ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICĂ-CULTURALĂ Nr. 8 MINELE RODNENE V1ROIL ŞOTROPA Viata cunoscutului târg Rodna din Nord-Estul Ar- dealului totdeauna a stat în strânsă legătură cu minele situate în apropiere, şi dacă nu erau acestea, nici Rodna nu avea pe departe însemnătatea sa istorică, ci trecea mai puţin remarcată, ca oricare altă aşezare mărginaşă. Puterea fascinantă a aurului, argintului şi altor metale, care în toate timpurile a agitat şi pasionat pe oameni, a excitat şi pofta de cucerire a diferitelor popoare şi neamuri străvechi şi mai nouă, a regilor, voevozilor, principilor şi altor muritori, îndreptând-o spre minele ardelene, deci şi, spre această ,comoară dela poalele şi din văile munţilor est-carpatini. Despre Rodna şi minele sale s’a vorbit şi scris mult, şi totuş se ştie prea puţin. Ştim multe din colecţiile de documente latineşti, germane, maghiare şi româneşti pu- blicate până azi, în cari se vorbeşte sau despre diferite danii sau despre târgul Rodna ca orăşel situat la trec 2 toarea spre Moldova având anumită importanţă strategică şi comercială. Prea puţin ştim însă despre fazele prin cari a trecut viaţa internă şi organizaţia acelor mine cari, deşi lung timp îmbâcsite şi posedate de elemente streine, se aflau din timpuri imemoriale pe pământ locuit de popor românesc şi stropit de sânge românesc. Scopul acestor şiruri nu este să repet aci lucruri ştiute şi adesea menţionate, nici să mă întind prea de- parte asupra chestiilor administrative, juridice şi de pro- prietate, cari sunt prea multe şi complexe; ci vreau să relevez numai unele date şi izvoare puţin cunoscute, dar mai ales materialul pe care l-am putut afla în acte mi- litare grănicereşti, în arhivele bistriţene, precum şi în resturile arhivei minelor din Rodna, dintre cari multe le Şerau şi le sunt necunoscute chiar şi bărbaţilor de spe- cialitate şi funcţionarilor minieri. Petrecând vara anului 1921 în staţiunea climaterică Valea Vinului, am avut de mai multeori ocazie să vizitez cancelaria minelor, unde într’o descriere din condica fonciară am aflat date demne de reţinut. Multe scrisori am descoperit în beciurile şi podurile clădirii administra- ţiei miniere unde am putut culege câte ceva ce mai are legibil şi nu apucase să fie cu totul deteriorat, putrezit şi mucegăit. In rafturile şi pe duşumeaua din beciu actele şi scrisorile, — cum am putut descifra în cea mai mare parte socoteli şi adnotări de mai puţină importanţă — erau atât de mult atacate de igrasie, încât hârtia se ru- pea ţiind-o în mâni; iar pe podul casei, deşi ceva mai ' bine conservate, scrisorile zăceau prăfuite, aruncate şi sfârticate, şi numai cu mare greutate am putut să caut 3 în căldura dogoritoare şi să mântuesc ce mai putea fi de folos. Iarăş se adevereşte ceeace am scris şi deatâte- ori am accentuat în faţa organelor care au cădere să ia măsuri în direcţia aceasta, că ni-se prăpădesc arhivele din vina prea multelor şi nenorocitelor preocupări poli- tice şi din lipsa chiar şi a celor mai modeste ajutoare financiare. , * încep aci cu actele aflate în arhivele rodnene, şi în primul rând cu un extract din susamintita descriere ofi- cială a minelor, alcătuită în 1903 în limba maghiară de autor necunoscut. Minele se află în depărtare de 8—13 km. dela comuna Rodna între 47°25’ latitudine şi I4°29’ longitudine geografică, la picioa- rele Ineului (2280). Pe muntele Curăţel erau cele mai, vechi mine erariale cu galeriile Petru Zapp, Mihail, Anton, Nepotnucul nou, Nepomucul vechi, Ioan, Terezia, Carol, Giîickauf şi Ferdinand. Galeriile Geczi şi Iosif, deschise din nou în 1860, nu mai sunt în funcţie. întreg teritorul minier face cam 8 miluriD. Cei mai mulţi mineri, atât în timpul graniţii până la 1851 cât şi mai apoi, au fost şi sunt de religie rom.-catolică având nume germane şi maghiare. Nu cunoşteau însă limba maghiară, şi numai cam de 25 ani încoace au început a-o vorbi dupăce se înfiinţase şcoala de stat maghiară. Pe munţii Beneş şi Curăţel se găsesc urme de mine foarte vechi, şi întreg teritoru'l dintre Anieş şi Şanţ, pe Someş şi Izvor, ba chiar şi părţi azi neumblate ale munţilor şi pădurilor, până pe Cucureasa, sunt pline de grămezi de sgură. In baza acestor urme se poate constata, că exploatarea minieră s’a ramificat dela Rodna în toate direcţiile pe un teritor cu rază de 40 km. Vechimea şi bogăţia aşezării miniere o dovedesc: ruinele bi- sericii gotice din Rodna, vechea alcătuire aitistică a comunei, şi catacombele cu arcuri de trahit, folosite în parte şi azi ca beciuri. 1* 4 Cu prilejul năvălirii Tătarilor în 1241 au fost nimicite pro- babil minele de pe Dealu Bălţii, Curăţel şi Beneş, iar în 1717, când Rodna din nou a fost devastată de Tătari, au încetat lucră- rile miniere pe Dealu Popii şi pe Crăciunel. Dovadă despre exploatări pe Beneş este moneda de argint aflată în 1863 într’o mină vechie şi determinată de Carol Torma. Ea este din sec. XIII. In Şanţ s’a aflat în 1888 o piesă de aur, subţire de 1h mm. pe care era imprimat bustul regelui Matia cu coroana pe cap şi cu corbul şi inelul Huniazilor. Privitor la Rodna există multe documente vechi, dintre cari însă nu se găseşte niciunul la administraţia minelor, căci vechea arhivă a ars în 1812. Atât se ştie însă că eraruj (vistieria statului) \\ încă înainte de 1720 a făcut explorări şi a avut mine în lucrare. , / Au exploatat mine şi particulari, cari îşi vindeau produsele furna- l'lelor (topitorilor) erariale. Ca dovadă pot servi: Un act de esti- mare din 1745 conform căruia plumbul conţinea 7 loţi (semiuncii) argint aurifer. In 1799 se edifică o topitoare (furnal). Tezaurarul minier a preluat dela familia De-Jean de Hausen în 1766 o jumă- tate, iar în 1795 un sfert, cu totul trei sferturi din proprietatea ei minieră, cu îndatorirea ca toate cheltuelile împreunate cu exploa- tarea să se achite de erar, iar din timp în timp să se facă răfuială cu familia De-Jean. In acei ani întreg personalul minelor consta din 87 persoane, Între cari şi funcţionarii superiori şi inferiori. SediuPoficîuTunîiî- nier era în Bistriţa unde steteau: directorul conte Ignaţ Ybarra şi maistrul Paul Holzberger; iar în Rodna locuiau: administratorul Tobias Szojka şi cancelaristul Francisc Haberle. Ij Din documenta reiese că produsele minelor particulare se / valorizau -la topitoarele erariale. Erau galerii în Dealu Popii,11 Valea 1 Vinului şi în Valea Ursului. Minereiurile de plumb conţineau: 30—50 kg. plumb curat în care erau 0 040—0 080 kg. argint au- rifer, şi un kg. din acest din urmă conţinea 3—10 gr. aur. Excep- ţie făceau minereiurile de plumb din Beneş cari aveau în argint 0*3—0 4 kg şi minereiurile arsenice din galeria Carol, cari erau mai bogate în aur. 5 In 1806 erau în funcţie, în locul topitoarelor de mai apoi, o topitoare şi o piuă mai mică şi mai simplă de fier, instalate de particulari. In timpurile mai vechi se spăla în pârae mult aur şi încă ia 1850 se ocupau mulţi Ţigani cu această meserie. Cu începere din 1766 lucrările miniere întimpinau mări di- ficultăţi maicuseamă din pricina puţinelor cunoştinţe geologice, aşa că în 1770 se curmară aproape cu totul exploatările şi numai 8 mineri lucrau. Situaţia de atunci a descris-o consilierul Eder într’un raport care nu se află în arhiva minelor. Minerii părăsiră minele, îşi vândură casele şi pământurile şi se aşezară ca economi în di- ferite ţinuturi ale Bistriţii. La 1782 exploatarea minelor luă nou avânt aşa că în 1785 iarăş lucrau numeroşi mineri. Pe Blasna se deschiseră nouă galerii şi în 1792 lucrau deja 72 mineri. Până la 1848 minele au lucrat cu câştig, iar atunci ridicân- du-se mult lefurile muncitorilor, până în 1856 s’a lucrat tot cu pierdere, aşa că fiscul se ocupa cu gândul ori să vândă minele . ori să suspendă lucrările. In acel an mai întoarse odată spre bine munca de exploatare descoperindu-se nouă bogate filoane în ga- leria Amalia. Dar în următorii 15 ani lucrările se continuară cu deficit. ■ * Un proces verbal privitor la lucrările săvârşite Ia mine cu începere din 20 Mai 1731, intitulat: „Actum Rodnau den 20 Mai 1731 in praesentia des Herrn Bergmeisters Holzberger und andern Officianten”, conţine următoarele date demne de remarcat: 1731, 20 Mai — Au sosit mineri, spălători şi rechizite din Bănat aşa că lucrările^»ot începe să se facă mai sistematic. In galeria Geczi nu s’a putut lucra zilele trecute din pricina timpului nefavorabil. Acum să se lucreze cu zor; aşa şi în galeria Hoff- nung, St. Petru şi în galeria nouă pe care o vizitase şi inspectorul De-Jean v. Hausen. Spălătorii slovaci şi robotaşii au să muncească în diferite locuri, iar la topitoare să se amestece plumbul scos din cariere cu cel spălat, cum pretinse dl HStzeldorfer din. Bistriţa, In unele locuri vor avea să lucreze şi lemnarii.. 27 Mai — Dupăce spălătorii nu pot să se alimenteze cu ceeace primesc săptămânal, să li-se mai dea celor căsătoriţi câte cu două pâni, şi necăsătoriţilor cu o pâne mai mult. 3 Iunie — E amintit ferestreul care lucră bine. Hasky Istok să facă tărăboanţe. In locul dulgherului Paul Kirschner bolnav să se caute altul. La spălat şi topit sunt amintiţi lucrătorii George Vaum, Ion a Pelagii şi Jurca Pelagii. 17 Iunie — Cu cărbunarii cari nu voesc să furniseze căr- buni sub 15 bani măsura obicinuită, dupăce lucrul merge bine, să se încheie acord cu 10 bani dându-li-se şi lemnele necesare, ’ până ce vor sosi cărbunari din Bănat. 24 Iunie — La ordinul consilierilor Baron Samuil Francisc de Rebentisch şi De-Jean v. Hausen a sosit pentru inspectarea minelor maistrul Lamberger din Bănat. împreună cu el a sosit şi un cărbunar slovac cu care să se facă acord. Se amintesc mi- neri maghiari, şi 23 măji de litargă (Glătte). 7 Iulie — Argintul obţinut să fie trimis la Alba-Iulia pentru prelucrare mai fină. 5 August — In galeria Sf. Petru în huliera (Zeche) stângă nu se poate extrage metal decât foarte amestecat cu blendă (Blen- «de), deci să se curme lucrarea. Lucrătorii slovaci cam slăbind cu lucrul, unul dintre ei Andrei Stoltitzky promite că-i va face să lucreze cu zor. ‘ 19 August — E amintit dulgherul „valah". 26 August — In toate galeriile au să lupte cu apa. La ra- portul făcut de Lamberger soseşte din Sibiu răspunsul dat din sfatul ţinut între consilierii Rebentisch, Doctor Vette şi maistrul Lamberger, în care se ordonă ca galeriile Sf. Petru, Petru Zapp şi Samuil să fie abandonate. In galeriile Ioan şi Hoffnung să se continue lucrările sistematice. Galeria Geczi e cea mai bună dar e nevoie de mare precauţie. — Pentruca lucrările să progreseze ar fi bine să se ia în arendă cel puţin satele Maieru şi Sângeorzul plătind oraşului Bistriţa contingentul de contribuţie pe care sunt datoare să-l presteze acele două sate. Aşa s’ar putea dispune în tot timpul de robotaşi, cari după trebuinţă ar putea fi chiar forţaţi la munca obligată. Mai departe va fi necesară o provizie anuală de 700 gălete cereale, din cari o jumătate să se pună în casa 7 felcerului din Bistriţa, iar cealaltă jumătate să se transporteze la Rodna. Furnizarea la Bistriţa ar avea s'o facă dl Szendrei, admi- nistratorul domeniilor fiscale Appafiane, dar să se ia samă căci cărăuşii iobagi nu pot fi prea lung timp reţinuţi. — Să se caute ca din minereiuri să se scoată cât de mult metal, deaceea e ne- cesar să se facă toate probele. — Ar fi bine să se înfiinţeze pen- tru mineri o cârciumă şi o măcelărie, şi cu conducerea acestora să fie fncre^TnţaFribul Crâşmar fost cantinier la regimentul Wallis, care însă să fie obligat şi cu transportul produselor miniere pe două cară, şi încă cu alte servicii. \ ' ' . * ' ‘ ■ _ ' Administratorul minelor rodnene Tobias Szojka, în scrisoarea sa d. d. 30 Noemvrie 1755 cere din Sibiu informaţii privitoare la privilegiul de cârciumărit şi măcelărit al magistratului bistritan pe teritorul minelor. Ii se respunde în 18 Decemvrie 1755 că în chestia aceasta are să observe articolii legii minelor. Tot în mate- ria aceasta s’a adresat curţii din Viena şi consilierul cameral De-Jean. ■ - * • . Consilierul Francisc v. Gerstdorff, directorul Ignaţ conte de Ybarra şi maistrul minier Paul Holzberger semnează în-20 Iunie 1766 o anexă la procesul verbal dresat în 11 Iunie, în care re- comandă diferite ameliorări la minele din Rodna, mai ales dupăce în procesul verbal se recomandase ca galeriile De-Jeane să se transformeze în mine asociate cu cele cesaro-regeşti. Să se nu- mească un funcţionar special al uzinei în persoana lui Francisc Braunecker ca administrator al uzinelor, cu leafă anuală de 200 fl. cvartir sau 20 fl. bani de cvartir, 20 fl. bani pentru lemne, 8 fl. pentru cancelarie şi 30 fl. pentru întreţinerea unui cal. Lemnele pentru mine să se taie sub îngrijirea topitorului Ignaţ Kreibig cu un adaus lunar de 2 fl. Să se aplice strict control, deoarece cu aurul se fac mari şi multe prevaricaţii. Se aude că în Bistriţa şi aiurea se găseşte mult aur zălogit şi chiar şi la medicul din Rodna s’ar afla o cantitate amanetată pentru 50 fl. Cu diriguirea cassei să fie încredinţaţi administratorul Tobias Szojka şi cancelaristul Frandisc Anton Haberle iar controlul să-l facă maistrul Holzberger, 8 Szojka să primească anual 150 fl. şi pentru doi cai 30 fl., iar Haberle 100 fl. şi asemenea 30 fl. întreţinere pentru 2 cai. Să se lucreze în galeria Geczi şi pe Blasna. ■ * In 1788 curtea din Viena emite un ordin adresat guverno- rului din Sibiu, privitor la recrutarea minerilor. La cererea ca aceştia să fie liberaţi, curtea accentuiază că în timpuri răsboinice, ca pe atunci, nu se pot face excepţii, şi chiar muncitorii dela domeniile camerale trebue să dea altora pildă bună. * Pe neşte file se găsesc interesante notiţe din cari iasă la lu- mină că chiar şi ofiţeri, actuali ori foşti în graniţă, erau părtaşi la mine, posedând cuxe (porţiuni). Astfel se constată că în 1789 in- ginerul Carol de Brunecz, locuitor în Rodna, este proprietarul ga- leriei „Hoffnung Gottes", ale cărei părţi, în număr de 128, el le cumpărase dela următorii proprietari anteriori: Maior Wilhelm baron Schirnding din Rodna 56 cuxe, generalul de brigadă Carol baron Enzenberg din Sibiu 16 cuxe, căpitanul losif Bohats din Bârgău 16 c., locotenentul Carol Richter 16 c., chirurgul Ferdinand Milhlbeck 16 c., generalul de brigadă Mauriţiu cavaler Schlaun în Croaţia 8 c. Controlul lucrărilor îl făcea maiorul Schirnding. Urmează apoi o descriere a galeriilor Amalia şi Sf. Petru pe Curăţel. Ele stau sub conducerea inginerului Cârol de Brunecz, care însă nu-şi prea înţelege meseria şi nu acceptă îndrumări, face mare risipă de bani pe cari nu-i nădejde să-i mai vadă. Părtaşi la acele galerii sunt: inginerul Brunecz din Rodna cu 64 cuxe, generalul de brigadă Metzger din Galiţia cu 32, şi inginerul Barthenstein din Viena cu 32 cuxe, laolaltă 128 cuxe. Galeria „Sfânta Troiţă" din Dealu Popii lângă Izvor o ex- ploataseră doi proprietari particulari. Ea stătuse abandonată mult timp, şi şi aceşti doi noi proprietari au părăsit-o din pricina ne- rentabilităţii şi a neînţelegerii între sine. Ei au fost: Henric Sporet inspector al oficiului silvic afiliat din Şanţ cu 64 şi Hans Georg Hoffmann, miner din Rodna cu 64 cuxe = laolaltă 128 cuxe. Din ceeace se vede că numărul de 128 cuxe era fix pentru o asociaţie. 9 Adnotările aceste sunt făcufe în 1789 de Ladislau Novdky administratorul de atunci al minelor, care mai spune că în baza hotăririi curţii privitor la protocolul de vizitaţie al administratorului suprem Chotka, i-s’a ordonat de cătră inspectoratul minelor să facă imediat arătare comandei regimentului grăniceresc din Năsăud despre delictele silvice, fără de-a cere însă deocamdată separarea unui teritor fix pentru minele rodnene; apoi să indice păşunile neîncunjurat necesare pentru vitele minerilor şi ale uzinelor. In consecinţă administratorul Novaky raportează regimentului, că la topitoarea erarială s’au grămădit lemne căzute în valoare de 20.000 fl. din pricina că nu sunt în număr suficient cărbunari cari să lucreze. Pe teritorul de munte al minelor erariale, in pădurile şi păşunile cari ar trebui să se conservă cu mare grijă, se cau- sează imense pustiiri din partea păstorilor de oi şi capre. Aşa şi pe Crăciunel, unde se întreţin cam 30 cai necesari pentru trans- portul minereiurilor şi cărbunilor. Aceşti cai deja în Septemvrie nu mai au nutreţ, încât cărbunarii trebue să inceteze cu lucrările, şi topitorile sufăr din lipsa cărbunilor. Pentru lucrările la topitoare ar fi nevoie de un număr întreit de cărbunari, pecând nici puţinii cari lucrează în prezent nu pot exista, şi aşa multe lemne căzute nu pot fi prelucrate. Deci administratorul roagă ca poenile şi li- vezile de pe Crăciunel, cari în trecut au servit la întreţinerea cai- lor administraţiei minelor şi cari numai în timpul din urmă — când minele au scăpătat — au fost lăsate grănicerilor ca fâneţe şi păşuni, să fie delimitate şi îngrădite, precum făcuse odinioară Brunecz pe Izvor. Urmează un raport despre exploatări ce se fac de cătră par- ticulari în galeria Hoffnung Gottes şi pe Curăţel. In sfârşit administratorul raportează despre următoarea afa- cere: In Iunie 1787, când în întreg Ardealul a domnit\ foamete, administratorul adusese din Moldova, pentru personalul minelor, 800 mierţe cereale: 300 grâu â 1 fl 15 cr. şi 500 păpuşoiu â 1 fl. 08 cr. Se cumpărase destul de ieftin, deoarece atunci în în- treg districtul rodnean grâul costa 1 fl. 59 şi păpuşoiul 1 fl. 25 cr. şi chiar şi cu acest preţ se căpăta cu greu. Către sfârşitul lui Iunie, fiind preţurile atât de favorabile, Greci din Moldova au por- to nit spre Rodna peste 300 care cu diverse cereale. Dupăee însă din pricina boalelor de vite nu li-s’a permis să treacă graniţa, Grecii nevoind să întoarcă şi să păgubească şi mai mult, au vân- dut acolo administratorului grâul cu I fl. şi păpuşoiul cu 36 cr. mierta. Administratorul apoi a amestecat aceste cereale cu cele cumpărate mai înainte aşa că spre pildă preţul păpuşoiului a scă- zut acum la 57 cr. de mierţă. Dar scăzând în Moldova şi mai mult preturile, minerii n’au mai voit să preia cerealele amestecate ci plecară să cumpere acolo unde aflau că-i mai ieftin. Deci ca cerealele amestecate să nu se strice, administratorul fu nevoit să le vândă cu preţul de pe piaţă în nădejdea că diferenţa totală de 113 fl. în minus se va putea compensa uşor, dacă se va permite ca pentru câtva timp minerii să fie obligaţi să cumpere cerealele dela administraţie cu un surplus de 3 cr. la miertă Aşa la sfâr- şitul anului 1788 diferenţa a scăzut ia 66 fl 40 cr., după primul cvartal al a. 1789 la 24 fl. 30, şi diferenţa aceasta încă va dis- părea la mijlocul anului. * Intr'un extract din procesul verbal consultativ din Noemvrie 1789 aflăm raportul administratorului Ladislau Novaky către in- spectoratul din Zlatna, că minerul Rudolf Scharschmidt din Băija şi-a isprăvit lucrările pentru cari a fost trimis la Rodna. E mare nevoie de lucrători. Aceştia zic că e imposibil să străbată cu cai în ţinuturile de aci inaccesibile din pricina zăpezii mari în timp de iarnă. Novaky spune că â cutezat să cumpere 2 cai şi să sus- ţină cu cheltueala sa minele din Beneş până se va afla o altă modalitate. Inspectoratul din Zlatna răspunde că Scharschmidt poate acum întoarce la Băita, iar lui Novaky i-se permite să tină 2 cai lipoveni, şi cheltuelile i-se vor achita dacă caii vor aduce folos. . 1 l * Jr 1 In raportul de vizitare semnat la 30 Septemvrie 1793 în Zlatna de funcţionarul miner Anton Matia Graff se vorbeşte despre predarea uzinelor şi afacerilor miniere rodnene din partea fostului administrator Ladislau Novaky noului administrator loan Budai şi controlorului Francisc Gangh. Se accentuează starea slabă a lo- 11 cuintelor minerilor şi chiar şi a cvartirului administratorului, aşaj l că grănicerii rodneni se tem să nu izbucnească foc din casele\1 acelora, acoperite cu pae. Păzitorul loan Bennert, spălătorul Ioan i! Hortulani şi topitorul loan Wagner ce.r să fie permutaţi din cauza depărtării minelor la cari şi cu caii greu pot să urce şi nu răz- besc cu cheltuelile. ' Se constată mai departe starea precară a bisericii dela mine. E datină ca minerii să dea pomeni când primesc lefurile. Aşa înainte cu 5 ani au adunat 58 fl. pentru un potir, care numai acum a sosit din Bistriţa. Putea tot aşa să servească şi un potir de aramă aurită, cu 20 fl. şi restul de 38 fl. să se întrebuinţeze mai bine spre alt scop, decât „să se fure acum din capela de lemn". De 5 ani se află în cassetă numai 11 fl. fără livret de control, iar banii cari se adună cu săculeţul milelor îi ja popa Ia sine. Sunt 185 suflete catolice şi totuş nu se plăteşte nimic pentru trasul clopotelor. Curatorul bisericesc loan Sabo ştie ceva ceti şi scrie şi crede că-şi împlineşte slujba dacă aduce jar pentru cădel- niţă. Dintre toţi numai doi ştiu să ajute la slujbă, şi în absenţa lor serviciul de „ministrant" îl face vameşul fiind pentru aceasta răsplătit cu „cetirea unei liturghii pentru sine, odată în lună". S’a întâmplat că în absenţa oricărui ajutor, preotul şi credincioşii au întors dela biserică acasă neputându-se servi liturghia. Preotului îi pare bine când în lunile de vară imediat după slujba divină poate grăbi la oaspeţii băilor (Sauerbrunn-Găste) şi în acel timp arareori citeşte litanii Dumineca şi în sărbători; el întoarce acasă numai după apusul soarelui zicând că trebue să cerşască pentru biserică şi pentru sine, căci din 12 fl. 30 cr. nu poate trăi. Există Armeni caritabili cari au făcut mult bine acestei biserici şi zic că ar jertfi şi mai mult dacă administratorul preoţesc Ausenţiu Torbk ar pleca de aci, fiind şi minerii nemulţămiţi cu el. Dovadă că e om nesuferit este şi întrebareaj pusă de căpitanul Schuller şi maiorii Brinsfeld şi Bedeus dacă oare n’ar putea fi permutat de j aci. Spre ruşinea sa preotul aşa o purtare are încât chiar şi vica- rul districtual „valah" Para a zis administratorului să facă ca preo- tul acesta să plece din Rodna căci dimpotrivă „Valahii” îl toacă în cap; deci să nu se ’ntâmple vr’o nenorocire din pricina pur- \ tării sale rele şi a faptelor ruşinoase ce comite. La 185 suflete, 12 dintre cari 80 copii'^ ar trebui să fie un învăţător, precum şi în Zlatna încuviinţase Maiestatea Sa impăratul pentru şismatici un învăţător şi pentru biserică un cantor cu 60 fl. leafă. Aci n’are cine să tragfl clopotul, să asiste la slujbă şi să ducă noaptea lu- mânarea la bolnavi. Deoarece mica capelă de lemn nu mai poate dăinui 5—6 ani şi nu cuprinde pe toti credincioşii, preotul ar- mean Karâcsonyi a rugat pe administrator să intervină la inspec- torat şi la comanda generală din Sibiu pentru încuviinţarea unui loc de biserică şi casă parohială, pe cari le-ar clădi Armenii. Karâcsonyi a şi voit să-i înmâneze administratorului 200 fl. spre scopul acesta. împreună cu căpitanul au ales locul din piaţă unde se află măcelăria, pe care ar putea sta biserica, casa parohială şi ar rămânea o bucată şi pentru o grădiniţă. Funcţionarul Angel Bulza din Zlatna care a venit să contro- leze pe spălătorii de aur, i-a spus administratorului că aceştia se plâng de piedecile ce li-se pun din partea ofiţerilor, oficianţilor civili şi a cumpărătorilor de aur cari îi şicanează şi nenorocesc. In sfârşit, s’a încheiat acord cu maistrul-dulgher Cărdan să construiască un ferăstrău pentru suma totală de 151 fl. 40 cr., căci ar fi bine ca şi particularii să cumpere scânduri dela erar. * Intr’un raport datat Năsăud în 10 August 1804, semnat de colonelul Devchich şi maiorul Gratze şi adresat comandei generale (din Sibiu în chestia cercetării acuzei ridicată de'administrata mi- nelor rodnene împotriva miliţiei grănicereşti, pentru asuprirea mi- nerilor, se zic următoarele: Plânsorile înaintate prin tezaurar au fost trimise colonelului regimentului II valah grăniceresc, iar acesta le-a expediat căpita- nului Richter, împotriva căruia erau îndreptate, cu somaţia să răs- pundă la diferitele-puncte. Acum se jaşterne răspunsul căpitanului precum şi rezultatul conversaţiilor pe cari colonelul le-a avut în chestia aceasta cu administratorul minelor, cu proprietarul de mine Carol Brunecz, cum şi cu funcţionarul miner Hygner. Răspunsul în rezumat- e acesta: / Este adevărat că căpitanul Richter a ordonat la paradele I bisericeşti grănicerilor că fără ştirea lui să nu dea fân Evreilor, 13 arendaşilor, jelerilor şi altor persoane streine, nici să le dea lo- curi pentru cultivarea cânepii şi inului. Dar porunca s’a dat spre a-se curma cu economia rea şi risipa unor gospodari destrăbălaţi leneşi, îmbuibaţi, şi spre binele grănicerilor. Insă cu toate amenin- ţările vinderea şi cumpărarea clandestină a continuat. Chiar şi administratorul împreună cu ceilalţi funcţionari dela mine s’au fă- cut vinovaţi de transgresiuni. Conform recensământului făcut în _Aprilie 1804. Ia ordinul regimentului, Rodna are 731 locuitori, 616 vite mari şi 2097 ani- male mici Pământuri arabile sunt 6534/s şi fâneţe 922 jugere. Deci nu sunt pământuri superfluie, cum susţin minerii, mai ales că ele nici nu se pot folosi în fiecare an în întregime. Funcţionarul Hygner a susţinut că şi în anul trecut, fiind de prisos, au rămas necosite sute de care de fân pe Poiana rotundă, pe Beneş până la Someş şi pe Măgura mică spre Ilva mare. Pentru de-a cerceta amănunţit chestia aceasta au fost trimişi sublocotenentul Puica, câţiva mineri şi bătrâni ai satului la faţa locului. Conform dotaţiei familiilor grănicereşti din Rodna e posibil că vr’o văduvă ori fată aflătoare singură pe o moşie să aibă ceva fân ori pământ de prisos, însă aceasta nu poate servi ca normă, căci mare număr de familii duc lipsă Faptul că minerii au luat în arendă dela grăniceri 179 care de fân este Ide explicat aşa că afaceri de acestea au încheiat grăniceri uşuratici, fii fără ştirea părinţilor ori viceversa, în detrimentul familiei şi a vitelor. Apoi spre primăvară neavând nutreţ, grănicerii erau nevoiţi să-şi răs- cumpere cu preţ foarte mare fânul vândut minerului. Astfel Todo- sia Hohaia a dat înainte cu 4 ani minerului Somkereky Gyuri 9 care de fân şi un loc de arat ca să-i construească o casă până sub coperiş. Conform estimării lemnarilor Ion şi Arsente nCărdan casa face 20 fl. Dar Somkereky a luat dela Arsente Cărdan pen- tru 6 care de fân 37 fl 24 cr, iar pentru celelalte trei, dela_iojn Filipoi din Şanţ, 17 fl., laolaltă 54 fl. 24 cr. — Grănicerul Ion—, Cicioc din Rodna a cumpărat în primăvara trecută dela minerul ^ Berţa Mareei Va car de fân cu 7 fl. 39 cr. pe când tot el primise! dela administrator 1 fl. 08 cr. pentru un car de fân pe care are să-l furnizeze la toamnă. 14 , Din specificarea anexată se pot vedea mai multe cazuri ana- loge. Chiar se plâng fii lui Grigore Matei că tatăl lor a dat în arendă un fânat minerului Adam Fintser, dela care însă ei nu văd niciun ban şi nici n’au fân suficient pentru vite. — Tot Fintser a luat în arendă cu 51 cr. un loc dela grănicerul Maftei Migovan fără ştirea tatălui acestuia, căruia locul îi este absolut necesar. — Văduva Todora a Ciurilă Oanchi are un fiu Ştefan, care fără şti- rea ei a luat dela Carol Brunecz bani pentru un car, iar dela mi- nerul Daniel Schuller pentru 3 care de fân, cutoatecă înşişi duc mare lipsă de fân. — Asemenea invalidul Iftene Bouţan fără ştirea fratelui şi soţiei sale a luat bani pentru 4 care de fân şi a beut banii fără ca familia să vadă vr’un ban. — Tot astfel a făcut şi Vasile Flama. — Apoi Lazar Croitor în dauna proprie a vândut minerilor 9 care de fân, când din cele 7 jugere situate pe dealuri e imposibil să nutrească la iarnă 2 boi, 2 vaci şi 3 viţei. Mai e şi bolnav şi sărman încât familia trebue să vândă un obiect după altul. Nu era mai bine să ceară dela comanda companiei un avans în bani şi să dea locurile în parte? Aşa sunt acuzele ridicate împotriva căpitanului Richter, care livrea numai binele grănicerilor. Dacă se va lăsa curs liber proce- Vdeurilor imorale, atunci grănicerii trebue să sărăcească, să bolnă- vească şi să apuce toiagul pribegiei. Faptul cum personalul miner, începând dela înfiinţarea gra- niţei, şi-a completat din hotarul RocnenilOr lipsurile, se explică aşa : Prin căsătoria fiicelor de grăniceri cu mineri — 16 cazuri — \ aceştia au trăit din pământurile căpătate pe ascuns dela socri. Apoi grăniceri mai bogaţi şi chiar şi unii mai săraci continuu au dat locuri în arendă, în mod clandestin, minerilor, făr’ de contro- lul militar,.căci ofiţerii erauitnai mult în răsboiu. Iar dacă îl lovea pe grănicer vr’o nenorocire: moarte, boală etc. ori avea trebuinţă de unelte, laţuri, cue etc. pe cari cu mari greutăţi şi-le putea câş- tiga din Bistriţa sau alte locuri, iar minerul le avea toate la înde- mână; atunci acesta pentru pământuri şi fân îi sărea în ajutor, se’nţelege totdeauna în paguba grănicerului. Se poate tolera aceasta pe mai departe? Cu ce drept pot pretinde minerii iarbă şi fân dela grăniceri, când văduva Toroczkai Mari, care n’are nici 15 o vită, cumpără toamna dela grăniceri fân, pe care primăvara îl vinde cu mult mai scump? Privitor la interzicerea căratului de lemne lucrul stă aşa: j Conform mărturisirei primarului Ion a Luchi şi a câtorva- bătrâni I căpitanului Richter i-s’a raportat că un miner a tăiat 38 lodbe din pădurea delângă varniţe. Căpitanul a ordonat să se aducă lemnul tăiat la pichet, mai târziu însă l-a liberat, dar a poruncit că pă- durea aceea să nu mai fie călcată. Ce rău a făcut prin aceasta ? Cu lemnul de construcţie stă aşa: Inspectorul Sporet şi-a adus jarimăvara un car de lemne foarte frumoase de construcţie lă casa sa delângă biserica unită. Fiind bănuială că lemnul e tăiat din pădurea oprită, în Valea viţeilor, a fost sechestrat. Afiându-se mai apoi că nu-i de acolo, iarăş i-s*â liberat. Dar Sporet are dreptul să taie fără taxă în pădure alodială? Astfel de acuze se ridică împotriva căpitanului Richter, cum se poate vedea şi din notele căpitanului Buschenthal. Minerii nu se- pot plânge că sunt aspru trataţi, căci vânează]] şi pescuesc neconturbaţi, cutoatecă singur numai grănicerii plătesc 1 pentru dreptul acesta peste 800 fl. în cassa proventelor. -J Când se dau în arendă locurile orfanilor, pot concura şi mi- nerii. In anul corenl ei au luat 10 pământuri de aceste in arendă Grănicerii le dat^resc minerilor mari sume de bani Când şi prin cine se vor încassa acei bani ? Câţiva mineri arată următoarele cantităţi de fân de cari au trebuinţă: Controlorul Mihelyes 10 care, topitorul Cz rbesz 10, topilorul Bennert 12, chirurgul Pippan 6, minerul lstvan Peter 4, Somkereky Gyuri 6, Bercza Marczi 12, uzurarul dovedit Miskolczy Laszlo 4, Szilagyi Agost 8, Szabo lanos8, Hajdu Adam 12, Hajdu Kobi 4, Bogdan Filip 4, Banyai Moisi 5, Szabo Eva 5, Fintser Marton 15, Lukats Pal 16,1 Schutak Jakab 10, Gedeon Gaspar 5, Doszkel Ilye 4, laolaltă 160. Dintre aceştia mulţi n’au nici o nevoie, fac numai negoţ. Apoi dintre cei nenumiţi aci ca d. e. inspectorul Bilegan zice că pentru o vacă îi trebuesc 22 care de fân. De prezent Rocnenii posed 38 cai, 246 boi, 332 vaci, 406 viţei şi mânzi, şi 1691 oi şi capre. Pentru iarnă îi trebue unui cal 3 care, l bou 4, 2 vaci 5, 1 viţel 2 şi 2 oi 1 car fân; deci pen- tru toate animalele ar avea nevoie de 35851/* care. Ei de fapt au 16 numai 3 5662A? care, din cari minerii au şi cumpărat 179 care pelângă cele ce le fac pe jumătate Crăciunelul, pe Dealu Popii şi în diferite locuri prin păduri. Oare se pot satisface pretenţiile mi- nerilor, cari cer încă cu 1110 care de fân mai mult? In scopul lucrărilor minere s’a hotărît să fie cedată şi a doua jumătate din muntele Crăciunel, pe care mai ’nainte grănicerii îl foloseau în întregime. Această faţă de munte până ’n vale face 77816/i6oo jugăre fânaţ, cu 68 care mari de fân. Ce e drept şi mai ’nainte au folosit din ea minerii când o jumătate când o treime, iar restul grănicerii, cari acum au cu atât mai puţin, şi roagă să li-se dea o poiană revendicată, pe care — fiind toate poienile date în arendă — o vor putea căpăta numai în anul viitor. Comanda regimentului nu e autorizată să publice proiectul (Entwurf) generalului Siskovics. Şi chiar dacă ar face-o, acolo se spune că minerii au să ţină vile numai pentru trebuinţa casei; deci cum vine ca unele familii de 5 membri să poseadă 4 vaci, iar altele numai o vacă? . Locuri de case nu esistă,. şi locurile comunale neclădite s’au repartizat grănicerilor sărmani. Peste tot conform legilor existente { minerii pot să-şi edifice case numai pe terenul montan şi nu pe l alodiu militar . Nu este adevărat că li s’ar fi înte*rzis grănicerilor transpor- I turi şi muncă la mine, însă ei nu pot lucra la mine căci din iarnă j până în Iunie trebue să se ocupe cu economia, altfel n’au pâne. încep cu aratul, sămânatul şi prăşitul, apoi urmează cositul şi se- ceratul şi cu munca aceasta câştigă la zi 30 cr. şi mâncare, ceeace nu pot avea la mine. Numai iarna ar putea lucra grănicerul la \jmine, dar şi pentru âceasta ar trebui îmboldit şi sfătuit. II Toate acestea nu le cumpăneşte administraţia minieră, ci um- I blă cu denunţuri şi plânsori sâcâitoare. 1 Privitor la observarea ofensăloare că colonelul ar fi exerciat presiune asupra grănicerilor, el declară că aceştia au mărturisit fără nici o frică ce au dat minerilor, şi comanda regimentului pro- pune, că dacă tezaurarul ar avea ceva îndoieli, să fie numită o comisie imparţială care să cerceteze şi judece în chestie. La raportu! acesta comanda generală din Sibiu într’o scrisoare din 26 August 1L04, semnată de generalul Mitrowsky şi adresată 17 lezaurarului, reprobă pârile neîntemeiate şi, înfierând pe adminis- tratorul minelor, declară că prima datorinţă este să fie îngrijit de binele grănicerilor. E aplecat să intervină la consiliul aulic de răs- boiu ca minerii să capete şi a doua jumătate a muntelui Crăciunel. Nu poate permite însă ca locuri grănicereşti să fie date în arendă fără îngăduirea comandei regimentului; nu admite trafic clandestin, avansuri în bani pe orice titlu şi îngrămădirea în Rodna a mine- rilor demisionaţi. Numai- aşa pot sta mineri în Rodna, dacă n’au loc pe terenul minier. N’au minerii riicio îndreptăţire la vânat şi pescuit, pe cari fiscul le-a lăsat gratuit grănicerilor. Minerii pot să-şi cumpere cele necesare la târgul din Rodna, dar nu pot fi privilegiaţi şi nu pot aştepta hatâruri, ci trebue- să se supună.dis- pozîfiilor şi ordinelor poliţiane existente. Ei stau în Rodna pentrui mine şi nu pentru prăsire de vite, căci şi în proiectul din 1764 el vorbă, numai de vitele absolut necesare pentru familiile lor. Gră-j nicerii au prilej să câştige bani la mine, însă comanda nu-i poate! forţa la muncă. Oameni ca Brunecz, cari au mine particulare, nu pot pretinde în dar locuinţe, lemne, fân ş. a. Deci tezaurarul e\ somat să înfrâneze abuzurile şi să ordone ca administraţia minieră J să caute raporturi convenabile cu comanda militară din Rodna. / In 6 Septemvrie 1804 primeşte administraţia minelor dela tezaurariatul din Sibiu ordin strict să înfrâneze abuzurile, să tră- ească în bună ’nţelegere cu comandele militare din Năsăud şi n Rodna, să nu aştepte păşuni neîndreptăţite şi să nu permită exer-jf citarea vânatului şi pescuitului fără învoirea comandei militare. ■ - * Intre actele vechei arhive din Rodna am aflat şi un extract din procesele verbale consultative redactate între anii 1767 şi 1806, făcut în Mai 1862 de administratorul de atunci al minelor: Victor Mialovici. Părţile mai importante din]t acel extract urmează aci: Unul din cele mai vechi documente privitoare la minele rod- nene este protocolul de consultare şi vizitare din Martie 1767. Rezidenţa oficiului superior era Bistriţa, unde se aşterneau proto- coalele de consultare lunare şi trilunare. Prezidentul direcţiunei era Ignat grof de Ybarra, consilier şi director: Ioan Paul Holz- berger totodată maistrul minelor rodnene, care însă Jocuia în Bis- triţa şi de aci vizita tot la trei luni minele şi redacta protocolul 2 18 de consultare. Administrator local al minelor era Tobias Szojka, .iar secretar: Francisc Anton Haberle. Personalul complet aplicat la mine făcea.87 capete, inclusiv oficianţii şi servitorii. Minerii erau plătiţi cu 18 cr. pe zi, dulgherii cu 21 cr. La minele din Beneş aflăm următoarele galerii: Nepomuc, Sf. Anton, Sf. Barbara deschis în 1762 de familia De-Jean; Maria Terezia şi Ioană veche, cu 4 şteampuri. In acel an s’au încuviinţat 300 fl. pentru scopuri bisericeşti şi de binefacere, dintre cari 100 fl. pentru preot şi 100 fl. pentru învăţător. In timpuri bune mierţa de cereale costa 17—24 cr.; în în timpuri rele, ca la 1767, urca la 38—40 cr.; păpuşoiul 20—24 cr. Galeria Ioan în 1768 era aproape să fie suprimată. In 1768 s’au estimat pădurile districtului militar rodnean, şi pentru aceasta precum şi în scopul de-a face Someşul navigabil s’a instituit în Bistriţa o comisiune, în care şi contele Ybarra fi- gurează ca comisar. Tot în acel an s’a înfiinţat direcţia minelor ardelene, iar în 1769 a fost numit De-Jean prezident al direcţiei. Atunci se amintesc exploatările şi răscumpărarea galeriei Amalia aparţinătoare lui Brunecz, iar în 1770 consilierul Eder propune încetarea lucrărilor. . In 1771 lucrează maipuţini mineri şi în 1772 părăsesc 60 mineri lucrul dintre cari doi funcţionari sunt aplicaţi în alt loc, iar administratorul Szojka împreună cu un topitor din Săcărâmb şi 8 mineri se îndrumează să facă în împrejurimi explorări după metale. In Beneş continuă explorările şi iarna cu o regie de 113 fl. 14 cr. Din procesul verbal d. d. 15 April 1772 se vede că minerii şi pe timpul miliţiei grănicereşti au posedat pământuri pe cari la plecare .le-au vândut cu 138 fl. 50 cr. grănicerilor rodneni. Minerii depărtaţi au fost plasaţi în ţinutul Bistriţii la gospodării. Lucrările pe Beneş se făceau în mod foarte restrins şi ex- plorări se făceau în Valea Clinii după fier, Amalia — plumb, Runcu Bugnarului — în galerii vechi, Valea Vinului — după pi- lotă, Dealu Popii — diferite, şi în Geczi Maria Hilf — sub gale- riile vechi. Până la 1772 pe Beneş s’au făcut exploatări mai mici In galeriile Terezia şi Ioan, dimpotrivă se lucra bine în galeriile Frl*- deric şi Maria Hilf. Din 1772—1779 exploatări slabe. Din 1779— I 1781 lipsesc cu fotul date; Dar în 1782 lucrează în galeria Sf. [' Ioan 9 mineri cu bun succes, şi în 1783 încep cu zor şi lucrările în galeriile Anton şi Terezia. - Erarul exploata pe Beneş galeriile Geczi, Maria Hilf şi Fri- deric, şi începură să se facă explorări în Dosul Varvari şi în Blasnă,. dar lucrările întimpinau mari greutăţi maicuseamă din lipsa de lucrători. Pe Beneş începu însă a-se ameliora starea, aşa că în 1787 fură instalate două şteampuri şi o nouă topitoare. Era însă acum alt necaz: domnia foamete şi tâlhăriile nu conteneau;. In 1789 veni porunca să se facă mai cu zor explorări şi si se lucreze în galeriile străvechi ale Beneşului. Pe Izvor se făceau încercări de-a spăla metale. Un bărbat agonisea în 5 zile 7—8 denari. In 1792 proprietarul de mine Brunecz oferi mina sa Hoff- nung Gottes erarului. La 1794 personalul minier consta din 72 capete şi în anul următor pe Beneş se lucra în galeriile: Terezia, Ioan Baptista, i Nepomuc şi Anton. Iar în 1796 pentru intensificarea muncer fură 1 aduşi lucrători din lacoheni. dună care obţinftndu-se un rezulta» I. mai bun, din partea administraţiei minelor se aşternu propunerea j ca materialul scos să nu se mai trimită la Zlatna ci să se prelu-j creze în Rodna. • l? încă în 1764, adică în anul militarizării, preluase erarul ju- \ mătate din minele posedate de De-Jean, împreună cu vechiul pri- vilegiu exclusiv de-a pune în funcţie un ferestrău. Atunci se im'tiă C şi zidirea caselor pentru 10 mineri, cari pun bazele nouei popu- ( laţii miniere rodnene ale căror descendenţi se pot constata după ] nume şi astăzi. } , , , ■ } In 1798 tezaurarialul ordonă să se cerceteze toate minele vechi ardelene abandonate din cauza răsboaelor şi revoltelor. Eră vorba de complexul munţilor ce se întind dela Maramureş şi Cap- nic până la Moldova. Ordinul se publică pe întreg teritbrul regi- mentului şi descoperitorilor li-se asigurau premii considerabile. S’au ş| aflat pe coastele munţilor spre Bucovina urme de mine străvechi, dar exploatări deosebite nu s’au iniţiat. v 2* âo In _ 1799 .s’a clădit-QJopttoare»ta.J8QD se. amintesc ..galeriile Mihâj] ^ş|_CaroJ; iar în 1802 se amintesc de’ntâia oară explorările făcute în Săcujme lub cpnducerea comisarului Molitor. I In acel an şi până la 1803 lucrau în Rodna............141 mineri în J| galeriile Terezia, Ioan Anton7~Saimuil şi Zapp Peter. Personalul consta din: George Mehes administrator, Mihelyes controlor, Ni- colau Hygner suboficiant primconducător de mine, Sigismund Zir- busz topitor, Schulleri practicant, Bennent capul aşa zişilor lucră- tori în separaţie şi Lukâcs conducătorul lucrătorilor. In 1805 ur- ■ mă ca administrator Procopiu Szelvig, iar în 1806 era administra- - tor Helbling în fruntea personalului de 180 capete^ In acel an starea generală era următoare; Blasna a fost aban- donată de erar. In galeriile Maria Hilf şi Geczi mic a lucrat scurtă vreme Lorenz Blum, în fine însă le-a abandonat. In Dealu Popii s’au j. deschis galerii străvechi şi scurt timp s’au prelucrat minereiuri de I argint.. Tot aşa s’a lucrat şi în galeria străveche Martin şi în cele A din Valea Ursului din partea Ini Ioan Somkerăky. S’au încerfcat lucrări în galeriile Amalia, Carol şi Hoffnung Gottes. In Valea Clinii lucra o societate în. frunte cu conducătorul Steixner, dar lu- crările se sistară şi edificiile fură vândute. Tot aşa se sistară lu- crările şi în Maria Hilf, Geczi mic, Mina neagră şi galeria Martin, căci întreprinzătorii erau necesitaţi să muncească în minele erariale spre a-şi asigura traiul zilnic. Privitor la minele particularilor e de observat că din galeria străveche Amalia a exploatat argint proprietarul Brunecz, realizând prima valorizare în 1769. In 1786 însă tot el face o descriere a galeriilor Amalia şi Sf. Petru probabil în scopul de a-le preda eventual statului. Dealtfel ambele galerii amintite ah fost mai apoi abandonate ca nerentabile, in Hoffnung încă sunt menţionate ul- timele exploatări în 1803. In Dosul Vărvarii s’a lucrat puţin în 1786 de către societatea în fruntea căreia stetea maiorul Schirn- ding; asemenea în Hoffnung Gottes şi Dosul Găurii ; tot galerii străvechi, cari în fine au fost părăsite. 1/ Pe Beneş, Curăţel şi Dealu Băiţii unde fuseseră mine stră- l vechi, particulari au făcut în 1794, 1804 şi 1806 explorări după v yargint şi aramă, însă din cauza sărăciei minerilor şi a foametei 'lucrările s’au întrerupt. Tot ca nefructifere au încetat şi lucrările 21 în Valea Vinului şi Valea Clinii începute în 1772. Asemenea au fost fără rezultat şi explorările în Blasna începute în 1785 şi sis- tate în 1806. Lucrările în Dealu Popii dedeau mari speranţe şi câtva timp s’a şi exploatat deacolo plumb, dar în 1806 şi acolo au trebuit să înceteze întreprinderile. In multe locuri începuseră să lucreze la finea secolului XVIII întreprinderi particulare, aşa în Prelucă, Valea Secii, pe Dealu Teiului, la Runcu Bugnarului, unde tradiţia vorbia despre „stră- vechi mine bogate şi înfloritoareapoi în Dealu Cornii, unde se vorbia de succese tradiţionale şi se aflară urme de şteampuri, în fine în Măgură, unde s’au descoperit enorme cantiiăţi de sgură. Dar în toate aceste locuri precum şi în Valea Ursului unde mine- rul Somkereki începuse să lucreze din greu într’o galerie străveche, în sfârşit toate încercările au trebuit să înceteze din cauzele amin- tite mai sus şi maicuseamă din pricina scumpetei ce domnea pe atunci. * ■ . Administraţia minelor cu pretenţiile ei demulteori exagerate ajungea adesea în conflict cu comandele militare din Rodna şi Năsăud, cum se poate vedea din scrisoarea generalului baron Szentkereszty adresată în 19 Septemvrie 1812 dela comanda ge- nerală din Sibiu comandei regimentului în Năsăud cu somaţia ca aceasta să respingă orice pas neîndreptăţit întreprins de adminis- traţie afară de terenul montan, şi cazul să’l raporteze imediat fo- rului superior. Era adică vorbă deastădată despre faptul că administraţia minelor în 2 Iulie 1812 trimise comandei generale din Sibiu un raport, în care se plângea că grănicerii rodneni tau. prea multe lemne din pădurile de care ar avea nevoie şi oficiul montanistic. Apoi cerea ca varnita alodiului militar să fie mutată la Şanţ ,ar ferestreul de pe Anieş, la Romuli ori Telciu. Pretenţiile acestea comanda din Sibiu le respingea cu următoarele observări: Piatra'de var din Rodna este foarte bună, lemnul necesar abundează şi drumul este comod, deci mutarea varniţii la Şanţ ar însemna o nouă povară pentru grăniceri şi mai mare cheltuială pentru erar. In consecinţă nu se poate da ascultare părerilor uni- laterale exprimate de către un funcţionar subaltern, şi comanda 22 grănicerească are să instaleze noua varniţă încuviinţată. Tot astfel se vor putea construi ferestrae în Telciu şi Romuli dacă fondul de provente poate avea folos din ele, însă ferestreul de pe Anieş pentru aceea nu se abandonează. Tot aşa se respinge repeţitace- . [ i rere a administraţiei de a-se aviza un loc afară de terenul montan I vpentru construirea unei uzine de zinc. ' Administraţia minieră dete asigurarea că atât muntele Crăciu- nel lăsat minerilor cât şi întreg terenul montan vor fi măsurate geometric şi o hartă se va trimite comandei generale. Au trecut cinci ani şi nu s’a făcut măsurarea, din care s’ar fi putut vedea ce teren întins şi ce păduri considerabile posedă oficiul montan în Rodna care, — aprovizionat pentru mulţi ani — chiar şi dacă ar lucra mai intens, nu este îudreptăţit să dicteze grănicerilor nor- me privitoare la utilizarea propriilor lor păduri. In sfârşit comanda generală repetă declaraţia că în afară de terenul montan nu va încuviinţa nici o bucăţică de pământ pen- tru întreprinderi de speculă, deoarece toată nizuinţa administraţiei miniere este îndreptată într’acolo să pună mâna pe Izvor, să se întindă cât de comod şi să disloce pe grăniceri din dominiul lor. Nu va satisface cererilor exagerate şi nu va tolera demersuri arbi- trare cum a fost înainte cu câteva săptămâni tăierea unei mari cantităţi de lemn gratuit din pădurile grănicereşti, pe seama admi- nistraţiei, care putea tăia acel lemn din pădurea de pe terenul său. Şi după toate acestea i-se pare comandei extraordinar de ciudată pretenţia administratorului Helbling exprimată în raportul din 25 Iunie, ca erarul militar să curme orice întreprindere cu lemne în ţinutul Rodnei, singur numai în scopul ca administraţia minieră pe vecie să aibă la dispoziţie lemne pe plac. * Intr’un conspect din anii 1815—1816 aflăm numele mineri- lor veniţi şi plecaţi în fiecare lună, fiind indicate numele membri- lor fiecărei familii, starea averii în vite, case, pământuri etc. Se (Vvede că-i aduceau la Rodna parte dela alte mine, parte din sate \ \|apropiate şi depărtate. Intre mulţi mineri cu nume streine, găsim ^şi pe următorii Români: Bretan Lupuţ, Chifor Jucan, Neamţ Va- silie, Someşan Petre, Braşovean Nicolae, Trif Tănăsie, Muntean Dumitru, Spermezan Ion, Căinar Ion, Coroian Alexa, lancu Timoc, 23 Rus Pavel, Ardelean Ion, Mihail Demian, Buta Nica, Căilean Vâr- tolomei, Oprea Ţeran, Ion Roman, Pop Iov, Oros Petre, Sabo Ion, Frunza Vasilie, Moroşan Vasilie, Morcov Arsente, Tepelaga Maxim. In 16 Februarie 1825 înaintează administraţia minelor rod- nene tezauraratului rugarea preotului romano-catolic Ioan Sdrosi, ca să i-se încuviinţeze un loc de casă în apropierea nouei biserici spre a-se clădi pe acela o locuinţă pentru preot, fiind vechea lo- cuinţă în stare deplorabilă şi situată departe de biserică. Admini- straţia roagă ca tezauraratul să intervină la comanda generală şi la comanda regimentului năsăudean pentru acordarea locului, şi să aproabe devizul de cheltueli pentru clădire. La aceasta tezauraratul raportează chestia comandei generale din Sibiu cu adaosul că grănicerii companiei rodnene ar fi învoiţi să dea un loc de 200D° spre amintitul scop cu condiţiile: 1. ca locul să nu fie folosit decât pentru clădirea casei preoţeşti; 2. dacă eclezia ar înceta sau locuinţa preotului s’ar strămuta, atunci locul să treacă iarăşi în proprietatea comunei; şi 3. fiecare preot catolic să se oblige a instrui gratuit, pe lângă copii minerilor, şi pe co- pii grănicerilor. La punctul al 3-iea tezauraratul face observarea că îndatorirea de-a instrui pe copii grănicerilor nu i-se poate im- pune preotului care pentru instrucţia băieţilor minerilor primeşte anual numai 60 fl., ci el o poate face benevol sau pentru o mică gralificaţie. Generalul Baron Splenyi trinlite actele comandei regimentului năsăudean, iar de aci locotenent-colonelul Cutean le trimite co- mandei companiei 5 rodnene spre finalizare. In sfârşit la 28 Ianuarie 1826 căpitanul Frideric Storch, co- mandantul companiei rodnene raportează că reprezentanţii comunei au hotărît definitiv să cedeze acel loc pelângă amintitele trei con- diţii şi s’a şi predat prin actul semnat de bătrânii satului Artene Domide şi Lazar Bindiul, estimatorii Flore Sângeorzan şi Alexa Bonţan, juraţii Grasim Sfrangău şi David Bindiu, primarul Toader Popii Larion, în prezenţa locotenentului Francisc Markesits, a ca- poralului Todor Pioraş Constantin şi a reprezentanţilor minelor: a administratorului Fr. Freudl de Konigshulden şi a controloru- lui Georg Enyedi. 24 Actul predării s’a confirmat şi de cătră comandantul regi- mentului colonel Anton Zatetzki. ' * Intr’un tablou al minerilor contribuabili din 1827, făcut de perceptorul Wilhelm Lani, aflăm că administrator este Francisc Freudl de KOnigshulden, conducător suprem Mihail Bennert, chi- rurg Ignat Szojka; iar între mineri sunt menţionaţi ui mătorii: Alexa David, Avram Flore, Borza Vasilie, Bulbuc Costan, Buta Nica. Filipşan Aron, Ciorba Irimie, Frunză Nica, Moldovan Nitu, MOrar Irimie, Moroşan Andrei, Adam Mihai, Ion şi Chirilă, Pop Ion, Părăscan Gligore, Rus Condrate şi Vasilie, Săcan Chifor, Sângeorzan Mihăilă şi Ion, Someşan Andrei şi Cosma, Tăpălagă George, Pantea, Nechita şi Maxim, Vescan Ion şi Vasilie, Precup Petre, Oltean Andrei, Bodea Filip, Lăpuşan Vasilie şi văduvele Tăpălagă Maria, Măgurean Ioana, Butuşan Maria, Dochia Marcu, Moldovan Ileana. In alt tablou din 1846 făcut de perceptorul Eduard Lani aflăm ca administrator pe losif Zaharias, controlor Gustav Forn- szek, scriitor losif Marx, chirurg Sigismund Bartok, maistru lemnar Ioan Muzsnai, conducător Ignat Schreiber, iar între mineri, afară de unii din cei amintiţi încă pe: Alexa Iacob, Augustin Jucan, Bodea Dănilă, Flore Chifor, Cheucian Gligore, Coroian Ion, Jucan Ion, Jetar Ilie. * - Urmează câteva documente privitoare la diverse chestii şi anume: Intr’un ziar sunt însemnate afaceri mai puţin importante de- ale minerilor, arătări despre certe şi bătăi între grăniceri şi mi- neri, transgresiuni silvice etc.; iar într’un tablou din 1840, semnat de administratorul losif Zaharias şi preotul rom -cat. Francisc Hor- văth, sunt inşirate toate sculele, hainele, cărţile etc. aflătoare în bi- serica r.- c. 1 1 1 i I 1 Prin ordinul d. d. 22 Iulie 1843 căpitanul Petrizzevici inter- zice grănicerilor să mai dea locuri în arendă minerilor; iar în tabloul din 1858, semnat de primarul Avacom Anca se stabilesc preţurile alimentelor, veşmintelor, încălţămintelor, cerealelor pre- cum şi lefurile minerilor. V In 1858 minerii se adresează cu o ruga re către guverribrul ardelean, iar cu alta către direcţia silvică şi ^minieră, în care îşi expun următoarele doleanţe: Cutoatecă nu aii proprietate'stabilă, trebuie să ia parte la lucrări publice, ca' de pildă la construirea şoselei spre Cârlibaba, şi t-rebuie să contribue la toate impozitele săteşti cu. a treia parte, fărde a posedadfeptul, ca ceilalţi săteni, \ la lemne şi păşune pe întreg hotarul comunal. Cer să li-se facă \ dreptate. î . In raportul administratorului făcut în 1859 consilierului mi- nier loan Kosztka se constatează, că, conform actelor şi socoteli- lor, rămase intacte după marele incendiu iscat în 1812 în arhiva minelor, locuinţele din sat ale funcţionarilor şi servitorilor, cu ex- cepţia locuinţei medicului clădită din cassa particulară a mineri- lor (Bruderladen), au fost edificate toate numai pe cheltuiala era- rului, aşa casa administraţiei cu locuinţa administratorului, locuin- ţele controlorului, preotului şi conducătorului de mine; iar tovă- răşia De Jean-ă nici la clădiri şi nici la reparaţii n’a contribuit nimic. Dimpotrivă-clădirile aflătoare pe terenul montan s’au clădit întreţinut pe cheltuiala comună a statului şi familiei De Jean conform contractelor din 1766 şi 1795, în raport de V* De Jean şi SU erarul. Pe o foaie se află următoarele notiţe importante: Contractul/1 original al minelor s’a aşternut în 1858 direcţiei miniere din .Cluj, iar dela aceasta s’au cerut documentele donatare şi contractele încheiate în 1766 şi 1795 cu familia De Jean. Apoi urmează lista hărţilor şi planurilor aflătoare în arhiva minelor rodnene: n 1. Plan de situaţie a terenului montan rodnean, desenat de practicantul-controlor loan Mbhes. . . . 2. Harta minelor rodnene de Francisc Freudl administrator. 3. O copie a hărţii de sus făcută de controlorul Gustav Fornszek. : 4. Harta minelor din Beneş, de Niclas Prajkan. 5. O copie făcută de tot a cel aş. : 1 6. Harta galeriei Hoffnung Gottes şi GlUckauf, de Gustav Fornszek. t 26 7. Harta ^aleriiior de pe Beneş desenată de <3rim copiată «de -candidatul Samuil Jlkeli. . 8. Hartă geognostică a terenului montan, de Grim, copiată *de candidatuf Carol KnOfler. 9. Harta galeriilor Geczi mare şi mic, de Jos. Zacharias. IG. Harta galeriei Geczi mic, de candidatul Pechi. U. Harta veche a galeriei Hoffnung Gottes şi Carol, copiate de Carol Brunecz. 12. Harta galeriei Geczi mic, de Gustav Fornszek. . 13. Baza şi profilul galeriei Geczi mare, de Ioan Măhes, în 1795. 14. Hartă veche a galeriilor Geczi mare, Frideric şi Fekete, fără indicarea desenătorului 15. Hartă veche a galeriei GlUckauf şi Dialu Popii, de Ioan Măhes'în 1796. 16. 17 şi 18. Planul topitorilor şi şopronului de cărbuni, de Paul Plesch în 1831. 19. Harta unei păduH, fără indicarea desenătorului. -. * _ Mai sunt de menţionat trei documente şi adică: Un tablou al lucrătorilor mineri din 1865 cu suma retribu- _ Jiiior şi ajutoarelor primite de ei Din acel. tablou aflăm că func- ţionarii minelor erau pe atunci următorii: Mialovici administrator, Marx controlor, Bartok ibedic, Popp preot, Schreiber maistrul topitoarei, Neubauer şi Steţ conducători de mine, Reissenauer funcţionar, Carol Blum cassar, Grtlnspacher conducător de uzină şi lacob Pop ţlev. Urmează două procese verbale consultative dresate cu prilejul vizitaţiilor obişnuite: Unul din 1862 semnat de consilierul prezidial Samuil Szakmary, consilierul miner Ioan Kosztka, raportorul uzi- nelor Georg Richter, administratorul Victor Mialovici, funcţionarul Posepni 'şi controlorul Iosîf Marx; altul din 1872 semnat de con- silierul Kosztka, administratorul Mialovici şi funcţionarul Francisc Siissner. In ambele este vorbă despre diferite afaceri cari privesc minele, administrarea şi exploatarea lor ca: tăieri de pădure,.lu- crători rusnieci din Bucovina, cărbunărit, probe de metal, explo- rări, edificii, mori etc. Mai interesant este însă în procesul verbal drn 1872 capitolul p* ivi tor la şcoală, din care — pentru caracterizarea spMtutai tim- pului — reproducem aci următoarele părţi demne de reţinut: Djntre 182 elevi îndatoraţi a cerceta şcoala, au vizitat-o in 1 S72u . numai78, căci copii minerilor cu locuinţele în depărtare 'de ŢHijl mii dela Rodna n’au putut îi constrânşi la aceasta. E remarcabilii \ că în localitatea locuită exclusiv de Români, elevii vorbesc corect limba maghiară şi şi-au însuşit încă şi limba germană. Minării fără excepţie insistă ca elementul maghiar şă fie cultivat în bise- rică şi şcoală şi copii să fie educaţi în spiritul acesta. In scopul ca elementul maghiar să fie neştirbit susţinut în şcoală şi ca să fie scutit împotriva influenţii preotului Popp care manifestează sen- timente româneşti, minerii au înaintat în T871 o adresă inspecto- râtului suprem din Dej ca şcoala să fie declarată aconfesională şi subvenţionată-de stat,. fiind ea instalată în casa baronului Radâk. Dupăce prin contractuj din Martie 1872 terenul montan a trecut în proprietatea fondurilor şcolare şi de burse năsăudene, acesta aij avea îndatorirea să se îngrijască şi de şcoală. Insă acel fond intre-t ţine în Rodna o şcoală românească confesionafă unită, în conşe-\ cinţă nu se va învoi să mai susţină şi pentru mineri o şcoală ne- confesională ori romano-catolică, ci va pretinde ca minerii să-şi trimită copii în şcoala confesională românească pentruca acolo ei să fie romanizaţi. Infiorându-se minerii de ambele aceste posibili- tăţi, în interesul elementului maghiar Şi a patriei comune va fi necesară intervenţia la inspectoratul şcolar, ca latotcazul în Rodna ) să se susţină şcoală maghiară, deoarece, din partea elementului românesc nu se poate aştepta prQsperarea mineri|o.rv..... In sfârşit tot în amintitul proces verbal se accentuează că administraţia minelor să revendice locuri intravilane din Rodna pentru mineri, şiilîn scopul acesta să între în tratative cu funcţio- narul fiscal Stancsek. Apoi se constatează că din jos de comuna Sângeorz pe malul stâng al Someşului s’a ivit aur în nisip. Re vremuri s’au îndeletnicit aci mulţi oameni cu spălatul aurului, Insă dupăce în 1848 s'au anulat privilegiile spălătorilor aşa că aceştia, în majoritate Ţigani, nu pot suporta cheltuelile traiului, admini- straţia minelor nu află cu cale să întreprindă lucrări în regia pro- 28 prie, ei cel mult va îndemna pe particulari să această direcţie. . <>•/ V . ' ' * facă încercări în Să vedem acum unele documente din vechile arhive bistriţene care, împreună cu cele publicate până acum în diferite colecţii, ne fac cunoscută o mare parte din multiplele stadii prin tare au trecut minele rodnene în : secolii trecuţi. ' f\ Amintisem că în cursul timpurilor la minele noastre s’au pe- rindat foarte mulţi proprietari şi arendaşi, între cari în diferite râflddri figurează oraşul Bistriţa ori Saşi bogaţi bistriţeni cum au fost de pildă în sec. XV şi XVI unii membri ai familiilor Eiben, Kugler, Forster şi Beuchel. Maicuseamă numele lui Valentin Kugler îl aflăm menţionat în numeroase documente. Astfel într’un protocol magistratua! din 15J7.se zice că numitul orăşan în zjua de 9 Ianuarie, rdie Veneris*, s’â prezentat în faţa primarului şi senatului bistriţan şi a ridicat protest pentru faptul că a fost. infestat de către Bartolomeiu Aurarul ; (Barthoîdmeus Aurifex) pentru suma de 200 fl. pe care o dăduse Voivodului (?). Kugler nu vrea să sufere ruşinea aceasta în detri- mentul numelui său buri, totuş nu. supune chestia unui judecător strein, ci aşteaptă hotărîrea senatului orăşenesc. In alt document din I 6 Februarie 1519 regele maghiar Ludovic 1 îi dă lui’ Kugler privilegiul ca atât el cât şi moştenitorii săi să \ poată lucra şi exploata minele de aur rodnene, nefiind împiedecaţi Ide nimeni, dacă vor plăti regulat darea cuvenită coroanei. Iar tot ■în acel an, în 6 Decemvrie, Voevodul transilvan Ioan Zapolya scrie Bistriţeniior că la caz dacă nu vor putea împăciui pe Valentin Kugler cu „ Valahii din Valea Rodneiu cu care a ajuns în diferend, atunci chestia are să ajungă înaintea tronului. . Este "important şi semnificativ rcă în aceste documente regele maghţar se adresează nunumai „Valachis Rodnensibus", ci şi „Vai- vodis volachis 1 * Regele maghiar Ioan Sigisntund ordonă în 8 Mai 1563 se- natului bistriţan să restituie în drepturile şi posesiunile lor pe orfanii Salatiel, despoiaţi de acestea — dupăcum îi raportează regelui un anumit Petru SzentgyOrgyi — prin propriul lor tutor, care folosindu-se de timpurile turburi, şi-a însuşit averea orfanilor constătătoare din mine de aur, argint şi plumb în Rodna, din case, mori, pământuri arabile, grădini, munţi cu păşuni, pârăe'xu peşti ş. a Regele ameninţă cu grele pedepse. . • * ■ ' " In 6 Iulie 1575 scrie Voivodul transilvan Ştefan Bathory se- natului bistriţan că dupăcum i-se raportează prin Anton Cothwes perceptorul care adună dările dela minele rodnene, nu se pot în- cassa şi expedia dările de trei ani încoace nevoind nimeni să ie plătească. Dupăce aceasta se face în paguba 'principelui şi fiscului, Bathory ordonă strict ca imediat să fie scoase şi trimise dările cuvenite iar primarul oraşului să controleze luerările perceptorului Cothwes. - Se vede că se comiteau adesea neregularităţi şi transgresiuni din partea arendaşilor minelor căci într’un protocol magistratual se află notat la 25 Decemvrie 1636 că i-s’a luat dreptul de-a ex- ploata mine în Rodna «negustorului ‘ (nenumit). In Mal 1837 însă din nou i-s’a permis să exploateze plumb ‘ * ■ * In 10 Februarie 1639 magistratul Bistriţii primi informaţie că administratorii minelor din Câpnic şi Zlatna anume Ion şi Efiric Lisibona împreună cu Ştefan Sebessi trimisul principelui au plecat la Rodna. Imediat primarul expediă în urma lor pe doi senatori, cari îi întrebară că în ce misiune vin ei lâ Rodna. Streinii răspun- seră că vin cu plenipotenţâ dela principe să viziteze minele, şă ia diferite probe şi să controleze mersul afacerilor. în fine declarară că nu pot recomanda stăpânului lor restaurarea minelor fiindcă banii învestiţi în ele ar fi periclitaţi şi, cum s’a văzut de curând, pot fi chiar şi delapidaţi. La întoarcere plenipotenţiarii cari duceau cu sine o cantitate de litargă (Glătte) fură primiţi în oraş (Bistriţa) cu toate onorurile şi fură încărcaţi cu daruri numai ca să nu în- treprindă ceva împotriva intereselor oraşului, „care în timpul din urmă a suferit atât de mult din cauza turburărilor şî nesigurariţii generale". Este semnificativ că în acelaş an moare şi Enric Lisi- bena* şi Ştefan Sebesi, iar în protocolul magistratual Ia sfârşitul menţionării incidentului de mai sus se zice: „E de băgat seamă să nu i-se nască oraşului şi. districtului neplăcere şi mare pagubă". - * Iu jumătatea a doua din sec. XVII se vede că minele rodnene I au suferit mult în urma neliniştei şi a neîncetatelor incursiuni şi I frământări. Aşa într’un protocol aflăm la data 1 Octomvrie 1665 notiţacăîn curând vine Ioan Hartmgnn administratorul minelor din Gapnîc ca să viziteze şi examineze minele „devastate* din Rodna şi district, iar magistratul să ia seamă ca „să nu se aten- teze la* dreptul său*. . li» alt protocol la 24 Iulie 1663 se află menţionată cearta ce (s-a iscat între Ştefan Hajdu, primarul maghiar din Rodna şi între Sasul bistriţan Ion -Bertieff din chestii privitoare la mine. Mai lămurit însă ne vorbesc însemnările protocolare dela 11 Iunie 1699, unde magistratul bistriţan se tânguie astfel: In timpul acesta a început cearta noastră cu tezaurarul ferii conte Apar care zice că în scopul promovării intereselor Maiestăţii Sale — unde Apor înţelege însă interesele proprii — poate să deschidă şi exploateze mine oriunde va voi, chiar şi în fondul regesc (teritoru! locuit de Saşi). Astfel el a introdus pe un orăşan din Cluj, pe un tâmplar, care auzise despre aceste mine lucrate de sute de ani, şi-i dete şi un avans ca să poată începe lucrările, în detrimentul privilegiilor noastre (bistriţene) şi a constituţiei re- geşti. Cutoatecă oraşul se opuse cu îndârjire şi uză de toate mij- loacele spre a împiedeca „pe acel vagabond nemernic* (solch nichtsftutziges Gesindel); totuş nu putu să reuşească, deoarece pe „mişelul* (lumpigen Menschen) îl proteja contele Apor, deşi toate cheltuielile făcute erau. zădarnice. Ca să nu poată fi învinuit că e „trândav" (trăge) şi că lăsând în paragină minele face să sufere fiscul Maiestăţii sale, în câteva locuri începuse oraşul să deschidă şi să repare mine maidemult exploatate, însă de 100 ani părăgi- nite,, te nădejdea că pe calea aceasta probabil vor putea fi respinşi (abgewiesen) din fondul nostru regesc oamenii streini, va fi pro- inovatcâştigul Maiestăţii sale, şi şi oraşul ar putea să aibă ceva venit Dar chiar la început, un lung timp n’au rentat lucrările, deşi se cheltuiseră câteva mii. * Din anii următori avem trei socoteli şi adică: , Una din 1 Martie 1701 şi alta din 28 Februarie 1702, î» care Frideric Testina estimator de monede (Mtintz Guardian) din Alba Iulia confirmă că Samuil Bedeus din Bistriţa a furnizat dela minele rodnene intâiaoară argint în:valoare de 13 fl. 54 er. iar a douaoară aur în valoare de 160 fl. Sllh cr. In a treia socoteală se constată din partea orăşanuiui Ştefan* Klein că pentru muncitorii mineri din Rodna s'a cheltuit din* 30 August—20 Noemvrie 1705 suma de 158 fl. 06 cr. Tot mai sus amintitul estimator Testina scrie în 13 Mai 1702 din Baia mare primarului bistriţan loan: Klein a Straussenburg o scrisoare mai lungă privitor la probe făcute la neşte metale trimise, apoi adaogă: „Im Ubrigen weisz Eueren Wohl Edelen von ch'esz- mal nichts neues zu schreiben, als dasz Rait Partey von Răuber oder Kurutz in drey Spanschaften Ugocsa, Bereg und Zathmer herumbstreichen und grossen Schade tbun. (Altminteri rt’am de- scris deastădată nimic nou Măriilor Voastre, afară că horde călări de hoţi sau Curuţi' cutreeră trei judeţe: Ugocia, Bereg şi Sătmar şi fac mare pagubă)*. * : In protocolul magistratual din 1705 se află în Februarie uf- mătoarea notă: - .După predarea cetăţii Bistriţa — în mânite imperialilor, cari alungară din ea pe Curuţi, — Rodna a fost ruptă de noi- (Saşii bistriţeni), şijnineleau treuit la fisc instituindu-sCL acolo inspectorul Kdrolyi Boldizşdr, care avea să reînceapă: lucrările. Magistratul însă protestă la contele Teleki, inspectorul suprem al bunurilor fiscale, şi producând privilegiile a dovedit că odinioară atât Rodna cât şi minele şi întreg teritorul au fost încorporate la oraş şi nicedecum nu se pot separa de acesta. Apoi; şi primar# Klein de Straussenburg a “lucrat în Cluj cu zor în chestia aceasta.\ Astfel Rodna împreună cu minele şi toate apertinenţele s’au retro- cedat şi iarăşi s’au anexat (la oraş), aşa că dacă. vr’un strein voieşte să înceapă lucrări la mine, trebpe mai întâiu să convină, y1 cu magistratul*. / Pare însă că curtea vieneză nu prea privea amintita. „încot« porare şj anectare* atât de absolută, ceeace reiese din scrisoarea pe care în 10 Martie 1710 contele Hercules de Montecuccoli, co- mandantul general transilvan, o adresează din Sibiu Bistriţenilor, şi al cărei conţinut este următorul: „Conform hotărîrii curţii minele de argint rodnene în toţi anii anteriori au fost lăsate spre restaurare şi exploatare domni- lor bistrjţeni cu acea condiţie ca tot argintul provenit din ele să fie prezentat fiscului spre răscumpărare cu 15 fi. renani fontul vienez. In anii din urmă din cauza răsvrătirilor şi întreruperii ex- ploatărilor miniere fiscul n’a putut lua în chestia aceasta dispozi- ţii precise. Pentruca în viitor să se reguleze afacerea şi fiscul să nu sufere pagubă, până vor urma timpuri mai liniştite şi dispoziţii ulterioare,; din partea camerii aulice, se ordonă primarului bistriţan Ion Klein a Straussenburg ca el să ia în primire argintul scos din mine, să plătească taxa cuvenită fiscului şi la ocazie dată să’l în- mâneze tezauraratului din Sibiu. Iar dacă va întâmpina obstacole şi renitenţă- din careva parte, atunci să ceară ajutor militar*. jUrmează mai multe chesţii mărunte. Aşa între altele în 24 August 1711 contele Ladislau Teleki din Şieu Sânpetru scrie pri- marului Klşin să libereze pe sama mătuşei sale, soţia lui Ioan Kem6oy, o majă de litargă (Glet) ca să-şi poată construi nişte cuptoare. Iar din 1721 iarăşi avem o socoată a estimatorului din Alba-Iulia care spune că în 21 Ianuarie au furnizat senatorul Mar- tin Wolf şi secretarul Ştefan Zeivert (Seifert) argint în valoare de 112 fi. 1 cr. : încep însă în acest timp să se inteţească certurile când între mineri şi locuitori rodneni. când între: funcţionari şi magistratul 1 bistriţan.. Rocnenii continuu se plâng că minerii le tau pădurile,"] j fac fâm pe munţi şi’l vând la streini, ţin prea multe vite, vânează ( . şi pescuesc în mod arbitraj şi bat pe femeile sătenilor, cari merg / să culeagă smeură; apoi nu prestează nicio muncă la drumuri, 1 iazuri eta; iar femeile minerilor numai privesc cum le muncesc j Rocnenii. Dimpotrivă magistratul bistriţan în repeţite rânduri în scrisorile expediate organelor superiore provinciale denunţă pe sătenii rodneni că deşi aceştia ar fi îndatoraţi să furnizeze lemne, pământ şi alte materiale la varniţele oraşului şi la prepararea si- 33 , ■ litrei, n’o fac cu zelul cuvenit. (Notă. Şi aceasta e una din mul- tele încercări şi atentate pentru de-a ţinea pe .Valahi" în sclavie). In anul 1720 primarul şi juraţii oraşului Bistriţa adresează o rugare contelui de Tige, generalului comandant în Transilvania şi „Valahiau, în care expun că în Septemvrie 1719 o societate in- dustrială minieră a început să repareze şi să exploateze câteva mine, ceeace Bistriţenii — cu rezerva drepturilor şi privilegiilor — n’au împiedecat. Dar aflând ulterior că perceptorul societăţii, loan Pabst, cumpără în Rodna case censuale (supuse dărilor) şi'şi arogă dreptul de cârciumăriţ, prin ceeace cauzează pagubă fiscului şi nesocoteşte privilegiile oraşului, magistratul roagă pe general să ia oraşul în apărare şi să curme răul ce s’a încuibat în comuna Rodna ,pe care oraşul în multe rânduri a trebuit să’l ridice cu imense cheltuieli". In 1724 magistratul trimite un comisar la Rodna, ca să constate amănunţit transgresiunile şi ilegalităţile comise de .minerii nemţi" (nămet bânyâszok) şi acela raportează per longunT et latum că perceptorul Pabst, maistrul miner Holzberger şi in- spectorul Cristof Adrian de Opatowsky au ocupat case şi grădini dela Ieremie Domide, Ieremie Simion, Nechita Cicşa, Gavril Vijul, Piticar Vasile, Piticar Tănase, Alexa Belei; apoi au luat zăloage făr’ de a-le înapoia dela Todor Cosa, Grigore Şteopan, Doroftei Câmpaş, Marta Ion, Ion Porcul, Lupşa Topea, Popa Ion; au luat/ caii lui Filip Domide, Migovan Vasile, Popelea Vasile şi i-au silit să le lucre şi să facă cărăuşii; dela Tănase Lupul, Petre jugan, Petre Croitor, Ion Lupşai, Vasile Vlasin etc. au luat fân, unt, caşi, bani pentru neşte poieni slabe; ba mulţi au căpătat dela susnu- miţii funcţionari chiar şi bătăi. Dimpotrivă maistrul miner loan Paul Holzberger in 9 Iunie 1730 reproşează, într’o scrisoare, magistratului că atât el cât şi ceilalţi mineri aduşi de el din Banatul timişan sosiţi în Rodna n'au aflat locuinţe, fiind chiar şi cvartirele oficianţilor foarte rele. A fost necesitat şi el să între într’o casă rea ţerenească cu o cameră mi- zerabilă ; însă dupăce .are autorizaţie dela consilierul cameral baron Rebentisch să-şi clădească locuinţă, magistratul să-i avizeze loc de casă, şi mai cere să i-se dea şi păşune pentru cai. - . # 3 In protocoalele bistriţene pe anii 1730—1731 aflu menţionate următoarele două lucruri. In Martie 1730 Nagy Ioan vulgo Vilhelm din Rodna pentru diferite delicte deastădată scapă de o pedeapsă mai mare, în schimb însă magistratul îl obligă să tae pentru minele oraşului 100 scân- duri pe cheltuiala sa şi din lemnele sale; mai departe i-se inter- zice să măi tae în moara proprie scânduri pentru sine ori spre a-le vinde, ci are să furnizeze tot materialul prelucrat oraşului care îi va plăti de bucată doi denari. , In 26 Februarie 1731 inspectorul minier orăşenesc Pressler raportează magistratului că arătându-se semne de o bună recoltă minieră, ar trebui să se continue cu zor lucrările şi să se facă ameliorările necesare conform proiectului aşternut. In consecinţă magistratul hotăreşte ca din argintul scos din mine 1000 fl. să se destine în scopul acesta. ^ * . ■ Intre anii 1730 şi 1760 în diferite tablouri şi liste aflăm pe următorii Români, cel mai m'ulţi rodneni şi măiererţi, ca lucrători la mine, lemnari, vărari, cărbunari, spălători, plăiaşi, vameşi etc. toţi stând în serviciul Bistriţii şi muncind în folosul oraşului: Şte- fan Moroşan, Nistor Georgiţa, Grigore Folforoi, Constantin Qaba, Grigore Jucan, Vasile Piticar, Pintelie Mutul, Doroftei Cimpoieş, Gavrilă Boldiş, Filip Creţul, Iftim Băran, Grigore Folfi, Grigore Cărbunar, Precup Flama, Iftim Cărdan, Dănilă Măierean, George Slăvoacă, Lupul Bosacă, Tănăsie Mari, Casian Jurca, PonţMihoc, Toma Bouţan, Sandul Tîrşul, Ion Mătieş, Ion Potrohaiscă, Andrei Olar, Gavril Ţogan, Leonte Ponteriţa,~ Grigore Stimpuli, Petru Trumţuloi, Grigore Ometiţa, Grigore Istrate, Lupul Dănilă, Simion Constantin, Precup Grigore, Alexâ Avram, Ion Poşota, Lupul Hensa, Popa Ostati, Alexa Pioraş, Ion Pelruţ, Puşuca Todor, Hora Dănilă, Lupul Băsăcoi, George Slăvoacă, Eremie Bouţan, Constantin Luchi, Tofan Migovan, Todor Dobri, Isip Mândrită, Costan Tăpălagă, Petre Borza, Gavrilă Bindiul, Chirită HuhiiI, Ion Puiul, Nicolae Cotul, Tânase Popârţac, Cosma Solovestru, Nichita Hazbei, Ion Filipoi, Ion Popelea, Tănase Bălăi, Ion Puju, Anisie Domide, Par- tene Sidorvac, Ion Stoichi, Gavril Sângeorzan, Vasile Pomăhaci, 35 • Zaharie Berinde, Petru Croitor, Vasile Boldiş, Ion Bucşa, Doroftel Solcan, Ion Păiuş, Ion Grăpini, Todor Măierean. * ' Dintr’un proces verbal datat Rod na în 4 Septemvrie 1732 şi 1 semnat de maistrul miner I. P. Holzberger, cdntrolorul losif Mon- 1 şchein şi chirurgul loan Gebler aflăm că prima instanţă judiciară era magistratul biştriţan, deoarece în acel proces se constată că minerul Chira Moldovan din corn. Dobâca trăeşte în bigamie, şi actele lui se trimit magistratului pentru de-a anunţa asupra deli- cventului sentinţă. • In 7 August 1744 baronul Ion Ioachim de Toroczko dela tezaurarat din Sibiu adresează magistratului biştriţan o scrisoare în care spune că, conform informaţiei primite, un delegat orăşenesc trimis la Rodna să execute la mine porunca guvernială, a comiş acolo excese, a dus cu forţa deacolo pe mai mulţi cu sine, i-a tratat crud şi a luat dispoziţii arbitrare, prin ceeace şi-a arogaţ drepturile fiscului. încercând el să lucreze în favoarea oraşului cu disconsiderarea dreptului regal, magistratul e somat să cerceteze excesele comise, să dea satisfacţie oamenilor maltrataţi, ordinea să fie restabilită, ca minele să nu sufere. ' * . » Un interesant incident s’a ivit în 1754 când magistratul se plânse la tezaurarat că secretarul minier Tobias Nepomuk Szojka din Rodna îşi aroga şi exerciază în mod abuziv dreptul de câr- ciumărit şi măcelărit. Dela consilierii Dietterich şi Seeberg din Si- biu vine atât la adresa lui Szojka cât şi a magistratului răspuns evasiv şi incolor în înţelesul că chestia să se aplaneze pe cale pacinică. Intr’aceea însă în 23 Iulie 1754 secretarul Szojka se adreseaza direct magistratului, citând dintr’o scrisoare a superio- rului său, a consilierului cameral loan Anton De-Jean de Haasen — care încă era proprietar de mine în Rodna — următoarele pa- sagii semnificative: (j) Dacă oraşul liber Bistriţa ori inspectorul economic te va întreba că în ce bază exerciezi dreptul de cârciumărit şi măcelă- rit, să răspunzi la fel cu întrebarea pusă magistratului ori inspec- torului: că oare oraşul Bistriţa în ce bază posede pe cele 22 co- ' ' " " ...3* 36 mune situate în jurul minelor rodnene şi aparţinătoare la aceste mine ? Mai departe, cum acei domni (Bistriţenii) cărora împăratul Ferdinand le-a dat dreptul de-a exploata mine, au lucrat numai pro forma cu doi muncitori într’o galerie argiloasă, şi totuş posed o copioasă licenţă de beuturi ? 2. Apoi să spui că cârciumăritiil şi măcelăritul din chestie se exerciază numai pentru mineri şi încă fără întrerupere şi necon- turbat cu începere din anul 1727. 3. Dacă magistratul va mai reflecta ceva, atunci îi îndru- mează la mine, superiorul d-tale, care îi voi da răspunsul cuvenit. . • * Intr’o notă d. d. 18 Mai 1762 a secretarului judecătoresc Daniel Czigler aflăm următoarele: Primarul Klein împreună cu colonelul baron SchrOder, trimis spre a face preparativele militarizării, ău plecat în 11 c. la Sibiu. Când ajunseră în Reghinul săsesc veniră la ei doi orăşeni bistri- ţeni': ferarul Matei Schuller şi cuţitarul Laurenţiu Schmidt, cari întorceau acasă din Gurghiu şi cari raportară colonelului că Ro- mâni din Guighiu le-au făcut descoperirea despre existenţa unor mari cantităţi de metal în muntele Alkosbik pe coasta de graniţă spre Dorna, şi încă şi mai mari pe faţa muntelui dinspre Est despre care până acum nu e sigur dacă aparţine Ardealului ori Moldovei. Cei doi Saşi bistriţeni aveau cu sine şi probe de pietri metalifere, din cari pe unele colonelul le luă cu sine spre a-le arăta comandantului general. Când judele Klein întoarse din Si- biu la Bistriţa în prezenţa senatorului loachim Bedeus, a nptarului Samuil Saal, a secretarului judecătoresc Dan. Czigler şi a arhiva- rului Daniil Hennrich Ie împărtăşi numiţilor Bistriţeni ordinul ge- neralului că ei deocamdată să nu cuteze a vorbi cuiva de zăcă- mintele metalice dinspre Moldova. Pe cealaltă lăture delângă gra- niţă însă. ei pot să-şi încerce norocul şi să caute după metalele semnalate. * In 19 Iulie 1764 consilierul minier contele Ignaţ Ybarra scrie magistratului că Maiestatea sa i-a încredinţat direcţia minelor rod- nene, deci el vine la Bistriţa şi roagă să i-se avizeze lui şi fami- liei sale cvartir. * 37 La 16 Martie 1771 primarul şi senatul bistritan publică sa- telor româneşti din Valea Rodnei următorul ordin guvernial: Ţi- ganii fiscali spălători de aur, cari dela începutul primăverii până’n toamna târzie neîncetat se ocupă cu spălatul, aşezaţi pentru iarnă în sate sunt aci într’atâta asupriţi şi apăsaţi cu muncă şi taxe in- admisibile,* încât ei în multe cazuri, în paguba erarului, sunt siliţi să fugă. Deoarece acei Ţigani aduc folos fiscului, se ordonă ca să nu li-se pună piedeci dacă vreau să ierneze în vr’o localitate, ci să fie primiţi, toleraţi şi să li-se avizeze Ioc pentru colibi, scu- tiţi fiind de orice taxe. Numai cât sătenii să bage seama ca Ţi- ganii să nu se dedea la furtişag, spre care au mare înclinare, şi să aibă la sine totdeauna scrisoarea de confirmare a tezauraratului că sunt veritabili spălători, fără de care nu pot fi acceptaţi nicăiri. * In sfârşit e de amintit că după trecerea Văiei Rodnei sub regimul militar, decâteori comandantul regimentului grăniceresc năsăudean cere asupra situaţiei de rnai’nainte a minelor şi mine- rilor rodneni oarecari desluşiri dela magistratul Bistriţii, acesta ori nu răspunde, ori dă informaţii intortochiate, încât colonelul cu greu se poate orienta în chestie. * După militarizarea Văiei Rodnei în 1762 terenul montan forma o parte din teritorul regimentului II gră- niceresc năsăudean şi administraţia şi exploatarea minieră se făceau acum nunumai sub controlul direcţiei minelor şi a tezauraratului, ci şi al organelor militare. Coman- dantul companiei din.Rodna şi a regimentului din Nă- săud continuu raportam comandei generale din Sibiuides- pre fel de fel de chestii privitoare la mine şi personalul minier, iar comanda generală discuta şi trata asupra acelor afaceri cu organele civile. O procedură foarte di- ficilă şi complicată. Dintre multele documente militare care se refer la afaceri miniere rodnene şi dintre actele miniere care cel 38 puţin au trecut prin mâna organelor militare, voi aminti aci pe unele ce socotesc că merită să fie cunoscute. Deodată cu operaţiunea militarizării generalul Siskovici, în- credinţat cu misiunea grea de-a finaliza organizaţia grănicerească, aşternu curţii din Viena un proiect privitor la ordonata .separare a unui district minier în districtul militar rodnean, pentru scutirea minerilor, exerciarea jurisdicţiei şi evitarea conflictelor; proiect da- tat din Bistriţa 19 August 1764 şi semnat de generalul baron Siskovici, consilierii Ignaţ conte Ybarra şi Carol Frideric Eder, şi de maistrul minier Ioan Paul Holzberger. Propoziţiile proiectului în extract sunt următoarele: După cercetarea ţinutului rodnean maicuseamă dealungul / văilor Someş, Izvor, Anieş şi Cormaia, se poate trage concluzie nunumai din minele prezente ci şi din galeriile exploatate în tim- \ purile trecute, că în împrejurime mai sunt încă şi alţi munţi me- \ taliferi. Deci înainte de ce Maiestatea Sa ar intenţiona să exploa- / teze aceste mine sau pe cheltueaia proprie sau prin asociaţii par- \ ticulare, ăr trebui să se încerce cu explorări de nouă galerii şi zăcăminte probabil mai bogate decât cele existente şi cunoscute. Fiind dar încă necunoscut caracterul multor munţi, deocamdată nu se poate face delimitarea şi separarea unui anumit district montan, căci prin aceasta li s’ar periclita existenţa la 3—4 companii gră- i nicereşti, cari trăesc numai din prăsirea vitelor pe păşunile de \ munte, şi cărora ti s'au asigurat aceste păşuni, prin patente împă- \răteşti, ca proprietate intangibilă. In consecinţă ar fi să se încuviinţeze libertatea de-a face explorări în districtul militar rodnean, observându-se dispoziţiile miniere Maximilianene şi cele din 1747. Ce priveşte apărarea minerilor, ar fi de stabilit: 1. Minerul care îşi clădeşte casă lângă uzine să poată ţinea vitele absolut necesare şi să fie scutit de taxele pentru păşune şi tăiat de lemne. 2. Să fie scutit de orice contribuţii după pământul ce’l posedă. 3. Celce voieşte să-.şi clădească locuinţă în vr’un sat înveci- nat să capete loc de casă, dar să plătească taxa cuvenită, ca un stimul pentru alţii de a-şi clădi case lângă mine. 39 4. Până la finirea edificării grănicerii să primească pe mineri de aceştia în casele lor pe lângă o arendă modestă. 5. Pentru de a atrage pe mineri, să li-se permită ca, peste numărul vitelor necesare casei, ei să poată ţinea câte 3—4 bucăţi pe păşunile de munte comune. ' • 6. Dacă numărul minerilor ar creşte atât de mult încât vitele lor n’ar încăpea pe teritorul unui sat, atunci aceste să se reparti- zeze pe păşunile şi altor sate însă făr’ de-a păgubi pe grăniceri. (j) Precum niciun grănicer nu poate fi persvadat şi amăgit să se facă miner, aşa nici minerul nu poate fi silit sau amăgit să între în statul militar grăniceresc. Minerii au să fie liberaţi de orice taxe iobăgeşti, încvar- tirări şi alte sarcini. ' 9. Oficianţii şi administratorii minieri pot să ţină beutură pentru trebuinţele casei, nefiindu-je permis însă cârciumăritul. 10. Precum minerii au să stimeze pe grăniceri, aşa şi aceştia au să întimpine pe mineri cu cinste şi să încunjure orice discordie. 11. Peste tot ofi(erii grăniceri să vadă ca minerii să nu aibă neplăceri cu grănicerii, şi să nu-şi piardă voia de muncă şi să părăsască minele, ci să lucreze în folosul erarului şi pentru avan- tajul grănicerilor. Mai departe grănicerii să nu fie primiţi la lucrări miniere speciale ci numai ca zileri. cărăuşi, tăietori de lemne, ca să nu fie supuşi la două jurisdicţii deosebiîe, şi dealtăparte să poată avea câştig. Grănicerul criminal nu poate afla scut la mine şi nici minerul la miliţie, şi fiecare are să fie judecat de jurisdicţia sa. Cârciumăritul şi măcelăritul sunt alodii (proprietate, drept) militare. Pădurile din terenul explorărilor miniere ca şi celelalte din districtul militar au'să fie administrate prin statutul ce se va alcătui. In sfârşit dacă'lotuş s’ar hotări separarea şi delimitarea'unui district minier, atunci graniţele aceluia ar fi următoarele: Din Valea Izvorului pe Valea Săcii în sus, dealungul pădu- rilor de pe Dealul Popii şi celor de pe muntele Cişa, apoi în jos până la Gaura de sub Ineu. De aci dealungul pădurilor depe Cu- răţel şi Beneş până la Valea Clinii şi pe cursul acestei văi până iarăş la Izvor. 40 Prin aceasta ar cădea în terenul montan toate pădurile şi păşunile aflătoare pe Dealu Popii, Crăciunel, Curăţel şi Beneş, precum şi de pe coasta muntelui Cişa spre acel teren. Din păduri n’ar fi permis să transporteze sătenii rodneni alte lemne decât numai pe cele necesare pentru clădiri, iar păşunatul în ele trebue să fie cu totul interzis. Locuitorii caselor erariale ce s’ar clădi pe Izvor, dela Valea Săcii şi Clinii în jos, încă să fie opriţi dela pă- durile şi păşunile învecinate. Rămâne ca alodiul militar, ca re- compensă pentru pădurile cedate districtului montan, să primească o bonificaţie anuală de 50—100 fl. * ■ Funcţionarii administraţiei miniere şi anume: Ioan Mehes ad- ministrator, Ioan Mihelyes controlor, Nicolau Higner conducător sup. de mine, Sigismund Czirbesz topitor, Ioan Schulleri practi- cant, Mihail Bennert conducătorul lucrărilor în separaţie, Anton Lukats conducător de lucrări, aştern în 25 Ianuarie 1804 guver- nului un apel, care conţinând multe părţi instructive urmează aci în extract: . Comanda regimentului II grăniceresc a respins cererea ca lângă un cvartir erarial să se încuviinţeze o grădină în mărime de Vs juger. Miliţia grănicerească tratează vitreg mineritul şi ne- \fiind locuinţe suficiente şi corespunzătoare, minerii şi funcţionarii ^dispuşi la Rodna parte renunţă la post parte fug, şi astfel minele nu vor putea fi întreţinute. Neobservându-se nici normativul ge- neralului Siskovici, prin ceeace mineritul e ameninţat cu abando- nare totală, administraţia propune ca comunele militare Rodna şi Şanţ să fie supuse jurisdicţiei camerale. v Motive: 1. Necesitatea necondiţionată a mineritului pentru Transilvania, căci altfel încetează circulaţia monedelor. 2. Avanta- jele £e_cari statul le poate avea din Rodna, privitor la siguranţa militară jşj la venitul alodial. Astfel minele pot da Rodnei 3000 fl. cu cari se pot susţinea 60 militari, iar statului un venit anual de 2000 fl. Din industria minieră rodneană, dacă se va întinde şi peste terenul învecinat, statul ar putea să aibă un venit anual de 160.000 fl.; dimpotrivă va avea pierderi de peste 100.000 fl. In 16 Decemvrie a. tr. Direcţia minelor a rugat pe autorită- ţile militare să permită clădirea unei locuinţe pentru medic, dar 41 comanda regimentului nu s’a învoit. Par’că se copiază faza din urmă a petrecerii Izraeliţilor în Egipt: Adică folosul ce-l au gră- nicerii şi fiscul din minerit e plăcut şi bun, însă petrecerea mine- rilor aci în Rodna par’c’ar fi o sarcină pentru graniţă; şi încă petrecere nu pe pământul fericit egiptean, ci într’un ţinut sălbatic, necultivat şi pu(in populat. Dacă grănicerii pun aşa mare pond pe pământuri, pentru ce lasă atât teren tufarilor şi pădurilor, pe care la înfiinţarea miliţiei grănicereşti începuseră să le lăzuiască? Pentruce se neglijază co- saştinele şi anual se pierd sute care de fân rămânând iarba ne- cosită ? Pe terenul acesta ar putea să trâească o populaţie întreită, pelângă o cultură raţională. Ce priveşte locul de grădină cerut, pe el timp de 11 ani a locuit într’o colibă văduva unui miner cu 4 fl. arendă anuală, ş: dupăce casa s’a ruinat locul s a dat în folosinţă caporalului bo gătaş Flore Mora. Dacă pelângă atâte grădini "părăsite, nici locşo- rul acesta nu se poate' ceda erarului pentru bani, atunci cum să-şi câştige locuinţe minerii nou veniţi? Din ce să se nutrească pe stânci ? Chiar şi în sat în Rodna suferim de lipsa alimentelor, şi cutoatecă grănicerii se ocupă mai mult cu prăsirea vitelor, adesea nu poţi căpăta o cupă de lapte, ba înşişi grănicerii, cari au atâte grădini, cumpără zarzavaturi dela streini. Ce să facă ce ce trebuie să trăească cumpărând toate pe bani, mai ales când d multeori este întreruptă comunicaţia cu provincialii? Pentru aceea nu rămân aci minerii streini, ci fug lăsând da- torii, ca cei trimişi în 1802 când din 97 au rămas numai 7; şi tot aşa a fost înainte cu 15 ani cu cei trimişi pe cheltueala era-, rială. Grănicerii nu se îndeletnicesc, cu mineritul,, iar puţinii minerul nesprijiniţi, şicanaţi şi trăind în scumpetea continuă, nu pot existai! aci. Şicanele cele mai multe le sufăr ei în timp de răsboiu, când * se schimbă adesea comandanţii staţiunilor şi nu se observă nor- mativul-Siskovici impus administraţiei decătre tezaurarat cu prilejul preluării minelor JDejeaneJiv, !766„ Minerii sunt trataţi ca jeleri şi provincialişti şi sunt expuşi capriciilor unor domni. Ce puţină con- sideraţie faţă cu o clâsă de oameni cari muncesc atât de greuţj pentru stat! ri II 42 Ardealul împodobit de D-zeu cu atâte daruri naturale, — înconjurat de Ungaria, Bănat, Muntenia, Moldova şi Bucovina cu care îşi înschimbă productele sale: vite şi cereale cu coloniale şi manufactură, — îşi încheie bilanţul cu un deficit anual de un milion. Având o circulaţie anuală de 3 milioane, după trei ani n’ar mai avea niciun bău dacă nu s’ar completa şi bonifica din minerit. Pilip Macedoneanul la 354 î. d. Ch. a ridicat ţara sa la în- florire prin deschiderea minelor părăsite şi părăginite realizând un câştig anual de 5 milioane. Atena nunumai c’a promovat mineritul ci l-a scutit de toate impozitele; lucrau sclavi cărora li-se plătea ' pe zi 1 obol = 2V2 creiţari, şi statul trăgea numai a 30-a parte din exploatările din care Temistocle a construit flota ce apărase Grecia împotriva Perşilor năvălitori. Cât sânge şi ban au jertfit Romanii pentru Ardealul bogat în metale şi minereiuri! Ei aplicau chiar şi pe soldaţi la lucrarea minelor. ^ Dar să se ia în considerare importanţa şi înflorirea de odi- nioară a Rodnei azi atât de neînsemnate! Treisutecincizeci mormane de zgură şi urme de topitori şi spălătorii de aut ne oferă o dovadă I vecinie nerăsturnaveră despre o m.tre populaţie, industrie febrilă şi bunăstare. Indicaţia istoriografilor că în Rodna trebue să fi fost \ 15 mii mineri, nu e exagerată dacă considerăm exploatările uriaşe (ce se făceau. E cert că Rodna a pus pe atunci în circulaţie metal în valoare de peste Va milion îmbogăţind cu el statul; şi numai invaziile în două rânduri ale Tătarilor, multe prădăciuni comise de duşmani, precum şi o inundaţie groaznică au pus capăt, probabil i^pe vecie, acelei bunăstări. Deci până când locurile înalte nu vor da Rodnei sprijin, libertăţi şi privilegii, în urma cărora au înflorit minele şi ’n alte părţi; până atunci nu se poate spera nici aici vr’un progres vădit. .Ce mare necesitate reprezintă resurzele metalice pentru cir- culaţia banilor! Pelângă ţinutul vestic şi sud-vestic de 36 miluri q., Ardealul mai are încă în ţinutul nord- şi sud-estic munţi de exploatat pe o întindere de 120 miluri q. începând dela Ţibleş, prin Soinocul interior până la Braşov Cheltuelile ar fi mari, dar i s'ar . recompensa în viiţor. Ar fi norocos şi avantajos pentru stat i! dacă în scopul acesta s’ar lua în vedere în prima iinie Rodna, 43 unde cu jertfe se făcuse un început. Şi s’ar putea începe aci încă şi cu alte ramuri de industrie. Numai cât e nevoie de o altă orien- tare politică. Rodna zace în colţul graniţei ardelene spre Maramureş şi Bucovina, poate fi privită deci azi ca localitate grăniceră' pentru Transilvania, dar nu pentru monarhie, Ijj 1764 Ja crearea graniţei militare, Rodna a fost o comună grăniceră a monarhiei, acum însă după câştigarea Bucovinei ea nu oiai face serviciu de grăniţă. Apoi ce priveşte emigrarea, ea se poate preîntimpina şi dacă Rodna ajunge sub jurisdicţia camerală, deoarece toate comunele din jur până la cele provinciale sunt grănicereşti şi comunicaţia se face prin ele. Dar şi cordunele de pază pe munţi pot rămânea neschim- bate, ca până acum, şi în scopul acesta regimentul nu s’ar lipsi mai mult decât de un pătrar ori o treime dintr'o companie, adecă cam de 60 soldaţi, şi şi aceştia ar sta în serviciu numai circa a treia parte din an. întreţinerea acestora, cu ofiţeri cu tot, pe stat l-ar costa 3000 fl. Privitor la proventeie alodiale ale regimentului, ele constau din: un ferestrău, o varniţă, două cârciume şi licenţe de beuturi la borcut (AniesV îa Rodna si în Şanţ, precum şi două TnbiTlîe făină, cari toate împreună, după scăderea cheltuelilor, pot produce un beneficiu de 2000 fl. în cea mai mare parte dela mineri. Dacă/ s'ar suprima mineritul, atunci sigur în Rodna ar fi mai trist decât/ / nTsafur'vecin Maieru, care , i l 54 DOUĂ ADRESE ŞI AMINTIRI 1ULIU MQ1S1L Meritosul profesor şi director al Muzeului pedagogic din Bucureşti, Dl luliu Moisil a adresat în 23 Martie 1927, cu prilejul aniversării a 60-a dela apari(ia .Convorbirilor literare”, fostului secretar şi director al valoroasei reviste, Dlui Iacob Negruzzi, următoarele cuvinte omagiale frumoase şi pline de amintiri preţioase: Venerate Domnule Negruzzi, In numele liceuHii grăniceresc „George Coşbuc* dinNăsăud, Vă aduc omagii de înaltă veneraţiune şi -de sinceră recunoştinţă pentru marile servicii ce le-aţi adus prin „Convorbirile literare“, limbei şi culturei româneşti, azi, când sărbătoriţi 60 de ani dela apariţia. lor. ’ «Convorbirile literare” au fost pentru profesorii şi elevii li- ceului românesc aşa de depărtat, în munţii Rodnei, de o foarte mare însemnătate. ' Departe ide alte centre culturale româneşti, puţine câte erau pe vremea aceea, Năsăudul cu împrejurimile lui a căutat dela în- . fiinţarea liceului „George. Coşbuc” (în 1863) să cultive cât mai mult limba românească. Aceasta era şi prima condiţie care a fost pusă de întemeietorii şcolii, de grănicerii năsăudeni. In aşa numi- tul „Instrument fundaţionai pentru institutele de învăţământ şi educaţiune din districtul Năsăud”, din anul 1862, ei declarau lă- 55 murit că: „limba română să fie totdeauna în acest liceu", „iar pentru istoria naţională şi pentru literatura română să se înfiinţeze catedre separate". Năsăudul însuşi devine apoi un important centru cultural în Nordul Ardealului. ' „Convorbirile literare" au contribuit în mare măsură Ia cul- tivarea limbei, la purificarea, la înfrumseţarea şi la inobilarea ei acolo, la fii muntenilor someşeni, acum 50—60 de ani. ’ O luptă înflăcărată se încinsese prin anii 1874—1880 între profesorii cari erau partizani ai ortografiei etimologice, şi între cei ce inclinau spre fonetismul şi realismul „Convorbirilor", care în urmă a triumfat. Lupta aceasta se dădea şi între elevii cursului superior. Este adevărat că marea gramatică a lui Timotei Cipariu, introdusă în clasa V-a, ne producea mari greutăţi, ca şi cărţile cu multe lati- nisme (mai ales din Ardeal), sau cu multe franţuzisme (din vechiul regat), cum erau cărţile de zoologie, botanică şi geologie ale Iui Dr. D. Brandza. In schimb ne desfătam la retorica lui Qusti, în clasa VH-a, din care memorizam cu multă plăcere pasagiile fru- moase din cele mai de seamă scrieri ale scriitorilor noştri buni de până atunci, ca şi la istoria literaturii de V. Pop (din Bucu- reşti) în cl. VIII-a. In timpul răsboiului pentru neatârnare, de acum 50 de ani, ne înflăcărau poeziile lui Alecsaudri, publicate în „Convorbiri" ca Peneş Curcanul, Sergentul, Odă ostaşilpr români, Căpitanul Ro- mano, Fraţii Jderi, Hora dela Plevrta şi Hora dela Griviţa, pe cari le declamam şi le cântam mereu, ca şi Cântecul gintei latine, în 1878—1879. Povestirile lui Creangă, Slavici şi alte bucăţi literare ne fer- mecau, iar ,când, în Mai 1878, am citit cele Trei audienţe, ale lui V. Alecsandri la Împăratul Napoleon al IlI-lea, într’o şedinţă a societăţii noastre secrete numită „ Virtus romana rediviva“, ele ne-au stors lacrimi de emoţie şi ne-au ridicat moralul şi idealele noastre naţionale, ale tinerilor elevi de liceu, într’un mod extraordinar. Profesorii şi intelectualii din Năsăud, ca şi noi elevii de atunci şi de mai târziu, sorbiam cu nesaţ frumoasa limbă a „Con- vorbirilor" şi cu toţii căutam să ne corectăm greşelile limbistice şj să vorbim o limbă mai curată şi mai aleasă, căci mulţi vor- beaţi, q limbă greoaie. „Convorbirile" ne-a făcut să iubim mai presus de toate limba poporului. Câţiva din elevii acestui liceu urmând mai târziu studiile universitare la Viena, — unde ne întâlneam cu alţi studenţi ro- mâni ai generaţiei de atunci veniţi dela cele patru licee româneşti ce aveam pe vremea aceea în Ardeal, şi cu alţii dela liceele străine, — continuam, tot sub influenţa „Convorbirilor" pe cari Ie citeam la vechea societate studenţească „România-fumf“, a ne cul- tiva limba mai departe. In afară de societatea „România-Jună*, un mănunchiu de 17 studenţi dintre cei mai dornici de cultura românească am for- mat atunci un club pe care l-am botezat „Arborele“, întrunindu-ne în fiecare Duminecă după amiază la unul din membrii clubului, mai adesea la Enea Hodoş şi la Ion Paul, acesta un infocat juni- mist căruia la sfârşitul vieţii (mort ca profesor universitar în Cluj) i-s’a împlinit dorinţa de a fi înmormântat în patria junimismului, la Iaşi, deşi era de naştere din regiunea Clujului. > In acest club citeam articole din „Convorbiri”, le discutam, făceam critici, ne înflăcăram. Cei 17 studenţi, cari au format clubul „Arborele“ au fost: 1. Septimiu Albini (jn urmă profesor, publicist), 2. Emil Codru- Drăguşanul (medic), 3, Dionisie Făgărăşanu (profesor), 4. Eugen, Gribovici. (inginer silvic), 5. Solomon Haliţă (profesor, inspector şcolar, prefect), 6. Enea Hodoş (profesor), 7. Iuliu Mera (medic), 8. Iuliu. Moisil (profesor), 9. Silivestru Moldovan (profesor, publi- cist), 10. Ion Panţu (profesor), 11. Ion Paul (profesor), 12. Ştefan Petrovici (advocat), 13. Simion Pop (inginer silvic), 14. Emilian Poppvici (inginer), 15. Nicolae Popovici (profesor), 16. Dumitru Ştefan (advocat), 17. Ciril Vulcan (advocat). n Devenisem, şi noi. „junimişti literari", cu trup şi suflet, iar ca simbol extern aproape toţi purtam pe atunci barbişon maioreştian. Studentul Iuliu Mera, mai târziu medic practic la Rarlsbad, era într'adevăr cel mai veritabil maioreştian prin frumoasa lui înfăţi-' şare, prin blândeţea sa şi prin eleganţa în vorbire şi în scriere. Unele, povestiri ale Iui s'au publicat în „Convorbiri”, Influenta „Convorbirilor" asupra ramurijor tânărului. Arpaşe (fiecare purta şi câte un nume reprezentând organele arborelui, ca frunză, mugur, scoarţă, măduvă, ş. a.) a fost covârşitoare şi de mare folos în viaţa noastră, culturală de mai târziu. In clubul nostru literar-cultural se citeau, se discutau şi se criticau şi „operatele", pe cari membrii clubului aveau să le ci- tească în urmă în şedinţele literare ale societăţii „ Român iarj-ună", ca lucrări perfecte. Şi ca să vă arăt, între altele, ce influenţă au avut „Convor- birile" asupra noastră, a tinerilor studenţi, citez aici trei lucrări citite în cursul anului 188! —1882, întâi în club şi apoi la „Ro- mânia-Jună: 1. Despre scriitorii dela Junimea, caracteristică de luliu Mera (medicinist), dela Arad. 2. Literatura română înainte de 1860, Titu Maiorescu şi di- recţia nouă critică în literatura română, studiu de. Solomon Haliţă (student litere) din Nord-Estul Ardealului. 3. Titu Maiorescu şi poezia română, studiu de Septimiu A41- bini (student-litere) din Sud-Estul Ardealului. Tot influenţei „Convorbirilor" se dătoreşte publicarea a două bogate volume literare: „Almanahul României-June" (în anii 1885 şi 1888) cu bucăţi literare, în frunte cu Carmen Sylva, Alecsandri, Eminescu (Luceafărul), Maiorescu, Iacob Negruzzi, ş. a. Iată pe scurt influenţa „Convorbirilor literare" asupra liceului nostru şi asupra cercului tinerilor studenţi din Viena în epoca luptei aprige între aşa zişii literaţi, cari se băteau, în ciudata lor limbă, cu morile de vânt, şi între direcţia nouă care lupta pentru revenirea la isvorul curat şi fermecător al limbei poporului nostru. In ce ne priveşte pe noi studenţii, toate le făceam fără să fi urmat o universitate românească, fără să fi avut mentori, îndru- mători, profesori universitari, ci „prin noi înşine". Fericit şi pe deplin satisfăcut irebue să Vă simţiţi, Venerate Domnule Negruzzi, aruncând azi o largă privire peste frumosul şi rodnicul Dv. trecut, şi puteţi zice că bună muncă aţi mţincit 58 Dv. la „Convorbiri literare“ şi mari foloase aţi adus limbei şi culturei româneşti, In numele societăţii Arborele şi a Liceului din Năsdud: Omagii respectuoase şi adâncă recunoştinţă! . ■ * Tot Dl Moisil care tn cursul anilor 1926 şi 1927 a ţinut tn Bucureşti, Botoşani, Slatina şi Târgul Jiului diferite conferenţe, trimite prezidentului fon- durilor şcolare grănicereşti din Năsăud următoarea adresă: Domnule Preşedinte, In seara zilei de 31 Martie 1927 am ţinut la „Societatea funcţionarilor publici" din Bucureşti, — unde încă din anul trecut s’a întemeiat, la propunerea mea, un Ateneu, un ciclu de confe- renţe culturale pentru membrii săi, — o conferinţă Intitulată: „O excursiune tn Ardealul de Nord“ (cu proecţiuni), în care mai mult de jumătate am vorbit despre grănicerii năsăudeni. Conferinţa mea a avut un frumos succes şi d. preşedinte al acestei societăţi, d. Şt. Brădişteanu, luând cuvântul la sfârşitul conferinţei mi-a mulţumit într’o foarte entusiastă vorbite pentru interesanta conferinţă şi m’a rugat să transmit grănicerilor, din partea societăţii funcţionarilor publici din Bucureşti, sentimentele de admiraţiune şi de dragoste pentru faptele măreţe ce vechii gră- niceri au săvârşii, pentru vitejia lor şi pentru purtarea statornică şi neclintită ca Români, pentru luptele ce au purtat, pentru creiarea unui district românesc şi a unui liceu în care veşnic să se înveţe în limba noastră, şi pentru pildele ce au dat în general neamului românesc. In acelaş timp a recomandat membrilor acestor societăţi să urmeze pildele date de marii grăniceri şi i-a îndemnat să viziteze acele locuri interesante şi splendide. g Şi pentru ca aceste frumoase sentimente de admiraţiune şi de dragoste frăţească să fie cunoscute de toţi grănicerii, Vi-le trans- mit Dv. şi membrilor comisiei fondurilor, ca reprezentanţii veritabili ai grănicerilor, rugându-Vă a le comunica în proxima adunare generală a comitetului fondurilor, şi în alte moduri cari Vă stau la dispoziţie. • Observ că şi în Iunie 1926 am ţinut o conferenţă despre Judeţul Năsăud la Societatea Regală Română de Geografie, tot cu scopul de a face cât mai cunoscut frumosul şi românescul trecut al acestui judeţ. Primiţi, Domnule Preşedinte, asigurarea distinsei mele stime. ■ - . * . ■. La recentul deces al mult regretaţilor protopopi din Bârgae, Dl Moisil ne trimite aceste Note şi Amintiri: In anul 1927 grănicerii năsăudeni au pierdut doi yrednicifii ai lor: pe El. Dan şi pe I. Dologa, cari au fost doi preoţi, doi prieteni. Amândoi din ţinutul Bârgăului, născuţi în anul 1859 în două comune învecinate şi morţi ca preoţi în comunele lor natale. Amân- doi şi-au făcut studiile secundare în liceul grăniceresc greco-catolic din Năsăud, între anii 1870—1880 în frumoasele timpuri când, deşi sub slăpânire streină, pentru noi era prilej de lupte şi de idealuri. Am fost prieten bun cu amândoi aceşti vrednici grăniceri, şi am petrecut anii de liceu împreună. In anul 1872 venise ca profesor de muzică la liceul nostru capelmaistru! dela fostul regiment al If-lea de graniţă românesc din districtul militar al Năsăudului, Anton Kuna, care înainte de a veni a două oară la Năsăud fusese profesor la conservatorul de muzică din Cluj. El a format, conform vechei dorinţe a grănicerilor fundatori ai liceului, o orhestră, o fanfară. La acest liceu muzica se cultiva încă din anul 1868 când am avut pe losif Hanosek primul profesor de muzică; dar acesta spre regretul general a în- cetat din viaţă de1 o boală de piept. După Hanosek care era 'ceho- slovac, a venit Kuna, tot cehoslovac. Amândoi au fost excelenţi profesori de muzică. Din fondurile grănicereşti din cari se susţinea liceul din Năsăud, s’au procurat toate instrumentele necesare unei orhestre Mulţi elevi au urmat cursul de muzica instrumentală. Cu ocaziunea diferitelor serbări s’au dat şi concerte, unde se executau bucăţi alese, acompaniate la pian de profesorul nostru sau de domnişoarele Roşe şi Leontina Goldachmidt, Orhestra liceului exe- cuta, pieg$ uşoare qe puţeau, fi cântate de elevii noştri. La petre- cerile npaştre, pari erau de multeori urmate de dans< fanfara cânta valsuri',.' polce, cadriluri, romane şi someşene, jocurile cele frumoase ce sq dansau pe atunci. In orhestra aceasta, compusă din mulţi elevi, erau şi prietenii noştrii Eliseit Dan şi Ioan Dologa, primul cânta la flUgelhorn, iar al doilea la flaut. Aceşti doi Bârgăoani, băeţi veseli, împreună cu Dteită Sânjtiati, loau Qnbaa, Audrei Mooda ş ar, cari au. plecat de'mult pe lumea cealaltă, dedeau mici concerte în Pnmdul-Bâr- găului comuna centrală a frumosului lor ţinut. Ţinutul Bârgăului este compus din opt comune lipite unele de altele, încât nu puteai deosebi când eşiai- dintro comună şi intrai tntrTalta, dacă nu ob- servaj tablele cu numele respectiv al comunei, de pe stâlpii trico- lori româneşti dela sfârşitul satelor, cum era atunci obiceiul în districtul Năsăudolui. Acest judeţ, dela 1861 până la 1876 când guvernul unguresc l’ş anexat la districtul Bistriţii, a avut întreaga administraţie româ- nească, cu tribunal român cu judecători şi'şcoli româneşti, cu funcţionari români, iar districtul era condus de prefect „căpitan suprem*. Grănicerii mai aveau.şi pe Vicarul episcopesc, care era şi preşedintele fondurilor, cu sediul. în orăşelul Năsăud. Multe petreceri, baluri, concerte a aranjat tinerimea liceană din ţinutul Bârgăului, cu concursul preoţimii şi învăţătorimii de- acolo. Mişcarea artistică culturală pornită dela liceul din Năsăud a avut o mare influenţă în această parte nordică a românismului. Dan şi Dologa participau efectiv la toate mişcările culturale şi au fost în capul lor timp de aproape o jumătate de veac. In anul 1877, cu ocazia sărbătoririi căderei Plevnei, noi elevii dela liceul din Năsăud, ca şi profesorii şi intelectualii de atunci, • am sărbătorit acest important şi îmbucurător eveniment din istoria românească. Ne-am întrunit un mare număr de elevi la gazda lui Dan şi a Iui Dologa, în „Olimpul“ Năsăudului, pe un deal, unde locuiau prietenii noştri ia Ion foyu Moldovan, şi aci prin cuvân- tări, prin toaste şi prin cântările orhestrei noastre am sărbătorit cu entusiasm memorabilul act naţional. După ce Eliseu Data %\ Ion &8t&ga au terminat liceul s’au hotărât să urmeze teohâigîa.- Eliseu Dan s’a înscris Ia teologia greco- orientală din Sibiu, ţar loan Doioga ta teologia greco-catolică din Gherla. Amândoi au devenit preoţi de acerâş lege românească răsăriteană, dar 4mttl se dhetwp Ottît, iar altoi nennit. Aceasta mică diferenţă însă na i-â despărţit de toc pe «Ceffî faini prieteni. Eli- seu Dan a fost buritît preot fn sătul sân natal Sifeenii-Bârgăului, iar loan Dologa în Tiha-Bârgăutui, a#£& fteeârefnsatul său natal. Erau vecini, prieteni şi luptători cuMrâli-nafţionâli, cări în tot timpul viefii, prin purtarea ţi stăruinţa lor, Ou ridicat pe credincioşi la un nivel superior cultural, tftorâl ţi dtetertal. Ei arta fost oameni cu concepţii pe cari trebue si te sWă.or'^ %ân 'fBtiftii, ’ adică s’au ridicat peste deosebirile Stiie confestortăle ţi ft&Mt împreună ser- vicii religioase sau îşi ţine» trrrel ăltuia topul în iberică. Trebue remarcat că preoţii Ban şii B&laga şi-au făcut jpe deplin datoria de români’ în viaţa naţională, precum ţi datorra ife fii de grăniceri, pentru interesele acestora. Odihniţi-vă în eternă pace, voi rujbiţiprteteni, acolo în sterile eterice, unde e veşnică linişte; voi, cari aţi fost iubitori ai nea- mului românesc. Doresc ca viaţa şi purtarea voastră să fie pildă tuturor românilor şi în special preoţîloi şi urmaşilor marilor şi vitejilor grăniceri năsăudeni de altădată. 62 FLORIAN PORCIUS AUTOBIOGRAFIE Născut în comuna Rodna la 28 August 1816 din părinţi grăniceri: Precup Şteopan şi Ioana, cultivători de pământ, am fost crescut de bunicul ineu — după mamă — preotul Gerasim Porcius, care neavând fii, conform sistemei grănicereşti, m’a adoptat în anul 1834, pe moşia sa. .1 LfjlV . i\ I .. ■ l[ J| Ca prunc începusem a învăţa: az, buche, vede etc. la un cantor bătrân, dar n’am făcut mult spor. Deschizând preotul rom. cat. Sârosy în Rodna o şcoală pentru copii minerilor, am fost tri- mis şi eu în toamna anului 1824 la ea unde m’am deprins a ceti şi scrie în trei limbi: germană, maghiară şi română. începând dela 1827 am frecventat 1827—1831 şcoala normală de patru clase din Năsăud, şi având bunicul meu scopul să mă pregătească ca să-i fiu urmaş, aşa în anul ultim în Năsăud, sub fostul vicar şi director Ioan Marian, am început cu studiul limbei latine. Clasele gimnaziale 1833-1836 le-am cercetat în Cluj şi Blaj, unde am absolvat clasa VIII (poesia). In Blaj am' fost tot primul eminent. Observ că pe acele timpuri regimul militar nu permitea tine- rilor grăniceri studiarea la gimnazii, decât numai cu expresa con- diţie de a-se prepara pentru cariera preoţească. Murind bunicul meu în 1836 de coleră, şi neavând cine să mă susţină mai departe la studii, am fost necesitat să le întrerup, începând din 1 Noemvrie 1838 am ascultat în Năsăud cursul pre- parandial, iar în 1 Noemvrie 1839 am fost instituit ca învăţător comunal în Rodna. In 1844—45 am ascultat în Viena, pe cheltueala proprie, cursul superior de pedagogie şi educaţie obţinând din toate ma- teriile notă eminentă. Tot în acel timp am frecventat ca ascultător ordinar la Universitate cursul de caligrafie şi economie, obţinând şi din acestea clasificare bună. Apoi ca ascultător benevol am cercetat şi prelegerile din studiul botanic. Afară de acestea am mai frecventat în Dumineci dela 11 —12 ore prelegerile populare şi experimentele fizicale ale renumitului profesor Dr. Ettingshausen. După întoarcere din Viena iarăşi mi-am ocupat postul de în- văţător în Rodna, iar cu data 1 August 1847 am fost numit de consiliul aulic de răsboiu din Viena învăţător la şcoala cu trei cla- se (trivială) din Zagra. De aci în toamna anului 1848 .am fost dispus ca învăţător la şcoala primară superioară (normală) din Năsăud, iar în Noemvrie 1849 am trecut în serviciul administra- ţiei civile. , Tot în toamna anului 1848 am fost delegat împreună cu Gavril Pop, locotenent pensionar în Feldru, şi cu fericitul Vasile Naşcu, în deputăţie la împăratul Ferdinand în Viena, unde am călătorit peste Galiţia. In Viena ne-am prezentat mai întâiu la nţl- nistrul de răsboiu conte Latour, căruia descoperindu-i scopul mi- siunii noastre l-am rugat să ne mijlocească audienţa la împăratul. Prezentându-ne din nou în 6 Octomvrie 1848 la. 9 ore dimineaţa, mihisfrnl ne-a descoperii că audienta e încuviinţată pe ziua pro- ximă la 10 ore în SctiOnbrunn. Dar abia ne depărtarăm din lo- cuinţa ministrului şi am şi experiat că în Viena începe revoluţia, iar spre seară am auzit că ministrul Latour e spânzurat, despre eeeace nu fără pericol de vieaţă m’am convins în persoană. Prezentarea la audientă în SchOnbrunn a rămas neefectuatăj căci împăratul din cauza revoluţiei plecă din Viena, făr' de a se şti încotro. Aşa am mai răinas în Viena vr’o 5 zile, după care aflând că Maiestatea sa se află în Olmtitz, am mers acolo şi am fost primiţi în audientă. Tot aci am fost prezentaţi şi principelui Windisch-Grătz, comandantul suprem al trupelor cari plecau la Viena pentru de-a suprima revoluţia. Dela acesta am primit o scrisoare sigilită pentru colonelul Urban, care opera în Nordul Transilvaniei. întorcând de aci tot peste Qaliţiâ, am ajuns în 2 Noemvrie dimineaţa în Liow (Lemberg), unde am dat de altă revoluţie şi am fost martori la bombardarea oraşului de către miliţia auslriacă postată în Lemberg, sub comanda generalului Hammerstein. Dupăce în ziua următoare ne-am isprăvit, lucrurile la co- manda militară din Liow, primind 100 fl. bani de călătorie şi marşruta, am plecat mai departe spre casă. In luna lui Ianuarie 1849 aflându-mă în Rodna, târziu într’o noapte primesc ştire dela o persoană cunoscută, MihailPop din Maieru, că acolo ar fi sosit ordin să fiu prins şi escortat la Nă- săud. Descoperirea acestui secret a pricinuit-o curiozitatea soţiei bărbatului, căruia îi era adresat ordinul, şi Ia care chiar atunci din întâmplare se afla şi Mihail Pop. Numaidecât am apucat dru- mul la Uva mare, iar de aci am trecut peste munţi la Dorna în Bucovina. Şi într’adevăr după acea noapte în zori de zi mi-s’a şi făcut la ordin o perchiziţie la casă. . Cu prilejul când trupele austriace cu generalii Malkowsky şi Fischer ş’i cu colonelul 1Urban întrară în Februarie din Bucovina în Transilvania, eu încă am întors din Dorna la Rodna. Rămâ- nând aci şi după noua retragere a Austriacilor în Bucovina, în noaptea din 30 spre 31 Martie 1849 am fost prins împreună cu cumpătul metr Alexandru Şotropa de cătră o companie de honvezi IriWisâ din Nâsătfd, şi împreună cu învăţătorii Avacom Atica şi lacob Moisil, şi cu primarul dîh Şanţ, am fost escortaţi iâ Nâsâbd. Aci liberându-se primarul, noi ceilalţi patru am fost tluŞi lâ Clbj şi ţM6ţi tă'ptivi în Pdlegvăr, până ta tntrâHea ârînătei tusb-âustriace în Frânsilvarila. Iii Fellegvâr am aviit atât bine că Stăteam, în'cfttşî împristiiiă tu priîbhilerii croaţi Şi h’âni fost constrânşi la lucrul Şănţiiitlt, dâ- cât nuhiai odată lacob Moisil. La această tratare tbai umană fâţă tu noi â contribuit cu deosebire ţumnătfll Şbtrdpâ, câre Voirfefea ungureşte cu bfîţerii garnizoanei din Fellegvâr. Cutoatea'ceSteâ nî€î- Un nionient nu erătn siguri de viaţă; căci ăptbapb în foâte zileîe eram martori ai executării condattinaţilbr lâ moarte. ©ei dlh tindă atare execuţie a fost â preotului iuterati fcrjdWg Ţţn$t. Fiind încă în Fellegvâr m’am bolnăvit de tlfoŞ, asemeneâ Şi lâcbb Moisil; deci ambii am fosi transportaţi îrt Spităliil din Brâş (Ovâr). După însănătoşire eu am rămas în Sţiitâl, Obide fâceâbi Serviciu de câticelarie, iar Moisil a fost triidis să făbâ ŞferVîciî îh casa de transport. Nu mult după înSătrătdşiteâ ndâstră aii Sibiiitât febaiă şi cumnatul Şotropa şi Avacom Anca, aşa bă âmbii au v£- nit în spital, iar după reconvalescenţă au fost trimişi şi Bi M Ser- viciu îtl casa de transport. Fiindcă în cancelaria spitalului dejprinsesetb bine mâbîţbilăţiă, aşă înfiinţându-se încă un spital in grădina Haiîer, âm fost dispus acolo ca inspector superior. Astfel din prizonier am deveBlt ofi- ciat. Ce irbrtie â sorţii! îndată după sosirea mea acasă dela Cluj am ph'niît deta colonelul Urbân ordin să mă ataşez la trupa sa, şi tiergâhd îbi- preună cu locotenentul Pantilimon Domide iar㪠lâ Cluj, ici âm fost dispus să fac serviciu la oficiul de cOntrol al caâSeţ tFa’ptei âistriâce câre coopera cu trupele Tuşeşti; Cu âceste trupe âm făcit apoi din Cluj exjpediţiile lâ De], jifeătr, Bâia-Mâre până ia Sighetulf Maramureşului; Şi de ici în- dărăt peste Capnic Şi Lâpuş Ja Dej, de unde — după'ce prin de- ţbinereâ ârmelbr ele 'către trupele maghiare câtbţjanîa îttcetaSfe — am întors iarăş acasă. In bursul acestei expediţii mi-s’a întâmplat că dând carne inii ţăran, unde eram încvartiraţi, şi poftind să ne facă o totană ’cu ceapă, după un sfert de oră ni-se prezentă pe masă o tnămâ- 5 m ligă plină de ceapă. Atunci am aflat că pe-acolo mămăliga se nu- rtieşte tocană. Iw 9 ^toerrtvrie 1849 am Intrat în serviciul administraţiei ci- vile fiind numit mai întâi adiunct subcercual lângă comisarul Vasile ftop în Benediug, aparţinător cercului Reteag, apoi în Reteag şi kt urmă IC Coldău. Tot la acest comisariat am fost numit în 28 Pe&rearie 1850 protocolist, expeditor şi registrator-, iar la 12 Iunie ăefaanct cercual la comisariatul din Turda, rămânând însă detaşat toi ln‘ Reteag. In 10 Iulie 1851 am fost numit conducător al sub- ceircului Beclean cu sediul în Şieu-Odorhei, iar în 11 Decemvrie 1852 comisar subcercual în Selişte lângă Sibiu. In unul 1851 începură pertractările privitoare la chestia de proprietate a comunelor din desfiinţatul regiment II românesc de graniţă, fiindcă la proprietăţile grănicerilor năsăudeni făceau pre- tenţii deoparte erarul financiar, dealtâparte familia conţilor şi ba- ronilor Ketrtăny, ambe partide puternice. Prevăzându-se urmările dăunătoare pentru aceste comune, dacă ele nu se vor apăra, după tr consfătuire avută în Năsăud, am compus în limba germană un melnOrin: cam fulminant, în care între altele se spunea că comu- nele la caz de lipsă vor uza de „jus repulsionis". Subscris de mai multe persoane, memoriul a fost expediat pe poştă deadrep- M & guvernul militar şi civil în Sibiu. Acest pas de apărare a pătruns ca un fulger *în planul duşmanilor, cari au ştiut mijloci de s’a făcut în Năsăud perchiziţie domiciliară la vicarul Macedon Pop, învăţătorul Vasile Naşcu şi la locotenentul pensionar Petru Tanco sub pretext că s’ar căuta corespondenţe revoluţionare; în realitate însă pentru de a-se afla conceptul şi a-se descoperi urzitorii amintitului memoriu stigmatizat ca un act de renitenţă şi conspi- raţie. Dupăce se făcuse şi investigaţie, au fost suspendaţi din slujbă directorul Moise Panga şi învăţătorul Vasile Naşcu, punându-se la eafîe totodată şi o reţea de spionaj pentru de-a urmări persoanele marcante -şi a sparge ' „cuibul renitenţelor şi conspiraţiilor".1 Con- fornr dbvezilor aflate, unul-dintre acei spioni a fost şi locotenentul pensionar I. L. din Rebrişoara. Cm ocazia organizării definitive a dregătoriilor administrative, £r fc5 Noemvrie 1854 am fost numit actuar cercual cl. f în Chiaf, d£ uâde fătoâad Schimb cu bucovineanul Bancescul; în Decemvrie am trecut ca actuâr în Rodna, şi aci am servit până în Iunie 1861 când au fost desfiinţate oficiile ces.' reg. în Transilvania. Cu acel prilej cancelarul Transilvaniei baronul Francisc Ke- miny în propunerea făcută Maiestăţii sale pentru reactivarea juris- dicţiunilor, şi-a exprimat părea să nu se satisfacă cererii Năsău- denilor pentru înfiinţarea unei jurisdicţii separate, maicuseamă pe următoarele două motive: 1. Fostul regiment II românesc de graniţă a constat din "co- mune cari înainte de militarizare au aparţinut - mai multor juris- dicţii ; deci ar fi numai lucru natural ca acele comune să fie acum reîncorporate respectivelor jurisdicţii. ' 2. Nu este consult ca un popor constătător numai din Ro- mâni deprinşi cu arme şi aflător chiar lângă graniţa Moldovei — unde comunicaţia cu principatele dunărene şi în prezent este atât de vie — să fîe autonom sub conducerea şi inspecţia propriilor funcţionari naţionali. Căci deşi împrejurarea aceasta în prezent n’ar părea să fie periculoasă, totuş ar putea să devină atare mai târziu, ceeace este ascuns în întunerecul viitorului. Cutoatecă Kem€ny spunea că „nu se încumetă să ia asupra- j şi răspunderea împreunată cu altă propunere8, totuş împotriva j propunerii cancelarului, cu data 24 Martie 1861 împăratul ordonă! ca din teritorul fostului regiment II de graniţă să se ’constituească! o jurisdicţie de sine stătătoare cu numirea „Distiictul Năsăuduluiu având să se organizeze în acelaş chip ca şi Districtul Făgăraşului. In adunarea comitetului reprezentativ al acestei nouă juris- dicţii ţinută în 19—21 Iunie 1861 în Năsătid am fost ales pretor pentru cercul Rodnei, iar în 26 Februarie 1862 am fost numit prin decretul prezidiului guvernului transilvan, judecător la tribu- nalul din Năsăud. Aci am servit până la congregaţia * ţinută în 5—10 August 1867, care m’a ales vicecăpitan districtual (vice- prefect) şi în acest post am fost reales şi de congregaţia ţinută la Năsăud în 22 şi 23 Ianuarie 1872. Desfiinţându-se în toamna anului 1876 Districtul Năsâudului am fost dispus ca prezident la sedria orfanală a nou înfiinţatului comitaf Bistriţa-Nâsăud, unde am servit până la fidea anului l‘87f, eând am trecut lâ' pensie. 6* t‘n timpfci sfervidiiluî meu în tfâsătid âm mi te tul şi bohusiiiheâ fondurilor grâriibereşti iar zident di acestei cbmisiUni. meniBrii in 'C6- an şi pre- Ih 1865 împreună cu pîepdzitul Maceăoh Pop, di Vâ'sîîe Wafc'u, Maxim Licâ şi Vasffe Buzdug ani mers îri dejJiîtaţie la Viehă şi în audienţă din 5 Octdnivrie arii aşternut împăiatului petiţiunea datată din 21 Mai 1865 în chestia proprietăţilor grăni- cereşti. Tot în această Chestie ani fost delegat împreună cu Vasile Buzdug în toamna aniilui 1867 la Pesta, unde am colaborat la memoriul care, tradus în maghiară şi tipărit, s’a înaintat în 1868 dietei din Pesta, şi urmarea căruia a fost, că ministerul ungar de atunci, a descompus comisiunea regulătoare de proprietăţi grănice- reşti şi a încredinţat o comisîune ministerială cu studiarea actelor Şi redactarea unei propuneri în chestie. Tot în cauza averilor grănicereşti împreună cu loan Plorian am fost în cursul anilor 1870—1872 în mai multe rânduri în Pesta, unde după multe pertractări avute cu amintita cortiisiune ministe- rială şi cu însuş ministrul, de finanţe Kerkapoly ne-a succes să încheiăm contractul din 12 Martie 1872 în bşza căruia pplângă un prpţ.de. răscumpărare ele 100.000 fl. plătibil în 20 ani s’au .câşti- gat în favoarea , fondurilor şi a comunelor din Districtul. Năsăudu- liu terenuri, edificii şi drepturi regale (cârciumărit) cari fuseseră adjudecate parte erarului, parte familiei Kemeny. Afară de multele memorii şi recursuri în această chestie am redactat şi cunoscutul op de apărare (Vertheidignngsschrift) datat: Năsăud, 21 Mai 1865 şi aşternut guvernului transilvan, apoi am colaborat în mod pre- cumpănitor la, petiţia aşternută împăratului. . . In cursul serviciului am primit 6 mulţime de scrisori de laudă şi recunoştinţe. In 1871 am foşt decorat cu ordinul austriac ăl porcăriei de fier cl. .III, jar în 1882 ani fost ales membru activ ai Âcademiei române din Bucureşti. ... , După întoarcerea mea din Vieria. în 18^5 âm început â mă ocupa mai stăruitor cu studiul botanicii. Mica colecţie ce o făcu- sem până lâ finea anului 18^8 a fost nimicită deodată cu cărţile şl âlte scule cu prilejul invaziei trupelor maghiare în Năsăud în Ianuarie V849. In timpul cât am stat în Beriediiig, Reteăg, Coîdeti, Şieu-Odorheiu şi Selişte am scrutat floră din abele ţinuturi şi mâi- cuşgamă pin Şelişte atu îptrşppqş multe şxciţţşiţiqi j>qţpi<;e pe munţii îq^cinaţi p România. După mutarea mea |a Ftodna în lŞ5f §i la fişând în l&§2 3$ şcruţat şi flota djp pţjştrţpţuj ţţgf şă[jjd,uiui. Aci ţn cupul mai multor zeci de ani aqi prqeţât ^de- sepţivăjje şi munţii, începupd dejfj Ţi|îeş'până la Drăgoi^- Cil dpşejbirg munţii de)fţ Ţipieş până’ la pasul Bârgăujui i-Bm (ţp- treerat de foafte rrjulte ori şi în diverse anpţfnţpurf, şi maj ales pe şceia cşri şe piştîng priqtr’o fjoră maj abundenţă 'şi ‘ jgierţşajitg. Âm adunat material considerabil atât penţrq erbariul meii c|ţ şi pentţp cpmpnicări cu boţanişţi şi cţi inşjtute pptanice, deja, cari Pţimeam în şchimf} {ţlţjî planţe dpriţe- Un impuls depşebit de-a face pesp e^Cfţrsiuni botapicp, cu deosebite pe munţi] din jprpj Rodnej, ]mf ’deie împrejp^re^ că aproape tptdjeaunp eram înşoţiţ pe Rfjpt^ppl şeu botanistul Gţţfcz ÂqtaC caţ-e mai în fiecaţe vaji jfjmpţŢ |abâjjeffjn Rcţdjia p'jşţfşgâjjcl şei 2—3 ţpnj. In y^ra ăniijui^lŞjSp api însoţîţ ambii pp fypjşcopnl rom.-cai. de atunci al Transilvaniei, mai târziu Cardinalul şi Arfjj- epişggpuţ de Calpcia Qr. Ludovic ţjqyaald, ‘ ’fptr’p eşcursiune pe muntpte Ineu. Văzând acela abuqdepţa Şi şplenpr^rea florei d? pe acpşt munte a eycjşmat;' „Trebue să mŞrtufispşp âdevfyul c'airi fpst pe munţii diij germania, ţjrol, Şyiţefa şi alte ţărj, dprojflorţt atât de bogată şi felurită ca aci 'a’-prp rpqi văzuţi* a durat dpuă zile şi s-ar jpai fi Ippgit, dppă timpul pefavorakil nil pe silea şă^ptoarcem la f^odna.........................'.. AE|AUS|£ LA BIQGRAflA LUI FL. PORCI UŞ........... 1 [ 1 VIRG1L ŞQTRPRA In ba?ă de documente aflp cu cate să fşq ja autobiografia Iţii frloriân Porciuş uqete âdaţise privitoare I3 j^pte şâpţjeş^jpe câţi el, fie din .cunoşcu^frf modestie fje ,djp anunţitp ponşţderafjj, pp Ie aminteşte.' Lş sfârşit cpjţipjetez bipgfafîa ,% uijjşjg menfiujji, citări şj date ulterioare. ' Când în toamna anului 184$ fusese delegat de către grăni- cerii uăsăudeni ca împreună cp doi soţi să predea împăratului petiţia regimentului, fiind şi aşa timpurile turburi, Porcius primi un paşaport semnat de generalul comandant ardelean baron Anton Pachner şi de directorul cancelariei de răsboiu Glanz. In paşa- portul datat Sibiu 21 Septemvrie 1848 se spune că dintre însoţi- torii Gavril Popp şi Basil Naşcul, acest din urmă plecase la Viena cu certificat încă în 14 Septemvrie şi numai la întoarcere vor face drumul toţi trei împreună. Jntors din Viena, Porcius petrecu sfârşitul anului 1848, şi începutul 1849, în Rodna făcând mari servicii regimentului şi po- poraţiei româneşti someşene asuprite de rebelii maghiari, cari în 2 Ianuarie 1849 ocupaseră teritorul grăniceresc. Ameninţat să fie prins, părăsindu-şi în timp de iarnă soţia şi copii se refugiă în Bucovina, unde steteau trupele împărăteşti răspinse de revoluţio- nari, şi înştiinţindu-se la colonelul Urban în Vatra Dornei, acesta imediat îl aplică în cănceiaria adjutantului. In Februarie 1849 când trupele imperiale de sub comanda generalului Ignaţ Malkowsky de Dammwalden intrară prin pasul Bârgăului în Ardeal, Porcius alergă la Rodna să-şi revadă familia rămasă în groază şi nesiguranţă, şi atunci tradat a fost prins şi împreună cu alţii escortat la Cluj. In timpul petrecerei sale în temniţa „Fellegvâr" din Cluj i-s’a înmânat următoarea scrisoare adresată în 10 Iulie 1849 de către făimosul comandant al pieţii locotenent colonelul Anton Berzenczei comandei închisorilor: ' v «Conform ordinului adresat în 9 c. acestei conjănduiri de către dj £arol Szentivânyi comisar guvernial învestit cu putere discreţionară în întreagă ţara : Florian Porcius din Rodna şi Ale- xandru Şotropa din comuna Maieru a regimentului năsăudean, cari au fost arestaţi în Fellegvâr, dar cu permisiunea comisarului, pentru de-ă li se ilşura soartea, încă mai de mult sunt aplicaţi în eăUfiţHării de răsboiu; dupăce nu sunt calificaţi pe mai departe g^nfru puşcărie, îndatăce districtul lor va fi curăţit de duşmani, aţi să fie liberaţi să plece acasă, îndrumându-i comănduirea ca du- pă alungarea duşmanului din ţinutul lor natal să se prezente la comănduirea pieţii spre a obţinea paşapoarte*. I» In 24 Iulie tot amintitul Berzenczei a extrădat acest paş^ptat: „Următorii locuitori din ţinutul bistriţan: Artene Mihailaş, George Dedian, Maxim Mihailaş, Samuil Drăgan, Ion Titieni, Anton Struja, Hani Lieb, Ion Hess, Andrei Sângeorzan, Larion Sâogeor- zan, Gavril Vanca, Ion Olari, Dănilă Pangrate, Petre Qageâ, Ion Todasca, Avacom Anca, Florian Porcius, Taub Mihai pe' temeiul ordinului comisariat N. 6019 sunt dimişi apasă în nădejdea că se vor purta cu lealitate .faţă de guvernul maghiar şi se vor strădui să determine şi pe rudeniile lor la simpatie faţă cu naţiunea ma- ghiară. Autorităţile sunt rugate ca numiţii să nu fie împiedecaţi în drumul lor şi să li-se îngăduie pretutindeni trecere liberă*. Ei însă nu mai erau nevoiţi să uzeze de paşaportul dat mai mult de frică decât de bună voie, căci Ruşii erau intraţi încă delţŞ finea Iunie în' Valea Rodnei şi nimeni nu le mai avea grija foşti{uf prizonieri, nici în Cluj şi nici în drumul spre casă. Sosit în Năsăud, Porcius imediat scrie prietenului său învă- ţătorului Vasile Naşcu, care se afla în Bucovina la trupele copiau- date de colonelul Urban, următoarea scrisoare laconică: . Năsăud, 6 August 1849, — Frate, In fine mă aflu aci, liber din prinsoarea de 18 săptămâni, iţi poţi închipui ce a trebuit şă sufer. Nu odată am simţit frica de moarte. In sfârşit am scăpat teafăr din ghiarele leilor înfricoşaţi. Asemenea şi ceilalţi camarazi, cu excepţia cumnatului Alexandru, care dealtfel este achitat, dar din cauză de boală n’a putut să plece spre casă. Nu-mi este pDr- sibil să descriu în detalii păţaniile mele aci, îmi rezerv însă sţ raportez despre ele cu gura. Noutăţi îţi pot împărtăşi numai puţine. Rebelii au dovedit mare frică de trupele austriace-ruseşti şi lancui cu oastea sa de peste 30.000 bărbaţi bine înarmaţi îi face pe Chir jeni să tremure de groază. In cursul iernii le-a luat Maghiarilor peste 20 tunuri, şi la 5.000 parte au fost prinşi de el, parte au căzut. Pardon nu se dă niciunui prizonier. Fortăreaţa Alba-lulia « despresurată. Ministerul este în Seghedin. Bem a dispărut. In Cluj e mare lipsă de bani. Trupele primesc soldă numai cu ţirăita. lin adevărat haos'. Clujul e arhiplin de Petsovici*). Dea Dzeu ca pa- cea să fie restabilită cât de îngrabă. Dealtfel sunt sănătos.' împăr- tăşeşte tuturor cunoscuţilor inei salutări, şi anume lui Năşcuţ, *) Maghiari dinastici priviţi de conaţionali ca trădători- n Hupgpş etc. Ţpţ aşq respecţele inele d-lui Pumneaţ). Cit de în- gr^pă aştept răspunsul tăp. Flqre Mărian asemenea Vă salută. Mii dp salutări şi şjţrţiţ$ri dpla al tău vechiu şi sincer prieten: Pprcius ! înv^||ţpt“. Indaţă apoi el plecă spre Şereţel, pnde se afja lagărul Austria- cj)p| şi Ruşilor ţptrşţi din Bucovina, peste Bistriţa, şi înşţiinţân- du-se la generalul Paydoff fu dispus iarăşi în căncelaria adiutan- tqlyi |oc. Panţilimon Domide. . După sfârşitul răsboiului civil Porcius întoarsă acasă uncţe cu (|gţa Sebeş în 14 Şepterţivrip 1849 primi urmăforul ordin şeţţi- nat de colpneţul Urpan: „Învăţătorul Porcius aţe să-şi ocupe deocamdată iarăşi pos- tul de învăţător, şi vq fi rQspiqtit pentru servicijle sale prestate între mari pericole". Abia apucă şă-şi reocupe însă poştu) când fu numit în şerr vicjul administraţiei ciyile, unde funcţionând în rrţai multe locuri îşj uîr.aşe laudele superiorilor şi recunoştinţa poporaţiei. Astfel din acel timp ayeiţi q declaraţie semnată fn Beclean la 24 Decemvrie l$j? d§ cătrp protopopul Vqsile Silaşi împreună cu 31 reprezen- tanţi ai coipunelor djn acel cerc şj întărită cu sigilele săteşti, în carp între ajteţe la adresa lq; Porcius se zic următoarele: „Dom- nul F|orian Pprcius în anii în care ne-a guvernat ca subcomisar cercual, în tot fplul d,e oficii care se tin de a sa sferă şi putere, adepă precurp în ge|e politice aşa şi în pele ale cultului, a fost cel ipai drept, bun şi activ. Sup a M. O. D guvernare poporul şi-a zidit multe, bisericile ni s'qu sprijinit după cădinţă şi şcolile c(e prfdţceşgr pornite ş'au adus la perfecţie. Dl Pprcius a fost băr- batuj doririlor, aşa câţ de DSa sau batăr de unul asemenea, tot- deaqpa suntem cei mai ofţâtori". Şi mai interesante sunt certificatele şj scrisorile de recunoş- tinţă Pe cari |e-a primit în 1853 deja ofiţeri, particulari şi dela şale pentru' ţinuta sa şi pentru serviciile prestate poporaţiei grăni- cereşti. pin partea tuturor se constată acestea: După plecarea batalionului I în IJngaria, pând mahinaţiunile spjîversive ale rebelilor maghiari începeau să devină tot mai în- drăzneţe şi agresive, atunci Porcius, stimat şi mult apreciat încă *) Aron Puţqqq}. înainte cje rgvpjuţie de poppraţja regirqetiţqlqi, q îmbătbăţă şi o deţenrjjnă pe şceasta şă ţinŞ la jtţrăiîţâqtţil daţ pasei don]nitc$te şj şă nu deg aşgulţare elemenţelcjr paţ-p ţncgrpaţi şd (fgâ^şosjg $i pţ. gţăfljţfri şţ $ agite îţi ţfflQprea ţebţliiţwti. jaţ c|nd trygşlf îtnpŞr$teşţ} fur$ neyqiţe să şe retjagŞ în ŞucpKţpa şj ţgţ|ţpfiii grjţ- nipefeşc năşăudean era eţpţis leţprişţpţţlţii hordelqr tevqluţiqnare, cgfj prigoneigu şi rpalţfatay mai ţnujţ pe prgqţi şi învăţător), f$t- cius punându-şi în joc viaţa însuflă poporaţiei curaj, perşgvetgriiţ|[ şi nădejde şjgură în apropiata şchimbare a situaţiei. La ptqcîama- ţia generajiilui Bem ca să fie strânse dela grăniceri toate armele, gceştia Ig îndemnul şj sfatul jui Porcius predară numai puţine arme vechi, iar pe cple mai mujţe Je ascunseră. Tot periclif^jrj- du-şi viaţa informa el pe camarazi şi pe autorităţi în Bucovina despre toate mişcările şi intenţiile insurgenţilor. ' 4! S’ar depăşi cadrul acestor adnotări dacă a^i înşira aci toate serviciile pe cari Florian Porcius până la trecerea sa la pensie în 1877 afară de oficiu le-a făcut naţiunei precum şi patriej şale res7 trinse grănicereşti. Nenumăratele concepte rămase după dânsul do- vedesc despre activitatea sa pe toate terenele, desfăşurată fără sgomot şi pretenţii, pentru care a şi primit sute de adrese şi scri- sori de laudă şi recunoştinţă. La timpul său şi la ocazii date se va face amintire despre multiplele sale lucrări şi mai ales se vor publica scrisori schimbate cu bărbaţi de ştiinţă şi fruntaşi ai nea- mului nostru. Despre activitatea ştiinţifică, pe terenul botanic, desvoltată de Porcius maicuseamă după 1877 nu aflu necesar să vorbesc aci fiind de obşte cunoscută şi tratată în ziare şi reviste precum şi în biografiile scrise şi publicate de profesorii Ambrozia Cbeţiaau, Iuliu Moisil şi luliu Prodan. Vreau să reproduc aci numai unele pasaje din schiţa biografică alui Cheţianu; i „Scriu din încredinţarea „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român", dar deodată şi din recunoştinţa ce q daţoresc regretatului Florian Porcius întâiul npsţru botanisţ, parg 3 tras bfazdă nouă în ogorul înţelenit a| ştiinţelor, şi peşte o ju- mătate de yegc a ilustrat flora Tranşjjyaniei, clădind ţn acejaş tinţp temeliile boţagjcei ronţâneşti. ' : „jPorciuş făcea parte dig generaţia mare a veacului trecui. AMurci câgd Timoteu Cipariu, George Bariţki, Alex. Papiu Ilarian, laouţ) ^acpşianu şi alţi bărbaţi aleşi erau preocupaţi de latinitatea Mm bei şi de originea noastră romană, Florian Porcius aduna din guţa poppfului român numiri de plante, dovezi de limbă încoţi- tţştabile, şi urzea acea ştiinţă care alţii înainte de el nici n’au îţcercat-o, şi prin care a făcut cinste, onoare deosebită neamului tpştru românesc. „Monument neperilor şi-a ridicat prin scrierile sale preţioase şi prin descoperirea mai multor specii şi varietăţi de plante nouă, egre parte au fost numite de botanişti In onoarea lui, parte le-a dat pj nume, şi-i poartă prin urmare numele. „Herbariul însemnat ce-1 avea şi-l-a îmbogăţit mereu parte cu specii ce le-a recoltat el, parte cu altele crescute în localităţi depărtate şi obţinute în schimbul plantelor culese şi uscate de dânsul. Gu plantele sale a înavuţit multe herbarii europene. în- deosebi a dăruit numeroase specii institutului botanic şi facultăţii de medicină din Bucureşti. «Mulţi botanişti şi bărbaţi de ştiinţă au cercetat (în Rodna) casa încărcată cu plante a învăţatului Porcius, unde au fost pri- miţi cu bunăvoinţă şi rară afabilitate. Toţi i-au admirat herbarul bogat aranjat cu îngrijire, i-au admirat temeinicia lui floristică, şi s’au depărtat stăpâniţi de stimă şi respect faţă de el, muncito- rul onest care şi-a câştigat nume de distins specialist, a îmbogă- ţit ştiinţa botanică în general, şi în special a îrttemeiat ştiinţa bota- nică românească care îi va fi totdeauna recunoscătoare". La 1896, aniversarea 80-a a naşterii lui Porcius a fost săr- bătorită în Rodna cu o serie de sărbări la care a luat parte multă lume românească şi cu care prilej a fost felicitat de sute de socie- tăţi şi personagii din patrie şi străinătate. Atunci scria părintele Gherasim Domide .-1 l t l „Atât meritele sale câştigate pe terenul vieţii publice şi ale ştiinţii, cât şi frumoasele şi înaltele sale calităţi personale I-au fă- cut cel mai iubit şi adorat om în întreg ţinutul fostei graniţe mi- litare; şi astazi casa lui ospitală este cu drag cercetată de toată lumea românească, ce trece pe aceste plaiuri romantice ; iar figura M pururea veselului şi neîntrecut amabilului „Moş Porci a s“ este cea mai populară în întreg ţinutul, şi fala întregii românimi". In 1905 Carol regele României i-a conferit medalia Bene Me- renti cl. I. ' * Florian Porcius a răposat în 30 Mai 1906 şi a fost înmor- mântat în cimitirul din Rodna fiind de fată o mare mulţime de popor care adânc impresionat asculta discursul funebru pe care Gavril Tripon îl începea cu vorbele duioase: «Plâng ierburile şi florile munţilor noştri că a plecat pe vecie dintrp ele pelce atât de mult le-a iubit..." Iar la 1 Iunie prezidentul Academiei Române, Ioan Kalinderu anunţa colegilor âcademiciani moartea lui Porcius cu vorbele: «Am durerea să vă anunţ încetarea din viată a iubitului nostru coleg Florian Porcius. Mult regretatul răposat s’a stins în al 90-lea an al vârstei şi al 26-lea de când a fost ales membru cd Academjei noastre, pentru care a avut .totdeauna o inimi caldă, ca şi pentru neamul său pe care l-a servit ca profesor şi mai târziu ca funcţionar superior administrativ. Atras de frumuseţile naturei s’a dedat din tinereţe studiului botanicei ocupându-se mai- cuseamă de plantele din ţinutul Năsăudului de tinde-era originar şi unde şi-a petrecut mai toată viata. Asupra acestora a publicat o lucrare de valoare care a îmbogăţit Flora Transilvaniei oţi mai multe specii nouă.' De atunci a mai dat {a iveală câteva lucrări şi a colaborat la Flora Dobrogei a neuitatului nostru coleg Dr. Brândză. Odihnească în pace şi în veci. neuitată fie memoria lui Florian Porcius, primul botanist român de frunte de pe vremuri*. in semn de omagiu şi recunoştinţă, la propunerea secreta- rului general Dim. A. Sturdza, Academia a ridicat în Rodna o frumoasă piatră comemorativă la mormântul răposatului „şare a tr4U viaţă lungă dedicată ştiinţii\şi virtuţii\ \ STATUTUL GRĂNICERESC V. BICHIGEAN Acest statut a apărut în limba latină în 13 Noem- vrie 1766. Credem necesară traducerea lui în româneşte din motivul, că el a fost baza de organizare a regimen- telor grănicereşti şi 3 format temelia instituţiilor culturaje, şppîale, quţipnşle, fifţicaţe de vechii ^rămperi în Vaje^ Bodupi, inştiţpţii ale păjqr rq§de (jipefâp^ţpare peptru neamul românesc se văd până în ziua de azi, şi cari -— credem — vor dăinui până va exista acest neam. Statutul — în înţelesul căruia erau să se înfiinţeze două regimente româneşti de pedeşţrime şi unul de cavalerie, (jar de fşpt ş’au creat numai cele două de pedeştrime,. .şiNăşăyd, — duR^ un scurt iştqric, jdjj djrPPr tive în toate privinţele, interesându-se nu numai (je viaţa soldaţilor grăniceri, ci şi de a locuitorilor civili din ţi- nutul de graniţă. Cuprinsul îi este următorul: Noi Maria Theresia, din mila lui Dumnezeu împărăteasă ro- maM, văduvă, regina Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei, Sla- voniei, etc., arhiducesă de Austria, ducesă de Burgundia, Stiria, CâHntiă şi hărtiidila, măre principesă ă TrăiiSil^aniiel; ’âe Moravia, ducesă de BfaBârit; Limburg; Ltaxemb'urg Şi (âeldern; ele WiirifeHiBetg, de SileZia superioară şi ihfbfibărâ, de Milâtio; Mâfi- tua, Părma, Piâtfentia şi duâsţălla, principesă 3e Şvabiâ, contesă de Hâbsburg, Flandriă, Tiroi, herinegâu, ftiBufg, GOrz Şi ’Griidtsci, ihargravâ â sacirului imperii! roman, de BUţgau; de LausăBftî-ftl inferior şi superior, contesă de Nămur, stăpână margraViăiului Sla- von şi din Mebhelrt, ducesă văduvă de Lotariligiâ şi Baăr, Măre ducesă de iTbscana, etc. . Indurarea noaStră chesaro-crâîaStă şi tot binele tutiiVof co- mandanţilor de azi şi viitori din marele nostru principat ăi Trâh- silvaniei, şi celorlalţi generali ai noştri, de ori ce grad, beihnitate, stare, condiţie şi naţiune ar fi, comandanţilor de cetăţi şi de bri- găzi, cOloilelilbr, dar niai ales comandanţilor 'regimentelor Bâţionâfe de graniţă iromâneşti de infanterie şi cavalerie înfiinţate ţft acelăş mare principat, şi Celorlalţi ofiţeri superiori, căpitanilor, locotenen- ţilor, sublocotehenţilor, stegarilor, purtătorilor de drapele; Sergeft- ţilor majori, plutonierilor, plutonierilor locOt'ertehţi, ăghjofabtilbr regimentelor, sergenţilor furieri, mai marîlOr peste proviahţ şi câte, precum şi tuturor Celorlalţi ofiţeri inferiori şi soldaţi de âcceâş naţionalitate, infanterişti şi călăreţi, aparţinători aceloraşi ’regifde’rtîe de graniţă. Le este cunoscut tuturor în general şi în particular, cum ne- am hotărît prtea graţios să înfiinţăm în marele iVOşt'ru pnncîpăt ’âl Transilvaniei o miliţie naţională de graniţă, pedestră şi călăreâţă, cu scopiil Să poală fi folosită atât spre binele propriu şî al pa- triei, Cât şi — când Vor Cere împrejurările — la păstrâriea ortfinei interne şi )â âpâ'răreâ întregului irtiperiU. , Astfel, dupâ infiinţâreâ celor dotiă regimente dfe infâbfeiîe’Şj 'unul de cavalerie sâcuieştî, ne-ârh îndreptat privirile, In ăcplăş scop d'iiblu, deoparte Către Maghiarii nobili, precum şi către Ro- mânii nobili şi liberi âflătibiri pe linia de comunicaţie delă gfâHffă 'dihTTransilvania, de altă parte către acei fpCulEri de neaft Vb-, ImăbV cari ril-ău fOSt cedaţi de magistratul 'din Bistriţa şi de alţi posesori în Vederea Înlesnirii Şl promovării intenţiUriii noastBe. decis că aceşti Valahi, locuitori âi districftlihi Rodneî şi ai ăftBr localităţi, precum şi alţi Vătafii dih . aceleaşi localităţi cari 4% ulterior, şl cari tbţi până acum nu s'au bucurat de liber- tate, să fie scoşi din starea lor de supuşi de până acum şi să fie păroşi la toate prerogativele legate de statul militar. Anume âtârt er, cât şi copţii şî urmaşii lor, eliberaţi de orice obligament de supuşi, să fie consideraţi oameni liberi; toate bunurile câte for- mează proprietatea unui individ, dimpreună cu tot folosul şi câş- tigul ce-1 aduc, să fie scutite din neam în neam de dijmele obi- cinuite a se lua mai înainte; proprietarii să fie apăraţi în confor- mitate cu legile ţării şi cu articolii militari şi să se bucure de toate acele prerogative şi imunităţi, de Cari se bucură ceialalţi oa- meni liberi. ■ In baza acestora avem toată încrederea, că aceşti Valahi din districtul Rodnei şi din alte locuri aflătoare în aceeaş situaţie de supuşenie, — văzându-se înzestraţi cu binefaceri atât de evidente, fiind înglobaţi în statul militar, având asigurate, prin aceasta bi- neţe, folosul şi siguranţa proprie, şi eliberaţi, prin bunăvoinţa noastră prea înaltă, din situaţia de iobagi — vor recunoaşte şi vor şti apreţia după merit favoarea şi prerogativele rezultate din statul militar şi vor fi cu cea mai mare mulţumită. Tot astfel şi ceialalţi Valahi nobili şi liberi, precum şi Maghiari şi Secui de aceeaş soartă, primiţi în regimentele de graniţă şi părtaşi la aceleaşi pre- rogative, nu numai că se vor năzui din toate puterile şi cu tot sufletul să-şi îndeplinească spre mulţumirea deplină îndatoririle impuse prin situaţia lor de militari, ci şi în viitor se vor purta a'şa fel, încât să nu ne pară rău de binefacerile acordate lor. Scopul nostru este, ca atât din Maghiarii nobili cât şi din Valahii nobili şi liberi, precum şi din locuitorii eliberaţi ai distric- tului Rodnei şi ai altor localităţi să înfiinţăm două regimente de infanterie (fiecare din 3 batalioane sau din 12 compănii cu 3000 şi un regiment de cavalerie cu 8 escadroane având 1500 oameni. In total deci să avem o miliţie de graniţă pedestră şi că- lăfeaţă în număr de 7500 oameni, conduşi de ofiţeri superiori şi inferiori cu experienţă. Cu toate că privilegiile, libertăţile şi toate celelalte avantagii tth de serviciul niilitar şi acordate acestor militari de graniţă hi|. levant: fifciit cunoscute tuturor prin păienfele eliberate îri i&meM' hosfchi, toiuş1 âttt‘ âflat1 CU cale ea tbăte atestă prerogative, 9 precum şi serviciile ce au să le prestea şi alte Îndatoriri- ce fe incumbă, să fie înşirate în ordine şi precis în regulamentifl 4ii trărîl îH Şervitiu, cum este de altcuni regula generală, cf diil zifia plecării de acasă, pe tot timpul călătoriei, că să li se iişurbze btteîtfiîeiîîle. ' Lâ ibîhVbarcereâ acasă îHSă şl cât durează călătoria Spire cfisă ibldâţit HiS voV prîifiî Sotdl. tftţ- âstfel nu vor aveâ plată păzitorii * dfâpfeieîcfi, senţiheîele regimentelor Şi închisbiîlbr şi alţi soldaţi de ăcbst fel; fcări făc servicii de regiment particulare: Toţi aceştia îşi vor îndepliiii Slujbă fără plată. Din soldă âmifitită iriăi sus, mâi 0lne zîs bit) ‘diurna 4; Bespectîv de 8 cri) ceri Sbldăţii ifiîaote- Hşti îşi Vbr probtirâ pâinea; iar cei călăreţi şi brâha pehtrb leal Şi Se Vor tHgrlji B’e aducerea alimentelor. Se exceptează cazul, când ibtdaţîi vor fi Concentraţi lâ manevre înaîară de districtul propriii, fit âcest Caz ii Se bBfiipete soldaţilor aceeaş soldă bâşi cea pe bârfi b primesc când fac serviciu înafară de districtul lor: pedestraşilor 4, călăreţilor 0 cruceri, fiindcă afilhci nu se pot aproviziona de acasă cli Pâîfie Şi nutreţ. AcfiSteâ li se vbr da în hatură şi li se vă Sb- tofi pbVţiufieâ de pâine în \% cruceri, iar porţiunea de nfitreţ pentrti cal în 4 cruberi; âstfel atât infanteristul cât şi călăreţul va primi în bârfi gâta, după reţinerea celor primite în natură, 2ă/s cruceri. 3. In timp de războiţi le acordăm acestor soldaţi grăniceri, îndâtă be vbr sta fii faţa db'ŞmarViiiui fie înlăuntrul fie afară din pătrifi; îficepâfid din ziua muştruliiirei sau a reviziei, până lâ îfi- tbârbetei âfcasâ ăbee⪠soldă, canfitâte de pline Şî nutreţ; care o dăm şi celorlalte triipe de graniţă din aceleaşi ţări şi între âcteleâŞi împrejfiVăVi. 4: Tfintifi â fie arăta Şî mâi mult gândfil bun, ce-l ăverfi fată fie ăteŞfi ÎRoifiăfii şi âîţi soldaţi gVănîberi âfiătbri îfitre dâfişji, am hoîărît să fe dâlfi arme de foc şi lateiâifi, prebfim şi niufiiţifiiVea ne'ceSliâ ăcttifi penîrfi întâia ură şi dfi atâtea bW 'de câte bri âe vbî fifricâ fii Şfebvîciul ribstru Şi fiii din Vina sdldâţilbr. fee dăfii Şi e’cfijpâm'efitfiî dfi plete, idâr fiunVâi pentra această întâii dată. Avem fiisă firmă bbnVifigfiVe, bă fiii ftfimâî soldaţii Vot îfigriji efi ifiâre băgare de Ibăniâ de âcestfea, cî şl filai ales ofiţerii Vor sfiprâ’vegttîa Şi Voir îfidemnă Cfi grijă pe soldaţi, Să fiii deterforeZe ’ârfiieîe Şi obiectele fitbute din piele şi să le ţină totdeauna îfi stare bufii. ftâCă S’ar întâmpla ca armate Să Sufere Vreo stricăciune din pâr- ’feă iftîdljîfor ori bă ajfifijgă fiefdibsibile dîn vifiâ Idelbra; repară- 81 rea precum şi procurarea de noi arme se va face pe cheltuiala celor vinovaţi. Cade însă mai ales în sarcina ofiţerilor superiori şi de stat major, ca cu ocaziunea fiecărei revizii să numere regular armele de foc şi baionetele şi să constate dacă sunt curăţite bine. De câte ori vor găsi că e ceva stricat la ele, le vor da spre re- parare armurierilor şi celor ce fac straturile de puşcă, plătiţi din cassa regimentului, iar soldaţii vor plăti numai preţul fierului, otelului şi cărbunelui. 5. De câte ori va fi nevoie, ca la izbucnirea războiului aceşti soldafi de graniţă să facă senpciu înafară de patrie, vor trebui numai decât — în baza oblig^mentului ce şi l-au luat fată de Noi — să se prezinte oriunde li s’âr cere prin ordinul Nostru, fără cea mai mică rezistentă. Chiar din acest motiv, gâudindu-ne la uşurarea situaţiei acestor Români şi a altor soldafi grăniceri din Transilvania', am hotărît, ca ei să nu fie scoşi din patrie şi duşi în ţinuturi îndepărtate, decât numai când va cere trebuinţa. In acelaş timp Ne-am îngrijit, ca atunci când aceşti soldafi vor fi duşi din ţară, să li se asigure şi apărarea districtului lor, iar celor cari pleacă în tabără, să li se dea gratuit caşi celorlalţi soldaţi grăniceri corturi, şi alte rechizite de războiu, până când cu timpul se va putea înfiinţa din economii un fond, care să servească Ia acoperirea cheltuielelor de acest fel. 6. Soldaţilor din regimentul de dragoni român, despre ai căror cai proprii se va constata că au fost împuşcaţi în lupta cu duşmanul, în urmărirea hoţilor şi a prevaricanţilor, ori s'au prăpădit în serviciul nostru, li se va plăti o despăgubire din vis- tieria statului şi anume în timp de pace li se va da, în cazul că nu soldaţii poartă vina pentru pierderea calului, 25 florini, iar în timp de războiu li se va restitui în natură. Ca însă să se 'prevină orice fraudă în această privinţă, şi nu cumva să cadă în sarcina visteriei noastre caii ajunşi nefolositori din cauza bătrânetelor, decidem, ca cu ocaziunea revistei proxime, precum şi a celor ce vor urma să se conscrie toţi caii. Dintre aceştia vor fi notaţi aceia, cari sunt nepotriviţi ori în scurt timp vor deveni nefolositori, ca să-i poată înlocui cu alţii, iar aceia pe ţari i-au cumpărat, îi vor prezenta, pentru control dacă sunt buni, 6 1 82 comisarului belic care inspectează regimentul de graniţă, ajutat de un arbitru imparţial numit de comandantul suprem. 7. Cu toate că Românii, precum şi ceialalţi soldaţi grăniceri aflători între dânşii au să se bucure toţi împreună de prerogati- vele rezultate din situaţia de militari,; dar mai ales vor fi împăr- tăşiţi de un privilegiu considerabil aceia dintre ei,' cari au fost trecuţi din starea de supuşi în cea de oameni liberi, totuş voim să le. mai facem o uşurare binevenită şi în privinţa impozitelor, deşi acest, lucru este în paguba erarului. Anume în timp de pace li se va scădea numiţilor grăniceri treia parte din contribuţiuoea ce cade pe dânşii, iar in timp de \azboiu toate acele familii gră- nicereşti cari locuiesc pe o moşie * şi din cari vor fi duşi în răz- boiu unul sau mai mulţi membrV pe tot timpul serviciului vor fi scutite cy totul de darea obicinuită. Tot aşa se vor bucura de aceste prerogative militare toate acele persoane, cari fac parte din o familie locuitoare pe o moşie neîmpărţită, chiar şi în cazul că va servi în regimentul de graniţă un singur individ din această familie. 8. Văduvele, ai căror bărbaţi vor muri în serviciul nostru, se vor. bucura de drepturile soţilor lor. Pe lângă aceasta le de- clarăm scutite de toate dările şi impozitele, până când se vor mă- rita din nou ori fiii lor vor fi apţi pentru serviciul militar şi vor fi luaţi ia miliţie. 9. Indivizii înrolaţi în această miliţie de graniţă nu vor fi trimişi nici când ca recruţi în regimente germane sau maghiare. 10. Caii călăreţilor grăniceri nu vor fi socotiţi între venitele, din cari aceşti soldaţi plătesc două treimi ca impozit, ci vor fi scutiţi cu totul de impozit. 11. Fiecare soldat grănicer va rămânea în legăturile bisericii, în care a fost când l-au conscris. In urmare va plăti parohului său, —.căci Noi nu voim să restrângem drepturile ecleziasticilor, — toate stolele obicinuite, precum şi alte îndatoriri. In genere în chestii bisericeşti militarii grăniceri sunt supuşi jurisdicţiunii ecle- ziastice. 12. Soldaţii grăniceri în afară de serviciul lor militar şi de îndatoririle împreunate cu acest serviciu, nu vor face subt nici un titlu nici un fel de serviciu nici ofiţerilor şi subofiţerilor, nici func- ţionarilor districtuali. Dimpotrivă vor fi apăraţi şi asiguraţi îrrcontra tuturor opresiunilor şi pretenţiunilor acestora. La rândul lor soldaţii, precum şi ofiţerii superiori şi inferiori se vor feri, subt Urmările penale, să comită cea mai mică pagubă, imputare, injurie sau ofensă la adresa funcţionarilor amintiţi . 13. Decidem mai departe, ca aceşti soldaţi grăniceri să fie scutiţi de toate sarcinile publice şi extraordinare, cum e bunăoară încartiruirea. — exceptând pe ofiţerii lor inferiori cari m* au case proprii, — apoi de munca cu mânile şi cu vitele, precum si de angarale. Vor fi îndatoraţi însă să facă gratuit transporturile, cari "sunt în strânsă legătură cu serviciul militar, bunăoară transportarea banilor regimentului sau ai companiilor, strămutarea armelor etc. Tot astfel vor trebui să îndeplinească şi lucrări săteşti şi distric- tuale, cari sunt în folosul ţării şi al lor propriu, d. e. pregătirea şi întreţinerea podurilor, şanţurilor, săparea şi umplerea gropilor, îngrăditurile, repararea drumurilor etc. Şi acestea le vor face fie în conformitate cu obiceiurile şi uzUl de până acum, fie împreună cu ceialalţi locuitori din provincie, întrucât adecă trăesc arneste- câţi cu provinciali. Dacă însă în acele districte nu sunt astfel de locuitori, atunci le vor face soldaţii singuri fără nict un ban, în- deosebi repararea şanţurilor, întăritorilor şi cetâţuitor aflătoare în districtul lor. In timp de pace vor primi ceva remuneraţie dtn fondul de fortificaţii, în timp de războiu însă, când şi alţi militari sunt îndatoraţi la pregătirea gratuită a şanţurilor şi altor lucrări de fortificaţie, vor trebui să le facă şi grănicerii gratuit. Ofiţerii, cu ocaziunea îndeplinirii acestor lucrări, se vor feri de orice abu- zuri şi îngreunări, cu atât mai vârtos că în caz contrar au să pri- mească din partea comandantului suprem pedeapsă severă şi în conformitate cu împrejurările date. Dacă ofiţerii superiori vor avea nevoie, în interesul serviciului ori al altor afaceri oficioase, de cai de transport şi pe aceştia nu-i vor găsi decât numai în locurile militarizate, îi vor putea lua nu- mai pe bani. Plata pentru transport se va "face""grăniceriior~orT celorlalţi locuitori, dacă se yor lua trăsuri şi dela aceştia, in con- formitate cu prevederile cuprinse în punctul 8 al regulamentului militar redactat pentru marele principat al Transilvaniei, «• &4 Tot astfel soldaţii grăniceri vor fi obligaţi să dea trăsuri co- mandanţilor supremi, generalilor şi comisarilor de războiu numiţi de noi în acest principat, dar numai pelângă o rebonificare sau compensaţie plătită din fondul militar. 14. Dacă moare vreun soldat grănicer, averile lui mobile şi imobile nu trec în nici un caz în proprietatea erarului nostru, ci rămân la moştenitorii şi urmaşii aceluia dimpreună cu obligamentul militar legat de bunurile imobile. ' 15. Toţi soldaţii grăniceri fără deosebire au să ducă o viaţă creştinească şi cinstită şi toţi capii de familie au să-şi crească membrii în religiunea pe care o profesează. In exerciţiul religiunii lor nu vor fi împiedecaţi, nici ofensaţi de cei de altă religiune subt nici o împrejurare şi pelângă cea mai severă pedeapsă. 16. In scopul acesta toţi soldaţii grăniceri se vor năzui să trăiască atât acasă, cât şi în serviciu în bună înţelegere, prietenie şi unire. 17. Fiecare soldat grănicer va observa faţă de mai marii săi cuvenita supunere, ascultare şi subordinaţiune şi va urma întru toate ărticlii militari, circularele publicate din timp în timp, întrucât nu sunt anulate prin regulamentul de faţă, apoi ordonanţele disci- plinare şi privitoare la marşuri, exerciţii şi îndatoririle în timpul serviciului, precum şi regulamentul militar impus armatei noastre. La rândul lor mai marii soldaţilor se vor purta faţă de aceştia totdeauna cu bunăvoinţa şi cumpătarea cuvenită. 18. Dacă vreunui soldat grănicer i s’ar porunci împotriva ordinei stabilite să meargă în patrulă, în post sau de strajă, în virtutea subordinaţiunii cerute va trebui să le îndeplinească toate acestea. Dar i se îngăduie, ca după îndeplinirea poruncii date să se plângă, pentru nedreptatea făcută, în mod cuviincios la mai marii săi. 19. Subordinaţiunea celor mai mici faţă de cei mai mari se va observa în toate treptele, începând dela soldatul simplu până la generalul comandant, cu toată rigoarea subt urmările legale pre- văzute în ărticlii noştri militari. 20. Faţă de aducătorii ordonanţelor comandantului suprem, precum şi ale celorlalţi mai mari, ori de ce grad ar fi, se va păstra stima cuvenită celui ce se găseşte în serviciul principelui. 85 21. Oricare soldat grănicer este dator faţă de ofiţerul, cu care este trimis, cu aceeaş supunere caşi faţă de ofiţerul propriu. Tot astfel acest ofiţer are dreptul de a pedepsi pe soldatul grănicer pentru delictele comise. 22. Grănicerii, dupăcum s’a amintit mai înainte, sunt supuşi, în ce priveşte serviciul, comandantului suprem din Transilvania, apoi comandanţilor de regiment şi ofiţerilor superiori şi de stat major, faţă de cari sunt datori cu respectul, supunerea şi ascul- tarea cuvenită. 23. Cu toate că din numărul de 7500 grăniceri amintiţi avem de gând să ţinem în serviciul nostru numai a şaptea parte, ba adesea nici chiar atâţia, totuş, când va cere trebuinţa serviciului nostru ori alte împrejurări, soldaţii grăniceri vor avea să se pre- zinte în numărul şi în locul, în care li se va porunci la timp prin comandantul suprem al armatei noastre numit în Transilvania. Apoi, dacă va găsi cu cale ca o parte dintre soldaţii grăniceri să fie duşi ca garnizoane în fortăreţe, în acest caz numiţii soldaţi vor sta pe tot timpul acestui serviciu subt porunca comandanţilor acelor locuri, dar aşa fel, ca în timpul acesta comandantul să nu aibă asupra lor o putere mai mare, decât care i se cuvine după obi- ceiul şi uzul militar faţă de oricari alţi soldaţi. 24. Grănicerii trimişi spre paza potecelor ori în patrule regu- late sau extraordinare în interesul patriei sau al siguranţei obşteşti, precum şi cei din trupele staţionare din principat, în timpul ace- stui serviciu atârnă imediat de comandantul suprem sau de acei comandanţi sau ofiţeri de stat major ori altfel de ofiţeri, cărora le-au fost încredinţaţi în acest scop de comandantul suprem. Ofi- ţerii soldaţilor cari se găsesc în paza potecelor, îşi vor trimite in- formaţiile despre eventualele cazuri sanitare, la comisiunea sanitară instituită pentru Transilvania. t , 25. Pentru păstrarea siguranţei interne a principatului regi- mentele de graniţă sunt îndatorate să trimită caraulele necesare, şi după împrejurări şi pichetele şi trupele de pază cuvenite, de câte ori se va cere din partea funcţionarilor provinciali sau came- rali în scopul urmăririi hoţilor simţiţi ori a contrabandiştilor clan- destini. Despre aceasta se va face totdeauna raport comandantului 36 suprem, şi, când va fi vorba despre prevaricanţi, şi comisiunii sa- nitare (fin acel toc. 26. Dacă vreun grănicer aparţinător regimentelor româneşti şi-ar călca în picioare, în contra oricărei aşteptări, jurământul de credinţă pus şi ar părăsi regimentul şi drapelul pe care a jurat, va fi pedepsit, în conformitate cu articlii de războiu, cu moartea; iar dacă s’ar întâmpla să emigreze familii române întregi, bunurile rimase de ele vor fi luate şi confiscate în folosul erariului. Ne rezervăm însă privilegiul suveran ca, după împrejurări, sau să micşorăm şi să schimbăm în una mai uşoară această pe- deapsă cu moarte sau să transpunem acest drept comandantului suprem din principatul Transilvaniei. 27. Decidem mai departe cu toată seriozitatea, ca începând dela comandant până la soldatul simplu, nimeni să nu îndrăznească a absenta de bună voie, subt urmarea admonestării şi a pedepsei sigure, din regimentul său sau din cel invecinat, respective din companie, şi anume ofiţerii de stat major şi superiori mai mult decât 8 zile, iar subofiţerii şi soldaţii simpli mai mult de 24 ore. Dacă cineva are nevoie de concediu, îl va cere dela mai marele său în proporţia rangului şi a condiţiunii. Cu toate acestea mai marii, luând în considerare motivele aduse în petiţie, nu vor pune, în privinţa încuviinţării concediului, piedeci fără de folos celor, ce nu sunt în funcţiune, ci vor acorda concediul cerut fără nici o plată şi îi vor provedea pe petiţionari, în scopul asigurării trecerii, cu paşapoartele necesare. 28. Acel ofiţer superior, care — în temeiul unei ordonanţe — este învestit cu comanda ori încredinţat cu îndeplinirea unui ser- viciu, să nu încerce nici de cum să se depărteze de acasă fără permisiunea necesară în acest scop. 29. Toţi răsvrătiţii, atât instigatorii cât şi complicii, dimpreună cu aderenţii lor, începând dela cel mai mare până la cel mai mic, vor fi condamnaţi fără milă în conformitate cu articlii militari. Tot astfel vor fi pedepsiţi exemplar, după importanţa faptei şi a împrejurărilor, aceia cari vor lăţi vorbe provocătoare la revoltă ori cari, dacă Ie vor auzi dela alţii, le vor tăinui. Dacă s'ar întâmpla, ca vreunul din ofiţerii superiori să-şi piardă mintea întru atâta, încât să îndemne ia răscoală, să o promoveze, să adereze la ea 87 ori, având ştire despre ea, să nu o denunţe, ba chiar să o ajute, acel ofiţer nu numai că este vinovat de pedeapsa amintită mai sus, ci, în măsura faptelor şi a împrejurărilor, îşi va atrage o pe- deapsă şi mai severă. 30. In privinţa afacerilor judecătoreşti decidem, ca în- toate acele locuri, ai căror locuitori sunt numai militari, să se observe numai jurisdicţiunea militară; în acele locuri însă, unde cei luaţi în regimentele grănicereşti, parte nobili maghiari, parte nobili şi liberţi români locuesc împreună cu alţi locuitori, va fi în uz juris- dicţiunea împărţită, aşa cum există de prezent la soldaţii de gra- niţă săcui. Ca şi în această privinţă să-şi aibă fiecare obiect scopul fixat, fiecare se va conforma regulamentului cunoscut. In ce priveşte această jurisdicţiune deosebită şi mai întâi având în vedere locurile, cari. sunt supuse numai jurisdicţiunif mi- litare, se stabilesc următoarele: plângerile cari privesc o comuni- tate sau o companie întreagă nu se vor face verbal de o droae de oameni, ci se vor înainta în scris cu toată cuviinţa la locul competent de doi sau trei delegaţi aleşi din sinul jălbarilor. Dacă însă plângerile privesc numai persoane particulare, nici atunci nu-şi vor aduce cu sine un intermediar, ci aceia, pe cari îi priveşte che- stiunea deadreptul, se vor prezenta ei înşişi înaintea comandantului companiei, care va asculta cu toată bunăvoinţa plângerile, va con- fronta ambele partide interesate, va interoga fundamental pe mar- tori şi numai după aceasta va aduce sentinţa. Pedeapsa, în cazuri de mai puţină importanţă, nu va trece peste şase florini, ceea ce-i după toată dreptatea. Atât plângerile cât şi sentinţa vor fi trecute în procesul verbal judiţiar, care se găseşte în acest scop la fiecare companie, ca în cazul, când împotriva hotărîrii aduse s’ar face apel la regiment sau la comandamentul suprem (ceeace îi stă în voie oricui să facă), să se poată j constata, din procesul verbal amintit, întreg adevărul. Dacă plângerile sunt de importanţă mai mare şi partidele litigioase nu se pot învoi, cu privire la chestiu- nile controversate, pe cale pacinică şi fără intervenţie juridică, atunci jălbarii vor fi trimişi totdeauna la judecata regimentului. încât pentru locurile, unde e dătătoare de ton jurisdicţiunea împărţită, aprobăm mai întâi împărţirea făcută în constituţiunea 88 publicată, de guvernul regesc al marelui principat, în 18 Noemvrie 1762 şi anume împărţirea în jurisdictiune reală, personală şi mixtă. Vor fi a se observa cu toată rigoarea următoarele puncte: a) Prima datorie a soldaţilor precum şi a celorlalţi locuitori, ca supuşi credincioşi ai ţării, este să se năzuiască din toate pute- rile la promovarea serviciului nostru şi la siguranţa patriei, apoi să încunjure orice neînţelegere, ceartă şi neunire între dânşii; deci să domnească între ei prietenia şi bunaînţelpgere necesară între vecini. b) Dacă însă s’ar întâmpla, ca cineva să aibă motiv just de a-şi căuta dreptate, partidele litigante ori să se năzuiască a aplana conflictul pe cale pacinică ori să-şi caute dreptul fără păgubirea vreunuia dintre ele. In nici un caz să nu se facă judecători în cauza proprie ori să îndrăznească a se deda la insulte. c) Toate cauzele dintre soldaţi, provinciali sau soldaţi şi provinciali, se împart în reale, personale şi mixte. d) Cauze reale sau privitoare la lucruri sunt acelea cari au de obiect lucrurile controversate, bunăoară bunurile imobile, ipo- tecele, bunurile dotale şi parafernale, apoi lucrurile vândute, zălo- gite şi lăsate moştenire cu pagubă, lucrurile înstrăinate în mod ilegal, cum sunt quartaliţiile (a patra parte din avere cuvenită fe- telor), în sfârşit bunurile câştigate dela noi cu păgubirea persoanei a treia. e) Cauze personale sunt: omuciderile, bătaia, defăimarea, calomnia, cearta, apoi toate acele acte, cari se referă la pedepsirea şi vătămarea corpului ori cari se judecă în forul criminal. Acestea şi altele la fel vor fi preluate şi tratate de forul militar in confor- mitate cu articlii militari. f) La cauzele sau acţiunile mixte aparţin acelea, cari în o privinţă par personale, dar sunt împreunate cu restituirea lucrului luat. Aşa sunt acţiunile pornite pentru obiectele împrumutate, de- puse, amanetate pe camătă, apoi acţiunile privitoare la contracte, cauţiuni, chezăşii, uzufruct, cumpărări, vânzări, societăţi, procuri, în sfârşit toate actele, cari în baza unei învoeli oarecare sunt îm- preunate cu anumite obfigamente. - Mai sunt apoi delictele, cari pretind drept pedeapsă procese criminale, şi acţiuni civile pentru restituirea daunei cauzate, cum 89 sunt: furturile, jafurile, hoţiile, defraudările, actele de violentă; neînţelegerile cu privire la darea de cap şi pe avere, în sfârjşit nu numai reclamarea bunului' mobil înstrăinat prin furt sau jaf ori pierdut, ci şi acţiunile de câştigare a libertăţii pornite de iobagii primai în armată sau cari cer să fie primiţi. . Toate aceste acţiuni se judecă de forul mixt, compus din un număr egal de funcţionari militari şi provinciali. Cei dintâi vor fi numiţi de comandanţii legiunilor, cei din urmă de funcţionarii su- premi ai circumscripţiilor, sau de înlocuitorii lor. Procesele se vor judeca în conformitate cu legile tării. g) In caz, că una sau alta dintre părţile litigante nu va fi mulţumită cu sentinţa adusă, acţiunile reale vor fi transpuse lâ forurile consacrate prin obiceiii, cele personale la comandamentul suprem, iar cele mixte fiecare la instanţele superioare în drept şi anume cele pornite de militari la comandamentul suprem, iar cele provenite dela provinciali la guvernul tării. Pecât de serios li se impune ofiţerilor, din partea comanda- mentului suprem-al armatei, să observe aceste ordonanţe.; tot ast- fel sunt îndatoraţi şi funcţionarii provinciali nu numai să urmeze ei înşişi punctele amintite mai sus prevăzute cu valoare de lege, şi să îndemne şi pe supuşii lor să facă la fel, ci şi acţiunile lor, cari se referă la soldaţii grăniceri, să şi le conformeze legilor ace- lora. Cauzele curat provinciale rămân numai în grija funcţionarilor provinciali. . Şi fiindcă acţiunile personale, în temeiul punctelor de mai sus, aparţin direct de jurisdictiunea militară, astfel în prezentarea, anchetarea şi deciderea acestora se va urjna întru toate ceeace s’a amintit la începutul acestui articol cu privire la locurile supuse jurisdictiunii militare. 31. Hotărîm ca administrarea justiţiei criminale şi personale să fie încredinţată comandanţilor r regimentelor militare, însă aşa fel ca toate delictele, ori de ce gen ar fi, să fie anchetate şi jude- cate conform dispoziţiilor atât ale articlilor militari cât şi ale justiţiei criminale penale şi ale dreptului comun. Sentinţa adusă nu va fi publicată şi executată pânăce nu va fi aprobată de comandantul suprem, căruia i se va înainta dimpreună cu toate actele necesare. După aceasta comandanţii regimentelor vor putea duce la îndepli- 90 ni re sentinţa; însă nu vor putea agraţia pe delincvenţi, căci nu li s’a dreptul de agraţiare In celelalte privinţe comandanţii regi- mentelor se vor conforma în toate cazurile obiceiurilor şi uzului Introdus la regimentele noastre de cuirasieri, făcând însă deosebire, la aducerea sentinţei, între militarii în serviciu şi cei afară de ser- viciu şi având în vedere articlii militari. Dacă s’ar ivi crime de lesă maiestate divină sau umană, de erezie, de falşificare de monede sau de duel, în atari cazuri sen- tinţa adusă de comandantul suprem va fi comunicată consiliului aulic de războiu, cum este obiceiul şi la alte regimente şi coman- damente supreme. , ; 32. Toţi delincvenţii grăniceri vor fi arestaţi acolo, unde vor fi prinşi. Comandantul regimentului, în care s’a săvârşit fapta, după o cercetare prealabilă, îi va trimite subt escorta necesară la statul major al regimentului, alăturând în caz de omucidere „visum re- pertum“ şi, dacă se găseşte, şi corpul delictului, d. e. cuţitul, securea etc., iar în caz de furt, banii găsiţi la ei sau în alt loc, ori alte lucruri furate. In nici un caz delincvenţii nu vor fi reţinuţi la comandanţii de companii mai mult de 3 zile. • ' 33. Toate delictele mai mici vor fi pedepsite la regiment sau la companie. Cu toate acestea comandanţii de compănii nu pot să ţină pe cineva Iri închisoare mai mult decât 3 zile. Dacă vinovatul va fi vrednic de un arest mai îndelungat decât cel amintit, va trebui predat, conform celor de mai sus, regimentului. 34. Ofiţerii juperiori şi inferiori se vor feri să pedepsească pe grăniceri cu loviturT3e~bastoaiTe. Se va observa întru toate norma publicată din porunca noastră în 25 Ianuarie 1763, care normă se va preda comandanţilor de regimente prin comanda- mentul suprem. Pedeapsa stabilită aci cu privire la grăniceri, când împrejurările vor cere o corecţiune a acelora, se va modifica după cum vor cere acele împrejurări. I 11 35. In locurile unde există numai jurisdicţia militară, am încredinţat comandanţilor regimentelor grănicereşti şi pe cea civilă. Apelul însă se va face la comenduirea generală din Transilvania şi prin mijlocirea acesteia la tribunalul militar extraordinar din acel loc. 36. întrucât unele companii din regimentul de dragoni român nu se găsesc împreună în acelaş district, ci — pelângă păstrarea tuturor prerogativelor cuvenite lor — sunt amestecate cu regimen- tele de pedestraşi, aceste companii sunt supuse, în ce priveşte chestiile litigioase şi proprietatea moşiilor, jurisdicţiunii acelor re- gimente de infanterie, în cari sunt împărţiţi soldaţii. In urmare sunt obligaţi să dea ascultare şi mandatelor, cari vor veni dela aceste regimente în chestiuni poliţieneşti şi economice. Regimen- tele de infanterie însă sunt datoare, ca cu ocazia hotărîrii în astfel de cauze totdeauna să cheme la şedinţă un ofiţer din regimentul de dragoni amintit. 37. Judecata se va face gratuit atât la regimente cât şi la companii, în urmare.se interzice cu toată stricteţa primirea aşa nu- mitelor taxe judecătoreşti, cu excepţia unui singur caz, când adecă se vor găsi împricinaţi fără temeiu, cărora cu drept cuvânt li se poate impune, cu ştirea şi învoirea comandantului regimentului, suportarea cheltuielelor de interogatoriu. 38. Nu se va da pedeapsă cu bani, nici în delicte mai mici nici în cauze civile nimănui, începând dela sergent până la soldaţii simpli, apoi nici soldaţilor cari nu sunt în serviciu activ şi rude- niilor cari trăesc în gospodărie comună. Se exceptează cei ce poartă proces fără nici un motiv şi aceia cari vor fi dovediţi că au întrebuinţat ofense verbale, cum sunt cuvintele injurioase obici- nuite mai ales la neamul românesc, din ceeace rezultă multe ne- plăceri. Deci interzicem serios toate ofensele soldaţilor de rând între sine, precum şi faţă de ofiţerii iriferjo.ri, apoi ale ofiţerilor superiori faţă de supuşii lor. Contravenienţii vor fi pedepsiţi după vrednicie, iar banii rezultaţi din aceste pedepse, vor fi depuşi în cassa grănicerească. 39. Pentru încassarea pretenţiunii juste, comandantul compa- niei, la care va avea săi se anunţe totdeauna creditorul, iva sta într’ajutor acestuia, dar nu cu bătaia, nici cu arestarea debitorului, ci câştigându-i cauţiunea necesară ori procurându-i alte mijloace de plată. Dacă însă pretenţiunea va fi considerabilă, creditorul se va îndrepta la regiment. 40. Fiindcă între vecini se pot întâmpla multe neînţelegeri din cauza că vita unuia face pagubă în sămânătura altuia, care 92 pentru aceasta îşi ia un,zălog oarecare, astfel plângerile de acest fel se vor prezenta totdeauna la ofiţerul superior ori inferior, care locuieşte în acel loc. Paguba pricinuită^ va pretai prin vecini imparţiali şi se va restitui celui păgubit de cătră cel a cui a fost vita. In asemenea cazuri nu se va dicta ulterior şubt nici un pre- - text pedeapsă în bani, decât doar dacă se va constata, că cel îm- procesuat a încercat să-i facă vecinului său o astfel de pagubă din răutate. . (Va urma.) 93 DOCUMENTE BISERICEŞTI*) IULIAN MARŢIAN Cinstiţi în Hs. fraţii . I-mo. înălţatul împărat prin decretumul din 23 Martie dela înal- ta gubernie din 4 Mai numărul 2994 şi dela Exelentia sa din 13 Iunie porunceşte ca cei cari nu vor fi oltuiti cu . vărsat să nu se cunune ci să arete lucru în sus la tisturile din afară ca să cerce : din lene, din neascultare, din vrajă, sau altă pricină nu s’au oltuit. 2- do. Se porunceşte prin‘comisia din 6 Aprilie numărul 2229 ca preoţi în cunoştinţa preotască pre drept să trimită în lontru. numărul cununaţilor, botezaţilor, al morţilor şi al pruncilor oltoiţi. 3- iio. In protocoalele bisericeşti încă să se însemneze tot- deauna pruncii cei oltoiti şi pentru ca să se arăte mai chiar se porunceşte ca să se trimită încoace din ţoale parohiile cantorii cu protocoalele pe 22 Octombrie. 4- to. De aicea înainte în toţi anii numărul cununaţilor, bo- tezaţilor şi morţilor şi al oltoitilor pe acest termin, adecă 22 Oc- tomvrie negreşit să se trimită. 5- to. Câţi se vor cununa, boteza, oltoi şi muri până în 20 Octomvrie, trebue pe drept trimişi încoace de unde urmează că *) V. No. 7 al pArh. som.“ nimărui nu-i slobod a trimite înainte de terminul pus cununaţi, botezaţi, morţi şi oltoiţi, aşijderea a întârzia trimiterea. - 6-to. Prin decretumul din 9 zile Decemvrie anul 1808 po- runceşte înălţatul împărat ca când se trimite numărul acesta, să se trimeată şi pricina pentru ce întru acest an sunt mai puţintei bo- tezaţi şi oltoiţi; de’s mai puţini şi aceasta în tot anul trebue să se dee aşa. 7-mo. Se porunceşte ca şi întru acest an să trimeată după această poruncă toţi, şi care doară au trimis până acuma, numă- rul cununaţilor, botezaţilor, morţilor şi al oltoiţilor. Înălţatul împărat s’a milostivit prin decretumul din 7 Aprilie, care crăiescul gubernium în 23 Mai Exelenţii Sale D. vlădică în 2 Iunie aicea ni l-au trimes, a porunci ca pentru oraşul Pojon sau Presburg, care de două ori prin grozavul foc, apoi prin. eşi- reâ Dunării şi mai pe urmă şi prin intrarea Francilor foarte tare s’au păgubit şi lăcuitorii la mare lipsă au venit, să se cujeagă milă în şase (uni cu toată sârguinţa, ca preoţii să facă învăţătură şi cu pilda cea bună care stă întru aceasta ca în biserică preoţii, diecii şi feţii în toată Dumineca şi serbătorile să dee înaintea no- rodului în biserică un ban un greiţariu sau cât e în puterea D-lor, să îndemne norodul la aceasta faptă bună. Am nedejde dară că preoţii pentru cinstea şi a I6r şi ^ a frăţiilor bisericeşti în tot chi- pul se vor strădui a aduna şi a trimite mai mult decât de alteori. Insă porunceşte Exelenţia sa ca fieştecare preot să însemneze la tot sfârşitul cât au strâns. Şi pre sfârşitul iui Decembrie să trimită fieştecare paroh scris frumos în ţidulă cât au căpătat în fieştecare lună şi şi peste tot ca să se poată arăta Exelenţiei sale Domnu- lui vlădică. Se mai adaoge şi aceasta la fieştecare preot când va scrie numărul botezaţilor, morţilor şi ultuiţilor să scrie deschi- linit câtă parte bărbătească şi femeiască este. Năsăud în 9 Septemvrie 1809. l Al frăţiilor voastre de bine voitoriu frate Ioan Nemeş vicareş. Cinstiţi în Hs. fraţi preoţi şi căplani! După porunca scaonului vlădicesc cu sfârşitul lui Ianuarie aicea sosită se porunceşte tuturor preoţilor în numele Exelenţiei sale domnului vlădică ca să cerce cu coratorii şi bătrânii satului oare sânt cineva luaţi la olaltă în căsătorie: . a) Care să nu fie cununaţi prin preotul lor? b) Sânt care-va luafi în spiţa a 5-a a 6-a de sânge şi dela cine au blagoslovenie şi în ce an s’au cununat? c) Sânt cari-va luafi în spiţa a 5-a a &-a de eu scrie şi cu a cui blagoslovenie şi când? , d) Sânt cari-va luaţi în căsătorie şi să trăiască bărbatul sau fămeia cea dintâi, şi cine i-au slobozit? e) Să scrie parohul şi ceialalţi încoace în vreme de patru săptămâni din ziua de astăzi, sau ca nici un preot să nu se poată mântui se hotăreşte ca până în 30—31 de zile a lui Martie dela toţi să fie trimis aicea cercarea făcută care aşa trăbuie să fie scrisă: Noi sau eu N. N. mărturisesc în cunoştinţa preoţiei că am cercat deamăruntul cu bătrânii satului şi am întrebat şi am aflat sau n’am aflat vre-o cununie de care s’au pomenit supt a) b) c) d); şi trebue scrisă o cununie ca aceea cu numele şi porecla făţilor şi neamu, ca să se poată vedea chiar spiţa de sânge de cuscrie sau de botezu. Cercarea trebue făcută cu deadinsul ca nu cumva să-şi vaterne cineva cunoştinţa, cu atâta mai vârtos că am poruncă dela Exelenţa sa ca şi eu să cerc lucrul, drept aceea aşa trebue cercat ca să nu găsesc eu unele. f) Trăbue scris şi aceasta: Sânt bărbaţi cari au fă mei In viaţă sau fămei care au bărbaţi în viaţă şi trăiesc despărţiţi? De câtă vreme trăiesc despărţiţi ? Şi cine i-au despărţit şi de s’ar găs că au deliberatum trebue trimis încoace. Dat Năsăud 25 Februarie 1810. T 11 r loan Nemeş vicareş. La săbor încă s’au fost dat porunca dară puţini au cereat şi trimis încoace. Insă fiindcă atunci n'au fost încă venit'dela Exe- lenţia sa, se purunceşte ca cu toţi după formularu acesta deacum să trimată, şi care doară au trimes, acelaşi. * * ' ■ m Cinstiţilor în Hs. fraţi! Năsăud în 30 Septemvrie 1810, venită în 3 Octomvrie sara. 1- mo. După porunca împărătească din 13 Aprilie supt nu- mărul 4250 în 17 Mai eşită, porunceşte Exelenţia sa' Dl vlădică ca pentru lăcuiforii din Ebersberg din Ober-Oesterreich să se adune milostenie începând dela 1 Octomvrie, şi ce s’a căpăta si se tri- mită încoace cu sfârşitul lui Noemvrie. 2- do. Pentru lăcuitorii din Lambach, iarăşi în Oesterreich, cari în harţul acesta s’au aprins şi la mare sărăcie au venit, să se culeagă milă începând dela 1 Octomvrie, şi ce s’a căpăta să se trimită încoace pe sfârşitul lui Dechemvrie. 3- tio. După porunca împărătească din 23.Martie numărul 3477 din 25 Aprilie prin î. c. gubemium trimisă, să se adune milă pentru lăcuitorii din Eger în Bohemia cu foc păgubiţi înce- pând iarăşi dela 1 Octomvrie, şi ce s’ar aduna să se trimită în- coace cu sfârşitul lui Ianuarie 1811. 4- to. Să se adune milă pentru 16 gazde .din Rottenburg scaunul Sibiiuiui începând dela 1 Octomvrie, şi ce s’ar căpăta să se trimită în sfârşitul lui Februarie. 5- to. După porunca împărătească din 4 Mai numărul 4805 dela î. C. gubemium eşită să se adune milă pe seama cetăţilor din ţara Ungurească Iaurin, Pojon, Ruştea, Ginsium, Kişmarton, care toate şase în harţul de pe urmă foarte tare s’au păgubit şi sărăcit în multe chipuri; să se adune milă începând dela I Noem- vrie până in sfârşitul lui Aprilie, şi atunci să se trimită ce s’a fi căpătat. Exelenţa porunceşte ca să poruncesc preoţilor ca cu deadin- sul să îndemne pe poporenii săi la aceasta dragoste frăţască şi faptă bună. Vă îndemn fraţilor străduiţi-Vă lauda care aţi căpătat-o dăună zile să nu rămâe deşartă, şi fără de aceea este datoria noastră a îndemna poporul la ce e bine. Ioan Nemeş vicareş. * 97 Cinstiţi în Hs. fraţi! Năsăud în 8 Dechemvrie 1810. Având multe orânduieli în trebile cele duhovniceşti care mai bine se cuprind din gură decât prin scrisoare, am hotărît .săbor pe 29 Dechemvrie adecă pe joi după Crăciun. Pentru aceea fră- ţiile voastre aşezând treburile în popoară veţi veni la Năsăud, dară vă străduiţi a fi pe 9 ceasuri dimineaţa ca să putem de vreme is- prăvi. Apoi fieştecare paroh să vie cu protocolul poruncilor ca să se vază şi ce va auzi la săbor să şi însemneze. Eşind în Buda neşte predicaţii foarte frumoase pentru folosul preoţilor şi a poporenilor s’au adus pe sama tuturor bisericilor din cinstitul regiment, macar că bine ar fi ca fieştecare preot să aibă a sa, şi când va vrea şi va avea vreme să cetească şi să înveţe dintrânsa. Pentru acest sfârşit s’au şi adus mai multe căzanit de- cât biserici sânt. Aceste predicaţii sânt făcute să se zică la îngro- pare, dară se pot zice totdeauna. Sânt în două cărţi, în una sânt 40 de predicaţii, întru al doilea sânt 15. Acestea amândoauă se vând cu 12 florinţi, foarte eftine după vremile de acum. Străduiţi- vă a aduce banii pe săbor din lada bisericii, > sau dela ceva făcă- tori de bine. Şi iarăşi care preot va voi să aibă a sa, să aducă bani, că altmintrilea se vor vinde în afară. Pe lângă aceasta fieş- tecare paroh să aducă în scris frumos ca să se poată trimite la consistorium: a) Pe cei cari s’au găsit luaţi în spiţă oprită, b) Des- părţitu-s’au după poruncă, sau trăiesc în fărădelege, c) In ce an, lună s’au cununat, d) Ce popă i-au cununa*, e) Jăleri cari la vi- zitaţie s’au dat înainte a trăi în fărădelege, depărtatu-s’au sau ba ? f) Daţi-le încă odată de ştire lor şi la comendaşii satelor. Cartea* aceasta de milă trebue împreună trimisă. Ioan Nemeş vicareş. »*( i Cluj / 1 r * i . i Cinstiţi în Hs. fraţi I . Macarcă la săbor s’au dat înainte, totuşi ca să nu se întâmple ceva sminteală, le mai procetesc ca fieştecare paroh scriindu-le să le poată la vremea sa şi plini după orânduiala împărătească din 22 Iunie să se adune milă pentru oraşul Lambach şi pre sfârşitul 1 98 Aprilie să se trimiţă. După rânduiala împărătească din 28 Iunie să se adune milă pentru oraşul Urfar-Liudi şi pre 1 Aprilie să se trimită. După rânduiala împărătească din 28 Iunie pentru oraşul Fronleitern în Stiria pe 30 ori 31 Mai, după porunca împărătească din 28 Iunie pentru Pojon şi Rab de nou să se adune pe 30 sau 31 Mai. După rânduiala împărătească din 14 August să se adune milă pe 30 Iunie pentru oraşul Minchenfielden din Austria. După rânduiala împărătească din 14 Septemvrie să se adune milă pen- tru lăcuitorii din Klattau în Bohemia şi pe 30 de zile Iunie să se trimită. După porunca împărătească din 31 Octomvrie nr. 9484 să Se culeagă milă pentru 1000 de gazde din Buda, care au ars cu fot ce au avut şi pe 30 sau 31 Iunie să se trimită. După porunca din 31 Octomvrie nr. 9890 să se adune milă penlru 94 de gazde din Sinovaroş din c. varmeghie cetăţii de Baltă şi pe 31 Iunie să se trimită. Fraţilor, bine să luaţi seama ca unde este poruncit ca pen- tru 2 sau 3 oraşe tot pe sfârşitul acestei luni, atuncea să se facă ţidulă dechilin pentru fieştecare oraş sau sat oare cât s'au căpă- tat, ca aşa să se poată şi trimite la DI vlădică Exelenţia sa. însemnat să rămâe stătorniceşte că fără de niciun cursuş în toţi anii în 22 Octomvrie să se trimiţă botezaţi, morţi, cununaţi, ultuiţi, atuncea cantorii să vie cu protocoalele. Apoi pe tot anul deaci înainte pe întâia zi Mai feţii să fie dimineaţa cu glăjuţile pentru mir şi glăjuţile să fie bine astupate. Tot cu acest prilej să se aducă ţidula pentru spovedire şi iarăşi ca să nu se facă trapăd, să se trimită şi taxa hotărîtă, care n’au trimis încă mila pentru P. stegar Drăgan să o trimită. loan Nemeş vicareş. * , Cinstiţi în Hs. fraţi preoţi! ( La arătarea mea cumcă toţi câţi au plată capătă încincit, şi preoţii noştri care n’au altă plată fără ştiola să capete încincit în băncuţe, adecă în loc de un zlot cinci în hârtie, au poruncit c. regiment ca oamenii dela 15 Martie încoace aşa să plătească. Drept aceea ori ce aţi slujit frăţiile voastre, sau cantorii, dela 15 Martie încoace trebue să se plătească în băncuţe încincit, adecă 99 în loc de 3 mărieşi cincisprezece şi aşa în toate în Ioc de un mă- rieş cinci. Aceasta aveţi de acum înainte şi şi dela 15 Martie în- coace cât nu vi s’au plătit, a pofti. Mir au venit, când veţi trimite mila pe sfârşitul lui Mai vi se va trimite, că s’au schimbat glăjuţele şi eu nu le cunosc. Exelenţia sa Dl vlădică porunceşte după orânduiala crăiască din 10 Iunie nr. 47 ca să se adune milă pe sama amărâţilor din Engerau, şi ce se va căpăta să se trimită încoace pe sfârşitul lui Septemvrie. Năsăud, în 19 Mai 1811. . Ioan Nemeş vicareş. Despre aceasta cu ştiola poruncă, şi dela c. regiment astăzi pe la companie toate c. porunci de popa Makarie sânt cetite. 1. După înalta crăiască poruncă din 29 April numărul 3456 porunceşte Exelenţa sa să se adune milă pe seama a 33 de gazde ce au ars în Sasvaroş cu tot ce au avut. Pe lângă aceasta au ars şi beserica noastră de acolo. Fraţilor îndemnaţi pe norod la această faptă bună. Am nedejde că preoţii, cantorii şi feţii, precum şi alţi oameni bogaţi vor da pentru beserică, vor da mai mult, dară de chilm se scrie cât a căpătat pe sama celor arşi şi cât pe sama besericii, şi ce s’a căpăta pe sfârşitul lui Dechemvrie în 30 să se trimită încoace. 2. După porunca împărătească din 16 Septemvrie numărul 7367 să se adune milă pentru lăcuitorii dela Vinţeligrat şi ce s’a căpăta pe sfârşitul lui April să se trimită încoace. 3. Pentru 1000 de gazde ce au ars în Buda, pentru .care s’au mai dat dară puţin s’au adunat, să se adune milă şi pe 30 Ianuarie anul 1812 să trimiteţi încoace. 4. Porunceşte Exelenţia sa în 3 Octomvrie după înalta crăiască poruncă, ca pe sfârşitul lunii să trimitem în fieştecare sat: câte număruşuri sânt şi câte gazde sânt, adecă părţi însurate la un nu- măruş. Apoi câte suflete de grăniţeri, câte suflete de jăleri şi câte de (âgani, care sânt de legea noastră uniţi. Vi se porunceşte frăţiilor voastre, ca după luarea acestii po- runci să socotiţi deamăruntul şi dirept să daţi încoace frumos scris în satul frăţii tale că sânt pentru pildă: 10 număruşuri, 2-do 15 7* gazde, sau familii sau părsani însuraţi, 3-fio 50 de suflete de gră- niteri, 4-to 20 de suflete de jăleri şi 10 suflete de ţigani. Aceasta am arătat, ca să scrieţi întru acesta chip. Dară sâ socotiţi bine toate derepl şi negreşit pe 31 Octomvrie să fie în Blaj. Şi pe urmă veţi scrie numele preoţilor, cantorilor şi a feţilor tot într’o scrisoare. Năsăud, în 22 Octomvrie 1811. Ioan Nemeş vicareş. ■ ■ * Ioan Nemeş vicareş Rodnij zice cătră norod. Aduceti-Vă aminte iubiţilor fiindcă goli am venit în lume, goli ne vom şi duce. Din toate câte avem n’om duce nemica cu noi. Că toată stăpânirea noastră va fi strânsă într’un copârşău de 3—4 coti de pânză şi neşte hăinişoare. Dară nici aceste n’or ră- mâne; jghiabul, copericiul de lemn se putrezeşte, de fer îl mă- nâncă rugina; hainele şi pânza în scurtă vreme se fac nemica, şi trupul în macar cât de frumos îmbrăcat se face putoare, mâncare viermilor şi cenuşă. Toate ale noastre rămân aici, nemic nu merge cu noi, numai fapta cea bună făcută şi mila dată la săraci şi după învăţătura dătătoriului de lege Hs. în evanghelie iaste, no omoară carii nici furii o fură, nici rugina o strică, nici moliile o rod. Ce dăm aici aceea găsim acolo înmulţit, ba nelrecut şi vecinie. Aşa- dară să ne străduim în tot chipul a da la' cei. amărâţi, nenorociţi şi săraci. Să cercăm ca să avem cui da dintre ale noastre şi aflându-i a da, să dăm cu bucurie, că pre dătătoriul de bunăvoie iubeşte D-zeu, la dat milă celor săraci şi ajutoriu celor nenorociţi şi lipsiţi. Şi firea ne învaţă, cunoştinţa ne spune că se mişcă, văzând şi auzând nenorociri şi întâmplări rele şi fără voie, de nu-i împetrită prin răutăţi şi obicei ia răutăţi. Firea ne învaţă ca să ajutăm pe alţii în sărăcii în nenorociri, că şi noi am vrea şi poftim ca să ne ajute şi să ne miluiască alţii când am fi în ne- norocire şi sărăcire. Şi evanghelia porunceşte: toate câte aţi vrea să vă facă vouă oamenii faceţi şi voi lor aşijderea! Cele care ne prisosesc nouă sunt a celor lipsiţi şi săraci. La toti săracii şi cer- şitorii e bine a da evlavie şi pomană bună. Dară acuma în mij- locul nostru alţi săraci şi nenorociţi, nu cerşitori, la cari a da milă 101 şi ajutorinţă şi pomană este şi mai mare faptă bună ba .şi datorie. Că cei săraci cerşitori pe la căsi capătă la o casă şi de nu merge la alta, sau se duc în alt sat; iară săraci, nenorociţi, amărâţi, vrednici de milă şi de ajutoriu sânt falnici pârliţii Rodnii, prin care strajnic şi groaznic foc ce în 29 Aprilie Luni după atneazăzi eşind în putinele ceasuri 92 de căsi cu şuri cu grajduri şi cu tot ce au avut în ele şi ce nu şi-le au întors au ars au păgubit, şi la cea mai de pre urmă sărăcie au ajuns, n’au rămas cu nemic fără cu ce au fost la ei, fără de cină de o sară Mulţi fiind la câmp şi-au găsit toate ale lor şperlă. Muerile de au scăpat cu pruncii. Ce au scos afară în uliţă şi în ogradă a ars, sâlnicind tare focul pentru vântul ce bălea, fiind cu această secetă toate uscate. Pe lung şi amăruntul a vă povesti grozăvia focului şi'sărăcia amaru- lui şi lipsa acestor oameni de milă şi de jale nu pociu destul. Că au rămas goli şi în lipsa foamii a cerşi pe sate nu pot şi la unii li şi ruşine. Se topesc în lipsă şi se veştejesc în amar. Sânt alte femei cu prunci singure, alţii bătrâni fiind, la unii părinţii, la alţii fraţii, la alţii feciorii, la alţii bărbaţii duşi afară n’au nici un ajutor, nici o sprijoană. La noi aleargă, iubiţilor creştini şi creş- tine, cărora nu ne-au luat D-zeu ce avem, ci ca să avem de unde-i ajutori ne-au lăsat această soarte de obşte: Astăzi mie mâne ţie! Cine şti cele viitoare? Vedeţi că într’o clipă se mută cele lumeşti! Să dăm până avem, că ce dăm aceea lămâne. Nici focul nici a|t- celea nu le strămută. Oare fi va vr'un bărbat sau vr’o femee care să fie aşa de împetrită ia inimă, sau aşa de înpotrecletiţi cât să’l lasă inima să nu dea ceva bucate, bani sau hăinişoare la aceşti amărâ(i şi nenorociji. Eu socotesc, ba am bună nedejde, că mai nici unu nu se vă afla nici bărbat nici fomee, care să nu se mişte la aceşti amărâţi din ce le-a dat D-zeu: grâu, mălai, ovăs, săcară, hăinişoare batăr şi cam vechi, suman, cioareci, cămeşi, izmene, zadii, cămeşui de prunci şi fomeieşti, cu un cuvânt cine l’a înpu- tera D-zeu, şi aceasta fără de întârziere căci de ce-i mai mare lipsa de aceea şi ajutorul şi mila. Mai trimită cu atâta mai vârtos căci nici de sămânat n’au mălai. Ştiu că şi de altă dată aţi ajutat şi aţi dat milă încă într’alte ţări, că mult vă străduiţi a ajuta pe cei de acasă, pe fraţii şi prietenii voştri cari îs la un regiment şi la o slujbă, a cărora lrpsă şi sărăcie deaproape o puteţi vedea. 102 Nu ne vom sărăci cu ce vom da !a aceştia, ci vom căpăta cu . suta şi cu miia după mulţămita şi bogdaprostea care ne vor zice gustând din cele care le vom da de mâncare şi purlând care le vom da de îmbrăcare, şi ne-a feri D-zeu de foc şi alte nenoro- ciri în lumea aceasta; iară la judeţ a zice la aceştia cari vor da la aceşti pârliţi şi amărâţi săraci : Veniţi blagosloviţii părintelui meu de moşteniţi împărăţia ceriului, care-i gătită voauă, că am fost gol şi m’aţi îmbrăcat, flămând şi mi-aţi dat de mâncare! Iar de cătră cei ce nu-şi deschid ochii spre cei goli şi flămânzi să i ajute, le va zice: Duceţi-vă dela mine bîăstămaţilor în focul de veci cu Diavolul, că am fost gol flămând, cum îs Rodnenii, şi nu mi-aţi dat de mâncat, gol, cum îs Rodnenii, şi nu m’aţi îmbrăcat. Că doară să căpătăm bine şi în lumea aceasta şi în cealaltă şi ca să scăpăm de rău şi de primejdie în lumea aceasta şi în cealaltă, să ne străduim după putinţa noastră pre aceşti nenorociţi a-i ajuta, că tot mai fericit a da decât a lua, adecă mai bine a da şi jumă- tate din avuţie la cei lipsiţi de tot, decât să ţi-le mistuiască focul, şi să umbli pela alţii după ajutoriu şi milă. La aceasta vă îndemn şi zic cine are urechi de auzit să audăl Al vostru în Hs. părinte loan Nemeş vicareş. Năsâud, în 3 Mai 1812. P. S. Preoţii, cantorii şi feţii de s’or îndura a da ceva ne- norocitului fratelui nostru Grasim preotului dela Rodna care cu toate ce au avut au ars, precum am bună nedejde şi îi şi îndemn să trimită deschilinit pe făt sau diac încoace, cât mai curund. Insă aceasta să nu împiedece ca să nu dea şi cu satu pe sama celor lipsiţi din Rodna. * - îndreptări la articolul „Documentej bisericeşti" din Nr. 7 al „Arh. som.“: Pag. 48 rândul . 57 „ » 58 „ . 62 „ . 66 „ . 71 „ , 72 „ 3 de jos: fânului 1 de sus: rătăciri ultim: inşculuiască 7 de sus: jocurile 5 de sus: treapădul 7 de jos: săşti (6) 2 de sus: ... tn loc de sânului. „ „ „ rămăziri „ „ , Inşilicluiască » .. , focurile „ „ trinpădul » » , să şti n » 103 Pag. 72 rândul 3 de jos: şeizeci „ 73 . 11 de jos: treapăde „ 74 „ ultim: săracul , 75 „ 2-3 de sus: Wolfgang Furster , 75 „ 3 de jos: potolit 1 !n loc de şăici » » » prapoade , , „ dracul » „ „ Bolfă Gangă jurşter « . , pitolit- 1 1 ( 104 DIN SCRISORILE CELOR DISPĂRUŢI VIRGIL ŞOTRQPA Socotind că este necesar să se cunoască cât mai detaliat multele şi diversele faze prin cari a trecut viaţa socială, politică şi culturală a poporului nostru, vom pu- blica din timp în timp şi scrisori de-ale bărbaţilor cari oarecând au avut rol activ în viaţa publică, şi în cerc mai restrins ori mai larg au contribuit la clădirea fiinţei noastre naţionale. Credem că prin publicaţii de felul acesta mulţi vor putea să se dumirească şi instrueascâ despre stări şi fapte cari le-au fost necunoscute, şi îşi vor putea forma judecată obiectivă despre acţiuni şi re- zultate de mai mare ori mai mică importanţă. ' ■ . .1 - ii . '" i * ' . i • _ o . începem cu scrisoarea trimisă cu data Cluj 12 Apri- lie 1866 de cătră primprocurorul Ioan Florian judecăto- rului Florian Porcius dela tribunalul din Năsăud. Ioan Florian, fiu de preot, născut la 25 Sept. 1829 În Şoimuş, după terminarea în 1852 a liceului din Blaj şi apoi a academiei 4e drept din Si- biu, a servit la mai multe judecătorii şi tribunale până în 1861, când a fost numit primnotar al nou organizatului district năsăudean, iar tn 1862 primpro- curor la tribunalul din Năsăud. In 1871 a devenit prezidentul acestui tribunal, iar In lâ75 a fost transferat tot ca prezident la tribunalul din Odorheiul să- cuiesc unde a răposat în 1894. Tot timpul cât a sta* în Năsăud a‘fost mem- bru în comitetul fondurilor grănicereşti şi în mai multe rânduri prezidentul comisiei administrătoare a acelor fonduri, desvoltând activitate rodnică şi dovedind mult interes pentru cauzele şcolare ale ţinutului nostru năsăudean. In 1866 comitetul înaintase guvernului spre aprobare aşa numitul „Instrument fundaţional" la a cărui redac- tare Florian a colaborat cu mare zel, şi Insistinţei sale neobosite este a se mulţămi în mare parte confirmarea obţinută foarte anevoie dela guvernul maghiar în 1871. Înainte de-a ajunge însă literile fundaţionale la guverh, fiindcă ele priveau şcoli cari stătuseră şi aveau să stea în legătură cu autorităţile bisericeşti, aşa grănicerii voiau ca şi consistorul' diecezan gr. cat, din Gherla să ratifice acel act important. Intre episcopul de atunci Ioan Vancea şi între eforia fondurilor năsăudene se iviseră însă în această chestie divergenţe de păreri, cari nu putură fi aplanate prin schimbul de scrisori ce a urmat. In sfârşit comitetul şi comisiunea fondurilor grănicereşti autoriză pe căpitanul suprem (prefectul districtual) Alexandru Bohaţiel şi pe Ioan Florian să meargă în persoană la Gherla şi să trateze cu vlădica şi cu consistorul în'cauza ratificării. Despre aceste tratative şi frământări cu epis- copul, cu prepozitul Macedon Pop, fost mai înainte vicar în Năsăud, şi cu ceilalţi membri ai consistorului, scrie Florian cu vioiciunea şi umorul ce:l caracterizau. Cluj 12/4 1866. 106 Moşule şi Cumetre! Cred că rezultatul misiunei mele îl vei şti din absenta mea până azi şi din telegramul care cred că l-ai primit Marţi. Dar to- tuş să-ţi scriu starea lucrului şi până când voi sosi eu Sâmbătă, în următoarele. Noi am sosit Luni Ia 6 ore în Gherla. Cum ne-am coborit de pe car am mers Ia Dl Prepozit care ne-a spus cursul lucrului trecut, şi cumcă dânsul nu sperează şi nu crede că vom putea face ceva etc. etc. Destul că noi i-am spus mai multe foarte re- zolut, şi aşa de aci, dupăce a înserat, am mers Ia Episcopul ca să ştim de seara ce avem de aşteptat, cât eu în caz negativ să pot porni cu posta cătră casă încă atunci noaptea. Episcopul era consternat şi speriat. Dânsul mai întâiu şi-a motivat rescriptul şi verbal fel şi formă. Dup’aceea am început noi; i-am arătat paguba, periclul şi apoi argumentele şi motivele noastre, ştii cum le cam spusesem eu şi acasă; la cari toate epis- copul s’a turburat, a roşit, îngălbenit, răcit, a asudat etc., cari toate au ţinut până la 12 ore. In urmă a declarat că e gata de-a complana lucrul, că el nu e numai popă dar şi român, şi partea primă va subordina-o la a două. Când apoi ne-am despărţit cu acea concluziune, că Marţi va convoca consistorul, unde vom fi şi noi şi vom desbate lucrul. Marţi la 9 ore ne-am pus la masa consistorială. Episcopul a . deschis desbaterea, Dl Căpitan a desfăşurat lucrul foarte bine şi per longum et latum. S’a luat apoi punctul prim ; desbateri înver- şunate. Dl Prepozit s’a bolnăvit încă la 1 punct şi s’a sculat dela masă; Episcopul l-a oprit destul, dar n’a putut mai încolo lua parte apucându-l diareul. Şi aşa noi ambii am rămas faţă cu tot consistorul. • Desbaterea peste cele 2 puncte d’intâi a ţinut până la 2 ore, fără ca să ne înmuiem, când apoi noi i-am declarat părerea de rău pentru călătoria şi osteneala fără rezultat. Dl Căpitan a băgat Rescriptul în buzunar, şi eu ăm început a aduna actele de- pe masă. Episcopul a îngălbenit şi lăcrămând m’a provocat pe mine ca să-i descoper sincer spre ce sum înputernicit, căci dânsul nu ne poate lăsa la o despărţire; astfel vorbind cu mâna pe piept 107 foarte frumos, şi revera foarte bine, la care tot consistorul a pus capul în piept. Eu la acestea rezumând lucrul, starea noastră cea ticăloasă materială, mărimea şi însemnătatea fundaţiunei, periclitarea atâtor sute de tineri prin închiderea şcolilor etc. urmate din nişcări ca- priţuri bazate pe Concordat care azi e combătut din toate părţile, şi urmările confesionale în cazul ruinării totului etc ; apoi i-am descoperit înputerirea mea, că adecă: Dupăce noi prin terminii „Ordinariatul şi Consistorul respec- tiv' am înţeles şi înţelegem pe cel greco-catolic azi cu scaunul în Gherla; şi dupăce şcolile şi institutele deschise şi înfiinţânde, pre- cum arată decretele regeşti, sunt române greco-catolice; aşa ne învoim ca în clauzula Ordinariatului — dacă se va afla necesar — să se facă aceste 2 puncte evident, că adecă Ordinariatul aşa le -înţelege. Dar mal mult nici în clauzulă nu concedem de a-se • pune. Iară ce se atinge de celelalte puncte din reflexiunije Con- sistorului, — si fractus illabatur orbis — nu voim, nu putem şi nu vom concede de a-se pune nici in clauzulă şi nici în textul Instrumentului, nu vom mai adauge sau modifica nicio literă, cu atât mai puţin cuvinte. Aceasta îmi-este misiunea cu care am vinit; pue fiecare mâna pe conştiinţă, întrebe-se pe sine, pue toate în cumpănă, şi apoi decidă; pentrucă până la Dumineca Tomii sunt încă numai 4 zile, ale cărei urmări nu vor fi neînsemnate, ‘şi poate obiect de afuri- senie pentru posteritate. Tăcere profundă ! Episcopul tremurând a provocat pe Con- sistor: doar e gata lucrul, că aceste-s vorbe mari, şi mai bine ar fi să păşim la formularea clauzulei. Episcopul a dictat una, Dl că- . pitan a concipiat încă una, şi în urmă s’a primit a Dini Căpitan, Şi aşa lucrul s’a împăcat, aşa că în clauzulă s’a pus că se pri- meşte, ratifică şi aprobează Instrumentul fundaţional cu acea prea umilită rugare, ca în preanalta sancţiune să se expună că institu- tele înfiinţate şi. înfiinţinde sunt şi au să fie române greco-catolice, şi sub „Ordinariatul şi Consistorul respectiv' se înţelege cel gre- co-catolic acum cu reşedinţa în Gherla.1 Eu mi-am luat o copie de pe clauzulă, apoi ne-a sărutat Episcopul şi ne-a dat vinars; bucuria a fost generală'în inteliginţa 10i cea mici, şi numaidecât s’a scris clauzula pe Instrument, şj seara | ş*a expediat tot aciul la Cluj. Am vorbit cu Episcopul despre mutarea episcopiei (la Nă- săud), şi despre Sinodul mixt. Episcopul ne-a promis că e rezo- lut la toate, şi în scurt timp va aduna inteligjnta română din die- ceză ia o consultare, ' I Miercuri am vinit la Cluj, azi vom merge pe la toţi şi mâne I pornim cătră casă, Sâmbătă vom sosi. 1 Aci e lumea plouată, Saşii vreau să meargă în deputaţiune | la .Împăratul să-i aştearnă în persoană reprezentaţia lor. Guvernul nu-i iasă. Deputaţii români din Ardeal vor ţinea adunare. Mă recomand Ia toţi şi sunt al D-Voastre sincer i Florian. • • ■ . ’ * i - 1 . ;• • i Urmează două acrişori pe cari a binevoit să ni-ie / pună ia dispoziţie dl Aurel A. Mureşianu, publicist în ; Braşov, comentându-le aşa: „Două scrisori, cătră Iacob \ Mureşianu, ale fostului protofiscal al districtului Năsăud ■; şi deputat în dieta Transilvaniei loan Florian, din in- sufleţita epocă. constituţională dintre anii 1860—1865, când ţinutul Năsăudului putu în sfârşit să fie şi el ad- ministrat pentru prima dată de Români*. j ■ - ' - j Năsăud în 2/8 1861. ; Mult Onorate Domnule! j Poate vei cugeta că Suntem morţi, de nu-ţi mai scriem. Dar 1 cauza este lipsa timpului şi nepăsarea, cu carea tractează aleşii J noştri amploiaţi officiolatu! districtual, fiind-că iată acuma sunt 6 I săptămâni de când ne-am constituit şi dintre toţi amploiaţii aleşi | încă tot numai eu sum la officiolat, iară ceilalţi parte nu-s aici, i parte de şi sunt în Năsăud, dar nu se arată la pretoriu,*) trăind -i în ideea, că acuma alegându-i poporul nu mai au de a da sama 1 nimănui, fără au să fie Domni, şi altul să lucre. Aceasta însă să *) Prefectura districtului. nu te supere, căci numai până atunci va ţine, până se vor întări alegerile şi operatul congregaţiunei dela Gubern, de unde încă până azi nu a venit nimic. Dar apoi să vezi cum să-i cităm, şi care nu va veni îndată alegem alţii. jn „Korunk* încă vei fi văzut cum spală cineva pe Luchi. ' Noutăţi aci nu avem, fără că pădurile se pradă tare, şi cauza sunt pădurarii c. şi r., însă cât va veni Căpitanul Suprem*) dela Cluj unde este dus de 12 zile, apoi vom face tot ce ne ya fi în putinţă spre a împiedeca prevaricaţiunile. Căpitanul suprem s’a dus la Cluj parte în cauze private familiare, parte ca să mai vadă ce se lucră la Gubern, şi ce este cauza de nu mai vine ceva peste protocolul congr. Gubernul de altmintrelea se interesează ’ tare de Districtul nostru, şi se vede că vrea să ne ajute cât poate. Miko**) a căpătat 20.000 fi. Vorschusz (avans) spre a coperi spesele comitatelor, şi nouă de acolo ne-a dat 2000 fl. ad. a Vio. In privinţa contribuţiunei îţi pot spune ştirea îmbucurătoare, că după ce noi ani început la scoaterea ei cu tot adinsul, oame- nii plătesc mereu, şi aşa de execuţiune nu ne este frică. Lucrurile şi cele vechi şi nouă merg repede — toţi oamenii sunt mulţămiţi — dar mie încă mi-se vede prin urechi. Cauza de căpetenie a scrisoarei acesteia este, că D. Căpitan supr. s’a prenumerat pe (sic) „Gazetă" pe semestrul acesta şi de atunci numai un număr a căpătat, adecă cei dintâi din semestru, şi celelalte, nu. Eu încă mă rugasem în o scrisoare ca să-mi tri- miţi şi mie un exemplar la Năsăud — dar nici eu, nici Căp. supr. nu am căpătat, afară de aceea toţi prenumeranţii din Districtul acesta, unde mă întâlnesc, se plâng de neregularitatea expediţiunei Gazetei, şi că mai mulţi numeri nu le-au venit, şi cei mai mulţi sunt gata de nu mai prenumera din cauza aceasta. Vezi dară fă larmă la spurcatul acela de expeditor neamţ să le trimită regulat.***) Recomandându-mă sum al D-tale sincer Florian. *) Nou numitţil prefect al districtului: Alexandru Bohaţiel, fost avocat în Cluj. •*) Guvernatorul Transilvaniei, contele Miko. ***) Expediţia „Gazetei* se făcea atunci încă de cătră tipografia Gfitt din Braşov. Mult Onorate Domnule! Scrisoarea D-Tale mult preţuită am primit-o, la carea însă nu mai cugetam să-ţr răspund în scris fără numai cu gura, pen- tru-că de 3 luni în toată ziua vreau a pleca cătră Braşov, şi iată încă până azi sunt tot aicea Cauza de căpetenie e Neposul, pentru-că mai nu e zi în care să nu se întâmple ceva între Pintac şi Nepos.*) In Pintac stau 9 cai de-a Neposenilor închişi din 31 August, în Nepos stau 70 capre cam de 5 săptămâni şi 10 cai din Pintac cam de 5 zile închişi. Finea se vede că va fi cam tristă, căci acum se mestecă şi Comandirul Montenovo**) în cauza aceasta şi vrea să facă cauză naţională. Tocma acum i-am scris o relaţiune de 3 coaie cu 12 acluze în care îi desluşim lucrul, pentru eă se vede a fi preocu- pat de Saşi şi informat sinistru. Apoi să o ştii şi aceia că Monte- novo nu ne-a scris numai ca dela General Comando, fără curat ca Gubernator, căci zice mai adeseori: „ich als kommandierender General des Laudes, — ich sehe mich veranlaszt — ich bin ver- pflichţet — ich werde nicht dulden — ich werde verftigen etc.“ tot cam în tonul acesta scrie; apoi să ştii şi aceia, că comisiunea carea s’a esmis dela Guberniu jn causa Vărarii, şi carea acuma cam de 3 săpţ. tot examină oamenii cari au fost la bătae, stă din un Maior Virâg, Moga secretar, un Sas ROszler şi din un au- ditor. Praeses e maiorul Virăg, şi acolo încă merge per „ich“, apoi tot Virâg a dat porunci praesidiale la toate satele noastre, ad.: Hva m., Feldru, Nepos şi Rebrişoara, ca în 48 de ore să-i ducă. toate puştile din sat la el, că dacă nu, va veni cu cătane pe ei; însă dela Saşi nu le-a luat şi nu le ia, fără s’a exprimat că de vor mai pune Neposenii picior pe locul controvers, va veni cu 2 Compănii, decât, la Nepos pe execuţie. In contra la toate aceste au mers recursuri şi protesturi la Guberniu, dar văd că şi Gub. este numai ,mascul,n pentru-că Montenovo gubernează; din toate se vede că se aproprie catastrofa. *) Istoricul vechei controverse de hotar dintre comuna românească Ne- pos şi comuna săsească Pintac se face într’un raport .apărut în .Gazeta Trans." Nr. 74 din 1861. Dr. N. Şimon în biografia lui Vasile Naşcu (Năsăud, 1911) zice că autorul acelui articol semnat C. L. a fost I. Florian. . **) Principele MOntenuovo, generalul comandant peste armata din Ardial. iii De toate aceste nu pomeni nimic în „Gazetă*, căci peste 3 zile ti-om trimite noi un articlu scurt. Despre ofertul D-Tale 100 fl. pentru gimnaziul marian vom vorbi şi desbate cu gura, pentru-că noi avem planuri mai mari şi le-am şi pus în lucrare, dar tăcem ca peştele până se vor înfiinţa, şi apoi să publicăm lucru gata. Planuri colosale: „Şcoli comunale bine organizate, 5 şcoli triviale (mai ca normale), apoi în Năsăud şcoală normală de 4 clase, şcoală reală, preparandie, gimnaziu complet de 8 clase cu facultate filozofică nb. (nota bene) tocma ca liceul din Cluj, pe acela l’om lua de model; apoi un seminar recte convict pentru 100 de tineri curat grăniţeri." Zidirile pentru toate acestea se vor începe în primăvara viitoare de sigur, tot ma- terialul îl avem oferit până acuma, precum şi palmaşi câţi vor fi de lipsă; acum numai loc şi plata maisterilor, aceste ni le va da fondul proventelor. Cu anul 1862/3 se vor deschide 2 clase gimnaziale şi în convict se yor pripii 20 tineri, şi în anul 1870 trebue să fie toate gata: gimnaziul complet, convict plin; apoi pe D-ta te vom aduce cu toată solemnitatea de Director Supremus, şi te vom primi cu pompă ca pe împăratul. - Ce zici la aceste? Aşa că sunt frumoase? Acuma numai de nu ne-ar conturba vre-o revoluţiune etc. Pe Ioachini*) l-am citat peremtoric şi i-am trimis şi bani de drum, numai să vină, şi acum cred că va veni. Ce se atinge de organizarea noastră, noi suntem organizaţi, precum ştii din protocolul congregaţiunei. Reflexiunile guberniului la protocolul acela le-am fost trimis Dlui Barifiu, fiind-că D-ta atunci erai în Elbpatak (Vâlcele). Sedria sau scaunul judecătorerc la noi s’a început în 3 Oc- tobre şi judecătoria curge ^mereu. r Precum ştiu eu, în toată tara numai la noi. *) Ioachim Mureşianu, absolvent al academiei de drepturi din Sibiu, fost concipist în ministerul de justiţie din Viena, deputat tn dieta Transilva- niei din Sibiu, apoi avocat şi preşedinte de tribunal în Năsăud. Unul dintre cei mai mari luptători pentru drepturile Grănicerilor. Nepotul lui lacob Mu- reşianu. Despre Reichsrath nu-ţi putem scrie nimic, până nu vedem ce va fi cu Dieta*), şi până nu ne vedem naţionalitatea asigurată. Noi cugetăm că în privinţa asta ar fi de tăcut, pentrucă o decla- rare atât pro câţ şi contra ne poate fi stricătoare. Dacă ne-om vedea naţionalitatea asigurată, apoi vom face ce vor face celelalte naţionalităţi de sub coroana Ungariei. Ori ce zici? In cât pentru cortelul meu la D. Gheorghe Ioan, te rog fi bun excuză-mâ, pentru-că eu fiind totdeauna gata, am tot cugetat, că voi merge singur la Braşov şi aşa nu am scris. Pe Petrea să-l ţipe de acolo să se ducă în Şchei la o gazdă care să-i dea şi de mâncare, până voi veni eu. Eu cuget, că în luna aceasta negreşit voi veni. Deci recomandându-niă la toţi, sărutând mâna la Doamne sum al D-tale sincer rin Năsăud 19/10 1861. Flortan. ■ ' * . . . '' Intre scrisorile rămase dela vicecăpitanul şi acade- micianul Florian Porcius se află şi una pe care în 28 Februarie 1867 Iosif Gali, funcţionar la cancelaria aulică transilvană din Viena, a scris-o căpitanului suprem Alexandru Bohăţiel din Năsăud. - ' Iosif Gali, fiu de protopop, născut la 1839 în Cluj, a studiat tn Cluj şi Viena. După obţinerea doctoratului în drept a făcut practica de advocat, iar în 1862 a întrat în serviciul cancelariei aulice transilvane din Viena, de unde în 1867 a fost transferat în ministerul maghiar de justiţie. Ajuns să fie jude- cător la curtea de casaţie din Budapesta, a dimisionat tn 1881 trecând la cariera politică. Ca deputat în camera maghiară a înfiinţat în 1884 un partid aşa numit „moderat", al cărui organ a fost ziarul „Viitorul". In 188/ a fost numit membru în camera „magnaţilor" (senator). Ca membru al sinoadelor şi congreselor bisericii ortodoxe a dovedit viu interes pentru afacerile bisericeşti. A răposat în 1912, lăsând mare parte I din avere pentru scopuri culturale româneşti. Anul 1867, din care este datată scrisoarea, este anul fatalelor schimbări politice din monarhia austro-ungară, când adică s’a zămislit faimosul „dualism" prin care *) E vorba de viitoarea dietă a Transilvaniei. 113 toate naţiunile aflătoare în acel imperiu au fost aservite arbitrului Nemţilor şi Maghiarilor. Fără intenţia să jude- căm aci prin comparaţii ţinuta politică alui losif Gali, care maicusamă după numirea sa în camera „magnaţi- lor" era învinovăţit că ar fi mare filomaghiar; credem ' că este instructiv să se vadă cum şi ce scriea el în 1867, când toţi Românii monarhiei erau cuprinşi de indignare şi decepţie, şi când Năsăudenii aveau prin ministerele maghiare multe chestii importante, pentru a căror rezol- vare favorabilă stăruea pe toate căile înţeleptul prefect Bohâţiel. Unchiule! Iară eu sum păcătosul care am rămas mai lung timp dator cu răspunsul, dar ce-ţi puteam scrie dela cancelaria unde în tim- purile din urmă toate se făceau secret în prezidiu, şi eu numai atunci dam de ele când le vedeam publicate prin jurnale. Apoi cauzele D-Voastre nu s’au mişcat niciun pas nainte; treaba cu gimnaziul sau mai bine zicând cu „cartea fundatională“ s’a rentors iară prin Gubern în jos spre completare. Comisiiinea regulătoare de posesiune, cu intrigile Saşilor dela Cancelarie şi Ministerul de finanţe — unde în locul lui Conrad a ajuns iară un Sas, fratele lui Friedenfels, — îşi mai susţine viaţa, deşi de mult trebuea des- făcută. De Iad, Pintac nu mai aud nimic. Fată cu evenimentele cele mari politice pierde omul însă cauzele mai măruntele dinaintea ochilor, pe cât e existenţa naţio- nală ameninţată; şi cred că şi pe acolo, tot aşa ca şi pe aci, cu cugeturi grele, cu combinatiuni peste combinaţiuni asupra acţiune! politice, se va scula şi culca tot Românul bun. Ce e de făcut ca să nu ne îngroape torentul? ine întrebăm şi noi pe aici în toată ziua. Unde sunt bravele regimente române dela 1848 cari să ia iniţiativa? Unde e duhul şi contelegerea bărbaţilor noştri ca la Mai 1848? se întreabă cu jale fiecare. . Tristă icoană de disoordie ne dau jurnalele din ţară, triste semne de demoralizaţi une politică, cei din Principate cu «teruete * lor revoltări. Trist prospect, înţelepciunea şi precugetarea cu care încep a-se reconstitui Maghiarii, şi absoluta tăcere, nemişcare a Românilor noştri transilvăneni atunci când li-se răpi cel mai scump odor: autonomia ţerii; când li-se trase de sub picioare unica bază sigură de reorganizare naţională, şi sunt aruncaţi jertfă maghiaris- mului! Oare să nu mai aibă, nime suflet pentru binele najiunei? Să nu se mai afle între Românii Transilvaniei un al doilea Băr- nuţiu şi Iancu? Noi pe aici vedem cu fiori apropiindu-se 10 Martie când să-şi întindă ministerul maghiar ghiarele peste biata noastră patrie, fără ca Românii ardeleni să dea cel mai mic semn de viată, să protesteze încontra acestei călcări de legi; atunci când toate po- poarele imperiului se mişcă, când puterile regimului frânte nu sunt în stare n’au curajul a împiedeca atare manifestatiune; atunci când aici în cercurile cele mai înalte sunt atât de spăimântati de se tem de toată umbra ce se mişcă, şi prin mişcarea noastră com- binată cu mişcarea Croaţilor, Boemilor, cu un cuvânt a Slavilor încontra dualismului, am putea să-i frângem gâtul aranjamentului maghiar, până n’a ajuns a ne încătuşa iară cât să nu ne putem mişcai Ce să fie cauza? Apatia, letargia? Sau vana trază, oarba în- credere ce o aude omul din multe guri, că ministerul maghiar şi aşa nu va (mea lung? Da, nu va ţinea dacă ne vom împlini da- torinţa spre a face toate pentru curânda lui răsturnare; dar nu se va răsturna el singur, dacă noi ne vom uita la el cu mânile în sân I Unica speranţă ne mai e Districtul Năsăudului. Combinafiu- nea general aprobată merge într’acolo, că Năsăudenii sau în adu- nare districtuală sau, dacă nu se va putea aceasta, altcum, să protesteze în contra nelegiuitei desfiinţări a autonomiei transilvane şi supunerii sub minister maghiar. Să declare, ca şi în 14 Sept. 1848, că nu se^vor supune ministerului maghiar, nefiind Ardealul ţară maghiară, ci numai unui minister din Viena; că dieta din 186374 nefiind legal desfiinţată, există, şi să se concheme spre a alege deputaţi la senatul imperial, având noi relaţiunile noastre regulate faţă cu imperiul. Lângă acest protest să se alăture apoi toate comunele române din -Transilvania şi corporatiunile române, prin adrese îndreptate cătră Năsăudeni sau tron; şi în acest chip iii s’ar manifesta în mod legal voinţa tuturor Românilor din Ardeal, spre a-ne salva barem încâtva onoarea politică. După aceste însă ar mâi trebui să urmeze din alte părţi ceva . şi mai puternic, ştii cam â la Blaj 1848. Insă deocamdată protes- tul ar fi de lipsă neîncunjurat, şi încă cât de curând, aşa cât să se fineze toată demonstraţia încă înainte de 10 Martie, putându-se acum pune mai uşor în scenă. La Năsăudeni privim cu toţii ca la unica speranţă, şi am luat asupra-mi a te încunoştinţa despre aceasta; pentrucă suntem de acea convingere că aflând de bună idea aceasta, din cunoscu- tul zel ce l-ai desvoltat până acum în cauzele naţionale, vei face paşi energici spre a scoate lucrul la cale, ce pelângă popularita- tea-ţi cunoscută nimănui altuia nu-i poate succede în atare mă- sură.ljjar pe mine să mă excuzi dacă am luat asupra-mi a te agrăi într’o cauză atât de confidenţială, bazându-mă pe cunoşcinta noa- stră de până acum şi oferindu-mă la contraservicii orişicând vei pofti. Cancelaria vei şti că e desfăcută, în zilele aceste va urma completarea ministerului. Bine ar fi dacă ar succede a pune în scenă o resignare generală a dregătorilor români dela dicasterii; altcum resignarea unuia sau altuia singuratic nu aduce niciun folos. Pelângă cari cu deosebită stimă rămân . oo d u ioc, al D-Tale preaplecat serv: Viena, in 28 Febr. 1867. _.K ~ Dr. Gali. Salut pe D. Porcius, Lica, Mureşianu, Pop Ştefan, căruia acuş mi-se pare vom avea de a-i gratula (la decoraţie). 8* O AUDIENŢĂ LA VODĂ CAROL ÎN 1880 A p- ĂLEXI Unul dintre cei mai zeloşi, profesori ai liceului năsăudean a fost Dr. Artemiu Publiu Âlexi (1847—1896) care a servit la liceul nostru timp de 23 âni desvoitând 6 rodnică activitate şi .pe terenul literar-ştiinţific. împreună cu jfffSt. ÎVIâkhft Pop a scris şi publicat în 1878 „Resbelul oriental"; apoi are mai multe broşuri şi tratate maicuseamă din domeniul botanicei. A colaborat la reviste române şi germane» a fost membru al diferitelor societăţi şi pentru meritele sale i-s’a conferit la 1881 medalia Bene-Merenti Chiar şi dintre cei ce l-au cunoscut, puţini vor fi cari ştiu ori îşi mai ădtic aminte, că Alexi publicase în „Familia" lui Iosif Vulcan o întreagă serie de „Suveniri şi notiţe de călătorie" cu conţinut destul de interesant. Dintre acele reproducem aci, din Nr. 39 al „Familiei" pe a. 1882, capitolul în care povesteşte cum a decurs audienţa pe care i-a acordat-o în 1880 Carol Dom- nitorul României: ' . Era un ceas după miazăzi când am ajuns Ia gara dela Si- naia. Aci m’am dat jos şi am făcut cunoştinţă cu şeful de staţie Constantin Dudescu care, spunându-i intenţiunea mea de a(fi pri- mit decătre Domnitorul, mi-a oferit cu multă bunăvoinţă camerele sale pentru a-mi face toaleta de lipsă. Altcum ar fi trebuit să merg în vreun otel, care împrejurare mi-ar fi consumat mai mult din vremea ce-mi era foarte scurtă, căci cu trenul de persoane ce avea să sosească îndată după trei ceasuri, aveam să călătoresc mai de- parte, pentrucă la Predeal mă aşteptau doi amici. însoţit de un servitor dela gară ca conducător, Ia oţele 21/* suiam dealul mănăstirii Sinaia. La Intrarea în curtea mănăstirii era garda de onoare, însă nu ca la alte curţi postată în sentinele «te. ci feciorii erau comozi, ofiţerii se jucau de-a popicul (cugle). Un ofiţer de gardă, al cărui nume cu părere de rău l-am uitat, îmi dă informaţiunea cumcă „Măria Sa chiar acum se află la masă (dejun)*'; dar cutoateacestea se duce pentru a mă insinua (anunţa). Eram în o discuţiune animată cu mai mulţi ofiţeri din gardă dări se adunaseră în jurul meu când, nu trecuse 5 minute, veni adjutantul Măriei Sale, d. maior Maghiar, fiul brayujpi geufir ral Maghier ce murise nu de mult în Craiova> şi mă înştiinţă pţmţr că Alteţa Sa a binevoit a-mi încuviinţa prjmjrea. A luat jnforma- ţiuni despre dorinţa mea şi apoi a făcut raport. Abia au ţrepyt 2—3 minute când vine un servitor de casă de ai Măriei Salg, ţţ$ invită să întru în salonul de primire unde iţiă aşteaptă Măria Să, şi mă conduce până acolo. . Trebue să fac mărturisirea că îp acel moment tp' şţlg inima în o mare agitaţiune. Şi cum nu I Numai peste dţţeg^ şe- cunde aveam să văd cu ochii mei în realitaţe pe Dopinitorp) Qş- rol, aveam să mă bucur de fericirea de a fi unul dintre acgj pg- ţini Ardeleni cari au salutat în persoană pe marele erou ,dela P|eyij§- In salonul de primire se afla Alteţa Sa şi d1 maior Maghier. Intrând aci m’a surprins simplitatea aranjamentului, lipsa (j.e idş, precum sunt de regulă saloanele oamenilor mari, şi precum mă aşteptam să aflu şi aici. Dar mai mult m’a surprins tratarea gtft de afabilă cu care am foşt întimpinat din partea Mărij Sale. Abia fui prezentat prin dl maior Maghier, c$nd Alţeţp Sa în- cepu a-mi da întrebări una după alta înainte de a avea eu timp de ami zice dicţia ce mi-am fost compus, vezi Doamne, mai înainte, pentruca să nu vorbesc nici prea mult nici prea puţin. M’a întrebat de , nume, despre excursiunea mea botanică, la .ce i-am dat unele informaţiuni despre recoltele mele făcute. Prezenţa AI- teţii Sale m’a adus în oarecare neregulă cu simţemintele mele. . Văzându-I în persoană începură a-mî furnica, prin memorie toate scenele dela Plevna, toate faptele măreţe executate de armata . română. Mă aflam în o ciudată încurcătură prgcym ny-wi aduc aminte să fi mai fost vreodată. - 118 ; Voiam să-mi încep dicţia,' dar nu-i aflam începutul. Sunt două momente în viaţă când omul poate să devină in stare psihologică afară de calea normală, şi acele sunt: o Supărare sau întristare prea mare ori o bucurie prea mare. In cea din urmă mă aflam eu. Eram guvernat (cuprins) de impresiunile unei bucu- rii şi a unei fericiri ce rar se dau în viaţă. Mă aflam în o stare de care nu-mi puteam da seamă, dar era cea mâi fericită stare în care un vis al meu de mult era realitate. Mai târziu mă rezolv» atni zice dicţia cum voi putea, care o reproduc aici aşa dupâcum mi-am notat-o îndată după audienţă, şi care este următoarea: „Alteţă Regală I Vizitând pentru întâiaoară România, nu am putut rezista dorinţii mele fierbinte de a mă folosi de ocaziune pentru a vedea şi saluta în persoană pe părintele acestei ţări. Sunt prea fericit şi mulţămitor pentru ocaziunea ce aţi binevoit a- mi da pentru a putea saluta în persoana Alteţii Voastre pe bravul căpitan al eroicei armate române, şi a-i aduce omagiile mele. Totodată vă rog Alteţă Regală ca să binevoiţi a-mi da graţia să vă prezentez acest exemplar din „Resbelui oriental ilustrat" redac- - tat de mine şi de colegul meu dl M. Pop, fructul ostenelelor noastre din doi ani de zile în care ne-am silit să descriem cu toată fidelitatea şi conştienţiozitatea toate faptele belice, şi cu deo- sebire cele îndeplinite de brava armată română sub eroica, con- ducere a Alteţii Voastre Regale. Vă rog Alteţă Regală să binevoiţi a primi acest exemplar ca un prea modest semn de înalta mea stimă, iubire şi veneraţiune ce vă cultiv.* Alteţa Sa binevoi a răspunde: „Primesc cu bucurie şi mulţămită opul ce mi-ai prezentat şi din parte-mi mă rog să primeşti pentru aceasta mai târziu un mic suvenir."*) } r , . A zis că este surprins de această carte de care n’a ştiut până atunci. M’a întrebat despre fântânile ce le-am folosit, de cauza pentruce am lăsat a se tipări în Graz, la cari la toate i-am dat pe scurt informaţiunile de lipsă. *) Acest suvenir promis l-am primit tn 1 Ianuarie 1881, a fost medalia Bene-Merenti. 119 I-arti povestit despre organizarea gimnaziului superior din Năsăud, despre care a arătat mare Interes, şi despre care i-am dat informatiunile cele mai detailate, despre izvoarele din care se susţine, despre fondurile grănicereşti, naşterea şi administrarea lor, despre obiectele şi în specie despre limbile ce se propun, ş. a. Toate acestea au consumat un timp* de peste'29 minute, când apoi m’am depărtat ducând cu mine cele mai plăcute şi ne- uitate suveniri. .... - Am fost surprins şi am admirat afabilitatea şi tratarea atât de simpatică, amicală şi cuceritoare. Nu este nimic de mirat dacă aceia cu cari Alteţa Sa a povestit odată, au fost câştigaţi şi cu- ceriţi. Nu este de mirat dacă Carol a fost în stare să cucerească, să farmece şi să entusiasmeze armata încât aceasta a făcut minuni. Deşi numai după venirea lui în România a învăţat limba româ- nească, dar aşa de bine şi-a însuşit-o, încât anevoie poţi recu- noaşte a nu fi Român de origine. Ieşind dela Alteţa Sa m’a petrecut dl maior Maghier cu care am făcut cunoştinţă mai deaproape. M'a recercat de adresă şi de domiciliu şi m’a asigurat cumcă prin prezentarea „Resbelului orien- tal” am făcut Alteţii Sale Regale o plăcută surpriză. Ofiţerii de gardă s’au adunat în juru-mi pentru a le povesti despre primirea mea, apoi m’au însoţit până la gară unde, ştiind cumcă la Predeal nu am Ioc dar nici timp să-mi iau uniforma pentru drumul de fier din Transilvania, m’am uniformat aci. Dom- nilor camarazi dela gardă le-a fost mare surprinderea văzându-mă că sunt şi ofiţer. Amicabilitatea lor nu mai avea margini. Unii îmi făceau imputare pentruce nu m’am prezentat la Măria Sa în uniformă, alţii stăruiau să rămân în Sinaia până a doua zi. Poate că aş fi venit în poziţia de a nu le putea respinge propunerea dacă nu eram angajat, dacă nu* m'ar fi aşteptat prietenii la Predeal. Peste scurt soseşte trenul. După puţină petrecere pe peronul gării, unde am făcut cunoştinţă şi cu alţi onoraţiori din Sinaia, mi-am luat rămas bun prin o strângere de mână frăţească dela toţi, apoi am plecat. La recomandata şefului' de staţie conducătorul îmi oferi un cupeu numai pentru mine. începui a reflecta asupra celor petre- cute, a face revistă asupra ţinutului atât de romantic. Ca într’un vis am percurs cei 12 cititometri până la Predeal unde mă aş- teptau prietenii şi colegii de călătorie împreună cu un dn profesor Tănâsescu din Bucureşti. RADIOACTIVITATEA APELOR MINERALE DIN JUD. NĂSĂUD IULIU MOISIL In Iunie 1926, Direcţiunea Institutului geologic al României a însărcinat pe dl Dr. George Athanasiu, con- ferenţiar de fizică la Universitatea din Cluj, să facă un studiu asupra radioactivităţii apelor din Munţii apuseni ai Ardealului. Cum se admite, că radioactivitatea apelor' minerale ar avea efecte tămăduitoare la anumite boli şi prin ur- mare aceasta ar fi de mare importanţă sanitară; sub--' semnatul am intervenit pe lângă Directorul acestui insti- tut, dl profesor Dr. L. Mrazec, cu rugăciunea să însăr- cineze pe d. Athanasiu şi cu studiul radioactivităţii apelor minerale dela Sângeorgiul-român, judeţul" Năsăud, precum şi a celorlalte ape minerale din acest judeţ, cum sunt: Anieş, Valea-Vinului, Parva ş. a. Dl Director a aprobat. cu cea mai mare bunăvoinţă cererea mea şi astfel d. Athanasiu a făcut un studiu interesant al acestor ape, în cursul lunei August 1926. Rezultatele acestor studii le-a depus la M Ianuarie 1927 la direcţia Institutului geologic sub titlul: „Radio- ăctivite de quelques sources minerales, thermales et dteau douce de Transylvanie, de Crişana et de Banat, “ — publicat în „Anuarul Insitutului geologic" Voi. XII. Dl Athanasiu a mai publicat tot relativ la aceasta chestiune următoarele: a) „Sur la radioactivii de l’eau de Cluj et son ori- gine". (In Buletinul Academiei române, August 1926.) b) „Radioactivitatea unor izvoare de apă din Ardeal şi Banat". Conferinţă ţinută la Societatea română de fi- zică, la 16 Noemvrie 1926. (Rezumat în Buletinul Soc. rom. de fizică.) c) Radioactivitatea apei potabile din Cluj şi valoarea ei medicală. (In „Clujul medical" Nr. 5, Mai 1927.) In rândurile următoare voi face o dare de seamă asupra lucrărilor dlui G. Athanasiu, ce priveşte judeţul Năsăudului. . Ce este radioactivitatea ? i La 1898 chimistul francez P. Curie şi soţia sa au descoperit două noi corpuri simple pe cari le-au botezat Radiu şi Poloniu. Radiul şi încă alte câteva elemente chimice au o proprietate par- ticulară numită de fisicieni radioactivitate, adică proprietate de a se transforma continuu în alte elemente. Atomul radiului (şi al altor câteva elemente numite radioactive), sediul unui desechilibru de forţe, se sparge împroşcând cu viteze enorme elementele din care e constituit. Aceste elemente constitutive ale atomului sunt electronii: părticele infime,]{încărcate electric negativ. | Un atom e alcătuit din un centru pozitiv, în jurul căruia se rotesc, pe orbite diferite şi cu iuţeli vertiginoase, electronii nega- tivi. Sarcina negativă a electronilor compensează exact pe aceea a nucleului pozitiv, astfel că atomul formează un sistem electric neutru. Cu cât un element are o greutate atomică mai mare, cu atât atomul lui are un număr mai mare de electroni. 123 Elementele radioactive sunt, dintre toate, acelea cari au greu- tatea atomică cea mai mare (astfel Uraniu =* 238,5, Thoriul = 232,4, Radiul = 226,4). Atomii acestor elemente* posed deci cel mai mare număr de electroni şi e explicabil aşa dar, că aici echi- librul sistemului de electroni să fie mai greu de realizat,, iar şan- sele de distrugere a acestui echilibru mai mari. Se observă de fapt la aceste elemente desintegrâri ale atomului cu expulsare de _ electroni. Atomul, unui element îşi perde. prin aceste, schimburi de electroni caracterele lui specifice şi devine atom ar unui alt ele- ment. Se realizază astfel, spontan, o transmutare de elemente. Până azi se cunosc 3' familii de elemente radioactive şi anu- me: familia uraniului, a thuriului şi a actiniului. Radiul, (din familia uraniului) desintegrându-se, dă un des- cendent care se numeşte emanaţie de radiu sau radon: Emanaţia este un gaz, cu densitate considerabilă, mai dens ca vaporii de mercur. Perioada emanaţiei este de 3,85 zile, adică o cantitate de emanaţie pusă în vas închis se reduce la jumătate în 3,85 zile. Ceea ce se găseşte aproape întotdeauna în apele minerale este emanaţia de radiu, iar nu radiul însuşi sau vr'o sare de ra- diu. Fiindcă emanaţia de radiu nu durează mult, apele minerale trebue beute la izvor, căci altfel, transportate, oricât de bine în- chise ar fi, îşi pierd efectul lor vindecător (terapeutic). Prezenţa emanaţiei de radiu în apele de izvor se explică astfel: rocile (stâncile) prin care trece apa, conţin adese mici can- tităţi de radiu sub formă de combinaţiuni chimice greu solubile în apă. Emanaţia de radiu este disolvată de apă şi astfel apele sunt mai mult sau mai puţin radioactive. Razele emise de substanţele radioactive sunt de trei feliuri, numite: razele o, P şi r- Aceste din urmă (r) pot trece prin câţiva centimetrii de plumb şi străbat cu cea mai mare uşurinţă corpul omenesc. l [ > i l Unitatea de măsură a radioactivităţii. S’a găsit un mijloc de a măsura cantitatea emanaţiunei de radiu. S’a construit şi un aparat special pentru aceasta (cu un electrometru) şi s’a ales o unitate' de măsură a cantităţii de ema- naţie, care s’a numit curie.. ................... - .... . 124 Un mrie este cantitatea de emanaţie tn echilibru cu 1 gram de radiu pur (cantitatea de emanaţie care se află după 30 zile tntr’un Vas în care am închis ermetic 1 gram de radiu). Fiindcă, pentru. nevoile practice, unitatea curie este cu mult prea tpare, se ia pentru apele minerale o unitate de un miliard de ori mai mică (IO-*), care se numeşte millimicro-curie şi. se notează scurt astfel: 1 m. |t. c. Apele minerale dela Sftngeorgiul-românesc. Măsurarea radioactivităţii lor. Dl G. Athanasia procedând la măsurarea radioactivităţii iz- voarălor minerale dela Sângeorgiul-român, Anieş şi Valea-Vinului (laParva ş. a. din cauza timpului nefavorabil n’a mai putut mer- ge), ne spune următoarele: Apele minerale din toate aceste staţiuni conţin mari cantităţi de acid . carbonic (CO2) disolvat. Din această cauză apele ce sunt a se studia, frebue colectate cu toate precauţiunile necesare, căci emanaţiunea de radju în disoluţie, ca şi alte gaze, tind a se de- gaja (a se libera) îndată ce apa vine în contact cu aerul atmos- feric. Mai ales dacă afpele conţin acid carbonic sub presiune, acesta se degajă foarte puternic în aer şi duce cu dinsul şi emanaţia de radiu. Apeie minerale dela Sângeorgiu izvorăsc din patru izvoare, ce ies dintr’o calină de tuf calcaros, formată chiar din depozitele produse de acele ape. Din punct de vedere geologic regiunea aceasta este formată din greşii (pietre de nisip) şi din şisturi paieogene, străbătute de mici masse de rîoiite. De asemenea riolite apar şi lângă tunelul Că«i ferate Someşene, la distanţă de 2 km. spre Est de izvoare. Riolete apar şi pe malul stâng al Someşului, în faţa comunei. Con- tactul gresiilor şi nai şisturilor cristaline se face pe o linie Vest-Est, situată la 3 km. departe de staţiune, spre Nord. 1. Izvoarele Nr. 1 şi 2 îşi au apele amestecate, de aceea se notează aceste izvoare: Nr. 1 —2. Apa izvoreşte dela mijlocul înăl- ţimii colinei şi e captată într’o fânlâniţă de piatră, de unde se scurge mai departe printr'o ţavă de metal. Captaţiunea este rău făcută, fântâniţa fiind deschisă la aer. ................................... • m ---..... . . \ , / r.. ■ .-y w.,,,.... 2. Izvorul Nr. 3 este foarte aproape de izvorul precedent, e captat într’o fântână de ciment şi deschisă la aer. Apa se scurge printr’un tub lateral. Şi acest izvor este rău captat. 3. Izvorul Nr. 4 se află mult mai -Jos, îndărăptul stabilimen- tului de băi calde, spre baza colinei de tuf, şi este bine captat. 4. In fine izvorul Nr. 5 este situat câţiva metrii mai jos de Nr. 4, tocma la baza colinei de tuf şi aproape de nivelul Văii Borcutului, ce curge alăturea. Acest izvor este bine captat. Intre zilele de 12—16 August 1926 am făcut — spune auto- rul — mai multe măsurări ale căror rezultate se află în tabloul ce urmează: Data Debitul Tempera¬ Radioacti¬ Izvorul 1926 în litri tura izvo^ vitatea în Media în 24 ore rului m. p. c, Nr. 5 14 VIII . 15° C 13,27 16 . --- 9.} 11,24 17 „ 366 n 12,27 12,9 18 . 366 15,00 19 „ 374 9» 12,72 Nr. 4 13 VIII _ 14°5 9,25 17 „ --- » 10,07 10,28 18 . 5430 t» 11,35 18 „ --- n 10,47 Nr 3 17 VIII 12°5 0,375 19 18144 0,370 0,37 Nr. 1 ---2 12 VIII __ 12°5 0,39 13 „ 32040 0,26 0,29 13 „ii ---1 r» 0,24 ii Dirt acest tablou reese că izvoarele Nr. 4 şi 5 sunt foarte radioactive. Ni. 4 are avantajul că posedă în acelaş timp o mare radioactivitate şi un debit apreciabil; Nr. 5 aiş însă un debit foarte slab. Se observă că radioactivitatea unui izvor este cu citit / mat slabă, cu cât e mai mare debitul său, fără ca să existe însă un raport direct între aceste mărimi. Mai observăm că izvoarele Nr. 4 şi 5 sunt mai calde ca celelalte. Cu ajutorul acestor observajiuni putem încerca a explica di- ferenţa de radioactivitate între izvoarele Nr. 1—2, 3 şi 4, 5. Apa acestor izvoare ar fi apă de înfiltraţiune care a pătruns până la o anumită adâncime. Sărurile minerale ar fi fost disolvate de apele din terenurile mai de sus, pe cari le-au străbătut. • Apa, care se scurge prin izvoarele Nr. 4 şi Nr. 5 a întâlnit în plus un izvor în adâncime, cu un debit slab, cald, puţin mi- neralizat, însă foarte bogat în emanatiune de radiu. Această ipoteză se pare adeverită prin analizele chimice ale acestor ape. In adevăr analizele arată, că apa din izvorul Nr. 4 este mai puţin mineralizată, însă este mai caldă ca cea din izvo- rul Nr. 1. Un izvor de gaz acid carbonic, pe hotarul Sângeorgiului. In apropierea stafiunei balneare dela Sângeorgiu, la începu- tul Văiei Tatălui, la distantă de 1 km. 700 m. dela izvoarele mi- nerale amintite, pe locul numit: In Prihodişte (proprietatea d-lui Em. Mărcuş) se află -un izvor care exalează gaze. Oazele ies dintr’o gaură orizontală, aşezată pe versantul N. E. al văii. Apro- piindu-se omul de această gaură se aude un zgomot, care denoată că gazul gâlgâie în apă înainte de a ieşi la suprafaţă. Gazul ce iese este acid carbonic. El a fost colectat, prin aspiratiune, într’un vas gol. Radioactivitatea măsurată, în ziua de 14 August 1926, a fost de 0,78 m. |a. c. la un litru de gaz în conditiuni normale. Dau această cifră sub oarecari rezerve, fiindcă condiţiunile acestei măsurării n’au fost prea bune. i Radioactivitatea apelor dulci din împrejurimile Sângeorgiului. Dar dl. G. Athanasiu, în interesul studiilor sale, a mers mai departe şi a căutat să cunoască şi radioactivitatea apelor dulci din Sângeorgiu şi anume, zice D-Sa: m In vederea unei explicatiuni a radioactivităţii izvoarelor mi- nerale am analizat şi următoarele izvoare de apă dulce, ce se gă- sesc în împrejurimile Sângeorgiului: 1. Izvorul ce se găseşte la confluenţa Văiei Cormăiţa şi Mol- dişul, la limita şisturilor cristaline. In acest loc şisturile sunt stră- bătute de riolite. Izvorul iese chiar din riolit, aproape de nivelul rîului. 2. Un izvor cu debit slab, necaptat, pe Dealul .Coşărcii (Fân- tâna Coşărcii) la o distanţă de 1500 m. de Someş (malul stâng) şi la o altitudine de 800 m. Dealul este format în acest loc de conglomerate. 3. Un izvor abundent, necaptat, aşezat pe versantul stâng al rîului Someş, în valea: Jghiabul lui Hoanăs, Ia vr’o 300 m. de confluenţa acestei văi în Someş. Apa izvoreşte din riolit. Iată tabloul rezultatelor măsurării radioactivităţii acestor izvoare: . , Izvo¬ Apele dulci din împre¬ Data Tempera¬ R. rul jurimile Sângeorgiului 1926 tura m. (j. c. izvorului 1 Izvorul din Valea Cormăiţei 14 VIII 12° C 0,67 2 „ „ Dealul Coşărcii 15 VIII 9° C1) 0,43 3 Izv. din Jghiabul 1. Hoanăs 15 VIII 7,5° C1) 0,29 0 Temperatura aerului era 18° C. Aceste cifre obţinute pentru radioactivitatea apelor dulci dela Sângeorgiu sunt foarte mici faţă de radioactivitatea izvoară- lor minerale Nr. 4 şi 5, deşi izvoarele din Valea Cormăiţei şi din Jghiabul lui Hoanăs ies din roci ^eruptive (riolite). Explicaţiunea originei radioactivităţii izvoarelor minerale dela Sângeorgiu întâm- pină deci greutăţi. Dacă voim să explicăm radioactivitatea acestor izvoare prin contactul apei cu rocdle eruptive — cum am făcut cu apele din Măgura (în M-ţii Gilăului lângă Cluj) — suntem si- liţi a admite că apa întâlneşte în adâncimi alte roci eruptive dş- cât riolitele cari ies la lumină în împrejurimile staţiunei balneare, fiindcă aceste nu dau decât ape slabe radioactive. S’ar putea atribui de altfel originea acestei radioactivităţi şi vr’unui fenomen mineralogic local, spre exemplu unui filon (vînă) metalifer, pe care apa îl întâlneşte în drumul lui subteran. - Apele minerale dela Anieş. Staţiunea hidrominerală dela Anieş1) este aşezată lângă rîul Someş, la 9 km. mai spre Nordest de Sângeorgiu. Situaţiunea acestor izvoare este analogă cu a celor dela Sân- georgiu, fiindcă şi aici izvoarele minerale izvoresc dintr’o colină mică de tuf calcaros, depus de apele izvoarelor. Contactul gresii- lor cu şisturile cristaline este numai la o distanţă de 1 km. spre Nord. 1. Din Colina de tuf calcaros izvoresc două izvoare: primul în vârful colinei, este captat, iar un alt izvor, ieşind din clina co- linei aproape de baza ei, nu este captat. 2. Nu departe de colina de tuf, la vr’o 3—400 m. spre Est, se află un alt izvor mineral feruginos, captat, pe proprietatea dlui Hojda. Acest izvor este rău captat, fiind deschis la aer. Iată rezultatele măsurilor. Izvo¬ Anieş 1926 Tempera¬ R. rul tura apei m. n. c. 1 Izvorul din Vârful Colinei 16 VIII 12° C 0,23 2 „ lui Hojda 16 VIII . 9°75 0,52 Izvorul din Vârful Colinei se poate compara în ce priveşte radioactivitatea sa, cu izvorul Nr. 1—2 dela Sângeorgiu. Izvorul lui Hojda are o radioactivitate ceva mai mare. !) Toate casete şi instalaţiunrle din această Staţiune balneară au fost fâ&use iii ¥918. Apele minerale dela Valea-Vinului. Staţiunea balneară dela Valea-Vinului este aşezată în valea cu acelaş nume, care este un afluent al Someşului, Ia 7 km. de orăşelul Rodna. . Regiunea aceasta este formată din şisturi cristaline străbătute în mai multe locuri de intrusiuni de aridesite şi de diorite-porfirite. Izvoiarele izvoresc din şisturi cristaline. Nu departe de izvoare, în faţa otelului băilor, se află o mică intrusiune de diorit-porfir. Izvoarele, în număr de trei, sunt aşezate unele lângă altele, ele sunt bicarbonatate feruginoase, conţinând foarte mult acid carbonic. Am notat aceste izvoare în ordinea în care le întâlneşti, suind din vale: • 1. Izvor bine captat, închis complect, serveşte pentru beut. 2. Izvor captat într’un basin de lemn, deschis, servind tot- odată drept basin de făcut băi reci. Acidul carbonic se ridică bor- borosind prin apa basinului. Am colectat apa gazoasă cu ajutorul unei pâlnii (tolcer) ce era în legătură cu un vas gol, deasupra locului unde iese gazul. 3. Izvor asemenea ca Nr. 2, utilizat tot pentru băi. Rezultatele dobândite sunt următoarele: Izvo¬ Data Tempera¬ R rul Valea Vinului 1926 tura izvo¬ m. (a. c. rului 1 Apa de beut 21 VIII 9°C 1,05 2 ‘ Apa din basinul de băi 21 VIII --- 1,35 La Valea-Vinului am1 analizat de asemenea şi izvorul de apă dulce, care se află la intrarea in sat (venind dela Rodna), de pe marginea stângă a drumului. Acest izvor este primitiv captat şi izvoreşte din şisturi cristaline. Măsurarea făcută la 22 August 1926 a dat rezultatul: R = 0,82 m. |i. c. Ia 1 litru apă. 9 130 Tablou comparativ al radioactivităţii apelor minerale din judeţul Nâsăud cu altele din România. (Măsurările sunt făcute toate de dl G. Athanasiu^) Data măsurării R în Localitatea şi numele izvorului din anul m. (x. c. 1926 A) Ape minerale: Sângeorgiul-român Nr. 5 . <'..... 14---19 VIII 12,90 Nr. 4 ...... . 13---19 „ 10,28 Nr. 3....... 17---19 „ 0,37 Nr. 1---2 ..... |12---13 „ 0,29 Valea-Vinului Basinul de băi reci 1 21 0 1,35 Izvorul de beut . 1 21 1,05 Anieş Izvorul Hojda . . 1 16 » 0,52 Izv. din Vârful Colinii 1 16 V 0,23 Borsec ' Izvorul Madona . . 20-21 IX 1,13 * Laslo . . . 22-23 » 0,91 , Miron . . 22---25 » 0,52 „ Nou ... 21---24 n 0,45 „ Arany . . 20---26 » ~ 0,40 . „ . Petbfi . . 24-26 n 0,33 • „ Carol . . . 20 n 0,33 „ Alecsandri . 22 n 0,25 > „ Principal . 21---24 » 0,22 Lipova y Izvorul Lipova . . 4 » 0,78 „ Gloria . . 4 0,65 „ din Pădure 6 n 0,27 Covasna Izvorul Horgas . . 15 X 0,28 Buziaş l Izvorul Mihai . . 30---31 VIII 1 0,25 „ losif . . . 31 0,20 B) Izvoare de gaz (CO2) Sângeorgiu Izvorul lui Mărcuş . 14 VIII 0,77 Lipova Izvorul din Pădure . 6 ix! 0,39 Covasna Mofetta..... . 14 XI 0,30 Tablou comparativ al radioactivităţii apelor minerale din câteva staţiuni balneare mai renumite din Europa. JAvi 1U-UI , , R în Localitatea Autorul m. (i. c. Anul I Ioachimov (St. Ioachimsthal) , Mache & Meyer 240 (Ceho-SIovacia) 2 Chateldon-Montagne Jaquet 1926 105,7 , (Franţa) 3 Gastein (Grabenbakerquelle) Mache & Mayer 80,7 4 Bagneres de Luchon (Izv. Lepape) Lepa,pe 1923 41,5 . (Franţa) 5 Baden-Baden (BUttquelle) Engler & Siewecking 29,45 (Germania) 6 Karlsbad (Eisenquelle) Mache & Meyer 28,5 (Ceho-Slovacia) 7 La -Bourboule (Izv. Choussy) Lepape 1923 20,5 • (Franţa) 8 Royat (Izv. Victor) Lepape 1923 15,35 9 Plombteres (Izv. Lambinet) Brochet 1910 14,10 . (Franţa) 10 Bussang . ' “ . 5,3---9,5 (Franţa). 11 Nauheim (Karlsbrunnen) --- 9,27 (Germania) 12 Aix-lex-Baine's (Alun) P. Curie & Labord 4,00 (Franţa) 13 Mont-Dore --- °-76 , (Franţa) 14 Vichy Celestins Labord & Lepape 0,65 ' (Franţa) 15 Vichy Chomel ' Labord & Lepape 0,65 • (Franţa) - * Apele radioactive având efecte vindecătoare la anumite boli, emanaţia de radiu poate fi introdusă în organismul omenesc pe două căi: a) pe cale digestivă (cură de beut) şi b) pe cate respi- ratoare. S’a încercat introducerea emanaţiei de radiu în organism şi pe cale de injecţiuni, emanaţia fiind disolvată în ulei. 9* 132 .Pentru utilizarea raţională a apelor e de recomandat cura de beuţ în cazul când izvorul radioactiv conţine o concentrare mare în emanaţie la litru, dar are debit mic. In afară de aceasta sărurile conţinute în disoluţie de o apă minerală constitue un factor ho- tăritor pentru a decide dacă un anumit bolnav poate sau nu face o astfel de cură. Pentru respiraţie e nevoe de un „emahator“, adică o cameră încărcată cu emanaţie de radiu. Aerul din această cameră trebue din când în când purificat de bioxidul de carbon şi reînoit cu oxigen. Bolnavii fac cura de respiraţie cam câte o oră pe zi. Staţiunile radioactive din străinătate sunt înzestrate cu eraa- natorii, săli sau galerii de inhalaţie, etuve, vaporarii etc. Cum apele minerale din Sângeorgiul-românesc sunt, în Ro- mânia, cele mai bogate în emanaţie de radiu, ar trebui să se facă şi aici instalaţiunile necesare pentru trebuinţele bolnavilor. Apele aceste au o radioactivitate comparabilă cu cele deia Plombiâres (Franţa) şi sunt cu mult mai bogate ca cele dela Nauheim, Vichy etc. Oricum ele sunt menite să aducă mari foloase suferinzilor, şi e de sperat, că dacă această staţiune balneară va fi amenajată conform cerinţelor moderne, să aibă un mare viitor. 133 MOZAIC ISTORIC VIRGIL ŞOTROPA Un advocat şi patron al Someşenilor . Românii noştri din vechiul District năsăudean în toate tim- purile au întreţinut vii legături nunumai cu Moldovenii, ci şi cu Maramureşenii. Despre fugari şi emigranţi dintr’o parte într’aita, duşmani comuni ca mai demult Tătarii, statorniciri şi nu mai puţin certe de hotar, afaceri economice etc. aflăm dese menţiuni în ac- tele arhivelor bistriţene, şi de sigur ele se vor găsi şi în actele şi documentele — din punct de vedere românesc puţin explorate — aflătoare în arhivele din Sighet. . Un capitol interesant formează raporturile dintre conducătorii Someşenilor noştri şi un distins bărbat maramureşan: Mihail Batea de Ieud (Joodi Bâlya Mihâly), care maieuseamă între anii 1755— 1762 le-a făcut acelora nespus de mari servicii în timpul când satele districtului se revoltaseră împotriva Saşilor bistriţeni pentru multele injurii şi schingiuri ce aveau de suferit din partea magi- stratului şi orăşenilor. Cu mare plăcere am putut constata că acel Mihail Balea, advocat, pretor şi mai apoi subprefect al judeţului Maramureş, om cu situaţie materială bună, a dat dovadă de un rar altruism când, făr’ de-a putea aştepta o deoşebită recompensă materială şi cu atât mai puţin morală, în acele grele timpuri de opresiune a nea- mului românesc, a aflat curajul admirabil de-a sta neînfricat în ajutorul sărmanilor ţerani ai ţinutului nostru. m Scotocind şi răsfoind prin documentele acelei triste epoce, mă miram şi mă întrebam că cine a putut să fie autorul atâtor plânsori, acte de acuzare şi memorii aşternute guvernului transilvan şi curţii din Viena, acte redactate în limba latină, germană şi ma- ghiară, perfecte atât privitor la conţinut cât şi la formă? După lung timp mi-a succes să constat în mod neîndoelnic că — cu excepţia câtorva scrise de preotul reformat de pe atunci al Nimigei ungureşti, despre Cate încă va fi vorbă la timpul său — pe cele mai multe dintre amintitele acte, în Colaborare tainică cu corifeii sătenilor noştri, le-a redactat Mihail Balea. La el mergeau ţeranii noştri cu plângerile şi nevoile lor, şi totdeauna erau bine primiţi şi sfătuiţi ce să facă şi să întreprindă. Balea îi îndruma pe căile legale şi eficace lor necunoscute, îi ip- strua ce să vorbească şi răspundă dacă vor fi interogaţi, le extrăda, paşapoarte mandatarilor cari plecau Ia Viena să se jăluiască curţii; ba în multe cazuri le avansa şi banii necesari pentru cheltuieli neprevăzute. Până acolo a mers Balea cu îndrăzneala, încât chiar îh preajma militarizării Văiei Rodnei a cutezat să scrie deschis magistratului bistriţân o adevărată filipică în favoarea Năsăudea- nului Maxim Gălan.. In fine Bistriţenii porniră goană aprigă contra lui Balea, de- nunţându-1 guvernului ca pe cel mai periculos instigator, in 19 Iulie 1759 însuşi consilierul guvernial contele loan Lazar le scrie confidenţial Bîstfiţenîlor să pună mâna pe toate scrisorile şi actele compromiţătoare pentru Balea, ca să se poată dovedi complicitatea lui la rebeliunea Valahilor urgisiţi. Dar se vede că duşmanii po- porului nostru n’au putut izbuti cu intenţiile lor, deoarece împără- teasa Maria Terezia nu putea să pedepsească pe protectorul R6- mânilor, cari în curând aveau să devină soldaţi grăniceri, apărători ai tronului şi patriei. Făcând în anul 1922 o excursiune prin Maramureş "şi vizi- lând şi istorica comună leud, în a doua biserică „dinDeal“, pro- babil fostă mănăstire, am aflat pe marginea cavităţii dela piciorul potirului gravată inscripţia: „Bâlya .Mihâly 1780“. Se vede că al nostru Balea dăruise în acel an potirul bisericii din satul său natal. Sosind în Sigheî am auzit că acolo trăieşte în retragere fostul primnotar judeţan şi măi apoi prezident al sedriei orfanale loan Balea. Presupunând că el va fi un descendent alui Mihail, l-am cercetat şi rugându-1 să-mi comunice eventuale informaţii despre bărbatul care. mă interesa, mi-a împărtăşit următoarele amănunte auzite dela părinţi şi bunici: Mihail Balea de Ieud a fost advocat, solgăbifău (pretor) şi apoi viceşpan (subprefect) al comitatului (judeţului) Maramureş. Cătră sfârşitul vieţii a locuit în Ieud lângă biserica din Deal. A fost foarte bogat şi astfel numai el a putut fi donatorul amintitului potir din această biserică, în 1780. Cu soţia sa Kovesligeti Pap Ana n’a avut copii, dar a luat -de suflet pe Megyeri Ana, fiica surorii soţiei sale. Fata era şchioapă, chioară şi gheboasă şi Balea voia s’o mărite cu un frate al său, strămoşul actualului Ioan Balea. Insă acela, om umblat în lume şi absolvent al universităţii din Bologna, n’a voit s’o ia, şi astfel fata s’a măritat cu Paul Săpân- ţanul (Szaplonczai), un cancelarist la administraţie, cu care a avut 3-fete şi un ficior. Bătrânul Mihail Balea a murit în 1785 lăsând prin testamentul făcut în 1777 din averea sa mare */b părţi copiilor lui Săpânţanul, iar 1/b parte acestuia şi soţiei sale. * Papa Pius VI în Viena . Intr’o scrisoare adresată din Viena în 26 Martie 1782 de cătră funcţionarul Johann Friederich Hoffmann dela agenţia tran- silvană primarului şi consiliului orăşan din Bistriţa, se vorbeşte despre memoriul aşternut de Bistriţeni curţii în chestia răscumpă- rării comunelor militarizate Sântioana şi Nuşfalău. La sfârşitul scrisorii amintitul samsar al Saşilor bistriţeni raportează despre următorul cunoscut eveniment important: „Mai departe am onoare să raportez că Vinerea trecută după masă la 3 ore şi un sfert a sosit Sanctitatea Sa Papa aci în Viena. El împreună cu Maiestatea sa împăratul şedeau lâng’olaltă într’o trăsură, Locueşte în Burg în. camerele cari dealtădată serveau ca locuinţă răpausatei împărătese. Seara la 8 ore sosi şi cardinalul Herzan chemat încoace de Maiestatea Sa împăratul. Până acum însă Sfântul Părinte nu s’a arătat mult publicului, afară că ieri într’o trăsură cu 6 cai şi cu o escortă de 4 gardişti nobili maghiari şi 4 poloni a mânat la părinţii capucini, unde se află cavoul îm- părătesc. Un călăreţ în fruntea escortei ducea crucea. Dumineca viitoare Papa va celebra o liturghie solemnă în catedrala Sf. Ştefan, şi în scopul acesta se fac diverse transformări la altarele numitei biserici." E de observat că Papa Pius VI s'a hotărît la acest pas, pri- vit de mulţi ca înjositor şi umilitor pentru capul bisericii romano- catolice, în speranţa că va putea abţinea pe împăratul losif II dela executarea proiectatelor sale reforme bisericeşti. Cutoatecă călătoria Papei la Viena se făcuse împotriva voinţii şi dorinţei împăratului, acesta totuş îl primi pe înaltul său oaspe cu toate onorurile; ştiu însă să împiedece ca să fie întimpinat şi de preoţime şi prelaţi cu mare alai, ordonând ca, cu excepţia acelora prin ale căror locali- tăţi va trece Papa, ceilalţi să stea acasă şi să-şi vază de lucru în parohiile şi diecezele lor. Numai câţiva, şi şi aceştia chemaţi ex- pres de losif, putură să se prezente capului lor bisericesc. Intre ei a fost şi cardinalul Francisc Herzan, ambasador austriac în Roma, plenipotenţiar şi om de încredere al împăratului losif, mai apoi (1800—1804) episcop de Steinamanger (Szombalhely). Papa a sosit în Viena în 22 Martie 1782 şi instalat în Burg, îşi avea patul chiar în camera şi în locul unde închise ochii îm- părăteasa Maria Terezia. El petrecu Paştile în Viena şi plecă îndărăt la Roma în 22 Aprilie 1782. v In anul următor 1783 împăratul îi întoarse Papei vizita, şi după Carol cel Mare, care în Ajunul Crăciunului din anul 800 a fost proclamat în biserica Sf. Petru ca primul împărat apusan, losif a fost al doilea împărat german care a sărbătorit Crăciunul în Roma. * . Generalul Tige câtră primarul Bistriţii Cu ocazia când vorbeam la alt loc despre incursiunea din 1717 a Tătarilor în Ardeal, amintisem despre scrisoarea pe care generalul Johann Carol baroji de Tige, comandantul trupelor îm- părăteşti din Braşov, o adresase primarului de atunci al oraşului Bistriţa, lui Samuel Bedeus, în chestia stareţului mănăstirii Mol- doviţa refugiat la Braşov. Scrisoarea originală este următoarea: 137 Wohl Edler Nahmhafter Hochftirsichtiger Herre 1 Es wirdt nit unbekandt sein, Herr Johann Ursetyi decanus undt des Kloster Moldovicze Bestelter Jegumen, welcher bej dieisze unruhigen Zeiten der Kirchen ihte sachen in sicherheit dach Bistritz in verwahrung flberbracht. Weiien nun gedachter H. De- canus sich schon einige Zeit alhier aUfhaltet unt seine sachen ingleichen neb sicii haben angesuchet; als habe hiermit Meinem Insonders liebgeehrte H. Stadt-Richter geziemendt erjnern wollen oberwelinten H. Decani seine dort habende sachen ungehindert verabfolgen laszen auch die guttheit haben Seinen leflthen bis an dasz nechste orth etwan Einen mann zu sicherere fortkomen bey- geben. Entbitte mich zum angenehmen gegendienst unt beharre Ihres vielgeehrstester H stattrichters Cronstadt 6—7br. ' dinstgeneigtester 1717. de Tige. Pe româneşte: Nobile, Preţuite şi Circumspecte Domnule, Nu-ti va fi necunoscut că Dl Ioan Ursetyi (Ursachi), decanul şi egumenul mănăstirii Moldoviţa, în timpurile aceste neliniştite a adus sculele bisericii în siguranţă la Bistriţa, spre păstrare. De- oarece amintitul decan de câtva timp pefrece aci (în Braşov) şi s’a rugat să-şi aibă şi sculele sale lângă sine; deaceea îţi reamin- tesc cu tot respectul, preastimate domnule primar, să binevoieşti a permite să i-se extrădea fără piedecă sculele pe cari susnumitul decan le are acolo; şi pentruca să poată face călătoria în siguranţă, să binevoiţi a-le da oamenilor săi, până la proxima localitate, un bărbat ca însoţitor. Gata la contraserviciu rămân al Preaonoratului Domn primar Braşov 6 Sept. ‘l7l7. f cel mai aPlecat serv de Tige. LA MORMÂNTUL VICARULUI GRIGORE MOISIL GAVRIL BICHIGEAN Aniversarea întemeierii liceului grăniceresc „Gh. Coşbuc“ în 4 Octomvrie 1927 a fost mai sărbătorească prin faptul, că cu această ocazie s’a sfinţit în grădina bisericii române unite din Nă- săud monumentul la mormântul celui dintâiu director al liceului şi vicar al Năsăudului, Gregoriu Moisil. Monumentul de. piatră frumoasă relefiază foarte bine în placă de bronz chipul aprigului luptător pentru cultura românilor de pe valea Someşului. După obicinuita liturghie în ziua de 4 Octomvrie, la care serveşte Reverendisimul Domn vicar Ioan Năşcuţiu, cateheţii Gheorghe Pteancu, Octavian-Mărcuşiu şi preotul Gavril Bichigean, în sunetul clopotelor se porneşte procesiunea la mormânt, unde în faţa profesorilor şi elevilor dela toate şcoalele năsăudene pre- cum şi a reprezentanţilor confesionali şi autorităţilor locale se să- vârşeşte un parastas pentru odihna răposatului şi se binecuvântă monumentul. Vorbeşte apoi din partea bisericii preotul Gavril Bi- chigean, iar din partea liceului directorul Vasile Bichigean, fiecare în parte arătând roadele multe şi mari pe terenul bisericesc şi şcolar ale vicarului şi directorului Grigore Moisil. Cuvântarea preotului Gavril Bichigean Ce cuvânt potrivit ca să putem sintetiza vrednicia unui băr- bat ales al acestei parohii şi al întreg districtului năsăudean, — . /' m cum a fost adormitul. în Domnul, Vicarul Grigore Moisil, la mor- mântul căruia astăzi se binecuvântă un frumos monument de ve- cinică pomertire, — este cuvântul şf. Scripturi: „sfârşindu-se, ani îndelungaţi a împlinit'. (Cartea jnţel, Solomon IV. 13.) Dâ, „ani îndelungaţi a împlinit- , şi întru aceşti ani^nare i-a fost vrednicia, nenumărate roadele- muncii, de mult preţ bineface- rile culturali, cari s’au revărsat asupra parohiei şi ţinutului Năsăud. Reprivind într’o ochire cât de grăbită faptele acestui mare preot, vom afla că vicarul Grigore Moisil în adevăr a fost, — tot după cuvântul sf. «Scripturi — un bărbat „puternic în faptă şi cuvânt*, un luptător aprig pentru câştigarea drepturilor noastre încălcate, un sfătuitor înţelept âl preoţimii şi intelectualităţii de pe valea Someşului, lin muncitor zelos şi rodnic în fapte. Activitatea lui culturală se revarsă aproape peste toate dece- niile veacului trecut, şi în acest timp în viaţa Românilor Someşeni n’a fost pornire culturală, m’a fost faptă sau hotărîre la care vica- rul Grigore Moisil să nu aibă partea leului, luminând minţile, în- călzind inimile şi îndrumând voinţele. I-a fost tare şi nestrămutată credinţa în dreptatea ce ni se cuvinea, şi cu îndrăzneală bărbătească, în vremuri vitrege pentru Români, a câştigat lupta culturală ale cărei roade se văd în liceul grăniceresc al cărui întemeietor şi director a fost. Biserica în deosebi e datoare să-i aducă prinosul de recu- noştinţă. Ca paroh al comunelor fruntaşe Tiha-Bârgău'lui şi Nă- săud, şi in vrednicia de vicar, neobositu-i zel şi l-a îndreptat spre 'luminarea poporului şi ridicarea acestuia la o viaţă mai religioasă şi morală. Preoţimea a aflat într’ânsul îndrumătorul şi organiza- torul ei. Stând în faţa monumentului frumos care poartă în bronz chipul acelui „bărbat muncitor, —l după cum îl numesc V. Şotropa şi N. Drăgau în Istoria şcoajelor năsăudene — zelos şi conştiu de chemarea lui, hotărît, sincer şi iubitor de dreptate", care a fost Grigore Moisil; nouă urmaşilor şi slujitorilor altarului Domnului viaţa lui să ne fie o pildă de a continua şi propovădui tradiţiile culturale bune şi sănătoase, de a fi „statornici în cinstea de lege şi neam, în focul Credinţii statornici". • Cuvântarea directorului lic. Vasile Bichigean Onorată Asistentă! Un imperativ categoric al conştiinţei ome- neşti imptine sărbătorirea oamenijor mari, ajunşi eroi ai neamuri- lor ia mijlocul cărora s’au ivit. Şi e firesc să fie aşa, căci aceşti supraoameni, croiţi după un tipar aparte, storc respectul şi vene- raţia şemenilOr lor prin măreţia faptelor, prin belşugul jertfelor aduse Şi prin rolul covârşitor ce-l au în viaţa popoarelor. După unii întreagă istoria neamului omenesc n’ar fi decât opera acestor uriaşi ăi omenirii. Micul nostru (inut de graniţă este bogat în figuri alese. In urma concursului norocos al împrejurărilor, sau dacă vreţi prin o dispoziţie favoritoare a provedinţei D-zeeşti, în tot timpul graniţei şi mai ales când vremurile erau mai grele, am avut bărbaţii ce- ruţi de trebuinţele noastre. Un astfel de cap luminat, întrat în Panteonul graniţei noastre, este şi fericitul în Domnul Grigore Moisil, fost vicar al Rodnei, preşedinte al fondurilor grănicereşti năsăudene şi director al liceu- luj nostru. In numele acestui liceu, care a strălucit cu fală şi a răspân- dit cu prisosinţă luniină în întunerecul vremilor vitrege npuă, Ro- mânilor de aci, exprim omagiul de pietate şi recunoştinţă umbrei marelui defunct şi depun pe mormântul său jerba sentimentelor celor mai delicate ale profesorilor şi elevilor acestei şcoli. Daţi-mi voie, ca în scurt să-mi achit o datorie sfântă ce-mi incumbă ca modest urmaş al ilustrului înaintaş: să schiţez activi- tatea pe terenul şcolar a răposatului. Cred necesar acest lucru, tnai ales pentru generaţiile de elevi de azi, cari nu-şi dau seamă cu câtă greutate s’au întemeiat şcolile grănicereşti, ce jertfe enorme a costat susţinerea lor nealterată ca şcoli româneşti, cât sbucium şi câte nopţi de neodihnă, ba chiar ani de • temniţă a pricinuit apărarea drepturilor româneşti. Mulţi poate nici nu ştiu că a fost aci regimentul al doilea de graniţă românesc, ai cărui soldaţi simpli şi-au lăsat averile câştigate cu sudori de sânge pentru înfiinţarea de şcoli şi burse. Fericitul defunct face parte din generaţia de grăniceri cu caracter granitic, cari s’au identificat cu interesele de tot felul ale acestui ţinut şi pe-cari cu drept cuvânt îi putem număra printre regeneratorii societăţii româneşti şi întemeietorii edificiului culturii naţionale de pe aceste plaiuri. O jumătate de veac a stat în serviciul bisericii şi ăl şcolii îomâneşti, timp pe care alţi muritori abia au norocul să-l trăiască. Ca paroh al comunii 'fiha-Bârgâului şi-â îndreptat activitatea ne- obosită mai ales asupra organizării învăţământului poporal, a pro- movării'culturii religioso-morale, şi asupra desvoltării şt întăririi bunei stări materiale a credincioşilor. A dus o luptă continuă şi îndârjită atât cu autorităţile militare cât şi cu cele din timpul ab- solutismului, pentru câştigarea unui loc de biserică şi pentru clă- direa aceleia. Şi în butul tuturor piedecilor puse şi a împrejură- rilor nefavorabile, i-a reuşit să clădească în comuna amintită cea mâi frumoasă biserică românească din acel timp în districtul N$- săudului. ^ , Numit vicar în Năsăud în anul 1859 nu numai a avut pârtea leului în câştigarea şi înfiinţarea tuturor instituţiunilor culturale grănicereşti, ci le-a şi condus cu mult tact şi devotament'într’un timp când bărbaţii de şcoală români erau după zisa lui Vergilius: „rari nantes in gurgite vasto", adevăraţi titani în haosul şi obscu- rantismul creat pe sama Românilor de guvernele vrăşmaşe nouă. A cercetat şcoalele confesionale din toate parohiile vicariatului, vizită care nu se făcuse din vremea vicarului Marian, şi a âsistat la toate examenele acestor şcoli, muncă obositoare, făcută cu multă pricepere şi însoţită de sfaturi binevoitoare pentru toată lumea. Ca preşedinte al fondurilor grănicereşti năsăudene — alături de învăţătorul Vasile Naşcd al cărui nume îl poartă internatul nostru, de preşedintele de tribunal Ioachim Mureşanu, căpitanii Ioan Purceila şi Qeorge Lica, vicecăpitanul şi marele botanist Florian Porcius, fiscalul districtual Ioan Florian, referentul judecă- toresc Vasile Buzdug, vicecăpitanii Leontin Luchi şi Grigore cav. Botta, locotenentul Petre Tanco, profesorul de şcoala normală Vasile Petri, prepozitu) capitular Macedon Pop şi căpitanul suprem Alexandru Bohăţiel, nume înscrise cu litere de aur în analele gra- niţei, — a dus luptă eroică pentru apărarea drepturilor grănicereşti ameninţate de duşmanul cutropitor, şi pentru realizarea scopurilor indicate în „învoirea" făcută de reprezentanţii comunelor grănice- reşti. In această învoire, piatra din capul unghiului a tuturor aşe- sămintelor noastre culturale mai de seamă, fruntaşii grăniceri, — cari în luptele nenumărate ce lo purtaseră pentru dinastii .străine observaseră, că arma care hotăreşte soarta popoarelor şi care le scoate din moarte la viată, este nu forţa fizică ci ştiinţa de carte, cultura,.— au botărît ca din fondul numit central şcolar să se înfiinţeze un liceu complect cu limba de predare română, apoi un .internat; o şcoală reală, o şcoală normală cu patru clase, -o şcoală de fetiţe şi cinci şcoale primare în comunele: Sângeorz, Telcig, Zagra, Monor şi PrunduirBârgăului. In timpuri de grea încercare pentru noi, adesea cu primejdia vieţii, fericitul în Domnul a întreprins călătorii îndepărtate în afa- ceri de interes-vital pentru ţinut, a condus şi a făcut,-parte din o mulţime de delegaţii trimise la locurile înalte, pentru a cere ajutor împotriva nedreptăţilor săvârşite şi pentru’a recâştiga drepturile încălcate. . ' Numele lui figurează în toate actele şi memoriile cari privesc menţinerea drepturilor noastre străbune şi întemeierea districtului năsăudeatr. Dupăce. această luptă a fost încununată cu succes, ţinta principală i-a fost introducerea unei administraţii bune şi corecte, sporirea izvoarelor de venit necesare ridicării şi susţinerii de şcoli şi ajutorarea tinerimii. Unica răsplată pentru- multele jertfe aduse pe altarul culturii româneşti i-a fost conştiinţa datoriei împlinite şi mulţumirea sufletească, că a putut contribui la sporirea patrimoniului cultural românesc. Ventilându-se ideea întemeierii unui liceu românesc în Năsăud, defunctul este unul dintre aceia cari lucrează şi jertfeşte totul pen- tru înfăptuirea acestei idei. După multe peripeţii şi tărăgăneli în sfârşit pela sfârşitul lunii Septemvrie 1-863 soseşte telegrama mult aşteptată dela funcţionarul la guvernul sibian, loachim Mureşanu, în.care jelegramă se spunea: „Gymnasium bestăttigt, GlOck auf mit Gottes Hilfe“. Liceul se deschide la 4 Octomvrre 1863, ziua pe care azi o prăznuim} Dela această dată şi până la finele lunii August 1868 Grigore Moisil a fost Unul dintre profesorii şi cel dintâi director al liceului nostru, deci cel dintâi organizator al acestui institut. Nu numai cât a fost director al liceului, ci şi mai târziu a luat parte Ia toate examenele şi serbările şcolare, şi des- chidea anul şcolar la această instituţiune dând poveţe utile şi în- drumări părinteşti tinerimii şcolare. Iată motivul puternic pentru care noi şi şcoala noastră suntem datori cu recunoştinţă şi pietate faţă de primul îndrumător al vieţii şcolare din institutul nostru. La 31 August 1868 multiplele-iocupaţiuni şi munca prea încordată îl silesc să demisioneze din funcţiunea de director al liceului, fără ca să-i scadă interesul viu pentru mersul regulat şi progresarea liceului, deoarece.educaţia şi instrucţia tinerimii, cu ajutorul religiozităţii şi moralităţii, înaintarea aceleia în cultură şi civilizaţie formau idealul lui suprem, erau oarecum concrescute cu marele lui suflet. Mai târziu se clădeşte din iniţiativa lui frumoasa biserică din Năsăud, în preajma căreia ne aflăm acum. Ca preşedinte onorific şi mai pe urmă activ al reuniunii învăţătoreşti .Mariana", a muncit cu zel şi dragoste pentru îmbunătăţirea sorţii învăţătorilor, pentru clădirea de edificii şcolare corespunzătoare şi pentru,creşterea unei generaţii de învăţători harnici şi conştii de chemarea lor. Interesul şi dragostea lui faţă de şcolile din ţinut se vede mai bine din împrejurarea, că cu ocazia jubileului de o sută de ani dela orga- nizarea şcoalei primare, jubileu sărbătorit în Năsăud în 22 Noem- vrie 1884, deşi în vârstă de 70 de ani, ia asupra-şi sarcina să pregătească în formă de conferenţă istoria şcolilor dîn Năsăud, pentru a o ceti însuşi elevilor, învăţătorilor şi profesorilor adunaţi la liceu după serviciul divin. Această conferenţă publicată în „Şcoala practică" a lui Vasile Petri, -subt titlul: „'0 pagină djn trecutul institutelor de învăţământ din Năsăud", are importanţa, că alături de notiţele latineşti dela.pag. 45—55 ale operei: „Poemation- de secunda legione Vajachica", alcătuiesc cea dintâiu schiţă a istoriei şcolilor năsăudene. Când conferinţa profesorală hotărî la 6 Martie 1865 să se scrie cronica liceului nostru, această sarcină o luă asupra-şi vicarul Moisil. Comisiunea administrativă însă în şedinţa ţinută la 1.1 Mai 1867 află cu cale,1 din motive de roportunitate, să nu se publice această cronică în anuarul liceului. Cade-se deci să ne închinăm cu smerenie în faţa mormân- tului acestui mare grănicer şi mare Român, care a fost model de conştiinţiozitate în împlinirea datoriilor, tezaur bogat de fapte no- bile şi măreţe, prototip demn al omului activ, zelos şl stăruitor, m om mare născut pentru înfăptuirea lucrurilor mari, în care om s’a întrupat zisa S-tului Augustin: „Magnae res magnos viros desi- derant*. . Iar voi, elevilor, carj vă faceţi educaţia şi vă punfeţi baza fericirii voastre viitoare în lăcaşul de cultură zămislit şi întemeiat în urma luptei duse cu fanatism de fericitul în Domnul şi de tovarăşii de principii, înscrieţi-i numele adânc în sufletele voastre, încunjurându-1 de cultul cuvenit oamenilor aleşi ai neamului no- stru, şi urmaţi-i pilda mult grăitoare, care dovedeşte că numai munca $i cinstea sunt pavăza individului şi temelia societăţii omeneşti. - Fie-i ţărâna uşoară şi amintirea vecinică. CĂRŢI ŞI REVISTE Sextil Pttşcariu; Dacoromania IV p. 2, Cluj 1927, «Ardealul*. Dl. Vkţor Bojor: Unirea bisericilor. Gherla 1927. Tip. diec. Pr. I. Btrlea: Balade, Colinde7 Cântece din Maramureş, voi. I—II, Bucureşti 1924, Casa şcoalelor. Dr. E. Dăianu: Ieremie Valacul, Cluj 1926, «Viaţa*. Biblioteca „Semănătorul" Arad; Nr. 116 Al. Lascarov-Moldovanu: Fabule şi Satire. Nr. 117—118 -Adrian Pascu • Cuibul tăcerii (Schiţe şi nuvele). Nr. 119 Dr. S. Stanca: Sergentul (Dramă). Nr. 125—127 E. Lovinescu: Figuri ardelene. Nr. 141 Tie Flaviu: Carnetul unui preot dela sate. Nr. 142—143 C Cehan-Racoviţa: In cerdacul casei bătrâneşti. Nr.'151—152 Sandu Teleajean: Moşnenii. I Nr. 166—168 N. lorga: Viaţa românească în Ardeal. Nr. 171 Dimitrie L Goga: Şcoala ardeleană în Muntenia şi Moldova. Nr. 175—177 E. Lovinescu; Tacit I. „învăţătorul*, Cluj, „Dacia*. „Scânteia", Gherla, Tip. Deac. „Generaţia nouă", Cluj, „Dacia*. -