No. 7 ARHIVA SOMEŞfiNĂ REVJS7Â JSTORJCĂ-CULTURALÂ CUPRINSUL: Aurel A. Mureşiauu: Contribuţii la istoria „Gazetei Transilvaniei'1 . , . „ 24 Iulian Marian: Documente bisericeşti „ 37 ^ Vasile Bichigean : Din trecutul comu- nelor Naşfalâu (Mârişeht) şi Sânt- ioana...................................... 76 ^ Krîz-Cabicar: Curiozităţi topice „va- iahice“.................................... 84 loan S. Pavelea: Legiuiri din trecut „ 89 Cărţi şi reviste.......................... 95 ^Cli Cruj7~Cenîra! Unîversily Libi: * > Cluj Redacţia, administraţia şi direcţia revistei: „ARHIVA SOMEŞANĂ* Nâsăud, liceul Gh. Coşbuc Năsâiid 1927 Vîrgli~$otropa; După revoluţia din 1849 Pag. I ÂRHIVA SOME$ANĂ REVISTĂ 1ST0RICĂ-CULTURALĂ Nr. î A DUPĂ REVOLUŢIA DIN 1849 Încă înainte de a-se sfârşi răsboiut provocat de zavergii ma- ghiari, împăratul Franz Josef numise în Iulie 1849 pe generalul de divizie baron Ludovic Wohlgemuih guvernor civil şi militar al Transilvaniei, care secundat de comisarul Eduard Bach îşi începu activitatea intre împrejurări (oarte dificile. După înnăbuşirea revo- luţiei în August noul guvernor instalat în Sibiu, îndată la iniţiarea lucrărilor şi măsurilor de pacificare şi organizare a provinciei, se lăsă influenţat şi zăpăcit de factori intriganţi şi falşi, şi comise multe greşeli dând naştere la mari nemulţămiri. In primul rând poporul român, deapururea dinastic şi gata la orice jertfe, era adânc jignit că in loc să i-se recunoască serviciile făcute în inte- resul tronului şi al ordinei publice, acum era tratat nedemn şi expus multor şicane. . Cutoateacestea n’are să ne uimească dacă duşmanii şi opre- sorii seculari ai Românilor, Maghiarii încă şi copleşiţi de propriile lor nevoi mai aflau timp şi prilej să împiedece şt zădărnicească în tot chipul orice acţiune şt dispoziţie chiar şi numai la aparenţă favorabilă pentru poporaţia românească; deşi ei instinctiv şi ai groază presimţeau imposibilitatea vecinicei robiri a elementului ro- mân, ceeace în zilele noastre ş'a şi confirmat. Şi nu trebue să ne VIROIL ŞOTROPA 1 2 mirăm dacă cu instituirea dominaţiei absolutiste aproape toţi Kreis- vorsteher-ii (prefecţii) şi Bezirker-iî (pretorii) apoi nenumăraţii alţi funcţionari mari şi mici de toate liftele, aduşi din colţurile cele mai întunecate ale monarhiei şi neînţelegători de sufletul şi aspi- raţiile poporului nostru, în rapoartele lor adresate guvernului şi curţii din Viena îi înfăţişau şi denunţau pe Români ca pe cei mai insubordonaţi şi periculoşi oameni. Este însă aproape de necrezut că Ruşii cari — cu toate gân- durile lor tăinuite — veneau în ţară cu deviza salvării ideii mo- narhice şi aflau aci în Români aliaţi naturali, totuş se purtau cu neîncredere faţă de poporul nostru şi comiteau acte insolente. Astfel generalul LOders încă în Iunie 1849 deţinuse şi aruncase in temniţi ordinare pe toţi membri comitetului de pacificare cari sub scutul armelor ruso-austriace se ^-g^^ră flinair**1? Maghiarilor în Muntenia, şi tot aşa încă pe mulţi alţi scriitori şi notabili români, pe motiv că ar profesa principii politice primejdioase. Intre aceştia a fost şi George Bariţ pe care — înfierat ca „foarte periculos1* — inumanul comandant rus lăsă să-I escorteze la Cernăuţ unde legat în fiare fu întemniţat împreună cu dezertori şi vagabonzi criminali. Tot aşa scârboasă a fost şi purtarea generalului Pawlof, despre care se zice că — dupăce întrase şi se adăpostise cu brigada sa chiar prin Valea Someşului — la întoarcere acasă, îndulcit şi fer- mecat de contesele maghiare din Cluj, n’avea să facă alta decât să slăvească pe rebelii maghiari, împotriva cărora luptase şi el ca şi soţii săi de arme, grănicerii năsăudeni. Dar şi mai incalificabil şi mai izbitor era procedeul acelor compatrioţi saşi cari şi în cursul răsboiului civil, dar maicuseaihâ după terminarea aceluia pentru Români n’aveau decât numai vorbe de hută şi dispreţ. Tuturor celor ce se interesează mai deaproape de evenimen- tele şi frământările zilelor turburi din 1849 şi anii următori, le recomand să răsfoească colecţia ziarului „Bucovina1*, redactată de fraţii HurmuzakL cari cu fin spirit de. observaţie remarcau şi con- 'trolau atunci totul ce se petrecea nu nu mai în provincia lor, ci şi în Principatele Române şi în Ardeal. In acel ziar aflăm instructive constatări privitoare la ţinuta organului săsesc „Sîebenbtirger Bote" şi a corifeilor saşi, despre cari într’un loc zice că „în cursul ulti- * • 3 inului an au făcut o politică atât de făţarnică, echivocă şi falsă, şi de atâteaori au schimbat cu repezeală uimitoare totfelui de co- lori catneleonice; încât în sfârşit le-a fost peste putinţă să împie- dece ca omul să străvadă prin măscile tor tot aşa de lămurit ca şi prin transparentele lor iluminate conform situaţiilor momentane: când pentru Radetzky şi Windischgrâtz când pentru Bem şi Kossuth, acum pentru Maghiari, iar altădată pentru Austriaci şi Ruşi.6 Tot „Bucovina' stigmatizează pe amintitul ziar săsesc când ei numeşte faptele răsboinice ale Românilor: „fabule şi fanfaronade", şi nu mai conteneşte cu invective de felul acesta. - In fine se vor găsi doar şi istoriografi streini cari vor încerca să pătrundă cât de adânc în psihea masselor din acei timp, şi să enunţe judecată imparţială asupra faptelor şi stărilor sociale trecute. Deocamdată însă cu greu s’ar putea invoca o mărturie mai carac- teristică şi în multe privinţe mai potrivită ca cea a guvernorului Wohlgemuth care după feluritele şi amarele sale experienţe, aftân- du-se în 1851 pe pat de moarte în Pesta, într’un raport adresat împăratului asupra stărilor din Ardeal se exprimă în mod laconic astfel: „Die Ungarn sind unvershhnlich, die Sachsen betrttgen Gott und K&nig, die Romanen sind getreu aber auf der letzten Stufe der Cultur — Maghiarii sunt neîmpăcaţi, Saşii înşeală pe Dumnezeu şi pe rege, Românii sânt credincioşi dar stau pe ultima treaptă a calturei.“ („Gaz. Tr.“ Nr. 10—1862). Aproape pendantul răspunsului pe care losif 11 î'n calitate de coregent se zice că l-a dat mamei sale împărătesei Maria Terezia, când după întoarcere din prima sa călătorie prin Ardeal în 1773 a fost întrebat de ex- perienţele avute şi făcute: „Liebe Mutter, ich habe în Siebenbflrgen einen grausamen Hungarn, einen eigennâtzigen Sachsen undeinen . geknechteten Walachen gefunden — Dragă mamă, am aflat Jn ţi Ardeal pe Maghiarul crudei, pe Sasul egoist şi pe Valahul robit* li (Obs. Hr. 60- 884). 1 1 1 ' Dar să ’ntoarcem şi să vedem ce se întâmpla în ţinutul no- stru după năbuşirea revoluţiei, când partea cea mai mare a regi- mentul era împrăştiată în toate laturile, locuitorii satelor jăfuîte şi în parte arse rămaşi în mizerie, căncelariile şi şcolile închise, cu un cuvânt totul în dezordine şi nesiguranţă. I* 4 ' Insurgenţii maghiari lăsaseră triste urme şt amintiri după sine. Cum aflăm dintr'un raport făcut de patru grăniceri rodneni fugiţi peste munţi, şi publicat în ziarul ,Bucovina" din 15 Iunie 1849, în Rodna stătuse în garnizoană un batalion de volintiri (bnk£ntes) maghiari la care se aflau şi 260 Români recrutaţi cu forţa. Dar cu toată supravegherea strictă ce li s’a impus, partea cea mai mare dintre aceştia până ’n vară se refugiase din şirul rebelilor. In llva- Mare se afla b divizie (Va batalion), în Năsăud erau două divizii Săcueşti, iar fn Telciu şi Hordou stetea un batalion. Săcuii şi Maghiarii erau toţi armaţi, iar Românii numai în parte şi cu arme netrebnice. In Sângiorz, llva-Mică şi Feldru încă se aflau garni- zoane însă rău armate maicuseamă cu lănci şi puşci cu cremene. Pe grănicerii localnici îi dispuneau ca patrule la serviciu de noapte. Insurgenţii recrutau mulţi tineri români din sate şi-l expediau la Ungaria, apoi rechiziţionau multe rufârii şi stofe pentru mondtre, iar pe fetele de 12—25 ani le siliau să facă pentru armata ma- ghiară servicii de cusutoare şi spălătoare. Fiecare staţiune grănice- rească era îndatorată să prezenteze în timpul cel mai scurt un număr fix de recruţi, iar pentru gloate (miliţieni) erau înrolaţi chiar şi bătrânii şi preoţii. Apoi când se lăţi vestea despre intrarea Ru- şilor în ţară, voinîcoşiî rebeli ordonară ca — risum teneatis — toată populaţia să ţină ’n fiecare Miercure post strict. Şi acestea se făceau încă sub masca legalităţii; deci Îşi poate omul închipui ce a urmat apoi cu prilejul retragerii forţate a rebe- lilor din satele noastre săcătuile. Parohul Grigore Pop din Rebrişoara, pe care vicarul Macedon Pop, nevoit să fugă şi $ă stea în Bucovina, îl numise administrator vicariat substitut, în timpul dela August—Noemvrie 1849 face în protocolul corespondenţelor vicariate între altele următoarele în- semnări : 12 August. — Macedon Pop vicarul districtului rod nean pentru de-a tncunjura In acest timp critic al răsboiuiui civil o nenorocire şi mai mare, a trecut !n Februarie a. c. în Bucovina, s’a înştiinţat la d-1 colonel care l-a nu- mit capelan campe'stru. Deoarece înţr’un vicariat se Întâmplă multe lucruri cari privesc pe preoţi şi pe alţii, şi el nu poate rămânea fără căpetenie, de- aceea vicarul Pop cu circulara din 27 Iulie c. l-a numit pe Grigore Pop paroh tn Rebrişoara, administrator vicarial substitut până la Întoarcerea sa. Se face cunoscut regimentului. s , 17 August. — Circulară. Fraţilor 1 Prin retragerea Ungurilor !n 22 Iunie c. au aprins pismaşii satul Feldru, Rebrişoara şi Năsăudul, Intre cari arşi am căzut şi eu şt fratele loan dela Feldru, şi cu toi ce am avut In cenuşă s’a întors, scăpând numai cu viaţa. Fiindcă ceilalţi arşi ca mireni Îşi pot cerşi ajutorul şi într’alt chip, iar noi ca persoane in stat puşi, nu; ne luăm Îndrăz- neală a-ne ruga de ajutor, cine cu ce se va Indura să binevoiţi a-ne trimite cit mai in grabă prin fe|i, tn bani, dechiiln însemnat de d. paroh tn Scris care cit şi la cine a conferat, batăr până tn sfârşitul August c. 29 August. — Preotul Grigore Moisil din Borgo-Tiha fiind jăfuit de rebeli a trebuit să-şi caute un timp subsistenfa la părinţi, şi pentru timpul absentei din comună a încredinţat cu funcţiunile In satul său pe preotul Cifor Cionca din Borgo-Bistrija. Pe acesta Insă l-a alungat din Tîha preotul sus- pendat Axentie llieş, s’a folosit de toate venitele preoţeşti tn Tiha şi la Întoar- cerea lui Moisil a denegat sâ-i predea acestuia cheile bisericii, protocoalele, ba i-a folosit şi pămănturile. 6 Septemvrie. — Preotul Mihail Pop din Nuşfalău a dispărut; probabil l-au dus rebelii unguri, _ Un lemnar trimis cu o carte la vlădică, a fost împuşcat pe drum de Unguri. 10 Noemvrie. — Fiindcă arhivai vicariat t-au prădat Ungurii tot, şi d-1 Vicar numai cu hainele a scăpat, aşa acum n'avem nimic amână după ce să ne Îndreptăm. 18 Noemvrie — Preotul gr. cat. din Rodna a fost rugat de administra- torul minelor să slujească şi romano-catolicilor, deoarece popa r. c. Horvath a trecut la rebeli şi la retragerea lor a plecat şi el cu insurgenţii. Intr’aceea vicarul Macedon Pop, care se afla !a armata din Galiţia, aşternu rugarea să fie dimis acasă şi înlocuit ia trupă cu fraiteie său. Iată-o: îaslo, 16 Sept. 1849. An das Ifibliche Commando des k. k. 2-te Roma- ne» 17 Grenzinfanterie-Regimentes. s Ats die im nOrdlichen Theil Siebenbfirgens gegen die Insurgente» ope- rirenden k. k. Truppen in Februar 1. J. der Obermacht weichen und in die Bucovina sîch ziehen mussten, so habe ich mein Pfarr- und Dechantsamt verlassen und mich mit Lebensgefahr iiber die mit Schnee bedeckten Karpa- theugebirge in die Bucovina geflUchtet. Das Regiment hatte damats keine Seelsorger von ihremt Ritus und Nation gehabt, und weil die Ausstcht einer Vorritckung auch nicht nahe, und die Mannschaft ohne einen Geistlichen zu belassen flicht ratsam war; so ersuchte mich der Herr Oberst und Regîments- commandant Ritter von Urban den Seeisorgerdienst bis zur Aenderung der Verhăltnisse zu versehen, den ich auch bereitwillig und dankbar ilbemommen und gefiihrt habe. Nachdem die Verhăltnisse sich nun geândert haben, und das Regiment noch iange entfemt von der Hşimat bleiben dflrfte, so ţ>itte ich um meinţ 6 AbiOsung, und weil unser Bischof Leraeny suspend irt ist, und das Hochwttr- dige Diecesan Consistorium sein Amt auch nichl angetretten hat, so bringe ich Kraft mei nes Amtes in Vorschiag zum kQnftigen Feldkaplan den in der Oberschule zu Nassod als Katechet und Caplan angestellten Anchiditn Pop, und atOtze mein Gesuch au! nachstehende Grtinde: aţ Nach unseren Diecesan Statuten diirfen zu Feldkaplhne nur die Pfarr- kooperatores verwendet werden, die Pfarrer und Dechants aber nur in jenen Faiien, wenn sie auf das Pfarr- und Dechantsamt Verzicht Iei sten. Ich habe aut mein Amt nicht verzichtet, und will auch nicht verzichten, sondern habe dasselbe blosz aus dem Grunde veriassen, damit mir nicht das Loos mehrerer romanisch — ihrer Pflicht treu bleiben wollenden Prieşter widerfahret eines Theils; anderen Theiles um nicht gezwungen zu werden Befehle wider mein Gewissen und văterliche Regierung in den Kirchen mei nes untergeordneten Dechanats zu publidren. b) Bei der vorzunehmenden Regulierung Siebenbtirgens werden auch die geistlichen Angetegenheiten regulirt, folglich manche AuskUnfte von den Dechants abverlangt. Die Auskîinfte tiber die Verhăltnisse der Geistlichkeit dieses Regiments ist nur derjenige im Stande zu geben der mehrere Jahre mit der Fiihrung des Dechantsgeschăftes vertraut war, und die Gelegenheit gehabt sfch eine genaue Notiz liber dieselben zu verschaffen. c) Die vorgeschriebene kanonische Visitation, nicht minder andere mit dleser Anstellung verbundenen Geschhfte, wie auch die Dechanat- und viel- leicht Diecesan-Versammiungen erheischen mein allbaldiges Einrticken in die Heimath. d) Der erwăhnte zum Feldkaplan vorgesthlagene Priester ist jung, blosz seit 3 Jahren geweihet, hat die teoiogischen Wissenschaften mit Eminenz ab- solviri, ist der deutschen und ungarischen Sprache mhchtig, hat ein mackel- loses Betragen; folglich besitzt die einem Feldkaplan nbthîgen Eigenschaften, ist im Regimente geboren, und bereits um diese Stelle bittlich eingekommen. Indem ich die angefiihrten Gr Unde zur hochgeneîgten Beherzigung und gnadîgen Unterstdtzung Einem lobi. Regiments-Cornmando unterbreite, bitte zugleich mir in Anbetracht dasz die Insurgenfen mich meines ganzen Vermâ- gens beraubt, indem sie sogar die Hauseinrichtung im Schhtzungswerte von 400 fi. c. m. verbrannt haben; dasz ich hier in Gaitcien bei der herrschenden Teuerung um so mehr habe nichts sparen kbnnen, als ich mtr die niSthigen KieidungsstQcke — da ich in einem einzigen Rock kam -anschaffen musste ; dasz ich des Seelsorgerdienstes halber mit dem Regimente gekommen btn; die Vorspann bis Nassod vom hohen Erar gnădigst erwirken zu wollen. Macedon Pop. La această rugare trimisă dela regiment comandei supreme militare a urmat rezolvarea pe care căpitanul Petrizzevich, coman- dantul unităţilor regimentului aflătoare în Nâsâud, o împărtăşeşte comandei regimentului dislocat în Qaliţia, cu următoarea scrisoare; 7 Resolutio. Dem Regiment in Bochnia. Das Hohe Generat Commando hat mit der Verorduung v. 19 Oct. 1849 Z. 977 anzttordnen befunden, dasz der gr. k. Dechant Macedon wetcher bei dem 2 Feldbatai None die Stelle einea Feldkaplans vertritt, durch den an der Oberschule zu Nasaod als Katechet und Kapian angestetlfen Anchidim Pop abgelost werde, weil die Gegenwart des H. Dechant im Regimentsbezirke dermalen um so drîngender nothwendig ist, als derselbe als Vorsleher der Geistlichkeît und Schulencomisstonsmitglied bei der vorzunelimenden Reorganisîmng dieser Angelegenheit Antheil zu nehmen haben wird. Dieses wird Einem lob!. Feldregimentscommando niit dem gehor- samsten Bemerken mitgetheilt, dasz der H. Katechet bereils die Weisung er- lialten hat, sich an seine Bestimmung zu begeben. Petri zzevich, Hauptmann, Landes Regiments Commandant Întors acasă In Năsăud, vicarul notifică regimentului reluarea funcţiuneî sale astfel: 27 Nov. 1849. Dem Regimente. Lăut Hoher Gen. Commando Verord- nung von 19 Oct 1. J. Z. 977 bin ich von dem Dienste des Feldkaplans bei den in Galiden befindfichen zwei Bataiilonen dieses Regiments durch den Kapian Anchidim abgelost, und habe meinen frtiheren blos aus Folge der traurigen Ereignisse unterbrochenen Vicariatsdienst angelretten. Welches Ei- nem Ifibl. Landes Regiments Commando mit dem diensthdflichen Ersuchen zur hohen Kentnisz gebracht wird, in der Zukunft alte in diesem Regimente vorkommenden ge ist lichen Dienstschriften und Sachen mir zustellen lassen zu wollen. Privitor la batalioanele regimentului nostru cari — cum ştim din antecedente — se retraseră în Februarie cu Urban în Bu- covina, e de notat că ele istovite de luptele grele purtate în tot cursul iernii năprasnice, rămaseră plasate în diferite localităţi din Bucovina şi Caliţia făcând servicii de garnizoană. Astfel — con- form datelor din istoria regimentului Nr. 50 scrisă de Treuetifesl — la începutul lui Martie ştabul regimentului se afla în Câmpulung, companiile 1, 2 şi 4 erau plasate în Cernâuţ, comp. 3 în Tereşeni, 5 şi 11 în Stanislau, 6, 7, 8 şi 10 în Colomea, 9 şi 12 în Stra- hiniţ. in lunile următoare apoi companiile în continuu schimbară staţiunile ajungând pe la Lemberg, laslo, Bochnia şi chiar şi pe la Sanok, Sambor şi Dukla, staţiuni de tristă memorie din recen- tul răsboiu mondial. In Septemvrie aflăm ştabul şi batalioanele regimentului concentrate în faimoasa fortăreaţa de mat apoi Przemysl, unde sosi ordinul ca batalionul 111 să fie desfiinţat şi în locul lui să se formeze o divizie de rezervă cu staţiunea în Nă- şăud şi în cercul regimentului, In Qctomvrie Şi Noemvrie iarăş se 8 mai făcură schimbări de garnizoane, aşa că la sfârşitul anului 1849 aflăm compania 13 în Reteag, 14 în Reghin, 15 şi 16 în Bistriţa, 17 în Dej, 18 în Mociu, iar restul companiilor rămase tot In Galiţîa. Merită să amintim aci că cu prilejul plecării unui batalion grăniceresc din Przemysl ziarul „Bucovina* din Cernău) primeşte şi publică următoarea interesantă corespondentă: Przemysl, Septemvrie 1849. In fi I. c. am petrecut la plecare din oraş trei companii din primul batalion al regimentului II românesc care şi la P- Voastre a lăsat aţâţi prieteni Acest viteaz regiment care din Octomvrie până tn Martie c. ca un mic gntpşor a susţinut cavalereşte lupta inegală împotriva insurgenţilor maghiari in Transilvania, In sfârşit cedând preponderanţei nume- rice s’a retras tn Bucovina. Din pricina armaturii, echipamentului şi momii- relor uzate tn cursul răsbolului, precum şl pentru recreaţie după atâte stra- paţe suferite, regimentul la Început a fost plasat tn Cemăuţ şi Colomea, iar când raporturile politice au necesitat formarea lagărelor din Lemberg şi Przemysl, el a fost strămutat aci. . După ridicarea lagărului nostru, în consideraţia situaţiei schimbate in terenul de operaţie din Ungaria care pretindea sporirea trupelor tn cercul Sanok, batalionul 11 a trebuit să plece In 9 August acolo, şi companiile pre- cum şi detaşamente mai mici au fost plasate In diferite localităţi din Împre- jurimea Sanok-ului. Mai rămăsese aci ştabul regimentului cu primul batalion, şi ne bucuram să avem în mijlocul nostru cel puţin o parte din acest brav regiment ai cărui ofiţeri şi soldaţi aci ca pretutindeni au dat dovezi de ones- titatea sentimentului lor. Cu regret aflăm acum că şi acest rest va fi mutat la Neumark, Pivniczna, Muszina, Bochnia, iar ştabul cu două companii la laslo spre a ocupa acele staţiuni tn locul unităţilor regimentului Leiningen cari pleacă la ArdeaL In considerarea extraordinarei simpatii şt a Înaltei stime de care se bucură acest brav regiment la toţi Românii austriaci, Îmi rezerv să vâ Împăr- tăşesc tn curând detalii interesante din istoria mai nouă a regimentului, deoarece mi-a succes să aflu din izvor autentic prestaţiile lui tu faţa duşma- nului In anii 1848 şi 1849. Deocamdată vin să vă comunic atât: Acesta este regimentul care atunci când cauza maghiară steţea in floare, cel dintâi a pro- testat contra ministerului maghiar, şi al cărui prim batalion, pornit de comanda generală transilvană tn 23 Iulie la marş din Năsăud spre Seghedin, dintre toate trupşle a test cel dintâi icare tn 28 Iulie la Cusdrioara cu statornicie a denegat să pună jurământ pe constituţia maghiară. Acest regiment este a cărui Întreagă poporaţie bărbătească capabilă de-a purta arma plecase in di- ferite direcţiuni pentru cauza Împărătească, aşa că de prezent în cercul regi- mentului — care şi aşa prin repetata invazie a Maghiarilor, prin jaf şi foc suferise necrezut de groaznic — se găsesc numai moşnegi infirmi, femei şi copii in cea mai amară sărăcie, Două companii cari făcuseră expediţia im* preunâ cu armata Banului tlellacici) stau acum tn Timişoara, alte două se află la corpul de operaţie a generalului Clam-Gallas In Ardeal, circa 500 fac , servicii de garnizoană tn Câmpulungul Bucovinei, iar cam 200 sunt In marş spre Przemysl pentru de-a spori regimentul. Patru companii ale batalionului trimis la Seghedm Împotriva Sârbilor, din cauza că deşi ameninţate cu deci- mare totuş nu se alăturaseră la rebeli, au fost mai apoi dezarmate cu forţa tn Pesta de către Maghiari şl ţinute in prinsoare, aşa că soarta'lor nici azi nu ni-e cunoscută. O altă divizie care in Decemvrie 1848 fusese detaşată fa Almaşul mare, şi căreia prin înaintarea rapidă aiui Bem peste Huedin către Cluj, mai mult tnsă prin dispoziţia tardivă a generalului Wardener i-se tăiase legătura cu viteazul colonel Urban, deasemenea căzu tn prinsoare. Socotind deci faptul că o astfel de massă de oameni iasă din cercul regimentului coustătător numai din 44 comune cu 40.000 suflete; şi cumpă- nind că dintre toate regimentele grănicereşti acest regiment românesc a sufe- rit mai mult; numai aşa Iţi poţi face o imagine despre admirabila sa stator- nicie In Împlinirea datorinţei, despre mult probata şi neclintita sa fidelitate, şi despre devotamentul său pentru cauza ereditară Împărătească şi pentru interesele monarhiei. - Imediat după reocuparea postului său, vicarul Macedon Pop începu să lucreze cu zor ca să dispară urmele infecte ale rebelilor, şi cu toată autoritatea persoanei sale agită pentru regenerarea şi refacerea morală şi materială a poporaţiunei. Pentru de-a evidenţia măcar întru câtva acest fapt, aflu cu cale să reproduc aci unele din cîrculărîle şi rapoartele sale: 3 Decemvrie 1849. Circulară. Fraţilor I Precum naţia săsască face cu- noscut publicului prin novele (ziare) pagubele avute din cauza be- lului civil şi daune din partea insurgenţilor cauzate; aşa ar fi cu cale socot ca şi pagubele bieţilor noştri Români militari pricinuite de căiră acei rebeli să se facă publicului prin organul unei foi cunoscute. Cu voiesc aceasta cât maj curând a duce tn efectuinţă cu ajutorul Fr. Voastre. Deci Vă recvirez ca în- trebând pe capetele satelor, sau mai bine pe aceia cari tn timpul usurpării insurgenţilor au stat tn servire, să-mi aduceţi spre cunoştinţă; a) câţi bani au fost siliţi a da, b) câte vite, c) cât oves, d) câte bancnote Kosutiane aii dat spre ardere, e) lucrat-au la şanţurile dejene şi bârgăuane, f) câte care şi căruţe, g) casseie satelor şi ale eclesiilor răpitu-le-au ? — Aceste trebue cu număr specificate; pagubele celelaltejprecum pierderea lucrului, răpirea veşt- mintelor şi a altor victuale dela mulţi etc. se vor arăta generatim. Socot că fiecare după înâscutul patriotism care a fiecărui inimă încălzeşte, se va stră- dui a face genuină relaţie In acest obiect atât de importanta Această descriere se va trimite în 22 Decemvrie cal. nou la Vicariat, anumit prin cantori la 10 ore antimered. cu care prilej se vor trimite şi taxele numite pentru, cancela- ria vicarială. Insă'numai dela aceia cari n’au dat Fr.-fui Grigore. Toi cu acea ocazie se vor trimite spre vedere matriculele precum şi protocolul poruncitor. to Insă bine iee seama fiecare ca timpul venirii să se observeze mai bine decât cum văd efi se bagă in seamă amu cu prilejul trimiterii consignaţiei pentru văduve ai căror bărbaţi s’au omorit şi schilăvit de rebeli; că macarcâ s’a fost demandat ca pe 3') Noemvrie să se trimită prin feţi, totuş până astăzi tncă nu sunt fără numai deia vr’o 10, şi încă prin cine ? şi prin ţigani încă. Aşa mare nepăsare şi indiferentism în cele oficioase trebue să ne aducă In dispreţuire înaintea superiorilor: In Joia trecută a vinit înaintea mea un ca- pelan îmbrăcat ca un cociş (vizitiu). Cu piept bilit, cu un suman scurt, pep- tar sfârticat şi dopul cu aripile debâlăzate. Care nu-şi preţueşte statul său şi In privinţa veştmintelor, nu-i vrednic de el. Deci se demandă ca fiecare atât când are de-a funga în parohie, cât şi când vine la Nâsâud sau se duce în sate streine şi la târguri, să fie îmbrăcat in suman lung frumos — dacă nare căput, — cisme, laiber, năframă şi clop. Care va lucra incontra se va supune censureî. Nu e niciunui aşa de sărac cât aceste să nu le aibă, deci cu drept se pot pofti. Zeu trebue să închizi ochii când vezi popi avuţi cu cuşme, îmbrăcaţi cu strae mai rele decât a ţiganilor. Vestmintele frumoase şl curate, dau vază şi aucforitate; prin acele arată omul a preţui atât statul în care pronia l-a pus, cât şi oficiul. Cu nn om îmbrăcat statului potrivit ayem desfătare a petrece, când dinconlră cel mârşav II încunjurăm şi ridem. Nu aştepte dar niciunui altă căzanie în acest obiect. In 12 Decemvrie 1849. Vicarul scrie regimentului despre starea in care se află cvartiruf vicarial aşa; Die Insurgenţei) haben das Qaartir auf eine wandalische Ari zugerichtei, indem sie nicht nur meine Mobilîen im Schăizungs- werte von 400 fl. zernichtet, nicht nur die auf dem Boden gebliebenen 700 Viertel Kukuruz verkauft und versoffen, sondern alle Haus- Keller und Boden- tbiiren, die Fensterjalusien und Lăden, Ofen, alle Bestandtheile aus Eisen, den Fussboden — în dem sie Geld aufsuchten — weggenommen und theils verbrannt, theils in ihre Heimat gefilhrt haben. 18 Decemvrie 1849. Circulară. Toate satele din acest regiment fură în timpul usurpării insurgenţilor amar cercate, însă niciunui ca Ndsdudul^Pst i - mile cari aceşti sărmani oameni le-au suferit din Ianuarie până in luate, nu se pot descrie. Nunumai i-au despoiat de averea hrănitoare, dară şi casele hr le-au prefăcut în cenuşă Şi acela a cărui suflet numai o schintee de dragoste frâţască îl încălzeşte, trebue să aibă milă şi compătimire. Cetindu-se în Dumineca trecută Înaintea bisericii cumcă statul, din cauza multor spese care are. nu poate da ajutor tuturor prin resbel civil păgubiţi, nu rămâne alta decât cei de aceasta furtună nu aşa tare cercaţi să întindă după putere mână de ajutor ceiora care au rămas fără locuinţă. Şi oare cine trebue să înceapă? Mi-se pare că acea clasă de oameni care predică In biserică: toate câte voiţi a vă face vouă oamenii, faceţi şi voi. Deci dar. se rândueşte şi porunceşte cantorilor şi feţilor, începând dela compania a treia până ia a douăsprezecea, luându-se afară cei din Feldru şi Rebrişoata, fără deschilinire de are boi au ba, este dascăl deodată au nu; pa până în sfârşitul lui Februarie anului 1850 să aducă o bârnă fiecare de lt 4*/s stânjini şi 10 ţoii aici in Năsăud şi Fr Lazar le va lua In seamă. Care n’ar plini, se va depărta din servirea bisericească Fără judecată; iară cantorii şi feţii dela companiile M onorului şi Budacului fiindcă sunt în depărtare, vor ajuta cu bani sau bucate cel puţin 2 merţe grâu sau mălai, iarăş până în timpul hotârit. Dară noi preoţii, servitorii aceluia care cu fiecare neputincios a avut milă, ce să facem? Avem doi fraţi, cei mai vrednici din acest vicariat bâtrâ- niţi in zile şi In via Domnului strădalnici lucrători: Fr. preoţi dela Rebrişoa- ra: Grigore şi dela Feldru: loan. Sciţi ce jalnică ursită i-a intimpinat. A ajuta pe aceşti doi, in mod nevinovat la această stare deveniţi, dragostea frăţească şi creştinească ne îndatoreşte. Deci vă sfâtuesc şi îndemn la aceasta întrebându-i mai întâi de ce ar avea lipsă: de lemne sau piatră? Cei dela companiile Tihei, Rocii ei, Sângeorzului şi Feldrului pot ajuta pe Fr. loan cu lemne, piatră sau bani de ce ar avea lipsă; iar dela a Nasâudului, Telciului, Zăgrii şi a Mocodului pe Fr. Grigore, şi cef dela a Monorului şi Budacului fiind depărtate, în bani cel puţin unul 3—4 fl. arg. pe care va voi. începutul îl fac eu, şj. fraţii amândoi să lase a li-se aduna câte o miertă de peatră pe contul meu, şi dacă se va strânge, sau şi înainte, să-mi facă preţul cunoscut, că bucuros voi plăti. - In Braşău şi Cernăuţ se tipăresc două Gazete in limba română; preţul primei e pe un an 8 fl, ultimei 10 fl arg. De inimă patriotică, amor cătră literatură precum şi a sa cultură însufleţiţi, fiind mulţi români, voioşi se abo- nează ; numai noi aici ne-am retras şi nici am voit a şti ceva din evenimen- tele recente, macarcâ nici într’un ţinut al Transilvaniei se află atăte şeoale ca în acesta. Să facem, Fraţilor, de ruşine pe aceia cari ne aruncă cumcă noi numai din acea cauză nu ne abonăm, căci nu avem batăr idee despre emo- lumentul ce aduc foile omenimei. Unuia ti cade greu, dar tuturor dela o companie, nu; deci aşa să facem. în unele sate s’au început şcoalele, în altele ;iu. Unii preoţi le mai cearcă când şi când, alţii de fel nu. Vă dojenesc ca să băgaţi seamă de aceste naţiunei atât de folositoare institute. Străduiţi-vă a planta în fragedele inimi morala şi religia, fără de care omul e fiară sălbatică. 23 Decemvrie 1849. Consistorio. Parohul din Nuşfalău Mihatl Pop a fost împuşcat de insurgenţi In Martie. Fiul său lacob absolvase teologia ca extraneu. Se roagă să fie sfinţit A absolvat teologia cu laudă, a avut purtare morală bună; în resbelul civil s’a refugiat iarna peste Carpaţi in Bucovina, de aci în Moldova unde a fost instructorul fiului prinţului Cantacuzino, căpă- tând dela acesta frumos testimoniu de silinţă şi purtare. 30 Decemvrie 1849. Parohului Pavelea în Salva. Mâne la 8 ore ante- mered. se va deschide cursul preparandial. Acest curs e cel dintâi tn Tran- silvania pentru Români. Dumnezeule! In timpul trecut şi anumit când dom- neau regi şi principi din naţia maghiară nu era iertat Românului nici batăr a cerca şcoala; acum insă cei cari voesc a fi învăţători capătă stipendiu dela stat Ce puternică mutare; duhul timpului, violenţa evenimentelor întâmplate / 12 In anul acesta au sfărmat cătuşele ce legase aşa cumplit desvoltarea puterii intelectuale a Românilor. Se cade dar ea cursul acesta de preparanzi să-l tractăm ca punerea fundamentului culturii noastre, trebue drept aceea să se deschidă cu solemnitate. Vei veni pe timpul numit şi Fr. ta încoace Invâscut cu reverenda, ca batăr despre partea noastră să fie mai mulţi. 3 Ianuarie 1850. Consistorio. Nunumai din acest regiment, dară şi din alte ţinuturi pun chestiuni, oare când se va aduna clerul'tiner spre continuarea litvieţiunilor teologice ? Când se vor începe prelecţiunlle filosofice, gimnasiaie şi normale In Blaj? Oare localităţile ruinate de Vandali tnceputu-s’au a-se repara? Cu de acest'fel de chestiuni mă necăjesc'mal tn toate zilele. Eu spre-a alina inimile tngrijate cu un răspuns mângăios, le subştern V. Consistor cu următoarele umilite reflexii: Profesorii teologilor şi unul al fllosofiei îşi capătă salarul din fundaţia nămuritoriilui Episcop Bob; ceilalţi afăt din filosofie cât şi gimnasiu, din moşia călugărească; casele şcolare se repară tot din astă moşie. Duhul tim- pului şi violenţa evenimentelor ştergând robotele, s’au Împuţinat veniturile, ci statul după principiul legalităţii pronunciat prin constituţie va trebui a suplini restul, ca să se poată Începe şi continua acele şcoale cărora noi Romănii toată cultura câtă biata o avem trebue să mulţămim. Insă de va lua sau a luat statui in a sa administraţiune acest dominiu, atunci ştiu ca Venerabilul Con- sistor după cunoscuta dexteritate n’a lipsi In numele clerului şi a poporului a face la înaltele locuri energici paşi tn acest obiect important, cât şi în alte ’ eterului şi naţiunii folositoare; cu atât mai tare, că lipsa de bărbaţi culţi şi păstori sufleteşti e nespus de mare, că numai în acest vicariat sunt 10 sate lipsite de păstori sufleteşti, cari fiindcă’s intre munţi, depărtate de cele pe- lângă apa Someş puse, tn timp hiemal numai cu periclul vieţii se pot ad- ministra. Dară apoi cât va lipsi tn toată dieceza maicuseamâ acum când aţâţi preoţi fuseră victimă pentru cauza cea dreaptă? Şi de se va amâna Îndelungat, şi mai mare lipsă va fi. II Februarie 1850. Circulară. Repetând ce însemnătate are abonatul foilor pentru luminarea poporului, se constată că unii sau abonat atât la Ga- zetă cât şi la Foaia bisericească, însă unii nici voesc a şti; mai tare preţuesc vitele decât luminarea minţii. Şi apoi de s’ar şti folosi şi trăi cu ele cum se cade. Păcurarul ti mănâncă câte 10 cârlani, Insă el (preotul) de scump nu se tncumătă batăr unul a mânca sau a vinde pentru cumpărarea unei cărţi foio- sitoare. Vai de noi I 21 Iunie 1850. Consistorio. La prea | indurata ordinatiune a V. Consistor din 20 Mai Nr. 471 în privinţa ordinării lui loan Sângeorzan pe parohia Parva mă grăbesc a răspunde tn modul următor: ' in ziua în care rebelii au ocupat acest ţinut, am cules şi adunat toate scrisorile de arhiv vicariat ţiitoare dimpreună cu toate protocoalele corespon-' dinţelor purtate de răposatul Vicar Marian şi de mine, şi le-am depus în bi- serică, sperând că sanctitatea locului Ie va mântui de perire, — ci tare m'am Înşelat111 înaintea Vandalilor netnic a fost sânt11! Ei an adunat toate arhii vele în Năsăud aflătoare, le-au scos la uliţă şi ars. Ca prin minune au scăpat de această perire vr'o patru protocoale din anii 1342, 1846, 1847 şi 1848, din care am fost în stare să scot date. Adevărat de este vr’un sat tn privinţa spi- rituală necăjit, acesta fParva) merită locul cel dintâi; şi cauza nu e alta, fără că străbunii lor persecvaţi de Tătari bagseamă s’au ascuns Intre neşte munţi mari. 14 Decemvrie 1850, Circulară. După tmbucurătoarea veste a Prea Onor.' D. General Vicar din 3 c. Nr. 104 şcoalele normale şi gimnaziale din Blaj stricate prin furia resbetului, prin părinţasca îngrijire a Excelsului Gubemiu s’au reparat şi adus în stare de a-se putea deschide pe 16/4 Decern, c. n. Aşadară şi Învăţăturile teologice se vor tncepe în i Ian ev. De aveţi In parohii - tineri de aceştia încunoştinţaţi-i ca pe prescriptul termin să se afle In Blaj. Dela zdravănul şi neobositul literator Laureanu a primit Vicariatul 2 cărţi tipărite, una are tilula: „Starea politică şi ieratică a Românilor din Tran- silvania’ ; cealaltă: „Die Romanen der flsterreichischen Monarchie*; preţul la ambe e 2 ft. 50 cr. arg. Aveţi bunătate cărbra se vor trimite a-le primi. Noi preoţii suntem datori orice întreprindere literară a sprijini şi ajuta, că prin aceasta încurajăm pe cei cu ştiinţă împodobiţi bărbaţi din sinul naţiunii a da mai multe opere literare afară, spre luminarea poporului şi Împrăştiate» întunerecuiui. In Februarie 1850 unităţile regimentului nostru aflătoare tn Qaliţia primiră ordin să plece la Bistriţa. Ele nici acum nu fură duse toate acasă, ci majoritatea lor mai trebuia să facă servicii de pază şt susţinere a ordinei prin diferite garnizoane până pe la Cluj şi Turda. Privitor la întâmplările acelor zile ziarul .Bucovina* publică următoarele corespondenţe: . Cemăuţ, 8 Februarie 1850. O epistoală venită dela Bohnia ne spune că ostaşii români din al N regiment mărginean, cari erau staţionaţi th Galiţia, au primit mandat de a-se reîntoarce în patrie. — O parte din ei va pleca In 8 Febr. c. v. iar ceilalţi tn 3 Martie. Generalul comandant de Hammer* stein in ordinaţiunea prezidială trimisă către subcolonelut batalionului pentru reîntoarcerea lor în Transilvania îşi ia ziua bună prea frumos dela ostaşi şi laudă a lor purtare şi ascultare Bucuria care s'a revărsat în inimile tuturor ostaşilor români, Înţelegând că vor scăpa de Galiţia, nu se poate descrie. In faţa fiecăruia se putea ceti zisa poetului latin: „Nescio qua natale solum dulcedine captos ducit, et immemores non sinit esse sui. — Nu ştiu că ce farmece leagă pământul naşterii inimile fiilor săi, şi nici In streinătate nu-i lasă a-şi uita de dânsul". Cemăuţ, 29 Martie 1850. întâiul batalion dela al doilea regiment român din Transilvania, care garnizonă mai un an de zile prin Galiţia apusanâ, se întoarse în zilele acestea prin Bucovina iarâş în patria sa. In Storojineţ, trei mile dela Cernăuţ, pe unde îi era marşruta însemnată, se vizită bravul acesta i U batalion de F. M. L. de aici de UIrichsthal şi-şi primi pentru brava iui pur- tare ţi Jaudabila-i tactică militară şi acum ca şi totdeauna drept meritata-i fală. Batalionul al il-lea tot dela acest regiment român urmează mai Indărăpt celui dintâi, şi va trece aşişderea prin Bucovina la scumpele dar dărăpăna- tele sale vetre in Transilvania. Cluj, 8 Mai 1850, Vestea venirii companiei a 3-a din bravul al ll-lea regiment român aduse oraşul nostru Intr’o mişcare vie. Cutoatecâ mai In toate zilele trec pe aice trupe, curiozitatea lucrurilor de aici niciodată s’au arătat in acea măsură In care se arată ea astâdată. La 12Va ore colonelul Urban tnsoţît de mai mulţi ofiţeri din ace! regiment a ieşit spre tntimpinarea veni- ţilor. In scurt ti urmă generalul comandant însoţit de toţi ofiţerii aici staţio- naţi. Muzica regimentului Wilhelm cu cea a regimentului românesc se întrecea In marşuri naţionale, şi numerosul popor ti petrecu până tn piaţă unde aceşti curioşi privitori îşi păşteau ochii pe bravele şi numeros decoratele piepturi ale celor mai credincioşi soldâţi ai monarhiei. Stindardul care a fost martor al catastrofelor purtătorilor, arătându-şi Nesurile cele multe, au convins lu- mea privitoare despre nenumeratele bravuri prin care numai a scăpat rămă- şiţa sacralului semn povâţuitor. Acest moment a insuflat respect in mulţi ne- amici privitori, şi pisma ruşinată a amuţit. Dup’această demons(raţiune sol- daţii intrară In cvai lirele sale, iar ofiţerii s au Invitat la prânz. In ziua urmă- toare muzica regimentului acestuia li făcu onoarea generalului comandant in prezenţa şi a d-lui colonel al regimentului, unde prin mai multe producţiuni din deosebite opere câştigă stima celor de faţă in măsură neaşteptată. Iar d-1 colonel Urban a dat o masă la care s'au invitat afară de ai regimentului şi alţi ofiţeri. Discursul despre evenimentele regimentului lăudat îl întrerupse un marş naţional cu care intră muzica pomenită in sală. Mat târziu îi urmară mai multe bucăţi de opere intonate cu aşa suavitate şt melodie omogeni în- cât colonelul regimentului Wilhelm părăsindu-şi cu mai mutţi ofiţeri şederea, ca corăbierul mişcat de locuitoarele Scilei şi Charibdei, se apropie de emi- nenţii şcolari ai lui Apollo, şi sfârşitul fiecărei bucată il încoronă recunoş- tinţa străluciţilor ascultători. In 10 dim. îşi îndreptară pasul contra Turda, unde vor fi garnizonaţi mai îndelung timp Cutoatecă locuitorii maghiari ai acestui oraş au protestat tncontra acestora, căci s’au săturat de grănicerii se- cui, de a căror neumanitate şi barbară tractare -- deşi au fost d-lor com- patrioţi ai aşteptatelor trupe maghiare -■- săturaţi, de bravura lor trebuia să ia.larga; noi insă suntem convinşi cumcă aceşti neaşteptaţi oaspeţi te vor ruşina părerea şi li vor convinge că supt numele grăniceri nu sunt toţi secui. Năsăud, 13 Mai 1850. In 19 a Iun ei trecute a sosit întâiul, iar 10 zile mai apoi al doilea batalion din regimentul II grăniceresc român la graniţa ţerii tn Tiha, unde luptătorii absenţi de aproape doi ani din pa'ria lor — căci majoritatea lor fusese scoasă din Ardeal Încă în Iulie 1848 — au fost salutaţi eu toată dragostea de cătră rudeniile şi prietenii lor ieşiţi să-i intim pine. Era un tablou mişcător să vezi pe aceşti bravi soldaţi vărsând lacrimi de bucurie când se' văzură din nou in patrie şi în cercul familiilor. Dar curseră cu acest prilej tn mod abundent şi lacrimi de durere, căci multe mame aveau să de- ( plângă pe fii, multe soţii pe soţii c :ri nu se găseau Intre cei întorşi, căci j^ţfuşi de tifos şi alte, molimi acum zac in pământ strein. In Tiha şi tn Prund amândouă batalioanele au fost inspectate de colonelul Urban care la fel cu ceilalţi superiori ti lăudă după merite pe soldaţi pentru ţinuta lor bravă, cre- dinţa pururea păstrată şi pentru perseveranţa curajoasă. întâiul batalion fu strămutat la Bistriţa, Reghin, Reteag şi Dej, iar al doilea pleacă mâne la Cluj şi Turda. E vorbă că in această ultimă localitate batalioanele vor fi revizuite, şi bolnavii, bălrânii şi toţi aceia cari sunt singuri pe moşie sau cari şi-au pierdut averea prin foc, ori vor fi Înrolaţi in batalionul al treilea care are să facă serviciu in teritorul graniţei, ori vor fi dimişi acasă. Cinstitul nostru guvemor civil şi militar baronul Wohlgemuth a ordonat ca soldaţilor grăniceri lipsiţi să lî-se Împrumute pe trei ani un ajutor din cassa de ajutoare a (erii. in anul dintâi să nu se plătească nici o dobândă după bani, tn amil iii duitoa' M MTVcMte Jumătate din capital împreună cu dobân- zile,"iî5 In ăf treilea cealaltă jumătate. Astăzi t MâfsE'CVii 'pDs ad fundamentul la o nouă biserică pentru a cărei edificare Întâiul fond J-a creat neuitatul loan Marian, fostul vicar şi director şcolar din cercul regimentului. Ar fi însă bine să se ia în considerare şi starea locuitorilor din satele arse şi pustiite in cursul răsboiutui şi — cu excepţia clădirii bisericii — să nu fie sărăciţi şi mai mult prin muncă Şi ser- vicii nemăsurate, şi să nu fie expuşi pericolului ca anutimpul rece din nou $i-i găsească lipsiţi de scut, şi să rămână peste iarnă fără şcoală, fără bise- rică şi fări de nidun stoc de cereale. Urmează acum să fie menţionate unele incidente şi eveni- \ mente din cursul anului 1850, pe cari le-am aflat notate în dife- ,rite acte oficiale. Se făcuse amintire în corespondenţele vicariate că la intra- rea rebelilor în teritorul regimentului preotul romano-catolîc Frah- cisc Horvath din Rod na făcu cauză comună cu aceia, şi la retra- gere plecă din parohia sa împreună cu ei. Se vede că pentru constatarea complicităţii sale cu insurgenţii s’a ordonat cercetare, şi în 4 Ianuarie sublocotenentul Purceila dela divizia 3 raportează comande) cercuale a regimentului că între scrisorile inventariate ale preotului Horvath trecut la rebeli, s’a găsit între altele ii o pro- clamajie în limba germană, română şi maghiară, deci preotul are să se prezenteze în 16 c în faţa comisiei de purificare din Bis- triţa. Tot aceasta o notifică şi comandantul cercului, maiorul Fak- Ier, judecătoriei districtului militar dtp Reteag, adăugând că pro- clamaţia din chestie a fost trimisă de generatul Bem şi traducerea în maghiară e scrisă de mâna iui Horvath. In "zile atât de nectare şi pline de suspiciuni chiar şi ţinuta vicarului Macedon Pop era controlată, cum reiese din scrisoarea adresată din Sibiu In 9 Martie de cătră guvernorul WohlgemuiK, maiorului Betzmann, comandantului districtului militar din Reteag. Vicarul adică rugase să i-se plătească leafa de pe 11 luni trecute şi să i-se asigneze şi pe viitor. Atunci guvernorul cere informaţii despre ţinuta politică a vicarului în timpul revoluţiei, şi — mai mult — tot în chestia aceasta se adresează maiorul Pakler cape- lanului regimentului Ştefan Wisky şi căpitanului Mihailaş să rapor- teze ce ştiu ei despre vicarul care cu prilejul primei invazii a in- surgenţilor a rămas în ţară, şi numai la a doua năvală a rebelilor şi la evacuarea prin trupele imperiale trecuse în Bucovina. Curios procedeul " Un caz deşi de mai puţină însemnătate dar caracteristic pen- tru acele timpuri îl aflăm menţionat în scrisoarea sublocotenentului Zacharias adresată în 21 Februarie din Rebrişoara magistratului Oraşului Bistriţa. Titiana soţia grănicerului ldan Olar din llva mică în Mai 1849, Împreună cu soţul ei şi cu alţi patru grăniceri, fu dusă de rebeli în temniţă la Bistriţa numai pe motiv că au luat în Ocrotire o căruţă a unui supus rămas credincios împăratului. Părăsind după câteva săptămâni rebelii teritorul graniţei, pe cei cinci grăniceri îi cărară cu sine la Cluj şi numai femeia fu dimisă acasă din cauză de boală. Pârcălabul sas al temniţei din Bistriţa însă după depărtarea rebelilor din nou o închise pe femeie în temniţă, şi o lăsă liberă numai dupâce tatăl ei o răscumpără cu 14 fl. 13 cr. m. c. şi cu doi miei. Femeia cerea acum despăgubire, însă dupăce nu primea niciun răspuns, numitul sublocotenent în 3 Martie din nou se adresă în chestia aceasta comandei regimen- tului adăugând că pârcălabul orăşenesc, temându-se de urmări, în prezenţa sublocotenentului Oavril Pop a încercat să astupe gura femeii, oferindu-i bancnote rele de-ale lui Kossuth pe1 cari ea n’a voit Să le primească. E de amintit că guvernul şi comanda supremă militară din Sibiu în cursul anului 1850 cereau dela comanda regimentului rapoarte detailate despre starea pădurilor, şi ordonau să se facă rectificările necesare în vechile recensăminte, ale grănicerilor. Fiind însă arhivele nimicite de rebeli,, comanda regimentului în răspun- sul său' recomandă, că deşi pădurile au fost movilite chiar în anii 1845—1847, totuş ar trebui din nou măsurate, căci întinderea lor nu corespunde datelor din vechile urbariirIar recensămintele vechi din acelaş motiv nu pot fi rectificate, ci ar trebui să se facă un recensământ cu totul nou. , Dintr’o scrisoare adresată în 2 Mat de maiorul Fakler co- mandantului interimar al regimentului colonelului Szab6 aflăm că la ordinul fostului comandant a colonelului Urban care dăruise Suma de 450 fl. în scopul aşezării pietrii fundamentale la noua biserică din Năsăud, serbarea aceasta se şi ţinuse în ziua prece- dentă, - isprăvească repede, deşi la dispo- z(ţ$ sfeteau numai măiestrul loan Goldschmidt şi zidarul lftode Vasilichi, iar grfiniceriTchemaţi■ fa lucru se plângeau că-şi neglijă munca câmpului. In scrisoare se vorbeşte despre „marea greutate cu care s’a dărâmat vechiul edificiu al şcoalei, s’a ridicat funda-, mediul ei şi s’a adus nisipul necesar pentru noul fundament*. Apoi se accentuează „darul mărinimos al colonelului Urban care declarase categoric că va detrage bisericii acel dar la caz dacă nu î-se va împlini dorinţa ca piatra fundamentală să fie inaugurată în acea zi*. Colonelul Carol Urban care în fruntea regimentului nostru îşi câştigase în cursul răsboiului civil atâte merite pentru serviciile făcute tronului şi patriei, după Intrarea cu Ruşii în Ardeal nu mai 'întoarse la regimentul năsăudean, ci după sufocarea revoluţiei fu numit comandant al districtului militar din Cluj Totodată încărcat >eu o mulţime de decoraţii ruseşti şi austriace, între cari şi cu re- numita cruce a ordinului Maria Terezia, în 3 Iunie fu înaintat )a rangul de general. Despre meritele şi scăderile acestui bărbat vom ^vea prilej să vorbim, ia alt loc, aci însă trebue să se accentueze « atât cariera sa cât şi reputaţia de care s’a bucurat avea să le iţ^lţămească în cea mai mare parte altruismului şi vitejiei grăni- cerilor noştri năsăudeni. .Dar să trecem acum la câţiva indivizi faimoşi din timpul revoluţiei, dintre cari unii — apoteozaţi de istorici maghiari — au -tfcat după sine numai sentimente de oroare şi scârbă Ia Românii 2 / ■ 18 pe cari i-au încălcat. In diferite scrisori din 1849—1850ale jude- cătoriilor marţiale din Pesta şi Cluj, şi ale comisariatelor dîKBistriţa şi Dej e vorbă despre faptele, revoluţionarilor Nicolae Kafoita şi iosif Mihesy, iar conform actelor aflătoare în proprietatea Ini 1. Marţian, comanda regimentului năsăudean încă e somată să inte- reseze pe sublocotenentul Moţ-Dimbul din Zagra privitor la ispră- vile capului de insurgenţi Katona. Nu se spune dacă Dimbul a făcut vr’un raport mai amănunţit, însă in raportul din 3 August al comisarului cercual Gavril Dorgo din Dej se descoper următoa- rele fapte: Nicolae Katona, născut în 1812 în Berchiş, reformat,' căsă- torit cu contesa Polixena Toldalagbi, fost pjetor (solgăbirâu) in 1848 în Cătălina, ă stat — faţă *n faţă cu subiocotenentul Dimbul comandantul gloatelor române — în fruntea trupelor rebele con- statatoare In majoritate din vagabonzi (Landstreicher). Răspins de Dimbul s’a retras la Dej unde a luptat împotriva armatei coman- date de Urban, şi după o ciocnire trupa rebelă a fost total Împrăş- tiată şi alungată, iar Katona o apucă la fugă împreună cu intimul ^ său prieten (Busenfreund) conte Alexandru Teleki, care fusese tot alături de el şi figura ca comisar provincial (Landescomissăr). De atunci ei n’au mai fost văzuţi în acel ţinut. Conform datelor au- tentice însă Katona în prezent se află pe o insulă delângă Asia mică, deunde înainte cu 3-4 săptămâni i-a trimis soţiei salePo- lixena o scrisoare, pe care a văzut-o în Baia mare negustorul Csausz. Alte date până acum nu s’au putut afla, dar s'ar putea Iscodi: Samuel lakab fost fiscal, Sigismund Takâts solgâbirău şi comisar de recrutare, şi Sigismund SârkOzi solgăbirâu, locuitor în Berchiş; apoi lacob llieş arendaş în Finteuşul mare, Sigismund Pop fost secretar al lui Teleki, care locuise împreună cu Katona şi acum se află în Baia mare; în sfârşit Ignaţ Pokol fost comisar de staţie şi magaziner în Ciuta acum locuitor în Purcăreţ plasa Şoimuş. Dela aceştia fără îndoială s’ar putea afla despre faptele lui Katona, căci ei aproape zilnic au stat în reiaţii cu el, dar — cum se aude — fiind ei înşişi compromitaţi, nu uşor vor putea ' fi înduplecaţi să relateze despre activitatea lor. Din depoziţiile sus- numiţilor s’ar putea afla cele mai precise date despre incendierile fomise Şi uciderea celor 17 Români sâvtrşitâ de Katona. E de notat că înainte de revoluţie acesta a dus o viaţă foarte desfrânată şi îmbuibată, aşa că moşiile sale sunt împovărate ca datorii făcute încă pe atunci. losif Măhesy din Oşorhel — continuă raportul lui Dorgo -*• înainte de revoluţie a fost solgâbirău şi în ejcerciarea funcţiei sale era foarte strict, trecând chiar la brutalitate. Şi-a continuat funcţia tot cu aceiaşi stricteţâ şi în timpul ocupaţiei Ardealului, iar la finea anului 1849 a fost aplicat ca incassator de diferiţi bani. Nu s’a putut constata dacă pe urma denunţurilor sale s’ar fi făcut deţineri şi executări ori că ar fi figurat ca judecător. Cercetările continuă apoi şi. în 185) când în 24 Ianuarie guverhorul Wohlgemulh adresează comandei regimentului nostru o scrisoare de următorul conţinut; Nicolae Katona şi-a desvottat în părţile nordice ale Ardealului activitatea sa toarte pernicioasă pentru Românii rămaşi credincioşi. După înfrângerea revoluţiei în calitate de colonel de honvezi a însoţit pe Bem în Dobra şi Deva, apoi împreună cu acesta şi cu alţi corifei revoluţionari s'a refugiat pe teritor turcesc. Comanda regimentului năsăudean, cu ajutorul tuturor judecătoriilor, să iscodească activitatea acestui rebel dez- voltată maieu seamă după Aprilie 1849, şi să raporteze despre re- zultat. Fiind Katona lung timp alături de contele Alexandru Telelei, să se constateze pe cale judecătorească şi prin martori întrucât îa îndemnul acestuia a luat el parte la omorurile şi atrocităţile comise în satele Şieaţ şi Monor ale regimentului II român grăniceresc Anul 1851 a adus mare surprindere — ca să nu zicem de- cepţie — grănicerilor noştri, când în 22 Ianuarie împăratul Franz Josef ordonă să fie desfiinţată miliţia grănicerească ardeleană şi regimentul năsăudean, dupâce existase 89 ani, să formeze de acum înainte regimentul de infanterie Nr. 50. Abstrăgând dela nenume- ratele chestii carii trebuia să fie clarificate şi rezolvate cu acel pri- lej, pentru grănicerii noştri era întrebarea de căpetenie şi vitală efi ce se va întâmpla acum cu averile imobile pe cari le posedau şi cu fondurile in bani pe cari le-au creat ei în timpul existării instituţiei grănicereşti. Pentru înţelegerea celor ce au urmat — omiţănd părţile cari privesc lauda (a adresa grănicerilor, asigurarea folosinţii munţilor, predarea şi preluarea cercului militar, şi altele— aflu necesar ca din actul de împărtăşire a guvernorului Wohlge- mutb, — act datat din 18 Februarie 1851 şi redactat conform în- drumărilor primite dela curte,— să reproduc pasajul privitor la fondurile grănicereşti cari sub altă formă aveau să fie atât de bi- nefăcătoare pentru posteritate şi pentru cultura neamului nostru. Iată-1t Privitor ta fondările şi capitalurile de orice fel înfiinţate, formate şi Create pe orice arie de comunele grănicereşti, prin destinaţia benevolă a anu- mitor obiecte notabile, precum sunt: fondul de mondire, fondul şcolar şi altele, tari pănă acuma au fost chivernisite de către dregătoriite administrative gră- nicereşti; ele formează proprietate incontestabilă a respectivelor comune, cari tn urmare ia desfiinţarea instituţiei militare grănicereşti pot liber dispune de Orei* Comanda regimentului imediat să întrebe pe comunele grănicereşti, că tn înţelegere reciprocă ce scop şi destinaţie vreau ele să dea capitalurilor aparţi- nătoare tor. La caz dacă nu se va putea ajunge la un acord Intre comune, ahtttd tn considerarea faptului că cu prilejui desfiinţării graniţei comunele vor fi împărţite între diferite dregătorii şi cercuri civile de administraţie; abia se va putea face atţa decât să se repartiseze, după o cheie justă, capitalurile exi- stente între singuraticele comune, şi suma repartizată pe fiecare să se aşeze în cassa (lada) comunală; stăndu-le insă tn liberă voie, şi lucrându-se chiar ex- pres tn direcţia ca ele şi pe mai departe să destineze venitele pentru scopuri de utilitate publică, anume pentru scopurile şcolare deosebit de im- portante şt necesare. In tot cazul aşiept urgent împreună ca declaraţiile comunelor propunerea bine motivată practicabilă şi realizabilă a comandei re- gimentului, privitor !a administrarea şi destinaţia amintitelor capitaluri. 1 Să vedem acum circulăriile vicarului Macedon trimise preo- ţilor săi în această importantă chestie: 3 Martie 1351. Circulară. In urma prea Induratei decişi uni a Maiestăţii sale institutul de graniţă militar din Transilvania se. desfiinţează, şi tn urma ordinaţiunei Excelenţei sale civil şi militar guvernator, din 18 Februarie, va trebui jurisdicţia militară cu 1 Aprilie a transpune toată administraţia şi cas- aele satelor şi ale bisericilor jurisdicţiunei civile care tn viitor va ocârmui acest circuit. Pr. Voastre cu ocazîunea transpunerii casselor bisericeşti veţi băga geamă ca toate socotelile, obligaţiunile şi banii prezenţi să fie acurate. Nu se ştie adevărat oare tn viitor purla-va aceasta, sau numai singur jurisdicţia eclesiastică după prg. 2 din constituţiune, controla; ci aceea se ştie că Curăţia cu Vicariatul va avea a face socotelile, a purta grija de Imimilţirea provenitelor, şi cred că se vor şi transpune Fr. Voastre, tn care caz vor. urma despre partea Vicariatului cele cuviincioase. ’ In urma citatei ordinaţiunj guverniale vor veni Întrebate satele, ce vor yoi a face cu banii destinaţi pentru facerea veştmintelor militate (Monturs- 21 fondsgelder) ? care sue la un capital de 28 000 f. arg. şi cred că pentru des- batere vor veni din fiecare sat doi bătrâni. A tuturor Românilor inteligenţi opiniuue este, ca din interesele acestui capital să se fundeze şcoale mai Inatte, Dacă n'om avea oameni învăţaţi, nu ne ştim fotosi de drepturile garantisate. Deci daţi consiliu sătenilor celor mai cuminte şi In specie cari vor veni la desbatere, ca să se lipească de cei inteligenţi. Ce fel de şcoale ? aleea se va putea şi mai târziu decide, după primit consiliu şi dela alţi bărbaţi cari au experienţă, ştiinţă şi încrederea poporului. Sfătuiţi sătenilor că decumva s’or vinde cvartirele erariale cu grădinile, să le cumpere ei din banii aflători tn casse, pentru şcoale şi case parohiale, de cari avem trebuinţă; sau decunwa n or fi bani deajuns, pot Împrumuta pe contul unui munte. Să nu lase a-le cumpăra jidovi, cari ti vor iobăgipe vede, 8 Martie 1851. Circulară. Comandantele Inclitului regiment prin nota din 7 Martie Nr. 944 recviră din oficiu Vicariatul, Frăţiilor Voastre a Vft de- manda că după sfinţenia chemării, acum cu ocaziunep desfiinţării regimen- tului, pe popor — âducându-i înainte binefacerile de care atât până acuma cât şi In viitor din graţia Maiestăţii sale s’a bucura — să-l îndemnaţi la as- cultare şi neclâtită fidelitate cătră Maiestatea sa şi cu glorie domnitoare casă, cum şi câtră noii civili oficianţi. - . Unele binefaceri care până acuma le-am avut, şi tn viitor ni-se Iasă. i Institutul literar din Nâsăud, care a dat până acuma statului şi patriei aţâţi indivizi folositori, se-va repara; munţii cei răscumpăraţi, fără care nidcacum am putea vieţui, tn recunoştinţa meritelor şi a jertfelor aduse pe altarul pa- triei şi al tronului, rămân spre folosul nostru; şi dacă şl tn viitor vom fi bravi şi loiali subdiţi, multe Încă Îmbunătăţiri putem spera. Maiestatea sa Împăratul a avut Îndestulate cauze de stat pentru care s’a Indurat a desface institutul de graniţă din Transilvania; ded fiecare fie consolat că el ca un bun părinte şi cu această prea Indurată ordinaţiune nu- mai folosul atât cel material cât şi spiritual a subdiţilor a vrut Sf. Petru In epistoala cătră Romani Îndeamnă pe creştini a fi supuşi şi a asculta de legile superiorilor; prin urmare fiecare odată In stat şi societate veţuitor are strinsa obligaţiune a-se supune legilor, care se dau pentru folo- sul comun. Nu fie niciunul de acea opiniune că doară tn viitor dela noi se vă pofti mai mult decât dela ceilalţi civi af patriei. ) Acum întâi s’or pofti din acest ţinut poşte mai mulţi soldaţi, d asta va fT numai până ce s’or aduna şi învăţa recruţii din respectivele cercuri; dup’ aceea se va da după numeral sufletelor şi legile stătătoare. Noi suntem periţi fără munţi, ded dacă înălţatul Împărat din singulară graţie şi amoare cătră noi a-ni lăsa s’a Indurat, şi noi bucuroşi să plinim cele ce s’or pofti, ca să ne facem demni şi de alte reflexium. .Mai Încolo se Înştiinţează Vicariatul cumcă tn 13 c. 8 ore a. m. vor veni bătrânii spre a-se consulta aţâţ despre viitoarea întrebuinţare a fondului t 22 monturului. căi şi despre folosirea munţilor revendicaţi, învităndu-Vă la această importantă desbatere prin Vicariat şi pe Fr. Voastre. ' Deci cari veţi avea timp şi voie, veniţi, de nu mai mulţi batăr ceşti din staţiile căpitane, decumva până la pusul termin va ajunge acest circular. - Iată In sfârşit cum ne descrie vicarul Macedon Pop în opus- culuP său privitor la activitatea Vicarilor năsăudeni cel mai însemnat eveniment din viaţa grănicerilor noştri: In Faur 1851 venind ordtnaţîune pentru desfiinţarea institutului grăni- ceresc din Transilvania şi chiemându-se toţi reprezentanţii comunelor la pu- blicarea acesteia tn Năsăud, mi-s'a comunicat din partea comandei militare şi mie acea ordinaţiune pelângă acea recercăre oficioasă ca să-o fac cunoscută tu limba noastră reprezentanţilor comunali. Aceasta am şi plinit-o după finirea cultului divin tn prezenţa vicecolonelului Reznşr şi a mai multor oficiali mili- tari, spunându-le cumcă Maiestatea sa împăratul şi regele recunoaşte cu mul- ţămită serviciile lor militare făcute mai in un seciu pentru monarhie şi tron, şi numai din cauze Înalte de stat a aflat de lipsă desfiinţarea institutului gră- nicer din Transilvania; şi şi prin această Înaltă dispoziţiune a avut numai scopuri salutare pţbtru ei, căci pe viitor vor avea de a-se ocupa numai cu lucrurile lor economice, cari — fiind acum liberi de strapaţele militare -- le vor putea tm plini cu mai mare acurăteaţă decât până acuma. Cu toate laudele şi recunoştinţele, poporul a fost netndestulit cu aceste măsuri, fiindcă s*au pus In rând şi dânşii, ca fideli ai tronului,, cu ‘grănicerii de Secui, cari se oşti se tn contra tronului. & Cu ordinaţiunea venită. despre desfiinţare li-s‘au recunoscut deodată fondul de montur şi fondul şcolastic — înfiinţat din dreptul cârriumârifuhii de trei luni pentru şcoalele confesionale naţionale — de proprietate nedispur taveră; şi prin urmare s'a lăsat In voia grănicerilor a dispune despre acestea după placul lor, dăndu-U-se totuş acel părintesc consiliu ca fondul şcolaStîc să-l lase tot pentru acest scop, şi celalalt fond, adică al mondurului, să-l deştineze tot pentru scopuri şcolastice. Văzând eu din această ordinaţiune cumcă amintitele fonduri s'au recu- noscut de proprietate a grănicerilor, am luat consiliul înaltului guvern — pentru întrebuinţarea acestor fonduri — de al meu, şi ca să pot reuşi cu el, j am chemat, la casa vicarială, Încă tnainte de adunarea reprezentanţilor comu- l nali, pe directorul şcoalelor normale Moise Panga, pe locotenentul Petru \ Tanco, şi pe Învăţătorul normal Vasile Naşcu spre a-ne conţelege despre mo- \ dul cum adecă am putea aduce pe reprezentanţii comunelor ca aceste fon- duri, şi osebit, fondul moriturului să le lase pentru scopuri şcolastice; şi anu- mit pe cest din urmă pentru stipendie Impărţînde studenţilor dela gimnazie, academii şi universităţi cari vor avea calculi buni, iar pe celelalte pentru sco- pul menit la înfiinţarea lor; şi In caz de comroire, despre alegerea urnii co- mitet de 12 inşi, adică dela fişare companie unul, sub prezidiul vicarului. 23 După mai multe vorbe şi desbaterî am convenit tntru aceea ca atât noi cit şi alţi Inteligenţi mireni şi preoţi, cunoscuţi de zeloşi pentru binele comun, si sfătuească pe reprezentanţi ca să lase numitele fonduri pentru aceste sco- puri. Şi tn adevăr ni-a şi succes fără mari dificultăţi a-i aduce la această convoire şi lăsare, osebit pe reprezentanţii deia zece companii; şi numai cei dela compania 1 şi 2 a Budacului şi Monorului stăruiau morţiş Împărţirea fondului de monlur intre comune. Ci după mai multe învăţături morale şi a- rătarea urmăritor celor rele ce ar veni din asta împărţire, cum şi a celor . bune dacă fondul de montur se va lăsa fond de stipendii; s'au convoit şi aceştia, şi aşa apoi luându-se cu toţii la protocol, şi răspicând u-şi în acesta convoirea în numele comunelor, şi subscriindu-1 în prezenţa comandantului de regiment Reznar, s’a ales un comitet de 12 inşi sub prezidiul vicarului fora- neu eptscopesc pentru luarea în seamă şi manipularea acestor fonduri. După care reprezentanţii s’au lăsat să se întoarcă' la ale sale, iar protocolul s’a suşternut guvernului civil şl militar, şi s’â aprobat dimpreună cu comitetul ca organ al comunelor în obiectul acestor fonduri. Memorabila adunare grănicerească amintită de vicarul Pop s’a ţinut în 13 Martie 1831, şi hotârîrtie ei precum şi scrisorile redactate şi expediate guvernului şi împăratului se pot ceti în ,Foaia pentru minte, inimă şi literatură" din 1851, şi în .Cartea de Aur“ a d-lui T. V. Păcăţiăn. Cu toată recunoştinţa exprimată de monarh, şi cu toate asi- gurările binevoitoare date de el privitor la averile cari la desfiin- tarea graniţii trebuia să treacă în proprietatea comunelor districtului . năsăudean; grănicerii au fost osândiţi să poarte încă lupte grele . de câteva decenii, până să li-se recunoască drepturile la averile lor proprii, administrate şi dup’aceea numai subt controlul răută- cios şi pururea bănuitor al guvernelor streine. »*CC Cluj / Cerural Crjvc'sity ibrary Ouj 24 CONTRIBUŢII LA ISTORIA „GAZETEI TRANSILVANIEI" AUREL A. MUREŞ1ANU In curând se vor Împlini 90 de .ani decând a văzut _ lumina zilei „Gazeta Transilvaniei", cel mai vechiu or- gan de publicitate românesc din Ardeal. Credem deci că aducem serviciu titeraturei noastre istorice publicând schimbul de scrisori, prin care proprietarul şi conducă- torul In decurs de 32 de ani (1877—1909) al acestui vechiu şi important ziar românesc, Dr. Aurel Mureşianu, — întemeitorul primului cotidian şi a primei foi popo- rale a Românilor din monarhia austro-ungară, — fu de- terminat de a-se întoarce la Braşov şi de a lua în 1877 conducerea ziarului din mâna tatălui său lacob înfrânt de muncă şi oboseală. Importanţa acestui eveniment în istoria presei noastre este cu atât mai mare, cu cât e de obşte cunoscut că la niciun alt popor din Europa presa naţională nu a fost atât de strâns legată cu însăşi viaţa şi conducerea politică a naţiunii, ca la Români. A fost de sigur mare jertfa pe care Aurel Mureşianu a adus-o neamului şi familiei sale prin părăsirea frumoasei situaţii şi „frumoaselor conexiuni*, pe cari şi-le câştigase cu „bărbaţi influenţi“ din capitala imperiului tn decursul celor 11 ani, pe cari îi petrecuse la Viena. Numeroasele sale articole publicate, începând cu;, anul 1868, în „Reforma“ lui Schuselka au făcut nu nu- mai faima acestei publicaţii la Români*), ci au adus ne-; preţuite servicii cauzei naţionale a Românilor din imperiu, fiind cele mai energice proteste ce s'au făcut în presa austriacă împotriva fuziunei Transilvaniei cu Ungaria şi a întroducerii dualismului austro-ungar. . Despre aceste momente hotărîtoare ale vieţii, sale, Aurel Mureşianu scrie în autobiografia sa din anul 1908 următoarele: Intr’o zi primii dela tatăl meu o scrisoare în care îmi spu- nea, că este bolnav, că nu mai poate învinge greutăţile şi are lipsă de sprijin Atunci mî-am întrerupt praxa ce o făceam în Viena deja de patru ani pentru a deveni avocat (acolo se cereau 7 ani de praxă după depunerea examenelor juridice), şi am aler- gat la ai mei în primăvara anului 1877. Sperăm, că poate îmi va succede ca în decursul acelui an să regulez afacerile familiare şi îndeosebi chestiunea foaiei aşa, ca să mă pot întoarce la ocupa- ţiunea mea în Viena, de unde credeam, că voi putea aduce mai mare folos naţiunei mele, având deja de ani de zile cele mai fru- moase conexiuni cu bărbaţi influenţi din. capitala austriacă. Precum se vede şi din scrisoarea lui dela 14 Febr. 1877, publicată mai jos, el spera până In ultimul mo* ment că va putea evita primirea conducerii Gazetei din Braşov într’un timp când cariera de jurnalist la noi hu era încă o profesiune. El scrie în 28 Martie 1877 din Gr ies bei Bozen, în Ti rol, tatălui său: *) Multe dintre articolele lui Aurel Mureşianu, inai ales din anii 1869—70,] au apărut in traducere românească la loc de frunte in ziarul lui Alexandru: Roman; gFederaţiunea* din Pesta, - . Nu pot, nici de cum sâ mă decid acuma de bună voe a primi oferta ce-mi faceţi, nu pot să vă promit nici cu cea mai mică si- guranţă, că voi merge la Braşov cu gândul de a lua redacţiunea foaiei asupra-mi. Aş minţi dacă aş zice, că sunt în state a mă decide ta moment acuma definitiv, dar aş face şi mai râu dacă v'aş face speranţe fără nici o bază. Sunt gata a mă supune Ia tot ce-mi poate dicta raţiunea şi datoria ce o am faţă de părinţi, — însă tocmai această datorie, acea raţiune mă opreşte acuma a lua deciziunea la care m'ati provocat, căci numai pţea lesne m’aş pu- tea căt că am )uat-o. Scrisoarea D-Voastre mi-a cauzat, adevăr vă spun, mare neodibnă, de aceea Vă rog a-mi comunica îndată pă- rerea D-Voastre. Eu suni gata a vă vizita iarăşi, însă numai ca să facem odată sfârşit cu fatala acea chestiune a foaiei. Răspunsul la aceste rânduri fu scrisoarea, ce o pu- blicăm mai jos, a tatălui său iacob, care-1 făcu să plece, după,o scurtă călătorie în italia de nord şi Veneţia, la Braşov. Speranţele iui însă de a putea aranja chestiunea foaiei, fără ca să rămână pentru totdeauna Ia Braşov, fură zadarnice. Mutarea Ia Sibiu a lui Gheorghe Bariţiu, — care până când ocupase postul de director ai fabricei de hârtie dela Zârneşti, tot mai colaborase din când în când Ia Gazetă, — a dus la alternativa: sau luarea con- ducerii Gazetei, sau încetarea ei. Despre aceasta citim în autobiografia lui: , A fost un moment greu al vieţei mele, în care au concurat îndatorirea mea faţă cu naţiunea, cu îndatorirea faţă cu familia şi faţă cu mine însumi. Lupta, deşi grea şi decizivâ pentru soartea mea, n’a durat mult. Mi-am zis, că interesul cel mai mare trebue să primeze pe cel mai mic, iar interesul naţional pretindea să se continue «Gazeta Transilvaniei", care prin trecutul ei Îşi câştigase atâta simpatie şi Încredere Ia poporul român. Trebuia să se con- tinue «Gazeta", — cu toate că primul ei colaborator şi întemeie- tor se decisese a scoate un nou ziar, — fiindcă în mijlocul marei confuziuni de idei şi de fapte în sînul inteligenţei poporului nostru era de lipsă să se susţină continuitatea luptei noastre naţionale, reprezentată de . Gazeta Transilvaniei", continuitate ce ar fi fost în mod păgubitor întreruptă.'IA’am decis prin urmare a-mi dedica ir toate forţele mele ziaristicei române şi naţiunei. Vedeam bine ce mă aşteaptă. Vr’un bine, vr'un folos material, vre-o viaţă liniştită nu putea să mă aştepte. Am Închis deci ochii un moment şi am sărit în şanţul redutei „Gazetei8, ca să apăr steagul în jurul căruia au luptat bărbaţii cei mai distinşi din epoca redeşteptării noastre naţionale ‘ Păşirea lui în mijlocul arenei luptelor naţionale a însemnat un reviriment în publicistica română ardeleană. Stăruinţele lui „pentru o lucrare mai sistematică, mai înteţită şi mai corespunzătoare situaţiei critice, ce pre- tindea dela Români să se pună într’o stare de apărare potrivită cu timpurile schimbate8 au pregătit terenul în- fiinţării în 1881 a partidului naţional unitar al Românilor din Ardeal, Banat şi Ungaria, pentru a căror libertate şi fericire şi-a jertfit întreaga sa viaţă. lată textul a două scrisori schimbate atunci între Iacob Mureşianu şi fiul său: l. Iubite Tată] latâ-mă acuma de două săptămâni în Tirolul sudic în mij- locul alpilor romantici, la frontiera care desparte elementul german de cel roman. Am întrebuinţat ocaziunea ce mi s'a dat*) pentru o mică rşcreaţiune, care simt că'mi face foarte bine. Cea mai mare dorinţă a mea în momentul de faţă ar fi să te am şi pe Dta lângă mine, să facem împreună excursiuni sub cerul acesta lin, să ne spunem unul altuia speranţele, temerile, să ne mângăiem unul pe altul ca anţărţ când ni se arunca în cale vreunul din necazurile zilelor omeneşti. 1 Neputându-se împlini această dorinţă totul ce-mi rămâne estţ bucuria ce o simt ştiindu-te sănătos, auzind că vă merge tuturor iubiţilor mei cât se poate de bine. Adevărat că Dta îmi *) Un mare proces al renumitului avocat al curţii din Viena, Dr. Bd- mund Markbreiter, în cancelaria căruia Aurel Mureşianu îşi făcea practica de avocat. 3$ micşorezi încâtva bucuria ce mi-a preparat-o scrisoarea mamei, repeţînd înîr'o notiţă făcută cu ceruza (creionul) în „Gazetă*, că încă tot suferi. ' Dacă ar depinde dela niine iubite Tată aş face ca zilele bă- trânelelor Dtale să fie cruţate şi de cea mai mică umbră de sufe- rinţă î Dar vei conveni cu mine, că din nenorocire, nu este nimic mai greu, ba aş zice mai imposibil, decât de-a trăi fără suferinţă. Dta ăi esperiat acest trist adevăr al vieţii omeneşti de zece ori mai piuit ca mine, — şi iacă pentru ce ai avea de zece ori mai multă cauză decât mine, de a te cruţa, de a te recrea în sănătate care ne este nouă tuturor, cari te iubim şi adorăm, atât de scumpă. De ceea ce te rog dar dorite Tată este de-a face tot ce-ţi stă în putinţă pentru restabilirea deplină a sănătăţii Dtale. Cunoşti prea bine cauzele răului, nu pregeta şi întrebuinţa toate mijloacele po- sibile spre a-l delătdra. Nu numai odată am relevat acest adevăr împreună, când aveam fericirea a fi lângă Dta. Viaţa nu este decât un şir de sacrificii, — de ce dar să ne temem a sacrifica în folosul sănătăţii care este însăşi izvorul şi condiţiunea princi- pală â vieţii? Cred că mă înţelegi destui de bine şi dacă mă şti că petrec atei câtva timp de recreaţiune, nu vei vedea in aceasta decât nu- mai o mică staţiune de reculegere pe drumul cel lung al suferin- ţelor vieţii acesteia. La Dta se schimbă însă situaţi unea în pri- vinţa aceasta, căci mare. parte a drumului, care mie-mi stă încă ' înainte, Dta ai parcurs-o deja şi acuma simţi trebuinţa de repaus după atâta sudoare şi trudă. • Aci sosesc la întrebarea ce mi-o puseşi relativ ia Gazetă. - Trebuie să te retragi încetişor şi dela aceasta, — necesitatea unui ■ asemenea pas am simţit-o şi exprimat-o de mult cu toţii, şi acama şi Dta o recunoşti. înainte {însă de.^ a-ţi putea răspunde la întrebă- rile ce mi-te pui, te rog să-mi faci cunoscut apriăt de este adevărat că dl Bariţiu voieşte să treacă la Bucureşti, şi când? Apoi te rog a-ttii face cunoscut dacă voieşte D. Mârgineanu*) a lua asupru-şi redatţiunea in condiţiunite cum le stabiliserăm noi in conversaţiunile noastre — şi ce obstacole pot să se contrapună acestei combina- *) ioan Mârgineanu, fost mai mulţi ani colaborator intern al,Gazetei". puni ? Ca an cuvânt ie rog a-mi descrie sitaapunea de fată in care te afli cu. Gazeta, ca deamânuntul, şi apoi nu voi întâiZia a-mi da şi părerea mea în privinţa aceasta. • Dacă te osteneşti a scrie însuţi tnat mult, Te rog dictează sorioarei Tiţa şi tncunoştllnţeazâ-mă cât se poate de detailat despre starea prezentă a lucrurilor. Totodată (mpărtăşeşte-mi şi planurile Dtale proprii sau modalităţile prin care crezi a te putea desface mai lesne de „Gazetă", şi dacă mai este oare necesitate ca să in- tervin şi eu în persoană spre a Te ajutora în ajungerea acestui scop. Aş dori să te ştiu ca o zi mai ’nainte descurcat şi scăpat şt de grija Gazetei, căci nu mă îndoiesc că aceasta ar fi numai în interesul cei mai bine înţeles al sănătăţii Dtale. Aştept să primesc răspunsul dorit încă aci în Grieş unde voi petrece până la finea fui Februarie. - Mă provoci să-fi mai scriu şi pentru Gazetă. 0 aş face bu- curos, până acuma însă te asigur nu am putut, lipsindu-mi tim- pul şi dispoztţiunea recerută — de aici ţi-aş scrie, însă nu prea am ce, de oare-ce Irăim în Ti rolul sudic mai tot atât de departe de evenimentele zilei, cu Dvoastră în Braşov. Acolo aveţi acum criză ministerială — vedea-vom cum se va mai descurca şi aceea, — bine nu ne va aduce nici o combi- naţiune în care nu vom fi intrat şi noi ca factor naţional în ţearâ. Ghemul se desnoadă într'aceea destul de încet pentru d’a pierde pacienta, — şi cred că în cele din urmă va trebui să fie tăiat. In zilele trecute am vizitat pe cel mai avut cavaler al Tîro- lului, fost ministru, consilier intim s. c. I.,*) căruia fui recomandat din partea unui consilier de curte cu care sunt bine cunoscut. Am fost primit cu cea mai mare amabilitate. Esc. Sa m’a Invitat să vizitez grădina palatului său — cea mai frumoasă în tot jurul — ori când voiu, după plac; s'a scuzat, că fiind silit a sta ac^să din cauza unei mici răceli, nu-mi poile reîntoarce îndată vizita ş, c. I. Acuma aştept în fiecare zi să vină. După această formalitate voi fi negreşit prezentat şi familiei sa e. : Altcum petrecerea mea constă mat mult din mici preumblări în natura frumoasă din jur, la cari mă însoţeşte din când în când *) Cavalerul de Toggenburg, fost şi guvernator al Veneţiei. un baron prusian, care petrece de un an aci — tot numai pen- tru recreare. , Viaţa aci nu e nici eftină dar nici prea scumpă, mâncările mai cu seamă cărnurile sunt bune şi vinul roşu tirolez, care se bea aici în general cu predilecţiune, este minunat. Timpul este excelent, primăvară completă, acuma încep să înverzească şi arborii, V 1 Tirolezii sunt oameni veseli şi plăcuţi în comerciu cu străinii, în general strict religioşi, cum am zice la noi .oamenii lui Dzeu", .nu e mirare dar că-i pot purta popii atât de lesne de nas. . Poporul e bun pretutindenea — numai cei cari-l guvernează să fie pătrunşi de seriozitatea şi responsabilitatea ce Incumbă mi- siune! tor... Pe lacob*) l-am lăsat în cea mai bună ordine în Viena şi după o scrisoare ce am primit-o dela dânsul, judecând, cred că studiază şi vizitează prelegerile regulat. De astădată cred că va depune examenele la timp şi cu succes bun. Pentru câştigarea unui stipendiu nu am putut face până acum niciun pas — încă nu e timpul — până la vară, atunci ne vom da împreună silinţa de a-i putea procura un ajutor, ceea-ce cred că va fi posibil. Sărut mâna mamei, pe Traian îi salut şi sunt ai Dtaie cu fierbinte îmbrăţişare devotat şi ascultător Gries, 14/2 1877. Aurei II. Braşov, 3/4 1877. Iubite fiule Aurelii Din scrisoarea ta am văzut, că nu te poţi rezolvi să vii de- finitiv acasă, ca să-mi succedezî în toate lucrările şi obligaţiunile mele, şi aceasta din cauză că nu 'şti condiţiunile. Eu iţi descoper, că te-am avizat la aceasta, ca să nu-ţi pară rău mai în urmă de rezultatele stărei mele celei nefaste. Dacă ai vini cât mai curând, ai avea tot venitul deta Gazetă şi ai fi în locul meu şi părinte *) Fratele mai tânăr alui Aurel, compozitorul lacob Mureşianu, care era atunci student la politehnica din Viena. casei, şi deacă voi fi fot aşa, atunci şi mie tutor, căci eu uit de toate şi n’am mod şi putere să port grije de ele cum se cade, ca să nu păgubesc. Maică ta încă nu e fn stare a mă suplini, şi aşa e rău. Deci te las să judeci tu, cum te trage convingerea, ca eu să nu fiu responzabil -înaintea convicţiune! mele, că nu mi-am fă- - cut datoria a te informa şi aviza despre starea aceasta precară. Cum am zis, numai pe tine te am cărui să mă pot încrede, ca să mâ ajutoreze până mai trăiesc. Această condijiune e de ajuns ca să şti ce să faci. Colaboratori poţi avea pe Mărgineanu, poate şi pe Bariţiu, dacă se va însănâtoşa şi pe fiul lui,*) cum vă veţi învoi, pentru Gazetă; iar pentru familie vet fi tu în locul meu tată la toţi, ca cum sunt eu. Dacă te rezolvezi a veni definitiv, telegrafiazâ~mi îndată, ca să-ti pot trimite pe telegraf bani de. că- lătorie; dacă nu. ca să ştiu să fac ce va putea să se facă din parte-mi, care nu mai pot plini locui ce l-am ocupat până acum. Ceilalţi ai familiei sunt sănătoşi, mama ta şi toti, numai eu mă chînuesc cu boala mea, care mă face să desperez, că voi mai deveni vreodată cum am fost. Te salutăm şi îmbrăţişăm cu lofii. Al tău întristat tată lacob. Mai urmează aci o scrisoare atui Aurel Mureşiamr către tatăl său, care este foarte caracteristică pentru ve- derile sale politice, căci deja pe la 1866 el vedea în Românii de pretutindeni un singur corp politic şi naţional, pentru care chestiunea României nu putea fi decât * o chestiune internău. . Iunie ,1866. Iubitul meu Tatăl Nota D-Voastre din 18 Maiu c. n. an. Domnului 1866 în 'care trăim, scrisă de cel din urmă secretar etc. şi subsemnată de mama o am primit cu plăcere. Deşi urăsc stilul diplomatic în co- respondentele private, ca Napoleon tractatul din 15, totuşi nu am *) Ieronim Gh. Bariţia, absolvent al academiei comerciale din Vieoa. putut ca să nu răd bine şi gras văzând şi cetind acea hârtie, care poartă dedesubt moaştele mamii. Ar fi poate la rândul meu ca să răspund şi eu cu o asemenea notă, însă voiu să-mi păstrez din timp. Numai atâta Un de bine a Vă aminti, că epitetul de bătăios şi aventurier deocamdată nu-1 pot.primi, deşi astăzi rolul Româ- nilor cu principele lor cu tot*) se zice a fi aventurios. La urmă nu. ar fi rău când respectivul secretar ar căpăta ordin de a se acomoda la ceeaee se cuvine când se compune o asemenea pa- tentă — cel puţin o hârtie mai bună şi nu pe Vs coală tot, ca nici acele rânduri râu scrise şi greşite să nu Ie pot ceti. N: B. (hota bene) eram ocupat cu nişte scrieri la primirea numitei note., — Dacă e vorba de diplomaţie atunci trebuie ca în toate punctele recerute să fie observate reguleie ei I Iubite Părinte! Vei voi să afli din viaţa mea atât morală cât şi materială. Sunt în poziţiune de a le face cunoscut cu ea, dacă nu te-a făcut mai ’nainte fratele lancu încât va fi putut. Prelegerile la universitate le frecventez regulat, afară de rari cazuri când pot să fiu împedecat, cari depind mai mult dela să- nătate. Din darul Dlui nu am avut încă a mă văeta până acuma de vre-un rău în aflarea mea, deşi nu mă pot lăuda a fi In tot momentul limpede i. e. (id est) neturburat; na sunt numai iea, este şi lumea şi poporul meu pentru care am început să simt. Când vezi, că este o politică molatică şi neînţelegere între fii patriei tale, nu totdeauna poţi să fi vesel. Nu voiu să zic cu aceasta, că laud o pasiune rea şi nefolositoare a ul trai simt lui In simţeminte, fie acele şi Cele mai bune; ci voiu să zic numai, că nu este fru- mos dacă un tânăr nu-şi cunoaşte misiunea sa de timpuriu. Nu este numai un popor, care apelă (apelează) astăzi la concursul . *) Tânărul principe Carol, ridicat la 10 (22) Maiu 1866 pe tronul Ro- mâniei. Austria, care era tn ajunul răsboiului ei cu Prusia a fost Împotriva aşezării pe tronul României a unui principe susţinut de Blsmarck. De aici calificaţi3 de aventură, dată acestui fapt de către lumea politică austriacă. Aurel Mureşianu avu prilej a cunoaşte şi saluta tn numele tinerimei române pe’ principele Carol, la trecerea Ini prin Viena In Septemvrie 1869. Principele era însoţit şî de ministrul său de justiţie Vasile Boerescc, vechiu colaborator al Gazetei Transilvaniei, căruia tatăl lui Aurel Mureşianu li tulesnise printr'un Împrumut studiul în străinătate. Boerescu fu foarte emoţionat şi-l Imbrăjişă tn modul cel mai cordial celor luminaţi, este o lume întreagă, este omenimea ce aşteaptă ajutor dela cel dintâi care este în stare a i-I da. Aceasta bine ar trebui să şi-o însemne junimea noastră, căci numai aşa ea va fi în stare a contribui la ridicarea unei părţi, dacă vă avea îtî vedere totul, întregul. Simion Bărnuţîu a început cuvântarea Sa ' cea renumită dela 1848 cu cuvintele: „Cine nu se închină înainteă înălţimei omeneşti când se uită la această adunare măreaţă ş.c. U.* Mai deunăzile am fost la consilierul Anghel*) şi am Vorbit mai mult timp despre unele şt altele din politică. Laudă tare po- litica ce o poartă „Gazeta* şi îi pare rău numai că Românii nu* se unesc a o asculta tocmai acuma când nu au nici-un alt organ central prin care să se înţeleagă. Numai cevaşi mai flegmatic ş. c. i. Ei, zic eu, Dle cons.(iiter) în timpuri aşa râsboinice flegma nu este în stare a potoli focul ce dă se cuprindă intestinele unui corp slăbit. Cuiu cu cuiu se scoate afară I— Binel Binet numai cevaşi mai moderat, puţin mai ş. c. 1... — Ah 1 da! aşa mă unesc I — Intr’o zi am fost la d. Gbtt**} şi t-am cercetat, poate-ţi va fi spus, la Hotel London. Viind vorba zice: Alles wird man ihnen (den Ungarn) geben, was sie nur verlangen... Union, alles... utt- sere schdnen Freihetten werden zu Grunde gehen I***) Eu îmi cu- getam : „da acuma vedeţi voi ce greu este de a pierde, noi suntem dedaţi Ia asemenea, căci nîci-odată n’am avut nimic, acum avem, dar se pare că a fost numai satyra sorţii... iar prin cap îmi urla melodia cunoscută: „...Und scheint die Sonne noch so schOn, einmal muss sie untergehen!“ — Cu plecăciune I — Când o să pleci? — „Nu ştiu sunt desperat trebuie să merg prin Cluj; und Sie wissen nicht wie mir vor Klausenburg graust, nur durch Klausenburg soli ich nicht gehen, ich kann diese Stadt nicht leiden *) Gkeorghe Anghel, unul dintre cei doi consilieri români al cancelariei aulice (ministerul) a Transilvaniei in Viena, deputat In dieta Transilvaniei 1863—4,etc. un „bărbat cu largi cunoştinţe juridice şi montanistice înzestrat*, cum 11 caracterizează mitropolitul Şuluţîu (Bariţiu Ui p. 524). **) loan Ctitt, primarul oraşului Braşov şi proprietarul cunoscutei tipo- grafii, In care s‘a tipărit la tnceput Gazeta Transilvaniei. •**) .Toate li-se vor acorda, ceea-ce cer (adică: Ungurii) uniune (a Tran- silvaniei cu Ungaria), totul ., frumoasele noastre Ubertăţi se vor nimici*. ' ' '3 ş. c. I.*) — Da! Da! gândeam ieu în mine, mai bine zi că ceta- tea nu te poate Suferi pe tine. — Ei, viind vorba despre Braşov "şi Bbmches,**) se jeluia d-1 GStt că de ce nu au ţinut Românii cu Saşii dacă au ştiut înainte că nu vor reuşi — şi eu necunos- când alte motive afară de cele ale naţionalităţii i-am dat dreptul. Şi cu Saşii, numai în contra Uniunei asta putea să fie deviza aleg.(ătorilor) români. — Deci să lăsăm aceasta. Politica cea mai sănătoasă, după părerea mea, şi cea mai consecinţă (consecventă) ar fi fost, ca Românii să nu fi ales de loc, ca la urmă, deşi co- roana ar avea interes de a-i pune ca autonomi cu ţara ior în contra maghiarismului, acel interes şi-ar pierde valoarea în mo- L mentul acela, când în strâmtoareă, in care o-au băgat împrejurările, neavând şi neputând a se mai baza nici măcar pe voinţa majori- tăţii poporului mai mult, să fie moraliceşte silită a ceda. Cumcă Maghiarii întrebuinţează toate mijloacele prin cari să poată dovedi, că numai ei sunt ce sunt în Ardeal şi pământul numai al lor este, iar Românii sunt proletari, săraci, neştiutori, gogomani, necapaci de a-şi pricepe misiunea ce li s-ar da apfa- cidându-li-se (satisfâcându-li-se) cererile lor — aceea voiusăarăt fntr’un articol, ce sunt voios de a ţi-1 trimite spre publicare — deacă va merita N. B. — Acela va trata despre expoziţiunea eco- nomică de aici. Poimâne o să-l pot expedia, şi prin urmare pe Luni îi vei putea primi aşa încât în foaia de Miercuri să poată ieşi. Afară de aceea aşi scrie cevaşile despre politica din afară, nu ce se ceteşte, ci mai mult un articol de sine stătător. Acela . poate de-mi va ajuta D-zeu se va expedia mâne. Ţi-am fost trimis neşte corespondinţe quasi de aci şi nu am văzut nici un şir publicat din cele vre-o trei din acele, una mărî- cică şi cred că nu neinteresantă. Nu ştiu dacă le-ai primit. Dar voiu să-ţi spun una: este de lipsă ca pentru popor să se mai desvoalte şi întâmplările din afară. Aceasta îi întăreşte capacitatea politică, apoi şi face mult, foarte mult coniribue la naşteiea stimu- *) „Nu ştii câtă groază am de Cluj, numai prin Cluj $ă nu trec, nu pot suferi acest oraş." **i Unul dintre conducătorii „junilor Saşi“ (jung-Sachsen) cari preco- nizau o politică de apropiere faţă de Unguri, spre deosebire de „bătrânii Saşi* (Altsacfisen), cari protestară tn contra unirii Transilvaniei cu Ungaria. lului de a imita, de a lăuda, de a Înălţa ce-i frumos, de a uri ce-i rău; un fel de istorie prezentă. Aşa cuget, că Gazeta cu toate că este transilvană nu vrea să rămână atât de unilaterală încât să se mulţumească numai cu aducerea de ştiri seci fără capăt şi sfârşit. Câte o corespondenţă mică, căci nu se cere prea mult loc, ' poate nu mai mult decât alt-când, ca să se înfăţişeze în colori vil cetitorilor întâmplările din lume cele mai însemnate — cred că nu ar strica. Măcar un extras, dar un ce coherent legat de olaltă, şi câte o desluşire subiectivă atât cât şi obiectivă mai mult. Sici Eu aş scrie dar nu mă cutez, ca să nu lucru înzadar. O şpaltă {co- loană) cel puţin ar putea servi pentru politica externă, afară luând România care este quasi şi internă. Apoi eu pot să-ţi trimit de aci corespondenţe autentice tocma ca şi ceiace scriu la Paris, la Lon- dra, Berlin ş. c. I. — Nu-ţi închipui că poate iei şed în birourile ministerelor, nu; cetesc jurnale prin cafenele, combinează, aud, văd una şi alta şi scriu; şi de aci că corespondinţele lor sunt jumătate minciuni, nu e atâta din adins, cât din simpla împrejurare de neştiinţă... referează greşit. Eu o să mă ţin la un asemenea caz mai mult de cele întâmplate, ştiute şi probabile, dar tot din punct de vedere român, şi o întorsătură, fie şi bazată pe o min- ciună cetită ş. c. I. esploatată în folosul punctului de stare român, nu poate la nici-o întâmplare strica, ci totdeauna folosi. Sici. Apoi cei dc la judecăţi etc. ştiu mai puţin decât mine; aşa mă întreba Angliei, că ce se mai vorbeşte ş. c. I., afară de unele parţiale ştiri, cari poate le-aşi putea şi eu afla — numai $â fiu sigur că nu voiu lucra în vânt. In zilele acestea ne vom revedea. încă una. O foaie îşi pierde auctoritatea deacă aduce câte o construcţie întreagă greşită — sau lăsată afară ş. c. I. Nu D-Ta, căci eşti prea îngreunat cu toate, dar iulius*) 'ar putea să mai recitească odată revizuirea. Este septiman, mi-ar fi ruşine să cred că nu o ar putea face cu spor. Cevaşi mai mare atenţiune şi «Grecia este liberată de toţi vagabonzii.* *) luliu Mureşianu, mai târzia medic-colonel tn armata austro-ungarâ, nepotul tui lacob Mareşianu. 30 Să ierţi, că te reţin poate cu nimicuri. Voi continua ce am început şi de la ce m’am abătut acum. Mă duc (a o prelegere, după aceea mă voiu reîntoarce iarăşi la lucru. Sărut pe fancu, sărut mâna mantii, la toţi de faţă şi viitori sănătate • al D-taie plecat Aţtrel. 37 DOCUMENTE BISERICEŞTI IULIAN MARŢIAN începem cu publicarea unei serii de acte şi docu- mente bisericeşti cari conţin porunci episcopeşti şi vica- riate, ordonanţe guvern iale, diferite îndrumări şi comu- nicări date — dela 1797 încoace — de către Vicarul NăsâuduUii preoţilor lui subordonaţi. . Vicarul Macedon Pop însuşi spunea într'o scrisoare oficială din 1850 că dintre protocoalele vicariate ascunse de el în biserica din Năsăud şi totuş nimicite de rebelii maghiari în 1849, numai câteva: din 1842, 1846, 1847 şi 1848 „ca prin minune au scăpat de peire". Deci cre- dem că este cu atât mai îmbucurător faptul, că cu aju- torul documentelor cari ni s’au păstrat prin preotul lacob Şotropa (1785—1850) din Maieru şi cari se vor publica aci în şir, se va putea reconstrui o mare parte din istoria bisericească a acestui ţinut, . . ■. Pentru cete de îndreptare cinstitului ctiros din vestit vidicui miliţâ- resc ai Rodnii şi din tot cuprinsul vicârăşiei Năsâudului. După chipul carele urmează: 1. Se cade a şti că nîce un preot nu poate să slujascâ pre lege neavând mărturie şi păucenie sau blagoslovenie in scris dela Arhiereul tării şi rânduială dela deregătoria bisericească de loc; care se va îndrăzni cinevaş să ştie că cele ce va sluji vor rămânea neindreptate după praviliceştile aşezământuri. 2. Ţrăbuieşte a şti cumcă chemarea slujbei cei preoţeşti este aceasta, pentru ca să slujască preotul cu vrednicie lui D-zeu şi norodului creştinesc la care s'au încredinţat, cum este un mire la mireasa lui, şi ca un slujitor al legii şi ispravnic iscusit damne- zăieştilor taine; ne având nice o râvnă cătrâ spurcata dobândă, aşa să slujască la sfântul jărtâvnic, solind cu rugăciunea lui cătră împăratul ceresc, pentru datoria care are de a mântuire sufletele oamenilor cu mijloace încredinţate dela sfinţii părinţi. 3. Preotul nu este numai faţă bisericească din lăuntru, ci este deJmpreună şi ţăran, adecă cetăţan; pentru aceea şi el să cade ca să ajute la binele de obşte al politicei, ca să înveţe cel mai puţin cu cuvântul lui D-zeu pre norod a se deprinde întru poruncile craiului, ca să le facă cu dreptate şi cu dragoste fără de cârteală şi fără de a da dosul dinaintea slujbei cei împărăteşti. Aceasta şi pofteşte legea cea evangheltcească, şi datoria unui preot deiâpreună şi cetăţan, căci îl sileşte' sentinţa preoţească din mila crăiască, încă şi ocrotirea de obşte, ce sâmt şi preoţii odihnindu-se supt prea slrajnicile aripi a craiului, împreună cu tot cuprinsul şi ave- rile lor. Această pofteşte şi jurământul ce joară fieştecine craiului şi ţârii a fi cu-credinţă şi cu dreptate şi a spori binele şi odihna ţărţi, care de-J va călca cineva îşi va pierde sufletul. Aceasta pof- teşte şi.folosurile cele dela crai jpentru binele ţăranilor cu chel- tuiala cea crăiască povăţuite, de care sânt judeţele pentru îndrep- tarea şi dreptatea celor asupriţi, şi alte asemenea cu care toţi ne fojoşfm după cea multă grijă părinţască a craiului. Căci binele cel duhovnicesc este întru oarecare legătură cu al ţării cel lumesc, şi unul pre altul trebuieşte a se ajuta şi a-se sprijini pentru ca să poată sta cum l-au împărţit începătoriul a toată bunătatea^D-zeu, 39 şi amândouă să tragă dimpreună cătrâ cel desăvârşit bine care este viaţa de veci; însă 4. Hotarul se cade a-) ţine să nu se amestece nice unii nice alţii la treburile cele deosebit unora şi altora încredinţate dela Hs. întemeetorul bisericii şi a cetăţii, pentru ca să nu să zăticnească cea bună a fieştecăreia obştii rânduială şi chivernisală şi cumva să se deznoade cea de sârg legătură a bisericii şi a cetăţii. 5 Dintru aceasta urmează a nu se amestecare preoţii la tre* buri le cele dea fără fie în ce chip s’ar numi acestea, nice a scrie cuiva poşuşuri, ateştăţii şi testamenturi fără a înştiinţa mai înainte la diregătoria bisericească a locului. Cu un cuvânt să nu să prindă de nici un feliu de lucru sau ispravă afară de datoria chemării lor, până ce nu va lua mai înainte îndreptare dela deregătoria bisericii. 6. Se cade preoţii nunumai pentru datoria care au din legea evanghelii ci şi pentru buna pildă asupra altora, ca să cinstească pre împăratul şi pre craiul norodului, având a-se supune fieşcine )a cela ce este ales dela D-zeu în locul lui povăţuitor, cârmaci şi strajă neadormită întru norod deasupra relelor acestei vieţi. Mai aduce încă buna rânduială cu sine a se supune fieşcine ascultării şi a celor trimişi dela dânsul. Cum ne învaţă sf. Petru apostol la întâie poslanie cap. 2 stih. 13: şi dă să aibă a se zmeri înaintea, leu1 ca dela faţa Domnului ce i-au pus pre ei ca să ne stăpânească grăind pre Dl de bine nu numai pre faţă ci şi din dos. Ştiind că mare este răsplătirea Ja cel de sus preste cel ce va da chezariului cele ce sânt a chezariului şi a celor trimişi dela dânsul în chipul lui, de care ne învaţă Hs. la Matei cap. 22 sth. 21 şi sf. Petru |a locul însemnat; adaoge marele Pavel în poslania cătră Romani cap. 13 stih. 7 unde porunceşte zicând: Daţi tuturor cele cu care sunteţi datori celui cu dajde, dajde, celui cu frică, frică, celui cu cinste, cinste şi să nu îndărătnicească nime în vre-un chip 11 pre cinevaşi dela chemarea slujbei lui întru care este chemat. Să Ştie că ce) ce să împotriveşte la rânduielele stăpânirii deafară, la alui D-zeu poruncă se pune împotrivă, şi va cădea în judecată şi în osândă, că nu înzădar poartă sabia cela ce au luat putere de sus, ca un posluşnic a lui D-zeu. La locul însămnat stih. 2 şt 4 aşa zice deregătoriei lor a face destul preoţii, pentru aceea să orân* 40 duiascâ a se duce în vig cele poruncite de cătrâ cei mai mari, căci ce ascultare este mai bună jărtva. Iară cele ce vor cunoaşte a fi cu scădere craiului şi cu stricăciune tării prin vicleşugul cuiva pornite, şă le descopere apucând vreme înainte supt cumpăt pen- tru a zăticni fieşce stricăciune şi pagubă croită. Unde păcat vor avea de vor ascunde vicleşugul şi răutatea deasupra craiului şi a ţării, iar mai vârtos pedeapsă încărcată vor lua unde să vor dovedi că au povăţuit însă-şî preoţii stricăciuni deacestea. 7. Câde-să preoţii şi păstorii a fi grijnid şi osârdnici intru chemarea slujbei lor ca să silească a-şi face şi praviliceasca lor datorie, să nu rămâe cât va fi întru putintâ acele 7 laude de zi. şi de noapte, pentruca să rodească darul preoţiei lor asupra cărora i-au luat în chizăşie dela Dl, ca să îi păstorească şi cu osteneala lor să îi treacă întru odihna D-lui; şi pentru ruga tor cea curată şt ferbinte ca să întoarcă D-zeu pacea cea de obşte şi să-o în- mulţească şi ca să întărească sănătatea şi mântuirea şi bună chi- vernisala şi rodirea ţarinilor întru pământul acesta cu rouă darului celui de sus. 8. Nici trândavi sâ se arate întru slujba lor şi cu lenevire întru chemarea lor, ci macar în miez de noapte de vor fi chemaţi să sae întru mântuirea creştinului a-l griji pre sufleteşte. Ba încă şi nechemat ca un păstoriu priveghitor înţălegând pentru boltiă- virea cuiva să-l cerceteze şi să-l mântuie, şi de va fi greu bolind şi nu va cere spovedanie, să-l aducă cu duhul blândeţelor şi cu cuvinte dulci a-şi mărturisi păcatele şi a-şi pecetlui mântuirea cu cele sfinte. Să ştie că pentru aceea nu va muri ci poate că D-zeu va face milă cu dânsul în ziua şi ceasul acela. Că nu se bolnă- veşte trupul până nu să bolnăveşte mai întâie sufletul. Aşa să grljască pentru cei încredinţaţi în sufletul lor cătrâ păstorie, cât despre ‘a lor parte să1 nu piară vre-un suflet; şi va cere D-zeu sângele aceluia din mâna căruia păstor va peri. Să ştie iarăşi pentru câţi are de a da samă lâ păstoriu! păstorilor, cum zice sf. evanghelie: Că păstoriu! cel bun chiamâ oile pre nume şi gata este a-şi pune sufletul, adecă viaţa pentru oi. Unde se potriveşte Cuvântul apostolului care zice să nu caute omul a sale, ce fleşte- carţ ale a Hora, cu cât mai vârtos păstoriul care au luat atâtea suflete în chizăşie ca să mijlocească pentru dânsăle a-le pune mân- tuite înaintea tui Hs. prin osteneala lui şi plecarea îor. * 9. Să înveţe preoţii pre norod poruncile D-lui ca să vieţuiască creştineşte, că-i credinţa fără de fapte bune este moartă, cum şi un trup neînsufleţit părăsit de vieţuire, iar mai întâi se cade ei a să îmbogăţire cu învăţătura şi cu cetaniâ cărţilor a bibliei, Ia vre- me împritejită inacar pe Duminece şi pe serbători având a-$i mân- gâia şi sufletul lor, şi de unde scoate negoţ! de viaţă, şi a des- chide cuvânt de învăţătură sufletească cătră norod, de vreme că aceasta este datoria lor cea mai grea, pentru ca să hrănească su- fletele creştinilor cu cuvântul lui D-zeu povâţuindu-le pre cărările mântuirii. 10. Deci se cade să îndemne pre norod a merge la biserică cu mic cu mare, pruncii şi fetele, slugile şi slujnicele arălându'-le folosul ce-f pot avea dintru paza bfsericii; şi la sfârşitul liturghii să le ţină întru auzul tuturor rugăciunea Domnului adecă Tatăl nostru, Născătoare de D-zeu, Credeul, cele 10 porunci şi cele ale bisericii, 7 păcate de moarte, şi cele împotriva duhului sfânt, şi cele noşă străine, şi patru cate strigă răsplătire în ceriu şi altă îndreptare asemenea creştinească. Iară creştinii să zică întru mima lor după dânşii aceste pre rând, câte unele să-le spue şi norodul să-le înveţe pentru ca să ştie de ee groapă şi săgeată să se fe- rească ; nice că vor putea merge pre calea mântuirii de nu li-se va arăta, nici a să căsători de nu vor şti acestea. 11. în casa Domnului să umble cu cuviinţă preoţii şi să grijască pentru toate păstrându-le la cuviincioasa cinste, întru evla- vie să cerce cele sfinte adecă, nu. cumva se vor strica şi vor cu- mineca cu dânsete în deşert puind sufletul ce va trece din lume întru primejdie rea. Să grijască şi pentru veşmintele sau odăjdiile sf. liturghii, ca să vle ţină toate curate şi cu cele rupte şi prihăBile să nu slujască pentru necinstea celor sfinte. Pre presto) şi la proscomedie să ţie curat, având masă de pânză albă şi să păzască să nu pice ceva pe antimis din trupul lut Hs pentru primejdia nu cumva prăvălindu-se jos, lucrând preotul acoalea să aibă a da samă. Şi biserica să se păstreze întru curăţeniea ei, măturându-se adese, şi să păzască pentru primejdia aprinderii; foc la loc deaşa şi lumină aprinsă să nu râmâe, şi cheea depururea să fie la preot. Pentru ocolirea a ceva jătuire de biserică şi progadia să-o ţie în- chisă să nu Intre cevaş acolo cu necinstirea ţinţirimulm şi a oase- lor celor răposaţi, ce zac acolo. După aceea pre diacul sau pe fătul să nu-l trimită nice să-l îngăduie a preceştui pre cineva supt canon greu. 12. La cea care am grăit pentru a păzire norodul biserica, se câde preoţii să privigheze de-şi fac datoria lor, şi pe care îi vor simţi că o-au părăsit ne având grijă de sufletul tor nice ispo- veduindu-se nice priceştiuindu-se, macar odată |a paşti, sau vătă- mând în vre-un chip legea noastră, sau a mestecând u-se întru nelegiuiri de căsătorie, sau afară de căsătorie, făcând păcate şi dând zminteală rea prea făţişi întru norod, şi această pecingine şi călbdază să va tinde şi pre ceialaiţi, sau de vor simţi din obicei rău â merge fetele de împreună cu feciorii şi muerîle cu bărbaţii lor la. făgădău şi privigheri a -face de noapte; sâ vor sili a îi dez- văţa de aceste obiceiuri rele. Pre unii ca aceia pentru binele lor şi pentru primejdia să nu se umple şt ceialaiţi, îi vor dojăni cu duhul blândeţelor de două şi trei ori, care de nu se vor părăsi, mai vârtos vor spori întru răutate, vor fi datori preoţii a-i arătare la deregâtorie pentru îndreptare. 13. Se cade preoţii să îndemne pre creştinii săi a-şi da prun- cii la şcoală pentru datoria care au â-şi creşte pruncii întru frica lui D-zeu, îndupticând din tinerelele lor grumazii lor întru cărările Domnului cele plăcute, oprindu-i şi certându-i cât cu dojana cea pă- rintească, cât cu varga dela obiceiurile cele rele întru care îi vor simţi deprinzându-se. De vreme că cele ce se vor închipui pe inima lor din tinereţe, acele vor rămâne până la bătrâneţe încărunţându-se. Şcoala este de mare folos pentru învăţătura pruncilor, care de nu vor fi foţi preoţi şi dieci şi feţi şi întru pita împărătească, care le împarte D-zeu - cui vreş, încă şi i-se-va deschide mintea şi îiîţălep- ctunea, de vor pricepe ale credinţi! şi poruncile D-lui şi legea întru care sânt. Şi vor şti ruga pre D-zeu în biserică şi preunde $e vor întâmpla pentru mântuirea şi sănătatea ior cea sufletească şi trupească. Vor şti să se deprindă întru frica lui D-zeu şi întru slujba craiului şi a ţării cu ce vrednicie şi cuviinţă să slujească, mai întâi lui D-zeu şi după aceea vecinului său putându-se şi pe şine-Şi folosi trupeşte şi sufleteşte. Iar mai întâi preoţii să dea pildă trimiţându-şi pruncii la şcoală pentru procopseala cărţii. A- ceasta este datoria părinţilor cătră fii săi, cum au făcut părinţii săi cu dânşii să facă şi ei asemenea cu ai săi pentru bună în- viptare norodului, pentru a-se înmulţi darul şi răsplătirea cea bună' din neam în neam. ■ 14. Preoţii cei după duhul lui Hh. maimarelui păstorilor să cade cu toată evlavia şi frica lui D-zeu să slujască sf. liturghie şi alte slujbe ce se vor întâmpla, şi mai adese să se ispovedeaseâ curăţându-şi sufletul şi simţirile de ranele păcatelor pentru ca cele ce vor ruga la D-zeu pentru norod, sâ-i postă dobândi milă şi darul cătră mântuirea lui şi ca să fie de treabă şi bine primită ruga şi cererea lor, căce de vor sluji fiind în păcate nu se vor asculta şi vor păgubi pre norod sufleteşte. Aceasta au grăit orbul cătră ruşinarea Fariseilor: D-zeu nu ascultă pre cej păcătoşi, iară lângă aceasta se vor osândi slujând cele sfinte întru păcate. 15. Maslele se cade a se sluji la cei greu bolind, nu la fieşte cine ce-1 va durea numai capul sau alt ceva, sau fă mei tăroase şi îngreunate. Că cică aceasta este o slujbă scumpă şi taină sfântă, având rânduiala ei, penlru cei bolnavi, cum zice iacov apostolul: De este cineva bolnav întră voi care să mţâlCge râu pătimind, cu beteşugul prin tot trupul cap. 5 stih. 13, 14; şi a- ceastă slujbă o'vor putea poftori în chipul rugăciunii mai de multe ori întru beteşugul cuiva, care cu cât mai multă rugăciune se va face plătind creştinii pentru osteneala preoţilor, cu atâta mai bu- nă nedejde va fi de mântuirea şi sănătatea celor bolnavi, care de nu-1 va şi scula D-zeu din boala lui, de vreme că aceasta razimâ lângă cele necercetate judecăţi ale lui D-zeu, încă îşi va face milă cu dânşii de nu-îi va lăsa a se chinuire şi va uşura greutăţile su- fletului lor chemându-i cătră sineş. Şi de nu va fi maslu de folos trupeşte, iar sufleteşte va fi, că vor eşi din acest veac viclean er- taţl după credinţa şi buna^pocăinţă a inimilor ce vor avea pentru păcatele lor. Iară maslu la ninie să nu slujească, fără ia cela care va fi mai întâi bine spovedit şi numai după maslu să se poată pricestui, căce prin aceasta slujbă sfântă se mai şterg şi păcatele uitate deta (spovedanie, şi cele care sunt făcute prin neştiinţă şi prin nebăgare de samă. Adecă şi aceasta după credinţa şi râvna pocăinţei lor. , . 44 16. Pre nimenea să nu îndrăsnească a afurisi, nice a blăs- tăma, nice slujbe a sluji pentru stricăciunea cuiva, şi pentru aflări necuvîoase ca să vădească D-zeu cu minune pre cineva făcători, căce datoria şi chemarea preoţească este aceasta ca să scoată din moarte şi să mântuiască pre om, Îndreptând pre cei rătăciţi, iar nu ca să-i cufunde Intru periciunea cea sufletească sau trupească. 17. La cea care am zis pentru Învăţătura norodului trăbu- ieşte preotu întâi pre sine să se înveţe şi să se tndrepteze, că de vom zice şi nu vom face ne vom socoti ca o aramă răsunătoare şi vom auzi ceea care s’au grăit întru $f. evanghelie: Doftorule vindecă-te pre tine Însuţi I Inzădar vom Învăţa preoţii, de nu vor face ei mai Întâi dându-se pildă faptelor celor bune. Is. încă au Început Întâi a face, apoi a învăţa, de care se ceteşte la faptele apostolilor cap. 1. stih. 1. căce învăţătura şi cuvântul mişcă inima omului, iară pilda o trage cătră cele de folos. Trebuieşte şi preoţii a se nevoire întru cele ce vor învăţa pre norod, pentru ca să ro- dească cuvântul ce-1 vor sămâna întru minţile credincioşilor spre mântuire, ca să se bucure întru împărăţia cerului apucând ei îna- inte ca nişte păstori, şi pre oile lor văzându-le după dânşii urmând. 16. Deci se cade preoţii să păzească preasfintele şi cele mântuitoare porunci alui D-zeu şi cele care's pentru chemarea lor, plecfindu-se a face şi vrerile celor mai mari ce sânt orânduiţi cătră' povăţuirea de care vorbeşte apostolul cu dojană poruncind şî zicând: Plecaţi-vă mai marilor voştri că aceştia sânt priveghind fca şi când ar ave a da samă pentru sufletele voastre. Că cine nu face poruncile acestora care poruncesc ca dela faţa lui D-zeu, a- cela nice ale lui D-zeu nu face, de vreme că D-zeu au poruncit a se asculta povâţuindu-ne cei bisericeşti sau cei mireneşti. Indă- râtnîciunea cuiva numa aceluia va strica care o-va ispiti pre dânsa. 19. Nu voi pomeni pre rând şi deamăruntui pentru toate câte se cade a face preoţii şi dercare a se feri, că nice vremea şi prilejul nu mi se dă, nice de lipsă am socotit a fi, căce toate s’au scris cele pentru buna vieţuire şi buna îndreptare păstorească, cu cetania sf. cărţi toate le vor putea afla; iară pentru beutura cea fără de socoteală şi fără de nici-o simţire creştinească am vrut deosebit a aduce aminte, nu ca să înfrunt pre cinevaşi, nice să scârbesc pre cei mulţi, care i-am aflat de cinste şi de omenie, Cuvântul meu cade numai asupra celor ce puţini se vor fi obici- nuit intru această răutate şi scandăiăre, doi sau trei, că zice st evanghelie: Vai lumii de zmintelele eil Iară ,mai vai celui- prin care va veni zminteala. Să cade pentru cinstea cea preoţească, ca- re este dela Hs. pre capul preotului cu sfinţire a se feri de aceas- ta stricăciune sufletească şi a nu ocări darul lui D-zeu, şi bine să-i cinstească şi să neguţătorească cu cuviinţă talantul d-lui, pentru a auzi cândva: Bine slugă bună şi credincioasă întră întru bucuria d-lui tău! Băutura'care n’are samă este preste firea dobilocească, şi pre cine o stăpâneşte îl zătigneşte dela slujba lui şi prea lesne îl cumpătă ca să aibă sfârşit rău. Pilda rea a preo- tului este de a invitare asemîne creştinilor tntru perirea cea! tru- pească şi sufletească. Aceasta strică cinstea preoţească şi omenia înaintea celor mai mari şi aduce ruşine între limbile cele streine şi păgubirea câsii sărăcind pre familie şi multă răutate prîci- nuieşte. Ci de se va afla cineva mergând la făgădău şi neadu- cându-şî acasă băutura lui, ne putându-se conteni de aceşţ nă- rav rău, se va pune supt judecată şi să va opri de duhovnicie şi de ceelaltâ slujbă preoţască, care precum va fi părăsirea sau neîndreptarea aşa poate că şi în veci va rămâne oprit. Se cade preotul să strălucească cu pilda cea bună, ca văzând oamenii faptele lui cele bune să proslăvească pre părintele del din ceriuri şi pre nimenea să nu asuprească, pre toţi săi cinstească pre toţi să-i bizuluiască dela mic până la mare având pace şi dragoste cu toţi. Adecă pace care place şi lui Hs. de vreme că păsioriu! nu trăbuieşte să aibă pace cu cel făr^ de lege, ce mai vârtos să-i zică cu blândeţe ca să nu facă fără de lege, care nefolosând după aceea îl va mustra descoperindu-i porunca D-lui, la urmă îl va arăta şi la cei mai mari, că nu se cade a pune partea sa cu cel fărădelege şi a ţine pace unde nui pace. Ajung - aceste celor înţălepţi care am arătat pentru dragostea cea cătră fraţii întru Hs. 20. Lângă aceste nice un preot să nu se mişte dela poporul său şi dela biserica Iui cale mai delungatâ de două sau trei zile, fără a face mai întâi ştire la deregătoria bisericii, şi aceasta ispi- tind pricina călătoriei va îngădui după cum vor fi vremi le. 21. La o întâmplare ce ar fi vreun preot greu bolind spre moarte, apucând vreme înainte să se facă de ştire la direţătoţie 46 până va fi cu firea având limba dezlegată, ca de ar putea să meargă deregătoriul bisericii să cerceteze pentru vecinica - aceluia mântuire şi chemându-1 D-zeu ca să fie şi la comendarea lui, povăţuindu-i cinstea cea preoţească, căce dintru aceasta mai vâr- tos se vor învăţa şi creştini a griji sufletul lor pentru ca să aibă sfârşit creştinesc şi neruşinat vieţii lor. 22. Poruncă strânsă este ca să scrie fieştece preot la proto- col ce va boteza, sau ce va - cununa şi va îngropa. Aceasta trăbu- ieşte curat şi deschis să însemneze atunci îndată şi când va să- vârşi aceasta, şi nu cumva după aceea pentru uitare sau învâlu- iată să râmâe nescris. După aceea când se va cere deia preoţi însămnarea botezaţilor, aceasta să-o scoală din protocol după rân- dtoiala ei şi parohul locului să-o iscălească. Lucru de crezut şi drept, şi cum va fi porunca, în tot anul pe Crăciun să-o trimită sau să-o aducă. 23. Fără de trei vestiri mai înainte în trei Dumineci sau 1 sărbători oprite pre nime să nu îndrăznească a cununa, şi osebit pre poporenii altora nice de cum să nui cunune supt pierderea preoţiei, căce de o parte nice cununia nu este bună şi vor petre- ce aceia în nelegiuire de care cununMoriul preot va da samă. - Iară când vor trimite preoţii la deregâtorie pre cari vrea a şă că- sători, dea pururea să scrie lucrul lor cum este făcând vestirea de se va găsi rudenie sau fie ce piedecă canonicească cât de pu- ţin; macar să aibă aicea slobozenie de pretuiindenea, să nu în- drăznească nîce cum a-i cununa, ci să facă de ştire mai întâi ta deregătoria bisericească, care de va afla putinţă după sf. ca- noane va îngădui şi apoi să vor cununa. Insă nevăzând scrisoare şi slobozenia dela deregătorie nice cum să nu cunune. Unde să cade a şti că de vor fi din două parohii, unul fără de mărturie scrisă a celuialalt să nu cunune, să aibă adeverinţă de acolo cum- că s’au făcut vestirea şi nui pricină Intru aceea vreme de vesti- re vor învăţa întradinsul cele creştineşti pre cei ce îi vor cununa la o întâmplare ce nu le-ar şti. . 24. Se cade a priveghea şi pentru aceste curvăsării ca să se îndepărteze dintru acest vidic, căce mai măre parte de mânia lui D-zeu să porneşte deacea asupra norodului; şi să înveţe pre cre- . ştiai cumcă unii ca aceştia n-au parte din ce moştenire întru im- părăţia Iui D-zeu, căce îşi spurcă şi sufletul şi trupul; iară care se vor afla de acum înainte îngrecate fără de lege fă mei, să ştie bine că ce vor căpăta cu aceea vor rămânea, cu nevoie mare pţi» tând răsufla în lege asupra cărora ne-vor face aceasta ruşine. Ci mai vârtos să vor canoni sâmţindu-se a nu se prăsire şj otră- vîndu-şi cumva pântecele, sau lepădând, sau omorându-şi prăsită. Une ca aceste nice a să mărita vor putea până nu-şi vor plini canonul lor, cel de 5 ani întru posiire şi rugă deosebită. Aşijderea şi feciorii carii vor face aceasta câtce se vor vedea nu vor scăpa fără de pedeapsă pentru înşălăcîune şi amăgire, căce fără samă greu otrăvesc norodul cu fără de legile tor pornind cea dea cer- tare atui D-zeu. 25. La bobotează când vor umbla cu crucea a sfinţire casa creştinilor să umble de zi, nice cum intrând sau isprăvind înainte. Pentru ocolirea a multe necuviinţe aşa să povăţuiască lucrul acela, fiind cu totul pre fii cum $ă cade adecă unui lucru sfânt ca ace- stuie, fără de a da zminteală şi pildă rea, pentru ca să fie şi cu evlavie această sfinţire. Aceste am socotit a-ie da deodată înainte pentru buna povă- ţuire şi fericire din lăuntru a clirosului şi a norodului său şi pentru întărirea şi buna sporire a binelui de obşte având preoţii din fieşce sat a-le scrie la protocol şi in adins a-le păzire nu cumva călcând vre-una să cadă în judecată spre pedeapsă după măsura greşalei. Care de le vor păzi nădejde am că şi trupeşte mai mult ne vom folosi şi ferici cu toţii. Năsăud din 29 a lui Ianuarie 1797. lom .Holmagi * vicareş. Circulară. Cu aceasta se face de ştire frăţiilor voastre cucer- nicilor preoţi din eparhia Năsăudului pe Someş in sus pentru un milostiv decret a prea înălţatului împărat şt a crăiescului gubemiu de cea coraişte a domn. vlădică poruncindu-se tntradins ca să daţi la norod înainte a se miluî cu cât vor putea spre ajutoriul unii cetăţi pe nume Knîtelfeld din Ştirea de foc topită; să focă ceva milă direptul D-zeu cu dânşii, că milostenia acopere mulţi- mea păcatelor şi scoate din moarte după ispovedania cea de treabă. Şi ce veţi dobândi prin birae să trimeteţi şi să Idaţi în cvitanţie, şi eu încă să poci trimite acea milă la perţeptor. Aceasta milă se va strânge în 7 luni de la întâia zi alui Martie. S’au fost mai dat o poruncă asemine la sâbor pentru un oraş Măhfîsch-Neustadt din Moravia, şi milă s'a dobândit pentru dânsul numai dela trei cumpănii a Feldrului, a Sângeorztilui şi a Rodnii, iară alţii n’aţi trimis; decisiliţi că să împliniţi voia Iui D-zeu pentru pildele dragostii celui deaproape şi a vecinului nos- tru, cum sânt şi aceşti pârliţi de foc, şi luând curând să trimetefi în' Jâuntru. Creştinii foţi să se ispovedească întru acest sfânl post şi care vor ti vrednici să se apropie a se şi precestui făcând ceva din canon, iară tocma neispoveduiţi nime să nu iasă din post, câ|i vor fi deta 3 ani în sus. Iară cine se va arăta nebâgătoriu de ,samă de porunca bisericii pre acela să-l arătaţi la scaunul vică- răşesc pentru cercetarea lui ce întru D-zeu a nu fi un suflet ca acela perît în veci. Că nice cererele cele pentru pacea de obşte şi pentru mila şi darul nu se primăsc dela inimă înpuţită de păcate. Veţi şti din porunca Mării-sale a Domnului vlădică, 2 zile a lui lanuar 1797 ca neîncetat să faceţi rugăciuni pentru împăratul şi pentru ostaşii lui şi pentru ţară, având credinţă şi nădejde la ruga ce veţi face cu mei D-zeu nu ne va uita până In sfârşit. Zi cu izbând va aduce cele de mântuire. - Am aflat obiceiul cel creştinesc care se ţine pela buni creş- tini puindu-se cruci pe drum şi de laturea satului deamândouă capetele, ce este din porunca noastră să se tocmească aceste de temeiu făcându-se la toate satele pentru paza ţarinelor şi apărarea nevăzutelor şi viclenelor duhuri şi pentru alte folosiri. Aceste se pot coperi şi închide, sau şi zugrăvi pre unde a fi putere. Care de le va ciocârti în bajocură, sau într’alt chip le va strica cineva până or căde iaie de putrezală, acela va fi afurisit prin ştiinţă care va face aceasta., (De vreme că şi cu litîa se cade a eşi la dânsăle întru unele vremi a sânului ca să se facă o sfeştanie la hotar şi la ţarine. Aceste să poruncesc. Năsăud, în 18 Februar 1797. loan Halmagi . vicareş. Dacă vremea he-au luminai D-zeu cu o lege aşa de sfântă putând sfinţi pe ceia ce-o vor tine drept; lăsată de sfinţii părinţi pentru spâsirea creştinilor cumcă este rău vătămată de c&tră creş- tinii noştri ţn cât cuprinde posturile, şi mai vârtos postul acesta al sfinţilor apostoli; pentru aceea să porunceşte întradins de.acum înainte iiime să nu se mat ceice dintru creştini a mânca cu dulce postul acesta. Au trecut vremile cele de lipsă şi de tievoie, care au putut pentru aşi scăpa viaţa să mănânce şi dulce. Acuma, milă lui D-zeu, au deschis D-zeu mâna sa, sânt şi bucate şi alte de a pute posti, care şi de lipsă este pentru creştini de vreme că ei nice bogăţie n’au ca să facă milostenie, nici carte ştiu ca $ă roage pre D-zeu. Şi cu nevoie se pornesc şi spre alte fapte bune, iar păcate încarcă destul, pentru care ne ceartă D-zeu; aşadar de nu vor nici tocmai pentru un nărav rău ce l’au apucat, cu ce faptă bună vor putea eşi înaintea lui D-zeu cătră curăţirea păcatelor. Pentru aceea să porunceşte cucernicilor preoţi ca să dea înainte la norod ca să păzască porunca postului pentru a nu-şi vătăma sufletul, şi pre cela care nu se va supune poruncii sfintei biserici, ce va mânca dulce ne având nici-o ocâ direaptă, numai pentru lăcomia şi obiceiul, rău, pre unul ca aceia să-l arătaţi încoace şi după o dojană au două de nu se va părăsi, întâmplându-se a se bolnăvi, preoţii nu vor purta grijă de sufletul lui şi dacă va muri va fi lipsit de îngropăciunea cea creştinească, nu se va îngropa cu preot, nici în ţintirimul bisericii cu alţi creştini blagosloviţi. - Aşijderea e şi obiceiul cel rău apucat de a se boteza prunci pela casele oamenilor, care pe nicăirea nu se ţine, vreme că tai- nele cele sfinte se cade -Ja biserică în toc sfânt a se sluji, care şi când se pot, cum porunceşte şi biserica la molitevnic; şi numai ta vreme de nevoie poate fi aceasta când se întimptă în pripă ca să se boteze cineva, sau în vreme de iarnă când va fi ger tare, iară într’altă vreme de acum să se jpărăsască obiceiul acelaişi să se boteze la biserică, . ' . Năsăud, în 5 zile ale lui Iunie 1797. - * loan Halmagî . • vicareş. 4 * Poruncile cari s’aii început din 25 lali 1797. Poate vă este în ştire porunca care s’îţu vestit mai demul- teori intru acest regiment, pentru a nu se strânge nici un feliu de clăci. de cătră nime. Cu acest prilej vi se face de ştire frăţiilor voastre şi despre partea dregătorii noastre şi într'adins vi se po- runceşte încât de acuma să nu mai strângeţi clăci nici cum, ma- , car, să se şi îmbie cineva de voia lui. Pentru a se plâtire cine-va cu lucru de cele care este datoriu. la preoţi pentru slujbele Epa- trahirului, pre unul ca acela să nu-1 primiţi. Pricinele sânt aceste: întâie pentru ca să se sirice şi să nu se Hiat hrăpească acea-socoteală rea între creştini, ţiind serbâtori de care biserica i-a poruncit, şi nu de care nu sânt creştinii folo- siţi nici trupeşte nici sufleteşte. Nu trăbuieşte pentru că vremea cea tftâi tare de lucru s’o sfărâme cu şedere şi cu trândăvie, pă- gublndu-se la găzduşagul căsilor, şi aceasta din oarecare nălucire tşmându-se a lucra întru unele zjle penlru primejdie şi pentru pă- cat'în cari socotesc şi se tem de primejdii şi de păcat, undenu-i .păcat şi unde este păcat. Nu grijesc să se lapede aceasta cre- dinţă reâ, şi să ştie tot creştinul câ D-zeu nu bate fără pentru ^ piăcate, iară pentru lucru nici "cum. Oare numai la întâmplare este de cade pre vre un creştin, omul lui D-zeu întru aceste zile, şi -aceasta nu pentru lucru ci pentru păcate. Fiindcă în voia lui D-zeu este când vă vre să certe pre omul. Păcat este cu adevărat, a lucra bi zi de sărbătoare, ce să fi oprit de biserică. Iară aceasta nu pentru că de sine ar fi lucru cu păcate a munci, ci mai vâr- tos pentru că se pune zătigneatâ prin lucru la slujba Iui D-zeu şi a sufletului care ar trebui atunci a se contenire de toate grijele lumeşti, să poată sluji lui D-zeu mai cu îndestulare. Şi aceasta este ocazie adevărată, care face lucru cu păcat, să ţie adecă pă- răsirea îndeletnicirii cei D-zeieşti. \ Nice sufleteşte sânt folosiţi ţânând sărbătorile aceste întru care socotesc a nu fi slobod să-şi lucre loru-şi, pentru primejdii şi pentru păcat, iară Ia alţii să poată lucra în clacă, întru nemică temându-să de primejdie. Aceasta nu-i sărbătoare ci îi rătăcire. Care di ir sărbători se cade, acea zi să-o serbeze, precum porun- ceşte biserica cu părăsirea de lucru şi mai vârtos de păcat şi cu mergere Ia biserică şi cu alte fapte bune, unde dacă nu se cade a lucra luirişi, atuncea nice la altul este cale ca să lucre. Căci şi acesta este lucru. Biserica şi mai vârtos legea când a oprit a se lucrare în sărbători, au înţeles In chip nice la altul să nu lucreze omul şi nice dobitocul lui să nu ostenească, căce lângă dobitoc trăbuieşte şi omul a se osfenire. Iară Intru care zi poate să lucre 1a albi! în clacă, întru această poate să lucre şi lui-îşi. Claca încă este lucru şi aceasta de purure pentru ceva pricină, ori adecă ca să-o plătească cu7 lucru de cineva, ori să facă Indămână la preoţi cu o zi de lucru, ne dându-îi altă sâmbrie, ori pentru altă pricină năvălitoare, care dea pururea este clacă cu ceva dobândă, atâta însămnând, că şi când îşi vre lucra chiar şi luiş. Aşadar păcatul şi primejdia îl poate colinda şi veni şi la alt lucru de ăr fi ade- verit acea socoteală că lucrând întru acele zile, D-zeu îl bâte. Să se.deşlepte creştinii şi să nu facă lucrurile lui D-zeu netrebnice, părăsând porunca Domnului şi a bisericii pentru a lor Oameni şi - obiceiuri şi socotele fără treabă. An lăsat Hs. păstori să grijască . de sufletele lor. Aceştia Intru care zile sfinte este cu păcat a Iu- era, datorie au de a da ştire la norod, iar Intru care nu vor da să se ştie că păcatul păstorilor va fi, căci n’au în&ămnat sârbă- toare; dară creştinii îndreptaţi vor fi înaintea lui Hs. că ce au , lucrat, numai să roage pe D-zeu purtând cunoştinţă curată de păcate, care de-îi va lovi ceva, să gândească că pentru păcate nu pentru lucru s'au întimpinat, şi să.ştie că din calea mâniei lui ' D-zeu nu se poate feri nice în sărbătoare nice înlr’altă zi. Destui vedem certaţi de cătră D-zeu şi pre alte zile care sânt chiar de ■ lucru, iară pentru ce să nu ispitească nime' judecăţile Iui D-zeii. Iară de păcate să se teamă că penfru acelea trimite D-zeU certare şi bâta. ie. Una este de lipsă' la creştini ca să nu prede ceva afară de ce au dat stăpânul Hs. - ■ .: , Frăţiilor voastre cucernicilor preoţi din eparhia NâsătidulaH Cu aceasta vî-se face de ştire pentru un milostiv decretum a preaînSIţatei împărăţii din 21 Iulie anul acesta număr 4997 şi întru urinarea acestuia eşita conhşie a crăiescului gubernium din 4* 52 ^ acelaşi an şi altă comişie gubernilizască din 28 Iulie inul Curgători număr 4604 pentru ca lângă aceste milostive orân- fluiale din porunca Arhierească să facem de ştire la pravoslavnicul horod, pentru a să milostivi ca să dea şi să adune ceva milă pehttti 21 de gazde arse din Sălagi Sencrai şi pentru un oraş din Tirol numele Tramin, care s’au topit iarăşi de foc. Această milă te veţi putea strânge şă-o trimiteţi în lăuntru cu feţii şi cu scri- soare pentru ca să luaii cvitanţie pe dânsa. Aceasta încă veţi şti cumcă claca s'a oprit de tot, încât nime mai,mult nici sâ'O poftească nice să-o primească, fie bisericeşti, . fie mireneşti feţe. In locul clădi ştie creştinii noştri ca să dea pa- tru,polon preoţilor pentru umblatul cu crucea )a Bobotează; de nu se va prilej!, şuşteacul ta cine-va mal sărac acela va putea da o merţă de ovăs. Lângă aceasta apucatul obiceiu din părinţi din moşi rămâne în vig ca să dea la Bobotează ceia care s'au obici- nuit a da după omenia şr milostivirea lor precum va fi obiceiul, o pâne sau un colac, un fuior şi alte asemene după voiaşiome- nia lor. Aceălea toate nu s’au aşezat încât ca acela, cum doară creş- tinii să naibă voie a da şi mai mult preoţilor de cât atâta. în legea veche au fost rânduit a se da preoţilor, ba şi în legea creştinească până bine de curând au purtat grijă creştinii pentru chiverniseala vieţii preoţilor. Pildele cele bune de atunci să fie. de îndemnare creştinilor celor de acum. Deci pentru slujba şi osteneala .cea multă a preoţilor se cade creştinii a se îndem- nare în râvnă dumnezâiască, ca să Ie dea şi câte o merţă de ovăs ţn chip de sâmbrie puţin lângă cele care s’au arătat, precum i-au îndemnat D-zeu pre pravoslavnicii noştri din Tiha Bârgăului; aşa va fi blagoslovită munca creştinilor şi rugăciunea preoţilor nu cu părere de rău, cum zice sfântul apostol Pavel: cine de unde mun- ceşte de acolo trage nădejde a-şi ţinere viaţa. Această rânduialâ de a doua să se scrie la protocol şi cea dintâiu să se însemneze deosebi şi comişia pornind u-se să se dea în ştire ia norod. ; . Năsăud, Octomvrie 9 1797. loan Halmagi m. p. , ţ -vicareş, 53 Cu durere am înţăles că rându ielele legii,, care stă şi la Mo- litevnic, pentru a nu eşi muierea afară din curte până la 40 de zile după ce şi-au dobândit, pre alocurea s'au stârpit, făcând obi- ceiu împotrivă câtră aceasta. De acum să nu mai fie aceasta, ci pre unde s’au zmintit acesta cuvios obiceiu al legii şi al bisericii, să se întoarcă iarăşi şi să stea în vig, fără de se va întâmpla vre-o lipsă mare a muncii după 3 sau 4 săptămâni cetindu-li-se obicinuita molitfă şi altele, să i-se facă ertare şi îngăduinţă. Năsăud, 29 Octomvrie 1797. - loan Halmagi, vicareş. ■ ' . * ' 1 Porunca preacinstitului domnului vicareş din 14 Mai 1799. Cei vinovaţi în curvte ia scaunul vicărâşesc să se arete. Intîe. Cine cu cine au avut amestec trupesc şi câţi prund nelegiuiji au avut la olaltâ şi trăiesc au ba. Al doile. Şi care pe nume este tăroasă şi cu cine. Al trile. De atî sâmţit cu prepus rău umblând unul la altu tineri sau de vârstă, pentru aceste trei punctumură fără osebire fără părtinire să mă înştiinţaţi. * Şi iarăşi să-mă arătaţi pre acei oameni cari din tună în lună şi din anu în an la biserică nu vin. Afară de vreme de nevoie nice un prunc să nu se boteze acasă, fără în biserică. Nici nănaş de altă lege, fără pravoslavnic de ai noştri. Pre moaşele satului adunându-le înainte să-le învăţaţi cum să botează la vreme de lipsă şi să nu moşască fără la creştini. loan Halmagi, vicareş. ' . * ' ' Cinstiţilor in Hs.1 fraţi! f 1 1. După porunca înălţatului împărat şi a Excel. D-iui Vlădică s’au poruncit la sobor ca preoţii să îndemne pe norod ca Dumi- neca şi în sărbători umblând un corator cu evanghelia prin bise- rică să dee care cât l’a îndemna inima milă pintru cei arşi şi aşa cât s'a strânge până în 25 Aprilie să se trimeafă încoace, însă trebuie însămnat în toată Dumineca cât s’au căpătat. \ 54 2. S*au fost poruncit la şăbor ca până în 30 Ianuarie fîeşte- care paroh să trimită după- cărţi cu bani, şi puţinei au trimis; care n’a trimite până îit 15 Februar să ştie că însuşi îşi va tre- bui să meargă după carte la Blaj, şi ;care paroh n’a avea cartea aceasta Ia începutul postului,mare să cetească şi să facă învăţătură lat oameni dintrânsa, săbotniceşte se va canoni. : 3. Protocoalele bisericeşti se poartă fără rânduialâ, nu scriu cum se cade toate cele, şi aşa să uită şi nu se plinesc. Ca dară unde's mai mulţi preoţi întrun sat, să nu se lasă unul pe altul ci unul să poarte grija scrisorilor, se hotăreşte ca preotul care va avea grija protocolului şi Va da saniă pentru toate. Să aibă din partea celuialalt dela mort mare 12 creiţari, dela mic 6 cr. dela cununie 10 creiţari, dela botez 6 creţari, că-i vrednic lucrătoriu de plata sa. Apoi hârtia, cerneala, penele sânt pe bani. Pentru ţădulele miretenilor să aibă un car de fân din partea celuialalt. . Năsăud în 14 Februarie 1803. ' loan Nemeş, administrator. ♦ ■ , Cinstiţi In Hristos fraţi! Din nebăgare în seamă a plini poruncile Excel. Sale d-lui vlădică şi a scaunului vicărăşesc, lesne se poate cunoaşte cum duceţi în vig chemarea voastră; că de ce oare fraţilor voi n’ascul- taţi, cum veţi aduce pre alţii la ascultare. - In 29 Ianuarie la săbor în Năsăud, şi unora în 12 Februa- rie in Monor s’au dat înainte tuturor preoţilor porunca Ex, Sale d-Jui vlădică din orânduiala crăiască ca pe* sama celor păgubiţi prin foc să se adune milostenie la sfârşitul iui Mai. Nime la această poruncă n’au scris adunatu-s’au ceva sau ba, fără paro- hul Răbrişorii. . In 12 April s'au puruncit ca fieştecare preot până la Ispas să trimită pre aceia ce nu se vor fi. spovedit. Acum au trecut Ispasul şi Rusalele, au venit postul sfinţilor Apostoli şi tot cei mai mulţi n*au scris nemică spoveduitu-s'au sau ba, afară de pa- rohul din Mocod, Năsăud, Mititei, Bitiji, Gâureni, Râbrişoara, llva-mîcă, Săngeorz, Răbramare, Maeru, ZagraTMonor. Ruşii munţi, Morăreni, Să porunceşte dară a douăoara ca după luarea acestei porunci minteni fieştecare paroh să trimită adunatu-s’au ceva sau nu, spoveditU'S'au sau nu. iară pentru neplinirea poruncilor fieş- tecare paroh (nu câplanu) care din două nici o poruncă n'au pli- nit să plătească pedeapsă în lada bisericii, de 30 de cr. şi; din- preună cu porunca aceasta să-mi trimită dela comăndaşul .satului carte că i-au pus în ladă. Care nu va plini această poruncă până ' la Sim petru se va trage să ştie la săbor. Mi se pare că această neptinire a poruncilor vine -de acolo că poruncile care vi-le trimit nu le scrieţi în protocoale, şi, aşa |e uitaţi. La vizitaţie cât mai corând voi cerca şi protocoalele şi la care nu se vor găsi scrise toate poruncile n’a scăpa de gloabă ba şi alte pedepse. . Năsâud în a 30 Iunie 1803. - loan Nemeş a vicărăşii administrator. 1 . . * 1 ■ Cinstrţî în Hs. fraţi I - La pricinele mele cinstitul regiment aşternut s’au învrednicit a porunci ca iarăşi acea mai dinainte de astăzi ştolă să să ţie, adecă cea dată dela c. regiment la toate compăniile In anul 1793 Februarie în 4 zile. ' ■ Drept aceea frăţiilor voastre de astăzi înainte de aceasta aveţi deamăruntut de a vă ţine. Şi iarăşi vă mai aduc aminte ca cu portarea cea bună şi fără scandealâ să vă arătaţi vrednici şi de - alte sprijoane şi ocrotiri dela cinstitul regiment, că altmintrelea necum să mai căpătăm ceva, şi ce ni se pare că avem vom pierde. Ex. Sa dl. Vlădică au trimis şi mir; pentru aceea trebue minteni după luarea acestei porunci minteni trimis pentru înoirea sfântului mir, Nâsăud în 24 Iulie 1803. loan Nemeş a vicărăşiei administrator. ■ . * ■ ■ 56 *v'. înălţatul împărat s’au milostivit a da cruce de aur la un protopop neunit din regimentul Licanilor: Toma Predor, pentrucă în vremea scumpeai din anii trecuţi au dat grăniţerilor bucate fără bani, de 1800 de. zloţi. Dinainte au ajutat pre grărtiţeri cu boi cu plagu, cu cam, de şi-au lucrat pământu; şi pentrucă când au eşti regimentu la bătaia Frâncului, fugind unii în grabă aceia, acesta .cu dojana sa cea duhovnicească au întors îndărâpt 91 de fugltori la datoria sa ce au jurat la steag, şi pentrucă în 33 de ani fiind preot totdeauna s’au străduit a învăţa poporenii lui să fie creştini buni şi credincioşi. Aşişderea s'au milostivit a da înălţatul împărat cruce de argint unui paroh catoiicesc din Dokmanici din regimentul Sluinîlor săbiei pentrucă în harţu Turcului în anul . 1790 foarte multă mângâiere duhovnicească au datcătaneîor care era la Dok- manici, ba şi la şpitariurîlc cele mai departe mergea şi bună grijă duhovnicească avea de cei bolnavi şi de cei prezăluiţi, şi pentrucă * totdeauna s’au străduit a învăţa poporenii săi cum să fie creştini buni, supuşi, credincioşi şi cătane zdravine. Aceaslâ dăruire a înălţatului împărat s’au trimis să se vestească şi aici la preoţii noştri, ca luând pildă din acestea doi, noi preoţii în tot chipul şi stările dinprejur să ne străduim a face după putinţă bine, şi a şi îndemna pre alţii la bine. Să ne străduim a învăţa pre poporenii noştri să fie creştini buni şi credincioşi înălţatului împărat şi că- tane bune, că apoi pe unii cari vor face aşa^ va veni cinste şi dăruirea cea împărătească şi aci la regimentul nostru. Aceste se trimit frăţiilor voastre după poruncă spre ştiinţă şi urmare. Năsâud, in 22 Noiemvrie 1803. _ * Fiind că foarte tarei s’au înmulţit tot felîul de răutăţi şi o samă dintru oameni fac cele ce’s oprite de a-le face şi nu ce s'a poruncit să facă, (Acea lasă şi nu ţase) ceasfă orbire vine din neştiinţa legii, din neştiinţa datoriilor sale cătră D-zeu cătrâ sine însuşi şi cătră cei mai mari. Şi această, neştiinţă rămâne din neam în tteam. Că dacă nu şti tata şi mama cele creştineşti, nice pruncii nu le ştiu j că n’au defa cine le şti au a-le învăţa. Drept aceea 57 spre desrădăcinarea aceşliî rămăziri se porunceşte ca frăţiile voa- stre de trei ori să vestiţi la tot norodul că cui i-e voie să se în- . soare, sau mărite de vreme să se apuce a învăţa cele de lipsă: Tatăl nostru, Născătoare de Dumnezeu, Credeu, Zece porunci, Cinci porunci, Şapte taine şi cele patru fără cari nu se pot spâsi. Că alminlrîle nu vor căpăta slobozenie la cununie. Iară preoţii cari or îndrăzni a da ţedulă că ştiu celor ce nu vor şti, vor plăti cheltuiala mireteilor şi supt canonul săboruluj se vor supune. Spre acesta sfârşit frăţiile voastre vă străduiţi cu toată râvna a lucra în via D-nului învăţând norodul în cele mai sus zise făcând la toate bisericile în serbâtori învăţătura creştinească şi lumtnându-îi cu pilda cea bună, mai vârtos cu părăsirea băuturii peste măsură, din care multe scăderi se nasc. Mireleii să n» vie până in 14 Ianuarie. - 1 ' Năsăud în 25 Dechemvrie 1803. * Ioan Nemeş, a vicârâşii administrator. * Cinstiţi în Hs. fraţi! + Porunca Ex. Sale D-iuî vlădica astăzi pe poştă venită ca corund la toţi preoţii să se vestească este că: Nime să nu îndrăznească de nu va avea amână slobozănie în scris dela Ex. sa DI. vlădica iosif Martonfi a romano catolicilor a spovedi pă vre-un popistaş, nici odată, nici într’o întâmplare. Şi de ar avea şi slobozenie în scris ca se poată spovedi, totuşi a cumineca pe unii de aceştia nu-i slobod nici odată. Care va în- drăznt, să ştie că se va trimite în arişte la Glaţ; această lege este făcută tuturor spre ştiinţă1 şi sprel[ ţinere după porunca Ex. sale D-lui vlădică Ioan Bob din datu 21 Martie, Blaj 1803. Năsăud, 4 April 1804. . Ioan Nemeş, a vicărăşii administrator. 58 Prin aceasta poruncă să face înştiinţare frăţiilor voastre: Intâiu. Ca fieştecare preot aşăzâridu-şi gri jind u-şi mai nainte bolnavii să vie pe Joi după paşii, adecă pă 29 Aprilie la săbor la Năsăud. A doua. Fieştecare preot să se-străduiască a-şi găta pe atunci şi reverenda precum sau poruncit, cu atâta mai tare că doară şi Ex. Sa dl. vlădică va veni după paşti aici. A tria. Nici un preot să nu îndrăznească a lega Joile'sau Vinerile sau a da alte serbători ce nu’s legate împotriva orânduie- leior împărăteşti. ■ A patra. Ca fieştecare paroh, căplan, cantor sau făt să trimită obicinuita dajde protopopească după obiceiu până la joi mari aici la Năsăud sau să-o dee la cinstit notareş săborului popa Toader parohului din Mâer. ^ . Această poruncă să se trimită fără zăbavă din sat iii sat prin feţi sau cantori însemnând ziua când a sosit şi când s'au trimis. Năsăud, în 12 Aprilie 1804. loan Nemeş, a vîcărăşiei administrator. ■ . *■ ■ ■ . - • - . . Despr* pontomurile date in săbor.' In 29 de zile a Iurtei lui April fiind noi preoţii toţi din cu- prinsul c.- regiment adunaţi la c. scaunul vicârăşăsc dela Ex. sa dl. vlădică Bob prin c. administratorul nostru loan Nemeş spre plinirea noastră s’au cetit: - 1. Mireteii deplin să ştie rugăciunile şi de 3 ori în 3 sărbă- tori să fie vestiţi, fără aceasta să nu se cunune. Iară înainte de cununie în scrisoare toţi ta c. administrator. 2. Purtarea preoţilor cea bună să fie cunoscută. 3. Să se străduiască a desvâţa norodul despre sărbători je cele dezlegate, precum este Vinerea şi Joia. Numai acele de mama bi- serică ce’s legate şi de împăratul nostru întărite să se ţie. 4. Nice decum să nu se slujască la biserică fără de întâm- plare Joile şi Vinerea. Şi şi atunci preoţii lucrătorii ca să-i trimeată la lucru. 5. Catizămuşu să se înşilicluiască norodului, 6. Preotu, cantoru, fâtu. Scăderile întru norod latîneretude staţie să-le arete. 7. Mireteii prin popa mirelui să fie cununaţi. 8. După liturghie să se cetească Biblia. ' Dela înalta împărăţie prin Ex. sa vlădica ni-se porunceşte: Ca cu îndemnu preoţilor să se strângă ceva ajutoriu de milă ora- şelor păgubite de foc cu numele SchOn-Graben şi Kason începân- du-se din luna Iunie. Până în sfârşii ul Octomvrie să se trîmată. Anul 1804., ‘ loan Nemeş, â vicârâşiei administrator. ’ * ■ ‘ ' ~ Cinstiţi în Hs. fraţi! , înţelegând mai de multe ori, ba din neşte întîmpiărj tocma şi văzând că mulţi preoţi nesocotind cunoştinţa sufletului, nesoco- tind omenia calcă orânduielele şi poruncile vlădiceşti, canoniceşti şi împărăteşti în rândul cununiilor şi serbătohlor, acum la săbor tuturor date înainte, apoi se mântuiesc că n'au înţălcs bine; pen- tru aceea am socotit a-le mai porunci şi scrie: 1. Popa miresii va cununa totdeauna. 2. Să nu îndrăznească nici un preot a cununa fără de po- runcitele 3 strigări. 3. Aceste 3 strigări să se facă în trei Dumineci sau 3 serbâ- tori legate numai după sf. liturghie. 4. Popa mirelui dă mirelui, popa miresii la mireasă ţidulă. Amândouă aceste ţidule ie aduce mirele, sau le trimite pă cineva aicea la mine la Năsăud. ' 5. Ţidula mirelui rămâne Ia mine iară pe ţidula miresii scriu eu slobozenia ce merge iarăşi în rmâna preotului cununătoriu. 6. Nici odată, nice într'o întâmplare să nu îndrăznească vre- un preot a cununa pâ cineva până când nu a căpătat dela mine scris pe ţidulă că se pot cununa laolaltă. 7. Ţidula care o dau preoţii la miretei trebue aşa 'să fie fă- cută: Eu mărturisesc în cunoştinţa sufletului meu că cutare şti Tatâf-nostru, Credeul, Născătoarea, Poruncile, Şapte taine şicele patru de lipsă ca fieştecare creştin cu minte, şi nu este nici-o împedecare canonicească. 8. Pre această ţidulă scriu eu aceste cuvinte: Dacă s’au pli- nit 3 strâgâri şi nu este nice-o împiedecare, de au slobozenie dela cinstitul regiment, se pot cununa,. Până vede aceste cuvinte nici odată să nu cunune. 9. Când mere mirele după mireasă, atunci să ducă şi ţidula dela popa său că s’au plinit 3 strigări, şi popa miresii până nu vă avea ţidulă dela popa mirelui să nu îndrăznească a cununa, şi aceasta trebue vestită la norod ca să ştie a cere ţidulă. Incătu-i pentru Joi, Vineri şi serbătorile cele care nu's legate să nu le ţie preoţii, şi mai vârtos cilediu lor să margă la lucru. Să ou tragă clopotul sau într’alt chip să de? prilej oamenilor la sărbătoare, sau prin adunare de clacă în unele zile de aceste să areţe la norod că în zile care nu’s legate dela maica biserică mai tare păcătuieşte omul că zace de nu lucră cu lerie decât a lucra. ' Care preot va îndrăzni cu cununiile sau cu serbătorile a călca aceste porunci are de a aştepta pedeapsa care se cuvine unui căl- cătorii! de porunci dumnezăieşti, vlâdtceşti, împărăteşti. Ca nime dară să nu se poată apăra, că nu le-au ştiut, se porunceşte ca fieştecare să şi-le scrie în protocol şi adeseori cetind u-le să se ţie de ele. Năsâud, în 13 Iulie 1804. loan Nemeş, . a vicărăşii administrator. " ■ * ■ . Cinstiţi în Hs. fraţi! Şi pentru scumpetea vremiior şi pentru vremea lucrului n’am adunat săbor la vremea sa, iar acum mai încetând aceste amân- doauă am socotit a1 plini această scădere fiind că sânt multe11 po- runci şi împărăteşti şi dela Exelenţia sa, care trăbue să se dee la cunoştinţă şi fiind şi alte multe în răgiment de a se îndrepta spre folosul de obşte. Drept aceea aşăzând toate acasă pe Joi în 10 Octombrie veţi veni la săbor încoace, dară pe 9 ceasuri dimineaţa să fiţi aicea, că altmintrelea veţi rămânea până a doua zi. Să a- duceţi cu toţi păuceniile, protocoalele, fieştecare să aducă însămnat 61 care părţi din căzanie are a) b) sau g) sau două de aceste sau trei sau numai una şi care. Fieşte care să aibă însemnat ce scă- deri, nevoi sau ponosluri are a da la săbor, ca acele după putinţă cu înţelegerea regimentului să se aşeze. Cari nu vor veni se vor trage la răspundere; fieştecare care nu va avea reverendă se ‘va întreba pentru neascultare. Dela puţini au sosit încă Născuţii, Morţii, Cuminaţii. - Al frăţiilor voastre în Hs. frate. . Năsâud, 26 Septembrie 1807. # ■ . Cinstiţi în Hs. fraţii - înălţatul împărat au poruncit ca în toate ţările sale să se adune prin preoţi dela creştini milostenie pe sama satului Unter- loiben care foarte tare s'au păgubit în tiarţu cest mai de pe urmă.. Să se culeagă aceaslâ milă in şase luni. Ex. Sa dl vlădică scrie în August, dară eu acuma am căpătat, aşadarâ negreşit pe sfâr- şitul lui Februarie 1808 ce se va căpăta se vă trimite încoace. A doua poruncă că să se adune milă pentru oamenii din Miogaslîn din ţara Carnioliei, cari foarte tare au-ars, şi ce se va aduna să trimiteţi pe sfârşitul fui Aprilie 1808. A (reia porucă ca să se adune milostenie pe sama Jileani- lor din varmeghia Clujului, cari au ars de tot, şi ce se' va aduna pe sfârşitul lui Iunie 1808 să se trimiţi Fraţilor de vreo câteva ori s’au Jntimplat de unii.din pre- oţi, acuma nu-i numesc, ne băgând seamă de porunci pe vremea pusă n'au trimis c’au adunat, şi aşa eu pe vremea pusă dela Ex. Sa n’am putut trimite; şi însuşi Ex. Sa pe vremea hotărâtă, ne- trimiţind eu, n’au putut să trimită şi însu-mi mi s'au imputat mie. Drept aceea fraţilor luaţi ^ seama i la porunciţi, nunumai trebuie protocol ui te ci şi la vremea lor.plinite. La această milostenie avem poruncă dela Ex. sa ca preoţii în tot chipul să îndemne pe norod. A fieştecăruia cinste se va vedea înaintea Ex. sale din strădanie. La cererile puse în săbor şi orânduielele date, ce eu în 3 Noiembrie le-am dat la cinstitul răgiment, aceasta au eşit la toate companiile în 3 Noiemvrie: 1. Că fămeile care vreau să moşască, trebuie să se înveţe a şti boteza în vreme de lipsă, alminterea nu li-se sloboade s moşi. 2. Că părinţii se vor pedepsi de nu-şi vor trimite pruncii Ia biserică, aşişderea şi norodul de nu va păzi biserica Trebuie cu strădanie a face învăţătură şi arătaţi de nu y’ar veni oamenii şl pribicii. . ■ 3. -Sânt oprite şăzâţorile şi focurile prin făgădauă, după sfin- ţita soarelui, din cari adunări multe răutăţi se nasc. 4. Suduitorii cei mari de D-zeu şi de cele sfinţe să se prin- ză şi să se trimită Ia cinstitul răgi meni Trebuie dară spus la no- rod, şi cari nu se vor îndrepta trebuie arătaţi. 5. S’au dat poruncă în tât regimentu ca ori ce cărţi ar vrea să trimiţă preoţii lâ scaunul vicărăşesc să se trimiţă prin ordânan- ţie; aşadară şi ţidulele de cununie după formularie făcute le daţi ia domnit comendaşii acelor, şi le vor trimite încoace, şi iară dela .dânşii le-veţi căpăta şi apoi veţi cununa. Când se vor plini strâ- gările şi vor fi tspoveduiţi, minteni trăbuie făcute ţidulele şi date la comendaşi ca să te trimită, ca să nu poată băga vină la preoţi. 6. S’au hotărît ca după pohta preoţilor se poată face slujba dimineaţa adecă iarna la 8 ceasuri şi vara la 7 ceasuri şi toate cele cătuneştf să se facă apoi după biserică, să nu înpiedece pe oameni dela sf. liturghie. 7. S’au poruncit ca dupăce preoţii Îndeamnă pe norod la milostenie pentru cei nefericiţi prin foc sau prin bătăi, dacă se vor sfătui, se Vor întreba , oamenii totdeauna cât ar hotărî cu satu &ă poată da milostenie din lada satului sau a bisericii. Căci pâ- nă acum macar că-vrea satul să dee ceva, nu căpăta; aşadară aşa trebuie de acuma să vă sfătuiţi cu satu, şi doară vâ va fi mai lesne' a aduna, şi la oameni încă le va fi mai lesne a da aşa. : 8. Totdeauna preoţii locului trebue să arete ia sat care îi mai buh de feţîe, că ei ştiu şi cunosc cu cari s’ar sluji m$t bine $i mai cu vrednicie,. în oîtariu* şi in cele bisericeşti. \ • Când s’ar întîmpla dară de; satul numai din ceva Împotrivire alege făt preste voia preoţilor trebuie numai scris la mine; dară atunci trebuie să-mi scrieţi şi pricina pentru ce, ca încât voi putea şă îndrept lucru. Despre acestea despre toate au mers poruncă dela compănii pentru ştiinţă. Vi le trimit şi eu ca să ştiţi de ce vă ţinea şi cum lucra. Despre cetealalte ce am dat, nu s’au căpătat răspuns până na veni sistemul cel nou. Insă cărţile acestea (curzuşuşu zicând aşa) nu se trimit pe ordănanţ, ci feţiisau diecii le duc cu bună socoteală din sat în sat. Numai cart se trimit dela preoţi oblu la mine, acelea se trimit prin ordânanţi. Sânt unii preoţi cari, ma- cat că au formular ie. cum trebuie să se facă ţiduiele Cele de cu- nunie, tătuşi nu-le fac aşa ci scriu numai: rugăciunile le ştiu toate. Să ştiţi că o ţidulă Ca aceasta rut se va plini, ci se va trimite în- ■ dărâpt, şi împiedecarea cununiei i-se va imputa şi se va pedepşi ca un nebăgătoriu de samă de porunci. Faceţi dară cum aveţi în - protocol, sau mai bine să zic cum aţi auzit la săbor, cetindu-se porunca Ex sale, adecă: Eu mărturisesc în cunoştinţă că N. N. ştie Tatăl nostru, Credeul, Nâscătdarea, 10 porunci, 5 porunci, 3 taine, 4 de lipsă, s’au spovedit şi 3 strigări s’air plătit, împiede- care canonicească nui. Aceste toate cuvinte a Ex. sale, şt eu strâns dela fieştecare poblesc să se ţie. Pe Marţi după crăciun adecă în 31 Decemvrie din tot satul să vie cantorul cu protocolul, încoace, unde-sânt nouă acelea. Unde nu’s, cu cele vechi, că şe vor pune formulare nouă cum trebue să se scrie. Nici nui slobod a trimite pe altul în toc de fieştecare cantor cu capul său, mai având şi alte rânduiele cu dânşii. Unde-t bolnav cantorul, H va scrie preotul şi după aceea’l va trimite. Leşu şi Maieru să arete cu acel prileţ spovedujtu-s’au oamenii cei rămaşi au ba, ca iarăşi i să se dee la c. regiment. Dară spttueţi acuma înainte şi vestiţi cu numele în biserică înaintea norodului. Năsăud, în 21 Novembrie 1807. , ' “ loan Nemeş, ’ a vicărăşii administrator. ' " ... i 1 '. i ■. * t : ' ■ . ' i ; '■ • Cinstiţi în Hs. fraţi preoţi I înălţatul împărat s’au milostivit â porunci în' 4 zile Dechem- brie ca în toată ţara să se adune milostenie pentru judenburg şl Becicberec dela l Februarie până în sfârşitul lunei Iulie 1809 căci foarte tare s’au păgubit prin foc. / M Ex. sa domnul vlădică porunceşte Ia toţi preoţii ca tare să se .străduiască a aduna ceva milă îndemnând norodul la aceasta faptă bună. Aşijderea veţi aduna milă pe seama arşilor din Didriv vidi- ' oul Făgăraşului şi ceţi căpăta veţi trimite pe sfârşitul lui Iunie 1809. Aşijderea veţi ăduna milă pe seama a 36 de gazde din Agir- bici. scaunul Mediaşului şi pe seama a 43 gazde din Racăş c. vormeghie a Bălgăradului, care întramândouă satele cu toate ce .au avut au ars şi bucatele şi fânu. Pentru aceea porunceşte Ex. sa la preoţi tare în toată vremea să îndemne pe norod la aceasta ■ milă, şi ce s’a câpăta să se trimită pe sfârşitul tui Septemvrie. - . Fiindcă mulţi dintre preoţi. şi parohi nu trimit mila ce s’a adunat, sau carte că n’o căpătat pe vremea pusă, şî aşa se întâr- zie poruncile .împărăteşti şi a Ex. d-tui vlădică, se porunceşte ca fieştecare paroh: ■ ' In cele două zile a lunii mai de pe urmă să trimită milos- tenia în 30 şi 3! Iulie şi 29 şi 30 8vrie, iară nu mai devreme nici mai târziu căci se va trage la judecată. ^ înălţatul împărat s’âu milostivit a porunci ca nime mai mult în ţintiri murile carele sânt la biserică sau pe aproape de biserică, să nu se mai îngroape. Pentru aceea vi se porunceşte frăţiilor voastre ca să vestiţi la norod ca să ceară loc bun de ţintirim afară din sat şi să spuneţi că dela Ispas mat muit nu s’a îngropa nime în ţintirim, nici frăţiile voastre să îndrăzniţi a îngropa în ţintirim dela Ispas în colo. • Fiindcă bisericile noastre sânt foarte sărace şi bani au puţinei, ba şi ce au încă daţi în camătă nu să pot scoate, vorbiţi cu sâ- tenii ca din cele 400 de zloţi ce le au cinstit înălţatul împărat ce sa veni la sate să se dee pe seama bisericii, că e de lipsă spre \aurirea potirului şi discosului şi spre câştigarea darurilor curate . la slujbă în toate satele, că aşa veţi avea cu toţi haznă şi şi ppmană.’ 1 1 1 1 1 1 Fieşte care paroh să trimiţă fătu sau cantora după mir pă 3 zile a lui Mai. Năsăud, 26 April 1908. loan Nemeş, . ' * .administrator. * i - 65 Ex. sa dl. vlădică după porunca înălţatului împărat din 8 zile Aprilie şi ă gubernumului dirrţ) zile Mai strâns porunceşteca preoţii in tot chipul să se străduiască să dee milă în,şase luni pe seama arşilor din Gola oraş în Moravia, şi ce se va căpăta în 1 feau 31 de zile Noiembrie să se trimită încoace. * - • t • . Aşijderea porunceşte ca după porunca împărătească să adune „ milă pe seama arşilor, diii Hoflerin după porunca împărătească din 26 Februarie şi a guberniumuJui din 28 Martie, ce se va căpăta pe 29 sau 30 zile Octomvrie să se trimeată încoace. Mulţi preoţi trimit ceva milă dară nu însemnează pe ce feliu de oraş este adunată, în sămn că nu însărcinează în protocol nu- mele locului ars, nici pre când trebue să se trimiţă mila. Trebue '.dară ca totdeauna' să. puneţi în ţădulă: pe sama arşilor din cutare ioc s'au adunat atâta şi âtâla, ca să podii scrie eu de cea parte că s’au primit. ' Pe sfârşitul lui Iunie au fost pentru Jilăuani şl Dridif după porunca din 21 Nov, 1807 şi April 20. ^ Pe jumătatea lui Iulie este poruncit pe seama oraşelor Ju* denburg şi Becicherec după cum veţi avea în protocol. Pe sfârşitul lui Septemvrie este dată poruncă pe seama 2 sale Agârbici şi Racâş, care încă veţi avea protocolat, Trebue dară dea' lua seama ca pe vremea pusă $ă se trimiţă ce s'a aduna ca să nu se întârzie porunca vlădicească şi împă- rătească. ! » Poruncă împărătească este că morţii să se încue, să nu se ducă descoperiţi lâ groapă, sau să se sărute dela rămâneţi, şi să nu să îngroape în ţinti rimuri cari îs lângă biserici, precum au mers porunca- Acuma au -mal venit şi altă poruncă că nici un ^ preot să nu îndrăznească a băga mortul în biserică supt liturghie, Şau să-t prohodeascâ în biserică supt &rea pedeapsă. • Pe cătane obşilaşi care sânt de (Qt slobozite, de ar lua* fete de ale noastre, fi puteţi cununa dacă va avea fata slobozenie dela c. regiment, iară pe cei cu groşiţa nici de cum până n’ar arăta ' carte de slobozenie dela stăpânirea cătănească. " După porunca Ex. sale d-lui vlădică'din 3 zile Ianuarie 1807 numărul 12* strâns iarăşi se porunceşte ca îieştecare preot ţidula de cununie după acest formular să-o facă adecă: Eu mărturisesc ' . - ' ; ■ ' 5 66 în cunoştinţă că ştiu Tatăl nostru, Născătoarea, Cred eu, 10 procţ, 3 taine, 4 de lipsă, sânt spovediţi, 3 strigări s’au făcut şi împe- decare canonicească nu este. Care-preot nu face aşa, se va canoni ca nebăgâtor în samă de poruncile vlădiceşti, şi ţidula nu să pri- mi, şi întârziarea-sau trinpădu din neprimirea acestei porunci va plăti-o la miretei, şi fiindcă nu se iartă de strigări până nu se plinesc tustrele, nui slobod a scrie ţidula. Se porunceşte ca adeseori să faceţi învăţătură despre jură- mânt şi că ce păcat mare este călcarea lui. Ex. sa dl. Vlădică s’au milostivit a hori în 27 Mai ca ţinti- rimurile să fie spre folosul preoţilor slujitori, care sânt datori a da iarbă şt iară fân la vîcarăş sau protopop când umblă la vizitaţie. Aşijderea porunceşte Ex. sa precum prin făcători de bine sau din banii bisericii se poate să-şi cumpere pe seama bisericii cărţi, penticostar mai bogat, care acuma au eşit, triod, că acuşi se vor găta; şi fiindcă aceste anevoie se-tipăresc, or rămâne bisericile fără de cărţi. Care n’au trimis până acuma taxa cea botâritâ preot, diac sau făt, pe sfârşitul lui Iulie să-o trimită. ' Năsăud 19 Iulie 1808. , loan Nemeş a vicârăşiei administrator. ■ | ‘ * . Cinstiţilor în Hs. fraţi 1 ’ Cinstitul regiment în ziua 1 August mi-au trimis scrisoare după 0 poruncă dela înălţatul General Comando din 14 Iulie că preoţii toţi stau supt judecata cinstitului regiment ca fieştecare alţi mireni, şi trăbue de câte ori s’or pofti să meargă la judecata re- gimentului să se ţie de ea; ba de câteori or vrea companiile, trăbue să meargă şi Ia răport ca să dee de seamă de ce îi vor întreba. In greşalele cele mai mici numa cinstitul regiment va pe- depsi pe preoţi, compăniile numai vor face arătare, iarcompâniile numai în vinele cele mari vor prinde pe preoţi şi cu vina lor îi vor trimite la ştab. ! w- Pruncii preoţilor şi preolesele în greşaleie cele mai mici po- liticeşti se voir pedepsi dela companii cu arîşti după greşală mă- ■ suraie. ' ' Aceasta este jalnica întâmplare şi cu ruşine spre clerul nostru fără nici o vină a pierde privifegiumurideatâtovreme dela împă- raţi şi crai date întro clipeală; -dară pentru aceasta să nu slăbească inima voastră nicj să se răcească credinţa voastră spre înălţatul - împărat carele' este bun şi drept. Ci măi vârtos îndemnaţi cu cu- ■ vântul şi cu fapta poporanii voştri la plinirea sfujbri împărăteşti şi - ' a datoriilor sale, A duceţi-văaminte că slujitorii legii creştineşti dintru început au răbdat bajocufi, goane, asupreli, ba încă şi însuşi . Dl. nostru Hs. atf Suferit aceste. Totuşi în goane, In bajocufi, în asupreli au crescut biserica şi s'au întemiat. Primiţi dară aceăstă bajotyiră Cti imdţâmită perttru D*zeu. : f ;v : . t Aceştîi porunci nu vă împotriviţi ci vă rugaţi lui D-zeu pen- : tril împărăţii răpausaţi, care ne au dat aceste privilegioaneşipen- tru înăiţaiul împărat şi toată casa Austriei, deia care neamul; nostru multă milă au avut, şi în năcazuri mângâiere, ca şi acuma după ce îi va merge în urechi plângerea voastră; să gândească - bine . pentru biserică şi să vă întoarcă scârba întru bucurie. ' Eu după cât m’a ajuta Hs. mă voi strădui că să vă bucuraţi, voi lucra la cei mai mari cu umilinţă pentru cinstea clerului' Nu- mai cine are scrisori şi privilegioane dela vlădicii noştri, Său dela împărăţie, le trimită ca să ie putem arăta^uhde s’a Cădea; şiam , nădejde că de câmva privilegiile care le are tot clerul nu s’au luat la râdicarea câtănîi, aici în cinstitul regiment frăţiile voastre veţi şti mai bine'dacă se vor căpăta. Numai până atunci să fiţi în răbdare, cu rugăciuni cătră D-zeu Că dreptatea noastră e râb- darea şi în răbdare se capătă spăşenia sufletului, pe lângă răb- dare şi portare bună cu înţălept sfatul frăţiilor voastre cu rugâre umilită se poate alerga la mila împărătească. , 1 Al frăţiilor voastre de bine voitor ’ Năsâud în 10 August 1808. . . . . - ; _ ; loan Nemeş .V' . ■ ’ - vicarăş. ' - - . ■ -. ■ ' 5* 4 68 Ai Cinstiţilor !n Hs fraţi preoţi! ' Plângereamăhnirii. . ~. Ce s’an milostivit f. Oeneral-Comando a porunci veţi vedea din(aci şi pe nemţie din cdvănrîn Cuvânt pusă rânduială şi mie şi la c, regiment trimise, şi fiind că mai sânt preoţi bătrâni cari nu înţăleg nemţeşţe se pune şi pe românie, care cu acea luare aminte se trimite frăţiilor voastre spre înştiinţare şi spre lepădarea măjtmlrii şi întristării de dăună zile,. ca Cit îndoită râvnă să vă străduiţi norodul încredinţat cu bună pildă şi cu neîncetată, învă- ţ&tură şi duhovnicească doja'nă In biserici şi pe afară a-J învăţa legea şi' năravurile cele bune, să fie strâdalnic, lucrătoriu, ascul- tâtoriu, slâmpărat, credincios. Căci dacă vor fi aşa, vor avea bla- . goslovenie dela D-zeu .şTmită dela împărăţie! Cele carele propă- ' văduesc eu la ndrod pe sate şi ce vă învăţ pe frăţiile voastre în separă, procitiple la norod, mai vârtos despre tinerea jurământului. ■ Că dacă veţi face aşa fraţilor, rnacarcă s’or scula să vă strice pri- vilegiite cari. sânt date la preoţii uniţi, vet! găsi Ia cei mai mart scăpare şi la împărăţie mi|ă, că noipentru unele daruri ca acestea' nu ne putem arăta altmintrelea mufţămitori. Dară vom plini noi - şi vom face cu pildă şi cu învăţătură să se plinească poruncile,, şi aceastai chemarea noastră, aceastai cea mai dintâi datorie a statuşuluj nostru. . Dată Năsăud 24 Septembrie 1808. . , ■ loan Nemeş, vicarăş. , - No. 481. ' > . , An ■ • ' ' ■■ ■ . ' den Rodnaer Herrn Vicârius johann' Nemeş. . Hermannstşdt, den 5, September 1808. , ' ■ ■ ■ ■ .■ ■■ , / ' ■■ ■ Was dasiObergericht auf,die eingebrachte Beşchwerde ddto 20. August I. j. an das 2-te Wall. Infanterie Regiments Commando , zu erlassen befunden hat, wird aus der abschriftlichen Anlage er* sichtlich. Welche unter Rtlckgajbeder eingelegfen Dokumenten dem Ham Vikarius zur Wissenschâft und voîlen Beruftigung milgetheilt wird. , - ■ Kolovrat - Copia. ✓ . , Da dasRegiment, auf seine tiierorts gpstelite Anfrage wie ' sich wasdie Jurisdiction dergriechisch unierten Geistlichkeitbe- Irifft zu benehmen seye, auf die hofkriegsrăthliche Verordnung vom 31, Dezember 1791, welche unverkennbar nur von der griechisch nichtunierten Geistliqhkeit spricht, aus einem Versehen gewiesen ■ worden i$t; so findet sich das AppellâftRmş Gericht auf 'die von dem. Rodnaer Herrn Vikarius Johann Nemeş eingebrachte grflnd- liche Beschwerde bewogen, dem Regiment die Belfchrung hiemjt zii ertheilendass, da die griechisch unierte Geistlichkeit der r5- '' misch kath'plischen gleich, ganz gehşlten wird, es sicii von selbst ergeben, dass in Criminal und Civil Processen fflr ihre Personen ganz nach der Vorschrift der .Verordnung vom 1. Februar 1792 § 3 der Kaţholischen Geistlichkeit gleich, ihre Frauen und Kinder abeţ wie jene der Offlziers und Beamten zu behandeln sind. Das Regiment wird demnach der auf die hierortige Verordnung ddto 14 Julf a. c. sub No. 369 sich gegrilndeten, und sosehr erweiterten Regiments Befehl vom 1. August I. J. wieder.'zurflck zu nehmen ' und sich unausgesetzt nach der Verordnung vom 1. Februar 1792 genau zu verhalten haben. . . • ' . Kollowrat m. p. . . • General Feldzeugmeister. - '. -' Vom ţ(. K. Militar Appellations Gericht. . flermannstadt am 5 Septemver 1808. . - - , Prttnl m. p. • , General-Auditor. ■ . * ■. , ' . . . . j ( * ■ ■ Cinstiţi în Hs. fraţi preoţi! '' ' f. După Orânduiala bisericii veţi veni cu toţi la săbor pe Marţi ■ după Crăciun a^ecă pă 29 Dechembrie, numai trebue să fiţi aici la 9 ceasuri ca să nu se Întârzie săboru. Fieştecare preot săaducă insămnat zmintelele şi obiceiurile rele din poporul său pa cu sfat de obşte să se Îndrepte, fieştecare să aducă-toate protocoalele şi a poruncilor ca nunteaţi şă-şi poată inşămna ce $’a da la săbor, I 70:' Care preot are ceva ponoslu deosebi să dee In scris ca să . nu se întârzie sâboru cu ascultarea pcmosturilor, Aşişderea să 'facă şi care are lipsă decărţî; de haine, numai trăbue să mar jnsem- neze sânt bani în lada bisericii, sau în Ce chip s’ar putea câştiga. • Grijiji bine mai întâiu de bolnavi. Veţi veni dară cu toţi în reve- rende. Care preot, cantor, făt n'au trimis taxă pe acesta an 1808, să-o trimi(3 înainte de săbor. - ,, Năsăud, în 23 Dechembrie 1806.' loăn tfemeş - vicareş. Cinstiţilor în Hs. fraţi! , ' După o houă 'rânduială din 26 Ianuarie a înălţatului General Comando ş’au aşezat toate pre binele preoţilor cu rămânerea cin- stii, Şi aşa s’au hotărît cât deaci înainte şi preoţii şi tisturile vor avea şf şti de ce să se ţie. Care rânduială şi aşăzământ din cu- vânt în cuvânt vi se va da cu alt prilej spre ştiinţă şi spre mân- gâiere. Iară acuma măi în pripă numai, pe deasupra vă spui că să lepădaţi* toate grijete'şi să vă încredinţaţi că înălţatul .General Comando are părintească grijă şî milă de preoţi, precum v’am spus şi lă săbor. Numai vă îndemn şi rog că această milă să-o primim cu mulţămită şi muîţămita noastră să fie aceea care vo-am dat în 24 Septembrie 1808, şi o aveţi în protocol. Rogu-vă îndemn cetiţi-o - şi pliniţi-o totdeauna, iară mai vârtos ia întâmplări când afară trebue să vestiţi ce ruşine, ce păcat este a se trage îndărăpt şi a-şi călca jurământu. " ■ Venit-au şi această că., tot ce-i în ţântirim hasnă este a preo- ţilor slujitori. ' ; ' : Incât-îi peijtru pofta ce aţi (dat Ia săbor că să vă rămâe un om, fecior, sau meam spre ajutorul, socotind eu mai bine vă dau de ştire ciimcă aceasta'a cere nii-i acuma vremea când-îs de lipsâ oamenii la- împărăţie, ci după o pace fericită şi statornică voi da în făuntru şi cu bună samă se va şi dobândi. ' Ziua naşterii înălţatului împărat a fost în 21 îanuar dară n’am ştiut, pentru aceea în Domineca a douş în post să faceţi cu 71 toţii rugăciune pentru îndelungă viaţa, fericirea şi sănătatea înăl- ţatului împărat, căci numai aşa vom fi şi noi fericiţi şi fără mâh- nire şi întru liniştea lui vom avea şi noi viaţă lină şi fără gâlceavâ. Al frăţiilor voastre ' Nâsăud în 3 Februar 1809. de bine voitor loan Nemeş ‘ vicarâş. Şi la săbor porunci să se primească pe Joi după Paşti. . * 1 . 1 Cinstiţi îi} Hs. fraţi preoţii înălţatul împărat s’au milostivit prin decretumul său din 4 zile Mai a porunci ca în toate satele să se facă rugăciuni de obşte pentru norocirea armelor 1. împărat. Tot deauna este bună rugă- ciunea şt de lipsă, dară când vrem ca JD-zeu să depărteze dela noi ceva primejdie mare şi poftim ceva bine mare dela dânsul, atunci mai tare trebue să ne dăm la rugăciune şi unul pe altul să deşteptăm la evlavie. Ce primejdie poate să fie mai mare decât aceasta de acum că zburdatul pizmaş fără dreptate se scoală asu- pra ţărilor, mâncă, bea şi se îmbracă cu sudoarea bieţilor oameni, varsă atâta sânge nevinovat. Şi iarăşi ce bine poate fi mai mare decât pacea, ca să ne scape prea milostivul D-zeu de această pri- mejdie şi să ne dee o pace statornică şi linişte In ţări. Pentru aceea veţi deştepta tot norodul la rugăciune, şi-l veţi şi îndemna. Pentru aceea se porunceşte ca dela primirea acestei porunci fră- ţiile voastre întru acest post, în toate zilele, iară de aci înainte până la pace Dumineca şi în serbători, acestea rugăciuni să faceţi în zile proaste când nu-ţi avea de a sluji şi liturghie: după obici- nuiţii psalmi de dimineaţa, mititen cetiţi să şti ceasu, apoi împă- rate ceresc, sfinte Dumnezeule (3 ori) prea sft. troiţă, tatăl nostru, mi!uieşte-mă D-zeule după mare, apoi troparele: mituieşte-ne pre noi D-ne, milyieşte-ne, că nepricepând 'aceea trebue să se zică rar de preot şi tot norodul să zică cu evlavie după preot. Apoi să se cânte de trei ori: Mântuieşte D-ne norodul; slava cela ce te-ai înălţat; şi acum folositoare, 72 . Iar în zi de Duminecă şi serbătoare dupăce s’a sfârşit litur- ghia se începe să şti, glas rar pe înţăleş,' până se desbrară preo- tul, apoi iarăşi înghenunchind dinaintea dverii cu Epatrafirul începe : împărate ceresc şi cele mai sus zise rugăciuni. ' La vecernie Dumineca şi In serbători, după vecernie începe ' numai împărate ceresc şi celealalte, însă tot deauna se isprăveşte cu mântuieşte Doamne norodul, de treiori precum s’au zis. Până ne-a veni ceva rugăciune dela exelenţa sa tipărită puteţi zice: Mântuieşte Doamne.norodul tău, dela linie până la: că milostiv şi iubitor de oameni. Supt mare păcat şi grea urgie împărătească să nu îndrăs- nească cineva a lăsa această poruncită rugăciune pentru sporiul ostaşilor şi întărire în râzboiu. _ . Năsăud, în 25 Mai 1809. ’ " ■ Ioan Nemeş , . vicareş. . # . . . ■ Cinstiţilor în Hş. fraţi preoţi! ' ' înălţatul împărat s’au milostivit a pot unei ca pentru învin- gerea care au făcut împărătescul şi înaltul prinţ Cari cu ârmadia sa împotriva Frâncilor să se facă mulţămită de obşte lui D-zeu, Aşadară Dumineca a treia după Rusalii dând de bună vreme şi Ia comăndaşi de ştire ca să facă' a se aduna tot norodul, va spune preotul ca toţi oamenii acea slujbă sâ-o asculte cu evlavie de mulţămită cătră D-zeu cel ce au dat putere oastei noastre. ' Dupăce se va găla s. liturghie, să înceapă cantoru sau preo- tul Slava slovia cea 'mare cu cântare dulce, apoi polîleu şi după polileu ştihurile dela pavecerniţa cea mare: Auziţi până la margi- nile pământului, şi la tostihon:, că Cu noi este D-zeu; înţelegem pe rând până la slavă.1 Apoi să se cânte cu stih. prpehemenete: One este D-zeu mare ca D-zeul nostru şi celelalte.; . Cu toată puterea şa. s’au apucat de noi Frâncu trecând Duc nărea cu şâiei de mii şi cu garda împărătească, ba şi cu alte că- tane, şt toată armadîa lui a fost în mat bun loc decât a noastre şi şi o sumă de tunuri au lucrat şi de zece ori s’au apucat de ai 73 ; noştri şi de 10 ori l’au bătut iarăşi îndărăpt. Două zile au ţinut bătaia, dară cătanele noastre cu atâta voinicie s’âu bătut, cât ma- carcă ca turbaţi punciş s’au băgat pe dânşii, i-au răzbătut, i-au dărâburit, împrăştiet şi alungat îndărăpt. Pământul au rătpas aco- perit de cei morţi. Aţriea zi în grămâzile celor morţi s’au t mai, găsit şase mii piezăriţi Frânei, cari încă nu murise. D-zeu au dat această putere ostaşilor şi biruinţă î-lui împărat. Drept aceea prea bun e din inimă să-ii mulţămim şi să cerem ca şi de aici înainte să dea tărie oâstei noastre şi sporiu in bâtae, că aşa vom dobândi o pace statornică şi linişte biruind î. împărat. Această poruncă cu foarte mare grabă după .aceasta poruncă împărătească ziua şi noaptea să se trimiţă din sat în sat, că cate va zminti va cădea în urgie afară- de canon, şi fieştecare să scrie ziua şi ceasul când au sosit şi .când au trimis-o. ’ Năsăud în 25 Mai 1809. Ioan Nemeş, vicareş. \ • * . ' ' , ' ' Cinstiţilor. In Hs; Fraţi! Venlndu-ne' sfântul mir, se porunceşte ca fieştecare paroh pe la 22 Aprilie să trimiţă pre, fătul sau diacul după mir nou; să nu îndrăznească a trimite glăjuţa pe alţi feţi sau dieci sau oameni/ apoi fieştecare să trimită şi mirul cel vechiu ca atare, iacă nli pre- cum întralţi ani să-l iasă acasă şi altă gfăjuţă să trimată. ; Cu acest pârlej să porunceşte ca fieştecare preot, diac şi făt să trimiţă taxa negreşit să nu'şi facă două prapoade. După canoane nu-i slobod nimărui a întră în altariu şi a se atinge de cele sfinţite, fără acelora cari au blâgoslovenie dela arhiereu sau prin arhiereu dela vicarăş şi protopopi; aşadară preoţii să nu îndrăznească a lăsa aceasta subt mare răspundere,; ci feţii şi diecii stee-şi de slujba lor. ^ După porunca Exelenţiei sale domnului vlădica trebue să îndemne preoţii pre mume şi pre tată ca să ducă de vreme pruncii ca să-le pună vărsat că altmintrelea uu-îi mântuiesc. Aceasta porunceşte înălţatul împărat: I. împărat s'au milostivit prin decreţumu din 30 Septem. 1808 şă se adune milă pentru 74 31/817 de casă ce au ars în Egenberg şi lăcuitorii din Ţiteşdorf a porunci. Iară prin decretumu din 3 Octombrie 1808 ca să se adune milă pentru lăcuitorii din Biliţa ce-an ars în Şlezia, şi ce s’a aduna, sau cartea că nu s’au căpătat să se trimită pe la 30 Iunie şi în ţidţilâ să se vază deschilinit pentru care oraş cât se trimite, că aşa am poruncă. Năsăud în 11 August 1809. . * loan Nemeş vicareş. i» ' Vi-se porunceşte frăţiilor voastre ca după cum se scrie mai sus să'îndemnaţi pe popor la rugăciune de mulţămită cătră prea puternicul D-zeu, căci au încetat ciuma. Apoi la rugăciune ca să se miiostivească a ne apăra şi de aci înainte de ciumă, derăzboiu şi de foamete, care ne împresură, ca să ne blagoslovească D-zeu ţarinile. , Mai pe urmă să iaie bine sama deia cine şi ce cumpără că fiindcă în Moldova şi ţara românească este încă ciumă, lesne se poţ umple de nu să vor păzi, precum s'au dat înainte dela Exe- lenţia sa. Năsăud, în 12 Mai 1814. ' loan Nemeş ■ vicareş. ’ * ■ Protocolom dela biserica al, doilea pentru bani Au aflat domnul căpitan Cotova 5 PI. 56 cr. în luna lui Ia- nuarie 5 zile anul 1791. 1 1 * ■ Cine este omul carele să fie viu şi să nu gusteze moartea, Bogatul şi dracul toţi asemenea vor fi. ■ * 75 r^: Prin Ex. sa vlădica ni s’au dat poruncă: Fieştecare paroh în satul său să caute de s’a afla un om cu numele: Bolfâ Gangă jurşter. Viu sau în protocol mori Anul 1805 April 16, ta noi au venit. Administrator Nemeş. ' # După ce ciuma, care In ţânutul Braşăului în luna lui Oc- tombrie 1814 s'au fost prăsit, din mila lui D-zeu de tot acum s'au stâns şi închiderea Braşăului în 16 zile a lunii April s’au desfăcut; pentru aceea înălţatul crăiescul guberniu prin milostiva sa comisie din 19 a lui Aprilie părinţeşte a hotărî şi a porunci s’au milostivit, ca în toate bisericile a doua zi de Rusalii osebită mulţămită să se facă marelui Domn, căci că un râu aşa groaznic I au pitolit şi pre noi dintrânsul ne-âu mântuit. * , . Săracul să împrumută la bogat să-şi cumpere de mâncat. Ivi ( 76 \ Din trecutul comunelor Nuşfalău (Mărişelu) şi Sântioana VASllE BICHIQEAN Intre comunele aparţinătoare districtului Năsăud, numit: „Pertinentia valahalis“ ori „ District Us valahicus", se numără şi comunele Nuşfalău şi Sântioana, intrate în acest district cea dintâiu în anul 1603, a doua în 1652. Privitor la aceste comune a fost multă vreme chestie de litigiu între oraşul Bistriţa şi fiscul regesc. - In anul 1769 se dase o circulară, ca toţi aceia cari. cu ocaztunea înfiinţării regimentelor de graniţă îtl Tran- silvania îşi cedaseră institutului militar bunurile şi ave- rile* să-şi spună în curs de trei luni pretenţiunile de despăgubire, dovedind dreptul la aCeaSta cu acte în re- gulă. Oraşul Bistriţa încă şi-a formulat pretenţiunii asupra cohiunelor "Nuşfalău şi Sântioana-despre care susţinea că formau proprietatea sa, aparţinuseră districtului bis- triţan şi fuseseră apoi incorporate graniţei. Astfel cerea că fiscul regesc să-i plătească despăgubire echivalentă; nu putea însă dovedi titlul de drept la aceste Comune. / Fiscul face la regina Mana Terezia un apel de 156 - pagini intitulat: „Transmissiohales in causa fisei regii contra publicum Bistriciense' materia pagorum Szent- . Ivăny ei Nagyfaluu, în care combate aserţiunile oralului Bistriţa şi din care publicăm în rezumat părţile import- tante, privitoare la cete două comune militarizate ulterior. A) .In 29 August 1769 s'a urmat din'ambele părţi: procedura legală, îndeplinindu-se formalităţile necesare la judecătoria din strada ,Magyar uteza" din Bistriţa, şi s'ati ■ înaintat şctele prin ’ preşedintele staturilor din'Sibiu, contele loan Lazar. Ca răspuns a , venit, ca Bistriţa sau să probeze cu; documente dreptul ce şi-l asumă asupra numitelor comune, şi atunci i se va plăti despăgu- . bire, sau, în lipsa acestora, să fnceteze cu orice acţiune împotriva fiscului Despăgubirea se va face dându-se în schimb alte moşii . echivalente, dar numai îh cazul că Bistriţa vă dovedi drept de proprietate directă şi continuă asupra moşiilor respective. ~; Fiscul susţine că Bistriţa nu are drept asupra celdr două \ comune, fiindcă nu poate dovedi dacă le-^ă avut ca proprietate â •' sa sau le-a folosit ca locuri aparţinătoare la .fundus regius*. luaie subt stăpânirea sa cu titlul de incorporate, ori Wa primit prin . donaţiune regească sau în baza junui drept acordat de vreiin prin- . cipe. Dimpotrivă, din actele prezentate se constată că teritoriile pa . cari naţiunea săsească te locuieşte, sunt proprietatea erarufui. şi înstrăinarea în orice mod a lor este mmuroai spre paguba locui- torilor, ci şi a reginei, stăpâna ţării. In urmare oraşul Bistriţa prin 1 militarizarea acestor comune nici n’a pierdut posesiuni, căci..nu le-a avut, aparţinând acestea domnului ţării, şi fiind deci ifialie- nabile (cf. decretul 7 art. 7 § 9 alui Vladislau; apoi decretul 2 art. 14 şi decretul 5 art. 47 al regelui Ludovic al ll-iea-ţ partea II, tît. 8 art. 1, 2 şi 3 din Approbatae Constîtutiones) nici dreptul de uzufruct, căci acesta nu a fost at oraşului, ci al locuitorilor, iar aceştia nu au titlu de despăgubire şi nici nu au cerut. Dar nici dacă e-ar fi avut cu titlul de incorporate şi ar putea dovedi aceasta, încă nu i se compete despăgubire.câci ie-a putut câştiga dela succesorul regelui, care a cedat unei necesităţi oarecare. Des- păgubire se dă numai acelora, cari pot dovedi drept continuu (ius perpetuum) _astipra ţinuturilor militarizate, ceeace Bistriţa nu poate dovedi. In urmărea acestora sentinţa adusă la pagina 30 a apelului citat este următoarea i Oraşul Bistriţa susţine, că posesiunile Sântioana şi Nuşfalău ■ au făcut parte din districtul bistriţan, ceeace încearcă a dovedi cu înalta ordinaţiune regească. Deci cere cu umilinţă, ca — precum cesiunea acelora s’a făcut în bază de învoială de schimb — ast- fel să i se dea In locul lor alte posesiuni egale şi echivalente, ca în chipul acesta lipsa îndurată prin luarea acelora să fie împlinită,, şi districtul ştirbit să fie reîntregit. t La aceasta se răspunde'; Nu se poate nega, că cele două posesiuni au fost parte integrantă din „fundus regius:1, dar acesta este proprietate a fiscului, în urmare fiscul nu e obligat să dea despăgubire, căci; - . - 1. oare districtul Bistriţei face sau nu, după felul său, parte din aşazisul fundus regius dăruit naţiunii săseşti dela Varos (Vares) până la ţara Boralt (Baraolt) şi Sebus? (diploma de donaţie din 1224 alui Andrei al 11-lea). Aparţine oare proprietatea acestui dis- trict fiscului regesc sau oraşului Bistriţa ? Nu e motiv să se răs- pundă Bistriţei ta aceste întrebări, deoarece nu i-a improcesuat nimeni. . . , ... 2. Dar nici nu e nevoie să se trateze chestiunea celor două posţşiuni, deoarece Bistriţa nu are niciun document doyeditor, cum au ajuns aceste două comunităţi să. facă parte din districtul amin- ■ tit * ţn baza oarecărei donaţiuni, a unui contract ori prin un pri- yilegiu. de încorporare. ■ 3. Aceste două, posesiuni n’au făcut nicicând parte din fun- dus regius cpdat Bistriţei spre folosinţă, căci altcum acest oraş -..ori ar trebui să admită, că fundus regius, pe ţâre îl locuiesc Bis- , triţeniî, a fost supus arănzii dijmelor fiscale şi în. urmare până azi «i au refuzat să prestea această arândă în paguba fiscului regesc; ■ ori trebuie să recunoască, că,posesiunile Nuşfalău şi Sântioana nu sunt de aceeaş natură cu districtul bistriţan, deci nu aparţin la . fundus regius. ... , Fiscul regesc arată, că în registrul generai al arânzilor jude- ţene din anul 1582, registru publicat în copie autentică în ahul 1714, posesiunile de mai sus sunt înşirate printre alte posesiuni existente în comitatul (judeţul) Dobâca şi supuse arânzilor fiscale şi că posesiunii Nuşfalău i s’au impus ca arândă anuală 24 flo- rini maghiari, iar Sântioanei 34 florini 66 denari, dovadă că po- sesiunile din chestiune n'au făcut niciodată parte dinfundus regius. Dar Bistriţa nu poate dovedi nici că are vreun document'de privilegiu privitor la posesiunile amintite. In urmare fiscul regesc a fost păgubit, începând dela compunerea în 1582 a registrului de arânzi până la militarizarea acelor comunităţi, întâmplată în 1765, cu 17.100 florini maghiari 78 dinari. Astfel suma arânzilor neplătite întrece despăgubirea, ce î s’ar cădea în eaz că ar avea drept asupra comunelor menţionate. Oraşul Bistriţa nu se poate referi în această chestiune nici la despăgubirea primită pentru Valea Rodnei, căci şi pentru aceasta despăgubirea i s’a dat din greşafă, fără a-i compete, deoarece nici- odată n'a fost proprietarul acestei văi. Dar n’are nici documente cu ce să o poată dovedi aceasta. Decţ ca Bistriţa să aibă drept la despăgubire,, trebuie să fi pierdut prin militarîzafe sau dreptulde proprietate sau uzufructul şi alte venite sau dreptul de jurisdicţiune asupra acestor sate. Dar 1. Dreptul de proprietate nu l-a pierdut, fîindeă. nicicând.nu l-a avut. Proprietăţile fundului regius şi ale bunurilor incorporate aceluia au privit şi privesc şi azi nu pe Saşii din Bistriţa, cari erau numai locuitorii acelora, ci pe principe, domnul pământesc al lor, care nu poate fi chemat la judecată, fără a se constitui crimă de lesă maiestate. Aceasta o confirmă toate legile (cf. re- scriptele din 27 Martie 1753, 14 Martie şi 3 August 1770 privitor la fundus regius), 2. N’a pierdut nici uzufructul mici alte venile, fiindcă: i a) venitele satelor din fundus regius nu aparţineau la „ujii- versitas communitatis“ (universitatea săsească), ci locuitorilor sa- telor, cari şi după militarizare au rămas tot acolo şi şi-au păstrat dreptul de uzufruct şi alte beneficii. Din acest motiv chiar dâcâ ar fi să se primească despăgubire, aceasta s'ar cuveni nu oraşului Bistriţa, ci locuitorilor militarizaţi. b) foţi locţiitorii din fundus regius fără deosebire s'ău bucu- rat de aceeaş libertate cetăţenească şi au fost /supuşi aceloraşi sarcini. Deci, dacă locuitorii din Nuşfalăti şi Sântjoana s’au bu- curat Înainte de militarizare de aceeaş libertate ca şi Saşii din districtul bistriţan, au suportat greutăţi publice şi alte sarcinico- mune tuturora,şi de binefacerile aceslor sate s’au folosit şi ei: atunci fiscul regesc nu vede de pierderea cărui uzufruct se poate plânge Bistriţă, mai vârtos că locuitorii comunităţilor amintite nu erau obligaţi să presteja nimic Bistriţenilor.. Greutăţile ce te aveau de suportat locuitorii privian şi înainte şt'privesc Şi după -milita- irizare nu Bistriţa ori naţiunea săsească,.ci pe Maiestatea Sa. 3. Mai adaogă oraşul Bistriţa, că acesle safe sunt locuite nu de Saşi,, ci de Valahi, cari nu pot să-şi revindice un pământ apar- ţinător districtului săsesc, şi că militarizarea acestora s’a făcut prin cesiune din partea oraşului şi în nădejdea unei despăgubiri pen- tru ştirbirea corpului districtual. ' La aceasta fiscul răspunde: Bistriţă încearcă cu acest argu- ment să dovedească, că proprietatea aşazisuîui fundus regius îi aparţine ei, ceeace însă s’a combătut cu cele spuse mai sus. Stă-. pânul pământului, dec: şi al numitului* fundus 'regius,/orţcaie i-ar fi locuitorii:' Saşi, Români,' Unguri 'sau de oricare altă naţiune, este principele. Toţi aceşti locuitori, de orice naţiune ar.fi, sunt numiţrtn toate documentele: , „Incolae et inhabitatores civitatum, *oppidorum. et villafum“, deci se recunosc a fi toţi de aceeaş con- diţiune. In.-urmare prin militarizare Bistriţa nici n'a pierdut nimic, ■ nici n’a cedat nimic, căci totul nu era ăl lor, ci al principelui. * 4. încât priveşte jurisdicţiunea, această nu-i da alt drept ora- şului decât numai conducerea (direcţia). B) Bistriţa continuă procesul în 1771. Aduce noi probe, că are dreptate şi/anume: 1. Dovedeşte1 cu „Calendarium Transylvariicum titulare' şi cu registrul ărânzilor judeţului Dobâca, că cele' dşuă comune amintite ca existând in acest judeţ nu sunt identice cu cele din proces, incorporate districtului bistriţan. De .fapt în judeţul Dobâca sunt două sate Magyarujfalu şi .Szent-tvăn, dar acestea nu sunt cele din litigiu şi cari fac parte din districtal bistriţan. Deci ar- gumentul scos de fisc din această împrejurare cade. 2. Dovedeşte, că cele două sate din chestiune au fost odi- nioară săseşti, cu un extras din procesul verbal al capituhdui bistriţan, eliberat în mod autentic de decanul acestuia. Aci se pro- bează, că aceste două sate au tost într’adevăr săseşti şi ati avut preoţi saşi începând dela anul 1550; apoi că Saşii au dispărut în Nuşfalău cam pela anul 1602, iar în Sântioana pela 1646. 3. Dovedeşte cu un proces verbal din 1644 al magistratului bistriţan, că Valahii au fost admişi în aceste comune numai cu permisiunea magistratului amintit şi anume la anul 1644, când Saşii erau aproape de dispariţie (defectu approximi). Condiţiunile de îngăduire în comună au fost următoarele: să plltească paro- hului săsesc dijmă, să ţină'numai câteva oi fără capre, şi să se bucure de scutire de impozit trei ani.: De aci încolo să plătească contnbuţjune şi. să supoarte toate greutăţile la fel cu ceialalţi. Deci Valahii sunt în aceste comune numai venetici şi colonişti, îngăduiţi din bunăvoinţa magistratului bistriţan. In urmare des- păgubirea se cade nu_ locuitorilor celor două sate, ci comunităţii Bistriţa. 4. Cele două sate au fost militarizate nu în baza deciziunii principelui, ci prin cedare de bună voie din partea comunităţii Bistriţa; altfel, locuitorii militarizaţi trebuia să fie duşi în alte lo- curi militarizate, cum ordinase Maiestatea Sa înaintea cesiunii. De altcum Maiestatea Sa, care cunoaşte bine starea şi proprietăţile din fundus regius, promisese despăgubire. In temeiul tuturor acestora oraşul Bistriţa cere cu supunere să i-se plătească despăgubirea cuvenită. La acestea i se răspunde: 1. în privinţa dreptului de proprietate peste fundus regius nu se mai discută, fiind clarificată chestiunea In cele amintite mai înainte; „ 2. nu se poate argumenta cu căiindare. Dar chiar admiţând, că aceste două comune aparţin judeţului Dobâca, nu se va putea dovedi altceva, decât că nu au fost alipite districtului bistriţan subt titlul de incorporaţiune, ci că constituie o parte din fundus regius al cărui drept de proprietate aparţine Maiestăţii Sale; 3. oricine ar fi fost locuitorii celor două comune, legile opresc să se aducă, în cauze proprii, certificat eliberat de sine însuş; ş ,4, Valahii au ajuns tn aceste comune nu din îngăduinţa Saşilor, ci fiindcă şi-au stabilit aci ei înşişi locuinţele. Dovadă sunt chiar documentele, la cari se referă Saşii. Despre Sântioana se sptme : „Cu aceasta a încetat eclezia săsească, căci Valahii au ocu- pat tăcuiV Iar despre Nuşfalău se zice: „Din acel timp a încetat această parohiei fiindcă satul a fost ocupat de Valahi Despăgubire se dă numai acelora, cari au fost proprietari ai pământurilor cedate, bunăoară magnaţii şi nobilii cari au cedat pentru institutul militar teritor propriu. Saşii însă au cedat din fundus regim», care nu este proprietatea lor, ci a fiscului, şi acest pământ li s’a dat prin privilegiul anclreian numai spre locuire şi în folosinţă. ' Uzufructul se cuvine locuitorilor şi nu magistratului bistriţan, deci cât aceia au fost Saşi, Saşilor, apoi, când cu scăderea nu- mărului acestora le-au luat locul Românii, Românilor, căci aceştia poartă şi greutăţile impuse prin lege. Gă după împuţinarea Saşilor, aceleaşi sate au fost impopulate de magistrat cu Români, cari au fost militarizaţi, aceasta nu în- semnează, că aceste comune au aparţinut cândva magistratului bistriţan cu dreptul de proprietate, nici că Valahii au- ajuns să fie jelerii (inquiiini) magistratului, căci şi magistralul, adecă Saşii încă sunt numai locuitori ai satelor şi oraşelor din fundus regius, coşi Valahii, cart petrec tn ăcelaş teritoriu, şi deci se bucură de aceleaşi drepturi şi libertăţi. , De altcum iu „Privilegium Andreanum naţionale* se constată precis, cu ocaziunea colonizării cu Saşi a teritomlui numit fundus regius, că Valahii, locuitori mai vechi ai acestui fundus, n’au fost lipsiţi prin acest fapt de dreptul de cetăţeni (ius incolatus); dim- potrivă : „li s’a dat Saşilor Sytva Blaccorum et Bissenorum îm- preună.cu apete\\ pentru a le putea folosi tn comun cu susnumiţii Valahi şi Biseni*. Deci Valahii sunt „inquiiini* nu ai magistratului bistriţan, ci ai fiscului regesc, adevăratul proprietar, şi, prin mili- tarizarea celor două comune, oraşul Bistriţa n*a pierdut nîciun beneficiu, numai jurisdicţiunea. Bistriţa şi districtul bistriţan nici nu se cuprind In privilegium Andreae regis naţionale, deci nu fă- ceau parte din fundus regius. ' & C. Intre documentele anexate pentru dovedirea dreptului de proprietate este şi un extras de proces verbal al magistratului bis- trifan din 21 Martie 1644, în care se constată, că s’a făcut o în- voire între Saşii şi Românii din Sânfioana şi anume: li s'a dat Românilor drept să-şi clădească case, apoi în fiecare pământ su- pus sistemului de rotaţie (asolament-calcatura) câte trei jugâre pă- mânt arabil şi un jugăr fânaţ, cu condiţiunea, ca: a) să plătească parohului dijmă din toate roadele1; b) să nu ţină oi în acel teritoriu; c) să se bucure trei ahi de scutire de impozit, de aci încolo să supoarte împreună cu ceialalţi locuitori toate greutăţile. 1 Loc pentru clădirea caselor li s’a dat în şirul din jos al ca- setor înspre Nuşfalău. Delegaţi ai Românilor ta această învoială au fost următorii (ale căror nume ar trebui verificate, căci sunt scrise rău în docu- mente): loan'Branişte, Drăguş Busa, Roman Teodor Haiha, Coman Litta, Coman Klacza, Stan Lisai, Slan Tompa, Dumitru Brampsa, Alde Lisai, toan Rohus, Bart Claca, Oprea Blinde, Opra Buta. 6* TOPICE „VALAHICE" KRIZ-CABICAR Întreaga Morayie de NO, dar mai cu seamă aşa numitul te- ritoriu Valahia moravă (Moravske Vâlassko) este foarte însemnat din punctul de vedere at curiozităţilor topice particulare. Aceste nu- miri geografice (topografice) merită să ne atragă atenţia şi prin faptul că un număr covârşitor al lor îşi are originea în terminolo- gia românească.(Sunt urmele Românilor siliţi să emigreze dinain- tea groazmceînăvăliri a Tătarilor. Aceşti Români au dispărut com- plet în massa slavă, dar este fapt necontestat, că au existat aci. " "Cea mai mare parte a acestor numiri a fost culeasă de prof. losif Valek din Hovezi de lângă Vsetin pe o hartă din 1924. Graniţele etnografice ale aşa numitei .Valahii" au fost stabilite după Bartos luându-se de bază „Dialectologia" lui. tn cât nu a- jungea aceasta, s’au luat în considerare diferite lucruri ca: -forma satelor, dialectul, portul, felul meseriei exercitate de poporeni şi altele. După B. Kriz (Krij), numirile aceste particulare munleneşti se estind în Nord dela Kozlovice (Batrna de lângă Myslik) până la Sud în Broumov (Hrunsub Biinice) pe „Vizovske Zahori' (pe Pirte), apoi la apus de Rusava (.Grunele* şi „Grapele") până Ia ră- sărit în Karlovary, unde trec între numirile topografice valahice din Slovacia, ca să urmeze mai departe pe Fatra spre Detva, departe spre răsărit. De cele mai multe ori aflăm următoarele numiri: Kosarisca, Kosar, Kycera, Gigula, Gigulka, Măgură, Grun, Grapa, Prislop, Bătrna, Putyrka, apoi Pestalak, Gaurovy (muntele), Slrunjiska, Bu- 85 karysa, Botorky, Cab (Ţab), Spina, Fagoska, Vakovna, Kykula, Urgrun, Romanova, pe Pirte, neluând in seamă numirile obişnuite ale păcurarilor ca Baciuv vreh, Salasky, apoi Kychova, Stanovnita şi altele. - Toate aceste numiri cer explicaţie, prin urmare să încercăm a ie da în sumar după B. Kriz, Kosar, Kosariska — numire dată de păcurari curţii (ogrăzii) despărţite în două părţi; din cea din urmă se lasă oile în timpul mulsului, una după alta, prin deschizături, (strunga) întocmite în gardul despărţitor, în mâinele păcurarilor, cari le mulg şi apoi le împing în.partea dinainte. Când locul pe care stă staulul se în- graşă îndeajuns cu gunoiu de oaie, atunci se transpoartâ, de re- gulă după 24 ore, cu ceva mai departe, până când se gunoieşte pe munte, în timpul verii, întreaga păşune a oilor. Kucera — din românescul Chicera, Chicioară; în regiunile Saşilor transilvăneni: Kicerer; în regiunile ruseşti şi polone: Ki- czera, Kicur'ca, Kiczinka; in Slovacia Kicer, Kicerek, etc. Prin această numire se distinge mai bine aceea regiune, unde se făcea o creştere extensivă a vitelor, prin mutarea staulelor pe poenţlg din munţi. După toată probabilitatea vine dela cuvântul românesc chică, fiindcă se dă această numire unor ridicători conice, turtite la vârf, despărţite de creasta principală prin o şea maj adâncă. Sunt acoperite cu păduri, dacă nu în întregime, cel puţin pe creastă. Prof. Valec susţine că se mai poate deriva din chica» românească şi numirea Kychova (verosimil să fi fost mai de mult Kikova). Dealtfel cuvântul Kicera seamănă cu cuvântul ceh: kucera, care înseamnă păr creţ, şuviţă creaţă de păr. Grapa, Zgrapa — înseamnă o vale prâpăstioasă cu multe ramificaţiuni scurte. „Kotary" şi „Grapy* nu sunt potrivite pentru agricultură. Măgură — în româneasca nordică se dă această numire unor vârfuri de munţi, sau singuraticilor munţi. Nu departe de Uva-mică jud. Năsăud este satul Măgura. Numirea se compune din cuvântul gura (de origine slavă) şi mă, adică mare. Prischlop — înseamnă în dialectul carpatin o formaţie mai joasă, despărjitâ de muntele principal prin o şea puţin adâncă. Qigula, Gigulka — vârful conic, turtit a! muntelui; un deal 86 conic, înalt, turtit la vârf şi mai mic decât Kycera. In limba ro- mână nu se găseşte, ci în limba slovacă şi rusă ca Kikalenka sau Ktkula. Grun — este un deal lung, resp. o spinare de munţi; arată opusul ogorului din câmpie. In româneşte se află cuvinte analoage: Griiiu, Gruiul mare, mic,, lung, larg. tn regiunile slovace găsim gron, grony; în Slovacia de Vest este numirea Gruny, iar în Slo- , vacla estică şi la Broumov este Hruny. In genere se înţelege sub acest nume un pământ lutos arat, aşezat la o înălţime oarecare. Batrna, Batrnka. Batrna este un părău în Kozlovice, iar Batrnka este linia ferată din Vsăcka Bystrice şi în Liptal. Pe toată spina- rea Carpaţitor, dela Maramureş până In Moravia, nu găsim pe hărţile speciale vreo numire de aceasta. Se derivă din cuvântul românesc bătrân, tn unele locuri aceste numiri au însemnarea de: repede pentru apele repezi şi de ascuţit pentru munţii prăpăstioşi. Se poate că această explicaţie se potriveşte şi pentru numirile de origine românească din Moravia. Batrin sau Batrna pe râul Bys- tricka este calea ferată de sub prăpăstiosul Zamcisko (672 m.ţ. Este interesant că şi cuvântul ceh „stary" care de altfel înseamnă bătrân, în unele părţi din „Moravske Valassko* are înţelesul de ascuţit şi prăpăstios. - Gaurovy din valea Potaty de lângă Karlovice, nu departe de Vsetin, încă se poate lua ca numire de origine românească. La 'VaIasiK ga«ra are aceaş însemnătate caşi în româneşte; gaur- tiric înseamnă un soi de porumbel care trăieşte în găuri din fagi; gaurnity înseamnă găunos, iar în Jicko, gaura înseamnă o femeie înaltă şi slabă. In Kozlovice este muntele Gahura. Pe pământ ro- mânesc este satul Găuriasa, iar în Carpaţi,: Gaura este o pădure lângă Dukla. In ţinutul Someşului: satul Găureni. Putyra, Paiyrka. Această numire se dă şi găleţii oierilor, este un vas de lemn, strâns cu cercuri de fier sau de lemn, de 20—30 cupe, întrebuinţat la deşertarea laptelui muls. .. Pestalak este Un munte lângă Ostravica. Expresiunea este compusă din cuvintele româneşti: peste şi lac. Iată explicaţia: munte peste (dincolo de) Iac, ceeace se şi potriveşte pentru acest munte, pentrucă râul Bila, un afluent a) Ostravicei, formează nu departe de izvorul său un lac, îndărătul căruia se înalţă Pestalak. 87 Strunga şi „na Struziskach*, lângă Karlovice, stau în legă- tură cu terminologia Valasi-Ior, a căror origine se apropie de lim- ba română, cu toate că transmiţătorii au putut fi şi păstori slavi. Strunga este identică cu slavul kosar, explicat mai sus. La Vaiasi cu nume special se numeşte strunga: uşa dela staul. Şi în părţile slave ale Carpaţilor sunt multe numiri analoage. Bukarysa, Bukerim este în regiunea numită „Hruba*, astăzi „Valasska Bystrice”, şi în Karlovsko. Vine poate dela românescul bucurie, fiindcă acele locuri au fost poate plăcute păstorilor. Cab este un-munte în Vsacek (841 m.), iar „na Caboch", o spinare de munţi dintre apele Becva de sus şi de jos. Nu se poate afirma că oare acest cuvânt a venit din răsărit, pentru că şi în Moravia este numirea „Cabanky" (staul în Rusava) şl „cabik" care înseamnă tot staul, dar în special cel de oi. Cartner afirmă că românescul „ţap*, care şi în Moravia are aceeaş însemnare, este de origine albaneză. Spina, însemnând spinare, se găseşte în Videc şi la Pulciny în Kloboncko şi pe clina astăzi slovacă a muntelui Javornic. In ţările romanice găsim adeseori numiri ca: Spina sancta, Spini, iar în limba rusă „spina" înseamnă spinare. Se vede dar că răspân- direa numirilor particulare ale Valasi-Ior nu s’a făcut sau nu a trebuit să se facă exclusiv prin mijlocire română, ci şi prin mij- locire slavă. ■ ' Vacovna se găseşte în Valasska Bystricika şi e în legătură cu terminologia Valasi-Ior. Este identică cu cuvântul românesc văcărie, formată din vaca (rom.) şi cu sufixa caracteristică slavă: „vna". . , Gigula, Giguka, Kikula înseamnă în Moravia un vârf pă- duros de munte, de formă conică turtită, apoi şi un deal înalt, amic, turtit mai mic decât Kycera. In limba română nu’l aflăm, ci în limba rusă şi slovacă ca Kikalenka, Kikula. Această numire o găsim în Silezia la Malenovice (Kikulka): vârful muntelui] Lysa Hora este numit de locuitorii de acolo Oyigula. tn Ostravicko gă- sim nunuinat muntele Gygula, ci şi pârâul Giguska. tn Karlovsko este Gigula, pe râul Bystrice: Kykula, în Rusava: Gygula. Kychova este o vale în Hovezi, 1-se poate deduce cu greu originea slavă. Poate că s’a numit odinioară Kikova, din româ- nescul chicii. De amândouă părţile se ridică dealuri, cari fiind pă- 90 trebuia să facă despăgubirea cu vârf şi îndesat. In părţile noastre fiirid pe atunci satele împrăştiate pe hotar, furii adeseori nizuiau spre satele vecine, unde nu erau bine cunoscuţi. Dacă dai de drma tâlharului, atunci pământul peste care el a mers cu luciul furat—dacă pământul era proprietatea furului — tot cădea în fa- votul păgubaşului urmăritor. Cu un cuvânt se adeveria proverbul rothânesc: Celce e cu mână lungă Pierde şi ce are ’n pungă. Comuna Runcul-Salvei (Runc) a servit de azil la multe soiuri de oameni şi de omenie şi mişei. Pe urma acestei ospitalităţi a avut de suferit multe daune şi până astăzi i-a rămas povestea răutăcioasă, că ar fi făcută din tâlhari. Au fost cazuri în secolii de întunerec, când tâlhăria, furtul se socotea de o vitejie, eroism. Lăsând la o parte pe cavalerii tâlhari ai evului mediu, ne vom referi de prezent Ia antarţii greceşti. ; Comuna Runcul-Salvei a pierdut conform tradiţiunei în patru rânduri câte o parte de hotar, pentru de a despăgubi satele vecine, neputându-se afla, cari din locuitorii ei au comis furtişagul. Ne- putinţă de a constata rezida şi în împrejurarea, că în satele unde surit mulţi oameni răi, nu se spun unul pe celalalt pe motivul, că flecare ştie ceva vină grea a celuialalt şi se teme a mărturisi, ca să;nu ajungă şi el în coşarca dracului. Se spune adecă, că un om din Runc a furat dela comuna Salva an cal, şi a fost dovedită vina în sarcina comunei care nu a Extrădat pe fur, l-a tăinuit ori nu l-a ştiut. Drept pedeapsă şi despăgubire Sălăuanii (Salvenii) au tăiat pielea calului în curele (sfori) subţiri şi cu aceasta întindere, adecă: cât a ajuns pielea, au luat dela Runcani partea de hotar numită „Soci* pentrucă cresc pe lăngă vale şi tufe de soc (Sambucus nigra). Această parte de hotăr până în ziua de astăzi este icuită în hotarul Runcului. Dacă însă mergem pe faţa locului, după întinderea ce o are venim la convingerea că curelele din pielea calului au putut arăta numai o direcţiune, neputând cuprinde acest terilor. • Per abusum, când le dă mâna, păstorii din Runc şi astăzi mai păşunează pe Soci, în convingerea că le-a aparţinui lor. \ . • 91 Ceea ce este Insă mai interesant cu măsurătoarea făcută din pielea calului, consistă în faptul, că asemenea mentalitate şi poveste există chiar în Asia în Curdîstan. Anume fiind scriitorul acestor şiruri în prinsoare rusească, şi în fuga spre a veni acasă fiind din nou prins, am fost internat la Cazaci într’o închisoare cu mai mulţi turci, curzi, tatari, nemţi, ruşi etc. Aici un curd negru, crud şi urât mi-a povestit următoarea întâmplare, pe care ca şă-mi treacă timpul am transcris-o în poeziile mele ocazionale aşa cum s’a putut. Curdul mi-a făcut povestirea fireşte în limba rusească, pe care o vorbia hăt bine. lat-o: Ţimleansca 26/VI 1916 (Arest). LEGENDĂ TURCEASCĂ (Din Asia mică) Mohanţpd II sultan, erou de prima clasă, i- In Constantinopol are delegaţie trimeasă, ' Şă roage pe împăratul grecesc al Bizanţiulai: Sâ-i conceadă numai atâta toc tn mijlocul oraşului, Cât cuprinde f&ră dispută o piele de bou; Căci aici voieşte să-şi edifice un palat turc, nou. Să trăiască, ca buni vecini de acum Înainte. Afurisit să fie, cel ce fără de ruşine minte I ' Împăratul grecesc, ghiaur prost, cugetă tn sine: O piele de bou, de e cât de mare, puţin ioc ea ţine. Şi ce palat se poate face pe loc cât o fântână I ? El bucuros se tnvoieşte, să n’aibă cu Turcii pricină. Atuncea Mohamed, om deştept, padişah cuminte Lasă, ca pielea de bou să-o taie ca firul de subţire, Şt cât ajung cureluşele Întinse pre loc Imprejtir, Ajunge cât trebue de seraiu, grădini, la sultan singur, împăratul grecesc vede, că gluma daună Însemnează, Dar deocamdată, provizor, tocul tl cedează, Să nu se zică, că împăratul creştin nu-şi ţine cuvântul dat ; A cugetat: aştept până când Turcul va fi strâmtprat Atunci am să iau Îndărăt locul şi tot ce pe dânsul este. Şi-apoi ? — Sultanul Mohamed rămâne la lume de poveste) Nu peste mult Turcii ajung tn strâmtoare, corn de capră, . . Servitorii Sultanului alungaţi, averea tui luată. ■ Râd grecii de aşa păcăleală, ce arareori cade, Uită, că cine râde la urmă, nu râde de pârade. Se mânie sultanul Mohamed ca focul, se bursucă; 92 Creştinii toţi Ii Cântă lui de moarte şi de ducă t „Sultan ca mine! şi nu-mi dau din oraş nici a suta parte, Toţi vecinii din Europa imi vor perîre şi moarte. Moslemini eroi t veniţi la luptă, Constantinopoluf fntreg va fi al nostru! Chiar ia papa dela Roma pe rând avem să-i stricăm adăpostul! . 'Nîci grecii, nici latinii să nu ne viclenească domnia, AHah şi marele Profet ne vor ajuta să fundăm 1n Europa tmpărâţia. . Luna nouă şi steaua, simbolul Ţârigradului, vor fi ale noastre.* Cu galbeni mulp peste încântătorul Bosfor tşi trece a sa oaste, Bate pe ghlauri, cuprinde, Constantinopolul cade. Cum se luptă sultanul cu oastea lui, grecii nu se pot bate. „Acum să-mi iau eu din dânsul, cât pot cuprinde cu ostaşii met Biserici, case, grădini şi piaţuri dela romei t* ' Cine nu sacrifică puţin, lesne pierde totuL Minuni face la Moslemini Allah şi Mahomet prorocult Al doilea'caz de furtişag s’a petrecut cu comuna Găureni, Se spune, că comuna Runc mi avea taur şi pentriţ de a-se apro- viziona Runcanii au recurs la furtişag, luând un taur dela Găureni. Lucrul s’a adeverit Şi drept despăgubire comuna Găureni a primit jumătate partea de hotar numită Buciumaş şi „fundal luncilor“ (In Ideciu). - Pe luncile aceste şi astăzi au Runoanii proprietate particulară, până când pe Soci şi in Buciumaş nu au posedat în partea cedată. Aşa dară comună ori prin bună învoire ceda altor comune, fără altă aprobare, o parte a hotarului în mod liber ori silită după o anumită normă. ■ Şi tocmai aceste neorânduieli au determinat pe autorităţi, ca satele dela deal şi munte să le strângă într’un Ioc, într’un mănun- ctitu spre a nu fi împrăştiate. ■ Se pare însă, că Runcanii nu s’au cuminţit nici după aceste întâmplări, ba au fost „luaţi la ochi* cu faptele lor. Căci în alt rând fiind păgubiţi, în vite nişte oameni din Hordou (Coşbuc), au mers pe urma hoţului şi au aflat intestinele („burduhâile") scoase din ele tocmai ia Vârful Cicerii. In urmare Runcanii perdură toată partea de hotar a versantelor de cătră Hordou numită: Şuliga, Mailat, Arşiţa Cosmenilor, Pictorul Telciului şi Faţa răchiţii. Aceasta era o lovitură prea grea, deşi proprietatea particulară ca atare a existat şi pe mai departe pentru familiile ce posedau pământul; dar mulţimea nu avea drept de păşunat. Era o treoere mai mult administrativă, deosebit de cea dela Soci şi Buciumaş, care a luat şi posesiunea de fapt - S ■„ De aceea cu ocaziunea facerei unui nou ,mâsuriş“ adecă „urbariu" Runcanii au profitat de o circumstanţă binevenită. : Oficiantul încredinţat cu compunerea acelui cadastru lucra cu zor printre spinii şi tufişurile ce se aflau la dealul Vârful Cl- cerii; lucru nu prea plăcut. După datina-de atunci comuna în serviciul căreia sta oficiantul era datoare a-l provedea şi cu mân- care. Oficiantul, a cărui merinde era pe gătate â avizat pe prima- rul satului Hordou, să-i trimită de a-le gurii. Primarul din Hordou, fie că nu a putut ori nu a vrut ori a prea întârziat, a lăsat pe domn flămând şi într’o stare critică. Chiar şi hainele îi erau spintecate de pădure, ; Atunci un om din Runc a profitat de împrejurări. A tăiat nişte miei sau iezi (tradiţiunea spune „pripăşi*) şi i-a făcut dom- nului ospăţ. In decursul ospăţului Runcanul s'a plâns de nedrep- tatea cu care s’a luat de cătră Hordouani partea de hotar a Rhn- canilor, întru cât faptul nu a fost dovedit numai presupus, fiind Runcanii luaţi la ochi. * In urma acestei întâmplări apoi Runcanii recăpătară părţile de hotar luate, afară de Faţa râchiţii care rămasă încorporată până astăzi la hotarul comunei Hordou. In acea parte avură şi au până astăzi proprietate familii de origină veche: Dumitra ■ şi Pop, iar de origină nouă: Dâmbul. ' Al patrulea caz de furtişag e şi mai interesant Runcanii adică nu aveau preot, iar sat fără popă era lege fără paragrafi. De aceea s'au hotărât să fure un popă. Probabil „popa Ioan“ ar fi venit şi de bunăvoe, însă nu l-au lăsat sătenii din Poienile Zăgrii. Scurt şi ia înţeles: Runcanii într’o noapte l-au adus, l-au furat pe neştiute dela Poîenari. < Drept urmare Runcanii perdurâ partea (or de munte adecă de păşune din muntele Jibleş, numită până astăzi Poiana Runcutui. Ca să putem judeca cu ce uşurinţă îşi dedeau satele pămân- turile şi păşunile, Irebue să ştim că pe atunci oamenii aveau mult pământ şi că în comunele noastre până aproape de răsboml mon- dial pre|ul pământului a fost minimal, aşa că cu recoalta de pe 1—2 ani puteai plăti preţul de cumpărare. Banul a fost pururea scump şi greu de câştigat, iar stările economice au fost foarte pri- mitive. De economie în sensul sistemului intensiv nu era nici vorbă, nici lipsă. M CĂRŢI ŞI REVISTE Sextil Puşcariu: Dacoromania p. i 1924—1926 „Ardealul* Cluj. Silviu Dragomir: Documente nouă sec. XV şi XVI, „Cartea ro- mânească* Bucureşti. Nic.Tcaciuc-Albu: Cântarea României, „Glasul Bucovinei* Cernăuţi. Olimpiu Boitoş: Activitatea lai Slavici. „Societatea - de mâine* Cluj. Biblioteca Semănătorul: Nr. 155 N. Ohiulea: Şcoala poporului. Nr. 156 Oh. Maior: Cele douăsprezece fete, feerie 4 acte. Nr. 148—49 Adrian Paşcu: Ireha, comedie dram. 3 acte. „Arhiva* Iaşi, Nr. 1—1927. „Familia* Oradea, Nr. 1-2-1927. „Oralul nostru* Bârlad, Nr. 1-2—1927.