Nr. 21
  ARHIVA SOMEŞANĂ
     RE vrsTĂ ISTORICĂ-CUL TURALĂ
             CUPRINSUL:
                                   Pag.
      Virgil Şotropa • Contribuţii la istoria bisericească . . 453
Memoriile căpitanului-auditor Şotel................479
Virgil Şotropa: Ofiţerii şi subofiţerii regimentului
      nâsâudean în 1765, 1766 şi 1771     ......... 498
              PAGINI ISTORICE CULTURALE
           losif Naghiu: De Oerando despre Rodna şi grăniceri 510
           Adunările generale ale ^Astreu la Năsăud . . . .‘515
           ■Virgîî Şotropa: Din actele şi scrisorile episcopului “
           temeni................................................528
                        _ COMUNICĂRI
        Emil Precup: Un vrednic preot grănicer...569
        Victor Corbul: «Versul lui Napoleon Bunăparte«
             şi încă ceva........................ 572
        Dela Muzeul limbii române, Cluj..........575
                FIGURI GRĂN1ŢEREŞT1 NĂSĂUDENE
        luliu Moisil: Alexandru Bohăţel............578
    loan Fbrian Câmpianu............607
    Pedagogul Vasile Petri..........625
    lacob Mureşianu.................642
    Colonelul Caro! baron Fnzenhero . . 666
    Vasile Bob Fabian rT~rTT"T~7~r682
t_______ Mitropolitul Gavril Bănj$tŞ0 Bodoni 697
BCU Cluj i Centra] University Library Cluj
          Redacţia, administraţia şi direcţia revistei:
    »ARHIVA SOMEŞANĂ« Năsăud, Str. Vasile Naşcu, 29
                  Năsăud.JQ3L
253
       In 1 Ian. înfiinţat în Năsăud perceptorat.
       In April şi Mai şi-a clădit casă de piatră preotul Macedon
Măierean, iar în Rebrisoara subloc. pens. Lăzăric.
       In 18 Mai a murit în Năsăud maiorul pens. Velican.
       A. 1854. Comisarul Fabricius înlocuit cu Kanczusky.
       Din 1 Nov. până Iulie 1855 Basil Crăciun a fost învăţător
în Beudiu.
       Cu finea lui Oct. s’au sistat subcomisariatele cercuale şi in-
trodus oficii districtuale şi cercuale (Kreis- und Bezirksămter).
       In anul acesta s’a făcut împrumuturi de stat.
| A. 1855. Din 30 Iulie B. Crăciun a servit îh Beudiu ca notar
apoi din 1 Nov. 1855 — Iulie 1856 iarăş învăţător acolo.
       A. 1856, In Rodna comisar cercual: Schiiller, adjunct Flore
Porcius. In cursul anului s’a lucrat de întregul cerc al Rodnei
la şoseaua dela Rodna—Cârlibaba spre Bucovina. Tot atunci s’au
început şi lucrările ’la drumul peste Strîmba.
       Din 1 Nov. 1856 — Iulie 1857 Crăciun iarăş învăţător în
Beudiu. In cursul anului elevul Basil Popiţan care în 1849 în timpul
revoluţiei merse cu batal. 2 la Galiţia, şi fu promovat subofiţer,
acum avansă ca subloc. la regtul de inf. Arhiduce Ludovic.
       Iarna anului 1858 a fost foarte grea, din Nov. 1857 — finea
Febr. 1858, au săcat izvoarele, nu se putea măcina la mori, apa
îngheţase până în fundul Someşului, şi numai la Paşti au scăpat
oamenii de zăpadă şi ghiaţă. Oamenii de 100 ani povesteau că
n’au apucat aşa un frig şi o lipsă de apă. Lipsă de fân. Ziua de
plug 3 fl. v. v.
       Podul peste Someş iarăş s’a clădit din nou de palirul Svoboda.
                        Adaos: Diverse însemnări
       Intru aducere aminte de întâmplările veacului se înseamnă
următoarele:
       Sf. biserică s’a căjsătat pomană dela Rodna veche; ’dupăce
s’a coborît satul acesta Vărarea din Valea Botoae aproape la 90 ani
şi dupăce s’a aşezat i s’a pus nume nou Nepos prin porunca
înălţatului împărat losif. Pe aceea vreme s’au şi cătunit satele din
apa Rodnei până la Mocod şi până la Rodna veche şi satele Bâr-
254
  găului şi Târgovenii. Atunci s’a iertat şi porţia ce era pusă după
  ţinerea pământului.
        După cătunie s’au iscat taberi adecă războaie cu Ţara Bur-
  cuşului, a Poliacului, a Frâncului şi altele adeseori.
        La anul 1817 dupăce au cercat înălţatul împărat Franz cu
  împărăteasa sa ţerile, s’a milostivit şi au venit şi aci la Năsăud;
  s’au aşezat taberile, s’a pus pace şi a ţinut pacea până la 1848.
  j\poi s’a ridicat Ţara Ungurească asupra înălţatului împ. Ferdinand,
  s’a făcut războiu, au ieşit cătanele la războiu pe Ţara Ungurească
  şi la Ţara Galiţiei. S’a început bătaie cu Ţara Ungurească, Ungurii
  au biruit, au luat Ardealul şi în luna lui Ianuarie 1849 pela Naşterea
  Domnului au întrat şi aci în regiment la Năsăud, la Rodna şi la
  Bistriţa şi au prădat satele.
        Cătanele noastre adecă ale împăratului, dupăce au ţinut bătaie
  în Ardeal şi n’au putut învinge cu Unguri, au retirat cătră Ţara
  Moldovei şi a Galiţiei. Ungurii rămaseră aci cu noi din luna lui
  Ianuarie până în luna Iui Iunie, subt a căror stăpânire am şi stat.
        In 22 a lunei lui Iunie a venit o armată de Muscani, care
  bătându-se a învins pe Unguri şi i-a alungat cu foc la Ţara lor.
  Noi Românii apoi am scăpat de subt stăpânirea lor iară subt
  stăpânirea înălţatului împărat.
        In a. 1848 în care s’a început bătaia a împărăţit Ferdinand.
  In a. 1848 Dec. 2 a lăsat împăratul Ferdinand împărăţia şi s’a
  încoronat Franz Iosef. Intre anii 1849 şi 1850 s’au întâmplat mari
  şi grele oşti, că s’a fost ridicat Ţara Ungurească asupra Ţării
  Ardealului să ne biruiască şi să fim ungurilor slujitori. Dar totuş
  batăr că au perit mulţi ostaşi, Ungurii n’au biruit.
"" La sfârşitul anului 1850 dupăce s’au duduit (izgonit) Ungurii,
  s’a aşezat pace şi făcânduse multe sfaturi prin adunări la înalta
  Curte la Viena, a ieşit sfatul că nouă Grănicerilor să ni se ia ar-
  mele şi să nu fim cătane, precum am fost. Cu începutul lunei
  Aprilie 1851 luându-ne armele am căzut sub stăpânirea domnilor
  comisareşi, nu mai mult grăniceri ci ţereni ne chemam, şi regi-
  mentul s’a şters ,cum fusese numit: al 17-lea român de graniţă,
  şi cătanele noastre cari au stat la a. 1849, 1850 şi 1851 în garni-
  zoane în Ardeal au căutat prin înalta poruncă împărătească a primi
  cătunia regulatică căpătând numerul 50 sub stăpânirea Excel. Sale
  Dlui General Furst Thurn Taxis. Şi ţara toată a Ardealului s’a cătunit.
    Reflexiuni pe vârful Ineului
                                           Virgil Şotropa
    Vara anului 1921 am petrecut-o cu familia în mica staţiune
climaterică Valea Vinului de lângă Rodna, unde departe de zgo-
motul şi vrajbele lumii, în văile încântătoare şi pe plaiurile mun-
ţilor, puteam să aflăm adevărată desfătare şi recreaţie. Văzând că
timpul e favorabil şi statornic, am hotărît să urcăm pe muntele
Ineu (2280 m), al cărui pisc formează punctul de atracţie pentru,
toţi turiştii cari vizitează împrejurimile Rodnei.
    Intr’o frumoasă dimineaţă de Iulie — când după datina moşte-
nită din noianul secolelor şirul lung de secerători curge pe Someş
în jos, iar cete de oieri şi stânaşi urcă pe văi spre culmi — am
plecat <^u fiica mea, cu două nepoate şi cu doi studenţi pe Izvor
în sus, şi trecând prin codri vestitelor mine rodnene, după o
urcare de două ori* am ajuns la plaiurile şi potecile cari duc la
înălţimi. înveliţi de razele dătătoare de viaţă ale soarelui şi sorbind
miresmele ierburilor ce ne înconjurau, păşiartipe covorul de cim-
bruşoare şi bulbuci, arginciţe şi garoafe, clopoţei şi gălbinele
spre ţinta a cărei depărtare ne înşela atât de mult. Insfârşit la
11 ore iată-ne ajunşi sub piscul format de un bloc stâncos, depe
care doi păcurăraşi sburdalnici priveau râzind la noi caşi când
ar zice: ce chiu şi vai pentru voi, când noi urcăm aci numai
jucându-ne. încă un ultim avânt şi apoi stăm pe muchia Ineukii
ca pe o mică şi îngustă platformă, a cărei continuare spre Nord
o formează colţi mai mari şi mai mici ce cad în adâncimi pră-
păstioase.
256
      Era o zi splendidă cu aerul extraordinar de curat, încât
puteam să ne aruncăm privirile în cele mai mari depărtări. Turişti
cari au fost de mai multe ori pe Vârful Ineului ne spuneau că
sunt rari zilele în cari orizontul să fie în toate direcţiile curat de
ceaţă, deci putem zice că noi de astădată am avut mare noroc.
Nu ne puteam sătura de-a admira priveliştea inpunătoare ce se
desfăşura jur-împrejurul nostru. Insfârşit tinerii se aşezară pe pă-
mânt într’un grup aparte, petrecându-se cu cântece, glume şi
chiote, iar eu mi-am ales loc de odihnă piatra trigonometrică cu
care e marcat punctul cel mai înalt al muntelui. Şi acum s’a ade-
verit zicala că tinerii trăesc în prezent şi viitor, iar bătrânii în
trecut. Cum mi s’a mai molcomit sângele agitat de greutăţile ur-
cuşului şi de varietatea impresiilor, prinzând ochii mei figuri,
situaţii şi privelişti cunoscute, mintea îndată a început să toarcă la
amintirile trecutului.
      Spre apus vedeam înălţându-se dintre ceilalţi munţi Ţibleşul,
puteam bine deosebi chiar şi fără de lunetă, pădurile, păşunile
şi colibile preserate pe coastele muntelui. Ţibleşul cu văgăunile
sale prin cari vânătorii îndresneţi urmăresc ursul, şi cu poenile
sale acoperite vara de o vegetaţie admirabilă care inspiră pe lo-
cuitorii munteni ai satelor mărginaşe să povestească copiilor în
serile lungi de iarnă, lângă focul din vatră, «legenda zinelor din
grădina de pe munte«.
      Am avut în copilărie un bun prieten în comuna Teici* anume
pe Sever Ganea despre care scria atât de înduioşător, în »Amin-
tirile« sale, regretatul Augustin Paul fostul meu urmaş în redacţia
»Gazetei« din Braşov, mai apoi secretar la consulatul român din
Budapesta. Cu mine absolvise Ganea în 1885 liceul din Năsăud,
iar cu Paul au studiat împreună la universitatea din Graz, şi ajun-
gând să fie medic de regiment în Agram deodată în etatea cea
mai frumoasă îşi puse capăt vieţii, fără ca cineva să ştie până
azi motivul faptei sale. Cu sărmanul Sever am petrecut în vacanţe
zile frumoase, pescuind pe Telcişor şi Sălăuţa ori făcând excursii
prin văile romantice Fiad şi Fiezăl cari duc la poalele Ţibleşului.
Odată mergând prin pădurile seculare de brad pe Fiad în sus,
într’o poiană ascunsă dăm de o căsuţă ca o jucărie, curăţică şi
bine îngrijită. Era o moară mică numai cu o piatră, la care pe
un cănăluţi de scânduri, construit la marginea pădurii, curgea un
părău(i limpede ca cristalul. Apropiindu-ne de morişca misterioasă,
la uşă ne întâmpină o băbucă care ne pofteşte înăuntru. Intrăm
curioşi în camera mică, în coltul căreia stetea coşul şi durăia piatra
morii, toate în miniatură. La masă şedea un moşneag cu privirea
aţintită spre noi, ne salută scuzându-se că nu-1 lase picioarele
să se scoale. îndată ce Oanea le spuse bătrânilor că el e fiul no-
tarului din Teici, ne poftiră să şedem, băbuca aduse lapte şi mă-
măligă şi apoi haide la poveşti. Moşu Tănase Bichigeam ne în-
trebă de toate ce se petrec în sat şi în lumea mare. Ni se tângui
că deşi se apropie de suta de ani ar fi destul de înputere, numai
picioarele nu mai vreau să-l slujească, pe afară trebue să se spri-
jinească în cârje ori să se tragă în patru brânci. A fost vânător
pasionat şi-l doare că acum nu mai poate alta decât să puşte din
ferestrue ratele sălbatece care înoată pe cănăluţul moriştii. Deodată
auzind pe Oanea că-mi rosteşte numele, mă întreabă agitat că ce
rudă mi-a fost popa Iacob Ş. din Maieru; îi spun că a fost bu-
nicul meu. Atunci moşneagul îmi apucă şi strânge mâna şi cu
lacrămi în ochi îmi povesteşte ce prieteni buni au fost ei în tinereţe,
cum înainte de a se preoţi bunicul au servit ambii ca subofiţeri
în regimentul nostru năsăudean şi cum au trăit ca doi fraţi în
bine şi în rău, luând parte împreună la multe răsboaie. «In vara
anului 1812« îmi zice cu voce tremurândă, »am fost trimişi
amândoi până la Danzig, şi la întoarcere către trupele austriace
ale prinţului Schwarzenberg, am văzut pe vestitul împărat Napo-
leon Bunăparte, călărind în fruntea generalilor săi, în drum spre
Rusia«. îşi poate oricine închipui ce însemna pentru fantazia co-
pilului faptul, că în 1878 el vorbeşte în morişca dela poalele Ţible-
şului cu veteranul Bichigeanu, care în 1812 a văzut faţă în faţă
pe marele Napoleon.
      A murit de mult Nestorul de pe Fiad şi eu privind din Vârful
Ineului spre Ţibleş, mă gândesc (cu drag la clipele petrecute în
căsuţa şi morişca lui. —
      îmi îndreptez apoi privirea spre Maramureş, unde Românul
e sărac în ţară bogată. In zările depărtate se pierd culmile mun-
ţilor pe cari păşunează vitele altor litfe, iar prin aşezările de odi-
nioare ale falnicilor vânători de zimbri şi zdrobitori de horde
tătăreşti, vezi azi cum puii lipitorilor satelor îşi scot capul din
ferestrele caselor ţărăneşti. Este mult putregaiu în ţara lui Dragoş,
şi va trece încă lung timp până ce iubirea de neam şi patrie va
fi îndrumată în brazda sa firească.
      Cu ocazia unei escursii făcute înainte cu vr’o treizeci ani,
plecând dela Borşa în jos am întâlnit în capul unui sat doi flăcăi
zdraveni călări. I-am oprit şi întrebat că cine e preot în satul lor?
Cu un surâs ironic îmi răspunde unul: »Popa Pişta«. Mi s’a
urcat sângele în cap. »Cum poţi să-mi răspunzi aşa«, îi zisei
mânios »când vezi că şi eu sunt român caşi tine şi te întreb
de cea mai respectabilă persoană din comuna ta?« Probabil cre-
zuse despre mine că sunt vr’unul din călăii poporului, dar văzându-
şi greşeala adause îndată: »lartă domnule pe popa nostru îl cheamă
N.  N. dar el nu ne are grija, umblă numai cu streinii, şi nici la
biserică nu ne spune vre-o vorbă bună, de aceea nici dela noi
nu poate aştepta mare dragoste*. Sosind în altă comună mare
chiar când sătenii în ziua Sf. Petru şi Pavel ieşiau din biserică,
am început a vorbi cu ei şi a-i întreba de una alta. La început erau
foarte rezervaţi şi mă priviau cu neîncredere, după ce le-am spus
însă că cine sunt şi de unde vin, începură a-şi deschide inima
şi a se tângui amarnic de soarta lor: Cum domnii lor nu numai
Maghiarii ci şi Românii, îi tratează ca pe vite; prin cancelarii sunt
întâmpinaţi numai cu sudalme, ocări şi batjocură; înaintea legii
n’au nici un drept faţă cu străinii care le jupuesc pelea, adăogând
încă multe alte amănunte foarte, foarte triste. Se poate că în timpul
mai nou încep a porni spre o ameliorare stările sociale de acolo,
şi ar fi păcat de moarte să se lase peirii un neam vânjos care
şi altfel din nenorocire stă cam izolat de massa compactă a ele-
mentului românesc.—
      Mă întorc spre răsărit unde se înşiră ca nişte mărgăritare
colinele »dulcei Bucovine, veselei grădine« şi lumina soarelui cade
în toată splendoarea peste pădurile mai apropiate şi lanurile
mai depărtate. Chiar la picioarele noastre porneşte dintr’un mic
tăuşor Valea Lalei şi făcând mai multe ocoluri şi coturi, se varsă
la depărtare de vreo câţiva kilometri în Bistriţa Aurie.
      In 1897 plecasem din Rodna cu vărul meu Clain Porcius
pasionat vânător şi pescar, cu profesorul de desemn Flore Mu-
reşaft şi cu fratele acestuia, peste rtiuntele Rotunda pe Bistriţa
în sus până în faţa Lalei. Aci trebuia să trecem râul repede al
Bistriţei. Doi dintre soţi urcară pe caii cu cari veniserăm, unul trecu
desbrăcat păşind cu mare grijă peste pietrile lunecoase, iar pe
mine după multe târgueli un şvab, care tocmai pescuia acolo, mă
înduplecă să nu mă desbrac, zicând că mă va trece el în spate.
Mă ia în cârcă şi la început merge cum merge lucrul, eram însă
greu, şvabul meu începe să gâfăe şi chiar la mijlocul apei deodată
mă lasă pe o lespede. Eu însă nu-i dau libertate, îl ţin strâns de
ciafă, şi cu toate protestările şi văicărelile sale e nevoit să mă ia
din nou în cârcă. Mă mai duce câţiva paşi, iar eu văzând că e
pe cale să-şi dea sufletul, îl scutur odată bine apoi sar îmbrăcat
cum eram în apă şi între hohotele soţilor, care aşteptau la ţărm
desfăşurarea tragediei, ies însfârşit la liman, ud până aproape în
brâu. Era în dricul verii, deci uşor mi-am uscat hainele şi încălţă-
mintele, apoi în dispoziţie excelentă am plecat cu toţii pe roman-
tica vale a Lalei în sus până la un loc potrivit de popas. Ni-am
ridicat un cort şi două zile şi o noapte am tăbărât acolo ca Ro-
binzoni moderni. Până când fraţii Mureşeni strângeau vreascuri
pentru foc, vărul Clain arunca undiţa în părăul de munte şi prindea
un păstrăv după altul, iar eu şezând pe pământ lângă nişte tufe trebuia
numai să întind mâna după afine şi mure. Adevărat rai pământean !
      încă un episod din copilărie îmi este legat de frumoaşa
Bucovină. Eram în 1874 în şcoala primară, când tata mă duse
cu sine într’o escursie la care luară parte: căpitanul suprem (pre-
fectul) Alexandru Bohăţiel, unchiul meu vicecăpitanul Florian Por-
cius, deputatul Sigismund Pop, medicul Dr. Ştefan Pop şi jude-
cătorul Ariton Mărcuşiu. Unchiul luă cu sine şi pe fiicele sale
Filuca şi Susana şi pe nepoţii săi pe copiii preotului Isidor Pro-
copianu din Căndreni. Acest vrednic preot era om unic în felul
său: român verde în mijlocul celor ce în mare parte erau cuceriţi
de spiritul elementului dominant ;r bărbat cu un caracter, ferm,
altruist şi apărător al poporului, neîmpăcat faţă de puhoiul cutro-
pitor străin, din care pricină adesea ajungea în conflicte foarte
supărătoare chiar şi cu mitropolitul Morar Andrievici.
      Trecurăm cu trăsurile prin oraşul Bistriţa, prin Bârgae şi
prin romanticul pas al Bârgăului, iar către seară ajunserăm în
u
Căndreni, primiţi cil toată dragostea de preot care deşi văduv,
se aranjase de astă dată ca să poată găzdui o societate atât de
mare. Împreună cu micii mei ortaci, cu copiii popii care erau
fericiţi că se văd acasă, am cutreerat imediat întreaga grădină
frumoasă situată împreună cu casa parohială şi biserica, pe o
colină. Văzând apoi cum întreg grupul escursioniştilor întră în
biserică, noi băeţii încă am alergat acolo, şi am ascultat cu smerenie
cum bărbaţii pe rând au cântat câte un cântec bisericesc. Chiar
când părăseam locaşul sfânt, iată sosesc noi oaspeţi: protopopul
Constantinovici din Dorna, Ţurcan din Fundul Moldovei şi alţi
câţiva preoţi cu cucoanele, apoi ca petrecania să fie completă
mai pică şi taraful lăutarilor din Bistriţa. După cină veselia îşi
ajunge culmea, preoţii îşi leapădă reverenzile şi haid cu bătrâni
cu tineri se’nşiră la o horă ca din poveste. Către miezul nopţii
pe noi copiii ne duc femeile alături într’o cameră şi ne aştern
pat sub o masă lungă. De unde să putem însă adormi, căci chiar
dacă mai conteniau musica şi dansul din sala oaspeţilor, atunci
repede alergam la ferestrele deschise şi ascultam prin întunericul
nopţii Ia doinele jalnice ale plutaşilor de pe apa Dornei. Când
însfârşit era totuş să adormim, ne-au trezit încăodată sunetele
prelungi şi melancolice pe care le scotea din trimbiţă poştalionul
diligenţei, care venind dinspre Bistriţă trecea pe şoseaua din vale
spre Câmpulung.
      Un drăgălaş colţ al patriei noastre este mica Bucovină, din
care totdeauna am întors cu impresii şi amintiri plăcute. Şi acestea
n’au putut fi şterse nici în 1920, când făcând profesorii şi elevii
liceelor din Năsăud şi Dej o escursie monstră prin Bucovina am
aflat şi văzut încă multe şi triste urme de ale crâncenilor lupte
ce s’au dat în 1914—1915 între Dorna şi Cârlibaba. —
      Privesc apoi de pe Ineu cu încordare să văd trecătoarea
istorică care în vremuri depărtate ducea pe tainiţa munţilor din
Bucovina spre Ardeal. Când încă nu existau alte căi de comunicaţie,
ca cele de azi prin Pasul Rodnei şi al Bârgăului, pe potecile de
munte treceau călătoriii dintr’oj ţară în alta; pe ele au năvălit în
vechime popoarele barbare şi au întrat după pradă hoardele tătare;
negustorii şi drumaşii de tot felul peste înălţimile munţilor trebuiau
să apuce calea ca să-şi vadă de afaceri în ţara vecină.
      Acolo unde zace satul Coşna cu casele răsleţe, îşi ţinea
popasul cel mare Petru Vodă cu oastea sa, aşteptând o zi favo-
rabilă spre a trece în Ardeal. Intr’o zi senină urca apoi coastele
dinspre Bucovina şi pe spinarea munţilor Panaşuri şi Cucureasa
o apacă spre Valea Someşului. De câte ori a făcut el drumul
acesta şi de câte ori depe piscurile falnicilor munţi ambiţiosul
domnitor va fi privit cu dor şi sete la întinderile mari de pământ
pe cari voia să Ie cucerească şi să le împreune cu Moldova sa.
Dupăce prin abile şi îndrăsneţe manevre politice a reuşit să între
şi el, ca şi înaintaşul său Ştefan cel Mare, în posesiunea cetăţilor
Ciceu, Cetatea de Baltă şi încă şi Unguraşul, puse mâna şi pe o
parte a Văiei Someşului, şi chiar înainte de asta cu 400 de ani se
hărţuia cu cetatea săsească Bistriţa, ca şi pe ea s’o încovoaie sub
stăpânirea sa.
      Parcă-1 văd pe trufaşul Vodă călare în fruntea căpitanilor şi
oştirilor sale, cu mantaua fâlfăindă şi cu ochii pironiţi spre ţara mult
ahtiată. Depe culmile dimprejur îl salută tulnicele şi chiotele cio-
banilor: »Trăiască Petru Rareş desrobitorul nostru/« Pleacă înainte,
trece vârful Cucuresii şi coboară apoi spre Şanţul de azi, unde
pe atunci numai ici-colea era câte un bordeiu. înaintea Rodnei
îl întâmpină pârcălabul său, care-i raportează despre toate aface-
rile şi-l pofteşte apoi în mica sa rezidenţă, unde Saşii au trebuit
să facă loc Românilor spornici. Din Rodna pleacă Vodă pe Someş
în jos prin Maieru, Sângiorz, Ilva şi Feldru, pretutindeni întâm-
pinat la întrare în comună de săteni în frunte cu cnejii lor cari
îi întind pâne şi sare. Dealungul drumului ce duce prin sate bă-
trânii cad în genunchi înaintea Domnului, slăvindu-I, iar Român-
cuţele harnice şi curăţele, neveste şi fete, stând înaintea porţilor,
se închină adânc şi apoi cu ochii învăpăiaţi, cu obraji îmbojoraţi
şi cu sinurile zvâcninde privesc în urma soţului frumoasei dar
nefericitei Doamne Elena. Ajungând în dreptul satului Vărarea,
care pe atunci era ,situat în dreapta pe deal, trece călare cu oamenii
săi Someşul şi o apucă pe Valea Carelor, ori tot înaintează până
la Rebrişoara, şi trecând aci râul urcă printre dealuri până la
marele sat săsesc Dumitra, unde de obiceiu îşi întindea lagărul
când asedia Bistriţa. Poposeşte puţin, dar n’are astâmpăr, urcă
Dealul Târgului şi de acolo priveşte crâşnind spre cetatea Bistriţii
4
care-i face atâtea griji. Stă, stă şi apoi murmură: »Tu Bistriţă rea
şi haină, cum îmi surâzi când îmi merge bine, şi cum rânjeşti şi
mă muşti când sunt nenorociţii
      A fost pentru Românii someşeni un vis de 30 de ani, cât
a ţinut domnia moldoveană, după care iarăşi au căzut în robia
vechilor asupritori. —
      Pecând lăsam să treacă pe dinaintea ochilor caleidoscopul
amintirilor, deodată aud Ia spate răsuflând din greu; era un turist
echipat în toată regula, care chiar urca pe stâncă. Salută şi mă
întreabă dacă acesta e Vârful Ineului. »Da«, îi răspund »cum vezi
şed chiar pe vârful Vârfului«. Scoate orologiul, spune câte mii
de paşi a făcut, apoi se întoarce şi strigă altor trei tovarăşi în
vale, care însfârşit sosesc obosiţi şi asudaţi. Erau conţi maghiari
cari nu puteau destul admira priveliştea, şi se rugau de o infor-
maţie ori alta pe care bucuros le-o dam. Poate oricine să-şi în-
chipue ce durere li se furişa în suflet Ia gândul, că pământul ce
zace la picioarele lor nu mai aparţine coroanei »sfinte, apostolice»
de adiniaori.
      După desfătarea sufletească tinerii mei tovarăşi doreau în-
sfârşit să-şi mulţumiască şi stomacul; ne-am aşezat deci pe o
pajişte dintre stânci, am deschis desagii cu merindele şi ne-am
ospătat între cântece, dând drumul câte unui smeu care sbura
peste munţi, urmărit cu interes şi de ochianele grofilor aşezaţi
ceva mai înjos de noi.
      După ce am mântuit şi fotografiile îndatinate, am plecat cu
mare alaiu, acu la întoarcere pe alte plaiuri, peste locuri foarte
stâncoase, aşa că sosind mai la vale chiar şi ciobanii se mirau
cum de am putut străbate pe acolo. Printre turmele de oi şi cire-
zile de boi şi vaci, cari sătule coboriau la stâne şi staule, apoi
traversând o admirabilă pădure de fag, am sosit în amurg la Isvor,
unde cu deliciu am luat cu toţii bae, după care am plecat spre
locuinţe, prea mulţumiţi de impresiile unei zile neuitate.
                 11               \                         11
                                          ✓
                 I  ’   '         \
 Acte, corespondenţe şi ordonanţe
                 vicariale
        Ca completare şi continuare a documentelor bisericeşti publicate în nu-
merile anterioare ale »Arhivei Someşene«, lăsăm să urmeze aci un şir de acte
importante scoase şi transcrise din protocoalele şi catastifele vicariale care —
salvate de^DirectoruljrejO^tei noastre — au fost predate oficiului vicarial din
NăsăucT
       1834       Oct. 11. — Fostul vicar al Rodnei, actualul canonic
şcolar Ioan Nemeş a plecat azi înainte de masă la Blaj şi din
lipsă de inventar a lăsat cvartirul vicarial nepredat urmaşului său
(Marian). Se aduce la cunoştinţa comandei regimentului, că cu
ordin. epp. d. d. Blaj, 26 Sept. c. N. 902 Ioan Marian a fost numit
administrator vicarial, şi în ziua de azi (11 Oct.) şi-a început slujba;
roagă să i se predea cu inventar în seamă cartierul şi să se facă
reparaţiile necesare; toate scrisorile privitoare la Vicariatul Rodnei
să se trimită la adresa lui. Colonel era Hermani. Tot aceasta se
raportează şi episcopului.
                                        *
       1835       Iun. 21. — Vicarul Marian face cunoscut regimentului
că cu rescriptul episc. Lemenyi d. Cluj, 16 Ian. 1835, Nr. 24 şi
decretul gub. din 23 Dec. 1834 pe1 lângă că e »OberIehrer«1 este
numit şi Vicar al Rodnei.
                                         *
       1836       Iunie 3. — Episcopul r. cat. Kpvăcs de Tusnad trece
prin Vicariat.
                                        *
4*
      1837        Febr. 17. — Cu îndămâna canonicei vizitaţii in Sângeotz
am aflat o bisericuţă de lemn toată spartă şi negrijită, cât nu
asămăna altei decât unui lăcaş de mult părăsit. Aceasta bisericuţă
a fost mai de mult în câmp pe locul unui om privat, s’a ţinut
bagseamă un călugăr la dânsa. Ridicând 1. împărat losif călugării
acei de pădure de pe aici, a rămas bisericuţa pustie şi mai târziu
fu adusă în sat şi pusă de-a stânga Someşului. Se face rar în
ea slujbă; să fie casată. Marian.
                                       *
      1838. — Intr'o scrisoare a Vicarului către Corn. regimentului
d. d. 11 Mai 1838 în chestia catehetului şi capelanatului se zice
între altele:
      Bei der durch die allerhochste Anordnung vom 4. Mărz,
publiciert den 23. Juli 1787, vorgenommenen Pfarren-Regulierung
ist die Zahl der im Stabsorte Nassod fungierenden Priester auf
3 Individuen reduciert und festgesetzt worden, nămlich: nebst
dem Distrids-Vicarius, der immer der fungierende Pfarrer ist,
noch 2 Caplăne. Diese Caplăne waren verheiratet, in Nassod
einconscribiert, und starben im J. 1822 ab. Hierauf wurde der
Katechetendienst dem Qefertigten (Marian) als Pfarrer zu Zagra
und seit dem J. 1824 als Unterlehrer an der hiesigen Oberschule,
dann die eine Capelansstelle dem ledigen Weltpriester Dunca
iibertragen, und so verrichteten wir den Dienst beider Caplăne
und des Katecheten bis im J. 1829 als Dunca zu seiner Befor-
derung eine Professur in Blasendorf, und dessen Stelle der nun-
mehrige Caplan Johann Lazar ein hiesiger Qrenzer bekam.
      Weil aber dieser nur in der Muttersprache lesen und not-
diirftig schreiben kann, so sah sich Qefertigter bei der stetten
Krănklichkeit des Vicarius Nemeş, neben seinem Schul- und
Catecheten-Dienste auch Vicarial- und Pfarrgeschâfte zu erfiillen,
genotiget, bis im J. 1832 als er zum Oberlehrer im l-ten Walach-
Rgte versetzt wurde. Dann wusste man sich nicht anders zu
helfen, sondern iibertrug den Katechetendienst dem N.-llvaer
Pfarrer Lupşaf und iiberliess die Pfarr- und Kapelangeschăfte dem
Lazar allein bis im J. 1834 als Gefertigter wieder hier zum Ober-
lehrer transferiert auch die Vicariats- und Pfarrverwaltung in einer
sichtbaren Unordnung ubernahm.
265
      Er dachte gleich auf den Ersatz des abgăngigen ersten
Caplan und Katecheten, fand aber keinen mit den dazu erforder-
lichen Kenntnissen und Eigenschaften begabten Priester, dass er
auch den katechetischen Unterricht in der Oberschule erwiinscht
erteilen konnte, und hielt fur gut nach Moglichkeit sich anzu-
strengen damit das Oeschăft nicht leide, bis ein in jeder Hin-
sicht entsprechendes Individuum hiezu sich vorfinden wiirde.
Nun aber hat sich diesseitig Grenzer Macedon Pop aus St.
Georg, Weltpriester und Professor der Poesie zu Blasendorf
hervorgetan, der zugleich die bereits resignierte Catecheten- als
auch die durch den Tod des l-ten Caplans und Catecheten
Anton seit dem J. 1822 erledigte Capelansstelle zum besonderen
Vorteile des Dienstes ersetzen konnte.
      Auch hat sich das Vicariat darum beim Hochwiirdigsten
Ordinariate verwendet und die diesfăllige Bestimmung unter
27 v. M. N. 286 erhalten.
      Die beiden friiheren Caplăne waren allhier conscribierte
verheiratete Grenzer und bewohnten ihre Grenzhăuser, so wie
der nunmehrige Lazar ist, der in seinem Grenzhause wohnt.
      Den in Rede stehenden l-ten Caplan und Catecheten
Macedon, als ledigen Priester hier einzuconscribieren oder zu
adoptieren wăre wider die Adoptierungs-Norm, da er die dem
Erloschen nahe sein sollende Grenzfamilie nicht aufhelfen kann,
mit Beibehalt der geistlichen Wiirde nicht heiraten darf, und
durch einen Einheimischen diese zwei Stellen ersetzen zu konnen
sind keine Aussichten, da kein Nassoder sein Kind dem mit so
vielen und schweren Auslagen verbundenen geistlichen Studium
zu widmen gedenket, und keiner so vermogend ist. Ferner ist
der Ersatz des l-ten Caplans hier zwar erforderlich, aber eines
wohlgeeigneten Catecheten fur die Oberschule und fur die ărari-
schen Zoglinge unumgănglich notwendig.
      Daher eriibrigt dem Vicariate ^ichts, als das lob. Rgts-Cdo
geziemend zu ersuchen die Unterbringung des Catecheten allhier
in ein ărarisches Cvartier und in dessen Ermangelung in ein
Privathaus mittelst eines gnădigst zu bemessenden Zinses vom
hohen Arar bei hohen Stellen giitigst vermitteln zu wollen.
*
206
       1841       lan. 28. — Oamenii cari nu vor avea pomi, nu se pot
căsători.
                                         *
       1842        Ian 29. — Vicarul propune ca pe uliţa din dos să se
clădească peste Valea Caselor în locul punţii (Steg) un pod. Mo-
tive mai multe, apa creşte, se revarse, îngheţuri etc. Dă şi dis-
pensa să se lucreze la el în zi de sărbătoare.
                                         *
       Blaş, Mart. 1841. — Vlădica Ion face cunoscut, că prefectura
militară laudă pentru instrucţia tineretului în religiune pe preoţii:
Toma Albani din Monor, Ion Ştefan din Budac, Iacob Pop din
Sângeorz, Ion Pop din Feldru, şi pe cooperatorii Anton Malai din
Leş şi Macedon din Năsăud.
                                         *
       1842 Sept. 3. — Să dă blagoslovenie ca să se lucreze şi în
Dumineci şi sărbători la podul Năsăudului.
                                         *
       1841 Nov. 29. — Recomandă vicarul Ion Marian comandarea
geografiei profesorului Ion Rus, edit. tipografiei din Blaş; iar în
13 Nov. 1842 Istoria românilor de » vestitulNational-DirectorŞinkay«
şi Istoria bisericei românilor de »vestitul Samuilă Klain«.
       De repeţite ori Marian porunceşte să nu se ţină sărbători
superflie: 2 zile Sf. Petru, Foca etc.; să se combată credinţe de-
şerte; să se ţină predici.
                                         *
       In 4 Iunie 1846 scrie vie. Macedon Pop: Până aci s’au dus
corespondinţa oficioasă începând dela 1834 până în 2 Iulie 1846
de d. Vicar Ioan Marian, care murind în 2 Iulie 1846 şi dându-se
prin milostiva rânduială a Măriei Sale D. Vlădică Ioan Lemeny
din 10 Iulie a. c. Nr. 1063 administratura acestui Vicariat fostului
până atunci catehet al şcoalelor normale şi capelan al parohiei Nă-
săudului Macedon Pop; se va purta corespondenţa cu 1. Rgt. şi
cu d. preoţi de nou rânduitul Administrator.
                 i ' -             *                        ii
       1847 Ian. 10. — Vicarul dă ordin strict parochilor Iacob Pop
Sângeorz, Şotropa Maier şi Lupşai Rodna, ca conform poruncilor
anterioare sătenii să nu mai cuteze a lucra ori umbla după câştig
267
cu căruţa în Dumineci şi sărbători. Dumineca trecută »spre cel
mai mare scandal* au trecut pe dinaintea cortelului vicarial la
3 ore d. a. 3 căruţe din Sângeorz între care şi a lui Grigore Pop,
mergând după sare la ogne (Dej).
                                        *
      1847 Feb. 2. — Notifică vicarul regimentului că a întrat în
cortelul vicarial în Septemvrie 1846; lemnele toate le-au ars servi-
torii fostului vicar (Marian), cere dela comanda regim, bonificare
de 3 stânjâni din »massa« rămasă după Marian.
                                        *
      1847 Febr. 6. — Porunceşte vicarul preoţilor să nu cuteze
a cununa fără permisie dela regiment pe nici un militar (cum a
făcut unul — Dunca din Gledini — că a cununat pe o grăniceră
cu un jeler).
      Recomandă cu căldură abonarea cărţii »Novele româneşti*
apărute în Blaj; 4 fl. argint de exemplar.
                                        *
      1847 Mart. 5 — Vicarul scrie regimentului, că conf. rescrip-
tului belic de curte din 27 Iunie 1827 Nr. 2154 în fiecare regi-
ment are să funcţioneze o comisie şcolară constând din un oficer
de stat major, preotul local şi din învăţător (Oberlehrer).
      Conf. ordinului înalt a comandei generale d. 14 Aug. 1827
Nr. 1934 s’a aprobat propunerea regimentului privitor Ia comisiune
constătătoare din : maiorul (Oberstwachmeister) v. Luxetich, vicarul
şi preotul unit al Năsăudului loan Nemeş şi învăţătorul Istrate.
In 1834 fiind numitul vicar avansat ca canonic, iar următorul său
loan Marian, fiind şi mai înainte ca >Oberlehrer« membru al co-
misiei, aşa s’a numit interimar atunci ca al 3-lea membru al co-
misiei capelanul regimentului Wisky. Fiind acum Macedon Pop
numit cu ordonanţa din 10 Iulie 1846 Nr. 1063 de către episcopul
diecesan (Lemeny) preot al Năsăudului şi administrator vicarial, roagă
comanda regimentului să-ij dea locul cuvenit în comisia şcolară.
      Din diferite scrisori vicariale etc. se vede că în Salva mai
erau 2 biserici, una dincolo de apa Sălăuţa.
      In Bistriţa era arhidiacon Major; în Nuşfalău preot MihailPop;
în Şirling preot Maftei Hales (care slujeşte clandestin şi în Nuşfalău).
                                        *
268
      1847 Mart. 15. — Vicarul notifică regimentului la plânsoarea
administratorilor preoţeşti din Nuşfalău şi Sântioana, că grănicerii
de acolo chiamă adese la funcţii preoţeşti pe preoţii comunelor
provinciale vecine. Inadmisibil fiind, cere sanare.
                                        *
      1847 Mart. 16. — Vicarul ordonă preotului Leon Vertic din
Mocod că Ion Vertic (al doilea popă, capelan) numaidecât să
alunge din casa sa pe muierea lui Dodie, pe care spre scandalizarea
poporului o ţine la sine, pe lângă găzdoaia pe care o are.
                                        *
      1847 Apr. 8. — Vicarul scrie preotului Maiorian din Nepos
că conf. ordinului episcopului d. 19 Nov. 1833 e strict interzis
preoţilor să se amestece în afacerile civile procesuale săteşti şi
să le facă oamenilor scrisori (instanţe). De aceea pânăce nu va
veni expresă permisie dela episcop, să nu cuteze să plece împreună
cu cantorul la Viena, în chestia certelor de hotar ce le au Vără-
renii cu Saşii.
                           . *
      1847 Iunie 1. — Vicarul scrie preotului din Mocod Leon
Vertic: Cum de Mocodenii vreau să li se slujască Joia? Ce săr-
bătoare e asta? Nu le sunt destule Duminecile şi sărbătorile legale?
                                        *
      In 26 Mai 1847 e numit Anchidim Pop cooperator preoţesc
în Năsăud.
                                        *
      1847        Iunie 15. — Parochul Maierean din Nepos şi femeia
sa (mai ales ea) trăiesc rău cu fiul cooperator şi cu nora. Ocări
certe etc.
      Macedon Pop e numit de episcop în 14 Mai 1847 vicar şi
paroh al Năsăudului.
      Părintele Franciscan Lembel a fost capelan al regimentului
din 1805 (corect 1795)—1816, cum scrie Macedon Pop vicarului
Constantin Papfalvi din Haţeg în 1 Oct. 1847.
                                        *
         .        i ' - i r                                 ii
      1848   Apr. 27. — Circulară. Neşte »provocări« anonime chiamă
pe Vicari şi Protopopi împreună cu doi preoţi şi doi oameni din
fiecare tract pe Dumineca Torni la Blaj spre a se consulta asupra
269
acelor ce naţia română ar avea să aştearnă în comiţiile viitoare.
Lăţându-se provocările prin ţară şi înţelegând de ele, înaltul gu-
vern ordonă prin decretul d. 17 Apr. c. Nr. 5215 Mării Sale Epi-
scopului, că adunarea asta s’o opriască, dând totuşi Prea Sfinţiei
Sale împuternicire să adune conform stărilor (circumstanţelor) pe
Vicari, Protopopi şi pe cei mai deprinşi în lucrurile aceste şi cei
mai cu inteliginţă din laici, spre dobândirea scopului. Insă ca
atâtea mii de oameni nedeprinşi în acest obiect să se adune, nici
decum nu voieşte, nimeni putând sta bun că aceea mulţime va
rămâne între hotarele cuviinţii. Care îndurată demandare şi Măria
Sa D. Episcop prin rânduiala din 19/6 Apr. c. Nr. 712 strins a
se ţine cu acea adaogere a poruncit, că dela o adunare ca aceasta
fiecare să se contenească, şi popoarelor cari ar fi doar ceva despre
această proclamaţie înţeles, se vestească, că aceea s’a făcut fără
învoirea legiuitei puteri, şi să aştepte în pace hotărîrea. Aceasta
Vi-se înştiinţează şi frăţiilor Voastre cu acea băgare de seamă,
că decumva careva a căpătat nişte scrisori deacestea două adecă
scrise şi una tipărită, sau să-le trimită încoace, sau să le ţină
pentru sine ascunse neîndrăznind a face ceva întrebuinţare supt
pierderea deregătoriei sale, şi păzind cele de Măria Sa D. Episcop sub
20 Martie Nr. 641 poruncite şi prin Vicariat sub Nr. 128 publicate.
(Cu prilejul serbării zilei naşterii împăratului preoţii să admonieze pe
poporeni să fie supuşi credincioşi şi să se supună superiorităţilor.)
                                      *
       1848 Iunie 6. — Circulară. Macarcă în acest Vicariat, mărire
şi laudă Celui Atotputernic, până acuma e pace şi linişte, şi e
bună nădejde cumcă şi de aci înainte încă va fi, totuş fiindcă
oamenii maliţioşi, pismaşi a tot rândului bun, îndemnători şi aţâţă-
tori de popor spre neascultare pot fi, şi, de nu şi sunt, pot veni
din provincie, unde cu durere se află mulţi, Vi-se comunică circu-
larul Mării Sale D. Episcop cu acea adaogere şi băgare de seamă,
că decumva s’ar întâmpla ca şi înf acest ţinut să se arete corifei
de aceştia, minten fără întârziere să-i arătaţi jurisdicţiilor militare,
spre lucrarea celor trebuincioase.
                                      * .
       O         circulară vicarială din 1848. — Comitetul românesc este
copleşit cu ţrebi şi se luptă cu nespuse greutăţi între care întâia
                                                              ✓
270
este lipsa speselor. Români, aţi voit libertate, scăpare de oficialii
nedrepţi, despoitori, tirani, despreţuitori şi v’aţi ales un comitet
care să poarte sarcinile tuturor. Daţi fiecare fileriul, nu aşteptaţi
ca să nu aibă de unde plăti nici poştele. Curând să se facă din
toate părţile colecţii, mult puţin bani sau naturale, toate se primesc.
Comitetul primeşte pe zi câte 5 până 10 scrisori oficiale împarte
paşaporturi, îi trebuesc scriitori, însă de unde lefi?
                                          *
       Vicarul trimite »Gazetei de Transilvania* următoarea întâm-
pinare: Domnule Redactor! De vr’o câtva timp am primit mai
multe scrisori anonime. Acestora le răspund prin organul Gazetei,
cumcă au cam trecut timpurile astorfel de scrisori, numai oamenii
cu două limbi le întrebuinţează. Omul cu caracter spune simţe-
mintele sale oricui în faţă, sau dacă împrejurările nu-1 sufere, încă
şi le descopere prin scrisoare numită, căci altmintrelea efectuarea
doririlor e imposibilă sau foarte multor dificultăţi expusă. Eu sunt
convins cumcă acele anonime sunt mie trimise dela Români şi
încă din acest ţinut. Oare pentruce Românii nu se poartă mai cu
mare sinceritate şi confidenţă unul către altul? Oare pentru ce în
aceste timpuri grele nu uită orice ceartă, şi sub larva patriotismului
învăluie patimă? Cu astfel de lucrări nu vom merge departe. D-lor
anonimi, în loc de a folosi, încurcăm. Dacă D-Voastre sunteţi aşa
mari patrioţi, dacă voiţi a folosi publicului, şi a căpăta răspuns
la întrebările puse, puneţi-ve numele, însă şi până atunci să ştiţi
că imputarea mie făcută ca cum eu aş fi cauza că în acest regi-
ment aşa puţini cetesc Gazeta, n’are loc şi circularul dat în 6 Fe-
bruarie a. tr. Nr. 37 prin care am provocat toţi preoţii şi dascălii
la prenumeraţia organului, precum şi împărţirea ambelor foi române
de mine plătite prin Năsăud şi alte sate vecine, vă bate cu palma
peste faţă. Eu cu sila nu pot împinge pe nimeni la cetit. Acestea
spre ştirea anonimilor mei şi de vei căpăta ceva remonstrare în
contra, pune-i numele, ca să ştiu cu cine am de lucru. Năsăud, la
24 Iunie, 1848. Macedon Pop, vicariu.
                   i                *                          i
       1848 Iunie 24. — Circulară. Vicarii şi Arhidiaconii n’au pu-
tere a chiema pe preoţi la adunare spre a se sfătui în lucruri
politice, fără pe cale legiuită, adecă cu ştirea şi îngăduirea Gu-
271
berniului local. Cumcă aceasta e drept, arată congresurile naţionale
din Blaj, Ungaria şi Boemia. Măria Sa episcopul e capul întregii
preoţimi greco-unite din această diecesă, şi totdeauna se roagă
de licenţie a putea convoca pe subordinaţii săi încă şi spre con-
sfătuirea căuşelor pur eclesiastice. Apoi congresul a avut înaintea
ochilor interesele întregii naţiuni româneşti fără de a face deschi-
linire între provincialişti şi grăniceri. Dacă episcopul aşa lucră,
dacă orânduiala episcopească din 19 Noemvrie 1833 Nr. 1124
opreşte pe preoţi a se mesteca în lucruri politice şi a compune
suplici în numele satelor, şi dacă iară altă orânduială din 15 Sep-
temvrie 1821 Nr. 167 porunceşte, că preoţii numai cu ştirea juris-
dicţiei politice să se adune laolaltă; nu v’am putut, nici vă pot
chiema pe Sfinţiile Voastre la Vicariat.
       înaintea pornirei mele la congres, şi şi după venire, încă nu,
cu atât mai tare că M. Sa Episcopul n’a demandat ca protopopii
să se sfătuiască cu preoţii înainte de pornire; şi deoarece sfătuirile
au fost să se facă la congres, au fost şi de prisos cu atât mai
tare, că tot Românul ştie unde’l apasă cisma. Eu am priceput
posiţia mea, am cunoscut marginele puterii, nu voiesc a-le trece;
mă silesc strâns şi în adevăratul înţeles a plini poruncile Supe-
riorului meu, căci toată săritura sau mistificarea e periculoasă.
       Macarcă aceste aşa sunt, totuş având mai multe cauze ma-
trimoniale şi preoţeşti de-a judeca, şi ştiind că preoţii încă sub
răposatul predecesor au dat plenipotenţe fraţilor Asesori a judeca
în numele lor orice; am chiemat pe Sfinţiile Sale cu scop ca după
judecarea cauzelor, să ne mai consultăm înţelepţeşte, fără strepit
despre acele ce ar trebui lucrat în întâmplare când ceva nepărti-
nitor ş’ar proiecta în dietă sau de cumva n’am avea şi noi drept
a alege deputaţi la dieta viitoare şi după întruparea Ardealului
cu Ungarea în Pesta ţiitoare. Insă tocmai aceia cari sunt mai aproape
n’au vinit, ba încă unii nici s’au excusat pentru ce nu; eu apoi
m’am desgustat şi n’^m făcut merit. înţelegeam în săptămânile
trecute din bărbaţi vrednici cari au fost la mine, cumcă noi de
astădată n’om alege deputaţi, dela cari toate atârnă, am scris de-
putatului opidului Haţeg Bohăţel ca să binevoiască ami descrie
starea lucrului cea adevărată, ci n’am primit încă răspuns.
       Ştiind eu că a se ruga e slobod, macarcă particulare con-
272
greşuri nu se mai pot pofti, m’am dus în 22 c. la D. General
Ualbrun şi la colonelul, m’am rugat a porunci ca din fiecare sat
să vină doi deputaţi în Năsăud, şi se vor convoca şi preoţii, şi
în presenţa tuturora să se întrebe despre doririle ce ar avea, să
se compună instanţă şi să se expedeze la înaltul General Comando;
mi-au răspuns că aceasta nu se poate, că ar socoti-o ca un complot.
      Amu lăsând toate deoparte spuneţi-mi ce-i de făcut cât de
îngrabă în scris, că eu a vă chiema aici pe toţi pentru cause po-
litice n’am putere, şi şi când aţi veni fără mireni, nu mult ar plăti, ba
doară nimic. Sau de veţi socoti c’a fi bine şi folositor, să vină
fraţii Grigore (Rebrişoara) şi Ioan dela Feldru, şi să ne mai rugăm
odată de d. colonel de a mijloci adunare aci, că eu altă cale mai
bună nu ştiu; care ştie, descopere-mi-o.
                                          *
      1848 Iunie 26. — Intr’un comunicat la regiment să aminteşte
că: pentru de a înmulţi (augmenta) veniturile bisericii din Năsăud
spre a clădi cu timpul o nouă biserică, curatoratul bisericii a luat
de 9 ani încoace în arendă vama târgurilor.
                                          *
      1848 Iunie 29. — Parohului Tanco. La scrisoarea Frăţiei
tale din 28 Iunie ţi-se răspunde, cumcă eu minten după primire
m’am dus la D. colonel şi l’am întrebat au nu a căpătat ceva in-
vitaţii dela înaltul General Comando în privinţa aceasta. Mi-a răspuns
că nu, şi deoarece la Suprema Armorum Prefectura pentru venirea
preoţilor şi a unui deputat din fiecare sat în Năsăud spre consul-
tarea celor nouă folositoare, precum şi compunerea unei suplici
la Majestate pentru dobândirea unor concesiuni precum şi a drep-
tului de a alege deputat, cuviniţi şi legiuiţi paşi s’au făcut, vă
sfătuesc a nu merge la Cluj, fiindcă noi grănicerii toţi la olaltă
vom trebui de bună seamă a alege; amu dacă unii s’or duce la
Cluj alţii la Dobâca şi alţii la Turda fiincă se află sate în aceste
comitaturi, or fi neşte confusii şi amestecarea limbilor; ci Fr. Voastre
faceţi ce-ţi vrea, numai grăniceri nu luaţi, că veţi avea val. Ar fi
alta când aţi fi căpătat dela Fişpan, şi macarcă acele sate se ţin
de comitatul Cliljului, totuşi amu îs lipite de regiment "şi după
a mea opinie vor trebui a alege aci în Năsăud deşi mai târziu,
căci aciasta nu ni-o pot nega.
                      m
      1848 Iulie 4. — Circulară. Excelenţa Sa D. General Coman-
dant Puchner a binevoit a îngădui adunarea militarilor noştri din
fiecare sat câte doi în Năsăud spre aşi spune nevoile lor precum
şi poftele, cari apoi într’o suplică se vor aşterne locului cuvenit.
Ziua adunării este 10 Iulie căi. nou la 8 ore dimineaţa. La aceasta
adunare sau mai bine consfătuire vor veni aceia, cari prin săteni
se vor alege, şi după intimatu orânduielii şi preoţi se pot alege,
precum şi O(noratele) companii au căpătat poruncă. Deci după
primirea acesteia chiemaţi judele sau vr’un bătrin şi le spuneţi că
pe lângă celalalt deputat să vă aleagă şi pe F(răţia) Voastră, fiindcă
le ştiţi năcazurile şi puteţi spune mai toate fără sfială. Lipsile, nevoile
poporului le ştiţi, deci înainte învăţaţi pe aceia cari vor veni încoace
ce să poftească. Toate minuţiile nu vin a se număra, numai cele
de frunte şi acele le ştie fiecare dintre F(răţiile) Voastre.
                                      *
      1848 Iulie 4. — Dem Majoren Leon Pop. Gestern erhielt ich
das Aviso vom Feldwebel Wasiliki, dass Euer Hochwolgeboren
die Fortsetzung des Şincaischen geschichtlichen Werkes nicht mehr
wiinschen. Soli ich dass glauben? Der Lehrer von Runc kauft
an jedem Donnerstag Kukurutz und zahlt allemal piinctlich die
30 cr. fur die Lieferung und will das ganze Werk haben. Manche
mit schonen Gagen versehene H(errn)Officiere und zwar romischen
Gebliits ziehen sich von einer Prenumeration, zu welcher Sie
ihren Officiers Namen, wie der Prenumerations Bogen dartut,
gegeben haben, zuriick. So viei Geltung geben die H(errn) ihrem
Namen? So erfiillen Sie das mit Ihrer eigenhăndiger Unterschrift
ungezwungenerweise gemachte Versprechen? Auf diese Art unter-
stiitzen (sie) die literarische Unternehmungen und den Heraus-
geber, der bauend auf das gegebene Ehrenwort der Prenumeranten,
den Druck dieser von jedem wissenschaftlich gebildeten Natio-
nalisten geschătzten Geschichte unternommen hat ? Patriotismus,
Nationalităt sind aIso,leere Worte. Solite das wahr sein was mir
der Wasiliki schrieb und Euer Hochwohlgeboren bei dem aus-
gesprochenen Vorsatz verharren, so belieben Selbst dem Professor
Gavra nach Arad zu schreiben, denn ich schăme mich ihm be-
kannt zu geben, dass ein H(err) Major romischen Ursprungs sein
Wort nicht halten, und dieses so theuere Werk nicht lesen und
haben will. Das Nămliche ist den Hauptmann Johann Mihailaş
und seinem Bruder Gregor geschrieben, welche sich auch zuriick-
ziehen wollen. Etsi hoc non sit ex offo, consequenter non de-
buisset inprotocolari, pro perpetua tamen memoria consultum putavi
ut inprotocoletur.
                                          *
      In 15 Iulie 1848 li se trimite preoţilor o circulară episco-
pească tipărită, apoi manifestul împăratului cătră grăniceri.
                                          *
      1848 Iulie 24. — Preoţilor din Rebrişoara, Feldru, Sângeorz,
Rodna, Tiha şi Budac. — Aci vă trimit punctele petiţiei deputaţilor
lucrate mai pe larg. Cetiţi-le, cumpăniţi-Ie, întocmiţi unde veţi so-
coti că e de lipsă, şi apoi F(ratele) Ştefan le va trimite prin cantor
la Vicariat, însă nu le ţineţi mult, minteni după căpătare lăsaţi
orice lucru, şi o cetiţi, ca să se poată odată purisa. Insă cum să
se trimită? Prin cine? Dela I(naltul) General Comando n’a venit
până acuma slobozenie pentru darea diurnelor din casele săteşti,
macarcă Excelenţa Sa a zis cătră deputaţii trimişi cumcă cu posta
primă ne va răspunde, şi văd că au trecut două şi nu mai vine
nimic. Juzii, juraţii şi bătrânii din celelalte sate vin în staţia căpitană,
deci le spuneţi cum şi ce s’a lucrat în asta privinţă, ca să nu fie
tot cu aceea opinie, că nimic se lucră. Da de nu vor îngădui ca
să mergem, cum să se trimită? Invăţaţi-vă şi vă înţelegeţi cu
căpeteniile săteşti şi apoi conclusumul îl faceţi cunoscut. Iscăliturile
îs aici, orişicum aceasta trebue să se trimită, şi fiindcă punctele
lucrate atunci cu graba au fost cam rău ţesute şi şi nepotrivit
întoarse, socot că n'a strica ca o copie să se trimită şi la I. Ge-
neral Comando (Prezidiu). Oi mai vorbi cu D. Vice Colonel în
treaba asta.
                   ' *
      1848 Iulie 25. — Circulară. Acest circular al Venerabilului
Consistoriu vi-se trimite Frăţiilor Voastre cu acea mai încolo
orânduială, ca într’o Duminecă să-l citiţi poporului în biserică, ca
să vadă cumcă cei mai mari ai naţiei române se ostenesc întru
tot chipul a lucra pentru fericirea lor, şi Majestatea Sa împăratul
pe Români în viitor îi va socoti ca şi pe celelalte conlocuitoare
haţii, va înălţa pe cei vrednici şi învăţaţi ia ceie mai înalte dere-
gătorii, cu un cuvânt faceţi poporul a pricepe acele ce acest cir-
cular cuprinde.
                                        *
      1848 Iulie 28. — Circulară. Impărtăşindu-vă orânduiala Sf.
Consistor în copie spre înprotocolare şi publicare în biserică, ca
să vadă poporul cum cei mai mari şi literaţi Români se străduesc
şi nevoiesc pentru a dânsului fericire.
                                        *
      1848 August 2. — Circulară. La demandarea Venerabilului
Consistor din 23 Iulie Nr. 209 Vi-se comunică pentru fiecare pa-
rohie asta proclamaţie a I. Ministeriu spre publicare. Aceasta e
într’un stil adevărat cam înalt compusă, şi cel ce cu atenţie o va
citi, lesne o poate înţelege.
                                        ♦
      1848 Aug. 15. — Consistorio. Înalt General Comando Pre-
sidiu a dat militarilor din acest regiment licenţă ca în 10 Iulie să
se adune din fiecare sat câte doi în locul ştabal spre a se coînţe-
lege atât despre viitoarea lor soarte, cât şi spre a descoperi grava-
minele, ce pe dânşii mai de mulţi ani îi apasă. Ce ei nunumai
n’au făcut, ci tot atunci au încheiat ca aceste toate într’o petiţie
să se aştearnă Majestăţii prin deputaţi, a cărora conducător m’au
ales unanimi consensu pe mine, de care eu având a vieţui cu
dânşii, ba fiind tocmai din gremiul lor nici ca cum m’am putut
feri şi eram gata atunci a mă ruga ca venerabilul Consistor să
binevoiască a-mi da licenţie; ci ivindu-se niscari dificultăţi pentru
plâtirea diurnelor din cassele satelor, şi dela I. G. C. Prezidiu
încă nevenind trebuincioasa licenţie de a merge, s’a amânat până
13 c. când adunându-se diurnele s’a hotărît ca în 16 să porniască
aleşii deputaţi.
      Cu fiască reverinţă fac Venerabilului Consistor cunoscut,
cumcă eu pornesc( în | nădejde cumcă circumstanţiile şi neştirea
mergerii vor excusa pornirea mea înainte de a dobândi licenţia.
’ *
      1848 Sept. 1. — Circulară. In urma rechiziţii Inclitului Regi-
ment din 20 Aug. Nr. 4221 şi a înaltului G. Comando Prezidiu
din 11 Iulie Nr. 2897 vi-se comunică pentru fiecare parohie câte
un extract din protocolul învestigător dus în rândul excesurilor
făcute de cătră militarii săcui în satele Kozlar şi Mihaltz spre a
vedea cumcă nu-s toate drepte câte publică Noveliştii şi vorbesc
oamenii, spre publicare, ca decumva a auzit poporul acele vesti
să poată deschilini şi osebi adevărul de minciună.
                                         *
       1848 Sept. 2. — Episcopo. Evenimentele straordinare ale
timpului prezent aduc pe cei mai mulţi ia cugetarea, cumcă toate
se pot face. Dela această cugetare neputând nicicacât pe parohul
Rocnei Lupşai abate, închid aci umilita sa suplică cu acea reflexiune,
cumcă bine ar fi şi de dorit când aceşti fel de preoţi văduvi s’ar
putea în astă privinţă consola, fiind starea lor mai jalnică şi mult
mai vrednică de milă, decât a celibilor. (Cer mai mulţi preoţi a
se putea căsători a doua oră.)
                                         *
       1848 Sept. 25. — Regiment. Das Hochwiirdige Diecesan
Consistorium hat mit der Verordnung vom 16 Aug. Nr. 226 dem
Vicariate mehrere Tabellen in Betreff des Pfarr- und Schulwesens
zur Eintragung gesendet, sind daher die Geistlichen auf den 27.
d. nach Naszod zitiert worden. Das lobi. Regimentscomando wird
hievon mit dem dienstfreundlichen Ersuchen in die Kenntnisz
gesetzt, einen Herrn Offizier am besagten Tag hiezu umsomehr
bestimmen lassen zu wollen, als die kritischen Zeitumstănde dessen
Anwesenheit erheischen.
                                         *
       1848 Sept. 26. — Grigore, Pavelia şi Vârtic. Ca să nu gân-
diască poporul cumcă în adunarea noastră de mâne ne vom sfătui
despre ceva lucruri contrare lor, veţi aduce cu F. Voastre vr’un
bărbat de omenie, cu caracter, ca să fie faţă la desbateri.
                                         *
       1848 Sept. 30. — Consistoriu. Împrejurările timpului acest
critic poftind, ca mai înainte de a se infera tabelele trimise prin
îndurată orânduială Consistorială din 4 Aug. Nr. 226, să se con-
voace fraţii preoţi din acest Vicariat în Năsăud spre a se consulta
ce-i de făcut cu dânsele, cari adunându-se în 27, arătându-li-se
tabelile şi cetindu-li-se citata orănduială, cu un vers au răspuns,
cumcă de vor îndrăsni ei a face conscrierea prescrisă, cu împreuna
înţelegere a curatorului, deregătorul obştei şi reprezentantele Domi-
niului, poporul, care e toarte aţiţat asupra preoţilor pentru cetirea
circulariilor despre In. ministeriu unguresc, ar sta gata a-i alunga
din sate; deci s’au sfătuit ca acestea să se trimită îndărăt, cbm-
puind aci închisa declaraţie subscrisă de toţi preoţii acestui Vicariat,
afară de vr’o 3, cari pentru valetudinaria for stare n’au putut veni.
      Văzând eu adusele în declaraţie cauze a fi întemeiate şi ade-
vărate, le trimit cu acea umilită adaogere îndărăt, ca în viitor
nimic să ni-se trimită în limba ungurească, fiindcă poporul tare
crede, cumcă întreaga preoţime e conînţeleasă a-i magyariza, şi
de va vedea sau băga de seamă, cumcă ni-se trimit într’asta limbă,
mai tare s’ar confirma în opinia sa, şi urmările pot fi cu totul
neplăcute. Mai pe urmă aduc şi aceasta Sf. Consistor spre cuno-
şţiinţă, cumcă ca nu cumva poporul să socotească cumcă preoţii
în adunarea sa se sfătuesc ceva spre a lor stricare, am trebuit a
recvira pe In. Regiment, ca să binevoiască a orândui un D. Offizier
spre a fi de faţă la desbateri, care a şi venit dimpreună cu vr’o
câţiva bătrâni şi curatori din satele vecine.
      Încât pentru conscrierea şcoalelor fac cunoscut, că acelea
nu stau sub direcţia preoţim», ci supt a In. Regiment, care prin
nota din 26 Sept. a c. Nr. 4563 a recvirat Vicariatul, ca decumva
s’or şi infera trimisele tabele de parohii ţiitoare, celea de şcoală
să rămână, deci şi când s’ar fi rezolvat preoţimea a infera cele de
parohii, celea de şcoală or fi trebuit să rămână.
                                        *
      1848 Oct. 3. — Regiment. In Erledigung der verehrtesten
Zuschrift des lobi. Regimts Comando vom 26 Sept. Nr. 4563
nimmt sich das Vicariat die Ehre Hochdemselben die Erwiederung
der Regimts-Geistlichkeit auf die derselben vom Hochwiirdigen
Diecesan Consistorio zur Eintragung in der ungarischen Sprache
beziiglich des Pfarreinkommens zugeschikten TabeUen in Anschlusse
un zwar eine Obersetzung, und dann 12 Exemplarien in der Na-
tionalsprache fur jede Compagnie mit diensthoflichem Ersuchen
mitzutheilen die Verfiigung treffen zu wollen, womit diese bei
der Kirchenparade zur Beruhigung und Oberzeugung der Orenzer
dass die Geistlichen keineswegs zu ihrem Nachtheil in der Synode
etwas beschlossen haben, gelesen werden mogen.
♦
5
      1848 Oct. 13. — Koman parohului din Olâh Lâpos. Jură-
mântul aici în Năsăud de cătră provindalişti depus, nu opreşte
pe nici un june dela căsătorie, căci acela îndatoreşte pe fiecare
a fi cu statornică şi neclătită credinţă cătră Majestate şi a da
cătane pentru Inălţia Sa în timp de lipsă; deci şi Şincai Ignat
dupăce va dobândi licenţa dela Arhidiaconul local şi cele prin
legile eclesiastice şi politice prescrise se vor plini, se poate cu-
nuna, nefiind de lipsă în viitor a mâna oamenii pe aici spre
dobândirea licenţiei dela jurisdicţia militară.
                                       *
      i848 Oct. 29. — Parohului Rus din Moroşeni. Inclitul Regi-
ment arată Vicariatului prin nota din 24 c. Nr. 4748 cumcă Sf. Ta
nu voieşti a plăti cărţile date de Direcţia şcolară pruncului Nicolae
şi că vei retrimite mai bine cărţile îndărăt. Da dacă va veni prun-
cul la continuarea învăţăturilor, de unde va învăţa? Din aer nu
poate! Oare cum poate alt om în acest timp critic cu nişte flea-
curi de aceste năcăji superiorul? Oare cum un părinte nu se ru-
şinează a zice înaintea sătenilor şi a companiei că el n’a cumpăra
cărţi pentru feciorul său! De ce Pai adus aici ? Să’l fi ţinut la oi,
ca apoi i-ar fi trebuit numai o botă. Deci ţi se porunceşte ca
Vineri prin Diacul care va veni cu cele poruncite, să trimiţi şi
1 fl. 9 cr. conv. spre admanuare Dlui Director ca să poată încheia
sămădaşurile, almintrelea vei avea neplăceri.
                                       *
      1848 Dec. 21. — Pfarrer Oregor Pop Rebrişoara. Das lob-
liche Rgtscomando zeigt mittelst Note von 18 d. Nr. 5226 dem
Vicariate an, dass Sie gegen die in den Orenzregimentern beste-
henden Vorschriften eine Branntweinbrennem aus Brotfriichten er-
richtet und einen judischen Branntweinbrenner in Ihrem Hause
halten, und ersucht zugleich dasselbe Ihnen zu befehlen, dass Sie
die Branntweinbrennerei abstellen und den Juden abschaffen sollen,
widrigenfalls das Regiment wird sich bemiissiget finden Ihnen den
Kesselkopf abzunehmen und den Juden mittelst Patroule abzu-
schaffen.       (
      Sie erhalten daher den Auftrag nicht nur den Juden abzu-
schaffen und sich des Branntweinbrennens in der Zukunft ent-
halten, sondern auch sich ăussern, warum Sie diesem Juden in
Ihrem Hause halten und Branntwein âus Friichten brennen? Es
ist allgemein bekannt, dass die Leute in dieser von der Natur
tninder gesegneten Oegend allemal Mangel an Friichte leiden;
jetzt wenn sie die wenigen Friichte noch brennen, und dazu noch
durch die Seelsorger, deren Pflicht ist die nachteiligen Folgert
des Branntweintrinkens und Brennens zu beschreiben, ermUntert
werden, so werden sie zum Bettelstock kommen.
                                        *
       1849       Sept. 10. — Vicarul trimite preoţilor ordinul comande!
generale Sibiu din 20 Aug. spre publicare poporului. Conţinutul
ordinului: Comanda a înţeles, că prefecţii şi tribunii proiectează
ţinerea unei adunări generale a poporului român şi săsesc. Con-
vocarea aceasta fiind nelegiuită, nimănui îi este permis a o asculta
ba aţâţătorii şi poruncitorii sunt de a se prinde şi transporta la
comanda gen.                               •
       In Octobre a fost numit preot-ajutor în Maier Ioăn Hangea,
preotul din llva mică, care însă mai înainte funcţionase 21 ani în
satul său natal Maier. Causa: că de un an preotul actual al Ma-
ierului: lacob Şotropa e bolnav şi nu poate servi.
                                        *
       1849        Dec. 17. — Preoţilor din Sângeorz: lacob şi Lica. Re-
gimentul comunică Vicariatului scrisoarea companii Fr. Voastre
aşternută despre mutarea bisericuţa dintre dealuri la mijlocul sa-
tului dincolo de apă, spre aşi da opinia. Vicariatul n’are nimic
contra, dacă părejii bisericii nu sunt putrezi.
                                        *
       1849       Dec. 31. — P. Anton Coşbuc, Hordou. In ce şcoală ai
învăţat această omenie a trimite scrisoarea superiorului întinată
cu nişte slove aseminea picioarelor de găini îndărăt? In şcoala
muţilor şi a păcurarilor? Necum de păstor de oameni, dar nici de
vite ai fost Părinţia Ta harnic, cif acela care te-a comandat spre
preoţie va da de seamă înaintea lui Dumnezeu. Ţi-s’a poruncit
mai de multe ori, că fiindcă Părinţia Ta eşti prost şi nu şti, să
nu mai corespunzi cu Vicariatul; şi din asta causă precum acum
aşa şi de altă dată s'au adresat poruncile şi alte corespondenţe
oficioase P. Sebastian; ci P. Ta nunumai voieşti a şti despre
                                                                               5*
aceasta, ci încă şi rupi pecetea, in Contra tuturor legilor vechi şi
nouă. Sigilul e inviolabil.
       Neascultarea trebue pedepsită; până după Naşcerea Dom-
nului şi anumit a 3-a zi ai de a da în fondul preoţesc 5 fi. arg.
oprinduţi-se încă odată toată corespondinţa cu conipariia şi Vica-
riatul.
                                          *
       1850        Ian. 1. — Vicario Şulutz din Somlyo. Din scrisoarea
unui vrednic bărbat, bun patriot, scrisă din Blaş, şi căpătată
aseară, am înţeles: a) cumcă din investigaţia făcută până acuma
în contra episcopului, ar fi puţină speranţă de a-se aşeza în scaun;
b) din asta cauză o comisise orânduită de Ouberniu a luat în
samă atât Dominiul episcopesc şi călugăresc, cât şi al Seminariului
şi în viitor le va administra. Fundaţiile clerului din afară şi al
celui tinăr încă le-au secvestrat cu adevărat nu cu intenţia de a le
subtrage, ci numai cu scop de a avea o deplină cunoştinţă despre
starea lor, precum doară şi a se încredinţa şi a vedea, că cât ar
trebui să dee statul la deplina organizare şi plătire a clerului.
       Vei şti: atât casa seminarului cât şi unde se ţineau şcoalele
ar fi de insurgeţi cu totul într’un mod vandalic ruinate, şi aşa
seminarul, liceul şi gimnasiul ar zăcea moarte. Dacă statul a luat
în a sa administraţie moşia din care se salarizau profesorii şi reparau
localităţile, şi le-va administra totdeauna, bine; numai să poarte
grija pentru cât mai curunda reînviere a acestora. Am socotit
dară, că ar fi de lipsă a recvira capitulul în numele preoţilor şi al
poporului ca precum în asta privinţă să facă o representaţie ener-
gică la Guvern; aşa şi pentru Dominiul Cutului cumpărat de cler,
o remonstraţie. Aceasta a se face din partea noastră e de lipsă
cu atât mai tare, că având statul foarte multe spese şi prin urmare
în grele circumstări fiind cu finanţele, lesne se pot amâna.
       Insă în întâmplare când desdaunarea dată dela stat n’ar ajunge
spre întreţinerea atâtor clerici şi profesori câţi ar fi de lipsă, ce
să facem? Tot acest bun patriot în conţelegere cu bărbaţi cari
stau în fruntea i treburilor Românilor, sfătueşte, că dacă vom şti
cât ne dă statul, să se facă o colecţie în tot poporul, sau să
arunce pe fiecare gazdă cam câte 6 cr. val. în vr’o câţiva ani.
Fireşte că cei avuţi ar da mai mult, şi aşa ne-am aduna capitale
281
neatârnătoare dela evenimentele politice; că această siguranţă ne
trebue, cine va neaga? lipsa ei o simţim acum tare. Saşii dacă au
fundaţiile lor proprie naţionale, au deschis şcoalele, iară tinerii
noştri umblă pribegi întrebând când s’or începe şcoalele Blajului.
Bucuros {i-aşi ceti opinia despre ambe aceste proiecte; eu despre
partea acestui vicariat, cât de îngrabă voi recvira Venerabilul Con-
sistor pentru reparaţia şcoalelor blăjene şi aşezarea profesorilor.
                                      *
      1850       Ian. 7. — O scrisoare lungă adresată maiorului Fakler,
în care se protestează contra terminului »das unterstehende Vicariat*
folosită de acesta, accentuându-se că Vicariatul e cu totul inde-
pendent de regiment şi supus numai Consistorului diecezan şi
Episcopului. Fackler ca Bezirks Cdt a somat pe preoţi să predice
contra »furtului«. Iarăşi protestează Vicarul zicând că are să re-
cerce pentru asta mai întâi forurile competente superioare bise-
riceşti. Aşa a făcut Ex. S. guvernorul Freiherr von Wohlgemuth,
când a cerut datele privitoare la văduve şi orfani rămaşi după
bărbaţii omorîti de insurgenţi. Aceasta o pretind înţelepciunea, po-
litica şi dreptul ce-1 are fiecare. A mai făcut Fakler şi greşala să
ordoane că furierul Wasiliki să fie dispensat dela »strigări* (cu-
nunie). N’are dreptul. In fine îi dă Vicarul o lecţie bună maiorului,
cum are să proceadă pentru armonie, bunăînţelegere şi respec-
tarea drepturilor fiecăruia.
                                      *
      1850       Febr. 16. — Vicario Silvaniensi Şulutzu. Din cauză că
cei mai mulţi tineri din acest regim, cu însuşirile necesare în-
zăstraţi s’au promovat cu ocasiunea evenimentelor la gradul de
ofiţeri parte, parte încă în Octomvrie şi Noemvrie s’au aplicat în
cercurile vecine de adjuncţi şi subcomisari aşa cât abia au rămas
dascăli săteşti, nu se află acum odată individ care să poată fi în
stare a purta oficiu de adjunct şi a-se aplica la concepte, cu mult
mai puţin care să aibă batăr o puţină cunoştinţă a limbei magyare,
de ai căuta şi cu lumina, fiindcă aici, cum se ştie, a învăţat tine-
rimea grăniceră numai cea germană. Ci doară după reîntoarcerea
alor două batailoane din Oaliţia se va afla vreunul spre aceasta
calificat, când de aşi fi norocos a servi, te voi înştiinţa.
282
       Pentru mie comunicata relaţiune cătră V. Consistoriu mul-
ţămesc, tot în acest sens cu pţină modificatie scrisesem şi eu, la
care am primit răspuns, cumcă Consistoriul îndată după năduşirea
resbelului mai de multeori sufleteşte a pulsat locurile cuvenite
pentru toate ale clerului şi naţiunei folositoare, ci până acuma
fără dorit rezultat. După a mea puţină opinie cred, statul a nu
avea alta înainte cu secvestrarea casselor şi a fundaţiilor, decât
a lua cunoştinţă despre starea acelora. Orice alt scop să aibă,
clerul după principiul egalităţii va trebui să primească leafă dela
stat, ci mai înainte organizarea va fi de neapărată trebuinţă, care
fără adunarea Sinodului nici ca cât se va putea realiza fiind celor
cari stau în fruntea trebilor necunoscute împrejurările diecesane.
       In săptămâna elapsă avusăm norocire a saluta pe D. colonel
Urban, care în o scrisoare cătră mine îşi arată compătimirea cătră
grăniceri pentru cele de cătră insurgenţi suferite; laudă loiala lor
purtare şi fidelitate cătră casa habsburgică şi în semn că-i iubeşte
donează bisericii edificânde a Năsăudului pensia lui pe un an
cuvenită de 450 fl. m. c. după ordul Marii Thereziei, cu care fuse
de Majestate pentru eroicile sale fapte condecorat, făgăduind cumcă
va purta grijă ca biserica, în locul celei prefăcute în cenuşă, cât
mai îngrabă să se înceapă. M’a întrebat în prezenţa mai multor
ofiţeri despre On. D. Voastră şi canonicul Alutan, care sînteţi
mai bătrâni? Ştiţi limba germană, unde aţi absolvat? Am băgat
de seamă că are cuget pe unu a Vă comenda spre episcopie, în
întâmplare când procesul bătrânului Lemenyi ar avea un trist
exitus. La mâncare, la care fură şi 12 preparanzi invitaţi, l’am în-
trebat din ce cauză nu se plătesc salariile? M’am rugat ca să
mijlocească plătirea. Mi-a răspuns cumcă le-vom căpăta, numai
puţină paciinţă să avem, căci se lucră pentru egala dotaţie a preo-
ţilor tuturor confesiunilor. Vom vedea. M’a întrebat câţi vicari
sunt ? Ce cauze şi piedece au fost de debita bobiana — care sue
la un capital de 3—4 sute mii fl. — dela magnaţi de atâta timp
nu s’a încassat? Ce paşi a făcut Capitlul şi episcopul in asta
privinţă? I-am răspuns, că încât ştiu atât despre partea capitlului
cât şi a episcopului s’au făcut energici demonstraţii, ci guberniul
yechiu aristocratic le-a pus ad acta.
                                          *
283
       1850 Mai 22. — Preoţilor din Sângeorz, Maier, Rocna şi Ilva
mare. După înştiinţarea Fr. Hangea din 21 c. a plăcut lui Dum-
nezeu a lua dintre pământeni pe Fr. Şotropa, deci îmormântarea
se orânduieşte în 23, şi 'Fr. Voastre veţi osteni a fi faţă la această
tristă petrecanie, săvîrşind toată funcţiunea după orânduiala pre-
scrisă în molitevnic. Fr. Lupşai va face o întocmită predică şi
presidenie va fi Iacob din Sângeorz. Pentru cetirea sărăcustii şi
a Sf. Liturgii va purta parohul local grijă, cum şi pentru trimiterea
păucenii la Arhiva vicarială.
                                          *
       1850 Iunie 4. — Circulară. înştiinţarea Consistorului din 5
Aprilie c. Nr. 304 despre fundarea a două Episcopii şi a unui
Mitropolit pentru Românii din Transilvania şi Ungaria uniţi cu
biserica Romei vechi se comunică cu acea adaogere preoţilor, ca
pentru îndelungata viaţă şi statornica sănătate a preabunului mo-
narh, care s’a îndurat aceste din zel apostolic a le funda, rugăciuni
la Altarul Domnului să aducă.
                                          *
       1850 Sept. 25. — Vicarul înştiinţează regimentului —pentru
dobândirea paşaportului de călătorie — că pentru alegerea epis-
copului următor lui Lemenyi toţi vicarii şi protopopii diecesei
Făgăraşului împreună cu câte 2 preoţi din fiecare cerc au să fie
în 30 c. în Blaj. Din Vicariat merg: Vicarul, preotul Lupşai din
Rodna şi loan Ştefan din Budacul român.
                                          *
       1850 Dec. 5. — Circulară. Dzeu prin milostivirile îndurărilor
Sale dintru înălţime căutând spre văduvită noastră diecesă, a mişcat
inima a preaevlaviosului şi bunului nostru împărat şi rege apostolic
de ni-a denumit în 18 Nov. c. n. Episcop al Diecezei Făgăraşului
pe Măria Sa D. Alexandru Sterca Şuluţiu până acuma Vicar fo-
raneu a Silvaniei, ale cărui vrednicii şi ostenele pentru înflorirea
diecesei, folosul naţiunei şi înaintarea binelui comun ne sunt cu-
noscute.
       Un protocol al cununaţilor, depus în 1849 în biserică ajun-
gând în mâna rebelilor maghiari, aceştia au rupt foile dela început
până la a, 1831. (Scris pe părete de vicarul Macedon.)
                                          *
284
      1851        Ianuarie 4. — Den H. Lehrer, Fouriere und Oeistliche,
die von der Nation in diesem Regimente sind. Meine Herrn und
Briider in Christo! Viele Romanen, denen die geistige Entwick-
lung der Nation, welche bis 1848 unter dem mittelalterlichen
Druck seufzte, an’s Herz lag, erwarteten mit Sehnsucht Jumalien
in der Muttersprache lesen zu konnen.
      Die Sprache ist das heiligste Out eines Volkes, das krăf-
tigste Mittel zur Erhaltung nationaler Selbststăndigkeit. Ein Volk,
welches seine Sprache miszachtet, schăndet sicii, welches sie
verliert, wird zum charakterlosen Menschenhaufen.
      Es waren solche traurige Zeiten, wo der Romane ob Mangel
an Journalien în seiner Muttersprache die tăglichen Ereignisse
nicht nur nicht lesen konnte, sondern mit weinenden Augen sah,
wie die talent- und kenntnisvollen Mănner, welche sich fur die
Verbreitung der Wissenschaften angenommen haben, verfolgt
werden. Unsere Feinde hatten dadurch die dămonische Absicht
gehabt, die Nation im Finstern zu halten.
      Dank sei der Allmacht, welche die Geschicke der Volker
lenkt. Diese fur uns so traurigen Zeiten sind voriiber. Die Herrn
werden wissen, dass in der Monarchie ein einziges Journal sei,
dessen sich die Nation erfreut. Das ist das einzige Organ,
welches die Nation iiber seine geistigen und materiellen Interessen
in die Kenntniss setzet.
      Auch derjenige, dessen Seele nur ein Funken von National-
gefiihl erwărmt, abonniert sich mit wahrer Empfindung der Freude
auf dieses Blatt.
      Gestehen wir aufrichtig meine Herrn. Bis Datto haben sich
die Meisten entzogen. Von so vielen Lehrern, Geistlichen, Fourire
und Oberofficiere von der Nation, kaum sind 4—5 (ich verstehe
es von diesem Rgte) die diese literarische Unternehmung unter-
stiitzen. Das gereicht uns nicht zur Ehre.
      Wie viei Geld geben wir fur uberfliissige, ja sogar nach-
teilige Sachen? Wie viele Auslagen machen wir fur den Korper,
der ein Frass der Wurmer ist?                               „
      Warum sollen wir fur die Vervollkomnung des Geistes nicht
jăhrlich etwas spendieren?
      Nur eins ist, wornach der Weise strebet: die moralische
285
Vervollkommenheit. Ausser dieser giebt es kein Gut. Nachahmen
wir die Mănner anderer Nationen, welche obwohl sie hinsicht-
lich ihrer materiellen Subsistenz schlechter stehen als wir, den-
noch mit Freude jede literarische Unternehmung unterstiitzen.
      Und warum? Weil sie iiberzeugt sind, dass nur durch
Verbreitung und Lesung wissenschaftlicher Biicher und Journa-
lien sich die Nation emporheben kann.
      Wollen daher meine Herrn sich auf dieses Blatt abonieren.
Vereinigen wir uns, wenn fur einen der Betrag zu gross scheint,
zu zwei; und derjenige der sich abonieren will, wolle mit Zu-
sendung des Abonamentspreises per 5 fl. auf ein Semester seinen
werten Namen bekannt geben. In der festen Uberzeugung, das
diese meine Worte nicht in der Wiiste verhallen werden, zeichne
mit Achtung: Vicar.
                                       *
      1851        Martie 12. — Consistorio. Desfiinţarea şi prefacerea
acestui regiment de graniţă într’unul de linie s’a publicat în 9
Mariie. Este destul cunoscut, cumcă soldaţii de rit gr. c. împărţiiţi
prin regimentele transilvane de linie, din pretext că sunt uniţi in
dogmele credinţei cu rom. catolicii, n’au avut capelani castrensi,
ci în cele religioase erau invitaţi la cei de rit rom. cat. care erau
şi sunt actu în fiecare regiment, macarcă R. catolicii a proportione
erau foarte puţini.
      Din aceasta a urmat, că cei mai mulţi, din causa că aceştia
nu ştiu limba română, rămân neconsolaţi cu cele spirituale; alţii
din idea aceea, că dacă aceştia le vor servi, îşi vor călca legea,
nu voiesc, şi aşa s’au făcut cu totul indiferenţi. Şi apoi ce poate
fi societăţii omeneşti şi statului mai periculos, decât indiferentismul
în religiune?
      Oare şi în viitor va să se observeze asta? Oare soldaţii de
ritul nostru să nu aibă drept a pretinde dela stat, căruia se jertfesc,
plătirea şi susţinerea unui preot de naţiunea şi ritul lor?
      In regimentele grănicere române au fost pentru ofiţeri, can-
celişti şi medici un capelan rom. cat., care când mergeau grăni-
cerii afară din patrie, rămâneau în locurile ştabale, şi dânşii căpătau
un capelan de ritul lor; care însă când se înturna în graniţă,
înceta, având aceştia preoţii lor. Ambe aceste regimente la încş-
286
putui trecutelor evenimente n’au avut capelani castrenşi, ba primul
nici actu are, şi secundul numai la energica propunere şi rugare
a mea, căpătând ordinaţiune a merge în garnisoanele Galiţîei, a
căpătat.
       Acuma după desfiinţare se poate întâmpla ca capelanii catolici
din graniţă să capete demandaciune a merge cu desfiinţatele şi
în linie prefăcutele regimente, care după sistema vechie iară lesne
vor putea rămâne fără preot de ritul lor, măcarcă vor fi încă,
cine ştie până când? compuse tot din foşti grăniceri greco-uniţi.
       Ar fi demn de însămnat, când acest în linie prefăcut regi-
ment, maicuseamă până când va fi compus din bărbaţii acestui
ţinut, să-şi piardă al său capelan de ritul lor, şi să capete pe
cest rom. cat. care până acuma a odihnit în Năsăud; aseminea
şi cel de pe Olt!!! Majestatea Sa împăratul la energica propuere
şi rugăminte a Episcopilor greco-uniţi din Oaliţia s’a îndurat pentru
fiecare regiment de linie a orândui doi capelani, unul pentru uniţi,
altul pentru rom. cat. Oare să nu se bucure de asta graţie şi re-
gimentele de linie transilvane?
       Folosul cel sufletesc al acestor foşti grăniceri, şi până la
împlinirea viitoare cu recruţi şi din alte cercuri în linie rămânători,
îmi impune stricta obligaţiune a mă ruga de O. Consistor, ca în
coînţelegere cu Prea Sânţia Sa Episcopul Ia suprema comandă
militară a exopera să se ’ndure, ca atât aceste nouă regimente
de linie, — din causa că soldaţii mai toţi sunt uniţi, — cât şi cele-
lalte să-şi capete spre consolaţia lor cea spirituală, preoţi de ritul
şi naţiunea lor.
                                         *
       1851        Martie 18. — Circular. Ordinaţiunea On. Capitul al bi-
sericii catedralei din Blaj, cu data 21 Febr. cal. v. Nr. 201 despre
reînvierea avutei cândva Mitropolii dela Alba-Iulia cum şi despre
întemeierea a două nouă Episcopii pentru Românii gr. cat. la Gherla
şi Lugoş în Bănat; despre constituirea capitulilor mitropolitan şi
a celor două nouă Episcopii, cum şi despre a lor dotaţie şi plă-
tire; mai încolo conferinţa ţinutăiîn Viena în acest important obiect
sub Arhiepiscopul Strigoniului şi Principe Primate al Ungariei
Scitovsky, ministru celor din lăuntru Alexandru Bach, ministrul
cultului conte Thun, d. plenipotenţiat ces. r. comisar pentru Ţran-
287
silvania şi ministerial consiliar Bach şi ca actuar d. Privizer sec-
ţionai consiliar, precum şi Episcopul gr. cat. al Orăzii mari Basiliu
Erdely; se comunică preoţilor Vicariatului dimpreună cu ordina-
ţiunea gubernială sunătoare despre aprobarea Mitropoliei şi a men-
ţionatelor episcopii prin Maj. Sa, cum şi a suplimentelor de pro-
vente din cassa statului, cu acea adaogere şi demandare, ca aceasta
şi poporului aducându-o la cunoştinţă, să aducă rugăciuni pentru
îndelungata viaţă şi buna petrecere a Maj. Sale, cântând a doua
zi de Paşti »Mântueşte Doamne poporul Tău«, cum şi »Mărire
întru cei de sus«.
                                       *
      1851       Dec. 15. — Episcopului Şuluţ. Acest Vicariat constă
din Valea Rocnei cu 27, a Bârgăului cu 3, şi din un mic ţinut a
Budacului cu 9 parohii. Aceste din urmă se află întinse dela Bis-
triţa până la Reghin şi în ceva distanţă dela Năsăud de două zile.
      Până când sta institutul de graniţă, trebuind grănicerii pentru
isprăvirea deschilnitelor lucruri militare a veni în locul ştabului,
pe uşor îşi isprăvia şi trebuinţele eclesiastice, ba purtându-se co-
respondinţele oficioase prin soldaţi armaţi, şi Vicariatul putea cât
de curând comunica emanatele ordinâţiuni şi celor mai depărtaţi
parochi din ţinutul Budacului.
      Cu desfiinţarea însă a Regimentului s’a îngreunat cu totul
purtarea lucrurilor eclesiastice, maicuseamă cu depărtatele 9 parohii
ţiitoare de cercul Gurghiului. Nu altceva interes fără numai uşu-
rarea poporului, care — să tac despre altele — numai pentru
dobândirea licenţii spre cununie trebue a vini dela Reghin la
Năsăud, şi prin urmare a perde câte 4 zile de lucru, mă silesc
a pune 'umilita rugăminte cătră Măria Ta, ca pentru aceste 9
adecă: Budac, Ragla, Nuşfalău, Sântioana (Szent-Ivân), Şieuţ, Monor,
Gledin, Maros- şi Monosfalu să vă înduraţi a numi administrator
au Vice-Arhidiacon depedente dela Vicariat pe loan Ştefan, parohul
Budacului, care a absolvat ^încă în anii 1830 teologia cu eminenţă,
a fost un an profesor, şi de atunci până acuma în calitate de
paroh cu purtare bună şi zel atât în propovăduirea verbului evan-
ghelic, cât şi în lucrurile şcolastice, şi de care, cunoscând foarte
bine şi limba geermană, îi un daun că n’are un mai larg câmp
de a lucra pentru binele comun.
288
      Adevărat s’ar putea menţionatele parohii cu Arhidiaconatele
Bistriţii şi a Reghinului întrupa, ci mai multe ponderoase cause, —
şi maicuseamă fondul monturului stătător de un capital de 29.000 fl-
ăcărui usură este menită acuma ca stipendiuri pentru tineri, cari
vor studia pe la Universităţi şi gimnasuri, şi peste care sunt aleşi
manipulatori 12 bărbaţi sub prezidiul Vicarului, — sfătuesc, ca
acele să nu se despărţească cu totul de Vicariat, căci almintrelea
n’ar putea avea trăbuincioasa influenţă, apoi şi alte neînţelegeri
s’ar naşte; care punându-se sub un Administrator dependente,
nunumai s’ar încunjura, ci şi poporul în privinţa relaţiunilor ecle-
siastice nespus uşura.
      Decumva llustritatea Ta din cause subiective nu te-ai îndura
această umilită a mea propunere a confirma, apoi mă rog ca batăr
parohiile Monos- şi Maros Oroszfalu în distanţă dela Reghin
numai de două ore, să se întrupe cu acel Arhidiaconat, căci din
Năsăud nu se pot administra fără numai cu paguba oficiului şi
a poporului.
      Pute-s’ar atât unele parohii din tractul Bistriţii întrupa cu
a Budacului, ca să fie mai mare, cât şi unele din a Becleanului
vecine cu Năsăudul, şi toate numai în depărtare de una oră, cu
Vicariatul; ci despre aceasta, convins fiind cumcă Arhidiaconata-
şiile cu înfiinţarea alor două Episcopaturi vor trebui almintrelea
a se împărţi mai cu seamă după împărţirea politică, nu mai în-
drăznesc a face nici batăr menţiune.
                                        *
      1853 Ian. 27. — Bezirksamt. Matriculele bisericii gr. cat. au
ars în 1807 iscându-se foc în cvartirul vicarial, şi cele existente
încep numai cu anul 1808.
                                        *
      1853 Apr. 6. — Bezirksamt. Rebelii maghiari au cucerit cercul
Năsăudului în 2 Ianuarie 1849 şi au rămas aci împrăştiaţi în mai
multe localităţi, dar mai ales în Năsăud şi Rodna până cătră finea
lunei Iunie. Ei imediat a interzis arendaşilor târgului de săptămână
adecă curatoratului bisericii să mai încasseze banii (vama) pentru
biserică şi fondul de provente al regimentului, şi până la mijlocul
Iui Aprilie prin profosul şi soldaţii proprii şi-au încassat şi între-
buinţat rebelii pentru sine banii. La mijlocul Aprilie comandantul
maghiar al staţiunei căpitanul Szaiansky cită 4a sine pe primar,
pe capelan şi pe curatorul Vasile Catarig demândându-le ca pe
viitor să adune ei vămile şi banii prin primar să-i administreze lui.
Ceeace a şi trebuit să se facă. Acum ar trăbui provocat Szaiansky
să retrocedeze (replătească) banii încassati de el. Primar era atunci
(1840) lori Saridu şi membrii în primărie Petru Pălăgeş şi Dumitru
Tomuţa.
      Curatoratul bisericii ţinu în arendă vămile începând din 1839
până în Septemvrie 1851. Şetrele au ars în 1849.
                                     *
      1853 Iunie 5. — Bezirksamt. Auf die verehrteste Zuschrift
des lobi. Bezirksamtes vom 31. Mai Nr. 2490 beeilet sich das
Vicariat im Nachstehenden zu erwiedern:
      a)      Seit Errichtung des Erziehungshauses im J. 1784 bis 1835
haben die Orenzgemeinden des aufgelosten zweiten Romanen
Rgts zur Erhaltung desselben nicht nur das erforderliche Brenn-
holz und tăglich 4 Mann als Ordonanzen zur Bedienung, die
doppelte Wăsche, weisse Hosen und Sukmane durch die Eltern
der Erziehungsknaben den letzteren zum tăglichen Anzuge aus
eigenen Erzeugung verfertigt, gratis geliefert, sondern auch eine
Summe von 819 fl. 57 cr. C. M. unter dem Namen Schulgeld
— wie aus den hier in Abschrift beigegebenen zwei Beilagen
ersichtlich ist — beigesteuert; dann auch alle Jahre Schafmolken
zur Speisebereitung statt Essig, und Kâse zur Polenta in grossen
Quantităten gewidmet, ohngeachtet, dass selbe seit dem Jahre
1828 von 50 auf 25 Knaben beschrănkt waren, daher es nur
billig und gerecht wăre, das in einer Staatsobligation d. d. Wien
am 1. Sept. 1827 Nr. 17.347 â 5°/o angelegte Kapital des ge-
wesenen Regimentserziehungshauses, von 865 fl., welches blos
in Folge der obbesagten Beisteuerung der Gemeinden erspart
werden konnte, diesen Gemeinden zu iiberlassen, um dasselbe
mit dem Schulfonde, nicht nur dem Wunsche des Vicariats und
Schulfondsverwaltungs Comission gemăss, sondern auch jenem
der Gemeinden, welche hierauf gegriindeten Anspruch zu machen
sich berechtigt glauben, zu vereinigen.
      b)      Ober die beim verstorbenen H. Hauptmann Daniel Bor-
cocel in einer Privatobligation d. d. Naszod von 14. Febr. 1833
angelegte Kapitai von 60 fl. C. M. kartn das Vicariat nur in s6
weit Auskunft geben, dass dieses der Angabe des pensionierten
K. K. H. Lieutenant Oregor Mihailaş nach, welcher Erziehungs-
hauscommandant war, wirklich bei dem seligen Herrn angelegt
war, der die Interessen auch jăhrlich entrichtet hat.
      Indem dieser Betrag als Oeschenk Sr. Eminenz des Herrn
Primas Alexander Rudnai dem Erziehungshaus des aufgelosten
Rgts gehorte, so erheischet die Billigkeit denselben im Wege des
k. k. lobi. Judicii delegaţi militari mixti entweder aus der Masse
des Verblichenen oder von dessem Sohne Eugen Borcocel als
Erbe des văterlichen Vermogens und Session einzutreiben und
mit dem fraglichen Schulfonde einzuverleiben.
      c)      Uber den bei der Oemeinde Nassod angelegten Betrag
von 20 fl. kann das Vicariat gar keine Auskunft geben.
      d)      Was das von Seiten der Geistlichkeit des bestandenen
Rgts dem Erziehungshause gemachte Oeschenk von 3 fl. 36 cr.
C. M. anbelangt, verhălt sich die Sache wie folgt:
      Um am 22. Juni 1819 die Aufstellung der beiden Portrăte
weiland Sr. Majestăt Kaiser Franz und der Kaiserin Carolina
Augusta mit der gebiihrenden hochachtung feiern zu konnen,
haben die Geistlichen aus ihrem freien Antriebe eine kleine Summe
beigesteuert, welche aber an dem besagten Tage nicht ganz ge-
braucht und verwendet wurde, somit die Interessen von dem,
beim damaligen H. Foran Vicar Johann Nemeş gebliebenen und
spăter durch denselben an einigen Geistlichen gegen Interessen
angelegten Reste, widmeten sie dem Erziehungshause zur Be-
wirtung der Zoglinge am 22. Juni jeden Jahres, jedoch mit dem
ausdriicklichen Vorbehalt, diesen nach allenfălligen Auflosung des
Erziehungshauses oder Aufhorung der Feierlichkeit einer anderen
Bestimmung zuzuwenden. Wie gross dieser Rest mag gewesen
sein, ist dem Gefertigten unbekannt. Genug er hat von seinem
Vorgănger, dem seligen Johann Marian blos 20 fl. C. M. iiber-
nommen, welche angelegt sind, und die Interessen jetzt nach
Auflosung des (Erziehungshauses zur Bestreitung der^ Schreib-
materialien fur die Vicariatskanzlei mit Einstimmung der Synode
bestimmt sind, daher dieser Betrag, welcher auch ohnehin unbe-
deutend ist, zum Schulfonde nicht zugeschlagen werden kann.
      e)      In wie weit das Forart Vicariat weiss, sind die Interessen
von den verschiedenen in Staatsobligationen angelegten Kapitalien
seit dem J. 1849 nicht behoben worden, wo doch deren Behe-
bung und Abfiihrung in die betreffenden Schulcassen um so
dringender erscheint, als die Oemeinden ununterbrochen fragen,
was fur ein Anstand mit diesen Interessen sei?
      Nachdem diese Kapitalien fur die Gemeindeschule bestimmt
şeien, und zum Zweck die Erhaltung der Gemeindeschulen und
des Lehrers haben, so kbnnen sie mit dem aus dem Monturs
entstanderten Schulfonde nicht vereinigt werden, indem letzterer
zu Stipendien fur fleissige und brave Studenten, welche Gimna-
sien und Academien besuchen werden, bestimmt sei.
                                       *
      1853 Iunie 10. — Circulară. înaltul Guberniu a băgat de
seamă, cumcă populaţiunea din această fără de coroană în urma
evenimentelor din lunile trecute de iarnă se află într’una stare
aţiţătoare şi înţeleptele şi parinteştile griji şi băgări de seamă l’au
adus la acea convingere cumcă partida răsturnătoare se foloseşte
de această împrejurare şi prin lăţirea mincinoaselor veşti se stră-
dueşte a o hrăni. Fiindcă s’a întâmplat, că unii neodihniţi şi mali-
ţioşi parte prin vorbe vătămătoare, parte prin ameninţarea a unei
viitoare revoluţiuni pe cei din vecinătate cu dânşii i-au spăimântat
au i-au adus şi mişcat spre a le aproba pernicioasele şi afurisi-
tele tendinţe, înaltul Guberniu având sânta îndatorire mai cu seamă
într’un timp, când tot ce ar putea contribui la careva neodihnă
a inimilor şi aţâţare, trebue încunjurat, supra atinselor rele cu
toată energia a sta în contră, provoacă pe toţi bărbaţii, cari au
vază şi încredere la popor, între cari sunt şi preoţii, spre a con-
lucra cu unite puteri şi a întrebuinţa toate mijloacele, care spre
mulcomirea şi odihna inimilor sunt destoinice.
      Deci Vicariatul recvirat prin nota presidială a On. împ. Co-
misariat din 30 Mai, vă provoacă pe F. V. ca după înalta voca-
ţiune în biserici şi cu toată ocasiunea să învăţaţi popoarele grijei
spirituale încredinţate, ca să nu creadă astorfel de profeţi mincinoşi
şi pe cei cari indrăsnesc cu astfel de minciuni a neodihni inimile
celor buni, să-i prindă şi dea fără întârziere On. oficiolaturi, mer-
gând însuş F. V. precum în toate cele bune şi licite, aşa şi în
m
asta privind cu exemplu) cel bun, băgând de seamă după astfel
de scornituri şi venindu-le pe urmă să-i transpuneţi competentelor
jurisdicţiuni.
       Asta este datoria cea de căpetenie a fiecărui cive. Asta o
pofteşte dela noi Dzeu prin Isus. Daţi cele ce sunt ale împăra-
tului împăratului. Tot sufletul să se supue puterii celei mai înalte,
că nu este putere fără numai dela Dzeu, şi celce se împotriveşte
puterii, lui Dzeu se împotriveşte. Prin aceste vorbe se propun
datoriile avânde cătră înalta stăpânire. Aceste sunt fiasca ascultare,
supunere, reverinţa şi umilitatea. Singur prin împlinirea acestora
se poate dobândi înaltul scop adecă felicitatea popoarelor care
înalta ocârmuire de-a pururea o are înaintea ochilor.
       Noi Românii totdeauna ne-am străduit a împlini cu fiască
dragoste aceste sânte ohligaţiuni şi niciodată ne-am mestecat cu
trădătorii, pe care i-am dat afară cât i-am ştiut. Şi pe drept, căci
Românii tot binele, toată cultura, felicitatea, desvoltarea au de-a
mulţămi înaltei case austriace şi dinastii domnitoare, şi în viitor
singur dela această glorioasă au cele bune de a spera; fie dar
tot aşa de buni, credincioşi şi loiali. Cele care statul dela fiecare
cive le pofteşte nu-le socotească ca gravamine, ci datorii, fără de
care nici un stat, nici o societate în lume poate există şi pretu-
tindenea se află.
                                          *
       1853 Sept. 4. — Bezirksamt. Auf die geehrteste Note des
lobi. Bezirksamtes vom 31. Aug. Nr. 4083 beeilet sich das Foran
Vicariat in Nachstehenden zu erwidern:
       Im Anfange der ungliicklichen Katastrofe vom 1848 haben
die Insurgenten mehrere Qlocken von den romanischen Kirchen
um aus denselben Kanonen zu giessen genommen und in die
Stâdte gefiihrt. Bei der Vorruckung der K. K. Trupen gegen Klausen-
burg im October n. J. und nach der Einnahme dieser Stadt, Hess
der damalige Kommandant Herr. Oberstlieutenant Urban eiriige
Olocken welche ohne Inschriften waren nach Naszod transpor-
tieren, unter welchen sich auch die bei der hiesigen g. k. Kirche an-
gebrachte kleine Glocke befand, und in deren Besitz der Angabe
des damaligen Ortsvorstehers Ioan Sandu nach, folgendermassen
gelangte:
      Die hiesige Gemeindeschule hatte ftir’s Lâuten zur Versamm-
lung de Jugend keine Glocke, und weil der Eigenthumer der frag-
lichen Glocke nach geschehener Verlautbarung sich nicht meldete,
so gab sie der damalige Compagnie Commandant Ob.-Lieutenant
Urban dem besagten Ion Sandu mit dem Auftrage dieselbe aii
die Gemeindeschule anzubringen, was aber in Folge der einge-
tretenen traurigen Verhăltnisse unterblieb. Im Jahre 1849 Monats
Juni wie allgemein bekannt, ist die Kirche sammt Glocken ein Opfer
der Flamen geworden, un weil diese kleine blieb, so hat sie die
Gemeinde an der Kirche angebracht. Das ist die ganze Geschichte
dieser kleinen Glocke. Die des gewesenen Erziehungshauses und
folglich der K. K. Oberschule ist dort geblieben, und der Angabe
der Ortăltesten nach, wăhrend des Brandes verschmolzen; auch
war sie, in wie weit sich das Vicariat erinnern kann, grosser und
hat einen anderen klang gehabt. Dessen umgeachtet ist das Foran
Vicariat nicht abgeneigt die kleine, so bald es die zweite bereits
schon beştelite grossere Glocke aus Klausenburg erhalten wird,
einstweilen bis zur Anschaffung der beantragten, fur die K. K.
Oberschule gegen Empfangsbestăttigung und Restituirung seiner
Zeit zu iiberlassen.
                                     *
      1854 Martie 4. — Bezirksamt. Das Foran Vicariat beeilt
sich die Bitte der Pfarrer aus Zagra, Macod, Mititei, Runc, Gău-
reni, Poeni und Suplai, wegen der Nichtverlegung der deutschen
Trivialschule von Zagra nach Bethlen Einem lobi. Bezirksamte mit
dem dienstgeziemendem Bemerken zu unterlegen, dass die in
dem Gesuche angefiihrten Griinde beriicksichtigungswurdig seien,
und der Herr Oberlehrer Moyse Panga um so weniger befugt
war allein mit Beseitigung der iibrigen Schulcommissionsmitglieder
den Vortrag wegen der Verlegung dieser Schule tiefer im Lande
nach Bethlen zu machen, als selbst das k. k. hohe Civil- und
Milităr-Guvernament mittelst Verordnung vom 23. Mai11 1851
Nr. 11.362 diese Aufrechterhaltung des Status quo in der Leitung
der Schulangelegenheiten folglich auch der wăhrend des Grenz-
bestandes gewesenen und mittelst hohen Hofkriegsrătlichen Res-
criptes vom 27. Juni 1827 Z. 2154 in allen Grenzregimentern
angeordneten Schulencomissionen anzubefehlen geruht haben. Somit
                                                                         6
das Vicariat, — welches imrrter wâhrend des Grenzbestandes
Sitz und Stimme in dieser Schulcomission gehabt hat —, glaubt
gestiitzt auf die obengezohene hohe Verordnung, auch nach er-
folgter Auflosung dieses Recht zu geniessen, und folglich sich
verpflichtet findet, aus den in dem Gesuche der Pfarrer ange-
fiihrten Griinden sich gegen den Vortrag des H. Oberlehrers und
fur die Oberlassung der fraglichen Schule zu Zagra auszusprechen,
und zugieich im Interesse der Schule das diensthofliche Ansuchen
zu stellen, womit in der Zukunft ăhnliche Vortrâge, nicht minder
auch andere auf das Schulwesen Bezug habende Gegenstănde
demselben zur Einsicht und Abgebung seiner Ansichten mitge-
teilt werden.
                                     *
      1856 Nov. 16. — Zeugniss, dass zu Folge einer k. k. hohen
Gener. Corn. Verordnung und lobi. Regts-Com. Befehl von 1839
ein jeder Provincial Kjiabe, das ist nicht Grenzer, welcher die
k. k. Oberschule zu Nassod besuchte, verpflichtet war 4 fl. C. M.
jăhrlich zu entrichten, wie sie auch ein jeder wăhrend der Dauer
des Grenzinstituts ohne der mindesten Weigerung entrichtet hat,
und ferner, dass die eingegangenen Belrăge zwischen die Lehrer
in Riicksicht ihrer geringen Gehalte, im Sinne obangefiihrten h.
Verordnung vertheilt worden seien, wird hiemit auf das gezie-
mende Ansuchen des k. k. Herrn Oberlehrers Panga gewissen-
haft bezeuget und bestăttigt.
                                     *
      1858 Iunie 4. — Sr. Hochstwurden dem H. Bischof. Im
Jahre 1849 ist das Oberschulgebăude zu Nassod von den Insur-
genten angeztindet und verbrannt worden.
      Gleich nach Unterdriickung der Rebelion hat die Geistlich-
keit dieses Foran Vicariats respective des aufgelosten 2-en Ro-
manen G.renz Rgts — spăter auch die gewesene Grenzbevolkerung,
und zum letzten Male wieder die Geistlichkeit mittelst des hier
in copia anverwahrten Gesuches — die hohen und allerhochsten
Stellen um die’Herstellung dieses Gebăudes, leider aber bis jetzt
ohne Erfolg, gebeten.
      Bei dem Umstand als die Zahl der Schiiler wegen der Er-
lernung der deutschen Sprache mit jedem Jahre zunimmt, und
                                                                       295
das gegenwârtige Notschulgebăude respective friihere Oberst-
lieutenantsquartir zu einem Schuliocale nicht geeignet ist, eines-
teils; anderenteils aber als der Provententond aus welchem dieses
Schulgebăude wăhrend der Dauer der Grenzmiliz unterhalten
wurde, ein jâhrliches Einkommen von mehr als 31.000 fl. hat,
und folglich im Stande ist, diese Auslagen zu tragen; glaubt das
Foran Vicariat nur im Interesse des Schulenfonds und der Ver-
breitung der deutschen Sprache zu handeln, wenn es Ein Hoch-
wurdigstes bischofliches Ordinariat in Ergebenheit bittet die
Realisierung der in dem beigeschlossenen Gesuche vorgebrachten
Bittpunkte und Wtinsche beim k. k. Hohen Ministerium des
Cultus und Unterrichts zu vermitteln. Und dies um so mehr als
dem Vernehmen nach die k. k. h. Finanz Landes Direktion wegen
Verăusserung des Materials und dessen Verwendung fur andere
Zwecke, den Vortrag zu machen beabsichtigt, was fur die treue
ehemalige Grenzbevolkerung wirklich ein grosser Schlag wăre,
indem, wie es bekannt ist, der Proventenfond aus den Einkiinften
der Schankgerechtigkeit — deren sich die Bewohner des Rodnaer
Tales, als zum fundo regio gehorig, so wie ihre Nachbarn die
Sachsen, die als gleichmăssige Bewohner des koniglichen Bodens
dieses Rechtes sich erfreuten —, entstanden ist, und bloss, im
Interesse des Grenzinstituts fur gemeinniitzige Zwecke aus ihrem
freien Willen zur Bildung des Proventenfondes jene Einkiinfte
abgetreten hat, und folglich die Gerechtigkeit erheischt, dass der-
selbe als ein Patronatsfond all jene gemeinniitzige Auslagen trage,
welche wăhrend des Grenzinstituts auf denselben gelastet haben.
Hat man aus diesem Fonde mehrere wăhrend der Revolutions-
epoche abgebrannten derlei Regtsproventengebăude, und gerade
gegenwărtig die Rgtskapelle hergestellt, warum soli nicht das Schul-
gebăude, welches beinahe seit einem Saeculum so viele Indivi-
duen fur den Staat und Kirche geliefert hat, hergestellt werden?
Fur die Herstellung dieses Gebăudes spricht ausser den oban-
gefiihrten auch der nachstehende wîchtige Umstand:
      Die Notwendigkeit der Errichtung einer Prăparandenlehran-
stalt fur die Gr. Katoliken wird allgemein anerkannt und es
werden eben jetzt Verhandlungen in dieser Beziehung gepflogen.
      Eine Prăparandie aber — um die erwiinschten Vorteile zu
6
gewahren und die Zoglinge auch practisch mit der Methode
vertraut zu machen — muss mit einer Normalschule verbunden
sein. Nun besteht aber im ganzen nordiichen Teile Siebenburgens
nur die einzige Normalschule zu Nassod, mit welcher die frag-
liche Prăparandie vereiniget werden konnte. Wenn daher die
Herstellung dieses Oebăudes unterbleiben wird, so wird auch
die Prăparandie schwer in’s Leben treten.
                                         *
       In 8 Martie 1859 a fost numit vicar Origore Moisil şi a
intrat în funcţie în 6 Mai.
                                         *
       1860        Nov. 30. — Dlui Protopop Buzdug. Fac cunoscut că
ieri am expedat deputaţii la Viena adecă pe Dnii căpitani Lica şi
Purceilă şi docenţele Naşcu. Scopul mergerei lor la Viena este
îndoit: întâiu au trebuit să meargă doi deputaţi ofiţeri cu repre-
zentanţii ţinutului fostului Regiment în causă naţională, deoarece
din toate ţinuturile româneşti au mers mai mulţi deputaţi din
statul preoţesc, civil şi militar cu Mitropolitul nostru în cap la
Viena cu rugăminte la împăratul pentru drepturile Românilor, şi
fiindcă aceşti D. căpitani au fost cu numele numiţi prin Eppul
nostru, pe dânşii i-am şi trimis. A doua, ca aceşti D. căpitani cu
o cale să poată lucra şi pentru fondurile şi trebile noastre ii s’a
dat plenipotenţie alăturându-li-se şi Naşcu lângă ei, şi din Pesta
Ioachim Mureşan, care este cunoscut cu legile. Prin urmare fiind
lucru grabnic şi neputându-se amâna trimiterea deputaţilor, am
fost siliţi a ne abate dela planul dintâi adecă ca să miargă pă-
rintele Flămând şi Oâţa. Vom vedea ce vor isprăvi.
                                         *
       1861        Ian. 1. — Protopop- Ştefan şi Buzdug. Dupăcum vedem
şi cetim prin »Gazeta« tote popoarele provocându-se la dreptul
istoric vreau a-se organiza după orânduielele cele de mai înainte
de 1848. De când Maghiarii, restituindu-şi drepturile lor, capătă
comitate cu comiţi şi deregătoriile sale după datina vechie, iară
Saşii rugând aseminea restituirea universităţii sale, Românii în-
grijaţi de soartea viitoare încă se opintesc a căpăta ale sale deregă-
torii proprii române. Noi grănicerii avem încă şi mai multă causă
de a ne îngriji pentru viitoarea organizare a noastră politică, cu
297
cât acum nu mai putem fi ce am fost pela anii 1848 adecă gră-
niceri militari, şi poate veni întâmplarea a fi alipiţi pe lângă Saşi
şi Maghiari, dela care nu mult putem aştepta. Fiind noi după
militarizare organisaţi şi puşi toţi pe un picor, având cu toţii ase-
minea drepturi la fondurile grănicere, munţi, păduri, regale; prin
urmare împrejurările acestor 44 sate tot acelea şi de cam fel, mai
mulţi inteligenţi de aci sunt de acea opiniune, că foştii grăniceri
să se roage de Majestate ca dânşii să se adune toţi într’un cerc
sub un cap sau căpitan politic român, cu toţi amploiaţii români
şi cu limba oficioasă română. Nu mă îndoiesc nici cât de puţin
că şi satele grănicere vor fi tot de acea părere. Pentru aceea On.
Frăţia Ta eşti reflectat ca să pregăteşti poporul înţelegându-te cu
cei mai pricepători şi la adunare fiindă aci la Năsăud cu o gură
să poftească cu toţii a se constitui grănicerii singuri de sine sub
un căpitan român cu deregători români cu limbă oficială română.
                                         *
       1861 lan. 2. — Circulară. Nu mă îndoesc, că toţi veţi fi în-
ţeles că eu cu D. Qerendi şi Porţius am mers în 10 a curentei
la Sibiu la adunare; însă presupun că nu toţi ştiţi causa şi scopul
mergerii noastre acolo, pentru aceea îmi ţin de datorie pe Frăţiile
Voastre şi pe poporeni a Vă informa despre asta. Care au cetit
în Gazete au aflat că vr’o 20 deputaţi cu Metropolitul în cap au
mers Ia Viena şi au admanuat Majestăţii Sale o petiţiune care
iară s’a tipărit şi nemţeşte şi în româneşte, publicată într’un
număr din Foaia Gazetei. In acea petiţiune au cerut deputaţii şi
licenţa de-a putea ţinea naţiunea o adunare în care reprezentanţii
să se poată consulta despre paşii făcânzi pentru viitoarea repre-
zentaţiune a poporului roman la dieta care se va ţinea după noul
Ian.; şi reciperea naţiunei române între celelalte naţiuni ale ţerii cu
aseminea drepturi. Adunarea cerută s’a conces şi ambii capi ai
bisericilor noastre adecă Escelenţa Sa Mitropolitul Şuluţ, şi Esce-
lenţa Sa baronul Şaguna uniţi înfcausa naţională au conchemat
fiecare câte 50 de inteligenţi pe 13/1 Ian. în Sibiiu, între cari am
fost şi noi. Deci pornind asta invitaţiune în 9 Ian. sara ne-am
gătit de mers cu atât mai vârtos cu cât în grabă înştiinţând pe
comunele din pretura Năsăudului nu numai s’au învoit în mergerea
noastră, ci şi dânsele alegându-ne de deputaţi ne-au şi dat pleni-
298
potenţa a reprezenta pe toate comunele grănicere din fostul regi-
ment şi pe celelalte comune ţerene din pretura Nâsăudului, şi în
numele lor a lucra cele de lucrat la adunare, asigurându-ne că
toate spesele călătoriei acesteia le vor suporte dânsele.
      Aşadară în 10 seara am pornit şi în 13/1 Ian. la 7 ore dimi-
neaţa am sosit în Sibiu, mergând ziua şi noaptea. In acea zi la
11 ore înainte de amiazi am stătut la adunare, carea ca prezidenţi
au deschis’o Mitropolitul Şuluţ şi Episcopul Şaguna, şi dupăce
s’au constituit adecă ales 6 secretari s’au început pertractările.
Cea d’întâi lucrare a fost că Ex. Sa Mitropolitul a referat istoria
mergerii sale la Viena, petrecerea acolo, admanuarea petiţiunei Ma-
iestăţii Sale, care cetindu-se în adunare, toţi representanţii naţiunei
au recunoscut’o de-a sa, aprobând toate cele peracte de Exce-
lenţa Sa Mitropolitul şi deputaţiunea.
      Mai încolo ca pe viitor să poată Exc. Sale Metropolitul şi
Episcopul Şaguna cu putere lucra pentru naţiunea română, adu-
nanţa a împuternicit pe Eppi a lucra în numele naţiunei ori la
tron ori la dietă pentru folosul naţiunei, apromiţându-se naţiunea
că le va sta la spate şi-i va ajuta cu toate.
      Mai încolo s’au dezbătut dacă s’a făcut destul petiţiunei
înmanuate de deputaţiune împăratului? Şi s’a aflat că nu s’a făcut
destul, că l-o La cancelaria aulică nu mai doi Români s’au de-
numit: D. consilier Basiliu Pop şi D. secretar Dimitrie Moldovan.
2-o La conferinţa dela Alba-Iulia s’au denumit de cancelariul Ke-
meny numai 8 Români ca şi din Saşi, Secui şi Unguri, când totuşi
Românii precumpănesc pe toate naţiunile. Nici s’au denumit acei
bărbaţi în care au încrederea; că pe aceştia trebue Eppii noştri
să-i aleagă şi propună. 3-o De noi Românii nu se face nici o
pomenire că suntem recepţi ca alte naţiuni, dând toate Maghia-
rilor şi încă şi ca limba maghiară să fie oficială.
      Pentru aceea făcându-se mai multe gravamine subşternându-le
Împăratului s’au rugat pentru înlăturarea lor. S’a făcut şi un proiect
de alegere la dieta, prin care dacă se va primi vor putea întră şi
Românii în dietă, i , (         ,                        ,i
      Acestea au fost cele mai esenţiale lucrări în 3 şedinţe. In a
4-a şedinţă s’a rectificat protocolul, cu care ocasiune mai propu-
nându-sş vr’o câteva puncte în adunare, între cari se poftise ca
299
fondurile şi proprietatea grănicerilor să li-se întoarcă înapoi, am
ţinut şi eu o scurtă cuvântare despre trebile noastre cu fonduri,
păduri şi munţi spuindu-Ie că am trimis în astă causă deputaţi
şi aşteptăm în tot minutul ca să se întoarcă cu resultat bun; însă
cine ştie ajunge-ne-vom scopul ori ba, pentru aceea rog pe adu-
nare, ca să sprijinească causa grănicerilor şi mai ales şi întru
aceea ca să se poată organiza comunele grănicere în un district
politic pentru sine. Noi am aflat aprigi apărători în Excelenţiile
Sale Şuluţ şi Şaguna, în consiliarul Dimitrie Moldovan şi D. Bariţ
şi alţii, declarându-se adunarea, că causa grănicerilor o socotesc
ca o causă generală a naţiunei române întregi.
      In urmă adunarea s’a încheiat cu un banchet sau prânz diplo-
matic dat de adunarea română, la care s’au învitat capii biseri-
cilor şi deregătorii mai înalţi ai ţerii ca oaspeţi.
      Acestea am voit pe scurt a Vi-le face cunoscut până când
din Gazetă ori protocolul tipărit mai pe larg Vă veţi informa.
Spuneţi dară şi poporenilor ca să ştie şi ei despre asta adunare.
                                        *
      1861 lan. 23. — Circulară. In legătură cu cele din susul
Circular, bine ştiind că Frăţiile Voastre şi şi poporul doreşte a
şti ceva despre deputaţii noştri duşi la Viena în causa fondurilor,
pădurilor, munţilor şi celelalte, voiesc cu puţine cuvinte a Vă in-
forma.
      Dupăcum ştiţi şi veţi fi înţeles, Deputaţii noştri D. căpitani
Lica, Purceila şi învăţătorul Naşcu, fiind împuteriţi de către comi-
tetul ales de adunarea grănicerilor, s’au dus în Noemvrie a. tr. la
Viena luând cu sine şi pe juristul Ioachim Mureşianu din Pesta,
născut grănicer din Rebrişoara. In 13 Dec. au dat Maj. Sale împă-
ratului o rugăminte din 19 coaie şi sprijinită cu 35 de documente
vechi şi nouă, rugându-se şi cu gura ca să se îndure M. Sa cât
mai curând pe calea graţiei, spre încunjurarea procesului cu erariul,
a decide odată în causa fonduriloţ şi a proprietăţii de pământ a
grănicerilor, la care M. Sa a promis că cât mai curând se va de-
cide. Petiţiunea fu dată unui referinţe din ministerul de finanţe
spre referadă, care fiind Sas pune multe greutăţi şi învârteli, amâ-
nând hotărîrea de pe o săptămână pe alta, fără a duce la căpătâi
causa noastră. Fiindcă deputaţii au căpătat de aici mandat ca să
300
nu vină fără de rezultat acasă, pentru aceea dânşii nunumai că au
multă luptă cu referentul, dar şi cheltuieli sunt siliţi a face mai
multe, şi aste au trecut peste suma proiectată de 1000 fl mai cu
200 fl. şi fiindcă cassele comune încă n’au trimis sumele aruncate,
iară din Viena ne scriau să trimitem bani, că altmintrelea neputând
subsista trebue să se reîntoarcă, am fost siliţi a lua împrumut şi
a le trimite. Când noi afară de cheltuelile pentru deputaţi am fi
mai avut bani disponiveri ca să putem face şi câte un prezent la
cei ce au puterea a ne ajuta, era foarte bine şi causa noastră era
până acum hotărîtă; însă sărăcia, şi mai rea decât asta, nepăsarea
grănicerilor, care ori pe ce altceva cheltuesc bani destui, dară când
se lucră pentru viaţa şi existenţa lor, se scumpesc a da batăr
aceea la care ei de bunăvoie s’au obligat, — ne împedecă pe noi
ca să nu ne ajungem scopul după cum dorim. Atâta Vă pot dară
scrie în asta cauză acuma. Dupăce s’or întoarce deptaţii acasă,
veţi auzi mai multe din rostul lor.
                                          *
       1861        Aprilie 3. — Circulară. După ştirile astăzi dela Viena
primite un comisar împărătesc denumit în persoana poate a Dlui
Prefect (Kreisvorsteher) Thiman va merge din sat în sat în ţinutul
fostului regiment, ca pe sate să le repună în proprietatea lor şi
străpue grănicerilor înapoi averea adecă munţii, pădurile, locurile,
fondurile, să le spue că sunt ale grănicerilor, Ca nucumva prin
întrebări puse de D. Comisar să răspundă aniistiile săteşti sau
bătrânii neînţelepţeşte şi în contrazicere cu punctele din instanţa
dată prin deputaţii noştri In. împărat şi prin prostie să se strice
lucrul la ospeţ, Vă provoc pe Frăţiile Voastre, ca chemând pe
antişti şi bătrâni însă fără sgomot să-i informaţi despre asta şi
să-le spuneţi, că dacă vor fi întrebaţi peste treaba munţilor, pă-
durilor etc. şi nefiind ei în stare a da desluşirile cuviincioase,
dânşii să răspundă ca să întrebe pe comitetul din Nâsăud ales
anume pentru această causă şi împuternicit a lucra şi a răspunde
în asta treabă. Dară la târg şi învoială să nu se sloboadă, că asta
e în contra petiţiunei, că cortelele şi grădinile ofiţerilor încă să
le pretindă zicând, că grădinele acelea s’au luat dela comune, şi
cortelele le-au făcut grănicerii lucrând ei la ele, şi cheltuelile
meşterilor plătindu-se din fondul proventelor, care mai înainte de
301
militarizare au fost a comunelor şi după desmilitarizare iarăş se
cădea a !i-se întoarce lor înapoi, însă pe pagubă le-a ţinut erarul
pentru sine.
      Apoi vi-se face îmbucurătoarea ştire, că ţinutul Regimentului
din înalta împărăteasca bunătate formează un district sau capitanat
sub numirea de districtul Năsăudului, şi tocmai acum suntem
gata a da o rugare la Excelenţa Sa noul Guvernator Contele de
Miko ca să ne dea un prefect sau căpitan suprem un Român,
la care avem încrederea că va fi om de treabă şi drept; cred că
comunele vor aproba paşii inteligenţilor de aci.
      Cu strămutarea Episcopiei la Năsăud este lucru isprăvit numai
Patriarhul să-şi dea învoirea, prin urmare grănicerii se pot bucura
având prilej mai bun de-a avea şcoli şi mai mari ca să înveţe
fii lor cu mai puţine spese.
      In sfârşit să aduceţi aminte antistiilor că fără amânare să
trimită banii deputaţilor ca parte să ne plătim de datorii, parte
să mai trimitem la Viena ce se cere, parte să avem bani de înde-
mână pentru toată întâmplarea, că cine ştie ce poate urma, şi să
nu fim impedecaţi a lucra pentru folosul satelor până în capăt.
                                        *
      1861 Mai 7. — Protopop Ştefan. Cu asta ocaziune vi-se
face cunoscut că căpitanul suprem pentru districtul Năsăudului
încă nu s’a denumit; că actele în privinţa fondurilor şi proprie
tăţii grănicere acum se află la Cancelarul Kemeny; că în privinţa
strămutării Episcopiei la Năsăud este însărcinat Guberniul pro-
vincial a trimite o comisiune la Năsăud ca să întrebe pe comune
că ce vreau a face şi a da în favoarea Eppiei? Ce să facă şi Târ-
govenii în caz când ar fi întrebaţi, te informez, că Someşenii au
admanuat 111. D. Epp în vara trecută o rugăminte, în care s’a
apromis că afară de cortelul ce se află în Năsăud, vom contribui
materiale şi lucru cu mâna şi care la zidireă rezidenţii, şcoalei şî
bisericii catedrale;!pe lângă aste apromisiuni pot rămânea şi acum
grănicerii, iară de fonduri să nu facă pomenire, că aceste trebue
să rămână la destinaţiunea lor originară, din provente s’or susţinea
şcoalele normale şi triviale, şi de s’a putea un gimnariu în Nă-
săud bine ar fi.
                                        *
302
      1861 Mai 25. — Protopopi Ştefan şi Buzdug. După un tele-
gram sosit aici la 4 ore d. a. dat prin D. Naşcu astăzi la 9 ore
50 min. a. m. şi sosit în Bistriţa la 1 o. 30 min. d. a. Maj. Sa
împăratul s’a îndurat ieri a denumi pe supremul căpitan pentru
districtul Năsăudului pe D. Alexandru Bohăţielu. Aşa dar una din
cele mai fierbinţi doriri ale noastre s’a împlinit. Să dea Dzeu ca
şi celelalte pofte drepte ale noastre să se împlinească! Să trăiască
M. Sa împăratul şi Mare Principe! Să trăiască şi D. Căpitan dis-
trictual Alexandru Bohăţieulu. Drept aceea frate fă asta ştire îm-
bucurătoare şi poporului din tractul Frăţii tale fără amânare, că
ştim că cu mare sete doresc cu toţii să audă despre asta.
                                       *
      1861 Iun. 8. — Circular. Prin care se avizează venirea Mării
Sale D. căpitan suprem Bohăţielu în 16 Iunie, conferinţa preliminară
şi congregaţiunea districtuală în 18 Iunie.
                                       *
      1861 Iun. 9. — La toţi D. preoţi. Circularul M. Sale D-lui
căpitan suprem aci aclus tipărit şi a| comitetului vi-se împărtăşesc
cu aceea adaogere că chemând pe antistii, notarul şi bătrânii săteşti
să le citiţi şi mai pe larg explicaţi. Mai cu seamă vă reflectez ca
să-i instruiţi ca la primirea căpitanului, dară mai cu seamă la adu-
narea sau congregaţiunea din 18 unde s’or alege deregătorii dis-
trictului, să fie număr cât de mare din popor; poporenii să se
aleagă cât va fi cu putinţă nunumai cu censul de 8 fl. dară şi
cu persoana, îmbrăcămintea şi purtarea bună şi vaza să întreacă
pe alţii. Apoi trebue spus ca purtarea să fie exemplară aşa cât
streinii să ducă de aci un nume bun despre grăniceri. Cât va fi
cu putinţă să se ferească cei ce vor vini la Năsăud de sfaturile,
uneltirile streinilor, că s’or afla şi de acei ce or vrea a aduce pe
grăniceri — ca cei ce n’au în trebi constituţionale păţanie — la
rătăciri şi smintele, ca apoi să le poată imputa că nu’s harnici de
a se stăpânii pe sine, şi aşa să aibă causa a împărţi ţinutul regi-
mentului şi alipi cătră comitate ori scaune ungureşti şi săseşti.
Că multă osteneală ne-a costat Jşi multe piedeci, până ce am do-
bândit district separat şi căpitan după dorinţa noastră. Să nu dea
încredere nirnărui, fără să asculte sfatul bărbaţilor şi inteliginţilor
săi din regiment, şi cătră care aceştia îşi vor arăta încrederea sa,
303
să-i asculte şi dânşii. Deregătorii districtuali li s’or propune gră-
niceri, şi dacă va fi lipsă a mai lua şi dintre streini, aceia numai
jurişti trebue să fie, de cari avem mare lipsă mai ales nefiind
decisă causa fondurilor şi proprietăţii noastre. Mai multe li s’a
spune când vor veni, să ia numai bine seamă şi urmeze. Mai
încolo dnii preoţi să se arete aici ca oglindă şi exemplu şi în
purtare şi în îmbrăcăminte. Nu e destul numai a fi îmbrăcaţi în
reverendă şi manta, dară şi celelalte sa fie curate, cişmele unse
frumos, gulerele la cămăşi ori curate, ori mai bine astupate sub
năframa dela grumaz, care încă trebue să fie neagră şi curată;
bumbii pe reverendă să nu lipsească, şi pe manta. Acestea le va
socoti cineva lucruri neînsemnate, dar lumea Ie bagă foarte în
seamă, şi după îmbrăcăminte şi purtarea din afară judecă la carac-
terul din lăuntru.
                                        *
      1862        Martie 21. — Antistiei comunale în Tiha. Dupăce înalta
resoluţiune împărătească dată în 27 Aug. a. tr. la cererea grăni-
cerilor prin deputaţi în privinţa fondurilor şi proprietăţii, s’a pu-
blicat ieri in şedinţa adunării representanţilor comunali şi a mem-
brilor comitetului fondurilor, am îngrijit a Vi-se face o copie de
pe acea resoluţiune împărătească, care în urma cererei D-v. în-
dreptată prin o scrisoare la D. Naşcu o şi aclud aici, însă cu
acea adaogere ca să împărtăşiţi şi la celelalte comune să şi-o
descrie pentru sine, fiindcă comitetul îngreunat cu mai multe lu-
cruri, nu-i în stare pentru fiecare comună deschilinit a face copie.
Apoi că aceasta resoluţiune nu s’a publicat nu e vina comitetului,
că nici acestuia pe cale oficioasă nu i-s’a împărtăşit, afară de
aceea datoria impusă dela Majestate o are comisiunea împărătească
spre acea denumită, a o publica grănicerilor cu solemnitate. Dacă
D-v. vreţi a da deosebit recurs pentru căpătarea altor drepturi
decât care se cuprind în resoluţiune, nu vă stă nimeni în cale,
însă părerea noastră ar fi că numai atunci ar fi de dat recurs,
dupăce Vi s’or transpune prin I. comisiune munţii, pădurile etc.,
însă nu şi acelea ce am socoti că ni s’ar cădea; iară recursul
mai înainte de aşternut, dacă aveţi încredere în comitet, să ni-1
arătaţi ori nouă, ori II. D. căpitan suprem, ca să fie după sunetul
legilor făcut, şi să se poată spera ţeva rezultat bun.
304
      In fine ca un Părinte voitor de bine îmi ţin de datorie a vă
reflecta şi la aceea ca să vă feriţi de sfaturi necoapte şi poale şi
stricătoare; sub pretext ca să căpătaţi mai mari drepturi să poftiţi
a vă tăia de către Someşeni şi a vă pofti a fi lipiţi la alte ţinuturi,
căci ca lipitori pe lângă alţii nu cred că va fi mai bine. Când
toţi Românii doresc să aibă deregători din sinul său, iară nu
streini, ar fi pentru D-v. ruşine foarte mare a pofti alta decât ce
poftesc ceilalţi fraţi. Poate să vină timpul iară ca să avem străini,
însă să nu fiţi cei d’intâi şi singuri care să vă poftiţi asta. Să pu-
nem că D-v. v’aţi tăia de cătră districtul Năsăudului, totuşi fon-
durile, şcoalele, comuna folosire a unor munţi ne ţin şi pe viitor
legaţi, şi numai deregătoriile politice ar fi deosebirea. De altmin-
trelea nu scriu aceasta ca şi când Districtul Năsăudului n’ar putea
fi şi fără Bârgău. Valea Rodnei a mai fost odată district de sine
şi ne vom strădui a-l avea şi de aici înainte.
      1862         Aprilie 24. — Ordinariat. La pusele întrebări prin gra-
ţioasa scrisoare din 25 Dec. a. tr. Nr. 2236 subsrisul voia a răs-
punde numai după ce comisiunea împărătească esmisă pentru pre-
darea averii grănicerilor va fi gata, când adecă eram în stare a
şti rezultatul operatelor lăudatei comisiuni, căci un răspuns fundat
numai atunci se poate da. Comisiunea însă a venit cti mult mai
târziu decât speram mai-înainte, care acum deşi se află aici din
3 Aprilie, încă nimic este cunoscut despre lucrul ei de până acum.
Totuşi şi până la finirea lucrului comisiunei, subscrisul socoteşte
a răspunde la pusele întrebări în următorul chip:
      1.        Ruinile institutului fost s’or restaura, sau mai bine zicând,
din fundament după un alt plan, s’or reedifica, la care comunele
din Valea Rodnei s’au apromis a da material şi lucru, iară măeştri
probaver s’or plăti din fondul arenzelor. Acest edificiu să serviască
de convict şi şcoală normală.
      2.       La a doua întrebare în privinţa fondului de montur sau
stipendie, grănicerii s’au declarat a-l folosi numai spre scopul
defipt la desfiinţarea regimentului, adecă pentru stipendii dânde
tinerilor la învăţături mai înalte. Vrea-vor grănicerii a mai da din
acest fond şi pe seama preparandiei, e greu de determinat, însă
cei de faţă cu greu s’or învoi la asta, pentrucă batărcă acest fond
este o avere nedisputaveră a grănicerilor, totuşi dânşii |a ridicarea
preparandiei nici barem au fost întrebaţi despre învoire, ci alţii
ignorându-i, au abuzat cu averea lor, dispunând cu dânsa după
plac, nesocotind întru nimic protestele sale în contra acestui abuz.
Care lucru aşa a disgustat pe grăniceri, cât nici vreau să mai ştie
de dota din acest fond pe seama preparandiei. Minteni după des-
fiinţarea graniţei referenţii respectivi la In. Locotenenţă se puteau
escusa cu neştiinţa naturei fondului de montur; însă la 1857,
dupăce grănicerii prin comitetul său au lămurit natura fon-
dului acestuia şi au documentat că este a lor proprietate neata-
caveră, nicidecum se poate escusa, şi pe drept s’ar putea cere
dela dânşii desdaunarea. Dacă se cerea voia grănicerilor a se anti-
cipa din fondul monturului spre scopul preparandiei, dânşii ar fi
dat, şi poate spesele până acum făcute le lăsau în ştirea Domnului.
       încât e pentru a treia întrebare, că dacă statul n’ar vrea să
susţină acest institut cu spesele sale, ce s’ar alege din el, sub-
scrisul nu ştie ce să răspundă. Atâta crede subscrisul, că statul
ar trebui să susţină acest institut, cum ţine şi pe aiure, deoarece
Românii contribue tocmai ca şi alţii la greutăţile statului; grănicerii
ar da localităţile necesare, iar pe învăţători să-i plătească statul.
Insă ca din fondul monturului să se ţină ca până acuma prepa-
randia, nici e cu putinţă fiindcă s’a proiectat fundarea unui gim-
nasiu, care cere spese enorme, cât să nu rămână pentru alte scopuri
bani; doară nici se poate pofti ca averea unui district să se folo-
sească pentru două dieceze.
                                            *
    (^1862 MaţCircular. Mărita comisiune împărătească
esmisă pentru predacea--avenlor grănicereşti a vizitat satele din jos
ale districtului şi hotarele lor cu păduri. Va merge şi prin celelalte
sate ale acestui district, pentru aceea aflu cu cale a Vă reflecta
la următoarele:
       a) In fiecare comună unde va veni înştiinţarea că mărita co-
misiune vine în faţa locului, are să se îngrijească pentru Vorşpanuri,
căruţe bune cu cai buni; nu fiece rozdă de căruţă şi neşte dâr-
loage rele şi cai sperioşi să prindă. Aseminea cai buni de călărit
pe dealuri şi munţi, întârniţaţi cu ciriaguri cât mai bune şi fru-
moase, şi cu frâie.
      b)        Atât pentru cortile bune, cât şi pentru mâncare şi beu-
tură să îngrijiţi, precum şi pentru alte necesarie.
      c)        Când va veni comisiunea în sat, poporul adunat şi îm-
brăcat serbătoreşte să o primească cu cea mai mare reverintă şi
omenie cu preoţii şi antistia în frunte, şi să se feriască oricine
de vorbe necuvioase sau pretenţii îndrăzneţe. întrebaţi despre
ceva, dacă ştiţi anume ce răspunde, respundeţi înţelepţeşte, iar
dacă nu ştiţi ce respunde, spuneţi că aveţi încrezuţi aleşi, şi pe
aceia să-i întrebe mărita comisiune.
      d)  Bisericile şi şcoalele să fie cât mai curate, pruncii să fie
în număr cât de mare adunaţi şi spălaţi şi îmbrăcaţi curat. Mai j
ales în satele acele unde sunt cortile iar nu’s şcoale de treabă,
şi nici să fie prunci mai mulţi, cât să vadă comisiunea că pruncii
nu încap în şcoală, prin urmare comuna are lipsă de cortele era- I
riale pentru şcoale.
      e)  Unde sunt şcoale bune şi largi, dară lipseşte casa paro-
hială, acolo să se ceară pentru casă parohială. Uunde este şi \
şcoală şi casă parohială bună, iară biserica e mică şi rea să se \
ceară pentru biserică.                                             ---------
      f)        Unde sunt deregătorii cercuale în loc, să se ceară şi pentru
administraţiune casă oficială. Când veţi da voi în scris ori cu
gura rugarea pentru casele erariale, ca să rămână pentru comună,
să vă rugaţi şi pentru grădinile de lângă cortele, însă cu toată
umilinţa şi respectul; dară să nu vă sfădiţi preoţii cu antiştii sau
sătenii, cerând unii pentru casa parohială, alţii pentru casa comu-
nală, precum au făcut într’un sat, unde preotul a cerut pentru parohie,
judele pentru altă treabă, sfădindu-se înaintea comisiunei şi dero-
gându-se pe sine. Unde nu e nici şcoală, nici casă parohială, nici
biserică, trebue arătat comisiunei câtă lipsă are comuna de cor-
tile şi grădina erarială, însă nu trebue să se contrazică unul altuia,
că apoi comisiunea nu va da defel cortilul. Scopul este ca cortile
să se capete; la ce se vor întrebuinţa, poate hotărî oficiolatul şi
comuna şi după ce se va căpăta.
      g)        încât eipentru munţi şi păduri, dacă nu-ţi şti dan răspuns
potrivit, mai bine Vă provocaţi la comitet, care este în posesiunea
documentelor, ca pe acesta să-l provoace a da desluşirile necesare,
ca să nu vă stricaţi înşivă toată treaba.
      Pentru aceea este bine ca să veniţi aici şi să vă întrebaţi
de sfat aducând şi rugămintele cari aţi avea de dat M. Comisiuni,
care să se îndrepte şi tocmiască aci prin comitet cum se va afla
mai cu cale, şi să nu se împotriveacă cu celea ce a dat comitetul.
                                        ♦
      1863        Iun. 2. — Circular (privitor la alegeri de deputat, în
care între altele la p. 4 se zic următoarele:) Districtul Năsăudului
ca curat românesc are să aleagă 2 deputaţi şi aceştia numai români;
dară tare vă fac băgători de seamă pe fiecare, ca să nu vă înşele
cineva ca să alegeţi streini de alte naţiuni, că aristocraţia maghiară
mişcă toate ca să influenţeze alegerile deputaţilor dietei Transil-
vaniei şi au de cuget a se vârî şi in Districtul Năsăudului. Ar fi
o nenorocire foarte mare pentru districtul acesta cuiat român,
când s’ar alege un deputat neromân: ne-am compromită înaintea
înaltului Tron, care ar ţinea ca o demonstraţiune o atare alegere
încontra regimului împărătesc, dela care avem acest district şi alte
binefaceri, şi ne-ar privi ca pe neşte nemulţămitori şi făţarnici.
Să-şi deschidă dară fiecare ochii acum, ca să nu-i pară rău mai
târziu. Intre alegânzii deputaţi D. Căpitan suprem are să fie cel
d’întâi ales. Dacă cumva îl va denumi Împăratul de regalist, ce
încă până acum nu se ştie, în acel caz se mai poate alege unul
substitut.
                                        ♦
      1863        Iun. 8. — Circular. Fraţilor! S’a hotărît a se serba în
18 Iunie cal. n. serbâtoarea organizării şi instalării acestui district
şi a se împreuna totdeodată şi iubileul sau serbâtoarea de o sută
de ani de când au jurat mai întâi părinţii noştri ca militari sub
steagul împărătesc. La această serbare sunteţi şi Frăţiile voastre
invitaţi, la care încât vor ierta împrejurările trebue să veniţi luându-vă
şi odâjdiile bisericeşti mai frumoase spre a asista la liturghia ce
se va face în onoarea acestei serbători. Se va da şi un prânz, la
care fii districtului adecă inteligenţa şi preoţimea din district va
lua parte pe lângă plată, şi astaJca să nu fie îngreunate lăzile
comunale cu spese mari, că aceste vor da la oaspeţi sau domni
streini cari vor veni la masă gratis. Deci Vă aduc aminte, că
acela care poate, să nu se tragă de aşi cumpăra bilete ca să fie
la prânz.
+
        1864         Ian. 25. — Se vede că fostul capelan al regim. II gră-
  nicer Ştefan Wiski se afla în Cluj, căci Vicarul Origore Moisil
  trimite o epistolă la adresa lui, arhidiaconatului gr. c. din Cluj cu
  rugarea să i-o predea »în mănăstirea Franciscanilor*. In 1 Febr.
  iarăşi roagă pe Arhidiaconul din Cluj să întrebe pe »pater Wiski«
  că de când a fost capelan în Năsăud, şi dacă a ridicat salar din
  Kriegskasse, Proventencasse ori din altă cassă.
                                     *
        1864         Febr. 15. — Suplica profesorilor de preparandie către
  inspectorat o comunică Vicarul lui Vas. Naşcu ablegat la Viena
  să lucre în chestia cortelelor »erariale-proventale« ca să fie destinate
  în scopuri şcolare şi administrative. E lipsă de cortele pentru
  profesorii gimnasiali, dintre cari unul aplicat pentru cl. I în 1864
  »e silit să locuiască într’o colibă rustică până când judeii locuesc
  în cortele proventale«.
                                     *
        1864 Febr. 24. — Moare parohul Ioan Pop din Feldru; se
  îmormântează în 1 Martie. A preoţit 57 ani; om fruntaş şi cult
  a administrat şi vicariatul. Etate de 80 ani; 3 petrecuţi la miliţie,
  şi 57 ca preot.
                                     *
        1864 Martie 30. — Vicarul adresează scrisoare oficiului co-
  munal din Năsăud spunând că nu poate să le dea alt învăţător
  în cursul anului, cum cer ei. Năsăudenii rămân proşti căci nu-şi
  trimit copii la şcoală. Aşa pot avea dascăl pe un docente tocmai
  din Roma, doctor în filosofie şi teologie, tot atât vor învăţa. Nu
  e destulă ruşine că fiind şcoale în loc, Năsăudenii n’au batăr
  4—10 eleve în şcoala de fete, când ar trebui să aibă 20—30, ca
  să se spele de rugină şi cioplească de prostie, cu purtare mai
  fină să întreacă pe femeile din satele de sub munte. De o sută
  de ani sunt cele mai bune şcoli în Năsăud şi totuş nu afli mai
  multă cultură şi isteţie aci decât în alt sat din district. De o sută
  ani se află aci Nemţi, dela cari puteau oamenii noştri învăţa o
  ţiră de curăţenie în casă şi afară, ca să se cunoască ceva propă-
  şire în civilizaţiunej şi ln’au case baremi aşa de frumoase ca în
  Feldru, Rocna etc. Cu prostia nu se ridică Năsăudul la rang de
  oraş românesc, ci mai curând judovesc.
      1864 Aprilie 8. — învăţătoarea Eleonora Căpitan cere salar ./
mai mare.
                                  *
      1864 Aprilie 13. — Preotul r. cat. Carol Albert împărtăşeşte
scrisoarea sa adresată episcopiei rom. cat. din Alba Iulia, îri care
raportează despre trecerea Barbarei Schottl (Sângeorzan) dela ritul
latin la cel neunit.
                                  *
      1864 Mai 14. — Profesorul Secui cere remuneraţie. Vicarul
raportează Ordinariatului, apoi adaogă: »Cine vrea a folosi naţiunei \
şi patriei, trebue să aducă şi ceva sacrificiu dela sine şi să facă
merit, că altmintrelea dacă după serviciile şi cele mai mici se va
pofti tot plăţi şi remuneraţiuni, naţiunea noastră miseră şi lipsită
de mijloace banale cum este, nu va prospera şi înainta, şi va ră-
mânea tot coadă şi batjocura altor naţiuni. Patriotismul nu trebue j
cumpănit cu cântarul sau cu litra«.
                                  *
      1864 Iun. 25. — Oficiul cercual a sistat cultul divin în bise-
rica gr. cat. din pricina că crepând bolta ameninţa să se ruineze.
Vicarul roagă oficiul paroh. rom. cat. că până la sosirea con-
cesiune! dela Ordinariatul r. c. din Alba-Iulia, să permită a se face
liturghia în biserica rom. cat.
                                  * ■ • ; =
      1864 Aug. 10. — Circulară. Să se serbeze cu solemnitate
ziua de 18 Aug. pentru îndelungata viaţă a »preabunului nostru
împărat, dela a cărui bunăvoinţă au ajuns şi Românii la drepturi
egale cu'alţi locuitori*.
                                  ♦ .
      1864 Sept. 13. — Vicarul împărtăşeşte Ordinariatului că Ban
bara Schotel a trecut la ritul grecesc numai din causa purtării in-
discrete şi puţin urbane a preotului r. cat. Carol Albert. i Nu e
mai mare lucru trecerea asta la ritul gr.-oriental decât ;trecerea
ficei Directorului Laurenţiu Rummel dela r. cat. la confesiunea
luterană, din motiv al căsătoriei. Ordinariatul r. cat. să dispună în
Năsăud preoţi cari să ducă o viaţă conformă statului preoţesc şi
să ştie respecta şi alte confesiuni, să nu vateme nici în scris nici
altminterea pe alţii, precum face părintele Carpi Albert, care s!a
                                                                  7
    îndatinat în arătările şi scrisorile sale cu condeiu prea pişcător a
    vătăma inteliginţa de aci, şi din toată nemica a face causă politică
    a bârfi în lume că noi de aci numai din ură confesională ori
    naţională nu putem vedea pe alţii. Cu astfel de preoţi neculţi şi
    vătămători vaza catolicismului se micşorează.
                                         *
          In Oct. 1864 într’o scrisoare latină adresată preotului r. cat. de
    către Vicar, acesta reproşează lui C. Albert că încearcă să împie-
    dece ţinerea cultului divin în biserica r. cat. pân’se va repara cea
    gr. cat. Apoi zice între altele: «Sine dubio malam impresionem
    causabit ea a potiore dum palam est hanc Ecclesiam sumptibus
    et labore incolarum militarum limitinarum erectam esse, quam re-
    clamare omni tempore possent Romanii hujus districtus«.
                                         *
          1864             Dec. 30. — Vicarul trimite Direcţiei gimnazului din
j Blaj o scrisoare şi 30 fl. pentru Oeorge Mureşian fiul «răposatului
■ poet Andreiu Mureşianu«.
I                                        *
          1865         Ian. 2. — Circulară. Să îndemnaţi pe juzii comunali a
    procura gazete româneşti din lăzile comunale. Intre alte gazete
    române vă recomandă Vicariatu şi «Concordia» una dintre cele
    mai bune foi române, care se ocupă şi cu treaba munţilor reven-
    dicaţi şi apără dreptul grănicerilor, din care cauză a fost globită
    cu arest şi cu bani. Deci grănicerii încă să arate mulţămită cătră
    un bărbat care cu atâta căldură apără causa grănicerilor.
                                         *
          1865          Febr. 19. — Dir gim. Blaj. De ce au căpătat la morali-
    tate nota >legală« bursierii: Const. Moisil, Ion Mălai, Oavrilă Man,
    Leon Origoriţa, Ion Pop Mititeanu, Ciril Deac?
                                         *
          1865 Mai 5. — Circulară. Vi-se comunică această graţioasă
    ordinaţiune spre ştiinţă şi strânsă împlinire, cu acea adaugere din
    partea Vicariatului, că încât atinge egalitatea limbei române în cele
    oficioase, recunoscută şi întărită prin articlu de lege, de Maiestatea
    Sa Împăratul, să vă nevoiţi cu totdeadinsul şi cu toată ocasiunea, •
    ca această lege despre egalitatea celor trei limbi ale patriei, încât
    Se ţine de limba noastră, să se susţină şi respecte întru tot în-
311
  ţelesul cuvântului; â capacita pe poporeni în genere, şi pe scriitorii
  şi cărturarii noştri în specie, ca dânşii să-şi ţină onoarea a se fo-
  losi de acest drept, ba şi a-1 apăra când răuvoitorii ar cuteza a
  ne vătăma acest drept. Să se silească fieştecare limba materni
  română a o scrie cât de bine şi corect, deprinzându-se şi cu orto-
  grafia primită de Asociaţiunea română transilvană; să citească
  cărţi şi foi bune, prin care lesne şi-or câştiga uşurinţa a scrie bine
  româneşte. Să socotească fiecare inteligent şi cărturar norocirea
  cea mare de a putea scrie în limba sa oricui, tocmai şi Impera^
  torului. Cu cât de mare dor au dorit părinţii noştri această noro-
  cire, de care numai noi astăzi ne bucurăm!
                                   *
        1865 Iulie 16. — Moare parohul Grigore Pop din Rebrişoara.
        1865 Aug. 9. — Circulară. Se comunică ordinaţiunea Ordi-
  nariatului d. 3 August despre foaia »Sionul romanesc« cu acea
  adaogere ca să o prenumeraţi, căci zeu! e ruşine ca în 30 parohii
  să nu afli la preoţi pe masă nici barem patru gazete, precum
  m’am încredinţat şi în vizitaţiunea canonică din acest an că Dnii
  preoţi nu ţin barem 2—4 laolaltă o gazetă. »Sionul românesc* e
  e foaia bisericească şcolastică care trebue să intereseze pe fiecare
  preot. Deci ca să ridicăm ocara de pe noi, am socotit că Dnii
  preoţi şi cu învăţătorii laolaltă să prenumere aceasta foae.
                                   *
        1865 Aug. 19. — Vicarului Pavel (Sighet). Să am iertare
dacă la mult preţuita Rev. Fr. Tale scrisoare din 31/7 a. c. Nr. 265
primită în 12 curent nu am răspuns mai curând. Lucrurile ce mă
îmbulzesc nu mi-au dat timp mai înainte a răspunde. Pentru apă-
rarea drepturilor bisericii noastre în genere, cât şi pentru dreptul
alegerii Episcopului şi a mea inimă bate, şi aflu de lipsă ca să
se facă paşii cuviincioşi. Bună este şi adunarea protopopilor şi
vicarilor la un loc pentru consultare, numai tot rămâne întrebarea
dacă un conclus ieşit din adunarea protopopilor la un loc, fără
de autorizarea deregătoriilor mai înalte, se poate privi de legală
şi ca reprezentător a clerului întreg? Să tac despre aceea, că de-
• regătoriile politice vor căuta la o astfel de adunare numai cu
mânile în şold şi cu nepăsare, tocmai acum în împrejurările de
faţă ce le putem zice critice? Dacă ar trebui a se trimite o depu-
                                                                   7*
     taţiune de preoţi ia Maiestate ca să ducă umilita noastră rugare
     pentru concederea dreptului de alegere, aceea trebue să fie prevăzută
     tu o plenipofenţâ ori de cătră un sinod, ori adunarea preoţească
     legalminte convocată, că altmintrelea tare mă tem că nu va fi lă-
     sată înaintea tronului. Mai cu scop mi s’ar părea când Prea Ven.
     ConSistoriu eppsc, ce este o corporaţiune recunoscută de regim
     de legală şi reprezentantele clerului Oherlan prin un conclus în
     numele clerului ar trimite o delegaţiune aleasă din clerul din afară,
     care mai uşor va avea primire la tron. Dacă această părere ar fi accep-
     taveră, atunci fiecare protopop şi vicar să recerce pe Ven. Con-
     sistoriu a alege şi trimite acea deputaţiune. Ci — ce văd? Iacă
     ne soseşte Nrul «Concordiei* unde în frunte aflu un telegram
     despre numirea D. Canonic Vancea la Eppatul Gherlei, despre
     gratularea Capitlului orădan noului denumit Epp, şi despre călă-
     toria dânsului la Viena. Aşadar proiectele de sus nu plătesc nimic.
                                       *
           1865 Sept 16. — Din scrisoarea adresată de Vicar Căpita-
     nului suprem se vede că învăţătorul din Suplai are leafă anuală
     de 16 fi. şi satul îi este dator încă cu 24 fl. de mai’nainte.
                                       * '
           1865 Sept. 22. — Direcţiunei şcoalelor. D. Naşa.i a mers tare
     fără de voie Ia Viena, şi numai la stăruinţa Dior deputaţi, ca să
     le fie mână de ajutor acolo. Până astăzi dimineaţa dupăce i-a venit
     Dna, nu s’a fost determinat să meargă; astăzi până a nu porni,
     au avut cu toţii de colaţionat parte, parte de ordinat adusele, iară
     Naşcu de dat în seamă piesele cele mai urgente de resolvat; priri
     urmare concediu dela On. direcţiune a cere i-a fost cu neputinţă-
     Pentru aceea s’a rugat la mine de asta, care i-s’a şi dat, reţinându-mi
     de-a încunoştiinţâ despre aceasta pe On. Direcţiune.
                                       *
           1865 Nov. 25. — S’au mutat 2 clase preparandiale şi 4 nor-
     mate din edificiul loc.-colone!ului (vechiul liceu) în casele şcoalei
     de fete de azi (cvartirul vechiu al căpitanului). Şcoala normală în
     patru camere spre drum iar cea prep. în 3 camere ale edificiului
     dindărăt în ocol. (In casa proximă spre judecătorie, locuiau finanţii)
     Clasele liceale 4 au fost aşezate în vechiul liceu (locuinţa loc.-
     colonelului). Localităţile s’au sfinţit de capelanul loan Lazar.
?J|3
        1865 Dec. 19. — Circulară. II. Sa Epul loan lancea în 9 s’a
sânţit ca Epp. Deputaţii trimişi la Viena în cauza munţilor reven-
dicaţi i-au făcut, în trecere, vizită omagială în Oradea mare, în
numele locuitorilor din acest district. 1-1 laudă zicând că mai bun
de Epp decât II. Sa nu era, şi pentru aceea se poate spera mult
dela dânsul. Să credem că va corespunde aşteptării tuturor.
                                      *
        1867 Oct. 12. — Fraţilor, O pierdere mare se căşună atât
statului învăţătoresc cât şi comitetului fondului şcolar şi înaăşi
poporaţiunei grăniţereşti, întregului District, o pierdere, o daună j
nu curând reparaveră. Dl învăţător normal şi directorul fondurilor j
grănicereşti, Basiliu Naşcu nu mai există între noi, ne-a lăsat şi
s’a dus lângă domnul său învăţător, lângă fericitul Vicar prea-
demnul binemeritatul Director de şcoale loan Marian cu care s’a
întrunit intru câştigarea de merite pentru cultura şi luminarea tine-
rimei şcolare, şi care după fericitul Marian este cel mai meritat
bărbat ce a ieşit din sinul Districtului nostru.
        Dl Naşcu după o boală grea şi dureroasă de 4 săptămâni
s’a mutat în 2/10 cor. seara pe la 10 ore dintre cei vii, lăsă lumea
cea ticăloasă şi se duse la alta pacinică, unde-1 aşteaptă coroana
cea neveştezită ce şi-a câştigat-o în viaţa lui cea de 52 ani mai
ales în serviciul şcolastic de 37 ani. Meritele lui arătate până când
a închis ochii le ştiu bine grănicerii, ar fi de prisos a le înşira
aci după cuviinţă; totuş aflu de lipsă pe scurt a le reduce la ur-
mătoarele:
        1.       Ca învăţător comunal a întrecut pe colegii săi atât cu
propunerea în şcoală, cât şi cu cultura pomilor şi economiei,
        2. Dela fericitul Marian primind multe consilii bune şi folo-
sitoare, le-a aplicat îu toată viaţa lui. Pentru a lămuri condiţiunea
locuitorilor din Valea Rodnei şi-a pus silinţa a aduna documente
vechi şi mai nouă referitoare la drepturile de proprietate grăni-
cereşti.                 :                                              ■
        3.       Ca membru al comitetului şcolastic a lucrat în decurs de
10 ani neîntrerupt ziua şi noaptea în orele libere de şcoală pentru
apărarea proprietăţii; el a conlucrat mult că fondul de montur a
venit în dispoziţiunea grănicerilor, că dau 4—5 mii pe an stipendii
la tineri dela şcoale înalte şi mijlocii, precum şi la învăţăcei de măeşţrii.
314
        4.       Tot dânsul a fost organul cel de frunte cu care s’a lofosit
   comitetul întru câştigarea dreptului de crâşmărit la 29 comune,
* că şi-au recăpătat munţii şi pădurile.
        5.       Pentru câştigarea acestor proprietăţi a călătorit de 4 ori
   la Viena, a călcat pragurile la bărbaţi înalţi de stat, la însuşi împă-
   ratul a întrat. Şi-a pus de mai multe ori viaţa şi existenţa sa în
   pericol, şi cu resemnaţiunea cea mai mare, rară şi fără exemplu
   s’a intrepus la puternicii împărăţiei pentru neştirbirea proprietăţii
   comitenţilor săi.
        6.       Lui e de mulţămit şi deschiderea gimnaziului năsăudean,
   îmbunătăţirea lefurilor învăţătorilor dela şcoala normală, trivială şi
   de fetiţe.
        Merită un atare bărbat recunoştinţa întregii populaţii grăni-
   cere, ba a naţiunii române; merită să rămână neuitat. Deci se
   dispune ca Fr. Voastre să faceţi aceasta ştire tristă cunoscută po-
   poranilor, şi a-i îndemna ca cu toţii în una din Duminicile mai
   deaproape să stea faţă la părăstasul ce-l veţi cânta în biserică
   după liturghie, pentru odihna şi iertarea păcatelor lui, iar pe Fr.
   Voastre vă îndatorase ca în 14 zilei a lui Octomvrie c. v. în Vi-
   nerea mare să faceţi câte o liturghie pentru el. Qr. Moisil, vicar.
                                    *
        1872 Iunie 27. — Fraţilor, Dupăce banii culeşi în anul 1860
   şi 1861 în suma de 496 fl. v. a. pentru o piatră monumentară la
   mormântul fericitului Vicar Ioan Marian şi daţi pe interese, a crescut
   la o sumă peste 600 fl. din cari s’a putut procura o atare piatră
   care se aşteaptă din Cluj în zilele aceste, s’a decis a se ridica şi
   pune în 2 c. n. adică în ziua morţii numitului antecesor cu toată
   posibila ceremonie. La această ceremonie sunteţi şi Fr. Voastre in-
   vitaţi ca ceice vor putea veni pe acea zi, să ostenească încoace
   aducându-şi cu sine şi veşmintele preoţeşti funebrale.
        Având locuitorii Districtului Năsăud mult a mulţămi fostului
   Vicar şi domnului meu antecesor pentru meritele ce le-a avut în
   cauze şcolare^şi ale culturei, se cuvine ca fiecare inteligent, preot
   şi mirean din district, să se pregătescâ a veni aici şi a da tribut
   de recunoştinţă şi mulţămită nemuritorului Marian.
        Deci Fr. Voastre să invitaţi pe toţi inteligenţii şi în prima
   jinie pe cei ce au fost discipolii dânsului. Actul acest religios este
315
act de bunăvoinţă, prin urmare să nu aştepte nimeni vr’o răsplată
ci fiecare ce se va osteni încoace să-şi ţină lucru de onoare a
participa la acea festivitate chiar şi cu spesele sale. Dacă Districtul^
Năsăudului a ajuns la starea prezentă, are să mulţămească spiri-
tului şi geniului lui Marian, care a pregătit calea spre starea lui j
prezentă. Şi aşa nu mă îndoiesc că cu toţii vor înţelege a împlini I
ceeace datorim nemuritorului Vicar Ioan Marian.
                                        *
      1872 Sept. 9. — Pentru sfinţirea monumentului Vicarului
Marian, adus şi postat pe locul înmormântării, — neputându-se
întâmpla în 2 Iulie a. c. — s’a defipt prin comitetul aranjator ziua
de 13 Octomvrie c. la 8 ore a. m., pe care zi sunteţi cu toţii in-
vitaţi. Or. Moisil, vicar.
    Despre ornamentica florală
                         în
    Valea Zăgrii (jud. Năsăud)
                                     Iuliu Morariu
    Studiile etnobotanice pe lângă importanţa multilateral ştiin-
ţifică mai au şi una de psihologie abisală etnică, adecă de a lumina
un aspect din sufletul poporului, o parte din acel stil interior de
viaţă ce se proiectează în setea de ornamentică, conturând anumite
caracteristice sufleteşti. O muşcată în fereastră, un pâlc de jale
de grădină, de motocină, un trandafir, un fir de busuioc leagă
posturi şi credinţe sugerate de miresmele lor şi de căsuţa mai
săracă lângă care cresc, înveselind puţin atmosfera, camuflând
nevoile şi în orice caz îndulcind măcar un colţ al interiorului su-
fletesc, prin cadrul de mângâietor pitoresc ce creiază. Sunt mai
ales plante înrădăcinate în sufletul, în trecutul şi tradiţia satelor,
dar sunt şi »flori* mai recente introduse la ţăranii cu stare mate-
rială mai bună, cu pretenţii de oarecare emancipare din rustici-
tatea primară, cu aspiraţii la un stil de viaţă mai evoluat. Dela
aceştia uşor se întind în tot satul. Observarea tuturor acestora
întind un aspect al curentelor de modă veche şi nouă ce frământă
la o anumită etapă (viaţa unui sat.
    Importanţa ştiinţifică multiplă a studiilor etnobotanice la noi
o trasază dl Prof. Al. Borza, demarcând trei grupe de rosturi
ştiinţifice: 1) sunt un complement al studiilor botanice floristice,
dând relaţiuni ecologice, climaterice, indicând migraţiuni sub in-
fluenţa omului; 2) din punct de vedere lexical linguistic; 3) din
punct de vedere cultural, estetic, economic, sanitar etc.
      Am urmărit în Valea Zăgrii şi în special în comuna Zagra,
mai ales rolul ornamentic, adică plantele de grădină considerate
ca flori şi cultivate ca atare. Se desprind din unele observaţii
preţioase, indicaţiuni asupra substratului spiritual, a sentimentelor
estetice, preferinţe de colori în ornamentaţie şi de parfumuri flo-
rale. Florile răspund prin prezenţa lor unei nevoi profunde, unei
cerinţe de estetică pitorească, desfătând ochiul şi satisfăcând anu-
mite senzaţiuni olfactive, mai mult decât scontării unor nevoi me-
dicinale, pentru tămăduirea unor dureri fizice. Dovadă că multe
au fost şi mai sunt întrebuinţate şi pentru alinarea altor dureri
sufleteşti. Dar aci planta e mai mult motiv mediator într’un ritual
de vrăjitorie sau descântec, de dragoste, de urît, de făcut sau
alte imunizări prin ocultism. In aceste împrejurări de nebuloasă
magie ar fi să căutăm şi geneza versurilor următoare auzite în Zagra:
                         Bosâioace, nu te coace!
                         Da dece să nu mă coc?
                         Că mă pun feciori’n clop
                         Şi mă duc vara la joc,
                         Fetele mă pun la brâu
                         Şi mă duc seara la râu.
Intr’adevăr busuiocul e nu numai plantaşacră ce dă aroma aghiasmei,
ci mai e şi păstrătoarea unor tainice puteri talismanice cari pot
fi declaşante sau îndrumate.
      Multe din plantele medicinale ornamentale au fost utilizate
în vindecarea bolilor însoţite de magia cuvintelor din descântec,
dar tămăduirea efectivă s’a bazat pe principiul activ conţinut în
organele lor, iar solemnitatea cabalistică a descântecului având
funcţia secundară,, a dispărut, s’a sublimat în calea veacurilor, per-
sistând numai esenţa practicii: utilizarea ca ceaiuri, cataplazme şi
extracte alcoolice. Plante cultivate numai pentru rosturi medica-
mentoase sunt puţine, ele se culeg din starea sălbatecă, de acea
am urmărit mai mult funcţia lor estetică ornamentală, problema
medicinală necadrând cu studiul de faţă.
318
      In grădina de flori se cultivă în strat mai multe genuri şi
specii împreună, ori stratul de flori ocupă un colţ în grădina de
legume. Poziţia obişnuită a grădiniţei de flori este spre stradă,
ocupând locul dintre casă şi uliţă, dar mai poate fi şi în partea
opusă la colţul casei. Dacă sunt stupi în cerdac sau sub streşina
căsei, florile ocupă loc în faţa stupinei. Soiurile se amestecă în
strat fără ordine prea mare, dar cu un pitoresc rustic şi natural.
Numai muşcatele scobor mai rar în strat spre a se amesteca cu
plebea autohtonă, chiar vara îşi păstrează locul pe cerdac (târnaţ).
Unele cum sunt botăncile, stânginii, tulipanii, motocina, calapărul,
tufele ornamentale, formează şi câte un pâlc izolat.
      Rol ornamental complimentar mai au şi în împodobirea veş-
mintelor de sărbătoare, precum şi la împodobirea icoanelor din
biserică asupra cărora cucernicii creştini înclină omagial fruntea
atingând cu pios respect buzele.
      Femeile bătrâne întră în biserică cu bucheţelul în mână for-
mat din jale, calapăr, măgheran, busuioc, zmeuriţă şi câte un
trandafir. Nu caută culori vii, ci mai ales sobrietatea şi mirosul plăcut.
      Fetele îşi împodobesc în zile solemne pălăria de pai subţire
cu flori, sau se «împletesc* potrivind printre şuviţele de păr îm-
pletite în coadă bogate »struţuri« (buchete) de flori de colori vii,
aşa ca să acopere creştetul capului şi ceafa, atârnând pe spate
unde se subţie până la dispariţie. Ele preferă culorile vii ca muş-
cata ţipătoare, garoafele şi vilaiul involte, rar trandafirii, nemţişori,
gura leului etc. Verdele — curios — aproape lipseşte sau chiar
total (rareori tuie, sau bărbânoc mai ales la munţi), poate ca o
compensaţie şi retranşare în interior din cauza abundenţei sale
în mediul cotidian, îl elimină ca într’un scurt refugiu.
      Feciorii de asemeni îl pun în pălărie în partea dreaptă, făcând
struţuri (buchete), fixate lângă panglica lată de «bertiţe* (bentiţe)
făcute din mărgele. Buchetul e des, florile de culori vii, ca şi la
fete, fixat une ori lângă pana mare de păun la cei ce poartă fă-
losul »clop cu păuni*, sau la ceilalţi împodobeşte singur pălăria.
Curios şFcondamnabil te faptul că feciorii deşi poartă florile, nu
le cultivă, considerând aceasta ca ocupaţie feminină, căci într’adevăr
fetele cultivă cu predilecţie aceste ornamente delicate; ei se mul-
ţumesc să le fure noaptea în acelaş timp strivindu-Ie uneori în
319
mod vandalic. Oare un act de hărnicie este mai ruşinos decât
unul de furt? Când vor putea fi oare preţuite în sufletul popo-
porului nostru faptele în ordinea ierarhiei lor morale?
      Enumărăm aci o listă provizorie de plante cultivate în gră-
dinile ţărăneşti din Valea Zăgrii cu rol predominant ornamental.
      Ageratum mexicanum Sweet., fără nume, recent introdusă în
grădinile săteşti.
      Althea roşea Cav., flori (ruji) de pătuleu, Zagra; culti-
vată ca plantă ornamentală var. flore pleno. Originară din Orient
dar mult răspândită la noi.
      Antirrhinum majus L, gura leului Z1), plantă ornamentală
răspândită.
      Artemisia abrotanum L., lemnus verde Z, »cea mai răspân-
dită plantă mirositoare prin grădinile ţărăneşti« (B).
      Bellis perennis L., scânteuţe Z; cultivată ca plantă orna-
mentală varietatea cu flori învoite roşii.
      Buxus sempervirens L., puşpan Z; rar cultivat.
      Callendula offkinalis L., rujnici, ruşnici Z; altădată mult
răspândite în grădini ca plante decorative, încep să fie înlocuite
de altele.
      Calisthephus chinensis Nees., tătăişe Z; deşi originară din
China şi Japonia, mai nou pare a se răspândi tot mai mult pentru
florile decorative frumoase. In V. Z. după nume pare a fi venit
din Maramureş.
      Celosia cristata L. şi C. argentea L. fără nume; originară din
India estică, în V. Z. recent introdusă ca plantă de ornament.
      Chrisanthemum cinerariifolium Trev., rută; rareori întâlnită
prin grădinile de flori.
      Chrisanthemum balsamita L., cal a păr Z; plantă ornamen-
tală şi binemirositoare, veche şi mult răspândită în grădinile ţărăneşti.
      Dianthus caryophillus L., vâzdoance şi văzdoage V. Z.;
răspândite şi apreciate ca plante de ornament mai ales varietăţile
cu flori pline (învoite), dar se găsesc alături şi varietăţi de vâz-
doance goale {D. plumarius L. şi D. chinensis L.).
      D.        barbatus L. vâzdoance ungureşti, scaunu popii
Z; cultivată ca plantă ornamentală.
      ') Indicăm prin iniţiala Z comuna Zagra şi prin V. Z. Valea Zăgrii.
320
      Dahlia variabilis Desf., georgine; mai nou pătrunde şi
această planta ornamentală în grădinile ţărăneşti din V. Z.
      Oeranium macrorrhizum L., bănat, talpa gâştii Z; veche
prin grădinile ţărăneşti şi mult răspândită ca plantă binemirosi-
toare şi ornamentală.
      Gleditschia triacantha L., acăţ (mărunt) mic Z; nou in-
trodusă şi sporadic folosită la garduri vii.
       Heliatithus tuberosus L. ciocarâpe şi ciocarâbe Z; Aceasta
plantă originară din America de nord, se cultivă mai mult pe lângă
garduri, pentru rizonii tuberculi ce îi are în pământ şi cari sunt
mâncaţi primăvara mai ales de copii. Se prăşeşte mult prin tu-
berculi, căci flori face (V. Z.) foarte arareori, iar fructe n’am văzut
niciodată. Planta e răspândită mult şi în alte părţi, la Năsăud se
numeşte cocioribe, la Şoimuş guruline. La Bucureşti tuber-
culii se vând primăvara pe unele pieţe.
       Heliatithus antiuus L., ruja soarelui şi floarea soarelui
Z; mai nou a câştigat teren în cultură mai ales în jurul lanurilor
de porumb, apreciată ca plantă oleoginoasă. Originară din Peru
şi Mexic, la noi se poate vedea uneori sălbăticită.
       Helicrisum bradeatum Wild., flori de paie Z; cultivate ca
plante ornamentale mai ales pentru durabilitatea florilor rupte. Ori-
ginară din Australia.
       Helleborus purpurascens W. Kit., s p â n z Z; se cultivă în gră-
dini mai ales ca plantă medicinală folosită în vindecarea unor boli
la porci. Tratamentul constă în »spânzuirea« porcului, adică se
ia o rădăcină subţire se vâră în urechile acului, cu ajutorul căruia
se trage ca o aţă în pavilionul urechii animalului. Din cauza toxi-
cităţii produce găuri în pavilion sau chiar cad bucăţi din el.
       Hemerocallisţulva L., tuli pan Z; originară din sudul Europei,
este mai nou introdusă ca plantă ornamentală în grădinile ţărăneşti.
      Impatiens balsamina L., păpucaşi Z; Originară din India
estică, în grădinile ţărăneşti din V. Z. e mai nou introdusă, dar
mult răspândită ca,plantă ornamentală.                 1|
      Impatiens roitei Walpers, păpucaşi, Poienile Zăgrii; plantă
originară din Anatolia, de curând introdusă la noi, în grădinile
ţărăneşti foarte recentă.
        Iris germanica L, stanjini Z., plantă ornamentală veche şi
  mult răspândită.
        Kochia scoparia Schrad., mături de grădină, mături de
  casă Z; plantă originară din sudul Europei, se cultivă mai nou,
  se seamănă singură pentru folos practic, din ea făcându-se mături,
  înainte măturile se făceau şi astăzi se mai fac din mesteacăn (Betula
  pendula şi B. pubescens Ehrh. sau din Verbena offidnalis L., spori ş Z.
        Leacojum vernum L., luscuţe, luşte L., mai recent introdus
  în grădină aduse fiind de lăngă »Tău« dela Alac, unde cresc spon-
  tan în locurile umede dintre tufişurile din jurul lacului.
        Lupinus varius L., cafei Z; plantă ornamentală mai nou in-
  trodusă în grădinile ţărăneşti.
        Mathiola incaua L., vilai alb şi roşu, vi lai plin şi vila!
  gol (în Salva planta se numeşte flori în cruci), considerată ca
  plantă venită dela oraş, dar mult cultivată pentru frumuseţea şi
  mirosul plăcut al florilor.
        Melissa offidnalis L.. mo toci nă Z; plantă bine mirositoare
  şi meliferă, cultivată mai ales în grădinile unde sunt stupi. Api-
  cultorii săteşti freacă cu ea interiorul coşniţei înainte de a prinde
  roiul, spre a atrage albinele. Plantă străveche în grădini ca şi
  stupăritul.
        Melittis melissophilum L., dumbravnic V. Z.; nu se cul-
  tivă, dar se culege din pădure pentru mirosul plăcut, se usucă
  şi se pune printre haine spre a le parfuma şi feri de molii.
        Mentha crispa L. şi M. suaveoleus Ehrh., mintă creaţă Z;
  mult răspândită ca plantă bine mirositoare şi de leac.
        Morus nigra L. şi Al. alba L., pomniţer Z.; nou introduşi
  în grădini mai ales pentru fructele dulci.
        Nicoliana rustica L., tăbac Z; s’a cultivat clandestin ici colo
  prin grădini, prin porumb şi la câmp în staure de oi; dar de când
  s’au aplicat amenzi^ grele, cultura lui a încetat.          (
        Ocimum basilicum L., bosâioc Z; »cea mai importantă plantă
  de leac, vrăjitorii şi podoabă la sat«. Se ia câte un fir din bu-
  chetul cu care stropeşte popa la Bobotează cu aghiazmă, punân-
  du-se în locu-i altul, firul aduce noroc şi apără de vrăji.
        Oenothera biennis L., originară din America nordică (Virginia);
la Zagra am văzut-o în grădina de flori, provenind din stare săl-
batică, s’a semănat singură şi a fost lăsată ca plantă ornamentală,
      Origanum majorana Much., măgerean Z; originară din
Africa nordică, la noi se cultivă mult ca plantă veche ornamentală
şi binemirositoare.
      Papaver somtiiferum L., mac bun, mac degrădină; cul-
tivat şi ca plantă ornamentală în grădina de flori sau cea de zar-
zavat, dar mai ales ca plantă alimentară, prin porumb.
      Pelargoniumodoratissimum Ait.,muşcatămirositoare, floare
de oală care miroase; cultivată ca plantă ornamentală în ghi-
veciuri.
      Pelargonium radula Ait., var. roseum W., muşcată creaţă
Z., plantă ornamentală.
      Pelargonium zonale Ait., muşcată, flori de oală Z, mult
cultivată şi iubită ca plantă ornamentală, pusă în fereşti pe mar-
ginea cerdacului sau în strat.
      Paeonia festiva L., ruja — bujaalbă Z; cultivată ca plantă
ornamentală.
      Paeonia officinalis L., ruja — buja roşie Z; mult mai răs-
pândită şi apreciată în cultură decât precedenta pentru florile mari
roşii decorative.
      Philadelphus coronaria L., (Ph. pallidus Hay.), lemnuş; tufă
ornamentală, se află prin grădinile ţărăneşti, mai nou introdusă
pentru florile albe şi mirositoare.
      Polygonum orientale L., ciucurani Z; plantă ornamentală
originară din India orientală, se cultivă uneori şi prin grădinile
ţărăneşti.
      Rezeda odorata L., zmeuriţă Z; (în Salva i-se zice rezedă).
Plantă originară din Africa de nord, dar mult răspândită şi apre-
ciată pentru mirosul plăcut al florilor cercetate şi de albine.
      Ricinus communis L., mai nou introdusă ca plantă ornamentală Z.
      Robinia pseudacacia L., acăţ; această plantă originară din
America de nord, mai nou e mult răspândită şi cultivată mai ales
pentru a fixa râpile şi la garduri vii; creşte şi sălbătăcită.
      Ribes grossularia L., agriş, fructele agrişe, coacăze Z;
cultivată şi în grădinile ţărăneşti pentru fructe, adusă din Ţibleş
unde creşte spontan.
     Ribes rubrutn L., struguraş, ribizei Z; cultivată şi In
grădinile ţărăneşti pentru fructe.
     Roşa centifolia L., rug, ruji de rug, trandafir Z; mult
apreciat şi răspândit prin grădini ca plantă ornamentală, cu flori
parfumate.
     Roşa canina L., rug sălbatec, fructele câ că dări Z; nu e
cultivat, şi-l menţionăm pentru faptul că poporul distinge sub nu-
      Viola hortensis (Dc) Wetat., barba împăratiilui Z; niai
recentă introdusă şi arareori cultivată.
      Viola odorata L. viorele V. Z.; nu se cultivă, dar se culeg
diverse specii primăvăratice constituind niai ales bucuria copiilor
ca şi luşcuţele.
                                      *
      Nu vom încerca o clasificare a plantelor ornamentale după
ordinea vechimei lor în grădinile ţărăneşti (aceasta a făcut-o dl
Prof. Al. Borza, a se vedea bibliografia), ci vom remarca numai
câteva observaţii mai importante.
      In repartiţia florei ornamentale factor important este circu-
laţia lor, căci alături de plantele vechi stabilizate în grădini, cu
un loc câştigat în sufletul ţăranului, apar unele noi, venind mai
ales dela oraş sau din regiunile vecine, îşi croiesc drum, câştigă
teren, uneori în paguba celor vechi, autentic româneşti, pe cari
le isgonesc sub epitete de hulă ca »flori băbeşti«, »flori bătrâ-
neşti*. Se răresc botăncile, jalea, calapărul, banatul etc. fiind mo-
deste, şi locul îl ocupă altele noi ca tătăişele, vilaiul, păpucaşii,
garoafele etc. Intr’o grădină ţărănească, în Zagra, am urmărit în
interval de 10—15 ani 54 specii, dintre cari strict ornamentale şi
binemirositoare cel puţin 40. Excludem: Ribes, Rubus, Robinia,
Helianthus, Kpchia, Lupinus, Sofa, Morus etc.
      Dintre acestea unele se cultivă câţiva ani, apoi dispar într’o
grădină şi apar în alta, altele din contră unde au pătruns rămân
răspândindu-se şi în grădinile vecine. Sunt şi soiuri cu mare răs-
pândire (Calendula, Delphiniunt, chiar Impatiens), cari la un moment
dat prin extensiunea lor ameninţă sau cel puţin stingheresc legu-
mele şi plantele conlocuitoare cultivate şi atunci sunt reduse până
la exterminare. Plantele perene (cu rizom, bulb, tubercul) sau cele
cari se seamănă singure au mai mare stabilitate în grădini decât
cele anuale, deoarece nu totdeauna se culeg seminţele.
      Dispariţia plantelor vechi poate fi datorită nunumai eclipsării
lor de cele nou introduse, ci şi faptului că foloasele lor medici-
nale (când au avut) se-,uită, decând doctoriile pătrund)mai mult
la sate.
      Deoarece importanţa ornamentală a arbuştilor reclamă o anu-
mită tehnică horticolă de practică şi aranjament, un.tanumit am
3$5
samblu în care unele trăsături să fie subliniate, arbuştii nu prea
sunt căutaţi, decât dacă se remarcă prin exuberanţa florilor sau
parfumul abundent, plăcut (Roşa, Syringa, Philadelphus), şi chiar
atunci ocupă un colţ modest în grădină.
      O       notă bună este introducerea unor plante ornamentale spon-
tane în cultură (Leucojum vernum, Vinca minot) dovedind un pas
de evoluţie în spiritul estetic autonom, neînfluenţat de moda ora-
şului sau considerentele mediului social ambiant;
                           Bibliografie
      A. Borza, Flora grădinilor ţărăneşti române. Buletinul grădinii botanice
şi Muz. bot. Cluj 1925, voi. V pag. 49—74.
      luliu Prodan, Flora României. Cluj Cartea Românească 1923.
      Zach. C. Panţu, Plantele cunoscute de poporul român. Bucureşti, Casa
Şcoalelor 1929, ed. 11.
      Florian Porcius, Flora fanerogamă din fostul district al Năsăudului (în
rev. Transilvania) Sibiu 1881.
      In ce priveşte rolul şi stilul ornamenticei in genere în cultura româ-
nească, se poate consulta minunata carte: Lucian Blaga, Spaţiul mioritic. Bu-
cureşti, Cart. Rom. 1936.
8
            Fruntaşa familie Bejan
            din Monor
                                                   I. T. Echim
     In vremuri nu prea depărtate dar vitrege gliei şi neamului
nostru — trecute să fie în veci — comuna grănicerească Monor,
situată în partea extremă din Sud-Estul judeţului Năsăud, a fost
un adevărat sanctuar al desvoltării şi propagării sentimentului
naţional.
     Locaş al unei vechi mănăstiri de erudiţi călugări, la şcoala
cărora şi-au însuşit studiile teologice generaţii de preoţi din întreg
ţinutul, între anii 1770—1850, Monorul este sediul unei companii
ale faimoaselor »Cătane Negre«, iar mai târziu, prin înfiinţarea
şcolilor grănicereşti, devine capitala spirituală a întregului ţinut
numit »După târg« şi al Mureşului superior.
     La flacăra vie a acestui sfânt altar al graiului şi mândriei
străbune, alimentată cu pasiune şi abnegaţie de toţi acei cari au
format falanga dascălilor creatori de energii, — pentru cari gene-
raţiile de azi trebue să avem momente de adâncă reculegere, —
s’au încălzit urmaşii Daco-Romanilor din acest cuib de vânjoase
vlăstare ale văilor străbătute de doinele duioase ale cântecului
de caval.
     Sunetul de talangă din fruntea turmelor de oi, doinele cari
răsunau prin văile adânci ale bătrânilor Călimani — tribut sfânt
al vitejiilor ostăşeşti ale naţiei de pe aceste meleaguri — au oţelit
firea figurilor bronzate de vânturi şi ploi ale stăpânitorilor acestor
frumoase văi. Oricât de aspre au fost vremurile cu dânşii, oricât

de mari au fost asupririle năvalnicilor stăpânitori de odinioară,
niciunui nu s’a clintit în faţa năpastelor pe care nenorocitele va-
luri ale timpului le-au aruncat asupra lor. Nici furia gloanţelor şi
nici ascuţişul suliţelor maghiare, cari în 1849 au străpuns aproape
40 inimi nevinovate de copii, femei şi bătrâni, — după cum în-
crestează încremenit de groază cucernicul preot Petre Tancău pe
răbojul însângerat al numătătorii morţilor comunei din acel ne-
norocit an, — nu au abătut o clipă măcar pe aceşti pioneri ai
visului milenar românesc. Şi după cum în mecanică cel mai ele-
mentar principiu ne spunne că oricărei acţiuni se opune o reac-
ţiune, întocmai aşa forţa divină a opus silniciilor şi tentaţiei tu-
ranice de a distruge pe acei pioneri ca naţie şi lege, tot ceeace
acest până aproape eri umilit şi răbdător popor a avut mai nobil
şi mai sfânt.
      Din vâltoarea acestor grele încercări au răsărit trimise de
Dumnezeu făclii vii, care au purtat pe umerii lor idealul sfânt al
naţiei trezite odată cu fiinţa sa pe aceste plaiuri măreţe, şi care
azi încadrează armonic popor şi glie românească.
      Din acest conglomerat de cântec de ceteni şi murmur de
izvor, care însoţind turmele de oi alina duioşia plaiurilor înstrăi-
nate; din asupririle şi negaţia din partea veneticilor de tot soiul,
a tot ce creaţia şi puterea românească a putut să nască pe aceste
meleaguri, au început să răsară dârz şi puternic, mândru şi impu-
nător, vlăstarele oţelite şi creatoare ale uneia dintre cele mai vechi
şi însemnate familii din acest ţinut, ale familiei Bejan din Monor.
      Trei generaţii din această fruntaşă familie de vechi grăniceri
şi-au dat cu prisosinţă tributul lor neamului din care s’au născut,
şi au lăsat o dâră vie de lumină în toate ţinuturile prin cari da-
toria lor de mari români şi iubitori de neam i-a purtat: Grigore,
Nicolae şi Nicolae Francisc Bejan.
      A patra generaţie o reprezintă cu demnitate fiul lui Nicolae
Francisc, dl ministru inginer Petre N. Bejan, vrednic urmaş al
înaintaşilor săi, care azi joacă un rol important în viaţa econo-
mică, industrială şi politică a ţării, ocupând acum şi demnitatea
de ministru subsecretar de stat al armamentului. *
                                       *
8*
      Cel mai vechi document existent azi în arhiva comunei Mo-
nor este: ^însemnarea pruncilor născuţi, a căsătoriţilor şi morţilor«,
adică registrul stării civile, care începe cu anul 1771 luna Noemvrie
ziua 1. Deci numai dela această dată încoace am putut urmări
înaintaşii Bejaneştilor, căci războiul mondial şi nepăsarea oamenilor
au distrus toate documentele vechi, cari reprezentau o adevărată
comoară a istoriei naţionale şi culturale a acestui ţinut. Am fost
ajutat foarte mult de gândul bun pe care l-a avut unul dintre
preoţii satului: »Popa Ioan, parochulu den Monoru« — după cum
semnează el la sfârşitul »Insemnării pe numeru şi suflete«, — de
a face în 1787 un recensământ al comunei, în care arată numărul
caselor şi numele proprietarilor lor.1)
      In acest tabel de recensământ se găsesc două case cu nu-
mere consecutive, a căror proprietari în 1787 erau: Petre Bejan
la Nr. 126 şi Vasilie Bejan la Nr. 127.
      Atât Vasilie cât şi Petre Bejan se găsesc foarte des menţio-
naţi între anii 1774—lfc'OO ca naşi botezători sau cununători, de
unde se trage uşor concluzia că erau gospodari cu o situaţie
materială bună. In partea locului atât ceremonia botezului cât şi
mai ales a cununiei este legată de cheltueli materiale însemnate,
deoarece cu astfel de ocazii se fac ospeţe mari şi numai oameni
avuţi se pretează des Ia astfel de acte.
      In 28 Ianuarie 1782 Simion Bejan cu Nr. casei 127, se căsăto
reşte cu Ioana a lui Ion Echim. Or, în 1787, data recensământului
Popii Ioan, proprietar al acestei case fiind menţionat Vasilie Bejan,
acesta nu putea fi altcineva decât tatăl Iui Simion. Este şi azi obi-
ceiul ca fiul să rămână pe vatra părintească şi să poarte gospo-
dăria împreună cu părinţii săi până la moartea acestora, când
rămâne apoi dânsul proprietar.
      Al cui fiu a fost Vasilie, cu cine a fost căsătorit, câţi copii
a avut, sunt mistere ale întunerecului care domneşte peste trecutul
comunei Monor până aproape de sfârşitul anului 1771. Nici data
morţii lui nu se ştie precis, căci registrul morţilor începe numai
cu 1790, deci ea s’a putut întâmpla între 1787—1790.
      Simion Bejan, Nr. casei 127, s’a născut în 1762 şi a murit
      ') Vezi registrul botezaţilor şi morţilor între 1771—1804 al parohiei co-
munei Monor.
329
în 12 Mai 1827. A avut mai mulţi copii: Pavel n. 29 Iunie 1782,
Origore n. în 1783 şi mort în Mai 1786, Vasile n. în 7 Mai 1785
şi căsătorit în 1807 cu Maria lui Origore Brătanu. Acesta iarăş a
avut mai mulţi copii, dintre cari Simion a fost notar în Monor şi
Dumitru a plecat în vechiul Regat unde s’a căsătorit şi a avut 2
copii, pe Costică şi Eugen cari trăesc şi azi. Apoi tot Simion
Bejan cu Nr. casei 127 a avut pe Oligore n. 3 August 1786 şi
mort în 1830, Ioana n. 20 Iulie 1797 şi Ion n. 4 Februarie 1800.1)
      Dl Florian Cincea notar pens. în Monor om cu o frumoasă
cultură şi ştiutor a multor lucruri în legătură cu trecutul Mono-
rului, susţine că ar mai fi fost încă patru surori: Anisia căs. cu
loan Duma din Săcalul de Pădure jud. Mureş, bunicul fostului
Episcop Duma al Argeşului, Pamfilia, Floarea bunica D-sale, şi
încă una al cărei nume nu-l ştie.
      Dintre copii lui Simion, singur Grigore a învăţat la şcoli
mai înalte. Studiile primare le-a făcut la şcoala mănăstirii din Mo-
nor, având ca învăţător pe Popa Petru Dositeiu Pop, fostul egu-
men al mănăstirii de 4 călugări, desfiinţată în 1784. Acest călugăr
cu o cultură aleasă în acele timpuri, a sfătuit pe Monoreni şi pe
celelalte 8 comune din ţinutul »După Târg« să se militarizeze.
Acest fapt i-a atras simpatia baronului Siscovich, locotenent-ma-
reşal, încredinţat de Curtea din Viena cu organizarea regimentelor
de graniţă din Transilvania.
      Tot la această şcoală de călugări, Grigore Bejan şi-a făcut
şi studiile teologice hirotonindu-se de preot în Blaj. Studiile peda-
gogice le-a făcut la Năsăud, şi pe urmă la cea mai înaltă şcoală
pedagogică din răsăritul Europei, la Pedagogium-ul din Praga* 2),
şcoală pe care au frecventat-o mulţi pedagogi de seamă ai ţinu-
tului, între cari Vasile Petri etc. Datorită pregâtirei frumoase pe
care şi-a însuşit-o la toate şcolile pe cari le-a frecventat, Grigore
Bejan în 1820 a fost numit învăţător la şcolile grănicereşti din
      ') Data morţii lor nu seV°ate afla deoarece în registrul stării civile se
găsesc mai multe persoane cu acelaş nume de botez şi familie şi nu se poate
şti cari au fost copii lui Simion şi cari ai altui Bejan, iar numerele caselor
nu mai corespund recensământului din 1787.
      2) Aceste date mi-au fost date de dl Florian Cincea notar pens. în
Monor, o adevărată arhivă vie a trecutului Monorului.
Năsăud1). Aci nu stă decât un an, căci este chemat de Reg. I
român grăniceresc din Orlat-Sibiu, pentru a organiza învăţământul
primar din comunele cari formau acel regiment. Aci s’a lăsat de
preoţie şi s’a căsătorit cu fiica unui mare negustor, Matei din
Sebeşul-Săsesc. In «Poemation de secunda Legione Valachica*,
tipărit Ia Oradea în 1830, se citează toţi absolvenţii şcolilor din
Regimentul al Il-lea grăniceresc năsâudean şi la «Personale Scho-
lasticum Normale constituentes« punctul c. «Triviales Magistros«
în fruntea lor îl găsim pe «Gregorium Beschăn în 1 Legione
Valachica** 2), an când probabil dânsul a murit.
      Grigore Bejan a avut trei copii: Ion, Nicolae şi Iosif. Acest
din urmă a fost judecător la Tribunalul din Năsăud şi mai pe
urmă la Sighişoara. Aci s’a căsătorit cu fiica unui mare proprietar
din Albeni Gorj. Inbolnăvindu-se de ochi s’a pensionat de tânăr
şi s’a retras la Albeni. A avut un singur copil, Virgil, care a fost
inginer.
      Nicolae s’a născut în Iunie 1827 în comuna Jina şi a fost
cel mai însemnat dintre membrii familiei Bejan. Mare român şi
mare grănicer, a apărat cu îndârjire drepturile grănicerilor şi a
românilor în general. Studiile primare şi superioare le-a făcut la
Şcoala normală3) şi Institutul Militar — Academia Militară —
din Năsăud. Căutând în Cartea de aur, în care sunt trecuţi toţi
elevii premianţi ai şcolilor din Năsăud, din 1828 şi până azi,
— Ehrenbuch fur Prămianten, Akczedenten und sonst ausge-
zeichnete Schulknaben im Bezirk des II-ten Walachen Grănz-
Regiments — care se găseşte în muzeul Năsăudean de sub con-
ducerea dlor Iulian Marţian membru onorar al Academiei Române,
prof. I. Moisil şi prof. V. Şotropa — îl găsim pe Nicolae Bejan
în 1840 elev (Zogling) premiant al Institutului Militar. In 1842 este
primul dintre cei trei elevi premianţi ai clasei IV-a cu menţiunea
»Eminentes als Praemianten« primind cel mai mare premiu:
2 florini şi 50 cruceri valoare                                   aur ca premiu în bani, apoi 1 expl.
«Stieler           Schul-Atlas« (preţul 1 florin şi 45 cruceri v. a.) şi 1 expl.
Kalender, okonomischer (preţul 20 cruceri) ca premiu în cărţi.
      >) Virgil Şotropa şi Dr. N. Drăgan: Ist. şcolilor Năsăudene, pag. 51.
      2) Virgil Şotropa şi Dr. N. Drăgan: Ist. şcolilor Năsăudene, pag. 51.
      3) Aşa s’a numit până acum câţiva ani şcoala supra-primară din Năsăud.
331
   Deşi absolvent eminent al Institutului Militar, nu a îmbrăţişat
cariera militară din cauza unui defect la un picior, ci a fost
numit învăţător în comuna Zagra. Aci nu a stat mult, căci furtuna
revoluţiei din 1848 cuprinsese şi Transilvania. In urma luptelor
dintre armatele ungureşti şi cele imperiale, colonelul Iovits fuge,
şi rămâne comandant al armatelor Imperiale din Nordul Transil-
vaniei — deci şi al Regimentului II Român Grăniceresc — Lt.
colonelul Urban, care avea putere supremă de a judeca. Acesta
îl trimite pe Nicolae Bejan, deşi în vârstă numai de 21 ani,
comisar guvernial civilo-militar peste întreg ţinutul Monorului.
      In acest timp au trecut prin Monor, dela Bistriţa spre Reghin,
într’o trăsură blindată generalii unguri Vesselenyi şi Teleky, pentru
a întâlni armatele lui Bem. Greşind drumul şi luând-o din mijlo-
cul comunei spre Mureş, au ajuns în Gledin. Aci i-a întimpinat
primarul Gledinului, Bruta, care i-a dus până în piaţa Monorului
indicându-le drumul spre Reghin. In drum prin comună un gră-
nicer, Flore Echim zis Chichiluş, a tras cu arma în trăsură şi a
rănit la braţ pe unul din generali. Aceştia văzând că sunt în
pericol, s’au retras în goana cailor spre Reghin.
      Tot în acest timp fiind revoluţia în toi, s’au prezentat lui
Niculae Bejan cete de Sieuţeni la cari s’au adăugat Monoreni şi
Gledinari înarmaţi cu topoare, furci, coase, etc. şi i-au cerut să-i
lase să jefuiască castelul unui baron ungur din familia Bânffy
dela Brancoveneşti. Nicolae Bejan care era un om foarte energic,
milităros, dar drept, le-a dat voie să-şi îndeplinească dorinţa, dar
aceasta să se facă numai după »Vorschrift«.
      Aceste două fapte însă au atras măcelul, jaful şi furia
maghiară asupra Monorului. Aproape 40 de bărbaţi, femei şi
copii au fost împuşcaţi şi străpunşi de suliţe. Nicolae Bejan de
frică să nu fie ucis de unguri, s’a refugiat în Gledin şi de acolo
în Dumbrava-Mureş şi în Bucovina.
      După ce a trecut furia revoluţiei în 1850, a fost un an în-
văţător în Năsăud şi pe,lurmă în Zagra. Părăseşte apoi1 cariera
de învăţător şi cam prin 1853 întră în administraţie fiind numit
Bezirks-Vorsteher (un fel de prefect) pe Valea Bârgăului, unde se şi
căsătoreşte cu Maria (Wanda) Sterlitzky fiica unui înalt funcţionar.
Aci stă până în 1863. In timpul cât a stat pe Valea Bârgăului
m
în afară de activitatea desvoltată pe tărâmul administraţiei, se
ocupă intens de toate chestiunile cari agitau viaţa naţională şi
grănicerească. Ia parte în calitate de reprezentant al Monorului
la marile adunări grănicereşti din Năsăud în Septembrie şi Oc-
tombrie 1861 şi Septembrie 1862 şi împreună cu vicarul Grigoriu
Moisil, Florian Porcius marele botanist şi membru al Academiei
Române, Vasile Naşcu, Alexandru Bohăţel căpitan suprem al
districtului, etc., semnează memorabilul document numit »lnvoire«
în care se hotăreşte înfiinţarea unui liceu cu limbă de propunere
pentru totdeauna românească, a unei şcoli reale, a unei şcoli
normale şi a unei şcoli de fete în Năsăud, precum şi câte a
unei şcoli «triviale*1) în comunele: Prundul-Bârgăului, Monor, Sân-
georgiu-Băi, Telciu şi Zagra* 2). Fondatorii acestor şcoli, cu toate
că «erau deprinşi şi vorbeau perfect limba germană încă din timpul
graniţei, resping cu îndârjire sugestiile venite din partea unora
cari nu vedeau cu ochi buni înfiinţarea unui focar de cultură
românească, spunând că de aci încolo Năsăudul are să fie în
nordul Transilvaniei un centru de cultură românească, la care să
poată alerga şi fiul celui din urmă ţăran*3).
       In 1863 odată cu încetarea absolutismului, districtul Năsău-
dului primeşte conducător un căpitan suprem în persoana lui
Alexandru Bohăţel. Acesta chiamă pe Nicolae Bejan ca funcţionar
la noul district în funcţia de protonotar districtual, funcţie echi-
valentă cu subprefectul de azi, însă avea un cerc de activitate
mult mai larg, în afară de chestiunile pur administrative.
       In 1868 intelectualii din Năsăud înfiinţează «Casina Română*
societate care adună pe toţi intelectualii de seamă din Năsăud şi
în sânul căreia se discutau toate problemele mai mari care inte-
resau viaţa românească, şi care dăinueşte şi azi. Pe Nicolae Bejan
îl găsim ca membru fondator al acesteia, luând parte la prima
adunare de constituire.
       In 15 Martie 1869 redactează în calitate de protonotar al
districtului Năsăud împreună cu Alexandru Bohăţel, bunicul d-lui
       >) Aşa se numeau şcolile supraprimare in cari se propuneau pe lângă
celelalte discipline, trei limbi: româna, germana şi maghiara.
       2) V. Şotropa şi Dr. N. Drăgan: Ist. şc. năsăudene pag. 148—149.
      3) Idem, pagina ÎŞI.
333
Alexandru Vaida Voivod, petiţia adresată «Ministerului Reg. Ung.
de Cult şi Invăţământ« în privinţa înfiinţării unei preparandii
(şcoală normală) de stat în Năsăud cu limba de învăţământ
românăt).
              In 1871 semnează lista elevilor premianţi ai «Şcolii normale de
              băeţi şi fetiţe« în calitate de protonotar districtual şi senator şcolar.
           N1COLAE BEJAN Protonotarul Districtului Năsăud şi în urmă al noului
           comitat Bistriţa-Năsăud, şi soţia MAR1A WANDA n. STERL1TZKY
      In 1875 se desfiinţează districtul Năsăudului şi contopindu-se
cu cel al Bistriţei, formează comitatul Bistriţa-Năsăud, în fruntea
căruia vine ca prefect baronul Dezideriu Bănffy, prototipul îngâm-
fării şi asupririi maghiare, duşman de moarte al românilor. In
acest an Nicolae Bejan trece la Bistriţa, tot în calitate de proto-
notar al noului comitat. Banffy văzând în el un mare român,
refuzând chiar să înveţe limba maghiară, dârz şi neînduplecat în
■) Sandu Manoliu: Icoana unei şcoli pagina 149—154.
334
apărarea drepturilor româneşti, a căutat cu orice preţ şi pe orice
cale să-l distrugă. Nicolae Bejan care trecuse peste multe neajun-
suri, greutăţi şi mizerii, din cauza credinţelor sale naţionaliste, şi
neuitându-i-se nici faptul că în 1849 permisese românilor să
jefuiască curţile domneşti ale familiei Bănffy, fiind un om foarte
energic, dârz şi hotărît în atitudinele sale, nu s’a lăsat intimidat,
ci a stat cu fruntea sus contra tuturor atacurilor lui Bănffy. Acest
zbir al guvernului din Budapesta, văzând că prin luptă deschisă
nu-1 poate lovi, s’a folosit în mod perfid şi laş de sistemul lucră-
turilor de culise, până când i-a reuşit să-l destitue din slujba pe
care a purtat-o cu autoritate şi multă pricepere.
       Răpus de tirănia maghiară, s’a plecat cu resemnare destinului
şi s’a retras la moşia strămoşească din Monor, iar mai pe urmă
a plecat în Reteag la ginerele său Ion Pop Reteganul, folkloristul
şi fermecătorul povestitor al «Poveştilor ardeleneşti», unde şi-a
trăit ultimele clipe ale vieţii în mari lipsuri materiale.
       A răposat la 1 Iulie 1914, iar soţia sa Maria Wanda Bejan
n. Sterlitzky cu 4 zile în urmă, adecă la 5 Iulie 1914.
       In luna Mai 1936, pe când organizam marile serbări dela
Monor, unde a fost primit într’adevăr sărbătoreşte nepotul său,
dl Ministru ing. Petre N. Bejan, în calitate de patron şi delegat
al guvernului, în semn de modest omagiu pentru marii săi înaintaşi,
am rugat pe dl prof. Virgil Şotropa, istoriograful graniţei năsău-
dene, să binevoiască a-mi spune ce ştie despre Nicolae Bejan.
»L-am cunoscut pe când eram copil»; îmi povesteşte d-sa cu
amabilitatea-i obişnuită «frecventa des familia socrului meu Gold-
schmidt, cu care era în relaţii de prietenie. Era un om energic,
cu trăsături bine definite şi vorbire apăsată. Om cu foarte multe
cunoştinţe şi cultură germană bine pronunţată, dar cu toate
acestea neînfricoşat naţionalist. A trăit numai pentru grănicerime.
Florian Porcius s’a exprimat că, dacă nu ar fi fost absorbit de
marile probleme cari agitau viaţa românească din acest ţinut şi
nu ar fi fost de o conştiinciozitate extraordinară în purtarea slujbei
care-i era încredinţată, ar fi fost un mare istoriograf al grănicerimei
năsăudene. Ioan Pop Reteganul într’o scrisoare în care mă invita
să merg la Reteag, îmi spune că socrul său mi-ar putea da multe
date preţioase referitoare la trecutul grănicerimei, căci este o ade-
335
vârâtă arhivă vie. A fost un om bun la inimă, cu toate că era
sever, încât pe timpul când trăia în accentuate lipsuri materiale
la ginerete său, ca şi acesta era gata să-şi dea cişmele din picioare
unui nevoiaş*.
             Nicolae Bejan a avut mai mulţi copii, dintre cari au trăit
             numai doi: Nicolae Francisc şi Luiza căsătorită cu loan Pop Re-
teganul; aceasta trăeşte [şi azi în Reteag. Ion Pop Reteganul n. în
Iunie 1853 pela Sânziene, mort în 3 Aprilie 1905. A studiat 2 ani
în gimnaziul din Năsăud. Apoi a urmat pedagogia la Gherla şi pe
urmă pe cea din Deva, pe care a terminat-o în 1873, când a fost
numit învăţător în Orlat, trimis de baronul Urs. In toamna a. 1874
a fost luat la miliţie. Eşind dela miliţie a intrat ca învăţător în Văi-
celele-Rele, apoi în Barul-Mare, în Grădiştea (Sarmisegetuza), în
Bonţari din Ţara Haţegului — judeţul Hunedoara, — de aici în Lisa
                           NICOLAE FRANCISC BEJAN
                           profesor
                           Tatăl Ministrului^Petre N. Bejan
336
—   judeţul Făgăraş, — în Bucium-Şeasa (Munţii Apuseni), apoi
în Sălişte — judeţul Sibiu, — şi în urmă în Rodna-Veche. Şi-a
schimbat des serviciul din cauză că voia să cunoască viata în-
tregului popor românesc din Ardeal. In 1888 s’a căsătorit, iar în
1893 şi-a cerut pensionarea şi s’a retras în Reteag în urma unei boale
de ochi. După pensionarea fost un timp secretar al »Asociaţiei Tran-
silvaniei* astăzi »Astra«. După acea a fost redactor la ziarul «Drep-
tatea* din Timişoara, la foaia «Deşteptarea* în Cernăuţi, la «Revista
Ilustrată* din Şoimuş şi în urmă la «Gazeta de Duminecă« din Şimleul
Silvaniei. In 1886 pe când era învăţător a redactat revista «Con-
vorbiri pedagogice« anul I şi II (publicaţia din »Izvoraşul«).
      Nicolae Francisc n. in 13 Februarie 1862 şi-a făcut studiile
primare şi 3 clase secundare la Năsăud, iar clasele IV—VIII la liceul
german din Bistriţa pe care-1 absolvă în 1883. A fost un elev
foarte bun promovând toate clasele cu nota »Eminent« fiind cla-
sificat l-iul în clasa IU, al doilea în cl. IV, V-a, Vl-a şi a VllI-a,
şi al treilea în cl. VII-a.i)
      După luarea bacalaureatului s’a înscris la Academia de Silvi-
cultură din Schenmitz ca bursier al Fondurilor grănicereşti din
Năsăud. Aci a stat numai doi ani de unde a plecat la Viena la
înalta Şcoală de Studii Silvice şi Mine.
      Ura lui Banffy l-a urmărit şi pe dânsul şi la insistentele
aceluia i-a fost suprimată bursa, dar totuşi a continuat studiile
ajutat fiind de familie. La invitaţia inginerului silvic Schiopoaia,
—   ginerile marelui pedagog năsăudean Vasile Petri, —dela Domeniile
Coroanei din Bucureşti, care ştia de persecuţiile la cari era supusă
familia Bejan din partea Ungurilor, şi în urna intervenţiilor lui Ion
Pop Reteganul — cumnatul lui — la Tit Maiorescu, cu care între-
ţinea legături în baza lucrărilor multiple ale lui, acesta l-a primit pe
Nicolae Francisc în Vechiul Regat, unde însă a trebuit să treacă
din nou toate examenele. A fost numit pedagog la început în
Bucureşti la Institutul Schewitz Thierrin, iar în 1892 în urma unui
concurs, profesor de limba germană la Şcoala Comercială din
PIoeşti.         I               r                          I
      ') Vezi matricolele şcolare ale liceului german din Bistriţa, din anii şco-
lari 1877/1878—1882/1883,
       Văd. NICOLAE FRANCISC BEJAN născ. ELENA I
       DRĂQULINESCU — Mama Ministrului Petre N. F.
       Bejan cu fiul său PETRE N. F. BEJAN şi ficile
       ELEONORA, MARIA şi LELIA după moartea soţului
       Profesorul Nicolae Francisc Bejan
       In 1803 August 22 s'a căsătorit cu D-şoara Elena Drăgu-
linescu din Vălenii de Munte, institutoare la şcoala Nr. 1 din Ploeşti.
       In 1900 a fost numit profesor de limba germană la cursul
superior al liceului »Sfţii Petru şi Pavel«. Profesor cu o cultură
aleasă, povestitor neîntrecut, lecţiile sale de literatură germană erau
o adevărată sărbătoare pentru elevii lui iubiţi. Trecut peste cele
mai grele nevoi şi persecuţii din partea Ungurilor, a fost un ade-
vărat părinte al elevilor, cari l-au iubit şi respectat până în ulti-
mele clipe ale vieţii sale sbuciumate.
      A făcut politică, atras fiind de Titu Maiorescu şi Petre Carp,
pe cari îi stima foarte mult, botezându-şi unicul fiu cu numele
de Petre, în amintirea celui din urmă.
      Chiar când porţile viitorului îi surâdeau deschise larg pentru
o viaţă mai liniştită, moartea nemiloasă îl surprinde în vârstă numai
de 39 ani şi la 1 Februarie 1901 îşi dă nobilul şi chinuitul său suflet,
încă la catedră,! ţinând lecţii elevilor săi dragi, crispele morţii i se
arată în faţa asistenţei înmărmurite a clasei. In afară de profesori,
trei elevi din clasa VII au ţinut să-şi exprime durerea şi regretul
în faţa mormântului care avea să primească pe acela care, urmărit
                   Văd. IOAN POP RETEOANUL
                   n. LUIZA BEJ AN
IOAN POP RETEOANUL
de ura prigonitorilor lui şî a tatălui său, a trebuit să-şi părăsească
glia străbună şi să se aşeze în vechiul regat »Ţara Făgăduinţei«
tuturor marilor români ardeleni. Discursurile funebre precum şi
persecuţiile pe care le-a suferit împreună cu Nicolae Bejan — tatăl —
au fost publicate în «Gazeta Transilvaniei® la care scria atunci şi
cumnatul său loan Pop Reteganul. «Când m’am refugiat în Mol-
dova, în timpul ocupaţiei«, îmi scrie venerabila sa soţie d-na Elena
N. Bejan«, am lăsat foile acele ale »Gazetei« acasă şi la întoarcere
nu le-am mai găsit! Una o pusesem într’o ramă şi o agăţasem
EUGENIA POP RETEGANUL
de cruce la mormântul lui. Nici aceea nu am mai găsit-o. A dis-
părut ! Se vede că şi în mormânt l-au găsit ungurii şi au distrus
foaia aceea din «Gazeta Transilvaniei*.
      Nicolae Francisc Bejan şi soţia sa Elena au avut trei copii:
Petre actualul ministru ; Eleonora Maria profesoară secundară, căsă-
torită cu dl General Virgil Băduiescu, Directorul General al O.N.E. F.-
ului; şi Lelia căsătorită cu dl Anton Davidoglu profesor de analiza
matematică Ia Universitatea şi Academia Comercială din Bucureşti.
      Dl ministru Petre N. Bejan şi-a făcut studiile primare şi se-
cundare în Ploeşti. A studiat ingineria la şcoala de poduri şi şosele
din Bucureşti şi şi-a desăvârşit instrucţiunea in Franţa şi Belgia.
A condus mai multe întreprinderi petroliferejşi miniere din ţara
în calitate de Director General sau Administrator delegat. Are
                             PETRE N. F. BEJAN
     ~ !      Ministru subsecretar de stat al Armamentului 1 j
foarte multe publicaţii privitoare la probleme economice, bine
primite şi mult apreciate de cercurile competente. Este preşedinte
al organizaţiei naţional-liberale din Prahova şi reprezentant al acestui
judeţ în Camera Deputaţilor. In calitate de parlamentar d-sa a
fost delegat în toate comisiunile economice şi raportor al mai
                                                                                    0
  Ministrul PETRE N. F. BEJAN cu Membrii Familiei, Rude şi Prietini, precum şi mai mulţi Intelectuali din
  Monor şi jur, înaintea casei strămoşeşti din Monor — cu ocazia Sărbătoririlor dela Monor din 31 Mai 1936
Ministrul PETRE N. F. BEJAN cu Membrii Familiei, Rude şi Prietini, precum şi mai mulţi intelectuali din
Monor şi jur, înaintea casei strămoşeşti din Monor — cu ocazia Sărbătoririlor dela Monor din 31 Mai 1936
multor legi cu caracter economic. Orator distins şi talentat, d-sa
a demonstrat în repeţite rânduri dela tribuna Camerei marile pro-
bleme ale înzestrării armatei, industriei indigene şi apărării naţio-
nale. Discursurile d-sale, pe lângă talent şi elocinţă, au impus
din primul moment printr’o clar-viziune şi amploare deosebită,
consacrându-1 printre oratorii distinşi ai Camerei. D-sa azi deţine
demnitatea de ministru subsecretar de stat al armamentului, la care
post lucrează fără preget pentru asigurarea şi binele ţării.
      In ziua de 31 Mai a. c. însoţit de venerabila sa mamă, d-na
Elena N. Bejan — o adevărată matronă romană, care deşi rămasă
văduvă aşa de timpuriu, prin muncă încordată a dat o creştere
aleasă copiilor d-sale — şi de cei 2 copii ai d-sale: Marius şi
Romulus, a fost primit solemn de toată suflarea grănicerească
din ţinutul Monorului. In calitate de reprezentant al Guvernului
a luat parte la sfinţirea monumentului Eroilor şi depunerea jură-
mântului recruţilor din Batalionul I Grăniceresc de Gardă, reîn-
vierea vechiului Regiment al II-lea năsăudean prin înalta bunăvoinţă
a Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea.
      Aceasta a fost ziua răzbunării mult persecutatei familii Bejan,
cea mai frumoasă zi pe care a văzut-o văile acestui ţinut, păstră-
toare cu sfinţenie al leagănului acestei mari familii, când sub razele
vesele ale soarelui de primăvară umbrele lui Grigore,Nicolaeşi Nicolae
Francisc Bejan, vedeau pe urmaşii »Cătanelor Negre* jurând credinţă
M.  S. Regelui Carol al Il-lea, Regele tuturor Românilor, în prezenţa
vrednicului lor urmaş, în calitate de ministru al României Mari.
      Legătura întreruptă de împrejurările vitrege ale vremii, dar
care a reînviat în acea frumoasă zi, între urmaşii lui Nicolae Bejan
şi Monor, pe văile căruia la scutul secolelor îndepărtate şi-a făcut
apariţia neamul Bejaneştilor, cred că va fi tot aşa de puternică
precum a fost în trecutul mai îndepărtat.
      »In ceeace mă priveşte*, îşi termină discursul dela acea so-
lemnitate dl ministru Petre N. Bejan, Ȕn preajma locului unde a
trăit bunicul meu şi unde umbra lui ne asistă poate, sub privirea
de sus a părintelui meu, fostul elev din Năsăud şi11 bursier al
graniţei, am venit aci să înnod un fir întrerupt al trecutului şi să-mi
leg sufletul şi gândurile de voi, pentru a nu le mai despărţit niciodată*.
          Spicuiri istorice grănicereşti
     Fostul brigadier silvic pensionar Nicolae Cioaca din Tiha Bârgăului tri-
misese Directorului revistei noastre — scurt timp inaintea morţii sale întâm-
plate anul trecut — următoarele comunicări:
                  I. Vama din Bârgău
     Stimate Domnule Profesor, In articolul publicat de
D-Voastre: » Pagi ni memorabile din 1848« în »Arhiva Someşană*,
Nr. 3—1925 pag. 10, sub p. 10 al acelei rugări se aminteşte: »să
înceteze întreţinerea gărzii la izvorul de apă minerală dela Anieş
şi vama din Borgo-Tiha şi Joseni*, dar nu e pomenit şi scopul
acelei vămi. Subscrisul, deşi fiu şi descedent de grăniceri născut
în Borgo-Tiha în 16 Dec. 1853, de câteori am putut trece peste
Vârful Pociumbului din marginea drumului Ia km 150, chiar în
dreptul şcoalei primare de stat din Tiha Bârgăului, fără a şti —
nespunându-mi nimeni — căci calc pe un monument istoric con-
timporan cu militarizarea Văii Bârgăului. Până când foarte târziu
mi-a venit în mână Nr. 3 din »Arhiva Someşană« când era mai
imposibil de-a afla istoria acelei vămi, căci iubitul meu tată care
încă fusese soldat grănicer, era mort din anul 1906, iar alţi oameni
bătrâni de pe acele vremi în Tiha nu mai erau, cari să-ţi ştie
spune despre aşa minunăţii, decât un unchiu al meu, Costan Cionca,
născut în 21 Mai 1837 care azi încă e sănătos şi vine regulat
pe jos la biserică. Mă adresez deci cu întrebarea către Domnia
lui dacă ştie ceva despre acea vamă? Unchiul îmi şi răspunde
aşa de repede şi limpede, ca şi cum ar fi fost prezent chiar la
Spiţa în linie bărbătească a familiei Bejan din Monor
                                                                                                                 Vasilie Bejan *)
                                                                                                                * ? t între 1787—90
                                                                                                                agricultor în Monor ţ
                                                                                                            Simîon
                                                                                                     * 1762 ? t 1827 Mai 12
                                                                                                     Agricultor
                                                                                                     — Ioana lui Ion Echtm
Pavel           Gligore         Vasile           Gligore          Ioana         Ion 
* 1782 VI 29 * 1783 Vili 14   * 1785 V 6      * 1786 Vili 3   * 1797 VII 20 1800 11 
               f 1786 V 2     Agricultor        t 1830 ?                            
                             rr. Maria lui    Organizatorul                         
                            Grigore Brătanu  învăţământului                         
                                              românesc din                          
                                              comunele cari                         
                                              formau Reg. I                         
                                            rom. grăniceresc                        
                                            dela Orlat-Sibiu                        
                                             căsăt. cu fiica                        
                                            negust. Matei din                       
                                             Sebeşul-Săsesc                         
Atiisia         Pamfilia         Floarea
Ioan                  Nicolae                Iosif                             
t tânăr         * 1827 f 1914 VII 1           Judecător de Tribunal. Căsătorit 
        Proto-notar al Districtului Năsăud.  cu fiica unui mare proprietar din 
        Naţionalist înfocat şi apărător în¬  Albeni-Gorj                       
        verşunat al drepturilor românilor                                      
        grăniceri. Reprezentant al Mono-                                       
        rului la adunările grănicereşti nă-                                    
        săudene. Prigonit de unguri până                                       
        la moarte. Casat, cu Maria Wanda                                       
        Sterlitzky fiica unui înalt funcţio¬                                   
        nar. Repausată 1914 VII 5.                                             
                         1                                                     
Nicolae Francisc
                                                                                                    ' 1862 II 13 f 1901 II 1
                                                                                                    profesor
= Elena Drâgulinescu
                                                                                                             Luiza
                                                                                                     Trăeşte în Reteag-Someş
                                                                                                     = Ioan Pop-Reteganul
                                                                                                     Scriitor şi folklorist
                                                                                                           11 Petre
                                                                                                         Inginer
                                                                                                Ministru subsecretar de stat
                                                                                                al Armamentului
li Eleonora Maria i
^ Profesoară secundară^
                                                                                                 = dl General Virgil Bădulescu
                                                                                                 dir. gen. al O. E. N. F.-ului.
                                                                                                 Au trei copii.
ii
i i
M Lelia T"l
     1 = dl Anton Davidogln '
Profesor la Univ. din Bucureşti.
Au o fetiţă.
   Marius                    Romulus
Elev cl. I liceu
                                                                                                                              O fată căreia
                                                                                                                              nu i se ştie
                                                                                                                              numele 3)
          •) In recensământul comunei din 1787 făcut de Popa Ion „parochu den Monor" Vasilie Bejan este indicat ca proprietar al casei Cu Nr. 127.
          a) Dl FU Cincia notar pens. în Monor susţine că au fost tncă 4 surori. In registrele botezaţilor şi născuţilor ale parohiei Monor nu le-am găsit. Le amintesc aci însă numai bazat pe relatările d-sale,
346
înfiinţarea acelei vămi de pomenire. Zice: »Când m’am născut eu
vama era pusă peste drum, era stâlp în dreptul cvartirului căpi-
tanului companiei de pe timpul căpitanului Anger (Angerer). Spunea
mama că după el a urmat ca şi căpitani în Tiha: Mihăilaş din
Năsăud, Binder venit din Mocod, şi înaintea revoluţiei Hosmolţchi
(polonul Osmolsky). Scopul vămii a fost pentru a se putea mai
uşor controla tot soiul de lemne ce se aducea din pădurile de
molid sau fag. Pociumbul care a fost înţepenit în marginea dru-
mului de-a dreapta, mergând spre Bucovina, e de stejar, vârful
căruia circa 8 cm mai înalt ca suprafaţa drumului se vede şi azi.
Pe vârful aceluia umbla bârna cu care noaptea se închidea drumul
din partea postului dela capitan. Taxa pe care trebuia s’o plă-
tească omul ce aducea lemne era pentru cel ce nu avea tocmai
un car de draniţe, dela 100 bucăţi de draniţe o bucată, care tre-
buia să fie stampilată pe atunci de către Mihaiu Sas; acesta îşi
avea locuinţa chiar pe locul unde azi e locuinţa tatălui învăţă-
torului actual din Tiha Bârgălui, Gavrilă Purcil. Draniţele rămase
la vamă se folosiau pentru acoperirea hăizaşului Ia locuinţa căpi-
tanului. Dacă aducea omul un car întreg de draniţe, atunci trebuia
să lase la vamă câte 20 de draniţe tot pentru acel scop. De la un
car de bârne de molid taxa era un ţener (piţulă) de 17 cruceri
(creiţari) valută austriacă; dacă îl prindea plutonierul Mihaiu Sas
pe om în pădure oprită cu un car de lemne verzi de fag, pe-
deapsa era 5 şuştaci (şuştacul â 4 creiţari, adică 20 cr. v. a.). Tot
pentru acest scop era şi vama din Joseni, azi Josenii Bârgăului.
Care aducea trunchiu de molid, avea să dea pe an ca bani pentru
şcoală 1 husoş de argint (33 cr. v. a.) şi pentru strângerea acestor
bani trimitea căpitanul om anume (unchiul ţinea în minte pe un
George Boduşca). Dela această vamă la un km spre Prund era
o altă vamă ca control pentru cei ce aduceau lemne şi au trecut
cumva pe furiş dela vama dintâiu, al cărui vârv de pociumb încă
se vede şi azi, rotunzit fiind şi vârful aceluia de mulţimea roţilor
de care, trecute peste eU. r                                  i
       Din parte-mi îmi iau îndrăzneala a aminti numai atât că acei
moşi ori strămoşi ai noştri cari au compus în formă de rugare
acele 19 puncte — între cari sunt pomenite şi cele de sub p. 10
despre vama din Tiha — au ştiut de ce se roagă, iar strănepoţii
347
lor ne petreceam fără a şti istoricul acelei vămi, când chiar eu,
ca băştinaş al acestei comune, nu ştiam de ce vârf de muşunoi
mă împiedecam. De aceea am crezut că aceasta scurtă poveste va
servi ca putină întregire la p. 10, pag. 10 «Arh. Som.« Nr. 3, 1925.
   • *
                 II. Prinderea ungurilor
     Stimate Domnule Profesor, Pe lângă enararea amănun-
ţită a scopului vămii din Tiha şi Joseni (»Arh. Som.« Nr. 3 pag. 10),
aşi mai avea a Vă aduce la cunoştinţă încă unele lucruri — după
a mea părere vrednice a se pune în »Arh. Som.« — care s’au în-
tâmplat cu concursul şi cu sfatul unor soldaţi români din regi-
mentul de graniţă dela Năsăud ori în urma păţaniei proprii pe
timpul revoluţiei din 1848, prin care aceia au dat o învăţătură
urmaşilor ca să-şi deie părinţii copii la şcoală şi acolo să’nveţe
a şti vorbi limbă străină în ţară străină, cu om de naţie străină.
Şi astfel după însemnările făcute la spusa iubitului meu tată Ilie
Cionca — care a participat ca soldat activ la toate cele urmă-
toare pe care voiesc a Vi le comunica acum, — voi începe deci
întâiu cu o întregire la cele scrise de Gheorghe Bariţ în cartea:
»Părţi alese din istoria Transilvaniei pe 200 de ani din urmă«, voi. II
pag. 457 şi în »Istoria regimentului al Ii-a românesc grănicer tran-
silvan« pag. 59 referitor la prinderea trupei de insurgenţi unguri
staţionaţi în comuna Borgo-Mureşeni.
     După încercarea nenorocoasă a colonelului regimentului al
II rom. de graniţă, a polonului Carol Urban, de a da insurgen-
ţilor o lovitură la Cluj, înţelegând că cu ce armată puternică con-
trară are de a face, dela comuna Someşfalâu dă în retragere,
aprinde comuna Apahida strigând către soldaţi: Retirieren, retirieren!
şi nu se opreşte până în Dej; aci lasă soldaţii să odihnească
puţin, dându-le drept să şi prădeze. Dând semn de adunare era
mai gata de a pleca mai departe, când vine un soldat: Petre Ureche
din Maieru, în mână cu o pereche de foarfeci luate dintr’o boltă,
pe care nevenind deodată cu ceilalţi, Urban lasă să-l şi împuşte.
Deşi s’au rugat mai mulţi să-l ierte, graţie nu i s’a dat şi au şi
zis atunci mulţi soldaţi: »Cu asta ne-am pătat rău norocul«.
348
      Dela Beclean îşi împarte trupa în două, cu una apucă Urban
către Bistriţa; iar ceialaltă sub comanda căpitanilor Binder, Păsărar
şi Blascovici apucă către Năsăud, în care se afla şi tatăl meu.
Era acum în săptămâna Crăciunui, anul 1848. Această trupă şi
avu bătălie la comuna Chiuza şi fiind învinsă, soldaţii se împră-
ştiară în toate părţile. Căpitanii cu câţi s’au putut ţinea de ei,
nici nu stau în Năsăud, ci tot ies până în Feldru, unde rămân
peste noapte. Tata venind mai în urmă şi neştiind că căpitanii
aceştia sunt în Feldru, împreună cu încă 2 soldaţi din Tiha: lacob
Vasile Dologa şi Grigore Vasile Raţiu vine până în Leş, de aci
pe izvorul numit Ierboasa trec în Tiha, fiecare cu dorul să-şi mai
vadă pe ai săi. Grigore Raţiu zice: »Eu mă duc la Pustă«, loc
vecin cu hotarul Borgo-Mureşeni, unde ştia că iernează părinţii
lui cu vitele, iar tata zice: »Eu mă duc întâiu până acasă în sat«.
Aci află totul închis, oameni nu, puţine vite mai mărunte, pe care
în grabă nu le putură duce, erau închise. O muiere bătrână din
vecini, franceză de naştere, muierea lui Ion Pavelian (supranumit
Barna), venită cu el când a fost în războiu contra Francezilor,
scotea din cuptor pită de mălaiu, şi îi dete să mănânce, iar el
dete bătrânului prifont de al lui, şi porneşte mai departe fără a
mai zăbovi, căci călăreţii insurgenţilor unguri s’apropiară de sat.
Când a ajuns în gura Văii Tureacului, era mai să-l calce insur-
genţii, căci fiind îmbrăcat în haine ostăşeşti, era lesne de cunoscut.
El însă apucă pe un pârău lăturalnic, numit Părăul Buhoiului prin
pădurea numită Branişte, în direcţiune nord-esticâ spre locul numit
Cicosul unde ierna de regulă şi el cu vitele, când era acasă.
      In drumul său, când era să lase Valea Tureacului, iacă în
fundul văii ajunge pe cumnatul său Vasile Pavelian, cu 6 boi puşi
la carul încărcat cu ce a putut lua în grabă mai de lipsă; un
porc gras era împuşcat, pe care l’au pârlit în Cicosu. Mamă-sa
auzi-se că l-au omorît Ungurii, dar el era în Cicosu. Sărbătorile
Crăciunului le petrecură acolo, a treia zi se prezintără în altă po-
iană numită Dealul Sărmenilor,f la Arsente Bozga locotenent activ
în armata grănicerească. Acesta le zisă să mai steie 3 zile când
apoi porneşte şi el. Locotenentul la retragerea trupelor, cu ştirea
lui Urban, încă se abătuse să-şi vadă de familie, fiind şi el din
Tiha. După alte 3 zile tata cu Vasile Pavelian, George Beşa şi
349
Constantin Pavelian, pornesc la drum, dar nu pe la Bozga, ci pe
un izvor numit Tisa, peste poienele Dosul Ciosii, Merezuri şi
Dealul Calului, spre a se prezenta la Urban. Sub Dealul Rus
ajung în drumul ţării. Când ajung aci tunarii insurgenţilor în-
torceau din Dorna, până unde urmăriseră pe Urban, pe care nu
l-au ajuns căci acesta s’a tot dus până în Câmpulung. Cu tunu-
rile Ungurilor erau 8 soldaţi, tunurile neîncărcate, caii lunecau şi
îi puteau uşor întoarce în Bucovina, de erau barăm 10 soldaţi
înarmaţi. Dar ce puteau face 4 soldaţi, cu puştile goale?
      Aşa se duc mai departe, noaptea dorm la un bucovinean -
numit Iftode Cipa de unde pornesc dimineaţa şi nu se opresc
până se prezentă la Urban în Dorna-Vatra; când iacă soseşte şi
locotenentul Bozga, care tot trecuse prin Pilugani, în Dorna-Vatra,
la Urban, care înturnase din Câmpulung. Se scuză pe el şi pe
cei 4 soldaţi pentru întârziere, cărora nu le face Urban nimic;
căci pe cei ce au venit după 3 săptămâni i-a pedepsit, dându-le
bote, între care a căpătat 40 bote şi Toma Dologa, tata preotului
protopop de mai apoi din Tiha, Ion Dologa.
      In timpul de câteva săptămâni cât a petrecut în Dorna şi co-
munele vecine, se informase de starea şi puterea revoluţionarilor,
cari se aşezaseră în comunele din Bârgaie, trimeţind mai de multe
ori o iscoadă foarte iscusită, în haine schimbate, pe unul din
Tiha, cu numele Ion Ilieş a lui Ion. Fiindcă în armată avea rangul
de căprar (caporal), îi ziceau oamenii «căprarul lonică«, şi aşa
i-a rămas numele, ba şi erezilor lui le zic oamenii şi azi: «erezii
căprarului Ionică*.
      Urban rugase acum pe generalul Malkowsky să-i dea ajutor
de trupe ca cu acelea pe neaşteptate să dea o lovitură insurgen-
ţilor de pe Valea Bârgălui; însă generalul nu vru a-i da. Urban
atunci în mânia sa de a-şi răzbuna barăm în câtva asupra insur-
genţilor se hotărî a face un pas foarte îndrăzneţ: de aşi cerca
norocul numai cu mica sa trupă.
      Spre acest scop provăzu pe 60 soldaţi bârgăuani cu lopeţi
de lemn de rânit omătul din graniţa cu Bucovina peste Măgura
Calului până la Mureşeni, căci până în graniţă deschis-au drumul
Bucovinenii. Aceşti soldaţi pe lângă solda lor de un şuştac (4 cr.
V. a.) la zi pentru acest lucru, mai căpătau şi un husoş de argint
350
(33 cr. v. a.) şi peste dânşii puse de comandanţi pe locotenentele
Torni din Mocod şi caporalul llie Jauca din Joseni.
      Pentru aşi executa planul său îndrăzneţ pe răspunderea sa
personală, în 5 Februarie 1849 dimineaţa luă din Poiana Ştampi
soldaţii lopătari (aşa i-au numit pentrucă lucrau la omăt cu lopeţi
de lemn), un escadron de călăreţi şi 2 companii de cordonişti
şi grăniceri. Cu cordoniştii îmbrăcaţi cu cojoace şi încinşi cu curele
negre ca şi grănicerii (le ziceau Polecii din Galiţia »ciornărine«,
oameni răi) cu muniţii şi victuale pe cel puţin 4 zile şi pornesc la
drum. Ajungând la locul numit Podul Dealul Calului, ca să-şi
ajungă scopul, adică să poată surprinde pe Ungurii din Mureşeni
din dărăt, trebuia să lase drumul de ţară numit »Francisc« şi să
apuce în dreapta, peste poieni.
      Ajungând cu istorioara mea la aceste cuvinte îmi vine în
minte întâmplarea cu postarea celor 300 de eroi spartani la Temo-
pile, pe cari mulţimea Perşilor nu i-a putut mişca din prinsoare,
sau a le cauza vreun rău, de nu se afla trădătorul grec Efialte
care Ie-a arătat Perşilor o cale lăturalnică, spre nimicirea patriei
sale. Numai cât aci e contrarul, căci cel din fruntea trupei, căprarul
Ionică, a condus pe Urban în folosul grănicerilor bârgăuani, pentru
a mai puţina numărul insurgenţilor.
      Aci Urban se despărţi de Torni şi-i zise nemţeşte: »Te poartă
cu lucru azi şi la noapte aşa că mâine dimineaţă, 6 Februarie, să
ajungi la Mureşeni cu deschisul drumului, că atunci plata de un
husoş o capeţi dublu*, fiind cu locotenentul Torni şi iubitul meu
tată llie Cionca. Urban cu ceilalţi soldaţi luă drumul prin omăt
neumblat, fără urmă, aşa că împlântându-se caii în omăt îndată
la păşire din drumul ţării, ne mai putând merge, luară gretatea
de pe ei şi-i trimiseră îndărăt şi ce a fost pe cai se împărţi pe
soldaţi.
      In fruntea trupei — cum pomenii — era căprarul Ionică, care
cunoştea locul, având chiar părinţii lui moşie în Dealul Calului,
şi coloana era aşa de lungă încât fruntea era aproape 2 ikm de-
părtare din drum, iar coada încă nu era pornită din drum, căci
nu puteau merge decât unul după altul.
      Din Dealul Calului, prin pădure, numai pe cărare de picioare
apoi peste poienile Merezuri, Ciosa mare, Cicera Corbului, ajung
351
pe înserate în poiana Dealul Senienilor, la locul lui Toader Nemeş
numit Toaderu Moldovencii. Aci poposesc puţin, şi mănâncă pe
omăt, pe un frig de crăpau lemnele. In vremea popasului soldaţii
aştern pe omăt fânul din 2 clăi mari, iar lemnele din 4 grădini
le fac foc, ca să se încălzească. Urban întră în bordeiu, casa de
munte a lui Ion Grozav, ca să audă ceva nou şi întrând şi citeşte
scris pe horn cu cărbune de o nepoată a bătrânului: «Dumnezeu
să ajute lui Orban ca să prindă pe Unguri*. Urban întrebă pe
bătrân: «Cine a scris?» Bătrânul zise că copila. Urban întrebă pe
copilă: «Ce-ai scris pe horn?« Ea temându-se zise: «Va şti Domnul,
că ştie carte*. Atunci Urban ca să se convingă că în ădevăr a
scris ea, scoase 10 fl. mon. conv. şi-i dete copilei zicând să mai
scrie odată. Convingândn-se acum că ea a scris acele vorbe zice:
«Dacă şi copiii se roagă Iui Dumnezeu să-i scăpăm de Unguri,
atunci cred că osteneala noastră nu va fi înzadar«.
     Despre aceasta şi cele următoare împreunate cu prinderea
Ungurilor le spune exact şi căprarul Ionică: «Ieşind Urban din bor-
deiu şi dete ordin de plecare, cu căprarul Ionică tot în frunte.
De aci până în Valea Tureacului iarăşi prin pădure şi încă noaptea,
din fundul văii vin tot pe vale în jos până la Ion Frunzila. Aci
la o depărtare cam de 200 paşi era post de al Ungurilor, dar în
aşa tăcere au trecut pe lângă post, încât soldaţii din post n’au
ştiut nimic. De aci peste partea de hotar a comunei Tiha, numită
Bozgani coboară în drumul ţării la locul numit Gura Văii Bici,
la Huhu. Aci fruntea trupei stă pe loc, până se strâng toţi. De
aci până în Mureşeni, cale de un km şi mai bine, iarăşi tot în
tăcere, aşa că numai înaintea lor trecuse patrula de husari insurgenţi
din Tiha, iar cine era îndărăptul lor, nu ştiau de loc. Ajungând
în capătul satului, postul Ungurilor dela locul numit Podul lui
Pohaci îl dezarmează şi-l prind. Aci căprarul Ionică recomandă
lui Urban pe Mafteiu Beleiu, pârgar sau jurat comunal dela comuna
Borgo Mureşeni, ca pe unul care ştie exact câţi unguri sunt în
fiecare casă, aşa că în fiecare casă să între tot dublu ostaşi11 înar-
maţi şi trezându-i pe insurgenţi din somn, să nu-i lase a grăi
nici o vorbă, ci cu păpucii goi în picioare, în ismene cu hainele
luate peste mână să-i scoată în drum, spunându-le că la prima
vorbă ori ceva semn, sunt morţi. Ajung acum la un jidan numit
352
Morcov; aci era maiorul insurgenţilor Kofler, care în petrecerea
lui din 5 Februarie seara făcuse chipul lui Urban şi îi da pălmi.
Despre asta i-s’a fost spus lui Urban mai înainte. Kofler avea cu
el în casă un câine care mornăi când întră Urban, iar Kofler zise
fără a deschide ochii: »Halgass te kurva Urban» (Taci tu curvă
de Urban). Atunci Urban ajungând la pat dete întâi bună dimi-
neaţa apoi îi şi dete două pălmi, zicând: aşa mi-ai dat şi tu aseară,
apoi scotându-1 şi pe Kofler tot aşa de îmbrăcat ca şi pe soldaţii
de rând, numai din sus de sat, pe prund şi omăt, îi lasă pe toti
să se’mbrace.
      In seara de 5 Februarie sosiseră în Mureşeni sănii cu mu-
niţie, arme şi alimente, cari încă nu erau descărcate şi tot pe
acelea sănii le-a trecut toate în Bucovina, încărcând pe alte sănii
puştile şi tunurile Ungurilor cu iuţeală şi tăcere nemaipomenită,
încât despre tot lucrul acesta Ungurii din Tiha nici nu visau să
se fi întâmplat. Urban când a întrat în sat a cercat şi care e semnul
de cunoaştere al Ungurilor, că de-ar întreba vreun ungur cine-i
ei să răspundă: »Szekely katonăk». Pe când pornise Urban cu
tot ce-a aflat la Unguri în Mureşeni, pe Valea Străjii la casa vi-;
gilului de drum se întâlni cu locotenentul Torni, cu lopătarii sâ-i;
acesta îi dete raport că drumul e deschis. Plecară apoi înainte
cordoniştii, în mijloc prizonierii cu toate trofeele, tunuri, puşti, etc.
îndărăt Urban, iară cu cordoniştii şi grănicerii precum şi soldaţii
care lucraseră la omăt, între care pe lângă tata au mai fost din
Tiha: Ioan Pavelean, poreclit Splent, Mafteiu Socina, Simion Dolo-
guţ, Simion Căldare, Todor Hângan, Ion Răzvantea. Ajungând
Urban cu toată asta pradă în Poiana Ştampi trimise oameni şi
soldaţi cu lopeţi care închiseră drumul ţării în trei locuri, ca dând
de veste Ungurii din Tiha şi urmărindu-i să zăbovească deschizând
drumul, or el să se poată mai uşor depărta în Bucovina. Iar ce
s’a mai întâmplat cu cele prinse, nu se mai povesteşte. Atâta
spuse tata că în vara anului 1849 au intrat în Oaliţia, unde au
petrecut dintr’un loc în altul până la 1850, când în Tarnopol a
venit ordinul dela Năsăud, să’ntoarcă acasă. Cu colonelul Urban
ne vom mai întâlni încă în cele 2 istorioare următoare pe care
încă voesc a Vi le face cunoscute, după izvoare adevărate şi
anume cu afacerea steagului regimentului.
                                     ttl. Steagul
      Domnule Profesor, După cât am răsfoit eu «Istoria reg.
al II românesc grăn. din Transilvania« de Qeorge Bariţiu, nu aflu
nicăiri pomenit exact despre soartea din urmă a steagului acestui
regiment de pe aceste vremi neliniştite1). Această faptă unică în
felul său a executat-o un ofiţer şi un soldat al batalionului la
care era acest drapel, dupăcum am auzit-o chiar dela un fost
soldat activ al acestui batalion, născut în Borgo-Tiha cu numele
Toma Cionca supranumit al Brăduţului, chiar unchiu al meu;
şi anume:
      Văzând ofiţerii şi soldaţii în vara anului 1848 tratarea şi
ameninţarea lor din toate părţile şi temându-se ca nu cumva să-şi
piarză peste voia lor drapelul pe care juraseră credinţă şi supunere
împăratului, se sfătuiră în taină locotenenţii Lica din Sângeorz
şi Rainer din Zagra cu soldaţii Scridon Hâruţa din Sângeorz, Toma
Cionca numit a Brăduţului şi Mafteiu Frunzilă din Tiha că ce să
facă. Atunci îi plezni prin cap lui Rainer zicând: «Eu fac una
pe răspunderea şi norocul meu, cu voia lui Dumnezeu; mai întăiu
luăm jos pânza steagului de pe botă dimpreună cu crucea şi fug
cu ele în Galiţia la Urban; care dintre voi mă însoţeşte?* Hâruţa
şi răspunde: »Eu«. Atunci Rainer şi face planul de pregătire ca
în timp bine venit, fără multă întârziere să o ia la picior. Lasă
ca Hâruţa să ia jos pânza steagului de pe botă, precum şi crucea
din vârful botei. Toma Cionca să se’ngrijească de pânză albă, sub-
ţire atât de lungă cât să-i cuprindă trupul cel puţin de 3 ori;
până când înţelegând Frunzilă şi răspunde: «Aci şi aţă de cusut
am eu«. La aceste Rainer le zice: «Atunci e bine, toate celea de
lipsă le avem«. Şi aşa într’o noapte din postul Crăciunului când
dormia şi apa, zice Rainer către Hâruţa: «Scridoane, nu-i de pierdut
vreme«, şi ţipând de pe sine bluza, laibărul şi cămaşa, continuă:
«Te apucă de lucru, înveleşte-mi trupul pe pielea goală, mai întâi
cu un rând de pânză, capetele pânzei le coasă strâns, peste pânza
       *) Asemenea şi în «Istoria Transilvaniei» tot de Qeorge Bariţiu voi. II
nu se pomeneşte nimic de amănuntul despre întâmplat ea pe care voesc a o
descrie, adică cum a ajuns drapelul dela batalionul I al acestui regiment, din
Ungaria, la Urban în Galiţia.
354
asta înveleşte iarăşi în jurul trupului pân&t steagului ale cărui capete
iarăşi le coasă la olaltă odată, apoi coasă pânza steagului de pânza
cea albă de pe piele şi deasupra şi dedesubt. Coasă acum crucea,
mai întâi într’un petec de pânză albă deosebit, apoi aşa cusută
o coasă în spate pe spinare de pânza steagului, şi acum pedea-
supra, peste toate acestea iarăşi coasă un rând de pânză albă şi
peste această uniformă îmbracă haine civile mai rele, ca de cer-
şitor«. Hâruţa încă ia asemenea haine, apoi cu puţină merinde şi
cu bote de cerşitor luându-şi rămas bun porniră la drum înso-
ţindu-şi cei dintâi paşi cu cuvintele »Doamne ajută-ne«, cu ochii
scăldaţi în lacrămi atât cei doi drumari, cât şi cei rămaşi din acest
batalion în ţara Ungurească; nu atât pentru despărţirea unuia de
celalt, ci mai mult pentru grija că oare ce soartă poate să ajungă
steagul cel renumit al grănicerilor dela Năsăud în drumul cel ne-
cunoscut, pe unde va merge. Intre astfel de împrejurări va ajunge
oare să vadă faţa colonelului lor iubit?
      Toate acestea ni le povestia Toma Cionca, unchiul meu,
când umblând eu la şcoală, prindeam a înţelege însemnătatea
acestui fel de poveşti. Trece vreme, săptămâni de zile şi nu se
mai ştia nimic despre cei doi drumaşi, pe unde au mers, li s’a
întâmplat ceva neplăcut pe drum? Apoi de foame, frig, sete, nici
era vorbă, ci frică le era să nu fie prinşi, căci atunci dorinţa lor de-a
scăpa steagul de moarte era dusă în vânt. Dar Dumnezeu cu
semnul cu care au pornit zicând » Doamne ajută-ne« le-a ajutat
şi au trecut fără a păţi ceva în Oaliţia.
      Ajunşi acum pe pământul Oaliţiei nu mai aveau frică de
moarte, ci căştigându-şi întâi uniforma militară după rangul lor,
mereu întrebau că unde se află colonelul austriac Carol Urban
cu grănicerii români dela Năsăud? Dar în ce loc a găsit Rainer
de Urban, precum şi locul, oraşul din Ungaria de unde a pornit,
nici unul nici altul nu mi-1 spuse. Destul că Rainer cu soţul său
de drum aflând pe Urban într’o zi la 9 ore, se prezentă în can-
celaria colonelului îl salută milităreşte şi zice: ^Înştiinţez Dom-
nule Colonel c’am venit«; Urban: »Cum ai venit?« Ştiind că
Rainer e la bat. I unde a rămas şi drapelul: »Ai lăsat steagul şi
ţi-ai călcat jurământul pus pe steag?« Rainer: »Da toate câte le-am
putut le-am făcut numai şi numai ca să-mi pot împlini dorinţa
Sufletului m6U, adică să mai văd odată ţaţa iubitului meu stăpân,
să mulţumesc lui D-zeu că ne-am întâlnit şi încă amândoi sănătoşi«.
Urban: »Dacă ai părăsit steagul şi ai călcat jurământul îţi şti pe-
deapsa: moarte cu glonţ fără nici un pardon, care se va şi exe-
cuta mâine după masă la 3 ore«.                               -
       Când s’a prezentat Rainer în cancelaria colonelului, erau
acolo căpitanul Kohl, vreo doi locotenenţi precum şi un soldat
care ştia vorbi limba germană şi era servitor pentru a fi trimis
încoace şi încolo. Ca atare înţelegea tot cuvântul zis de unul ori
de altul şi acel soldat chiar era iubitul meu tată Ilie Cionca. Urban ca
să nu calce legea lăsă pe cei doi drumari în cancelarie, lângă ei
un ofiţer cu ordinul de a nu-i lăsa să vorbească nici un cuvânt
între ei; iar Urban cu ceilalţi ofiţeri în altă cameră ţinu sfat asupra
faptei lui Rainer, dacă în adevăr e vrednic de moarte. După mai
bine de o oră de consultare Urban în fruntea consiliului de războiu,
care a întărit sentinţa, întră în cancelarie şi’n numele Majestăţii
Sale publică oficios sentinţa de moarte. La publicarea acestei
sentinţe văzând căpitanul Kohl, care era faţă în faţă cu Rainer,
că acesta în loc să fie supărat că va fi împuşcat, e vesel şi încă
râde, îi zise: »Cum e asta de Dumneata în loc să-ţi pară rău de
ce-ai făcut, eşti vesel?« Rainer: »Cum să nu fiu vesel când în
astfel de împrejurări, din întreagă armata a Majstăţii Sale nime
dar nime n’a făcut ce-am făcut eu şi cu toate acestea sunt osândit
la moarte, căci şi Majestatea Sa e om cu greşeli*.
       La aceste vorbe Urban se gândi că omul acesta are ceva
pe inimă ce nu-I lasă să-i pară rău de moarte şi-l întrebă: »Dacă
nu te înfricoşezi de moarte spune-ne care-ţi e dorinţa din urmă?«
Rainer: »La întrebarea aceasta, Domnule Colonel, voiu răspunde
numai mâine după amiazi cu 5 minute înainte de a fi executat*.
Nemai având acum ce-i întreba, amândoi fură întemniţaţi însă
separat.
       Toţi aşteptau cu nerăbdare ziua următoare. La ora fixată
se adunară toţi lai locul de pierzare, 12 soldaţi cu puştile încărcate
dintre cari mai întâi 6 aveau să deie foc asupra lor, dupăce alţi
doi soldaţi aveau să le lege ochii cu batiste negre. Cu 5 minute
înainte de ora fixată, Rainer mai fu provocat încă odată să-şi
spună dorinţa din urmă. Rainer zise: >Dorinţa-mi din urmă îmi
este să mă lăsaţi să mai dau odată mâna cu Hâruţa, cu soţul
meu de drum, cu care am comis la aparenţă acel păcat mare care
mi-se impută*. Urban: »Ţi se permite*. Atunci Rainer scoţind un
cuţit din buzunar îl dete lui Hâruţa dându-i acestuia şi mâna, şi
desbrăcându-se ca la comandă de toate hainele zise: »Scridoane
întâi taie nodul care l-ai făcut mai pe urmă în ţara ungurească,
apoi descoase totul cu băgare de seamă să nu strici nimic*.
Auzindu-se aceste vorbe urmă o tăcere ca în mormânt. Descusând
Hâruţa pânza cea deasupra şi desvelindu-o de pe lângă trup se
văzu (apăru) pânza steagului. Atunci toţi încremeniră la aceea ce
le vedeau ochii, fără a mişca sau a murmura vreun cuvânt. Hâ-
ruţa descusu apoi giulgiu în care era învelită crucea şi o dete lui
Rainer, descusu apoi pânza steagului, i-o dete şi aceasta lui Rainer
care în mână cu ele apoi se adresă către Urban cu cuvintele:
»Dorinţa mea cea mai fierbinte Domnule Colonel, a fost de-a
vedea mântuite aceste două lucruri, ştiind că dacă aceasta ne va
succede, mulţi se vor bucura. Te rog primeşte semnul de biruinţă
al bravului regiment grăniceresc din Năsăud, al cărui comandant
te-a învrednicit D-zeu să fi«. Urban întinzând mâna după steag
zise: »Pentru ce nu ne-ai spus mai întâiu ce ne-ai adus din Un-
garia?* Rainer: »Da, nu v’am spus voind să dau o învăţătură
tuturor judecătorilor, ca la pronunţarea sentinţelor în orice cauză
să nu se grăbească, ci se examineze lucru) mai cu de amănuntul
şi sentinţa să nu cadă asupra unui om nevinovat«. Atunci Urban cu
steagul în mână îmbrăţişă pe Rainer, îl sărută pe frunte, iar cu
Hâruţa dete mâna zicând: »In numele acelui regiment al cărui
steag l-aţi mântuit dela peire Vă mulţumesc. Fapta voastră o voi
aduce la cunoştinţa Excelenţei Sale D-lui Comandant de corp,
în raionul căruia petrecem, cu propunerea ca D-nul căpitan Kohl,
ca mai bătrân să fie pensionat, iar in locul lui în rang de căpitan
activ să fie numit locotenentul Francisc Rainer«.
      A patra zi şi sosi răspunsul dela comandantul de corp din
Tarnow, oraş 11 în Galiţia estică, cu ordin de mulţămită la adresa
regimentului care posedă soldaţi aşa bravi şi credincioşi, cu adausul
că această întâmplare o va raporta şi Majestăţii Sale în Insbruck
(Tirol). Poate că şi peregrinajul acesta a lui Rainer cu soţul său
Hâruţa, cu averea cea mai scumpă a oricărui regiment, până la
locul unde a găsit pe Urban, a contribuit la înălţarea sărbătorii,
când steagul batalionului 1 a regimentului năsăudean a primit
medalia de aur (unica decoraţiune în felul său din întreaga armată
austro-ungară) cu chipul împăratului şi cu emblema »Petru eroica
constanţă în credinţa jurată la anul 1848*.
                                        *
              IV.  Păţania cu neascultarea
      Urmează acum D-le Profesor al 4-lea punct din programul
meu, un lucru nou ca şi cel cu vama din Tiha şi Joseni, pe care
prin revista D-Voastre »Arhiva Someşană* aş fi de părerea a-1
aduce la cunoştinţa publicului grăniceresc din acest colţ de ţară,
dacă îl veţi afla şi pe acesta vrednic de publicat, adică păţania
unui soldat român grănicer din vremile de pomenire 1848—49.
Acel soldat prin patima sa voia să dea o învăţătură, cum am mai
pomenit, ca să-şi dea oamenii copiii la şcoală şi aceia acolo să
înveţe a şti vorbi limbă străină, în ţară străină, cu om de ne-am
străin, şi al doilea: tinerii să se dedea a asculta de cei bătrâni,
cum am zice »până la os«. Acel pătimaş soldat era Iile Cionca.
      Pe timpul petrecerii sale în Galiţia, când era să părăsească
această ţară, înfierbântându-se la o deprindere de arme, capătă
durere de cap şi cu acel morb merge în spital. Pentru o durere
de cap medicii nu prea făceau cap de ţară cu cine ştie ce fel de
medicină. Erau însă trecute 4 săptămâni şi patul spitalului tot
nu-1 părăsea şi cum şedea pe pat cu picioarele jos, se uita într’o
carte. In situaţia aceasta numai ce simţeşte odată că din coada
ochilor iese ceva cam fierbinte venind în jos pe lângă nas; dă
cu mâna şi vede pe deget sânge. Apoi sângele prinde a picura,
iar după 2 minute prinde a curge în toată regula pe padiment.
Oamenii de serviciu al spitalului dau alarmă, vin toţi doctorii
mirându-se că aşa ceva n’au văzut. Spunea mai departe pătimaşul
că sângele dintr’odată încetă de a curge, dar atunci el nu mai
vedea. Atunci unul ditre doctori zice: »E bine, acu nu mai curge
sânge«, iar suferindul adaose: »E bine pentru D-Voastre, dar e
rău pentru mine, căci acum nu văd de loc, sunt orb în toată forma*.
      In această stare îl duc într’o cameră mare cu 40 paturi de
soldaţi bolnavi, toţi grăniceri dela Năsăud. Tocmai în fundul sălii
                                                                                             10
a stat mai bine de 2 săptămâni, îl cercau în toată ziua cu ceva
medicină, folos nu se cunoştea nimic. Vine într’o zi locotenentul
Iacob Rinziş în spital şi le spune soldaţilor că într’o anumită zi
vine comandantul de corp ca să viziteze garnizoana din acel oraş
(interesant e că nici acum nu se spune numele oraşului ca şi la
predarea steagului) şi de sigur va vizita şi spitalul. Cei pe căre i
va întreba, să se plângă că-i tratează rău, nu le dau mâncare sufi-
cientă, nu le spală rufele, îi umple păduchii, dar mai presus de
toate nu-i prevăd cu medicină după morbul de care pătimesc.
      Iubitul meu tată îşi frământă capul ce să răspundă de l-ar
întreba.
      Ziua şi ora aşteptată în spital sosi. S’aude de pe un coridor
lung zăngănit de săbii şi vorbă multă. Mantalele erau cu gulerele
aşa puse pe pat, încât văzute din uşă să se cunoască ia care
regiment aparţin soldaţii din spital. Uşa era deschisă. Ajungând
comandantul în fruntea însoţitorilor în dreptul uşii zise: »Das
sind lauter Rumănen, ist keiner der mit mir sprechen kann?«
S’aude răspuns: »Es ist einer, aber er ist ganz blind«. Comandantul:
»Welcher ist der?« Răspuns: »Derjenige der ganz in der Ecke
ist«. S’apropie cu toţii de patul suferindului şi comandantul în-
trebă: »Wie geht es mein liebes Kind ?« Tata cum şedea pe pat,
dar cu picioarele atârnate pe podele, se scoală în picioare şi sa-
lutând milităreşte întreabă: »Ich bitte gehorsamst mit wem habe
ich zu sprechen?« Cel întrebat răspunde: »Ich bin der Armee-
Kommandant von Tarnow«. La acestea tata şi începe în limba
germană poveste de o jumătate de oră, cum a socotit că va fi
mai bine. Spuse că bunicul său ştiind carte a slujit cu drag pe
Înălţatul împărat. Tatăl său n’a ştiul carte şi tot supărat a fost
(spunând şi din ce cauză n’a putut învăţa carte). Bunul Dumnezeu
l-a dăruit cu 6 feciori şi o fată şi pe el ca pe cel mai mare l-'a
dat la şcoala trivială din Borgo-Prund unde între alte obiecte a
învăţat şi limba germană. Apoi continuă: »Absolvând despărţă-
mântul superior, când la finea anului şcolar aveam 17 ani, cu cali-
ficaţiunea arătată în testimoniul din a. 1843—44 din 10 obiecte
am fost calificat cu nota: sehr gut, iar din 5 cu: ganz gut. In
testimoniul pe care l-oi păstra cât voi trăi, stăteau Ia sfârşit cu-
vintele: acest şcolar merită clasa generală cu eminenţă; semnat
testimoniul de Simion Rus, Triviallehrer, Gregor Moisil catechet,
gesehen Johann Marian Oberlehrer; şi ca dovadă că nu m’am
purtat râu am căpătat ca premiu o carte tipărită în Sibiu în anul
1811: Joachim Heinrich Kampes Robinson der Jiingere auf den
Kareibischen Inseln, pe care însuşi Mihăilaş cu mâna-i proprie
scrise: Dieses Buch gehort dem Elias Cionca aus Tiha Schiiler
zu Prund, den 18 Juli 1842, semnaţi: Lehrer Rus şi Hauptmann
Mihailaş*. Mai adaugă apoi şi alte câte şi mai câte fără de a-1
întrerupe cineva şi sfârşi astfel: »Şi acum când aŞ fi slujit mai
cu drag pe înălţatul împărat, am căzut Ia neputinţă şi nimănui nu-î
milă de mine«.
      Atunci comandantul se’ntoarse la o parte şi zise: ^Cuvintele
acestui grănicer m’au pătruns foarte mult şi n’am crezut că un
român ţăran să vorbiască limba germană aşa de perfect«. Loco*
tenentul Rinziş ca îngrijitor la spital încă era de faţă şi auzi zicând
pe comandat: » Domnule Medic superior, ţi-am dat două medalii
pentru meritul D-Tale de a face din om bolnav om sănătos, şi ţi
mai dau încă una, numai ca în timpul cel mai scurt să mi-1 faci
şi pe acest băiat sănătos şi să mi-l trimiţi la Tarnow să-l văd.
Iar tu bâiate nu fi supărat căci precum ai venit sănătos în Galiţia,
aşa vei întoarce în patria ta«.
      Aceasta s’a întâmplat la 3 ore după amiaz, iar până seara
la 8 doctorul vine de 2 ori în persoană cu medicina, mâne de
4 ori şi’n toate cele 14 zile următoare tot câte de 4 ori, aşa încât
în a 14 zi pacientul a deschis o carte şi a cetit puţin. Venind
însă doctorul îi zise: »Ai pus ochii Ia lucru? Aceasta să n’o mai
faci şi mulţumeşte lui D-zeu că iarăşi ai noroc de vedere şi nu
osteni ochii cu cetit ori scris, căci sunt încă prea slabi; îţi voiu
spune eu când vei fi în stare pentru acest lucru*.
      Acum urmează neascultarea de care am pomenit şi că oamenii
tineri au să fie ascultători faţă de cei bătrâni.
      Urmează alte 14 zile în care se vorbeşte adesea că regi-
mentul grănicerilor dela Năsăud pleacă, şi pentru cei bolnavi se
vor pune care la dispoziţie. La auzul acestor ştiri şi tatăl meu
capătă aripi şi stărue pe lângă doctor să-l trimită la Tarnow, ca
nu cumva pornind regimentul II în Ardeal el să rămână în Galiţia.
La aceasta doctorul zise: »Dacă te trimit acuma în Tarnow, eu
                                                                                   10*
capăt medalia promisă, dar ca să ţii mai bine în minte năcazul
care te-a păscut în Oaliţia, tu vei mai sta sub îngrijirea mea încă
14 zile, în care timp nu vei fi tratat ca bolnav ci ca sănătos având
de-a face în grădina spitalului dimineaţa şi seara câte 2 ore de plim-
bare, ca aşa ochii cei tineri să se dedea cu aerul liber. Trecând
şi aceste zile cu recomandarea mea te vei duce în persoană la
Excelenţa Sa, unde vei căpăta aşa numitul: patent, adică pensie«.
Tata însă nu şi nu, mai bine nu-i trebue patent decât să rămâie
de fraţii lui în ţară străină. Regimentul pleacă şi tata nevrând să
rămâie după cum îl sfătuia doctorul, acesta îi dete tatei o scrisoare
în care îi raportează generalului comandant că acesta este sol-
datul grănicer care era orb în spital cu prilejul vizitei Excelenţei
Sale şi acuma-i sănătos; dar de recomandare la pensie militară
nu mai pomeneşte nimic în scrisoare. Comandantul la rândul său
îi dete o »marşrută« prin care primăriile oraşelor şi satelor erau
îndatorate de a expedia pe respectivul soldat (pe tatăl meu) cu
carul dela o staţie la alta până acasă. In modul acesta a venit el
din Tarnow la Bistriţa.
      Urmările acestei boli le-a suportat apoi toată viaţa, mai cu
seamă vara când era căldură mare, şi el ne zicea de multe ori:
»Vedeţi dragii tatei urmările neascultării din tinereţe care m’a lipsit
de pensiunea meritată, lăsându-o (scăpându-o) eu singur din mână«.
       Din scrisorile unui spion
       şi trădător
                                Onisim Filipoi
      In timpul mişcărilor de desrobire pornite înainte de militarizare de către
Românii din Valea Rodnei împotriva orăşenilor bistriţeni, trăia în Năsăud un
plăiaş cu numele Maxim Gălan care juca rolul detestabil de a trăda prima-
rului şi magistratului săsec tot ce se petrecea în vidicul românesc. Despre
corespondenta acelui cu primarul Iohann Klein a Straussenburg se făcuse de
mai multe ori amintire, publicându-se chiar şi extracte de scrisori, în diverse
studii şi articole ale d-lui V. Şotropa. Acum urmează aci, transcrise în întregime,
şapte rapoarte ale spionului Gălan pe care acesta le adresa, scrise cu drilice,
susnumitului primar. 1
       1.       Dela milostivul şi mult puternicul Dumnezău poftesc sină-
tate viaţă lungă întru mulţi ani să trăeşti Mărie-Ta Doamne birău
Ihanăs Clain din cetatea Bistriţii. I proci. Alta iată că te înştinţăz
pe Marie-Ta de aceasta pentru rândul lui Ştefan Feldrihanul că
acumu două săptămâni sint iară de când au fost Ştefan singur
pela noi şi eu am şi trimis carte la Marie-Ta foarte cu mare grabă
pe un om al mieu credincios. Şi au stătut omul doauâ sau şi
trei ciasuri afară cu cartea şi s’au spus de unde-i şi cine l-au
mânat şi nu l-au slobozit în lountru să intre la Mărie-Ta. Acum
Ştefan iarâ-i în jos pe apa Telciului pentru bani, că strânje iară
de drumul Peciului (Beciului, Vienei) şi spune la oameni că acelui
care ar veni aice la Măriile Voastre, ceialalţi oamini cu satul să-i
spargă casa şi să-l încarce în car şi să-l ţipe peste apă. Că eu
362
până acum aş ci (fi) venit aici Ia Măriile Voastre, ci n’am cutezat
că pe mine m’au chemat Ştefan înaintea Vidicului şi m’au întrebat
a ce am fost eu aice? Eu am spus aşa că macar am fost aice,
n’am pârât pe nime. Acum Ştefan au lăsat cuvânt la săteni că
de oi mai veni eu aice să-mi spargă casa şi să mă ţipe din sat
afară. Că el zice că aşa i-au lăsat directoru să facă şi au zis că
şi Domnul Măriea Sa găbârnatul (gubernatorul) i-au lăsat să facă
aşa. Acuma de ai (pe) cineva credincios să mâi şi să-i ţie drumul
spre gura Răbri acelui hoţ şi om de nemică. Şi mă rog să mai
trimiţi Măria Ta scrisoare ce a mai ci (fi) lipsă Mării Tale. Mării
Tale mai mic şi plecat eu Macsin Gălan din Năsăud (Iulie 1760).
Cu sănăte şi cu pace şi în cias fericit să se dee această puţină
scrisoare a noastră la cinstita mână a Mării Sale Birăului de Bis-
triţa, şi cu grabă.
       2.       Sinetate şi pace Ia tot cinstitul şi frumosul sfat dela milo-
stivul Dumnezeu poftesc. I proci.*) Alta iată că vă înştinţez pe
Măriile Voastre mai cu adevărat pentru rândul protopopului nostru
că dumialui au fost în Dumbrava Cepanului, la bejenari, până a
purcede ei depe loc. Şi cu el au fost Toader Putileanu din Năsăud
şi alt ficior din Zagra anume Pinte lui Hodor. Şi dacă s’au apropiat
de bejenari au făcut ştire bejenarilor că vine protopopul şi au şi
eşit înaintea protopopului care au fost mai mare peste bejenari,
şi au strigat acela bejenarilor ce se cade, şi să facă calea că vine
jupânul protopop. Şi acum ce au vorbit el cu bejenarii încă se
şti, că cu ştirea lui, aş putea zice cu sufletul meu, că au eşit toţi
bejenarii aceşti mai pe urmă. Apoi aşa au avut cuvânt cu dânşii
să iasă şi el şi acolo pe loc el să le fie mai mare. Şi apoi de
acolo iară să vie povăţuitori să scoată şi pe alţii iarăşi şi de aice
din ţara noastră. Apoi iară mă rog şi de aceasta şi mă jeluesc
pentru vinirea mea de acum în Bistriţă, de casa lui Lazar slobod-
nicul au eşit cuvânt la satul nostru şi am cuvinte foarte slabe
dela oaminii noştri; numai ce mă rog aşa Măriilor Voastre: afară
den domnii sfatului alţii să nu ştie nemică de această carte. Nu
că să gândiţi, Măriilor Voastre, că nu-i tot cu adevărat ce am
       *) Prezenta scrisoare este o trascriere după o copie. Originalul lipseşte
din arhiva «Muzeului Năsăudean«, Copia sa este scrisă probabil de secretarul
»birălilui« după o ortografie foarte caracteriştică; nemţească şi ungurească.
363
scris mai sus en luntru, ce numai de necazul oamenilor mă tem.
Şi aşa să ştiţi şi să mă credeţi, Măriile Voastre, că văzând că am
şi eu omenie şi cinste şi cuvânt bun la Măriile Voastre, cu jurământ
mă făgăduesc a sluji cinstitului şi frumosului sfat al Bistriţei. Şi
ori macar ce ar fi lipsă prin scrisoare legată, să bizuiţi şi să tri-
miteţi la mine cu nedejde şi pace. Şi iară măcar ce oi înţelege
despre partea Măriilor Voastre, cu grabă oi înştiinţa. A Măriilor
Voastre mai mic şi plecat eu Macsin Gâlan den Năsăud. An dela
Hristos 1760 luna Iulie 31. Cu sinătate şi cu pace şi în cias
fericit să se dea această puţină scrisoare a noastră in prea cin-
stitele mâni a Mării Sale domnului de Vidic George Guneş en
cetate Bistriţii, amin.
      3.       Cinstite Doamne Măria Ta birăul de Bistriţă împreună
cu tot cinstitul şi frumosul sfat al Bistriţiei; ţie-Vă milostivul
Dumnezeu în pace şi cu sinătate împreună pre Măriilor Voastre
să puteţi stăpâni cetatea Bistriţii şi Vidicul în pace şi cu sănătate
întru mulţi ani, amin. I proci. Alta iată că te-aşi înştiinţa pre
Mâriea   Ta ceva: pentru rândul    lui Popa Mitru dela  noi din Năsăud,
nămai   ce este cu adevărat şi      ce au lucrat el de  capul lui şi cu
mânile sale. Nămai ce mă tem cumva să nu cadă într’altă mână
streină această puţină scrisoare a noastră şi să ştie tot ce este
întrânsa. Şi mărturii sunt carele au văzut tot ce au lucrat Popa
Mitru, de carele se ştie (dacă ar şti) Domnul Mărie Sa vlădica,
necum să-l lasă să cânte dumnezeiasca liturgie, ci de mult ar
ci (fi) fost oprit, şi încă doară şi tuns ar ci (fi) fost. Că tocma
eu aş   ci venit cu capul mieu         la Măriea Ta de  multe  ori până
acum,   dară să erţi Măria Ta,       eu tot am înţeles  că au  venit de
multe ori aice oameni la Mărie Ta şi să erţi Măria Ta au spus
minciuni de mine câte le-au fost voe. Apoi ştiind că şi fratele
Mării Tale Domnul Danii încă-i supărat pe mine — după cuvin-
tele Plăeşilor: cele ce mi-au pus ei asupră-mi, ca neşte oameni
fără ruşine şi netemători de Dumnezău, — că acum ei vin la mine
şi spun cum au1 fost zicând domnul Mărie Sa Danii de11 mine.
Că tocma şi popa Mitru acum la bulei (iarmaroc) în bolta lui
Şuster în Bistriţă au zis aşa că ar fi zis Domnul Danii că mai bine
să-l trăznească Dzeu cu piatră din ceriu pre dânsul, decât să nu
puie domnul mâna pre mine. Eu drept am zis aşa că aemu nu’mi
364
porunceşte domnu Mărie-Sa nemică că eu acmu nu sint plăieş.
Deci auzind atâta cuvânt strein, eu n’am mai venit la Măriea-Ta.
Că deşi n’aci (n’aş fi) fi auzit eu atâta cuvânt cu frică de multe
ori, aş ci venit să nu mă ştie mulţi până aice la Mârie-Ta şi ţ-aşi
ci spus mai tot ce-aş ci ştiut despre parte vidicului. Iară totuşi
de-oi vede cuvânt cu scrisoare legată din mâna Mării Tale şi cu
credinţă dreaptă dela Măriea Ta, eu oi veni tocma în lontru şi în
cinstita curte a Mării Tale. Şi să bizueşti macar ce parte prin
scrisoare legată Ia mine numai să ştiu eu şi Mărie Ta. Mării Tale
mai mic şi plecat eu Macsin Gălan din Năsăud şi sărut cinstita
mână a Măriii Tale şi poftesc sănătate dela milostivul Dumnezeu.
1760 August zile 20. Cu sinătate şi cu pace şi într’un ceas fericit
să se dee această puţină scrisoare a noastră în cinstita mână a Mării
Sale, biroului Ihanes Clain în cetatea Bistriţii.
      4.      Anii Domnului 1760 luna Săptemvrie, zile 2. Alta nouă:
aldămaşu lui Simion Ţiganul, cu a Petri lui Bădie, pentru ştim-
batul ce au avut amândoi laolaltă; Petre au dat o vacă lui Simion
pe un cal, şi au dat şi aldămaş. Şi la aldămaş s’au tâmplat Toader
ţinerile Granciului şi au închinat aldămaşul, şi la aldămaş au cercat
(cerut) şi felelet (garanţie) de (e) furat, de orb, de ştiop, de cheheş,
de toată birga. Ţiganul de toate au dat felelet, şi acest aldămă-
şeriu (Toader) cu sufletul său (a spus) ce-au ştiut. Al doilea aldă-
măşeri Georgie Ţiganul încă au spus aşa ca şi cel dintâiu şi
iarăş după jurământ. Şi au tocmit aşa cu ţiganul Petre să-i
şi poctovascâ calul din cerul (fierul) Petrei şi să-i dee şi o tar-
niţă, Simion cu calul. Şi în casa judelui Costan Brăncău au fost
aldămăşerii aceşti. Şi au spus cu sufletile lor, şi fiind judele faţă
şi alţi oamini de ominie, au avut tocmală mai pe urmă să-i dee
1 zlot Petre Ţiganului pentru ce au purtat Petre calul până au
fost la dânsul, că s’au aflat Petre celuit cu calul. Şi am scris eu
Macsin Gălan din Năsăud a Măriilor Voastre mai mic şi plecat.
      5.      Cinstite D(oa)mne Măriea Ta birăul de Bistriţe împreună
cu tot cinstitul) sfat să tvă ţie milostivul Dumnezeu cu sinătate şi
cu pace să puteţi stăpâni Vidicul şi cetate Bistriţii împreună întru
mulţi^ani. Amin. I proci. Alta iată că noi o samă de oamini din
satul nostru, din Năsăud netâmplându-ne la punere (a) judelui
acestui nou, anume Simion Caprău, rugăm aşa Mării Tale Doamne
365
birăul împreună şi tot cinstitului şi frumosului sfat, să nu vă
supăra(ti) Măriilor Voastre pre noi să spunem şi noi civa din
tainele Iul Simion, a judelui acestui nou. Acesta este Măriilor
Voastre, om cu cânie; acesta când au fost ficior slobod au slujit
la jupânu Pătrupop Tănasie şi să iertaţi Măriilor Voastre au curvit
cu o fată şi i-au căutat nămai a o luoa că au fost întra(gă) fata;
şi eu adăvărat nu poci şti datu-s-au el gloabă la Măriilor Voastre
au ba. Şi este om foarte beţiv, bine că el cam be, îndată îmblă
să-şi aprindă casa pe cum ştiu şi vecini(i), că au dat ponoslu
înainte sătenilor ce lucrează el, că ei şi-au temut casele lor de
foc. Apoi este om plin de datorie că nămai noi ştim cu nume,
până la trizăci de florinţi că el au luat acmu boi şi cai în credinţe,
carele sint acmu de faţă la dânsul în ocol şi iarăşi el au îmbiat
tocmind oameni să ţie cu dânsul. Şi au pus un frate a lui la uşa
judelui iestui bătrân, şi tot au zis cătră oameni să între în casă
la Comişer şi să zică că ei cu toţii poftesc să fie Simion jude.
Noi apoi am înţăles de acele lucruri. Şi juraţi şi-au pus, Mărie Ta
doamne birău, lângă dânsul, tot oameni săi, şi aceia au fostu faţă şi
la cinstitul sfat cu dânsul, că din bătrâni(i) satului care au fost
până acmu juraţi la judeţe nice unul de aceia n’au priimit lângă
dânsul; ce (ci) tot neşte oameni tineri şi fără ominie, că unul este
lui văr primare a lui anume Ion Prădan şi acesta este jurat mai
aproape lângă dânsul. Şi acesta încă are 2 fete şi una încă au
curvit. Noi nu ştim cu cine, şi are prunc mic, să iertaţi Măriea
Voastră, şi şede cu tată(l) să(u) în casă curva acee şi nu ştim
plătitu-ş-au gloaba în mânile Măriilor Voastre, au ba. Şi acesta
om Ion Prădan au făcut laţ şi au prins câni şi i-au omorît în laţ
precum ştim şi de aceasta cu tot satul, şi el este lepădat pentru
acee să nu fie între deregătorii satului precum ştie şi jupânul pâr-
călab de aceasta. Apoi iarăşi l-am cercat noi sătenii pe judele
acest nou că el ţine cră(ş)mă de bere şi de horincă şi i-am găsit
măsurile hamişă, că pentru fărtaia cea de dat horincă l-au globit
sătenii fel de fel. Şi el ţin el tot aşa. I Şi are şi cupă de vândut bere
şi iară nu-i bună, şi când dă bere pe bucate cu acee cupă. Apoi
are alta mai mare, şi îmblă de {strânje bucatele di pin sat. Şi
acum au mânat iarăşi un frate al său să fure neşte otavă din
vătaştina satului şi l-au găsit ardăii şi l-au şi tras, şi el au spus
366
că l-au mânat judele să facă aşa. Şi pe miazănoapte au fost aceasta.
Dară să ştii Măria Ta şi de această că de-i sălui pe acest om
de nimică, pe judele acesta nou pe Simion dela noi, ţ-oi şi mul-
tămi şi ţ-oi aduce şi un galbăn când a ci (fi) săluit, căci doară
om găsi un om în satul nostru să slujască această slujbă pe un an. Şi
căutând că-i face Mărie-Ta ceasta de carele mă rog eu, iacă te înştiinţez
pre Mărie-Ta că eu am dat mâna cu Irimeiu din Mocod să vinim
aice amândoi la Măriea Ta. Numa om veni sara, au dimineaţa,
şi numai să nu ne ştie nime, aşa ne-om păzi şi noi. Apoi la noi
în sat n’au stat mai tare lângă Vidic ca popa Mitru şi din proşti
Toader Grancea; şi am dat mâna şi cu acela (Granciu) să vie cu
mine la Mărie Ta numa de-i face Mărie Ta aceasta, dela mine
toate or ci (fi) aceste. Numai mă rog Mării Tale, să-mi trimiţ scrisoare
cu credinţă din mâna Mării Tale că-i face aceasta de care mă
rog eu, şi lor nu li face nimică dacă or veni aice. Mării Tale
mai mic şi plecat eu Macsin Gălan din Năsăud. Anii domnului
1760 luna Săptemvrie 17.
      La aceasta scrisoare primarul Johann Klein a Straussenburg răspunde aşa:
      Szenetate schi voje bunne etz pofteszk Galan! Kartje ata en
Lune luj Szeptembrie 17 szkrisze, ssau dat en numele melye de
la atsel om, la kare ai fosst bjizuit. leu entru lukurlje a melye
multje, karele se engremedessk pe kap amnjieu, nam putut sseti
maj en naintje kau astetz. Pe atsesta etz dau ku kartje atsaste
Bjizuale, pre kum ke potz vini ku leremie empreune ku Thueder
Grantsul ori ku kare za chi (ţi-a fi) voje la casa ame, kum otz
vini ku patse acche otz mere schi ku patse akasa. Schi noz ave
grije de nimike. Pentru lucrul atsel alt a Judeluj nam ateta vreme
setz posch da respuns. Dare a chi zich (fi zic) a vini ku nisctje
oamin ku kare-i vre. Schi karilor kuvine vorovi de atsasta lukru, se
putjetz vorovi ku mine de facze, schi asche zoi (ţo-i) da resspuns
den gurre pe tetje karele pentru lukrulye melye pre multje akume
nu posch skri! Anno 760 diefprima October. Johann Frid. Klein
â Straussenburg. PB. Dieses ist eine Antwort auf des Maxin Gelan
seinen Brief, so er unter 16 September cur. aus Nassod geschriben.
      6.       Cinstite Doamne Măriea Ta birău Ihanăs Clein ales de
milostivul Dumnezău şi orânduit purtători de griji şi patron în
cetatea Bistriţii şi în tot vidicul care este întru cetatea Bistriţii.
I proci. Alta iată că noi aceşti oamini cărei am fost aice drepţi
Simion Caprău de am înştinţat întâie pe Mărie Ta Doamne birău
apoi şi pe domnul de Vidic şi pe alţi domni a frumosului sfat,
am înştinţat pentru acest jude nou dela noi din Năsăud. Iacă şi
acmu, Duminică ce au trecut, el au mânat om prin toată casa
de e-au poftit la sfânta biserică. Şi s’au găsit de toţi la sfânta
beserecă vro treizăci de oamini şi dacă au ieşit din beserecă afară
el a dat cuvântul înaintea sătenilor a câţi s’au tâmplat. Şi el au
şi întrebat spuind el aşa că noi am făcut cărţi în cănţălărie, şi la
Mărie Ta, şi au întrebat aşa pe oamini: staţi acmu lângă mine
au ba!?! Numai trei oamini au prins lângă dânsul, unul Ilie a lui
Androne lui Ohiorghe, al doilea Ion Prădan, că-i văr primare, al
treilea Ion al lui Vasile lui Ghiorghe, care au îmbiat bătut aice
la tălnaciu, şi alţi doi lângă dânsul. Iară Ion lui Vasele Naşcului
şi Gheorghie ai Bălance, aieşti trei au înblat bătuţi pentru vina
lor. Alţi oamini n’au ţinut cu Simion Caprău adecă cu judele acest
nou, că acmu încă s’au supărat oamini pe dânsul că el au luat
o traistă din spatele unui om anume Vasele ai Creoae şi o au
dus la Crâşmă şi o au băut o cupă de mied. Şi acmu Miercuri
au băut la noi Prădan până într’o vreme de zi, apoi s’au mutat la
Popa Tânasie şi au cărat din crâşmă doaozăci de cupe de mied
şi au băut până după miază noapte tot acolo la Popa Tănasie.
Şi acmu noi nice cutezăm a merge spre dânşii unde ştim că simpt
(sunt) ei adunaţi, c’au mărs Vasele ai Măteoae spre dârişi şi încă
i-au dat vr’o doă au trei palme peste obraz, Ion a lui Vasele lui
Gheorghie. Acmu stau cu toţii câţi sunt juraţi judelui asupra
noastră şi numai ce ni se laudă tot cu moarte şi cu bătae. Numai
ce ne mirăm şi noi acmu ce să mai facem cu acei oameni fără
obraz şi netemători de Dumnezău. Că de ni-ţi canoni să îngă-
duiţi, Măriilor Voastre să aibă ei volnicie, noi ştim bine şi ne
temem că om perde cinste şi neom pune ce avem cu dânşi. Dară
noi aşa ne rugăm] Mării Tale Doamne birău de a veni aice Ion
Prădan şi Savul Morariul, să faceţi Măriilor Voastre bine şi să-i
cam opriţi aice (în Bistriţa) până om veni şi noi să stăm faţă cu
dânşii. Că Savul Morariul este jurat şi în cee a Vidicului, şi din
Năsăud el a strâns bani cei de cheltuială a Vidicului şi el au dat
368
în mânele lui Ştefan Feldrihanului şi a lui Irimeiu Mocodeanului.
Şi noi aşa ne rugăm, Mării Tale Doamne birău şi cinstitului şi
frumosului sfat să faceţi măriilor Voastre, bine şi să săluiţi acest
om de nimică şi plin de beţie, pe Simion Caprău. Şi fă Mărie Ta
bine şi-mi trimite puţinte(a) scrisoare pentru această dorire a
noastră, acmu să ştiu: avem a ce mai supăra aice la Măriilor Voastre
pentru aceasta, au suferi-vom tot năcazul dela dânşii dela toţi. Şi
mă rog Mării Tale Doamne birău, să faci, Mării Ta, bine şi să-mi
trimiţi prav de patru potori şi o bucăţia de plumb, iară de atâţia
bani în prumut, până oi veni in lăountru şi mă voi arăta la Mărie
Ta cu ce mi-a da Dumnezău fără zăbavă. Al Mării Tale mai mic
şi plecat eu Macsin Gălan. 1760, mesiţe, Octombrie zil(e) 1, Nă-
săud. Cu sânăte şi cu pace şi ceas fericit să se de această puţină
scrisoare a noastră în prea cinstita mână Mării Sale birăului
Ihanăs Clain în Bistriţă.
      7.       Cinstite Doamne Măriea Ta birău Ihanăs Clain dela nu-
mitul oraş Bistriţă. I proci. Alta iată cumcă eu Macsin Gălan dela
numitul sat Năsăudul cu mare plecăciune înştinţăz cu atâta pe
Măriea Ta cumcă eu n’am avut ce face din nainte plâeşilor celor
ce ne-am tâmplat la buciumi Saşilor când am prins 11 câni de
oamini, 11 cai, 2 vaci, 1 june, care prin mărturii s’or găsi aceste
cu adevărat cum noi şi oamini şi cai şi vacile şi juncul toate
le-am adus în lontru. Oameni s’au pus la închisoare, marha (vitele)
toate s’au vândut cu bani. Oamini s’au răscumpărat cu plată dela
închisoare. Noi Măriea Ta destul om şi supărat pe căpitanul nostru
să ne dee şi noao ceva dintr’acel controbontro (contrabandă)
Numai ce vreme(a) noastră tot aşa s’au delungat, că dacă s’a vinde
acea marhă toată şi depre oamini al nostru tot s’a da la mână,
ce ni s’a veni? Apoi s’au tâmplat, Măriea Ta, şi s’au aprins oraşul.
Căpitanul nostru, naibă ură, încă s’au tâmplat şi au murit. Apoi
noi, Măriea Ta, n’am ştiut până acmu unde s’a pute(a) cerca acest
lucru. Iară eu mai micul Mării Tale Macsin Gălan prin cheltuiala
acelora plăeş astăzi gata sint de mărs la Sibiiu. Numai ce te în-
ştinţăz cu atâta că numai cu mine de s’a face pace, apoi cu atâta
a fi, pre toţi i-oi aşăza eu, că ei toţi după mine lasă. A Mării
Tale slugă mai mică şi plecată eu Macsin Gălan dela numitul sat
366
Năsăudul. $i răspilnâ poftesc dela Mărie Ta să ştiu cumu-i voe
Mări Tale. 1767 Mai zile 20. Cu sănătate şi cu pace şi în ceas
fericit să se dee această puţină scrisoare a noastră în cinstita
mână Mării Sale birău Ihanăs Clain în Bistriţă.
         Comunicări
Aurel A. Mureşianu: O scrisoare a Vicarului Marian
       Am primit dela dl Mureşianu din Braşov spre publicare această impor-
tantă scrisoare a Vicarului Ioan Marian, adresată in 1845 profesorului Dumitru
Boer din Blaj în chestia faimosului proces intentat de către unii profesori şi
clerici blăjeni împotriva episcopului Lemeni. In acel proces, care a durat dela
1843—1846, au fost amestecaţi direct ori indirect şi unii protopopi şi preoţi
precum şi vicarul năsăudean Ioan Marian. Multele iritaţii provenite din odiosul
proces au sdruncinat sănătatea, şi de altfel cam şubredă, a vicarului, şi —
dupăcum spuneau bătrânii cari steteră în raporturi mai apropiate de el — ar
fi contribuit chiar şi la moartea vicarului întâmplată la 1846. »Dir. Arh. Som.<-
       Nassod (Năsăud) l-a Iulie 1845. Frate Boer! Am primit scri-
soarea din 3 şi 6 Iunie, fiind în Bârgău cuprins cu priifungurile
(examenele) semestrului 2-lea, care căci (cât ce) le-am primit îndată
am venit acasă la Năsăud ca să vă scriu cele de lipsă. Tocma
când încuiasem cartea cătră Şulutz (în care îl provoc'să se de-
clareze în care parte stă, şi îl îndemn cu tot dea-dinsul ca împreună
cu protopopii săi să se declareze în contra lui L. dacă vrea să
fie om de cuvânt) şi eram în porneală la continuarea prufungu-
rilor, capăt pachetul suplicilor cătră Maiestate şi cătră Arhiduca
Ludwig. La acestea scrisori mă grăbesc a răspunde:
       1)       cumcă cei 500 fl. cm. îi vom aduna cât mai curând, despre
care lucru chizeşuesc prin această scrisoare, ca să nu aibă Domnu
Popovici nici o împedecare în lucrurile sale cele pentru causa
clerului; aşişderea:
       2)       am scris la Basiu (Blasiu?) ca să trimită originalul obligării
subscrisă de V(icarul) general şi de Protopopi spre a încredinţa
                      m
deplin pe Domnul Popovici (Popovics), că dacă s£ dobândeşte
causa clerului, atunci vom face pre cum ne-am îndatorat în acea
obligaţie.
      3)       Testimoniile despre fărădelegile lui L(emeni), în original
ne temem a le pune pe poştă, dar câte le avem ne-am apucat
a le preface nemţeşte, şi cât mai curând le vom trimite nemţiite,
şi şi copiile originalelor vidimate. Că iele nu s’au trimis original,
a fost bine, că merg la mâna primatului şi a lui Erdelyi, şi acum
le-am ceti numai de pe stele.
      4)       Să ducem pe oameni înaintea popilor, protopopilor şi a
solgăbiraelor ca să mărturisească, nu putem; pentru că Erdelyi
şi Lemeny au dat requisiţie la Gubernator, că noi sântem revolu-
ţionarii, şi în urma acestuia suntem opriţi prin foişpani (prefecţi
sau comiţi supremi de judeţe) şi prin alte deregătorii respective
a nu mai tracta despre trebile acestea şi a aştepta până va veni
hotărîrea dela curte. Insă noi bine înţelegem încătrău merg cu
aciasta, adecă ca să tăcem până când vor scoate vre-o sen-
tenţă cum a fost a profesorilor; aşa dar noi n’om înceta a lucra
şi de aci înainte şi a face tot ce putem face spre a ne salva con-
scienţa.
      5)       Împreună cu Testimoniile vom trimite şi o protestaţiune
pentru ţiparea v(icarului general), pentru ca să nu se întărească
Cipariu şi Serenyi Theodor de canonici, şi pentru ca să nu se
dee massa sau fundaţia a lui Ramonczai pe mâna necredinciosului
Capitulum, şi vom protesta în contra consistoriului domestic, şi-l
vom declara de adunare necinstită şi neharnică de a mai judeca
în trebile Clerului.
      Aceea încă să şti că eu n’am scris la Vienna pe altă oare-
care cale, pentrucă n’am socotit a fi cu cale a umbla pe mai multe
căi; pentru aceea să fiţi odihniţi, că n’am făcut nici un pas, cu
care s’ar putea încurca trebile noastre. Acestea pe scurt le în-
semnez ca să ştiţi că asară am primit scrisoarea cea mai pre urmă
din 19-a Iunie, şi să fiţi încredinţaţi despre aceea, cumcă cât mai
curând le vom face toate cele în sus cuprinse în însemnatele
5 puncturi. Acum nu pot sta acasă până se vor copia testimoniile,
căci trebue să merg la continuare examenelor, ne putând întrerupe
timpul hotărât de I(naltul) G(eneral Comando), iară pe (păn) se
vor găta copiile şi versiiie (traducerile) mă voi întoarce iară cătrâ
Năsăud şi voi trimite toate cele de lipsă.
       Rugămintea către Majestate şi Archiduca Ludwig sunt foarte
bine făcute, şi au fost de lipsă a se da înlontru. Scrie-mi fost-a
Cipariu la audienţă sau ba? Ioan Marian vicariu.
       Adaus mai târziu de aceeaşi mână următorul al 6-lea punct scris latineşte:
       6-to. Et cum benigna nostra Mens per hanc fundationem
eo unico intendat, ut nexus Unionis cum S. Rom. Cathol. Ecclesia
tanto reddatur firmior, et effectus unionis in posterum magis et
magis floreat. Eppi uniţi erit, ad Monasterium et Statum Monasti-
cum viros imprimis dictam Unionem verbis et operibus profi-
tentes, vitae irreprehensibilis, eruditione claros, moribus exem-
plaribus praeditos, linguarum plurium gnaros, Clero et populo
Unito, exemplo bono praeituros recipere, ut per einsmodi subjecta,
et eruditos viros S. Unio majora et majora semper copiat incre-
menta. — Dela Carol 1717 s’a dat Dominiul dela Gherla — 21 Aug.
1758 a dat dom. Blasiului.
                                                         * * *
                 Preot Oeorge Coşbuc: Două scrisori
                 ale poetului Coşbuc
     Marţi, 22 Sept. 1884. Iubite tată! Cost mi-am luat cu 11 fi-
la. o unguroică; mâncăm vre o şese-şepte români la olaltă. Cuartir
n’am; trăesc într’un făgădeu, unde am închiriat o chilia cu 10 fl.
până la prima, trei inşi. Dela 1 Octombre me voi muta în quartir
separat. Cu papucii am avut val mare. Am căpetat ochi de găină
şi n’am potut umbla de loc şi am fost silit se-mi fac papuci comozi,
dar nici cu ei n’am potut umbla. Acuma port neşte papuci vechi. Cu
stipendiul nu ştim cum stăm. După cum aud nu-1 căpătăm pănă’n
Decembre. Dar(pânăîn Decembre ce se facem noi? Te rog dară să-mi
trămiţi pentru luna lui Octombre vre-o 5—6 fl. dar negreşit, căci scriu
şi badei, lui Ion şi badei Leon şi chiar şi la popa din Majeru.
Din 4 locuri doră v’oi potea face vr’o 18 fl. pentru luna viitoare.
Dar fi bun de grabă a-mi trămite, căci acuma e lucru încurcat cu
                                                                                                 '$7$
stipendiul. Io-s sănătos şi n’am alta boală, decât grija pe luna
viitoare. Ştiu eu că poate nu vei avea bani, dar totuşi Vă rog
să faceţi ceva, căci stau pe spini până ce mă ved pus în picioare
pe luna care vine. De altă dată Vă voi scrie mai multe. Sunteţi
cu toţii sănătoşi acasă? Oeorge. PS. Dacă veţi căpăta epistola
Joi, atunci până Sâmbătă să faceţi bine a-mi trite 5 fl. ca să-i
capăt pe Marţi, de oarece Mercuri e prima Octomb. şi trebe să
mă încuartirez. Idem.
       Cluj, 12 Marte 1885, Iubite tată! Ar fi trebuit să-ţi scriu
îndată ce am sosit în Cluj, însă am tot lăsat de pe o zi pe alta,
până acuma. Cu Telcianul, cu care am plecat de acasă din Hordou,
am venit bine, numai cât e un om somnuros; dormea mânând
caii, astfeliu că a doua zi abia la 2 ore după amiazi am fost în
Dej. Trenul chiar pleca, deci am trebuit să ne suim de grabă, aşa
încât nici n’am avut vreme să mă întâlnesc cu badea Mentu, căci
l-am vezut acolo. Cu trenul am venit până în Gherla numai. Seara
am mers la seminariu unde am cinat, apoi pe noapte ni-am luat
o chilie într’un hotel. Am stat în Gherla până în ceialaltă zi după
ameazi. Eu-s sănătos. Cursurile noastre se vor găta cu finea lui
April, astfel peste vreo 7—8 săptămâni vom veni acasă. Pela Cluj
e vreme bună, chiar azi e zi de târg de ţară, abia străbaţi prin
oraş de oameni. Stipendiul l-am scos de pe Ianuar şi Februar;
cu banii ce mi-au întrecut peste cost şi quartir, mi-am cumpărat un
căput de primăvară. In Mai e expoziţiune în Pesta şi universitarii
ar merge în corpore acolo, astfel şi eu trebue să-mi ţin stipendiul
de pe o lună, ca să pot merge şi eu, dacă mă voi putea duce.
Lui Cosmulei numai acuma i-a venit suplica dela ministeriu, şi
s’a înscris. Noutăţi nu sunt de însemnat pe aici; ungurii-s tot
aceia ce au fost, de abia încapi de ei în lume. Bani n’aş cere
acum, căci sciu că nu vei fi având, dacă însă totuş ai fi bun,
îmi trămite vro 3—5 fl. Sunteţi sănătoşi acasă?
                      ii        V                                         i
11
374
                Emil Boşca: Cercetând arhivele rodnene
      Scriitorul acestor şiruri am stat aproape o vară aplecat asupra hrisoa-
velor rodnene relicve din vremi nu prea vechi, în care a mai rămas ceva din
sbuciumul secolului trecut. Filă cu filă, an de an, am trecut totul prin pasiunea
cercetătorului tânăr, pentru a putea închega valul unei vieţi trecute, rămasă
scrisă aici pe file de tăcere.
      Cu această ocazie mi-a fost dat să mă conving de puţina grijă ce se
pune în păstrarea vechilor noastre arhive. Sunt doar câţiva ani decând arhiva
minelor, puţină câtă a mai rămas, a fost vândută cu kilogramul ca hârtie
de pachetat. O bună parte din arhiva preturii a fost risipită de înaintaşii ac-
tualului primpretor dl E. Dumitru. Arhiva soc. »Mino-Pirit« a fost arsă; a
bisericii şi şcoalei au avut în bună parte aceiaş soartă. Câtă lipsă de interes!
Şi sunt perfect convins că arhivele de pe sate au avut aceiaş soartă.
      Cu d. d. 22 Febr. 1869 căpitanul districtual Alaxandru Bohă-
ţiel prin ord. Nr. 68 constată că din cauza «nepăsării părinţilor«
şi mai ales a «negligenţei unor învăţători« nu s’au dus cu stric-
teţe la îndeplinire cele ordonate. Constată că «materialul scriptu-
ristic şi cărţile de lipsă nu s’au procurat la timp şi în cantitatea
recerută; au lipsit lemnele de foc; edificiile de şcoală, uşile, feres-
trele şi cuptoarele în cea mai mare parte au fost în stare ne-
corespunzătoare*.
      In ceeace priveşte rezultatul examenelor din vara trecută
s’au distins dintre învăţătorii »triviali«: losif Oeorgiţa, Teodor Ro-
tariu, Mihai Domide şi Simion Rusu. Dintre înv. comunali: Ion
Miron, Cosma Cotul, Macedon Man, Eremia Şorobetea, Nicolae
Reu, Petre Tofan, Alexa Bulbuc, Vasile Pop (din Maieru), Zaharie
Pop, Iacob Pop, Vasile Strugariu, Dumitru Rulean, George Suci,
Vasile Budurlean, Dumitru Onigaşu, Vasile Păcurar, Grigore Tămaş,
Domide Morar şi Gavrilă Rusu.
      învăţătorii din Hordou, Rebra mare, Găureni, Măgură, Plai,
Nuşfalău şi Monor au desvoltat o activitate nemulţumitoare. Afară
de aceasta învăţătorul din Nuşfalău Ioan Bortoşiu a absentat mult
timp dela şcoală pentru trebile sale economice. învăţătorul din
Sântioana Mihai Pop are o purtare slabă fiind dedat cu beutura.
Asemenea cel din Morăreni Ion Moldovanu a absentat dela şcoală
şi e dedat cu beutura. învăţătorul din Monor Mihai Pantea se
ocupă mai mult cu economia decât cu şcoala; iar înv. din Maieru
                                                                                m
Ştefan Utalea absentează dela şcoală şi tratează cu copiii într’un
mod brutal.
                                          *
      In 10 Dec. a. c. Ioan Isip jude cercual în Rodna recomandă
pe următorii învăţători buni cari ş-au făcut datoria totdeauna »cu
conştiinţă*, spre a fi remuneraţi băneşte: 1) Cosma Cotul învă-
ţător în Şanţ, de 31 ani, căsătorit şi are 4 copii. Serveşte ca înv.
în Şanţ de 14 ani. 2) Zaharie Pop înv. în Rodna de 30 ani, căsă-
torit; are trei copii. Serveşte ca înv. de 8 ani. 3) Ioan Horvath,
înv. la şcoala conf. rom. cat. Rodna, de 25 ani, necăsătorit. Ser-
veşte de 6 ani.
                                          *
      In 19 Martie 1869 jud. cerc. Rodna raportează că în plasa
Rodnei sunt 6 surdo-muţi: Ilarion Vasile Folfa de 4 ani, Macidori
Ştefan Moroşan de 18 ani, losif Andrei Partene de 2 ani, Ion Ion
Carafa de 14 ani, Katona Miklos de 22 ani şi Emilia Pinean
de 16 ani.
                                          *
      Cercul Rodnei avea în 1869 următoarele mori în apa Some-
şului : Pe Mării (Valea Mare) trei mori de ferestrău; una a lui
Tănase Olar din Şanţ, una a erezilor lui Anchidim Partene din
Maieru şi una a lui Leon Pop din Şanţ. In Rodna: două mori de
ferestrău, dintre cari una a căpit. c. r. în pensiune Pantelimon
Domide şi una la Valea Teiului a lui Florian Domide; apoi 2 mori
de făină ale »Bruderladen«-ului. In Maieru: 2 mori de făină; una
a lui Grigore Ureche şi consorţii şi cealaltă a lui Gerasim Boşca
şi consorţii (moară zisă azi »din arini« propr. lui A. Partenie etco.).
                                          *
      Prin ord. Nr. 50 din 21 Ian. 1872 Căpit. supr. al Distr. face
cunoscut că Tribunalul din Năsăud, Judecătoria din Năsăud şi
Judecătoria Rodnei cu reşedinţa în Prund »ş-au început activitatea
şi, alăturat se trimite un tablou al întregului personal*.
      I. La Tribunalul de instanţă Năsăud: preşedinte Ion Florian;
judecători: Maximilian Lica, Ion Mărgineanu şi losif Bejan;i notar
Ion Auner; dir. de câne. Macarie Pop; oficial Gavrilă Man; can-
celişti Ion Pavel şi Ioan Anton; inspector Anton Vasilichi. La
procuratura de stat: vice fişcal Florian Mikeş şi cancelist Simion
Echim.
11
3Î6
        II.      La Judecătoia din Năsăud: jud. Anton Mărcuş; subjud.
  Gavril Vârtic; cancelist Grigore Vărzar.
        III.      La jud. din Borgoprund: jud. George Csatt; subjud.
  Vasile Buzdug; cancelist Nic. Tămaş.
                                   *
        Din 1876 şi până în 1910 s’au scos din minele rodnene
  64 kgr. 721 gr. aur şi 9349 kgr. 491 gr. argint.
                                   *
                Despre băile rodnene: Anieşiu şi Valea vinului, s’a scris şi
                se ştie cam puţin. In special după ridicarea Sângeorzului, datorită
                neglijenţei conducătorilor, acele băi au fost lăsate în o totală pără-
                . sire. Vestitele băi dela Anieşiu (Dombhat) sunt o ruină. Actualul
                proprietar (mi se pare Direcţia Silvică) nu dispune să se facă
                nici cea mai elementară curăţenie. Clădirea în care se făceau băile
                calde e o ruină. Baia rece dela poalele colinei isvorului, asemenea.
        Renumele Anieşului tiebue reînviat. Credinţa că această baie
  ş-a pierdut faima din pricina ridicării Sângeorzului, ori că reînviată
  ar concura Sângeorzul, e stupidă. Aceste două staţiuni sunt menite
  a se complecta.
        Datele păstrate în arhiva preturii arată că băile dela Anieş
  au fost vizitate până la sfârşitul sec. XIX. Aşa în 18 8 număra
  264 vilegiaturişti de ambele sexe. In 1857, Mai 22, Poliţia supremă
  cu Nr. 3443 comunică şefului cercului Rodna Eugen Schiller de
  Schildenfeld că: »Aşa ca în ultimii doi ani şi în anul acesta pentru
  sezonul de bae dela Anieşiu, serviciul siguranţei se va executa
  de către D-Voastre. In special veţi avea grije ca să se înainteze
  în modul prescris listele de străini către înalta Preş. a Guberniei
  şi înalta Pol. Supremă şi de a nu tolera în staţiunea balneară
  nici un joc de hazard în care câştigul şi pierderea nu atârnă atât
  de abilitatea jucătorilor cât de voia întâmplării®. Pentru toate acestea
  avea o remuneraţie de 70 fl. Urmaşii lui Schiller: judele cercual
  Toma Timoce (între anii 11862—1867) şi loan Isip (1867—1879) au
  inspectat deasemenea băile săptămânal de 2 ori. Din 1868 există
  chiar un «particularul» (evidenţă) asupra inspecţiei făcute în acel
  an. Se aminteşte că sezonul începe cu 15 Iunie şi sfârşeşte cu
  15 Sept.; că a dat ordin să se menţină în permanentă curăţenie
377
odăile de scăldat; că a dat ordin să fie refăcut bazenul şi că »am
pertractat apoi câteva certe ivite între dătătorii de case şi oaspeţi«.
                                             *
       In 1869 erau primari: în com. Şanţ—llisie Domide; în Ilva
mare — Vasile Doboş; în Măgură — Solovestru Câmpean şi în
Maieru — Toader Isip.
                                             *
       In 18 Febr. 1869 comuna »opidană« Rodna cere înfiinţarea
unei şcoli triviale, motivând faptul că are o populaţie mare şi că
e cel mai mare centru românesc, după Năsăud.
                                             *
       Comuna Coşna raportează tot în acel an că numărul şco-
larilor e de 15, că s’au făcut mese şi table, dar că lipsesc abece-
darele.
                                          * * *
      Florian Bădoiu: Muzica populară din Leşu
      Primim dela dl Bădoiu, maestru de muzică la Echipa Regală »Leşu<
(1936) următoarea interesantă contribuţie:
      Dacă vorbim de muzica unui sat sau a unui ţinut, nu ne
gândim în primul rând la conturul geografic al satului, nici la
structura geologică a pământului sau la poziţia cismică a locului
pe care ni-1 fixăm să-l cercetăm. Acestea sunt condiţiuni cari nu
influenţează direct caracterul muzicei populare a ţinutului, ci mai
de grabă ne vom gândi la manifestările sociale, la frământările
politice cari determină sufletele oamenilor spre o anumită atitu-
dine. Aşa dar nu vom spune că Dunărea desparte muzica popu-
lară românească de cea bulgară, ci căutând mai deaproape viaţa
internă a fiecărui stat sub raportul evenimentelor politice, vom
afla că muzica populară capătă un caracter popriu, după cum
proprii îi sunt manifestările sufleteşti ale fiecărui popor. Unul are
mai multă nevoie de libertate şi-şi cântă în jalea lui libertatea şi
dorul de sat:
                     Mai lin dorule mai lin,
                     Că sunt pe pământ strein...
378
Altul îşi împleteşte în suspine vitejia poporului său în lupte, sau
îşi îneacă în lacrimi durerea de soţ sau de copii, morţi în lupte:
Munte, munte brad frumos
Pleacă-te de vârf în jos.
                       Copilaşii o duc bine
                       Al-lor tată nu mai vine,
                       Copilaşi cu haine rupte
                       Tatăl vostru-i mort în lupte.
Mergând mai departe vom găsi atâtea exemple ce pecetluiesc starea
sufletească a unui popor, a unei regiuni sau a unui ţinut.
                                               #
       Cine trece Carpaţii şi merge în Leşu cu gândul să cerceteze
caracterul muzicei populare (pentru prima dată) va fi isbit de forma
sub care se manifestă muzica Leşului, deosebită de cea din Regat.
Aici nu se cântă decât la diferite ocazii: clăci, şezători, cunună
etc. şi atunci cântă numai fetele, mai rar femeile. Munca de câmp
nu le prilejueşte ocazia cântecului. Seara când vin trudiţi dela
câmp, nu vei auzi cântând decât foarte rar. Rar vei auzi pe vreun
dâmb sau pe vreo vâlcea suspinând o doină. (Doine aici nu sunt
în repertoriul satului.) Cu un cuvânt muzica din satul acesta este
auzită numai la ocazii şi mai mult dela femei.
       In schimb simţământul muzical este destul de puternic; la
fel şi aptitudinele muzicale sunt remarcabile. Două adevăruri con-
firmă această concluzie: sătenii se interesează, ascultă şi le place
muzica frumoasă, şi în al doilea rând în Leşu se află cel mai bun
cor mixt ţărănesc din câte avem în jur.
       Ca în tot ţinutul din împrejurimi şi poate chiar din o mare
parte din Ardeal, muzica pe care o simt ei mai mult e muzica
fără cuvinte, muzica de strigat; melodia deşteaptă gustul muzical
mai întâi. In Regat, cuvintele deşteaptă muzica. E o deosebire evi-
dentă. Aici ceteraşul cântă la mese (ospăţuri, făgădău, clăci) numai
melodii de strigat, fără să intoneze o vorbă în cântecul său, ci
numai sătenii ritmează cu patimă strigăturile. Unde găseşti lucrul
acesta în Muntenia sau în Oltenia? Acolo lăutarul cântă toată
noaptea din gură până se epuizează. Ai putea spune că această
deosebire te conduce la două concluzii: In Leşu săteanul simte
379
muzica atunci când ş’o cântă el (numai la aceste ocazii), dar să
fie deşteptat de melodie. In Regat o simte numai când o aude,
textul cântării fiind toată puterea de a sensibiliza muzica.
      De observat este că în Leşu găseşti melodia proprie a multor
famili vechi (cuvintele de strigat nu aparţin întocmai). Aşa de
pildă avem Horia Istrătenilor, Horia Bulendrenilor, Horia Drăgo-
tenilor etc. Iată cum se păstrează amintirea unei familii în muzica
Leşului. Horele acestea întregesc repertoriul muzical al satului,
care este destul de sărac în variaţie sau în genuri de muzică.
      Repertoriul acestui sat se reazimă în cântecul de jele, în aceste
horii, în melodiile jocului (foarte puţine şi nevariate) şi în câteva
balade, cari sunt sortite să piară, datorită tocmai acestui fel de a
se exterioriza muzica. Mai sunt câteva melodii nebăgate în seamă,
venite din alte părţi depărtate.
      Informatorii muzicali sunt puţini : Mariuca Pralea, Reghina
Tăpălagă, Ana Nimigean, Mihăilă Avram, Petre Istrate, lliuţ Mureşan.
Aceştia cunosc mai toate cântecele ce formează repertoriul satului.
      Muzica instrumentală este redusă la trişcă şi fluier fără dop.
Ici-colea câte un instrument de origină streină îţi confirmă lipsa
de plăcere pentru instrumentele muzicale. Chiar tarafurile lipsesc.
Doi-trei ţigani (ce nu-i putem socoti) au câte o vioară şi cântă
Dumineca la joc. In Leşu muzica instrumentală de taraf se reduce
la 2 viori şi o gordună. N’au tarafuri complecte de instrumente:
ţambalul, cobza, naiul şi clarinetul lipsesc.
      Cât am stat aici, am descoperit câteva melodii vechi pe cari
nu le ştia decât un singur informator. Azi se cântă de tot satul,
căci le-am făcut cu corul lor. Melodia e frumoasă, cuvintele adequate
muzicii, dar nu evidenţiază o stare de fapt definită. N’ai putea precis
defini soarta trecută a acestui sat din conţinutul strofelor cântate:
Săraca inima mea
Iar începe-a mă durea.
                       Taci inimă în sânul meu
                   I Nu mai spunejcă ţi-i rău.                  I
Nu reiese cauza. S’au:
                       Zis-a tata şi mama
                       Să las somnul şi mândra.
                       Eu somnul nu lo-i lăsa
                       Dar pe mândra nici aşa.
380
Este o situare generală, cunoscută oriunde. E cântată iubirea.
      Un singur cântec de jale am găsit până acum, care ar dovedi
nostalgia acestui sat în timpul ocupaţiei Austro-Ungare.
                        Câte păserele’n codru
                        Toate cântă mai la modru
                        Numai eu dacă-s străină
                        Nu am tihnă nici odihnă.
Pe ici pe colo codrul e cântat în puţine cuvinte, haiducia foarte
puţin, iubirea ca în orice parte foarte mult. Repertoriul pastoral
lipseşte. Un singur fragment am putut afla, dar şi acela venit din
Bârgău (sat vecin). Farmecul vieţii de păcurar nu e cântat în cu-
vinte, ci numai în trişca nelipsită dela cureaua păcurarului.
      Aceste consideraţiuni făcute asupra muzicei din Leşn, ne
îndreptăţesc să credem că sătenii sunt prea învăluiţi cu greutăţile
vieţii, cu munca şi cu vitele. Ei au dus şi duc o viaţă liniştită de
munte şi prea puţin schimbată. Calităţile muzicale ce le au, sunt
datorite înzestrării dela natură, iar gustul lor pentru muzică se-
naşte tocmai din această monotonie a vieţii.
                               * * *
                        Un muzicant naţional bistriţan
      Dela un amator al muzicei primim următoarele informaţiuni despre cu-
noscutul lăutar Qoghi din Bistriţa, răposat de curând şi petrecut la mormânt
de către mulţi dintre aceia pe cari ii înveselise adeseori cu vioara şi melo-
diile sale:
      Carol Goghi s’a năcut în 1865 în Şintereag, jud. Someş.
Părinţii: Alexandru şi Terezia Goghi. Şcoala primară evangelică
o făcu în Bistriţă, fiind coleg de clasă cu I. P. S. Patriarhul Ro-
mâniei Dr. Miron Cristea.
      Având talent muzical, luă lecţii de vioară la şeful muzicei
Reg. 63 infanterie din Bistriţa, Krall. In 1884 făcu un examen
teoretic-practic la profesorul de muzică Oberti dela liceul grăni-
ţeresc din Năsăud, obţinând un certificat cu calificativul »foarte
bun«. Apoi îşi formă o capelă, cântând din acel an în fiecare
sezon la Sângeorz-Băi, când acestea steteau sub directoratele d-lor
381
Lang, Ieremia Şorobetea, Utalea, Marţian, Viad, Şerban, Marcu şi
Iustin Sohorca.
      La 1891, la manevrele dela Bistriţa, cântă la un banchet dat
în onoarea Împăratului Francisc losif. La 1896 plecă la Berlin,
unde cântă într’o cafenea de primul ordin, până în primăvara
următoare.
      La 1905, invitat de Miron Cristea la sfinţirea Casei naţionale
din Sibiiu, cântă aci, şi apoi a doua seară în sala teatrului de
acolo, cu mare succes. La 1907, cu capela sa de 16 persoane, cântă la
Braşov de asemenea cu mare succes. Atunci s’a spus acolo, că
»aşa muzică disciplinată n’a auzit Braşovul niciodată*.
      La 1909 Goghi fu invitat de Şt. Cicio-Pop la Arad unde a
cântat la un banchet dat în onoarea unui ministru român, un
potpuriu românesc. La acest banchet fu prezent şi fişpanul ma-
ghiar şi şeful poliţiei locale.
      In 1914 în timpul războiului, în August Goghi cântă în Ga-
liţia, împreună cu bătrânul basist Vorda Carol.
      In 1918 Noemvrie, intrând armata română în Bistriţa, la un
banchet de bucurie între fraţi, Goghi iarăşi înveseli inimile Ro-
mânilor.
      In 1919, pe când Prinţul moştenitor Carol stătu mai mult
timp in Bistriţă, orchestra lui Goghi i-a cântat de multe ori, la
diferite banchete, iar în 1919 pe la anul nou a cântat chiar M. S.
Regelui Ferdinand.
      In timp de 50 ani de activitate muzicală n’a existat nuntă
sau bal, aranjat de notabilităţile româneşti din judeţul Năsăud,
la care Goghi să nu fi fost chemat să desfăteze lumea cu minu-
nata lui muzică.
      La vârsta de 70 ani împliniţi în August 1935, bătrânul Goghi
era perfect sănătos şi cu suflet tiner, fiindcă — spunea el — a dus
întotdeauna o viaţă cumpătată.
      In anul curent 1936 fiind cu capela sa angajat la băile dela
Malnaş pentru sesonul acesta, l-a surprins nemiloasa moarte la
2 August. Goghi a fost înmormântat Ia 5 August în oraşul său
natal Bistriţa (în cimitirul reformat), petrecut la mormânt de un
mare număr de intelectuali.
382
       Ooghi a fost nu numai un excelent muzicant, ci şi un bun
compozitor, poseda o mulţime de lucrări, pe cari doria foarte mult
să le dea la lumină. Unde se vor fi găsind acele şi cine ar fi
chemat să i le publice? Cele mai multe erau compoziţii româneşti.
Ooghi a fost şi un mare cântăreţ al doinelor şi cântecelor vechi
bătrâneşti româneşti. Punctuos în îndeplinirea datoriei, om de
caracter ferm, corect în toate acţiunile sale, deplângem moartea
lui Goghi şi-i zicem: Odihneşte în pace, tu cel ce ne-ai fermecat
cu cântecele tale minunate, pe tineri şi bătrâni, timp de peste o
jumătate de veac.
                    Muzeul năsăudean
                                 Donaţiuni:
      1.      Dela Prefectura judeţului Năsăud: 2 portrete ale foştilor
prefecţi Bethlen Păi şi Lazar. Un pistol vechiu. O nisiperniţă.
      2.     Dela dl Dr. Emil Precup, directorul liceului din Gherla,
1 ex. revista »Scânteia« pe anul 1935.
      3.      Dela Comisia monumentelor istorice din Bucureşti, Buletinul
ei Nr. 82—1934 şi 83—1935.
      4.      Dela dl Aurel lanu, prof. Năsăud, un călindar şi un aca-
tist vechi.
      5. Dela dl /. E. Naghiu, student, 2 broşuri (Omul şi maşina).
      6. Dela elevul Alex. Antoni, cl. VII lic. Năsăud, 5 cărţi.
      7. Dela elevul Alex. Mariş, cl. VII lic. Năsăud, 11 broşuri.
      8. Dela dl Ion Şerban, prefect pens., o broşură: Colonelul
David Baron Urs de Margine de col. Fr. Rieger, trad. în româ-
neşte. Apoi 5 caiete cu piese muzicale şi 2 piese versuri cu muzică
pentru voce şi pian; toate compoziţii ale fiului D-sale Ionel Şerban,
profesor de muzică în [Cluj. j                       |
      9. Dela dl C. Petran, profesor univers. Cluj, o broşură.
     10. Dela dl Ing. I. T. Echim, trei icoane pictate pe striclă.
         IUL1U MOISIL
   FIGURI GRĂNIŢEREŞTI
   NĂSĂUDENE
                                        Noi liberi pe voi v’am făcut,
                                        Iar Tatăl din cer să vă aibă
                                        De-apururi sub sfântul său scut!
                                                                            George Coşbuc
                                Tineretului grăniţeresc năsăudean
                                pentru a-şi cunoaşte frumosul trecut,
                                marii lui strămoşi şi luptele ce au purtat
                                şi a-le urma faptele
                       Scrise In NĂSAUD
                       Capitala grăniterismului năsăudean
                       19 3 0
                         Vasile Naşcu
                                1816—1867
                            Caracterul este forţa cea mai mare în lumea
                          morală. In cele mai nobile personificaţiuni ale
                          sale, el ne dă, în natura omenească, pilde în
                          acele forme ce au mai multă demnitate şi ne
                          arată pe om în cea mai bună a sa înfăţişare.
                                                              Smiles (Caracterul)
   Lj Acest adevări îl_ găsim adeseori şi la oamenii din situaţii so-
ciale mai puţin înalte, dacă sunt pătrunşi de dragoste sinceră
pentru neamul lor şi vor să-l ridice cât mai sus, asigurându-i
existenţa prin stări materiale şi morale mai bune şi luptând pentru
drepturile lui, ca să nu fie atinse sau cutropite de duşmani.
      Un astfel de caracter a fost »dascălul* Vasile Naşcu, dela
şcoalele din Nâsăud, care prin dârzul său caracter, dimpreună
cu alţi câţiva distinşi bărbaţi — caractere de fier — au luptat
pentru recâştigarea şi recunoaşterea întreagă a străvechilor drep-
turi şi averi ale grăniţerilor nâsăudeni.
      Vasile Naşcu s’a născut în comuna Feldru dintr’o familie
de grăniţeri ţărani şi militari, care au luat parte în războaiele Austriei
cu duşmanii ei. El a învăţat în şcoala naţională românească din
satul lui, apoi la şcoala normală (primară superioară) din Năsăud,
care pe atunci era militară. Dascăli i-au fost Nestor Istrate şi loan
Marian. După terminarea acestei şcoli s’a retras acasă, la 1831,
ear la 1833 fu înrolat ca militar în Regimentul al Il-lea grăniţeresc.
După un serviciu de cinci ani avansă căprar (avansările se făceau
greu pe acele timpuri pentru Români). In anii 1837 şi 1838 urmă
cursurile pedagogice, înfiinţate de Marian în Năsăud, terminându-le
în 1838. Apoi închiind un contract de învăţător cu comuna sa
natală— Feldru — pe timp de doi ani (1839—40), prelungit apoi
pe timp nede.'erminat şi cu leafă mai mare. Ca învăţător a adus
şcoala sa la o stare înfloritoare, era adevărat părinte al şcolarilor,
binefăcător şi prietin al poporului şi aprig apărător al chestiunilor
de proprietate al comunei sale, ca şi mai târziu al întregului
district militar grăniţeresc.
      Avea mare plăcere pentru pomicultură, infiltrată de dascălul
său loan Marian şi în orele libere se găsia mereu în grădina de
pomi, unde învăţa şi deprindea şi pe şcolarii lui la semânarea
creşterea şi altoirea pomilor. Fiecare şcolar îşi avea stratul său,
de care trebuia să îngrijească mereu. Din pomişorii cultivaţi da
apoi celor mai harnici să-i planteze în grădinile părinţilor lor.
      In 1845 se căsători cu Maria Oavril Găină şi rămase în-
văţător tot în satul lui până în anul 1848.
      Directorul Moise Panga, dela şcoalele din Năsăud, în urma
inspecţiilor făcute şi a rezultatelor examenelor de vară, din co-
munele de pe teritorul Regimentului, înaintând un raport către
comandantul Regimentului, spune, că Naşcu este un distins dascăl
şi foarte devotat tagmei dăscăleşti, în urma căruia Comandantul —■
colonelul Iovici — îl puse pe tabloul de laudă, trimis tuturor
compăniilor din satele grăniţereşti, spre luare aminte.
m
       La marea adunare grăniţerească ţinută în Năsăud, la 10 Iulie
1848, — după cea dela Blaj dela 3/15 Mia, — în care grăniţerii au ho-
tărît să-şi arate păsurile şi dorinţele cătră împăratul, precum şi la a
doua mare adunare, dela 13/14 Septembrie 1848, în care grăniţerii
protestară în contra Uniunii Ardealului cu Ţara Ungurească, cerând
cea mai strânsă alipire la Casa împărătească, şi ca batalionul I
grăniţeresc, dus în afară de graniţă, să se întrebuinţeze numai pentru
menţinerea în întregime a monarhiei austriace şi de loc pentru
Ungaria — Vasile Naşcu a fost de faţă.
       Cererile adunărilor formulate în două petiţii au fost trimise
împăratului printr’o deputaţiune compusă din Florian Porcius, în-
văţător în Rocna, Vasile Naşcu, învăţător şi sergentul Gavrilă
Pop, aceştia, amândoi din Feldru. Petiţiile după multe peripeţii,
au fos predate în fine împăratului, care se găsia atunci, refugiin-
du-se din Viena, în oraşul Olmiitz, — dar rezultatul fu nul.1)
                                              *
       In revoluţia din 1848—49 Naşcu a făcut serviciul unui ofiţer
de proviantură, la regimentul de graniţă.
       După revoluţie, în Martie 1850, fu numit învăţător la şcoala
normală din Năsăud (cu salar de 180 florini m. conv., 6 stânjini
de lemne şi locuinţă). Această numire era în adevăr o înaintare.
       In anul 1851 desfiinţându-se Regimentul de graniţă li s’a
recunoscut grăniţerilor de cătră împăratul, prin autograful dela
24 Ianuarie 1851, ca avere indiscutabilă fondul de montur şi fon-
dul de provente, create în timpul graniţei militare, lăsând la libera
voe a grăniţerilor să dispună de ele ca ale lor. Vicarul Macedon
Pop s’a sfătuit atunci cu Vasile Naşcu, cu locotenentul Petre Tanco
şi cu directorul Moise Panga, hotărând ca aceste fonduri să fie
destinate pentru scopuri şcolare* 2). Apoi convocând o mare adu-
nare grăniţereacsă, la 13 Martie 1851, după mai multe discuţii,
cari unele comune cereau să se împartă fondurile între ele, ceace
ar fi fost o mare greşală, în urmă s’a făcut o învoială şi s’a iscălit
o declaraţie de următorul cuprins: a) a ţinea munţii în folosinţă
întocmai cum au fost împărţiţi celor 44 comune şi cum i-au fo-
       ■) «Activitatea Vicarilor Năsăudului* de Macedon Pop, p. 59 şi «Vasile
Naşcu « — Viaţa şi faptele lui, de Dr. Nestor Şimon, Năsăud 1911 p. 18.
       2) Macedon Pop Activ, vicarilor, p. 68—69.
losit grănicerii în timpul militarizării, ear munţii neîmpârţiţi şi daţi
în arândă, respective arânzile după aceştia, să se verse în fondul
şcolar general al comunelor, b) a păstra fondul şcolar, înfiinţat
încă de vicarul Marian (vezi la acesta), neatins şi a-1 spori, c) a
susţinea fondul de montur, ear interesele a le întrebuinţa pentru
scopuri culturale a celor 44 comune grăniţereşti.1)
       In urma acestei învoiri s’a ales un comitet — primul comitet
al fondurilor grăniţereşti — în cap cu vicarul Macedon, ca preşe-
dinte, Vasile Naşcu ca notar (secretar) şi alţi 6 membrii, întie cari
şi Locotenentul Petre Tanco, — «cărora trebuia să li se predea
cassele şi socotelile în regulă*, de cătră autorităţile militare gră-
niţereşti, ale căror funcţionare înceta. Munca ce o făceau aceşti
membrii avea să fie grătuită şi chiar materialul de scris, expediţia
corespondenţei ş. a. se acoperea din buzunarul acestora.
       Dar predarea încă nu s’a făcut. Cu trecerea administraţiei
militare, la 1 Aprilie 1851, la cea civilă (a statului) încep însă
earăşi şicanele contra Românilor grăniţeri. Funcţionarii fiscali, de
obicei de neam străin, persecuta mai ales pe învăţători, neplătindu-le
lefurile la timp, cu toate că se plătiau din banii grăniţerilor, ş. a.,
astfel că şcolile încep a decădea. supărările creşteau, ca şi nemul-
ţumirile.
       Dar erarul fiscal, condus de duşmanii seculari ai Românilor,
porneşte acuma cu pretenţiuni draconice chiar şi în contra ave-
rilor grăniţereşti recunoscute de împăratul. Erarul cerea: a) a i se
preda ca avere a erarului restul fondului de provente, drepturile
regale de cârciumărit din toate comunele; fondul de montur cu
toate izvoarele sale de venite; toate clădirile şi apartinenţele ace-
stora, etc. (adică tocmai ceeace avea să ridice populaţia grăniţe-
rească prin şcoale la cultură românească), b) A se separa terenele
foaste alodiale1) înainte de militarizare de cele foaste comunale
şi numai aceste să rămână comunelor; ear toate celelalte, deşi au
stat în posesiunea comunelor, respective au fost recunoscute şi
tratate de proprietate, să se predea definitiv erariului financiar. ^ Pănă
la înfăptuirea acestei separări să i-se predea erarului, spre admi-
       ') Dr. N. Şimon Viaţa 1. V. Naşcu, Năsăud 1911, p. 36.
       ■) Alodiu = o moşie liberă, în contrast cu moşia împovorată cu oare-
care servitute.
nistrare, toţi muniţii, pădurile şi păşunile comunale, deodată cu
venitele acestora, precum şi toate fondurile şcolare comunale. .
       Toate aceste cereri însemna sărăcirea totală a Românilor
grăniţeri şi reducerea lor la sapă de lemn, — şi aceasta după
marile servicii făcute de ei pentru tron şi patrie — însemna în fine
nu numai încălcarea tuturor drepturilor lor străvechi, ci deadreptul
jefuirea şi despoierea grăniţerilor. Aceasta era de altfel metoda
tuturor duşmanilor neamului românesc: sărăcirea.
       Ouvernamentul militar şi civil a cedat, în parte, acestei pre-
tenţiuni: fondul de provente şi montur, respingând punctul c).
       De aici încep grelele lupte de mulţi ani de zile în contra
erariului fiscal, în timp ce grăniţerii aveau neînchipuit de multe
alte necazuri, de pe urma revoluţiei din 1848—49, ear intelectualii
români câţi fuseseră altădată aici, fie civili, fie militari, erau acuma
împrăştiaţi prin ţară.
       Toate greutăţile trebuia să le poarte vicarul Macedon, cu
' Naşcu şi cu Tanco, cari mai erau urmăriţi, de cătră duşmanii
npştri, — ca nişte criminali şi hoţi.
       Pentru a se apăra în contra tuturor acestor netrebnicii, cei
trei conducători grăniţeri trebuia să-şi procure fel de fel de acte
şi documente din arhivele ţerii, ale comandei militare, a cance-
lariei aulice, din diferite ministerii... căci arhivele regimentului fu-
seseră arse şi nimicite de Unguri în revoluţie. Trebuia mulţi bani
pentru cercetările acestor arhive, pentru copierea şi scoaterea do-
cumentelor. Aveau nevoe de jurisconsulţi şi grăniţerii n’aveau
atunci nici unul din ai lor. Singur fostul jurisconsult al regimen-
tului şi prietin al grăniţerilor, căpitanul-auditor losif Schottl, neamţ
austriac de origine, şi om de omenie, le-a dat poveţe, sfaturi şi
ajutor la nenumeratele petiţii, plângeri, memorii, proteste etc.
       Luptele aceste au durat chiar mai mult de un deceniu, con-
ducătorii grăniţerilor muncind fără a avea nici un ban de undeva,
fără remuneraţiuni, cu tot felul de sacrificii'). in tot timpul abso-
lutismului austriac, când în foasta graniţa se introdusese o adevă-
rată stare de asediu, spionajul fiind în floare şi când orice încercare
de apărare a conducătorilor se privea ca renitenţă, ca conspiraţie
sau răscoală. Vicarului Macedon, lui Naşcu şi Locot. Tanco li se
       ■) V. Naşcu v. ş. I. p. 66.
                                                                                    380
făcură perchislţii domiciliare, sub cuvânt că se caută diferite co-
respondente şi acte revoluţionare... în adevăr pentru a pune mâna
pe un protest al grăniţerilor, făcut de Vasile Naşcu la 10 Decem-
brie 1851, în numele lor, şi anume în contra înfiinţării unui oficiu
forestier de stat — punând pădurile grăniţereşti sub sechestru
politic — ca şi când pădurile recunoscute şi asigurate prin mai
multe patente ale împărătesei Maria Terezia şi în urmă de împă-
ratul Francisc Iosif, ar fi ale statului, iar acuma grăniţerii se vedeau
degradaţi la iobagi fiscuşeşti. Totul în acest protest, se baza pe
documente istorice nerăsturnabile şi se cerea apoi să se trimită
o comisie de anchetă, imparţială. Totuşi pădurile au fost puse
sub sechestru, umplute cu vigili şi supravigili de păduri străini,
cari au început a face o mulţime de denunţuri tendenţioase de
prevaricaţiuni şi s’a continuat într’o adevărată investigaţiune, care
a durat până în anul 1856 şi persecuţiuni de tot felul în contra
intelectualilor români conducători ai grăniţerilor.1)
       Dar nu numai duşmanii seculari i-au făcut multe necazuri \
şi supărări lui Naşcu, ci şi »unii de ai noştri* l’au amărât, prin j
lipsa lor de înţelegere românească.
       In adunarea grăniţerească dela 3 Decembrie 1852, Naşcu fu
ales de director al fondurilor grăniţereşti precum şi de represen-
tantul şi împuternicitul lor în toate chestiunile relative la »Munţii
revindicaţi«. (Plenipotenţa fu semnată de 145 representanţi ai gră-
niţerilor.)
       La toate cererile, pe cari comitetul sau comisia fondurilor
grăniţereşti, relative la predarea fondurilor, la banii pentru stipendii
(burse) a le distribui tinerilor grăniţeri sau la alte felurite chestiuni,
fiscul nu răspundea sau pur şi simplu le respingea. Dar când în
Iulie 1854 statul făcu un împrumut în interiorul ţerii, fiscul ceru
iute şi degrabă aprobarea comisiei grăniţerilor a semna suma de
20.000  florini, — dupăce apoi ear, cu permanentă perfidie — a
întors dosul, când s’au cerut din nou sumele necesare pentru
stipendiile votate, de comisia fondurilor, tinerilor studenţi grăniţeri,
fiscul motivând, de astă dată, că toţi banii şi dobânzile dela acest
fond s’au înscris la împrumut şi nu se pot da pentru stipendii.
       Fireşte că comisiunea fondurilor a protestat la Locotenenţa
       ') A se citi pe larg în Dr. N. Şimon Viaţa şi fapt. I. V. Naşcu p. 53—58.
                                                                                     12
m
Ardealului din Sibiiu, cerând din nou a i-se preda socotelele acelui
fond şi oficiolatul politic să nu dispună voiniceşte de banii noştri .
şi declară că se vor plânge în această chestiune atât la Ministerul
de Culte şi Instrucţiune publică, cât şi la Maiestatea Sa Împăratul.
      Locotenenta Ardealului însă nu răspunde. Astfel conflictul
s’a produs şi Naşcu spunea cuiva, că »orice va fi, nu dăm pace!«
      In 1856 Naşcu redigia — din însărcinarea comisiei fondu-
rilor — un memoriu cătră împăratul în chestiunea averilor recu-
noscute încă din 1851, cerându-se ridicarea sechestrului acesta
samavolnic şi contrar dispoziţiunilor împărăteşti şi încetarea tuturor
şicanelor.
      Memoriul!) a fost luat de vicarul Macedon Pop, care era
acuma şi secretar al Episcopiei de Gherla, şi-l predete Împăratului
la Viena, intr’o audienţă din Iunie 1856. Resoluţia însă nu s’a
avut decât în anul 1861.
                                Duşmani pretutindeni
      Prin anii 1852—56 la pretura şi Ia perceptoratul din Năsăud
erau 13 funcţionari, toţi străini afară de unul (Ion Pop) român,
cancelist. Pretor era Aloys Kcmczusky, mare duşman al Românilor
grăniţeri, care de repeţite ori a propus autorităţilor superioare
desfiinţarea comitetului fondului grăniţeresc.
      Acest pretor aflând (din cauză că unul de ai noştri n’a în-
ţeles să tacă), că s’a trimis memoriul la împăratul, a făcut o per-
chiziţie domiciliară la Naşcu, confiscându-i conceptul acelui me-
moriu şi apoi urmă o cercetare (investigaţie), care dură vr’o două
luni, din cauză, că numitul aştepta se vadă ce răspuns va da
împăratul şi aflând despre soarta memoriului a început o adevă-
rată anchetă contra lui Naşcu şi Panga. Acest Kanczusky era de
altfel un om imoral, şi pentru multele sale fapte, chiar guvernul
absolutistic l-a demisionat din oficiul lui* 2).
      ’) Macedon Pop Activitatea Vicarilor p. 81.
      2) Intr’o scrisoare dela 17 Aprilie 1856, Naşcu comunică lui Grigore
Moisil toate necazurile ce-i face administraţia, precum şi despre perchiziţia
ce i s’a făcut acasă de oficiul cercual (pretura), confiscândui conceptul memo-
randului către împăratul. Dar totuşi «duşmanii» au frică de ce va hotărî împă-
ratul. (Scrisoarea este în colecţia «Moisil»). A se vedea şi la Macedon Pop
Activitatea vicarilor p. 87.
       Un alt duşman al grănicerilor era perceptorul Anton Wino-
growski, care s’a exprimat odată în faţa mai multor ofiţeri pen-
sionari ş. a.: >In mijloc să spânzure pe vicarul foraneu Macedon
Pop, de-a dreapta pe directorul Panga, de-a stânga pe învăţătorul
Naşcu şi în faţă cu dânşii pe locotenentul pensionar c. r. Qrigore
Mihailaş.1)
       Deci dispreţul şi duşmănia ce era în atmosfera monarhiei austro-
ungare contra Românilor, a reapărut earăşi după disolvarea regimen-
tului de graniţă şi indivizii de neam străin îndrăzneau să-şi permită
calomniarea şi batjocura celor mai buni bărbaţi ai neamului nostru.
       Dar în Octombrie 1856 apăru şi un inspector şcolar — con-
silierul de şcoale c. r. Dr. Fesstl — din Sibiiu în cercetare la
Nâsăud, urnit, se vede, tot de numitul pretor. In raportul-acuză
a lui Fesstl contra învăţătorilor români Naşcu şi Panga, zice: »că
învăţătorii fără supraveghiare, lăsaţi în seama lor, abuzau de situa-
ţiunea lor, se erijau ca representanţi ai poporului român scurtat —
după cum pretind ei — în drepturile sale asupra proprietăţii na-
ţionale (fondul de montur), intrigau contra personalului pretureU.
»Mai ales învăţătorii M. Panga şi V. Naşcu se zice, că s’au ocupat
în această direcţie de condamnabilă meserie de agitare a poporului,
deoarece ambii, sub pretextul de a petiţiona pentru revindicarea fon-
dului de montur, convocară pe representaţii comunali... şi nu numai
făcură acolo iridentism daco-român, ci urmăriră şi acţiunile oficiale
ale şefului Districtului... revăzură procesele verbale comunale cu
reaua intenţiune de a găsi în ele motive pentru plângeri contra
preturei*. «Dintr’o astfel de adunare eşi şi pâra, redactată de V.
Naşcu, contra şefului preturii, înmânată Alteţei Sale principelui
(Schwarzenberg, guvernatorul de atunci al Ardealului). (Aici Fesstl
voia să-l monteze pe Schwarzenberg contra celor doi învăţători.)
Apoi: «sufletul... acestei agitaţiuni este învăţătorul V. Naşcu... plin
de idei daco-romane... contra căreia s’a făcut cercetare disciplinară...»,
în fine consilierul »î-şi permite cu tot respectul a propune ca
înaltul c. r. Presidiu al locotenenţei (guvernatorul) să suspende ab
offido et salaris pe învăţătorii Panga şi Naşcu şi a dispune să li
se facă cercetare disciplinară*.* 2)
        ') Vas. Naşcu de Dr. Şimon, p. 120.
        2) V. Naşcu de Dr. Şimon, p. 124—127.
                                                                                         12*
m
      Acest raport-acuză fu înaintat guvernului la Sibiiu în 23 Oc-
tombrie 1856 (sub Nr. 10454). Rezultatul cercetărilor, în urma de-
nunţului nemernicului pretor Kanczusky şi acusei lui Fesstl, a
fost, că guvernul a declarat pe cei doi învăţători de nevinovaţi,
învinuirile fiind false. (Conform rescriptului Guvern. Sibiiu, Nr.
12387) — 8 Iulie 1857.
      De altfel chiar Principele Schwarzenberg veni în persoană
la Năsăud, făcu o mică anchetă în această chestiune şi-i făcu
aspre mustrări lui Kanczusky, care apoi fu silit să demisioneze la
finele lui Iunie 1857 şi expediat în afară de graniţa năsăudeană,
aducându-se în locul lui unul Wratitsch.
      M. Panga ceru atunci mutarea la Orlat şi astfel Naşcu pierdu
în acesta un mare sprijinitor şi prietin, dar stând mai departe în
corespondenţă prietinească.
      In locul lui Panga fu trimis ca învăţător şi director un neamţ,
L. Rummel, alt duşman al Românilor.
      In timpul cercetărilor cei doi învăţători fiind suspendaţi din
funcţiuni au avut mult de suferit şi materialiceşte.
      Se vede că în timpul absolutismului austriac funcţionarii dela
pretură îşi permiteau a se amesteca şi în afacerile şcolare, căci
îndrăzneala lor era peste măsură de mare. Dar cauza erau alţii,
în dosul lor, cari nu voiau ca românii să se ridice, ear pe averile
lor nizuiau să pună ei mâna.
                                           *
      Saşii bistriţeni (magistratul lor) în totdeauna, din timpuri vechi,
de când au fost colonizaţi aci în acest ţinut, au încercat, fie cu
forţa, fie cu viclenia, să facă pe Românii din Valea Rocnei (adică
a Someşului), iobagi şi să le ia munţii şi dreptul regalelor. Saşii
s’au folosit foarte adeseori de absenţa grăniţerilor bărbaţi, trimişi
în războaie, care durau cu anii, în afară de patria lor şi atunci
Saşii strămutau movilele, ce fixau graniţele între hotarele comu-
nelor săseşti şi româneşti. De aici certe, bătăi sângeroase, plângeri
şi procese, cari au durat cu sutele de ani.                1
      Mai amintim un alt duşman neîmpăcat al Românilor grăniţeri,
care a fost maiorul Betzman, care în 1836 a ameninţat pe un
primar, Gavrilă Găină din Feldru — care la 1845 deveni socrul
lui V. Naşcu, — cu pedeapsa de 40 bâte zicând: »Pe fiecare
393
movilă de graniţă ar trebui spânzurat un român, pentrucă ei şi
aşa nu-s buni de nimic«.i)
                                            *
      Chestiunile grăniţereşti au rămas în aceaşi stare încă mult
timp, căci autorităţile statului nu dădeau nici un răspuns la toate
cererile grăniţerilor.
      Numai după numirea ca vicar a lui Origore Moisil, în 1859,
şi ales ca preşedinte al fondurilor grăniţereşti, se începu o nouă
mişcare mai energică pentru limpezirea tuturor chestiunilor grăni-
ţereşti.
      In urma adunării grăniţereşti dela 2 August 1860, în care s’a
expus cu deamănuntul toată situaţia grăniţerilor, pîedecile tenden-
ţioase ale guvernului şi a fiscului, etc. s’a hotărît din nou a se
trimite o deputaţiune la împăratul, compusă din Vasile Naşcu,
căpitanii George Lica şi loati Purceilă şi Ioachim Mureşianu, care
a predat împăratului o petiţie a grăniţerilor, foarte temeinic argu-
mentată, în audienţa dela 10 Decemvrie 1860.* 2)
      Tot atunci, conform hotărîrii comisiunei fondurilor, depu-
taţiunea a mai înaintat, în afară de împăratului, şi alte petiţiuni
şi anume:
      1)        Ministrului de stat şi celui de război cerând permisiune
a se căuta în arhivele din Viena documentele relative la istoria
regimentului de graniţă, la înfiinţarea fondului de provente, la
plutăritul pe Someş, ş. a.
      2)        Cătră ministeriul de războiu pentru renovarea institutului
(şcoalei) militar, ars de Unguri în 1849, şi acuma fiind în ruină.
      3)        In chestia preparandiei (şcoalei de învăţători) din Năsăud,
care se susţinea acuma de stat, însă cu bani din fondul de montur
(stipendii), fără a se fi avut consimţământul comisiunei fondurilor
grăniţereşti, deci fără nici un drept.
      Pentru a urmări soluţiunea tuturor chestiunilor mai sus amin-
tite, delegaţia a rămas câtva timp în Viena, apoi înapoindu-se la
Năsăud, rămase numai V. Naşcu, ca delegat permanent, mult timp,
între 1860—1865 la Viena, exerciind o foarte rodnică activitate,
dupăcum reese din bogata corespondenţă cu Vicarul Moisil, care
      ') Vasile Naşcu de Dr. Simon, p. 10.
      2) A se vedea mai amănunţit ia biografia lui Origore Moisil.
394
se păstrează cu toată pietatea şi pe baza căreia s’a scris şi Viaţa
şi faptele lui Vasile Naşcu de Dr. N. Şimon, pe care am folosit-o
şi noi în cea mai mare parte în această biografie.
                                             *
       In scrisoarea lui Naşcu, din ajunul de Crăciun anul 1860,
comunică Vicarului Moisil că: Petiţia către împăratul a fost dată
Consilierului Conrad (sas de neam), referent în Ministerul finan-
ţelor, pentru studiu şi referat. Cu acesta au avut Naşcu, Joachim
şi Lica multe consultaţiuni şi discuţii, din cari reeşia earăşi duş-
mănie contra grăniţerilor, până când Conrad începu a se ascunde,
în special de Naşcu, în speranţă că îi va vedea plecaţi din Viena.
Conrad le spunea că studiul chestiunilor s’ar putea termina în
14—20 zile. Apoi la discuţiile asupra pădurilor din Valea Rocnei,
cari au fost de veacuri ale liberilor locuitori români, erarul nu
are nici un drept de a-şi rezerva ceva din ce este a comunelor
grăniţereşti. Conrad sucea însă lucrurile în toate felurile numai să nu
dea nimic grăniţerilor. (V. Naşcu de Dr. Şimon p. 221, 231, 233,236.)
       Comunicând aceste manopere, tertipuri şi viclenii în scri-
soarea dela 31 Decembrie 1866, Vicarului, zice: »că nu voim a-i
da răgaz nici decum şi pe Joia viitoare ear vom cere audienţă
la împăratul*.
       Abia la 5 Ianuarie 1861 Naşcu şi Lica îl găsiră pe Conrad
în biroul său şi în discuţiile avute cu el le spunea, că munţii
grăniţereşti dinspre Marmaţia şi cei revindicaţi dinspre Bucovina
(dosul Stănişoarei) încearcă sâ-i ia pe seama erarului, iar pădurile
Bârgăoanilor şi a celor de după Târgul Bistriţii nici decât nu pot
rămânea comunelor, cari au fost iobage.
       Ce priveşte fondul de montur, Conrad raţiona, că conform
dorinţelor foştilor grăniţeri să se scoată din administraţia finan-
ciară şi să se dea la organele politice, spre a le întrebuinţa, con-
form destinaţiunei, în favoarea comunelor. (V. Naşcu p. 235.) La
aceste »noi observarăm că pe vecinii noştri (Saşi), cari locuesc pe
fundul regiu nu-i băntălueşte nime, nici la păduri, nici la drepturile
regale, pe noi pentrucă am servit patriei atâta timp, cu toate ale
noastre, — acum să le împărţim ? (V. Naşcu p. 237—8.) Ce drep-
tate, ce îndestulire şi linişte poate să dureze... Noi i-am spus, că
am rugat pe Maiestatea Şa de un act de graţie şi la învoieli de
395
acelea nu poate fi vorba, scurtarea comunelor grăniţere în dreptul
proprietăţilor lor e un lucru nedrept şi aducându-le pe tapet în
dietă, vor avea cu o materie mai mult a critica guvernul în anii
trecuţi*. In urmă a spus Conrad, că în ce priveşte fondul de
montur se învoeşte a da resoluţia conform cererii adunării dela
2 August, scoţându-se din adminisraţia financiară, dându-1 comu-
nelor, în favoarea lor. In ziua de 8 Ianuarie 1861 merseră din nou
la Conrad, care se ascunsese, l’au pândit două ciasuri şi la ora 1
l’au prins şi au discutat fiind de faţă şi Lica şi Ioachim timp de
cinci ore şi numai în noapte l’au lăsat. Au urmat discuţii foarte vii,
chiar violente şi în urmă Naşcu îi spuse pe şleau despre toate
apucăturile şi torturile Saşilor până la militarizare şi fără cruţare
Naşcu îl acuză pe Conrad, că el este cauzatorul tuturor nedreptă-
ţilor câte le-au suferit foştii grăniţeri până aici, îi aruncă în faţă
că dânsul este vinovatul la toate precum şi la oprirea intereselor
şi a punerii în curent a stipendiilor. Naşcu nu se mai prezintă acuma
ca rugător, ci ca acuzator direct. Ii pune un ultimat de 8 zile, în
care să termine tot, căci din contră va face arătare contra lui la
ministru şi la Maiestate. Despre toate aceste Naşcu raportează
Vicarului Moisil şi comisiunei fondurilor cu scrisoarea dela 9 Ia-
nuarie 1861, care este foarte interesantă şi amănunţită. (V. Naşcu
de Dr. Şimon, p. 244—252.)
       Intr’o scrisoare dela 14 Martie 1861 Naşcu comunică Iui
Ioachim, care se afla atunci la Pesta, că: »Conrad a rezolvat în
parte, în mod favoritor chestiunea dreptului de proprietate la
păduri şi munţi, precum şi chestiunea regalelor, afară de munţii
revindicaţi, cari — după părerea lui Conrad — aveau să treacă
în proprietatea erarului* (V. N. p. 296). Cu fondurile de montur
şi a şcoalelor comunale nu e nici o îndoială (V. N. p. 299).
       Din altă scrisoare a lui Naşcu, dela 24 Martie 1861 urmează,
că Conrad nu voeşte să considere ca ale grăniţerilor edificiile,
casele-cartirele şi grădinile din Năsăud, destinate pentru şcoli şi
cari s’au ridicat'din fondul proventelor, la cari au contribuit şi
comunele grăniţereşti din Regimentul al Il-lea prin comerciul de
plute pe Someş şi taxe de şcoală, cu suma de 521.088 florini...
apoi comunele dând gratuit materiale de construcţie, transportul
acestora şi lucrul de mână. In afară de acestea şi alte desluşiri
396
documentate, Naşcu combate toate apucăturile referentului Con-
rad şi în fine roagă pe subsecretarul de stat Kalchberg să-i im-
pună lui Conrad resolvirea fără amânare a chestiunilor grăniţereşti
sau să dea aceste lucrări unui alt referent, om de încredere. Kalch-
berg îi şi dete lui Conrad un termin scurt, acesta înaintând în
timp de trei zile propunerile sale, însă cu reserve în privinţa edi-
ficiilor şi grădinilor amintite, dar de dânsul numite erariale. Naşcu
reuşi în urmă să ia chestia grăniţerilor din mânile lui Conrad, care
s’a dat unui alt »6«« prietin« al Românilor, lui Fr. Kemeny. Naşcu
se prezentă numai decât la acesta, intervenind pentru o soluţie
grabnică, deoarece aşteaptă aici de o jumătate de an, cu cheltuieli
mari şi cu neliniştea grăniţerilor. Kemeny îi răspunde că are alte
chestiuni mai importante şi nu poate »un lucru ca acesta să-l
arunce din mâna sa«. (V. Naşcu de Dr. Şimon, p. 312—13.)
                                           *
      Fiindcă grăniţerii cerură, în Martie 1861, împăratului să le
aprobe înfiinţarea — în locul vechiului district militar (regiment) —
un district politic românesc al Năsăudului, Naşcu primi însărci-
narea să urmărească şi această chestiune cu toată energia.
      Saşii bistriţeni aflând de această cerere lucrau pe capete ca
fostul district grăniţeresc să se încorporeze acuma la Bistriţă.
(«Arh. Som.« Nr. 9 p. 48.) Dar duşmanii cei mari erau fireşte
Ungurii şi în special baronul Fr. Kemeny, preşedintele Curţii
aulice a Transilvaniei din Viena, căruia împăratul îi dete şi această
petiţie a grăniţerilor pentru a referi. In referatul său, Nr. 15 dela
10 Ianuarie 1861, baronul este fireşte contra înfiinţării districtului
românesc. Vechiul baron feudal spune: »să se restitue iarăşi
starea de mainainte de 1848, vechile comitate, scaunele săseşti,
cetăţile şi opidele (târgurile) libere şi comiţii supremi în comitate,
căpitanii supremi în districtele ungureşti, judecătorii supreme re-
geşti în scaunele secuieşti, corniţele naţiunii săseşti... etc. toţi de-
numiţi şi aşezaţi în activitatea de mai’nainte*. (V. Naşcu, p. 301.)
      »Piedeci ude reintroducerea modului de guvernare! (de mai
nainte I. M.) nu se poate să fie... temeri, îndoeli aparente s’ar
putea naşte din disolvarea graniţelor militare cu privire la părţile
de teritor ale regimentelor de Secui şi Români, însă nici aici n’ar
fi la mijloc nici cea mai mică piedecă...« (V. Naşcu, p. 302.)
397
       In ce priveşte Regimentul I şi H-lea de graniţă româneşti,
Kemeny spune că: »dupăce aceste ţinuturi militarizate au fost
separate de corpul jurisdicţiunilor, în a căror margini se ţineau
şi dupăce scopul, pentru care s’a întâmplat aceasta a încetat, ar
trebui deci, ca starea lucrurilor fiind schimbată, să aibă ca urmare
naturală, ca aceste teritoare să fie iarăşi încorporate la acele juris-
dicţiuni, din care au fost separate«. (V. Naşcu, p. 303.)
       ^Considerând că această chestiune ar fi să se rezolve în o
dietă a ţerii (unde fireşte Ungurii să dicteze I. M.) nu îndrăznesc
a sfătui o încorporare momentană a teritoriilor respective, ci cred
de a-mi exprima cea mai supusă a mea părere, că pentru înlătu-
rarea oricărei amânări... teritoriul Regimentului al 11-lea de graniţă
să rămână la Districtul săsesc al Bistriţei, la care aparţine în
prezent... până Ia proxima dietă a ţerii...«
       »Cu privire la această întrebare nu pot lăsa neamintită o
rugare înmanuată mie de 4 indivizi (feudalul conte numeşte indivizi
pe reprezentanţii grăniţerilor), precum ziceau ei în numele popo-
raţiunii de acolo, în care se roagă, ca teritoriul regimentului al
11-lea, să se lase ca o jurisdicţiune de sine stătătoare, din motivul
că acest teritoriu ce aparţinea odinioară numai grăniţerilor, este
locuit numai de Români şi nu conţine altă posesiune străină;
însă eu nu aşi putea recomanda Maiestăţii Voastre această rugare,
parte pentru aceea nu, fiindcă această chestiune aparţine la des-
baterile dietei ţerii, pe calea aceasta ar reclama sancţiunea Maiestăţii
Voastre, pe care nu mi-e iertat să cutez, ca să mi-o însuşesc;
parte pentru aceea nu, fiindcă un teritoriu cam cu 40 comune şi
30.000  suflete este cu mult mai mic, decât ca să poată forma o
jurisdicţiune proprie, ci ar putea forma cel mult un cerc al unei
alte jurisdicţiuni; parte pentru aceea nu, fiindcă eu nu ţin cu scop
ca un popor constătător numai din români, deprinşi cu armele,
chiar la graniţele Moldovei, unde comunicaţia cu Principatele du-
nărene chiar astăzi e aşa de vie, să ocupe o poziţie independentă,
sub conducerea şi supravegherea diregătorilor proprii naţionali,
căci dacă această împrejurare în prezent nu pare să fie periculoasă,
totuşi rămâne învălit în întunecimea viitorului, ca mai târziu să
poată fi sau să poată deveni un pericul, de aceea nu mă încumăt
a lua asupra-mi responzabilitatea împreunată cu o asemenea pro-
punere...« (V. Naşcu, p. 303—304).
308
       Referatul lui Kemeny este un model de intolerantă ungu-
rească, de perfidie proprie aristocraţiei maghiare şi de intenţie
în menţinerea Românilor tot în iobăgia feudală dinainte de anul
18481).
       La un astfel de referat se credea, că împăratul va aproba
propunerea încredinţatului său baron, preşedinte al Curţii aulice,
— dar M. S. văzând şi părerea consilierului de Curte Vasile Pop,
român de neam, relativ la această chestiune, aprobă înfiinţarea
Districtului autonom românesc al Năsăudului (cu decretul dela
24 Martie 1861), organizat analog cu cel al Făgăraşului. La crearea
Districtului nostru însă a contribuit în cea mai mare măsură Arhi-
ducele Rainer care iubia şi proteja pe Români. (Arh. Som. Nr. 9
pag. 49.)
                                                 *
       După cum am amintit V. Naşcu a fost în audienţă la îm-
păratul, a insistat pe lângă Arhiducele Rainer, Primministru atunci,
care cunoştea şi înţelegea durerile foştilor grăniţeri din informa-
ţiunile lui Naşcu, care îl puse în cunoştinţă şi pe Ministrul de
stat Schmerling. Toţi informând apoi, la rândul lor, detailat pe
împăratul despre adevărata situaţie a grăniţerilor şi a intenţiunilor
lui Kemeny, a aprobat înfiinţarea Districtului.
       Oricum Naşcu a luptat foarte energic ca să sfarime toate
intrigile, ţesute în ascuns şi înlăturând în fine toate piedicele.
       >) In anul 1861, dupăce absolutismul austriac încetă şi grofii'unguri
iarăşi se aşezară în vechile lor locuri, baronul Francisc Kemeny şi guvernatorul
Ardealului Emeric Miko, nu mai tolerară nici un ziar românesc, nici săsesc,
(politic) să apară fără cauţiune, ci le ameninţau să le distrugă. Atunci era
ameninţată şi «Gazeta Transilvaniei«, care apărea dela 1838 sub direcţia lui
George Bariţ şi apoi dela 1850 sub a lui lacob Mureşianu, — să înceteze.
       Un grup de Români din Cluj, Turda şi Năsăud, în cap cu protopopul
loan Negru.ţ (Fekete) în urmă canonic şi apoi Dr. loan Raţiu, Nicolae
Molnar, Şipotariu, Leontin Pop, Axente Sever, iar din Năsăud loan Florian,
colectară o sumă frumoasă de bani, pe care o trimise redactorului lacob Mu-
reşianu, care o şi publică în Gazeta. Dr. I. Raliu declară că scopul colectei
lor era: »să facem Gazetei cauţiune în bani, pentru ca să nu apună din lipsa
aceleia; să o punem totodată în stare de a-şi mări formatul şi in caz de ne-
cesitate a da suplimente mai multe peste an, care să se plătească din acele
colecte...«
       (G. Bariţ în »Transilvania<. An, 1871 pag. 35—36.)
399
Deasemenea şi numirea Căpitanului suprem (Prefectului) al Dis-
trictului, Alexandru Bohăţel, s’a făcut conform cererii grăniţerilor.
(V. Naşcu, pag. 315.)
      La 12 Aprilie 1861 grăniţerii mulţumesc împăratului — prin
Naşcu — pentru înfiinţarea Districtului. Naşcu fiind primit apoi
în audienţă de Arhiducele Rainer, căruia arătându-i din nou şi cu
această ocaziune starea cererii grăniţerilor în privinţa averilor,
pădurilor, etc., şi rezerva referentului Conrad, Rainer l’a ascultat
cu o pacienţă neaşteptată şi dete numai decât ordin adjutantului
său să-i prezinte actele respective — care tocmai sosiseră la
dânsul, — căci spune Rainer: »că voinţa Maiestăţii Sale este a
satisface pe foştii grăniţeri români, de a căror chestiune a întrebat
şi s’a interesat şi a poruncit şi Ministrului de finanţe Plener să
termine chestia aceasta astfel ca să fie mulţumiţi grăniţerii«. (V.
Naşcu de Dr. Şimon pagina 319. Scrisoarea lui V. Naşcu dela
13/1 Aprilie 1861).
                                        *
      La 17 Aprilie 1861 Ministrul Plener înaintează (sub Nr.
73.120—959) împăratului un raport favorabil grăniţerilor, întocmai
cum au cerut ei. (V. Naşcu pag. 322.) Actul acesta fiind de o
deosebită însemnătate îl reproducem aici în întregime.
Raportul-propunere a Ministrului de finanţe Plener
către împăratul, în chestiunea de proprietate din ţinu-
turile fostelor regimente româneşti de graniţă din Ardeal
      Nr. 73.120—959.
           M a j e s t a t e,
      In petiţia anexată delegaţii comunelor fostului al Il-lea Re-
giment român de graniţă prezintă următoarea rugare:
      1. Să se stabilească drepturile lor de posesiune.
      2.      Să se cedeze comunelor spre administrare imediată fondul
de montur al fostului al II-lea Regiment român de graniţă, pe care
(fond) comunele din ţinutul acestui regiment l’au menit (destinat)
pentru educarea tinerimei grăniţăreşti în şcoale superioare, precum
şi fondul şcoalelor comunale.
      3.      Drepturile de posesiune şi chestiunile teritoriale ale fos-
tului Regiment I român de graniţă să se pertracteze separat.
400
       4.       Institutul de educaţie militară, distrus de foc în anii revo-
luţiei 1848/49 să se clădească pentru scopuri şcolare pe spesele
fondului grăniţeresc de provente.
       Ministeriul de stat în nota dela 28 Noemvrie 1860, primită
la Ministeriul de finanţe, comunică, că prinţul Frideric Lichtenstein,
Guvernatorul Ardealului, indică şi accentuiază, că nu numai rezol-
varea cauzei principale, adică a raporturilor de posesiune şi a
cedării la comune a aşanumitelor fonduri şcolare locale a fostului
Regiment al U-lea român de graniţă, la care Ministeriul de stat
a declarat că aderează, dar şi predarea imediată şi necondiţionată
a fondurilor de montur ale ambelor regimente grăniţereşti româ-
neşti ar fi un fericit mijloc de satisfacere pentru populaţia foastă
grăniţeră ale celor două regimente.
       In general nici nu se poate admite, că guvernul — având
în vedere decisiunea prea înaltă dată în favoarea comunelor foaste
grăniţere la 22 Ianuarie 1851 — nu ar ceda la aceste comune fon-
durile actuale de montur, ce li se cuvin ca proprietate, chiar şi
dacă ele ar fi compuse din venitele munţilor revindicaţi.
       Fondul de montur al I-lui Regiment român de graniţă, care
a constat în cea mai mare parte din astfel de venite, ar trebui
să se desfacă aproape de tot. Ministrul de stat a adaus, că din
punct de vedere politic, consideră ca urgent necesar a se trans-
pune la respectivele comune spre administrare imediată nu numai
fondurile şcolare, dar şi cele de montur şi încă deodată, şi aceasta
mai înainte de edarea rescriptului prea înalt, relativ la raporturile
de posesiune şi la pretenţiunile asupra munţilor revindicaţi. Co-
munele Regimentului II-lea de graniţă românesc au constituit, în
opidul Năsăud, pentru îngrijirea cauzelor lor şcolare, o aşanumită
comisiune administratoare a fondului şcolar, care a fost aprobată
de fostul guvern civil şi militar transilvan.
       Fondul de montur al fostului Regiment al II-lea român de
graniţă, abstrăgând de sumele neînsemnate, ce au încurs în el,
ca arândă după ddi munţi revindicaţit), s’a format din venite, ce
aparţineau populaţiei grăniţereşti şi din partea acesteia, au fost
dedicate acestui fond. Cotele de capital, ce derivă din acele arânzi, *)
       *) Aceştia au fost munţii Dosul Stânişoarei şi Crăciutielul, astăzi numai
cel dintâi, care este proprietatea fondului de stipendii.
Sunt însă oricum aşa de neînsemnate, încât, considerând despă-
gubirea, ce probabil se va da proprietarilor originali ai munţilor
revendicaţi, pentru folosirea venitului în timp de aproape o sută
de ani, ea nu poate avea un rol decisiv.
       Deci, Majestatea Voastră, puteţi prea graţios permite, ca deo-
dată cu obligaţiile de stat transcrise, amintite mai sus ale fondu-
rilor locale şcolare ale comunelor din fostul al II-Iea Regiment
român de graniţă să se predeie autorităţii politice şi fondul de
montur al acestui Regiment, după starea din 31 Martie 1851, dim-
preună cu interesele cuvenite după capital, cu capitalurile existente
de atunci, respective cu interesele obligaţiunilor de stat câştigate
de curând, de care autoritate apoi ar fi a se înainta, după stabi-
lirea dispoziţiilor necesare de siguranţă şi control, la amintita
comisiune administratoare a fondului şcolar ori la altă comisiune,
ce s’ar alege din partea amintitelor comune.
       Adăugând prea respectuos, că transcrierea obligaţiilor de stat
asupra fondurilor şcolare a respectivelor comune şi asupra fon-
dului de montur al fostului al N-lea Regiment român de graniţă»
se va ordonanţa la Cassa generală de datorii, cu îndrumarea, ca
aceste obligaţii de stat transcrise, până la alte dispoziţii să le păs-
treze între depozite, î-mi permit prea respectuos a alătura proectul
prea înaltei deciziuni. Viena 17 Aprilie 1861. Plener1).
                           Noue intrigi. Noue surprize.
       Cu multă trudă, lupte şi necazuri Naşcu impinse chestiunile
grăniţerilor până la înaintarea raportului lui Plener împăratului.
La 27 Mai 1861 însă Naşcu află, spre marea lui surprindere, că
chestiunile iarăşi se încurcă, ba sunt aproape pierdute, după lupte
dârze de o jumătate de an.
       In tot timpul dela Mai înainte, pe lângă toate stăruinţele lui
în chestia averilor şi a numirii Căpitanului suprem* 2), lucrurile mer-
geau tot încet, erau mereu amânate — comunicând şi informând
mereu pe Vicarul Moisil şi comisia fondurilor despre intrigile ce
se ţeseau.
        ') Din V. Naşcu de Dr. Şimon pag. 322.
       2) A se vedea la biografia lui Or. Moisil.
462
      Intre alte chestiuni de drept ale grăniţerilor era şi dreptui
regal (de cârciumărit). Relativ la acest drept Direcţiunea financiară
din Bistriţă, în dispreţul drepturilor grăniţerilor, publică pentru
ziua de 6 August, o licitaţie de arândarea cârciumelor şi a vămii
târgurilor de săptămână şi de an (bâlciurile) din Districtul Nă-
săudului pe timp de 6 ani. Licitaţia se fixase pe 27 August 1861.
      Fiind atins acest drept grăniţeresc, Vicarul Moisil telegrafiă
imediat lui Naşcu (la 10 August) pentru intervenirea la Ministerul
finanţelor. Terminul scurt, de abia 20 de zile, nemai pomenit până
atunci, Pa pus Direcţia financiară anume, se pare pentru a favoriza
pe Jidanii, cari aveau să concureze la licitaţie. Apar deci acuma
şi Jidanii în graniţă, aduşi fireşte de străinii şi duşmanii Neamului
nostru. La intervenţia lui Naşcu, ministrul de finanţe Plener amână
telegrafic licitaţia (cu Nr. 43201/454 dela 13 August 1861). (Vasile
Naşcu, p. 385—389.)
                                            *
      In August 1861, cu toate stăruinţele lui Naşcu, — care sta
acuma în Viena de vr’o nouă luni de zile, pentru a primi resoluţia
împăratului, relativă la drepturile şi averile grăniţereşti cuprinse în
petiţia predată în audienţa dela 13 Decembrie 1860, — n’a putut
ajunge la rezultatul dorit.
      Intrigile duşmanilor Românilor grăniţeri continuau. Aşa Thi-
mann, prefectul de atunci dela Bistriţă lucra să zădărnicească toate
cererile grăniţerilor. Intre altele proiecta să pună la cale o depu-
taţiune formată din ţărani, foşti grăniţeri, care se meargă la împă-
ratul, să ceară împărţirea tuturor fondurilor, proporţional la co-
mune şi puse, — acest infam duşman, — pe un fost notar (din
comuna Telciu), alungat de popor din notărăşie, pentru faptele
sale netrebnice — să aţâţe poporul in acest sens. (V. Naşcu, p. 396.)
      Thimann, făţarnic, îi arătă, acestui exnotar nişte scrisori dela
miniştrii, în care îi comunică, că ar fi bine să meargă la împă-
ratul o deputaţiune din »prostime«, căci aceasta n’are încredere
în intelectuali,i fiindcă aceştia vreau să mănânce averile grăniţereşti
cu popii.
      Thimann îi dictă o petiţie pe trei coaie — pe care să o ducă
»deputaţiunea prostimei« — cerând cele mai sus amintite şi mai
cerând împăratului să-l numească pe dânsul (pe Thimann) »Corni-
Sar de predare« (»Uebergabscommisâr«), pe vr'o trei luni — (ca să-şi
facă mendrele şi gheşefturile). Apoi mai doria acest duşman să fie
şeful Districtului năsăudean pentru ca apoi acest ţinut să se des-
lipească de Transilvania şi să se anexeze la Bucovina. O idee
stranie născocită cu scopul de a blama şi discredita pe grăniţeri
şi a le zădărnici autonomia jurisdicţională. (»Arh. Som.« Nr. 9
1928, p. 50.) Dar aceasta ticăloşie deasemenea nu i-a reuşit.1)
      Intr’o scrisoare a lui Naşcu, din Viena dela 7 Sept. 1861,
către Vasile Petri, îi comunică, că a copiat multe documente, din
cari se vede: »cum şi ce era propus să fie din tractul regimen-
tului nostru. Se suie părul în vârful capului, cu ce maliţie ne-au
înegrit la împăratul, se înţelege pe cale presidială«. Indignat şi
amărât de nenumăratele ticăloşii, Naşcu exclamă într’o scrisoare:
»Sunt sătul de audienţe, ca ţiganul de schintei« apoi în scrisoarea
dela 7 Septembrie trimisă din »Vavilonul nemţesc« zice: ^Poate
nu mi-e plin paharuk. (V. N. p. 198.)
                                           *
      In fine într’o altă scrisoare dela 17 Septembrie 1861, cătrâ
Vicariul Moisil, spune: »că îmi veni Ia mână resoluţia în original,
din care luându-mi o copie mă grăbesc a Vă trimite un extras...«
»vă rog ca să nu se publice, fiindcă eu, sub roşa, cu mare greu
putui primi originalul. Dupăce mi se va comunica oficios din
partea Ministerului de finanţe... atunci se mai poate lăţi vestea«.
(V. Naşcu, p. 402.)
      Iar lui Ioachim Mureşian îi scrie la 19 Septembrie, la Pesta,
trimiţându-i şi lui un extras, din copia dobândită pe sub mână,
spre a-l orienta şi a se încredinţa »de rezultatul ostenelelor noastre*.
Apoi continuă: »De astă dată am scăpat cu Valea Rocnii batăr,
de ne recunosc a fi fost »Libertini«, aceasta au dorit-o străbunii
noştri, părinţii şi mai ales inteligenţii noştri. De câte ori dela anul
1558 încoace nu a probat (încercat) amărâtul de cler din Valea
Rocnii până la 1764, când s’a înfiinţat institutul confiniar să se
limpadă de condiţiunea »iobagi săseşti* şi nu a putut scăpa de
titula acea urgisită; probat-a preoţimea la anul 1817, apoi alţii la
      ') Dintr’o scrisoare a lui Vasile Petri cătră Naşcu, dela 30 August 1861.
in «Viaţa lui Naşcu» p. 396—7.
454
1842 şi nemuritorul Marian, vicariul, s’a dus în groapă fără de
a ajunge scopul dorit. Evenimentele anului 1848 şi 1849 ne-au
nimicit arhivele şi totuşi de ici coalea am fost aşa de norocoşi
a ne aduna în câtva documente şi date, de puturăm dovedi, că
am fost liberi. Binevoeşte a vedea din punctul al 14-lea şi apoi îţi
vezi în câtva răsplătită osteneala avută cu mine alăturea!!! Cuget,
că dacă nu aceasta generaţiune, batăr cea viitoare va recunoaşte,
aflând numele acelora în istorie. Cu aceasta să ne mângâietm.
Se bucură Naşcu de cele câştigate, dar se exprimă frumos: »Lucrul
cardinal a fost libertatea«. »Am să-ţi arăt multe documente, ce
le-am putut dobândi de când petrec în robia Vavilonului nemţesc;
am scris zi şi noapte mai mult timp. Să vezi apoi cum ne reco-
mandase preşeditele prov. a cancelariei aulice (Fr. Kemeny) pe noi
grăniţerii Regimentului al II-lea, spre a ne lăsă anexaţi la Bistriţa şi a
nu ne da autonomia districtului, să vezi motivele cele infame!!!
apoi te vei convinge ce luptă am avut pe aci*.1)
                              Resoluţia împărătească
      In curând Resoluţia împărătească datată din Laxenburg, la
27 August 1861 — la petiţia dela 10 Decembrie 1860 — adre-
sată ministrului Plener, a fost fapt împlinit şi publicat, recunoscân-
du-li-se grâniţerilor toate drepturile şi averile. Acest act a fost temelia
pe care s’a înfiinţat şi asigurat şcoalele româneşti năsăudene şi
întreg viitorul frumos din acest românesc colţ de ţară pentru cultura
naţională.
      Un an de zile — dela Decembrie 1860 până la Noembrie
1861 — a stăruit Naşcu cu energie de oţel pentru salvarea drep-
turilor şi averilor grăniţereşti, mereu încurajat de vrednicii grăniţeri
de acasă.
      Resoluţia împărătească conţine cincispreze puncte şi a satis-
făcut aproape toate dorinţele grâniţerilor* 2).
      Până la primirea resoluţiei împărăteşti, în Noembrie 1861
»grăniţerul nu călca sigur nici pe pământul erezit dela 1 străbuni
       >) Din scrisoarea lui Naşcu, dela 19 Septembrie 1861 cătră Ioachim
Mureşianu, în «Viaţa 1. Naşcu« p. 405—406.
       2) Resoluţia, în traducere românească, în «Viaţa lui V. Naşcu» de Dr.
N. Şimon, p. 407—413.
                                                                                   405
şi fondurile făcute din sudoarea lui erau în administraţia orga-
nelor erarului, fără ca adevăraţii proprietari, adică grăniţerii, să
poată trage din ele vre un folos de un filer (para) şi fără să Ie
fie iertat a visa, că vor pune mâna cândva pe ele*. (Ioachim Mure-
şianu în: »0 reprivire peste cei din urmă 11 ani ai Districtului
Năsăud*. 1872. (Publ. în «Gazeta Transilvaniei*, Nr. 240—243 diri
1907 şi în: V. Naşcu, p. 413,)
       Terminându-şi însărcinările date Ia Vierta Naşcu, luând cii
sine şi pe Ioachim Mureşian din Pesta, se înapoiară în iiua de
Sf. Dumitru la Năsăud, pe care îl aflară curăţit de funcţionari!
străini, dispăruţi —şi în locul lor, la toate autorităţile noului District
autonom românesc, numai români şi în biroiiri numai limba ro-
mânească. Districtul se organizase de căpitanul suprem Alexandtu
Bohăţel şi de Ion Florian notar districtual, cari erau singurii oameni
cu studii universitare juridice aici. De aceea Bohăţel îi scrisese,
la 1 Octombrie şi lui Ioachim Mureşianu să vină la Năsăud,
unde îi sta la dispoziţie unul din cele mai însemnate posturi.
       Ostenelele cele atât de mari şi îndelungate a lui Naşcu au
fost încoronate de un strălucit succes. Vicarul Moisil, drept ca o
mică recunoştinţă, i-a adresat o adresă de următorul cuprins:
«Stimatului Domn Vasile Naşcu, cesaro-regesc profesor
Stimate Domnule,                                      *n Năsăud
       In semn de recunoştinţă pentru fatigiile, prudenţa, perseve-
renţa şi zelul depus întru câştigarea averei, proprietăţii fondurilor şi
drepturilor noastre, cari au fost de alţii pe nedrept usurpate, îţi
aduce populaţiunea Văii Rodnei, prin comitetul ales, adâncă mul-
ţămitâ, urându-ţi din adâncul inimii viaţă îndelungată şi fericită,
ca să vezi ostenelele cele multe, ca un bun patriot puse, încoro-
nate cu cele mai frumoase rezultate, ca şi D-Ta te să poţi bucura —
zicând: aceste eu le-am. câştigat! şi posteritatea să te feliciteze ca
pe un făcător de bine, cu ale cărui ostenele au venit lan bine.
Dumnezău să te ţină sănătos şi fericit împreună cu doamna, soţia
D-Tale, la mulţi ani! Năsăud, 17 Noembrie 1861. Grigore Moisil
m.  p. vicar şi preşedinte*.1)
       ') «Viaţa 1. V. Naşcu«, p. 427.
                                                                                             13
      A mai primit Naşcu un onorar de 500 florini, iar Ioachirrt
Mureşian, pentru ajutorul dat lui Naşcu la compunerea Petiţiunei
cătră împăratul, un onorar de 250 florini.
      Mică recunoştinţă! Dar potrivită cu grelele vremuri de atunci.
                                  *     s
      Reîntors acasă pe Naşcu îl aştepta noue sarcini, noue în-
datoriri.
      Urmând a se primi acuma în administare efectivă, reală,
averile fondului de montur, a proventelor şi a fondurilor şcolare
comunale, câştigându-se şi venitele din dreptul regal ş. a., preşe-
dintele fondurilor a convocat pe representanţii a 27 comune libere
grăniţereşti (a celor din Valea Rodnei şi alor două de Dupătârg
(Nuşfaleu şi Sântioana) în adunare pe ziua de 15 Decembrie 1861.
In aceasta adunare s’a hotărît felul de administrare ale fondurilor
grăniţereşti şi anume să se administreze ca şi în trecut de comi-
siunea aleasă de grăniţeri încă la 13 Martie 1851, complectându-se.
Naşcu a fost ales atunci ca Director al fondurilor grăniţereşti,
care cunoştea în amănunţime toate chestiunile, pe cari îi succese
a le resolva în timp de un an la Viena. S’au mai ales un vice-
director (Petru Tanco), un perceptor (căpitanul Ioan Purceilă), un
controlor (căpitanul p. Toader Anton) şi un secretar-actuar (George
Şteopul) şi 23 asesori, în total 28 membrii. Totodată s’a hotărît
a se face şi Statutele fondurilor, însărcinându-1 pe Naşcu cu re-
dactarea unui proiect.2)
                                  *
      Dar Naşcu întâmpină chiar dela început multe greutăţi şi
mai ales unele lovituri dela unii intelectuali invidioşi »cari nu
lucrau nimic, ci numai ţeseau intrigi şi-i făceau o mulţime de
crâmpiţe chiar dela început, când el ca director avea de îndeplinit
cele mai grele lucruri...», — ceace îl disgustă amar şi îl hotărî
să dimisioneze. (V. Naşcu p. 441—42.)
      Totuşi în curând, la stăruinţa Vicarului Moisil »şi înlăturân-
du-se în câtva cauzele« pentru cari a fost, silit să demisioneze
din postul de director şi apoi poate îmbărbătat şi de amicul său
Locotenentul George Pop din Leşu, prin scrisoarea acestuia din Udine,
dela 11 Martie 1862, reveni asupra demisiei. (V. Naşcu p. 444.)
*) Hotărîrile mai amănunţit în V. N. p. 429—31.
407
      »ln acest timp Naşcu fu numit din partea Căpitanului suprem
Alex. Bohăţel, şi ca apărător (defensor) în cauzele criminale, cari
pe atunci se judecau la sedria generală a districtului Năsăud, ca
tribunal criminal, sub prezidiul Căpitanului suprem«. (V. Naşcu
p. 444.)
      Pe 20 Martie 1862 s’a convocat o nouă adunare grăniţereascâ,
compusă din membrii comitetului fondurilor şi represeritanţii co-
munelor grăniţereşti, sub preşidenţia Vicarului Qrigore Moisil, fiind
de faţă şi Naşcu, în care citindu-se nîai întâi resoluţia împără-
tească datată din Laxenburg, dela 27 August 1861, la petiţia gră-
niţerilor dela 10 Decembrie 1860, apoi s’au ales nişte comisii grâ-
niţereşti de încredere1), cari să dea toate desluşirile necesare
comisiei împărăteşti de sub preşidenţia generalului Podi, însărci-
nată să predea toate averile grăniţerilor.
      Naşcu a fost persoana principală în aceste chestiuni şi cerut
de toţi grăniţerii, care cu atâtea lupte şi stăruinţe a reuşit să le
câştige. In comisie fu numit şi căpitanul-auditor pensionar Iosif
Schottl, mare amic şi binefăcător al grăniţerilor.
      La finele lui Martie 1862 comisia împărătească în cap cu
generalul Pdck îşi începu lucrările. Generalul însă era un om
răutăcios şi împreună cu ceialalţi membri ai ei voia să micşoreze
din drepturile recunoscute de Împăratul şi astfel s’au produs de
îndată deosebite conflicte cu oamenii de încredere a grăniţerilor
şi în special cu Naşcu. A apărut deci un nou duşman în acest
general, care pe vremuri fusese ofiţer într’un regiment de graniţă
secuiesc.
      Naşcu însă, dimpreună cu ceialalţi membri, a apărat şi de
astădată cauzele cele drepte ale grăniţerilor cu o rară statornicie
şi energie şi a făcut ca generalul să cedeze, să respecteze şi să
aplice dreptatea. (V. Naşcu p. 452.)
                                             *
      Fiindcă îndată dupăi sosirea comisiunei cu generalul Pock
la Năsăud, veniau oamenii din deosebite sate cu fel de fel de
       l) Bărbaţii de încredere în aceste comisii au fost: Căpitanul suprem
Alex. Bohăţel, vicecăpitanul Leontin Luchi, Vicarul Orig. Moisil, Grig. Cavaler
Bota, Florian Porcius, V. Naşcu, Ioachim Mureşian, Ioan Florian, Dr. Corcheş,
Vasile Petri.
                                                                                                                   13'
pretensiuni, Naşcu, dimpreună cu Vicarul Moisil, emit, la 2 Aprilie
1862, sub Nr. 254, un circular cătră toate comunele Districtului
Năsăud, dând lămuriri, că oamenii de încredere a grăniţerilor vor
da comisiei împărăteşti toate desluşirile necesare şi nimene să nu
riăcăjască comisia cu cereri pe cari comisia nu le poate isprăvi.
Orice dorinţe, rugări, recurse să le înainteze la capul Districtului
sau la comitetul fondurilor care le vor da comisiei. Atrag atenţia
asupra »cărturarilor*, cari fac suplici, să nu se expună râsului,
scriind cereri fără cugetare şi fără temeiu, căuzând oamenilor
cheltuieli zădarnice. »Să nu socotească cineva că vor strica acele
hotărîri, cari le-a făcut adunarea grăniţerilor Ia desfiinţarea regi-
mentului, pentrucă acele hotărîri s’au întărit şi de Înaltul minister...
Dar unu a cere să-i plătească sumanu, altu cioarecii, al treilea
opincile sau cuşma, care s’a preţuit în vr’o câţiva cruceri, şi încă
cu mai puţin s’a plătit, ar fi o minte de copii nesocotiţi, însă nu
de oameni cu minte coaptă şi apoi asta iar este în contra decla-
raţiunei din 1851. Omul trebue să rămână statornic, pe ce s’a
hotărît odată şi cu atâta mai tare, că acum e cunoscut şi la lume,
ce au hotărît grăniţerii la desfiinţarea graniţei să facă cu preţul
hainelor, adică ca să incurgă în fondul mondurului sau a stipen-
diilor pentru tineri grăniţeri, cari vor învăţa la şcoale mai înalte.
Când n’am rămânea statornici la asta, toată lumea ne-ar huli, ba
şi cânii ne-ar batjocori... deci să iee sama, ce fac şi ce cer, ca nu
în loc să tocmească lucru, mai mult să-l strice, ca viitorimea să
nu-1 blasteme pe unul ca acela.
       Acest circular să se citească oamenilor la parade (la eşirea
din biserică Dumineca), la înţeles, ca să ştie cu toţii, rugând pe
fiecare ca să fie cuminte şi înţelept...
       Avem noi destui neprietini, cari pismuesc şi ceea ce am că-
pătat până acuma, nu trebue să dăm noi cu puterea cea rea
pricină şi prilej spre toată stricăciunea noastră şi a copiilor noştri.
       De-ţi urma sfatul nostru, fbine vă va prinde şi vă vor bine-
cuvânta fii, iară de nu-ţi asculta, fii vor avea a imputa numai părin-
ţilor săi şi vor blăstăma şi în pământ, iară noi ne uşurăm con-
ştiinţa noastră înaintea lui Dumnezeu şi a toată lumea, că nu am
întrelăsat a vă spune şi a vă aduce aminte«. (V. Naşcu p. 449—50.)
409
       Iscându-se din nou certuri, cu vărsare de sânge, între comu-
nele grăniţereşti: Rebrişoara, Nepos, Feldru şi Ilvamică deoparte
şi comunele vecine săseşti: Dumitrea, Pintic şi Iad de altă parte,
în 31 August 1861, urmând arestări şi multe alte neplăceri, s’a
hotărît să se trimită şi a şi plecat în Octombrie 1862 o nouă
deputaţiune, compusă din Vasile Naşcu, loachim Mureşian şi Ca-
listru Tofan (cu depline puteri) cu o petiţie la împăratul, cerând
regularea posesiunei acestor comune şi punerea odată capăt în-
călcărilor seculare ale Saşilor în teritoriul comunelor amintite.
       Dupăce deputaţiunea au scos şi copiat actele necesare din
Arhiva Gubernului din Cluj (din capitala »Sciţilor* cum zice ironic
Naşcu — în scrisoarea sa dela 12 Noemvrie 1862 din Ciuj —)
şi dela Conventul (mănăstirea) din Mănăştiurul - Clujului (unde
s’au păstrat multe documente de mare valoare), a plecat (la 17
Noembrie) la Viena. La 21 Noembrie a avut audienţă la Arhi-
ducele Rainer în chestiunea fixării liniei de grăniţă pe terenul de
ceartă între Români şi Saşi, precum şi în alte chestiuni de regu-
lare de posesiuni (munţii revindicaţi), raportând Vicarului, în scri-
soarea dela 21 Noembrie (V. Naşcu p. 467), din care extragem
câteva lucruri interesante:
       »Lucrul nostru de căpetenie ar fi compus, aduse latineşti,
ungureşti şi nemţeşti vreo 70 coaie; sunt sătul de copieri latine.
Conceptul suplicei 25 coaie, din cari 4 CQale s’au litografat şi
aşa tot până în capăt un op masiv şi foarte important, o istorie
întreagă a Văii Rodnei în privinţa viclenelor uneltiri ale Saşilor.
Documente dela Stiboriu şi Sigismund ne-am câştigat, aşa pro-
tocoale dela comisiunile sub Vas în anii 1764 şi 1765, numai de
acele nu am putut dobândi, căci s’au dat comisiunei regulatoare
’de posesiune la noi« (lui General Pock).
       »Noi cu utopii nu ne ocupăm, ci numai ce spun şi dovedesc
actele dela 1412 în coace, conscripţiunile de dare din anii 1719—
20—50, protocoale de investigare din 1752, pe care timp era
magistratul (din ,Bistriţa) 1 ajuns pe culmea puterii sale în (contra
Românilor, când câteva familii săseşti având sigilul magistratului
ocupase toată Ilva şi Măgura caselor la Maieru etc. etc.
       »Nu cred, că s’a mai prelucrat un act în asta cauză aşa
lămurit ca acuma şi acesta nu are estindere numai pentru cele
410
patru comune, ci pentru toată Valea noastră, (a Someşului), care
va da o lămurire la mai multe puncte de dubietate în cauza pro-
prietăţii«.
      »Multe am avea de isprăvit aci, numai timp — şi obraz cu
larvă (mască), apoi picioare de alergat să avem«.
      Petiţia pe 46 coaie, a fost dată împăratului, în audienţa dela
10 Decembrie 1862, care le-a promis dreptate. (V. Naşcu p. 467—8).
                               Şi încă tot duşmani
      Bazându-se pe autograful împărătesc dela 27 August 1861,
grăniţerii aşteptau ca, între celelalte obiecte de proprietate, să li
se predea şi cuartirele erariale (foaste ale ofiţerilor), ridicate cu
sudoarea şi cheltuielele şi pe pământul grăniţerilor — cari vor
servi pentru foloase publice: şcoale, primării, case parohiale, pentru
biserică — apoi grădini şi alte locuri erariale vacante, toate numai
pentru scopuri publice săteşti. (V. Naşcu p. 472 şi 449.) Comisia
împărătească regulatoare (a Generalului Pock) le răspundea să
aştepte în pace, când deodată Direcţia financiară din Bistriţă pu-
blică, la 4 Februarie 1863, vânzarea pe vecie a cuartirului loco-
tenentului din comuna Maeru, cu grădină cu tot.
      Atât comuna cât şi Vicarul Moisil protestară imediat la Mi-
nisterul finanţelor cerând sistarea vânzării i) şi în acelaş timp
comunicând şi lui Naşcu la Viena (la 18 Ianuarie 1863). Acesta in-
terveni la referentul Conrad, marele viclean şi duşman al Româ-
nilor, care voia să-l tragă pe sfoară, când Naşcul i-a comunicat
protestul. Naşcu însă îl părăsi imediat plecând deadreptul la Mi-
nistru Plener, căruia expunându-i chestia şi plângându-se în contra
lui Conrad, ministru ordonă telegrafic »să se sisteze licitaţia*»
Inapoindu-se apoi la Conrad şi comunicându-i decisiunea Minis-
trului, era să-l lovească damblaua. Naşcu mai trăgându-i o lecţie
cu francheţa grăniţerească şi adăugând că are să-l reclame şi la
împăratul... ii '               r                          1
      Vicarul răspunde lui Naşcu — la 2 Februarie 1863 — la
două scrisori în aceste chestiuni, scriindu-i între altele: »însă
până ce nu vei căpăta resoluţiunea favoritoare pentru cortele nu
      *) In protocolul comitetului fondurilor din 2 Martie 1863, punctul 3,
411
te întoarce«, apoi comunicându-i că azi s’a protestat din nou tele-
grafice contra licitaţiunei cortilului din Maieru. (V. Naşcu p. 475.)
      Naşcu se înapoiase între aceste la Năsăud şi luă parte la
şedinfa comitetului fondurilor, dela 2 Martie 1863, în care, dupăce
expuse chestiunea în amănunţime, se hotărî: »să se intervie la
împăratul (după sfatul dat lui Naşcu de Arhiducele Rainer) arătând
din nou dreptul nedisputabil al grăniterilor la cuartire şi să-l roage
să se cedeze grăniţerilor toate cuartirele, ca să se curme odată
cearta între grăniţeri şi erar, care aţâţă şi amăreşte într’un grad
nespus spiritele credincioşilor grăniţeri. Totodată să fie rugat
Maiestatea Sa, în altă suplică, pe cale dreaptă, să se îndure a
sista orice vindere de cuartire şi alte realităţi grăniţereşti până la
definitiva decisiune în cauza proprietăţii*.1)
                                            *
      In şedinţa comitetului fondurilor grăniţereşti dela 20 şi 21
Aprilie 1864 s’au votat Statutele fondurilor făcute de o comisiune
compusă din Florian Porcius, Max. Lica şi Vasile Petri, pe baza
unui proect lucrat de V. Naşcu, hotărând că acele statute să ser-
vească în conducerea afacerilor fondurilor. Aceste sunt deci pri-
mele statute ale fondurilor. (V. Naşcu pag. 506.)
      In luna lui Mai 1864, Naşcu a plecat dela Viena la Sibiiu
pentru a urmări o mulţime de chestiuni relative la averile grăni-
cereşti, pe la Direcţia financiară provincială, pe la guvernul arde-
lean, pe Ia Oficiul de contabilitate şi Cassa provincială, spre a
ajunge la lămurirea acelor chestiuni.
                                     Iarăşi intrigi
      In Iunie 1864, Naşcu a fost trimis ca reprezentant al fon-
dului de stipendii, dimpreună cu Maxim Lica, asesor judecătoresc,
la comisiunea regulatoare a posesiunilor ce avea să predea averile
grănicerilor (sub prezidenţia Generalului Pock). Prezentându-se
aceşti doi reprezentanţi la Sângeorz la această comisie, au aflat
— spre surprinderea lor — că comisiunea a primit o scrisoare fără
dată şi nesubscrisă de nimeni prin care se impunea, că deoarăce
      ') In protocolul comitetului fondurilor din 2 Martie 1563, punctul 3
(V. N. p. 477.)
412
o parte din munţii revindicaţi ar fi să se dea familiei Kemeny şi
altori particulari şi corporaţiuni, trebue să se facă o nouă împăr-
ţire. Aflându-se această nouă intrigă, Naşcu s’a prezentat la 23 Iunie
1864 înaintea acestei comisiuni predându-i un protest în scris
declarând, «că comunele nu se pot lăsa în nici o pertractare în
privinţa planului unei noue împărţiri a munţilor şi pentru acest
scop se va trimite o deputaţiune la Maiestatea Sa, cerând anularea
unei hotărîri ca a celei amintite, — «fiindcă noi nu putem da cre-
zământ unei hârtii fără dată şi de nimeni subscrisă, declarând-o
apocrifă, neautentică, neavând prea înalta sancţiune*. »Mai departe
în 11 puncte, bazat pe documente istorice, arată marea nedreptate
ce s’ar face foştilor grăniceri prin o nouă împărţire a munţilor
revindicaţi, la cari ei au drepturi străbune«. Prin acest protest
Naşcu puse deocamdată comisia de posesiune în confusie. (V.
Naşcu p. 508.)
       Naşcu comunică numai decât protestul şi lui Ioachim Mu-
reşianu, prin scrisoarea dela 1 Iulie 1864, la Sibiu, unde se găsia
ca deputat în dieta Transilvaniei.
       In această scrisoare Naşcu mai adauge: »Deci impunându-mi
Domnul Vicar Moisil a te ruga, ca să aibi bunătate conceptul
trimis spre cenzurare (examinare) a ni-1 trimite cât de curând,
spre a-1 putea puriza şi conchemând reprezentanţii comunelor să
se poată subscrie, apoi a cere concesiune dela guvern spre mer-
gerea deputaţiunei la Curtea împărătească, căci înţelegem, că pe
lângă tot protestul nostru, comisiunea regulătoare ar avea de cuget
sau instrucţiune, sub asistenţa militară a-şi duce în îndeplinire
mandatul pentru împărţirea munţilor încă în luna lui Iulie, drept
aceea toată amânarea şi întârzierea e periculum in mora«. (V.
Naşcu 1. c. p. 508.)
       Tot atunci îi mai comunică lui Ioachim Mureşian, că pe te-
renul de ceartă dintre cele 4 comune româneşti: Rebrişoara, Nepos,
Feldru şi Ilva mică şi comunele săseşti, în ziua de 17 Mai 1864
esmisul Peterfin a gătit tragereaulinini de hotar, apoi că Saşii din
Pintic au atacat pe Românii din Nepos şi Saşii din Iad chiar în
aceea zi 1 Iulie 1864) ameninţau cu încălcare de hotar. In această
cauză de ceartă era procesul în curgere la o judecătorie delegată
cu sediul în comuna Bileag. Românii din Nepos şi Feldru au fost
413
opriţi dela folosirea pământurilor sămânate şi asupra lor s’a trimis
miliţie, în ochii căreia apoi Saşii înarmaţi au mânat vitele pe semă-
năturile Românilor şi ce a mai rămas au tăiat holdele cu coasele.
(V. Naşcu I. c. p. 508—9.)
      Pentru înlăturarea acestor necazuri s’au luat măsuri. Naşcu,
în ziua de 21 Iulie 1864, pe când miliţia era pe drum, a cerut
telegrafic guvernului să dea contraordin, oprind miliţia a merge
pe capul acelor comune. Deoarăce aceasta nu s’a făcut, la 23 Iulie
Naşcu a rugat telegrafic pe Maiestatea S’a să dispună, ca miliţia
să fie rechemată, şi tot în aceea zi a rugat telegrafic guvernul
regesc, ca curte judecătorească supremă, pentru respectarea hotă-
rîrilor judecătoreşti şi scutirea holdelor. Rezultatul a fost, că până
în 30 August 1864 au fost prinşi şi arestaţi în Năsăud 7 corifei
Saşi din Pintic şi s’au făcut paşi, ca să se cerceteze dauna căşu-
nată prin nimicirea holdelor1). (V. Naşcu 1. c. p. 509)
                                            *
      In Septembrie 1865 se lăţi faima, că din munţii revindicaţi
20 de munţi s’ar fi hotărit a se da familiei Kemeny. La 12 Sep-
tembrie se convocă comisia administratoare a fondurilor grăni-
cereşti la o şedinţă în această chestiune, hotărînd a se trimite V.
Naşcu şi Dumitru Vaida pentru a cere informaţiuni comisiei de pre-
darea averilor grănicereşti, ca să se poată lua măsurile necesare.
      La 17 Septembrie s’au întrunit şi membrii comitetului admi-
nistrator al fondurilor grănicereşti, cărora li s’a comunicat de pre-
şedintele O. Moisil, că petiţia dela 19 Aprilie 1864, subscrisă de
reprezentanţii comunali pentru a se înainta la Maiestatea Sa pentru
lăsarea în posesiune şi proprietate a munţilor revindicaţi, a trebuit
să se modifice şi astfel este a se subscrie alta, care este gata.
Comitetul a primit aceasta petiţie modificată şi a împuternicit pe
preşedinte să facă paşii necesari, ca deputaţiunea să plece îndată
cu petiţia Ia împăratul. Deputaţiunea a fost compusă din Vasile
Naicu, Florian Porcius, Maxim Lica şi Vasile Buzdug (aceştia trei
din urmă asesori la sedria1 districtuală din Năsăud) sub conducerea
prepozitului Macedon Pop din Gherla. (V. Naşcu 1. c. p. 511.) *)
      *) Din scrisorile lui Naşcu, din Năsăud, dela 28 Iulie şi 30 August 1864
trimise lui Ioachim Mureşian, deputat în Sibiiu, pentru a face interpelare In
dieta de acolo.
414
       Plecând deputatiunea a fost primită în audienţă în absenţa
împăratului, la 5 Octombrie 1865, de Arhiducele Carol Ludovic ca
delegat a Maiestăţii Sale. Macedon Pop a ţinut, în rezumat, urmă-
toarea cuvântare: a accentuat, că grăniţerii au posedat pădurile,
păşunile şi munţii revindicaţi mai mult de o sută de ani, ca ade-
vărată proprietate înscrisă în cartea funduară, aşa dară întărită prin
documente. Acuma să i-se iea peste 100.000 jugăre de păduri şi
păşuni, fără a fi întrebată şi a se da parte erariului, parte familiei
contelui Kemeny, lucru ce dacă s’ar înfăptuiv s’ar produce confu-
siune şi încurcătură în tot terenul districtului, o ruină totală a
populaţiunei pururea credincioasă, ba chiar o emigraţiune în massă.
       Din această situaţiune foarte periculoasă poate salva populaţia
prea înalta graţie a Maiestăţii Sale. De aceea se roagă delegaţia,
în numele grăniţerilor, ca în chestia posesiunei lor să nu se decidă
pe cale politică, ci pe cale juridică!).
       Rezultatul petiţiei a fost că munţii au rămas tot în folosinţa
grăniţerilor, iar la 12 Martie 1872 s’a făcut contractul cu erariul
şi apoi mai târziu s’a regulat raporturile de proprietate prin pacea
judecătorească, întărită prin articolul de lege XVII din 1890. (V.
Naşcu I. c. p. 514.)
                                              *
       După o muncă atât de rodnică îi se cuvinea o odihnă liniş-
tită şi plină de recunoştinţă. Când un om face pentru naţia sa,
pentru deaproapele său fapte, care să-i asigure existenţă şi să-i
deschidă drumuri pentru fericirea lui, nu-i este permis nimănui,
cu bun simţ, a-i pricinui desiluzii sau a-i aplica lovituri.
       In afară de munca pe care Naşcu trebui acuma să o des-
volte ca director al fondurilor, care avea o experienţă aşa de mare
în toate chestiunile grăniţereşti, »nici el n’a putut scăpa de cleve-
tele oamenilor pătimaşi, nici el n’a fost ferit de cuţitul cel veninos
al pismei şi urei« — cum se exprimă Ioachim Mureşianu în noti-
ţele sale. (V. Naşcu 1. c. p. 522.)
       încă în anul 1866 două lovituri a sorţii atinse greu pe Vasile
Naşcu: perderea devotatului său amic locotenentul Oeorge Pop,
care căzu la 24 Iunie 1866 pe câmpul de luptă dela Custozza
în Italia, acel devotat prietin, care i-a fost ca un înger mângăitor
        i) întreaga cuvântare în «Activitatea Vicarilor...» de M. Pop p. 95—97.
415
şi însufleţitor — după cum reese din unele scrisori. Şi a doua
lovitură şi mai gravă: moartea soţiei sale, unicul său sprijin în
viaţa sa familiară, decedată la 19 Septemvrie 1866.
      Sbuciumat de multe suferinţe sufleteşti, Vasile Naşcu se
bolnăvi, căzu la pat, la 3 Septemvrie 1867, iar după o lună, la
2 Octombrie 1867 seara la orele 10 îşi dete sufletul în mâinile
Creatorului.
                                    *
      Naşcu a fost un modest dascăl, dar cu o mare practică de
viaţă şi cunoaştere de oameni şi lucruri.
      In toate actele ce a avut a săvârşi şi a limpezi la guvernele
din Viena în chestia drepturilor şi averilor grăniţereşti, s’a năzuit
a primi hotărîri clare şi sigure, ca să nu fie ameninţate — după
cum spunea el de: »Sabia lui Damocle pe ani întregi asupra averii
noastre»... şi a nu »aduce un haos nespus». (V. Naşcu în scri-
soarea sa din Viena dela 2 Martie 1864, cătră Vicarul Moisil.)
      Inchiem biografia acestui mare grăniţer năsăudean cu cuvin-
tele lui Cicerone: »Saepius ad laudem atque virtutem naturam >
sine doctrina, quam sine natura voluisse doctrinam» adică »Mai |
adeseori tăria caracterului a avut valoare spre glorie şi virtute fără
învăţătură, decât învăţătură fără caracter.
                                                                                                                                                                                                                                   ]
]
                  Florian Porcius
                         1816—1906
                      Autobiografie
                        I.
    Născut în comuna Rodna la 28 August 1816 din părinţi
grăniţeri în Regimentul al (I-lea român: Precup Şteopan şi Ioana,
cultivatori de pământ, am fost crescut de bunicul meu — după
mamă — preotul Gerasim Porcius, care neavând fii, conform sistemei
grăniţereşti, m’a adoptat în anul 1834, pe moşia sa.
       Notă. Această autobiografie constă din două părţi, prima s’a tipărit
în »Arhiva Someşană* Nr. 8—1928; a doua parte, relativă Ia studiile botanice,
Porcius le-a scris in anul 1896, cu ocazia serbării jubileului de 80 ani, serbâtorit
      Ca prunc am început a învăţa: az, buche, vede dela un cantor
bătrân, dar n’am făcut mult spor. Deschizând preotul romano-
catolic Sârosy în Rodna o şcoală pentru copii minerilor, am fost
trimis şi eu, în toamna anului 1824, la ea, unde m’am deprins a
ceti şi scrie în trei limbi: germană, maghiară şi română.
      începând dela 1827 am frecventat şcoala militară normală
(primară sup.) de patru clase din Năsăud (1827—1831) şi având
bunicul meu scopul să mă pregătească ca să-i fiu urmaş, aşa în
anul ultim în Năsăud, sub fostul vicar şi director Ioan Marian,
am început cu studiul limbei latine.
      Clasele gimnaziale 1833—1836 le-am cercetat în Cluj şi Blaj,
unde am absolvat clasa VIH-a (poesia). In Blaj am fost tot primul
eminent.
      Observ că pe acele timpuri regimul militar nu permitea tine-
rilor grăniţeri studiarea la gimnazii, decât numai cu expresa con-
deie de a se prepara pentru cariera preoţească.
      Murind bunicul meu, în 1836 de coleră, şi neavând cine să
mă susţină mai departe la studii, am fost necesitat să le întrerup,
începând din 1 Noembrie 1838 am ascultat în Năsăud cursul pre-
parandia! (cursul pedagogic înfiinţat de Vicarul Marian), iar la
1 Noembrie 1839 am fost instituit ca învăţător comunal în Rodna.
      In toamna anului 1844 am fost trimis din partea Comandei
Regimentului la Viena pentru ascultarea cursurilor de pedagogie
superioară şi de educaţiune, obţinând din toate materiile notă
eminentă.
      In decursul acestor studii (în timp de doi ani) am mai
ascultat — la universitate — şi prelegerile de economie rurală
apoi ca benevol auditor şi prelegerile de botanică. Afară de acestea
am mai frecventat in Dumineci, dela 11—12 ore, prelegerile po-
pulare şi experimentale fizicale ale renumitului profesor Dr. Ettings-
hausen.                                          .
      După reîntoarcere iarăşi mi-am ocupat postul de învăţător
din Rodna, iar lah August 1847 am fost numit, de consiliul aulic
cu mare fast la 16 August a. a., când grăniţerii năsăudeni şi admiratorii lui
i-au predat o foarte frumoasă adresă, artistic lucrată, de profesorul de' desen
Andrei Mazanec, dela liceul din Năsăud. Adresa se păstrează la Muzeul
năsăudean.
m
de răsboiu din Viena, învăţător la şcoala cu trei clase (trivială)
din Zagra. De aci în toamna anului 1848 am fost mutat la şcoala
normală (primară superioară) militară din Năsăud, iar în Noembrie
1849 am trecut în serviciul administraţiei civile, unde am ocupat
diferite posturi.
    f Tot în toamna anului 1848 am fost delegat împreună cu
Oavril Pop, locotenent pensionar din Feldru, şi cu fericitul Vasile
Naşcu, în deputăţie la împăratul Ferdinand la Viena, unde am
călătorit prin Oaliţia. In Viena ne-am prezentat mai întâiu la mi-
nistrul de răsboiu conte Latour, căruia descoperindu-i scopul
misiunii noastre l-am rugat să ne mijlocească audienţă la împă-
ratul. Prezentându-ne din nou în 6 Octombrie 1848 la 9 ore dimi-
neaţa, ministrul ne-a descoperit că audienţa e încuviinţată pe ziua
proximă la 10 ore, la Schonbrunn. Dar abia ne depărtarăm din
locuinţa ministrului şi am şi experiat că în Viena începe revoluţia,
iar spre seară am auzit că ministrul Latour e spânzurat, despre
ceea ce nu fără pericol de viaţă m’am convins în persoană.
      Prezentarea la audienţă în Schonbrunn a rămas neefectuată,
căci împăratul din cauza revoluţiei plecă din Viena, făr’ de a se
şti încotro. Aşa am mai rămas în Viena vr’o 5 zile, după care
aflând că Majestatea Sa se află în Olmiitz, am mers acolo şi am
fost primiţi în audienţă.1) Tot aci am fost prezentaţi şi principelui
Windisch-Orătz, comandantul suprem al trupelor, cari plecau la
Viena pentru de-a suprima revoluţia. Dela acesta am primit o
scrisoare sigilată pentru Colonelul Urban (comandantul regimen-
tului II de graniţă român), care opera în Nordul Transilvaniei.
      întorcând de aci tot peste Galiţia, am ajuns la 2 Noembrie
dimineaţa în Liov (Lemberg), unde am dat de altă revoluţie a
Polonilor şi am fost martori la bombardarea oraşului de către
miliţia austriacă postată in Lemberg, sub comanda generalului
Hammerstein, care în aceeaşi zi înăbuşi revoluţia.
      Dupăce în ziua următoare ne-am isprăvit lucrurile la comanda
militară din Liow, primind 100 florini, bani de călătorie şi marş-
ruta, am plecat mai departe spre casă.
                 In luna Ianuarie 1849 aflându-mă în Rodna, târziu într’o
                 noapte primesc ştire dela o persoană cunoscută, Mihailă Pop din
                 ') In chestia audienţiei a se vedea şi la biografia vicarului Macedon Pop.
Maieru, că acolo ar fi sosit ordin să fiu prins şi escortat la Nă-
săud. Descoperirea acestui secret a pricinuit o curiozitate sofiei
bărbatului, căruia îi era adresat ordinul, şi la care chiar atunci,
din întâmplare, se afla şi Mihail Pop. Numai decât am apucat
drumul la llva-Mare, iar de aci am trecut peste munţi la Dorna,
în Bucovina. Şi într’adevăr după acea noapte, în zori de zi, mi s’a
şi făcut la ordin o percheziţie la casă.
      Cu prilejul când trupele austriace cu generalii Malkowsfiy
şi Fischer şi cu colonelul Urban intrară, în Februarie, din Buco-
vina în Transilvania, eu încă am întors din Dorna la Rodna.
Rămânând aci şi după noua retragere a Austriacilor în Bucovina,
în noaptea din 30 spre 31 Martie 1849 am fost prins, împreună
cu cumnatul meu Alexandru Şotropa, de câtră o companie de
honvezi trimisă din Năsăud şi împreună cu învăţătorii Avacom
Anca şi Iacob Moisil, şi cu primarul din Şanţ, am fost escortaţi
la Năsăud. Aci liberându-se primarul, noi ceialalţi patru am fost
duşi la Cluj şi ţinuţi captivi în Fellegvâr, până la intrarea armatei
ruso-austriace în Transilvania.
      In Fellegvâr am avut atât bine că stăteam închişi împreună
cu prizonierii croaţi şi n’am fost constrânşi la lucrul şanţului,
decât numai odată Iacob Moisil. La această tratare mai umană
faţă cu noi a contribuit cu deosebire cumnatul Şotropa, care vorbia
ungureşte cu ofiţerii garnizoanei din Fellegvâr. Cu toate acestea
nici un moment nu eram siguri de viaţă, căci aproape în toate
zilele eram martori ai executării condamnaţilor la moarte. Cea din
urmă atare execuţie a fost a preotului luteran Ludwig Roth.
      Fiind încă în Fellegvâr m’am bolnăvit de tifos, asemenea şi
Iacob Moisil, deci ambii am fost transportaţi în spitalul din oraş
(Ovar). După însănătoşire eu am rămas în spital, unde făceam ser-
viciu de cancelarie, iar Moisil a fost trimis să facă servicii în
casa de transport. Nu mult după însănătoşirea noastră au simulat
boală şi cumnatul Şotropa şi Avacom Anca, aşa ca ambii au
venit în spital, iar după reconvalescenţă au fost trimişi şi ei la ser-
viciu îri casa de transport.1      *                         11
      Fiindcă în cancelaria Spitalului deprinsesem bine manipulaţia,
aşa înfiinţându-se încă un spital în grădina Haller, am fost dispus
acolo ca inspector superior. Astfel din prizonier am devenit oficial.
Ce ironie a sorţii!
42A
      îndată după sosirea mea acasă dela Cluj am primit dela
Colonelul Urban ordin să mă ataşez Ia trupa sa, şi mergând îm-
preună la locotenentul Pantilimon Domide iarăş la Cluj, aci am
fost dispus să fac serviciu la oficiul de control al cassei trupei
autriace, care coopera cu trupele ruseşti.
      Cu aceste trupe am făcut apoi din Cluj expediţiile la Dej,
Jibău, Baia-Mare până la Sighetul Maramureşului, şi de aci îndărăt
peste Capnic şi Lăpuş Ia Dej, de unde — dupăce prin depunerea
armelor de către trupele maghiare campania încetase — am întors
iarăş acasă.
      In 9 Noembrie 1849 am întrat în servicul administraţiei
civile fiind numit mai întâi adiunct subcercual lângă comisarul
Vasile Pop în Benediug, aparţinător cercului Reteag, apoi în Reteag
şi în urmă în Coldăuj Tot la acest comisariat am fost numit Ia
28 Februarie 1850 protocolist, expeditor şi registrator; iar la 12 Iunie
adiunct cercual la comisariatul din Turda, rămânând însă detaşat
tot în Reteag. In 10 Iulie 1851 am fost numit conducător al sub-
cercului Beclean, cu sediul în Şieu-Odorhei, iar în 11 Decembrie
1852 comisar subcercual în Selişte, lângă Sibiiu.
      Desfiinţându-se prin ordinul împărătesc din 22 Ianuarie 1851
institutul militar confiniar din Transilvania, prin urmare şi regi-
mentul nostru, au şi început a se ridica furtune grele asupra
acestei poporaţiuni, care a purtat armele cu glorie, pentru apărarea
tronului şi a patriei în timp de aproape o sută ani, vărsându-şi
sângele pe toate câmpurile de bătăi din Europa. Intenţiunea era
de a o desbrăca de proprietăţile sale prin toate mijloacele. Astfel
încă în 1851 s’au pus toate pădurile grăniţereşti din acest ţinut
sub sequestru politic, iar venitul dela dreptul regal de cârciumărit
din toate comunele foaste grăniţere s’au atras la erariul financiar
al statului.
      In anul 1851 începură deci pertractările privitoare la chestia
de proprietate a comunelor din desfunţatul Regiment al Il-lea ro-
mânesc de graniţă, fiindcă la «proprietăţile grăniţerilor năsăudeni
făceau pretenţii deoparte erarul financiar, de altă parte familia
conţilor şi baronilor Kemeny, ambe partide puternice. Prevăzân-
du-se urmările dăunătoare pentru aceste comune, dacă ele nu se
vor apăra, după o consfătuire avută în Năsăud, am compus în
limba germană un memoriu cam fulminant, în care între altele se
spunea că comunele la caz de lipsă vor uza de »jus repulsionis*.
Subscris de mai multe persoane, memoriul a fost expediat pe
poştă deadreptul Ia guvernul militar şi civil în Sibiiu. Acest pas
de apărare a pătruns ca un fulger în planul duşmanilor, cari au
ştiut mijloci de s’a făcut în Năsăud perchiziţie domiciliară la Vi-
carul Macedon Pop, învăţătorul Vasile Naşcu şi la locotenentul
pensionar Petru Tanco, sub pretext că s’ar căuta corespondenţe
revoluţionare; în realitate însă pentru de a se afla conceptul şi
a se descoperi urzitorii amintitului memoriu stigmatizat ca un
act de renitenţâ şi conspiraţie. Dupăce se făcuse şi investigaţie,
au fost suspendaţi din slujbă directorul Moise Panga şi învăţă-
torul Vasile Născu, punându-se la cale totodată şi o reţea de
spionaj pentru a urmări persoanele marcante şi a sparge »cuibul
renitenţilor şi conspiraţiilor».
       Cu ocazia organizării definitive a dregătoriilor administrative,
în 15 Noembrie 1854 am fost numit aăuar cetcual cl. 1 în Orlat,
de unde făcând schimb cu bucovineanul Bancescul, în Decembrie
am trecut ca actuar în Rodna, şi aci am servit până în Iunie 1861,
când au fost desfiinţate oficiile ces. reg. în Transilvania.
       Cu acest prilej cancelarul Transilvaniei, baronul Francisc
Kemeny în propunerea făcută Maiestăţii Sale pentru reactivarea
jurisdicţiunilor, şi-a exprimat părerea să nu se satisfacă cererii Nă-
săudenilor pentru înfiinţarea unei jurisdicţiuni separate, mai cu
seamă pe următoarele două motive:
       1.       Fostul regiment al 11-lea românesc de graniţă a constat
din comune, cari înainte de militarizare au aparţinut mai multor
jurisdicţii; deci ar fi numai lucru natural ca acele comune să fie
acum reîncorporate respectivelor jurisdicţii.
       2.       Nu este consult ca un popor constătător numai din Români
deprinşi cu arme şi aflător chiar lângă graniţa Moldovei — unde
comunicaţia cu principatele dunărene şi în prezent este atât devie —
să fie autonom sub conducerea şi inspecţia propriilor funcţionari
naţionali. Căci deşi împrejurarea aceasta în prezent n’ar părea să
fie periculoasă, totuşi ar putea să devină atare mai târziu, ceeace
este ascuns în întunerecul viitorului.
       Cu toate că Kemeny spunea că »nu se încumetă să ia asupraşi
                                                                                         14
422
răspunderea împreunată cu altă propunere« totuşi împotriva pro-
punerii cancelarului, cu data de 24 Martie 1861, împăratul ordonă
ca din teritorul fostului Regiment al 11-lea de graniţă să se con-
stituiască o jurisdicţie de sine stătătoare cu numirea »Districtul
Nâsâudului«, având să se organizeze în acelaş chip ca şi Districtul
Făgăraşului.
       In adunarea Comitetului reprezentativ al acestei noue juris-
dicţiuni, ţinută în 19—21 Iunie 1861 in Năsăud, am fost ales
pretor (jude cercual sau sudprefect în vechiul Regat) pentru cercul
Rodnei, iar în 26 Februarie 1862 am fost numit, prin decretul
prezidiului guvernului transilvan, judecător (jude) la aşa numita
sedrie generală (tribunalul) din districtul Năsăudului. Aici am servit
până la congregaţia (consiliul general judeţan) ţinută în 5—10
August 1867, care m’a ales vicecăpitan districtual (viceprefect —
vicecomite) şi în acest post am fost reales şi de congregaţia ţinută
la Năsăud în 22 şi 23 Ianuarie 1872.
       Desfiinţându-se în toamna anului 1876 Districtul Năsăudului
(mai exact anexându-se la al Bistriţei, pentru a paraliza mişcările
culturale româneşti ce luară mare avânt), am fost dispus ca pre-
zidenţia Sedria orfanală a nou înfiinţatului comitat Bistriţa-Năsăud,
unde am servit până la finea anului 1877, când am trecut la pensie.
                                               ♦
       In timpul serviciului meu în Năsăud, am fost membru în
Comitetul şi Comisiunea fondurilor grăniţereşti, iar într’un an şi
prezident al acestei comisiuni.
       Comisiunea regulatoare — instituită pentru acest ţinut pe baza
autografului împărătesc din 27 August 1861, care conţine principii
referitoare la regularea dreptului de proprietate şi posesiune pentru
ambele foaste regimente confiniare române din Ardeal *) (Reg. I
Orlat şi II Năsăud), — fiind inspirată şi condusă de influenţe din
partea unor corifei inamici poporului român, dela foasta Cancelarie
aulică din Viena, interpretând fals acelea principii, a recunoscut
------------ ii i:                 r                             i
       ') La pertractările ce s’au ţinut în Viena între Ministerul de interne, de
finanţe şi de culte, al căror rezultat a servit de bază la autograful împărătesc
indicat mai sus, a participat şi repausatul Vasile Naşcu, cărui este a se mul-
ţumi nu numai scoaterea de documente dih Arhiva Ministerului de război, ci
şi realizarea pretenţiunilor noastre în modul indicat în acel autograf împărătesc.
de proprietate a erariului financiar a statului un teren de peste
100.000  jughere austr. □ din Ţinutul Districtului Năsăud, aşişderea
şi dreptul regal de cârciumărit din 15 comune, situate în Valea
Bârgăului, a Şieului şi a Mureşului. Mai încolo dispuse ca celalalt
teritoriu, ce remăsese (după escinderea celui recunoscut de pro-
prietate erariului financiar) să se împărţască din nou între toate
comunele, prin ce s’ar fi cauzat o confusiune nemărginită şi foarte
regretabilă.                          '
      Pentru a putea evita aceste nedreptăţi am conceput două
scripte în limba germană, una adresată Guvernului transilvan, şi
alta pentru a fi prezentată Maiestăţii Sale.
      Cea dintâi poartă titlul: Vertheidigungsschrift der Bevolkerung
des bestandenen Il-ten Romanen 17-ter Grenz-Regiments, nun-
mehrigen Nassoder Districts-Gebiethes in SiebenburgenJ).
      Cel de al doilea poartă titlul: Majestăts-Gesuch der Bevolke-
rung des bestandenen Il-ten Romanen 17-ter Grenz-Regiments, nun-
mehrigen Nassoder Districts in Siebenburgen in der Grundbesitz-
Regulirungsfrage * 2).
                                           *
       In chestia proprietăţilor grăniţereşti am fost delegat împreună
cu Vasile Buzdug şi în toamna anului 1867 la Pesta, unde am
colaborat la memoriul care, tradus în limba maghiară şi tipărit,
s’a înaintat în 1868 dietei din Pesta, şi urmarea căruia a fost, că
ministerul ungar de atunci a descompus (disolvat) comisiunea
regulatoare de proprietăţi grăniţereşti şi a încredinţat o comisiune
ministerială cu studiarea actelor şi redactarea unei propuneri în
chestie.
       ') Sau în traducere română: Script de apărare a poporaţiunei din fostul
al Il-lea Regiment român confiniar Nr. 17, acum din Ţinutul Districtului Nă-
săud în Transilvania. Acest script se refereşte la proiectata nouă împărţire a
terenului rămas.
        2) In traducere română: Petiţiune maiestatică a poporaţiunei din fostul
al II-lea Regiment român confiniar Nr. [17, acum din Ţinutul Districtului Nă-
săud în Transilvania, în chestiunea regulărei de posesiune terenală.
        Această petiţiune a fost prezentată Maiestăţii Sale în audienţa din 5 Oc-
tombrie 1865 prin o deputaţiune sub conducerea fostului prepozit capitular al
Gherlei, Macedon Pop, la care am luat parte şi eu dimpreună cu Vasile Naşcu,
Maxim Lica şi Vasile Buzdug.
11
       La pertractările urmate în chestiunea de proprietate din acest
ţinut între Ministerul reg. ung. de interne, de finanţe şi de culte,
la care a servit de bază petiţiunea maiestatică, am fost esmişi
(trimişi) eu şi cu acum repausatul loari Florian, ca reprezentanţi
ai poporaţiunei din Districtul Năsâudului, pentru care scop am
petrecut — cu întrerupere de timp — dela 1870 până 1872. Ur-
marea stăruinţei noastre şi bunăvoinţa unor membri din comisiunea
mixtă ministerială1) a fost închierea şi subscrierea unui contract
d. d. Buda în 12 Martie 1872 între ministrul de finanţe reg. ung.
Kerkapoly şi între noi ambii plenipotenţiaţi, prin care ministrul de
finanţe, în numele erariului financiar, a renunţat la dreptul de proprie-
tate asupra terenului de peste 100.000 jug. □ în favoarea poporaţiunei
din Districtul Năsăudului. Asemenea a renunţat şi la dreptul regal
de cârciumărit din cele 15 comune, în favorul fondului şcolastic
central din Năsăud, proprietate comună a poporaţiunei foaste gră-
niţere din acest District.
                                      II.
       Aplicare spre botanică am început a avea decând am ascultat
prelegerile la Viena.
       După întoarcerea mea din Viena, în 1845, am început a mă
ocupa mai stăruitor cu studiul botanicei. Mica colecţie, ce o făcusem
până la finea anului 1848, a fost nimicită deodată cu cărţile şi alte
scule cu prilejul invaziei trupelor maghiare în Năsăud, în Ianuarie
1849. In timpul cât am stat în Benediug, Reteag, Coldeu, Şieu-
Odorheiu şi Selişte am scrutat flora din acele ţinuturi şi mai cu
seamă din Selişte am întreprins multe escursiuni botanice pe
munţii învecinaţi cu România. După mutarea mea la Rodnaîn 1854,
şi la Năsăud în 1862 am scrutat şi flora din Districtul Năsău-
dului * 2). Aici în cursul mai multor zeci de ani am cercetat adeseori
       ■) In această privinţă fostul consilier ministerial din Ministerul de interne
reg. ung. losif Hossu s’a arătat cel mai mare sprijinitor al cauzei noastre,
pentru care merită toată recunoştinţa.                             II
       2) Ca dascăl în Rodna sa, el rămâne un pasionat botanist, care cutreeră
munţii, culegând ca o albină, nu mierea florilor, ci însăşi florile, această miere
minunată a pământului, şi adâncindu-se, tot cu mai mult interes, in tainele
vieţii şi frumuseţii lor, din zi în zi, evlaviosul fiu al părinţilor săi, se întăreşte
prin această cetire de psalmi ai naturei în credinţa sa luminată, pentru că
425
văile şi munţii, începând dela Ţibleş până la Drăgoiasa. Cu de-
osebirea munţii dela Ţibleş până la pasul Bârgăului i-am cutrierat
de foarte multe ori şi în diverse anotimpuri, şi mai ales pe aceia
cari se disting printr’o floră mai abundentă şi interesantă, cum
sunt munţii Ineu 2200 m), Corongiş, Rabla, Mihăiasa, Crăciunel,
Preluci ş. a. i-am vizitat foarte adeseori. Am adunat material con-
siderabil atât pentru erbariul meu, cât şi pentru comunicări cu
botanişti şi cu institute botanice, dela cari primeam în schimb
alte plante dorite.
      Un impuls deosebit de-a face dese excursiuni botanice, cu
deosebire pe munţii din jurul Rodnei, î-mi dete împrejurarea că
aproape totdeauna eram însoţit de prietinul meu botanistul Czecz
Antal, care mai în fiecare vară venea la băile (scălzile) din Rodna
petrecând aici 2—3 luni. In vara anului 1860 am însoţit ambii pe
Episcopul romano-catolic de atunci al Transilvaniei, mai târziu
Cardinal şi Arhiepiscop de Calocea, Dr. Ludovic Haynald, într’o
excursiune pe muntele Ineu. Văzând acesta abundenţa şi splen-
doarea florei de pe acest munte a exclamat: »Trebue să mărtu-
risesc adevărul c’am fost pe munţii din Germania, Tirol, Sviţera
şi alte ţeri, dar o floră atât de bogată şi felurită ca aci n’atn mai
văzut! Excursiunea a durat două zile şi s’ar mai fi lungit, dacă
timpul nefavorabil nu ne silea să’ntoarcem la Rodna.
                                             *
      In corespondenţă şi în schimb de plante am stat cu mai
multe şi diferite persoane, şi cu institute de schimb, aşa (încât
î-mi aduce aminte) cu:
plantele şi florile, — zice el — »pe tot minutul, fără deosebire, obştesc bună-
tatea lui Dumnezeu».
      Eată cum ştiinţa cea mai exactă şi mai adâncită, armonisează perfect
în sufletul sănătos, cu credinţa şi se prefac amândouă, contopite, într’o admi-
rabilă religiune înălţătoare a sufletului luminat.
      In această armonie, fără de care nu este frumseţă, nici mulţumire în
viaţă se desvoltă caracterul frumos al bărbatului, care în feliurite slujbe, admi-
nistrative şi judecătoreşti, rămâne statornic, pe o formă iubind pe Dumnezău
şi neamul său, pe o formă remânând democrat, cu toată elita ştiinţei ce-1 dis-
tingea şi la înălţimea funcţiilor ce plinea, şi cari i-au pus pe piept din graţia
Suveranului «Coroana de fier» cl. III, cu rang de cavaler, pe o formă remânând
bun patriot şi bun Român, şi neclintit apărător al drepturilor, atât de amenin-
ţate, ale grăniţerilor. (Din articolul: «Florian Porcius« de Delacruce în rev.
Răvaşul din Cluj Nr. 2 p. 81—87 1909.)
426
      Victor de Ianka, fost custos la muzeul naţional, secţiunea
botanică din Budapesta; cu Dionis Stur, consilier montan în Viena,
cu Cardinalul-Arhiepiscop Ludovig Haynald în Kalocsa (Ungaria);
cu Dr. Vincenz Borbâs, profesor la gimnaziul real în Budapesta;
cu Dr. Ludvig Simonkai, (mai nainte Simkovicz) profesor la gim-
naziul din Arad; cu Dr. Aug. Kcmitz, profesor de botanică la
universitatea din Cluj; cu M. O. Qautier din Narbonne în Francia;
cu Hans Siegfrid din Winterthur în Helveţia; cu Eduard Hackel,
profesor gimnazial în St.-Polten (Austria inferioară); cu Albert Zim-
meter, profesor gimnazial în Steyr (Austria superioară); cu Hans
Steininger, profesor gimnazial în Reichraming (Austria superioară);
cu F. Pax, profesor de botanică la universitatea din Breslau (Si-
lesia prusiană); cu Dr. Schube, profesor gimnazial tot în Breslau;
cu losef Lukes, profesor gimnazial în Ceaslau (Boemia); cu lulius
Romer, profesor în Braşov, apoi cu Institutul: Wiener botanischer
Tauschverein şi cu Schlesischer botanischer Tauschverein.
      In Viena s’a înfiinţat încă în 1881 o reuniune de botanişti
(între 70—80 membri), din întreaga Austro-Ungarie, sub condu-
cerea profesorului de botanică dela universitatea de acolo A. Kernet,
cu scop de a explora din nou întreaga floră ale acestei monarhii.
Fiecare membru are de a lifera (furniza) la Viena în fiecare an
un anumit număr de specii, însă tot altele din nou, şi fiecare
specie trebue să consiste de cel puţin 100 exemplare herbariale,
pentru care fiecare membru primeşte dela Viena ca echivalent în
tot anul 400 specii de plante (obveninde în Austro-Ungaria) cu
etichete tipărite. La această reuniune sunt şi eu membru, începând
dela înfiinţarea ei.
                                          *
      Afară de unii articli de cuprins botanic publicaţi prin ziare
germane, am publicat următoarele scrieri originale:
      1) In 1878, în foaia periodică din Cluj »Magyar novenytani-
lap«, redactată de Dr. August Kanitz: »Enumeratio plantarum
phanerogamicarum Districtus quondam Nassodiensis«. In ediţie
separată octav, 64 pagine.                      '
      2)       1881, în Transilvania«, organ al Asociaţiunei transilvane
pentru literatura română şi cultura poporului român: »Flora pha-
427
nerogamă din “fostul district al Năsăudului*. In ediţie separată
octav, 219 pagi ne.
      3)      In 1889, tot în » Transilvania- : Diagnosele cryptogamelor
vasculare, care provin spontaneu în Transilvania*. In edit. separ.
Octav, 58 pag.
      4)      In 1893, la Academia română — Bucureşti: »Diagnosele
plantelor fanerogame şi criptogame vasculare, care cresc spontaneu
în Transilvania şi nu sunt descrise în opul lui Koch: »Synopsis
florae germanicae et helveticae«. In cuart, 354 pagine.
      Aci mai observ, că numele meu, ca botanist, se află indus
în cartea: »The internaţional scientist’s directori, containing the
names, adresses, special departements of study, et. In America,
Europa, Asia, Africa and Oceania. Boston, 1888. Partea II. Europa,
Austro-Hungary, la p. 14. Asemenea şi în cartea: Botaniker Adress-
buch. Wien, 1896 p. 117.
                                        *
      Pe numele meu se află denumite următoarele 4 specii de
plante noue, descoperite de mine în ţinutul Districtului Năsăud:
      1.      Draba carinthiaca var. Pordussii Stur. In »Beitrăge zur
Monographie des Oenus Draba in den Karpathen Ungarns, Galiţ
ziens, Siebenburgens und des Banat’s nordlich der Donau*, von
Dionis Stur. Wien. 1861 pg. 27.
      2.      Festuca Porcii n. sp. In »Monographia Festucarum euro-
paearum«. Auct. Eduard Hackel. Kassel u. Berlin. 1882 pg. 147.
      3.      Hieracium Porcii N. x P. In »Die Hieracien Mittel-Europas.
Monographische Bearbeitung der Piloselloiden«. Von C. v. Nae-
geli und A. Peter. Munchen. 1885 pg. 313.
      4.      Thymus Porcii (super Marschallianus x subcitratus) Borbâs.
In »Symbolae ad Thymos Europae mediae, praecipue Hungariae
cognoscendos«. Irta Dr. Borbăs. In edit. separ. Octav la pg. 92.
(Mathematikai es termeszettudomânyi Kozlemenyek vonatkozolag
a hazai viszonyokra. Kiadja a magyar tudomânyos Akademia.
XXIV kot. Budapest 1890).
      In anii din' urmă am mai descoperit o specie nouă de Trifoi,
care după esterior are cea mai mare asemănare cu Trifolium me-
dium L. sp., de care însă se deosibeşte prin calicele, ce are dela
428
12—18 nervi longitudinali (nu numai 10 ca la Tr. medium), pe
care l-am numit Trifolium Rodnense Porcius.
       De prezent (în 1896) ca şi în trecut, mă ocup cu colectarea
de plante pentru alţi botanişti şi pentru institute de schimb, cu
uscarea şi determinarea plantelor. Determinarea o pot face numai
ziua şi când e timpul limpede. In anii din urmă am colectat un
însemnat număr de forme din genul Hieracium Pilosella, Sect.
Piloselioidea, o secţiune care conţine foarte numeroase şi intere-
sante forme, pe care le studiez după opul lui Naegeli şi Peter,
indicat mai sus. Acest studiu î-mi dă destul de lucru, despre o
parte pentrucă în opul amintit sunt formele descrise pe bază de
caractere, de multe ori foarte minuţioase, de unde rezultă, că opul
său conţine numai din acea unică secţiune al genului Hieracium,
aproape la 2000 forme, adică specii, subspecii, varietăţi şi sub-
varietăti, pe când în toate celelalte opuri botanice descriptive, ce
se referesc la flora din Europa medie, nu se afla mai multe de
25—30 specii. Despre altă parte e mai mult ca verosimil, că autorii
acestui op, octav mare, de 931 pagine, au avut Ia dispoziţia lor
numai puţin material din Transilvania, pentrucă multe forme de aci
au rămas nedescrise. Altă greutate zace în împrejurarea, că provin
pe lângă forme intermediare şi foarte multe forme hibride (rezul-
tatul fecundatiunei alor două specii ce au între sine mai multă,
mai puţină afinitate), dintre care (forme hibride) unele stau mai
aproape de una, decât de cealaltă specie. Afară de toate acestea
e de considerat, că Flora Transilvaniei conţine elemente pontice
în mare număr, totodată şi elemente ostice, ce provin în Rusia în-
vecinată, prin urmare Transilvania posedă — pe lângă plantele
comune cu ţerile vestice — o vegetaţiune, pe deoparte mixtă, pe
de altă parte şi endemică, rezultatul stabilirei în urmarea migra-
ţiunei plantelor cauzate prin periodul de glacialitate în Europa.
       Din toate aceste reiese a fi cu foarte mare greutate împreu-
nată studiarea şi determinarea numeroaselor forme de Piloselloide
colectate până acum, dintre care o însemnată parte o am deja
determinată,
*
429
                Adause la biografia lui Florian Porcius
                                  de Vlrgil Şotropa
      In baza de documente aflu cu cale să fac la autobiografia
lui Florian Porcius unele adause privitoare la fapte şi chestii pe
cari el, fie din cunoscuta-i modestie, fie din anumite consideraţii,
nu le aminteşte. La sfârşit completez biografia cu unele menţiuni,
citări şi date ulterioare.
   x Când în toamna anului 1848 fusese delegat de către grăni-
ţerii năsăudeni ca împreună cu doi soţi să predea împăratului
petiţia regimentului, fiind şi aşa timpurile turburi, Porcius primi un
paşaport semnat de generalul comandant ardelean baron Anton
Puchner şi de directorul cancelariei de războiu Glanz. In paşa-
portul datat Sibiu 21 Septemvrie 1848 se spune că dintre însoţi-
torii Oavril Pop şi Basil Naşcul, acest din urmă plecase la Viena
cu certificat încă în 14 Septemvrie şi numai la întoarcere vor face
drumul toţi trei împreună.
      întors din Viena, Porcius petrecu sfârşitul anului 1848, şi
începutul 1849, în Rodna făcând mari servicii regimentului şi po-
poraţiei româneşti someşene asuprite de rebelii maghiari, cari în
2 Ianuarie 1849 ocupaseră teritorul grăniţeresc. Ameninţat să fie
prins, părăsindu-şi în timp de iarnă soţia şi copii se refugiă în
Bucovina, unde steteau trupele împărăteşti răspinse de revolu-
ţionari, şi înştiinţindu-se la colonelul Urban în Vatra-Dornei, acesta
imediat îl aplică in căncelaria adjutantului.
      In Februarie 1849 când trupele imperiale de sub comanda
generalului Ignaţ Malkowsky de Dammwalden întrară prin pasul
Bârgăului, în Ardeal, Porcius alergă la Rodna să-şi revadă familia
rămasă în groază şi nesiguranţă, şi atunci tradat a fost prins şi
împreună cu alţii escortat la Cluj.
      In timpul petrecerei sale în temniţa »Fellegvâr« din Cluj i s’a
înmânat următoarea scrisoare adresată în 10 Iulie 1849 de către
faimosul comandant al pieţii locotenent colonelul Anton Berzenczei
comandei închisorilor:
      »Conform ordinului adresat în 9 c. acestei comănduiri de
către dl Carol Szentivănyi, comisar guvernial învestit cu putere
discreţionară în întreagă ţara: Florian Porcius din Rodna şi Ale-
430
   xandru Şotropa din comuna Maieru a regimentului năsăudean»
   cari au fost arestaţi în Fellegvăr, dar cu permisiunea comisarului,
   pentru de-a li se uşura soartea, încă mai de mult sunt aplicaţi în
   căncelării de războiu; dupăce nu sunt calificaţi pe mai departe
   pentru puşcărie, îndatăce districtul lor va fi curăţit de duşmani,
   au să fie liberaţi să plece acasă, îndrumându-i comănduirea ca
   după alungarea duşmanului din ţinutul lor natal să se prezente
   la comănduirea pietii spre a obţine paşapoarte«.
         In 24 Iulie tot amintitul Berzenczei a extrădat acest paşaport:
   »Următorii locuitori din ţinutul Bistritan: Artene Mihailaş,
   George Dedian, Maxim Mihailaş, Samuil Drăgan, Ion Titieni, Anton
   Struţa, Hani Lieb, Ion Hess, Andrei Sângeorzan, Larion Sân-
   georzan, Gavril Vanca, Ion Olari, Dănilă Pangrate, Petre Gagea,
   Ion Todasca, Avacom Anca, Florian Porcius, Taub Mihai pe
   temeiul ordinului comisarial Nr. 6019 sunt dimişi acasă în nădejdea
   că se vor purta cu lealitate fată de guvernul maghiar şi se vor
   strădui să determine şi pe rudeniile lor la simpatie fată cu na-
   ţiunea maghiară. Autorităţile sunt rugate ca numiţii să nu fie
   împiedecaţi în drumul lor şi să li-se îngăduie pretutindeni trecere
   liberă «.
         Ei însă nu mai erau nevoiţi să uzeze de paşaportul dat, mai
mult de frică decât de bună voie, căci Ruşii erau intraţi încă dela
finea Iunie în Valea Rodnei şi nimeni nu le mai avea grija foştilor
\ prizonieri, nici în Cluj şi nici în drumul spre casă.
         Sosit în Năsăud, Porcius imediat scrie prietenului său învă-
   ţătorului Vasile Naşcu, care se afla în Bucovina la trupele coman-
   date de colonelul Urban, următoarea scrisoare laconică:
         Năsăud, 6 August 1849 — Frate, In fine mă aflu aci, liber
   din prinsoarea de 18 săptămâni. Iţi poţi închipui ce a trebuit să
   sufer. Nu odată am simtit frica de moarte. In sfârşit am scăpat
   teafăr din ghiarele leilor înfricoşaţi. Asemenea şi ceilalţi camarazi,
   cu excepţia cumnatului Alexandru, care de altfel este achitat, dar
   din cauză de boală n’a putut să plece spre casă. Nu-mi este po-
   sibil să descriu în delalii păţaniile mele aci, îmi rezerv însă să
   raportez despre ele cu gura. Noutăţi îţi pot împărtăşi numai puţine.
   Rebelii au dovedit mare frică de trupele austriace-ruseşti şi Iancul
   cu oastea sa de peste 30.000 bărbaţi bine înarmaţi îi face pe Clu-
431
jeni să tremure de groază. In cursul iernii le-a luat Maghiarilor
peste 20 tunuri, şi la 5.000 parte au fost prinşi de el, parte au
căzut. Pardon nu se dă niciunui prizonier. Fortăreaţa Alba-lulia e
despresurată. Ministerul este în Seghedin. Bem a dispărut. In Cluj
e mare lipsă de bani. Trupele primesc soldă numai cu ţirăita. Un
adevărat haos. Clujul e arhiplin de PetsovicP). Dea D-zeu ca pacea
să fie restabilită cât de îngrabă. Dealtfel sunt sănătos. împărtă-
şeşte tuturor cunoscuţilor mei salutări, şi anume lui Năşcuţ,
Hangea etc. Tot aşa respectele mele dlui Pumnea* 2). Cât de în-
grabă aştept răspunsul tău. Flore Mărian asemenea vă salută. Mii
de salutări şi sărutări dela al tău vechiu şi sincer prieten: Porcius
învăţător«.
       îndată apoi el plecă spre Sereţel, unde se afla lagărul Austria-
cilor şi Ruşilor intraţi din Bucovina, peste Bistriţa, şi înştiinţân-
du-se la generalul Pawlojf fu dispus iarăşi în căncelaria adjutan-
tului loc. Pantilimon Domide.
       După sfârşitul războiului civil Porcius întoarsă acasă unde
cu data Sebeş în 14 Septemvrie 1849 primi următorul ordin sem-
nat de colonelul Urban:
       «învăţătorul Porcius are să-şi ocupe deocamdată iarăşi pos-
tul de învăţăţor, şi va fi resplătit pentru serviciile sale prestate
între mari pericole«.
       Abia apucă să-şi reocupe însă postul când fu numit în ser-
viciul administraţiei civile, unde funcţionând în mai multe locuri
îşi atrase laudele superiorilor şi recunoştinţa poporaţiei. Astfel din
acel timp avem o declaraţie semnată în Beclean la 24 Decemvrie
1852 de către protopopul Vasile Silaşi împreună cit 31 reprezen-
tanţi ai comunelor din acel cerc şi întărite cu sigilele săteşti, în
care între altele la adresa lui Porcius se zic următoarele: «Dom-
nul Florian Porcius în anii în care ne-a guvernat ca subcomisar
cercual, în tot felul de oficii care se ţin de a sa sferă şi putere
adecă precum în cele politice aşa şi în cele ale cultului, a fost
cel mai drept, bun şi activ. Sub a M. O. D. guvernare poporul
şi-a zidit multe, bisericile ni s’au sprijinit după cădinţă şi şcolile
de predecesor pornite s’au adus la perfecţie. Dl Porcius a fost băr-
       ') Maghiari dinastici priviţi de conaţionali ca trădători.
       2) Aron Pumnul,
432
bătui doririlor, aşa cât de DSa sau batăr de unul asemenea, tot-
deauna suntem cei mai oftători«.
       Şi mai interesante sunt certificatele şi scrisorile de recunoş-
tinţă pe cari le-a primit în 1853 dela ofiţeri, particulari şi dela
sate pentru ţinuta sa şi pentru serviciile prestate poporaţiei grăni-
ţereşti. Din partea tuturor se constată acestea:
       După plecarea batalionului I în Ungaria, când mahinaţiunile
subversive ale rebelilor maghiari începeau să devină tot mai în-
drăzneţe şi agresive, atunci Porcius, stimat şi mult apreciat încă
înainte de revoluţie de poporaţia regimentului, o îmbărbătă şi o
determină pe aceasta să ţină la jurământul dat casei domnitoare
şi să nu dea ascultare elementelor, care încercau să amăgească şi
pe grăniceri şi să agite în favoarea rebeliunei. Iar când trupele
împărăteşti fură nevoite să se retragă în Bucovina şi teritorul gră-
niţeresc năsăudean era expus terorismului hordelor revoluţionare,
cari prigoneau şi maltratau mai mult pe preoţi şi învăţători, Por-
cius punându-şi în joc viaţa însuflă poporaţiei curaj, perseveranţă
şi nădejde sigură în apropiata schimbare a situaţiei. La procla-
maţia generalului Bem ca să fie strânse dela grăniceri toate armele,
aceştia la îndemnul şi sfatul lui Porcius predară numai puţine
arme vechi, iar pe cele mai multe le ascunseră. Tot periclitân-
du-şi viaţa informa el pe camarazi şi pe autorităţi în Bucovina
despre toate mişcările şi intenţiile insurgenţilor.
                                                 *
       S’ar depăşi cadrul acestor adnotări dacă aşi înşira aci toate
serviciile, pe cari Florian Porcius până la trecerea sa la pensie în
1877 afară de oficiu le-a făcut naţiunei precum şi patriei sale res-
trinse grănicereşti. Nenumăratele concepte rămase după dânsul
dovedesc despre activitatea sa pe toate terenele, desfăşurată fără
sgomot şi pretenţii, pentru care a şi primit sute de adrese şi
scrisori de laudă şi recunoştinţă. La timpul său şi la ocazii date
se va face amintire despre multiplele sale lucrări şi mai ales se
vor publica scrisori schimbate cu bărbaţi de ştiinţă şi fruntaşi ai
neamului nostru.
       Despre activitatea ştiinţifică, pe terenul botanic, desvoltată
de Porcius maicuseamă după 1877 nu aflu necesar să vorbesc
aci fiind de obşte cunoscută şi tratată în ziare şi reviste precum
şi în biografiile scrise şi publicate de profesorii Ambrozlu Cheţianu,
luliu Moisil şi luliu Prodan. Vreau să reproduc aci numai unele
pasaje din schiţa biografică alui Cheţianu:
      »Scriu din încredinţarea »Asociaţiunii pentru literatură română
şi cultura poporului român«, dar deodată şi din recunoştinţa ce
o datoresc regretatului Florian Porcius, întâiul nostru botanist,
care a tras brazdă nouă în ogorul înţelenit al ştiinţelor, şi peste
o jumătate de veac a ilustrat flora Transilvaniei, clădind în acelaş
timp temeliile botanicei româneşti.
      »Porcius făcea parte din generaţia mare a veacului trecut.
Atunci când Timoteu Cipariu, Oeorge Bariţiu, Alex. Papiu Ilarian,
lacob Mureşianu şi alţi bărbaţi aleşi erau preocupaţi de latinitatea
limbei şi de originea noastră romană, Florian Porcius aduna din
gura poporului român numiri de plante, dovezi de limbă incon-
testabile, şi urzea acea ştiinţă care alţii înainte de el nici n’au
încercat-o, şi prin care a făcut cinste, onoare deosebită neamului
nostru românesc.
      »Monument neperitor şi-a ridicat prin scrierile sale preţioase
şi prin descoperirea mai multor specii şi varietăţi de plante nouă,
care parte au fost numite de botanişti în onoarea lui, parte le-a
dat el nume, şi-i poartă prin urmare numele.
      »Herbariul însemnat ce-l avea şi-l-a îmbogăţit mereu parte
cu specii ce le-a recoltat el, parte cu altele crescute în localităţi
depărtate şi obţinute în schimbul plantelor culese şi uscate de
dânsul. Cu plantele sale a înavuţit multe herbarii europene. În-
deosebi a dăruit numeroase specii institutului botanic şi facultăţii
de medicină din Bucureşti.
      »Mulţi botanişti şi bărbaţi de ştiinţă au cercetat (în Rodna)
casa încărcată cu plante a învăţătorului Porcius, unde au fost
primiţi cu bunăvoinţă şi rară afabilitate. Toţi i-au admirat herbarul
bogat, aranjat cu îngrijire, i-au admirat temeinicia lui floristică, şi
s’au depărtat stăpâniţi de stimă şi respect faţă de el, muncitorul
onest, care şi-an câştigat nume de distins specialist, a îmbogăţit
ştiinţa botanică în general, şi în special a întemeiat ştiinţa botanică
românească care îi va fi totdeauna recunoscătoarei
      La 1896, aniversarea 80-a a naşterii lui Porcius a fost sărbă-
torită în Rodna cu o serie de serbări la care a luat parte multă
lume românească şi cu care prilej a fost felicitat de sute de so-
cietăţi şi personagii din patrie şi străinătate. Atunci scria părintele
Gherasim Domule:
       »Atât meritele sale câştigate pe terenul vieţii publice şi ale
ştiinţii, cât şi frumoasele şi înaltele sale calităţi persoale l-au făcut
cel mai iubit şi adorat om în întreg ţinutul fostei graniţe militare;
şi astăzi casa lui ospitală este cu drag cercetată de toată lumea
românească, ce trece pe aceste plaiuri romantice; iar figura pu-
rurea veselului şi neîntrecut amabilului > Moş Porcius* este cea
mai populară în întreg ţinutul, şi fala întregii românimi*.
       In anul 1871 Porcius a primit, conform hotărîrii împăratului
dela 13 Ianuarie, Ordinul coroanei de fier cl. III cu titlul de cavaler
puntru meritele sale ştiinţifice.
       In 1882 a fost ales membru activ al Academiei Române din
Bucureşti (secţia ştiinţifică).
       In 1905 Carol regele României i-a conferit medalia Bene
Merenti cl. I.
       Lucrări de ale lui Florian Porcius mai sunt:
       1.       Din Istoria fondurilor năsăudene. In «Revista Bistriţei«
An. 1903 Nr. 42.
       2.       Document despre starea pădurilor din Districtul Năsău-
dului. In «Foaia pentru minte, inimă şi literatură«. Braşov 1862
N-rile 42 şi 43.
       3.       Istoricul Districtului Năsăudean, publicat după un manu-
scris alui Porcius de dl V. Şotropa în «Arhiva Someşană* Nr. 9
1928 pag. 64.
       4)       Flora Districtului Năsăud — cu notiţe istorice relative la
Ţinutul Someşului. Discurs de recepţiune la Academia Română.
       5.       Diferite articole în Jahrbuch d. Siebenbiirgischen Karpaten-
vereins — Sibiiu.
                                             *
       Florian Porcius a răposat în 30 Mai 1906 şi a fost înmor-
mântat în cimitirul din Rodna, fiind de faţă o mare mulţime de popor,
care adânc impresionat asculta discursul funebru pe care advocatul
Gavril Tripon îl începea cu vorbele duioase: «Plâng ierburile şi
florile munţilor noştri că a plecat pe vecie dintre ele celce atât
de mult le-a iubit...* Iar la 1 Iunie prezidentul Academiei Române,
loan Kalinderu anunţa colegilor academician moartea lui Porcius
cu vorbele:
      »Am durerea să vă anunţ încetarea din viaţă a iubitului
nostru coleg Florian Porcius. Mult regretatul răposat s’a stins în
al 90-lea an al vârstei şi al 26-lea de când a fost ales membru
al Academiei noastre, pentru care a avut totdeauna o inimă caldă,
ca şi pentru neamul său, pe care l a servit ca profesor şi mai
târziu ca funcţionar superior administrativ. Atras de frumuseţile
naturei s’a dedat din tinereţe studiului botanicei ocupându-se mai-
cuseamă de plantele din ţinutul Năsăudului, de unde era originar
şi unde şi-a petrecut mai toată viaţa. Asupra acestora a publicat
o lucrare de valoare care a îmbogăţit Flora Transilvaniei cu mai
multe specii nouă. De atunci a mai dat la iveală câteva lucrări
şi a colaborat la Flora Dobrogei a neuitatului nostru coleg Dr.
Brândză. Odihnească în pace şi în veci neuitată fie memoria lui
Florian Porcius, primul botanist român de frunte de pe vremurU.
      In semn de omagiu şi recunoştinţă, la propunerea secreta-
rului general Dim. A. Sturdza, Academia a ridicat în Rodna o
frumoasă piatră comemorativă la mormântul răposatului »care a
trăit viaţă lungă dedicată ştiinţii şi virtuţii«.
        Locotenentul Petru Tanco
                                   1805—1891
      Iată un grăniţer de o modestie biblică, de o dragoste fără
seamăn de neam, de o corectitudine desăvârşită şi de o cinste
perfectă — un caracter de bronz. Petre Tanco s’a născut în co-
muna Monor, la anul 1805, a urmat şcoala militară din Năsăud
şi-l găsim Intre elevii eminenţi ai acestei şcoli în anal 1828 —
în cartea de aur1), adică cartea premianţilor, dimpreună cu Vasile
Naşcu şi Dumitru Vaida, acesta din comuna Poienile Zăgrii, care
mai târziu a funcţionat la agenţia austriacă din Iaşi, apoi înapoin-
du-se la Năsăud a adus cu sine multe cărţi şi reviste româneşti
din Moldova ca «Propăşirea® şi altele. Vaida fu apoi casier la fon-
durile şcolare grăniţereşti din Năsăud.
      Locotenentul Tanco a servit în regimentul de graniţă nă-
săudean până la desfiinţarea lui în 1851, când fu pensionat, trăind
apoi mai departe cu domiciliul în Năsăud.
      In cursul vieţii sale a stat în cele mai bune relaţiuni prieti-
neşti atât cu Vicarul Macedon Pop şi Vasile Naşcu, cât şi cu
Moise Panga, directorul şcoalei normale din Năsăud şi cu Vicarul
Grigore Moisil.
      Când în anul 1851 s’a desfiinţat regimentul şi s’a ales de
grăniţeri cel dintâi comitet numit «coinisiunea administratoare de
fondurile scolastice®, care avea să ia în primire averile şi fondurile
      ') Cartea de aur a premianţilor începând cu anul 1828 există şi astăzi
la actuala şcoală primară «Vasile Naşcu« din Năsăud, în care se trec şi acuma
şcolarii premianţi ai acestei şcoli.
•1437
  grănicerilor, pe care Imperatul, pr'in autograful dela 24 Ianuarie
  1851, le'a recunoscut ca avere adevărată ale grăniţerilor, având
  de acuma înainte libera voe să dispună ca ale lor — Tanco a
  fost şi el ales membru în această comisiune.
        In acest comitet sau comisiune erau — după cum am amintit
  şi în biografia lui V. Naşcu — în afară de acesta, şi Vicarul
  Macedon Pop, Moise Panga şi Locotenentul P. Tanco, acesta în-
  sărcinat în special cu purtarea socotelelor fondurilor.
        Despre toate hârtiile şi actele ce intrau la această comisiune
  s’a purtat un protocol (registru) de intrate în limba germană (in-
  titulat: Ehemaliges II Romanen Orenz-Infanterie Regiments-Schul-
  fonds-Verwaltung: Einreichungs-Protocoll. Ueber die von Zeit
  tu Zeit beziiglich des gedachten Fonds ergangenen und erwieder-
  fen Correspondenzen, angefangen im Jahre 1851). In acest pro-
  tocol se arăta şi modul cum s’au rezolvat afacerile. Acest protocol
  l-a purtat Naşcu dela 29 Februarie 1851 până la 1 Octombrie
  1855, iar de aici înainte Petre Tanco până la Decembrie 1861.
        Protocolul intratelor începe cu adresa Guvernului civil şi
  militar dirt 18 Februarie 1851, Nr. 3598 c. m. G. emisă în urma
  înaltei hotărîri a împăratului dela 24 Ianuarie 1851, în chestia
  desfiinţării instituţiei de graniţă, cu arătarea ce destinaţie este a
  se da'fondului de montur.
        După aceasta a urmat ordinul guvernului civil şi militar
  Nr. 10.000 din 6 Iunie 1851, în care s’a cerut proiecte amănun-
  ţite despre modalitatea administrării şi întrebuinţării ambelor fon-
  duri: de montur şi al fondului şcolastic.1)
        Ce priveşte socotelile, Tanco a început imediat să poarte
  toate socotelele despre capitalurile ambelor fonduri amintite aici.
  Pentru şcoalele confesionale naţionale — acestea înfiinţate din ve-
  niţele dreptului de cârciumărit de 3 luni — ţinându-le în exactă
  evidenţă, deşi numai pe hârtie, căci fondurile erau reţinute de
  fisc, care nu voia să le predea comisiei grăniţereşti. |
        In acelaş timp pe lângă că, împreună cu Născu concipiau,
  pufizau, purtau socotelile foastelor cuartire ofiţereşti, ş. a., Tanco
  purta şi corespondenţa cu pretura din Năsăud (Bezirks-Amt) şi
        ‘) Viaţa 1. V'. Naşcu de Dr. N. ŞIrnon, p. 58—59.
15
cu prefectura (Kreis-Amt) din Bistriţă, precum şi cu guvernul —
sub semnătura vicarului episcopesc din Năsăud, ca preşedinte.
       Foarte mari merite şi-a câştigat Locotenentele emerit Tanco,
care a urmărit ani de zile — deşi deocamdată iluzoriu — situaţia
fondurilor, cari încă nu erau în mâinile grăniţerilor. Comitetul
(comisia) a făcut ca fondul de montur — după vr’o câţiva ani
s’a mărit cu vr’o 40.000 florini, căpătaţi după multe intervenţii
dela erarul militar, ca despăgubiri pentru mondirile pe cari erarul
trebuia să le dea grăniţerilor, însă ei servind în mare parte cu
hainele lor.1)
       Prin energia acestui comitet, şi în special al locot. Tanco,
s’a putut salva fondul de montur şi nu a fost înghiţit de stat,
precum se intenţiona sub absolutismul austriac, între anii 1855—
1857, când pretura din Năsăud, străină şi duşmană, voia distru-
gerea acestui comitet — dar n’a reuşit.
       Tot acestui comitet, însufleţit de cea mai curată dragoste de
neam, este a se mulţumi, că hârtiile de stat, proprietatea fondului
şcolastic al tuturor comunelor grăniţereşti din Districtul Năsău-
dului, cumpărate încă din timpul existenţei regimentului de graniţă,
s’au înapoiat şi restituit comunelor.
       Apoi din fondul de montur, transformat prin hotărîrea co-
mitetului, în fond de stipendii (burse) a început a se împărţi sti-
pendii tinerilor studenţi grăniţeri* 2) pentru a forma o falangă pu-
ternică de intelectuali de toate categoriile, necesare, în prima linie,
ridicării ţinutului grăniţeresc.
       Numai graţie deosebitului interes pentru binele grănţerilor
s’au putut salva toate aceste fonduri şi a reveni iarăşi vechilor
şi adevăraţilor proprietari.
       Comitetul hotărî deci să dea stipendii cu începere dela 13
Martie 1852 şi pentru acest scop a ales 18 tineri. Dar fiindcă
fondurile le acaparase statul, cu tot protestă comitetului, stipen-
diile votate au rămas numai pe hârtie, căci numai pe hârtie erau
şi fondurile grăniţereşti. Comitetul administra fonduri fără a avea
un ban în cassă, căci ele erau încă în mâinile erarului, afară de
        *) Viaţa 1. V. Naşcu p. 47.
                             2) Vezi «Activitatea Vicarilor năsăudeni» de Macedon Pop, p. 67—71.
mb
fondurile şcoalelor comunale, ale căror socoteli le revizuia în fie-
care an. (V. Naşcu p. 60.)
       Totuşi purtarea acestor socoteli într’un mod aşa de «imaginar*
a fost de mare importantă şi folos mai târziu.
       Oricâte cereri se făcuse de comisia fondurilor la fisc, —
pentru rezolvarea chestiunei manipulării banilor din fondul de
montur şi împărţirea stipendiilor, şi ale altor chestiuni, — nu se
dedea nici un răspuns, totul era contra...
       Dar socotelile purtate de Tanco, după cum s’a dovedit în f
timp de mai bine de zece ani, consunau până la un crucer cu '
socotelile pe care le purta statul.-                              '—■
       «Basele acestor fonduri au fost astfel puse, că nu se puteau
răsturna cu o singură lovitură şi vrând-nevrând organele admi-
nistrative erau silite a recunoaşte legalitatea şi îndreptăţirea fon-
durilor ca organ administrativ şi dătător de ton în administrarea5^
veniturilor fondurilor*. (V. 1. V. Naşcu p. 63—4.)
       Tanco a fost ales, dimpreună cu Naşcu, şi în »comisia de
încredere« a grăniţerilor de pe lângă «comisia de predare* ale
averilor grăniţereşti, care avea de preşedinte pe Generalul Pock.
(V. Naşcu 1. c. p. 445.)
      In anii 1861—62 locotenentul Tanco era casierul «Reuniunei
de citire*, adică a Casinei române din Năsăud — casină care era,
se pare, o continuare a vechii casine (Casino-Verein) grăniţereşti,
ce se întemeiase în 1857. »Raţiunea«, adică darea de seamă era
făcută lunar de Tanco, plata taxelor (cotizaţiilor) se făcea regulat
de membrii ei şi restanţe erau sume neînsemnate.1).
      Probabil că acest »Casino-Verein« era mult mai vechiu, din
timpul Regimentului grăniţeresc, dar ne lipsesc astăzi, datele necesare.
      Sediul casinei era — ca şi azi — în actualul local cu un
etaj al «Otelului Rahova«, care a fost clădit în anul 1814 şi care
şi pe timpul Regimentului servia ca ospătărie şi otel.* 2)
      Casina aceasta, sub numele de «Reuniunea de lectură« există
şi astăzi şi ar avea deci vechimea de 75 ani (f. 1861),,| sau de
7Q ani, dacă am lua anul 1857.
      ') Dr. N. Şimon: Istoricul casinei din Năsăud. Manuscris în colecţia I.
Marţian — din Arhiva Muzeului năsăudean.
            2) V. Şotropa în »Năsăudul de altădată», în »Arh. Som.« Nr. 19/1936;p. O.
îl
440
       Dela locot. Tanco ar fi rămas multe acte -şl scrisori, cari
astăzi nu se mai găsesc şi regretăm că nu putem să-i facem o
biografie mai amănunţită.                                      .
     : Tanco a ţinut la şcoalele din Năsăud şi la alte şcoli speciale
doi nepoţi orfani, pe Paul şi pe Teodor Tanco din Monor, al
cărpr tată a fost ucis de Unguri în revoluţia din 1848. Teodora
devenit învăţător la şcoala trivială din Monor, iar Paul, după stu-
, diile universitare la Viena şi Graz, unde luă doctoratul în mate-
matici, fu numit, în 1873, profesor la liceul ţiin Năsăud. Paul dim-
preună cu alţi câţiva vrednici profesori a pus temelia fâimoasei
societăţii de împrumut şi păstrare »Aurora« din Năsăud1), care
există şi astăzi, având o vechime de 63 ani, al cărei casier şi stâlp
neclintit a fost aproape toată viaţa lui dimpreună cu alţi câţiva
vrednici grăniţeri, cari merită tot respectul şi cinstirea noastră.
       Pentru marile sale merite Locotenentul pensionar Petre Tanco
este vrednic a fi pus alăturea cu ceialalţi mari grăniţeri nâsăudeni.
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     îl i
îl
i '>• ') Aurora este adevărata bunică a tuturor băncilor populare din vechiul
Regat
                   Ioachim Mureşianu
                             1832—1903
                                ■ .ii , " t =
         Un distins fiu al graniţei năsăudene, cu o frumoasă cultură
    şi temeinice studii juridice şi primul jurisconsult al ţinutului nostru,
    unul din marii luptători pentru drepturile grăniţerilor, la recâşti-
    garea cărora a contribuit foarte mult — a fost foachim Mureşianu.
         El s’a născut la 8 Septembrie 1832 în comuna Rebrişoara.1)
    După actul său de'naştere, emis1'de preotul Origore Pop (la
    23 Decembrie 1850), tatăl lui Ioachim se numia Ioan, iar mama
         >) Aceacta biografia s’a făcut după actele personale şi originale a lui
    Ioachim Mureşianu, ce se păstrează în arhiva «Muzeului năsăudean», şi din alte
       izvoare.
442
      lui Maria, din Rebrişoara, Compania- a 8-a, divisionul al 4-lea.
      Tatăl său era agricultor şi (în 1856) era făt (cu decret) la biserica
      din localitate şi frate cu Iacob Mureşianu, fost profesor la gim-
      nasiul catolic din Braşov şi Redactor al »Gazetei Transilvane* şi
      al »Foii pentru minte, inimă şi literatură*, cari apăreau în Braşov
      (vezi biografia acestuia), — deci era unchiul lui loachim. Ioachim
      a urmat şcoala militară (C. R. Militaer-Oberschule) din Năsăud,
      terminând — în 1846 — clasa a IV-a cu reâultat bun. Directorul
      şcoalei era pe atunci Moise Panga, iar Macedon Pop (vezi acesta)
      catechet.
            Dorind a urma înainte o şcoală mai superioară, îi s’a permis
      de către comanda Regimentului de graniţă din Năsăud, să con-
      tinue studiile la liceul (K. Gimnasium) din Braşov, înfiinţat de
      abatele Anton Kpvacs, profesor fiind la acest liceu şi Iacob Mu-
      reşianu, unchiul lui Ioachim, care l’a şi ţinut la dânsul câţiva ani
      şi în toate clasele (1847—1850) a fost elev eminent.
            Dar loachim în timpul cât a stat în Braşov a urmat — tot
      cu succes eminent — şi o şcoală tehnică, care se numia: »Kron-
      stădter k. k. Normal Zeichen-Schule«, unde se preda: »Die Ele-
      mentar Vortraege iiber Geometri'e, Mechanik und biirgerliche Bau-
      kunst*, al cărei director era Gottfried Thomas, iar profesor Ştefan
      Emilian (Kertesz), român, care mai târziu fu profesor la universi-
      tatea din Iaşi.
            In toamna anului 1850 loachim plecă la Blaj,, pentru con-
      tinuarea acolo as studiilor liceale.1) Intre tinerii cărora Comisia
      fondurilor grăniţereşti năsăudene — în adunarea dela 13 Martie
      1852 — hotărîse a da stipendii- tinerilor grăniţeri, a fost şi Ioachim
      Mureşianu, pe atunci în cl. VII liceul din Blaj. Dar n’a primit,
      căci fiscul nu voia să dea nimic din fondurile grăniţereşti, pe
      care el le administra prin abuz.
            In Blaj urmă clasa a VII şi VIII în anii 1851 şi 1852, având
      ca director pe Constantin Alutan, vicar general. In Septembrie
      1852 îi se elibera »Testimoniu de maturitate«, cu nota »prima cu
      eminenţie distinsă*. Certificatul acesta este semnat de Alexandru
      Şterca Şuluţ, episcopul Făgăraşului, de Gabriel Dorgo c. r. comisar
            >) Conform paşaportului Nr. 44 emis de Comanda Regimentului 11 de
      graniţă şi a unui certificat de sănătate.
443
       cencual şi referent guvernial, apoi de Directorul Gavrll Popp, de
       Sitnion S. Mihalli profesor gimnasial şi actuar cons. (mai târziu
       profesor de ştiinţele naturale la liceul din Craiova) şi de alţii.
             loachim Mureşianu «studinte abituriente« din Blaj, printr’o
       petiţie (suplică) dela 8 Octombrie 1852 către »Venerabilul Sânt
       Consistoriu«, scrie: «în starea mea cea critică şi aducândă la des-
       perare* cere un stipendiu pentru teologie la Viena, «cu genunchii
       plecaţi rog să nu mă lăsaţi a mă neferici acum, când după multe
       lupte cu necazul, mai mi se apropie finea studiatului, să nu de-
       miteţi a se îngropa aşa uri talent, cu carele eu mă simţesc dotat
       dela Atotputintele creatoriu«... »să aveţi îndurarea a-mi conferi
       vreun stipendiu, din cele 6 ale nemuritorului Doctor de Ramontza,
       care s’au cerculat pentru 6 jurişti« (stipendiile aceste la drepturi
       era de 80 florini, moneta convenţională, pe an)... »sau ca supple-
       ment unui stipendiu de Politehnică în Viena, sau ca subsidiu, cu carele
       să pot absolvi drepturile în patrie, cu a căror absolvire pot ab-
       solvi şi teologia, fiind convins cumcă şi un preot atâta lipsă are
       de drepturi, câtă şi un mirean, şi din contră mireanul atâta lipsă
       de teologie ca şi un preot, dacă voesc a fi bărbaţi de stat în în-
       ţelesul cel adevărat*. «In fine zic cu cea mai supusă umilinţă «Indu-
       raţi-ve spre mine«, de vreme ce din această binefacere î-mi prevăd
       toată fericirea şi în caz din contră nefericirea pe viitor, carea din
       urmă e legată cu dauna publicului întreg*. Şi încheie: »numindu-vă
       cu gloriosul nume de: Patroni ai celor fără de ajutor şi Părinţi
       ai celor năcăjiţi până la desperaţiune*.1) Cererea era însoţită de
       13 accluse. Pe suplică e notat în urmă că «aceasta suplică o am
       scris în o desperaţiune extremă, când dupăce absolvisei ginmasiul
       în Blaj şi după ce dederăm esamenul de maturitate, mă dusei prin
       Sibiiu ia Braşov, de unde mă întorsei ear la Blaj*.
             La această suplică îi s’a răspuns că nu i s’a putut «deferi*,
       adică nu i s’a aprobat stipendiu.2)
             >) Din actele sale la «Muzeul năsăudean«.
             2) Am reprodus această petiţie ca să se vadă cu ce greutăţi se lupta
       un tiner grăniţer, care terminase liceul cu cea mai mare notă: «prima cu
       eminenţie distinsă«, care n’avu noroc nici de stipendiul grăniţeresc, nici de
       cel din fondul Doctorului Ramonţai, cu toată situaţia sa de eminent în studii,
       dar ajuns la desperare din lipsa de mijloace de existenţă.
444 4
            In Octombrie: 1852 se înscrie, Ia Academia c. r. de drepturi
      din Sibiiu (care se numia oficial: »K. k. Hermannstădter Rechts-
      akademie® — mai înainte îi se zicea: »Siebenburgisch săchsische
      Rechtsakademie«) — unde a urmat deci în »Caesaro regiae Aca-
      demiae Cibiniensis® în anii 1852—53 până în 1854—55 (trei ani),—
      după cum arată certificatul de absolvire cu obiectele şi clasificaţia,
      Nr.. 111 — dela 28 Iulie 1855.
            In lunile August şi Septembrie 1853 a avut şi o mică slujbă;
      diurnist la c. r. subcomisariat din Cisnădie, iar dela 1 Noembrie
      1853 până la finele lui August 1855 a fost concepist-practicant în
      cancelaria advocatului loan Poleschensky din Sibiiu, cu salar,
      lucrând câte cinci ore zilnic, cu succese foarte bune (conform
      certificatului, liberat de amintitul advocat, dela 8 Septembrie 1855).
            Cu o petiţie dela 5/17 August 1855 Ioachim cere Capitolului
      din Blaj un stipendiu de 300 fl. m. c., pe când era în anul al
      IlI-lea la drept în Sibiiu, pentru ca să poată urma anul al IV-lea
      la universitatea din Viena. Probabil că nici atunci nu i s’a »de-
      ferit« stipendiul cerut,, căci în Octombrie 1855 Ioachim plecând
      Ia Viena, a primit prin Vasile Naşcu dela Comisia fondurilor gră-
      niţereşti din Năşăud 100 fl. v. a. şi astfel este primul student
      grăniţer, care a primit un ajutor cu care să-şi poată continua stu-
      diile la Viena.
            In anul 1856 a urmat semestrele I şi II la facultatea juridică
      şi de ştiinţe de stat dela universitatea din Viena (conform Abso-
      lutoriului Nr. 3002 31 Iulie 1856 Nr. 314). Conform »Index lec-
      tionum® dela aceasta universitate a urmat foarte diligent lecţiile
      în anii 1855/56 şi 1857 semestrul de iarnă.
            La 25 Septembrie 1857 fu numit concipist ministerial în
      Biroul Redacţiei jurnalului de legi (Reichsgesetzblatt) ca conre-
      dactor (al 2-lea redactor) pentru traducerile în limba română din
      acel jurnal, cu salarul de 800 florini şi 200 fl. indemnizaţie de
      locuinţă, în care funcţiune a lucrat până la 1 Mai 1860.
                                        *
            Pentru prima oră Ioachim Mureşianu, ca student la Sibiiu,
      întră în relaţiuni cu Vasile Naşcu (în 1854), când ceru dela Co-
      misia fondurilor un stipendiu. Deoarăce guvernul ardelean nu voia,
      intenţionat, să dea stipendiile, de care comisia fondurilor grăni-
                                                                                445,
       fereşti avea să dispună, Ioachim îşi repeta mereu cererea şi astfel
       se produce o îndelungată corespondenţă între dânsul şi Naşcu.
       Acesta într’o scrisoare, dela 6 August 1855 îi scrie între altele:
       »Eu unul nimic poftesc mai mult în viaţă-mi şi mai cu sete, ca
       să te văd Doctor de jură — aici în Năsăud — atunci bucuros
       zic — bucuros vreau să mor«.
             Şi de aici se vede ce nevoie mare aveau grăniţerii de un
       jurisprudent, care le lipsia şi cât de mult ţineau ei să dea stipendii
       tinerilor pentru a-şi forma o falangă de intelectuali de toate ca-
       tegoriile.
             In mai multe scrisori Naşcu îi dă a înţelege nevoia de a se
       compune diverse petiţii, memorii, etc. în chestia drepturilor grăni-
       ţereşti pentru a fi înaintate guvernului, ministeriilor, împăratului...
       care toate trebuiau juridic bine documentate.
             Urmând ca Comisiunea fondurilor să facă o »remonstraţiune«
       către împăratul, pentru care trebuia să se redacteze, sau complec-,
       teze un important memoriu, Ioachim îi arată lui Naşcu (într’o
       scrisoare mai lungă, dela 28 August 1855, din Sibiiu) ce şi cum
       ar trebui să se procedeze şi într’un mod foarte bun. Acest me-
       moriu s’a şi predat Imperatului, în 1856, prin vicariul Macedon Pop.
             In adevăr Naşcu avea mare încredere în talentul lui Ioachim,
       cum nici nu s’a înşelat şi cum s’a şi dovedit apoi prin multele
       petiţii şi memorii ce a redactat.
             Aceasta a fost prima ocazie când Ioachim a intrat mai adânc
       în chestiunile grăniţereşti, care s’au desvoltat din ce în ce mai
       mult, devenind şi dânsul unul din marii luptători ai grăniţerilor
       alăturea de Vasile Naşcu şi de alţii.
             In anul 1858 Ioachim reîncepe corespondenţa, întreruptă câtva
       timp, cu Naşcu, printr’o lungă scrisoare dela 8 August a. a. (când
       Ioachim era atunci »concepist« în Ministeriul de Justiţie), din care
       extragem următoarele: «Interesul material al ţinutului nostru e pentru
       noi interes moral, pentrucă ne-am bucura şi ne-am ţinea fericiţi,
       dacă am putea contribui noi cu puterile noastre, ca să câştige cele
       de câştigat şi11 să departă cele1 de depărtat. D-Ta ai zolit destul
       atât pentru tot ţinutul, cât şi pentru singurari... Aş cugeta dar,
       că acum ar fi ordinea (rândul) a noastră sau mai bine am fi să
       venim noi în şirul celor ce nu-şi cruţară nici comoditate, nici
     m
     odihnă şi nici sănătatea numai spre a putea ajuta totului. Eu din
     parte-mi mă ofer a mişca toate pietrile, precum nu le-au putut
     mişca alţii, spre a câştiga rezultatul ostenelelor de atâta sumă de
     ani. Fiind eu stătător aici la izvor, aşi putea şi pe cale de proces
     să umblu în treaba fondurilor şi alte lucruri publice ale ţinutului
     nostru. In urma urmelor nu aşi cruţa nici spesele din al meu,
     numai aşi căuta să am amână documente şi pe lângă acestea o
     istorioară a ţinutului dimpreună cu drepturile şi obligaţiunile lui
     in mod cronologic. Până când s’ar putea face aceasta, adică în
     vr’un an de zile, până atunci poate mă voi scutura şi eu de pasive
     şi apoi ca informat din fir în păr, aşi porni cu mâini şi cu picioare.
     Numai informaţiunea ar căuta să fie bună«. In urmă îl roagă pe
     Naşcu să-i permită în viitor a-1 numi unduu, această numire părân-
     du-i-se mai exprimătoare de încredere unul in altul, ear lui să-i
     zică nepot şi tu, că aşa se cuvine dela cel mai bătrân«... (Viaţa
     L V. Naşcu, p. 147.)
          Naşcu îi răspunde de asemenea printr’o scrisoare lungă,
     dela 29 Noembrie 1858, spunându-i între altele: »Cu adevărat, că
     după etate mi-ai fi oarecum nepot... acum fie cum va fi, aşa să
     fie pe viitor: »Măi nepoate« şi »Uncheşule«. Apoi »Planul ce ni
     l-ai făcut a compune o istorioară a ţinutului dimpreună cu drep-
     turile şi obligaţiunile lui în mod cronologic — e bun şi-l vom
     urma«... »ar fi timpul a se deslega... acel nod, dela care atârnă
     toate celelalte, adică: fost-a Districtul Rocnii înaintea înfiinţării
     graniţei liber, au cum?... fiindcă pe cât vedem din cursul trebilor
     acestora, de deslegarea nodului aceluia e strâns legată şi ceea a
     fondurilor noastre«. Apoi scrie că a înţeles, că s’ar fi instituit o
     comisie din 3 miniştri spre a studia lucrarea Comisiunei fondu-
     rilor din anii 1852 şi 1853 pentru noi, — însă fără noi.
          »Din partea comandei supreme a armatei, ar fi în interesul
     foştilor grăniţeri dl maior s’au vicecolonel Ludwig Schrott, fost
     căpitan în regimentul nostru, în anii 1844—49, — acuma în Viena
     şi referent militar în cauzele grăniţereşti la comanda supremă din
     Viena, — bărbat cult şi abil, însă nu cred să fie versat cu dea-
     măruntul în istoria regimentului nostru şi mai vârtos, că din partea
     procuraturei financiare vor fi câte pocituri pe lume în contra
     noastră, mai ales fiind acolo bărbaţi tot din sânul amicilor noştri
                      m
       teutoni, cari îşi mână ţara lor, cea urzită de advocaţii lor: Schuller,
       Schnell, Eder, Engel şi alţii în contra Românilor: »că aceştia nu
       ar fi avut după Aprobate şi Compilate nici un drept de proprie-
       tate*!!! »Din partea politică şi militară, Stokera şi Schottl (căpitan-
       auditor din regimentul de graniţă, om foarte cinstit şi prietin alui
       Naşcu) pe baza documentelor prezentate au sprijinit cauza grăni-
       ţerilor şi au respins toate pretenţiunile şi ideile din partea c. r.
       camerii puse*... In urmă îl roagă să se intereseze şi informeze
       acolo... şi-i mai enumeră o serie de acte... (Din Viaţa 1. V. Naşcu,
       p. 151—52).
                                          * -
             In 1860 (Noembrie) fiind trimisă o deputaţiune grăniţerească
       la Imperatul în chestiunile averilor, Naşcu a telegrafiat lui Ioachim,
       care era atunci adjunct la tribunalul comercial din Pesta, să-şi iea
       concediu pentru a însoţi deputaţiunea la Viena. Avea nevoie de
       dânsul.
             întâlnirea lui cu deputaţiunea iată cum o descrie Ioachim:
             ...»înlr’o seară (3 Dec. 1860) soseşte la Pesta Vasile Naşcu,
       arhivă vie de pie memorie în cauzele grăniţereşti, şi aduce cu sine
       o pereche de desagi plini de scrisori şi mai vechi şi mai nouă
       (asta ne aminteşte cum odinioară nemuritorul cronicar Oeorge
       Şincai, îşi purta manuscrisul faimoasei sale cronice şi diferite acte
       de asemenea într’o pereche de desagi). In vr’o două zile şi două
       nopţi, cât petrecu Naşcu în Pesta, se tocmiră scrisorile şi se făcură
       primele liniamente la suplica cătră Maiestate, (cu ajutorul lui Ioa-
       chim). Din scrisori şi mai ales dintr’un fragment al auditorului
       Iosif Schottl şi al pretorului Stockera se văzu, că toată proprie-
       tatea grăniţerilor era trasă la îndoială, după principiile, că pământul
       grăniţerilor este feud militar, sau pământ cătănesc, pentru a cărui
       usufruct sau folosire, grăniţerii au făcut servicii militare până când
       i-a plăcut domnitorului, ca domn de resbel (Kriegsherr) şi prin
       urmare ca domn al pământului, reprezentat prin organele erariului
       militar. Aşa sta1 cauza la începutul lui Decembrie 1860« i).
             Naşcu îl luă şi pe Ioachim la Viena. La 13 Decemvrie 1860
       deputaţiunea fu primită în audienţă de împăratul, căruia îi pre-
             ■) Din articolul publicat de I. Mureşianu în «Gazeta Transilvaniei* din
       1,007, Nr., 241: »0 reprivire preste câţiva ani. ai Districtului Năsăud în 1872«.
    dete faimoasa petiţie, pe 19 coaie, cu 35 anexe, publicată apoi
    în traducere românească, în »Foaia pentru minte, inimă şi lite-
    ratură* din Braşov, 1862 Nrile 12—14 (a se citi şi în biografia lui
    Or. Moisil şi alui V. Naşcu). Pentru primirea rezoluţiei împărăteşti
    Naşcu a rămas în Viena, iar deputaţiunea a plecat acasă.
          Năsăudenii însă îl doriau pe loachim să-l aleagă ca funcţionar
    în administraţia noului District al Năsăudului, ce se înfiinţase. De
    aceea Naşcu îi scrise la 25 Octombrie 1861 lui loachim la Pesta
    să se gătească «spre a mă petrece pe conto meu până la Năsăud«.
    şi trgcând prin Pesta îl şi iea cu dânsul sosind la 7 Noembrie
    în Năsăud.
          Noul district al Năsăudului era acuma cu totul schimbat.
    In toate oficiile erau numai funcţionari români şi numai limba
    oficială românească şi loachim trebuia acuma să fie numit într’o
    funcţiune principală în noul District. Dar pe la finele lui Decem-
    brie »nepoţeIul« lui Naşcu dispare din Năsăud, pentru a se înapoia
    la Pesta. In adevăr într’o scrisoare dela 6 Ianuarie 1862 loachim
    îi arată lui Naşcu diferite cauze ale plecării, între cari şi «con-
    fiscarea* ziarului »Concordia« din Pesta şi neregularitatea apariţiei
    şi că earăşi a intrat în redacţia foii »Concordia«, unde a fost şi
    mai înainte«.
          Naşcu îi răspunde îndată, că l’a surprins mult dispariţia lui,
    că oamenii de aici voiau să-i dea «lin post cuviincios*... dat- ne-
    fiind Căpitanul suprem aci, nu s’a putut face numirea... «Grăniţerii
    au mare încredere în el, mai mare decât în toţi diregătorii din
    District. Acuma gândeşte-te ar putea exista sedria geherală fără
    jurişti români (căci de alte naţii am căpăta câţi ne-ar trebui), fără
    a ne periclita limba şi autonomia?* (Viaţa I. V. Naşcu p. 434—35.)
          In Februarie 1862 loachim făcu cenzuta de advocat din legrle
    Ungariei, conform diplomei In. Curie din Pesta, delâ 25 Februarie
    1862 (Nr. 231).                                '        1
          Mare bucurie a produs grăniţerilor când aflară, că loachim
    a făcut examenul1 de advocat. Aturtci fruntaşii gtăhiţerilor i-au
    trimis o scrisoare de bucurie şi de felicitare, căci loachim a fost
    primul advocat eşit din sânul lor. In această scrisoare din Năsăud,
    dela 8 Aprilie 1862, citim între altele: «Cu bucurie primirăm ştirea
    a fi depus examenul de advocat, de care chiar astăzi au lipsă
        Românii, ca de pânea de toate zilele?... Iscăliţi: Vicariul Or. Moisil,
        Naşcu, Lica, Moşu Porcius, Marian... »Despre partea borgovenijor
        deosebit eşti dorit a fi în mijlocul nostru: B. Buzdug, jude de
        cerc; Purceilîa, căpitan; Giril Dan, jude; Theodor Buzdug, proto-
        presbiter; loan Buzdug, paroh; lacob Ghiţă; lacob Rinziş, loc.
        primar*. (V. Naşcu p. 450—51.)                             . .
              In Iulie 1862 Ioachim făcu şi cenzura din legile cambiale
        ale Ungariei, conform diplomei In. Curţi apelative cambiale din
        Pesta dela 8 Iulie 1862 (Nr. 4651).
               încă în lupţi lui Mai 1862 Ioachim fu numit protonotar al
         Districtului Năsăud, cu decretul emis de Căpitanul suprem dela
         5 Mai 1862 (Nr. 245); mai apoi întâiul asesor provizor Ia sedria
         generală a Districtului, iar dela 15 Februarie 1863 ca jude singular
         pentru întreg Districtul Năsăud, (dela 29 Octombrie 1863 până
         la 6 iunie 1865, cu puţină întrerupere şi ca substitut al Preşe-
         dintelui Sedriei generale până la 5 August 1867 (cu salar de
         840 fl. anual).
               In iarna anului 1862, pe. când era asesor la judecătoria dis-
        trictuală fu trimis la Viena dimpreună cu V. Naşcu şi Calistrat
        Tofan, la lmperatul în chestiunea fixării liniei de demarcaţiune a
        terenului de ceartă dintre grăniţeri şi Saşi şi în alte chestiuni de
        regulare de posesiuni (Munţii revindicaţi, ş. a.). Petiţia cătră Im-
        peratul (in chestia cu Saşii) a fost compusă tot de Ioachim şi
        scrisă pe 46 coaie, cu 77 anexe şi trata despre dreptul de pro-
        prietate ale grăniţerilor din comunele Rebrişoara, Nepos, Feldru şi
        11 va mică, asupra terenului de ceartă din timpurile cele mai vechi
        (de sute de ani) şi s’a arătat în această petiţie că linia, trasă altă
        dată de Papp Alajos este bazată pe o copie falsă şi deputăţia se
        roagă a se trimite o comisie împăciuitoare, etc., Petiţia a fost_pre-
        dată la 10 Decembrie 1862, iar la 15 Ianuarie 1863, au foşt primiţi
        ; îa audienţă la împăratul, după care Ioachim s’a înapoiat la Năsăud,
        transpunând lui Naşcu plenipotenţa sa specială, cu data de 22 Ia-
        nuarie 1863. (V. Naşcu, p. 468—69).
          In anii 1863 şi 1864 loachim a fost trimis ca reprezentant,
    ca deputat, al Districtului Năsăud în dieta transilvană la Sibiiu şi
    aici a fost şi secretar al dietei.
          Ca deputat a fost ales apoi şi pentru dieta din Pesta.
          Infiintându-se judecătoriile regeşti a fost numit preşedinte
    al tribunalului din Năsăud. In curând fu însă mutat la Alba-Iulia,
    tot ca preşedinte, dar loachim a refuzat declarând că nu vrea să
    părăsească Năsăudul şi a plecat din justiţie deschizându-şi can-
    celarie advocaţială în Năsăud.
          In Septembrie 1865 loachim fu delegat de comisia fondurilor
    şcolastice ca membru în deputaţiunea la împăratul, în chestia mun-
    ţilor aşanumiţi revindicaţi, condusă de Macedon Pop, prepozitul
    capitlului diecesan din Gherla. (Adresa Nr. 429 dela 14 Septembrie
    1865 semnată de Grig. Moisil). (Revista Bistriţei An. 1903 Nr. 23.)
          Joachim a funcţionat apoi ca Preşedinte la Sedria generală (tri-
    bunal) a Districtului,1) conform decretului Căpitanulni suprem dela 12
    August 1867, Nr. 567 (cu leafa de 1C00 fl. anual) în acelaş timp
    ţinând şi locul de Vicecapitan districtual.
          La 15 Mai 1871 căpitanul suprem comunică lui loachim, cu
    Nr. 185, că dela 1 .Ianuarie aceluiaşi an salarul îi s’a ridicat la
    1200 fl. v. a. conform legii X din 1871.
          In anul 1872 Căpitanul suprem Alex. Bohăţel îi comunică
    lui loachim, că a fost ales fiscal municipal (districtual). Decretul
    Nr. 42—28 I. 1872.
                                            *
          Ca advocat în Năsăud, după anexarea Districtului românesc
    al Năsăudului la cel săsesc al Bistriţei — sub numirea de comi-
    tatul Bistriţa-Năsăud — în 1876, loachim fu numit şi secretar al
    fondurilor grăniţereşti, fiind totodată şi membru al comitetului şi
    al comisiei administratoare a fondurilor, în care calitate a func-
    ţionat până la încetarea lui din viaţă.
          In marele proces alifondurilor cu familia Kemeny şi erarul
    loachim a fost-reprezentantul fondurilor. (Vezi la biografia lui Grig.
    Moisil.)
                                            *
           ') Sedriei îi se zicea pe atunci şi Judecătorie colegială.
                        m
             loachim Mureşianu în dragostea lui cea mare pentru ridicarea
       bunei stări a grăriţerilor s’a gândit încă de prin anul 1871 la
       cooperaţie. Ideile cooperaţiei începură a se discuta pe atunci în
       Ardeal şi cu deosebire în Districtul Năsăudului şi în adevăr aceste
       idei s’au şi cristalizat şi înfăptuit în două instituţii economice, loachim
       Mureşianu a lucrat stăruitor, dimpreună cu Macedon Grigoriţâ,
       notarul de atunci al comunei Năsâud la statutele aşa numitei
       »Reuniuni de credit, anticipaţiuni şi păstrare«, care după aprobarea
       statutelor de cătră guvern, la 18 Noembrie 1872, şi-a început activi-
       tatea la 1 Iunie 1873, preşedinte fiind ales iniţiatorul, doachim
       Mureşianu.
             O a doua instituţie numită Aurora «societate de împrumut
       şi păstrare*, a fost înfiinţată de tinerii profesori ai gimnasiului
       superior grăniţeresc din Năsâud. Statutele »Aurorei« au fost apro-
       bate de guvern la 27 Decembrie 1873, începându-şi îndată acti-
       vitatea.
                                          *
             loachim Mureşianu a fost un mare bibliofil şi a posedat o
       bogată bibliotecă şi valoroase acte, documente, manuscrise ş. a.,
       cari toate au fost dăruite de fiul său Artene Mureşianu, fost ju-
       decător în Năsăud — decedat în anul l<j^£ — «Muzeului nă-
       săudean«, unde se păstrează.
             loachim Mureşianu a fost un asiduu colaborator la «Gazeta
       Transilvaniei* şi la «Foaia pentru minte, inimă şi literatură*, amân-
       două apărute în Braşov. Din multele articole însemnăm aici câteva:
             1)       Despre Românii din Viena în anul 1857—58. (F. p. m. i. 1.
       din 1858.)
             2) Românii din Dieta Ungariei. (F. p. m. i. 1. din 1861.)
             3)       Naţionalitatea şi întemeierea ei din dreptul statului (Manu-
       scris).
             4)       Românii dintre Tisa, Şiret şi Carpaţi în anul 1861. (Manu-
       scris.)  ii.ii                                                l
             5) Pentru popor în causa naţionalităţii. (Manuscris.)
             6)       O reprivire preste câţiva ani ai Districtului Năsăud («Ga-
       zeta Transilvaniei* Nr. 241 din anul 1907.)
             7) Earăşi în causa naţionalităţii. (Manuscris.) ş. a.
 m
          loachim a fost, de când a venit in contact cu fbndurile gră-
    niţereşti, cel mai devotat apărător, în special al fondurilor centrale
    şcolastice şi al celui de stipendii — căci însuşi simţi încă din
    tinereţele sale, ce mare bine este când tînărul fără mijloace poate
    avea speranţe, că cu un stipendiu să-şi asigure o existentă şi să
    poată lucra pentru ridicarea ţinutului, a terii şi a neamului său.
          De aceea loachim a crezut, că este dator să apere şi să
    servească aceste inrerese ale grăniţerilor şi considera apărarea
    lor ca o adevărată mândrie şi de aceea în tot timpul, până la
    sfârşitul vieţii sale serviciile lui sincere şi desinteresate i-a ţinut
    încordate forţele sale.
          Meritele lui pentru câştigarea averilor şi drepturile grănitereşti
    sunt tot aşa de mari, ca şi a celorlalţi vrednici grăniţeri creatori.
          El se simţea mândru să fie membru al comisiunel şi al co-
    mitetului fondurilor până la adânci bătrâneţe.
          loachim era pătruns de adevărul, că este mai greu a păstra,
    decât a câştiga un lucru, căci se temea ca luptele cele atât de
    dârze şi îndelungate ale marilor grăniţeri, să nu fie zădărnicite
    de generaţiile ce vor urma. Şi tot de aceea era îngrijorat să' nu
    se înstrăineze sau vândă nici un petec din moşiile grăniţereşti,
    menţinând cu tărie acest principiu până în ultimele momente ale
    vieţii sale şi lăsându-le ca un testament urmaşilor grăniţerilor.
    Unirea, concordia grăniţerilor o doria să rămână vecinică.
          Prirt temeinicele lui cunoştinţe juridice, nenumeratele lui petiţii,
    memorii etc. au fost întotdeauna încoronate de cele mai bune
    succese,
          loachim Mureşiânu a fost un caracter integru, independent
    în convingerile şi lucrările sale, zelul şi devotamentul lui mergeau
    până la jertfirea de sine numai ca fondurile să prospereze, să
    dăinuiască cinstit şi să-şi împlinească mereu cu cinste şi complect
    marea menire culturală şi naţională pentru care marii grăniţeri
    le-au creat.
                       i         i       Jr                           ii
               ARHIVA SOMEŞANĂ
           REVISTĂ ISTORICĂ - CULTURALĂ
           Nr. 21
    Contribuţii la istoria bisericească
                                             Vi rgi I Şotropa
         Intre multele şi diversele sguduiri prin care a trecut dela 1698
    biserica românească unită cu Roma, a fost şi acţiunea pornită pe
    la mijlocul secolului XVIII împotriva unirii de către popii Ion din
    Aciliu şi Ion Molnar din Sad numit şi popa Tunsu, dar maicu-
    seamă de către călugărul Sofronie. Causa unirii era serios pericli-
    tată, căci agitatorii fanatici reuşiră să răsvrătească poporaţiunea
    contra preoţilor uniţi şi să scoată pe mulţi dintre aceştia din biseri-
    cile şi parohiile lor. Urmând şi acte de violenţă contra autorităţilor
    publice şi a proprietarilor de pământ, curtea din Viena în Martie
    1761 numi o comisiune care avea să examineze şi să rezolve
    chestiile religioase ale Românilor ardeleni. Prezident al comisiunei
    era baronul Nicolau Adolf Bucov, comandantul general al trupelor
    ardelene, iar membrii aceleia: consilierii baron Frideric Dietrich
    şi baron Lambert Moringer. Bucov îndată în 9 Aprilie 1761 adresă
    o proclamaţie către poporul român cu somaţia ca atât uniţii cât
    şi neuniţii şă-şi trimită în 26 Aprilie deputaţi în Sibiu, unde aceia
    să-şi expună înaintea comisiei toate plânsorile. Totodată Bucov
    ordonă să se facă în întreagă provincia un exat recensământ al
    uniţilor şi neuniţilor, cu adaosul că cei ce se vor declara uniţi,
    după 30 Martie 1761 nu mai pot trece sub nici o condiţie la
    neunire.
                  Conform ordinului recensământul avea să se facă în mod
                  paralel şi independent, atât de către organele administrative poli-
                                                                1
    4*4
     tice cât şi de către protopopii uniţi, aşa că din compararea datelor
     produse din ambele părţi să rezulte recensemântul definitiv.
           In districtul nostru năsăudean era în acel timp situaţia şi
     mai gravă prin faptul că din 1755 începuse revolta satelor some-
     şene contra Saşilor bistriţeni, şi acum se mai adauga şi răzvră-
     tirea religioasă. Ce-i drept deputaţii uniţi trimişi în 26 Aprilie din
     districtul Bistriţii la Sibiu declaraseră acolo înaintea comisiei că
     Românii uniţi din acest ţinut voesc să rămână şi mai departe
     uniţi, însă cum vom vedea mai la vale, chestia nu era tomai aşa
     limpede şi netedă. Recensământul I-au făcut aci deoparte protopopul
     din Năsăud, dealtăparte magistratul Bistriţii, şi în cele ce urmează
     vom afla în actul magistratului, pe lângă declaraţiile pentru unire
     ori neunire, multe date privitoare la biserici şi vechimea lor, la
     preoţi, familii româneşti, proprietate şi alte chestii de interes.
                                       *
           Cu data 22 Mai 1761 adresează corniţele săsesc Ştefan Wald-
     hiitter de Adlershausen din Sibiu magistratului orăşenesc din
     Bistriţa o scrisoare în care îi împărtăşeşte că la porunca Exce-
     lenţei Sale generalului comandant şi prezidentului «comisiei aulice
     autorizate în chestia unirei valahe«, îi trimite o coală cu 9 întrebări
     cu scopul ca magistratul prin comisarii săi să facă o anchetă
     amănunţită în toate satele valahe ale districtului, aşa că la cele
     dintâi 8 întrebări să se dea răspunsuri colective iar la a 9-a în-
     trebare să răspundă fiecare persoană în mod separat. Toate pro-
     cesele verbale au să fie isprăvite şi trimise până la finea lunei la
     Sibiu. Mai departe se accentuează în scrisoarea comitelui că co-
     misarii să ia seamă şi nu cumva să pună afară de cele 9 întrebări
     precise nncă şi alte întrebări capriţioase, cari ar fi în stare să abată
     pe oameni dela unire şi să le sugereze concepţii streine«. La actul
     de interogare are să fie prezent şi protopopul unit, iar persoana
     care până la 30 Martie a. c. a declarat că e unită, nu-şi mai poate
     schimba credinţa. In sfârşit ancheta are să se extindă şi asupra
     Valahilor din satele săseşti, iar publicaţia să se facă aşa ca (Sătenii,
     la terminul fixat, să stea pe acasă şi să nu încerce a-şi scuza
     absenţa.
           întrebările erau următoarele: 1. Cine a clădit biserica voastră?
     2.  A fost ea construită de către uniţi ori neuniţi? 3. înainte
45$
       cu câţi ani a fost clădită? 4. De când se află în posesiunea
       uniţilor? 5. Când a fost reocupată de neuniţi? 6. Există pământuri
       dăruite de Maiestatea Sa bisericii ori preoţilor? 7. A dăruit vr’uri
       particular pământ ori bani bisericii şi parohiei? 8 şi 9. Fiecare
       individ, făr’de-a se lăsa speriat de ameninţările neuniţilor şi indus
       în eroare de promisiunile acestora, să mărturisească liber dacă
       este şi rămâne unit; şi asemenea să fie întrebat fiecare individ
       neunit, să declare dacă vrea să fie şi să rămână unit? In absenţa
       bărbaţilor se poate pune întrebarea aceasta şi femeilor.
            Imediat după primirea ordinului prezidial, în 25 Mai magis-
       tratul bistriţan numi pe comisarii cari aveau să ancheteze şi să
       facă recensemântul. In districtul valah fură numiţi Markler şi Con-
       sales (Oonzales), pentru satele Mocod, Mititei, Runc, Zagra, Poieni,
       Găureni, Suplai; Daniel Giitsch şi Weiss pentru Bichigiu, Telciu,
       Hordou, Salva, Năsăud; Andrei Schneider şi Samuel Weber pentru
       Rebra, Rebrişoara, Vărarea, Feldru, llva, Leşu; Peter Theil şi
       Weinrich pentru Sângeorz, Maieru, Rodna; iar în districtul săsesc:
       Georg Berger şi loan Klosch pentru Terpiu, Dumitra, Pintic, Aldrof,
       Iad, Dorolea, Ghinda, Uifalău, Pietriş, Dumitriţa, Jelna, Budac;
       Daniel Dinges şi Mathias Gobel pentru Sigmir, Beşineu, Crainimăt,
       Lechinţa, Vermiş, Sângeorzul săsesc, Tonciu, Dipşa, Ferihaz, Jeica,
       Nuşfalău, Sântioana şi Monari. Afară de numiţii comisari au mai
       colaborat la această lucrare Andreas Ziegler, Mihail Werner şi
       loan Kleinmann.
                                       *
            Conform proceselor verbale ancheta şi recensământul s’au
       făcut în zilele următoare aşa că în 1 Iunie întreagă operaţiunea
       era gata. Cu omiterea părţilor cari n’au însemnătate şi se repeţesc,
       rezultatul anchetei a fost următorul:
            Năsăud, 28 Mai. — Biserica a fost clădită înainte cu 300 ori
       şi mai mulţi ani de străbunii sătenilor cari pe atunci erau neuniţi.
       Până la rebeliunea pornită pe la Sânpetru din anul trecut 1760,
       sătenii n’au ştiut de nici o unire. Acum prin luna Martie al ve-
       chiului calendar biserica a fost întâia oară închisă şi a rămas în-
       chisă două săptămâni. Dupăce însă protopopul i-a ameninţat pe
       săteni că vor fi grozav pedepsiţi şi spânzuraţi, de spaimă ei au
       deschis biserica şi au cercetat-o până la Florii, când iarăşi au
                                                                                   1*
     închis-o, şi aşa închisă a rămas până acum. Încă înainte de revo-
     luţia Curaţilor un Grec a testat bisericii 70 fiorini, cu cari satul
     a putut-o repara. Dela alţi particulari n’a primit nici biserica nici
     parohia nimica, afară dela comună care i-a dăruit următoarele:
     In sat o bucată de grădină pentru casa parohială, pe care însă
     preoţii n’au ocupat-o şi din care biserica nu trage nici un folos;
     apoi un pământ la Glod de o zi de arătură; o livadă în Baltă
     lângă Măteoaie de un car de fân; un pământ în gura Bălţilor de
     4 mierţe grâu; unul la Cicera Ciuchiltii de 4 m.; la Balta Budiului
     de 4 m.; peste Prunduri de 4 m.; la Cisteţ de 6 mierţe şi unul în-
     dată în sus de sat de 4 mierţe; mai departe în jos de sat chiar
     lângă poartă un pământ de 2 mierţe grâu; la Stârcu de 5 m.;
     la Valea Spinului de 4 m.; în Bolovan la Valea Crucii de 4 m.;
     la Podul cel rău o livadă de 1 car fân; la Valea Podului un pă-
     mânt de 6 m. grâu; Ia Hotar de 6 m.; la Punte de 2 rm; la
     Moara Arsă de 4 m.; la Ruptură de 4 m.; în fine la Mestecini
     încă un loc neproductiv. Se declară uniţi împreună cu familiile
     lor: Toader a Crăuţoaii, Vasile a Nacului, Ursul Popenilor, Vasile
     a Nechiti, Toader Putilian, Mihăilă Vârtic; preoţii; Tănase, Dumitru,
     Maftei şi Arsente.
           Teldu, 30 Mai. — Biserica e clădită de străbunii lor neuniţi
     şi e atât de veche ca şi satul. Despre unire n’au auzit niciodată
     nimic şi preoţii lor încă nu le-au spus nimic, când în sfârşit la
     târgul Sânpetrului din anul trecut au auzit despre ciocnirile din
     cauza unirei. In Februarie au primit dela Sofronie o scrisoare, din
     Hordou, şi atunci şi-au închis biserica şi au luat cheia dela popa.
     La parohie aparţin: In sat un Ioc de casă nefolosit; apoi la Valea
     Stejarului un pământ de 5 mierţe ovăs; în Crai de 5 m.; în Cârţa
     Bosască între Vaduri de 5m.; pe Salva între Vaduri pe sub pădure
     de 5 m.; sorta Corteşască pe Cruci de 5.; sorta Crumăzască
     după Strimtură de 5 m.; Buhască pe apa Teici de 2^2 m., Hen-
     şască în Câmpul din jos după gădina Nechiti de 2V2 m.; între
     Vaduri de 2ty2 m., loc stricat de apă; Vlăsănească pe Teici în
     Coasta Stejarului de 2V2 m.; în Capu Craiului de 2V2 m., încă
     stricat de apă; sorta Vascodească supt Coasta Rusului de 2xk m.;
     Ţintească la Valea Dumbrăvii de 5 m.; sorta Smăului sub Trestie
     2V2 m.; sorta Beltiască pe Teici în Capu Câmpului de 5 m.; la
457
        Valea Sorbului de 2V2 m.; la Gura Pecioghiştii de 2V2 m.; sorta
        Somorască în Gura Prihodiştii de 5 m.; pe Teici în Capu Câm-
        pului de 5 m.; sorta Huzlaca la Valea Sorbului de 5 m.; Cre-
        ţască la Tulzu Perii de 5 m.; Sârbască pe Cruci la Tăuşor de
        5 m.; Onitască în Gura Stejarului de 5 m.; în Crai la Vorsoaie
        de 21/2 m.; sorta Vleuţască peste Teceuce Vada de 21/2 m.; în Câmpul
        din jos de 21/2 m.; sorta Vleuţască la Valea Pentecozului de
        2V2 m.; Golicească în Gura Nisipului de 5 m.; Grisască în Gura
        Cişii de 21/2 m.; 10 rutei) la Vraniţa grădinii bisericii de l%m.;
        sorţa Ciocârlicească din Câmpu din jos de Coastă de 5 m.; la
        Valea Dumbrăvii de 21/2 m. Se declară uniţi familiile: Dumitru
        Homei, Zaharie Grigore şi Ion Homei; Natu Blidar, Ştefan Jugan,
        Vasile Pupăză, Filip Crisu, Lupul Hondrar, Alexandru Morar,
        Varodi Jânos vexilifer execut.2); preoţii: Vasile, Avacom a Popii
        Vasile, Grigore, Tănase, Toader.
              Bichigiu, 31 Mai. — Dupăcum e scris pe biserică ea a fost
        clădită înainte cu 260 ani de către 3 călugări, despre cari nu se
        ştie dacă au fost uniţi ori neuniţi. Sătenii până acum n’au auzit
        despre unire şi în luna Martie şi-au închis biserica. Uniţi: Uie a
        Popii, Mihai a Popii, Dumitru Bachiş, Simion Crăciun, Goriţa
        Popii; preoţi: Pinte şi Vasile.
              Hordou, 1 Iunie. — Biserica s’a clădit deodată cu înfiinţarea sa-
        tului. Locuitorii nu ştiu nimic despre unire şi ei au ţinut biserica
        numai şase zile încuiată, după care iarăşi au predat preotului
        cheile. Satul a dat parohiei un loc pe care preoţii au clădit două
        case; apoi sub Podul Hordoului un pământ de 5 mierţe grâu;
        din jos de sat unul 3 m.; în Lunca mare 2 m.; în Gura Moco-
        dului 3 m.; la Preluci 4 m.; la Cornu Tebelcii 4 m.; o livadă:
        Zăpodie de un car fân. Uniţi: Tănase a Popii, Petri a lui Ion
        Rus, Vasile a George, Mihail Bugnar, Grigore Coşbuc, Flore a
        Ion, Ion Coşbuc, Vasile a Ion, Alexa Câmpan, Ion Simion, Par-
        tene Mocodean, Moisa Popii, Petrea Ursului, Pintilie Zăgrean,
        Flore Chira, George Chira, Petrea Popii, văd. Maria Găvriloaii;
        preoţi: Sandul şi Căsian al Sandului.
              Salva, 1 Iunie. — In sat sunt două biserici, clădite de o parte
               ') O rută — 4 metri.
               2) Stegar pensionar.
458
    şi alta a apei, din timpuri străvechi când s’a clădit şi satul. Nici
    strămoşii nici sătenii de azi n’au auzit despre unire şi nu ştiu
    când s’au făcut preoţii lor uniţi. In Aprilie au luat cheile biseri-
    cilor dela preoţi. Biserica posedă: la Moara lui Samuilă un pă-
    mânt de 3 mierţe cereale; la Vâlceaua Râtului de 4 m.; la Zdriselor
    de 2 m.; pe Idicei o livadă de un car fân. Uniţi: Petre Zăgrean,
    Iftene Lari, Dănilă Ignat, Iacob Rusul, Scridon Ţuţuruga, Ursul
    Scridon, Vasile Andreichi, Simion a Georgiţii, George Budescu,
    Iftene Melente, Grigore a Ion, Aron a Ion Bambuleţ, Tănase Filip,
    Maftei George, Iacob Grigore, Nechita Popii, Vasile lanul, Lupul
    Zăbală, Simion Ilia, Ştefan Tănasi, Nica Iacob, Vasile Ţuţuruga,
    Petrea Popii, Nicolae Maftei, Onişor Scridon, Vasile Budescu,
    Iftene a Ursului, George Andreichi, Ion Homei, Alexandru a Maftei
    Vasile, Ion Filip, Ion Andreichi, Toader Băltac, Ursul Naşcului,
    Vasile Maftei, Ion Puica, Tănase a Ion Timocii, Ignat Puica, Ariton
    Puica, Pintelie Morar, Gavril Crăciun, Tănasă Boncii, Pintelie a
    Lazar, George Cosmi, Filip Dedea, Grigore lanul, Tănase a Popii;
    preoţii: Vasile, Ursul, Pascul, Vasile Oarcăs, George şi Simion;
    preoţi supranumărari: Tănase, Vasile Simbure.
          Mocod, 29 Mai. — Dupăce li s’au cetit sătenilor în casa pri-
    marului Toma Scridon, punctele ordonanţei generalului comandant,
    ei au răspuns prin gura lui Ion Sente, că nu ştiu dacă preoţii
    lor au fost până acum uniţi ori neuniţi, şi ei nici n’ar fi ştiut
    nimic despre unire, dacă n’ar fi primit unele porunci dela Sofronie
    ca să se abţină dela ea. Conform împărtăşirii lui Petru Căuaci,
    biserica lor a fost nimicită cu prilejul devastării ţerii prin războiul
    turcesc din timpul principelui Oeorge Racoţi, iar înainte cu optzeci
    şi câţiva ani a fost din nou clădită din averea, cu ajutorul şi pe
    pământul satului1). Biserica e reocupată de neuniţi din Februarie
    încoace, şi ea n’are pământuri proprii, ci sătenii le pun popilor
    la disposiţie în fiecare an pentru trebuinţă atâta pământ încât să
    poată sămâna până la 20 mierţe cereale. Un sătean din Piatra cu
    numele Găvrilaş, din pricina unui omor, a dăruit înainte cu 75 ani
    bisericii o evanghelie. Fiind întrebat Mihail Crăciun că vrea să
    rămână unit ori neunit, el răspunsă cu »nu« şi la aceasta locui-
    !) Cu ocazia unei escursiuni, în 5 Mai 1929 am văzut scobit pe vechea
    poartă a zidului împrejmuitor anul 1683. — Dir. »Arh. Soni.»
450
        torii satului întreg declarară că ei pentru totdeauna voiesc să fie
        neuniţi. Primarul trimise apoi şapte bărbaţi, anume pe Iacob Hon-
        tilă, Costan a Popii, Todor Toma, loan Sente, leremia Bodii, Va-
        sile a Popii şi Todor Dolha, dela casă la casă ca să-i întrebe pe
        toţi oamenii chiar şi pe copii, şi nici unul nu se declară pentru
        unire. Anafura a cumpărat-o sătenii dela popa Mihail din Măgheruş
        şi li s’a distribuit în biserică de către diac. Iar următorii: Todor
        Torni cu fii săi Ursul şi Ion, Macavei a Popii, Costan a Popii,
        Ion Torni, Vasile Cornea, Oeorge Todor, Vasile Sente şi Lupul
        a Vasile au primit anafură dela popa Lupul dar nu în biserică, ci
        în şura aceluia. Cutoateaceste şi ei se declară a fi schismatici ca
        şi ceilalţi săteni. Preoţii: 1. Popa Dumitru circa de 75 ani rămâne
        adevărat unit. 2. Popa Ion vrea să rămână la religiunea grecească
        in care a crescut şi în care a fost legat de Hristos. Examinat
        însă mai lung timp, se declară în fine pentru unire, însă adaugă
        că atunci când s’a făcut popă nimeni nu l-a jurat şi nimeni nu i-a
        explicat ce-i unirea şi neunirea; de aceea a fost pe partea sătenilor.
        3. Popa Lupu declară ca şi sătenii, şi vrea să trăiască precum
        trăesc şi ceilalţi, şi dacă se vor prăpădi, atunci şi el se va prăpădi
        cu ei. 4. Popa Mihail n’a fost acasă. Dintre săteni în fine singurul
        Macavei a Popii declară că ţine la unire şi vrea să persiste în ea.
              Mititei, 29 Mai. — Biserica au clădit-o sătenii pe pământ să-
        tesc şi cu cheltuiala comunei imediat după marea năvală tătă-
        rească. N’au ştiut că preoţţ lor fost-au uniţi ori neuniţi, până ce
        n’au primit scrisoarea dela Sofronie. Biserica e reocupată de neuniţi
        din Februarie 1761. Eclesia şi parohia n’au avere, ci preoţii locuesc
        în casele lor proprii şi trăesc din moşia lor. Sătenii le plătesc
        pentru funcţiunile lor şi le fac servicii benevole. înainte cu vreo
        optzeci ani a dăruit bisericii un anumit Grigore Bellei o evan-
        ghelie. In numele satului declară Istrate Oproaie că ei rămân la
        religiunea veche grecească, şi atunci toţi sătenii strigă că şi ei
        fac precum face întreg districtul valah şi vor s’o păţască toţi pe
        o formă pentru credinţa lor veche grecească. Anafura şi-au adus-o
        din Măgheruş11 şi li s’a1 distribuit de către diacul Nica Fuşului.
        Dela Popa Grigore au primit anafură următorii: Onişor a Popii,
        Todor Nechita a Popii Todor, Vasile a Popii Todor, Ion a Popii
        Partene, Iacob a Popii Partene, Dumitru a Popii leremia şi fiul
460
     şi vărul său, şi încă în casele lor, căci sătenii nu i-au suferit în
     biserică. Preoţii: Todor, Origore, Ieremia, Partene declară că voesc
     să rămână ceeace sunt şi în ce au crescut; nu ştiu ce osebire
     ar fi între unire şi schismă, căci nici la hirotonirea lor nu li-s’a
     spus în privinţa aceasta nimic. Declaraţiile făcute le confirmă pri-
     marul Grigore a Popii, apoi George Toma, Costan Nechiti, Ar-
     sinte Roşu, Istrate Opre, Vasile a Popii, Vasile Braic şi Dănilă
     Bontău.
          Runc, 29 Mai. — Sătenii adunaţi în casa primarului Tănase
     Boşota declară că biserica au clădit-o din averea lor pe pământ
     sătesc. Bătrânii satului spun că bisericuţa cea veche s’a clădit deo-
     dată cu înfiinţarea satului dar fiind ea cu timpul prea mică pentru
     sătenii cari s’au înmulţit, astfel înainte cu 4 ani sub conducerea
     primarului Boşota au clădit-o pe aceasta nouă. In considerarea
     cheltuelilor avute magistratul Bistriţii i-a dispensat pe săteni dela
     munca ce aveau să presteze oraşului. Preoţi erau atunci: Popa
     Gavrilă, Vasile şi Ion. Despre unire n’au ştiut nimic şi nici acum
     n’ar şii, dacă nu venea porunca lui Sofronie ca să le interzică
     preoţilor intrarea în biserică. N’au ştiut dacă popii lor sunt uniţi
     ori ba şi n’au observat altă schimbare, decât pe aceea că circa
     de şase ani încoace nu li-se mai citeau pomelnicele. Biserica a
     fost reocupată de neuniţi în Februarie şi ea n’are avere. Preoţii
     locuesc pe moşia lor proprie şi pentru funcţii, îmmormântări ş. a.
     sunt plătiţi de săteni. Biserica nouă a primit ca dar dela Ion a
     Pinti un clopot, dela Ştefan Pintea un triod, dela Chifor Ursu şi
     dela Georgiţa asemenea o carte. La încercarea de a se face inte-
     rogatoriu cu singuratici, satul s’a opus şi a declarat că voeşte să
     rămână cu vechea lor credinţă grecească. Anafura şi-au adus-o
     dela Mititeni cari au căpătat-o din Măgheruş. Dela Popa Vasile
     au primit anafură următorii: Ursul Socii, Ştefan Pinte, Dumitru
     Ombelie, Ion a Timpoaii, Gavrilă Ştirbu, Vasile Zăgrean, Grigore
     a Câlţii şi Grigore Bărdoae. Aceştia neştiind că oare preoţii lor
     sunt uniţi ori ba, au mers la preot şi i-au zis: »Auzi, ştii, că noi
     lung timp nu ne-am dus în biserică, suntem deci fărăi preot.
     Acum a sosit timpul în care ne îndătinăm a lua anafură. Dacă
     am şti că tu ai rămas cum ai fost până acum, adică in credinţa
     veche grecească, atunci să ne dai anafură conform credinţei noastre
      vechi greceşti, şi să vii la biserică şi se faci slujba după ritul
      vechiu grecesc®. La acestea preotul i-a asigurat că nu e altfel
      de cum a fost mai înainte. Atunci numiţii oameni au mers cu el
      în biserică şi au primit anafura. Cutoateacestea însă ei declară
      că voesc să rămână la religia lor veche neunită grecească şi aşa
      vreau să trăiască şi să moară. Preoţii: Gavrilă hirotonit în Mara-
      mureş, Vasile hirotonit în Moldova şi Ion hirotonit în Ungaria
      se declară a fi şi rămân uniţi. Declaraţiile sătenilor le confirmă:
      judele Tănase Boşota, Ştefan Pinte, Dumitru Ombelii, Ion a Tom-
      poaii, Gavrilă Ştirbu, Vasile Zăgrean şi Grigore a Câlţii.
           Zagra, 30 Mai. — Sătenii adunaţi în casa primarului Ion
      Lehaci declară că biserica de sus a clădit-o intreg satul pe pământ
      comunal, şi când s’a deteriorat, urmaşii au clădit alta nouă. Preotul
      vechii biserici ri’a putut fi unit, iar noua biserică s’a clădit în
      timpul popilor despre cari se zice că ar fi uniţi. Bătrânii spun
      că biserica veche au apucat-o cum a fost, şi dela părinţii lor n’au
      auzit de când a fost construită. Despre preoţii lor au auzit numai
      înainte cu un an că sunt uniţi. Biserica a fost reocupată de neuniţi
      în Februarie 1761. Eclesia are un pământ de 2 mierţe cereale în
      Şesul Perelor, de 4 m. în Lupişte, 1 m. în Meri Iuan, 2 m. în
      Pleşcuţa, 2 m. în Comoară, 2 m. în Roj, 3 m. în Hotar, 2 m. la
      Fântâna Creţi, şi o grădină de 2 m. la casa lui Tănase a Popii.
      Aceste le folosesc preoţii în comunitate. Voloşca a dăruit bisericii
      o carte, şi alţi credincioşi au dăruit diferite obiecte. Privitor la
      biserica din jos spun sătenii că aceasta au clădit-o înainte cu 42
      ani pe cheltuiala lor, Ion Zinveliu şi fratele său Popa Petrea. In
      ea au servit numai popi uniţi şi n’a fost ocupată niciodată de
      neuniţi. Conform declaraţiei popii Flore biserica e întreţinută de
      urmaşii fundatorilor şi ei o prevăd cu toate cele trebuincioase.
      Apoi păşesc fraţii Macavei şi Luca Zinveliu în faţa comisiei şi
      declară ca urmaşi ai ctitorilor, că biserica n’a fost ocupată de
      neuniţi, deoarece asupra ei dispun numai rudeniile, şi cu toatecă
      ei doi ca laici ţin la religiunea veche grecească, totuşi din con-
      siderare faţă de11 fratele lor preotf n’au încuiat-o ci au lăsat-o des-
      chisă. Dacă însă ar voi, întrucât priveşte partea lor, şi mâne ar
      putea-o închide. Mai departe spun că tatăl lor, Vasile Zinveliu,
      ca frate al Popii Flore a lăsat să picteze biserica cu 30 fiorini;
462
     apoi Ia clopotul cel mare au contribuit: Vasile Zinvelie 50 fiorini
     şi Popa Flore împreună cu camaradul său Popa Petru 30 fiorini,
     înainte cu doi ani a acoperit-o biserica din nou Luca Zinvelie cu
     78 fiorini din moştenirea tatălui său. Dup’acestea întreg satul a
     declarat că ţine la vechea religiune neunită grecească şi nimeni
     nu vrea să fie interogat în mod particular. Anafura parte şi-au
     adus-o din alt loc, parte şi-au preparat-o ei cum au putut, iar alţii
     peste tot n’au primit-o. Unii cari n’au voit să rămână ca creştini
     fără anafură, au primit-o în biserică dela preoţii lor in modul în-
     datinat, dar cu condiţia că ei rămân la credinţa lor veche neunită
     grecească. Acestea le confirmă: judele Ion Lehaci, Alexa Codău,
     Ion Zinvelie, Ion Morar, Andrei Dobău, Origore Suţiu, Maftei
     Turzan, Lupu Dan, Pinte Pascu, Origor Cuc, Costan Filimon,
     Origore Drăgan, Andrei Drăgan, Flore Zinvelie. Preoţii: Popa
     Naşcul, Ursu Burduhos, Hurga, Ion, Gavril, Flore, Vasile, Andreiu,
     Ion Cute, Todor, Vasile a Naşcului, Vasile Petri, Nicolai, Grigore
     şi Maftei declară prin gura popii Flore că ei sunt însemnaţi la
     protopopul ca uniţi.
           Găureai, 31 Mai. — In casa primarului Alexa Bobol sătenii
     declară, că biserica au clădit-o înainte cu 300 ani Simion Cârste
     şi luonaş Coslan pe pământ propriu şi pe cheltuială comună;
     aceştia apoi au predat-o cu loc cu tot satului, care de atunci în-
     coace a mai renovat-o şi reparat-o de vr’o două ori. Despre
     unire au auzit numai decurând, când le-a sosit scrisoare dela So-
     fronie. Biserica e reocupată de neuniţi din Februarie. Odinioară
     din consideraţie faţă de un popă sărac satul a destinat pentru
     susţinerea lui pământ de 25 mierţe cereale, şi de atunci încoace
     popii îl ţin în folosinţă. Afară de aceasta lângă biserică se află o
     grădină pe care oarecând se va putea clădi casă parohială. In
     prezent popii locuesc pe moşie proprie. Bisericii i-s’au dăruit cărţi
     de către unii credincioşi. In fine cu excepţia Popii Costan şi a
     Popii Flore, cari spun că sunt uniţi, şi a diacului Vasile care e
     absent, toţi ceilalţi în frunte cu bătrânii: Jude Alexa Bobu, Alexa
     Bobo, Vasile Alexi, Samuilă Finegar, Costan Opriş alias Costan
     Miron, Ursu Opriş şi Vasile Iepure declară că sunt neuniţi.
           Poieni, 31 Mai. — Biserica actuală au clădit-o înainte cu 70
     ani sătenii cu cheltuiala lor, pe locul satului. Despre unire n’au
463
     ştiut sătenii nimic şi ar fi rămas în pace cu preotul, dacă nu le
     sosiau diferite scrisori. Biserica e reocupată de neuniţi din Februarie.
     Eclesia are un pământ de 7 mierţe cereale, apoi mai are o gră-
     dină lângă biserică, care încă din 1706 de pe timpul războaielor
     curuţe este zălogită pentru şapte dinari (â 17 creiţari) şi azi o
     foloseşte Ion Rai, dar se poate răscumpăra. Niciunul nu se declară
     unit. Anafura şi-au adus-o din Căian fără ştirea popei Costan şi
     a socrului acestuia Doroftei Feti. Declaraţiile le confirmă judele
     Ştefan Varga, Chira Varga, lacob Rai, Isac Vaida, Simion Vaida,
     Vasile Bode şi Dănilă Părăstău.
           Suplai, 1 Iunie. — Biserica e clădită din averea sătenilor pe
     pământ sătesc, dar nici bătrânii nu ştiu când s’a clădit. Despre
     unire ştiu numai de scurt timp şi biserica e ocupată de neuniţi
     din Februarie. înainte cu 80 ani a dăruit femeia Todora Nechitoaii
     bisericii o bucată de pământ de 2 care fân, pe care o foloseşte
     popa. Rămân toţi la credinţa veche neunită grecească. Anafura
     au primit-o dela Popa Todor din Căian. Pe popă îl cheamă Ion.
     Confirmă declaraţiile: bătrânii Grigore Popan, lacob Feti, Găvrilă
     Macrea. Primarul Pintilie al Preutesii e absent.
           Leşu, 28 Mai. — In prezenţa comisarilor şi a preotului Ar-
     tene Tohati ca reprezentant al protopopului sătenii declară, că
     biserica a fost clădită de strămoşii lor înainte cu 200 ani. Despre
     unire au auzit numai înainte cu un an, şi ei nu ştiu alta decât
     că îşi au popii cu cari au crescut şi pe cari totdeauna i-au ţinut
     de adevăraţi preoţi aparţinători bisericii vechi greceşti. Bine-
     făcători au dăruit eclesiei patru pământuri de 6 care de fân.
     Declară toţi că vreau să rămână la vechea religiune grecească.
     Preoţii: Gălan, Savul, Hurdieş, Partene Gâlan, Cozma, şi diacul
     Grigoraş se declară uniţi.
           Ilva, 29 Mai. — Sătenii declară în faţa comisarilor şi a preo-
     tului Tohati că străbunii lor au avut o biserică pe care au aprins-o
     şi au pustiit-o Tătarii, şi după retragerea acestora s’a clădit biserica
     actuală. Pe preoţii de azi îi au de 30 ani, însă despre unire au
     auzit numai de câţiva ani. îndată după primirea celei dintâi po-
     runci au închis biserica şi închisă are să rămână până la altă
     poruncă. Eclesia are pământuri de 2 zile arătură şi 4 care de fân.
     La interogator Petre a Qacii zice că ei n’au auzit nimic despre
464
    unire şi voesc să rămână neuniţi, ceeace confirmă întreg satul.
    Arsinte Ştefan spune că nu ştie ce este unirea, şi dacă a fost
    unit apoi vrea să şi rămână unit, dimpotrivă dacă a fost neunit
    va fi pururea neunit. Se declară uniţi: Vasile a Origore, preotul
    Grigore şi diacul Dănilă. Iar preotul Lazar mărturiseşte că a fost
    unit, însă la prima poruncă ca să se închidă biserica el s’a ală-
    turat la ceilalţi săteni, şi nu vrea să ştie despre unire. Dupăce
    comisarii împreună cu Tohati eşiră călare din sat, acesta le spuse
    comisarilor că au venit la el doi săteni Luca şi Lazar şi au de-
    clarat că ei vreau să fie uniţi. Comisarii însă nu i-au însemnat
    în procesul verbal, cu observarea că declaraţia nu s’a făcut în
    prezenţa lor.
          Feldru, 30 Mai. — In prezenţa comisarilor şi a reprezentan-
    tantului protopopului sătenii declară că după cât ştiu biserica au
    clădit-o strămoşii lor înainte cu 200 ani. Nu ştiu de când sunt
    uniţi popii lor; au mers la biserică, însă n’au ştiut nimic despre
    unire. Sosind Paştile recente, a venit în sat un popă neunit hiro-
    tonit în Moldova şi acestuia i-s’au predat cheile bisericii în pre-
    zenţa tuturor sătenilor, cu rugarea să facă slujbele îndătinate în
    timpul sărbătorilor. Totodată i-s’a impus să împărţească cu preoţii
    uniţi venitele ce vor întră în acest timp şi, până la rezolvirea
    definitivă a chestiei, să respecteze pe preoţii satului şi să nu fie
    insolent şi arogant. In situaţia aceasta se află satul şi azi, şi
    preoţii lor uniţi încă merg în biserică. Eclesia are o arătură de
    3 jugere, un fânaţ de 1 car fân şi o grădină de V2 juger. Uniţi:
    Ştefan Cute, Gavrilă Poşii, George a Popii, Dumitru a Popii, George
    a Popii Andrei, Nechita Besuţa, Gavril Moldovan, George Moldo-
    van, Toder Struţul, Ion Struţul, Toader Ţabrea, Andrei a Popii,
    Nechita Bărdan, Precup Nimigean, Simion Vărărean, George Neamţ,
    Vasile a Ion Neamţ, Toader a Popii Grigore; apoi preoţii: Gri-
    gore, Vasile, Andrei, Simion, Vasile. Neuniţi: Popa Iacob, diacul
    Ion Bărdan, diacul George Danciul. In fine observă că ce-i drept
    uniţii au luat parte la liturghia din sărbătorile Paştilor, iar dacă
    preoţii uniţi au ajutat la celebrare, sătenii totuşi nu voesc să fie
    priviţi ca uniţi.
          Vărarea, 31 Mai. — Satul declară în prezenţa comisarilor şi
    a delegatului protopopesc Ţohati, că biserica lor e peste 200 ani
      de veche, clădită de străbunii neuniţi şi despre unire au auzit
      numai de scurt timp. Au apucat 2—3 rânduri de preoţi şi pe
      actualul popă au lăsat să-l ordineze înainte cu 5 ani pe cheltuiala
      lor. Nici dela cei de mai’nainte şi nici dela actualul preot n’au
      auzit despre unire. La prima poruncă sosită sătenii au încuiat
      biserica, şi aşa a rămas până azi. Eclesia are pământ de 3 zile
      arătură. Unit: Popa Oavrilă.
            Rebra, 31 Mai. — Sătenii declară în prezenţa comisarilor şi
      a delegatului protopopesc că biserica au clădit-o străbunii lor
      înainte cu 200 ani. Despre unire n’au auzit nimica până înainte
      cu un an, iar când a venit porunca primă, au încuiat biserica. Aşa
      a rămas până la Paştile recente când venind un călugăr neunit,
      l-au încredinţat cu celebrarea liturghiei, iar preoţii lor n’au mai
      făcut nici o slujbă. Eclesia are o livadă de 8 cară fân. Uniţi: Popa
      Ion şi Popa Savuc.
            Rebrişoara, 1 Iunie. — In prezenţa comisarilor şi a delegatului
      protopopesc Tohati sătenii declară că biserica veche rămasă dela
      străbuni a fost aprinsă şi nimicită de Tătari, iar pe cea actuală
      au clădit-o înainte cu 43 ani. Despre unire au auzit numai înainte
      cu un an; iar când în iarna trecută a sosit prima poruncă, au
      încuiat biserica în 26 Martie, şi până azi n’au mai permis nici
      unui preot să ţină în ea slujbă. Eclesia are 2 pământuri de 2 zile
      arătură, dăruite de sat. Uniţi: preoţii Ignat, Iftode, Dumitru, Grigore,
      Petru, Doroftei şi Vasile a Popii.
            Sângeorz, 29 Mai. — In prezenţa comisarilor şi a protopo-
      pului unit Lupul Naszodi, sătenii declară că vechia biserică a fost
      ridicată înainte cu 121 ani însă a fost devastată de duşmani, aşa
      că au rămas numai zidurile goale. Atunci sătenii au adunat şi
      contribuit material de piatră, lemn, var ş. a. iar un popă cu numele
      Miron, despre care se zicea că a descoperit o comoară, a plătit
      pe măiestri şi astfel s’a clădit actuala biserică în 1669, dupăcum
      stă în inscripţie. Ea n’a aparţinut niciodată uniţilor ci neuniţilor şi
      nu s’a ştiut că preoţii lor ar fi uniţi. Binefăcători au testatjeclesiei
      12 jugere arătură. Cu toate admonestările sătenii nu voiesc să
      fie singuratic interogaţi şi în numele lor declară Vasile Mărcuş,
      Andrei Georgieş, Oniga a Nicolae, Grigore a Popii şi Grigore
      Vărvari, că nici într’un caz nu vreau să fie uniţi, ci îşi păstrează
466
   credinţa veche grecească, şi nu voiesc sâ aibă preoţi uniţi. Şi chiar
   dacă va veni generalul comandant în persoană tot aşa vor spune
   şi ca confirmare a celor declarate întreagă adunarea strigă: »Odată
   cu capul nu ne-om da uniţk. Iar judele satului adaugă, că la caz
   dacă toţi neuniţii vor fi tăiaţi cu sabia şi din caUza aceasta se va
   nimici întreagă ţara, atunci şi ei, Sângeorzenii, pot pieri împreună
   cu ceilalţi; în fine totuşi vor avea avantajul că începutul nu se
   va face cu ei, deci vor avea încă timp să-şi apuce putinile şi să
   se mântue pe înălţimile munţilor. Apoi judele se întoarse către
   săteni zicând, că cel ce vrea să fie unit, e liber să între şi să se
   înscrie ca atare. Se declară uniţi: popii Andrieş, George, Vasile,
   învăţătorul (ludimagister) Dănilă, cantorul Ion şi diecii Onul a
   Popii Tinului şi Ion a Popii Coanţii; apoi: Onea a Popii, Vasile
   a Oanii, Toader a Popii, Oanea Domidi, Tănase Socii şi Vasile
   Ciocănoaii.
         Maieru, 30 Mai. — Sătenii declară în faţa comisarilor şi a
   protopopului Lupu Naszodi, că cele două biserici vechi din sat au
   fost nimicite de Tătari, iar sătenii le-au clădit din nou însă nu în
   acelaş timp, pentru aceea le şi numesc pe una biserica veche, iar
   pe cealaltă, nouă. Tot ei au clădit înainte cu 4 ani a treia biserică,
   după Măgură. Toate trei au fost clădite de neuniţi, şi sătenii
   toţi, cu excepţia preoţilor, sunt neuniţi. Eclesia are pământuri de
   6 care fân. Nu voesc să fie singuratic interogaţi, ci în numele
   satului poartă vorba Ilieş Hogea şi spune că ei nu ştiu ce este
   unirea, ci îşi păstrează vechea credinţă românească, moştenită dela
   străbuni, iar cu preoţii, pe cari i-au avut până acum, voesc să
   trăiască în pace. La vorbele acestea ceilalţi săteni începură să
   strige, că nu vreau să fie uniţi, şi atunci comisarii îi trimiseră
   afară ca să se mai sfătuiască şi apoi să dea răspuns. întorşi din
   nou şi Ilieş Hogea rămânând pe lângă vorbele spuse, păşiră înainte
   Isip Morar, Grigore Pârle, Dămian Ureche şi Lupul Hansi alias
   Sângeorzan şi în numele satului declarară: »Ascultă Ilieş, celce
   vrea să se declare unit, s’o facă acum, noi însă cu satul întreg,
   fie orice va fi, voim să fim neuniţi. Pe preoţi îi vom ţinea până
   când Majestatea Sa ne va trimite în ţară un vlădică neunit, care
   apoi ne va spune să-i ţinem şi pe mai departe pe preoţi, ori nu.
   In cazul acest din urmă vom ruga să ni-se dea alţii*. Se declară
     Uniţi: preoţii Iacob şi Lariort, capelanii Alexâ şi Grigoraş, învăţă-
     torii Gavrilă şi Gerasim; apoi de după Măgură: Popa Vasile şi
     capelanul Grigore; în fine George Fejer »supremus vexilifer«
     (stegar) pensionar şi Nicolae Grecul.
           Rodna, 31 Mai. — In prezenţa comisarilor şi a protopopului
     unit Lupul Naszodi sătenii declară că biserica din sat au clădit-o
     ei înainte cu 30 ani iar cea de pe Ilva mare înainte cu 12 ani.
     Nu ştiu când s’a făcut unirea şi ei au posedat biserica totdeauna
     aşa cum sunt. Eclesia are un pământ de 4 care fân. Auzind că
     vor fi interogaţi pe rând, mulţi dintre săteni au fugit şi n’au mai
     putut fi aduşi îndărăt, iar în numele celor rămaşi a vorbit Petru
     Croitor care fără de a se declara dacă e unit sau neunit, zise că
     sătenii vreau să rămână aşa cum au fost moşii şi strămoşii lor ;
     voiesc să păstreze credinţa străveche românească, să fie ascultători
     faţă de Majestatea Sa şi să-şi ţină preoţii cu cari au fost mulţămiţi.
     La acestea ridică protest Maftei Cărdan în numele satului zicând
     că celce vrea să fie unit, s’o spună, ei sătenii însă nu voiesc să
     fie uniţi ci să-şi păstreze legea cum a fost şi nu cum este acum,
     căci nu vreau să introducă legi şi datini nouă. Pe Preoţi îi vor
     ţinea până când se vor putea informa, dacă ei ca neuniţi îi pot
     ţinea, ori ba. In cazul acest din urmă speră că Majestatea Sa se
     va îndura şi le va da alţi preoţi. Se declară uniţi: Popii Iacob,
     Ion, Constantin, Vasile, Alexa şi Nicolae pe Ilva mare; apoi Todor
     Kasvai supremus vexilifer pensionar.
                                          *
           Bistriţa, 27 Mai. — Locuitorii suburbiilor în prezenţa comi-
     sarilor şi a protopopului unit Antoniu Naszodi la întrebările puse
     declarară, că n’au biserică, ci serviciul divin li-se face întrio casă
     particulară. Nu ştiu nici despre unire, nici despre neunire, numai
     ce i-a învăţat preotul. Oratoriul n’a fost ocupat de neuniţi. Ţin
     pe preot, pe diac şi paraclisul cu propriile lor mijloace. Comisarul
     adaugă în procesul verbal, că deşi mulţi dintre aceşti Valahi nu
     voesc să se declare uniţi, totuşi i în 30 Martie au depus pentru
     religia unită, iar în. 26 Aprilie au primit conform ritului lor ana-
     fura dela popa unit Mitru din Năsăud, căruia, fiind cam bolnav,
     i-a ajutat şi Popa Dumitru din suburbie. Fiind interogaţi pe rând,
     mahalagii fac următoarele declaraţii: Petre a Cosmi păstrează ere-
     dinţa mărturisită din tinereţe: Grigore Trăistar rămâne cum a fost
     şi nu vrea să fie unit, mai bine ia lumea în cap; Iacob Năsăudean
     nu ştie ce-i unirea ori schisma, şi dacă toţi Valahii din tară vor
     fi uniţi, atunci va fi şi el. Login a Ipatii nu ştie ce-i unirea şi
     neunirea, ci păstrează vechea credinţă grecească precum a mărtu-
     risit-o până acum. Tot aşa: Simion Ipatii, Vasile Trăistar, Onul
     Crăciun, Andron Corbu, Toader Trăistar, Oniţa Salinar, Ştefan
     Petrinjel, Rusul Bucioc, Petru Tălnas, Gavril Iftode, Cosma Păstoii,
     Ion Cucuţan, Onul Văcar, Gavril Ciopati, George Cerenaş, Gri-
     gore Năsăudean, Vasile Şomfelean, George Sigmirean, Grigore
     Căilean, Constantin Croitor, Simion Vermeşan, Costan Dan, Toma
     Feldrihan, Dumitru Stăvaru. Gavrilă Părască nu ştie ce-i unirea
     şi neunirea, dar va fi cum va porunci Majestatea Sa; Ion Moroşan
     nu ştie ce-i unirea şi ce-i schisma, dar rămâne precum a fost mai
     înainte. Tot aşa Gavrilă Ungarovschi, Pintelie Feldrihan. Dumitru
     Bumbul nu ştie ce-i unirea ori schisma, dar nu vrea să aibă popă unit.
     Androne Petraşca nu ştie nici de unire nici de schismă, vrea să fie
     cum va porunci Majestatea Sa. Tot aşa: Todor Mihoc şi Gavril
     Ţigan. Lui Ilie Ciochi nu-i trebue popă unit; dacă vor fi în ţară toţi
     popii uniţi, atunci el pleacă la Moldova. Alexandru Sigmirean nu
     ştie ce-i unirea şi schisma, vrea să păstreze străvechea credinţă
     grecească; Iosif Zâgrean nu ştie ce-i unirea şi schisma, nu-i trebue
     popă unit. Onul Sturzul nu ştie ce e unirea, dar vrea să fie
     neunit; în 30 Aprilie a primit anafura. Popa Dumitru vrea să fie
     neunit; cu gura a declarat mai înainte că e unit, dar cu inima a
     fost schismatic. Lupul Moldovan nu ştie de unire şi neunire,
     păstrează vechea credinţă grecească; Ursul Moldovan nu ştie ce-i
     unirea, vrea să fie neunit, anafura a primit-o dela Popa Mitru. Tot
     aşa: Gavril Lupaliţi, Vasila Duca, Pinte Moroşan, Roman Feldrihan,
     Simion Moldovan, Ursu Rus, Vasile Roş, Vasile Nechiti. George
     Pombaş nu mai vrea să fie unit; Ion Leşan nu ştie ce e, vrea
     să ţină religiunea grecească; Todor Dabisa vrea să fie neunit,
     anafura a primit-o dela Popa Mitru. Tot aşa: Onul Boar a Grigore,
     Todor a Ciochi. Ion Sângeorzan vrea să fie neunit şi să ţină reli-
     giunea grecească; Sandul a Dobri nu ştie ce a fost, vrea să ră-
     mână neunit, Toder a Sucaii vrea să rămână neunit, a primit însă
     anafura. Tot aşa: Ion Rebrişorean, Grigore Măgeruşan, Florea Nu-
                                                                                  m
      tului, Petre Zăgrian, Todor Moroşan, Andrei Zăgrian, Ion Sălvan,
      Grigore Sigmirean, Nicolae Onul, Toma Hudrofan, Todor Puşcaş,
      Onul a Dubri, Precup Oprea, Nechita Ghindan, Mihai Kis, Petre
      Bumbul, Zaharie Zugrav, George Chiralnimitean, Simion Beresiţi,
      George Oltean, Ilie Moldovan, Simion Hodnogi, Petru Dărăban,
      Mihăilă Maiorean, Onul Prule, Onul a Mihai Kis, Grigore Bota,
      Pascul a Roşchi, Onul Moroşan, Ion Feldrihan, Vasile a Ursului,
      Gavril Cihărean, Petre Rus, Todor Prundar, Miron a Mihai Kis,
      Gavrilă Ifteni, Gacii Fines. Todor Vărzar, Grigore Sălăuan, Maria a
      Dumitru Moroşan, DoceaaPopii Todor, Anisia a Todor, George
      Cărbune nu ştiu ce-i unirea şi neunirea, îşi păstrează vechea religie
      grecească, au primit anafura. Se declară uniţi: Gavril Rus, Ioana
      Moldovanca, Gavril Dejan, Varvara Horhondarului.
            Terpiu, 29 Mai. — Valahii n’au nici biserică nici preot. Toţi
      9 se declară neuniţi.
            Dumitra, 29 Mai. — Cei cinci păstori valahi n’au nici bise-
      rică nici preot. Nu sunt uniţi.
            Pintic, 29 Mai. — Valahii, 9 la număr, n’au nici biserică nici
      preot. Nu sunt uniţi.                                %
            Aldrof (Wallendorf). — N’au biserică şi preot, nu sunt uniţi.
            Iad. — Locuitorii valahi, 11 la număr, n’au biserică nici preot
      şi nu sunt uniţi.
            Dorolea (Kt. Bistritz). — N’au nici biserică nici preot. Simion
      Negruţ se declară unit, aseminea Todor Moldovan şi Ion rotar.
      Ceilalţi 13 Valahi neagă să fie uniţi.
                        Ohinda (Vindau). — N’au biserică nici preot. Grigore Mol-
                        dovan şi Alexa Mandanac se declară uniţi, ceilalţi trei Valahi neuniţi.
            Uifalău. — Sătenii valahi declară că biserica a fost clădită Ia
      îndemnul Popii Lupul din Monor înainte cu 10 ani şi totdeauna
      au servit în ea preoţi uniţi. Se declară uniţi: Popa Vasile Laţcău,
      diacul Dumitru; apoi Grigore Cimpoieş, Cozac Blaga, Bota Oniţii,
      Dănilă Vântul, Toader Ghindan, Gavril Ghindan, Dumitru Vântu,
      Vasila Baba, Ion Vântul, Grigore Login, Dima Rus, Onul Rusan,
      Anton Feldrihan, Petru Feldrihan, Dumitru Tiron, Vasile Vântul,
      Nicolae Ilvan, Georgiţa Cătrinii, Ion Negruţ, Petrea Andronesii,
      Lupul Andronesii, Gerasim Oniţi, Ion Someşan, Pascul a Gacii,
      Oniţa Vântu, Vasile Bota, Maftei Ilovan, Petre Bota, Simion Bota,
2
     Petru Raţ, Oavrilă Budurlean, Tănase Negruţ, îodor a Mălăoii,
     Petre Vântu, Iftene Feldrihan, diacul Crăciun, Grigoraş Cătrini,
     George Măiorean, Ursul Satenpiţii. Alţi 8 se declară fieuniţi.
           Petriş. N’au nici biserică nici preot. Se declară uniţi: Vasile
     Someşan, Vasile Frişan, Vasile Moldovan şi Dănilă Moldovan.
     Alţi 11 Valahi se declară neum'ti.
           Dumitriţa (Valtersdor)).— Biserica au clădit-o înainte cu 114 ani
     patru fraţi din Virarea anume: Onul, Câtiul, Petrea şi Crăciun a
     Onoaii, din averea lor. Ei atunci n’au fost uniţi. De 25 ani bise-
     rica a fost în posesiunea popilor uniţi, iar în 17 Ianuarie 1761 a
     fost reocupată de popă neunit. Popa Gregorie se declară neunit,
     iar fiul său Popa Gavrilă declară că este şi va rămânea unit.
     Dintre săteni nici unul nu se declară unit.
           Jelna (Sendorj). — Valahii, 11 la număr, n’au biserică nici
     preot şi se declară neuniţi.
           Budac. — Sunt 8 Valahi şi ei declară că n’au biserică nici
     popă şi sunt neuniţi. Semnat (cu cirilice): Ieromonah Vichentie
     Simonovici.
           Sigmir.Ca biserică le serveşte un şopron clădit doi ani după
     năvălirea Tătarilor, adică înainte cu circa 46 (43) ani de către doi
     fraţi în gădina unui sătean valah, şi lăsat în folosinţă fără plată.
     Este reocupată de neuniţi din Decemvrie 1760. La Paşti au primit
     anafura în biserică dela un popă unit din Măgieruş, care venise
     nechiemat să le celebreze liturghia. Interogaţi răspund: Ignat Ghe-
     rasim nu ştie şi nici nu vrea să fie unit; Ignat Zăgrean nu ştie
     despre unire ci rămâne la credinţa vechie grecească. Tot aşa: Onul
     Dabisa, Onul Moldovan, Mihail Zăgrean, Pinte Natul, Utul Olinca,
     Andrei Bogat, Simion Gherasim, Gavril Zăgrean, Toader Lupşa,
     Ion Alexa şi Oniga Sălvan. Toma Roganu ar vrea să fie unit, dar
     rămâne la credinţa veche grecească. Tot aşa: George Ionaşc,
     Macavei Ionaşc, Petre Rus, Ion Precup, Dumitru Pleşca, Simion
     Gabor, Nicolae Dabisa, Doroftei Ion, Irimie Gherasim, Echim Săl-
     van şi Onul Roga. 1 < i r                                    1
           Dipşa. — Valahii n’au biserică. Se declară neuniţi: preotul
     sătesc Filip Sântioan, Andreica Moldovan, Costin Zăgrean, George
     Moldovan, Toader Sângeorzan, păstorul ArsinteBoar, Petre Arsente,
     păstorul Petrea Nedii, preotul sătesc Gavrilă Negrea şi Vasile Baci.
471
             Beşineu. — N’au biserică. Declară: Păstorul Miron Boăresc
       că rămâne aşa cum i-au fost moşii şi strămoşii; păstorul Toder
       Moldovan nu ştie ce-i unirea şi ţine la credinţa veche grecească.
       Tot astfel: Ion Lazar, Gavrilă Ursul, Dumitru Moldovan, preotul
       sătesc Ştefan Căilean, Lupul Ghindan, Vasile Zăgrean, Ştefan Ursul,
       şi păstorul Savu Moldovan.
             Crainimăt. — N’au biserică. Declară: Andrei Cotoc e neunit
       şi rămâne la vechea credinţă. Tot aşa Toader Moldovan, păstorul
       Oncului. Preotul sătesc Lupul e absent.
             Ferihaza. — N’au biserică. Andrei Natul delară că nu ştie
       ce-i unirea şi rămâne la vechia credinţă. Tot aşa: Ion Bota, Onul
       Lechinţan şi Vasile Moldovan.
             Jeica. — N’au biserică. Vasile Varga declară că nu vrea să
       fie unit. George Bugnar nu aparţine unirii ci vechii credinţe a
       părinţilor. Tot aşa: Simion Vidican şi Giurca Tâmăşan.
             Lechinţa. — Nu posed biserică în sat, dar cercetează bise-
       rica din Vermiş. Petre Moldovan nu ştie ce-i unirea şi rămâne la
       credinţa veche grecească; Todor Roman declară că rămâne cu
       popa de până acum unit din Vermeş. Tot aşa: llie Roman, Vasile
       Roman, Vasile Ghindan, Dumitru Bota, Ştefan Bidian, Onul Mo-
       roşan, llieş Rognean, Petrişor Ceîeraşul, păstorul Ion Adace, Lupul
       Borgovan, Dumitru Leşan, Maxim lencian, Grigore Opre, Alexa
       llieş, Onul Bidian, Petre Bota, Ursul Borgovan, Onul Alb, Gavrilă
       Alb şi păstorul Filip Beşa.
             Sângeorzul săsesc. — Sătenii valahi au clădit în 1751 un şo-
       pron petru cultul divin şi de atunci e tot în posesiunea uniţilor.
       Nicolae Neamţ declară că satul chiamă pe popa unit din Vermiş
       şi pe lângă el rămân. Tot aşa: Nicolae Rus, Vasile Rus, Grâciun
       Rus, păstorul Mitru Huţa, Ignat Moroşan, Leonte Rus, Simion
       Rus, Grigore Rus, Ion Haidu, păstorul Vasile Gomboş, Ion Gom-
       boş, Gavrilă Rus, Onul Vărvari, Gavril Moroşan, Iacob Boar, Cifor
       Moroşau, Ioan Cranimătian, păstorul Dumitru Lazar, Ion Opre,
       Toma Rus şi păstorul Damian fMichi.                            I
             Vermiş. — Sătenii Valahi declară că din îndurarea Maiestăţii
       Sale, care le-a ascultat rugarea, şi cu sprijinul preotului din Fiscut
       şi-au ridicat biserica înainte cu 12 ani. Ea a fost şi este unită,
       iar ceeace posede parohia, e dăruit de Maiestatea Sa. Oanea Şiţii
                                                                                       2*
     spune că precum a fost aşa rămâne nu ştie ce-i unirea; Gavril
     Bota declară că sătenii până acum au avut preot unit şi cu el şi
     rămân. Tot aşa: Lupu Năsăudean, Toader Nicolau, păstorul Filip
     Iedean, Costin Iedean, Mitru Moldovan, păstorul Oanea ledean,
     Lobruţu Timocii, Ştefan Rus, Petre Botârlă, Toader Păcurar, Oniga
     Mărginean, Gavrilă Mărginean, păstorul Toader Maior, Toma Simon,
     Pintelie Mărginean, Ursul Şiţii, Onul Rus, Pavel Botârlă, Vasile
     Bourean, Toader Baci, păstorul Vasile Paveloac şi preoţii: Pop
     Lup şi Simion.
           Tonă. — N’au biserică. Sunt uniţi şi la ei vine preotul din
     Vermiş. Ion Maierean declară că ţin la preotul care le face sluj-
     bele. Tot aşa: Petre Maiorean şi păstorii Toader Maiorean, Nicolae
     Maiorean, Maxim Maiorean şi Flore Moldovan.
           Nuşfalău. — Străbunii sătenilor au clădit biserica înainte cu
     150 ani. Ea la Bobotează a fost ocupată de neuniţi. La înfiinţare
     a dăruit guberniul de atunci parohiei locul pentru biserică iar
     Luca Lup i-a dăruit o livadă. Onul Pura declară că nu ştie ce-i
     unirea ci vrea să fie ceeace vor fi şi alţii în ţară. Tot aşa Grigore
     Bota. Gavril Vermeşan zice că vrea să fie aşa cum va fi mai bine.
     Tot aşa: Tănase Bota, Ion Maierean, Gavrilă Roiban, Meşterul
     Grigoraş, Cosma Nicolae, Alexa Marcului, Onul Georgiţoaii şi
     Blaga Moldovan. Preoţii uniţi: Popa Timoce, Arsinte şi Grigore.
           Sântioana. — Sătenii declară, că înainte cam cu 200 ani, când
     au ieşit Saşii din acest sat, un Rebrişorean cu numele Ştefan Bobărna
     a clădit biserica din averea sa. Ea este reocupată de neuniţi dela
     Bobotează anului 1761. Locul pentru biserică l-a dat guberniul
     de atunci. Crăciun Vărărean declară că ei ţin la credinţă ce le-a
     dat-o Tunsul la Sânpetru; Alexa Cochişa ţine la credinţa grecească.
     Tot aşa: Ştefan Vărărean şi Costin Drăguş. Preoţti uniţi: Popa
     Filimon şi Onul.
           Monari. — N'au biserică. Apostul Nemeş declară, că nu ştie
     ce-i unirea şi rămâne la credinţa veche grecească. Andrei Pinte
     nu vrea să fie unit, ci Tţine la legea veche grecească. Tot aşa:
     Ilie Molnărean, Toader Faur, Petre Rus, Vasile Macavei, Andrei
     Roschi, Crăciun Faur, Andrei Turcul.
473
             Ancheta şi recensământul sevârşite în acelaşi timp de către
       protopopul Năsăudului se vede că au fost mai favorabile pentru
       uniţi, deoarece din compararea ambelor operaţiuni a urmat rezul-
       tatul definitiv stabilit de comisia aulică şi comunicat în 24 Iulie
       1761 magistratului bistriţan de către actuarul Moringer. lată-1:
             După compararea datelor prezentate deoparte de comisarii
       districtuali iar dealtăparte de arhidiaconul năsăudean încredinţat
       de către episcopul Aron, comisiunea a statorit cari dintre Valahi
       sunt uniţi şi cari neuniţi şi cui au se aparţină bisericile. Conform
       înaltului ordin împărătesc în toate comunităţile în cari bisericile
       s’au repartizat neuniţilor, pământurile şi obiectele dăruite lor au se
       fie lăsate popilor uniţi pe cât timp vor trăi, iar după moartea
       acestora au se revină comunelor ori persoanelor cari au făcut
       dania, respectiv erezilor. Dacă în vr’un sat s’a clădit o nouă bise-
       rică pentru uniţi, sau dacă vr’o biserică repartizată neuniţilor iarăşi
       va trece la uniţi, atunci pământurile şi dăniile pe cari actual le folo-
       sesc popii uniţi, au se fie din nou încorporate cu acele biserici,
       despre ceeace au să raporteze comisiunei atât episcopul Aron cât
       şi respectivii popi. In comunele în cari se va tolera exerciţiul re-
       ligios al neuniţilor, popii întreţinuţi de credincioşii lor au se fie
       scutiţi şi de darea pe cap.
             Declarându-se toţi locuitorii satelor mai jos înşirate uniţi,
       li-se adjudecă şi biserica şi anume: Rodna cu 420 familii şi 6 preoţi;
       Maieru 398 + 8; Sângeorz 352 + 6; Leşu 104 + 4; llva 112 + 1;
       Feldru 201 +5; Vărarea 74 + 1; Rebra 168 + 2 unde şi mănăstirea
       trece la uniţi; Rebrişoara 307+6; Năsăud 246 + 6; Salva 231+9;
       Hordou 98 + 2; Telciu 236 + 4; Bichigiu 75 + 2; Suplaiu 27+1;
       Poieni 77 + 1; Găureni 45 + 2; Zagra 273 + 10; Mocod 193 + 3;
       Mititei 104 + 4; Runc 116 + 3; Nuşfalău 123 + 3; Sântioana 83+2;
       Dumitriţa 54 + 1; Uifalău 46 + 2; Vermeş 29+1.
             N’au biserică şi popă, dar se declară uniţi Valahii din: Petriş
       cu 18 familii aparţinătoare la filia Uifalău; Lechinţa cu 22 familii,
       la filia Vermiş; Dorolea cu 15 familii, la Uifalău. In Sigmir toate
       27 familiile se "declară unite; n’au preot, dar au un şopron în care
       se roagă lui D-zeu.
             In Sângeorzul săsesc toate 19 familiile se declară unite şi
       au popă. Rugării să li-se permită a-şi clădi biserică, deastădată nu
474
     se poate satisface, dar dupăce se va convinge comisiunea că ei
     persistă la unire, va face la Curte demersul să li-se încuviinţeze
     rugarea. Până atunci vor folosi pentru slujbe şopronul clădit spre
     acest scop.
           Dupăce întreg districtul valah s’a declarat unit, privitor la
     celelalte familii valahe locuitoare prin sate săseşti — cu excepţia
     mahalagiilor Bistriţii cari încă s’au declarat toţi uniţi — protopo-
     pului îi incumbă datoria să-le instruiască şi să caute a-le readuce
     în sinul bisericii unite. Atunci şi ele vor putea asculta liturghia
     în bisericile situate mai aproape de satul lor.
           In mahalalele Bistriţii sunt 207 familii, cari toate s’au declarat
     unite; au un paraclis.
           In Ghinda sunt 2 familii unite şi 8 neunite; în Tonei: 6 unite
     şi 4 neunite.
           In următoarele sate săseşti nu sunt familii valahe unite, ci
     numai neunite: Terpiu 12 familii, Dumitra 5, Pintic 10, Aldorf 9,
     Iad 31, Jelna 11, Budac 5, Beşineu 12, Crainimăt 4, Dipşa 11,
     Ferihaz 7, Jeica 2 şi Monari 11.
           Mai departe Magistratul are se observe următoarele:
           1.      La predarea bisericilor şi pământurilor eclesiastice să li-se
     accentueze atât uniţilor cât maicuseamă neuniţilor că pentru această
     graţie, de care ei prin ţinuta lor neînfrânată s’au făcut nevrednici,
     şi pentru clemenţa împărătesei, au să fie mulţămitori şi asculători.
     In consecinţă să nu îndrăznească să pretindă şi altceva decât
     ceeace a hotărât comisiunea, cu atât mai puţin să-şi însuşească
     cu dela sine putere pământuri ori bun mobil bisericesc, căci o
     atare faptă va fi privită ca răsvrătire şi pedepsită în modul cel
     mai sever, chiar şi cu moarte.
           2.      Pentru încunjurarea consecinţelor funeste în fiecare sat
     să fie desemnaţi dintre locuitorii cei mai modeşti 6, 8 până în 10
     indivizi, cari alăturea cu primarul sătesc în calitate de inspectori ai
     eclesielor unite să supraveghieze şi să îndrume la ordine pe săteni.
           3. Poporul să fie avertizat că-i incumbă stricta îndatorire
     să ptesteze fără} împotrivire domnitorului contribuţiile repartizate,
     iar proprietarilor de pămâut claca prescrisă.                  ____
           4.      Poporaţiunea are să urmeze strict ordinele emanate dela
     comandantul general şi prezidentul comisiei aulice, ordine comu-
475
     nicate guberniului şi autorităţilor superioare, deoarece ele servesc
     binelui public şi corespund intenţiei domnitoarei (Maria Terezia).
     De aceea în chestii bisericeşti uniţii au să se adreseze la episcopul
     Aron, iar neuniţii în nici un chip la Sofronie ori acoliţii săi, ci la
     episcopul Dionisie din Buda, care până la altă înaltă dispoziţie are
     să le fie cap bisericesc.
             5.       Ceice nu vor fi ascultători şi se vor opune superiorilor
       şi inspectorilor, imediat să fie predaţi magistraţilor spre a-i pedepsi.
             6.       Dacă magistratiilor vor dovedi ţinută indiferentă ori negli-
       genţâ, atunci cei interesaţi să raporteze comisiunei.
             7. Sătenilor le stă în liberă voie să se declare iarăşi pentru
       unire, iar celorce s’au declarat înainte de 30 Martie, nu li permis
       nici sub o condiţie să renunţe la ea. Primii se vor bucura de
       toată protecţia, dimpotrivă apostaţii vor fi aspru pedepsiţi, căci
       nu se poate tolera ca astfel de rătăciţi criminali făr’de nici un
       motiv să-şi schimbe credinţa in mod arbitrar în detrimentul liniştei
       publice.
             8.       Primarii şi inspectorii satelor au să ţină strict poruncile
       şi au să raporteze magistraţilor, iar aceştia comisiunei orice inci-
       dent, altfel vor cădea în disgraţia domnitoarei şi vor avea să poarte
       urmările.
             La caz dacă magistratul în executarea acestor ordine ar avea
       lipsă de ajutor mai puternic, atunci el imediat are să raporteze
       prezidiului comisiunei, care îi va pune la dispoziţie asistenţa mili-
       tară necesară.
             Cu indignare a înţeles comisiunea, că slugii, trabanţii şi
       slobodnicii orăşăneşti şi districtuali, în majoritate Valahi, nunumai
       s’au lepădat de unire, ci cu vorbe netrebnice au aţiţat şi poporul
       contra ei. Pe astfel de indivizi magistratul imediai să-i deţină şi
       să-i pedepsească în mod exemplar, altfel va avea însuşi să dea
       seamă pentru negligenţă.
                                           *
             Ordonanţa de sus a fost publicată satelor prin comisarii
       magistratului în11 zilele din 13 Septemvrie — 6 Octombrie 1761 cu
       care prilej au fost desemnaţi ca inspectori: în Rodna: Petre Croitor,
       Georgiţa Boldiş, Maftei Cărdan, Ion Filipoi, Todor Cozofreţ, Ion
       Domide, Dămian Ciot, Dămian Burian şi Doroftei Solcan; iar pe
476
    Ilvamare: Chifor Strugar, Lupul Boca, Vasile Sângeorzan, Toader
    Boca şi Tănase Lorenz. Maieru: Scridon Şutea, Leonte Avram,
    Ilieş Hogea, Larion Bizon, Ion Bolfa, Ion Lazar, Sidor Onoae,
    Dumitraş Badiu, Filip Barna, Grigore Borgovan, Iacob Simion şi
    Ion Codrea. Sângeorz: Oanea Nicolae, Lupul Popii, Scridon Me-
    cicul, Grigore George, Todor Ogagon, Tănase Socii, Mihăilă An-
    drieş, Gavril Andrieş, Alexa Andrei, Vasile Andresi. Ilva: Grigore
    Marcul, Petru Gacea, Nicolae Rocnean, Gavril Ştefan, Ion Vărărean,
    Nechita Gacii şi Vasile Nechiti. Leşu: Maftei Gălan, Simion Rusul,
    Simion Prale, Onuţ Suciu, Pintilie Siminic şi George Balagoae.
    Feldru: Toader Truţul, Nechita Bărdan, Toma Varvari, Ştefan Danci,
    Ion Bodea, Vasile Luchi, Macavei Cionca, Ion Luchi şi Gavril
    Moldovan. Vararea: Simion Lazar, Grigore Popiţan, Lupul Petri,
    Ignat Vasile, Vasile Băieş şi George Petri. Rebrişoara: Lupul Ciuta,
    Ion Lichi, Grigore cel Mare, Filip Goarţă, Vasile Groza, Vasile
    Olar, Maftei Titieni, Ştefan Domide, Petre Guşa, George Guşa.
    Năsăud: Simion Caprău, Vasile Gondoş, Vasile Pascu, Vasile
    Găzdac, Vasile Nistor, Ion Flore, Vasile Măteoae, Petre Ştefan a
    Babi. Rebta: Ion Gavrilă, Vasile Brânduşe, Gavrilă Flore, Vasile
    Todor, Dumitru Nate, Andron Sângeorzan. Telciu: Ion Blidar,
    Dumitru Homei, Ştefan Iugan, Vasile Pupăză, Ion Olăriţii, Andrei
    Buriac, Ion a Popii, Petre a Popii, Ion Grepini, Ion Scuturici. Salva:
    Partene Vasile, Grigore lanul, Nicolae Ostate, Sridon Ţuţuruga,
    Onişor Scridon, Ilie Homei, Nechita a Popii, George Andreichi, Vasile
    lanul, Maftei a Popii. Hordou: Vasile George, Ion Coşbuc, Gri-
    gore Coşbuc, Mihail Bugnar, Vasile Bugnar, Gavril Sălvan, Maftei
    Rebrişorean. Bichigiu: Nicolae Dămian, Goriţa a Popii, Precup
    Zăgrean, Teodor Hopan, Todica Todoran, Ion Zăgrean, Mihail a
    Popii. Mititei: Grigore Pop, Istrate Opre, Costan Simion, Todor
    Oarză, Onişor Ileni, Filimon Botcar. Zagra: Onul Lehaci, Onul
    Drăgan, Dumitru Zinvelie, Biţa Zinvelia, Luca Zinveliu, Filip Bucilă,
    Alexa Tăpălagă, Chifor Drăgan, Alexa Codău, Costan Man. Găureni:
    Alexa Bobul, Vârtolomei Man, Alexa Andreichi, Vasile Iepure,
    Costan Lăzărichi, Onişor Bombul. Poieni: Ştefan a Popii,1 Chira
    Varga, Dănilă Părăstâu, Vasile Dudâu, Iacob Varga, Petre Iftenie.
    Suplai: Ion Ursul, Iacob Feti, Tănase Dâmbul, Ion Gavrilaş. Mocod:
    Toma Scridon, Dănilă Cornea, Marţian Hontilă, Todor Dolha, Vasile
ATI
      a-Popii, George Dolha, Gavril Contraş, Mihail Nechituş, Vasile Co-
      toc, Ion Căsian. Uifalău: Anton Feldrihan, Toader Ghindan, Dima
      Rus, Maftei Ilvan, Vasile Vântu, Onită Bota. Petriş: Macavei Mol-
      dovan şi Dănilă Moldovan. Dorolea: Istrate Rotar, Ieremie Moldo-
      van./^Z/za: Gavril Gânscă. Ghinda: Ion Androne. Dumitriţa: Pinte
      Crăciun, Lupul Mandanac, Vasile Bota, Todor Mateiu, Lupu So-
      meşan, Doroftei Obadă, Andrei Moldovan, Petri Onitii. Sântioana :
      Ion Vârărean, Timoce a Flori, Mihail Nuţu, Petru Dumitru, Vasile
      Cotoc, Todor Neamţ, Mihail Timar, Arsinte Pavel. Nuşfalău: Ursu
      Cotoc, Lupu Bota, Ştefan Cosma, Tănase Bota, Mihail Moldovan,
      Costin Moldovan, Todor Spitar, Filip Rusu, Cosma Nicolae, Lupu
      Stupar. Vermiş: Petre Botârlă, Oniga Mărginean, Simion Toma.
      Lobontu Timocii. Lechinţa: Vasile Roman, Vasile Rangău. Sân-
      georzul săsesc: Mitru Huţa, Mitru Lazar, Ignat Moroşan, Nicolae
      Rus. Sigmir: Mihai Zăgrean, Vasile Macavei. Bistriţa, mahalale:
      Ion Crăciun, Mihai Kis, Grigore Năsăudean, Grigore Sigmirean,
      Todor Filica, Cosma Moldovan, Lupu Hordoan, Simion Vermeşan,
      Petre Telcian, Gavril Deşan, Chirilă Dărăban, Petre Gabor.
                                      *
           Chestia anchetării şi a recensământului a avut pentru ma-
      gistratul bistriţan şi pentru câţiva comisari urmări neplăcute. Intr’o
      scrisoare din 17 Iunie baronul Dietrich îi face reproş magistra-
      tului că lucrarea cu care a fost încredinţat n’a săvârşit-o conform
      ordinului primit; căci trebuia să se arate, la fiecare sat numărul
      precis al familiilor unite şi neunite. In 28 Iunie magistratul trimite,
      cu multe scuze, tabloul cerut.
           Mai supărător şi compromiţător însă a fost pentru magistrat
      faptul, că comisia aulică atât din procesele verbale cât şi din in-
      formaţii particulare s’a convins despre intenţia răutăcioasă a ma-
      gistraţilor şi a comisarilor. Cum accentuasem şi cu alt prilej,
      Bistriţenii luterani erau în suflet mari dişmani ai unirii şi lucrau
      în mod clandestin contra intenţiilor curţii catolice vieneze. Gene-
      ralul Bucov, care altfel favoriza pe Saşi, deastădată fu silit să pre-
      ceadă strict şi ordonă câ cinci dintre comisari să fie imediat în-
      carceraţi. La întrebarea ipocrită a magistratului că oare care ar fi
      vina inculpaţilor, Bucov în calitate de prezident al comisiei aulice
      le adresează Bistriţenilor cu data Sibiu 3 August 1761 o scrisoare
478
      de admonestare cu următorul conţinut: Privitor la cei cinci orăşeni
      deţinuţi, anume: Andreas Zigler, Michael Werner, Daniel Oietsch,
      Peter Theil şi Johann Kleinmann, comisia aulică şi-a formulat sen-
      tinţa pe care magistratul are să o execute. Amintiţii comisari în-
      credinţaţi cu stabilirea caracterului confesional al Valahilor din
      districtul bistriţan nunumai au lucrat împotriva instrucţiilor primite,
      ci mai mult chiar în detrimentul unirii; şi în prima linie este mai
      limpede dovedită vina lui Andreas Zigler. In consecinţă, acestui
      individ i-se dictează ca pedeapsă binemeritată arest de trei luni
      şi excludere din orice funcţiune magistratuală şi civilă. Ceilalţi
      patru inculpaţi, fiind ei mai puţin vinovaţi, deastădată sunt graţiaţi
      şi au să fie liberaţi din închisoare cu strictul avertisment, că la
      cea dintâi încercare de-a lucra cu sfatul ori cu fapta contra unirii,
      au să fie pedepsiţi în mod exemplar. In sfârşit, observând comisia
      chiar la magistrat o indiferenţă şi o aversiune necuviincioasă faţă
      de cauza unirii, acesta este de ultima dată şi serios admonestat
      nunumai să se reţină în viitor dela un astfel de procedeu, ci dim-
      potrivă să oferă preoţilor şi mirenilor uniţi tot ajutorul şi scutul
      său, dacă nu vrea să-şi atragă cea mai simţitoare pedeapsă.
           La intervenţia contelui Nicolae Bethlen în 14 Septemvrie 1761
      i-a iertat apoi Bucov şi lui Ziegler partea restantă din pedeapsa
      dictată, dupăce acesta făcu promisiunea solemnă că în viitor se
      va conforma cu totul dispoziţiilor şi ordinelor comisiunii.
   Memoriile căpitanului-auditor Şotel
            In anul 1875 a răposat în Năsăud căpitanul-auditor (judecător)
      Iosif Şotel (Schottl), vechiu ofiţer grănicer originar din Pojun (Press-
      burg, Bratislava), întrat în slujba regimentului năsăudean în 8 Au-
      gust 1823, iar după trecerea sa la pensie 1855, rămas în orăşelul
      nostru Năsăud. Noi bătrânii ne aducem bine aminte de el: om
      mărunţel cu faţa veselă şi ochi vioi, şezând pururea cu luleaua
      în gură, în fereastra căsuţei sale care şi azi mai stă lângă edificiul
      liceului nostru; era vorbăreţ, îi plăceau glumele pipărate şi nu
      părea nici decât morăcănos ca alţi moşnegi ajunşi la nevoi în
      adânci bătrâneţe.                          ,
            După desfiinţarea regimentului nostru în 1851 au mai trăit
      destui ofiţeri pensionari români şi streini în Năsăud şi în satele
      dimprejur, n’ar fi deci nimic deosebit dacă un ofiţer neamţ venit
      pe la noi din Pojun şi-ar sfârşi zilele în Năsăud. Ei, dar cu Şotel
      stau lucrurile altmintrelea, şi e bine ca generaţiile de azi, cari
      poate nici de nume nu i-au auzit, să-l cunoască mai de aproape
      şi să ştie că omul acesta strein îndată după aşezarea sa aci a
      devenit mare filo-român şi cu timpul întru atât s’a identificat cu
      interesele grănicereşti româneşti, încât cu tot dreptul putem zice
      că s’a făcut adevărat Român. Toţi cari stătuseră în raporturi mai
      apropiate cu el spuneau că era ofiţer exemplar, jurist excelent,
      caracter ferm şi muncitor neîntrecut. De fire modest nu s’a erijat
      niciodată, dar în toate chestiile1 juridice importante grănicereşti,
      atât în timpul existării graniţei cât şi mai târziu, căpitanul Şotel
      totdeauna a fost consultat şi adesea era însărcinat să cerceteze
      şi chiar rezolve afaceri 'dificile litigioase din graniţă, fiind numit
480
     membru în nenumărate comisiuni. Este impunător atât din punct
     de vedere juridic cât şi istoric opul, în cea mai mare parte al său,
     din 1853, privitor la aranjarea şi separarea averilor comunale gră-
     nicereşti năsăudene. Şi în cazul acesta, precum şi în alte chestii
     grănicereşti, Şotel totdeauna a căutat să apere drepturile încălcate
     ale grănicerilor, achitându-se în modul cel mai leal şi onorific de
     misiunile cu care era încredinţat. Cu o destoinicie uimitoare, dar
     în modul cel mai imparţial şi conştienţios, ştia el să dea sfat cum
     să poată fi parate loviturile guvernelor streine şi răuvoitoare, pre-
     cum şi ale particularilor hrăpăreţi, îndreptate împotriva grănice-
     rilor noştri cu scopul de a-i despoia pe aceştia de proprietăţile
     lor, parte erezite dela străbuni, parte create şi câştigate de grăni-
     ceri în cursul timpurilor.
           După Iosif Şotel au rămas 4 copii, dintre care nu mai trăeşte
     azi nici unul, anume: Albert funcţionar superior la postă şi tele-
     graf, Carol negustor, Ludovic econom şi Varvara măr. cu cance-
     laristul Grigore Sângeorzan. Dintre aceştia au avut urmaşi cari
     trăesc şi azi: parol pe Dr. Carol Şotel med. jud. Cluj; iar Ludovic
     pe Iosif administrator de moşie în Vechiul Regat, Ludovic comer-
     ciant în Cluj, Rosina rpăr. cu meseriaşul Petre Naşcu în Năsăud
     şi Luisa măr. cu secretarul corn. Vichentie Ilieş din Maieru. Toţi
     aceşti descendenţi ai ofiţerului neamţ dela Pojun, cum se ştie, au
     devenit veritabili Români.
           Merită să fie menţionat faptul că pe lângă multele lucrări
     şi rapoarte oficiale, schiţe aufobiografice, diverse note şi însemnări
     etc., Iosif Şotel a avut plăcerea de a scrie în timp disponibil chiar
     şi mici povestiri umoristice şi poezii, se înţelege toate în limba
     germană. Manuscrisele proprii şi unele şi streine au fost păstrate
     de fiul său Albert; după moartea acestuia însă nu ştim ce s’a
     făcut cu ele. Din întâmplare, până când încă mai trăia Albert
     Şotel, regretatul advocat Ioachim Mureşianu a lăsat să se copieze
     unele scrisori rămase dela tatăl acelui şi acele copii-manuscrise le-
     gate într’un volum se găsesc azi în Muzeul Nă&ăudean. Părţi din
     acele scrieri, refeVitoare la întâmplări din 1848—49 au fost’publi-
     în Nr. 6 al »Arhivei Someşene«. Acum urmează aci, traduse în
     româneşte, alte câteva rapoarte şi note privitoare mai cu seamă
     )a întâmplările acelor ani de sbucium. *            Dir. »Arh. Som.«
                    însemnări autobiografice şi un raport
           Căpitanul auditor losif Şotel a servit la regimentul 11 român
     grăniceresc de infanterie până la desfiinţarea şi prefacerea acestuia
     în regimentul de linie (infanterie) Principe Thurn u. Taxis Nr. 50,
     iar la înfiinţarea acestui regiment, în al cărui stat fu ţinut în evi-
     denţă, a fost aplicat la judecătoria marţială a districtului Reteag
     şi mai apoi la ceea a districtului Bistriţa. Timpul său de serviciu,
     din 15 Febr. 1820 până la 1 Apr. 1855 când se pensionă, face^
     35 ani, 1 lună, 15 zile. A servit cu zel şi devotament într’un post;
     foarte dificil, căci în regimentul II grăn. până la 1845, Ia o popu-
     laţie cca 40.000 suflete, nu era un al doilea auditor şi numitul
     căpitan purta întreaga povară a serviciului. Totdeauna şi în toate
     părţile a aflat recunoştinţă, căci s’a nizuit nu numai să-şi îndepli-
     nească cu credinţă şi cinste datorinţele lui impuse, ci să aducă
     în cea mai bună ordine, chiar cu jertfirea sănătăţii sale, diferitele
     chestii administrative, cari nu priveau pe auditor şi erau în cel
     mai mare hal. Cu un cuvânt a lucrat în toată privinţa spre binele
     regimentului şi a populaţiei. In anul 1829, la cererea colonelului /
     de atunci cav. de Lebzeltern, cu mâna proprie şi cu mare trudă [
     a compus cărţi cadastrale pentru toate 42 comunele regimentului î
     şi le-a administrat benevol timp de 10 ani, făr’de nicio retribuţie,
     singur numai pentru scopul regulării proprietăţii de pământ şi
     asigurarea posesiunii, precum şi pentru ca să se scadă numărul
     proceselor care mainainte erau în curgere. Acele cărţi servesc şi
     azi ca bază pentru oficiile şi judecătoriile cercuale.
                                         *
           In 2 Ianuarie 1849 rebelii maghiari năvăliră în Năsăud şi
     atunci batalionul de rezervă care se afla acolo a trebuit să se re-
     tragă repede şi nepregătit prin comună, spre a se uni cu trupa
     lui Urban care deasemenea se retrăgea pe şoseaua ce duce dela
     Bistriţă spre Bucovina. Atunci Şotel, — cu toate că locot. col.
     Reininger în faţa căpitanului Păsărar, care îi anunţa aceluia retra-
     gerea, îi porunci să rămână pe loc şi să împartă cu dânşii binele
     şi răul, căci altfel sigur îi va fi jefuită locuinţa — împreună cu
     medicul regim. Dr. Guido Nagy şi cu adiutantul regim. Domide,
     spre a-şi salva onoarea, se alătură Ia trupa în retragere, în timg^
     ce toţi ofiţerii din statul major şi alţi ofiţeri aflători în sediu, toată
     cancelaria de conturi împreună cu locot.-contabil Gergely, perso-
     nalul dela şcoale şi dela alte diferite birouri rămaseră în localitate.
     Astfel Şotel îşi lăsă în mâinile duşmanului toată averea sa agoni-
     sită dela 1823 încoace şi cu totul sărăcit fără veşminte de iarnă —
     căci în timpul cât a fost la Reininger, ordonanţa şi servitorul său
     privat încuiaseră uşa locuinţei şi o tuliră la fugă — plecă împreună
     cu trupa slabă urmărită de duşman, împărţind cu ea toate mize-
     riile şi greutăţile răsboiului, în conştiinţa de a fi rămas credincios
     împăratului său. In marş forţat ziua şi noaptea, peste munţi plini
     de zăpadă şi la un frig de 24 grade, a mers 3 zile pe jos spre
     Bucovina. Cu această ocazie trupa noastră voia să se unească
     pe şoseaua Bârgăului cu colonelul Urban, de oarece însă duşmanul
     deja intrase în Bârgău şi-l ocupase, astfel Dr. Nagy, care cuteză
     să se apropie prea mult de duşman, în mică depărtare dela Şotel,
     aproape de şosea, căzu în prinsoare.
          Trupa grănicerească fu nevoită să se retragă iarăşi în munţi
     şi să oarbece prin păduri noaptea, lăsând îndărăt caii cari nu
     erau de nici un folos şi ascunzând în pădure lăzile cu muniţii.
     Bani mulţi erariali (de stat) pe cari Şotel îi avea la sine, au fost
     distribuiţi printre soldaţi care-i ascunseră în raniţe. Şotel ca şi
     ceilalţi în ziua a treia timp de peste 5 ore fu nevoit să urce într’o
     pădure de brad peste arbori în sus şi în jos, să sară peste cră-
     pături şi gropi şi zăpadă lunecoasă, încât după oboseli împreunate
     cu marşul — în ziua primă de 7 ore, în a 2-a de 17, şi în a 3-a
     de 20 ciasuri — căzând şi lunecând adeseori precum şi trecând
     cu greu chiar şi pe sub arbori, se bolnăvi şi-şi contractă varice
     şi hernie. Dupăce în ziua 3-a trupa se uni cu coloana lui Urban,
     pe şoseaua Coşnei, marşul fu continuat şi noaptea până la Dorna,
     unde Şotel în urma oboselii, a durerilor şi a frigului la intrare în
     cvartir căzu în leşin, fu frecat cu apă rece şi oţet şi aşezat în
     pat de către căpitanul Păsărar şi locotenentul lanutzy.
          In ziua următoare, 15 Ianuarie, urmă năvala comandantului
     rebel Bem cu volintirii săi asupra trupelor imperiale. Atunci Şotel,
     care din cauza picioarelor îngheţate şi umflate nu putea face nici
     un pas, în timpul atacului plecă cu o parte a regimentului, pe un
     car militar la Câmpulung, unde întră în serviciu în cartierul Ex.
                       m
     S. Ioc. mareşal baron Malkowsky, întoarse apoi în 12 Februarie
     1849 cu corpul de armată iarăşi în Ardeal până la Iad, iar în 25
     Februarie se retrase din nou cu corpul în Bucovina şi marşiră mai
     târziu cu regimentul la Cernăuţi.
          La finea lui Iunie 1849 Şotel căpătă dela general concediu
     să meargă la colonelul Urban la lacobeni, dar la întoarcere n’a
     putut merge decât până la Câmpulung, de durerile provenite din
     hernie. Atunci la sfatul maiorului Betzmann a fost vizitat de me-
     dicul militar locot. Dr. Bergmann dela batalionul I de cordun care
     în faţa maiorului îi zise că boala-i împreunată cu pericol de moarte
     şi îi dete un atestat de a fi reformat, primind alt atestat şi dela
     maiorul Ehrenreich v. Betzmann.
          După desfiinţarea regimentului Şotel a fost aplicat la judecă-
     toria marţială, iar la 1 Iunie 1852 guvernul civil şi militar al Ar-
     dealului l-a numit membru în comisia care avea misiunea să sepa-
     reze pe întreg teritorul regimentului drepturile erarului (statului)
     la pământ, regalii etc. de drepturile comunelor. Fiind prezentat
     de către guvernorul prinţul Schwarzenberg, în Dej, Majestăţii Sale
     împăratului, acesta accentuă ponderozitatea misiunii sale în acea
     comisiune, pe care Şotel, — precum zicea mai târziu — credea
     că şi-a împlinit-o în aşa mod încât ostenelele şi experienţele sale
     contribuiseră mult la tăierea acelui nod gordian.
          In baza celor amintite aci şi a serviciului său credincios, Şotel
     suplică mai apoi să obţie caracterul de maior şi retribuţiile cu-
     venite.
                 Raportul adjutantului Pantilimon Domide
          Când în 2 Ianuarie 1849 rebelii maghiari avansară până la
     sediul ştabului, auditorul Şotel persevera pân’ce rebelii respinseră
     trupele împărăteşti din localitate, apoi împreună cu subsemnatul
     şi cu medicul regimentului Dr. Ouido Nagy (numai el, Şotel, din
     întreg ştabul) se alătură la trupa de sub comanda căpitanului
     Binder, făr’de a mai putea călca în locuinţa sa care fu lăsată pradă
     duşmanului şi jefuită de acesta.
          Deoarece legătura cu corpul de armată de pe drumul ce
     duce dela Bistriţă spre Bârgău, către Bucovina, prin înaintarea
     rebelilor ne era deja tăiată, trupa lui Binder a fost nevoită să se
     retragă în marşuri forţate peste munţii cei mai inaccesibili şi plini
     de zăpadă, peste păduri tăiate, pe un frig extraordinar şi în lipsa
     de oricare alimente. A doua zi spre seară — când trupa întreagă
     ziua necontenit urcând munţii prăpăstioşi, cu totul istovită şi în-
     gheţată, precum şi sedusă prin iscoade false, se apropia la Moro-
     şeni de şoseaua Bârgăului, spre a se uni cu colonelul Urban —
     se convinse din apropiarea patrulelor duşmane că întreg Bârgăul
     era ocupat. Trupa trebui deci să întoarcă, să urce iarăşi munţii
     şi numai spre miezul nopţii am putut sâ ne odihnim puţin în
     colibile de munte împrăştiate. Această odihnă însă n’a fost de
     lungă durată, căci coliba până la uşă plină de soldaţi şi locuitori
     grăniceri fugari — în care noi 5 ofiţeri zăceam în fund, din lipsă
     de spaţiu grămădiţi pesteolaltă pe o laviţă — din neatenţia sol-
     daţilor pe jumătate îngheţaţi, se aprinse în acea noapte de 2 ori,
     şi spre a evita o explozie a muniţiei, pe care din cauza zăpezii
     mari o aşezasem în lăzi imediat lângă colibă, furăm nevoiţi să o
     cărăm mai departe şi să ne continuăm marşul. Acest lucru a fost
     şi mai anevoios a treia zi când caii de povară cari duceau muniţia
     au trebuit să fie lăsaţi în urmă, iar muniţia să fie ascunsă, deoarece
     numai între împrejurările cele mai primejdioase şi prin păduri de
     brad tăiate am putut ajunge la şoseaua bucovineană. Abea ajunşi
     la priporul Candrii, a trebuit să plecăm în grabă la Poiana Stampii,
     iar de aci după    o jumătat de oră spre Dorna, căci trupele impe-
     riale, respinse      dela pasul Tihuţei, deasemenea erau în retragere.
          Auditorul    Şotel făcu tot pe jos întreg marşul      dela Năsăud
     până la Dorna       — marşul din urmă până la miezul       nopţii — cu
     toţi anii etăţii sale înaintate, deoarece cal de călărit nici nu se afla
     nici nu se putea întrebuinţa în munţi, prăbuşindu-se acolo chiar şi
     caii de povară de câteva ori în prăpăstii, cu muniţii cu tot. Dupăce
     medicul regimentului Dr. Guido Nagy cuteză în ziua doua să se
     apropie de şosea şi fu prins, Şotel a fost singurul din Ştab care
     ajunse cu trupaf noastrăjla coloana colonelului Urban; el suportă
     împreună cu noi toate lipsurile, pericolele şi strapaţele căror le
     sucombau chiar mulţi dintre soldaţii extenuaţi şi înfometaţi. Aceştia
     rămăseseră îndărăt ici-colea în colibi de munte şi numai după
     . mai multe zile, pe căi laterale, au putut ajunge iarăşi la trupa lor.
           In 5 Iunie, când Şotel încă se găsea între mulţimea ofiţerilor
      din diferite regimente, Dorna a fost atacată subit de generalul
      rebel Bem cu volintirii săi; iar când la signalul de alarmă fiecare
      grăbea la trupa sa, auditorul Şotel era într’o situaţie foarte difi-
      cilă, căci din cauza picioarelor îngheţate nu putea face nici un
      pas şi locuinţa lui stetea imediat la întrare în localitate. Şoseaua
      era plină de familii fugare din Bistriţa, de care cu bagaje şi de
      trupe şi astfel numai cu greu şi în ultimul moment i-a putut
      câştiga locotenentul Ferenczi un car ce stetea în ograda crâşmei
      şi aparţinea locotenentului Fogaraşi din regimentul Arhiducele
      Carol Ferdinand, cu care apoi Şotel a plecat la Câmpulung.
      Aci fu dispus Ia serviciu lângă Ex. Sa corn. de corp baron Mal-
      kovski, căci şi în Bucovina se proclamase starea de asediu, apoi
      întrând în serviciul activ al corpului, la ordinul colonelului Urban
      primi aci toate retribuţiile cuvenite dela ziua plecării sale din Nă-
      săud. In luna Februarie merse şi el împreună cu corpul de armată
      în Ardeal până la Iad, iar cu ocazia retragerii generale, întoarse
      şi el la Dorna. Dupăce se îmbolnăvi loc. auditor Rosenbaum, iar
      cartierul general fu retras până la Vikov, Şotel rămase ianăşi la
      trupa mobilă a colonelului Urban până la trecerea regimentului
      la Cernăuţi.
                  Alt raport al căpit. Domide d. d. Rodna 5 Martie 1859
           In 2 Ianuarie 1849 după masă cca la 2—3 ore sosiră în Nă-
      săud cele două tunuri postate la Mocod, iar personalul de serviciu,
      vechi artilerişti grăniceri raportară că insurgenţii maghiari au ajuns
      la Mititei şi înaintează repede spre Salva şi Năsăud. Eu în calitate
      de adiutant al regimentului am fost grabnic chemat la loc. colo-
      nelul şi comandantul interimar al regimentului Reininger pe care
      l-am găsit în pat şi la el se afla şeful contabilităţii militare Gergely.
      Bătrânul loc. colonel ordonă scurt că adiutantul are să ridice imediat
      banii din cassa regimentului, iar contabilul jurnalele şi documen-
      tele şi să le ducă colonelului Urban, ori unde-1 vor găsi. Totodată
      ne dete ambilor cheile. Am grăbit la căpitanul auditor Şotel şi
      împreună cu acesta la cvartirul colonelului, unde se afla cassa
      regimentului. Noi trei deschiserăm cassele şi scoaserăm banii şi
                                                                                       3
     4S6
     scrisorile. Monedele de argint erau în saci, fiecare sâc prevăzut
     cu ţidulă, bancnotele erau în plicuri de hârtie pe care era indicat
     conţinutul. Sacii şi plicurile erau şi sigilate. Ceva bani de argint
     aflători într’un blid mare de lemn s’au pus nenumăraţi într’un
     săcueţ, apoi toţi sacii şi pachetele au fost aruncate în aşa numita
     ladă de cassâ »Crispin« şi aceasta încuiată. Din cauza scurţimii
     timpului, deoarece Maghiarii steteau deja la poarta din jos a Nă-
     săudului, apoi fiindcă ameninţaţi de pericol, reuşita atârna numai
     dela cea mai mare grabă, numărarea monedelor a fost imposibilă
     şi nici nu s’a mai făcut. Deci eu nu aveam couvingerea că ce
     fel şi câţi bani conţin sacii şi pachetele sigilate; nu se putea şti
     dacă sacii şi pachetele conţin taleri ori şuştaci, monede de 20,
     ori de 2 creiţari. Lada cassei Crispin avea numai o cheie şi pe
     aceasta o luai la mine, iar ofiţerul contabil Gergely, ca control al
     banilor luă cu sine jurnalele şi scrisorile, spre a le duce colone-
     lului Urban. Că a efectuat el aceasta şi când, n’o ştiu.
           In timp ce se isprăvea lucrarea aceasta la cassa regimentului,
     insurgenţii steteau deja la poarta vestică a Năsăudului, iar grăni-
     cerii armaţi erau p.e toată linia în plină retragere. Mi-a rămas numai
     atât timp să las să se arunce lada cassei cu banii pe un car ce
     alerga la Feldru şi să încredinţez escortarea şi păzirea lăzii învăţă-
     torului Naşcu şi zidarului Iftode Vasilichi din Năsăud. Eu însă
     grăbii încă la gardă şi la turnul cu praf de puşcă şi predai cele
     două tunuri, muniţia şi un milion de capsule câtorva grăniceri
     ca să le tragă şi ducă spre Rebrişoara. Atunci era imposibil să
     se găsească un car cu cai ori boi, căci grănicerii şi familiile lor
     precum şi funcţionarii se refugiaseră cu femei şi copii şi cu tot
     ce au putut, în peşteri şi munţi, numai să nu cadă în mânile
     duşmanilor înverşunaţi cari juraseră răsbunare şi peire Năsăudului.
     Multe soţii de ofiţeri, văduve şi copii, ai căror soţi şi părinţi
     steteau în alte locuri în faţa duşmanului, trebuiră să-şi caute sal-
     varea în fugă pe jos spre a-şi scăpa viaţa. In retragere spre Feldru
     am dat de căpitanul auditor Şotel, medicul regim. Dr. Guido Nagy,
     înv. dir. Panga şi furierul Bazil Năşcuţ, cari toţi s’au refugiat pe
     jos. Nu departe de podul Rebrii am fost ajunşi de căp. Binder
     şi Păsărar şi pe locot. Torni, care la Mocod stătuseră faţă duş-
     manului şi acum urmăriţi de acesta erau siliţi să se retragă. Sol-
     daţii lor erau împrăştiaţi în toate direcţiile. Am continuat împreună
     retragerea până la Ilva mică, hotărîţi să ajungem prin Valea Strâmbei
     nesmintiţi la Bârgău, spre a ne uni cu trupele colonelului Urban.
     Am dat însă de o patrulă condusă de subloc. Lăzăric, pe care
     Urban îl trimise din Bârgău cu Ordinul ca cei fugiţi din Năsăud
     să nu mai încerce să scape spre Bârgău ci spre Bucovina, căci
     duşmanul deja luase şi ocupase Bârgăul. Nu ne mai rămase deci
     alta decât să plecăm în marş accelerat spre satul Leşu în munţi.
     Aci lăsarăm să se îngroape tunurile într’o peşteră de stâncă, căci
     de aci nu mai duce drum umblat, iar lada cassei cu bani şi lăzile
     cu muniţii au fost încărcate pe cai.
          In 3 Ianuarie 1849 după trecerea peste muntele Heniul şi
     peste Ierboasa am ajuns în apropiere de Tihuţa la Dealul Sinenilor
     şi voiam să căutăm contact cu Urban. Insă păstori din Bârgău
     ne întâmpinară cu vestea că insurgenţii înaintează spre Tihuţa şi
     că nu sunt maideparte ca o jumătate de oră dela noi. In munte
     la coliba lui Oavril Toluş din Borgo-Prund a trebuit să părăsim %
     şi caii, căci era imposibil să trecem cu ei mai departe prin pădure.
     Lăzile cu muniţii au fost îngropate în pădure (mai târziu scoase
     iarăşi prin mine); lada cassei însă — din cauza pericolului ce ne
     ameninţa prin apropierea duşmanului — după ţinerea unui con-
     siliu a fost deschisă în prezenţa căp. Binder, Şotel şi Păsărar, loc.
     Domide, subloc. Torni şi Lăzăric, sacii şi pachetele cu banii fură
     împărţite între aceşti ofiţeri ca să le ducă până la Bucovina şi să
     garanteze pentru conţinut.
          Medicul regimentului Dr. Nagy a avut nenorocirea să fie
     prins de o patrulă de husari a duşmanului. El rămase în prin-
     soare până la suprimarea revoluţiei.
          In 4 Ianuarie 1849 cam după măsă am ajuns la Priporul
     Candri în momentul când bubuitul tunurilor duşmane în Tihuţa
     semnala atacul şi căderea postului grăniceresc, iar colonelul Urban
     de către Poiana Stampi, în fruntea unui escadron de dragoni Savo-
     ieni (căp. Eipelt) grăbea într’acolo spre a lua în primire divizia
     de Români care stete la pasul de graniţă şi fu respinsă. Seara
     întoarse col. Urban la Poiana Stampi şi imediat ordonă continuarea
     retragerii trupei sale, fiind urmărită de duşmani.
          Trupa şi noi toţi am mers în marş întreagă noaptea şi am
                                                                      a*
m
  ajuns în 5 Ian. 1849 în Vatra Dornii. La podul bornei avurăm
  o scurtă dar aprigă ciocnire cu Bem, apoi fără alt popas am
  trecut peste lacobeni, Putna şi Pojorâta la Câmpulung. Numai aci
  am adunat eu dela susnumiţii ofiţeri sacii şi pachetele cu bani,
  pe cari mi-i însemnasem numai după numărul bucăţilor, iar în
  7 Ian., în prezenţa col. Urban şi locot. auditor Rosenbaum, am
  predat banii locot. Simion Vărărean care conducea proviantura
  regimentului şi afacerile de cassâ, cum dovedeşte documentul din
  7 lan. 1849 alăturat în original jurnalului de cassă a coloanei.
       Pe cât de fidel şi conştiinţios sunt predate vorbele, înţelesul
  şi întreg conţinutul acelui document, tot atât de fidelă şi conştiin-
  ţioasă este această declaraţie a mea. Acei des amintiţi ofiţeri şi
  funcţionari la a căror mărturie mă refer eu, vor confirma pe
  onoarea lor şi conform datorinţelor, acest fapt adevărat.
       Transportul acelor bani nenumăraţi se făcu fără de asistenţa
  vreunui detaşament ori vreunei comande speciale, şi nu se făcu
  simultan cu retragerea regimentului, căci acesta atunci nu era pe
  teritorul de graniţă, ci în parte la corpul col. Urban în Valea Bistriţii
  şi a Bârgăului. Apoi batalionul I stetea după o martirizare fără
  seamăn departe în Ungaria, o divizie lupta la trupele Banului,
  alta la Sibiu. Iar o a treia divizie avu nenorocirea să cadă în 24
  Oct. 1848 la Baci în apropierea Clujului în prinsoarea duşmanului.
  Pentru apărarea teritorului regimentului serviau numai câteva com-
  panii ale bat. III, precum şi gloata (miliţienii) armată a grănice-
  rilor bătrâni ieşiţi din serviciu, sub comanda ofiţerilor pensionari,
  cu puşti nouă, a căror mânuire n’o cunoşteau şi aproape fără
  muniţie; apoi 2 tunuri cu 20 gloanţe; şi toţi aceşti bătrâni grăni-
  ceri erau împrăştiaţi pe la Mocod, Chiuza, Piatra, Nimigea etc.
       Atacul sau mai mult năvala se făcu din partea duşmanilor
  cu o preponderantă trupă de infanterie sub comanda col. Riczko
  (odinioară locot. în regim. 9 de husari, căzut în 18 Febr. la Craini-
  măt) în 2 Ian. 1849, în acelaş timp când col. Urban fu atacat la
  Bistriţa de Bem şi respins în Bucovina.                     ii
       Nu pot să las nerevelat că în 2 Ian. aflându-mă la raportul
  de dimineaţă la loc. col. Reininger — care din 11 August 1848
  când Urban plecă spre Reghinul săsesc purta comanda regimentului
  şi căruia îi tusei ataşat ca adiutant — în prezenţa sublocotenen*
480
    ţilor loan Anton şi Origore Mihailaş, a vicarului şi canonicului
    Macedon Pop, învăţătorului Panga şi ofiţerului contab. Gergely,
    ii făcui loc. colonelului propunerea ca, pentru eventualul caz dacă
    duşmanul ar năvăli pe neaşteptate, pentru asigurarea casselor,
    cancelariilor, arhivelor şi a proviziilor de tot felul în magazii, ar
    fi recomandabil să permită ca să se rechiziţioneze 100 care cu
    cai din Dumitra, Cepan şi Terpiu, cari să stea gata la Năsăud.
    Atunci bătrânul loc. colonel în prezenţa numiţilor domni răspunse:
    »Să n’aud de frică, de pavra; regimentul nostru şi cheia dela
    Piatra sunt o citadelă de necucerit. Fereşte doamne să ne gândim
    la asemeni măsuri de precauţie, şi cu atât mai puţin să se vor-
    bească de ele, căci prin aceasta numai s’ar nelinişti spiritele*.
    Astfel totul fu întrelăsat, iar în seara acelei zile căzură în mânile
    duşmanilor toate magaziile, birourile, arhivele din institutul militar,
    proviziile şi instrumentele muzicei etc. numai cassa şi muniţia
    putură fi salvate cum s’a arătat mai sus. Cheile de control le
    aveau în Năsăud ofiţerii de stat major; deoarece însă în 2 Ian.
    nici unul dintre aceştia n’a fost prezent, a trebuit să mi le dea
    mie locot. col. Reininger, şi faptul acesta va fi de constatat din
    jurnalele de cassă unde se găsesc semnăturile celor ce au închis
    cassele.
    Raportul lui Şotel în chestia cassei, Năsăud 23 Mai 1859
         Comunicarea următoare o fac în urma ordinului din 13 c.
    primit în 19 c. înainte de toate observ că privitor la raporturile
    ce domniau în Năsăud în 1848—49 — cari au exercitat în parte
    o influenţă dăunătoare asupra casselor — la porunca generalului
    de brigadă Laimel — care după întoarcerea regimentului din Ga-
    liţia, împreună cu comisarul v. Fillenbaum făcuse cea dintâiu
    inspecţie de control în 1850 ori în 1851 — deja atunci raportasem
    pe larg totul conform adevărului, la ceea ce mă refer şi azi,
    adăugând încă următoarele:                                 (
         E cert că în 2 Ian. 1849 nu locot. Domide şi locot. cont.
    Gergely, ci furierul Hangea veni în cancelaria mea şi-mi împărtăşi
    dorinţa locot. Domide, să vin la cassă spre a aşeza banii regi-
    mentului împreună cu ceilalţi bani pentru a putea fi mai uşor
490
transportaţi în cazul unei năvale a rebelilor. Am mers deci cu
numitul în localul cassei şi la intrare văzui pe loc. Oergely şi pe
Domide deja ocupaţi cu împachetarea banilor din diferitele casse
într’o singură ladă, deci n’am fost prezent nici la deschiderea
casselor regimentului nici Ia scoaterea diferiţilor bani. Dupăce loc.
Domide îmi făcu fugitiv cunoscută această măsură, obişnuită în
asemenea circumstanţe, şi dupăce avea la dispoziţie şi cheile de
control dela cassă, astfel am deschis repede cassa mea cu depo-
zitele justiţiare şi i-am predat 7 pachete prevăzute cu ţidule şi cu
lista felului de bani, în suma de 1808 fl. 26 V2 cr. m. c. pe care
el îndată le şi luă la sine. Când apoi văzui clar primejdia iminentă
care până acum se tot tăinuia, — şi chiar şi atunci loc. Domide
zicea că unirea casselor o face din simplă precauţie şi nu din
necesitatea dictată de pericolul apropiat — după cel mult 5 mi-
nute câte petrecusem în localul cassei, grăbii la locuinţa mea,
mai ales fiindcă operaţia următoare cu celelalte casse ale regimen-
tului, neavând eu chei de control la ele şi necompeţindu-mi nici
o ingerenţă, nu mă importa. Acei trei domni au fost probabil auto-
rizaţi la acel demers de către loc. col. Reininger şi de maiorul
Hatfaludi. Declaraţia camaradului Domide din 5 Martie 1859, că
»diversele lăzi ale casselor au fost deschise de cei trei« este a
se înţelege aşa, că el şi cu locot. contab. Gergely îşi deschiseră
cassele încredinţate lor, iar eu cassa mea justiţiară, însă nu deodată.
       Că atunci loc. Domide a aşezat toţi banii găsiţi în cassa
regimentului într’o aşa numită cassă Crispin — care numai din
auzite îmi era cunoscută — ori în care Iadă i-a aşezat, nu-mi aduc
aminte, căci — după cât ştiu — în timpul existării regimentului
steteau în camera casselor cam 5 casse. Din cauza petrecerii mele
scurte în camera cassei ştiu tot aşa de puţin, dacă banii s’au
aşezat împachetaţi într’un sac, ori aşa cum stătuseră în cassa
regimentului, şi nici aceea nu o ştiu că cine a luat cu sine cheile
cassei Crispin. Probabil însă că le-a luat loc. Domide, cari avuse
la sine cheile şi care şi banii îi transportă mai departe. In timpul
scurt cât am stat la loc. col. Reininger spre a primi informaţii
despre situaţia noastră, duşmanii se apropiară de sediul ştabului.
Făr’de a mai putea călca în locuinţa mea, am fost silit să mă alătur
la trupele cari sub comanda căpitanului Binder se retrăgeau prin
                                                                                401
    Năsăud, şi marşirând imediat mai încolo, în aceea zi n’am mai
    văzut pe loc. Domide, care la tot cazul a trebuit să plece mai de
    timpuriu din Năsăud. îmi este deci cu totul necunoscut că în ce
    mod, când şi prin cine a transportat el banii mai departe din
    Năsăud.
         Târziu noaptea sosirăm în llva mică şi acolo aflai pe loc.
    Oergely împreună cu multe familii fugare într’o cameră, şi acesta
    declară că nu poate pleca împreună cu noi peste munţi şi că
    vrea să întoarcă la Năsăud. Ceilalţi ofiţeri merseră cu căpitanul
    Binder la cvartirul ofiţeresc, şi probabil aci s’a alăturat la noi şi
    locotenentul Domide, căci la marşul următor l-am văzut între cei-
    lalţi. Atunci eu am rămas până la cc. 1 oră după miezul nopţii
    în acel cvartir, deoarece însă omul trebuia să zacă pe pământul
    gol iar drumul pe care aveam să continuăm marşul era deja in-
    dicat, aşa am preferat să merg cu Directorul Panga şi cu un in-
    fanterist din compania 6 până la Leşu, unde ajunserăm în zori
    de zi şi aşteptarăm sosirea trupei. La sosirea acestei văzui câteva
    tunuri şi mai multe lăzi cu muniţie, între cari poate că era şi o ladă
    cu cassa; de faptul aceta însu nu-mi aduc bine aminte şi nici
    nu i-am dat atunci deosebită importanţă. Când sosi şi restul bata-
    lionului, tunurile fură predate de căpitanul Binder comunei spre
    a le îngropa. Cred că Ia porunca aceasta au fost prezenţi şi pri-
    marul şi preotul. Apoi văzui că se aduseră mai mulţi cai, încăr-
    cându-se pe fiecare câte 2 lăzi cu muniţie.
         Marşul se continuă cu cea mai mare greutate, în sus prin
    munţi pe un părâu împrejmuit cu pădure. Arborii şi tufarii cari
    steteau în drum pe singura cărare îngustă încontinuu a trebuit
    să fie tăiaţi ca să poată înainta şi trece caii, iar noi şi infante-
    riştii puteam merge numai unul după celalalt. Caii erau duşi de
    căpăstru, şi astfel merserăm întreaga zi de 3 Ianuarie, până când
    seara coborârăm spre şoseaua Bârgăului. Aci deterăm în Turiac
    (un cătun) de rebeli şi ne retraserăm iarăşi peste un munte ne-
    cunoscut, iar cca 1^ miezul nopţii sosirăm la câteva colibi unde
    petrecurăm noaptea.
         In 4 Ianuarie des de dimineaţă iarăşi am plecat în marş
    peste munţi, iar ajungând la o stână am înţeles că e problematic
    dacă trupele noastre mai ţin ocupată Tihuţa, deci trebue să ne
402
  retragem către postul de graniţă Priporul Candri unde era impo-
  sibil să ducem caii. Când subloc. Lăzăric, care voia să bea la
  stănă ceva lapte şi tocmai ţinea în mână o oală, mă învită să
  iau şi eu parte, auzii că căpitanul Binder şi loc. Domide preda-
  seră lăzile cu muniţii câtorva oamini cari locuiau acolo, cu porunca
  să grijască de ele până vor fi reclamate. Căp. Binder împreună
  cu directorul Panga erau într’o colibă ce stetea mai sus, iar noi
  ceilalţi cu mulţi oameni în alte colibe. înaintea colibei am văzut
  dimineaţa când era să plecăm mai multe lăzi cu muniţie cari din
  nou fură încărcate pe cai. Cu prilejul acestui marş, care continuă
  şi noaptea prin păduri de brad, pe un plai căzuse de lângă mine
  un cal într’o crepătură cam adâncă, împreună cu cele două lăzi;
  însoţitorii care mă urmau culeseră lucrurile căzute, iar eu uitându-mă
  într’acolo la lumina zăpezii credeam că au fost muniţie; aceia ridi-
  cară calul care fu salvat din zăpadă fără de a se răni. Mai apoi
  toţi caii împreună cu cel al comandatului Binder au fost trimişi
  îndărăt, iar noi ne continuarăm marşul după un sfert de oră,
  fiind călăuziţi de un ofiţer mie necunoscut care cunoştea plaiurile.
        Ce s’a întâmplat cu banii, nu am văzut cu ochii mei proprii,
  o cassă a regimentului de mari dimensiuni şi bătută cu fier nu
  putea să fie încărcată pe cal. Pare deci că banii încă în Ilva mică
  ori în Leşu au fost împachetaţi într’o ladă de muniţie, iar în
  munte banii au fost scoşi din ladă şi transportaţi mai departe.
  Amintita cassă Crispin trebue că a fost o ladă similară cu cele
  de muniţie, căci de o altă cassă nici de cum nu-mi aduc aminte.
  La o deschidere a cassei am fost tot atât de puţin faţă ca şi la un con-
  siliu de răsboiu; aci avea să poruncească numai comandantul căp.
  Binder, iar loc. Domide să dispună de banii cassei pe care i-a pre-
  luat şi transportat probabil din însărcinarea loc. col. Reininger,
  despre ceea ce va fi raportat şi căp. Binder.
        Despre o distribuire a banilor între ofiţeri şi despre luarea
  garanţiei n’a fost vorbă în prezenţa mea, cel puţin eu n’am pre-
  luat nici saci nici pachete cu bani şi nici n’am văzut pe altul să
  preia, ci am mers îndată cu subloc. Lăzăric şi cu Păsărar în urma
  mai multor infanterişti cari unul după altul porniseră prin pădurea
  tăiată, şi nu-mi este cunoscut dacă alţii: căp. Binder, loc. Domide
  ori loc. Torni ar fi luat cu sine banii. Despre o ordine de marş
493
   nu putea să fie vorba, se putea urmări numai plaiul pe care cel
   din frunte mergea peste arbori căzuţi. Când eram siliţi să stăm
   pe loc spre a recăpăta puteri, în timp ce alţii mai tari mergeau
   înainte; când ajungeam pe alţii cari înaintaseră mult şi acum erau
   osteniţi, astfel că nici ofiţerii nici gregarii nu erau tot împreună.
   Apoi era frig grozav aşa că loc. Păsărar care-mi împrumutase
   nişte mănuşi calde, le ceru iarăşi îndărăt dela mine. La urcatul
   muntelui steteam pe loc să răsuflu şi câţiva infanterişti treceau
   pe lângă mine râsuflând din greu; la întrebarea mea cum de eu
   om bătrân îi întrec pe ei oameni tineri în urcat, îmi răspunseră
   că sunt foarte grei banii ce-i au în raniţă şi numai atunci am aflat
   că banii au  fost predaţi de către   loc. Domide şi                 căp. Binder sol-
   daţilor spre                                                        a-i duce. Nici nu era altă posibilitate, căci ofiţerii n’ar
   fi fost în stare să care banii de argint în saci, când uşor îmbrăcat
   abea te puteai târî mai departe şi trebuia să te pituli pe sub ar-
   bori trântiţi jos peste cari nu puteai trece; apoi n’aveai posibili-
   tate să faci vre-un pas liber, ci erai ca într’un codru secular, iar sol-
   daţii cu raniţa în spate trebuia să mai şi care în ea ceva.
        Eu eram îmbrăcat pe acel frig mare cu un peşcheş polon
   cu 2 pungi   alături în care  aveam 2 pistoale lungi pe cari la urcat
   şi la căţăratul peste arbori de mai  multe ori le-am pierdut şi le-am
   recăpătat numai dela oamenii cari mă urmau. N’aveam manta,
   mănuşi, batistă, ci numai sabia, căci cum amintisem nu putusem
   intra în locuinţa mea şi numai la plecare la locuinţa locot. col.
   Reininger mă înarmasem din motivul ca să merg spre întâmpinarea
   trupei care se retrăgea spre Năsăud, ceeace eram nevoit să fac
   în acel timp de agitaţie. Deci pelângă ceea mai mare bunăvoinţă
   nu m’aş fi putut atunci decide pentru predare de bani pe cari
   n’aşi fi fost în stare să-i transportez.
        Lăsând în spate acea pădure îngrozitoare şi apropiindu-ne
   de postul de cordon Priporul Candri, căp. Binder merse cu o
   patrulă înainte spre a se convinge dacă postul acela nu e deja
   ocupat de Maghiari. Eu cu loc. Păsărar am urmat prin zăpada
   adâncă şi am sosit cei dintâi acolo, unde fiind postul ocupat de
   grănicerii noştri, am aşteptat cu căp. Binder sosirea celorlalţi ofi-
   ţeri şi soldaţi. Intr’aceea veni loc. col. Urban cu un detaşament
   de cavalerie de către Poiana Stampi, şi ordonând să-l aşteptăm
494
  acolo, plecă spre Tihuţa pentru de a acoperi retragerea trupei şi
  a artileriei. In casa poştei din Poiana Stampi ne întâlnirăm toţi
  ofiţerii şi îngheţaţi aşa cum eram ne întărirăm cu ceva vin, iar
  după ce întoarse loc. col. Urban, după o oră, el ordonă marşul
  mai depărte. Din acel moment nu l-am mai văzut pe loc. Domide,
  căci şi eu şi alţi ofiţeri neîmpărţiţi la trupe eram când la o trupă
  când la alta. Am mers în acea noapte împreună cu loc. Şot, —
  de prezent maior în pens. în Năsăud, — până la Dorna, unde
  am rămas până la amiaza zilei următoare 5 Ian., apoi în timpul
  atacului generalului rebel Bem m’am alăturat la retragerea gene-
  rală până la Câmpulung, unde am sosit noaptea târziu împreună
  cu loc. Păsărar.
        După câteva zile mă alăturai la subloc. Sonnenbaum care
  plecă cu carul de muniţie la Vama, şi în societatea aceluia precum
  şi a maiorului Betzmann, loc. Păsărar şi loc. Şot am stat acolo
  câteva zile în casa lui Nand. Nubrich după care iarăşi m’am dus
  cu batalionul Blaskovitz la Câmpulung şi acolo am preluat ser-
  viciul în cartierul general al generalului de divizie bar. Malkovski.
        Numai în Febr. 1849 — când a trebuit şi eu să mă alătur
  la retragerea trupelor dela Iad (districtul Bistriţii) iară la Bucovina
  şi când am sosit din nou în Tihuţa — am găsit acolo pe locot.
  Domide, pe loc. auditor Rosenbaum şi pe furierul Năşcuţ împreună
  cu alţii, cari îndată după începerea luptei dela Bârgău trecuseră
  la Dorna. Iar eu urmai cu locot. bolnav Kohl şi cu brigada care
  stătuse în Tihuţa, în timp ce se apropia în marş şi corpul Ex.
  Sale loc. mareşalul Malkovski. In Dorna — unde am slat mai
  multe săptămâni şi unde era cancelaria de conturi şi cartierul
  nostru de alimentaţie — mă întâlnii în realitate după mişcările
  de retragere de prima oară cu loc. Domide. Aci am găsit necesar
  să-l întreb ce s’a întâmpat cu banii mei justiţiari, şi primii dela
  el răspunsul satisfăcător că toate pachetele şi sacii cu ţidulele sunt
  de faţă, apoi că toţi banii sunt însemnaţi în jurnalul cassei regi-
  mentului, despre ceea ce m’am îşi convins, şi mi-a servit spre
  mare liniştire când mă gândeam la haosul din marşul nostru la
  Bucovina.
        Nici atunci şi nici mai târziu în Iacobeni şi Cernăuţi n’a
  fost vorbă despre faptul că ar lipsi ceva din acei bani.
495
         Cum amintisem, banii justiţiari erau toţi împachetaţi, sigilaţi
   şi prevăzuţi cu ţidule. Nu-mi este cunoscut dacă a fost aşa şi la
   banii regimentului, alminteri aşa era datina şi la cassa aceluia.
         N’am fost faţă la predarea banilor de către soldaţi lui Do-
   mide, deci nu ştiu să spun ce, cât şi unde s’a predat. Privitor la
   descoperirea celor vinovaţi pentru pierderea banilor nu pot să
   zic nimic, deoarece nu s’a putut constata dacă acei bani s’au
   pierdut în Năsăud ori pe drum, şi nu se ştie cu ce ocaziune s’a
   făcut controlul cu fostul furier Hangea. Asupra stărilor şi circum-
   stanţelor de atunci ar putea să aducă mai multă lumină cele 30
   persoane cu cari loc. Domide — probabil în escortă şi încă în
   societatea şi altor persoane — a transportat banii dela Năsăud
   la Ilva mică; apoi primarul şi preotul din Leşu care au fost faţă
   la predarea tunurilor, mai departe însoţitorii din coliba de munte
   de unde s’au trimis caii îndărăt, ori însoţitorii căror li s’a dat
   în grijă muniţia.
                                                *
         Privitor la banii despre care se face amintire în rapoartele anterioare
   nu se poate şti că cu ce ocazie şi din partea cui s’ar fî făcut constatarea că
   lipsesc din ei. Intre scrisorile căpitanului Şotel se găseşte un act de predare
   şi preluare datat din Câmpulung 7 Ian. 1849 şi semnat atât de locotenenţii
   Vărărean şi Domide cât şi de col. Urban şi loc. audit. Rosenbaum. Actul în-
   cepe astfel »Conspect despre banii cari cu prilejul năvălirii rapide a insur-
   genţilor maghiari în sediul ştabului Năsăud, în 2 Ian. 1849, au fost scoşi în
   grabă din toate lăzile casselor şi aşezaţi la olaltă într’o ladă, apoi în Câmpu-
   lung au fost asortaţi şi număraţi conform tidulelor şi după constatare au
   fost predaţi şi preluaţi în suma de 6638 fl. 15 cr.« Afară de această sumă s’au
   mai predat cassei coloanei 2000 fl., care n’au fost primiţi de către căp. Binder,
   ci au fost transportaţi de către loc. Domide. — Dir. „Arh. Som.“
               Un raport al aud. Şotel d. d. Năsăud 1 Sept 1859
        In acest act se vorbeşte despre chestia arendărilor din 1848.
   Se vede că s’a întâmplat ceva incorectitudine, căci întrebat, Şotel
   răspunde că nu^poate da desluşiri certe fiind de atunci lung timp.
   întrucât îşi aduce aminte, conform ordinului regimentului compa-
   niile aveau să lase în 1848 obiectele arândate mai înainte tot
   vechilor arendaşi, pe un nou an cu aceleaşi condiţii. La arendare
   Şotel a fost prezent şi s’a demers în mod legal, numai se miră
496
   cum de n’a intervenit ca de obiceiu şi brigada. Nu ştie dacă
   arendaşii de mainainte au depus garanţiile pentru asigurarea era-
   rului, desigur au fost liberaţi de această îndatorire numai aren-
   datorii cu încredere, cunoscuţi de mainainte regimentului şi brigăzii.
   Garanţiile depuse de arendatori au fost preluate de către maiorul
   Hatfaludi, banii s’au numărat în prezenţa lui Şotel şi s’au predat
   locotenentului Domide şi loc. con. Gergely care i-au aşezat în
   cassa regimentului, într’un blid de lemn. Gergely a ordonat apoi
   furierului Basil Năşcuţ să facă o consemnare despre bani şi să-i
   predea cassei justiţiare, ceea ce însă la diverse somaţii din partea
   lui Şotel, nu s’a făcut. Acum după ce atât comandantul de atunci
   interimar al regimentului Reininger, cât şi Gergely sunt morţi, iar
   ceilalţi interesaţi împrăştiaţi, şi unii arendatori asemenea morţi, e
   greu să se constate adevărata stare a lucrurilor. Probabil şi banii
   aceştia au fost transportaţi împreună cu ceilaţi de către loc. Do-
   mide la Bucovina.
        La actul de arendare au fost faţă toţi furierii: Năşcuţ, Vârtic,
   Hangea etc., ei au scris şi procesele verbale, desigur s’au însemnat
   şi garanţiile depuse şi aceasta ar trebui s’o ştie ofiţerul-contabil
   Năşcuţ, ca cel mai vechi furier atunci. De altfel îndată după în-
   toarcerea regimentului şi a cancelariilor toate cassele au fost con-
   trolate de generalul Laimel şi de comisarul Fillenbaum, şi s’a
   repetat controlul şi la desfiinţarea regimentului. Cancelaria conta-
   bilităţii a stat până la desfiinţare încă un an şi jumătate în Nâ-
   săud. Reininger, Hatfaludi, Gergely şi Şotel precum şi toţi furierii
   au fost în Năsăud, şi totuşi chestia nu s’a desbătut în acel timp
   şi nu s’a cerut nici o lămurire până azi.
                                    *
        Din diferite alte scrisori rămase după Şotel mai extragem
   următoarele:
        Intr’un act din 2o Iunie 1853 se zice că pentru promovarea
   lucrărilor comisiunii regulatoare de proprietăţi—în care era membru
   şi căpitanul Şotel — are să facă parte şi comisarul de finanţe Csip-
   kes. Apoi se pune întrebarea în ce stare se găsesc extirpările de
   păduri cari pe timpul administraţiei militare s’au făcut în pădurile
   erariale, păduri cari azi formează proprietăţi particulare. Acele
extirpări au fost ordonate de militari, ele sunt însă primejdioase
şi din cauza lor proprietarii pădurilor ar putea fi chiar expropriaţi.
       In altă scrisoare dela 25 Iulie 1853 i se avizează căpitanului
Şotel, în calitate de membru a susamintitei comisiuni, cu începere
dela 12 Oct. 1852 un adaos la leafă lunar de 40 fl. m. c. din
fondul de provente, iar comisarului cercual Stokera — alt membru
din comisie — un pauşal de călătorie de 150 fl.
       Iarăşi în alte scrisori sunt amintiţi ca membri ai acelei co-
misiuni: comisarul cercual Krommer, comisarul financiar Dobak
şi maistrul silvic sup. Blagoevich, apoi se vorbeşte de cercetări
împotriva sublocotenentului Nicolae Lăzăric din Rebrişoara şi sub-
locotenentului Caspar Kubou dela departamentul ardelean de re-
monte. Sunt însfârşit o mulţime de acte şi documente privitoare
la chestia mult discutată dacă locuitorii graniţei, înainte de mili-
tarizare, au fost liberţi ori iobagi.
       Ofiţerii şi subofiţerii regimentului
       năsăudean în 1765, 1766 şi 1771
                        Virgil Şotropa
       In registrele bisericii romano-catolice din Năsăud am găsit
  introduse, probabil de către capelanul de atunci Xaverus Fauster,
  numele ofiţerilor şi subofiţerilor cari în anii 1765, 1766 şi 1771
  serviau în regimentul năsăudean, precum şi alte date privitoare
  la acele persoane. Conţinutul tablourilor este reprodus aci ne-
  schimbat, lăsându-se necorectate chiar şi greşelile ortografice. Ob-
  serv însă că la unele cuvinte latineşti cari indică rang, stare socială
  ş. a. am pus între semnele parantezei şi cuvântul românesc. Mai
  departe e de notat că în tablouri figurează şi grade militare ne-
  obişnuite azi, spre pildă »armiductor« cari în unele timpuri şi la
  unii scriitori însemna »căpitan«, la regimentul nostru însă ocupa
  locul dintre ofiţeri şi subofiţeri, şi l-am numit »armaş«. In sfârşit
  e de notat că între comunele amintite în tabloul din 1765 ca
  grănicereşti figurează şi satul Erdezakal (Erdo-Szakăl, Secalul de
  Câmpie) care era să fie militarizat şi încorporat la regimentul
  nostru, însă mai apoi a fost lăsat din combinaţie; dealtăparte tot
  în acel tablou se amintesc câteva comune cari în 1765 nu erau
  încă complet organizate şi militarizate, dar erau pe cale să devie
  militare grănicereşti.
                   Liber status anîmarum Dlstrictus Militaris Vallis
                   Rodnensis 1765
                                          Naszodt
       Vicecollonelus et Regiminis Commendans Carolus Liber Baro
ab Enzenberg; familia: Josephus Mussich cath., Joannes.
       Capitaneus Antonius de Cossimellj.
       Capitaneus et Regiminis Auditor (judecător) Henricus Jose-
phus Urli; mater Maria Terezia, socra Maria Merkevin.
       Primarius Locumtenens (locotenent) Emanuel de Binsfeld;
uxor (soţie) Magdalena, famulus (servitor) Joannes Marth.
       Loc. prim. et Quartiriorum Magister Joannes Jos. de Tesch;
uxor Anna Maria, soror Anna Maria, filius Josephus, ancilae (ser-
vitoare) Elisabetha Scherbergerin et Anna Grossin, proles (fiu)
Carolus Josephus.
       Locumtenens secundarius (sublocotenent) Joh. Fridericus de
Angermeyer,
       Regiminis Chirurgus Dominicus Rueff; uxor Therezia, famu-
lus Mathias Herman, famula Clara Payerin Morova Iglaensis cath.
coelebs.
       Ajutans Josephus Beddeus.                     .
       Vigiliarum Magister (sergent) Franciscus Adler.
       Armiductor (armaş) Balthazar Kreen; uxor Anna Maria nata
Streicherin.
       Profos (pârcălab, gardianul temniţii) Vilhelmus Viecht, uxor
Anna Barbara, filii Franciscus, Josephus Emanuelis.
       Fourieri sive Hospitiorum Designatores (subofiţeri însărcinaţi
cu contabilitatea şi îngrijirea locuinţelor) Josephus Weisz; Josephus
Marti/, uxor Juliana, fii. Fridericus; Martiny Eschenbach.
       Hospitiorum Designatores Georgius Kulicsek, Josephus Kuli-
csek, Johannes Praetetites.
                    Subchirurgus Franciscus Lorenzer, uxor Anna Maria. (
       Corporales Adalbertus Wildhan, Thomas Hinn, Josephus
Funk, Franciscus Wittibschlager, uxor Catharina Illiaschin Caroli-
nensis cath.
       Lanio (măcelar) Gottfried Seidell.
                                   Foldrâ
        Supremus Vigiliarum Magister (maior) Franciscus Liber Baro
   de Toussaint, uxor Francisca Pohatzca Itschin, domestici (sevitori)
   Franciscus Risch, Joannes Jessinsky; ejus uxor Anna Persa, ejus
   proles Joannes et f Franciscus Ulysses.
        Capitaneus Petrus deAlbrecht, uxor Catharina Pergerin Neisig,
   proles Josephus, Antonius uxoris, sorores Christina, Anna Maria
   Pergerin, domestici Joannes Oleitner Vienensis, Catharina Teusch
   acath.
        Vigil. Magister Josephus Pusch, uxor Eva Rozina Hunglin-
   gerin vienensis, proles Josephus, Anna Maria, Antonia coelebs.
        Fourier Michael Anton coelebs.
        Subchirurgus Joannes Schebel cath. uxor Terezia Ummilich
   cath. Szasz-Regen.
                                 Ilva Mica
        Prim. Locumtenens Joannes Oeberg, uxor Maria Anna Starkin
   Neiss, domestica Anna Maria Millerin vidua.
        Vexilifer (stegar) Ludovicus Antonius Demill coelebs, domest.
   Franciscus Wolff coel.
                                 St. Qeorg
        Prim. Loc. Fridericus de Frdhlich, uxor Anna Maria Sprei-
   zerin, ipsorumque proles Francisca Carolina, domestica Maria Anna
   Paulin vidua.
        Sec. Loc. Adamus de Wurzer vienensis coelebs.
        Vigil. Magister Samuel Putnoky acath. coelebs Hungarus.
        Ductor (plutonier) Cristhophorus Tetovsky coel. Polonus.
                                   M ajor
        Capitaneus Franciscus de Luk cath., uxor Maria Catharina
   de Marschangin, ejus filia Luxenburg Maria Elisabetha, domestica
   Maria Anna, proles, Franciscus,^ Sigismundus.        (
        Vigil. Magister Franciscus Fuik uxoratus, cath.
                                   Rodna
        Capitaneus Franciscus de Verasdi coel. cath.
                                                                             501
       Batail. Chirurgus Ignatius Ooîlibal, uxor Elisabetha Schnei-
  derin ex Abnak cath.
       Vigil. Magister Jacobus Lenhardt cath., uxor Catharina Utz-
  manin cath. ex Lengenfeld.
                                    Ilva Mare
       Prim. Loc. Ernestus L. B. de Schirnding acath., uxor Sophia
  Heiszerin cath. ex Bistritz.
                                   Mogor a
       Sec. Loc. Georgius Halbmann cath. coel., domestica Regina
  Theilia cath. coel. Carolin.
       Sec. Loc. Guilielmus Delcard de Clairmex coel. cath. dom.
  Cristina Martine, Joannes ex Sz. Miklos.
                                    Lesch
       Prim. Loc. Ernestus Fridericus Schott de Schottenstein acath.,
  uxor Maria Terezia Baronin de Horchenfeld ex Rakesdorf cath.
       Corporalis Andreas Herschilke coel.
                                   Varaira
       Prim. Loc. Joannes Jacobus de Heinde cath., uxor Maria Mar-
  gareta de Litscherinkin cath. Luxenburg.
       Corp. Mathias Pergher cath., uxor Magdalena Geresde ex
  Scharnat cath.
                                  Rebresora
       Capit. Heribertus Josephus Bocquier de Iolyfief cath. coel., do-
  mestici Franciscus Lorch cath. coel. Therezia Burgerisi cath., filia
  hujus Eva Landerin.
       Vigil. Magister Josephus Bohats coel. cath. ex Iitschin.
       Ductor Antonius Nehiba ex Hochenstand cath., uxor(Susana
  Knorin cath. ex Maristriba.
                                Rebra Mare
       Sec. Loc. Antonius de Hixelperger coel. cath.
4
  Vă
                                    Szalvd
        Capit. Antonius de Belloni cath., uxor Maria Anna de Manzin
   cath.
        Vigil. Mag. Franciscus Mayrhoffer cath, uxor Maria Terezia
   Oubinin cath. ex Neis, proles Terezia.
                                     Hor do
        Prim. Loc. Franciscus.
        Corp. Martin Crischan, Franciscus Antonius Graff, uxor Ca-
   tharina Spattenhoffin, proles Franciscus Antonius.
                                    Teltsch
        Capit. Joannes de Hiebel Morava Olotnucensis cath., uxor
   Anna Catharina de Ehrenburg Bohemia Hlisovensis, proles Marian
   Anna, Domestici Tobias Spack Batlelovensis, Maria Anna Tedlova
   Bohemia Bosensis coel. cath.
        Vigil. Mag. Henricus Hornung cath., uxor Catharina Wag-
   nerin cath. ex Raschstadt.
                             Pikisch
          Prim. loc. Josephus de Barath vienensis cath. coel.
          Corp. Fridericus Hiill cath., uxor Dorothea Bistritziensis Lu-
   therana.
                           O auren
        Sec. Loc. Leopoldus de Lauterspach coel. cath.
                                 Suplaj
       Sec. Loc. Josephus de Sagmiller kath. coel.
                                     Pojeti
        Prim. Loc. Ignatius de Stojanick cath., uxor Therezia Vog-
   lerin Pragensis cath.
                                     Zagra
        Capit. Antonius de Mertlach cath. coel., domestica Joanna
   Wantlerin cath. coel. Morava Prosvilli.
503
        Vigil. Mag. Antonius Mandl cath., uxor Barbara Taubenthalin
   cath., proles Maximilianus Emanuel.
        Subchyrurgus losephus Sutor cath., uxor Magdalena Elmin
   cath. ex Schonberg.
                                  Runk
        Sec. Loc. Antonius Knall cath. coel.
                                 Mittite
        Prim. Loc. Bunivall de Leibinger cath., uxor Augusta de Pouni-
   berg cath. ex Esling, proles Maria Anna, dom. Catharina Knott-
   nerin cath. coel. ex Leitendorf, prol. Maria Barbara, Carolina.
        Vigil. Mag. Casparus Raubach cath., uxor Ursula Widmanin
   cath. et Weissenhorn.
                                 M accod
        Capii. Oerhardus de Schnieder coel cath.
        Sec. Loc. Carolus de Schneider coel. cath.
                                N agjfalu
        Prim. Loc. Stephanus Seiverth de Rosenberg cath., uxor Eli-
   sabetha.
                                Kis Sajo
        Sec. Loc. loannes de Szakadaty coel. et unitus.
                                  Mo nor
        Capit. Franciscus Maria de Pallazi coel. cath., famulus Ja-
   cobus Holtzhauer coel. cath.
        Armidudor Andreas Filozy, uxor Catharina.
                                 Gleden
        Sec. Loc. Adamus Joseph Wurtzer coel. cath.
                1       J 1 i                          1
                        M.  Orosz Falu
   Cap. Carolus de Sili/ cat., uxor Maria Terezia L. B. de Richthoffen
   proles Maria Terezia, Francisca, Susana et Carolus Ludovicus.
                                                           4*
       Vigil. Mag. Ântonius Meringer coel. cath.
       Corporalis Carolus Pistagino cath. uxoratus.
                                 Mo nosfalu
       Vexilifer Mauritius Zapatta coel. cath.
                                 Erdezakal
       Prim. Loc. Carolus Schmied de Eisenberg cath. uxoratus.
                         Olah Budak
       Sec. Loc. Ioanes de Jellaschitz cath. coel.
                                   Raglia
                          Status Regiminis ab anno 1766
        Protriburnis et commendans Carolus. Lib. B. ab Enzenberg,
  Tyrolis Doblach., cath.
        Supremus Vigiliarum Magister Franciscus L. B. de Toussaint,
  Lotharingia loc. Nancisi cath. aet. 27, conjux Francisca nata Po-
  hatzka Bohema Jitschinensis cath.
        Capitaneus et Guartionis Magister Josephus de Tesch ex Hun-
  garia Comoromia cath., conjux Maria nata Athlerin Viencusis cath.,
  proles Josephus et f Carolus.
        Capitaneus et auditor Josephus de Urli, Styria Oracia cath.,
  mater Therezia cath. vien., socra Maria Merkerin lath., conjux
  Maria Anna Barbara nata de Siebenhausen.
        Regimini Chirurghi de Ruff, Austria Vienna cath., conjux
  Therezia nata cath. Pragensis in Bohemia; Valentinus Gaepfert,
  Francia Wurzburg cath. 33 a., conjux Anna nata Mohr Transilvania
  Coronae, cath.; Ignatius Golliwal cath. conj. Elisabetha nata Schnei-
  derin cath. i             i       i                          i
        Adjutans Josephus Bedaeus Transiv. Bistritia Luth. coel 25 a.
        Vexiliferes: Joannes Georgius Rechperger: Austria Vienna
  cath. uxor.; Ântonius de Mill Lotharingia cath. coel.; Mauritius
  de Zappata cath. coel.
505
         Subchirurgi: Josephus Suttor Poravia Wasserpurg cath. con-
   jux Magdalena nata Elmin cath., proles per adoptionem; Joannes
   Schobel cath. conjux Terezia Umilichin nata ex Szâsz Regen cath.;
   Franciscus Lorenzer cath. conjux Anna Maria.
         Armiductores: Balthazar Gron cath. 34 a. conj. Maria Anna
   nata Streicherin cath., proles Franciscus Constantinus; Andreas
   Filotzi cath. 35 a., conj. Catharina; Joannes ex Suplai Transilvania
   28 a.; Antonius Nehiba, Moravia Flochenstand cath. 28 a. conj.
   Susana nata Knorrin cath.; Michael Goppert cath. coel 20.; Albertus
   Wildhan, Bohemia cath. uxor. 33 a.
         Custodum Praefectus Wilhelm Viecht, lut. conj. Anna Bar-
   bara, proles Franciscus, Josef, Emanuel, Anna.
         Capitanei: Franciscus Maria de Pallazzi, cath. coel. 45 a.;
   Franciscus de Virasdy, Hungaria cath. coel. 45 a.; Hiribertus de
   Pocquier, Lotharingia cath. coel. 27 a.; de Hieckl, Morabia cath.
   32 a. conj. Anna Catarina nata de Ehrenpurg Bohemia Alisovensis
   cath., prol. Maria Anna et Maria Josefa Anna et Maria Josefa
   Francisca Joanna; Gerhardus de Schnider, Styria cath. coel. 38 a.;
   Carolus de Sili], Lotharingia cat. 35 a. conj. Maria Terezia nata
   L. B. de Richthoffen conversa ex Sylezia, proles Maria Terezia,
   Francisca Susana, Carolus Ludovicus; Antonius de Cosimelli, Ro-
   mana Roma cath. coel. 43 a. supremus vigiliarum praefectus; Anto-
   nius de Mertlach, Francia cath. coel. 28 a.; Antonius de Belloni,
   Moravia cath. 40 a., conj. Maria Anna nata de Manzin cath. milit.,
   proles Josephus; Petrus de Albrecht cath. 58 a. conj. Catharina nata
   Pergerin Neusigl. cath., proles Josephus Antonius, Maria Terezia;
   Franciscus L. B. de Salhausen, Voloch Lojovae cath. coel. 29 a.
         Primarii Locumtenentes: Carolus de Schmied, Silezia cath. 31 a.
   ux.; Joannes de Barath, Austria Vienna cath. coel. 34 a.; Carolus
   de Erbes cath.; Bonewaldus de Leibinger cath. 35 a. conj. Augusta
   Poerenperg nata cath. ex Essling in Suedia, prol. Maria Anna,
   Maria Barbara, Carolus; Stephanus de Rosenperg, Transilv. luth.
   43 a. conj. Elisabetha cath.; Fridericus de Schottenstein, Saxonia
   luth. 35 a. conj. Maria Terezia nata Horchenfeld ex Rakerdorff
   cath.; Franciscus Gauthojes cath. coel, 28 a.; Joannes de Heindel,
   Bohemia cath. 47 a. conj. Maria Margareta nata de Litscherinkerin
   cath. milit.; Ingnatius Stojanik, Croaţia cath. 26 a. conj. Terezia
505
nata Voglerin ex Praga Bohemia cath. prol. Victoria et Anna;
Carolus Frdhlich, Austria cath. 45 a. conj. Anna Maria nata Sprei-
zerin ex Ischig în Bohemia cath., prol. Franciscus, Carolina; Ema-
nuel de Pinsfeld, cath. 30 a. conj. Magdalena nata calv.; Wilhel-
mus B. de Schirnding luth. 31 a. conj. Sofia nata Heiszerin ex
Bistritz Transilvania; Galgienj, cath. uxor.
       Secundam Locumtenentes: Stephan Alexius de Farkasch,
Trans. Maros St. Oeorg cath. 30 a. conj. Maria Anna nata de
Majnik ex Parajtin Trans. cath., Josephus de Wurtzer, Austria
Vienna cath. 24 a. conj. Maria Anna nata de Schankebank luth.
Bistritiensis; Michael Leopoldus de Lauterpach, Trans. cath. coel.
23 a.; Joannes Szakadati, Trans. unitus coel. 27 a.; Franciscus
de Adler: Ignatius de Knall, Bohem. cath. coel. 32 a.; Antonius
de Hizelsperger, Syria Graz cath. coel. 28 a.; Vincentius Laureaţi
cath. coel. 23 a.; Carolus de Schneider, Moravia cath. coel. 32 a.;
Carolus de Promnitz (Brunetz), natus a 20 Oct. 1743 Italia Mo-
rava luth. coel. 22 a.
       Vigiliarum Magistri: Myller Trans. Coronae cath. uxor.;
Samuel Putnoky, Trans. calv. coel. 32 a.; Franciscus Mayrhoffer,
Austr. cath. 31 a. conj. Maria Terezia nata Gubinin cath., prol.
Terezia; Martinus Bred, Trans. Szâsz-Regen luth. coel.; Jacobus
Lehnert, Austr. cath. 34 a. conj. Catarina nata Letzmanin cath.;
Ludovicus Merker, Boh. cath. ux. 42 a.; Josephus Bohatsch, Boh.
cath. coel. 20; Casparus Raubach, Silezia cath. 52 a. conj Ursula
nata Widmanin cath.; Henricus Hornung, cath. 35 conj. Catarina
nata Wagnerin cath. ex Rachsstadt; Josephus Pusch, Boh. cath.
37 a. conj. Eva Rozina nata Hunglingerin cat. Austr. Viena, prol.
Josefus, Maria, Antonia; Antonius Meringer, Austr. cath. coel.
20 a.; Antonius Mandl, Styria cath. 36 a. conj. Barbara nata de
Taubenthalin cath. proles Maximilian, Emanuel.
       Furerii: Joannes Mattij cath. ux.; Joannes Wagner, Trans.
Mediaş luth. coel. 31 a.; Joannes Weiss, Hung. Poson luth. 45 a.
conj. Dorothea nata Langin ex Bistritz in Trans. luth.; Georgius
Kulicsek, Trans. ex comit! Doboka cath. uxor; Josephus Kulicsek,
Trans. Doboka cath. coel.; Daniel Bekes, luth. uxor.; Joannes
WUd, cat. coel.: Joannes Mord, Austr. Solpach cath. uxor 23 a.
Corporales: Josephus Funk, Austr. cath. 28 a. conj. Anna
507
   Maria nata Nussamerin luth. Feldhauensis; Thomas Hynna, Trans.
   luth uxor. 33 a.; Martinus Krischan, Hung. cath ux. 58 a.; Joan-
   nes Lux, Moravia cath. coel. 29 a., Andreas Horselka, Moravia
   cath. coel. 35 a.; Michael Perger, Austr. cath. ux. 37 a. conj. Mag-
   dalena Keresde nata ex Scharnatin Scik; Fridericus Huli, cath.
   uxor 48 a. conj. Dorothea nata luth. Bistr. prol. Casparus, Thomas,
   Fridericus; Rubertus Rubert, Flandria cath. 20 a. conj. Rozalia
   Novakin cath.; Carolus Pestagnano (Pestognino) ; Franciscus Wit-
   tibschlaeger, Austr. cath. 32 a. conj. Catarina Eliaschin nata Caro-
   linensis Trans. cath.; Franciscus Lorch cath. conj. Catarina nata
   Michaetin unita Rodnensis.
                         Status Regiminis Anni 1771
         Colonellus et Commendans Carolus L. B. de Enzenberg, Ty-
   rolis Doblach cath. 48 a. conj. Monica de Siskovich nata Debre-
   cino Flungaria, prol. Franciscus, Maria Antonia, Carolina.
         Vicecolonellus Martinus de Schlaun, Italia Monasterium cath.
   coel. 27 a.
         Suptemus Vigiliarum Praefeăus primus Antoni us de Cosimelli,
   Romana Witterbo cath. coel. 48 a.
         Supr. Vigil. Praef. secundus Joannes de HiebeU, Moravia Olo-
   mutio cath. viduus 47 a. proles Maria Anna.
         Auditor Josephus Webern, cath. uxor.
         Quart Magister Joannes de Marthy, Hispania cath. uxor
   Juliana.
         Adjudantus Josephus Baeddeus de Scharberg, Trans. Bistritz
   luth. coel. 27 a.
         Chirurgus Ferdinandus Mutlbeck, Bohemia Gorkau cath. uxor.
   33 a.
         Subchirurgii: Franciscus Lorenzer, Imperium Sulgavia Schusen-
   ried cath. 37 a. conj. Maria Anna Rinnagilin; Cristoforus Funk,
   Austria Vienna cath. uxor.; Aontonius Simoni cath uxor Therezia
   Wagnerin. 1          ' 11      i[                        1
         Armiductores: Michael Gdpperth, cath. ux. 25 a.; Antonius
   Nehiba, Moravia Hohenstand cath. uxor. 33 a.; Balthazar Griinn,
   Baden-Baden cath. uxor. 39.; Andreas Fttotzi, Sclavonia cath. ux.
508
40 a. Adalbertus Wildhann, Bohemia cath. ux. 38 a.; Joannes lup-
schai, Trans. Ilva mare unitus coel.
       Custodiae Praefectus Wilhelmus Wicht, Imperium luth. uxor.
Anna Barbara, proles Franciscus, Josefus, Emanuel, Arma.
       Centurbnes (căpitani I): Franciscus Virasdi, Flungaria Watzia
cath. coel. 50 a.; Heribertus Boequier, Lotharinghia Sierk cath.
coel. 32 a.; Fridericus Tux, Silezia Anisin cath. coel. 50 a.; Joan-
nes Jesorka, Lusatia Wenzel cath. ux. 61 a.; Gerhardus Schneider,
Agentina Alsatia cath. coel. 44 a.; Antonus Belloni, Moravia Striuni
cath. 46 a.; proles Josefus Joannes, Franciscus Xaverus, Anton
Alexander, Anna Josefa, uxor Anna Maria nata Montrin; Fran-
ciscus L. B. de Sahlhausen, Walachia Craiova cath. coel. 34 a.;
Joannes Halmagy, Trans. Szilâgy Somlo calv. uxor. 36 a.
       Capitanei: Petrus Albrecht, Vesemim inf. ad Rhenum cath.
57 a. proles Jos. Ant. Heribertus, Maria Terezia, Joannes Nepomuk,
Anton Peter, uxor Rosina de Salazar; Bonevaldus Leibinger, Sylva
Hercynia Miilheim cath. 40 a. ux. Augustina de Bamberg, proles
Anna Maria, Barbara, Carolus Franciscus, Ernest, Josef, Augustina,
Franciscus Josefus Antonius.
       Primarii Locumtenentes: Carolus Schmied, Silezia-Kostonek
cath. 56 a. uxor proles Cajetana; Josephus Erbes, Bohemia Saatz
cath. 52 a. prol. Christoforus, Anna; Stephanus Rosenberg, Trans.
Bistr. luth. 48 a. uxor Elisabetha; Franciscus Oothie, Leimburg Al-
tenburg cath. coel. 34 a.; Michael Misalsky, Polonia Prus. Dantis-
cum cath. coel. 41 a.; Carolus Frohlich, Austr. Schiessen cath. 50 a.
conj. Anna Maria nata Spreizerin, prol. Victoria Anna, Carolus;
Emanuel Binsfeld, Colonia Bonn, cath. 34 a. conj. Magdalena;
Fridericus Fritzi, Hassia Hamburgum cath. 40 a. vid. prol. Maria
Anna, Josefa, Franciscus; Wilhelm L. B. Schirnding luth. 36 a.
conj. Sofia nata Heiszerin, prol. Wilhelmina; Antonius Biirger,
Moravia Schonberg cath. 28 a. coel.; Stephanus Farkas, Trans.
nat. St. Georg cath. 36. conj. Maria Anna de Mainich, prol. Jo-
sefus Antonius, Anna Maria, Carolina Anna; Leopoldus Lauter-
bach, Trans. St. Lelek cath. 29 a. coel.
       Secundaris Locumtenentes: Carolus Brunetz, Italia Novara
cath. coel. 28 a.; Adam Wurzer, Austria Vienna cath. 29 a. ux.
Anna Maria nata de Schankebank, prol. Adamus Joannes, Carolus
500
  Henricus; Joannes Szakadaty, Trans. Szakadat unitus coel. 31 a.;
  Antonius Hizeberger, Styria Marpurg cath. coel. 33 a.; Vincentius
  Laureaţi, Pedemont Purinum cath. uxor. 28 a.; Joannes Steiner,
  Austria cath. 39 a. conj. Terezia, prol. Joan. Bapt. Mathias; Ca-
  rolus Schneider, Moravia Brunn cath. coel. 32 a.; Franciscus Adler,
  Boemia Vielschau cath. 30 a. conj. Cristina Pergerin, prol. Josephus,
  Maria Anna, Cristina, Anna; Conradus Schouller, Imperium Norin-
  berga cath. vid. 25 a.; Ludovicus de Miile, Lotharinghia Planevil
  cath. coel. 30 a.; Josephus Bohatsch, Bohemia Jetsin cath. coel.
  27 a.; Josephus Sternegg, Austria Vienna cath. coel. 21 a.
       Vigiliarum praefecti: Caspar Raupach, Silezia cath. ux.; Sa-
  muel Teuchert, Trans. Bistr. cath. coel.; Josephus Pusch, Bohemia
  cath. uxor; Ludovicus Merker, Bohemia cath. ux.; Fridericus Qol-
  tzen, calv. uxor. Franciscus Mayrhoffer, cath. ux.; Antonius Mandl,
  cath. ux.; Samuel Putnoky, calv. coel.; Henricus Hornung, cath.
  ux.; Antonius Moringer, cath. coel.; Martinus Braedt, Trans. Szâsz
  Regen luth. coel.
       Furerii: Joanes Marthi, Hispania cath.; ux.; Atleihner; Fride-
  ricus Districhsen ux.; Daniel Bekesch, luth. vid.; Petrus Belleberg,
  cath. coel.; Carolus Richter, cath. coel.; Antonius Csemek, cath.
  ux.; Joannes Stoor, cath. coel.; Josephus Kulitschek, cath. ux.;
  Franciscus Wild, cath. coel.; Oeorgius Mord, cat coel.
       Decuriones (caporali): Fridericus Hill, cath. ux.; Josephus
  Rottmayer, cath. coel.; Simon Fink, cath. uxor Anna; Carolus
  Pestagnino, cath. ux.; Franciscus Lerch, cath. ux.; Andreas Oraff,
  cath. ux.; Joannes Lux, cath. coel.; Joannes Schmied, cath. coel.;
  Franciscus Wittlbschlag, cath. ux.; Rupertus Roberth, cath. ux.;
  Mathias Pergher, cath. uxor; Andreas Horselka, cath. ux.; Ignatius
  Umlitsch, cath. coel.; Thomas Hinn, luth. uxoratus.
                                   *
       Dintre toţi cei enumeraţi în aceste trei tablouri sunt Români
  numai următorii: Sublocotenentul Ioan Sacadaţi, armaşii loan din
  Suplai şi Ioan Lupşai din Ilva mare, apoi probabil încă furierul
  Mihail Anton, despre care însă nu se spune precis, dacă este
  unit şi originar din Năsăud.
          Pagini istorice-culturale
                                                 Iosif Naghiu
            1. De Gerando despre Rodna şi grăniceri
         In Nr. I al «Arhivei Someşene» dl V. Bichigeanu a schiţat viaţa şi acti-
   vitatea Iui A. De Gerando, un scriitor francez din secolul trecut, care căsăto-
   rindu-se cu fata contelui maghiar Teleki, a făcut o călătorie prin Ardeal. Ca
   om de cultură a notat multe amănunte interesante despre locuitorii şi oraşele
   Ardealului. Cartea se’ntitulează »La Transylvanie et ses habitants«. A apărut
   la 1845, în 2 volume şi tot în acel an a apărut şi o ediţie germană, tot în
   2 volume. Azi se găsesc foarte puţine exemplare. Aflând ediţia franceză la
   dl Iulian Marţian, voi traduce paginile referitoare la Ţara Năsăudului, despre
   care dl V. Bichigean în locul amintit face numai o scuită pomenire.
         Acest drum durează câteva ore.1) Dupăce am traversat câ-
   teva cătune, ajungem într’un sat mare, înălţat pitoresc între munţi
   şi care e celebru în ţară pentru mai multe motive. Se numeşte
   Rodna1 2). Pietrele cari se găsesc dealungul drumului au sgură ce-
   nuşie, ceeace prevesteşte apropierea minelor. Se găsesc mine de
   plumb. Exploatarea azi nu e considerabilă, iar în comparaţie cu
   celelalte mine din Transilvania, produsul e aproape nul. Plumbul
   se găseşte amestecat cu cantităţi aşa de mari de corpuri streine
   încât într’un chintal de materie primă abia intră câteva,, kg. de
   metal. Se procedează la extragerea plumbului prin spălări succe-
         1) E vorba de drumul dela Bistriţa la Rodna.
         2)      Scrie Radna. Datele nu sunt chiar precise, căci nu se face deosebire
   între satul Rodna şi Băile Rodna.
511
   sive. Mineralul e pisat şi pus pe planuri înclinate. Apa trece ducând
   corpurile mai uşoare şi depune un praf pe care-1 mestecă cu o
   cantitate egală de carbon. I-se dă foc, iar metalul fuzionând, e cules
   în tipare semisferice. Cantitatea de aur şi de argint mestecată cu
   plumb e aşa de puţin importantă, încât nu se plăteşte nici s’o
   extragă. Se scot cam 100.000 kg. de plumb anual din minele dela
   Rodna. Sunt angajaţi la lucru vreo 700 de oameni.
        E de crezut că înainte în aceşti munţi se exploatau şi mine
   de fier, judecând după multele rămăşiţe cari se găsesc pe drumul
   dintre Rodna şi Maieru.1) Se susţine că ar fi fost exploatate şi
   de Romani. E mult mai probabil că operaţiile au fost începute
   în evul mediu, de către colonii germani cari au ocupat Rodna.
   Dacă dăm crezare tradiţiei, pe vremuri a fost un oraş important
   numit Rothnau. înflorea în primele secole ale monarhiei şi fu
   distrus în timpul uneia dintre marile invaziuni tătăreşti cari au
   îndoliat Ungaria. Cronicarul italian Rogerius povesteşte că un şef
   tătar, numit Cadan atras de bogăţiile Rodnei, a transversat timp
   de 3 zile şi 3 nopţi oribilele păduri, cu scopul de a jăfui oraşul.
   Locuitorii cari fură informaţi de înaintarea lui, l-au oprit pe loc
   şi l-au făcut să se retragă. Abia ieşise din cetate şi Germanii cele-
   brau deja triumful lor prin libaţiuni copioase »cum cere ardoarea
   germană«, zice cronicarul. Cadan care s’a oprit nu departe de
   cetate, aştepta momentul în care nu ar mai fi în stare să-i reziste-
   Prinse în acest timp şase sute de soldaţi germani dintre cei mai
   buni împreună cu şeful lor Arischald, îi forţă să intre în armata
   sa şi recâştigă pădurea.* 2)
        Ceeace confirmă povestirea cronicarului, e o ruină ce se
   vede în mijlocul Rodnei. Se pot recunoaşte fără greutate urmele
   unei biserici, care e ornată în unele părţi cu ogive. In cavourile
   cari sunt deschise, se văd multe oseminte.
        Populaţia actuală a Rodnei nu umple vechea biserică, dar
   desigur altădată era mai numeroasă. Insă pentru a găsi urme ale
   Tătarilor, nu e necesar să mergem până în sec. XIII. îndată ce
   ne apropiem de frontieră, se obsearvă o terasă lungă care e în-
   conjurată de 2 munţi şi care se numeşte şanţul Tătarilor »tatăr
        ') Srie Majeru.
        2) Nu prea corespunde cu cele spuse de canonicul Rogerius.
512
  sântz«, fiindcă într’un moment de disperare, se zice că Tătarii l-au
  ridicat într’o noapte. Dacă mai facem câţiva paşi ajungem la ultimii
  munţi ai Transilvaniei, căci versantul opus ţine de Bucovina. Dea-
  lungul acestui munte putem observa un şanţ periculos, care uneori
  poate fi albia unui torent. Pe aci au venit Tătarii. In faţa drumului
  croit spre pisc de picioarele cailor ni-se înfăţişează ceeace trebue
  să fie o năvălire a Tătarilor. Parcă-i vedem contemplând printre
  strigăte de o bucurie feroce, prada bogată care li-se oferă, pre-
  cipitându-se ca o avalanşă şi risipindu-se în galop în văi şi în
  câmpii, marcându-şi drumul prin urme de fum. De câte ori, la
  apelul Marelui Domn, au acoperit ei în mod tumultos aceşti munţi.
  Parcurgând, ca să zic aşa, dintr’un singur elan întreaga Transil-
  vanie, nu se opreau decât la zidurile Hermanstadt-ului (Sibiu).
  Câţi si-au găsit însă mormântul! Ultima invazie pe care au în-
  cercat-o de mai puţin de un secol, fu pentru ei un dezastru. Când
  se retrăgeau din comitatul unguresc al Maramureşului, »montag-
  narzii« i-au aşteptat în defilee şi i-au masacrat. Chiar azi locui-
  torii acestui comitat se bucură de privilegiile aduse părinţilor lor
  de această victorie.
        In adevăr ar trebui un efort de imaginaţie pentru a-mi re-
  prezenta scenele tragice de altădată, căci nimic nu era mai pastoral
  decât tabloul pe care-1 aveam adineori în faţa ochilor. Vaci fru-
  moase păşteau liniştite pe coastele munţilor. Cavaleri valahi, aşezaţi
  a lene pe îmbrăcăminţile lor, duceau cântând vase mici cu lapte.
  Nu lipseau nici copiii mici, cari nu evitau un aspect de umor
  sănătos, urmând pe mamele lor, cari mergeau şi torceau. Ţăranii
  regimentului grăniceresc, jumătate soldaţi şi jumătate lucrători,
  purtau pe un umăr o puşcă cu curea (cu bandulieră), iar pe celalt
  un sac de grăunţe. Am putut să examinez costumul elegant al
  Româncelor din Rodna. O maramă roşie sau albă, înfăşurată numai
  pe o parte a capului şi care lasă să se vadă o cosiţă de păr negru.
  Cămaşa bogat brodată, nu este legată la gât ci deschisă. Cu o
  anume cochetărie îşi ridică puţin catrinţa cu dungi colorate. Mai
  poartă apoi o blană scurtă (pieptar) albastră şi brodată cu flori.
        Despre un deal care domină Rodna, se zice că produce
  pietrii scumpe din abundenţă. O grotă vecină, formată în muntele
  numit Dealu Popii, după unii mineralogi, dă borax. Apele sunt
  de mai multe feluri. Există un fel de apă feruginoasâ, care are
  multă putere. Românii numesc locul unde se găseşte această apă:
  Valea Vinului.1)
        Dacă e adevărat că petrecerea şi plăcerea trebue să formeze
  0  mare parte din efectul pe care-1 atribuim apelor minerale, trebue
  să menţionăm că nu sunt băi mai insânătoşitoare decât cele dela
  Rodna, căci nicăiri nu se găsesc în condiţiuni mai bune. In orce
  parte s’ar îndrepta cel care ar voi să se plimbe, i-se oferă cele
  mai plăcute privelişti. Fie că merge pe drumul pe care a venit,
  fie că încearcă să urce munţii, unde descopere ţara cea mai acciden-
  tată, cea mai pitorească, pe care o poate vedea. Valea Vinului e
  foarte frumoasă. O altă vale formată de cursul Someşului, care
  în această parte rostogoleşte aur, nu e mai puţin admirabilă. în-
  cepe câteva ore mai sus de Rodna.
        In cale spre mine, se merge pe un drum prăpăstios, care
  duce un torent cu apele închise. Un moment drumul e strangulat
  între două stânci înalte, umbrite de brazi, la rădăcinile cărora apa
  cade clocotind. Acest loc sălbatic e numit Podul Dracului şi mi-
  rosul de sulf, care te izbeşte subit, vrea să convingă pe montag-
  nardul care uită de vecinătatea minelor, că acestei trecători nu
  1  s’a dat fără motive plauzibile un nume aşa de teribil.
        Sesiunea băilor e foarte veselă, cu atât mai mult cu cât totul
  se petrece într’un mod ne mai auzit. Dacă vă plac surprizele, e
  locul în care puteţi fi foarte satisfăcuţi pentru faptul că veţi duce
  din Rodna amintiri ca din Bad. O galerie de copaci circulari,
  apără pe cei cari vor să beie chiar dela sursa principală. Această
  galerie formează luxul împrejurimii. Celelalte surse — şi sunt
  multe dintre cari unele foarte lăudate — n’au nici o umbră. Pe
  când beţi, sunteţi expuşi să vă apuce o ploaie cum cade pe munţi:
  e beneficiul dublu.
        Trebue să spun însă că băile sunt slab organizate. In schimb
  nimic nu e mai curios decât găsirea locuinţei. Rodna ca toate
  satele ardelene e lipsită de hanuri. Trebue deci să se instaleze
  omul în căsuţe joase ale ţăranilor, cari în acest timp merg să
  se pripăşească, Dumnezeu ştie unde. Prima familie care soseşte
  e găzduită în casa popii, adică în cea mai mare. Cele cari urmează, *
          ‘) A De Oerando o scrie şi franţuzeşte şi româneşte.
   crezând că întrec pe celelalte, se opresc la rândul lor tot în fata
   acestei porţi invidiate, dar o periniţă de şezut, un covor, primul
   obiect pe care-l văd, dovedeşte că fericita locuinţă e ocupată.
   Bat în retragere, privesc de o parte şi de alta căsuţele cari au
   mai multă aparenţă, ezită mult timp, apoi fac alegerea. Uneori
   ţăranii au câteva scaune de lemn, fără spate. De obiceiu însă se
   improvizează câte o sofa, acoperind cu şaluri şi cu covoare, lăzile
   pictate ale Românilor.
         Călătorul trece fără a spune că toate acestea se fac cu cea
   mai mare bucurie din lume şi spre fericirea ţăranului, care profită.
   Dupăce fiecare îşi aranjează cortul, încep vizitele, apoi banchetele
   şi concertele. Soseşte cea mai bună bandă de Ţigani. Se aran-
   jează baluri, se văd valsuri noui şi se discută modă franceză, în
   aceste căsuţe, cari cu puţine zile înainte adăposteau pe aceşti
   Români cu părul lung despre cari v’am vorbit. La finea lui August,
   Rodna îşi reia fizionomia sa obişnuită. In fiecare zi se vede plecând
   câte o căleaşcă, urmată de indispensabilul camion cu provizii,
   căci nu se poate poposi aci, decât cu condiţia de a se aproviziona
   cu cele necesare. Eu care am călătorit cu minimul posibil de
   bagaje aş fi fost expus la lipsuri dacă nu mă îmbrăţişa cu drag
   căpitanul Hatfaludi, comandantul detaşamentului dela regimentul
   grăniceresc.
         Tot în volumul al Il-lea De Gerando dedică un întreg ca-
   pitol (XXX, p. 291—310) regimentelor grănicereşti »Regiments-
   frontieres*. Întrucât în acest capitol vorbeşte despre toate regi-
   mentele grănicereşti, voi traduce numai părţile mai importante şi
   locurile în cari e pomenit Năsăudul.
         A. De Gerando face mai întâiu un scurt istoric al grănice-
   rilor din fosta Austro-Ungarie, spunând că erau necesari pentru
   apărarea graniţelor. Maria Terezia »a clasat populaţia în companii
   de frontieră, dela Adriatică până în Polonia*. Operaţiunea a fost
   uşoară în regiunile depopulate, cari fuseseră stăpânite efectiv de
   Turci. In celelalte regiuni rezistenţa populaţiei a fost puternică.
   »Printre Români au emigrat sate întregi ca să scape de noua lege.
   Cei cari nu voiau nici să se supună, nici nu părăseau ţara, au
   fost scoşi din casele lor şi înlocuiţi prin oameni aduşi de departe«.
   Vorbeşte apoi despre turburările din regiunile săcueşti, despre
  adunarea dela Madefalva, despre sângeroasa răscoală săcuiască
  dela 1784.
        Vorbind apoi despre cele 5 regimente grănicereşti din Tran-
  silvania cari ocupă 436 de oraşe şi sate, zice printre altele (p. 297):
        «întregul teritor pe care-1 locuesc a fost detaşat dela comi-
  tate spre a fi trecut la autorităţi militare. Ofiţerii sunt în acelaş
  timp şefi militari, administratori şi judecători. Primesc o remune-
  raţie în bani, dar nu posedă nici cea mai mică parte din solul
  ocupat de regiment. Am vorbit în altă parte despre şcoala fon-
  dată Ia Târgu Săcuesc pentru Săcui. Mai există şi o şcoală la
  Năsăud, aproape de Rodna, unde sunt crescuţi 50 de fii de soldaţi
  români. Pot ieşi cu speranţa de a urca cât mai sus, fiindcă în-
  vaţă limba germană. Dacă ştiu această limbă, pot ocupa cele mai
  importante funcţiuni.
        «In regiunile grănicereşti, soarta mulţimii a rămas însă tot
  rea. Am văzut la Năsăud câţiva băeţi tineri cari primeau o educaţie
  bunicică şi vor muri ofiţeri. Dar soarta massei nu se ameliorează
  din cauză că numai unii indivizi sunt favorizaţi*.
        In paginile cari urmează până la sfârşitul acestui capitol,
  vorbeşte despre felul de organizare, precum şi despre rolul fie-
  cărui regiment grăniceresc, observând şi calităţile pe cari le are
  fiecare. Nu aduce însă contribuţii noui. Observaţiile lui pot fi in-
  teresante ca lectură, dar nu mai găsim nimic referitor la Ţara
  Năsăudului.
          2. Adunările generale ale Astrei la Năsăud
       Pentru un orăşel de provincie, cum e şi al nostru, adunarea
  generală al unei societăţi culturale, sau un congres ştiinţific, e un
  fapt care se notează cu caractere mari în anale. Primul congres
  ştiinţific la Năsăud s’a ţinut abia în zilile de 26—28 Mai 1934.1)
       La acel congres, dl luliu Moisil bineventând pe congresişti
  în numele «Muzeului Năsăudean* şi arătând importanţa acestui
  congres, a spus printre altele şi aceea că va trece în analele gra-
  niţei. Dl S. Mehedinţi, preşedintele congresului, răspunzând dlui
          ') I. Naghiu: Aspecte culturale, «Arhiva Someşană» Nr. 18, p. 467—471.
     Moisil, spunea Carii mirat: »Ci c’o să devenim fapt de cronică*.
     De fapt au şi devenit.
           înainte de războiu, spunea tot dl I. Moisil în comunicarea fă-
     cută tot la acel congres despre »Valea Rodnei şi trecutul ei«, în
     Ţara Năsăudului a pulsat o intensă viaţă culturală românească.
     Două dintre cele mai reuşite şi mai impozante manifestări cultu-
     rale din Năsăudul antebelic, au fost adunările generale ale Aso-
     ciaţiunii«.
           Prima adunare generală a Astrei la Năsăud s’a ţinut în zilele
     de 8, 9 şi 10 August 1870.
           Prima şedinţă s’a ţinut la 8 August. Delegaţii comitetului
     Central al Astrei, oaspeţii şi un numeros public nâsăudean, au
     asistat mai întâi Ia liturghie, implorând harul divin pentru buna
     reuşită a congresului. După liturghie s’au întrunit în sala desig-
     nată pentru ţinerea congresului. La propunerea Drului Ilie Măce-
     lariu s’a ales o delegaţie de 12 membri în frunte cu vicarul Mihail
     Pavel, ca să fie trimisă pentru a chema pe preşedinte. Nu peste
     mult delegaţia se reîntoarce aducând şi pe Preşedinte — Baronul
     Ladislau Pop — care a fost primit cu vii aplauze. Preşedintele a
     deschis adunarea printr’o patetică vorbire ocazională') în care
     arată mai întâi activitatea de un deceniu al Asociaţiunii, arată apoi
     misiunea ei sublimă, de a cultiva literatura românească şi de a
     munci pentru culturalizarea poporului. înainte de a trece la un
     alt punct, evoacă figura marelui Emanoil Gojdu.
           Căpitanul Alexandru Bohăţel de Glod, a salutat adunarea
     în numele Năsăudului şi i-a urat succes. Totodată a depus şi
     suma de 5500 florini, ca taxă a celor 44 de comune cari devin
     membri ai Asociaţiunii. Acest gest e unic în analele Astrei. Co-
     munele grănicereşti au înţeles misiunea Astrei şi au sprijinit-o
     contribuind cu această sumă importantă să poată munci cât mai
     intens pentru realizarea scopurilor ei. Se aleg apoi ca secretari ad-
     hoc Iustin Popfiu, Dr. Ioan Lazar şi Maxim Pop. înainte de a
     trece la alt punct, preşedintele roagă adunarea să păstreze un
     moment de pie reculegere pentru decedaţii Emanuil Gojdu şi
     Gavril C. Munteanu (fost profesor la Braşov, primul traducător
     a lui Tacit în româneşte).
') Transilvania, 1870, an. 111, p. 213—215.
517
         Se aleg apoi următoarele 4 comisiuni: 1. O comisie de 5
   pentru examinarea situaţiei din 1869: Căp. Mihăilaş, Dr. Şt. Pop,
   George Pop de Băseşti, Aug. Munteanu şi Locot. Siandoru. 2. O
   comisiune de 3 pentru primirea membrilor noui: loan Pop Mayer,
   Oct. Bariţiu şi Leon Pavelea. 3. O comisiune de 5 pentru alcă-
   tuirea bugetului pe anul 1871: Macedon Pop, M. Pavelea, Gri-
   gore Moisil, dr. Nichita, loan Florian şi Dr. Colceriu. 4. O comi-
   siune de 7 pentru examinarea diverselor moţiuni: Iacob Bologa,
   Axentie Severu, G. Lâszlo, Al. Buda, Iosif Pop, M. Bohăţel şi Vi-
   sarion Roman.
         După discutarea anumitor chestiuni de detaliu!) a urmat
   cetirea alor 3 disertaţiuni: 1. 1. C. Drăgescu: «Femeea studiată
   din punct de vedere moral. Misiunea ei în societate şi familie*.
   2. Iosif Vulcan: «Cântecele* 2) haiduceşti«. 3. Iustin Pop fiu: «Ne-
   cesitatea culturii naţionale«.
         Cu acestea s’a terminat prima şedinţă, după care a urmat
   desigur un banchet despre care nu avem însă informaţiuni, cum
   vom avea despre cel dela 1893, când a fost a doua adunare a
   Astrei la Năsăud.
         Şedinţa a doua se deschide în 9 Aug., la orele 10. Preşe-
   dintele anunţă că au sosit 2 telegrame, una dela Iacob Mureşan
   şi una dela despărţământul Braşov al Asociaţiunii. După cetirea
   telegramelor de către loan M. Lazar, ar fi urmat două disertaţiuni:
   Căp. Francisc Mihăilaş «Paralele lingvistice între dialectele române
   apusene şi dialectul român oriental*. Gregoriu Pletosu (elev cl.
   VIH-a) «Despre adevărata cultură«. Fiindcă timpul era cam scurt
   şi erau multe agende la ordinea zilei, disertaţiile s’au amânat şi
   s’au discutat diverse probleme administrative şi financiare ale
   Astrei, care acum a obţinut un ajutor foarte important prin în-
   scrierea comunelor grănicereşti printre membrii fondatori.
         La discuţii au luat parte şi mulţi năsăudeni: Căpitanul
   A. Bohăţel, loan M. Lazaru, loan Florian, Francisc Mihăilaş, Maxim
   Pop, Grigore Moisil, etc.3) Neputându-se termina programul şe-
   dinţei, s’a continuat şi după masă, începând la orele 5.
         ’) Transilvania, 1870, an. III, p. 226.
         2) Transilvania, 1870, p. 265, 268, 281—283.
         3) Procesul verbal, Transilvania, 1870, an. III, p. 238—243.
                                                                       5
          Preşedintele întreabă adunarea ce să facă cu disertaţiile cari
    nu s’au putut ceti. Căpit. Francisc Mihailaş propune să se publice
    în »Transilvania« iar privitor la a lui Greg. Pletosu pe care încă
    n’au cenzurat-o întreabă pe autor, dacă o reprimeşte sau o citeşte
    într’o altă şedinţă. Autorul o reprimeşte.
          Urmează alegerea noului preşedinte. Preşedintele suspendă
    şedinţa pe câteva minute, apoi se aleg membrii de încredere:
    Dr. Raţiu (Blaj), 1. Vulcan (Oradea) şi Ioan M. Lazar (Năsăud).
    Se face apoi identificarea votanţilor (în total 107).
          Rezultatul scrutinului a fost următorul: Ladislau Pop 65,
    Timotei Cipariu 42 voturi, deci a fost ales primul. La postul de
    vicepreşedinte au primit: Iacob Bologa 85, 1. Hania 20 voturi, iar
    alţi 2 candidaţi câte un vot.                   .
          In seara zilei de 9 Aug. losif Vulcan a ţinut o conferinţă,
    iar venitul 49 fr. 50 cr. l-a oferit Academiei. Ultima şedinţă s’a
    ţinut în 10 August. Preşedintele întreabă dacă n’are cineva de
    obiectat ceva împotriva felului în care s’au făcut alegerile. Căpi-
    tanul A. Bohăţel în numele Năsăudului, se declară mulţumit de
    alegerea făcută. Se hotăreşte apoi ca în 1871 adunarea generală
    a Astrei să se ţină la Făgăraş. losif Vulcan face cunoscut gestul
    său despre care am vorbit mai sus. Se aleg apoi două comisiuni:
    una pentru alegerea oficialilor Astrei (Dr. Raţiu, I. Vulcan, Bas.
    Pop, Aug. Moldovan) şi una pentru alegerea membrilor comite-
    tului Asociaţiunii (Şiandoru, Onaciu, G. Vertic şi llarion Porţiu).
    Şedinţa se suspendă pe câteva minute, apoi 1. Vulcan anunţă că
    sunt 61 votanţi. Se aleg secretar prim: George Bariţiu (61 voturi),
    secretar II Ioan V. Rusu (43), casier Const. Stejaru (58), controlori
    V. Ardelean şi I. Popescu (58), bibliotecar I. Maxim (58 voturi).
          Ion Raţiu cere anularea alegerii, fiindcă e diferenţă de voturi
    între votanţi şi cei înscrişi pe liste. Preşedintele spunând că acele
    2—3 voturi nu sunt decisive, cere să nu se anuleze alegerea.
    Adunarea primeşte propunerea preşedintelui.
          Comisiunea a doua, raportează prin Onaciu, că au fost aleşi
    membrii ordinari ai comitetului Asociaţiunii: Dr. Elie Măcelaru
    (58 voturi) Dr. Paul Dunca (58), Dav. Baron Urs (57), P. Man (54),
    I. V. Rusu (52), Zaharie Boiu (49), I. Hania (49), Petru Roşea (42),
    Vissarion Roman (41), Dr. Nemeşiu (39), George Bariţiu (33), Ioan
519
   Tulbaşiu (32). Ca membri supleanţi se aleg: Dr. Ioan Creţîu (52),
   V. Ardeleanu (51), Dem. Racuciu (45), Ioan Maxim (35), Ioan
   Pop (33 voturi), iar pentru locul al 6 se propune Ioan Popescu
   (Sibiu) urmând că dacă n’ar primi, preşedintele să aibă dreptul
   de a designa un alt om de încredere.
        Alegerile au fost conduse de Ioan Hania. A. Bohătel îi mul-
   ţumeşte pentru felul în care a ştiut să conducă. Se alege o co-
   misiune pentru verificarea proceselor verbale, formată din Qrigore
   Moisil, Florian Porcius, loachim Mureşan, Ştefan Pop şi Ioan
   Florian.
        Ioan M. Lazar, în numele comitetului aranjator mulţumeşte
   adunării pentru dragostea pe care a arătat-o Năsăudului şi închee
   strigând: »Să trăiască naţiunea română«.
        Printre numeroşii asistenţi ai acestei adunări, a fost şi un
   băeţaş de cl. IV primară, care azi e bătrânul director al Mu-
   zeului Năsăudean: dl Prof. Iuliu Moisil.
                                     *
        Al doilea congres al »Astrei« la Năsăud, s’a fixat pe ziua
   de 27 August, 1ŞQ3 F>in cauza hnlprfi carp bântuia pe atunci, ^
   adunarea a trebuit să fie amânată. Intelectualii năsăudeni au fost
   profund întristaţi de amânarea adunării. In 19 August 1893, pre-
   şedintele despărţământului Năsăud (XXI) al Astrei, Dr. Ioan Pop,
   trimite comitetului central al Astrei o scrisoare prin care arată că
   amânarea adunării a provocat resensul intelectualilor şi a popo-
   rului năsăudean. Totodată aduce la cunoştinţa comitetului, că după
   informaţiunile pe cari le are dela Budapesta guvernul ar permite
   ţinerea adunării. Roagă comitetul central să ţină adunarea la Nă-
   săud.1) Comitetul central al Astrei întrunit la 26 August (Preşe-
   dinte : Dr. 11. Puşcariu. Membrii prezenţi: Ioan Hania, Ioan V. Rusu,
   Iosif Şt. Şuluţiu, Zaharia Boiu, Partenie Cosma, Ioan Papiu, I. G.
   Pop, Dr. C. Diaconovici, Leontin Simonescu casier, Nicolae Togan
   bibliotecar. Secretar Dr. A. Frâncu) provocându-se şi la comuni-
   catul oficial despre lăţirea holerei, hotăreşte ca adunarea1! Astrei
   să se ţină tot la Năsăud. (Ex Nr. 343/1893.) Năsăudenii nu prea
   credeau că adunarea se va ţinea tot la Năsăud şi deaceea în şe-
   dinţa din 23 August a comitetului acestui despărţământ se cere
       !) Transilvania, 1893, an. XXIV, p. 308.
                                                                     5*
   şi mai insistent ca adunarea să se ţină ia Năsăud. Cererea Nă-
   săudenilor e înregistrată în 26 Aug. şi la şedinţa din 27 August a
   comitetului central al Astrei se hotăreşte pentru a doua oară ţinerea
   adunării generale la Năsăud. La început s’a fixat pe ziua de 10 Sept.
   dar nu s’a putut ţine nici la această dată, ci s’a amânat pe ziua de
   22 Octomvrie. Comitetul central al Astrei a publicat o convocare')
   şi în înţelegere cu comitetul năsăudean a stabilit următorul program
   (care s’a tipărit şi pe foi volante, un exemplar se păstrează şi la
   Muzeul Năsâudului): Duminică, 22 Octomvrie: 1. Parastas pentru
   fericitul de pie memorie preşedinte Qeorge Bariţiu. 11. Şedinţa I cu
   următoarea ordine de zi: 1. Deschiderea şedinţei prin prezidiul
   ordinar la 10 ore a. m. în localul ce se va destina spre acest
   scop.* 2) 2. Raportul general al comitetului despre activitatea sa în
   decursul anului 1892 dimpreună cu adusele aceluia. 3. Alegerea
   unei comisiuni de 3 pentru examinarea raportului general şi al
   unei comisii de 3 pentru examinarea raţiociniuiui pro 1892 şi a
   proectului de buget pro 1894. 4. Exmiterea unei comisiuni de 3
   pentru încassarea de taxe dela membri vechi şi dela cei cari se
   vor înscrie din nou. 5. Insinuarea propunerilor şi a eventualelor
   interpelă!i. 6 Raportul Comisiunii de înscrieri. 7. Cetirea eventua-
   lelor disertaţiuni.
          Luni, 23 Octomvrie: III. Şedinţa Il-a cu următoarea ordine
   de zi: 1. Deschiderea şedinţei la ora 9 a. m. 2. Verificarea pro-
   cesului verbal al şedinţei I. 3. Raportul comisiunilor esmise în
   şedinţa I. 4. Alegerea preşedintelui, a casierului şi eventual a altor
   funcţionari ai Asociaţiunii pentru restul periodului 1893 — 1895. 5. Ce-
   tirea eventualelor disertaţiuni. 6. Designarea locului pentru viitoarea
   adunare generală. 7. Dispoziţiuni pentru autentificarea procesului
   verbal al şedinţei a U-a. 8. Incheerea şedinţelor adunării generale.
          Programul a fost alcătuit definitiv în 19 Sept. şi a apărut
   semnat de Dr. llarion Puşcariu şi Dr. Amos Frâncu (secretar)
   (Ad Nr. 433—1893).
          In preajma adunării, Zaharia Boiu (pe atunci redactorul re-
   vistei »Transilvania«) scrie un articol »In ajunul adunării generale
          ]) Transilvania, 1893, an. XXIV, p. 289.
          2) Aşa e în Transilvania, 1893, an. XXIV, p. 290, în cea volantă se in-
   dică sala liceului.
521
   din Năsăud«.i) Autorul aminteşte că «înainte cu 23 ani, la 8, 9
   şi 10 August 1870 se ţinu la Năsăudîn opidul acesta românesc a
   zecea adunare generală a tinerei Asociaţiuni sub prezidiul răposatului
   Baron Ladislau Vasile Pop; şi acum aproape la un pătrar de
   secol, stimata noastră întrunire literară şi culturală iar se pregă-
   teşte a întruni pe numeroşii săi membri, amici şi binevoitori în
   remarcabilul opid care peste un secol a fost centrul bravului re-
   giment II românesc de graniţă*. Făcând o paralelă între adunarea
   generală din 1870 şi cea care va fi în 1893, constată că de atunci
   situaţia s’a schimbat. Unele deziderate ale adunării din 1870 nu
   s’au realizat (Academia de drepturi, catedre de limba română la
   universităţi, etc.). Ar voi însă ca «zilele dela Năsăud dela 22 şi
   23 Octomvrie să fie demne succesoare ale celor de 8, 9 şi 10
   August 1870. Căci cu litere de aur va însemna istoria culturală
   a poporului nostru în analele sale, cum fiii lui de pe Someş la
   prima întrunire a Asociaţiunii în acel ţinut o au primit cu vene-
   raţie şi iubire fiască şi făcându-se toate comunele districtuale
   precum şi mulţi particulari membri ai ei, prin mâna bravului lor
   căpitan districtual Alexandru Bohăţel au depus pe masa ei, ca o
   jertfă pe altar, suma de 5500 fl.« La 1870, adunarea a elogiat pe
   răposatul Emanoil Oojdu, acum va elogia pe Oeorge Bariţiu. Va
   mai avea şi o atribuţiune pe care n’a avut-o la 1870 de a alege pe
   preşedintele Astrei.
         La adunare comitetul central a fost reprezentat prin Dr.
   Ilarion Puşcariu (vicepreşedinte ales şi preşedinte ad hoc până la
   alegerea noului preşedinte). Ioan Papiu, Partenie Cosma, Leontin
   Simonescu, Onoriu Tilea şi Zaharia Boiu.* 2) Reprezentanţii comi-
   tetului central, împreună cu alţi intelectuali ardeleni cari voiau să
   asiste la adunarea generală, au venit cu trenul la Bistriţa (pe atunci
   nu era cale ferată la Năsăud). Aci au fost primiţi cu multă însu-
   fleţire, iar Dr. Dem. Ciuta i-a salutat în numele despărţământului
   Bistriţa al Astrei. I-a răspuns Dr. Ilarion Puşcariu. După recepţie
   s’au îndreptat spre «Hotel Zohrer«. După masă la orele 2, con-
   voiul porneşte spre Năsăud, însoţit de corul Bârgăuanilor.
         ’) Transilvania, 1893, an. XXIV, p. 291—293.
         2) Zaharia Boiu: După adunarea dela Năsăud, »Transilvania« 1893
   p. 362-368.
522
         In »Pripas« (unde e limita despărţământului Năsăud al Astrei)
    au fost întâmpinaţi de o delegaţie de călăreţi năsăudeni, iar pre-
    şedintele Dr. Ioan Pop a rostit o scurtă vorbire ocazională, l-a
    răspuns tot Dr. Ilarion Puşcariu. La intrarea în Năsăud li s’a făcut o
    poartă de triumf, cu inscripţia »Bine aţi venit«. In numele opidului
    Năsăud i-a bineventat primarul Iacob Prădan. Dr. llarion Puşcariu
    i-a mulţumit tot aşa de călduros. In întâmpinarea distinşilor oaspeţi
    au ieşit şi elevii şi fanfara pompierilor voluntari, care intona mar-
    şuri naţionale. Era un entuziasm de nedescris.
         Seara s’au întrunit cu toţii la hotelul Rahova, unde a cântat
    tot timpul corul Bârgăuanilor. Acestea s’au petrecut Sâmbătă în
    21 Octomvrie. Duminecă în 22 Octomvrie, vicarul Dr. Ioan Pop,
    şi preoţii P. Vârtic, Oh. Domide, V. Dumbravă, I. Bulbuc şi A.
    Precup după liturghie au făcut parastas pentru sufletul răposa-
    tului George Bariţiu, iar după parastas Dr. Ioan Pop a ţinut
    o predică prin care a explicat poporului rostul Asociaţiunii.
         Şedinţa I, a fost deschisă la ora 11, printr’un patetic cuvânt
    presidenţial al lui llarion Puşcariu.1) Oratorul începe prin aşi ex-
    prima bucuria pe care o simte când vede o adunare măreaţă care
    va discuta despre literatura şi cultura poporului român. Dar această
    bucurie o conturbă o tristă împrejurare: »George Bariţiu, preşe-
    dintele Asociaţiunii noastre, care în luna lui Mai a anului acestuia
    a trecut la cele veşnice«. Revenind apoi Ia problema Asociaţiunii,
    arată intenţiile nobile ale întemeetorilor ei (Şaguna, Cipariu, etc.),
    constată că Asociaţia şi-a făcut datoria. A contribuit la evoluţia
    literaturii române şi a îndemnat pe intelectuali să adune materialul
    istoric (citează ordinul Nr. 953 din 19 Sept. 1859 a lui Şaguna
    şi relevă mai ales activitatea linguistică a lui T. Cipariu). Vorbind
    apoi despre Năsăud spune că: »dacă Braşovul cu expoziţiunea
    sa din anul 1862 a dat Asociaţiei noastre mare lustru, trebue să
    zicem de Năsăud, că n’a rămas îndărăt cu sarcinile aduse pe al-
    tarul culturii noastre naţionalei Arată apoi rolul cultural al Nă-
    săudului şi închee cu: » Salve Romuli parva nepos!«
         Dr. Ioan Pop salută adunarea în numele despărţământului
    şi-i urează succes.
         Preşedintele prezintă următoarele acte: 1. Raportul despre acti-
') Transilvania, 1893, p. 337—345.
i
523
   vitatea comitetului Astrei în 1892.1) 2. Ratiocinul Asociaţiei pe 1892
   împreună cu raportul special al casierului. 3. Proectul de buget
   pe 1894. 4. Actul Nr. 354 din 18 Oct. 1893, prin care despărţă-
   mântul Sebeş cere ca viitoarea adunare să se ţină la Sebeş. 5. Actul
   Nr. 479 din 18 Oct. 1893, prin care Dr. Amos Frâncu demisio-
   nează din postul de secretar II şi de membru supleant al comi-
   tetului.
         Secretarul Zaharie Boiu, citeşte raportul general al comite-
   tului despre activitatea din 1892.* 2) Preşedintele ceteşte numele
   membrilor reposaţi în 1892—93, iar după câteva minunete de
   pioasă reculegere pentru ei, citeşte numele membrilor înscrişi tot
   în acel an. In despărţământul Năsăud s’au înscris următorii: Ioa-
   chim Mureşan (advocat Năsăud), Iosif Mihăilaş (funcţionar Năsăud),
   Lazar Avram (preot Maeru), Ioan Macaveiu (preot şi publicist
   Feldru), Dr. A. Alecsi (prof. Năsăud), Pavel Chita (preot Romuli),
   Anton Precup (preot Rebrişioara), Vasile Sabo (notar Sân-Iosif),
   Vasile Groza (preot Maeru), Ieronim Slăvoacă ţpreot Ilva-Mare),
   Zaharie Bulbuc (preot Măgura), Dr. Ioan Pop (vicar Năsăud).
         Se trece apoi la alegerea comitetelor (conform punctelor 3—4
   ale şedinţei 1). La propunerea lui Dr. Ioan Pop se aleg următorii:
   1. Comisiunea pentru examinarea raportului general: Dr. Vasile
   Hossu, Gherasim Domide şi Nicolau Garoiu. 2. Comisiunea pentru
   examinarea situaţiei financiare pe 1892 şi pentru alcătuirea proec-
   tului de buget pe 1894. 3. Comisiunea pentru încasarea de taxe
   dela membrii cari se vor înscrie: Leontin Simonescu, Octav Ba-
   riţiu şi Dr. Dem. Ciuta.3)
         Urmând ^eventuale interpelări şi propuneri® N. Garoiu pro-
   pune ca pentru preconsultarea alegerii de preşedinte să se aleagă
   o comisiune de 9 membri. Dr. Ioan Pop propune ca această ale-
   gere să se facă după raportul comisiunii pentru primirea mem-
   brilor. Se primeşte propunerea lui N. Garoiu cu amendamentul
   lui Ioan Pop. Cosma Partene propune: »Ca adunarea generală
   să binevoiască pentru viitor a delega şi autoriza pe comitet de a
   primi şi declara de membri ai Asociaţiunii pe cei noui insinuaţi
         *) Mai detailat »Transilvania« 1893, an XXIV, p. 396—397.
         2) Transilvania, 1893, an. XXIV, p. 345—362.
         3) Procesul verbal Nr. 515, Transilvania, 1893, an. XXIV, p. 396—401.
524
  şi a-i prevedea cu documentul de legitimare, având a notifica
  onoratei adunări generale despre cele efectuate*. Propunerea a
  fost dată comisiunii pentru examinarea raportului general. După
  acestea, preşedintele suspendă şedinţa pe câteva minute pentru ca
  acele comisii de cari am vorbit mai sus să aibă timp a-şi face
  raportul.
       După redeschiderea şedinţei I. Simonescu raportează ca a
  primit dela membri vechi şi noui, intraţi acum, 586 de florini şi
  propune următorii membri noui: 1. Membru fundator: Banca
  » Aurora*. 2. Membri pe viaţă: Dr. Dem. Ciuta (adv. Bistriţa),
  Dionisie Vaida-Voevod (Olpret). 3. Membrii ordinari: Vasile Terente
  (moşier Strâmba), Oeorge Vintilă (econom Năsăud), Oeorge Bancu
  (notar Feldru), Dr. Alecsa Larionessi (adv. Năsăud), Oavril Vârtic
  (jud. Bistriţa), Vasile Ranta Buticescu (jud. Bistriţa), Oeorge Linu,
  (când. adv. Bistriţa), Ioan Dologa (preot Borgo-Tiha), Amos Po-
  pescu (notar Prundul-Bârgăului), Eliseu Dan (Borgo-Suseni), facob
  Maiorean (preot Nepos), Ioan Lupoaie (prof. Năsăud), Anchedim
  Candale (preot Borgo Bistriţa), Zaharie Bulbuc (preot Măgură),
  Ioan Şerban (notar Năsăud), Ioan Pop (înv. Năsăud), Sever Orban
  (preot Coşna), Iuliu Pop (înv. Năsăud), Ieronim Slăvoacă (preot llva).
       La propunerea lui Gavril Tripon, în comisia de 8 (despre
  care am vorbit mai sus) se aleg Cosma Partene, Dr. Aug Bunea,
  V. Raţiu, O. Tilea, Nic. Garoiu, Dr. I. Pop, Dr. T. Mihali, Dr.
  Dem. Ciuta şi Teodor Cotuţiu.
       Ar mai fi urmat şi două disertaţiuni, dar timpul fiind înaintat
  şedinţa se ridică.
       După acestea a urmat un banchet la care au luat parte şi
  mulţi intelectuali din Năsăud. Intâiu a toastat preşedintele Dr. llarion
  Puşcariu pentru împărat, apoi Dr. Ioan Pop pentru Dr. llarion
  Puşcariu. Ciocanu, dir. liceului, pentru Comitet, iar I. Papiu pentru
  organele administrative şi în special pentru vicişpanu conte Lazar
  şi pentru protopretorul Bodo Kâlmân, cari erau de faţă. I-a răspuns
  în ungureşte Contele Lazar. Zaharia Boiu, a toastat pentru năsău-
  deni prin următoarea poezie întitulată »In onoarea Năsăudenilor«i):
  Colonii Divului Traian în Dacia s’aşează
  Şi ca la > Patruzeci de Sfinţi« pământul înviază:
‘) Transilvania, 1893, an. XXIV, p. 365—366.
525
            Aratul sparge ţarina, pădurile răsună
            Şi sate şi cetăti răsar sub acvila străbună.
            Iar când potopul ginţilor ajunge la hotare
            Şi Leru-Domnu pleacă drept spre a lor întâmpinare
            Atunci colonii ca orfani se’mprăştia prin lume
            Şi veacuri trec de nu auzi nici chiar de a lor nume.
            încet, încet s’adună iar la vatra părintească
            Ca ce-a rămas din vijelii să strângă, să grijească,
            Barbarii vin, barbarii trec, Românul îi petrece
            Şi unde unul a căzut, răsar în locu-i zece.
            Aşa se scurg veciniile, ca zile după zile
            Câmpiile coc grânele, Carpaţii dau azile;
            Cu binele se’mprietenesc, cu relele dau peptul
            Dar mai presus de sabie pun totdeauna dreptul.
            Şi iataganul cel cumplit când fulgeră spre ţară
            Colonii jur de jur se strâng şi legiuni prepară
            Să’nfrunte oardele ce vin s’aducă morţi şi ciume
            Şi Someşeni şi Borgoveni în zbor îşi fac renume.
            Aratu, armă poartă ei cu glas de bărbăţie
            La turme’n agrii şi’n răsbel sunt foc de vitejie
            La toji duşmanii’s cunoscuţi »Românii de departe«
            Cu sânge de eroi roşesc câmpiile lui Marte.
            Cântat’am azi treizeci de ani cântarea seculară
            De când ei poartă armele şi’n tară şi’n afară
            Când în Cenada desvelesc a steagului coroană
            Şi văd a Ducelui suprem Scriptură şi icoană.
            Coroana poartă mărcile »Credintă şi Constantă«
            »Voi v’aţi luptat şi-aji suferit în sfânta alianţă*
          . Lăsati-mă să cânt şi azi, onoarea lor salvată:
            Români lăsară la Români »Virtutea reînviată*.
            Dormiţi în pace bravi părinţi şi fiii Vă urmeze,
            Virtutea Voastră neam de neam în peptul lor vieze:
            Şi atunci duşmanii vor auzi, aducă-i Nordul, Sudul,
            • Român am fost, sunt, voiu să fiu». Trăiască Năsăudul.
        Tot pentru Năsâud şi pentru solda(ii lui »negrii« din trecut
  toastează Dr. Aug. Bunea, Dr. Vasile Hossu, Gherasim Domide>
  Nic. Garoiu, Fr. Miilier (în nemţeşte) etc.
        După terminarea banchetului s’au îndreptat cu toţii spre ca-
  sele lor, crezând11 că s’a terminat programul pe ziua aceea.11 Seara
  la 6, muzica în fruntea unui grup de cetăţeni cu torţe, vine la
  casa în care stătea preşedintele. George Tomuţa, conducătorul
  fanfarei (un ţăran năsăudean) salută în numele poporenilor pe
526
  preşedinte şi pe ceilalţi oaspeţi şi îi urează mulţi ani. Preşedintele
  mulţumeşte locuitorilor frumoasa manifestaţie pe care i-au făcut-o,
  apoi fanfara traversează străzile principale.
        Şedinţa a U-a s’a ţinut în 23 Oct. Se deschide la orele IOV2.
  Mai întâi se citeşte procesul verbal, iar după verificarea lui, Pre-
  şedintele prezintă adunării telegramele omagiale dela: Miron Ro-
  manul, Mitropolitul ortodox al Ardealului, «Telegraful Român«
  (Sibiu), Corpul profesoral din Blaj, Oeorge Pop de Băseşti (Şimleu),
  Membrii Asociaţiei din Deva şi jur, M. Voileanu (asesor din Sibiu),
  Ureche (prof. univ. Bucureşti) etc. I. Simonescu mai raportează
  înscrierile următorilor membrii: lacob Prădan (Năsăud), Simion
  Monda (protopresbiter ortodox în Borgo-Bistriţa), lacob Bichigean
  (Năsăud), Dionisie Login (când. de adv. Bistriţa), Ioan Pop (preot
  Nuşfalău), Ilarion Bozga (învăţător Borgo-Prund).
        Urmează desbaterea raportului general. Raportorul Dr. Vasile
  Hossu propune1): 1. Să fie aprobat raportul comitetului. 2. Să se
  dea absolutoriu comitetului pentru activitatea pe 1892. 3. Să se
  ia act de primirea nouilor membri. 4. Să se ia act despre men-
  ţionarea din şedinţa trecută a membrilor decedaţi, şi aduce o nouă
  veste tristă: trecerea în lumea cealaltă a lui Dr. Ioan Cireşianu,
  fost asesor consistorial, protopresbiter, profesor la seminarul orto-
  dox din Sibiu, director al şcoalei civile a Asociaţiunii şi secretarul II
  al comitetului Asociaţiunii.
  • Adunarea generală primeşte propunerile raportorului şi cere
  să se publice în organul Asociaţiunii (Transilvania) acest raport
  general. Referitor la propunerea lui Partenie Cosma se hotăresc
  următoarele: «Comitetul se autorizează a primi şi declară de membri
  ai Asociaţiunei pe cei noui insinuaţi şi a-i provedea cu un do-
  cument de legitimare, având, însă a li se elibera diplomele numai
  după votul aprobator al adunării generale*. Se propune să se
  primească demisia lui Amos Frâncu, urmând ca la alegerea de
  preşedinte să se aleagă şi un secretar II. Comisiunea pentru exa-
  minarea situaţiei financiare şi a proectului de buget pe 1894, prin
  referentul Dr. Qavril Tripon, admite proectul de buget p!e 1894
  şi dă absolutoriu pentru anul bugetar 1892. 9
        9 Proces verbal al adunării generale, şedinţa a II, în Transilvania, 1893,
  an. XXIV, p. 401-404.
527
         Punctul principal al şedinţei e alegerea preşedintelui. Comisia
   de Q, prin raportorul Nic. Oaroiu, propune de preşedinte pe loan
   Micu Moldovanu1), ca secretar II, pe cunoscutul folklorist şi po-
   vestitor loan Pop Reteganu, iar de casier pe Leontin Simonescu.
         Se trece apoi la cetirea disertaţiilor. B. Başotă citeşte o co-
   municam despre «Rezultatul învingerilor Romanilor asupra Dacilor*,
   iar Dr. S. Stoica avea ca subiect »Apa de beut«. Adunarea pro-
   pune să se publice ambele în «Transilvania*. Comunicarea lui S.
   Stoica n’a putut fi cetită din cauza timpului înaintat.2)
         Se mai hotăreşte ca viitoarea adunare generală să se ţină la
   Sebeş, iar pentru verificarea procesului verbal se designează loan
   Papiu, Partenie Cosma, Leontin Simonescu şi Onoriu Tilea. După
   acestea Dr. Ilarion Puăcariu, arhiereu ortodox şi preşedintele adu-
   nării, mulţumeşte de primirea care li s’a făcut, iar Dr. loan Pop,
   în numele despărţământului Năsăud, le urează prosperare şi în-
   florire.
         Seara s’a aranjat o petrecere în sala de gimnastică a liceului,
   unde la miezul nopţii elevii au dansat tradiţionalele dansuri some-
   şene «Căluşerul* şi »Bătuta«.
         A doua zi (deci in 24 Oct.) toţi oaspeţii au părăsit Năsăudul,
   ducând cu ei amintiri frumoase.
■) Asupra lui: Discursul de recepţie al dlui loan Lupaş.
2) Başota: Transilvania, 1894, p. 15—24.
Stoica; Transilvania, 1894, p. 33—41.
Din actele şi scrisorile episcopului
                    Lemeni
                                                     Virgil Şotropa
      La 29 Martie 1861 a răposat în mănăstirea Franciscanilor
din Jtigjw^aupă un surghiun de peste 10 ani, episcopul Ioan
Lemeni, despre a cărui soartă Bariţ în Istoria sa zice între altele
următoarele: »Multe cazuri de omoruri fisice şi de altele morale
s’au întâmplat în aceste ţeri în anii 1848—9, iară suspensiunea
şi mai târziu depărtarea totală a episcopului Ioan Lemeni din
scaunul şi din dieceza sa a fost una din cele mai tirăneşti«, iar
la alt loc: »loan Lemeni nu a suferit martiriul pentru credinţa sa
religioasă, căci aceea nu-i era amerinţată, ci el a suferit numai
pentru părerile sale politice*. Din toate câte s’au scris până acuma
şi s’au vorbit despre acest nenorocit arhipăstor rezultă, iar poste-
ritatea imparţială şi nepreocupată constată, că el a fost un suflet
bun, om blajin şi milostiv, precum îl cunoaşte Blajul cu aşeze-
mintele sale culturale; însă avea slăbiciunea de a fi cam nehotărît,
timid şi prea sensibil de fire. Dar nu este intenţia noastră să
facem critică asupra vieţii şi faptelor mult defaimatului şi prigo-
nitului cap bisericesc, ci voim să scoatem aci la lumină tot ce
merită să fie publicat şi cunoscut din unele acte, documente şi
scrisori rămase dela acela şi păstrate într’un dosar din Muzeul
nostru năsăudean.
                Cum au ajuns ele aci? Regretatul advocat şi secretar al fon-
                durilor grănicereşti năsăudene Ioachim Mureşianu a petrecut anii
   1855—1860 în Vienâ, până ia 1857 ca student la drepturi, iar deîa
   1857—1860 ca translator şi concepist ministeriinTîrinîmsterul de
   justiţie austriăcTtn acelaşi timp trăia acolo în surghiun episcopul
   Lemeni, căruia tânărul Mureşianu îi făcea adeseori vizită, maieu-
   seamă dupăce se împrietinise cu Ioan Ursu (Medvesi), cagujjUkrul
   şi omul de încredere al bătrânului arhiereu. Se vede că acestuia
   i-a plăcut mult tânărul năsăudean, aşa că prin anii 1858—60 îl
   oprea de multeori cu orele la sine, îi dicta autobiografia sa şi-i
   povestea multe epizode din viaţa sa sbuciumată. Dupăce isprăviră
   cu scrierea autobiografiei, aceasta fu împachetată într’un plic pe
   care de mâna lui Mureşianu stau scrise următoarele: «Cujusdam
   Romani Vita«, apoi «Sigilat în 12 Iun. nou sau 30 Mai 1860 călind,
   vechiu la şase ore după prânz dupăce completarăm unele cu II-
   lustritatea Sa în chilia din mănăstirea Franciscanilor din Viena,
   în ridicătura (etajul) a doua. Ioachim Mureşianu«.
         La mijlocul lui Iulie 1^60 Mureşianu a trecut la Budapesta,
   tot ca rnncţpist în ministerul de justiţie maghiar. După moartea
   episcopului Lemeni, plicul cu autobiografia acestuia a fost adus
   la Budapesta, unde a fost deschis în prezenţa următorilor: Dr.
   Ioan Pop şi Dr. Ioan Maniu, ambii din Selagiu, Vasile Grigoro-
   viţa, secretar în ministeford e"]tf?fîţîeîiT'Vtdia^şi redactor român,
   al buletinului imperial pentru Bucovina, George Vestemian, fost
   econom al conteluT Redăy "şi losif Pop din Bihor. Aceştia redac-
   tară şi semnară cu acea ocazie următorul proces verbal: «Protocol
   susceput în 7 Aprilie 1861 c. n. în privinţa desfacerii sigilului
   despre acoperemântul în care (era) învelită şi sigelată Biografia
   repausatului Episcop Ioane Lemenyi. Fiind de faţă cei subscrişi.
   Căutând sigilul, cei subscrişi l-au aflat nevătămat şi aşa Biografia
   atinsă s’a desfăcut de către Dl Dr. Ioane Maniu şi aflându-se 12
   (zi douăsprezece) coaie scrise pe jumătate, cu o intercalatură în
   coala 10-a, cu observajiunea că nu era subscrisă de nimenea, —
   protocolul s’a închis şi suscris«.
         De sigur sus amintitul confident al răposatului episcop, Ioan
   Ursu adusese la Budapesta atât plicul cu autobiografia cât şi
   celelalte scrisori rămase dela Lemeni, pe cari apoi le-a înmânat
   lui Ioachim Mureşianu. Dovada pentru aceasta o aflăm pe scoarţa
   unei colecţii a numerelor din 1880—81 a foiei pedagogice «Şcoala
m
română« din Nâsăud, în care se publicase autobiografia din chestie.
Pe acea scoarţă stă scris de mâna lui Mureşianu următoarea »Ad-
notare: Ioane Ursul, medicinist_ absolut~(abSoTven t) din anul 1848
şi cantor la biserica S. Varvara din Viena lângă edificiul cel vechiu
al poştei, mi-a dat scriptele Tamase de episcopul Ioane Lemeny;
şi în semn de mulţămită un volum din această foaie, cu cuvin-
tele de oferire, i l-am trimis lui: Prea demnului sprijinitor şi în-
dreptător al junimei române, Domnului Ioane Ursu, cantorele
românesc la parohia greco-catolică dela Sânta Varvara din Viena,
în semn de adâncă stimă şi reverinţă, şi spre a-i da un mic semn
de dulce aducere aminte ofereşte acest volumine, prin bunătatea
Dlui Clemente Câmpeanu, Năsăud în 6 Iuliu 1882 (ziua s. Ioane)
advocatul Ioachim Mureşianu«. La acestea fiul lui loachim, răpo-
satul judecător Dr. Artene Mureşianu adaugă următoarele şiruri *
»Ioan Ursu s’a născut în Caţa lângă Draos în scaunul Cohal-
mului. A învăţat gimnaziul la călugării din Odorheiul sâcuiesc,
cari i-au pus nume Medvesi. In 27 August 1902 dictat de tata
Ioachim®.
       După moartea judecătorului Art. Mureşianu, întreaga biblio-
tecă împreună cu documentele şi scrisorile rămase dela tatăl său
loachim, conform dorinţei şi dispoziţiei reposatului şi cu asenti-
mentul rudeniilor, au trecut în proprietatea Muzeului Năsăudean.
       Cum amintisem mai sus, autobiografia episcopului Lemeni
s’a publicat la 1880 în »Şcoala română® an. IV Nr. 9—20, dar—
nu ştim din ce motive — câteva pasaje dela sfârşit au rămas ne-
publicate, şi deaceea Ie reproducem aci:
       »Aşa am venit în Viena, unde săluind la »Erzherzog Cari®
(otel), îmi făcui curtenire la Excel. Sa Schwarzenberg, care-mi
zise: să nu fi rămas acolo (Pesta şi Cluj), ci să mă fi dus cum
s’a dus Şaguna şi să nu fi ascultat de ministeriul unguresc, la
care îi răspunsei: «Dupăce protivnicul cuprinde ţara, supuşii-s
datori de a asculta, precum Vienezii, dacă a cuprins Napoleon
Viena, au trebuit să asculte de dânsul.
       »Dela acela (Schwarzenberg) am mers la Bach, ministrul de
de interne, care tare sta să mă duc la o mănăstire depe sate unde
au biblioteci vestite şi aerul este cu mult mai sănătos, la care
  i-am răspuns, că eu om bătrân şi slab fiind, trebue să am doctor
  lângă mine, dară ce-i mai mult, nicăiri nu este biserică de ritul
  nostru. îmi zise se dau o instanţă despre lucrul acesta-şi nădâj-
  dueşte ca voiu putea rămânea. Iar eu am zis şi pentru pensia:
  precum alţii vinovaţi fiind au dobândit 4000 pe an, şi eu să do-
  bândesc. Răspunse că doi predecesori am avut pensionaţi (Klain
  şi Maior), care câte 2000 au avut, la care zisei că atunci 2000
  au fost mai mult decât acum 4000; la care el răspuse: »Asta e
  cinozura«.
        »Aşa m’am aşezat în mănăstirea Franciscanilor, unde mă
  aflu până în ziua de astăzi în 27 Mai nou 1860 Dumineca în ziua
  de Rusaliile catolicilor latini. Iar în anul 1857 căpătai decretum
  dela împărăţie, în care ridicând condiţia de a şedea în mănăstire,
  mi se dă voia ori unde voiu vre să mă aşez, totuşi afară de ţara
  ungurească şi de Ardeliu. Care condiţie văzând, m’am hotărît că
  dacă nu mi se dă voia a mă întoarce la ţara mea, să rămâi în
  mănăstirea în care mă aflu până în ziua de astăzi. Mă tem că
  Erdelyi (episcopul din Orade) a vorbit pentru aceasta la ministeriu«.
                                    *
        înainte de a trece la scrisori, amintim aci încă unele ante-
  cedente. Episcopul Lemeni luase parte în 1847—8 la dieta din
  Cluj, iar după închiderea acesteia în 1848 a plecat la dieta din
  Pesta. Intervenind încurcăturile politice revoluţionare, Lemeni a
  întors la Cluj pe la mijlocul lui Octomvrie şi avertizat că n’ar fi
  consult să-şi continue drumul la Blaj, a rămas în casa parohială
  gr.-cat. din Cluj, la protopopul loan F. Negruţ până în primăvara
  anului 1850. Faptul că Lemeni a stat în tot timpul mişcărilor re-
  voluţionare maghiare din 1848—49 în metropola maghiarismului
  ardelean, a fost exploatat de către duşmanii săi personali, carj
  căutau să-i distrugă autoritatea şi chiar şi existenţa. Acuzat că
  ar fi maghiarofil şi antidinastic^ generalul comandant ardelean Ba-
  ronul Anton Puchner îi interzise orice funcţie arhierească şi-i
  curmă toate mijloacele de subsistenţă, iar colonelul Urban, coman-
  dantul Clujului,.ordonă să fie cercetat de curtea mârfraTarTn Mărtie'
  1850 guvernorul Ardealului, Br. Wohlgemuth îl somă pe Lemeni
  ca — dupăce fiscul încă în 1849 îi sechestrase întreagă averea
  ce a mai rămas nejăfuită de rebelii maghiari — imediat să renunţe
  la demnitatea sa de episcop şi să plece la Viena, unde avea să
  trăească în exil cu o pensie anuală de 2000 fl.
        In 2 Aprilie 1850 Lemeni îşi ia rămas bun dela consistorul
  din Blaj şi dela cler scriindu-le: »Iată că merg legat cu duhul în
  Viena, neştiind cele ce mi-se vor întâmpla acolo; atâta ştiu că nu
  veţi mai vedea faţa mea«; iar dupăce vorbeşte despre renunţarea
  sa, continuă astfel: »Luaţi aminte de voi şi de toată turma întru
  care V’au pus pe voi Duhul Sfânt cu episcopii ca să paşceţi bi-
  serica lui Dumnezeu câştigată cu sângele său. Au eu ştiu că după
  ducerea mea vor întră lupi grei între voi care nu vor cruţa turma
  noastră cea unită cu Hristos şi cu maica biserică a Romei — de
  unde ne lăudăm a avea pe străbuni — care vor grăi neadevăruri
  ca să tragă pe ucenici după sine. Pentru aceea priveghiaţi şi de
  veţi lua aminte că umblă popoarele vrăjbind, poftiţi dela Excelenţa
  Sa ca unii ca aceia să se aresteze; că de-i şi slobod a-şi muta
  legea, nu-i slobod a vrăjbi şi a amăgi. Apoi vă trimit rânduiala
  ca să cunoaşteţi în ce stă lucrul: Dacă Inălţia Sa împăratul va
  întări hotărîrea ministerului, şi procesul va fi nimicit şi de celea
  ce m’au lipsit se vor da îndărăt, şi dacă în aceasta a mea neno-
  rocire clerul nu va lua în socoteală cele ce am făcut pentru mă-
  rirea lui Dzeu şi ridicarea autorităţii clerului şi a naţiunii; când
  se va face computul, din cele ce mie se cuvin se vor plăti acele
  cinci mii, care dacă nu ar fi urmat în 1848 nenorocitele turburări,
  în acelaş an lesne s’ar fi plătit. Şi acum Vă las pe voi Fraţilor,
  lui Dzeu şi darului lui, şi de mă şi despart cu trupul, sufletul
  meu va rămânea cu voi împreunat până la suflarea cea mai de
  pe urmă«.
        La această scrisoare, prepozitul capitular Simion Crainic şi
  notarul Ştefan Manfi răspund în 6 Aprilie din Blaj, că prin renun-
  ţarea şi plecarea episcopului dieceza e lipsită de orice sprijin.
  Majoritatea preoţilor, protopopilor şi a capitului vrea să intervină
  pentru reabilitarea episcopului, acuzat de neuniţi. Episcopul doar
  a mântuit vieţi chiar dinimânile rebelilor maghiari. I-a impresionat
  pe toţi scisoarea de despărţire a episcopului.
        Nenorocitul arhiereu — dupăce i-se comunică oficial că e
  sistată cercetarea curţii marţiale împotriva persoanei sale — însoţit
  de protopopul Negruţ, plecă în 10 Aprilie din Cluj şi sosi în
533
  Viena la 15 Aprilie, unde — la rugarea sa adresată în 22 Aprilie
  ministrului de interne austriac Alexander Bach — i-se permise
  să stea în mănăstirea Părinţilor Dominicani. In 24 Aprilie el noti-
  fică renunţarea sa la scaunul episcopal Papei Pius IX precum şi
  Nunţiului papal din Viena.
                                     *
        Urmează acum în ordin cronologic unele extracte şi repro-
  duceri din diverse scrisori.
        Blaj, 25 Mai 1850. Canonicul lector Basiliu Raţ regretă re-
  nunţarea. Clerul cu mică excepţie e pentru şi pe lângă Lemeni,
  dar se vede că declaraţiile făcute de cler au avut mai puţină va-
  loare decât minciunile cu cari a fost acuzat episcopul. Dorinţa
  generală e ca la viitoarea alegere să fie reclamat Lemeni. E vorbă
  să se întemeieze încă două episcopii: la Baia mare şi Lugoj, iar
  una dintre cele vechi: Blaj ori Oradea să fie ridicată la Mitropolie.
  Neîncetat sosesc diferite ordine dela guvernator, aşa că abia pot
  răzbi cu munca.
        Cluj, 12 Iunie 1850. Iosif Brencean afirmă că — precum
  susţin şi Fechete şi alţi protopopi — majoritatea preoţimei îl va
  reclama la viitoarea alegere pe Lemeni ca episcop.
        Strigoniu, 15 Iulie 1850. Faimoasa enciclică Nr. 1308 a Pri-
  matului maghiar loan Baptist Scitovsky, adresată «clerului romano-
  catolic din dieceza Făgăraşului*, pe care îl avertizează să nu se
  lase momit de neuniţi şi să nu părăsească Sf. Unire. Se va găsi
  un al doilea Teofil. El, primatul, va da tot sprijinul pentru ridicarea
  bisericilor devastate, li numeşte pe preoţii români: »Vos, Dilectis-
  simi! origine et fide vere Romanos«.
        Dintr’o ciornă fără dat se vede că Lemeni adresase guver-
  nului o scrisoare mai lungă în care între altele spune cum rebelii
  maghiari trecând prin Blaj au făcut din rezidenţă cazarmă, au prădat
  şi jefuit totul: bani, cai, boi, cereale cărţi, arhive. Altfel încă din
  1849 avea el un conspect, semnat de canonicii Dimitrie Vaida şi
  Vasile Filipan, despre obiectele ce au mai rămas în locuinţa epis-
  copală; apoi şi un tablou despre cerealele, fânul, stupii, vinul şi
  vitele, cari după jaful săvârşit de rebeli totuşi au mai rămas în va-
  loare de 16.000 fl. şi au fost secljestrate de fisc. In sus amintita
  scrisoare către guvern se apără episcopul faţă de acuzele că ar
                                                                                         6
    fi lăsat în Blaj toate socotelile încurcate şi confuze. Comisiile
    trimise la denunţurile răuvoitorilor s’au convins doar despre ceeace
    a făcut el pentru dieceză, rezidenţă, şcoli etc.
         Cluj, 6 Iulie 1850. Ioane Fechete protopopul Clujului trimite
    scrisoare mai lungă în care între altele împărtăşeşte următoarele:
    Mulţi din cler şi dintre mireni ar dori să întoarcă episcopul în
    dieceză, cerut pe calea graţiei. Alutan a fost ales Vicar general.
    La adunarea din Oradea, sub prezidiul eppului Erdeli, s’a plănuit
    ridicarea încă a două episcopii şi crearea scaunului de Mitropolit.
    Eppul Erdeli a făcut ca Ministerul să ceară dela Lemeni renun-
    ţarea la episcopie. Exc. Sa Oubernatorul transilvan a ordonat epis-
    copului neunit Andrei Şaguna să reţină clerul şi poporul său
    dela nelegiuirea de-a atrage la sine în multe lucuri pe uniţi. Ou-
    bernatorul împreună cu comisarul Bach şi referentul Glanz sunt
    în Cluj şi acela a spus cum a informat pe Minister despre preo-
    ţimea română şi dezideratele ei, informaţie pe care niciun Român
    nu o putea face mai bine. Vaida e tot arestat, şi cu toate inter-
    venţiile, Urban nu vrea să-l libereze.
         Blaj, 14 August 1850. Canonicul Raţ într’o scrisoare lungă
    repetă tot cam cele spuse la 25 Mai, şi împărtăşeşte că alegerea
    noului episcop se va efectua la 30 Septemvrie.
         Cluj, 3 Octomvrie 1850. Brencean comunică rezultatul ale-
    gerii de episcop (30 Sept). Şuluţ a primit 97 voturi, Alutan 79,
    Papfalvi 12, Cipariu 4, Szilagyi 7. »Deci nu s’a adeverit zisa proto-
    popului (Fechete) că Alutan, ca vicar general, va adresa superio-
    rităţilor rugarea pentru alegerea Măriei Tale. Măcar acum de Te-ar
    ierta să poţi veni acasă, unde să-ţi vedem preţioasa persoană în
    mijlocul nostru şi să-ţi poţi sfârşi viaţa plină de calamităţi*.
         La o scrisoare din 25 Octomvrie 1850 a episcopului, proto-
    popul Fechete răspunde într’o epistolă lungă în care — expri-
    mându-şi bucuria sa şi a altora la primirea scrisorii episcopului,
    căci auziseră că ar fi murit — îl informează despre unele amă-
    nunte dela alegerea de episcop în Blaj, la 30 Sept. Intre altele
    spune: Cu o săptămână înainte de alegere, trecând eppul Erdeli
    prin Cluj şi spunându-i Fechete că ce doresc să întreprindă mai
    mulţi din preoţime ca să redobândească pe Lemeni, ep. Erdeli
    zise »că nu e la ce, resignând Măria Ta de bună voie; dar în
   contra Măriei Tale n’a vorbit*. Tot aşa venind la Cluj înainte de
   alegere Şuluţiu, vicarul dela Şimleu, Fechete îl vizită la locuinţă
   »într’o crâşmă de lângă Biazini*, ca să-i gratuleze şi-i zise: »Pe
   săptămâna viitoare vei merge Prea Onorate Domnule Ia alegere
   la »Blaj«, la ce Şuluţ a răspuns: »Eu nu voi să mă duc la acea
   alegere*, şi întrebându-1 iarăş Fechete că »pentru ce nu?«, Şuluţ
   respunse: »Iţi spun adevărat: numai pentru aceea că D-voastre
   voiţi a cere pe Lemeni îndărăt, dar’ eu aceea nu vreu; deci dacă
   aş merge la adunare în Blaj, aş trebui să protestez, şi astfel aş
   veni numai în compromisiune (conflict)*. Atunci Fechete îi zise
   că el este care lucrează să întoarcă Lemeni, însă de va vedea că
   sunt mulţi cari se împotrivesc, nu va face nici o pomenire de
   Lemeni, căci în loc de a-1 ajuta, l-ar compromite. Deci Şuluţ poate
   merge fără frică la alegere. După aceasta Şuluţ a vorbit şi de alte
   pricini, dar în fine totuş s’a mai apropiat, ba încă a zis »că afu-
   risit să fie acel viitor episcop, care dupăce se va numi, nu-1 va
   cere îndărăt (pe Lemeni) să poate veni şi locui în patria sa*.
   Apoi zice Fechete, că la adunare în Blaj atât Alutan şi Raţ, cât
   şi ceilalţi protopopi cari erau pentru Lemeni, i-au spus (Iui Fechete)
   să nu facă nici o vorbă despre acesta, căci gubernatorul, când a
   fost în Blaj înaintea alegerii, a interzis să se vorbească despre
   fostul episcop. După alegere, zice Fechete, totuş nu s’a putut
   reţine, şi cutoatecă eppul Erdeli i-a observat că nu e acum loc
   pentru aceasta, totuş el s’a adresat către alegători cu vorbele:
   «Prea onorat cler, având un episcop care, dupăce în 50 de ani
   a servit clerului, din mai înalt îndemn a resignat fără ştirea noastră,
   de episcopie, se cuvine ca pentru viitorime baremi atâta să se pună
   la protocol, cumcă clerului îi pare reu că acel prea bun părinte
   a resignat de episcopie, ne-a lăsat pe noi clerul său, şi să rugăm
   pe măriţii domni comisari, ca să se roage de Maiestate: barem
   dupăce se va denumi alt episcop, să-i dea graţia a putea veni şi
   locui în patria sa, în mijlocul clerului său*. Apoi Fechete continuă
   în epistoală cătră Lemeni: »Atunci Papp Augustin care al dus (a
   avut) cel dintâi rol la (alegere, a zis că aceea s’a împrotocolat;
   ştie Dumnezeu, dară eu despre aceea nu ştiu nimica. Sălăgenii
   au fost de tot încontra Măriei Tale, însuşi Loboncz într’un loc
   tare te-a defăimat, iară pe mine stau să mă mânce de mânioşi.
                                                                          6*
   Apoi fratele lui Papp jozsi (losif), Papp Laczi (Vasile) dela Szâbâd,
   când am vorbit pentru Măria Ta, a zis către mine răstindu-se cu
   mâna, că numai un cuvânt de voi mai zice pentru Măria Ta, mă
   va lovi în cap. Pentru acele puţine cuvinte rostite în adunare
   pentru Măria Ta, poliţia a vrut să mă aresteze, ce ar fi şi făcut,
   să nu mă fi excuzat dl canonic dela Oradea mare Szilâgyi losif.
   Să fi ştiut că atâta omenie va să arate clerul către părintele său,
   nici nu aş fi mers la adunare la Blaj, fiind şi dealtmintrelea bolnav.
   Dar doară va da Dzeu un episcop care luminat de duhul sânt,
   şi prin noi rugat, va să-ţi ceară graţie dela Maiestatea sa, de-i
   putea veni în patrie între noi. Cu toată inima Te-aş ţinea în ospiţiu
   (gazdă) la mine în Cluj, am trăi amândoi, Măria Ta în casa cea
   mică unde ai şezut, iar eu în pălută. Dl Vaida e dus la Fodora
   să-şi semine; epistola Măriei Tale încă nu i-am putut-o admanua
   (înmâna). Pe tânărul Anca Petru Ţi-1 recomand de serv, mai bun
   să tot cauţi nu vei afla. Te salută, pot zice, tot Clujul şi dl pro-
   vizor Teleki din Mănăştur«.
         Intr’o suplică din Decemvrie 1850, Lemeni cere să fie des-
   păgubit pentru tot ce i-s’a sechestrat de către fisc în 1849.
         In 1851 protopopul Fechete a redactat o lungă suplică adre-
   sată împăratului în favoarea Iui Lemeni. Pe ciorna aflătoare între
   scrisorile episcopului, acesta a însemnat cu mâna proprie cuvin-
   tele : »Non est exhibita«; deci nu se poate constata dacă suplica
   semnată de protopop şi încă de alţii de un gând cu el a fost
   expediată la locul competent, ori a fost suprimată. Din ciornă se
   vede ca în acea suplică Fechete şi soţii expuneau cum a fost
   ales Lemeni episcop şi aprobat de către împăratul Franz şi de
   Papa. Accentuau meritele episcopului: Cum împreună cu Şaguna
   a prezidat adunarea naţională din Blaj în 1848, unde au jurat
   credinţă domnitorului. Dupăce fusese la dietă în Pesta, din cauza
   turburărilor revoluţionare n’a întors la Blaj, ci a rămas în Cluj.
   In acel timp s’ar fi întâmplat încă şi mai multe atrocităţi şi omoruri,
   dacă Lemeni n’ar fi domolit atât pe Români cât şi pe insurgenţii
   maghiari conduşi în Chioar de Alex. Teleki şi Nic. Katona, iar în
   Zarand de Wolfgang Kemeny şi de Hatvani. Expunându-şi viaţa
   proprie, a intervenit să fie liberaţi mulţi Români condamnaţi la
   moarte. Merită deci recunoştinţă şi din partea tronului.
537
        Viena, 20 Februarie 1851. Lemeni împărtăşeşte canonicului
  Raţ, că împăratul a dat ordin să i-se restitue toate venitele cu-
  venite până la ziua renunţării. Socotelile au să le controleze pro-
  vizorul Gavrilă Mureşian şi controlorul Ladislau Pop. A făcut
  datorii pentruca să poată repara rezidenţa şi catedrala, apoi edifi-
  ciile economice şi casa parohială. Acele datorii în mare parte s’au
  plătit, şi dacă nu interveneau turburările din 1848—49, s’ar fi
  răfuit integral.
        Blaj, 25 Iulie 1851. Arendaşul Vasile Pop scrie în chestia
  vinului, apoi împărtăşeşte că Andrei Pop, profesor la gimnaziul
  catolic din Sibiu, e numit de consistor capelan al regimentului
  Ielacici şi în 1 August pleacă la Moravia. Gavril Mureşian, eco-
  nomul noului episcop, vrea să ceară dela Lemeni leafa pe 1848.
  Manfi însă n’a dat încă nicio socoteală despre venitele şi chel-
  tuelile acelui an. Apoi deşi Mureşian din Octomvrie 1848—Aprilie
  1849 n’a fost economul lui Lemeni, totuş Vas. Pop i-a solvit 200 fl.
  m.  c., plata pe un an.
        Blaj, 26 August 1851. Teologul a. III Ioan Moldovanu scrie:
  »ln stările critice ale înviforatelor timpuri trecute, — atât pentru
  naţiunea noastră cât şi pentru toată patria cele mai periculoase, —
  unii dintre cei mai zeloşi bărbaţi ai naţiunii noastre — înaintea
  cărora singura fericire a naţiunii era şi este scopul cel mai mare
  şi mai sânt — ca nescari mieluşei nevinovaţi mult şi greu au
  avut de a pătimi, singur prin diavoleştile lucrări şi spiritul izbân-
  ditor a partidei perverse. Aceasta cu pretext de a ferici naţiunea
  a păşit în fruntea nepriceputului popor, pe care cu multe făgă-
  duinţe deşerte şie-şi ademenindu-1, încâtva şi-a sprijinit autoritatea
  sa, şi de sub masca naţionalităţii şi a patriotismului celui mai
  periculos venin al egoismului a vărsat atât peste legiuiţii membri
  de căpetenie, cât şi peste toate naţiunea, care până acuşa încă
  s’a deşteptat că fu amăgită de intriganţi şi interesaţi privaţi, cari
  cu periclitarea şi nimicirea sincerilor bărbaţi şi a naţiunii au vrut
  a se înălţa. Nefericiţă şi cea mai vrednică de milă este naţiunea
  noastră, căci ea totdeauna — când alte naţiuni cu puteri unite
  lucrează spre un scop — este în mai multe părţi împărţită. Băr-
  baţii cari nevinovaţi au pătimit şi pătimesc, nu sunt lipsiţi de
  mângâierea cunoştinţii, batărcă acelora răsplată pentru multele şi
538
  cruntele ostenele le-au fost nemulţămirea şi calumniarea, dintre
  cari un zelos cap şi până astăzi se află izolat de către patrie şi
  amata sa naţiune, pe care-1 plânge acuşa încătuşata naţiune cu
  lacrimi amare, căci e depărtat din mijlocul ei. Insă inima acestuia
  şi în depărtarea sa îi bate pentru fericirea naţiunii sale, pentru
  care s’a pus în primejduire, şi cu marinimitatea convinge pe po-
  trivnici de contrario, şi acela eşti Măria Ta. Numai un Clain,
  Maior şi un Lemeni au avut Românii, pe care nu i-au ştiut estima;
  pe aceştia istoria ca pe nescai luceferi şi columne ale naţiunii îi
  va lăsa posterităţii. Si fractus illabatur orbis, impavidum ferient
  ruinae. Prin intrigile unora a avut toată naţiunea de a suferi, şi
  are până astăzi. Eu ca unul mai mic şi mai nesocotit şi lipsit de
  părinţi şi de toate, încă am fost silit a mă supune celor mai de
  jos şi oneroase necazuri, adecă am fost silit la statul milităresc,
  din care fericeşte prin intervenţia Consistorului blăjan fui eliberat
  şi iarăş actu mă aflu în statul clerical de mai ’nainte. Fratele meu
  Samuil ca cleric blăjan fu prins de Maghiari şi în arest de 6 luni
  deţinut în Turda, de unde după întrarea Muscalilor fu eliberat.
  Unul Nicolau s’a retras între munţii Abrudului unde a scăpat de
  prinsoare, iar altul mai mic nefericeşte s’a stins prin sabia Ma-
  ghiarilor. Noi dară ca orfani de 10 ani şi fără nici o avere, până
  acuşa pe lângă nescari bărbaţi vrednici ca servitori, tustrei am
  absolvit cursul filosofic şi fizic; dintre cari eu — precum Măria
  Ta doară îţi vei aduce aminte — încă în anul 1847—8 fui primit
  la seminar, unde şi astăzi mă aflu, pentru care cel mai mulţâmitor
  sunt. Fratele meu Samuil mare dorinţă şi zel având a studia jurele,
  câte fundaţiuni a ştiut din toate a cerut vr’un stipendiu, însă ne-
  patronându-se de nimenea, batăr doară ar fi fost vrednic, nimica
  a dobândit, toate mijloacele cercându le şi toate în deşert«. In
  sfârşit roagă pe Lemeni ca — precum el, clericul Ioan, a putut
  absolvi şcoalele numai având cele necesare pentru subsistenţă în
  curte, la dl Turc — să-l primească pe fratele său Samuil pe lângă
  sine »ca servitor, numai cu cost şi cvartir*.
        Viena, 3 Noemvrie 1851. J[Lemeni roagă Direcţia generală
  finanţiară să-i lichideze suma de bani ce-i compete în urma hotă-
  rîrii împăratului prin care i-s’au acordat venitele diecezei Făgăra-
  şului până la 1 Aprilie 1850, In rugară aminteşte că de când a
539
   ocupat scaunul episcopesc, toate venitelele le-a întrebuinţat la
   renovarea şi lărgirea catedralei, rezidenţei şi clădirilor economice»
   apoi pentru cheltuelile împreunate cu vizitele canonice şi cu par-
   ticiparea la diete. Hordele rebelilor maghiari i-au jăfuit caii, vitele,
   proviziile şi cassa banilor şi i-au întemniţat slujbaşii, aşa încât în
   momentul renunţării se găsea în cea mai mare mizerie, despoiat
   de totul ce a posedat.
         Blaj, 14 Februarie 1852. Canonicul teolog Constantin Pap-
   falvi scuzându-se că aceasta e prima sa scrisoare adresată lui
   Lemeni, la care însă totdeauna a fost cu gândul şi cu inima,
   spline între altele: Cu bucurie a înţeles că împăratul »convins
   de lealitatea inimei Măriei Tale« ar fi aplecat să permită episcopului
   exilat să întoarcă în patrie. »Ştiu că Blajul nu-1 doreşti şi ai tot
   dreptul, căci zeu nici este de dorit; dar orişicare parte a patriei
   Te va cuprinde şi avea». A fost ales în Octomvrie a. tr. canonic,
   ceeace el n’a dorit. Locueşte în casa unde a stat Stoica, bărbatul
   venerat a cărui amintire îi insuflă mângâiere »în mijlocul dezolaţiei
   Sionului celui sânt». Episcopul Şuluţ a plecat la Sibiu să viziteze
   pe guvernor şi pe contele Nadasdi. »Cu mare greutate călătoreşte
   omul din Blaj acuma, fiind comunicaţia de tot întreruptă prin stri-
   carea podurilor». Chiar când sfârşia scrisoarea, Şuluţ întoarcea
   dela Bălgrad, de unde n’a putut călători mai departe.
         Blaj, 14 Decemvrie 1852. Canonicul Papfalvi aminteşte cu
   cât regret s’a despărţit de Lemeni înainte cu trei luni, când l-a
   vizitat în Viena. Ep. Şuluţ a întors zilele aceste cu unele ameliorări
   pentru cler, dar fără asigurarea că Lemeni poate întoarce în patrie.
   »Totuş nu vom înceta a ne ruga ca lumina cerească să lumineze
   inima bunului nostru monarh, spre a-şi cunoaşte pe credincioşii
   săi şi a-i primi în graţie». Dl Ladai s’a făcut consilier de tribunal
   la Cluj.
         Viena, 21 Iunie 1854. Ministerul de culte austriac împărtă-
   şeşte episcopului Lemeni că Ma. Sa împăratul îi permite să se
   stabilească cu locuinţa oriunde în interiorul monarhiei, cu excepţia
   Ungariei şi Transilvaniei. f                                  1
         Blaj, 22 Octomvrie 1855. Canonicul şcolar Teodor Serenyi:
   »Illustrissime Părinte, Intre multe vicisitudini omul îşi trage viaţa
   pe lumea aceasta, şi mai mult în cele neplăcute decât în cele
540
plăcute, şi totuşi voeşte — de ar putea — a trăi în secuii şi se
bucură dacă ajunge a repeta vr’o epocă, sau an, sau zi a vieţii
sale, care lui i-a fost plăcută. Dacă această bucurie in cele ale
vieţii - pământeşti este comună oamenilor, ce vom zice despre cele
ale vieţii spirituale, căci spiritul totdeauna mai puternic lucră decât
trupul şi mai vie veselie are în operaţiunile sale. Prea luminat
M. Ta precum am înţeles ţi-ai serbat ziua a 50 ani dela ordina-
ţiunea-ţi în preot. Momente de veselie pământească nu ai cu
adevărat, dar ai morale destule, şi ţi-le adgratulez. După care
poftindu-ţi ca să te apropii cât de tare şi la jubileul consacrării
în Episcop, deapururea cinstitor rămân al III. Voastre umilit serv.
P. S. dnii Raţ şi Boier au ieşit înaintea Eminenţiei Sale (cardinalul
Viale Preia) la Lugoj.
       Timişoara, 24 Octomvrie 1855. Nicolae Nagy, rectorul semi-
narului gr.-cat. şi parohul bisericii St. Barbara din Viena, descrie
lui Lemeni primirea nunţiului papal, a cârdinaluîuTViale Preia,
care venia la Blaj să consacreze pe episcopul Al. Şuluţ ca Mitro-
polit. In trecere prin Timişoara a fost întâmpinat cu toată pompa
posibilă. Au fost faţă nunumai episcopul şi clerul rom.-cat., ci şi
Erdelyi, Dobra, Alexi, Szilăgyi, Vancea. Erdelyi a ţinut o vorbire
admirabilă in rezidenţă. Din Timişoara pleacă spre Haţeg, despre
ceeace a anunţat episcopului Haynald din Alba-Iulia. Dobra, Szi-
lâgyi şi Maxin au alergat înainte la Lugoj, ca şi acolo să fie
întâmpinat cu pompă cardinalul «extrem de perzistent, foarte isteţ
şi mare orator«.
       Blaj, 28 Decemvrie 1855. Canonicul Papfalvi scrie între multe
altele următoarele: Excl. Sa Mitropolitul din darul lui Dumnezeu
este bine, sănătos. Sibianul (Şaguna) prin un cercular a anunţat
Anatemă asupra acelora cari vor ceti »Gazeta Tr.« şi vor cumpăra
Calendariul lui Bariţ; se aude că acesta de pe urmă l-a luat la
proces de despăgubire. Urmarea va arăta ce va ieşi din tot lucrul,
care nu puţină scandelă a cauzat. Tot Dlui pe preotul său din
Apahida, care a voit a se întoarce la Unire cu poporul din Apa-
hida şi S. Miclăuş, ducându-1 la S.(ibiu) l-a degradat în forma sa,
în contra canoanelor, răzându-i mai pe urmă barba şi tunzându-i
părul, exoperând şi un decret guvernial ca să se excorteze până
la locul naşterii, şi aşa bietul preot stă acuma aci până când va
541
 alege recursul pentru dânsul la In. Ministeriu trimis, ce se va
 întâmpla mai încolo. Instalaţiunea noilor episcopi pe cum se vede
 va fi amânată până la primăvară. Ex. Sa Mitropolitul cugetă că
 în luna lui Mai când va merge la Viena, să-şi ia calea pe la Lugoj
 şi atunci se împlinească actul, iară întorcându-se, să vină pe la
 Gherla pentru asemenea act. Şi într’adevăr ar fi de dorit ca să-şi
 primească cathedrele. Tânărul profesor Caianu după un morb prea
 îndelungat de scrofule repauzând înainte de două săptămâni, s’a
 înmormântat, şi ne temem că şi Nicolae Pop fiind tare morbos
 pe aceeaşi cale se va apropia, fiind acuma în cură la Abrud la
 medicul Boer. Pagubă foarte de unii tineri aşa buni şi de cea mai
 mare speranţă. Ceilalţi de aci până acum o mai trudim de pe o
 zi pe alta. Insă acestea mai lăsându-le la o parte, care şi altmin-
 trelea sunt mai toate neplăcute, înainte de ce mi-aş închide această
 scrisoare, mai adaog încă o rugare care odată încă în Cluj o atin-
 sesem, şi aceasta stă dintru aceea ca Măria Ta să nu-ţi pregeţi,
 pentru mai grata doară posteritate, a-ţi pune pe hârtie descrierea
 biografică în forma sa, străpunându-o în mânile unui credincios,
 pentru viitorime.
       Gherla, 17 Octomvrie 1856. Ioan Alexi Episcopul Gherlei.
 Convins fiind deplin despre sinceritatea şi bunanimitatea lllus-
 trităţii Tale, care cu toată binevenita ocaziune o ai aratat către
 mine, şi care o păstrezi şi până azi în privinţa mea, nu pot să nu
 Te înştiinţez — deşi cam târzior pentru ocupaţiunile cele nenu-
 măroase cari le-am avut neîntrerupt de când am venit dela Viena —
 despre aşezarea mea în scaunul episcopesc al Gherlei, şi despre
 circumstările de aici, ştiind că toate le vei primi cu inimă deschisă
 şi cu acea căldură cu care m’ai îmbrăţişat pe mine în tot timpul
 binevenit. Pecum îţi va fi cu plăcere a şti, eu în 7 Septemvrie a. c.
 m’am introdus cu solenitatea îndatinată prin Excelenţa Sa Mitro-
 politul nostru în scunul episcopesc, şi după introducere am luat
 în mână guvernarea şi administrarea diecezei mele. Dară îndată
 la început am avut (Je a mă lupta cu nescari greutăţi gigantice,
 am avut de a delătura nescari piedeci manine, ca aşa mai târziu
 să pot administra dieceza cu mai mare uşurătate. Toate acestea
 îmi apăsau tare umerii mei nededaţi încă cu purtarea astorfel de
 greutăţi, cu atât mai vârtos că am venit într’o dieceză străină,
542
   unde nu cunosc nici preoţii nici ţinutul în care mă aflu. Iară
   despre altă parte neavând încă capitul, şi prin urmare nici con-
   sistoriu precum nici cancelarie bine organizată, toate greutăţile se
   apasă pe umerii mei cei slabi. Insă sper în bunul Dumnezeu că
   în scurt timp toate lucrurile vor lua altă faţă, căci din îndurarea
   şi graţia Maiestăţii Sale cred că canonicii se vor denumi cât mai
   în grabă, şi atunci împărţind greutăţile le vom putea purta mai
   uşor. Pe lângă toate ocupaţiunile cele multe, mulţămită ceriului
   că sunt sănătos şi vieţuesc în îndestulire. Oftându-ţi din inimă
   curată tot binele, sincerităţii, bunanimităţii experiate şi frăţeştilor
   afecturi recomandat sunt cu dulce sărutare al Illustrităţii Tale cel
   mai umilit şerb şi cel mai plecat frate în Hristos.
         Cluj, Martie 1857. Protopopul Fechete-Negruţ din Cluj, îm-
   preună cu mai mulţi arhidiaconi, parohi şi alţi intelectuali între
   cari: Alexandru Bohaţiel şi Florian Micaş, adresează Mitropolitului
   Şuluţ rugurea să intervină la împărat ca acesta să-i permită exila-
   tului episcop Lemeni întoarcerea în patrie.
         Lugoj, 18 Octomvrie 1858. Canonicul Lector Ştefan Moldovan
   roagă pe Lemeni să-i ierte că nu i-a scris până acum nimic, apoi
   continuă: »Vă rog ca să vă înduraţi cu graţiozitate a mă număra
   iarăş în seria celor ce Vă venerează din tot sufletul. Eu la aceasta
   mă aflu obligat din tinereţele mele, căci când îmi aduc aminte câte
   daruri frumoase de ajutor am primit dela Prea Sfinţita D-Voastre
   când încă eraţi canonic în Blaj; cum dela P. S. D-Voastre am fost
   manudus şi pregătit încă de cleric la demnitatea protopopească;
   cum am primit din mânile P. S. Dv. sânta treaptă a preoţiei şi
   preominata demnitate protopopească; cum m’aţi apărat în primejdii
   adause de inamici peste vina mea; trebue cu bucurie să mărtu-
   risesc ca P. S. Dv. m’aţi renăscut în spirit, mi-aţi pus lumina în
   mână şi aţi fost îngerul conducător şi scutitor al onoarei mele.
   Aceasta nepreţuită bunătate a 111. Dv. către mine arătată o spui
   de multeori pruncilor mei şi o las de moştenire familiei mele,
   din neam în neam, ca să ştie şi ei şi să ştie lumea cum tinerii
   cei săraci pe lângă silinţa lor au lipsă şi de favorul mai'marilor
   săi, ca să poate elupta. Acum dară Prea luminate şi Prea sânţite
   Doamne Episcoape! ajungând şi eu cu ajutorul lui Dzeu la gradul
   acela întru care aţi fost şi 111. Voastră atunci când mai întâi m’aţi
543
  luat sub graţiosa patronime a P. S. Dvoastre, nu ştiu cu ce se mă
  arăt mulţămitor către P. S. Dvoastre decât ca — pe lângă rugă-
  ciunile de toate zilele înălţate către Ceriu pentru 111. Dvoastre —
  să Vă rog ca, dupăce în Viena aţi fost destul, să binevoiţi a ieşi
  de acolo şi la cvartirul meu, destul de larg şi comod să descindeţi,
  unde eu şi fetele mele — două cu numărul — suntem gata cu
  sinceritate a Vă servi gratis, până când va fi voia lui Dzeu şi a
  III. Voastre ca să fiţi la mine. Aerul aci e curat, oraşul românesc
  plăcut, toate cele consumtibile mai lesne ca oriunde în monarhie,
  iar la mine grădina e mărişoară, cu pomi presărată şi nu departe
  de biserică. Multe bune aţi făcut în lume multora şi mie; plecat
  Vă rog faceţi şi pentru P. S. Dvoastre aceasta; iar eu din parte-mi
  având această onoare, voi fi pe pământ cel mai fericit. Deci exo-
  rându-Vă părintească voie şi binecuvântare, şi sărutând Sântita-Vă
  dreaptă cu fiiască reverintă, cu totul recomandat rămân al Prea-
  luminatului şi Preasânţitului Domn Episcop prea umilit fiu.
       Reghinul săsesc, 27 Decemvrie 1858. Funcţionarul pensionar
  Alexandru Szilasi multămeşte fierbinte episcopului pentru ajutorul
  în bani trimis tocmai când era în cea mai critică situare şi nu
  ştia cu ce să-şi tină copiii la şcoli. Spune că n’a greşit niciodată
  în viată împotriva religiei, a moralităţii şi a serviciului, nici chiar
  în timpul revoluţiei, a dobândit crucea de aur pentru merite, deci
  se va ruga ca Mai. Sa să-i acorde o pensie mai mare decât de
  240 fl. pe care o are după leafa de 800 fl. pe care o avusese.
  Va ruga şi pe episcop să intervină. Apoi sfârşeşte: ^Altele nu
  mai am de scris afară că în Nâsâud la începutul lui Decemvrie
  au omorit cumplit pe Vicariul Anchidim şi l-au aruncat în apă
  legându-i piatră de grumaz; lumea vrea a zice că această faptă
  a făcut-o parohul dela Runc suspendat, dar adevărul încă nu
  se ştie«.
       Somoşfalău, 28 Septemvrie 1859. Samuil Vaida scrie că decând
  s’a despărţit de episcop în Viena tot are speranţă că în primăvara
  viitoare va putea întcţarce Lemeni în patrie şi atunci ar putea avea
  cea mai bună comoditate in curtea sa, alui Vaida, unde s’ar putea
  uşor ridica şi o capelă. Ii trimite episcopului 20 sticle de borviz
  şi una de rachiu, care dacă îi fac bine, poate oricând să mai tri-
  mită, Fiul său Dionizie e tot în Olpret,
544
        Dejmir, 22 August 1860. Parohul George Nestor roagă pe
   Lemeni să le mai ajute sătenilor ca să-şi poată acoperi biserica.
   Ii împărtăşeşte ca are 3 feciori şi 3 fete şi că din cauza greu-
   tăţilor împreunate cu creşterea acestora foarte tare a slăbit atât
   în privinţa trupului cât şi a averii.
                                  *
        Scrisorile şi extrasele publicate mai sus formează numai o
   foarte mică parte din tot ceeace conţine dosarul — Lemeni, cu
   care nu ne putem ocupa în toate detaliile, ci amintim aci în trăsuri
   generale încă următoarele:
        Un complex de acte, anume parte rugări şi întâmpinări de
   ale episcopului, parte ordine şi decizi unj de ale guvernorului
   Wohlgemuth, colonelului UrbârTşi ale ministerului austriac se refer
   la acuzele ridicate împotriva lui Lemeni, la exilarea şi internarea
   lui în Viena.
        Alt complex şi mai mare de acte şi scrisori priveşte raţiunile
   diverselor instituţii şi fonduri, rămase încurcate şi neîncheiate,
   precum şi datoriile pe care fusese nevoit să le contracteze epis-
   copul. O vastă corespondenţă poartă Lemeni în chestia aceasta
   îndeosebi cu canonicul şi prepozitul Basiliu Raţ, cu foştii săi
   funcţionari între cari mai ales cu Ştefan Manfi, cu slujbaşi eco-
   nomici, cu ministerul de finanţe şi cu direcţia financiară. E numită
   o comisiune specială care are să cenzureze întreaga gestiune
   financiară a episcopului. In sfârşit după multe şi îndelungate dispute
   şi pertractări se constată că Lemeni nu poartă nicio vină, n’a uzat
   niciodată în mod abuziv de ban ori bun strein pentru scopuri
   personale, ci dimpotrivă a contribuit şi dat din al său tot cât a
   putut pentru biserici, institute şi alte scopuri de binefacere. In
   urmare nunumai că a fost achitat şi scutit de-a restitui ceva,
   dimpotrivă — după ridicarea sechestrului făcut asupra proprie-
   tăţilor şi venitelor sale — a mai primit şi unele despăgubiri.
        Găsim scrisori dela arhierei şi prelaţ români şi maghiari.
   Aşa spre pilda episcopul Alex. Dobra din Lugoj mulţămeşte lui
   Lemeni pentru un potir dăruit bisericii din Bocşa; Primatul ma-
   ghiar loan Scitovsky din Strigoniu îl învită în 1850 la actul întro-
   nării sale, tot aşa episcopul Alexander al Timişorii, iar Georgius
I                                                                 MS
    Smiciclas roagă pe Lemen! să-i consacreze în biserica Sf. Barbara
    din Viena, ca »Episcopus Crisiensis«.
    - Multe scrisori i-se adresează lui Lemeni de către membri
    de ai familiilor româneşti şi maghiare: Boieriu, Silaşi, Fechete,
    Pinte, Bârle, Molnar, Nan, Ladai, Angyal, Schrader, Keresztes,
    Kovâcs, Nyaradi, rude şi cunoscuţi cari cer ajutor în bani, reco-
    mandări, intervenţii pe la ministerii şi alte oficii spre a obţine
    posturi ori spre a fi avansaţi. Foştii săi slujbaşi economici Vasile
    Pop şi Gavril Mureşian cer ajutoare şi gratificaţii. Studentul Vasile
    Manfi vrea să studieze medicina şi roagă pe episcop să-l pri-
    mească ca servitor, ca măcar cvartirul să-l aibă gratuit în Viena;
    iar Ioan Roman cere intervenţie pentru de a fi primit în semi-
    narul din Blaj.
          Profesorul Ştefan Micle alias Mezei din laşi Lsotul cunoscutei
    Veronica Micle) mulţămeşte pentru »galbenii« cu care episcopul
    l-a ajutat când a plecat din Viena şi întoarce banii împrumutaţi.
    Ştefan Kedves, plebanul rom. cat. din Cluj cere intervenţia lui
    Lemeni la locurile înalte pentru nepotul său căpitanul Ludovic
    Kedves, fostul comandant al detaşamentului ce a asistat în 1848 la
    marea adunare din Blaj, căci e pedepsit cu destituire. Credincioşii
    satului Bobota roagă pe episcop să le cumpere şi dăruiască un
    clopot la Biserică; iar consiliul comunal din Blaj cere dela Lemeni
    ca — dupăce le-a făcut atât de bine, le-a clădit şcoală de fete şi
    casă parohială — acum să le ajute şi la ridicarea casei comunale,
    acordându-le cel puţin locul promis oarecând spre scopul acesta.
          O vie corespondenţă întreţine Lemeni ca Samuil Vaida din
    Someşfalău şi cu funcţionarul losif Brencean din Cluj, cari îl in-
    formează despre toate întâmplările mai de seama din Ardeal. Dr.
    Ioan Maior şi Gavril Dorgo îi scriu în chestia proceselor şi pre-
    tenţiilor sale. Profesorul Ioan Gal, mulţămindu-i pentru toate bine-
    facerile, îi descrie călătoria sa din Viena peste Pesta, Seghedin,
    Orade, Blaş la Şimleu, unde prin intermediarea vicarului Dimitrie
    Coroianu a căpătat la gimnaziul inf. de acolo un post de profesor
    cu leafă de 350 fl. Profesorul George Stoian roagă pe episcop
    să-i dăruiască cărţi din biblioteca sa rămasă în Blaj.
          Sunt instructive diferite tablouri şi note cari privesc chestii
    financiare, aşa d. e. un deviz de cheltuieli în suma de 22.656 fl.
   34 cr. pentru lucrări de construcţie la catedrala din Blaj. Dar cele
   mai interesante sunt însemnările zilnice ale episcopului despre
   toate plăţile şi darurile făcute în timpul exilului său din Viena.
   Din aceste se poate vedea că Lemeni a fost extrem de milostiv,
   aşa că cu excepţia strictului necesar pentru întreţinerea sa, dăruia
   tot ce primia ca pensie şi ca venit din averea ce i-a mai rămas.
                                     *
         Urmează acum 17 scrisfliL-adresate episcopului Lemeni de
   către Alexandru Sterca Şuluţ ca vicar, ppkpnp şi din 1855 ca
   arhipjţjctcQp scrisori pe cari le-am găsifîn copii printre actele lui
   Lemeni.
         1.       Prea Luminate şi Prea Sânţite Domnule Episcope, Domnule
   mie milostive Părinte şi Patrone, Vei şti că în 30 Septemvrie a. c.
   va fi în Blaj ziua judeţului celui mare pentru Naţia Română Ar-
   deleană: alegerea de episcop; ştii ce li voia să facă? Să te pof-
   tească pe Prea Luminata Măria Ta îndărăt »per acclamationem*.
   De ar face că te iubesc, cu toţii ne-am bucura, dar vor să facă
   din un îndemn mişel. Cum înţeleg, îşi tem Episcopia tare de mine,
   şi ca mie să-mi praeludă (închidă) cale la Episcopie, te-ar pofti
   pe Măria Ta, aşa că de nu le-ar succede, praevie (premergător)
   să mă denigreze pe mine înaintea guberniului cu felurite recri-
   minaţiuni; aşa că de nu le-ar succede a te dobândi pe Prea
   Luminat Măria Ta, eu încă să rămân exclus; binevoiesc a-mi răs-
   plăti şi mie zelul, ostenelele şi jertfele care le-am pus pentru cler
   şi naţiune. Cumcă pe P. L. M. Ta nu te iubesc cu inima numai
   cu limba, doară eşti convins când bine ştii că înşişi D. D. Ca-
   nonici — de unde şi acum pe sub mână ies toate — unii ţi-au
   fost aperţi nemici (inimici), alţii oculţi; iară alţii sau din făţărită
   sau adevărată frică iepurească n’au voit în minutele cele critice a
   păşi la mijloc pe partea P. L. Mării tale, ci t-eau lăsat în tină;
   acum cu toţii te poftesc din scop mişel. Eu dară grăbesc să te
   înştiinţez despre circumstarea aceasta, că nime nu-ţi voeşte binele
   mai tare decât mine; că mă tem să nu te compromită cu fapta
   aceasta şi să te aducă în prepus înaintea Ministerului că collude-
   lueşti (te înţelegi) şi corespunzi pe ascuns cu ei. Că de vreme
   ce ai renunţat oricum, şi renunţiaţia ţi-s’a primit de către Maies-
tate şi de către Papă, tnă tetii să rtu Sfe ţină Maiestatea vătămat
în repoftirea P. L. Mării Taie la scaunul episcopesc. Că dacă de
aceasta nu m’aş teme, cine s’ar bucura mai tare, de cât mine?
Şi dacă aş şti că ei din adevărată iubire fac, n’ar fi acea mare jertfă
pe care şi eu bucuros să n’o fac pentru P. L. Măria Ta. Bine ştii
că eu episcopia nu o vânez, că de umblam după episcopie nu aş
fi apărat înaintea Ministerului dreptul de alegere, prin care puteam
şti că episcopia mi-se pune pe alcă (joc, risc). De periile lor eu
nu mă tem, cunoştinţa şi integritatea vieţii mă vor apăra. Fără
văd un sbiciu dumnezeesc asupra naţiunii noastre, căci invidiarea
fraţilor, fiilor naţionali şi acelor puţini bărbaţi zeloşi şi naţionalişti
buni, creditul, pe care ei îl au înaintea înaltelor locuri şi cu care
voesc şi se silesc spre binele naţiunei şi al clerului a-1 folosi, se
sileşte a-l strica şi a-1 nimici cu totul, ca să nu mai aibă naţiunea
pe nime cine să o apere şi cine să-i ajute. Au nu-i orbire dum-
nezeiască aceasta şi sbiciul lui Dumnezeu pe fii naţiunei noastre?
P. L. M. Ta dară vei şti ce lucra şi vei pricepe: bine va fi aşa,
sau ba, precum eu cu sinceritate îţi descoper. Aşa despre aceste
mă inştiinţază. La Viena după alegere mă voi întoarce. Sărutându-ţi
dreapta sunt de-a pururea al P. L. Mării Tale umilit serv Alex.
St. Şuluţ. Şimleu 24 August 1850.
      2.        Illustrissime Domine Episcope mie Mult venerande şi pre-
ţuite, Mult preţuita şi mângâietoare carte a 111. Voastre cu mare
bucurie şi mângâiere am primit-o. Lumea m-a învăţat a răbda, şi
Dzeu mi-a dat atâta putere sufletească, cât să nu mă poată în-
frânge nevoile şi lipsele lumii. Adevărat, am rămas fără nimic, ba
am mai puţin decât nimic, că am şi datorii, cari dacă n’ar fi nu
m’aşi supăra nimic, însă Dumnezeu e bun şi îndurat, şi în orice
vine de acolo mă odihnesc nădăjduind în ajutorul celui preaînalt.
Iartă că până acum nu ţi-am putut scrie fiind cuprins cu sute de
lucruri şi nevoi precum ştii; că nu pentrucă doară te-aş fi uitat,
fără că n’am putut, am rămas dator cu scrisoarea. Că te asecurez
precum niciun minut nu trece în care în gândul meu să nu-ţi
oftez ani mulţi şi fericiţi, pentrucă mângâierea, care încă o am în
deregătoria aceasta înaltă şi grea, îmi stă numai în rezidenţă
— deşi toţi pereţii sunt mânjiţi de Maghiari — şi în grădina,
cărora Mării Tale pot mulţămi existenţa. Acum dară mă întorc
mai de aproape Ia ale noastre. Mobilele Mării tale mie transpuse
— deşi sunt tot dărăburite şi sfârticate, durere, mai mult prin
deregătorii fiscuseşti români, decât prin rebelii maghiari, aşa cât
niciun dărab nu-i întreg, şi pe care să nu trebue reparaţie din
nou — eu le primesc în preţul în care sunt mie transpuse, după
cum arată aci închitul (adusul) atestat, că ştiu că 111. Voastre încă
ai răbdat destulă pagubă, şi mie mi-s preţuite pentrucă sunt dela
111. Voastre. Una numai m’oi ruga, ca să binevoiţi a aştepta pentru
preţul lor şi a-mi da răgaz ca să-ţi plătesc pe rând, căci spălându-mi
apa toate, n’am nicio putere materială ca să pot plăti acum, până
îmi va da Dzeu. Toată suma cu care îţi rămân dator pe mobile
de casă şi pe vase sau buţi de vin goale, după instrumentul
transpoziţional stă din 652 fl. 53 cr. m. c. Celelalte substanţe şi
bunuri ale M. tale toate s’au vândut de fisc, câte le-a aflat în Blaj;
şi precum am înţeles în Sibiu, când am fost la curtenirea celsi-
tudinei sale principelui gubernator, exurgeluieşte (urcă) suma la
vr’o 20.000 fl., — nu ştiu monetă convenţională, său valută —
despre care, cum am înţeles, pe 111. Voastre sau te-au înştiinţat
sau te vor înştiinţa şi vor face dispoziţiuni să-i poţi ridica acolo
în Viena din vr’o cassă. Despre aceste s’a fost îngrijit şi dl Raţ
să te înştiinţeze, însă acum i-am spus că te voi înştiinţa eu. Alt-
mintrelea sunt sănătos; alaltăieri am venit dela Oradea mare dela
Comisiune. Cu Capitulumul sunt foarte mulţămit, lucrurile n’ar
merge prea încet, ne silim să facem ce putem; oh, da multe ne
lipsesc, şi suntem săraci în toată privinţa, fără (ci) Dzeu e avut
şi ne va da de toate în toate ajutor. Eu de III. Voastre n’oi
uita; fi sănătos şi te mângâie cu nădejdea cea bună; îţi poftesc
mulţi ani cu bucurie şi veselie şi sănătate statornică, şi rămân al
111. Voastre umilit serv şi frate Alex. St. Şuluţ, episcop. Blaj, 29 Oc-
tomvrie 1851.
       3.       111. D. Episcope, Mie mult preţuite, Eu îţi poftesc ca în
viitorul an nou şi pe cei de aci viitori atotputernicul Dzeu să-ţi
înnoiască şi să-ţi înmulţească puterile cele sufleteşti şi trupeşti,
ca să poţi purta soarta şi bătrâneţele în pace şi sănătos, cu mai
multă bucurie şi veselie; şi să-ţi ajute Induratul Dzeu ca numai
acest unul praznic a Naşterii Domnului nostru Isus Hristos şi al
anului nou, precum şi al mult răbdătorului Ioan Botezătorul să-l
549
petreci acolo, iară celelalte să le poţi prăznui cu noi aici în patrie
întru zile mai îndelungate şi mai fericite. 111. Domnule, să-mi crezi
că Dumnezeu tare te iubeşte, şi ce s’a întâmplat în voia lui Dzeu
şi pentru aceea s’a întâmplat, ca şi peste voie-ţi să te scoată din
multe greutăţi, răbdări şi lipse, şi să fi la bătrâneţe în odihnă;
s’a plinit zisa Iui Seneca: »Saepe injuria majori fortunae fecit
locum«. De când am venit la Blaj niciun creiţar n’am căpătat,
trăesc cu bani luaţi împrumut. De n’aş fi fost dedat dintru tinereţe
cu  lipsă şi cu puţinei, acum aş trebui  să cad în desnădăjduire;
însă aşa fiind        dedat, nu-mi cade aşa tare greu. Totuş nu pot
uneori să nu mă găsesc că cu mult am fost mai fericit ca pro-
topop şi vicar, decât vlădică; însă comoditatea mea bucuros o
jertfesc pentru binele comun, şi mă mângâi cu răbdarea şi cu
gândul că slujesc lui Dzeu, clerului şi naţiunii, şi cu nădejdea
că dacă n’a veni pe lumea aceasta bine, vom dobândi din altă
lume mai fericită. Greutăţi avem destule cu care să ne luptăm,
ne  vom oşti cât vom putea; dacă        vom cădea în timpul luptei, se
va  scula altul     şi va mai continua. Aşa am aflat lumea, aşa vom
şi lăsa-o. Intre toate cu sănătatea mă pot lăuda mai binişor, de
nu mi-o vor mai înfrânge multele şi grelele gânduri şi lucruri.
Poftindu-ţi dela Dzeu tot binele şi mai vârtos sănătate statornică,
cu osebită onoare şi estimaţiune rămân al 111. Voastre umilit serv
şi prieten Alexandru St. Şuluţ Eppul Făgăraşlui. Blaj, 27 De-
cemvrie 1851. P. S. Iartă că sunt silit a-ţi trimite cartea goală,
fără banii cu care-ţi sunt dator.
      4.      Ilustrisime Domine, Domine mihi sing. Colendissime, La
preţuita carte a 1(1. Vstre din 8 Iunie a. c. am onoare a-ţi răspunde
că precum m’a durut auzind că eşti bolnav, aşa m’am bucurat
foarte că iară ţi-a dăruit Dzeu sănătate. Eu deşi pătimesc cu he-
moroide, totuş acum mă aflu cu mult mai sănătos, deşi sunt
cuprins foarte cu multe lucruri şi greutăţi parte publice parte
private ale mele economice, care-mi dau destule gânduri; însă
Dzeu întăreşte pe om. In sesia consistorială de astăzi 29 Iunie
a. c. luându-se la desbatere rânduiala Excelsului Guberniu la ru-
garea III. Vstre în privinţa celor 9 mii de floreni ce ca restanţă
sau superflu se pretind dela III. Vstre din fondul Basilitelor sau
cel şcolastic contra noi dată, s’a hotărît a-se scrie Exclui Guberniu,
                                                                                   7
că devremece publica notoritate şi a ştiinţii noastre constată aceea
că 111. Vstre pelângă alte edificări foarte cu mari expense — cum
e catedrala, rezidenţa episcopească etc. ele. — şi fondul Bazilitelor
sau cel şcolastic cu multe trebuincioase edificiuri — precum a
fost moara dela Blaj, şura din jos şi aite multe reparaţiuni — în-
struându-1, mai mult să fi cheltuit se cunoaşte decât este pretinsa
sumă; deci fondul Basilitelor sau cel şcolastic la III. Vstre nicio
pretensiune nu poate avea. Eu ţi-am fost scris că pentru mobi-
lele ce mi-s’au transpus din massa 111. Vstre preţul ţi-l-oi plăti eu.
In privinţa aceasta am scris Exlui Guberniu că devremece mie
pro fundo instructo mi s’au transpus multe mobilie şi alte eco-
nomice lucruri din massa 111. Vstre de o parte, iar de altă parte
Maiestatea Sa s’a îndurat a-ţi dărui toată averea 111. Vstre îndărăt,
să binevoiască cu preţul acelor mie transpuse a ţi-1 da, au a mi-1
trimite mie ca eu apoi să-ţi plătesc. Insă am căpătat acel răspuns
că 111. Vstre aţi oferit pro fundo instructo 2000 fl. m. c. şi aşa
cele ce mi s’au transpus din massa III. Voastre vor sluji pentru
fondul instruct. Deci dară acum eu sunt silit a le primi pro fundo
instructo, şi aşa Ilustrităţii Vstre în această privinţă acum nu rămân
dator cu bani, sau cu preţul mobilelor etc. Mobilele partea cea
mai mare mi s’au dat toate stricate, aşa că reparaţia lor mai mult
îmi va costa, de cum le-aş fi cumpărat nouă. Bani gata pro fundo
instructo n’am căpătat niciun creiţar, şi aşa ne-a fost dată sărăcia.
Noi aci n’avem altă noutate, decât că cu mare dor şi sete aşteptăm
pe prâa iubitul nostru monarh să-l vedem între noi, aducă-1 Dzeu
în pace şi sănătos. Despre alta iartă că tare fiind cuprins, des şi
multe nu-ţi pot scrie. Turk muri. Sunt tare lipsit de un bărbat
harnic lângă mine, nu ştiu pe cine să-mi aleg. Poftinduţi dela
milostivul Dzeu statornică mângâiere sufletească şi sănătate tru-
pească, cu osebită veneraţiune rămân al III. Vstre umilit serv şi
frate Alex. St. Şuluţ, Eppul Făgăraşului. Blaj, 29 Iunie 1852.
      5.       111. D. E. Cartea din 8 Ian. a. c. în care din o adevărată
frăţească inimă) îmi apreciezi (doreşti) anul nou cu bucurie şi
mulţămită, o am primit, poftindu-ţi şi eu din inimă mulţi ani noi
şi multe praznice de S. loan Botezătorul, cu mai multă bucurie
şi veselie, cu sănătate statornică şi îndestularea inimii să le poţi
ajunge şi prăznui în dulcea patrie. Nouă cu adevărat ne trebuie
şi avem lipsă de indivizi, şi şi recomandatul — dacă va avea cali-
ficaţiunea şi conduita poftită, la care trebue să fim acum mai tare
ca oricând cu luare aminte — se va primi. Noi aici suntem cu
toţii bine şi te salută, cu puţină excepţiune, cu toţii. Aci noi avem
destul lucru şi suntem în speranţă şi aşteptare mare să vedem
ceva resultate la cele subşternute. Dzeu ţie pe împăratul şi-i plece
inima spre noi şi spre sânta biserică, precum cu toată dreptatea
nădăjduim. Despre alta poftindu-ţi dela Dzeu darul său cel ceresc
ca să poţi purta cu lesnire bătrâneţele şi împreunatele cu acele
greutăţi ale lumii, oftând să ne vedem şi în patrie, cu osebită
onoare rămân al III. Vstre umilit serv şi în Htos frate Al. S. Ş.
Epp. F. Blaj, 5 lan. 1853.
      6.      Iii. D. Ep. D. mie mult venerate şi preţuite, Cartea 111. Vstre
din 14 Dec. a anului acum sfârşit cu mare bucurie o am primit
şi eu pot zice că de mi-aş putea împlini cugetul inimii, mai dese
cărţi ai căpăta dela mine; fără ştii neputinţa mea şi îţi foarte
mulţămesc că primeşti în nume de bine lunga tăcere a mea. Mă
bucurasem că mia-i scris a fi sănătos, fără cu durere înţelesei
astăzi dintr’o scrisoare din Viena că ai fost tare bolnav, şi dacă
iară Dzeu ţi-a restatornicit sănătatea, de trei ori mă bucur şi-ţi
poftesc dela milostivul Dzeu încă mulţi dar mai fericiţi şi mai
îmbucurători ani noi, ca şi sărbătoarea viitoare a S. Ioan Boteză-
torul să o poţi sărba cu multă bucurie, veselie şi odihnă a inimii;
deie-ţi Dzeu puteri nouă sufleteşti şi trupeşti spre purtarea greu-
tăţilor lumii şi a bătrâneţelor. Fă, precum totdeauna ai făcut, în-
credinţându-te voiei şi purtării de grijă a celui Preaînalt, şi fi în-
credinţat că toate cele ce se întâmplă în lume, Dzeu spre binele
nostru cel sufletesc le rândueşte; că fericire nu-i pe lume, decât
numai o strălucire rece care nu încălzeşte, ca şi lumina lunei.
Apoi înţeleptul zice: saepe injuria majori fortunae fecit locum; pe
lume nu-i alta de cât greutăţi şi o splendidă paupertate. In mi-
nutul acesta cetii că Episcopia Făgăraşului s’a ridicat la Mitropolie
şi s’au canonisat douăj Episcopaturi dela Lugoj şi dela Sibiu;
doară cumva Episcopatul dela Szamosujvâr (Gherla) se va aşeza
în Sibiu? Pentru toată naţiunea şi Biserica românească aceasta e
o mărire şi un bine mare, şi ca mădular al naţiunii şi bisericii
române eu încă iau parte mare din bucuria aceasta; iară că soarta
greutăţilor ce sunt împreunate cu preaînalta deregătorie mitropoli-
tană va cădea asupra mea, sunt prea îngrijat din multe cauze, şi
neodihnit; dacă ar fi cu putinţă să treacă dela mine păharul acesta,
însă fie voia lui Dzeu! Pentru recomandatul voi avea grijă. Acum
îm i închid cartea cu reînoirea orărilor: la mulţi ani buni să te
m ai ţină Dzeu; recomandându-mă ferbinţelor rugăciuni şi preţioa-
selor şi totdeauna expertelor frăţeştilor afecturi, cu osebit a vene-
raţiunii cult, rămân al 111. V. umilit în Hos frate Al. St. Ş. Epp.
F. Blaj, 31 Dec. 1853.
      7.     111. D. E. Doamne mie mult preţuite, Pe posta trecută,
de alaltăieri, căpătarăm îmbucurătoarea acea înştiinţare dela gu-
berniu, că ţi-se vor da totuş 6.371 fl. m. c. şi oarecâţiva cruceri
Eu m’am foarte bucurat că după atâte pagube ce ai pătimit —
poate tocmai şi de către aceia cu cari ai făcut bine — ceva ţi-se
mai întoarce. Bunătatea inimii 111. Vstre şi iubirea mea către 111.
Vstre mă îndeamnă dară a-ţi da un sfat, că dacă-1 vei afla bun,
să-l urmezi, dacă nu, poate rămânea şi neîmplinit. Dupăce vor
înţelege frăţiile şi alţii că ai căpătat bani, ştiu că cu toţii din toate
părţile îţi vor face supărare să-i ajuţi şi să-ţi împărţi bănişorii cu
dânşii; însă eu zic după s. scriptură: până trăeşti, nu-ţi da averea
altora, ca la slăbie să ajungi a te ruga de alţii; ci întăreşte-ţi inima
şi ţine de ce ai. A face bine, maicuseamă cu frăţiile, avem datorie,
dar aceasta o fă înţelepţeşte ca să nu te lipseşti însuţi. Eu — ca
să poţi face şi bine, şi totuş şi banii la vreme de lipsă să-ţi ră-
mână întregi, — aş socoti să faci aşa: Dă banii ce-i capeţi la o
Spar-Cassă, de unde după 6.371 fl. mai puţin vei căpăta camătă
pe an la 318 fl.; în tot anul din camăta aceasta jumătate sau 2h
părţi o împărţi frăţiilor şi săracilor dacă voeşti, şi ceilalţi ţi-i ţine
bine, şi după moarte ce va rămânea apoi prin un testament poţi
lăsa tot frăţiilor. Mai mult ajutor cu dreptul nu poate până trăeşti
pretinde nime dela 111. Vstre; că dacă pe an vei da de milă fră-
ţiilor şi altora 200 fl., e destulă milă, şi nu te vei aduce la pri-
mejdie să fi tot ilipsit şi; năcăjit j în viaţă; înţelesu-m’ai ? Eu aşa
aş face, 111. Ta totuş îi face cum îi vrea, fără pe mine cunoştinţa
m’a îmboldit să-ţi descoper şi opiniunea mea. Poftindu-ţi dela Dzeu
statornică sănătate întru mulţi ani fericiţi, cu osebită onoare rămân
al 111. Vstre umilit serv Al. St. Ş. Epp. F. Blaj, 24 Ianuarie 1854.
553
P. S. Canonisarea Mitropoliei cu alor două Episcopate cu ajutorul
lui D-zeu se săvârşi. Pentru naţiune şi cler o întâmplare cu totului
importantă, un ornament şi o mărire, şi aşa toată naţiunea noastră
se poate bucura din toată inima. Numai eu nu, căci când îmi
aduc aminte cu câte greutăţi spirituale şi materiale este împreu-
nată înalta aceasta a Mitropolii dignitate — care cum văd o să
cază pe slabe umerile mele — şi-mi combinez lipsele cele mari
şi neputinţa mea şi nevrednicia, mă umplu fiori reci şi mă socotesc
ce să fac? Dzeu care alege pe cei slabi şi mângâie pe cei săraci
şi sprijineşte pe cei neputincioşi, să-mi fie numai singur întru
ajutor. De aceea mă rog, nu-ţi uita nici de mine în fierbintele-ţi
rugăciuni ce îi vărsa înaintea mesei Domnului!
       8.        111. D. E. D. mie mult venerande, De am putut face ceva,
ce şi Illţii Vstre să fie fost plăcut, mă foarte bucur; însă atunci
şi mai tare m’aş bucura dacă atotputernicul şi milostivul Dzeu
I-ar încorona cu un fericit event (eveniment). Fără toate să le
încredinţăm purtării de grijă celei dumnezeeşti, care ştie cele ce
ne trebuesc şi ne dă cele folositoare. Pentru Mitropolia noastră —
care este cu adevărat lauda şi mărirea naţiunii noastre şi onoarea
clerului — ca de un osebit dar dumnezeesc, apostolicesc şi îm-
părătesc, şi eu ca un mădular al naţiunii şi clerului nostru, mă
foarte bucur. Iar ca Episcopul Făgăraşului, aducându-mi aminte
că se poate întâmpla ca aceasta pe cât de strălucită, pe atât de
grea soartă a apostoliei să cadă pe slabii şi nevrednicii mei umeri,
cu totul mă înspăimântez, ba aş despera, să nu-mi aduc aminte
că acela care la înalta slujbă a apostoliei a ales pescari şi oameni
fără ştiinţă şi fără vază în lume, le-a promis şi aceea că le va
trimite duhul sânt care să-i înveţe şi să-i mângâie, şi va fi cu
dânşii până în capătul veacului. Insă când va fi aceea? Şi cine va
fi alesul Domnului? Nu ştim, Dzeu ştie. Atâta eu ştiu că dacă
din neurmatele sfaturi dumnezeeşti şi din bunătatea şi osebita
mai înainte rânduiala lui Dzeu va cădea soarta pe mine, atunci —
după avizul rânduielii celui Preaînalt — şi mie nu altmintrelea
mi s’a da aceasta înaltă treaptă a apostoliei, decum s’a dat şi lui
Saul, şi lui David ungerea de împărat prin Samuil prorocul, cari
în Izrail alt merit n’au avut, decât că cel dintâi a căutat asinii cei
rătăciţi ai tatălui său, iar al doilea, David, a păscut oile lui Isai,
554
ale părintelui său. In lume nu-i altă fericire pentru noi numai dacă
putem sluji lui Dzeu! Bine-i, şi să dăm mulţumită cerului, dacă
putem să ne împlinim datoria aceasta retraşi în unghiul singură-
tăţii noastre, că în culme puşi suntem expuşi la mai grele pri-
mejdii şi la mai mare responsabilitate, şi înaintea oamenilor şi
înaintea lui Dzeu. Bine a zis dreptul Iov că viaţa omului, dela
ziua naşterii lui până la mormântare nu-i alta decât o luptă grea.
Dzeu fie-ne numai milostiv ca să putem lupta, lupta cea bună.
Poftindu-ţi statornică sănătate şi putere sufletească de a putea purta
greutăţile lumii şi ale vieţii, expertelor favori şi rugăciunilor re-
comandat, cu osebită reverinţă frăţiască rămân al III. Vstre umilit
serv şi în Hristos frate Al. St. Ş. Epp. F. Blaj, 14 Martie 1854.
      9.       111. D. E. D. în Hos frate mie prea stimate, Vei voi doar să
ştii ce fac? Mă năcăjesc, de ce? Că’s Domn mare, că-i vai de
domnul mare, care bani nu are! Am ajuns de cerşesc; da domnul
mare crezământ încă n’are că-i sărac, şi aşa trăesc în strâmtoare
mare şi cu cerşitul; din venitul episcopesc, pe lângă toată parsi-
monia mea, nu capăt atâta cât să-mi pot acoperi lipsele cela mai
neînconjurate de toate zilele; economia e acuma chin; plata Mitro-
poliei sau suplementul la venitul episcopesc, n’am mai căpătat;
sunt ca şi ţiganul între două pite, murind de foame că una tre-
cuse, alta nu venise; n’am ce face, aşa mi-a fost ursita ursitoarea!
Una numai mi-e greu că trebue să mă gat de instalaţiune, la care
din suflet aş dori să te văd şi onorez faţă; şi n’am nimica amână,
bat pe la uşi unde am nădejde, dar până acuma fără resultatul
dorit; mă tem nu cumva Roma deliberante, Saguntum pereat, să
fie după ploaie căpeneag. Lui Dzeu — în care îmi pui toată nă-
dejdea — îmi încredinţez toată soarta, fie voia Lui. Almintrelea
aş fi mai sănătos, dar grijile cele multe, cu cari am a-mă lupta
îmi storc puţina măduvă din oase ce mai am; oh, o miie de ani
până mă voi vedea trecut peste ceremoniile ce-mi stau înainte
şi cărora cum să le stau şi eu înainte, îmi bat tare capul. Fără,
cele ce nu sunt cu putinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dzeu,
şi aşa iară zic: Fie' voia Lui«. Eu poftindu-ţi 111. Taie statornică
sănătate zic că Dzeu ţi-a făcut bine şi peste voie-ţi, după zisa
filosofului: saepe injuria majori felicitaţi fecit locum. Odihneşte-te
în rânduiala lui Dzeu, pe care şi eu ca să-ţi fie scutitor întru
555
toate îl rog; recomandându-mă frăţeştilor afecturi şi evlavnicilor
rugăciuni, cu osebită veneraţiune rămân al 111. Vstre umilit în Hos
frate Alex. S. Şuluţ, Mitropolitul Albei-Iulii, Blaj, 25 Iunie 1855.
      10.       III. D. E. mie în Hos frate prea estimate, Miile de cu-
prinderi cari sub timpul instalaţiunii nu-mi îngăduiră nici batăr o
clipită goală, nu mă iertară până acum să-ţi pot da răspuns la
preţuita carte mie prin Dl Nagy trimisă, în care sâncerile şi ade-
vărat frăţeştile sentimente şi oftări mi le-ai împărtăşit. Eu despre
aceste, precum totdeauna, am fost tare convins, aşa acum iară
cordiala mea mulţămire nu ţi-o pot destul în cuvinte descoperi.
Mie toate aceste strălucite deregătorii greutate destulă îmi cau-
zează, da nu-mi pare rău dacă văd că onoarea clerului şi a naţiunii
s’a ridicat şi mărit întru atâta, nu prin a mea vrednicie — care
n’am făcut nimic vrednic de atâta înălţare — ci prin voia lui
Dzeu care alege şi pe cei slabi şi nevrednici ca să confunde pe
cei tari, şi prin înalta graţie a Maiestăţii Sale şi a S. Scaun aposto-
licesc. Eu am de a da har atotputernicului Dzeu, greaua şi momen-
tuoasa zi a instalaţiunii de am petrecut-o cu pace. Ştiu că toate
cele întâmplate cu gura ţi le va fi povestit Domnul şi bunul nostru
cooperator Nagy. O da numai atâta durere am: că în scurt timp
avui norocire a avea în săraca casa mea pe Eminenţia Sa adevărat
apostolicescul bărbat şi vrednic Nunciu al Următorului S. Petru,
şi Vicarului lui Hristos în biserica lui Dumnezeu: — Illustrissime
Doamne, am o umilită întrebare: III. Vstre aţi fost asignat porţiune
canonică întreagă şi mare la parohul r. catol. din Tur; însă pe
lângă aceasta — cum sunt eu informat — din buna voia a 111.
Vstre, usque ad beneplacitum — extra i-ai mai dat un dărab de
pământ arător de cucuruz din labul Episcopiei de lângă izvorul
cel de apă amară sau minerală din hotarul Turului. Eu încă sunt
aplecat la bunul plebanul nostru din Tur — până trăesc eu şi
şi Matskâsi va rămânea pieban în Tur — să î-I las să-l folosească
el acel dărab de pământ. Insă ca locul episcopesc să nu se în-
sărcineze, aş d(|ri să-l asecurez aşa, că dacă nu-i dat lui Matskâsi
în porţiune canonică, să dea episcopiei reversal, că lui îi dat acel
dărab de pământ din labul vlădicesc extra portionem canonicam,
şi numai usque ad tempus et beneplacitum Episcopi Balasfalvensis.
Eu dară mai întâi — până a face vorbă cu plebanul despre aceasta —
556
am voit a te întreba pe 111. Vstre să mă informaţi: oare locul po-
menit, de lângă izvorul apei minerale din hotarul Turului, care se
vede că se ţine de labul episcopesc, datu-i-s’a plebanului din Tur
pentru redintregirea porţiunii canonice, sau numai usque ad tempus
să-l folosească? Că mie aşa mi se pare că lui, la fântâna Roşie
mai însus i-s’a asignat toată porţiunea canonică, şi alodiaturile
episcopeşti — după jurământ — nu le-aş lăsa să se înstrăineze
de tot şi să meargă în posesiunea celor străini către noi. La aceasta
mă rog de grabnicul răspuns. Despre alta evlavnicilor rugăciuni
şi expertelor totdeauna frăţeştilor afecturi recomandându-mă, şi
poftinduţi dela Dzeu sănătate statornică şi putere spirituală, ca
să-ţi poţi purta greutăţile bătrâneţelor şi ale nemeritatei sorţi, cu
mângăere, rămân de-a pururea al 111. Vstre credincios în Hos frate
Al. S. Ş. M. A. I. Blaj 6 Dec. 1855.
      11.      111. D. E. D. mie cu osebită veneraţiune prea stimate,
Nu numai în cursul vieţii da şi în cursul unui an prin multe
trebue să treacă viaţa fieştecărui om, însă cel atotputernic Dzeu,
care a zidit anii şi a aşezat veacurile, în curgerea cea repede a
timpurilor a stârnit şi deşteptat în inima omului nunumai un dor,
da şi o speranţă pentru viitor, şi a rânduit în inima pătimaşei
omenimi o medicină, ca cu trecerea timpurilor să uite cele trecute
şi să spereze mai bine dela viitor. Un an trecu dară din viaţa
noastră iarâş, şi se sorbi în oceanul veciniciei, şi cu dânsul se
duse şi se sfârşise multe plăcute şi neplăcute ale noastre. In inima
omului adevărat aducerea aminte de bunătăţile cele cu anii trecuţi
pierdute, stârneşte o suvenire dureroasă; însă aducerea aminte că
anii trecuţi în fuga lor au tras cu sine multe sau o parte mare
şi din acele nouă neplăcute, ne aduce şi ceva reeompensaţiune
pentru nestatornicia fericirii omeneşti, şi ne face să uităm bucuros
năpăstuirile fortunei, şi ne îndeamnă să aşteptăm dela viitor tot
mai bine. Şi acestea curg aşa după sentimentul naturii omeneşti;
iar dacă luăm viaţa omenească din punctul religiunei — cum şi
trebue să o luăm — atunci aflăm că soarta omenească — fiind
omul zidit pentru altă lume, şi numai vremelnic pe pământ — nu
poate fi altmintrelea de cum este. Că preaînţeleptul ziditor şi în
acele cari ni se par nouă a fi pentru noi nefericiri, a ascuns ceva
pentru noi mai bine şi de folos, ca un doctor înţelept, în leacul
557
cel amar gurii dar folositor sănătăţii noastre, care de multe ori
noi nu-1 pricepem şi noi nu-1 simţim. Şi dacă nu alta, în toate
cele neplăcute ale noastre este şi trebue să fie aducerea aminte
că nu în străinătatea acestei lumi, ci dela viitoarea adevărată patrie
a noastră să aşteptăm binele şi adevărata fericire a noastră. Ştiu
că şi III. Vstre, împreună cu ceice totdeauna în Dzeu punându-şi
nădejdea, daţi pentru toate cele ce v’au întâmpinat în viaţă mulţă-
mită, şi ca până aci aşa şi de aci înainte nu dela ani nici dela
timpuri, ci dela Dzeu aşteptaţi tot binele. Totuş fiindcă viaţa omului
e ocolită între ţermurii anilor şi e măsurată de Dzeu cu măsura
timpului şi a zilelor, şi în hotarele acestora aşteptarea ajutorului
omenesc este dela Domnul ceice a făcut cerul şi pământul; eu
încă dară îţi cer dela Dzeu toată lungimea vieţii care Dumnezeu
oamenilor celor ce se tem de dânsul între hotarele naturii s’a
obişnuit a o dărui. Şi Illţii Vstre încă, cu statornica şi buna sănă-
tate, şi fericire să vă dăruiască cu începere anului acestui nou»
ca să ţi-se înviască puterile cele sufleteşti şi trupeşti, spre a-ţi
purta greutăţile bătrâneţelor şi ale vieţii. Sântul Ion Botezătorul,
al cărui nume îl porţi, să fie lui Dzeu rugător pentru 111. Vstre,
şi să vă ferească de toate relele şi necazurile, întărindu-vâ inima şi
îmbărbătându-vă sufletul cu toată nădejdea cea bună, care şi eu
din inimă poftesc să se împlinească. Recomandat frăţeştilor afec-
ţiuni şi evlavnicilor rugăciuni, şi asecurându-te că şi eu nu în-
cetez a te pomeni între umilitele mele rugăciuni cele de toate
zilele, cu osebit a veneraţiunii şi al estimiului cult rămân al III.
Vstre umilit serv şi în Hos frate Al. St. Ş. Ar.-Epp. şi M. al A. I.
Blaj, 28 Dec. 1856.
      12.      III. D. E. D. în Hos frate mie prea stimate, Dacă ar duce
omul un protocol în care să însemneze toate momentele şi orele
vieţii şi anilor săi, cu adevărat nu am afla niciun om pe lume fericit,
şi care să nu afle cu sfârşitul anului vechiu în acel registru al
vieţii sale mai mult amar decât dulce, mai multă supărare decât
mângâiere, mai multe valuri decât odihnă, şi aşa mai multă|| neferi-
cire decât fericire. Această soartă e de comun tuturor oamenilor
din toate veacurile, şi şi în aceasta este pentru noi ceva mângâiere
că nu se întâmplă de aceste numai cu noi, ci s’au întâmplat, se
întâmplă şi se vor întâmpla până va fi lume şi oameni într’ânsa;
558
solatium ergo miseris socios habuisse dolorum. Şi pentru aceea
suntem totuş cu mare mulţămitâ lui Dzeu care după adâncul
judecăţilor şi a bunătăţii sale luntriţa cea frageduţă şi slabă a
vieţii noastre, între atâtea stânci şi valuri preaviforoasă, aşa o
a povăţuit şi în drumul acesta, cât necufundată a ajuns portul
noului an. In pragul uşii anului vechiu — prin care totdeodată
avem a intra şi în anul nou — stând dară poftesc ca cel atot-
puternic, care poartă cârma timpurilor şi în a căruia mână este
viaţa şi inima tuturor şi o pleacă încotro va vrea, să depărteze dela III.
Vstre toate neplăcerile, suferirile şi întâmplările cele supărătoare, şi
pe anul nou şi pe cei mai mulţi viitori să-ţi dea toată adevărata bu-
curie şi fericire, păstrându-ţi viaţa încă la mulţi ani, cu sănătate
întreagă statornică şi împlinindu-ţi toată dorirea şi pofta inimii.
Sântul mare proroc Ioan — al cărui nume cu atâta pietate şi
virtute îl porţi — să fie rugător şi mijlocitor totdeauna către acela
pe care l-a botezat, ca la adâncile şi preaonoratele bătrâneţe să-ţi
dea tărie sufletească şi trupească a purta greutăţile lumii şi ale
bătrâneţelor cu acea tărie a inimii cu care însuş Mântuitorul încă
le-a purtat petrecând în lume şi între oameni. După care ferbinte
a mea poftire recomandându-mă rugăciunilor celor de toate zilele
de cari am lipsă şi incredinţându-te că asemenea eşti şi în sin-
cerile mele rugăciuni cuprins, cu osebit a frăţeştei veneraţiuni şi a
estimiului cult deapururea rămân al 111. Vstre umilit serv şi în
Hos frate Al. St. Ş. A.-Epp. şi M. A. I. Blaj, 28 Dec. 1857.
      13.       111. D. E. D. în Hos frate preastimate, In Blaj în capătul
uliţii cei nouă de către şura episcopească, din sus de casa lui
Fiilep, ţi-i aduce aminte bine că este un unghiu bunişor de loc
slobod, de care şi III. Ta te-ai ţinut că-i episcopesc, fiindcă nu-
număi şirul caselor din uliţa cea nouă, dar şi tot oraşul este pus
pe alodiatură episcopească şi deaceea supus şi taxei urbariale.
Acest unghiu de loc dară din sus de casa lui Fulop de către
şura episcopească, de care acum A-Episcopia are lipsa să-l folo-
sească, eu l-am îngrădit. Acum judele oraşului, Iudeul Keresztes
Jănos în numele comunei oraşului Blaj deşi nu poate zice că
locul acela ar fi al oraşului, totuş pâreşte pe A.-Episcopie la ju-
decătorie şi pretinde ca unghiul sau locul acela ar fi al oraşului,
zicând că 111. Vstre l-aţi fi dăruit oraşului de casă pentru oraş, şi
559
aşa el pretindălueşte dela Ahiepiscopie îndărăt ca al său locul acela.
Deşi pretensiunea aceasta se razimă numai pe vorbe goale, totuş
eu vreau să fiu deplin convins despre adevărul lucrului şi despre
locul acela că cum stă treaba? Şi fiindcă nime mai bine lucrul acesta
nu-1 ştie tocmai ca III. Vstre, ba încă se pretinde că III. Vstre l-aţi fi
dăruit comunei oraşului, mă rog să binevoieşti pe mine cât vei putea
de în grabă — că lucrul se urgălueşte de judecătorie — pe mine a mă
informa şi aţi da declaraţiunea că: 1. Locul acela numit, sau unghiul
din sus de casa lui Fiilep care este în uliţa cea nouă de către şura
AEpiscopească cea din sus, este adevărata proprietate a Episco-
patului Blajului, sau ba? Şi dacă este: 2. Dăruitu-l-aţi IU. Vstre
oraşului sau comunii Blajului, sau ba? pentrucă, precum 111. Vstre
înţelepţeşte ştiţi că noi episcopii suntem obligaţi cu jurământ po-
sesiunile şi toate pământurile şi averile episcopatului a le apăra,
şi nu numai a nu le înstrăina, da şi cele înstrăinate a le recâştiga,
iarăş precum la al altuia a mă întinde nu cuget, nici aş voi; aşa
pământurile episcopii a se ocupa de alţii cu prejudiţiul şi decur-
tarea patrimoniului bisericii şi a succesorilor, după depusul jură-
mânt în cunoşţinţă, nu aş lăsa bucuros. Iartă-mi că cu astfel de
lucruri te îngreunez şi trebuincioasa linişte a vieţii bătrâneşti ţi-o
împovorez, că oficiul mă sileşte să fac aceasta. Eu încă tare aş
dori să pot avea linişte, dară nevoile cele de totului multe şi grele,
care de toate părţile să grămădesc, nu mă lasă să am pace şi
odihnă, deşi şi acum înainte de Rusalii cu vreo 12 zile căzând
pe strat de moarte numai ca prin pene am scăpat cu suftetul în
buze. Acum de vreo săptămână m’am mai ridicat — nu ştiu până
când — din pat, şi iarăş m’am pus la jug şi la masa cu scrisorile
în cari nu-i alta decât nevoi şi necazuri, griji şi gânduri grele.
Poftidu-ţi dela Dzeu putere trupească şi sufetească, ca să-ţi poţi
cu pace purta adâncile şi preavenerabilele bătrâneţe, recomandându-
me frăţeştei dragoste şi evlavnicelor rugăciuni, cu osebită frăţască
veneraţiune şi estimiu rămân deapururea al 111. Vstre umilit serv
şi frate în Hos A. S. Ş. AEpp. şi M. A. I. Blaj, 8 Iunie 1858.
      14.       111. D. E. D. mie mult preţuite în Hos Frate, Cartea III.
Tale din 21 Iunie c. cu multă bucurie o am primit, văzând că Dzeu
ţi-a mai dat putere şi sănătare, pentrucă cu durere înţelesesem
şi cu (despre) fatala bolnăvire a 111. Tale. Eu încă cu ajutorul lui
560
Dzeu m’am mai sculat odată din patul durerilor la care nu fără
pericolul vieţii căzusem. Nu ştiu până când va voi pronia Dzeiască
să mă mai ţină pe acest pământ ticălos. Fie voia lui cea sântă
în toate. Pentru bunătatea inimii, cea mie totdeauna bine cunos-
cută cu care ai luat parte din boala mea, îţi foarte mulţămesc,
precum şi pentru cele trimise. Am de gând că pe când prea buna
şi indurata noastră Împărăteasă s’ar slobozi în pace — ce să dea
atotputernicul Dzeu — de sarcina naşterii, să mă duc la Viena
de nu m’ar împiedeca starea sănătăţii. Atunci cu cuvântul mă voi
ţinea norocit a-ţi putea mulţămi mai pe larg şi ami comunica multe
trebi de ale noastre. Până atunci încă poftindu-ţi dela atotputer-
nicul puteri şi sănătate bună şi statornică, cu osebit al frăţeştii
veneraţiuni cult rămân de pururea al HI. Tale umilit serv şi în
Hos frate Alexandru St. Şuluţ, AEppul şi Mitropolitul Albei-Iuliei,
Blaj, 5 Iulie 1858.
      15.       111. D. E. D. mie mult stimate în Hos frate, Dupăce anii
noştri fug mai repede ca fulgerul, şi zilele noastre în oceanul tre-
cutului dispar ca o schintee şi ca fumul, ce dulceaţă sau simţire
plăcută, după atâtea necazuri şi valuri îi mai rămâne omului pe
viitor, decât numai cunoştinţa cea curată şi odihna inimii, care
ca un credincios satelit niciodată nu s’a obişnuit a se depărta de
aceia, şi de dulcea aducere aminte de aceia, pe care îi are omul
şi i-a avut totdeauna în preţ şi veneraţiune. Pentrucă de este
vreun bine încă în lume şi plăcere, acea stă în aceea dacă ai amici
credincioşi, la cari la zile de nevoie — de cari lumea nu scuteşte
pe nimeni — să afli mângăere şi cu cari să poţi conversa, văr-
sându-ţi în sinurile lor cele credincioase greutăţile şi povara ne-
cazurilor cari apasă ca o piatră de moară inima celor simţitori.
Ci şi aceasta fericire îi prea rară şi doar pe timpurile noastre nimic
mai rar ca amicul cel adevărat şi credincios. Pentrucă niciodată
mai tare nu se adevereşte zisa lui Ovidiu: donec eris felix multos
numerabis amicos, tempora şi fuerint nubila, solus eris — decât
în zilele noastre; însă de ne-ar părăsi şi toată lumea, destul ne
este nouă dacă va fi' Dzeu cu noi. Şi eu dară apropiindu-se Anul
nou şi sărbătoarea s. Ioan Botezătorul, care pentru adevăr a răbdat
temniţă şi junghere nedreaptă şi a cărui nume şi III. Ta cu oareş-
careva parte din soarta lui îl porţi, îţi oftez din inimă ca acelaş
                                                 Ui
preaîndurat şi puternic Dzeu să fie cu 111. Ta încă peste mai mulţi,
ba peste toţi anii vieţii III. Tale. El să-ţi întărească puterile sufle-
teşti şi trupeşti ca toate greutăţile vieţii şi ale bătrâneţelor să le
poţi purta cu pace şi cu sănătate spre mântuirea sufletului de
care pururea ai grijit. Cât de bucuros mi-aş face în persoană
cordialele mele aprecaţiuni, să nu mă opriască o depărtare aşa
mare a locului; însă ce nu pot plini cu graiul cel viu, primeşte
şi prin literile acestea, fiind încredinţat că ele sunt adevăraţii inter-
pretatori ai căldurii inimii mele către III. Ta. încă odată încredin-
ţându-te bunătăţii lui Dzeu şi rugându-mă ca să nu uiţi nici de
mine în evlavnicile-ţi rugăciuni cari le vei vărsa şi ridica înaintea
acelui ce mângăe pe toţi, Părintelui ceresc, cu osebit a veneraţiunii
şi a estimiului cult rămân al 111. T. umilit în Hos frate Al. St. Ş.
A.-Eppul şi M. A. I. Blaj, 26 Dec. 1858. P. S. Deoarece ştiu că
pentru adânci bătrâneţe îţi tremură mâna, mă rog să ai bunătate
a nu te osteni cu răspuns scriind.
       16.        III. D. E. D. în Hos frate preastimate şi preţuite, Cât
de tare mă bucur dacă aud că după adâncile bătrâneţe şi suferita
patimă a boalei cei periculoase, totuş te afli binişor. Deie-ţi atot-
puternicul — ce în rugăciunile mele cele de toate zilele nu încetez
a cere — puteri sufleteşti şi trupeşti ca să poţi greutăţile cele
împreunate cu bătrâneţele, purta. Eu încă după ce am venit astă
toamnă dela Viena acasă, am fost tot bolnav, aşa că şi Crăciunul,
şi după puţin interval Paştile le-am petrecut în pat bolnav tare.
Acum iară m’am mai ridicat şi cârpocit puţintel, nu ştiu până
când? Şi îmi este voia să mă duc spre uşurarea patimilor la un
feredeu, poate că doară la Elopatak care apă — cum ne îndeamnă
doctorii — ar fi prea folositoare în contra homoroizilor şi bolii de
ficat şi obstrucţiunilor stomacului, în cari foarte greu pătimesc.
Noi avem la Viena un tânăr de prea bună speranţă: Babb; el ar
avea voie să doctorizeze, şi pentru aceea eu am şi făcut cuviincioşi
paşi spre primirea lui în Frintaneum*) însă fiindcă în institutul
acela numai tineri preoţiţi se primesc, ca tânărul să nu facă şi
osteneală şi cheltuială, trebuind a veni aci pentru hirotonire, am
lăsat la Rev. Dn. Rector Nicolae Nagy că sau 111. Ta — dacă
       *) Vestit seminar preoţesc creat în Viena şi condus de reputatul canonic
şi mai apoi episcop lacob Frint (1776 —1834).
te-ai simţi în acel stat al puterilor — să-l hirotoneşti, sau dacăt
cu întâmplare ar veni vreun Episcop g. cat. la Viena, să se roage
să-l sânţească. Eu din suflet aş dori ca să-ţi dea acele puteri ca
în capela domestică să-l poţi hirotoni, însă n’am îndrăznit cu o
aşa rugare să te împovărez ştiindu-ţi slăbitele puteri şi prin
bătrâneţe şi prin boala cea cumplită cauzate. Şi aşadar şi acum
numai sub acea condiţiune îndrăznesc a te ruga să te înduri,
de vei putea şi te vei simţi în aşa stare a puterilor a-l hirotoni,
dacă vei socoti şi doctorul te va asecura că ai putea face acea
osteneală fără primejduirea slabei sănătăţi şi fără pericolul de
o recidivă şi înfrângere a puterilor trupeşti. Altmintrelea te rog
per omnia să te cruţi, că tânărul se va putea hirotoni şi alt-
mintrelea, dupăcum am scris la Rev. Dn Rector Nagy. Poftindu-ţi
dela Dzeu din nou puteri sufleteşti şi trupeşti şi măngăere în
acela care mângăe pe toţi şi tuturor le este scut de scăpare şi
toiag neînfrânt bătrâneţelor, şi recomandându-mă pielor rugăciuni,
cu osebită frăţească veneraţiune şi estimiu rămân deapururea al
III. Vstre umilit serv şi sincer în Hos frate Al. St. Ş. A.-Epp. şi
M. A. I. Blaj, 31 Mai 1860.
      17.      III. D. E. D. în Hos frate preastimate, înţelegând din
cartea Rev. D. rector Nagy că ai avea mare dor şi bucurie dacă
nepotul Roman Ioan care a recurs la noi spre a se primi la se-
minar la clerică, s’ar trimite în seminarul central din Viena, mă
voi ţinea totdeauna fericit dacă eu pot cu ceva a mea servire a-ţi
face bucurie şi a-ţi aduce batăr cât de puţină mângăere. Deaceea
grăbesc a te asecura că pe bunul tânăr Roman Ioan cu bună
seamă de aici î-I vom trimite la seminarul din Viena, poftind ca
Dzeu să-ţi lungească zilele şi tânărului să-i dea darul său, ca la
mulţi ani multă bucurie să ai şi să afli într’ânsul. Mă bucur foarte
înţelegând ca totuş după adâncile bătrâneţe şi grelele patimi
cari ai avut, din mila lui Dzeu le mai poţi purta. Aşi dori să ne
mai putem vedea şi întâlni să-mi mai spun şi eu nevoile mele
cele multe; însă ştie Dzeu mai putea-ne-vom întâlni în lumea
această plină de nevoi,1 că eu încă sunt tare şi des bolnăvicios
acum, pătimesc cu o durere mare de şele şi de cap, uneori şi
de ameţeli, care mă scoate din toate puterile şi sănătate, cât nu-mi
pot face nici datoriilor mele destul. Nevoile şi necazurile cele multe
cu cari am ă mă lupta încă conferează (contribue) mult la pati-
mile trupeşti. N’am ce face dacă lui Dzeu i-a plăcut a le grămădi
pe umerii unui om neputincios şi nevrednic. Numai mila lui să
fie cu mine şi să-mi dea darul răbdării până în sfârşit. Intre altele
mai multe şi anexiunea (adaosul) dotaţiunii mitropolitane pe an
de 8.000 fl. de Maiestatea Sa mie dăruită, mi s’a subtras de tot;
acum sunt silit a subsista din jumătate de proventele alodiaturilor
din regale cu care cu toate abia, sărăceşte, voi putea plăti contri-
buţiunea şi plăţile alor 52 de servitori cari sunt silit a-i ţinea. Cât
de bucuros m’aş retrage dacă aş putea, deosebi în viaţă privată
ca să mă odihnesc acum la bătrâneţe şi neîncetatele mele ne-
putinţe. Fie însă întru toate voia lui Dzeu. Eu poftindu-ţi tărie
sufletească şi trupească întru suferirea neputinţelor şi adâncilor
bătrâneţe şi rugându-mă să nu-ţi uiţi în evlavnicile rugăciuni nici
de mine — că eu incă î-ţi fac în toate rugăciunile mele pomenirea —
cu osebită frăţească iubire şi veneraţiune rămân al 111. Vstre umilit
serv şi în Hos frate Al. St. Ş. A.-Eppul şi M. A. I. Blaj, 31 Aug. 1860.
                                           *
      In timpul când loachim Mureşianu ajunsese a sta în legă-
tură mai apropiată cu episcopul Lemeni, acesta cu confienţă îi
împărtăşia ocazional epizode din viaţă, iar Mureşianu le nota pe
o coală de hârtie, care încă se află între celelalte acte şi scrisori.
Din comunicările făcute se poate vedea că episcopul uneori ştia
să fie ironic, de altădată însă, copleşit de amărăciune sufletească,
putea să fie chiar şi maliţios, ca în cazul când vorbind despre
ţinuta lui Al. St. Şuluţiu în 1848—9, are câteva cuvinte cari nu
se pot reproduce, ori când detractează pe Gheorghe Lazăr, ale
cărui slăbiciuni omeneşti dispar când considerăm marile sale me-
rite câştigate pe teren şcolar naţional.
      Lăsăm să urmeze aci epizodele în şirul în care au fost co-
municate.
      a)       La alegerea din 1832. Vaida îi scrisese dela Cluj în secret
lui Lemeni să mai meargă(şi el acolo, să umble în treaba episcopiei,
căci Albini umblă cu gubei nătoreasa şi se trudeşte cu cap cu
picioare ca să capete episcopia. Dar Lemeni i-a răspuns, că nici
»până după garduri* nu umblă după episcopie, ci de i-o va aduce
Dzeu acasă, bucuros şi cu lauda lui Dzeu o va primi.
164
      b)        Din 1848— 0. Diploma lui Lemeni. Episcopul îi arată în
5 Aug. 1859 lui 1. M. diploma sa zicând că numai Clain şi Patachi
au mai avut asemenea, ceilalţi vlădici toţi au primit numirea scrisă
numai pe câte o coală. Pecetea i-au turat-o Românii din Sălagiu,
cari ţineau cu Maghiarii, crezând că e din aur, şi au vândut-o
unui popă reformat. Din veşmintele furate i-a trimis la Cluj pe
unele Silaşi, care era perceptor în Sălagiu, după cum le-a putut
căpăta dela oameni. Şuluţiu a fost de părere ca să ţină Românii
cu Maghiarii, şi el astăzi totuş e mitropolit; iar Lemeni numai
mai puţin a fost silit a face.
      c)        Diverse ştiri. Despre Mezei, care plecase la fratele său în
Sibiu, îi spuse episcopul lui M. că în Iulie 1859 i-a povestit multe
despre schimbările viitoare în Ungaria, despre Kosuth, Klapka,
Teleky etc.; apoi şi că pe Lemeni îl vor duce de mitropolit. Atunci
acesta îl înfruntă pe Mezei şi-l rugă să nu continue cu de acestea.
      d)        La audienţa din 1832. Când episcopul aştepta să fie primit
de împărat, stând de vorbă în anticameră cu câţiva fişpani, fostul
gardist Horvath Daniel merse la camerarul care sta la uşa camerei
de audienţe şi-i spuse acestuia că fişpanii aşteaptă de mult. Primi
răspunsul: »Nach der Reihe« (când le-a veni rândul). Lemeni ţinea
ochii tot la camerar se vadă când i-va face semn. Atunci ieşi un
general şchiop dela împăratul, şi camerarul imediat îi făcu episco-
pului semn cu ochiul să între la audienţă. Mergând Lemeni spre
uşă, unii din cei prezenţi începură să murmure, dar camerarul îi
apostrofă: »Machen Sie Platz, meine Herrn!« (Daţi loc, Domnilor),
şi astfel episcopul putu întră la împăratul.
      e)        La vizită canonică în 1833. fn satul ultim din Haţeg văzu
Lemeni lângă biserică doi bătrâni, merse la ei şi întrebă pe unul
de câţi ani este. Acesta răspunse episcopului că-i va spune tatăl
său de-alăturea, şi atunci al doilea bătrân zise: »Da apoi când
fu Aronaş (episcopul Aron) pe aici, feciorul meu acesta era holteiu».
      f)        Despre Gheorghe Lazăt. Când veni Lazăr din Viena, Le-
meni era protopop tiner în Cluj. Lazăr umbla în bundă (blană)
şi cu Kalpak (chivără) unguresc cu un struţ de păr. Lemeni îl
dojeni să nu umble aşa, dar acela nu se conformă. Chiar atunci
era vacantă episcopia în Sibiu, care la doi ani dup’aceea fu ocupată
de Moga. Ca primul teolog de Viena pe care-1 avură cei din
                                                                                 565
dieceza Sibiului, Lazăr zicea că arhiepiscopul din Carloveţ cată
sâ-1 sfinţască neînsurat, ca el să fie episcop. Hondoleanu, vicarul
general din Sibiu, care l-a trimis la Viena, îl poftea în Sibiu, dar
Lazăr voia să meargă mai întâi la Carloveţ. Lemeni îl sfătuia
să se ducă întâi la Sibiu, să mulţămească lui Hondoleanu şi să
se aplice pe acolo până va ajunge la ceva treaptă mai mare, poate
şi la episcopie. In sfârşit s’a dus la Sibiu. Dar Lemeni nu ştie
dacă s’a sfinţit sau nu, până numai ce auzi că a trecut în România.
Aci urmează două pasaje privitoare la raporturile dintre Lazăr şi
boierii munteni, precum şi la sfârşitul său tragic, care mai bine
rămân nepublicate.
      g)       Despre Moga. Lemeni cu Moga trăia »bine încă de când
erau la filosofie în Cluj«. Lemeni era mai scuturat şi mai văzut
la domni, magnaţi şi nobili. Moga umbla în cioareci şi suman,
dar la sfatul lui Lemeni îşi făcu o zeghie lungă subt care purta
cioarecii. Moga era ficior bătrân; după absolvirea filosofiei se făcu
la Arad popă neînsurat, ceeace produse mare senzaţie. Apoi fu
ales episcop dupăce dieceza fusese 16 ani — după moartea lui
Gherasimovici — fără episcop. Bob încă-1 ajutase, deci Moga veni
odată să mulţămească, chiar când şi Lemeni era faţă, fiind secretar.
Episcopii nu se feriră de el, ci vorbiră ca şi cum ar fi singuri.
Bob: Acum D-Ta nu mai trage (vămui) oamenii pentru preoţie.
Moga: Ei, dacă aş avea domeniul Excelenţei Tale. B.: Mulţămeşte-te
cu plata sidoxială de 4000 fl., că tu nu ai multe lipsuri. M.: Apoi
voi face cum voi putea. B.: Ba nu, serios îţi spun să nu înstrăinezi
inimile prin taxe. M.: De, apoi care mă vor lăsa, lase-mă. Când
plecă Moga, în curte — unde erau Caian şi Lemeni — îi zise
lui Bob: Sfinte Ilie, asupra cărui dintre doi vei lăsa cojocul?
      h)       La dieta din Sibiu. Moga veni la Lemeni — in Fleischer-
gasse unde acesta stetea în cortel — plin de unsoare pe reve-
rendă, cu un brâu murdar. Lemeni îi zise că au să meargă la
arhiducele Ferdinand d'Este care venise să prezideze. Moga şi fu
gata de plecare, dar Lemeni îi observă că mai întâi trebue să
întrebe când va fi prinţul acasă. întorcând servitorul cu răspunsul,
Lemeni îi zise lui Moga să se ducă acasă şi să-l aştepte acolo,
căci el va veni cu căleaşca şi-l va lua cu sine. Aşa şi făcu, dar
când Lemeni sosi cu hinteul (caleaşca), Moga nu era gata, aştepta
8
tot în reverenda cea unsa şî cu brâu! cel vechiu. Atunci Lemeni
îi zise să se îmbrace altmintrelea, dar Moga îi răspunse: »Pentru ce?
Să vadă prinţul că suntem săraci*. larăş Lemeni: Ei, că el te-a
crede că n’ai de o reverendă*. Fulea care încă era faţă îi şopti
lui Lemeni la ureche că el are o reverendă nouă dela Carloveţ,
de când s’a făcut popă; iar Lemeni îl trimisă s’o aducă. Moga
îmbrăcă reverenda nouă. însă voia să rămână tot cu brâul vechiu.
In sfârştit cu greu se lăsă înduplecat să-l înschimbe şi pe acesta
şi apoi plecară la d’Este. Lemeni se adresă prinţului cu o alocu-
ţiune în limba latină exprimându-şi părerea de bine şi fericirea
că e primit de un oaspe aşa de înalt, dela care speră că va face
Maiestăţii Sale propunere favorabilă pentru clerul şi poporul român.
Prinţul răspunse bine. Dup’aceea vorbi Moga nemţeşte, dar se’mpie-
decă într’un loc, însă Lemeni îl îndreptă. Atunci arhiducele zise
către acesta: »Ştii dar vorbi şi nemţeşte, pentru ce n’ai vorbit şi
cu mine aşa?« Lemeni răspunsă: »Vă rog să mă scuzaţi Alteţa
Vstre, căci nu ştiu atât de mult încât să cutez a vorbi nemţeşte
cu o persoană atât de înaltă«. Prinţul observă: »De altă dată tre-
bue să vorbeşti cu mine nemţeşte«. A treia zi prinţul îi chemă
pe vlădici la prănz. Acolo după puţină aşteptare intră prinţul, iar
Lemeni — cum era obişnuit de mai’nainte la Cluj — lăsă să pă-
şească înainte vr’o doi magnaţi şi generali; însă Gedeon adju-
tantul lui d’Este zise lui Lemeni să păşească el imediat după prin-
ţul şi îi rugă pe ceilalţi domni să aştepte puţin. Atunci Lemeni
luă pe Moga de mână, merseră ambii şi se aşezară la masă, Le-
meni la dreapta, iar Moga la stânga arhiducelui. După vizita fă-
cută prinţului, Moga îşi descoperi admiraţia faţă de ţinuta şi vor-
birea lui Lemeni, zicându-i acestuia: »Eu te ştiam scuturat, dar
acum văd că eşti diplomat întreg*. Mai târziu Lemeni îl cercetă şi
pe Gedeon, care-1 sărută pe episcop şi vorbi cu el româneşte.
       i)      Ferd. d’Este în Blaj. Gedeon scrise mai’nainte pe o ţidu-
liţă lui Lemeni că prinţul vine la Blaj. Chiar atunci se repara bise-
rica. Imediat se sistară reparările şi începură să curăţă seminarul
şi şcoalele, aşa că la sosirea înaltului oaspe toate clădirile, cu
podele, mese etc. erau curate ca păharul. Lemeni îl întâmpină la
treapta ultimă a gangului dinspre curte, vorbi latineşte, iar prinţul
răspunse nemţeşte şi urcând scara iarăşi îi reproşa episcopului că
                                                                                567
de ce nu vorbeşte nemţeşte. Lemeni răspunse tot ca şi cu cea-
laltă ocazie. Atunci prinţul îi făcu observarea: »Când voi mai veni
la d-ta, să-mi vorbeşti nemţeşte« La aceasta Lemeni răspunse: »0
Doamne, aş învăţa numai pentru acest scop, şi m’aş trudi oricât,
dacă aş putea avea în toate zilele fericirea mare de Vă primi«. —
Prinţul vizită şcoalele şi zise că nu sunt în întreg Ardealul ase-
menea ca aci. După raportul făcut împăratului de către arhidu-
cele d’Este, Lemeni primi un decret laudator.
      j)      Vlădica Gerasimovici nu putu căpăta în 1791 voie de-a în-
tră ca membru în dietă, măcar că era cavaler cu 4 cai şi cu hu-
sari cu cioareci roşii, pe când şerbii lui Bob umblau în cioareci
româneşti.
      l)      La procesul din 1843—6 pe care l-a avut Lemeni cu unii
profesori şi clerici, el spune între altele: Ladislau Popp (consi-
lierul şi vice-guvernorul transilvan de mai apoi) îndată după sem-
narea acuzei împotriva episcopului merse la acesta şi-i zise: »Au
venit cu toţii la mine şi m’au pus iute să subscriu. Văzând că şi rec-
torul (Crainic) e semnat, am subscris şi eu; dar de e ceva în con-
tra II. Tale, nu vreau să ştiu«. Aşa răspunsă Popp şi în faţa co-
misiunei de investigare. Când mai târziu Popp era să fie numit
consilier, Lemeni a fost întrebat în Viena despre ţinuta de mai
înainte a aceluia, însă Lemeni nu-1 învinui cu nimica. — Dr. Iosif
Pop, fostul prefect al seminarului, prim-instigator împotriva lui
Lemeni, primise ordinul să treacă Ia o parohie. Tatăl său şi veni
să-l ducă din Blaj, dar ceilalţi soţi îl îmbătară de cap pe acesta,
încât în fine îi zise fiului: »Da, apoi ce va fi cu ceilalţi, va fi şi
cu tine«, şi aşa rămase. Toate pentru Korosi. — Crainic nu voi
să meargă la prima comisie investigătoare. La a doua declară:
»Eu ca rector cugetam să semnez actul de acuză, dar nu cred în
cele ce s’au scris despre episcop, şi niciodată nu le-am crezut«.
      m)       Generalul Puchner după destituirea lui Lemeni, la reco-
mandarea comitetului naţional din 1848, puse în fruntea diecezei
ca vicar capitular pe Simion Crainic, care mai avea să stea încă
un an în prinsoare Ia mănăstirea din Bălgrad. Procedeul Iui Puch-
ner era cu totul ilegal.
      n)       La o vizită a lui Şaguna făcută lui Lemeni în Viena, acela
îi făcu observarea că dacă venea la Sibiu şi nu sta în tot timpul
8*
revoluţiei în Cluj, ieşea curat din toată afacerea. Lemeni zice că
a fost sfătuit din Blaj să nu plece din Cluj la Sibiu, deoarece se
lăţise vestea că a colaborat la încercările de a se împiedeca libe-
rarea ţăranilor de subt iobăgie.
      o)       Doctorul Surugiu Ramonţai, care-şi testase averea pentru
burse studenţeştij’nadresă odată lui Lemeni o scrisoare în care
cerea să i-se înapoieze toate contractele precum şi testamentul.
Atunci episcopul îi răspunse: «Unchiule, mă cunoşti de prunc
(ca gramatist), dar dacă vrei şi-mi vei scrie înc’odată, ţi le trimit».
La aceasta Romanţai îi scrise lui Lemeni: »Uite, eram bolnav şi
m’a nebunit nebunul de lozsi (Dr. losif Pop), dar mă rog de
iertare®.
                                          *
      Anunţul funebru a lui Lemeni, nesemnat de nimeni, sună
astfel: Ieri în 29/17 Martie a răposat în Domnul în anul 82 al
vieţii sale Illustrissimul şi Reverendissimul Domn Ioan Lemenyi de
Lemnii, Arhiepiscop gr. cat. al Făgăraşului in Transilvania, după
un morb greu şi îndelungat, împărtăşindu-se mai înainte cu sân-
tele sacramente. Părţile pământeşti ale răposatului se vor duce
Duminecă 31 c. la 2 ore după prânz din mănăstirea P. P. Fran-
ciscani în biserica gr. cat. a Sântei Barbara şi de acolo, după îm-
plinirea sântului oficiu, se vor înmormânta în cimitirul S. Marx,
în mormânt propriu. Viena, în 30 Martie 1861.
                                          *
      Pentru ceice voesc să cunoască date mai detaliate privitoare
la viaţa şi activitatea nenorocitului arhiereu, se indică următoarele
izvoare: «Şcoala română® Năsăud 1880; «Observatorul® Sibiu
1880, Nr. 17—22 şi 41—47, iar din 1881 Nr. 11—14; «Foaia bis.
şi Şc.® Blaj, 1890 Nr. 1—3; Istoria Trans. de George Bariţiu v.
I şi II; Istoria bis. unite de Al. Grama p. 154—156; «Transilva-
nia® Sibiu 1899 Nr. IV şi V.
                 i 1 i t ' ~ "r                             ii
           Comunicări
                Emil Precup: Un vrednic preot grănicer
      Dl Dr. Emil Precup, directorul liceului »Petru Maior* din Gherla, ne tri-
mite spre publicare autobiografia preotului Şioldea din Mititei, însoţită de urmă-
toarea notă:
      Preotul Basil Şioldea a servit în Mititei până la moartea sa
întâmplată la 8 Ianuarie 1910. Soţia sa, fiica preotului Petru Pa-
velea din Salva, a murit la 7 Martie 1907. Basil Şioldea a fost un
preot harnic, model de bun gospodar, avea o grădină cu viţă de
vie şi cu pomi. După exemplul lui şi-au plantat pomi şi ţăranii,
având astfel Mititeiul aspectul unui colţ de raiu. A lăsat după
sine o arhivă bisericească foarte ordonată. Subt el s’a construit
biserica şi şcoala nouă din sat.
                                          ♦
      Autobiografie. M’am născut la 27 Aprilie 1831 în Mititei din
părinţii gr.-catolici Mafteiu şi Marinca Şioldea, agricultori grăniceri.
      Dela 1 Noemvrie 1838 şi în anul 1839 am frecventat şcoala
naţională (aşa se numia atunci) din loc. După aceea am frec-
ventat şcoala «trivială* germană din Zagra, anii 1840, 1841 şi
1842. Apoi şcoala normală din Năsăud clasa Ill-a în 1843—1844,
iar în 1845, 1846 şi 1847 clasa IV-a şi preparandia. Având de
scop să studiezi la gimnaziul din Blaj, am învăţat clasa V-a gim-
nazială sub vicarul Anchidim Pop, privat, din care am dat examen
înaintea lui Bărnuţiu în Năsăud, fiind el din întâmplare acolo.
Din 1848 întâmplându-se revoluţiunea, am rămas dela studierea
la Blaj şi am trăit acasă în ocupaţiune agronomică la părinţi.
570
       Fiind orfan de tată din 1845, mama a voit să mă ţină la
economie, fiind cel mai mare dintre fraţi. Insă fericitul şi vrednicul
director Ioan Marian, cunoscând că sunt capabil de învăţătură,
s’a opus voinţei mamei mele şi a tutorului meu Ioan Onighi, ad-
moniindu-i, că dupăce are mama cu ce mă întreţinea la şcoală,
şi spunându-le că pe el la ţinut mama sa cu furca de tors, pentru ce
să-mi îngroape viitorul meu?
       In 1849 când au intrat Ruşii spre a scăpa ţara de ocupa-
ţiunea rebelilor sau contrarilor dinastiei imperiale, am fost în
«sâmbră la forşpan« în Năsăud cu Dumitru Nechiti de aici. Sosind
vestea că străbat Ruşii pe Valea Someşului, am pornit cu carul
cu 4 boi din Năsăud, având pe car cancelaria insurgenţilor şi aşa
pornind câte care au fost la destinaţiunea aceea de a purta »for-
spanul«, în spre Dej. Când am fost pe din sus de Chiuza, ne
arată fumul şi focul insurgenţii, cari au aprins satele Feldru, Rebri-
şoara şi Năsăud, zicând că vine »Musca« şi tot va arde pe unde
va merge.
       Ne-am dus cu carele până în Reteag, unde am poposit puţin,
după aceea iară am pornit la drum, dupăce am adăpat vitele din
dopuri, căci nu ne-au lăsat să le desjugăm. Când au răsărit soa-
rele, căci atunci era noaptea mică, am ajuns la Dej şi de aci în
spre Gherla. In Dej am fost străpuns în spate cu panganeţul
unui soldat săcui, care mă făcea să grăesc cu el, zicând că sunt
«inteligent* şi tâlhar de al lui Urban. Din întâmplare mi-a fost
spart sumanul şi pieptarul, şi la piele puţin a străbătut. Scăpând
cu aceasta am ajuns în Gherla în piaţă. Trudiţi cum eram cu
toţii, ne-am trântit pe pământ, să odihnim puţin. Vine alt săcui,
soldat din carul meu şi luându-mi sbiciul mă loveşte cu codorâştea
în cap, şi aşa cum eram cu dopul în cap atunci şi speriat, nu am
simţit durerea. Mai stând puţin, zice către mine soţul meu de
cărăuşie, că ce-s cu sânge pe obraz şi vrând să-mi iau dopul
din cap nu-1 pot, că s’a încheghat sângele şi cu greu luându-1, am
avut lipsă să mă spăl. E)ar und|? M’am băgat într’o curte, unde
văzându-mă o armeancă bătrână m’a compătimit şi m’a spălat şi
mi-a dat un chiflu şi un tăier cu lapte, să mâne. Şi cu atâta m’am
simţit tîncă prea hrănit, căci nu mâncasem nimic din Năsăud,
gătându-mi-se proviziunea de mâncare.
571
      A doua zi am căpătat ordin să înturnăm înapoi şi am venit
din Gherla în Dej şi mai încolo în spre Bistriţa cu toată bagaja
noastră. Când am ajuns din sus de Beşineu (Heidendorf), numai
ce vedem că la Borgo-Prund sunau tunurile în bătălia cu Ruşii,
şi vedeai negura de fum. De loc zărim un curier venind de către
Bistriţa cu sabia scoasă, suduind şi ameninţându-ne ca să reîn-
toarcem, ceeace am şi făcut, bugnindu-se car de car, şi care se
strica acolo rămânea. La carul nostru a picat cuiul dela tânjea şi
nu am avut atâta timp să-l caut, sau să pun altul, ci cu cei 2 boi
am tras carul, iar ceia din tânjea câlcându-mă pe opinca dinapoi,
s’a rupt aţa, a picat opinca şi în urmă şi obeala. Neavând timp
să mă plec după ele, cu un picior încălţat şi cu celalalt desculţ,
am alergat până la Şintereag. Aici am poposit şi am hrănit boii
şi i-am adăpat. Desculţându-mă şi de celalalt picior a doua zi am
continuat în spre Dej. Când am fost la Reteag, am poposit şi
rugându-mă la soţul meu de cărăuşie, ca să mă sloboadă să
dezertez, că pentru viitorul meu nu vedeam semne bune, m’a
slobozit bietul moşneag. Insă dupăce au văzut poruncitorii, că el
e singur, boii mei i-au însâmbrat cu alt car şi la ai lui iar au
pus alţi boi dela un om, ce încă era de »forspan« din Pinticul
Gherlii, numit Leonte. Eu am ieşit la un cunoscut de al meu din
Reteag şi mi-a arătat calea, pe unde să pot dezerta, însă nu pe
drumul cel mare, că era ocupat cu miliţie şi insurgenţi, ci am
tras la Hăşmaşiu, Ilişiua, Caian şi în Piatra am odihnit pe noapte
şi a doua zi am sosit acasă fără car şi fără boi.
      Acuma mă reîntorc cu povestea mea la Reteag, de unde m’am
despărţit de Dumitru Nechiti, soţul meu de cărăuşie. Bietul moş-
neag s’a dus înspre Dej şi mai încolo rămânând puţin de car, că
era cam neputincios, nişte husari venind cu o căruţă în spre
Cluj, I-au legat cu spatele la loitre şi l-au dus la Cluj, zicând
că-i tâlhar de al lui Urban. Acolo l-au închis în turnul ora-
şului ; ziua legat în fiere mătura strada. In oarecare zi văzându-1
pe acolo un ficior cu numele Dionisie Nechiti, care era dezertor
de al lui Urban, l-a întrebat că pe ce cale se află el acolo. Spu-
nând-i toate, numitul Dionisie Nechiti a mers la căpitanul oraşului
şi i-a spus că moşneagul e tatăl său şi l-a rugat să-l elibereze,
care l-a şi eliberat şi i-a dat dreptăţi să vină neconturbat, iar prin
572
Pinticul Gherlei1) să-şi capete boii, cu cari în restimp de 6 săp-
tămâni a putut sosi acasă. După spusa oamenilor din Pinticul
Gherlii, boii noştri au călcat »forspan« până în Ungaria.
      La reîntoarcerea Ruşilor, iară a fost rânduită mama mea să
facă »forspan« la Bistriţă şi nefiind alţii, iară a fost silită să mă
puie pe mine, şi din Bistriţa am mers cu Ruşii până din sus de
Pojorita, unde ne-au schimbat Bucovinenii, şi cu asta am scăpat
de toate acestea.
      Acuma am cugetat că eu nu pot şedea acasă, fiind ţara pusă
în rând bun. Directorul Moise Panga m’a denumit învăţător în co-
cuma Sângeorzul Român şi am fost din Decemvrie 1849 până în
1851 învăţător. După aceea comuna noastră neavând preot m’am
cerut ca să învăţ teologie morală şi să le fiu preot. Mergând la
Blaj prin recomandaţiunea oficiului vicarial cu alţi soţi de ase-
menea, atunci fiind tare multe parohii vacante în ţară, au fost
alţii primiţi mai înainte, şi nu m’au primit până vor absolva aceia.
Deci în anul 1852 am fost primit, şi în anul 1853 am absolvat
teologia, iar în 23 Noemvrie 1853 ordinat întru preot, Dumineca
înaintea naşterii lui Cristos anul 1853 am fost introdus de preot
al parohiei Mititeiu de fericitul domn vicar Macedon Pop. Scris-am
în 29 Faur 1904, Basil Şioldea.
                        • * * *
          Victor Corbul: „Versul lui Napoleon Bunăparte"
          şi încă ceva
     Dl medic-colonel î. r. Dr. Victor Corbul, directorul revistei »Sic cogito»...
din Cluj, ne împărtăşeşte o variantă a cunoscutei poezii populare despre Na-
poleon, într’o scrisoare din care extragem următoarele instructive şi intere-
sante pasaje:
     Ţin să constat că poezia despre Bunăparte e cunoscută şi
în comuna mea natală Zagra, şi încă într’o formă mai completă
şi mai frumoasă. Când eram copil de şcoală la noi în sat, am
copiat-o de multe ori şir1am cetit-o vara oamenilor la coasă şi la
strânsul fânului. Nu o mai am scrisă, dar am păstrat-o bine în
memorie, aşa că am putut-o pune pe hârtie. Din Zagra probabil
       >) Probabil Mintiul Gherlei.
573
un singur om o mai ştie: losif Zinveliu cursor epp. în Lugoj,
»badea Cârţan al Zăgrii« cum bine i-a zis dl N. Drăgan«.
      Şi acum un mic »intermezzo«, să vorbim puţin mai »grăni-
cereşte«. Se poate că poezia noastră e mai completă în Zagra,
deoarece — precum şi D-Ta bine o ştii — noi Zăgrenii suntem
mai aproape de Franţuşi decât ceilalţi grăniceri, pe cari »hâtri«
noştri îi poreclesc aşa:
     Acru-i borşul Năsăudeni        Bune-s cuţite Zăgreni
     Şi guşaţii de Rebreni          Ci-ci-ci Rebrişoreni
     Scoateţi luna Hordouani        Prindeţi broasca Sălăvani
     Hurlupaşii Mocodeni            Coţobrele Mititeni.
      Şi chiar dacă ni se zice nouă »zamă de cute Zăgreni«, tot
noi suntem şi »baroni cu şinoare pe izmene», ba chiar »Burboni«,
cum pe vremuri ne întitulau profesorii liceului din Năsăud. Deci
tot noi mai aproape de Franţuşi, chiar şi în poezie.
                 „Versul lui Napoleon Bunăparte"
Prea viteazul împărat
Stând în adânc de departe
In marea Apusului
In contra pismaşului
Când a fost el să pornească
La Elena să robească
Ochii ’n sus a rădicat
Spre Franţa a căutat
Din inimă-a suspinat
Şi din gură-a cuvântat:
Să trăieşti ţară frumoasă
Din toată lumea aleasă
Că eu nu te-oiu mai vedea
Doară în viaţa mea.
Vrednicâ-eşti să împărăteşti
Şi lumea s’o^ stăpâneşti
Paris tron împărătesc
Eu acum te părăsesc,
Versalia cea cu nume
*)jjWellington
A opta minune ’n lume.
IntEun sat un satilon (?)
Fugiţi că vine Vertilon*)
Vertilon cu tunuri mari
Sparge ziduri cât de tari.
Pretinii mei cei iubiţi
Fugiţi de vreţi să trăiţi!
Că-Alexandru împărat
încă ne-a încunjurat
Cu Cazaci şi cu Muscani
Vestiţi acum de mulţi ani.
Schwarzenberg cu oaste mare
încă vine pe cal tare.
Oh! surori şi fraţii mei
Unde vor fi-acuma iei?
Letiţie maica mea 1|
Jălnică va fi şi ea,
Ludovica ’mpărăteasă
Cea văduvă şi rămasă
Cu fiul meu cel iubit
Care-acum l-am părăsit,
Cum aş vrea-odată să-l văz
Macar să mă ’ncredinţez
Trăiesce şi el în lume
Batăr jâlnic fără nume?
Veniţi să vă povestesc
La ce cale grea pornesc
La Elena să robesc.
Elena-i la miazăzi
Unde dacă voiu sosi
Acolo voiu sălăşlui
Pe viaţă voiu robi,
Şi Elena-i stan de piatră
Tot cu mare ’ncunjurată
De unde nu se mai vede
Nici pământ, nici iarbă verde
Fără marea cea mai lată
Apă de mare sărată.
Oh! norod amăgitor
Nici pic pe loc stătător!
Din Europa cea mare
A cărei împărăţie tare
Angliuş dreptate sfântă
Fă cu mine vreo-izbândă.
Nu mă duce-aşa departe
Că şi eu-am fost Bunăparte!
] *)
]
*) Adică Welington,
 Dela muzeul limbei române, Cluj
       In anul ce vine va începe să apară, sub direcţia dlui Sextil
Puşcariu, marele Atlas Linguistic Român. In curs de opt ani limba
noastră a fost studiată de dnii Sever Pop, conferenţiar la Uni-
versitatea din Cluj şi Emil Petrovici, profesor de filologie slavă
la aceiaşi Universitate, în 380 de sate pe toată întinderea României
şi dincolo de hotarele ţării, la Românii din Grecia, Albania, Iugo-
slavia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia şi Uniunea Sovietică. Cele
două chestionare pe baza cărora s’a cules un material extraordinar
de bogat, cuprind 7000 de cuvinte. O mulţime de elemente latine,
dispărute din limba literară, vor apărea pe cele câteva mii de hărţi
ale Atlasului, care dă şi fotografii de mare valoare pentru studiul
etnografiei.
       Abia acum, când alături de atlasele linguistice existente sau
în curs de apariţie, ale Franţei, Cataloniei şi Italiei, îl vom avea
şi pe al României, vom cunoaşte imaginea complectă a romanităţii.
       Apariţia Atlasului Linguistic Român, pe care va trebui să se
întemeieze de acum înainte orice cercetare asupra limbei noastre
şi asupra limbilor romanice în general, a fost salutată cu entusiasm
la noi şi străinătate. Dl Iacob Jud, profesor la Universitatea din
Zurich spune despre această »mare realizare ştiinţifică* («Wissen-
schaftliche Grosstat«) că «începe un nou capitol nu numai în
linguistica română, ci şi în cea internaţională*.
       Cel ce abonează atlasul până la 15 Februarie 1937 se bucură
de o reducere de 40°/o, plătind un volum cu 4500 Lei (lucrarea
întreagă va avea 10 volume şi va fi terminată în 8 ani). Celor ce
576
nu-şi pot procura această operă monumentală, le recomandăm
Micul Atlas Român, care redă răspândirea cuvintelor pe hărţi sin-
tetice colorate, de format mic. Acesta va costa 1500 Lei de volum
(200—250 hărţi).
     Doritorii de aşi procura Atlasul se pot adresa Muzeului
Limbei Române din Cluj, Strada Elisabeta 23, dela care vor putea
cere şi prospectul bogat ilustrat.
         IULIU MOISIL
   FIGURI GRĂNIŢEREŞTI
   NĂSĂUDENE
                                        Noi liberi pe voi v’am făcut,
                                        Iar Tatăl din cer să vă aibă
                                        De-apururi sub sfântul său scut!
                                                                            Oeorge Coşbuc
                               Tineretului grăniţeresc năsăudean
                               pentru a-şi cunoaşte frumosul trecut,
                               marii lui strămoşi şi luptele ce au purtat
                               şi a-le urma faptele
                       Scrise în NĂSAUD
                       Capitala grăniţerismului năsăudean
                       19 3 7
                  Alexandru Bohăţel
                              1816—1897
                               Sfântă iubire de patrie; nimic nu
                            înalţă pe om, nimic nu-1 îndumnezeeşte
                            ca iubirea de ţară şi de neamul lui.
                                                                  ISlăbuţă
     Una din frumoasele figuri din viaţa grăniţerilor năsăudeni
este Căpitanul suprem Alexandru Bohăţel.
     In adevăr, Bohăţel nu era grăniţer, dar prin activitatea sa
frumoasă în capul ^noului district autonom grăniţăresc al Năsău-
dului şi-a câştigat merite nepieritoare pentru grăniţeri şi pentru
Neamul românesc.
     Alexandru Bohăţel s’a născut în anul 1816 (12 August) în
Uifalău (comitatul Clujului) dintr’o veche familie românească, no-
bilitată p6 vretriea Principelui George Racoţi 11 (1648—60), pri*
mind predicatul de Glod (Sosmezo).
      Studiile secundare le-a făcut în Blaj şi cele juridice în Cluj,
după care, făcând censura de advocat la Târgul-Mureşului, s’a
stabilit în 1840 ca advocat în Cluj. In anul 1848 fu ales deputat
din partea oraşului Haţeg pentru dieta din Cluj. In dieta aceasta,
sub terorizarea majorităţii, uniunea Ardealului cu Ungaria fu în
mod tumultos declarată de primită cu vot »unanim«. Alegându-se
o comisiune din partea dietei spre determinarea mai deaproape
a legii de uniune, Episcopii Lemeni şi Şaguna erau împreună cu
Bohăţel singurii membri români ai ei. După această uniune for-
ţată Bohăţel fu ales deputat în cercul Dobâcei pentru parlamentul
unguresc şi luă parte la şedinţele aceluia din Pesta. Mai târziu
fu şi la Dobriţin, fără însă de-a mai lua parte la şedinţele parla-
mentului ce se ţinură aci.
      In Mai 1849 primi însărcinarea clubului deputaţilor români
de-a călători la Cluj, împreună cu comisarul Szentivânyi, pe care
l-a trimis guvernul revoluţionar unguresc pentru liniştirea revol-
telor provocate în Ardeal prin cruzimile făcute de comisarii de
până acuma a guvernului unguresc. Bohăţel prin situaţia sa po-
toli mult măsurile ce se luase de guvernul revoluţionar dela Do-
briţin. Mulţi Români, cu deosebire mulţi grăniţeri din Districtul
Năsăudului, au fost scăpaţi de închisoare, unii chiar de moarte,
prin ajutorul lui.
      In anii absolutismului austriac (1850—60) petrecu o viaţă
retrasă. Când în 1860, apăru diploma nouii constituţii liberale aus-
triace, şi comitatele Ardealului începeau să se reorganizeze, Bo-
hăţel desvoltă o vie activitate în comitatul Dobâcei.
      La cererea grăniţerilor năsăudeni, Bohăţel fu numit în 1861,
căpitan suprem (prefect) al noului District autonom românesc al
Năsăudului. In acest post a rămas până în anul 1876, când gu-
vernul unguresc, pentru a paraliza şi nimici desvoltarea româ-
nească ce luase aici un avânt puternic, anexă Districtul Năsău-
dului la cel săsesc al Bistriţii, şi căpitanul fu trimis la penzie.
Bohăţel şi-a câştigat mari merite în tot timpul activităţii sale ca
căpitan suprem; pentru înfiinţarea liceului românesc din Năsăud,
pentru câştigarea şi păstrarea fondului grăniţeresc spre folosul
grăniţerilor şi a ridicării culturale şi îmbunătăţirea stării econo-
mice a districtului. Trebue să amintim că pornindu-se şi la Nă-
săud ideia cooperaţiei, Bohăţel a dat o frumoasă pildă de îndemn
şi încurajare pentru realizarea acestei idei şi a primit să fie direc-
torul societăţii de împrumut şi păstrare »Aurora«, înfiinţată în
1873, funcţionând ca director dela 25 Ianuarie 1874 până la 15
Iulie 1875. Banca »Aurora« fiind a 2-a înfiinţată în Ardeal, prin
buna ei conducere există şi astăzi şi a adus mari foloase popu-
laţiei grăniţereşti.
      In aniii 1863/4 Bohăţel a reprezentat Reteagul ca deputat în
dieta ardeleană dela Sibiiu. Din partea dietei fu emis în Senatul
imperial din Viena. In 1865 luă parte, ca regalist, la dieta din Cluj
şi protestă dimpreună cu minoritatea româno-săsească, în contra
Uniunii Ardealului cu Ungaria. Mai târziu luă parte ca deputat al
districtului la dietele ungare până la pronunţarea pasivităţii Ro-
mânilor ardeleni în 1869. In anii următori, până la pensionarea sa,
Bohăţel a fost membru al Casei magnaţilor, dar luă puţină parte
la desbateri, abstrăgând dela combaterea legii electorale din 1874.
Dela 1876 a trăit retras dela afacerile politice in Cluj, iar la 1886
a fost ales preşedinte a băncii româneşti »Economu« din Cluj.*)
      Alexandru Bohăţel, care cu neîntrecut simţ naţional a con-
dus timp de 15 ani districtul Năsăudului, a lăsat amintiri neperi-
toare pentru buna administraţie, pentru interesele ţinutului grăni-
ţeresc, prin admirabilele lui fapte româneşti, fără sgomot şi fără
reclamă.
      Bohăţel a murit la 18 Iunie 1897 în etate de 81 ani şi în-
mormântat la moşia sa: Valeaseacă.
      In această biografie vom reproduce câteva din răspunsurile
sau vorbirile lui rostite la diferite mari ocaziuni, la anumite mo-
mente importante ale patriei sale. Din aceste vorbiri vom cunoaşte
mai deaproape ideile lui naţionale, dragostea pentru ridicarea nea-
mului său, sinteza gândirii marelui boer naţionalist, Alexandru Bo-
hăţel, care dovedesc pe omul de înţelegere cumpănită a lucrurilor,
pe omul politic de elită şi de înaltă diplomaţie, — vorbiri cari
sunt adevărate acte istorice.
       ') Enciclopedia română de Dr. Cornel Diaconovici. Voi. I, Sibiu 1898.
I.
$81
              Un răspuns naţional dat baronului Nicolae Jojica
              în 1848 de Alexandru Bohăţel
      In numărul 108 din ziarul unguresc Peşti Hirlap din anul
1848 baronul Nic. Jojica (care de viţă ar fi fost tot român) a pu-
blicat câteva articole defăimând naţiunea română. Câţiva Români
fruntaşi, între cari Eutimie Murgu, Alex. Bohăţel, Al. Vlad ş. a.
au răspuns trufaşului magnat Jojica foarte drastic, din care repro-
ducem câteva pasagii.* *)
      »De veacuri încoace dovedesc Românii simpatia şi dragos-
tea lor către Unguri.
      Dela venirea Ungurilor, Românii cu ei s’au bucurat, cu ei
au şi plâns.
      Lovirea vrăşmaşilor comuni ai patriei le-au susţinut Românul
cu pieptul său credincios, ca şi Ungurul, ba în cele mai mari bă-
tăi aducătoare de mântuire pentru patrie: lauda parte mare au
fost a Românilor.
      Şi ce plată a dobândit Românul pentru credinţa sa, pentru
amorul său cetăţănesc.
      Calomnie (clevetire), batjocură, puseţiune amărâtă, înjosire
animală, robie.
      Ardealul a fost zid de apărare în contra varvariei orientale,
şi acest părete apărător au fost mai cu seamă lucrul poporului
român.
      Şi ce plată a dobândit el pentru aceasta? Tolerantismul dom-
nilor? Un tolerantism ruşinător, ca al jidovilor, precum ne arată
Aprobatele*) Ardealului, reposate în anul 1848. Evenimentele cele
       ') Vezi Foaia pentru minte, inimă şi literatură din 1848 Nr. 32—9 Au-
gust p. 249—251.
      *) Approbatae et Compilatae Constitutiones sunt două Colectiuni de legi
ardelene, prima făcută la 1656, sub Principele Oeorge Racoţi II — cuprin-
zând legile aduse în dieta Ardealului, de când acesta s’a separat de Ungaria,
până la anul 1653, iar a doua făcută sub Mihail Apafi I, cuprinzând legile ar-
delene făcute între anii 1653 şi 1669. Apr. şi Comp. împreună cu Decretum
Tripartitum, colecţie de legi făcută de Şt. Verboczi, la începutul secol. XVI
pentru Ungaria, de care ţinea pe atunci şi Ardealul şi cu Articuli novellares
formau Codicele Ardealului înainte de domnia Casei Habsburgice. Ele oglin-
0
rrtâî nouă din Europa au stârnit în popoare simţirile cele sfinte
ale cunoştinţei de sine, simţirile s’au format în cereri, din care a
eşit năzuirea comună după drepturi. Ungurul după lupte lungi
aruncând titula, sub care a fost sute de ani, năzueşte spre inde-
pendinţă. Românul ca un soţ vechiu, cu bucurie a salutat ziua
cea fericită a sorţii cei nouă, şi după reforma cea câştigată, ade-
seori şi-a manifestat simpatia, şi amorul său l’a arătat prin fapte.
       In timpul de faţă acest mare şi favorabil pretensiunilor Ro-
mânii până acum au aşteplat în linişte, bine ştiind, că slăbind pe
Unguri se slăbesc pe sine însuşi.
       Ungurul fără Români n’are trecut vrednic de laudă, dar nici
viitor mare şi fericit nu poate avea fără aceştia.
       Ungurul, ca o plantă asiatică transpusă, stă numai singur în
mijlocul Europei, fără fraţi şi rudenii, Românul pe această plantă
frumoasă o adapă, o grijeşte şi se strădueşte a o apăra şi cu viaţa
în contra pericolelor din părţile nordului.
       Şi ce a dobândit acest îngrijitor? învinovăţire, ruşine şi calumnie.
       Noi articolul mai sus atins al lui Jojica nu-l ţinem de altceva,
decât de întărîtare curată, care în mijlocul evoluţiunilor de acum
tocma aşa este de periculos în privinţa patriei ca veninul în pri-
vinţa vieţii; noi nu ne putem închipui o întreprindere mai nefericită
decât aceea că, N. Jojica în aceste timpuri grele, lăsând romanele
s’a apucat de politică, unde până acum cu articolele sale a pă-
timit naufragiu — »Tantalus infelix quem sua fata premunt« —
nenorocitul politic. Pe fraţii şi neamurile lui îi cunoaşte patria din
fapte — şi uităte, şi dânsul în loc să predice amor şi pace — de
care n’am avut nici odată mai mare lipsă decât acum — seamănă
sămânţa cea blestemată a neunirii, a împărecherii între popoarele
ce se iubesc. Noi cunoaştem greşelile cele mai vechi ale aristo-
craţiei transilvane, precum şi greşelile ei după reformă, poporul
le simte bine, şi văietându-se de durerea ranelor sale, acela care
iea parte la durerile poporului, după părerea lui Jojica este întă-
rîtător şi rebel.,     .                                          „
dează spiritul timpului de atunci: pentru clasele privilegiate multă libertate,
ba între unele chiar desfrâu, iar pentru ţărani asuprire tiranică; chiar şi dintre
privilegiaţi (cei de religiunea catolică) aveau să sufere restricţiuni şi asupriri.
                                  (Enciclopedia româna a lui C. Diaconovici la art. Approbatae...)
      Rebel, domnule, e acela, care apasă poporul şi dă cauză, ca
să se desfacă legăturile amorului celui sfânt.
      Noi bine ştim, cum îşi bat capul unii din aristocraţi a mo-
nopoliza ei sânguri drepturile câştigate, şi poporul, care nu voeşte
mai mult a suferi monopolul drepturilor, după părerea lui Jojicâ
visază şi zideşte cetăţi deşarte.
      Domnule! Aceasta nu este vis.
      Noi batjocură nu vom suferi nici odată. înainte de secluri
părinţii noştri au cunoscut şi au pretins drepturile noa-tre; noi
încă numai aceasta o facem şi mai departe nu ne întindem.
      Aşa este; timpul aristocraţilor s’a trecut, şi acela, pe care
cu puţin mai nainte Jojica îl putea bate ca pe un animal, trebue
acum să se împărtăşească de asemenea drepturi cu dânsul.
      In zădar este toată opoziţiunea; secuiul al XlX-lea este se-
cuiul drepturilor.
      Aşa dar după spiritul secuiului ce am voi ? Nu voim privile-
giuiri ; noi pretindem drepturi legale, nici mai mult nici mai puţin,
decât ce ne dă constituţiunea născută de spiritul secuiului.
      Constituţiunea însă nu este numai proprietatea Ungurilor —
dar şi a Românilor.
      O prerogativă are Ungurul în constituţiune, adecă ca limba
ungurească să fie diplomatică (înainte era cea latină — Foaia p. m.
i. lit. 1848 pag. 122); aceasta o poftesc şi însuşi interesele noastre;
căci voim unitatea constituţiunei, şi de pe acest termin nimic şi
nimene nu ne va putea strâmtară. In celelalte Ungurilor asemenea
suntem — voim a fi — vom şi fi; căci în fruntea constituţiunii
este scris cu litere mari: libertate, egalitate, frăţietate. De aceste
principii noui aşa de strâns ne ţinem, încât numai moartea va
putea răsturna convingerea noastră.
      Drept aseea sărbătoreşte dăm de ştire, că noi stat în stat
nu voim să formăm, ci cu tot adinsul voim, ca fiind cu Ungurii
în legătură pacinică, să nu fim pe nedreptate împinşi îndărăt, şi
trăind cu drepturile noastre constituţionale, ce le am atins mai
sus, liberi şi nevătămaţi, să ni se dea câmp liber şi deschis spre
a ne putea cultiva.
      Mai departe ce se atinge de originea noastră, bărbaţii cei
învăţaţi ai Europei civilizate, pe temeiul datelor neînfrânte ale
                                                                                        9»
istoriei, sunt desăvârşit convinşi, cumcâ ne tragem dela Romani
şi cu aceasta noi ne mulţămim, neuitându-ne mult la aceea, că
Nic. Jojica este neumblat în istorie.
       Nu aşa de mult s’a aflat un om, anume Tokoli, care trăgea
la îndoială originea noastră romană; — acum tot aceasta o face
Jojica. Cel dintâi a fost sârb, Jojiceştii însă cine sunt şi ce sunt?
Din cărţile donaţionale şi din întâmplările familiei lor este de
comun cunoscut.
       Iar mai pe urmă ce se atinge consiliul Dlui baron J. că celor
8 sau 9 Români mai însufleţiţi, pe care Domnialui îi numeşte rebeli,
să li se ia putinţa de a strica »das heisst« să fie închişi, sau mai
bine după dreptul statariu (starea de asediu), pe calea cea mai
scurtă spânzuraţi — fie-ne iertat a însemna numai atâta, că cu
acest consiliu, care ar fi putut servi şi lui Meternich •) spre laudă,
n’a secerat nici o laudă, deoarece fiecare Ungur se înfioară dela
aşa ceva, şi oricine bine ştie, că prin un astfel de mod nu se
stârnesc simpatiile, ba încă şi care sunt, se periclitează şi se pierd.
       Doamne fereşte pe Unguri de atari consilieri!
       Iscăliţi: Sigismund Pop, Alexandru Buda, Eutemie Murgu,
Alex. Bohăţel, Todor Şerb, Al. Vlad, Const. Papfalvi, I. Man.
                                                *
       !) Metternich vestit cancelar de stat austriac (n. 1773 f 1859). Ministru
între anii 1809—1848 (13 Martie). 40 ani ministru, sufletul politicei interne şi
externe austriace, juca un mare rol în timpul epocii napoleoniene, şi mai ales
la congresul din Viena (1814—1815). A fost purtătorul politicii reacţionare in
Austria, Germania şi Italia, câştigând o mare înriurire a Austriei asupra rela-
ţiunilor europene, lucru ce-1 aduse în opoziţie cu Anglia. Sub împăratul Fer-
dinand 1 «sistemul lui Metternich« dură fără nici o schimbare, dar acest sistem
reacţionar înăduşi orice mişcare liberă, chiar şi pe terenul literar, producând
nemulţumire generală.
       Dela 1815 politica lui Metternich, aliată cu iesuitismul, al cărui învăţăcei
şi apostoli remăseseră numeroşi încă dela moartea Împăratului Iosif al 11-lea
ştiu aduce un somn profund peste toate naţiile, iar dacă vre una se deştepta,
îl ştia cânta cu un fluer fermecător ca iar să o adoarmă. Cu Românii rolul
era mai uşor, pentrucă dupăce rivalitatea între ei şi celelalte trei naţii (unguri,
secui, saşi) domnise de veacuri, stând pururea toate trei asupra uneia, apoi
politica mai scotea ochii şi cu câte trei-patru Români, pe cari îi înălţa Ia ran-
guri, atât ca prin ei să ţie în amăgire pe Români, cât şi ca să sperie pe cele-
lalte trei naţii constituţionale.
       Numai revoluţia dela 1848 îl sili să-şi depună oficiile (13 Martie 1848)
şi să se refugieze în Anglia. Mai târziu se înapoie, trăi retras şi muri Ia Viena
n 1859. (Foaia p. m. i. 1. 1848.)
585
       Pentru a arăta şi înţelege omul, care a fost dorit de grăniţeri
a fi pus în capul noului District autonom al Năsăudului, în 1861,
care a fost Alecsandru Bohăţel, mai reproducem aici o foarte in-
teresantă expunere istorică şi dorinţele Românilor din comitatul
Dobâcei — al cărui capitală era Dejul — comitat din care se
trăgea acest vrednic boer român — expunere pe care o adresă
Bohăţel, în fruntea unei deputaţiuni române, către corniţele Banft,
al comitatului Dobâcei, prin luna Martie 1861, înainte de a fi fost
numit căpitan suprem al Districtului Năsăud.
       Reproducem această expunere, din care se văd frumoasele
sentimente româneşti ale lui Bohăţel, cererea hotărîtă şi energică
a fruntaşului român din Dobâca pentru respectarea străvechilor
drepturi ale naţiei româneşti, pretinde împlinirea cererilor Româ-
nilor dela care va atârna fericirea patriei, adică a Ardealului; cere
înlăturarea tuturor nedreptăţilor şi acuma, în noua eră constituţio-
nală, decretată de împăratul Austriei şi Mare Principe al Ardea-
lului, prin diploma împărătească dela 20 Octomvrie 1860 »egala
îndreptăţire® adevărată să fie. Dar arată totodată şi neîncrederea
în Unguri, cari prin tot felul de întortocheri sucite, măiestrite, în-
şelătoare, false şi perfide — cum au făcut Ungurii în toată viaţa
lor de stat dela început până astăzi — căutau să-şi ascundă ten-
dinţele lor de maghiarizare. Aşa s. ex. aminteşte că Ungurii susţin
că »ştergându-se robotele prin legile dela 1848 s’a făcut destul
dorinţelor Românilor...«
       Le mai spune Bohăţel ritos Ungurilor îngâmfaţi că »o mare
şi glorioasă naţiune maghiară dela Baia (mare) până la Marea
Neagră, pe ruinele celorlalte naţionalităţi este cu neputinţă®. .
                                      II.
       lată faimoasa expunere a Românilor din comitatul Dobâcei
(Someşului de astăzi).
       Advocatul Alecsandru Bohăţel a salutat pe Corniţele comi-
tatului Dobâcei1), baron Danii Banfi, în fruntea unei deputaţiuni
române astfel: *
       >) In comitate, căci erau considerate ca aristocratice, conducătorii (pre-
fecţii) se numiau comiţi supremi, în Districte, cari erau româneşti (la Năsăud,
Făgăraş, Zarand) se numiau căpitani supremi.
586
       Uustritatea Voastră Domnule Comite suprem!
       Am venit şi noi în numele conaţionalilor români din comi-
tatul Dobâcei să te bineventăm în noua demnitate, la care eşti
denumit prin graţia Maiestăţii Sale Marelui Principe al Transil-
vanie la propunerea Escel. Sale Domnului Cancelar transilvan aulic.
       Ştiind că manuducerea desbaterilor în comitate, unde are a
se pertracta prea delicatul obiect: pretenţiunea naţiunei române,
dela a cărei nimerită şi justă resolvire va atârna fericirea patriei
şi soartea ambelor naţionalităţi din comitate, este depusă în mâna
comitelui suprem. Ştiind mai departe că chestiunea naţionalităţii
române sub manuduceri străini şi fără influenţa noastră de un
secol încoace de patru ori s’au pertractat şi totdeauna mai tare
am fost neîndreptăţiţi, mai tare am fost împinşi către perire, până
când am căzut cu toţii în groapa desnaţionalizării prin fraţii ma-
ghiari, numai nouă săpată, de care abia avem speranţă acum de
a putea scăpa.
       Speram, că în comitatul Dăbâcei, care e locuit în cea mai mare
parte mai numai de Români ni se va da de comite suprem un
român; după ce însă Excelenţa Sa D. Cancelar cu alţi ochi au
privit cumpăna dreptăţii, altmintrea esplică «egala îndreptăţire«.
       Unicul solaţiu ne este, că dintre maghiari pe Uustritatea
Voastră ni te-au dat comite suprem şi nu unul de aceia sub a
cărui cârmuire în funestul an 1848 s’au împuşcat Românii ca
paserile, pe II. V. pe care te cunoaştem de om tolerant, jude drept
şi unul din puţinii conaţionali pe care îi putem iubi şi stima.
       Nu pentru demnitatea oficiului donam să avem comite suprem
un român, ci pentriică din trista experinţă ştim că durerile, sufe-
rinţele noastre naţionale numai un român le simte şi numai un
Român Ie poate câştiga vindecarea acelora.
       Că durere! pe cum Maghiarii se laudă cu drepturi istorice,
aşa noi ne putem jăli cu suferinţe istorice de patru secuii.
       Naţiunea română, care după descălecarea maghiarilor în asta
dulce patrie, unde de către străbunii noştrii fură bine primiţi, în
mai mulţi secuii au trăit ca naţiune politică în toate drepturile
cetăţeneşti, asemenea cu celelalte naţionalităţi.
       In acest timp Românii, ca un popor iubitor de patrie, au
apărat’o în contra tuturor inimicilor, şi între numele celor ce au
587
trădat patria Turcilor sau altor neamici, nici un nume de Român
nu vei afla, da vei afla între apărători pe loan şi Matei Corvin,
pe Nicolae Olah, Oeţi, Dobo şi alţii.
      Cum s’au purtat Maghiarii cu fraţii aristocraţi români, mar-
toră este istoria, sub loan Zapolia, Vai vodă Transilvaniei, au mân-
tuit de perire pe aristocraţii maghiari din Ungaria cu care erau
ameninţaţi de furia plebei Ungariei, cu Doja secuiul în frunte.
      Sub standardele principilor patrioţi Bocicai, Betlen şi Racoţi
au prins armele şi au câştigat Maghiarilor protestanţi din Un-
garia libertate religionarie, au înălţat gloria numelui maghiar, au
apărat autonomia Transilvaniei, în care timp Transilvania şi-a ajuns
culmea puterii, culmea splendoarei ei.
      Toate aceste cu ce ni s’au remunerat? Cea dintâi binefacere
cu aceea că naţiunea română cu nobilimea ei dimpreună s’a je-
fuit de toate drepturile cetăţeneşti, şi-au pierdut dreptul ca na-
ţiune politică şi poporală, el s’au lipit de glebă, iară a doua cu
aceea, că ce am câştigat protestanţilor unguri în Ungaria s’au luat
dela noi în Transilvania, adică libertatea religiei, da nu numai re-
ligiunea noastră orientală,1) ci toată naţiunea română în recunoş-
tinţa atâtor merite s’au declarat prin legile patriei numai de tole-
rată «usque ad bene placitum principis et regnicolarum«, batăr că
Românii pe aceşti timpi s’au meritat mai tare pentru patrie, ce
dovedesc miile de diplome nobilitare ale Românilor, de pe aceşti
timpi şi dela numiţii principi câştigate.
      Naţiunea română despoiată de toate drepturile politice prin
vânzare de sânge, prin conjurarea celorlalte naţiuni n’a încetat
a-şi iubi şi apăra patria, nici a încetat a protesta în contra ne-
dreptăţirilor, apăsărilor, atât religionare cât şi politice, dar tot-
deauna pe teren legal şi constituţional, aşa în timpii mai noui au
recurat la Leopold cel mare, fără nici un rezultat, au recurat nobi-
limea şi clerul la Mana Terezia şi dieta din 1744, cu ce rezul-
tat? ne spune art. 6 din acel an, în care în loc să-şi recâştige
preavutele drepturi de naţiune politică, ne împarte nobilimea ro-
mână între trei naţionalităţi!
      In contra acestui fapt neomenos au aşternut la tron şi Ia
      !) Bohăţel, ca şi absoluta majoritate a Românilor din Comitatul Do-
bâcei, eia greco-catolic, deci de lege orientală.
588
dieta din 1790/1 faimoasa petiţiune a nobilimei, clerului şi cetă-
ţenilor români.
       Ce au fost rezultatul acestei petiţiuni? S’au cerut pedeapsa
de nota infidelitatis în contra Episcopilor /. Bob şi Oherasim Ada-
movici; s’au cerut drepturile concetăţeneşti în 1841, fără nici un
rezultat.
       S’a înoit petiţiunea istorică a Românilor din 1791 în anul
1848, ce i-au fost rezultatul?
       Fraţii maghiari s’au făcut a nu ne înţelege dorinţele noastre
de atâtea ori, ce se află între actele dietelor, şi zic de o parte,
că prin legile din 1848 ştergându-se robotele s’au făcut destul do-
rinţei Românilor; iar de altă parte zic, că noi am fost numai in-
strumente în mânile reacţiunei; nu-i nicidecum drept nici unu
asert nici celălalt, pentrucă punctul de căpetenie al petiţiunilor
naţionale române nu au fost ştergerea robotelor, ba sub acele
nici că gemea toţi, ci a fost recâştigarea drepturilor naţionale po-
litice şi ştergerea expresă a neomenoaselor legi aprobatele, com-
pilatale în contra ei aduse, şi aşa în anul 1848 toţi aceia cari au
apărat cauza naţionalităţii au fost persecutaţi cu robie, furci şi
glonţ, tuturor acestor persecuţiuni sfârşitul le-au pus numai ju-
gul comun, cari l’au purtat cu toţii în 12 ani1) şi de care, ca doară
să scăpăm, sincer mărturisesc, că nu am nici acum nici o spe-
ranţă, între toate aceste cauza naţionalităţii au rămas tot nere-
zolvată.
       Intre evenimentele prezente europene fu ferice şi patria noas-
tră a i se ivi la tapet şi întrebarea constituţiei ei. La început din
inimă ne bucuram toţi Românii şi speram cu toţii un viitor mai
fericit, speram că naţiunea maghiară învăţând din tristul trecut de
12 ani1) cât e de amar a fi despoiat de limbă, de drepturi şi de
naţionalitate politică, se vor sili din toate puterile neîndreptăţirile
prin ei şi protopărinţii lor noue căşunate a le vindeca, şi din
inimă sinceră se vor sili toate drepturile politice naţionale, de care
părinţii lor ne-au jefuit, de bunăvoie a ni le remite, cu atâta mai
tare că suntem convinşi, că de au viaţă constituţiile ni le va da
timpul, şi atunci nu le vom fi lumei cu vr’o recunoştinţă datori;
da suntem convinşi şi despre aceea, că în patria noastră consti-
9 Timpul absolutismului austriac 1849—1861.
589
tuţie şi fericire duraveră numai aşa poate fi, dacă se vor câştiga
toate naţionalităţile, respectarea limbei în toate afacerile publice,
întru asemenea cu cea maghiară, noi »egy nagy es dicso magyar
nemzet«') pe ruinele celorlalte naţionalităţi dela Baia până la Ma-
rea neagră astăzi o credem cu neputinţă, pe cum şi o Daco-Ro-
mânie, care nici că este făt din creeri de român, dară o Romano-
Ungarie fericită o credem şi o dorim.
       (De aci desaprobă instrucţiunile ca fet din sistema lui Bach,
care nimicesc drepturile municipale şi pretinde congregaţiunei ge-
nerali, iar nu întregirile comitatelor din 1848).
       Ilustritate! Să avem iertare pentru înşirarea atâtor necazuri
şi nedreptăţiri seculare, care cu asemenea ocasiune nu ar avea
loc, după ce însă am citit instrucţiunile prin Escelenţa Sa D. Can-
celar pentru suprem-comiţii din sistema lui Bach cu Vertrauens-
Mănner împrumutată, »prin care Escel. Sa tot dreptul municipal
îl nimiceşte şi-l dă în mâna comiţilor supremi«, dupăce eri dimi-
neaţă în Conferinţa inteligenţiei maghiare din toată Transilvania
şi după amiazi a Comitatului Cluj cu cea mai adâncă durere a
inimei am auzit, că fraţii maghiari nu voiesc a ţinea adunări ob-
şteşti de comitate (congregationes marchales, megyei kozgyulesek),
ci voiesc a suplini comisiunile din 1848, — după ce zic, toţi Ro-
mânii cu durere am văzut, că fraţii maghiari nu voiesc a ocupa
terenul legal cu ţinerea adunărilor obşteşti, care ne-ar putea servi
de ocaziuni spre împrumutata coînţelegere şi poate ne-ar putea
duce la un scop comun dorit, la împrumutata încredere şi toate
aceste le fac, ca să ne poată pe noi eluda, să ne puie în tot lo-
cul în minoritate, după ce zic toate aceste le vedem drept în con-
tra Românilor, deodată şi în contra adevăratelor interese ale pa-
triei îndreptate; după ce întru aceea convingere, că anul 1861 va
se fie epoca împăciuirei, ne vedem aşa tare înşelaţi şi vedem, că
maghiarii de astăzi întru toate vreau să fie următorii maghiarilor
din 1848, ne ţinem de cea mai sfântă patriotică datorire această
ocaziune a o întrebuinţa spre aceea, ca să-ţi facem Ilustrităţii
Voastre cunoscut, că de cumva fraţii maghiari nu vor ţinea, adu-
nări comitatense, ci îşi vor împlini comisiunile din 1848, în care
Românii ex principio nu au nici o încredere, le urăsc din inimă
       !) »0 mare şi glorioasă naţiune maghiară».
590
şi-s cu cea mai mare înfiorare către ele, pentrucă Românul ureşte
tot ce e birocratic, ce ţintează la centralizare, fie apoi acele ger-
mane, fie maghiare, sau orice, şi de cumva maghiarii continuă
politica tradiţională din 1848, Românii iară îşi pierd confidenţa
(încrederea) în maghiari, ceriul ştie pe cât timp, şi numai ceriul,
că oare comunul inimic cum va întrebuinţa această defidenţă (ne-
încredere) spre scopurile sale. Ca să înconjurăm această, sfântă
datorire ne este nouă, dar mai sfântă llustrităţile Voastre, în a că-
ror mână e dată soartea patriei, soartea fiilor ei.
       Deci pe fericirea patriei te rugăm Ilustrissime, cu populari-
tatea, cu influcsul ce-1 aveţi, mijlociţi la conaţionalii Ilustrităţii
Voastre să iee pe inimă soartea patriei, fericirea fiilor ei, să nu o
joace din ambiţie, din trufie sau din ceva scopuri separatistice,
că sunt convins, că Românii de nu vor fi adunări comitatense,
nu vor lua parte nici în o afacere publică, şi zău! cu coinţele-
gere, cu puteri unite încă avem multe de a lucra, ca să putem
ajunge în ceva fericire. Mijloceşte dară llustritatea Voastră să se
ţină în toate comitatele şi în comitatul Dobâcei adunări obşteşti,
ce de vei face, din inimă îţi zicem: Dzeu să te ţină la mulţi ani.
Să trăiască!1)
                                                              *
       In curând după această vorbire rostită de Al. Bohăţel la Dej,
marele patriot fu numit — la cererea grăniţerilor, — de Căpitan
suprem al districtului Năsăud. Înfiinţarea acestui district autonom
românesc (ca şi al Făgăraşului şi Zarandului) şi instalarea lui Bo-
hăţel a fost un eveniment din cele mai mari în viaţa Românilor
Ardeleni.
       Călătoria lui Bohăţel dela Cluj la Năsăud a fost o călătorie
triumfală, a cărei splendoare a ridicat’o întreg ţinutul dela Cluj pănă
la Năsăud.
       r> Din Foaia p. m. i. lit Braşov, 1861. Nrile 14 şi 15.
591
Călătoria II. S. Domnului Căpitan suprem Alecsandru
Bohăţel de Glod din Cluj la Năsăud, în 15 şi 16 Iunie
                                      st n. 18611)
      In 15 Iunie a. c. după ameazi plecă II. S. din Cluj, însoţit
de un număr însemnat de inteligenţă, atât din Cluj, cât şi de pe
la Sibiiu, Blaj, Alba-Iulia, Abrud şi din alte părţi ale Ardealului.
      La Apahida fu întâmpinat de o mulţime mare de popor cu
preoţii şi notarii comunali în frunte, iar parohul Feiurdului îl bine-
ventă cu o cuvântare pătrunzătoare.
      Aproape de litiu l-a întâmpinat asemenea mulţime de popor
şi acilea fu bineventat de parohul Iniului Vasile Pop.
      La Valasut, cu toate că timpul era foarte nefavoritor, îl
aştepta o mulţime şi mai mare de popor cu protopopul Alimpie
Barboloviciu în frunte, care l’a bineventat cu o vorbire prea bine
compusă.
      La marginea cercului Iclodului îl întâmpină tot poporul cer-
cului cu preoţimea şi inteligenţa şi d. Teodor Lupu îl bineventă
călduros.
      La Inău ÎI aştepta deputaţiunea trimisă dela Gherla, sub con-
ducerea zelosului Domn canonic Ştefan Bilţu, încunjurat de o
foarte mare mulţime de popor şi d. canonic Bilţu bineventă pe
II. Sa D. Căpitan suprem în numele II. Sale Dlui Episcop şi a ve-
nerabilului Capitul diecesan, oferindu-i totodată şi batariul II. S.
D. Episcop. De aici premergând batariului unui număr mare de că-
lăreţi, cu flamure naţionale şi, comitat de o mulţime de carete, trecu
ilustrul oaspe printre mulţimea poporului înşirat de două părţi
ale drumului, strigând vivate neîncetate.
      La Iclod asemenea îl bineventă d. protopop Popoviciu.
      Ajungând în Gherla trase deadreptul la reşedinţa episcopească,
fiind de II. Sa D. Episcop Ioan Alecsi de mai nainte invitat. In
piaţă şi în poarta reşedinţei era mulţime de popor adunat, care
nu mai înceta cu, vivatele. In sala reşedinţei îl bineventă Episcopul
cu o cuvântare cordială şi de tot pătrunzătoare; după aceea ca-
pitalul diecesan cu D. prepozit Macedon Pop în frunte, — apoi
      ') Călătoria aceasta descrisă pe larg, din »Gazeta Transilvaniei», 1861.
Numerile 48, 50—52, de unde o reproducem.
592
Consulul cetăţii cu senatul local, oficiolatul comitatului Dobâca,
cu judele suprem în frunte, precum şi preoţimea şi inteligenţa de
prin prejur. II. Sa D. Căpitan răspunse în tot locul şi la toate
cuvântările de bineventare după contestul acelora cu o modestie
şi cu un ton suprinzător în cuvinte alese, pline de spirit şi zel
naţional ce îl caracterizază.
       II.      Sa D. Episcop dădu seara, în onoarea ilustrului oaspe o
masă strălucită, la care au luat parte capitulul diecesan, toţi demni-
tarii din oraş şi de prin prejur. Pe la 10 ore seara se făcu din
partea clerului tiner (teologii) în onoarea amatului oaspe serenadă,
cu făclii, după programa următoare:
       Muzicanţii: Astăzi cu bucurie.
       Corul: Deşteaptă-te Române.
       Banda (fanfara): Sub o culme de cetate.
       Gratularea d. Vasile Pop.
       Corul: Ce ştiţi de Doamna lumei Roma.
       Răspunsul II. Sale Căpitanul (la gratulare).
       Corul: Ce e patria română?
   - Gratulează Dl Vaşvari pe Episcop.
       Corul: Cântă cântarea lui Ştefan.
       Răspunde: II. S. D. Episcop.
       Banda (fanfara): Hai să dăm mână cu mână.
       Gratulează tinerul cleric Moldovan.
       Banda (fanfara): Romana toată.
       Gratulează Mureşan.
       După terminare coriştii unindu-se cu muzicanţii, cântând
» Deşteaptă-te Române« se retrag.
       In 16 Iunie des de dimineaţă II. Sa D. căpitan porni cătră
Năsăud, comitat, afară de cei de până la Gherla şi de Rev. D.
prepozit Macedon Pop, ca fiu al acestui District.
       La Becleati îl aştepta o deputaţiune strălucită din Năsăud,
stătătoare din ofiţeri şi inteligenţă, sub conducerea Rev. D. Vicar
Origore Moisil, care-1 primi cu o cuvântare foarte călduroasă în
.numele Nâsăudului. După ce prânzi 11. oaspe plecă cu suita sa
cea pompoasă cătră confiniile Districtului, încunjurat de un ban-
deriu numeros, stătător din cei mai aleş juni ai Districtului.
       La marginea Districtului, pe Dealul Mocodului, unde era
                       m
ridicat un arc de triumf cu inscripţiunea »Bine ai venit* şi îm-
pănat cu o mulfime de steaguri tricolore naţionale, aştepta pe II.
Sa un alt banderiu de mai multe sute de juni români îmbrăcaţi
sărbătoreşte.
      Apropiindu-se II. Sa cu suita aici — începură treascurile
(pivele) a bubui, miile de popor, înşirate de două părţi ale dru-
mului striga: »Să trăiască« şi banda musicală din Năsăud întona
cele mai frumoase piese româneşti, până ce aşteptatul oaspe sosi
tocmai sub arcul de triumf, unde se scoborî din caretă, stând pe
loc fără de a păşi pe teritoriul noului District şi dupăce se do-
moli sunetul vivatelor şi al treascurilor, ce ţinu mai 1/4 de oră,
bineventă Rever. Domn Vicar Moisil pe Ilustr. Sa de pe pragul
Districtului în numele întregului popor din District, arătândui-i
bucuria tuturor pentru dobândirea unui atare conducător în care
tot natul din district îşi are încrederea şi că viitorul şi fericirea
districtului este concrezută înţeleptei conduceri şi tactului celui
modest al II. Sale, care dela Dumnezeu este chemat a restatori
aceea ce de mai mulţi secuii au pierdut poporul acest credincios
patriei şi monarhului său, etc. Cu ochii plini de lacrămi de bucurie
îmbrăţişează d. Vicar pe II. Sa D. Căpitan s. în numele Distric-
tului, ear poporul prorupse în nemai auzite strigări: »Să trăiască*,
acompaniate de musică şi de treascuri, cari nu era de a se mai opri.
      II.      Sa D. Căpitan par’că surprins, dar adânc pătruns de toate
acestea, păşi peste pragul Districtului cu faţă senină, şi cu un ton
înalt oratoriu, răspunzând Dlui Vicar, se adresă şi cătră popor
cam în următoarele: că dânsul, de când este, după deregătorii
nu a aspirat, şi şi acuma această înaltă deregătorie aflându-l la
coarnele plugului, nici decum nu ar fi primit-o, dacă nu ar fi
fost mai înainte asigurat despre încrederea acestui popor, de o
mamă cu el, — insă până a nu păşi mai înlăuntru pe teritoriul
acestui district face atent poporul, al cărui conducător începe el
azi a fi, că fiind el, în postul acest greu, nou, şi şi districtul nou
cu toate că dânsul are înaintea ochilor numai fericirea patriei şi a
naţiunei sale, totuşi numai aşa va putea corespunde chemării sale,
şi dorinţelor acestui district, dacă noi pe lângă încrederea, care
i-am arătat’o până acuma, vom sprijini în împlinirea acestei deregătorii,
care acuma la început va fi cu cele mai mari greutăţi împreunată.
&4
      La aceasta urmară cele mai înfocate vivate şi strigări: »Să
trăiască« şi bucuria, care se putea citi de pe faţa fiecărui individ,
din acestea mai multe mii de oameni, era asemenea bucuriei eroilor,
ce desperând de învingere — se aruncă determinaţi la una din
două şi resbătând se reîntorc ca învingaţi reportând cele mai
ilustre cununi de laur.
      Căpitanul îşi continuă călătoria încunjurat de sute de juni
călăreţi, îmbrăcaţi în costum naţional şi mai toţi cu flamuri trico-
lore naţionale (roş-galben-albastru) în mână, apoi din dărăpt ur-
mară mai multe zeci de trăsuri.
      Aşa veni între vivate până la Salva, unde era ridicat al doilea
arc de triumf cu inscripţiunea »Bărbatul doririlor« şi aci fiind ase-
menea bineventat, veni până la capătul Năsăudului, unde era al
treilea şi cel mai pompos arc de triumf, cu inscripţiunea: »Vir-
tutea romană reînviată*. Dealungul drumului era mai multe sute
de fetiţe române, îmbrăcate serbătoreşte şi trecând II. Sa -printre
ele îi aruncau cununi de flori în caretă cântând: »Deşteaptă-te
Române«.
      Aci îl aştepta preoţimea, inteligenţa şi aproape la 4000 de
oameni, veniţi din tot districtul, cari il salutară cu un »să tră-
iască*, acompaniat de 12 treascuri şi musică, fiind petrecut de
toată mulţimea până la cortelul destinat, unde descălecând îl bi-
neventă dl protopop Buzdug, în numele clerului. II. Sa îi răspunse,
şi intrând apoi în casă, numai decât se începură vizitele de bine-
ventare ale preoţimei, inteligenţii, ofiţerilor din tot districtul, a foş-
tilor amploiaţi c. r. născuţi în district (adică grăniţeri), a poporului
— prin 46 juzi comunali, a tuturor corporaţiunilor Năsăudului şi
a inteligenţii române din celelalte districte şi comitate. II. Sa vă-
zând că poporul tot nu se împrăştia dinaintea casei, deschise fe-
reastra şi le mulţumi încă odată pentru simţemintele arătate.
      Aci nu se poate trece cu vederea inscripţiunile de pe fla-
murile tricolore naţionale, cu cari mai toate casele opidului nostru
erau împănate, şi adică ^din cele mai multe de însemnat,, era pe
celea dela pretoriul provisor şi cortelul II. Sale: »Agere et pati
fortia Romanorum est.* — La locul destinat de congregaţiune:
«Virtutea română reînviată«. Pe flamura preparanzilor >15 Mai«.
Pe a şcolarilor anul 1778 (anul ridicării institutului scolastic în
Năsăud). La profesorul Vasîle Petri: «Libertate constituţională1*.
La Casa comunală: «Autonomie municipală*. La preotul romano-
catolic: «egalitate naţională perfectă«, ş. a.
      Seara întreg orăşelul fu iluminat în onoarea lui. 1-se făcu o
serenadă, cu nenumărate făclii, muzica (fanfara) grăniţărească şi
corul preparanzilor, sub conducerea profesorului loan Secuiu, exe-
cută entuziastice câtece româneşti la locuinţa Căpitanului. Preotul
Clement Lupşaiu din Rodna, în numele şi prezenţa a mii de gră-
niţeri salută pe noul Căpitan printr’o înflăcărată vorbire, arătând
bucuria poporului şi însemnătatea acestei zile.
      Căpitanul mulţumi părintelui Lupşaiu şi întregului popor pen-
tru sentimentele arătate, în cuvinte foarte cordiale, arătând dauna,
ce a cauzat-o Românilor eroul român loan Huniade — încorpo-
rând Valea Rodnei la districtul Bistriţei, etc.
      In ziua de 17 Iunie se ţinu o conferinţă preliminară sub pre-
zidenţia Căpitanului suprem, consultându-se despre primirea Co-
misarilor regali şi se desbătu şi ceva despre chestiunile congre-
gaţiunei următoare. S’au ales şi o deputaţiune de 40 membrii,
cari sub conducerea prepozituiui Macedon Pop, să meargă întru
întâmpinarea Comisarilor regali, la comuna Mocod, dela marginea
noului district. Aci fură salutaţi comisarii: Contele Gabriel de Bet-
len, consilier gubernia! şi Alexandru Pal, secretar gub., însoţiţi de
mai multe persoane înalte magiari, în prezenţa a mult popor şi
intelectuali apoi însoţiţi de un frumos banderiu de călăreţi gră-
niţeri fură aduşi la Năsăud.
      La cuartirul destinat comisarilor îi salută Căpitanul suprem,
preoţimea, delegaţii poporului şi intelectualii.
         Vorbirea Contelui Gabriel de Bethlen, comisar gubernial
         la deschiderea primei adunări (congregaţiuni) a noului
         înfiinţat District românesc autonom al Năsăudului, în
         ziua de 18 Iunie 1861, ţinută în româneşte.
          Cinstită adunare/          1                           1
      «Locuitorii de diferitele naţionalităţi ale {erei acesteia dăruite
prin Dumnezeu cu multe izvoare de provente, prin mulţi secuii
au putut trăi in pace şi coînţelegerea cea mai frumoasă lângă
olaltă în timpurile acele, când numai casturile cele priveligiate sin-
gure au purtat grijă de lucrurile ţerei şi împreună au vieţuit atât
gloria cât şi necazurile timpurilor trecute.
       Şi cine va crede, că chiar în timpul acela, când ar fi răsărit
soarele cu periodul cel mai frumos al patriei, când prin articolu
dietal confirmat prin Împăratul nostru legitim, s’au şters privile-
giile, care au stat până atunci şi s’au enunciat, cum arată arti-
colul numit, de vecinie şi nemutabil principiu, ca toţi locuitorii
ţerii fără distincţiunea naţionalităţii, a religiei şi a limbii să aibă
de aci încolo egală îndreptăţire, s’au aflat oameni, cari au putut
aţiţa diversele naţiuni cătră ceealaltă.
       Urmările machinaţiunei acesteia nu este lipsă a le desfăşura,
prin deceniul trecut (înţelege: absolutismul austriac) toţi le-am
simţit bugăt (de ajuns). De urmările cele rele ale stărei acesteia
s’a convins în urmă şi Maiestatea Sa împăratul nostru şi pentru
aceea a slobozit diploma şi inolvitele cu aste ordinaţiuni din 20
Octomvrie (1860), după care am păşit pe terenul constituţiei.
       Cinstită Adunare! După convicţiunea mea numai ţara aceea
poate avea o constituţiune adevărată, a cărei constituţiune este
rezemată pe legile fundamentale, adeca are legile concinate şi aduse
prin dieta legală şi confirmate prin împăratul legitim. O consti-
tuţiune octroată se poate da astăzi şi eară lua mâine, cum arată
nenumerate exemple şi istoria, fără se poată forma ţara un drept
de a pofti să se împlinească constituţiunea făgăduită; când din
altă parte, dacă constituţiunea este fundată pe legile, care s’au
făcut prin dieta legală şi s’a confirmat prin Imperatul legitim, tre-
bue să rămână lege obligatoare, până se şterge prin altă lege
iară făcută prin dieta legală şi sacţionată prin Împăratul legitim.
       La celebrarea unei serbători constituţionale suntem noi tri-
mişi aici ca comisari reg. guberniali, ca pe numitul prin Maies-
tatea Sa Căpitan suprem al Districtului acestuia din nou orga-
nizat să-l introducem în oficiul său, sub a cărui presidiu vă veţi
întrebuinţa (folosi) Domnia voastră de dreptul constituţional cel
mai frumos a alege oficialii (funcţionarii) Districtului pe cale prin
legi ţermurită dintre locuitorii posesionaţi ai Districtului acestuia,
şi nu-ţi fi mai mult siliţi de a atârna dela amploiaţii (funcţionarii)
străini, cari nu cunosc, ori nu au vrut să cunoască referinţele ţerii.
597
       Dar cum se spune: »Ordo est anima reruiru — rându este
inima lucrului — şi când numai aşa se poate susţinea, dacă ne
alipim de legile pozitive şi legale, şi dacă şi se află între legile
acestea unele după care simţim scădere, nu ne este iertat a le
delătura sau strămuta voiniceşte după placul nostru, fără avem a
le înoi sau a le strămuta pe calea prin legi hotărâtă şi prescrisă,
că altmintrelea nu mai suntem ţară constituţională şi ne facem
de mijloace reacţiunei şi absolutismului. Legând toate aceste la
inimile Dvoastre şi provocându-vă la ascultare în înţelesul legilor
către Ilustritatea Sa denumitul Căpitan suprem, nu e alt îndărăpt,
decât că după ce s’au citit înaltele ordinaţiuni despre denumirea
Ilustr. Sale Domnului Căpitan suprem să pue jurământul prescris.1)
          Jurământul lui Alexandru Bohăţel, Căpitan suprem al
          Districtului Năsăud, depus în ziua de 18 Iunie 1861
          în limba română
       Eu A. B., fiind prin Sacratissima Sa c. r. şi apostolică Ma-
iestate Francisc losif I. din graţia lui Dumnezeu împăratul Aus-
triei, Regele apostolic al Ungariei, Boemiei, Regele Lombardiei, Ve-
neţiei, Lodomeriei şi al Hirtei, Arhiducele Austriei, Marele Principe
al Transilvaniei şi Principe legitim al meu, — în urma recoman-
daţiunei excelsului guvern regesc-denumit de Căpitan suprem al
Districtului Năsăud, jur pe unu Dumnezeu viu şi etern, şi pe
credinţa mea cea dreaptă promit şi mă oblig, cumcă c. r. Măies-
tăţii Sale, Domnului şi Principelui meu legitim şi erezilor şi succe-
sorilor legitimi ai Măiestăţii Sale Principelui Transilvaniei, în tot
decursul vieţii mele voiu fi supus, credincios, drept, sincer şi as-
cultător, — constituţiunea şi legile ţerii le voi ţinea şi apăra, —
credinţa şi fidelitatea mea totdeauna le voi ţinea, a Maiestăţii Sale
vază, mărire şi bine, precum şi constituţiunea şi legile ţerii în tot
timpul şi între toate împrejurările a le susţinea şi a le înainta mă
voiu strădui, iar dauna după putere o voiu delătura şi împiedeca;
deci pe ori cine îl voiu 'simţi, că lucră în contra drepturilor stă-
pânirii sau sacratelor persoane ale Maiestăţilor Sale, în contra sis-
temei de stat a ţerii, a constituţiunei, legilor, sigurităţii şi liniştei * 10
                          >) Din Foaia p. minte, inimă şi literatură. Braşov, 1861 Nr. 26 p. 216.
                                                                                           10
patriei mele, precum şi în contra ordine! administrative constitu-
ţionale şi în contra autorităţii jurisdicţiunilor legitime machinează
ori întreprinde ceva, aicea nici într’un mod o voi retăce-o, nici o
voiu ţinea ascuns, ci de timpuriu o voi descoperi şi în tot modul
o voiu preveni; oficiul şi deregătoria mea după instrucţiunea dată
mie de către guvernul Maiestăţii Sale şi după legile ţerii o voiu
împlini credincios şi cu strădanie, şi voiu îngriji întru toate de
Districtul mie încredinţat, credincios şi strădalnic.
      De poruncile şi ordinaţiunile superinspecţionali ale excel-
sului regiu guvernu marelui acestui principat voiu fi ascultător, şi
toate acele voi împlini, care se cuvin şi sunt de lipsă, ca să le
împlinească un aploiat drept şi credincios al Maiestăţii Sale şi al
patriei. Şi precum acum nu sunt membru nici al unei societăţi
sau corporaţiuni secrete în imperiul c. r. al Maiestăţii Sale, ori în
ţeri din afară, aşa nici în viitor nu mă voi însoţi sub nici un
pretest ori faţa vre-unei societăţi ori corporaţiuni secrete.
      Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi să-mi dee mântuirea sufletului
meu!*)
      La aceasta formulă de jurământ adunarea generală (congrega-
ţiunea) nefăcând nici o observaţiune, Al. Bohăţel l’a depus în faţa
întregii adunări în limba română, după care adunarea a erupt în
nesfârşite aclamaţiuni şi vivate.                                     '
         Vorbirea (în româneşte) a Contelui Gabriel de Bethlen
         către noul Căpitan suprem, Alex. Bohăţel
            Uustrissime Domnule Căpitan suprem!
      dintre toate deregătoriile civile, afară de guvernatori, peste
toată îndoiala cel mai frumos post este postul unei căpetenii de
jurisdicţiune, şi aceasta mai ales în un stat constituţional e aceea
legătură, care pre înalta ocârmuire, — fie aceea ministeriu, con-
siliu locotenenţial sau guvern cu poporul districtului îl încopcie:
însă şi aceea ^e adevărat că pe cât de frumoasă este chemarea
unui şef districtual, tocma aşa grea e şi sarcina afacerilor sale,
fiindcă de multe ori se poate întâmpla, că dela locurile mai înalte
      !) Din Foaia p. minte inimă şi liter. 1861 Nr. 27 pg. 214 Gazeta Tran-
silvaniei 1861 Nr. 53—54.
                                                                                599
se pretinde ceva, ce în sfera de jos căşună opozitiune, precum
şi de altă parte câte odată de jos se pretinde ceva, ce Ia locurile
mai înalte produce neplăcere. Insă un şef conştiencios al unui
district, va şti totdeauna a se orienta, căci numai la aceea priveşte,
ce dispune legea şi ţine strâns de ea, şi atunci vin învinuirile de
sus sau de jos, liniştit le va şti acelea suferi, pentru că celui mai
aspru judecător, — conştiinţei sale, poate fără temere să-i caute
în faţă.
      Mie şi consoţului meu comisar mi-a devenit aceea fericire,
ca pe Ilustritatea Ta să te introduc în un aşa frumos post — fe*
ricire zic pentru aceea, căci ne-a învrednicit Dumnezeu a ajunge,
ca de nou pe câmpul constituţional să putem conlucra, — mai
încolo şi pentru aceea, pentrucă aceasta se înfiinţază aici în un
aşa loc, ai cărui locuitori drepturile constituţionale aşa zicând —
niciodată nu le-au esercitat«.*)
                      Răspunsul noului Căpitan suprem
                      Comisarului gubernial
      Ilustrissime Domnule Conte, Consilier şi Comisar gubernial!
      Jurământul pe care l’am depus în faţa ceriului, înaintea Ilustr.
şi Mag. Domniilor Voastre şi a întregei congregaţiuni, Vă poate
servi de adeverinţă, Vă poate servi de garanţie, că ţinându-mi
înaintea ochilor datoria către prea cara mea patrie, către sacra-
tissima c. r. apostolică Maiestate prea bunul nostru Principe, către
dulcea mea şi celelalte prea stimate surori naţiuni din cara patrie,
mă voi sili din toate puterile strâns păzind legile a face destul
chemării mele, care mi s’au făcut la propunerea guberniului prin
graţia Maiestăţii Sale.
      Critice sunt timpurile, grele şi mari datorinţe sunt puse pe
umerii mei, mare răspunzetate ieau asupra-mi faţă cu cara patrie,
faţă cu tronul, cu dulcea mea şi celelalte prea stimate naţiuni ale
dulcei patrii, grea mie-e[ starea, fcu atât mai grea, că eu neumblat
în administraţia publică, în celea mai critice timpuri dela coarnele
plugului sunt chemat a organiza un district, care până astăzi încă
nu a fost autonom, a introduce administraţiune constituţională
      !) Foaia p. m. i. lit. 1861. Nr. 27 p. 215.
                                                                                 10*
m '
între tin popor, care mai de mulţi secuii au fost eschis din con-
stituţiune, a conduce peste 50 mii — şi aşa a 20-a parte a locui-
torilor patriei, aşa a-i conduce, cât sâ fac destul dorinţelor din
patru părţi spe mine ţintite, să încunjur vătămarea dreptelor pre-
tensiuni ale vreunuia, ce se vede a fi de tot imposibil, luând în
consideraţiune frecările naţionale de astăzi, frecările în sus şi în
jos din toate părţile.
      Primi-i totuşi această însemnată stare, nu doară că mi-aş
preţui prea mult slabele mele puteri, ci cu speranţa, că prea sti-
maţii locuitorii acestui District, care mă onorară cu atâta încre-
dere şi alipire, mă vor sprijini în purtarea sarcinelor, aceea de
una parte, pentrucă fiind eu om deschis şi cu toate ocasiunile
declarându-mi simţemintele, care le am ca patriot şi ca român
sum convins şi despre aceea, că înalta ocârmuire, care din con-
gregaţiuni publice legiuite cunoscându-mi principiile a făcut pro-
punerea pentru acest însemnat post, acele le-au aprobat şi pe
mine m’au ales de un mijloc, de un ajutor spre introducerea ace-
lora în viaţă.
      Deci din nou Vă apromit, că ca patriot î-mi voiu ţinea înaintea
ochilor întru toate afacerile mele, fericirea patriei şi binele comun,
ca supus credincios al Maiestăţii Sale mă voi sili din toate puterile
a fi spre ajutor întru împlinirea ordinaţiunilor Maiestăţii Sale, ţin-
tătoare la fericirea credincioşilor săi supuşi, ca legătura întru
ocârmuire şi oq£rmuiţi i-mi voi ţinea de sfântă datorie toate justele
dorinţe ale poporului a le face ocârmuirei cunoscute, şi a esopera
împlinirea acelora, ca cap al acestui district voiu privighea, ca
fieşte căruia să i se îndestulească dreptatea după legi şi drepta
cumpănă a dreptăţii, faceţi secur despre aceasta pe Excel. r. Gu-
bern, ear Ilustr. şi Mag. Voastre, care a-ţi fost, ca naşi la intrarea
în viaţa constituţională a acestui District şi la primirea în ceata
celorlalte jurisdicţiuni autonomice ale patriei şi la introducerea
mea de cap nou al acestui nou district, Vă mulţămesc pentru
osteneală, rugându-Vă, că precum naşii cei sufleteşti îşi ţin de
datorie spirituală conducerea şi apărarea fiilor săi celor spirituali,
aşa şi voi să fiţi pe terenul constituţional conducătorii şi razimii
creaturilor voastre constituţionale, ca să puteţi fi făloşi de feţii
voştri, să fie bine văzută tinera soră de sororile cele mai bătrâne,
601
să fie numele vostru cu litere de aur scrise în analele acestui
nou District, să rămână în inimile locuitorilor acestui District
până la cea de pe urmă posteritate. Să trăiţi la mulţi ani!*1)
Urmară nenumărate aclamaţii.
                                              *
       După aceasta ţinu loan Florian, secretarul adunării, o vorbire
în numele grăniţerilor, către comisarii guverniali.
       A se vedea această vorbire la biografia lui I. Florian.
       După vorbirea de mulţumită a Iui loan Florian, comisarul
Bethlen recomandă — printr’o scurtă vorbire — adunării distric-
tuale liniştea, pacea şi ascultarea de legi, printr’o scurtă vorbire:
»llustrissime Domnule Comite (căpitan) suprem şi cinstită
adunare!
       Primiţi llustritatea Voastră sincera mea mulţumită pentru
zisele şi acum, înainte de ce m’aş dapărta de pe locul acesta,
îmi ieau îndrăzneală încă odată solemn a provoca onorata adunare
ca să nu se departe de pe câmpul legiuit şi constituţional, că
dacă noi însuşi vom vătăma constituţia nu vom putea pe drept
aştepta dela nimenea ca să se ţină de ea, şi noi însuşi ne vom
face vinovaţi dacă în urmă ne vom rămânea fără de constituţiune.
Un proverb vechiu zice: »quisque fortunae suae faber«. — să
apărăm dară constituţia noastră ca lumina ochilor noştri, ca nu
cumva următorii noştri să aibă drept de a ne învinovăţi. După
care recomandându-mă amoarei patriotice al Ilustrităţii Voastre şi
onoratei adunări din inimă zic: să trăiţi!** 2)
       După aceste cuvinte comisarii părăsiră adunarea cedând pre-
zidenţia Dlui Căpitan suprem.
                                              *
       Districtul se organizează acuma de Bohăţel şi de loan Florian,
numit notar (secretar) districtual, singurii oameni în acest moment
cu studii juridice universitare. De aceea Bohăţel îi scrise, la 1 Oc-
tomvrie 1861, şi lui Ioachim Mureşianu, la Pesta, să vină la Nă-
săud. Oficiile administrative mai merg, dar cu judecătoria stă mai
rău. Erau numai doi gimnazişti, iar ceialalţi numai absolvenţi de
şcoală primară. Câţiva mai buni cari ştiau şi nemţeşte, însă româ-
       1) Foaia p. m. i. lit. 1861. Nr. 27 p. 216.
       2) Foaia p. m. i. 1. 1861, Nr. 27, p. 216,
602
neşte mai puţin. Căpitanul n’ar voi să aducă funcţionari din alte
comitate şi în deosebi nu vrea neromâni.
       Bohăţel mai scrie undeva, că el însuşi face serviciul încă
onorar, concipiază corectează, lucrează ziua şi noaptea, bucuros,
scrie mai mult ca în toată viaţa sa de până acuma, numai să
poată încâtva ţinea sus onoarea districtului şi în el a Naţiunei.
                                           *
       In anul 1867, când s’a făcut dualismul în Austro-Ungaria,
prin care popoarele din acest imperiu au fost aservite arbitrului
Nemţilor şi Maghiarilor şi astfel a apărut un nou şi mare duşman
şi al Românilor, prin urmare şi al grăniţerilor năsăudeni, D-rul
Iosif Gali, român din judeţul Clujului, era funcţionar la cancelaria
aulică transilvană din Viena, ear mai târziu judecător la Curtea
de Casaţie din Budapesta, apoi dela 1881 deputat şi în urmă
membru al Camerii »magnaţilor« (senat). El a fost de mare folos
naţiei româneşti, din funcţiunile ce le-a avut şi asemenea şi pentru
chestiunile grăniţereşti. Extragem dintr’o scrisoare a lui, dela 28 Fe-
bruarie 1867, către Alex. Bohăţel, căpitanul suprem al Năsăudului,
câteva rânduri de interes pentru noi. Gali scrie, între altele, urmă-
toarele :
       »Faţă cu evenimentele cele mari politice pierde omul cau-
zele mai mărunţele... pe cât e existenţa naţională ameninţată; şi
cred că şi pe acolo, tot aşa ca şi pe aici, cu cugeturi grele, cu
combinaţiuni peste combinaţiuni asupra acţiunei politice, se va
scula şi culca tot Românul bun. Ce e de făcut ca să nu ne în-
groape torentul ? ne întrebăm şi noi aici în toată ziua. Unde sunt
bravele regimente române dela 1848, cari să iea iniţiativa? Unde
e duhul şi coînţelegerea bărbaţilor noştri ca la Mai 1848? se în-
treabă cu jale fiecare. Tristă icoană de discordie ne dau jurnalele
din ţară, triste semne de demoralizaţiune politică, cei din Princi-
pate cu eternele lor revoltări. Trist prospect, înţelepciunea şi pre-
cugetarea cu care începea se reconstituii Maghiarii, şi absoluta
tăcere, nemişcare a Românilor noştri transilvăneni atunci când
li-se răpi cel mai scump odor: autonomia ţerii; când li-se trase
de sub picioare unica bază sigură de reorganizare naţională, şi
sunt aruncaţi jertfă maghiarismului! Oare să nu mai aibă nime
< «
603
suflet pentru binele naţiunei? Să nu se mai afle între Românii
Transilvaniei un al doilea Bărnuţ şi lancu?
      Noi pe aici vedem cu fiori apropiindu-se 10 Martie, când
să-şi întindă ministerul maghiar ghiarele peste biata noastră patrie,
fără ca Românii ardeleni să dea cel mai mic semn de viată, să pro-
testeze în contra acestei călcări de legi; atunci" când toate po-
poarele imperiului se mişcă, când puterile regimului frânte nu sunt
în stare, n’au curajul a împiedeca atare manifestaţiune; atunci
când aici în cercurile cele mai înalte sunt atât de spăimântaţi
de se tem de toată umbra ce se mişcă, şi prin mişcarea noastră
combinată cu mişcarea Croaţilor, Boemilor, cu un cuvânt al Sla-
vilor în contra dualismului, am putea să i frângem gâtul aranja-
mentului maghiar, până n’a ajuns a ne încătuşa iară cât să nu ne
putem mişca...
      Unica speranţă ne mai e Districtul Năsăudului. Combina-
ţiunea general aprobată merge într’acolo, că Năsăudenii, sau în
adunare districtuală, sau — dacă nu se va putea aceasta, altcum,
să protesteze în contra nelegiuitei desfiinţări a autonomiei tran-
silvane şi (a) supunerii sub ministerul maghiar. Să declare — ca
şi în 14 Septemvrie 1848,1) că nu se vor supune ministerului ma-
ghiar, nefiind Ardealul ţară maghiară, ci numai unui minister din
Viena; că dieta (ardeleană) din 1863—64 nefiind legal desfiinţată,
există, şi să se concheme spre a alege deputaţi Ia senatul imperial,
având noi relaţiunile noastre regulate faţă cu imperiul. Lângă
acest protest să se alăture apoi toate comunele române din Tran-
silvania şi corporaţiunile române, prin adrese îndreptate cătră
Năsăudeni sau tron; şi în acest chip s’ar manifesta în mod legal
voinţa tuturor Românilor din Ardeal spre a ne salva barem în-
câtva onoarea politică.
      După aceste ar mai trebui să urmeze din alte părţi ceva şi
mai puternic, cam â la Blaj 1848. Insă deocamdată protestul ar
fi de lipsă neîncunjurat, şi încă cât de curând, aşa cât să se fi-
neze toată demonstraţia încă înainte de 10 Martie, putându-se
pune acum mai uşor în scenă.
      >) Orăniţerii năsăudeni d’impreună cu regimentul românesc din Năsăud,
într’o mare adunare, dela 13 şi 14 Septembrie 1848, declară că rup orice contact
cu guvernul maghiar din B. Pesta şi protestează în contra Unirei Ardealului cu
Ţara Ungurească, cer revocarea ei,
604
      La Năsăudeni privim cu toţii ca la unica speranţă, şi am
luat asupra-mi a te încunoştinţa despre aceasta; pentrucă suntem
de aceea convingere, că aflând de bună idea aceasta, din cunos-
cutul zel ce l’ai desvoltat până acum în cauzele naţionale, vei face
paşi energici spre a scoate lucrul la cale, ce pe lângă populari-
tatea-ţi cunoscută nimănui altuia nu-i poate succede în atare mă-
sură. Iar pe mine să mă excuzi dacă am luat asupra-mi a te agrăi
într’o cauză atât de confidenţială, bazându-mă pe cunoştinţa noas-
tră de până acum şi oferindu-mă la contraservicii orişicând vei
pofti*. Semnat Dr. Gali.1).
      Anul 1870 a fost pentru Năsăud un nou moment însemnat.
In vara acestui an s’a ţinut aci adunarea generală a Asociaţiunei
transilvane (Astra), cu un fast deosebit.
      S’au întrunit la Năsăud nu numai fruntaşii români ardeleni,
ci au participat şi mulţi fruntaşi maramureşeni şi bucovineni, fă-
cându-se o frumoasă înfrăţire între Românii acestor provincii ro-
mâneşti. Neuitate au rămas zilele aceste petrecute în capitala gră-
niţerismului nasăudean.
      Cu această ocaziune Alexandru Bohăţel a rostit o foarte înăl-
ţătoare vorbire de bun venit, exprimând »simţemintele de bucurie,
ce ne-au vibrat inimile tuturor locuitorilor acestui District, că
suntem fericiţi, a Vă saluta în mijlocul nostru«... «ca fraţi de un
sânge şi o limbă, spre a ne vedea unii pe alţii, spre a strânge cu
noi mâna de frăţinătate, ne este îndoită bucuria ştiindu-vă uniţi
într’n scop sublim, sfânt şi vital, şi văzându-vă concurşi aici din
toate părţile monarhiei locuite de Români, spre înaintarea acelui
scop: «înaintarea literaturei române şi a culturei poporului român*.
      După ce aruncă o privire asupra tristei stări a trecutulu'
naţiei româneşti şi a situaţiei de astăzi şi arătând scopurile «Aso-
ciaţiunei* şi ceeace au făcut grăniţerii năsăudeni pentru cultura
neamului prin şcoalele sale, adaugă «că s’au năzuit atât singura-
ticii locuitori, cât şi, comunele acestui district ca persoane mo-
rale a-şi documenta după putinţă simţul său şi apreţierea sa faţă
cu scopul, faţă cu asociaţiunea întreagă, şi prin aceea şi cătră prea
stimaţii membrii ai asociaţiunei, emulând între sine de a se face
       *) Din Arhiva Someşană Nr. 8, 1928 pag.112/115.
tC5
parte membrii fundatori, parte membrii ordinari ai Asociaţiunei
pe viaţă... dela cari au încurs peste tot suma totală de 5470 flo-
rini, cari depunându-i pe masa Onoratului comitet, rog totdeodată
Onorată adunare să-i primească de membrii fundatori şi respec-
tive membrii ordinari*...1)
       «Adunarea generală a Asociaţiunii transilvane ţinută în zi-
lele de 8—10 August 1870 în Năsăud a rămas memorabilă pentru
faptul că la aceea s’au înscris 44 comune şi mai mulţi fruntaşi
din districtul Năsăudului ca membrii fundatori şi ordinari cu taxa
de 100 florini şi s’a încassat suma considerabilă de fl. 5470. O
sumă mai mare ca taxe decât în 1870/71 n’a întrat la Asociaţiune
dela înfiinţare până în anul 1907«.* 2)
                                              *
       Dar situaţia politică a Românilor ardeleni s’a schimbat an
de an în rău. Spiritul intolerant şi duşmănos al guvernelor ma-
ghiare în contra Românilor a crescut mereu. In 1876 în ajunul
«Războiului independenţei României«, districtul Năsăudului pri-
meşte lovitura de mult pregătită de duşmanul secular, prin anexa-
rea la districtul săsesc al Bistriţei, spre a paraliza şi a distrunge
puternicul avânt românesc ce luaseră grăniţerii.
       începură apoi lupte energice ale Partidului naţional român
contra politicii de maghiarizare, urmară procesul Memorandului,
cu condamnările membrilor comitetului acelui Partid, şi a nenu-
măratelor procese de presa, între cari şi alor doi viguroşi tineri
din graniţa Năsăudului: Cornel Pop Păcurar, redactor la «Tribuna*
şi Popa loan Macavei din Năsăud, osândiţi la temniţă.
       Toate aceste fărădelegi ale guvernelor maghiare au înrăutăţit
situaţia Românilor şi au dovedit, că Ungurii au rămas aceiaşi in-
toleranţi ca şi înainte de 1848.
       După 20 de ani dela anexarea la Bistriţa săsască, în anul
1906, se deschidea la Bucureşti, cu fastul cuvenit, «Expoziţia ge-
nerală română«, şi la care şi Ungaria îşi deschidea Pavilionul ei,
— după intervenţiile ei upe lângă guvernul român, — lucru ce
părea o oarecare bunăvoinţă cătră naţia românească.
      1)       Extras din cuvântarea 1. Alexandru Bohăţel publicată în rev. »Tran-
silvania«, Sibiu 1870, Nr. 20.
      2) «Transilvania», Sibiu 1911. Nr. 4 jubilar 1961—1911, pag. 396.
606
       In aceleaşi momente însă se instala la Bistriţă un nou co-
mite maghiar: Lazar Arpad.
       Iată cum răspundea (în ungureşte) acest comite al comita-
tului Bistriţă-Năsăud, la cuvântul de salut al protonotarului Dr.
Leon Scridon senior.
       Reproducem numai partea caracteristică a vorbirii comitelui
ungur:
       »In politică sunt aderent al partidului constituţional aflător
pe baza dela 1867, pentrucă convingerea mea adâncă este, că
binele patriei noastre maghiare îl putem promova mai cu spor,
dacă facem politică corespunzătoare puterilor noastre.
       Faţă cu cetăţenii de limbă străină aduc bunăvoinţă nepreo-
cupată şi bunăvoinţă nepreocupată aştept şi din partea lor.
       Eu vreau politică maghiară, politică maghiară în sensul că
pretind recunoaşterea necondiţionată a unităţii statului maghiar, a
ideii de stat maghiar. Chiar de aceea faţă cu tendinţele de des-
facere a organizaţiei noastre de stat doresc să aplic puterea fără
de cruţare, asprimea neîndurată a legii.
       Noi nu vrem să transformăm toate naţionalităţile în unguri
ca noi, dar în inimă, în sentiment aşa vrem să le facem. Bucuria
noastră să fie şi bucuria lor, durerea noastră să fie şi durerea lor.
       Limba lor le-o apără autonomia bisericească, şcolară şi o
apără sanctuarul familiar, dar de altă parte însuşirea limbei sta-
tului maghiar o pretinde interesul lor bine priceput, o pretinde
supremaţia statului maghiar.
       In chestiuni personale voiu avea de cinosură că nu protecţia,
ci patriotismul probat, caracterul curat, talentul, hărnicia, să asi-
gure înaintarea...® *)
       Acest comite era urmaşul demnilor comiţi: baronul Deside-
riu Banfjy şi a contelui Paul Bethlen — cei »cu sentimente pu-
ternice constituţionale®,
       In anul 1907 Guvernul unguresc avea în proect — în ve-
derea nouii arondări a comitatelor — să unească comitatul Bis-
triţa-Nâsăud cu comitatul Solnoc-Dobâca, cu reşedinţa la Dej,2)
lucru ce însă nu s’a înfăptuit.
      ') «Revista Bistriţei® 1906 Nr. 19.
      a) «Revista Bistriţei® 1906/1907 Nr. 52,
607
      Lupta Maghiarilor de distrugere a Românismului creşte me-
reu dusă de bolnăvicioasa grandomanie şi de intoleranţa lor. Ce
deosebire între dreapta şi înţeleaptă conducere din vechiul Dis-
trict autonom a Năsăudului şi cea şovinistă urmărită apoi în Co-
mitatul Bistriţa-Năsăud.
                               *
      Actele şi faptele naţionale a frumoasei figuri a lui Al. Bohaţel
îi asigură o amintire vecinică în istoria ţinutului năsăudean.
1
]
               loan Florian Câmpianu
                              1829—1894
                               Sunt visuri frumoase, cari poartă în
                             insăşi armonia plăzmuirii lor legile în
                             virtutea cărora trebue să se realizeze.
                                                                  Vlahuţă
     Un alt distins fruntaş al grăniţerilor năsăudeni a fost loan
Floriani), fiu de preot gr.-cat., născut la 25 Septemvrie c. v. 1829,
în comuna Şoimuş (jud. Năsăud).     j           ^
     Liceul l’a făcut la Blaj, termmându-l în anul 1852, deodată
cu loachim Mureşianu. Apoi s’a înscris la Academia de drepturi
     ') Biografia lui Florian s’a făcut după actele păstrate în arhiva «Mu-
zeului năsăudean« şi alte izvoare contimporane.
t
din Sibîîu, urmând cursurile în anii 1852—53 până în 1854—55,
pe care le-a terminat clasificat »majorem primam* (conform di-
plomei de absolvire dela 28 Iulie 1855), Şi la Academie a fost
coleg de studii cu loachim Mureşianu şi ambii stipendişti »sim-
bolici* ai fondurilor grănitereşti.1)
      Dintr’un act dela 25 Septemvrie 1855 rezultă că Florian a
fost admis de Ministerul de justiţie la «practica juridică«, fără a
depune «examenul teoretic de stat« — se pare că în urma bunei
clasificaşi obţinută dela Academie.
      La 29 Septemvrie 1855 Florian a depus prescrisul: »Ver-
schwiegenheits-Gelobniss«.
      La 9 Ianuarie 1856 fu numit de Ministerul Justiţiei «auscul-
tant«, cu leafă de 300 florini v. a. anual, depunând jurământul
prescris la Preşedintele «Oberlandesgerichtes fur Siebenburgen* la
11 Ianuarie, iar la 31 Octomvrie a. a. fu trimis la Făgăraş ca
«auscultant*, la oficiul cercual de acolo.
      La 24 August 1857, în urma examenului oral şi scriptic,
depus cu bun succes a fost declarat de »Oberlandesgericht«-ul
din Sibiiu capabil de a exercita funcţia de judecător (Richter) şi
liber a depune jurământul, dovedind că a împlinit vârsta de 24 ani.
      La 5 Septemvrie 1857 auscultantul Florian fu numit adjunct
judecătoresc provisor pentru Ardeal.
      Până la anul 1861 — când se introdusese noua constituţie
în Principatul Ardealului — lucrurile mergeau tot cam pe nemţie.
      La înfiinţarea noului District românesc autonom al Năsău-
dului fu chemat şi Florian să ocupe o funcţie în Năsăud.
      La şedinţa inaugurării noului District şi a instalării noului
şef, al căpitanului suprem (prefectului) Alexandru Bohăţel, (la Con-
gregaţia dela 18 şi 19 Iunie 1861), loan Florian a funcţionat ca
notar (secretar) şi a salutat într’o frumoasă cuvântare (pe care o
reproducem mai jos) pe comisarii guvernului exprimând Majestăţii
Sale împăratului şi Mare principe al Transilvaniei, sentimentele de
      ') loan Florian şi loachim Mureşianu au fost trecuţi pe lista primilor
stipendiaţi ai fondurilor grăniţereşti (1852)-, pe când erau la Academia de
drepturi din Sibiiu, — căci grăniţerii voiau să pregătească câţiva jurişti pentru
a le fi de folos în viaţa publică românească, care începea a se desvolta după
revoluţie. Dar fiscul nu le permitea. De aceea am întrebuinţat numirea de
«simbolici*.
bucurie şi de recunoştinţă ale grăniţerilor năsăudeni pentru în*
fiinţarea districtului românesc grăniţeresc al Nâsăudului şi apoi
citi decretul guvernului, prin care se comunica numirea lui Alex.
Bohăţel de căpitan suprem al Districtului, după cum l’a cerut
grăniţerii. După aceasta Căpitanul a depus în plină adunare jură-
mântul, în limba românească.1)
       Vorbirea sa Florian o expuse în cuvinte rari şi cu ton apăsat,
arătând mai întâi luptele grăniţerilor purtate de dânşii, prin Vasile
Naşcu, până când s’a numit bărbatul dorit de grăniteri în per-
soana lui Bohăţel.
       Florian fu numit primnotar al Districtului Năsăud, funcţionă
apoi şi ca fiscal şi primprocuror în timpul anilor 1862—1869.
       In 1864 fu ales şi ca deputat, împreună cu Ioachim Mure-
1 şianu, în dieta ardeleană dela Sibiiu, în însufleţită epocă constitu-
ţională dintre anii 1861—1865, când Ţinutul Năsăudului putu în
fine să fie şi el administrat pentru prima dată de Români.
       In tot timpul cât a stat în Năsăud a fost membru în comi-
tetul fondurilor grăniţereşti şi în mai multe rânduri preşedinte al
comisiei administratoare ale acelor fonduri, desvoltând o activitate
rodnică şi dovedind mult interes pentru cauzele şcolare ale ţinu-
tului năsăudean.* 2)
       In 1871 Preşedinte al Tribunalului din Năsăud până la 1875,
în ajunul desfiinţării Districtului românesc al Năsăudului, respec-
tive al anexării lui la districtul săsesc al Bistriţii, când urmă şi
mutarea tribunalului din Năsăud la Bistriţă, care deveni acuma
capitala noului comitat numit Bistriţa-Năsăud, şi prin care guvernul
unguresc a intenţionat paralizarea influenţii româneşti şi a ridicării
neamului românesc în acest ţinut.
       Florian trebui să cadă jertfă şi el, căci Ungurii intoleranţi,
ca în totdeauna, nu voiau frăţietate sinceră şi adevărată în viaţa
constituţională a statului cu Românii, şi înlăturară şi pe acest pre-
şedinte de tribunal, unic român, şi-l mutară, tot ca preşedinte, în
oraşul secuiesc Odorheiu (Szekelyudvarhely), ca să-l izoleze acolo
între Secui şi să-l facă1 imposibil pentru Români.            11
        >) Jurământul a se vedea în biografia lui Alex. Bohăţel.
       2) »Arhiva Someşană« Nr. 8, 1928, pag. 108.
                             Vorbirea lui loati Florîan
ţinută către comisarii guvernului în şedinţa festivă a inaugurării noului
District autonom românesc al Năsăudului (Congregaţia) dela 18 Iunie
1861 şi a instalării noului Căpitan suprem (prefect) Alexandru Bohăţel1)
       »Prea străluciţi Domni Comisari regeşti! Majestatea Sa c. r.
apostolică, Regele Ungariei şi Marele Principe al Transilvaniei s’a
îndurat prin prea graţiosul autograf din 24 Martie a. c., în urma
fierbintei noastre rugări, părinţeşte a statori, ca din teritoriul fos-
tului Regiment al II-lea de graniţă român să se formeze un district
autonom asemenea districtului Făgăraşului.
       Bucuria care a cuprins inima fiecărui individ, născut şi lo-
cuitor pe teritoriul acestui district, numai de ştirea aceasta, cu
toate că limba maicei mele este destul de avută în cuvinte, totuşi
cu cuvinte nu o pot descrie, fără cu o vorbă Vă asigur, că cu
toţii am vărsat lacrimi de bucurie, auzind numai de aceea înaltă
hotărîre a Maiestăţii Sale.
       De atuncea trecură mai două luni şi acea înaltă hotărîre pe
lângă toate rugările noastre nu se ducea în deplinire, nu voia
a se preface în trup, însă când ne apropiaserăm mai de despera-
ţiune, când era mai să se rupă şi cel din urmă fir al speranţei
noastre, ne sosi a doua ştire, tot aşa de îmbucurătoare, că adică
Maiestatea Sa se îndură a denumi de cap al acestui nou district
pe llustritatea Sa Domnul Alexadru Bohăţel, carele dovedind prin
faptă de nenumărate ori un caracter de bărbat tocma precum ne
trebue nouă, este singurul bărbat al dorinţelor noastre şi care
singur ne poate stâmpăra setea de viaţa libertăţii constituţionale,
de care am fost lipsiţi de mai mulţi secuii.
       Acestea toate însă fiind încă numai pe hârtie nu ne vindecă
ranele noastre de ajuns, gemând noi încă până astăzi sub cătu-
şele absolutismului.
       Ilustrităţile Voastre sunteţi acei bărbaţi mari ai înaltului gu-
vern constituţional al patriei, care cu voia mai înaltă aţi venit să
ne smulgeţi din mâna absolutismului şi să ne puneţi în acel loc,
unde se cuvine oamenilor liberi, L voi sunteţi aceia — vorbind
curat româneşte — cari astăzi ne-aţi deschis uşile libertăţei con-
       ’) Din »Foaia pentru mînte, inimă şi literatură», Braşov, Anul 1861
Nr. 27 pag. 216 seq.
stituţionale, punându-ne în frunte de conducător pe bărbatul do-
ririlor noastre în persoana Ilustrităţei Sale D. Alexandru Bohăţel,
pe care-1 doriam.
       Deci dară eu mă ridic în numele poporului întreg din acest
district şi lăcrâmindu-mi ochii de bucurie, Vă mulţumesc, că aţi
dus acest act sfânt în deplinire, ce nu V’au costat puţină oste-
neală. Insă o mulţămită în vorbe aşa simple nu se uneşte şi nu
stă în proporţiune cu actul acest sfânt, care Păţi împlinit astăzi;
dar noi neavând alte daruri, cari nici că Vă trebue, cel mai mare
dar care Vi-1 putem da, este că strălucitele voastre nume nobile,
le vom pune în fruntea şi le vom păstra în etern în istoria acestui
district.
       Deci Vă rog, în numele întregului popor al Districtului
acestuia, spuneţi Maiestăţii Sale fierbintea noastră mulţămită pentru
acest înalt act, — spuneţi mulţămită noastră înaltei cancelarii
aulice şi pe urmă înaltului guvern constituţional al iubitei noastre
patrii.
       Spuneţi, că aici aţi aflat un popor matur şi pacinic, — spuneţi,
că deşi poporul acesta stătu mai un secul întreg sub absolutismul
militar, totuşi el ştie ce este libertatea constituţională şi va şti trăi
între barierile constituţiunei, cât celorlalţi fraţi vecini le va fi fală
de vecinii lor.
       In urmă cea mai fierbinte rugare a noastră ca Români, către
voi, ca membrii străluciţi ai glorioasei naţiuni magiare, este, că
voi mergând acasă, să spuneţi, sororei naţiuni magiare, că noi
astăzi sub conducerea voastră ne-am constituit şi ne-am pus pe
terenul constituţional şi ca Români liberi azi începem a ne mişca
între barierele libertăţii constituţionale. Spuneţi sororei noastre
naţiuni magiare, că noi ca Români liberi constituţionali, ca o
parte esenţia|ă a naţiunei române o salutăm şi azi îi întindem
mâna de frăţietate sinceră şi adevărată, poftind totodată ca sora
naţiune magiară să-ne întindă mâna frăţască, căci numai dacă vom
da mâna în sinceritate şi fără cugete rezervate, vom putea fi siguri
de terenul constituţional şi numai aşa vom putea propăşi spre
ajungerea scopului comun. Spuneţi fraţilor magiari că noi numai
ca Români, având naţionalitatea şi limba asigurată şi egal îndrep-
tăţită, voim a trăi în viaţa constituţională, însă avându-le aceastea,
                                                                                      6lâ
noi vom fi cel mai tare şi mai sigur mur în contra colosului
nordic, în contra oricărui inimic al patriei, al egalităţii şi al liber-
tăţii constituţionale cărora noi astăzi le jurăm credinţă istorică.
      Aşa spuneţi, să ştie fraţii magiari, că acestea ne sunt nouă
de azi în colo cele mai sfinte odoare, de cari noi credincioşii pă-
mântului, vii nu ne vom abate, ci precum mână în mână cu voi,
în toate timpurile am ştiut da piept cu inimicul patriei şi al tro-
nului şi a repurta cununi de glorie pe câmpul luptei, aşa şi odoa-
rele aceste sfinte, de cari noi astăzi începem a ne îndulci, le vom
şti apăra. Pentru aceea fraţii magiari să considere bine numerosi-
tatea şi puterea de viaţă a naţiunei române şi văzând, că unii fără
alţii nu putem fi fericiţi, să conlucrăm cu toţii spre delăturarea
neînţelegerii, care poate prinde rădăcini între noi.
      Acuma mă pun în fruntea capetelor acestor cărunte, cari ase-
menea arborilor înfloriţi primăvara, cu capetele lor cele cărunte
îmfrumseţează această numeroasă adunare şi provocat de aceşti
cărunţi (vechii grăniţeri) Vă rog în numele lor, ca să le fiţi şi lor
soli; să le fiţi soli către fraţii lor de luptă, către capetele cele că-
runte ale nobilei naţiuni secue. Numai această nobilă naţiune se
mai poate bucura de atari flori albe în adunările sale.
      Spuneţi dar fraţilor Secui, (foşti şi ei grăniţeri), că noi azi
am păşit peste pragul acela, care ne despărţia de celelalte surori
naţiuni ale patriei, azi am făcut pasul acela, pe care de sute de
ani l’am aflat, azi e ziua în care capetele aceaste cărunte, cu ochii
lăcrimând de bucurie îşi ridică mâinile către cer şi îmbrăţişând li-
bertatea constituţională, din piepturile lor cele străpunse de baio-
nete, cari se ridica în contra patriei şi a monarhului său, striga:
»Acuma liberează Doamne pe şerbul tău în pace...« etc.
      Deci dar, stând pe terenul constituţional întindem mâna fra-
ţilor Secui, fraţilor de lupte, şi îmbrăţişându-i îi sărutăm şi le zi-
cem, că precum noi în bătăliile în contra inimicilor patriei şi a
monarhului, ca fraţi de o mamă, am pus umăr la umăr şi scăldând
câmpurile bătăliei cu sângele nostru, unindu-ne puterile am ştiut
insufla respect şi Francului, acuma când avem de a ne lupta pen-
tru dreptul nostru să nu ne dăm mâna?
                   Fraţilor Secui! de am fost egali înaintea tunurilor, vrem a fi
                   şi acuma egali. Până acuma stăm încă toţi pe acelaş teren, să nu
                                                                                        11
  lăsăm să slăbească vreunul dintre noi şi să nu detragem nici unuia,
  nici batâr cât un grăunte de muştar din aceea ce i se cuvine,
  stând pe terenul constituţional, căci dauna urmărilor toţi vom su-
  feri, — azi suntem patru fraţi, să folosim egal ereditatea strămo-
  şască, să nu avem lipsă de judecător, că vom păţi ca cei cu nuca.
  încă odată Vă provoc fraţilor Secui! Precum ne-am sprijinit unii
  pe alţii în câmpul luptei, aşa să ne sprijinim pe terenul constitu-
  ţional în susţinerea drepturilor.
        Acuma încă odată mă întorc către voi, prea nobili şi prea
  străluciţi bărbaţi, şi de nou mulţumindu-Vă pentru împlinirea acestui
  act sfânt şi pentru simpatia arătată astăzi către naţiunea şi limba
  română».
                                          *
        Un act din cele mai importante ale reprezentanţilor grăniţe-
  rilor năsăudeni este aşa numitul Instrument fundaţbnal pentru in-
  stitutele de învăţământ şi educaţiune din Districtul Năsăudului
  compus în anul 1865 şi semnat de Comitetul fondurilor şcolas-
  tice grăniţereşti, constătător din 46 reprezentanţi ai grăniţerilor.
        Acest «Instrument fundaţional» este actul de bază a institu-
  ţiilor năsăudene şi a fost redactat de Ioan Florian, însărcinat de
  comitet.
        Pentru a cunoaşte acest act facem în următoarele rânduri
  un scurt resumat.
                           Instrumentul fundaţional
        Cele 44 comune politice, cari au compus altădată — dela
  1762—1851 — Regimentul al II-lea român de graniţă şi deci erau
  un corp moral şi o jurisdicţiune grăniţerească militară, şi-au for-
  mat — încă în timpul acela două fonduri: a) fondul de montur şj
  b)  fondul de provente, administrate de autorităţile militare. Când
  Regimentul s’a desfiinţat, în 1851, fondul proventelor a trecut —
  provizor — în administraţia financiară a ţării, până la o hotărîre
  mai târzie, iar fondul de montur^ a fost declarat imediat de împă-
  ratul de proprietate cumulativă a celor 44 de comune foste gră-
  niţere.
        Reprezentanţii grăniţerilor, în marile lor adunări dela 13 Martie
  şi 1 August 1851 au hotărît: »ca acel fond (de montur) să nu
615
se împartă între proprietarii grăniţeri, ci să rămână în întregitatea
lui, iar din venitele lui să se ajutoreze fiii foştilor grăniţeri la in-
stituţii mai înalte de învăţământ«.
       Au urmat însă multe lupte pentru trecerea şi a fondului pro-
ventelor în posesiunea adevăraţilor proprietari, adică a grăniţerilor,
cari au durat încă ani de zile.
       Când în fine totul a ajuns în mânile grăniţerilor, Comitetul
fondurilor grăniţereşti în marea adunare dela 18 August 1865 a
luat o hotărîre sau a făcut o învoire un legământ al tuturor co-
munelor ce se cuprinde în importantul act numit: «Instrument
fundaţional pentru institutele de învăţământ şi educaţiune din Dis-
trictul Năsăudului'i. In acestea se arată, că reprezentanţii comunelor
din fostul Regiment al II-lea acum cuprinse în Districtul autonom
al Năsăudului deliberând şi înţelegându-se la olaltă şi ajunşi la
convicţiunea deplină: că recunoştinţa este o mărgea din cele mai
preţioase în şirul virtuţilor omeneşti; că darurile de cari s’au îm-
părtăşit de către Augusta Casă Domnitoare a Austriei, şi în zi-
lele mai de aproape de către Aug. împărat Francisc Iosif I şi de
cătră înălţimea Sa Archiducele Rainer sunt nepreţuivere, că monu-
mentul cel mai apt pentru acest scop măreţ va fi, dacă aici în
Năsăud se va ridica un templu pentru muse, şi pentru creşterea
tinerimei; şi dupăce aceleaşi comune, din experienţa de toate zi-
lele, au priceput: că nimica nu poate fi pe această lume lui Dum-
nezeu mai plăcut şi oamenilor mai folositor, decât desvoltarea
inimei omeneşti, şi că aceasta numai prin institute de învăţământ
se poate efectui, noi mandatarii legitimi şi trimişi în specie în
cauza prezentă, am statorit şi încheiat cu putere pentru fiecare
comună şi pentru fiecare membru din comune împrumut obligator
şi nestrămutaver următoarele:
       I.       Fondul numit al proventelor, şi al monturului străpunâdu-se
nouă, ca ale noastre în proprietate şi posesiune, să nu se împartă
între proprietarele comune, ci să rămână aşa la olaltă şi să for-
meze un întreg nedespărţiver al comunelor proprietare, precum a fost
în timpul regimentului şi fiecare comună să aibă la totul acesta
numai o parte ideală inescindibilă.
       II.       Fondul monturului, ca proprietate al celor 44 comune,
fiind menit pentru stipendii, de acum înainte să aibe numirea de:
                                                                                           11*
m
»Fondul de stipendii«; — iar fondul numit al proventelor, având
noi de cuget a-1 consacra cu totul pentru şcoale, de acum încolo
să se numească: »Fondul scolastic«.
       III.      Toate izvoarele fondurilor acestora de stipendii şi şco-
lastice, precum sunt: regaliile, adică dreptul de cârciumărit dim-
preună cu cârciumăritul aşa numit de trei luni de toamnă, — apoi
munţii şi pădurile, cari şi până acuma au fost destinate esclusiv
spre sporirea acestor fonduri, şi apoi oricari alte isvoare, cari s’ar
mai deschide din acestea, precum mori de tot soiul, maşine,
fabrici, plutărit etc., şi iarăşi ce s’ar mai cumpăra sau dona pentru
aceste fonduri, şi scopul lor, să se comaseze aşa, ca acele să
formeze un complex de bunuri ale foastelor comune grăniţere şi
să aibă numirea de munţi, etc., ai fondului respectiv, scolastic sau
de stipendii.
       Complexul acesta de bunuri să se conscrie într’un instru-
ment, care să fie ratificat şi legalizat prin jurisdicţiunile politice
astfel ca să servească ca document deplin al dreptului de pro-
prietate al numitelor fonduri fată cu oricine.
       IV.       întreg complexul acesta de bunuri să se administreze la
olaltă în comun prin comitetul grăniţeresc, ce a stat şi până acuma
dela desfiinţarea regimentului, şi prin amploiaţi economici aleşi de
acest (comitet) prin absoluta majoritate a voturilor, nici decum
însă prin aclamaţiune. Comitetul va administra independente, însă
fără a se depărta de punctele protocolului acestuia. Despre aceasta
va veghia oficiul politic districtual (adică prefectura azi) din Nă-
săud, dimpreună cu consistorul episcopului diecesan (din Gherla,
azi Cluj); cari amândoi vor avea suprainspecţiunea peste numi-
tele fonduri şi administrarea lor. Se vor compune statute, de cari
se vor ţine strict, amploiaţii.
       V. Din interesele şi venitele fondului de stipendii se vor
forma stipendii amăsurate împrejurărilor pentru fiii celor 44 co-
mune grăniţereşti, conform statutelor acestui fond, care fixază nu-
mărul şi mărimea stipendiilor, precum şi ramurile de ştiinţe şi arte
pentru cari şi unde să se dea.'
       Pentru ca la stipendii să fie în totdeauna petiţionari din fiii
foştilor grăniţeri, comitetul fondurilor va căuta după talente emi-
nente nu numai între şcolari, ci şi între cei cari nu umblă la şcoală
617
şi aflând talente pentru orice ram de ştiinţă sau arte sunt a se
considera cu preferinţă fără respect personal, familiar sau mate-
rial şi cel puţin a treia parte din stipendii sunt de întrebuinţat
spre a se ridica între români clasa cetăţănească, adică: spre îm-
brăţişarea, lăţirea şi consolidarea meseriilor de tot soiul.
      Stipendiile se vor împărţi celor mai demni numai în urma
unui concurs publicat.
      VI.       Fondul proventelor numit acuma scolastic, să se între-
buinţeze singur numai pentru scopuri scolastice şi anume:
      1.       Să se susţină şi pe viitor cele cinci şcoale triviale (de
trei ani) din Monor, Borgo-Prund, Sângeorz, Telciu şi Zagra —
organizându-se după cerinţele de azi şi îmbunătăţindu-se salariile
învăţătorilor.
      2.       Şcoala normală (primară) de patru clase din Năsăud să
se organizeze după cele mai nouă planuri de învăţământ şi sa-
lariile să se îmbunătăţească.
      3.       Pe lângă aceasta să se adaugă o şcoală mai înaltă de fe-
tiţe, în care pe lângă învăţăturile şcolastice din asemenea şcoli
din patrie, dorim să se exercite cu cea mai mare diligenţă deprin-
derea fetiţelor la curăţenie, gătirea mâncărilor, lucrul manual de
tot soiul şi grădinăritul.
      4.       In Năsăud, — fost în timpul milităriei grăniţere, şi astăzi
este centrul şi reşedinţa oficiului suprem politic al acestui district,
— să se fondeze şi ridice un gimnuziu complect (cu 8 clase) na-
ţional român, în care să se predee toate acele ştiinţe, cari s’au
predat până acuma şi se vor preda pe viitor în celelalte gimnazii
complecte publice ale patriei.
      a)       Acest gimnaziu să fie institut public şi să se numere între
celelalte gimnazii complecte ale patriei.
      b)        Intr’însul va avea dreptul să înveţe oricine, fără distingere
de naţionalitate şi religiune.
      c)       Limba învăţământului pentru totdeauna, cât va exista acest
institut, să fie cea română, însă celelalte limbi ale patriei încă să
se înveţe, sperând că în gimnaziile celorlalte naţionalităţi din pa-
trie cu asemenea respect vor fi cătră limba noastră. Mai încolo
voim, ca ştiinţele filozofice şi matematice să se predee cât mai pe
larg, iar pentru istoria naţională română şi literatura limbei române
618
să se înfiinţeze şi să fie o catedră de sine, care poate la alte gim-
nazi nu vor fi existând. Asemenea dorim ca artele frumoase: pic-
tura şi muzica vocală şi instrumentală, care la Români până acuma
au fost atât de părăsite, să se iea în deosebită consideraţiune.
      d)       Lângă clasele gimnaziale să se adaugă şi un despărţă-
mânt pentru ştiinţele reale, într’un curs de trei sau mai mulţi ani,
asemenea altor şcoli reale din patrie, cu aceea distingere numai,
că în această şcoală toate ştiinţele se vor propune în limba ro-
mână. Organizarea ei să fie ca tinerii să aibă pregătirile necesare
pentru meserii, arte şi ştiinţele tehnice.
      Mai ales dorim că la acest despărţământ să se facă o ca-
tedră pentru agronomie, hortologie şi pomologie, atât teoretică cât
şi practică.
      e)       Pentru compunerea statutelor acestui institut gimnazial
se va îngriji preşedintele comitetului de graniţă în înţelegere cu
bărbaţi de litere din district şi din afară de district.
      f)       Pentru aceste şcoli să se ridice un edificiu, de arhitectură
modernă, într’un loc potrivit scopului şi totodată să se înfrumuse-
ţeze şi Nâsăudul.
      5.       Tot aici să se fundeze şi ridice şi un convid (internat)
pentru fiii locuitorilor, din cele 44 comune, tinerii cei mai demni
cu talente şi purtare bună şi mai săraci, cari vor cerceta aceste
şcoale, — până la un număr de o sută. Se vor preferi între cei
cu calităţi asemenea, fii de agricultori.
      Pentru construirea localurilor acestor şcoale contribue fie-
care comună cu piatră, lemne, (grinzi, scânduri, şindile, leţuri),
lucrători şi bani.
      Tot în acest instrument fundaţionaU se cuprind şi dispo-
ziţiile Autografului împărătesc dela 27 August 1861 prin care pro-
prietăţile celor 44 comune grăniţereşti sunt recunoscute ca ale
lor şi se aprobă hotărîrea reprezentanţilor grăniţeri din 1851, ur-
mând că au să rămână ca bun comun şi nedespărţiver ale numi-
teler comune, din cari tsă se ajute fiii grăniţerilor la şcoli şi insti-
tute mai înalte de învăţământ şi educaţiune şi scopuri exclusive
şcolastice, — urmând o mulţime de detailuri...
      Totodată Comitetul grăniţeresc, ca corp moral şi reprezen-
tant legal al celor 44 comune foste grăniţere, recunoscut ca aţare
619
de Locotenenta Transilvaniei, — «declară prin acest Instrument
înaintea lui Dumnezeu şi al omenimei, cu glas unanim, tare şi
obligator pentru sine şi pentru următorii lui în această calitate:
cumcă dânsul, ca corp moral recunoscut, fiind pătruns de zelul
pentru cultura şi educaţiunea poporului român, pentru care sunt
destinate acele fonduri, primeşte problema şi sarcina aceasta
foarte mare şi grea impusă lui cu »învoirea« şi legământul de mai
sus şi se obligă tare şi irevocaver, cumcă cu toată scumpătatea o
va purta şi duce în deplinire şi nici când, şi sub nici o împreju-
rare nu se va retrage, nici va lăsa din mânile sale puterea dată
şieşi prin proprietarii fundatori«.
       «Declară mai departe serbătoreşte, cu vot unanim, irevoca-
ver şi împrumutat obligator atât pentru sine ca împuterit, cât şi
pentru comunităţile proprietare şi fundatoare, ca sus-specificatele
fonduri — scolastic şi de stipendii, — în toată integritatea lor,
împreună cu toate veniturile şi izvoarele, — le dedică şi prin acest
Instrument, şi au să rămână dedicate pentru totdeauna ca bunuri
instituţionali pentru corpul, respective comunele foaste grăniţere,
din cari au să se înfiinţeze, după putinţă, şi să se susţină toate
acele institute de învăţământ şi educaţiune, câte sunt proectate
în sus atinsa învoire«.
       «Declară apoi atât în numele său cât şi al următorilor săi
şi se obligă tare şi cu putere de lege..., că fondurile lui încredin-
ţate spre administrare, le va administra independente, însă strâns
între marginile legilor şi regulamentelor sustătoare în privinţa
administrării fondurilor publice instituţionali, de unde urmează, că
în privinţa administraţiunei Comitetul nu va suferi nici un amestec
străin, decât numai suprema inspecţiune a Monarhului şi a Gu-
berniului său«...
        De principiu general se statoreşte: cumcă comitetul, ca re-
prezentantele fondurilor, în toate afacerile sale îşi păstrează expres
dreptul de fondator şi de patronat în toată privinţa«.
       «Deoarece Comitetul grăniţeresc a primit sarcina administrării
numitelor fonduri instituţionali, aşa va purta numele: »Comitetul
fondurilor scolastice grăniţereşti din Districtul Năsăudului şi ca
atare va avea un sigil cu această inscripţiune«, — apoi «dînsul
ca atare este totodată şi răspunzător in solidum, pentru toată
620
dauna, care s’ar cauza numitelor fonduri prin verce indolenţă, ne-
îngrijire sau nepăsarea membrilor Comitetului sau prin întrelasarea
de orice întreprinderi, prin cari s’ar fi putut delâtura pe cale le-
gală vr’o daună, ce ar ameninţa întregitatea fondurilor sau îngus-
tarea izvoarelor sau a veniturilor acelora, sau ce s’ar cauza prin
manipularea şi economisirea rea cu averea şi venitele fondurilor*.
      »Comitetul acestor fonduri fiind o corporaţiune mai mare,
îşi va alege din mijlocul său un organ executiv, constătător din
bărbaţi puţini însă cu cea mai mare experienţă, erudiţiune, capa-
citate şi moralitate, pentru imediata administraţie a averii fondu-
rilor şi manipulaţiunea veniturilor acelora.
      Acest organ se va numi: »Comisiunea administratoare de
fondurile şcolastice din Districtul Năsăudului. (Secretar, perceptor,
controlor — în afară de preşedinte...) Şi acest organ este răspun-
zetor in solidum.
      Suprema inspecţiune a fondurilor s’a pus gubernului şi Ofi-
ciolatului suprem politic central (prefectura) din Năsăud şi Con-
sistoriului episcopesc diecesan, fiecare între marginele competinţei
şi în sfera sa de activitate.
      Învăţătorii şi directorii şcoalelor triviale şi a celei normale
(primare superioare) din Năsăud vor fi aleşi de Comitetul fondu-
rilor, ca fondator şi patron, al căror tablou va fi înaintat Consis-
toriului episcopesc pro ratihabitione şi contrasemnarea decretelor
de numire edate din partea Comitetului, şi apoi trimiţându-se şi
guvernului spre ştiinţă.
      Pentru posturile de profesori la gimnaziu se va escrie con-
curs, Comitetul va numi dintre concurenţi pe cei mai apţi şi mo-
rali şi calificaţi conform legilor.
      Un profesor provisor desvoltând un talent eminent, o per-
fecţiune în ştiinţa obiectelor, iar în propunere dovedind o deste-
ritate şi tactică deosebită şi încununată cu rezultate evidente îm-
bucurătoare, precum şi o viaţă morală şi purtare modestă exem-
plară, atât faţă cu superiorii şi fundatorii, cât şi insuflătoare de
respect faţă cu şcolarii, — atunci Comitetul, în asemenea caz, pe
baza dreptului de fundator şi patronat, cu care este investit, —
îşi va ţine de datorinţă pe un atare profesor provisor, înzestrat
cu asemenea calităţi probate, chiar în interesul prosperării şi con-
621
solidării gimnaziului — cu consensul locurilor mai înalte compe-
tente — a-1 înainta întru toate în categoria profesorilor publici
definitivi.
      Pentru postul de Director gimnazial, Comitetul, în înţelegere
cu corpul profesoral gimnazial, va alege şi numi pe cel mai apt
dintre profesorii definitivi, — apoi despre profesorii şi director
aleşi, va raporta consistorului şi guvernului pro notiţia şi spre
confirmarea directorului.
      Toţi membrii corpului didactic au dreptul la pensie şi la
adause decenale.
      Inspectorul convictului (internatului) se va alege de comitet
dintre concurenţii cei mai apţi şi mai morali, cari au absolvit pe-
dagogia superioară.
      Stipendiile pentru academii şi universităţi erau de 260 flo-
rini în Transilvania şi de 400 florini în afară de ţară şi votate
de adunarea generală a Comitetului, în urma unui concurs.
      Instrumentul fundaţional redactat de Ion Florian Câmpianu,
s’a semnat în adunarea generală a Comitetului «cu mare plăcere
şi bucurie« în ziua de 18 August 1865. Semnatarii: Grigore Moi-
sil preşedinte; Ştefan Timoc, secretar; Leontin Luchi, vicecăpitan;
loachim Mureşian, Petru Tanes; loan Florian Câmpianu, fiscal
primar districtual; VasileNaşcu, Florian Porcius; Maximilian Idea;
Nicolae Beşian ; Grigore Cavaler de Bota şi alţi 35 reprezentanţi
ai grăniţerilor.
                                   * *
      Şi acest act de mare importanţă grăniţerească şi naţională
românească îşi are istoria lui şi s’a putut realiza cu greutăţi.
      Florian a colaborat cu mare zel la redactarea »Instrumen-
tului fundaţional* şi insistenţei sale neobosite este a se mulţumi
în mare parte confirmarea (aprobarea) obţinută foarte anevoie dela
guvernul maghiar în 1871.
      înainte de a ajunge însă »literile fundaţionale* la guvern,
fiindcă ele priveau şcoli, cari stătuseră şi aveau să stea în legătură
cu autorităţile bisericeşti, grăniţerii voiau ca şi Consistorul diecesan
greco-cat. din Gherla să ratifice acel important act. Intre episcopul
de atunci, loan Vancea, şi între Eforia fondurilor năsăudene se
iviseră însă în această chestie divirgenţe de păreri, cari nu putură
622
fi aplanate prin schimbul de scrisori ce a urmat. Atunci comitetul
şi comisiunea fondurilor grăniţereşti autoriză pe Căpitanul suprem
(prefectul Districtului) Alecsandru Bohăţel şi pe loari Florian să
meargă la Gherla să trateze cu vlădica şi cu consistoriul în
chestiunea ratificării.
      Sunt interesante tratativele aceste, pe cari Florian le comu-
nică la Năsăud prin scrisoare sa trimisă dela Cluj, datată 12 Aprilie
1866. Din această scrisore reese, ca prezentându-se mai întâi la
prepozitul Macedon Pop, acesta le comunică că «dânsul nu spe-
rează, nu crede că vom putea face ceva...« Apoi merseră la Epis-
copul «acesta era consternat şi speriat« şi «şi-a motivat rescriptul
şi verbal fel şi formă*. Deputaţii grăniţerilor însă i-au arătat pa-
gubele, periclul şi apoi argumentele şi motivele lor — la cari
«Episcopul s’a tulburat, a roşit, îngălbenit, răcit, a asudat, etc.« «In
urmă a declarat că e gata a complana lucrul, că el nu e numai
popă dar şi român şi partea primă va subordina-o la a doua*.
      A doua zi Episcopul a pus chestiunea în desbaterea Con-
sistorului. «Dl Căpitan a desfăşurat lucrul foarte bine şi per lon-
gum et latum. Desbaterile însă au fost înverşunate*. Desbaterile
celor dintâi două puncte a durat dela orele 9—2 «fără să ne în-
muiem, când apoi i-am declarat părerea de rău pentru călătoria
şi osteneala fără resultat. Dl Căpitan a băgat rescriptul în buzunar
şi eu — scrie Florian — am început a aduna actele de pe masă.
Episcopul a îngălbenit şi lăcrămând m’a provocat pe mine, ca să-i
descoper sincer spre ce sum împuternicit, că dânsul nu ne poate
lăsa la o despărţire; astfel vorbind cu mâna pe piept foarte frumos,
şi revera foarte bine, la care tot consistoriul a pus capul in piept.
Eu la aceasta rezumând lucrul, starea noastră cea ticăloasă mate-
rială, mărimea şi însemnătatea fundaţiunei, periclitarea atâtor sute
de tineri prin închiderea şcoalelor, etc. urmate de mişcări, capriţuri
bazate pe concordat, care azi e combătut din toate părţile şi ur-
mările confesionale în cazul ruinării totului, etc.; apoi i-am des-
coperit împuterirea mea, că adecă: După ce noi prin termenii
«Ordinariatul şi Consistoriul respectiv« am înţeles şi înţelegem
pe cel greco-catolic azi cu scaunul în Gherla; şi dupăce şcolile
şi institutele deschise şi înfiinţânde, precum arată decrete regeşti,
sunt române greco-catolice; aşa ne învoim ca în clauzula Ordi-
623
nariatului — dacă se va afla necesar — să se facă aceste două
puncte evident *), că adecă Ordinariatul aşa le înţelege. Dar mai
mult nici în clauzulă nu concedem de a se pune. Iară ce se atinge
de celelalte puncte din reflexiunile Consistoriului, — si fractus
illabatur orbis — nu voim, nu putem şi nu vom concede de
a se pune nici în clauzulă şi nici în textul Instrumentului, nu vom
mai adauge sau modifica nici o litera, cu atât mai puţin cuvinte.
Aceasta îmi este misiunea cu care am venit; pue fiecare mâna
pe conştiinţă, întrebe-se pe sine, pue toate în cumpănă, şi apoi
decidă; pentrucă până la Dumineca Tomii sunt încă numai 4 zile,
ale cărei urmări nu vor fi neînsemnate, şi poate obiect de afuri-
senie pentru posteritate. Tăcere profundă! Episcopul tremurând a
provocat pe Consistor: doar e gata lucrul, că aceste-s vorbe mari
şi mai bine ar fi să păşim la formularea clauzulei. Episcopul a
dictat una, Dl Căpitan a concipiat încă una şi în urmă s’a primit
a Dlui Căpitan: ca institutele înfiinţate şi înfiinţânde sunt şi au
să fie române greco-catolice, şi sub «Ordinariatul şi ConsistoriuU
respectiv se înţelege cel greco-catolic acum cu reşedinţă în
Gherla** 2).
      Iată şi retificarea definitivă aşa cum au cerut-o grăniţerii:
      Nr. 784—422. Subscrisul Ordinariat greco-catolic de Gherla
ca atare şi totdeodată şi ca inspector şcolar suprem legal, cetind
Instrumentul fundaţional prezent după toată estensiunea sa îl pri-
meşte, îl ratifică şi-l aprobează cu acea umilită observare: că fiind
române greco-catolice toate institutele de învăţământ şi creştere
înfiinţate şi înfiinţânde pe baza acestui Instrument fundaţional, în
toate locurile, în cari e vorba despre: »Ordinariatul sau Consis-
toriul diecesan respectiv«. se înţelege apriat: Ordinariatul şi Con-
sistorial greco-catolic din Gherla, şi adauge prea umilita rugare:
că în prea înalta sancţiune să se expună prea graţios, ca aceste
institute de învăţământ şi de creştere sunt, şi au de a fi institute
       ') Şi din aceste cuvinte se vede — ca şi din toată viaţa grăniţerească
nâsăudeană — că grăniţerii ţineau caJtşcoalele lor să fie numai româneşti şi
să nu fie periclitate de germanizare sau maghiarizare mai târziu, şi să fie de
confesiune grarc-catolică şi nici decum să fie primejduite de romano-csio\\â-
zare prin care s’ar fi maghiarizat sau germanizat; deci să li se respecte limba
şi legea părinţilor şi moşilor noştri.
       2) «Arhiva Someşană« Nr. 8, 1928, pag. 105—107.
624
române greco-catolke prin urmare substau pe totdeauna legilor vi-
goroase pentru institutele greco catolice.
      Dat în Gherla la 10 Aprilie anul Domnului una mie opt
sute şasezeci şi şase.
      (L. S.) Ioane Vancea m. p. Episcopul gr.-cat. de Gherla.
                                          *
      loan Florian a reposat în anul 1894 în Odorheiu şi înmor-
mântat în Sibiiu în cavoul familiei Gligor Mateiu, a cărui fiică o
ţinuse în căsătorie.
              Pedagogul Vasile Petri
                           1833—1905
    Şcoala, după biserică, fiind factorul cel mai de căpetenie intru
ridicarea morală, culturală şi economică a unui popor, grăniţerii
năsăudeni, îndată ce au avut siguranţa că vechii duşmani au fost
înlăturaţi, s’au gândit, de cu bună vreme, să-şi întărească şi orga-
nizeze şcoale!e,[ mai întâi cele săteşti, numite naţionale, apoi cele
«triviale* şi »normale« (primare mai superioare) şi preparandia
adică şcoala de învăţători şi să înfiinţeze un liceu.
    Vicarii episcopeşti, care erau conducătorii nu numai sufle-
teşti, ci şi naţionali şi şcolari având o cultură superioară, cunoşteau
  cerinţele timpului şi având în vedere trecutul plin de asupriri al
  naţiei româneşti, erau conŞtii şi convinşi, că Românii nu se puteau
  ridica decât prin şcoale.
        De aceea Vicarul /. Marian, pe lângă îngrijirea deosebită
  ce o avu de şcoalele naţionale, înfiinţă cursurile pedagogice la
  Năsăud, încă în anul 1837, din care apoi eşiră 6 serie de învăţă-
  tori mai specializaţi. Aceste cursuri pedagogice prin îngrijirea
  celor doi vicari episcopeşti, cari urmară lui Marian, şi anume
  Macedon Pod şi Grigore Moisil sub cari preparandia din Năsăud
  s’a îmbunătăţit foarte mult, ajungându-şi, mai târziu apogeul
  sub pedagogul desăvârşit, care a fost Vasile Petri.
        încă între anii 1853 şi 1859 grăniţerii năsăudeni au trimis
  mai mulţi tineri să se desăvârşească în pedagogie la şcoale spe-
  ciale, mai ales la Praga. Intre aceştia amintim pe Cosma Anca (din
  Rodna); Andrei Morariu (din Zagra) care urmă cursurile de peda-
  gogie şi pentru şcoalele normale şi reale — timp de 4 ani; Teo-
  dor Rotariu (din Feldru) şi Isac Naşcu (Năsăud), cari înapoindu-se
  au activat cu cinste şi hărnicie în şcoalele din Năsăud dimpreună
  cu Vasile Petri.
        Vasile Petri1) s’a născut în comuna Mocod la 2/11 Februarie
  1833 din părinţi grăniţeri, Oavrilă şi Docia n. Mieruţă. Tatăl său,
  ştiutor de carte, fusese căprar în Regimentul al Il-lea de graniţă.
  A făcut şcoala naţională (primară) în satul său sub învăţătorul
  Silvestru Torni — mai târziu căpitan şi fost director apoi a şcoalei
  militare din Kamenitz (Slavonia), — urmă apoi şcoala trivială din
  Zagra, sub învăţătorul Petru Luchi. Fiind micul Petri un şcolar
  escelent, învăţătorii sfătuiră pe tatăl lui să-l ducă la şcoala »nor-
  mală« (Oberschule = şcoala primară superioară) din Năsăud, care
  era condusă de învăţătorii Constantin Oeorgiţă şi Moise Panga,
  pe care o termină în vara anului 1848.
        Şcoala normală din Năsăud, în legătură cu institutul militar,
  era foarte bine organizată şi se preda pe lângă religie, limba ro- * V.
                          *) Biografia aceasta s’a făcut după actele personale şi originale ale lui
  V. Petri, păstrate în arhiva «Muzeului năsăudean« şi din alte izvoare: a) istoria
  şcoalelor năsăudene de V Şotropa şi N. Drăgan, Năsăud 1913. b) Sionul ro-
  mânesc, foaia bis. liter. şi şcolară. Red. de Dr. Gr. Silaşi Viena, An. 11, 1866,
  Nr. 14. c) Convorbiri pedagogice de I. Pop-Reteganul, An. I Nr. 2 1886, Satul-
  Nou. d) Icoana unei şcoli — Anuarul şcoalei normale din Năsăud, 1929.
mână şi aritmetica, apbi limba germană, istoria, geografia, ştiinţele
naturale şi fizica. Caligrafia era deasemenea mult cultivată, de
aceea elevii aveau toţi o scrisoare foarte frumoasă. Mai se preda
şi pomăritul şi noţiuni de agricultură, nu numai teoretic, ci mai
ales practic în grădina şcoalei. Organizaţia aceasta se datoreşte în
cea mai mare parte vicarului pedagog Ion Marian.
       Pe vremea când Petri urma această şcoală, director era Moise
Panga, un bun dascăl, pedagog şi hotărît român, care terminase
cursurile pedagogice dela Lemberg. încă la 1837 Marian, care era
şi director al şcoalei primare superioare (normală) a deschis — cu
aprobarea autorităţilor respective — un curs pedagogic de şase
luni (în fiecare an) pe lângă şcoala primară, pentru a pregăti can-
didaţii de învăţători mai buni pentru şcoalele naţionale-săteşti din
ţinutul Regimentului al II-lea grăniţeresc. Acest curs a continuat
şi în anii următori sub direcţia lui Marian, ear mai târziu sub a
lui Moise Panga. Se primeau la aceste cursuri elevi absolvenţi ai
şcoalei prim. sup. din Năsăud, cu clasificaţie »bună« trecuţi de
16 ani. Obiectele cursurilor se propuneau parte în limba română,
parte în cea germană şi erau: noţiuni generale pedagogice şi me-
toda de învăţământ; limba maternă şi deprinderi în scriere româ-
nească şi germană; calculul mental; constituţia politică a şcoalei şi
diferite ordinaţiuni şcolare; istoria biblică şi datorinţele creştineşti;
cântările bisericeşti; economia de casă, grădină şi câmp; principii
introductive pentru instrucţiunea surdo-muţilor. Catechizarea în
2 ore pe săptămână.
       Pentru practica pedagogică >preparanzii« asistau la cursurile
şcoalei primare, care servia deci ca şcoală de aplicaţie. La finele
cursului făceau examene verbale şi scripturistice, primind un atestat
(certificat de progres şi conduită).
       Cursurile aceste au fost de mare importanţă pentru instruc-
ţiune, dar erau prea scurte pentru a forma învăţători conform
cerinţelor pedagogice. De aceea Marian, ca şi Panga, adunau pe
învăţătorii şcoalelor naţionale-săteşti şi în timpul vacanţelor la
Năsăud, pentru repetarea ’şi complectarea cunoştinţelor necesare.
       Cu întreruperea anului 1848, cursurile s’au continuat apoi
dela 1849 până la 1858.
       După revoluţie, Petri urmă cursurile pedagogice de 6 luni

din Năsăud, conduse de Moise Panga pe care le termină în 1850.
Cursurile aceste erau frecuentate atunci de peste o sută de elevi,
stipendiaţi de stat, câte cu 6 florini pe lună. Absolvind şi aceste
cursuri, cu rezultat eminent, Petri fu numit învăţător la şcoala
normală din Năsăud, unde funcţionă până în toamna anului 1853,
când fu trimis pe cheltuiala statului, să asculte — timp de doi
ani — un curs la înalta şcoală pedagogică (Lehrbildungsanstalt-
Musterhauptschule) din Praga, pe care o termină cu escelinţă. Tot
aici mai urmă încă doi ani un curs pentru candidaţii de şcoale
reale inferioare, grupa linguistică-istorică, care curs, după raportul
inspectorului şcolar pentru Boemia, înaintat Ministeriului Instruc-
ţiunei din Viena Ia 29 Iulie 1857, l-a terminat Petri cu distincţie.
Inspectorul făcu în raportul său observaţiunea, că certificatul de
calificaţiune obţinut de Petri, este unul din cele mai escelente
din câte a semnat vr’odată.1)
       ') Reproducem, după original, acest certificat de calificaţiune:
                          Lehrfâhigkeitszeugniss.
       Herr Basilius Petry, gebiirtig von Maccod, bistritzer Kreises in Sieben-
biirgen, war wăhrend der zwei Schuljahre 1855/56 und 1856/57 Zoglind des
mit der k. k. deutschen Oberrealschule zu Prag vereinigten Lehramts-Kandi-
datenkurses, hat den Unterricht desselben ununterbrochen sehr fleissig be-
niitzt, ihn vollstăndig aufgefasst und zu seinem klaren Wissen, zu seiner
sicheren und gelăufigen Ueberzeugung erhoben; und bestand am 28. Juli 1857
unter dem Vorsitze des k. k. Landesschulrathes, Herrn Johann Maresch die
Lehramts-Befâhigungspriifung.
       Aus der Religionslehre und Didaktik so wie aus den als Vorbereitung
nothigen Theilen der Psychologie und Logik waren seine Antworten, wie
sie es auch bei den Jahrespriifungen jederzeit gewesen sind, ganz voll-
stăndig, durchaus klar und richtig, und mit Besonnenheit, Sicherheit und
Gelăufigkeit vorgetragen.
       Aus der deutschen Sprachkunde zeigte er ein umfassendes und sicheres
Wissen in der Grammatik sowohl beziiglich der Satzlehre als auch beziiglich
der Formenlehre; vollkommen ausreichende Kenntnisse der allgemeinen so
wie insbesondere der deutschen Literaturgeschichte. Sein Stil ist durchaus
korrekt, sicher und gewandt.
       Aus der Geografie ^und Geschichte legte er eine griindliche Kenntnis
der allgemeinen so wie1 speziell der deutschen und oesterreichischen Ge-
schichte, vollkommen sichere Orientierung auf dem Gebiete der fisikalischen
und politischen Geografie, und in Bezug auf die oesterreichische Vaterlands-
kunde und Statistik genaue Kenntnis nicht bloss im Allgemeinen sondern
auch im Detail an den Tag.
                                                                                                  629
        înapoiat la Năsăud cu o a$a de frumoasă pregătire pedago-
gică încoronată cu excelentul »Certificat de calificaţiune pedago-
gică«, Petri fu numit, în Noemvrie 1857, învăţător la şcoala pri-
mară »trivială* din Sângeorz — dar în adevăr reţinut (detaşat) la
Şcoala primară superioară din Năsăud.
        In Năsăud era coleg de dăscălie şi cu Vasile Naşcu (vezi
biografia acestuia) cu care a stat mereu în cele mai strânse ra-
porturi de prietinie şi activitate atât şcolară cât şi în interesul
chestiunilor grăniţereşti. Apoi fireşte că s’au stabilit şi raporturi
de prietinie şi activitate şcolară şi cu vicarul Origore Moisil, care
pe lângă că era preşedinte al Fondurilor grăniţereşti, dar era şi
inspectorul şcoalelor, care a apreciat la justă valoare capacitatea
tânărului pedagog- Petri.
                    . *
        In anul 1858 împăratul încuviinţă să se înfiinţeze în Ardeal
3 preparandii de stat, una latină-catolică pentru Secui în Şimleul-
Ciucului, alta iarăşi latină-catolică pentru germani în Sibiiu şi a
treia preparandie greco-catolică'pentru Români, în Năsăud, în legă-
tură cu şcoala prim. sup. de aici. Episcopul Ion Alexi al Gherlei
stăruise foarte mult pentru înfiinţarea acesteia şi la 2 Ianuarie
1859 se şi inaugură în mod solemn de canonicul Ştefan Bilţ,
înscriindu-se 64 de noui preparanzi. Durata cursului era de doi
        In der Methodik zeigte er Vertrautheit mit der neuen Methode des
Unterrichtes sowohl im Sprachfache als in der Geografie und Geschichte,
verbunden mit der Einsicht in die inneren Grunde dieser Methode.
        Beim Vortrag in der Schule, worin er viei geiibt wurde, hat er sich
ganz in seiner Gewalt und beherrscht die Klasse ohne hiezu eines anderen
Mittels zu benothigen als nur seines Unterrichtes.
        Derselbe wird demnach fur vollkommen befâhigt erklart, als wirklicher
Lehrer der deutschen Sprache, und der Geografie und Geschichte an einer
dreiklassigen mit einer Hauptschule vereinigten Unterrealschule angestellt
werden.
        Prag, am 30. Juli 1857.
                                            Fr. Schneider
                     j| Director der k. k. deutsch. Oberrealschule.       ]
         ■ Johann Maresch                           Bemard Scheinpflug
            k. k. Landesschulrath.       ord. Lehrer an der k. k. deutschen Oberrealschule.
               Peter Krecyc                         Dr. Wilh. Kiigler
          k. k. Schulen-Oberaufseher.    ord. Lehrer an der k. k. deutschen Oberrealschule.
                                 Franz Hemnann ,
                                             Lehrerbildner.
12
ani şi şcoaia aceasta servia pentru diecezele româneşti de Âlba-
lulia şi Gherla, şi inspecţiunea ei o îndeplinea ordinariatul epis-
copesc gr.-cat. din Gherla, care avea inspecţiunea şi a celorlalte
şcoale confesionale greco catolice din această diecesă, iar con-
ducerea sau direcţiunea o avea directorul şcoalei primare supe-
rioare (normale) din Năsăud. Cu toate că preparandia era con-
fesională, greco-catolică, se primeau elevi şi de alte confesiuni —
lucru special şcoalelor năsăudene, deşi statul înfiinţase preparandia,
însă toate cheltuielile, salariile şi dotaţiunea a luat-o din fondurile
grăniţereşti, şi cu toată asigurarea, că aceste mari cheltueli se vor
restitui, nu s’au achitat de stat niciodată. Astfel tot grăniţerii au
contribuit timp de 10 ani, până în 1869 cănd şcoala a fost mu-
tată la Gherla.
      Deschizându-se preparandia, guvernul a încredinţat cu di-
recţia pe Laurenţiu Rummel, directorul şcoalei primare superioare,
iar celalalt personal era compus din învăţătorii Cosma Anca, An-
drei Morariu, loan Secuiu, apoi Grigoriu Moisil şi Vasile Petri.
Acest corp didactic a funcţionat tot timpul până la 1869, în afară
de Rummel, care a fost pensionat mai înainte.
      Petri, care la început era numai profesor suplinitor la pre-
parandie, fu numit în 1860 provizor. Din cauză că Rummel nu
avea o pregătire specială s’au produs multe fricţiuni, în urma că-
rora acesta a fost trimis la penzie.
      «Sufletul preparandiei« însă a fost V Petri, graţie pregătirii
lui speciale, care a şi fost însărcinat apoi cu direcţia şcoalei, în
urma recomandării foarte elogioase a inspectorului şcolar, Vicarul
Grigore Moisil, care arătase, că Petri se bucură de o «moralitate
exemplară*, că în propunerea obiectelor dă probe demne de laudă,
de »claritate« şi «preciziune*, că are «ample cunoştinţe pedagogice*,
că are adânci sentimente religioase şi că este un perfect stilist al
limbei române şi germane.1)
        ') Raportul Nr. 202 dela 1 August 1864 al Vicariatului şi Inspect. şcolar
către Fondurile grăniţereşti (care era patronatul şcoalei) îl reproducem în urmă-
toarele :
        »Din partea Inspectoratului scolastic al Districtului Năsăud prin aceasta
se adevereşte cumcă Domnul profesor de preparandie Basiliu Petri, de când
funcţionează în calitatea aceasta, nu numai cu moralitate exemplară totdeuna
631
       La preparandie Petri a propus mai toate obiectele de învă-
ţământ: psihologia, didactica, pedagogia, învăţământul intuitiv,
«metodul elementar« şi exerciţii practice cu elevii anului prim.
Apoi limba română, »computul«, geometrie, geografia, istoria, fi-
zica şi metoda predării acestor obiecte.1) După cum arată con-
temporanii şi foştii lui elevi, lecţiile lui Petri erau adevărate pre-
legeri pedagogice. Alcătuite cât se poate de conştiincios şi de
metodic, lecţiile se înfăţişau intuitiv, clar, sistematic şi la fiecare
pas cu aplicaţii practice. Pe lângă darul cu care era înzestrat de â
ţine lecţii frumoase, avea şi pregătirea trebuitoare, căci era doar
reprezentantul «noilor* metode pedagogice.
       Dar Petri nu era încă profesor definitiv, lucru ce doria pen-
tru a fi asigurat că activitatea lui nu va fi împiedecată prin cine
ştie ce înlocuiri ar fi putut să se întâmple.
       Pentru numirea definitivă Vicariul Gr. Moisil i-a liberat ur-
mătorul Testimoniu:
                                       Testimoniu
       Prin carele din partea subscrisului Inspectorat şcolar con-
ştienţios se adevereşte, că Domnul Basiliu Petri, profesor de pre-
parandie, în decurs de şapte ani, de când există acest institut, a
documentat din destul şi cu laudă abilitatea sa pedagogică-didac-
s’a arătat înaintea învăţăceilor, dară şi în propunerea obiectelor de învăţământ
a documentat o claritate, precisiune şi exactitate demne de laudă, cari însuşiri
pot proveni numai din amplele cunoştinţe pedagogice, care le posede dânsul
şi despre cari vorbesc şi atestatele respective ale dânsului cu atâta recunoştinţă,
învăţământul său în şcoală a respirat la toată ocasiunea cele mai vii simţe-
minte de religiositate şi adorare către Dumnezeu, precum şi de loialitate,
credinţă şi alipire cătră Monarh şi Tron, astfel interesele atât ale bisericii, cât
şi ale statului au aflat în Dl Petri un apărător riguros şi devotat. In urmă
dânsul a arătat o perfecţiune în stilizare atât în limba română cât şi germană,
laudavere.
       Care frumoase însuşiri îl fac demn de cel mai bun testimoniu, şi îl arată
apt de a conduce institutul preparandia! şi şcoala principală de aici.
       Năsăud, 1 Aust 1864. ^Grigore Moisil, vicar episcopesc ^foraneu,
asesor consistorial şi inspector şcolar districtual*.
       >) Avea 22 ore pe săptămână: Vezi Statul personal al profesorilor prepa-
randiei cu toate materiile pe cari le ţineau, în revista „Magazinul pedagogii,
Năsăud anul 1868 pg. 279 şi an. 1869 pg. 242, citate şi «Icoana unei Şcoli«,
Năsăud 1930, pg. 179.
12*
M
tică, precum şi 6 purtare morală foarte bună şi pentru discipulii
Săi edificatorie, încât superiorii săi şcolastici au avut cauză a fi
mulţumiţi cu prestaţiunile dânsului făcute în trebile scolastice.
       Drept aceea meritează ca să fie întărit de profesor în postul
său definitiv şi actual, spre care scop voios îl recomandă înal-
telor locuri.
       Dela Inspectoratul şcolar al Districtului Năsăud.
       Năsăud 3 Septemvrie 1865.
                          Origore Moisil, vicar episcopesc foraneu şi asesor consist.
                                 *
       In fine în Iunie 1866, după 7 ani de provizorat atât al şcoalei
de învăţători «institutul preparandist« cât şi a profesorului Petri,
«înalta cancelarie de curte« l’a întărit ca definitiv (cu leafa de 700
florini anual, 80 fl. relut de cuartir şi dreptul de pensiune), şi
guvernul transilvănean a dispus ca Petri să fie instalat ca pro-
fesor definitiv prin ordinariatul episcopesc diecesan de Gherla,
care a însărcinat, la rândul său, cu ducerea la îndeplinire a acestui
act pe Vicariul şi inspectorul districtual Gr. Moisil. Instalarea s’a
făcut în ziua de 17 Iunie, cu mare solemnitate, şi după sf. litur-
gie în prezenţa autorităţilor districtuale, a intelectualilor, a prepa-
ranzilor şi elevilor gimnaziului.
       Inspectorul într’o vorbire arată importanţa preparandiei pentru
Românii greco-catolici, foloasele ei, făcând istoricul acestei şcoale
cu greutăţile ce a avut să lupte, dela începutul ei până astăzi,
când ea trece din starea nesigură de până acuma în cea defini-
tivă. Apoi, după cetirea decretului de numire definitivă a profe-
sorului Petri, şi înmanuarea aceluia îi adresă cuvinte de încura-
jare, îndemnândul că şi de aici înainte să continue cu acelaş zel,
cu aceeaş energie conducerea oficiului pe cât de greu, pe atât
de onorabil. La acestea Petri rosti următoarea cuvântare:
Reverendissime Domnule Vicar!
          Prea onoraţilor n Domni!                             i
       instalarea, ce mi-se face astăzi în postul de învăţător pre-
parandial definitiv, în prezenţa atâtor prea iluştri domni, acest act
serbătoresc aşteptat din parte-mi atâta timp şi amânat din mai
multe laturi peste măsură, m’a surprins întru atât, încât mă tem,
033
că nu-mi voiu putea exprima cugetele şi simţemintele aşa precum
aşi dori. De 7 ani ocup postul acesta provizor; am dorit timpul
acesta neîncetat, să-mi văd odată denumirea definitivă. Şi totuşi
astăzi, când dorirea mi-se împlineşte, mă simţ — nu neîndestulit,
dar oarecum neliniştit; neliniştit, pentrucă acum, ca nicicând altă-
dată, mi-se iveşte înaintea ochiului meu sufletesc chiemarea-mi în
toată ponderositatea şi responsabilitatea ei.
       Am simţit şi până acum greutatea oficiului primit. Când însă
grijile mă apăsau mai tare, cugetam la starea cea provizorie, care
odată are să se schimbe, — şi acest cuget mă mai liniştia. As-
tăzi şi cugetul acesta a dispărut, de astăzi înainte sunt definitiv
— sub sarcina, ce mi se încarcă pe umeri.
       Şi sarcină într’adevăr, şi încă sarcină foarte grea e chiemarea
ce Provedinţa-mi destină; grea mai întâi de toate cu privire la
problema ei. A forma învăţători! — chemare pe cât de măreaţă,
pe atât de delicată şi apăsătoare. E greu a fi învăţător; singur
numele ne rechiamâ în memorie o mulţime de proverbe şi expre-
siuni din toate timpurile şi dela toate popoarele, deasemenea dis-
gustătoare şi nemângăietoare. »Pe cine zeii urgisesc, îl face învă-
ţător*. (Quem dii odere, paedagogum facere!) Şi iarăşi: »Trei lu-
cruri sunt mai cu anevoie: a naşte, a domni şi a învăţa pe alţii!*
lată tristul prospect pentru apostolii culturii!
       Dacă e greu a fi învăţător, apoi cu mult mai greu este a fi
formator de învăţători, şi anume pentru urmările îngrozitoare, ce
pot proveni din greşelile comise. Când înveninez apa din păharul,
cu care cineva voieşte a-şi stâmpăra setea, am destinat moarte
unuia. Când însă otrăvesc izvorul, fântâna, am plănuit pierire
mulţimei. lată pentruce greşelile învăţătorului preparandial (adică
a şcoalei ce formează învăţători) sunt mai fatale, decât cele ale
învăţătorilor proprii. învăţătorul preparandial — greşind — înve-
ninează canalul, pe care are să curgă în popor, în societate, cul-
tura şi moralitatea!
       E grea sarcina, ce iau asupra-mi, a doua, cu privire la mij-
loacele, de cari pot dispune la rezolvirea ei. Unde sunt cărţile ti-
părite pentru chiemarea învăţătorească ?
       Unde avem noi Românii o pedagogie, o didactică specială?
Unde ne sunt aparatele, colecţiunile necesare? Lipsesc cu totul
634
— şi bieţii preparanzi (elevii şcoalelor de învăţători) sunt con-
damnaţi a-şi scrie studiile toate, adese cu greşele, pentrucă le scriu
după prelegeri libere. De unde să ia timp şi pentru studiere,
pentru lectură? Din lipsa modelelor şi a aparatelor învăţătorii
apelează la fantazia elevilor. Nu e destul atât însuşi pauşalul (banii)
pentru încălzitul şi curăţitul institutului, apoi pentru scripturistice,
stipendii etc. ne lipseşte acuma de 3 sau 4 ani de tot. (Românul
ştie ce însemnează »a lucra cu sapă de lemn..«)
      A treia, este grea chiemarea mea şi pentru alte împrejurări
vitrege, cari împiedecă mult prosperarea institutului.
      Statutele preparandiei pretind, ca tinerii ce vor a întră în in-
stitut să fi absolvat gimnaziul sau 2 clase reale cu succes bun. De
7 ani exista preparandia noastră şi noi nici odată nu ne-am
aflat în plăcuta stare a putea observa această condiţiune salutară
Din contră am fost nevoiţi, sau a închide preparandia, sau a re-
cruta din clasele normale (adică din şcoala primară), ba chiar şi
din cele triviale. Şi apoi acestor elevi să se propună — că aşa
pretinde planul de învăţământ — cu succes psihologia, logica, di-
dactica, pedagogia!
      Până când şcoalele noastre săteşti vor duce o viaţă amară,
ca cea de astăzi; până când învăţătorii vor fi expuşi foamei şi ar-
bitriului unui jude (primar) sau jurat (consilier comunal) capricios ;
până când chestiunea şcolară întreagă — această chestiune de
viaţă pentru Români — nu se va regula printr’o lege proprie
până atunci nici un tiner de Doamne-ajută, nu va păşi pe cărarea
învăţătorească, nu va întră în preparandie; până atunci elevii aces-
teia vor fi de aceia, cari nu ştiu să înceapă altceva, sau cari vor
a se folosi de beneficiile cutărui paragraf din legea asentatoare
(a recrutării în armată).
      Dispensaţi-mă, Vă rog, Preaonoraţilor Domni, a mai înşira
şi alteAîmprejurări, cari îngreunează atât de mult chemarea mea
de învăţător preparandial şi-mi concedeţi a mă întreba: ce con-
diţiuni unesc eu în persoana mea pentru rezolvirea fericită a pro-
blemePdes-amintite? Afirm în toată liniştea sufletului, că aduc o
voie tare, o inimă fierbinte, arzătoare pentru prosperarea institu-
tului nostru preparandial; trebue însă să mărturisesc, că nu şi
acele ştiinţe şi experienţe, cari le cere importanţa obiectului.
635
      Şi totuşi nu desperez!
      Sper mai întâi de toate în ajutorul Atotputernicului Dum-
nezeu, carele va privi cu îndurare peste mult cercetata naţiune
română, şi-mi va binecuvânta ostenelele puse. Sper în sprijinul
mai marilor mei, cari vor şti scăpa odată preparandia din starea-i
abnormală de astăzi, şi, punându-i la dispunere condiţiunile ne-
cesare, îi vor asigura înflorirea dorită.
      Sper în ajutorirea on. mei colegi dela preparandie, cari ştiu
a preţui adevărul cuvintelor: »Unde-s doi puterea creşte!« Iar domnii
profesori dela gimnaziu sunt rugaţi a nu uita că şi preparandia
este un membru în şirul institutelor naţionale de cultură, şi ca
atare îşi are însemnătatea sa proprie.
      Sper în fine în bunăvoinţa bravei noastre inteligenţe locale
şi o rog, că dacă n’ar putea înmulţi numărul amicilor acestui in-
stitut, cel puţin să nu înmulţească cel al contrarilor.
      Tare în speranţele acestea şi în iubirea, ce o am cătră che-
marea mea, rezolvirea problemei, ce-mi stă înainte, mi-se pare po-
sibilă. Dacă însă pe lângă toate acestea nu mi-aşi putea împlini
misiunea, precum doresc: atunci aduceţi-vă aminte, Prea Onora-
ţilor Domni, ca eu sunt numai om şi că puterile omeneşti sunt
foarte mărginite.
      Binevoieşte, Reverendisime Domnule Vicar, a te face inter-
pretul simţemintelor mele către înaltul regim şi a-i spune, că-mi
voiu ţinea de sfântă datorinţă a justifica încrederea pusă în mine
şi a satisface aşteptărilor exprese la finea decretului primit. Iar
domnia Voastră, Prea Onoraţilor Domni, primiţi cea mai cordială
mulţămită pentru onoarea ce mi-aţi făcut, luând parte la acest act
sărbătoresc.» *)
      In anul 1869 preparandia fu mutată la sediul episcopiei de
Gherla, dar Petri refuză plecarea, căci nu voia să părăsască Nă-
săudul şi drepturile câştigate aici.
      In anul 1870 fu chemat însă la preparandia de stat ce se
înfiinţase la Deva şi primi cu plăcere să activeze la secţia româ-
nească dela această şcoală, unde însă nu a stat decât până la
1871, când înbolnăvindu-se demisionă şi se mută la Sibiiu. Aici fu
      0 „Sionul românesc", foaie bisericească, literară şi şcolastică. Viena, 186b
An. II, Nr. 15 p. 166/67.
636
numit Director (inspector) al Şcoalelor grăniţereşti din ţinutul fos-
tului Regiment I român grăniţeresc dela Orlat, unde conduse în-
văţătorimea din anul 1872 până în anul 1875. La 1876 se îna-
poie la Năsăud, la casa şi la grâniţerii lui, continuându-şi activi-
tatea pedagogică prin publicaţiile şi revistele sale, până la sfâr-
şitul vieţii sale, la 1 Februarie 1905.
                              Activitatea pedagogică
      Petri, ca unul din cei mai dintâi pedagogi români, pregătiţi
excelent îndată ce a fost numit profesor la preparandia adică la
Şcoala de învăţători din Năsăud, a început o activitate şcolară şi
pedagogică foarte bogată. Pe lângă prepararea cursurilor în ro-
mâneşte pentru şcolarii săi, căci cărţi de pedagogie, metodică, etc.
nu existau la noi, el a trebuit să lucreze primele abecedare, cărţi
de cetire, planuri (programe) de lecţiuni, instrucţiuni pentru învă-
ţători pentru tratarea cărţilor şcolare, cărţi de metodică, reviste
pedagogice.
      «Lecţiunile lui de pedagogie şi de metodică erau superbe«
— spune V. Borgovan — fost elev a lui Petri — în ale sale «Amin-
tiri« pg. 140.
      Din lucrările lui Petri se vede că el a adoptat principiile
marilor pedagogi germani.
      »Pornind dela premisa lui Pestalozzi: educaţia poporului prin
cultură, şi dela premisa lui Herbart: educaţia omului prin intruc-
ţie, — idei pe cari Petri le consideră ca un fel de axiome peda-
gogice, pedagogul năsăudean îşi îndreaptă atenţia şi activitatea
cu deosebire asupra învăţământului. Şi acest învăţământ, ca să-şi
ajungă scopul, trebue să fie moral, intuitiv, potrivit firii şi desvol-
tării copilului, să urmărească desvoltarea spiritului de observaţie
şi de judecată la copii, să fie practic, realist, clar, şi mai presus
de toate temeinic, adică metodic. Se poate spune că principiul pe-
dagogic central în toată opera Iui Petri este metodismul. (Chiar
cartea lui: «Instrucţiune pentru învăţători*, Sibiu. 1872, are ca
motto: «Puterea învăţătorului zace în metoda sa«. De aceea Petri
luptă şi urmăreşte intens realizarea acestui învăţământ metodic la
toate materiile de învăţământ. Şi cum Germania e patria metodis-
mului, influenţa metodicenilor Diesterweg, Luben, Kehr şi Hermann
este evidentă. In chestiuni de educare afectivă şi de disciplină ur-
mează însă pe renumitul pedagog vienez, antiherbartianul Dities«>)
      Fireşte că preparanzii făceau practică pedagogică-metodică
în clasele şcoalei primare, câte 4 ore pe săptămână. Cei din anul
I asistau, ascultând cu atenţie metoda de propunere a învăţăto-
rilor şi făcându-şi notiţe; cei din anul al II-lea făcând exerciţii
practice dintr’o clasă în prezenţa lui Petri, iar după oră li-se făcea
preparanzilor observaţiunile necesare şi judecata asupra modului
său de propunere.
      Vasile Borgovan, unul din elevii lui Petri are cuvinte foarte
frumoase despre acest mare pedagog. Astfel el spune că: »Re-
numele şcolilor năsăudene, ca şi faima lui Petri, adunau în Se-
care an la preparandie 80—90 de preparanzi din toate părţile lo-
cuite de Români.** 2) »După experienţa mea de azi (1907), pot
spune sincer, că preparandia lui Petri era superioară şcolilor nor-
male de învăţători de azi, până şi din România, in ce priveşte pre-
gătirea specială pedagogică a elevilor. însufleţirea pentru dăscălie
la elevii lui Petri nu cunoştea margini«,3)
      Borgovan mărturiseşte în alt loc, că numai prin Petri îi s’a
deşteptat simpatia pentru pedagogie, că a avut »norocuU să se
prenumere printre elevii lui Petri (Ist. ped. pg. 234), şi că deşi a
stat numai un an la preparandia din Năsăud, «anul acela a fost
hotărâtor pentru întreaga lui viaţă*.4)
                                             *
      Din cărţile ce a pulicat vom aminti aici câteva. La anul 1864 a
apărut: 1. Primul său «Elementariu sau Abecedariu românesc«, care
a apărut apoi, revăzut, refăcut şi adăugit, ajungând la ?0 ediţii.
cca 200.600 exemplare.
      2.       Legendar sau Carte de cetire pentru şcolile poporale, care
a ajuns la 16 ediţii, din 1878 cca 90.000 exemplare.
      !) S. Manotiu. Icoana unei şcoli dintr’un colţ de ţară românesc. Năsăud
1930, pg. 197.
      2) V. Gr. Borgovan: «Istoria pedagogiei». Ed. III. 1919, pg. 234. Idem.
«Spicuiri din Istoria* pedag.» Disertaţie.*Gherla, 1886. pg, 24. *
      3)       V. Borgovan: «Amintiri din copilăriei Şcoala primară românească,
şi nemţească, preparandia şi gimnaziul (1859—1873). Braşov, 1907. pg. 140,
142—143).
      4) V. Borgovan: Amintiri... pg. 140 şi 145,
638
      3.       Instrucţiune pentru învăţătorii dela şcoalele centrale ale
Reuniunii grăniţereşti din fostul Regiment l-iul român (Orlat), pri-
vitoare la tratarea cărţilor şcolastice. Sibiu 1872.
      4.       Scriptologia sau modul de a învăţa cetitul scriind. Indrep-
tariu pentru învăţători la tratarea Abecedarului. Sibiu 1872.
      5.       Plan de lecţiuni pentru şcolile elementare româneşti. Nă-
sâud 1882.
      6. Sistemul metric manual pentru învăţători. Sibiu 1875.
      7. Sistemul metric manual pentru şcolari. Sibiu 1876. Apoi:
      8.       *Magazin pedagogia, revistă, organ pentru educatori, în-
văţători şi bărbaţi de şcoală, în colaborare cu Cosma Anca şi
Maxim Pop profesor gimnazial, Năsăud. Anii 1867, 1868 şi 1869.
A fost director numai în anul I.
      9.       «Şcoala romană< Revistă pedagogică. A apărut An. I—IV
(1876—1881) la Sibiu, iar anul ultim la Năsăud. Au colaborat la
această revistă şi profesorii: (1. Candrea (Sibiu); V. Gr. Borgovan
(Gherla); Dr. D. Barcianu (Sibiu); T. Ceontea (Arad); Dr. A. Grama
(Blaj); 1. Lăzăriciu (Deva); — Dr. Paul Tanco, Maxim Pop şi Gr.
Pletos (Năsăud).
      10.       »Şcoala practică«, Magazin de lecţiuni şi materii pentru
instrucţiunea primară. Năsăud 1882—1886.
      Asupra felului de a proceda în metodica şcoalelor primare
române din Ardeal şi în special al celor din districtul Năsăudului,
revistele lui Vasile Petri, cel mai mare ppriagng din Arripa1; con-
ţin un preţios material. Dar şi pentru a instrui, a învăţa pe învă-
ţători, a informa de ce se petrece în vechiul regat şi aiurea.
      Trebue să observăm că toate cărţile şi revistele publicate de
Petri erau tipărite îngrijit şi cu litere tipografice potrivite ochilor
şcolarilor şi lecţiile sunt orânduite metodic. Bucăţile erau scrise
clar şi atrăgător. Nota educativă şi morală este urmărită peste tot.1)
Noi, cari am învăţat după primele ediţii ale abecedarului şi i-am
citit alte cărţi şi revistele lui am observat că toate erau tipărite
pe hârtie foarte bună ^şi dovedea că avea un foarte pronunţat
simţ estetic şi artistic. Reproducea poezii din toate ţerile româneşti,
iar în revistele sale publica ştiri şcolare şi culturale, despre ser-
bările şcolare din deosebite oraşe din vechiul Regat, despre con-
       <) Icoana unei şcoli pg- 191.
630
gresele, hotărîrile, regulamentele, programele, etc. note despre căr-
ţile nou apărute ş. m. a., iar ortografia introdusă de el, ca şi de
corpul didactic dela liceul din Năsăud, a fost fonetismul temperat
al lui Maiorescu, iar în unele manuale ortografia Academiei
române.1)
      Manualele didactice şi revistele pedagogice publicate de Petri
erau cele mai bune din trecutul pedagogiei româneşti şi întrân-
sele se poate urmări prodigioasa activitate a distinsului pedagog.
                                          *
       Activitatea Iui bogată ca director (inspector) al şcoalelor gră-
niţereşti dela Sibiu-Orlat se poate vedea din constructivele circulări
redactate de Petri şi trimise de Comitetul administrativ al acelor
şcoli, învăţătorilor care au avut de rezultai ordinea, regula, uni-
formizarea în şcoli. Din multele circulări reproducem două în
foarte scurt rezumat.
       Un circular (Nr. 223/1874) repeţirea celui din 20 Februarie
1872 Nr. 90) era relativ la purtarea »ziarului«, din care se vedea
activitatea învăţătorului în şcoală, în fiecare oră. Circularul era
tipărit pe 8 pagini folio cu toate instrucţiunile necesare.
       Un alt circular (365/1874) privia examenele de vară, în care
dupăce arăta ordinea ţinerii examenelor, indica ce elaborate trebue
să aibă învăţătorul pe masă în ziua examenului şi adică:
       1. Clasificaţiunile de examen (descrierea lor).
       2. Conspect sistematic despre materia propusă (descrierea lui).
       3. Probele caligrafice (descrierea lor).
       4. Alte elaborate linguistice, geografice, etc.
       5. Ziarul fiecărui învăţător despre propunerile sale de peste an.
       6. Statistică despre starea pomăriei şcolare (cu multe detailuri). * V.
       9 Corpul profesoral al gimnaziului sup. din Năsăud a hotărît să intro-
ducă noua ortografie fonetică a Academiei române în Sept. 1882. Corpul di-
dactic al şcoalei primare (normale) din Năsăud luase hotărirea mai nainte.
S’a ales o comisie de 5 inşi (3 profesori şi 2 învăţători normali) pentru a ela-
bora un proect de precisarea ortografiei academice (vezi Şcoala practică a lui
V. Petri. Tom. I (1882) pg. 254).       •
       Petri a publicat in acest an (1 Tom.) desbaterile (procesele verbale) ale
Acad. rom. din 1882,
640
       7. Un scurt raport despre tinerii, cari dela 1872 s’au aplicat
          la meserii.
       8. Inventarul şcolii.1)
                              Axiome de ale lui Petri
       »Ştiinţa pedagogiei, oricât de completă să fie ea, încă nu face
pe învăţător; se mai cere necondiţionat: devotament curat pentru
chemarea sa, iubire sinceră către şcolarii săi, un viu sentiment,
de a-şi face datoria sub toate împrejurările, sentiment, care să-l
dispună irezistibil: a progresa neîncetat în toate disciplinele peda-
gogice, a nu pierde nici o zi, nici o oră, ba nici chiar o sigură
minută din timpul statorit pentru predările din şcoală, în fine a
se prepara cât mai conştiincios pentru fiecare lecţiune de învă-
ţământ.
       Şcoala să-i fie împărăţia sa pe acest pământ; aici să se simtă
el mai acasă, mai mulţumit, bunăstarea şi prosperarea ei să fie
gândul lui de toate zilele. * 2)
       Intr’o »axiomă« a sa, Petri spune: »Nu pot să-mi închipuesc
o imagine mai admirabilă decât un învăţător bătrân, încărunţit în
serviciul şcolii, stimat şi venerat de toată comuna, cu deosebire
de generaţia mai tineră, care toată a absolvat şcoala sub părin-
teştile sale îngrijiri şi care ori unde-1 întâmpină, aleargă la el şi-i
sărută mâna în semn de mulţumire şi veneraţiune®.3)
       Chiar aşa a fost el însuşi, marele pedagog V. Petri, care a
dus o viaţă cinstită şi respectat de toţi foştii săi elevi, de cunos-
cuţii şi intelectualii români de toate categoriile. »Petri a fost însuşi
un model în societatea năsăudeană ca şi în viaţa familiară. Petr1
era plin de vigoare, inteligent, sensibil, activ şi foarte capabil...
Micile lui defecte ca ambiţia şi încrederea în sine), (dacă aceste
pot fi defecte) erau recompensate cu prisosinţă prin calităţi su-
perioare.4)
       >) Din revista: „Convorbiri pedagogici în articolul: Vasile Petri de I.
Pop-Reteganul. An. I (1886) Nr. 2.
      2)       Vasile Petri: «Axiomă» publicată în «Memorialul Reuniunei învăţ,
gr.-cat «Mariana» în Năsăud. 1876—1901«. Năsăud 1901 pg. 102.
      3)       Memorialul reuniunei învăţăt. gr. cat. «Mariana» din Năsăud, 1876—
1901. Năsăud 1901 pg. 102.
      4) V. Borgovan, Amintiri din copilărie, Braşov 1907, p. 140—141,
641
           Petri a fost un om al ordinet, poseda în sine spiritul disci-
     plinar infiltrat de organizaţia militară grăniţerească, conştiincios,
     minte clară. De elevi mult iubit, de toţi respectat.
                                        *
           Ca recunoştinţă pentru opera sa de luminare a dăscălimei
     române din Ardeal şi Banat, Petri a fost ales membru de onoare
     la următoarele societăţi dăscăleşti: 1. La Reuniunea »Mariana« a
     învăţătorilor gr.-cat. din Districtul Năsăudului (în 1879). 2. La Reu-
     niunea învăţătorilor ortodoxi dela Caransebeş (în 1879). 3. La Reu-
     niunea învăţătorilor gr.-cat. dela Lugoj (în 1893).          *
           In 1880 Senatul scolastic districtual gr.-cat a comunităţilor
     din Ţinutul fostului al il-lea Regiment român de graniţă (mai târziu
     Districtul Năsăudului) l-a numit referent şcolar în cercul învăţă-
     toresc al Rodnei. In acest district erau mai mulţi referenţi — un
     fel de inspector — cari controlau şcoalele săteşti. Referenţii erau
     de obiceiu profesori secundari.
                                         *
           Petri a format o pleiadă numeroasă şi o falangă puternică
     de învăţători excelenţi, răspândiţi, nu numai în vechiul District al
     Năsăudului, ci mulţi şi în alte judeţe, făcând adevărat apostolat
     cultural mai ales în Nordul Ardealului.
i i i i
               lacob Mureşianu
                    1812—1887
       Iată uri distins grăniţer năsăudean, care deşi nu a lucrat
   direct în ţinutul său, dar a muncit pentru întreaga naţiune, ca pro-
   fesor şi mai ales în publicistica românească, care, în acele vremuri
   grele pentru Români, abia începuse, — totuşi mereu înteresându-se
   de mersul lucrurilor în Ţinutul grăniţerilor năsăudeni, mereu în-
   demnându i şi încurajându-i pe cei de acasă. Aceştia îi trimiteau
   articole pentru a le publica în »Gazeta Transilvaniei« şi în «Foaia
   pentru minte, inimă şi literatură« a căror colaborator şi apoi re-
  dactor a fost. El cerea ârtumitor persbane grăniţeri amănunţimi,
  acte... ca tot ce publica în ziarele sale, să fie bine documentat,
  le indica anumite drumuri ce să iea şi anumite mijloace, ce sa
  întrebuinţeze, pentru ajungerea scopurilor pentru cari grăniţerii
  luptau întru recâştigarea drepturilor şi averilor străvechi. De aceea
  în aceste periodice găsim o bogată literatură pentru ţinutul nostru.
                                     * '
        Iacob Mureşianu s’a născut în comuna grăniţerească Rebri-
  şoara, vecină cu Năsăudul, la 28 Noemvrie 1812. Tatăl său, loan
  a fost preot acolo, reposat în 1841; iar mama lui, Anastasia n.
  Fâgărăşeanu, tot din neam preoţesc, din comuna Şintereag.
        Şcoala primată o urmă, în Năsăud, iar la Blaj, urmă cursul
  gimnasial şi apoi Teologia. Studiile le-a făcut cu mare diliginţă şi
  foarte bună purtare, având ca profesori, între alţii, pe Timotei
  Cipariu şi pe Simion Bărnuţiu, viitori ai lui amici şi tovărăşi de
  luptă. Cu gândul de a fi un preot înţelept şi priceput, conducător
  al poporului grăniţeresc, termină teologia în Mai 1837.
        Pe vremile acelea Românii braşoveni făceau un întins co-
  merţ cu Ţara Românească şi printr’însul ajunseseră la o bună-
  stare destul de înaintată. Din practica vieţii se încredinţară că,
  Românii au mare nevoie de învăţătură de carte şi asfel multe
  familii braşovene îşi trimeteau copiii la şcoale, mai ales la cele
  din Blaj, singurele româneşti pe atunci.
        Dar şi în Braşov se ventila chestia infiinţării unui gimnaziu
  »greco-român«, fiindcă se găsiau pe atunci în acest oraş şi ma-
  cedo-români şi greci, cari ar fi fost bucuroşi ca copiii lor să ur-
  meze o şcoală mai superioară românească. Şcoala aceasta atât de
  mqlt dorită însă nu s’a putut înfiinţa atunci, dar parohul romano-
  caţolic, Anton Kovaci, de naştere din Ocna Dejului, prietin al Ro-
  mânilor şi el însuşi după mamă român, înfiinţă un gimnaziu ro-
  mano-catolic, la care angajă ca profesor — la sfatul lui George
  Bariţ — pe Iacob Mureşianu, care tocmai terminase teologia gr.-
  catolică dela Blaj, cerându-I dela episcopul loan Lemeni. Cu dân-
  sul Kovaci începu, în 1837, clasa întâie, urmând succesiv deschi-
  derea claselor următoare an de an.
        încă înainte de înfiinţarea gimnaziului romano-catolic, se în-
  fiinţase în Braşov de către neguţătorii români, în 1834, o şcoală
 hu
   primară românească, dar dascălii cari fuseseră aleşi aici nu ră-
   mâneau statornici şi plecau.
      . Trecând odată, în anul 1836, George Bariţ, dela Blaj, prin
   Braşov,1) braşovenii stăruiră pe lângă dânsul să primească a fi
   dascăl în această şcoală, să o organizeze şi conducă. Bariţ primi
   şi astfel în 1836 se stabili în Braşov, unde apoi lucră mulţi ani
   ca dascăl şi publicist, cu mari rezultate pentru ridicarea neamului
   românesc. Tot Bariţ stărui apoi se vină şi Iacob Mureşianu Ia gim-
   naziul lui Kovaci, mai ales că se hotărîse să înceapă şi publicarea
   unui ziar românesc, care era »Oazeta de Transilvania«, primul
   ziar românesc în Ardeal, tipărit în tipografia lui I. Gott, al cărei
   apariţie şi începu în Iulie 1837, şi astăzi împlineşte o sută de ani
   de prea frumoasă activitate şi de mare importanţă pentru ridicarea
   neamului românesc.
         Tot la şcoala primară românească din Braşov fu chemat apoi,
   dela Blaj, în anul 1838 şi Andrei Mureşianu,* 2) bun prietin a lui Iacob,
   la care şcoală funcţionă până în Septemvrie 1840, când trecu apoi
   la gimnaziu] catolic, chemat de Iacob, la care acuma numărul şcola-
   rilor români se înmulţea mereu şi de cari, cei doi Mureşeni, Iacob şi
   Andrei, se îngrijiau cu cea mai mare dragoste şi interes naţional.
                              Activitatea publicistică
         Ideile redeşteptătoare ale şcoalelor din Blaj, propovăduite de
   cei trei profesori dela Braşov, fie în şcoale, fie prin ziarul »Oa-
   zeta« şi »Foaie pentru minte, inimă, şi literatură«, aflarâ mare ră-
   sunet pretutindeni la Românii din toate provinciile româneşti.
         Prin îndrăzneala şi energia stilului, prin versurile pline de
   mândria originei noastre, prin răspândirea adevărului »Gazeta«
   ajunge în curând cea mai vestită foaie şi redactorul-fondator Oeoge
   Bariţ3) dimpreună cu colaboratorii săi Mureşenii, stimaţi şi iubiţî
   şi dincoace, dar mai ales dincolo de Carpaţi.
                        •) A se vedea o notă din rev. „Transilvania“. Anul 1868, pg. 133—34.
         *) Poetul Andrei Mureşianu n. în Bistriţă, la 1816, f 1863. Primele cu-
   noştinţi în 1. română le primi dela grăniţerul Dănila Dobaş din Valea Rocnei,
   urmă apoi şcoala primară şi gimnaziul din Bistriţă (1825—1832), filosofia şi
   teologia în Blaj.                                            ,      .
                  3) G. Barif n. 1812 în Jucul de jos (jud. Cluj), f 1893 în Sibiu. Istoric,
                  întemeietorul presei române din Ardeal. Studiile le-a făcut în Blaj şi Cluj.
645
      Încercări de a publica ziare şi reviste româneşti se mai fă-
cură şi înainte de 1837, dar fără succes. Numai răbdarea stărui-
toare şi dârză şi precauţiunea făcu ca Gazeta să poată dăinui şi
trăi şi azi, împlinind un secol de muncă necurmată şi de lupte
aprige.
      Până în anul 1849 ziarul păstră numele cel dintâi, iar din
acest an se numi »Gazeta Transilvaniei.
      Dela 1 Ianuarie 1838 începu se apară şi »Foaia literară«,
care dela 1 Iulie se numi » Foaie pentru minte, inimă şi literatură«,
fiind întemeiată de George Bariţ şi sub redacţia lui până la 13
Februarie 1850, când fu suspendată printr’un decret guvernial,
împreună cu »Oazeta«, din cauză că Bariţ a publicat «Raportul
lui Avram Iancu« despre luptele Românilor ardeleni în revoluţia
din 1848/49, şi nu s’a supus ordinului autorităţilor de a înceta
cu publicarea lui. La 9 Sept. 1850 Foaia reapăru, sub redacţia lui
lacob Mureşianu, (săptămânal) până la anul 1865, când fu înlo-
cuită cu Foiletonul din «Gazeta Transilvaniei*.
      Această Foaie, în care au debutat cei mai mulţi dintre lite-
raţii generaţiei noastre bătrâne, au meritul de a fi contribuit în
măsură însemnată la desvoltarea noastră literară şi a gustului de
citit în bublicul român şi mai ales pentru documentele istorice,
ce le cuprinde, are să fie mult consultată. (Encicl. română. Tom II
pag. 441).
      Este şi azi o plăcere a citi această revistă, foarte bine re-
dactată, scrisă la început în limba bibliei şi a cronicarilor, cum
se scria pe atunci şi în Muntenia şi în Moldova, deci o limbă
aproape de graiul poporului român.1) E minunat de frumoasă
limba de pe atunci din Foaia p. m. i. L, care mai târziu în alte
ziare şi scrieri a degenerat într’o limbă păsărească, plină de neo-
logisme, neînţeleasă de popor şi de mulţi intelectuali, întocmai
după cum avem astăzi — în afară de limba literară a scriitorilor
români în adevăr buni — o limbă, în mai toate ziarele noastre
învăţător dela 1836—1845 la şcoala românească din Braşov, retrăgându-se şi
consacrându-se apoi toată activitatea ziarelor sale, «Gazeta Transilvaniei» şi
«Foaia pentru minte, inimă şi literatură« (1837—1850). Dela 1850 lacob Mu-
reşianu redactor, dar Bariţ colaboră mai departe, dela 1878—1885 Bariţ pu-
blică «Observatorul» stabilindu-se la Sibiu.
      >) Gazeta Transilvaniei. Număr jubilar 1838—1908 p. 17.
                                                                                             13
păsărească şi neînţeleasă, despre tare un profesor francez a spus
că limba românească din ziare este »o limbă urîtă«.
      Colaboratori îşi câştigase Foaia ca şi Gazeta dintre inte-
lectualii şi scriitorii din toate provinciile române şi a avut o foarte
mare influenţă asupra limbei şi vieţii româneşti din întreaga Dacie,
căci i-au legat pe toţi Românii de cultura românească, le-au
desvoltat simţemintele de frăţie, cu toţii înflăcărându-se de ideile,
de credinţa şi însufleţirea cu care au lucrat pentru ridicarea nea-
mului şi pentru înfăptuirea idealului naţional. Multe articole de
pe atunci sunt vrednice de citit şi astăzi.
      In N-rul 42 din 1840 un anonim înţelept face apel la Români
pentru unificarea limbei, luând ca temelie a limbei literare pe cea
bisericească, îndreptată în formele ce le are defectuoase şi îmbogă-
ţită prin anumite neologisme unde ar lipsi cuvinte pentru ideile
introduse prin cultivarea ştiinţei în viaţa noastră intelectuală. In
lăturarea barbarismelor şi solecismelor şi primirea în limba literară
de «tipii cuvintelor bune (formele gramaticale corecte) din toate
provinciile Dacoromaniei*.
      S’au publicat articole de Bălcescu, Cipariu, Mihail Kogâlni-
ceanu, /îs. Hurmuzaki, Bărnuţ, Laurian, Ion Maiorescu, Prinţul
Dim. Ghica, Al. Papiu-Ilarian, Gavril Munteanu, ş. a. Foaia Ga-
zetei era organul prin care nemuritoarele versuri a lui Vasile Ale-
csandri, Bolintineanu, Cârlova, Andrei Mureşianu luminau ca nişte
făclii aprinse minţile şi înflăcărau inimile Românilor în luptele ce
trebuiau să le susţină. Aci se publică: Marşul oştirei române de
Cârlova, Deşteptarea României de Alecsandri, Deşteaptă-te Române
din 1848 a lui Andrei Mureşianu ş. m. a.1)
      Intre corespondenţii «Gazetei* se număra şi Cuza-Vodă, care
se interesa mult de ea. El trimetea articole scrise în franţuzeşte
de secretarul său, pe care lacob Mureşianu le da fiului său (Aurel),
care ştia bine franţuzeşte, să le traducă.1)
      Chiar pe la 1851, Gazeta Transilvaniei, deşi încă mică, 4 pa-
gini, în afară de ceeace privea «monarhia austriacă* publica co-
      >) Gazetei Transilvaniei. Număr jubilar. 1908 p. 22—23.
      2) In lacob Mureşianu 1812—1887). Album comemoratib de A. A. M.
Braşov, 1913 p. 65.
647
respondinţe regulate din diferite oraşe ale Transilvaniei, cronica
din ţeri străine, — apoi aproape în fiecare număr corespondenţe
din »Ţara românească şi Moldav ia", cu ordine şi dispoziţii dom-
neşti, mişcări culturale, economice, etc.
      Foaia insista foarte mult pentru îngrijirea şi educaţiunea tine-
rimei încă din casa părintească. Preoţilor şi învăţătorilor le punea
mereu în vedere datoria de a feri poporul de alcoolizare — de
a le spune şi citi învăţături bune şi folositoare Duminecile şi îii
sărbători — va să zică a ţine şezători culturale la sate.
      S’au făcut încercări prin cele două organe de publicitate să
se indice legături de prietinie şi înfrăţire între Români şi Sârbi —
dar aceste încercări n’au dat atunci aproape nici un rezultat —
căci principiul lui Meternich şi ale altor miniştri austriaci, în timpul
absolutismului (1849—1861), era de a aţâţa desbinarea şi discordia
între popoarele imperiului habsburgic, pentru a le putea domina
mai uşor. (Divide et impera).1)
      In Gazeta Transilvaniei se oglindează icoana vieţii şi miş-
cărilor naţionale din toate ţările locuite de Români, dela 1837
înainte.
      In Martie 1850 Bariţ fu oprit a mai redacta Gazeta, pe care
o înfiinţase în 1837, care fu sistată. Lipsa unui ziar pentru pu-
blicul român ar fi fost un mare păcat, de aceea s’au făcut paşii
necesari pentru reapariţia Gazetei şi Foii. Numai în Septemvrie
1850 reuşi Iacob Mureşianu să primească concesiunea dela guvern
a publica el Gazeta şi Foaia, însă numai iscălind un »revers«,
impus de legea marţială şi în condiţiuni foarte riguroase.
      Astfel cu mare precauţiune a condus aceste publicaţiuni, cu
succese şi folos pentru neamul nostru din Ardeal, din 1850 până în
1878, colaborând şi G. Bariţ, Gavril Munteanu, Ion Maiorescu, S.
Bărnuţ, Andrei Mureşianu ş. a.
      In acele vremuri de absolutism, se controla, se censura şi
se spiona de guvern caracterul moral al omului, viaţa publică şi
privată şi trebuia să fie foarte atent ziaristul la fiecare cuvânt
scris în ziare şi alte publicaţii. f                          1
      Cu tot reversul semnat de Iacob Mureşianu şi de precau-
ţiune sa, era totuşi mereu şicanat de poliţie. Trebuia să prezinte *
       >) Gaz. Transil. Nr. jubil. 1908 p. 24.
                                                                                                    13*
poliţiei toate articolele, traduse în limba germană, înainte de pu-
blicare în româneşte şi aceasta a durat ani de zile.
       Ca să avem o slabă idee de situaţia unui redactor din acele
vremuri, reproducem aci cuvintele lui George Bariţ, către un ga-
zetar de mai târziu.
       » Dragul meu a fi redactor e lucru greu, foarte greu. Nu-i
destul să ştii scrie şi să ai idei şi sentimente. Nu! Trebue să te
şti şi păzi când scrii. Eată eu scriu de aproape o jumătate de
veac. Şi ştii cum scriu?! La fiecare vorbă ce o acriu ţin înaintea
ochilor codul penal şi îmi închipui că la spatele mele stă jan-
darmul! In vremile de astăzi numai aşa poate scrie un redactor
român. Cine nu scrie aşa, cine nu are necontenit paragraful legii
în faţă şi jandarmul în spate, când scrie, acela mai mult strică
decât direge cu scrisele sale«. »Dar poate că tu, dragul meu, să
ajungi zile mai bune*,1)
       Noul redactor, vechii amici şi tovarăşii săi de luptă reuniţi
în jurul lui, erau preocupaţi de planuri frumoase şi măreţe pentru
ridicarea neamului, rămas aşa de mult îndărăt, desigur nu din
vina lui.
       »Foaia pentru mintea este un tesaur de acte istorice şi o
comoară bogată pentru literatura română.
       Gazeta Transilvaniei a fost in tot timpul cel mai sincer apă-
rător al intereselor neamului, fiindcă şi Bariţ şi Mureşenii s’au
indentificat întru totul şi desinteresaţi cu aspiraţiunile poporului
românesc, a îmbrăţişat toate gândurile bune pentru înaintarea şi
ridicarea naţiei şi a contribuit la înfăptuirea multor instituţii.
       Marea importanţă a primelor publicaţii româneşti: Gazeta
şi Foaia este şi că în ele se cuprinde aproape întreaga istorie a
Neamului nostru din Ardeal şi Bănatul timişan.
       La început amândouă publicaţiile se tipăreau cu slove cirilice,
apoi modificate cu câteva litere latine, iar dela 1852 Gazeta s’a
tipărit exclusiv cu latine.
       Amândouă publicaţiile se caracterizează prin bogăţia învăţă-
mintelor ce au cuprins, prin sentimentele naţionale şi morale, prin
politica bisericească şi naţională, prin comoara de documente isto-
rice, prin dragostea de ţară, prin interesul de literatură şi în toate
>) Gaz. Trans. Nr. jubilar 1908 p. 58.
649
având în vedere numai drepturile poporului român şi ridicarea
lui, — astfel aducând imense servicii neamului românesc.
                                        *
      Publicăm aici un foarte sugestiv act, din nenumăratele apă-
rute în aceste publicaţii.
      In Nrul 13 al Foii din 1849 se publică o foarte însemnată
petiţiune a Românilor din monarhia austriacă, semnată de episcopul
Şaguna, L. Mocioni, Popazu, Laurian, Ed. Hurmuzaki şi alţi re-
prezentanţi ai naţiunii, cari cer: 1) Unirea tuturor românilor din
imperiul austriac într’o singură naţiune de sine stătătoare; 2) Ad-
ministrarea naţională, independenţa politică şi religioasă; 3) Un
congres de organizare, care să aleagă un cap naţional politic, un
sfat administrativ, numit senat român, un cap bisericesc, întărit
de suveran, sub care vor sta ceilalţi episcopi naţionali; să orga-
nizeze administraţiunea în cercurile şi comunităţile române; să
organizeze şcoalele şi alte institute de cultură; 4. cer ca limba ofi-
cială în toate lucrările relative la Români să fie cea română; 5) Adu-
nare naţională pe fiecare an; 6) Ca naţiunea română să fie re-
prezentată în dieta imperiului după numărul sufletelor; 7) Ca Ro-
mânii să aibă la minister un reprezentant al lor, ca organ al in-
tereselor naţionale; 8) Ca Suveranul să poarte titlul de Mare duce
al Românilor.
      Iacob Mureşianu profesor şi director de liceu
      Ca profesor la liceul romano-catolic din Braşov şi mai târziu
director (1837—1875) activitatea lui a fost foarte rodnică.
      Mureşianu chemat ca profesor la Braşov, cunoscând starea
înfloritoare a societăţii româneşti de acolo şi presimţând viitorul
frumos ce-1 aştepta aici, se hotărî să renunţe la cariera preoţască
şi primi postul oferit de Kovaci. Este interesant a şti cum a ajuns
un român profesor la un gimnaziu romano-catolic? Despre aceasta
Kovaci scrie în Istoria gimnaziului (Erstes Programm des rom.
kath. Oymnasiums zu Kronstadt 1851 — manuscris nepublicat)
următoarele:
      »Ni s’ar putea obiecta, că am aplicat în oficiile profesorale
numai bărbaţi de confesiunea greco-unită, deoarece am fi putut
şi am fi trebuit să angajăm profesori catolici la o şcoală catolică,
650
Insă mai întâi nu puturăm afla astfel de indivizi, cari să fie pro-
văzuţi cu cunoştinţele trebuincioase pentru acest oficiu şi cari să se
hotărască la aceasta pe lângă o răsplată puţină şi apoi în aceea
vreme preotul (din Braşov) avea numai un capelan, deşi de obi-
ceiu trebuia să aibă doi, şi în sfârşit va fi voit pronia dumne-
zeească atotocârmuitoare, ca tocmai prin aceşti bărbaţi să fie
atraşi părinţii de religiunea grecească la un institut de învăţământ,
a cărui profesorii) să aparţină naţiunei lor şi să contribue puternic
la susţinerea lui.
       O ochire trecătoare peste donaţiunile benevole va aplica în-
destul, dacă acest institut s’ar fi putut susţinea numai prin spri-
jinul catolicilor? Numai cu puteri unite i-a fost cu putinţă să crească
aşa de invederat«. (Album comemorativ: Iac. Mureşianu, de A. A.
M. pg. 19—20).
       Limba de propunere era cea latinească şi nemţască. Ungu-
reasca şi româneasca se propuneau în ore deosebite şi cea din
urmă numai facultativ. Totuşi aceasta situaţie n’a împiedecat pe
Mureşianu să dea cea mai românească educaţie la foarte mulţi
tineri români, cari urmau la acel liceu, până s’a înfiinţat cel ro-
mânesc în 1850.
       Se poate afirma, că adevăratul întemeietor şi susţinător al
acestui liceu el a fost. Aceasta reese şi din cuvintele abatelui
Kovaci însuşi, iniţiatorul, care în 1837 scria: »lacobus Maroschan,
fundator huius gimnasii*.* 2) Iar Francisc Vargyaşi,3) istoricul ma-
ghiar al acestei şcoli, iată ce scrie tot despre lacob Mureşian:
»Iac. Mur. a purtat pe umerii săi timp de un deceniu causa gim-
nasiului în curs de înfiinţare, întocmai cum purta legendarul Atlas
cerul... ca om şi pedagog n’avea pereche. Era o plăcere pentru
el să ţie şi seara curs cu elevii.
       Se înţelege că nici vorbă nu era de remuneraţie, dimpotrivă
el punea mici premii cu cari căuta să-i câştige pe copii pentru
Muze. Pe cei mai săraci adeseori îi ajuta cu lemne, lumânări, ş. a.
Şi publicul îl iubia şi îl preţuia foarte mult pe Mureşianu. O do-
       >) Profesori români la acest liceu au fost şi Andrei Mureşianu şi Ştefan
Emilian.
       2) Anuarul liceului rom. cat din Braşov pe an 1870—1 pg. 5.
       3)       Vargyaşi Fr. A brassoi rom. kat. fogymnâsium tortenete (1837—1896),
în Anuarul pe 1895—96 pg. 43.
651
vadă avem în faptul că în fierare an se găsia câte un mecenate
anonim, care oferia abatelui din fruntea comunităţii bisericeşti
sume de mai multe sute de florini pentru ca să poată fi păstrat
perftru şcoală iubitul Mureşian, de a cărui depărtare se temeau«.
      In acest liceu limba de propunere a fost până în anul 1846
cea latină, — dar explicaţia se făcea »în limba pe care copiii o
înţelegeau mai bine*.1) Dela 1850—1868 era limba de predare
cea germană, dela 1868—1876 germană şi maghiară, iar dela 1876
înainte numai cea ungurească.
      Majoritatea elevilor a fost Români până la 1850, când s’a
înfiinţat liceul românesc ortodox, — azi liceul »Andrei Şaguna* —
iar mai târziu — până la 1875 — când Mureşianu trecu la penzie —
numărul Românilor se menţine egal cu al Nemţilor şi Ungurilor.
      Cu toate că în acest gimnaziu, cu mulţi elevi români, limba
românească nu era introdusă ca obiect de studiu, ca cea nem-
ţească sau ungurească, ci numai ca obiect facultativ, căci dispreţul
autorităţilor şcolare era general şi nu se putea înlătura, totuşi Mu-
reşianu făcea mereu lecţii cu elevii români, cel puţin în particular.
Acest fapt pare că a făcut ca această şcoală să atragă pe Ro-
mâni, într’un număr destul de considerabil. Dintr’o statistică şco-
lară publicată în anul 1871, de directorul gimnaziului, care era pe
atunci Mureşianu, pe timp de 11 ani — dela 1850/61—1870/71, —
rezultă că din totalul de 963 elevi înscrişi, au fost 289 maghiari,
314 nemţi, 290 români, 61 armeni şi 9 alte naţionalităţi, 2) deci un
număr destul de considerabil pentru ca ministerul şcoalelor să fi
avut cel puţin atâta simţ de omenie, dacă nu de dreptate, de a fi
considerată şi limba română, ca obiect egal de predare cu cele
două ale minoritarilor ardeleni privilegiaţi.
      Mureşianu a funcţionat timp de 19 ani ca profesor şi 20
ani ca director al acelui liceu.
                        Reuniunea femeilor române.
      Deoarece lacob Mureşianu era convins că femeia română
trebuia crescută în dragostea de neam şi de ţară, la sfatul şi după * 2
      *) Extras din cartea: «Catolicismul unguresc în Transilvania şi Politica
religioasă a statului român de Dr. Onisifor Ohibu. Cluj 1924 p. 160—61.
      2) Programm d. Kronstădter rom. Lath. Obergymnasiums f. d. Y. 1870/1.
v. Director lacob Mureşianu pg. 23.
652
planul său, s’a înfiinţat în 1850 «Reuniunea femeilor românea, spre
ajutorul creşterii fetiţelor române orfane« în Braşov, a căror pă-
rinţi au căzut în războiul civil din 1848/49. Apelul cătră public fu
adresat de soacra lui Iacob M., Doamna Maria Nicolau, car*e în
prima linie se îndreaptă către Doamna baroneasa Sofia de Wohl-
gemuth, soţia guvernatorului civil şi militar al Ardealului, care răs-
punse foarte gentil, trimiţându-i un ajutor de 50 florini şi-i co-
munică, că Soţul ei a luat măsuri în toată ţara de a afla numărul
şi numele orfanilor rămaşi în urma revoluţiei.
      Toată lumea răspunse cu dragoste, trimiţând contribuţiuni
comitetului între cari şi noul guvernator al Ardealului, Principele
Felix de Schwarzenberg, (50 florini în anul 1852), şi chiar împă-
răteasa Elisabeta, 750 florini, în 1854.
      De peste Carpaţi contribui Constantin Hurmuzachi, fără a
fi fost rugat, ci »ca dorinţa ce am pentru prosperitatea naţiunii
şi dela conştiinţa datoriilor ce toţi avem în privinţa ei«. Apoi con-
tribuiră mulţi Români din Principate. Câştiguri frumoase mai avea
» Reuniunea* şi dela balurile filantropice aranjate de Iacob Mure-
şianu, care nu lăsa neîncercat nici un mijloc pentru folosul sco-
purilor Reuniunii.
      Această Reuniune a fost cea dintâi românească în Ardeal. In
statute era prevăzut şi întemeierea unui atelier pentru industria
naţională, care s’a înfăptuit mai târziu, formând întâia şcoală ro-
mânească de felul acesta.
      Mureşianu a propagat cu stăruinţă spiritul de asociere, care
nu exista încă pe aceea vreme, la Români.
      Toate instituţiunile româneşti, cari au luat naştere pe acele vre-
muri în Ardeal, au fost puternic sprijinite şi recomandate de Mureşianu
atât direct personal, cât şi prin mijlocirea publicaţiunilor sale.
                   Astra-Albina. Liceul român din Braşov
      »După revoluţia din 1848/9 Românii căpătând unele drep-
turi naţionale, simţiau însă trebuinţa unei instituţiuni, care să în-
grijască de interesele culturale mai înalte ale neamului: să cultiveze
limba naţională, care începuse a se folosi Ia oficiile publice, să
fixeze ortografia, să cerceteze istoria, să sprijinească tînăra litera-
tură naţională...
653
       Şi cum aceste probleme interesau pe toţi Românii din această
ţară deopotrivă, noua instituţiune, a cărei lipsă se simţia aşa de
mult, avea să fie a tuturor Românilor, fără deosebire de confe-
siune şi de stare socială, avea să-i întrunească pe toţi într’un mă-
nunchiu »cum împreună plugarul în snop spicele de grâu curat«.
       Ideea înfiinţării unei asemenea instituţiuni culturale, discu-
tată mai întâiu pe cale ziaristică (foarte puternic sprijinite prin Ga-
zeta şi personal de Mureşianu) şi în convorbiri particulare, se şi
apropia de realizare... şi în urma intervenirii celor 176 fruntaşi
români, în frunte cu arhiereii Alexandru Ştetca Şuluţ, Andrei baron
de Şaguna şi loan Alexi — (deci a episcopatului român) — cari
în petiţia lor de 10 Mai 1860, cer voie dela Locotenenţa transil-
vană pentru »o adunare consultătoare* spre scopul »înfiinţărei
unei reuniuni, a cărei chemare să fie lăţirea culturii populare şi
înaintarea literaturii cu puteri unite*1)
       La 20 Octoinvrie 1860 concesiunea sedete, şi în Martie 1861
se urziră statutele: »Asociaţiunei transilvane pentru literatura ro-
mână şi cultura poporului român« (Astra). Apoi s’a ales: preşedinte
Şaguna, vicepreşedinte T. Cipariu, iar primsecretar Oeorge Bariţ.
                                              *
       De asemenea când s’a propus de Visarion Roman, înfiinţarea
institutului de credit şi economii »Albina«, Mureşian a colaborat
prin organele sale de publicitate, arătând importanţa astorfel de
institute şi îndemnând publicul român să subscrie acţiuni...
       Stabilindu-se o eră constituţională în Ardeal, cu o dietă (par-
lament) la Sibiu, cu reorganizarea judeţelor, în care se introdu-
sese limba română, etc. se simţea nevoe de o academie româ-
nească de drept.
       Trebuia formată şi o limbă românească juridică, ce nu se
putea avea dela Academia de drepturi nemţească, ce era la Sibiu.
Apoi dacă o astfel de şcoală românească ar fi existat ar fi putut
mulţi tineri români să o urmeze pentru orice fel de funcţiuni ju-
ridice şi administrative, câştigându-şi o cultură mai superioară şi
sentimente naţionale mai puternice, căci acuma se spera Ia o viaţă
românească mai intensivă.
') A. Bârseanu in rev. Transilvania. Nr. 4 jubilar 1911. p. 318/19,
654
       Mureşianu a început, pentru realizarea acesteia, o propagandă,
aflând un bun sprijinitor în Mitropolitul Alexandru al Blajului şi
adresă un apel publicului român, semnând el însuş în capul listei
suma de 1000 florini. Neputându-se aduna capitalul necesar pentru
întemeierea unei astfel de şcoale, înţelegerea Românilor pentru aşa
ceva încă nu era pregătită, iar alţi Români chiar combătând o
astfel de idee, Mureşianu a depus fondul adunat la Asociaţiune
(Astra). Din acest fond s’a clădit mai târziu »Şcoala civilă de fete
cu internat« la Sibiu, deci prima şcoală secundară românească de
fete din Ardeal, foarte bine condusă şi din care au eşit multe fete
bine instruite, devenite excelente mame şi entuziaste românce.
                                             *
       La înfiinţarea gimnaziului român ortodox din Braşov (azi
liceul »Andrei Şaguna«) lacob Mureşianu ca şi Bariţ,1) au con-
tribuit într’un mod însemnat, cu graiul şi cu condeiul şi numele
lor se găsesc între primii contribuitori pentru această însemnată
şcoală românească.
       In ale sale «Schiţe memoriale* spune Mureşian însuşi: »La
aducerea în viaţă a gimnaziului român din Braşov am colaborat
prin îndemn, ca în grădina ce se cumpăra de cătră fraţii comer-
cianţi din Braşov pentru o casină eventuală, să se ridice şcoale
române... Iniţial cel nobil al Românilor braşoveni întru a între-
prinde toate posibilele încercări, s’a rezolvat şi la dezlegarea pro-
>) Oeorge Barijiu a fost notar al reprezentanţei bisericeşti din cetatea
Braşovului, dela anul 1846 până la 1855, adică în timpul când s’a tratat despre
înfiinţarea gimnaziului românesc din Braşov, şi propunerile lui din şedinţa
dela 18 August 1851 sunt astăzi realizate.
       încă la 1837 s’a format la propunerea Iui Bariţiu, un fond a! şcoalei
române din cetatea Braşovului. Cuvântarea lui despre şcoalele naţionale, ţi-
nută pe atunci şi trecută în protocol, prin care Bariţ a arătat că acele şcoale
sunt neapărat de lipse a se înfiinţa în Braşov, s’au înfăptuit.
       Rugarea înaintată la 4 Mai 1850 Ministrului de culte şi instrucţiunea
publică din Viena, ca să se dea Românilor din Braşov concesiune pentru zi-
direa unui gimnaziu, a ieşit din peana măiastră a lui Oeorge Bariţ. — Planul
expus de el în şedinţa dela 18 Februarie 1855 pentru o şcoală reală comer-
cială deasemenea s’a înfăptuit.
       Seminţele aruncate în pământul lucrat de Bariţiu şi de lacob Mureşianu,
amândoi teologi uniţi, au dat roade îmbelşugate la Braşov şi în tot Ardealul.
       (Aug. Bunea: Discursuri, Blaj 1863, pg. 33).
655
blemei acesteia cu tot soiul de oferte, colecte şi binefaceri, încât
în 17 Octomvrie 1851 s’a pus cu cea mai lăudabilă şi mai fru-
moasă ceremonie din partea comercianţilor piatra unghiulară în
fundamentul gimnaziului de astăzi, cântată după cuvântări şi pre-
dice şi prin poezii latineşti şi româneşti scrise şi scoase din adân
cui sufletului, cu urări de înălţare la Universitate, declamate în
genunchi cu cea mai sinceră bunăvoinţă naţională de lacob Mu-
reşianu«. Oraţiunea, scrisă de I. M. a fost declamată în prezenţa
episcopului Şaguna, în 7/29 Septemvrie 1851 de autor în genunchi.i)
      Idei şi vederi conducătoare de viaţă românească
      In 1862 Cuza-Vodă se gândia să înfiinţeze un colegiu ro-
mânesc la Paris pentru sutele de tineri români, cari studiau acolo,
lacob Mureşianu scrie atunci în Gazetă un articol interesant, în
care spune: »Ce ar putea fi pentru naţiune şi mai salutar decât
acest institut? Iată în câteva cuvinte ce: Până când muza română
nu-şi va căpăta cortelul său în sânul ţerei, de unde să poată fiii
săi să se cultive în toate ramurile ştiinţei şi artei, la vatra naţio-
nală, şi nu-şi va înfiinţa o casă pe lângă alte şcoale bune şi o
universitate... viitorul ei nu poate fi consistent, căci în străinătate
junimea, desbrăcată de ambiţiunea culturii naţionale... va admira
apoi ca bărbaţi tot numai cultura străină, despreţuind paladiul na-
ţionalităţii sale«... Şi apoi lacob Mureşianu spera: »dacă în vinele
M. Sale bate un sânge fierbinte de Român adevărat... nu-i va ex-
pira Domnia fără a o încununa cu înfiinţarea unei universităţi ro-
mâne, purtătoarea de căldură şi civilizaţiune în Orient*... »Numai
astă armă, această putere singură poate apăra existenţa şi solidi-
tatea naţiunei române, ca să poată pune stavilă străinismului ce o
ameninţă, o subminează sub stema, că numai lor li-e dat a lăţi
civilizaţi unea... O universitate bună în patrie cumpăneşte sute de
colegii din străinătate, şi amicii naţiunii trebue să fie convinşi
despre aceasta«.* 2) 1 Cfltml I ,njvc'Siîv l lbr;ifv (. Ui]
      *) In «Albumul comemorativ*: lacob Mureşianu 1812—1887; de A. A.
M. Braşov, 1913, p. 41/42.
      2) Albumul corn. p. 80 şi Gazeta din 1862. — Universitatea din Bucu-
reşti s’a înfiinţat în anul 1864; pe când cea din laşi încă în 1860.
656
      Intr’un alt număr din »Gazeta Transilvaniei* (Nr. 94 din 1862)
Mureşianu revenind asupra acestei chestiuni, scrie: »că pentru a
înălţa fericirea patriei ar putea fi o generoasă deslegare a ches-
tiunii împroprietăririi ţăranilor, aşa cum s’ar putea împăca cu toţii
mai bine*... »apoi o reviziune şi lărgire a bazei legii electorale,
cum pretinde lăţirea puterii şi a încrederii tuturor*... »însă înainte
de toate o universitate complectă cu toate facultăţile în România,
fără de care viaţa politică a unei naţiuni e numai aparinţa mo-
mentană şi fără prospect de consistenţă*.
                       ■ *
      La 1877 Academia Română îl numi membru onorar.
      In anii din urmă a vieţii s’a simţit foarte fericit putând avea
în casa lui şi la masă pe bardul dela Mirceşti, pe Regele poe-
ziei româneşti de atunci, pe Vasile Alecsandri.
      El considera pe «Român vrednic de cea mai înaltă cultură
şi cinste; el ar putea ajunge conducătorul spiritual al Orientului
Europei, ba ar putea domina prin geniul său toate rassele Conti-
nentului, căci prin istoria şi originea lui e cel mai vecliiu popor
în Europa şi sub strălucirea culturală a neamurilor apusene, nu
se ascunde adeseori decât cea mai mare barbarie*.
      «Credea cu sfinţenie în viitorul pacinic al omenirii şi neamul
său îl socotea vrednic a pune steagul cel sfânt al păcii în marea
luptă viitoare de reformă şi regenerare a Europei*.
      (Albumul comemorativ Iacob Mureşianu 1812—1887). Braşov
1913, pg. 60/61).
      «Cauza comună naţională română să ne fie o causă sfântă
până la moarte, ea să fie ferită ca lumina ochiului de orice dis-
cordie, împărăchiere, scisiune, de orice duşmănie sau ură confe-
sională, care n’are de a încăpea între români sub nici un pretext
ca măr de ceartă. Căci cei, cari stârnesc ură confesională, sunt
duşmanii Românismului şi’s orice dihănii, numai Români adevă-
raţi nu*. (Din însemnările memoriale ale neuitatului Editor şi re-
dactor al «Gazetei*, — Iacob Mureşianu. (Gaz. Trans. Număr ju-
bilar. 1908, pg. 16).
                                          *
      «Iubirea cătră limba maternă să li-o înrădăcineze mamele ast-
fel copiilor, încât ea să se prefacă nu numai în datină şi în uş
naţional, ci chiar în virtute naţională. Numai astfel îşi va împlini
mama română sfânta datorinţă cătră fiii săi şi cătră neantul româ-
nesc, rând va deştepta în copiii săi conştiinţa, că liniba română
e cel mai preţuit odor al naţiunei române din Orientul Europei*.
(In broşura: In amintirea aniversării a 50-a a «Gazetei Transil-
vaniei*, 1838—1888, Braşov 1 lan. 1888).
                                           *
       «Crescut în Şcoala latinească nu cunoştea alţi strămoşi decât
Romanii şi altă virtute mai mare decât a lor«.
                                           *
       »Mamele române să-şi crească copiii cu toată scumpătatea
în moralitate şi activitate patriotică, îndemnându-i la purtare de
bunăcuviinţă întru toate; iar cu anii creşterii să le insufle iubirea
de limba română cu toată energia până la exaltare, ca puii de
Români să se ţină mai presus de toţi, câţi vorbesc limbi streine,
în predilecţiunea limbei materne, pe care pentru toată lumea să
nu o neglije. Când va învăţa şi alte limbi streine, ba de i-s’ar
răsti cerul şi pământul, că nu-i va mai ocroti sub acoperemântul
său şi pe faţa padimentului acestuia, să nu-şi părăsască usul şi
dreptul limbei sale române, care este cel mai preţuit diamant între
toate limbile din orientul Europei şi care, dacă-1 ştiau păstra şi
apăra cu mai mare îngrijire, scumpătate şi preţuire, toţi străvechii
şi străbunii nostrii (excepţiune renumiţii cultivători şi iubitori de
limba română din veacuri) în toate sferele activităţii lor, ne-ar fi
împletit abună seamă de secoli într’o coroană lungă şi lată în
Orientul Europei, cu mâna aproape întinsă spre occidentul ei, ca
garanţă pentru eternitatea vieţii şi a înflorirei geniului românesc
în Orient*...
       (Din «Albumul comemorativ* Iacob Mureşianu 1812—1887,
de A. A. M. Braşov 1913, pg. 56).
                  ! Dansul „Romana"                            v
       Iacob Mureşian este iscoditorul dansului de salon Romana,
dans frumos şi elegant, în felul cadrilului francez, compus pe
motive curat româneşti, în anul 1849 şi jucat pentru întâiaşi dâtă
                  în iarna anului 1851. Este interesanta şti cum s’a născut Romana.
      Intr’o zi profesorul Ştefan Emilian, dela gimnaziul romano-
catolic din Braşov, (mai târziu profesor la universitatea din laşi)
făcând o vizită lui Iacob Mureşianu îl găsi pe acesta plimbân-
du-se meditând prin odaia sa de lucru, care-l întâmpină cu cu-
vintele:
      —   Ştii la ce mă gândesc eu?
      —   Ştiu dacă-mi vei spune.
      —         Ean aşază-te la piano şi pune pe note melodiile ce-ţi
voiu cânta.
      —   Ei, şi? Ce-am înţeles de aici?
      Iată ce: vreau să compun un dans românesc de salon şi-mi
trebueşte muzica. Pentru aceea fi bun şi pune pe note, câte îţi
voiu cânta şi de câte îţi vei aduce aminte şi D-ta.
      Emilian a făcut întocmai şi a compus melodiile pentru Ro-
mana*. J)
                  Acest dans s’a răspândit în tot Ardealul, jucându-se pretu-
                  tindeni, la toate balurile şi petrecerile, până în timpul din urmă.
      Este foarte regretabil, că dela înfăptuirea visului nostru mi-
lenar, România Mare, a dispărut ca şi alte dansuri, şi acest ele-
gant dans, aproape toate înlocuindu-se cu dansuri străine.
                                  La moartea lui
      Rari sunt prieteniile cari se dureze o viaţă întreagă cu sin-
ceritate şi respect reciproc. Aceste se cultivă însă numai de ca-
racterele cu adevărat nobile, pătrunse de înalte ideale. Un astfel
de rar exemplu îl avem între George Bariţ şi Iacob Mureşianu,
cari au trăit o viaţă lungă în cele mai sincere şi armonice relaţiuni.
      La moartea lui Iacob Mureşianu, în Septemvrie 1887, Bariţ,
care trăia atunci în Sibiu, neputând participa la înmormântare,
scrise lui Aurel Mureşianu, fiul lui Iacob, următoarele:
      »Cuprinsul telegramei de astăzi, cu care îmi anunţaţi repau-
      >) Din «Istoricul renaşterei jocurilor (danturilor) noastre naţionale Ro-
mana, Romanul şi Bătuta în Transilvania, de un martor ocular. Iaşi 1886, p.
4 şi 16. O descriere dedailată a Romanei şi a muzicii în rev. „Musa română“
a lui Iacob Mureşianu junior. Reproducem şi noi Romana, cum se juca la
Năşăud pe la 1870 şi mai târziu.              '
sărea în Domnul a preaiubitului D-voastră părinte şi al meu amic
probat într’un period de 62 ani (1825) mi-ar impune între ori-cari
alte împrejurări datorita frăţească şi românească ca să asist al
solemnitatea astrucărei şi să-mi iau rămas bun până la revedere
care din partea mea nu mai poate întârzia cu zile prea multe în
această vale a durerilor. Un dezastru (incediu) înfricoşat, care
ajunse pe fiica mea văduvă, mă reţine dela mergerea mea la Bra-
şov... şi mă sileşte să plec la Orăştie aşa zdrobit de munca grea,
la care am fost supus mai ales de 5 luni încoace.
       Eu însă având graţia ceriului pentru o viaţă, fie şi numai
de câteva luni, îmi voi face datoria cu totul altmintrelea către
amicul meu; iar până atunci îi zic: Memoria lui să fie binecu-
vântată de tot sufletul românesc şi sempiternă la naţiunea noas-
tră întreagă; iar membrilor familiei sale, pe cari îi iubesc ca pe
lumina ochilor săi şi ca pe mântuirea sufletului său, le implor
dela cer tot binele şi toată adevărata fericire, pe care o poate
avea omul pe acest pământ«.
       (Album, comem. pg. 57).
              Cuvântul canonicului Aug. Bunea la mormântul
              lui lacob Mureşianu
      lacob Mureşianu, în un period lung de 50 ani a luminat ca
cu far înalt cărările, pe care poporul român s’a nizuit, printre valu-
rile vieţei sale grele, să ajungă la limanul unei sorţi mai bune, la
limanul fericirei sale culturale şi naţionale.
      El a fost unul din cei mai mari fii ai neamului românesc,
unul din cei mai credincioşi fii ai bisericei.
      In toată viaţa sa şi în toate faptele sale a dovedit, că este
adevăratul înţelept, adevăratul creştin, adevăratul amic al omenimei,
binefăcătorul poporului din sînul căruia a eşit şi fala bisericei de
care s’a ţinut.
      Nu numai familiile ilustre şi domneşti au privilegiul a pro-
duce şi a forma oameni mari, suflete nobile şi capabile de intre-
.   -  . ...     .       .    , i n i i                     ii
prinderi falnice şi nemuritoare.1 ^
      lacob Mureşianu, care avea să devină unul din cei mai în-
ţelepţi şi energici conducători ai poporului românesc — s’a născut
din o comună rurală cu numele Rebrişoara, de pe teritoriul fostului
regiment al IMea de graniţă şi din o familie modestă de preot rd1
mân. Cu mare grijă tatăl său s’a ocupat cu educaţia fiului său din
primii ani ai vieţii sale. Copilul însă simţind o sete nestinsă pentru
ştiinţă, încă din anii cei mai fragezi şi-a îndreptat paşii săi spre
şcoala grăniţerească din Năsăud, unde sub instrucţiunea zelosului
loan Marian, care mai târziu a devenit renumitul vicar foraneu al
Năsăudului, a primit cele d’intâi principii ale ştiinţelor omeneşti.
                                           *
      Ca profesor lacob Mureşianu a funcţionat 39 ani, ca director
al gimnasiului aproape 20 ani, ear ca redactor al Gazetei Tran-
silvane şi a Foii pentru minte, inimă, şi literatură aproape 40 de ani.
      In aceste oficii importante nu l-au susţinut nici legături de
sânge cu mai marii săi, nici protecţiuni şi favoruri câtigate prin
linguşiri, sau alte mijloace neiertate, ci numai hărnicia cu care a
lucrat ziua şi noaptea pentru înflorirea gimnasiului şi conştienţio-
sitatea, cu care s’a dedicat cu totul instrucţiunii şi educaţiunii
tinerimii.
      Nimic nu-1 lega cu legături mai plăcute de gimnasiul acesta
romano-catolic din Braşov, decât cugetul şi dorul ferbinte de a
putea fi folositor tinerilor români, cari pe timpul cât a fost el
profesor şi director, alergau în număr foarte mare la acel gimnasiu.
Părinte, învăţător şi Mecenate a fost tuturor tinerilor, cari au venit
în atingere cu el: pe cei buni şi diligenţi îi lăuda, pe cei răi şi
negligenţi îi înfrunta cu toată blândeţea şi-i abătea de pe calea
rătăcirii, pe cei lipsiţi îi ajuta şi încuraja, pe toţi îi primea cu
afabilitate în casa sa, punându-le la dispoziţie felurite mijloace
spre a înainta în ştiinţe şi virtute.
      Pe atunci încă nu exista gimnasiul românesc în Braşov.
                                           *
      Caracterul său nobil şi firm a strălucit mai cu seamă în
iubirea şi alipirea fidelă către biserica în care a fost botezat şi
crescut, şi pe care, respectând în toată viaţa sa celelalte confesiuni,
a servit-o totdeauna cu credinţă, luând asupra sa, între nenume-
ratele ocupaţiuni, până şi sarcina» de catechet al tinerimii române
greco-catolice, ce studia la gimnasiul din Braşov.
                                                                                    661
      Iubirea sa către deaproapele s’a manifestat mai vârtos în
ospitalitatea, cu care întrunia la casa şi masa sa pe cei mai iluştri
bărbaţi români din două ţeri vecine, ba chiar şi cei mai erudiţi
bărbaţi din străinătate, cari s’au abătut în scrutările lor ştiinţifice
în acest oraş, încă au trebuit să ducă în ţeri îndepărtate cele mai
dulci amintiri de ospitalitate românească.
      In cununa acestora şi a altor virtuţi frumoase se împletia 6
afecţiune delicată pentru familia sa, pentru a cărei fericire a lucrat
cu acel zel şi stăruinţă, care vor fi totdeauna un exemplu rar
tuturor părinţilor, pe cari Dumnezeu îi va binecuvânta cu familie.
Nici în creşterea fiilor săi nu a perdut din vedere interesele rta-
ţiunei româneşti, căci pe unul l-a crescut, ca să-i fie demn urmaş
pe arena politicei militante (Aurel), pe altul l-a iniţiat în arta to-
nurilor, ca să poată eternisa dulcile melodii populare (lacob), şi
pe al treilea l-a învăţat, să poată perpetua în piatră, marmură şi
bronz memoria bărbaţilor cari vor contribui la înaintarea popo-
rului român (Traian). Pe fiicele sale le-a educat astfel, încât în
două ţeri să poată deveni exemple strălucite de adevărate ma-
troane (Elena măritată General Moise Groza şi Sevastia Inginer
Constantin Davidescu).                 .
      Virtuţi atât de nobile, atât de creştine, atât de curate, izvo-
rîte din o iubire nemărginită cătră Dumnezeu, cătră deaproapele,
cătră naţiunea românească şi cătră familia sa, au fost tot atâtea
pregătiri pentru o moarte bună şi sfântă.
      (Din discursul rostit la înmormântarea lui, la 1 Oct. 1887,
de Canonicul Dr. Augustin Bunea, din partea Mitropoliei de Blaj.
      In «Discursuri, Autonomia bisericească» de Dr. A. Bunea.
Blaj 1903 p. 3—13.)
                                                         *
      Mureşianu a luptat, din locul unde l’a aşezat soarta — neuitând
niciodată ţinutul grăniţeresc al Năsăudului — cu toată energia,
dragostea de neam şi desinteresul, timp de o jumătate de veac,
stângându-se din viaţă la 29 Septemvrie 1887, în etate de 75 ani.
                                             *
                                                                                                14
Adaus                  K ■ -
                               Româna
     Romana este un dans românesc de salon, compus din 5
figuri şi după fiecare figură urmează hora (rondo).
     Analizând muzica »Romanei« observăm la prima figură Ar-
deleana, la a doua Hăţegana, Lugoşana sau melodii de pe Someş,
la treia figură muzica jocului bănăţenesc »P<? picior«, în a patra
şi a cincia figură combinaţiuni de învârtite, balanse şi alte miş-
cări, cari se pot potrivi unui dans de coloană. Se pot deci aplica
fel de fel de melodii româneşti la Romana, după cum s’a aplicat
şi la dansul de salon: cadrilul francez.
      Muzica primei figuri în »Romana« constă din trei părţi, fie-
care parte de 8 tacte; l-a şi a 2-a parte se repetă, iar a 3-a nu,
şi se termină cu repeţirea părţii prime.
      Dansul începe când se cântă întâiaşi dată partea primă la al
7-a şi 8-lea tact, fiecare dansator învârtind dama sa pe sub mâna
dreaptă. Apoi amândouă coloanele fac 2 paşi la dreapta, fiecare
persoană făcând întâi vecinului său un compliment şi alt compli-
ment conjucătorului său; fiecare păreche face o învârtire spre
dreapta (muzica a repetat partea primă), amândouă coloanele fac fie-
care spre stânga 2 paşi, 2 complimente, unul vecinului şi altul con-
jucătorului său şi iarăş fiecare păreche face o învârtire spre dreapta1
      Pârechile încrucişază apoi mânile şi stând, fiecare pereche
faţă în faţă, face fiecare coloană spre mijloc 2 paşi: prescrisele
2 complimente. Fiecare păreche schimbă dama sa cu dama vis-
a-vis-ului său, astfel că fiecare dansator stând la locul său, în-
vârteşte dama spre mijloc şi o predă dansatorului de vis-a-vis,
care stă cu el cruciş (muzica a repetat partea a 2-a), coloanele
se despart dela mijloc, adică fiecare păreche cu mâinile încruci-
şate şi dama străină, face 2 paşi spre loc, 2 complimente, şi o
învârtire spre dreapta (muzica ,a terminat partea 3-a), părechile în-
crucişază mâinile, 2 paşi spre mijloc, 2 complimente, damele se
schimbă iarăş în modul de mai înainte, 2 paşi spre loc, 2 com-
plimente şi o învârtire spre dreapta (muzica a repetat a doua oră
partea 1).
6»
                                   Hora (rondo)
      Muzica are două părţi, partea primă nu se repetă, partea a
doua se repetă, muzica şi dansul se termină la finele părţii prime.
      Dansul începe cu muzica. Amândouă coloane fac un cerc,
o horă; 2 paşi la dreapta, 2 complimente; mai departe tdt spre
dreapta: 2 paşi. 2 complimente (muzica a terminat partea primă)",
hora se desface, fiecare păreche face o invârtitură spre dreapta
şi alta spre stânga. Hora se adună: 2 paşi la stânga, 2 compli-
mente, tot spre stânga, 2 paşi, 2 complimente (muzica a repetat
partea 2-a), hora se desface, fiecare păreche face 2 învârtiri una
spre dreapta, alta spre stânga (muzica a terminat partea l-a).
                                                     * -
      Prima figură şi hora se cântă şi se joacă totdeauna »mo-
derato«, dar şi celelalte figuri, după caracterul dansurilor de co-
loană se vor cânta şi juca ceva mai »moderato« decât »aIIegro«.
                                 II.
      Muzica figurei a doua are 2 părţi, fiecare parte se repetă,
întreaga figură se cântă de două ori şi se termină cu repetarea
părţii a doua.
      Dansul începe cu muzica: Amândouă coloanele schimbă
locul, adică fiecare dansator cuprinde cu mâna dreaptă talia damei,
iar cu stânga  ţine dreapta damei şi   astfel                 fac 2 paşi în stânga
spre mijloc şi 2 paşi în dreapta tot   spre                 mijloc,   aci amândouă
coloanele într’o linie, fiecare păreche pe de-a dreapta vis-a-vis-ului
său trece la locul străin, cu 2 paşi la stânga, 2 paşi la dreapta;
damele amânduror coloanelor trec îndărăpt la loc, cu 2 paşi la
stânga, 2 dreapta spre mijloc, aci fiecare damă, pe de-a dreapta
alteia, trece mai departe, 2 paşi la stânga, 2 paşi la dreapta (mu-
zica a repetat partea primă). Dansatorii încă trec                 singuratici, ca
şi mai înainte damele, la loc: damele  iarăşi schimbă locul, în mo-
dul prescris (muzica ^ repetat partea a 2-a), dansatorii le urmează,
schimbă locul: toate părechile în coloană, ca şi la început trec la
loc (muzica a doua oră a repetat partea l-a). Fiecare păreche face
o învârtire la dreapta şi alta la stânga (muzica a repetat a doua
oră partea a 2-a).
                                                                                                        14*
664
                                          UI.
      Muzica figurei a treia are 2 părţi; fiecare parte se repetă,
fiecare figură se cântă şi se joacă de 2 ori şi se termină cu re-
peţirea părţii a 2-a.
      Dansul începe cu muzica. Fiecare dansator învârteşte odată
dama pe sub mâna dreaptă, apoi o cuprinde de talie şi face o
învârtire spre dreapta, părechile se despărţesc, faţă în faţă, astfel
că dansatorii stau cu spatul spre mijloc. In acest fel sunt două
coloane de dansatori şi două coloane de dame; fiecare coloană
face în dreapta 2 paşi şi 2 complimente; coloanele fac apoi în
stânga 2 paşi, 2 complimente (muzica a repetat partea primă) per-
soanele fiecărei părechi fac 2 paşi mici apropiindu-se una de alta
şi 2 complimente, 2 paşi îndărăpt îndepărtându-se una de alta, 2
complimente; apoi părechile se adună, fac 2 învârtituri (învârtiri)
una spre dreapta şi alta spre stânga (muzica a repetat partea a
2-a), în modul acesta se repeta întreaga figură în muzică şi dans. IV.
                                          IV.
      Muzica figurei a patra are 4 părţi, Prima parte 8 tacte, a doua
8 tacte, această parte se repetă; a treia parte, balansul, nu se re-
petă; a patca parte iar nu se repetă — sfârşeşte cu finea părţii
a patra. întreaga figură se cântă şi se joacă de 2 ori.
      Dansul începe cu muzica.
      Aranjatorul sau conducătorul dansului comandă unei coloane
aducerea damelor la coloana de vis-a-vis, aşadară fiecare dansator
învârteşte odată dama pe sub mâna dreaptă şi o duce în paşi
iuţi la vis-a-vis-ul său, acesta cu amândouă damele, adică întreaga
coloană porneşte la mijloc şi fiecare dansator învârteşte amân-
două damele pe sub mâini (muzica a terminat 8 tacte, adică par-
tea întâie); fiecare dansator, face în mijloc, cu amândouă damele o
horă şi le învârteşte odată la dreapta şi altă dată la stânga, apoi
duce dama de vis-a-vis la loc şi cu a sa încă merge la loc (mu-
zica a repetat partea a doua). Părechile fac balans, adică fiecare
pâreche se întoarce faţă în faţă, $i ţinându-se de amândouă mâ-
nile face spre mijloc un pas şi îndărăpt un pas, 2 paşi spre mijloc:
în conţinu îndărăpt un pas, alt pas spre mijloc, 2 paşi îndărăpt
665
(muzica a terminat balansul), părechile fac o învârtire la dreapta
şi alta la stânga (muzica a terminat partea a 4-a), figura se re-
petă în muzică şi dans, coloana se schimbă în aducerea damelor.
                                  V.
      Figura cincia are trei părţi, fiecare parte se repetă.
      Dansul începe cu muzica.
      Toate părechile fac promenadă şi la semnalul aranjatorului
fiecare dansator învârteşte dama sa câteodată pe sub mâna dreaptă,
—   apoi toate părechile formează o coloană, spre balans, dansa-
torii încep totdeauna balansul în stânga (şi damele fiindcă stau
în faţă cu dansatorii, încep totdeauna în dreapta), deci un pas
înainte, un pas înapoi, 2 paşi înainte, un pas înapoi, un pas îna-
inte 2 paşi înapoi, se despărţesc se depărtează dansatorii de dame
şi printre amândouă coloanele, trece câte o pereche dela capătul
coloanei, învârtind dama câte odată pe sub mână, coloana se adună,
fac balansul, coloana se desface şi trece câte o păreche, sau dacă
sunt multe părechi în dans, pot trece mai multe părechi una după
alta, în acelaş timp — balansul, şi aşa mai departe, până trec toate
părechile.
      Apoi dansatorii se depărtează de dame, fiecare coloană face
îndărăpt 2 paşi, 2 complimente, în stânga 2 paşi, 2 complimente,
—   dansatorii se reped către dame, aceste făcând fiecare o învâr-
tire în loc, dansatorii se retrag: amândouă coloanele fac în dreapta
2 paşi, 2 complimente, tot aşa în stânga; dansatorii se reped spre
dame, şi fac o învârtire spre dreapta şi alta spre stânga, prome-
nada se continuă, conducând dama acasă.
      (Aceasta descriere este după cum se juca în anii 1870—80
la Năsăud. Romama s’a mai descris în Foaia pentru m. i. I. Nr.
4 din 1850, şi apoi în »Musa română«, a lui lacob Mureşianu
iun. profesor de muzică la Blaj, revista de mare valoare muzicală
ce a apărut în anii 1888 şi 1894/05).
                  l       1        r                           l
Colonelul Carol baron Enzenberg
                            1725—1810
     Ţinutul Năsăudului forma din timpurile cele mai vechi o juris-
dicţiune proprie şi liberă, numită »District tis Vallis Rodnensis«
sau »Districtul Valachorum. Rodmensis , dar şi »Ţara Năsăudului*
(Terra Nazwood — după un act din anul 1264), condus de voe-
vozii, knezii sau judeţii săli j      , i[ ,j
     Cu toată libertatea lor, Românii acestui ţinut au avut multe
de suferit — în afară de năvălirile cele mai vechi ale noroadelor
nordice şi asiatice — mai apoi, pe la 1241 dela Tătari. De ase-
menea dela acţiunea catolicilor maghiari faţă de Românii de lege
667
răsăriteană, pe cari îi numiau infideli şi păgâni (în diferite docu-
mente din anii 1213, 1247, 1436, 1471 ş. m. a.).
      Slăbiţi de necurmatele invazii, sărăciţi şi ruinaţi mai urmară
şi samavolniciile şi uzurpările puternicelor familii feudale ungureşti
sau maghiarizate din judeţele vecine, cari cuprindeau — fără a le
păsa de autoritatea regală — teritorii întregi, după bunul lor plac,
pentru aservirea poporului român din Valea Someşului. Apoi a
mai fost mereu expus la încercările repetate ale magistratului
săsesc privilegiat din oraşul Bistriţa, care, dela colonizarea Saşilor
aici au ţintit a pune mâna pe acest ţinut şi a şi-l aservi lor.1)
      Un timp prea scurt, acest ţinut ca şi întreg Ardealul de nord
a stat sub stăpânirea Domnilor Moldovei, Ştefan cel Mare şi Petru
Rareş.
      Influenţa Moldovei a făcut ca alte influenţe străine, ce veniau
dela Unguri şi Saşi să fie în mare parte stăvilite. Preoţimea care
se sfinţea de Mitropolitul Sucevei, a fost purtătoarea culturei mol-
dovene până la înfiinţarea Mitropoliei de cătră Mihai Viteazul, Ia
Alba-Iulia.
      Tristele stări ale acestui ţinut nu s’au curmat, pentru Românii
năsăudeni, decât numai când împărăteasa Maria Terezia a Austriei
a hotărît înfiinţarea unui cordon puternic şi în jurul Ardealului,
care era mereu expus, ca şi Principatele române de altfel, — la in-
vaziile Tătarilor şi Turcilor, apoi la încălcările nenumăratelor cete
de bandiţi, la decimarea de boale molipsitoare, ca holera şi ciuma,
ce veniau din Orient.
      Atunci se înfiinţară în Ardeal aşa numitele regimente de graniţă.
      De altfel Austria înfiinţă încă de prin suta a XVl-a şi XVlI-a
regimente de graniţă începând dela Marea adriatică prin Croaţia,
Slavonia, apoi în suta a XVIII-a în Banatul timişan, astfel că pe
la anul 1773 graniţa militară austriacă, dinspre ţerile cotropite de
Turci, se întindea dela Adriatică până la Poarta de fer (Orşova).
Trei regimente în Banat: unul românesc (Caransebeş), altul iliric
(sârbesc) şi al treilea german.
      In 1761 Generalul Ad. Buccow propuse împărătesei Maria
      ') A se vedea şi artcolu! foarte interesant relativ la suferinţele Româ-
nilor din jurul Bistriţei: «Soarta Românilor din satele săseşti* de d. V. Şotropa,
in «Arhiva Someşană* Nr 18 din 1936 pg. 275—345.
@68
Terezia să întindă graniţa militară mai departe şi în jurul Ardealu-
lui, care până atunci era păzit de plă.iaşi. Se înfiinţară atunci cinci
regimente de infanterie şi două de cavalerie, militarizând pe Români
şi pe Secui, formând astfel o trupă de grăniţeri de 17.000 oameni
dealungul graniţelor dinspre Valahia şi Moldova, pentru a căror
întreţinere a fost fixată suma de 1,255.695 florini.
      In 1762 Buccow începu executarea planului, dar greutăţi ne-
aşteptate, pe care generalul nu ştiu să le învingă, dovediră că nu
era omul înfăptuirii acestei instituţii în Ardeal.
      Se produse o revoltă a Secuilor, stânsă în sânge. Asemenea
şi la Năsăud se produse o resmiriţă cu ocazia depunerii jură-
mântului noilor grăniţeri în prezenţa Episcopului P. P. Aroti dela
Blaj şi a Generalului Buccow — 1761, — grăniţerii refuzând de-
punerea jurământului, ear Episcopul şi Generalul refugindu-se.
Se dă cu socoteală, că contractul încheiat între grăniţeri şi stă-
pânire nu a fost respectat, mai cerându-li-se grăniţerilor şi a se
catoliciza, ceace era contra contractului încheiat, mai ales că gră-
niţerii năsăudeni erau greco-catolici. Se crede însă că şi magis-
tratul Bistriţei era amestecat în această revoltă, el dorind ca Ro-
mânii din Ţinutul Năsăudului să nu fie militarizaţi pentru a putea
fi stăpâniţi şi mai departe de dânşii.
      Capii revoltei, între cari şi şeful lor, Tănase Todoran, fură
aspru pedepsiţi.
      In urma acestor triste evenimente împărăteasa trimise în anul
următor în Ardeal pe Feldmareşalleitnantul baron Siskovici se exe-
cute planul, dar şi acesta avu de luptat cu multe piedeci şi numai
după înlăturarea definitivă a baronului Buccov şi după multe tra-
tative cu guvernul ardelean, cancelaria aulică ardelenească (Sieben-
biirgische Hofkanzlei) şi consiliul de război al Curţii imperiale
(Hofkriegsrath), se ajunse în fine la înfăptuirea planului.
      Regimentul primi numirea de »Regimentul al II-lea român
de graniţă Nr. 17, cu sediul în Năsăud.1)
      Primul comandant al regimentului a fost Lcolonelul^ George
Raschiitz, numit la 21 Aprilie 1762 de către Consiliul aulic de
război din Viena. El şi-a format imediat în Viena — conform obi-
      ■) C. B. Edlen v. Hietzinger; Statistik der Militărgrenze des oesterr-
Kaiserthums. I. Th. Wien 1817,
669
ceiului de atunci — un corp de ofiţeri, a plecat la Năsăud şi s’a
apucat de organizarea regimentului. A avut însă mult de luplat
cu greutăţile începutului, mai cu seamă din pricina, că nouii ofi-
ţeri nu cunoşteau limba poporului şi tratau rău pe grăniţeri. Şi
aceasta încă a fost cauza nemulţumirii şi rebeliunii amintite, fapt
care a sdruncinat poziţia lui Raschutz, aşa că în Martie 1764 fu
mutat la Deva.
      In Martie a. a. fu numit un nou comandant, Loc. colonelul
Carol Enzenberg, cel mai distins şi integru ofiţer dintre toţi, câţi
au stat în fruntea Regimentului grăniţeresc din Năsăud.
                                          *
       »Carol baron de Eenzenberg, originar dintr’o familie germană
din Toblach, în Tirol, s’a născut în Pavia în 1725. A intrat în
armata austriacă, la 1752 numit locotenent, în 1758 loc.-căpitan,
mai apoi căpitan în marele statmajor, iar în 26 Februarie 1762
maior şi comandant al unui corp de vânători. După sfârşitul răz-
boiului de 7 ani a trecut în disponibilitate, iar la 1764 avansat
locotenent-colonel, fu numit comandant al Regimentului al 11-lea
român de graniţă ardelean. In 1 Mai 1770 obţinu gradul de co-
lonel. La 17 Noemvrie 1777 înaintat general de brigadadă, fu numit
comandantul brigăzii şi administratorul Bucovinei, unde stătu până
la 1786. La 16 Ianuarie 1790 fu numit general de divizie şi ca atare
trecu la pensie în 1 Ian. 1792. A reposat la 25 Mai 1810 în Sibiiu.
       »Om cult, drept şi uman, el s’a năzuit să cunoască viaţa
poporului român în toate amănuntele sale şi a devenit cel mai
aprig apărător al grăniţerilor. Prezentat în 16 Martie 1764, la re-
giment, în persoană de către generalul de divizie, baron losif Sis-
kovici, în calitate de nou comandant, Enzenberg continuă şi în
scurt timp desăvârşi organizarea regimentului. A fost uriaşă acti-
vitatea acestui bărbat atât pe teren militar, cât şi pe cel adminis-
trativ şi economic.1) Cine voieşte să cunoască în detalii activitatea
rodnică, o află indicată în »Istoria Regimentului 50«, care a fost
continuarea regimentului al II-lea de graniţă năsăudean, desfiinţat *)
       *) Vezi: Comandanţii Regimentului grăniceresc năsăudean de Virgil Şo-
tropa, în volumul omagial: «Fraţilor Alex. şi Ion I. Lăpedatu«. Bucureşti 1936
pg. 815 seq.
670
în 1851, — de Treuenfest,i) şi încă mai frumos descrisă, cântată
şi chiar slăvită de maiorul Anton Cosimelli în »Poemation de
secunda legione valachica«.2)
       ') Teuenfest O. Amon Ritfer: Oeschichte d. K. K. Infanterie Regimen-
tes Nr. 50 »Grossherzog v. Baden« (1762—1850 ll-tes Siebenbiirger Romanen-
Grenz-Infanterie Reg. Nr. 17). Wien 1882.
       Ce priveşte istoricul şi organizarea Regimentulului grăniţeresc al Nă-
săudului, nu numai relativ la viaţa soldaţilor, ci şi a locuitorilor civili a se
inai consulta: 1) »Statutul grăniţeresc«, apărut în limba latină în Noembrie
1666, tradus în româneşte de d. Vasile Bichigean, directorul liceului »G. Coşbuc*
din Năsăud. 2) »Regimentul grăniţeresc năsăudean* de d. V. Şotropa, în «Ar-
hiva Someşană Nr. 2 p. 1—12. 3) »Un act memorabil« de d. V. Şotropa în
«Arh. Som.« Nr. 12 p. 149—166. 4) Oeschichte des K- K. Infanterieregiments
Nr. 63 (a Reg. 11 român grăn. năsăudean, a celui Nr. 50 dela Alba-lulia şi
63 dela Bistriţă) de căpitanul Michael Schneider, Bistriţa 1906 cu o bogată lite-
ratură. 5) »Istoria Regimentului II român de graniţă transilvan«, Braşov 1874,
de O. Bariţ. 6) y>Părfi alese din istoria Transilvaniei« pe 200 ani în urmă, de
G. Bariţ. Voi. I-Ill 1889—1891. In voi. I la pg. 368-377 şi 742-746, relativ
la înfiinţarea graniţei în Transilvania. 7) >>Cum s’a distins batalionul I grăniţ.
năsăudean în auii 1848— 49« de d. V. Şotropa, în «Gazeta Transilvaniei, anii
1897 şi 1898. 9) »Istoricul Regim. II grăniţeri românesc«, de Locot.-colone! I.
Dimulesru: Bistriţa (Năsăud) 1933.
       2) In anul 1762 ofiţerul Antonio Cosimelli era căpitan în Regimentul
grăniţeresc din Năsăud. A organizat compania a 9-a şi prin bunul său trata-
ment şi-a câştigat numele de mare binefăcător al populaţiei. La 1770 maior,
in 1778 vicecolonel, iar în 1785, după un serviciu de 23 ani în acest regiment,
trecu la pensie.
       îndată după militarizarea graniţei năsăudene comuna Vărarea, care era
aşezată pe ţermurul drept al Someşului, pe un teren deluros şi pietros a fost
mutat pe ţermurul stâng, unde se găseşte astăzî. Maiorul Cosimelli a botezat
satul Vărarea cu numele de Nepos — precum şi Lunca Vinului Parva, şi
Strâmba Romuli, formând expresia Parva-Nepos-Romuli şi punând înainte şi
numele satului Salva. Aceste numiri se păstrează ca oficiale şi astăzi.
       (Lexikon v. J. Lenk v. Treuenfe'd, Wien 1839. Voi. III pg. 171 la Nepos).
       Se spune că împăratul Iosif al Il-lea într’o vizită pe care a făcut-o Regi-
mentului, ar fi exclamat odată: Salva parva nepos Romuli = salvat eşti tu
micule nepot a lui Romul, adică tu neam românesc, peste care el se cosidera
ca împărat roman (titţul împăraţilor austrieci pe acea vreme) al adevăraţilor
romani, cari erau adică Românii, Strănepoţii vechilor Romani. Cosimelli a
aplicat aceasta exclamare.
       Tot Iosif al II-lea a ordonat ca maxima Regimentului al II-lea să fie:
»Virtus romana rediviva*, care fu apoi gravată pe toate peceţile Regimentului
şi ma târziu şi pe al «Districtului autonom românesc al Năsăudului*.
671
      Cosimelli născut în Roma era »un Roman învăţat şi un
poet talentat*. Îndată ce s’a aflat între Români a descoperit uşor
originea lor romană şi de aceea îi numia: »Rotnuli dae«.
      Intre anii 1764—1767 a compus o poemă, în limba latină
şi a tipărit-o în 1768 la Sibiu sub titlu: »Podrnation de secunda
legbne valachica sub Carolo barone Enzenbergio« şi sub pseudo-
nimul: »Comes Silvius TannolU, (în ediţia 2-a tipărită la Oradea-
mare în 1830 aceasta complectată de fostul Secretar gubernial
Ifosile Vaida, un bărbat distins şi luptător înfocat pentru româ-
nism în trista epocă a feudalismului unguresc).
      Din această poemă frumoasă vom reproduce aici un foarte
scurt rezumat după traducerea românească făcută de dl Vasile Bi-
chigian, savantul director al liceului »G. Coşbuc« din Năsăud
   Extras din Poema ţinutului grăniţeresc al Năsăudului
      In această Poemă, Căpitanul Tanoli Cosimelli cântă faptele
colonelului Enzenberg, arată starea de decadenţă în care se gă-
siau Romulizii, din Valea Someşului mare, în urma nenumăratelor
năvăliri a Tătarilor ş. a., a persecuţii Magistratului din Bistriţa,
din care cauză fugiau cu sutele în ţerile vecine. ->Nu dispreţuiţi
armele —■ le zice Enzenberg — ele aduc folos, nu pagubă«. În-
văţă româneşte, linişti populaţia, înaintă militari români la gradul
de ofiţeri. Îşi câştigă simpatia fruntaşilor şi dragostea poporului.
Căută oamenii vrednici, dă sfaturi, îndemnuri zilnice, îi învăţă, îi
împintenează, îi trezeşte din amorţeala ce-i cuprinsese, sau îi mus-
tră cu blândeţe şi astfel pe căi diferite tinde la ridicarea lor.
      Romulizii încep a avea încredere în tirolez. El ajută agricul-
tura în toate ramurile ei, deşteaptă în popor dragostea de muncă
şi pofta de câştig, necunoscută până acuma la acest popor necăjit
şi neglijat.
      începe a le plăcea milităria. Ţinerile soţii nu se mai feresc
a atinge armele, blestemate până acuma de mame şi de fiicele
nemăritate, şi acuma soţul li se pare mai frumos în uniforma de
soldat. Copii, la rândul lor, imitează pe părinţi şi în jocurile lor
fac exerciţii militare, se îneaeră în lupte...
      E frumoasă priveliştea mulţimei soldaţilor, aşezaţi în trei rân-
672
duri, în uniforme de coloare albă şi albastru-închis, cu podoabe
roşii şi cu chivere, cu arme şi mişcări repezi şi iscusite.
       Pe astfel de temelii îşi clădeşte, în mod simbolic, viitoarea
glorie, generaţia renăscută a lui Ruirimus (— zeul Marte, dar şi
numele semizeului Rumulus) — »Virtus romana rediviva«, căci în
urmă legiunea aceasta a obţint mari victorii şi a devenit unul din
cele mai vestite regimente ale armatei împărăteşti, — aceşti stră-
moşi ai noştrii, grăniţerii năsăudeni.
       Dar par’că înţeleptul comandant îşi amintea de versurile
poetului:
                    ' «Luptător pe câmpul vieţii,
                                     Tu ai drepturi mari şi sfinte.
                      Eşti în culmea bărbăţiei, —
                                          Înainte!»
                                                                            (Alim. in »Vravuri«)
       El nu se mulţumeşte numai cu dispoziţiile amintite, ci la
faptele războinice a lui Romul adauge şi îndeletnicirile pacinice
a lui Numa. Şi pentru a desăvârşi educaţia militară şi a stârpi
orice urme de încăpăţinare, de abuzuri şi de alte rele înrădăcinate,
din causa vremilor vrăjmaşe, în Romulizi, începe să deschidă şcoli,
pentru cultivarea sufletului şi formarea caracterului tinerelor ge-
geraţii.
       Prin aceste aşezăminte redeşteaptă totodată vechiul senti-
ment religios, atât de mult profanat şi uitat, căci aproape uitaseră
şi pe Dumnezeu. Dreptatea, care multă vreme fu izgonită de aci,
prin trlnsul se întoarce iarăşi, spre binele grăniţerilor.
       Un juriu de fruntaşi respectabili, aleşi pe sprânceană, price-
puţi în ale dreptului, face dreptate cu multă băgare de seamă şi
cumpănind cu cumpănă dreaptă spusele împricinaţilor apără pe
cei slabi şi înfrânează pe cei puternici.
       Mai departe Comandantul promovează cultura bucatelor şi
învaţă cum să îngrijască vitele, ce foloase le pot aduce turmele
de oi; cum trebue arate, semănate şi cultivate ogoarele pentru a
da roade îmbelşugate. Cerealele se înmulţesc. Morile au,| acuma
destule bucate de măcinat, »şi altă fărină să macină acuma la
moară*. Totul progresează.
       Locuinţele, casele şi clădirile gospodarilor devin din ce în
ce mai bune, mai frumoase şi mai sănătoase.
      Grădinile se umplu cu pomi roditori, aşezaţi regulat, orân-
duiţi simetric şi îngrădite frumos cu garduri vii sau măiestrite.
      Tirolezul, plin de amintiri din patria lui, văzând munţii Rod-
nei, acoperiţi cu păduri de brazi seculari — semănaţi mulţi încă
de vechii Romani — ştie că ele n’au valoare, dacă nu sunt ex-
ploatate. De aceea face drumuri, doboară trunchii seculari, soldaţii
devenind şi tăietori de păduri şi plutaşi, legând la olaltă trun-
chiurile copacilor de brad şi de molid şi transportându-le în plute,
pe cari o parte le trimit în alte ţeri, încărcând totodată pe ele şi
sare din salinele Dejului... şi astfel grăniţerii îşi sporesc veniturile
lor şi ale împăratului.                         '
      Iarna, sănii pline transportă din munţii grăniţerilor stejari,
brazi, frasini, molizi. Munca e în toiu. Someşenii sunt harnici.
      Ridică poduri puternice şi măreţe, învăţând pe grăniţeri a
le construi după toate regulele inginereşti.
      Nimic nu înspăimântă şi nu descurăjază pe acest sdravăn
tirolez, nici marile zăpezi, nici gerul aspru, nici plăcerile unei dra-
goste noue, nici ademenirea logodnicei iubite...
      Tirolezul a iubit pe Români, i-a organizat minunat şi i-a ri-
dicat şi astfel le-a insuflat un cult special pentru ceeace se nu-
meşte onoare militară, ordine, cinste şi disciplină. Se învăţa carte
în măsura suficientă în şcoalele din timpul graniţei şi în limba
românească; se cerceta regulat biserica naţională, casele se ţineau
curate, gospodăriile erau destul de bune, grădinile pline cu pomi
roditori de specii alese, ogoarele rajional lucrate şi căi decomu-
nicaţiune foarte bune.
      Aşa era pe atunci starea lucrurilor la Romulizii de pe Valea
Someşului.
Câteva fapte caracteristice din activitatea lui Enzenberg
      Reproducem aici câteva fapte pentru a cunoaşte deosebita
dragoste ce a avut Enzenberg pentru grăniţerii săi, pe cari i-a
apărat întotdeauna cu cea mai admirabilă energie, pentru a le asi-
gura o viaţă mai bună şi mai statornică în satele frumos aran-
jate de dânsul, expunându-se însuşi la eventuale neplăceri.
      îndată după luarea în seamă a comandamentului Regimen-
tului în 1764, grăniţerii din anumite sate s’au îndreptat spre dân-
sul, pentru a-i cere ajutor întru recunoaşterea drepturilor lor asu-
pra unor teritorii, pe care puseră mâna Saşii. Locuitorii ştiau că
au fost şi sunt ale lor din timpuri străvechi, actele însă li-s’au
luat de cătră magistratul din Bistriţa, cari acuma îi privea şi ca
iobagi, şi ii tratau foarte neomenos, deşi ei în tot trecutul lor au
fost liberi.
                                         *
       Fiind mereu certuri şi conflicte pentru mori, locuri, păşuni,
vite sechestrate, păduri şi munţi între satele grăniţereşti (Rebri-
şoara, Nepos, Feldru şi Ilva mică) şi cele săseşti (Dumitrea, Pintic
şi Iad) la toate reclamaţiile nedrepte săseşti, Enzenberg lua întot-
deauna apărarea cea mai energică a grâniţerilor săi faţă de ma-
gistratul Bistriţii, în loc să-i mângâie — »cum ar fi dorit Saşii«
şi îi avertiza să nu şicaneze pe grăniţeri. (Arh. Som. Nr. 13 p. 261).
       S’au făcut de multe ori încercările de a aplana diferendele
şi a statornici graniţele între comunele săseşti şi româneşti, dar
de multe ori erau în comisiunile de cercetare duşmani neîmpăcaţi
ai Românilor, cum a fost contele ungur Adam Teleki, ş. a. (Arh.
Som. Nr. 13 p. 268), ba s’a emis şi ideia să fie mutate comunele
româneşti în alte locuri, numai să se satisfacă Saşii. (Arh. Som. Nr.
13 p. 269).
       Enzenberg însă a executat s. ex. mutarea satului grăniţeresc
Nepos, care se găsea într’un loc foarte primejduit de pe malul
drept al Someşului, pe malul stâng, tocmai pe un teritor mereu
reclamat de Saşi (în 1768/69) şi cerându-i-se lui Enzenberg de
cătră comanda brigadei (ne putem gândi la a cui intervenţie) să
sisteze lucrările, Enzenberg răspunde — la 25 Martie 1769, că sis-
tarea ar fi dezastruoasă pentru grăniţerii, care-şi clădesc acum lo-
cuinţele, apoi că »tânguirile săseşti sunt pure neadevăruri şi dacă
s’ar opri clădirea satului şi s’ar restitui Saşilor acel teren urmarea
ar fi că toţi grăniţerii Văii Rodnei _ş’ar pierde încrederea în noii
ofiţeri şi chiar în întreg corpul generalilor». (Arh. Som. Nr. 13
pg. 282). Apoi mai adăugă: »Este totul falşă expunerea Saşilor,
că terenul acela li s’ar fi ocupat cu forţa. Cum s’ar putea crede
aşa ceva, şi de ce n’am fost ascultat eu într’o chestie atât de im-
portantă? Eu n’am in Valea Rodnei nici o palmă de pământ, deci
                                                                              m
voi lupta numai pentru dreptatea şi folosul statului, nu-mi voi
împovora conştiinţa şi voi apăra numai adevărul.
      In completă ordine, în prezenţa alor doi cancelarişti guver-
niali onorabili juraţi, doi deputaţi din gremiul (sînul) prudentului
magistrat bistriţan, a deputaţilor săteşti, Iad, Dumitrea, Pintic, a de-
putaţilor din satele grăniţereşti llva minor, Feldru şi Rebrişoara,
a ofiţerilor comandanţi ai acelor trupe şi a ofiţerilor delegaţi din
comisia economică, în sfârşit pentru complectarea acestui act şi cu
concursul multor copii; conform obiceiului ţării, s’a început aşe-
zarea movilelor şi pietrelor de mejdină, dela distanţă la distanţă,
şi pentru vecinicâ amintire copii au fost traşi bine de păr şi bine
bătuţi«, atât a Românilor cât şi a Saşilor până au plâns. Mai spune,
»că deputaţii Saşilor mai mult au mers în frunte şi au arătat calea
dela un vârf de deal până la celalalt... şi totul a decurs făr de cea
mai mică supărare, deci cu completa îndestulire a Saşilor., cu în-
ţelegerea magistratului bistriţan, a deputaţilor satelor săseşti, a
generalului baron Siskovici şi a căpitanului suprem de Micheal
Bruckenthal, mandatarul naţiunii săseşti*...
                 Mai repetă că sistarea clădirii satului Vărarea (Nepos) şi ce-
                 darea terenului cerut îndărăt de şaşi ar atrage cele mai rele urmări*.
      »Din timpul de când noi, din partea militară, am preluat în
toată regula acel teren, adesea am dat ordin ofiţerilor ca lăzuirea
şi folosinţa să se efectueze repede, înşine am mers şi am lăsat
să iasă acolo satele întregi, până la 2000 oameni, chiar şi copii
dela 6 ani în sus; şi primăvara timp de 4 septemâni am dispus
cu mari greutăţi şi trudă să se lăzuească, aşa că de prezent fie-
care individ al acelor sate poate semăna pentru sine o cantitate
bunişoară de semănătură. Pe unde se lucrează cu sârguinţă s’au
construit în comun 18 poduri bune peste şanţuri şi pârae de
munte, cu nespusă trudă şi pierdere de timp; s’au contras într’o
aivie mai multe văi de munte, s’au săpat şanţuri spre a câştiga
teren, şi spre a se împiedeca împotmolirea cu nisip la ploi mari
şi îndelungi, s’au construit drumuri lungi cu îngrădituri, aşa că
s’a îmbunătăţit ţinutul sălbatic. Aceste patru sate construind* diferite
iazuri în Someş au adus apa ce se vărsa inundând, în curs drept
şi prin aceasta au împiedecat ruperile malurilor şi au silit Someşul
se curgă în alvia regulată. Toate acestea s’au făcut de patru ani
încoace; deci pentru săvârşirea adevăratei munci romane i-se poate
aduce cuvenită laudă acestui sărman popor, care serveşte monarhiei
cu contribuţii şi în privinţa politică este ascultător: este în dublă
formă, ca militar şi civil contribuabil, cinstit, activ şi sârguincios«.
(Arh. Som. Nr. 13 pg. 282/85).
       »Aceste circumstanţe m’au îndemnat şi să nu execut ordinul
şi să nu admit ca să se sisteze clădirea începută a satului, mai ales
pentru că grăniţerii cu vinderea propriilor vite şi-au cumpărat cele
necesare pentru case. Recunosc că am lucrat împotriva subordina-
ţiei şi ştiu prea bine că acesta este cel mai mare păcat în ser-
viciul nostru. Cumpănind însă urmările şi considerând: că toate
scrisorile şi motivările aşternute de Saşi sunt neadevărate şi false,
că pentru Preaînaltul Serviciu (autoritate) urmările ar fi fost păgu-
bitoare şi iremediabile, apoi, că e cu neputinţă ca comanda ge-
nerală să fi apreciat toate motivele mele, cari toate sunt adevărate;
am fost determinat prin zelul serviciului la aceasta şi mă supun
în consecinţă oricărei pedepse, numai rog, ca din cauza aceasta
să nu atrag disgraţii asupra mea«...
       »Din toate acestea reiese dovada, că plângerea de a nu
putea exista fără de acest teren, este cu totul falsă; deci Vă rog
ca după expunerea aceasta să se facă paşii necesari la autorită-
ţile superioare că clădirea satului — care nu s’a început în pă-
durea terenului cedat, ci pe şes, mai mult spre Someş, imediat
lângă drum şi care pe sărmanii oameni până acuma i-a costat
mulţi bani şi multă muncă — să nu se sisteze ci dimpotrivă să
se încuviinţeze, iar grăniţerii cu atât mai vârtos să fie lăudaţi pentru
sârguinţa şi râvna lor.
       Dacă însă s’ar persista la interzicere, atunci aştept ordinul,
şi imediat va fi totul sistat; eu însă înainte vreau să declin toată
răspunderea pentru urmările rele cari nesmintit trebue să urmeze*.
                                              *
       Am extras anume din marele şi foarte interesantul raport a
lui Enzenberg1, din 2511 Martie 1769 cătră comanda brigadei câteva
pasagii interesante.1) Se pare însă că acel raport nu s’a înaintat
la autoritatea militară cea mai înaltă, căci în Memoriul lui Enzen- *
        >) Arhiva Som. Nr. 13 pg. 281—291.
berg dela 24 Februarie 1771!) acesta roagă pe Generalul de bri-
gadă Christiani de Rall să mijlocească ca comanda generală să
înainteze consiliului aulic de război raportul său dela 25 Martie
1769 »în care sunt combătute cu veracitate şi temeinic toate obiec-
ţiunile făcute de Saşi, garantând eu (Enzenberg) pentru autenticitate
cu averea, onoarea şi demnitatea mea«.
       In acest asemenea foarte interesant memoriu Enzenberg mai
spune, că «Consiliul de războiu mă întreabă de părerea mea faţă
de numirea contelui Paul Teleki, ca comisar din partea provinciei
în chestia litigiului acesta. E notoriu cum amintitul conte înaintea
înfiinţării acestui regiment grăniţeresc a lucrat şi agitat mai mult
împotriva lui a militarizării ţinutului năsăudean) şi a întreprins păşi
pentru cari, la o cercetare mai severă, ar avea să sufere multe
neplăceri, ceeace în caz de nevoe s’ar putea dovedi. Şi numai
înainte cu 8 zile apărea din cercetarea efectuată de brigadă, cum
dl conte nu încetează să procedeze faţă cu grăniţerii în modul cel
mai păgubitor şi nedrept; deci nu se poate presupune că con-
tele va lucra favorabil, nu vreau să zic drept, pentru noi. Cu toate
acestea nu am nimic de obiectat împotriva numirii contelui Paul
Teleki ca comisar, deoarece mă razim numai pe dreptate şi echi-
tate; şi la caz dacă voi avea însumi să intervin la comisie, Vă
asigur că numai aceea va valora ce e drept şi echitabil, cu atât
mai mult pentru că nu mă voi expune să sprijinesc o cauză ne-
dreaptă, nu-mi voi împovora conştiinţa şi nu-mi voi atrage dis-
graţia preaînaltă pentru un al treilea, dela care n’am şi nu voi
avea nici odată nimic; şi pentrucă nu doresc să am vr’odată
moşie pe acest teren litigios*. (A. S. Nr. 13 p. 297—98).
       Raportul acesta mai cuprinde multe fapte revoltătoare ale
Saşilor faţă de Românii grăniţeri şi într’o propoziţie spune: «...in-
tenţionez să ies la iveală deodată cu atâtea fapte criminale (ale
Saşilor), încât pe urma lor înaltele autorităţi să-şi poată forma cu
totul alte păreri despre vecinii Saşi; şi atunci probabil va înceta
bănuiala concepută împotriva grăniţerilor Valahi, ca şi cum ei ar
fi neliniştiţi şi nedisciplinaţi şi unl[ popor periculos pentru ordinea
publică*. (A. S. Nr. 13 p. 301).
       ') Arhiva Som. Nr. 13 pg. 297.
15
       Reclamaţii s(au făcut şi de Români şi de Saşi chiar la îm-
păratul Iosif al II-lea. care însă nu cedează nimic din drepturile
grăniţerilor. Odată, în Decemvrie 1770, fiind o deputaţiune de Saşi,
doi săteni din Dumitrea şi Iad, la Împărăteasa Maria Terezia,
aceasta ar fi spus în consiliu: »Cum pot să rup din mânile mili-
tarilor ceva ce fiul meu, împăratul Iosif, vrea necondiţionat să aibâ«.
Ba spre consternarea celor doi deputaţi saşi, s’au auzit şi glasuri,
cari sfătuiau, că mai bine ar fi să se militarizeze întreg Districtul
Bistriţei şi locuitorii saşi să fie transportaţi în alte locuri«. (Arh.
Som. Nr. 13 p. 267). •)
                                                 *
       E de remarcat raportul pe care l’a făcut senatorul Michael
Hennrich, la 29 Aprilie 1766, către magistratul din Bistriţă, împăr-
tăşindu-i (marea crimă) că în 23 Aprilie grăniţerii au gravat în
«Piatra vânătă« (Rebrişoara) — (în litigiu cu Saşii) — simbolul
grăniţeresc: » Virtus romana rediviva -. (Arhiva Som. Nr. 13/1930
p. 263).
                                           +
       Enzenberg s’a căsătorit cu Monîca, nepoata patronului său,
a Generalului Siskovici, în Năsăud în Febr. 1768. La 13 Martie
1769 boteză pe primul său fiu: Franciscul Salesius Carolus.
La botez nu chemă ca naşi grofi sau baroni din împrejurime sau
ofiţeri de rang înalt, cum făceau subalternii săi; ci ca naşi ai mi-
cului Carol sunt înscrişi în matricula botezaţilor: caporalul gră-
niţer Mihail Seni şi Varvara Figan. — Apoi la 17 Aprilie 1770
figurează ca naşi ai copilei sale Maria-Antonia: grăniţerul Oeorge
Sângeorzan cu Maria Catarig; tot aceştia în 19 Iulie 1771 la fiica
Maria-losefa şi în 6 Ianuarie 1773 la fiica sa Maria-Carolina; iar
la altă fiică botezată în 7 Februarie 1774, Maria-losefa, figurează
ca naşi: caporalul Mihail Catarig cu Varvara Figan.* 2)
               i 1 ■ ii           ii                           i
       *) A se vedea şi: »Un proces multisecular« de d. V. Şotropa, în Arh.
Som. Nr. 13/1930 p. 243—311.
       2) Din volumul omagial »Fratilor Alex. şi I. Lăpedatu, în articolul:
«Comandanţii Reg. grăn. năsăudean» de V. Şotropa. Buc. 1936 p. 816.
679
      Enzenberg, general şi guvernator al Bucovinei
      La 16 Noemvrie 1777 Enzemberg fu înaintat la gradul de
general şi totodată numit administrator al Bucovinei, care de cu-
rând fu anexată la Austria.
      Enzenberg comandase Regimentul al H-Iea grăniţeresc dela
8 Februarie 1764 până la 13 Martie 1778.
      Noul său post îl luă în primire la 3 Aprilie 1778. In raportul
său din Năsăud dela 14 Martie 1778 Enzenberg comunică că »în
urma ordinelor dela 26 Noemvrie 1777 şi 27 Februarie 1778 a
terminat cu predarea regimentului II român, apoi a afacerilor pă-
durilor şi transportului de sare la 13 hujus (Martie) şi că la 15
Martie va pleca la Bucovina,1) unde sosi la 23 Martie.
      Menţinând Trenenfest transferarea lui Enzenberg, ca general,
la Cernăuţi, observă: »Regimentul năsăudean a fost cuprins de
o adâncă jale la pierderea acelui bărbat cu mari calităţi, ştiind că
avea să-i mulţumească formarea şi cultivarea regimentului, care la
plecarea sa putea servi în toată privinţa ca model.1 2)
      După trecerea sa în Bucovina, Enzenberg şi acolo s’o afir-
mat ca un eminent organizator, ale cărui fapte sunt înscrise în
istoria acelei ţărişoare, organizator care a fost atât de bun în gra-
niţa năsăudeană, unde a făcut o minunată practică timp de 14 ani.3)
      La 3 Aprilie luă in primire noul său post dela generalma-
iorul baron Spleny, — administraţia Bucovinei. Ziua ocupării aces-
tui post însemnează pentru Bucovina începutul unei ere de re-
forme importante, a unei activităţi administrative foarte intensive
şi energice.
      Luând în mâna sa puternică frânele guvernării, însemna că
era în mânile unui om, care cunoştea împrejurările, fiindcă încă
în 1773 primise ordin dela împăratul losif II se întreprindă o că-
lătorie în Moldova, să facă o inspecţie şi să-i înainteze un raport
amănunţit asupra acestei părţi a Moldovei.
      »Această călătorie de inspecţiune se făcea tocmai în timpul,
când tendinţele şi năzuinţele guvernului (austriac) vienez erau să
câştige aceea parte a Moldovei, care se lege Pocuţia cu ArdealuU.
       1) Zieglauer. Gesch. Bilder a. d. Bucovina 1904, 10 Bilderreihe p. 29.
       2) 3) Din voi. omag. ‘Fraţilor Al. şi I. Lăpedatu p. 816 şi 818.
15
(Zieglauer: Geschictliche Bilder aus der Bucovina, I Bilderreiche
p. 4 sep. Cernăuţi 1893.)
      Dela început privirile lui se îndreptară asupra vieţii poporului,
pe care se sili a o cunoaşte din propria intuiţiune. De aceea făcu
escursiuni călare prin toate satele şi cătunele ţerii spre a cunoaşte
situaţia socială şi a se încredinţa de pornirile şi dorinţele popu-
laţiei. Posedând un spirit de observaţie foarte fin şi o pătrun-
dere limpede, unite cu o activitate neobosită — întocmai cum fă-
cuse şi în graniţa Năsăudului, — a fost în stare ca în timp de un
an şi jumătate se expună guvernului central tablouri instructive
(măsuri necesare) asupra ţerii şi a populaţiei, care sunt cuprinse
în acele strălucite memorii (Octomvrie 1779) (publicate în Zie-
glauer 1. Bilderreihe) şi cari sunt o dovadă luminoasă a concepţiei
sale politice, a ingeniului său şi a dragostii pentru popor. O mul-
ţime de rele strigătoare îi bătea la ochi şi cereau ajutor imediat.
                                             *
      Enzenberg a dat o deosebită importanţă organizării poştei şi
înfiinţarea de staţiuni poştale, ce pe atunci erau lucruri necunoscute
în Bucovina. Şimţând din primele luni lipsa acestei instituţiuni cul-
turale făcu în Septemvrie 1778 o cerere guvernului central, pe
baza uni proect mai vechiu a generalui Spleny, de a organiza un
serviciu postai, — dela Sniatyn peste Cernăuţi la Seret, Suceava,
Vanta, Pojorîta, lacobeni, Dorna până în Bârgău (ţinutul Năsu-
dului), — arătând necesitatea urgenţii organizării, necesare nu nu-
mai organelor statului, ci comerciului şi industriilor.
      Planul acesta nu s’a înfăptuit aşa de repede, căci s’a lovit
de piedeci puse atât de »Camera de finanţe a Curţii», cât mai ales
de comanda generală militară ardeleană, care voia însăşi să facă
legătura poştală a Ardealului cu Bucovina. Abia la 1 Ianuarie
1783 se realiză în fine serviciul postai în Bucovina.
                                             *
      Adăugăm un scurt istoric al anexării Bucovinei la Austria.
      Austria sub pretextul unor rectificări de graniţă, ca şi pentru
pretinsa stabilire a unei comunicaţii directe între Galiţia şi Tran-
silvania, a folosit prilejul spre a rupe o parte din nordul Moldovei,
însăşi împărăteasa Maria Terezia simţia, cât de mare nedreptate
681
săvârşeşte politica austriacă prin această răpire de teritoriu. De
aceea a scris ambasadorului austriac la Paris următoarele cuvinte:
»In afacerile moldovene noi săvârşim deplină nedreptate. Nu ştiu
cum vom eşi din afacerea aceasta; anevoie vom eşi cu onoare
şi aceasta mă mâhneşte nespus de mult«.
      Domnul Moldovei Origore Ghica şi sfatul boierilor au pro-
testat fireşte contra acestui plan hrăpăreţ al curţii din Viena. Dar
Sultanul şi oamenii lui fiind mituiţi, au împlinit dorinţa Austriacilor
(7 Mai 1775). Grigore Ghica fu omorît (Octomvrie 1777) din cauză
că se împotrivise acestui plan şi cu prilejul delimitării pârâse pe
comisarul turcesc că a primit mită dela ofiţerii austriaci şi astfel
s’a învoit ca Moldova să piardă încă 46 sate peste linia hotărîtă
prin convenţia din 1775.1)
                                         *
      In Enzenberg aflăm un om, care, deşi străin de neamul
nostru, totuşi ne-a iubit şi ne-a protejat, ne-a preţuit şi a încurajat
pe înaintaşii noştri şi de aceea trebue să-i păstrăm cu recunoştinţă
amintirea vecinică.                                          ,
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     îl
îl
       ') /. Lupaş: Istoria Românilor p. cl. VII sec. Ediţia VH-a p. 242—3
după Leca Morariu. Codicele pătrăuţean şi asasinarea lui Origore Ghica —
un mss inedit — în revista Moldovei I. Nr. 12,
                     Vasile Bob Fabian
                                  1795—1836
       Un plăcut sentiment te cuprinde când afli, printre marele
număr de bărbaţi, a căror frunte le este încreţită de grijile fără
seamăn pentru neamul nostru, şi pe unii înzestraţi de Dumnezeu
cu divina schintee a poeziei.
       Unul din cei mai vechi poeţi ai nostrt a fost Vasile Bob
Fabian, acel mare patriot, care deşi a avut o viaţă scurtă, a lăsat
câteva urme poetice, pline de entuziasm, de dragoste pentru neam
şi a fost apreciat, în vremea lui, ca unul din apostolii culturii ro-
, mâneşti, mai ales în Moldova, unde a trăit mai mulţi ani.
       Vasile Bob Fabian s’a născut la 31 Decemvrie 1795 în co-
muna grăniţerească Ruşii Bârgăului, prin urmare era grăniţer.
Moşul lui despre tată a fost preotul Toader Răul, care a avut
patru feciori: 1. Pe Ion, preot în sat. 2. Pavel fost căpitan în Re-
gimentul al II-lea de graniţă român, şi în anul 1796 era stegar
şi a fost în războiul cu Napoleon Bunăparte, în zilele de 15 şi 17
Noemvrie lângă Areda Veneţiei fiind deosebit lăudat pentru vi-
tejia cu care a apărat podul de peste rîul Apone dela Arcole în * l.
                      Notă. Această biografie este scrisă aproape în întregime din articolele:
l. »Trăsături oareşieare« — relative la V. Bob Fabian, din Foaia pt. minte,
inimă şi literatură. Braşov an. 1840, Nrile 31—34 de P—Dr. Vasile Popp,
bun prietin al poetului, care l’a cunoscut şi l’a caracterizat aşa de bine cum
era apreciat omul şi poetul în acele tvremuri. P. a avut multe date relative la
Fabian dela vicarul I. Marian, fost camarad de clasă cu poetul. 2. Viaţa d.
păh. Vasile Fabian sau Bob, scrisă de Pitarul V. Popescu-Scriban, in Foaia p.
m. i. 1. Anul 1839. Nov. 20. Acesta fiind elevul poetului şi 3) V. Fabian Bob
Studiu de Dr. loari Rafia, Blaj. 1907,
683
contra lui Napoleon, fiind şi rănit.1) 3. Maftei, 4. Petru, — aceşti
doi din urmă căprari în regiment şi ultimul a fost tatăl poetului.
Mama lui a fost Anisia, fiica preotului Toader Bob, nobil de Mă-
năştiupul-Copalnic (Judeţul Someş), paroh în comuna grăniţerească
Maeru şi văr primar cu Episcopul Făgăraşului Ion Bob.* 2)
       Preotul Toader Bob neavând copii, adoptă pe Vasile Rău,
primind apoi porecla de Bob, potrivit cu legile romane din dis-
trictul Rocnei, pe atunci respectate şi de împăraţii Austriei, pri-
mind şi moşie, case, grădini şi pământuri.3)
       Sub numele de Bob urmă şcoală naţională din Maeru, în j
care fu înscris în 1805, apoi şcoala Militară din Năsăud, iar la
1810 fu trimis la liceul din Blaj. La Năsăud şi Blaj a fost coleg
de clasă cu Ion Marian (vicarul de mai târziu al Năsâudului).
       Strălucind la Blaj între o mulţime de şcolari, atât cu cuviin-
cioasă purtare, cât şi cu înălţimea minţii şi cu deosebitul său
geniu, totdeauna fiind primul eminent, — unchiul său, Episcopul
Bob, îLirimise, în 1814, la Cluj, în Convieţui tinerimei nobile de
pe lângă Academia de acolo. Aici urmă filosofia şi legile, fiind
totdeauna în fruntea colegilor săi de studiu. .
       In timpul studiilor, în anul din urmă, dela Academia din
Cluj, »fu vinovăţit cu mai mulţi alţii despre o faptă, care era îm-
potriva legilor academiceşti, din care pricină fu una cu consoţii 7
săi judecat spre o pedeapsă trupească; însă nobila sumeţie a
acestui tiner nu putea suferi această defăimare, fiind din lăuntru
învins atât despre aceea cum au învăţat, cât şi despre aceea, în
ce cinste şi vază stă el înaintea tinerimii şcolasticeşti, şi a toată
profisorimea de acolo; pentru aceea au mai vrut a părăsi Aca-
demia decât a se supune la o pedeapsă aşa urâtă, care putea
să-i păteze toată cinstea ce o câştigase până aci«.4)
       *) A se vedea în «Poemation de secunda Legione valachica, Magno-
Varadini, 1830, pg. 68.
       2)      Din familia Bob a fost şi Dănilă Bob, care in anul 1788, fiind ser-
gent fu decorat pentru vitejia ce a arătat asupra Turcilor lângă oraşul Giur-
giu, — cu medalia de aur. Tot din această familie a fost şi Nicodim Bob, lo-
cotenent, care tot inii bătălia de lângă Areda Veneţiei fu rănit (vezi Poema-
tion pg. 57, 68).
       3)      Foaia pt. m. i. 1. an. 1840 pg. 243. Epistolia d. Vicar al Rocnii, I.
Marian dela 20 Dec. 1839.
       4) Tot din Foaia p. m. i. 1. 1840 p. 243.
684
         Prin părăsirea Academiei îşi pierde întreţinerea, dar şi graţia
   unchiului său Episcopul Bob. Hinc omnis origo malorum. Astfel
   a avut multe suferinţe şi greutăţi de luptat.
         Dela Cluj plecă la Oradea »cu gândul se isprăvească cursul
   legilor la Academia de acolo, deoarece încă nu le isprăvise în Cluj,
   dar şi în speranţă de a fi ajutat de Samuil Vulcan, episcopul ro-
   mânesc de acolo, ca să continue studiul legilor militare la Viena,
   deoarece doria să se facă »auditor« (judecător militar) în regi-
   mentul grăniţeresc. Nu găsi însă nici un ajutor şi fu silit a pleca
   acasă în speranţă, că va afla un loc în cancelaria »Auditoriatului«
   Regimentului din Năsăud, dar şi aci găsi uşile închise.
         Plecă din nou la Blaj, la unchiul său, rugându-1 să-i dea o
   slujbă la moşiile episcopeşti. Episcopul îi puse condiţia de a întră
   în statul preoţesc, dar tinerul nu primi, şi astfel şi unchiul îl re-
   fuză, supărat încă de fapta comisă la Cluj.
         Nec dum etiam causae irarum... Exciderant animo; manet
   alta mente repostum.1)
         In anul 1820 Mitropolitul Veniam Costache al Moldovei,
   voind să reorganizeze seminarul dela Socola, care în urma răz-
   boiului dintre Rusia şi Turcia decăzuse mult, chibzui un nou
   plan de a reînoi vechiul plan al seminarului cu unul de tot nou.
   Acest plan consta în următoarele: 1) Pe lângă gramatica româ-
   nească să se înveţe şi cea latină cu toate părţile ei, ca gramatica
   limbei strămoşeşti, fără de a căreia cunoştinţă anevoie se poate
   îndrepta şi îmbogăţi limba românească. 2) Să se înveţe retorica şi
   poetica limbei latine, ca nişte ştiinţe, în care se află cele mai ori-
   ginale şi mai frumoase idei. 3) Să se înveţe filosofia şi filologia
   adică alăturarea limbei româneşti cu cea latină şi derivaţiile.
         Un plan, după starea vremilor de atunci, foarte bine chibzuit.
         Pentru înfăptuirea acestei şcoli fu trimis în vara anului 1820,
   din partea Epitropiei şcoalelor din Moldova, Oh. Asachi, cu scri-
   sori în Ardeal, la guvernatorul Ţerii de atunci, baronuTO. Banfi,
   cu rugarea a da voe la trei tineri români să plece ca profesori
   pentru Iaşi. Dupăce1 guvernatorul a încuviinţat cererea, Asachi a
   plecat dela Cluj la Blaj, ca să ceară dela »Academia« de acolo
   trei tineri necesari pentru catedrele noului seminar.
          >) Extrase din epistola Vicarului Marian. F. p. m. i. 1. 1840 p. 243.
685
       A şi găsit ce a căutat angajând pe /. Costea!) ca profesor
de retorică şi poesie. pe /. Manfi* 2) ca profesor de gramătica la-
tină şi pe Vasile Bob Fabiati, care era »un tiner în cea mai fru-
moasă floare a tinereţelor... voios şi cu o inimă îndrăsneaţă ca
unul care era din lountru învins, că, Si male nune, non sic et
olim, dacă acum nefericit, în viitorime poate şi trebue să fie fericit«.
       Dela Blaj Asachi plecă cu aceşti trei tineri la Braşov, unde
făcu cunoştinjă cu Dr. Vasile Pop,3) căruia îi oferi profesoria filo-
sofici şi a filologiei precum şi directoratul Seminarului.
       Pe la începutul lui Noemvrie a. a. Asachi însoţit de profesorii'
amintiţi plecă la Iaşi, — profesorii Costea, Manfi şi Dr. Pop stabilin-i
du-se la Socola, iar Bob Fabian rămase pe lângă Asachi, ca profesor,^]
       La 8 Noemvrie fiind ziua onomastică a lui Mihail Sturza;
sinepitropul sau directorul şcoalelor moldoveneşti, Fabian, pentru
aşi arăta recunoştinţa către viitorul său director, îi făcu o graiu-
laţiune (Carmen onomasticum), în versuri latineşti, totodată şi ca
o dovadă de ce ar putea să facă acest tânăr în viitor.
       Seminarul începu bine şi promitea un spor frumos, deşi pro-
fesorii locuiau la câmp în nişte căsuţe mici, pentrucă în oraş şi
în palate se resfătau şcoalele cele străine, greceşti.
       >) Ion Costea din Mănărade studia gimnasiul din Blaj şi liceul din Cluj,
unde termină ştiinţele juridice. In urmă se făcu advocat. Asachi oferindu-i ca-
catedra de retorică şi poezie, preferi profesuia la Socola.
       2)      losif Manfi fu mai întâi învăţător în Ibaşfalău (Dumbrăvenii de azi),
mai târziu »magistru« la normele din Blaj. Liceul l-a făcut în Blaj şi Târgul
Mureşului, filosofia la liceul romano-catolic din Cluj, iar teologia în Blaj.
Asachi îl numi la catedra de limba latină dela Socola.
       3)       Vasile Pop n. 1787 Chimitelnicul de câmpie, îşi făcu studiile la liceul
din Cluj şi la 1811 la universitatea din Viena, unde luă titlul de doctor în
filosofie, iar mai târziu (1817 ş’a promovat doctoratul şi în ştiinţele medicale,
cu . teza: Dissertatio inauguralis de funeribus plebeis Daco-Romanorum sive
Valachorum (despre înmormântarea Ia Români), 1817, tipărită la Viena, prin
care îşi câştigă un nume şi la cărturarii români de pe vremea aceea.
       Afară de timpul petrecut la laşi, 1820—21, ca profesor, a trăit la Braşov,
Făgăraş (1829) şi Zlatna (1842) practicând medicina. In 1838 tipări Ia Sibiiu
cartea: «Disertaţie despre tipografiile româneşti în Transilvania şi învecinatele
ţeri, dela începutul lor până în vremile noastre (100 pagini). A fost1'unul din
cei mai învăţaţi români şi un mare apostol al culturii româneşti. (A se vedea
o schiţă biografică despre el scrisă de Oeorge Bariţ în rev. «Transilvania»,
an. 1868 p. 129—135 şi 161—167. A tradus Eclogele lui Virgil. A colecţionat
o mare sumă de documente istorice, f 1843.
686
       Abia se aranjară şi stabiliră la Socola şi erupse nefericita
revolujie a Grecilor (Ipsilanti), care în 22 Februarie 1821, la vr’o
3 luni dela începerea cursurilor, ca o săgeată din ascuns ivindu-se
în Moldova, le-a alungat din dulcea lor odihnă, cursurile încetară,
iar tinerimea şcolară fu îndemnată a pleca la casele părinteşi.1)
       Profesorii sperau că în curând revoluţia are să înceteze însă
văzând că răul se întinde mereu şi nici cinstita Epitropie, nici
cesaro-crăiasca Agenţie nu le făgăduia o asigurare învederată, fură
siliţi a se întoarce în patria lor şi, precum urmările au dovedit,
nu fără cuvânt, căci şi domnul Ţării şi ca dânsul cea mai mare
parte a boerimii se refugiară.
       Singur Fabian rămase la Iaşi, ca unul care nu mai avea nici
o patrie, lăsându-se încotro îl vor duce valurile întâmplărilor, mai
în tot cursul anului 1821.
       Fuga boerimii, turburarea oraşului, sgomotul poporului ne-
rânduiala Voluntarilor, sosirea armiei turceşti şi crunta luptă, care
urmă la Sculeni, lângă Prut, dădu materie muzei lui de a alcătui
nişte bucăţi poetice pline de geniu, sublimitate şi delicateţă. Pu-
ternica Semilună, cruzimile omenirii, încruntatele unde ale Prutului1)
au aflat într’însul pe al lor cântător.
       Trista stare a Moldovei în epoca de atunci nimeni nu a de-
scris-o mai frumos şi mai viu, ca condeiul acestui deosebit talent. *)
       *) Grecii îşi puseseră în gând să răscoale toate popoarele creştine su-
puse Turcilor, sub motiv de liberarea lor de jugul Turcesc, in adevăr să în-
temeieze ei un mare stat grecesc, prin înlăturarea Turcilor cuprinzând întreaga
peninsulă balcanică şi Principatele române, fireşte sub stăpânirea Grecilor şi
in folosul lor. Astfel au organizat ei Eteria (tovărăşia) din 1821, condusă de
grecul Alexandru Ipsilanti în legătură cu cancelarul împărăţiei ruseşti — Capo
d’Jstria, — el însuşi grec, care inteţia aceste pofte ale Grecilor. Multe rele,
jafuri, hoţii şi omoruri au făcut gloatele acestor Eterişti greci atât în Moldova
cât şi în Ţara Românească. Boierii români fireşte au fost contra acestor pla-
nuri perfide greceşti şiTudor Vladimirescu a luptat contra Grecilor, însă tradat
tot de Oreci a fost ucis mişeleşte. Rezultatul acestei revoluţii greceşti a fost
restabilirea Domnilor români şi alungarea fanarioţilor din ţerile române.
       >) Acest râu,1 care oarecând curgea prin inima Moldovei şi care atunci
despărţia Moldova de Rusia, au fost pentru el tocmai aşa precum au fost
Simois, râul Troiei pentru geniul lui Virgil:
             -----Ubi tot Simois correpta sub undis
             Scuţa virum galeaeque et fortia corpora volvit.
667
       Iată câteva versuri din această descriere:
          S’au întors maşina lumei, s’au întors cu capu’n jos
          Şi merg toate din potrivă anapoda şi pe dos.
          Soarele d’acum resare dimineaţa la Apus,
          Şi apune despre seară cătră resărit în sus,
          Apele schimbându-şi cursul dau să’ntoarcă înapoi,
          Ca să bată fără milă cu isvoarele râsboi.
          S’au smintit se vede firea lucrurilor, ce la cale
          Aflându-se din vecie, urma pravililor sale.
          Ş’au schimbat se vede încă şi limbile graiul lor;
          Că tot una va se zică: di mă sui seau mă pogor...
       După trecerea de câteva luni, lipsit de orice ajutor scrise
Iui Asachi, care se afla atunci în Basarabia, care mijloci să treacă
şi el acolo.
       In anul 1822 numit Domn al Moldovei Sandul Sturza, întâiul
Domn naţional după Dimitrie Cantemir, se întoarseră şi mulţi din
boierii fugiţi, între cari şi Asachi. Cu ocazia întronării Prinţului,
la 8 Oct. 1822, Asachi a scris şi tipărit o odă de gratulaţie Dom-
nului. Fabian a scris şi el o Aluzie (Allusio) latinească în versuri
eroice. Precum în versurile româneşti în toate bucăţile sale s’au
ivit cu uşurinţa şi dulceaţa unui Ovidiu, tocmai aşa în această
Aluzie atât cu curăţenia limbei latineşti, cât şi cu seriositatea şi
înălţimea ideilor se iveşte ca un al Doilea Virgiliu.1)
       Titlul acestei Aluzii este:
                                       Allusio
                                            ad
                                         O d a m
                           Occasione restitutae indigenis
                           Moldaviae Pricipibus coronae
                           Ac Solemnitatis, qua serenissimus
                           Princeps patriae filius
                           Joannes Sturdza
                           Sedem Principatus conscendit,
                           Genţi Moldavae per clarissimum
                           D. G. Asaki mense Octobris
                           1S22 dicatam.
            Nulla salus bello, pacem te poscimus omnes.
                                                   Virg.
            Pulchrior ergo tuo tandem rediviva sepulchro
            Nasceris, et lacrymas versis Moldavia fatis         *
            In nova post longos permutas gandia luduş! etc.
       ') Aluzia aceasta s’a trimis în 1840 de P. şi redacţiei Foaiei p. m. i. I.,
care a opiniat să fie tradusă şi româneşte, tot în versuri, spre a fi cunoscută
de toţi.
688
       Fabian întors la laşi a fost profesor particular şi în deo-
sebite case boereşti. Iarna anului 1824 fu trimis la Sibiu cu scri-
sori la Pini, general-consulul rusesc, care se afla atunci acolo.
Inapoindu-se pe la Braşov îi încredinţă lui Vasile Pop, — ca un
suvenir a vechii prietinii — Aluzia mai sus amintită.
       Pe atunci se găsia în casa marelui vistier Catargi, pe care
Fabian îl numeşte le grand Tresorier.
       Dar aducerea aminte a multor necazuri ce au pătimit în vre-
mea revoluţiei aruncându-se dintr’o ţară în alta îl făcu a-şi aduce
aminte şi despre părăsirea sa de către unchiul său, Episcopul
Bob tocmai când avea mai mare trebuinţă de el. Critica stare a
ţării de atunci, greutăţile în care se afla din pricina armatelor tur-
ceşti, nemulţumirea boerimei cu Prinţul ocârmuitor şi din potrivă,
şi tristele urmări, care s’au născut din aceasta, nefiinţa unei şcoli
de obşte, nepreţuirea unei literaturi solide, mulţimea vagabunzilor
din Franţa şi Italia, care ca dascăli umpluse ţara, era pricini destul
pentru el a-i mai mări nemulţumirea şi al face ca să piardă tot
gustul spre o literatură frumoasă şi solidă, cu atât mai mult, că
şi sănătatea i-se stricase şi era mulţămit, că are ce mânca, ce bea
şi cu ce să îmbrăca, un chip de traiu, care nu era tocmai după
gustul lui.1)
       In anii 1826—27 se pare a fi fost în casa boerului Lasca-
rake Bogdan, de care fu trimis în Basarabia, în nişte pricini de
judecată, unde a zăbovit mai mult de un an, tocmai în timpul
când era să se înceapă un răsboiu între Rusia şi Turcia, către
sfârşitul anului 1827.
       Tot pe atunci Epitropia şcoalelor a socotit că este necesar
a se deschide un gimnaziu naţional la Iaşi, în care scop a făcut
o cerere (anafora sau relaţie) care s’a întărit de Domnul Sandu
Sturza, numai cu 5—6 zile înaintea de întrarea Ruşilor în ţară.
       La 1 Ianuarie 1828 a şi început cursurile acestui gimnaziu.
La acest gimnasiu a fost numit şi V. Bob Fabian ca profesor
de matematici, geografie şi limba latină. In vara acestui an, între
sgomotul armelor, s’au făcut totuşi examene cu şcolarii, bucurân-
.     *) Toate aceste date sunt scoase din diferite scrisori ale lui, unele în
franţuzeşte, către P., din anii 1824 şi 1825.
du-se toţi cei ce au fost prezenţi la examen de sporul şcolarilor,
ce vorbiau ştiinţe în limba patriei. După lupte crunte Ruşii s’au
întors spre sfârşitul anului ca să ierneze în Ţara românească şi
în Moldova şi voiau să facă spital şi în localul gimnasiului, însă
Mitropolitul l’a apărat cu mare strădanie.
      La acest gimnasiu a funcţionat ca profesor până în 1824,
în care timp a descris starea Moldovei din anul 1829 într’o poesie1)
a cărei înălţime şi delicateţe nu se poate preţui. La anul 1834,
când s’a statornicit^Academia Mihăileană în Iaşi, luându-se în bă-
gare de seamă meritele lui, nu numai că a fost din nou întărit
ca profesor de filozofie, dar şi cu titulă de Păharnic fu dăruit;
Această titulă, care i se dădu de către un Prinţ domnitor şi deo-
sebit protector a ştiinţelor, reînoi zelul şi râvna în el.
      Cătră sfârşitul acestui an, ca o lebădă, despre care se zice,
că simţind că i-se apropie moartea, cântă un cântec duios »car-
mina qui moriens cănit exequialia« a scris acele frumoase versuri
la moartea şcolarului său Ştefan Şendrea sub titulă suplement de
geografie; în care cu o nespusă poesie a descris ţintirimul, sau
acea ţară, în care avea el în scurtă vreme a se aşeza:
            Unde aerul cel rece în aşa (ară străină
            Trage vânturi ce cu jale acum gem, acum suspină.
            Rouă cerului ce cade în picuri amestecate
            Cu amară lăcrămare din dureri nevindecate.* 2)
      In timpul profesoratului său a scris în limba românească şi i
vr’o câteva cărţi de şcoală, din care o parte s’a şi tipărit.         I
      Fabian a murit după o boală îndelungată în floarea bărbă-
ţiei, fiind de 40 ani, 3 luni şi 7 zile la 7 Aprilie 1836.
      Popescu Scriban, fostul său elev l’a îngrijit pe dascălul său
în tot cursul boalei sale. A fost înmormântat la 9 Aprile, orele 8
dimineaţa, cu toată pompa cuvenită la biserica Sf. Nicolae, ce se
zice a Academiei. Aceasta adevereşte acea şedulă, prin care se
poftesc toţi prietinii şi elevii ca să se afle la înmormântare, care
aşa sună: »D. Paharnic V. Fabian, profesor de fjlosofie la Aca-
demia Mihaileană, după o îndelungată boală răposând la 7 ale
      *) Vezi Foaia p. m. i. I. 1839 Nr. 14 p. 105.                 '
      2) Foaia p. m. i. I. 1839, Nr. 15 p. 113 au 1840 pg. 266.
  aceştia, în vârstă de 45 ani, toţi prietinii şi elevii sunt poftiţi din
  partea Direcţiei învăţăturilor publice a fi faţă la înmormântarea ce
  i-se va face la Biserica Academiei, Joi în 9 aceştia, la 8 ciasuri
  dimineaţa. — EŞii 1836 în 8 April*1)
         Lângă mormânt i-s’a ridicat pentru aducerea aminte şi 6
  piatră, pe care s’a scris în limba naţională un Epitafiu de cuprin-
  sul următor:
                »Sub această piatră zace Păharnicul Fabian,
                Ce a văzut lumina vieţii în Cotunul transilvan,
                Academiei Ieşene i-au stătut învăţătoriu,
                Cu talentul său şi râvna i-au fost ei de ajutoriu.
                După patruzeci ani şepte incheiat’au a sa cale,
                Şi din ceruri mulţămită-aşteaptă, ostenelii sale«.* 2)
                                          •
         Popescu Scriban află în caracterul acestui bărbat trei virtuţi
  de căpetenie: 1. Era neinteresat. 2. Avea un cuget curat. 3. Avea
  iubire către naţie şi omenire. Lângă aceste trei aşa nobile virtuţi
  cu dreptul pot să adaug şi eu (P.) încă trei: 4. Era religios fără de
  fareseism. 5. Prietin curat făr de făţărie şi 6. Era un geniu peste
  veacul său, aşa că dacă ar fi avut mai bună norocire în tinere-
  ţele sale şi dacă ar fi avut o viaţă mai îndelungată, de care era
  vrednic, ar fi făcut epocă în literatura naţională.
         Biograful său P. mai adaugă: Noi, pentru depărtarea locului,
  nu avem nimic cu ce să împodobim mormântul acelui dulce prie-
  tin şi adevărat patriot, decât, pe lângă fierbinţile lacrimi şi adesele
  suspinuri şi oftări, a-i ridica un monument după stilul Romanilor,
  vechilor noştri strămoşi, însă şi aceasta nu pe marmoră poleită,
  de care era vrednic, ci numai pe hârtie curând trecătoare, care
  aşa urmează:
         >) Etatea lui Fabian la moartea sa nu era nici după «sedula Direcţiei
  învăţăturilor publice» de 45|ani, nici J după inscripţia de pe piatra 1 mormân
  tului de_47_ani, ci după datele câştigate mai târziu de cătră Doctorul Vasile
  Pop,' număra 40 ani, 3 luni şi 7 zile. (Conform Foaia pentru minte. An. 1840
  Nr. 34. p. 267, not. 23).
                           2) Azi nu se mai găseşte nici urmă de piatră, nici de mormântul poe-
tului.
fbi
                       b.                  M.
                                          Viro.
                       Optimo. Ac. Doctissimo.
                               BASILIO FABIAN.
                              In, Academia. Quae. lasiis.
                                  In. Moldavia. Floret.
                       Philosophiae. Professorr.
                                       Dignissime.
                       Suiş. Amids. Et. Uteris.
                                   In. Florenti. Actate.
                                         Erepto.
                     Vixit. Annos. XXXX. Menses, III. Dies. VII.
                            Pattiotae. Suo. Desideratissimo.
                                   Amici. Transilvani
                                   H. M. F. O.
                     M.   D. CCC. XXX. VI.
      Lângă această inscripţie se mai adaugă întru memoria repo-
satului ca a unui adevărat poet, următorul epitaf.
            Hoc Fabius stricto iacet alter Naso sepulcro,
            Ingenio ambo pares, amboque sorte pares;
            Iile quidem culpa Oeticis fuit exifl in oris;
            Hic nullo victus critnine sponte fuit;
            Ars fuit ambobus, et mors fuit una duorum,
            Vix quoque non orbis pars tenet una duos;
            Divi Nasonis Istri pars dextra poetae,
            Pars Fabii vatis ossa sinistra tegit;
            Has igitur quisquis olim transibis in oraş,
            Die precor amborum molliter ossa cubent.
                                          * '
      Din cele scrise de Doctorul Vasile Pop se poate vedea că
Muza lui Vasile Fabian s’a manifestat mai întâi în forme streine,
în limba latinească, lucru care nu ne surprinde, având în vedere
că întreaga educaţie a primit-o aproape numai în limba aceasta,
care era pe atunci, şi la Blaj şi la Cluj singura limbă de propu-
nere în şcoală. "Primele încercări le-a făcut probabil pe când era
la Academia din Cluj. De aceea îl găsim pe Fabian compunând
acel Carmen onomasticum, foarte lăudat de Doctorul Vasile Pop,
dar până azi necunoscut. (Vezi mai înainte la Allusie ad Odam...)
«â
Poeziile latineşti netipărindu-se sau pierdut, iar câteva româneşti,
foarte puţine, tipărindu-se în Foaia pentru minte i. I. au scăpat
de pierzare.1)
       Limba în care a scris Fabian, acuma una sută de ani, este
o limbă frumoasă românească, lipsită de neologisme, aşa cum este
limba cronicarilor şi a Scripturii şi a celor mai buni scriitori români.
       In poeziile sale Fabian dovedeşte o mare dragoste de nea-
mul şi de pământul românesc. A fost în adevăr un mare naţio-
nalist, un mare patriot. De sigur că iubirea de naţiunea sa a pri-
mit-o de acasă, din ţinutul grăniţeresc, unde în timpurile străvechi
s’a desvoltat dela sine, prin originea neamului şi din nenumăra-
ratele suferinţe produse de diferiţi duşmani ai Românilor.
       Apoi şi şcoalele ce au urmat, acea militară din Năsâud, fap-
tele strălucite ale Regimentului grăniţeresc năsăudean, care erau
toate proaspete şi mereu pomenite în convorbirile zilnice ale gră-
niţerilor în cari se redeşteptase şi erau mândri de aceea «Virtus
romana rediviva« şi în gura cărora se repeta acel semnificativ Vers
a lui Napoleon Bunăparte* 2) pe care vitejii grăniţeri din al doilea
batalion al Regimentului năsăudeap, pu-1 lăsase să treacă podul
peste rîul Apone dela Arcole, în zilele de 15—17 Noemvrie 1/96.
pentru care fapt acest batalion a fost lăudat de însuş Napoleon.
       După luptele dela Arcole Batalionul al Il-lea fu citat prin
ordin de zi şi dat ca exemplu: »iar ceace înalţă şi mai mult glo-
ria batalionului al 2-lea românesc este relaţiunea generalului Bona-
parte, înaintată Directoratului Republicei, în care dânsul admiră
foarte mult Constanţa şi eroismul acelui batalbn şi adaugă că nu-
mai rezistenţa în adevăr marţială ce a întâmpinat din partea lui,
îl adusese în imposibilitatea de a înconjura şi sfărâma toată armata
imperială (austriacă). Conicatii pun în gura lui Napoleon verdictul,
că Austria are soldaţi foarte bravi, că însă comandanţii nu-şi pricep
vocaţiunea lor«.
       Toate atacurile franceze dela 15 Noemvrie au fost sângeros
respinse. Cincingeneral^francezij încercând să reia atacul în fruntea
                         *) Vasile Fabian Bob. Studiu de Dr. Ioan JRajiu, Blaj 1907 p. 45 şi 49.
       2) Vestitul vers românesc despre Napoleon Bunăparte, care se păstrase
la grăniţerii năsăudeni până aproape de Unire, s’a publicat în Arhiva Sonte-
şană Nr. 4 din 1926 p. 27.
                                                                                            m
altor coloane, după eşecul diviziei Augerean, sunt răniţi şi scoşi
din luptă.
       Bariţ compară această bătălie cu cea dela Termopile, adău-
gând că se disting căpitanii români Meheş şi Nemeş, »atât prin
prezenta de spirit, cât şi prin încurăjarea ostaşilor în dulcea lor
limbă maternă, strigându-le în fiecare moment de criză: Nu vă
lăsaţi feciori, odată şi bine, feciori, înainte bravii mei, trageţi bine,
în carne băe(i, dă pe moarte, nu cruţa!« i) Pierderile batalionului
se cifrează: 1 ofiţer şi 395 ostaşi morţi, 6 ofiţeri şi 293 oameni
răniţi şi 1 ofiţer şi 45 trupă prizonieri.
       Reproducem aici trei poezii din ce au mai rămas dela Fa-
bian. De sigur că între cele pierdute se vor fi găsit şi unele re-
lative la faptele strălucite ale grăniţerilor năsăudeni.
                                  Moldova la anul 1821
          S’au întors maşina lumei, s’au întors cu capu’n jos,
          Şi merg toate dinpotrivă, anapoda şi pe dos.                 -
          Soarele de-acum răsare dimineaţa la apus,
          Şi apune despre seară cătră răsărit in sus.
          Apele schimbându-şi cursul dau să’ntoarcă înapoi,
          Ca să bată, fără milă, cu izvoarele război.
          S’au smintit, se vede, firea lucrurilor, ce la cale
          Aflându-se din vecie, urmă pravilelor sale.
          Şi-au schimbat se vede încă şi limbile graiul lor,
          Că tot una va să zică di mă sui sau mă pogor.
          Toate pân’acuma câte se părea cu neputinţă
          Eşind astăzi la iveală, vor putea avea credinţă.
          Vreme multă n’a să treacă, şi-a ara plugul pe mare
          La uscat corăbierii nu s’or teme de ’nnecare.
          Ce-a să zică-atunci pescariul, când în ape curgătoare
          Ii va prinde mreja vulturi şi dihănii sburătoare?
          Ce-a să zică vânătoriul, când în Ioc de turturele,
          Ne-văzând nici câmp nici codru, va puşca zodii şi stele?
          Nătărăule, ce umblii pe a ceriului faţadă,
          Zisu-mi-au ieri noapte luna, tâlnind’o la promenadă,
          Suma veacurilor scrise pentru tine'nacest loc
          S’au deşirat de pe drugul Soarelui cel plin de foc.
          Iară di eşti vre-o comită, rătăcită dintre stele
       ’) G. Bariţ. Istoria Regimentului al II-lea românesc de graniţă tran-
silvan. Braşov. 1874,
\
16
           Şi umbli iără de noima eşită din rânduete,
           Ce zăbavă peste vreme te ţine’ncalea cerească
           De îngâni cu migăele Armonia îngerească?
           Dacă eşti plănită nouă şi nu ţii tovărăşie
           Colindând pe lângă soare în sistema ce să ştie,
           La depărtare căzută te întoarce pe o cale
           Şi nu eşi nebuneşte pe hotarul sferei tale.
           Cutezătoriu mai aproape, vei fi ars de multă pară
           Vei să degeri dimpotrivă de te vei depărta iară.
           lată Aurora vine cu veşminte luminate
           Alungând spaimele noptei peste clime depărtate.
           Iară steaua Afroditei vărsând rouă şi răcoare
           Deschide cu-a sale raze porţile sfântului Soare.                '
           Eră nu-s ce se mai zică, şi deabia numa’ncepură,
           Când un nor venind cu ploaie îi spălă vorba din gură.
                            (Din Foaia pentru minte, inimă şi literatură
                            An. 1839, Nr. 13, pag. 97—98.)
                                       Glasul viitorului
              Adesea în câmpie, când noaptea e adâncă,
              Se’nalţă lângă ceriuri un glas misterios,
              Mai lin decât izvorul, ce curge dintr’o stâncă,
              Decât un imn de moarte, el e mai dureros.
              Şi numai fiii muzei în sacra lor veghere
              Aud astă şoptire, ei singuri o’nţeleg,
              Căci au inimi deschise la ori şi ce durere,
              Şi eată că ce note în treacăt ei culeg:
              Plăcută e viaţa, natura e frumoasă,
              Când vine primăvara în carul său de flori,
              Când vede’n visu-i îngeri fecioara ruşinoasă,
              Când cântă păserile la reversat de zori;...
              Dar mie ce-mi lipseşte? de ce suspin eu oare?
              Nici pace, nici plăcere, de ce nu pot gusta?
              De ce de lacrimi ochi-mi sunt umede izvoare?
              Atâtea suferinţe când ori vor înceta?
              La aste triste plângeri un glas din ceriu răspunde,
              Uri glas care te mişcă, un glas detunător:
              O! ţară ticăloasă, când ori te vei pătrunde
              De marea ta ursită, de bunu-ţi viitor!?...
              Ştii tu ce îţi lipseşte? Nimic decât voinţa!
              Voieşte! — şi îndată învingi pe-ai tăi tirani!
095
          La fiii tăi insuflă curagiul şi credinţa,
          Prin care triumfară vitejii vechi Romani!
          De câte ori in noapte această profeţie
          In litere de flăcări pe ceriu eu o-am cetit,
          De ce n’o vezi ca mine, o scumpă Românie,
          Să-ti înţelegi chemarea, o! popol preursit!
          Oh! lasă, lasă’ndată această moliciune,
          Ce viaţa’nseninează, ce duce la mormânt.
          Te-armează cu virtutea şi cu-acea vioiciune,
          Ce au scăpat adese al patriei pământ!
          Români! deschideţi ochii, porniţi către mari fapte,
          Spre a surpa tiranii, cu toţii vă sculaţi!
          Vă jur că puteţi face minuni neaşteptate,
          Aţi arătat adese, când vreţi sunteţi bărbaţi!
          Ruşine pentru ţara, ce totul nu jertfeşte,
          Când pacea-i, libertatea-i ii este Ia mijloc,
          Amar, când egoismul, ce’ri inimi locueşte,
          Ii dictă laşitatea şi-i stânge al său foc!
         Dar fii României nu pot răbda ruşine,
         De semi-zei au sânge, au suflete de bravi,
         Nu vor, ca a lor ţară de ghiarele străine
         Să fie sfâşiată şi ei să fie sclavi.
         Tirani ai ţerii mele, peirea vă aşteaptă!
         Românii se ridică de ei să tremuraţi!
         Sunt mii, sunt milioane, ce iată se deşteaptă
         Din Tisa’n Marea Neagră, din Dunăre’n Carpaţi!
                   (Reprodusă din Conspectul asupra literatură române şi
                   scriitorilor ei, de Vasile Grigore Pop, partea II p. 279—280)
            In memoria reposatului şcolar
                      Ştefan Şendrea
            din gimnazia Baziliană din Iaşi, la anul 1834,
               „    . Octombrie 25
               11 1 ' 11
        Este’n zona subsolară o pacinică mică ţară,
        Aproape de ţărmul lumei plecătoare cătră sară,
        Unde apoi se hotăreşte cu o mare’mpărăţie
        Pân’acum necunoscută Ia cărţi de Geografie.
696
               Oamenilor de aicea numărul pururea creşte
               Nici mai moare cin’odată aici să’ncetăţeneşte.
               Ici şi colo’n altă ţară, să’ntind locuri înverzite
               Pintre văi şi delurele cu producturi feliurite,
               Intre care colonistul, fără ceva să lucreze,
               Cet încet cu toată casa poate bine să s’aşeze.
               Iar aerul rece, umed din aşa ţară străină
               Trage vânturi ce cu jale acum gem, acum suspină.
               Rouă ceriului aicea cade’n picuri mestecate
               Cu amară lăcrămare din dureri nevindecate.
               Multe roduri pus’aicea printre dealuri şi vâlcele,
               Mai târziu au mai de vreme, sporesc toate-afar de rele.
               Minunaţi sunt aceşti pacinici dup’a lor legiuitură,
               Toţi sunt muţi, adese însă li s’aude şi a lor gură.
               Nu zidesc, ca noi, politii, în o strâmptă vizunie,
               Fiecare lăcueşte fără dare de chirie.
               De vecini, de fraţi, de muncă, şi de toate doru-i trece
               Pin prejurul casei sale, iarna-i cald şi vara-i rece...
      Poezia are titlul de »Suplement la geografie« — dar se vede
că Fabian n’a isprăvit această poezie. Cu două zile înaintea morţii
sale, reposatul autor a cerut acest vers ca să\L săvârşască, zicând:
»Să săvârşesc descriea locului unde merg«, şi din nenorocire nu
s’a găsit atunci.
                                              (Din Foaia p. tn. i. I. An. 1839, Nr. 15, p. 113.)
     Mitropolitul Gavril Bănulescu-Bodoni
                                1750—1821
     Dintre marii bărbaţi cari s’au ridicat din ţinutul nostru gră-
niteresc, trebue să amintim pe unul dintre cei mal vechi, care a
fost Gavril Bănulescu-Bodoni, ajuns mitropolit al Basarabiei, când
această provincie românească, a fost ruptă din Ţara Moldovei a
lui Ştefan cel Mare.
     După datele ce avem Gavril Bănulescu s’a născut în Bis-
triţa Nâsăudului, — care credem că este Bistricioara Bărgăului,
unde mai există familii cu numele de Banu, — în anul 1750.
     După ce a făcut primele învăţături în şcolile grănitereşti şi
alte şcoli, despre cari încă ne lipsesc datele, ar fi fost preot unit,
dar iarăş nu ştim unde.
     Trecând în Moldova a avut norocul să urmeze vestita Aca-
demie teologică dela Kiew în Rusia, unde a făcut studii strălu-
cite. După terminarea Academiei s’a înapoiat la Iaşi, unde a fost
numit profesor de limba latinească, în anul 1778. In anul următor
s’a călugărit. Mai târziu (1781) a fost numit predicator la Cate-
drala mitropolitană din Iaşi, iar în 1784 arhimadrit. In anul 1812,
după un războiu între Rusia şi Turcia — gratie trădării grecilor
fanarioţi Dimitrie şi Panaiotaki Moruzi, cumpăraţi de Ruşi, trădând
pe Turci, au produs o sângeroasă rană Principatelor române, prin
pierderea Basarabiei (Aguletti în Encicl. română de Diaconovici,
Tom. III p. 334).!) Sultanul turc a cedat Rusiei întreaga parte a
Moldovei dintre Prut şi Nistru, pe care Ruşii au numit-o apoi
Basarabia.
     ') Amândoi fanarioţii trădători au fost apoi decapitaţi de Turci, in
Noemvrie 1812.
698
    : Boerii Moldoveni fireşte că au protestat împotriva acestei ră-
piri, dar fără folos.
       Ruşii încorporând acest pământ moldovenesc, au pus în ve-
dere boerilor, că cei ce voiesc să-şi păstreze moşiile trebue să se
aşeze pentru totdeauna în această provincie sau să se desfacă
într’un termen scurt de timp de toate drepturile de stăpânire a
lor. Neputându-se, deoarece cumpărătorii nu dedeau decât preţuri
mici, multe familii boereşti îşi pierdură astfel averile.1) Unele fa-
milii însă au rămas pe loc şi mulţi din aceşti boeri români au
lucrat cu dragoste pentru poporul moldovenesc sub stăpânirea
rusească.
       Fiindcă poporul trebuia să fie condus şi mai departe de o
preoţime naţională, care să-i înţeleagă durerile şi necazurile su-
fleteşti, s’a înfiinţat în centrul Ţârii Basarabiei, în oraşul Chişinău
o episcopie şi atunci Bănulescu, JExarhîn Principatele române cu
sediul în Iaşi, devine Mitropolit al Basarabiei, unde a lucrat cu
mare osârdie până la moartea lui în anul 1821.
       Mitropolia «Chişinăului şi Hotinului« s’a înfiinţat în anul 1813.
       Fostul Exarh al Moldovei, Oavril Bănulescu care era şi
membru al Sinodului rusesc, găsind necesară întemeierea unei noui
eparhii şi a unui seminar în noul teritoriu alipit acum împărăţiei
ruseşti, în care se aflau peste 700 biserici parohiale, a prezentat
Sinodului o sumă de propuneri referitoare la faptul acesta.* 2)
       Din conceptul original aflăm că, după încheierea tratatului
de pace între Rusia şi Turcia, Bănulescu scrie că: »eu n’am mai
putut rămânea în Iaşi... am trecut cu P. S. Episcopul Dimitrie şi
tot personaluk la Chişinău şi în această privinţă a cerut con-
cursul lui Sturza, «Sfetnic de stat şi cavaler*. Apoi mai spune că:
«Trebue înfiinţată o eparhie independentă... în vederea marelui
număr de biserici şi depărtarea de alte eparhii şi mai ales a deose-
birii de limbă, a năravurilor şi obiceiurilor populaţiei şi clericilor*.
El cere să se continue cu unele obiceiuri ce nu’s contrare legii,
spre liniştea poporului.3) i i                                   n
      ') N. lorga în Istoria Românilor pentru cl. IV şi VIII. Ed. III. 1919.
Bucureşti pg. 344.
      2)       Referatul cu propunerile Mitropolitului Qavril, conceptul şi corecturile
făcute de el se află în arhiva consiliului eparhiei Chişinău, dosarul 224/1812.
      3) Din «Arhivele Basarabiei*. An. I. 1929. Nr. 1 pg. 2.
       In alt raport al Mitropolitului către Sinod, tot în chestia în-
fiinţării eparhiei, dintre alte multe propuneri extragem din punctul
trei următoarele:
       «Pentru educaţia copiilor clerului şi a slujitorilor bisericeşti
e necesar a înfiinţa un seminar, în care să se înveţe aceleaşi
obiecte ca şi în celelalte seminarii. In ce priveşte limbile să se
înveţe mai ales şi neaparat limba rusă; — ca limbă dominantă
cea naţională moldovenească, ca şcolarii să poată predica poporului
cuvântul Domnului şi morala cea bună; greaca, pentrucă în această
limbă sunt scrise originalele dogmelor şi ale învăţăturilor legii
creştine; latina, dela care se trage şi se poate îmbogăţi limba
naţională; celelalte limbi după bunăvoinţă.1)
       Mitropolitul Bănulescu fiind un om de mare cultură şi cu
multă autoritate a şi fost învrednicit de autorităţile ruseşti cu mari
distincţiuni şi multe ajutoare. A fost om de un fin tact şi a ştiut
să lupte pentru autonomia şi păstrarea caracterului moldovenesc
'aHfcrsarabiei. Dar el a fost şi un dibaci organizator al bisericei
de aici şi în acelaş timp un energic apărător al cauzei moldove-
neşti, adică naţionale din Basarabia.
       Bănuim că acel spirit de disciplină, de organizaţie şi de na-
ţionalism l’a dus cu sine din ţinutul grăniţeresc al Năsăudului,
unde s’a născut şi din şcoalele grăniţereşti, în cari a învăţat.
       El a tipărit toate cărţile bisericeşti necesare în tipografia ar-
hidiecezană pe care însuşi a înfiinţat’o în Chişinău. Tot aici a mai
înfiinţat apoi o şcoală duhovnicească şi seminarul mai susamintit.
In tot timpul vieţii sale ca Mitropolit al Basarabiei a stat în cele
mai strânse relaţii cu Românii din Moldova, până Ia moartea Iui,
în anul 1821.2)
       «Figura luminoasă, apostolică a mitropolitului Gavril Bănu-
lescu-Bodoni, cum ne-o înfăţişază un potret lucrat la Kiev, cu
ochii negri, strălucitori de inteligenţă, barba resfirată în ondulări
de cenuşă şi mâinile de o izbitoare frumuseţe, în stânga ţinând
cârja, cu cealaltă binecuvântând; poartă vestminte la fel marilor
Erarhi ai Sf. Munte, spre care-1 îndemnase ca şi la Poltava, Eca-
       ') «Arhivele Basarabiei». An. I. 1929. Nr. 4. pg. 41.
       s) Enciclopedia română Minerva Cluj 1921, pg. 14.
terinoslav, Roma ori şcoala celebră a marelui Moldovean Petru
Movilă din Kiew, neistovita sete de învăţătură şi credinţă*.
      »Când după 1812 Basarabia devine oblastie rusască, guver-
nată de Scarlat Sturdza, ajutat fiind de un comitet compus din
boierii Ghica, Leon Vârvar, Balş, Dimachi, generalul Catargiu, în
faţa aroganţei amiralului Ciceagov, — cel care ridică glasul său
răspicat, vorba-i verde românească, e Mitropolitul Bănulescu: »ln
ocârmuirea acestei eparhii, să mi-se îngăduie să mă acomodez
obiceiurilor de aici, când aceasta nu este în contrazicere cu le-
gile, fiindcă mai întâi cere liniştea poporului acestuia şi fiindcă
şi din punct de vedere civil lor li s’au acordat drepturile lor vechi
moldoveneşti*.1)
      După moartea lui s’a scris din Chişinău guvernului din Ar-
deal să cerce după neamurile repausatului. Guvernul a scris la
Bistriţa, unde s’ar fi găsit mai mulţi nepoţi şi alte neamuri, cari
au primit parte din averea lui.* 2)
      fată câteva rânduri despre faptele grăniţerului ajuns mare
Mitropolit.                                       ■ ■ - -
                    i         i         r                             i
      ' *) Din articotul Chişinău de George Dorul Dumitrescu în periodica
«Vremea», Bucureşti. 1037, Nr. 481, pg. 5.
       2) Ziarul „Unirea" din Blaj. 1935, Nr. 29 pg. 2.
ARHIVA SOMEŞANĂ
     ARHIVA SOMEŞĂ
              REVISTĂ ISTORICĂ CULTURALĂ
                                 TABLVCUPRINSULtJI
                                       Voi. y. — Nr. 19—21
                                       1936—1937
                        (Cifrele latine indică broşura, iar cele arabe, pagina)
Bădoiu Florian: Muzica populară din Leşu..................X-jS* ^ 377
Başca Emil: Cercetând arhivele rodnene...................... XX 374
Buzila Ştefan: O cerere în căsătorie, dela 1847 ..........' .    . XIX 80
Corbul Victor: Versul lui Napoleon Bunăparte şi încă ceva .  .   . XXI 572
X2oşbuc Q., Preot: Două scrisori ale poetului Coşbuc..................XX  372
Echim I. T: Fruntaşa familie Bejan din Monor..........................XX  326
Filipoiu Onlsim: Din scrisorile unui spion şi trădător................XX  361
Marţian Iulian: Cucerirea Ardealului de către Unguri................XIX   113
Moisil luliu: Viaţa exemplară a unui tânăr grăniţer.................XIX    40
       Figuri grăniţereşti năsăudene .... XIX 135, XX 384, XXI 578 V
       Teatru în Năsăud................................* .    .  . XX 226
Morariu luliu: Despre ornamenta florală în Valea Zăgrii (jud. Năsăud) XX 316
Mureşianu A. Aurel: In chestia familiei Mureşenilor.................XIX    73
       O scrisoare a Vicarului Marian.................................XX  370
Naghiu Iosif: Pagini istorice-literare....................,      . XIX     85
       Un discurs memorabil..........................................XIX  126
       Pagini istorice-culturale....................................XXI   510
Pavelea S. loan: Locuţiuni grăniţereşti.............................XIX    82
Pop loan, Protopop: Din amintirile mele.............................XIX    77
Precup Emil: Un vrednic preot grănicer..............................XXI   569
Şotropa Virgil: Năsăudul de altă dată .    . j. .   .  .  .  .   . XIX      1
       Vizite, ospătări şi omagieri, pe vremuri.......................XX  213
       Reflexiuni pe vârful Ineului...................................XX  255
       Contribuţii Ia Istoria bisericească...........................XXI  453
       Ofiţerii şi subofiţerii regim, năsăudean în 1765, 1766 şi 1771 XXI 498
       Din actele şi scrisorile episcopului Lemeni                   XXI  52Ş
702
   Ziarul sergentului Simion Domide.......................................XIX    54
   Ziarul grănicerului Vasile Crăciun din Nepos ....... XX                      233
   Acte, corespondenţe şi ordonanţe vicariale..............................XX   263
   Spicuiri istorice grănicereşti..........................................XX   345
   Un muzicant naţional bistriţan..........................................XX   380
   Muzeul năsăudean........................................................XX   382
   Memoriile căpitanului auditor Şotel....................................XXI   479
   Dela Muzeul limbii române, Cluj........................................XXI 575 I
                                                 I [ ' l                                  t                                                              I