No. 12 A - i ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICA-CULTURALĂ * 1 .CUPRINSUL: Virgil Şotropa: Un act memorabil Pag. 149 I. Marţian: Raportul locotenentului Friedrich Storch de Arben din ^ 1848-1849 .................... » 167 ■ Corespondenţa lui Naşcu cu Moisil şi Petri..................... » 192 ^ - V. jiichigean: Material documentar » 216 PAGINI SUPLIMENTARE 1. Marţian: O altă scrisoare a Generalului loan Kemeny...............Pag. 235 Virgil Şotropa: In amintirea lui Grigore Silaşi............ » 239 Redacţia, administraţia şi direcţia revistei: ARHIVA SOMEŞANĂ« Năsăud, liceul Gh. Coşbuc Năsăud 1930 ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICĂ-CULTURALĂ No. 12 \ Un act memorabil Virgil Şotropa îndată după înfiinţarea regimentelor grănicereşti arde- lene, între anii 1762—1766, s’a instituit în regimentul II năsăudean o »comisie economică« din reprezentanţii comu- nelor grănicere sub prezidiul colonelului. Comisia se întrunea de câte ori era nevoie, dar cel puţin odată în an, în sediul comandei regimentului în Năsăud, şi împreună cu afacerile curat economice lua la desbatere toate chestiile cari priveau viaţa grănicerilor: raporturile lor faţă cu statul şi cu familia, afaceri de proprietate şi negoţ, apoi chestii bisericeşti, şcolare ş. a. Şedinţele şi le ţinea comisia într’o clădire zidită anume spre scopul acesta, consacrată cu mare pompă în 13 Septemvrie 1772 şi având deasupra intrării inscripţia: Consilia hic Pallas, Themis hic oracula dictat; Dat frumenta Ceres, Marş pater arma dat Fiind în 1801 distrus prin foc, edificiul nu s’a mai reclădit; iar comisia încă şi-a curmat activitatea în forma avută, numită fiind pentru rezol- varea chestiilor mai sus amintite o comisie restrânsă, în care sub prezidiul colonelului luau parte: Vicarul dis- trictual, doi sau trei preoţi grăniceri şi tot aţâţi ofiţeri români grăniceri. Se vede însă că în cursul anilor următori s’a făcut experienţa, că ar fi consult să se revină la alai- 150 tuirea vechei comisiuni cu reprezentanţi din toate comunele grănicere, şi astfel în 1840 s’a convocat iarăşi o comisie completă. O copie a procesului verbal luat în şedinţele ţinute cu acea ocazie — după cât ştiu, singurul document existent de felul aceasta — a scăpat ca prin minune făr’ de-a fi distrus în 1849. Anume, veteranul sublocotenent grănicer Petru Tanco, făcând Ia ordinul comandei regimen- tului năsăudean în Februarie 1849 o perchîziţie domiciliară la decedatul econom al institutului militar Basiliu Moţ din Leş, a aflat acolo între altele şi actul din chestie şi l-a j ţinut ascuns la sine în timpul revoluţiei. Mai apoi Tanco j l-a dat vicecăpitanului Florian Porcius care — pe când scrii- \ torul acestor şiruri adunam material pentru istoria şcolilor năsăudene — mi l-a predat împreună cu alte acte şi scrisori vechi ale sale. Aflu potrivit să public acum în extract conţinutul instructivului proces verbal, fiindcă conţine multe lucruri demne de ştiut din trecutul grănicerilor, şi atinge chestii cari în multe privinţe par’că ar fi actuale. La ordinele comandei generale din Sibiu d. d. 20 Iulie 1838 şi ale comandei de brigadă d. d. 14 August 1838 şi 8 Aprilie 1839, comisia economică a regimentului din Năsăud — compusă din colonelul regimentului Rudolf Luxetich de Liditenfels, vicarul Ioan Marian, preoţii Ioan Pop din Feldru şi Iacob Pop din Sângeorz, căpitanii Ioan Mihailaş şi Dănilă Borcocel şi sublocotenentul Alem a Buii, — şi-a înaintat părerile şi propoziţiile privitoare la ameliorarea stărei economice precum şi la alte chestii de interes pentru grăniceri. Comanda generală cu ordinul său din 28 Ianuarie 1840 a retrimis amintitele păreri şi pro- posiţii cu observarea, ca ele să fie discutate înc’odată în toate detaliile. Atunci comandantul regimentului, socotind 151 să dea prilej şi altor grăniceri să ia parte la desbateri, cu ordinul din 29 Martie 1840 a convocat pentru 2 Aprilie în Năsăud pe lângă membrii amintitei comisiuni, şi pe reprezentanţii celor 44 comune grănicereşti, accentuând că din fiecare sat să fie ales şi trimis cel mai harnic şi pri- ceput econom. Astfel în ziua fixată s’au prezentat în Năsăud, înşiraţi după companii, următorii grăniceri: Compania 1: Ion Dobran Monor. Dănilă Geluţ Gledin, Flore Lazurca Ruşii-Munţi, Nechita Gabor Morăreni; Compania II: Maxim Moga Budac, Ioan Bota Ragla, Dumitru Morar Nuşfalău, Marian Vărărean Sântioana, Vasile Mureşan Şieuţ; Compania III: Ion Lupşor Borgo-Tiha, Leonte Mol- dovan Borgo-Prund, Dumitru Orban Borgo-Bistriţa, Gri- gore Hăngan Borgo-Mureşeni; Compania IV: plutonierul Macavei Bodica Borgo- Joseni, cantorul Constantin Flămând Borgo-Suseni, Chifor Vlase Borgo-Mijbceni, cantorul Tănase Rău Borgo-Rus; Compania V: Gavril Pop Rodna nouă, Dănilă Berende Maieru, Nica Slăvoacă Ilva mare, Ilie Domide Rodna veche; Compania VI: Vasile Vârvari Sângeorz, Tănase Găina Sâniosif, Cosma Bolfa Măgură; Compania VII: Nicolae Marti Feldru, Iaeob Năsăudean Ilva mică; Pavel Artene Leş; Compania VIII: Ion Onescău Rebrişoara, Andrei Rus Rebra mare, Găvrilă Isip Nepos, Vasile Sângeorzan Parva; Compania IX: Pantilimon Ionaşc Năsăud, plutonierul Avacom Zăgrian Salva; Compania X: caporalul Ion Bichigean Telciu, Scridon Someşan Hordou, Ilie Pop Bichigi, George Cira RomuU; Compania XI: Iaeob Zinveliu Nuţu Zagra, Vasile Rai Poieni, Casian Borcocel Găureni, Ion Macra Suplai; î 152 Compania XII: Ion Filimon Mocod, Ion Pop Mititei, Zaharie Dâmbul Runc. Toţi aceşti 44 delegaţi împreună cu membrii permanenţi ai comisiei economice şi-au început în 2 Aprilie 1840 şedinţele în sala spaţioasă a şcoalei normale, fiind prezident colonelul Luxetich iar notar sublocotenentul Alem a Buii. Mai întâi se dete cetire tuturor ordonanţelor în chestie, precum şi părerilor şi propunerilor comisiei permanente economice, fiind toate explicate delegaţilor în limba română. Aceştia îşi făcură observaţiile necesare şi astfel după multe şi amănunţite discuţii, cari ţinură două zile, în 2 şi 3 Aprilie, se fixară în proces verbal următoarele 14 puncte: 1. Locuitorii acestui district militar grăniceresc atât îpaifite, cât şi după militarizare s’au ocupat cu prăsirea vitelor şTcu agro- nomia, cu ceva comerţ de lemne şi manufactură, precum şi cu gătirea pănurei (aba, dimie). Ca locuitori liberi ai districtului bis- triţan aveau, cu excepţia prestării contribuţiilor, puţine alte obli- gaţiuni de serviciu, cunoşteau puţine lipsuri (trebuinţe); povăţuiţi de bătrânii satelor îşi purtau economia casei şi a câmpului după model săsesc şi’n consecinţă totdeauna au trăit într’o stare mul- ţămitoare. 2. îndată după militarizare, pentru a deschide grănicerilor nouă izvoare de venit, s’a organizat pe apele Sălăuţa şi Someş plutărit regulat împreunat cu transport de sare dela Dej în Ungaria. Dar printr’asta sla despoiat economia de multe mâni muncitoare, şi numeroşi grăniceri, cari pe lângă manuarea armei acum erau nevoiţi să taie lemne şi să facă servicii de plutaşi, s’au nenorocit ori şi-au pierdut viaţa în păduri şi pe apă. Deci făcându-se ex- perienţa că grănicerul nu poate fi în acelaş timp prăsitor de vite şi plutaş, agronom şi oştean, plutăritul în fine s’a curmat. Au început însă războaele lungi dintre anii 1779—1815; toţi bărbaţii capabili de-a purta arma erau duşi prin ţări străine, rezerviştii şi invalizii faceau servicii de garnizoană şi de cordon la graniţe, şi întreagă economia rămânea numai în grija bătrânilor, copiilor şi a femeilor, în consecinţă trebuia să decadă. 1$3 Dar nu destul cu atâta; pe timpul răsboaelor continue cu Francezii intre 1805—1814, şi mai ales dup’aceea în 1815—1817 fiind tot ani slabi şi neroditori, a urmat mare mizerie. Oamenii ori s’au îndatorat până’n gât unde numai au putut, ori spre pildă pentru iernatul unui bou dedau pe celalalt, pentru al oii pe una asemenea; şi dacă nici asta n’o puteau face, îşi vindeau vitele aproape pe nimica, aşa că la târgul de săptămână din Năsăud se vindea oaia pentru 40—50 bani. In modul acesta s’au distrus multe gospodării; lipsind vitele nu se mai gunoiau pământurile, cari sălbăticeau şi astfel în prezent (1840) se află mari întinderi de păduri acolo unde în cărţile fon- dare este însemnat ogor ori livadă. Natural c’a urmat şi lipsa de cereale, care în 1816—1817 a trecut în cea mai crâncenă foamete. Oamenii de tot sărmani nu căpătau permisie să emigreze spre a-şi agonisi ceva, ci din când in când li-se distribuia ceva făină şi grâu; ceice mai posedau ceva, nu căpătau nici un ajutor, ci erau nevoiţi să-şi vânză pe rând vitele şi uneltele economice, aşa că în primăvara anului 1817 cele mai multe familii grănicereşti erau cu totul lipsite de vite, unelte, seminţe şi bani. Este adevărat, că ajungând mizeria la culme, Majestatea Sa împăratul s’a îndurat să ’ntindă grănicerilor suferinzi însemnate ajutoare în bani. Dar acestea n’au fost întrebuinţate cu pricepere, căci în loc să fie distribuite în sume mai mici între grăniceri, pentru a-şi cumpăra şi aduce cereale din Moldova; sub pretextul că ei nu ofer ipotecă şi nu reprezintă garanţie suficientă, s’a în- cheiat acord cu izraelitul Baruch, ca acesta să furnizeze cerealele necesare. Cu banii anticipaţi în rate Baruch făcea negoţ clandestin şi furniza cerealele cu preţul variabil al pieţei din Bistriţa, aşa că grănicerilor li-se socotea costul întreg în datorie, în timp ce ju- mătate sau chiar şi două treimi din suma acordată grănicerilor păgubiţi rămânea câştigf curat în punga izraelitului. ^ In loc să li-se oferă grănicerilor posibilitatea să-şi importeze ei înşişi cerealele necesare şi cu eventualul câştig să-şi răfuească datoriile făcute în anii precedenţi, s’a procedat în modul expus mai sus în dauna sărmanilor oameni. Ca pildă grăitoare pentru ceeace s’ar fi putut face cu puţină bunăvoinţă, poate servi urmă- tprul caz: Familia Băieş din Nepos a căpătat atunci dela coman- 154 dantul companiei 100 fiorini, cu cari şi-a adus pe care proprii un transport de cereale din Bucovina, şi l-a vândut acasă cu 200 fl. După replătirea sutei datorite, cu restul de 100 fl. a continuat negoţul şi astfel după foamete familia Băieş era, cum se ştie, mai bogată decât mai ’nainte. A mai fost ici-colea câte un grănicer iscusit, care a împru- mutat dela capitalişti 50—100 fl. pe câte o lună cu dobândă de 50°/o, a importat 2—3 transporturi, a replătit datoria împreună cu carnetele foarte mari, şi pe lângă ceva bani şi-a câştigat şi cerea- lele trebuincioase până la viitoarea recoltă, aşa că a scăpat din foamete, curat de datorii. Tot aşa putea să răfuească întreg regi- mentul încă cu finea anului 1817 sumele anticipate de împărat, şi putea trece uşor şi cu ceva câştig peste timpul nonorocit al foa- metei, dacă li-s’ar fi dat sfat şi prilej grănicerilor mai pricepuţi să se ’nţeleagă într’o adunare asupra măsurilor de luat. Dacă ei ar fi garantat reciproc unul pentru altul şi ar fi procedat solidar, atunci nu umpleau buzunarul furnizorului izraelit şi sărmanii nu plăteau baniţa (ferdela) de cereale cu 50 fl. cum o primeau dela furnizor în Bistriţa, ci cu 7 fl., încât uşor îşi puteau plăti datoriile. 3. Fiind în primăverile anilor 1816 şi 1817 foametea mai mare şi fiind considerată la distribuirea cerealelor în prima linie clasa bărbătească care îndeplinea diferite servicii, aşa poporaţiunea restantă şi mai cu seamă familiile sărace au ajuns să se nutrească cu coajă de ulm, cu felurite ierburi şi cu fructe necoapte. In con- secinţă s’au iscat boli cari reclamau medicamente şi hrană bună, ceeace lipsind ele au cauzat peirea multor familii. Alte familii şi-au vândut tot ce au avut şi au emigrat. Dintre aceste unele cu începere din 1818 s’au întors, multe însă nici astăzi n’au venit îndărăt. Anii neroditori şi scumpetea au fost o consecinţă a iernilor neîndătinat de lungi şi a ploilor neîntrerupte, cari au prefăcut pă- mânturile şi ogoarele în jghiaburi şi râpe, încât au rămas din ele numai jaetriş gol, ori au crescut pe ele tufiş şi lemne de tot soiul. Au fost unii norocoşi, ca cei eliberaţi dela oaste, apoi pri- marii satelor şi încă unii avantajaţi, cari şi-au putut vedea de economie şi pe cari i-au atins mai puţin anii nefericiţi. Un mare cusur consistă în faptul, că unele familii posed mai 0 mult pământ de cât au nevoe, şi nu e permis să-l vândă altor familii sărmane. Deaceea ar trebuit să se compună un regulament, prin care să se normeze vinderea şi cumpărarea parcelelor cari nu pot fi lucrate cum trebue, sau cari de 30—40 ani peste tot nu se lucrează. S’a făcut o mare nedreptate unora mai ales în iarna anului 1816 prin aceea că serviciile de cordon, ordonanţă şi patrulare precum şi celelalte prestaţiuni erariale şi comunale, fără conside- rare la starea reală a familiilor, s’au distribuit conform proprietă- ţilor de pământ înscrise în cărţile fonciare. In chipul acesta gră- nicerii sărmani au fost nedreptăţiţi, deoarece ei neavând vite şi bani, după prestarea serviciilor amintite mai sus, pentru a-şi ago- nisi subsistenţa, erau nevoiţi să lucreze altora, ori să ia în arendă locuri dela grăniceri mai cu stare, ori dela provincialişti; până când grănicerii bine situaţi, după prestarea serviciilor regulamen- tare, erau în stare să-şi vadă şi de afacerile particulare. Tristă soartă au invalizii şi văduvele. Invalidul, după ser- viciu de peste 30 ani, istovit din războaiele contra Turcilor, Pru- şilor şi Francezilor, slab şi neputincios, rămas eventual cu defecte trupeşti, dacă nu are copiii capabili de serviciu militar, trebue să presteze în bani echivalentul corespunzător casei în care locueşte; şi dacă trăeşte lung, e nevoit să-şi vândă totul pe rând şi moare în cea mai mare mizerie, părăsit şi de rude, cari n’au nădejde să erezască ceva după el. Soartă similară are şi văduva care a trăit 20—30 ani cu bărbatul, a lucrat cu el împreună din greu la economie, şi-a cres- cut copiii, însă i-a pierdut pe toţi. Ea încă trebue să-şi jertfească avutul pentru prestaţii de serviciu. Şi dacă nu mai posede nimica, e nevoită, sau să cedeze casa cumnaţilor conlocuitori şi să-şi agonisească pânea la străini, până poate cu lucrul mâinilor, sau să adopteze indivizi străini, cari o maltratează până ce e silită să-şi părăsească gospodăria şi să-şi caute scut în altă parte. Faptul acesta îl pune pe gânduri pe grănicer, care în loc, să se dedice cu trup, cu suflet chiemării militare, — văzând ce soartă îl poate aştepta la bătrâneţe pe el, sau după moarte prematură, pe văduva şi copiii săi, — începe a se cruţa, a se subtrage dela acţiunile militare împreunate cu pericol de viaţă şi prin aceasta sufere serviciul şi siguranţa ţării. m Un mare defect este şi sila la gospodărie comună, când fraţii sunt nevoiţi să trăiască şi gospodărească într’o casă, fiind ei diverşi privitor la puteri, activitate, hărnicie şi voinţă. Nu poate fi priincios pentru promovarea economiei, când ei văd la vecinii saşi gospodărie separată în fiecare familie, şi când aud dela bă- trâni că înainte de militarizare părinţii lor au trăit în gospodării proprii, fiecare de sine, ceeace a produs bunăstare economică. La traiul comun se ivesc continue frecări, neînţelegeri şi certe cari le amărăsc grănicerilor sufletul, împiedecă creşterea copiilor şi periclitează moralitatea; apoi femeile nu lucrează aşa bucuros şi nici rudeniile ei apropiate, în caz de nevoie, nu stau şi nu vin aşa uşor într’ajutor. Fetele cari posed ceva zestre, nu voesc să se mărite după tineri din familii numeroase, ci caută tot cam feciori cari sunt singuri la părinţi; iar în casele unde sunt mai mulţi fraţi, ajung să gospodărească femei de toată speţa, trăind în continue certe între sine. Conform principiului comunităţii, dacă moare un tată, atunci fiul mai mare devine pater familias, scutit de orice servicii şi greutăţi, aşa că pânăce ceilalţi fraţi trebue să presteze toate ser- viciile, el rămâne om liber şi bogat. Se ’ntâmplă însă, ca, câte un frate mai mic, uşuratic şi risipitor atâta necăjeşte pe rudele con- locuitoare, încât îi extrădează partea ce i-se cuvine, şi îndată ce el începe a trăi separat devine harnic şi muncitor. Câteodată unul sau doi dintre fraţi au numai ifete, şi voind ei cu tot preţul să le asigure acestor zestre mare, trăesc în con- tinuă ceartă. Alţii n’au copii, şi aceştia bucuros ar voi să trăiască în comunitate cu o familie bogată în copiii, însă femeile nu se pot deloc împăca cu situaţia şi de aceea desfacerea e inevitabilă. Tot aşa rău este şi în cazul când la o casă e o singură fată, căreia i-se permite să ia pe soţ în casă; sau când unii adoptează copii străini; în cari cazuri e tot ceartă în casă şi părinţii sunt siliţi să-şi părăsiască vatra şi să trăiască la străini; îşi nlucrează eventual numai unele pământuri mai bune şi apropiate, pe celelalte însă le lasă nelucrate, şi aşa sufere economia. In fine vorbeşte contra comunităţii şi situaţia, calitatea şi cantitatea pământurilor. E uşor unde 5—10 lucrători au ce lucra într’o zi la un loc. Unde însă proprietatea unei familii constă din 60—70 parcele mici depărtate de olaltă, se pierde mult timp cu umblăturile dintr’un loc într’altul. Aceste sunt scăderile mari cari împiedecă progresul pe teren economic şi pentru delăturarea căror se propun următoarele măsuri: , Să se recruteze numai tineri sănătoşi şi capabili, cari după un serviciu de 6—10 ani, demişi în rezervă şi căsătorindii-se, să poată întemeia familii şi gospodării. Prin aceasta regimentul ar putea avea 2 batalioane active, 2—3 în rezervă bine deprinse şi instruite, şi un considerabil număr de semi-invalizi, cari ar înde- plini serviciul intern şi împreună cu poporaţiuriea sub 18 şi peste 50 ani şi-ar putea vedea de economie cu atât mai mult, cu cât şi femeile acestui ţinut se pricep la munca, pe care altundeva o săvârşesc numai bărbaţii, ca de pildă: a cârmui plugul şi carul cu boi, a tăia lemne, a cosi, a seceră şi a îmblăti. Să se introducă din nou sistema economică şi de proprie- tate îndătinată la Saşi, precum au practicat-o şi locuitorii acestui ţinut mai mulţi secoli înainte de militarizare, mai ales însă dela 1472 şi 1475 încoace, când districtul acesta a fost încorporat la cel bistriţan, cu aceleaşi drepturi, privelegii şi libertăţi pe cari le avea comunitatea oraşului Bistriţa şi satele săseşti din jur; şi care sistemă s’a practicat câteva decenii chiar şi după militarizare. In cazul acesta soţia grănicerului, în absenţa soţului, cu economie independentă, va sta .mai bine şi bucuros de lucru, decât într’o casă mare comună cu soacre şi cumnate. Mai departe nu se vor ivi pilde triste de imoralitate, precum se întâmplă în case locuite de o grămadă de oameni. Se va pune mai mare pond pe clădirea mai simetrică a caselor şi pe regularea stradelor, familiile vor emula în a-şi ridica case frumoase şi încăpătoare, iar satul se va întinde şi împodobi dacă vor fi permise cumpărarea şi schimbul. Lâ îm- părţirea locurilor se va proceda cu (mai mare preciziune, măsurând bătrânii satului pământurile după stânjini patraţi, aşa că în scurt timp s’ar putea avea o hartă a întregului teritor militar. Conform sistemei de proprietate îndătinată la Saşi fiecare familie posedă mai puţine locuri, pe aceste însă le lucrează mai raţional, sporind venitul şi recolta, precum se face în ţările dens populate. Prin această se ameliorează pământul, i-se ridică va- 158 loarea şi se promovează zelul şi încrederea în serviciul armelor; aşa că grănicerul dedicat de bună voie serviciului greu al armelor, — care dealtădată şi alocurea se răsplăteşte cu con- ferirea de nobilitate şi proprietate, — nu s’ar căi că este restrâns în dreptul său de proprietate posedat înainte de militarizare. 4. S’a lăţit între femei luxul, aşa că încep a purta atât că- măşile cât şi pânzăturile împodobite cu multă broderie şi pentru coloratul pânzăturilor folosesc coajă de meri şi pruni prin ceeace cauzează mare pagubă culturei pomilor. Apoi poartă pieptare ale căror margini şi înainte şi îndărăt sunt împodobite cu ciucuri de mătase, cari fac că pieptarul, care mai ’nainte costa 3—4 fl., acum îl cumpără cu preţul înzecit 30—40 fl. val. vien. Ar trebui să se dea poruncă strictă să înceteze acest abuz. Luxul este cu atât mai împovorător pentru grăniceri, cu cât în lipsa muncitorilor de profesiune, obiectele se cumpără din alte părţi şi banii ies pentru totdeauna din cercul regimentului. ' De altfel lipsa meseriaşilor face ca toate să se cumpere cu preţ neasemănat mai scump din oraş, şi chiar şi dacă ceva se confecţionează şi reparează aci acasă, spre pildă de fierarii-ţigani, se face în dauna proprietarilor de cai şi care. Din lipsa pielarilor, tăbăcarilor, curelarilor, cismarilor şi pantofarilor în comunele gră- nicereşti, sătenii sunt nevoiţi să-şi vânză pieile crude pentru un preţ derizoriu meseriaşilor din oraş şi împrejurime, dela cari îşi cumpără cu preţ înzecit cişmele, ghetele, opincile, curelele şi blă- năriile de tot felul. In baza diferitelor ordine venite dela superiorităţi, grănicerii s’au rugat în mai multe rânduri să fie primiţi copii de-ai lor ca ucenici la măestri din oraşele ardelene mai apropiate şi mai de- părtate; însă dintre toţi numai în Cluj au fost acceptaţi doi uce- nici de făurar. Nu rămâne alta decât să se intervină la locurile înalte, să poată fi trimişi din fiecare companie un număr de tineri grăniceri la învăţarea de meserii în Viena sau în alte oraşe germane. • 5. Mai sunt multe alte circumstanţe, cari împiedecă desvoltarea şi progresul economiei, dintre cari fie amintite aci următoarele: împărţirea şi îngrijirea nefavorabilă a şesurilor, tratamentul nepo- trivit a pârloagelor şi păşunilor, alegerea rea a păstorilor, împăr- ţirea nefavorabilă a locurilor singuraticelor secţii, nefolosirea tim- pului potrivit pentru diferitele lucrări economice, neînţelegerea îm- părţirii corespunzătoare a timpului pentru economie şi serviciul militar, necunoaşterea soiurilor de pământ şi a seminţelor potrivite, persistarea la datinele moştenite privitor la lucrarea pământului şi prăsirea animalelor precum şi închipuirea falsă. despre superiori- tatea cunoştinţelor proprii economice. ' Motivele cari împiedecă sanarea acestor rele asemenea sunt de multe feluri. Aşa ofiţerii subalterni în calitate de comandanţi ai staţiunilor, cărora le incumbă controlul lucrărilor economice, sunt atât de ocupaţi cu inspecţia cordoanelor şi a gărzilor (pazelor), cu exerciţiul şi şcoala militară, cu administrarea banilor, clădirea drumurilor, delimitarea şi inspecţionarea graniţelor şi cu judeca- rea diferitelor certuri, încât absentează cu săptămânile din staţiuni şi nu pot controla păzirea ordinelor şi dispoziţiilor. Căpitanii cu atât mai puţin pot s’o facă aceasta, fiind ocupaţi pe lângă afaceri militare şi economice şi cu chestii poliţiane, pupilare şi justiţiare. Mai este şi faptul că cei mai mulţi ofiţeri, oricât de zeloşi şi des- toinici ar fi ei, se pricep puţin Ia economie, şi dacă unii sunt chiar versaţi în lucrările economice, activitatea lor e prea scurtă la un loc, şi fiind avansaţi şi permutaţi, urmaşii lor nu mai observă continuitatea necesară. In scopul unei economii raţionale în prima linie ar trebui împărţite şesurile în locuri rezervate şi destinate pentru seminţe de iarnă, pentru seminţe de vară, pentru pârloage şi păşuni, ale- gându-se în fiecare an pentru vitele de trăsură o parte mai apro- piată de sat. Astfel şi munca de câmp ar fi împărţită şi fixată în muncă de primăvară, vară şi toamnă, între cari totdeauna ar mai rămâne zile şi pentru exerciţiul militar. Trebue abandonat deci obiceiul rău de-a semăna numai păpuşoiu şi cereale de vară; căci în modul acesta în lunile [de vară şi toamnă, — când vitele află suficient nutreţ pe păşuni, când atât ele cât şi oamenii sunt mai rezistenţi, zilele sunt mai lungi şi temperatura mai potrivită pentru lucrul câmpului — cu excepţia căratului secerişului şi prunduitul drumurilor, cu vitele nu se lucrează aproape nimic. Toate lucră- rile câmpului se amână şi se grămădesc pe primăvara aci târzie, când şi vitele şi oamenii sunt mai slabi ca dealtădatâ, având şi 160 nutreţ mai slab. Fixate fiind tot pe acest anotimp serviciile mili- tare şi comunale, însemânţarea se amână pe Iunie, iar cerealele în cea mai mare parte nu ajung la coacere din pricina timpului răcoros din August, a rouăi şi eventual a brumei. 6. Ca o consecinţă a celor amintite mai sus este, că o parte a gospodarilor e desorientată şi împiedecată în activitatea sa, alta persistă în unilateralitatea sa şi ambele părţi se împotrivesc intro- ducerii unui nou sistem. îndemn la această aversiune dau, în absenţa ofiţerilor, înşişi primarii săteşti, dacă ei neglijază vr’o lu- crare economică ori comunală impusă s’o îndeplinească toamna, iarna ori primăvara cu ajutorul satului, şi silesc pe săteni s’o facă în timpul lucrului de câmp, ceeace le cauzează acestor pagube şi-i înverşunează contra măsurii luate. Ce e drept, poporul de rând pentru moment se pleacă în faţa autorităţii, dar în curând începe a murmura. Peste tot fiind el ca şi un copil îndărătnic, nu se lasă înduplecat de poruncile rig de şi nu abstă dela păre- rile sale moştenite şi înrădăcinate, decât doar printr’o explicare foarte limpede şi printr’o lungă şi asiduă acţiune convingătoare. Conform datinei rele practicate de un timp încoace, se aleg ca primari indivizi tineri, adesea sărmani şi inexperţi într’ale eco- nomiei, căror li-se ataşează tot asemeni 2—3 consilieri comunali, iar bătrânii mai bine situaţi, mai pricepuţi şi experţi se retrag şi nu iau parte la afacerile publice. Apoi se mai amestecă în afacerile satului şi subofiţeri mai tineri din respectiva staţiune, încearcă să conducă trebile după capul şi închipuirea lor, din ceeace urmează multe neajunsuri. . De aceea ar fi consult să fie puşi în fiecare sat la condu- cere 6—12 bărbaţi bătrâni, onorabili şi cu bună conduită, cari din mijlocul lor să-şi aleagă primar pe cel mai capabil şi harnic individ. Prin aceasta întreaga poporaţiune ar avea încredere de- plină în administraţia comunală, iar comandantul între orice îm- prejurări ar avea i| un sprijin sigurf în activitatea sa. | 7. In cele mai multe comune grănicereşti nu se află nimeni cine să instrueze şi convingă pe popor despre scopul şi neîn- conjurata trebuinţă a nouelor principii directive în viaţa econo- mică, şi cine să-i dea pildă bună de urmat. In primul rând aceasta ar fi chemarea preoţilor, cari pe lângă averea bisericii au şi pă- mânturi proprii, precum şi a învăţătorilor; dar cu regret, cei mai mulţi dintre ei au înşişi nevoie de instrucţie şi. sprijin străin în această privinţă. Este deci timpul suprem să se ia măsuri spre a ridica şi promova agronomia, pomologia, prăsirea vitelor şi gospodăria grănicerilor, căci numai acestea pot asigura succese şi pe teren militar. ' Privitor la preoţi şi învăţători e de observat, că din lipsa 1 institutelor speciale, ei au avut şi mulţi au putină pregătire. Deci este îmbucurător că conform ordinelor comandei generale de | acum vor fi consacraţi ca preoţi numai persoane care au absolvit cu bun rezultat studii filosofice şi teologice la licee şi seminar»; : iar învăţători vor fi numiţi numai bărbaţi culţi prevăzuţi cu cer- tificate bune pedagogice. In scopul acesta se roagă toţi delegaţii grănicerilor, ca în timpul cel mai scurt posibil să se înfiinţeze pe lângă şcoala nor- mală din Nâsăud un curs ţeoretic-practic de economie şi gospo- dărie, şi să se rdice şi în alte locuri institute corespunzătoare în cari să se dea instrucţie în agronomie, pomologie şi prăsirea vitelor. 8. Noii funcţionari economici ar costa mult erarului, şi rte- cunoscând ei particularităţile şi obiceiurile poporului ar face pu- ţină ispravă. De aceea pentru vindecarea boalelor economice de aci trebue aplicate mijloace potrivite, cari acţionează încet dar sigur şi nu sunt atât de scumpe. Este aproape imposibil să se modifice subit modul de lucrare al grănicerilor bătrâni. Cei de etate mijlocie, cari au avut ocazie în decursul campaniilor să vadă multe în ţările străine, precum şi tineretul, promit mult pe lângă o bună conducere. Spre acest scop e necesar, să se trimită pe cheltuiala fondu- lui de provente un învăţător din regiment la o şcoală agronomică. 9. învăţătorul indicat pentru scopul acesta va avea să înveţe perfect economia de casă şi câmp, ştiinţa forestieră şi pomicul- tura, atât în teorie cât şi în practică. El va avea să propună aceste studii în mod teoretic elevilor clasei IV normale în 2—3 ore pe săptămână în lunile de iarnă; să exerciteze primăvara, vara şi toamna în mod practic cele învăţate iarna; în fine să instrueze : cu ocazia deprinderilor practice totodată şi pe tinerii grăniceri obligaţi la şcoală de repetiţie din Năsăud, Salva şi Rebrişoara. Spre scopul acesta să se destineze grădina institutului militar, şi câteva locuri cu sol diferit, şi toate între Năsăud şi Rebrişoara. Produsul are s’aparţină învăţătorului ca remuneraţie pentru oste- neala sa. Învăţate fiind obiectele aceste de toţi elevii clasei a IV-a, învăţătorii, suboficerii şi persoanele eclesiastice ieşite din şcoală vor putea să le mai repeţească în vacanţele de toamnă, să-şi augmenteze cunoştinţele cu noi invenţii publicate în cărţi şi re- viste economice, să aplice cele învăţate în gospodăriile lor şi să recomande metode practice cu ocazia ţinerii adunărilor econo- mice; săteşti. - Cu învăţătorii actuali ai celor 44 comune grănicereşti, instruc- torul economic va avea să ţină primăvara şi toamna un curs teo- retic-practic de câteva săptămâni, şi tot el va avea să ia parte la toate comisiile şi consultările economice ca membru sau ca notar. învăţătorii celor 44 şcoli primare vor avea să înceapă instrucţia economică şi s’o continue sistematic pe locuri comunale ori par- ticulare părăginite, cari apoi fiind cultivate, ori se vor distribui între săteni ori se vor întrebuinţa în folosul comunităţii. K). înainte de începerea instrucţ ei sistematice economice trebue să se constate însă faptul, că în cele Q sate ale companiei I şi II precum şi în satele Mocod şi Mititei aparţiitoare compa- niei XII se pretinde o altă conducere, ordine şi împărţire în lucră- rile economice, decât în satele situate pe teren neted şi întins, cari pot începe şi sfârşi lucrările economice cu 4—6 săptămâni mai de timpuriu decât comunele din Valea Rodnei şi a Bârgăului. Spre pildă satele companiei III şi IV din Valea Bârgăului trăiesc parte din agricultură şi ceva prăsire a vitelor, parte din negoţ de lemne şi fabricarea oalelor. Mai departe comunele din Valea Rodnei aparţiitoare companiilor V—XI precum şi comuna ( Runc din compania XII din vechime s’au obicinuit cu un deosebit mod de viaţă economică, trăind ele din agricultură, prăsirea vitelor şi confecţionarea pănurii. Modul şi timpul lucrării pământului într’atâta diferă în deo- sebitele sate, încât până ce Feldru, Rebrişoara şi Zagra şi-au se- mânat 2h părţi din cereale, în'Leş, Parva şi Suplâi este zăpadă de o jumătate de stânjin, şi astfel aci semănatul cerealelor de vară cade pe timpul prăşirii porumbului, aceasta pe al făcutului de fân şi cositul durează până după timpul seceratului. 11. Calamitatea aceasta s’ar putea delătura aşa, că şesul fiecărui sat să se împartă în 3 ori 4 secţiuni dintre cari una să fie folosită pentru semănături de iarnă, alta pentru cele de vară, a treia să se întrebuinţeze alternativ ca pârlog şi păşune. Prin aceasta s’ar introduce semănatul cerealelor de iarnă şi s’ar împărţi întreg lucrul câmpului pe trei intervale regulate, între cari totdeauna s’ar găsi câteva zile potrivite pentru exerciţiu de arme şi pentru lucrări erariale şi comunale. ' Aceste secţiuni ar putea să se stabilească mai bine de către o comisiune constătătoare din cei mai pricepuţi moşieri. Pentru aceea trebue să se înfiinţeze în fiecare sat grăniceresc o comisiune economică, ai cărei membri să fie: cei mai bravi şi sârguincioşi gospodari aleşi de săteni, apoi preoţii şi ofiţerii pensionari cari posed moşii; primarul să fie prezidentul comisiei, iar învăţătorul notarul ei. 12. Comisia economică după depunerea jurământului va avea să fixeze secţiunile terenului sătesc, apoi ordinea, timpul şi modul privitor la lucrările de isprăvit în câmp, păşuni, păduri, Ia drumuri şi ţermurii apelor. Desbaterile vor fi însemnate în proces verbal şi pentru ca să se ajungă la un rezultat general satisfăcător, se va institui o comisie economică a întregului regiment, în care vor lua parte ca membri şi se vor prezenta cu procesul verbal co- munal cei 44 delegaţi ai satelor grănicereşti. Comisia aceasta, asemenea jurată, va avea să se întrunească în Năsăud în fiecare an toamna după sfârşitul lucrărilor de câmp sau primăvara inainte de începerea lor, şi din ea va face parte totdeauna ca membru şi notar învăţătorul care propune economia în clasa IV normală. Delegaţii vor alegre din milocul lor pe cel mai capabil membru ca prezident, care va avea să fie aprobat de comanda regimentului. Toate procesele verbale ale comisiilor săteşti vor fi cetite şi des- bătute pe rând stăruindu-se mai ales asupra mijloacelor şi căilor cari promovează economia. Despre toate se va redija un proces verbal care prin prezident şi încă doi membri se va aşterne coman- dantxiliri fermentului; iar acesta, ‘ după cetirea şi studiarea proce- sului, va merge să prezideze acum el în adunare, va cere infor- maţii asupra diferitelor chestii şi îşi va împărtăşi părerile sale. In acest mod comandantul va fi pus în poziţia să dea poruncile şi îndrumările necesare pe întreg teritorul regimentului. Peste tot hotărârile comisiunei vor fi publicate în ordinul de zi al regimen- tului şi comandanţii staţiunilor precum şi membrii comisiei locale din fiecare sat vor avea să supraveghieze ca ordinul să fie urmat cil toată preciziunea. Ei vor face raport în scris comisiei economice a regimentului, care raport va servi ca bază şi călăuză la vizitele de control. 13; In consecinţă economia şi conducerea ei vor fi puse în mâinile proprietarilor de pământ, al căror interes este să se lucreze isolul cât mai bine ca să scoată din el alimentele necesare. Comandanţii staţiunilor vor avea în comisia economică locală un mare sprijin pentru de-a putea dirige mersul economiei, iar co- mandantul regimentului se va putea informa precis din procesele verbale ale comisiei economice plenare asupra stării generale din teritorul regimentului său, şi va şti ce măsuri să ia şi să dispună pentru promovarea vieţii economice. Schimbul comandanţilor nu va împedeca şi altera mersul lucrărilor, precum s’a întâmplat adesea în trecut, şi ele îşi vor urma cursul lor regulat. 14. In sfârşit la propunerea vicarului, s’a pus la discuţie chestia cumpărării, furtului şi întrebuinţării salamurei (slatinei), care e îm- preunată cu daune pentru gospodărie şi mai cu seamă pentru prăsitul cailor. . Se ştie că întrebuinţarea salamurei n’a fost cunoscută mai înainte pe teritorul regimentului, şi mai ales în satele celor 8 com- panii situate în Valea Rodnei dela Rodna până la Mocod. De câţiva ani încoace însă, împotriva tuturor poruncilor, pedepselor şi in- strucţiilor date de organele militare şi de preoţime, s’a generalizat tot mai mult având consecinţe păgubitoare pentru onoarea, mora- litatea, conştienţiozitatea, sănătatea grănicerilor apoi pentru gospo- dărie şi prăsirea cailor. Maicuseamă dela anii de scumpete 1815— 1817 încoace au început provincialiştii proprietari de fântâni cu apă sărată să importeze slatină în satele militare făcând aci schimb cu lapte, brânză, lână, cânepă, diferite unelte etc. sau vânzându-o 165 pe bani. Mai apoi s’au obicinuit grănicerii să meargă în satele provinciale învecinate cu diferite articole şi să aducă pentru ele în schimb slatină. In fine unii grăniceri şi-au gândit să-şi aducă slatina din fântini (izvoare) făr de-a întreba de nimeni, aşa că provincialiştii privind faptul acesta ca prevaricaţiune, au pus păzi- tori la fântâni. Aceşti păzitori stând la leş, pe prevaricanţii mai tari îi lăsau în pace, pe cei slabi însă îi prindeau, băteau şi mal- tratau, ceeace da prilej la acte de răzbunare din partea grănicerilor. Prevaricanţii erau la început numai oameni mai săraci, până- când cei mai cu dare de mână îşi aduceau sare din ? salinele erariale, se împrumutau cu ea unul pe altul, dădeau sare celor săraci pentru lucru ori şi pe bani, dar niciodată mai scump decât cu 20 bani v. v. cupa. Când însă începu a se lăţi abuzul cu slatina • prevaricată, pentru înfrânarea lui s’au instituit în fiecare sat gră- niceresc 1—2 negustori de sare privelegiaţi. Atunci deodată a devenit generală introducerea slatinei pe cale clandestină, căci vânzătorii de sare, fără privire la prevaricanţii de slatină cari şi aşa n’aveau bani, căutau acum să controleze pe cei bogaţi, ca nucumva ei să aducă dela salinele erariale sare, pe care sub diferite titule s’o împartă şi cedeze altora, păgubindu-i în modul acesta pe ei, pe neguţători, cari la rândul lor încă abuzau folosind mă- suri mai mici şi vânzând cupa în loc de 20, cu 22 şi 24 bani. Văzând astfel poporaţiunea cu ce greutăţi şi piedeci e împreunată achiziţia sării, şi cum pe spinarea sătenilor se îmbogăţesc câţiva comercianţi, privelegiaţi, începură bogaţii a împrumuta cai pre- varicanţilor şi aceştia aduceau şi aduc şi acum pe cale ascunsă slatina şi o impărţesc cu proprietarii cailor. In consecinţă atât caii mânaţi prea tare prin păduri şi locuri neumblate, cât şi oameni cutezători — cari de multe ori aveau şi au de luptat straşnic cu păzitorii fântânelor de slatină, o aduceau pe aceasta din izvoare rele şi stricate — şi-au cauzat multe boale, defecte trupeşti şi moarte. Remediile acestor stări insuportabile ar fi următoarele: Să se desfiinţeze negoţul privelegiat de sare şi fiecărui grănicer să-i stea în libera voie de-a importa sare dela salinele erariale, şi de a o în- schimba ori vinde. Dar s’o poată face asta numai cu permis dat de comandantul staţiunei, care permis va avea să fie vizat şi de 2 166 funcţionarul erarial al salinei, spre a putea fi controlată calitatea şi cantitatea sării importate. Pentru evitarea inconvenientelor, va fi bine să se observe o ordine fixă, în care în decursul întregului an să fie adusă sarea pe rând de proprietarii aceluiaşi sat. Mai departe grănicerii cari şi-au adus pe cai ori căruţe sare din saline, pe jurământul şi onoarea lor militară să fie îndatoraţi să denunţe pe oricare prevaricant. Sarea şi calul acestuia să se confişte iar el să fie pedepsit ca sperjur. Indivizii tineri şi săraci să fie siliţi să servească în case bune pân’ce îşi vor agonisi sarea trebuitoare pentru un întreg an. Moşnegii, minorii, văduvele bătrâne şi neputincioşii vor fi provăzuţi cu sare din partea conlocuitorilor pe aceiaş moşie. După redijarea definitivă a acestui proces verbal, semnat de membrii comisiei restrânse a regimentului, cu deosebirea numai că în locul prezidentului colonel Luxetich semnează locţiitorul său locotenent-colonel losif Friederic de Molnâr; delegaţii celor 44 comune grănicereşti se întruniră înc’odată în Năsăud în 20 April 1841. După declaraţia solemnă, că în procesul verbal sunt luate şi însemnate toate 14 punctele aşa cum ele aievea au fost desbătute şi statorite, şi că conţinutul întregului proces verbal li-s’a tradus şi explicat din cuvânt în cuvânt şi în limba română; delegaţii pe rând semnară deasemenea memorabilul proces verbal. E de notat numai atât, că în locul lui Gavrilă Isip din Nepos, care a fost prezent la şedinţele din 2 şi 3 Aprilie, însă imediat dup’aceea a murit, acum semnă Vasile Băieş; iar în locul lui George Cira din Romuli semnă George Pisa. ^ Raportul locotenentului Friedrich Storch de Arben*> din 1848-1849 Tradus din nemţeşte de I. Marţian Dupăce brigada generalului Wardener ocupase, împreună cu coloana colonelului Urban, oraşul Cluj la 18 Noemvrie 1848, această brigadă se uni la 21 a lunei aceleiaşi cu o parte a cor- pului de armată Puchner, iar coloana colonelului Urban plecă în 22 Noemvrie la oraşul Dej unde invadară Alexandru Teleki şi Nicolae Katona cu trupe inamice, venind dela Zălau. La 24 Noemvrie se dete lupta dela Dej, care se termină cu înfrângerea şi fugărirea inamicului şi cu ocuparea acestui oraş. Colonelul Urban urmărind pe fugari ajunse la satul Şomcuta-Mare, unde primi ordin dela generalul Wardener să se înapoieze fără amâ- nare la Cfuj şi astfel întorcându-se el ajunse cu coloana sa în 4 Decemvrie în acest oraş. Intre timp Săcuii abia pacificaţi începură din nou a se mişca şi, datorită acestei împrejurări, se aduse în consiliul de răsboiu nechibzuita hotărîre de a diviza corpul de armată Puchner în două părţi, împotriva opiniei colonelului Urban, care era de a ţinea for- ţele împreună. In consecinţa,acelei hotărîri o parte din corpul de armată al generalului Puchner fu trimisă împotriva Săcuilor, iar cealaltă, sub comanda generalului Wardener, ocupă Clujul şi primi ordin să se instaleze la frontiera Ungariei în cantonament. In acest scop coloana de sub comanda colonelului Jablonski înaintă spre Dej, *) Ajuns la rangul de colonel, a trăit în retragere şi a răposat în Bistriţa. 2* 168 iar cea de sub comanda colonelului Urban în teritoriul situat la nord de Cluj şi ajunse în ziua de 14 Decemvrie in satul Almaşul-mare şi împrejurimea acestuia. Coloana colonelului Urban era formată din .8 companii din regimen'ul al doilea românesc de grăniceri, două companii din regimentul Arhiducele Carol Ferdinand numărul 51, o companie de cordonişti bucovineni, un escadron din regimentul principele de Savoya numărul 8, o jumătate de baterie de artilerie grea i) şi un tun uşor. Intre timp primind generalul Wardener raport despre intra- rea inamicului în satul Ciucea, el decise să-l atace în acea locali- tate. Atacul se proiectase pe ziua de 19 Decemvrie, astfel că coloana sa, formând grupul din front să înainteze dela Huedin, iar coloana colonelului Urban să ocolească pe vechea şosea de poştă, care duce peste satul Nireş şi să încerce să ajungă în flancul stâng ori în dosul inamicului. In acest scop coloana Urban plecă în 18 Decemvrie dimi- neaţa la Almaşul-mare şi înaintă peste satul Nireş fără să întim- pine vre-o rezistenţă. Ajuns la ora 2 d. a. la bifurcaţia şoselei Crasna—Ciucea, Urban primi dela cavaleria avangardei sale ra- port că un avanpost de al inamicului se retrage la Ciucea. Atunci Urban opri coloana sa, stabili posturile, intră în bivuac la un loc potrivit şi acompaniat de statul său major făcu o recu- noaştere a şoselei ce duce la Crasna, cu care ocazie captură pe intendentul inamic Gyarmathy şi luă dela acesta ca pradă două care cu proviant şi îmbrăcăminte precum şi suma de 10.000 florinţi în valută Kossuth, destinată pe seama trupelor din Ciucea. Avanpostul inamicului care s’a retras dinaintea cavaleriei noastre, alarmase, precum se vede, forţele inamicului din Ciucea şi acestea înaintară împotriva noastră şi ne atacară. Dar după o scurtă luptă inamicul s’a retras şi a fost luat în urmărire de către 3 companii din regimentul 51 şi o companie de cordonişti. Ajunse aceste trupe la şoseaua Crasnei, Urban le opri. Atunci inamicul* 1 încurajat prin această manevră se reîntoarse şi plecă iarăşi la atac împo- triva noastră sprijinit şi de către artileria sa. Era la ora 4 d. a. şi începuse a se însera când se porni, din ambele părţi, un foc ■) Artileria grea avea proiectile de câte 3 kg. iar cea uşoară de câte 1 kg. şi jumătate unul. 169 vioiu de tirailori, care dus la distanţă mică, totuşi din pricina întunericului ce urma în scurt timp, rămase fără de vre-un efect. Nici focul artileriei inamicului postate pe şoseaua Crasnei încă nu avu nici un rezultat din aceiaşi cauză. Dar focul tirailorilor noştri nu putu fi oprit şi astfel risipa zădarnică de muniţii dură până la ora 10 din noapte. In fine, dupăce nu succese încercarea unui atac cu surprindere împotriva artileriei inamicului, pe care Urban îl plănui cu o parte a infanteriei sub scutul întunericului, el or- donă la ora 11 din noapte retragerea. Astfel marşul în acest scop fu executat până la dealul din preajma satului Nireş, fără ca ina- micul să ne fi urmărit. La acest loc se adunară trupele noastre împrăştiate şi în cursul nopţii intrarăm în bivuac. De aci evadă prisonierul intendent Oyarmathy fără să fi fost observat. Atacul coloanei Urban, cu o zi mai îngrabă, a tradat inami- cului intenţia noastră, zădărnicind astfel întreagă acţiunea plănuită. Acesta nu era în cadrele calculului generalului Wardener, ci a urmat în consecinţa de circumstanţe neprevăzute. Dimineaţa în 19 Decemvrie coloana Urban înaintă iarăşi către Ciucea şi întâmpină inamicul la ora 8 în valea pe care duce şo- seaua la Crasna, unde începu iarăşi o luptă pe care artileria noas- tră o introduse prin un foc energic, al cărui scop nu era atât înfrângerea inamicului, căci acesta era bine acoperit de terenul deluros, decât pentru de-a servi ca semnal coloanei principale a generalului Wardener, dela care noi încă tot nu aveam nici un semn de viaţă. Urban a trăgănat lupta până la ora 11 aşteptând desfăşurarea evenimentelor, dar fiindcă dinspre Huedin nu se auzi nici o împuşcătură el decise să se retragă, cu consideraţie la împrejurarea că trupele sale după două zile de luptă erau obo- site în urma anotimpului nefavorabil şi aprovizionării defectuase şi insuficiente. Inamicul nu ne urmări cu energie, ci ne ţinea mai mult sub observaţie, până trecurăm!dela dealul din preajma satu- lui Nireş. Era ora 12 când începu, în fine, a se auzi bubuit de tunuri din direcţia Huedinului şi era deci prea târziu ca Urban să mai fi putut intra în acţiune, în aceiaş zi, cu trupele sale obosite. Se instalară deci avanposturile dinspre inamic, iar trupele fură in- cartiruite în satul Nireş. In luptele din 19 Decemvrie pierderile 170 noastre au fost: un mort, un vulnerat şi 4 dispăruţi. In ziua proximă, la 20 Decemvrie, coloana Urban intră în cantonament precum urmează: în satul Almaşul-mare, două companii de gră- niceri sub căpitanul Petricsevics şi un pluton de dragoni; în Jimborul-mare, un batalion din regimentul de grăniceri, două companii din regimentul 51, o companie de cordonişti bucovineni, un pluton de dragoni, o jumătate de baterie grea şi două tunuri uşoare; în Sânmihaiul-deşert, două companii de grăniceri sub căpitanul Peicsich; restul trupelor cu un pluton de cavalerie în Nadeş. Atacul coloanei principale a generalului Wardener din ziua de 19 Decemvrie nu succese şi aceasta începu a se retrage. Coloana inamică care pătrunse pela Ciucea în Ardeal era sub comanda colonelului Riczko, iar generalul Bem se găsea la co- loana care înainta dela Şomcuta şi Zălau către Dej. Coloana Urban rămase în cantonamentul de sus până în 25 Decemvrie şi fu aprovizionată prin transporturi ce se efectuau din Cluj. Legătura coloanei Urban cu cea a colonelului Jablonski o întreţineau detaşamente de glotaşi Ia satele Gârbău şi Jibău. In ziua de 23 Decemvrie se auzi timp mai îndelungat bu- buit de tunuri din direcţia Zălau, de unde înainta coloana inamică şi respinse detaşamentele de glotaşi din Gârbău şi Jibău precum şi coloana Jablonski, care se retrase din Dej la Bistriţa. In 25 Decemvrie dimineaţa primi Urban, prin curier special un ordin, dat la 24 de către generalul Wardener, prin care îl îndrumă să se retragă la Cluj, fiindcă inamicul înaintează cu forţe superioare dinspre Huedin. In consecinţă Urban plecă imediat cu grosul coloanei sale la Cluj. Cele două companii de grăniceri cu căpitanul Peicsich, cari erau în cantonament la satul Sânmihaiul-deşert primiră ordinul adus de către curierul special al generalului Wardener™ încă în 24 Decemvrie seara. Plecând fără de amânare ele fură repartizate coloanei Wardener, pe care o ajunseră în dimineaţa de 25 De- cemvrie părăsind Clujul. Astfel aceste două companii au rămas pentru tot timpul duratei campaniei la corpul de armată Piichner, respective Clam-Qallas. 171 Alte două companii de grăniceri cari erau sub căpitanul Petricsevics în cantonament la Almaşul-mare primiră ordin, că pentru cazul dacă nu ar putea să ajungă coloana Urban, să se retragă în grabă la Cluj. Dar icest căpitan plecă în 25 Dacemvrie la Cluj şi parcurse calea până la satul Baci din apropierea Clu- jului, unde nu numai încartirui trupa fără să fi luat nici o măsură de siguranţă, ci mai trimise, ca în timp de pace, un raport în scris la Cluj în care îşi anunţa sosirea. Raportul căzu în mâna inamicului, care între timp ocupase oraşul, şi consecinţa fu că numitul căpitan a fost capturat cu trupa sa în ziua de 26 De- cemvrie. Dar ariergarda sa, un pluton sub comanda subloco- tenentului Vlad, a reuşit să se salveze. In decursul marşului din 26 Decemvrie a primit Urban dela generalul Wardener, precând înainta dela Jimborul-unguresc spre Cluj, trei ordine în scris. In al doilea ordin Wardener spunea că intenţionează să se retragă din Cluj, căci pericolul devenise imi- nent. Al treilea ordin cuprindea textual următoarele: »Când vei primi acest ordin, eu voi fi plecat din Cluj, iar coloana D-Tale va fi izolată; să încerci deci, întru cât va fi posibil, să Te salvezi cu trupele D-Tale; dar de nu se va putea, vei face tot posibilul să Te salvezi personal, căci noi avem mare nevoe de D-Ta!«. Acest ordin îl primi Urban Ia ora 4 d. a. dela o patrulă de ca- valerie, în apropierea dealului dela satul Popfalău, care este la distanţă de o jumătate oră de Cluj. După ce Urban primise dela generalul Wardener ordinul al doilea, el trimise o secţie de ca- valerie sub comanda unui plutonier să caute contact cu generalul Wardener. Această secţie de cavalerie se ataşă pe urmă coloanei generalului Wardener, în schimb rămase la coloana Urban sublo- cotenentul Benkner cu plutonul său de dragoni. In urma ordinului al treilea Urban opri coloana sa şi urcă împreună cu statul său major pe un deal în scopul să se orien- teze. Din Clujul ce se vedea în vale se auzeau, în amurgul sării, chiote şi urlete, sunet de clopote şi de muzică, cari ne convinseră în curând că inamicul intrase în oraş. Pe şoseaua ce duce la Turda puturăm observa o coloană de infanterie înaintând spre satul Feleac. Aceasta era, precum am aflat ulterior, detaşamentul destinat să pregătească coloanei noastre o cursă, în care să cadă 172 dacă va încerca să evadeze în cursul nopţii înspre Turda; In ba- zele acestor constatări Urban decise să inducă pe inamic în ră- tăcire, făcându-1 să crează că el va încerca să evadeze cu coloana sa în cursul nopţii pe şoseaua Turzii, pe câtă vreme el fixase planul să ocolească pe din jos de satul Apahida. In vederea acestui plan Urban trimise o patrulă de cavalerie din regimentul Cheveaux-legers să plece la Cluj, să pătrundă în suburbia din est, acolo să se arate populaţiei şi să-i pună în vedere groaznica răzbunare a colonelului Urban, care nu va întârzia mult, şi apoi să se înapoieze la coloană. Această patrulă a împlinit ordinul şi s’a prezintat în ziua de 28 Decemvrie urmărită de cavalerie inamică. După expedierea patrulei de cavalerie Urban se reîntoarse la satul Berindea, sosi acolo la ora 10 noaptea şi continuă fără de amânare marşul, condus de călăuze, până la ora 11, când ordonă un popas de o jumătate de oră. Plecând apoi iarăşi, peste satele Măciucaş şi Feiurd ajunse la ora 5 dimineaţa la marginea văii Someşul-mic. La distanţă de c. 1.000 paşi dela şoseaua ce duce dela Dej la Cluj coloana fu dispusă în cea mai mare linişte pe un teren potrivit de a opune rezistenţă pentru cazul că ar fi descoperită de către inamic. Cavaleria fu plasată în raport de re- zervă îndărătul trenului, la care fură lăsaţi toţi caii ce se găseau la coloană, având în vedere că aceştia ar putea să trădeze prin nechezatul lor prezenţa noastră. Trupele noastre rămaseră în această situaţie până termină Urban în persoană recunoaşterea şoselei. Colonelul merse cu aghio- tantul său până la distanţa de 300 de paşi de şosea, de unde auzi zgomotul şi vociferările unei coloane inamice ce se apropia de către Valasut. Era întuneric şi ceaţa de dimineaţă încă nu se ridicase. De aci înainte el se apropie singur la c. 200 de paşi de şoseaua pe care trecea coloana inamică cu un efectiv de c. 4.000 oameni în direcţia spre Cluj. In acest moment situaţia noastră era extrem de critică, căci inamicul putea să trimită o patrulă de recunoaştere în acea vale laterală, numită a Feiurdului, care la tot cazul trebuia să ne descopere. Şi având în vedere, de o parte, oboseala care se înstăpânise de trupa noastră, iar de altă parte superioritatea numerică a inamicului, perirea noastră părea inevitabilă, 173 După ce inamicul trecu podul de peste râul Someşul-mic, situat în est de satul Apahida, Urban dete ordin de plecare co- loanei sale, cu artileria înainte şi dispuse în flancuri câte o linie de tiraliori cu rezervele lor. Astfel traversă valea din sus de satul Jucul-de-jos, trecu râul în parte pe ghiaţă, şi scăpă de pericolul iminent. Cavaleria formă ariergarda. O altă măsură de precauţiune luă Urban dând ordin ca podul din est de Apahida să fie aprins. Dar ofiţerul însărcinat cu acest ordin nu a fost în situaţia să-l poată executa, căci intrând cu cei doi călăreţi ai săi la o casă apropiată de pod dela care voiau să câştige combustibilul necesar, des- coperi acolo pe neaşteptate un grup de pleşcuitori şi de codaşi de ai inamicului. Atunci ofiţerul se înapoie în pas, pentru de a nu fi recunoscut ca inamic, ceiace îi succese fiindcă uniformele cavaleriei noastre nu se 'deosebeau mult de celea ale inamicului. Precând infanteria noastră traversa şoseaua Clujului, venia de către Valasut un echipaj în care erau doi ofiţeri de ai inami- cului şi o trăsură acompaniată de cavalerie şi se apropiară repede de linia tiraliorilor noştri până la distanţa de c. 50 paşi. Dar observând ei situaţia, în grabă se reîntoarseră şi se salvară în fuga mare a cailor. Dimineaţa la ora 8 coloana Urban ajunse în culmea dealu- rilor şi observă cum cavaleria inamică, însărcinată probabil cu urmărirea noastră, ajungând la linia râului, se opri. Noi continuând marşul ajunserăm la ora 2 d. a. în satul Sic unde Urban ordonă un popas de trei ore. De aci plecarăm la ora -5, *după ce se rechiziţionaseră alimentele necesare trupei, şi continuând marşul ajunserăm la ora 10 noaptea în satul Sântioana unde poposirăm până dimineaţa la ora 7. La ora 2 d. a. sosirăm în satul Lechinţa unde ne aşezarăm în cvartire. Astfel a parcurs coloana Urban până la satul Lechinţa, în decurs de 37 ore inclu- sive popasurile, pe un frig de 20 grade, pe linii de comunicaţie rele şi pe lângă aprovizionare defectuasă, distanţa considerabilă de 108 klm., fără înbolnăviţi şi fără codaşY In 28 Decemvrie coloana Urban continuă marşul şi sosi la ora 1 d. a. în oraşul Bistriţa unde se uni cu coloana colonelului Jablonski, a cărei comandă trecu asupra colonelului Urban, fiindcă colonelului Jablonski îi degerară picioarele, la Dej. 174 Grosul coloanei noastre, întărite cu contingentele coloanei Jablonski, staţionă în Bistriţa şi întreţinea o linie de avanposturi în satele Bejenău şi Budacul-săsesc. Valea Someşului-mare o stră- juia în satul Piatra un detaşament special de grăniceri-glotaşi sub comanda locotenentului Binder, care întreţinea posturi avansate la Beclean şi Lechinţa. In 31 Decemvrie veni vestea despre apropierea generalului Bem, ceea ce se confirmă la 1 Ianuarie prin recunoaşterile cari se efectuară. Inamicul înainta cu o coloană de către Dej şi cu altă coloană de către Reghin şi astfel ameninţat în front şi în flanc de către forţe inamice mai numeroase, Urban hotărî evacuarea oraşului Bistriţa. Deci încă în seara zilei de 1 Ianuarie se luară toate măsurile necesare în acest scop. Intre altele colonelul Urban dete ordin căpitanului Markovich să ocupe cu un batalion de grăniceri satul Jelna, iar locotenentului Bota cu 300 de grăniceri- glotaşi să ocupe pădurea dela satul Ghinda în scopul asigurării flancului nostru şi a comunicaţiei cu Bârgauele împotriva unei încercări de ocolire a inamicului. Avangarda trupelor generalului Bem intră la ora 10 în ora- şul Bistriţa, iar cavaleria lui înaintă mai departe înspre est. Asupra unelor grupuri de ale acesteia, în preajma satului Aldorf, deschise artileria noastră focul şi le opri. In urma marşului încet grosul coloanei Urban ajunse numai înspre seară în satul Josenii- Bârgăului. Satisfăcut de ocuparea oraşului Bistriţa inamicul ţinu popas la 2 Ianuarie în acest oraş. Pe câtă vreme în şesul principal al Bistriţei se petrecură aceste evenimente, o coloană inamică încercă să ne ocolească peste satele Budac şi Jelna, dar ea se ciocni în satul din urmă cu detaşamentul căpitanului Blascovits, care după o scurtă luptă în satul Orhei se retrase, pe câtă vreme sublocotenentul Bota cu cei 300 de glotaşi ai săi stetea la pândă în pădurea dela satul Ghinda. Atunci interveni că două escadroane de cavalerie inamică trecură fără nici-o precauţie, la distanţă de c. 50 paşi, pe la mar- ginea pădurii. Bota atunci ordonă o salvă de focuri asupra ina- micului şi trecu la asalt cu baioneta împotriva lui. Cavaleria sur- prinsă de focul primit din apropiere ajunse în disordine, se desagregă şi se salvă în fuga mare lăsând în mâinile glotaşilor 175 mai mulţi prizonieri. In urma acestei acţiuni coloana inamică fu necesitată să se retragă şi să se mulţumească cu ocuparea satu- lui Jelna. Aflând căpitanul Markovits şi sublocotenentul Bota despre retragerea coloanei Urban la Bârgaue, ei plecară fără amânare, trecură în cursul nopţii peste satul Doroleâ şi ajunseră la ora 3 dimineaţa la linia avanposturilor dirt Rusul-Bârgăului. Trupele coloanei Urban erau încartiruite în satele Josenii şi Prundul-Bârgâului. In cursul zilei de 2 Ianuarie generalul Bem pedepsi oraşul Bistriţa şi satele Năsăud şi Jelna. La 3 Ianuarie urmă continuarea marşului coloanei Urban până la satul Tihuta, care-1 ajunse abia la ora 4 d. a. din pricina şoselei înzepezite. Aici trupele se stabiliră în castra liber; frigul ajunse 20 de grade sub zero. Alimentarea trupelor făcea dificul- tăţii şi se luă măsura neobicinuită de a se tăia vite de jug dela trenul de bagaje. In ziua aceasta generalul Bem înaintă până la satul Prundul- Bârgăului. In 7 Ianuarie urmă continuarea retragerii coloanei Urban, care plecă din cătunul Tihuta la ora 2 din noapte. In Tihuta lăsă Urban o ariergardă de două companii de grăniceri cu două tunuri uşoare sub comanda căpitanului Teodor Arsenti cu ordinul să tină ocupată trecătoarea dela acest loc, întru cât va fi cu putinţă, până la ora 1 d. a. şi apoi să continue marşul în retragere. Abia plecase coloana Urban din Tihuta când începură să răsune munţii de bubuitul tunurilor căpitanului Arsenti care fu atacat de către inamic. ColOâna Urban sosi Ia ora 10 în satul Poianâ-Stampii, de unde apoi, după un popas de trei ore, continuă marşul Cu cele două baterii grele la1 Vatra-Dornei, lăsând cavaleria în raport de ariergardă la Poiana-Starnpii. La ora 1 d. a. colonelul Urban conduse în persoană esca- dronul de dragoni îndărăt spre Tihuta în scopul de a proteja retragerea detaşamentului căpitanului Arsenti. Acest detaşament atacat de către forţe numerice superioare de a|e inamicului, nu ş’a dimis în luptă îndârjită; ci după ce a 176 tras câte-va focuri de tun s’a retras şi a sosit la ora 4 d. a. la Poiana-Stampii. Abia părăsi ariergarda noastră satul Poiana-Stampii când avangarda inamicului intră în acea localitate. Dela Tihuţa înainte generalul Bem ne urmărea numai cu legiunea vieneză, două escadroane cavalerie şi o baterie grea, fiindcă grosul trupelor sale refuzase să treacă frontiera Ardealului. La 5 Ianuarie ora 11 i-se anunţă colonelului Urban apro- pierea generalului Bem la Vatra-Dornei. Trupele fură alarmate şi sublocotenentul Oabor, care se prezintase cu plutonul său de dragoni ca primul la locul de alarmă, primi ordin să atace ina- micul, pe câtă vreme grosul coloanei plecă din Vatra-Dornei peste munte la Iacobeni, iar două companii de cordonişti bucovineni fură destinate să apere intrarea în Vatra-Dornei dinspre satul Căndreni, precum şi podul şoselei dela marginea satului, timp de o oră şi apoi să se retragă pe urma coloanei. Intre timp sub- locotenentul Gabor înaintând spre Căndreni fu primit de către inamic cu focuri de artilerie şi atacat cu forţe superioare de ca- valerie şi astfel fu necesitat să se înapoieze sub protecţia focu- rilor de arme ale companiilor de cordonişti, cari opriră cavaleria inamicului în faţa lor. Atunci legiunea vieneză atăcă poziţiile cordoniştilor. Două asalturi de ale vienezilor fură respinse şi numai după un al treilea abandonă arier-garda noastră poziţiile şi se retrase luptând către Iacobeni. Inamicul însă nu o urmări decât mimai până la podul Bistriţei dela marginea din est a satului. In această luptă fu rănit dintre cordonişti un ofiţer şi 5 soldaţi, pe câtă vreme legiune vieneză suferi pierderi consi- derabile. Colonelul Urban continuă în ziua aceasta retragerea trupe- lor sale până în valea Putnei, iar în ziua de 6 Ianuarie până la Câmpulung, având în vedere moralul scăzut al trupelor sale în urma marşurilor forţate şi a aprovizionării defectuoase. 11 Generalul Bem se înapoie la 8 Ianuarie în Ardeal, iar colo- nelul Urban ocupă cu culoana sa în 7 Ianuarie satul Iacobeni de unde apoi înaintă la satul Căndreni, stabilindu-şi avanposturile pe linia Poiana-Stampii—Coşna şi Cârlibaba. Trupele fură încar- tiruite în aceste sate, iar colonelul Urban se stabili cu statul său major în Vatra-Domei. Serviciul de aprovizionare al trupelor se refăcu în puţine zile, transportându-se proviziuni din interio- rul Bucovinei, iar numerarul necesar se puse la dispoziţiune din Cernăuţi. , Din grănicerii bătrâni cari se salvaseră în urma invaziunei inamice, din cercul de recrutare al regimentului grăniceresc, pre- cum şi din alte persoane cari nu erau capabile sa presteze ser- viciu militar, se formară detaşamente de muncitori sub comanda maiorului pensionar Betzmann şi fură dislocate la Câmpulung. Cei capabili însă fură recrutaţi pe durata campaniei şi distribuiţi diferitelor unităţi pentru umplerea golurilor. Ace. te măsuri se luară în scopul de a îndepărta indivizii indezirabili din raza tru- pelor şi pentru de a facilita supraveghierea străinilor. Toţi cei ce nu do eau să se supună acestui ordin trebuia să se îndepărteze, respective să se retragă în interiorul ţării. Pela mijlocul lunei Ianuarie înaintă brigada colonelului Fischer până la Câmpulung iar generalul Malkovski fu numit general şef peste toate trupele cari se găseau la acest punct al frontierei şi primi ordin să apere Bucovina de incursiunea inamicului. Cu această ocazie fură chemate sub arme şi gloatele biicovinene şi ' organizarea lor se încredinţă generalului Ulrichsthal. La un ter- men ulterior aceste gloate se stabiliră in postul Iablaniţa. Cele 5 plutoane de dragoni se întrebuinţară la serviciul de avanposturi şi.-în scopul de patrulări dealungul şoselei principale în limita pe care o concedea zăpada mare din acea iarnă. In decursul restului din luna Februarie în afară de incursiu- nile unor mici patrule inamice nu interveni nimic de importanţă. -Către sfârşitul lunei intreprinse aghiotantul regimentului de grăniceri locotenentul Pantilimon Uomide cu o companie de cor- donişti o patrulare peste munţi, cu care ocazie îi succese să gă- sească cantitatea de fitiluri de armă pe care o ascunseră fugarii din Năsăud, şi să aducă relaţii specificate, de mare importanţă, asupra situaţiei şi forţelor inamicului postat în faţa noastră. In urma acestui raport hotărî colonelul Urban să atace p'in surprindere pe inamicul din Mureşenii-Bârgăului, care forma re- zerva avanposturilor. Dar acest plan nu putea fi executat fără aprobarea forurilor superioare, iar aceasta o obţinu Urban, în fine, după multe dificultăţi, obligându-se să nu angajeze în acest scop decât trupe ardelene şi bucovinene. Deci colonelul Urban concentră la 4 Februarie în Poiana- Stampii: 2 companii din regimentul 41, 2 companii din regimen- tul 51, 2 companii de cordonişti bucovineni, 2 companii de gră- niceri, 7 dragoni şi 300 de oameni din detaşamentul de muncitori. In satul Coşna fu stabilită pe timpul duratei expediţiei o compa- nie de cordonişti, iar în Poiana-Stampii 2 companii din regimentul 51, pe câtă vreme restul trupelor coloanei Urban rămase în can- tonament. Intre timp coloana colonelului inamic Riczko Inaintă la 2 Ianuarie dela Beclean la Năsăud. Apărarea acestei văi o organi- zase locotenent-colonelul pensionar Reininger, care dispuse pe căpitanul Binder cu batalionul al treilea de grăniceri-glotaşi să ocupe defileul dela satul Piatra cu două tunuri grele, cari au fost luate pradă dela inamic în ziua de 20 Noemvrie 1848 la satul Romuli. Coloana Riczko atacă cu forţe superioare defileul, dar căpitanul Binder îl ţinu timp de 8 ore, când apoi din lipsa totală de muniţii se retrase in deplină ordine la Năsăud. Ajuns aci demisiona pe toţi .glotaşii săi în satele lor, din lipsa totală de alimente şi de muniţii, şi după ce prelua qassele regimentului, continuă retragerea cu patru ofiţeri activi, câţiva subofiţeri, audi- torul regimentului, un medic militar şi cele două tunuri grele, până la satul Ilva-mică. Ajuns aci prjmj în cursul nopţii ordinul colonelului Urban, să nu continue, retragerea peste Bârgaue fiindcă acea trecătoare căzuse, în mâna inamicului, ci să treacă munţii pela satul Leş înainte. In munţi căpitanul Binder ascunse cele două tunuri grele şi o cantitate mare de fitiluri, cari nu putură fi transportate mai departe, şi ajunse cu oamenii săi în 4 Ianuarie la ora 4 d. a. în satul Poiana-Stampii. In ziua de 3 Ianuarie ocupă colonelul Riczko Nâsăudul. Colonelul Urban [ se înţelese în preseara zilei de 3 Februarie, cu comandanţii trupelor sale referitor la executarea atacului prin surprindere, le împărtăşi intenţia sa şi distribui rolul fiecărui. In liniamente generale, planul lui Urban era să înainteze cu trupa sa până la frontiera Ardealului; ajuns la acest loc să părăsească şo- seaua şi să o apuce în dreapta spre valea Iliuţei unde să popo- sească câteva ore. De aci să treacă apoi, urcând muntele peste locul numit Poiana-Bozghii, şi să coboare în valea Turiacului, care duce spre şoseaua principală între satele Tiha şi Mure- şenii-Bârgăului. Dar din pricina că inamicul întreţinea la gura acestei văi un post de observaţie era necesar să-l ocolească dea- lungul pantelor de est ale dealurilor prin pădurea numită Bra- niştea, în scopul ca să poată ajunge neobservaţi la intrarea de vest a satului Mureşeni, în care situaţie ar putea izola toate trupele avanposturilor inamice de către grosul lor. Coloana tre- buia provăzută cu proviant pentru două zile, care să fie trans- portat pe sânii trase de oameni. Pentru acţiunea ce ce va execut?" în satul Mureşeni dete Urban dispozitiuni detailate până în toate* amănuntele; iar pentru cazul că întreprinderea nu ar succede trupele aveau ordin să se ralieze pe linia şoselei ce duce către cătunul Tihuta, nefiind altă posibilitate de reîntoarcere. Cele două companii cari acompani’u pe cei 300 de muncitori primiră ordin să înainteze pe şosea spre Tihuta şi să cureţe aglomeraţiile de zăpadă adunate de vânt pe unele sectoare ale acesteia şi să o facă practicabilă. Colonelul Urban plecă cu detaşamentul său din Poiana- Stampii în 3 Ianuarie la ora 4 dimineaţa. Marşul pe şosea era dificil chiar dela început, din pricina zăpezii abundente, deci trupa înainta încet şi patrula de cavalerie neputând străbate fu trimisă îndărăt. Ajunşi la linia frontierei încă înainte de a se face ziuă co- loana părăsi şoseaua şi o apucă în pădure, iar companiile cu muncitorii rămaseră pe şosea. La ora 4 în valea Iliutei (afluent de ţermurele stâng al râului IIva, care este afluent al Someşului-mare de acelaş termure) detaşamentul se instală pentru un popas mai îndelungat în castru, iar la ora 12 din noapte ridicându-se, înaintă pe valea Iliutei în sus, t ecu prin Poiana-Bozghii şi coborî, la panta dinspre Sud a munţilor, pe valea Turiacului în jos. Din pricina susmen- ţionatului post de observaţie al inamicului dela gura acestei văi, înainte de-a ajunge la şosea, colonelul Urban conduse coloana în curmezişul pantelor muntelui prin pădurea Braniştea către Mure- şeni, astfel precum proiectase anterior. Pe acest teren foarte difi- cil oamenii nu putură străbate decât unul pe urmele altuia; în consecinţă coloana se resfiră pe o lungime considerabilă şi astfel se întâmplă că ultimii noştri soldaţi fură observaţi de către o patrulă de cavalerie inamică intrând din valea Turiacului în pădure. Patrula strigă la dânşii şi trase apoi după ei câteva focuri de armă, dar soldaţii noştri dispărură în desime şi patrula inamicului se retrase. In acest moment eram ameninţaţi să fim descoperiţi, dacă patrula s’ar fi retras la Mureşeni. încă nu se zărea de ziuă când detaşamentul nostru după un marş forţat de 24 ore, extrem de obositor peste munţii acoperiţi de zăpadă, fără cale, fără cărare, ajunse la punctul ţintei sale, în dosul tuturor avan-posturilor ina- mice. Aci examinând cu atenţiune suprafaţa şoselei puturăm cons- tata cu certitudine că patrula de cavalerie care ne observase în gura văii Turiacului nu trecu pe acolo ci o apucă probabil către satul Tiha, deci trupele din Mureşeni încă nu ştiau nimic despre apropierea noastră. In urma dispoziţiunilor specificate referitoare la atacul prin surprindere în curs, două companii fură postate pe şosea de către satul Tiha cu ordinul să întâmpine dela acest loc orice atac ar putea să ameninţe acţiunea noastră în Mureşeni, iar după ter- minarea acţiunei să ne urmeze în raport de rezervă, respective ariergardă spre Poiana-Stampii. Detaşamentul intră acum fără amânare în localitate. Plutonul din fruntea trupei avea ordin să traverseze cu posibila grabă satul, fără consideraţie la cele ce s’ar putea întâmpla în jurul său, şi să pătrundă, înlăturând orice rezistenţi, până la cazarma ce este în marginea din est a satului; să suprime garda ce se găseşte acolo şi să captureze pe toţi ofiţerii inamici încartiruiţi în acel obiect. La distanţă de 30 de paşi urma proximul pluton cu ordinul să se înstăpânească de parcul artileriei inamicului, care era în curtea unei case situate în centrul satului. Alte 6 plutoane, cari urmau la distanţă egală aveau ordin să se resfire, după un plan bine chibzuit, în grupuri şi să scoată pe soldaţii inamicului din cvartirele lor, să-i dezarmeze şi să-i captureze. In fine restul, cu un efectiv de 7 companii avea ordin să urmeze la distanţă potri- vită şi ajuns la marginea satului să se oprească şi să ia în pri- mire prizonierii, tunurile, carele, caii şi altele şi să aştepte Ia acel loc ordinele ce vor urma. Era strict interzis să se tragă vre-un foc de armă, iar lupta inevitabilă avea să se dea cu baioneta. Pentru cazul de o rezistenţă neprevăzută, ori dacă nu va succede lovitura, trupele să treacă cu orice preţ înainte spre cătunul Tihuţa şi să se ralieze în localitatea aceasta, fiind exclus să se mai poată înapoia pe calea care veniseră. ' La distanţă de cca 200 de paşi dela intrarea în sat trupa noastră fu întâmpinată de către o vedetă inamică. La strigătul eceleia i-se dete răspuns în ungureşte că noi suntem Săcui şi venim să preschimbăm avan-posturile. Vedeta indusă astfel în rătăcire ne lăsă să ne apropiem de ea, deci o dezarmarăm şi o capturarăm.-Aflând dela acest soldat parola, am reuşit să capturăm postul de asigurare al inamicului în o casă izolată de lângă şosea precum şi posturile ce se găseau la parcul carelor cu bagajul şi astfel trecurăm, fără incident, în localitate. Cele două posturi dela parcul artileriei, nebănuind nimic deosebit, la apropierea noastră prezintară armele. Câteva minute în urmă, după suprimarea lor, capturarăm tunurile inamicului şi carele cu muniţii. Plutonul din frunte, ajuns la cazarmă, surprinse garda ina- micului, postată la acel loc, o dezarmă şi captură ocupând imobilul. Intră apoi înlă«fiku>şi captură un ofiţer de stat major, 10 ofiţeri superiori şi un medic militar. ""între timp fu terminată şi capturarea soldaţilor inamicului, deci întreagă trupa lui cu-excepţia alor 5 soldaţi căzu în mâinile noastre. Dintre aceşti din urmă 3 reuşiră să evadeze fugind, iar doi inşi, cari făceau parte din garda parcului de artilerie, împo- trividu-se căzură morţi. Era ora 8 şi se făcuse ziuă. Avantposturile inamicului neştiind nimic de celea ce se petrecură la Mureşeni, încă erau în funcţie. Deci cu capturarea şi desarmarea acestora se însărcinară două companii, cari împliniră ordinul în scurt timp şi fără de jertfe. La ora 8 jumătate toate forţele inamicului plecară sub excorta alor două companii spre Tihuţa. Dar abia părăsirăm satul Mureşeni când auzirăm din direcţia satului Tiha împuşcături. Inamicul care staţiona în această loca- litate şi în Prundul-Bârgăului cu efectivul de un batalion, încu- noştiinţat de către patrula de cavalerie despre prezenţa noastră, 3 atacase cele două companii ale noastre ce erau dispuse din jos de Mureşeni. După un scurt schimb de focuri ariergarda noastră făcu un asalt cu baioneta asupra inamicului şi îl respinse. Atunci ariergarda noastră urmă, după un scurt popas în satul Mureşeni, coloanei noastre fără ca inamicul. să o fi luat în urmărire. Intre timp avantposturile inamicului din defileul Tihuţei fură desarmate şi capturate şi acestea, fără ca ele să fi încercat de a opune vre-o rezistenţă. Astfel reuşi întreprinderea noastră pe deplin, fără nici-o pierdere, iar rezultatul definitiv al acestei lovituri a fost: un batalion de infanterie împreună cu comandantul şi toţi ofiţerii lui, o secţie de cavalerie cu caii lor, o jumătate de baterie de artilerie grea cu carele de muniţii, în fine caii, carele şi întreg bagajul aceste Poiana-Stampii, petrecu noaptea în acest sat, şi în cursul zilei proxime trecu apoi în cantonamentele sale anterioare, pe câtă vreme prizonierii fură excortaţi la Cernăuţi. Dacă de astădată trupele noastre nu au avut de a înregistra nici o pierdere prin vre-o contra-acţiune a inamicului, totuşi expediţia cutezătoare îşi ceru jertfele sale, căci 40 de oameni de ai noştri şi-au contras degerături de extremităţi, în urma căror au trebuit operate opt amputări de membre. Din actele şi corespondenţele inamicului, ce ne căzură pradă s’a constatat că el avea cunoştinţă despre acţiunea detaşamentului nostru de muncitori pentru a deschide linia de comunicaţie din sus de Tihuţa; deci pregătit la un atac din direcţia aceasta, luase măsuri pentru o eventuală retragere. După aceasta înfrângere, coloana colonelului Dobay, cărei aparţinuseră şi avanposturile dela Mureşeni, se retrase dela toate punctele frontierei bucovinene spre Dej şi Cluj. In consecinţă generalul Malkovski decise să intre din nou în Ardeal cu forţele sale. Deci colonelul Urban pleacă cu coloana sa în 111 Februarie dimineaţa din Vatra-Dornei; înaintă în aceiaş zi până la Poiana- Stampii, iar la 12 Februarie, în marş forţat, până la Prundul-Bâr- găului şi sosi în 13 la satul Iad unde aşteptă sosirea brigăzii colonelului Fischer. Linia avanposturilor o stabili între satele Iad şi Aldorf; despre inamic nu avem nici o ştire. coloana noastră ajunse în 183 , La 15 Februarie întreprinse Urban cu o companie de cor- donişti şi cu escandronul de dragoni o recunoaştere până la Năsăud şi se reîntoarse cu dragonii în aceeaş zi la Iad îndărăt, iar compania de cordonişti o trimise la satul Mocod cu Ordinul de a observa şesul Someşului. In zilele de 16 şi 17 Februarie trimise colonelul Urban patrule de cavalerie conduse de către ofiţeri la Bistriţa şi mai departe la Vest. intre timp inamicul sub comanda colonelului Riczko înaintase iarăşi pân la satul Crainimăt şi ocupă satul Sereţel cu un batalion de Săcui şi Crainimătul cu două companii din legiunea polonă şi o jumătate de baterie uşoară, Chiraleşul cu două escadroane de ca- valerie şi Măghieruşul cu un batalion de infanterie. In noaptea dinspre 17 Februarie captură locotenentul Storch din regimentul de grăniceri un ofiţer din legiunea polonă în Bistriţa. In lipsa totala de magazii, aprovizionarea trupelor se impuse populaţiei, ceea ce avu ca urmare că în scurt timp se simţi o mare lipsă de păine la toate trupele. Atunci sublocotenentul Heinz, un fost ofiţer din Holstein care se înrolase ca voluntar pe timpul duratei companiei la coloana Urban şi obţinuse un pluton de cavalerie, atacă în suburbia de jos a Bistriţei o secţie, numerice supe- rioară, de cavalerie inamică, o respinse şi o puse pe fugă luând pradă dela aceasta câteva centenare de făină. In ziua de 17 Februarie aduse sublocotenentul Gabor cu 8 călăreţi de ai săi iarăşi un transport de 6 care cu faină în satul Iad. Acesta ajuns în suburbia de jos a Bistriţei atacă o secţie de cavalerie care excorta un transport cu făină de a inimicului, o respinse, trimise carele la Iad, iar cu patrula sa luă în urmărire inamicul până la satul Crainimăt. Aici inamicul observă că patrula lui Gabor era numai din 8 călăreţi, deci se reîntoarse şi-l urmări până la satul Aldorf. Dar transportul de făină ajunse între timp la satul Iad. In ziua de 18 Februarie înaintă colonelul Urban la atac cu două companii de cordonişti, patru companii din regimentul gră- niceresc, două companii din regimentul 41, patru companii din regimentul 51, trei plutoane de dragoni din regimentul 8, un plu- ton de cavalerie (Cheveaux-legers), şi o jumătate de baterie grea 3* 184 în direcţia satului Crainimăt. Căpitanul Fackler cu 4 companii diti regimentul 51 primi ordin să plece din Năsăud peste satul Terpiu la satul Maghiteruş şi să încerce a pătrunde în dosul inamicului din valea Şieulţii. Avan-garda coloanei principale o forma sublocotenentul Benkner cu un pluton de dragoni. Marşul se efectui în tăcere şi trupele înaintară peste oraşul Bistriţa şi satul Bejenău. La Vest de acest sat avan-garda noastră se ciocni cu o patrulă de cava- lerie inamică, care deschise împotriva dragonilor noştri foc de arme. Atunci sublocotenentul Benkner atacă inamicul şi captură pe cei ce nu căzură, cu excepţia comandantului care încercă să se salveze cu fuga. Dar ajuns de către sublocotenentul Benkner fu rănit la braţ iar calul lui împuşcat. Totuşi el nu se predete, ci urcând pe o pantă piezişă, se salvă şi anunţă pe inamicul din Crainimăt despre înaintarea noastră. In scurt timp se auzi din acea parte bubuit de tunuri, semnalul de alarmă al inamicului. Intre timp se apropie şi grosul coloanei noastre şi începu atacul împo- triva inamicului care înaintă de către Crainimăt. Atunci Urban dispuse pe maiorul Wieser cu 4 companii din regimentul 51, două companii de grăniceri, un pluton de cavalerie şi două tunuri uşoare să ocupe o poziţie înaintea satului Sereţel în scopul de-a apăra flancul şi dosul frontului nostru plecat la atac. In front erau orânduite la atac două companii de cordonişti şi alte două companii din regimentul de grăniceri. Colonelul Riczko era cu trupele sale în cantonament la sa- tele Crainimăt şi Sereţel şi acestea nu întreţineau avan-posturi ci se asigurau numai cu patrule de cavalerie trimise din timp în timp înainte. Astfel atacul nostru îl surprinse pe neaşteptate, încât el nu mai avu nici atâta timp să îşi pună artileria în acţiune, cu toate că dispunea' de o baterie întreagă în localitate. Inamicul,, din, front se retrase, iar coloana lui Urban înaintă după linia de tiraliori fără ca să întâmpine vre-o rezistenţă, până în preajma satului la un pod unde unindu-se cu linia de tiraliori, se opri. Atunci colonelul Urban observă că marginea satului era ocupată de inamic, care începu să tragă în noi, deci el se avântă în fruntea trupelor strigând: »lnainte feciori! Jos cu Polecii!« şi dând năvală cu baioneta ocupă intrarea la sat fără împuşcătură. 18f> In sat se porni apoi o luptă aprigă cu baioneta dela om la om până interveniră grănicerii cari puseră la fugă pe Poloni. După ocuparea Crainimătului escidronul de dragoni şi cele două companii din regimentul 51, cari formau rezerva, primiră ordin să urmărească inamicul, pe câtă vreme restul trupelor se ralie şi se pregăti pentru continuarea marşului. ' Locotenentul conte Baudissin urmărea cu plutonul său de dragoni inanr'cul în reiragere şi ajunse cu o parte a aceluia în satul Măghieruş, vecin cu satul Crainimăt. Aci el surprinse arti- leria inamicului şi o atacă. Comandantul acesteia cu soldaţii că- lări se salvară în fuga cailor, iar Baudissin atăcă cu sabia restul artileriştilor, când două escadroane de cavalerie inamică înaintară de către satul Chiraleş şi se îndreptară împotriva coloanei celor două companii din regimentul 41, dar de vreme ce căpitanul Marenzi plecă cu restul dragonilor noştri la' contra-atac, esca- droanele inamice cotiră la stânga pe şoseaua Măghieruşului şi surprinseră pe locotenentul Baudissin în plină activitate capturând artileria inamică. Copleşit de superioritatea numerică a cavaleriei inamice, plutonul lui Baudissin fu nimicit, iar eroicul locotenent fu capturat şi târât de către inamic în afară de sat, unde l’am găsit apoi în marginea şoselei, fără coif, veston, sabie, eşarpă şi cisme, sângerând din multe răni şi având capul crăpat până la gât. Dragonii» noştri urmăriră cavaleria inamicului până dincolo de satul Măghieruş, capturară mai mulţi inamici şi făcură pradă bagajuri de ale lor. Intr’aceea compania căpitanului Fackler, care plecase din Năsăud, apăru la gura unei văi laterale şi deschise focul asupra cavaleriei inamice în retragere. In consecinţa acestor evenimente batalionul Săcuilor se re- trase din Sereţel spre Măghieruş şi astfel nu mai intră în acţiune. Urban înaintă cu coloana sa până din jos de Măghieruş, unde poposi, se reîntoarse1 apoi la1 BistriţaJ[ şi sosi acolo la ora 3 d. a. In luptele acestea coloana Urban a pierdut pe locotenentul conte Baudissin, doi soldaţi şi 8 cai, iar inamicul numeră între morţi, al căror număr nu s’a stabilit, pe şeful coloanei colonelul Riczko cu doi ofiţeri, apoi mai pierdu 250 de prizoneri, două tunuri cu două care de muniţie. Cu această ocazie căzură în mânele noastre multe arme, muniţii şi proviant şi în fine stindar- 186 dul imperial al regimentului de cavalerie (husari) principele Coburg precum şi un drapel tricolor. Cartierul general al generalului Malkovski se stabili în ora- şul Bistriţa, care fu ocupat de către brigada colonelului Fischer, iar linia avan-posturilor se institui la satul Bejenău. Pe câtă vreme generalul Malkovski împreună cu colonelul Urban avea instrucţiunea să apere frontiera Bucovinei împotriva unei eventuale incursiuni a inamicului, generalul Bem primind ştirea despre înaintarea lui Malkovski în Ardeal dispuse un corp de 10.000 oameni în două coloane, una dela Dej iar alta dela Reghin, în direcţia Bistriţa împotriva generalului Malkovski. Primind generalul Malkovski vestea despre înaintarea lui Bem, dete tuturor trupelor sale ordin de retragere în valea Bâr- găului. Astfel coloana Urban sosi în 25 Februarie în Joseni, bri- gada Fischer în Prundul-Bârgăului, iar linia avan-posturilor fu stabilită la satul Rusul-Bârgăului. In ziua aceasta generalul Bem intră în oraşul Bistriţa, pe câtă vreme generalul Malkovski îşi strămută cartierul general la Mureşeni. La 26 Februarie înaintă Bem în valea Bârgăului, deci avan- posturile noastre se retraseră la Joseni. Satele Josenii, Mijlocenii şi Susenii-Bârgăului sunt legate unele de altele formând un singur complex la Nordvest de şosea, paralel de care curge râul Bistriţa dela satul Prund până la podul Josenilor. Văzând colonelul Urban că detaşamentul nostru din Năsăud, care avea ordin să se retragă peste satul Ilva-mică, şi trecătoarea Strâmba către Bârgauă, întârzie să îşi facă apariţia în vârful dea- lului Strâmbei, dispuse o parte din infanteria sa împreună cu un escadron de dragoni şi o jumătate de baterie în afară de satul Joseni, în prelungirea liniei marcate de cele două poduri, cari duc peste râul Bistriţa şi iazul morilor, apoi ocupă aceste poduri cu infanterie şi cu două tunuri uşoare şi separă o rezervă co- respunzătoare. Dar abia terminase colonelul Urban cu ocuparea acestei poziţii, când trupele generalului Bem apărură pe şesul deschis dintre cele două sate cari erau abia la 4 chilometri dis- tanţă unul de altul. Dinainte se resfiră cavaleria inamicului în scopul de a masca artileria care îi urma să îşi ocupe o poziţie 187 favorabilă. Ajunşi la limita porteului artileriei noastre, aceasta des- chise focul, totuşi cavaleria inamică continuă marşul, ameninţând cele două companii din i'egimentul 41 de cari nu mai erau de- parte. Atunci Urban dete ordin escadronului de dragoni să înfrunte atacul cavaleriei inamice. Dar căpitanul Marenzi fiind bolnav nu era capabil să execute ordinul, deci Urban conduse în pesoană escadronul de dragoni până la cele două companii din regimentul 41 cari aşteptau atacul cavaleriei inamice formând careu. Urban dete apoi infanteriei ordin de retragere şi înain- tând împotriva inamicului, acesta se retrase de pe câmpul de luptă demascând prin această mişcare cele 9 tunuri ale arti- leriei sale, cari postate în linie de foc începură să tragă. Deci escadronul nostru se retrase urmând infanteriei până la linia noastră de rezistenţă. In acest moment îşi făcu apariţia detaşa- mentul nostru, care venea dela Năsăud şi retrăgându-se în dosul flancului nostru drept din Mijloceni, Urban dete ordin de între- rupere a luptei şi se retrase cu trupele sale până la intrarea în Prundyl-Bârgăului, unde ocupă o poziţie de apărare dincolo de podul peste râul Bistriţa, ordonă distrugerea podului şi ocupă casele de pe ţermurele stâng, de ambe laturele şoselei. Escadro- nul de dragoni fu dispus în rezervă pe ţermurele drept al râului la un loc de unde putea să ia sub foc podul de-a lungul. Focul de artilerie ce începu aici dură de ambe părţile până la ora 12 din zi, fără ca inamicul să fi încercat să continue atacul. In gura văii Turiacului era postată brigada Fischer în raport de rezervă cu trupele lui Urban. La ora 1 d. a. inamicul trecu la atac împotriva trupelor noastre cari se stabiliseră în un grup de case de pe ţermurele stâng al râului. Cu toată rezistenţa energică, în fine, trupele noas- tre fură necesitate să părăsească acel grup de case şi trecând râul Bistriţei se stabiliră pe ţermurele drept din jos de pod. Această mişcare fu sprijinită de focul artileriei noastre. Atunci inamicul favorizat de situaţia dominantă ce-o cuce- rise pe ţermurele stâng al Bistriţei, deschise de acolo un foc puternic de infanterie şi artilerie împotriva poziţiilor noastre de pe ţermurele drept, iar trupele noastre încă răspunseră cu foc din partea lor. . 188 Această luptă dela ţermurii râului Bistriţa a durat până la ora 4 d. a. fără ca inamicul să fi putut scoate trupele noastre din poziţiile lor. Atunci succese unui detaşament inamic mai mare să pătrundă, ocolind prin satul Suseni, în flancul nostru drept şi să ia sub foc de infanterie poziţia artileriei noastre dela distanţă mică. Prin acest fapt poziţia noastră la podul Bârgăului nu se mai putea ţinea. încă în decursul luptei văzând colonelul Urban că nu va putea să reziste, ceru generalului Kischer de repeţite ori ajutor, dar nu primi, ci fu îndrumat să se adreseze cu cererea sa gene- ralului Malkovski. In faţa acestor circumstanţe se găsi totuşi căpitanul Aniser care veni cu o companie din regimentul Parma 24, pe răspunderea proprie, în ajutorul coloanei Urban şi întări flancul stâng al acestuia. In situaţia precară, cu flancul drept primejduit, fără speranţă de a primi vre-un ajutor, după o luptă dusă cu forţe inegale timp de cinci ore, colonelul Urban dădu ordin de retragere în amurgul serii la ora 5 şi trecu sub protecţia brigăzii Fischer dela gura văii Turiacului, la satul Mureşeni unde ajunse la ora 8 seara şi încar- tirui trupele sale. Ulterior s’a putut constata că o întărire a trupelor colonelului Urban, în decursul luptei dela Prundul-Bârgăului, ar fi produs o întorsătură în favorul nostru şi ne-ar fi cruţat oboselele şi dificultăţile ce au urmat. Generalul Bem nu mai înaintă în ziua aceasta peste satul Tiha, în apropierea căruia stătea brigada Fischer în poziţie defensivă. Generalul Malkovski dădu în cursul nopţii ordin colonelului Urban să se oprească în Mureşeni şi să proteagă în ziua proximă retragerea brigăzii Fischer, iar pentru cazul că inamicul l’ar ataca şi respinge să continue retragerea în raport de arier-gardă, şi apoi să ocupe cătunul Tihuţa, care^să-l ţină cu orice preţ până la alte dispozjţii. Şoseaua care traversează satul Mureşeni intră din sus de sat, la o cotitură, între munţii cari apropiindu-se cu pantele lor piezişe de vale, formează un defileu ce se întinde până la cătu- nul Tihuţa. Din această consideraţie, colonelul Urban având în vedere situaţia puţin favorabilă în scop de a opune rezistenţă 189 la acest loc, decise să abandoneze Mureşenii şi să se retragă până la cantonul de întreţinere al şoselei situat lângă izvorul numit »Fântâna lancului« şi să ocupe la acest loc poziţia defen- sivă ordonată. Astfel plecă Urban în 27 Februarie la ora 7 dimi- neaţa din Mureşeni, dar abea părăsi coloana satul când se auziră cinci focuri de tun. Din această împrejurare se putea conclude că inamicul a plecat la atac împotriva brigăzii Fischer dela gura văii Turiacului, deci ne oprirăm fără amânare. Cum însă după aceste 5 focuri nu mai urmară altele, Urban ordonă continuarea marşu- lui până la noua poziţie. îndată ce sosirăm la fântâna tancului veni generalul Malkovski cu statul său major, inspecta coloana noastră şi se înapoie, pe urmă, la Tihuţa. Apoi sosi şi brigada Fischer şi aflarăm că gene- ralul Bem luase măsuri să o ocolească, precum şi că cele cinci bubuituri de tun au fost un semnal de al inamicului. După ce trecu brigada Fischer înainte, coloana noastră for- tifică poziţia ei de apărare. Şoseaua fu stricată pe o porţiune dela panta prăpăstoasă şi se construiră pălănci şi alte impedimente. Patrulele noastre, cari intreţineau contactul cu inamicul, ne rapor- tară că acesta a ocupat satul Mureşeni şi s’a oprit acolo. Astfel neurmând din partea inamicului până la ora 3 d. a. nici un atac şi după ce brigada Fischer trebuia să fi sosit în cătunul Tihuţa, Urban decise să se retragă cu coloana sa la Tihuţa, lăsând în poziţia dela fântâna lancului două companii cu două tunuri cu ordinul să întreţină avan-posturi din spre Mureşeni. După sosirea brigăzii Fischer la Tihuţa, generalul Malkovski se duse la Poiana-Stampii unde se retrase şi brigada Fischer în decursul aceleiaşi zile. In cătunul Tihuţa nu exista pe atunci decât casa oficiului postai cu unele edificii accesorii şi o cârciumă scundă, toate construite din lemn, dar fără uşi şiiferestre pe cari le arseră tru- pele inamicului. In imediata apropiere a edificiilor acestora mai erau alte două şi o magazie, ridicate pe vremuri anterioare în scop de carantină, care abandonate de către oficiul vamal se întrebuinţau de cvartir pentru postul de cordon şi asigurare a şoselei, precum şi pentru transporturi militare. Toate aceste edi- ficii au fost însă incendiate şi demolate din partea inamicului în 190 retragere în luna Ianuarie. Zăpada era înaltă. In acest cătun se stabili coloana Urban în castru liber. Sub acest raport trupele cu îmbrăcămintele şi încălţămintele stricate, ducând lipsă de provi- ziuni, erau expuse la grave suferinţe. Singuri numai cordoniştii bucovineni erau mai scutiţi, în ce priveşte frigul, fiind bine îm- brăcaţi cu blăni. A doua zi dimineaţa Urban dete ordinul: cavaleria, toţi caii şi toate trăsurile de bagaje să plece la Poiana-Stampii, din pricina lipsei totale de furaje. Aprovizionarea oamenilor coloanei se făcea cu mari dificul- tăţi prin rechiziţionare dela casele din munţi, dar lipsea cu desă- vârşire sarea, pâinea şi alte accesorii, apoi băutura şi tutunul. A treia zi erupse între oamenii noştri, cu deosebire între grăniceri, în urmarea acestui mod de trai, disenteria şi era de temut că această periculoasă boală va decima şirele noastre, dacă vom fi necesitaţi să mai rămânem acolo timp mai îndelungat. Constrâns în fine de aceste circumstanţe insuportabile Urban decise la 6 Martie, fără să mai aştepte vre-un ordin, să părăsească cătunul Tihuţa şi retrase coloana sa în cantonament la satele Iacobeni, Vatra-Dornii şi Căndreni, stabilind linia avan-posturilor la satele Poiana-Stampii, Coşna şi Cârlibaba. In cătunul Tihuţa am petrecut în total 7 zile şi numai în zilele din urmă am primit unele modeste cantităţi de alimente şi adecă făină de porumb şi pâine de ovă-, cari se rechiziţionară de către autorităţile civile din satele sărăcăcioase de munte, lipsite şi ele de alimente. In decursul acestor 7 zile nu a intervenit nimic de importanţă cu excepţia capturării unei patrule de cavalerie condusă de către un ofiţer din jos de Mureşeni. Coloana Urban rămase apoi în această dislocaţie până la sosirea diviziei imperiale ruseşti sub comanda generalului Orotenhjelm. Intre timp! aprovizionarear trupelor noastre se refăcuse şi soldaţii erau încartiruiţi prin casele ţăranilor. îmbrăcăminte nu primirăm, dar cele ce le aveam se direseră întru cât era posibil. Oameni noui încă nu primirăm, iar caii ce lipseau fură substituiţi din prada cucerită dela inamic. Situaţia sanitară încă se ameliorase, dar un nou flagel erupse: tifosul, care îşi secera jertfele sale. 191 Dintre ofiţeri muriră de boala aceasta: maiorul losif Blaskovits din regimentul grăniceresc şi locotenentul Kolozsvari din regi- mentul 51. După plecarea brigăzii Fisclier cantonamentul nostru se extinse şi asupra satelor Vama, Câmpulung şi Minele-de-fier. Intervenind apoi anotimpul mai favorabil şi fiind aranjată situaţia alimentării, dispărură şi boalele infecţioase cu desăvârşire. In cursul lunei Martie regimentul grăniceresc plecă la Cer- năuţi, în scopul de a fi reorganizat. Colonelul Urban fu numit între timp comandant al tuturor trupelor dela frontiera Ardealului, dar la cererea sa se reîntoarse iarăşi la regimentul său şi predete comandamentul trupelor dela frontieră colonelului Springenfeld care era comandant al cordo- nului bucovinean. La 3 Aprilie, în ziua de Paşte, întreprinse colonelul Dobay, comandantul trupelor inamice dela frontiera Ardealului, un atac prin surprindere împotriva avan-posturilor de cordonişti din Poiana- Stampii. Atacul succese şi inamicul captură avan-posturile noastre cari se găseau în cerdacele de siguranţă situate dealungul şoselei şi deprădă magazia şi cancelaria lor. După această lovitură colo- nelul Dobay se reîntoarse îndărăt peste frontieră. ' In consecinţa acestei pierderi, în cursul lunei Aprilie se retractă ordinul prin care colonelul Urban fu reintegrat la regi- mentul său şi el fu numit din nou în situaţia de mai înainte. Generalul Malkovski şi colonelul Fischer fură numiţi în alt serviciu, deci Ia sosirea trupelor ruseşti era colonelul Urban comandant la frontiera Ardealului. Corespondenţa lui Naşcu cu Moisil şi Petri** Reverendissirre Domnule, Cum V’am scris în 26 şi exp. în 28 Febr. aşa am făcut: Dumineca trecută am avut audienţă la Plener înmânându-i cererea aci urmândă în copie, care cetmdu-o m’a făcut atent că ar trebui toate aceste cerute în calea oficioasă politică, dela care apoi prin cancelaria aulică — ca cea mai înaltă instanţă, căreia e şi datorinţa de a-se întrepune pe tot locul în privinţa cultului şi a învăţământului — să se dea Ministrului de finanţe spre a i-se asemna ce-i cu modru şi cu putinţă. Drept aceea cuget şi asta reprezentaţiune a o comunica cancelariei aulice spre a-i da desluşiri despre proiectatul gimnaziu etc. Convingându-1 despre necesitatea obiectelor şi trimiterea acelei cereri cătră Direcţia fin. la Transilvania cu mandatul a-se preda, mi-a promis a face cerând informaţiuni mai de aproape. Intre altele iar am venit în vorbă despre vigitorii silvanali, pentru cari pretinde Dir. fin. refundarea salariilor etc. Şi-a preno- tat exprimându-se a cere informaţiuni. Aşa am ajuns cu vorba şi la munţi; m’a întrebat că ce ştiu despre relaţiunile minelor şi băeşilor vis-a-vis cu comuna Rodna; de cauza cu Manz şi starea acestuia. Spuindu-i am întrebat: Decedată aud că în privinţa pretensiunilor la munţii revendicaţi să fie deciziune ieşită, putea-vor comunele încheia alt contract cu Manz, ori cu altcineva? Răspunsul fu: De nu se ţin de ai lui Kemeny, se va putea atunci când va fi limpezită predarea munţi- lor la familia Kemeny şi va fi aşternut planul de regulare al ') V. Nr. 10 şi 11 ai „Arh. Som.“. m munţilor celor 40, spre a asemna alţi munţi comunelor spre fo- losinţă în locul celor care-i pierd! După aceea i-am înşirat, că asta ar fi iară un ceva neaşteptat simţ de nesiguranţă, spre a acăţa sabia lui Damocle pe ani întregi asupra averii noastre, a nu o putea folosi; şi ceva mai dăunător ca starea cea neştiută de până acum care toate calculele noastre le încâlceşte, spiritul de întreprindere îl schiopează şi de tot ne-ar aduce în un haos nespus. Vedeţi, daţi prin oficiolatele politice până la cancelaria aulică în privinţa aceasta plânsori, în cari faceţi învederate daunele ce v’ar creşte prin astfel de măsuri. Cancelaria aulică a propus acele principii! La mandatul Nr. 53 d. d. 19 Febr. primit numai ieri nu pot face alta până când îmi vor răspunde la reprezentaţi unea d. d. 28 Febr. Pe cât văd şi pot pricepe, dacă aţi începe cu aceste cereri dela Direcţiunea fin. provincială, şi asta şi-ar da favoritoare părere, atunci ajungând aci, mai lesne s’ar învoi. Şi pentruce zic eu aceasta? Pentrucă chiar Plener se exprimase: Apoi de ce e Direcţia fin. din provincie? Caută s’o întrebăm de părere, aşa precum am cerut să-şi dea părerea la toate cererile aşternute dela comunele din ambe regimentele la comisiunea regulătoare, care pe unele le-a sprijinit, pe altele nu, şi la altele că comuna are cu ce le desdauna. Pentru ruinele se va curenta acum a treia oră Dir. fin. prov. Uitasem, anume am voit să mă exprim că »din mijloacele dis- trictului, pentrucă până acum era idea: »dintr’a statului. Mai aştept şi această rezoluţiune. Bak încă nu mi-a răspuns. »Wanderer« încă nu a tipărit traducerea mea; de era tipărită, voiam astăzi să merg la Arh. Rainer. Am să cerc pe redactorul resp. Nordmann cui i-am în- credinţat articolul dupăce mi-a promis a-1 reproduce. Apoi mâne ori poimâne cer audienţă la Rainer, pentrucă deodată aşi atinge şi cauza Neposului etc., care încă în 26 Febr. s’a aşternut cu propu- nerea preaumilită, într’acel mod cum a proiectat-o Toppler. Noutăţi: Consilierul Alduleanu e numit de viceprezident şi Toppler de asesor la Tabla segească. De Gavrilă scriu unele jurnale de aci că va veni încoace m spre reîntregirea sănătăţii, şi cu ducerea interimală se va însăr- cina Pop Ladislau. Licitaţiunea închirierii cortelelor pe astăzi s’a sistat prin un telegram. Spre formularea contractelor ar fi bine să vă puneţi în coînţelegere cu adm. fin. pentrucă atunci s’ar ajunge scopul dorit încâtva şi în privinţa celor 10 locuinţe consemnate sub Nr. 53. Să se dee cereri prin ofic. district., ori directe la Dir. fin. din Sibiu, că dacă voiţi a le închiria spre scopuri şcolare, lesne se va putea face, observând punctele contractelor custătătoare. Aci nu «e pot încheia astfel de contracte. Inţelegeţi-vă cu 11. sau d-1 Căpitan şi trimiteţi ce veţi avea de trimis dup’olaltă, încunoştinţându-mă despre sosirea suplicei stilizate cătră Maiestatea Sa, în privinţa tuturor cortelelor la prezidiul districtului, spre a constata necesitatea destinată la fiecare obiect cerut; că dela 5 lan.“a avut timp guvernul de a-o comunica simplu prezidiului districtual; pentrucă ajungând aceea acolo curând şi referându-se fără amânare, cam în vr’o 2 săptămâni să fie aci la cancelarie. Atunci aşi avea ce aştepta rezultatul final spre a putea face întrebuinţare de plenipotenţa mie dată. Altmintrelea ar fi un ceva prea pripit. In zilele săptămânei viitoare având timp şi d-l Năşcuţ, vom umbla de rândul restanţei intereselor dela anul 1848 şi apoi cuget, punând şi aceasta la cale a-mi fi până una alta misiunea finită, căci a rămânea mai lung nu pot, precum v’am scris acum mai de multeori, despre o parte pentru pierderea timpului de primă- vară unde am foarte mult de pierdut nefiind acasă, şi despre alta nu aşi cauza spese aşa multe spre a-mi mai auzi imputări dela unele guri reci ca în anii trecuţi. Apoi de ce dată voiţi a lua în chirie acele 10 cortele, asta se poate face acolo în provincie şi nu am lipsă a trăi aci pe spesele comunelor. Vinderea de tot s’a oprit, licitaţiunea ospătăriei şi a celorlalte cortele necesare pe seama învăţătorilor şi amploiaţilor districtuali s’a oprit din partea ministerului de finanţe şi s'au cerut relaţiuni despre toate. Despre vindere a şi sosit dela Sibiu, că vinderea de tot a fost oprit-o direcţiunea financiară provincială, până a nu sosi ordinaţiunea ministerială. Despre ospătărie se va primi, până alta, ofertul dat cu preţul fiscal. Despre ruine şi lagăr vom vedea m ce va urma; cu ruinele se va desbina, cuget, mai îndată, nu însă şi cu lagărul, fiind acesta prin direcţiunea poştală dela direcţiunea financiară ca un fel de echivalent spre întregirea lefei expedito- rului postai din Năsăud; până îşi vor schimba notele între sine se va cam amâna rezolvarea. Astăzi cu buna presupun că aţi primit epistola mea din 26 expediată în 28 Febr., în care mă rog a-mi răspunde: primita-ţi mai multe scrisori dela mine, încă toate recomandate. Fiţi buni şi îmi răspundeţi la toate. Mă voi înţelege şi în privinţa mandatului d. d. 19 Febr. sub Nr. 53, ce să fac: să încep dela cap cu cererea asta, ori din jos să vie aceasta încoace. Instrucţiunea respective mandatul sub Nr. 52 mai stă la mine; cuprinzând prea multe imputări şi chiar personalităţi, nu aflu lucru cuvios a-1 alega în original unei cereri, fiind lucru prea natural: până poţi cu buna face, dă cu buna. Eu în comitiva mea încă cam taiu, însă nu la personalităţi'. Când voi fi convins după toţi paşii făcuţi cu buna, că urmează tot rezoluţiuni provizorice şi nu se desbină odată pentru totdeauna, atunci va fi de lipsă a-se plânge cătră Maiestate, spunând cu francheţă că numai Saşi sunt referenţii respectivi, şi atât la cancelaria aulică cât şi la mi- nisterul de finanţe, cari au în referate cauzele noastre. Apoi atunci va fi de cerut a-se lua din pertractare dela Saşi, că până atunci tot prin mânile lor trec toate, fiind dânşii referenţii respectivi. Numai când nu va mai putea omul face altceva, atunci cuget eu a începe cu grosul. De cetit le voi da-o la respectivii, însă în act public sau oficios nu aflu cu cale a-o acluda. De nu s’a mai schimbat Petrosul *) de acolo, ar fi bine dacă v’aţi pune pe careva mijlocitor spre a iscodi şi învoi cum s’ar putea căpăta pe lângă chirie, dacă v’aţi declarat până una alta aşa, cortel pentru I^etri, Morar, Pavelea şi alţii, apoi pentru am- ploiaţii politici şi judecătoreşti. Aceasta o scriu eu aci numai ca să nu aibă ocaziune Petrosul a răspunde ca la perceptorat, că deregătoriei administratoare de acele cortele nu i-a vinit până acuma o astfel de cerere înainte, şi dreptaceea n’a putut mirosi care amploiat voieşte a locui, şi pelângă ce arendă, în unul din acelea. *) Perceptorul de dare Petrowski. 106 De proces formal nu ar fi timpul a-se apuca, până nu se va desbina dela Maiestate în calea graţiei, care atârnă dela con- statarea şi sprijinirea deregătoriilor politice: Prezidiul districtual, comisiunea regulătoare, direcţiunea financiară şi guvern, şi atunci cancelaria aulică face propunerea la Maiestate, acludând relaţiu- nile favorabile pentru noi sau nu, alipindu-se de părerile guver- nului provincial, sau unde vede majoritatea. Până atunci împăratul din puterea sa nu ni-le va da, caută să meargă pe calea formelor acestea, de ne-am sfărma noi ori şi cât. Reverendissime, foarte-ţi mulţămesc despre ştirea împărtăşită a aflării soţiei şi economiei noastre din Feldru. Mai multe aşi avea de a vă scrie, le rezervez a vi-le spune cu gura. Sigilul comisiunei administrative să las să-l facă? Ieri avui norocire a vorbi mai lung timp la cancelaria aulică cu comesul Saşilor. Ceruta-ţi în scris dela comisiunea regulătoare a vă comunica hotărîrea în privinţa munţilor revendicaţi şi a personalului silvanal? Dnii căpitani Pioraş, Reichl, Zatetzki şi Tomuţa, locot. Voith, Dr. Silaşi, Năşcuţ, teologii Lazar şi M. Pop, filozofii noştri Moţoc şi Dumbrava se închină cu sănătate la toţi cunoscuţii, asemenea şi al D-Voastre sincer serv V. Naşcu. Viena, 2 Martie 1864. * Reverendissime Domnule, In 27 Febr. c. v’am expediat eu de aci în extrase rezoluţiunea şi expedtţiunile cătră comisiunea regu- lătoare şi cătră guvern, — apoi cred că din propunerea aşternută Maiestăţii Sale nu, — despre a căror primire nu mi-aţi scris. Şi fiindcă eu nu am luat documente în privinţa munţilor şi nici că posed ceva de astfel, nu vă pot alta trimite decât propu- nerea prea umilită în care stau citate toate pertractările câte s’au întâmplat dela 1796 încoace, ca şi în protocolul adus de mine dela Viena în 1861 cu data 1 fMai 1858, care toate cu1 ce se ţin de munţi au rămas în acte la cancelaria comisiunii. Cari sunt munţii revendicaţi şi cari nu, se poate vedea numai din împărţi- rea lor dela anul 1807. Domnul căpitan-auditor Josif Schottl posede niscai notiţii despre munţii revendicaţi şi vă poate da desluşiri mai apriate, ma şi concepe ori aproba sau censura, dacă îl veţi ruga. 107 Despre unii munţi din Valea Rocnei am avut eu un con- spect vechiu în original, în care sta în capul acelui conspect: »Vor der Militărisirung besessen«, »von der Moldau, von der Marmarosch revindicirte Gebirge«. Acela cu alte astfel de acte le-am împrumutat lui Paramon Găzdac şi răposatului loan Năşcuţ spre a documenta într’o cauză de ceartă cu baia şi cu Rocnenii, şi nu mi le-au dat îndărăt; de cumva nu s’ar afla la dl Todor lonaşc. Atâta numai vă pot scrie la ştim. DV. din 11 primită astăzi în 17 Martie 1864 zăcând la Dr. Silaşi două zile neavând eu timp a-1 cerca în seminar — având de lucru pela ministerul de finanţe în privinţa intereselor, ruinelor etc. despre care stă lucrul tot baltă. In 14 Martie v’am expediat altă scrisoare de aci, poate aţi pri- mit-o astăzi. Domnul asessor loachim are multe colecţiuni şi notiţe din Conventul Cluş-Mănăşturului, doar le ve-ţi putea întrebuinţa acuma la un lucru juridic compus fără patimă, cum v’am scris şi mai pe urmă. Paciinţa mea se mărgineşte şi se subţie foarte, caută să mă reped pe timpul aratului la moşie. Faceţi bine şi mă înştiinţaţi timpuriu cari sunt solii şi când vor porni şi sosi. Bine ar fi când aţi putea îndupleca pe Rev. Dn Prepozit, care şi în altă treabă ar fi bine să vină încoace. Mă recomand al D-Voastre sincer serv V. Naşcu. Viena 17 Martie 1864. * ■ Reverendissime Domnule, In una din epistoalele mele din urmă v’am fost dat de ştire cum s’a fost proiectat mandatul cătră prezidiul direcţiei financiare din Sibiu pentru predarea magazinu- lui dela poartă, a 'lagărului şi grădinei şcoalei; promiţându-vă apoi a vă împărtăşi şi despre rezultat după aprobare şi expediare. Fiind acuma în stare a face respective a-mi împlini promisiunea, nu preget astăzi a vă scrie: In urma reprezentaţiunii mele d. d. 28 Fe:br. c. Nr. 10.893, căreia îi acludasem în original mandatul DV. sub Nr. 51 cătră mine, a mers cu data 19 Martie la prezidiul direcţiei financiare din Tran- 4 198 . silvania o ordinatiune prezidială, după cum mi-s’a arătatîn următorul înţeles: a) Magazinul menţionat de loc să se dee comisiunei adm. a fondurilor pelângă contract. b) Lagărul încă, dacă conditiunile contractului cu arendaşul de până acuma iartă a se putea întâmpla asta înainte de expira- rea timpului, pelângă arenda de până acum; şi din contră, fără amânare să se relaţioneze ce dificultăţi ar sta în cale, spre a-le întrebuinţa ambele acele obiecte spre depozitarea materialului, însă nu şi clădirea proiectatului gimnaziu până la deciderea peste cererile comunelor de a li-se lăsa astfel de obiecte. c) Toate cererile menţionate să se aştearnă încoace în cel mai scurt timp, cu păreri cât se poate de scurte: Spre ce folos ar trebui erarului ? Care-i preţul circiter de prezent, fără a-se lăsa în specialităţi; nu e careva vândut sau lăsat cuiva până acum etc.? — spre a putea comisiunea imediată aci decide fără amâ- nare peste acele cereri. d) Actul întreg despre lăsarea ruinilor, cu părerea care să cuprindă aria grădinei şi a parcelelor de sesiune a şcoalei, preţul estimării circiter prezent, iară fără a-se slobozi în specialităţi, de- loc să se aştearnă încoace, făcându-l strins responsabil despre împlinirea acestui ordin prezidial. Despre acestea mie nu mi-au comunicat ceva, fiindcă s’au expediat în cale prezidială, însă m’au sfătuit că-foarte necesar ar fi când ar merge cineva dela Năsăud la prezidiu, consilierul mi- nisterial Tanko spre a-i descoperi şi desfăşura deamenuntul toate, şi în caz când s’ar ivi dificultăţi — cari a bună seamă vor fi din partea Petrosului — să-i spună apriat că magazinul e poruncit a ni-1 preda, şi pentru lagăr deloc să aştearnă relaţiunea, căci din contră sunteţi gata a trimite deputaţi la Viena spre a vă plânge în afacerile acestea. In privinţa restanţei de interese ale fondului şcolastic, în răstimp de trei zile voiu ajunge la claritate. Cauţiile pierdute şi interesele de întârziere pentru neplătirea ratelor de împrumut ni se vor reîntoarce. Ce se atinge de interese pentru interese, e confusios înţelesul acelei ordinaţiuni imperiale citate în conspectele mie trimise, care dat şi număr se vede din sminteala scriitorului a-se fi schimbat, căci în loc de 11 Iulie ar fi trebuit să fie 11 Iunie 1859, şi în loc de Nr. 166, 106. Apoi pa- sajul citat sună la obligaţiuni la care creditorul anume nu a tras interesele în răstimp de 5 ani, şi la plătirea vamei (Zoii) să se ia în consideraţiune interese dela interese. Totuş cuget că voiu putea învinge cu pretensiunea asta din acel punct de vedere, că în 1854 a hotărît ministerul de finanţe a-se subscrie la împrumutul naţio- nal acele interese restante, şi apoi mai târziu a sistat; spuindu-le oarzen că în calea legii avem speranţe a le dobândi. Despre sosirea actului în privinţa cortelelor în genere dela guvern la prezidiul districtului, v’am întrebat de mai multe ori, nu-mi răspundeţi ceva; cât de bine ar fi, de nu a sosit la dis- trict, să-l scormoniţi de prin Cluj şi Sibiu. Acel act a mers sub Nr. aul. 4665/863 la guvern. Care individ l-aţi trimite la Sibiu, poate călători peste Cluj spre a putea tribula pe ambe locurile. Fiindcă acum am pornit cauza pe cale bunişoară, şi sosind curând aci aş nizui din răs- puteri a ni-se rumpe odată treaba asta pe calea graţiei, ca aşa apoi să putem face ceilalţi paşi precugetaţi. Nu vă socotiţi mult, fiţi buni alegeţi un bărbat apt şi îl trimiteţi fără întârziare. Recursul comunei opidane Rodna d. d. 17 Sept. 1864 cu 14 acluze a ajuns la cancelaria aulică. Părerea directorului montan şi a guvernului e a rămânea în putere hotărîrea din urmă a gu- vernului, şi pretensiunea băieşilor de vr’o mie şi câţiva floreni, plătiţi comunei Rodna sub titlu de taxă, să rămână până una alta în suspens până la preanalta deciziune. In contra comunei Nuşfalău e recursul aci din partea comu- nei săseşti Feleghaza (Weiskirch) pentru Crângu mare şi Mortila. Recursele Maierului, Rodna, Coşna încă au ajuns aci. Se grăbesc a le refera. Multe complimente la toţi, măfrecomand al D-Voastre sincer serv B. Naşcu. Viena 40 Martiri 21 Martie 1864. * Reverendissime Domnule, Prin asta scrisoare vă întăresc primirea nunumai a cei din urmă, precum cuget eu: adecă a cei d. d. 19 Febr. totunadată cu alt pachet oficios sub Nri 51 şi 52, ci 4' 200 şi celorlalte epistole d. d. 11 şi 15 Febr. dimpreună cu 200 fl. în 21 Febr., la care din urmă v’am scris sub 23 Febr, răspunzându-vă mai înainte cu altă epistolă d. d. 13 Febr., în care v’am acludat în extrase deciziunea, propunerea şi ordinaţiunea cătră comisiunea regulătoare de posesiune, în privinţa munţilor revendicaţi. Despre care foarte mă minunez că până în 19 Febr. nu le-aţi primit. Dreptaceea vă rog foarte îndată după primirea acesteia a mă încunoştinţa. Presupun că II. sa dl căpitan pornind de aci în 16 Febr. cu dl Şipotar, până la primirea acesteia va fi sosit la Năsăud şi Vă veţi fi înţeles despre paşii cari ar fi de făcut de acolo. Nu veţi întâr- zia a-mi trimite cât de îndată resultatul acelor concluse d. e. în privinţa munţilor, gimnaziului etc. Astădată am să vă relaţionez despre paşii făcuţi în privinţa cortelelor pe seama învă|ătorilor etc. In 22 Febr. am avut onoare în audienţă a fi primit la ministrul Plener, căruia desfăşurându-i starea lucrului din fir în păr, dintru întâiu ne-a imputat pentruce nu ne punem în înţelegere cu orga- nele financiare din provincie, de ajungem tot pe la minister care nu e oficiu administrativ, fiindcă atunci mai iute ne-am ajunge scopul ? Şi de ce aşa târziu; până în 2 Aprilie ar fi scurt timpul, şi şi în cauza asta nu se mai poate telegrafa? Descriind bărbaţii cari se află la acele organe, după multe alte vorbe rezultatul fu: Să aclud cererea respective plânsoarea învăţătorilor şi în dorso în traducere o comitivă scurtă din par- te-mi, în care Intre altele să fie exprimat şi aceea că până una alta să li-se lase cortelele necesare pe lângă chiria de până acum, şi aşa să-i înmânez a doua zi acea reprezentaţiune, o va expedia deloc la Sibiu. Cu ce comitivă s’a aşternut acea cerere, binevoiţi a vedea din aci alăturata copte. . Până astăzi nu am primit rezoluţiunea, care în zilele aceste sperez a o primi, şi atunci voiu comunica-o. La emisul cătră mine stilizat sub Nr. 51 d. d. 18 Febr. primit aci în 25 Febr. voiu face altă comitivă şi voiu aşterne-o ministerului de finanţe, dupăce mai întâiu voiu vorbi cu gura cu ministrul. Ştiu că şi asta va comunica-o direcţiei financiare provinciale; rezulta- tul îl voiu aştepta spre a vi-1 putea împărtăşi. Celalalt mandat sub Nr. 52 îmi va servi până una alta de a-1 201 arăta respectivilor referenţi spre a-!e muia cerbicia cea săsească, mai târziu îl voiu folosi şi ca aclus. In cauza munţilor nu putui avea audienţă, fiind arhiducele Rainer dus la Praga; reîntorcându-se voi întră admanuându-i un memorand şi un exemplar din gazeta »Wanderer« care a primit traducerea mea din Nr. 10 a «Gazetei Transilvaniei« sub. titula: «Nedreptatea ce s’ar face grănicerilor«, din care voi trimite şi la Năsăud şi la Făgăraş in mai multe exemplare. Pe lângă toate ar trebui prenumărată din partea Casinei Năsăudene şi această foae, chiar să fie şi maghiaronă, din recunoştinţă că numai aceasta a voit a primi articolul întreg, fără a pofti taxă de inserate ca javra de »Presse« şi »Ost d. Post (Prost)«. Renumitul Schuselka încă poate se va îndupleca dacă va ieşi odată în »Wanderer«, pentrucă sărmanul e expert şi fript ca copilul în lumină. In cauza restanţei de interese încă am vorbit cu ministrul arătându-i conspectele trimise. Mi-a zis a le aşterne cu câte o cerere separată adresată cătră Min. de finanţe, citând porunca împărătească. Asta însă nu am făcut-o până mă voiu convinge cu fratele Nâşcuţ pe la cancelaria de contabilitate militară, de credit etc. despre tot cursul pertractărilor în privinţa aceasta. O zi ori două vom sacrifica în afacerile acestea, dacă suntem aci. In 23 Martie v’am scris că am cercat a ne înştiinţa sau mai bine zis a ne înţelege cu fraţii Orlăţeni în cauza munţilor, scriind la Sibiu încă în 16 Febr. lui Bak., însă până acum nu ne-a răspuns. Despre datele ce aţi cerut prin scrisorile dlor Schottl şi Tanco v’am scris în 23 Febr., cuget că le-aţi primit. Cu recursele vă pot spune resultatul înainte: Referenţii sunt la cancelaria aulică Szentgyorgy şi Pleker, cari ambii nici cu o literă nu voesc a se abate dela deciziunea d. d. 27 August şi instruc- ţiunea aceea. Şi când au sesiune mixtă, cine sunt membrii? C ..d, Nandori, Peatra bogaţilor*) şi Moldovanul nostru. Ce zic cei mai mulţi? Vă puteţi închipui. Şi al nostru de se şi luptă, nu-i in stare să-i învingă, mai ales când nu-şi poate obiecţiunile sale motiva judiciar cum se cuvine. De toate scrisorile câte v’am menţionat pot zice a le fi pri- mit nevătămate. Dl Dr. Silaşi, care se recomandă, îmi spuse la *) Reichenstein, 202 întrebarea că nu se supără de ce-mi trimiteţi sub adresa lui toate scrisorile, şi v’a răspuns la o epistolă lui adresată, şi răspunsul stă la mine cu mai multe tomuri cuprinzând cursul gimnaziului de stat de aci şi progresul lui din mai mulţi ani, care le voiu aduce eu când mă voiu întoarce. V’am scris că la timpul plugului cu tot preţul voesc a fi la moşie, care mi-e refugiul şi scutul bătrâneţelor mele, nesperând altă recunoştinţă decât batjocuri şi imputări după toate ostenelele mele, precum m’am convins de ajuns! Pofta dlui căpitan Schottl am împlinit-o, foaea »Michl cel oblu« *) dela 1 Ian. până la finea Iunie i-va sosi la Năsăud mereu1, acum cât de curând va primi un volum. Vă salută pe toţi dl căp. Pioraş şi Tomuţa. Mă bucură şi-ţi mulţumesc de ştirea pentru soţia mea. Aşi dori să ştiu pe cine au Leşenii preot? Nu unul Constantin? Salutare la toţi dela sincer amic V. Naşcu. Viena 26 Martie 1864 miezul nopţii. P. S. Reverendissime, îartă că voind a doua zi în 27 Martie la opt a. m. să expediez epistola asta încheiată de astă noapte, îmi sosi rezoluţiunea aşteptată după reprezentaţiunea d. d. 23 Febr. c. care din cuvânt în cuvânt v’o trimit aci în copie şi poate nu-ţi primi aceasta până Miercuri sau Sâmbătă seara, însă până atunci orga- nele financiare provinciale vor fi sistat licitarea cortelelor. Veţi vedea ce puteţi face. Când ar fi Petrosul mai molos şi nu moros, vream să zic: om de omenie, ar putea acum da pe lângă arenda de până acum la toţi deregătorii districtului cortele în preţ mo- derat până una alta, că pe cât pricep eu s’a săturat Plener de a mă mai vedea în ochi, pecum şi eu de dânsul. »Ich glaubte Sie sind schon lăngst iiber Berg und Thal« îmi răspunse acum mai în urmă; la care i-am spus de toate urmările lucrului lui C...d. Ce se va constata că aveţi de lipsă, va da regimul imperial pe rând. Acum aş trebui să împrumut o mască sau larfă ca să mă mai ivesc cu Nr. 51 trimis mie! Şi în acest obiect iar se va expedia tot actul la Transilvania, dela care organe subordinate vor cere, cu bună seamă, relaţiuni şi opiniuni! * ') >Der gerade Michşl«, 203 Reverendissime Domnule Vicar, Dupăce am fost expediat epistola mea d. d. 29 Martie adresată dlui Tanco, am primit telegraful sosit în seminar noaptea 11 ore, şi ieri am primit emisul sub Nr. 107 cu 100 fl., apoi astăzi altul sub Nr. 112 cu telegramul deodată. In scrisoarea menţionată am împărtăşit pe larg paşii mei făcuţi în răstimpul mai nou; acuma nu am alta aşa însemnat de a vă comunica decât că despre celea ce-mi impuneţi în telegrâ- mul de ieri trimis voiu încerca mâne să văd ce voiu putea face. Căci pecum v’am fost scris, cererea pentru acele cortele încă a fost trimisă demult la Sibiu spre a-şi da părerea direcţiunea fi- nanciară, care încă n’a sosit îndărăt, fiindcă în toate zilele cerc eu la protocolul general de intrate. Despre aste obiecte precum şi despre cele'cerute de comune prin comisiunea regulătoare a mers sub Nr. 10.893/160, precum v’am scris sub 21 Martie cătră direcţiunea fin. dela Sibiu mandatul: că fără trăgânare să trimită opiniunile cerute. V’am scris şi aceea că lagărul atunci numai se va da spre scopul cerut, când relaţiunile cerute vor fi aci sosite; altmintrelea pe lângă arendă numai spre folosire, însă nu clădiri. In emisul sub Nr. 51 aţi pus condiţionat numai a solvi arendă, şi eu numai pe baza şi condiţiunea aceea m’am răzimat în comitiva mea, precum v’aţi putut convinge din copia trimisă; având însă ocasiune lesne le voiu explica mai pe larg înţelesul nostru. De va vini Pock *) aci, voiu şti eu în zilele următoare şi vă voiu înştiinţa de cele descoperite, despre scopul venirii lui. Eu v’am răspuns că nu am aci ceva documente despre munţi, şi dela Hofkriegsrath, chiar de s’ar afla, — despre care am dubietate, fiindcă am mai cercat fără a afla ceva — toate sunt scoase şi trimise la comisiunile active în afacerile acestea ale munţilor. Spre a putea vedea cari au fost munţi revendicaţi, şi cari nu, nu se află cu acea acurateţă, cum te-ai putea baza pe ele. Căci ştiu a fi văzut în 186! consemnarea originală culeasă de Blagoevici dela Oeneral-Commando şi regiment despre evi- denţa munţilor şi categoriile lor, însă aşa de confuze, cât nu se putea cineva îndrepta după ele, deoarece într’un an se vede un *) Prezidentul comisiunei regulătoare de averi grănicereşti. 204 munte a fi proprietate a comunei înainte de militarizare şi în ce- lalalt an revendicat! Domnul asessor loachim, îmi aduc aminte, încă le-a văzut. Alte documente pe aci mai bune nu se pot căpăta. V’am scris că dl căp. Schottl şi-a fost făcut extrase din documentele cari le-a avut comisiunea în 1853 şi 1862, unde se vede cari au fost ai Văiei Rocnei şi i-au ocupat Marmaţienii şi Mănăstiriţa Moldovei, apoi s’au reocupat. Se vedea şi aceea: cari i-au împărţit Magistratul Bistriţii la anii 1750—52 între co- munele din Valea Rocnei. Domnialui va avea, cuget eu, notiţe şi despre acei munţi cari au fost bun comunal al Bârgăuanilor sau doar şi al Târgovenilor, şi înainte de militarizare, cari dominali. Cutoateacestea eu voiu cerca într’un noroc prin o audienţă la ministrul de războiu, şi rezultatul vi-1 voiu împărtăşi. Planul de situaţiune al Năsăudului nu se va mai putea scoate dela dicasterii, fiindcă ministerul cultelor a transpus actul acela cancelariei aulice, aceasta guvernului provincial, de unde apoi cine ştie mai reîntorsu-s’a încoace, şi unde se va afla acum. Mai bine îl faceţi şi mi-1 trimiteţi, şi — să mă exprim şi eu cu pofta — ar fi bine când l-ar avea acei doi indivizi ce vor merge la Bistriţa şi Sibiu, spre a-1 arăta şi acolo la respectivul referinţe. Apoi să-mi ajungă aci, chiar nu ar strica când oarecum s’ar aci uda părerii oficioase a organelor fin. din ţară, că atunci fiind de acolo ce cevaşi în partea şi nu în contra noastră, atunci aci e mai uşor, mai ales când ar sosi aci şi deslucirile poftite dela Prezidiul Dis- trictului în chestia aceasta. Ar lua capăt toate dubietăţile, şi comisiunea imediată ori cancelaria aulică s’ar pune în înţelegere cu Min. de fin., ar face apoi propunerea la Maiestate şi ar urma ultima deciziune fără altă trăgânare. In cât pentru observarea instrucţiunii primite verbal şi în scris, cuget că şi până acuma aşa m’am ţinut întru toate, şi de împărtăşit nu am pregetat în altă săptămână şi de două trei ori, care şi de acum va urma, numai să fiu sănătos. 1 Seminţele poftite vi-s’au trimis cu contul solvit 44 fl. Sigilul l-am procurat, precum am scris dlui Tanco, cu 40 fl., laolaltă 84 fl.; litografia fără minimum 80 fl. nu se poate cumpăra şi expedia. Din suta trimisă în urmă mai rămân cu 19 fl., deci bine- voiţi a considera în privinţa speselor, porto postai, cortel, lumină, 205 vipt, veşminte, ruşfeturi etc. Cu cât aşi putea călători până acasă, mai posed parale. In câte o zi trebue să cheltuesc şi 10 fl.. Mai că mai bine era când mi-se hotărea un diurn anumit, apoi era şi mai uşor de purtat în socotele. Fără 6—7 fl. diurn nu pot, şi nici că veţi pofti să petrec aci cu atâte spese împresurat! Mă rog consultaţi-vă şi rezultatul mi-1 împărtăşiţi fără amânare, turnai porto postai am plătit până acum la 20 fl. v. a. Dacă am să mai rămân vr’o lună, caută să-mi cumpăr ceva veşminte moderne de primăvară, spre a mă putea vârî în cercuri de bărbaţi oneşti şi pe la cei atotputernici, unde ca proletar îmbrăcat nu poţi străbate; mânuşi şi ruşfeturi să fie în toate zilele şi mai pe tot locul. Având de scop a vă cumpăra o litografie, fiţi buni asemnaţi suma necesară. Morburile şi moartea au străbătut pe tot locul pe aci, chiar prin palatele celor mari. Soţia arhiducelui Albrecht e moartă; miniştrii Laser, Schmerling, Forgaci, consilierul Moldovan, conci- pistul Giupe, la pat. Reichenstein reconvalescent. Nadasdi până la timpul deschiderii dietei Transilvaniei nu se va reîntoarce. Contul despre seminţe se aclude aci; aşa voiu face şi cu cela despre sigil la timpul său. Asemnându-mi diurn anumit, vă voiu trimite chitanţă bine stilizată şi timbrată. Recomândându-mă onorabilului Comitet, vă salut pe toţi al D-Voastre sincer V. Naşcu. Viena 2 Aprilie 1864, seara 9 ore. * Reverendissime Domnule Vicar şi Preşedinte al Comitetului grăniceresc, In nex cu scrierea mea d. d. 3 Aprilie c. sum astăzi în stare a vă împărtăşi resultatul telegramului trimis Ministerului de finanţe. A doua zi adecă în 2 Aprilie s’a expediat de aci imediat dea- dreptul cătră Direcţiunea fin.,dela Bistriţa un telegram în acel sens: Prezidiul să mijlocească prin o învoire de-a provedea acei trei învăţători cu cortelele cerute, şi de nu ar fi cu modru acele, altele dintre cortelele de provente. Totodată a mers o copie de pe telegramul D-Voastre şi despre mandatul expediat la Bistriţa, cu mandat cătră Prez. Direcţ. fin. la Sibiu: a stărui de a-se pro- vedea acei trei învăţători cu cortele pe lângă arendă moderată. 206 Au cam cârtit pentruce nu s’au făcut paşii necesari în cauza aceasta în răstimpul dela 2 Martie până la 2 Aprilie pe cale ofi- cioasă şi nu se lasă lucru baltă până la mutarea şi eşirea aren- daşilor din cortele; apoi de ce s’a poftit în petit a se telegrafia direct la Dir. fin. cercuală, cu care nu stă în corespondentă Mi- nisterul de fin.; precum şi aceea că de ce nu au licitat acei învăţători cortelele cerute, şi apoi să fi cerut cu rugare dela Min. de fin. coborîrea arenzii sau iertare de tot?! De venirea lui Pock aci nu am putut până acuma erua ceva, însă că celalalt general, Reichetzer, prin o reprezentaţiune stăruieşte ca Min. de fin. cu cancelaria aulică a Transilvaniei să nu trăgâ- neze cu deciderea în cauza cortelelor de provente din regimentul prim român, fiindcă se ruinează acele obiecte şi comunele cari le-au cerut pierd paciinţa, şi-l năpădesc deputaţiuni după deputa- ţiuni, şi cugetele sunt şi dealtmintrea din cealaltă cauză a munţilor, foarte răsvrătite. In urma acestei propuneri, iar se expediază un mandat aspru dela Min. de fin. cătră Prezidiul Dir. de fin.: fără amânare să trimită desluşirile cerute în privinţa obiectelor de provente cerute de comunele grănicere. Ajungând la Sibiu solii noştri şi bombardând apoi informând, numai ce se va urni odată. De mult încă în Febr. c. a fost ajuns la cancelaria aulică un ursor în limba română, dela congregaţiunea Năsăudeană prin guberniu, în privinţa ruinilor, cu două acluze foarte importante. Aci la cancel. aul. s’a tradus reprezentaţiunea română şi s’a refe- rat recte proiectat nota cătră Min. de fin., amintind altă notă din Apr. 1863 sub Nr. 906, de a se preda acele ruini comunelor spre a-şi ridica clădiri spre scopuri şcolastice din venitele dreptului regal, şi în caz când nu ar fi competent, să descopere cât de curând spre a se putea face propunerea la Maiestatea Sa. De rândul documentelor în privinţa munţilor revendicaţi etc. am umblat, mi s’a promis a cerca şi după vr’o câteva zile a-mi împărtăşi află-se ceva de acelea, ori nu; fiindcă cum se vede din acluza ţidulâ, din toate arhivele le-au adunat la comisiunea specială pentru munţii revendicaţi. In convolutul 1 au mers sub Nr. 4617 toate actele în privinţa munţilor, dreptaceea sum în du- 207 bietate de a-se mai afla în arhive de acelea, fiindcă circumspecţii (Saşii) le-au ştiut strînge. Sum curios ce-mi va împărtăşi acela cui i-am încredinţat cauza aceasta. Cererea lui Nic. Cotruş s’a expediat în 24 Martie sub Nr. 5572 cu acea părere că Min. de fin. să-şi împărtăşească: învoit-e a-se da o pensiune de 150 fl. ? . Astăzi am aflat şi la asta din urmă sub Nr. 14.655/1445 în dep. 36 a consilierului Stavitz pe care rugându-1 cu toată căldura de a nu fi în contra propunerii cancelariei aulice şi a nu amâna treaba din cauză că şcoala pătimeşte, mi-a promis că în scurt timp se va refera şi ce va fi modru se va face. Cauza gimnaziului nostru se va mai lua spre rezolvare în zilele mai de aproape. Dela adunarea Comitetului districtual mai din urmă aduc aminte a fi rămas mai multe documente de ale noastre la dl N. Bejan. . In notiţiile dlui Ioachim, culese din Conventul Mănăşturului, era ceva despre munţii noştri, aşa la dl căp. Schottl; apoi la cari s’au scos dela Marmaţieni, se află cam schimonosite numirile în instrumentul Rakotzian, despre care în actele noastre se află o copie. Aceea ştiu şi se ştie prea bine că regimentul i-a ameste- cat toţi într’o oală. Desdauneze pe pretendenţi din fondul de desdaunare a pământului, la care contribuim şi noi, precum s’a exprimat îm- păratul Iosif II în ord. d. d. 10 August 1786 No. 8836 şi al guv. 7986, pe care bază şi Mai. Sa împăratul de acum s’a exprimat la desfiinţarea regimentului de graniţă: a rămânea grănicerii în ne- ştirbita folosinţă a munţilor revendicaţi! Despre promisiunea şi sistarea plătirii intereselor restante ale fondurilor noastre se află actele necesare. Acum zic: că man- datul a mers să le plătească, însă nu ştiu de ce nu s’a împlinit; apoi că nu ar fi fost intenţiunea ministerului de fin. nicicând a trage în dubietate proprietatea comunelor la fondul şcoalelor locale comunale, fără a monturului care se credea a fi cea mai mare parte crescut din venitele munţilor revendicaţi, pentru cari statul are să desdauneze pe pretendenţi de scurtarea uzufructului; şi deregătoriile politice au înţeles rău expresiunea »Moniuren-und 208 Schulfond« etc. încurcături şi excusări spre a putea vâşca. Insă actele trimise adecă copiile de pe emisele prefecturii dela Bistriţa din a. 1857—1859 îmi prind foarte bine, putându-i combate cu pasajele din ele. Aştept în toate zilele rezoluţiunile cerute. Cu afacerile cortelelor etc. îmi promiseră mai de multe ori şi şi astăzi, în primăvara aceasta, cât vor sosi relaţiunile din jos, a-le tăia capătul! Cu această speranţă rămânând cu distinsă stimă al D-Voastre preaplecat serv V. Naşcu. Viena 6 Aprilie, ziua de Bunăvestire 1864. * Reverendissime Domnule Vicar şi Preşedinte al comitetului fondurilor grănicereşti, Mandatul sub Nr. 131 d. d. 11 Apr. l-am primit dimpreună cu trei sute fl. v. a. Sigilile sunt procurate la gravorul Radnitzki şi mâne poate vor fi gata. Litografia încă nu am procurat-o, mâne voiu cerca câte lespezi voiu putea ajunge şi învăţătura de a prepara negreală chimică, fiindcă acolo dela ovrei nu se va afla de cumpărat; şi fiind toate gata, le voiu expedia ori le voiu încrede d-lui Iancu Mureşianu. Misiunea la Sibiu o primesc, însă numai în speranţa că onoratul comitet al fondurilor îmi va aplacida diurnul cerut în scrisul meu d. d. 6 Aprilie c., adică pe lângă diurn şi viaticul ne- cesar, şi atunci îndată pornesc; în care cauză şi scriu deodată la Sibiu spre a mi-se face cunoscut: sosit-au actele toate dela Bistriţa. Până la primirea răspunsului de acolo şi dela onoratul comitet, aştept aci rezultatul cercării în arhiva Hofkriegsrat-ului, care lucru l-am încredinţat unui ofiţer, spre a ne putea lua man- daş după cercarea cu ori fără efect. Apoi voi aştepta rezoluţiunile dela Min. de fin. despre extrasul din cărţile de lichidare ale da- toriilor statului. Am de a i vă face cunoscut că proiectata expediţiune din partea cancelariei aulice a Transilvaniei în privinţa ruinilor, de care am menţionat în scrisul meu d. d. 6 Aprilie c., s’a primit în sesiunea cancelariei şi am văzut-o la respectivul referinţe dela Min. de fin., cu ce au răspuns cancelariei şi ce a mers cătră prezidiu] Direcţiunii fin. la Sibiu, De unde citând toate ordinele: â priori cere deloc a se aşterne actul în sus, cel dintâi, şi comu- nică că a scris la Sibiu, şi cât vor sosi, se va putea ţinea în o şedinţă mixtă în cauza asta spre a hotărî definitiv. La asta ocaziune iar mi s’a zis cam în glumă, deadinsul: »că dacă va sta cineva lângă Direcţiunea fin. dela Sibiu, ca cum stai Dta aci ca execuţiune, atunci vor merge trebile mai iute*. Vrea să zică, că ar trebui să se tribuleze cu deadinsul rezolvarea actelor prin Direcţiunea financiară cercualâ, şi aşa s’ar aşterne în sus. Dreptaceea cât am la mână răspunsurile sus menţionate, voiu purcede dară direct cătră Sibiu. Până atunci nu voiu pregeta a vă încunoştinţa despre datele sus menţionate, de se află şi se pot căpăta, ori ba. In copia trimisă despre propunerea aşternută în privinţa munţilor revendicaţi — care primit-o-aţi ori ba, nu ştiu — într’un pasaj relaţionează respectivul referinţe următoarele: Obgleich die- ses Outachten, welchem nachtrăglich auch das k. k. sieb. Gral- commando und das k. Thesaurariat beitraten in 1835, vom k. Gubernium zur Scblussfassung a. h. Orts unterbreitet worden war, erfolgte darauf dennoch keine a. h. Resolution, weil der Hof- kriegsrath von der a. h. angeordneten Concertation • zuvor noch das k. k. sieb. Gralcommando einvernehmen zu sollen fur gut fand. Ehe jedoch dieses Gralcommando sich aussern konnte, brachen im lahre 1848 Unruhen aus, im Folge deren lăut Be- richts des 12 Armee Corps zum 9 April 1851 Z. 1605 selbst ein Theil der Verhandlungsakten in Verlust gerathen ist. Aci îmi vine cugetul fără voia-mi au nu cumva au pus mâna pe actele nouă favorabile un Miiller, Conrad, Bell, Mai, Zekelius, Friedenfels etc., cari toţi au fost în epoca 1848 până astăzi pe la dicasteriile de pe aci şi pe lângă arhive! Sum curios ce va descoperi bărbatul de încredere. 1 In tot chipul în cursul săptămânei viitoare vă voiu răspunde, şi totodată vă voiu face cunoscut şi terminul purcederii mele cătră Sibiu. Apoi despre sigile şi litografie, presupunând că voiu primi atât dela onoratul comitet răspunsul dorit, cât şi dela Sibiu, până la pornire. Din diurnul de 5 fl. 20 cr. să pot purta toate spesele pos- tale, hărţi, ruşfeturi, vipt, cortel, luminări, lemne, încălţîmirite şi veşminte, încă şi viaticul, veţi binevoi a vă convinge că nu e cu modru. Sdrenţuros şi sgârcit nu-ţi pofti să fie cineva într’o mi- siune importantă ca asta. Diurnul meargă, ducă-se, însă viaticul vă rog a-mi aplacida; a mă îmbogăţi nu vreau nici nu pot din ce-mi daţi şi din ce mai cer. A suferi lipsă şi înjosire apoi sără- cie, nu-mi veţi pofti. Având acea concesiune respective aplacidare a onoratului comitet, îndată voiu trimite chitanţele despre sumele trimise spre a le putea alătura la ziarul cassei respective din care s’au anticipat. Aşteptând răspunsul dorit spre a mă şti de ce mă ţinea, rămân cu toată reverinţa şi salutare frăţească la toţi membri onoratului comitet, sincerul agent B. Naşcu. Viena, 18 Aprilie 1864. * Reverendissime Domnule Vicar, Cuget că aţi primit astăzi epistola mea d. d. 18 Aprilie, în care v’am promis cât voiu avea resultatul eruării în registratura fostului Hofkriegsrath, bun sau rău, a vă scrie de loc. Spre mai buna convingere vă aclud aci ţidula după care au cercat doi ofiţeri aflători acum la arhivă îm- părţiţi. Cam acolo iese unde presupuneam eu, adică au pus mâna pe ele bărbaţii circumspecţi. Dreptaceea de voiu merge la Sibiu, le vom cerca şi acolo după dat şi număr. Tot la 10 ani se cassează prin o comisiune acte mai vechi ce află a fi de prisos sau de neimportantă însemnare. Aşa s’au cassat şi acele ale comisiunii economice de provente din Valea Rocnei, mai de multeori, precum se vede de pe notiţa acludată. Trei zile am cercat cu acei doi domni în labirint sub pământ, şi iată fără rezultatul îmbucurător. Spesele făcute sunt zadarnice; însă sum convins că aci în registratură nu se află depuse, şi de aci ne putem lua mandaşul. Acuma la Sibiu de nu se vor putea afla. Cu d-1 Baku şi Mărgineanu vom cerca de voiu ajunge pe acolo. Teascul adică maşina de lito-autografie am comandat-o într’o fabrică; numele proprietarului binevoiţi a-1 vedea de pe marca acludată. Maşina de fier, în mărime de mijloc, cu cingătoarele, pietrile, negreală, burete etc. cu un cuvânt cu toate ce trebuesc spre a putea îndată după sosire a o lua în întrebuinţare, cu em- balajă cu tot, nu am putut-o ajunge cu 100 fl., ci am fost silit în fata d-lor Pioraş şi Năşcuţ a mai pune 20 fl. Fabricantul ga- rantează în răstimp de un an. In vălătucul acesta vreau a trimite şi mai multe tipărituri, cărţi etc. cari cuget a nu fi de prisos la biblioteca noastră din Năsăud. Se va expedia Luni sau Marţa ce vine, dimpreună cu sigilele direct la Năsăud. De voiu avea la mână-mi răspunsul dela onoratul comitet şi dela Sibiu până atunci, de loc sunt hotărît a porni la cale şi aceasta a vi-o face cunoscut prin o scrisoare. Până atunci voiu sta cu tot deadinsul a şti cum stă cauza fratelui Cotruş. La referinţele respectiv, consilierul Steinitz, am fost ieri; dânsul mi-a promis, arătându-mi actul cu toate acluzele dela Năsăud, Gherla, Cluj, opiniunile deregătoriilor de contabili- tate şi ale cancelariei aulice. Şi după rugare şi desluciri mai multe, mi-a promis că din parte-i se învoieşte cu propunerea cancelariei aulice, însă după vr’o câteva zile să merg la şeful departamentului, Rada, să-l rog de aprobare. Şi asta o voi face astăzi, având la acesta de lucru şi în privinţa intereselor restante ale fondurilor noastre; să văd ce va mai zice şi acesta. Dumbrava mi-a replătit anticipaţiunea, însă Moţoc nu putu până acuma. Cu teascul de autografie etc. voi trimite şi chitanţa despre 120 fl. şi 40 fl. spre a-se putea acluda la cassa de unde s’au luat paralele. Dela Sibiu după toate cimentările până acuma nu au sosit la Min. de fin. răspunsurile cerute în privinţa cortelelor. De Pock nu pot înţelege ceva, să vină ori să fie aci? Recursele comunelor contra hotărîrilorcomisiunii reg. s’a referat, şi decisul în comisiunea mixtă, ca şi la celelalte, tot după acelaş şablon. Dl. Dr. Silaşi se mulţămeşte de salutare şi nu pofteşte să te osteneşti a-i răspunde; se recomandă. Unchiul e sănătos, vă salută pe toţi, aşa şi Năşcuţ, Fetti etc. i Recomandându-mă sunt, resalutând pe toţi, al D-Voastre sincer serv V. Naşcu. Viena, 22 Aprilie 1864. * Reverendissime Domnule Vicar, In scrisoarea d. d. 25 Aprilie c. îmi promiteţi spese de călătorie până la Sibiu şi retur. E bine; eu acum aş avea deodată cât aş putea ajunge până acolo, însă de acî nu ştiu de sigur când voiu putea mâneca, deoarece pelângă toată nizuinţa acum de vr’o trei săptămâni nu pot scoate rezo- luţiunile dela Ministerul finanţelor la reprezentaţiunile aşternute în 11 Martie. Mă tot amână din săptămână în săptămână, şi chiar astăzi aveam bună speranţă, dupăcum îmi promisese, a-le primi la mână. Dar iar m’au mai mângâiat până la o Joi. Acest termin încă nu ar fi departe; dintru. atâta aştept să am la mână ce am cerut. Aşadar până la Dumineca Tomii voiu mai fi pe aci, nefiind şi teascul de litografie gata spre a-1 putea expedia cu sigilele şi unele tipărituri apoi cărţi. Fratele Nicolae se va bucura dacă îi veţi da de ştire la Morăreni că cauza penzionării lui va avea rezultatul dorit. Va scăpa cu 150 fl. pensiune; aceasta de sigur, însă nu aşa îndată. Mai are de a fi cernută şi recernută pe la Min. de fin., unde până acuma a trecut pe la două despărţăminte cu succes bun. Acum astăzi mi-au promis şi la al treilea că nu va sminti ceva. La acest departament numai astăzi au fost ajuns, de unde se cere în- voirea spre a se asemna la proventele comunelor rezervate pe seama erarului. A fost bine că ne-am dat de amintire despre treaba asta. Dela Sibiu am primit ştirea dorită, că ar fi ajuns acolo re- laţiunile cerute în privinţa obiectelor cerute de comunele grănicere, şi dela Direcţiunea provincială în 14 zile se vor aşterne Min. de fin. Răspunsul e datat în 23 Aprilie, , şi 14 zile ar fi expirat în 8 Mai c. De nu va fi şi asta numai vorbă goală. In calcularea intereselor s’au aflat unele diferenţe, şi deaceea s’a scris la Sibiu. Referinţele respectiv îmi promise şi astăzi că cât vor sosi relaţiunile cerute, din partea Ministerului de fin. se vor transpune cancelariei aulice cu părere favorabilă. Pentru datele ştiute aş trebui în tot chipul să merg la Sibiu. Cugetând că veţi fi primit epistola mea d. d. 22 Aprilie, la care aştept răspuns, rămân cu fierbinte poftă a şti că sunteţi cu toţii sănătoşi; salut pe toţi, al D-Voastre sincer V. Naşcu. Viena, 30 Aprilie Sâmbăta Paştilor după festivitatea învierii 1864. P. S. Telegrame dela Bistriţa, atacul Neposenilor cu Pinti- canii; sunt pe aci destule prin jurnale. Reverendissime Domnule Vicar, După primirea epistolei D-Voastre d. d. 11 Aprilie v’am scris fără acuma de trei ori, în urma cărora eu aci nu am primit până astăzi vr’un răspuns. Doară nu au ajuns revaşele mele la Năsăud? Fiţi buni răspundeţi îndată după primirea acesteia, adre- sându-mi la Sibiu în cancelaria Asociaţiunii literare române. Astăzi am primit cu greu mare rezoluţiunile aşteptate de atâta timp. Una sună aşa: Die sieb. F. L. D. ist beauftragt worden im Einvernehmen mit dem k. Oubernium, und wenn diesfalls kein Anstand obwaltet, die riickstăndigen Zinsen der in Rede stehen- den Staatsschuldverschreibungen unverziiglich flussig zu machen. Vom k. k. F. M. Wien 12 Mai 1864 Z. 12.239/198. Dreptaceea va fi a mea grijă a pune la cale şi la Sibiu treaba aceasta ca să nu se mai amâne. A doua rezolutiune sună: Z. 12.238/197 Die gewiinschten Ausziige aus den Licvidationsbiichem werden dem Gesuchsteller unter Riicksehluss der Beilage des Gesuches vom 7 Mărz 1864 hiemit ausgefolgt. V. k. k. F. M. Wien 12 Mai 1864. Un protocol întreg cuprinde extrasul acesta, care-1 voi aduce eu acolo. In cauza gimnaziului nostru a mers sub 6 Mai ordin la gu- vern, în care cere cancelaria un fel de hrizov de menire (Stiftungs- brief) dela comune şi statutele. Arătarea că s’a deschis o clasă o ia la cunoştinţă. Acum vă pot asigura că colega Nicolae se pensionează cu 150 fl. anual, dupăcum s’a învoit şi Min. de finanţe. Cât de cu- rând va merge ordin în jos. Ploaia şi negurile ce durează pe aci de vr’o câteva zile, apoi vizite încoace-încolo mă opăcesc de nu pot porni de aci până Marţi în ziua de Târgul Cucului. Scriindu-mi la Sibiu, fiţi buni mai trimiteţi-mi parale să am cu ce subsista acolo, şi cu ce să port spesele călătoriei. Epistola asta o dau cu retur-recipisă pentru mai bună asigurare. Salutare dela d-nii Moldovanu, Angyal, Ciupe, Fetti, Dr. Silaşi, Tomuţa, Pioraş, Leon Pop, Voith, Năşcuţ etc. la toţi, şi dela al D-Voastre sincer serv V. Naşcu. Viena, 14 Mai 1864. P. S. Lada s’a expediat în 10 Mai, va sosi la Fleischer în 5 Bistriţa şi de acolo îţi căpăta-o. Instrucţiunea spre â manipula e la mine rămasă. Reverendissime Domnule Vicar şi Preşedinte al Comitetului grăniceresc, In legătură cu epistola mea d. d. Viena 14 Mai c. am a vă încunoştinţa că cu ajutorul cerului am sosit astăzi dimi- neaţa cu posta în capitala iubitei noaste patrii, şi am descălecat în ospătărie la Savu Labonţiu. Cea dintâi cale am făcut-o aci la Direcţiunea financiară provin- cială unde am aflat cauzele noastre concipiate însă neaprobate de con- silierul despărţământului respectiv şi nerevidate de şeful prezidiului. Cât mi-am arătat dreptăţile avânde dela Min. de fin. îndată s’a pus lucrul la cale şi astăzi au şi mers în reviziune. Sunt 4 relaţiuni câte din 7—10 coaie, şi nu ar fi aşa nefavoritoare pen- tru noi. Nu ştiu însă până vor trece şi reviziunea, rămâne-vor aşa, ori schimba-se-va ceva! Mâne am de cuget a-mi cere audienţă la preşedintele ad interim şi a-1 ruga să mijlocească inteţirea acestor afaceri, şi să se expedieze. Pe cât m’am orientat astăzi, până la expediare totuşi se va amâna un timp de vr’o 14 zile. Cauza obiectelor de provente încă aş voi a o vedea resol- vată şi expediată, însă asta cu interesele restante mă sileşte a umbla atât pe la Dir. fin. cât şi pe la guvern, oficiu de contabi- litate şi cassa provincială, spre a ajunge Ia o lămurire, de unde, cu ce fel de chitanţe, de cine subscrise, pe toată suma a fiecărei obligaţiuni, ori cum să se poată scoate? Ca să nu mai avem di- ficultăţi acolo. Dela Dir. fin. prov. merge în câteva zile întrebarea la gu- vern: că nu are ceva în contra asemnării intereselor menţionate? Se înţelege, trebue vorbit cu concernentele referinţe la guvern, cum şi fără întârziarie să răspundă. 1 Acum vă rog dar a vă înţelege şi a-mi răspunde deloc: ce să fac, să aştept în ambe cauzele capătul, ori numai în treaba intereselor? Şi în tot chipul a-mi trimite diurnul cuvenit şi de viatic până la Sibiu şi îndărăt, fiindcă mi-am săcat toate puterile banale, precum v’am scris şi din Viena. 215 Cu d-1 Căpitan suprem am convenit; se va reîntoarce în săptămâna viitoare. Bucuros aş veni cu II. sa, însă aştept răspun- sul dela D-Voastre, mai înainte apoi parale spre a putea subsista şi călători — baremi 200 fi. In călătoria până aci am petrecut două nopţi, şi fiind timpul bine rece, nu mă aflu în stare normală. . Vă rog odată a-mi răspunde, că din 11 Aprilie nu mi-aţi scris vr’un şir, şi asta îmi căşună cugetări că nu aţi fi îndestuliţi cu împlinirea misiunii mele. Ca un om, cu câtă ştiinţă şi cunoş- tinţă apoi putere am, cuget a fi făcut; însă a apuca pe cei mari de cap, nu pot! Mult peste opt zile, dacă nu primesc răspunsul dorit, voi împrumuta bani să pot veni acasă. Mă recomand sincer V. Naşcu. Sibiu, 22 Mai 1864. ă* Material documentar’> (Continuare) Vasile Bichigean V Ordinul de încetare a abuzurilor pornite împotriva locuitorilor din districtul rodnean Se spune, că vreo câţiva locuitori din comuna Mocod, ce se află în districtul bistriţan, au fost prinşi nu se ştie din ce motiv şi fără nici un drept de comisarul Andrei Funa, de doi tovarăşi ai săi Petre Sălăuan şi Lazar Năsăudean, precum şi de un oarecare servitor, au fost legaţi fără milă, chinuiţi şi torturaţi, ba li s’au mai luat şi vitele. Dacă aşa s’a întâmplat, această procedură este împotriva repe- ţitelor deciziuni ale Maiestăţii Sale, potrivit cărora nu se admite ca tezaurul viu să fie distrus, ci menţinut în continuu în bună stare. In urmare prin prezentul ordin se recomandă, ca pe viitor abuzurile de atare natură să înceteze, iar cei care le vor mai face să fie pe- depsiţi judecătoreşte. Dat în Gherla la 23 Martie 1757. VI Locuitorii români din districtul Rodnei se plâng din nou de abuzurile comise de magistratul bistriţan Excelenţă Domnule general i Patron al nostru prea graţios, Nedreptăţile de nesuferit comise faţă de noi de magistratul bistriţan ne silesc din nou să Vă descoperim cu toată umilinţa şi cu lacrimile în ochi machinaţiunile născocite de acesta pentru ') V. Nr. 11 al »Arh. Som. 217 opresiunea noastră. Dumnezeu ştie, cu câtă greutate au ajuns cererile noastre, după un timp de mai mult de un* an, la tronul Maiestăjii Sale şi, de frica magistratului opresiv, pe ce căi ascunse au sosit la urechile Maiestăţii Sale tânguirile noastre. Mult ne-a costat până ce am obţinut, ceeace este drept şi echitabil şi anume ca chestiunile noastre să fie revăzute de Tabla regească a acestui Principat, ca magistratul să înceteze cu execuţiunile făcute împo- triva noastră şi să nu mai îndrăsnească a ne apăsa, ci să pre- tindă dela noi numai ceeace i se cade şi i se va recunoaşte ca echitabil din partea susnumitei Table. Acest ordin binevoitor al Maiestăţii Sale a avut rezultatul dorit, cel puţin atâta vreme cât magistratul nu a început să-l dea uitării, şi dela noi nu s’a pretins decât contribuţiunea obişnuită a se presta în favorul principatului. Dar Saşii impacienţi n’au îngăduit mult timp ca noi, istoviţi de multele mizerii si ajunşi în posesiunea câtorva bunuri câştigate cu sudori de sânge, să răsuflăm în linişte scăpaţi de şicanele îndurate, ci încep din nou a ne hărţui cu tot felul de mijloace născocite şi, ca să sugrume cu totul dreptatea noastră, s’au apucat acum să prindă pe aceia din districtul nostru, care s’au distins prin o activitate deosebită în promovarea intereselor dis- trictului şi care au avut partea leului în ridicarea şi prezentarea gravaminelor. Prinşi îi ţin captivi, ca astfel procesul nostru la susnumita tablă regească să nu poaţă înainta, şi să nu mai îndrăs- nească nimeni din ceialalţi locuitori ai districtului să se opună domniei şi pretenţiunilor nedrepte ale acelora şi să se plângă autorităţilor superioare. Trei inşi aleşi din sânul districtului nostru şi anume Ştefan Cute, Eremia Bodiu şi Marcu Bărăriţii supt reţinuţi ca prisonieri în Bistriţa încă din toamnă. Aceştia după ştiinţa noastră nu au altă vină, decât că fiind mai în curat cu ches- tiunile districtului au expus Maiestăţii Sale şi înaltului Guvern gravaminele districtului şi au înaintat plângerile cuvenite la autori- tăţile în drept. După deţinerea acestora s’au găsit alţii din districtul nostru, care au plecat de curând la Sibiiu pentru înaintarea cererilor noastre. Indatăce au auzit, că unul din aceştia: loan alui FJproaje s!a înapoiat în zilele acestea din Sibiiu, numai decât au trimis câţiva Saşi de ai lor şi l-au prins în comuna Năsăud, l-au legaţ cu jţfâii 218 şi erau să-l ducă la Bistriţa, dacă nu ar fi fost scăpat din funii de locuitorii satului amintit. Ne cade foarte greu, că fără nici o vină suntem opriţi cu astfel de mijloace să ne apărăm şi dovedim dreptatea noastră. Poate le-am suferi şi acestea, dacă acest magistrat nu ar continua să arate atâta duşmănie faţă de noi. Un caz proaspăt, care este motivul principal al plângerii noastre mai noi, şi care dovedeşte până la evidenţă că magistratul ne-ar pune, dacă ar putea, pe nesimţite în gât jugul vechiu. In numele acestui magistrat câţiva Saşi din oraş, întovărăşiţi de alţi Saşi din sate, au impus o vână- toare în districtul nostru, ordonând sătenilor noştrii să vină la hăituit. Un răuvoitor a denunţat acestor Saşi, că Ioan alui Popa Gheorghe din Telciu nu vrea să se supună acestei porunci arbitrare. Atunci unul dintre dânşii cu numele Gheorghe Kelb, ameninţându-I cu moartea, îl caută să-l împuşte cu puşca de vânătoare. L-a găsit şi era să-l şi împuşte, dacă nu-i lua alt Sas arma din mână. Nu încape nici o îndoială, că acest Sas, neputându-şi împlini amenin- ţarea şi neputând duce legat pe acel Român aşa cum doria, după terminarea vânătoarei a făcut în Bistriţa un raport, cum se poate aştepta dela un om înfuriat şi plin de pofta răzbunării. Dela vânătoarea aceasta au trecut în linişte două săptămâni. Dintr'odată magistratul bistriţan trimite în district din garnizoana acestui oraş putere armată şi vreo câţiva cetăţeni. Dintre aceştia cincizeci, dacă nu mai mulţi, îi trimite înarmaţi pe ascuns sub scutul nopţii în Teici. Ajungând în acest sat, apucă în două părţi: unii înconjoară casa numitului Ioan alui Popa Gheorghe, alţii casa lui Andrei Moldovan, căutând pe gazda casei. Când află, că aceştia au scăpat deja, încep să ameninţe pe soţiile lor cu baio- neta pusă pe armă şi le silesc cu tot felul de mijloace inumane să le spună, unde le sunt bărbaţii. Văzând că toate ameninţările le sunt zadarnice, se apucă de jefuit şi iau tot ce le place din casă, caută prin poduri, în sfârşit se poartă ca adevăraţi duşmani. Dupăce şi-au împlinit pofta în aceste două case, trec la locuinţele altor locuitori, din cari iau ca prizonieri vre-o unsprezece cetăţeni din cei mai cu stare. Apoi încărcaţi cu pradă şi cu captivi se întorc acasă ca adevăraţi duşmani învingători. Pe aceşti prinsonieri ma- gistratul bistriţan nu i-a lăsat acasă, până ce douăzeci de locuitori 219 din Teici nu şi-au dat cuvântul în numele prinsonierilor şi al lor propriu, că se vor conforma întru toate hotărîrilor magistratului bistriţan, aşa cum se cade supuşilor, şi nu vor renunţa la preten- tiunea făcută înaintea Tablei regeşti. Suntem cu adevărat într’o situaţie nefericită şi pentru drep- tatea noastră suferim prigoniri. Magistratul bistriţan se pune în calea hotărîrilor binevoitoare ale Maiestăţii Sale. Toţi acei dintre noi, cari au cât de cât parte în apărarea drepturilor noastre şi în alcătuirea cererilor de plângere, sunt parte prinşi, parte supuşi prigonirilor de tot felul. Aşa încât toţi aceia, cari până acum au cerut dela autorităţile în drept vindecarea nedreptăţilor districtuale* şi-au primit o pedeapsă sau alta dela magistrat. De prezent sunt mai mulţi locuitori districtuali de acest fel, cari de frică sţau ascunşi departe de casele lor, neştiind momentul când vor fi prinşi de magistrat. Acestea sunt, Excelenţă Domnule General, gravaminele, care alături de altele comunicate deja, dorim acum să Vi le descoperim cu lacrimile în ochi. Ne-am arătat, în limita puterilor noastre, supuşi şi credincioşi întru toate atât Maiestăţii Sale, cât şi Principatului, dorim la rându-ne să ni-se dea posibilitatea să trăim liniştiţi subt scutul Maiestăţii Sale şi a Principatului, să fie înfrânată tirănia magistratului bistriţan şi să ni se asigure, cu ajutorul Exelenţei Voastre, numai ceeace este drept şi echitabil (căci nu cerem mai mult). Ai Excelenţei Voastre cei mai supuşi şi umiliţi servi Locuitorii întregului district bistriţan. VII. Raportul comisiunii Telekiane în chestia plânge- rilor locuitorilor români din valea Rodnei. înalt Guvern, regesc al Transilvaniei, l Prea graţioşilor şi prea cinstiţilor Domni, Subsemnaţii comisari delegaţi din porunca înaltului Guvern şi anume Conte Ladislau Teleki de Szek, consilier guvernial, conte Paul Teleki de Szek, comite suprem al comitatului Solnoc-Dobâca şi Gheorghe Polder, primarul scaunului săsesc Sighişoara, ne-am adunat în ziua de 3 August anul curent 1757 aci m Bistriţa, am 220 citit numai decât îndrumările date şi instrucţiunea anexată la îndrumări, am revizuit toate actele, dorind să facem din destul dispoziţiei prea înalte, cum se şi cade, şi să ne împlinim dele- gaţia data. Mai întâi am chemat magistratul şi i-am adus la cunoştinţă intenţiunea salutară a Înaltului Guvern regesc. Magistratul a adus, prin gura primpretorului, mulţumită cuvenită pentru această bună- voinţă şi a declarat, că nu numai va satisface întru toate dispo- ziţia înaltului Guvern, ci va şi ajuta cu sinceritatea, cu care numai se poate, şi cu procesele verbale autentice această intenţiune. S’au prezentat apoi, tot potrivit dispoziţiei prezidiale amintite, şi locuitorii valahi existenţi în cele 21 sate ale districtului Rodnei, reprezentaţi prin câte doi delegaţi din fiecare comună, cărora de asemenea li s’a comunicat intenţiunea înaltului Guvern regesc. Aceştia însă au stăruit ca revizuirea cauzei lor să se amâne până a doua zi, cu scopul ca oamenii lor să poată aduce dela directorul afacerilor fiscale dovezile necesare. Comisiunea a aprobat această cerere. In ziua de 4 August la orele 8 a. m. a fost chemat din nou magistratul şi reprezentanţii districtului rodnean. In faţa tuturor acestor delegaţi s’au citit amănunţit actele comisiunii guverniale. Nefiind de faţă magistratul bistriţan, li s’a dat putinţa să vorbească şi să-şi spună păsurile ce le au. După o trăgănare şi tratative de mai multe ore a rezultat, că plângerile le sunt aceleaşi, pe care le-au prezentat în Sibiu în 8 Iulie anul curent prin delegaţii trimişi. Nesosind delegaţii, despre care credeau că le vor aduce docu- mentele amintite, au cerut să se amâne revizuirea şi deciziunea în chestiunea diferendelor până după amiazi. Ceeace li s’a acordat. Chemat fiind şi magistratul bistriţan, reprezentanţii districtului rodnean au comunicat comisiunii guverniale toate punctele plân- gerilor lor prezentate în Sibiiu în ziua de 8 Iulie. Ca să se poată răspunde amănunţit la ^toate aceste puncte, a fost chemat întreg magistratul, care a declarat că va răspunde cu toată preciziunea în şedinţa de după masă. Dar fiindcă din cauza scurţimii timpului nu au putut să răspundă mai pe larg la fiecare punct, au cerut amâ- nare până în ziua următoare. In 5 August magistratul, a prezentat replica sa cuprinsă în documente sub litera A. Această replică se anexează, pentru ca înaltul Guvern regesc să cunoască mai precis starea lucrurilor. Au fost chemaţi din nou locuitorii delegaţi ai districtului rodnean şi au fost ascultaţi pe lung şi lat, pro şi contra Din mărturisirile aproape ale tuturora se poate constata, că poporul de rând a fost purtat de nas de sfetnici răi şi a fost rău dipus din cauza, că i se imputa magistratului, că i-a supus la impozite înafară de cele obligate. Bănuiala poporului a mai fost mărită şi de împrejurarea, că în satele judeţelor mărginaşe locuitorii plătesc după vite o con- tribuţiune mai mică cu 10 cruceri decât câtă plătesc dânşii. Au fost şi greutăţi de o importanţă mai mică, pe care însă li le-am tălmăcit cu multă bunăvoinţă, acomodându-ne modului de pricepere al lor şi dovedindu-le că nutresc o bănuială nedreaptă împotriva magistratului. Astfel le-am scos din suflet această neîncredere şi am liniştit poporul, admonestând in acelaşi timp cu toată seriozi- tatea magistratul, ca să îndemne pe funcţionarii subalterni, ca de aci înainte în toate chestiunile de contribuţiune şi economice să trateze cu poporul blând, liniştit şi cu toată bunăvoinţa, şi astfel să nu le dea ocazie să se mai plângă. Magistratul s’a declarat gata a face aceasta, spunând că şi până acum tot aşa a făcut şi aşa va face şi în viitor. După aceasta am explicat atât magistratului cât şi locuitorilor districtului Rodnei ordinul înaltului Guvern şi dupăce i-am ascultat în mai multe rânduri şi pe unii şi pe alţii, am stabilit următoarele, care credem că vor servi la liniştirea şi împăciuirea ambelor părţi, până ce şi înaltul Guvern, cetind raportul nostru, va dispune cele necesare: 1. Privitor la chestiunea dijmelor. Fiindcă acestea, potrivit dispoziţiunilor comisiunii regeşti a naţiunii săseşti şi conform cu recenta instrucţiune a înaltului Guvern, privesc cassa alodială a acelora, am socotit) valabile^ hotărîrile magistratului şi nu ne-am întins asupra lor. Cu toatecă din documentele magistratului şi în special din mărturisirile celor 78 martori străini vrednici de încre- dere, precum şi din spusele orale, făcute acum înaintea noastră, ale mai multor locuitori bătrâni şi liniştiţi apare în mod evident, că totdeauna în anii precedenţi aceşti locuitori au prestat şi li ş’a luat, după bucate şi după vitele supuse dijmei, ori dijma în 222 natură ori o cotă anuală fie în natură fie în bani drept răscum- părare pentru acea dijmă. 2. Magistratul recunoaşte, că potrivit dispoziţiei amintite a comisiunii sale s’a îngrijit, ca în toate satele districtului să se separe, atât din pământul arabil, cât şi din fânaţ o anumită por- ţiune pentru moşia menită economiei alodiale. Această gospodărie au condus-o cu ajutorul locuitorilor jălbari ai celor 21 comune din districtul Rodnei timp de doi ani cu mare greutate şi, ce-i mai mult, fără nici un folos. Când în sfârşit magistratul a observat, că defalcarea acestui porţiuni şi cultivarea ei nu e pe placul poporului, caşi în celelalte comune de sub jurisdicţia sa, aşa şi locuitorilor din comunele suscitate Ie-a făcut îndemână, ca fiecare tată de familie să poată răscumpăra indeplinirea acestei sarcini cu un floren unguresc. Toţi ceialalţi locuitori ai satelor din district au acceptat această dispoziţie, intervenind şi Domnii din comi- siune: Mihai Bruckenthal, Matia Czoppelt şi loan Oheorghe Honnamon şi până azi aceia şi plătesc taxa menţionată, cu ex- cepţia acestor jălbari cari nu voiesc să o plătească. Şi această dispoziţie este conformă cu situaţia dijmelor amintită la punctul I, dispoziţie luată de magistrat. 3. Confruntând registrele şi răboajele satelor, am constatat ca raportul Valahilor privitor la contribuţiune este exagerat, întrucât nu li s’a impus nici cu un crucer mai mult ori mai puţin, decât li s’a impus tuturor celorlalţi locuitori din Transilvania ori din scaunele săseşti, 4. Magistratul prezintă sub literele A şi C rapoarte în temeiul cărora se constată, că în anii 1754 şi 1755 ar fi adăogat, dacă ar fi putut, Ia fiecare floren câte 9 cruceri. Cât s’a încassat şi s’a cheltuit din aceşti bani, se va vedea tot din aceste rapoarte. In anii următori însă nici nu s’au repartizat, nici nu s’au încassat. l-am interzis cu toată severitatea magistratului, ca pe viitor să se ferească de astfel de repartiţii it făcute fără aprobarea autorităţilor superioare, şi să se conformeze în această privinţă ordinelor gu- vernului regesc. Ceece au şi promis că vor face. încât priveşte cei 7 cruceri adăogaţi la fiecare floren în scopul plâtirii dobânzilor, aceasta s’a făcut cu învoirea Maiestăţii Sale şi a autorităţilor superioare, fiindcă fondul adunat din plata celor 13 cruceri şi obişnuit a se întrebuinţa pentru nevoile comune nu ajunge şi o mare parte a lui este încă neplătită de bietul popor contribuabil. 5. Magistratul are tot dreptul să pretindă stângerea varului şi alte servicii mai mici. Motivul acestor servicii, în ce priveşte bunul alodial, s’a amintit la punctul 2. 6. Magistratul a dovedit atât cu actele privilegiale, cât şi cu alte documente originale că munţii n’au fost nici odată proprietatea satelor, ci a magistratului. Din acest motiv, fiindcă nu avea obiceiul să ia în natură nici o dijmă după vite, are tot dreptul şi după judecata noastră să ia taxe după vitele şi oile trimise la păşunile din munte, şi le-a şi luat în fiecare an. Cu toate acestea am socotit, că taxele acestor locuitori trebuie stabilite de magistrat într’un mod mai favorabil, decât ale locuitorilor străini şi i-am şi dat sfatul, ca să reducă ceva din ele. Magistratul a şi urmat acest sfat al nostru şi, dupăcum rezultă din declaraţia făcută la litera A, a şi redus taxele cu o treime. 7. încât pentru plângerile aduse la punctele 7, 8 şi 9, nu avem ce să spunem, fiindcă acelea privesc păstrarea bunului public şi serviciile locuitorilor din districtul Rodnei. 8. Afirmaţiunea, că magistratul a trimis comisari şi alţi sluj- başi pentru a încassa cu execuţie contribuţiunea şi alte lucruri economice, şi prin aceasta le-au mărit greutăţile, nu au putut-o susţine şi în faţa noastră. Magistratul la rândul său susţine, că Valahii nici când nu s’au plâns înaintea sa de astfel de astfel de molestări, pentrucă el, dacă s’ar fi întâmplat vreun caz abuziv, imediat l-ar fi îndreptat, ba mai mult s’ar fi îngrijit ca sumele' luate pe nedreptul să fie restituite imediat şi contravenienţii să fie dojeniţi cum se cuvine. E just, ca comisarii şi alţi slujbaşi, când merg în chestiuni oficiale, să fie prevăzuţi cu cele necesare în mod cuviincios, dar să se stabilească o diurnă mai modestă, fiindcă în satele dela munte bieţii locuitori trăiesc numai din vânat şi alte ocupaţiuni de acest fel. 9. Din taxa încassată cu ocazia trimiterii la munte a oilor în timp de vară magistratul nu ia nici un ban, ci se plătesc ser- viciile introduse din vremuri vechi. Temnicerului i se dă un miel sau în schimb 36 denari, iar ca întreţinere 12 denari, inspectorului paznicilor 6 denari, odinioară adunătorilor de tricesime (tricesima- 224 torului), astăzi inspectorului plăieşilor 48 denari şi un caş în natură, celor doi plâieşi ajutători inspectorului câte 6 dena i. 10. Am ordonat, cu asprimea cerută, locuitorilor din aceste sate, ca în curs de opt zile să plătească magistratului toate res- tanţele anuale. Cei ce nu se vor conforma, îşi vor primi pedeapsa meritată. 11. Cu copia contractelor privitoare la capitalele mai mari magistratul a dovedit, că toate datoriile au fost contractate tot- deauna în numele său şi al scaunului săsesc şi că judeţul bistriţan nu are şi nici nu a avut vre-o datorie deosebită. 12. Magistratul a mai stăruit cu toată tăria, ca să le dăm satisfacţia cuvenită şi pentru nedreptăţile mari, injurioase şi necu- viincioase aduse celor doi cancelişti fiscali trimişi de Domnul Director în acelaşi scaun pentru îndeplinirea investigărilor. Dar fiindcă această cerere trece peste sfera de activitate a noastră, le-am comunicat să o transpună la înaltul Guvern. Acestea ne-am ţinut de datorie să le comunicăm Înaltului Guvern drept rezultat al slujbei noastre, rămânând mereu în aştep- tarea ordinelor sale Bistriţa, la 6 August 1757 ai Înaltului Guvern supuşi servi Ladislau conte Teleki Paul conte de Szek Gheorghe Polder VI(I. Cererea de amânare a răspunsului la memoriul adresat de Românii din Valea Rodnei Guvernului regesc. Plângerea împotriva agitaţiilor pornite de Macavei a Popii din Mocod înalt Guvern regesc, r i Prea graţioşi şi Magnifici Domni şi Patroni ai noştri, In 24 Mai am primit înaltul ordin al Excelenţelor Voastre datat în ziua de 6 Mai, dimpreună cu copia înaltului rescript al Maiestăţii Sale Reginei şi a memoriului redactatat de neastâmpă- raţii noştri Valahi. Acest memoriu murdar, plin în toate părţile sale de invective falşe şi îndrăsneţe, au avut curajul să-l prezinte Maiestăţii Sale. Din toate actele amintite mai sus am constatat, că agitatorul principal al ţinutului nostru, răsturnătorul ordinei şi pricinuitorul atâtor inconveniente, capul răutăţilor, care V’a cauzat în anul trecut şi Excelenţelor Voastre atâta neplăcere şi greutate, este acel îndrăsneţ prim semnatar (antesignanus), amintit atât de des şi în remonstranţele noastre, Macavei a Popii din Mocod. Acesta luând cu sine alţi doi indivizi la fel de răi a îndrăsnit să meargă în Viena şi acolo, în numele întregului ţinut al nostru valah, constătător din 23 sate, dar fără ştirea şi învoirea locuitorilor din aceste comune, să prezinte, caşi în anul trecut Excelenţelor Voastre, acum Maiestăţii Sale un memoriu murdar şi mincinos. Dacă veţi-binevoi a citi încă odată memoriul plin de minciuni înaintat Excelenţelor Voastre în anul trecut, Vă veţi convinge că şi acum au prezentat Maiestăţii Sale aceleaşi plângeri, pe care Excelenţele Voastre nu numai le-aţi cercetat în Sibîiu, îndrumând în baza lor prin funcţionarii judeţelor vecine pe aceşti locuitori la supunerea şi liniştea cuvenită, ci le-aţi investigat şi aci prin înalta comisiune de sub preşedinţia Excelenţei Sale Domnului Conte Ladislau Teleki, ca — dacă s’ar găsi ceva greşală —, aceasta să fie îndreptată. Numita comisiune a tratat şi s’a chinuit cu nesupuşii noştri Valahi mai bine, şi mai mult decât cum au meritat. Cu toate stăruinţele ce le-a pus acest îndrăsneţ şi gata la orice rele Macavei a Popii din Mocod şi tovarăşii săi, precum şi Valahii instigaţi de ei, totuşi n’au primit nici din partea Comisiunîi suscitate, nici din partea Excelenţelor Voastre răspunsul şi porunca, pe care o aşteptau ei după modul lor de concepere neruşinat. Când sub patronajul şi sub stăpânirea părintească a Exce- lenţelor Voastre am adus iarăşi la supunere întreg ţinutul nostru, când locuitorii acestui ţinut au fost sfătuiţi sub pedeapsă gravă să îndeplinească toate acele lucrări, la care sunt îndatoraţi de drept şi din timpurile vechi şi asupra cărora fi s’a atras atenţiunea şi (fin partea Exelenţelor Voastre, când în urma acestor admone- stări au început iarăşi să asculte şi să lucreze regulat, acel plin de răutate Macavei din Mocod, nemulţumit cu rezoluţia părin- tească, cu dispoziţiile şi admonestările binevoitoare ale Excelenţe- lor Voastre, ba mai mult neiuându-te în samă, a îndrăsnit fără frică şi fără nid o considerare să înainteze Maiestăţii Sale Reginei remonstranta prezentată odată Excelentelor Voastre şi memoriul falş, lipsit de orice temei. Acest memoriu l-au augmentat maliţios cu încă câteva puncte, pe care n’au avut îndrăsneala să le amin- tească şi înaintea Excelentelor Voastre (căci aci iute li s’ar fi dat de capăt). Au avut curajul să se plângă nu numai împotriva noastră, ci şi în contra dispoziţiilor părinteşti ale înaltului Guvern regesc. Ba au amintit, şi prinderea în Sibiiu şi Dej a Valahilor îndrăsneti şi nesupuşi, prindere făcută din porunca Excelentelor Voastre. Am luat act cu uimire şi multă amărăciune sufletească de remonstranta răutăcioasă şi fără nici un temeiu şi de îndrăsneala nesăbuită a oamenilor de sub jurisdicţia noastră. Şi şi până acum am fi înaintat privitor ordinului Excelentei Voastre, informaţii sin- cere despre cele întâmplate. Dar din cauza focului grozav, despre care şi Excelenţele Voastre aveţi ştire, toate actele cu cari am fi putut răspunde temeinic la toate acuzele falşe ridicate de dânşii, sunt atât de împrăştiate, încât cu mare greu le putem găsi, fiind îngrămădite în case fără acoperiş şi udate de ploaia, ce străbate prin plafonul stricat. Astfel, în vreme ce ar trebui să dăm infor- maţii precise privitor la acuzele răutăcioase ale Valahilor noştri, suntem nevoiţi să ne gândirp ziua şi noaptea cum să aducem cât mat rute sub acoperiş casele noastre ruinate şi în felul acesta să fim iarăşi gata pentre serviciile publice. Dar şi câtă avere ne-a mai rămas după foc din mila lui Dumnezeu şi aceea se distruge zilnic de ploaie şi apă. Din acest motiv Vă rugăm cu toată supunerea să binevoiţi a ne acorda, privitor la răspuns, o anumită amânare. Până atunci Vă mai rugăm să binevoiţi a lăsa să fie prins concepistul acelui memoriu murdar şi noi vom arăta ce legături are şi pentru ce îndeamnă la nesupunere şi neascultare pe Valahimea noastră de- venită acum îndrăsneaţă. După cum rezultă şi din certificatul anexat, acest Macavei care a umblat în Viena a recunoscut, că acest memoriu este conceptul canceliştilor fiscali Ladislau Thordai şi_A4atiajOyorffi. Dacă însă veţi da ordin să se facă cercetări şi mai amănunţite, veţi afla şi mai precis amestecul acestor concepişti. in acelaşi timp Vă rugăm cu supunere, să binevoiţi a da ordin să fie prinşi numitul prim isemnâtar afurisit şi cei doi sau trei tovarăşi ai săi, nu pentru apelul făcut la Maiestatea Sa, ci pentru faptele sale rele făcute de atunci încoace şi pentru agitarea întregului ţinut al nostru. ţ Acest prim semnatar a ajuns până la atâta îndrăsneală, încât având în mână o copie depe rescriptul Maiestăţii Sale, precum şi depe instanţa Comisiunii trimise la noi de Excelenţele Voastre, apoi epistola din_Viena_a.jnniijcananic-- cu numele Maior;-a cărei copie ne luăm voie a o alătura, par- curge cu ele întreg ţinutul şi le explică ţăranilor nepricepuţi în felul, că în aceste acte se spune precis, că înafară de contribu- ţiunea regească nu sunt obligaţi la nici un fel de alt impozit, nici orăşenesc nici alodial, nici la plătirea dobânzilor, cu un cu- vânt nu sunt datori cu nici un fel de subordinare, cu care sunt datori şi locuitorii saşi din ţinut. Aceste lucruri le găsim amintite ; în batjocură şi în memoriul lor din Viena, în care pe noi ne < amintesc numai ca pe vecini ai lor. Pe lângă aceasta au mai adunat în Năsăud din satele dis- trictului nostru o mulţime de oameni, cărora le-au comunicat în felul amintit mai sus toate aceste scrisori. Ba au mai încredinţat şi pe câţiva preoţi neştiutori de ai lor, să comunice credincioşilor lor sub afurisenie, că toţi acei, care vor asculta de magistratul bistriţan şi vor îndeplini şi prestaţiunile înafară de contribuţiunea regească, vor fi excomunicaţi atât ei cât şi cei din familia lor şi la moarte nu vor fi îngropaţi. Mulţi dintre Valahii cuminte au şi venit să ni se plângă de aceasta. Insă mulţi dintre cei ce fuseseră liniştiţi prin dispoziţiile părinteşti ale Excelenţelor Voastre, acum agitaţi din nou afirmă cu toată tăria, că li s’a recunoscut prin actele amintite, că pământul pe care locuesc este al lor şi nu al oraşului, că sunt ai lor şi munţii din jurul ţinutului lor, precum şi toate venitele, ce se încassează din aceşti munţi. Urmarea acestor instigaţi» a fost, că toate locurile de păşune de pe munţi, pe care până acum le distribuiam noi între locuitorii valahi şi saşi, arătând unde să-şi ducă fiecare vitele sale, acum le-au luat fără nici o rugăminte şi şi-au dus pe ele vitele, fiecare cum a vrut şi l-a tăiat capul. Bunăoară munţii, pe care până acum i-am distribuit pe lângă taxa obişnuită locuitorilor saşi din comuna Iad şi care erau meniţi şi în anul acesta tot acestora, i-au ocupat Valahii din Sângeorz şi şi-au dus vitele pe ei fără ştirea şi învoi- rea noastră. Astfel când Saşii din Iad s’au dus cu vitele lor la aceşti munţi distribuiţi lor, Valahii sălăşluiţi mai dinainte aci i-au alungat. Cu un cuvânt în toate privinţele acum sunt cu mult mai îndrăsneţi şi mai nesupuşi decât în anul trecut. Ne-a ajuns la cunoştinţă şi faptul, că acest Macavei, care acum nu se mai teme de nimeni şi e gata la orice întreprindere, dimpreună cu tovarăşii săi cu ocazia plecării lor în Viena au pri- mit ceva ajutor sau sfat din Maramureş. In schimb ei au asigurat pe pretendenţii din cinci sate din Maramureş şi pe primpretorul Mihail Bălya din leud, cari după cum ştiţi şi Excelenţele Voastre au pornit împotriva noastră proces pentru hotar, că — dacă îi vor ajuta acum în dorinţa lor de a pătrunde în Viena şi de a ajunge la ceva rezultat — şi ei le vor fi într’ajutor împotriva noastră. In considerarea acestora Vă rugăm din nou cu toată supu- nerea să binevoiţi a da ordin privitor la arestarea acestui Macavei, faţă de care s’au dat deja şi mai înainte ordine de arestare atât aici cât şi în Sibiiu şi care şi când a fost arestat a scăpat cu vi- clenie, precum şi privitor la prinderea tovarăşilor săi. Dacă nu vor putea fi prinşi aci, să poată fi arestaţi şi în judeţul Solnoc. Tot- odată să se publice, că poporul cuminte să nu dea ascultare, nici să nu ia în seamă cuvintele acestui om şiret şi astfel Valahimea din district să revină din nou la supunere. in ţinutul nostru a fost dela început obiceiul, ca acelora care au fost păgubiţi prin foc să le sară într’ajutor la clădirea edificiilor lor locuitorii din alte sate. Această ajutorare reciprocă există şi azi printre Saşii din ţinutul nostru. Având în vedere dezastrul teribil şi neuitat, ce l-a suferit oraşul nostru prin incen- diul recent, cred că ar fi foarte la loc, ca locuitorii valahi din ţinutul nostru să sară într’ajutorul bieţilor orăşeni cu materialul, pe care îl au din belşug şi anume cu lemn de brad, laţuri, etc. Credem că aceşti Valahi ar fi şi făcut aceasta, dacă numitul prim semnatar şi impostor Macavei în becisnicia lui nu i-ar fi îndemnat la nesupunere. Privitor la acest ajutor Vă rugăm, Excelenţelor Voastre, să binevoiţi a lua dispoziţiile necesare. Căci, dacă Vala- hii amintiţi şi Saşii din ţinutul nostru nu ne vor sări într’ajutor, atunci nu curând se vor restaura nici edificiile publice nici lo- cuinţele bieţilor locuitori din Bistriţă şi astfel şi erariul viu numai cu greu va deveni apt pentru serviciul, ce trebue prestat Maiestăţii Sale. Oraşul nostru atât este de devastat de incendiu, încât, dacă ne-ar sosi, cum se întâmplă de obicei, şi numai o treime de armată, nu am avea unde să o încartiruim, fiindcă aproape jumătate din lo- cuitorii oraşului, arse fiindu-le casele, au fost nevoiţi să se adăpos- tească la ceilalţi orăşeni, ale căror case au rămas neatinse de foc. Drept plângere împotriva Valahilor noştri mai amintim şi următoarele lucruri: 1. Că de când a venit Macavei din Viena Valahii refuză Să aducă lemnele şi pământul necesar la arderea salpetrului; 2. Nu voiesc să supună impozitului mărfurile aduse din Ungaria, ba mai mult s’au opus şi au atacat pe vămuitori, cum ni s’a plâns vămaşul din Telciu; 3. In locurile dela munte, privitor la care avem controversă cu Maramureşenii, în înţelegere cu aceştia îşi duc vitele Ia păşune şi nu Iasă să păşuneze aci pe Saşii din ţinutul nostru; 4. Şi-au trimis vitele şi în munţii, pentru care suntem în ceartă cu Moldova şi în care, până la viitoarea deciziune au fost opriţi să păşuneze atât de Excelenţele Voastre cât şi de Coman- dament. Toate acestea fiind cu urmări grave şi păgubitoare, cerem sprijinul părintesc şi aşteptăm dispoziţiile salutare ale Excelenţelor Voastre Bistriţa, la 6 Iulie 1758. ai înaltului Guvern supuşi şi ascultători servi Primarul şi consiliul oraşului Bistriţa. IX Apelul Mocodenilor pentru deţinerea pe nedreptul a,unui consătean al lor , Mărite Domnule Primar al oraşului Bistriţa, înalt patron al nostru, Suntem nevoiţi să apelăm la Măria Ta din următorul motiv: Un membru al satului nostru, anume Cassian Ioan a fost deţinut din porunca Măriei Tale pentru sechestrarea a doi boi ai lui 6 230 Ciott Dănilă. Nu negăm, că s’a întâmplat acest lucru, dar seches* trarea a fost motivată, fiindcă numitul Ciott datoreşte judecătoreşte satului nostru douăzeci şi trei florini şi 60 cruceri, pe care nu a voit să-i plătească nici după somări repeţite, ceeace putem dovedi cu un raport trimis deja de mult şi cu martori vii. In urmare Vă rugăm cu toată supunerea să binevoiţi a dispune să fie eliberat numitul individ deţinut, ca astfel să nu sufere nevinovat şi pe nedreptul pentru acuzele ridicate de acest om păcătos. Hotărîrea noastră este că nu-i restituim acei doi boi, până când nu-şi plăteşte datoria şi, dacă nu o plăteşte în anumit timp, vindem boii. Dacă nu veţi face dreptate, vom apela la autorităţile supe- rioare, deşi nu e plăcut pentru noi acest lucru, dar vom fi nevoiţi să-l facem, pentrucă — după cât ştim — nici Măriei Tale nu îi este iertat să deţină şi să chinuească pe cineva pentru orice fleac. Recomandând pe Măria Ta în sprijinul Domnului, rămânem ai Măriei Tale supuşi servi toţi locuitorii din Mocod. X a) Regina Maria Terezia ordonează anchetă în chestiunea memoriului trimis de cele 23 comune româneşti din Valea Rodnei Ilustre, Reverende Domnule, Trimitem umilita rugăminte a locuitorilor din cele 23 comune existente în districtul nostru bistriţan, precum şi singuraticele puncte ale plângerilor lor, în scopul, ca ascultând şi partea acuzată să ne trimiteţi cât mai iute un raport real despre cele întâmplate şi tot odată să Vă îngrijiţi, ca şi până la deciderea în această chestiune petiţionarii să fie apăraţi de orice violenţă, să nu fie neliniştiţi pentru apelul făcut la noi, nici să nu fie molestaţi cu nici un fel de execuţiuni oprite deja prin binevoitoarele noastre rezoluţiuni. Dat în oraşul nostru Viena din Austria în 13 Aprilie 1758 în ăl optsprezecelea an al domniei noastre, ss. Maria Terezia ss. Oavril conte de Bethlen ss. Wolffgang Cserei X b) Ordinul guvernului regesc privitor la ancheta amintită la X a) In numele Maiestăţii Sale regeşti, Arhiducesa Austriei, Prin- cipesa Transilvaniei, Contesa Secuilor, Doamna noastră Prea îndurată. ' înţelepţi şi cinstiţi binevoitori, Salutul şi asigurarea îndurării Maiestăţii Sale. Alătiirat Vă trimitem copia înaltului rescript al Maiestăţii Sale* dimpreună cu anexele sale şi Vă punem la suflet cu toată seriozitatea, ca — luând act de plângerile cuprinse în acelea — să înaintaţi cât mai în grabă Guvernului regesc un raport sincer şi imparţial. Făcând astfel, Maiestatea Sa Vă rămâne şi pe mai departe bine- voitoare. Dat de Guvernul regesc al Transilvaniei, Sibiiu, în 6 Mai 1758. ss. Baron de Sala ss. Samuel de Bruckenthal X c) Raportul delegaţilor judeţului Solnoc în ches- tiunea agitaţiilor pornite de Macavei a Popii din Mocod. Subsemnaţii recunoaştem prin semnătură proprie următoarele: Vrednicul magistrat al oraşului liber regesc Bistriţa a ob- servat, că Valahii districtului de sub jurisdicţia şi stăpânirea sa au fost din nou agitaţi şi îndemnaţi la nesupunere de individul Macavei a Popii din Mocod. Acesta dimpreună cu alţi doi tovarăşi s’a dus în Viena şi acolo a prezentat Maiestăţii Şale în numele locuitorilor celor două zecii şi treiJf comune valahe din ţinutul bistriţan o petiţie. Maiestatea Sa a trimis în această chestiune un rescript înaltului Guvern, iar acesta un ordin magistratului bis- triţan. Copia tuturor acestor acte a obţinut-o dela cineva numitul Macavei, precum şi o epistolă adusă din Viena de un anume Maior, adresată preoţilor valahi din district. Luând cu sine aceste documente a străbutut întreg districtul & 232 valah comunicându-le locuitorilor, că el a exoperat în Viena (ceeace cu adevărat se cuprinde în copiile amintite şi în epistola valahă), ca de aci înainte afară de darea regească să nu mai fie îndatoraţi nici la plătirea dobânzilor, nici a dijmelor, nici la taxa cuvenită după munţi, nici la lucrările economice şi alodiale stabi- lite prin comisiunea seebergiană, . cu un cuvânt le-a spus, că nu mai sunt datori cu nimic. Auzind magistratul bistriţan, că acest individ explică atât de greşit rescriptul regesc şi ordinul guvernului şi că agită populaţia districtuală, a trimis delegaţi de ai săi, cari să lămurească locui- torilor amintiţi înţelesul adevărat al acelor ordine mai înalte, îndemnându-i să nu dea crezare celor spuse de Macavei şi să revină la ascultarea datorită magistratului. In acelaşi timp acest magistrat a rugat pe Excelenţa Sa Dl comite suprem al judeţului Solnoc Contele Paul Teleki să desemneze ca mărturie pelângă delegaţii magistratului două persoane dezinteresate, care să asculte cum vor fi tălmăcite actele menţionate şi cum vor încerca să aducă la supunere pe locuitorii răsvrătiţi. Excelenţa Sa Dl comite suprem ne-a ales ca încredinţaţi ai săi pe noi. In 20 lunuie 1758 am şi plecat cu delegaţii magis- tratului, cu senatorul primar, cu inspectorul districtului valah Dl, Gunesch Gheorghe, cu comisarul judecătoresc Bressler Ioan şi cu comisarul Petre Theil şi am ajuns mai întâi în comuna Maier, unde au fost chemaţi şi locuitorii din Rodna, ca fiind aproape. Valahii rodneni n’au voit să se prezinte. Maghiarii şi Saşii din Rodna însă au declarat, că ei să supun ordinelor ma- gistratului bistriţati. Locuitorii din Maieru s’au prezentat în număr mai mare decât Ii s’a cerut şi ordonat, fiecare cu o bâtă mare în mână, şi ascultând cetirea documentelor înşirate mai înainte, precum şi lămuririle date şi admonestările făcute fiecăruia în particular, au declarat unanim, că — deşi nu ştiu ce plângere a înaintat Macavei în numele lor Curţii împărăteşti din Viena — totuşi în unire cu ceialalţi locuitori valahi din district şi potrivit legământului făcut înaintea protopopului defunct din Năsăud se vor sprijini împrumutat până Ia ultima picătură de sânge şi afară de contribuţiunea ordinară şi de serviciul prestat de înaintaşii lor nu vor presta nici un alt lucru. 233 In urmare nu primesc şi nu se supun nici de cum dispo- ziţiunilor luate de vreo cinci ani încoice şi anume: îndeplinirii lucrărilor economice şi alodiale introduse de comisiunea .seeber- giană, plătirii dijmelor, dobânzilor, taxelor pentru munţi şi altor impuneri de acest fel. Când aceste impozite şi lucrări extraordi- nare le vor îndeplini şi ceialalţi locuitori, din partea de jos a districtului le vor îndeplini şi ei, altcum în nici un caz. In aceeaşi zi ne-am dus în comuna Sângeorz, unde am primit acelaşi răspuns; iar de aci am trecut în Feldru, având acelaş rezultat. In 30 Iunie am ajuns în Rebrişoara, unde erau chemaţi şi locuitorii din Rebra şi Vărarea. Aci inspectorul Gunesch Gheorghe a dat poruncă, că până ce vom termina lucrările, în curs de o oră, să aducă ceva fân pentru caii noştri. La aceasta Rebrişorenii au răspuns ironic, că să-şi fi adus Domnii fân din Bistriţa. Şi aci s’au citit copiile amintite, s’au dat lămuririle nece- sare şi au fost îndemnaţi locuitorii la supunere şi ascultare. Dar am primit acelaş răspuns caşi în comunele anterior citate. Ba au mai adăogat, că ei aşteaptă să vadă ce rezultat va avea plângerea lor în Viena şi că, dacă nu le va fi pe plac, vor mai merge încă odată acolo şi dacă nici atunci nu li se va da satisfacţia cuve- nită, vor găsi ei alt loc de locuit. Din Rebrişoara am trecut în Năsăud, unde — procedând la fel caşi în comunele de mai înainte — am primit acelaşi răspuns, cu adaosul, că dacă şi ceialalţi locuitori din partea de sus a districtului se vor supune pretenţiunilor magistratului bistriţan, atunci şi ei îi vor urma. In aceeaşi zi ne-am dus apoi în Salva, unde au fost con- vocaţi şi locuitorii din Hordou şi Bichigiu, cari înse nu s’au prezentat. Şi aci ni s’a dat răspunsul cunoscut din comunele suscitate. Apoi am mers în Mocod, unde erau chemaţi şi locui- torii din comunele Telciu, Mititei, Runc, Poieni, Găureni, Suplai şi Zagra, dintre cari numai puţini s’au prezentat. Şi câţi s’au prezentat încă ne-au răspuns în felul amintit de atâtea ori. Din cuvintele lor a transpirat clar aceeaşi conjuraţie făcută în toate comunele şi că nu vreau să primească sfatul nimănui. In urmă am ştiricit dela ei, cine le-a alcătuit memoriul înaintat în Viena Maiestăţii Sale. La aceasta ne-a răspuns Macavei, cel ce umblase în Viena, că ceva cancelişti câştigaţi de dânşii din dis- 234 trictul valah. Privitor la aserţiunea, că magistratul bistriţan a trimis în districtul valah 300 oameni înarmaţi şi un călău, au răspuns, că au fost ce e drept, dar nu atât de mulţi; pe călău însă nici nu l-au văzut, nici nu a fost. In sfârşit i-am mai întrebat, dacă nu le-a mai sosit vre-o scrisoare din Viena. Ne-au răspuns, că un preot le-a trimis din Viena o scrisoare românească, pe care acum însă nu o mai au şi pe care au avut îndrumarea, să o publice înaintea bisericii din fiecare comună. Pe aceasta au şi comunicat-o. Prin semnătura noastră şi cu sigilul obişnuit dovedim, că cele relatate mai sus s’au întâmplat în felul cum le-am amintit. Dat în Mocod la 30 Iunie 1758. ss. Szekely Gavrilă ss. Ştefan Fogarassi asesor al judeţului Solnoc nobil 1 1 T_ r V . ...... A PAGINI SUPLIMENTARE . ■■■ —■ I ■■■!■' O altă scrisoare a generalului loan Kemeny Iulian Marţian Generalul loan Kemeny (voevodul ulterior al Ardealului) în scrisoarea sa din captivitatea tătărească, dela 6 August 1657*) ne spune, între altele, la punctul 6 următoarele: «Cunoscând diferitele cheltueli ale Măriei-Sale, — nu pentru trebuinţa Măriei-Sale, ci numai pentru situaţia mea din prezent —, dacă Măria-Sa va recerca pe voevodul muntean şi pe boerii lui în privinţa unui împrumut, nu va fi înzadar.« Cu alte cuvinte: Kemeny propunea voevodului ardelean George Răkoczy II să ceară împrumut dela voevodul muntean Matei Basarab şi dela boerii acestuia o sumă de bani în scopul de a-1 răscumpăra din captivitatea tătărească. Despre rezultatul acestui avertisment al lui Kemeny ne in- formează, cu doi ani în urmă, o scrisoare a lui cătră fiul său Francisc, care era pe atunci la curtea voevodului muntean. Textul acestei scrisori datate din Făgăraş în 20 Septemvrie 1659, care este interesant şi din alte puncte de vedere, urmează în traducere: 1 ' ' i i x ' ’ ii Măriei-Sale lui Francisc Kemeny fiului meu iubit să se dea. Dulcele meu fiu, Iacă l-am trimis acolo pe Mihai Rez, făcând sub rapoartele actuali abstracţie dela scăderile lui personale, precum şi pe Huszti şi împreună cu ei şi pe servitorul meu Dumitru Gorog din Fă- *) Textul acestei scrisori a se vedea în numărul 6 al »Arhivei So- rneşene* la pagina 69. 236 găraş,, ca toţi aceştia să servească alăturea de tine. Dacă se va cere voi trimite şi mai mulţi, dar Voevodul mi-a promis mai pe urmă cu ocaziunea când eram acolo, că te va demite din serviciul Măriei-Sale în curând, iar acum mă încredinţează şi domnii noştri Harsany şi Oabriel Pater, chiar în numele voevodului şi al spă- tarului Nicola, despre aceasta intenţiune a Măriei-Sale cu adaosul că Măria-Sa s’a mai angajat să achite şi restanţa din taxa rescum- părării mele. Despre aceasta chestiune eu nu puteam să-i scriu în deosebi domnului Harsany, dar comunică-i conţinutul acestei scrisori cu adaosul că îl rog cu mare încredere pe Domnia-lui ca, în bazele bunăvoinţei şi a dragostei sale faţă de mine, să exopere dela Măria-Sa Voevodul eliberarea ta şi sprijinul anunţat în privinţa achitării restului din taxa de răscumpărare. Despre acestea aş dori să mi-se elibereze o scrisoare de garanţie pe care să o trimită, ori să mi-o aducă aci, şi toate le voi onora şi le voi răsplăti Domniei-Sale cu contraservicii potrivite. Epistola ce i-am scris Măriei-Sale Voevodului despre acest lucru, după ce o vei citi şi o vei sigila, să o predai Măriei-Sale, dar comunicând în prealabil conţinutul ei şi cu Dl Harsany. Eu nu te retrag din serviciul Măriei-Sale nici pentru viitor, dar este cazul că din pricina prezenţei tale acolo situaţia mea aci faţă de Rakoczi este dificilă, fiindu-i obligat; pe câtă vreme chiar acum aş putea să-mi câştig simpatii în favorul meu, de cari am nevoie. Dar totuşi am nedejde că în viitor voi fi în măsură să servesc mai bine Măriei-Sale! Dacă va fi în cadrele posibilităţii nu-1 abandonaţi pe bietul Kornis! Dorind Măria-Sa principele şi domnul nostru Rakoczi pro- movarea intereselor şi desideratelor sale, mi-a ordonat o întreve- dere pentru ziua de mâine; voi pleca deci mâine dimineaţă de aci la Blaj unde avem întâlnire ca să vorbim faţă în faţă cu Măria-Sa. De acolo voit pleca la adunarea din Târgu-Mureşului, dacă nu va fi terminată până atunci, dar observ că (urmează o serie de 14 şifre) nu convin de bună voie, totuşi cred în D-zeu, ori (urmează două şifre), ori oarecare (urmează o serie de 15 şifre) toate acestea le-am comunicat confidenţial domnului Harsany. Pentru necesităţile tale ţi-am trimis o pungă cu ceva parale de cheltuială şi un răvaş despre ele. In afară de acestea îţi trimit 100 florinţi în dutce (monetă divizionară contimporană), pentru cari te rog fiule să-mi câştigi pe seama mea un cal de călărit bun şi potrivit cu situaţia şi firea mea, precum şi un cal turcesc. Eu nu sunt amator de cai mărunţi, întru cât î-mi este cu putinţă să-mi permit acest lux. Deci dacă vei găsi dă arvună pentru un cal de călărit şi unul turcesc, ia-i în primire şi eu bucuros îţi voi trimite preţul lor. Cred că şi voevodul, sau oarecare boieriu, încă te va ajuta în acest scop. In această privinţă eu am încrederea cea mai mare în ochiul DIui Kornis, căruia nu am putut să-i scriu în special în aceasta chestiune, te rog deci salută-l din parte-mi şi comunică-i circumstanţele; dar un act de garanţie să-l iai dela domnia-lui, căci pentru toate cazurile eu ştiu că în ultima analisă eu voi răspunde de aceea. Trimite-mi şi şelele. Târgueşte-mi cai buni, împreună cu toate acaretele, şi cu ocazia dată mi i trimite. Te conjur pe Dumnezeu să te porţi în totdeauna în mod onorabil, cu curaj milităresc şi cu energie; caută să te faci plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor; scrie-mi adeseori şi în fine să fie binecuvântarea lui Dumnezeu cu tine! Făgăraş, la 20 Septemvrie 1659. , : Tatăl tău care îţi doreşte binele: loan K&neny m. p. PostScript. Să aduci la cunoştinţa Dlui Kornis ce am scris Voevodului despre Domnia-lui. Oare voi putea să duc o scrisoare la Poartă? Despre afa- cerea (urmează o serie de 15 şifre) se mai scrie ceva? Şi să-mi mai aduci la cunoştinţă şi altele: Acolo este Muscalul? Cum a mers? Ce vorbeşte câinele? Să-mi aduci la cunoştinţă şi scoate-i din cap aprehensiunea împotriva mea? Să-mi daţi relaţii adevărate despre Vizirul cel mare, despre Muscal, despre Hanul Tătarilor şi despre Voevodul Ghica! 1 J Să-mi comanzi o tobă mică de alun, de acele de cari obi- cinuesc să bată cu fluerul turcesc. Netoti a sosit. Voevodului să-i spui că eu nu sunt Barcsai, ceeace se vede şi din faptele mele. Calea lui Constantin o-am legat şi în toate voiesc să servesc astfel ca mie însu-mi, ba chiar şi mai bine! îmi prepar omul şi azi-mâme îl trimit la Han, Voe- 238 vodul să nu grăbeasă a dimite pe Muscal; ba -să-I şi desconsi- lieze, până va sosi omul meu cu scrisoarea. Până atunci Voe- vodul să-mi scrie, ori scrieţi-mi voi prin Dl Harsany. Imtreabă-1 pe Gombos despre celea ce le-am scris asupra lui Andrei Barcsai. Gombos vâ putea rămâne în serviciul tău, dar să grăbiţi a-1 tri- mite cât mai în grabă îndărăt. Armata va pleca îndată ce va sosi principele. Aş dori ca voevodul să nu recunoască obiectul pe care mi-l’a dăruit! Dar fiindcă acum nu vei mai putea să porţi haina cu care eşti îmbrăcat şi negăsând alta mai potrivită, iacă ţi-am trimis o tunică şi o manta pe cari le-vei lăsa să ţi-le direagă după trupul tău şi să le porţi cu sănătate! Dar în urmă se va răcori vremea şi va fi nevoie de a-le căptuşi cu vulpe; să-mi aduci deci la cunoştinţă dacă dispui de căptuşeala necesară pentru iarnă. Dar aş mai dori că tu să mai ai şi un pieptar în forma cea ce se poartă acolo. Citind împreună cu Harsany epistola scrisă Voevodului să o sigilaţi şi să i-o predai apoi astfel, sigilată. Inmânează-i şi scri- soarea lui Pater, al cărei conţinut î-mi este favorabil. Acum iarăş mi-a trimis vorbă Măria-Sa că te va dimite şi va achita restanţa preţului de răscumpărare. Totuşi eu aş dori să primesc o scrisoare despre acestea promisiuni. i i In amintirea lui Grigore Silaşi Virgil Şotropa De câte ori trec prin cimitirul Năsăudului, totdeauna arunc o privire spre piatra în care e scobit numele lui Dr. Grigore Silaşi (1836—1897), al unui dintre puţinii noştri savanţi din trecutul nu prea depărtat, al bărbatului integru şi luptătorului neşovăelnic, cărui românimea ardeleană are atât să-i mulţămească, însă — po- trivit dictonului: Undank ist der Welt Lohn — l-a uitat aproape cu desăvârşire. Chemat din Viena, unde ocupase postul de vicerector la seminarul Sf. Barbara, Silaşi a fost numit în 1872 la catedra lim- bei şi literaturii române dela universitatea din Cluj, şi aci şi-a desvoltat el timp de peste un deceniu activitatea rodnică literară, în timpul când şovinismul maghiar începea să devie tot mai agresiv. Dar nu date biografice şi merite literare caut să reproduc şi relevez eu aci, căci despre acestea se poate dumeri cetitorul şi în alte locuri; ci vreau să constat că cea mai mare vrednicie a lui Silaşi a fost lupta dârză şi neînfricată de pionier român în mediul strein clujan, care pornise pe cale să strivească toate ele- mentele potrivnice maghiarizării şi asimilării la »idea de stat ma- ghiar*. Disconsid^rând mânia colegilor şi furia stăpânitorilor şi a mobului întărâtat împotriva sa, Silaşi cu însufleţire şi vervă propovăduia de pe catedră, în limba românească, iubirea de neam şi lege, cultul sentimentului naţional. Insă nu se mărginia numai la amvonul său, ci cobora la mulţime, şi agita cu îndrăz- neală uimitoare la trezirea conştiinţii naţionale în cei lânceziţi, şovăitori şi aproape pierduţi pentru neam. Văzând că mai ame- 240 ninţată este clasa meseriaşilor, căuta personal pe toţi ucenicii şi pe toate calfele, îi aduna la biserică ori în localul sărăcăciosului cazin român, le vorbea de originea lor şi păcatul trădării de neam le ţinea discursuri instructive şi-i înjgheba în reuniuni de lectură şi de cânt. Şi pe câţi intelectuali români i-a salvat el pentru neam! Fericitul Ioan Petran, mecenatele care întreaga sa avere — con- siderabilă pe vremuri — a lăsat-o Asociaţiunii, mărturisia făr’ de nici o rezervă că în el numai Silaşi a trezit conştiinţa naţională, când întors din Budapesta ca absolvent al studiilor juridice a întrat în serviciul oraşului Cluj, şi aproape uitase să mai şi vor- bească româneşte. Originar din Gilău, dar crescut tot printre maghiari şi prin şcolile lor, Petran ajunsese în Budapesta să fie educator în casa unui magnat unde se renegase aproape cu totul, purtând chiar şi haine naţionale maghiare. Ce suflet nobil şi entusiast naţionalist a fost Silaşi, mi s’a dat prilej adeseori să văd când predica poporului, ori îmbărbăta şi îndemna la muncă serioasă pe studenţi, când mângâia şi aju- tora pe tinerii lipsiţi şi huiduiţi de duşmani maliţioşi, ori când aranja festivale şi serate spre a stimula pe cei talentaţi dar sfii- cioşi şi stângaci. In ce măsură îl putea impresiona oricare manifestaţie cultu- rală şi artistică românească, am avut ocazie să vedem în iarna anului 1887/88, când studenţii universitari români din Cluj aran- jară un concert urmat de bal, primul lor debut în stil mai mare. Sala redutei clujene, — care mai apoi avea să devină faimoasă prin verdictul rostit în Procesul Memorandului — era tixită de lume curioasă, printre care multe baronese şi contese maghiare doritoare să audă că oare cu ce se vor putea prezenta Valahii. Intre punctele producţiei, care reuşise peste orice aşteptare, fusese şi concertul simfonic alui Alard pentru două viori cu acompaniare de pian, cântat de reputatele artiste şi drăgălaşele domnişoare Ana şi Sidonia Pop cu concursul scriitorului acestor şiruri, la vioara II. Ţin minte că la sfârşitul piesei Silaşi era atât de impre- sionat, încât lăcrimând şi îmbrăţişând pe concertiste, mulţămea Cerului că acum şi Românii pot să stea în faţa străinilor cu astfel de producţii. . 241 Insultat, persecutat şi împrocesuat pentril Manifestarea sen- timentelor sale ultra-naţionale«, în 1885 Silaşi a fost pensionat cu forţa. Restul vieţii l-a petrecut parte în serviciul societăţii ban- care » Economul« al cărei director era, parte acasă retras şi adân- cit în cărţile şi studiile sale, până când istovit de hărţuielile şi prigonirile suferite, apoi copleşit de boală se mută în 1896 la sora sa, protopopeasa văduvă Ana Filipan, în Năsăud, unde după scurtă vreme răposă în Ianuarie 1897. Atunci am trimis »Gazetei Transilvaniei« spre publicare *) următorul articolaş scris cu înflăcărare juvenilă în memoria vajni- cului luptător şi mucenic: Astăzi s’a împlinit o săptămână de când am înmormântat pe mult zelosul director al băncii »Economul« din Cluj, pe neuitatul şi veneratul fost profesor de universitate Dr. Grigore Silaşi. In dânsul am pierdut iarăş pe unul dintre acei bărbaţi iluştri ai neamului nostru cari, luptând cu devotament pentru luminarea şi desvoltarea culturală şi religioasă a poporului din care se trag, şi-au asigurat pentru totdeauna iubirea, stima şi recunoştinţa tu- turor Românilor. Adâncă jale şi mâhnire te cuprinde când vezi cum cad pe rând, unul după altul, stejarii neamului românesc; cum se sting acei bărbaţi vrednici, acele suflete nobile şi caractere firme, cari au purtat cu fală şi cu onoare steagul nostru naţional şi cari au luptat întotdeauna cu un desinteres proverbial şi cu o abnega- ţiune uimitoare pentru lege şi neam. Intre împrejurările grele ce ne încunjoară de toate părţile, în timpul acesta de apăsare şi prigonire fără margini, cu îngrijare trebue să se întrebe fiecare Român: Oare cine va înlocui pe ve- teranii noştri anteluptători cari se duc, ne părăsesc? Oare cine îi va înlocui astăzi când duşmanul se aruncă cu toată furia asupra noastră ca să ne nimicească; când viermele egoismului şi al in- tereselor particulare mai mult ca orişicând încearcă a se vârî între şirele noastre; şi când — să mărturisim — în unele ţinuturi lo- cuite de poporul nostru începe a se lăţi o lâncezeală periculoasă, un desinteres păcătos faţă cu tot ce este naţional românesc, şi ■) V. Nr. 11 din 28 Ian. 1897. — mai mult decât tdate —- Ceartă şi neînţelegere între fraţi, ser- vilism faţă cu streinii? Dar nu, geniul bun al naţiunii noastre nu ne va părăsi. Facă el ca cel puţin la mormântul bărbaţilor noştri vrednici să ne trezim, să ne reculegem, şi cu mic cu mare să ne adunăm nouă puteri pentru lupta viitoare, fie ea cât de turbată şi înverşunată! ...Par’că aud freamătul surd, aud răcnetele şi urletele sălba- ticilor cari înainte cu doisprezece ani au asaltat în Cluj modesta locuinţă a decedatului Silaşi, voind să-l prăpădească. Par’că-I văd pe vrednicul bărbat al naţiunii noastre stând in faţa juriului com- pus din colegii săi dela universitate, chemat să se justifice: cum de-a cutezat el să ţină la universitatea din Cluj prelegeri în limba româ- nească, în dulcea limbă a părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri ? Şi Silaşi stă puternic şi neînfrânt; ispitele grele nu sunt în stare să facă ca el să-şi uite de datorinţele ce simte că le are faţă cu neamul său. O vorbă, puţină cedare ar fi în stare să-l ridice poate chiar şi în scaunul metropolitan din Blaj. Dar el nu cedează nici un pas, deoarece bine ştie că aceasta o poate face numai în detrimentul naţiunii sale. In nemărginita sa iubire de neam se aduce jertfă sfântă pe altarul naţiunii: exemplu rar de constanţă şi abnegaţiune! . «Dumnezeu şi neamul meu!«, aceasta a fost deviza răpo- satului Silaşi până la ultima sa răsuflare. Numai astfel de bărbaţi, numai astfel de caractere pot duce un popor la învingere. Voi luptători ai cauzei noastre naţionale, voi bărbaţi aleşi ai naţiunii noastre mult cercate, daţi tributul cuvenit soţului vostru de luptă Dr. Grigore Silaşi; păstraţi amintirea lui în inima voastră şi gândiţi totdeauna cu drag şi veneraţiune la acela care a trăit pentru un ideal măreţ şi a murit sărman ca toţi oamenii mari la suflet Iar tu tinerime română, mândria şi speranţa naţiunii noastre, gravează adânc în mozaicul în care este eternizată memoria băr- baţilor noştri iluştri, numele acelui care pe tine te-a iubit atât de mult; servească-ţi viaţa lui Silaşi ca o pildă sublimă: cum trebue să-şi iubească fiecare Român neamul, dacă voeşte ca acesta să ajungă oarecând la limanul dorinţelor şi aspiraţiunilor sale.