dela guberniu în care acesta probează să cânte pe alte coarde. Gubernatorul Kemeny şi cancelarul Henter dau ex- presie îngrijorării guberniului din cauza stării încordate dintre ma- gistrat şi districtul valah. Acesta neîntrerupt se tângue că pe dea- supra dărilor regeşti, mai este «agravat* cu multe alte impozite, iar la plânsorile districtualilor magistratul nunumai că nu răspunde ci încă arestează pe mandatarii acelor, dând astfel naştere la o mare confuzie privitoare la situaţia Valahilor vidicani, cari se de- dau la nesupunere şi revoltă. Magistratul trebue să dovedească cu documentele ce posedă condiţia de iobagi a Valahilor districtuali, numai aşa s’ar curma nesiguranţa şi opoziţia. Aceasta ar fi să se facă până în luna Februarie a anului viitor, iar pentru de-a evita plânsoarea Valahilor că ei nu sunt ascultaţi, să trimită şi ei la acel termin deputaţi pricepuţi cari deasemenea să aducă cu sine documentele pe cari le au. Numai aşa va putea guberniul judeca cu toată dreptatea. Conform ordinului gubernial aela 30 Oct. din comitatul în- vecinat sunt trimişi doi comisari, cari împreună cu delegaţii ora- şului vor avea să constate în ce mod au procedat Mocodenii cu executorii militari de dare, şi vor avea să le cetească şi explice Valahilor «patenta* gubernială. Despre isprava delegaţilor rapor- tează deputaţii oraşului, senatorul Samuel Keller şi pârcălabul Daniel Giitsch următoarele: In 25 Noemvrie 1758 venind la Mocod delegaţii provinciali Csikos Pâl şi Buzâs Ferencz ca să publice ordinul guberniului, în prezenţa Valahilor vidicani, înainte de a săvârşi publicarea Buzâs a început a însemna numele unor birăi săteşti, însă Ştefan Cute din Feldru, care încă a fost în Viena, l-a împiedecat zicând: 1. Să nu le însemne numele pân’ce nu vor spune spre ce scop întreabă de numele oamenilor şi de ce Ie însamnă, căci până atunci nu-şi vor spune numele. La aceasta Buzâs sculându-se dela masă zise: Eu voiesc să împlinesc ordinul guberniului, deci dacă D-voastre împiedecaţi şi nu vă spuneţi numele, momentan plec şi raportez guberniului. Văzând ei şi auzind aceasta, şi-au spus numele, şi consemnându-i Buzâs că de unde cine e prezent, se publică apoi tare în faţa lor ordinul guberniului. Atunci ei prin marele lor advocat Ştefan Cute din Feldru protestând în mod so- lemn răspunseră, că până când chestia lor nu se va hotărî în mod legal în Viena, până atunci, afară de contribuţia regească, nimic nu prestează. Anume refuză următoarele: 2. Plata intereselor după datoria oraşului şi vidicului; 3. Dijma; 4. Plata taxei pe munţi; 5. Căratul varului ars, pe sama oraşului, în Rodna; 6. Că- ratul lemnelor necesare la clădirile oraşului; 7. Provederea alodia- turei, ori taxă în locul ei; cu un cuvânt cu excepţia contribuţiei regeşti refuză toate ordinele şi dispoziţiile. Protestează apoi solemn, că în chestia celor înşirate aci, magistratul să delege pe cineva să meargă la ei, căci dacă îi se va întâmpla cuiva vr’o nenorocire, ei nu vor purta vină. Cu excepţia contribuţiei regeşti numai singur aceea au promis, că la caz dacă s’ar strica zidul din jurul oraşului Bistriţa, pentru repararea acestuia vor da ajutor pentru bani; dar fără plată nici aceasta n’o fac. Sunt mai bine gata să servească cu toţii regelui cu arma, decât să presteze cele prestate până acum, căci ei în acest vidic sunt mai vechi decât Saşii cu 300 de ani. 8. Când din ordinul guberniului câţiva dintre ei au fost deţinuţi în Dej, şi când aceştia au fost liberaţi pe garanţia vidicanilor, sătenii se obligaseră la ascultare cuviincioase faţă cu magistratul, şi acest oblilgament îl însemnară şi într’o scrisoare de gaj. Amin- tindu-le acum deputaţii acea scrisoare, ei strigară tare că scrisoarea e falsă, şi ei nul s’au îndatorat la aşa ceva. 9. Dapă multe vorbe rostite în mod necuviincios şi sălbatic unii dintre ei, dar mai ales Ştefan Cute din Feldru, Macavei a Popii din Mocod, Costan a Popii şi Irimie Bodiu au sbierat tare zicând, că ei cu aceasta nu sfârşesc, ci din nou merg la Viena; iar Ştefan Cute cu gură mare strigând, îi întrebă pe vidicani dacă dau vidicanii bani de cheltuială pentru acel drum. La aceasta mulţi strigară zicând că: m da, vor contribui chiar şi trei mii fiorini. 10. După ce s’a făcut publicarea şi ei au înţeles pentru ce scop au fost trimişi la ei acei delegaţi, chiar şi atunci şi-au dovedit nesupunerea prin faptul, că pentru zăbava numai de o oră n’au voit să dea delegaţilor* pentru bani fân şi ovăs pe sama cailor. Despre aceasta a raportat argatul orăşenesc Gabor, care stetea lângă cai. Samuel Keller, se- nator; Daniel Giitsch. La repeţitele somaţii primite dela guberniu, magistratul Bis- triţii începe să-şi adune şi ordoneze documentele privitoare la privilegiile ce le-ar avea faţă cu Valahii districtuali spre a dovedi că aceştia ar fi datori să presteze orăşenilor tot felul de muncă, să lucreze la reparaţiile zidurilor oraşului, să furnizeze lemne de clădit pentru casele orăşenilor ş. a. E nevoit s’o facă aceasta mai ales din motivul că Românii noştri acum neîncetat ridică acuze nouă împotriva Saşilor orăşeni, acuze înaintate guberniului sau în scris sau prin delegaţi trimişi anume spre acest scop la Sibiu. Una dintre acele îi se şi trimite magistratului în 7 Decemvrie prin prefectul din Dej, cu somaţia să răspundă imediat la acuzele ridi- cate de vidicani. Mereu încolţit, senatul orăşenesc aproape din fiecare şedinţă trimite rapoarte şi informaţii — se’nţelege, tenden- ţioase — guberniului, gubernatorului, secretarului Bruckenthal şi altor patroni ai săi, maicuseamă dupăce în 13 Dec. Ion Margîtanul din Zagra denunţă că la porunca lui Macavei iarăş se adună în districtul valah dela fiecare casă câte un ban de 7 cr. pentru chel- tuelile unei nouă călătorii la Viena. Mai mult, magistratul consternat află în 20 Dec. dela judele Sandu din Năsăud, că Dumineca tre- cută s’a cetit în faţa bisericii o scrisoare adusă din Sibiu de către loti a Floroaii, în care ar sta că, cu excepţia dării regeşti, sătenii districtuali n’ar mai avea să presteze nimic, nici pârcălabului pentru întreţinerea slobodnicilor, nici altcuiva vr’un ban. 12 Comunicări losif Naghiu: Mărunţişuri cultural-istorice năsăudene I. Colaboratori năsăudeni la ziarul »Traianu« (1869—1870). Ziarul »Traianu« a cărui conducător spiritual era Bogdan-Petri- ceicu Haşdeu, începe să apară la 16 Aprilie 1869. O. Bogdan- Duică, îl numeşte »un cuib daco-româm (Hyperion, Cluj, 1933, An. H, p. 67). Caracterizarea răposatului academician e foarte po- trivită, fiindcă avea colaboratori din toate regiunile locuite de Ro- mâni, ca Miron Pompiliu, I. Lapedatu. S. Florian Marian etc., cari publicau doine şi alte poezii populare din Maramureş, Crişana, Bucovina etc. La acest ziar au colaborat şi câţiva intelectuali din regiunea Năsăudului. Doi învăţători: Domide si Şoroboteanu publică »Poezii poporane de pe Valea Rodnei, în Munţii Nordici ai Transilvaniei.1) Primele poezii năsăudene apar în 27 Iunie 1869 (An. I, Nr. 26, p. 104). Sunt poezii lirice. De exemplu: Mândru-i codru şi ’nfrunzit, Mie-mi pare că-i negrit Dacă trăesc cu urât! Mândru-i codru şi’mpănat, 1 Mie-mi pare că-i uscat ^ Dacă trăesc cu bănat; De urât, mânca-)-ar para, Qălbenit-am ca şi ceara. De urât, mânca-l-ar focu 1_________ Qălbenit-am ca şi socu! ') Neurmărind scopuri filologice, transcriem cu ortografia de azi. Oălbenit-a frunza'n codru Supăratu-s de nu-i modru. Cucul cântă, mierla zice, Taci inimă, nu mai plânge Că cu doru nu-i învinge. Ca o dovadă a deselor legături intre locuitorii din regiunea Năsăudului şi cei de »peste munţi«, e faptul că găsim 6 poezie erotică începând astfel: Sub roata Humorului Arde para focului. In 27 Iulie, 1869 (Nr. 28, p. 112) iar găsim poezii populare năsăudene culese tot de învăţătorii amintiţi. Şi între acestea găsim două poezii, cari vorbesc despre raporturile cu Moldova. 1. Moldo viţă, apă lină Trece-mă’n tară străină, De mă treci Să nu mă’neci Că n’ai bani să mă' plăteşti, Nici fete ca să mă cânte Nici copii să mă colinde. 3. Copiliţă de boer Vin cu badea la Ardeal Că’n Ardeal e mare bine Cine merge, nu mai vine, Fără cine-i rău de câne. O altă poezie, ar fi susceptibilă de interpretări mult mai ro- mantice, căci începe astfel: Peste Nistru, peste Prut, Murgul apă n’a beut. Partea ultimă a acestei colecţii se publică în 9 August, 1869 (Nr. 44, p. 174—175). In 27 Noemvrie, 1869 (Nr. 85, p. 344), tot folkloriştii amin- tiţi publică »Doine de pe Valea Rodnei«. n In 1870, pe lângă cei pomeniţi, mai publică poezii populare şi un alt grănicer năsăudean. O. Longin, iar profesorul A. P. Alexi dela liceul din Năsăud publică o nuvelă istorică, referi- toare la revoluţia din 1848, (An. II, p. 55, 103, 186). Regret că la Biblioteca Universităţii din Cluj, n’am găsit şi colecţia ziarului 12* »Traianu« pe i&?0, aşa că pentru acest an nu pot da decât in- formaţii mai puţin precise decât pentru anul 1869, din care se găseşte colecţia completă. 11. Vasile Alexandri, felicitat de Năsăudeni. In »Observatoriul« 1878 (An. I, Nr. 49, p. 3—4 găsim o informaţie interesantă refe- ritoare la viaţa culturală a Năsăudului de acum 6 decenii. Vasile Alecsandri, fu premiat la concursul dela Monpellier, organizat în luna Maiu, a anului 1878, pentru * Cântecul gintei latine«. încă în acel an, apăru în broşură textul românesc şi tra- ducerea franceză şi italiană, cu titlul următor: »B. Alexandri. Cân- tulu gintă latine presentatu societăţii limbelor romane de la Mont- pellier pentru concursulu din Maiu 1878. Textu romanescu însotitu de traducerea francesa şi italiana. »Ap’a trece, petrele t emana«. — Le chant de la race latine presente â la concurs des langues romanes de Montpeilier pour le concours de Mai 1878. Texte roumain suivi de la traduction franţaise et italienne, avec la maniere de prononcer a l’usage des jranţais »L’eau passe, Ies cailloux restenh. II canto della stirpe latina prezentato alia societâ delle lingue romanze di Montpeilier per il concorso di Maggia 1878. Testo rumano colla traduzione italiana e francesse. »L’acqua passa, le pietre rimangeno<. Broşura a fost tipărită la Roma, în ^Tipografia di Propaganda» şi are 8 p. Conţine textul poeziei în cele 3 limbi amintite şi mai are 27 note explicative. Textul românesc e publicat odată şi cu ortografia franceză. Premierea lui Vasile Alexandri la Montpelier, a fost o mân- drie pentru toţi Românii. La Năsăud, acest eveniment a fost săr- bătorit în mod special, cum vedem în »ObservatoriuW din 17/29 Iunie 1878. Informaţia e semnată de I. S. Sela. In zilele de 2 şi 3 Iunie 1878, la Năsăud s’a ţinut prima adunare generală a Reuniunii învăţătorilor din fostul district al Năsăudului şi cu această ocazie, învăţătorii au sărbătorit şi suc- cesul lui Vasile Alexandri la concursul de la Montpeilier. n In 2 Iunie s’au prezentat câteva referate şi s’au discutat di- verse probleme pedagogice şi s’a hotărît ca adunarea următoare să se ţină la Sângeorz. In 3 Iunie, s’a dat un banchet la hotelul Rahova. După ter- minarea banchetului s’au toastat pentru Rege, pentru Episcop, etc. 181 Prof. Dr. P. Alexi, face istoria premierii lui V. Alexandri la Montpellier şi arată importanţa deosebită a acestui fapt. Propune adunării să trimită o telegramă omagială »Bardului dela Mirceşci«. Se trimite următoarea telegramă: Lui V. Alexandri Gara Mircesci. Tie Barde alu natiunei ro- mane şi alu gentei latine, Tie carele ai cantatu cu doiosiia dorerile şi suferintiele Romaniloru, ai eternisâtu glorioasele fapte ale stra- buniloru, ai înaltiatu prin maretiele si poternicele tale versuri re- înviat’a vitejia romana, tie-ti aducem cu viu sentiment si mandria natiunale sincerele nostre gratulări şi felicitări la distingerea re- cunoscuta de societatea limbeloru romanice prin canteculu teu su- blimu, canteculu gentei latine. Recunoscerea geniului teu este re- cunoscerea naţiunei romane, elu ne-a storsu lacrime de bucuria, elu ne inspira fala şi sperantia, elu este celu mai stralucitu tes- timoniu culturale, cea mai frumosa serbatore natiunale pentru Ro- manianea intrega, este primulu pasu maretiu la unirea tuturoru fiiceloru latine într’unu corpu viu, la una munca nobila si la as- piratiunea latina comuna, pentru a cărei realisare se potemu si noi respunde odată geniului gentei latine cu cuventele tale: »Pre- tene te-amu representatu*. Telegrama a fost semnată de vre-o 80 de intelectuali. Vasile Alexandri a răspuns astfel: Dr. Alexi în Naseudu. Salutare fratiesca tuturoru Romaniloru subscris in depesia sum mândru de gratulările loru. Multiumirile mele sincere. Vasile Alexandri. III. III. O descriere a regiunii şi apelor rodnene. La 1800, apare la Cluj, în Tip. Hochmeister Marton,Jo lucrare în 3 volume despre * Ana- liza apelor minerale din Ţara Ardealului«, scrisă în ungureşte de me- dicul Francisc Nyulas, fost profesor la Academia Medicală din Cluj. In volumul I el se ocupă în general cu problema analizei apelor minerale. La sfârşitul cărţii sunt 3 tabele analitice despre ele- mentele componente ale apelor minerale din Ardeal şi reproduce şi instrumentele cu cari se făcea analiza. Volumul acesta, de 174 pagini, cred că are mai mult o importanţă pentru istoria medi- cinei şi a balneologiei. In acest senz îl citează şi dl Marius Sturdza, în lecţia inaugurală a dsale. Azi rezultatele lui Nyulas sunt numai 182 date istorice. Pe la 1800 nu se cunoştea radioctivitatea. Azi avem date mult mai precise asupra constituţiei chimice a apelor mine- rale, mai ales în studiile dlui Athanasiu. Dacă volumul 1, are mai mult o importanţă pentru istoria balneologiei, celelalte 2 volume, au o mare importanţă pentru re- giunea Năsăudului. Volumul II, se intitulează »Analiza apelor fe- ruginoase din regiunea Rodnei* (tipărită tot la Cluj, la M. Hoch- meister, 1800, în 8°, 248 p.) Are ca motto: Praestat naturae voce doceri, quam ingenio sua sapere. (Cicero). In introducere vorbeşte despre apele minerale din regiunea Rodnei, despre care se men- ţionase şi într’o lucrare germană. La 1789 Haquet a făcut o excursie în Carpaţii Orientali. Din cauza unui conflict, de Ia Râmnicul Sărat a trebuit să se re- fugieze în Ardeal. A trecut prin pasul Oituz. A vizitat judeţul Trei Scaune, judeţul Ciuc, a trecut prin Sf. Gheorghe, Praid, Re- ghin, Bistriţa, iar prin pasul Bârgăului a trecut în Bucovina. La 1791, a publicat o lucrare: »Neueste physikalisch — po- litische Reisen durch die Dacischen und Sarmatischen oder Nord- lichen Karpathen, 2-ter Theil. Nurnberg*,i) în care în capitolul VII, vorbeşte despre însemnătatea deosebită a apelor minerale din re- giunea Rodnei. După introducere, urmează »Descrierea regiunii Rodnei şi a apelor ei minerale* (p. VII—XVI). Descrierea aceasta o consider im- portantă şi deaceea cred potrivit s’o traduc. Iată-o: Partea de Nord din ţara Ardealului, după socoteala geografilor e Ia longitudinea de 41° 56' şi latitudinea de 47« 44. Această regiune la răsărit e vecină cu Bucovina, iar la nord cu Maramureşu. Se numeşte re- giunea Rodnei, după orăşelul Rodna, care în trecut a fost oraş înfloritor, miner şi comercial, iar acum e un sat fără podoabe. Ruinele dovedesc şi azi măreţia de odinioară a Rodnei, care încă în secolul XI a fost oraşul favorit al Regelui Ladislau. După dis- trugerea ei de către Tătari, lucrurile mai valoroase au fost duse în oraşul Bistriţa, pe care Saşii începeau deja să-l edifice. întreaga regiune, începând dela judeţul Solnocul interior, dinspre apus spre răsărit, sau mai bine zis dinspre sud spre nord, până în Buco- •) Despre o ediţie din 1890—91 a acestei opere. Vezi: Bogdan-Duică- Din trecutul nostru. Tribuna, 1894, An. XI, Nr. 160. 183 vina e despărţită în două de o vale de 46.000 stânjini. Pe această vale e şi pasul Rodnei, prin care trec călătorii în Bucovina. E celebru prin năvălirile lui Bathu-Chan, care în 1442, trecând prin acest pas cu o mulţime de Tătari, a distrus ambele ţări ungureşti.1) Lăţimea e cam de 3 miluri. Valea aceasta are multe rami- ficaţiuni secundare. Formează hotarul dispre Bucovina, de unde izvoreşte şi Someşul mare. întreaga regiune e pietroasă are munţi uriaşi, dealuri înalte, cu stânci prăpăstioase şi cu păduri cari se întind până spre Moldova, Bucovina, Polonia şi Ungaria. Aerul e curat, aspru şi uşor. Timpul se schimbă repede. Iarna e lungă. Vara, războiul ceresc e mai înspăimântător decât cel pământesc Locuitorii înafară de câţiva minieri maghiari şi germani sunt toţi Români. înainte vreme, erau oameni neciopliţi şi certăreţi, dar de 30 şi ceva de ani de când au ajuns sub jurisdicţiune militară se disting prin moralul, hărnicia şi isteţimea lor şi se deosebesc de vecinii lor prin port. Pot fi consideraţi oglinda Românilor nemi- litarizaţi. Unii dintre locuitori au guşe foarte mare şi în această privinţă e mai nenorocit sexul frumos decât bărbaţii. Se vede că însuşi natura inversează ordinea. Bărbaţii sunt mult mai frumoşi decât femeile. Numai rar vezi femei frumoase, din cauza guşilor, pe care mulţi medici le explică ca prevenite din aerul de munte, alţii presupun că se fac din cauza unor săruri.2) Sunt convins că nu provin din aer, ci din anumite bacterii din apă. In unele regiuni, cum e şi a Rodnei capătă guşe chiar şi unele pasări acvatice. Locuitorii, după experienţe îndelungate au observat acest lucru, şi deaceea nu beau apă din unele iz- voare spre a se feri. Nu pot stabili ce e în apă acel ceva care produce guşe. Constat insă că locuitorii se tem de izvoarele din vecină- tatea mestecinilor. Nu ştiu ce legătură e între mesteacăn şi această boală. | i r i Mai departe, Doctorul Nyulas descrie felul de trai al ţăra- nului. Se miră că se consumă aşa de puţin. Descrie oarecum sur- ') E vorba de Ungaria şi prin abuz şi de Ardeal. 2) Oos. Gautieri. De Struma Tyrolensium Carynthiorum, Styriorumque Vindob. 1794; pag. 127 et seq. prins faptul, că e foarte frig iarna şi că nu creşte grâul. Trece apoi la exploatările miniere. Azi, spune Nyulas, se exploatează numai fer şi alamă. Am- bele industrii stau aşa de rău, încât aproape nu rentează. Mag- nezia care stăpâneşte dealul de deasupra izvorului mineral din Anieş, ne face să credem că acolo vom găsi mine de fer mai bogate. Săpăturile adânci în munţi precum şi rămăşiţele aruncate în toate părţile, ne arată în mod clar, cât de înfloritoare a trebuit să fie aci extragerea ferului. Locuitorii pe baza tradiţiei, arată cu mâna locurile din cari Romanii au extras aur. In această privinţă e important Runcu Bugnarului de lângă Rodna, care se spune că era cel mai bogat tezaur al Rodnei. Anieşul, care între Rodna şi Maieru, din jos de apele dela Anieş, se varsă în Someş, are albia plină de minerale. Mai departe, Doctorul Nyulas, spune că în regiunea Rodnei s’ar putea desvolta foarte mult industria aurului. Din nefericire, exploatarea nu se face în mod raţional, cu mijloacele tehnice ale ştiinţei moderne. A văzut în multe părţi Ţigani, cari spălau aur. Prin această exploatare primitivă se perde foarte mult. Dar re- giunea pe lângă aur şi fer, mai are granit, pirită şi alte bogăţii. Pe lângă acestea, Fridwalsky în Mineralogia1) lui, aminteşte de »borax«, care se găseşte în Dealul Popii, în faţa minelor din Rodna. In mină sunt preoţi tăiaţi în piatră şi de aceea dealul din faţă se numeşte Dealul Popii. Nyulas mai aminteşte că s’ar putea numi Dealul Popii şi de la călugării dominecani cari au fost cândva pe aci. Fridwalski, Boerhavet, Krekvisce şi Bruckman, spun că odinioară, au dus din Rodna în Veneţia două butoae mari pline cu pietrii scumpe. Lo- cuitorii nu ştiu nimic despre acest fapt. Nyulas se’ndoieşte de ve- racitatea celor spuse de Fridwalsky, fiindcă după părerea lui, la Dealul Popii nu se găseşte marmoră. Când a fost la Rodna (în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea) a analizat câteva npietrii albe, dar a văzut că sunt stalactite şi nu marmoră albă cum afirmă Fridwalsky. Una dintre cele mai mari bogăţii ale regiunii Rodnei, o for- •) Mineralogia Magni Principatus Transyivaniae. Clandiopoii, 1764, în 4», p.;149. mează apele minerale. In jurul muntelui Măgura, sunt nu mai puţin de 25 izvoare minerale. Cele mai importante sunt: 1. Domb- hat; 2. Sângeorz; 3. Valea Vinului; 4. Valea Ursului; 5. Rodna; 6. Anieş; 7. Lângă Maieru; 8. Oinişor; 9. Coboşel; 10. Valea Trestii; 11. Dealu Ştiopului, etc. După studiul introductiv, în volumul II, se studiază diver- sele izvoare de ape minerale. La fiecare arată mai întâi situaţia geografică (descrie regiunea) şi trece la analiza chimică a apei respective. Volumul III, se’ntitulează: »Despre puterea terapeutică, între- buinţarea şi modul de a trăi cu apele minerale din regiunea Rodnei, E un volum de igienă şi de balneoterapie, despre care ar putea scrie urmaşii lui Esculap. Ca un amănunt remarc faptul că de multe ori vizitatorii aduceau diverse ape minerale (din Anieş, Rodna, etc.) la Sângeorz, o încălzeau introducând pietrii încălzite şi apoi făceau bae. IV. Literatuta amarelor dela liceul din Năsâud — In istoria literaturii pedagogice româneşti, cel mai vechiu anuar este: «în- semnarea puselor înainte învăţături, cari 31 de şcolari în Şcoala Normală a Naţiei Romaneşti din Pesta prin cursul de iarnă dela Constantin Diaconovici-Loga învăţătorul au învăţat şi acum la publica examinare în luna lui Aprilie, în 24 de zile Anul 1809, înainte de prânz dela 9 până la 12 ceasuri s’au arătat. In Buda, la Crăiască Tipografie a Universităţii Ungureşti, 1809«, în 4°, 7 (şi 7—10) p. (La Dr. Andreiu Veress — Bibliografia româno-ungară. Voi. II. Bucureşti, Cartea Românească, 1931, în 8°, 173 p.) In 1810, apare un alt anuar al aceleiaşi şcoli, redactat tot de «dascălul* bănăţean — Constantin Diaconovici-Loga1): «însem- narea puselor înainte învăţături, care 30 de şcolari în Şcoala Nor- mală a naţiei Româneşti din Peşta, prin cursul de iarnă au învăţat«. In 1813 apare «Arătare despre starea acestor scholasticeşti instituturi ale naţiei româneşti, Sârbeşti şi Greceşti* de Dimitrie Ţichindeal (Bianu-Hodoş: Bibliografia Românească Veche. Voi. III, Bucureşti 1912, p. 83). ') Onisifor Ghibu — Un dascăl bănăţean de acum 100 de ani: Const. Diaconovici-Loga. Banatul (Timişoara) 1927, An. 11, Nr. 3, p. 6—9, Nr. 5 p. 36-38. 186 Titu Maiorescu, în Introducerea Ia «Anuariul Gimnasiului şi Internatului din Iassi, pe anu scholasticu 1862—1863, spune că ar fi bine dacă Ministerul Instrucţiunii ar obliga pe toţi directorii de şcoale, să tipărească anuare. La Năsăud primul anuar, e pe anul şcolar 1866—1867, în al 4-lea an dela întemeierea liceului. In anuare în afară de partea oficială, se publică diverse studii. Voiu menţiona în rândurile ur- mătoare, studiile apărute în anuarele liceului din Năsăud, care for- mează şi cea mai veche publicaţie periodică năsăudeană. Le-am găsit la Muzeul Năsăudului. Dr. Ioan M. Lazaru, publică în latineşte şi în româneşte »Dissertatio de libero hominis arbitrio tam in se quam in relatione ad gratiam divinam spectato (Disertaţie despre liberul arbitriu al omului considerat atât în sine cât şi în relaţiune către graţia divină) în anuarele, pe anii şcolari: 1869—1870 (p. 3—24), 1870—1871 (p. 3—40), 1871—1872 (p. 3—43), 1872—1873 (p. 1—26). Tot Dr. Ioan M. Lazaru scrie în Anuarul pe 1871—1872 (p. 56—57) Bio- grafia lui Teodor Dumbravă, iar în Anuarul pe 1872—1873 (p. 26—41) biografia lui Ioan Ciorceriu. In Anuarul pe 1873—74, Dr. Constantin Moisil scrie »La trecerea gimnaziului din Năsăud în al doilea deceniu al existenţei sale. Scopul studiul gimnazial«!) (p. 5—22) şi biografiile profe- sorilor Macedon Pop şi Dr. Ioan M. Lazaru. In Anuarul pe 1874—75, Dr. Paul Tanco are un studiu despre »Unitatea sistemului solar* (p. 3—18). In Anuarul pe 1875—76 tot Dr. Paul Tanco, are un studiu despre »Poziţia cos- mică a planetelor* (p. 3—22). In Anuarul pe 1876—77, acelaş profesor, publică un studiu pedagogic »Consideraţiuni pedagogico- didactice asupra instrucţiunii disciplinelor matematice in gimnaziu* (p. 3-12). In Anuarul pe 1877—78 Dr. Artenie Alexi scrie »Istoria des- voltării ideilor cosmogonice şi geologice* p. (3—30). 1 In Anuarul pe 1879—80 Dr. Paul Tanco scrie »Despre po- ziţiunea cosmică a pământului în sistemul solar* (p. 3—15). Preotul Gregoriu Pletosu a scris ^Educaţia şi instrucţia în gimnaziul (liceu)* în Anuarele pe 1881—82 p. 3—25, 1882—83 >) Transcriu titlurile cu ortografia de azi. 187 p. 3—47, 1883—84 p. 3—31. Tot el scrie «Concentraţiunea în învăţământul secundar« în Anuarul pe 1885—86 p. 3—29. In Anuarul pe 1886—87, Dr. Paul Tanco, are un studiu: »Desvoltarea elementară a cotientelor cu deosebită considerare a progresiunii geometrice, dimpreună cu materialul de deprindere* (p. 3—50). Tot în acest anuar (86—87) e şi un necrolog al dască- lului Cosma Anca. Profesorul Dr. Arteniu Publiu Alexi publică în Anuarele pe 1887— 88 şi 1888—89 un studiu despre »Importanţa ştiinţei me- teorologice* Partea I. însemnătatea meteorologiei, desvoltarea isto- rică şi foloasele ei, Anuarul pe 1887—88 p. 3—94 Partea II. Ele- mentele meteorologiei. Instrumentele meteorologice şi instalarea lor. îndrumări la facerea de observaţiuni şi calculări. (Anuarul pe 1888— 89 p. 1—95.) Anuarul din 1891—92, aduce două necroloage: Grigore Moisil (p. 3—24 se publică şi discursurile funebre) şi Wilhelm Beniamin Hangea (p. 25); iar Anuarul din 1892—93, necrologul lui Maxim Pop (p. 3—5). Profesorul Ioan Pecurariu, publică în Anuarul pe 1900—1901, biografiile profesorilor răposaţi: Octaviu Bariţiu (p. 2—4) şi Ion Lupoe (p. 5—9). Anuarul din 1901—1902 publică o parte din Istoria şcoalelor năsăudene de Virgil Şotropa (p. 3—44); Ioan Pecurariu publică »Cugetări asupra factorilor evoluţiunii istorice a popoarelor*, discurs rostit cu ocazia serbării şcolare din 11 Aprilie 1902 (p. 45—68). Tot în acel anuar, găsim şi necrologul profesorului Pompeiu Grigoriţă (p. 70—72). In Anuarul pe 1902—1903, se continuă studiul lui Virgil Şotropa despre Istoria şcoalelor năsău- dene (p. 1—50), iar Ioan Pecurariu publică: «Discurs festiv rostit la serbarea de aniversare a liceului din Năsăud ţinută în 4 Oc- tomvrie 1902 (p. 51—58). Anuarul pe 1903—1904 publică ultimul fragment din studiul «Istoria şcoalelor năsăudene* de Virgil Şo- tropa, iar Ioan Pecurariu publică cuvântul funebru rostit la în- mormântarea profesorului Leontin Drăganu (p. 51—55). Tot Ioan Pecurariu mai publică: «Discurs rostit la serbarea din 4 Octomvrie 1903 a gimnaziului fundaţional din Năsăud (p. 56—63). Tot acest anuar (p. 46—50) are şi necrologul-biografie a profesorului Dr. Ioan Mâlaiu, tas Anuarul pe 1906—1907 aduce biografia-necrolog a lui Florian Moţoc, de loan Pecurariu (p. 4—6). Anuarul pe 1908—1909, conţine un studiu de estetică: «Despre frumos, capitol din o lucrare inedită de estetică* (p. 1—27) de loan Pecurariu şi două necroloage: lacob Pop (p. 29—31) şi Dr. Emil Filipan (p. 32—35). Dr. Nicolae Drăganu, publică în Anuarul pe 1909—1910: «Principii cari ne-ar putea servi de bază la studiarea şi clasificarea cuvintelor compuse* (p. 1—19). Tot în acel anuar, Dr. Valeriu Seni, publică o conferinţă «Contele Ştefan Szeczeny* (p. 20—29). Anuarul pe 1910—1911 publică: «Cuvânt ocazional rostit la serbarea şcolară din 4 Octomvrie 1910* p. 1—10. Anuarul pe 1911—12 aduce un studiu de dl Dr. N. Drăganu: «Sportul la cei vechi şi întru cât a servit el de bază sportului modern* (p. 1—29). Vasile Bichigeanu publică în Anuarul pe 1912—1913 un studiu despre «Dante Alighieri* (p. 1—21). Anuarul pe 1913—1914 apărut în excelente condiţii tehnice, are ca parte neoficială «Jubileul de 50 ani de existenţă a gimna- ziului (1863—1913)*, în care se descriu serbările şi se publică discursul lui loan Oheţie (p. 3—6) şi al lui Dr. Nicolae Drăganu (p. 6—22). Anuarul pe 1914—15, publică o conferinţă a lui Vasile Bichigeanu: «Viaţa privată şi socială a poporului grec în lumina epopeelor homeaice« (p. 1—32). Anuarul pe 1915—1916 publică 4 biografii]şi o conferinţă: 1. loan Ciocan de loan Pecurariu (p. 5—17). 2. Kuncz Elek (p. 19—21). 3. Episcopul Dr. Vasile Hossu (p. 23—25) (aceste din urmă două din obligaţie). 4. Andreiu Mazanek de loan Pecurariu (p. 27—30). Conferinţa se intitulează: «Pământul şi omul. Carpaţii în istoria patriei noastre« (p. 31—42) de loan Pecurariu. Anuarul pe 1916—17 aduce două necroloage: Dr. Paul Tanco (p. 1—5), Oavrilă Scridon (p. 6—11). In Anuarul pe 1922—23, Vasile Bichigeanu publică: «Istoricul liceului* (p. 1—12). Vasile Bichigean scrie şi în Anuarul pe 1923 — 1924 un studiu despre «Caracteristica poporului elen şi a literaturii sale şi importanţa acesteia pentru literatura universală* (p. 9—19). Acest anuar aduce şi necrologul lui Ignat Seni (p. 3—8). Anuarul pe 1924—25, aduce necrologul lui Emil Ştefănuţi (p, 1—4). in 20 Iunie 1026 s’a desvelit la Năsăud bustul lui Oeorge Coşbuc. Anuarul pe 1925—26, publică toate discursurile ţinute Ia acea festivitate culturală. Cuvântarea de predare a bustului o rosteşte Ioan Pecurariu (p. 4—12), iar cuvântarea de primire Vasile Bichigeanu (p. 12—17). Mai vorbesc: Ministrul I. Lupaş (p. 18—20), G. Bogdan-Duică, reprezentantul Academiei Române (p. 20—22), Liviu Rebreanu reprezentantul societăţii scriitorilor români, Pro- toereul Grigorie Pletosu, (p. 24—27) reprezentantul Episcopiei ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, Dr. Valeriu Seni in- spector şcolar (p. 27—29), Romulus Rebreanu în numele studen- ţilor someşeni (p. 29-30). Acest Anuar mai publică şi conferinţa despre »George Coşbuc la liceul din Năsăud şi raportul lui cu gră- niţerii* ţinută în seara acelei zile de Dr. Nic. Drăganu (p. 33—112). Anuarul pe 1928—29 are un articol omagial cu ocazia pen- sionării profesorului Alexandru Haliţă (p. 3—5). G. Bichigeanu scrie: »In excursie prin ţară cu liceul G. Coşbuc din Năsăud« (p. 51—62), iar Vasile Bichigeanu traduce în româneşte câpitolul VI din Statul (Republica) lui Platon (p. 63—93). Anuarul pe 1929—30, aduce necrologul profesorului Ioan Pecurariu (p. 3—8). Anuarul pe 1931—32, publică un articol omagial cu ocazia pensionării profesorului Emil Domide (p. 5—9). Anuarul pe 1932—33, aduce necrologul profesorului Ştefan Scridon (p. 1 —13) şi un articol omagial cu ocazia pensionării profesorului Virgil Şotropa (p. 17—21). Tot în acest anuar se mai publică: »Jubilee de absolvire ale foştilor elevi ai liceului nostru* (p. 23—51), în care se reproduc şi discursurile ocazionale rostite de Dr. Leon Scridon senior şi Vasile Bichigeanu. Anuarul pe 1934—35, aduce necrologul Protoereului Grigore Pletosu (p. 5—9), un articol omagial cu ocazia pensionării profe- sorului Teodor Şimon (p. 13—16) şi »Jubilee a trei promoţii* (1910, 1915, 1924). Anuarul pe 1935—36 aduce necroloagele foştilor profesori, Dr. Valeriu Seni (p. 5—9) şi Emil Domide (p. 13—18) şi »Note de călătorie cu ocazia excursiei celei mari, care s’a făcut între zilele 14—25 ale lunei Iulie, anul 1936* de elevul Al. Husar. m V. Calendare. Cel mal vechiu calendar românesc a apărut la 1733 în Braşov, alcătuit de Dascălul Petru Ioanul de la Braşov1). Acest calendar conţinea numai date calendaristice. Primul calendar în care găsim şi părţi literare, apare în 1785, la Iaşi, tipărit cu litere ruseşti. Dl Puşcariu presupune că e alcătuit după un model rusesc. E ilustrat de »Protoereii Mihail (şi) Policarp Strilbiţcki*. Prin marea răspândire pe care o au calendarele au rol im- portant în istoria literaturii. In fiecare an, aduc diverse noutăţi, bucăţi literare, istorice pedagogice şi sfaturi practice. In Năsăud s’au făcut 2 încercări de a se tipări calendare. Autorii voiau să tipărească cât mai multe calendare (în cât mai mulţi ani) dar din nefericire încercările au eşuat după tipărirea primului calendar, aşa că în Năsăud avem în total 2 calendare, pe cari le voiu prezenta în ordine cronologică. Primul calendar năsăudean apare la 1868. Se intitulează: »Ca- lendarul pedagogica pe anulu visect 1868. Compusu pentru inve- tiatori educatori şi barbati de scola, de Redacţiunea »Magazinului padagogicm. Anul I. (Bistriţa, tip. I. E. Filtsch). Cine a redactat calendarul ? După cum se indică în titlu, l-au redactat conducătorii revistei »Magazinu Pedagogicu«, adică Vasile Petri, Maxim Pop şi Cosma Anca. »Magazinu Pedagogicu« a început să apară în 1867. La sfârşitul anului s’a hotărât ca în fiecare an să se tipărească şi calendare pedagogice. N’a apărut decât un singur calendar (1868). La începutul anului 1868 Vasile Petri se retrage dela conducerea revistei care mai apare până în 1869. Calendarul pe 1868, are 68 p. Are 2 părţi: una calendaris- tică şi una literar-pedagogică. Partea calendaristică cuprinde: Ge- nealogia familiei Domnitoare, Paschalia, Sărbătorile, Posturile, Zo- diile, Data începerii anotimpurilor, Semnele Lunei, etc. Tot la această parte, consider şi Târgurile de ţară, cari sunt puse după partea literară. E interesant de remarcat că se menţionează şi câ- teva târguri din)Vechiul Regat: JBrădiceni, Câmpu-Lung, Căpreni, Caracal, Cărbuneşti, Râmnic, Râureni, etc. De ce se menţionează numai unele târguri din Muntenia? Singura explicare ar fi că se menţionează numai târgurile mai frecventate de ardeleni. ■) Sextil Puşcariu. Calendare şi almanahuri. (In Almanahul graficei ro- mâne pe 1927, Craiova, p. 33). m Parteâ iîtefâf-pedagogică cuprinde mici povestiri şi studii pedagogice. Autorii nu semnează. Cele mai multe povestiri, par a fi scrise de pedagogul Vasile Petri. Povestirile şi studiile pe- dagogice sunt scrise în spiritul unui învăţământ activ.1) Iată şi titlurile acestor povestiri: 1. Chemarea de învăţător (Epistolă către un tinăr). 2. Pruncul şi demnitatea sa (Vorbire ţinută într’o con- ferinţă învăţătorească). 3. Ce putem noi învăţătorii învăţa dela Domnul nostru Isus Hristos ? (Meditaţiune în ajunul Crăciunului). 4. Ascultarea. 5. Triumful. 6. Păstorul cel bun. Al doilea calendar năsăudean e editat de Reuniunea învăţă- torilor, numită »Mariană«, după numele omului de şcoală Ioan Marian. Se’ntitulează: »Calendariu pedagogica pe anulu ordinariu 1885. Urmatu de Almanachulu Reuniunei Mariane«, Gherla, Tip. Aurora, în 8° 56 p. Reuniunea învăţătorilor din regiunea Năsăud, intemeiată în 15 Februarie 1876* 2) a hotărît ca în fiecare an să redacteze câte un almanah. Primul s’a şi editat, dar altele nu s’au mai putut publica. In 1901 s’a editat »Memorialul« care cuprinde biografiile foştilor preşedinţi, lista membrilor, axiome pedagogice, dări de seamă despre activitatea Asociaţiei, etc. Dar această publicaţie nu e almanah ci poligrafie, singura poligrafie năsăudeană. Calendarul din 1885 are tot două părţi: una calendaristică şi una literar-pedagogică. Partea calendaristică în afară de lucru- rile expuse la calendarul din 1868, are: »Cronologia«, în care se găsesc atât date din istoria universală cât şi date din istoria na- ţională. (De la descălecarea romanilor în Dacia sub Imp. Traian 1780 ani. De la edarea celei dintâi cărţi româneşti 359. De la proclamarea României de regat şi a Domnitorului ei de Rege 4 ani, etc. Partea literar-pedagogică începe cu »Însemnătatea desvoltâru simţului estetic în educaţie şi mijloacele referitoare spre ajungerea acestui scop«, de Clement Grivase. n Urmează un scurt articol despre Asociaţia învăţătorilor (cu ') Pentru rezumatul acestor articole pedagogice vezi: Două calendare pedagogice. »Vatra», 1935. Anul I, Nr. 8, p. 193—198. 2) Atunci s’au apropat statutele (Virgil Şotropa şi Dr. Drăganu: Istoria şcoalelor năsăudene. Bistriţa, 1913, p. 136). . . lista completă a membrilor) şi un articol despre Vasile blaşcu Ioan Macavei traduce din poeţi germani (Staub, Hermann Lohse, Adolf Klauwell, Robert Reinic, Bticker1) 5 poezii, dintre cari re- produc (cu ortografia de azi) »Pisica şi rândunica« (după Robert Reinick). I. Se sui odinioară, o pisică pe o casă Unde o mică rândunică veselă se aşezase, Căci pisice-i place bine, carnea de la sburătoare Şi de şoareci e sătulă, poate nici nu-i nutritoare! II. Dar îndatăce pisica lângă ea s’apropia, Mult voioasă, sbura iute şi rămas bun îşi lua Şi cânta cu veselie pisicei ce-o aştepta. — »Pisicuţă mă aşteaptă, căci pe mâine voi reînturna» — «Dar câştigăţi anpioare ca să mă poţi însoţi* — «Când pentru a-ţi da bineţe pe la tine voi veni*. III. — »Ah! gândi atunci pisica: De-aş putea să sbor ca tine« — «Trebue să-ţi spun cu jele: te-ai afla’n gură la mine* Apoi coborî în curte şi se puse să pândească După şoareci... şi cu dânşii are să se mulţumească. George Coşbuc publică: »Ghicituri«2) Se mai publică 3 disertaţii ţinute la diverse adunări gene- rale ale Asociaţiei învăţătorilor: 1. Ce poate face şcoala poporală pentru lăţirea culturii pământului în acest ţinut?, de Mihai Do- mide. 2. Industria domestică, însemnătatea ei. Ce şi cum ar fi de a se propune din aceasta în şcoalele noastre poporale? de luliu Pop. 3. In cât poate învăţătorul şi afară de şcoală contribui la înaintarea culturală şi materială a poporului, de leremie Şiorobetea. La sfârşitul calendarului sub titlul » Varietăţi* se publică mici anecdote hazlii. * * * >) Stelele, Copilul şi fringila, şi Odihna de Duminecă, le-am publicat în «Arhiva Someşană», Nr. 19, 1936, p. 111—112, iar Ciocârlia, în «Vatra* 1035, An. I, Nr. 8, p. 200. In «Vatra» (loc cit.) mai reproduc şi Clopotele, Stelele. Pentru a avea toate poeziile, voiu transcrie acum şi cea de a cincia: Pisica şi Rândunica. 2) In forma originală, le-am publicat în »Vatra«, 1935, An. I, Nr. 8, p. 200—201. Cu ortografia de azi le-a publicat dl I. Moisil, în «Arhiva Some- şană*, Nr. 5, 1926 p. 46—47. Ştefan Buzila: Glume grănicereşti Cred că Câte de interes să se cunoască toate acţiunile, toate mişcările şi toate obiceiurile moşilor ^strămoşilor grăniceri. In timpul graniţei confiniile ţării noastre erau păzite de sol- daţi grăniceri. In scopul acesta pe întreagă lungimea confiniilbr erau edificate anumite case de locuinţă pentru soldaţii paznici, care se numiau «cordoane*. Intre aceste cordoane erau marcate punctele, până la care aveau a îndeplini patrularea soldaţii de fie- care cordon. Până azi se mai cunosc plaiurile bătătorite de aceşti paznici. Serviciul se făcea cu schimbul. Deci aveau şi timp de odihnă. Românul fiind din fire glumeţ, dar şi sarcastic, în aceste timpuri de repaus cordoniştii făceau poezii hazlii, cu cari se carac- terizau unii pe alţii după comunele natale. Atari glume pişcătoare sunt şi celea ce urmează, adunate nu cu puţină greutate din gura poporului, deoarece azi sunt foarte puţini indivizi cari le mai ştiu. Din partea teritorului graniţei numit «După târg», adecă din- colo de târgul Bistriţii, pe lângă toată nizuinţa am putut afla pu- ţine din aceste glume. Preoţii rugaţi a mi-le comunica, au răspuns că nu mai trăesc oameni cari să le mai ştie. Multe comori de acestea au fost acoperite de întunerecul uitării. Aşa de pildă gră- nicerii noştri au tradus în poezie toată viaţa lui Napoleon Bună- parte, cu care au avut nenorocul de a da pept de atâtea ori, — luptă după luptă şi toate peripeţiile vieţii lui dela naştere şi până la moarte. Era ceva elevant acest vers a lui Napoleon. Eu l-am auzit ca student de liceu de atâtea ori din gura unui veteran, care luase parte la multe războaie cu Napoleon, dar nu am avut no- rocul de-al scrie. Azi este aproape pierdut. Dacă mai este câte o frântură, rămâne frântură. Voi reproduce aci unele din glumele cordoniştilor aşa, după cum le exprimă poporul în graiul său. Napci fripţi sânteţi voi Şănţeni Păducioşii de Rogneni Coţobreii Măiereni1) Cuşmă lungă Sângeorzeni Lapte acru voi Iiveni1 2) Ţiganii de Măgureni3) Ticăiţii Poeienari Răşinarii de Leşeni 1) Variantă: Biirgerii voi de Rogneni, Bogârjiţii Măiereni. 2) Ilva Mare. 3) Var.: Pipă’n foc voi Măgureni. V> 13 Oâşcalăii de Ilveni4) Alo raita Feldriheni Guler lat voi Vărăreni5) Vărăreanu poamă rea, Unde vede-o coţobrea, Hai cu caru după ea. jgâtalăii de Răbreni Răşinarii de Părveni Qcicari6) Răbrişoreni Acru-i borşu Năsodeni. Broaşte’n tău voi Sălăoani Scoateri luna Hordoani Şi o daţi la Bichigeni Brânză cu codaţi Telceni Baraboi amari Strâmbeni7) Coţobrenii Mititeni8) Hurluparii Mocodeni9) Zamă de cute Zâgreni. Poenarii-s ca pişcarii10 *) Hoaspe acre Suplăieni Beliţi oaia măi Runceni Ciuperci roşii Găureni. Sau: Hospodarii Poienari Sărăntocii de Plăieni Zamă de cute Zâgreni. Zgărie-brânză Moroşeni Răşinarii de Tiheni Cuşmă lungă Bistriţeni11) Şi guşeţii de Prundeni. Cofe nouă în Suseni Pipe roşi în Mijloceni Oale negre în Joseni Cucurigu măi Ruseni. Sau: Tihani mândrii şi făloşi, Prin Prund tot feciori frumoşi Şi frumoşi ca şi brânduşa Numai îi cam strici guşa. Sau: Zăroşii de Moroşeni Şi untoşii de Prundeni Piparii dela Suseni Zgârie-brânză măi Joseni Răşinarii de Tiheni Cuşmă lungă Bistriţeni Olarii de Mijloceni Cucurigu voi Ruseni. Fasolarii de Răgleni Piciocari de Budăceni. ■*) llva Mică. 5) Var.: Colţ la greblă Vârâreni. *) Cicicii sunt nişte peşti foarte mici. 7) Var.: Prindeţi broaşte Sălăoani, Scoateţi luna Hordoani, Prindeţi vidra Bichigeni, Brânză cu codaţi Telceni. Sau: Beliţi tauru Telceni, Cu gu- şeţii de Strâmbeni. 8) Var.: Mititei scaun cu jâlţ oameni mândri şi tlâmânzi. 9) Zgârie-brânză Mocodeni. 10) Un soi de peşti ce se aseamănă cu şerpii. ■>) Bistriţa Bârgăului. Iulian Marţian: I. Traducere din volumul anonim: Reise von Pressburg nach Siebenburgen und von da zurfick nach Pressburg. Frankfurtund Leipzigl793]) M’am reîntors din Ardeal în luna Octomvrie 1790 cu aju- torul de trăsuri bune, cai sprinteni şi vizitii destoinici. Dela Sibiu la Sebiş e cale de şase miluri. Pe Ia începutul domniei împăra- tului los'if II, Sebişul era oraş săsesc, dar în curând pierdu prero- gativele de oraş şi fu degradat la rangul de opid. Totuşi înce- pând cu stăpânirea împăratului Leopold iarăşi îşi câştigă titlul de oraş. Aci se toarnă clopotele pentru întreg Ardealul. Mai este în acest oraş şi un otel curios în care se servesc şase feluri de mâncări, dar nimeni nu primeşte nimic, fie ori cât de flămând şi stăruitor, înainte de a se termina gătirea celor şase feluri de mân- cări, cari se servesc deodată şi toate sunt gătite din garne. De aici e cale de două miluri până la Orăştie, unde ne des- părţim cu regret de naţiunea săsească. Dela Orăştie până la Deva sunt trei miluri. Castelul din acest din urmă oraş este în părăsire şi se întrebuinţează ca arest. Dela Deva la Dobra sunt alte trei miluri pe o şosea construită, în parte, din nou şi care duce, înconjurând dealul, pe malul stâng al Murăşului. Dobra este un orăşel militar ai cărui locuitori sunt încă în campanie şi are aspectul că ar fi fost degrădat. ,, Dela Dobra Ia Coşova e cale de patru miluri cu un popas la mijloc, unde se schimbă caii poştei. Dela Făget la Lugoj sunt cinci miluri de cale prin pădure, unde este consult să fie atent călătorul, căci acum după războiu l l) V. »Arh. som.« Nr. 11 pag. 36—44. 13* m nesiguranţa 'este mat mare din pricina enitgran|itor, a ârnâuţiior şi â românilor localriid. Lugojul e schimbat, căci pe vremuri era o localitate frumoasă, iar acum se văd pretutindeni efectele retragerii în acest oraş pre- cum şi în Caransebeş. Dela Lugoj la Timişoara e cale de opt miluri, dealungul cărei se înşiră satele Sinersig, Bacoa şi Cheveriş. Timişoara era plină de ofiterime şi acolo era mare toiu şi bal pentru victoria dela Mârtineşti. Deîa Timişoara Ia Seghedin, peste Sân-Nicolau, sunt 12 mi- luri. Această din urmă localitate numeră 900 de case şi este pro- prietatea unui grec cu numele Nago. Seghedinul este în plină desvoltare, ca toate oraşele comer- ciale de sub stăpânirea împăratului iosif 11. Aci se face un intens - comerţ cu tăbac (tutun). Tisa desparte Ungaria de către Bănat şi formează totodată şi limita regiunei locuite de români. ' Dela Seghedin înainte până la Pesta întreg ţinutul, pe o în- tindere de 24 miluri, este aproape cu desăvârşire necultivat, fiindcă aci se prăsesc numai vite. Nicăiri in Europa nu este destinată prăsirii vitelor o întindere de pământ atât de mare, şi puţinii oa- meni cari locuiesc pe câmpia numită a Checichemetului încă stau acolo numai din pricina vitelor de pe cari trăesc. Admitem din obişnuinţă toate scăderile şi viţiile împreunate cu conceptul »români«, dar în fine românul totuşi este mai bun decât nimica, iar cultura pământului pe care o face este prefera- bilă lipsei de cultură! Această impresie străbate întreagă firea noastră când trecem înainte dela românii cari locuiesc o parte din regiunea de dincolo de Tisa. Cer care-i cunosc pe români din experienţă, îşi exprimă de obiceiu antipatia când e vorba de acest popor. Dar mie totuşi mi-se pare că aceia pretind prea mult, fiindcă dela un popor primitiv şi fără pretenţii nimeni nu va putea să ceară mai mult decât îi permite educaţia, de care s’a împărtăşit. Un vechiu funcţionar se exprimă ocazional despre Români precum urmează: *Românii sunt foarte leneşi şi aplecaţi la trân- dăvie; deci membrele, lor sunt foarte debile, fiindcă corpul lor dor- 107 mitează fără de întrerupere. Ei nu au curajul să se afirme faţă de alte naţiuni; nu sunt capabili să muncească cu stăruinţă şi exercită toate pornirile lor rele în secret*. Noi, comparând pe Ro- mâni cu alte naţiuni muncitoare, le vom putea admite toate scă- derile acestea cari li-se impută, dar totuşi va fi nevoie să recu- noaştem şi folosul Românilor. In regiunea Banatului vedem mai precis cât de folositori sunt Românii cu toate scăderile lor, a că- ror vină cade în sarcina guvernului, şi nu a lor. Inzadar s’ar în- cerca deci a se face vre-o obiecţiune împotriva unei dovezi ca aceasta, confirmată prin experienţă! Ce ai* fi Bănatul dacă nu ar locui Români în dânsul ? Solul lui este cultivat în întregime şi toate livezile lui sunt pline de fruncte! Oare crescut-au aceste fructe dela sine? Oare înseminţatu-le-a minoritatea germană ori doar chiar cea minusculă ungurească? Şi dacă românul trebue constrâns să muncească, — ceeace eu cu alţii împreună nu o pot confirma — nu înţeleg că cine exercită oare această acţiune de constrângere ? Doar’ Românul împotriva Românului ? Ori mino- ritatea disparentă îi constrânge pe Români? Fie că unul se în- deamnă de altul să muncească, ori că este forţat, nu importă, dacă numai se munceşte, căci rezultatul muncei este hotărâtor şi cu o cale şi binefăcător. Dacă nu ar fi Români în Ardeal şi în Banat câmpia Checiche- metului ar cuprinde întreg teritoriul de dincolo de Tisa până la frontiera turcească, cu excepţia minusculelor petece ale Saşilor şi Germanilor. Nu este de importanţă cum cultivă Românii, ajunge că ei cultivă! In cele din urmă este totuşi mai bine dacă locuesc oameni pe pământ şi dacă aceştia îl cultivă mânaţi cu forţa, decât dacă pământul nu produce nimic, fiindcă nu este cine să-l cul- tive. Ori doar solul dincoace de Tisa este mai fructifer decât cel de dincolo? Doar’ se ştie că ambele maluri au fost udate de o potrivă cu sânge omenesc! Or, cine nu ştie că cadavrele oame- nilor sunt cea mai (potrivită îngrăşeminte pentru sol, prefăcându-1 pe cel mai steril, pentru veacuri, în fructifer. Fapt este că ambe malurile Tisei sunt egal de fructifere şi că unde nu sunt fructe, lipsesc numai Românii cari să muncească. Apoi prin cultivarea so- lului nu s’ar diminua prăsirea vitelor pe câmpiile dintre Seghedin şi Pesta, ci s’ar putea prăsi o cantitate de vite de trei ori mai 198 mare decât aceea care rătăceşte în prezent pe acolo. Ba s’ar mai putea nutri acolo şi o sutămii de oameni, fără să detragă ceva vitelor, dimpotrivă vitele ar câştiga dela numărul mai mare al oa- menilor! Dar este în afară de orice îndoială că funcţionarii do- miniali ar privi chioriş un atare adaos de locuitori, căci între co- lonizaţi ar putea să fie unii cari ştiu să numere şi să distingă vitele perite de cele tăiate, precum şi de cele vândute! In descrierea călătoriei lui Ioan Lehmann1) se spune că Ro- mânul este un bun soldat în front. La această observaţie func- ţionarul menţionat mai sus îmi spunea că: »Nimeni nu îşi poate imagina un soldat mai rău decât cum este Românul. In această privinţă a dat exemple suficiente actualul războiu cu Turcii. Ro- mânii au fugit chiar şi de umbra Turcilor fără ca vre-un ofiţer să-i fi putut reţinea. Câte patru inşi desertează împreună, şi încă atât de mulţi încât a fost nevoie să se dea ordin să se tragă asupra lor, ceeace nu a avut vre-un efect mai mare decât cele- lalte forme de executare ce s’au pus în practică. Ei se salvează la casele lor, la copii şi la soţie, fără de a se opri în cale, şi de acolo trebuiesc readuşi cu forţa!« Dar afirmaţia lui Lehmann totuş o admitem, căci Românul de sub disciplina militară şi toţi Ro- mânii disciplinaţi sunt cu totul altfel! Este adevărat că trupele naţionale în general sunt cam ciudate, mai cu seamă când pe- trec în cantonament. Căci soldatul dacă călătoreşte mai adesea, nu se leagă de regiune şi de oraş şi învaţă să cunoască oameni şi obiceiuri streine, iar o astfel de viaţă este plăcută şi folositoare soldatului şi cu o cale este şi în favoarea statului. Ce vină poartă soldatul pentru faptul că ai săi erau atât de proape încât ei puteau să aleagă între moarte şi petrecerea la ai săi acasă? Este apoi foarte natural că soldaţii români dezertau câte patru inşi, fiindcă câte unul singuratic nu se prea încumeta. Dacă însă aceşti soldaţi români vor fi mutaţi în Italia, ori în Beigiu, acolo ei îşi vor în- deplini datorinţa lor tot (atât de |bine ca ori cari alţii de orice na- ţionalitate. Căci soldatul care nu cunoaşte drumurile şi cărările, cu greu va dezerta. De altcum se ştie că regimentele din Silesia au în toate războaele mulţi desertori, fiindcă ei cunosc căile; pe ') Johann Lehmann’s Rşişe von Pressburg nach Hermannştadt. Preşş- bnrg J78Q. 199 câtă vreme dintre soldaţii din Pomerania dispuşi la frontieră, nu dezertează nimeni, nu pentrucă ar fi credincioşi, ci numai din pri- cina că ei nu cunosc drumurile. Despre femeile Românilor a căror hărnicie o remarcă Lehmann, ne spune sus menţionatul funcţionar opinia lui contrară: »Ro- mâncele sunt numai la aparenţă harnice, căci torsul lor mergând, ori călătorind cu trăsura, nu este altceva decât nălucire. Lucrul lor este fără spor; straiele le poartă pe corp până se destramă cu desăvârşire; curăţenia nu o cunosc; sunt tot atât de trândave ca şi bărbaţii şi nu lucrează mai mult decât pretinde strictul ne- cesar*. La aceste învinovăţiri noi răspundem în următoarele: »Toţi banii pe cari îi cheltuieşte românul cu feciorii săi pentru băutură sunt agonisiţi de către femei, căci produsele ca ouă, pă- sări, legume, torturi, pănuri, cămeşi, cătrinţe şi diverse pânze sunt tot atâte dovezi vorbitoare despre diliginţa femeilor române. Dacă însă se întâmplă uneori că banii nu sunt suficenţi pentru de a stinge setea bărbaţilor, aceştia răpesc piese de îmbrăcăminte de ale femeilor, pe cari le dau în schimb pentru rachiu; deci astfel nici nu se poate că ele să fie bine îmbrăcate, ci ele sunt con- strânse se împărtăşească soarta multor femei din Germania, unde băutura vinarsului încă a devenit în multe locuri o patimă. Cine nu posedă straie, nu le va putea schimba, dar cel ce ob- servă, este satisfăcut dacă vede româncele torcând în trăsură şi pe jos şi nu se sinchiseşte mai departe dacă acest lucru se ex- ploatează în unele cazuri în vre-un scop necinstit. Această apa- renţă de diliginţă, care în sine totuşi este mai mult decât o apa- renţă, prezintă în sine o hărnicie, căci dacă femeia Românului îna- poindu-se dela câmp, ori din târg fără de a toarce, ea încă nu este leneşă, ci numai odihneşte, cum fac şi alte femei. Dar dacă Româncele torc sub aceste rapoarte, deci lucrează, nu pot înţe- lege că hărnicia lor ar fi numai aparentă. Şi chiar dacă ar fi.nu- mai aparentă, ar dovedi un sentiment de respect pentru oamenii cari lucrează, exprimându-şi dorinţa de a le asemăna prin acţiunea de a produce în totdeauna ceva rezultat. Şi oare faţă de cine să se prefacă aceste Românce? Doar’ faţă de vecinele lor, tot ro- mâne şi acestea, ori faţă de bărbaţii cari dorm ori sunt beţi ? Im- posibil ! Deci ori cum vom aprecia chestiunea, trebue să stabilim că femeile române sunt harnice. Dar nu încape îndoială că dili- genta lor ar produce rezultate şi mai bune, dacă s’ar împărtăşi de o instrucţie corespunzătoare în lucrările lor, iar bărbaţii lor ar fi mai moderaţi. * II. Din memoriile voevodului ardelean Ioan Kem6ny Pe vremea aceea eram la Alba-Iulia în tratament medical din pricina unei indispoziţii de stomac. Principele încă era acolo şi a treia zi după ce mă prezentai la curte, trimisă foarte de dimineaţă după mine şi îmi comunică veştile sosite atunci. Apoi vorbind despre modalitatea de a ajuta pe voevodul Matei zise că, dacă mă încred în forţa mea de rezistenţă, el ar fi aplicat să mă în- sărcineze pe mine să conduc armata în ajutorul lui Matei, fiindcă ar fi târziu de a convoca sfatul şi de a dispune pe altcineva în fruntea oastei. Eu, încrezându-mă în Dumnezeu, am primit însăr- cinarea şi fiindcă principele plecă în aceeaşi zi la Târgul-Mure- şului şi Giurgiu, pentru de a evita orice senzaţie, el mă luă cu sine şi mă expedie apoi din satul Crăciuneşti de pe Târnavă, la oastea pe care o dispuse în Treiscaune. Era o zi de Marţi şi sosind noaptea la Grindu m’am pre- gătit şi provăzut cu cele necesare, iar Miercuri am plecat şi Joi am sosit la Făgăraş. Acolo am luat în ziua de Vineri dispoziţiile necesare şi plecând Sâmbătă am sosit Luni în zorile zilei la fron- tiera Munteniei, de unde apoi am trecut munţii cu câteva mii de călăreţi şi pedestraşi secui, precum şi cu tunurile necesare. In aceiaşi vreme situaţia voevodului Matei era rea, căci plecând el din Bucureşti în fruntea cavaleriei, pedestrimea a rămas îndărăt şi alungându-şi comandanţii îşi alese alţi superiori. Chiar şi cava- leria încă era nemulţumită. Intr’aceea voevodul Lupul intrase, cale de patru zile, în ţară, dar îndată ce a prins veste despre apropierea ajutorului unguresc, se opri. In urma mea venia Mihai Toldolagi cu o oaste mai mare, şi noi de acord plecarăm împotriva lui Lupu, dar nu găsirăm decât urmele lui. Porunca ce ni-o dete principele era că noi cu această ocazie să înlăturăm neliniştea continuă pe 201 care ne-o pricinuia Lupul, şi să-l alungăm din scaun. Dar unii sfetnici de ai principelui, pe cari i-am întrebat, ne spuseră că această hotărîre s’a adus în absenţa lui Ştefan Kassay, din care fapt eu am tras concluzia că această poruncă se va retrage, fiindcă Kassay era omul cel mai intim al principelui şi tot atât de fricos ca şi principele. Aflând într’aceea că drumul Trotuşului din Oituz o păzea cumnatul lui Lupul, boerul Şoldan cu câteva mii de oameni, plecarăm într’acolo, de vreme ce sosi porunca dela principele să ne întrepunem pentru de a împăciui pe Matei cu Lupul. Dacă însă nu ne-ar succede această încercare, şi astfel am fi nevoiţi să înaintăm, să-i cerem voevodului şi boerilor lui promisiunea că vor înpăciui Poarta pe spesele lor. Dar Matei ne răspunse la aceasta propunere în cuvinte pline de demnitate, atrăgându-ne mai întâi atenţia la împrejurarea că ar fi bine dacă despre această dorinţă a principelui nu va auzi nimeni dintre boieri, căci se vor supăra, de vreme ce stând noi în raportul de aliaţi, ar fi nevoie ca orice decisiune să o luăm de comun acord; dar cu toate acestea, el va lua şi această dorinţă a principelui asupra sa. Apoi zise: »Ce se va alege din cinstea noastră dacă principele se poartă astfel cu noi? Şi ce va fi de numele şi renumele naţiei noastre dacă noi vom începe să alergăm după Lupul? El, cânele fuge dinaintea noastră, dar totuşi nu cere pace! Au noi să-i oferim pacea? De altcum noi credem că el a avut parte de pace din partea noastră, dar el a rupt-o, el ne-a atacat. Dar dacă totuşi ar trebui să încheiem pace, aceasta nu am putea-o încheia cu altul decât cu un atare om, în a cărui statornicie am putea avea încredere. Dar Lupul de câte ori a încheiat pace cu noi şi de câte ori şi-a încălcat cuvântul? Şi cred că nici în viitor nu-l va ţinea. Pentru aceea ar fi doar mai consult ca noi să ne vedem de treaba noastră*. Lupul dispuse să se păzească calea Oituzului, fiindcă în Ardeal trăia un voevod numit loan, fiul unui voevod mazilit, încă de pe timpul lui Gabriel Bethlen. Pe acela l-au şi îndemnat unii din Moldova, iar principele1 îl trimise la trecătoarea dela Breţcu cu promisiunea că-l va ridica în scaun în Moldova, ceeace uşor se poate întâmpla. Intr’acea auzind Şoldan despre apropierea mea, cu toatecă ajunsei la Trotuş pela apusul soarelui, el totuşi o apucă la fugă 202 dinaintea mea. Impiedecându-mă timpul de noapte să-l urmăresc, a doua zi când eram dispus să-l iau în urmărire, voevodul Matei descurajat 'din pricina cererei nedemne a principelui, a început retragerea mulţumindu-se de a fi alungat pe duşman din ţară. Astfel ne-am înapoiat de pe calea Oituzului cu oştirile noastre în ţară, fiindcă mai erau şi vremuri foarte aspre, iar drumurile aco- perite cu zăpadă erau grele. înainte mergea Mihai Toldolagi cu oastea sa, iar eu îl urmam, dar nu puteam să părăsesc tunurile şi oastea pedestră, cu toatecă îmi îngheţară picioarele de frig. Această campanie nu a fost de vre-o durată îndelungată, nici în ce mă priveşte, cu atât mai anevoioasă, căci plecasem de acasă slăbit de boală. Insă Dumnezen mă vindecă în decursul campaniei de boala de care sufeream. Noaptea mai găzduiam în cortul meu şi pe cei doi cai ai mei, pentru de a-i feri de as- primea gerului. Curtenii se reîntoarseră din campanie cu săniile; mâncare aveau puţină, dar vin în abundenţă, din pricina cărui ei au masacrat pe mai mulţi dintre Săcui. Am sosit noaptea în Trei- Scaune, pare-mi-se în satul care se numeşte Lemnii, unde am fost găzduit la casa unei bătrâne secuience cuviincioase şi bune, care compătimindu-mă mi-a spălat picioarele, m’a ospătat cu mâncări gustoase şi cu bere bună, de care mult doream. Mi-a mai pus un pat bun la dispoziţie. D-zeu să-i răsplătească bunei femei, dar şi eu am fost cinstit faţă de ea şi am apărat-o de ostaşii mei. Totuşi lucrurile nu puteau să rămână întru atât, şi în toamna anului 1638 iarăşi plecă Lupul cu oştile împotriva lui Mata, ca să-l alunge din scaun, de acord cu Poarta. Deci Matei începu iarăşi să solicite dela principe şi dela ţară ajutor. Dar principele primise ordin strict dela Poartă ca să nu cuteze a se amesteca în acele certuri. Totuşi ţinându-se sfat asupra acestei chestiuni, s’a constatat că dacă nu am respecta pactul de alianţă, fiind cinstea noastră în joc, ar fi de temut pentru viitor. Atunci Pavel Borne- missza şi eu am( rugat pe principele să ne trimită pe noi în aju- torul lui Matei, dar fără rezultat, fiind însărcinat cu comanda oşti- rilor dispuse în ţara Bârsii ca general bietul Sigismund Kornis, iar ca sol la voevodul Matei, Oeorge Kapronzai. Dar eu observând făţărnicia nu voiam să mă prezint interesat, ci cerându-mi scuze plecai dela curte la oficiul meu în Făgăraş, până se va termina 203 acest lucru mârşav. Şi principele s’a purtat cu necinste faţă de bietul voevod Matei, căci îl amăgi că-i va trimite ajutorul cerut şi, pentru de a prezenta intenţia sa de serioasă, trimise oştile şi în fruntea lor pe generalul Sigismund Kornis în ţara Bârsei, iar pe Kapronzai ca sol la Matei în scopul pentru de a-1 înşela cu promisiuni false pe acest voevod, despre care nimeni nu poate presupune că ar fi fost capabil de a înşela cu necinste pe prin- cipele. Astfel joară miserabilul că-i va trimite ajutor, pe câtă vreme pe de altă parte trimite pe Acaţiu Barcsai la Lupul ca să per- tracteze asupra despăgubirilor pe cari ar fi aplicat să le dea pentru refuzul de a trimite ajutor lui Matei. D-zeu însă era să piarză pe Barcsai, fiind acesta atacat de nişcari hoţi, din a căror mână a scăpat numai despoiat şi grav rănit, refugindu-se la paşa Abaza din Silistra, carele era partizan de al lui Lupul. Intr’aceea Lupul se apropia cu oştile sale de Matei iar acesta în desperarea sa, că ajutorul la care contase nu mai soseşte, se decide să atace oastea lui Lupul şi — o bate! Pe urmă bietul Matei iarăş scoase dela noi o nouă şi mai fermă diplomă de alianţă; dar principele, de rea credinţă, şi de data aceasta în exemplarul înmanuat lui Matei excepţionează pe Turci şi pe Tătari de sub prevederile alianţei, de vreme ce dieta ţării votase alianţa fără de a excepţiona pe nimeni! ' * Dela anul 1638 înainte ţara totuşi se bucura de pace şi li- nişte întrucât nu a purtat răsboaie în afară, dar în lăontru a avut de suferit împilări şi opresiuni fără de sfârşit, precum: călătorii fără rost de ale principelui în sus şi în jos cu celebrări de judecăţi, apoi diete; încât, pentru continuarea legalităţii, distrugerea unora sub masca dreptăţii însemna câştig pe seama obştei, dar mai ales pe seama principelui. Intre alţii oprimase pe Secui în mod curios, în chestii de vânzări şi cumpărări, apoi pe Braşoveni cu măsuri vexatorii confiscăn’du-le unele moşii şi încheiând cu ei o convenţie plină de garanţii împovorătoare. Mai ocupase în fine şi dela Sibieni moşii, o poartă din incinta oraşului şi un bastion, tot în baze de convenţii, dar nu pe veci. Câte decisiuni au mai fost în afară de acestea împotriva libertăţii obşteşti, numai D-zeu mai ştie! 204 Instigarea principelui prin Svedezi împotriva împăratului mocnea de multă vreme şi comunitatea reformată din Ungaria încă îi instiga ici-coalea fiindcă această religiune era şi foarte opri- mată şi persecutată. In anul 1643 se iviră cu voia lui D-zeu lucruri importante, dintre cari unul este că veniră soli dela principele Janusius Rad- zivitl din Litvania, cari cereau principelui să intermedieze pe seama lui fata voevodului Lupul, cu care ocazie s’a mai pertractat şi chestia succesiunei regelui polon Ladislau, care fiind înaintat în vârstă era de prevăzut şi cazul morţii lui. Astfel i-se făcu princi- pelui propunerea să fie ridicat el, ori unul dintre fii săi, ca prin- cipi luterani, pe tronul regesc al Poloniei. Apoi se mai vorbea că scopul căsătoriei fiicei voevodului Lupul cu principele Radzivill ar fi de a câştiga o dotă considerabilă, în scopul de a se putea realiza proiectele referitoare la tronul Poloniei. Principele dorea să intermedieze această căsătorie, dar se temea că Lupul va exploata acest caz în scopul să ridice împo- triva lui acuzaţii la Poartă. Deci pentru a preveni un atare demers, precând principele Radzivill trimise solii săi la voevodul Lupu, principele Râkoczi aduse la cunoştinţa încredinţatului său dela Poartă chestiunea în o formă necorespunzătoare, din care pricină voevodul Lupul ofensat fiind, şi de altă parte principele Radzivill demiţindu-şi solii, curţile căzură în fine de acord, pentru aplanarea acestui conflict, se roage de intermediator pe mitropolitul din Chiov, care era din familia voevodului Movilă, înrudit cu voevozii menţionaţi mai sus Găvrilaş şi loan. Mitropolitul apoi primind rolul ‘ de arbitru a împăciuit părţile şi a pus la cale această ches- tiune. * Reîntors la casa mea din Cuieşd, am plecat peste câteva zile în Moldova în calitate de căpetenie a solilor trimişi de către principe la nunta ducelui Janusius Radzivill, din care făceau parte: George Râkoczi, ca representant al principelui, Ştefan Mariasi şi Acaţiu Barcsai, cărui principele îi permise să plece cu mine în Moldova mai cu seamă fiindcă el pertractase mai înainte cu voe- vodul Lupul, dela care poseda un certificat în latineşte şi româ- neşte, de parcurs liber în acea ţară. In această calitate am mai dus cu mine pe unii bărbaţi foarte distinşi, cari m‘au înveselit mult. Aceşti au fost: Nicolae Sebeşi, Mihai Szekely, Frânase Orban, Valentin Decsei şi Grigore Csiszar. In subordinul nteo mai aveam încă afară de menţionaţii şi peste 100 de călăreţi, cari toţi erau îmbrăcaţi în piei de lup. La primirea oaspeţilor a eşit voevodul întru întimpinărea lor călare pe calul său cel favorit cu hamaşament de aur garnisit cu pietre nestemate, ca şi scările, sabia şi paloşul, in căciulă purta un medalion şi un inel garnisit cu 5 diamante mari. Un inel ase- mănător mai purta voevodul şi în deget. După estimaţia noastră decorurile calului şi celea de pe îmbrăcămintea voevodutui valorau pe acele vremuri la 40 mii taleri. Oaspeţii h primi în câmpul liber, dupăce se dete jos de pe cal. Nunta s’a serbat cu mare fast. Din Polonia erau acolo mulţi magnaţi precum şi solii regelui şi cei ai unor demnitari mai distinşi, toţi bine îmbrăcaţi şi echipaţi, călăreţi buni, fruntaşi aleşi, cu mulţi servitori, în total cu pedestrime cu tot d. 7000 persoane. Dar constat adevărul când scriu că aceştia cu îmbrăcămintele lor luxoase nu întreceau pe băştinaşii îmbrăcaţi în hainele lor obiş- nuite de râs, ori de mătasâ, înfăţişând' bogăţia mare a tuturor breslelor. Masa lungă era acoperită pe întregime cu farfurii de argint în cari erau mâncări proaspete gătite după gustul polon, apoi prăjituri şi baclavale cu risipa. Bande de muzicanţi, figuri hazlii de carnaval, dansatori pe funii şi alţi oameni cari se produceau în diferite arte demne de admirat. In total era o pompă măreaţă cu frecvenţă din toate părţile, cu aranjamente în forme creştine, regale, iar nu barbare şi triviale. Pe locul de căpetenie era la masă solul regelui Poloniei şi în acelaş şir înaintea voevodului şi după dânsul tot polonezi. Lângă solul regelui şedea mirele Radzivill şi lângă el mitropolitul de Chiov, care era nearp de voevod din familia Movilă. Apoi urmau voevozii Oăvrilaş, Ioan şi Maxim. Mitropolitul vorbea bine limba latină şi feţele bisericeşti de legea românească, cari erau cu dânsul, se prezentau astfel precum nu aş fi putut crede că există în aceasta breaslă bărbaţi atât de culţi. In ce-1 priveşte pe mitropolitul, acesta era un bărbat foarte m blând şi simpatic, el săvârşi actul ctinuniei în biserică după ritul românesc şi $e bucura de mare stimă ca nun cununător, după obiceiul pământului, astfel că ducele nu se împotrivi să-i cedeze locul lângă dânsul pe care-1 bcupase cd multă râvnă voevodul» deci astfel el cuprinse loc din sus de mine. In sala în care cuprinserăm noi bărbaţii loc la masă, nu era nici-o femee şi nici-o fată şi nici mireasa. Dans nu era, căci dansul decurse înainte de masă în piaţa castelului. Vreo 50—60 dame tinându-se de mână, formau un cerc altădată o linie în pasul de dans românesc şi îmbrăcate în haine noui. Bărbaţii priveau dansul damelor, dar nici unul nu dansa cu ele, totuşi în fruntea lor dansa un bătrân măiestru de dans, cu capul gol, iar cu bastonul în mână dedea tactul cu tropot de picioare. Masa o luară damele în o sală deosebită. Ospăţul din cele două sale s’a făcut fără multă beţie. S’a băut vin un timp oare- care până se ridică dela masă solul regelui Poloniei, mirele şi Polonii şi plecară, iar multele şi frumoasele zaharicale ce erau pe masă le luă servitorimea. Voevodul petrecu oaspeţii şi se reîn- toarse iarăşi la noi, cei cari îl aşteptam, şi mai bău cu noi vin. Faţă de mine îşi arată dragostea şi cinstea, de ceea ce şi noi eram mulţumiţi. Retrăgându-ne din Palat, voevodul ne-a însoţit până ia gardă şi a voit să ne însoţească şi pe scară în jos, dar eu îi declarasei că mă opun voinţei lui să ostenească în jos, şi mai bucuros sunt gata să petrec noaptea pe scară, la ceeace el răspunsă că şi el se va culca pe scară dacă eu voi preferi să dorm acolo. Cronică bibliografică Iosif E. Naghiu Dintre cărţile primite la redacţia revistei „Arhiva Someşană“ cred po- trivit a recenza câteva. Revista noastră nu obişnuieşte a tace recenzii, dar în numărul acesta introducem un novum, vorbind ceva despre câteva căiţi valo- roase, apărute în ultimul timp. Alexandru Lapedatu: Un episod revoluţionar în lup- tele naţionale ale Românilor de peste munţi acum o ju- mătate de veac. Bucureşti, Academia Română, Mem. Secţia Istorică Seria III, Tom. XVIII, Mem. 9, 1937, în 8° 78 p. Dl Alexandru Lapedatu, preşedintele Academiei Române, a ţinut la jubileul de 75 de ani al y>AstreU o conferinţă cu titlul pe care îf are şi prezenta comunicare făcută la Academie, în 23 Oct. 1936. In studiul de care vorbim, pe lângă comunicare, se publică şi foarte multe * Anexe documentare« inedite. In partea introductivă, dl Al. Lapedatu arată rolul important al Românilor ardeleni în desvoltarea naţionalismului Vechiului Regat. Ca argument, citez un şir dintr’o scrisoare a lui Woronicz (agentul polon în Ţările Române), dela 1838: % Ardelenii care vin aci cu profesori şi ca negustori, sunt cei mai vajnici propagatori ai ideii unităţii naţionale. (P. P. Panaitescu — Planurile lui Ioan Câm- pineanu pentru unitatea naţională a Românilor. Cluj, 1924, p. 8). In Bucureşti, Ardelenii, au întemeiat societăţi naţionaliste. Dintre ele, cea mai intransigentă a fost desigur Societatea »Carpaţii« întemeiată. în 1882. La început s’a rfumit *Iredenta Română , dar — probabil în urma intervenţiei autorităţilor — şi-a schimbat nu- mele. Societatea avea filiale în Brăila, Galaţi, Ploeşti, etc. E inte- resant de menţionat că nici un preot n’a voit să sfinţească steagul Societăţii. Membrii s’au întrunit în casa avocatului Vasile Maniu (fost membru al Academiei Române) unde au trecut doi câte doi »pe sub steagul tricolor, făcându-şi semnul crucii şi sărutându-i cutele* (p. 4). In 1884, Societatea a sărbătorit centenarul Revoluţiei lui Horia. In 1885 în Ardeal se’ntemeiază societatea ungurească »E. M. K pentru desnaţionalizarea maselor româneşti. Faptul acesta, a avut mari repercursiuni şi în Vechiul Regat. Doi studenţi ardeleni dela Universitatea din Bucureşti, Gheorghe Secăşianu şi G. Ocăşanu, au redactat o proclamaţie revoluţionară, chiar în ziua constituirii societăţii »£'. M. K E-r< (18 August 1885) semnată: «Comitetul de iniţiativă al Iridentei Române*. (Proclamaţie publicată în forma originală în cartea de care vorbim, p. 36—41). Proclamaţia a fost tipărită pe foi volante şi răspândită în toate regiunile locuite de Români. In partea I a-Proclamaţiei se vorbeşte despre intenţiile Ungurilor din Ardeal. Inţenţia desnaţionalizării unei jumătăţi a Românilor trebue să fie repudiată. După o scurtă incursiune isto- rică asupra trecutului ardelean, în partea II e o patetică chemare revo- luţionară: «O, fraţilor, de ce uitaţi voi că tot avutul acelora cari susţin lupta de moarte împotriva voastră e în mânile voastre şi că de el puteţi dispune după plac? Nu ştiţi voi ce lesne se poate preface în cenuşă toată bogăţia unui grof, unui baron? (p. 10) tn curând Proclamaţia ajunge să fie comentată de presă. Presa maghiară şi germană era alarmată. »K8lnische ZeitUng« spunea că Proclamaţia e operă â Ungurilor. Ungurii au făcut perchiziţii la redacţia »Tribunei . Din regiunea Albei-Iulii 14 preoţi au fost transportaţi în lanţuri în Târgu-Mureş. Arestau pe toţi românii cunoscuţi ca naţionalişti. Guvernul român confişcă Proclamaţia, la intervenţia legaţiei austro-ungare din Bucureşti. Tot de dragul prieteniei cu Austro- Ungaria, guvernul român exilă pe Ciarcu (tatăl şl fiul), I. Cor- rreşnu (plecară prin Giurgiu la Ruscăuc) Secăşianu, Ocăşanu şi Droc-Bănciulescu (plecară prin Galaţi la Paris). Exilarea avu ră- sunet adânc în opinia publică. C. Boerescu ridică această pro- blemă în 4 Dee. în Senat (Monitorul Oficial 1885, Nr. 10* dinii Decemvrie). In Ardeal încep a fi prigoniţi şi mai mult preoţii şi învăţătorii. Dintre cei exilaţi, Gh. Secăşianu se’napoiază în tară. A fost profesor la Severin, Tulcea şi Măgurele. A murit în 1930. Studiul dlui prof. univ. Al. Lapedatu aduce multe lucruri inedite şi luminează un nou fapt din trecutul apropiat. * * * Alexandru Lapedatu: Ion Câmpineanu (1798—1863). Bucureşti, Cartea Românească, 1937, în 8° 27 p. In toamna anului 1936, Universitatea Liberă a organizat la Bucureşti (Sala Dalles) un ciclu de conferinţe: »Figuri revoluţio- nare din trecutul românesc«. In acest ciclu dl Al. Lapedatu a con- ferenţiat în 9 Decemvrie (1936) despre Ion Câmpineanu. La început, poate că e oarecum surprinzător că Ion Câm- pineanu e considerat »figură revoluţionară«. El n’a făcut revoluţii ca Horia, Avram lancu, Tudor Vladimirescu. Totuşi el poate fi considerat »figură revoluţionară«. Dacă n’a făcut o revoluţie efec- tivă, a făcut o — «revoluţie, o mare revoluţie chiar, în spirite şi năzuinţe, cu schimbări indirecte şi ulterioare, tot aşa de însem- nate ca şi ale orcărei alte revoluţii« (p. 4). Dupăce aminteşte de valoarea ştiinţifică a publicaţiilor «Aşezământului Ion C. Brătianu», în cadrul căruia s’a organizat şi acest ciclu de conferinţe, dl Al. Lapedatu trece la biografia lui Ion Câmpineanu. S’a născut în 1798, ca fiu a Luxandrei şi al lui Scarlat Câm- pineanu. A studiat la şcoala grecească a dascălilor Vardalah şi Comită şi la şcoala franceză a lui Laurenţon. In istoria literaturii române, Ion Câmpineanu nu e pomenit ca scriitor. El n’a scris nici o carte. Dar a făcut altceva, a în- demnat pe alfii să scrie, a fost un mare mecenat şi mai presus de toate a fost mare patriot. Dl Al. Lapedatu îl numeşte «cel mai fervent şi dinamic patriot al epocei sale« (p. 9). De tânăr, face parte din «societatea boerilor patrioţi*. In 1830, organizându-se armata naţională, Ion Câmpineanu se face ofiţer. In Ianuarie 1832, potoli numai cu sfatul şi cu cuvântul tulburările din Ploieşti şi 14 jud. Prahova, fapt care îl făcu să aibă pe pept ordinul Sf. VI a- dimir, dat de Chiselev. In 1833 liberă pe Ţigani. Tot atunci înte- meiază »Societatea Filarmornică«, literară în formă, dar politică în fond după caracterizarea lui Ubicini. Această societate urmăria desvoltarea ideii naţionale, înlocuirea alfabetului cîrilic cu alfabet latin, traducerea capodoperilor străine etc. In 1833, I. Câmpineanu a fost ales deputat de Brăila în Adunarea obştească. Dela această dată activează mai mult pe teren politic. »In statul ofiţeresc ră- mase numai nominal cu gradul său de colonel* (p. 11). In viaţa politică, Ion Câmpineanu a militat pentru ideia pan- românismului. »Idealul Românilor, scria el, este să fie un singur popor unit şi independent, să constitue un regat ereditar, pentru toţi Românii, cu îndepărtarea protectoratului rusesc şi a suvera- nităţii turceşti şi cu libertatea claselor sociale. Acest ideal e scopul nostru suprem« (p. 17). Spera în formarea unui stat liber românesc în legătură cu o Polonie liberă. Aşa se’nţelege el cu Adam Czar- toriyski. In 18 Noemvrie 1838, majoritatea membrilor adunării obşteşti jurară în faţă Episcopului Chesarie al Buzăului, că-şi vor da viaţa şi averea pentru angajamentul luat, de a face o răs- coală la un moment dat, odată cu Polonii, pentru a ajunge in- dependenţi. încercările frumoase ale lui Câmpineanu n’au reuşit. Pentru idealul său politic a fost arestat la Lugoj şi ţinut în temniţele din Mărgineni şi Plumbuita. In 1841, dupăce făcu act de căinţă, fu eliberat. Bătrân şi sărăcit, Ion Câmpineanu şi-a trăit ultimii ani ai vieţii în Bucureşti. A murit în mizerie, în 1863. A fost înmor- mântat cu onoruri militare, iar posteritatea îi proslăveşte memoria pentru mecenatismul şi patriotismul său şi mai presus de toate: pentrucă s’a jertfit pentru o idee frumoasă. Pe ultimele 2 pagini, dl Al. Lapedatu dă informaţiuni biblio- grafice asupra lui Ion Câmpineanu. Conferinţa dlui Al. Lapedatu e o prezentare luminoasă şi documentată a lui Ion Câmpineanu. 51Î 1. Crăciun: Bio-Bibliografia dlui Al. Lapedatu, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 ani 1876—1936. Bucureşti, Impr. Naţională, 1936, în 8° 40 p. (Biblioteca Bibliologică Nr. 7). In toamna anului 1936, au fost sărbătoriţi la Braşov dnii Al. şi Ion 1. Lapedatu, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 ani. Cu această ocazie s’a publicat şi un volum omagial în care dl Ioachim Crăciun a publicat studiul de care vorbim. Adăugându-i şi tra- ducerea în franţuzeşte a biografiei, dl Ioachim Crăciun publică acest studiu ca Nr. 7 al bibliotecii bibliologice dela Universitatea, din Cluj (fondată şi condusă de dl I. Crăciun). Lucrarea are 3 părţi. Partea I e Biografia. Dl AI. Lapedatu s’a născut în 2/14 Sept. 1876 în Cernatul Săcelelor (jud. Braşov). A studiat în satul natal, la liceul din Braşov şi la Universitatea din Bucureşti. Înainte de războiu, a fost profesor la liceul Sf. Sava, funcţionar la Biblioteca Academiei Române (Manuscrise), secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. In timpul războiului, a fost mobilizat la serviciul de supraveghere al ştirilor, iar în timpul re- tragerii a publicat diverse articole politice în * Neamul Românesc« al dlui N. Iorga. In timpul tratativelor dela sfârşitul războiului mondial, a avut misiuni politice importante. După războiu, a fost numit profesor de Istoria Românilor la Universitatea din Cluj, unde împreună cu Păr. Dr. Ioan Lupaş, au organizat şi conduc şi azi Institutul de Istorie Naţională. A fost de mai multeori mi- nistru, iar acum e Preşedintele Senatului. Pentru activitatea ştiin- ţifică, în 1918 a fost ales membru al Academiei Române, iar în 1935, a fost ales Preşedinte al acestei Academii. Partea II, e Bibliografia. Dl Al. Lapedatu a condus 1) Bule- tinul Comisiunii Monumentelor Istorice. Bucureşti, 1908—1916. An. I—IX (9 voi.) 2) Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. Bucureşti, Tom. I (1914), Tom. II. (1915). 3) Anuarul Institutului de Istorie Naţională. Cluj, .Tom. I—VI (continuă), publicat îm- preună cu Păr. prof. univ‘. Dr. I. Lupaş. Dl Ioachim Crăciun îm- parte activitatea dlui Al. Lapedatu în 1) Studii şi cercetări isto- rice' 2) Memorii, comunicări, rapoarte şi cuvântări Ia Academia Română. 3) Memorii »studii şi articole privitoare la revendicările teritoriale ale României. 4) Recenzii şi dări de seamă. 5) Cuvântări 14* (parlamentare, ocazionate, comemorative, panegirice). Bibliografia are 396 de titluri. Partea IM, e traducerea în franţuzeşte a biografiei. Studiul dlui Ioachim Crăciun e un preţios model bibliologic pentru cercetători. Ce câştig important ar fi, dacă s’ar alcătui astfel de bibliografii metodice şi sistematice ale tuturor cercetătorilor. Pentru începuturile bio-bibliografice de azi, studiul dlui foachim Crăciun, conferenţiar de bibliologie la Universitatea din Cluj, e şi o contribuţie valoroasă şi un »vade mecum« pentru studiile viitoare. * * * I. Crăciun: Cartea Românească în decursul veacurilor. Cluj, Tip. Eparhiei Ortodoxe Române, 1937, în 8°, 30 p. Recent a apărut de sub teascurile Tipografiei Eparhiale din Cluj, o broşură ilustrată, conţinând o conferinţă, ţinută la Ex- tensiunea Universitară din Cluj, în 16 Aprilie 1937. Conferinţa cu titlul indicat mai sus a apărut în frumoasa revistă cfujană: »Viaţa Ilustrată« de sub conducerea P. S. Episcop Nicolae Colan, aî Vadului, Feleacului şi Clujului. Conferinţa e o privire sintetică, asupra desvoltării graficei române dela începuturile ei, până în vremile noastre. «Povestea cărţii româneşti este tot atât de variată, cu umbre şi lumini, ca şr povestea neamului nostru* (p. 3). Cea mai veche carte românească e o carte-codex scrisă în sfavoneşte, la 1405, de călugărul NTcodim, cunoscută sub numirea de Evanghelier slavon. A doua carte românească e un manuscris greco-slav dela 1429, păstrat la Mănăstirea Neamţului şi cunoscut sub numirea de Evan- gheliei A treia carte e un Evanghelier slavon dela 1436, se păs- trează tot fa Mănăstirea Neamţului. Tot din sec. XV e şi cea mai vedre lucrare originară (cele anterioare sunt traduceri) din trecutul nostru: Viaţa Sf. loan cel Nou dela Suceava, scrisă în sfavoneşte, de Qrigore Ţamblac, fa 1437/38. Cefe dintâi cuvinte româneşti le găsim într’un document dîn Maramureş, dela 1404. Primele manuscrise româneşti sunt din sec. XV: Codicele Voroneţean, Psaltirile: Hurmuzaki, Voroneţeană şi Scheiană. 213 In sec. XVI se’ntroduce tiparul în toate >cele 3 provincii ro- mâneşti: în Muntenia la 1508, în Ardeal Ia 1529 şi în Moldova la 1562. Dacă considerăm epoca incunabulelor până la 1550, găsim 8 incunabule româneşti: 1. Liturghierul slavon, tipărit la 1508 de Macarie. 2. Octoih, tipărit la 1510 de Macarie (se păstrează în Mănăstirea Hilandar dela Muntele Athos. E tot în limba slavonă, 3. Evanghelie slavonă, la 1512 (Cu porunca Domnului Io Ba- sarab Marele Voevod). 4. Octoih slavon din 1535 (La Muntele Atos, nestudiat). 5. Catehism românesc (1544). 6. Molitvelnic sla- vonesc (1545). 7. Apostol (1547). 8. Evanghelierui slavon .(dela Raguzza) 1546—1551. In a doua jumătate a sec. XVI apar tipăriturile coresiene, »Veacul al XVII este pentru trecutul cftrţfi româneşti, un veac al intermitentelor* (p. 22). Secolul al XVIII, începe cu epoca glo- rioasă a Voevodului-martir Constantin Brâncoveanu. In epoca fanariotă apar 401 cărţi româneşti, 50 greceşti şi 32 în alte limbi. Din această statistică se vede că epoca fanariotă n’a fost aşa de opacă, cum o prezentau istoricii mai vechi. Tipografia Blajului ne dă 85 de cărţi româneşti. Fată de cele 659 de cărţi româneşti apărute în alte centre, Blajul e o oază, nici de cum o centrală cum se spunea înainte. In sec. XIX, găsim prima tipografie particulară a lui Eliade Rădulescu, iar în Moldova a lui Gheorghe Asachi. In sec. XIX şi XX arta grafică se desvoltă mult. Concluzia dlui Dr. Ioachim Crăciun e că tehnica cărţii româneşti, e la nivelul tehnicei tipo- grafice apusene. Gonferinja dlui Ioachim Crăciun informează pe cetitor asupra datelor ultime ale cercetărilor bibliologice româneşti. * * * I. Crăciun: Baba Novac, Generalul lui 'Mihaiu Viteazul. Publicaţie tipărită cu ocazia sfinţirii troiţei lui Baba Novac la Cluj. Cluj, Tip. Naţională, 1936, în 8°, 23 p. (ilustrate). In primăvara anului 1935, Episcopul Nieolae Ivan, dl G. Sion şi dl I. Crăciun au format un comitet pentru ridicarea unei trăite 214 în amintirea lui Baba Novac în Cluj, unde acesta a fost ars pe rug şi tras în ţeapă. Azi în acel loc e o troiţă frumoasă, încon- jurată de flori. Are următoarea inscripţie: »In acest loc a fost tras în ţeapă Baba Novac, Generalul lui Mihaiu Viteazul dupăce a fost ars pe rug în Piaţa Clujului împreună cu Duhovnicul său în ziua de 5 Februarie 1601. Recucerind Ardealul Voevodul Mihaiu a aşezat aci între 11 — 16 August 1601 un steag în cinstea Ma- relui şi Viteazului său slujitor. Ridicatu-s’a această troiţă în ziua eroilor 21 Maiu 1936«. Cu ocazia sfinţirei acestei troiţe artistice, dl loachim Crăciun a publicat cartea de care vorbim, (cu multe ilustrate). Cartea are 2 părţi. Partea I e studiu istoric asupra lui Baba Novac şi a fost obiectul unei comunicări făcute la Secţiunea Is- torică a »Astrei« din Cluj, în 29 Ianuarie 1936. După notiţele cronicarului Szamosko'zi, Baba Novac s’a născut în satul Poreci (Smederevo) de lângă Belgrad. La început a fost ostaş de rând. Venind în Ţara Românească, Mihaiu Viteazul l-a făcut căpitan peste haiduci. In primăvara anului 1596, trece Du- nărea şi urmăreşte până în Balcani pe Hassan Paşa. Pentru acest fapt, Mihaiu Viteazul l-a apreciat mult. In 28 Oct. 1599, Baba Novac ia parte la lupta dela Şelimberg. A însoţit pe Domnitor şi la intrarea în Alba Iulia şi în Moldova. La lupta dela Mirislău probabil n’a luat parte. Ia parte la luptele împotriva lui Zamoyski (generalul oştirii polone). După perderea bătăliilor dela Sărata, Năieni şi Ceptura, Mihaiu Viteazul însoţit probabil şi de Baba Novac, se duce la împăratul. Baba Novac în 17 Dec. 1600 se prezintă la Basta cu 1000 de călăreţi. Apoi înaintă spre părţile Lipovei. In Banat Csăki (şeful Un- gurilor nemulţumiţi de Mihaiu Viteazul) pune sub pază pe Basta, iar pe Baba Novac, acuzându-1 că tratează cu Paşa din Timişoara pentru ocuparea Lugojului şi a Caransebeşului de Turci, îl tri- mite în lanţuri la Cluj. La Cluj a fost condamnat la moarte, îm- preună cu Duhovnicul său. In 5r Februarie 1601, Baba Novac şi Duhovnicul său fură legaţi pe grinzi şi arşi de vii în piaţa ora- şului. Basta privia înfiorătoarea scenă din geamul unei case din apropiere. »Călăii i-au schingiuit, mai întâi iau jupuit de piele şi apoi i-au aruncat pe rugul înflăcărat, aruncând din când în când 215 apă, pentru ca chinul să fie mai mare. Această chinuire a ţinut cam 11/2 oră, până ce intervenise Basta, poruncind să nu se mai arunce apă, şi muriră încurând« (p. 12—1—1—14). După această suferinţă cruntă, trupurile au fost trase în ţeapă, acolo unde e azi troiţa de care vorbim. Ce nume avea Duhovnicul lui Baba Novac? Szamoskozi îi zice Saski, Haşdeu-Şaşcă, iar dl Crăciun propune numirea: Zacheu (apropiată de Saski, Saschen) (p. 15). Mihaiu Viteazul în 11—16 August 1601 trecând.prin Cluj, a ridicat un steag pe locul în care fusese tras în ţeapă Baba Novac. Partea a II a cărţii se’ntitulează ^Sfinţirea Troiţei ridicată în amintirea lui Baba Novac. Dare de seamă asupra serbării*. Aci se publică discursul dlui I. Crăciun (în numele comitetului de iniţiativă). Totatunci s’a înălţat şi steagul lui Mihaiu Viteazul (re- făcut de dl Ioachim Crăciun). In numele Municipiului Cluj, vor- beşte dl Nicolae Drăganu (prof. univ.). Acest studiu al dlui Dr. Ioachim Crăciun, aduce contribuţii istorice valoroase pentru cunoaşterea lui Baba Novac, un perso- nagiu important din epoca lui Mihai Viteazul*. * * * Dr. Ilie Dăianu: Din răvaşul meu. Busturi sufleteşti. Cluj, Tip. »Cultura«, 1937, în 8°, 52 p. Dl Dr. Ilie Dăianu a adunat într’un volumaş câteva foiletoane publicate în ziarul clujan »Naţiunea Română*. Scrise cu mult lirism, ele ne arată un suflet mereu preocupat de valorile etice, etnice şi estetice. In fiecare foileton e şi o parte de amintiri personale, prezentate într’o formă literară foarte atractivă. Cartea dlui Ilie Dăianu captivează pe cetitor. O citeşti cu o deosebită plăcere. Din ea parcă se desprinde figura »unchiaşuluU care povesteşte. Dintre numeroasele foiletoane, m’a impresionat în special unul: »Poetul fabulist Vasile Militam«. Dl Dăianu începe cu câteva amin- tiri. A vorbit cu acest »sărutat al albinelor din Himet*, după'adu- narea »Astrei« (la Blaj, în 1936). L-a cercetat apoi la Bucureşti, nnde l-a găsit scriind. Din convorbirile lor sunt vrednice de re- marcat în special amintirile poetului Vasile Militaru. Acum vreo 20 de ani, având multe poezii în sertar, a transcris câteva într’un 216 caet şi s’a hotărît să le prezinte »MăestruluU, lui Alexandru Vla- huţă. Vlahuţă i-a răspuns: »Dragă tinere, prea sunteţi mulţi cei cari veniţi la mine cu asemenea caete şi am pierdut şi curajul şi răbdarea de a le mai citi, că până acum n’am găsit unul care să fi răsplătit timpul meu pierdut citindu-le caetele. De-aceia nu pot primi caetul D-Ttale«. Vasile Militaru îi răspunse: «Măestre, er- taţi-mă că âm venit să vă tulbur şi eu aducându-vă caetul meu de 'Versuri, dar eu nu sunt grăbit; aş putea aştepta 5—6 luni; poate că în acest interval de timp veţi ceti măcar una din poe- ziile mele şi din citirea uneia, Dv. veţi înţelege de sigur, dacă mai merită să citiţi şi restul, sau dacă caetul e vrednic de asvârlit în foc. De aceia v’aşi ruga să-mi reţineţi caetul şi să-mi îngăduiţi a veni după rezultat, peste câteva Iunie. După acestea, Vlahuţă luă caetul şi-i spuse să vină după 8 zile. După 8 zile, când se duce la Vlahuţă, acesta îi zice: »Bine-ai venit iubite colege, îl îmbră- ţişează şi-l sărută. Tânărul poet era consacrat de Vlahuţă, iar azi e consacrat de întreaga ţară. Lira sa e multicordă. In afară de fa- bule, are şi multe poezii lirice şi epice. Dintre cele reproduse de dl Dr. Ilie Dăianu citez una: »Rugâ« (din volumul «Stropi de Rouă«): Mi-e sufletul ca un cireş în floare Şi’n floarea lui tot soarele îl am! Sunt mii de ramuri — şi-o privighitoare Vrăjită cântă’n fiecare ram. Furtuni ce-au smuls goruni din rădăcină Trecură şi prin floarea-i de zăpadă, Dar sbudumându-i ramii ce se’nchină, Lui nici o floare n’a putut să-i cadă! O Doamne, azi, când nime nu mai poate Să birue al ispitelor sudum,1) Când spre iad duc drumurile toate, Iar înspre rai mai duce-un singur drum, Trimite-mi îngeri, astfel să mă poarte Să nu mă întineze nici un greş, Ca sufletu-mi să Ţi-1 aduc la moarte, îmbătător, ca floarea de cireş. 1 Dl Dăianu mai prezintă pe Cincinat Pavelescu, Amos Frâncu, Vasile Lucaciu, şi încheie cu «Românul anonim din Ardeal în Valea Trandafirilor«. * * ♦ *) Mulţime. m Tiberiu Morariu: Viaţa pastorală In Munţii Rodnei. ' Bucureşti, Ed. Societăţii Regale Române de Georgrafie, 1937, In 8°, 240 p. (figuri şi planşe). (Studii şi cercetări geografice 11). In luna Mai a apărut o operă ştiinţifică referitoare la ţinutul nostru, cum nu mai avem altele. E teza de doctorat în geografie a dlui Tiberiu Morariu, şef de lucrări la Universitatea din Cluj. Se’ntitulează: »Viaţa pastorală în Munţii RpdneU. E rezultatul unor cercetări de vreo 8 ani. In fiecară vară îl vedeam pe dl Morariu, echipat pentru excursii, trecând prin Năsăud spre Munţi. Rezultatul cercetărilor îndelungate, e un model de monografie geo- grafică. (Ol Ion Simionescu a prezentat-o la Academie). Lucrarea are 5 capitole mari. Capitolul I e «Cadrul geografic*. Regiunea Munţilor Rodnei se’ntide între 42° 3’2”—42° 38’10” lon- gitudine estică dela Fero şi între 47° 19’—47° 39’10” latitudine nor- dică. Dela Greenwich se află între 24® T9’50”—23°5’2” longitudine estică. In acest capitol se ocupă cu morfologia şi clima regiunii. Asupra morfologiei Munţilor Rodnei pregăteşte un studiu care va apare. Capitolul II e: »Păşunea«. După Florian Porcius, împarte pă- şunea în 5 regiuni: 1) regiunea inferioară (290—800 m); 2) regiunea montană (800—1250 m); 3) regiunea subalpină (1250—1700 m); 4) regiunea alpină (1700—2000 m). După ce studiază flora şi fi- togeografia Munţilor Rodnei, trece la capitolul al IH-a: rPăstoritul'. In acest capitol se ocupă atât cu istoria păstoritului, cât şi cu faza actuală a acestei preocupări. Studiază tradiţiile şi obiceiurile pastorale, între cari e şi «focul viu«, pe care îl fac primăvara doi feciori-vestale, cari n’au visat graţii femerrine, frecând două îemne de brad şi trecând oile printre ele, spre a le feri de duhurile rele. In legătură cu viaţa pastorală din Munţii Rodnei, dl Tiberiu Mo- rariu a adunat foarte mult fdlklor, care va apare în voi. IV, al Anuarului Arhivei de 'FoUtlor, de sub conducerea dlui Ioan Muşlea. Capitolul al IV, se! ocupă cu »Stânele, uneltele şi gospodăria lor i. Un auxiliar preţios pentru acest capitol, e harta dela sfârşitul cărţii, cu răspândirea «formelor de locuinţe pastorale în Munţii Rodnei*. Dl Morariu îmi spunea că această hartă aalcătuit-o pe teren, vizitând fiecare stână şi ) Act Nr. 14 din Anexă (Milcovia 1. c. p. 114). Mentalitatea aceasta poate că e o urmare a stăpânirii fanariote, atât de băgubitoare neamului nostru. 2) Caiati (D. F.) Istoria oraşului Focşani. Focşani 1906 p. 130. 3) Actul Nr. 64 din Anexă 1. c. spune Fortunat, i se. va plăti câte un icusar vechiu1) pe lună pentru munca lui. începerea învăţăturei cântărilor s’a făcut la 10 Septemvrie 18382) Ca ajutor alui Fortunat, i-s’a dat în 1847 profesorul Ghiţă Teodosie, care însă în 1848 muri de holeră, izbucnită odată cu intrarea trupelor ruseşti în Principate.3) In şcoala aceasta erau fii de orăşeni, dar şi mulţi dela ţară şi din această cauză orăşenii n’au voit să plătească chiria primului local, căci nu învaţă numai copii lor, ci şi »cei după afară din judeţe*4) Fortunat împlinea şi funcţiunea de revizor şcolar al ţinutului Slam-Râmnic (Râmnicul-sărat)5). ♦ Sufletul nobil şi caritabil a lui Fortunat se mai vădeşte şi din următoarea întâmplare: In primăvara anului 1847 se întâmplă groaznicul pârjol al oraşului Bucureşti, după urma căruia au rămas multe familii pe drumuri. Mişcat de această nenorocire, găsim pe Fortunat, că face un raport la Eforia Şcoalelor prin care o anunţă, că jalea şi du- rerea celor nenorociţi nu-1 pot lăsa fără să nu contribue şi el cu ceva la îndulcirea nenorociţilor. De aceea a chibzuit şi face cu- noscut — trimiţând şi chitanţa de primirea sumei — că pune la dispoziţia comitetului, însărcinat cu strângerea ajutoarelor, leafa ce i-se cuvine pe luna Aprilie a anului 1847, făgăduind că va face la rândul său şi o listă de subscripţie în cercul cunoştinţelor sale. Fapta vorbeşte dela sine.6) * Profesorul Fortunat era, fireşte, ca toţi ardelenii şi un în- focat naţionalist şi s’a amestecat în rpişcările naţionale dela 1848 în Principate şi aceasta a fost un motiv guvernului de atunci, sub presiunea rusască(| ca să fie scos din învăţământ, împreună cu toţi profesorii de origine ardelenească, cari cu toţii au luat parte la aceste mişcări, cum a fost şi Ion Maiorescu pe atunci inspec- ') Icusar, veche monedă turcească' de argint, în valoare de 20 lei vechi, 2) 3) 4) 5) Milcovia 1. c. p. 122. 6) Milcovia 1. c. p. 123, 230 torul şcoalelor din Oltenia şi medelnicerul-A/wz Florian, revizorul şcoalelor din judeţul Ilfov.1) Reintegrarea lui Fortunat, ca şi al celorlalţi tovarăşi de su- ferinţe, s’a făcut după anul 1850, când se găseşte iarăşi la con- ducerea şcoalelor din Districtul Slam-Râmnic.2) * Intre membrii fundatori ai Societăţii »Transilvania« din Bu- cureşti, în 1867, cu scopul de a acorda stipendii tinerilor români din Ardeal, pentru studii superioare şi în ţerile latine: Franţa, Italia, Belgia, nu numai în Austro-Ungaria, fu şi Fortunat. Primul Preşedinte a fost A. Papiu-Ilarian. Este interesantă întroducerea-apel la aceste statute, din care extragem câteva pasagii. »Mai mulţi tineri transilvaniani, studenţi la Universitatea din Bucureşti, serbând aniversarea zilei de 3/15 Mai, ziua reînvierii naţionalităţii române din Transilvania în 1848, propuseră înfiin- ţarea unei Societăţi pentru ajutorul studenţilor români de peste Carpaţi. Idea fu salutată cu entusiasm de un număr mai însemnat de studenţi şi alţi români generoşi... Societatea, departe de a fi politică, nu are alt scop, decât de a strânge legămintele de frăţie între junimea studioasă din toate părţile României, venind în aju- torul studenţilor români din Transilvania şi părţile ei«. »Mai presus de verice partid politic, noi ne adresăm, pentru sprijinirea acestei Societăţi, către toţi Românii de verice clasă, de verice partid, de verice stare. Românii din Valea Dunării îşi vor aduce aminte, că în curs de lungi secoli, la timp de pericol, acei Carpaţi sempi- terni ai Daciei centrale au fost deapururea locul de scăpare a na- ţionalităţii române. De acolo, din sinul Carpaţilor, a descins Negru- Vodă de a întemeiat Ţara românească; de acolo a venit şi Dragoş- Vodă de a fundat Statul Moldovei; şi precând în timpii mai din urmă elementul străin părea a ne ameninţa limba şi a stânge chiar simţul naţionalităţii române, tot Românii din acei Carpaţi veniră a reînvia limba, naţionalitatea şi literatura română. Niciodată Ro- mânii din Transilvania nu cunoscură pentru dinşii altă misiune în aceste ţeri, afară de aceea, de a profesa idea naţionalităţii ro- ■) 2) Milcovia 1. c. p. 122. 231 mâne. Ei niciodată n’au făcut altă politică în ţerile române, şi nici unul dintrinşii n’a agonisit aici vreodată altă avere, afară de stima şi recunoştinţa adevăraţilor Români. Astăzi, asiguraţi şi tari în conştiinţa naţionalităţii noastre, noi de abia mai avem trebuinţă de apostolatul lor. Iar ei, ei niciodată n’au fost mai ameninţaţi în limba şi naţionalitatea lor. Un bine nemărginit le putem face, venind în ajutorul junimei lor studioase*.1) Trebue să amintim aci, că după această hotărîre s’a făcut apelul acesta la 18 Iulie 1867, la câteva luni după ^împăcarea* Austriei cu Ungaria prin pactul dela 18 Februarie 1867, (dualismul austro-ungar), când Ungaria fu restabilită, şi se decretă »uniunea Ardealului* cu dânsa, şi mai primi şi armată teritorială proprie (honvezi), iar împăratul fu în- coronat, la 8 Iunie 1867, rege al Ungariei. Ilarian cu ceialalţi membrii fundatori, precum vicepreşedinţii Cernatescu şi V. A. Urechia; Secretarii Laurian fiul şi Procopiu; Casarul loan Martinovici comerciant şi apoi Florian, A. Robescu, P. Orădişteanu, Hajdău, Fortunat, Corvin, Tacit, Ianculescu şi Precup,—au înţeles şi prevăzut marele pericol care ameninţa acuma pe Românii ardeleni, după cum ne dovedeşte istoria Ardealului dela 1867 până la Unirea tuturor Românilor în România Mare. * , Scriitorul acestei schiţe biografice l-a cunoscut în a sa co- pilărie pe Alecse Fortunat, pe când la bătrâneţe era pensionar şi venea vara la Maeru şi Năsâud să-şi vadă fraţii şi surorile. EI se trăgea din familia preotului loan Hangea din Maeru. Acesta a avut 5 fii pe Leon Hangea care este Alexă Fortunat, apoi pe Grigore Hangea fost funcţionar şi Sever Hangea căpitan în Reg. II de graniţă şi apoi în Reg. 50 (Alba Iulia) fiind decorat cu »Me- dalia de războiu« şi cu »Crucea pentru servicii«, Petru Hangea, proprietar în Maeru şi Alexandru Hangea fost funcţionar în Me- hadia, al cărui fiu Beniamin Hangea fu profesor la liceul din Nă- săud (1873—1883). 2 Fiice: Iftira măritată după Locotenentul Gavrilă Pop din Feldru din Reg. II grăniţeresc şi Mana măritată după învăţătorul Vasile Mureşianu dela norma din Năsăud. * *) »SionuI românesc*. Viena, 1867. Nru 16 p. 185/6. 232 AleCse FortUnat a servit ca profesor public Ia şcoală nor- mală (preparandia) dift Focşani, începând din 1 Octomvfie Î835, timp de 28 atti, însărcinat fiind cu învăţarea a 150 învăţători să- teşti şi cu inspectarea şcoaleior poporale din întregul district. Pentru frumoasele sale servicii în învăţământ primi dela Prin- cipele Bibescu diploma de nobleţă — Pitar — sub Nr. 2180, anul 1846, iar la 1 Iulie 1853 sub Nru 1346, dela Principele Barbu Stirbey diploma de Sărdar.i) i i 1 ') Revista «Convorbiri pedagogice«. An. 1. 1886 Nr. 4. Panciova, în articolul învăţătorul'Btisilte Mureşian 'din Năsăud (ctffn flirtul 'hfi Fortnnat). Preotul Ioan Macavei 1859—1894 Şcoalele năsăudene au format şi o falangă frumoasă de lup- tători naţionali şi buni conducători ai poporului grăniţeresc. At- mosfera favorabilă desvoltării culturii naţionale, ce învălue acest ţinut, înj^a doua jumătate a; secolului al XlXjlea, când şcoalele luaseră un avânt puternic, prin înţelepciunea şi dragostea marilor noştri înaintaşi creatori, a atras o mulţime de tineret din toate clasele societăţii româneşti la învăţătură în Năsăud. Unul din tinerii şcolari ai liceului din Năsăud, care deveni mai târziu un »zelos luptător şi neînfricat martir« a fost Ioan 234 Macavei,J) născut în anul 1859 în Năsăud, copilul unei (ărance _yăduve. El urmă şcoala primară şi liceul din Năsăud, unde făcu şi »matura« (bacalaureatul) în anul 1879. Urmă apoi studiile teo- logice la Seminarul episcopesc din Gherla, terminându-le în 1883. Numit apoi capelan al parohiei din Năsăud şi în acelaş timp ca- tehet la şcoala normală (adică primară sup.), iar pe la 1894 era paroh al fruntaşei comune grăniţereşti Feldru. Atât pe când era în liceu, cât şi ca teolog s’a distins printr’o iniţiativă şi activitate foarte laborioasă şi printr’un sentiment na- ţional foarte puternic. încă în liceu citise aproape tot ce se scrisese în literatura română, căci liceul poseda o bibliotecă bogată şi o societate de lectură «Virtus Romana Rediviva«,2) înfiinţată, de profesori încă în anul 1870, societate condusă de unul din profesorii liceului, în care pe lângă lectură şcolarii activau prin declamaţiuni, citeau operate, lucrări făcute de dinşii, se făceau critici, traduceri etc. Societatea poseda diferite reviste şi ziare de seamă româ- neşti, iar profesorii împrumutau deosebit alte reviste şi cărţi şco- larilor pentru a se lumina şi astfel pregăteau tineretul atât din punct de vedere literar, istoric, ştiinţific, cât şi pentru luptele na- ţionale, cari aşteptau tineretul în viaţa publică. In anii 1877—79 însă societatea »Virtus Romana Rediviva« fusese sistată din anumite motive, şi atunci noi şcolarii din cursul >) Fotografia aceasta a părintelui I. Macavei, este dela 1 Ianuarie 1891 pe când era în temniţa din Seghedin. Alăturea soţia sa Paulina, din fruntaşa familie grăniţerească a Mihăilaşiior. 2) Aceste trei cnvinte reprezentau maxima fostului Regiment al 11-lea de graniţă românesc năsăudean, maximă gravată apoi pe toate peceţile oficiale. In Năsăud s’a serbat, la 26 Octomvrie 1866, depunerea în biserica gr.-cat. a vechilor stindarde ale Regimentului II-lea rom. de graniţă, pe cari bravii strănepoţi ai lui Traian le-au purtat cu atâta eroism din învingere în învin- gere pe câmpurile de luptă ale Europei, încât nemuritorul împărat Iosif al II-lea demandă a se scrie pe ele sentinţă „Virtus romana tediviva“, iar pentru bravurile din 1848 împăratul Francisc Iosif I decoră steagul batalionului I cu me- dalia de aur, unica decoraţiune de acest soiu în întreaga armia austriacă. Acele flamuri devenind foarte vechi, şi făcându-se în locul lor noue, Maiestatea Sa ceruse, ca cele vechi să nu se aducă în armaria (arsenalul) din Viena, ci să se păstreze în Năsăud. (In »Sionul românesc«, Viena, An. II. 1866, Nr. 22, p. 268). 235 superior am simţit, că guvernul maghiar nu putea suferi ca o astfel de maximă să poată fi titlul unei societăţi şcolare româ- neşti, căci tendinţa guvernului era să slăbească cât mai mult, ba chiar să distrugă aceasta »Virtus Romana«, care reînviase. Astfel nu se mai putea declama, nici lucra ca mai înainte la lumina zilei, în frumoasa noastră Societate. O parte din elevii cursului superior al gimnasiului grăniţeresc; din Năsăud, în frunte cu Corneliu Pop Păcurar, Ioan Macavei; Solomon Haliţă, Ion Oăvrilaş, Aurel Pop Bota, subsemnatul şi alţii, în număr de 20, am format atunci o societate secretă, tot cu acelaş nume, şcolari aleşi, cari se ştie ţinea secretul, şi cu statute întărite cu semnăturile noastre. Şedinţele le ţineam Du- mineca şi în serbători, în clasa Vll-a a liceului, în anul 1877/78 sub presidenţia lui Cornel Pop Păcurar, în anul 1878/79 sub a scriitorului acestor rânduri. Aveam şi un cabinet de lectură, care se afla la amicul nostru Emanuil Beşa, unde aveam abonate câteva reviste, apoi aduceam eu câteva ziare dela tatăl meu, etc. * In felul lor, şcolarii de liceu făceau şi un fel de politică na- ţională, discuţii aprinse, proecte şi planuri pentru viitorul naţiei româneşti. Lucru ce mai târziu şi-a avut urmările sale binefăcă- toare în viaţa publică. Ceasuri întregi, mai ales seara, se discutau lucruri cari ne desvolta dragostea de românism şi ne făceau op- timişti. In mici fapte de »student« de liceu, se putea prevedea marele sentiment al naţionalismului nostru. Profesorii noştri, fie dela liceu, fie dela preparandie, au ştiut insufla elevilor o deo- sebită dragoste de naţia şi de ţinutul lor. De aceea elevii eşiţi din şcoalele năsăudene s’au distins prin o deosebită dragoste de neam şi oriunde au activat în urmă au lăsat urme puternice. Macavei era unul( din cei ma| infocaţi naţionalişti. In semi- narul teologic din Gherla Macavei deveni capul unei mişcări na- ţionaliste şi literare, mai ales că devenise şi un bun scriitor literar şi chiar poet. Intr’o scrisoare dela 19 Ianuarie 1883 din Gherla îmi scrie la Viena următoarele: »Cu o deosebită plăcere am cetit dulcile şiruri ce mi-ai adresat. Simpatia, ce încă din frageda-ne copilărie o am nutrit unul faţă de altul, văd, că nu a încetat, nici va înceta până când coardele, în continuu tinere, ale inimilor noastre vor bate şi vor ţinti spre unul şi acelaş scop, care e rădicarea scum- pului nostru popor la înălţimea menită. Nu consider ca o simplă măgulire dulcile tale şiruri adresate cu ocasiunea onomasticei mele, ci mai£mult, ca pe unele cari purced dela o inimă binevoitoare. Pururea voi avea aceste şiruri, ca pe unele cari îmi arată: me- nirea mea viitoare. Mă simt dreptaceea îndatorat ca pe lângă ex- presiunea simţămintelor mele frăţeşti de mulţămită, şi pe lângă amiceasca strângere de mână să-ţi urez în deasemerjea: Ani se- nini, zile bogate în luptele ce te aşteaptă întru rădicarea neamului nostru. Una să nu uiţi nicecând: Un respectuos model ai în acela, căruia provedinţa divină i-a concrezut guvernarea celei mai iubite turme de pe malurile Someşului. Dacă ai noştri au fost lipsiţi — el a acoperit lipsa; dacă ai noştri au fost în desperare, el i-a în- curajat ; dacă ai noştri au avut lipsă de sfat, el i-a sfătuit; ear dacă ai noştri au sacrificat pentru interesul general ceva, el a în- tregit golul. Dar ce-ţi împrospetez eu acestea? Sunt prea neîn- semnat ca să fac justa caracteristica aceluia, căruia, nu numai noi, tinera generaţiune îi datorăm orice succese — ci din contră un ţinut întreg, a cărui renume şi înflorire l-a avut şi-l are la inimă. Fie dar şi de aici înainte generoasa voastră familie aceea: sub a cărei flamure în tot timpul să se afle adevăraţi mecenaţi. Mă bucur de sărbătoarea »Anul nou«, despre care-mi faci amintire, mă asociez şi eu la toate acele ce voi aţi plănuit şi dorit neamului românesc. Fie, ca ideile cari purced dela brava junime română vieneză, să afle ca întotdeauna aşa şi de aci înainte ur- mători şi îmbrăţişitori. Ceeace am negles în trecut, să ne succeadă, să cooperăm, ca să putem dobândi —ca să vedem crescând cedrii din ramii tineri. Salutând pe vechii mei cunoscuţi, te rog a fi in- terpretele simţemintelor mele faţă de acei dintre confraţii vienezi, cari crezi că nu1 s’or simţi ofensaţi prin aceasta... 1 Referitor la actuala stare a Societăţii noastre (teologice »Ino- cenţiu Micu«), vin a-ţi relata, că toată activitatea mea e: «reorga- nizarea*. Am lucrat atâta — încât sincer spunându-ţi, mă mân- dresc eu de lucru. * Ajuns în viaţa publică a început să înfăptuiască undle din ideile sale pentru ridicarea stării culturale şi morale a poporului săP, pentru care avea o dragoste fără seamăn. A pus baza unui cor de tineri şi fete de ţărarti din Năsăud şi l-â condus cât timp a stat aici. în predicile sale admirabile ştia să atingă coarda sim- ţitoare a paTâWîenilOr săi şi â-)e influenţa prin această în spiritul ideilor sale. In acest timp activitatea sa energică pe terenul bisericesc, şColastîc şi cu deosebire publicistic era în floarea desvoltării. A fost unul din cei mai Jiarnici colaboratori ai ziarelor: »Gazeta Transilvaniei« şi măi târziu a »Tribunei« din Sibiu. Publicistica i-a adus şi lui, ca tuturor luptătorilor pentru drepturile străvechii naţii româneşti contra asupritorilor seculari, un proces politic, apoi condamnat la întemniţare de un an şi jumătate, »pedeapsă« pe care părintele Macavei o suferi cu inimă veselă, şi discutând acolo în temniţa din Seghedin, şi expunând în modul cel mai deschis idealul românismului soţilor, colegilor săi de închisoare, adică câtorva advocaţi, medici şi ziarişti maghiari, cari îşi ispăşiau osânda lor pentru ni scări duele şi ofense »de onoare«, şi alte asemenea nimicuri. Intr'o scrisoare dela 24 Maftie c. n. 1891, ce mi-a trimis din Seghedin, vechiul meu prietin îmi scria: ...»Felicifările le-ath primit atât la anul nou, cât şi la ono- mastică. Iţi mulţumesc pentru aducere aminte de amicul tău vechiu. După cum vei şti, eu sunt aici (în temniţa ungurească din Seghedin) împreună cu Paulina (soţia sa). Dinsa rriă cercetează în fiecare zi dela 9—12 şi dela 2—5. Lucru de sine înţeles avem şi spese mari. Dar n’avem ce face, dacă s’a întâmplat aşa. Acuma sunt în luna a 4-a, aşadar îmi mai restau 14 luni. In a doua vară, adecă a anului viitor, sperez a ne întâlni şi a povesti despre lucruri cari ne ating mai de-aproape. Eu astăzi petrec în parterul prinsorii Nr. 23. De prezent mu sunt mulţi deţinuţi. In societate cu dl Traian Pop1) ne trec zilele mai uşor. Iarna, ni-se pare, nu a fost aşa grea. Nu ştiu cum o să treacă vara, cu căldurile cele caniculare. Pe pustă e totdeauna ') Fost redactor Ia «Gazeta Transilvaniei», condamnat într’un proces de presă Ia un an închisoare. 238 mai cald ca in alte părţi. Apa rea, aerul nesănătos pe lângă alte incoveniente. Seara ni-se închide uşa la 8 ore, dem. la 5. Peste zi suntem liberi între zidurile cele înalte şi groase. Cetesc, scriu şi aşa trece zi de zi, însemnându-le în cartea vieţii*. (Din scrisoarea lui Ma- cavei, dela 24 Marttie 1891 din temniţa Seghedinului). * Scrisoarea a trecut fireşte prin mâna directorului temniţei, care, după citire permise espedierea. Procesul de presă a lui Macavei este bine a se cunoaşte şi reproduce, ceeace şi facem în următoarele rânduri.1) Procesul lui Macavei In anul 1890 un proces de presă fu intentat ziarului tri- buna* din Sibiu pentru doi articoli politici, scrişi de loan Macavei preot în Năsăud şi autor, iar Septimiu Albirii ca redactor respon- sabil al »Tribunei*. Apărător avocatul Iuliu Coroiaţi. Procesul a fost la Tribunalul din Cluj, la 11 Sept. 1890. Curtea cu juri compusă.din 12 Unguri. Public mult român, multe doamne. Articlii: Kossuth şi Tisza« şi »Ei şi noi«, apăruţi în Nrile 50/51 şi 102/103 a »Tribunei«. Pasagele mai mult remarcate de procuror din articolul »Kossuth şi Tisza", unde se amintesc eve- nimentele din 1848/49, sunt: »La 1848 şi 1849 am jertfit viaţa la mii şi mii de oameni, am jertfit floarea naţiunei noastre, respingând orice pactare cu idea de stat maghiar. Este cald încă sângele, care a curs şiroi în ţinuturile aceste. Deja aproape de un pătrar de secol ne-au chinuit politi- ceşte compatrioţii maghiari. Am fost excluşi din parlamentul ţerii, am fost excluşi din( justiţie şi din administraţie şi am fost apăsaţi pe toate terenele de acei oameni, cari nu au fost vrednici sâ-şi ridice cuvântul contra naţiunii noastre«. »Astăzi a sosit deja timpul, ca să ne ridicăm vocea cu mai *) Toate cele ce privesc acest proces sunt reproduse din «Gazeta Tran- silvaniei», Braşov 1890 Nrii 197—206. mare putere şi să zicem, că pe pământul patriei voim să trăim şi să murim ca Români şi numai ca Români. Şi în consecuenţă cu aceasta, respingând idea de stat maghiar, ne declarăm pentru caracterul poliglat al Ungariei, precum şi al monarhiei întregi*. »Şi dacă s’ar cugeta compatrioţii noştri maghiari, ca într’un moment potrivit să aplice iar atrocităţile din 1848, acuma le ră- spundem înainte: suntem pregătiţi!... dar suntem hotărâţi şi la aceea, ca să ne apărăm individualitatea naţională până la cea din urmă picătură de sânge. Pe noi nu ne mai poate surprinde nimica. Evenimentele, care se vor începe şi se vor desvolta înaintea noastră, sunt de mult cunoscute. Mai mult nu ne poate amăgi nimenea cu promisiuni, cu atât mai puţin compatrioţii maghiari, cari niciodată nu şi-au ţinut cuvântul dat. Tocmai de aceea, cu privire la evenimentele grave, cari ne vor putea ajunge, le zicem fraţilor noştri Români: » Aveţi minte, şi păziţi cu moderaţiune. Timpul frângerii pâinii este aproape«. In articolul «Ei şi noi« se zice între altele: »Am ajuns la marginea suferinţelor noastre pacinice. Şi nu numai noi, Românii acestei patrii, am ajuns acolo, ci asemenea nouă au trebuit să ajungă acolo toate naţionalităţile nemaghiare*. *....Acum dară sau numai ei, Maghiarii, au drepturi şi dato- rinţe şi au viitor, sau toate aceste drepturi şi acest viitor îl avem şi noi în aceeaşi măsură*. »Dacă numai ei, Maghiarii, au drepturi şi viitor în această patrie, — pretindem ştergerea legii naţionalităţilor. Mai întâi facă-se aceasta, iar atunci noi Românii, pe baza acestui principiu şi în ca- drul lui, vom fi siilţi să ne credem supuşi cutărui alt stat*. »Ce ar face Maghiarii dacă — — ca străini, cum suntem consideraţi de ei, am recurge la numărul şi puterea noastră tru- pească? Sau ar trebui să plece sau să se plece!!« »Dar ce ar face Maghiarii, dacă am ziceT Pământul acesta este al nostru, nu vă recunoaştem mai mult supremaţia, nici stă- pânirea asupra noastră, pentrucă patria aceasta nu este numai a voastră, ci dulcea patrie a tuturor? Ar curge sânge, pământul s’ar acoperi cu cadavre, dar s’ar curăţi aerul; din pământul udat cu sângele nevinovaţilor s’ar forma apoi patria noastră comună, care cu toată siguranţa nu ar fi numai a Maghiarilor*. »lar atunci sigur ar eşi la lumină, cine sunt ei şi cine suntem noi!? Atunci am ajunge la rezultatul final: ei prin ei şi noi prin noi«. »Europa şi numai Europa va fi chemată să decidă cândva viitorul acestei patrii. Europa va trebui să se pronunţe asupra dreptului nostru public. »Ei sau noi!!« Şi oare bine ar fi, ca alţii să ne clădească casa şi să ne aştearnă masa? Oare bine este, ca durerea şi amărăciunea, care ne pătrund, să nu le ştim noi vindeca ?« »...Ei, sunt stăpâni şi domni, noi suntem supuşi şi cer- şitori-------Toate pentru ei în numele statului şi nimic pentru noi în numele patriei. Trebuie să deosebim bine lucrul, căci Ma- ghiarul altceva înţelege sub stat şi altceva sub patrie. Statul pentru Maghiari este o pâine, din care singur Maghiarul poate tăia şi mânca. Tocmai de aceea idea de stat maghiar nu poate permite ca afară de Maghiar să poată gusta şi alţii din această pâine. Patria din contră este un ogor la al cărui cultivare trebue să conlucrăm cu toţii, noi naţionalităţile ca vite şi boi de lucru, ca unelte agricole, iar Magiarul ca domn cu bâta şi biciul. Nu trebue prin urmare să ne mirăm, că ne impută »nepatriotismul nostru®, cu deosebire când şi noi ca oameni ne ridicăm deasupra dobi- toacelor şi nu procedăm orbeşte în spiritul patriotismului comentat de Maghiari®. »...Ei, cari se provoacă la legile brutale plăsmuite în 1848 sub influenţa tunurilor şi a furcilor ridicate în toate colţurile Un- gariei şi Transilvaniei, — în adevăr astăzi nici nu se mai cugetă înapoi la durerosul absolutism, trecut peste capetele noastre ale tuturor®. »Ei, cari la 1866 au trădat patria comună şi interesele Tro- nului, nu ar trebui să uite, că mai pot veni asupra patriei ase- menea zile, când exemplul lor îl pot urma şi alte naţionalităţi®. »...Ei, care astăzi faţă cu noi — nemaghiarii — îşi permit atâtea ilegalităţi, uită că pot veni timpuri în care şi lor,| li-se va măsura cu măsura cu care se măsură nouă. Ei, cari în negân- direa lor au ajuns până acolo, că ne numesc pe noi numai aşa străini în patria noastră proprie, nu-şi aduc aminte, că sub alte împrejurări politice şi sociale, nu numai că-i putem numi străini, ci din contră îi putem scoate afară din hotarele acestei patrii. Şi oare ce ar zice şi ce ar scrie ei despre aceia, cari ar fi în stare să comită faţă cu ei lucruri atât de neomeneşti?* »Ce ar zice — presupunând cazul mult trâmbiţat al Daco- României, — dacă nepretenţioşii Români, folosindu-se de dreptul celor mai tari în stat, ar începe a trimite pe Maghiarii din Biharea în Dobrogea, pe cei din Maramureş în România-mică şi pe Secui în România, iar pe cei din Ardeal i-ar lăsa pradă Românilor din Ardeal ?«----------- . »...Idea de stat, care este numai umbra unui principiu mă- rinimos, trebue sfârticată şi ştearsă din lexiconul politic al Ma- ghiarilor*. »...Iar noi voim să rămânem străini şi tari şi să desvoltăm resistenţă de granit faţă cu atotputernicii Maghiari pe pământul patriei, pe această cale împiedecându-i în toate ideile, cu care ar dori să păşească contra noastră...« * După cetirea articolelor încriminate, cuprinse în actul de acu- zare, redactat de procurorul general Vita Sândor din Târgul Mu- reşului, procurorul Jeszenszky în acuza sa spune, că în acest stat numai o sigură naţiune este, cea maghiară, şi că locuitorii de limbi străine s’au contopit în această naţiune, neavând nici un titlu de drept deosebit. Acuzatul ţinteşte la spargerea unităţii naţionale, susţiind că aici Românii, Slovacii şi Sârbii au drepturi deosebite. Acuzatul n’are alt titlu de drept, ci se provoacă tot numai la ma- joritate. Această provocare este o ameninţare pe faţă a Statului maghiar, a integrităţii lui şi a unităţii lui naţionale. Este identică cu nizuinţele daco-române, ce s’au manifestat când cu procla- maţia iredentistă ş. a. Apoi procurorul Jeszenszky, cu înfumurare şi adevărată obrăz- nicie, continuă cu acuzaţiile sale contra Românilor. Astfel în acest proces, în faţa tribunalului din Cluj şi a unui numeros public a îndrăznit să insulte »medalia de aur* cu care împăratul a decorat Steagul batalionului I a Regimentului grăniţeresc românesc dela Năsăud: »Pentru statornicia în credinţa jurată în 1848/49* spunând că aceasta constitue o pată ruşinoasă pentru poporul român. Dar ce blăstămăţii nu erau permise procurorilor smintiţi, cari s’au 16 distins prin brutalităţi şi îndrăzneli nepermise adevăraţilor oameni ai justiţiei. Dar fiarele codrului sunt de multe ori mult mai puţin sălbatice, decât atâţia oameni din lumea aşa zisă »bună«i) Jeszinszky spune între altele »că naţiunea maghiară a pus vălul greu al uitării îmblânzitoare peste acele evenimente* (din 1848) pentrucă anul 1848 este pentru Dvoastră (Românii) o ruşine, pentru noi (Maghiarii) o glorie eternă«. In general discursul său este plin de întortocheri mincinoase — caracteristice Maghiarilor feudali. Fireşte că aminteşte adunarea dela 3/15 Mai la Blaj, unde au fost 15.000 valahi ale cărei hotărîri în contra Uniunii Ardea- lului cu Ungaria îl revoltă pe procuror, precum şi că Românii ţin cu împăratul şi că au denegat legalitatea şi recunoaşterea gu- vernului unguresc şi a respins Uniunea, ce s’a fost decretat pe calea legislativei (dar nu spune procurorul, că aceasta s’a făcut fără nici un consimţământ al Românilor, căci uniunea ar fi în- semnat moartea lor). In vorbirea lui procurorul aţâţă pe juraţi spunând, că Românii au fost aţiţaţi de anumiţi agitatori români, cari aveau în vedere numai rentabile posturi de prefecţi şi tribuni şi alte interese materiale şi nu adevărate interese ale poporului, căci de aceste se îngrijau — fireşte — Ungurii, cari »cu mărinimia şi sub influenţa ştergerii iobăgiei şi a încetării de privilegii şi clase (?) iau făcut pe Valahi egal îndreptăţiţi cu oricare popor civilizat din ţară«. Programul naţional dela Blaj din 1848, — zice procurorul — că »n’a fost altceva decât aspiraţiunea mârşavă a unei cete de oameni miserabili, cari vânează după interese materiale murdare şi cari prin funcţiuni şi trădări caută şi cerşesc influenţa«.2) Discută mult procurorul despre Programul Românilor sta- bilit la Blaj, îl suceşte şi-l întortochiază — dovadă că acest me- morabil act naţional românesc îl supăra pe el, ca şi pe guvern şi pe feudalii maghiari, şi astfel îi silea pe juraţi la condamnarea acuzaţilor. Apoi cu o perfidie ^specifică maghiară, procurorul le pune înaintea ochilor barbariile ce le-ar fi făcut Valahii în 1848 cu părinţii juraţilor, descriind intenţionat, în colorile cele mai in- ') Dr. Ioan Raţiu: In cauza Tofălenilor — de I. Georgescu. Sibiiu 1928 p. 63 şi 29—30. 2) Gazeta Transilvaniei 1890. Nr. 198 p. 2—3. 24$ fiorătoare şi povestind fapte groaznice, că «Valahii au belit de vie pe o doamnă, Zsigmond Laszlo, înaintea propriilor ei fete« — întrebându-se »oare asta s’a ţinut de programul românesc stabilit la 1848«. Răspunderea gravă a acestor atrocităţi cade singur numai asupra sufletului păcătos al agitatorului şi pentru aceea nu există iertare, nu poate fi niciodată achitare. El cere ca juraţii să con- damne pe acuzaţi, cu unanimitate. * Macavei cere apoi preşedintelui curţii să întrebe pe juraţi dacă ştiu româneşte. Preşedintele Peterffy refuză, spunând, că legea stabileşte cali- ficaţia juraţilor, că ea nu pretinde ca ei să ştie şi româneşte, deci întrebarea este superfluă. Macavei şi apărătorul lui cer a se trece în procesul verbal acest răspuns al preşedintelui. * Ungurii ca întotdeauna au sucit şi pervertit şi legile contra naţionalităţilor. Au inventat vorba naţiune şi naţionalităţi, adică naţiunea e formată din naţionalităţi şi ca nu cumva aceste se poată cere respectarea drepturilor lor le-au băgat în cercul cuvântului naţiune, fireşte naţiune maghiară. Toate popoarele din statul arti- ficial Ungaria formează o singută naţiune — cea maghiară, iar naţionalităţile fac părţi din naţiunea maghiară. De aceea Maghiarii nu permiteau celorlalte popoare — adică naţionalităţilor, după men- talitatea ungurească, să se numească naţiuni, căci numai o naţiune era, cea maghiară. Fireşte că tot după aceeaşi mentalitate grando- mană poporul maghiar nu este naţionalitate, ci naţiune. Cuvântarea de apărare a părintelui Macavei Spectabil tribunal, onoraţilor domni juraţi! >ln faţa mea11 stă în acest moment solemn şi în această1 sală chipul aceluia, căruia în viaţa mea m’am închinat şi pentru care strămoşii şi părinţii mei au purtat cea mai mare stimă, cea mai nefăţărită iubire şi cea mai mare credinţă. Dela moşii, strămoşii şi părinţii mei am învăţat, că alipirea faţă cu înaltul Tron, iubirea faţă cu patria să o cultiv şi să fac posibil, ca dânsa să străbată. 16* în cercuri din ce în ce mai largi în mijlocul massei române, care, asemenea mie, credincioasă a fost Tronului şi credincioasă este şi astăzi acestuia şi patriei. Aşi comite cea mai mare crimă faţă cu umbrele cele sacre ale strămoşilor mei, cari au format al II-lea Regiment românesc de graniţă Nr. 17 din Ţinutul Năsăudului şi care regiment cu multă bravură s’a luptat pentru Tron şi patrie timp de o sută de ani pe câmpiile Europei, — dacă în acest moment sublim, când este vorba de onoarea lor — atacată cu multă necuviinţă din partea d-lui procuror substitut — nu aşi respinge cu tot atâta indignaţiune această insultă. Se vede că d. procuror nu ştie cine au fost aceia, pe cari i-a insultat; se vede că dl procuror nu are nici cele mai elementare cunoştinţe despre trecutul glorios al Ţi- ' nutului Năsăudului; şi în fine eu ajung la convingerea, că dl pro- curor uită despre serviciile cele nespus de preţioase, ce a făcut tronului acest regiment în anul 1848, pentru care serviciu acest regiment a fost distins din partea M. S. Impăratului-Rege Francisc Iosif 1 cu marea medalie de aur, cu clasica inscripţiune: »Fiir stand- haftes Ausharren in der beschworenen Treue im Jahre 1848«. Dior juraţi! Ca preot român, care îmi deduc origina dela aceşti eroi ai patriei mele, este o calomnie pentru mine, care îmbrac acest vestmânt pe un trup curat şi un suflet fără de păcat, dacă numai un moment aşi suferi cele zise din partea dlui pro- curor regesc substitut, că aşi fi trădător. Strămoşii mei se revoltă în morminte, auzind această calomnie publică, zisă la adresa lor şi la adresa descendenţilor, dela un om atât de mic şi atât de neînsemnat. Noi Românii dela Năsăud trădători? Este o necuviinţă prea mare; este o oribilitate revoltătoare, pe care o resping cu toată hotărîrea şi cu toată solemnitatea. Noi trădători? Noi, cari la anul 1848 am ascultat de vocea Tronului; noi cari la anul 1848 fără de nici un încunjur ne-am sacrificat pentru apărarea Tronului avutul nostru, — noi să fim trădători? Întreb pe dl procuror: Noi să fim trădători? Iţi zic un resolut: veto, dle procuror, şi-ţi spun că eşti prea mic, decât să cutezi a ataca într’un mod aşa de drastic pe aceia, cari la anul 1848 au fost numai cu Tronul şi numai pentru Tron. 245 Dacă veţi cugeta acum, dlor juraţi, cu sânge rece asupra acestora, că eu încă mă trag din locuitorii acelui ţinut, nu cred, că nu vă veţi consterna de naivul epitet, ce mi-se atribue, de trădător. Dar noi Năsăudenii suntem dedaţi cu asemenea epitete, suntem dedaţi şi cu mai mult decât atâta. Cugetaţi, dlor juraţi, câtă impresiune rea a făcut asupra acelui ţinut cuvintele zise în incinta parlamentului budapestan de către on. domn deputat Csatăr: »Ducă-se în America«, când fără voia noastră ni s’au regulat averile noastre, administrate astăzi de oameni cu totului tot pentru noi necunoscuţi. Vă declar, dlor, că nu ne vom duce, şi nici nu are să meargă în America nici un Român din această patrie, ci asemenea lui Brutus vom săruta cu multă pietate pământul acesta, pe care ne-am născut, pentrucă nu suntem străini în această patrie, dar nici nu vom concede a fi trataţi ca străini. Trebue să vă aduceţi aminte, dlor, că atunci când, Ro- mânii au dat mâna cu Tuhutum, conducătorui Maghiarilor, au dat-o în aceea credinţă, că mâinile acelea, ca şi sentimentele, vor fi şi vor rămânea curate. Iar dacă Românii şi Maghiarii ar da mâna astăzi cu toată sinceritatea, eu sunt de acel cuget, că mai puternic popor nu ar exista în întreagă Europa, în întreagă lumea. Atunci nu ne-om teme nici de colosul dela Nord, nici de Daco- România, nici de Germania şi nici de o mare Boemie. Dior juraţi! Eu sunt născut din popor, trăiesc în mijocul poporului, îi cunosc durerile şi neajunsurile. Am purtat şi eu opinca românească, batjocorită din partea multor compatrioţi ma- ghiari; am purtat şi eu cămaşă scurtă, — ca copil — ţesută şi împodobită cu puişori şi flori cusute de mâna iubitei mele mame, cântând doina drăgălaşă românească. Dela acest popor am auzit şi aud, ce a fost anul 1848 pentru noi Românii. Ei bine, dle pro- curor, vorbeşti de aprinderi şi jertfe,--------să te duc eu la Nă- săud, dacă ai plăcere, şi să-ţi arătf ruinele institutului militar din Năsăud, să-ţi arăt mormintele acelora, cari au căzut jertfă onken- tes-ilor. Să-ţi arăt mai mult, dle procuror! Vino în casa mea părintească şi am să-ţi arăt ca mărturie o grindă din podul casei mele, pe care şi la care mă uit totdeauna, când întru în casa mea- Pentru ce sunt aceste, d-lor juraţi, chiar aşa şi nu »altmin- 246 trelea*. Pentrucă Românii dela Năsăud au ţinut cu tronul, după cum şi eu ţin, fără şovăire la acest cap încoronat, care este de faţă prin acest frumos tablou, ce se află în faţa mea în această sală. Dacă aş fi fost trădător, nu aş fi vrednic să port acest vestmânt frumos preoţesc, iar pe capul meu să esiste tonsura clericală. Domnilor juraţi! Văd, că dl procuror nu este în clar cu d-sa. Acum am să-i răspund şi la acea gravă imputare, că nu sunt numai trădător, dar mai sunt şi agitator. Mă coboară în loc să mă înalţe. Dacă aş fi agitator, d-le procuror, nu ar trebui să-i învăţ pe Ro- mâni lucruri cuminte chiar în gazete. Eu am atâtea ocaziuni de a conveni cu badea Stan şi badea Bran, încât fără să scriu le-aşi putea zice: Nu fiţi domoli. Ungurul e tot răul pe capul nostru. Să nu-l mai suferim. Nu trebue să-l cruţăm. Pe când eu chiar din contră, ce zic în »Tribuna«: »Fiţi cuminte. Păstraţi-vă bunul cum- păt*. Se potrivesc acuma unele ca aceste cu ideile unui agitator? Sau este dl procuror de acea credinţă, că agitatorul şede liniştit în casa sa, liniştind şi pe alţii? Un agitator nu ar sta cu fruntea deschisă înaintea d-lor Voastre, şi nu ar descoperi cu atâta sinceritate cele ce simte po- porul român. Un agitator din contră, ar umbla din casă în casă, din sat în sat, din oraş în oraş şi asemenea fluturelui ar lăsa ar- mele agitării peste tot locul, pe unde numai ar străbate. Nimic însă din toate aceste pentru persoana mea. Aşa e, d-le procuror? Dar merg mai departe! Dl procuror cu prea multă tărie a răstălmăcit cuvintele »frângerea pâinii este aproape*. Atunci când aşa am scris, am vrut să atrag atenţiunea poporului român asupra împrejurării, că ministrul Coloman Tisza, faţă de care nu numai Românii, dar toate naţionalităţile au avut cele mai temeinice plân- geri, a căzut dela cârma statului şi că au după toate prevederile să ajungă în fruntea guvernului oameni, cu cari se va putea mai uşor înţelege Românul şi cari vor face ceva bine şi pentru Români. D-lor juraţi! D.-Voastră ştiţi, că toate partidele maghiare au fosEnemulţămite cu acest om. Şi oare nu ne este iertat'şi nouă a fi nemulţămiţi? Ba da! Şi astăzi suntem nemulţămiţi noi Ro- mânii. Aceasta v’o declar cu toată francheţa. întreb însă: Ce are a face dl procuror, când apără pe Kosuth şi Tisza? Dacă Kosuth şi Tisza s’au simţit ofensaţi, trebuiau să 247 mă tragă Domniilelor la răspundere, iar nu dl procuror? Eu însă nu i-am atacat ca persoane, ci am atacat principiile lor politice. Atacând principiile lor, nu am agitat pe poporul român contra poporului maghiar. Iar dacă vorba e de agitare, dacă vorba e de a fi lucrare ascunsă între Români, întreb pe dl procuror, cum de nu a pus mâna pre vre-un agitator ascuns, pe un agitator, care nu scrie în ziar? Sunt în această patrie trei milioane de Români, mă mir că dl procuror nu pune mâna pe nici un agitator, care nu pe calea presei să agite — ştiind că are să fie adus aci, unde mă aflu şi eu, — ci aşa pe sub ascuns ? Este prea mare cutezare din partea d-lui procuror când mă numeşte agitator, dar este nespus de mare cutezarea d-sale atunci când fără nici un argument, fără de nici o cunoştinţă despre per- soana mea este în stare a mă numi trădător; dar nu numai pe mine, ci şi pe vechii grăniţeri dela Năsăud. Sărmanul procuror! D-lor juraţi! Domnul procuror este atât de mărginit în cu- noştinţele istorice dela anul 1848, încât este în stare a susţinea aici în faţa mea, aici în faţa şi auzul publicului român, care ne aude şi care are cunoştinţă despre faptele săvârşite la anul 1848, că d-nii N. Bălcescu şi Eliade au venit la anul 1848, în Ardeal, cu menirea, ca să unească pe toţi Românii în o mare »Daco- Românie!!« Ce slab istoric! Ce necunoscător al ideilor domnilor Bălcescu şi Eliade! E foarte mărginit dl procuror! D-lor! Domnul Bălcescu, drept că a fost la anul 1848 la Blaj şi peste tot în Ardeal, dar în scopul, ca să îndemne pe Ro- mânii din Ardeal să dea mâna cu revoluţionarii lui Kosuth. Acesta e adevărul. Dl procuror ar trebui să înveţe istoria şi să-şi câş- tige de altă parte cunoştinţe despre epoca anului 1848. Ar trebui, ca procurorul să nu spună neadevăruri aici în faţa D.-Voastre, d-lor juraţi, aici în faţa mea şi a publicului român, care ştim multe din 1848. Ce au răspuns Românii ardeleni d-lui Bălcescu? Cerce dl procuror! Noi ştim şi este treabaJ noastră, ca să ştim toate ca un popor conştiu de vitalitatea noastră! Românii la 1848 au zis: Nu! Nu, zicem şi noi astăzi, când ne vedem apăsaţi, când ne vedem traşi înaintea acestui înalt tribunal! Concedeţi-mi a ceti un pasagiu din cele scrise în anul 1848 248 despre Românii ardeleni în ziarul «Kpsuth. Hirlapja«, în un articol de fond dela 18 Octomvrie 1848 citim la adresa Românilor din Ardeal unele ca acestea: «Cu escepţia aşa numiţilor »paria«, abia există pe suprafaţa «pământului popor mai vrednic de compătimire, ca valahimea ar- deleană; poţi să-l prinzi în jug ca pe vite, de cari se deosebeşte «într’adevăr numai prin faptul că vorbeşte!®1) Daţi-mi voe d-lor, să mă revolt eu astăzi aici în sala aceasta şi în faţa Dvoastră despre această obrăznicie ce se adresează po- porului român în 1848. O zic, o susţin şi cu deplină cunoştinţă de mine desaprob şi resping această calomnie dela poporul român din Ardeal. Respinge-o şi d-ta d-Ie procuror! D-le procuror! D-ta nu ai citit programul Românilor din 1848. D-ta nu ai citit programul Românilor dela anul 1881, 1884 şi 1887. Iată ce am scris eu: «Cu acest program am păşit faţă cu teroriştii lui Kosuth la anul 1848. cu acest program am păşit faţă cu ministrul Tisza la anul 1881, 1884 şi 1887«. D-le procuror! Se vede că d-ta încă nu ai cunoştinţă despre «tipărirea memorandului Românilor«, în care se cuprinde programul poporului! Destul de rău pentru d-ta, ca procuror regesc. Nu se prea şede această neştiinţă dela un procuror. Citeşte, d-le şi în- vaţă carte, apoi şi numai apoi şezi la această masă. D-lor juraţi! Dela anul 1848—1890 aţi suferit D.-Voastră, sau ori şi care dintre cetăţenii acestei patrii? Nu, nu aţi suferit. Şi dl procuror numai mă îndeamnă, ca să-l reproşez fără nici o cruţare, ca pe un om, care nu este în stare a-şi trage seama cu d-sa şi a se stăpâni în necunoştinţele sale. Stăpâneşte-te d-le, barem când te afli înaintea oamenilor, cari ştiu destulă carte românească. Iar eu îţi spun, că ştiu şi mă nizuesc a o şti şi a o cunoaşte. D-lor juraţi! Permiteţi-mi, ca să Vă declar un ce pe cât de adevărat, pe atât şi de sincer, încât se ţine despre aserţiunile d-lui procuror despre »Daco-România«. Te întreb'însă, dar te întreb cu toată seriozitatea, d-le pro- curor, de unde ai cunoştinţa Daco-României ? Unde îţi sunt căr- ') »A pâriăkon kivul alig van szânandobb nep a foldhâtân, mint az erdeiyi olâhsâg; jaromba foghatod mint a marhât, melytol valoban csak annyi- ban kiilombozik, hogy beszel!« -240 ţile, mapele şi proclamaţiunile Românilor ardeleni despre toate aceste? Te rog, — adă-le înainte ca »corpus delicti«. Toate aceste insinuaţiuni şi afirmaţiuni sunt însă adevărate minciuni şi calomnii la adresa Românilor ardeleni. Toate aceste nu le poate produce dl procuror! Unde sunt d-le procuror, dovezile d-tale? In vânt? Regret! Dar îţi mulţumesc. Merg acum cu un pas mai departe! Atunci când am scris »A noastră este învingerea», am în- ţeles că noi Românii, cari ne-am luptat alăturea cu oposiţia par- lamentară maghiară, am răsturnat pe dl Coloman Tisza, pe acest om atât de fatal pentru noi Românii. Dar, d-lor, Vă declar, îmi este ruşine de acuza d-lui pro- curor. Îmi este ruşine, că nu s’au acuzat articolii mei în întreg cuprinsul lor. Atunci aşi fi fost mândru! Atunci mă puteam lăuda în faţa naţiunei mele, că iată pentru adevărul cel mai sincer, dl procuror m’a tras la această barieră. Aceasta însă nu o pot face astăzi, după ce d-sa mi-a luat posibilitatea aceasta, pişcând ase- menea purecelui pe corpul omenesc, ici şi colo, rămânând numai urme roşii. Ce purece!? Se vede că a fost o anumită intenţiune în scoa- terea pasagelor incriminate! Aceasta s’a făcut cu gândul, ca în inima şi sufletul D.-Voastră, să se escite ură faţă de persoana mea, faţă de curata mea intenţiune, ca faţă cu cel mai leal supus al Maiestăţii Sale şi cu cel mai iubitor de patria mea şi de na- ţiunea mea. D-lor juraţ! Vă asigur pe caracterul meu preoţesc, că noi; Românii nu purtăm ură faţă cu poporul maghiar! Vă declar însă,; că procesele de presă sunt numai o sgândăritură între D.-Voastră şi noi, care între actualele împrejurări politice nu este bună. Veniţi dar, d-lor juraţi, ca în acest moment solemn să dăm mâna frăţască, — dacă vă convine, — şi să nu mă priviţi nici pe mine, nici pe confratele Albiţii de trădători şi agitatori, dar nici să nu cugetaţi captare pe nici un Român conştiu de sint din această patrie! Spectabil tribunal! Onoraţi juraţi! Atunci când am citat articolul din »Nemzet« şi reprodus în ziarul »Tribuna«, în care noi naţionalităţile nemaghiare, contrar 250 spiritului legii dela 1868, despre egala îndreptăţire, suntem nu- miţi »străini«, mi-am zis: de unde şi până unde obrăznicia scrii- torului din »Nemzet« ? Domnilor! Pe baza legii din 1868, noi naţionalităţile din Un- garia, fără deosebire de «rasă« şi confesiune, formăm în sens po- litic o singură naţiune. Aici se cuprind şi Maghiarii! Prin urmare, d-lor juraţi, ce însemnează aserţiunea ziarului »Nemzet«, că noi naţionalităţile nu suntem egale cu naţiunea? întreb pe dl procuror, că cine şi unde este naţiunea şi cine şi unde sunt naţionalităţile ? întreb însă, despre naţiune, sau despre naţionalităţi este vorba, când ne mândrim cu 15,000.000 de Maghiari? Şi ce am făcut eu? Am zis domnilor dela »Nemzet« — «pretindem abrogarea legii despre naţionalităţi!* Ca să vedem naţiunea şi naţionalităţile! Eu aşteptam după toate aceste răspunsul dela »Nemzet«, ca dela cel mai acreditat ziar guvernamental! Dar cu durere, vă mărturisesc, în loc de răspuns mă văd cu proces de presă. D-lor juraţi! Este oare aceasta libertate de presă? Este acum permisă polemia ziaristică cu un jurnal guvernamental? Dar, d-le procuror, pentru ce nu aţi intentat proces de presă ziarului »Nem- zet«, care face deosebire între «naţionalităţi- şi »naţiuni«! Mi-ar fi părut foarte bine, ba eu, şi peste tot Românii şi ziariştii români eram mulţumiţi, dacă se aflau şi pentru alţii o chilie de puţină odihnă în prinsoarea de stat. Sau numai noi Românii ne plângem de nedreptăţile comise în această patrie? Nu o face aceasta şi oposiţia naţională a rassei maghiare atât în presă, cât şi în parlament şi în provincii? Ba da, o face, şi o face cu mai mult sgomot. O face pe faţă şi chiar afară de marginile permise prin legea de presă! Eu, d-lor juraţi, nu am scris contra naţiunei maghiare, con- stituţiunei sau contra statului, ci contra guvernului, care se iden- tifică pe sine şi numai pe sine şi partidul său cu statul, şi aceste dovezi toate le-am scos din ziarele maghiare. »Peşti Naplo« dela 9 Martie 1888 scrie următoarele: »Dacă guvernul maghiar şi-ar fi dat osteneala de a organiza bine statul, dacă ar fi guvernat în conştiinţă şi după dreptate, dacă le-ar fi câştigat pe naţionalităţi, — atunci ar fi dat ţerii sale şi patrioţi credincioşi. Dar principiul guvernului actual este, că statul e dânsul 251 şi partidul său, şi toţi aceia, cari nu sunt guvernamentali, trebue nimiciţi, trebue respinşi din viaţa publică, să nu ia parte din bine- facerile statului şi să nu se poată susţinea în viaţa socială. Aceasta naşte o amărăciune generală, şi care nu s’a născut de Maghiar, e gata să afirme, că e respins din monopolul statului, fiindcă e de partidul naţional, şi guvernul face dintr’însul pasivist, panslav şi omladinist. »De exemplu, guvernul împarte o mulţime de decoraţiuni, mobilisări şi titluri celor cu un trecut îndoios şi prin aceasta răsplăteşte serviciile aderenţilor săi, dar nici că se gândeşte, ca prin aceasta să câştige aderenţi statului şi naţiunii maghiare«. (Tribuna Nr. 47/1888.) Un ziar maghiar cutează a scrie şi a afirma aşa ceva; nu »Tribuna« sau »Gazeta« (Transilvaniei) sau »Luminătorul«, ci se vede că chiar Maghiarii se revoltă de sistemul teroristic de astăzi. Auziţi d-lor juraţi, şi vă miraţi ! Mă mir mai mult de dl procuror, care a tăcut, cu desăvârşire a tăcut! Mergem şi mai departe, la un alt ziar maghiar! Ziarul »Egyet- ettes«, în traducerea »Tribunei« Nr. 292 an. 1889 scrie: »Dacă peste câteva sute de ani, cronicarii vor face amintire de Unguri... vor spune, că a trăit un popor pe plaiurile Tisei, care a putut să se mulţămească a se nutri cu minciuna, care s’a lăudat în faţa întregei lumi, că e liber, pe când el n’a fost decât o ceată de sclavi, care se poate cumpăra pe bani mişeleşti«. Dacă »Tribuna«, acest organ de publicitate românesc, scria aşa, era demult trasă la răspundere. Adevărat este d-le procuror? Auziţi acum, d-lor juraţi, ce scrie ziarul »Kolozsvâr«. In unul din Nrii săi din Mai 1888 ziarul »Kolozsvăr« scrie aproape în acest limbagiu dela 1848: »Vre-o câţiva preoţi dela sate, inculţi, decăzuţi, semibarbari şi superstiţioşi, vre-o câţiva nădrăgari din oraşe, care trăiesc din zgomot. Unii sunt^fanştici, alţii râvnitori de câştig, alţii bolnavi. Şi aceştia tulbură o ţară. Pentrucă le e lucru uşor la un popor ocupat cu lucrul. Acest popor e sărac, neînvăţat, rămas îndărăt. Mintea acestui popor o ţine legată superstiţiunea, iar sănătatea popa lui. Da, popa, care îl face să postească mai mult de jumă- tate de an!« (»Tribuna« Nr, 102 an, 1888), 252 Eu cred, că autorul nu cunoaşte poporul românesc şi nici preoţimea română. Dacă eu sunt incult, semibarbar şi nebun, nu merit să mă aflu înaintea D.-Voastră, d-lor juraţi, şi înaintea acestui spectabil tribunal, unde se află un public atât de distins. Onoare mie şi desonoare scriitorului. Iar cele ce vi-le spun, vi-le spun d-lor, ca un adevăr sfânt, ca un adevăr, care purcede din o inimă curată, care păstrează cele zise de sf. apostol al ginţilor: »Câte sunt adevărate, câte sunt cinstite, câte sunt drepte, câte sunt iubite, câte sunt curate, câte sunt de bună laudă, aceste să gândiţi — şi Dumnezeul păcii va fi cu voi!« Şi Dumnezeu va fi cu mine, iar Dumnezeul păcii m’a pro- tejat şi mă va proteja până voiu întră în mormânt. D-lor juraţi! Sunt cazuri însă, în cari şi foile D.-Voastră scriu adevărul, despre care eu vă vorbesc. In ziarul »Pester Uoyd« cetim: »Timpul nimicirii popoarelor a trecut. Idea de naţionalitate a făcut să se scoale înaintea ochilor noştri popoare înmormântate şi le-a condus la viaţă înflorită«. (Tribuna Nri 294—1889). Aşa dar timpul perirei noastre a trecut. Foarte potrivit; avem aşadar să trăim ca Români în această patrie. Voiesc acum a rectifica, d-lor juraţi, şovinismul numit ma- ghiar ! Acest şovinism devine rău, devine periculos în momentul, când se leagă de o idee, de »ideea de stat«. Eu şi Românii peste tot nu ne legăm de »idee«, ci ne legăm de patrie. Pentru noi există patria şi nici decum idea de stat, care sacrifică interesele iubitei noastre patrii. Cu toate aceste, această idee o potenţază într’un mod re- voltător pentru noi Românii, din această patrie, ziarul »Nemzet«, când scrie unele ca aceste: «Cea mai înaltă misiune, deşi sună paradox, este, ca (naţiunea) să se creeze pe sine: adică, naţiunea politică să devină în realitate naţiune maghiară în înţelesul social şi cultural, iar Ungaria kă devină stat naţional, şi nu nulnai po- litic. La noi există statul ungar, dar nu e gata naţiunea maghiară, care să-i umple cadrele. «Naţiunea politică maghiară există, aceasta suplineşte popus-ul lui Verboczy. Aceasta este Ungaria, dar să nu ne amăgim: ade- vărată naţiune maghiară nu există, ci numai rasă maghiară®. (După »Tribuna«, Nr. 245 (7 Nov. 1889). Este un ideal vecinie pierdut!... Dar de acest ideal se încearcă a-1 demonstra dl Sipos Orban, revizor şcolar în Biharia. lată ce scrie d-sa: »Să nu desperăm, va veni timpul, când se vor schimba treburile, când şi în bisericile gr.-cat. serviciul divin se va celebra în limba maghiară, ba chiar se vor înfiinţa eparhii gr.-cat. şi greco-orientale maghiare®. (»Tri- buna«, Nr. 269—1887). lată, d-lor juraţi, până unde merge un om..., care este în stare a ne ataca limba, în care trebue să ne rugăm atotputerni- cului Dumnezeu în sfânta biserică, şi care limbă ca limbă bise- ricească este aprobată prin atâtea şi atâtea bule ale S. S. Ponti- fici, ca limbă naţională-bisericească. Pentru această limbă mă lupt şi mă voi lupta, ştiind, că apăr o naţiune conştie de sine şi con- ştie de vitalitatea sa. Şi Vă declar cu fruntea ■ ridicată, că sunt mândru, că m’am născut creştin şi Român. Iar pentru creştinism şi româmsm sunt în stare a suferi orişice din câte este în stare a suporta un trup omenesc. D-lor juraţi! Daţi-mi voie să nu vă las în rătăcire faţă cu pasajul din articolul incriminat: »Ei şi noi®, în care e vorba de colonizarea Maghiarilor pe teritoriul României libere. (Aci Macavei citeşte pasagiul cu Dobrogea). Vedeţi, d-lor juraţi, cum s’au negles cu totul pasagele fa- voritoare naţiunii maghiare? Căci ce este în acest pasagiu ca şi în tot articolul? Sunt nişte suposiţii logice, fără a fi puse ca teze politice, pe care ar fi a le rezolva cândva poporul român! D-lor juraţi! Dupăce cred, că v’aţi convins din vorbirea mea, că nu sunt trădător de patrie, nu sunt agitator şi nici inimic al naţiunii maghiare, ca şi nici inimic al vre-unei naţionalităţi, să ne întoarcem către dl procuror şi să-i zicem: De unde ai susţinut cele descoperite în acuză ?u Vă rog însă pe D.-Voastră, d-lor juraţi, a rămânea liniştiţi şi a judeca asupra nedreptăţii, ce mi s’a făcut prin această acuză ca celui mai leal cetăţean. D-lor juraţi! Voesc a fini! Inima şi sufletul D.-Voastre, pre- cum şi seninul minţii D.-Voastre au să hotărască astăzi faţă cu mine, şi faţă cu amicul meu, dl Septimiu Albirii. Abstrageţi. dela noi orice favOruri personale. Abstrageţi dela aceea, că eu am fa- milie, cari în acest moment aşteaptă cu nerăbdare verdictul Dv. Abstrageţi şi dela aceea, că eu ca preot, stând pe baza legii, am deşteptat pe fraţii mei români, ca să-şi păstreze onoarea naţională şi să nu se considere ca străini în această patrie; abstrageţi şi dela aceea, că fii mei sufleteşti cu multă nelinişte aşteaptă şi do- resc a mă reîntoarce în mijlocul lor şi a le descoperi cele petre- cute astăzi, şi mă judecaţi numai ca cetăţean cu intenţiuni bune şi nobile faţă cu patria şi tronul. Judecaţi-mă ca cetăţean, după cum scrie ziarul »Kolozsvâr«. Ziarul »Kpfazsvâr«, în unul din nrii săi din Octombrie 1887» scrie un articol, care de minune se potriveşte cu actuala mea poziţie ca fiu din popor: »Vom găsi pe fii mai buni ai patriei, pe conducătorii mai serioşi, pentru care conducerea nu e o profesiune, ci misiune sfântă, pe cetăţenimea, ale cărei interese mari şi adânci nu sunt identice cu interesele de abonament ale ziarelor respective, pe poporul, care iubeşte vatra şi familia, pentru care patria nu este o lume de ilusiuni învechite, false, ci baza reală a intereselor zil- nice*. (După »Tribuna«, Nr. 234—1887). Vedeţi-mă, dlor juraţi, că eu sunt fiu din popor! Nu sunt gazetar, nu trăiesc din abonamente, ci din muncă dreaptă. Dum- nezeu vă lumineze mintea şi dacă sunt culpabil mă condamnaţi, iar eu am să mă supun justiţiei, pe care o respectez şi pururea o voiu respecta ca toţi Românii*. . * Dupăce interpretul, Dr. Aurel lsac, expune pe scurt, în ungu- reşte, vorbirea de apărare a preotului Macavei, urmează vorbirea de apărare a redactorului acuzat, Septimiu Albini, tot în româ- neşte. Din acesta reproducem numai câteva pasage. El spune :,| »...Dar(-sub impresiunea vehementelor cuvinte ale dlui acusator public (procuror) mărturisesc, că am început să şovăesc în hotărîrea luată de acasă (de a se apăra). Dsa (procu- rorul), care nu a apelat la conştienţa, ci la patriotismul Dvoastră, aşa după cum Dsa îl înţelege; Dsa care nu vă provoacă să ju- decaţi în numele dreptăţii, ci în numele naţiunii, nu dreptăţii voeşte să-i daţi reparaţie, ci naţiunii: Dsa, zic, pentru mine tiu iriai poate fi un organ al justiţiei, ci numai un adversar politic şi încă un fanatic adversar politic... «...Guvernul cere dela Dvoastră, dlor juraţi, să intraţi în vederele lui şi să-1 sprijiniţi în intenţiunea să de a pune căluş în gura presei româneşti. Treaba Dvoastre este să-i faceţi sau să nu-i faceţi guvernului pe voe. Conştiinţa meâ este liniştită, aştept liniştit verdictul Dvoastre. Mai multe nu am să zic«. (Din Gazeta Transilvaniei 1890. Nr. 204 p. 2). Din vorbirea apărătorului Iuliu Coroiaţi extragem câteva pasagii: »D1 acuzator public în focul tinereţelor (ilaritate) a mers şi mai departe decât »Nemzet« şi nu s’a mulţumit cu ce a zis ziarul »Nemzet«, ci a numit pe fii naţiunei române nepatrioţi,, trădători de patrie, descompunătorii statului ungar, trădări de Maiestate, ba chiar şi necredincioşi... ' îmi cade greu, când aud, că un bărbat, care este organul oficial al guvernului, aruncă în faţa naţiunei române aceste acuse. Tocmai de aceea în numele meu propriu şi în numele fiecărui fiu al naţiunei române (preşedintele întrerupe: nu ai mandat să vorbeşti în numele naţiunei române) resping aceste epitete...........ac- tuala Ungarie nu au întemeiat-o singur numai Maghiarii.... ce priveşte Ardealul să ne aducem aminte de împăcarea dela Aschileu, când naţioalităţile şi-au întins dreapta unele altora, alegându-şi din propria lor iniţiativă principe... Prin urmare la venirea lor, Ma- ghiarii au găsit aici raporturi de stat organizate. Dintre naţiunile de aici, naţiunea română a trăit deja atunci ca atare sub propria ei numire. După colonizarea (cu Unguri) şi după primirea fră- ţască a Maghiarilor însă a condus afacerile ţârii în bună înţele- gere şi împreună cu ei au luat parte la adunările ţării, ceeace se dovedeşte în modf neîndoios prin datele dietei din Alba-Iulia dela 1291. Mai departe ea avut exclusivii ei knezi şi voivozi şi ea a luat parte mai mult ca celelalte popoare ale patrei la apărarea ţării şi aceasta a făcut-o totdeuna până în cele mai apropiate timpuri. Chestiunea întemeierii patriei stă deci pe aceste base şi noi cu acelaş drept, ca şi Maghiarii, putem să zicem, că suntem aceeaşi naţiune â patriei şi aceiaşi fii credincioşi, ca oricare altă naţiune şi fii«. Ce priveşte susţinerea patriei, biruit’a naţiunea maghiară prin proprii săi fii genetici barem în o sigură luptă? Nu. Tot prin chestiunea susţinerii statului trebue să constatăm, că din sânul naţiunei române s’au tras şi s’au ridicat bărbaţi, cari au exercitat o înrâurire hotărâtoare asupra viitorului patriei. Noi nu suntem străini în această patrie, ci suntem fii acestei patrii, cu drepturi istorice şi legale, am avut aspiraţiunile noastre naţionale, pe cari avem datorinţa a le realiza în toate împrejurările... în Ungaria nu a existat niciodată raportul naţional de învingător şi învins şi că principiul de naţiune domnitoare şi naţiune stăpânită niciodată nu a ajuns la valoare de drept public... constatez, că principiile şi pretenţiunile, ce se manifestează acuma pe aceste baze, sunt nişte excrescenţe utopice ale naţiunei şi guvernului maghiar... Acuzatorul ne face imputarea că punctul de vedere politic, pe care l’am avut noi la 1848, nu se poate justifica, e ilegal, e o ruşine? Din contră punctul de vedere al Maghiarilor, a lui L. Kossuth, ar fi unul din cele mai glorioase? întreb: e o ruşine a fi cu necondiţionată credinţa şi alipire cătră Tron, cătră Casa domnitoare şi către dinastie? Căci, dacă atunci a fost aceasta o ruşine, ruşine ar trebui să fie şi azi. Eu aşa ştiu, că aceasta nu e nici o ruşine, şi cu mine împreună aşa o ştiu şi ceialalţi Ro- mâni. Aceasta este una din caracteristicile articolului încriminat. Apărătorul arată apoi între altele cum un înalt funcţionar maghiar din Cluj a primit dela tatăl său o puşcă cu cuvintele: «Iubite fiule, probează cum ai putea să tratezi cu aceşti Valahi sălbatici!« Şi băiatul a împuşcat 12 locuitori (români) neînarmaţi din Morlaca, cari fără nicio judecată devin victimile morţii. Astfel de cazuri putem aduce destule... In 1848/49 abia s’au stâns vr’o 10.000 vieţi maghiare, pe când victimile Românilor au fost aproape 40.000 suflete... La! 1861 Fr. Deac a enunţat: desvoltarea şi asi- gurarea vieţei noastre constituţionale pe baza deplinei egale în- dreptăţiri. Promisiuni cari nu s’au ţinut, nu s’au respectat. Ardeiul a fost ţară liberă şi independentă, cu legi separate, independente, cu sancţiune pragmatică separată. După eliberarea poporului în 1848, Ardealul quatalis s’a or- 257 ganizat separat la 1863, a avut dieta separată, la Sibiu, în care s’au votat, potrivit popoarelor din această ţară, naţiunile română, maghiară, secuiască şi săsască, legi speciale recunoscute, pe baza raportului numeric, pe bazele tradiţionale şi istorice, culturale şi materiale. **' După catastrofa dela 1866, Ardealul a fost alăturat la Un- garia — dar nu contopit — de cătră o dietă, în care a domnit oligarhia, iar poporul, care constituia ţara, a fost exclus şi fără a fi întrebat, l’au tratat ca şi când ar fi fost supus cu armele. Cu introducerea dualismului, poporul român cu drept cu- vânt s’a temut, că cu acest sistem s’a inaugurat şi domnia poli- tică măiestrită de rassă. Cu aceasta stă în contrazicere diametral opusă întreaga desvolfare istorică de o mie de ani a vieţii noastre de stat, cu aspiraţiunile naţionale tradiţionale ale poporului român şi cu interesele sale naţionale de viaţă, dar mai presus de toate stă politica aceasta în contrazicere neaplanabilă cu cerinţele orga- nismului politic neînlăturabil al statelor constituţionale moderne. A crezut că nu va fi împiedecată în desvoltarea sa. Şi ce s’a întâmplat? După multe svârcoliri s’a adus legea electorală şi legea despre naţionalităţi. Legea electorală este un spuriu (bas- tard) al legilor dela 1790/1, iar alegerile la noi se întâmplă, cu puţine escepţiuni, tot în sensul acelora, şi acuma, după încetarea feudalismului, întâmplată înainte de asta cu 42 de ani (în 1848), şi după decretarea Uniunii aci pe teritoriul Ardealului este altă lege electorală, şi pe teritoriul Ungariei iară alta«. Apărătorul desvoltă apoi dispoziţiile asupritoare a legei elec- torale deosebite pentru Ardeal, după care, din cauza marelui cenz, din 72 cercuri electorale, abia sunt 7 (şapte), în care Românii în număr de 1V2 milion pot fi reprezentaţi în parlament, — deci le- gile acolo făurite, se fac fără de dinşii. Legea de naţionalitate nu se respectă, nu se execută. Ro- mânii nu sunt admişi în funcţii de stat... 11 Statul n’a ajutat până acuma (1890, — dar nici mai târziu) nici o şcoală sau instituţie culturală românească, — ba chiar dacă Românii au voit să-şi facă şcoli, etc., din banii lor, statul a fost contra. Ce priveşte presa, se face excepţie între presa românească şi cea maghiară. Nici unui ziar unguresc nu i-s’a intentat proces 17 258 pentru vr’un articol politic maghiar, oricât de aţâţător ar fi fost sau de oricare gazetar unguresc ar fi fost scris, chiar când au conţinut câte o lesă Majestate. (Nu, nu, niciodată). Dar sub con- stituţia maghiară de astăzi, polecrită cu multă îngâmfare, liberală, ziarele româneşti nu pot scrie nimic, nu le este permis nici să se plângă... şi în urmă declară, că cele expuse de procuror, sub presiunea şovinismului, sunt neîntemeiate şi se combat ele pe ele.1) Verdictul în procesul părintelui Macavei a fost: un an şi jumătate temniţă de stat la Seghedin. * Părintele Macavei, terminându-şi osânda Ia înapoiarea sa în Nâsăud fu primit triumfal, cu flori şi cuvinte de încurajare, de popor şi intelectuali — jandarmii ungureşti însă alungau cu puş- tile mulţimea, pe care se căzneau a o împrăştia. Civilizaţie maghiară! In zilele în cari dăinuia procesul Memorandului la Cluj — marele proces al naţiunei române din Ardeal cu Ungurii şi în care cei 14 membrii ai Comitetului partidului naţional român erau osândiţi de şovinismul barbar maghiar, în ziua de 25 Mai c. n. 1894 (la 28 de ani şi 8 luni închisoare de stat şi spesele de 3238 florini v. a.), în frunte cu Dr. Ioan Raţiu şi Dr. Vasile F.ucaciu, amicul şi conluptătorul al acelora: părintele Ioan Macavei, care su- ferise ceva mai înainte calvarul temniţei maghiare dela Seghedin, — îşi da blândul său suflet în mâinile Creatorului. In mijlocul verii etăţii safe, o boală crudă de plămâni, pri- cinuită de suferinţele vieţii neigienicei temniţi, tăiă firul vieţii pă- rintelui în ziua de 25 Mai, orele 9V2 a. m., în al 35-lea an al etăţii şi al 12-lea al fericitei sale căsătorii. Ioan Macavei a fost un zelos şi vrednic bărbat, un luplător energic şi pururea credincios cauzei naţiunei române. El a dat un exemplu nu numai de luptă, ci a dat şi dovadă de jertfă pentru sfânta cauză al poporului său. i l ♦ *) *) Din »Gazeta Transilvanei 1890. Nr. 206 p. % 259 Martirului naţional Ion Macavei f In sănge-ţi inmuiai tu peana Şi slove roşii se făceau. Căci sângerândă era rana, Ce Jraţii tăi o îndurau. Şi ce să vreai tu suflet mare, Decât să aperi sfântul drept, S’aduci, de poţi, o alinare In mult rănitul nostru piept?! Dar osândit-au lupta dreaptă, Al sufletului tău prinos, . Şi ţi-au făcut atunci răsplată In chipul cel mai păcătos. La trup şi suflet nedreptatea Lovitu-te-a cu braţ barbar, Prea multă ţi-a fost ţie partea Din al vieţii trist păhar. Dar astăzi ţi-ai luat tu sborul, O altă lume să găseşti, Şi duce-vei cu tine dorul Şi gândurile-ţi româneşti... Elena Simtion învăţătoare din Ardeal.1) I 1 ■) Din «Revista Bistriţei Nr. 21/1903. 17 BCU Cluj / Central University Library Cluj