Imprimat legai. 1« JAN. 1927 yo. 6 ARHIVA SOMEŞ ANĂ REVISTĂ IS TOR IC A - CUL TVR AL A CUPRINSUL: Virgil Şotropa : Din zilele de sbucium ale anilor 1848—1849 ................Pag, 1 Francisc Uirich ; O exatrsiunc la mi- nele de aur din munţii metaliferi ai Ardealului............................... 16 Vasile Bichigeati: Un capitol din lupta Românilor someşeni cu Saşii din Bistriţa................................. 31 Iulian Marţian: Acte şi documente . . 58 Contribuţii ta viaţa şi activitatea lui George Coşbuc..............................74 Comunicări; Intui Crişati: Amintiri despre Axentie Severa. Aurel Mureşianu: Două scrisori ale vicarului Macedon Pop cătră lacob Mureşianu, I. Corbu; Cctâtele. Panifil Grapini; Zimbrul in mantii rodneni „ 85 Bibliografie............................93 Si^BCU Cluj / Centra] Uni verşi tv Library Ci ui Redacţia, administraţia şi direcţia revistei: „ARHIVA SOMEŞANĂ• Năsâud, liceul Gh. Co. Năsăud 19*46 ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICĂ-CULTURALĂ Nr> 6 f Din zilele de sbucium ale anilor 1848-1849 V1RGIL ŞOTROPA In continuarea celor publicate în Nr. 3 al acestei reviste sub titlul „Pagini memorabile din 1848*, accentuez înc’odată, că după a doua adunare a grănicerilor năsăudeni ţinută în 13 şi 14 Septemvrie 1848 au pornit în ţinutul nostru mişcările şi pregăti- rile plai vii şi agitate de apărare şi atac împotriva rebelilor ma- ghiari, despre cart $e ştia acum cu siguranţă, că vor încerca să itţvadeze teritorul regimentului. Aceştia $e îţtfuriară la primirea ştirii că atât din propria iniţiativă, cât şi la îndrumările primite din Viena §1 Sibiu, locotenent-eolonelul Urban lua toate măsurile ca să preîntâmpine orice intenţie duşmănoasă a revoluţionarilor, şi după putinţă să colşborez^ din acest colţ de ţară cu .celelalte puţine trupe ardelene râmase credincioase casei domnitoare. Pă- şirea- rezolută a 'energicului şi antbiţiosulm comandant aVu un efect uimitor şi împunător. Maghiarii'observau cu spaimă că în spatele lor se ridică deodată un protivnic de care vor trebui să ţină seamă, iar Românii din Nordul Ardealului privind cu încre- dere şt cu mare nădejde la acţiunea pornită din graniţa someşanâ, veneau cu duiumu la Năsăud să jure credinţă împăratului. " t ' ' l In neşfe adnotări la istoria regimentului: nostru, publicate îfi „Transilvania" Nr. 1 din 1876, privitor la acest fapt remarcabil se spune că veneau Românii cu zilele întregi diri'depărtări, cu merindele lor- Ia Năsâud, şi âci puneau jurământul pe steag înaintea cvartirului gărzii, în faţa Iui Urban, a auditorului (judecăm torului militar) şi a adiulantului; iar după primirea unei confir- mări plecau îndărăt acasă. Ca la 1100 dintre aceştia - însă, tineri şi voinici, la rugarea lor au fost înrolaţi şi încvarlîraţî prin Năsâud, Salva şi Rebrişoara unde. făr de-a lua soldă ci trăind cu merinde proprie de-acasă, au primit instrucţie militară deta subofiţeri bătrâni, iar mai târziu au luat parte la luptele contra rebelilor. La cele ce se petreceau atunci în Năsăud aiflăm interesante reflexiuni în broşura _Der Winterfeldzug des Revolutionskrîeges in Siebenbtirgen în den Jahreti 1848 und 1849,. von einem dster- reichischen Veleranen." Autorul anonim — care, cum am aflat, a fost generatul conte loan ,Nobili, şeful statului major al trupelor de sub comanda principelui Windisch-Qrâetz — privitor la botă- rîrtle din Septemvrie ale grănicerilor noştri prâcunt şi la măsurile luate de Urban între altele zice: . Dacă autoritatea militară supremă din ţară ar fi dat ascultare hotârî- rilor dela Năsâud, sau cel puţfn ar fi făcut demersul corespunzător spre a Întări trupa (regimentul năsăudeiţn), — deoarece făr’ ide nici-ţ> 'tudftlaţă se putea prevedea Ce are să urmeze, dupăîntâmplările ţari desveleeu limpede (palia trădare şi poftele de separaţie ale ministerului maghiar; —/atunci corpul de armată ardelean 's’ar fi, aflat1 cu toiul .In altă situaţie în momentul când rebelii păşiră la luptă'făţişă, şi Ţrasilvanlâ" âr avea o altă istorie, Poporaţiunea ardeleană credincioasă, Saşii şi Românii, salută cu entusiaşm acel act, şi nu mâi puţin trupele brave care fn amintitul protocol vedeau realizată declaraţia de mult dorită. Numele lui Urban la fiecare ocazie era rostit cu însufleţire. Mai mult ca 40.000 Români alergară din toate ţinuturile ia Năsăud spre a depune în mâniie locotenen(-colonelului Urban' jurământul de credinţă către împăratul şi domnitorul legal, şi se Îmbiau/' să fie ttccep- taţi la serviciu cu arma spre a putea lupta pentru apărarea monarhieţj In faţa Întâmplărilor diţf Năsăud, care devenise pentru Ardeal o â două Croaţie, partidul revoluţionar stetea cu totul consternai Nici un ziar maghiar nn cuteza să publice ceva în chestie, căci tn protocolul grănicerilor’ era Incon- testabil expus registrul păcatelor ministerului maghiar şi ai partidului său. Baronul Vay (comisarul ministerului maghiar) adresă comande! generale (Sibiu) o notă fulminantă, tn care ti ordină să forţeze pe Urban la ascultare faţă de ministerul maghiar, ceeace comanda generală — prottţiac să tmplt* nească, Mai târziu baronul,Vây dete ordin de arestară împotriva lui Urban, iar camera deputaţilor şl ziarul maghiar „Ellen6rK merserâ şi mai departe, . publicând un premiu prentru .capul aceluia. _ Dar iată ce ne spune despre întâmplările acelor* zile căpt- tanul-auditor loş'tf Şotel (Sehotf)) in scrisorile răntdae dup# SI : Când in 1848 rtfVoÎBţîa se Întinse din Ungaria şl asupra Ardealului, iar funcţionarii comifâtensi rebeli recrutau tineretul român spre .aşi augd- menta armata, îndată la Început ceraţi rcimentului II român grănicer a de^ venit teatrul unor deosebite Întâmplări, tn fiecare zi şi oră curgeau ţomu- ude din cele mai; Îndepărtate părţi aleţerii sprea-şi manifesta credinţa către domnitor prin jMămăptperteaguiîmpărătesc, şi a-şî purte tineretul ladi&pp- zlţtâ armatei imperiale. Atunci subsemnatul se supuse cu cea mai maregrabă ordinului locQtenent-coloneluhii Urban ca să intervin la recrutări şi la luarea jurământului la steagi Cam o miie comune ardelene au fost jurate In modul acesta pe steagul imperial tn prezenţa Subsemnatului în Hmp de câteva luni, şi fiecare comună a primit o confirmare. Toate acelea Ie*anf împlinit lucrând (Atar şi noaptea^ şi fâr* de-a Încredinţa lucrtbile auditorului mai tânăr, loco- temutului Rpeenbaum, Confirmările deşprejurământul depus, semnate de maiorul Clococean, de adjutantul regimentului locotenentul Doţnide şi de suteemnatul, proveziţte cu sigilul regimentului şi immânate comunelor, la întoarcerea sătenilor acasă tn cele mai multe cazţtri le-au fost luate de cătee oficianţii comitafensi ort alte persoane-Influentă.. Mulţi dintre purtătorii cofl- fumărilor au fort, M^ţrafaţi şi -chiar- pedepsiţi cu moarte, satele lor, ca de pitdă/iBorşu din comitatul vecin al, Maramureşului, au. fost incendiate^ iar membri comisiunei, cari au semnat certificatele, au fost Încărcaţi cu tot felul deinsulte Şi ameninţări^ declaraţi ca trădători de , patrie şi 'însemnaţi de cătee partidul njaghier 'pe lista aceioracari aveau să-i simţă râshunarea. Cu- ibăriră subsemnatul te calitate de' auditor nu aveain datorinţa să intervin la dvpmiŞty. jurământului din partea, grupurilor de ţăraţii cari alergau Încoace dip.tOfde fripturile; totuş Cu impresia morală ce obişnueşte să facă prezenţa atuUşuntUu fa un act atât de Sărbătoresc, maîcuseamâ ia' poporul românesc, aflirtpiili^ mod "esenţial pentru ,de-a sprijini acţiunea plină de izbândă a lc$8ted*elM»JODelului Urban. Pe grănicerii cari priveau: cu oarecare - tir* grijoraţe navala junlătătii de ţară tn sediul ştabului lor, şi ştiau că are săli urmele răzbunarea. ■ Maghiarilor, i-am convins despre legalitatea despre' .dăppsîtsâeă ia^ vlts^i îţt a actului solemn. In caz rţacă eram prins, sigsr n'aveam •# lm o spartă plăcută. » 1 _ • "fot- privitor la acest act, adiiitantut-lbcotenent Pantilmoii raport adresat comandat generale pin Sibiu zii? . ' ^ bitul 1S48 învălmăşeala in Ardeal şi-a ajuns culmea şifuţiC* ţlo»«#^‘,iji4Îidlitefl*i rebeli recrutau' ţbteretui român sprea-şi augumeftta armării) . cdawterts provinciale dtaoele mei depărtate ţinuturi silnic ştfn ' fiecare riţţl; ■ - '■ ' , ; ■■ 1* 4 curgeau spre Năsăud 'pentru dea-şl manifesta credinţa către casa domnitoare prin jurănjânt pe steag. Atţinci locotenent-coloneiul Urban a instituit o comisie compusă alternativ din maiorii Cfococean şi Katfaludî, apoi căpitanul-auditor Şotel şi subsemnatul tu calitate de adjutant al regimentului, In faţa cărora comunele depuneau jurământ pe stindardul Împărătesc, apoi li-se extrăda o confirmare semnată de auditor şi provezută cu sigilul regimentului. Circulând aceste confirmări prin jumătate ţara, membri comisiei au fost notaţi de par- tidul maghiar, şi In caz dacă erau prinşi, — ceeace pe atunci uşor era posibil, — aveau să $e aştepte sigur la rea soartă. Intr’aceea Urban trimitea în toate părţile detaşamente de grăniceri şi volintiri pentru apărarea Românilor din ţinuturile în- vecinate încălcate de gărzile maghiare, aşa ia Borşa în Mara- mureş, la Cătălina în Dobâca ş. a., iar în Bistriţa stetea în garni- zoană o companie sub comanda căpitanului Teodor, Ar Senii.> Cam pe la mijlocul lui Septemvrie însuşi Urban fu necesitat să plece cu batalionul 11, concentrat în Năsăud, spre Mocod, de uiîde ameninţând pe colonelul maghiar Caro) Dobay ieşit cu trupele sale din Cluj spre Dej contra Românilor, îl sili să se retragă. Iar dupăce la începutul lui Octomvrie se ridică şi organiză de căpi- tanul Wiiheim Binder şi locotenentul loan Pâsărar al treilea bata- lion grănicer, îndată în !0 Octomvrie Urban primi ordinul să plece pentru, ocuparea şi apărarea Reghinului săsesc, ameninţat de bordeie săcueşti ale faimosului Berzenczey. ; : ' j Expediţia precum şi amănuntele luptefoî ce urmează în şir aparţin istoriei miîitaire, decj nu pot întră în cadrul celor expuse ' aci. E necesar să s£ menţioneze numai faptele mai importante cum şi dispoziţiile ţ>e cari Urban afla cu cale să le ia, pentru apărarea teritorului regimentului nostru, care evacuat aproape ' complect de trupe era acum din toate laturile ameninţat de rebelii ’ maghiari. ’ înainte de plecare spre Reghin Urban prSdete comanda districtului militar locotenent-Colonelul ui pensionar Francisc - Rei- njţiger ataşâridu-i ca, adiuţant pe- locotenentul Pantilimon Dorftide; Totodată făcu următoare 1 e,d i sppzi ţii: Pe căpitanul pensionar loan Mihailaş îl trimise cu o companie de rezervă la Mocod spre-a întâmpina un eventual atac dinspre Dej şi.Cluj; iar,pe stţblocote- năntul pensionar Grigore Mihailaş, la Coci şi Şintereag spre-a . . observa drumul către Bistriţa. La Lăpuş dispuse pe sublocotenentul t 5 , • - / \ pensionar A fana sie Moţ-Dâmbul să stea faţă împotriva rebelilor Alexandru Teleki şi Nicolae Katona. cari cu gărzile lor ameninţau dinspre Baia-Mare. in fine pe locotenentul George Peicici, întors dela batalionul I aflător încă în Ungaria, îl trimise cu un pluton la -Romul) ca să observe mişcările revoluţionarilor în Maramureş. Aceasta era situaţia generală în regiment, când iată ce i-.se raportează în 25 Qctomvrie din' Năsăud „Gazetei Transilvaniei* despre întâmplări din imediata apropiere a teritorului grăniceresc! - Groful Cofniş care a fost maior, iar acum se află 'în pensie, .poftit fiind tn zilele trecute de către dregătorii comitatului, a luat tn Dej vr’o 200 gardişti maghiari cu sine, şi sub pretext că apără pe proprietari de potenţiile (atrocităţile) ţăranilor, umblă cu ei prădând şi apriuzând din sat In. sat fn Gobrje, din cauza că sătenii prădată curtea şi pe vr’o câţiva ti aduseră l®- gaţi aici, numitul grof cu volintiril săi aprinse vr’o 7 case şi dupăce răpi mai multe vite şi tirării ţschingiui) pe oameni In modul cel mai bartjar, mai pe urmă edibtuidjLşi fpc asupra lor. .Furia cea mare la atâta maliţie li aduse, câtşi cărţilebiaericeşti şi evanghelia română o făcură bucăţi. Militarii no- ştri dela al 3-lea batalion ce se află staţionat în Mocod, aproape de Dej, auzind.de toate aceste*. w*o 80 sau 90 sub conducerea sublocotenentului Mihritşmau pornit în costa lor cu cuget de a-i dezarma.' Ajungând lă Be- dean, jidtttarii noştri îitcunjimrft şatuî şi sHiră pe Maghiari şt pe condacă- torul a depune armele şi a-ee da prinşi. Şl aşa tn 24 Octombrie au fost conduşi'Împreună cu,un eăr plin de puşcij săbii Ş| pistoale, cu mare triumf la Năsăud unde se află pănă astlzî ajeâtap^dB de tosămuat că unii din Ma- . ghiari, eroi cum se nuntesc d-tor, ujnpfuserSpuşcfte de*a ’ndâratele, adicV întâi glonţul de plumb şi. pe urmă praful de puşcă. Af fi putut tot pftşca. Cu mare nevoie le pot curăţi 'militarii noştri Act îmi vine In minte u» vers din marşul itd Horia, unde zice: „Domnii de spaima cea mare, se aruncă toţi călare, vor Să scape Ia loc lar& cu caii legaţi de garţl.“ ■ - ColonelulUWranse află de 2 săptămâni ta Reghin, unde eu gloata merg satele cari aîri juraseră credinţă Împăratului, Şi dîn cari a şi aşentat ' până acum 2 tegtnwrte. ■ ' ' ' Mai mnîţt că.b sută mii au jurat aid tn Năsăud; venit’au dela Şimteu şb.dte judeţul Sltoantlui. ■ ^ . ţaaojrt şe aşteaptă o lovire hotăritoare tntre ai noştri şi Săcuî. Sosind către mijlocul lut. Noemvrie din.Romuli ştire cădin- , spre Maramureş înaintează spre Şetref teupe duşmane, locotenent- cojouşiu} Reininger ordonă ca toţi grănicerii bătrâni aflători acasă să jgţâtieaşcă *întra întâmpinarea lor. Imedîaă plecă o trupă mică în frunte cu căpitanii pensionari loan Mthailaş şi Mihall GaB&nci, «i locotenenţii Anton Reicheţ şi losif Qeorgiţo, şi lângă litrii ti bătu şi respinse pe volintirii maghiari comandaţi de maioral Peterfi. , : Tot în acel timp Urban îşi isprăvise misiunea Ia Reghin şi —1 dupăce cu ajutorul generalului austriac Gedeon rebelii fură bătuţi la Târgu-Mureş — primi ordin dela generatul Puchner'să plece împreună cu celelalte trupe împărăteşti la Cluj. îndată după ocuparea Clujului însă fu nevoii să facă cu trupele sale-de pe iinfăi Dej—Cluj o diversiune Spre Baia-Mare împotriva rebelilor dări-intenţionai să-l,atace în coaste, şi ş’o apuce apoi spre Nâ- săud şi Bistriţa. Dupăce îi înfrânse şi împrăştie , şi pe aceştia, Urban publică o proclamaţie care în rezumat conţinea următoarele: 1 ; Iu situaţia sa el n’are dreptul să emită proclamări, dar se simte .tn- datorat ca cu trupele Împărăteşti ce-i sunt subordonate să pună capăt râs- boiulut civil, domniei teroriste a rebelilor maghiari, deptădărilor şi despoieti- lor. Dupăce a .bătut pe duşmani/conducătorii fricoşi ai acestora: Katpna şi Teleki au apucat la fugă cu ţiitoarete lor, lăsându-şi turma singură, iirpe botnavî tn mânile grănicerilor cari i-âu Îngrijit frăţeşte. Rebelii In fuga lor - corni seră incendieri şi omoruri, spânzurând 32 Români; dimpotrivă el, Urban, intrând In Dej, unde şi femeile turbate puşcau din ferestre hoţeşte asupra . ipupetor împărăteşti, a cruţat oraşul de foc şi prădare. S au «aflat scrisori de- aăe funcţionarilor maghiari, tn care se ordonă-sub pedeapsă cu moarte Să fie prinşi.toţi Românii cari au jurat tn Nâsfiud credinţă monarhului.' Itt sfârşit' dupăce Urhan somează satele’ jrfeb&te să nu se Împotrivească, să ridice steag «b, să se supună poruncilor şi legilor marţiale şî â3 predea armele, încheie cu declaraţia că pentru .fiecare Român, care va fi spânzurat ori torturat din pricina câ şi-a manifestat credinţa către împăratul, el va spânzura, câte doi - Maghiari; iar pe Români ti avertizează să nu maltrateze şi omoară pe pri- ‘ zonieri, şi să resppcteze ordinele primite, . . Multele ştiri alarmante' despre încercări' de atac. şi amenin- ţări de tot.felii) ţineau în continuă agitaţie populaţia, districtului; nostru, maicuseamă dupăce şi detaşamente din al treilea batalion nou forinat trebuia U plţfce. în diverse direcţii. Astfel în ■ cursul" lunei Decemvrie, afară depdpulaţîa rurală/în Năsăud nu se aflau - în permapetijă decât numai câţiva soldaţi cari făceau servicii la ^ardă şi prin cancelarii, apoi funcţionari/ regimentului, Învăţătorii , şt-devii şcoalei militare şi câţiva ofiţeri sedentari ori pensionari: Deci nu e mirare că familiile .ofiţerilor şi sol daţii or'depărtaţi -pre- cum şi populaţia civilă ă districtului trăiau zile agitate şi pline de griji. .. ■ / ■ ■ . ‘ ■ ■ T lată ce ne-mai spune amintitul auditor Şotel despre cele ce se petreceau atunci în Năsăud: ■ ' - Dupâce locotenent'Culonelul Urban plecă din sediu! ştabului, unde râ- mase comandant Jocotenent-coionelul pensionar bolnăvicios Reininger, tn urma răscoalei pornite In cercul regimentului de către poporul român care tn toate daraverile sale căuta' aci sfat şi scut, subsemnatul am fost asaltat din toate laturile cu plângeri şi reclamaţii. Căci ţăranii cari puneau jurământul In Nă-- sSud şi astfel denegau ascultarea faţă cu superiorii lor din comitate, priyeau numai judecătoria regimentului ca for competent judiciar. Deci Intrupât îmi penpftfeau circumstanţele, trebuia să rezolv singur toate plânsorile, căci Ipco- tenental-auditor, Rosenbaum plecase cu Urban, şi întreagă cancelaria, adică funcţionarii ca .subofiţeri se alăturară ia acela. Mai departe fn fiecare oră erau aduşi de miliţieni numeroşi prizonieri politici faţă cu cari, în lipsa orb cărei îndrumări, era de observat precauţie înţeleaptă şi mare atenţie. De bună vote am luat asupra-mi povara neobişnuită, şi unde numai mi-se da prilej, înăurajanţ pe Români la-perzeveranţă şi supunere faţă cn domnitorul lor. A|jtoţ:Cu ocazia alarmelor la repeţita apropiere a duşmanului nu etaţn cel din urmă care se prezenta pentru eventuala apărare a localităţii golite cu totul de miliţie, şl chiar am provezut cu propriile arme pe câţiva tineri destoinici, cu cari Însumi m’am alăturat la ceilalţi apărători. Mai mult, am primit cu bucurie propoziţia unor comune ca tn fruntea lor să sprjjînesc pe Urbtm în Bistriţa; dar efectuarea acestei intenţii, precum şi a planului conceput de tntne şj de maiorul Betzmann de-a Intra tn acţiune pe propria răspundere cu o trupă de puşcaşi volintiri ai regimentului adunaţi spre acest scop, a fost interzisă In modul cel,mai strict, pe motiv de serviciu, de către locotenent- colonelut‘Reininger. ’ . ' ‘ * ' ■ „ ' • • Spre sfântul Iui Decemvrie fiind necesitate trupele împără- teasă se retragă dinaintea numărului covârşitor al rebelilor, Ur- meş în sus. Intre fugari erau şi sărmanii elevi al institutului militar, în- văţătorii, furierii şi mulţi ajţi funcţionari ai regimentului. Ofiţerii batalionului urmărit, între cari căpitanii Binder, Păsărar şi Caro! Kohl, sublocotenentul Silvestru Torni, medicul regimentului Guido . Nagy ş. a., steteră până spre seară în Năsăud, iar atunci auzind că rebelii se apropie de localitate — dupăce luară cu sine cassa regimentului şi unele scrisori mai importante — împreună şu pu- 9 ţioii ofiţeri aflători încă de mai ’nainte în Năsăud, plecară către llva mică spre a trece munţii şi a-se alătura la trupa lui Urban care se retrăgea din Bistriţa către Bucovina. In Năsăud, afară de câţiva săteni, nu rămaseră decât ofiţerii bolnavi şi bătrâni: loco- tenent-colonelu! Reininger, maiorul Hatfaludi şi furierul' Hoesler. In 2 Ianuarie 1849 seara honvezii în frunte cu căpitanul baron Banffy întrafă în Năsăud, şi deoarece din partea comandei interimare a regimentului nostru nu se luaseră măsuri preventive, căzu în mânile rebelilor tot ce nu se transportase la timp din magazii şi cancelarii. Aşa între altele lăsate pradă multele şi pre- ţioasele acte şi documente grănicereşti din arhiva regimentului, aceste mai, apoi au fost total distruse; încât nu mâi pot fr înlocuite Şi reconstruite niciodată. Fiind aproape întreaga populaţie, /intelec- tuali şi economi, refugiată, honvezii intrară cu forţa 1n case, spăr- gând uşi şi ferestre spre a-se adăposti şi a căuta alimente. După două zile rebelii plecară spre Bistriţă, iar locuitorii din Năsăud şi satele vecine, fiind un frig, îngrozitor, întoarseră iarăş pe Ia casele lor. întoarseră familiile ofiţerilor, subofiţerilor şi funcţionarilor, apoi — cu excepţia celor ce se alăturară la coloana căpitanului Binder plecată spre Bucovina — şi unii ofiţeri mai bătrâni ca maiorii Clococeân, Velican şi Adam Wurzer, locotenen- tul Ciergely şi sublocotenentul Anton. Tot atunci se înapoiară; vi- carul Macedon Pop, Învăţătorul Panga şi capelanul militar Ştefan Wiski, care Împreună cu mâestrul de construcţii Ioan Goldschmidt se ascunsese într’o pădure din apropiere. După'câteva zile din nou veni din Bistriţa o trupă de hon- vezi, tot subt comanda căpitanului Banffy, şi se aşeză stabil în garnizoana Năsăud trimiţând şi pe sate grupuri mai mici de in- surgenţi. ,, r r n La început honvezii se purtau omenos faţă cu locuitorii ro- mâni, şi cu excepţia unelor singuratice încercări de violenţă apoi a supărătoarelor rechiziţionări forţate, părea că doresc să câştige încrederea poporaţiunii. Mai ales ofiţerii lor se arătau gentili şi prevenitori. Ca pildă următorul caz: Murind în 22 Ianuarie în Năsăud octogenarul maior grănicer Adam WurZer din pricina ră- celii acute atrase'cu prilejui fugii,din- 2 Ianuarie, corpul ofiţerilor tnaghiâri imediat se-prezentă fa familia decedatului şi-jşi exprimă 10 \ condoleanţa la trecerea din vieaţă a luptătorului din răsboaiele cu Napoleon, iar la îmmormântare îi dete toate onorurile militare, incă un exemplu: In Năsăud sta şj familia maiorului Leon Pop care în fruntea batalionului I grăniceresc plecase în 1848 la Un- garia. La ştirea că rebelii se apropie, soţia şi fiicele maiorului împachetară în două lăzi rufârii' şi alte obiecte mai preţioase şi le Uimiseră la Zagra, în credinţa că acolo vor fi în siguranţă la prie- tena, lor, soţia sublocotenentului Atanasie Moţ-Dâmbul. Intrând însă în Zagra un detaşament de rebeli, trimis anume să-l prindă pe ace! brav ofiţer român, duse cu sine la Lăpuş atât pe.soţia ofiţerului cât şi lăzile amintite. Auzind familia maiorului Pop despre cele întâmplate, una dintre fiicele sale cu numele Matilda, împreuţiă cu o mătuşă a ei, merse la Bistriţa şi denunţă colone- luiui Ritzko înlreg incidentul. Acesta imediat le dete femeilor un paşaport de liber parcurs, le puse Ia dispoziţie 'o trăsură şi or- donă unui ofiţer să te însoţească la Lăpuş şi să le, predea lăzile. Acolo ele nunumai îşi recâpătară lăzile, ci le şi succese să libereze din prinsoare pe prietena lor, soţia lui Moţ-Dâmbul. ■\ , Dar să vedem acum în extract câteva ordine publifcate po- poraţiunii din graniţă de către comandanţii rebelilor. - In 14 Ianuarie colonelul Ritzko din Bistriţa lasă să se pu- blice o „proclamaţie" cu acest conţinut: ' împotriva libertăţii sancţionate prin legile cari unesc ca pe fraţi egal . îndreptăţiţi toate naţiunile şi seminţiile din Ungaria şi Transilvania, a pornit prin intrigi revolta poporului românesc care tinde nunumai la nimicirea no- bilimii ci a întregii naţiuni maghiare, cum dovedesc jafurile, omorurile şi in- cendierile comise îri ţară. Armata rnaghiară a venit să Îmblânzească acest orbit şi temerar popor, să pedepsească pe răsvrătiţii blestemaţi, şi după risi- pirea duşmanului a cuprins districtul Bistriţa-Nâsăud. Mărinimia maghiari s'a dovedit şi deastădată, căci brava armată maghiară n’a ’ voit să răsplătească râul cu râu, ci a alungat numai pe duşmanul armat, iar pe oamenii nearmaţi şi nevinovaţi l-a cruţat. NăsăUdul, cuibul tuturor crimelor şi răutăţilor, precum şi satele cari nu s'au Împotrivit, au rămas cruţate, şi chiar şi vinovaţilor U-se garantează siguranţa personală, dacă voţ regreta faptele comise şi vor în- toarce la calea legală. Dar ca mărinimia maghiară să nu fie nesocotită, aşa până la restabilirea ordinii şi liniştii în ţară se impun următoarele 1. Toţi iotuîtorii districtului sunt supuşi legilor marţiale. . 2. Armele de orice fel au "să fie predate în timp de 24 ore autorităţilor locale şi transportate Ia Bistriţa. - 1 \ 11 3. Localitatea care face cauză comună cu duşmanul, va fi devastată fără ’ndurare. , - 4. Celce va trada intenţie rea faţă cu statul maghiar, va fi tratat con- form legilor marţiale. 5. Funcţionarii publici au să-şi continue cu fidelitate şi punctualitate activitatea, căci la caz contrar vor fi destituiţi şi pedepsiţi.' ■ , In 15 Ianuarie eăpjtanul baron Banffy adresează din Năsăud satelor „regimentului II valah grăniceresc desfiinţat" următorul ordin: , , • Dupăce prin vitejia armatei maghiară graniţa militară este desfiinţată, deci fiecare cetăţean poate gusta deplina libertate constituţională, eluptată de această nobilă naţiune; să se.publice locuitorilor să-şi aducă tn fiecare Joîe Vitele şî obiectele de comerţ spre vânzare. SS nit cuteze insă nimeni să se depărteze din district făr’ de paşaport, căci va fi privit ca trădător de patrii şi va fi'pedepsit conform legilor marţiale. Naţiunea maghiară nu intenţionează să ashpirească şi să trateze despotic pe locuitori, ci le întinde mână frăţească că tn viitor toţi să fie părtaşi la libertatea câştigată. Preoţim ea să tndrpmeze pe poporani să revină dela aberaţia de până acum şi să mi-şi părăsească moşia; iar ceice s’au depărtat şi In timp de 4 zile nu vor intoârce acasă, vor fi priviţi ca trădători de patrie şi li-se vor distruge casele. Deci ar fi bine Ca prin prezenţa lor să-şi câştige încrederea naţiunii maghiare, cu care să colaboreze cu plăcere. ■ . Tot căpitanul Bânffy ordonă în 17 Ianuarie acestea: 1. Fiecărui locuitor i-se impune sub grea pedeapsă sâ denunţe celei mai apropiate autorităţi militare pe oricare duşman al naţiunii maghiare. 2. Să se predea toate armele; iar celce va mai cuteza $ă la armâ’n mâni. Va avea să poarte consecinţele. Dacă locuitorii vor fi credincioşi, atunci vt>r fi recunoscuţi ca cetăţeni maghiari^ şi satelor li-se va ierta, pedeapsa de lDG.OOţf fl. ce li-s’a impus. ’ ■ . : 3. In termin de 4 zile au să eatftfea: Comuna Zagra pe sublocote- nentul Dâmbtfii Tetcia pe subloc. Miram şi comuna Năsăud pe subfoc, Mi- haitaş; dimpotrivl aceete comune Vor ff aprinse şi prefăcute în pământ. 4. NeapârţMnd până acum ţara locuitorilor ci împăratului, să se publice că I» viitor ptaântutnu mai^ eMe împărătesc, ci, eluptat de naţiunea ma- ghiar tfţbue privit ca adevărată proprietate pentru care n’au să se mai pţMăpş'robote, servicii militare şi contribuţii. Deci cetăţenii pot să dispună iţfiwţ de proprietatea lor, cu singura condiţie să se supună legilor maghiare şî «E se poarte cinstii. Maghiarul nu luptă pentru suprimarea ci pentru sus- ţinerea libertăţii, tuturor popoarelor • loctrttfWte în Ungaria şi Transilvania, iărl osebire de religie. Preoţii şi învăţătorii 1» trei Dumineci consecutive să împărtăşească poporului acest ordin. , ,-■■■■ , In sfârşii căpitanul rebel Bauer, publică satelor din districtul bîsttiţen \şi' din Valea Şomeşului următoarele porunci; ! ’ Armata maghiară a venit să nimicească puterea militară care a încercat să lupte Împotriva libertăţii constituţionale. Dupăce duşmanul a fost alungat din acest ţinut al despotismului militar, comanda armatei maghiare Împărtă- şeşte şi ordonă acestea; . 1. Fiecărui locuitor i-se garantează libertatea şi siguranţa personală, deci cei depărtaţi dela casele lor să Întoarcă in cel mai scurt timp,, căci altfel vor fi priviţi ca complici ai duşmanului şi,-averi le lor vor fi confiscate. 2. In termin de 4 zile să fie extrădate toate armele, căci dimpotivâ detentorii acelora precum şi fruntaşii satelor respective vor fi trataţi con- form legilor marţiale. 3. Dupăce Saşii au sprijinit armata împărătească la combaterea liber- tăţii milenare a patriei, la răpiri, omoruri, la aţiţarea râsboiului civil şi anti- naţional, şi au 'provezut pe duşmani cu bani, arme şi alimente; deaceeâ districtul Bistriţii şi Năsăudului au să plătească ca pedeapsă Iii termin de 12 zile 2)0000 fl Apoi ambele districte au $ă furniseze armatei maghiare 30 care cu căte 4 cai tnfrâuaţi. ' 4. Pentru ţinutul Bistriţii şi pentru fostul district militar al Năsăudului sunt numiţi comisari cu putere discreţionară şi nelimitată: loan Kohţz, Sa- muil Peck' şi loan Weisz, cari vor îngriji de administrarea ţinutului şi alimen- tarea armatei maghiare. 5. Se impune tuturor dregătorilor şi meseriaşilor să-şi continue acti- vitatea. 1 6. Prisonierii politici vor fi liberaţi, iar ceice vor continua să se opună vor fi priviţi ca prisonieri rebeli . 7. Fiecare preot fără osebire de religie ori naţiune are să publice acest ordin de opt ori poporului., ' 8. Dregătorii jurisdicţiilor sub grea pedeapsă au să prindă pe toţ* instigatorii. 9. Fiecare cetăţean e Îndatorat să primească biletele băncii maghiare garantate tn valoare nominală. 10. Contribuţiile obişnuite vor fi administrate comisiei guvernia!e. 11. Fiind desfiinţată miliţia grănicerâ, toţi soldaţii grăniceri au s& de- pună armele In termin de 4 zile. . 12. Toate ordinele publicate In numele guvernului militar austriac sunt ilegale, şi.ceice ascultă de ele vor fi supuşi legilor marţiale. In timpul acela Urban se retrase cu armata sa în Bucovina şi stătu acolo până In 5 Februarie, când întreprinse un atac izbitor contra rebelilor aflători în Borgo-Mureşeni. Dupăce atacul succese şi avu un rezultat uimitor, generalul Matkomky comandantul trupelor împărăteşti din Bucovina li dete lui Urban ajutor, încât iarăş putu Intra în 13 Februarie prin pasul Bârgăului în Ardeal, iar Maghiarii înspăimântaţi se retraseră atât din ţinutul Bistriţii ■-'■-.VA t- 13 cât şi din al Năsăudului spre Dej. Ajungând In Iad, Urban de- taşă un batalion de infanterie şi 15 călăreţi la Năsâudul evacuat de insurgenţi, iar în 15 Februarie,, în fruntea unei companii de cordonaşi şi a unui. escadron de dragoni, el însuşi făcu un marş de recunoaştere până la Năsăud, vizită aci familiile ofiţerilor, le împărţi ajutoare In bani, mângâie pe toţi şi dupâce dispuse com- pania de cordonaşi la Mocod, întoarse târâş la Iad. ' In 17 Februarie Urban trecu peste Bistriţa şi spijinit de coloana pe care o trimisese la Năsăud, atacă trupele duşmane la Crainimăt şt Măgheruş, Ie bătu complet, puse mâna' pe multă pradă şi făcu mulţi prizonieri. Intre aceştia era şi comandantul rebelilor colonelul Ritzko, care fiind greu rănit după două zile a şi murit şi a fost îmmorjpântat in Bistriţa. . Trupele duşmane se retraseră peste Dej la Cluj, iar Urban se postă îo Bistriţa de unde detaşă o companie, la Năsăud. In Bistriţa rămase el până în 25 Fttbruârie când, atacat de trupe maghiare pornite dinspe Târgu-Mureş, Ia ordinul lui Mafkowsky trebui să se retragă la Borgo-Josent. Aci se alăturară la el şi deşamentele din Năsăud şi Valea Someşului, şi dupăce mai sus- ţinu o luptă aprigă la Borgoprund, Urban iarăş fu nevoit să treacă In Bucovina. Astfel rebelii din nou ocupară Năsâudul, din care acum mai mulţi, între el şi vicarul Macedon Pop, se refugiarâ la Bucovina. Conform cercetărilor şt rapoartelor făcute mai târziu Ia ordinul guvernului austriac, pe teritorul regimentului grăniceresc; ocupat de rândul acesta In întregime de Maghiari, au stat până în vara anului 1849 între alţii: In Năsăud uii batalion de insurgenţi In frunte cu maiorul Ladislau Şandor şi locotenentul Ştefan Miskolczy, mai târziu cu căpitanul Salansky; In Telciu un detaşament mai mic cu locotenentul Francisc Potyo; In Rodna alt detaşament cu locotenentul losif, Pâl. Bistriţa precum şi comunele dinu jurul el .încă fură toate ocupate de trupe maghiare. Deastădată Insă rebelii nu mai erau atât de blânzi şi pre-. vemtori ; dar mai ales dupăce s’au convins că nu pot scoate de pe comune sumele de bani impuse ca pedeapsă şi nici armele nu )i-ae şjţtrădau de către grăniceri, începură a-se purta brutal şi nemilos faţă cu poporul. Jăfuiau satele, devastau case şi mal- u - tratau pe locuitori. In mai multe sate româneşti de pe Someş, din , Bârgae şi „după târg' au fost omorâţi oameni cari li-şe împotri- veau ori despre cari presupuneau că agită într'ascuns contra lor Aşa între alţii, târiţi la Cluj au fost Împuşcaţi acolo parohul Mihatl - Pop şi primarul han Moldovan din Nuşfalău. - ' Atunci au fost devastate în Năsâud casa vicarială şi edifi- • ciile militare, între cari locuinţa colonelului unde azi se află âd- ministraţia fondurilor grănicereşti, şi locuinţa căpitanului, azi, şcoala . de fete. N'au fost cruţate nici bisericile, din'cari $’au cărat foşte obiectele de valoare. Capelanul militar Ştefan Wisky în raportul < său din 27 Noemvrie 1849 adresat comandei regimentului nostru spune, că biserica romano-catolică din Năsăud â fost complet golită răpindu-i-se toate podoabele, sculele, hainele şi nefiind.cru- ‘ ţaţă de distrugere nici măcar icoana Sfântului Nepomuc, patronul bisericii. In biserică .îşi ascunseră soţiile ofiţerilor grăniceri divefse obiecte şi scrisori cari toate au fost furate ori nimicite. Culmea la toate s’a pus însă în 23 Martie 1849 cu incen- ■ ţ diarea şt nimicirea institutului militar, care de mult le era rebe- I Iilor spin în ochi. Nu era permis să mai existe şcoală din care să ! iasă aţâţi cărturari şi mai ales ofiţeri români.; ba chiar şi după | revoluţie reclădirea institutului a fost, zădărnicită şi împiedecată pe ; toate căile. Cu acel prilej au ars foaie actele şi documentele privi- toare la vieafa şi trecutul grănicerilor someşeni, o pierdere inCal- culabîlă şi ireparabilă pentru posteritate. ■ ■ ’ • , ‘ , . * ' ' r Detaşamente de insurgenţi cutrierau neîncetat satele ţinutului nostru, rechiziţionau fără milă, deţineau pe cei suspecţi; cu un cuvânt pioporaţiunea mereu trăia în frică şi culremur. In noaptea din 30 spre 31 Martie o companie de honvezi condusă de căpi* tahul Schick şi trimisă anume din Năsăud la Maieru, deţinu acolo pe fiul popii, pe teolbgul absolvent Alexandru Şotropa şi pe cum- natul acestuia învăţătorul Floriân Porcius, îi legă în fiare şi a . doua zi, împreună cu alţi prizonieri: învăţătorii Avacom Atica şi Iacob Moisil, şi cu primarul din Şanţ, îi escortă la Năsăud. De , aci, cu excepţia primarului lăsat liber, ei fură duşi Ia Cluj şi în* ■' temnitaţi în Fellegvâr, unde au stat tot timpul până la Intrarea 'n ţară a armatelor ruseşti şi austriace. ■ Stările aceste de groază şi nesiguranţă durară .până Ia mij- locul Junei Iunie, când generalul conte Alexandra Nicolaevici Luders, comandantul trupelor ruseşti aflătoare în Moldova şi Muntenia, primi ordinul ca împreună cu trupele austrîace din Bucovina să între în Ardeal împotriva revoluţionarilor maghiari. Oştile ruseşti ale generalului Grotenhjelm şi cele austriece sub comanda lui Urban porniră atunci din Bucovina spre pasul Tihuţii; iar trupâ generalului rusesc Pawlof, dirijată de locotenentul Pantilimort Do- mide, trecu peste Cucureasa în Valea Someşului şi ajunse în 21 Iunie în Rodna. Brigada lui Pawlof dete de inimici între Ilva mică şi Feldru unde în 22 Iunie începu bătaia Ia V^lea Tâutului şi continuă până la podul dela Nepoş. Insurgenţii maghiari în retragere aprinseră comunele Feldru, Rebrişoara şl Nâsăudul, Atunci a ars dela aşa numitul „pod al vicarului" în'jos întreg satul Nâsâud împreună cu biserica. Pawtof a urmărit în 23 pe insurgenţi până la Mcrcod, de pnde a întors iarăşi la llva mică; iar de aci, dupăce dispuse un detaşament de soldaţi austriac! ia Anieş lângă Maîeru, în 27 trecu ~ la Borgo-Rus şi se alătură la celelalte trupe ruso-austriace de sub. comanda lui Grotenhjelm. Aci începură apoi luptele cu generalul rebel Bem,, lupte cari durară până în 10 Iulie când fu reocupată Bistriţa. 4 Nevoit să se retragă, Bem fu urmărit pas de păs spre Sud până la Reghin, de Unde Grotenhjelm întoarse iarăş Ia Bistriţa; iar în N August, la ordinul generalului LUders, înaintă spre Cluj, şi curăţind întreg drumul de insurgenţi, în 14 August brigadă generalului Pawlof, în frunte cu colonelul Urban, întră în Cluj. în sfârşit dupăce duşmanii fură alungaţi şi din ,Nordul-Ar- dealului, dela Ba ia-Mare trupele aliate ruso-austriace întoarseră Ja Dej, şi aci; despărţi «du-se plecară cu toţii acasă, fiind acutir şi aşa finit răsboiul (civil în întreagă^ ţara. ; . ( O excursiune la minele de aur ' # din munţii metaliferi ai Ardealului FRANCISC ULRICH Notă, Dl Dr. Francisc Ulridh, asistent la universitatea cehă din Praga, a ţinut la societatea de mineralogie şi geologie ceho-slovacă o conferenfă despre munţii metaliferi ardeleni, in care şi-a expus experienţele făcute cu prilejul excursiunei sale din 1923. Punându-ne la dispoziţie interesantul şi instructivul său studiu, cu plăcere il publicăm aci In traducere românească făcută de Francisc Cabicar elev de cl. Vili a liceului nostru din Năsăud. Dir. „Arh. som.“ Bogăţiile minerale ale României-Mari, astfel precum această ţară s’a Înfăptuit după furtuna războiului mondial, prezintă o si- tuaţie cât se poate de favorabilă, iar resursele de cari dispune — respective ar putea să dispună —economia naţională românească, sunt mai multe. De cea mai mare importanţă între izvoarele de bogăţie este petrolul a cărui exploatare,- cutoatecă nu este prea intensă, tqţuş ocupă -locul al şaselea în şirul exploatărilor mondiale ale acestui product atât de însemnat Un şir considerabil de terenuri produc- tive este situat la panta arcului Carpaţilor în judeţele Prahova, Dîmboviţa, Buzău, Bacău; şi păduri întregi de sonde şi puţuri productive dau nunumai cantităţi enorme de petrol brut, cî şi foarte multe gaze bogate in metan cari ar putea fi utilizate ca 17 combustibil şi pentru luminat, tu prezent însă se pierd în aer ne- luate în seamă. Zăcăminte de toetan şi mai mari până la 99°/o puritate posedă România în Transilvania, al căror complex se eva- luiază Ia minimul de 100 miliarde metri cubi. Despre importanta acestui fapt îşi va putea da seamă oricine, având în vedere calo- riile ce le conţine un metru cub de "metan care echivalează cu cele ale unui kilogram şi jumătate de cărbune de piatră de cea mai ..bună. calitate, fără de a lua în considerare energia pe care gazul metan o poate desvolta prin expansiunea lui de 20—40 atmosfere în urma împrejurării că el se găseşte sub presiune. Zăcămintele de cărbune ale României nu sunt mari, dar ele totuş se pot es,tima la 1—1'5 miliarde tone, calitatea cărbunelui însă este inferioară. Zăcămintele de sare din România prezintă .de ase- menea cantităţi enorme, fie cele deja Rona, Şugătag, Dej, Praîd şi alte localităţi îq Transilvania, ori dela întreg şirul de localităţi si- tuate la panta exterioară a arcului carpatin, în vechiul regat sau Bucovina. ; Ce priveşte zăcămintele metalelor, cari sunt maicuseamă de aur, argint, cupru, plumb, antimoniu, bismut, arsen, fier, mangan, aluminiu, zinc, crom, molibden,, mercur, cadmiu, sulf, selen, telur şi ,urme de platină în aluminiu, acestea se găsesc cu deosebire în Ardeal, iajr numai puţine în Dobrogea şi Ia panta de; Sud a al- pilor transilvăneni. Toate aceste zăcăminte se pot grupa în câteva regiuni metalogenetice caracteristice: j. Regiunea de Nord, care cuprinde judeţele Satul-Mare, Maramureş, Năsăud şi Someş cu localităţile de exploalări miniere: Baia-Mare, Baia-Sprie, Băiuţ şi Capntc cu zăcăminte de pirită şi filoane .de aur, argint, cupru, plumb, zjnc şi mangan. 2. Regiunea munţilor Bihorului este a doua regiune metalo- genetică bine determinată cu zăcăminte bogate în aluminiu. , 3. A treia regiune cuprinde judeţele Hunedoara şi Caraş- Şevşriir, situate între Mureş şi Dunăre, unde este concentrată aproape,' fntreaga industrie românească a producţiei fierului, şi adefi/ţa Ghelar, unde zăcămintele sunt In pături metasomatice, şt la Oraviţa şi Reşiţa unde se găsesc în pături de chromit, 4. A patra regiune este în ţine regiunea Munţilor~Apuseni în care se produce aurul şi căreia li atribuim o deosebită importanţă. - • • 2 Sub numirea de Munţiî-Apuseni sau munţii metaliferi ai Ar- dealului se înţelege massivuf munţilor situat între râul Mureş la Sud şi râul Arieş Ia Nord. Partea din Vest a regiune! acesteia o împarte râul Crişul-Alb în două părţi, dintre Cari cea din Nord se ramifică înspre Vest în aşa numitul massiv al Codrului, iar cea din Sud se continuă în munţii numiţi ai Zărandului. Precum se ştie, vestitul nostru montanist Francisc Posepny, a delimitat încă pe la anul 1868 regiunea munţilor auriferi- arde- leni cuprinzându-o în triunghiul Hâlmeag (în valea Crişutui-Alb), Ofenbaia (în valea. Arieşului) şi Săcătâmbul (în marginea viii Mureşului). Dar unele filoane aurifere de importanţă cad' în afară de li- mitele acestui triunghiu, ba chiar şi în afară de limitele patru- unghiului propus de specialistul Szabo, care patruunghiu cuprinde şi prea multe terenuri sterpe. Pentru aceea este mai acceptabilă propunerea lui C. Pap de a cuprinde teritoarele aurifere ale Ar- dealului în un patruunghiu neregulat, a! cărui creştet îl formează la Nord Ofenbaia, la Est Zlatna, la Sud -Săcărâmbul şi în Vest Căracii. , In limitele acestui patruunghiu localitatea cea mai potrivită pentru o vizită este oraşul Turda. Acest nou centru industrial ăl Ardealului, modem daloreşte uimitoarea sa desvottare gâzelor sub- terane ce sunt conduse în oraş pe ţevi deîa o distanţă de 77 km., din satul Sârmăşel, unde s’au descoperit înainte cu 15 ani.. O minunată privelişte ne înfăţişează miile de flăcări cari ţişnesc noap- tea din conductele lor, cu deosebire în fabrica de cement din acel oraş ' De aci luăm apoi trenul care pe valea Arieşului, a râului al cărui nisip poartă aur, duce în sus .spre munţi cu iuţeala carac- teristică căilor ferate româneşti, care nu întrece cu mult pe cea a melcului. Totuş sceneria minunată, care ne acompaniază în cur- sul acestei pierderi de vreme de ambe laturile liniei ferate, ne compensează cu prisosinţă. Roci de fiii t, calcar şi bancuri ■ sedi- mentare uriaşe de diferite vârste, între paîeozoicâ şi terţiară, - se înschimbă pe unele locuri cu roci de provenienţă eruptivă precum de porfirit-augît, care formează esenţa munţilor Trâscăului. Par iată-ne ajunşi în gara Ofenbaia numită şi Baia~de-Aritş, împrejurimea cea mai apropiată spre Nord şi spre Suddela această localitate minieră este formată din roci Sedimentare puţin afterate şi amestecate pe unele locuri cu calcar. Despre-acest com- plex, care se extinde mai intens înspre Nord de munţii metaliferi în Munţi i-Apuseni, şi înspre Sud în Poiana-Rusca, se credea mai înainte că ar fj cristalin; dar în prezent se interpretează din punct de vedere'stratigrafie ca un paleozoic mai vechiu. ,Din punctul de vedere al petrografiei aceste, zăcăminte sunt formate în majoritatea lor din fii». O injecţieînsemnată de roci Cristaline, cari formează -fundamentul întregii regiuni aurifere a munţilor metaliferi, o pu- tern observa pentru exemplu în capătul din Nord al pârănhii Cioara. .Aceste pături de minerale cunoscute în literatură, sunţ bogate prin însăş geneza lor legată de erupţia andeziţilor şi a dadţtloc cari au perforat vechiul.;strat cristalin. Astfel în daciţii, cari In.parte sunt prepilitizaţi; sunt mutte. filoane subţiri de cvărţ, cari conţin maicuseamă aur, fier curat -ori aliat în teluride, cu deosebire în silvanit (telurid de aur şi argint), nagyagît (teluri dde aur, plumb şi antimoniu în foiţe subţiri), mtilieritui mat preţios, ' (tellurid-de aur şi argint, poate identic cu krenneritul); apoi pirită, marcaţii, halcopirită, arsenopirită, tetrâedritşîo mulţime de alte , săruri - sulfuroase. In literatura de specialitate găsite filoanele for- maţiet de aur îri câmpul numit Francisca, deâuro-tejuritîn Vin- cenţi, iar de teiur în câmpul BarbaVa. Daraceastăîmpârţire nu -are la bazele ei nici un temeiu ştiinţific,, ci ea este făcută după riglă, fâr’ de vre-o dovadă genetică. Nici nu Jeste posibil să se stabilească limite fixe pentru: singuraticele formaţiuni, fiindcă aceste trec unele in altele. In afară de aceste filoane cari uneori sunt adunate hr mănunchiuri (StOcke) mai sunt foarte interesante-zâcă- mintele tne ta somatice cari s’au format în^arma contactului unde- silului respective al dacitului cu rocile calcaroase din filiţi. fn in- tenorul minei au fost deschise câte-va mănunchiuri de aceste, for- t&ate din roci sulfuroase, maicuseamă din pirită, gaienit şi sfaierit nari prezintă unul dintre cele mai frumoase exemple de melaso- mafdsâ ee am văzut .vreodată. In literatură sunt'descrise sub nu- mfrea de „Ktesstock“ şi „Der alte Stock% iar mănunchiul ce este deschis în prezent se numeşte „Nicolae". Metasomatoza calcarului . a putem observa.\în'acest Joc chiar ta suprafaţa soiului, şi ea a . 2* provenit în urma . Dealtcum aurul pierdut în şteampurî se regăseşte prin spălarea nisipului, o lucrare caracte- ristică: în această rejgiune care atât după Humbold cât şi după 23 Herodol prezinţi. începutul culturii. De altă parte statul nici în acest caz nu s’a validat de bun econom, 'precum nu s’a validat nici în alte întreprinderi. Astfel deşi aranjamentul tehnic pe care statul român posedă în Roşia este foarte modern şi dispune în gura Roşiei de trei motoare, unul de 250 iar alte două de câte 150 HP.t totuşi aceste nu prea sunt în funcţiune regulată. ' Aşa cu ocazia vizitei mele liîcra numai un sigur motor de 150 HP. afir- mativ din pricina că nu stătea la dispoziţie cocsul necesar. In împrejurimile Abrudului se mai găsesc filoane aurifere bogate în Bucium cari în prezent sunt in exploatarea a două societăţi româneşti. (Abrahami şi societatea Arama.) Origina acestor filoane esle identică cu a celor din Roşia. Aproape date uitării sunt minele situate pe dealurile înalte Vulcoi-Coiabia şi Botez unde s’a găsit mai întâi hesitul Aga Te. . Din Abrud am întreprins şi o excursie mai mică la c. 20 km. înspre Est pe „Detunata goală" care împreună cu „Detunata flocoasă' sunt singurele formaţii de bazalt caracterizat prin coloa- nele provenite din agenţi externi. De pe culmile aceste priveliştea extraordinară asupra părţii celei mai mari a munţilor metaliferi ne răsplăteşte pentru dificultăţile ce le-am îndurat urcând până la acel loc ■ ' Dela Abrud am plecat apoi spre alt centru minier: spre Brad, şi mărturisesc că în urma celor văzute la Ofenbaia şi la Roşia nu mă aşteptam la mai mult. Cu atât mai mare mi-a fost pe urmă surprinderea. Calea-dela Abrud la Brad este de40km. deci'destul de lungă ■ pentru a-o parcurge pedestru ca mine, dar sceneria minunată ce mi-se oferea mă făcu să uit de povoara raniţei grele ce o purtam in spate. La început este un urcuş ce duce dealungul unei văr strâmte; iar după vre-o două orc ajungând sub culmea Vulcanului, care este cel mai înalţ jmunte în grupul munţilor v meta- liferi riin Ardeal, vedem în depărtare şerpuind râurile Mureşul şi Crişul-alb. Omul rămâne uimit de priveliştea ce prezintă marea diverselor culmi de dealuri înclinate domol înspre valea largă a Crişului-alb, şi pare că noui puteri îl ispiră. Drumul ce duce în vale este pe linie de serpentină care se poate scurta cu mare eco- nomie de timp, şi astfel ajungem mai îngrabă în vale unde putem admira trecutul zbuciumat ui rocelor din acea situaţie, 24 Locul roceior sedimentare vedem că este cuprjns aci de .recele eruptive, şi adecă mai întâi de melafir şi porfirit, cari încă pe la 1860 au format subiectul cunoscutei lucrări a lui Tschermak. Apoi intervin feliurite andeziţe pe cari le urmărim trecând prin mai multe sate româneşti până ajungem- la Brad. Bradul poate fi con- siderat ca o insulă minieră cultivată, înfiptă în marea lipsită de cultură a economiei, miniere româneşti din prezent. De altfel aci ne găsim în un complex de mine de aur. Centrul acestui complex II formează Valea-morii, Ruda-Barza şi Musarii situaţi la vre-o 5 km. în Sudest de Brad. Acestui complex îi mai aparţine de altcum şi Stănija, Băiţa şi Hâţăgani. Proprietarii acestor teritorii înainte şi în timpul duratei războiului au fost Germanii, căror -trebue să le atribuim meritul de a fi ridicat numitele locuri la înălţimea din prezent. Sânt acum trei ani de când aceste între- prinderi s’au naţionalizat şi astăzi formează proprietatea societăţii anonimă „Mica 12 Apostoli". Ce priveşte rocete, precum am spus, grupul Vafea-morii, Ruda-Barza şi Musarii îşi au origina in erupţiile andeziţilor şi ale daciţilor. Unor erupţii mai vechi le aparţin: pofiritul amfibolîc şi meiafirul. După Palfy seria ar fi următoarea: andeziţii' piroxen- amfibolici, andeziţîi amfîbolici şi în fine daciţii. Intre sedimente se găspsc conglomerate de origină marină, aşezate de Posepny în treapta equitană (adică în olîgocenul superior) iar după cerce- tările mai nouă ale lui Inkey, Primics, Ferenczi şt Pâlfy, în medî- teranul inferior. La aceste se mai adaugă un conglomerat cretaceu carpatin. Filoanele metalice, cari sunt foarte multe- ia,răş sunt de origină curat tectonică, şi se găsesc printre cele mai feliurite roci ale acestei împrejurimi. Conţinutul lor în metale este independent de roca in care se află, fiindcă el a fost ridicat din adâncime de izvoarele termale şi depozitat la acele locuri. Totuş andeziţii au o influenţă evidentă âsiipra conţinutului în metale a filoanelor,* fiind constatat că în acest mediu el este mai abundent; de altă parte andeziţii sunt mai săraci în minerale. . . Partea dinspre Sud a regiunii prezintă o variaţie cu mult mai bogată, însă mai săracă în aur. In general aurul se găseşte sub două împrejurări diferite şi adecă: ori ca aur liber, ori legat de pirite. Aurul liber se.găseşte în cantitate mai. mare decât cel legat 'şi,mai adese se prezintă în cvarţ, apoi îri diferiţi carbonaţi de dialoglt, calcar şi în barit. Uneori aurul liber nu este legat de vre’un alt material ci pare a fi crescut, având forme de-sârme, muschiu, solzişori şi altele. Origina primară a aurului crescut în cvarţ nu o putem constata. Zăcămintele dela minele Mu sari prezintă unul dintre cele mai-frumoase exemple de migraţiufie secundară a pietrii metalice în urma activităţii apelor cpri formează' zona cementată, şi in aceste mine se produc trei pătrimi din exploataţia totală a regîunei ‘acesteia. ■ ■ ' Despre migraţi unile masselor mari avem în aceste părţi ca mărturii un număr însemnat de pseudomorfoze, pentru exemplu pseu- domorfoza cvarţului în urm^ influenţei carbonaţi lor. Astfel şi aurul a fost extras din unele teritorii şi îngrămădit apoi în altele în o măsură şi formă neobişnuită. Astfel a putut urma că îri un singur loc s’a găsit întâmplător o cantitate de aproape 60 kg. aur curat. De altcum se găsesc şi în prezent mai adese ori cantităţi mai mari de aur pur. Am fost chiar şi eu mărturie, cu ocazia acestei prime vizite în acea regiune, cura un miner a descoperit cu o singură lovitură de ciocan o cantitate compactă şi strălucitoare de 30 gr. din acest scump metal Dar In toate cazurile când s’a găsit aur liber în cantităţi mai mari s’a observai că existenţa acestuia este legată de pirită şi pare a sta sub influinţa ei, încât s’ar putea vorbi despre o condensare catalitică a aurului cu pirita când aceste elemente se găsesc în stare disolută. • Nu mai puţin este influinţată cantitatea de aur şi de .în- crucişarea a .dduă. .filoane. Astfel-s’a găsit cea mai considera- bilă cantitate: de aur liber de care avem cunoştinţă în aceasta regiune Ia încrucişarea filoanelor Clara şi Corfini. Acest fapt ni-i dovedeşte dealtfel o serie (întreagă de exemple; totuş depozitul nu se găseşte întocmai la încrucişare ci la oarecare distanţă de ea. In general raporturile tectonice in aceasta regiune sunt com- plexe şi nu le putem înţelege decât după o practică mai îndelun- gată. Paralel cu filoane subţiri ca o foaie de hârtie, găsim altele îh grosime de câţiva decimetri, aşa numitele mănunchiuri, o aglo- meraţie de filoane orientate în toate direcţiile. In afară de aur s’au mai constatat aci uneori zăcăminte de telur şi de argint (AgsSb $a pirsfgirit, AgsAs S> pronstit 5 AgsS SbaS 3 ştefanii) apoi de pirită şi roarcasit, halcopirit, galenit, sfalerit (gemeni), tet radi mit şi antimonit. Dintre mineralele sterpe se găsesc cvar(, barit şi car- bonate, maicuseamă dialogit şi cvarţit in cristale foarte frumoase precum şi doiomit, îndeosebi în perimorfose pe cvar(. Extragerea aurului în aceste regiuni - datează din vremuri foarte vechi şi prima menţiune' o găsim la Herodot în descrierea expeditiunii regelui Perşilor Dareios împotriva Schiţikir dela anul 513 înainte de Christos, unde se spune că poporul Agatirşilor care locuia în Ardealul de astăzi purta podoaba de aur. Cu v're-o şase secole în urmă Romanii cuceritori ai Daciei au continuat şi ei extragerea aurului în aceste regiuni, unde au rămas până în pre- zent multe urme ale operilor lor alături de o serie de procura- . ton şi sub procuratori ale căror nume ni s’au conservat în inscripţii. Dar înflorirea adevărată a- industriei aurului in această regiune a ' început abia . cu 17 secole în urmă pe la anul 1884 când socie- tăţile miniere Ruda şt 12 Apostoli fondate de către baronii Toldo- laghi şi Zeyk la anul 1791 au trecut în proprietatea societăţii ger- mane ■ „Hartkortsche Bergwerke und clremische Fabriken zu Schwelm und Hartkorten, Aktien Gesellschaft zu Got ha.*' Aceasta cuprindea la-Început numai minele Ruda şi Berze, iar lâ anul 1889 au fost acviziţionate şi minele din Valea-Morii şi Valea-Arsului. Tot în anul acesta a cumpărat societatea germană numită „Indu- striegeseilschaft Geisiingen" dela mai mulţi proprietari mici minele dela Musari şi Dealul-Feţti. In sfârşit, la anul 1899 aceste două' societăţi germane s’au unit formând o singură societate care în continuarea activităţii a realizat câştiguri i nţ portante, şi încă cu mai mulţi ani înainte de războiul mondial a ajuns să fie cea mai considerabilă şi cea mai perfect amenajată mină de aur de pe continent, . T {. E 'drept că raporturile sub cari s’a desvoltat această industrie au feat în adevăr ideale. Deoparte apa abundentă a Crişului la dispoziţie, iar de altă în imediata apropriere de Brad minele proprii de căr- buni la Ţebea. Cât de favorabile au fost raporturile de exploatare înainte de războiu, se evidenţiază din faptul că s*a putut admite spre prelucrare şi atare materia) brut care nu avea un conţinut de aur mai mare ca 4 grami de tonă, de vreme ce până la anu 27 1910 pietrele,cu un continui de 10 grăiţii la tonă erau aruncate !n apa Crişului ca netrebnice! Exploatarea sistematică se face numai începând din timpul mai nou, dar în acest scop este în uz singur numai procedeul de amalgamare, în urma defectelor cănţia doi grami ia tonă trec în apa Crişului şi se pierd. Pe timpul vizitei mele aci se introducea procedeul cu cianidă. inginerul Fărcaş găsise un nou demers pentru spălarea piritei, iar alte proiecte mai erau în curs de executare. Inafară de menţionatul complex principal, „Mica" mai po- sedă şi alte mine mai îndepărtate. Primul loc intre aceste ît ocu- pă minele dela satul Slânija unde societatea „Atbîni* a extras în anul trecut cantitatea de 1851 tone de piatră auriferă în valoare de c. un milion lei. Urmeâză apoi Caianeluit Hărţăganul şi Băiţa, cari sunt situa lela Sud de Brad, de vreme ce Slânija este dinspre Nord. ImBălţa filoanele metalice ies ta iveală în melaftr în o măsură maf mare ca ori unde, ceea ce constilue un fapt de un deosebit interes. Origina vulcanică a filoanelor acestor nu poate fi trasă la îndoială; dovadă rocile de dacii, despre eari se cre- dea mai de mult că sunt porfir de cvarţ. Aceste filoane în urma . caracterjsticei lor aparţin speciei agro-argentare; dovadă gaienitul, haicopirita, pirita şi marcasitul .cari stau aici în primul rând/ Ro<- cile sterpe sunt reprezentate pe acest teritoriu mai cu seamă de cvarţ, apoi carbonaţi romboednci, calcar, dolomit şi dialogit. Ca şi în celelalte localităţi astfel şi în Băiţa mineritul este de origină foarte veche. Epoca de înflorire a acestor mine a: fost în secolul trecut şi a durat 10 ani. Atunci s'a descoperit aci un mănunchiirmare de fUoane metalifere (Suhajda, Kreutzschlaeger, Carol şi Ema) din care s’au^ extras numai până la anul i898 de)a o adâncime de 70 m. 500 kg. metal cu conţinut de 69% în aur Dar încă înainte de eruperea războiului mondial şi cudeosebire In .cursul războiului au decăzut aceste mine, fiind exploatate de proprietari mai mici, cari le-au jăfuit. - In prezent »Mîca“ continuă la acest loc lucrările de restau- rare, cari o să mai dureze până se va aranja din nou situaţia minelor, fiind de. luptat cu mai multe dificultăţi, între cari lipsa de apă.şi insuficienţa Comunicaţiilor sunt cele mai mari, / ta' minele de la Caianel şi Hărţegani situaţia este asemănă- ' toare cu cea din Băiţa. , ' - Din Băiţa m’am îndreptat apoi înspre răsărit la Sâcârâmb, , ţinta proximă a călătoriei mele. Am plecat pe jos dimineaţa şi. după un marş de o zi de vară. întreagă am sosit seara în această localitate care prezintă ceea ce am văzut eu mai pitoresc în Ro- mânia. Pe pantele dealurilor de dacit şi andezit înclinate înspre valea, largă a Murăşului se văd căsuţele albe răzleţe şi unele bi- serici, iar dinspre Sud orizontul îl încheie siluetele romantice ale Pătângului şi ale Rătezatului. Delâ aceasta localitate este cunoscut profitul lui inkey, care . ne prezintă ca strat de bază filiţii pe care zace asimetric uii me- ■ ditetan, şi ambele aceste două unităţi strafigrafice sunt străbătute de o enormă erupţie de dacit care poartă filoanele metalifere. Filoanele de aci în majoritate duc în-direcţia, dela Nord la Sud, . sunt abia de câţi-va cm. de groase şi numai foarte rar ajung gro- , simea de un metru; în lungime însă duc până la 1,000 m. Tot în mediul în care duc filoanele mai sunt unele crăpături mai vechi , decât1 acelea şi umplute cu aşanumitul „GlauchV . In aceste zăcăminte aurul şi argintul curat este neobişnuit, ' ' iar minereiurile principale ce se găsesc aici sunt ■ nagyagitul (Au, PbioSb^Tea Si a) silvanitul şi creneritul, ambele modificări . diforme (Au Ag Te2), şi pelzitul (Ag Au)a Te. Minereiurile sulfu- rke Mn S, Pbs, ZnS, tetraedrit, pîrhotin, pirita şi halcopiritul formează legătura cu celelalte" filoane aurifere ale munţilor meta- lici ardeleni. In afară de. aceste mîiierale menţionate s'au mai gă-• sitaci cantităţi, deşi ut de considerabile de antimon, arseli pur, apoi iordanit Pfo AS2 Sr, eucairit (Ag Cu)s Se, şi în fine minerale de importanţă secundară Ca sulf, valenlinit, smithsonit, hemintorfil, farmacpţif, melanterit, pirolusit,1 aragonit şi mai multe altele. '1 ' Localitatea aceasta minieră, atât de vestită în vremuri mai vechi, în prezent ne face impresia că ar.fi în agoniei Proprietarul ’ minelor este satul, care lucrează aici foarte puţin şi nici nu face vreo investiţie pentru de a ridica industria acestei localităţi. In cursul anului trecut s’au extras de aci în total 83 q. de minereti bogat în metale nobile, . Din Săcărâmb. am parcurs apoi pe' jos calea obositoare la ' Zlatna, Minele de aur cari se găsesc în împrejurimile acestui centru minier, predam căle dela Porcurea, cunoscute prin cristalele de mare frumuseţe ale , piritei, Breaza, Trâmpoiele şi mai multe altele sunt părăsite în prezent, ori se găsesc în o mare decadentă. O singură mină din această împrejurime şi a'decă cea dela Trâm- poiele-Tcchereu se găseşte în funcţiune, -dar din aceasta rtu se extrage decât pirită care, precum se spune, conţine şi o mică canti- tate de aur. . In ZItţtna mai este şi un-furnal, proprietatea statului, a că- nit funcţionare însă nu se deosebeşte întru nimic de celelalte furnale cari au trecut în proprietatea statului român. In cursul- anului trecut s’au extras aci c. -38 kg. aur, 70 kg. argint, 1272 kg. cupru şi 303 q. plumb. Mai este îrt această localitate şi o şcoală în care se învaţă meseria de-a tăia şi lustrui pietri. Aci se mtre- . buinţează'Cu deosebire aragonit din. zăcământul ce se găseşte la satul Corond de lângă Praid, şi este proprietatea unui ceh a - domnului Knop. Constat, de încheiere, că în Zlatna există şi o gară care ne pune în contact cu lumea civilizată. Prec-um rezultă din cele premergătoare, industria minieră din munţji metaliferi ai Ardealului trece printr’o mare criză, la ba~- zele căreia stă în prima linie criza generală economică, în afară de aceasta însă mai sunt şi alfe cauze cari au contribuit !a'stările din prezent. Zăcămintele de minereiurî cari conţin metale nobile - sunt foarte multe, valoroase şi frumoase, şi noi ne-am bucura mult dacă şi republica noastră ar poseda atari zăcăminte. Dar duşmanii acestei induslrii în Ardeal sunt muljimea de proprietari mici şi minusculi precum şi lipsa de capital fără de care o mină nu va -putea să înflorească nici odată. O altă piedecă pentru des- voîtarea industriei miniere-in Ardeal este lipsa de peteonal tehnic instruit la înălţimea cerinţelor moderne. România nu posedă nici până în prezent vre-o şcoală superioară de montanistică, şi puţinii - ingineri de mine de cari dispune şi-au făcut studiele în-şcoli strei- ne. Inginerul Filipescu ne spune în o statistică recentă privitor la nivelul de cultură al muncitorilor din regiunile petrolifere, că nu- mărul analfabeţilor între aceşt:a se ridică la 41%. In. munţii me^ taliferi din -Ardeal în funcţiile de conducere se găsesc aproape exclusiv Neromâni precum: Germani, Unguri şi un n&măr aprecia- bil de Slovaci. Economia rea, jaful zăcămintelor şi maicuseamă prelucrareă primitivă a minireiurilor împreunată cu risipa metale- lor nobile, sunt în prezent ca şi în trecut ranele ‘mineritului în Ardeal. Dealtfel nu mai există în lume o regiune auriferă care cu toate exploatările de' mii de ani ar putea fi atât de mult promită- toare pentru întreprinderi mari şi bine conduse ca aceea a munţi- lor apuseni. In asemănare cu raporturile de la noi sunt două deo- sebiri esenţiale şi adecă: forţa manuală este eftină, dar eftinătatea are ca urmare calitatea inferioară a lucrului, fiind aceşti mineri de profesiune agricultori. Al doilea maşinele, incomparabil de eftine la noi, aci sunt enorm de scumpe. Ce priveşte interesele republicei noastre în România, după părerea mea, aceste sunt de mare importanţă, fiindcă industrializa- rea României cbiar şi numai în măsura necesităţii se va face foarte târziu, şi ţara rămâne deocamdată un mare exportator de materii prime şi un mare importator de fabricate industriale. în ce priveşte viitorul nostru care trebue să se orienteze înspre bo- găţiile minerale din Rusia de Sud, Caucaz şi Ural, importanţa României în urma situaţiei saie ^geografice este evidentă. De altă parte chiar industria minieră ar fi cea mai favorabilă acţiune pentru o cooperare cu acest regat vecin. înţeleg plasarea surplu- sului nostru de ingineri de mine in România. Şi cred că aţ fi bine primiţi, fiindcă noi avem multe simpatii in această ţară, ba chiar şi prieteni ca d-niî ingineri Balasinovici şi Andrea, cari ne agrează. .In definitiv noi am putea să iniţiem chiar şi întreprinderi miniere proprii în România, dar pentru de-a ajunge la vre-un resultaî în această privinţă este necesar să cunoaştem mai întâîu raporturile speciale de acolo şi să ne ştim acomoda lor. fncheiândi raportul meu tnu pot trece cu vederea existenţa unei întreprinderi miniere cehe care se găseşte în Deatul-Fefii, lângă Brad, aproape de Musari, şi este condusă de Dl Hruşca. Din nefericire acestei bune întreprinderi îi lipseşte un aranjament tehnic corespunzător. M Un capitol din lupta Românilor someşeni cu Saşii din Bistriţa VAS1LEBICHIGEAN O serie de documente aflătoare în vechea arhivă a Bistriţei mărturisesc despre nesfârşitele lupte, ~~pe~care le-au purtat Românii din Valea "Someşului împotriva sa- mavolniciei şi Abuzurilor SaŞTfor din acest orăşî Dintre aceste documente scoase la iveală de D-l Virgil Şotropa, comunicăm mafia vale câteva, cari ne vorbesc despre un epizod mai important ce a precedat mititarizârea graniţei, " I. ■ ' Locuitorii români1 ai fostului district nâsâudean, ne mai putând suferi dările şi sarcinile grele impuse de magistratul bistriţan, precum şi şicanele acestuia, au fost nevoiţi şi In aiiul 1757, ca de ’atâtea ori mai înainte, să apeleze pentru sprijin şi apărare la Curtea împără- ţească din Viena. : Memoriul, dus cu mari jertfe şi oboseli de deputaţi de ai Românilor noştri la Viena şi înmânat împărătesei Maria Terezia, redactat în 1. latină şi tradus aci în ro- mâneşte, este următorul: Maiestate, prea îndurătoare şt binevoitoare stăpână, J.1) Am venit, în aceste vremuri şi după o< călătorie atât de îndelungată, cu rugăminţi la tronul Maiestăţii Voastre nu din vina proprie, ci siliţi de abuzurile Saşilor din Bistriţa, pe cari i-a cuprins, o aşa de mare îndrăzneală., de. a. ne hărţui, ba chiar de a ne îîgofti, încât nu mai iau în samă nici drepturile divine, nici ale noastre; deşi noi suntem în aeest district, în care locuim, cu mult mai vechi decât dânşii, ba districtul exista cu două sute de ani şi ceva mai bine înaintea oraşului Bistriţa. Atât strămoşii noştri, cât şi noi am servit Maiestăţii Voastre, împreună cu alţi libertini - (oameni liberi) de aceeaşi soartă caşi noi, din vremuri' foarte în- depărtate cu deplină credinţă şi ■ ni-am îndeplinit datoria cu lealitate. . . r 2. Dar de vre’o cinci anij încoace nu ştim cu ce gând şi cu ce drept (probabil însă ca să-şi formuleze un nou titlu de drept) Saşii au început pe ascuns să dea târcoale îp. jurul nostru, oameni simpli din fire, şi să ne prindă în căpcană. ' . 3- Mai întâiu ni-au, spus cu bîândeţă, că cetatea lor are mulfă datorie, deci să binevoîm să contribuim şi noi cu ceva la plătirea aceleia, anume să dea-fiecare dintre noi' barăm un crucer de. fiecare Snop s’au de fiecare florin, plătit ca dare de cap, a doua: 4. fiecare- tată de familie să planteze în saţul său atâtea vlăstare de plută, câţi copii are şi - 5. a treia, să ieşim ia vânătoare2) din :fiecâre sat, pentru a ne câştigă graţia şi recunoştinţa orăşenilor. Toate aceste îndatoriri şi încă multe altele le-am făcut prima dată cu dragă voie, deoparte fiindcă nu ni s'au părut lucruri grele şi n’am bânţtlt că vor ră * *) i) punem numeri i arabi, deşi nu se află tn textul. memoriului, pentru a putea găsi mai uşor pasagiile, la care se referă răspunsul magistratului din Bistriţa, care e redactat pe puncte. . ’ . ■ ■ r ‘ *) Vânătoare ordonată de magistrat tn' folosul orăşenilor. $3 mâne şi în viitor, de altă parte pentru a păstra buna înţelegere între noi şi totodată pentru a dovedi legăturile de prietenie, ce le avem cu vecinii. Ce s*a întâmplat însă? . 6. Când mai înainte, din porunca Maiestăţii Voastre s’a făcut recensământul locuitorilor, oraşul Bistriţa încă şi-a făcut o în- semnare despre noj şi toate ale noastre. Acum nu se mulţumesc cu un crucer de snop, ci pretind a zecea parte (dijmă) şi 7. Cer să împădurim locurile fără de arbori din apropierea satelor, şi să transportăm în oraş lemnele din pădurile existente. Ne interzic să mergem ia vânătoare1), zicând că munţii, pădurile, văile, câmpiile şi toate sunt ale lor. In felul acesta astăzi suntem siliţi cu drept cuvânt să ie dăm din toate a zecea parte, să le cedăm tot ce avem ori să ni le răscumpărăm ca bani grei. Altcum ţipă şi vin pe capul nostru, susţinând, că întreg ţinutul este al lor. 8. Ce e dreptul mai ieşim la vânat, dar ţiu ca înainte. De" silă ies sate întregi, aleargă şi asudă toată ziua cutreerând pădu- rile ca şi copoii. Dacă însă bieţii săteni nu aduc vreun cerb sau mistreţ, atunci judele din oraş încasează din fiecare sat de o astfel de fiară un florin şi în aceeaş proporţie cer bani şi pentru celelalte fiare. Dacă însă, din cauza multelor ocupaţiuni ce le avem,, nu putem ieşi totdeauna când le vine lor la socoteală, atunci ne prind, ne bat fără milă, ne ard cu fierul roşu şi ne chinuesc. , 9. Când funcţionarii „conscriptorii* au fost pela noi, ne-au spus: că suntem datori să plătim ca impozit fiscal un florin de fiecare păreche de boi, de cai, precum şi după trei vaci, ba Saşii ne mai cer de fiecare bou 57 cruceri, de cal tot atât, iaf de vacă 30 cruceri, 10. Nemulţumiţi cu atâta au adăogat la fiecare fiorin 9 cruceri, pe cari ni-l storc cu cele mai îndârjite execuţiuni. 11. Nesăţioşi, acum de curând au mai adăogat la fiecare , fiorin câte 7 cruceri, pe cari îi adună cu altfel de execuţiuni; ne prind, ne leagă, ne duc la închisoare, unde ne ţin închişi după cum e cazul, ne aşează pe calul de tortură în toate . satele, ne leagă pietrii la picioare, dojenindu-ne, blestemândurne, ghion- >) Vânătoare In folosul sătenilor români. 3 34 tindu-ne şi lovindu-ne cu mâinile şi cu picioarele, până când plătim banii îrnpuşi, . ' 12. Insuş lohann Klein, care acum se mândreşte a fi inspec- torul districtului nostru, a venit cu executori soldaţi şi cu panduri din oraş, ne-a adunat într’un loc, ne-a legat cobză şi ne-a strâns aşa de tare, încât dacă n’ar fi venit alţii dintre cei ce se minunau de astfel de chinuri şi ne compătimiau,' să plătească cei 7 cruceri în locul nostru, dedeam ortul popii In scurtă vreme. Dacă îi în- trebăm pentru ce o fac aceasta, ne răspund că pentruca să plătim cei 9 şi apoi cei 7 cruceri, cu cari suntem datori. 13. Orăşenii iau dela noi, subt titlu că scot darea regală, atâta cât vreau şi cât le putem da, fără a ne lăsa pentru suma plătită vre-o ehitanţă sau vre-o altă dovadă. Când, numărând banii obsearvă, că suma încasată' face măi mult decât cea fixată, atunci vin comisarii şi ne arată ceva dovezi de plată numite ţincuşe sau răvaşe, pe cari însă nu ni le dau, până când nu plătim de fiecare câte un potronic. Dacă câte un om mai sărac sau vre-o femeie sărmană, care îşi câştigă pâinea cu torsul, nu poate plăti potrontcul cerut, nu se sfiesc şi nu li e ruşine să-i lege cot la cot şi să-i ţină aşa legaţi până plătesc. Numai atunci, dupăce am primit aceste dovezi dela ei. începem să înţelegem şi să obser- văm, că am plătit mai mult decât cu cât datoram. Dacă îndrăsnim să-i rugăm să ne restituie ceeace am' dat mai mult, ne râd în faţă şi îşi bat joc de noi, zicând, că ne va plăti regina, 14. Când am ales dintre noi şase bătrâni, pe cari i-am trimis cu un memoriu la magistrat, ca să-l întrebe pentru ce ne tratează astfel şi de ce ne iau atâta, nu numai că nu i-au ascultat, ba i-au deţinut şi i-au dus în prinsoare, zicându-le: „Învăţaţi minte, să cinstiţi magistratul, să-i daţi ceeace cere, sâ ascultaţi şi să vă cunoaşteţi stăpânii." Au mai prins apoi pe alţii, cari s’au dus să ceară informaţiuni dela directorul provincial, i au prins şi pe aceia cari n’au voit să plătească cei,7 cruceri. Toamna într’o zi de târg au închis porţile oraşului şi au prins 370 de oameni, cari n’au scăpat din închisoare pânăce n’au plătit amintiţii şapte cruceri şi până când n’au luat şi vite dela unii din satele, din cari erau oamenii prinşi. Unui, oarecare Macavei a Popii din Mocod i-au luat boii, pe cari i-a avut şi pe cari şt azi îi ţin 35 sechestraţi, fiindcă a refuzat să plătească 7 cruceri. Ba l-au mai şi prins pentru această şi 1-au tras in cercetare disciplinară. Au prins şi pe aceia, cari au apelat Ia guvernul regesc, pe cei ce au cerut ajutorul cancelariştilor1) şi ne-au prins aproape' şi pe noi toţi; aşa încât mulţi bărbaţi, femei şi tineri, îngroziţi de atâtea şicanărî şi speriaţi au fost siliţi să-şi părăsească casele, să fugă departe şt să stea ascunşi întreagă vara, până când au' început să piară cei ce rămăseseră acasă, spre marea pagubă a vistieriei Maiestăţii Taie. Un delegat cu numele Dănifă Gtitsch a străbătut satele, strigând că, dacă nu vom plăti ceeace cere oraşul, vom peri cu toţii, ne vor bate' cu vergile ca pe locuitorii din Bănat Astfel au adunat dela noi întâi câte 9, apoi câte 7 cruceri; din unele sate până Ia suma de 300, din altele până la 169 florini 38 cruceri, şi iarăş din altele până la 136 florini şi aşa mai departe. , 15. Aceste toate au fost, Prea graţioasă Mamă, pregătire la ceeace ne spunea înaintea recensemântulul tohann Klein, care ne sfătuia limpede, ca în faţa funcţionarilor „conscriptori“ să ne declarăm supuşi, iobagi, fiindcă atunci nu vom plăti impozit m'are. Aceasta o susţine şi acum, zicând: „Dacă voi, Valahilor, nu veţi vrea, ce vrea şi magistratul, nu veţi da ce el vă cere şi nu vă veţi supune în toate, pe unui îl voi spânzura pe această colină, pe altui pe ceeatattă\ Şi ne ocăra caşicum toţi am fi fost supuşii lui şi caşicând el ne-ar fi scăpat copiii din mâinile Tăta- rilor. Mai spunea, că putem să-i aducem care întregi de docu- mente, el nu va da nimic pe ele, căci lui nu-i porunceşte1 nici guvernul regesc, nici ordonanţele primite, nici comisarul regesc; singurul lui stăpân e regina. Dela aceasta să aducem scrisoare, dacă vrem să scăpăm din manile lor. Dar chiar dacă vom aduce scrisoare de aci, totuşi va trebui mereu să le plătim dare, fiindcă ei au privilegii, şi să vrem numai ce vreau ei; şi anume să dăm un florin de moşie ori să'ne ducem dracului, căci ei au locuitori în locul nostru. Altcum vom păţi cum au păţit cei din Bănat. 16. Bunii noştri vecini au şi confirmat spusele cu fapte. A- cum de curând au dus în oraş din toate satele pe prjmarii şi !) Funcţionari trimişi de tabla regală pentru cercetarea situaţiei Some- şenilor. 3* 36 bătrânii noştri, zicând câ magistratul are să le spună ceva, Inda- tace au ajuns acolo, primarul oraşului le-a zis: „Pentruce refuzaji să plătiţi ceeace vi se cere? Mă uit numai la ce mă uit, căci altcum ime'dîat l-aş spânzura pe rinul din voi in mijlocul pieţei.* Apoi îndată schimbă tonul şi începu să ţipe. Porunci să închidă porţile oraşului, să pregătească armele. Se adunară mulţi şi din satele săseşti învecinate şi 17. Porniră spre district 300 de bărbaţi înarmaţi fiecare cu câte trei puşti. In vremea aceasta oamenii noştri erau deţinuţi în oraş. Când tinerii şi femeile noastre văzură ceata înarmată venind spre ei, se speriară şi ţipând de spaimă se adunară fiecare la ve- cinul său. Atunci Saşii înarmaţi (ei ar putea spune pentruce) au dispărut. După trei zile bătrânii prinşi au fost lăsaţi acasă. La plecare primarul oraşului li-a zis: „Voi, Ţiganilor tâlhari, trebue să plătiţi ceeace vi se cere; dacă nu plătiţi florini după moşiile voastre, puteţi pleca, căci vom afla noi locuitori în locul vostru. Să ştiţi, câ am toată puterea asupfa voastră: pe unii văvoigâtui, pe alţii vă voi trage în ţeapă. Atunci în sfârşit veţi şti să ascultaţi.* * 18. De câte ori vine la noi vreun Sas şi zice câ vine în numele lui Klein sau este trimis de magislrat, imediat trebue să plătim 12 cruceri drept cheltueli de întreţinere, cu toate că şi tri- misului şi cailor le dăm, cât numai doresc. Ba mai dăm şi păzi- torilor trei potronici pe zi pentru traiu. Districtul nostru nu scapă niciodată de executorii, cari îşi bagă caii în odăile noastre de durmit şi nu se duc până nu le plătim cei 7 cruceri ceruţi de a- tâtea ori. 19. Mai ies prin sate şi învăţători, numiţi „Schuller*, cari după datina strămoşaşcă primesc dela fiecare sat pentru oboseala lor câte un florin; ba unii oameni trebue să le plătească singuri câte trei mariaşi.1) Ce cheltueli avem, când vin delegaţi, anume trimişi ori mai marii cetăţii, cari prelângă întreţinere ne cer şi ( alte dări când subt un titlu, când subt âltulj In fiecare an ies comisari oră- şeneşti pentru stabilirea impozitului fiscal, Cu această ocaziune primesc din fiecare sat un florin. Nu mult după aceea vin tot aceşti comisari să adune impozitul şi atunci primesc dela sate •) Monedă întrebuinţată pe vremuri tn Ungaria, Moneda valora 15, apoi 17 cruceri. 37 24, 30 ba chiar şi 41 cruceri şi aceasta se întâmplă de atâtea ori de câte ori vin în sate. Pelângă aceasta fiecare dintre noi mai dă pe an o găină, 10 oue şi un sfert de unt de vacă. In primăvară a venit pârcălabul Daniel Giilsch şi a luat de fiecare oaie, berbece şi mea câte un potronic, de mioară o jumă- tate de potronic,,de turmă şase cruceri şi un miel care-i mai frumos ori, dacă era sătul de miei, câte 30 cruceri de miel. Chiar şi unii panduri ai săi au căpătat de turmă câte 6 cruceri. Acest' Dănilâ a venit din nou lipsit de bani şi a cerut de fiecare turmă 30 cruceri şi 3 fonfi de brânză, zicând că acestea le adună pentru primarul oraşului. 20. Dacă nu dăm chezăşie, că vom plăti cele cerute, vine lohann Klein şi ne opreşte şă facem apel în vre-o chestiune oare- care la magistratul oraşului^ pânăce nu-i punem în mână trei mariaşi; căci — zice el — numai el singur ne poate face drep- tate. Dacă plăteşti ulterior altuia, acesta anulează fapta celui dintâi, fiindcă legea îi favorizează pe aceia, cari pot plăti totdeauna şi tuturor. Cel ce îndrăsneşte să facă apel e prins, bătut şi jefuit încât nu*i mai vine poftă să apeleze; ba unii sunt siliţi să dea zăloage şi să se oblige că nu vor merge să se plângă, ci se vor împăca cu soarla. Ceeace mulţi o şi fac, numai să scape. 21. Au dispus mat departe, ca locuitorii din district să nu aibă nici un fel de beutură proprie, să nu fabrice beuturî spir- toaşe şt să nu-şi petreacă, decât numai în crâşmele înfiinţate de ei. Cu toate că după cftldări şi vasele de fabricat rachiu plătim cât după un bou, totuş Klein nt-a oprit să le mat folosim. Mai întâi, pelângă impozitul fiscal, ni-a luat de fiecare căldare câte un florin subt pretextul că ne va permite să ne folosim de ele interimat. Dar întorcându-se peste câteva zile ne-a luat vasele şi Ie-a dus la el acasă, unde le-a ţinut multă vreme. In sfârşit i-a dat unuia singur dreptul să facă de toate şi să ia în arândă rachiul şi berea. Tot el a împărţit prin district câteva lâni luate dela noi, cerând cu sila de fiecare lână 7 potronici (cu adevărat lână de aur). Dacă cineva nu voia să primească lâna, atunci pandurul atâta-1 scutura,< până scotea banii. 38 22. Tot acest Klein i-a silit pe locuitorii din Sângeorz să ducă trunchii buni de scândură până la ferestraele aşezate pe teritorul lor. ' 23. A mai luat apoi anumiţi bani dela locuitorii din Gherla pentru grinzile şi cornii unei biserici. Toate aceste lucruri a trebuit să le ducem noi cu carele şi animalele noastre. Şi când sdrobiţi de muncă ne-am întors acasă şi am cerut să ni' se plătească o anumită sumă pe zi, ne-a plătit cu vorbele: ,Aţi făcut numai ceeace trebuia să faceţi, căraji-vâ la lucrurile voastre." 24. Cu trei ani înainte de aceasta ni-au adus la cunoştinţă, că fiecare dintre noi are să plătească un florin. Neştiind pentru ce şi cu ce drept cer aceşti bani, n’am voit sâ-i plătim în ziua fixată. Şaşii acum ne cer trei florini şi 25. pelângă aceasta o anumită sumă de bani restantă pe mai mulţi ani, pe care o numesc „porţie" şi despre care afirmă că acum mai întâi au aflat-o în registre. Aceste sume le cer fără întârziere, deşi noi ne aducem aminte, că totdeuna ain plătit atâta, cât ni s’a cerut în numele regelui. 26. Nimeni nu ştie cât de grozave sunt faptele Saşilor, pe cari fapte plini de cutremur îndrăznim să le amintim în genunchi .Maiestăţii Voastre, ce urmări fatale au pentru noi şi cât de dure- roase şi jalnice ne par nouă. Mai întâi ne aduc cu sila în oraş pe noi şi pe copiii noştri; aci ne împart pela case unde lucrăm din greu multă vreme fără a ni se plăti ceva ori fără a avea barăm nădejdea că ni se va da ceva. 27. A doua: ne silesc să ducem lemnele şi alt material nece- sar clădirii edificiilor din oraş, precum şi să ajutăm Ia construirea acestor clădiri. In special au fost constrânşi bieţii Români să zidească casa fratelui lui lohann Klein, care n’a plătit decât zida- rilor şi lemnarilor. i r n - 28. A treia: ne ocupă locurile arâtoare şi fânafele, pe cari le-au pregătit strămoşii noştri prin lâzuirea pădurilor şi a tufişelor. Ceeace ne doare şi mai mult e, că cultivă aceste locuri cu aju- torul nostru şi cu banii luaţi dela noi. Dacă nu îndeplinim aceste . lucrări, executorii lor ne biciuesc zîcându-ne: „Pentruce nu împli- niţi' măsura lucrărilor voastre ?" Daunele, pe cari ei le presupun că rezultă din negligenja noastră, le scot dela noi tot în bani. 39 A patra rs’au îngrijit prin „jazii domneşti"1) cari conduc lucrările, cu „alodiile" lor să fie tăiate în toate satele noastre din moşiile noastre, ceeace au şi ajuns cu toate reclamările şi protestările noastre. A cincea: ne-au luat dreptul de pescuit, şi în general toate drepturile; încetul cu încetul pretind dela noi să le lucrăm anumite zile pe săptămână, caşi nişte supuşi ai lor, deşi rte-am născut liberi şi nici când nam fost robi. 29. La strigătul nostru de durere ş’a pornit delegatul Maies- tăţii Voastre contele Gavrilă Bethlen şt a venit din Sibiiu ia fata locului. Cu toate că acesta, dupăce Nam povestit îndureraţi cele întâmplate, le-a interzis Saşilor de a ne mai trata astfel, totuş nu încetează de a continua indirect abuzurile începute şi de . a ne urmări. Ba încă de când a venit înaltul Comisar suntem şi mai loviţi de soartă, silindu-ne şi constrângând u-ne să facem atâtea lucrări, încât nu mai avem timpul să-i slujim lui Dumnezeu după datina strămoşilor noştri. Căci sosesc în sate chiar înaintea sărbă- torilor şi ne pun să lucrăm şi să vânăm în folosul lor. In felul acesta ni se zădărniceşte orice sărbătoare ori zi liberă. Cu un cu- vânt : azi facem şi îndeplinim lucrări, cum nu se pomeneşte să fi făcut vreodată. Pedeapsa lui Dumnezeu peste capetele noastre! 30. In toamnă au prins 17 oameni de ai noştri în Dej în zi de târg şi i-au duş legaţi în închisoare in Olpret, cari oameni până azi unii putrezesc acolo, alţii în Sibiiu, alţii în Bistriţa. Părinţii schimbă locul cu fiii lor şi invers şi mor, dupăce ajung acasă de abia' suflând. Unul dintre ai noştri, dupăce multă vreme fusese maltratat iu închisoare, a plecat spre casă pe jos Ia Botezul Domnu- lui. Cuprins de. frig şi chinuit de foâme, ajuns acasă muri. Astfel Saşii ocrotiţi de împrejurări progresează, iar noi, păcă- toşii de noi, dăm tndârăpt. Nu ni-a mai rămas nimic, decât bietele suflete. Bunurile ce ni le-am câştigat mai înainte, cu sudoare cruntă; munţii, pădurile, văile, livezile şi câmpiile, cari de când. îşi aduc aminte oamenii au fost ale noastre şi le-am stăpânit în pace, acum ni se iau, ni le jefuesc; iar oamenii ne sunt prăpă- diţi. Ba ne iau şi rodul muncii noastre, şi buruienile de leac de pe ogoare şi zarzavaturile din grădină. * >) Români întrebuinţaţi în contra Românilor, 40 31. Aşa stau lucrurile, Prea Graţioasă Doamnă, ceeaee putem dovedi cu nenumăraţi martori, pe cari îi avem gata oricând şi pe ce putem jura cu sufletul liniştit. Noi ştim că acest pământ, pe care locuim, este cu adevărat pământ regesc, proprietate numai a Măiestăţii Voastre, iar bunurile de aci sunt ale Coroanei. Acest pământ îl posedăm atât Saşii cât şi Românii în temeiul dreptului de uzufruct, şi ambele popoare ne bucurăm de acest drept din graţia regească. Pentru aceasta am şi dat, după putinţă, bucuros soldaţii ceruţi dela noi în acest timp şi jurăm că vom da mereu. Dar Saşii ştiu ce-au dat? ' Neliniştiţi şi turburaţi de cele înşirate mai sus, venim cu supunere înaintea tribunalului suprem al Maiestăţii Voastre şi în genunchi Vă rugăm şi Vă implorăm, ca cu îndurarea şi dreptatea înăscutâ, să Vă milostiviţi, a ne scăpa de toate aceste şicane ale Saşilor, cari vreau să ne scoată din pământul strămoşesc; cerce- tând cu ochiul binevoitor de Mamă şt cunoscând cu adevărat şi cu toată siguranţa starea noastră de oameni liberi, să Vă înduraţi a ne apăra cu sceptru! Maiestăţii Voastre şi a ne mântui de în- cercările îndrăzneţe ale Saşilor, de execuţiunile nedrepte, de şica- nările necuvenite, de jugul acesta atât de mizerabil, de pretinsa jurisdicţiune asupra noastră, de pofta lor de domnie, de tirănia şi prinsoarea lor, ca astfel şi noi, alături de ceialalţi contribuenţi credincioşi, să rămânem în locuinţele noastre strămoşeşti gata oricând de serviciu Maiestăţii Vostre. Ai Maiestăţii Voastre umiliţi, veşnic credincioşi şi pururea supuşi servitori Locuitori al celor douăzeci şi |trei sate .din ţinutul Bistriţei, Transilvania. 41 II. Cancelaria aulică din Viena a trimis acest memoriu guvernului transilvan din Sibiiu, însoţit de următorul ordin împărătesc: ■ Noi Maria Terezia etc. Vă trimitem rugămintea, în care se cuprind punctele de plângere a . celor 23 sate din districtul nostru bistriţan, cu îndrumarea, ca — ascultând şi partida învinovăţită — să Ne trimiteţi un raport sincer şi amănunţit despre cele aflate şi totodată să vă îngrijiţi, ca petiţionarii să fie scutiţi de orice violenţă, să nu fie turburaţi pentru apelul făcut la Noi, nici sd nu fie mo- lestaţi. în nici un chip ca execuţiuni oprite prin ordinele Noastre binevoitoare. Dat în oraşul nostru Viena din Austria în 13 Aprilie . 1758 în anul al 18-lea al domniei noastre. ss. Maria Theresia. ss. Qavrilă conte de Bethlen ' cancelar aulic transilvan în Viena. La t poruncă: ss. Wolfgang Cserei. III. Atât memoriul, cât şi ordinul însoţitor au fost retri- mise magistratului oraşului Bistriţa cu următoarea adresă a guvernului din Transilvania: i ii r ii „Prudentes ac Circumspecţi, Nobis Benevoli".1) Salutare şi bucurare de cât mai mare graţie cesaro-regească. Vă comunicăm în copie rescriptui Maiestăţii Sale dimpreună cu anexa sa şi tot- odată vă Invităm cu toată seriozitatea, ca luând act de plânsorile cuprinse în memoriu să trimiteţi cât mat neîntârziat Guvernului regesc un raport sincer Şi nepărtinitor. Tăcând astfel, Maiestatea ') Acesta era titlul cetăţenilor şi al funcţionarilor lor. 42 Sa Vă va rămânea şi pe viitor binevoitoare. Dela Guvernul regesc al Principatului Transilvaniei, Sibiiu la 6 Mai 1758. ss. Sigismund Anton Sztoifta baron de Sala. ss. Samuel de Bruckenthal. IV. Magistratul din Bistriţa, luând în discuţiune memo- riul celor 23 comune româneşti, a răspuns punct cu punct, în următorul chip, în t. maghiară; răspuns cât se poate de şubred şi slab argumentat: „Excellentissime şi Illustrissime Domnule Conte Guver- nator, Înalt Guvern regesc al Transilvaniei, Prea preţuiţilor Domni şi Patroni ai noştri. Cu adâncă veneraţiune am primit în 24 Mai ordinul de data 6 Mai ai înaltului Guvern, dimpreună cu copia înaltului Rescript al Maiestăţii Sale Reginei şi a murdarului memoriu Înaintat Maie- stăţii Sale falş şi cu atâta îndrăzneală în numele a 23 sate româ- neşti, Ne-am năzuit încă atunci, ca — conform poruncii Excelenţei Tale — să trimitem informaţflinile cerute, însă am fost împiedecaţi prin incendiul1) păgubitor ce a dat fără veste peste noi. Din acest motiv, în umilita noastră, „remonstraţie" din 6 Iulie am cerut cu supunere, ca — luând în considerare greutăţile mari In cari ne aflăm — să binevoiţi a ne mai da răgaz pentru a putea răspunde mai pe larg. Ieri am primit, din partea Excelenţei Voastre, un nou ordin cu data de 25 August. Cu toate că şi acum ne apasă aceleaşi greutăţi, despre cari am amintit în „remonslraţia" de mai înainte, şi cu toate că nu am putut încă aduna şi pune în ordine docu- mentele necesare pentru înformaţiunea cerută şi pentru combaterea memoriului plin de date falşe al Valahilor neruşinaţi, totuş dorind să satisfacem cu toată supunerea şi conştiinţiozitatea acelui ordin, >) Focul, care a distrus o mare parte din Bistriţa. 43 cât ne permite starea de azi vrednică de plâns,, ne-am apucat de lucru şi am cetit şi discutat punct cu punct memoriul murdar al Valahilor noştri, memoriu redactat cu atâta îndrâsneală. Informa' ţiunîle şi reflexiunile noastre referitor la singuraticele acuze ne luăm voie a le comunica în următoarele: _ 1. In punctul întâi al memoriului lor se desvinovăţesc, caşi când nu ei ar fi cauza drumului făcut fără nici un motiv. Ne a- cuză pe noi că suntem vinovaţi de cele întâmplate, susţinând chiar in acest punct, că ei -şi districtul lor sunt mai vechi decât oraşul nostru. . Dar din mai multe rapoarte înaintate înaltului Guvern cu ocaziunea diferitelor zarve şt rezistenţe dovedite de Valahi, rezultă că n’au dreptate. In Februarie 1755, când am făcut raport despre răscoala lor cu ocaziunea impunerii dărilor,^ venit atât Escelenţa Sa contele Gavril Belhleti cancelar aulic şi comisar regesc pleni- potenţiar, cât şi delegatul Escelenţei Voastre, cari — după cum credem — s’au convins, că noi n'am dat nici p ansă la această răzvrătire, ci ea a fost numai o faptă deosebit de îndrăsneaţă a Va- lahilor ori o mişcare pornită din îndemnul răuvoitor al altora. Tot astfel din umilele noastre rapoarte făcute în 30 Martie, 15 Aprilie şi 2 Iunie 1757, din memoriile înaintate în 7 Iulie, 19 Octomvrie şi în o anumită zi a lunii Septemvrie 1757 cu oca- ziunea Dietei trecute, din investigaţiunea făcută cu atâta bunăvoinţă de Escelenfa Voastră, din raportul înaintat, la porunca Escelenţei Voastre, de delegaţii comitatelor învecinale şi mai ales din raportul făcut de comisiunea, care a lucrat aci subt prezidiul Escelenţei Sale contelui consilier Ladislau Teleki, precum şi din jnformaţiu- nile ce urmează rezultă, că: nu abuzurile Saşilor din Bistriţa, ci , obrăznicia neruşinată şi îndrăzneaţă a Valahilor din district, dis- preţuirea încăpăţînată a preţioaselor decizi uni ale înaltului Guvern regesc, şi — pelângă formarea unei opinii păgubitoare orăşenilor saşi, şi înafara de îngâmfarea Românilor din district — mai ales sfatul veninos şt otrăvitor al alcătuitorului memoriului i-a îndemnat să facă acea cale lungă şi să prezinte Maiestăţii Sale acuzaţiunea ilegală şi nedreaptă. Tot astfel, nu ştim din ce motiv, redactorul memoriului a amintit atât de nesocotit, că districtul în care locuiesc Valahii a 44 f existat înaintea oraşului cu două sute şi mai mulţi ani. Această aserţiune nici nu vrem să o combatem, fiindcă ştim bine că Un- garia şi Ardealul au existat înainte de1 ce s’ar fi clădit Viena şi cu tpate acestea Măritul nostru Guvern atârnă de acest oraş. Am dovedii însă cu delegatul nostru, trimis la porunca Escelenţei Voastre în Sîbiiu în 27 Iunie . 1757, că noi am ajuns în posesiunea veşnică a acestui district încă în anul 1475 din dărnicia regelui Matia de pte memorie, care ni l-a dat săr-1 posedăm pentru tot- deauna fără a avea cineva dreptul să ni-) contesteze. 2. Şi în acest punct se vede veninul redactorului, cuprins în termenii neruşinaţi şi otrăvitori. E sigur că aceşti petiţionari simpli şi incutţi n’au putut să ştie, ba nici cu gândul să gândească, cum n’am putut şti nici noi cu cinci ani înainte de aceasta, cum va fi azi stabilirea impozitelor în întreagă ţara şi cari vor fi dispoziţiu- niJe „Comisiunii Seebergiene.'1 Dacă însă aşa s a decis, acum trebue să îndeplinim poruncile date. Se poate face orice anchetă, căci noi suntem liniştiţi, că n’am făcut nimic împotriva dispoziţiu- nilor luate. - , 3. Crucerul impus pe uu an despre care e vorba s’a încassat nu numai dela Valahi, ci şi deia Saşii din Bistriţa şi din împre- jurime! nu după bunul plac, ci conform dispoziţiunilor „comisiunii seebergiene* după o argumentare şi convingere potrivită. 4. Şi acest lucru (plantarea de arbori) încă a fost prevăzut pentru acel an în dispoziţiunile comisiunii amintite. 5. Tot între poruncile date de această comisiune a fost şi această: fiindcă lupii fac pretutindeni mari stricăciuni, satele sunt îndatorate să pornească întru urmărirea şi vânarea lor şi să pre- zinte la casa oraşului, pelângă urmările legale, în fiecare an câte trei piei. Deci nu pentru „a câştiga graţia şi recunoştinţa cetăţe- nilor*, cum scrie acel redactor mizerabil, care nu s’a ruşinat să atace atât de obraznic şi neghiob, puţinii magistraţi ce-i avem înaintea prietenilor şi vecinilor ţăranilor cari sunt subt jurisdicţiu- nea noastră. Nimeni nu poate dovedi că cineva ar fi fost pedepsit pentru neîmpiinirea acestei dispoziţiuni, Toiul a fost numai un îndemn pentru alungarea fiarelor amintite. 6. Că învinuirea adusă în punctul acesta încă nu e adevă- rată şi că au plătit dijmă şi înainte de „ conscripţie apare din rapoartele înaintate în 3, 4, 5 şi 6 August 1757 comisiunii, care a lucrat aci, tocmai în această chestiune, subi prezidiul Escelenţei Sale D-lui consilier conte Ladislau Teieki, precum şi din uzul continuu. Aceasta nu numai am dovedi-o cu. documentul de an- chetă semnat de 78 martori streini vrednici de încredere, ci au recunoscut-o înşişi Valahii mai bătrâni din district, cari Valahi nu au consimţit, în faţa comisiunii amintite, cu cei răzvrătiţi, Nă- dăjdâuim că On. Comisiune V’a referat despre toate acestea. 7. Plantarea arborilor, cum am amintit şi la punctul 4, a trebuit să o îndeplinim în acel an în conformitate cu porunca Inclîtei comisiuni. La clădirea de case, cvartire, edificii şi poduri orăşeneşti, precum şi la fierberea salitruluî şi la căratul de lemne trebuincioase la alte lucrări de rând au fost totdeauna şi sunt şi astăzi obligaţi. Dacă redactorul s’ar fi gândit la acestea şi la altele de acest fel, n'ar fi pricinuit atâta oboseală, nelinişte şi cheltuele bieţilor ţărani inculţi, n'ar fi molestat pe Maiestatea Sa şi pe Escelenţa Voastră cu acel memoriu; în urmare nici nouă, cari ne aflăm în o situaţie aşa de grea, nu ni-ar fi cauzat atâta lucru, nici orăşenilor nu le-ar fi dat ansă la turburare, nici înşişi Vala- hilor la atâtea urmări neplăcute. De- altcum la aceasta chestiune am răspuns şi la punctele I şl 6, pentru aceasta n’am voit să Vă molestăm din nou cu repeţirea aceloraşi lucruri (redactorul memo- riului toate le confundă una cu alta.) S. La aceste acuze am răspuns la punctul 5. Afară de aceasta nu pot să dovedească nici barăm cu un caz cele -spuse în memoriu. 9. Şi această plânsoare a fost anchetată de Comisiunea, care a fost aci subt prezidiul Escelenţei Sale contelui consilier Ladislau Teieki. Comisiunea, confruntând livretele de impozite, precum şi răvaşele date contribuenţilor, au găsit că toate aceste acuze sunt fără temeiu. Credem, că acest lucru VI s’a raportat şi Escelenţei Voastre; în urmalre şi' din acest raport va apare netemeinicia plânsorti lor. 10. Fiindcă şi in privinţa acuzei cuprinse în acest punct am înaintat apel deja la comisiunea telekiană, care — credem — V’a făcut raport şi Dvoastră, astfel n’am voit să Vă molestăm din nou. Nu credem, că ni se va putea dovedi, că s’au adunat impozitele cu o aşa grozavă severitate, cum aminteşte cu atâta obrăznicie redactorul memoriului. înşişi oamenii nu susţin şi nu au susţinut aceasta, ci s’au luat numai după stilul înveninat al acestui scrib. tl. Adunarea impozitului, şi a celor 7 cruceri, cari ca inte- rese de întârziere pot fi adunaţi de autorităţile noastre în baza unet concesiuni a Maiestăţii Sale, nici odată nu se întâmplă fără ameninţări. Deia autorităţi încă se cere uneori această incassare cu ameninţarea, că îşi vor pierde onoarea şi slujba; astfel nu e de mirare dacă ici-coiea Valahii au fost ameninţaţi de slujbaşi. In acest caz comisarii şi executorii trimişi de percepforî n’au făcut decât ce li s’a poruncit. Dar că ar fi tratat cu dânşii atât de tiran, cum se aminteşte în memoriu, nu o vor putea dovedi. Ne ţinem însă de datorie omagială, ca să contribuim cu toate mijloacele la conservarea tezaurului viu al Maiestăţii Sale şi în acest scop nu admitem nici-o abatere, ceeace, dacă nu putem dovedi cu altceva, dovedim cu faptul că atât locuitorii din ţinutul săsesc, cât şi din cel valah progresează tot mai muit an de an, ba chiar zi de zi. încât pentru plata, în fondul de interese, a celor 7 cruceri, aceştia îi plătesc Saşii din oraş şi din sate; ţinu- tul valah însă refuză să-i plătească chiar şi după porunca dată de Escelenţa Voastră. Astfel ceeace se adună dela contribuenţii noştri saşi din oraş şi- din jur, neformând fond suficient pentru acoperirea' intereselor curente în un an, ne temem că creditorii noştri vor înainta plânsoare în această chestiune la Escelenţa Voastră. Pentru aceea Vă rugăm, Escelenţă, binevoiţi a comunica din nou Valahilor cutezători porunca de mai înainte. 12. Dacă studiem punctul acesta, rezultă şi aci ceeace am dovedit mai sus, că alcătuitorul memoriului a scris, la cererea corifeului, mizerabilului pârâş Macaveî, mai mult decât a cerut şi a dorit acesta ori decât i-a spus. loan Klein amintit în acest punct nici nu mai e inspectorul acelui district, pentrucă ales fiind pri- mar încă în anul 1756,1 în Februarie 1757 a fost introdus în slujbă. Deci e adevărat ceeace am spus mai înainte, că acest scrib a scris tot ce i-a venit în vârful peniţei sale murdare şi neruşi- nate. Amintitul loan Klein, primarul de azi, când a fost inspec- torul districtului, a mers din încredinţarea nostră la Valahii refrac- tari, ca să încerce cum ar putea incassa dela ei mai cu binele fondul intereselor, căci şi noi eram constrânşi de creditorii noştri să le plătim cameţile. Dar şi atunci nu a prins pe alţii, decât numai pe acel corifeu blestemat, Macavei din Mocod, care a umblat acum prin Viena, totdeauna a fost instigatorul principal al zarvelor şi care şi atunci a Îndemnat poporul ta nesupunere. Legat l-a trimis pentru Îndreptare la noi. Că ar mai fi prins şi pe alţii, despre cari aminteşte acel memoriu, nu vor putea dovedi nici cu un martor. 13. Cât se încassează dela ei, o dovedesc registrele de dări, cercetate de comisiuneâ telekiană amintită la punctul 9. întreagă această acuză s’a dovedit inexactă. încât pentru plătirea răvaşelor introduse în primul an cu ocaziunea impunerii dărilor, ţăranii n’au vrut ori n’au putut să-şi facă răvaşele prevăzute în acest an. Aste fel, nevoiţi fiind să le' facem cu un mâsar, au plătit măsarului preţul cuvenit. De atunci încoace mulţi ani n’au plătit nimic. Nici acum însă nu se îngrijesc de răvaşele necesare şi dacă li se cer, nu le dau, ba chiar le aruncă 1 Cu un cuvânt e greu să-i aduci la ordine şi disciplină. Celelalte acuze aduse în acest punct sunt falşe. 1 14. Şi din punctul acesta se vede răutatea atât a învinuite- rilor cât şi a redactorului memoriului, fiind-că scriu şi se plâng de lucruri, cari nu le pot cţovedi. E drept, că unii au fost inchişi, dar nu — dupâcucn se aminteşte în memoriu — fiindcă au mers Să se plângă la directorul fiscal, ci fiindcă n’au plătit cu ce da- torau. Ba Încă unit dintre ei obraznici şi mânioşi au îndrăznit să ne spună în faţă că ei nu vor plăti, ceeace plătesc Saşii, fiindcă nu se simt obligaţi la aceasta. Pentru aceasta au meritat să se ia faţă de dânşii dispoziţiuni de corectare şi subordinare. Au fost prinşi, nu, cum amintesc falş, la un bâlclu mai mare, ci la târgul săptămânal ţinut în fiecare Marţi şi n’au fost prinşi aşa de mulţi, câţi se spune in memoriu. Vestitului şef şi corifeu principal Ma- cavei i s’au luat ce e drept şase boi, dar am fost necesitaţi să o facem aceasta din motivul, ca să avem ceva garanţie din partea lui, căci — de câte ori era vorba să fie închis şi anume odată din porunca Escelenţei Voastre tn Sibiiu, altă dală la noi — tot- deauna fugia şi se ascundea. Dacă pe acesta şi pe alţi doi sau trei complici nu-î vom prinde, şi Escenienţa Voastră încă veţi dis- % pune aşa, atunci Vă putem asigura că aceşti oameni de nimic au să pricinuiască multe necazuri atât locuitorilor din oraş cât şi ţăranilor din district, fiindcă — continuindu-şi opera lor rea şi îndrăsneajă — dau şi ei sfaturi rele şi sprijinesc şi pe cei ce în- deamnă la rău pe ţăranii din district, ceeace mulţi au recunoscut şi o recunosc. De altcum întreagă acuza din acest punct e falşă şi netemeinică. . 1 15. La punctul acesta primarul loan Klein răspunde în chi- pul următor: Primeşte ancheta cu privire la acuzele- cuprinse în acest punct, — deşi toate sunt falşe şi inexacte. Alcătuitorul me- moriului de bună seamă le-a scris numai din pasiune privată şi nu la dorinţa pârâşilor. Toţi câţi il cunosc pot mărturisi că el a primit cu supunerea cuvenită poruncile autorităţilor superioare şi. le-a şi Împlinit cât numai i-a stat In putinţă; ori cât nu-i convine aceasta redactorului. Doreşte să se facă anchetă cât de severă, căci atunci se va dovedi antipatia ce există între e) şi redactorul memoriului. Astfel de cuvinte absurde n’au putut să audă dela el nici redactorul, nici acuzatorii. . 16 şi 17. Şi în aceste două puncte suntem învinovăţiţi fără nici un sistem şi pe nedreptul nu întru atâta de Valahii jălbaşi, cât mai mult de scribul neruşinat. Dacă veţi ceti acest punct, veţi vedea că şi act, întocmai ca la punctul 5, amestecă totul într’o oală: oamenii de subt jurisdicţiunea noastră cu vecinii noştri şi cu alte lucruri, cari nu numai n’au fost, dar chiar şi jălbarii au recunoscut că ei n’au cerul să se scrie în jalba lor. In special nu e adevărat că magistratul Bistriţei a trimis în district 300 oameni înarmaţi şi un călău. Aceasta au retractat-o înşişi jălbarii, cum pot dovedi doi martori dezinteresaţi din judeţul Dobâcar Gavrilă Szâkely şi Ştefan Fogarasi, a căror mărturisire am anexat-o la „remonstraţia* noastră înaintată D-voastre cu data de 6 Iulie. Am trimis ce e drept în satul cel maj depărtat din partea de jos a ţinutului nostru, in Mocod, câţiva oameni, ca să prindă pe nişte indivizi turburători, despre ce V’am făcut raport detailat ' în 30 Martie 1757, Cu toate acestea Vă mai amintim şi aci pe scurt, cum s’au întâmplat lucrurile: In Martie 1757 primarul din Mocod a voit să îmblâtească dijma, ce era în îngrijirea lui. Dar câţiva locuitori din această co- mună, la sfatul unui instigator, s’au răsculat, au luat dela primar dijma adunată, au îmblătit-o şi au închis-o în biserică. Venindu-ne la cunoştinţă aceasta, am dispus ca comisariul Andrei Gotlschick, cu un servitor şi co doi slobodnici să meargă în Mocod şi să aducă legaţi pe autorii acestei fapte, ca astfel îndreptându-se şi învăţaţi la subordinaţiune să servească ca pildă şi altora, de a nu .mai încerca atari.acte temerare. Comisarul s’a şi dus în-satul a- mintit şi pe şase dintre făptuitori i-a legat. Când a dai să iasă din comună, Mocodeniî au tăbărit asupra iui cu femeile şi cu co- piii, l-au atacai cu bâte şi cu pari, au aruncat după el cu pietrii, trei prinzând calul de frâu l-au bătut şi pe comisar şi pe cal, şi pe indivizii legaţi i-au eliberat. Dacă n'ar fi avut cal bun să se salveze, poate că l-ar fi şi omorît. ■ Făcându-ni-se raport despre această fărădelege, ca acei in- divizi răufăcători să nu rămână fără pedeapsă şi astfel să prindă şi alţii cura] să facă atari fapte, âm trimis doi comisari de ai noştri: pe Dănilă Gfltsch şi ioan Laing dimpreună cu 120 oameni din Bistriţa şi din satele săseşti. Aceştia au mers înarmaţi numai ca să bage groază în delicvenţi. Pe aceştia i-am trimis să aducă în linişte legaţi pe autorii faptelor, dupăcum am arătat deja în-raportul tri- mîs Dvoastre. par spre surprinderea noastră, Valahii presimţind intenţîunea noastră, au . adunat în Mocod o mulţime de oameni din şapte sate ale judeţului nostru şi din trei ale judeţului Dobâca. Aceşti oameni înarmaţi eu puşti, cu furci de fier, cu lănci şi cu pari s’au opus şl n'au primit pe delegaţii noştri, cari s’au înapoiat în linişte, fără sgomot şi cu mâna goală. . Acesta e cazul, pentru care am aflat cu cale să trimitem în satul Mocod oameni înarmaţi, dar nu în timpul, despre care amin- teşte memoriul, nici în număr aşa de mare şi nu în contra distric- tului. Nu e adevărat nici aceea, ce susţine atât de exagerat redac- torul memoriului, că am trimis şi un călău şi că au plejCat cu măre zarvă. Poftească oricine să facă cercetare şi se va convinge, că toate sunt minciuni, cum au recunoscut şi Valahii jălbari, şi. scornituri de ale reactorului. . 18. Aceste jalbe au mai fost aduse şi înaintea înaltului Gu- vern şi a comisiuntt telekiane şi nu s’a putut dovedi adevărătatea lor. Deci nu meritau să molesteze cu ele pe Excelenţa Voastră şi . ■ ' . ' * ■ 4 50 mai ales să meargă în Dej să se plângă. Căci dacă s'ar plânge împotriva oricăruia dintre subordinajii noşlri ori ne-ar aduce cazuri palpabije, pe acel slujbaş' nu l-am lăsa fără pedeapsa cuvenită. Dar din jalba aceasta nu se vede, că ar fi recurs vreodată la noi pentru a ie face dreptate, ci se plâng îh general şi fără nici un temeiu. 19. Ca şi acuzele din punctul 18 şi acelea dela punctul a- cesta au fost înaintate comtsiunii telekiane şi s‘au dovedit de ase- menea fără nici o bază solidă, despre ce sa făcut raport şi Esce- lenjei Voastre. Cei 7 cruceri repartizaţi ca impozit şi în fondul intereselor au fost introduşi prin oamenii noştri (pe cari în memoriu li numesc Schulter) în registrele satelor; această dispoziţiune s'a comunicat în sate şi li s’au făcut cunoscute comisiunile de încas- sare, precum şi cheltuielile de întreţinere a acestor comisiunî. A- ceste cheltuiele nu fac atâta, cât amintesc în memoriu. Făcând cercetare am' constatat, că numai în satele mai mari, unde comi- shiniie au mai mult de lucru, se urcă cheiluielele la un florin, celelalte câte patru şi cinci dacă cheltuiau un .florin. Ba în unele sate mai mici, în cari îşi terminau lucrările mai repede, nu făceau nici o cheltuială.- Cine să fie acei ortaci din Bistriţa amintiţi în memoriu, nu ştim, deci nici nu le putem justifica faptele. ; 20. Cei trei mariaşi amintiţi în acest punct, nu sunt altceva decât plata pentru apel, cari bani conform tradiţiei din timpurile vechi îi depunea apelantul la judele, Ia care apela pentru revizuirea sentinţei aduse. De altcum nici spusele din acest punct nu sunt adevărate, nici nu se pot dovedi. • 21. Toate afirmaţtunile din acest punct nu sunt adevărate. Am dorit numai să introducem cârciutnâritul cerut de dispozîţîumle comisiuhii regeşti seebergiene. Nu e adevărat, că ar fi plătit după căldările, în cari fierb rachiul, cât şi după un bou, ceeace putem dovedi cu registrele de dare, nici că pelângă aceasta ar mai - fi plătit pentru căldări ceva şi in particular. Lâna a fost venitul de pe munţi al oraşului şi nu al vreunui particular, venit pe care îl dădeau sătenii în baza unei învoeli între dânşii. Deci pe nedreptul ne învinovăţesc pe noi, pe inspec- torul de atunci şi pe primarii noştri de astăzi, cari în viaţa for 51 n'au avut nici o oate, că acest venit ar fi fost a! lor ori l-ar fi stors cu sila dela ei. 22. In urma poruncii date de comisiunea seebergiană am dispus căratul trunchi lor de brad buni pentru scânduri, dar nu pe sama pomenitului loan Klein ori a altui particular, ci pe sama oraşului: La început au şi adus vreo câţiva, dar apoi Îndată au refuzat cu îndârjire această îndatorire şi au neglijat şi acest ordin . caşi pe celelalte. . 23. E adevărat, că au cărat pe bani grinzi şi corni pe sama bisericii din Gherla, dar şi aceea e adevărat că comisarul a dat banii primăritor din sate, ca să le plătească acelora, cari au lucrat lemnele şi le-au transportat în comuna amintită. Aceşti primari sunt de vină, că unor cărăuşi li s’a reţinut cota cuvenită. Şi în neorânduiala de azi e greu să-i disciplinezi pe primari. . 24. In temeiul dispoziţiunii cornisiunii seebergîene oraşul a tăia) atât în satele din districtul săsesc cât şi românesc, din lo- curile arătoare şi din fânaţe anumite parcele pentru .fondul eco- nomic alodial/ La început timp de doi ani sătenii au şi cuitivat aceste locuri, cum a dat Dumnezeu. Mai târziu însă venind, în baza hotărîrii coniisiunii amintite, juzii crăeştî din Mediaş şt No- crih: MatiaCzoppelt şi Mihail Bruckenthal, precum şi loan Hon- namon, în faţa acestora primarii din ţinutul săsesc, estimând lucrarea acestor locuri, au promis că fiecare individ, drept preţ de rescum- părare a acestei munci, va da sau 3 mterţe (baniţe) de grâu şi o mierţâ de ovăs sau un fiorin unguresc, dupăcum vor dori oamenii. Acesta e florinul, despre care se vorbeşte în memoriu la respec- tivul punct. Această sumă o plătesc de atunci încoace, ca scutire de cultivarea pământului alodial, toţi locuitorii din ţinutul săsesc, iar dintre cele 23 comune valahe Nuşfalăul şi Sântioana. Tot ast- fel plătesc şi dijma fără nici o controversă. Celelalte 21 comune1) au refuzat să plătească, îndemnaţi jşi acum de îndrăzneţul şi de nime temătorul Maca vei a Popii, precum şi de alţi rău sfătuitori. Ungurii şi Saşii din aceste 21 comune, precum Şi cei din Rudna, nu consimt cu Valahii, ci declară că sunt gata să asculte şi să îndeplinească toate hotărîrile noastre. l) Comune cari se solidarizau cu Românii din Valea Rodnei. Memoriul n'a fost înaintat în numele acestor ,23 comune. Fiindcă locuitorii din 'cele 21 comune amintite, în curs de trei ani, nici nu au lucrat putinele locuri alodiale, nici n’au plătit preţul ţie răscumpărare al acestei munci, în suma de un florin, astfel am fost nevoiţi să cerem dela ei suma de pe trei ani expiraţi, adecă trei florini, pretenţiune pe care şi ei o cunosc destul de .bine şi ‘pe care aşa ar fi trebuit să o amintească in memoriu. Din fondul rezultat din acest venit plătim pe slujbaşii, cart servesc fără salar. In Urmare dacă nu aflăm expedientul potrivit pentru incassarea acestor bani, atunci slujbaşii menţionaţi- rămân fără plată, cu toate că îşi îndeplinesc serviciul; ceeace nu se poate admite. 25. Că atât între Saşi cât şi între Valahi sunt mulţi, restan- ţieri din anii de mai înainte, o putem dovedi cu registrele şi,so- cotelele de dare. Nu s’a cerut nimic dela ei, decât numai sumele cu cari datorează. Deci şi acuza privitor la aceasta este neînte- meiată. Noi le iertăm bucuros sumele restante, dacă şi Maiestatea Sa anulează toate restanţele noastre pentru cassa de războiu până la anul 1754. - 26. Câtă ură înfocată are împotriva noastră alcătuitorul zur- bagiu al memoriului, se vede şi din acest punct, unde în numele ţăranilor de subi jurisdţcţiunea noastră numeşte fărădelegi ale Sa- şilor faptele ce ni Ie impută nouă pe nedreptul. Cu toate că cu mulţi ani înainte de aceasta era în uz aci şi în alte comune, ca magistraţilor să li se dea o parte din salar în pătură, în munca pre- stată de locuitori, azi, când salariile sunt fixate şi nu se mai face muncă gratuită, petiţionarii nu mai dau muncitori, cel mult dacă dau pentru economia comună a oraşului, Dacă cineva a întrebuinţat fără ştirea noastră astfel de muncitori, a făcut-o în mod particular; în urmare nu era nevoie ca redactorul memoriului să lungească ca babele vorbele înveninate. 27. Lemnele necesare pentru zidirea şi repararea clădirilor, cvartirelor şi podurilor oraşului, precum şi muncitorii frebuincioşi măestrilor era obiceiul să-i dea locuitorii din ţinutul Bistriţei şi din district. Astfel locuitorii din ţinutul săsesc aduceau lemnul de ştejar şi cer, iar cei din ţinutul valah lemnul de brad, care este la ei în mare cantitate. Acum însă Valahii încăpăţînaţi nu recunosc nici această îndatorire şi nu aduc nimic spre marea pagubă a ab- raşului; Nu e adevărat, ce se mai spune în acest punct, că Valahii ar fi clădit casa lui Dănilâ Klein, fiindcă înainte de ce ar fi con- tribuit aceştia chiar şi cu muncă de un crucer, casa era bună de locuit şi şi locuia în ea amintitul Dănilă Klein cu servitorii săi şi alţi locuitori. Având oraşul nevoie de o parte a acestei case, a declarat-p cvartir public, şi la restaurarea acestei părţi au contribuit şi jălbarii cu munca lor conform uzului de până acum. Pentru această muncă oraşul hu era dator să plăteaseă nimic muncitorilor, numai mâestrilor. ‘ 28. Nici cu acestea nu dovedesc nimic, decât că s’au con- stituit, conform dispoziţiunilor comisiunii seebergiene, juzi dominali sau economici, cari Să aibă grijă de puţina noastră economie şi dijmă. La muncă şi acum îi folosim pe Valahi după uzul vechiu. Nu-i adevărat însă că au fost constrânşi la muncă de câteva zile pe săptămână. Cu privire la celelalte acuze, aduse cu atâta neru- şinare şi dezordine în acest punct, am răspu.is deja la punctul 24. In urmare nu credem că e necesar să Vă mai molestăm încă odată. 29. E adevărat, că la începutul impunerii dărilor Valahii din district au început, la sfatul cuiva, să se agite şi să se neliniştească atât de mult, încât am fost nevoiţi să facem raport, cum am amintit la punctul t, atât Escelenţei Voastre, cât şi Escelenţei Sale Dom- nului Cancelar aulic şi comisar regesc plenipotenţiar, care pe atunci era în Sibiiu. In urma acestui raport al nostru şi nu a tân- guirilor Valahilor jălbari (cum se aminteşte fals în memoriu) însuş Escelenţa Sa s’a ostenit până la noi, iar. F.scelenţa Voastră aţi trimis ca delegat,pe Domnul secretar gubernia! Samoilă Brucken- thal, cari împreună cu comandantul conte Ferraris au făcut cerce- tare. Credem, că nici atunci nu s’a dovedit că suntem vinovaţii căci altcum n’am fi rămas [fără admonestare, nici nu s’a interzis, cum spune memoriul, să mai presteze ceea cu ce datorau. Dim- potrivă li s’a comunicat, că au să îndeplinească tot ceeace li s’a poruncit cu noile ordonanţe, până când Maiestatea Sa nu va dis- pune altfel. Aceasta se vede din procesul verbal al Escelenţei Saie şi de sigur şi Domnul Secretar gubernîal V’a făcut raport despre aceasta. Cu toate acestea redactorul, memoriului a îndrăznit să ridice acuze atât de grave şi 'să prezinte Maiestăţii Sale un me- 54 moriu atât de confuz despre lucruri, pe cari nu le-a înţeles. Toate învinuirile din acest punct sunt deci inexactităţi şi minciuni sfruntate. 30. Mai mult ne mirăm de încăpăţinarea acestui redactor, evidenţiată în acest punct. El, care în punctul 2 al memoriului îi numeşte pe Valahi .neciopliţi, neştiutori şi proşti, iar pe sine se consideră cuminte, deşi ştie bine, că Valahii au fost prinşi atât în Sibîîu, Cât şi în Dej din porunca- Escelenţei Voastre, totuş trece cu vederea toate aceste admonestări binevoitoare, îndemnurile date pe diferite căi şi în felurite chipuri, precum şi avertismentele, cari neurmate aveau să aducă pedeapsă severă. Răzvrătitorii şi corifeii nemulţumiţi cu câteva rezoluţiuni binevoitoare ale Escelenţei Voa- stre au provocat nesupunere în district. Că unii dintre ei au murit în Viena şi nu acasă, nu suntem noi de vină. Să şi-o atribuie agitaţiilor lor nesăbuite ori sfaturilor acelui impostor, care nemul- ţumit cu rezoluţiunea părintească a Escelenţei Voastre, i-a îndemnat să plece la Viena, pentru a incomoda pe Maiestatea Sa. 31. Deşi şi la învinuirile aduse în acest punct şi la termenii inurbani ai redactorului am putea răspunde multe, totuş nu vrem să Vă mai incomodăm. Nu vom întreiăsa însă să grăbim la timpul său libertatea Valahilor noştri îndrăzneţi (libertate,( pe care ei îşi iau obrăznicia să o asamene cu libertatea noastră şi să se atingă de ea cu termeni murdari şi necuviincioşi). Nu ]i e ruşine să mai amintească în acest punct, că au dat de bună voie soldaţii impuşi şi repartizaţi în proporţia numerică. Numai noi şi acei, cari au de executat poruncile date, ştiu cu câtă greutate şi cu câte piedeci putem să scoatem soldaţi dela ei şi dela alţii. Cu toate că cu agi- taţiile lor îndrăzneţe şi cu încercările lor temerare cauzează atât Escelenţei Voastre, cât şi nouă mult lucru şi oboseală, loluş sunt lăsaţi în pace şi neruşinaţi deneagă ceeace datorează dela început şi ceeace prestează fără nici o contrazicere şi alţi locuitori din ţinutuj nostru.1 Aceasta cu adevărat ne doare foarte mult. . 1 ■ * ’ La aceste informaţiuni şi la acest raport, alăturăm din nou remon st raţia noastră din 6 Iulie a.' c. împreună cu anexele sale. Pelângă aceasta ne rugăm cu supunere, să binevoiţi a lua la suflet şi a curma încercările temerare ale Valahilor noştri în- 55 crezuţi în curajul lor blestemat, precum şi pagubele oraşului ce rezultă din aceste încercări, în special a vă convinge: 1. Câtă zarvă şi tumult au făcut cu ocaziunea impunerii de dare, începute din porunca Maiesţăţii Sale Ia 4 Maiu 1754/5. 2. Ce preţ au pu$ pe admonestările făcute lor de cancela- rul aulic, comisarul regesc plenipotenţiar contele Cavrilâ- Bethlen şi delegatul Escelenţei Voastre, cari toţi s’au ostenit până la noi, precum şi pe rezoluţiunea Domnului Cancelar. 3. Cum au eludat dispoziţiunile comisiunii instituite de Maie- statea Sa, din naţiunea săsească din Ardeal. 4. Ce animozităţi şi încercări temerare au pornit împotriva noaslrâ. In Mocod mai întâi şi apoi şi în alte locuri au luat cu putere dijma dela primarii noştri, au îmbiătit-o şi au închis-o în biserică. . 5. Când autorii principali ai acestui act de silnicie au fost prinşi de delegatul nostru trimis în Mocod şi am voit sâ-i adu- cem în oraş, au atacat pe delegat, erau cât pe aci să-l omoare şi au eliberat pe cei prinşi. 6. Când am trimis tot pentru prinderea acestor agresori şi lot în Mocod oameni din oraş şi din ţinutul săsesc, s’au adunat în Mocod locuitorii a zece sate, s’au opus oamenilor trimişi de noi şi le-au trimis vorbă, să nu se apropie, dacă mai vreau să-şi vadă soţia şi copiii. 7. Raportând Escelen(ei Voastre despre aceste întâmplări, aţi binevoit a delega cornisiunea din judeţul Dobâca, care s’a şt dus la ei, ca să-i avertizeze în numele Guvernului regesc şi să-i în- demne la supunere. Cât au folosit aceste îndemnuri, se vede atât din raportul delegaţiei, cât şi din faptele ulterioare ale Valahilor. 8. Cu toată strădania noastră, bazată pe dispoziţiunile Es- celenţei Voastre, Valahii au denegat predarea armelor. 9. Instigatorii amintiţi mai sus, cari au provocat neascultarea, au refuzat cu îndrăsnealâ să se prezinte ia 27 Iunie 1757, terme- nul fixat de Escelenţa Voastră. Din acest motiv 10. In urma dispoziţiunilor Escelenţei Voastre a trebuit să se prezinte din cauza lor, subt prezidiu! Escelenţei Sale consilierului conte Ladislau Teleki, o comisiune. Dar şi sfaturile binevoitoare şi hotăririle acestei comisiuni n’au fost luate în seamă. 56 11. Şi după aceasta au îndrttsnit să turbure confruntarea fă- cută ta începutul lunii Septemvrie '1757. La aceasta aţi binevoit a trimite între ei pe judele suprem din judeţul Dobâca, LadislauMara. - 12. Au nesocotit hotăfîrile şi poruncile Escelenţei Voastre .şi mergând în Dej, la îndemnul altora, au prezentat Maiestăţii Sale un memoriu murdar, plin de neadevăruri sfruntate. 13. Primind dela cineva copia rescriptului obţinut dela Maie- statea Sa, l-au interpretat falş, iar corifeii ce fuseseră în Dej au răzvrătit din nou poporul incult. Despre aceasta V’am făcut deja raport. : 14. Acum de curând, mai în zilele trecute, s’a publicat, din partea a doi asesori delegaţi din judeţul Dobâca: Gheorghe Er- dălyi şi Petre Nemeş, precum şi din partea delegatului nostru, Valahilor neascultători porunca trimisă de Escelenţa Voastră. Dar şi această poruncă precum şi admonestările părinteşti repeţite de atâtea ori au avut acetaş rezultat, câşi cefe de mai înainte. Do- vadă raportul delegatului nostru revenit dela ei, pe care raport ne luăm îndrăzneala a-I anexa la aceste informaţtuni. Porunca de data 28 Iulie privitoare la publicarea acestui ordin. am primit-o în 12 August şî imediat am luat măsurile necesare, ca să se execute. Dar am fost împiedecaţi In această intenţiune a noastră prin- po- topul întâmplat tocmai atunci, mai ,apoi prin bâlciu, astfel că de- legatul din partea judeţului Dobâca n’a putut merge înainte de 10 Septemvrie şi din acest motiv a întârziat publicarea ordinului. Mult ne-ar trebui, ca Să Vă facem cunoscute faptele mize* rabite ale Valahilor. Pentru aceasta nici nu voim să Vă incomo- dăm cu înşirarea lor. Din cele amintite se vede clar încrederea în curajul lor obraznic şi acuzele falşe din memoriul lor. In urmare Vă rugăm din nou cu toată supunerea şi suntem încredinţaţi că veţi lua la suflet rapoartele noastre umilite, relaţiu- nile delegaţilor dtn judeţul vecin şi. mai ales ale comisiunii de subt conducerea Escelenţei Sale consilierului; conte Ladtsjau Teleki. Vă veţi convinge despre îndrăzneala acestor Valahi nesupuşi, cari disconsideră toate avertismentele părinteşti făcute în atâtea rân- duri, precum şi despre paguba oraşului rezultată pe urma acestei nesupuneri şi veţi înainta Maiestăţii Sate cu recomandare puter- nică această remonstraţie a noastră dimpreună cu anexele sale. 57 Convinşi despre nevinovăţia noastră şi despre îndrăzneala Valahi- lor noştri turburători, veţi binevoi a descoperi acestea şi Maie- stăţii Sale. Astfel prin acest raport al Escelenţei Voastre, nădăjduim că veţi deştepta îndurarea inimei de ipamă a Maiestăţii Sale şi vom ajunge să se pună capăt suferinţelor noastre nedrepte, iar Valahii să-şi primească pedeapsa cuvenită pentru faptele tor. Ce- rând cu încrede te flască şi cu supunere mare sprijinul părintesc al Escelenţei Voastre şi al Înaltului Guvern regesc, recomandându- ne cu umilinţă patronajului aceluiaşi Guvern, şi păstrând venera- ţiunea datorită, murim „ ai Escelenţei Voastre . şi ai înaltului Guvern regesc supuşi servi: primarul şi magistratul oraşului liber reges^ şi ai ţinutului ' bistriţan. . : Bistriţa, la 18 Septemvrie 1758. i 58 ACTE ŞI DOCUMENTE IULIAN MARŢIAN In colecţia mea se găsesc următoarele trei docu- mente, dintre cari pe cele dintâi două le public în tex- tul original, iar pe al treilea în traducere românească. 1 La anul 1803 a apărut în tipografia statului din Viena în ediţie românească, ordonanţa referitoare la blo- cul continental impas de Napoleon /. Broşura cuprinde 6 foi- nepaginate de format folio tipărite cu caractere cirile, şi două xilografii de iniţiale la începutul textului. Fiindcă acest imprimat nu este cuprins în „Bibliografia românească veche" şi pe cât sunt informat,' nici nu e publicat până în prezent, reproduc aci textul lui în între- gime : ' 99 La num. 6777/1803. NOI FRANCISC AL DOILE din mila lui Dumnezeu alesul împărat al Romanilor, craiul Ger- maniei, Ungariei, Bohemiei, Galiţîei şi Lodomeriei, afhipovătui- torul Austriei, povăţuitorul Burgundiei, şi Lotaringtei, marele povă- ţuitor al Toscaniet şi celelalte. , Fiindcă noi ne-am hotârît, ca întru bâţaia de acum, care s’a pornit între Frânei şi între Angluşi, să ţinem neutralitate adecă: să nu ne mestecăm la bătaia lor, de unde urmează, cum că între noi cu amândoauă potenţiile care se oştesc pacea şî preteneşuguî ne- clătit stă; Insă spre depărtarea tuturor greutăţilor, aceasta de lipsă, ca despre o parte această neutralitate toţi, dată mai ales acei su- puşi at noştri, carii pre mare cu corăbii se negustoresc incâte despre a lor parte să’1 ţie, de altă parte ca drepturile sale, lima- nurile, vadurile şi docurile cele de legat corăbiile care ţin neutra- litate să şi-le poată finea, şi neguţătoria cea după legile neutrali- tăţii orânduită, cu amândoauâ potenţiile cele ce se oştesc să fie fără frică; Deci spre acest sfârşit, ca să se încunjure toată tâlcui- rea şi toate ponoslurile, care din neştiinţa sau nebăgarea în samă a acelor detorii şi orânduiele se pot naşte; vestim aceste orându- iale, dintre care unele sunt întărite în făcutele între potenţiile din Europa legături, şi împăciuiri; altele sunt întocmite după obice- iurile cele legiuite a neamurilor, după care fjeşte ce stat poli- (icesc şi milităresc, pre cum şi toţi supuşii noştri, până va finea bătaia aceasta pre mare, Lebue să se îndrepieze. ' Art, 1., Oprim noi ’prin' aceasta prel[ tofi supuşii noştri,' şi pre cei ce sunt aşezaţi în ţările noastre ori în ce treaptă vor fi, ca spre slujba nice a unei potenţii dintre aceste ce se oştesc să . nu se. lase a se vârbuncălui, nice de bună voinţă să nu ia ceva slujbă cătănească, şi aceasta cu amelinfarea pedepselor, care în legile ţărilor noastre cele de moşie sunt întărite împotriva celor ce fug din (ară. .... 60 Art. 2-le. Fieştecarele supus dintre ai noştri să se ferească a nu se împărtăşi întru această bătaie, nice în gâtiriîe ei, mai aies să se ferească a nu găti corăbii mat mici pe seama unei sau alţii potenţii dintre acele.ce se oştesc, nice să se mestece în lucrurile lor, tocma de ar şi putea cu folosul său afară de tinutul nostru a face aceasta. . . Art. 3- Ie. . * ' Intru acesta chip oprim noi pre toţi supuşii noştri, şi pre cei aşezaţi în ţările noastre ca în limanurile noastre şi în locurile cele 'delegat corăbii sau în vadurile ţinutului nostru să nu îndrăznească .spre folosul a vreunei potenţii de aceste, a face; a întrarma, sau a vinde1 vre-o corabie de răzbdiu, sau de neguţătorie supt pedeapsă de 3 mii de galbini pentru fieştecare călcare a opreliştii acesteia, din cafe jumătate va fi acelui ce va da lucru în sus, iară cealaltă jumătate a fişcuşului; sau întru acea întâmplare, când n’ar fi în stat de a pletî datornicul, supt asemene pedeapsă ori trupească, ori de robie. • Art. 4-le. ‘ . Mai încolo corâbiarii din Austria se opresc, ca nici cătane nici slujitori de corăbii supt ceva nume de călători sau alt- mintrile să treacă la vre-o potenţîe de aceste, mai ales corăbiilor şi a verilor, neamurilor ce se oştesc să nu-şi împrumuteze numele său. Mai pe urmă nice cu un negoţ să im intre în locurile, sau în limanurile, pre care vre-o poteftţie dintre aceste ce se oştesc vrând a le Jua le-au încunjurat, sau le-au cuprins, de vreme ce întru acestă întâmplare după obiceiurile cele din legile neamurilor " de privilegiumul steagului celuijneutralitesc, n'au ce se^ bucura, nice au' ce aştepta dela noi ceva scuteală sau sprijtneală. ' Art. 5-le. In corăbiile cele austrîaceşti nice un ofiţir, ba nici slujitorii corăbiilor să nu fie mai mulji de a treia parte din neamurile cele ce se oştesc, fiindcă altmintrilea acea corabie nu se va socoti neutrală. ■'I ■ Art. 6-le. ' Având bună nădejde, cubică neguţătoria cea neutrală austrie- ceaşcă dela sfăpânirilecete ce se oştesc după cuviinţă va avea respect, şi cum că obicinuitele drepturi a celor ce se oştesc prin făcutele după legile neamurilor tocmele, şi după împădurite cele între sine se vor ţinea; Poruncim, ca corăbiile austriaceşti pe mare să nu se pună în potriva cercetării, cari s'ar face ori în ce întâmplare de câtrâ stieiueje oştitoare corăbii; ci, dinpotrivă toate scrisorile şî documenturile prin care se arată corabia şi împovo- rareâ ci a fî neutrală fără nice o greotate să Ie arete, dintre acele, nice una să nu arunce în măre, sau altmintrile să le strice, ■_ \ cu mult mai puţin dintru acele viclene, sau de două feliuri, sau ascunse in fundul corăbii să ţie. ţ Art. 7-ie. in cât şe atinge de neguţătoria cea neutrală, şi de articulu- şurile cele ce In vremea bătăii se socotesc oprite, luăm noi pre noi aceleaş legături, care dela alte potenţii neutrale şi an^me dela Rusia, Şveţia, Dania, în tocmeala sa cea mai decurund din J7 Iulie 1801, s-au făcut, şi avem bună nădejde întru urmarea acestora, că stăpânirile cele ce se oştesc, cătră noi şi neguţătoria supuşi- lor noştri aceleaş socotele vor păzi şi aceleaş orânduiale le- vor respeclălui, care numiţilor, şi altor stăpâniri neutrale se cuvin. Intru a cârti urmare oprim noi pe toţi supuşii noştri eorăbiari, şi pre toţi neguţătorii, ca nimica din marfele, sau din cele de lipsă pentru războiu, care mai în jos se Vor numi, stăpânirilor " celor ce se oştesc, să nu ducă: precum tunuri, mojaruri, puşti, piştoaie, bumbe adecă gloanţe de cei mari, granade adecă, plumbi de cei mici ce slobod flacără, gloanţe mici, flinte, cremeni, lunte -adecă: unelte de aprins praf, pravşelptru, piatră pucioasă,,lănci, săbii, sau îucingători, patrantaşe, şei, frâne, precum toate, cele ce de obşte oprite se socotesc, şi dintru care în corăbiile cele neutrale nu trebue să se afle, ci numai care spre însuşi a lor lipsă sau spre apărarea corăbiilor sunt foarte- de lipsă; acei ?u- puşi ai noştri cari nebăgând aceste în samă cu o neguţătorie de acest fel neslobod se vor cuprinde, afară de pedeapsa care o vor _ 62 avea dela noi, toate păgubi le, şi toate stricările, care lor prin con- confiscaţia corăbiilor, prin stăpânirile cele .ce se oştesc li se vor face, or trebui să Ie sufere. . " Ari. 8-le. Iar afară de însămnatele în articuluşu! mai sus lucruri de lipsă spre oştire, neguţătoria cu toate alte marfe, producturi şi lucruri de lipsă nice'despre o potentîe. oştitoare nu-i mai mult hotârîtă. încât scoaterea sau ducerea acelor marfe din ţările nostre cele de moşie almmtrile prin Jegîle, şi orânduialele care acum sunt puse, sau de aci înainte vor urma de obşte, nu ar fi oprită. Totuş cumpărările şi facerile de magazin uri, şi transporturile acelor de lipsă spre gătirea la râzboiu, şi spre hrană pe sama corăbiilor şi a laberilor sunt oprite, şi corăbiilor care vin în limanuri de odată nu le ei slobod mai mult să încarce decât ei lipsa lor. Mai încolo supuşii noştrji, cari pe apă fac neguţătorie, vor lucra înţâlepteşte, dacă vor fi luători aminte la vestirile sau în- ştiinţările de acest fel a pofenţiilor celor oştitoare ca să nu se bage pe sine în primejdii, şi să nu-şi agonisascâ cele neplăcute în neguţătoria lor. Art. 9-le. _ Fiindcă aceasta din sine se înţelege, ca cei neutrali coră- biari spre îricunjurarea tuturor pîedecelor pe mare trebue să arate a fi corăbiile, şi împovorarea tor neutrală fieştecărui din supuşii noştri, carii din limanurile noastre se duc pe apă şi povoara sâ la depărtate (fie neutrale* fie cuprinse de ostaşi) limanuri, vaduri, şi părţi a lumei vreau să-o trimită; la cea mai deaproape ocâr- muire a ţării, sau la magistratul tocului, cu cele de lipsă paşuşuri, apoi şi cu atestaturi despre vamă, cu cărţi, copii cu recognatio- nalişurii şi cu alte obicinuite documenturi a se griji trebue, care numele a cui ieste provoara, câtă şi ce fet de povoarâ, locul în- cotro merge, persoana la care se trimite, trebue să arete; despre a căror formă, şi despre modrul împărtăşirii, precum despre cele de lipsă vederii înainte spre împiedecarea înşălâciunet, noi cât mai curând un osebit reguiamentuni vom da afară. Art. 10-1e. Precum corăbiile austriaceşti (nelmpotrivindu-se bătaia de acum) nu sunt hotărlle neguţătoria sa şî împrumutata târguire de cătră limanurile amânduror potenţii lor care acum sunt cuprinse în bătae, In pace să-o poată şi de aci în coi o face; aşa şi cbrăbiite şi cele de războiu, şi cele -de neguţâtorie a potenţiîlor ce se -oştesc, precum mai înainte, In toate limanurile austriaceşti fără zeticnire pot întră şi după plăcerea sa pot sta, şi pot cele stricate â-le în- tocmi, şi celelalte: încât adecă acolo se vor purta întru aslmâ- nare regulelor neutrali laşului. Iară ca totuş să se poată finea o asemănare desăvârşit In câtu-i pentru corăbiile cele de războiu, şi împiedecările care pot să vie la mijloc să se încunjure, rânduim, că până va t'nea bătaia de acum de odată In limanurile noastre să: nu poală fi mai mult de şase corăbii de războiu a fieştecării potenţii oştitoare. Art. 11-le. , Fiindcă în cete de supt stăpânirea noastră locuri de. legat, corăbiile, limanuri şi vaduri toate, şi fieştecare corabie neutrală apărare şi linişte desăvârşit (rebue să. aibă, nu se îngâdujeşte ca , intru aceleaşi, şi în depărtare cât ajunge puşcătura tunului dela jărmurii noştri vre-o vrăjmăşie dela vre'una sau dela mai multe corăbii de războiu să se facă, de acolo ceva oştire sau pre altă corabie a-o goni să înceapă, să-o cerce să-o iae, precum despre care lucru toate deregâtoriîle noastre, iară mai ales comendanşii milităreşti în limanuri, vor avea dătorie de a lua samă. Art. 12-le, , După aceleaşiia neutralităţii legi nu va fi slobod corăbiilor * potenţiîlor, cestor ce se oştesc, în mai sus zisa depărtare înaintea vadurilor noastre cruciş curmeziş a alerga, şi prin aceia a umbla în aleşul corăbiilor celor ce vin, sau se duc; cu mult mai pujin va fi slobod a se opăci în zilele limanuri şi vaduri cu acel cuget, ca acolo să iasă înaintea corăbiilor ce vin, sau să poată alunga pre cele ce vor să pornească, u . ii Art. 13-le. " Când corăbii mai mici de războiţi sau şi de neguţetorie întraripate dela amândoauă potenţiile, care se oştesc, de odată In limanurile noastre se- află, şi una dintru acele iară'porneşte; cealaltă numai după curgerea a 24 de ceasuri poate să pornească, ‘ unde se înţelege, cum că aceaia corabie, care mai întâia în lima- nuri s’au aşezat, mai întâiu s’au aruncat angira, are iuş întâia . sau după alta a eşi pre mare. Corăbiile de războiu nu sunt în- dăiorate la numita de 24 de ceasuri aşteptare, dacă comendanşii tor, gubernatoruluî, sau celuia care e mai mare în locul acela, se ■ vor făgădui pe omenie, cum că întraceia vreme nici o corabie a împotrivnicilor şăi nu vor goni, nice o vor turbura în hodina ei, care făgăduinţă pe omenie comendanşii mulţimei corăbiilor odată pentru totdeauna o vor pune; iară comendanşii unei corăbii sân- . gure, la toată pornirea de nou trebue să-o pună căpitanilor coră- biilor celor întrarmate de neguţătorie; iar corsarilor adecă: celor _ ce umblă numai apucând pornirea înainte de 24 de ceasuri numai ‘ supt bună chizăşie, cum că mai sus pomenitele detoriile vor plini, , să îngâduiaşte. Art 14-le.> .- ■ Aşişderea corăbiilor celor de războiu nu va fi slobod într'o clipială din limanurile noastre a porni, când seva da senin despre sosirea vre'unii corăbii streine, numai aşa dacă precum în articu- luşurile mai sus s'au hotărî! comendanşii corăbiilor de războiu vor da parolă, iar corăbiile cele de neguţătorie şi armaturei cu- viincioasă chizăşie o vor pune, cum că se vor feri de toată vrăj- măşia împotriva numitelor viitoare corăbii. - i . • T Art. 15-le. < Dela această rânduialâ se iau afară corăbiile cele mici aşa numite Tartanele, trabacole, feleupe şi luntrile vânzletoare Ţues zise; precum a cărora oameni şi întrarmare iaste mai puţină de- cât decătră care să fie frică de ceva vrăjmăşie şi care pentraceea în toată vreme pot călători. Art. 16-le. Bărbâlutrea slujitorilor de corabie spre slujba potenţiilor ce se oştesc în limanurile noastre iaste oprită, şi de vor avea lipsă corăbiile lor de Vre-6' câţi-va bărbaţi pentru împlinirea ecvipaţiei adecă a oamenilor cari sunt de îipsâ la corabie, va fi slobod cu adevărat să-şi plinească lipsa, dară supt acea condiţie, ca nice un supus de ai noştri, sau din can s’au aşezat în ţările -noastre, să nu berbeluîaşcă, nici bărbaţi dela corăbiile neamurilor celor ce se oştesc să iae cu puterea, ci împlinirea aceea să o facă din oameni cării slobozi şi din bună voia sa se vor da spre slujba aceasta. . Art. 17-le. . Cele ce ar prinde o potenţie care se.oşteşte dela cealaltă se pot duce cu adevărat în toate limanurile noastre,; unde este gubernium şi anume la cea din Veneţia, Triest, Fiume, Zeng şi din Zara, marfele acolo să le descarce, să le pune să le iae. în samă, Şi de cumva nu suntmarfe a cărora aducere în ţările noastre să fie oprită, se pot vinde şi cumpăra, şi se pot scoate' de nou la neguţătorie; însă toate supt acea înţălegere cumcă legiuita ju- decată despre cădinţa prinderii dela cuviinciosul scaun aceiaş potenţii, care au prins corăbiile, se va hotărî. De ar fi unele marfe, în vremea cea" din mijloc supuse stricăciunii, se pot şi mai curând vinde, dară totuş numai cu îndestuluită chizeşie pentru preţul lor spre acea întâmplare, când s'ar judeca să se sloboadă corabia. ' Art. 18-le. (ară Ia întâmplarea ponosluiriî, cumcă această prindere în protivnica neguţătorie s’au făcut împotriva rânduielelor în articu- juşul la 10, 11, 12 şi 13-te a acestui patenş holărît de guverna- torii noştri, sau p rezide n şi i guberneţittor, după făcuta cercare pe scurt şi fără'nice’o apelaţie maif încolo despre lucru se1 spune judecata afară, şi'dacă aievea s’ar dovedi cumcă o corabie de. , acestfel tţumai spre vătămarea legilor neutralitaşului s’au prins, s’au luat, se va judeca despre partea noastră o prinsoare ca ' aceasta a fi nelegiuită, şi după aceea stăpânului său se va în- toarce înapoi. - 9 66 Art. 19-le. Potenţiilor ce se oştesc tiu li-se îngădue, ca oameni de a împrotivnicilor să-îi ia ca robi de tabără întru ale noastre lima- nuri, vaduri şi locuri de legat corăbiile, să-îi pue afară pre uscat, pentrucă îndată cât vor călca de acest fel de robi de tabără pă- mântul vre’unii stăpânii neutrale şi împreunate cu slâpânitoriul robului, trebue ca nişte slobozi să se socotească, şi toate deregă- toriile noastre cele politiceşti şi inilităreşti întru acest respect or fi dători să-îi apare şi să le ajute. Art. 20-le. Intru urmarea tuturor acestor primite legiuiri, şi întru apă- rarea. îndreptărilor, a neamurilor celor ce se oştesc, care se află în limanurile noastre şi în locurile cele de legat corăbii, nu ne îndoim cumcă potenfiile care se oştesc toate drepturile $i orându- iatele care unei potenţii neutrale se cuvin şi sunt îngăduite, şi pentru noi le vor cunoaşte şi le vor avea în reşpect şi mai ales cum că comendanşilor rândului de corabie, şi a corăbiilor celor mai mici de războiţi şi de negujătorie Ie vor da porunci, ca coră- biilor austriaceşti împovorate cu marfe slobode să le lase în pace, să nu le supere. Intru' acelş întâmplări când ar aiţea drepturi după rândutalâ tocma în limanurile împrotivnicilor, de ar fi făcute slobozi, să-îî lase să treacă, mai pre urmă, şi cumcă ei pre corăbiarii noştri întru toate întâmplătoarele greutăţi de cătrâ co- mendanşii corăbiilor de râzboiu şi a celor ce umblă apucând dreptate pe scurt, şi fără părtinire le vor face. Art. 21-le. Această, rânduială a noastră în toate jările noastre cele de moşie, şi mai ales în ţările cele cu limanuri şi cu locuri de legat corăbiile trebue sâ se facă cunoscută în limba nemţască şi tălie- nească, ca precum supuşii noştri cei ce călătoresc pre mare şi neguţătoresc, după aceasta să se îndrepleze, aşa şi deregătoriife cele politiceşti şi militâreşti întru toate întâmplările după acele să se asemâneze, şi pentru împlinirea lor să poarte grije. Dat în cea mai întâe şi de lâcuinţă cetatea noastră Viena la anul 1803, 7-le. zile August, a împărăţii noastre în anul al 12-le. FRANŢIŞC. * L. P. Alois Grof Ougarte crăiesc al Bohemiei şi Austriei ce) mare canţelariuş. . losif Baron Fondermarkt. Francişc Grof Voina. La însă împărăteştii şi Crăieştii Mărime poruncjjh . Leopold Baron H a a n. 2 In a. 1271 regele Ungariei Ştefan V înalţă pe co- mitete MocKya împreună cu pe fraţii lui la rangul de servitori regali, pentru vitejia lor dovedită în războiul cu regele Bohemiei, şi îi întăreşte în posesiunea moşiilor lor. In acest document se face unica menţiune cunoscută despre un Ban de Crazna. . Steptţanus Dei gratia Hungarie Dalmacie Croacie Rame Ser- vie Gailicie Lodomerie Cumanie Bulgarieque rex Omnibus lam presentîbus quam futuris presentem paginam inspecturis salutem in Omnium salvatore Ad universorum notitiam ha rum serîk volu- mţis pervenire quod cum comes Mochya et fratres sui quorum nomina inferius exprimentur nobis et regno in diversis expeditro* ni bus nostris et regni gerendas adeo strenue et laudabiliter servi- vissent ut propter hec’omni bono fuissent merito refovendi guerra tarnen post modum inter nos et regem Bohemorum suscitată de - ' .5* sevjtiis fidetibus que predictus comes Mochya et ejus frătres cum summa fidelitate impenderunt in preşentia baronum nostrorum Georgii videlicet magistri Tavernicorum domine Regine consortis nostre demeniissime et comitis castri ferrei Emerici bani Ponîth bani comitis zaţadiensis Dyonisii comitis de Marocha Alexandri quondam bani de Crazna Parabuli comitis de Themes precessoris Cumanorum quos ad defensîonem confinii noştri versus Stiriam miseramus, pro ut per predictos barones nostros nqbis ptene con- stitît, quondam in memoriam futurorum presentibus duximus an- notanda.1 Nam cum Detrîcus de Fredberg et Şeveridus dictus Cygur capilanei seu ductores exercitus ipsius regis Bohemoruni, congre- gata âd se armatorum multitudine fi nes regnî noştri hostiliter -a- dientes castru de Pincuafeu combusto eîusdem suburbîo cepisssent expugnare, comisso spolio et nonnulis de incolis terre nostre cap- tivatis, idem comes Mochya premisşis fratribus suis ad ipsum exercitam explorandum barones nostros et Cumanos sic proinde fideliter duxit contra exercitum teuton rcorum memoratum, ut per virtutem ho mi num nostrorum idem exercitus extitît superatus, Ubi predictus Detrîcus captivatus nostris fuit manibus assignatus, Se- veridus vero per ipsum Mochyam et mulţi aţii de ministerialibus Stîrîe per alios homines nostros fuerunt captivaţi et nohnulH în ore gladii interempti. [tem cum predicti barones noştri et Cumani sub castrum Trusach ad Stiriam accessîssent, et Leonardus frater pre- dicti comitis Mochya eligendo morii potius pro noştri nominis gloria el laude natalis patrie, quam redire sine servitio laudabiti Primus suburbium dicti castri suscendisset, presentibus baronibus nostris in certamine suo de batista e castro morlaliter extilit vul- nerâtus unde homines liostri cum niagna preda et triumpho victorie redierunt, Preterea cum iidem barones noştri versus castrum Ceudguey ad Stiriam processissent, predictus comes Mochya exer- citum precedens memoratum, duxit eos et reduxit de terra Stîrie cum triumpho victorie ac multa alia i'mpendit una'cum suis fra- tribus in exercilu qtii de Frustun ad terratii nostram usque Fontern- frigidam venerat laude et rcmuueratione satis digna. Nos igîiur quî cx officio susceplt regitninis metiri debemus merita singulorum et.eis juxta meritum providere,' eundem comitem Mochyam, in fecompensationem sţrvitiiorum suorum hujusmodi una cum fratri- •/ & bus suis Leonardo videticet et Itemitro, comite Paulo Uruz filio Pouca et Marii no filio Milozth ac cum terris et aliis juribus îpso- rum, tam hereditariis, empticiis quam eliam acvisitis a jobagiunatu Caslrj-ferrei et eius jurisdicfione omnino exîmentes transtulîmus in iiumerum et consortium Rcgalium serventium. Volentes quod tam ipsi quam ipsorum heredes de cetero illa eteadem perfruantur libertate qua alii servientes et aulici regii gratulantur. Volumus in- super quod idem comes Mocbia terram Chemetey, terram Feyerviz, terram Zeek et terram Clieyne, quas tam a nobis quam a domino rege carissimo patre nostro propier meriteria servitia sua acvisivisse dinbscilur, tam ipse quani ipsîus heredes eo modo habeant et possideanl prout in privilegiis super collatione seu' confirmaîione premissarum terrarum concessis plenius continetur. * Ut igilur hujus translationis series per rios facta robur obtî-ţ neat perpetue firmitatîs per qnempram processu temporum retrac- tarum valeat aut imeritum revocări preşentes concessinvus litteras dupticis sigilii noştri tnunimîne roboratas. ■ ' ( Datum per mamis magistri Benedicti orpdiensîs ecclesîe pre- posîti aule nostre vicecancelarii ditecti et fidelis noştri. Anno-Do- rn inii M. CC. Sepfuagesime primo, x kalendas mart» Regnî au tem noştri Ano. Primo, ; . 3 , Scrisoarea generalului prizonier Ioan Kemen trimisă la 6 August 1657 din castrul Tătarilor în Moldova, la.a- dresa principelui Transilvaniei şi.a Dietei. Către Măria Sa principele Transilvaniei şi către toate ordi- nele pe cari le priveşte chestiunea prezentă. Ştiu că bunul nostru Domn a învă|at în copilărie că cea mai grea povoară pământească este nerecunoştinja, şi având cunoştinţă de aceasta, după judecata oamenilor şi a lui Dumnezeu, nu îşi va însuşi o atare însuşire. D-zeu, oamenii din ţară — nu cei din ceriu — şi însuşi Măria-Şa ştie că ce servicii grele şi cu câtă 70 dreptaie am împlinit eu pe seama fericiţilor părinţi ai Măriei-Sale, şi cum am terminat cu această nefericite, dacă i-a plăcut bunului D-zeu astfel că Măria*Sa eşind din mijlocul nostru să intre în înaltul scaun, în acea străduinţâ nu am fost ultimul instrument; şi ca să nu-o apuce ţara întreagă după Măria-Sa, ca să nu’l ajungă o nefericire a sorţii împreună cu pe ei, am fost mai aplecat să rămân în mijlocul oştilor şi atrăgând pe duşman asupra mea să mă las de bună voie perjreî nimernice împreună cu ei, cu toate că după ori ce judecată omenească, ba chiar şi potrivit voinţei Măriei-Sale, m’aş fi putut face scăpat. Nu este'nevoie să Vă scriu că acum în ce stare mă găsesc, căci omul meu care mă vede cu ochiţ Vă va putea spune lotul, şi că câtă răscumpărare în bani poftesc deia mine, care sumă întrece puterile mele şi întreagă va- loarea mea, pârându-lt-se că a căzut pe mâna lor însuşi Măria-Sa în persoană, şi voiesc'sâ îşi verse asupra mea veninul ce l nutreau, împotriva Măriei-Sale. . . ' Din această pricină rog deci cu’ profund respect pe Mâria-Sa, în bazele credinţei mele către Măria-Sa şi a patriotismului meu şi al celor cari au plutit cu mine într'o corabie, să ne eliberaţi din trista robie cât mâi îngrabă. . . De vreme ce însă nu doresc şi nu insist numai pentru- eli- berarea persoanei mele, ci doresc şi ceea a mai multor bărbaţi cinstiţi, cari se găsesc cu mine, ba chiar aş fi dispus să rămân îndărăt bucuros în groaznicele suferinţe; dar aceste cdnsideraţiuni sunt .motivate în situaţia neînsemnatei mele persoane, fie că voiu rămânea aici fie că voiu fi dus la Poartă, cu care ocazie aş putea să cauzez patriei şi Măriei-Sale nemărginită frică, cheltuială şi nelinişte, dacă se va trâgăna chestiunea eliberării mele de aici, precum Măriile şi Domniile-Voastre veţi primi despre aceasta in- formaţie mat bună cu^graiul viu. , ,, Ea am dat dovadă şi în situaţia în care mă găsesc că sunt credincios patriei şi stăpânului ineu, conformăndu-mă împrejurărilor actuale, dar în adevăr „periculum est in mora* dacă Măriile-Sale şi Domniile-Voastre o veţi mai amâna, la ceea ce nu voiu purta vina nici eu nici cei ce se găsesc cu mine înaintea lui D-zeu şi a oamenilor. După mine însă aci se bucură de respect mai mare dl Francisc Korniş a cărui preţ de rescumpărare încă nu s’a fixat, 71- dar credem că va fi mai mare decât valoarea lui, dacă D-zeu l’ar elibera-prin ajutorul Măriilor- şi Domniitor-Voastre, dar dacă va rămâtiea între ei este de temut să nu facă vre-o intrigă împotriva persoanei Măriei-Sate; va fi deci nevoie ca Măria-Sa şi Domniile- Voastre să fiţi cu prevedere faţă de Domnia-luî. 2. Asupra modalităţii elibărEi noastre plătind preţul 'de răs- cumpărare, noi, cunoscând chettuielele cele extraordinare ale Mă- rie-Sale şi cu deosebire a celor cari s'au făcut în urma acordului cu Polonii, considerând că Măria-Sa acolo are legături, având ' aface cu creştini şi nefiind bănuială că din acea parte ar putea năvăli duşmanul asupra patriei noastre, iar aci stând lucrurile dimpotrivă şi pericolul fiind foarte apropiat ; se cere ca neapărat înainte de toate să se cumpere graţia Hanului şt acelor din îm- prejurimea lui cu daruri, şi luânduli-se apoi din mânele lor oca- ziunea prin răscumpărarea noasfră, cu toate că eu afirm că din averea proprie nu sunt în situaţie să mă răscumpăr, ei răspund că este de datorjnţa ţării sâ-o facă aceasta. . . 3. Nici eu nici df Korniş nu vrem să ne sustragem să con- tribuim cu puţina avere de care dispunem în scopul mântuirii noastre, dar aceea nu este suficientă, nici de altcum în acel scop, şi nu se va putea preschimba în bani gata în curând ; dar Măriile- Voastre aveţi posibilitatea cu nobila ţară împreună! Eliberaţi-ne deci! Şi fiindcă este loc îndestulilor, veţi putea înbunătăţi situaţia Mărtei-Sale şi pe cea a ţârii cu nevrednicele noastre persoane şi a mai multor patrioţi. Apoi mai sunt şi de aceia cari se găsesc v în mână de Tătari ordinari, şi dintre aceştia se vor putea răs- cumpăra mulţi pe preţ eftin; dar şi acestora li s’au pus mari piedici, sermanilor, oprindu-i, ca până se va decide cu eliberarea noastră, să nu fie răscumpărat nimeni, nici chiar Îq căzut dacă ar cădea de acordi cu preţul; din aceasta pricină- deci este nevoie ca Măria-Sa şi Domn ii le-Voastre să grăbiţi. ;4. Ce priveşte eliberarea acestora, noi propunem următoarea soluţie': Să meargă la Măria-Sa un încredinţat al Hanului, care să nu fie un om de rând, şi acesta împreună cu cei ce’l vor în- soţi va trebui găzduit bine şi provezut cu daruri. Vizirul mi-a spus că acestora să li-se dea vre-o 2000 taleri, iar aci pe seama Hanului, a vizirului şi a paşalei Haznadar, fiind neapărat de1 lipsă, 72 trebue să li se trlmiţă daruri cinstite, jar la mâna solilor trebue să mai fie încă daruri şi bani suficienţi pentruca să poatâ-da cui corqpete, pe seama alor 5—6 persoane; iar darul Hanului trebue înţeles astfel că dacă în acest scop acuma nu vor fi la dispozi- ţiune numai vre-o 3>-4 mii taleri, cu suma aceasta nu se încheie ,socoteala, ci se va pertracta în Special asupra plăţii unei sume ! fixe de bani fără de .care nu se va putea încheia târguiala. ■5, Este cert că Hanul a primit poruncă dela Poartă să schimbe Voevozii în' ambe ţările româneşti şi să plece apoi îm- potriva Ardealului, iar acolo să purceadă la fel, fiindcă nefericita noastră- cădere în minele lor le va umplea sacul, şi nu se ştie dacă voevdzii româneşti vor putea să rămână pe loc, In ce pri- veşte situaţia Ardealului eu cred că Poarta aşteaptă să primească informaţii despre stările de acolo, dar cei dinspre Cetatea-Albă nu prea grăbesc. . 6. Cunoscând diferitele cheltuieli ale Mâriei-Sale, nu pentru trebuinţa Măriei-Sa te, ,ci numai pentru situaţia mea din prezent, dacă Măria-Sa va recerca pe voevodul muntean şi pe boerii lui ' în privinţa unui împrumut, nu va' fi înzădar. 7. In această situaţie eu sunt de părerea că Măria-Sa va .trebui să convoace Dieta şi să trimiţă soli la Poartă ca să împăciu- , iască stările. . 8. Fiindcă mai mulţi dintre prizonieri, chiar şi până acum ' au căzut de acord în ce priveşte preţul de răscumpărare, şi zi de zt cad mai mulţi de acord, pentru ca să poată ajunge Ia rezultat, să .aduceţi la cunoşlînţa familielor acelora preţul de răscumpărare ce sa hotărît, să’I plătească, deci în acest scop trebue încredinţat un bărbat anume care să încaseze, ş: în laşi un altul care să ştie înregistra în catastih preţul de răscumpărare. ' ' ^ ' * 1 1 -li 1 f[ ■ 1| ' ' Despre alte lucruri şi împrejurări de aci Vă va putea in- forma pe Măria-Voastră şi pe Domniîle-Voastre omul nostru cu graiul viu. D-zeu.să vă călăuzească pe Mâriile-Voastre la cele bune. Dat lâ 6 August în castrul tătăresc aşezat în Moldova. Anul 1657, Kemen (anos, P: s. Fiindcă situaţia tristă şi asupritoare de aci nu permite o scrisoare speciaiâr rog cu ins işti nţă pe Măria-Sa să-mi creadă, că aşa să-nii ajute D-zeu dacă mă străduiesc întru stricăciunea Domnului' meu şi a patriei mele. Dar dacă veţi lucră aşa cu mine ca Măria-Sa şi (ara să plătească despăgubiri în fiecare an, iar eu să mă urăsc de năcazuri, nu voîu fi de vină Înaintea lume! şi a lui D-zeu. Din această cauză doresc asigurare dela Măria-Sa şi dela ţară privitor ia o răscumpărare stabilită fără ştirea Tătari- lor, precum mă voi putea potrivi la târguială cu ei cât mai în- grabă. Aş dori mai bucuros dela D-zeu moartea? dar nu pot prescrie Măriei-Sale. Vă rog pentru D-zeu pe Măriile-Voastre- şi pe Domniile-Voastre să luaţi cu grabă măsuri cu bună mienţiune, dar în secret, şi şă Vă siliţi să ne eliberaţi cât mai în grabă în- preună cu pe di Korniş, ca să nu împiedecăm pentru mai de- parte eliberarea celorlalţi tovarăşi. Privitor la scisoarea, care a fost un pretext, V’am' trimis vorbă. . 74 Contribuţii la viata şi activitatea lui George Coşbuc Notd. Ol Anton Demian, învăţător dîr. In comuna Hordou ne trimite 3Vs coaie manuscris de-a lui George Coşbuc, şi anume poeziile: Ceas râu, Femeile din Weinsberg şi Draga mamei, scrise de poet probabil la 1883, cum apare din „Tribuna" Nr. 122 a. 1836. Dintre acestea; balada poporală „Draga marnei'1, modificată de însuş poetul in acest manuscris, cum se vede din no- tele marginale, copiată în 18—23 Martie 1886 şi trimisă spre publicare „Tri- bunei", a apărut în patru numere din Iunie 1886; iar „Ceas râu“ a fost tipă- rit tot tn „Tribuna" in Iunie 1888, asemenea cu modificări. A treia poezie: „Femeile din Weinsberg“ n’am aflat sâ fie publicată, deci urmează aci: FEMEILE DIN WEINSBERG ii i Aţi fost la Weinsberg, dragii mei? Aici trebue să fie De sigur harnice femei Şi fete de-omenie! Să ştiţi, când eu m’oi însura, Nevastă’n Weinsberg mi-oi căta! Odată Conrăd supărat Pe nobila cetate ' Adună oşti şt s'a gătat De mari jsprăvuri, frate l Weinsberg-a! tot, înconjurând El dă asalt din când în când. Dar dupăce oraşul sta Ţinând împotrivire, El a trimis din oastea sa P'un om, să ducă ştire: „Mişeilor! De-a puc la voi, Vă pun în furci tot doi cu doi! Acest avis a răsunat A moarte cum se cade: tn Weinsberg toţi au tremurat Prin case şi pe strâde. — 1 E scumpă pârtea ce mânca, Dar sfatul bun mai scump era. „O, vai de bietul Coridon!“ Toţi popii’n mănăstire Strig’; „Kyrie eleison! Noi mergem la peire! 0 vai de bietul Coridon ‘ Nici vorbă matar de pardon!“ 1 t r Dar când nimic nu-ţi dă Mathei Din psalmi’ ş’apocalipsă, Atunci viclenele femei Te scot din greu şi lipsă, Că’n viclenie — retro noi! — Femeiiş’s numai eroi. - Vezi! O nevastă ce de-abia De ieri e măritată Scorni un plan ciudat, şi ea A fost aplaudată. Un plan, încât şi astăzi bat Din pâlmi bărbaţii neîncetat. Pe mez de noapte, dragii mei Porneşte-o ambasadă De cel mai tinere teniei . Cu-obraji ca de zăpadă. S’au dus în caslrd, s’au rugat: Ş’acest răspuns au căpătat: «Femeilor drum liber' dau, Şi pot să ducă’n spate \ Tot ce mai scump la casă au. Bărbaţii din cetate _ Vor fi sdrobiţi: Cum nu? Când ei Aşa’s de giavoli şi mişei!“ Dar iată ! In zori se deslipesc Porţi largi, şi’n ceata mare Femei pe poartă se ivesc — Zeu! Iese fiecare Cu scumpul ei bărbat în sac: Cum naiba nu-i femeia drac 1 . 1 ■- ii- ■ _ ' Curtenii toţi de poară-au stat „Aceasta-i comedie!" . Dar Conrad strigă: „Eu mi-âm dat Cuvântul; las' să fie. Hei! Bravo!" veselos striga, „De-ar face ş'ale noastre-aşa| E) dă pardon şi dă banchet Frumoaselor neveste A fost un joc încât eu cred C'a mers în lume veste, Jucat-au domni şi domnişori Sărind mâi până’n căpriori. Aţi fost ta Weinsberg, dragii mei? Aici tcebe să fie • . De sigur harnice femei Şi fete de-omenie ! ' — Hai hura! lo’s încă fecior Şi’n Weinsberg am să mă însor! Mrfi. Dela Dl Învăţător pensionar luliu Bugnariu, actual şef de biurou la administraţia pădurilor grănicereşti In Bistriţa, am primit spre publicare aceste .Amintiri" cărora bucuros le dăm loc. Deoarece ele conţin Insă date şi poezii — cum Însuşi dl Bugnariu zice — .bazate mimai pe memorie", aşa autenticitatea lor'rămâne tn sarcina D-sale. . George Coşbuc s’a născut la 26 Septemvrie 1866 în comuna Hordou {astăzi Coşbuc) din fostuL district al Năsăuduîui. A avut vy doi fraţi: Leon fost preot în Leştt, şi Aurel fost cassier corn. în Hordou; şi treiisuroFÎ: iRaveca ,căs. Bugnar, Elisaveta căs. loan Catone fost preot în Salva, şi Angelina căs. Constantin Pop fost preot în Feldru, După lată (Sebasfian) îşi trăge originea tîintr’o ' vechie familie preoţească din care au urmat dup’oiaftă, din tată’n fiu, 14 preoţi; şi dintr’aceştia trăiesc astăzi doi: Vasile preptîn Leşu şi George preot administrator în satul Coşbuc. După mamă (Mana) îşi trage obârşia din familia preoţească Avacom din co- (Btirger) George Coşbuc, muna Telciu. Popa Avacom a avut trei fete: Maria mama poetului, Fironica căs. Teodor Pupăză, şi Tavifta căs. Grjgore Pop fost paroh în Telciu. Dupăcum am aflat într'un urbar (conscripţie a moşiilor) vechiu compus la 1775, pronumele familiei înainte de militarizare a fost Casian, iar pronumele Coşbuc l-a primit familia după un Rus care adoptase pe un preot din familia Casian.*) Urbarul din chestie se află astăzi la preotul lacob Pop din Telciu,**) Talentul de poet l-a erezit Ge'orge dela mamă-sa, o preoteasă model, inimă bună, iubitoare de Dumnezeu şi Româncă ‘nfiăcărată, care în momente de bucurie ori întristare, era în stare să impro- vizeze doine, horii şi satire de o rară frumseţă şi adevărată valoare artistică; deşi avea Ia bază numai şcoala primară de fete din Nă- săud, unde o dusese unchiul ei, vicarul de pie memorie Ion Marian. Primele înrjepuţuri de învăţălurâ le-a făcut „Georgica popii*' — cum îi ziceau oamenii — la şcoala primară din Salva unde tată) său era aplicat ca preot administrator. După un an, murind bunicul său - preotul Anton Coşbuc din Hordou, tata lui George a fost numit preot în locul aceluia. Cu începere dela acest an George urmă şcoala primară din locul natal, unde ca băiat de 7 ani se deprinse foarte bine în cetit şi scris, căci cât era^ ziulica de mare, avea tot cartea şi pana în mână. Seara apoi venea ia el _ dascălul Tănăsuca Mocodean, fost caporal pe vremea graniţei mi- litare, un om mic de statură, supt la trup şi f.ţă ca o prună us- cată, sărac ca vai de ei dar om cinstii şi procopsit, dupăcum era lumea pe vremea aceea. Bietul. Tănăsuca îi spunea lui George poveşti despre Smei şi Bălauri, Zine şi Feţi-Frumoşi, Sugnă- Murgă şi Tata florilor ş. a. pe cari George le.asculta cu deosebită plăcere. Tot ce auzia dela dascălul său Tănăsuca, primea repede’n minte şi nu mai uita, aşa ’ncât capul său era o adevărată colecţie de basme şi anecdote. . In anul 1873 fu dus la şcoala „trivială* (cu trei cursuri) din Telciu, în care limba gerrtiană se propunea paralel cu limba, ro- •) Vezi în Nr. 5 al revistei „Arhiva Someşană* obârşia şi numele fami- fiei Coştouc, constatate in baza documentelor istorice. ; **) D-i preot laoob Pop din Telciu afirmă că nu are eunoştinţă despre acel urbar, . mână. Aici sub îngrijirea învăţătorului loan lonaşc la care era în cvartir, tânărul Georgese deprinse foarte bine In limba germană, aşa că era'n stare.să traducă, din română în .germană bucăţi de cetire din Legendarul iui Visarion Roman. , îmi aduc bine aminte cum între ore, când copii ieşiam afară, îi plăcea să sară, să alerge, să facă gimnastică, iar iarna să faca j- oameni de zăpadă, cu cari vorbea nemţeşte şi Ie da ordin să p$j . zească curtea. - / La sărbători mari, ta Crăciun îi .plăcea să umble a corfnda, iar la Botezul Domnului să umble cu steaua dela o casă \k alta. Pare că şi acum îl văd cum se’ntorcea de prin sat cu buzunarele _ pline de nuci, alune şi mere căpătate dela baba Nătoai/ şi dela' Ana Ursului. Babele îl aveau drag, căci era băiat isteţ, /glumeţ şt drăgălaş. Dupâce termină clasa Iii la şcoala din Telciu, trecu în clasa IV a şcoalei primare superiore din Năsăud. In cvartir era la în- văţătorul Teodor Rotar, onr strict dar bun pedagog. Dind când în când mergeam şi eu la'George, ■— că’mi era rudă de aproape, frate cu fie iertata mama mea Raveca, moartă în colera din anul 1873, — şi totdeauna îl aflam cetind „Amicul Şcoalei", — foae pedagogică redactală de Visarion Roman — unde afla poezii scrise de .Eremitul din Carpaţi" (Andrei Mureşîanu), de Iustin Popfiu supranumit „Gură de aur“ pentrucă era mare orator bise- ricesc, de Haralambiu Grandea, losif Vulcan,ş. a. Şi dacă cetea o poezie care-i plăcea, nu se lăsa pân'ce n’o învăţa de-a rostul. Ca băiat de 12 ani începu a compune poezioare de-o rară frumuseţă, mai ales satire. Îmi aduc aminte de o poezie dedicată unui copil din Hordou, cu care îr plăcea $ă se joace şi din ea ici următoarele versuri: C. J> 'Pe orizontul nostru apare un bărbat In ştiinţă şi arte foarte învăţat. Că şti fără eroare rcât e doi cu patru; 1 , Se miră-al său părinte, se miră chiar şi satu. Ca elev de clasa IV liceală a scris 160 poezioare lirice de câte două strofe, fiecare strofă de câte patru versuri. Ce s’a în- tâmplat cu acel manuscris, nu ştiu; dar îmi reamintesc dintre versuri pe următoarele până acum nepublicate: I Am întrebat copacii’n codru: Spuneţ-imi, fraţi, de-o fi a mea. . . De-ţi zice „da“, plecaţi coroana; - Şi-o scuturaţi, de-ţi zice „ba“. ' Atunci prin brazi aud mişcare, Al serii vânt ii legăna, ' ' Şi ei pu multă întristare . Mi-au răspuns cu vuiet „ba11! II - (Fragment) • Şi eu scriu; dar nu mă’ntreabă nime, cu ce bucurie, Dar destul, că n*aş vrea'n lume nime astfel ca să scrie. HI Leşule râu ca gîoara Treci-mă lâ Mărioara, ' Dar mă treci ■ Să nu mă’neci; • Că dacă mi îaneca * Mftndra mea te-a blestema”, v ' ' ‘ „ Âpa'rt tine va seca, - . Şj-or rămâne pietrile, Şi şi-or plânge zilele. . Odată mergând la el să văd ce 'mai facş, se adresă către mine cu vorbele : „lulius, să-ţi spun ceva, am compus o poezie războinică Ascultă să ţi-o declame?", şi începu: , Româna? copil de brav, Lasă casă, lasă munte Vino luptă, sari in frunte, Şi fi liber, nu tot sclav. Lasă car şi lasă plug, Lasă toate şi te bate Cu hienele spurcate, Că te ţin în crudul jug. Ia în mână puşca ta Şi-o descarcă’n tirănie, Scapă scumpa ta moşie * De sclăviâ neagră, grea! Pelângă acefetea a scris mai multe poezii, pe cari ie-a cetit în şedinţele societăţii de lectură „Virtus Romana Rediviva* a stu- denţilor dela liceul din Năsăud; poezii publicate de cunoscutul nostru filolog Dr. Nicolae Drăganu. Ca student în clasa Vii liceală a publicat o poezie în foaia pedagogică „Şcoala practică" redactată de pedagogul Vasile Petri; iar în „Cărţile Săteanului Român" foaie pentru popor, redactată de folcloristul loan Pop-Reteganul, a publicat poezia „Stâncile strigă Amin*, traducere din germană după Kosegarten. Tot în acel timp a scris o poezie foarte puternică, întitulată „Baladă infernală" pe care, ca student de clasa VIU, a trimis-o iui Slavici spre publicare în „Tribuna," dar acesta n'a publicat-o din pricina ideilor pesimiste ce conţinea. Am cetit şi eu de mai . multe ori acea baladă şi, dupjicum îmi aduc aminte, avea foarte multă asemănare cu „Tragedia Omului* scrisă de poetul maghiar * v Madâch Imre.deşi Coşbuc nu avea cunoştinţă de scrierea aceluia. Dacă ar trai Slavici, ar putea să spună ce s’a întâmplat cu „Ba- lada infernală" scrisă chiar în timpul când curentul eminescian era în culminaţie. După terminarea liceului, Coşbuc s'a înscris la Universitatea din Cluj, la secţia filosofică. 1 , Ca student la Universitate, a publicat în „Familia* lui losif Vulcan două'poezii: „Şli(i voi" şi „Unde sbor?* sub pseudonimul C. Boşcu. Mai târziu, la sfatul profesorului universitar Dr. Grigore Silaşi, a tradus din germană poezia „Zlatna* de Martin Opitz, şi a publicat-o în 27 numere aie „Tribunei.* Tot acolo şi tot In anul acela a publicat sub pseudonimul C. Boşcu o snoavă în versuri: „Filosofii şi plugarii* despre care foan Slavici, pe atunci . director ia „Tribuna* din Sibiu, îi scrise că e cea mai bună snoavă scrisă în versuri, dintre câte au apărut până atunci în literatura română. 6 Dela acest timp activitatea sa a început să fie mai fecundă, publicând în „Tribuna* poeziile „Nunta Zamfirei*, „Atque nos*, odă la mormântul marelui filolog Timoteiu-Cîpariu, „Fata Craiului din Cetini*, „Pe pământul Turcului". Aceste din urmâ publicate şi în broşuri separate în editura „Tribunei* unde Coşbuc era aplicat ca colaborator intern. In anul 1888 fiind chemat de Titu Maiorescu, trecu în vechiul Regat şi se stabili în Bucureşti. Dela această dată a publicat mai multe poezii în: „Convorbiri literare*, „Lumea ilustrată* şi „Vatra* pe care o redactă el în asociaţie cu novelistul Slavici şi drama* turgul l. L. Caragiale. Multe din poeziile sale scrise la vârsta de 14—20 ani s'au pierdut, ba au fost chiar şi nimicite de el însuşi. Avea obiceiul să scrie pe bucăţi de hârtie, şi dacă nu-i convenea ceva, le rupea. Ţin minte un caz când a scris vr'o 10 poezii lirice, pe cari ce- tîndu-le şi neconveniindu-i, le aruncă'n foc. La acest loc, ca completare a celor predate mai sus, las sâ urmeze, după cât ţin minte, un fragment dintr’o poezie întitulată „David şi Goliat*, o versificare după o istorioară biblică. Poezia aceasta a compus-o la vârstă de 13 ani ca elev în clasa III liceală. Păstorul tânăr David la Saul se arată Şi astfel îi vorbeşte cu vocea înălţată: — „Mă iasă cu Gigantul, o Rege, a-mă lupta Ruşine şi defaimă nicicând nu aştepta. . Rebda-voi niciodată de râs el să ne poarte Mai bine’n tot momenlul voios eu sufer moarte. Mai bine’n chinuri grele, în mii de supărări, Decât s’aud, o Doamne, blesteme, înjurări. Mă lasă deci, o Rege, ca să-I înfruntez Sunt gata de plecare şi’n Domnul eu sperez.i| ‘ Că el batjocoreşte poporul nost iubit Huleşte fără seamă pe lehova mărit." — „Ce vrei, o tu copile, de ce astfel vorbeşti, De ce nu cauţi Ia tine să vezi cât de slab eşti? Că el e om puternic, Gigante înarmat, Iar tu un fecior tânăr fn lume neumblat.* ..-.A — „Mă iasă totuş lasă, o Rege, în; răsboiu Că urşi şi lei trântit-am, când păstoriam la oi. Şi-acum pe cei ce ’njură pe bunul Dumnezeu, Huleşte pe-a lui gintă, să nu-l înving doar eu?* ™ „Mergi dar cu lehova, o tu orb copilaş, Te du şi fâ-le pradă la groaznicul uriaş. Vezi tu n’ai de loc armă,:n’ai scut şi lance tare- - Pe cari acel Gigante la. trupul său le are." ' David îşi ia petaşca frumoasă şi de piele Şi-o umple de pe cale cu mice petricele, Şi ia o svârlitoare înmâna-i puternică Şi-atunci a lui drept cuget la. Domnul şi-l ridică. ~ . încheierea acestei poezii nu o mai ştiu, pentrucă sunt vr’o 45 ani de când o învăţasem dela Coşbuc. , Aici mai reproduc din memorie două strofe din altă poezie, care până acum nu fusese cunoscută: Şi-ascult flueraşul, ascult în tăcere . Cum cântă ciobanul în e) de duios, Şi cuget câ dânsul îşi cânt’o durere Şi lacrimi de jale eu vărs dureros. Şt plâng cu ’ntristare, suspin greu cu jele Şi nu am nîcăiri răpausul meu lin, Şi unde aş paşte privirile mele, Văd numai durere, oftări şi suspin. Strofele aceste le-am învăţat dela Coşbuc în ÎS80, şi le re- produc aşa dupăcum le-am auzit dela el. Tot în anul 1680 a mat compus o poezie întitulată: „Crudă noapte*, din care îmi reamintesc următoarele strofe: - Crudă noapte ’ngrozttoare Ca un văl întunecat, 1 De ‘odată e*# lăsat 1 Cu-a ei umbie-adormi toate. Şi cu aripa-i tăcută • Neagră ca şi un mormânt, A întins peste pământ O tăcere crudă, mută. S4 (Strofa care urmează după aceasta n’o ştiu). Numai eu mi mâi dorm Încă, Nu mai dorm şi sunt deştept; Numai bietul meu de piept Geme încâ’n jale-adâncâ. Numai eu mai caut la stele * Şi privesc necontenit, Ca al meu înger iubit Să îl aflu Intre ele. t>e încheiere maî amintesc la acest loc, că Coşbuc, ca elev de clasa VIII lic., a scris două novele: „Miron şi Sorin" şi „Ionel şi FirucaY pe cari le-a trimis iui Nicolae Fekete-Negru ţiu ca să le publice în „Amîciţl Familiei" din Gherla. Novelele aceste, despre cari Negruţiu îi scrisese lui Coşbuc că le va publica în broşuri separate, n’au fost publicate. Ori poate că, după moartea lui Ne- gruţiu, noul proprietar al tipografiei „Aurora", Andreiu Todoran, ajungând şi în posesiunea manuscriselor, a publicat novelele de ... sus sub alt titlu. Tot în acel an a scris Coşbuc o piesă leafraJâ de con [in ut comic, întitulată „Barba lui Leib tatâmplat cu manuscrisul nu ştiu. Pe lângă poezie şi istorie, Coşbuc a mar scris şi cărţi didac- tice, în asociaţie cu Dumitru Laurian, Speranţă,' arhiereul Calistrat ' Orleanu ş. a., ba a tradus şi două volume de ale celebrului filosof englez Locke. . . * . Când am scris dalele de mai sus, eu n’am avut intenţia de-a scrie un studiu amănunţit asupra vieţii şi operelor lui Coşbuc, pentrucă Ia aşa ceva nu sunt competent; ci am voit a servi numai cu puţine date până acum necunoscute. Observ că neavând la dispoziţie manuscrise de-ale lui Coşbuc, tot ce am comunicat mai ' sus se bazează numai pe memorie. luliu Bugnariu, 85 COMUNICĂRI loan Crişan; Amintiri despre Axentie Severa, Referitor Ia un articol publicat in „ Transilvania11 din Sibiu, di loan Crişan, funcţionar Ia administraţia financiară din Aiud, trimite directorului revistei noastre „Arh. $om“ următoarele reflexiuni: In revista „Transilvania11 Nr. 4 luna Aprilie 1926 la p. 159 sub titlul: Taica Axentie, am cetit amintirile scrise de Dv., şt cu durere afirm şi eu cele spuse acolo. Se vorbeşte prea puţin de , eroul legendar; şi nu numai atât, dar noi cei ce am rămas după moartea eroului uu-i împlinim dorinţa. ■ Anume pe crucea frumoasă de marmură neagră dela mor- mântul fericitului Taică Axentie In Blaj, se poate ceti gravat -cu litere de aur r11 loan Axente Sever, şi de aceste inscripţii se pot ceti încă multe, aşa d. e. Şcoala primară din Aiud „Axente Sever", apoi strada „Axente Sever" s. a. ' Dupăcum bine şti(i, când Dv, v’aţi dus din Braşov ca pro- fesor la Nâsăud, eu am mai rămas Ia redacţia „Gazetei Transil- vaniei" până la I Nov. 1901, şi în timpul acesta fericitul erou şi-a scos la tipar răspunsul la „Cartea neagră". . 86 In'tr’o zi făcând eu corecturi şi fiind el faţă în redacţie i-am scris numele: Axente Sever. Atunci taica Axen'e înfuriat s’a răstit cătră mine şi indignat îmi zise: „Voi prăpădiţilor nici numete nu mi-1 ştiţi? Eu nu sunt Axente-e Se-e-ve-er, eu sunt Axenlie Se- veru. Să ştii tu şi să ştie toţi aceia cari vă numiţi Români. Aşa mă cinstiţi voi, încât dupăce v’am făcut domni, nici numele nu rni-i ştiţi scrie ?" Aceste cuvinte ca un testament sfânt mi s'au întipărit în suflet, şi decâteori îi cetesc numete oriunde, par’că-i aud cuvintele zise şi-i văd faţa indignată. . 1 După întreruperea corecturii şi dupăce iubitul octogenar s'a mai liniştit, i-am amintit că pe Valea Mureşului între ţărani a rămas un cântec din 1848, anume: Nu te teme măi Axenle, Vine lancu dela Munte Cu trei mii şi nouă sute... La acestea Taica Axentie şi mai înfuriat a crişnit una şi-mi zise: „Eu nici când nu m’am temut, dovadă este „Dealul mare" ş. a. Totdeuna am fost acolo unde a trebuit curăţit aerul". Am ţinut' să Vi-te comunic "TtS?f®î^adrtărate; şi din pietate faţă cu iubitul Taică Axentie ar fi bine şi de dorit, ca toţi cari îi folosesc numele la numiri de institute, strade ş. a. să-i scrie, numele aşa dupăcum iubitul erou a dorit. Căci cum şi Dv. a-ţi scris şi ştie lumea, a murit sărac fiindcă aşa a voit, dar a fost bogat în idealism şi in cinste, şi a ţinut cu sfinţenie la neam şi lege; iar noi urmaşii datori suntem să-i înplintm dorinţa. * * * 1 1 1 ' i l 87 Aurel Mureşianu: Două scrisori ale vicarului Macedott Pop câtră lacob Mnreşianu . ' ■, Dl Aurel Mureşianu, publicist în Braşov, a binevoit să ne trimită aceste interesante scrisori rămase dela bunicul său lacob Mureşianu, care Întreţinea vii legături cu intelectualii din ţinutul năsăudean, unde îşi are obârşia fa- milia sa. I. Năsăud, I [atuiarie 1852 (20 Dec. 1851). Amice! In urma circulariului episcopesc am mai provocat pe toţi inteligenţii şi ceialalţi spre a contribui cât de puţin la fondul întemeiaf pentru educaţiunea fetiţelor orfeline*) şi am mai căpătat o mică sumă de 37 f. 2 cr. c. m., precum din aci acclusa listă însemnată cu numele fiecărui confribuente vei vedea. Care ţie ca unui amic cu acea rugare ţi-o trimit, ca să o administrezi stima- tului comitet, cu acea despre partea mea încredinţare, cumcă şi în viitor îmi voi da toată strădania aceasta nobilă întreprindere a o sprijini. Cel puţin ce .eu am promis în rubrică, negreşit până când voi fi la viaţă oi (ttn)plini; şi de cumva voi fi aşa de felice cât să capăt salariul vicariat, după cum acuma în anul trecut ne- curmat m’am rugat, voi contribui şi mai mult. - Apoi mai închid 5 f. arg. ca preţ de abonaţie Ia Gazeta pro l-o Semesiri anului începui, în suma de 42 f. 6 cr.; cu 4 cr. mai mult, căci de aramă nu pot, fiind aceştia aşa de grei, cât mai că le-ar afunda în apă. Nu mi ai putea câştiga o rpravilă ? Mîam fost rugat încă odată şi nici de răspuns nu m'am învrednicit, mi tare de tre- buinţă, şi aş plăti-o bine. , ' *) „ Reuniunea femeilor române spre ajutorul creşlerei fetiţelor orfane* esle cea mai veche asociaţie feminină din Românîa-Mare, întemeiată în anul 1850 cu concursul lui lacob Mureşianu de soacra acestuia Maria Păuna Ni- coiau născ. Cepescul, care fu totdeodată şi prima prezidentă a ei. 88 Articlul trimis pentru dissensiunile între uniţi şi neuniţi nu l-ai publicat, — gândeam eu, şt încă tocmai când li scriam, că aşa voi umbla — ci bine ai făcut. Am apăsat peana, ci tu mă provocaseşi. De l-ai fi publicat, poate pătimeam. Vei aştepta ceva noutăţi de aici ? Da ce noutăţi ? Iarnă avem puţină; mălai şi mai. puţin, apoi de grâu nu-i vorbă, de am avea ovâs destul ar fi bine. ,In urmă să şti, că a mea casă şi cărţi încă le-au cercat jurisdicţiunea politică*) ci justum et aequum viram nihil quatit. Poftinduţi sănătate am onoare a mă însemna: Al Tău sincer amic Macedon, vicariu. Năsăud 23 Faur (7 Mart.) 1851. Mult stimate Patriote! Acclusul articol binevoieşte a-l pu- blica prin organul Gazetei. De-i vedea a fi ceva de emendat, se poate, căci nu-i sânta scriptură. Unul nu le-au aflat toate ci mai mulţi. . Trimit şi banii adunaţi pentru fetele sermane însă numai 50 f. arg. 5 rămân pentru plătirea post-porlului. Adevărat nu ştiu cât va trage poşta în Bistriţa, ci'mai bjne să fie de prisos, decât să nu ajungă. Aibi faiigiu a-i administra copiitetului cu acea insă asigurare, cumcă în viitor, dupăce odată ne vom pune în ordine, ne vom strădui a (îm)ptini acele care se poftesc dela fiecare ro- mân, cum şi acelea, cari mi-le comanzi în stimata scrisoare din 23 Ianuarie. Desfiinţarea regimentelor au sosit. Despre partea noastră s’au compus o supplică subşternândă Majeslăţti prin deputaţiunea naţiunei. în Viena aflătoare. Punctele ţi-le voi comunica* altădată, dupăce odată se va puriza**) şi supscrie de bătrâni, cari din fie- care comunitate pentru desbaterea întrebăciunei: ce voesc a face cu banii monturului ? vor veni. aici. Nu numai a noastră ci a tuturor românilor inteligenţi dorinţă este, ca fondul acesta de 28,000 •) E vorba aici de o perchiziţte domiciliară, **) Scrie în curat. 8d /. arg. să se întrebuinţeze pe sama şcoalelor mai inalte, căci gu~ berniul na se pare a fi în stare a rădica şcoale, de care avem neapărată trebuinţă. Ca $ă fie cu toţii în coînţelegere am lăsat în zilele trecute un circular cătrâ preoţi spre a-le da consiliu să se lipească de cei inteligenţi. < ■ ,Ci hic labor, hoc opus 111 Am speranţă, că unii se vor în- voi, ci partea mai mare nu, căci tocma in ora asta îmi aduce un făt înştiinţare, cum că bătrânii, d'upăce preotul locului le-au dăt consiliu, s’au respical, ce le porunceşte lor vicariu şi popii? sunt a lor, or face şi dispune după voia for!M Quberniul in ordinaciunea din 18 Faur încă se esprimâ tot cam în favorul şcoalelor, ci zice, că de nu se vor învoi, se va împărţi în cassele satelor a proportione. Doamne sucitâ-i prostimea — dânsa are înaintea ochilor săi numai interesele sale materiale private!!! — ci precum zici, nu-i de a despera. S'au mai subşternut o altă suplică guberniului, ca casele lignee {de lemn) de pe uliţa Sta bula, în băgarea de samă că gră- dinile au fost a Nâsăudenilor, lemnul grăniţerii l-au adus, şi re- paraţiile le-au purtat graljs, sâ se îndure a le dona Nâsăudenilor arşi, de cumva erariul nu le va întrebuinţa. Vom vedea rezultatul. In tot modul ne străduim a aduce satele, ca de cumva cvartirurile erariale se vor vinde, să le cumpere dânşile în con- crefo din banii satului, sau de n’or avea de ajuns, să se împru- mule pe contul unui munte, pentru şcoale şi case parochiale; ci anevoe se mişcă. De le vor cumpăra jidovii, apoi îi vor îobăgi pe vecie şi trupeşte şi sufleteşte. Punctul acesta s’au pus şi în Supplîca cătră Majestate, ca într’un preţ aproximativ1 să ni-le lase nouă fără licitaţie. 11 Numele celora, cari au contribuit pentru fetele sărace nu se pot din aceea cauză descrie, căci au dat cu cruceriul, groşiţa; mulţi au dat bucate care s’au vândut. Singură doamna locotenen- tului Russu, Ioana au dat 5 f, arg,, Popa Lazar I f., L. Anton aşişderea — cât au dat ea nu numeşte — deci să se pună: „dela femeile grăniţere regimentului al doilea s’au cules 50 f.“ 90 Dupăceodată-nevom pune în ordine, se vor plini doară cele xe‘ai binevoita scrie. Toate archivele Regimentului, şi şi a Vicariatului, batăr că îl fmesem/în biserică, gândind- câ sănţenia locului îl va scuti, s’au ipastiit şlars, deci compo nerea Istoriei acestui regiment e împreunată cu dificultăţi mari, totuşi din poema tion-ul latin, cum şi-din ^alte1 fragmente-;socot că ;pe încetul'se va compune. . Muica*)* cât-şiceilal(i sunt sănătoşii ‘ Nu.mnai: putea din România sau Moldovia acvira o pra- vilă# Ţi-aş mulţumi.. Imi aduc aminte, că publicându-se odată prin Gazete tipărirea a unei nouă ediţiuni în Mănăstirea Neam- ţului, ani fost rugat pe D. Bariţiu a-mi cumpăra una,. ci eveni- mentele-au împiedecat. . Pe D. Bariţiu salutându-l, rămân cu singulară reverinţă: Al Tău stimător patriot Macedon, vicariu forţa nea). * « * I. Corbu: Cetăţele . • ' i Rămăşiţele de cetăţi poartă în gura poporului numirile ce !e-aa dat cei ce le-au zidit. Aşa avem numiri ungureşti, germane, • slavone, ca Vărarea (Vâralja), Orhei (Vârhely), Burg etc. In urmare e natural, că numirile latine de Cetate, Cetăţele, derivă de pe vremea stăpânirii Romanilor şi sunt deci cete mai vechi. Ar fi interesant să se aduni date despre toate aceste rămă- şiţe, cari poartă numiri latine. Pe teri torul judeţului nostru se află pe hotarul Salvei o parte cu numirea de Cetăţele, la care se spune că conduce şi un drum ' vechiu. *) Preoteasa văduvă Anastasia, muma lui lacob Mureşiami. dl Pe hotarul comunei Zagra se află deasemertea un dâmb cu numele de Cetâţete sau Dâmbul Cetii felelor, situat sub pădurea Corobana deasupra trecătoarei spre valea Burduului (căttB Saiva)i Dâmbul e lungă ret, capătul dinspre sat e despărţit de rest prin un şan| semicercual cam de 6 metri ]ă(ime şi S m. afunzime, care se vede la prima privire că e opera omului şi nuaforţelor na-ţ turii. Din presupusa Celâţea n’a rămas nimic, dar şanţul e măr- turie că trebue să fi existat. Are şi o legendă. Cuvântul celăţele e altcum dispărut din graiul de toatezilele şi se păstrează numai ca numire a dâmbului. Cuvântul Citate însă s’a păstrat până azi în graiul poporului. Aşa d. e. fiind cineva răcit şi punându-se la căldură după cuptor, se zice în glumă că ,s’a pus după cetate". E o frază caracteristică pentru trecutul po- porului nostru: a-se pune ia. adăpostul Cetăţilor şi Ceiâţelelor zi- dite de Romani pentru vremuri de invasii barbare. Facem apel ia toţi intelectualii noştri să ne comunice unde se păstrează astfel de numiri. 1 * * Pamfi! Grapini: Zimbrul în munţii rodneni Ca dovadă întregitoare la cele scrise despre Zimbru de cătră meritosul nostru folclorist I. Corbu, în Nr. 4 al revistei „Arhiva Someşană*1, mai adaug şi eu din cele spuse mie cu graiu viu din partea bunicului meu, — care era mare şi pasionat vânător şi de capre negre şi de orice sălbătăcii, — următoarele: 11 Ca băiat mic mă uitam curios la grinda casei bunicului meu, unde vedeam că stă un corn, şi întrebându-l de unde îl are, t-am rugat să mi'l dea să mă joc cu cornul acela dela grindă. Bunicul meu — îmi aduc bine aminte, —a 2is: „Dragul meu nu-i slobod să ţi-1 dau, că te-a împunge, că-i de bou sălbatic.* Ce mirare, eu nu ştiam de boi sălbatici, numai de boii noştri cei blânzi din &2 grajd, şi am avut mare respect de acel corn, şi nu l-am mai poftit. Ştiu atâta că, întrebat de tata, el a spus că pe muntele Zimbroaia care e în legătură cu munţii şi pădurile Moldovei, a dat preste un bou sălbatic, şchiop de un picior, şi având cu el puşca, dar purtând şi respect de o mamniţâ aşa mare, care sforăia pre nări, poate şi de durere, l-a culcat la pământ pe im noroc, şi apoi cu alţi însoţitori j-au. lovit în cap până a pierit, şi i-au luat numai pielea, şi capul l-au adus în triumf acasă. Tot atunci ar fi auzit mugete în depărtare, fiind avizaţi alţi boi prin sbieratul celui ucis. La ace) loc îi zic şi azi „Zimbroaia". k,. & BIBLIOGRAFIE Biblioteca „Semănătorul*4 Arad: Nr. 111 — 113 Ştefan Meteş: Păstori ardeleni în principatele române. „ 123—124 S.Teleajen şi A. Pascu: Craiul- Vânt poem dranîTŞăcte. „ 128—129 Savin Constant: Autentice, schiţe umoristice. . , 130—131 Ion Dongorozi: Signor Berthelotty, schiţe. „ 134—135 Lucian Blaga: Feţele unui veac. „ 136—137 Al. Iacobescu: Icoane şi privelişti. „ 138 N. Ghiulea: Ocrotirea clasei de mijloc. » 139 Gh. Maior: Mănăstirea Argeşului (5 acte). - „ 140-140/a N. I. Herescu : însemnări literare. » 144 — 145 Volbură Poiană; Fata din Ardeal, poem naţional. „ 146—147 O. Ghibu: Cu gândul ia Basarabia. „ 150 Or. S. Stanca: Greva şi alte povestiri. „ 153 — 154 Lucian Blaga: Ferestre colorate, însemnări şi fragm. „ 157—159 Gh. Cordoş: Cântece poporane moldoveneşti. * 160—163 Ion M. Sadoveanu: Dramă şl teatru, studii şi cronici. „ 164—167 Aristofan : Păsările, comedie tradusă de Şt. Bezdechi. \ ■ I ! Editura reuniune! pentru Misiuni din dieceza Lugojului: ' ţ4r. 10—11 Gavril Blchigean: Sărbătorile băbeşti. ii „ 12—15 Gavril Bichigean: Cărţi acre. f r !; ARHIVA SOMEŞANA REVISTA istorică culturală TABLA CUPRINSULUI Voi. I. — Nr. 1—6 1924—1926 (Cifrele latine indică broşura, iar cele arabe, pagina). Bkhîgean Vasile: Trei călători străini despre Valea Someşului ... I 41 ^ Poemation de secunda legione valahica . , . . II 13, III 39, IV 51 -f Prinos (Coşbuc) .........................................V 3 Un capitol din lupta Românilor someşeni cu Saşii din Bistriţa . VI 31 Bugnar L şi Demian A.: Contribuţii la viaţa şi activitatea lui George Coşbuc .................................................VI 74 Ciplea Alexandra: O delimitare de graniţă între Maramureş şi dis- trictul Năsăudului ........................................... I 49 Corbu loan: Zimbrul în ţinutul Năsăudului.....................IV 89 Cet iţele...............................................VI 90 Coşbuc George, preot: Din scrisorile unchiului meu........... V 38 Crişan han; Amintiri despre Axentie Severu....................VI 85. Drăganu Nicolae: Din cele dintâiu Încercări poetice ale lui G. Coşbuc V 11 Fllipdttc Vaslle: loan Mihalî 1844—1914 III 66 Gmpitti Pamjtl: Zimbrul în munţii rodneni ....................VI 91 Macovd Vladimir: In munţii rodneni ...........................II 51 Manoliu Sanda: Frânturi (Coşbuc) ..............................V 28 Marţian Iulian: Contribuţii la istoricul Rodnei .............. I 14 Fata, tradiţie şi istorie ..............................IV 12 -- -.Owtnil Rodna...........................................* IV 45 Contribuţie la istoria descălecării .j[.................IV 85 ■" O scrisoare din 1849 .......................’.........IV 90 Acte şi documente.......................................VI 58 Merufia Vasik: In anii din urmă (Coşbuc).......................V 54 Ls Moisil Qrigore: Autobiografie.................................IV 24 ^ Motsil ftdşu: Două poezii.........................".........IV 87 O poezie şi ghicitori (Coşbuc)...........................V 44 Mureşianu Aurel: Două scrisori ale vicarului Macedon Pop căiră lacob Mureşianu .....................................................Vi 87 Mureşianu Sabin: Origina familiei Mureşenilor.........................iV 81 Scridem Ştefan: Comentarii la un document ............................111 21 Şotropa Virgil: Districtul Năsăudului...................../'.......... 1 5 ^ ' Răboaje din trecut . . . ■ . . . . 1.61, III 73, IV 94 Regiţflenţtutg^mfCpr^ŞK jiăăâudean ■ . .>. . p ■>, . , „ . . II 1 v' Voci-străine . 11 55 Pagini memorabilei;djn 1848 ..............III 1 v 'Lupta Românilor bistriţeni pentru biserică ....................III 31—■ •împăratul losjf II în, districtul Năsăudului ..................IV Îl •Amintiri (Coşbuc) . ! . . . .........................................V 48 JObârşia familiepGoşbuc .: •.. .............V 58 •Din zilele de sbucium ale anilor 1848—1849 VI I C 1 Şotropa V. şi Ciplea AL: Documente bisericeşti .......................1 21, II 20 **-" Ulrick Francisc: O excursiune la minele de aur din munţii metaliferi ai Ardealului............................................... VI 16 Cătră cetitori..................................................... 1 1 Bibliografie .................................................IV 100, VI 93 - V.