279098 Nr. 18 ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTOR1CĂ-CULTURALĂ Z6( CUPRINSUL: Pag. Viigil Şotropa: Soarta Românilor din satele săseşti 275 Vasile Bichigean: Material documentar. 346 • luliu Moisil: Viaţa studenţilor români din Viena în a doua jumătate a sutei a XIX-a, Amintiri. . 369 Ştefan Buzila: Documente bisericeşti......398 COMUNICĂRI luliu Morariu: Urme vechi în Valea Zăgrii.... 447 luliu Moisil: Două vechi bănci din Năsăud .... 452 . Din trecutul comunei Nuşfalău (Mărişelu) .... 459 losif Naghiu: Aspecte culturale.......... 467 • Muzeul Năsăudean........................ 474 Memento.................................. 478 eywa •f■ 1BCU CTîij / Central L niversity Library Cjuj; Redacţia, administraţia şi direcţia revistei: ARHIVA SOMEŞANA Năsăud, Str. Vasile Născu, 29 ilioSoaunivjrîitalirF^ F# |. cjin CLUJ. . I. . i EXS^PLAH U 279098 ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICĂ - CULTURALĂ Nr. 18 Soarta Românilor din satele săseşti Virgil Şotropa Multe pagini ale istoriei ardelene ne vorbesc despre nesfâr- şitele suferinţe ce au avut de îndurat în cursul veacurilor Românii cari încercau şi îndrăzneau să se aşeze în sau numai pe lângă oraşele şi satele Saşilor. Erau buni Românii pentru orice muncă grea ca slugi, păstori ori porcari; dar îndatăce îşi exprimau şi numai dorinţa de a-şi clădi măcar un bordeiu ori vr’o bisericuţă, sau de a-şi agonisi o palmă de pământ, erau huiduiţi şi maltrataţi de către locuitorii saşi intoleranţi. Cu toate acestea însă dârzenia neînfrântă şi împresurarea consecventă au făcut ca elementul român în sfârşit totuş să poată pătrunde în cetăţile streine unde astăzi, tot încă privit chioriş, se afirmă din ce în ce mai puternic. Dar drumul spre izbândă a fost foarte lung şi anevoios, adesea udat de lacrimi şi sânge, cum vom vedea din şirurile următoare scrise pe temeiul documentelor produse şi păstrate chiar de magistratul săsesc al oraşului Bistriţa, care avea jurisdicţia asupra satelor din districtul oraşului. După încorporarea Văiei Rodnei la oraşul Bistriţa, întâmplată în sec. XV, când (se vorbia despre vidicul Bistriţii, sub numirea aceasta se înţelegeau ori satele din aşa numitul district valah, format din comunele someşene la cari în sec. XVII s’au adăugat şi Nuşfalăul şi Sântioana de »după Târg»; ori satele districtului săsesc, în care majoritatea locuitorilor erau Saşi. In comunele districtului săsesc din timpuri vechi locuiau şi Români veniţi acolo 1 în mare parte din comunele someşene, dar unii şi din alte părţi, maicuseamă din satele iobăgeşti ale comitatelor învecinate. Aceşti coloni şi pionieri români au întreţinut în toate timpurile strânse legături cu conaţionalii lor din împrejurime şi mai ales cu cei din Valea Rodnei, de cari îi lega şi faptul că cu toţii stăteau sub ierarhia protopopului din Nâsăud. Când apoi la 1762 s’a înfiinţat graniţa militară năsăudeană, mulţi dintre Românii districtului săsesc, ca şi alţii din satele iobăgeşti învecinate, au luat arma trecând în comunele militarizate ca să scape de suferinţele seculare îndurate din partea moşierilor şi boierilor maghiari şi a asupritorilor saşi. Pentru aceea, de câte ori Saşii erau mânioşi şi înfuriaţi pe Românii din satele lor, îi înjurau şi le strigau »să se cărăbănească la neamurile lor pe Someş«. * In documentele bistriţene se vorbeşte foarte mult despre Românii din Vermiş. Astfel într’un extract protocolar din 20 Aprilie 1630 aflăm următoarea hotărîre magistratuală interesantă: «Valahilor din Moldova ii se îngăduie loc de aşezare în comuna Vermiş până când va sufla vânt mai pacinic în Moldova; dar cu condiţia ca Saşilor de acolo să le stea în ajutor in toate, apărându-i şi ocrotindu-i de duşmani. Mai mulţi însă de cât 12 »pater familias* nu vor fi primiţi. In prestarea dijmelor vor pro- ceda la fel cu Saşii şi pentru conformitate vor avea să contribue cărăuşiile şi impozitele obişnuite. Li se interzice să aibă legături cu hoţi şi tâlhari, iar dacă vor auzi veşti despre aceştia, au să le comunice imediat magistratului şi Saşilor vecini din district. Dacă numărul admis al Valahilor va creşte, atunci în înţelesul acestui act cei găsiţi peste numărul admis vor fi alungaţi şi lipsiţi de pământ şi de toate bunurile mobile. Dacă însă vor trăi în pace cu vecinii, vor putea rămânea pe loc, stând sub ocrotirea noastră«. Din alt extract al protocolului magistratual dela 24 Aprilie 1657 aflăm că dintre toţi( Românii locuitori în satele săseşti bistriţene cei din Vermiş au putut să-şi ridice mai întâi biserică. Amintitul punct al protocolului conţine următoarea hotărîre: «Valahilor din Vermiş li se îngăduie să-şi clădească acolo o biserică, cu condiţia ca ei să contribue la purtarea tuturor sarcinilor comunale şi 277 dacă va fi necesar să ajute la clădirea bisericii şi casei parohiale săseşti, întocmai ca şi Saşii. Dacă se va descoperi însă că vr’unul dintre Valahi s’ar ridica împotriva acestiei hotărîri, îndemnând şi pe ceilalţi la opunere; atunci li se va curma şi denega favoarea de a poseda biserică în Vermiş*. Românii şi-au ridicat atunci biserică, dar se viede că mai târziu au ajuns la diferend cu Saşii, deoarece în protocolul lila- gistratual din 1724 se menţionează la 23 Octomvrie că «Valahii din Vermiş, dupăce Saşii nu mai vreau să-i sufere, roagă pe ma- gistrat să le permită să se stabilească în satul Nuşfalău al districtului valah. Magistratul le permite şi dispune să li se distribue aşa numita pustă (Wiiste)«. Dar Românii totuş n’au plecat din Vermiş, nici chiar dupăce, fiindu-le ruinată biserica, Saşii acum nu le mai permiteau să şi-o repare ori reclădească; ci — trecuţi la legea unită — s’au plâns împotriva Saşilor la guberniul provincial. In consecinţă guvernul Ardealului împreună cu consilierii guberniali adresară în 31 Iunie 1738 magistratului bistriţan o scrisoare în care «impresionaţi de rugăminţile numeroşilor valahi cari locuesc stabil în Vermiş şi au posedat înainte cu câţiva ani biserică proprie, acum ruinată din cauza vechimii«, somară pe magistrat să-şi dea consensul şi con- cursul ca acei Valahi să-şi poată ori repara biserica ruinată, ori ridica altă biserică «în care să slujească popă unit legitim şi ordonat în provincie*. ■ Cu toate avertizările guberniale şi deşi Românii vermişeni — cum se vede dintr’o conscripţie făcută de magistrat în 1740 — aveau preot stabil în persoana »parohului Dumitru* ajutat de »studiosus Simeon«, ei totuş n’au putut să-şi ridice biserica. Aceasta reiese din jalba lor aşternută în 1749 lui Petru Dobra, care în .calitate de director al cauzelor fiscale şi procuror general era numit totodată şi protector al uniţilor. Acea jalbă caracteristică are următorul conţinut : «Domnule director^ protector şi milostivul nostru patron, Cu smerenie suntem siliţi să-ţi raportăm, ca unui dintre protectorii religiei noastre, că noi în timpurile trecute am avut în satul Vermiş din vidicul Bistriţii biserică, cimitir şi pământuri legate de acestea. Dupăce însă pe vremea Curuţilor s’au pustiit, iar pe pământurile 1 parohiale a pus mâna preotul săsesc, temându-ne de interdicţia Saşilor, până acum n’am îndrăznit să ne apucăm de clădirea bisericii. Înţelegând Insă că din mila Majestăţii sale avem acum libertatea să ne ridicăm biserică acolo unde a existat mai înainte, cu gând bun am voit să ne îngrădim cimitirul, şi spre scopul acesta şi căraserăm acolo nuele şi pari. Dar Saşii n’au lăsat să ne realizăm intenţia, ci ne-au oprit dela lucru şi ne-au ameninţat că ne şi alungă din sat; ba au şi început să lucreze în direcţia aceasta împovă- rându-ne cu contribuţii de două ori mai mari ca ale Saşilor şi aducând pe capul nostru Saşi streini din alte părţi. Pe calea aceasta încearcă să ne scoată din casele noastre, deşi noi suntem de două ori aţâţi cât ei, şi încă nu numai nou veniţi, ci locuitori din timpuri imemoriale. In urmare Te rugăm cu umilinţă ca cu autoritatea oficială de proteclor să afli modalitatea: cum să ne clădim biserica şi cimitirul, cum să recăpătăm pământurile dela popa săsesc şi cum să înceteze faţă cu noi impunerea impropor- ţională. Dumnezău să Te binecuvinte pentru binefacerea arătată nouă şi rămânem umiliţi şerbi: locuitorii români din Vermiş, vidicul Bistriţii, în 30 Martie 1749. P. S. Încă odată înainte de aceasta cârasem nişte lemne la cimitir, dar şi pe acelea le-au dus Saşii şi au construit din ele grajd la casa parohială săsească. Apoi mai raportăm că aproape de aid, în Sângeorz şi Lechinţa, sunt cam 50 Români aparţiitori la noi şi la biserica noastră*. îndată după primirea acestei jalbe aşternute prin arhidiaconul din Năsăud, directorul Dobra o trimise consiliului catolic provincial, accentuând din partea sa modul cum sunt trataţi Românii în satele săseşti ale districtului bistriţan, şi în specie în satul Vermiş »unde Valăhii dovedesc că au avut din vechime biserică, care în cursul timpurilor nenorocite însă, şi maicuseamă cu prilejul ultimei năvăliri a Tătarilor, li s’a nimicit; iar acum sunt împiedecaţi s’o reclădească din ruină, cu toatecă diploma leopoldină ordona ca bisericile unite ruinate să se restaureze; şi acolo unde întrec în număr pe locui- torii de altă religie, Valahii îşi pot ridica şi biserică nouă*. Apoi Dobra adaogă: "Aci în Vermiş sunt 30 capete de familie cu foarte numeroşi membri; dimpotrivă Saşii posed abia 20 case, şi totuş încearcă pe toate căile să împiedece pe uniţi în exercitarea religiei lor" . 279 In altă scrisoare adresată magistratului Bistriţii şi în prima linie membrilor catolici ai acelei corporaţii, Dobra accentuează că deşi locuito'rii români din Vermiş sunt mai numeroşi decât cei săseşti, totuş aceştia îi împiedecă pe Români de a-şi ridica măcar un paraclis în locul bisericii vechi ruinate. Totodată Dobra îi face pe senatori responsabili pentru > intenţiile nemernice ale Saşilor vermişeni*. Se vede că magistratul alarmat împărtăşise imediat primarului Ştefan Seiwerth de Posenberg, care se afla în Sibiu, despre «primejdia ce-i ameninţă pe Saşi din partea Valahilor verhii- şeni«, căci acesta în 2 Aprilie 1749 le scrie magistraţilor urmă- toarele: A vorbit şi cu Comes-ul săsesc rugându-l să nu lase ca Valahii să câştige preponderenţă în satele săseşti, căci dimpotrivă aceste sunt pierdute. Doar Saşi se pot produce anevoie, iar Valahii se înmulţesc văzând cu ochii. Corniţele a zis că dacă în Vermiş sunt aşezaţi Valahi din districtul valah, atunci aceştia să fie expediaţi îndărăt, iar eventualii iobagi să fie extrădaţi foştilor stăpâni maghiari. A mai recomandat corniţele ca Bistriţenii să ţină bună prietenie cu Directorul fiscal. Seiwerth a fost la acesta şi de 20 ori însă n’a putut vorbi mult cu el fiind mereu foarte ocupat. Ar fi bine să-i scrie Botoş în numele Bistriţenilor şi să-l informeze aşa ca Directorul să capete aice păreri despre Valahii vermişeni şi să-i îndrumeze pe aceştia să plece în altă parte. Seiwerth ştie eă In Vermiş sunt de toţi 15 Valahi contribuabili şi o văduvă, însă aceştia în scrisorile lor indică un număr eu mult mai mare. Tot atunci Românii vermişeni încă se adresară către sena- torii bistriţeni descoperindu-le cât de nedrept sunt împoveraţi cu impozitele. Astfel Saşii plătesc de cap 3 fiorini, iar Românilor le impun câte 5 fl; Saşii plătesc de vită 50 creiţari, iar Românii 1 fi Cutoatecă Saşii posed pădure şi livezi în abundenţă, totuş nu le dau Românilor nimic în arendă. Taurul satului îl ţin Românii cu fân cumpărat dela (Saşi, iar( lemnele de foc pentru oraşul Bistriţa le furnizează Saşii vermişeni cu banii de pe impozite; în schimb ei «aruncă pe Românul care n’are nicio găină în casa sa tot acelaş impozit ca şi pe Sasul cu 6 ori 8 boi«. Saşii s’au înţeles ca sub amendă de 3 fl. să nu dea nrciunui Român loc de cosit, fie acesta plătit oricât de bine. 280 In urma jalbelor ridicate magistratul orăşenesc trimise la faţa locului spre a face investigaţie pe senatorii Samuel Keller şi Conrad Dinges, cari în 15 Aprilie 1749 luară proces verbal cu 14 Saşi. La 7 întrebări aceştia răspunseră la fel tot în defavoarea Românilor următoarele: Dintre Valahii cari trăesc în Vermiş nici- unul n’a venit aci mai înainte ca de 30 de ani încoace, fie cu permisia Saşilor ori împotriva voinţii acestor. Valahii niciodată n’au avut biserică, nici popa lor n’a avut casă, ci Saşii i-au permis popei valah să şeadă temporar şi condiţionat în casa unui fugar valah. Popa n’a avut nicio arătură ori livadă, ci preotul săsesc i-a permis să cosească pentru bani o livadă a acestuia. Valahii cari posed case şi hrube sunt 17 la număr, iar păstori sunt 3; apoi de curând ei au mai adus în sat, fără ştirea Saşilor, încă 3 Valahi pribegi, ţinuţi aci pe furiş. Numărul Saşilor este 29. Urmară apoi să fie interogaţi Românii: Rus Costin, Moldovan Mitre, Moldovan Origore, Albaş Nicolae, Moldovan Androne, Sân- georzan Petru, Iedean Costin, Bota Oavril, Rus Crăciun, Lungu Gligor, Moldovan luon şi Someşan luon cari — parte născuţi în Vermiş, parte veniţi din Petriş, Lechinţa, Sereţel, Maieru, Leşu, Vărarea şi din Moldova — depun aşa: Conform celor auzite, Românii mai de mult au avut biserică şi cimitir în Vermiş, preotul românesc a posedat casă şi pământuri; de toate sunt azi 24 familii româneşti în sat. La sfârşitul procesului verbal comisarii bistriţeni constată că după investigaţie »au luat masa împreună cu părintele superior al piariştilor din Bistriţa, cu arhidiaconid unit din Năsăud şi încă cu alţi doi popi uniţU, cari se vede c’au fost prezenţi la interogatorii, apoi însoţiţi de locuitorii saşi şi români din Vermiş »au mers cu toţii la cimitirul Valahilor să caute măcar după ruinile pretinsei biserici valahe, dar n’au aflat nicio urmă«. : Atunci Valahii au prezentat pe doi conaţionali chiemaţi anume din Nuşfalău şi au pretins dela comisari să le primească şi în- semne şi depoziţiile acelor; iată-le: , | Vermeşan Simion, de 66 ani: Sunt născut în Vermiş şi atât tatăl cât şi bunicul meu au murit aci. înainte cu 23 ani m’am mutat în Nuşfalău. Am auzit de mult că Mititenii dăruiseră Vermi- şenilor o biserică şi când au adus-o şi sfinţit-o cu ceremoniile 281 româneşti, au făcut şi prinos pe care l-au dus la protopopul din Năsâud. Preotul românesc a avut în Vermiş o casă şi fiind pe atunci aci puţini locuitori, a lucrat pământ unde numai a putut, fiind loc destul. Tot la fel depuse şi Rus Todor, născut înainte cu 56 ani în Vermiş. Cutoateacestea în biza procesului verbal amintit şi expri- mându-şi mirarea »că arhidiaconul din Năsăud cutează să informeze fals pe înaltul consiliu catolic«, magistratul bistriţan rugă în 18 Aprilie pe directorul Dobra să recomande curţii din Viena »ca Valahii din Vermiş să fie mânaţi în satele valahe de unde au venit şi să li se denege dreptul de a clădi biserică«. Directorul Dobra însă dimpotrivă, cunoscând intenţia răută- cioasă a magistratului, în 23 Aprilie se adresă într’o scrisoare direct către Saşii din Vermiş şi-i certă aspru, zicându-Ie că deşi Românii servesc pe împărăteasa Maria Terezia chiar aşa, ori doar în măsură şi mai mare decât Saşii, totuş pare că aceştia intenţio- nează să-i pustiească pe Români cu şicane şi opresiuni. Apoi îi ameninţă că de nu vor privi pe Români ca consăteni şi vr’unul dintr’aceştia va fi forţat să plece din sat, atunci Saşii vor fi pe- depsiţi în mod exemplar. Tot atunci Dobra scrie şi Bistriţenilor somându-i să remedieze situaţia, mai ales dupăce »declaraţiile senatorului Schankebank sunt în favoarea Valahilor«. Părea că lucrurile vor întoarce acum spre bine şi în 14 Mai protopopul din Năsăud împărtăşia, prin birăul din Salva, magistra- tului scrisoarea vicarului general din Blaj, conform cărei »în Vermiş se instituie un preot şi acesta va sta în casa în care şi mai înainte obişnuia să slujească un popă*. Dar la 1 Iulie 1749 din nou le scrie din Budatelec directorul Dobra magistraţilor bistriţeni exprimându-şi mirarea că nu primeşte dela ei nici un răspuns »în chestia exceselor, insolenţelor şi a im- pietăţii Saşilor vermişeni scârboşi cari în mod arbitrar năvălesc asupra sărmanilor contribuabili valahi şi le iau lemnele adunate pentru clădirea bisericii*. Apoi somează pe magistrat ca să reţină pe Saşi dela orice violenţă şi să nu dea prilej la nbue jalbe. Atunci magistratul deleagă pe senatorii Ioachim Bedeus şi 282 Conrad Dinges să plece la Vermiş şi să caute dacă Valahii într’adevăr adunaseră lemne pentru biserică. Din nişte notiţe ale primarului bistriţan Ştefan Seiwerth de Rosenberg aflăm că acei doi delegaţi au făcut investigaţie în Ver- miş, apoi au plecat direct la Budatelec la Dobra, care chiar primise ştirea că înainte cu 8 zile, în 27 Iunie Saşii sfărâmaseră (in Stiicke zerhauen) lemnele de clădit şi grinzile strânse de Românii din Vermiş pentru biserică. După mai multe deliberări cu Dobra, pri- marul Seiwert se văzu nevoit de a ordona unui haiduc să aducă la oraş pe 5 Saşi cari erau mai compromişi în chestie. Hannes Roth, unul dintre instigatorii de căpetenie, mărturisi că el a sfărâmat lemnele cu ştirea şi consensul satului întreg, apoi i-a somat pe Români să înceteze cu lucrul, căci altfel uşor s’ar putea întâmpla »aşa ceva, încât ar ride şi dracul*. Oeorg Roth şi Gerig Nokest spun că şi ei au fost împreună cu întreg satul la lemne. Mai intâi însă au întrebat de preotul lor săsesc că ce ar fi de făcut; iar acesta i-a îndemnat că pe răspunderea lui să meargă numai toţi Saşii şi să sfărâme lemnele Valahilor, ceeace apoi s’a şi întâmplat. Deoarece nici după această constatare magistratul nu luă în apărare cauza Românilor vermişeni, în 13, 14 şi în 26 Iulie Dobra îi ameninţă pe senatorii cari lasă să fie vexaţi şi păgubiţi Românii din Vermiş, accentuând că »doar în fundul regesc (teri- torul locuit de Saşi) nimeni altul nu posedă proprietate absolută decât singur numai domnitorul«. In 4 August le scrie senatorilor bistriţeni baronul Ignaţiu Bornemisza, tezaurar regesc şi asemenea protector al uniţilor» ordonându-le să permită Valahilor să-şi ridice biserica şi să-şi ţină popă; iar în 20 August vicarul general Petru Aron scriind din Blaj primarului bistriţan despre mai multe nelegiuiri comise în district, aminteşte şi chestia Vermişenilor chinuiţi. In 4 Septemvrie Petru Dobra din nou ameninţă că va păşi cu toată autoritatea sa personală împotriva Saşilor vermişeni insolenţi, cari cutează să scoată din casele lor pe consătenii români, ceeace se opune intenţiei regale, »căci regele n’are nevoie de moşii deşerte, ci vrea să le poseadă impopulate de contribuabili*. Tot Dobra îl ameninţă în 15 Septemvrie pe primarul Seiwert, făcăndu-1 responsabil pentru urmări. Cu toate acestea când se prezentă în 17 Septemvrie proto- popul din Năsăud împreună cu alţi patru preoţi spre a interpela în chestia Vermişenilor, magistratul mai are tupeul să le răspundă »că nu ştie nimic despre pretinsele atrocităţi comise de Saşii vermi- şeni; dacă însă aceştia au păcătuit, atunci vor avea să-şi capete pedeapsa; deci popii să fie cu răbdare până la finalizarea chestiei«. Cu data Sibiu 50ctomvrie 1749 însuşi guvernorul şi consilierii guberniali, indignaţi de insolenţa Saşilor, hotărăsc să delege pe cancelarul provincial baron Oeorge Pongracz ca să investigeze chestia la faţa locului. In 23 Noemvrie 1749 Dobra le trimite din Budatelec Bistri- ţenîlor un lung act, în care rezumă toate motivele invocate şi mai înainte în favoarea Românilor. Iar în 4 Ianuarie 1750 îi scrie din Vermiş magistratului capelanul aulic Gratianus Kădăr — trimis acolo de către contele Korniş Antal la avizul statului catolic cărui i-se plânseră Românii vermişeni — şi-i face atenţi pe senatori să ordone Saşilor ca să nu oprească pe Români dela clădirea bisericii şi a casei parohiale, şi să le indice acestor pământuri pentru amin- titul scop. Dar în 10 Martie 1750 Românii vermişeni se plâng că au ieşit împreună cu Saşii la câmp spre a li se împăţi ceva pământ, Saşii însă îndată au început la ceartă. Atunci magistratul trimite pe senatorii Bedeus şi Keller să indice Românilor pământul necesar. In 6 Aprilie Dobra le scrie din Budatelec Bistriţenilor, că dupăcum a auzit, Saşii din Vermiş vreau să primească în sat pe doi Saşi iobagi fiscali din Bileag şi să-i plaseze în casele alor doi Români pe cari intenţionează să-i alunge de pe moşia lor. Dobra somează magistratul să nu cuteze a tolera o astfel de in- famie, căci »deoparte s’ar comite un act criminal faţă de fisc, iar dealtăparte magistratul s’ar expune pentru doi vagabonzi nemernici şi şi-ar atrage grea pedeapsă pentru alungarea locuitorilor valahi băştinaşi«. Ca răspuns la această admonestare, primarul sas din Vermiş roagă în 110 Iunie pe magistrat, că dupăce acolo dîn nou au sosit şi s’au aşezat 6 Valahi, aceştia »să fie expediaţi îndărăt de unde au venit*. Dar magistratul în 19 Iunie e nevoit să le acorde noilor veniţi pământuri cu observarea că să fie mulţumiţi cu ceeace 284 In 8 Iulie 1750 într’o scrisoare lungă Dobra îi face magistra- tului, între altele, această observare: »Ştiu că cei dintâi uzurpatori ai fundului regesc sunt Saşii, dar prioritatea aceasta nicidecum nu exclude comunitatea cu o altă naţiune, maicuseamă acolo unde Saşii s’au împuţinat într’atât încât nu sunt în stare să-şi cultive moşiile*. Este caracteristică jalba Românilor vermişeni aşternută în Iunie 1751 directorului Dobra. Iată-o: »Pentru aceasta jeluim Mării Tale noi Vermişenii ca unui domn al nostru şi director a Nălţatei Crăiese, precumcă noi dăm dajde 236 de florinţi şi drept n’avem, că Saşii nu ne dau iarbă. C’au fost un rât mare de vr’o 40 de care de fân şi Saşii dacă au văzut că umblăm să-l luăm, l-au dat popii Saşilor şi noi domnule nu cerem locurile lor, numai care le-au făcut Românii din pădure. Şi pentru aceasta iar mă jeluesc Mării Tale Domnule anume şi eu popa Constantin dela Vermeş că mie nu mi-au dat Saşii nici ţiră de iatbă, nici an, nici acuma; ci dacă cer ceva la dânşii, Saşii aşa zic să-mi scot fânaţu dela Popa Saşilor, că ei aşa zic că ştiu prea bine că este fânaţ popesc. Dar mă rog Mării Tale, să faci Măria Ta bine, să-mi faci carte Măria Ta la birăul de Bistriţă să-mi dea măcar ca unui sătean delniţă de fân. Mai mic şi plecat popa Constantin al Măiii Tale*. Pe această jalbă, scrisă cu litere cirilice, Dobra înseamnă pe verso în latineşte următoarea deciziune: »Se retrimit plânsorile locuitorilor din Vermiş magistratului din Bistriţa, în nădejde că vor fi ascultate şi-şi vor găsi rezolvare justă şi echitabilă la primul for. Dacă insă rugările lor şi adresa preotului nu vor găsi ascultare la magistrat şi nu vor fi luaţi în considerare, vor putea apela la autorităţile superioare, cu cuvenită recomandare. Dar până atunci să se ferească de a ocoli prima instanţă. Dat în Budatelec 24 Iulie 1751. Petru Dobra, director*. In anii următori continuă plânsorile Românilor în materia aceasta. Astfel în 9 Iulie 1753 se jeluesc că satul Vermiş a răs- cumpărat dela Haller pământuri pe cari Saşii le împărţesc între sine făr’de a Ie face parte şi Românilor, precum le promiseseră acestor senatorii Bedeus şi Dinges. Fiind întrebaţi, Saşii răspund 285 că din acel pământ nu pot să dea nimic Valahilor, deoarece ei Saşii s’au obligat să plătească datoria la Szentkeieszti. Deci ma- gistratul hotăreşte că pământul să fie folosit numai de către Saşi. * Se vedem acum ce se mai întâmpla şi în alte sate săseşti. In 6 Mai 1724 Românii din Tontiu, cari se aşezaseră acolo înainte cu trei ani, roagă pe magistratul bistriţan să le acorde o bucată de pământ în care să-şi îngroape morţii. Magistratul hotă- reşte astfel: Fiind de temut, că dupăce în Tonciu există o biserică evangelică luterană şi alta reformată, nucumva Valahii încă să-şi ridice una, li se respinge rugarea cu îndrumarea să se ducă şi să locuească în Nuşfalău ori Sântioana unde au biserică gata şi cimitir, ori să plece în altă parte a districtului valah (Valea Rodnei). La rugarea Românilor ca să capete nişte pământuri deşerte aflătoare lângă casele lor, magistratul le răspunde că acele nu li se pot împărţi pe motiv că la caz de vor întoarce emigranţii căror le aparţinuseră şi cari actual sunt reclamaţi ca iobagi ai Iui Ladislau Banffi, atunci s’ar putea isca mari incoveniente. Mai bine ar fi, zice magistratul, să treacă Valahii tonceni în districtul valah unde li se vor distribui moşii spre mulţumirea tuturor. * . ' Românii din Petriş roagă în 1747 pe arhimandritul Leonte Mosconas şi pe arhidiaconul Oeorge Timandi să le stea în ajutor şi să-i ia în apărare faţă de Saşii cari în continuu îi asupresc şi nedreptăţesc. Dacă careva dintre Români vrea să-şi clădească casă ori acareturi necesare, Saşii nu-i permit nici să clădească nici să repare, ameninţându-l tu pedepse. Apoi Saşii îi forţează pe Români să ţină şi să prăznuiască şi sărbătorile săseşti. Pentru un incident injurios cere în 11 Decemvrie 1748 vicarul general Petru Aron satisfacţie dela magistratul bistriţan. Adică un oarecare Sas Andrei din Petriş a atacat pe preotul român Vasilie de acolo şi l-a maltratat în mod ruşinos. Tot vicarul Aron pretinde dela corniţele Saşilor să se dea satisfacţie Românilor pentru multe injurii comise faţă cu Românii. Intre altele zice că preotul săsesc dîn Vermiş a cosit fânul din 286 grădina parohului român: iar în Beşineu au prins Saşii vitele preotului român şi le-au ţinut chinuite timp de trei zile. In 1 Septemvrie 1750 directorul Dobra îi scrie magistratului Bistriţii că Saşii din Petriş aduc în sat tot felul de vagabonzi şvabi şi Landleri cu intenţia şă-i colonizeze pe gospodăriile Valahilor, iar pe aceştia să-i alunge din comună; ba chiar înşişi Saşii aruncă ochi pe moşiile Valahilor voind să-i risipească. Dacă Saşii vreau să primească în sat Şvabi, facâ-o în casele şi pe gospodăriile lor, dar nu-i aducă să se încuibe ca cucul în cuibul altui om. * • Multe plânsori ridică Românii din Sângeorzul săsesc, cum dovedesc diferitele acte şi scrisori aşternute, cu începere din 1730, autorităţilor bisericeşti, guberniului transilvan, procurorului Petre Dobra şi altor foruri. Saşii nu le îngăduie Românilor să-şi agoni- sească pământ, îi împovărează cu grele impozite şi nu admit să-şi păşuneze vitele aiurea decât numai în locuri unde creşte ferigă (Katzenschwanz), pe care vitele n’o pot mânca. Dacă Românii se plâng în scris, nu capătă dela Saşi niciun răspuns; deci nu vor putea plăti mai mult contribuţii. Astfel urmează jalbele an de an şi magistratul bistriţan mai trimite din când în când delegaţi cari »pro forma« cercetează cauzele. Aşa în 11 Ianuarie 1750 deleagă pe senatorii Keller şi Paul Klein a Straussenburg cari pe cheltuiala satului să învestigeze cauzele de litigiu. Iar cu alt prilej deleagă pe primarii saşi din Dipşa şi Lechinta, precum şi pe decimatorul Weber, cari însă cu toţii constată »că Valahii n’au dreptate şi ridică pretenţii exagerate*. Pentru ca să se vadă cum acuză Saşii pe Români şi cum se apără la somaţia autorităţilor ţării, urmează aci în extract răspun- sul dat în Noemvrie 1730 de către Saşii din Sângeorzul săsesc la jalba consătenilor români: »Noi sătenii din Sângeorz mărturisim unanim că nici hâtrânii nici bărbaţii noştri| tineri nu-şi aduc aminte şi n’au auzit despre vr’o biserică ori capelă valahă care să fi existat aci. Deoarece însă înainte cu 2 ori 3 ani, fără ştirea magistratului şi fără ştirea noastră, Valahii şi-au ridicat un paraclis, noi ne-am plâns asupra acestui fapt magistratului, maicuseamă după ce Valahii începuseră să ocupe ffl în jurui paraclisului şi pământ de care avem nevoie hoi şi copiii noştri. Pân’ce satul a fost mai mic, le-am lăsat Valahilor câteva livezi spre folosinţă; dupăce sătenii s’au înmulţit, nu mai putem renunţa la acele, căci şi aşa singur noi suntem obligaţi să furnizăm fân şi ovăs când vine vr’o comisiune. Apoi Valahii nici n’au locuinţe stabile, căci dacă le merge rău (hart) atunci ei pleacă care în cotro, şi doar e de obşte ştiut că Valahii nu posed nido stare socială şi nido proprietate. Noi nu le-am interzis Valahilor ţinerea vitelor cornute ci numai a oilor, pe urma căror vitele noastre nu află nicio păşune*. In 25 Septemvrie 1750 directorul Dobra trimite magistratului bistriţan pentru remediere plânsoarea Românilor din Sângeorz, în care aceştia spun că de 30—40 ani tot în ceartă stau cu Saşii, dar mai ales de vr’o trei ani încoace nu mai pot exista, căci Saşii le iau cu forţa pământurile agonisite. Dacă se plâng primarului din Bistriţa, acesta le răspunde »că e largă lumea, să mergeţi la vechile voastre moşii, căd în vidicul acesta Valahimea n’are moşie«. Acum de curând s’a vândut de pe loc comunal fân pentru 300 fl. din cari cu 200 fl. s’a plătit o datorie sătească iar restul de 100 fl. li s’a socotit Saşilor în contribuţii comunale, fără de a considera pe Românii cari plătesc tot felul de impozite, dar nu sunt părtaşi la niciun venit sătesc din moară, vămi ş. a. Saşii folosesc totul pentru sine iar pe Români îi mortifică. In primăvara trecută a Stat în sat o companie de soldaţi nemţi, căror Saşii le-au dat 24 fonţi de slănină adunată de pe la Români ; însă1 aceştia n’au căpătat nimic din banii încasaţi dela miliţie, pe cari Saşii i-au reţinut pentru sine şi i-au beut cu birăii lor. Doi însurăţei români vreau să-şi construească hrube, dar Saşii nicidecum nu le permit, încât aceia sunt nevoiţi să locuească pe capul altor conaţionali. In 29 Mai 1756 Saşii sângeorzeni ridică împotriva Românilor Următoarele acuze: »Valahii cari nu posed acij niciun pământ s’au ridicat asupra noastră şi dispun in mod neruşinat de hotarul nostru, în paguba Saşilor. Au început să taie şi lăzuiască în pădure. Capul lor e Moroşan Ignat, cel mai periculos om şi izvorul tuturor relelor. El a pârît lui Dobra că birăii saşi au beut banii căpătaţi pentru slănina adunată pe seama celor trei companii de cavalerie; şi tot m el a făcut denunţul fals că satul ar fi impus dare prea mare Valah ilorc. Astfel se plâng Saşii cari ar voi să-i vadă pe Români tot umiliţi, cerşitori şi iobagi. * Dar să trecem acum la alt sat, la Uifalâu. Un incident caracteristic se întâmplă în 25 Februarie 1750 când se prezentă în faţa magistratului bistriţan individul Cristian Nierten din provincia germană (Markgrafschaft) Hochberg şi-şi exprimă dorinţa să se stabilească cu soţie şi cu copii pe teritorul districtului. Magistratul îl îndrumează la Uifalău şi deleagă ca în- soţitor al noilor veniţi pe funcţionarul orăşenesc Peter Theil. Sătenii saşi din Uifalâu sunt de acord să-i primească, dar cu condiţia »să fie scoşi câţiva Valahi din casele lor, în cari noii colonişti vor putea avea locuinţe şi vor căpăta apoi şi pământuri bune*. Se vede că Românii s’au tânguit lui Petru Dobra, căci acesta în 1 Octomvrie 1750 Ie scrie Bistriţenilor următoarele: »De sigur suferinţele şi injuriile nedemne au adus pe Uifăleni să se plângă că sunt ameninţaţi să fie alungaţi din casele lor în timpul iernii. Şi n’ar fi uimitor dacă faptul s’ar săvârşi în folosul unor con- tribuabili buni; dar oricine se va mira auzind că sunt alungaţi gospodari, buni contribuabili pentru nişte oameni mişei şi netrebnici. Din aceasta încă reiese parţialitatea religioasă*. La sfârşitul scrisorii Dobra adaugă comunicarea semnificativă că în curând se va con- vinge în persoană despre pretinsul drept cu care Saşii scot dijme din »praedium« (moşii nobilitare nelocuite) Csiger şi Fata. In scrisoarea d. d. 9 Noemvrie 1750 se plâng Saşii uifăleni magistratului că atât Valahii din satul lor cât şi cei din Vermiş vreau să-şi clădească biserici. Atunci satul săsesc într’atât are să fie năpădit de Valahi (in die Walachei gerathen), încât în curând »nu vei mai putea afla decât puţini locuitori saşi ori doar nici pe unul, şi prin înmulţirea primejdioasă a Valahilor, totul are să se prefacă intri un mare sat valah'-.i Iar în 11 Februarie 1751 Saşii adresează o scrisoare lungă magistratului, împărtăşindu-i că Românii au trimis în taină deputaţi la Sibiu şi după întoarcerea acestor, fără ştirea Saşilor, au plecat cu carele la pădure după lemne, spre a-şi clădi biserică. Saşii spun că însuşi primarul bistriţan Oeorg Teckelt i-a învăţat să împiedece pe orice cale intenţia Valahilor, iar pe căpeteniile acestor să-i ducă prinşi la oraş. Apoi sfârşesc astfel: »Văzând că pluteşte înaintea ochilor noştri peirea satului, în acest moment extrem suntem hotărîţi mai bine să părăsim cu toţii satul (în Stiche lassen), decât să se poată întâmpla aşa ceva la noi şi între noi. Precum adesea am accentuat, pe calea aceasta totuş se va ajunge acolo că din satul acesta până acum săsesc are să se facă sat valah. Deci dacă mai este posibil şi dacă în calitate de Saşi mai avem încă vază mai mare decât Valahii, ne rugăm de ajutor ca cel puţin printr’un ordin să-i putem împiedeca dela clădirea bisericii, măcar atât timp, până când vom primi aviz dela instanţele superioare că li-se încuviinţează clădirea*. In altă scrisoare din 12 Februarie, adresată tot margistratului, Saşii spun acestea: Deoarece aţi citat pe câţiva Valahi să dea seamă despre ter- tipurile lor, venim şi noi să ne deschidem inima şi să dăm expresie durerii noastre, când aceşti duşmani, fără ştirea şi învoirea magistra- tului, îndrăznesc să comită lucruri atât de mari, apoi bârfesc în mod sarcastic şi batjocoritor asupra magistratului zicând că acesta e mult prea mic şi neînsemnat decât să-i poată împiedeca dela intenţia lor. Probabil aceşti Valahi au informat fals pe Director şi pe alţi domni din guberniu, că noi Saşii am fi prea puţini şi slabi de a umplea acest sat. Dar dacă noi putem arăta că suntem încă în stare să ne apărăm şi să impopufăm acest sat, fiind 30 familii cu 20 bărbaţi tineri cari pe încetul vor spori numărul sătenilor în mod simţitor; aşa puteţi fi asiguraţi că autorităţile mai înalte fals informate încă vor ajunge la altă convingere. Dac’am vedea că şi altor sate, în cari deasemenea n’au fost biserici, li-se întâmplă aşa ca nouă, încă am suferi-o mai uşor. Dar văzând că astfel de săgeţi ascuţite sunt îndreptate numai împotriva noastră, suntem gata să ne apărăm până la ultima picătură de sânge. Iar dacă ne va fi prea grea lupta şi nu am primi ajutor, atunci se poate că ne vom împrăştia unul după altul«. 1 1 Amintiţii Români citaţi în faţa magistratului şi întrebaţi asupra acuzelor ridicate împotriva lor răspund eă ei niciodată n’au calom- niat magistratul; lemn pentru biserică însă au adunat, căci Petru Dobra a scris protopopului din Nâsăud în senzul acesta. m In 24 Febriiane Saşii uifăleni din nou se adresează magistra- tului cu o lungă scrisoare, în care între altele zic următoarele: »Se pare că Valahii de aci nunumai vreau să ne calce în picioare, ci să ne stârpească cu totul, cu magistrat cit tot. Decanul lor împreună cu mai mulţi alţi popi în paradă au mers în ziila Sf. Matei la lemnele adunate şi destinate pentru noua ior biserică şi de acolo ne-au vestit ce au de gând să săvârşească. Vedem cum vine straşnica furtună asupra noastră. Mărirea Izrailului e pe calea peirii şi noi strigăm cu Vergii: Eheu quid volui, miserum. me fontibus apros immissi! Deja intenţionează unii dintre ai noştri să se împrăştie prin satele Petriş, Jelna şi Orheiu. Aşa dar noi cari am susţinut acest sat în timpuri bune şi rele fără de ajutorul poporuliii nestatornic valah şi am servit oraşului, ţării şi reginei; acum trebue să cedăm transfugilor oploşiţi de curând din Mol- dova cu casa şi masa în cârcă, adunaţi şi pripăşiţi cine ştie de unde, ca în zicala: turmatim veniunt, turmatim fugiunt. Odată pentru totdeauna declarăm că aci nu pot trăi două naţiuni lâng’olaltă. Deja acum îşi bat joc de serviciul nostru divin şi atunci când ne rugăm cu mai multă evlavie, încep să-şi bată cu atât mai puternic toaca lor de lemn ca să ne turbure şi pe noi şi pe preotul nostru «. La această jalbă magistratul ordonă Românilor să trăiască în ' pace cu Saşii şi să nu cuteze a aduna lemne; cu atât mai puţin să înceapă la clădirea bisericii, până ce primarul oraşului nu va primi răspuns dela directorul Dobra. Chestia era discutată şi în scrisorile schimbate între magistrat şi delegaţii acestuia la dieta din Sibiu. Astfel primarul Georg Gott- lieb Tdckelt şi senatorul Bedeus le scrise în 7 Martie 1751 din Sibiu Bistriţenilor că >Valahii din Uifalâu sunt obraznici şi e bine că magistratul le-a interzis să clădească înainte de a se adresa mai întâi către acesta cu rugare. Peste tot e de chibzuit bine ce să se întreprindă în chestie*. In 16 Martie Bistriţenii le scriu delegaţilor la Sibiu că Valahii uifăleni au venit la magistrat cu scrisoarea dela Dobra în care acesta înfruntă aspru pe Saşi. Se plâng că Dobra le trimite scrisori prin Valahi şi zic că Ia caz dacă s’ar realiza părerile şi planurile Direc- torului »atunci poporul credincios săsesc va fi alungat din satele sale; şi dacă la sfat străin şi poruncă străină le vor sta Valahilor toate în liberă voie, atunci s’a isprăvit cu prerogativele şi cu juris- dicţia magistratului; deci toate tentativele valahe să fie nesmintit dejucate (hintertrieben). In 24 Martie 1751 primarul substitut le scriea delegaţilor la Sibiu următoarele: »Ieri s’a prezentat la mmt protopopul valah în- soţit de 6 popi, şi mi-a zis că are ordin strict dela Vicarul epi- scopiei să institue popă în Uifalău, deci el şi ordonase Valahilor de acolo să clădească casă parohială. Când însă aceştia voiră să care materialul necesar, Saşii i-au împiedecat. Protopopul cerea ca Valahii să-şi poată săvârşi lucrările, iar eu l-am învitat în faţa magis- tratului care i-a dat acest răspuns: »Ştiind noi că Valahii uifăleni nu intenţionează să-şi clădească casă parohială ci biserică, iar Maiestatea sa a interzis atari inovaţii; deci fără ordin expres dela aceasta nu se poate îngădui clădirea. Popii cerură apoi să li-se îngăduie măcar atât ca să poată instala preot în Uifalău; dar şi în privinţa aceasta i-am îndrumat să mai fie cu pacienţă«. Lupta continuă. Astfel în 2 Iunie 1751, rugat de Românii din Uifalău, protopopul din Năsăud se prezentă în faţa magistratului şi ceru rezoluţie privitoare la edificarea bisericii. I-se răspunse că Uifălenii să renunţe la clădire până ce va sosi decis dela Maiestate. Totodată însă magistratul indică pentru Români două locuri, adică unul din sus de sat unde fusese vechiul lor cimitir şi altul între Uifalău şi Pietriş, dintre cari aveau să-şi aleagă pe unul pentru actualul lor cimitir, în care şi-ar putea plasa şi crucea şi clopotele. Adaugă însă magistratul că niciodată nu li se va îngădui Valahilor să-şi aibă cimitirul în apropierea bisericii săseşti şi să infesteze pe Saşi cu baterea tocii dând prilej la certe şi alte inconveniente. Când apoi au fost chemaţi şi Românii uifăleni ca să li se împărtăşească acea rezoluţie, — precum se constată în protocolul respectiv — »ei se aratară renitenţi şi împreună cu alţi Valahi din Petriş şi Jelna pretinseră să poată (ţinea un popă«. ( Pentru stabilirea amintitului loc de cimitir magistratul delegă pe senatorii Samuel Keller, Oeorg Decani, Conrad Dinges şi pe funcţionarii Martin Pfingstgrăf şi lacob Bertleff, »cari — spre a putea recurge Ia instanţele mai înalte — vor avea să constateze şi netemeinicia plânsorii adresate Directorului Dobra pentru locul 2 m de casă acordat de către sat iui Thomas FaiseU. De sigur e vorbă despre un loc luat dela vr’un Român. îndată după trei zile, în 5 Iunie, se prezentară la primarul Bistriţii trei popi cu patru săteni români din Uifalău, cari la în- trebarea dacă şi-au ales loc pentru cimitir şi »şi pentru clădirea bisericii», nu răspund nimic. La repeţite întrebări, în sfârşit săteanul Anton Feldrihan răspunde în numele celorlalţi că Uifălenii nu sunt mulţămiţi cu niciunul dintre locurile indicate. Atunci primarul ii ameninţă să nu cuteze a-şi măsura vr’o bucată de pământ lângă biserica săsească, căci aşaceva nu li se va permite niciodată. După acest incident Românii pleacă, iar popii lor declară prima- rului că să duc cu jalba la «pater superior», adică la capul pia- riştilor cari posedau biserică şi şcoală în Bistriţa. Superiorul acesta avea mare autoritate şi adesea era încredinţat din partea organelor guberniale cu tranşarea feluritelor chestii litigioase, maicuseamă bisericeşti. Este remarcabil conflictul ce s’a ivit îndată după aceea în sânul senatului, şi despre care senatorul lohann Friedrich Klein a Straussenburg îi scrie în 26 Septemvrie 1751 primarului Tockelt delegat la Sibiu, următoarele: Zilele trecute era aproape să per- mită magistratul Valahilor uifăleni ca — fără de vr’o poruncă expresă dela locurile înalte — să-şi clădească biserica pentru care tot materialul stă gata. Când magistraţii luterani invocară argu- mentul că doar Saşilor din Monari nu li se îngăduise nici măcar să-şi transporteze propria lor biserică fără permis mai înalt, Dinges accentuă că chestia Valahilor e de altă natură, deoarece ei sunt uniţi cu catolicii, iar Saşii evanghelici sunt numai toleraţi în ţară. ■ «O temporal Dumnezeule ajută-ne!« exclamă Klein în scri- soare. Senatorul Conrad Dinges adică era catolic. * Acum chestiile litigioase ajunseră la răspântie, deoarece la toate ordinele, avertizările şi ameninţările sosite în anii din urmă dela protectori, dela guberniu şi chiar şi dela curtea din Viena, ca în înţelesul diplomei leopoldine şi al celorlalte nenumărate de- crete şi ordine: Românii să nu mai fie împiedecaţi de către Saşi îfl exercitarea cultului lor religios şi să li se dea în sate locuri 203 pentru biserică, cimitir şi casă parohială; mai departe să nu fie nedreptăţiţi, vexaţi şi opriţi cu vitele dela păşuni şi agricultură, ba şi scoşi din sate; Saşii bistriţenî nu voiau deloc să asculte, ci în- cercau pe toate căile să tărăgăneze rezolvirea cauzelor. Cutoatecă baronul Bornemisza de Kaszon în 14 Octomvrie 1751 încunoştinţa universitatea săsească că împărăteasa l-a îndrumat »să remedieze plânsorile valahilor din fundul regesc privitoare la cele ce au de suferit din partea Saşilor*; iar Bistriţenilor le împăr- tăşea în 5 Aprilie 1752 jalba clerului român din satele Dipşa, Lechinţa şi Sângeorzul săsesc că Saşii nici acum nu vreau să le acorde Românilor loc de biserică şi casă parohială, şi-i soma să satisfacă imediat cererea Românilor; şi cutoatecă Românii din Sigmir se jeluiau în 27 Aprilie că ei au biserică însă Saşii nu voesc să le dea nicio palmă de pământ pentru casă parohială şi neavând preot, copiii trebue să Ie moară nebotezaţi; magistratul Bistriţii la toate să făcea că n’aude, nu vede. Atunci la repeţitele plânsori ale Românilor din Dipşa, Le- chinţa, Sângeorz şi Sigmir, guberniul transilvan în 27 Septemvrie 1752 delegă pe comisarii baron losif Huszar de Kovesd, fişpanul comitatului Turda şi pe Ladislau Mara de Felso-Szâllâs-Pataka, fibirăul comitatului Dobâca, să cerceteze cauzele de litigiu. Nu ştim ce au isprăvit aceştia la faţa locului, dar în 25 Noemvrie magistratul bistriţan le scrie numiţilor comisari guberniali »că nu Saşii sunt vinovaţii, ci Valahii cari ridică pretenţii nesăbuite şi devin tot mai agresivi*. Iar Ia alt loc tot în aceeaşi scrisoare Bistriţenii cutează să le obiecteze comisarilor că «Valahii să se mulţumească cu bisericile pe cari le posed şi să nu mai încerce a-şi ridica nouă biserici; apoi Maiestăţii sale îi sunt mai de folos contri- buabilii saşi decât Valahii vagabonzi, cari venind cu grămada în satele săseşti îi vor scoate din acele pe vechii locuitori saşi*. încă în 7 Noemvrie se adresase magistratul şi către corniţele săsesc din Sibiu expunându-i situaţia săsimii pe scurt astfel: »Am auzit că la universitatea săsească încă s’a desbătut chestia bisericilor valahe cerute să se edifice aci pe pământ străvechiu săsesc şi s’a hotărît să se apeleze la Viena. Vă rugăm să lucraţi pe toate căile ca să fim scutiţi de acest pericol ameninţător, deoarece pentru toţi Valahii aşezaţi succesiv prin satele noastre săseşti, se 2 m poate găsi destui loc sUperfliu în districtul valah. Apoi mulţi din ei au In apropiere numai de un sfert de oră sate valahe unde pot să asculte comod şi iarna liturghia; deci n’ar avea pentru ce să năzuească de a stârpi cu bisericile lor pe încetul (nach und nach auszutilgen) pe locuitorii saşi, şi de a nimici (infringieren) puritatea naţiunii săseşti. Or dacă aceasta nu se poate efectua, atunci cel puţin să se amâe trimiterea comisarilor numiţi pentru indicarea locurilor de clădit biserici, căci doar Valahii n’au drept nici la o palmă de pământ pe teritor săsesc. Iar de altă parte — conform privilegiului conferit în 1508 de către regele Vladislav — este fapt îngrijitor şi ilegal ca pentru amintitul scop să fie delegaţi comisari maghiari«. La această scrisoare magistratul primi în 14 Noemvrie dela Sibiu răspunsul că având Saşii bistriţeni motive suficiente, să pro- testeze în faţa comisarilor împotriva clădirii bisericilor valahe pe teritor săsesc, şi dacă nu vor reuşi, să aştearnă prin deputaţii naţionali Hutter şi Seeberg pâră la curtea vieneză, pentru care acţiune vor afla sprijin şi la autorităţile superioare naţionale săseşti. Astfel când baronul Huszar le scrie în 20 Martie 1753 din Apafaja Bistriţenilor că împreună cu soţul său comisarul Mara au hotărît să fie în 27 Martie în districtul săsesc bistriţan spre a stabili locuri pentru biserică şi casă parohială în satele Sângeorz, Lechinţa, Dipşa şj Sigmir; magistratul oraşului deleagă pe senatorii loachim Bedeus şi Thomas Ziegler ca în numele Saşilor districtului bistriţan să întimpine pe comisari în Sângeorz şi să le înmâneze un protest cu următoarele puncte: 1. Acest fund (teritor) regesc niciodată nu s’a conferit Vala- hilor, ci exclusiv numai Saşilor, şi Valahii cu nimic n’au contribuit la conservarea lui. 2. Stabilirea aci a Valahilor este îndreptată împotriva purităţii naţiunii săseşti. 3. Valahii din amintitele sate ale districtului săsesc nu pot fi con- sideraţi ca locuitori legitimi şi stabili, ci ca vagabonzi, şi adică ei sau sunt originari din districtul valah (Valea Rodnei), sau iobagi fugiţi şi adunaţi din ştie Dumnezeu ce meleaguri, slugi, îmblătitori, păstori cari lucrează prin sate săseşti, apoi fără voia Saşilor se stabilesc în satele acestor şi înmulţindu-se cutează să insulte pe vechii locuitori. 296 4. Amintiţii Valahi nizuiesc să-şi statornicească în mijlocul Saşilor nu intr’atât religia cât naţiunea lor, ceeace o fac în detri- mentul fiscului regesc, căci 5. Valahii nu sunt contribuabili statornici, ci la cea mai mică scumpete de cereale ori la altă vicisitudine vremelnică, conform vechiului lor obiceiu o apucă la fugă. . 6. Apoi Valahii cari trăesc în satele săseşti nu posed de fapt nici cea mai mică părticică de pământ, deci nu pot pretinde »de jure« loc pentru biserici; căci teritorul li s’a conferit Saşilor cari l-au posedat de secoli necontestat şi au nevoie de el pentru sine şi pentru copiii lor. Iar Maiestăţii sale cât şi provinciei le sunt de mai mare folos contribuabilii buni şi statornici saşi, decât Valahii pripăşiţi şi vagabonzi cari prin clădire de biserici vreau să-şi sta- tornicească naţiunea în mijlocul Saşilor. 7. Nu ne opunem ca Valahii să-şi exercite liber religia, întru cât au popi proprii şi nu sunt primejdioşi pentru sufletele săseşti; dar n’au nevoie de biserici, căci pretutindeni în ţinuturile învecinate la distanţă numai de o mie de paşi se găsesc biserici valahe pe cari comod le pot cerceta. 8. Amintiţii Valahi nu sunt în număr suficient pentru de a avea facultatea să-şi clădească biserici, căci — cum s’a zis — sau sunt iobagi fugiţi sau sunt născuţi în districtul valah. Deci e teamă ca cei dintâi să nu fie reclamaţi de proprietarii lor; iar cei din urmă află pentru sine şi familiile lor în cele 23 sate ale distric- tului valah loc suficient spre a-şi clădi case şi biserici; şi nicidecum n’au nevoie să infesteze pe locuitorii antici ai satelor săseşti, cari în cele mai grele timpuri şi cu imense sforţări s’au conservat singur numai din propriile puteri şi nu cu ajutorul Valahilor. 9. Cu tot dreptul e de temut că prin ridicarea bisericilor cerute şi printr’o astfel de sporire a Valahilor satele săseşti vor avea aceeaşi soartă ca şi alte felurite proprietăţi şi comune situate în districtul valah, cari mai înainte fuseseră pline de locuitori saşi, dar fiind cuprinse pas de pas de către Valahi, în urma vexaţiilor nesfârşite Saşii au fost cu totul extirpaţi, aşa că acolo azi nu se mai găseşte nici urma Saşilor de odinioară. Deci dacă acum Valahii se vor stabili în mijlocul Saşilor, atunci cazul amintit mai sus are să se repete şi în actualele sate săseşti, în detrimentul serviciului 296 regesc care doar cu mult mai bine se promovează prin contri- buabilii statornici saşi, decât prin Valahii vagabonzi. 10. Valahii peste tot n’au niciun titlu şi niciun drept de a ridica pretenţii la teritor săsesc. 11. Facem acest recurs deoarece noi locuitorii saşi din districtul bistriţan niciodată n’am fost întrebaţi şi ascultaţi în chestie. După primirea ordinului gubernial privitor la măsurarea locurilor pentru biserici valahe, am aşternut şi guberniului im apel, la care încă n’a urmat niciun decis. 12. Am mai putea cita în recursul nostru şi alte motive, pe cari însă de astă dată nu le menţionăm. * Cu o zi înainte de sosirea comisarilor, în 26 Martie 1753, presimţând magistratul că lucrurile încep să ia o întorsătură ne- plăcută, rugă pe stareţul piariştilor să plece la satele sus amintite şi să încerce a linişti şi împăca spiritele. Dupăce superiorul întoarse fără de nicio ispravă, magistratul luă din nou la desbatere chestia şi hotărî ca — fiind aci vorbă nunumai de o cauză catolică ori evanghelică ci şi de una naţională — să fie întrebate şi autorită- ţile superioare ale naţiunii săseşti, iar în scopul acesta delegă pe senatorii Ioachim Bedeus şi Thomas Ziegler să facă toţi paşii necesari pentru remedierea cauzei. Restul anului 1753 este plin de jalbe aşternute când din partea Românilor, când din a Saşilor. Lungi acte de acuză îi trimit magistratului şi guberniului Saşii din Lechinţa şi Sângeorz. Aceştia din urmă în 20 Iulie spun că superiorul piariştilor în mai multe rânduri fusese la ei în chestia Valahilor şi când Saşii i-au reproşat că prea mult i-ar părtini pe consătenii lor valahi, atunci stareţul le-a răspuns în glumă cu povestea vulpei cu ariciul. Acesta adică rugase pe vulpe să-l primească în gaura sa din pământ unde el are să stea molcom într’un colţ. In curând însă ariciul a început a se tot întinde şi a:şi(aroga mai multe drepturi; iar când vulpea sătulă de obrăznicia lui a voit să-l muşte, ea toată s’a rănit la gură şi trup de ţepile ariciului. »Aşa o păţiţi şi voi Saşii cu Valahii voştri«, observase la sfârşit stareţul. Asemenea aştern în 9 Iulie şi Saşii din Lechinţa o lungă 297 jalbă, care între multe acuze vechi şi nouă conţine şi următorul pasaj demn de reţinut: Valahii în chipul acesta ne calcă în picioare, ba voesc să ne şi alunge din moşiile părinteşti, cu intenţia ca — spre vecinica ocară şi ruşine a noastră şi a copiilor noştri — să prefacă Lechinţa săsească în sat valah, precum au mai păţit-o în districtul nostru satele: St. Johannes (Sântioana), Orossendotf (Nuşfalău), Nassendo/f (Năsâud), Makendorf (Mocod), Salva şi încă alte mai multe comune, cari toate au fost odinioară sâseşti«. Tot aşa ridică plânsori Saşii din Sigmir şi Dipşa, iar Bistri- ţenii fac tot posibilul ca întreg complexul acuzelor, prin intermediul agentului lor vienez Matolai, să ajungă la cunoştinţa curţii împărăteşti. E de menţionat aci un tablou compus în 27 Iulie 1753 în Sigmir din care aflăm că dintre Românii aşezaţi acolo: Orasim Lupşa, Onul Dabija, Simion Orasim, Găvrilaş Dabija şi Dumitru Pleşca au venit din Caila; Ignat Zegrean şi Mihai Zegrean din Zagra; Echim Sălvan din Şintereag; Onişor, Todor Hacul şi Ion Rus din oraşul Bistriţii; Tomoroga din Buza; Vasile lonaşc din Rebra mare; Qrigoraş Croitor şi Vasile Oniga din Braşfalaue; Nicolae Bogatul din Beşineu; Precup Ion din Feldru şi Simion Sălvan din Salva. Intr’aceea delegaţii Bistriţenilor trimişi la dieta din Sibiu le scriu acestor în 17 Septemvrie 1753 că ei vor face tot posibilul în chestia de controversă cu Valahii, şi că doi Valahi din Sân- georzul săsesc şi din Vermiş stau de mult în Sibiu şi acum aştern un nou memoriu. In 21 Septemvrie tot acei delegaţi bistriţeni scriu acasă că au sosit în Sibiu şi Valahi şi Saşi din amintitele comune. Iar în 26 Septemvrie raportând senatorul Bedeus în chestia Sângeorzenilor îi împărtăşeşte magistratului că consilierul Seeberg a plecat la Viena probabil în această chestie de controversă, ca sau să fie Saşii separaţi de Valahi, sau aceştia să fie înfrânaţi (in die Schranken gesetzt) şi împiedecaţi de a sta povară în spatele Saşilor. Merită menţiune şi scrisoarea adresată în 3 Decemvrie 1753 de către locuitorii Vasile Dunăre şi Ion Adace din Lechinţa pa- tronului baron losif Huszar, în care îi împărtăşesc că Saşii de acolo voesc să dărâme casa în care Românii îşi ţineau serviciul divin. 298 Se mai complică însă acum starea lucrurilor şi prin faptul că Românii erau forţaţi să respecte şi sărbătorile săseşti, din care pricină în 4 Februarie 1754 se iscă în Uifalău mare bătaie, şi însuşi stareţul piariştilor fu nevoit să intervină Ia comisarul baron Huszar în favoarea Românilor. Magistratul cită atât pe Saşi cât şi pe Români la Bistriţa, unde întrebaţi Saşii dacă Românii au disconsiderat sărbători săseşti, săteanul sas Kelp răspunse că în ziua de Sf. Michael au cărat lemne, apoi spuse şi aceea că Ro- mânii în taină au fost să se plângă la Palatkai, la baronul Huszar şi la guberniul din Sibiu. Atunci magistratul hotărî că deoarece Valahii în mod perfid (in arglistiger Weise) au apelat la diferiţi domni şi la guberniu, Bistriţenii încă să-şi expună acuzele instan- ţelor mai înalte. In 8 August 1754 toţi Românii din districtul săsesc al Bistriţii trimiseră protectorului Bornemisza plânsoarea că sunt forţaţi să ţină şi sărbătorile săseşti. Astfel pentrucă au lucrat în zi de sărbătoare săsească, li s’au luat Românilor din Uifalău zăloage pe cari Saşii nicidecum nu vreau să le restitue, apoi nu le dau nici o bucăţică de fânaţ, încât Românii trebue să se prăpădească. Bornemisza trimise jalba magistratului bistriţan care somă pe Români să trăiască în pace cu Saşii şi să fie mulţămiţi cu pământul ce-1 primesc dela aceştia. * Urmau acum felurite jalbe cu duiumul. Astfel încă în Martie 1754 locuitorii loau Moroşan şi Vasile Roman din Sângeorzul săsesc adresară noului director fiscal Nicolae Endes, urmaşul lui Dobra, următoarea plânsoare: »Incă înainte cu 4 ani ordonase Maiestatea sa să se desem- neze pretutindeni în fundul regesc locuri potrivite pentru clădire de biserici pe seama valahimii; şi ordinul se publicase încă în timpul directorului de pie memorie Dobra, atât în Lechinţa cât şi în Sângeorzul săsesc din scaunul Bistriţii. Dar când locuitorii saşi ai acestor două sate au observat intenţia noastră de a ne clădi biserică, nunumai ne-au împiedecat dela clădit şi ne-au interzis să mai folosim oricefel de agri şi fâneţe câştigate cu strădania noastră; ci în Lechinţa le-au dărâmat la patru Valahi casele până la pământ, nimicindu-le tot ce posedau, cu intenţia să-i izgonească de acolo 299 împreună cu pe ceilalţi săteni valahi. Astfel şi pe mine Moroşan loan din Sângeorzul săsesc, dupăce mi-au distrus casa, m’au alungat •din sat; aşa că e a treia săptămână de când îmi ocolesc pe de- departe moşia pe care am locuit. Dar ce e mai dureros pentru noi şi pentru alţi creştini: între cele patru case drstruse în Lechinţa este şi casa birăului în care, neavând noi biserică, ne păstram icoanele sfinte, crucile şi anafura, şi în care umblam ca la biserică. Şi cutoatecă bine ştiau că noi acolo ne păstrăm obiectele sfinte, totuş nu s’au sfiit să comită o faptă atât de netrebnică şi infamantă pentru religia noastră şi pentru sfinţenia crucilor. Dupăce singur D-Ta, domnule director, ai facultatea de a pedepsi astfel de ex- cese, Te rugăm să pedepseşti cruzimea locuitorilor saşi din aceste două sate, ca cel puţin până atunci să putem rămânea în pace pe teritor regesc, când ieşind la faţa locului comisarii numiţi pentru aranjarea chestiilor litigioase, vor binevoi să remedieze şi alte diferenţe«. In Mai 1755 Românii din Uifalău se plângeau tezaurariatului ţării că magistratul bistriţan îi oprimă, nu le îngădue locuri de case şi păşuni, ba încearcă să-i izgonească din sat şi să-i nimi- cească. Fiind transmisă rugarea la guberniu, acesta în 31 Mai avertiză pe magistrat să-i apere şi să nu-i persecute pe contri- buabilii valahi, căci altfel fiscul sufere pagubă. In 6 Iunie 1755 guvernorul conte Haller trimise magistratului bistriţan jalba Românilor din Sigmir, Lechinţa şi Sângeorzul săsesc, ordonând ca imediat să-l informeze în chestie, apoi să se con- formeze poruncilor regeşti şi să ia în apărare pe Românii ne- dreptăţiţi de Saşi. Jalba Românilor din amintitele trei sate era adresată cance- larului aulic transilvan conte Gabriel Bethlen şi suna astfel: »Ne îndreptăm către Măria ta din pricina vexaţiilor îngrozi- toare şi şicanelor neomenoase ce avem de îndurat. Noi locuitorii acestor trei sate trăind amestecaţi cu Saşii la atâta am ajuns, încât aceştia cu forţă şi violenţă ne nimicesc casele şi ocupă pentru sine fâneţele noastre. Nu putem şti din ce motiv procedează astfel, cum au fâcut-o şi dăunăzi când fiind noi la casele noastre, Saşii pe furiş ne-au dărâmat casele deasupra capetelor noastre, încât abia am putut fugi şi eram aproape să ne pierdem viaţa. Având 300 noi în Lechinţa o casă în care preotul nostru ne celebra liturghia, în mod silnic şi cu totală disconsiderare Saşii ne-au luat-o şi au băgat în biserica noastră ca locuitor pe un om de al lor. Mulţi * dintre noi, locuitorii valahi ai amintitelor trei sate, fiind izgoniţi din casele noastre, suntem siliţi să ne oploşim pe drumuri şi pe lângă grădini. Ca fii şi supuşi ai Maiestăţii sale, ca şi oricare altă naţiune, Te rugăm să ne faci dreptate, căci altfel suntem nevoiţi să ne părăsim moşiile şi să ne vedem de cap în alte laturi». Până acum îi succese magistratului să tot amâe rezolvirea şi satisfacerea diferitelor plânsori ridicate de către Români, când făcând acestor promisiuni ori ameninţându-i, când dând guberniului informaţii false. Acum însă începea să fie asaltat din toate părţile. Astfel în 24 Septemvrie 1755 se prezentară în faţa consiliului orăşenesc: un călugăr piarist delegat de stareţul mănăstirii bistri- ţene, apoi protopopul Năsăudului însoţit de alţi patru preoţi, cari toţi solicitau dela magistrat comunicarea răspunsurilor guberniale la toate jalbele vechi şi nouă ale Românilor, precum şi ascultarea delegaţilor prezenţi ai sătenilor români din Dipşa, Sângeorz, Le- chinţa, Vermiş, Sigmir şi Terpiu. Magistratul şi de astădată încearcă să dea răspuns evasiv, zicând că n’a primit dela guberniu răspuns la toate plânsorile şi apelurile aşternute, dar în sfârşit totuşi fu nevoit să dea citire unui extract din ultimul ordin gubernial primit. Dupăce primarul oraşului declară că va încunoştinţa şi pe locuitorii saşi despre cele întâmplate, se adresă către Românii prezenţi cu avertismentul »să nu se mai mişte şi războiască cu consetenii lor saşi, ci să trăiască în armonie şi pace, până va veni comisiunea delegată să hotărască în chestie*. Exprimându-şi apoi deputaţii români intenţia de a aşterne nouă jalbe, magistratul făcu ce făcu încât atât călugărul piarist cât şi preoţii români se depărtară, iar pe sătenii români rămaşi acolo începu să-i întrebe pe rând asupra plânsorilor lor. Rus Dumitru şi Moroşan Ignat din Sângeorzul săsesc răspunseră că ei posed case foarte slabe, iar alţii cari şed grămă- diţi pe la streini, n’au nici atât; (deci cu toţii cer să-şi poată clădi case. Saşii le iau tot ce au folosit până acum, nu vreau să le acorde fâneţe, şi deşi plătesc dări grele, totuş mai sunt siliţi să facă servicii şi Saşilor din oraş. Vasile Ruban, Dumitru alui Vasile, Onul Chinti şi Onul Dănuţ din Lechinţa învinuiau pe Saşii din satul lor că le-au luat casele şi le-au împărat între sine, denegând să le acorde alte locuri de case. La fel se plânseră: Onul Dabija, Oeorge alui Vasile, Ion alui Todor Nacul şi Andrei Bogaţi din Sigmir; apoi Oeorge Blaga şi George Runcan din Terpiu; în sfârşit Arsinte Boarul şi Someşan Oniga din Dipşa. Acest din urmă adaugă că Saşii nici celor arşi nu le îngăduie să-şi reclădească casele. In chestia sărbătorilor le scrise în 23 Mai 1756 Bistriţenilor chiar episcopul Petru Paul Aron din Blaj, spunând că trebue să asculte suspinele Românilor din Uifalău, cari sub pretextul clan- destin al respectării sărbătorilor străine sunt chinuiţi în tot chipul de către consetenii lor saşi. Ameninţă pe magistrat că dacă nu va pune capăt acestor vexaţii, atunci va fi nevoit să caute reme- diere la alte locuri. Guberniul transilvan trimite în 1 Iulie 1756 Bistriţenilor plân- soarea clerului român din vidicul Bistriţii, în care preoţii spun că ei în fiecare an îşi mânaseră vitele la păşunile munţilor aparţiitor comunelor, şi până acum niciodată n’au fost infestaţi cu plătirea taxelor or dijmelor. Deodată acum însă magistratul îi avertizează pe preoţi să nu-şi mâie vitele la munte, căci la coborîre vor fi duse în oraş şi nu vor fi liberate până ce nu vor plăti preoţii taxele pentru trei ani precedenţi. De când îşi aduc aminte oamenii, — zic preoţii — nici predecesorii lor n’au fost impuşi cu taxe, mai ales pentrucă afară de păşunile satelor ei nu posed nicăiri alt loc de păşunat. In scrisoarea sa guberniul somează pe magistrat să se abţină dela orice inovaţie inadmisibilă de a fi introdusă faţă cu oamenii de rând, necum faţă de cler. Apoi îl dojeneşte aspru cum de nu satisface ordinelor împărăteşti cari dispun să li se acorde Românilor locuri pentru clădiri parohiale, şi tot amână această cheste impusă de repeţite ori. Peste tot de acum înainte preoţii români din toate satele districtului românesc şi săsesc bistriţan în continuu ridică acuze împotriva magistratului, care cu disconsiderarea tuturor ordinelor înalte şi privilegiilor conferite şi sub diverse pretexte şi titluri vexează şi infestează pe amintiţii preoţi impunându-le contribuţii la fel cu ale iobagilor. * 302 Dintr’un protocol magistratual aflăm la data 6 Iunie 1757 că comisarul Anton Gottschik este trimis la satul Monar ca să aducă la oraş pe Valahii cari se stabiliseră în acel sat şi nu voiau să plece de acolo (sich nicht fortweisen lassen). * Prezidentul gubernial baron Bornemisza şi cu cancelarul baron David Henter constată într’o scrisoare din 17 Ianuarie 1758 adresată magistratului bistriţan că în Sigmir preotul român a fost bătut de către un Sas cu numele Neuber; în Dumitriţa i s’a luat popii un loc; iar în Sângeorzul săsesc Saşii au înjurat şi batjocorit pe preotul român. Tot asemenea arhidiaconul Anton din Nâsăud împreună cu sinodul ambelor districte bistriţene se plâng în 1759 într’o scrisoare privitoare la scutirea preoţilor de dări, că aceştia sunt vexaţi, înjuraţi şi bătuţi; iar de altădată tot în acel an proto- popul din nou aşterne jalba că în satele săseşti Românii sunt împiedecaţi de către Saşi dela liturghie. In Septemvrie 1759 aştern din nou guberniului o grea acuză Românii din Vermiş, Sângeorz, Lechinţa, Dipşa şi Sigmir, lat-o: »ln baza ordinului împărătesc şi a decisului gubernial, înainte cu circa 9 ani am ridicat în Vermiş pe seama noastră o biserică, din care Saşii acum încearcă să ne izgonească cu forţa, dacă nucumva vom ceda de bună voie. Dupăce ne-au distrus din temelie trei case, ei ne împiedecă în tot chipul să le reclădim. Mai departe ne iau cu forţa ogoarele pe cari cu învoirea lor le-am creat şi scos din cele mai mari păduri. In prezenţa comisarului Georg Werner trimis de primarul oraşului am fost siliţi de către Saşi să ne dărâmăm paraclisul din lemn pe care îl clădisem în Sân- georzul săsesc, însă pe acesta după lungă chibzuială iarăş ne permiseră să-l refacem cu oamenii noştri. Ne alungă de pe ogoa- rele şi fâneţele noastre forţându-ne să ne vindem oile agonisite cu atâta trudă; astfel din lipsa de păşuni şi fâneţe vorn fi siliţi să ne vindem şi celelalte vite. Toate aceste persecuţii ne fac cu totul incapabili să prestăm dările regeşti*. La această jalbă Bistriţenii primesc dela guberniul din Sibiu cu data 7 Octomvrie 1759 şi cu semnătura guvernorului conte Ladislau Kemeny, a cancelarului baron David Henter şi a secre- tarului Th. Monos următorul avertisment: »lncă în 6 Iunie 1757 v’a dat guberniul ordin în această materie, dar până acum din cauza renitenţei voastre ordinul n’a avut efect. In urmare vă avertizăm din nou şi foarte serios ca conform ordinului Maiestăţii sale reginei, în nici un chip să nu-i mai împiedecaţi pe Valahii din numitele sate dela clădirea biseri- cilor şi paracliselor. Apoi nicidecum să nu mai toleraţi ca aceia să fie infestaţi de către consătenii lor saşi în moşiile şi acareturile lor posedate până acum. Dimpotrivă să ştiti că la caz de se vor mai pune obstacole efectuării ordinelor regale, veţi avea să sufe- riţi pedeapsă exemplară«. In cursul anului 1759 protopopul Năsăudului încă interveni în mai multe rânduri la magistrat în chestia bisericilor de clădit în comunele săseşti. Dupăce primarii satelor săseşti informară pe magistrat că popii români au publicat prin sate ordinele guber- niale în această materie, şi că Românii din Sigmir şi începeau să adune lemne pentru noua biserică, magistratul — cu tot protestul protopopului şi al mai multor preoţi români din vidic — hotărî în 27 Octomvrie să facă nou apel la guberniu şi să oprească pe Români dela continuarea lucrărilor. Mai departe magistratul rugă prin sena- torii Conrad Dinges şi lohann Schankebank pe stareţul piariştilor să avertizeze pe protopopul Năsăudului ca să nu întreprindă nici un pas până nu va sosi dela guberniu răspuns la apelul trimis, iar popei român Latcău din Uifalău îi denegă extrădarea ordinului gubernial în chestia bisericilor. Deci nunumai că magistratul disconsidera ordinele guberniale, ci atrocităţile continuau acum în stil şi mai mare şi mai brutal. Astfel din protocoalele magistratuale bistriţene aflăm că în 1 Mai 1760 se prezentară în faţa senatului orăşenesc sătenii Todor Roman şi Onul Moroşan din Lechinţa şi se plânseră că funcţio- narii saşi de acolo le-au ordonat Dumineca trecută să plece din sat căci dimpotrivă Saşii le vor surpă casele. Atunci ceilalţi Români din Lechinţa şi Săngeorzul săsesc în spaima lor rugaseră în 28 Aprilie pe magistrat să le acorde teren de locuit în districtul valah (Valea Rodnei), iar magistratul le răspunsese să-şi caute ei loc care şi unde le convine. Acum cei doi Români lechinţeni raportau că au fost pe Someş, dar n’au putut să-şi găsească loc de aşezare şi Someşenii i-au primit cam rece. Atunci magistratul hotărî ca senatorul Decani şi translatorul maghiar Kereso să plece imediat la Lechinţa şi să intervină ca Saşii lechinţeni să-i lase pe Valahi »in quieta possesione« în casele lor, până ce se va hotărî în chestia de litigiu la forurile înalte. Nu ştim ce au isprăvit cei doi delegaţi ai magistratului, căci după câteva zile, în 7 Mai, Românii din Lechinţa veniră cu toţii la oraş şi rugară pe magistrat să le dea ajutor, căci în zilele pre- cedente Saşii iarăşi le-au dărâmat (niedergerissen) 12 case. Atunci magistratul cită pe Saşii lechinţeni: Simon Oroemer, Oeorg Folker şi Oeorg Kaunerd cari în numele sătenilor saşi făcură următoarele depoziţii: Ei n’au spart 12 ci »numai« II case de ale Valahilor şi aceasta au făcut-o din cauza certelor ce le au cu aceştia de 9 ani încoace. Nici într’un chip nu mai voesc să trăească împreună cu Valahii, căci nu se pot împăca laolaltă ca şi lupii cu oile într’acelaş staul. Deci Saşii cu toţii au hotărît că ori sunt ei in- feriori în sat şi atunci trebue să plece de acolo, ori sunt Valahii, şi atunci aceştia trebue să plece din Lechinţa şi să se aşeze într’un sat valah. Li s’au spart casele Valahilor din cauza că ei au tras pe Saşi pe sfoară zicând odată că vor pleca de acolo, ceeace acum neagă. Pentru formă magistratul deţinu pe cei trei Saşi Lechinţeni, iar consătenilor acestora le trimise ordin să nu mai încerce nicio resmeriţă (Turbation), ci totul să rămână deocamdată în statul quo. După 2 zile, în 9 Mai, Saşii deţinuţi fură puşi pe picior liber. Abia trecură încă 10 zile, când în 19 Mai veniră la oraş Românii din Sângeorzul săsesc şi se plânseră oral şi în scris că Saşi (teutsche Sachsen) de acolo le-au distrus casele. Citaţi în faţa magistratului, Saşii sângeorzeni declarară oral şi în scris că este adevărată acuza, dar ei au distrus casele Valahilor din mo- tivul că au să sufere multe pagube din partea acelora. Magistratul îi arestă şi pe aceşti Saşi împreună cu primarul lor, dar le împăr- tăşi că vor fi liberaţi dacă vor produce gaj suficient. Totodată magistratul scrise translatorului Kereso, care se afla la moşia sa, că la întoarcere să între prin Sângeorz şi să constate paguba căşunată Valahilor. Cu acel prilej locuitorii români Huţa Mitru, Moroşan Ignat, Lazar Dumitru, Rus Leonte, Rus Simion, Rus Vasile şi Rus Nicolae îl rugară pe delegatul oraşului să intervină la magistrat ca acesta să le avizeze locuri de aşezare într’altă parte. In urma acestor atacuri barbare chiar şi prezidentul guber- niului transilvan episcopul conte losif Battyan se simţi îndemnat să scrie în 21 Iunie 1760 magistratului bistriţan, că Valahii din Lechinţa şi Sângeorzul săsesc cari au suferit daune, trebue să fie despăgubiţi »in integrurm. Pentru reclădirea caselor şi acareturilor distruse Saşii trebue să le dea Valahilor lemne şi paie, apoi trebue să le restituie ogoarele şi fâneţele. Ca un document caracleristic din acel timp, reproducem aci pretinsele motive cari ar fi determinat pe Saşi să nimicească casele Românilor, motive invocate şi scrise în 30 Iunie 1760 de către Saşii din Sângeorz cu litere mari gotice, ca şi tipărite pe o coală de hârtie, lată-le: Cauzele cari ne-au determinat să distrugem bordeiele (Hutten) Valahilor: I. In general pentrucă de 10 ani încoace Valahii ne chinuesc simţitor cu purtarea lor inadmisibilă şi ne pun în imposibilitate de a trăi mai mult împreună cu ei. II. In special pentrucă: ' 1. se dedau la multe furtişaguri; 2. ne insultă şi ne ameninţă că ne vor crepa capurile; 3. se laudă că-şi vor paşte oile în viile noastre; 4. comit violenţe atât pe câmp cât şi în sat; 5. ridică la instanţele cele mai înalte acuze false împotriva noastră, şi prin aceasta ne căşunează multă pierdere de timp şi mari cheltueli, scoţindu-ne şi nume rău; 6. avem motive să-i bănuim pentru incendiile iscate la noi; 7. nu sunt mulţămiţi cu locurile acordate de noi pentru clădiri, ci pretind pământurile îngrăşate şi curţile noastre; 8. smulg răvaşele din mâinile primarului nostru jurat şi vreau să se vâre în consiliul nostru comunal; 9. n’au niciun drept de proprietate pe pământ săsesc, şi totuş voesc să şi-l aroge; 10. imitând pe antecesorii lor valahi, nu vreau să părăsească m moşiile dăruite de noi copiilor noştri, aşă că aceştia nu-şi pot termina construcţia clădirilor şi unul din ei a şi plecat din sat; 11. locurile de case disponibile ne trebuesc pentru bărbaţii şi tinerii noştri; 12. nu ne putem lipsi de hotarul nostru care în cea mai mare parte fusese zălogit şi pe care am fost nevoiţi să-l răscumpărăm cu suma de peste 5.000 fiorini; 13. înşişi au recunoscut că ne-au promis să ne părăsească, dacă îl vom ruga pe magistrat să-i distribue prin districtul valah; însă după împlinirea condiţiei, ne-au păcălit şi înşelat; 14. disconsideră somaţia noastră serioasă ca în locul oilor să ţină vite cornute, şi să nu împiedece serviciul înalt şi agricultura; 15. niciunul nu vrea să păzească ciurda porcilor noştri, cu- toatecă i-am primit în sat cu condiţia preciză să ne fie păstori; 16. cu prilejul paştilor trecute au jupuit mulţi meri spre a produce roşeală de vopsit ouă; 17. ne murdăresc fântânile; 18. fac farmeci şi vrăji pe câmpuri şi mai ales prin semănături; 19. în urma infestărilor nu putem servi nici lui Dumnezeu nici reginei; 20. ne loveşte nespus de straşnic faptul că revoltându-se acum districtul valah, noi Saşii pelângă că trebue să purtăm toate poverile, mai suntem nevoiţi de-a suferi şi vexaţiile Valahilor din satele noastre; 21. şapte din amintitele bordeie închideau drumuri umblate şi steteau la spatele grădinilor, pe ogoare, unde nicidecum nu puteau să rămâe; 22. unele dintre bordeie aparţineau comunei, care era îndrep- tăţită să le delature. Cauzele cari ne-au determinat să-i scoatem pe Valahi în câmp: 1. Valahii plecaseră din sat dupăce ne-am învoit ca satul să le restituie pagubele suferite; însă după aceea iarăş au întors, şi 2. împotriva opreliştei noastre, în apropierea bordeielor au făcut foc din paie şi lemne, pe când sufla vânt puternic. In sfârşit numai în zilele trecute: 1. ne-au acuzat cu falsitate la magistrat că aşa le-am distrus bordeiele încât nu se vede nici urma unde au stat aceste; 2. copii lor ne-au scuturat şi furat din poniii de pe cânip merele cari erau încă numai ca nucile de mari; 3. din nou ne-au infectat fântânile; 4. o femeie valahă a fiirat pânză dela lin sas. * Văzând acum atât noul director fiscal loan Tolriay de Sellye precum şi tabla regească din Oşorheiu extrema seriozitate a lucru- rilor, trimiseră pe notarii losif Bocskor şi Alexiu BocskOr ca să învestigeze chestia Ia faţa locului. Aceştia cu data 7 Iulie 1760 redijară în Gherla un lung proces verbal, interogând 87 martori, chiar şi din satele învecinate, din ale căror depoziţii reiese limpede sălbăticia cu care saşii năvăliseră în luna Mai, ca la un semn dat, asupra Românilor din Vermiş, Dipşa, Ferihaza, dar maicuseamă asupra celor din Lechinţa şi Sângeorzul săsesc. Actul amintit este foarte interesant din multe puncte de vedere, dar chiar şi numai pentru nomenclatură şi terminologie ar merita să fie reprodus în întregime. Reţinem din acel document constatarea izbitoare că cu prilejul asaltului feroce asupra caselor Românilor, când aceştia invocau legile ţării şi ordinele împărătesei Maria Terezia, Saşii cu sarcasm le răspundeau aşa: Să ştiţi că regina e în Viena, iar noi suntem aci şi dacă ea îşi capătă birurile, n’are să ne mai poruncească nimic. Regele Prusiei (Frideric II) de ani de zile să răsboeşte cu regina şi el totdeauna a fost învingător, ba chiar de curând iarăş a învins şi a împrăştiat armatele reginei. Noi Saşii încă suntem Prusiani şi ţinem cu Pruşii, iar voi Valahii fiţi numai credincioşi reginei. Pământul acesta este al Saşilor şi nu al reginei, care chiar dacă ar veni în mijlocul satului, noi totuş am zdrobi casele Vala- hilor şi nu v’am îngădui să vă ridicaţi la porunca ei biserică, căci ea n’are să ne poruncească nimic, şi noi ne suntem regii noştri proprii. Nu ne speriem nici de o companie nemţească şi nu acceptăm ordine nici dela guberniu, nici dela domnii din Bistriţa şi nici dela Vlădica vostru Valah' . In timpul investigării i săvârşite de amintiţii cancelarişti11 erau prezenţi din partea oraşului senatorul Georg Decani şi notarul Samuel Saal, cari nicidecum nu puteau influenţa mersul investigaţiei ci — cum înşişi mărturisesc în rapoartele lor zilnice către mag strat — erau somaţi de cancelarişti să citească ordinele forurilor 3 înalte în faţa Saşilor şi să-i avertizeze pe aceştia ca să proceadă în mod pacinic faţă cu Românii şi să le reclădească casele distruse. Delegaţii oraşului în rapoartele şi scrisorile lor mai informau pe magistrat că în cursul investigaţiei a mai sosit, trimis de directorul fiscal, încă un al treilea cancelarist cu numele Deesi care, împreună cu decimatorul Ioan Pop din Lechinţa, urmărea mersul inchiziţiei. Se plâng mandatarii oraşului că acest decimator poartă multă vină Ia stările încordate diritre Saşi şi Valahi, căci acela invocase în chestie chiar şi ajutorul regentului iezuit al convictului nobiliar din Cluj, cu numele Antonius Sinkovici. Mai erau apoi prezenţi la investigaţie şi popa Laţcău din Uifalău împreună cu popa român din Vermiş cari — după cum spun orăşenii — vorbeau în taină cu susnumiţii cancelarişti fiscali. In 18 Iulie chiar directorul Tolnay le scrie Bisriţenilor că deşi el bine ştie că Saşii sunt locuitori băştinaşi şi naţiune receptă prin legi, iar Valahii sunt numai toleraţi, totuş cazul fiind grav, să caute oraşul să satisfacă ordinelor superiorităţilor şi să mul- comească pe Valahii infestaţi. Este semnificativ că tot atunci magi- stratul bistriţan cere dela prezidentul tablei, baron Wolfgang Banffi, să autorizeze pe cancelariştii Gereb Antal şi Kun Paul ca şi ei să facă investigaţie în chestie, ceeace Banffi şi încuviinţează în scrisoarea sa datată din Bonţida la 25 Iulie 1760. E prea străvezie intenţia! ♦ Cu câtă dârzenie perzista magistratul Bistriţii în renitenţa sa faţă cu ordinele primite şi în scopurile deghizate pe cari le urmăria, se vede dintr’o nouă plânsoare a Românilor din Sângeorzul săsesc, Lechinţa şi Ferihaz, aşternută în Septemvrie 1760 guberniului din Sibiu, cu următorul conţinut: »Fiind împiedecaţi înainte cu un an de către consetenii noştri saşi dela restaurarea bisericilor noastre şi fiind despoiaţi de casele şi pământurile posedate, în scopul remedierii acestei grele mizerii am primit dela Maiestatea sa îşi dela înaltul guberniu ordinul, în baza căruia puteam să ne reclădim bisericile ruinate sau să ne clădim din temelie nouă biserici acolo unde până acum încă n’au existat. Dar când era să ne apucăm de lucru, Saşii s’au împotrivit 300 pe motiv că şi ei aşteaptă decis iă ultimul lor apel aşternut locu- rilor înalte. Intr’aceea s’a întâmplat că şi districtul acesta a primit ordinul privitor la organizarea nouei miliţii; iar Saşii socotind că între multe alte injurii vor folosi şi acest prilej spre a ne exter- mina; făr’de a se mulţămi cu faptul că recruţii, pe cari erau în- datorate să-i dea toate satele, au fost scoşi aproape exclusiv dintre noi Românii, au început să ameninţe pe sătenii noştri că cu toţii vor fi înhăţaţi la miliţie. Apoi când aceştia înspăimântaţi au fugit dela aşezările lor, ne-au zdrobit casele, ne-au nimicit grajdurile şi grădinile, aşa încât fiind noi în aceste trei sate mai’nainte gospo- dari bine situaţi, acum despoiaţi de case, ogoare şi fâneţe pribegim din sat în sat în paguba noastră, a ţării şi a venitelor Maie- stăţii sale. Deci rugăm să se publice din nou ordinele emise împotriva Saşilor ca nucumva rămânând noi şi pe iarna viitoare fără biserici şi case, să ajungem la extremă mizerie şi peire. Iri sfârşit rugăm să fie pedepsiţi prin domnul director fiscal pentru faptele lor potrivnice ordinelor regeşti şi guberniale aceia, despre cari se va constata prin anchetă că sunt vinovaţi pentru mizeria şi vexaţiile nedemne îndurate de noi«. Quberniul trimise în 23 Septemvrie 1760 această jalbă ma- gistratului bistriţan, cu următorul avertisment neobişnuit de aspru : »Din memoriul alăturat se vede ce expunere agravantă fac Valahii din Sângeorz, Lechinţa şi Ferihaz împotriva megistratului. Quberniul nu se poate destul mira că ce fel de motive vă pot de- termina la prigoana şi exterminarea acelor sărmani Valahi, în paguba unirii şi a fiscului. Ştiind bine ce porunci stricte s’au emis dela Maiestatea sa în chestia aceasta, vă ordonăm să nu mai împie- decaţi pe suplicanţi dela repararea şi clădirea bisericilor, şi să nu-i mai infestaţi în casele şi moşiile lor, iar pe cele luate dela ei să le restituiţi; apoi despre toate lucrurile efectuate să ne trimiteţi rapoarte şi informaţii plauzibile şi în faţa curţii vieneze. Dimpotrivă veţi avea să vă atribuiţi numai singuri pedeapsa grea ce vi se va dicta de către guberniu«jcni.ral I J'îiwmU' L]hrai \ ( Uii Dar chiar şi după primirea acestui strict ordin magistratul hotărî în 30 Septemvrie că mai întâi va cerceta veritatea plânsorii, iar după aceea va trimite guberniului un recurs cuvenit. Infr’aceea Românii din Lechinţa în 1 Octomvrie din nou îşi 3* m expun jalbele tri faţa ntigistratulul, iar Petru Botârlă din Venri'ş cere un loc de casă corespunzător acelui ce i-s’a luat de către Saşi. Merită să se facă aici menţiune despre o listă în care se constată că în Lechinţa locuiau atunci următorii Români căsătoriţi, jndicându-se la unii şi locul de unde au venit: Leşan Dumitru, Ro- man Todor, Roman Ilie, Roman Vasile din Tonciu, Ohindan Va- sile din Feldru, Bota Dumitru din lenei, Bota Petru, Alexa llieş, Bidian Ştefan din Bidiu, Bidian Onul, Gavril Albu, Onul Albu din Piatra, Moroşan Onul, Iencian Maxim din lenei, Bârgăuan Crăciun, Bârgăuan Lupul, Bârgăuan Ursul din Bârgae, Adace Onul din Polonia, Ceteraş Petru, Rognean Ilie din Rodna, Opre Origore, Petrişor-Ţigău, Grigore-Hobre-Ţigău, Dumitru Siminic din Leşu şi Roman loan din Sita. In 6 Octomvrie întoarseră senatorii Bedeus şi Strecker trimişi de magistrat în satele cu pricina ca să împace spiritele, şi rapor- tară acestea: In Sângeorzul săsesc Saşii ar fi predispuşi să le îngădue Va- lahilor a-şi clădi casele, dar aceştia nu vor să se apuce de lucru până ce nu ştiu cu siguranţă la cari locuri pot conta. Cu nici un preţ însă Saşii nu voesc. să le acorde Românilor biserică, pănă nu va veni dela guberniu ordin expres în această materie. In Le- chinţa situaţia e la fel, dar aci Saşii nu sunt neliniştiţi din cauza bisericii căci Valahii declaraseră că vor cerceta biserica din Vermiş. Privitor la pământuri Lechinţenii afirmă că numai pe acele le-au luat dela Valahi, cari din vechime au fost proprietate săsească, iar Sângeorzenii declară hotărît că Valahii n’au niciun drept la hotarul lor. Intru cât priveşte pretenţia lui Petru Botârlă din Vermiş, acesta e un om impertinent, căci Saşii i-au acordat loc de casă cu care însă el nu e mulţămit. E de remarcat că Saşii bistriţeni îşi mai află acum apărător în persoana protonotarului Domokos Antal din Oşorheiu care în 27 Octomvrie le promite Lechinţenilor şi Sângeorzenilor că le va lua cauza în apărare, iar în acte vorbeşte în mod infam despre Români, accentuând neîncetat »jus perpetuum Saxorum lin fundo regio*. Tot atunci senatorul Dinges raportează magistratului despre convenţia încheiată cu directorul fiscal ca biserica din Vermiş să poată fi ceicetatâ şi de Valahii din Sângtoiz şi Ltchinţa. Iar 311 îndată după aceea, In 18 Noemvrie, directorul fiscal ii trimite ma- gistratului un nou memoriu al Românilor din satele săseşti şi tot- odată şi rezoluţia ca acelor să li se desemneze locuri de case acceptabile în districtul valah. Din toate cele premerse şi următoare se putea însă vedea că noul director fiscal Tolnay încă era câştigat pe partea săsească, căci dupăce într’o scrisoare confidenţială le mulţămeşte Bistriţenilor pentru caprele trimise, în 15 Noemvrie 1760 el scrie din Oşorheiu magistratului că află necesar să fie separaţi Valahii de către Saşi, şi dacă va fi întrebat să-şi dea «votum hac in re«, niciodată nu se va învoi ca «proprietarii străvechi (uralte) ai pământului să-şi împartă moşiile cu Valahii*. Tot în acea scrisoare Tolnay mai face unele observări şi constatări caracteristice şi demne de reţinut. Astfel el zice: «Magistratul să încerce a-i muta pe Valahi în altă parte, pentru ceeace posteritatea de sigur îi va mulţămi. Eu îl sfătuisem pe dl primar, ca pe un vechiu şi bun patriot, să se ferească după putinţă de «Ţine minte«-Ie valah, iar el îmi răspunse rezolut că nu poartă frică de Valahi şi dacă va vedea că se răscoală, imediat va lăsa să împuşte în ei. Insă dacă Dsa ar fi fost vara trecută în Zlatna şi Abrud, nunumai că n’ar fi făcut nicio împuşcă- tură, ci dimpotrivă le-ar fi predat de bună voie agresorilor chiar şi puşca şi praful său. Doar Valahii le luaseră funcţionarilor mineri tot praful destinat pentru mine şi pe negustorul armean încă l-au uşurat de praf şi silitră. Tăbărau vr’o 6000 pe câmp lângă Zlatna, fălindu-se că lesne pot să se înmulţească la 20.000. Se îmbătară şi s’au întâmplat şi bătăi mortale. Maghiarii şi Saşii viteji şi-au căutat vechile găuri şi ascunzători prin mine şi cu groază s’au refugiat în ele, căci atunci nu valora nimic raţiunea. Dacă sunt adevărate rapoartele, Valahii ameninţaseră că pe toţi îi omoară dacă nu se răscoală împreună cu ei. Acum, ce e drept, stările s’au liniştit«. Aci Tolnay vorbia despre un tumult din 1760 al minerilor români abrudeni, tumult care încă a1preparat marile mişcări revo- luţionare pornite de Horea. * Văzând Românii vidicani noua întorsătură a lucrurilor, şi-au gândit să se pună şi ei în poară, ceeace se vede din scrisoarea advocatului Simenfalvi din Oşorheiu către magistrat, în care acesta e somat să trimită fără amânare pe translatorul Kereso la Târgul- Mureş, deoarece ameninţă pericolul că Valahii nu mai vreau să asculte nici de sfatul directorului nici de al protonotarului, ci perzistă la pretenţiile lor anterioare. Atunci primarul Bistriţii cită pe Românii din Sângeorz şi încercă în tot chipul să-i înduplece ca să plece din sat. Când după multe opintiri şi sfaturi Ro- mânii în sfârşit declarară că ei ar pleca, însă nu ştiu încotro să meargă, atunci primarul sas exasperat le strigă »să meargă acolo de unde au venit ca păstori». Apoi mai domolindu-se adaugă că de vor pleca, de sigur vor avea mare folos, căci Saşii le vor repara toate pagubele avute, dimpotrivă însă nu au să se aleagă cu nimica. Deci dacă vor pleca din sat şi se vor împăca cu Saşii, atunci magistratul le promite locuri bune pentru aşezări. Românii precauţi răspunseră că vor întoarce acasă să rapor- teze despre toate fraţilor şi apoi vor încunoştinţa pe magistrat despre hotărîrile luate. Imediat după sosirea acestora acasă primarii saşi din Lechinţa şi Sângeorz scriseră magistratului că Valahii n’au să plece dela ei altfel decât numai dacă li se vor acorda aşezări cari să le ofere avantaje; apoi alăturând şi lista Românilor căsătoriţi, zic c’ar trebui să i-se raporteze şi curţii din Viena despre chestia aceasta. E semnificativă declaraţia Saşilor lechinţeni că la caz extrem »sunt gata să plece ei din sat în altă parte*. In 26 Noemvrie magistratul dete cetire unui memoriu pe care Românii din Sângeorz şi Lechinţa îl aşternuseră directorului fiscal, iar acesta îl expediase Bistriţenilor. în acel memoriu Românii cereau că dacă ar fi să se mute din amintitele sate, atunci să li se acoarde nouă locuinţe ori în satul Vermiş ori pe hotarul numit Fata, între Dumitra şi Terpiu. Atunci magistratul cită la oraş atât pe Românii cât şi pe Saşii sângeorzeni şi lechinţeni şi-i somă să se împace şi să nu piardă înzadar atâta timp şi osteneală; maicuseamă Ro- mânilor le sfătui, că dupăce rămânerea lor printre Saşi e atât de dificilă, să se împace cu aceştia privitor la pagubele suferite şi de bună voie isă plece într’altă parte. Neputănd însă Românii ob- ţinea ceace pretindeau, ei declarară că nu au nevoie nici de moşie săsească şi nici de restituirea pagubelor avute, ci vreau numai să trăiască şi ei, deci nu pot să se demită la altă învoială. 313 Văzând că nu se poate încheia nicio pace, magistratul îi de- misionă pe toţi acasă, ca acolo să se mai consulte asupra chestiei şi pe Marţa viitoare să vină din nou la oraş. In 2 Decemvrie iarăş se înfăţişară ambele partide şi atunci la întrebările puse pri- marul sas din Lechinţa răspunse că Saşii lor au făcut o ofertă Valahilor, însă n’au putut să ajungă până acum la niciun rezultat; tot aşa primarul din Sângeorz declară că el a făcut toate încer- cările posibile, dar orice sforţare e zădarnică, căci partidele stau mai departe deolaltă ca cerul de pământ. Sângeorzanul Ignat expuse magistratului că consătenii lui au cerut dela Saşi restituirea live- zilor luate cu forţa dela Români, însă fără rezultat; deci acum Românii sângeorzeni şi plecară dela sfat. Lechinţenii rămaşi decla- rară că ei ar accepta pământurile oferite de Saşi că despăgubire pentru pierderile suferite, dar pretindeau ca Saşii să le clădească case nouă. Neînvoindu-se Saşii la aceasta, magistratul enunţă »că cu aceşti oameni nu mai e de făcut nimic» şi hotărî să raporteze Maiestăţii sale despre starea lucrurilor, impunându-i translatorului Kereso să prepare imediat scrisorile necesare. Ce se vezi însă că după o săptămână, în 10 Decemvrie, magistratul primeşte dela directorul fiscal din Oşorheiu un contract de împăciuire încheiat în prezenţa sa între Românii şi Saşii din Sângeorz şi Lechinţa. Probabil va fi influenţat momentan agitaţia de care erau cuprinşi Saşii din vidic, pentru chestii de altă natură, împotriva' magistratului bistriţan. La raportul făcut de translatorul Kereso, primarul şi senatul orăşenesc imediat citară la oraş câte 7 Saşi şi 7 Români din ambele comune şi aci li se ceti înc’odată de către Kereso »contractul în limba valahă«, pe care toţi sătenii îl întăriră din nou cu întinderea mâinilor. Erau prezenţi din Le- chinţa Saşii: primarul Johann Kremer, Oeorg Felker, Hanes Bar- thelmes sen., Iacob Raidl, Mathias Kandert, Gerig Raidl, Hanes Barthelmes jun.; Românii: Borgovan Crăciun, Roman Todor, Ran- gul Ghindan, Vasile Moroşan, Encean Maxim, Rognean Ilieş, Lisan Onul a Siminic şi Bota Petru; din Sângeorz Saşii: Gerig Haitsch, Gerig Miiller, Mathias Fabi, Martin Schneider, Andreas Haitsch, Hanes Rhebogen şi Hanes Schuller; Românii: Moroşan Ignat, Rus Leonte, Lazar Dumitru, Rus Simion, Rus Gavril, Haide Ion şi Onul a lui Gomboş. Se sperie însă magistratul când în 13 Decemvrie primi ştirea că în Lechinţa au sosit doi cancelarişti din Oşorheiu cu instrucţii secrete. Spre a nu pierde nimic din drepturile şi privilegiile păs- trate cu atâta jelozie, magistratul imediat şi trimise pe senatorul Keller să apere interesele oraşului. Erau adică cancelariştii loannes Ferenczi şi Andreas Bocskor trimişi de directorul Tolnay şi de protonotarul Domokos din Oşorheiu ca să estimeze pagubele cauzate Românilor de către Saşi. Rugaţi din partea delegatului orăşenesc Keller să proceadă cu dreptate, după unele obstacole cancelariştii îşi împliniră misiunea evaluând pagubele şi măsurând pământurile. Când însă era să li se plătească Românilor paguba, aceştia refuzară să accepte suma stabilită de cancelarişti. Aşadar pacea iarăş era ruptă şi atunci adresară Saşii din Le- chinţa şi Sângeorz către Românii din satele lor următoarea mu- strare şi ameninţare scrisă într’o românească pocită cu ortografie scrintită: »Multe nyevoie si nepazte ku kaire au keznit Rumunnyi pe Szaszi de la Lekintze si Szimsorzenyi kaire sed ku djinz dupe Contractussul kaire au fekut Domnyi Czeri entre voi, au szilit pe Szaszi au merz si au sellit si odatte au tudomenyit neintre Table Czeri. Undje si au geszit gratie, si au Kapetatt Dreptatye ajazta sub Numelle si suc Petsetye Nyeltzatyi Kreeszi tudomenyind, si tudu- menyezk kau kum sze nu probelitz de amu eneintye sze fake unul au altul dentre voi Rumunnyi o Kasze, au alt Haiizas no, au sze derage oareseva la sel okoll undje au şezut şi sed pune amu. Nitse sze premazke unul au altul sze sze lipaszke Rumuny au dupe fetyele ally vosztre vo un siner sztrein pe vatre szeszazke linge voi. Nisse sze multzazke Rumunnyi. Si jare empreune tudumenezk Szaszi kau sztepun al vozt, Binyele si mnyille kaire au fakut jie pune acum, cu kaire si or fatse pe amu eneintye Rumunyilor, adeketye pe kaire au rabdatt kau Paztoiri den mnyille pe vatre si mossie alor, sze nu chie pagube la dreptatye alor, si la Contractussul kare au fekut Szaszi si Rumunnyi empreune neintre Domnyi Czeri. Si pe kaire Con- tractussul Szaszi pune amu ku majre Thiltuale mai au plenit si au fekut desztull, 315 Si jare tudumenezk Saszi de la Lekincze si Szimsorzenyi ku putyere Neltzatyi Kreeszi si mai enczellyez, dake or chi szillilz pintre Nevoillye si Thiltuellje si Csufteaguri si mintsunny ku kaire endjaze Rumunnyi pe Szaszi eneintre Domnyi Czeri, sze sze apri, au sze szte empotrive Romunyilor sze nu chi loat en szame, au sze jinovazke oarecsine pe Szaszi kau kum ar sztrika ji Szaszi contractussul. Dare sze gindjazke tot om ahazte nu fak Szaszi de Magan alor, dare de maire nyevoie si vezind ke Rumunnyi nu umblend de rind sze sze dezpertzazke de la Szaszi dare sze sze muntsezk lukrend empotrive fogedasul şi contractussul alor kaire au fekut neintre Domnyi Czeri de bune voje. Pe ajazte tot au tudomenyitt Szaszi de la Lekintze şi Szim- sorzenyi eneintre Table Czeri si tudomenyezk si en Lok ajezt eneintye tetzi ku maire dreptatye ku putyere si Petsettye a Nel- sztatye Kreeszi«. In 2 Martie 1761 Saşii din Lechinţa şi Sângeorz din nou se adresară magistratului cu rugarea ca acesta să le desemneze Românilor locuri de case în districtul valah, iar în 14 Martie se prezentară în faţa magistratului sătenii atât români cât şi saşi din Lechinţa, Vermiş şi Sângeorzul săsesc. Românii din Vermiş cereau locuri de case, iar ceilalţi pretindeau pământuri ca să-şi poată semăna câte ceva. Saşii lechinţeni şi sângeorzeni ziceau că ei le-au plătit Românilor ce au pretins, iar aceştia afirmau că li s’au restituit numai pagubele suferite când li s’au distrus casele. Saşii adaugau că dacă le trebue Românilor pământ, atunci să-l ia în arendă dela Saşi, cari împreună cu copii lor încă au nevoie de pământ. Dupăce tot la fel se exprimau şi Sângeorzenii, magistratul încercă să-i înduplece pe Saşi să le dea Românilor pentru plată pământul necesar semănăturilor de toamnă, iar alte arături şi fâneţe să le împartă conform învoielii anterioare. Totodată le interzise Românilor să tină oi până la Sf. loan, în sfârşit însă li se îngădui acestor să le tină până la Sf. George. llieş Rognean acuză pe Saşi că îşi aduc lemne de stejar pentru construcţii, iar Românilor nu le permit să-şi aducă nimic din pădure. Fiindcă Hanes Barthelmes negă aceasta, magistratul hotărî să delege pe un comisar care să constate starea lucrului. Botârlă Petru cerea pentru sine şi pentru alţi câţiva Români locuri de case în Vermiş, zicând că ei doar au 316 acolo biserică pe care n’o pot lăsa pustie. Rus Ştefan se plângea că Saşii i-au luat casa posedată încă de bunicul său şi au dat-o unui Sas, la ceeace Simon Roth răspunse că odinioară casa fusese a satului, deci Saşii au avut dreptul să o ia dela el. In sfârşit ma- gistratul neavând ce face, îi dimise pe toţi cu certele nearanjate. * Urmează acum o fază cu totul nouă. Adevărat că Românii din toate satele districtului săsesc au continue certe cu consă- tenii lor saşi pentru pământuri, case, păduri, oi şi altele; însă — lucru nemaipomenit — în unele chestii Români şi Saşi fac front comun împotriva magistratului, fiind nemulţămiţi cu proce- deurile orăşenilor. Se mai adaugă faptul că chiar atunci începu- seră lucrările preparative pentru înfiinţarea graniţei militare în acest ţinut, iar acum chiar şi Românii rămaşi afară din combinaţia de a fi înrolaţi, prindeau şi mai mare curaj ştiind că vor avea la spate conaţionali liberi şi militari. La nenumărate proteste şi plânsori atât din parte română cât şi săsească în sfârşit curtea din Viena hotărî să permute din satele districtului săsesc al Bistriţii în Valea Rodnei pe Românii cari vor voi să se facă grăniceri. Lucrările anevoioase şi compli- cate ale permutării şi fură puse la cale încă cu un an înainte de înfiinţarea graniţei şi apoi continuate de comandanţii noului regiment grăniceresc din Năsăud. Cursul acelor transportări şl transmigrări precum şi constatarea dacă şi întru cât ele au succes sau nu, ar putea forma obiectul unui studiu aparte, cum tot separat s’au tratat şi luptele Românilor din oraşul Bistriţa pentru biserică*), şi va fi tratată acţiunea »rebelă« a Saşilor vidicani împotriva ma- gistratului şi orăşenilor saşi din Bistriţa. Totuşi urmărind aci fidel obiectul impus, se vor menţiona toate cazurile litigioase mai de seamă. încă în 31 Iulie 1761 magistratul propusese guberniului tran- silvan ca Românii din satele mai mari ale vidicului săsesc să fie permutaţi în districtul valah, fiind familiile deocamdată plasate aşa: în Runc 6, Poieni 12, Găureni 10, Suplai 16, Bichigiu 16, Telciu 10, Hordou 8, Salva 10, Năsăud 4, Rebrişoara 4, Rebra 6, Leşu 16, *) Vezi «Arhiva Someşană« Nr. 3. 317 Sângeorz 16, Maieru 20, Rodna 20, Sântioana 4 şi Nuşfalău 4; apoi ca după posibilitate Românii din Lechinţa să fie permutaţi în Poieni şi Găureni, iar cei din Sângeorzul săsesc, în Bichigiu şi Telciu. Propunerea aceasta fu acceptată în principiu de către guberniu, care în ordinul său din 13 Octomvrie 1761 dispuse ca modalităţile de permutare să fie cuprinse şi fixate în contracte bine şi clar redijate, apoi ca familiile mutate să capete în districtul valah chiar atât pământ cât au posedat la ultima conscripţie în satele săseşti. Cutoateacestea, probabil de frica urmărilor neprevăzute, magistratul a mai ezitat cu începerea executării planului ciudat până în anul următor 1762, când în 29 Martie Saşii din Lechinţa şi Sângeorzul săsesc, mai neastâmpăraţi şi doritori să scape de Valahii din satele lor, rugară cu insistenţă pe magistrat ca aceştia în sfârşit să fie mutaţi, conform ordinului gubernial, în districtul valah. Magistratul oraşului ţinu şedinţă în care viceprimarul Bedeus raportă că pentru efectuarea mutării Valahilor din amintitele două sate comanda garnizoanei oraşului a pus la dispoziţie asistenţa militară. Deci se hotărî să se facă repartizarea Valahilor aşa ca pe fiecare sat din Valea Rodnei să cadă câte 2—4 Valahi din cele două sate săseşti, şi aceştia pe Miercurea viitoare să fie citaţi la oraş spre a li se împărtăşi locurile stabilite pentru colonizare. In 31 Martie 1762 se şi prezentară din Lechinţa Saşii: lohann Kremer primar, Hanes Jung, Hanes Barthelmes, Hanes Bertleff şi Românii: Roman Todor, Roman Ilie, Roman Vasiie, Rangul, Botta Dumitru, Moroşan Onul, Rognean Ilieş, Encean Maxim, Hobre Grigore, Bidian Onul, Botta Petru, Alexa Uieş şi Gavril Albu; iar din Sângeorzul săsesc Saşii: Martin Roth, Gerig Haitsch, Gerig Berger, Mechel Ihm, Hanes Roth, Michael Gillisch şi Ro- mânii : Neamţ Nicolae, Rus Nicolae, Rus Crăciun, Huţa Mitru, Rus Leonte, Rus Simion, Rus Grigore, Haide Ion, Ion alui Gomboş, Rus Gavril, Onul a Varvari, Gavril Moroşan, Cârlimonţa loan, Lazar Mitru, Opre loan şiilacob Borgăroaii. Dupăce primarul ora- şului le ceti sus amintitul ordin gubernial din 13 Octomvrie 1761, li se comunică şi tabloul locurilor unde vor avea să se mute. La aceasta Românii declarară că ei nu vreau să se opună porun- cilor, iar magistratul îi somă să predea toate ogoarele Saşilor şi 318 să nu le mai lucreze, apoi să stea gata de plecare pe când vor sosi comisarii oraşului. In 20 Aprilie comisarii delegaţi pentru transportarea Valahilor şi sosiră în Sângeorzul săsesc, dar Românii de aci nu voiră să plece toţi, ci mai întâi numai 3 ori 4 cari aveau să examineze locurile avizate pentru nouăle aşezări şi numai dup’aceea era să plece şi restul. In 21 şi 22 Aprilie urmară sfătuiri şi îmboldiri, ba şi ameninţări să nu păţească şi ei ca Românii lechinţeni pe capetele căror se trimiseseră 40 soldaţi cu un ofiţer. Neputând fi însă nicidecum înduplecaţi să plece, în sfârşit veni şi în Sân- georz o trupă de soldaţi reclamaţi de magistrat, cari împreună cu Saşii împresurară satul şi în 23 Aprilie încărcară cu forţa pe Valahi »cu femei şi copii, cu căţel şi cu purcel* pe 23 care săseşti şi 2 româneşti şi-i porniră la drum. Neobişnuitul şi impresionantul convoiu — cum se constată în raportul oficial al comisarilor — în 24 Aprilie sosi în Dumitra, iar în 25 cu mare greu trecu pe luntri Someşul, apoi o apucă pe drumul ce duce spre Năsăud. La încrucişarea drumurilor coloana se despărţi în două, un grup cu 4 familii porni spre Salva şi hordou, în »circulus inferior«; iar celalalt grup mai mare plecă în »circulus superior* spre Rebri- şoara şi Rebra, unde Rus Nicolae se certă cu primarul comunal deoarece mânase vitele pribegilor în ţarina sătească. In aceste două sate încă fură plasate câteva familii, despre cari însă comisarii raportară că îndatâce ei plecaseră de acolo, Românii transportaţi deasemenea au plecat »în direcţie cu totul necunoscută*. Restul Românilor târîţi de pe moşiile lor a fost plasat în 29 Aprilie în Feldru şi Leşu, în 30 Aprile în Sângeorz şi Maieru, şi în 1 Mai în Rodna, de unde delegaţii oraşului întoarseră în 2 Mai la oraş. Acei comisari încredinţaţi de către magistratul săsesc al Bis- triţii cu executarea transportării barbare a sărmanilor Români au fost: senatorii Strecker şi Daniel Dinges cu funcţionarii Samuel Weber şi Peter Theil, asigurându-li-se senatorilor diurnă de 30 cr., iar funcţionarilor de 18 cr. Soldaţii primiseră ordin să aplice imediat 50 beţe Valahului care ar cuteza să se opună, iar primarilor1 comu- nelor someşene li se impuse ca »până când Saşii le vor clădi case*, să-i plaseze pe noii consăteni aşa cum vor putea. Tot cu acest prilej senatorul Stecker raportase în 28 Aprilie magistratului m că sătenii din Runc şi 2agra sunt aplecaţi să primească pe Ro- mânii lechinteni şi voesc să le acoarde încă şi mai mult pământ decât avuseseră în Lechinta. Tot ca Sângeorzenii au fost apoi mutaţi şi Românii din Le- chinta, despre ceeace raportă în 5 Mai senatorul Strecker cu adausul, că privitor la cele întâmplate cu prilejul transportului va raporta ulterior. Nu se găseşte urmă că la ce face aluzie în raportul său voinicosul senator, dar una se poate constata, că nici acum n’au putut fi transportaţi chiar toţi Românii din cele două sate săseşti, deoarece îndată dup’aceea pe un tablou figurează: în Lechinta 21 Valahi cu Hobre Grigore ca «villicus parochus«, şi în Sân- georzul săsesc tot asemenea 21 Valahi cu Moroşan Chifor ca «villicus parochus». * , Punându-se temeliile regimentului grăniceresc năsăudean, la publicaţiile şi chemările făcute din parte militară cei mai mulţi dintre Românij vidicului bistriţan, ba chiar şi aşa numiţi provin- cialişti din judeţele învecinate se anunţau şi oferiau la serviciu militar. Spre acest scop ei trebuia să se mute în comunele mili- tarizate, ceeace însă nu le convenia multor, cari nici n’au trecut pe teritor militar, ci au uzat câtva timp de platforma milităriei ca să stoarcă unele concesii dela consătenii lor saşi. Aceşti asupritori de odinioară se plângeau acum amarnic de «temeritatea şi exce- sele Valahilor». Interesele tuturor se ciocneau în capete. Astfel Românii vi- dicului săsesc ar fi voit să devină militari şi prin aceasta oameni liberi, dar cam aveau respect de severitatea serviciului ostăşesc şi nu le prea convenea să-şi părăsească moşiile agonisite ca mare chin. Saşii la rândul lor doriau să scape cu tot preţul de Valahii urgisiţi, cari se înmulţiau în mod înspăimântător. Iar magistratul bistriţan deoparte ar fi fost fericit să scape de Valahii turbulenţi; dealtăparte însă dupăce cedase de silă Valea Rodnei pentru scopuri militare, nu se putea împăca cu idea să piardă şi pe Românii din satele săseşti împrejmuitoare, cari le prestau Bistriţenilor tot felul de muncă şi le plăteau dijme şi alte multe contribuţii impuse în mod arbitrar. m Era deci o situare foarte neclară şi îngrijitoare pentru Saşi, maicuseamă dupăce comandanţii nouălor regimente grănicereşti primiră ordinul să înroleze cât se poate de multe elemente române. Acei ofiţeri au şi muncit cu zor în direcţia indicată, dând sprijin şi la permutarea Românilor din satele săseşti* care acţiune însă — cum vom vedea — n’a prea corespuns aşteptărilor puse în ea. * Dar Să continuăm cu firul întâplărilbr. In 1 Iulie 1762 Ro- mânii din Dipşa cereau dela magistratul oraşului să li se restitue locurile luate cu forţa de către Saşi, iar magistratul hotărî să se cerceteze cauza şi Românilor să li se restitue locurile posedate mai înainte. Tot acel magistrat în 12 Iulie hotărî că spre a înlesni aşezarea în district a elementului săsesc, Saşii nou veniţi să fie scutiţi pe timp de trei ani de toate sarcinile publice. Rămase foarte consternat însă magistratul când atât Românii cât şi o mare parte dintre Saşii districtuali, sătui de birurile grele şi văzând cum grănicerii vecini sunt mult uşuraţi în privinţa aceasta, denegară să mai presteze dijmele grele cu cari erau împovăraţi. La raportul decimatorului Samuel Weber, citaţi la oraş în această chestie gravă, Românii din Uifalău declarară că ei lucrează conform vorbelor auzite din gura colonelului Schroder, care era încredinţat cu organizarea regimentului năsăudean; precum şi conform sfa- turilor primite dela canonicul Grigore Maior, care vizitase satele şi îndemnase pe Români ca dijmele prestate până acum Saşilor, să le destineze în folosul bisericilor româneşti. In chestia aceasta făcură în 7 August 1762 depoziţii Saşii uifăleni: primarul Thomas Arelt, Crestei Brandenburger, Thomas Klee şi Michael Blasius; apoi Românii: Anton Feldrihan, Rus Dima, Vasile Vântul şi Du- mitru Vântul. La fel raportară despre Românii din Dumitriţa preotul săsesc de acolo iohann Niedlich şi săteanul Iohann Bonesch. In 14 August 1762 îi sosi magistratului o nouă ştire neplă- cută. In numele Saşilor sângeorzeni raportă Martin Roth că foştii lor consăteni români, cari fuseseră mutaţi în Valea Rodnei, cu prilejul seceratului au întors cu toţii, cu femei cu copii şi vite, le fac mari pagube Saşilor, îşi îngrădesc vechile lor aşezări şi ameninţă pe cei ce încearcă să-i oprească. Astfel Ignat şi-a con- §âi struit lângă casă lirt coşar pentru cereale şî toţi au intenţia să rămâe în sat. Saşii roagă pe magistrat să comunice faptul acesta vicecolonelului grănicer Dambrowka şi să ceară asistenţă militară. In 13 Octomvrie se plângeau Saşii din Uifalău că Valahii nu voesc să repare drumurile şi să îmblătească cerealele dijmuite apoi îşi construesc colibi pe hotar unde e ţarină ; iar în 5 Ianuarie 1763 i-se anunţă magistratului că grănicerii*) au deschis cu forţa fântânile de saramură din Dumitra şi Dorolea şi au cărat din ele sla- tină. Apoi Saşii din Vermiş, Budac şi Ferihaz acuzau în 1 Februarie pe grăniceri că le cauzează multe supărări, iar Sângeorzenii se tânguiau că păstorii valahi intenţionează să-şi are şi semine pă- mânturile folosite mai înainte şi nu vreau să le cedeze altor păstori năimiţi. Tot Saşii din Sângeorz denunţau în 3 Martie căpitanului Ricord din Nuşfalâu că aproape toţi Valahii mutaţi din satele săseşti în districtul valah pe încetul au întors şi s’au aşezat maicuseamă în comunele dimprejurul Sângeorzului, unde nimicesc pădurile, pâşunează livezile şi ară pământuri de ale Saşilor. La necontenitele arătări şi acuze ridicate de Saşi împotriva Românilor, în sfârşit şi aceştia — pe motiv că sunt nedreptăţiţi şi mutaţi cu forţa din aşezările lor — aştern curţii un memoriu, ia care împărăteasa Maria Terezia în 31 Mai 1763 ordonă guber- niului transilvan ca până la o examinare amănunţită a chestiei > Românii din vidicul Bistriţii să fie lăsaţi în pace ". Este semnificativă scrisoarea adresată în 28 Iunie 1763 de către locotenentul Schlang din Uifalău căpitanului Sburlati, în care îi comunică acestuia următoarele: »In timpul din urmă se observă mare schimbare în ţinuta Valahilor militari, nu prea ascultă, dau din umeri, aţintesc mânioşi ochii. Se vede că sunt desperaţi din pricina că sunt scoşi cu familiile din proprietăţile posedate. Intr’un caz de răsboiu uşor poate urma aci foc şi omor. Ei spun că ser- vesc bucuros, dar să nu li se ia casele şi moşiile încât să rămâe cu familiile lor peritori de foame. Eu îi mângâi şi le dau nedejde însă aceasta nu ajută mult şi dacă nu se face vr’o schimbare în tratamentul lor, atunci au să urmeze zile triste atât pentru noi ofiţerii cât şi pentru districtul valaha. *) Numiţi astfel* nunumai militarii ci şi Românii cari se înştiinţaseră Ia miliţie, de fapt însă n’au trecut din satele săseşti pe teritor militar. Să coritinuărrt însă cu acuzele. Magistratul Bistriţan încă în 26 Aprilie 1763 primise ştirea, trimisă de sublocotenentul Sprotter din Vermiş colonelului Schroder, că Valahii mutaţi din Lechinţa iarăş întorseseră la vechile lor aşezări, dar imediat dup’aceea din nou au fost transportaţi, lăsându-şi'în Lechinţa soţiile până ce vor avea în districtul valah locuinţe sigure. In 17 Mai se plâng Saşii din Dipşa că grănicerii le-au luat cu forţa locurile primite înainte cu 12 ani dela sat, au scos plu- gurile Saşilor din arături şi i-au ameninţat pe aceştia cu bătaie cruntă. Un anume Iacob a şi bătut pe doi Saşi nevinovaţi şi pe Kloos, în drum ; iar pe Kurtses l-au bătut grănicerii în casa proprie. Valahii refuză să plătească dijme. Sosesc apoi ştiri că satele săseşti sunt inundate de pseudo- grăniceri pripăşiţi de prin comitatele cari nu i-au suferit să stea acolo. Magistratul cere tablouri despre acei venetici. Saşii din Uifalău acuză în 6 Iunie pe Valahi că aceştia îşi iau îndărăt pământurile pe cari Saşii Ie confiscaseră spre a le împărţi între sine. Chiar şi în preajma oraşului Bistriţa se nasc incidente cari dau prilej la continue acuze. Astfel orăşanul Martin Berger face în 9 August arătare magistratului că la moara aşa numită »Kretsch- mer-Miihle« un grănicer l-a apucat de gât şi trăgându-l şi de păr l-a târât deacolo până la poarta oraşului. Martorul Andreas Thomae şi sluga morarului zic că Berger nu i-a făcut nimic grănicerului care însă voia să macine înaintea Sasului. La plănsoarea ajutorului de morar că maicuseamă Valahii din Sigmir comit multe insolenţe la moară, magistratul trimite pe senatorii Teckelt şi Frank la căpi- tanul grănicer Sburlati sprea-i denunţa cazul. Acesta însă le răspunde mânios senatorilor că el însuş le-a ordonat grănicerilor săi să poarte la sine totdeauna arma, şi de acum înainte le va porunci şi mai aspru ca în cazuri analoage să crepe în două capul contrarului. Toate plânsorile şi pârile aceste însă se redijau la ordinul magistratului bistriţan care avea nevoie de material pentru apelu- rile sale în chestia cedării Văiei Rodnei şi a înfiinţării -graniţei, spre care scop şi ordonă în 19 Septemvrie 1763 secretarului oră- şenesc Ziegler să adune şi aranjeze toate actele de acuză. Soseau acuma cu duiumul pârile împotriva »grănicerilor«. Aşa se zicea că aceştia peste tot nu mai voesc să plătească dijme. In Vermiş ruinează şi lăzuesc pădurea de stejar, iar Dumineca îii timpul liturghiei au demolat o casă nouă săsească, aii ocupat arăturile Saşilor şi Ie interzic acestora să macine în moara I6f proprie înainte de ce ar măcina ei, Valahii. Prind şi leagă pe Saşii din Bateş comiţând mari excese. In Ferihaz căpitanul Ricord a po- runcit Valahilor să-şi clădească case. In Uifalău s’a întâmplat cazul nemaipomenit că Martin Hoffgrăf a vândut grănicerului Ion Cotul din Bârgău o casă, pentru care magistratul arestează pe vânză- torul sas. Locotenentul grănicer Schlang cumpără locuri în Dumi- triţa, unde Valahii vreau să le interzică Saşilor păşunatul în munţi. Grănicerii din Sântioana le cauzează mari pagube Saşilor din Jeica mânându-şi vitele în viile şi pădurile acestora. Grănicerul Niţul din Petriş nu vrea să replătească banii primiţi dela săsoaica Klo- schin. Morarului Simion Fuhrmann i-au luat grănicerii o iapă. Primarul bistriţan Klein îi scrie în 13 August 1763 lui Brucken- thal în Sibiu despre necazurile bistriţenilor, că adică vin pe »fundus regius» acum şi *grănicerii« de prin comitate, când dimpotrivă chiar şi actualii grăniceri ai satelor săseşti ar trebui să fie mutaţi în Valea Rodnei. Apoi adaugă că dintre Valahii permutaţi mai înainte, 16 familii au plecat din Lunca delângă Rebra mare ca să întoarcă la vechile lor case în satele săseşti, şi adiutantul loc. colo- nelului grănicer Dambrowka s’a chinuit trei zile cu dragoni şi husari să-i reţină, dar nu i-a succes alta decât să le ia Valahilor 60 bucăţi de vite. Tot atunci se tângue primarul Klein că căpitanul Sburlati cu sediul în Jelna a îndemnat pe grăniceri, că dacă li se vor cere dijme din parte săsească »atunci să toace în cap pe câţiva Saşi blăstemaţi ori pe popa de acolo«(sollen ein paar verfluchte Sachsen, oder den dasigen Prediger, niederhauen). In sfârşit zice primarul că grănicerii ies la lucrul câmpului cu puştile, ameninţând pe Saşi şi comiţând injurii. La insistenţa'I reprezentanţilor Jsaşi din întreg vidicul, magi- stratul Bistriţii hotăreşte în 15 Decemvrie să aştearnă curţii un memoriu în care să se ceară desăvârşirea permutării Valahilor, căci este imposibil să mai poată exista Saşii în continue hărţuieli şi colizii cu justiţia militară. Herzog din Dumitriţa raportează că 4 Saşii de acolo au luat hotărîre să ceară ca să ii se acorde altă aşezări, căci ei n’o mai pot duce nicidecum împreună cu Valahii; deci în menţionatul memoriu, adresat Maiestăţii sale, să se ceară ca niciunui grănicer să nu i-se mai permită să se aşeze în şi lângă oraşul Bistriţa ori în altă parte a districtului săsesc, ba nici chiar în cele două comune acum româneşti »aparţiitoare oraşului*, adică în Sântioana şi Nuşfalău »ob collisionem jurisdictionis*. Deputaţii trimişi cu această rugare la guberniu, raportează în 28 Decemvrie din Sibiu că e nădejde să fie separaţi (abgesondert) Valahii de Saşi. Dar se vedem câţi Români se găseau în 1763 în satele să- seşti din vidicul Bistriţii. Conform unei consemnări făcute de funcţionarii orăşeneşti, în acel an erau locuitori români stabiliţi şi proprietari de case: în comunele Bistriţa, Jeica, Ferihaz, Tonciu» Sângeorzul săsesc, Vermiş, Lechinţa şi Beşineu laolaltă 240; in Crainimăt 3, Sigmir 24, Terpiu 12, Dumitra 8, Pintic 9, Aldrof 10, Iad 15, Dorolea 18, Ghinda 9, Uifalău 46, Petriş 17, Dumitriţa 66, Jelna 10, Budacul săsesc 8 şi în Arcalia 10; total 505. Continuă împotriva Românilor pârile pe cari Bistriţenii le adună cu mare grijă, asaltând cu ele pe guberniu şi curtea din Viena. Astfel Saşii din Uifalău, Petriş şi Dumitriţa ridică în 7 Ia- nuarie 1764 multe nouă acuze împotriva grănicerilor din partea căror au »nespus de mult de suferit*. Magistratul ameninţă în 11 Ianuarie cu grea pedeapsă pe sasul Andreas Schmidt din Be- şineu care şi-a îmbiat casa spre cumpărare piariştilor bistriţeni, dar totodată »horribile dictu« şi valahului Popaliga din Terpiu. Saşii din Jeica anunţă în 14 Ianuarie că grănicerii i-au bătut şi le-au luat boii. Din Tonciu se raportează în 20 Ianuarie că grănicerii din Vermiş au adus acolo pe valahul Moldovan Pascul din Sereţel, care vrea să-şi clădească în Vermiş casă. Saşii din Tonciu roagă în 14 Februarie pe magistrat să le impună biruri grele Valahilor pentru pădurile pe cari aceştia le-au lăzuit şi vreau să le lase moştenire erezilor valahi. Toate aceste şi încă multe alte acuze se transmiteau de către magistrat şi colonelului Schroder, comandantului garnizoanei bistri- ţene, de care Saşii purtau mare frică văzând că judecă cu dreptate Şi nu e răuvoitor faţă de grănicerii români. 325 E de notat aci că chiar şi în satele săseşti se făceau unelie permutări, aşa în 26 Martie 1764 magistratul era nevoit să împartă locuri de case la şase Români mutaţi din Bateş în Vermiş. Dimpo- trivă însă tot acel magistrat în 12 Aprilie protesta la guberniii contra procedeului căpitanului Sburlati care lăsa să li se măsoare locuri de casă grănicerilor mutaţi dintr’un sat săsesc îhtr’altul, accentuând că numitul căpitan lucrează în mod arbitrar şi cerând ca niciun grănicer să nu poată fi împroprietărit (keiner pOssessio- nieren solie und konne). in 14 Mai sosi un ordin gubernial conform căruia aveau să li se măsoare şi încuviinţeze locuri de arat grănicerilor din satele săseşti, până ce ei vor fi aşezaţi în altă parte. Amarnic se plângeau Saşii împotriva ofiţerilor grăniceri Co- simelli, Sburlati, Ricord ş. a. zicând că ocupă locuinţe după plac, făr’de-a întreba mult pe proprietarii de case saşi. Dar cât de netemeinice erau cele mai multe dintre acuzele Saşilor se vede de pildă din scrisoarea pe care locotenentul Sto- janits o adresă în 22 Iunie colonelului în Năsăud, dovedind că toate pârile Saşilor din Vermiş împotriva grănicerilor sunt făcute fără de nicio bază serioasă. Tot făr’de nici un rost era şi acuza Saşilor din Jelna ridicată împotriva căpitanului Sburlati, că ar fi permis grănicerului Puşcalău din Ragla să ia în posesiune casa decedatului Todor Puşcalău din Jelna cu îndatorirea să se îngri- jească de orfanii acestuia. Primarul sas din Dumitriţa denunţa că grănicerii au făcut imaş dintr’un loc unde totdeauna s’a arat; iar Saşii din Sigmir acuzau în 30 Iunie pe grăniceri că au cosit în ziua Sf. Petru şi Pavel aproape jumătate dintr’o livadă comunală. Fiind trimis la Sigmir senatorul Teckelt, el fu nevoit să costate în 2 Iulie că sătenii saşi au ridicat acuze false, deoarece chiar aceştia au tăiat şi cosit trestia şi nu Românii învinuiţi. Atunci ma- gistratul măcar pro forma arestă pe primar şi pe doi juraţi saşi din Sigmir. Peste tot Saşii $ acum încercau pe toate căile să se scuture de consătenii lor români, aşa încât chiar guberniul era nevoit să ordone în baza rescriptului regal din 17 Mai, ca autorităţile pu- blice nicidecum să nu colaboreze la amovarea şi alungarea Româ- nilor din fundul regesc; ba şi la caz dacă undeva s’ar înmulţi 4* Saşii, să fie trimişi comisari guberniali cari să constate dacă Saşii au neapărată nevoie de terenul pe care-1 revendică. * Intr’aceea sosise la Bistriţa generalul Siskovici, încredinţat cu finalizarea organizării graniţei militare ardelene şi cu aranjarea chestiilor de litigiu cu Bistriţenii. In şedinţa magistratului, din 10 Iulie 1764, primarul oraşului raportă între altele că cu prilejul audienţei avute la numitul general acesta s’a exprimat astfel: Ar fi problemă grea să fie transportaţi toţi grănicerii din districtul săsesc în Valea Rodnei şi el, Siscovici, a cerut delegaţi cari să fie martori oculari că mutarea e imposibilă. Ar trebui să fie co- lonizaţi mai întâi grăniceri de prin comitate. Nu-i permis să li se ia grănicerilor din satele săseşti pământurile posedate, deci el în calitate de comisar regal nu poate alta decât să dea în acest sens informaţii curţii. La acest raport al primarului magistratul hotărî să aştearnă generalului o suplică şi un apel în care el să fie rugat să pro- ceadă privitor la mutări conform deciziilor înalte anterioare. Iar la suplică magistratul alătură şi o propunere, în care constatând că în satele româneşti din Valea Rodnei se seamănă cu mult mai puţin de cât ar suporta capacitatea agrilor, apoi că o mulţime de pământuri comunale în fiecare an ori zac nelucrate ori se împart prin sorţi între contribuabili; magistratul susţinea că pe lângă locuitorii băştinaşi valahi fiecare comună someşană ar putea primi ca noi locuituri un anumit număr dintre cei permutaţi. Tabloul în care cifra primă indica numărul locuitorilor contribuabili vechi, iar cifra a doua numărul Românilor de permutat, era compus astfel: Rodna 309 + 80, Maieru .404 + 20, Sângeorzul 326 + 80, Leşu 114 + 50, IlvarMică 112, Feldru 204 + 40, Vărarea 73 + 6, Rebra 184 + 20, Rebrişoara 306 + 50, Năsăud 235 + 40, Salva 226 + 60} Hordou 104 + 20, Bichigiu 85 + 50, Telciu 238 + 50, Găureni 42+12, Suplai 25 + 75, Poieni 85 + 25, Zagra 285 + 30, Runc 126+10, Mititei 106 + 8, Mocod 187 + 20. Este interesant că deşi nu existau încă pe atunci ca comune deplin organizate, totuşi în acel tablou erau însemnate, cu indicaţia numărului Românilor de permutat în ele, şi satele: Ilva mare (partea de către Rodna) 20, 327 Măgura şi Ilva mare (partea de către Maieru) 100, Ordăceni (Lunca Vinului, mai apoi Parva) 20. Mai departe e de notat că în tablou nu se prevedeau noi locuitori pentru Ilva mică; apoi că conform tabloului numărul total al contribuabililor români din amintitele comune someşene în 1764 era: 3776; iar numărul Românilor de permutat: 886. Diferenţa dintre această cifră şi cea indicată mai sus pentru Românii vidicului Bistriţii în 1763, adică: 505 provine de acolo că se intenţiona permutarea nunumai a celor 505 familii proprietare din satele săseşti, ci şi a Românilor fără proprietate şi a celor veniţi de prin comitatele vecine. In sfârşit, în tabloul aşternut de magistrat se mai găsesc două notite demne de men- ţionat : una, că dintre toţi districtualii valahi someşeni Luca Zinvel din Zagra a însemintat în 1752 cel mai întins teritor; alta că Ro- mânii din districtul săsesc bistriţa nar putea să fie mutaţi şi pe locu- rile dşerte ale comunei Topliţa, prin ceeace s’ar curma multele bejenii prin pasul de acolo. * In 19 Iulie 1764 Saşii din Petriş se plângeau că grănicerul Buta vrea să-şi însuşească o livadă, apoi că Torni asemenea pre- tinde o livadă, iar Rus Todor îşi îngrădeşte un loc de cosit. In 21 August sosi ordinul guvernorului conte Andrei Hadik, care la plânsoarea preotului Ladislau Pop din Uifalău impunea Bistriţenilor ca în Uifalău, Ghinda, Petriş şi Jelna să li se acorde preoţilor români pământuri de arat şi fânete. Sublocotenentul grănicer Stoianici contesta în 22 August că grănicerii din Vermşi la împărţirea ierbii şi-ar fi încins săbiile ca să înfrice pe Saşi şi că ar fi cosit mai mult fân decât Saşii. Tot în 22 August primarul bistriţan raporta magistratului că permu- tarea grănicerilor din vidicul săsesc în Valea Rodnei întâmpină mari obstacole, şi în locul acelora sunt mutaţi grăniceri de prin comitate, despre care fapt generalul Siskovici spune că se face din »rezoane de stat*. Pentru constatarea diferendului dintre Saşii şi Românii vermişeni generalul trimise acolo pe căpitanul Sburlati, iar magistratul pe notarul Daniel Hennrich. In 11 Septemvrie se plângeau Saşii din Dumitriţa că grănicerii le cauzează mari pagube cu vitele, apoi cară acasă cerealele fără 328 de a presta dijmele cuvenite. Iar în 24 Septemvrie Saşii din Dipşa şi Ferihaz acuzau pe grăniceri că îşi clădesc case nouă şi le iau Saşilor arăturile; pentru constatarea faptului magistratul trimise acolo pe sluşbaşii oraşului Andreas Gottschik şi Toldalagi. Apoi în 5 Decemvrie sosi pâra primarului sas din Beşineu că grăni- cerul caporal Precup face mari pagube în păduri, iar ceilalţi gră- niceri îl imitează. In 4 Februarie 1765 se plângeau Saşii din Vermiş că păstorii lor valahi iarăş sunt înrolaţi ca grăniceri; iar Saşii din Crainimăt rugau pe magistrat să fie scoşi din locuinţele lor foştii păstori acum înrolaţi ca grăniceri. In 1 Iunie erau acuzaţi grănicerii din Beşineu că tau stăjeri spre a-i coji, şi dupăce la repeţite acuze dela vicecolonelul Enzenberg nu se putea aştepta răspuns satis- făcător, magistratul hotărî să trimită toate pârile guberniului în Sibiu. Mai departe erau acuzaţi în 3 Iulie Românii din Sigmir că le iau Saşilor arăturile şi livezile, nimicesc pădurea de stejar şi vând coaja. Intr’o scrisoare d. d. Sibiu 20 Iulie 1765 comandantul general conte Hadik vorbia despre 500 Valahi grăniceri cari ar fi de per- mutat din satele districtului săsesc bistriţan. Iarăş două cazuri interesante. Primind în 5 August ştirea alar- mantă că fiul Sasului Greg Budacker din Monari cu numele An- dreas ameninţă că se va face grănicer, magistratul somă pe tată să depună imediat un gaj de 500 fl. »că fiul său nu va comite o astfel de nebunie*. Iar în 15 August magistratul hotărî să fie deţinut Sasul Andreas Bressler care a vândut grănicerului valah Onul Ruga din Sigmir o pomărie lângă »Treppiger Grund«, şi să stea închis până ce va răscumpăra locul. Sigur la insistenţa şi la multele intervenţii din parte săsească sosi în 15 Octomvrie 1765 un ordin gubernial diametral opus dispoziţiilor anterioare, că adică să fie deţinuţi grănicerii cari părăsindu-şi aşezările nouă (Ansiedlungsorte, fundos militares) din Valea Rodnei, se întorc la vechile locuinţe, şi peste tot să nu se admită ca aceia să se aşeze (hăuslich niederlassen) în satele odată părăsite. In 2 Ianuarie 1766 magistratul hotărî să fie conscrişi toţi Valahii veniţi de prin comitate pe titlul că se fac grăniceri şi aşezaţi prin satele săseşti, de unde nu voesc să iasă şi îşi clădesc case. 329 Un lung capitol îl formează evaluările de către o comisie mixtă a moşiilor acelor Români cari treceau ori erau transportaţi ca grăniceri pe teritorul militar şi conform unui ordin al curţii trebuia să fie despăgubiţi pentru moşiile părăsite şi acum ocupate de Saşi. In 29 Ianuarie fură numiţi ca estimatori din partea ma- gistratului senatorii Michael Hennrich şi Qeorg Teckelt, cari în 17 Februarie şi plecară la Petriş spre a cerceta litigiul dintre Saşi şi Români, dar nu putură isprăvi nimic, căci părerile erau cu totul deosebite maicuseamă privitor la lăzuituri, la cantitatea seminţelor şi la pomii din grădinile grănicerilor. Iar în 25 Februarie fiind trimişi comisarii la Uifalău, raportară că nu pot să se învoească cu grănicerii, cari îşi estimează moşiile create din lăzuiri aşa încât sumele pretinse nu corespund valorilor reale; apoi mai adaug comisarii orăşeni că delegaţi militari ai comisiei de evaluare eli- mină din tabloul lor pe grănicerii cari au multe datorii şi cari nu corespund trupeşte de a fi militari; aşa că aceştia nu vor fi mutaţi, ci rămân în districtul săsesc. Caracteristică este scrisoarea patronului Bistriţenilor, a can- celarului provincial Samuel Bruckenthal, care în 12 Martie din Sibiu îl îndemna şi asigura pe magistratul Bistriţii »să nu-şi bată capul cu estimarea moşiilor valahe lăzuite, căci dacă Valahul a lăzuit, a şi tras folos de pe loc, deci nu-i compete nici o bonificare; aşa dar în procesele verbale să se considere numai estimările reale*. In 12 Martie i-se mai raporta primarului bistriţan că grăni- cerii din Sigmir tau lemne din pădurea Saşilor şi le vând, mai- cuseamă dupăce şi locotenentul grănicer Schmidt s’a exprimat că dacă li s’ar interzice tăiatul lemnelor, atunci Valahii ar fi despoiaţi de singurul lor venit şi izvor de existenţă. Se vede că cu toată părerea opusă exprimată mai înainte, generalul Siskovici cedând în sfârşit presiunii exercitate din toate laturile şi voind să facă şi el o încercare, s’a învoit ca după posi- bilitate să fie mutaţi Românii din satele săseşti în districtul militar al Rodnei. Despr'e aceasta ne dăl[ desluşire următorul pasaj din protocolul magistratual bistriţan redactat în 13 Aprilie 1766: Pri- marul raportează despre vizita sa făcută ieri generalului Siskovici care i-a împărtăşit că în satele din cari vor fi mutaţi grănicerii districtului săsesc, aceştia vor fi înlocuiţi cu iobagi plasaţi ad 330 interim în casele evacuate. La împărtăşirea aceasta magistratul hotăreşte să i-se expună Excelenţei sale că grănicerii aflători în districtul săsesc au fost cedaţi cu intenţia ca în locul lor să se capete alţi oameni, dar nu Valahi. Dacă însă serviciul împărătesc pretinde necondiţionat ca să se proceadă în alt fel, atunci magis- tratul se supune cu rezerva ca faptul acesta să nu prejudece niciodată oraşului, apoi ca proprietarii iobagilor mutaţi în districtul bistriţan să nu mai aştepte şi ceară dela aceştia servicii şi taxe, ci ei — dacă vor voi să folosească locuri şi păduri de pe teri- torul săsesc — să fie îndatoraţi de a presta oraşului servicii de iobagi, iar oraşul să fie scutit de orice procese iscate din această pricină cu moşierii maghiari. îndată în aceeaşi zi la propunerea generalului magistratul şi hotărî ca în casele evacuate de grănicerii plecaţi din Dumitriţa să fie primiţi şi plasaţi câţiva Valahi din Ragla, jeleri şi nu iobagi, cu contract şi cu condiţiile prescrise. In 14 Aprilie se plângeau Saşii din Jelna că după mutarea grănicerilor din satul lor, Valahii din Orheiu încep să are locurile acelora; deci magistratul să intervină în Oşorheiu prin advocatul Simonfalvi ca nucumva Valahii orheieni să-şi însuşească acel teren. Urmează iarăşi două cazuri remarcabile. Unul din 21 Aprilie, când magistratul hotărî ca preotului săsesc Steinhauer din Orheiu nevoit să plece din acest sat, să i-se acoarde locuinţă în Sigmir într’o casă evacuată de grăniceri. Altul reiese dintr’o scrisoare d. d. Bistriţa 26 Aprilie 1766 adresată de primarul oraşului către loc.-colonelul baron Enzenberg, în care scrisoare e vorbă despre un faur sas Josef Schuller care vrea să se mute din oraş în Valea Rodnei. Dupăce — zicea magistratul — niciun Sas n’are voie să fie primit sub jurisdicţia militară grănicerească, iar Schuller nici nu poate renunţa la dreptul său de orăşan, astfel primarul nu poate permite mutarea respectivului; poată însă permite să lucreze pentru miliţie dacă i-se vor încredinţa lucrări. Tot în acea scrisoare aminteşte primarul că în luna Mai va fi târgul în T^aca şi cu ocaziirde aceste grănicerii comit excese, aşa că Saşii în drumul lor spre Teaca sunt în continuă nesigu- ranţă. Doar orăşenii trebue să-şi agonisească contribuţiile, deci au să călătorească în siguranţă şi să-şi vândă neturburaţi mărfurile. 331 Comandantul regimentului năsăudean să binevoiască a da ordin strict că să nu se întâmple nimic în paguba negustorilor şi mese- riaşilor saşi. La scrisoarea magistratului Enzenberg răspunse în 28 Aprilie din Năsăud acestea: »Este adevărat că m’am învoit să se aşeze Iosef Schuller în Rodna şi pe viitor totdeauna voi primi şi proteja pe astfel de meseriaşi». Apoi apărându-şi grănicerii defăimaţi, bravul comandant continuă astfel : »Magistratul pare să fie îngrijat că la proximul iarmaroc din Teaca grănicerii vor comite inconveniente faţă cu orăşenii şi cu districtualii saşi, ba că le vor face nesigură chiar călătoria la târg şi îndărăt; deci eu să dau ordin ca Saşii să nu fie turburaţi în daraverile lor (in ihrem Handel und Wandel). Prea cinstiţilor domni, vă somez să uzaţi cu mai mare precauţie de expresii cari pe grăniceri îi califică ca hoţi de drum. (Strassenrăuber), mai ales fiindcă disciplina se exercitează la grăniceri de sigur cu mult mai bine decât la ţăranii saşi. Apoi pentru faptul că între grăniceri şi ţăranii saşi rău instruiţi adesea se iscă certe şi bătăi, numai magistratul poartă vina, căci nu-i face pe Saşii săi să în- ţeleagă ce deosebire este între un grănicer şi un »Bauer* săsesc. Dupăce grănicerul îşi cunoaşte acum situaţia onorifică care-1 deo- sebeşte de calibrul mic al clasei ţărăneşti, iar ţăranul sas — cum arată multe dovezi — se poartă cu brutalitate şi cu dispreţ faţă de grăniceri, apoi magistratul în loc să desmeticească pe Saşi din greşala lor — spre a nu-i indispune — nu cercetează incidentele cum s’ar cuveni; e posibil că se’ntâmplă câteodată inconveniente, maicuseamă când ţăranii saşi anume caută prilej potrivit. Dacă a greşit vr’un grănicer, cred că până acum niciodată n’am omis să-l pedepsesc conform legilor militare, nu cu bani ci cu vergi. Şi-l asigur pe magistrat că dacă îi va face pe supuşii săi să dove- dească stimă cuvenită faţă cu grăniceri, atunci şi aceştia se vor purta cu condescendenţă*. In 2 Mai Enzenberg îi scriea din Năsăud magistratului că de acum înainte fără ştirea acestuia nu va mai primi pe niciun contribuabil din vidicul bistriţan care va voi să se stabilească pe teritor grăniceresc. Tot în acea zi sosi dela căpitanul Palazzi din Monor un tablou al grănicerilor din Vermiş, Tonciu, Dipşa, Feri- haz şi Jeica rămaşi în acele sate şi în urmare predaţi jurisdicţiei 332 oraşului; iar magistratul şi trimise imediat acolo un comisar care avea să conscrie familiile româneşti rămase pe loc şi să le ia gaj pentru contribuţiile ce aveau de prestat. Cu cine sunt înlocuiţi grănicerii plecaţi din satele săseşti o vedem din hotărîrea magistratuală din 5 Mai care sună astfel: Locuitorii saşi Oeorgius Lufft, Martinus Emrich, Martinus Teutsch- lănder, Thomas Teutschlănder, Michael Topfer precum şi un Ma- ghiar din Ideciul de sus, apoi Johann Emrich din Ideciul de jos roagă să fie primiţi şi plasaţi în districtul săsesc al Bistriţii. Fiind ei liberţi sunt acceptaţi şi li-se acordă locuinţe în Dipşa, iar Ma- ghiarului i-se permite să-şi continue acolo meseria de olar şi rotar, numai să convină cu ţehurile oraşului. In 26 Mai cerea Martin Budacker din Ferihaz permisia să dărâme casa valahă ce stă pe locul său şi să-şi îngrădească locul. I-se îngădui îngrădirea cu adausul ca edificiul să-l lase neatins până se va rezolva definitiv chestia caselor părăsite de grăniceri. Magistratul hotărî în 6 Iunie că Răglenilor cari »fără per- misie* s’au aşezat în Dumitriţa şi comit acolo diferite excese să li se ordone să plece de acolo şi să-şi caute adăpost în alt loc în comitatul învecinat. * Stând în legătură cu militarizarea Văiei Rodnei şi cu mutarea Românilor din districtul săsesc al Bistriţii, merită să fie menţionat aci următorul fapt: Deoarece Saşii şi Maghiarii din Rodna nu voiau să se facă grăniceri şi să se supună administraţiei şi jurisdicţiei militare gră- nicereşti, încă în 10 Aprilie 1766 îşi exprimară în faţa magistra- tului bistriţan dorinţa să plece de acolo împreună cu preotul şi învăţătorul lor şi să fie mutaţi în districtul săsesc. Atunci ma- gistratul hotărî ca ei să fie transportaţi ad interim în Uifalău în casele evacuate de grănicerii români; iar în 16 Aprilie dispun să plece din Bistriţa carele comandate în scopul acesta, aşă^că Sâm- bătă să fie în Rodna, unde Duminecă să fie încărcate 14 familii de ale suplicanţilor saşi şi maghiari şi Luni să fie transportate la Uifalău. S’a întâmplat însă că afară de acele familii ulterior s’au mai rugat şi altele la generalul Siskovici să fie permutate. Dupăce 335 li se îngădui şi acestor plecarea, ele îşi vândură cu preţuri favo- rabile moşiile şi casele grănicerilor rodneni, în timp ce primii suplicanţi încă nu încheiaseră niciun acord în privinţa aceasta. Deci în 23 Aprilie magistratul îi scrise preotului luteran să nu plece niciunul dintre ei din Rodna până ce nu vor primi cu toţii în- cuviinţare şi asigurare din partea baronului Enzenberg din Năsăud. Se vede că primiră încuviinţarea, căci în Iunie 1766 le aflăm pe cele dintâi familii — în frunte cu preotul luteran Lukas Wester — mutate în Uifalău. Sosiseră 17 familii şi 3 văduve adică: preotul Wester, învăţătorul losif Szabo, foştii mineri George Todt, Andrei Todt, Emeric Bocskai, George Gaspar, Mihail Todt, Andrei Gănzel, Martin Lutsch, Martin Gaspar, Mihail Bocskai, losif Nagy, Simon Nagy, loan Kereso, Ştefan Todt, Mihail Todt jun., Mihail Todt celib., văduvele lui Francisc Bocskai, Andrei Bocskai şi Catarina Ocisnaş. Dintre aceştia loan Kereso şi Ştefan Todt plecară mai apoi la Baia mare. După sosirea în noile lor aşezări, îndată în 25 Iunie Ma- ghiarii mutaţi se şi plângeau magistratului că soţii lor saşi îm- părţiseră între sine cele mai bune moşii ale grănicerilor români trecuţi în Valea Rodnei, iar Maghiarilor li s’au acordat moşiile cele mai rele şi necorespunzătoare pentru economie; deci se roagă ca în locul pământurilor posedate în Rodna să li-se dea cel puţin grădini de pe lângă casele grănicerilor plecaţi din Uifalău. La repeţitele lor rugări magistratul delegă în 11 Septemvrie pe sena- torul Frank să înduplece pe Saşii din Uifalău ca să le dea Ma- ghiarilor moşii egale cu cele părăsite în Rodna, şi îndată dup’aceea li se şi avizară pământuri de către senatorul Andreas Teuchert şi comisarul Petrus Theil, cari totodată fură încredinţaţi şi cu »îm- proprietărirea« celor 29 Români răgleni mutaţi în Dumitriţa. Magistratul Bistriţii a avut multe neplăceri cu acei oaspeţi deveniţi cu timpul incomozi. In prima linie învăţătorul losif Szabo încă în 4 Martie scrisese magistratului că el ca rectorul micii şcoli evangelice, care in bine şi’n rău a trăit împreună cu părinţii co- piilor încredinţaţi lui, ar voi să plece din Rodna în tovărăşia acestora, căci de mult dorise să iasă de acolo, dar a înţeles că cei permutaţi nu vreau să-l ia cu dânşii. Dupăce în sfârşit totuşi putea pleca împreună cu ceilalţi şi se aşeză în Uifalău, aci îndată 334 pâri pe toţi ortacii săi cari i-au rămas datori cu taxe şcolare. Popa Wester încă se plângea de soarta rea la care a ajuns, şi în 10 Noemvrie 1767 chiar şi superintendentul (episcopul) săsesc Hauer, căruia i-se tânguise şi dela care ceruse milă, se adresă magistratului bistriţan cu rugarea să-l ajutore pe Wester deocamdată măcar cu 20 fl. Dealtăparte Maghiarii şi Saşii permutaţi în Uifalău se tânguiau în 20 Iunie 1767 că fiind ei numai câteva familii, nu sunt în stare să susţină pe popa Wester şi pe învăţătorul Szabo, pe cari nu i-au chemat să vină cu dânşii; şi aşa abia pot plăti con- tribuţiile obişnuite şi dijma preotului evangelic Zandner din Uifalău. Tot acei pribegiţi se plângeau în 3 Decemvrie 1767 guber- niului că ei n’au fost permutaţi, precum li se promisese, în comuna Sântioana ci în Uifalău »unde ei n’au ştiut la ce vin*. Magistratul doar le promisese că nu vor rămânea cu nimic în pagubă, ci vor căpăta biserică cu clopot, apoi case şi locuri cum avuseră în Rodna, unde acum biserica, casa parohială şi gospodăriile lor au rămas goale şi pustie. Deci imploră pe guberniu să le restitue moşiile posedate în Rodna şi promit că vor rămânea pentru tot- deauna muncitori mineri stabili şi credincioşi. Ce e mai nostim însă, pe când Saşii şi Maghiarii permutaţi ridicau amintitele plânsori, în acelaş timp locuitorii băştinaşi din Uifalău îi pârâu la magistrat că »deşi li s’au dat case şi pământuri tocmai aşa bune ca şi ale vechilor săteni, totuşi ei nu voesc să contribue cu nimic la sarcinile săteşti, nu dau niciun ajutor şi nu vreau să îndeplinească nici măcar slujba păzii de noapte«. Despăgubiri pentru moşiile posedate în Rodoa însă nu primi- seră încă mult timp Maghiarii permutaţi, căci chiar .şi în 1772 ruga magistratul bistriţan pe concepistul gubernial Hutter să inter- vină la guberniu ca să fie evaluate moşiile Maghiarilor mutaţi din Rodna în Uifalău. In sfârşit mai e de menţionat că în 23 Martie 1772 se mai rugau 15 familii neromâne din Rodna să fie colonizate în districtul săsesc, dar magistratul bistriţan de astădată le răspunse că nu are mijloace băneşti pentru mutare şi le recomandă »să stea acolo până când oraşul Bistriţa va primi despăgubiri pentru terenul cedat în scopul militarizării*. Dar să reluăm firul. In 14 Iunie 1766 se rugă Martin Schuller din Vermiş să i-se acorde o casă valahă, iar magistratul hotărî să-i fie predată, dacă Schuller se va învoi să plătească suma ce va cădea pe casă din despăgubirea pe care o vor avea de plătit Saşii pentru casele evacuate de Valahi. Ouberniul trimise în 1 Iulie tablourile unor Români rămaşi în districtul săsesc, compuse separat deoparte de magistrat dealtă- parte de către comanda regimentului năsăudean, cu ordinul ca după rectificările făcute în ele să fie retrimise la Sibiu. Dintre cele două tablouri alcătuite din partea regimentului, unul este semnat de căpitanul Silly cu data Ruşii-Munţi în 3 Mai 1766, iar celalalt de căpitanul Palazzi cu data Monor în 30 Aprilie 1766, adică de către comandanţii companiilor unde fură înrolaţi acei Români din satele săseşti ale vidicului bistriţan, cari se oferiseră să devină militari. In tablouri sunt înşiraţi cu numele şi pe sate toţi Românii cari — după cum constată amintiţii căpitani — au fost demişi de sub jurisdicţia militară, absolviţi de jurământul dat şi predaţi iarăşi magistratului bistriţan spre a putea rămâne în comunele săseşti la cari aparţinuseră. Iată conţinutul acelor remarcabile tablouri: Din compania căpitanului Silly au rămas în Dumitriţa: Ignat Someşan, Pascul Someşan, Vasile Nechiti, Simion Nechiti, Todor Trăsneu, Todor Simionca, Vasile Botta, Doroftei Obade, Matei Covotar, Lup Bălan, Vasile Verzar, Ion şi Oeorge Gălan, Ion Simion, Filip şi Onofrei Moroşan, Lup Filipaş, Vasile şi Ion Bugnar, Ştefan şi Flore Ciacău, Vârtolomei Cenuşă, Grigore Ce- nuşă, George Pleşca, Grigore Crăciun, Pascul Ficului, Todor Banffi, Grigore Feldrihan şi văduvele Anicuţa Mânzatului şi Nastasia Ciacău = 30; Uifalău: Grigore a Gacii, Nicolae Malovei, Todor Malovei, Vasile Moroşan, Tănase Negruţi, Petru Vântul, Onul Rusan, Todor Grigoraş, Vasile Ghindan, Iftene Feldrihan, Con- stantin şi Onul Ghindan, Oniţa Moldovan, Georgiţa Catrini, Gre- goraş Catrini, Savu Dan, Bartolomei Dan, Ştefan Strungar, Con- stantin Moldovan, Gavrilă Moldovan, Ilie Feldrihan şi văduvele Ne- delea Andronesi, Urita Moldovanului şi Vârvara alui Chifor = 24; Petriş: Vasile Frişan, Ion Serenaş, Gavrilă şi Andrei Serenaş, Gavrilă Rotar, Todor, Grigore şi Simion Rus, Cozac Niţul, Danilă şi Oniţa Moldovan, Pirîtelei Moldovan, Simion Someşan, văduva To- dosia Moldovanului = \A\Jelna: Fiore Puşcalău, Onul Maior şi Petru Maior=3; BudacuLsăsesc: Onul Rus, Cristian Dumitraş=2; Monari: Nechita Moroşan, Ilie, Onul şi George Monoran, Tănase Alexi, Petru şi Crăciun Faur, Vasile Macavei, Todor şi Ion Faur, Andrei Turcul, Ion Faur =12; Beşineu: Dumitru şi Savu Moldovan, Todor şi Sandul Moldovan, Ion şi Pintelei Lazar, Gavrilă Pascul şi Niţul Moldovan = 9; Suburbia Bistriţii: Petru şi Onul Mintiuanul = 2; Terpiu: Dumitru Păun, Lup Gropan, Lupul Mocodean = 3; Sigmir: Simion Grasim = 1; Aldrof: Lupul Măierean, Ion Sângeorzan, văduva Ioana alui Silvestru = 3; Dumitra: Văduva Nastaşia San- dului = 1; Pintic: Lupul Nuţului, Marcu Grasim, văd. Varvara Sudului, Iacob şi Ion a Sudului = 5; Iad: Todor Oniţ, Cosma Nechiti, Doroftei Mânzat, Lupul Sofroni, Todor şi Ionica So- froni = 6; Dorolea: Petru Moldovan, Ion Sandu, Todor şi Bar- tolomei Moldovan, George Tănase, Nicolae Ugradie, Gavrilă Ghin- dan = 7; Ghinda: Demian Sandul, Todor Ion Păsărichi, Matei Moldovan, George Moroşan, Onul Sigmirean, Ilie Moldovan, George Moroşan = 7; în total 129. Din compania căpitanului Palazzi au rămas: în Vermiş: Filip Labonţ, Todor Maior, Ştefan Rus, Gavrilă Iuga, Onul luga, Onul Rus, Flore Maxim, Todor Moldovan,- Gavrilă Mărginean, Ion Labonţ, Luca Petri, văd. Ioana Lup Dumitru, Anisia Parasca, Ioana a Georgi Botârlă, Pelagia a Davidoai = 15; Tonei: Todor, Maxim, Petru şi Pascul Moldovan = 4; Dipşa: Iacob Bucur = 1; Ferihaz: Ion Moroşan, Grigoraş Fejeregyhăzi, văd. Pastina Lanaş, Gaciţa alui Andrei = 4; Jeica; George Ceteraş alias Bugnar, Costin şi Marian Ceteraş = 3. In total: 27. Din aceste tablouri se vede că în amintitele comune săseşti au rămas în 1766 de tot 156 familii româneşti incluziv 15 văduve. Tabloul aşternut de magistrat nu diferă mult de cele ale ofiţerilor grăniceri, numai cât în el se găseşte nota de reţinut că Românii din Uifalău şi-au mutat biserica în Ragla. - 1 1 i T ]* il Saşii din Dumitriţa se plângeau în 17 Iulie 1766 că grăni- cerii mutaţi dar iarăşi întorşi acolo ameninţă că vor cosi iarba de pe moşiile pe cari le părăsiseră. Iar Saşii din Dipşa acuzau 33l în 16 August pe Românii din satul lor că de pe ogoare luate dela Saşi şi semănate de aceştia au cărat 2 care de cereale la crâşma din Galaţi, iar când au voit să care şi al treilea car, au fost prinşi şi împreună cu boii duşi în sat. Insă Valahii i-au ame- ninţat pe Saşi că în curând se vor căi de ceeace au făcut, căci Românii vor veni împreună cu dragonii grăniceri din Nuşfalău şi Sântbana şi-şi vor lua cu forţa îndărăt boii. Atunci magistratul trimise pe comisarul Gottschick la locotenentul grănicer Rosenberg ca acesta să interzică astfel de ameninţări, iar pe Dipşeni cari ar cuteza să comită excese să-i aducă legaţi la oraş. In 15 Septemvrie din nou hotărî magistratul că Răglenii căror li se îngăduise să locuească numai interimar în Dumitriţa, să plece (sich wegpacken) de acolo în timp de 3 zile şi să se stabilească ori în mahalalele Bistriţii ori altundeva, căci dimpotrivă va fi trimis un comisar ca să-i alunge din Dumitriţa. Apoi aflând primarul oraşului că patru dintre acei Răgleni ar fi gata să fugă în Mol- dova şi numai din cauza vremii nefavorabile n’au plecat până acum, imediat ordonă ca ei să fie escortaţi la oraş spre a fi pe- depsiţi conform ordinelor guberniale. Ceilalţi Răgleni însă nici după ameninţările magistratului nu au plecat cu toţii de acolo, căci în 26 Octomvrie 1767 Saşii din Dumitriţa din nou ridicau acuze împotriva lor. Acum Răglenii şireţi aduseră în încurcătură pe ma- gistrat cu declaraţia că dacă acesta le va încuviinţa locuri de case, atunci ei să obligă să contribue la plătirea datoriilor oraşului. Şi faptul acesta întru câtva prinse, căci magistratul hotărî -»că deşi este o chestie gingaşă de a împroprietări pe Valahi, totuşi să fie întrebat de părerea sa primarul care absentează din oraş«. Mai târziu sosi apoi în 16 Decemvrie 1768 ordinul gubernial ca celor opt familii răglene rămase pe loc să li se acorde în Dumitriţa aşezări şi pământuri şi să li se ierte birurile de pe trei ani. Crezând că acum au scăpat de nevoi, ei cereau mai târziu, în 3 Martie 1769, dela vlădică locuri pentru biserică şi casă preoţească, ceeace nunumai că li se încuviinţa ci erau chiar îndemnaţi să şi înceapă cu lucrările. Dar întoarcem iarăş la anul 1766, când dintr’un tablou sumar aflăm că până la acel an pentru transportarea Valahilor din distric- tul săsesc în cel românesc, Saşii — numai ca să scape de Valahii urgisiţi — prestaseră H8t cărăuşii, iar pentru mutarea Maghiarilor şi Saşilor din Rodna în Uifalău 32, laolaltă 1213 cărăuşii. Se mai găsesc doi Saşi cari se îmbie de a fi primiţi între grăniceri, adică un anume Johann Pfingstgrăf originar din Bistriţa, despre care baronul Enzenberg întrebă în 11 Februarie 1767 pe magistrat. Acesta răspunse că Pfingstgrăf are datorii şi este în restanţe cu contribuţiile, deci să-i fie extrădat. In 13 Februarie îi scrie Enzenberg oraşului că Pfingstgrăf se află în Zagra şi că va da ordin să fie deţinut şi escortat la oraş. Al doilea Sas este exactorul Andreas Schneider care în 6 Aprilie îşi anunţă plecarea din oraş şi magistratul era foarte îngrijat de soarta lui. In 5 Iunie 1767 stareţul piariştilor bistriţeni îi comunică magistratului că câţiva Valahi grăniceri rămaşi în Dumitriţa l-au rugat să intermedieze ca ei să capete permisia de a-şi aduce un preot, pentru care însă nu cer loc de casă căci îl vor găzdui în casele lor. Magistratul hotărî asfel: Chestea poate avea consecinţe neplăcute pentru oraş, doarece »in fundo saxonico* nu-şi poate însuşi niciun Valah vr’un drept. Iar fiind acei Valahi numai toleraţi în Dumitriţa, de unde vor fi constrânşi să plece în altă parte, li se respinge cererea cu atât mai vârtos pentrucă pot avea preot în alt sat învecinat unde se pot duce uşor la slujbă. Saşii din Jelna denunţau în 5 Iulie pe Valahii din Orhei cari vreau să are locurile litigioase dintre comune, iar în 8 Iulie căpitanul Silly trimitea la oraş pe Românii mutaţi din Uifalău în Petriş ca magistratul să trateze cu ei privitor la răscumpărarea pământurilor posedate. In 17 Iulie Saşii din Dumitriţa aminteau într’o scrisoare despre Românii cari din acel sat s’au mutat în Ruşii-Munţi. Este caracteristică jalba preotului sas Niedlich din Dumitriţa care In 10 Octomvrie se plângea magistratului că după mutarea grănicerilor din sat, casele acestora au fost dărâmate, iar grădinile rămase după aceia s’au împărţit între săteni, însă cu condiţia ca ei să presteze preotului dijmă din porumbul semănat. Sătenii acum după culesul porumbului nu vreau să plătească nimic, deci preotul roagă pe magistrat şi acesta şi hotărăşte ca sătenii să fie forţaţi prin primarul comunal de a plăti dijmele cuvenite. In 4 Martie 1769 raportau Saşii din Dumitriţa că Valahii de acolo şi-au îngrădit cimitirul şi intenţionează să clădească casă parohială. Magistratul le răspunse să bage seamă ca nucumva Valahii să-şi clădească casele printre cele ale Saşilor. Tot din Du- mitriţa îl rugau în 17 Martie pe magistrat sătenii saşi Ştefan Nass- veder şi Johann Bonesch să mijlocească ca ei să poată cumpăra via unui grănicer mutat de acolo. Magistratul hotărî să intervină la comanda regimentului năsăudean ca la ordinul acestuia grăni- cerul pentru o sumă de bani să renunţă la acea vie. Intr’un tablou compus la ordinul magistratului şi semnat în 17 Aprilie de comisarii Mihail Weber şi Simon Linkner se con- stată că în cele 23 comune ale districtului săsesc bistriţan se gă- sesc 1374 Valahi, cari posed 6045 vite de jug. In 16 Mai 1769 cerea Popa Lupul că fiind el dispus de vlădică ca popă al Românilor din Dumitriţa, să i-se desemneze şi acorde acolo locuri ecleziastice. Magistratul hotăreşte: Să se caute şi studieze actele privitoare la procedeul observat cu pri- lejul mutării Valahilor din Lechinţa şi Sângeorzul săsesc, apoi să se facă un tablou al Valahilor aflători în Dumitriţa şi să se aştearnă apel la guvernor pe temeiul că Valahii din districtul săsesc deaceea au fost cedaţi în scopul serviciului militar grăniceresc, ca ei să fie separaţi de către Saşi. Şi dacă tocmai e vorbă să fie reprimiţi câţiva Valahi întorşi în vidicul săsesc, atunci Dumitriţa să fie sin- gurul sat în care să se plaseze astfel de familii străine şi venetice şi chiar şi aceste numai între marginile posibilităţii, deoarece »înşişi Saşii au puţin pământ la dispoziţie*. Să se accentueze în apel că chiar şi Saşi va trebui să fie mutaţi din unele sate săseşti în cari e mare nevoie de pământ, şi că mulţi Saşi sunt nevoiţi să folo- sească locuri din teritorii streine, pe lângă mari taxe. Toate acestea i-se împărtăşiră şi Popii Lupul, citat în faţa magistratului, cu adaosul »câ e dispenzat de munca iobăgească la care a fost chemat şi dispus de către căpitanul oraşului«. Fiind el întrebat că cine era popă valah în Dumitriţa când sătenii români de acolo au fost mutaţi în graniţă, răspunse că pe atunci a func- ţionat Popa Vasile\ din' Feldru, iar r după acesta n’a mai fost în sat alt popă stabil, ci el Lupul a îndeplinit funcţiile bisericeşti venind din timp în timp din mahalalele Bistriţii unde era dispus ca popă. Când au plecat Valahii băştinaşi din Dumitriţa, atunci fostul lor popă s’a mutat în Ragla. 5 In 21 Iulie 1769 guberniul din nou ordonă ca Valahii din Ragla şi Budacul român, aşezaţi în Dumitriţa, să nu fie alungaţi de acolo (exturbiert), ci dimpotrivă să li se acorde pământuri ne- cesare. La acest ordin magistratul răspunse că Valahii din districtul săsesc au fost cedaţi pentru serviciul militar ca să se separeze de către Saşi şi că amintiţii Valahi venetici numai în mod pro- vizor au fost primiţi în Dumitriţa: apoi că în comitatele de unde asemenea au venit câţiva pribegi la Dumitriţa, este destul loc potrivit pentru de a fi plasaţi acolo Valahii. In scrisoarea colonelului Enzenberg adresată în 5 Mai 1770 magistratului, în urma cercetării făcute de locotenentul Rosenberg se constata, că pagubele în pădurile satului Ferihaz nu le-au cauzat grănicerii din Nuşfalău ci locuitorii din satul Jeica. Mai departe, la raportul notarului Daniel Hennrich că grănicerii constataţi la ultima vizită militară ca neapţi pentru serviciul militar, se vor furişa probabil iarăş îndărăt în comunele săseşti de unde au fost mutaţi, magistratul ordonă funcţionarilor din acele sate să nu cuteze a primi în comune Valahi, fără ştirea sa. In 29 Mai 1770 guberniul trimise magistratului o suplică cu ordinul ca imediat să răspundă în chestie. Suplica semnată de Ignat Moroşan acum locuitor în Fiscut, de Lazar Mitre şi Huţa Mitre din Bungard împreună cu mai mulţi soţi de suferinţe din Tonei şi adresată guvernorului conte Carol Odonell, era ur- mătoarea : »Circa cu şase ani în urmă milostiva regină ne-a îngăduit să clădim în satul Sângeorzul săsesc din vidicul Bistriţii pe seama noastră un paraclis. Dar când ne-am apucat să lucrăm sătenii de religie luterană s’au opus şi nunumai ne-au împiedecat să clădim biserica ci ne-au alungat cu forţa din sat, şi spre peirea noastră ne-au despoiat de toate moşiile, ba chiar şi de obiectele necesare cumpărate de noi pe seama bisericii. Dup’aceea învoindu-ne cu ei în faţa directorului fiscal ca să fim despăgubiţi cu alt loc de aşezare ales de noi, acel acord încă l-au revocat şi au continuat să ne sugrume, aşa încât acum nici reginei nu suntem în stare să-i prestăm contribuţiile, şi nici nouă nu suntem capabili să ne agonisim cele necesare pentru existenţă. Intenţionasem să ne pre- zentăm cu jalba la curtea Maiestăţii sale, dar nu putem călători aşa departe. Te rugăm deci pe Excelenţa ta ca în calitate de guvernor al Ardealului şi de general comandant să iai în părin- tească consideraţie situaţia noastră mizeră şi să ne întinzi oare- care mângâierea Este interesantă soarta vechei biserici din Vermiş despre care a fost vorbă de atâteori. încă în 23 Septemvrie 1766, conform unei însemnări protocolare a magistratului, veni la Bistriţa Onul Cătineanu din comuna Lumpret, birăul de curte al baronului Huszăr, şi declară că comuna sa ofere 30 fl. pentru biserica valahă din Vermiş. Dar se vede că atunci nu s’a putut încheia târgul, şi Saşii n’au putut scăpa încă de ea. Aflăm însă din scrisoarea primarului sas Paul Rodelt din Vermiş, adresată în 3 Octomvrie 1770 pri- marului Bistriţii, că preotul român din Fiscut — care afirma că la îndemnul său s’ar fi refăcut biserica română din Vermiş — a dăruit-o pe aceasta satului valah Copru, de unde au şi sosit sătenii s’o ducă. Numitul primar spunea că el n’a lăsat să fie transportată biserica înainte de a primi ordin dela oraş. Se vede însă că Saşii abia aşteptau să dispară de acolo biserica, căci la sfârşitul scrisorii sale Rodelt îl ruga pe primarul oraşului să nu pună piedeci acelor Valahi, ci »să-i lase să-şi ducă în numele Domnului biserica* (sondern sie sollen sie in Gottes Namen weg- fiihren) — cum s’a şi întâmplat. Despre modul cum erau trataţi de către Saşi chiar şi preoţii români, pelângă dovezile amintite până acum mai avem cea mai autentică informaţie din scrisoarea pe care în 1 August i 773 o adresase din Blaj episcopul Grigore Maior magistratului bistriţan, în care el spunea următoarele: Parohul Ioan din Dumitriţa a fost aruncat în Martie cu forţa din casa sa de către sătenii saşi, cari apoi au distrus casa parohială şi au ocupat cu nespusă temeritate toate dependenţele şi pământurile aparţiitoare din timpuri imemo- riale la acea moşie parohială. Prin faptul acesta Saşii au profanat un obiect atribuit bisericii, au călcat legile patriei şi ordinele im- puse de repeţiteori]magistratului şi au atacat privilegiile ecleziastice. Episcopul soma pe magistrat să ordone ca numitul preot să fie complect despăgubit pentru pierderile suferite şi să fie reabilitat pentru tratamentul dezonorător, căci dimpotrivă fapta aceasta revoltătoare va fi raportată direct Maiestăţii sale. 5‘ Apoi cum erau priviţi Românii din partea magistratului săsesc chiar şi după atâte ordine, ameninţări şi avertizări emanate delâ toate autorităţile ţării şi până şi dela curtea din Viena, se vede şi din următorul fapt : In 21 Iunie 1776 guberniul ordonă să i-se raporteze dacă s’a urmat porunca conform căreia »Valahii au să-şi clădească locuinţe din material solid«. Magistratul hotărî atunci să se răspundă »câ în districtul bistriţan nu există proprietari valahi la cari să se refere ordinul, ci singur numai Saşii sunt proprietari; deci amintitul statut de clădire privitor la casele Valahilor nu poate fi aplicat în acest district«. încă şi în 3 Februarie 1780 se plângeau Românii din Iad că sunt împovăraţi peste măsură cu contribuţii şi Saşii îi tot ameninţă că-i vor alunga din sat. Iar magistratul încă tot nu admitea ca Românii să-şi ridice biserici în unele sate, precum vedem din ordinul gubernial d. d. 4 Martie 1783 la care era alăturat rescriptul regal cu strictul avertisment, ca magistratul Bistriţii imediat să desemneze locuri pentru biserici în satele Dumitriţa, Petriş şi Uifalău, precum şi locuri pentru case parohiale. * Dar să întoarcem încăodată la greu încercaţii Români din Dumitriţa, cari poate mai mult decât alţii au avut să sufere din partea împilătorilor nemiloşi. Am văzut cum erau ei trataţi din partea consătenilor saşi şi cum magistratul bistriţan în continuu îi ameninţa, iar maicuseamă pe Răglenii aşezaţi acolo îi tot soma să părăsească satul. Intr’un rând voinicoşii Saşi, speriaţi de starea sufletească desnădăjduită a acelor Români, înşişi rugau pe magi- strat să-i mai lase câtva timp în pace, până ce se va oferi vr’un prilej bun ca să-i scoată din sat. In sfârşit în 5 Octomvrie 1766 magistratul dete ordin strict »că Răglenii cari împotriva voinţii magistratului şi pe furiş s’au aşezat în Dumitriţa, să fie scoşi imediat de acolo, încănându-li-se cu forţa pe care tot ce posed şi alungându-i din sat«. Atunci Răglenii trimiseră la oraş deputaţi cari declarară că ei vreau să plece de bună voie, şi cu acel prilej se şi mutară îndărăt în Ragla: Ioan a Vasilaş, Onu a Axinii, Tănase Hăsnaş, Leonte Precup, Leonte Dumitru, Ion Andrieş şi Ioan Zăvoian. Alţii plecară aiurea, aşa 343 loan Zăvoian jun. şi Luca Tănase la Orheiu, Ştefan Rus la Buduş, Petru Griga la Jelna, Dănilă Sas la oraş şi diacul Lupu la loc ne- cunoscut. Cu toate ameninţările Saşilor mai rămaseră totuşi în Dumi- triţa 8 familii răglene, pe cari le aflăm acolo şi în 1772 când Saşii faceau magistratului bistriţan următorul denunţ: Protopopul român din Uilac a venit într’o Duminecă la ei în sat şi a ordonat Va- lahilor să-şi îngrădească biserica, să o repare şi să clădească casă parohială, apoi a numit curatori pe Doroftei şi pe Natul cu îndru- marea să adune milă spre a-şi putea procura clopot (pe care în 1773 l-au şi câştigat) zicând că Ie va sta într’ajutor să capete şi icoane. Valahii deja şi-au îngrădit cimitirul. Saşii roagă pe magistrat să-i scape de beleaua aceasta. Magistratul bistriţan le răspunse că Valahii n’au drept la nimic în comuna săsească, şi- atunci în Dumitriţa se repetară atrocităţile comise împotriva Românilor din Leehinţa şi Sângeorzul săsesc. Dintr’un lung act de inchiziţie din 6 August 1777 — în timpul când protopop districtual era Dănilă Pop, — act redactat de secre- tarii Andreas Papp şi Josephus Katonai dela tabla regească, în care sunt înşirate depoziţiile Saşilor şi Românilor din Dumitriţa, apoi ale mai multor martori saşi din Petriş şi multor iobagi de ai baro- nului Kemeny, ale popii Andrei şi mai multor Români din Budacul român precum şi ale câtorva din Petriş şi Uifalău, reies urmă- toarele constatări demne de reţinut: . In timpurile trecute scăzuse odată numărul gospodarilor saşi din Dumitriţa numai la 5—6 familii, cari neputând rezista incursiu- nilor tâlhăreşti şi condiţiilor de trai insuportabile hotărîră să-şi părăsească aşezările; dar mai apoi totuş rugară pe magistratul Bistriţii să aducă şi colonizeze în sat gospodari români. Atunci veniră pe la finea secolului XVII şi începutul sec. XVIII mai mulţi Români din părţile someşene, se aşezară în Dumitriţa, îşi clădiră case şi pentru ca1 să le servească Saşilor spre apărare, împărţiră cu aceştia hotarul, căpătând aceia pământurile cari zăceau spre Est dela sat. Au făcut împărţirea astfel şi din motivul ca fiind ei separaţi, Românii să-şi poată lucra pământurile şi în sărbători săseşti, iar Saşii în cele româneşti. Dintre membrii familiilor So- 344 meşan, Cenuşă ş. a. cari veniseră atunci, se alegea totdeauna primarul românilor care împreună cu primarul Saşilor conducea afacerile satului. Aşa au trăit Românii în cursul timpurilor posedând pământurile dela Uliţa Pinti, Fântâna Ştiobeiului, Pârâul Milinu- şului, Faţa Perilor şi Brusturi până la munte. Când s’a înfiinţat apoi regimentul grăniceresc năsăudean şi când mulţi dintre Românii din Dumitriţa intenţionau să între la miliţie, Saşii îi rugară să nu se depărteze din sat, căci ei nu pot trăi făr’de Români şi că le vor da acestor încă mai multe pămân- turi, numai să trăiască împreună în pace. Dar în momentul când miliţia grănicerească dispuse pentru înrolare părăsi satul, Saşii deodată îşi schimbară coloarea şi ocupară întreg hotarul Româ- nilor, dând din el anumite porţiuni şi altor Saşi venetici. In tinipulcât au posedat hotare separate, Românii îşi clădi- seră biserică, apoi destinaseră un loc pentru eclezie, arături şi fâneţe în Faţa Perilor, Faţa Budacului, Spini şi în Capu Dumbrăvii, la Cruce şi Vătaştine, pe Podereiul mare şi Câmpul mare precum şi în Poiana Urîtului. Toate aceste porţiuni au fost lucrate de preotul român, care nu plătea pentru ele nicio contribuţie şi nicio dijmă. Acum acele pământuri sunt în mâinile Saşilor. Înainte cu cinci ani, adică în 1772, Românii rămaşi în Dumi- triţa au voit să clădească casă parohială, deoarece casa veche au dus-o cu sine sătenii deveniţi grăniceri. Dupăce au adunat lemne s’au apucat să clădească, la ceeace Saşii n’au făcut nicio observare. Când însă casa era gata până sub coperiş, la ordinul şi sub insti- gaţia magistratului bistriţan Saşii deodată năvăliră asupra clădirii şi o distruseră până la pământ. Nu ascultară de protestul preo- tului Onu care le striga Saşilor >că doar Ardealul nu e ţară de jaj", ci dimpotrivă când preotul scoasă din biserică crucea şi o puse pe o grindă a casei în credinţa că o vor respecta, Saşii aruncară crucea în noroiu iar pe popa Onu îl alungară din sat. Dar mai mult, fiul Sasului Benes puşcă atunci în crucea de pe turnul bisericii, încât urmele împuşcăturii se puteau vedea şi mai târziu pe cruce; iar alt Sas cu numele Mihael Prall, care se mutase mai apoi din sat şi în 1777 locuia în Dumitra, fură cu acel prilej o piatră mare mormântală din cimitirul român şi o zidi în cuptorul său de copt pâne, 345 Astfel cele 33 gazde române din Dumitriţa, căci în 1777 locuiau în 17 case, nu mai aveau nici pământuri şi nici preot. Dacă aveau nevoie de ceva pământ, erau siliţi să-l ia în arendă dela Saşi; iar la liturghie trebuia să aducă popă din alt sat, mai ales pentrucă biserica din Dumitriţa mai era cercetată încă şi de 10 gospodari din Petriş, de 14 din Uifalău şi de 10 din Jelna. Cu- toateaceste însă sărmanii Români din Dumitriţa erau constrânşi să contribue la toate impozitele ţării şi ale satului, asemenea ca şi Saşii. Mari şi multe au fost suferinţele acestor Români, până când în sfârşit —• cum amintisem — după 1780, la ordin mai înalt, Saşii au fost nevoiţi să le restitue pământurile posedate mai înainte. 1 ] 1 ) Material documentar’* Vasile Bichigean XX. Memoriu cu doleanţele celor 23 comune valahe Excelenţă Domnule Comite, consilier intim de stat şi Preşedinte, Ilustre Domnule Baron, preşedinte al contabilităţii, Indită Comisiune, Binevoitorilor Domni şi Patroni ai noştri, Cu umilită supunere ne luăm voie a Vă aduce la cunoştinţă următoarele: I. Privitor la dijme, stingerea şi cărăuşitul varului, la robotă, crâşme, folosirea munţilor şi la morărit. 1. Înainte de a se trimite la naţiunea săsească ordinul chesaro- crăiesc, în districtul nostru nu se plăteau dijme după sămânături. După albine, porci şi oi duceam la început un onorar numit go- ştină şi anume: de fiecare turmă un miel sau un berbece. Numai după aceea s’a introdus obiceiul de a lua dijmă, pe care am dat-o Domnului Inspector districtual şi funcţionarilor subalterni ai acestuia, deşi în temeiul Approbatelor (p. 10 art.6) nu eram obligaţi la acestea. 2. Stingerea şi cărăuşia varului se practică din vremuri vechi în felul următor: adunătorilor de pietrii de var li se plăteau pe săptămână 102 denari, pentru tăierea şi pregătirea unui stânjen *) Vezi »Arhiva Someşană« Nr. 11, 12, 13 şi 17. 347 de lemne 17 denari, pentru căratul acestuia 17 denari, pentru ar- derea unui cuptor de var 3 florini şi 6 denari, pentru transpor- tarea unui butoi cu var 3 floreni şi 6 dinari. Dupăce s’a introdus munca gratuită, toate aceste prestaţiuni au fost şterse şi de aci încolo varul se ardea şi se transporta mai mult ori mai puţin gratuit după bunul plac al magistratului. 3. Funcţionarilor districtuali le făceam claca în felul următor: magistratul bistriţan alegea, pe lângă o anumită remuneraţie, din fiecare sat juzi, care îndeplineau această slujbă continuativ câţiva ani. Cu ajutorul acestora şi al gornicilor aduna în fiecare an pe toţi locuitorii la lucru de clacă de trei săptămâni. Pe timpul cu- lesului viilor şi al adunatului fânului din fiecare sat se administra un car de fân cu pereche de boi înjugaţi la el. 4. Dreptul de crâşmărit îl aveam noi. Ceialalţi cetăţeni erau excluşi dela acest beneficiu. 5. Folosirea munţilor înlăuntrul hotarelor teritoarelor noastre era dreptul nostru exclusiv, fără plătirea nici unui fel de taxă. Ceialalţi cetăţeni, precum şi Saşii îşi puteau trimite vitele lor la păscut pe munţii noştri numai pelângă plata unei taxe stabilite prin învoire. Înainte de aceasta cu 30 de ani tricesimatorii au în- ceput să pretindă de fiecare turmă un caş şi un miel sau în bani 48 denari. 6. Toate morile din districtul valah, precum şi venitele acestora erau proprietatea cu drept deplin a satelor din acest district. La începutul acestui secol s’a introdus în formă de îndemn obiceiul, ca proprietarii morilor să dea pentru şcoala luterană din Bistriţa două baniţe de grâu. Aci nu se cuprinde moara din Nuşfalău. II. Privitor la veniturile crâşmei din Rodna declarăm urmă- toarele: Locuitorii din Rodna au avut dreptul de crâşmărit până cam pe la anul 1730. Atunci la cererea Domnului judecător şi a magistratului bistriţan Rodnenii l-au cedat Bistriţenilor cu urmă- toarea condiţiune: două treimi ale veniturilor să fie ale Rodnenilor, iar o treime să rămână la Bistriţeni pentru munca şi obosala, ce o depun. Dar cu trecerea timpului, neluându-se în seamă con- venţiunea făcută, Rodnenii au fost excluşi din acest beneficiu. In anul curent însă au început din nou a se folosi de drepturile avute. 348 HI. Privitor la folosirea şi starea morii din Nuşfalău am făcut deja declaraţiune pe larg, când s’au înaintat dovezile necesare la replica înaintată în chestiunea plângerilor Domnilor funcţionari. Cu această ocazie ne referim cu umilinţă tot la această declaraţie. IV. Privitor la dreptul de vânat şi pescuit declarăm următoarele: 1. Dreptul de pescuit a fost cândva liber locuitorilor din district. La începutul acestui secol însă, cu învoirea sătenilor, s’au ales din sânul lor pescari şi răcari. Aceştia în schimbul drep- tului, ce-l aveau de a pescui şi prinde raci în râurile noastre, erau datori să ducă peşti şi raci judecătorului prim şi inspectorului districtual. 2. Fiecare era şi este liber să vâneze pe teritorul propriu. Pe funcţionarii din Bistriţa i-a făcut părtaşi la beneficiile vânătoarei interesele juzilor comunali, care aleşi de aceşti funcţionari şi pre- văzuţi cu mare autoritate s’au îmbogăţit cu vremea. Astfel juzii amintiţi, când se apropia sfârşitul anului şi termenul de schimbare a juzilor, se duceau la funcţionarii menţionaţi şi le promiteau, că — dacă vor fi menţinuţi şi pe mai departe în slujbă şi nu vor fi luaţi aspru la dare de seamă — le vor duce vânat sau 4 floreni renani. Dacă însă erau aleşi alţi juzi, aceştia în urma înaintării întâmplate îi considerau pe săteni supuşi lor şi îi duceau la vânat. Dacă soarta îi favoriza, vânatul câştigat îl duceau la oraş funcţionarilor, în caz contrar plăteau în bani gata suma fixată mai sus. V. Obligamentele de mai sus, prestate în mod particular, am refuzat a le îndeplini în anii precedenţi din următoarele motive: 1. Fiindcă temelia acestor obligamente prestate de obiceiu anticipativ a fost bunul nostru plac şi onorarul, prestat funcţio- narilor cu titlul de salar, nu se întemeia pe un drept oarecare, nici pe vreun privilegiu special. 2. Fiindcă cu trecerea timpului au început a pretinde aceasta dela noi şi a o stoarce cu sila ca o datorie contractată cu voia, ba ce e mai mult, bunăvoinţa şi recunoştinţa noastră au început a fi interpretate^ spre priinejdia noastră şi spre pierderea drepturilor noastre personale şi reale şi din prestarea de bună voia a unor astfel de îndatoriri au început să făurească argumente pentru stabi- lirea stării noastre de iobagi. Astfel acum nu mai putem să tăcem şi să neglijăm drepturile noastre câştigate. 340 3. Fiindcă, — fixându-se prin ordinele chesaro-crăieşti sala- riile funcţionarilor şi hotărându-se ca acelea să fie plătite din anumite fonduri — toate lucrările gratuite s’au anulat. 4. Fiindcă Domnii funcţionari bistriţeni nu pot să producă un privilegiu special, prin care să se constate că suntem obligaţi să le prestăm îndatoririle de mai sus, astfel nu pot să le pretindă acestea dela noi, nici ca domni de pământ, deoarece în baza privi- legiului de unire ne bucurăm de aceleaşi drepturi ca şi dânşii atât în privinţa libertăţii personale, cât şi a stăpânirii moşiilor şi teri- toriilor proprii, dar nici ca funcţionari, fiindcă sunt salariaţi din altă parte. 5. Precum Bistriţenii nu sunt îndatoraţi să prestea nimic din teritorul lor fără plată, la fel şi pe noi nimeni nu ne poate obliga la îndeplinirea atâtor lucruri gratuit, căci cei de aceeaşi situaţie se bucură de aceleaşi drepturi. VI. In urmare, ca de aci încolo să se pună capăt oricărui fel de jăluire, ca excesele întâmplate până acum să se curme şi ca nedreptăţile şi greşelile făcute să se corecteze, rugăm să se stabilească următoarele pentru viitoarea noastră administrare: 1. In ce priveşte chestiunile bisericeşti . a) Fiindcă în districtul nostru valah nu sunt moşii şi apar- tenenţe parohiale, ci preoţii, capelanii şi cantorii noştri îşi cultivă moşiile proprii moştenite dela părinţi, astfel cerem, instituirea ăstorfel de moşii. b) Ca să se poată preveni orice neînţelegeri şi turburări religioase, ne rugăm ca în districtul nostru să se aleagă func- ţionari romano-catolici sau greco-catolici. c) Spre binele religiunei noastre unite, îmbrăţişată de întreg | districtul, să se ridice o şcoală susţinută din veniturile culturale şi altele. 2. Privitor la chestiunile publice, la serviciul regesc la foloasele şi păstrarea districtului a) Impunerea, strângerea şi administrarea contribuţiunii să se facă în conformitate cu sistemul introdus acum de curând şi toate greşelile comise până acum să se îndrepteze, 350 b) Confruntătorii să se aleagă din naţiunea noastră sau din cea germană. Dacă între noi nu s’ar găsi persoane capabile pentru aceasta, să se aleagă indivizi capabili din locurile vecine. c) Perceptorul regesc să fie ales ca şi până acum, chiar dacă ar fi cetăţean bistriţan. In districtul nostru însă să fie un perceptor deosebit, care să adune banii dela juzii comunali, pentru banii încasaţi să le dea chitanţe şi suma colectată să o administreze lunar deodată cu a celor din Bistriţa. Atât acestui perceptor, cât şi confruntătorilor şi gornicilor să li se plătească din fond un salar de 13 cruceri. d) Aceasta se va putea face, dacă se va stabili potrivit hotă- rîrii Înaltului Guvern regesc şi ordinului de aprobare al Maiestăţii Sale, cât şi cui este îndatorat să-i plătească districtul nostru. Astfel ne vom şi plăti datoriile şi va şi rămânea un fond pentru plătirea salariilor funcţionarilor noştri. e) Să se caseze slujba a zece gornici căsătoriţi numiţi de obicei slobodnici şi în locul lor să se aleagă numai şase, fixaţi de noi. Dintre aceştia patru să fie celibi şi să umble călare, iar doi pe jos şi să atârne de magistrat şi de perceptorul regesc. Să nu fie trimişi însă niciodată în district fără instrucţiunile şi îndrumările necesare, cum s’a făcut până acum. In felul acesta se va pune capăt abuzurilor făcute de dânşii. f) Greutăţile publice ale districtului să fie adunate într’un tablou şi impuse nouă proporţional, conform ordinelor chesaro- crăieşti. 3. Privitor la chestiunile economice . a) Toate actele privilegiale şi de cartea funduarâ să ni se comunice în copie prin oameni potriviţi şi aleşi anume în acest scop. Hotarele satelor să fie stabilite din nou şi delimitate prin semne de hotar. b) Fiecăruia să i se as:gure, înlăuntrul hotarelor adevărate ale comunii sale, folosirea liberă a emolumentelor teritorului propriu. c) Cu învoirea magistratului să se exopereze ţinerea, în Nă- săud, a unui târg săptămânal şi a trei iarmaroace anuale, prin ceeace s’ar asigura o oarecare circulaţie de bani în acest district puţin roditor. §si d) Asociaţiilor sau breslelor de meseriaşi să le fie interzise jefuirile şi hrăpirile practicate până acum. e) Fiindcă până acum locuitorii districtului au avut ceva venit din vânătorile ţinute în munţi, dar dela un timp încoace au fost lipsiţi de acest venit prin confiscarea armelor, astfel se roagă ca pe un anumit timp să li se dea aceste arme pe lângă adeverinţe de primire şi după trecerea timpului de vânat să fie iarăşi duse armele în oraş. 4. Privitor la chestiunile juridice a) Dintre clericii şi laicii districtuali să se aleagă patru juraţi, care - după datina districtului săsesc — să fie introduşi în senat. Intre aceştia să fie şi arhidiaconul districtual, care să aibă drept de participare la şedinţe şi de votare în toate chestiunile, cu ex- cepţia proceselor în cauze criminale. b) In sate să se instituiască scaune judecătoreşti, al căror preşedinte să fie inspectorul, cetăţean catolic din Bistriţa, iar jude- cători să fie patru. Juraţii să judece pe loc, cu excepţia chestiunilor criminale diferitele cauze ale locuitorilor din district. Apelul se va face, ca şi înainte, la magistrat. In acest scop statutele Saşilor se vor traduce în limba română pe cheltuiala locuitorilor din district şi se vor tipări în Blaj. d) Pentru laicii şi clericii districtului magistratul să redacteze statute, care de asemenea să fie tipărite şi date lor spre urmare şi conformare. * Acestea sunt, Excelenţă Domnule Comite şi Inclită Comi- siune, dorinţele noastre, pe care le aducem la cunoştinţa D-voastre cu toată supunerea şi reverinţa. Ai Excelenţei Voastre şi ai Inclitei Comisiuni, supuşi locui- tori din cele 23 comune valahe. Bistriţa, la 30 Iulie 1761. I 1 ( 1 â52 XXI. Concluzele Comisiunii delegate cu cercetarea plângerilor şi răspunsurilor magistratului bistriţan şi ale districtului valah Din cercetarea plângerilor şi răspunsurilor atât ale magistra- tului bistriţan cât şi ale districtului valah rezultă cu evidenţă, că locuitorii acestui district, începând de câţiva ani încoace, s’au opus ordonanţelor regeşti şi comiţând diferite şi grele abuzuri au în- cercat să refuze supunerea datorită magistratului amintit şi să calce în picioare poruncile acestuia. Ca orice întârziere a îndeplinirii serviciului regesc să fie înlă- turată şi ca să se introducă din nou buna ordine şi subordina- ţiunea, li se comunică atât tuturor locuitorilor din districtul valah, cât mai ales lui Macavei a Popii din Mocod şi lui Ştefan Cute din Feldru şi celorlalţi tovarăşi ai lor, despre care s’a constatat că au îndemnat mulţimea proastă la renitenţă şi nesupunere, ur- mătoarele : Comisiunea va interveni Ia augusta Curte, ca cei vinovaţi pentru excesele comise până acum să fie scutiţi de pedeapsa me- ritată, cu condiţia însă ca de aci înainte să rămână între graniţele situaţii lor de ţărani, nefiind mai buni decât aceştia, să urmeze ordinele prea înalte ale Maiestăţii Sale publicate de magistrat, precum şi să îndeplinească îndatoririle, ce le au faţă de acest magistrat în conformitate cu concluzele de mai jos ale Comisiunii, să nu îndrăsnească, cum au făcut ci^volnicie până acum, să se opună mandatelor magistratului şi să ia asupra lor stăpânirea şi conducerea conlocuitorilor lor, ci să asculte de ordinele magis- tratului şi în sfârşit, dacă li se va părea, că prin ordinele date li se face vreo nedreptate, să facă raport despre aceasta autori- tăţilor superioare. Dacă însă cu toate acestea vor continua cu renitenţă lor şi vor împiedeca şi pe alţii să se ducă la îndeplinire concluzele de faţă, atunci se vor lua în considerare şi excesele comise până acum şi astfel1 nu vor1 mai putea scăpa de pedepsele corporale cele mai grave, ba chiar şi de pedeapsa cu moarte. Aceste concluze, publicate districtului valah, se cuprind în următoarele: - V* 1. Să administreze fără întârziere dobânzile anilor 1760 şi 1761 conform registrelor distribuite deja. 2. întrucât locuitorii acestui district au petiţionat, ca datoriile publice inerente districtului valah să fie extinse asupra satelor, aceasta să se facă, potrivit sistemului de contribuţiune modern, împărţindu-se pe oraş şi pe comunităţile ambelor districte, în baza registrelor eliberate deja acestor comunităţi şi anume: în datorii, după care se plătesc dobânzi, datorii fără dobânzi, datorii cu dobânzi restante până la anul 1754 şi datorii, după care se cer dobânzi anuale. In contul capitalelor amintite şi al dobânzilor atât celor restante din anii precedenţi, cât şi a celor curente se vor impune pe an după fiecare floren renan contribuţional atât în oraş cât şi în cele două districte 15 cruceri, din care se vor plăti: a) Dobânzile curente. b) Succesiv capitalele elocate pe camătă. Dacă vreunul dintre creditori ar renunţa la o parte din dobânzile restante, cu scopul ca să i-se plătească lui mai înainte decât altora capitalul datorat, atunci acea parte să se defalcheze în proporţie dreaptă din cota împusă pentru dobânzile vechi comunităţilor, care au achitat pe deplin până la finele anului cei 15 cruceri amintiţi mai sus. Dacă vre-o comunitate va plăti din iniţiativă proprie mai mult decât cei 15 cruceri menţionaţi, precum şi suma câtă i se vine în contul capitalelor elocate pe camătă şi dacă cu această sumă va plăti o astfel de datorie, din dobânda căreia s’a iertat o anumită parte, atunci partea iertată se va defalca în proporţia cuvenită din cota dobânzilor vechi sau din cota capitalelor fără dobânzi, cotă îm- părţită pe o astfel de comunitate. Cei 15 cruceri vor fi administraţi unor colectori, care vor fi aleşi anume în acest scop şi care prin mijlocirea magistratului vor plăti în modul amintit capitalele. Aceşti colectori vor face o dare de seamă despre percepţiunile, erogaţiunile şi restanţele atât din capitale cât şi din dobânzile singuraticelor comunităţi, care dare de seamă se va înainta în fiecare an prin corniţele naţiunii săseşti înaltului Guvern regesc. 3. încât pentru pagubele pricinuite de districtul valah prin întreruperea economiei alodiale, concluzul urmează mai în jos. In viitor numitul district va fi tratat, până la rezolvirea prin înalta Curte, a chestiunii privitoare la situaţia sa, întocmai ca şi locui- torii districtului săsesc, observându-se cele ce se vor. aminti mai jos. Vor avea însă să contribuie la casa alodială, în scopul plâtirii salariilor funcţionarilor magistratuali şi ale celorlalţi funcţionari subaltern', cu câte 50 cruceri de cap, dupăcum şi Saşii au plătit arândă pentru pământurile declarate mai înainte moşie alodială şi anume în anii 1760 şi 1761 imediat, iar pentru anii 1757, 1758 şi 1759 succesiv din susamintiţii 15 cruceri. Veniturile încasate după crâşme (cu excepţia celei din Rodna) şi după mori (afară de cea din Nuşfalău) se vor folosi, cum se întâmplă aceasta şi la Saşi, pentru trebuinţele comunităţilor districtului valah, însă în fiecare an se va face raport magistratului despre folosirea lor, ca să se vadă că nu se întrebuinţează în folosul propriu. 4. Cei ce şi-au însuşit în mod abuziv dijmele adunate mai înainte de magistrat, le vor restitui imediat ori vor vărsa preţul lor în bani gata la cassa alodială. Pânăla rezolvirea chestiunii ridicate de fiscul regesc privitor la dijme, se restabileşte situaţia veche: pentru albine vor plăti aşa numita goştină obişnuită mai înainte, iar bucate vor presta în cantitatea, la care erau îndatoraţi inainte de aceasta. Şi aceasta atât pentru anii trecuţi, în care nici n’au prestat în natură dijma, nici n’au administrat cantitatea de bucate obligă- toare, cât şi pentru viitor. Toate acestea se vor vărsa în casa alodială. 5. Restanţele vechi şi anume cele ce trebuiau plătite până în anul 1754 sunt a se plăti. Insă pentru constatarea precisă a ace- lora se vor trimite în districtul valah, deodată cu vechii recensenţi, doi cancelişti imparţiali, susţinuţi pe cheltuiala Valahilor. Acestor funcţionari le vor prezenta, sub pedeapsa gravă a nesupunerii, răboajele. Tot aceşti cancelişti vor cerceta şi prestaţiunile îndeplinite la Ileanda, precum şi taxele pentru transportul sării, taxe trecute în registre, ca fiecărui individ să- i se poată socoti în contul restan- ţelor prestaţiunile făcute. Maiestatea Sa a dat dovadă de o îngrijire deosebită faţă de restanţieri prin faptul, că a poruncit, ca — pentru achitarea restanţelor—*să se cumpere pentru magazinele "de pro- viziuni maja de grâu cu 2 florini renani, deşi se putea cumpăra cu mult mai ieftin, ca în felul acesta restanţierii să-şi poată plăti mai uşor restanţele, decât cum le-au plătit până acuma. 355 6. La fel cu Saşii din district, şi locuitorii valahi sunt datori să contribue la arderea silitrei atât cu lucru manual cât şi cu că- ratul de pământ şi lemne. 7. Se admonestează Valahii şi mai ales iniţiatorii, că s’au dedat la excese atât de grozave împotriva slobodnicilor şi că şi-au luat ei înşişi satisfacţie. Dacă slobodnicii au comis vreo greşală trebuiau acuzaţi înaintea forurilor în drept să-i judece. Slobodnicii existenţi până acum în număr de 12 se desfiinţează, se amplifică în schimb numărul gornicilor cu alţi patru recrutaţi din naţiunea maghiară sau săsească. Împotriva contribuabililor, care îşi depurează cotele cuvenite pentru trecut, nu se va trimite execuţie, neci executor. Pentru achi- tarea cât mai grabnică a cotelor vechi, acestea se vor împărţi pe săptămâni. Acei indivizi, care nu-şi vor plăti ratele săptămânale, vor fi denunţaţi prin judecătorii comunali, cu ocaziunea administrării lunare a banilor din locurile mai depărtate, perceptorului, care va trimite împotriva lor, potrivit ordonanţelor regeşti, executori militari. Dacă cineva va vrea să plătească o sumă mai mare decât rata săptămânală, se va primi bucuros. Administrarea banilor se va face în oricare zi a lunii Martie. 8. Se mai impută iniţiatorilor mişcării suscitate, că subt titlul de cheltuiele comune ale districtului au pretins dela bieţii contribuenţi impozite nelimitate. Totodată li se cere, ca despre toate impunerile de acest fel, despre execuţiile îndeplinite, despre cheltuiele şi restanţe să dea socoteală cu atât mai precisă, cu cât nici funcţionarilor nu le este îngăduit să impună contribuenţilor greutăţi noui şi ca pe viitor să nu mai îndrăznească să facă nici un fel de impunere fără ştirea magistratului. 9. Vânătoarea în întreg Principatul Transilvaniei este interzisă ţăranilor. Se acordă numai persoanelor, care se bucură de pre- rogative nobilitare sau magistratuale. 10. Crâşma din Rodna veche, dimpreună cu suma de 15 flo- reni 44 cruceri, luaţi cu sila de Cute Ştefan dela crâşmar,nsă fie restituite cassei alodiale. Tot astfel să fie redate aceluiaşi public şi celelalte edificii ale oraşului dimpreună cu moşiile cuvenite acestui public. Locuitorilor din Rodna li-se îngăduie însă să-şi aibă pentru trebuinţele lor proprii o crâşmă particulară. Când 6 &6 crâşma suscitată, menită pentru întreg publicul, va fi dată în arândă comunei Rodna îi rămâne dreptul de prioritate, adecă dacă va voi să dea anual mai mult decât alt oierent, crâşma îi revine acestei comune. Arânda pentru această crâşmă o va depune semestrial. Arânda după crâşma şi măcelăria clădite în folosul minerilor se va: plăti atât pentru trecut cât şi pe viitor în cassa alodială. 1.1. Moara din Nuşfalău, dimpreună cu bucatele luate din ea, fie în natură fie în bani gata în timpul ocupării, va fi restituită casşei alodiale de cei ce au luat-o. Tot astfel vor fi restituite şi veniturile ce au incurs în timpul ocupării morii, rezervându-se, pe timpul arendării acestei mori, dreptul de prioritate al comunei NuşfalăU) dacă această comună va da anual şi va plăti semestrial atâta, cât va da şi alt oferent. 12. Pentru păşunatul munţilor, care până acum totdeauna au' fost' în posesiunea oraşului Bistriţa, se va plăti atât taxa, care nu s’a plătit vreo câţiva ani trecuţi, cât şi taxa ce se cuvine pentru viitor, şi anume pentru o vită mare 4 fl., pentru o oaie 2 fl., pentru un porc 2 fl., pentru un miel 1 floren. Aceşti bani se vor plăti în cassa alodială. In felul acesta fiecare va plăti pentru ceeace are o taxă uniformă atât pentru locuitorii districtului valah cât şi pentru locuitorii din Bistriţa şi pentru Saşi. 13. Cei ce au distrus stupinele, le vor reface în starea în care au fost mai înainte ori restituindu-le in natură ori plătindu-le în bani gata. 14. încât pentru stingerea varului, ori se va observa obiceiul vechili, ori Valahii se vor obliga, şi in scopul acesta vor da şi garanţie, că vor administra anual 300 de antale de câte 00 cupe pe preţul obişnuit de 3 floreni antalul. Dacă vor putea procura mai mult decât, 300 antale, antalele întrecătoare le vor putea vinde cu, preţ mai bun. Nu este nici un motiv, ca districtul valah să se supere pentru această stingere a varului, fiindcă într’un ţinut atât de pietros nefiind alte mijloace de câştig, cu banii ce-i primesc pot să-şi cumpere multe lucruri necesare tre- buinţelor lor. I ii ii l 15. Până ce se va rezolvi chestiunea situaţiei Valahilor, în care privinţă s’a făcut deja apel la înalta Curte, Valahii, dacă vor presta serviciile amintite mai sus, nu vor fi siliţi la robotă. 16. Sunt obligaţi însă la repararea cartierelor militare, a zidu- rilor, a şoselelor, fiindcă aşa cere serviciul regesc. In armare precum Saşii au datoria în districtul săsesc, întocmai aşa Valahii în districtul valah sunt îndatoraţi să repare fără nicio vorbă şoselele naţionale, în special drumul care duce la Maramureş. 17. Morile cu ferestrău se vor da în arânda celor ce vor oferi mai mult. Astfel Valahii nu vor mai fi constrânşi la căratul trunchilor. 18. Valahii districtuali vor contribui la fel cu Saşii la prestarea lemnelor de foc necesare magazinelor de provizii, închisorilor publice şi caselor oficiale. 19. Tot ce au plătit până acuma în folosul obştesc pentru morile particulare şi anume câte două măji de grâu după o piatră de moară, se va întrebuinţa pe viitor în folosul satelor şi aceasta din motivul, că în districtul săsesc venitele după mori s’au acordat pentru trebuinţele comunelor săseşti. 20. Acele comune din districtul valah, care cred că au fost nedreptăţite pe vremea manipulaţiei (constatării situaţiei de drept şi de impunere a locuitorilor) sau a evaluării vor avea să înainteze, în scopul sanării acestor nedreptăţi, prin magistratul bistriţan me- morii adresate guvernului regesc. Perceptorul va întocmi de âcum înainte registre corecte, iar comisarii vor face controlul cuvenit. Pagubele pricinuite le vor anunţa numai de cât perceptorului sau magistratului, ca să se dea rebonificarea potrivită. 21. Locuitorii valahi pe viitor nu mai sunt obligaţi să dea nimic comisarilor în bani afară de întreţinerea modestă obişnuită. In urmare cei 18 cruceri încasaţi până acum se sistează. 22. Valahilor li se face imputare, că au instituit din mijlocul lor judecătorii particulare, că au răsturnat hotărîrile magistratului şi ale inspectorului şi că au luat amenzi peste dreptul ce-l au. Deci li se porunceşte, ca hotărîrile magistratului şi ale inspecto- rului să fie duse la îndeplinire. Pe viitor, după analogia districtului săsesc, bătrânii satului vor decide în chestiunile de mai mică impor- tanţă şi vor încasa pedepsele de 1 floren, rezervându-se însă dreptul de a putea apela la inspectorul districtului valah. Acesta, având într’ajutor pe senatorul August Strecker, şi pe secretarul Ioan Bressler şi Dănilă Dinges, va trata şi va decide în chestiunile jude- 6* cătoreşti ale acestui district, iar pe cele apelate Ie va transmite magi- stratului, de unde iarăş vor putea fi apelate la Universitatea săsească. Nimeni nu este împotriva, ca statutele Saşilor să fie traduse în limba valahă pe cheltuiala districtului valah şi să fie tipărite tot pe cheltuiala acestuia. 23. Pentru trebuinţele proprii fiecare îşi poate fabrica orice, fără a apela la bresle, cum e bunăoară repararea carelor şi a altor rechizite mai mici. 24. Dupăcum sunt îndatoraţi Valahii să sară într’ajutorul Saşilor, când e vorba de edificarea caselor arse prin incendiu, la fel au obligamentul şi Saşii să dea mână de ajutor Valahilor, când se găsesc în aceeaşi situaţie. 25. Cu toate că ar fi just, ca districtul valah să rebonifice oraşului Bistriţa daunele cauzate din renitenţa proprie în suma de 34.259 floreni şi 9^2 cruceri, cu atât mai vârtos, că de atâtea ori a fost făcut atent la aceasta prin comisarii regeşti, dar mai ales prin comisiunea telekiană, totuşi, ca nu cumva din plătirea acestei sume să urmeze ruinarea districtului suscitat, li se face următoarea uşurare: cei 15 cruceri, care trebuiau plătiţi anual, scăzându-se mai intâi dobânzile cuvenite după aceşti bani, să se prefacă în restanţe de cameţi împărţite pe anii 1755 până la 1759 şi restanţele de 50 cruceri care nu au fost plătiţi in timpul dela 1757 pânăla 1759. După depurarea acestei sume şi după plătirea dobânzilor curente, ce mai rămâne din cei 15 cruceri se va în- trebuinţa pentru achitarea capitalului căzător pe districtul valah. Din toate acestea apare în mod clar, că locuitorii districtului valah devin egali cu locuitorii districtului săsesc în privinţa tuturor serviciilor de prestat. In urmare până la rezolvirea apelului înaintat înaltei Curţi n’au să se teamă de impunerea niciunui alt fel de serviciu. Deci să se liniştească sufletele lor şi să se împace cu hotărîrile sus- citate cu atât mai vârtos, fiindcă au de suportat numai taxele distric- tuale, care pentru ei sunt cu 3000 floreni mai mici decât pentru Saşi. In temeiul^ tuturor acestora li se porunceşte cu toată severi- tatea, să se supună în linişte şi fără nicio murmurare concluzelor de mai sus. In caz contrar vor suferi pedepsele cele mai grave, ba vor îndura, cum s’a amintit deja, şi pedeapsa cu moartea. 18 August 1761. 350 XXII. 0 Raportul Comisiunii delegate de Guvernul regesc în chestia plângerilor magistratului bistriţan şi ale celor două districte şi dispoziţiile privitoare Ia încasarea restanţelor. Onorat Magistrat, Comisiunea delegată de înaltul Guvern regesc, cercetând şi cântărind plângerile atât ale magistratului cât şi ale celor două districte, considerând situaţia de drept a locuitorilor acestora şi publicând şi comunicând oraşului şi celor două districte: săsesc şi valah hotărîrile sale — şi-a împlinit misiunea. Aceleaşi hotărîri le comunică acum prin anexele Nr. 1, 2, 3 şi Onoratului Magistrat, ca din acelea deoparte să cunoască şi pe viitor să corecteze gre- şelile, care s’au comis până acum în administraţie şi de funcţionari, de altă parte, ca însuşi magistratul, dând subordinatilor pildă de bună rânduială, să le observe el însuşi şi să îndemne şi pe contribuentii încredinţaţi grijei sale să le urmeze cu sfinţenie. Comi- siunea delegată nu se îndoieşte, că unul fiecare se va conforma acestor ordine, ba mai mult, va conlucra să fie urmate şi de alţii cu atât mai vârtos, cu cât este sigur, că unicul scop al acestor deciziuni este păstrarea şi mântuirea locuitorilor din acest tinut. Pelângă aceasta atât advocatul districtului valah, cât şi alţi foarte mulţi particulari din acest ţinut au prezentat Comisiunii diferite plângeri şi petiţii, conf. anexei Nr. 4, a căror cercetare, întru cât potrivit conclusului notat pe margine sunt adresate magistra- tului, se va face prin o comisiune aleasă din sânul acestui magi- strat. Comisiunea amintită va cerceta petiţiile înaintate în conformitate cu legile în vigoare şi cu cerinţele echităţii şi va face raport ma- gistratului despre rezultatul anchetei şi despre dreptatea, ce crede că este a li se face. Magistratul la rândul său va încunoştiinţa înaltul Guvern ii regesc despre măsurile luate. ii Dificultăţile rezultate depe urma controlării raţiunilor contri- buţionale se cuprind în anexa Nr. 5 şi se înaintează magistratului cu adaosul, ca raţionenţii, pe care îi priveşte, să prezinte în curs de trei luni exactoratului suprem al provinciei lămuririle necesare. încât pentru raţiunile alodiale, încă nu se pot constata difi- cultăţile, fiindcă unele raţiuni încă n’au fost prezentate şi aceste raţiuni au legătură strânsă cu cele prezentate deja. Pentru înain- tarea acestor raţiuni, precum şi pentru darea lămuririlor necesare se acordă un ultim termen de trei luni dela data primirii. Dacă în acest timp nu vor prezenta cele cerute, nu se va primi nicio justificare şi împotriva vinovaţilor se va trimite execuţia, iar taxele încasate de dânşii se vor pretinde dela ei fie în bani fie în natură, fără considerare la cheltuielele avute. Despre greutăţile ivite, precum şi despre lămuririle date de raţionenţi se va face raport la comu- nitatea respectivă, care la rândul său va înainta acest raport îm- preună cu observările sale înaltului Guvern regesc, prin mijlocirea comitelui naţiunii săseşti. Salariile şi salarizaţii rămân până la alte dispoziţii în starea actuală, cu următoarele excepţii, cum rezultă din extractul deciziilor anexat: aşa numiţii slobodnici se concediază şi în locul lor se aleg patru gornici unguri sau saşi, plătiţi caşi ceilalţi cu un salariu de 35 floreni renani, inspectorului şi judecătorului ordinar al distric- tului valah i-se dau într’ajutor D-nii Augustin Strecker şi Gunesch, care împreună cu secretarul Bressler şi cu Dănilă Dinges vor face dreptate şi vor judeca în chestiunile locuitorilor aceluiaşi district. Dănilă Dinges va fi plătit cu salarul cuvenit unui provizor în suma de 75 floreni. Domnului advocat Keresso i-se vor plăti din cassa alodială naturalele, încă neadministrate în acest an, cu preţul depe piaţă, dimpreună cu banii adunaţi. Pentru anul următor şi pentru viitor urmează ordinul cuvenit. Adunarea taxei de 50 cruceri amintiţi în extractul anexat, precum şi a restanţelor alodiale şi a dobânzlor, se va face imediat până la anul 1761, ca astfel să se poată asigura, cel puţin pe doi ani plata salariilor şi a dobânzilor. Magistratul să facă un calcul îm- preună cu salariaţii şi să aibă în vedere în baza acestui calcul în rândul întâi plătirea salariilor funcţionarilor săraci şi al celora, care trăiesc numai din salar. Cei care nu şi-au prezentat raţiunile, să aştepte expedierea acelora, ca nu cumva, dacă sunt în restanţă bani la dânşii, să li se plătească salariile înainte de a prezenta socotelele, ci mai vârtos restanţele să se detragă din salarii. Restanţele contribuţionale vechi ale cetăţenilor şi locuitorilor din mahala, specificate în anexa Nr. 6, se încredinţează magistra- tului spre încasare. Apoi în ce priveşte restanţele din districtul valah şi săsesc, dacă unii dintre locuitori vor nega adevărătatea acelora, cum rezultă din extractul deciziilor anexat, se vor trimite cancelişti, care mai întâi-vor încasa restanţele evidente şi netăgă- duite de locuitori, apoi cercetând pe cele nerecunoscute vor năzui, ca şi acelea să fie plătite în scurt timp în cassa de războiu. Privitor la anii viitori magistratul să aştepte îndrumările înal- tului Guvern regesc. In sfârşit i se ordonează magistratului, ca pentru excesele întâmplate până acum faţă de dânsul, să nu 'mai trateze rău, să nu chinuiască şi să nu pedepsească subt nici un pretext pe nimenea din districtul valah, fiindcă Comisia delegată a promis, că va interveni la înalta curte pentru obţinerea iertării acelor excese. Dat Bistriţa în 27 August 1761. In numele Comisiunii delegate de înaltul Guvern Frideric Conrad de Fleydendorff. XXIII. Scurt rezumat al plângerilor districtului valah împotriva magistratului bistriţan. (Pentru comisiunea Bethlen-iană 1761) 1. Privitor lâ dijme, la arderea şi căratul varului, apoi la ro- botă, crâşme, folosirea munţilor şi a morilor, au de observat următoarele: a) Înainte de delegarea la naţiunea săsească a comisiunii chesaro-crăieşti în districtul nostru nu se dădea nici un fel de dijmă după sămânături. După albine, porci şi oi am dat la început subt titlul de onorar, numit gorştină, de fiecare turmă un miel sau un berbece; după aceea s’a introdus obiceiul de a lua dijmă, pe care am dat-o DluhInspector districtual şi subalternilor săi, cu toate că potrivit c. 22 i. 10 art. 6 din Approbatae nu eram obligaţi la aceasta. b) Stingerea şi căratul varului se practica mai înaite în felul, că adunătorilor de pietrii de var li se plătiau pe săptămână 102 de- 362 nari, pentru tăierea şi pregătirea unui stânjen de lemne, 17 denari pentru căratul aceluia, 17 denari pentru arderea unui cuptor de var, 3 floreni 6 denari pentru căratul unui butoi de var. Dupăce însă s’a introdus munca gratuită, toate aceste prestaţiuni au fost desfiinţate şi toate s’au făcut gratuit. In urma acestei împrejurări în fiecare an se ardea şi se căra mai mult sau mai puţin var, după bunul plac al magistratului. c) Funcţionarilor districtuali li se făcea robota în felul ur- mător: magistratul bistriţan alegea din toate satele, pelângă o anumită recompensă, judecători, menţinuţi în acest oficiu mai mulţi ani continuativ. Cu ajutorul acestor judecători şi al gornicilor obliga pe fiecare individ, exceptând pe juraţi şi suboficiali, să îndeplinească muncă manuală de trei săptămâni. Pelângă aceasta pe timpul culesului viilor şi al adunării fânului din toate satele se administra un car de fân cu boii înjugaţi la dânsul. d) Folosirea munţilor aflători între mejdele teritoriilor noastre forma un drept deplin al nostru, fără plătirea nici unei taxe. Ba mai mult Dl Jude bistriţan şi cu atât mai vârtos ceialalţi cetăţeni şi Saşii puteau să-şi ducă vitele la pâşunat în aceşti munţi numai dacă plătiau o anumită taxă, stabilită în bună învoială cu noi. Singurul impozit ce-1 aveam este, că începând înaintea de aceasta cu 30 de ani Dnii tricesimatori pretindeau dela noi de fiecare turmă un caş şi un miel sau 48 denari în bani. e) Toate venitele încasate după morile din districtul valah, precum şi însăşi morile erau proprietatea satelor. Numai cu înce- perea acestui secol s’a introdus, ca un fel de avertisment, obiceiul ca în fiecare an posesorii morilor să dea pentru scopurile şcolii luterane din Bistriţa câte două măji de grâu. Se exceptează moara din Nuşfalău. 2. Privitor la veniturile crâşmei din Rodna veche declarăm că acelea au fost proprietatea locuitorilor din această comună. începând însă cam dela anul 1730, la cererea judelui şi a magistratului bis- triţan, locuitorii din Rodna veche le-au cedat Bistriţenilor cu ur- mătoarea condiţiune: ca două treimi din venituri să fie ale Rodne- nilor, ia<*a treia să fie a magistratului bistriţan pentru truda şi oboselilt ,ffce le va avea. Cu trecerea timpului însă nu s’a observat această convenţiune şi Rodnenii au fost excluşi dela acest bene- 363 ficiu. Ne mai putând suferi aceasta, Rodnenii începând cu anul curent au început a se folosi de drepturile lor. 3. Privitor la folosirea şi situaţia morii din Nuşfalău am făcut declaraţie pe larg, când am prezentat documentele cu ocazia repli- cilor făcute la plânsorile Domnilor funcţionari. Şi de această dată ne referim cu toate supunerea la declaraţia făcută deja. XXIV. Rezumatul plângerilor magistratului bistriţan împotriva locuitorilor aceluiaşi district valah (1761). Până la anul 1755 Valahii districtuali s’au arătat cu supunerea cuvenită magistratului. In acest an însă cu ocazia manipulaţiei numiţii locuitori au început a nu mai observa această îndatorire a lor, din care motiv au venit la Bistriţa Excelenţa Sa Domnul Cancelar aulic contele Bethlen, împreună cu stimatul domn Samuel de Bruckenthal. Dior au îndemnat pe locuitorii valahi să fie cu supunerea cuvenită, ceeace aceştia au şi promis că vor face. Dar după depărtarea numiţilor Domni au denegat din nou: 1. Plătirea dobânzilor. 2. Lucrările în legătură cu economia alodială, etc. 3. Dijmele. Astfel magistratul bistriţan, dorind să pună piedeci îndrăsnelii tot mai mari a Valahilor, a trimis în districtul valah pe un comisar şi pe un gornic, ca să prindă pe capii răsvrătirii, însă Valahii i-au împiedecat să îndeplinească cele încredinţate lor, s’au răsculat îm- potriva lor şi cât pe aci era să-i ucidă. Ca magistratul bistriţan să-şi poată ajunge scopul propus şi să pună mâna pe autorii revoltei, a trimis din nou în satul Mocod un anumit număr de cetăţeni şi de locuitori din district înarmaţi. Dar şi această încer- care a rămas fără rezultat, căci locuitorii din Mocod au chemat în ajutorul comunii loripe locuitorii înarmaţi ai şapte sate valahe; despre ce magistratul a făcut raport înaltului Guvern regesc la 30 Martie 1757 şi apoi din nou la 15 Aprilie a aceluiaşi an, adâo- gând că aceşti locuitori n’au voit să predea armele j.i^jjla ordinul înaltului Guvern. - 364 Luând act despre aceasta, înaltul Guvern a încredinţat în 19 Aprilie 1757 pe funcţionarii judeţului Solnocul interior să meargă în districtul valah şi să sfătuiască pe locuitori să fie cu supunerea cuvenită magistratului. Şi în prezenta acestora locuitorii au declarat, că nu renunţă la nesupunerea începută. In Septemvrie 1757 au îm- piedecat cu mare larmă confruntarea, despre care magistratul a făcut raport în 18 Septemvrie 1757. Atunci Înaltul Guvern a trimis în district, tot pentru a corecta pe locuitori, pe dl Ladislau Mara din judeţul Dobâca. Din informaţia acestuia de data 2 Octomvrie 1757 rezultă, că Valahii au refuzat din nou plătirea dobânzilor, dijmele şi lucrările alodiale şi că au admis numai cu mare greu- tate confruntarea. In 19 Octomvrie 1757 înaltul Guvern a încredinţat pe Dl Comite al judeţului Solnoc să prindă pe capii revoltei. In 3 De- cemvrie acelaşi an câţiva dintre ei au şi fost încarceraţi în Dej, dâr la 3 Ianuarie 1758 au fost eliberaţi, dupăce au dat o anumită cauţiune. După aceste întâmplări se pare, că Valahii s’au molcomit întrucâtva, când deodată Macavei a Popii din Mocod, reîntor- cându-se din Viena a comunicat tuturor locuitorilor din district, că a obţinut dela Curtea împărătească, ca aceşti locuitori să nu mai plătească nimic afară de contribuţia regească. Când magistratul bistriţan a auzit despre aceasta, a trimis în districtul valah pe senatorul şi secretarul din acest oraş, în- soţit pentru mai mare acreditare de doi asesori ai judeţului Dobâca, cu scopul ca aceştia să arate locuitorilor valahi, că ştirile lăţite de Macavei a Popii sunt falşe. Şi în faţa acestora Valahii au declarat, că afară de darea regească nu vor plăti nici un alt impozit, cum se vede şi din raportul acestor asesori, înaintat înaltului Guvern la 30 Iunie 1758. In această chestiune a dat informaţiile necesare şi magistratul în 6 Iulie 1758. Tot în acest an locuitorii districtului valah, dar mai ales Ma- cavei a Popii din Mocod a înaintat, în numele acelora, atât Ma- iestăţii Sale cât şi înaltului Guvern diferite memorii, în care a atacat cinstea şi renumele magistratului* bistriţan, care memorii însă au fost combătute de acest magistrat cu adresa din 18 Septemvrie 1758. Dupăce executorul militar a fost atacat cu ciomege în co- muna Mocod, înaltul Guvern regesc a trimis în această comună 965 funcţionari din judeţul Solnoc, care — cetindu-Ie ordinul Guver- nului suscitat — să-i îndemne din nou la supunere fată de ordi- nele date. In 8 Februarie 1759 magistratul bistriţan a raportat din nou înaltului Guvern despre nesupunerea Valahilor. In acelaşi an capii răsvrătirii au luat asupra-le dreptul de a judeca în.chestiunile dis- trictului valah şi au oprit, pelângă jurământ, pe singuraticii lo- cuitori să încerce, în cazul că n’ar fi mulţumiţi cu sentinţele aduse de ei, să apeleze la altcineva, decât la corniţele judeţului Mara- mureş Mihail Balea. Despre aceasta s’a făcut raport la 5 Iulie 1759. In 13 Februarie 1760 magistratul a renoit acest raport, arătând diferitele excese ale capilor menţionaţi. Valahii n’au ascultat nici de ordinul din 15 Februarie 1760 al înaltului Guvern, despre ce s’a raportat la 18 Aprilie 1760. Cât de necuviincios au fost trataţi executorii trimişi de perceptor, se vede clar din referatul Domnilor asesori ai judeţului Dobâca, referat înaintat Înaltului Guvern în zilele lunii Aprilie 1760. In sfârşit înaltul Guvern a trimis la aceşti Valahi pe dl La- dislau Mara şi Gheorghe Nemeş, ca să le impună plătirea între- ţinerilor militare şi a dobânzilor. Care a fost rezultatul acestei de- legaţii, se vede din raportul acestor Domni. In 21 Februarie 1761 magistratul a denunţat din nou excesele Valahilor. Celelalte puncte ale plângerilor magistratului bistriţan sunt amintite în extractul trimis deja. XXV. Document privitor la împărţirea districtului săsesc, la diferitele impozite ale districtului valah şi cuprin- zând dispoziţii referitori la mori, dijme, etc. precum şi diferite jalbe (1761). (Redijat de magistratul săsesc bistriţan) Districtul săsesc a fost împărţit totdeauna în patru cantoane sau plăşi. In fruntea fiecărei plăşi magistratul punea din oamenii districtului câte un jurat provincial, numit landgrebio. Slujba prin- cipală a acestor juraţi este, ca în satele care sunt subt jurisdicţia lor să ducă la îndeplinire ordinele privitoare la serviciul regesc 366 şi public şi să bage de seamă, ca nu cumva vreun sat sau altul să fie mai împovărat cu greutăţi decât celelalte sate. Odinioară aveau şi datoria să adune contribuţiunile împărţite pe plăşile lor, iar dela un timp încoace au fost angajaţi să adune dobânzile şi taxele impuse de Saşi, în schimbul desfiinţării economiei publice, fiecărui tată de familie. Juraţii provinciali mai au datoria să cer- ceteze la faţa locului, din încredinţarea magistratului, diferenţele mici dintre locuitori, pe care diferenţe nu le pot aranja acasă juzii săteşti şi pe care aceştia le anunţau magistratului, să facă raport despre starea lucrului şi apoi tot în temeiul împuternicirii date de magistrat să rezolve cu dreptate şi echitate acele diferende. Foarte adesea iau parte la cercetările instituite în dfstrict de magistrat sau de suboficiali. Tot ei sunt persoanele, care cunosc mai bine toate referinţele din satele sferei lor de activitate. 3. Fiecare dintre aceşti juraţi avea odinioară, pelângă scutirea de impozit şi pelângă cartir, un salar de 12 floreni renani, plătiţi de plasă. Dupăce însă, în baza noului sistem de impunere, nu au mai putut fi scutiţi de impozit, magistratul i-a socotit fiecăruia în contul oboselilor 25 floreni renani, în total în suma de 100 fl. Statutul modern nu îngăduie nici o reducere a salariaţilor, mai ales că este constatat, că funcţionarii actuali nu sunt suficienţi pentru în- deplinirea tuturor lucrărilor cerute de obşte. Dacă însă în viitor se va putea alcătui un statut, în temeiul căruia unul sau altul dintre salariaţi va fi socotit de prisos, atunci va fi foarte corect, dacă salarul aces- tora se va întrebuinţa pentru împlinirea altori lipsuri ale publicului. 4. Potrivit însemnărilor, ce le avem despre districtul valah, ar fi foarte bine, dacă 22 Valahi din Lechinţa ar fi transferaţi în Poieni, 10 în Găureni, iar 16 Valahi din Sângeorz ar fi duşi în Bichigiu, dupăce însă se va constata, că acest teritor este îndes- tulitor pentru agricultură şi creşterea vitelor, aşa cum se cere astăzi. 5. Valahii districtuali au plătit din impozitul aruncat pentru întreţinerea soldaţilor şi din darurile de nuntă, căzătoare pe anul 1760 una sută patru floreni şi anume numai satul Rebrişoara, care comună rrlai este în restanţă tot pe acest an cu suma de 104 fl. 41 cruceri. Celelalte sate n’au plătit nimic. Din cota de întreţinere a soldaţilor şi a gardiştilor, căzătoare pe anul 1761, n’au plătit nici un ban, dupăcum spune perceptorul regesc. 6. In 20 Noemvrie 1756 din cei două mii de recruţi i s’au venit oraşului Bistriţa 77. Din aceştia au fost recrutaţi până la anul 1758 în Târgul-Mureş 70, iar 7 au fost duşi în Sibiu. 7. In 4 Decemvrie 1758, potrivit dispoziţiilor funcţionarilor superiori, s’au impus districtului valah pentru binele obştesc 16 2/3 denari taxe de cap sau 25 floreni ren. de fiecare individ, dintre care fiecare se putea răscumpăra cu 25 fl., deci pentru toti se putea plăti suma de 416 fl. 40 cr. Această sumă au dus-o Valahii în anul 1759 să o plătească în Sibiu, dar aci nefiind primită au readus-o cu gândul să o administreze magistratului. Au plătit cota cuvenită numai satele Maieru, Sântioana şi Nuşfalău. Astfel fiindcă oraşul n’a putut administra în Sibiu rata sa, funcţionarii superiori au fost nevoiţi să împrumute cu camătă suma de răscumpărare căzătoare pe noi. Pentru anul 1760 au fost impuşi publicului 49 recruţi dintre care s’au prestat 24, în urmare mai restează 25. La aceştia s’au mai adăogat 17, sunt deci în total 42, care rescumpăraţi cu câte 25 fl. dau suma de 1050 fl. 8. Specificarea caselor şi a moşiilor pe care le are oraşul Bistriţa în teritorul Rodnei se găseşte în anexă. 9. Morile de ferăstrău se pot da în arândă ori pot fi vândute fie cu preţul, cu care au fost cumpărate, fie, dacă este posibil, cu preţ mai mare. 10. Dijmele adunate în anul 1756 şi întrebuinţate abuziv de Valahi pentru nevoile proprii fac aproximativ: 2/8 3/4 măji de grâu, 434 2li măji de ovăs, 703 3/4 măji de secară, 49 măji de orz, 4 măji de cânepă, 349 măji papură. Din moara din Nuşfalău s’au sustras, conform spuselor mo- rarului, în anul 1759 pe timpul ocupaţiei cu forţa a morii 168 măji de grâu şi săcarâ. 11. Specificarea lemnelor de foc, ce trebuiau prestate, se găseşte în anexa Nr. 12. Pentru coasele şi pieile sechestrate de meseriaşii de aci Valahii s’au plâns nu numai la Excelenţa Sa Dl General, ci şi la procurorul de stat Petre Dobra. Dupăce însă Dl Procuror a aflat din documentele privilegiale libertăţile ce le au meseriaşii, i-a achitat. Valahilor însă numitul procuror le-a dat o scrisoare, pe care să 'M o predea D-lui Inspector Samuel Schuller şi în care — dupăcum spun aceiaşi meseriaşi — ar fi fost scris, ca fiecărui valah jălbar fără motiv să i se măsoare câte 24 de lovituri. Valahii, presimţind ce-i aşteaptă, au predat această epistolă înaintea porţii oraşului unor cetăţeni ai acestui oraş, rugându-i să o predea D-lui In- spector Schuller. De aci încolo Valahii n’au mai apelat pentru lucrurile sechestrate dela dânşii. Meseriaşii noştri sunt gata oricând să prezinte documentele privelegiale privitoare la drepturile lor. 13. Crâşmarului din Rodna i s’au luat cu sila de către insti- gatorul Ştefan Cute din banii publici 15 fl. 44 cr. Peste această sumă însă numitul Cute a dat crâşmarului chitanţă, ca să se poată legitima înaintea noastră. 14. In districtul valah au existat în anul 1753 69 mori cu 82 pietrii de moară. Câte sunt acum nu se poate şti cu siguranţă. 15. Economia varului va înainta iarăşi, după modesta noastră părere, dacă se va proceda ca şi înainte de începerea răsvrătirii Vala- hilor. Darea în arândă este păgubitoare din motivul, că antalul de var va veni mai scump decât 3 floreni şi de altă parte oraşul nu va avea atâta câştig, cât a avut atunci, când şi căratul şi lemnele le presta gratuit districtul valah. 16. Privilegiul dat de Regina Elisabeta, prin care privilegiu locuitorii districtului sunt obligaţi să contribuie la repararea edi- ficiilor şi a zidurilor, se cuprinde în anexa Nr. 17. Nu se poate constata, cât au prestat odinioară Valahii în bucate subt titlul de dijme. E sigur însă, că au dat grâu şi ovăs pentru răscumpărarea acelora. 18. N’a fost stabilită nici o normă, potrivit căreia Valahii prestau pentru păşunea de pe munţi berbeci sau porci. Aşa bunăoară în anul 1748 au dat 748 berbeci şi 104 porci, iar în anul 1749 cinci sute berbeci şi 104 porci. i ii Viaţa studenţilor români din Viena în a doua jumătate a sutei a XlX-a Amintiri I u 1 i u M o i s i 1 ' »Nu-i viaţă mai plăcută decât de student...» C. Porumbescu Cu plăcere îmi reamintesc de viaţa de student universitar din Viena, unde, după obiceiul înaintaşilor noştri, tinerii ardeleni alergau ca să-şi desăvârşască studiile. Negreşit că şi interesele naţiei şi tradiţiile din trecut făceau pe bătrâni să-şi trimită pe fii lor, unde au studiat şi ei sau de unde li s’au recunoscut străvechi drepturi sau li s’au dat odinioară oarecare beneficii, fie pentru viaţa culturală sau economică, fie pentru cea politică a Românilor ardeleni. După terminarea liceului din Năsăud, în anul 18î9, şi obţinând »testimoniul de maturitate«, am plecat în Octomvrie acel an la Viena. Aveam o mare dorinţă de a urma arhitectura la Politehnică, dar în urma unor consilii temeinice am urmat chimia industrială precum şi apoi universitatea. Încă în clasa a VH-a liceală aveam proiectul să urmez arhitectura sau universitatea la Roma. | Am plecat împreună cu Solomon Haliţă, mentor fiindu-ne Sever Mureşianu, cu »delejanţul« din Beclean la Apahida, de undfe apoi am luat trenul prin Cluj, Orade, Pesta la Viena. Acesta a fost primul nostru voiaj cu trenul. m Petrecuţi anii de liceu într’un orăşel mic, abia eşiţi din ţinutul lor, novicii mergeau cu inima plină de dor pentru a vedea ţări, oraşe şi obiceiuri străine şi nouă. Ajunşi în »satul Impăratului«,— cum obicinuiau Românii ardeleni să numească Metropola Austriei,— ne-am căutat locuinţă. Odăi sunt peste tot locul de închiriat, ief- tine şi bine mobilate şi mai cu seamă curate. Găsim îndată o odae pentru două persoane, eu şi cu cumnatul meu, cu M florini lunar şi nu prea departe de centru, în strada Belvedere. După recomandaţia unor prietini ne prezentăm a doua zi la şeful bucă- tăriei dela institutul »Theresianum«, de pe strada Favoriten, institut întemeiat de Împărăteasa Maria Theresia pentru fii de nobili, cu şcoală primară şi cursuri secundare. In timpurile din urmă se pri- miau şi fii de burghezi, din familii bune; taxele şcolare şi de întreţinere erau însă mari. In Theresianum a urmat cursul liceal şi Titu Maiorescu, mai apoi Grigore Brătianu (1849—1893) fostul preşedinte al »Ligii pentru unitatea culturală a Românilor« ş. a. Pe vremea aceea bucovineanul D. Bas. Grigoroviţa, era profesor de limba română în Theresian. Studenţii români aveau un fel de privilegiu de a căpăta mâncarea dela marea bucătărie de aici cu preţ ieftin: amiaza cu 20 florini pentru două persoane (fără pâine). Amiaza se compunea din patru feluri: supă, rasol sau legume, friptură şi prăjitură, în cantitate suficientă, ajungând uneori şi pentru de seară. Românii ardeleni în general dispuneau de mici resurse şi majoritatea trăiau din stipendiile (bursele), pe cari oamenii de bine şi cu dragoste de neam le-au fundat, precum erau fundaţiunile ce le administra Astra din Sibiu, Fundaţiunea Gojdu, cele ale Fon- durilor grănicereşti din Năsăud sau Capitolul Mitropolitan din Blaj, ş. a. Vecinică să le fie amintirea acelor binefăcători ai naţiunei române, cari prin fundaţiunile lor au creat o frumoasă cunună de intelectuali români în Ardeal, Banat şi Crişana, în timpul stăpânirii străine! Viaţa în Viena pe acele vremuri nu era prea scumpă. O odaie pentru o persoană (cabinet) se1 putea avea cu 6—7 florini11; pentru două persoane cu 12—14 florini, cu serviciu şi deosebit cafeaua cu lapte dimineaţa. Masa, la amiazi, în restaurante, se putea avea cu vr’o 34 cruceri (supa 6 cr., rasol cu 2 feluri de garnituri 24 cr., âîl pânea 2 cr. şi bacşişul 2 cr.; dacă luai şi o prăjitură costa 12 cr., dar se putea avea şi o jumătate cu 6 cr.). Cina — cu friptură şi vin — era prea scumpă pentru studenţi şi aşa ceva nu ne per- miteam a lua decât la şedinţele societăţii »România jună«, sau la serbarea ajunului Anului nou şi la alte eventuale serbări. De obicei studenţii se mulţumeau seara cu cârnăţei, wirstlii, pâine şi o sticlă de »Abzugbier«, bună şi foarte eftină. Cei mai mulţi studenţi trăiau cam cu 400—500 florini pe an. Stipendiile ce le aveau erau, cele mai mari de 400 florini anual, altele cam de 300 sau 200 fl. Noi, cei dela Nâsăud, cheltuiam lunar cam următoarele: pentru odaie 7—10 fl., amiază 10—12 fl., cafeaua de dimineaţă 3—4 fl., cina 6—7 fl., rufele 3 fl., tramvaie, tutun circa 2—3 fl. Taxele şcolare, cărţile, hainele, călătoria pe calea ferată (cu 50°/o reducere) deosebit. Erau însă studenţi săraci, cari trăiau şi cu 200 fl. anual, dar mâncau la »Volkskiiche« (bucătăriile populare), cam cu 12—14 cr. amiaza. Aici mâncările erau foarte bine gătite, dar te serviai singur. Cu toată sărăcia mulţi tineri români au eşit oameni admi- rabili şi au făcut onoare neamului românesc. Unii studenţi şi-au câştigat credit aşa de mare, că restauratorii le-au creditat ani de zile masa, şi după terminarea studiilor şi ocuparea vr’unei funcţiuni s’au achitat cu cinste la binefăcătorii lor. Chefuri se făceau rar; mai ales mediciniştii, cari locuiau în fauburgurile: Alsergrund, Hernals, Ottakring şi Wăhring, se destin- geau prin chefurile lor, uneori monstre. Ceice dispuneau de bani mai mulţi, petreceau după masă în cafenele la un brauti (cafea) sau de ujină la un melange (cafea cu lapte). Viaţa de cafenea era foarte atrăgătoare, fiindcă aveai la dispoziţie sumedenie de ziare, reviste literare, ştiinţifice şi sati- rice, jucai şah sau biliard. Biliardul era însă mai scump pentru pun- gile celor mai săraci. In cafenea puteai petrece cu ceasurile şi asta se întâmpla mai ales iarna, ca să economiseşti combustibilul acasă. Dar foarte mulţi studenţi vizitau bogatele biblioteci dela şcoalele superioare, cari erau deschise toată ziua şi seara până la orele<8—9. îndată ce ţi-ai găsit locuinţa, te-ai asigurat de ale mâncărei, te-ai înscris la şcoală şi ai plătit taxele şcolare, — urmam cursurile cu cea mai mare regularitate. * 7 Dar o altă datorie â studentului român, devenit acuma »vienez« era a te prezenta la societatea academică social-literară »România jună*, înfiinţată încă în anul 1871 (există şi azi), pentru a te înscrie ca membru. Aici conveniam cu alţi tineri veniţi din Ungaria, Ar- deal, Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina, Basarabia şi România. Crescuţi unii prin şcoli germane (Bucovina), alţii în şcoli maghiare (Ungaria şi Maramureş etc.), vorbiau româneşte cu diverse accente, cu greutate sau uşurinţă. Un amestec de jargoane, de provincia- lisme şi obiceiuri. La >România jună«, tinerii conveniau în fiecare seară, se citea, se discuta, se schimbau idei, şi se simţiau mulţu- miţi. încetul cu încetul băeţii se cunoşteau mai bine, mai intim, discuţiile deveniau uneori mai violente, mai ales că pe acele vremuri se dedeau lupte între etimologism şi fonetism, după şcoa- lele secundare în care tinerii au urmat. Fiecare îşi apăra şcoala lui. De aici satira, sarcasmul şi zeflemelele î-şi luau locul între braşoveni şi blăjeni, între năsăudeni şi bucovineni. Vorbele şi graiurile se satirizau şi încetul cu încetul cu toţii începeau a vorbi o limbă românească mai homogenă şi mai frumoasă. Societatea »România junâ« a fost de o foarte mare impor- tanţă şi de un folos epocal pentru tineretul român trecut prin ea. Aici mulţi tineri, cari au fost siliţi de împrejurări să urmeze şcoli străine, au învăţat a vorbi, a scrie şi a simţi curat româneşte, aici s’au încheiat prietenii pentru viaţă. Mulţimea de ziare şi reviste româneşti din toate provincile româneşti, biblioteca sa, şedinţele lunare cu conferinţele, discuţiile, criiicile... apoi partea zisă »sociaIă« cu petrecerile tinereşti, cu revista »Urzica«, redijată uneori adhoc de către cei mai urzicători membri, în care se biciuiau provincialismele ciudate şi greoaie, obiceiurile cele rele împrumutate dela străini... toate aceste modulau deosebitele graiuri româneşti, formând o limbă frumoasă, produceau bună înţelegere între membri, întăreau dragostea de limbă, de naţie, în fine se ajungea la »Unirea în cugete şi simţiri«, care era şi de- viza societăţii »România jună«. Şedinţele se ţineau odată pe lună. Prin Noemvrie se făcea alegerea noului comitet al societăţii, în care »novicii«, »embrionii« nu întrau. Cei mai bătrâni erau conducătorii, ei aveau deja o expe- rienţă, un renume şi de ei novicii se apropiau cu respect. Fiecare şedinţă se împărţea în două părţi: a) Partea serioasă, literară-ştiinţifică—conferinţe, critice, discu- ţiuni, declamaţiuni şi b) Partea socială — petrecere (veselă), cu cântece, solo sau în cor, toaste, povestiri comice, cu citirea numărului »Urzicii«, (redactat de Panţu, Mera, Emilian Popovici) proaspăt, atunci apărut şi chiar expunându-se epigrame, făcute la moment, întocmai că strigătele ce feciorii — flăcăii ţărani le iscodesc la joc. Este de notat, că şedinţele se ţineau — după obiceiul locului-^ înt’o berărie sau restaurant, angajându-se spre acest scop o sală separată şi încăpătoare pentru numărul cel mare al membrilor. Şedinţele se ţineau de obicei Sâmbăta seara, dela 8—12 noaptea. Aci se într’uneau studenţii, membrii, (şi eventualii oaspeţi, cari întotdeauna erau »bineprimiţi«) dela diversele şcoale superioare ca: universitate, politehnică, şcoala superioară de silvicultură, şcoala superioară de agricultură, academia de arte frumoase, conservator, academia comercială, etc. * Ajunul anului nou românesc se sărbătoria întotdeauna cu deosebită solemnitate şi atunci se într’uniau pe lângă studenţi, şi membrii coloniei române din Viena, precum şi ofiţerii români dela regimentele româneşti, care eventual se aflau în garnizoana vie- neză. Tinerii dansau, bătrânii se veseliau la un pahar de bere sau de vin, iar la ora 12, un membru, de obicei preşedintele » României june« luându-şi adio dela anul vechiu, saluta anul nou. Toţi se felicitau şi veselia reîncepea mai cu foc şi dura până’n zorii zilei de 1 Ianuarie. Această serbare se făcea în unul din cele mai fru- moase localuri ale Vienei. La aceasta serbare erau invitaţi toţi Românii, adică şi funcţionari şi meseriaşi. Legăturile de interese româneşti şi de prietenie deveniau din ce în ce mai strânse prin astfel de conveniri. In ziua de anul nou, ca şi la crăciun şi paşti şi altei sărbă- tori strudenţii mergeau la biserica românească, căci sentimentul religios, infiltrat încă din şcoalele secundare de acasă, era prea puternic ca să poată dispărea din inima studentului român. Deoarece în Viena era totdeauna vr’un regiment românesc în garnisoană, 7* 3 ii adus din Ardeal sau din părţile româneşti ale Ungariei, soldaţii erau ţinuţi a merge în sărbători la biserică, în ceeace se chema »Garnisonskirche«. Fiecare confesiune îşi avea preotul ei şi pe aceea vreme românii îşi aveau pe venerabilul preot de regiment părintele protopop gr. or. Şaua Popovici-Săvoiu, din corn. Sadu (Sibiu), un bătrân foarte respectabil, cu pletele lungi şi albe, un moş foarte simpatic de vr’o 70 de ani, fost prin toate războaiele, în cari Austria a trimis regimente româneşti. La aproape toate con- venirile şi serbările noastre »moşul Popovici« era cu noi; era o inimă bună, pioasă, românească, o inimă de aur. încă pe aceea vreme îşi avea scrise memoriile vieţii sale. Negreşit câ în acele memorii se vor găsi multe date despre bravurile ofiţerilor şi sol- daţilor români din regimentele româneşti ale Austriei, în deferitele războaie. Soldaţii şi studenţii universitari asistau la serviciciul divin, iar la sfârşit întotdeauna părintele Sava ţinea câte o frumoasă predică, plină de învăţături morale şi de sentimente româneşti şi ne amintea să nu uităm pe cei de acasă şi să fim buni români şi creştini. Nu voi uita niciodată figura blândă şi de adevărat preot cucernic a «moşului Sava«, care era şi membru de onoare al so- cietăţii noastre. După serviciul divin ne înfăţişam toţi studenţii la casa părintelui, din IX. Lazaretgasse 8, ca să-l felicităm şi în- totdeauna admiram multele volume, aşezate într’o etajeră, ale me- moriilor-manuscrise. (Unde se vor fi găsind ele astăzi?) Tot pe aceeaşi vreme era şi Dr. Ion Urban Iarnik, profesor la un gimnaziu din Viena, şi se ocupa cu studiul limbei române. Venea foarte des la şedinţele societăţii «România jună«, fiind în strânse legături şi cu Andrei Bârsanu, câte odată vorbia şi el româneşte la şedinţe. El a devenit unul din cei mai mari prieteni ai neamului românesc, până la moartea lui ca profesor la universi- tatea cehă din Praga, după războiul Unirii. 1 1 1 ■ ii i * 1 In carneval studenţii români aranjau »balul românesc«, care era tot aşa de strălucit ca ori care alt bal de elită vienez. Un co- mitet de studenţi era pus de obicei sub protectoratul Arhiducelui 375 Rainer, unul din membrii familiei imperiale, care şi-a câştigat cele mai mari merite la adresa Românilor. O cunună de patronese din societatea înalta vieneză contribuia în modul cel mai sigur la reuşita balului. Astfel au fost doamnele: Angelina de Bălăceanu, Maria Nicolae Dumba năşc. Oermani, Maria Bar. Hye von Gluneck născ. Filişanu, Dna E. de Marenzeller nâsc. Bibescu, Tereza E. Kanitz, Celestina de Oppolzer-Mautner-Markhof. Protectorul nostru cel mai puternic era Nicolae Dumba, membru în senatul imperial şi membru de onoare al «României june*. Balul se ţinea totdeauna într’un local din cele mai alese, de obicei în Grand liotei, de pe Kărnthner-Ring sau în Musikvereinssăle. Venitul balului se vărsa la fondul societăţii «România jună*. In timpul meu preşedintele comitetului balului era Dr. Sterie Nic. Ciurcu.din Braşov, seniorul şi pot zice conducătorul studen- ţimii române. El era în cele mai bune relaţiuni cu multe familii influente din societatea vieneză şi a şi rămas definitiv în Viena. Totuşi la intrarea României în război contra Austro-Ungariei fu arestat şi internat ca suspect. A avut foarte mult de suferit şi nu mult după liberarea din prinsoare a încetat din viaţă. In comitetul balului român din 1881 erau membri: Dr. St. Ciurcu, Vasile Damian, Dionisie Fâgărăşanu, Epaminonda Bucescu (pictor), Dr. Nic. Popa, Matei Voileanu, Emilian Popovici, D. Bră- tianu, Dumitru Ştefan, Ioan S. Paul, Sol. fialiţă, Iuliu Moisil, Baron Petrino, Flaviu Şuluţ, Gafencu, D. A. Goilav, Dr. I. Luţia. Notez aici şi alte serbări româneşti din Viena din diverşi ani. Serbarea ajunului anului nou 1863, în otelul «Zu den drei Engeln« pe Wieden. Comitetul era compus din P. Dima, D. Iso- pescu şi I. V. Perlea. Serbarea ajunului anului nou 1864 în otelul «Zum weissen Ross (Leopoldstadt). Comitetul era compus din L. Negruzzi, G. Vasilco, L. Goian şi M. Dima. . Serbarea ajunului anului nou 1865 în otelul «Zum weissen Ross*. Serbarea ajunului anului nou 1867 în otelul «Naţional* (Leo- poldstadt). Comitetul era: G. Buliga, N. Dima, D. Corvin, O. Negruzzi, P. Rotariu, II. Puşcariu, G. Diamandy. Serbarea ajunului anului nou 1870 în palatul «Schonborn* (Josefstadt). Pentru comitet Ioane de Popp, medicinist. 376 Balul român, la 9 Martie 1872, în otelul »Zum weissen Ross« (Leopoldstadt), cu scopul de a înfiinţa un »Cabinet de lectură român* în Viena. Preşedinte: B. O. Popovici şi V. Bologa. Patronat de doamnele: Matilda Dumba, Maria de Filişanu, Helena de Ma- renzeUer. Balul român dela 27 Februarie 1875, în Grand Hotel. Preşe- dinte: Dr. Hosanu, casier: Odavian Blasianu, stud. med. Balul român dela 15 Februarie 1881, în Musikvereins-Sâle. La acest bal componistul Franz Mair a compus un vals: Kar- pathen-Lieder, Walzer nach romănischen Motiven, dedicat Patro- neselor. Tot atunci o Polca francaise: »Je pense â toi* de Eduard Strauss, compus şi dedicat comitetului. In fine o altă Polca fran- caise: »Ochi negri*, compus şi dedicat patroneselor de E. Sutor. Balul român dela 23 Februarie 1884, în Grand-Hotel. S’a cântat: Rumănische Weisen (nou) compus şi dedicat de compo- zitorul român Kneisel Arhiducelui Rainer. Apoi Polca francaise (nou) »Cher ami* de Eduard Strauss, dedicat comitetului şi un vals »Suspinul Carpaţilor« (nou) compus şi dedicat Patroneselor de O. Scheletti. * Tot în toamna anului 1879 veni şi bucovineanul Ciprian Porumbescu la Viena, pentru a urma la universitate, dar mai ales la conservatorul de muzică, dupăce făcuse studiile teologice şi filosofice mai întâi la Cernăuţi (1875—1878). Dragostea deosebită pentru arta muzicală îl aduse la Viena şi aici la conservator făcu studii foarte frumoase la profesorii Krenn şi SchloSser — violină, contrabas, armonie şi compoziţie — obţinând certificate foarte bune în primăvara anului 1881, când fu numit profesor de muzică la gimnaziul superior român »A. Şaguna« din Braşov. Făcând repede cunoştinţă cu Porumbescu la societatea »Ro- mânia jună*, care pe atunci era în I. Sonnenfelsgasse, ne propuse, la cei ce cântam din vr’un instrument, să formăm un «cerc muzical , un cuartet. Noroc că eram mai mulţi dela Năsăud, care cunoşteam vioara precum: Victor Mihailaş, Aurel Moldovan, Sever Mureşian şi scriitorul acestor rânduri, apoi Ion Pipoş (viola), Halip (flaut). Porumbescu cânta la cello şi astfel s’a realizat »cercul muzical*. 377 Dar se făcuse şi un cor. Am cântat pe Ia şedinţele societăţii şi la alte ocaziuni. S’a reprezentat şi opereta lui, Crai nou, la o serbare, la care participară studenţii şi colonia română, în otelul «Victoria*, de pe Favoritenstrasse. Exerciţiile le făceam în localul societăţii şi am învăţat mai multe compoziţii de ale lui, cu subiecte şi muzică naţională, me- lodii armonioase. O parte din poeziile şi micile lui compoziţii s’au tipărit şi publicat sub titlul de: Colecţiune de cântece studenţeşti în 1880 la Viena. Multe din aceste cântece s’au răspândit în lumea românească şi se mai cântă şi azi, cum este: «Imnul unirii*, «Tri- colorul*. In aproape toate poeziile compuse şi melodiate de Porum- bescu şi publicate în a sa »Colecţiune de cântece studenţeşti«, el se îndreaptă către tinerii universitari apelând la »unirea în cugete şi simţim, la lupta pentru libertate, dreptate şi adevăr, la iubirea, credinţa şi jertfa pentru naţie, pentru tricolorul nostru, cu bucurie să ne însoţim şi în sfânta armonie viaţa să ni-o împodobim şi să ni-o îndulcim. Lui Victor Mihailaş, cu care Porumbescu era foarte bun prietin, i-a dedicat o compoziţie: «Marşul din pivniţa Sf. Ştefan« unde au petrecut adeseori, precum şi în pivniţa Dominicanilor. Iată câteva din piesele ce am învăţat pentru cuartetul lui Porumbescu şi pe care le mai posed şi azi; 1. O arie variată română; 2. Un vals (?); 3. Alt vals (Galgenhumor); 4. Ilenuţa (Polca francais); 5. Ochi albaştrii (Blauăuglein, Polca mazur.); 6. »En miniature« (Polca repede) ş. a. Bietul Porumbescu, atât de iubit de noi şi în urmă de bra- şoveni, la cari muzica naţională sub coducerea lui luase un frumos avânt, se stinse încă foarte tânăr, la 6 Iunie anul 1883, şi a fost înmormântat în satul Stupea din Bucovina. Eu eram atunci în comitetul «României june* şi am propus să-i trimitem o foarte frumoasă cunună — legată în două late benzi reprezentând trico- lorul naţional însoţit de cel al Bucovinei — pentru a fi aşezată pe mormântul iubitului şi talentatului componist român, după cum el a cerut în poezia lui Tricolorul; ii »Ear când fraţilor, m’oiu duce Dela voi, de-a fi să mor, Pe mormânt atunci să-mi puneţi Mândrul nostru Tricolor.« • * 378 Studenţii români sărbătoriau zilele memorabile din istoria naţională, în special 3/15 Mai. Aceasta zi noi o sărbătoriam într’o localitate din frumoasele împrejurimi ale Vienei s. ex. la Dornbach, Nussdorf, Liesing, Modling, Voslau sau Hutteldorf, în grădina vr’unui restaurant, ales de mai’nainte, aşezat în vârful vr’unui deal, într’o admosferă mai curată şi mai departe de ochii poliţiei, spre a-şi putea da fiecare curs liber sentimentelor naţionale. Amintesc că la orice şedinţă sau într’unire, care trebuia anunţată din vreme poliţiei, aceasta trimitea un comisar al ei, care ştia şi româneşte şi aceşti comisari erau toţi jurişti şi doctori în drept. Era un co- misar Toma, român, în care studenţii nu prea aveau încredere şi ne era nesimpatic, deşi nu ne-a făcut niciodată (pe cât îmi amintesc) nicio neplăcere. întotdeauna dela astfel de comemorări trimiteam telegrame ziarelor româneşti din Ardeal, salutând pe luptătorii naţionali din patrie. In anul 1884 am sărbătorit, într’un cerc mai restrâns aniversarea a o sută ani a revoluţiunei lui Horia, Cloşca şi Crişan, ş. a. * Un vechiu desiderat al soc. » România jună«, publicarea unui aşa zis Almanah, care se cuprindă lucrări de valoare, de cei mai buni scriitori români, s’a împlinit în anul 1883, când eram şi eu în co- mitetul societăţii. Almanahul avea de scop o manifestare culturală, dar şi un izvor de câştig pentru asigurarea existenţii societăţii. Se alesese o comisie pentru înfăptuirea Almanahului, sub prezi- denţia doctorandului Const. Popasu. Graţie lui Popasu publicaţia a reuşit pe deplin, căci prin intermediul lui Titu Maiorescu (un- chiul său) s’au primit lucrări chiar dela Carmen Sylva, apoi dela Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, P. S. Aurelian, Alex. Mocioni, Matilda Poni, Ion Sbiera, M. Eminescu, A. Naum, Ion Slavici, Ion Neniţescu, Ion Creangă, Iac. Negruzzi, N. Gane, A. D. Xenopol, Nic. Teclu, Ion Popescu (pedagog), D. C. Olănescu, Ştefan Ve- lovan, Duiliu Zamfirescu. Şi rezultatul material al Almanahului a fost favorabil, căci din 2000 exemplare tipărite s’au vândut vr’o 1800 şi venitul a fost de peste 2000 florini. Un al doilea almanah a apărut în anul: 1888 cu aproape toţi scriitorii din volumul I, afară de P, S. Aurelian, I. Creangă şi Nic. Gane, ♦ 379 In afară de societatea «România jună*, un mănunchiu de 17 studenţi dintre cei mai dornici de cultura românească am format un club deosebit pe care l-am botezat »Arborele*, întrunindu-ne în fiecare Duminecă, după amiază, la unul din membrii clubului, mai adesea la Enea Hodoş şi la Ioan Paul, acesta un înfocat ju- nimist, căruia, la sfârşitul vieţii (mort ca profesor la universitatea din Cluj, în anul 1928) i s’a împlinit dorinţa de a fi înmormântat în patria junimismului, la Iaşi — unde fusese mulţi ani profesor la liceu, — deşi de naştere era din regiunea Clujului. In întru- nirile clubului citeam articole din «Convorbiri®, le discutam, fă- ceam critici, se discutau mult chestiunile ce priviau etimologismul şi fonetismul, etc., etc. încetul cu încetul devenisem şi noi «junimişti literari*, cu trup şi suflet, iar ca simbol extern mulţi purtam pe atunci bar- bişon maioreştian. Studentul Iuliu Mera, mai târziu medic practic la Karlsbad, era într’adevăr cel mai veritabil maioreştian, prin fru- moasa lui înfăţişare, prin blândeţa sa şi prin eleganţa în vorbire şi în scriere. Unele povestiri ale lui s’au publicat în «Convorbirile literare* dela Iaşi. In politică însă eram liberali. Influenţa «Convorbirilor* asupra ramurilor tânărului Arbore (fiecare membru purta şi câte un nume reprezentând organele arborelui, ca: frunză, mugur, scoarţă, măduvă, ş. a.), — a fost covârşitoare şi de mare folos în viaţa noastră culturală de mai târziu. In clubul nostru literar-cultural se citeau, se discutau şi se criticau şi »operatele«, lucrările, pe cari membrii clubului aveau să le citească în urmă în şedinţele literare ale societăţii «România jună*, ca lucrări perfecte. Şi ca să vă arăt, între altele, ce influenţă au avut «Convor- birile literare* asupra noastră, a tinerilor studenţi, citez aici trei lucrări, de-ale membrilor clubului, citite în cursul anului 1881/82, întâi în club şi apoi la «România jună*: /. Despre scriitorii ydela Junimea, — caracteristică — de Iuliu Mera (medicinist), dela Arad. 2. Literatura română înainte de 1860, Titu Maiorescu şi di- recţia nouă critică în literatura română, studiu de Solomon Haliţă (student-iitere), dela Năsăud (Nord-Estul Ardealului). N 380 3. Titu Maiorescu şi poezia română, studiu de Septimiu Albini (student-litere), din Sud-Vestul Ardealului. Tot influenţei »Convorbirilor se datoreşte şi publicarea celor două bogate volume literare amintite mai sus: »Almanahul Ro- mâniei june« în anii 1883 şi 1888. lată pe scurt influenţa «Convorbirilor literare* asupra cer- cului tinerilor studenţi din Viena, în epoca aprigei lupte între aşa zişii literaţi, cari se băteau, în ciudata lor limbă de atunci, cu morile de vânt şi între direcţia nouă, care lupta pentru revenirea la izvorul curat şi fermecător al limbei poporului nostru. In ce ne priveşte pe noi studenţii, toate Ie făceam fără să fi urmat o universitate românească, fără să fi avut mentori, îndru- mători, profesori universitari, ci «prin noi înşine«. Cei 17 studenţi, cari au format clubul * Arborele* au fost: 1. Septimiu Albini (Mugur) (în urmă profesor, publicist, Sibiu). 2. Emil Codru-Drăguşanul (Rădăcină) (medic, Sinaia). 3. Dionisie Făgărăşianu (profesor la Braşov). 4. Eugen Gribovici (stud. silvic). 5. Solomon Hatiţă (Scoarţă) (profesor, inspector şcolar, prefect). 6. Enea Hodoş (profesor la Caransebeş). 7. luliu Mera (Creangă) (medic). 8. luliu Moisil (Măduvă) (profesor). 9. Silvestru Moldovan (profesor, publicist, Sibiu). 10. Ion C. Panţu (Frunză) (profesor la Braşov). 11. Ion Paul (Trunchiu) (profesor la Slatina, laşi, Cluj). 12. Ştefan Petrovici (advocat, Lugoj). 13. Simion Pop (inginer silvic la Domeniile Coroanei). 14. Emilian Popovici (inginer). 15. Nicolae Popovid (profesor de muzică la Braşov după moartea lui C. Po- rumbescu). 16. Dumitru Ştefan (advocat, Sibiu). 17. Ciril Vulcan (advocat, Reghinul-săsesc). Clubul a durat cât timp aceşti membri au stat în Viena, în urmă s’a disolvat dela sine. Aproape toţi aceşti membrii s’au do- vedit şi în urmă în viaţa publică de oameni serioşi şi muncitori şi au lucrat cu mare râvnă în deosebitele ramuri ale activităţii culturale româneşti. Aranjarea meetingului din Viena a Românilor memorandişti este în parte opera ideilor unora din acei tineri. Un lucru este cert, că studenţimea română din Viena, niciodată nu a deviat dela calea dreaptă a drepturilor Neamului românesc, întotdeauna, în armonie şi conform cu dispoziţiile conducerii Par- tidului naţional-român, a fost pentru cultivarea limbei şi demnităţii 381 neamului până când va suna Ceasul şi al Unirii politice a tuturor Românilor în vechile frontiere ale Daciei Traiane. * Unii dintre studenţii români au făcut încercări de a forma o asociaţie internaţională a tuturor studenţilor universitari şi ale altor şcoale superioare din Viena, în vederea desvoltării chestiunei naţionale din monarhia austro-ungară şi al unui viitor mai.bun a fiecărei naţiuni. Întrunirile însă nu şi-au ajuns scopul, probabil şi din cauza intrigilor studenţilor maghiari şi evrei. Era necesară o pregătire mai îndelungată şi o stăruinţă mai energică. Totuşi Românii au avut mai multe întruniri comune cu studenţii italieni dela *Circolo academia) italiano« din Viena, care a participat la mai multe şe- dinţe şi serbări de-ale noastre. * Studenţi români, puţini de sigur, au urmat studii universi- tare în Viena chiar şi în secolul al XVIII, dar mai ales în al XlX-lea. Ştim însă prea puţin despre dânşii. Dela 1850 înainte avem date mai multe. Astfel găsim într’o broşură românească*) dela 1850 următorii studenţi: Alecsandru Papiu (Ilorian) jurist din Ardeal. Petru Misiciu jurist din Banat. Nicolae Vasilco jurist din Bucovina. /. Hodoş Castorianu jurist din Ardeal, loan Raţiu jurist din Ardeal. Aprian Maronianu jurist din Ardeal. loan Şipotariu jurist din Ardeal. loan Maior teolog âbs. şi jurist din Ardeal. Vincenţiu Papinianu jurist din Banat. Basiliu Pascu medicinist din Ardeal. Valid Perlea me- dicinist din Ardeal. Simion Georgianu politechnică din Banat. loa- chim Marcu student pictură din Ungaria. In anul 1852 Simion Bărnuţiu, din Bocşa română, era jurist în anul al 4-lea al Universităţii din Viena. Conform certificatului medical dela 23 Septemvrie 1852, emis de Doctorul August Ritter von Schiisser, îi se recomandă o climă mai caldă şi plecă în Italia, pentru continuarea studiilor. Era atunci de 44 ani şi suferia de podagră. *) Carte cătră sânta adunare a diecesei române-unite din Transilvania, dela 18/30 Septemvrie 1850 dela tinerimea studioasă din Viena. 382 Dar în Viena fusese chiar înainte de societăţile mai sus amintite, încă cu începere din anul 1853, o bibliotecă a teologilor români uniţi, cari urmau la universitate şi stăteau în seminariul dela biserica Sf. Barbara (pe lângă Posta centrală). La aceasta bibliotecă au contribuit d. d. Hurmusachi, Sion, Laurian, Cipariu şi Maiorescu. Apoi Oeorge Chiţu, tinerul, care în timpul studiilor sale la Viena a îmbogăţit biblioteca cu diferite daruri. Toţi teologii erau membri ordinari ai bibliotecii, ori ce alt student putea fi membru extraordinar. In 1856 bibliotecar era teologul George Marchiş. Prefect al studiilor era profesorul Dr. Grigore Silaşi. La începutul anului şcolar 1861/2 teologii au înfiinţat »Societatea bisericească-literară a teologilor români din Viena«. In 1862 erau 14 şi în 1863 16 membri şi Silaşi era conducătorul societăţii. Prin acest seminar, — care a fost înfiinţat la 1774 de împărăteasa Maria Terezia pentru teologii de confesiunea gr.-cat. români şi ruteni — au trecut mulţi tineri, cari în urmă au devenit membri distinşi ai clerului gr.-cat. român. La 1873 teologii români şi ruteni din Ungaria, la ordinul guvernului unguresc, au fost trecuţi la semi- narul central catolic din B.-Pesta. In 1863 teologii din seminarul Sf. Barbara au tradus şi publicat în limba română o foarte fru- moasă lucrare, a cardinalului arhiepiscop de Westminster (Londra) Nicolae Wiseman, întitulată »Fabiolan sau biserica catacombelor - — un roman — o icoană din Roma străbună, din primele secole ale creştinătăţii, un şir de tipuri, de obiceiuri ale lumei păgâne în contrast cu ale creştinilor. Lângă seminar era biserica Sf. Barbara, unde mergeau teologii români şi aveau chiar un cor; preotul era Dr. Gr. Silaşi şi can- torul loan Ursu. Acest vechiu student pe care îl mai apucai încă în Viena, loan Ursul (Medvesi), fu medicinist, absolvent din anul 1848 şi pe la 1880 era cantor la biserica gr.-cat. românească Sf. Barbara. loan Ursu s’a născut în comuna Caţa, de lângă Draos (Scaunul Cohalmului) din Ardeal. A învăţat gimnasiul la călugării din Odorheiul-săcuiesc,llcare i-au maghiarizat numele în Medvesi. Urmând medicina la Viena nu a continuat studiile ca să fie pro- movat doctor în medicină, din cauza sărăciei, şi primind postul de cantor fiind că avea salar, a rămas aici, pe lângă fostul rector m al seminarului teologic românesc de pe lângă Universitatea din Viena, Dr. Qrigore Silaşi, numit mai târziu profesor de limba română la noua Universitate din Cluj. Ursu a fost un mare sprijinitor şi îndreptător al junimei ro- mâne din Viena, şi a fost întotdeauna respectat de toţi, pentru nobleţă inimei sale şi pentru sfaturile ce le da, el fiind un adevărat mentor al tinerimei studioase. (După o notiţă de loachim Mureşian din Năsăud din anul 1882 în biblioteca Muzeului năsăudean.) Studenţii teologi membri ai Societăţii bisericeşti literare erau în anii 1862 şi 1863 următorii: Ardeleanu Ioan; Bulcu Simion; Cetăţianu Ioan, bibliotecar în 1862; Crişanu Vasile, bibliotecar în 1863; Farago Dumitru, pre- şedinte în 1863; Oheţe Vasile; Hossu Alexe, cassar în 1862; Laslo Ioan; Lazar Gavrilă, cassar în 1863; Moldovan Nicolae; Papiu Ioan, notar în 1863; Piscoreanu Vasile; Pop Macsim; Popfiu Iustin, notar în 1862; Raţiu Ioan; Raţiu Vasile; Serbu Grigore; Solomon Nicolae, preşedinte în 1862; Telescu George. * Noi mergeam şi la biserica Sf. Barbara, câteodată, dar ser- viciul divin se făcea atunci în limBă'Tuteană, fiindcă teologii erau acuma numai ruteni din Galiţia, cari erau greco-catolici. Mergeam şi la biserica »grecească» (de pe Fleischmarkt). Încă în anul 1787 împăratul losif al Il-lea a îngăduit creşti- nilor ortodoxi (români şi greci) din Viena să-şi slujască liturgia într’o clădirea contelui Stockhammer, în care mai târziu s’a deschis şi o şcoală pentru colonia grecească — adică macedo-română şi românii din monarhia austriacă. Baronul Şina, macedo-român, dar atunci cetăţean austriac, a dat apoi la 1858 sumele necesare pentru transformarea faţadei clădirii, facerea turnului şi decoraţiunea cea bogată din interior. Interiorul splendid, tâmpla minunată, totul în stil bizantin, lucrate după planurile arhitectului Hansen, iar zugră- veala de deosebiţi profesori. Cheltuielile transformării s’aul ridicat la 70.000 florini, daţi de Şina. Pentru menţinerea caracterului românesc s’au dat multe lupte cu grecii... deşi de drept biserica era a macedo-românilor. Noi cei ieşiţi din $coalele Năsăudului, unde ne-arh cules preţioase cunoştinţe din istoria şi cultura românească, găsin- du-ne deodată într’un mare oraş european, capitala unui mare imperiu, am căutat să vedem şi să cercetăm tot ce putea fi de folos pentru cultura superioară a unui om. In afară de cursu- rile ce le urmam, convenirea cu colegii români din deosebite pro- vincii româneşti, de diferite culturi şi caractere, şi cu studenţi de alte neamuri, ne deschidea zilnic noui orizonturi. Ca fiecare student german, am început şi noi să citim şi să ne cumpărăm scriitorii clasici germani, din ieftinele dar complectele ediţii ale lui Reclam; Şi astfel am citit pe Ooethe, Schiller, Lessing şi Hauff, apoi pe Fichte (Reden an die deutsche Nation), Peter Rosegger (Werke şi Heimgarten), Knigge (Umgang mit Menschen) şi ne-am cumpărat enciclopedia: Meyer sau Brockhaus Conversations-Lexikon şi Jean Paul (Quintus Fixlein şi Flegeljahre). Din literatura fran- ceză am citit mai întâi pe Moliere şi Racine, apoi Michelet (femeia) în traducere germană şi fiindcă tocmai atunci apăru un roman a lui Zola, anume Nana, am inceput a-1 citi, dar după ce am citit vr’o zece pagini l’am aruncat în foc, scârbindu-mă de felul de a scrie al acestui jidan, din care m’am încredinţat că scopul este răs- pândirea depravării în public. N’am mai citit în viaţa mea nimic de Zola, pe care-1 detest din toată inima. In schimb citeam cu lăcomie Revue des deux mondes. Din literatura engleză mi-am cumpărat operile lui Shakespeare, în tra- ducere germană precum şt ale lui S. Smiles: Self-help, Character, cărţi cari au avut mare influenţă reformatoare a caracterului tine- rilor şi din alte ţări europene. Fiindcă literatura rusească era atunci în mare modă, toţi citeam cu lăcomie pe: Turgeniev, Dostojewsky, Puskin, Lermontoff şi Gogol. Apoi am citit câteva din operile lui Darwin, Macrobiotica de Hufeland în limba germană, căci cea în traducere românească de Dr. Paul Vasici, de prin anii 1842, o citisem în Năsăud. In cafenele citeam afară de reviste germane, cum erau Gat- tenlaube (recomandată studenţilor de un profesor universitar de zoologie), Ueber Land und Meer — aceste două cunoscute din Năsăud — apoi Leipziger Ulustrierte Zeitung, Illustration, Illus- trazione italiana, Ilustracion espagnuola y americana. Revista umo- m ristlcă /O'keriki (vienesă) era mai ales gustată pentru minunatele glume şi ilustraţiuni politice şi cele relative la ovrei. Altele «umo- ristice*, jidoveşti, erau pline de pornografii pentru »educarea« de- moralizatoare a creştinilor. In cafenele era o adevărată viaţă culturală, erau veritabile case de citire. In cele mai mari se găsiau toate jurnalele şi revis- tele, care apăreau în Viena şi cele mai însemnate ziare din pro- vincie şi din străinătate. Cafenelele au jucat întotdeauna un mare rol în viaţa culturală şi literară, ca şi în cea politică şi era locul cel mai plăcut de întâlnire a tuturor claselor populaţiei. Obicinuitele noastre cafenele erau : a lui Meissner de pe Allee- gasse, Hdller de pe Wiednerhauptstrasse, Vindobona şi mai târziu Arkadencaffee din apropierea bisericei votive, Caffee Schlossel vis- a-vis de Marele spital de pe Alserstrasse. Din când în când la Cafe de 1’Opera, unde profesorul Teclu juca zilnic, între 2—3, biliard, şi la Cafe Central de pe Herrengasse, unde găsiam cele mai multe ziare şi reviste europene. Rar la cafeneaua Casa Piccola de pe Mariahilferstrasse şi ca curiositate la Cafeneaua Gabesam, pe aceeaşi stradă; o vizitam căci se spunea, că aceasta ar fi fost prima cafenea din Viena, ale cărei origini ar fi de la 1683 când cu încunjurarea Vienei de Turci. * Un eveniment plăcut s’a întâmplat în viaţa studenţilor în anul 1883, când tragediana Agatha Bârsescu debută la Burgtkeater în piesa »Des Meeres und der Liebe Wellen*, fiind apoi angajată definitiv de teatru curţii imperiale, unde rămase 7 ani. In seara debutului, la 22 Noemvrie 1883, după reprezentaţia pe deplin reu- şită, noi studenţii universitari români şi colonia română din Viena i-am dat un banchet, urmat de dans în Hotelul »Goldenes Lamm« (Leopoldstadt), petrecând foarte frumos până în zorii zilei. * 1 [ • l Jt 1 Dintre intelectualii români cei mai de seamă, care trăiau în timpul nostru în Viena, trebue să amintesc, cu toată veneraţia, pe savantul profesor Nicolae Teclu, distins chimist şi membru al Academiei Române. Teclu s’a născut la Braşov în 1839, urmă gimnaziul acolo şi la Viena, apoi ingineria la Viena şi arhitectură la Miinchen şi Berlin. Fiind mare gimnastic, pe când studia la Miinchen fu numit »Turnwart« (o funcţie de stat) peste toate şcoalele din acest oraş. Tot aci prin dibăcia sa reuşise să înfiin- ţeze întâia societate de gimnastică în Bavaria, numită «Turner- bund« şi se distinse la câteva congrese de gimnastică câştigând primele premii. In 1863/64 petrecând câtva timp acasă în Braşov introduse pentru întâiaş dată cursuri de gimnastică la gimnaziul românesc de acolo. Tot atunci înfiinţă, cu alţi câţiva buni români «Reuniunea de gimnastică şi cântări*. Trecând în 1869 în vechiul Regat şi negăsind teren pentru aplicarea studiilor de arhitectură se înapoiă iarăşi la Viena. Acuma schimbă direcţia studiilor sale şi urmă studiul chimiei, pe care terminându-l, încercă din nou să-şi pună cunoştinţele sale în serviciul neamului românesc din vechiul regat. Dar nici de astă dată nu găsi teren prielnic pentru întemeierea marilor industrii. Se înapoie la Viena, unde fu numit profesor de chimie la Academia de comerţ şi docent de chimia colorilor la Academia de arte frumoase. Apoi fu chimist la mone- tăria statului şi mai târziu la imprimeria statului austriac. Viaţa lui ştiinţifică a fost foarte bogată şi în liniştea frumosului său labo- rator dela Academia de comerţ, a deslegat multe probleme ştiin- ţifice, câştigându-şi un renume mondial. Lucrările lui (peste 60 la număr) se rapoartă la hârtie, la flacără ş. a. El a corectat becul Bunsen, pentru a produce o tem- peratură foarte mare, aşa că becul Teclu s’a introdus apoi în toate laboratoarele chimice din lume. Teclu s’a ocupat şi cu principiile de a realiza posibilitatea navigaţiunei in aer (1894). A decedat în Iulie 1916 in Viena. Teclu a fost un mare naţionalist şi o foarte frumoasă pildă pentru tineretul universitar din Viena şi de oriunde.*) * In cercul «României june« din Viena s’a fortificat sentimentul naţional al marelui român care a fost Aurel C. Popovici, bănăţan, născut în Lugoj (1863) şi studia medicina. In nenumăratele discu- *) A se vedea mai pe larg broşura mea: A 70-a aniversare a naşterii chi- mistului român Nicolae Teclu, 1939—1909. Bucureşti, 1909. Ed. Institut, arte grafice C. Sfetea. âât ţiuni ce se întindeau între noi la societate sau în şedinţele socie- tăţii s’au atins şi cristalizat încetul cu încetul atâtea chestiuni culturale, dar mai ales politice-naţionale, cari în urmă au luat forme mai concrete. Popovici a fost absorbit de suferinţele neamului pentru a cărui salvare s’a dedicat cu trup, cu suflet, întreaga lui viaţă. Mai târziu a continuat la Qraz şi studiile politice. Din lucrările lui mai de seamă notez: »Chestiunea română în Transilvania şi Ungaria«. Replica tinerimei academice române din Transilvania şi Ungaria (Sibiu 1892) la »Răspunsul" dat de tinerimea academică maghiară la »Memoriu studenţilor universitari din România«. Acea publica- ţiune (Replica) s’a tipărit în 21.000 exemplare în limbile: română, franceză, italiană şi germană. Pentru Replică, Popovici a fost osândit de Curtea cu juraţi din Cluj (în 1893), la 4 ani închisoare şi 500 fl. amendă, iar Nicolae Roman la 1 an şi 300 fl., ca răspân- ditori ai publicaţiei. Atunci se refugiă la Bucureşti, unde fu pro- fesor şi publicist. Aci publică -»Liga română«, apoi scoase ziarul naţionalist »România jună " (pela 1900) nume dat în onoarea so- cietăţii studenţeşti cu acelaş nume din Viena, unde Popovici a început luptele naţionale. Mai târziu publică voluminoasa carte »Oross Oesterreich«, în care se preconiza federalizarea statelor Au- striei. Importante sunt articolele publicate de dânsul în »Semănă- torul« din Bucureşti, precum şi alte publicaţii. înaintea războiului mondial a publicat vr’o câţiva ani ziarul »Gross Oesterreich« la Viena, la care a colaborat şi Alex. Vaida-Voevod şi un mare filo- român Ludovic Schwennhagen, chemat anume de Popovici şi care încă de pe la 1886 s’a dedicat chestiunei naţionale române din Un- garia, scriind multe articole în marea presă germană, mai ales în »Kreuzzeitung« din Berlin. Schwennhagen a asistat ca corespon- dent şi la «Procesul Memorandului în Cluj—(1894) -având la dis- poziţie 4 mari ziare germane, în urmă a trecut la Bucureşti pentru câteva luni. Concursul lui la ziarul «Gross Oesterreich* a fost foarte preţios. Popovici era în strânse legături cu f. Arhiduce Fer- dinand. Amicul nostru Aurel a murit prea de timpuriu, în timpul războiului Unirii, în Elveţia, spre mare pagubă a neamului ro- mânesc. * 8 Intr’un an, pe când eram membru în comitet, s’au prezentat — la începutul anului şcolar — doi studenţi mosaici din România, pentru a se înscrie ca membri. Eu care eram însărcinat cu în- scrierea de membri, i-ain refuzat pe motiv că nu sunt români. Au intervenit la comitet, care deasemenea i-a refuzat, — căci noi ţineam foarte mult ca societatea noastră să fie curată, neamestecată cu Evrei. Intr’alt an 1884 Octomvrie am citit pe tabla neagră a uni- versităţii o convocare în limba română a unui grup de studenţi, cari chemau studenţimea română la o întrunire pentru a forma o societate studenţească, care să se numiască: »Tinerimea română«. Noi, Românii, ne-am mirat de o astfel de convocare, bineştiind că Românii n’au nevoie de o altă societate românească, căci soc. «România jună« mergea foarte bine şi era deplină înţelegere între noi. Am aflat însă îndată că cei ce voiau să facă societatea sus- amintită, nu erau Români, ci Evrei din România. A se înfiinţa însă o societata «Tinerimea română« de străini, noi nu o puteam tolera cu nici ,un preţ. Ne-am prezentat deci un număr foarte mare de studenţi, veritabili români, în cap cu seniorul nostru Dr. Sterie Ciurcu, la această adunare, unde am găsit mai mulţi tineri Evrei, cari ne-au primit de altmintrea bine, deşi poate nu se aşteptau la noi. Ne-am aşezat — după ce ne-am făcut formalităţile de re- comandare — la masa cea lungă a sălii restaurantului, tot câte un român şi câte unul de ai lor. Unul de ai lor a deschis întru- nirea cu un discurs în care îşi exprima sentimentele româneşti... foarte sărbătorească a fost aceasta spovedanie, plină de fanfaronadă, a strănepoţilor lui Iuda, deveniţi deodată Români. Au citit apoi statutele aprobate de locotenenţa ţării, cu data de 6 Mai 1884. In statute era prevăzut ca să nu poată întră cu uşurătate un suflet românesc în »Societatea tinerimei academice române« din Viena, decât numai fiind recomandat de doi membri de ai lor (ovrei) şi şi în acest caz numai dacă nu va avea contra nici baremi un singur membru din comitetul lor (jidănesc). Mai prevedeau statutele că vor da baluri, concerte, usurpând1 numele de român, publicul românesc fiind indus in rătăcire. In urmă Sterie Ciurcu le-a răspuns şi declarat pur şi simplu că noi nu vom to- lera ca societatea lor să poarte numele de «Tinerimea română«, sUb nici-o condiţie nu vom permite un astfel de titlu. Pot să-şi aleagă titlul de «Tinerimea evreiască*, dar nu românească. S’a protestatat de Evrei, spunând că ei sunt Români, că au făcut armata română, etc.; noi însă la urmă i-am majorizat: ei au trebuit să părăsească localul angajat de ei şi noi în urmă am petrecut până la ore înaintate, sărbătorind biruinţa noastră. Dar nici «Societatea tinerimei academice române«, nu s’a înfiinţat vreodată la universb tate sau la o altă şcoală superioară din Viena. Iată numele acestei tinerimi: Zackermann, Herschkovisch, Oriinberg, Omstein (romanizat: Nestorian, sau se pare compus şi din schimbarea poziţiunei li te- rilor în cuvântul Ornstein), Nathan Ochs, Kaufmannn, Wolf (roma- nizat Lupescu), Fuchs, Olivenbaum (se numia Ollivier), Popper, Margulies şi alţii cu astfel de nume. Dealtădâtă eram bolnav în «Spitalul general* din Viena, secţia studenţească (unde studenţii aveau totul gratuit: doctorii, căutarea, întreţinerea, dacă te înscriai ca membru în «Societatea studenţilor bolnavi«, taxa 2 florini anual). Intr’o zi vine bolnav un nou student Făcând cunoştinţă dânsul spunea că e Român din România, nu- mele lui: Lobi; dela Galaţi şi studia «germanistica* la universitate. Din discuţiile urmate uneori aprinse, «Românul Lobi dela Galaţi* îmi făgăduia mie, Român din Ardeal, fiu de popă românesc;Seafi: tatea de Român, numindu-mă Ungur. El susţinea mereu cu toată energia că este Român, că «a făcut armata«, că e născut în Ro- mânia, etc. Eu fireşte am protestat că nu «Lobi* poate fi român, — cel mult poate fi Evreu din România, etc. Dar discuţiile se urmau zilnic, tot mai aprinse, până când odată, scoţindu-ldin pepeni, a declarat pur şi simplu că este «Izraelit*, Evreu naţionalist, sionist. Pe vremea aceea Evreul vienez Teodor Herzl, întemeietorul şi părintele sionismului, concepuse idea de a întruni pe Evreii risipiţi în lume într’o singură naţiune şi făcea mare propagandă pentru această idee printre studenţimea evreiască şi printre no- rodul jidovesc. Spre acest scop, la 1897, convoacă primul con- gres sionist în Elveţia, laiBasel, la care au participat 204 repre- zentanţi ai Evreimei cu idei sioniste din întreaga lume. ■ ' ' Ţara naţiunei evreşti are să fie, fireşte, Palestina. Herzl ă publicat o broşură în limba germană: «Statul evreilor* (Judenstaat), în care-şi expunea ideile sale asupra acestei chestiuni. Cel mai 8* înflăcărat adept a lui Herzi era celalalt Evreu Max Nordau, deia Paris şi alţi evrei cu »nume«, cari lucrau pentru interesele Evreimii In diebsebite oraşe şi ţări. In fine »Românul« Lobi dela Galaţi rrii-a declarat că Evreii trebue să-şi ajungă scopurile lor în lume, trebue să le vie Mesia politic al lor, pe care-I aşteaptă, ca * poporul ales« să stăpânească tot pământul şi toate neamurile. Şi iată ce spunea Lobi despre această stăpânire: »Noi, Evreii; ţintirii să avem presa şi capitalurile luniii în mâna noastră. Avem Şi până acuma foarte multe jurhale din toate ţările în mâinile noastre; Avem şi foarte multe capitaluri, cu cari lucrăm în deose- bite moduri asupra creştinilor. Când ne vom întări bine, vom dicta şi în Parlamentele statelor în care şi avem mulţi deputaţi devotaţi nouă. Prin bani vom avea în viitor şi mai mulţi, vom avea cu timpul majorităţi şi pe ceialalţi deputaţi creştini îi vom plăti bine cu bani. Şi atunci vom dicta cum vom voi noi în fiecare ţară şi prin urmare peste tot pământul, atunci Mesia va fi sosit pentru noi«. Înţelegeţi, Români, cuprinsul acestor cuvinte? Era foarte rău cătrănit d. Lobi, în urma violentelor discuţii ce am avut atunci cu dânsul, de i-au scăpat aceste grave cuvinte, el care era unul din cei mai devotaţi adepţi a lui Herzi, Nordau, etc. De atunci au trecut aproape 50 de ani (scriu aceste în 1933): sionismul a luat mare avânt, in multe parlamente (ca în Austria, Ungaria, Franţa, Anglia, Italia, chiar în Germania) numărul depu- taţilor evrei a crescut încet şi pe tăcute, în multe state civilizate, cu idei înaintate (?) (noi le numim evreeşti) au fost şi sunt mulţi oameni politici şi chiar miniştri evrei, cari lucrează pentru neamul lor, (şi contra noastră a Românilor sau a creştinilor naivi şi cu idei... înaintate). In fine îşi au în multe ţâri deputaţi plătiţi bine de ei, pentru a le face interesele. Şi la noi presa este aproape întreagă plină de Evrei, cari lucrează pentru desorganizarea şi demoralizarea creştinilor, prin fel de fel de mijloace şi prin apa- ratul socialismului (tot de origină evreiască), evoluţionat azi la comunism, — bagă1 zizanie între noi, cei ignoranţi de metodele lor viclene şi perfide. Ei caută a ne sărăci poporul, după ce a stricat boierimea, a ne alcooliza şi ruina prin cămătării colosale ţărănimea, a ne schimba constituţia prin oamenii lor din ţările 391 «civilizate* ale Europei, în fine vreau să ne sdruncine statul şi neamul — aceşti duşmani ascunşi ai creştinilor şi al nostru.*) * Viaţa într’o localitate mică, aşezată în mijlocul câmpiilor, străbă- tute de vâlcele şi râuri în apropiere de dealuri cu fel de fel de plantaţii şi păduri, pe lângă aerul curat şi sănătos, îţi dă prilej de a cunoaşte viaţa poporului, obiceiurile lui, agricultura cu ramurile ei, fiinţele ce trăesc în natură şi alte lucruri pe cari omul trăind în oraşele mari nu le poate avea, — aici simţi libertatea şi ţi-se deschide un mare orizont. Dar mare este norocul pentru un tânăr să poată studia apoi într’un oraş mare de înaltă cultură, unde întâlneşti noui lucruri, altele cu desăvârşire ca cele dela ţară, cari îţi complectează cu- noştinţele. Pentru noi, Românii, cu resurse aşa de restrânse şi cu mijloace mici a fost o fericire, că părinţii şi străbunii noştri cu dragoste de neam au înfiinţat numeroase fundaţiuni, cu aju- torul cărora tineretul român s’a putut ridica la o cultură mai înaltă. Binecuvântată să fie memoria acelor mari binefăcători! Aici în Viena, în afară de şcoli, am avut fericita ocazie să vedem biserici splendide, opere de arhitectură grandioase, galerii de pictură şi sculptură, muzee de arte, de ştiinţe naturale, de in- dustrie, de etnografie; biblioteci bogate, institute ştiinţifice, artistice şi de cultură, teatre, operă, localuri de muzică, concerte, expoziţii de tot felul, palatul imperial cu tezaurul de petre scumpe şi alte nespuse bogăţii, arhivele imperiale, parcuri şi grădini minunate publice şi particulare, cimitire, toate cu gust şi artistic aranjate, toate aceste văzute, vizitate mereu, studiate îţi îmbogăţesc mintea şi cunoştinţele, te ridică în sfere mai înalte, te entusiasmează şi-ţi dau îndemn ca şi tu să te năzueşti a face ceva pentru neamul tău, aşa de mult rămas înapoia naţiilor din apus, cari s’au putut des- volta la o cultură superioară încă pe când noi sufeream şi eram în lupte cu tot felul de duşmani şi păziam graniţele aici, pentru ca acele naţii europene să se poată desvolta şi cultiva. Aici am învăţat mai lîntâi a pricepe şi aprecia arta prin vizi- tarea foarte deasă a galeriei de tablouri dela Belvedere — în apro- *) Aceste pasage relative la Evrei, le-am publicat şi în ziarul «Neamul românesc». Anul XI. Nr. 12dela 20 Martie 1916, pag. 5, sub titlul: «Studenţii români de religie mosaică«. 392 pierea căreia locuiam în primul an. In toate Duminecile — în timpul toamnei şi a iernii — eram acolo ceasuri întregi. Frumuseţile Vienei, cu toate comorile arătate mai sus, cu perfecta curăţenie al uriaşului oraş, cu ordinea şi omenia ce domnia pretutindeni — ne-au dat ocazii să învăţăm mereu tot ce era bun şi de folos în viaţă. Şi toate acestea, dimpreună cu minunatele împrejurimi ale Vienei, cum nu le are nici o capitală din lume, fac să-ţi aminteşti cu cea mai mare plăcere versul vienez: »’S giebt nur a Kaiserstadt, ’s giebt nur a Wien dort muss es prăchtig sein • dort mocht’ ich hin!« Una-i Viena imperială • Ce’n lume n’are egală, Acolo să petrec, mereu doresc, Acolo aş vrea să trăiesc. Poezii studenţeşti Vechea noastră gardă Ce scânteie deodată Din noaptea înstelată, Atât de viu, Cu luciu roşu auriu? Ce trece’n fundul zării, Ca negura’nserării, Sumeţi păşind Cu viers vioi cântând? E vechea noastră gardă. Cine’ntârzie adese La încărcate mese, La chef şi vin. Golind pocalul plin? Şi’nfruntă vijelie Şi-a zeilor urgie, Mereu voioşi, Cu foc şi curajoşi? E vechea noastră gardă. A cântecului culme Cine-o atinse ’n lume? Şi-al cui cuvânt E sfânt pân’ la mormânt? Cine pentru onoare Şi pentru ţară moare, Purtând cu drag Al gardei mândru steag? A noastră veche gardă f 303 Poezia aceasta originală este compusă de Mefisto (= porecla lui Ciprian Porumbescu) în limba germană, întitulată: »Zur Erin- nerung an die »Alte Garde«, — în româneşte tradusă de stu- dentul Nicu Dracinschi (bucovinean). Textul german se află trecut şi în Comersbuch-ul studenţilor germani din Viena. (Vezi Mono- grafia istorică a societăţii academice social-literare »România jună«, din Viena (1871—1911) de I. Gramadă. Arad. 1912, pag. 78. — Vechea gardă era: Porumbescu, Victor Mihailaş, Aurel Moldovan, Vas. P. Sângeorgean (aceşti 3 din urmă grăniceri năsăudeni), I. Pipoş, Vasilc Halip, ş. a. câţiva, Mali (cadet, văr cu Porumbescu). Viaţa de student Frumoasă-i viaţa de student Plăcută, dragostoasă! Ne bucurăm de-amuzament, Fripturi şi spirtuoase. Azi toţi avem un trai ca’n rai, Mâine? nici pâine, nici mălai! O! ierum, ierum, ierum, O! quae mutatio rerumj Azi ne-arătăm galanţi, în frac, Cu clac şi-albă cravată, Mănuşi glase, ghete de lac La bal şi la serată! Dar vai! sermanul tineret Mâini totul pune amanet! O! ierum, ierum, ierum, O! quae mutatio rerum! In cafenea ne’nveselim Cu cărţi, biliard, jurnale, Şi-apoi în Grand-Hotel prânzim Şi’ntralte mari locale. Dar mâine noi ne bucurăm, La Mensa dacă mai mâncăm. O! ierum, ierum, ierum, O! quae mutatio rerum! Şi la sfârşit un compliment: In »România jună« Noi discutăm ca’n parlament — Metodă foarte bună! Dar să vă spun şi-un adevăr: C’adese ne-apucăm de păr! O! ierum, ierum, ierum, O! quae mutatio rerum! Poezia aceasta este de O. Blasian prin 1876, medicinist, care fiind promovat Doctor în medicină »sub auspiciis Imperatoris« (dip- loma »magna cum laude) 1— trecu în vechiul Regat. Medic primar al jud. R. Sărat, apoi primar al oraşului, deputat în 1892, inspector gen. serv. san. Poezia s’a publicat în Urzica, revistă umoristică litograf. a soc. «România jună«, înfiinţată în 1874. (Vezi: Monogr. ist. a soc. «România jună« de I. Grămadă pag. 123.) 394 Papa şi Sultanul Intr’un vestit măreţ palat Trăieşte Papa cel bogat, Trăieşte Papa cel divin Gustând din cel mai strajnic vin. Aşa Papă-aşi vrea să fiu, Numai cu vin să mă ţiu, Dar nu, n’aş vrea ca să fiu papă, Căci el nu pupă nici o fată. Dar n’aş vrea să fiu nici Sultan, Căci el să ţine de Coran, El nu bea nici un strop de vin. Ah! fraţilor ce mare chin. Sultanul cât e pe pământ, El se răsfaţă’ntre femei şi cânt. Sultan aş vrea să mă numesc Şi’ntre femei să tot trăiesc. Turnaţi băieţi, turnaţi-mi vin Ca să fiu Papă şi sa ’nchin. Guriţă daţi-mi fetelor • Să fiu Sultan până-ce mor. Dar nu ştiu cum aş face-un plan Să fiu şi Papă şi Sultan, Căci e-un deliciu, fraţii mei, Să ai şi fete şi să bei. Din un manuscris din »Muzeul năsăudean«. Poezia este probabil localizată de Ioachim Mureşian — fost student pe la 1855—58 în Viena, după originalul german. $ il il Jr I Vreau să amintesc aici pe aproape toţi studenţii români, membri ai societăţii » România jună«, cu cari am convenit, am trăit şi am petrecut în cea mai bună înţelegere în tot timpul cât 395 am stat împreună în Viena şi cu cei mai mulţi am încheiat prietenii durabile in viaţă. Arăt totodată şi ce a devenit în urmă fiecare în viaţa publică. La urmă alătur o listă a studenţilor români grăniceri nă- săudeni, cari au urmat studiile în Viena, cu stipendii din fondu- rile grănicereşti, în diferiţi ani. Studenţi români în Viena din timpul meu Albini Septimie 1882/83, profesor, Sibiu; Baiulescu O. 1880, medic, Braşov; Bârseanu Andrei 1880/85, profesor, Braşov; Bo- loga Vasile 1885/80, profesor, Sibiu; Bonfiniu Oct. 1880/81, pro- fesor, Blaj; Brăescu Gheorghe 1882/83, medic, România; Brătianu Dumitru 1882/83, inginer, Ploeşti; Beu Ilie 1884/85, medic, Sibiu; Bodea Izidor 1885/86, medic, Cernăuţi; Cloaje Ion 1880, medic, Ploeşti; Crăciunel I. 1880; Ciurcu Sterie 1880/85, medic, Viena; Codru Drăguşan Emil 1880/81, medic, Sinaia; Cuparescu Ion 1880/81, medic, Viena-Cluj; Cupşa Aurel 1880/81, ing., Galaţi; Capşa Aurel 1882, medic, România; Dămian Vasile 1880/81, pro- fesor, Brad; Demian Aurel 1880/81, medic, Arad; Dobreanu Gav- rilă 1880/81, medic, R.-Sărat, Dobrin Gh. 1882/83, adv., Lugoj; Doctor Emanoil 1882/83, medic, Viena; Diaconu Aurel 1883/84, inginer, Târgu-Jiu-timişoara; Drăghici Augustin 1885/86, medic, Ardeal; Făgărăşanu Dionisie 1880/81, profesor, Braşov; Flondor Cav. Tudor şi Flondor Cav. Ion 1885/86, Bucovina ; Grecu luliu 1884/85, medic, Bucureşti; Gerendi-Grindeanu Titu 1880/81, chi- mist, Bucureşti; German Pompei 1882/83, medic, Ardeal; Gher- ghel Ilie 1882/83, profesor, Bucureşti; Goilav A. Dion. 1885/86, medic, România; Goldiş Vasile 1882/83, profesor, Arad; Gribovici Eugen 1882/83, silvicultor, Bucovina; Grigorovici Aurel 1882/83, medic, Bucovina; Guguian Ion 1885/86, inginer silvic, Bucu- reşti; Hodoş Enea 1880/81, profesor, Caransebeş; Isopescu Vi- sarion 1882/83, proprietar, Bucovina; Luţa Ion 1882/83, jurist, Bucovina; Mera(luliu 1882/81, medic, Karlsbad; Moldovan Sil- vestru 1882/83, profesor, ziarist, Sibiu; Maxim Nicolae 1883/84, inginer C. F. R. România; Moga I. 1883/84, medic, Sibiu; Mun- teanu Ion 1884/85, farmacist, România; Nicola Enea 1883/84, medic, Alba-lulia; Onciu Aurel caval, 18^5/86, jurist, Bucovina; 396 Onciu Dumitru 1880/81, profesor univ., Bucureşti; Onciu Grigore 1882/83, medic, Bucovina; Olariu Sebastian 1885/86, profesor. Blaj; Panţu C Ion 1880/81, profesor, Braşov; Papanicol E. 1882, Ro- mânia; Paul Ion 1880/81, profesor, laşi şi Cluj univers.; Pascu Radu 1880/81., ing. inspector, Bucureşti; Petrovici Ştefan 1880/81, advocat, Lugoj; Popazu Const. 1880/81, medic, Caransebeş; Pop Alexandru 1881, medic, Blaj; Pop Albin 1880/81, medic, Austria; Pop Gheorghe 1880/81, chimist, Bucureşti; Pop Aurel 1882/83 f; Pop Niculiţa 1882/83, medic, Brăila; Pop Ştefan Cicio 1882/83, advocat, Ministru; Popa Alexandru 1882/83, medic, Viena; Po- povici C. Aurel 1884/85, profesor, Bucureşti; Popovici Dumitru 1884/85, medic, Bucureşti; Popovici Emilian 1880/81, ing., Galaţi; Popovici Gheorghe 1884/85, tehnic; Procopian Aurel 1880/81, botanist, Bucureşti; Puhaciu Dumitru 1880/81, medic, Bucovina; Rădulescu Const. 1880/81, medic, Bucureşti; Raţiu Teofil 1881/82, inginer C. F. R., România; Roman Cornel 1880/81, chimist, Bu- cureşti; Roşea Gheorghe 1882/83, medic, Viena; Simionovici Eus. 1880/81, jurist, magistrat, Bucovina; Simionovici V. 1881/82, pictor, profesor, Bucovina; Sotir Vladimir 1881/82, chimist, Bucureşti; Spân Petru 1884/85, profesor, Sibiu; Stănilă llie 1880/81, medic jud., Sibiu; Stârcea baron de Ion 1885/86, jurist, Bucovina; Ştefan Dumitru 1881, advocat, Sibiu; Stolojan Gh. 1885/86, advocat, Tg.- Jiu; Şuluţ Aurel 1880/81, profesor, Ploeşti; Şuluţ Flaviu 1881/82, inginer, Ardeal; Ţăranu B. 1. 1881/82, medic, România; Telescu 1. Val. 1883/84, medic, Arad; Tuducescu Alex. 1882/83, funcţionar comercial, Bucureşti; Turcu losif 1883/84, medic, Viena; Vişi- nevschi Mihai 1882/83, medic, Basarabia; Voileanu Matei 1880/81, profesor seminar, Sibiu; Voina V. 1880/81, protopop, Braşov; Vulcan Ciril 1882/83, advocat, Reginul-Săs.; Zotta Eugen 1882/83, tehnic, Bucovina. Studenţi grăniceri năsăudeni, cari au urmat studiile universitare în Viena între anii 1856-1885, cu stipendii 1 din (fondurile grănicereşti g Alexi P. Artemiu (Sângeorz) 1872, profesor, Năsăud; Bejan Francisc, profesor, Ploeşti; Bodiu Ştefan (Mocod) 1875, profesor, Ţurnu-Severin; Candaje Alexa (Poiana) 1875, inginer silvic, Mălini; 397 Ciocan Ion (Mocod) 1872, profesor, Năsăud; Dumbravă Teodor (Ruşii-Munţi) 1805, profesor, Năsăud; Oălan Constantin (Ilva-Mare) 1865, medicinist f; Haliţa Solomon (Sângeorz) 1880, profesor, Ro- mânia; Hăngănuţ Nic. 1874/75, medic, Ardeal; Lazar Marte Ion (Năsăud) 1868, profesor director, Năsăud; Leanca Clement (Ro- jmili)^ tehnic; Malai Ion (Leşu) 1869, profesor, Năsăud; Man Oavrilă (Zagra) 1867, advocat, Bistriţa; Mihailaş Victor (Năsăud) 1878, medic, Banat; Moisil Constantin (Tiha-Bârg.) 1866, profesor, Năsăud; Moisil luliu (Năsăud) 1880, profesor, România; Moldovan Adalbert (Rodna) 1874, inginer, Bârlad; Moldovan Aurel (Monor) 1880, medic, Austria; Monda Andrei (Bistriţa-Bârg.) 1881, medic, Sângeorz-Băi; Moţoc Flore (Oledin) 1865, profesor. Năsăud; Mu- reşian loachim (Rebrişoara) 1855/57, advocat, Năsăud; Mureşian luliu 1866, medic-colonel, Braşov; Mureşian Leon (Năsăud) 1872/5, medic, Caransebeş; Mureşian Sever (Năsăud) 1879, profesor, laşi; Pop Alexandru (Poiana) 1880, inginer silvic, România; Pop Or. Ion (Bichigiu) 1866, medic-colonel, Sibiu; Pop Fr. Isidor (Şanţ) 1878, medic, Viena; Pop M. Ion (Poiana) 1883, vicar în Năsăud; Pop Simion (Nepos) 1880, inginer silvic, România; Pop Maxim (Sângeorz) 1865, profesor, Năsăud; Putilean Silviu (Năsăud) 1883, profesor, Pomârla; Rus Liviu (Prundul-Bârg.) 1883, medicinist f; Rus Valeriu (Prundul-Bârg.) 1883, profesor, Orade; Sângeorgian P. Vas. (Parva) 1879, profesor, Galaţi; Sidor Emanuel (Măgura) 1871/75, inginer, C. F. R.; Şteopoaie Dionisie (Sângeorz) 1875, inginer, C. F. R.; Şut Macedon (Josenii-Bârg.) 1875, agronom, România; Tanco Paul (Monor) 1867, profesor, Năsăud; Vârtic Gavrilă (Mocod) 1866, judecător, Bistriţa. ] ] Documente bisericeşti^ Ştefan Buzila Nr. Q3. 6 Mai 1838. La toţi Domnii preoţi. După preaînaltele orânduieli îndată după s. Paşti se începe învăţătura creştinească cu tineretul poporan, care n’a umblat la şcoală şi care a ieşit din şcoala cea repeţitoare de tot şi încă nu-i armat şi majoren adecă de 24 ani, parte bărbătească şi femeiască. Aceasta învăţătură creşti- nească trebuie să o facă persoana preoţască şi nimeni altul şi se . întinde peste toate Dominecile până la 1 Noemvrie ce dă frigu. La aceasta învăţătură nu se pot sili pruncii cdce umblă în şcoală, nici cei din şcoala repeţitorie. Drept aceea ceeace şi mai înainte vi s’au spus, acum din nou vi se spune, că aceasta învăţătură să o ţineţi şi să o faceţi în modul următor adecă cu puţin înainte de 2 ceasuri după amiaz fătul să tragă clopotul im restâmp bun, cav’o 10 minute, în care vreme tineretul îndatorit la învăţătură creşti- nească are a se strânge în biserică în tindă feciorii şi în ceea- laltă fetele, apoi punct la 2 ceasuri începe preotul anumita învăţă- tură, la care fătu trebue să stea de faţă deoparte, ca să pândească starea tineretului subt învăţătură, despre alta că la 3 fărtaie pe 3 iarăş să tragă clopotul singur spre adunarea poporului, care încă înainte de 3 din tot locul poate sosi. Apoi la 3 se trag clopotele toate şi preotul începe slujba cea de sara, după care de n’a făcut învăţătură la liturgie urmează învăţătura poporală şi eşirea. Mai încolo ştiţi ce-i datoria preotului slujitor, ca învăţătura legii şi a moralităţii, să aibă grijă, că pruncii din şcoalele săteşti şi din cele repeţitoare la timpurile numite prin dascăli după in *) *) Vezi Nr. 15 şi 17 ai »Arh. Som,« strucţia eşită să se înveţă. Mai pe urmă adaug, că mare năcăjire văd din relaţia şi revaşele precum şi scrisorile esamenului de iarnă a şcoaler săteşti. Că în foarte puţine parohii s'a făcut sporul cel poftit în învăţătura catechismului şi a chatechisaţii, prin care se dovedeşte, că D-nii preoţi nu-şi plinesc datoria despre învăţă- tura, poporului tânăr, nu merg li catehisaţie, nu se silesc a mijloci, ca să nu se tragă pruncii sub osebite pretexturi dela şcOale, nici ajută pe dascăl, ca să poată căpăta cărţile şi materialu de scris la vremea sa. Fraţilor, aceasta e una dintre cele mai de frunte părţi a datoriilor preoţeşti, pentru care sinodul vicarial e dator sub perderea credinţii sale a canoni în bani pre proţii cei nesâlnici. Deci silească-se feşte care a plini aceasta nu intru atâta pentru canonire, ci pentru cunoştinţa sufletului şi a diregătorii sale. /. Marian, vicariu. * Nr. 99. 18 Mai 1838. La toţi Domnii preoţi. Preoţii se nu- mesc >Păstori sufleteşti* pentrucă ei au luat pe sine datoria de a păzi şi îndrepta pe poporul său, însă vai puţini plinesc aceasta datornică slujbă cu cuvioasă credinţă, precum nunumai din alte stări împrejur şi adese întâmplări, ci singur din acum în această lună venitele inştânţări cu durere e de văzut. Dispune apoi ca în toate preoţii să fie ordonaţi, asemenea cantorii şi feţii. Ra- poartele în toate să se facă reglementar şi acurat. Cantorii să ţină în ordine cărţile corali, feţii bisericile curate etc. Hainele bise- riceşti să se rapare, cele de spălat să fie regulat spălate. Să se facă purificătoare barem 6 la fiecare biserică. Purificatoarele şi tot ce se atinge de s. potir să se spele în 3 ape mai întâi de preot, apoi de spălătoreasă. Cine merge după s. mir, să nu intre cu el prin crâşme. Fiecare cantor şi făt să nu se arate altmintrelea la vicariat şi la biserică în sărbători decât îmbrăcat în cisme, cioareci, cămaşă în ei băgată, laibâr de pănură sau postav negru, năframă la grumazi neagră sau albă însă nicidecum pestriţă sau de alte vopsele, suman negru cernit să ajungă până din jos de genunche însă peste turecii cismei să nu treacă, clop înalt şi părul tuns frumos după norma militară. Care nu se va ţine de aceasta se va canoni întâi saborniceşte, a două oară se va depărta dela biserică. m Tot aşa şi ceice se vor afla bând prin crâşme, pe uliţî sau prin piefele târgurilor. Se ocupă apoi cu mila, ce se porunceşte a se strânge. * Nr. 100. 18 Mai 1838. Dispune ca în tot anul să se facă raport despre cei spovediţi şi cuminecaţi arătând cu numele şi porecla şi caracterul pe ceice nu s’au mărturisit şi cuminecat, ca să se poată mijloci, ce a fi de lipsă şi cu putinţă. Fiecare preot să facă peste toate sufletele, ce le are în popor, o conscripţie pentru mai acurată evidenţă şi chivernisire. * Nr. 109. 9 luliu 1838. Deoarece până se vor coace holdele de toamnă şi oarzele grănicerii neavând bucate iau bani împru- mut cu procente mari de o parte, iar de altă parte fiindcă în lăzile bisericeşti zac mulţi bani fără folos, Dl Oberst de Luxetics a bine- voit a aproba, ca grănicerii lipsiţi să poată primi împrumuturi din lăzile bisericeşti în sumă de 10—20 zloţi cu 6°/o cu scădinţa finea lui Octomvre. Preoţii şi curatorii rămân răsponzabili cui dau. * 133. 15 Septemvrie 1838. După graţioasa rânduială arhie- rească din 2 luliu c. Nr. 603 jurământul bomagial şi al unîrei, pe care arhidiaconii şi vicarăşii acestui dieces l-au depus în mânile Mării Sale DJui Episcop în 2 luliu c., vine şi prin frăţiile voastre a se depune. Deci feştecare paroh, administrator şi cooperator din acest vicariat are de a se afla pfe marţi seara în 25/13 a lunii acesteia aici în Năsăud, îmbrăcat idupă potinţă cât mai frumos şi aducând cu sine cele mâi frumoase haine bisericeşti dimpreună cu Liturgierul, ca pe Mercuri în 26 dimineaţa să poată cu toţii la olaltă sluji s. Liturgie în Lagăr. Prânzu se va găti în ambele zile în cuartirul vicărăşesc. v l Jt . . 1 . * Nr. 134. 16 Octomvrie 1838. Cere datele oficiali. Pentru cărăuşia până la Blaj a vicarului la sabor fiecare cantor (dacă nu e şi în vă- ţător) şi fiecare făt au să dea câte 15 cr. m. c. Preoţii să predea învăţătorilor tablourile asupra celor născuţi şi încă aflători în viaţă dela 1 Noemvre 1826 până 31 Octomvrie 1832 ca obigaţi la şcoală. Duminecă în 16 c. preotul să îndemne oamenii a-şi da pruncii la şcoală, care se începe în 20 c. când este a se face Tedeum. * Nr. 165. 1 Decemvre 1838. După Statutul diecesan şi înaltele orânduieli împărăteşti precum şi după dreptul alegerii în 3 a. c. s’au rânduit dl paroh al Ilvei mici şi fostul catehet al şcoalelor Năsăudului Clemente Lupşai paroh în Rocna veche în locul răpo- satului Griasim Porcul, prin care strămutare parohia Ilvamică se deşartă. Deci aceasta se face cunoscut tuturor, ca cooperatorii care vreau pelângă cuvioasă vrednicie a fi parohi prin inştanţă cu atestat doveditor de vrednicii până în sfârşitul lunei acesteia st. n. prin vicariat să o ceie, care, vicariatu după dreptate şi mă- rimea ostenelilor şi a ştiinţii pentru cel mai vrednic prin asesoriul vicarial aflat, o va mijloci. Dl administrator Hangea rămâne coo- perator, cum a fost, în Maieru. Dela Dl Lupşai are Dl preot şi cooperator llie Lica din Sângeorz de a lua parohia cu slujbele şi obicinuitele venituri în seamă cu acea condiţie, că în toate Dominicele şi sărbătorile să slujască în Ilva s. liturgie, vecernia şi catechizaţia în şcoală dimpreună cu toată corespondinţa paro- hială, care portându-o câtăva vreme bine, poate însuşi parohia nădăjdui şi aşa va potea fi paroch actual cu feciorul scutit, precum doreşte.*) * Nr. 177. Năsăud în 16 Decemvrie 1838. La toţi Dnii preoţi. Venind din mai multe sate jalove, că feţele cele bisericeşti se silesc la slujbe săteşti împotriva drepturilor besericei, care lucru nunumai din răutatea mai marilor săteşti, ci din neştiinţa şi soco- teala unor comandanţi de ştaţii acum dela un timp încoace s’au iscat, am pus înaintea Măritei Regiment Comando starea lucrului *) Sub graniţă fiecărui paroh, care avea unul sau mai mulţi feciori proprii i se scutea dela purtarea armelor unul, pentru ca să grijească de economia' tatălui său. şi mai multe rânduieli în pctu scutirei feţelor bisericeşti, după care a Urmat porunca Cinst. Regiment din 8 Octomvrie 1838 Nr. 3496, prin care se republică toate drepturile feţelor bisericeşti şi se spune apriat, ca feţii, cantorii şi clopotarii la nici un fel de slujbă sătenească să nu îndrâsnească ai mâna nime. Şi fiindcă feţele cele bisericeşti nu se pot sili să ducă lemne din stânjeni, însă ca militari trebue să dea bani la Mondurfond, şi acum acest fond se face după lemnele oficerilor, feţele bisericeşti nu vor duce stânjâni, ci cât după dreptul se va împărţi pe moşia lor vor res- plăti în bani după Regulament câte 1 fl. 20 cr. m. c. pe stânjân şi pentru aceasta va porta feşcecare câte un jornal peste banii câţi a dat. La facerea mondurului are dreptul de a cere suma dela companie pentru bunul său să nu se prăpădească voiniceşte, dară a duce lemne nu se sloboade nici unul, că cu aceea să dă prilej la multe neplăceri între preoţi şi mireni. Mai pe urmă, ca poruncile dela un preot la altu să se poarte mai regulat, feşcecare preot va scrie totdeauna ceasul sosirii şi a pornirii feşcecărei porunci şi o va trimite prin făt sau cantor, decumva cantorul nu e dascăl, care de este, sau vine de mers spre sau în zi de sărbătoare înainte de liturgie sau vecernie, — nu va merge niciodată, ci fătul în locul lui, că slujba fătului o poate face oricine, dară a cantorului nu. Apoi fiindcă porunca vicariatului din 1 Decemvre a. c. Nr. 165 despre mutarea Dlui paroh şi asesor Lupşai din Uva la Rocna, dela Rebrişoara în sus s’a împedecat, Dnii preoţi dela Rebrişoara până la Rodna adecă din Rebrişoara, Răbra, Nepos, Foldra, llva, Sângeorz şi Maier au de a înştiinţa minten ceasul, când au căpă- tat-o şi trimis-o, ca să se vadă, la care-i vina. In protocolul po- runcilor după datum să se însemne la fiecare poruncă ceasul, luna şi ziua, când a sosit şi cu cine. Feţii şi cantorii vinovaţi în por- tarea cărţilor se vor canoni I cu 3, II cu 6, III cu 12, — iară preoţii 1 cu 6, II cu 12 şi III cu 24 fl. m. conv. „ Ioan Mărian,, vicarius. 1 l It * 1 Nr. 60. 27 Martie 1839. Pentru mai multe cauze aici cunos- cute se uşurează părintele Căndale de administratura parohii Mă- gura şi aceea o va lua în samă părintele Anton Mălai din Leşu 403 Cti acea adaugere, că minten după căpătarea acesteia şi mai apriat în Domineca Floriilor sau a II, sau a III zi după aceea Căndale să dea în samă toate făcând în coace relaţie pe Joia mare. loan Mărian, vicar. * Nr. 63. 30 Martie 1829. La toţi Dnii preoţi. După relaţia peste şcoale din anul trecut înalt. General Comando au binevoit prin aşa rânduială din 21 Faor nunumai 'Cinst. Regiment a porunci, dară şi Mării Sale Dlui Episcop a împărtăşi recunoaşterea şi lauda preoţilor, cari mai mult s’au silit în catehizaţia şcoalelor adecă a D. paroh şi asesor loan Pop din Foldra, Niculai Oeorgiţă din Răbra-Parva şi Anton Mălai cooperator din Leşu, cari D. preoţi prin aceasta în urmarea preaîndurată rânduieli episcopeşti din 1 Marte Nr. 236 sieşi câştigată laudă a celor mai mari binevoiască a o primi. loan Marian, vicarius. * ; . • Nr. 64. 31 Marte 1839. Flaţilor, Amu soseşte vremea, ca din toate poterile să ne silim a îndrepta poporu noauă încredinţat şi cu învăţătura şi cu pilda cu atât mai tare, că patima de toate zilele ne învaţă şi ne arată, că învăţătura răsădeşte, iară pilda bună dă creştere bună şi rodire. Dreptaceea mai înainte de toate să se silească fiecare a învăţa religia şi moralitatea pe poporenii şieşi încredinţaţi. Să nu socotească nici un preot, că datoria lui e pli- nită, dacă va ceti cantorul sau altcineva căzania dealungul cărţii sau o va ceti el însuşi din literă în literă, pentrucă acel fel de cetire rari oameni, şi şi aceia foarte puţin o înţeleg. Să o cetească fiecare preot peste săptămână acasă, să-şi facă dintrânsa o vorbire poporală pe scurt dimpreună cu tâlcuirea evangeliei acelei Do- mineci sau a Apostolului, pentrucă de multeori vin în Apostol materii foarte întocmite de predicat pentru timpurile şi statul nostru. Oamenilor noştrii e mai întocmită o vorbire de jos, decât una înaltă şi cu frazuşuri. ni l Insă cel mai de frunte loc, unde noi preoţii omenirei, creş- tinătăţii şi înaltului Stat mai cu deadinsul putem folosi, şi cu puţină învăţătură numai pilda să fie bună, e şcoala naţională şi trivială. Dreptaceea să-şi socotească fiecare cea mai strânsă datorie în toată 9 464 săptămâna a face catehizaţia în şcoala lui încredinţată, că vicariatii şi Regimentu au strânsă poruncă, că pe cei leneşi în catechizaţie să-i arete în sus. Aşa s’a întâmplat acum cu un preot din alt Re- giment, care, precum se vede din scrisoarea înaltei General Co- mando Nr. 640 la episcopul aceluiaş dată, numai de 18 ori a făcut în anul trecut catehizaţie în şcoală. Deci se cearcă episcopul lui, ca să-l canonească şi pe înalt. General Comandă să o înştiinţeză despre împlinirea după înaltele orânduieli canonirii. Pentru acel fel de lucru e 1. dojană de obşte, 2. birşagu saborului proiopopesc şi 3. scoaterea din popor, cari lucruri airlea s’au şi întâmplat. Drept aceea se face cunoscut feşcecăruia, ca în toată săp- tămâna să împlinească catehizaţia în şcoală. Deoparte, pentrucă vedem, că de prunci mai bine se lipeşte, despre alta, că şi Domnul Isus Hristos ni a dat pildă, că de prunci mai tare să stăm, decât de ceialalţi oameni zicând »Lăsaţi pruncii să vină la mine« şi despre altă parte, că dascălii şi Domnii comandaşi au strânsă poruncă să ia sama. Când nu plinesc catehizaţia minten să-i arate în coace pentru îndreptare. Aceasta s’a şi întâmplat şi în anul acesta cu preotul loan Pop din Monor. care fu arătat acum a doauă oară şi se va şi canoni. De acest fel cunosc eu mai mulţi aici în District, pe cari nu-i numesc, fără le spune cunoştinţa lor, dar mă aflu silit acum a douaoră a-i dojeni cu aceea adaugere, că să nu se încreadă nici unul, că pentrucă Oberlehrer e preot, pe un preot ca acela nu-l va arăta în sus. Că de nu-l va şi arăta — pentru cruţarea cinstei celorlalţi — îl va citălui la subscrierea unei obligaţiuni peste 25 fl. m. conv. nu pentru punga vicarăşului, ci pentru fondul preoţesc, la care 6 obligăţii acum s’au adaus. Unde nu va folosi acest birsâg, va urma din voie sau nevoie mutarea din parohie întralta mai slabă, sau de este în slabă, oprirea dela funcţii şi venit. Batărcă de atâtea ori şi sub cel mai dinaintea mea şi şi din anu 1834 în coace mai multe dojeni şi porunciri s’au dat preoţilor, ca să se ferească de beutura beţivă şi mai ales de vinars, totuşi spre cea mai mare năcăjire umblând la vizitarea şcoalelor în iastă iarnă, mi-au vlenit la compania I unii preoţi bine beuţi, *desprece nu mi-am adus aminte. Apoi cercând din alţii mai cu deadinsul, mi-s’a dovedit, că aceia urmează mai mult zicălilor lui Leonat, decât alui Pavel apostolul. Am găsit de aceia a-se apropia şi pă- 405 rintele Căndale şi alţii mai în sus de el dela aceea companie. Şi în balalionul din jos încă mai sunt vre-o câţiva ucenici de aceia cari ar trebui să socotească starea locului mai bine, că a trecut vremea de mai de mult. Amu din darul lui Dzău la nunti nu se prea adapă, la botejuni încă nu, totuşi au mai rămas îndămânări de acelea şi chiar n’ar trebui, că sunt în potriva religii, adecă lâ pomene. Din acel lucru sfânt creştinătăţii, unde, după petrecerea căruiva creştin, se adună seracii să mânce putinică pâne şi să roage pe Dumnezâu pentru sufletul răposâtuhii. La care întâmplare nici vin a fi dat nu se ceteşte, cu mult mai puţin vinarsu, pe care un american în o scrisoare îl numeşte Duh de drac, însă acum socotesc oamenii, cumcă Duhul acel de drac ar fi cel mai de lipsă la pomene. Dreptaceea Frăţiile voastre învăţaţi, că din pomenele, ce le fac pentru sufletul morţilor, să lase vinarsul cu totul afară ca o beutură beţivă şi pentru păcatele ce urmează din el cerului de tot urâte. Eu ştiu de bună samă, că cum îti învăţa, că acest fel de faptă e neplăcută înaintea lui Dumnezău şi dacă liţi spune, că acest fel de pomene nu le veţi sluji, — de tot or părăsi vinarsu văzând că de o mare cheltuială se uşurează. Mai bine să desmântaţi frăjiile voastre, decât să urmeză porunca de mai sus, că aceea ar da prilej la mulţi a râde şi a batjocori pre preoţi. Deci învăţaţi oamenii mai de vreme şi rari n’or crede îndreptăţii încoace, unde li s’a spune, că-i oprit prin sabor vinarsul şi tot felul de băutură îmbătătoare la pomene. Eu cu atâta-s mai bucuros, ca să scoateţi Dvoastră aceasta, că va fi şi spre folos şi spre cinste. Eră de le voi vorbi eu (are să se şi întâmple, unde oi pricepe, că preoţii nu fac nimic), va fi cu scădere. Deci întelepţască-se feşcecare, că ori curund, ori mai târziu beutura trebue de tot să se scoată dela funcţiunile preoţeşti, caşi la celelalte popoară, decât care cu nimic nu suntem mai pre jos fără numai cu asta. Deci acum cu învierea să ne înviem, să ne curăţim simţirile. Fie încredinţat feşcare, care se va sili întru aceasta lucrare spre mărirea lui Dumnezău şi cinste şi folos poporului militar, — acela se va cinsti şi ajuta şi de vicariat şi la Regiment în cele putiricioase având de aşteptat răsplătirea dela Cel de sus. loan Mărian, vicarius. * * 9" 406 Nr. 94. 12 Mai 1839. Am băgat de samă, auzind şi dela unii Domni oficeri, că o samă de oameni, parte din prostie, parte din voin{a linguşirii, parte că doară au fost şi mai mari de aceia, cari au îngăduit speculaţii servitorilor şi casnicilor săi cu oficerii săi. Având ceva de rugat sau de cerut dela cel mai mare, nu întră la el, ci caută audienţă prin cociş şi slujnice, întră prin cohne şi dau câte ceva acolo jăluindu-se la socăciţă, muin- du-o pe ea să ajutoreze şi mijlocească la principal. Acesta e un lucru neslobod, prin care se face 1) ruşine şi scădere Dom- nului şi oficerului lui, 2) scădere militarilor să se degrădească mai jos decât slugile făcându-se lor de batjocură şi 3) fac pe slugi hamnişi şi iau danii pe seama lor. Deci veţi binevoi a învăţa po- porul, că când au orice treabă la mine sau la acar care dintre cei mai mari, să între oblu în casa Domnului şi să-şi spuie voia şi cererea lui oblu, şi nu la slugi prin coline şi grajduri. La M. D. obărst să se înştiinţeză prin adiutant, iar la ceialalţi să întrebe de Inspecţie sau ordonanţă, în care casă e Dl şi la vicar să nu în- trebe de nime, fără să între pe uşa, pe care văd ţidula deasupra. Şi aceasta se face cunoscut, cuincă iubilirtul corporal Petre Pop din Rebrişoara de I. Regiment şi de vicărăşie este numit cantor, precum şi Luca Morari din llvamică făt. Deci feştecare pe aceşti doi ca pe neşte feţe bisericeşti să-i socotească. loaa Mărian, vicarius. * Nr. 195. 29 Octomvrie 1839. Ca să se poată încunjura îngro- parea oamenilor numai păruţi morţi, ce e atât de groaznică, ime- diat ce cineva a morit să fie chemat doctorul să constate, e aievea mort sau numai părut mort. Dacă se va chema mai târzior se poate întâmpla să nu-i poată ajuta. In timpurile vechi, când în bătălii se folosea numai sabia ori lancea, doctorii încă erau mai rari ca azi. Fiindcă cu acele arme rănirile mai dese erau tăieturi în cap ori în barbă, erau anumiţi indivizi la îndămână, cari, cu foarfecele ce portau la ei, tundea la repezeală părul din jurul ranei şi îl lega provizor pe cel rănit până va putea ajunge la vreun spital. Aceşti tunzători se numeau »Feldscheren« adecă fălceri, după foarfecele ce portau. Azi atari nu sunt. Sunt toţi doctori învăţaţi. Deci poporul să nu mai zică la doctor Dle fălceri, ci Dle doctor. 407 Nr. 54. 12/3 Marte 1840. La tot» Domnii preoţi. Ce s'a aflat silit C. Regiment sub 1 Faur anul acesta Nr. 386 a da afară despre aborturi şi ucideri de prunci vi se împărtăşeşte întreg, din care se vede îndestul, ce răutate şi fărădelege se zice a fi intrat în poporu nost. Frăţilor, a lucra spre depărtarea acestui rău, ce strică neamul şi ruşinează creştinătatea, nui datoria numai a comanda- şilor, a Doftorilor, şi a Moaşelor, ci mai vârtos a părinţilor, a dascălilor şi a preoţilor. Deci 1. Totdeauna la catehisaţie ajungând la porunca V-a »să nu ucizi* trebue adusă învăţătura despre mărimea păcatului acelor muieri şi fete, cari îşi împedecă rodirea pântecelui cu beu- turi de leacuri, sau cu orce fel de zămuri şi care îşi fac să lapede pruncul zămislit, — ori cari îl omoară născându-l, sau dupăce l-au născut. 2. Totdeauna a doua zi de Crăciun fiind evangelia despre uciderea pruncilor prin Irod, să se facă învăţătură arătând, cumcă asemenea fărădelege caşi Irod face femeia, care îşi împedecă ro- direa, ori face de lapădă, sau oricum ascunde viaţa pruncului. Spre abatere dela aceasta faptă grozavă să se puie poporului înainte: a) că Dumnezău numai pentru aceea au zidit din coasta bărba- tului femeia, ca ea să facă prunci şi să se bucure prin aceea băr- baţii, părinţii şi neamurile; b) că prin aceea să se înmulţască oamenii pe pământ, ca să-l lucre şi să-I folosască bucurându-se de viaţa lor, să cunoască şi cinstească pe Dumnezău ; c) ca să ajute pe părinţi şi pe neamuri dimpreună cu pe săraci în boale, lipse şi la bătrâneţe; d) că prin facerea de prunci muierile cele curate nunumai au bucurie de fii lor şi ajutor la nepotinţă, ci scapă şi de multe boale prin naşterea şi aplicarea pruncilor şi de obşte trăesc mai mult şi mai cu multă bucurie, decât cele fără prunci; e) sunt cu mult mai plăcute bărbaţilor şi la toţi oamenii cei înţelepţi, fiindcă mărirea bărbatului e muierea bună şi mulţimea pruncilor, din cari urmează puterea şi mărirea neamului; f) că aici în ţinut e loc atâta de larg cât ar potea trăi de 10 ori mai mulţi oameni decâţi sunt acum şi cu atâta le-ar veni slujba şi tot felul de lucru mai uşor; g) că omu şi mai ales muierea fără prunci cătră bătrâneţe e omul nimărui, de ar fi oricât de avut; h) că pruncii, de-s cât de mulţi la casă, până la băirâneţa părinţilor se strecură 408 de demulteori necum să rămână din dai unul, da din 12 nu ră- mâne nice unul şi cât ar fi de lipsă şi de scump să fi mai fost şi al 13-lea şi al 14-lea, cari ar fi trăit până aşi închide părinţii ochii; i) că fetele şi văduvele, cari zemislesc din curvie, acest păcat li se iartă, că se socotesc — precum şi este — că bărbaţii le-au înşelat şi pentru aceea nu se mai ruşinează, nici nu se pe- depsesc ca mai de mult, ci încă vinovaţii barbaţi, pe cari îi dove- desc ele, se silesc sau a lua pruncii la sine, sau a le plăti creşterea. Deci nici una nu are pricină de aşi împedeca rodirea pântecelui, de a face să lapede, cu mult mai puţin de aşi omorî prnncii decât a-i naşte; l) Pentrucă orice leacuri, ce femeia ia, să-şi strice rodul pântecelui sau să lapede, acelea vatămă trupul şi strică frumseţia şi sănătatea şi scurtează viaţa aceasta pământească, precum se şti din multe jalnice întâmplări; m) că prin aceea jăfuieşte de viaţa aceasta pe fiul sau pe fica ei, cari ar fi fost părinţi a mai multor suflete bune, slujitori lui Dumnezău şi înălţatului împărat, ajutor părinţilor, neamurilor şi sărmanilor; n) că fata sau femeia, oricum s’ar sili a ascunde aceasta faptă, nu-o poate, pentrucă oprirea zămislirii, lăpădarea sau omorârea unui om, uciderea de bunăvoie, îi păcat, care strigă răsplătire în cer la Dumnezău şi Dumnezău l-a pedepsi ca pe Cain, care a omorât pe fratele său şi ca pe Sodoma şi Gomora; o) o femeie sau fată ca aceea e urâtă bărbatului şi neamurilor sale, la toţi oamenii, cunoştinţa o muşcă, n’are odihnă nici parte bună în lumea aceasta, nici în ceealaltă; p) nunumai părinţii, neamurile şi vecinii cu toţii dimpreună ceice au ştiut de fapta ei şi n’au îndreptat-o, n’au spus-o la cei mai mari, precum şi ceice au îndemnat sau învăţat a face aceea fărădelege groaznică, se fac vinovaţi de grele pedepse aici pe pă- mânt şi de foc nestins în ceealaltă lume; r) că de acele pedepse se fac vinovaţi, cari aduc pe fete sau femei la păcat, apoi le îndeamnă sau le dau leacuri, sau le ajută, ca să lepede sau să omoară pruncu. Ibovnicii şi curvoii aceştia se vor cerca şi cu deadinsu se vor pedepsi şi s’or vesti în tot Regimentu. E a lor datorie, dacă au înşelat pe amărâta de femeie ori fată spre curvie, să o apere, să nu facă şi omor de om adecă păcat îndoit. Aceasta dară, precum s’a zis întru început, să se publice, sau să se cetească de aici, dacă preotul nu va avea rând a face 409 mai pe larg predică, să se puie a doua zi de Crăciun, la Naşterea şi la Tăierea capului lui loan Botezătoriul în biserică, apoi cateheţii în şcoală la tâlcuirea poruncii a V-a, precum şi dascălii, când ţin învăţătură cu repeţitorii, pentruce feşcecare dascăl să şi-o scrie pentru a o învăţa, să o puie înainte şi să socoată feşcecare, că acest păcat zace pe părinţi, pe dascăli şi pe preoţi, fiindcă mai adeseori se face din negrija de tineret, din lipsa învăţăturii creşti- neşti şi din neştirea, câtui de mare păcat. Deci silească-se feşce- care, ca să poată sta înaintea Dreptului judecător cu fruntea des- coperită! loati Măriati, vicarius. Nr. 69. 23 Marte 1840. Se împărtăşeşte adresa episcopiei din Blaj din 29 Faor c. Nr. 223 prin care în urma ordinului »Armorum Prefecturii* din 16 Faor c. se exprimă mulţumită publică parohilor Iacob Pop din Sângeorz, loan Pop din Feldru, Anton Mălaiu din Leşu, Albani din Kissajo şi Macedon Pop din Năsăud pentru zelul dovedit în catehisarea pruncilor şcolari. * Nr. 121. 1 luniu 1840. Prin decretul episcopesc din Blaj din 6 Mai a. c. Nr. 536. Dl capelan loan Hangea din Maieru e numit paroh în Ilvamică. Prin judecata vicarială din 5 Noemvrie a. tr. Nr. 296 aprobată de consistor în 3 Mai a. c. Nr. 140 Dl paroh llieşi din Tiha pentru mai multe scăderi se lipseşte de parohie de tot şi numai dupăce va urma dorita îndreptare va potea căpăta beneficiu, dar numai ca administrator sau capelan în alt sat. Tot prin judecata vicarială dela numitul dat Nr. 297 aprobată de con- sistor în 3 Mai c. Nr, 139 se lipseşte de titula de paroh al Mo- norului Dl loan Pop pentru mai multe slăbiciuni. Dacă va dovedi îndreptare se va laşa acolo dar numai ca capelan. Administrator şi catehet al Monorului interimal se pune Dl asesor Albani, pa- rohul Şieuţului. } . ' ) Se avizează preoţimea că în vara acestui an conform adresei din 6 Mai c. Nr. 537 episcop. Dl Episcop va face vizitaţie cano- nică în vicariat. * 410 Nr. 158. 22 luniu 1840. La toţi Domnii preoţi. Fraţilor, După preaîndurata rânduială a Mării Sale Dlui Episcop din 2/14 luniu c. Nr. 652 Măria Sa va începe şi face vizitaţie canonică arhierească în acest ţinut a Decanatului vicarial. Spre acest sfârşit în 10 luliu st. n. sara va sosi în Marosfalu, unde —a doua zi fiind ziua s. Petru — va sluji s. liturgie şi apoi va purcede prin toate parohiile, după- cum arată alăturata Maşrută sub A) şi B) şi lăudatului Regiment sub Nr. 155 împărtăşită. înainte de sosirea Mării Sale Dlui Episcop va avea grijă feşcecare domn paroh: 1. Ţinţirimul de îngropat să fie îngrădit şi curăţit. 2. Ţinţirimul bisericei să fie asemenea închis, curăţit, biseri- cile, unde sunt de văruit, văruite şi după porunca vicarială până acum eşită pomii curăţiţi, pelângă păreţi şi streşini răzăluit şi petrit sau pisocat frumos. 3. Ferestrile spălate, fruntariu, păreţii, altariu, toate scaonele, strănile şi toate icoanele curăţite foarte bine de colb. 4. Podelele, pe unde sunt, sau şi petrile spălate frumos. Tot ce-i de aur, argint, aramă sau cusutori şi fier trebue să fie frecat cu cenuşă sau cu fărină de cărămidă, ca să sclipească. 5. Tot felul de haine, ce se poate spăla, se fie spălate, puse scopcii unde-i de lipsă şi direse în tot chipul, bine împăturate fiind. 6. Asemenea glăjuţele, cea de vin şi cea de apă, cea de oloi şi cea de mir împreună cu foarfecele şi buretele cel de botezat cu cel din antimis să fie spălate şi curăţite. 7. Toate cărţile cele bisericeşti, fiind în grija cantorului, le va curăţi, pune în rănd după mărime în strană sau în alt loc, în laontru în altar sau din afară fiind o ţidulă la feşcecare în legă- tură cu numele cărţii şi scriindu-le într’o consignaţie sub socotirea Iui şi a parohului o va ţinea pe strană şi când se vor cerca cărţile o va da în mâna cercătoriului. 8. Casele, grajdurile, şurile şi privăzile tuturor feţelor biseri- ceşti să fie spălate şi curăţite, ca pe unde va intra Dl Episcop, sau s’a uita, se afle îndămână pentru sine şi pentru cai, la care trebe însamat şi dat ovăs, fân sau iarbă. n 9. In locuri unde va fi de mas sau de prânzit, să se îngri- jască toate feţele bisericeşti de material pentru bucătărie carne, galiţe tinere şi grase, unt, oaue, peşte sărat şi pâne frumoasă. 411 10. Înaintea Dlui Episcop va să iasă în tot locul, unde va fi cu putinţă, cu litie adecă preotul îmbrăcat în cel mai frumos ornat bisericesc cu evangelia, o cruce, care ar fi mai frumoasă şi cheia bisericei în mâna stângă şi în dreapta cădelniţa mergând cu 3 paşi înaintea lui mmistrarţi pruncii, de vor fi haine, de nu, fătu cu un curator cu 2 feşnice şi cantorii urmând înapoi iarăş trei paşi. 11. Şi fiindcă acestea sunt prea multe de portat unuia, deci or fi de lipsă tot câte doi preoţi, din cari unul să ducă evangelia şi cheia şi celalalt crucea şi cădelniţa. Drept aceea preotul înainte de vizitaţie va merge tot la al treilea sat înainte, ca să se poată ajuta ia olaltă fraţii şi să vadă a se porta mai bine dânsul fără cele poruncite. Inse, unde se află 2 preoţi în sat, nu-i de lipsă a merge altul spre ajutor. 12. înaintea bisericei afară să se scoată doi prapori, care trebe să-i ducă 2 feciori sau 2 repetitori, însă cu fruntu asemenea, dară despărţiţi în lături unul de altul ca de 2 stânjâni. După prapori urmează în şpalir şcolarii după cel deadreapta pruncii, după cel de-a stânga pruncile după măsura mărimei, apoi repeţitorii, după aceştia toţi până la cei însuraţi în haine frumoase îmbrăcaţi şi între aceştia preoţii cu ai săi de biserică şi după ei ceealaltă mul- ţime bărbaţii deadreapta şi muierile dea stânga. 13. Pentru armaţi va rândui C. Regiment, ce poziţie să iâ. Intru acest chip rânduiţi trăgându-se toate clopotele, ne- bătând toaca, să pornească înaintea Dlui Episcop însă nu mai departe de 200 paşi din uşa ţinţirimului sau până la capătul sa- tului, unde nu va fi departe biserica de el, pentrucă e prea oste- nitor lucru a trepida pe jos pe truditul bun arhipăstor. 14. Ajungând cu praporii în faţa Mării Sale, să nu se spărie caii, fac cu praporii o închinaţiune şi întoarnă frumos prin mij- locul poporului tocmai în capătul dinapoi, iară pruncii cu tot po- poru dimpreună stau în Ioc şi fac front. Numai cei bisericeşti împreună cu preoţii merg aproape, unde deschizându-se j cei cu feşnice în lături, purced preoţii înaintând cu cădelniţă cu foc, cu tămâie şi cu crucea şi cădeşte de 3 ori, apoi dau evangelia împreună cu crucea Măriei Sale spre sărutare şi pune înainte parohul locului cheia bisericei pe reprezentaţie după aici sub C), alăturatul formular 412 făcută zicând binecuvântând porunceşte Stăpâne Sfinte plecându-se îi sărută mânile. După care căpătând preoţii binecuvântare luându-şi cartea cu cheie cu tot dimpreună cu reprezentaţia, care apoi în duplo în biserică o vor lua-o cu secretaru în samă. După căpă- tarea binecuvântare arhierească iară se face 3 cădiri cu cădelniţa şi apoi se întorc dimpreună cu ministraţii mergând cătră biserică înaintea Dlui Episcop şi a celor cu el în depărtare de 3 paşi, sau 4, cântând împărate ceresc pe glas 6 şi împăratul cerurilor pentru iubirea de oameni pe pământ s’au arătat pe glas 8, care până atunci tot tineretul să-l cânte schimbat una feciorii şi una fetele, unde sunt deprinşi; şi de nu, va cânta dascălul, cantorii şi şcolarii trebue bine învăţaţi. 15. Cu aceasta dulce cântare merge preoţimea cu episcopu, stând poporul rând şi apoi poporu în rând se întoarce puindu-se feşcecare plasă de popor la locul său cântând cu toţii mai sus citatele cântări până se porneşte aievea slujba. 16. Pentru ca să se poată trage clopotele decum va întră episcopul în hotar până ce întră în biserică, va fi de lipsă, ca în capul hotarului să iasă după mărimea satului 4 sau 6 feciori călă- reţi bine loviţi, îmbrăcaţi în port naţional cu capenege albe, cu cuşme lungi sau cappen sau dopuri cu pantlice verzi sau roş şi struţuri, care prin trii puşcătnri pot da semn pentru clopote, şi vor călătorii înaintea husarilor episcopeşti şi vor petrece pe episcop iară până afară din hotar sau la alt sat viitori. 17. Domnii preoţi vor petrece pe Măria Sa numai până s’a sui în coce, mai încolo fără singuratică poruncă nu. 18. In toată şcoala se va ţinea esamen şi întrând episcopul vor zice cu vers lui »Lăudat să fie Domnu!«, după aceea li s’a porunci rugăciunea cea de aici mai de mult rânduită să o zică dascălu înainte fără Tatăl nostru. 19. Eşind episcopul după examen vor zice pruncii, »iară ne recomandăm graţiei Măriilor Voastre«. La aceasta să aibă în grijă tot dascălu, ca pruncii şcolari să ştie cânta cântările dela s. liturgie: Mărire Tatălui,11 Binecuvântează, l[Sfinte Dumnezăule şi versul împă- ratului feciorii şi fetele. 20. Ca aceste toate mai acurat să se poată împlini, va cerca feşte care pe Domnii comandaşi de staţii să dea puternica sa 413 mijlocire, ca rândul să fie exemplar, că aceasta nu va fi mai mult spre cinstea naţii şi a preoţimii, decât spre lauda Domnilor comandaşi militari, a cărora esenţial oficium este sufletul lucrărilor rândul bun. 21. Acestea cu pripă se dau afară pânăce vor urma altele, ce se vor mai vedea de lipsă sau mai înainte sau după ajungerea Mării Sale în M. O. falu, însă eu mă încredinţez în feşcecare Domn paroh, cumcă se va sili toate cu cea mai mare acurateaţă, cum va socoti mai bine a plini şi a direge, ca toată primirea şi eşirea Preamăritului Arhipăstor să fie amăsurată nunumai cinstii noaste militare, ci şi culturii, de care din graţia I. împărat avem mai mult decât ceialalţi compatrioţi a ne bucura. Celce ar avea ceva îndo- ială în ceva, cerce sfatul asesorului mai de aproape şi de nu s’ar îndestuli nici cu aceea, vie în coace, că va căpăta în orice timp declaraţie până Marţi înainte de S. Petru, că atuncea trebe să por- nească Maria Sa înainte. Inse şi după aceea fraţii someşeni pot cerca sfat la fratele loan în Feldru şi cei din jos la Macedon în Năsăud *). loan Marian, vicarius. * Nr. 192. 15 Septemvrie 1840. Fraţilor! După o împărtăşire a lăud. Regiment din ziua de azi s’au arătat în Regiment o boală primejdioasă, lipicioasă şi şi omorâtoare de prunci, de nu vor căuta în grabă cu mijlociri doftereşti. Aceasta boală se numeşte »Şarlach« friguri sau cori roşi. începe cu durere de cap şi de grumazi. In care întâmplare pruncii minten trebue puşi la căldură sau în pat şi iute chemat doftoru, că de or veni pruncii la răceală, nu se pot scăpa de moarte. Ceialalţi prunci trebue feriţi de betiag, că se leagă dela unu pe altu. Drept aceea minten după primirea acesteia veţi vesti norodului întrebând şi dela doftori mijlociri preservative adecă apărătoare. Apoi veţi învăţa pe dascăli, că unde vor pricepe semnele acestei boale la vreun prunc, îndată să-l de- perte din şcoală trimiţindu-1 acasă sau la gazdă să se pue la pat şi la căldură. Aceasta rânduială să se poarte cât mai iute dintr’un sat într’altul, că până Duminecă, l[să ajungă la toţi. loan Mărian, vicarius. * *) Cei vizaţi au fost loan Pop paroh în Feldru şi Macedon Pop, vicarul şi prepozitul de mai târziu. 414 Nr. 207. 2 Octomvrie 1840. înălţata împărăţie decnm au dat confraţilor noştri locuitorilor acestui District, cinstea armelor, s’aii silit în tot cipu a-i apăra şi a-i învăţa, cum să se rădice din în- tunecata prostie, în care căzuse prin încurziunile Tătarilor, Tur- cilor etc., şi să scape de înceluiri în vânzare şi în cumpărare; şi cum să se poată chivernisi mai cu folos mare din vitele, fânurile şi bucatele sale şi ca să deperte dela ei tot modru putincios de a-se scurta sau înşela în lucrurile sale. , 1. Au slubozit 6 târguri în Regiment adecă în Marosoros- falu, în Monor, Prund, Rogna, Năsăud şi Zagra, unde militarii să-şi poate vinde negoafele şi marhele sale cu preţ drept şi bun. 2. Au scos în anul 1804 to(i jidovii din pământul militarilor. 3. Tot în acel an prin înălţata Gubernie au oprit în toată tara, că din nici un fel de bucate, din care se poate face pâne, să nu fie nimărui slobod mai mult a ferbe vinars. 4. Au oprit ca să nu fie arândă nice crâşme în satele mili- tarilor jidovii, care toti numai din speculaţie şi aceea adeseori fără cunoştinţa sufletească trăiesc şi aşa îmbogăţiţi cu paguba creşti- nilor năzuiesc, despre o parte din judecată deşartă, despre alta pentrucă li lene a-se lega de pământuri împărăteşti sau domneşti şi a porta slujbele şi greutăţile tării, cari î-s legate de toate nea- murile, cari trăesc din lucrarea pământului, ce au lăsat-o Dzău la cartea facerii în biblie c. 1, 2 şi 3 şi după care lege trăesc în stră- lucita împărăţie a Austrii toate vestitele neamuri. 5. Prin mai multe înalte decreturi, iară mai proaspăt prin decretu 15 Iuliu R. 2990 şi din 26 Septemvrie a. trecut B. 4149 la contracte de arânda târgurilor şi a crâşmelor Nr. 12 şi i6 a oprit, că nimărui nici ca arândaşi să nu-i fie slobod a cumpăra şi a scoate din Regiment nici un fel de bucate de sfârnărit şi totuşi ajutorul, învăţătura, dojana şi poruncile înălţatei împărăţii în treaba aceasta încă nu de tot se suplinesc. Şi la aceasta grozavă răutate s’au arătat şi se dovedesc prea adeseori, cumcă unii mi- litari dau prilej, ba încă răi de cunoştinţă ascultării şi a binelui de obşte, dau şi ajutor^speculanjilor jidani.de a potea suge, scurta şi păgubi pe fraţii militari şi familiile lor în mai multe chipuri iară mai ales în acestea: a) că i-au plată dela jidovi, ca să cumpere pentru ei arânda de crâşme în Regiment în potriva legii; b) că m pentru aceea plată înşală pe Domnii Comandaşi şi pe top fraţii lor militari înbogăţind şi ocolisind jidovii prin satele militari, prin care c) li să face îndămână de înşală pe oameni şi femei cu beu- tură pe bucate, pe oue, pe pui, pe găini, raţe şi gânşce etc.; d) cu acest prilej amăgesc oamenii de le vând stupi, oi, berbeci, capre şi alte vite cu preţ cu mult mai jos decât se cuvine; e) înşală satele, de marha şi caprele cumpărate le pasc şi îngraşă pe ţarina şi hotarele milităreşti cu scurtarea păşunii pentru vitele sătenilor, care lucru f) s’au dovedit anul acesta, ca la mai multe hotară păşunea boilor s’au mâncat şi călcat de caprele jidovilor. Ovăsu astă toamnă si astă iarnă întru atâta l’au înşelat şi scos dela mi- litari parte pe beutură, parte pe bani, câte cu 2—3 şuştaci mierţa, cât la mulţi militari nici de sămânţă nu le-au rămas, şi apoi mai în vară precum militarii, aşa şi preoţii şi Dnii ofice'i, cari ţin cai, s’au aflat siliţi a cumpăra din Bistriţă câte cu un zlot, ba şi cu câte I i şuştaci merţa. De unde se vede, cât de tare s’au înşelat fraţii militari vânzând ovăsu câte pe 3—4 glăji de vinars, sau 2—3 şuştaci, batărcă milostivele învăţături dojene şi porunci îm- părăteşti, care, — mai întâi s’au numărat stricările mai sus puse prin Dnii comandaşi, - mai de multeori s’au vestit şi întărit oamenilor, totuşi văzând, că se mai află unii, cari lucră împotrivă, am socotit lucru de lipsă, ca Frăţiile voastre în biserică şi în scaunu mărturisirii, să puneţi toate scăderile aceste în inimile oamenilor încredinţaţi învăţându-i, că se cuvine a iubi pe tot feliul de om, — deci şi pe jidov, — că sunt zid'rile lui Dzău, dară fap- tele cele rele, prin care se păgubesc alţii, trebue oprite şi stirpite . de toţi cât a fi cu putinţă. Fraţilor, binevoiţi a învăţa poporul, că beutura vinarsului nu-i spre sănătatea şi întărirea trupului, precum cred beţivii, că prin aceasta numai se moaie trupul şi zăpătăceşte şi sănătatea se pune în primejdie de a o cuprinde tot feliul de boele iară mai ales ce- lora, care acum a rămas aci de moştenire ca vărsatu. Feriţi în tot chipul putincios cazţiicii frăţiilor voastre, a feţelor celor bisericeşti şi a dascălilor cie mersu în crâşmă şi de beutura vinarsului, ca văzând poporu aceasta să ia pildă bună. învăţaţi poporu, cât de mare păcat este a da bucate cât de rele sau ovăs pe beutură, din care nu urmează alt folos fără apă ţipată pe gard şi scumpirea buca- 415 telor dimpreună cu perderea vremii, a sănătăţii şi omenii. Dzău a lăsat bucatele să le mănânce, da nu să le bee oamenii. Mai în- colo învăţaţi, că să nu facă împotriva poruncilor părinţeşti a 1. împărat. Să nu fiearbă vinars din grăunţe de fărină, dar nici ovâsu sau alte grăunţe să nu le vândă de acasă la jidovi, ori la oricare sfârnari, ca să-I ducă afară din Regiment, că aceasta, precum se vede din punctumurile de mai sus, e oprit de 1. împărăţie. Care se va afla, că vind, se va ruşina şi şi pedepsi şi dela cumpărători se va lua şi se va vinde cu doba şi o a treia parte din bani se va da denunţiatorului. Nice um om înţelept nu vinde bucate toamna nici iarna, ci vara, când se plătesc mai bine. Dreptaceea învăţaţâ-i, că ceice nu au în ce î-şi băga mâna fără în bucate, ca să-şi poată cumpăra sare, încălţii, sau vre-o hăiniţă de iarnă, să lucre pentru bani, sau să se împrumute pe legiuită uzură până în vară, ce va potea vinde cu preţ şi s’a plăti. Şi de nu poate nice aceasta, vândă bucate la om de sat, care de bunăseamă nu le face vinars, ci în vară i-ar le dă la cei lipsiţi cu puţintel câştig, că numai aşa se vor potea ajuta săracii şi ridica moralitatea. Mai pe urmă se adauge, ca să învăţaţi pe oameni a lua sama, că umblă femei străine prin toate satele cu vinars de vând pe ascuns şi au pe acolo bordeele lor, unde schimbă vinars pe lână, pe cânepă şi pe bucate la femei stricate şi ce capătă iară schimbă la jidovi pe vinars şi prin aceea strică femeile şi păgubesc gazdele fără samă. Deci învăţaţi po- porenii, unde le vor căpăta, să le prindă şi să le dea în mâna Dior comândaşi spre îndreptare. Peste aceste puncturi minten după căpătarea lor să se facă învăţătură în biserici şi apoi în tot fârtaiul de an odată că vicariatu va cerea pe indelete, cum s’au împlinit aceasta. I. Măriati, vicarius. Nr. 249. 3 Decemvrie 1840. Comunică ordinul Comandei generali în privinţa caselor parohial din 21 Octomvre c. Nr. 4435, care conform unui tablou al Regimentului din 6 Octomvrie c. Nr. 2807 constată, că în tot Regimentul de facto numai 9 comune au căsi parohiali celelalte 35 nu. Împarte comunele fără cvartire parohiali în 3 clase: 1) cari au mijloace pentru edificare: Monor, Nagyfalu, St. loan, Kissajo, Joseni, Suseni, Maier, St. Georg, Rebri- şoara, Salva, Mocod şi Mititei. 2) cari ar potea edifica case parohiali numai în câţiva ani: Prund, Bistriţă, Moroşeni, Mijloceni, Rus, St. losef, Foldra, Leş, Rebra-mare, Hordo, Bichij, Parva, Telciu, Nepos şi Zagra; 3) cari nu dispun de numărul sufletelor şi de putere a susţine casă parohială: Marosfalu, Ragla, Neu Rodna, Mogura, Poieni, Găureni, Suplai şi Runc. Vicariul trimeţind adresa adauge: In tot chipul se grijiţi pentru înmulţirea banilor bisericeşti şi pentru câştigarea de ocol şi grădină parohială de a fi cu pu- tinţa aproape de biserică. Decumva stările împrejur aduc cu sine însăşi a frăţiilor voastre grădină pentru obşte pelângă schimbare a altei gădini, ca să daţi pildă sătenilor, cumcă iubiţi lucrurile cele folositoare. Spuneţi la poporeni şi aceea cumcă acele sate, cari nu s’or sili a face căsi parohiali, se vor îndrepta la slujbele preoţeşti în case străine, care cu mult mai greu şi cu ruşine lea cădea, că aşa-i rânduiala la toate neamurile împărăţii. * Nr. 266. 15 Decemvrie 1840. A repausat parohul din Leşu Dănilă Mălaiu. * Nr. 208. 17 Decemvrie 1840. întâmplările de toate zilele do- vedesc, cumcă unii bărbaţi parte din sălbătăcia nedumerită, parte din rânza blăstămată, ce urmează din creşterea cea rea dela părinţi căpătată, parte din cânie de a precurvi cu altele, parte din mişeaua părere, că s’ar fi înşelat cu însurarea, — î-şi bat hrăneşte femeile şi le alungă şi prin aceea le dau prilej la precurvie, la beţie, lene şi şi tâlhărie; apoi după mai mulţi ani le pârăsc ei singuri pentru aceste fapte în nădejde, că vor scăpa de aceste stricate femei şi ş’or lua altele tinere, ca să se poată imbăla şi cu acelea, precum se dovedeşte a-se fi întâmplat în Tiha, în Rebrişoara şi în Nâsăud şi în alte locuri. Dreptaceea, ca aceste răutăţi să se încunjure 1) va face feşcecare Dn preot învăţătură asupra alegerei persoanei la căsătorie; 2) cum trebue să sef poarte femeia cătră bărbat şi bărbatul cătră femeie; 3) să se vestească de obşte în biserică, că celce va primi la casa sa vre-o femeie fugită dela bărbat numai peste noapte se va canoni aspru. Se lasă totuşi şi pentru femei alungate loc de scăpare la părinţi sau la nănaşi, însă numai până m a doua zi. când dimineaţa trebue să se ducă cu uri curator la pâ- rohu locului, care cemând şi pe bărbat va hotări cele de lipsă. De nu s’ar învoi dând lucrul la Companie, dela care de nu va urma aşezare în grabă, negreşit să se arate întâmplarea în coace, ca să se poată cele putincioase lucra, să nu-se învecească foro- brăjia amândurora spre îngreuire împăcării; 4) Minten după câpă- tarea acesteia feşcecare Dn preot, care are sau bărbaţi, cari şi-au alungat femeile, sau femei fugite dela bărbaţi îi va chema înainte şi ii va dojeni la unire şi trai la olaltă şi de nu vor vrea, nespuind nimărui nimic, îi va arăta în coace, care arătare, ori sunt dejdinaţi de aceştia în parohie ori ba, trebe feşcecare preot cu sfârşitul lunii acesteia căi. nou să o facă în coace, unde sunt scriind că sunt, unde nu sunt, că nu sunt. Unde sunt se vor scrie cu numele puind anul, în care s’au dejdinat, cu pricina pentru care, precum şi de câteori s’au dojenit s’au silit prin curăţie ori politie a trăi la olaltă. loan Marian, vicarius. * Nr. 376. 18 Decemvrie 1840. Şciut şi mai de multeori pub- licat a fost şi este, că Militarii pentru mai multe pricini loru-şi folositoare să nu facă nice între sine nici o vânzare şi contracturi fără ştirea Compănii, şi cu mult mai vârtos să nu facă de acestea vânzări şi cumpărări şi contracturi cu ceice nu sunt sub juris- dicţia militară. Tocmai dela aceia, dela care se nădăjdueşte şi pof- teşce exemplară ascultare şi plinire adecă fetele bisericeşti adeseori se arată a lucra împotrivă. Aceasta Vicariatu cu mare simţire şi silit parte dela compănii, parte dela 1. Regiment a-1e căpăta în- ştiinţate, precum şi astăzi prin nota Nr. 3870 s’au arătat, că Vasile Hangea, fătu din Maieru, au vândut fân la un bucovinean, care fără ştirea Regimentului şi a compănii au învălit cu inarha peste hotară şi podurile militare. Pentru care lucru bucovineanu îndată s’au alungat peste munţi şi fătu tras la dare de samă şi pedepsire, care de altă dată nu cu aceea cruţare, ce până acuma nice un Comandaşi de'Regiment n’au Wătat aşa, ci l’ar fi tras cu Stok- haus şi prin aceea la perderea feţii. Domnul obărst iau dictat numai arişte de casă, care canonire cu cât e mai omenească, cu atâta mai tare trebue simţită. 410 Drept aceea acum mai pe urmă se face cunoscut, că precum Dnii preoţi aşa şi feţele bisericeşti cărora au Dnii preoţi a-le ceti aceasta rânduială, să ţină toate poruncile politiceşti, că subt acelea stau şi au trebuit să stea totdeauna şi feţele bisericeşti. Domnul Hristos au poruncit lui Petru să dea dajde şi au zis: Daţi celece sunt ale Împăratului împăratului etc. Rânduiala spre ţinerea păcii, a dragostii şi a dreptăţii îi datoria împăratului. Deci trebue toate împlinite. Păzască-se feşcecare din feţele bisericeşti să nu aibă vicariatu de a-i judeca şi canoni, că aceea va urma foarte simţi- toare. loan Mărian, vicarius. Nr. 377. Fără dat. Acum se apropie câşlegile şi aud, că cam din vreme au început tineretu a furni bucate să cumpere vinars pentru jocurile viitoare. Se îndatoreşte feşcecare Dn preot a face învăţătură peste acest lucru stricători şi a desminta tineretu şi pe părinţi, că la jocul obicinuit şi la ospătările lor peste sărbători, de au potere să-şi ducă bere, iară vinars să nu ducă nice decum*) adăugând şi aceea, că de n’or asculta părinţasca dojană şi vica- riatu va auzi, va face a se opri jocurile pela zile mari, pentrucă berea şi vinu nici îmbată aşa lesne, nici strică sănătăţii tineretului, vinarsu le bagă şi boală în trup şi le tulbură mintea şi îi împinge la curvii, ceeace de multeori şi tineretu şi părinţii în toată viaţa o plâng înzădar. Feşcecare Dn preot poate aduce pilde destule şi jal- nice spre a dovedi obiceul acela rău de a se ospăta tineretu cu vinars. Mai pe urmă este un obicei devolesc în unele sate de după ~\ Bistriţă, mai ales în Şieuţ şi în Monor, unde parte merg ei, parte vin la ei, ca feciori »lătureni« de alte sate, de se ospătă împrumutat. La aceea întâmplare beu pe întrecute rachiu întratâta cât unu au A | şi crepat spre perderea sufletului şi a lui şi a celor cari Iau în-( \ i demnat de au beut. Deci aceasta silnicie de tot dobitocească se \ opreşte şi de s’ar mai face undeva o înadausare dobitocească ca aceasta, preotul se îndatoreşte a încunoştinţa încoace, dând anume feciorii, cari au fost la aceea părtaşi, de care va lucra vicariatu mai încolo. loan Mărian, vicarius. *) Mai înainte la aceste petreceri se folosea respective se bea numai „beri" făcută de fiecare gazdă acasă la el. De aici şi numele acestor petreceri »pun în bere«, »se adună la bere«, şi în general petrecerea se numea „Bere". . 10 420 Nr. 20. 12 Faur 1841. Aseară după o boală îndelungată au luat Dl Dzău dintre cei vii pe D. preot Moroşan şi Duminecă la amiazăzi se va aşeza în pământ*). * Nr. 17. 20 Faur 1841. La toţi Domnii preoţi. Dintre toate neplăcerile, ce vin la vicariat înainte, cea mai mare jalubă e a unor cantori şi feţi, că Dnii preoţi le trag părticeaua lor din bani şi pâni. Tarifu afară dat cuprinde pentru cantor, sau în nefiinţa canto- rului pentru făt în convenţional Miinze a) la cununie 6 cr.; b) la botez 3 cr.; c) la liturgie 3 crd) prohod mic 12 cr.; e) prohod mare 24 cr. şi f) psaltirea 10 cr. Pentru care s’au poruncit mai de multeori, că Dnii preoţi să le scoată cu alor plată şi la cantori şi şi să li-se dee în mână, care iarăş se înnoeşte cu adaugere, că dela acelea funcţii, ce nu stau în tarifa ştoli precum sfinţirea căsii, maslu şi umblarea cu crucea la bobotează, dacă se capătă ceva pâne, se cade asămânata parte şi cantorului, luând afară ziua cea de lucru aşa numită »claca crucii« sau răsplătirea ei după obiceul primit cu 6 cr. c. m. că aeea este anume a preotului. Totuşi se cade a lua sama, că cantoru şi fătu încă umblă. Asemenea şi s. sciptură osândeşte pe acel ce leagă gura boului ce trieră. I rebue dară ceva şi acestora dat să nu strige resplătire. Cât să se dea cantorului şi fătului eu nu pot hotărî până la sinodu venitor, las pe omenia feşcecăruia. Se ocupă apoi cu simbria servitorilor do- mestici spunând, că acest lucru aparţine compănii. * ' Nr. 26. 26 Faur 1840. Aduce la cunoştinţa preoţimii şi cre- dincioşilor ordinul consistorial din Blaj din 17 Ianuar c. Nr. 52, prin care se comunică, cumcă creştinii cei de legea noastră din patriarhatul Antiohii, numiţi Maroniţi, fiind sub stăpânirea lui Me- hemet Aii, paşa Egiptului, foarte asupriţi şi alianţa Austriei, Rusiei, Angliei, etc. scoţând pe Mehemet din stăpânirea lor, acesta în retragerea lui le-a prefăcut în cenuşe tot ce au avut ei. In urma cererei Pontificelui din Roma împăratul prin autograful îndreptat în 31 Decemvre a. tr. cătră căncelarul de curte Alexiu Nopcea cere adunarea de milă pe seama acelor creştini, ceeace se şi dispune. *) Ioan Moroşan, capelan în Rebrişoara. 4£t Nr. 61. 13/4 Mai 1841. t)ă aspre porunci pentru catehi- zarea copiilor din şcoalele săteşti şi cele nemţeşti (triviale). Copii să fie instruaţi a cânta misa în cor, a ceti apostolul şi psalmi. Li designează locul în biserică înaintea bărbaţilor, pruncii de-a dreapta, feţişoarele de-a stânga, iar dascălul în mijloc între ei. Şcolarii să se mărturisească şi cuminece în toate cele 4 posturi de peste an. Li se regulează şi locul femeilor în biserică. Aud, că sunt în mai multe locuri femei făloase, care ca. Fariseii iubesc locurile dintâi. Fetele stau înainte, apoi întâi bătrânele, apoi ne- vestele şi mai pe urmă toate căzutele învălite*) fără deschilinire de rangul bărbaţilor, că în casa Domnului toţi suntem asemenea*. La fine adauge sub pct 4) »S’au poruncit mai de multeori, că greceşte sau sârbeşte să nu se cânte nimic şi totuşi se află unii cantori de dârlăiesc cu şcandălă cuvinte neînţelese. Preoţii greşesc mai tare îngăduindu-i. Deci aceasta sub aspră canonire se opreşte*. * Nr. 100. 8 luniu 1841. 1. Reînoeşte rânduiala, că din moşiile militari nu-i iertat a vinde, sau a cinsti, sau a da zestre la vreon neam sau altă persoană cu atât mai vârtos la jăleri şi provinciali nici un pas de pământ. La aceasta regulă sunt supuşi şi Dnii oficeri, şi Domnii preoţi şi toate feţele bisericeşti. S’a canonit de de cătră vicariat un făt, care a dat din pământul grăniţeresc o părticică la un jâler. 2. Preoţii nu-i permis se subscrie ba nici să vidimeză plângerile şi cererile comunelor la forurile militari. Dacă au ceva să însinue ei singuri în scris sau verbal. 4. Se dau in- strucţiuni despre exararea cărţilor de botez, cununie şi moarte. * Nr. 124. 17/8 August 1841. Parohul Vărărean din Sântioana e lovit de gută şi lipsit de grai. * *) Femei căzute se numesc până azi fetele, cari au făcut copii nelegiuiţi. Fetele oneste umblau cu capul gol cu părul împletit în o singură coadă ce atârna pe spate şi împodobit cu fiori. Cele căzute nu era permis a umbla cu capul gol, ci acoporit cu naframă şi fără nici o floare. De aceea le numeşte »înAălite«. 10* Nr. 126. 30 August 1841. Fătul din Ragla loan Mărginean ştie face prapori negri, cine are lipsă să se îndrepte cătră el. * Năsăud 9 Novembăr 1841. Cu mare bucurie se anunţă apa- riţia cărţii Dlui profesor din Blaj loan Rus »Geografia« şi se înzistă a se face cât se poate de multe prenumerări. Preţul 4 fl în argint plătiţi în rate. * Nr. 198. 11 Decembăr 1841. Astă dimineaţă a murit cel mai bătrân preot din vicariat Pahone Pop asesor şi paroh în Bichigiu. * . Nr. 187. 11 Noemvrie 1841. Când se întâmplă să se bolnă- vească dascălul, atunci cantorul numai decât să meargă la şcoală şi are a-1 suplini pânăcând se face sănătos. * Nr. 208. 15 Decembăr 1841. In vara acestui an în Regimentul al IMea de graniţă asupra teritorului companiilor 2, 4, 5 şi 6 a fost rupere de nor şi grindină grozavă. Pagubele s’au evaluat la 47.837 fl 39 cr. m. c. . * Nr. 9. Năsăud 29 lanuar 1842. înştiinţează moartea canoni- cului din Blaj Isidor Alpini, li schiţează pe scurt biografia. La ale- gerea de episcop după voturi în ternar a fost al doilea. Moartea s’a întâmplat în 11 a. I. c. Apoi continuă: »0 întâmplare singuratică cu cât neauzită păna acum, cu atâta şi mai neplăcută, care spre ferirea tuturor mă aflu silit a vi-o descoperi. Militaru loan Szinvel (Zimvel) din Poieni, mergând preotul de acolo la casa lui şi având el mai dinainte mânie pe preot, s’au apucat, până a nu întră acesta în casă, şi l’au tras — sară fiind — după casă, l’au bătut de moarte făcându-i o mulţime de rane pe cap şi trup. Socotindu-1 mort l’au tras în altă grădină şi l’au ascuns în buruene. Unde aflându-l în ceealaltă zi de cătră sară mai mort, l’au dus acasă. Abia într’o jumătate de an s’au 423 vindecat, însă o mână şi coastele i-au rămas rupte, deci cu dureri pe viaţă. Aceasta singuratică întâmplare viind la vicariat, s’a dat la judecata militară, care pe vinovatul om pelângă arest în feră de un an şi jumătate l’au judecat pe 6 ani la Santi în feră grele şi a plăti stricatului preot 179 zloţi 17 cr. în W. W., cu care pe- deapsă prevăzându-se a urma şi stricarea economiei şi a pruncilor vinovatului, după mijlocirea de aici în reprezentaţie pusă, înaltul judeţ militar de apelaţie prin decretul său din 3 Decembăr 1841 Nr. 14.422 cu îndurare o au mutat în umblarea de nuiele de 10 ori între 300 de feciori (3000 nuiele), care înainte de Crăciun s’au şi plinit întorcându-se şi plata numiţilor bani. Care lăud. Regiment prin nota din 15 lanuar Nr. 5056—1868 făcându-o cunoscută, vo dau în ştire cu adaugere, că în tot chipul de oameni beţi — cum a fost şi pedepsitul — şi de tot felul de om rânzăş, precum şi de toată gâlceava cu orice fel de om, să vă feriţi, ca să nu cadă careva în primejdie, care aduce năcaz, durere, ruşine şi pagubă nunumai preotului, dar la tot statul bisericesc înaintea poporului şi altor naţii străine. Insă de acest fel de răutate se poate întâmpla şi acelor feţe bisericeşti, cari se obicinuesc a se da beuturii. Deci de aceasta cu tot dinadinsul feşcecare faţă bisericească să se fe- rească, căci la cea de întâi întâmplare a aflării după mai multe pentru aceasta stătătoare canoane, se va departa din treapta servirii bisericeşti. Aceasta să se cetească feţilor, cantorilor şi curatorilor*. * Nr. 18. Nâsăud 30 Marte 1842. Pentru prima dată catehetul şcoalelor năsăudene Macedon Pop la porunca vicariului trimite preoţimei din vicariat porunca scaonului eppal din Blaj, cu data 3/15 Marte c. şi o însoţeşte cu următoarea comitivă. Creştinii din singuratică evlavie şi umilinţă cătră Marele lor dascăl şi proroc Is. — după mărturisirea unor scriitori — îndată şi mai cu seamă în anul al 46-lea după stricarea şi pustiirea cetăţii Ierusalimului şi a bisericii, ceno făcuseră jidovii, după reîntoarcerea din robia Babilonului sub craiul Perşilor Cir, — au ridicat cu îngăduinţa şi slobozenia învăţatului împărat al Romanilor Hadrian o s. biserică şi o mănăstire cu chiliuţe tocmai în locul acela, unde trupul Dom- nului N. Is. Hs. a fost îngrobat. Biserica să fie pentru săvârşirea 424 slujbii cei dumnezeeşti, iară mănăstirea pentru locuinţa acelor preoţi, care străjuesc ziua, noaptea pe rând locul acel sfânt. Starea acestor fraţi, pânăce Mare Constantin a primit religia creş- tinească, a fost de tot tristă. Dupăce acest împărat se făcură creştin starea — precum a tuturor creştinilor aşa şi a acestor fraţi, — nunumai s’a îmbunat, ci mama nemuritorului Constantin Elena au reparat biserica făcându-o mai mare şi pe dinlăontru cu descilinite lucruri scumpe o au împodobit-o. Părtinind curtea împărătească religia creştinească încât încet prin râvna cea mare a episcopilor s’au lăţit nunumai în Asia, ci şi în alte părţi a lumii. Aşa fiind părtinită sfânta religie de Stat şi fiind dânsa încă mai frmoasă floare, şi starea Fraţilor dela groapa Domnului Hs. a fost bună. Insă începând Mohamet cu poterea armelor a lăţi religia sa, au pătimit foarte mult sfânta religie a noastă şi abunăseamă au trebuit să pătimească şi aceşti fraţi. Cari năcazuri şi patimi mai tare însă le-au suferit dupăce mai târziu în anul după Hs. 1U76 Arabii s’au învins şi de tot ţipat din Palestina prin Selciuchi sau Turci. Acest popor varvar au cuprins Ierusalimu omorând călugării dela groapa lui Hs., au jefuit cele sfinte. De atunci până astăzi rămâind Palestina sub puterea Turcilor, luând puţinei ani afară a espediţiilor cruciate, precum toţi creştinii de sub biruinţa Turcului, aşa şi aceşti fraţi foarte mult au pătimit. Aşa cât viaţa lor nu este altceva, decât un lanţi de necazuri, dureri, vaete şi suspinuri, care le rabdă pentru credinţă. In anul trecut purtând bătaie vicecraiul din Egipt cu sultanul din Constantinopol, creştinii mai cu samă au fost celor mai multe năcazuri supuşi, între care — macarcă s’au făcut pace — totuşi bătăile şi vărsările de sânge între Pruşi şi Maroniţi în Siria n’au încetat. Fraţii misionari pelângă toate acestea stau la groapa lui Hs., macarcă îi năcăjesc, îi bat, îi chinuesc şi batjocoresc. Vrednici sunt ca aceştia să se ajute de tot creştinul. * ' 5 Mai 1842. Eri în 4 a raposat fratele paroh şi asesor Cornea din Mocod. Concurs pentru ocuparea parohii pentru prima luniu. Se recere să cunoască binişor limba germană. 425 Nr. 148. 17 Decembăr 1842. Cuprinde: a) Raporturile cu romano-catolicii în oficiele preoţeşti, b) După rânduielile stătătoare parohul local este catehetul şi directorul şcoalei din parohie, deci să grijască, ca şcoala să nu fie numai cu numele, ci pruncii să se procopsască în catehism, mai cu samă cel de mijloc, în da- torinţele tineretului, în aritmetică şi scrisoare. Atestatele şcolari să nu se dea, fără după vrednicie, c) Bătaia şi ariştarea pruncilor prin grajduri etc. nu se mai loveşte cu cultura militară. Deci mai mult să nu se îngăduie, d) Pentru pomii militarilor1) aud, că-i pun, dar după cununie îi scot şi vând la alţii. In luliu c. se vor vizita grădinele tuturor celor căsătoriţi din 1840 înainte. Cine nu-i va avea va fi pedepsit ca orice furători de oi sau vaci. e) In acest an vor veni la cununie şi de ceice au absolvat şcoala, să fie esa- minaţi din cetit şi catehism, f) Ca naşe şi moaşe să nu se pri- mească femei cu portare rea, că acelea strică finele şi nepoatele în loc să le direagă. * Nr. 156. 20 Decembăr 1842. a) Sfinţirile de casă să se facă dimineaţa şi nu cu ospăţi. b) Pentru aşa zisele »sloboziri de casă < să nu meargă preotul nici sub un motiv la casa, unde s’a născut prunc, ci să sfinţască apă acasă la el şi să o trimită pentru stropit. c) Fiindcă foarte mulţi greşesc se comunică în şir toate oficiile şi diregătoriile cu titulatura, ce se cuvine. Spune între altele, că nemeşii, cari nu sunt în diregătorii, dascălii săteşti, feţele bise- riceşti, suboficerii şi tot felul de armaşi cu oroşenii şi neguţătorii ca moşteni de pământ slobozi se întitulează »jupâne, Domnia ta«* 2). Se regulează ţmuta oamenilor în faţa autorităţilor. Se interzice strict îngenunchierea înaintea domnilor mari. Nu se îngenunche numai înaintea lui Dumnezău. d) Cu rânduiala episcopească din a. c. Nr. 1413 Dl P. Bruta (oare nu Buta?) se numeşte de paroh în Şieuţ şi Dl Dunca în Gledin. ♦ ') Sub graniţă era luată dispoziţiunea, că nici un mire să nu se poată cununa până ce o anumită Comisiune nu constata, că are plantaţi in grădina sa un anumit număr de pomi roditori. 2) Sub graniţă se zicea la primar »jupâne primar», — la învăţător: »ju- pâne dascăl». 426 Nr. 2. 8 Ianuar 1843. Episcopul dă potere vicarului a dis- pensa dela următoarele pedeci de căsătorie prin decretul din 15 Decembăr 1842 Nr. 1430: în cuscrie de al doilea şi al treilea rând, precum şi în rudenie de sânge spiţa a 7-a, de cuscrie de rândul întâi spiţa 6, timpul jalii, precum şi spiţele din botez afară de cea dintâi, unde vor fi pricini ponderoase. * Nr. 79. 26 August 1843. Comunică constatările făcute cu ocazia vizitaţiei canonice şi închie: Hainele preoţilor trebue se fie lungi până din jos de genunchi sau de postav sau de materie însă neagră, pestriţă, roşă sau albă nici decum. Reverenda e de cea mai mare paradă, sumanul e haină de lucru şi câmp. Nime nu merge în călătorie sau târg în haine de paradă. Deci vedeţi, cât e de neîntocmit a mere în târg cu reverendă sau cu suman. Nu-i nici un preot aşa de sărac, cât să nu-şi poată face un căput batăr de pănură neagră de casă, şi într’acela să meargă la funcţii, în târg, la şcoală, la companie. * Nr. 144. 10 August 1844. De mult au avut moşii noştrii un obicei rău, că dacă are cineva dintre casnicii lor nişte bube pe trup sau altmintrilea se bolnăvesc şi boala ţine mai îndelungată vreme, alerga minten la fumuri de Larnabor şi cu acestea cinuia pe bolnav, până când bietu între mari chinuri, de fumurile acelea năduşit, îşi dă sufletul. Acest nărav rău şi de sănătatea omului de tot stricător îl practizază şi amu mulţi dintre militari, macarcă avem doftori. Recomândă grănicerilor a asculta de doftori şi nu de »strigoaicele de babe« şi a nu mai folosi altul fumuri. * Nr. 280. 22 Octomvrie 1844. Convoacă pe întreagă preo- ţimea din vicariat pentru ziua de 4 Noemvrie c. la vicariat şi în- deamnă toate I feţele bisericeşti se strângă milă pentru preotul Vărărean din Sântioana, care zace în pat lovit de gută în al pa- trălea a an fără a putea grăi, şi aşa de tare, cât nu se poate înturna fără ajutorul altuia. De mâncat ar mânca numai să aibă 427 ce. In acest an ghiaţa i-au bătut toate holdele şi mălăiştele aşa de cumplit, cât nu i-au rămas nimica. Biata preoteasă, în o stare vrednică de toată mila, au venit înaintea vicariatului cu rugarea, să-i strângem milă, etc. Dnii preoţi, cari au acte de proces: llieş, Georgiţă, loan Pop din Mititei, Domide, precum şi fâtu din Maros- orosfalu şi fătu din Rodna noauă, nici sub un pretext să nu în- drăsnească a rămânea. * Nr. 104. 24 November 1845. In 18 I. c. a răposat cel mai bătrân preot din vicariat George Pop din Qăureni. Vicarul îi aduce mari laude. * Nr. 113. Aceeaş dată. Cuprinde o dispoziţie foarte energică pentru oamenii beutori, cari îşi dau bucatele pe vinars la jidovi, apoi contra luxului în îmbrăcăminte. »Vedeţi, cum mere sudoarea familielor întregi de mulţi ani pe bumbac, mălasă, strămături etc. în mâna boldaşilor şi a altor sfârnari; vedeţi, cum se înmulţesc prin aceasta şpurii, fetele stricate şi nevestele becisnice... In stări de acestea nu se poate ajuta poporului decât numai prin preoţi, învăţându-i ji dându-le exemplu bun de contenire dela beutură şi lux, veştminte straie, ba mai bine zicând obgele scumpe. Ce cumpără femeile acum din şatră, nu se poate numi haină, fără obgeală. Haină e, care apără trupul de frig, de ploaie şi de vânt. Geolgiu, mătăsurile, bumbacurile şi împestriţiturile nu pot plini, ce plineşte pânza şi pănura de casă«. Prin predici şi exemplu bun cei 44 preoţi, câţi sunteţi în vicariat, poteţi opri răul cel mare de a-se bea vinarsul încuibat la noi de vreo 50 ani. * Nr. 9. 21 Ianuar 1846. Fraţilor, 1. Cercând în zilele aceste protocoalele poruncilor preoţeşti din parohiile companiei a 10-a, am aflat, că părinţiile sale nici acelea porunci, cari sunt numai dureroase dojene ale preoţilor, ce* se înţelege şi în fiinţa omeniei, şi s’au şi spus apriat dintru început, că să nu se bage în pro- tocolu public, ci în altu deosebit, precum au şi Dnii oficeri, zic, că nu-şi iau sârguinţa a le scrie cu mâna sa, ci le încarcă daş- 428 călilor şi şcolarilor, cari despre o parte le scriu false, despre alta le vorbesc în public cu scădere. Apoi am aflat, cumcă Domnia lor nici nu le-au mai cetit, necum să le scrie şi să le plinească. Şi altul mai ales jalnicul circular Nr. 113 nici de jumătate nu l’au potut ceti şi în loc de Esau au cetit Epifan şi nu l’am putut aduce nici decât să cetească Es?u, nici mai încolo. Apoi preotul Dolha au aflat de bine numai singuratec doaue circulare şi acelea încă numai în extracturi schimosite a împrotocola. Imputându-i au răs- puns într’un ton cu mult mai înalt decât al meu zicând, că acelea s’au plinit toate, nu a fost de lipsă a-le împrotocola. I’am răspuns, că protocolarea nu este pentru ceşti de faţă, ci pentru cei viitori şi Domnialui să tacă. Dară nu mi-o fost destul a repeta aceasta de trei ori, el şi-o tot rădicat glasul şi forobrăjia. Dupăcare m’am aflat silit a-i zice, iară de trei ori, să iasă din casă răspunzându-mi înainte ca cum aş fi ţiganu, ce au slujit la el mai an, şi l’au alungat fără plată. Aceasta omenie mi-s’a întâmplat înaintea a tuspatru preoţi: Miron, Avacom, Coşbuc şi Cornia şi vi-o împărtăşesc tuturor »ad perpetuam rei infamiam«, cu aceea adaugere, că de mi-se va mai întâmpla una ca aceasta, să nu-mi împute, dacă va urma catas- trofa lui Pantilimon Ursu din Zagra. Dacă din beteşug, din serviţuri pentru binele publicului acestuia fără vina mea căpătat, am slăbit phisice, nu am slăbit intelectualiter şi moraliter. Nu-i volnic, nici un subordinat, în starea mea, a sta pelângă un temperamânt sân- gios şi a mă mortifica. 2. Ca de aici înainte să nu se mai întâmple prezisele necuviinţe vi se face cunoscut şi vi se opreşte a mai da protocoalele poruncilor dascălului sau ori cui să scrie, ci fiecare preot, cum a putea, să scrie cu mâna sa cu atâta mâi vârtos, că de ţinea comedia asta mai mult, unii preoţi în scurtă vreme ar fi uitat a scrie de tot, că depărtându-se omul de deprindere, se de- partă de ştiinţă. 3. Să ştiţi, că dascălilor, cărora li adăugată inte- rimal şi cantoria sau feţia, li se opreşte a mai scrie în protocoa- lele bisericei. 4. Conţine facultatea vicarului de a dispensa dela etatea neîmplinită. 5. Vi să aduce aminte, că toate plasele de ofi- cianţi, când merg în satu sau oraşu superiorului său, au de a se înştiinţa la el şi aceasta e de lipsă pentru foarte multe cauze, că multe lucruri s’ar potea întreba şi descâlci cu gura, fără atâta bală de scrisoare; ba de multeori este câte o cărticea de trimes 429 cu graba la acelea locuri şi eu sunt silit a împrăştia şcolarii prin târg, ca se capete câte un om de acolo. Se întâmplă de găsesc pe cel mai becisnic, precum fu în luna trecută cu un Telcian, care în trezie căpătând scrisoarea mea, să o ducă preotului Luca, o au băgat în curea In Teici abătându-se la crâşmă, setea şi izvorul vieţii lor, scoţând banii, ca se plătească, a zis: da asta cine mi-o băgat-o aici ? Şi au sfârticat-o în mici bucăţi şi o aruncat sub masă. Eu fui silit a trimite expres anume, batărcă fusese Joi unele feţe bisericeşti în Năsăud de acolo şi din Strâmba. Să o fi dat la pruncul lifrantelui jidov sau slugii lui, de bunâseamă o ducea în mâna preotului. * Nr. 16. 3 lanuar 1846. Nimenea să nu se gate de nuntă până nu vor avea ţidula dela vicar în mână, că î-şi vor mânca nunta sacă. Au venit înainte mai multe comedii, pentru ţolul, care s’au obi- cinuit în unele sate a-1 duce în biserică şi a sta mirii pe dânsu sub cununie. Acesta de multeori e plin de pureci, de sar pe haina cea albă a preotului; cu altu se duc stelniţe în biserică, de î-ţi este mai mare greutatea văzându-le mergând pe icoane în sus. Alţii, dacă îl întind, pute a ud de copii şi prin astea prin toate se face numai spurcarea sf. biserici şi batjocură pentru străinii, cari merg la cununie. Deci le vestiţi mai înainte, că ţol a duce în biserică nu-i slobod. Care nu voesc a sta pe pământul gol, facă, cum fac toţi someşenii în sus şi mai toţi ardelenii creştini şi cuminte, că duc în locul ţolului un cot de pânză, care apoi rămâne acolo. Care nu vor vrea să asculte, frăţiile voastre nu-i veţi cununa. Lucrurile şi credinţele deşerte pe încet, încet trebe se înceteză. Fiindcă eu trăesc cu leacuri, cari nu sufăr năcăjiri, toate ţidu- lele de cununie le îndreptaţi la fratele Macedon. * Nr. 29. 21 Marte 1846. In satele, unde nu sunt preoţi de altă lege, preotul nostru nunumai e slobod, dar e şi dator a bo- teza toţi copii de creştin. La romano-catolici mirul nu se admi- nistrează. Vestiţi poporului, că femeile, cari fac copii nelegiuiţi, ori trăesc necununate fie şi cu deregători, concubinele şi şugu- 430 binele nu sunt a-se primi de naşe şi moaşe. Dacă preoţii nu vor fi ascultaţi, nu vor sluji. Moaşa compănii trebue chemată negreşit. Acesta e ultimul circular alui Mărian. * Năsăud 2 luliu 1846. Cinstiţilor în Hristos fraţi. Astăzi după un ceas după amiazi a binevoit Preabunul Dumnezău a chema din aceasta năcăjitoare lume la vecinicile locaşuri pre Preaonoratul nostru Domn vicar loan Mărian şi în 4 a acesteia va fi înmormântarea. Aceasta tristă întâmplare a vi-o face frăţiilor voastre cunoscut, î-mi ţin de strânsă datorie cu aceasta adaugere, că după voia adormitului în Domnul în testament răspicată, numai vre-o câţiva fraţi au de venit la săvârşirea sfintelor funcţii funebrale, cărora deschilinit li s’a şi scris. In Domnul răpausatul au lăsat în testamentul său şi sa şi rugat, că ceialalţi on. fraţi, cari nu sunt chemaţi la funcţie, să slujască câte trei sfinte liturgii îndată după căpătarea acesteia şi într’o Duminecă, care va fi, după săvârşirea sfintei liturgii să zică ectenia morţilor în auzu a tot poporul. Fiţi dară, fraţilor, buni a împlini aceasta de pe urmă voinţă a bunului nostru părinte. Fă- cându-vă aceasta cunoscut, rămân a frăţiilor voastre gata spre servire în Hristos frate: Macedon, catehetul şcoalei normale. * Cu Nr. 65 în 17 luliu 1846. Macedon Pop numit adminis- trator vicarial comunicând Decretul de numire spune, că convo- carea tuturor preoţilor la vicariat pentru publicarea circularelor epis- copali sosite în urmă din pricina economiei câmpului, cu care sunt ocupaţi acum preoţii, o va face mai târziu. Anunţă, că dânsul nu are potere a dispensa dela pedeci de căsătorie. Deci cererile se vor îndrepta cătra ordinariatul episcopal. Decretul de numire este următorul. . Nr. 1063. Fiilor noştrii Preoţilor, ctitorilor, curatorilor, canto- rilor, feţilor, dascălilor şi tuturor binecredincioşilor de sub ascul- tarea noastră din districtul vicariaticesc a Rodnei — dar dela Dumnezău, iar dela noi arhiericească binecuvântare! Venind în canonicească vacanţă, prin moartea Preaonoratului 431 în Hristos frate, acum numai fostului vicari a Rodni loan Mărian, Scaonul şi oficiul vicariaticesc a distri ;tului Rodni, spre împlinirea acestuia cu denumirea altui bărbat harnic şi vrednic, părinteşte am căutat cu ochii îngrijirei noastre cei păstoreşti spre fiul nostru Macedon Pop, cooperatorul şi cateheta până acum din Năsăud, şi căutând la buna a acestuia bărbat şi după duhul bisericei por- tare întru împlinirea diregătorii sale acurate şi harnice precum şi la pusele vrednicii mai întâi ca profesor în gimnaziul din Blaj, după aceea ca catehetă şi cooperator în Năsăud, — dintru depli- nirea puterii noastre cei Arhiereşti l’am numit, pus şi întărit de paroh a Năsăudului şi administrator vicarialicesc a districtului Rodnei. Dreptaceea noaue mai sus numiţilor fiilor noştri prin aceasta pe numitul fiul nostru Macedon Pop ca parohul Năsăudului şi administratorul vicarialicesc a districtului Rodnei arătându-vi-l vă poruncim, ca aşa cunoscându-1 spre dânsul să fiţi cu întreaga cinstire, supunere şi în celece sunt a acestei diregătorii cu cano- nicească ascultare. Aşa făcătorilor dar dela Dumnezău vă poftim, iară dela noi arhierească binecuvântare vă împărtăşim. Blaj în 10 luliu—23 luniu 1816. Vlădică loan m. p. Din cuvânt în cuvânt a fi scris ca în original adeverez. Rebrişoara în 17 luliu 1846. Grigore Pop, paroh. * * Nr. 90. 5 Septemvrie 1846. Onoraţilor în Hristos fraţi. Măria Sa prealuminatul şi sfinţitul nostru episcop s’au milostivit a po- runci prin induratele orânduieli din 15 Octomvrie 1845. Nr. 1033 şi 14 Mai 1846 a) să se facă cunoscut tuturor preoţilor din acest dieces veniturile clerului, a seminarului, a tipografii precum şi a Fondului deficienţilor întemeiat în anul 1838 cu prilegiu depunerii homagiului I. împărat; b) să se cetească în adunare, care şi cât la pomenitul fond au conferit, precum şi strânsa datorie a feşce- căruia preot de a da la acest fond nunumai pe toţi anii menita sumă, ci şi reştanţa; c) să se cetească hotărîrea 1. împărat şi Fo- rului revizor urmată în urma nefericitelor întâmplări, ce acum mai de mulţi ani neodihnesc acest Diecez. Spre publicarea pomenitelor orânduieli precum şi a poruncii S. Consistor din 14 August Nr. 273 venită cătră preoţii acestui vicariat în rându plătirei hotăritei sume şi reştănţii la Fondul deficienţilor, veţi binevoi frăţiile voastre toţi a osteni la vicariat pe 29 Septemvrie c. n. şi 17 veci la 8 ceasuri dimineaţa. Dorind, ca sănătoşi să ne întâlnim rămân al o. frăţiilor voastre credincios în Hristos frate Macedon Pop m. p., adminis- tratorul vicariatului Rodni. * Nr. 1180. Blaj 4 August 1846. Episcopul publică moartea Pontificelui roman Grigore al 16-lea şi alegerea noului Pontifice Piu al IX-lea. Cu Nr. 1181 acelaş comunică, cumcă în urma înal- telor orânduieli toate scrisorile, ce se adresează în limba română la crăiescul Guvern, să se scrie cu litere latine şi nu cu cirile. * Nr. 37. 27 Ianuar 1847. In Blaj se tipăresc Novele în limba românească că litere romane, din cari aici se închide un număr. Preţul pe an este 4 fl. de argint şi iasă odată în săptămână. Care ar avea voie a-se prenumăra să scrie în coace. Aceasta foaie cu mare sete o dorea feşcecare literator românesc. Deci bine ar fi şi lucru vrednic de laudă, când preoţimea — ca partea cea mai cultivată a poporului nostru s’ar arăta pretină şi părtinitoare şi dacă unuia iar cădea cam greu a plăti 4 fl. argint, s’ar potea cu toţii dela o companie pe un exemplar prenumera. * Nr. 124. 18 Mai 1847. Administratorul vicarial Macedon Pop comunică preoţimei Decretul episcopului de data Cluj în 2 Mai 1847 Nr. 754, prin care dânsul e numit vicar actual şi care sună aşa: Fiilor noştrii parohilor, caplanilor, Titorilor, curatorilor, can- torilor, feţilor, dascălilor şi tuturor binecredincioşilor de sub ascul- tarea noastră din districtu vicarialicesc a Rodnei, — dar dela Dzău, iară dela noi arhierească binecuvântare! Luând noi în părinţască luare aminte cucernica purtare, stră- danie şi cuvioasă în diregătoria sa umblare a iubitului nostru frate Macedon Pop, cu care întâi ca profesor, după aceea ca cooperator şi catehetă, iară mai de curund ca paroh al Năsăudului şi ad- ministrator a vicariatului, s’au arătat, am hotărât al numi şi întări actual vicari a Rodnei precum prin data frăţii sale rânduială l’am şi întărit şi pe unul ca acela şi la I. Cr. Oubernium şi la Măritul Regiment l’am reprezentat. Drept aceea vă rânduim şi vă îndătorim, ca pe numitul in Hristus frate ca pe vicariul Rodnii şi portatoriu de grijă să-l cu- noaşteţi şi cuviincioasă onoare şi în celece se ţiu de deregătoria Sa canonică ascultare să-i daţi. Aşa făcătorilor arhierească bine- cuvântare vă trimitem. Vlădica loan m. p. A fi scrisă aceasta milo- stivă arhierească rânduială ca în original, întăresc. Năsăud 18/6 Mai 1847. loan Lazar, caplan m. p. Nr. 189. 4 August 1847. Din prilegiul, cumcă Regimentul cu data 29 Iuliu Nr. 1884 înşciinţază vicari,itu, cumcă un prunc de 3 ani a militarului George Lacatâş din Telciu din neglija mamăsa a căzut în fântână şi s’a înecat, — vicarul obligă pe preoţi să înveţe pe oameni în biserică, cum trebuesc grijjţi pruncii. Comu- nică apoi alte chestiuni administrative şi la fine spune, că în 23 Iuliu c. a răpausat preotul din Rebra Nicolau Georgiţă. * Nr. 783. Blaj în 26 April 1848. Nu fără de temei am fost îngrijaţi, ca nucumva poporul nostru cel pacinic şi ascultător de stăpâni şi mai marii săi prin unii neodihniţi să se înşale şi crezând celorce sau prin scrisoare sau vorbele amăgitorilor se vestesc, poruncilor celor mai înalte să se împotrivească şi mai înainte de vreme, — neaşteptând hotărârea, care pe calea legii o pot nădăjdui, — de capul său spre a sa stricare se lucrează. Ca aceasta, după poriarea de grija cu care sântem datori, să o îm- pedecăm, în 22 Marte a. c. Nr. 646 prin fraţii protopopi am rânduit a se vesti, că unde ar umbla învrăjbitori, aceştia să nu le creadă, ci să asculte de mai marii săi, precum Domnul Hs. şi în acelaş înţeles Marele Apostol Pavel în cartea către Romani c. XIII şi Petru apostolul în cartea I cap. I întâi le porunceşte creştinilor. Iară după adea înălţatul C. Guberniu înţelegând, cumcă ar fi umblat unii prin ţară, care de capul lor ar fi vestit, că pe Do- mineca Tomii din tot satul câte doi şi feşcecare protopop cu 2 preoţi la Blaj să se afle, — prin gr. Decret din 17/5 a lunii April c. 434 sub Nr. 5215 eşit ne-au poruncit, că aceea adunare să o primim, care noi în 18/6 April sub Nr. 712 am şi împlinit-o. Ba dobândind voe de a aduna sobor, în 21/9 April c. sub Nr. 730 am şi vestit, că pe 15/3 Mai a. c. să se adune la Blaj singuri protopopii cu unii din Statul civil, care s’ar afla deprinşi în legile ţării şi cunoscă- tori de starea lucrurilor pentru cari se face adunarea. Toate acestea împlinindu-le nădăjduiam, precum feşcecare după îndatorirea che- mării sale se va nevoi, poporul şie-şi încredinţat a-1 înţelepţi şi a-l învăţa, ca să nu creadă tot Duhului, ci să urmeză sfatul celorace le voesc bine şi au grijă de oile şie-şi încredinţate. Că adevărat, că şi aceia, cari nefiind spre aceea împuterniciţi altminterlea au vestit, se cunosc a avea râvnă şî zel pentru Naţie. Insă, dupăcum învaţă Marele Apostol: nu după ştiinţă, şi adevărat, că cea mai mare parte aducându-şi aminte de chemare, au şi ascultat de rân- duiala noastră şi a o împlini s’au nevoit. Dară cu durere am trebuit prin I. C. Guberniu a înţelege, precum unii, adevarat puţini până la 6, 7 nunumai că nu au împlinit porunca, ci încă dânşii ar fi vestit un circular, care fără de iscălitură şi fără a se şti, de unde prin ţară s’au lăţit, şi aşa la popor au d«t prilej de a nu plini slujba, cu care Domnilor sunt datori până atunci, pânăcând prin lege, care de In. împărat se va întări, altmintrelea se va hotărî. Drept care pricină prin gr. Decret gubernialicesc în 2 Mai sub Nr. 5782 eşit şi ieri primit ni se porunceşte, că fără întârziere să vestim şi să poruncim, că feşcecare preot să vestească poporului şi să-l dojăneascâ să fie ascultător de mai marii săi. Robotele cu care sunt Domnilor datori, să le facă şi în pace să aştepte hotă- rârea cea prin dietă, care cu sfârşitul luni aceştia se va aduna, se va face şi la vremea sa se va vesti. Altmintrilea îşi vor adauge greutăţi peste greutate, vor merge cătane pe dânşii, cum au mers pe Dragu, a căror cheltuială vor avea de a o purta şi totuşi slujba domnească vor fi siliţi a o face, iară care se vor afla a fi învrăjbit aspru se vor pedepsi*). Iară preoţii, cari cele poruncite nu le-ar urma, ba pe poporeni ai întărta ar îndrăsni, după App. Const. P 5 hotărîrea a 24-lea, se1 vor aresta şi pedepsi. 1 Pentru aceea dară din nou porunceşte să rânduim, că de *) Aceste pasage arată, că eppal a trimes acelaş circular tuturor proto- popilor din diecesă şi acolo unde poporul era iobag. 43$ celece am rânduit să vă ţineţi şi carii doară înşelaţi, alte aţi fi vestit, să aşezaţi în tot tipul nevoindu-vă pe poporeni pentru binele lor a-i ţine în ascultare, ca nucumva şi însăşivă să cădeţi sub jude- cata clerului şi Naţii, să fiţi spre scădere şi ruşinare. Care a noastră rânduială, ca fără întârziere se vă nevoiţi a o plini sub grea răs- pundere şi canonicească ascultare vă demândăm. A frăţii tale de binevoitor Vlădică loan m. p. * Nr. 159. Năsăud 25 Mai 1848. Cu împărtăşirea induratei rân- duieli a M. Sale Dlui Episcop pentru învăţarea poporului la ascul- tare către Superiori, vi se face totodată conoscut, cumcă congresul Românilor s’au încheiat cu cel mai bun rând şi linişte spre gloria eternă a poporului şi spre mirarea tuturor, macarcă au fost la 50 mii. Dezbaterile s’au ţinut în 14, 15, 16 şi 17, când s’au cetit petiţia. Punctele petiţii au fost cele mai de frunte următoarele: 1. Naţia românească să fie receptă prin urmare să aibă toate acele drepturi, de care se bucură cea ungară, săsească şi siculică*). 2. Să aibă deputaţi la dietă a proportione. 3. Românii să poată vorbi şi scrie în limba lor la orice dicasterium sau oficiolat. 4. În- cetarea robotelor fără despăgubire adecă prostimea în provincie să nu mai lucre la Domnii proprietari. 5. In privinţa unirii Ar- dealului cu Ungaria s’au poftit, ca obiectu acest momentos să nu se ia la desbatere de cătră Staturi pânăcând naţia românească nu va fi reprezentată. Pentru militarii români din Regimentele de mar- gine încă s’au poftit unele îmbunătăţiri, precum şi în privinţa lucru- rilor bisericeşti încă s’au făcut unii paşi. Acestea şi şi altele com- puse în 2 suplice s’au aşternut Maiestăţii şi la dietă. Rezultatul îl vom vedea, de vom trăi, care spre cunoşcinţă scriindu-vă rămân al fr. voastre gata spre servire în Hs. frate Macedon Pop, vicari. * Nr. 827. Blaj 19/21 Mai 1848. Fiilor noştri Proto: şi b. Proto- popilor, preoţilor, curatorilor, dascălilor şi tuturor binecredincioşilor de sub ascultarea noastră dar dela Dumnezău, iar dela noi arhie- rească binecuvântare. * 11 *) Săcuiască. 11 Dorire am, ca faţă să cuvântăm cătră fii noştri dreptcredincioşi, cari dela Dumnezău sunt încredinţaţi portării noastre de grijă, pre- cum la Fapt. Apl. c. XX ni se porunceşte in ceste cuvinte: Luaţi aminte de voi şi de toată turma, în care v’au pus pe voi Duhul sfânt, ca să ocârmuiţi biserica lui Dumnezău. Inse nepotând aceasta face, primiţi aceasta acuma a noastră scrisoare in locul nostru şi vestiţi poporului cuvântul, nu al nostru, ci al sf. Scripturi, care zice, că celce se împotriveşte stăpânirei, lui Dumnezău se împo- triveşte. Că înzădar vom zice, că vrem să fim credincioşi împă- ratului, dacă celor trimişi dela dânsul nu ne supunem. Iată noi din părintească îngrijire pentru popor am fost vestit, ca să nu se plece la toate vorbele, ce se poartă prin ţară, ci să aştepte în pace pânăcând se va hotărî şi prin In. împărat nu se va întări altă lege pentru slujbe. Pentru a căruia uşurare, caşi pe învrăjbitul popor să-l putem mângâia, am cerut şi am dobândit slobozenie de a se aduna protopopii şi cei mai pricepuţi, pentru a se sfătui despre acelea, ce ar fi de a se cere pentru naţie dela locul său. Insă s’au adunat cu miile şi oare pentruce? Pentrucă au crezut, că în adunarea aceasta se va vesti slobozenie dela slujba dom- nească. Şi iătă de pe locuri depărtate au venit unii mai multe zile fără sălaş, fără mâncare au şezut şi pe urmă tot aceea li s’au vestit, ca să plinească slujba, pânăcând dela I. împărat altcum se va hotărî, care hotărâre nu se va potea ascunde, precum unii ne- pricepuţi şi doară amăgiţi au crezut, că doar ar fi eşit dela In. împărat, dar s’ar fi tăinuit. Adevărat, că la dieta trecută s’au fost făcut un Urbarium, dar bunătatea împărătească au rânduit, ca prin Dietă din nou să se cerce şi spre întărire la Inalţia Sa să se aştearnă dorind a se lesni starea slujbaşilor. Noi, iubiţilor în Hs., pentru a voastră fericire ne ostenim. Pentru aceea am trimes rugare la 1. împărat prin solii, alta aducem noi cu mai mulţi soli la Dietă, pentru a naţii stare şi dobândirea uşurărei slujbii domneşti şi a altor greutăţi. Deci, iubiţilor, precum şi la adunare v’am cuvântat, vă rugăm să fiţi ascultători şi cu aşteptare până la vremea s’a ca nucumva cu poterea împotrivindu-vă prin neascultare să vă faceţi nevrednici de binele, ce vă aşteaptă. Noi gata suntem şi viaţa a o pune pentru oi, dar voim a pune paşi pe calea, care cu încredinţare ne poate duce la doritul sfârşit. Oricine alta v’ar vesti, poftiţi să vă arate, cu a cui rânduială face aceasta, de vremece noi după înaltele porunci am scris, ce am scris, şi cumcă de acelea suntem datori a asculta cu cuvintele Sf. Scripturi v’am arătat. Aduce-fi-vă aminte, şi la cele ce v’am scris mai înainte şi luaţi aminte şi acestea, ce vă vestim, ca pace să aveţi şi viaţă fără frică să petreceţi. Invăţaţi-vă dela pilda altora, care neascultând de sfatul nostru cu jăcuţie de cătane i-au împovorat, i-au bătut, ba şi pe preoţii, cari s’au aflat, că altcum au vestit, — iau arestat. De nou dară vă rugăm să ascultaţi de cuvintele Părintelui vostru, care are de a da seamă pentru voi. Ascultaţi-ne, ca să aveţi dar şi milă dela Dumnezău, iară dela noi, Părintele vostru, arhierească binecuvântare. Vlădică Ioan. Aceste litere vicarul Macedon Pop cu data 6 luniu 1848 Nr. 184 le circulează la preoţimea din vicariat cu următoarea co- mitivă. Macarcă în acest vicariat, mărire şi laudă lui Dumnezău celui Atotputernic, până acuma e pace şi linişte, şi e bună nădejde, că şi de aici înainte va fi, — totuşi fiindcă oamenii maliţioşi, pis- maşi ai iot ordului bun, îndemnători şi aţâţători de popor spre neascultare pot fi, şi de nu sunt, pot veni din provincie, unde cu durere se află mulţi, — vi se comunică circulariul M. S, Dlui episcop cu aceea adaugere şi băgare de seamă, că decumva s’ar întâmpla, că şi în acest ţinut să se arete corifei de aceştia, minten fără întârziere să-i arătaţi jurisdicţiilor militare spre lucrarea celor trebuincioase. Aduceţi poporului aminte în biserică şi cu tot pri- lejul datoriile cătră Stăpânire arătându-Ie relele urmări, cari ar veni când unii şi alţii ar lăsa a-se întâlni de neşte oameni blăstămaţi. Aduceţi-le aminte jurământu, care l’au pus înaintea lui Dumnezău şi prin care ei s’au făgăduit a fi până la moarte ascultători, â apăra patria şi tronul şi cu primejdia vieţii. Puneţile înainte istoria timpurilor trecute adecăte Ie spuneţi, câte bătăi, omoruri, jăfuiri, aprinderi şi alte rele au fost în patria aceasta până a nu veni subt scep- trul împărătesc şi părintesc al casei Austriace. Turcii, Tătarii şi Alte ginţi barbare venea, omora, aprindea, pustia, oamenii cu miile în robie ducea; ba ce e mai mult înşişi Prinţii naţionali, cari au fost ocârmuitori dela despărţirea Ardealului de cătră Hungaria, se îm- 1P părecea, sfădea şi bătea, voind câte 3 a fi. Dară dela anul 1696, decând popoarele acestei Patrii au închinat-o domnitorilor din casa Austrii, îi pace şi linişte. Drept este şi se cuvine, ca noi să fim ascultători şi credincioşi supuşi In. împărat şi celor puşi dela Inalţia Sa. Să rugăm pe Dumnezău, ca cu braţul său cel tare să-l spriginească şi ajute în contra protivnicilor. Care spre plinire încredin- ţânduvi-le rămân al frăţiilor voastre gata spre servire în Hs. frate. * ' A Nr. 332. 18 Iuliu 1848. In urma ordinului consistorial din 30 luniu 1848 Nr. 165 publică Manifestul In. împărat de urmă- torul cuprins. Manifest cătră grănicerii mei. Noi Ferdinand întâiul din mila lui Dumnezău împăratul Austrii, apostolicescu crai a Ungarii, Bohemii, Croaţii, Dalmaţii, Slavonii, Galiţii şi Lodomerii, cu acest nume al V-lea a Romii, Servii, a Cumanii şi Bulgarii precum şi a Lombardii, Veneţii, llirii şi a Eru- salimului Crai, Arhiduce a Austrii şi celelalte dăm de ştire grăni- cerilor noştri. Când am aflat de bine noi ţării ungureşti şi prin aceasta cu dânsa încopciatei Croaţii şi Slavonii a da un Ministeriu răspun- zător, care să locuiască în Budapesta, — îndată am şi hotărît pentru mai bună ocârmuire a ţării şi pentru mai acurata ascultare şi sfâr- şirea trebilor voastre tot ţinutul grănicerilor al supune Ministerului unguresc, care Ministeriu nouă şi ţării răspunzător este, şi de acuma înainte toate poruncile noastre nu prin Consiliumul de de tabără (Hofkriegsrath), ci prin locutiitoriul nostru Ştefan, arhi- duce şi palatinul ţârii şi prin Ministeriumul de tabără unguresc a se trimite. Când dară ascultaţi şi împliniţi poruncile acestora, nu faceţi alta decât arătaţi supunerea aceea, care şi până acuma cătră noi şi cătră ţară cu adevărată credinţă a-ţi arătatu-o. Grăniţerilor! Din suflet ne bucurăm, că vă putem arăta odată mulţămire pentru ne- clătita voastră cătră noi credinţă şi vitejie. Dupăce naţionalitatea, Religia şi limba voastră română prin noi şi prin legile ţării ungureşti pe veci se asecurează, tot cu acest prilegiu locutiitoriului crăesc şi Ministerului nostru unguresc i punem de sfântă datorinţă, ca poftele voastre să le cerceteză 439 şi pe voi îndată să vă facă părtaşi de toate uşurările şi îmbună- tăţirile acelea, care cu legile acestea noauă si cu adevăratul înţeles al Statului milităresc nu se împotrivesc, şi care îmbunătăţire prin constituţia patrii feşceeare credincios cetăţian le va avea. Despre altă parte vă cemăm, ca locutiitoriului crăesc şi Ministeriului nostru unguresc totdeauna şi în toate să vă supuneţi, şi nu primejduiţi bunăstarea voastră şi a pruncilor voştri prin împotriviri, şi să nu mânjiţi cinstea şi credinţa Românilor cătră curtea noastră împără- tească de atâtea ori arătată. Datorinţa locuţiitoriului crăesc şi a Ministeriului unguresc va fi a griji despre o mai bună şi sigură stare a clerului vostru, aşişderea şi despre înflorirea şcoalelor voastre naţionale, în sfârşit a face părtaş pe Comunicatele militare şi pe ceialalţi loccetăţeni de prin miliţie de toate acele drepturi şi liber- tăţi constituţionale, de care toate celelalte părţi şi cetăţeni a ţării după lege se bucură şi pe care drepturi le au. In sfârşit dăm de ştire, cumcă pe Feldmarschal L. General Baron Hrabovscky peste ţara Croaţii şi a Slavonii l-am numit de comisari crăesc cu aceea datorinţă, ca să învestigeză toate stările de acolo, care se fac pentru dezbinarea dela Coroana ungurească, mai vârtos se învestigeză faptele Baronului losef lelacici, a Banului Croaţii, care nunumai poruncilor noastre ci şi cu legile cereşti se împotrivesc. Dreptaceea pe acesta, până se va desvinovăţi de dig- nitatea Banului şi de toată diregătoria militară îl lipsim şi voauă vă poruncim, că de lelacici să nu mai ascultaţi, ci poruncilor Ba- ronului Hrabovscky să vă supuneţi. Dat cetatea fnsbruck în 10 Iuniu 1848. Ferdinand m. p. * Blaj 13/1 luliu 1848. Notarul consistorial trimite următorul ordin cons. Prea mult onoraţi în Hs. fraţi vicari, protopopi, vice- protopopi, preoţi diecesului Făgăraşului şi onoraţi Naţionalişti! Cunoscut vă este, preaiubiţilor, unora deadreptul, altora din auzite, cumcă în \5j3 Maiu a. cor. în adunarea noastră naţională dela Blaj s’au fost scris într’o peticiine mai multe puncte îmbună- tăţirea sorţii Românilor noştri, care se şi aşternu Sf. Feţe a Mă- iestăţii Sale cu omagiul obseqiu, precum şi la Dietă spre împli- nirea dorinţelor noastre. Aceasta aşternere sub prezidiul a 2 epis- 440 copi iară prin C. Deputăciuni a fi fost trimisă parte aţi ştiut, parte aţi auzit. Care a fost rezultatu deputăciunii sub prezidiul Mării Sale D. Episcop a nost la dieta ţării merse, luminat puteţi pricepe din circulariul Mării Sale din 14 Iunie a. c., unde apriat vă spune, că prin unirea Ardealului cu ţara ungurească, ce prin I. împărat s’au întărit, naţiunea noastră nu mai are numire de suferinţă, ci este caşi alte naţiuni cu asemenea drepturi cetăţene înzestrată, mântuită de slujbele domneşti şi întocma.cu altele. Iară o deputa- ţiune la tronul Maiestăţii Sale trimisă puteţi colege din rezoluţiunea S. Smei Sale Măiestăţi aicea din cuvânt în cuvânt pe românie tra- dusă depusă în scris: Cu destârnită bună plecare acceptez cu încredinţare despre neclătita fidelitate a supuşilor mei Români în Transilvania unită cu Ungaria şi în legătură cu rezoluţiunea mea dată în 11 Iuniu decretez, cumcă naţionalitatea voastră la propunerea Ministeriu- mului meu unguresc prin o distinctă lege va să fie asecurată şi va fi grijă de rădicarea şcoalelor naţionale. Punerea bisericei gre- ceşti n. u. cum aţi cerut în stare asemenea cu celelalte biserici din ţară precum şi coperirea celorlalte lipse a voastre bisericeşti şi scolastece cu spesele Statului prin al 20-lea articol de lege, comuna portare a sarcinilor, prin al 8-lea, rădicarea robotelor şi a domniilor, prin al 9-lea, libertatea preţului şi Scaonele juraţilor, prin al 18-lea, înarmarea poporului, prin al 22-lea de lege a ultimii diete ungureşti sunt aplacidate. Al meu Ministeriu unguresc va griji, ca plânsorile voastre locale să se cerce şi aşeză. Supuşii mei Români în toţi anii administraţiunii publice după alor număr şi facultate să se aplice. Precum eu din contră dela voi aştept, că va să fiţi cu credinţă plecaţi cătră Coroana mea ungurească, veţi încunjura tot ce deşteaptă neunirea, căci numai conţelegerea cu concetăţenii voştri vă poate asigura folosinţa libertăţilor date de mine celce cu a mea facere şi graţie regie vă rămân propens. Aşadară fraţilor Români! Unindu-se Transilvania cu Ungaria după graţioasa M. Sale rezoluţiune şi învoirea preamăritului Mi- nisteriu dela Budapesta amjicâştigat următoarele: 1 1. Naţionalitatea noastră la propunerea Ministeriului înalţii Sale unguresc înaintea dietei, ce se ţinu amu la Budapesta, prin articol de lege osăbit va fi asecurată, 441 2. Biserica greco-română va fi cu asemenea drepturi cu ce- lelalte biserici a patrii. 3. Statul sau Ţara va plăti popii şi dascălii şcoalelor noastre cu spesele sale întocma ca pe a altor religiuni. 4. Toţi oamenii împreună cu Domnii fără nici o deosebire vor plăti contribuţiune sau dare şi asemenea vor porta toate greu- tăţile tării. 5. Robotele şi decimele vor înceta pentru totdeauna. 6. Naţiunea română va avea libertatea preţului sau a tipa- riului şi judecători juraţi. 7. Poporul român va avea drept prin listea mirenească în- tocma caşi fraţii Unguri şi Saşi a-se întrarma, ca deprinzându-se în soartea militară atunci, când patria îi va provoca, să ştie între- buinţa armele lor dimpreună cu celelalte naţiuni collocuitoare în contra inamicilor patrii apărându-o pe ea ca pre o mamă dulce. 8. Poporul român după numărul şi dexteritatea sa se va potea aplica de azi înainte la toţi ramii diregătoriilor patrii acesteia. Din acestea cunoaşteţi învederat, amaţilor Români, cumcă suntem asiguraţi pentru câştigarea tuturor cererilor noastre pof- tindu-se din contră dela noi, ca să fim cu credinţă plecaţi cătră Coroana Maiestăţii Sale ungurească şi să încunjurăm tot, ce ar deştepta ură şi neunire între noi cu celelalte neamuri, cu care împreună locuim în ţara noastră. Pentru aceea rădicaţi, fraţi Români, cugete sincere cătră Tronul Atotputernicului Dumnezău şi adevărat cu buze de oameni liberi, Dumnezăirea atotputernică, care a stră- bătut inimile şi rărunchii mai marilor noştri şi au făcut, ca să fie dreptate şi oameni liberi în lume. Daţi mulţămită ferbinte Maies- tăţii Sale, preaînduratului nostru împărat şi Rege, care a ascultat suspinele noastre şi din părinteasca Sa îndurare cu mână puter- nică au turnat balsam tămăduitori peste feţele noastre cele triste. Mulţămiţi cu căldură preamăriţilor Domni ai ţării, care auzind suspinele voastre cunoscând, ce e Dreptu, cu inimă şi cuget curat au ostenit neîncetat pânăce au rupt păretele despărţitor şi ne-au făcut asemenea lor. Fiţi cu ascultare plecaţi Preamăritului Minis- teriu dela Budapesta, în care sunt aşezaţi cei mai renumiţi bărbaţi cu atât mai vârtos, fiindcă şi însuşi Maiestatea Sa împăratul la aceasta ne îndeamnă. Trăiţi în armonie cu celelalte naţiuni collo- 442 cuitoare, căci numai contelegerea cu concetăţenii noştri ne poate asigura folosirea libertăţilor Maiestăţii Sale noauă date. Iară de- cumva mai aveţi a pretinde ceva în privinţa moşiilor voastre, căutaţi pe calea legii, convingându-vă, că toate întru ce aveţi dreptate, le veţi câştiga cu atât mai vârtos, căşi Maiestatea Sa le-a asigurat prin înalta Sa rezoluţiune, cumcă toată jalurile noastre locale se vor cerceta şi hotărî prin Ministeriul său unguresc. Cu o vorbă ascultaţi dojana Prealuminatului nostru Episcop cătră Românii noştri în 14 Iunie sub Nr. 928 îndreptată, că în aceea toate cele bune şi de folos pentru poporul nostru se cuprind întocmai după stările împrejur de acum. Iară noi, străluciţilor ostaşi români, care totdeauna cu sânge creştinesc aţi apărat patria, aceasta în contra tuturor inimicilor ei arătându-vă cea neclâtită credinţă şi fidelitate cătră Bunul nostru Monarh, arătându-vă bărbaţi bravi, generoşi, trăiţi cu armele voastre, ce cu mărire le portaţi în contra inimi- cilor patrii apărându-o pe ea acum ca pe maica cea dulce fiind convinşi, că şi soartea voastră se va îndrepta, dupăcum cere cu- viinţa şi dreptatea. Ca cu toţii dimpreună lucrând la un scop sfânt, să producem o patrie plină de fericire. * Nr. 245. 28 Iuliu 1848. 1. Comunică circularul consistorial de mai sus. 2. Comunică că parohul din Poieni Domide Pop pe timp nehotârît e suspendat dela oficiu şi beneficiu; iar capelanul din Zagra Ioan Vertic este lipsit pe viaţă dela patrafir şi orice funcţiune bisericească, ambii prin Deliberatul farului vicarial din 6 Iuniu întărit şi de s. Consistor în 2 Iuliu Nr. 177. Cantorul din Mocod e pedepsit să plătească cheltuielile de investigaţiunea ţinută contra lui, iar cantorul din Găureni afară de cheltuielile învestiga- ţionali va plăti şi o pedeapsă de 5 fl. argint. Ambii pentru trans- greziunile făcute. * Nr. 269. 27 August 1848. In 17 a acesteia am pornit cu cei doi deputaţi aleşi la Sibiu, cajisă dobândim pasul de drum şi apoi să mergem cu rugămintea cunoscută la Viena la In. împărat. Ne- căpătând pasul, ne-am reîntors acasă toţi 3: eu, Ioan Botârlă şi Teodor Bota. Dacă va sosi permisiunea din Viena, vom pleca. 443 Nr. 298. 19 Septemvrie 1848. Convoacă pe preoţi la vicariat pentru a primi învăţătură cum este a se face descrierea parohiilor pe formularele ungureşti primite prin Consistor. Şcolile în Blaj nu se încep, deoarece stăpâneşte colera. * -ţ Nr. 31. 24 Faur 1849. Măria Sa Dl colonel Urban şi coman- dantul acestui Regiment în porunca din 14 curentis dată la toate compăniile face cunoscut 1. Cumcă mai mulţi oameni de ai noştrii, bărbaţi şi femei, mergând înaintea dânsului fac cruce, mătănii şi plecare, care numai lui Dumnezău se cuvine, ceeace opreşte sub grea pedeapsă. Nici odată n’a socotit cineva, cumcă oamenii noştri nu ştiu face descilinire între cinstea unui om şi a celui atotpoternic. Cruci şi mătănii fac creştinii numai lui Dumnezău. Învăţaţi dară oamenii, că acestea în venitori să nu le facă, că afară de aceea că î-şi vor agonisi pedeapsă, ne pun pe noi preoţii rîsului, căci lesne se poate face înciere, că nui învăţăm cum se cade. Inferiorul cinsteşte pe superior prin plinirea poruncilor. Acestea dară să se năzuiască fiecare a le plini şi apoi îl vor cinsti mai mult decât cu neşte semne nepotrivite. 2. Se trimit la Companii proclamaţii traduse în limba română una dela 1. General Comandă şi 2 dela Dl Urban cu aceea orân- duială, că prin fiecare preot să se cetească în biserică. Băgaţi de samă să se ducă în deplinire. ' 3. S’au dat vreo câteva porunci dela Dl colonel la toate Stăţiile. Cetiţile! Dela slăbiciunile şi răutăţile, de cari se vinovăţesc grănicerii cum sunt: vânzare, fugirea dela oaste, tragerea îndărâpt dela bătaie, alergarea muierilor la bărbaţi în oaste, jăfuiri să-i abateţi descriindu-le urmările provenitoare din acest fel de răutăţi. 4. Spune, cum să se ajute preoţii vecini, când careva e îm- pedecat. Apoi adauge: Doi preoţi din acest vicariat fusese de Unguri pentru cauze mie necunoscute în arest în Bistriţă ţinuţi. De aici fură duşi, unde? nu ştiu! Numai dupăce s’au transportat am înţeles. Să-mi fie făcut careva relaţie minten, m’aş fi rugat şi socot, cum mi-au succedat cu unu al treilea, şi acestora doară le-aş fi ajutat. Nici casnicilor, nici neamurilor le-au venit în minte să mă inştiinţeză. Macedon Pop, vicariu. 444 4 Proclamaţia lui Bem. Grănicerilor! Nu este de lipsă, ca să vă spun, cum v’au înşelat pe voi împăratul Austrii prin nămiţii săi şi cum v’au descris voaue pe Magiari, vrăşmaşi ai voştri. Aceasta acuma nu mai este de lipsă să vi se arate, că singuri voi aţi cunoscut. Naţiunea magiară şi-au luat libertatea sa îndărăpt şi au revărsat aceasta nunumai peste Magiarii săi fraţi, ci şi peste voi şi peste toţi câţi locuiesc în aceasta ţară. Impăratu s’au mâniat, pentru căci el l’au fost detras, noi neam răsculat şi în mânia aceasta au întrat asupra noastră şi armadia sa şi pe voi, cari aţi crezut cuvintelor lui. Nenorociţilor! Socotiţi mărimea păcatelor voastre, care le-aţi făcut asupra făcătorilor voştri de bine, asupra conpa- trioţilor voştri, ba tocma asupra fraţilor voştri, că toţi oamenii suntem fraţi. Mare au fost primejdia, care amerinţa naţiunii ma- giare. Aşa este întocmită cât cu cât sunt mai mari îngrijirile, cu atâta este mai mare puterea şi cutezarea, şi aşa s’au îmtâmplat, cât până la deplina învingere numai un paş are de a face. Grănicerilor! In pasul acesta mai de pe urmă au sunteţi cu noi, au contra noastră! De ţineţi cu noi (că aceasta v’ar folosi) veţi face spre plăcerea lui Dumnezău, carele aşa precum noi, ca pe neşte păcătoşi pocăiţi vă va ierta; iară de veţi sta în contra noastră, să ştiţi, că eu demând şi comand armata aceea bravă, care au bătut şi au alungat din ţară atâta armadie austricească, cât şi pe cea adunată ruso-împărătească. Alegeţivă dară! De lucraţi în contra noastră, vă aşceaptă pedeapsă, moarte, pustiire; iară de lucraţi cu noi, vă aşteaptă ertare, viaţă şi libertate. Dela supremul comandant al armatei ungare în Transilvania /. Bem, feldmarşal Leutenant. * Nr. 120. Rebrişara în 18 Novembăr 1849*). Fraţilor! Milos- tiva orânduială a Excelenţiei Sale Dlui Gubernator al ţării din 15 Octomvrie Nr 851 eşită, ca văduvele acele române, a căror bărbaţi prin insurgenţi în bătaie s’au omorît, iar care în bătaie *) Vicariul Macedon Pop era plecat la armată fiind numit caplan cas- treus. In tot timpul absenţii vicariatul a fost administrat de parohul din Rebri- şoara Grigore Pop. 445 s’au făcut invalizi să se însemneză prin parohi în consignaţie în conştiinţă şi depărtând tot abuzul, care apoi din visteriâ Statului să se poată ajuta, prin s. Consistor ni se porunceşte, ca parohilor subordinaţi cuvenita instrucţie întru săvârşirea acestui obiect să se dee. Drept aceea spre mai deplină şi mai acurată împlinire, vă împărtăşesc frăţiilor voastre amândoauă ordinaţiile a Excelenţiei Sale şi a s. Consistor, de unde să vă puteţi îndrepta mai lesne spre facerea destul a intenţii Excelenţii Sale. Aşadară fără de păr- tinire contând feşcecare la cinstea Statului, pe care Excelenţia Sa vrea a-se râzima, ferjndu-se de toate acelea câte ar micşora vred- nicia aceasta, şi precum pofteşte drept aceea şi credinţa cătră In. împărat, aşa feştecare să lucreză. Veţi face dară o consignaţie, în care se vor însemna văduvele cu pruncii săraci a acestora (de vor fi) a căror bărbaţi în bătaie de insurgenţii unguri s’au omorît. Notă: şi numai aceia, cari nici un modru nu au de a-şi potea sus- ţinea viaţa, veniţi la cea mai de pe urmă mişelătate. Iară cei chi- lăviţi de Unguri în bătaie, unde vor fi, se vor pune dechilin în consignaţie cu numele, unde trăesc, ce fel dea avere sau cu ce trăesc, precum şi unde, când şi cum li s’au întâmplat aceea ne- norocire. Insă şi de aceştia vin numai acei chilavi de a se însemna în consignaţie, cari de toate lipsiţi şi scăpătaţi fiind nu au nice un modru de aşi susţinea viaţa. Aceasta consignaţie, unde vor fi de acest fel, cât de curând să se facă şi până în 30 Noemvrie st. n. prin făt sau cantor să se trimită negreşit la vicariat. Insă vă rog, fraţilor, în numele slujbii, ca ziua şi noaptea să se poarte acest circulari însămând fiecare, când l’au primit şi când l’au trimis; să nu pătimesc ca şi cu celelalte circulare. Care nu î-şi va face datoria, voi fi silit al arăta la s. Consistor. Al fr. voastre sâncer în Hristos frate Grigore Pop, paroh, vicarial administrator. Năsăud 23 Novembăr 1849. Onoraţilor în Hristos fraţi. După orânduiala I. G. Comando din 19 Octobăr Nr. 977 s’au numit de caplan castreus fratemeu Anchidim şi prin urmare eu m’aiii întors la patrie primind postu şi oficiu vicarial, care spre şciinţă vi se aduce cu aceea adaugere, că lucrurile oficioase pe viitori în coace şă se trimeată. Al fr. voastre spre servire gata Macedon Pop, vicari. 446 Nr. 138. 5 Decembăr 1849. Socot a fi bine, şi militarilor noştri folositor, dacă pagubele causate de rebeli în acest Regiment s’or face publicului prin organu unei foi cunoscute. Ca aceasta să se poată duce în îndeplinire, mi de lipsă a şti: a) câţi bani au fost siliţi a plăti; b) câte vite; c) răpitau casele satelor şi a locuitorilor; d) câţi bani cât ovăs; e) câte bancnote coşutiane au dat spre ardere; f) lucrat’au la şanţurile dejene şi bârgăoane (din Dej şi Bârgău). Toate acestea vin a-se specifica cu număru şi se pot şti dela căpetenile satelor sau mai bine din aceia, care în timpul usurpărei insurgenţilor în acest district au fost în servire ca jude etc. Pagubele celelalte precum perderea bunului, răpirea veşmin- telor şi a victualelor se vor arăta generatim. Socot, că feştecare din patriotism se va strădui a face genuină relaţie în acest obiect atât de important şi în 22 a. a. st. n. la 10 ore le va trimite la vicariat anume prin cantori. Comunicări Iuliu Morariu: Urme vechi în Valea Zăgrii Rămăşiţe vechi ca urme de viaţă şi aşezări omeneşti preisto- rice în bazenul superior al Someşului mare, se găsesc multe, dar nu toate sunt amănunţit studiate iar unele sunt chiar necunoscute. Câteva au fost relatate de către d. Iuliu Marţian, prin comunicări apărute în diferite publicaţii de specialitate, în «Repertoriul arheo- logic pentru ArdeaU şi în diferite studii în «Arhiva Someşană*. Mai complect studiate cu săpături metodice, cercetări amănunţite şi riguroase au fost acele de lângă comuna Nepos, datorite dlui M. Roşea. In Valea Zăgrii se pomeneşte un topor de serpentin, găsit la «Măzărişte* lângă Mocod, tot de acolo se mai menţio- nează nişte unelte de piatră, despre soartea lor însă astăzi nu se mai ştie nimic. Locul vreunei staţiuni preistorice încă n’a fost fixat până astăzi. O comunicare făcută de dl I. Corbu*) asupra colinei cu numele »Cetăţele« dela Zagra, susţine cu drept cuvânt că împreună cu resturile s’a păstrat şi numele toponimic roman al »cetăţii« aşa cum îl întâlnim în multe alte părţi, între cari şi la Nimigea de sus ca «CetăţeU şi «Cetate*. In Valea Zăgrii există urme străvechi chiar anterioare acestor cetăţi şi în cele ce urmează voi da cele găsite referitor la ele. Relatăm cele de jmai jos cu titlul de simplă şi modestă comunicare cu scopul de a le face cunoscute pentru cei ce ar avea atracţia, priceperea si posibilitatea de a le cerceta mai amănunţit, şi ca un *) Arhiva Someşană* Nr. 6. 44â îndemn pentru cititorii cărturari de a observa şi aduna tot ce ar putea interesa ştiinţa, ce lămureşte trecutul sau prezentul, şi a-l scoate la ivială şi prezintă pricepătorilor1). In hotarul comunei Mocod, spre nord la distanţă de vreo cinci km depărtare de comună, în partea numită Purcăreţi, omul merge pe şoseaua ce duce spre Zagra până la podul lui Macavei, iar de aici urcă pe Purcăreţi cam 1 V2 km până la locul numit la halauă, (unde există nişte troci în limbajul popular halauă, aşezate lângă un mic izvor cu scopul de a se aduna apă în ele pentru adăpatul vitelor). Peste părău dela aceste »halauă« se află o colină teşită, un soi de platou de abia răsărind deasupra nivelului din jur. Suprafaţa e teren arabil cultivat în anii de ţarină şi de prin gliile de pământ şi brazdele arăturii se pot culege frânturi de vase de pământ (ceramică). Unele fragmente poartă ornamentaţii făcute prin inciziune. Vârsta lor este eneolitică probabil geto-celtică. Tot aci se află bucăţi mici de pietre dure streine de regiune cari provin probabil dela cioplirea uneltelor. Vestigii dintr’o altă staţiune mai veche am găsit mai sus deasupra coastei lui Dan fără a da însă peste piese mai nume- roase şi mai caracteristice. * Altă staţiune se află în hotarul comunei Zagra. Spre apus sunt câteva vârfuri înalte reprezentând ultimele înălţimi mai impor zante în lungul coamelor de dealuri ce pleacă din culmile Ţible- şului şi se înfundă în lunca Someşului mare. Sunt ca nişte turnuri de observaţie naturale, înălţându-se măreţ deasupra colinelor din jur. Remarcabile sunt vârful Zgăului şi vârful Hotarelor; ultimul şi-a luat numele dela limita ce o face între, comunele Zagra şi Perişor fiind în acejaş timp limita şi între judeţele Năsăud şi Someş. In vârful Zgăului există o movilă având la băză vreo 8—10 m2 înaltă abia de vreun metru şi jumătate. E formată din pietrii dis- puse neregulat provenind din dărâmare şi amestecaie cu pământ. Pe ea cresc mesteceni, fagi şi porumbari formând un tufiş rar. ----- I 1 . -y ') Autorul acestor rânduri nefiind specializat în arheologie nici price- pător în determinarea acestor rămăşiţe s’a adresat în acest scop dnilor M. Roşea şi I. Daicovici din Cluj, pentru a stabili caracterul şi vârsta lor. Pentru amabilitatea şi bunăvoinţa arătată le mulţumesc şi în acest loc. m In jurul ei pare a fi existat un şanţ foarte greu de distins din cauză că terenul a fost netezit prin arat. Spre S şi SV dela movilă este un mic platou, care în mar- ginea sudică are aspectul de a fi nivelat prin formarea unei terase înalte ce nu poate fi explicată ca răzor născut numai din răstur- narea brazdelor. La săpături superficiale făcute în movilă sau în pământul pla- toului apar urme de ceramică veche, fără ornamentaţii, frânturi de vase groase de pământ, de vârstă romană. Dată fiind înălţimea mare a acestor vârfuri (vf. Hotarelor are 765 m., iar vf. Zgăului cam tot atâta) şi faptul că de aci se vede o regiune foarte întinsă din Valea Someşului, până către Dej, deacolo în sus spre Baţa, Reteag, Ciceu-Cristur, Beclean, Nimigea de jos, Tăure, apoi o serie de înălţimi dominante ca acele dinspre Cetatea Ciceului, vf. Cetatea dela Nimigea de sus deasemeni cu ceramică romană şi Cetăţelele dela Zagra; bănuim că a putut servi ca punct de observaţie spre a supraveghea trecerea din interiorul Transilvaniei spre minele dela Rodna, sau invers scurgerea năvăli- torilor intraţi în Valea Someşului, spre inimaTransilvaniei şi făcând parte dintr’un sistem mai complicat de cetăţi, forturi şi posturi de observaţie. înălţimea dominantă şi poziţia geografică ne îndreptă- ţesc să punem această ipoteză ca singura accesibilă. Vârful Zgăului este legat printr’o coamă de deal pe care se află un drum, cu vf. Hotarelpr. In acest vârf se afâ altă movilă de pământ mai înaltă, purtând în mijloc o groapă care se deschide ca un balcon spre V privind spre Valea Perişorului. Formarea acestei movile şi a grofii ei sunt a se atribui mânei omeneşti, neputându-se explica formarea în mod natural. Lângă drumul ce uneşte cele două vârfuri se află răzleţ pietre grezoare arse, precum şi un bloc mare de vreo 2 m. cubi de piatră calcaroasâ albă nu- mită piatra lui Sila sau Silea, a cărei nume şi prezenţă aci dă loc la diferite interpretări i) •) •) O versiune anecdotică afirmă că un om cam prostănac avea o vacă albă ce se chema Silea. Intr’o zi mergândlpe înserate să o caute (neîntorcându-se singură acasă) ajunse în acea parte în amurg, i-se păru că e vaca sa albă cul- cată şi începu să o strige: nea Silea, nea! Mergând lângă ea ar fi încercat să o scoale dând cu piciotul, apoi văzu că nu e vaca, dar pietrei i-a rămas numele de piatra lui Silea. 4*6 Acelaş calcar obvine în conglomeratele terţiare din jur (dealul Gruiu, apoi la Mititei şi Nimigea de sus) şi foarte probabil că e neocomian şi a venit din N din munţii acelei vremi pe spinarea sloiurilor de ghiaţă, cari topindu-se l-au lăsat să cadă pe fundul mărilor mediteraniane, ca bloc eratic aşa cum s’au găsit blocuri de aceiaşi natură şi provenienţă la Lăpuşul unguresci). Dificul- tatea acestei explicaţii constă în izolarea blocului. Nu este exclus ca în timpurile preistorice să fi servit în vreun cult. * Numele la Cetăţele se dă împrejurimei unei coline zisă dâmbul Cetăţelelor găsindu-se în apropierea şi hotarul comunei Zagra. E situată spre răsărit dela comună distanţă de vreo doi km, sub pădurea Corobana între Văile Ţibleşel şi Idieciu (Runc), lângă curmătura prin care trece drumul »peste deal« la Năsăud. Acest drum duce în Valea Idieciului şi apoi urcă peste dealul lui Belei trecând la Salva şi Năsăud, ceeace a adus uneori o greşită loca- lizare a »Cetăţelei«. Pe acest drum se merge din Valea Zăgrii pe jos sau se duc vite la Năsăud la târg, fiind mai mult un drum de hotar întrebuinţat pentru căratul recoltei de pe câmp (pentru trăsuri şi căruţe nefiind practicabil, acestea urmează şoseaua comu- nală până în Mocod, iar de aci pe Someş în sus pe şoseaua naţională). Avantajul drumului peste deal e că scurtează mult distanţa. Aşe- zarea la poalele Corobănii o atribuim intenţiunii de a masca ce- tatea în desişul pădurii care desigur în timpurile acelea era cu mult mai mare şi mai extinsă. Movila este înaltă de vreo 4—5 m, cu diametru de 8—10 m, Altă versiune legendară înregistrată de către Demetriu Chitul in »Istoria comunei Zagra« nepublicată, susţine că acolo ar fi fost o biserică dacă din care provin pietrele arse şi că aci şi-au avut dacii casele, a căror curţi pietruite se mai cunosc. Piatra lui Silea ar fi adusă din Ţibleş şi sub ea s’au găsit bani cu inscripţia »Pro libertate » şi câteva iniţiale. Se ştie însă că Ţibleşul nu e calcaros ci eruptiv andezitic, iar a admite că tradiţia ar fi păstrat prin negura veacurilor şi vălmăşala vremurilor de năvăliri narbare amintirea locului vreunei biserici dace, e puţin verosimil. Mai probabil că legenda a fost creată în urma entuziasmului stăruit de curentul latinist. Totuşi săpăturile căutătorilor de co- mori sub piatră sunt încă evidente. ’) Dr. A. Koch »Az Erdelyreszi medencze harmadkori kepzodmenyei» 11 Budapest 1900 pag. 44. 451 ca formă aproximativ circulară, fiitid separată de terenul din jar printr’un şanţ care-i evidenţiază şi mai mult caracterul artificial rezultat nu din raporturi normale de eroziune a terenului ci din acţiunea mânei omeneşti. In movilă apar pietre grezoase a căror prezenţă nu poate fi datorită decât transportului uman neavând dispoziţie stratigrafică normală. La începuturile de săpături făcute!) se vede aşezarea pietrelor în formă de zid, alterată în unele locuri prin demolări în cursul vremii şi săpăturile sătenilor după comori. In aceste săpături am găsit ceramică veche, margini dela gură (gardini) a trei vase deo- sebite şi alte bucăţi variate însă fără ornamentaţii. Caracterul cera- micei este slav fără a se putea preciza după fragmentele găsite până acum dacă aparţin secolului VI—VII sau XII. Având în vedere că în comună s’a păstrat numele roman al »cetăţelei« numai ca numire toponimică, trebuie să admitem că »cetatea« a fost construită de Romani sau pe temeliile vreunei fortăreţe romane. Ţinând seama de aşezarea ei pe o înălţime cu vederea deschisă spre dealul lui Belei şi comuna Zagra credem că a servit ca punct de observaţie, eventual a fost şi o fortăreaţă mai mică de pază şi apărare a acestui drum. Probabil făcea parte dintr’un sistem de supraveghere şi apărare mai complex în care încadrau şi vf. Zgăului, vf. Hotarelor, vf. Plopişului unde găsim o movilă identică celei dela Hotară, precum şi alte posturi din Valea Someşului * 2). Acelaş serviciu l-a putut împlini şi mai târziu în vremea invaziunii Slavilor după indicaţiunile ceramicei găsite. La desgroparea totală a ruinelor nu sunt excluse surprizele unor urme romane mai importante. * * ') Săpăturile le-am făcut cu concursul dlui Totna Bulea, preot în Rusul de jos, pe când servea în comuna Zagra, pentru care-i exprim în acest Ioc cuvenitele mulţumiri. Săpăturile s’ar putea continua în vacanţele de vară cu concursul tineretului şcolar înţelegător. 2) Vezi: /. Marţian »Ţara Năsăudului înainte de instituirea regimen- tului de grăniceri* Năsăud 1934. 12 luliu Moisil: Două vechi bănci: „Reuniunea de credit, anticipaţiuni şi păstrare" şi „Societatea de împru- mut şi păstrare „Aurora" din Năsăud" In ţinutul Năsăudului pulsa de multă vreme o viaţă româ- nească şi deşi sub stăpânire străină, sentimentul naţional era totuşi foarte pronunţat. După înfiinţarea Regimentului al Il-lea român de graniţă (1762) şi mai ales din timpul când Vicariul episcopesc Joati Marian (1797—1846) şi-a desvoltat activitatea sa multilaterală în acest ţinut, sentimentul naţional şi cultura românească au luat un avânt pu- ternic; cu deosebire dupăce Marian înfiinţă la anul 1837 cursurile pedagogice, pentru a pregăti învăţători români mai destoinici, a luat şi cultura poporului grăniceresc o desvoltare mai mare. Dupăce instituţia militară grănicerească s’a desfiinţat — în anul 1851 — şi grănicerilor li s’a acordat — în 1861 —înfiinţarea » Distric- tului românesc autonom al Năsăudului«, în locul fostului District militar de odinioară şi mai apoi — la 1863 — li s’a aprobat deschi- derea gimnaziului superior (cu 8 clase) la Năsăud; a început o organizare culturală din ce in ce mai temeinică şi mai multilaterală. Atunci Românii năsăudeni au început a se gândi şi la chestiuni economice. Astfel încă de prin anul 1870 unii fruntaşi se gândeau la cooperaţie. încep discuţii mai întâi mai timide, din ce în ce mai stăruitoare, până ce în fine ideile s’au cristalizat în două institute: a) «Reuniunea de credit, anticipaţiuni şi păstrare« şi b) «Socie- tatea de împrumut şi păstrare «Aurora*, amândouă în Năsăud- I. Pe la 1871 Ioachim Mureşanu jurisconsult şi fost preşe- dinte la sedria generală a Districtului Năsăud, lucra stăruitor dim- preună cu Macedon Grigoriţa, notarul comunei Năsăud, la statu- tele Reuniunei — după cum se dovedeşte prin actele ce se păstrează în arhiva Muzeului năsăudean. Din scrisorile lui M. Grigoriţa către «Magnificul Domn* Ioachim Mureşan din anii 1871 şi 1872, rezultă că se chemau şi alte diferite persoane la şedinţe de sfătuire, se cereau statute dela diferite societăţi străine din Ardeal, spre consultare, se cereau formulării, etc. Dintr’o adresă dela 9 Iulie 1871, către «Magnificienţia Sa* 453 Domnul loachim Mureşan, preşedintele sedriei din Năsăud, rezultă »că în privinţa înfiinţării unei reuniuni pentru o cassă de păstrare aci, V’au ales pe »Magnificenţa« Dvoastră ca membru al comisiurtei ce are a compune statutele pentru aceasta, cu rugarea că de mâne înainte începând, în toată ziua, la 4 ore după amiazi, să binevoiţi a Vă aduna în localităţile cancelariei opidane. M. Grigoriţa*. Compunerea statutelor acestei »Reuniuni« a dăinuit cam mult, căci s’au făcut în trei limbi: româneşte, nemţeşte şi ungureşte.*) Statutele odată terminate s’au citit în adunarea generală a primilor subscriitori, dela 29 Octomvrie 1871, s’au înaintat, cu cererea dela 28 Ianuarie 1872, la «Oficiul Districtual* din Năsăud, care le-a înaintat apoi spre aprobare la Ministerul r. ung. de agri- cultură, comerciu şi industrie. Acesta le-a aprobat la 18 Noemvrie 1872, cu Nr. 10.195, trimeţindu-le Reuniunei prin căpitanatul suprem al Districtului cu Nr. 2469 dela 3 Decemvrie 1872. Adunarea generală a Reuniunei dela 5 Mai 1873, sub prezi- denţia seniorului Johanti Goldschmidt, notar ad hoc fiind Mace- don Grigoriţa, a proclamat ca preşedinte ales al Reuniunei pe dl loachim Mureşan din Năsăud «spre a putea odată introduce şi la noi această instituţiune de mult dorită şi de lipsă, făcându- ţi-se totodată cunoscut, că începerea plătirei ratelor la părţile funda- mentale, conform § 5 al statutelor acestei reuniuni, s’a pus la 1 Iunie a. c. 1873«. (Nr. 11/5 Mai 1873 Reun. cr. a. şi p.) Pentru a se înscrie cât mai mulţi membri în această nouă Reuniune s’a răspândit un Apel în Năsăud pe care îl publicăm aici. MOTO: »Voeşte şi vei putea*. »Ajutăte şi vei avea«. »Unde-i unul nu-i putere Unde-s doi puterea creşte«. APEL De mai mult timp s’a simţit neamânavera necesitate de a în- fiinţa şi aici reuniuni de credit şi de păstrare, precum sunt şi în alte ţinuturi şi aceasta din aceea împrejurare spre a ne deda deo- parte la o păstrare regulată şi pentru timpuri nefavoritoare, eară *) Se păstrează toate în arhiva «Muzeului năsăudean«. Manuscrisul original unguresc 11 coaie pe care s’a scris aprobarea ministerială, este cusut cu tri- colorul românesc. 12* 454 de altă parte spre a se putea da atât economului, cât şi meseria- şului, apoi industriaşului, precum şi altora mână de ajutor de a putea lua împrumuturi pe lângă interese moderate. Introducerea astorfel de reuniuni s’a văzut cu atâta mai nece- sare, când s’a şters legea cămătăriei şi s’a dat voie liberă orişicui de a acorda interesele; aşa după mai multe ostenele a mai multor »inteligenţi« şi bărbaţi de specialitate le-au succedat, că prin îndo- satul Vice-Căpitanului districtual d. d. 3/12, 1872 Nr. 2469, prin emisul d. d. 1811, 1872 Nr. 10.195 a Înaltului Minister reg. ung. de agricultură, industrie şi comerciu s’a aprobat statutele »Reu- niunei de credit, anticipaţiuni şi de păstrare« din opidul Năsăud. In sensul § 4 a statutelor, membru a reuniunei poate fi fie- care persoană majortnă de sine stătătoare şi cu purtare bună, dacă va face la reuniune un capital fundamental de 50 florini v. a., prin plătirea de rate săptămânale câte de 25 cr. v. a. sau rate lunare câte de 1 fi. v. a., stând liber fiecărui membru a plăti partea de capital şi odată înainte ori în rate de pătrare de an înainte. Poate fiecare membru avea la această reuniune şi câte cinci părţi de capital. Membrii au de plătit pentru fiecare parte fundamentală taxa de 1 fl. v. a., în favoarea fondului de rezervă. Membrii reuniunii, conform §-lui 13 a statutelor se bucură de primirea de anticipaţiuni şi împrumute pe lângă interese mai puţine şi pe timpuri mai în- delungate, când nemembrii nu se bucură de astfel de favoriri. In adunarea constituantă a acestei ţinută aici în ziua Sân- georgiului român s’a otărît ca să-şi înceapă activitatea această reuniune cu 1 Iunie 1873 st. n. Spre a putea această reuniune înflori şi a fi aceea spre ce s’a întemeiat, e necesar de a avea membri cât de mulţi, ca aşa după- cum s’a mai zis, numai cu puteri unite se poate ajunge un scop propus. Statutele acestei reuniuni se află la tipărire şi cât de curund vor e şi de sub tipar, când pre lângă un preţ moderat se vor putea da orişicui. Aşa se apelează la P. T. că aceia cărora le vor concede jurstările să între ca membri la această reuniune, care e salutară. Scrisorile de lipsă sunt de a se adresa la «Reuniunea de credit, anticipaţiuni şi de păstrare din Năsăud. Nasăud 28/5 1873. 455 Intr’o adresă a lui Macedon Grigoriţa, dela 7 Iunie 1873, către loachim Mureşian, se arată că »până astăzi« s’au înscris ca membri fundatori 49, din cari 34 Români, şi membri ordinari 79, din cari 63 Români, dintre cari mulţi săteni de ai noştri. Dar spune că sunt şi mulţi duşmani contra acestei instituţiuni. Membrii înscrişi în Iunie 1873 erau: a) Membrii fundatori: loan Goldschmidt arhitect, Dr. loan M. Lazar directorul liceului, Toader lonaşc funcţionar, Toader Ru- lianu funcţ., lacob Pop învăţător, loan Lazar paroh, lacob Prădan funcţ., loan Caşai pantofar, Macedon Grigoriţa notar comunal, loachim Mureşan preşedintele sedriei orfanale, Basiliu Năşcuţ în- văţător peris., loan C. Florian fiscal, losif Mihailaş mare pro- prietar, Grig. Verzariu funcţ., loan Purceilă căpitan pens., Tănasă Todoran, Grigore Vasilichi, Arsente Feldrihanu, George Fagărăşanu, Simion Vasilichi, Vasile Ştefan, Dumitru Rus, Timoftei Mateiu, Teodor P. Vasilichi, Vasile Cantor, Nicolae Găzdac, Nicolae Pop, Nicolae Floroaie, Gavrilă Gălîciu, George Sandu, Mihail lonaşcu, Petre Granciu, Toader Rusu, Anton Vasilichi, Maria Zevoianu, Friedrich Goldschmidt mare proprietar, Friedrich Miiller farmacist, Paul Brants pantofar, Andreas Gross antreprenor, Gustav Gaiser, Gabriel Preiss, Istvan Szekely, losif Schon, Hoschia Brecher, Moses Gewiirz, Gedalie Gewiirz, Aron Nussbăcher, Simon Apfel, Osias Horowitz. Total 49 fundatori din cari: 34 Români, 5 Saşi, 2 Nemţi, 1 Ungur şi 7 Ovrei. b) Membrii ordinari: Leon Pop maior pens., Fr. Mihailaş căpitan pens., Florian Micheş advocat, Cosma Anca învăţător, Gavrilă Man funcţionar, loan Anuţă funcţionar, Doroteiu Cimbulea func- ţionar, loan Mărginean funcţionar, Teodor Echim funcţionar, Teo- dor Anton căpitan pens., Nestor Ganea perceptor, Nicolae Tene- reanu chirurg, Dânilă Lica funcţionar, Grigore Mureşan funcţ., Isac Năşcuţ pensionar, Alexandru llieş, loan Sângeorzan, losif Sân- georzan, Timoftei Alexa, Dum. Butaciu, Paramon Găzdac, loan T. Câtiul, Simion Catarig, Clement Pop, Mihail Ştefan, Petre loan Gâliciu, Grigore Granciu, Vasile Onigoae, Dum. Morăriţă, Toader German, Petre Gavriluţ, Simion Moldovan, Vasile Rusu, George Cosmi, Dumitru Burzan, Petru Năşcuţ, loan Pop, Petre Câtâiul, Pavel Echim, Dumitru Pop, loan Vasile Catarig, Nicolae Catarig, 456 Simion Vasilichi, Zaharie Catarig, loan Grig. Istrate, Vasile Tomuţa, George Mihuţ, Leon Huţa, loan Bodescu, Simion Dreganu, Vasile Oprea, Pantelimon Şchiopul, Dumitru Moldovan, Paramon Şchio- pul, Toader Mafteiu, Dra Anastasia Lazar, Ludovica Prădan învăţă- toare, Domnica Vasilichi, Anastasia Todoran, Floarea N. Tomuţa, Anastasia Caşai moaşă, Irina Rusu, Elisabeta Brants, Maior Albert de Szocs, Iosefa Alb. de Szocs, Johann Frank, Căpitan losif Schottel, Elisabeta Kirts, Hariette Peciei, Anton Hollitzer, Restaurator lohann Scheirich, losif Wolf, Vincenz Petrovsky, Hersch Brecher, Meta Brecher, Hila Gewiirz, Salamon Frank, Moses şi Roşa Rosenfeld. Total 79 membri ordinari, din cari: 63 Români, 6 Nemţi şi Saşi, 1 Polon, 2 Croaţi, 1 Ungur, 6 Ovrei. Din totalul membrilor fun- datori şi ordinari de 128 au fost 60 ţărani români. Până la 5 Iunie 1873 se semnase 800 florini v. a., din cari vărsaţi era 500 fl. Mai găsim următoarele date. Intr’o scrisoare a lui Macedon Grigoriţa către loachim Mu- reşan, dela 12 Martie 1875 se zice: »Ca să punem încă una piatră la fundamentul început pentru simţul reuniunei, apoi a binelui co- mun, cari toate odată debuesc să aibă şi un seceriş îmbucurător, cu ajutorul lui Dumnezău, Vă rog să luaţi singur încă parte deoarece fără vr’un conducător jurisconsult ne trezim în un labirint, din carele nu ne putem reculege«. In Iunie 1876 situaţia fondurilor era: 1. Fondul principal în sumă de 12.110 florini 90 cruceri v. a. 2. Fondul de rezervă 462 fl. 2 cr. 3. Fondul pentru cassa Wertheimiană 86 fl. 87 cr. Toate aceste fonduri sunt avere reală activă a Reuniunei, fără de nici un cruceriu pasive. Răspunderea este solidară a tuturor membrilor cu de două ori atâta cât au subscris, încă şi din averea proprie, nu numai cu ce au la reuniune. Directoratul reuniunei este compus din: Preşedintele loachim Mureşan; Secretarul Macedon Grigoriţa; Casierul: Toader Ruleanu. O comisie de control compusă din Teodor Ionaşcu, Teodor Anthon, Iacob Prădan şi losif Mihailaş constată, prin raportul dela 6 Martie 1879, că reuniunea nu prea merge bine şi au eşit din reuniune 105 membri, rămânând 55 până una alta. 457 Pe la anul 1889 reuniunea aceasta decade şi mai ales după moartea casierului Toader Ruleanu, în Martie 1885, ea dispare cu desăvârşire. Se vor fi făcut unele greşeli, poate şi lipsa de pricepere, dar mai cu seamă fiindcă datornicii nu-şi mai plătiau datoriile şi probabil că comitetul a fost cuprins de o ineexplicabilă nepăsare în urmărirea datornicilor. Ultimul sediu al reuniunei era la primărie. Odată lada reu- niunei dispăruse dela sediul ei şi se găsi în urmă aruncată prin zăvoiul Năsăudului. Trist sfârşit al unei frumoase şi folositoare instituţii eco- nomice. * II. Tot în acelaş timp se frământau şi profesorii dela gimnaziul superior grăniceresc din Năsăud cu idea cooperaţiei. Mai ales profesorii noui, cari îşi făcuseră studiile la Viena, aduseră cu sine această dorinţă şi au şi înfiinţat o mică societate de păstrare şi împrumut a profesorilor dela gimnaziu, depunând fiecare o sumă/ de bani lunar (cote) de câte 5 florini. Aceşti tineri profesori au fost: Dr. A. P. Alexi, Dr. loan Malai, I. Marcian, Dr. Constantin Moisil, Maxim Pop şi Dr. Paul Tanco. Mica societate a fost în adevăr de mare folos, şi după un an de activitate s’a hotărit să se dea acestei reuniuni o estensiune mai mare, invitând a participa şi alte persoane: preoţi, învăţători, funcţionari etc. Idea a fost primită în fine cu mult interes şi s’au înscris mulţi membri, căci profesorii agitau foarte puternic în Districtul Năsăudului. In statutele sale, ca şi «Albina* din Sibiu, cărturarii năsâu- deni îşi fixaseră scopul nouii societăţi Aurora astfel: «de a procura poporului ţăran mijloacele băneşti necesare pentru purtarea şi des- voltarea economiei sale, a ridica într’însul spiritul de economie, a ridica creditul real în ţară şi — ăst mod — prin operaţiunile ei, a promova interesele economiei naţionale«. In ziua de 2 Noemvrie 1873 s’a ţinut într’o clasă a gimna- ziului prima şedinţă de constituire provizorie a comitetului fun. dator, sub preşidenţia profesorului loan Mardanu, secretar fiind. Dr. A. P. Alexi, Director fu ales căpitanul pensionar Nicolae Anton 4b» Statutele societăţii au fost aprobate de Ministerul de agricultură, industrie şi comerciu la 27 Decemvrie 1873 cu Nr. 18.200. La 15 Ianuarie 1874 fu ales ca director Căpitanul suprem al Distric- tului Năsăud Alexandru Bohăţel. Cota fundamentală era de 50 florini v. a. plătibili în rate lu- nare de câte 3 fl. Societatea Aurora s’a desvoltat din ce în ce mai bine — cu toate piedecile şi anii de criză ce au urmat — prin administraţia ei cinstită, aducând foloase enorme pnpulaţiei grănicereşti, precum şi culturei naţionale. Istoricul societăţii Aurora se află amănunţit în Monografia acestei societăţi, care s’a publicat cu ocazia jubileului de 50 ani dela înfiinţare (1873—1923), scrisă de dl Nicolae Drăgan, profesor la universitatea din Cluj. Banca Aurora împlineşte deci anul acesta 62 ani de existenţă cinstită şi de nepreţuit folos pentru populaţia din vechiul judeţ al Năsăudului şi putem afirma că este promotoarea băncilor po- pulare din vechiul Regat, având până la 1920 caracterul de înso- ţire» (reuniune), cu părţi fundamentale. Este vrednic de amintit, că această modestă instituţiune de credit, curat românească, a distribuit milioane de Lei pentru sco- puri culturale, filantropice, naţionale, a mărit patrimoniul naţional finanţând cumpărarea de zeci de mii de jugăre catastrale de pământ cultivabil şi păduri, pe seama clientelei româneşti, dela minoritarii învecinaţi, i-a făcut educaţie poporului să economisască »bani albi peutru zile negre* şi a îndemnat clientela să îndrăgească cartea, îndrumând-o şi în ale gospodăriei raţionale, prin distribuirea gra- tuită a mii de exemplare de cărţi utile, broşuri şi ziare şi tratând-o întotdeuna cu cea mai mare culanţă şi tragere de inimă. Serviciile preţioase aduse de această societate agrieulturei, economiei şi chestiunilor naţionale, sunt unanim recunoscute în ţinutul nostru şi toţi bunii şi cinstiţii Români mereu se întreabă nedumeriţi, cum pot fi ameninţate cu distrugere — chiar prin lege — astfel ide folositoare şi naţionale instituţiuni, conduse în- totdeauna cu cea mai mare dragoste pentru poporul nostru, cu cinste şi adevărată omenie? Cu câtă amărăciune şi tristeţă au luat cunoştinţă de această 459 disconsiderare a intereselor juste zecile de mii de deponenţi şi acţionari, ţărani, preoţi, învăţători, profesori şi mici funcţionari ro- mâni, precum şi reprezentanţii ai atâtor fundaţiuni şi instituţiuni bi- sericeşti, şcolare şi culturale, cari îşi văd astăzi periclitat şi distrus tot avutul lor, agonisit adeseori cu trudă de sânge, cruţare şi pri- vaţiune pe fiecare ceas, în curs de zeci de ani şi depus la insti- tutele noastre, care au fost perfect solide şi vredice de toată în- crederea. * * * Din trecutul comunei Nuşfalău (Mărişelu) Rev. Dn. Vicar Ştefan Buzila ne predă spre publicare următoarele două schite monografice privitoare la trecutul comunei Nuşfalău (Mărişelu). I. De când e făcut satul, nu se află care să ştie, nici bise- rica când au făcut-o; fără mai trăeşte încă un clopot mic, pe care se ceteşte anul 1558, o Căzanie sau carte de învăţătură din anul 1643 tipărită în laşi şi un Potir de cusâtor din anul 1724, din care se cunoaşte cumcă biserica e făcută cu mult mai’nainte de Unirea Ardealului. Preoţi au apucat bătrânii de acum pomenindu-se de părinţii lor pe Popa George care nu se ştie când s’a hierotonit şi când a murit. După acesta a urmat Popa Arsente de care nu se ştie când s’a sfinţit şi când a murit. După acesta Popa Timoce care nu se ştie când s’a sfinţit; a murit la anul 1803. Şi Popa Pintelei care încă nu se ştie când s’a sfinţit, a murit la anul 1813. Lângă acesta a fost Popa lacob sfinţit în anul 1805 şi a murit în anul 1800. Acestuia i-a urmat Popa Mihail Pop, care slujeşte în parohie până în ziua de astăzi. Satul acesta a fost district al privilegiatului oraş slobod al Bistriţii şi la anul 1762 de bună voie a primit armele ca grăniceri. Cel dintâi domn tist comandant pe care l-au apucat bătrânii de acum, a fost Rosenberg, apoi Feitze, apoi Sterneg, după acesta Sckertz, după el'1 Gregor B. Barsorvitz, apoi Hornung, după acesta Rodtmayer, apoi Demiller, după el Zaradka, apoi Brandhuber, după el Coltzun, apoi Lehr, după acesta Macedon, apoi Juracik, după el Milenovici, după acesta Galan lai(tenent) căpitan, apoi 460 Raupenstrauch, după el iară Oalan ca căpitan deplin, după aceea Schmid care a şi murit aici, apoi Welikan, după el Dodie, apoi Schwab, dup’acesta Vărăreati, şi acum la urmă Binder, apoi în anul 1840 Minier. In vemea taberii Turcului şi cu ceva mai înainte au pomenit oamenii a fi fost în Ardeii rodirea pământului foarte îndestulitoare, şi bătrânii spun că mălaiul se plătia întra’cea vreme pentru vinăr- sării numai cu 6 cr. mierţa sau ferdela, şi grâul cu 10 cr. Anul 1799 şi 1800 au fost tare roditori în care se spune că ar fi fost foarte mult vin, cât nu aveau unde-1 pune şi se vindea feria de vin cu 10 cr. şi cu 12 cr. După aceea dela anul 1813 şi 1814 au început timpuri rele şi ploioase cari au ţinut până în anul 1817 şi au pricinuit foametea cea mare care a suit preţul mălaiului la 12, 14 până mai pe urmă la 15 şi pe unele locuri şi 16 fl. merţa, şi întru atâta suise lipsa cât unii mărgineni mâncau coceni de cucuruz şi scoarţă de ulm. Atunci mulţi dintre cei mai săraci au murit pelângă garduri şi pe drumuri, de foame. Şi ceice voiau a merge în Ţara Moldovii ca să-şi scoată viaţa din foame, căpătau pas de trecere peste munte, fiindcă prin Bucovina nu-i îngăduiau. lntr’acea vreme grănicerii noştri cari au semănat ovăs, hrişcă, orz şi piceuce, foarte bine s’au ajutat, ba unii cu ovăs şi cu piceuce s’au şi îmbogăţit, că vindeau mierţa de ovăs cu 6 şi de piceuce cu 5 fl. Anul 1814 a început o primăvară de vreme caldă, şi căldura peste tot anul; într’acel an a coborît preţul bucatelor dela 16, cum era în Iuli, până în November la 30 de cr. mierţa de mălai. In anul 1779 adecă într’al 17-lea an după militarizaţie au început taberile, dintre cari cea dintâi a fost tabăra Burcuşului; dup’aceea cu 7 ani dela tabăra aceasta începuse tabăra cu Turcul care patru ani a ţinut, adecă dela anul 1788 până în anul 1791. La doi ani după aceasta, adecă în anul 1793 începuse tabăra pri- cinuită prin Ravoluţia Frâncilor care ţinu 9 ani până în anul 1801. şi al patrulea an după aceasta, adecă în 1805 iarăş se răscoliră taberele acele. După1 aceea în anul 1809 se ivi tabără la Poliac numită. Dup’aceea în anul 1812 în Italia, care ţinuse până în anul 1814, când fu luat Parizul şi Buna Parte prins, pentru care vitejie toată armadia câtă a fost mai pe urmă la acea expediţie, adecă la 461 prinderea lui Buna Parte şi luarea Parizului, fu cinstită cu seninul ce se numeşte Kanonen Kreutz. In anul 1846 în 14 Martie a trecut prin Bârgău pela Bistriţa la Galiţia 1 batalion. E de obşte cunoscută Colera morbus care în anul 1831 ivin- du-se din Asia prin Rusia se lăţi prin Europa şi în anul 1836 pe foarte mulţi din Ţările Împărăţiei Austriei i-a secerat. Cele mai vrednice de pomenire cercări cari s’au făcut de Domni mari prin ţinuturile şi prin satele acestui regiment, au fost acestea: 1. In 1783 înălţatul împărat Iosef umblând pe graniţe, a cercat şi ţinutul acestui regiment. . 2. In anul 1802 Excelenţa Sa prea luminatul domn Epp spre vecinică pomenire răposatul Ioan Bob făcând canonice vizitaţii, a cercat şi satele acestui regiment. 3. După aceea în anul 1817 înălţatul Împărat Frantz / cercă ţinutul acesta militar, care pentru buna întemeiere a Institutului militar din Năsăud şi buna şi folositoarea creştere a pruncilor cari acolo se gătesc cu ştiinţele cele de lipsă spre statul militar arătând foarte mare plăcere, minteni după întoarcerea sa la Viena cinstise numitului institut chipul său şi al înălţatei sale împărătese Carolina Augusta, care în prezenţa Excelenţei sale prea luminatului atunci episcop rom. catolic în Ardeal Rudnai s’a şi introdus cu cea mai mare pompă. Nuşfalău în 14 Iulie 1840. Mihail Pap, paroh şi asesor al vicariatului. 4. In anul 1840 28 Iunie M. S. Dl Episcop Ioan Lemenyi începând canonica vizitaţie a cercat şi şcoalele satelor acestui c. regiment. In anul 1841 a fost ghiaţă peste hotarul acesta. In 1842 grindine. In 1843 dintr’un nor fu povoiu de tot groaznic. In 1844 în 14 şi 30 Iulie a stricat grindina rodirea pămân- tului acestui hotar. I 1 t* 1 II. Cam pela anul 1730 comuna substa sub magistratul Bis- triţii şi era locuită de Români şi de Saşi şi neplăcându-le la Saşi locurile pe aci, pe rând s’au strămutat, alţii la Budacul săsesc, 462 alţii la Uifalău (Neudorf) şi unii la Ferihaza (Weisskirch), unde în tipurile acele era ocnă de sare; până pe urmă au rămas numai pur Români. Comuna pe acel timp se chema Oruissendorf (Gros- sendorf) iar româneşte Nuşfalău (Satu mare). Prin lucrarea magistratului cetăţii Bistriţii, au cumpărat locui- torii comunei Ferihaza o parte de hotar foarte însemnată care cuprindea în sine şi loc arător şi pădure, pentru păşunat, dela comuna Nuşfalău, cam pela anul 1740 pe lângă o taxă anuală pe timp nehotărît. Pe rând înmultindu-se Românii în Nuşfalău au încercat să-şi capete locul dat în arendă îndărăt, care prin intrigile magistratului cetăţii Bistriţa nicicum n’au putut să-l capete. In urmă pela anul 1750 şi taxa acordată încă le-a şters-o să n’o capete. Cam pela anul 1754 a încercat senatul (magistratul) cetă(ii Bis- triţa a ocupa şi mai mult din terenul Nuşfalăului, precum şi moara care era proprietatea comunităţii, stătătoare din 2 pietri. Au şi ocu- pat-o trăgând venitul morii pe sama oraşului Bistriţa cu finea fiecărei luni. La anul 1760 consfătuindu-se membri comunei între sine ca, dacă ar mai veni Bistriţenii să tragă venitul din moară, să-i alunge cu forţa, iau şi alungat, şi moara iară a rămas pro- prietatea comunei. Dela anul 1760 până la anul 1766, pe când s’a militarizat comuna, Bistritenii au asuprit pe locuitorii din Nuşfalău cu tot felul de batjocuri şi din aceea cauză au fost siliţi a-se militariza. Dupăce la anul 1766 s’a militarizat această comună, a în- cercat prin oficiolatele militare spre a-şi căpăta hotarul ocupat de Ferihăzani îndărăt, însă încercările au rămas fără niciun rezultat fiindcă îndată atunci a început tabăra (resbel) franceză cu Na- poleon Bunăparte. unde cea mai mare parte şi floarea locuitorilor din comună a trebuit să participe la resbelul acela, pecând Saşii fiind tofi acasă, s’au ştiut îngriji cu ajutorul magistratului să-şi aproprieze terenul ocupat dela noi. La anul 1783 călătorind Maiestatea Sa Împăratul losif II prin Transilvania, comunitatea a mai suplicat şi atunci pentru terenul ocupat mai sus11 zis, cal să-l capete îndărăt, pe când Maiestatea s’a îndurat părinteşte prin benignul rescript de data 13 Aprilie 1784 Nr. 4139 prea graţios a orândui o comisiune stătătoare din BarQnul Saalhausen vigil suprem al înclitei legiuni II române şi Binsfeld centurion, dl Alexandru B. losine asesor actual al tablei regeşti a comitatului Cluj, Ladislau Also de Pesten notar al încli- tului comitat al Solnocului interior şi Dobâca şi Daniel Dinges senator al magistratului Bistriţa, spre a ieşi pentru restituirea te- renului ocupat, la faţa locului. Care comisiune a şi ieşit pe faţa locului la anul 1785 şi prin un document de transpunere, în limba latină, de data 21 Noemvrie a. 1785 ne-a transpus din terenul ocupat numai pădurea numită »Creanga mare* în mărime de 147 Vă ju- gere, însă şi pelângă o taxă anuală de 15 cr. m. conv. per juger; iar celalalt teren a rămas tot ocupat de Saşi şi mai încolo. Pădurea «Creanga mare« în acest mod căpătată a fost în posesiunea noastră până la anul 1868 în 17 Ianuarie, adecă 83 ani neîntrerupt şi neconturbat, pecând pe baza unei ordinaţiuni guvernamentale cu provocare la un rescript împărătesc care noi nu l-am văzut, se zicea că Maiestatea Sa împăratul iosif (Franz losef) ar fi înschimbat rescriptul Maiestăţii Sale Împăratului Iosif 11 de data 13 Aprilie 1784 Nr. 4139, a ieşit o comisiune stătătoare din corniţele suprem al comitatului Solnocul interior Carol Torma şi a predat pădurea iarăş Ferihazenilor. Nefiind comuna indestulită numai cu această pădure care s’a fost dat comunei încă pelângă taxă pela anul 1785 a mai îndreptat o altă suplică către Maiestatea Sa cu rugarea ca să ni-se restitue şi terenul arător ocupat şi taxa pădurii să se ridice. La care rugă- minte s’a şi orânduit prea graţios o comisiune stătătoare din ge- neralul Binsfeld care venind în comună a rupt din terenul ocupat cam 30 jugere cari s’au împărţit la fiecare locuitor deatuncea câte o parcelă de 4 cupe venind pe unul, şi taxa pentru pădure nu s’a şters. Cealaltă parte de teren, cam 890 jugere, care se ţinea mai- înainte de hotarul Nuşfalăului şi mărginea dela Poiana Frâncului pe picior în jos până la Bicaşi, pela merii lui Bocsii pe Dealu Crângului mic până între Cruci la Juda mare, şi astăzi stă în mâinile Saşilor. , r } Pe timpul cât a sustat graniţa au fost ofiţeri de staţiune: supratenentele Schmid, supratenentele Vasile Welican, Gălan cen- turionul român, Dodie supralocotenente român, dup’aceea Binder şi Minier ca supralocotenenţi, Wararean ca supralocotenent, după 464 aceea Spiridon Feti ca locotenent. Afară de aceştia au foşt din comună născuţi ca ofiţer la linie: loan Berar ca maior şi Toader Bota ca locotenent. De prezent se află ca amploiat la consulat la agenţia din Ruştine în Turcia: Iacob Morar în activitate Drumuri mai renumite pe acest teren, bătrâne, nu se află: se află numai drumul care duce dela Şieul mare către Şiricel (Se- reţel) şi drumul Tecei care împreună Teaca cu Bistriţa, şi cine le-a făcut, nu se ştie. Din această comunitate au jucat mai înainte ceva rol mai însemnat următorii şi anume: Vasile Velican supralocotenent ca ofiţer de staţiune a jucat rol politic; a fost renumit în procesul purtat în contra Saşilor, cu hotarul ocupat; iar Vărărean ca locotenent încă un asemenea rol politic, ba şi eclesiastic şi şcolar, fiindcă a ridicat în sânta bise- rică un cor pentru pruncii de şcoală, care dânsul singur l-a zugră- vit pe spesele proprii. Un rol mai însemnat pe terenul politic, şcolastic şi eclesiastic a jucat renumitul Mihaiu Pop paroh, din comună născut. Acesta a servit la miliţie ca sergent (Feldwebel) versat în oficiul militar şi om destoinic de cancelarie cu o scrisoare foarte frumoasă. Acesta a servit 41 ani ca preot, om înalt şi frumos cu filosofie naturală, aşa că dânsul cu 3 clase normale din Năsăud întrecea pe toţi teologii din Vicariatul Rodnei, şi renumitul vicar Marian îl avea ca cum a avut Domnul Christos pe Petru ucenicul. Acesta aşa a ştiut conduce poporul său, cât comuna Nuşfalău pe timpul graniţei era totdeauna cea mai vestită în privinţa moralităţii La anul 1820 a început învăţământul poporal, întâi cu pruncii în casa sa proprie, şi prin a lui lucrare sau luptare s’a ridicat şcoala co- munălă, s’a eluptat foarte mult pentru binele comunei şi al bise- ricii, aşa cât pela anul 1845 văzând că biserica n’are venit, a donat din Portio canonica parohială pe sama bisericii 4 păminte care aduceau pe an calculo rotundo la 50 fl v. a. Acest preot a fost şi naţionalist foarte mare şi familie a avut foarte numeroase, adecă 16 fii şi pe cât a trăit, pe toţi i-a purtat la şcoale înalte. Renumit pentru acurata purtare a matriculelor cari până astăzi pot servi de model pentru ceice au absolvit orice teologie. In anul 1848 invadând insurgenţii pe casa numitului preot şi căutând pe fiul m lui lacob care servia ca prefect la legiunea 13 română pentru apărarea ţării, şi aflând nişte veşminte milităreşti ale fiului său Oeorge care servia ca sergent la armata grănicerească; l-a prins dimpreună cu pe fiul său Nicolae care servia ca cantor şi docent comunal, şi în anul 1849 Luni în săptămâna patimilor fuseseră ambii puşcaţi. Un asemene rol pe teren politic-naţional a jucat onoratul domn lacob Pop Modestul. Numele de modest l-a căpătat în anul 1848 dela comitetul român din Sibiu sub prezidiul renumitului domn Simion Bărnuţiu cu ocaziunea când i-a dat decretul de prefect la legiunea 13 română peste comitatul Dobâca şi disrrictul Bistriţii. In anul 1848 la Beclean, unde era aşezat în castru ca pre- fect cu a 13-a legiune română care s’a fost ridicat mai târziu decât toate prefecturile, năvălind insurgenţii cu toată puterea asupra-i şi înţelegând că armata regulată sub comanda lui Urban se re- trage către Lechinţa peste câmpie la Bistriţa şi prevăzând că dânsul nu va putea sta singur în contra inimicilor, s’a retras la Mocod şi s’a împreunat cu al 3-lea batalion sub comanda lui loan Mi- hailaş, unde a doua zi după întâlnire a ţinut în răstimp de 3 oare atacul cu insurgenţii spre a apăra Valea Someşului. Cuprinzând insurgenţii toată Valea Someşului, s’a retras la Bucovina. Fiindcă această prefectulă a durat puţin, la alte atacuri n’a avut ocaziune. Sub domnia acestui prefect, fiindcă a avut un caracter solid, au încetat multe nelegiuiri ce erau pe aicea. La anul 1850 s’a hiro- tenit întorcând din Bucovina după finirea resbelului, fiindcă toţi din familia lui au răposat şi rămâindu-i posesiunea şi casa de- şearta, care şi de prezent serveşte cu toată onoarea spre cea mai bună mângăere a poporului. Mai înainte de aceştia au fost alţi preoţi mai bătrâni, ca Pantilimon Pop, Popa Pinteleiu şi lacob Rusu. De când s’a clădit biserica, nu se ştie, fără numai atâta că Ia anuL4I08 s’a zugrăvit, deşi nu se ştie prin cine, însă precum se vede din o inscripţiune pe perete deasupra uşei dinlăuntru: sub judele comunal Alexa Marcu. Dela această biserică vis-a-vis peste apa Şieului se văd neşte ruine, unde se zice că ar fi fost biserica luterană (săsească). Despre timpul foametei se ştie atâta că la anul 1817 într’o 46 noapte şi-au lăsat 32 familii casele lor şi-au trecut în Moldova, de unde nu s’au mai re’ntors. Moşiile acestora s’au exarendat şi suma câştigată s’a interesat (dat cu dobânzi) la Vieneni şi la alţi locuitori din districtul acesta. Anii 1814—1818 s’au distins prin foamete, iar anul 1846 prin coleră, şi anul 1856 prin boală de vite. Despre timpul rezbelelor de mai’nainte se ştie că din asta comunitate au ieşit la resbelul frances la 80 bărbaţi dintre cari nu s’au re’ntors acasă numai 55 şi încă numai după 9 ani. In asta comunitate se afla Urbarul hotarului în limba ger- mană şi multe alte scrisori vechi din cari se vede că comuna asta a avut foarte multe certe pentru o dărabă de hotar ocupat de Saşi. Cărţi bisericeşti se află la biserică şi anume: 1. Evangelia tipărită în Blaj la anul 1776; 2. Biblia tipărită în Blaj la anul 1795; 3. Liturgia tipărită în Blaj la anul 1/07; 4. Molitefnic tipărit în Blaj la anul 1784; 5. Mineiu, Triod şi Pentecostariu, Blaj 1781; 6. Oftaiu (Octoih), Psaltirea, Ciaslovul şi Straşnicul tipărite în Blaj la anul 1779; 7. Propovedania tipărită în Buda 1809; 8. Apostolul tipărit în Bucureşti 1784; toate acestea în limba română şi cu litere cirileşti. La anul 1848/9 au ieşit la resbelul pentru patrie 70 persoane dintre cari 2 nu s’a mai reîntors şi unul a rămas rănit, şi 2 fură prinşi şi încarceraţi în Cluj, cari acolo au şi murit. Stricăciuni pela anul 1848/9 mai însemnate au fost că ţiindu-se această comună înainte de militarizare de districtul Bistriţei, ma- gistratul acestei cetăţi purtând-o şi pe atunci în evidenţa districtului, au repartizat şi pe dânsa o tribuţie de 7.000 fl m. c. ca să ajute oraşului la tribuţia ce a fost aruncat-o insurgenţii asupra lui. Pe terenul comunei se află numai o moară de făină cu 3 pietri şi e la vr’o 12 proprietari. 11 Muntele acestei comunităţi e numai unul, anume »Mărişelul« şi se află situat în Nord-Ost dela comunitate în depărtare de 30 ore, nu departe de graniţa Moldovei şi se mărgineşte către 467 Est cu muntele Haita, către Sud şi Sud-Vest cu rîul Dorna, către Vest cu muntele Miraj, către Nord şi Nord-Est cu muntele Paltinul. Rîurile sau văile cela mai însemnate pe terenul acestei co- munităţi sunt şi anume: în munte rîul Dorna, care izvoreşte dela Gropile lui losif în Mărişel, curge către Nord-Vest şi se varsă în Moldova în rîul Bistriţa şi poate fi plutitoare tocmai din capul Mărişelului, numai să se cureţe de pietri. Hotarul este apa Şieu» care izvoreşte din Poiana-Tomii, curge către Vest, tocmai prin mijlocul comunei şi se varsă la Beclean în Someşul mare şi nu poate fi plutitoare. Târguri de săptămână sau de ţară nu se află în asta comună, prin urmare nici vite nu se vând, fără arareori între locuitorii din sat. Pe terenul acestei comunităţi se obicinueşte a se semăna bucate precum de toamnă aşa şi de primăvară. Terenul comunei se împarte în 3 părţi, dintre cari 2 părţi referitoare la ţarină şi una imaş, şi urmează una după alta schimbându-se. Oficiul comunal Nuşfalău 17 Aprilie 1879. Iacob Pop, paroh şi protopop în Nuşfalău. * * * losif Naghiu: Aspecte culturale In orăşelul Năsăud, dela apariţia N-rului 17 din revista noastră, s’au petrecut câteva evenimente culturale vrednice de a fi notate în analele graniţei. In zilele de 26—28 Mai 1934 s’a ţinut la Năsăud congresul profesorilor de geografie. Pentru regiunea noastră faptul are o importanţă mare căci e primul congres ştiinţific care se ţine la Năsăud. S’au mai ţinut la Năsăud adunări ale Astrei şi altfel de întruniri culturale şi naţionale, dar congrese ştiinţifice nu. Congre- siştii au venit în ziua de 25 Mai şi populaţia le-a făcut o primjre călduroasă. Congresul s’a deschis în ziua de 26 Mai, în aula liceului. După cuvintele de bunăvenire ale autorităţilor: Prefectul Nacu în numele judeţului, dl Gavril Bichigean în numele bisericii şi dl Va- sile Bichigean în numele şcolilor, urmează seria comunicărilor. Prima e a dlui luliu Moisil despre »Valea Rodnei şi trecutul ei«, 13 m dl Iuliu Moi sil face o istorie â regiunei grănicereşti, insistând asupra autonomiei şi a rolului cultural. Deja în secolul al XIII regiunea noastră era organizată ca »Terra Naswod«. Românii de pe Valea Someşului ajung cu timpul să fie sub tutela Bistriţei. Luptele pentru câştigarea drepturilor au durat multe veacuri şi se termină doar prin militarizare. Militarizarea s’a făcut după tratative îndelungate, la 1762, când se crează Districtul militar al Rodnei, cu «Regimentul al ll-a român de graniţă Nr. 17«. Prin militarizare începe o nouă epocă în viaţa social-culturală a Ţării Nâsăudului. Fiind supuşi unei discipline severe, grănicerii s’au obişnuit cu o raţionalizare a muncii cotidiane, iar prin faptul că infiltraţia străină era interzisă, s’a desvoltat în grăniceri spiritul naţional şi dorul de carte. D-nul 1. Moşii arată rolul cultural al şcolilor întemeiate la Năsăud şi a modeştilor dascăli năsâudeni, cari trecând versantul Carpaţilor au contribuit la culturalizarea vechiului regat. Dl Mehedinţi, preşedintele congresiştilor, comentând comuni- carea recunoaşte rolul cultural al Ţării Nâsăudului şi bazat pe docu- mentarea istorică a Dlui I. Moisil afirmă că »Ţara Nâsăudului e prima formă de ţară românească«. Afirmaţia nu o face numai sub impresia momentului, ci a repetat-o şi la o conferinţă ţinută la Radio-Bucureşti. Dnul V. Mihordea face o dare de seamă asupra cărţii recent apărute a dlui Iulian Marţian, »Ţara Nâsăudului«, înainte de insti- tuirea regimentului de grăniceri. Dl Mihordea a căutat să fie un interpret fidel al ideilor şi al datelor cuprinse în cartea dlui Marţian care face o scurtă descriere geografică a Ţării Nâsăudului, apoi trece la partea istorică. Expune felul cum erau construite cetăţile de apărare (cele mai multe de pământ) aşezate la intrările pe Valea Someşului mare şi a Bistriţei (ardelene), apoi accentuiază istoria Românilor de pe Valea Someşului şi a luptelor lor de apărare în contra Saşilor din Bistriţă. Ca anexă, reproduce câteva diplome rferitoare la raporturile dintre Românii de pe Valea Someşului şi Saşii Bistriţeni. 1 1r 11 Urmează comunicarea dlui Vasile Bichigean despre «Şcoalele năsăudene«. In urma militarizării, Năsăudenii au putut alcătui anu- mite fonduri pe cari le-au sacrificat pentru scopuri culturale. Răsă- rite în urma dovedirii virtuţii militare a »Fiilor lui Marte de pe Valea RodneU, susţinute cu greu (autorul aminteşte de eroica hotă- rîre a profesorilor de a servi mai bucuros cu jumătate leafa decât de a primi etatizarea prin proectul Appony), şcolile năsăudene au contribuit la menţinerea vlăstarului latin pe plaiurile Ardealului şi au creat figuri simbolice, cari vor intra în Pantheonul literilor şi al ştiinţelor. Ultima comunicare antimensuală din ziua de 26 Mai e »Cer- cetări în regiunea Sângeorz-Băi« făcută de dl I. Popescu-Voiteşti, care expune o teorie asupra naşterii apelor minerale din Sângeorz. Ele sunt datorite criptovulcanului acoperit de bolta antielinală a marnelor prin care abia în epoca terasei inferioare a putut străbate apa mineralizată. Izvoarele Hebe sunt foarte bogate în calcar pe care îl depun la ieşirea din pământ sub formă de conuri de tra- vertin, cari astupă ieşirea, aşa că apa trebue să-şi caute drum mai spre Sud-Est (direcţia de scurgere a pânzelor de apă subîerane). Aşa se explică dece izvoarele au emigrat din epoca terasei infe- rioare până azi în direcţia Sud-Est. . După aceste comunicări congresiştii vizitează liceul, şcoala normală şi tânăra instituţie culturală care e »Muzeul Năsăudului«, împodobit cu flori si frunze în onoarea oaspeţilor. Seria comunicărlor continuă şi după masă, în sala de cine- matograf a şcoalei de meserii. Prima comunicare e a dlui Robert Ficheux, »Aurui în Munţii Apusenu. Nereferindu-se la Ţara Nă- săudului, n’o rezumăm. Totuşi are o importanţă istorică, e prima conferinţă franceză în Năsăud. Dl Tiberiu Morariu a făcut 2 comunicări: »Munţii Rodnei şi regiunea colinară a Văii Someşului mare din punct de vedere morfologic şi antropogeografic« şi »Păstoritul în Munţii Rodnei«. După o studiare amănunţită a morfologiei regiunii conferenţiarul trece la capitolul păstoritului. In Munţii Rodnei, viaţa pastorală păstrează şi azi multe obiceiuri arhaice şi credinţe cari sunt doar o formă derivată a superstiţiilor antice. Printre aceste credinţe e şi focul sacru. Chiar dnul S. Menedinţi spunea că nu cunoaştea existenţa acestui obiceiu la noi. In ce constă focul sfânt? Primă- vara, dupăce Dea Mater, bucuroasă de reîntoarcerea Proserpinei din imperiul lui Pluto reînvie seva biosferei, când locuitorii îşi duc 13 470 turmele la munte, spre a le feri de duhurile rele, le fac să treacă între 2 focuri. Aceste focuri din lemn de brad le fac 2 feciori- vestale, cari n’au visat graţii femenine. Trecerea între aceste focuri pe oi le imunizează (le fereşte de duhurile rele). O altă comunicare despre ţinutul nostru ar fi fost «Asupra geologiei şi morfologiei glaciale a Munţilor Rodnei« de dl Dr. Th. Krăutner care însă a fost absent. In ziua de 27 Mai, comunicările continuă în aula liceului. Prima e a dlui Ing. V. Şuteu despre «Flora arborescentă în Munţii Rodnei«. Dl Conferenţiar arată formele de relief şi condiţiile clima- terice ale regiunii. După această introducere trece la stabilirea zo- nelor de vegetaţie din Munţii Rodnei. Admiţând clasificarea lui Enculescu1) stabileşte următoarele zone de vegetaţie: 1) păşunea alpină dela 1700—2200 m 2) vegetaţia alpină inferioară dela 1500 până la 1700 m (uneori chiar până la 2000 m), 3) pădurea de conifere 1200—1600 m (uneori coboară şi mai jos şi se amestecă cu fagul. In regiunea colinară se întinde zona stejarului. Exploa- tarea pădurilor se face .în mod destul de neraţional, iar plantarea de obicei e tardivă sau chiar dacă se face are doi duşmani: omul care trecând pe acolo dă cu toporul în arboraşul care se înalţă, şi animalul care lăsat în draga lui voie rupe vlăstarele tinere. Dl luliu Morariu face o comunicare cu subiectul «Piuăritul în Valea Someşului«. Dl conferenţiar stabileşte că în Ţara Nă- săudului piuăritul ca o ocupaţiune necesară pentru menţinerea autarhiei rurale, s’a desvoltat din timpuri îndepărtate. Ţara Năsău- dului îndeplineşte şi condiţiunile necesare pentru desvoltarea piuă- ritului (oi, apă cu multă energie motrice, etc.). Practicau piuăritul atât pentru necesităţile familiare cât şi pentru comerţ. Locuitorii depe Valea Someşului vindeau pănurile fabricate de ei în modes- tele pive primitive, în Dej, Gherla, Cluj şi chiar în Satu-Mare. Se poate presupune că piuăritul era considerat ca o meserie aparte? De sigur că nu. Ţăranul dupăce îşi termina muncile agricole, pleca cu câţiva coţi de pănură să-i vândă, spre a câştiga banii necesari atâtor cheltuieli cotidiane. Dar cel care avea piuă era 'considerat ca »meseriaş« cum era considerat de morar cel care avea moară? E problematic. Dl luliu Morariu studiază apoi piuăle cari există ') Zonele de vegetaţie în România. 471 sau despre cari avem' vreun document că au existat în Ţara Nâ- săudului şi amintirile cari se fac despre industria piuăritului. In colecţia Hurmuzaki se găseşte un document prin care Alexandru cel Bun cere dela Bistriţeni între altele şi un număr de coţi de pănură. Dl I. Morariu crede că industria piuăritului a fost mai desvoltată pe Valea Zăgrii, apoi pe Valea Bârgăului şi a llvei. Ultimele comunicări despre Ţara Năsăudului sunt ale dlui loan Bojor. Prima comunicare e despre o secţiune geologică în muntele la poalele căruia e izvorul mineral »Carpatia«. Are o po- vestire interesantă a unei excursii făcute în miez de vară pe Ţibleşul *) încă acoperit cu zăpadă. Ultima comunicare e despre »Zimbru în Ţara Năsăudului«. Despre existenţa zimbrilor în re- giunea noastră avem ca argument numirile toponimice. (In Rebra Tăul Zâmbrului, în Zagra: Zâmbriţa, în ţinutul Bârgaelor: »Zimbrul« şi Zimbroaia, etc.) Ultimul zimbru despre care se face pomenire a fost împuşcat la 8 Octomvrie 1772. Intr’o notiţă făcute de Dir. »A. S.«2) la comunicarea dlui loan Corbu — despre «Zimbrul în ţinutul Năsăudului« — în Arhiva Someşană Nr. 4 la pag. 89 — se spune că «ultimul zimbru a fost puşcat acolo3) după 1780«. In tot cazul zimbrii sunt distruşi în secolul al XVIII, căci în se- colul al XIX nu se mai spune nimic despre ei. Diferenţa de 8 ani între cete 2 date e aproape fără importanţă, deoarece vreun exemplar solitar putea să mai reziste câtva timp. Putem chiar afirma că nu e exclus să mai fi existat vreun zimbru şi după 1780, dar nu avem documente. După congres, în ziua de 28 Maiu, congresiştii au făcut câteva excursii în regiunea noastră, la Bisţriţa, pe Valea superioară a Someşului (llva, Sângeorz, Rodna) pe Valea Vinului şi în Doina (prin Prundul-Bârgăului). Impresiile ştiinţifice ale excursiei au fost publicate de dl Vintilă Mihăilescu 4); pentru noi aceste impresii fugare sunt cunoscute fie din observaţie proprie, fie din publi- caţiile anterioare. >) Vezi Sever Anton: Eruptivul Ţibleşului (teză de licenţă — Cluj). 2) Dl Virgil Şotropa. 3) Pe Valea Bârgăului. 4) In Buletinul S. R. R- de geografie, Tomul HI, pe 1934, pag. 395—402- 4/2 Un alt eveniment important în graniţa noastră a fost depu- nerea jurământului batalionului de grăniceri, care s’a făcut cu mult fast în ziua de 10 Iulie 1934, în prezenţa Maiestăţii Sale Re- gelui Carol II, a câtorva membri ai guvernului şi a multor dem- nitari. M. S. Regele Carol II »Voevodul culturii româneşti« a vizitat tânăra instituţie năsăudeană — »Muzeul Năsăudului«. La »Muzeu« erau expuse o mulţime de fotografii din regiunea noastră, iar pe o masă se găsea tot ce a produs erudiţia grănicerească. Dl luliu Moisil într’o succintă cuvântare a expus M. Sale care a fost rostul istoric al Regimentului II românesc de graniţă, care a ţinut piept chiar şi cu Napoleon i) şi că «Muzeul Năsăudului« vrea să adune tot ce-a produs fantazia, raţiunea şi voinţa grănicerească. Maiestatea Sa a admirat gestul iniţiatorilor acestui «Muzeu« şi a semnat — proprio mânu — în Albumul care s’a deschis chiar în ziua aceia. ♦ In ziua de 2 Iunie 1935, a avut loc în aula liceului adu- narea generală a Reuniunii »Mariana« a învăţătorilor din judeţul Năsăud. Reuniunea »Mariana« e una dintre cele mai vechi asociaţii ale învăţătorilor români din Ardeal. In adunarea generală din 17 De- cemvrie 1872, învăţătorii din «Vicariatul Rodnei, tractul proto- popesc al Bistriţei şi Budacului Românesc« au hotărât întemeiarea unei reuniuni învăţătoreşti. Adunarea a ales ca preşedinte provi- zoriu pe Maxim Pop, profesor la gimnaziul superior fundaţional din Năsăud, colaborator la Gazeta Transilvaniei, Sionul românesc, Magazinul pedagogicu, Preotul român, Şcoal aromână, autorul cărţii «Resbelul orientalu« prima istorie a războiului pentru neatârnare, (în colaborare cu prof. P. Alexi). La 1 Septemvrie 1874 statutele (alcătuite pe vremuri de Ion Mărian 2) au fost duse de căpitanul Alexandru Bohăţel de Glod ministerului, spre aprobare. Ministerul a cerut să se facă anumite modificări. Statutele cu modificările cerute sunt retrimise la minister. In 15 Februarie 1876 sosesc la Năsăud, cu clausula de aprobare Nr. 1893 din 29 Ianuarie 1876 3). ') O. Coşbuc: Din(ale neamului nostru. H 2) Fost prof. la vechea şcoală normală din Năsăud. El a introdus geo- grafia, istoria şi limba română în programul şcolii. 3) Memorialul reuniunii invăţătoreşti greco-catolice »Mariana« în Năsăud 1876—1901. Năsăud, 1901, 8°, p. 11. 473 Ziua de 29 Ianuarie 1876 e considerată ca ziua întemeierii acestei reuniuni învăţătoreşti. Reuniunea a activat mult pentru ridicarea nivelului cultural a poporului. Condusă de preşedinţi energici (loan Jarda >), lacob Pop* 2), Cosma Anca3), Mihaiu Domide4), lsidor Titieni 5), Ştefan Utalea 6), Alexandru Szilaşi 7), reuniunea a fost o adevărată binefacere pentru Ţara Năsăudului. Conducătorii de azi voesc să menţină tradiţia culturală a asociaţiei care Din trei văi te-ai adunat Azi, sub steagul ce-ai jurat Din cărarea apucată Nu te’ndepărta niciodată Şi patronul ce-ai ales Lumineze al tău mers Ca’n ziua cea de judecată Când de sus vei fi întrebată Pe pământ cât ai stătut Spunem drept ce ai făcut? Tu să poţi răspunde tare ’N ochii lumii spre mirare ‘ — Doamne’n lume cât am stat — Pe tine te-am reprezentat. Pamfil Grapini Odă festivă la jubileul de 25 de ani, în 1901. La adunarea învăţătorilor s’au discutat probleme pedagogice (metodică, didactică, chestiuni profesionale, educaţia naţională, etc). Despre regiunea noastră a fost o singură comunicare, a dlui prof. luliu Moisil despre sistemul pedagogic alui loan Mărian 8). Reuniunea »Mariana« a luat laudabila iniţiativă de a edita la Năsăud 9 revistă învăţătorească cu numele sugestiv şi tradi- ţional de »Vatra« o revistă de cultură generală, în care se pot scrie chestiuni din orce domeniu al culturii cu condiţia de a fi obiective şi pe cât posibil clare. >) Intemeetorul »Reuniunii învăţătorilor români din Sălaj» fost dascăl la vechea şcoală normală din Năsăud. I 1 2) Biografia în cartea indicată la nota 2. ®) Biografia în »Convorbiri pedagogice pe 1886«. 4) 5) 6) 7) Biografia in cartea indicată la Nr. 1. 8) Puţin schimbat, a apărut în »Vatra« Nr, 3—4. «Şcoala Iui Mărian», Muzeul năsăudean înfiinţat în 1931, el s’a aranjat, cărţile bibliotecii s’au catalogat, actele arhivei de asemenea s’au aranjat în cea mai mare parte şi în general prin multe donaţiuni s’a îmbogăţit mereu. Donaţiuni făcute Muzeului 1. Comisiunea monumentelor istorice din Bucureşti: Buletinul comisiunei, dela fasc. 49—82. 2. Doamna Sultana Al. Haliţă n. Florian: portretul tatălui D-sale: loan Florian, fost preşedinte al tribunalului districtului autonom al Năsăudului, până în anul 1876, şi unul din fruntaşii grănicerilor. 3. Doamna Angela Pletos: 50 cărţi, în 75 volume şi 44 nu- mere de reviste, din lăsământul soţului D-sale Dr. Orig. Pletos, fost profesor al liceului din Năsăud şi în urmă protopop ort. al Bistriţei. 4. Doamna Maria V Onişor: 7 volume cărţi, al căror autor a fost soţul D-sale Dr. Victor Onişor, fost profesor universitar, Cluj. 5. Doamna Lucreţia A. Bugnariu n. Moisil: 50 cărji, reviste şi 58 fotografii din lăsământul tatălui D-sale Dr. Const. Moisil, fost profesor al liceului din Năsăud. 6. Doamna Flora Avram: 3 cărţi, 3 fografii şi un tablou din lăsământul tatălui D-sale Vasile Petri, fost profesor la preparandia din Năsăud. ii i 7. D-ra Cornelia Petri: 9 căr{i şi reviste publicate de tatăl D-sale Vasile Petri, 29 acte relative tot la V. Petri şi o fotografie al acestuia. 4?5 8. Dra Estella Luchi-Mureşan: portretul lui Alexe Fortunat, fost profesor şi inspector al şcoalelor pfimare din judeţul Putna între 1835—1870. 9. Dl Dr. Alexandru Pop, fost procuror general în Cluj: 153 volume cărţi, mare parte din lăsământul tatălui D-sale Maxim Pop, fost profesor al liceului din Năsăud; precum şi un protocol al circulariilor vicarilor episc. din Năsăud din anii 1818—1846. _ 10. Dl Dr. Vaier Seni, inspector şcolar: a dăruit 21 voi. cărţi. 11. Dl Dr. Tit Pop, medic în Rodna: o adresă artistică pe care intelectualii grăniceri din fostul district autonom al Năsău- dului au predat-o marelui grănicer Florian Porcius, cu ocazia serbării jubileului său de 80 ani, sărbătorit la 16 August 1896, adresă minunat şi cu mare măiestrie executată de artistul Andrei Mazanek, fost profesor de desemn la liceul nostru grăniceresc. Tot prin dl Dr. Tit Pop am primit ca donaţie din partea dlui Victor Schiffbăumer portretul lui FI. Porcius în ulei, zugrăvit de pictorul Sever Mureşan. 12. Reverendisimul Domn Canonic Dr. Victor Bojor dela Episcopia Cluj-Oherla: diferite cărţi ale căror autor este R. Sa, în număr de 20 volume. 13. Dl profesor universitar Coriolan Petran din Cluj: 2 vo- lume cărţi de artă bisericească. 14. M. On. D. Pamfiliu Orapini, protopop în Şanţ: 2 diferite cărţi şi un manuscris. 15. Dl I. Baciu din Lugoj: 20 cărţi ale căror autor este sau sunt editate de Dsa, precum şi câteva acte. 16. Dl Tiberiu Morariu conferenţiar universitar Cluj: 16 bro- şuri, lucrări ale Dsale, şi 20 diverse fotografii. 17. Dl Iustin Sohorca, învăţător pens. din Sângeorz-Băi: 5 voi. cărţi vechi. 18. Dl Dr. M. Oană din Sângeorz-Băi: 5 voi. cărţi vechi. 19. Dl Tiberiu Boşca student universitar din Năsăud: 6 vo- lume cărţi. 20. Redacţia revistei Agru din Blaj: revista »Agru«. 21. Dl Inspector P. /. Tofan din Cluj: 2 voi. cărţi. 22. Rev. Domn Vicar Ştefan Buzilă, parohul Năsăudului: 2 mari cruci de tinichea, înalte de 3*52 m, care au stat 50 de ani 476 pe turnurile bisericei catedrale din Nâsăud şi acum sunt înlocuite din cauza vechimei cu altele nouă. 23. Dl inginer Mişu Istrate din Bucureşti: a dăruit Lei 2000 pentru trebuinţele muzeului. 24. Dl profesor Mihai Lipan dela liceul din Năsăud: a dăruit Lei 2u95 pentru trebuinţele muzeului. 25. Dl revizor şcolar Darie Pop din Satu-Mare: un contract din anul 1815. 26. Dl O. Sălvan profesor: 19 cărţi şi 1 manuscris. 27. Dl maior /. Marţian a dăruit: a) Portretul lui Andrei Mureşan, bardul dela 1848, în ramă cu sticlă, b) Portretul genera- lului Leonida Pop (1831 1908) din Năsăud, fost şeful cancelariei militare a împăratului Francisc losif (in ulei), c) Portretul in uleu al colonelului Anchidun Şoldea din corn. Mititei (Năsăud). 28. Dl I. Moisil a dăruit portretele marilor grăniceri: a) Ma- cedon Pop fost vicar al Năsăudului şi prepozit al episcopiei de Gherla, b) Grigore Moisil fost vicar al Năsăudului. c) Vasile Naşcu fost învăţător şi mare luptător al drepturilor grănicerilor, d) loachim Mureşan jurisconsult şi mare apărător al grănicerilor, e) lacob Mu- reşan fost director al liceului rom.-cat. şi redactor al Gazetei Tran- silvane şi al Foii pentru minte, inimă şi literatură, Braşov, f) Ale- xandru Bohăţel fost căpitan suprem, (prefect) al fostului district ^ptonom românesc al Năsăudului. g) Vasile Petri fost profesor al şcoalei de învăţători (preparandia) din Năsăud. h) Carol baron Enzenberg comandant şi organizator al Regimentului II român de graniţă năsăudean. (Toate portretele în rame, cu sticlă). Apoi fotografii din satul poetului George Coşbuc reprezentând casa na- tală, moara familiei, zăvoiul şi biserica. Casa unde a locuit poetul în timpul cât a urmat liceul în Năsăud. O fotografie după o stampă franceză reprezentând lupta dela Arcole (în 1796) între Austrieci şi Napoleon, la care au luat parte şi grăniceri nâsăudeni. Fotografia celui din urmă stegar, losif Câtiul din Năsăud, din regimentul de graniţă. Fotografia medaliei de aur cu care a fost decorat bata- lionul I al Regimentului Ii de graniţă. O fotografie după o stampă austriacă reprezentând intrarea în cetatea Hotinului (1788) a armatei austriace, în care se găsia şi o unitate a Regimentului grăniceresc, în acelaş timp armata turcească părăsind Hotinul. O fotografie a 477 locotenentului Oeorge Pop din Leşu (Năsăud), după o al'ă foto- grafie din 185V. O fotografie a monumentului preotului Ioan Mu- reşan şi al soţiei sale din Rebrişoara, părinţii lui lacob Mureşan fost director de liceu şi redactor al Gazetei Transilvane şi Foii p. m. i. I., Braşov. Aceste portrete şi fotografii dela Nrile 26 şi 27, ale marilor grăniceri creatori, împodobesc sala bibliotecii şi reprezintă un în- ceput al »Cultului strămoşilor«. ♦ Membrii fundatori ai Muzeului năsăudean exprimă tuturor do- natorilor cele mai călduroase mulţămiri pentru preţioasele donaţiuni. Memento Timp de aproape trei ani revista »Arliiva Someşană« a fost nevoită să-şi întrerupă apariţia. In anul trecut Comisiunea silvică a averilor noastre grănicereşti, considerând «importanţa deosebită pe care aceasta revistă o are pentru graniţa năsăudeană« — con- form procesului verbal al şedinţei dela i0 Iunie 1935 — a hotărît ca spre a face posibilă reapariţia revistei, cheltuelile necesare pentru editare să se achite din fondul cultural al societăţii »Regna«. Direcţia revistei noastre exprimă cele mai călduroase mulţu- miri membrilor comisiei silvice: Dior Dr. loan M. Popu, Anastasiu Bejan, Ştefan Lupu, Procopie Bugnariu, Grigore Pop, Iacob Gâţa, Dumitru F.chim. Teodor Uşeriu, loan Bota, Dr. Graţian Fetti; Ing. Pavel Zâgreanu, Secretar Leonida Pop; şi îndeosebi promotorilor ideii de ajutorare: dlui Prefect Dumitru Nacu şi dlui Senator Lau- renţiu Oanea, cari cu sprijinul lor generos colaborează la salvarea tradiţiilor grănicereşti. Direcţia revistei »Arhiva Someşană ARHiVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICĂ CULTURALĂ TABLA CUPRINSULUI Voi. IV. — Nr. 15—18 1931—1936 (Cifrele latine indică broşura, iar cele arabe, pagina). Bichigean Vasile: Nicolae Iorga..............................XV 1 Material documentar.......................XVII 20lf XVIII 346' Buzila Ştefan: Documente bisericeşti .... XV 15, XVII 234, XVIII 398 Coşbuc Anton: Obârşia satului Leşu..........................XVI 100 Contribuţii la istoricul bisericii din Leşu..........XVII 251 German Iustin: Constituţia geologică a Muntelui Heniu din Munţii Bârgăului.......................................... XVII 222 Marţian Iulian: Un important document din secolul XV .... XVII 165 y Moisil luliu: Românii din Vechiul Regat şi dragostea lor pentru Ardeal................................................XVI 89 / Viaţa studenţilor români din Viena în a doua jumătate a sutei a XlX-a.......................................XVIII 369 Două vechi bănci din Năsăud.............■..........XVIII 452 Morariu luliu: »Ploaia cu Pucioasă».........................XVI 121 Piuăle şi piuăritul în Valea Zăgrii..................XVII 178 Urme vechi în Valea Zăgrii..........................XVIII 477 Naghiu losif: Aspecte culturale...........................XVIII 467 Şotropa Virgil: Bejenii în secolul XVIII....................XVI 55 Urme din timpul Curuţilor............................XVII 123 Jş- Soarta Românilor din satele săseşti.....................XVIII 275 . • , : Cetan..............................................XVI' 117 Din trecutul comunei Nuşfalău (Mărişelu)..................XVIII 459 Muzeul Năsăudean................................XVII 266, XVIII 474 A. O. R. U.................................................XVII 273 Memento...................................................XVIII 478 I [ ' I I. _ I .