Nr. 5 ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICĂ-CULTURALĂ CUPRINSUL: Vasile Bicliigean: Prinos .... Pag. 3 Nicolae Drăganu: Din cele dintâi a încercări poetice ale lui G. Coşbuc . Sandu Manoliu: Frînturi .... Preot George Coşbuc: Din scrisorile unchiului meu........................ Iuliu Moisil: O poezie şi ghicitori . VirgU-Şotropai. Amintiri .... Vasile Meruţiu: In anii din urmă VirgilŞotropa: Obârşia familiei Cos .... ._____,________ 1 BCU Cluj / Centra] L!niversCluj Redacţia, administraţia şi direcţia revistei: „ARHIVA SOMEŞANĂ“ Năsăud, liceul Gh. Coşbuc Năsăud 1926 h4fif| ARHIVA SOMEŞ A N-A revista istoricA-culturalA Nr. ă VA SILE BICHIGEAN ^Habet suum fatum" serbarea de desvelire a bustului poetului G, Coşbuc, Precum sunt indivizi, aşa sunt şi colectivităţi, pe cari le urmăreşte în cele mai bune in ten- puni ale lor o fatalitate implacabilă, confirmând că nu dictonul latinesc: „Et voluisse sat* este cel adevărat, ci spusa cronicarului Miron Costin: nNu sunt vremite subf cârma omului, ci bietul om subf vremi\ - Intelectualii din Nâsâud, în dorinţa de a prezenta celui mai mare fiu al graniţei omagiul de recunoştinţă, au hoiâfit în vremuri de grea cumpănă, când orice ini- ţiativă culturală românească era suprimată în faşe, când ■ stăpâniri haine decretaseră desnaţionalizarea şi reducerea la adevărat paria a neamului nostru, săridice din obolul propriu un monument nemuritorului aăd al plaiurilor so- meşene. . . . : •' In' două rânduri însă şi-a spus veto,, punându-se deacufmezişul elanului răsărit din suflete curate, neîn- ■ duplecata ursită: în^ltyld. când c. izbucnit războiul mon- dial, şi în J$Zl când catastrofă pricinuită de Valea Caselor p întins zăbranicul negru peste îndurerata noastră comună. 4 Abia acum, ttopdf un sbucium de Î5, ani, am ajuns să vedem întrupat gândul nostru. Desvetirea bustului marelui poet este o sărbătoare nu numai a acestui colţ de ţară, ci a întregului neant românesc, căci,‘cum spune el: Sunt suflet din sufletul neamului meu Şi-i cânt bucuria şi-amarul El e rapsodul răsărit din mijlocul marei mulţimi obijduife, asuprite nu numai de, străini ci şi de ai săi, a mulţimii, care: rpentru lege, pentru limbă cu.gura prinde foc", şi „prin vremi asupritoare ţară n’a lăsat-o nimănui*, proslăvitorul soldatului anonim, care cu faţa arsă, trupul supt - straiul colbăit şi rupt , cu preţui vieţii, fără să plângă şi să geamă, şi-a apărat sărăcia, nevoile şi neamul El a dat viaţă întregului norod de fiinţe mitice, cari ni-au încântat ort speriat copilăria, a scos din ungherele cele mai ascunse, dându-te consistenţă, plăsmuirile ima~ ginaţiunii populare: strigoi cu ochii roşii ce ard ca două flăcări, Zâna pădurii cu obrajii rumeni ca smeura, feţi- voinici şi feţi-frumoşi, barbă-cot piticul, crăiasa zinelor cu păru-i râu galben de mătase, Ileană Cosinzeana cu ochi din soare şi. părul Ian de grâu, Pepelea din cenuşe... In el şi-a aflat adevăratul cântăreţ viaţa simplă patriarhală dela ţară, satul cu liniştea-i ca de mormânt sau de mănăstire arsă, natura cu umblet drag, cu chip iubit gătită ca o fecioară, pământul scump şi sfânt, ce-f pentru ţăran leagăn şi mormânt, codrul frate cu Româ- nul, splendoarea munţilor de pază ţârii puşi Din această contopire a sa cu firea înconjurătoare, din dragostea 5 neprihănită şi înţelegerea adâncă a frumuseţilor naturii, ' din nostalgia pentru viaţa de sat, de care l-au despărţit greutăţile vieţii şi studiile făcute, au izvorit acele idile minu- nate, scrise în genul sicilianului Teocrit şi nu al rafinatului Virgiliu, cari idile alături de pânzele lui Grigorescu sunt expresia cea mai plastică a frumuseţilor şi bogăţiilor ţerii noastre şi a sufletului nostru românesc. Răsfoind filele îngălbenite de vreme ale vechilor cronici el, care adusese cu sine „le goât du terroira, iubirea neţărmurită de pământul strămoşesc, de glia stră- bună, s’a inspirat puternic de faptele vitejeşti, de trecutul glorios, şi a ridicat imnuri de preamărire acestui pământ, pe care s’au înălţat munţi de oase şi au curs de sânge • râuri roşii. Poetul, crescut în mijlocul tradiţiunii grăni- cereşti, având viziunea clară a scenelor de războiu măreţe şi a jertfelor de sânge, aduse pe toate câmpiile Europei de cătunele negre pentru neamuri duşmane nouă, — scene povestite de vre-un întârziat martor ocular, părtaş la lupta surdă pentru existenţă şi Clocotul de revoltă, care se frângea neputincios ' în genună sufletului nostru subt cnutul sbirilor vrăjmaşi, — a ştiut să iubească cu înduioşare şi înfrigurare patria. Astfel a evocat din tre- cutul neguros umbrele măreţe ale celor: Câţi pieirâ făr’de urmă copleşiţi de năvălirea Asiei, şi-arcaşi cu glugă, din câmpiile lui Gel, Câţi au înroşit cu sânge râuri mari şi-ascunse plaiuri, Când prin văile bulgare loaniţ’ avea locaş Şi frumosul graiu al nostru printre bâlbâite graiuri Şi-l păstrau, murind subt steagul ducilor de Făgăraş. ******************* *^ ******* Şi cu*negru Vod alături... Dragoş Voevodul Unul fost la Olt de pază, celalalt străjer la Prut 6 Mir cea, trăsnet al mâniei noastre^ braţ ce pustiind vrăjmaşii Dunărea, ca soţ de luptă, munţii s'a trudit, sâ-i cheme. . .... . . . v. . .cel ce'n numărate zile A clintit temeiul lumii şi-a oprit şi vremea'n loc Cel cu nume sfânt de-Arhanghel, cu-al său nume Mihalţ, turnând crâmpeie nepieritoare din epopeia tragică a nea- mului românesc. . Dar mai cu patimă şi cu mai multă iubire a strâns la pieptul său pe ţăranul trudit, stors de vlagă, păstră- tor al legii şi limbii, muncitor nerâsplâtit, flămând şi gol fâr'-adăpost, cu ham de cal şi jug de boi, a cărui coajă de mălai de ieri e smulsă din mâni, scuipai, bătut, dar care toate le rabdă pentru pământul scurmat, cu mânile * sale, udat cu sudoarea feţei sale, în care-şi seamănă nădejdea vieţii şi-şi află odihna de veci oaselor secătuite de puteri Acestui mare cântăreţ al nostru, care, începând dela prima trezire a dorului sglobiu până la scenele înfioră- toare de râzboiu şi până la accentele de revoltă de un dramatism sguduitor, a pus în vibrare claviatura tuturor sentimentelor noastre, acestui poet al ţărănimii şi al gra- niţei, acestui strălucit fiu al liceului grăniceresc din Nă- sâud, îi aducem prinosul pietăţii şi al recunoştinţei noastre, ridicându-i un monument, care dorim să înfrunte vremile toi atât de trainic, coşi. nepieritoarea^ operă,. 1 - Veniţi şi depuneţi, ia picioarele acestui bronz rece, efigia marelui dispărut, tributul vostru de mulţumită şi: faceţi genuflexiunea smerită voi toţi, pe câţi v’a nemurii în scrierile sale. Eroi din basme, stăpâni ai imaginaţiunii populare, imens popor de împăraţi, feţi-logofeţi, porniţi din nenu- mărate ţări, crăiese, şi ghinărari, smei, bă lauri, veniţi din tainiţele pădurilor, din desişul codrilor, „din cât afund o miie de crăimi ascund*, ufniţi-vâ intfun val imens de vâltoare şi înehinaţi-vâ cehii ce v’a scos din neant şi v’a hărăzit viaţă, , , Lina mânioasă, cu altiţa’n vânt, cu flori în obraz, Zamfira'n mers isteţ: * ' Frumoasă ca un gând răzleţ > ■ . Cu tr lipul nalt, cu părul creţ, _ Cu pas uşor, Rada, nălucă vie, cu cosiţa gălbioară, Simina plângând noaptea subt cireş, subţirica din vecini şi voi foaie, în cari mijeşte dorul tânăr şi pribeag, cari purtaţi fiorul dragostii, ce se deşteaptă tntr’un trupşdr tânăr, frumos; şi plin de viaţă, cărora iubirea v’a umplut sufletul cu fericirea sglobie ori cu amară suferinţă, cari aţi îndurat durerea unui amor nefericit, a unei iubiri înşelate: veniţi şi vă'nchinaţi celui ce v'a înţeles bucuria şi durerea, vi le-a tălmăcit atât de maestru şi v’a ridicat din negura uitării. Voi: , ; ' . . Cei dela pluguri, ţăranii, Voi galbeni de foame sârmapii, :- De'boale*purtate cu anii, 11 voi, ce agonisiţi ţării cele de lipsă cu boi, din mila căl- durii şi-a ploii, veniţi şi vă plecaţi înaintea umbrii celui ce a văzut în toată grozăvia sa obida şi amarul vostru, a scormonit râul care vă roade la rădăcină şt a dat 8 semnalul de alarmă pentru înfăptuirea revendicărilor voastre sintetizate în obţinerea pământului, care: Vi-t leagăn şt mormânt, Cu sânge cald l-aţi apărat, Şi câte ape l-au udat, , / Sunt numai ktcrâmi ce-aţi vărsat. Vino, geniu al limbii române, pe care a adus-o cu- rată şi adorabilă, cum a găsit-o la izvorul ei cristalin, în gura poporului delă ţară, căreia i-a păstrat naivita- tea sinceră, veselă şi duioasă, simplicitatea clasică şi sonoritatea metalică, vino şi-ţi pleacă făclia înaintea acestui modelator şi dălfuitor al tău. Vino şi tu, doină, în al cărei viers jalnic plânge un neam întreg, tu care ne cânţi de o lume trâitâ’n alte vremi şi care ne eşti comoara cea mai scumpă, vino şi punând fluerul la gură, revarsă în undoierile glasului tău de foc toată gama sentimentelor ce porţi în pieptul tău. Vino, pământ strămoşesc, cu munţii, ce falnic îşi înalţă fruntea până la nori, ca lanurile aurii de grâu, onduitoare în adierea vântului, ca ape ce repezi curg în vaduri, cu pâraie ce cad cu vuiet de pe dealuri, cu în- tinsele păduri ce’n cor îşi cântă doina, cu taraful de* granguri, pitpalaci, cintezoi şi mierle, cu întreg cortegiul de flori, veniţi şi’mprumutaţi decorul necesar acestei ser- bări măreţe. - Vino, patrie scumpă, mater dolorosa, udată cu sân- gele fiilor tăi,1 apărată cu sfinţenie şi cu jertfe enorme în curs de veacuri de plâieşii lui Ştefan cel Mare, de Vitejii lui Mihaiu Bravul şi de mucenicii, anonimi căzuţi în războiul mondial, vino şi depune sărutai de mamă iubitoare pe fruntea celui ce te-a proslăvit şi ţi-a pro- 9 rocit închegarea în hotarele de azi, darn’a avut norocul să vadă realizată această profeţie. . - • _ . • \ • ■ Veniţi toţi, câţi asistaţi la această serbare de des- velire a bustului marelui poet, toţi aceia, câţi depdirte fiind cu trupul, sunteţi aci cu sufletul să prăznuiţi această zi cu soare, zi de sărbătoaref şi toţi câţi i-aţi cetit scrie- rile, desfâtându-vă sufletul în frumuseţile nesecate ale „acestui trubadur, meşter al versului, virtuos al rimei*, (Iorga), şi plecaţi-vâ în faţa acestui vates-poet, care ne înfăţişează „tinereţa vioaie şi sprintenă, tinereţa primă- vâraticâ, idilică, curată la suflet şi încrezătoare, aci ne- astâmpărată, aci senină, . aci gingaşă, aci năvalnică, tinereţa unui popor, care renaşte şi care, renăscând, uită cu desăvârşire sfâşietoarele dureri ale trecutului-doina absorbită cu totul în idilă şi eposu (Dragomirescu). * Smeriţi închinaţi-vă umbrei marelui cântăreţ al nea- mului şi ţării noastre, care din câmpiile elizee pari că ne zice cu cuvintele celuialalt rapsod al Ardealului, con- genialut cântăreţ al pătimirii noastre, Octavian Qoga: Eu urc spre culme... Mi-a rămas în urmă Noroiul prins în putreda-i osândă... • înfrigurata patimilor turmă Cu chiot lung de’ntrecere flămândă. Eu urc... l Acolo jos în adâncime „ Aud viaţa ce-şi întinde hora; E necurmatul cântec din vechime. II ştiu... mai bine rio să-l ştie nime, Căci am băut din cupa tuturora Şi l-am plătit cu lacrimi şi cu rime. £ Jur (mprijur e largul care cântă. E soare’n cer, e sărbătoare sfântă Şi’n vreme ce mi-a amuţit pământul, Fiorul păcii’ n suflet mi se lasă, Eternităţi îmi flutură vestmântul... Simt Dumnezeu cum mă primeşte’n casă... Din cele dintâiu încercări poetice ale lui G. Coşbuc . NICOLAE DRĂGANU In „ Transilvania* a.. LII—1921, Nr. 10—12, pp. 837—860, subt titlul „G. Coşbuc, poetul liceului grâni- ţereşc din Năsăud* m’am ocupat amănunţit de poeziile scrise de Coşbuc în timpul cât a fost elev de liceu. N'aş vrea să repet aici ceeace am spus acolo. . Voiu-face însă câteva Întregiri. • Intre altele am amintit (p. 841) că poeziile păstrate în almanahul1 Societăţii de lectură a; elevilor, numit „Muza Someşanâ*, „în baza regulamentului tiu puteau fi publicate, deci nu sânt accesibile publicului mare ca acelea pe care (Coşbuc) le-a publicat — şi iscălit une- ori G. Boşcu — fie ca elev de liceu*), fie ca student universitar, în Familia, Amicul Familiei, Tribuna, Cărţile Săteanului Român, scriere pentru popor, redactată de I. Pop Reteganul, ş. a." ‘ *) Coşbuc mărturiseşte singur că a publicat câteva poezii Încă fiind licean, cam pe la sfârşitul anului 1881 sau Începutul tul 1882 („Versuri şi - proză*, p. 9): „Cea dintâiu poezie am publicat-o la vâpsta de 15 ani tntr'o foaie pedagogică din Ardeal. N’o mai am şi nu ştiu ce eră. Am publicat fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti*, — Cf şl L. Marian, Versuri de Coşbuc uitate tn Renaşterea Moldovei, anul II, Nr. 8-^9 (Chişîn4u, Iulie, 1921), p. 13. - fă Această afirmaţie rămâne numai în parte. CăfuşHe regulamentelor nu sânt pentru - firile nedisciplinate ale poeţilor. Nu le-a respectat nici Coşbuc şi nu le-a res- pectat mai ales dupăce a părăsit băncile liceului şi $’a înscris la universitate. Voiu da un singur exemplu care este cât se poate de instructiv pentru felul cum înţelegeâ Coşbuc să-şi facă ucenicia poetică: revenind, schimbând, desăvârşind. . . Cum am arătat şi în studiul citat (p. 841 şi 845), - în Maiu 1882 traduse Coşbuc după Kosegarten poezia „Stâncile strig’ Amin*1. O ceti în şedinţa de la 15 Oc- tomvrie 1882 în forma următoare: ' Bătrân de vârstă, gârbov şi slab d’un negru chin Prin tară îmblă Beda ca vecinie peregrin. Din sate’n sate trece, prin ţări călătoreşte Şi dreapta relîgiune prin vorbe o lăţeşte. Dar fiindcă el, sărmanul, orbit de ant erâ, , Un prunc, ca drept tovarăş, de mână îl purtă. ' . Odată prin o vate copilul l-a purtat. Un loc cu stânci măreţe şi multe sămânat. Aici [a] stând bătrânul pbţin se odihneşte, Copilul însă’n glumă se’ntoarce şi-i vorbeşte: „Cinstilule părinte, nu-i bine a sta’n drum; Mulţimea te aşteaptă, deci scoaiă-te acum Şi predica o ţine." Bătrânul se ridică Câlându-şi textu’ndată-1 ceteşte*) şi explică, Aşa de blând şi dulce, cât lacrime de drag Brăzdau zbârcita faţă a tristului moşneag. ’ ’ Copilul nebunatec râdea cu hohot mare . Văzând cum ţine sfântul la pietri cuvântare, Cum glasul lui răsună şi flutură In vânt; Dar iată, când bătrânul încheie-aI său cuvânt, *) Deşi „orbit de ani erâ“ î 13 Când face semnul crucit, atunci deodată Din Crânguri se înaltă o şoaptă fărmecafă Şi mii de mii de glasuri din vale repet lin: „P’a veacurilor veacuri Amin, părinte-Amin!“ Se sparie copilul; pe loc îngenunchează, Şi sfântului părinte păcatul îşi trădează, Cu lacrâmi de căinţă, de jele prigonit. Şi Beda stă ş'ascultâ şi zice umilit: „Tu n'ai cetit, copile, scriptura ce vorbeşte, Când tace omenirea, chiar stânca glăsueşte. Înseamnă-(i asta bine.şi nu o mai uită: Că tot aşâ se poate o piatră a schimbă In inimă'umană, precum inima încă '■ Adeseori se schimbă în piatră şi în stâncă*! Peste patru ani reveni asupra ei şi, prelucrând-o din nou, o publică în „Cărţile Săteanului Român“ redactate de I. P. Reteganul, Cartea VI din Anul 11, Blaj 1/13' Iunie 1886, p. 85, cu totul schimbată în felul următor: „AMIN" STRIGĂ STÂNCELE. ■ Bătrân, slăbit de zile, şi’ngârbovit de cîiin Prin lume'frece Beda; ca vecinie peregrin El nu’ncelâ prin (ară să tot călătorească Vestind, prin evangeliu, credinţa creştinească. - Dar pentru că bătrânul părinte, nu vedeâ, ' Un prunc, ca drept tovarăş, de mână-1 conduceâ. . l ■ 1 ■ ii I ' . ' 1' Odată călăuzul condus-a prin o vale . Pe Beda : erâ locul închis şi-fără cale, . Pustiu fără vieaţă, cu stânci îmbrobodit. - Ne mai putând bătrânul să meargă de-ostenit Stă’n loc şi, dup’-atâta drum greu, se odihneşte, ■ Copilul nebunatic glumind aşa vorbeşte: 14 „O, dragul meu părinte! Nu-i birre-a sta în drum — „Poporul te aşteaptă; deci scoală-te acum , „Şi predică..." Bătrânul îndată se rădică, • Cercând:un'text*) începe vorbirea şi explică, Aşa de blând şi dulce, cât lacrime cu drag Brăzdau şubreda faţă a bietului moşneag. ' i . 1 ' 1 Copilul tot într’una râdeâcu desfătare, Văzând cum sfântul fine la pielri cuvântare, ; ; Cum vorba lui răsună In gol şi piere’n vânt. Dar iatâ.,."când .bătrânul închie-al său cuvânt, ' Când facă semnul crucii, atunce de odată Din crânguri se porneşte o.şoaptă fărnîecată . Şi mii de mit de glasuri din vale strigă lin: ' „P’a veacurilor veacuri Anrin, părinte-Amin I" Se sparte băiatul. Pe cugete se pune Şi tremură. Cu plângeri se’nchinâ el şi spune Păcatul său fui Beda, cu suflet pocăit. Bătrânul râde dulce şi zice umilit: n „Tu n’ai cetit, se vede, scriptura ce vorbeşte: ; „Când tace omenirea chiar stânca glăsueştel" *.•_ „Inseamnă-ţi asta bine,şi nu ornat uită, ' Căci tot aşa se poate o piatră înschimbâ - In inimă-umană,, precum inima încă \ Adeseori şe’nscbimbă în pieatră, chiar în stâncă!" „ Progresul este vădit,. ' Tot în. Cărţile Săteanului Român, cartea IV din Artul 11, Blaj 1/13 Aprilie 1886, pp. 53—59, mai publică Coşbuc, care. acum1 era. student universitar (poeziile sânt datate din „Cluj, Faur 1886rt), alte două poezii pe care le retipărim aici ca interesante „versuri uitate*, menite să ne lămurească asupra celor dintâiu izvoare de inspi- *) E mai potrivit decât în redacţia întâie. raţie ale poetului şi a felului cum încerca el să le pre- lucreze. In locul metricei scurte şl vioi, pe care o între- buinţează Coşbuc cu predilecţie, în aceste poezii întâlnim versuri lungi, alcătuite din trohei, care îi dau celei din- tâi u dintre poezii un caracter de solemnitate; • ' ÎNGERUL MORŢII Pe-al său tron stă niult vestitul şVn{61eptul Sotomtm, Povestind cu~al morţii înger, carete slâtângă tron Şi vorbea de bunătatea vecmicutui Dumnezeu. - Chiar voiâ să plece’n urmă îngerul, când S’a ivît ■ Sfetnicul crăesc în sală, un vâj slab şi’ngârbovît, Ce veni^ ta sfat, dar sfatul i-a fost azifâră noToc: , îngerul, cât ce zăreşte pe bătrân, uimit stă'n loc Şt priveşte lung ţa dânsul şi se miră, stă crucit Şi tot măsură' cu ochii pe moşneag necontenit.,; îngerul ş’a dus. Bătrânul prinde-a tremură din greu - Şi prin lacrimi el priveşte cătră Solomon mereu: „Pentru-ce-a privit la mine îngerul cft-atfttă dor?! „De sigur voia să-mi spună cumcă-i timpul ca să mori „Va veni şi ntă vâ duce!.. SOtomon te-ăm servit .Cu credinţă totdeauna, dar nimica h’am poftit „Dela tine, — îus’aciima cer, stăpâne, ca să-mi dai ' „Calul cel mai nebunatec dintre câţi în staul ăi! . „Căci n'am linişte şi pace) Gânduri grfele mă ditârag; „Vreu să fug departe’n lume, eu de moarte vreu să fug! „Dâ-mj un cal, te rog, stăpâne! Lasă-mă şă mă grăbesc, „îngerul să( nu mă afle, căci eu vreU să măi tritesc!* Sojomoh zimbeşte dulce: „Pentru ce să fugi?* Plâagând Iarăşi mai zice moşneagul: „Oh.dâ-micaluftmriearâihd1“ „Vreu să fug! N’ai văzut doară îngerul, cum s*a uimit , „Şi se’ntrebă el pe sine : oare cum de n’a murit . „Pân’ acum vâjut acesta I... Oh, dă-mi calul să grăbesc, „îngerul să nu mă afle, căci eu vreu să mai tiăesc!" ----- — ■- — Solomon cu drag răspunde: .Catul ţi-l voiu dărui, Dar de moarte niciodată, dragul mieu, nu poţi fugii* — Pe-un cal, iute ca furtuna, sboară palidul bătrân Şi se duce dus de gânduri, iar pe urma lui rămân Văi şi coaste, câmpi şi sate: multe mile-a alergat Şi de seară 'ntr’o pustie sub o stâncă ’nalt’a stat. El descalicâ, priveşte jur fn jur, apoi voios • Zice: „Mi-am scăpat viaţa de-un bălaur furios!... „De sigur, îngerul morţii la palat mă va cercă, „Dar-io sânt aici, departe, unde nu mă poate-aflâ! Zice el şi'n bucurie râde lung şi plin de-foc Şi priveşte’n sus: atuncea-el a’ncremenit pe loc , Şi'n uimirea fără margini plecă fruntea suspinând, Căci pe stâncă el zăreşte îngerul cu fală stând t - Desperat, bătrânul- cade în genunchi şi’ncet vorbi: „Spune-mi, îngere, oh!, spune-mi, înainte de-a muri, „Pentru ee-ai privit la mine aşa lung şi-aşa cu dor? „Nu mi-ai dat tu a’nţelege cumcă-i vremea ca să mor? îngerul întinde mâna şi vorbeşte: „Dragul mieu! „Dumnezeu mi-a dat poruncă din viaţă să te ieu — „Şi mi-a spus că'n seara asta să te-aştept pe. tine-aci, „Dar mi-a spus că pe-amurgite de sigur tu vei verii! „Te-am văzut însă, moşnege, astă-dimineaţă eu „La palat, şi’n grea uimire nu credeam ochiului meu1, „yNu credeam, căci stânc'aceasta e departe de palat „Şi-un vâj nu poate s’alerge aşa drum îndepărtat,- „Cât să fie-aici de seară! — Nu credeam eu nici decât: „Şi-acum iată p'amurgite eşti la locul hofărît!... ' „Omule, ce’ncunjuri moartea? Fii cuminte cât trăeşti „Şi măreşte totdeauna căite dumnezeeşti!* ' Astfel îngerul1 vorbit-a, iar bătrânul a murit, 11 El care, fugind de moarte, chiar la moarte a Jugit! 17 LUPII ŢIGANULUI . (ANECDOTA POPORALĂ) Danciul Cuma se pornise la oraş. Şi-a târguit . O luleâ de cea domnească, precum nu s’a pomenit . Nici Ia neam de neam de Cumîv avea cămiş1) plin de stele, Dar ştii stele tot de-aramă, cu'flori gal bine intre, ele, Şi-aveâ ciucuri verzi luleaua, iar la ciucuri şi canaci: Eră vrednică să fie cumpărată în trei şuştaci! înturnând seara spre casă, Danciul păşiâ ’ntins $i tare Şi se tot gândeâ câ’n satul, unde şede el, mai are - Cineva luleâ ca dânsul? Apoi se gândeâ, gândeâ _ Cum se vor mlrâ ţiganii de prin hrubi când vor vedeâ ' Pe8) Danciul cu-aşa comoară; apoi îşi făcea de lege: In ce Ioc să pună pipa peste* *) noapte, cum să-şi lege Mat mulţi ciucuri, ca să fie o luleâ ca debaron. „Ce s’a mai ciudi Vasîle, şi Istadi, şi Trifon, Şi Cirilâ, ,şi Moloacă, cându-mi vor zări luleaua!* i Şi erâ vesel ţiganul, îşi simţiă strâmtă cureaua. Bucuria-i însă scurtă. Soarele mai apuueâ ' Când se pomeni ţiganul Iii tufiş. Drumul treceâ Prtnţre-arinr şi plopi adecă, iar ţiganul; blând din fire, Se’ngrozl până sub glezne: .rnme deci să nu se mire, Că el bietul, când ajunse la tufiş, a tresărit Şi-a scăpat pipa din mână. Pe-acest drum cât -a trăit N’a îmbiat făr’ de tovarăş bietul Danciul, şi de odată latâ-l-ai acuma singur t ' „Auleo, sfinţii mă bată t , Ce să fac de-mi ies in cale vre-o 50 de lupi bătrâni 1 Vai de mine şt de mine, tot aud dela Români, î Cumcă lupii-s cam răi oaspeţi. Sfinte Iov nu mă lăsa!" !) Ţeavă de lulea (pipă) < srb. kamiş (< turc. kamyţ), v. Dkf.Acad., I, II, p. 69. — N. D. *j Tipărit pre, 1« tot tocul pre, cum scrieâ redacţia. — N. O. 3) Tipărit preste tu tot locul, — N, D, - 1B . Şi pe cât păşiâ mai tare, tot pe-atâta tremură, - Şi se tot împSea de spaimă şi mai triort de frică pare, . Ba’ncepuse-acum şi vântul să mai sufle şî’n mişcare Ei a pus întreg frunzişul. Jatâ-i! Vai de capul mieu! Cine m’o purtat pe-aicia, ce-am cătat1) pe-alcea’ eu? Iară sună,., ard’o pipă, ce-a făcut I Hai, iară sună... . Vin potop să mă mănânce... Uite, uite cum s’adună... Ard’o pipă I Ce-mi ajunge pipă, dacă pier idei !.., Iară sună.., Sfinte Iove,- că-mi rămân piirdeti mici! Dar’ să sbier? Atâta-mi trebe2), că vin lupii şi mă’nhaţă, Ce să mă fac... ard’o pipăi Doamne, dă-mî, Doamne, vieaţă, Că-ţi plătesc o sfântă slujbă... iară sună... vin potop... .Ard’o pipă, ce-mi făcuse; d’apoi încă de-aş fi şchiopi „Haid’ curaj, Danciule, numai... mai încet — ba mai fit pripă! . Iară sună....iară sună... vin potop... vin... ard’o pipă!“ Tot aşa vorbiâ, ţiganul, însă — Insă el fugiâ Şi-ocupat fiind cu fuga, nici îu laturi nu priviâ, ' Frica-i frică, iar de frică fugi Ia‘deal ca şi . la vale; - Şi-apoî când ţe-apuci -Ja fugă, halal de tălpile tale! - Pe când ieşiâ dintre tufe bietul Cuma zăpăcit, Dă cu ochii mâi de-o parte ,de-un Român ce stâ trântit Sub o salcie la umbră. Dânciul stă, pe loc, priveşte. Jur în jur, răsufl'odafă lung şi apoi iarăşi porneşte, . Şi privind cam peste umăr cătră tufe, scuipă’n sân. Văzând, atare minune, strîgâ’ndată cel Român : „Ce-i ţigane?" Stă’n loc Danciul până Ce răsuflu-i vine, ■ Şi apoi sbiarâ: .Ce să .fie?! Vezi că-i ziuă, mă creştine". Omul de sub salcă râde şi de nou prinde Ia sfat: . - .Unde fugi aşa de tare, că doari nu eşti tu jurat „Să prin-zi iepuri -cu măciuca şi albinele cu sacul, l „Nici nu eşti tu drac din fire, cât să te’ntâlneşti cu dracul?" !) Tipărit: căutat — N. D. ' , 3) Tipărit trebue Coşbuc însă cu siguranţă a Scris trebe cum se spune ta Nâsăud. Forma trebe am mai tntâinit-o şi în alte poezii ale Iui scrise in vremea căni) eră student — N- D, . - 1 te Danciul, om fălos d’almintrea, n'ar fi voit buduros Să se arete că-i nevrednic şi s’apară că-i fricos. Deci răspunse: „N’a fost dracul, căci de dracul nu port teamă, „Dar a fost ce-a fost... mai mare... mai cu coadă,'şi bag seamă „Au fost lupi... dar, Românico, B’am fugit de frică, zău, „Am fugit de om’ cu minte, căci puteau să-mi facă rău," , Şi vorbiâ’ndeşat şi tare, s’arătâ voinic cel Cumă, • : Iar Românul, om de vorbă şi precepăţoriii de glumă, Stă şi-ascultă şi se miră, ca-şi Când ar crede tot Deci ţiganul îndrăsneşte să-şf mai caşte negrul bot: : „N’o fost drac, mă Românico, au fost lupi, dar lupi pe semne, „Au fost lupi, şi-au „fost atâţia, câtefS frunzele pe lemne! „M’a pus dracul să-mi fâc cale prin cel crâng, şi-apoi să vezi, „Dar să vezi ce-o fost să-fie I Crede-mă, dar să mă crezi, „Că eram şă mor acolo, ârd’o pipă*!, hei creştine, „Când mi-a fost lumea mai dragă s’q 'ntâlnit lupii cu mine,. „Ard’o pipă, Românico. Ştii ce-s lupii, noa cu lupi, „Şi-au fost mulţi, câte-s albine fnlr’un milion de stupi,1* Şi de-abiâ vorbiâ ţiganul, par’că şi-acum-se lemeâ, , Dar voind ef să apară curajos, el fOt râdeâ. , „Vai de mine şi de mine, că fu mai să mor de tot, - „Vezi-mă, că-s doară galbin, vezi-mă, că nu mai pot; . „Am avut noroc cu-aceea că io-s curajos vecine; „De-aş fi fost cum nu-s, atuncea îmbiau rău lupii cu mine." Românul stă şi se miră şi-apoî, vrând.să-şi-bată;joc De ţigan, aşa-i vorbeşte: „Nu ne fie de noroc! . „Hei, ţigane, vorba-i vorbă, tar de lupi . Sfinte Panfire —. „Lupu-i rău şi n’are lege, şi-i cam îndrăzneţ din fire, „Dar... adecă chiar atâţia, câţi spui tu n’au fost." „Clei! ,„Ba, c’au fost, mă Românico, i-ăm văzut cu ochii, mieii... ’ „Pentru ce minţeşti, creştine, şi te faci aşa'de .prost?î „Nu minţi că n’au fost lupii, că io-ţi spun curat c’au fost; „D'apoi câţi au fost anume nu ştiu... nit i-am numărat, „Dar au fost, atâta-i totul,** zice' Danciul supărat, ' Iar Românul se. cruceşte şi-l ascultă cu mirare. „Aşa-i zău!, au fost o mie printre brazi, tar pe cărare . „Au mai fost o mie’n capăt, şi ţi-o spun apoi de rost 20 ' C’au mâi fost şi pe de laturi... dracul ştie câţi au fost." Tremură ca frunza’n paltin bietul Danciu spunând acestea Şi de-abiâ-i ţineâ pământul. „D’apoi bre, gatâ-ţî povestea". Strigă hohotind Românul, iar ţiganul mânios Zice: „En ,Iaci, Românico, ce tot râzi fără folos? aCe te ţii viteaz aicea pe câmp neted,, unde-i bine „Şi nu-i codru ca’n pădure, şi-apoi încă-eştî cu mine, „Dar eu fost-am între tufe şi-am fost "singur eu cu eu, „Te-aş fi văzut şi pe tine de-ai,fi’fost In locul mi.eu, „Văd eu că nu crezi nimică, văd că tu gândeşti anume „Că lo~s mincinos! Hei, bade, de când m'am trezit pe lume „Nici mlnţesc, nici fur — adecă lucru mic mai ună-altă." Românu ’nţelese cumcâ a fost dat cu bota’n baltă Şi-a luat cu prea de scurtul pe ţigan, deci se gândi S’o mai lase după Danciul, să vadă unde-a ieşi. ,Dect-i zice.cu blândeţe: „aşa-i, Dandule, vezi bine, „Lupîî-s lupi,şi de-a lor* frică tremură doar ori şi cine! „Am păţit şl eu odată că trei lupi m’au întâlnit , „Şi-am fost bolnav, şapte zile, mă gătîarn de spovedit". Şi se preţăceâ Românul cumcă nu vorbeşle’n glumă, Şi că nu-i om de-a curajul, deci văzând sfătosul Cumă 1 Şi-auzind că şi Românul e fricos, iarăşi a zis: „BOInav n’am să fiu cumetre, dar de râs, n’a fost de râs, „Cţ socoţi, trei lupi pe tine mai că te-au băgat sub glie, „Dar pe mine zece sute peste, zece zeci şi-o mie! „Mă mir singur, Românico, ciim de nu picasem jos, „Bag de seamă că nu-i alta... nu gândi că io-s fricos." — „Tronc, Mărie, cine zice că tu eşti fricos, ştiu eu bine, „Ştieu că prin sat nu este om mai curajos ca tine! „Şi-apoi lupi au fost, mă. Cumă, lupi au fost, şi bine ştiu „Că nufmai cu 'fuga poate scăpă omu’ntreg şi viu, 11 „Dară tot nu-mi vine-a crede cutnc’au fost aşa mulţi, Cumă, - „Câţi au fost? Spune-mi cu dreptul, nu vorbi cu mine’n glumă." — „Apoi nu ştiu, Românico, câţi au fost, dar io-ţi spun drept „C’au fost lupi, dar lupi ca lupii, şi-apoi mâna pun pe piept, „Şi mâ jur c'au fost o sută". Românul iarăşi începe: „C’au fost lupi, e sfânt, ţigane, şi-apoi oricine pricepe, „Cădeau'fost, au fost o sută“, — „Ba c’au fost, ba, zău, c’au fost*1, Strigă repede ţiganul, „să n’ai gânduri că io-s prost, „Că m'am pus pe numărate şi i-am numărat — adică „Nici să nu gândeşti că mie mi-ar fi fost de dânşii frică.*1 — „Nu-i poveste, mă ţigane, ştiu etl că eşti curajos „D’apoi câţi au fost? o sută? nici cu-o iotă mai în jos? „larna-i drept că îmbtă lupii, dar acum nu-i frig, nu-î rece, „Acum doară-i primăvară — vor fi fost poate vr’o zece.*' — Ţiganul se’nholbă odată': „zece lupi, ba să-i mai vezi, „lo-ţi .spun drept că h'avui vreme să-i mai număr şi s aştept „După toţi până vor trece 1 D’apoi poate-o grâeşti drept, „Poate n’au fost chiar o sută, dar zece —‘de bună seamă, „ Şi -apoi zece-s doară zece, ci mie nu mi-a fost teamă.** Nu da două, trei, ţiganul lăudând u-se că el ' Nu-i fricos! Lupii-s ca lupii. ' Erâ lucru puţintel Dac’au fost, ori n’au fost, însă frica erâ mai întâie: . Mincinos rămână dânsul, dar fricos să nu rămâie I — „D'apoi vezi tu, mă ţigane, lupii-s foarte nărăvoşj, „Nu prea ţin lupii cărarea oamenilor curajoşi. „Lupii cându-s mulţi in codri şi văd oameni, dau din coadă „Şi-apoi fug, încât în fugă stau şi labele să-şi roadă „Cându-s mai puţini atuncia se obrăznicesc şi ei---------- „Bagă seama, mă ţigane, fost-au zece, fost-au trei?*' Ce să-î zic ‘acum cioroiut?! „Poate trei au fost cu totul „Trei au fost, dar Jupi, fe-am văzut coada, şi botul, „Dar mie nu mt-o fost frică 1“ Românul râdeâ, râdeâ, Şi de râs sta mai să moară, iar ţiganul pricepeâ Că s’a prins acum în vârşâ, şi-a sfeclit-o cu minciuna. — „Au fost trei? Au fost ţigane? En ascultă, să-ţi spun una: , Râsu-i râs, dar chiar văzusem un lup mare-acii, acu. „Şi de bună seamă, frate, pe-acela-şi vâzuseşi tu I" — „L’ai văzut! zău, Românico, aşa-i că nu mi-se pare, „Ţie ţi-a fost frică aicea, d’apoi mie'n codrul mare ? „Unul a fost singur unul, d’apoi lup, da’ lup de tot „Şi-aveâ capul — şi-aveâ coada — şi-aveâ botul rriai de-un cot“. Acum o sfeii ţiganul. Românul dda ’nceput A băgat de seamă cumcă lupi ţiganul n’a văzut De când s’a născut pe lume, şi acum cioroiul minţeşte G’a văzut lupi câtă frunză. — Deci râzând aşa vorbeşte: ' „Bată-te ’ntre ochi, ţigane, cât ţje bine-o mai lipeşti, „însă nu ţi-ai dat de oameni, căci eu văd că tu minţeşti, „Şi eu văd că ţi-o fost frică.11 — „Frică- miel dă-te'n laturi, „Şi-mi dă pace, Românîco, că-ţi spun vorbe de te saturi, „Eu fricos ? Chiar zece sute d’ar fi fost pe, lângă el . „Tot nu mi-ar fi fost receală, d’apoi unul singurel." ■ — „Hei, îţigane, numai unu), dar nici unul nu eră, „Căci şi eu venii prin tufe şi chiar înaintea ta „Dar de lupi n’a fost poveste, tot ce-ai spus a fost minciună „Şi minciuna ţi-af fost slabă, căci tu n’ai croit-o bună." Ţiganul, văzând în urmă că minctuna-i s’a sleit. Zice: „Hei, hei, Românîco, te pricepi tu la glumit .. Căci am spus o vorbă numai şi gândeam că tu vei crede, Dar tu eşti, cumetre, meşter, nu crezi toate, cum se vede.“ — „Lupi adecă, mă ţigane, n’au fost?“ — „Nu am.spus o glumă!“ „ — „Poate c’ai glumit, eu nu ştiu,.dapoi tălmăceşte-mi, Gumă, 1 Pentru ce-ai tremurat oare şi-ai fost galbin ia obraz Şi-ai ieşit mai mort din codru ?“ — „Hei, bădica, de necaz 1 Să-ţi spun drept, prin cea pădure .n’au fost lupi, n’a fost nimică, Dar mişcase frunza’n tufe şi eu stăm să mor de frică. . In legătură cu anecdota „Lupii ţiganului* observ că pe Coşbuc l-a putut preocupă ideea de a o scrie încă de când eră elev al liceului din Năsăud. Poate a şi scrisro atunci şi numai a refăcut-o mai târziu, ca student universitar, cum a refăcut şi pe „Amin, strigă stânceleu. 0 dovadă In acest sens avem în cunoscuta anecdotă „Meu quale portentuma., care se rapoartă la viaţa de licean a' lui Gişbuc şî în care, între altele, ni se spiin următoarele: „îl vedeam pe Horaţiu, om scurt şi gros, cum aleargă peste răzoare ca un zmintit cu toga’n vânt şî cu pălăria — vorba vine — în mână ; iar când ajunge la marginea oraşului şi-l întreabă unul care-1 întâlneşte: „Ei, ce-i poete?" gâfâind îi răspunde poetul şi ţihându- ; se cu mâna de inimă: „Heu, quale portentum vidi"1) şi fuge înainte, căci i se pare că lupul îi vifte pe urmă: Şi deodată cu asta, ne vineă în minte şi Ţiganul care fugea fuga orbului peste câmpii, de. groază că auzise pădurea vâjăind. E tocmai tema anecdotei „Lupii ţi- ; ganului*}) In studiul citat am înţeles să mă mărginesc numai la „examinarea încercărilor poetice ale unui elev de liceu", reproducând în cadrele lui „aproape tot ce ni se pare vrednic a fi cunoscut". Am crezut că ar fi greşit să se scoată toate aceste încercări într’un volum. Sânt' între ele unele slăbuţe şi nu e bine să întunecăm gloria unui mare poet, publicându-i ori ce vers pe care el nici odată nu s’a gândit să-l dea la lumină în tipar. Le-am cerce- tat deci „ţinând socotoalâ de împrejurări, mai întâiu pentru a vedea felul cum se‘desvoltă spiritul unui elev bine înzestrat într’o direcţie pe care nro părăseşte în vieaţă dacă şi împrejurările — mai ales dascălii — îl ajută după putinţă, şi a doua, pentru a cunoaşte cele dintâiu încercări literare ale poetului , şi direcţiile în care - a început el să se manifesteze". Pentru a ilustra aceste cercetări cu exemple, am reprodus, cum ani zis, „aproape tot“, dar nu „tot" ce s’ar fi putut reproduce. Iată pen- tru ce j*>ot să mai dau aici, ca întregire, câteva poezii scrise de Coşbuc când eră elev în clasa Vii de liceu. ' ir ■ r ■ ' . ■ ■ . ii . . 'X„Vai, ce monstru atu văzuţi” 4 G. Coş'buc, Versuri şi proză, Caransebeş, 1897, p. 107, DE-AI LĂSA De-ai lăsa tot după alfiî Atunci, rogu-vă eu, cum, Cum ai şti scăpă ferice In grea lujnea de acum? Nu .privi cum face lumea, — Fă cum tu ai cugetat: Deci împacă-te cu tine Şi cu to|î vei fi ’mpăcat 1 In ambiţia lor se ceartă ln ambiţia lor se ceartă Un nebun — c’un îngâmfat, Fiecare se făleşte • Că-i mai mult ca celalalt. Atunci Dumnezeu din ceriuri Râde blând, necunoscut, Şi la îngeri el arată ' Cum se ceartă lut cu Iuti i FACE-M’AŞ un vulturaş 1 Face-m’aş un vulturaş, Vultur falnic face-m’aş, Să am aripi ca să sbor Sus pe fruntea unui nor, S’ascund sub aripa mea Tristă stelişoara mea. Şi d'acolo pe pământ Eu să văd a) meu mormânt Şi cu aripa să bat Steaua mea neîncetat, Ca să cadă steaua mea Şi să cad şi eu cu ea. UNDELE MĂRII (DUPĂ .PETGFI) Undele mării Nalte ca munţii Bat cătră maluri, Urlă, spumează Naia ce trece, Care de ele Se nimiceşte. Astfel şi unda, Unda iubirii, Trasă de doruri Este-o furtună Ce nimiceşte Dalba inimii Tainică floare. ■ * ’ Addenda. In posesiunea d-lui 1. {Marţian se Săsesc două foi, rupte dintr’un caiet care cuprindeâ poezii scrise de InsuşiCoşbuc In vremea când eră elev de liceu ori student universitar tn cei dintâiri ani.' Aceste foi ne-au păstrat: un fragment dintr’o poezie mai lungă, asupra conţinutului căreia acesta nu ne lămureşte deplin, o dedicaţie tn amintirea unui coleg mort, o dedicaţie de scris tn „albumul" unei domnişoare şi două Încercări tare ar puteâ purtă titlul de „fragmente V Le reproducem tn seria In care se găsesc pe cele două foi păstrate din origina). — Dir. „A. I î°. Antistrofa 5 i Dbuă stele logostele Care-alungă ori ce jele Spre a nu te deşteptă^ Mitîtelute, ee-ai face Când mormintele rapace Ar răpi pre mamâ-ta I ' Strofa 6 Oh, dar moartea nemiloasă Când: la mine- va veni, , M’a străpunge cu-a ei coasă Şi pe veci voiu adurmi. Antistrofa 6 Atunci plânge după mine Ca şi când ai; vrea în fine ’ Din mort a mă deşteptă Căci cu lacrimi de durere Te-a crescut In grea. veghîere mama-ta. / AD MEMORANDUM Din fragedă pruncie ca prietini am trăit Ţinându-ne de mână noi am călătorit, Ca fraţii p’a vieţii'cărare grea şi neagră, Dar soartea ticăloasă cu-amar ne-a pismuit Şi n’a lăsat cărarea să> ni-o umblăm întreagă Ah, mâna ei de ghiaţă pe veci ne-a despărţit. Te du, te du, amice, ci eu voiu cugetă Adeseori'ladneşi ta iubirea ta • Şi’n noaptea disperării pe plaiul suferinţîi, Când totul ,nTa goni-mă, din sân m’a exilă, Eu voiu privi la; tine, iar tu la provedinţă Şi asfel nici odată' noi nu ne vom uită, Coşbucu 3°. Nu pot scrie versuri de amor, o floare!, Căci amorul este un lucru bizar, Dulce pentrti-acela care nu-1 cunoaşte, Şi iar totodată negru şi amar. Dacă vrei tu versuri, inima-ţi deschide, 1 Pe poet iubeşte şi-i vedeâ' pe loc Că ţi-a scrie versuri pân'a’mpleâ albumul, - Ţi-a Impleâ şi viaţa de noroc. 4°. , - . Sfânt’ar fi acea zeiţă ce cu magica di vargă . Atingând a mele gene în minut m’ar adormi, . Sfânt'ar fi de trei ori sfântă, chiar de 10 ori ar fi, Căci prin lume depărtată fuge-mi gândul şi aleargă După visuri aurite care nu le pot găsi 5°. . Căci n’a putut pe tine Să te strivească-odată * i . Nici hanul cei sălbatec Cu xerxica-i armată, - ' Nici fiii semilunii Nepaşnici şi haini, Dedaţi să vadă lumea Cenuşă şi mini. Nici seciul lui Zapolia Nu te-a răpus; pe line, , Nici oarbele partide . 1 Şi intrigi fără fine, , 1 Chiar mâna provedinţji . Turbat te-a- urmărit, ; ‘ - Dar tu printre blăsteme • Rămas-ai neclătit. . PRÎNTURl SANDU MAN0L1U Sunt scriitori cu valoare istorică. Sunt mai mulţi. Sunt scrii- tori cu valoare literară: Sunt mai puţini. Cei dintâi aprind făclia culturii. Ceilalţi o fac să strălucească. Primii dibuesc, popularizează şi culturalizează. Ceilalţi perfecţio- nează, creiază şi esteticizeazâ, • , i Vorbim mai mult de literatura scrisă. 1 Literatura orală, a graiului „vorbit," e mai veche şi mai uşoară. E spontană. E literatura trăită. Limba vorbită, care se preface neîncetat, care se mlădie după timp şi gintă, după lop şi oameni, — prinde mai uşor şi mai aievea dinamismul vieţii. Mi- mica şi gestul complecteazâ viaţa şi măresc plasticitatea. -- Mai mult decît scrisul, graiul este expresia noastră indivi- duală sau colectivă. Literatura scrisă e mai dificilă. Procesul de ideaţie e mai complicat. Gîndirea — chiar cînd e Îmboldită de sentiment — proectează altă lumină în cuprinsul vieţii noastre sufleteşti. însăşi intenţia de a scrie continuă procesul de înstrăinare şi deviare a fondului sufletesc brut. Asemenea unei lentile, obiectivarea împre- siunilor noastre aduce, cu necesitate, mai ales în scris, diformarea fondului sufletesc iniţial. Apoi semnele grafice nu pot oglindi nici a mia parte din cutele şi manifestările noastre sufleteşti. Mlădiarea limbii se pierde. Cuvfntul anchilozat anchilozează gîndirea.- Sentimentele se diluiază. Iar ideile se turtesc sau se strivesc, — aşa cum se turteşte şi se ştriveşte o fiinţă prinsă în tampoanele unui tren. Dela Heraclit la 29 Hegel sau la Bergson filozofia eternei deveniri ne-a intuiţionat realitatea poate mai conceptibil. Cum să prinzi „devenirea* şi „curgerea" vieţii in forme statice şi amorfe? Scriitorii cu valoare istorică creiazâ o atmosferă intelectuală. Ei deşteaptă o conştiinţă culturală capabilă, sau cel puţin dornică, de a înţelege şi prim) cultura. Ei deschid făgaşul culturii. Cea dintâi luptă a lor este insă cu scrisul. Ei făuresc limba' literără. Cei dintâi pioneri ai scrisului au o valoare fitologică, istork- cultaralizâtoare şi naţională. ' Scriitorii artişti depăşesc aceste cadre. Ei se ridică pînă la valoarea literar-universală. Devin cetăţeni in imperiul culturii este- tice pure. ' Prin scriitorii cei dintâi» cultura unei ţări se naşte şi se îm- prăştie. Devine extensivă. Creşte în suprafaţă şi îrt număr. Prin ceilalţi, cultura unei ţări se desvoltă. Creşte intensiv: î« adineime. Opera aceslora din urmă, deşi fruct şi pecetie a geniului naţional, depăşeşte graniţa, — aspirînd şi puţind să devină expre- siune şi valoare „specifică'*, dar integrantă în cultura, şi literatură universală. * ■ * ■ ; Meritul deosebit al lui Eminescu şi „Cbşbuc e că au ştiut să fie şi ucenici şi artişti, — deşi au trăit în epoci de iniţia re şi adap- tare culturală, epoci cari cereau în primul rînd, nu creîarea de adevăruri estetice, ci creiarea unui mediu capabil de cultură. Dacă prin geniul lor creiator au putut să fie făuritori de opere literare de sine stătătoare şi a tot intuitoare de frumos; prin dragostea lor faţă de neamul .nostru au ştiut se fie minunaţi po- pularizatori şi eminenţi factori de cultură. , . ■ il . T . ]* ■■ il ' E o mîndrie pentru noi că O. Coşbucafară de viziunea poe- tic-idealizată a fermecătoarei noastre naturi şi afară de epopeizarea de basm a vieţii noastre ţărăneşti şi vitejeşti, — s’a ocupat şi de lumea noastră a celor mulţi, de lumea celor de jos şi de lumea celor mici. . Ca traducător şi locdlizator a tălmăcit şi îmbrăcat în haina limbii noastre strămoşeşti operele literare de frunte din literatura universală. Astfel din literatura sanscrită, latiană, germană,'italiană şi ; engleză a tradus ceeace şi pe el l-a fermecat mai mult. Pentru îmbogăţirea şi mlădierea limbii noastre literare, pen- tru înviorarea şi lărgirea glodurilor şi simţămintelor noastre, —. 1 ’ dorinţa de a ne face cunoscut comorile literare străine, e darul cel mai frumos ce ni-1 putea hărăzi Coşbuc nouă, limbii noastre şi simţirii noastre. ' ’ . ' Ca popularizator, din îndemnul lui Haret şi al lui propriu, a zugrăvit cu avînt şi cu drag vitejia legendară din trecut şi dati- nele noastre populare de azi. („Povestea unei coroane de oţeP şi „Războiul nostru pentru neatârnare* sunt scrise pentru ţărănime): Ca sfătuitor cuminte al poporului nostru ţărănesc, în mijlocul căruia şi-a petrecut copilăria, l-au durut „marile lui suferinţe", dar şi năravurile lui rele. Deaceia a cuvîntat şi a scris împotriva alcrut*), a Căutat şăjdeştepte o atmosferă şi o energie cul- turală cu inspiraţie neaoş-popiilarâ, tradiţionalistă, eroică şi naţională. Eră convins că poporul nosţru ascunde în el, nu numai re- zistenţa milenară şi eroismul îndîrjit de veacuri, — dar, mari po- sibilităţi de adînci Şi isvorîtoare resurse culturale. Dealtfel prin talentul cu care a fost înzestrat, el însuşi a exemplificat In mod strălucit şi aievea crezul gîndurilor lui., . ■ ■ * ■ ■ ; 31 G. Co$buc s'a încumetai se facă şi studii de'fofKIore, spicuiri de psihologie populară şi studii de interpretare a Divinei Comedii. - ' Dacă în studiile danteşti/ cu toată istovitoarea 1ui; muncă şi cu toată ascuţimea iui de observare nu â' avut poate pregătirea necesară, — eră iasă înzestrat îh chip: deosebit pentru cercetările folkloristice şi pentru înţelegerea pătrunzătoare a sufletului ţărănesc. Păcat că nici Al. Lambrior nici G. Coşbuc, -singurii cari cit- noşteau „dela roată" graiul, obiceiurile şi datinele populare, iTau stăruit pe calea aceasta. . . . ' * Controversa e veche. Recent Dl Lovinescu a mai reînfinertt-o. Evoluţia culturii romîneşti s'a făcut deta formă 1a Fond, sau dela fond la formă ? In amândouă sfenzurfle. ' ' Formele de cultură (şcoli, teatre, reviste, instituţii etci). ’şi-au dobîndit cu vremea conţinutul corespunzător.' ‘ Parte din aceste instituţii şi-au cfştigat cuprinsul cultural indicat de instituţia sau de atmosfera .creiată de importatori. Parte din instituţii s’au adaptat ele însele la cuprinsul sufletesc indigen'* existent. , . ■ Deasemeni conţinutul şt manifestările sufleteşti şi istorice bă- şti naşe şi-au cucerit -cu vremea înveştmîntarea corespunzătoare. Fiecare popor îşi are şi manifestările lui proprii, dar este supus şî intermixţiunii generatoare de noi fenomene politice, so- ciale şi culturale, (, Interdependenţa'*, pentru care s’au certat cri- ticii noştri). ^ Procesul de adaptare eră firesc să se facă în ambele senzuri. Intrucit a fost util, şi întruclt se puteâ sau nu deviâ, aceasta formează subiectul unei1 alte dispute, mai mult politice decît cul- turale.... .,i . , 't : _ i ' ■ i ' * ■ . . / ' . . tfnii scriitori au redat gîndurl şi sentimente mai mult sau mai puţin comune, într'un început de formă literară, . Opera lor ne impresionează mai mult prin ritmica stilului*şi armonia limbii, . 1 , 32 . Sunt cei ce făuresc limba literară. Cei ce „toarnă’n forma nouă limba veche şi ’nţeleaptă“. E cazul lui Alecsandri. Sunt însă scriitori, cari încearcă să ne redee mai mult „tai- ' nica simţire*. In haina-poeziei ei îmbracă cele mai adinei, mai cuprinzătoare şi niai fermecătoare sau mai dureroase răscoliri su- fleteşti. , ' In materie de estetică literară e greşită credinţi că notele pur intelectuale nu pot forma material poetic. Din potrivă, în adinei- mea nebănuită a unei idei rezidă farmecul ei. Frumosul ideei poate 1 deşteptă aceiaş emoţie estetică,, ba încă de un grad mai superior. (Mulţi din luceferii filozofiei au o valoare mai mult estetică decît logică). ' Opera literară ne poate impresionâ prin adîncimea ideilor şi tăria sentimentelor înfăţişate, chiar cînd cuvîntul greu ca un butuc şi stilul întortocheat sucit şi silnic împiedecă avîntul gîndului şi al simţirii ' , Vorbind într’un limbaj mai popular — scriitorii aceştia sunt ţ cei ce încearcă să izvodească un conţinut literar. E cazul lui Or. Alexandrescd. (Parte din poeziile meditative). Originalitatea şi adîncimea inspiraţiei poetice şi originalitatea " şi tăria intuiţionării şi obiectivării conţinutului sufletesc dau. nerv >. şi trup vieţuitor operei de artă. ’ - Coşbuc şi Eminescu au realizat şi unş şi alta. ' S’au luptat şi cu zămislirea limbii literare şi a formeior poe- tice şi cu înspirarea şi făurirea materialului artistic. Au realizat opera literară absolută. împăcată cu sine însăşi. Au fost şi meşteşugari şi artişti. - * . # . ■ , * . Ce ritmică minunată, variată şi nouă e'n versurile lui Coşbuc! Totuşi tonalitatea dominantă ’e1 vioiciunea sveltă, exclamaţiunea bogată sau întretăiată şi dinamismul forte. Prozodia lui Coşbuc e prozodia sufletului romînesc. Nu e atît obiectivarea sănătăţii şi armoniei lui sufleteşti, cum crede Dl Ibrăileanu; nici numai o simplă măiastră particularitate poetică, cum se şieprimă un alt critic. , 33 Dacă n’ar fi îndrăşneţ a lămuri o trăsătură tainică, prin alta şi mai tainică, poate că în ritmica lui Coşbuc pulseazăritmul vieţii noastre sufleteşti -daco-latiirt: Spiritul latin, — meridional, svelt, vioi, şăgalnic şi aprins, altoit pe, fatalismul, melancolia şi senina gravitate dacică. • ■ ' • ' • * * • Câte secole literare are la spatele tpi, parnasianul şi epicul Leconte de Lisle, sau sonetistul Hăredia? Dar seninul Goethe, meditativul Byrotl şi tragicul Leopardi ? ’ Şi „ce* trecut cultural are la spatele ei epoca lui Eminescu sau chiar a tuf Coşbuc? , , Pe vremea cînd Dante scria „ Divina Comedia * şi „Vita Nova*, poporul romînesc era în faşă Trăiâ viaţa patriarhală a voevoda- telor răsfirate. ”, Iar cînd cîţiva călugări dela mănăstirile noastre abiâ dacă însemnau pe margini de ciasloave anul domnilor şî semnele tim- pului, — în Angliaj Shakespeare scriâ pe Hamlet şi Othelo... Şi totuşi Eminescu şi Coşbuc pot fi medalii reprezentative şi în ţările cu vechime literară de sute de ani. -r- . , . ' * ' - ■ Obişnuit, mai bine zis vulgar, se crede.că poeţii mari sunt lipsiţi de simţul realităţii. Trăiesc cu capul în nouri. Purtaţi pe aripele fantasiei, ei, — sau nu văd realitatea, sau — o văd diformată. , Nu numai „un colţ din natură", ci întreaga realitate deviază, cînd trece prin lentila temperamentului poetic. Premiza o fi justă, dar concluzia e greşită, . Mai -întâi însăşi realitatea o desminte: Şi Alecsandri şi Emi- nescu şi Vlăhuţă şi Coşbuc au fost înzestraţi cu un deosebit bun simţ. [Cetiţi corespondenţa lui Alecsandri; articolele politice şi în- semnările lui Eminescu iar la Coşbuc, articolele tui despre fol- klore şi amintirile despre obiceiurile şi moravurile dela ţară. — Tipic e articolul: „Groapa din drum", publicat şi în volumul „Dintr'ale neamului nostru*.] . : Nu e vorba de sinceritatea literară, — ci de însuşi sîroţă- mîntul realităţii. Să-ţi dai bine seama ce e firesc să fie şi ce nu. Potfte ;se şi explică acest bun simţ, care-se află în aşâ osebită măsuţă uneori tocmai la poeţi. . pii lui Apotkjn sunt sortiţi să trăiască şi -în lumea reală pă- mintească şi In lumea imaginară a propriei lor fantazii. Prin intuiţie, prin contrast, sau nuniai prin simplul fapt al diversităţii celor două lumi „platonice8, ei pot deosebi mai bine ceeace e firesc şi ceeace nu e firesc, ceeace se poate şt ceeace nu. ■se ipoate, ceeacee, şi -»- ceeace nu e. -- -Ca -să ai bitn simţ, nu e numai decît necesar să fii ' poet.'., Dar dacă destinul te-a hărăzit poet, ţi-a dat, In majoritatea cazu- rilor, şi dărui bunului simţ..,. * ■ ■ CoŞbuc optimist? ■— Altă caracterizare improprie. Opera lui Coşbuc e străbătută de un puternic suflu epic. Epos înseamnă cuvântâre, povestire. Narare de fapte vitejeşti. In curgerea vremilor noţiunea s’a limitat şi s’a ‘adincit. . Epic înseamnă desfăşurare de forţe. Forţe uriaşe. Dinamism,' Acţiune eroică: luptă»— Lupta dîrzâ şi eroică. , Succesul luptei nimeni nu-1 ştie. Chiar când înfrîngerea noastră e nimicitoare, eposul cîntă. Nu dezastrul înfrîngeril. Nici victoria izbânzii. Ci apoteoza luptei. A‘luptei ca desfăşurare dinamică. Lupta poate să însemneze spor de vitalitate, dar nu numai decît şţ optimism. Căci nu ori ce luptă are scop şi senz. Beţia luptei amăgeşte lipsa scopului. v Lupta cozmicâ sau lupta vieţii — numai mintea noastră le finalizează. E bine să-ţi creiezi tu însuţi un-ideal) care, deşi une- ori Huzoriu, te poate autosugestionâ: „Dacă viaţa'n’are scop, fă-o ta să aibă“. Fie şi în fu Iguraţiuni de clipe. Lin imperativ categoric imanent ne îndeamnă să luptăm îna- inte. Ghiar dnd decorul vieţii şi al luptei e ca în teatrul ântic. Ne supunem fatalităţii. — ,.Filozofie simplă" şi străveche, dar cuminte a ţăranului român. . . De aci însă şt până la' optimismul „viguros*1, mat este drum - Coşbuc poet ţărănist sau al ţărănimei ? - •' Ţărănismul e o atitudine socială şi politică. Eşti ţărănist, nu pentrucă te tragi din opincă, — ci, petitrucă susţii drepturile şt mai ales interesele păturii sociale ţărăneşti ca atare. ' Faci un „credo" politic. Iar cine amestecă atitudinea pdfi- tică cu inspiraţia poetică, aşă cum â făcut Cezar Boliac sau alţi poetaştrî sociali, acela sacrifică o atitudine pentru alta. Clacă nu curnva le sacrifică pe amindouă deodată.... „Noi vrem pămtnt“ nu e un „credo" politic. E un glas al durerii şi al revoltei. Coşbuc nu e poet ţărănist, ci al ţărănimei: , Dar poet al ţărănimei nu eşti numai atunci, eînd © apoteozezi sau o slăveşti prin ctntece, — ci, ori de cîte ori, 'Viaţa, atmosfera şi ritmul mediului ţărănesc îţi servesc ca subiect de inspiraţie, in- diferent de atitudinea emotivă ce o ai ca poet ~ Viaţa dela ţară devine un simplu materia) afectiv sau poetic. Coşbuc nu e poet al ţărănimei, nici pentrucă în versurile tui păstrează Incrustat aşă de minunat factura şi graiul popular mlă- diat şi îngemănat artistic. Şi Eminescu a îmbogăţit versul româ- nesc cu atîtea forme literare populare. — Şi Eminescu nu poate fi numit poet al ţărănimei ... " - Coşbuc e poet al ţărănimei numai întru afît, ÎHlrucît viaţa ţărănească î-a prilejit un fermecător subiect poetic. * ' , * . Artistul ascunde în el latent geniul poporului din care face parte, sau poporul are plămădit în el aluatul resurselor geniale viitoare? — Şi una şi alta, . ^ Dar dacă vrai să faci experimentare psihologică asupfa unui popor, pentrti a-i cunoaşte puterile şi însuşirile caracteristice şi virtuale, zâmislitoare de noi bunuri culturale şi civilizatoare, — atunci ia în cercetare materialul de elită. In el, prin trio viziune pătrunzătoare geniul unui popor se desvăluie înaintea noastră tn toate însuşirile proeminente. , Eminescu, de exemplu, reprezintă faţa subiectivă, reflexivă şi sensitivă: Coşbuc e obiectiv, contemplativ şi transparent. Unul reprezintă un interiorism afectiv cogitaţional. far celă- lalt un interiorism. afectiv acţionistt. Cine ştie dacă nu cumva acestea nu sunt şi trăsăturile carac- teristice şi dominante in diversitatea şi adlncimea sufletului nostru romînesc de pretutindeni. Şi cine ştie, dacă printr’o eugenie miraculoasă, nu s'ar putea grăbi şi intensifica apariţia geniilor viitoare.... Tot suntem deprinşi să vedem mimai genii ori unde.... . * ■ ' ■ Manualele didactice şi profesorii de literatură îşi pierd vremea cu predarea învătămîntului în mod riguros cronologic şi genetic. In loc de formarea gustului estetic, în ioc de cultivarea mintii şî a simţirii, în loc de lărgirea şi intensificarea vieţii intelectuale cu ajutorul marelor opere, — manualele şi unii profesori se stră- duesc să încarce mintea elevilor cu fei de fel de date şi cu fel de fel de fapte ale scriitorilor mai mici, pei minores, cari cel mult pot aveă o importanţă istorică, documentară şi explicativă bună pentru buchinişti şi specialişti. - Uitaţi-vă Ce întindere şi ce tratare i se dă lui Eminescu şi tui CoŞbuc în manuajele de literatură pentru şcolile noastre 1 E nedrept şi nepedagogic. . De ce să-ţi pulverizezi mintea, stînd de vorbă cu legionarii condeiului, cînd poţi să-ţi intensifici şi lărgeşti orizonturile sufle- teşti la adăpostul marilor zămislitori ai literaturii şi gîndului artistic? ■ ■ * 'Eminescu şi Coşbuc nu au nici o adevărată ediţie critică a întregei lor opere. Şi nici un „serios14 studiu critic. De mouo- , grafie nici vorbă. Dar, — decît să apară studii „literare" confec- ţionate de Constanţa Mârinescu, doctor în litere, sau de Octav Minar, — mai bine de loc, Eminescu s'ar indignă. Badea Gheorghe ar surîde. * *• fi.niMi.-f h *,. aflfr Eminescu şi Coşbuc nu au nici o stalue în {ara romînească. Bine, cel puţin, că au oamenii politici şi diverşii primari din di- verse oraşe. 1 E şi firesc. Oamenii mari fiind ai ţării întregi, au privilegiul de a nu fi ai nimănui.... *■ • Opera scriitorilor mari e mai tare şî mai ,eternă ca bronzul". Noroc că e mai rezistentă şi decîţ indiferenţa noastră. I 5 DIN SCRISORILE UNCHIULUI MEU PREOT OEORGE COŞBUC - Cea mai mare piarte din scrisorile pe cari le-a trimis unchiul meu Geotge Coşbuc părinţilor şi fratelui său mai mic Aurel, — dela Universitatea din Cluj ca student In litere, apoi din Sibiu ca gazetar la „Tribuna" şi chiar şi după trecerea sa Ia Bucureşti, — a ajuns 'în mâna mea. Cu timpul am să-Je public pe toate, adăugând la ele şi câteva scrise de el altor rude, cum şi unele adre- sate lui de cătră diferite persoane. Şirul scrisorilor îl încep aci cu una adresată de Slavici unchiului meu, când el se afla în Cluj: Sibiu, 22 Martie 1886. Iubite Domnule Coşbuc, . Versurile, pe care ni le-ai trimis, suntvo nouă dovadă despre *26101 literar dl DTale şi Te rog să fii încredinţat că atât pentru noi toţi, cât şi pentru mine In deosebi, ba mai ales pentru mine, cedactorul actual,, pleacă pe 2, septemâni la deprindere de arme, aşa- mi-a cautatae * rămân până mai târziu. Dar' cred; căi prin August tot o se pot plec(a la Hordou. ' . Cu sunt sânetos, beteag n’am fost în timpul dte când mr v.i-am scris. Cu plecatul la Bucureşti stau gaja ori când se plec,, dar* numai- ca- se me inţeleg cu ministm Matore&eu şi. cu regina* şi apoi plec lai Viena, căci acolo 'au ei de gând. se me irimijăi, Metropolitul VaneCa încă s’ar afla aplecat se’mi: dfee; bani; ca* se* studiez-în Germania; în BlajJam fost dedoueori, odatăammers seara, şi am înturnat demineaţa,, de altădată nir. era Vancea acasă, dări o se merg cât de încu/ând earâ, ca se mă canoască\tancea. Ieri am fost la Turnu-Roş şi am înturnat peste Făgăraş. In lunile astea am umblat pe la Deva, Alba-Iulia, Abrud şi Braşov, aşa de-a vederea. Prin August dar’ o se sosăsc acasă, că.m’am * săturat de oraş, şi mi-e dor de mama- ' , - ’ Sunteti.sânetoşi cu top? Mama. nu e beţeagă, şi DTa? Aure) se 'mi scrie câte-va ceva, se nu fîe leneş, că sunt eu destui‘ ' de leneş. . . , , - Ve sărut * al Dv. GfeQtge Fratelui său Aurel ii trimite din Sibiu scrisoarea pe care nu' o am în întregime: ‘ Cinstite frate Aure), Sibilu 15/8 v. La a ta recercare,, se-ţi răspund epistolei scrise de tine îndată la pri- mirea ei, am asceptat numai se treacă vremea de tipărire a Tribunei, şi m’am şl apucat de scris. A trecut, 4ici tu, o jumetate de an şi eu n’am scris acasă decăt numai 1 o bgiată de scrisoare. Dar’ dacă n'am ce scrie, de unde se iau cerneala care mi-$’a gătat, cum earăşi tot tu (J'ci, ca se' scriu căte ceva ? Sânetos sunt; că me doare» şi pe mine câte odată capul, e lucru mai mult decăt de sine înţeles. , , Aveam de gând se plec ţn luna aceasta acasă, pe vr’o câteva [titre toţi şerpii din lume Am eu unul cunoscut, Pâră seamăn, fără nume 1' ■ * Ş* ’n iuţală Wntrecut. ' Cât de iute sboară dînsul . : Să-mi inchipuesc nu pot, ’ ' Căci omoară ’n o clipită ' Cal cu călăreţ cu tot. . *) Era mai bine „cu minte * *1 Lui li place să trăiască ’ _ Sus pe piscuri — şi pe loc . ?. ■ . Poate face orice casă, . Toată pară, toată foc. , El striveşte-un arbor mare Ca p’un pai suflat de vânt, _ . Căci pe dîusut să-l înfrunte Nu-i putere pe pământ. . Glasul lui aşa-i de groaznic In cât tremură de el ' Omul cel ce-i mai in fire întocmai ca un, mişel. ■ . Acest monstru niciodată , Nu-i de nime fugărit: ' . Şi când moare, în foc moare, Dacă moare — a murit. * Care rege n’are (ară? , Ce fel de plugar nu ară? Care pepten nu-i de os? 1 Care scai nu e ghimpos? Care cer e fâră steie ? , Ce ciobotă nu-i de piele? Ce părete nu^i de piatră? Care cal şede pe vatră? Care om im poate rtde? Care cheie nu închide? ' . Care pom nu înfloreşte? ' Care vadă nu mugeşte? Ce fulger e fără tunet? i Care clopot fără sunet? i Publicate în Calendariu pedagogic pe anul 1885, Edit. de „Reuniunea Mariană" a învăţătorilor din districtul Năsăudului, Gherla Imprim. „Aurora* p. A. Todoran, 1884. : ■ . ■ 48 AMINTIRI V1RG1L ŞOTROPA In anul 1884 era Gheorghe Coşbuc elev de clasa VUI-a a liceului nostru din Năsăud. Cu faţa palidă, ochii expresivi şi zim- betul melancolic, trada încă de atunci pe poetul adânc gânditor, pe care aproape întotdeauna îl vedeai şi găseai sau notând, sau o cetind scriitori vechi şi noui. Hram adesea împreună, căci îi plăcea să asculte când cântam din vioară. N’avea voce deosebită şi nici chiar auz muzical prea desvoltat, cu toate aceste simţia atracţie spre tot ce este armonios: dovadă limpede de firea sa poetică. După absolvirea liceului trecu la universitatea din Cluj, şi acolo ne-am împrietenit şi mal mult. De câte şi câteori cutreie- ram periferia oraşului, sau urcam dealul Feleacului, discutând şi glumind; iar dacă-1 apuca vr’un dor şi jale, mă ruga să ne întoarcem acasă, să-i cânt vre-o doină someşană. In mica mea cameră se aşeza pe dunga patului ori se întindea pe sofaua cam hodorogită şi asculta cu deliciu Ia sunetele vioarei; iar eu îl asiguram câ-i cânt foarte bucuros, căci am în el pe cel mai credincios şi indulgent public asistent. Nu odată se întâmpla, că dispărea făr’ de nici o vorbă şi nu-1 vedeai săptămâni .întregi în Cluj. Când îl cuprindea no- stalgia, nu era în stare nimic să-l reţină; pleca spre munţi la ' Hordoul său şi la bătrânii săi părinţi. Alminterea, precum stu- . denţii tuturor timpurilor, ori doar’ în măsură şi mai mare, noi studenţii români de pe-atuneî eram de-arândul subţirei (a bu- zunar, trăiam vieaţă simplă; fără multe pretenţii, răbdam lipsuri de tot felul, aşa că o duceam zău cam greu în cele douăzeci şi nouă zile „din urmă" ale lunei. Nu e deci mirare, că ne apuca câteodată un aprig dor să plecăm acasă, unde ne mai puteam întrema- şi întări trupul şi sufletul. înainte de-a împlini doi ani la cursurile facultăţii de litere, prietenul George (cum însuş se scria, şi nu Gheorghe) merse la Sibiu, unde stete câtva timp ca colaborator la „Tribuna*', iar în 1890 trecu în Bucureşti, şi din clipa aceea începu să urce tot mai sus gradus ad parnassum. _ fn Decemvrie 1893 plec şi eu la Bucureşti cu gândul să stau acolo câtva timp spre a cunoaşte mai deaproape metropola culturei româneşti. In Braşov mă aşteaptă regretatul Qrigore Maior şi încearcă în tot chipul să mă retină în redacţia „Ga- zetei". Nu-mi întrerup călătoria, dar îi promit, că din Bucureşti îi voiu depeşa hotărîrea mea definitivă. . Ajuns în capitală cea dintâiu grijă îmi este să caut pe Coşbuc, pe care nu-l văzusem de aţâţi ani. Auzisem eă aproape în fiecare zi vizitează librăria „Sfetea", deci mă duc ată la li- brărie şî-l rog pe stăpânul ei să mă îndrepteze unde l-aş putea afla pe George Coşbuc. Dl Sfetea face o faţă cam serioasă apoi zice: „Ei, să probăm, dar dacă-l aflăm. Am un drum chiar pe-acolo; poftim, să plecăm". Erau zece ore dimineaţa şi zăpada crâşnea de frig. Trecem prin câteva strade, ne oprim înaintea unei case posomorite, urcăm scara ; dl Sfetea grăbeşte printr’un coridor, eu după el. In fine se opreşte la o uşă mate, ascultă un moment, apoi îmi zice: „E aci, poftim întră; dar scuză, eu plec, am de lucru". Deschid uşa, care nu era încuiată, şi încerc să mă orientez în camera slab luminată prin geamul deasupra uşii. Zăresc într'un colţ al camerei un pat încărcat cu haine, rufe şi perene, dintre cari se ridică puţin capul somnoros al prietenului George. Cască odată ochii, apoi iar îi închide, surâde, pleacă capul pe pernă.şi zice: ~Tu eşti Virgile? Acu tre- buie să dorm. Pe seară la Caragiale". Se întoarce spre părete; iar eu fără o vorbă ies încetiniri din cameră, vesel că l-am aflat. . Abia aş’eptam să sosească seara, să ne întâlnim în berăria lui Caragiale, care se făcuse pentru un timp crâşmar în Bucureşti, ca şi Gherea-Dobrogeana la gara din Ploeşti. Intru pe înserate "cu Curiozitate în faimosul restaurant şi zăresc la o -masă pe d'orrtul prietin. Grăbesc ta el şi după salutul şi bucuria revederii,' mă aşez şi eu fa masa scriitorilor, unde Coşbuc ocupa de obiceiu locul prezidial. ■ ■ „ ; ’ . " Timp de două săptămâni, cât ani petrecut atunci în Bu- - cureşti, în fiecare seară -şedeam împreună la masa, nude mereu ■veneau şi plecau mânuitorii condeiului: poeţi şt prozatori, critici, raportori şi redactori. Era masa de elită, pe care de muiteori \ o servia însuşi Car’agiale, şi' la care pururea domnia veselie. Un nesfârşirscîtjmb de idei şi păreri, presărate cu umor şi satiră, discuţii înfocate şi povestiri glumeţe, urmate de1 râs şi hohot. Gu mare: plăcere îmi reamintesc serile petrecute în societatea oamenilor de spirit, între cari " dedeau tonul ,şi ţineau isonul: ' Coşbuc cu umorul său blând şi inofensiv, şi Caragiate cu satira' sa necruţătoare şi cu glumele sate drastice. ^ . Dar toate trebuie să aibă un' sfârşit. Maior nu înceta să mă cheme la „Gazetă*, Şi aşa îndată după Crăciun, luându-mi * într’o seară rămas bun deja Coşbuc şi ceilalţi cunoscuţi, am plecat îa Braşov. . Au trecut iarăşi anî în cari n’am văzu! pe Coşbuc, cu atât ■ ' măi multe însă ani auzit şt cetit despre el In loi‘6 am părăsit redacţia ^Gazetei", fiind numit profesor la liceul, din Năsăud. Aci în 1899 efpria fondurilor şcolare grăniţereşti nt'a ales director ' aî liceului, însă guvernul maghiar, pe motiv politie, nu voia să confirme alegerea. S’a discutat pe-atunci şi' îh ziare chestia, care ajungând la cunoştinţa lui Coşbuc, îi dă prilej să-mi adreseze câteva şire, pe (Sari, fiind ele da conţinut-intim, nu le-aş aminti. . Le reproduc însă pentru ca să se vadă, cum umorul său tre-. - când în anuniite situaţii la exagerare, ştia să ia un colorit gro- tesc.' Aflându-se ei în societatea prietenilor într‘o cârciumă a Bucureştilor, mă caută şi pe mine în vr’o cârciuihâ din Năsăud, şî, atribuind "alegerii de director o însemnătate excesivă, îmi scrie-aces'e şire hazlii: ■ - - Ditiramb, dela Carul cu bere. ■ . . Şotropa, . .. . . - Tu Sperii Europa ■ . ‘ Cil plângerile tale! ' ' - " ' ' . Eşti tu la Raliova, -l . ■ Eşti tu Ta Griviţa, ’ ‘ Eşti tu la Âlexe, cârcimarul? * 1 ■ ' Ori unde eşti? Ţipă guvernul, şi ţara ţipă- Că eşti director ' , ' La Năsăud. ' ' . " . . . . Bagă de seamă, scumpule Maro Nu le umfia! ' ■ . Şî salutare, .dragă primeşte ' . Dela amicul vostru Coşbuc. . - ■ . Iarăşi trec mai mulţi ani la inîjibc,. când cu data de 8 Aprilie 1906 primesc dela el următoarea Scrisoare": , ' ' , . • . • \ ' ' ' Indepărtate-al meu Virgil! Dacă mai trăeşli şi eşti sănătos şi voinic, pace ţie! Multă vreme să ai bucuria de a vedea sfânta lumină a cerului, . . ■ Iţi scriu ţie, pentrucă mu mai cunosc pe nimeni acum prin Năsăud •şi „sunt străin Intre ai mei* din cauza multor ani ce-au trecut de când n’am mai fost pe-acasă. lată de ce-ar fi vorba. Eu am vr’o c4 de poezii, toate epice, referitoare la vieaţa trecutului inilităresc al năsăudehîlor. E[e, ne- greşit,- ar fi cel - mai frumos şi mai trainic monument ce ti se poate face grănicerilor noştri, pentrucă i-aş face cunoscuţi prin literatură, tuturor Ro- mânilor. Voiam să iau câleva din ele în volumul ce-1 public acum,' ame- stecate printre altele, iar pe cele rămase să le împart prin viitoarele vo- lume. Dar m*-a fulgerat o idee. Să le adun numai pe eleTntr’un volum, Dar publicat aici, in Bucureşti, volumul, a ceafa n’aravea haz, cât ar avea publicat acolo la voi, bunăoară In Bistriţa Şi .aşa aş vrea să fac, .să-l ti- păresc acolo. .Un volum de' vr’o. zece coaie, cu preţ ieftin de tot — cel piuit o coroană — care ar putea fi folosit drept carte de cetire prin şcoale (cum am. făcut şi In România cil un volum), din care să înveţe copiii bucăţi de declamat şi de cântat, — dacă' se va găsi pe-acolo cineva să' le pue pe nofe N’aveţi un imtr al liceului, şi vl l-aş da eu, n’aveţi poezii de recitat la serbări şi la ocaziuni solemne, si le-aţi găsi în cartea mea. S’ar putea face Intr’acest sens o mişcare, printr’un volum-într’adins ere ia t, spre folosul şi gloria grănicerilor. Aş sta de muncă vr’O lună două, să-l prepar intr’ădins pentru voi şi s’adaog, la cele 24 de balade, cântece lirice şi imnuri (unul e gata de mult şi-l ţin între manuscrise), ca să vă fac un vade-mecum. Fără şovinism şi fără nimic ce-ar putea face să se uite ctfioriş la voi autorităţile ideii de stat maghiar. : . . . AŞ. întreprinde lucrarea numai dacă aş fi sigur xă nil m’aţi trata cu proverbiala voastră nepăsare, ci mi-aţi arăta, dimpotrivă, cei puţin o bună- voinţă, gata de ajutorare. M’aş pune în contact numai decât cu tipograful Matheliif'dacă aş şti că grănicerii vor cumpăra măcar 500 de exemplare, nu ca să nu rămăn eu de pagubă, ci ca să ştiu că nu-mi vor face grănicerii ruşinea să mă nesocotească. Vreau să aud că ei vreau să aibă cartea. Iţi scriu ţie şi te rog sâ ispiteşti spiritele şt te autorisez s'adunf, tn numele meu, numele celor ce-ar dori să aibă volumul. Se Înţelege, e o încercare din partea mea, spre a face ca grănicer ce sunt un monument grănicerilor, pe care eu am să-l fac chiar şi de n’ar vrea ei. Dar mi-ar plăcea să-l facem împreună. Sunteţi destui şi se pot găsi şt mecenaţi (cred că strănuţi şi zici: mersi 1), cari să sacrifice o coroană pentru o carte pe care s’o dăruiască unei şcoli*, unui elev sărac, unui cetitor plugar ctc. Dacă crezi că ideia mea nu li-se va părea năsâudenîlor nefolositoare şi le-ar face mândrie lucrul aşa cum ţi l-am arătat, te rog pune-te tn În- ţelegere cu cărturarii năsăudeni şi vesteşte-mâ până la sfârşitul lunei Maiu stil- vechiu (căci după aceasta dată poate voiu fi plecat din Bucureşti, până prin Septemvrie). Şi primeşte toate cordialele salutări dela prietinul tău Oeorge Coşbuc. Imediat j-am răspuns să-mi trimită manuscrisul, căci de tipărirea poeziilor şi desfacerea broşurilor mă voiu îngriji eu. Spre mirarea mea însă, — urmă tăcere completă. In toamna aceluiaş an, împreună cu câţiva colegi am plecat la expoziţia din Bucureşti. Sosiţi acolo primul pas ne-a fost să aflăm pe Coşbuc, care vâzându-ne s’a bucurat nespus de mult, căci îl apucase mare dor de casă. Era încurcat cu miliţia şi nici pe ascuns nu putea să rişte intrarea în Ardeal. Zilnic vizitam câteva ore expoziţia, iar restul timpului îl petreceam în societatea lui Coşbuc şi a prietenilor şi cunoscu- ţilor bucureşteni: Borgovan,- Bogdan-Dtticâ, fţaliţa, Şafeu, Moisil, Meruflu, Hodoş, Scatiu, precum şi a altora, cari făceau să ne pară rău, că în mijlocul lor ne trece timpul atât de repede. Intr’o seară îmi spune Coşbuc, că are dorinţa să mergem ambii împreună cu cumnatul prof. Scridon, cu care şi el era înrudit, într'un local, unde să putem vorbi de-ale noastre de pe-acasâ. Ne duce undeva într’o cameră rezervată, şi acolo haide la taifas; n*a rămas nimic neamintit şt nepovestit. Timp de multe ore am luat la rând foaie întâmplările mari şi mici ale anilor trecuţi. I-am adus aminte între altele şi de scrisoarea sa din primăvară, rugându-l şă-mi dea acum poeziile, să le duo cu mine la tipar. Mi-a răspuns să tasăm chestia asta pentru altădată, şi astfel din nou a rămas baltă. Se făcea ziuă şi noi tot povesteam. In fine i-am spus că trebuie să ne despărţim, altcum In acea zi nu putem merge la expoziţie. Cu greu ne-â lăsat să plecăm, zicând ironic: „Măi, ce solizi v’aţi mai făcut voi năsăudenii!“ Auzi acolo, solizi — la patru ceasuri dimineaţa: Doi ani mai târziu acordând împăratul Franz Josif amnistie tuturor celor priviţi ca fugari din oaste, Coşbuc imediat afvenit' să-şi revadă rudeniile, cunoscuţii şi locurile unde şi-a trăit co- pilăria. In toţi anii urmălori petrecea cu mare plăcere săptămâni de-a rândul in ţinutul nostru şi venia adeseori la Năsâud, unde In societatea vechilor săi conşcolari şî prieteni depăna amintirile trecutului şi urzia planuri pentru viitor. La diferite ocazii, dar mai ales într’o seară din toamna anului 1913, chemaţi ia cină la cuninatul Marţian şi fh'nd de faţă şi prietenul nostru Hor ia P. Petrescu, l-am rugat cp insi- stenţă să tranşăm chestia cu poeziile grănicereşti; dar am primit' tot răspunsul evasiv: că vom mai vorbi zilele viitoare, ori îmi va scrie, aşa că n’am putut ajunge la nici un rezultat. Cu prilejul acesta l-am văzut eu pe Coşbuc ultima dată, căci erumpând în anul următor 1914 marele cataclism,' venirea lui în Ardeal întimpina multe piedeci. > Im: spune colegul Alexandru Haliţa, că în preajma în- trării României în războiu, într’o seară deodată pe neaşteptate întră Coşbuc în casă la el, roagă să-i gătească doamna o mâncare predilectă, şi când după cină se întreţin Ja masă, se prezintă doi jandarmi maghiari cu poruncă, că lui Coşbuc nu-i este permis să stea în Nâsăud. Spre-a încunjura eventuale neplăceri, el îndată şi pleacă la soră sa în Feldru, A doua zi iarăşi se întoarce la Nâsăud şi apoi — dispare penlru totdeauna din ţinutul nostru. * In anii următori s’a1 strâcurat şi la noi ştirea despre marea nenorocire ce l-a lovit cu pierderea unicului său fiu, iar nu mult dup’aceea, în .1918, ne-a izbit pe toţi ca şi-un fulger vestea, că a murit Coşbuc al nos’ru, poetul ţărănimii, fala şt mândria grănicerilor năsăudeni. IN ANII DIN URMA . VAStL£ MERUŢIU , Răsboiul începuse .dincoace de munţi. Goarnele adunau feciorii'Ia oaste. Ardealul mai-avea să plătească cel 'din urmă tribut de sânge pentru o împărăţie străină. In.ţară, în vechiul Regat, coboreau rând pe rând o mulţime de refugiaţi. Ţara românească era iii fierbere, un fior străbătuse inimete tuturor; acum, ori niciodată! Şr mai ’nainte’ne adunam câte-odalâ pe lângă „badea Geor- ge“ — cum ne lăsa să-i zicem — în câte un colţ mai retras,, la o vorbă, la o glumă, ta up sfat şi’l aşteptam ca pe orn patriarţt. De aşţă dată glumele încetase. Poetul Coşbuc privea cu ochi, ce străb'ăteau Carpaţii. . : in tinipu), când se aştepta intrarea în răsboiu a României, * petrecuse vara Ia Tismana, ou părintele Lucaciu şi alţii. Avea un fiu, fala şi bucuria lut, pe Alexandru, student la litere, în Bucureşti. . V : In acea vară, se- răspândi deodată vestea, că fiu) lui Coşbuc a murit înlr’un accident de automobil. Din nenorocire vestea era adevărată. Prietenul, care’l invitase în automobilul său,; a rămas mort-pe- loc, iar1 Alexandru era rănit foarte grav. 1. Transportat cu o căruţă de sat (pentrucă acolo Unde se ce- ruse o maşină, pe cât am înţeles s’a refuzat — şi asta-I’a indignat iţiai mult pc „badea George* ca părinte) după ceasuri de, drum cu răni grele şj sângerânde, Alexandru a încetat din viaţă la poarta spitalului. Era vre-o două zile după înmormântare, când văzui spre seară la o masă pe poetul Coşbue, ca cumnatul -său, dl. Sfetep, două figuri împietrite, cari nu scoteau nici un cuvânt, ■ . £ârindu-l rn’ani oprit în loc. Un* sCmn din deget mâcjiemâ, M’am apropiat cu sfială, cu pălăria în mână şt ia alt semn m’am aşezat pe scaun. . Nu îndrăsueam să .sco.t nici un cuvânt,, mi -se părea că o încercare de condoleare, l’ar turbura. : . Peste puţin se ridică şi zise: „Haîda, haidacu minei" Dl Sfetea se, retrase, iar noi eşiţî in stradă oprim o- trăsură. Atunci trecea pe stradă unul din refugiaţi, dl Avram Jmbroane. A fost chemat şi el, pentru că mulţi refugiaţi se adunau în jurul ' lui „badea George" şi plecarăm toţi trei în strada Plevnei, acasă la Poetul.. . ' . . * Şi acolo o linişte de mormânt. Afară începuse ploaia, iar alături, în camera vecină se auzia cineva plângând, Coşbue se duse încet în partea aceea şi reveni în curând spunândmne: „Plânge, că plouă mormântul lui Alexandru. Ce să faci, e mamă,": Apoi scoase de după sobă o fotografie.mare, bust în mărime naturală. O ţinea cu mânile întinse, privind adânc şi apoi arălându- ne-o zice cu glas răspicat şl tremurător:;„iată,ce ficior am avut, li ascund fotografia , asta, (care era mai ’nainte în părete)' că dacă: ~ 'o vede mamâ-sa, lot plânge," - Ne duse apoi pe un coridor îngust, înlr’o odaie de cărţi şi carnete de însemnări. Era camera-lui Alexandru. Ne arătă o mul- ţime de lucruri interesante din studiile promiţătoare ale fiului său. Iar câpd purta mâna pe o carte de pe marginea biroului, auzirăm - deodată din prag „Să nu şe' închidă cartea!“ Era Doamna Coşbue, mama lui Alexandru, care venea încet fără să o simţim, în camera copilului şi poate fără să ştie, că şunlem acolo. Era cartea, pe care o citise Alexandru mai pe urmă şi: ţinea să lămâie deschisă, la pagina, la care o lăsase el. .. - .. Trecând înapoi, în camera, în care ne primise, ne-am aşezat lângă o masă. . . . Poetul ne-a scos atunci manuscrise şi cărţi. Un manuscris voluminos era traducerea d;n „Divina Commedia" a lui Dapte, la care lucrase de ani d; zile. Ne-a arătat şi un plan. foarte con^ plicat al Infernului. Noi priveam şi ascultam, Poetul privea manuscrisul, II mai răsfoia, da din cap, par'că l-ar fi slăbit curajul, şi apoi ridicându-1 In sus, tl lăsă pe masă, adăugând: „Asta n’o mai isprăveşte nimeni/ ' Ne arătă apoi mai multe evanghelii, exemplare rare şi alte cărţi. Târziu pe la miezul nopţii, când ne încredinţasem, că s'a mai domolit, ne luarăm rămas bun, urându-f o noapte mai liniştită. Poetul era covârşit de durerea -părintelui. Nu peste mult timp sună şi ceasul României Zile de înăl- ţare şi de jertfe. După câte-va luni, norocul ne părăsi. Duşmanii fnirau In ţară. Toată lumea alerga îngrijată. Mulţi, cari au avut putinţa, s'au refugiat în Moldova, care n’a putut fi smulsă de duşmani. Cei mai'mulţi însă n’au avut putinţa să se refugieze, ci au îndurat viaţa de mizerie sub călcâiul duşmanilor. Intre aceştia a fost şi poetul Coşbuc. Cum a îndurat vr'un an şi jumătate de robie, ar putea spune mai bine alţii, cari au fost nevoiţi să rămână în Bucureşti. ' Anii din urmă a lui Coşbuc au fost o tragedie. N’a avut norocul să mal trăiască cel puţin câte-va luni, până (a reîntoarce- rea, după atâtea mizerii, a oştilor biruitoare române. N’a avut norocul să mai vie odată acasă, în Ardealul românesc, unde se dorea atât de mult. - * * * Cel ce are drumuri pe la Bucureşti, să se abată vre-odată pe Ea cimiterul Belu. Intrând pe poartă, cam pe la a 5—6-a grupă in dreapta, spre margine, se găseşte, umbrit de un teîu, mormântul, destul de modest, a lui Eminescu. Trecând apoi spre mijloc, prin- tre o mulţime de cavouri de marmoră şi beton ale oamenilor bo- gaţi (unii foşti prinţi alţii foşti negustori angrosişti în piaţa mare) dupăce treci pe lângă' un alt mormânt modest, al lui Caragiale, colo în fund, pe marginea costişei, numită „Valea plângerii" cu mormintele celor săraci, întâlniţi mormântul lui Qeorge Coşbuc, care odjhneşte împreună cu fiul său Alexandru, învăliţi de acelaş strat de glie cu iarbă, pe care mâni pioase îl îngrijesc. Iar dacă aţi ajuns acolo, e bina să vă 'abateţi şt în partea stângă; veţi găsi mormintele tui losif, Chendi şi alţi visători ai unei Românii mari, pe care ei n’au apucat-o. Eşind de pe poartă, alături în cimitirul militar, odihneşte Aurel Vlaicu, alături de alţi camarazi vrednici. Visători ca Coşbuc vor trăi ca profeţii deapururi. . ' Obârşia familiei coşbuc , . VIROIL ŞOTROPA Se ştie câ din secolul XV şi până la înfiinţarea graniţei năsăudene în 1762 Valea Rodnei stetea subt jurisdicţiunea magistratului din Bistriţa, fiindu-le asigu- rate locuitorilor-români someşeni de către regele Mateiu Corvinul aceleaşi dreptul i şi libertăţi ca şi Saşilor bis- triţeni. Cutoaţecă de pe la finea secolului XVII magis- tratul în mod abuziv începu să-i apese şi să-i nedrep- tăţiască tot mai mult pe Românii încredinţaţi administraţiei orăşetieşii, totuşi atunci. ca şi mai înainte mulţi iobagi de-ai proprietarilor cari îşi aveau moşiile, în vecinătate se refugiau în ţinutul nostru someşan, crezând că aci vor avea-o mai bine decât subt urgisiţii lor stăpâni tirani. Saşii bistriţeni se bucurau de iobagii fugari, cari pqlângă că le îmmulţiau braţele de muncă şi venitele, le mai erau şi obligaţi pentru adăpost; deci magistratul îi lua sub scutul său şi cât putea se opunea reclamării lor, dacă erau descoperiţi. r i Răsfoind în vechea arhivă a oraşului Bistriţa prin actele şi documentele privitoare la iobagi, am aflat multe date remarcabile şi între, aceste mai interesante cari pri- vesc trecutul'familiei Coşbuc din Hordou. E de regretat numai că actele nu sunt chiar complete şi continuitatea lor adesea este întreruptă, apoi pare să fie şi suprimate Scrisori despre cari în unele locuri se face amintire. I’otuş şi din materialul existent îşi poate face cetitorul idee despre fapte şi întâmplări, cari scoase acum la lu- mină, pot să serviască ca bază şi altor cercetări în ches- tie, prin arhivele Clujului, Târgu-Mureşului şi Sibiului. La începutul anului 1753 contele Samuil Bethlen, asesor ta tabla regală transilvană, în numele familiei nemeşeşti Petricsevics Horvaih de Săplac, ridică acuză contra membrilor familiei Coşbuc din Hordou pe motiv că aceştia, respectiv ascendenţii lor, mai întâi purtând numele de Ungur apoi de Tipora, au fost iobagi pe moşia din Ilişiua (Also llosva jud. Solnocul interior) a Horvatheştilor, de unde au fugit şi s’au aşezat în comuna Hordou din districtul Bistriţii, luând ei aci numele de Coşbuc. Acuza era redijată în numele următorilor membri ai familiei Horvath: Fiica asesorului Bethlen cu numele Catarina, al cărej bunic după mamă-sa Susana a fost Cosma (Casimir) Horvath; apoi femeile Maria Benkd ră- masă. văduvă, după Casimir Horvath, şi Elena Palffy, după Francisc Horvath ; în fine copiii lui Casimir cu numele: Moise, loan, Casimir şi Barbara, şi copiii lui Francisc cu numele: Francisc, Clara şi lulia. Iar membri familiei Coşbuc împotriva căror se îndrepta acuza erau: Chira Coşbuc cu fii săi căsătoriţi: Flore, George şi Petru ; loan Coşbuc aseminea cu trei fii căsătoriţi: Grigore, Va- sile şi Flore; apoi Nicolae alui Gherasim a Oprii şi fra- tele său Tănase Simion alui Grigore; mai departe fii răposatului Gavril alui Grigore: Simion, Vasile şi Alexa; în fine fii lui Ion Nechiti al Andrieşoaii : Ursaoşi Grigore; In introducerea actului de acuză, făcută după datina de atunci cu multă vorbărie, se zice între altele privitor Ia fuga strămoşi for amintiţilor iobagi, că ea s’a întâmplat „post dandestinam videlicet Michaelis quondam Vojvodae Trmtolpinemis in . Pfincipatum Transsilvaniae inuptio- netn* adică: după năvălirea nelegiuită aluj Mihaiu, oarecând Voevodul transalpin, în principatul Transilvaniei. In baza acuzei tabla trimise în 28 Februarie 1753 pe secretarii Iosif Bellavarî şi loan Balogh la faţa focu- lui să ia informaţiile necesare şi apoi să facă paşii obiş- nuiţi în cazuri similare. Secretarii merseră mai întâiu ia Hişrtra rar în 4 Aprilie la Hordou Unde îşi completară actele înterogând şi ascultând mulţi martori. Pe teritor săsesc (fundus regius) era datina ca procese de felul acesta să urmeze în prezenţa unui reprezentant al ma- gistratului orăşenesc, numit „homo regius". Pe pârcăla- bul trimis de oraşul Bistriţa însă amintiţii secretari nu Voirâ sâ-1 recunoască ca atare, zicând că actele de in- vestigare şi rapoartele (inquisitoria-relatoria) s’au început pe teritorul altui judeţ şi numai s’au Continuat în Hor- dou;'apoi <ţă pârcălabul nu înţelege limba latină în Care simt fedîjate actele; şi în fine că ei ca secretari la tablă sunt organe oficiale jurate, deci n'au nevoie de un al treilea «regius*. După isprăyirea lucrărilor preliminare, conform in- strucţiei primite, secretarii în 17 Aprilie se prezentară în oraşul Bistriţa .înaintea primarului Georg Tockelt încun- jurat de toţi,senatoţii şi notarii magistratuali, cum se accentuează în mod semnificativ în raport: „în casa par- ticulară a primarului situată în strada spitalului între casele orăşenilor Şimon Schmidt şi Mtchael Fritsch." Aci secretarii Bellavari şi Balogh expuseră reciamaţia fetttdîei Horvath, arătară toate actele şi documentele în «1 chestie, şi provocări pe magistrat ca sub amendă de 200 fiorini imediat să redea şi restifue f oştit or stăpâni pe iobagii fugari ai familiei Coşbuc împreună cu soţiile, copiii şi toată averea lor mobiliară. La avertismentul acesta primarul Tockelt răspunse în ungureşte; „Am văzut documentele şi am observâţ în ele şi martori buni. Dar dupăce şi reclamaţii se încred că vor produce do- vezi despre condiţia liberă a lor şi a antecesorilor, de- astădată nu-i putem extrada". Ştiind, bine adică Coş- bucenii ce-i ameninţă, trimiseră mai înainte pe unul dintre ei la primar şi-l rugară sări apere şi nicidecum să nu-i extrădeze, căci ei vor produce contra documente şi vor pune şi gaj în oameni şi în bani. Primind răspunsul negativ, secretarii provocară, con- form legii, pe primar şi pe senatori ca a opta zi după aceasta declaraţie să se prezinte la proces judecătoresc în faţa tablei regeşti. Să vedem acum ce conţine actul de investigaţie prezentat tablei de către cei doi secretari, âct copiat pentru arhivă Bistriţei şi de către notarul Ladislau Keresd, angajat de magistrat pentru redijarea scrisorilor maghiare. Pentru evitarea oricărei neînţelegeri e de notat că în acest act, pe lângă numele citate mai sus, se amintesc încă două nume pe cari le purtaseră Coşbucenii mai înainte, şi adică în llişiua: Brodea, iar în Hordou; Săcaeţ. După introducerea: „Extractus literarum inquisjtorio- relatoriarum etc.“ urmează deposiţiuriile martorilor, inte- rogaţi: I. „Testis Ubertinus loannes Kozărvări aligs Sâvâgâ*, de 28 ani; din CuFdrioara, diac unii depune aşa: Am auzit dela-crai- nicul Mihailă, Ursu Petri şi Gavrilă Chioranu din Hordou, dela Ion Recan-din Mănâştur şi dela alţi oameni bătrâni de ale căror / 62 nume acum nu-mi aduc aminte, că locuitorii din Hordou cu nu- mele Săcueţ sau Coşbuc ar fi iobagi fugiţi dela domnii Horvath cari au proprietăţi în llişiua şi în Chiuza. Am auzit şi aceea, că adevăratul lor nume vec.hiu este Bradea ori Tipora, pe care mai apoi l-au schimbat. Am mai auzit dela Gavrilă Cliioranu că mer- gând odată Ion Coşbuc împreună cu George Rus din Bichigiu la târg Îq Râteag, la întoarcere i-a arătat Coşbuc lui Rus un teren părăsit zicând: „Aceasta e moşia noastră şi locul de casă în ili- şiua“. O ştiu şi aceea sigur, că în Hordou partea cea mai bună a satului pe Coşbuceni îi priveşte ca streini şi venetici. 2. George Rus "din Bichigiu, de 74 a,: Intr’adevăr nu-mi aduc aminte când au venit strămoşii Coşbucenilor în Hordou, dar — fiind eu acum cu un picior în mormânt şi dupăce m'am şi spovedit popii — spun cu sufletul curat.ce am auzit dela oamenii bătrâni, că adică ei ar fi fost iobagii domnilor Horvath din llişiua şi din Chiuza. Ţin minte că înainte cu vr’o 20 ani birâul dom- nesc de atunci din Chiuza, al cărui’ nume îmi scapă, venind pe hotarul Hordoului spre a face ceva fân, şi nemerind să lucreze în zi de sărbătoare, a fost amendat de Ion Coşbuc care era primar în Hordou. Pentru aceasta mâniindu-se birâul din Chiuza i-a zis: „Aşteaptă numai, eşti iobagul domnului nostru, şi vei face fân încă şi tu împreună cu noi". La acestea Coşbuc a răspuns: „Chiar dacă vpi fi iobag, voi fi om mai.de omenie decât tine; şi dacă voi vrea să mă răscumpăr, mă voi răscumpăra, căci am cu ce". In timpul acela fiind eu jude In Bichigiu, iar Ion Coşbuc jude în Hordpu, am trăit îri prietenie; şi ştiu că mult timp a fost tot su- părat şi se temea că domnii îl vor duce cu forţa din Hordou. De către alţii, Coşbucenii au fost priviţi totdeauna ca venetici, şi ştiu că ei din linie bărbătească nu posed nici o moşie mai vechie, ci au numai pământuri zălogite sau zestre dela soţii. Venind odată, înainte cii vreo 20 ani, cu Ion Coşbuc din Răteag spre llişiua — ştiu c’au mai fost şi alţii, cu noi de numele căror nu'-mi aduc aminte, şi am fost şi cam beţi, dar nu tare — Coşbuc mi a arătat un Ioc părăsit zicând: „Vezi George, acesta e Jocul casei mele, ■moşia mea“. , , 3. Grigore Ilea din Hordou, de 64 a.: Am auzit dela bătrâni că încă de mult s’au pripăşit aci în Hordou, din llişiua judeţului 63 Solnocul interior, doi flăcăi> dintre cari unul' a fost bunicul lui Ion Coşbuc de azi, — de numele Iui nu^-mi aduc aminte —r. iar celălalt a fost fratele bunicului: Oprea. Cel d’întâiu, de al cărui nume nu-mi aduc aminte, a avut un fiu cu numele Andreiu, tatăl lui Chira şi alui Ion Coşbuc de azi; acela pe care ca copil l-au numit Andreiu Săcueţ, iar mai târziu t-au poreclit „Coşbuc4*, pen- trucâ el ducea dela o stână ia pita lemnul de care atâniâ căldarea şi cărui în limba românească îi zic'„cujbă44. Pe strămoşul celeilalte familii, cum am spus-o, l-a chemat Oprea şi el a fost frate cu bunicul lui Chira şi Ion Coşbuc de astăzi. Oprea a avut doi fii:' pe Gerasim şi pe Toader. Fii lui Gerasim sunt: acela pe care acum îl numesc Nicolae alui Gerasim ai Oprii, şi fratele mai mic al acestuia :,Tănăsie. Nicolae încă are, pe cât şliu, patru copii. Am auzit apoi dela bătrâni, că Coşbucenii sunt iobagi ai domnilor Horvath, şi am auzit şi de faima cu fâcerea fânului; apoi că ei sunt venetici şi posed pământ nu djn linia ^bărbătească ci din zăloage sau din zestre. 4. Ursu iui George, de 60 a., mărturiseşte ca cel sub 3. 5. Timoce alui Grigore, 74 a.: Am auzit dela Rus George ştirea, că ion Coşbuc însuşi şi-a arătat în Ilişiua vechia moşie. 6. Mafteiu alui Vasilie, 44 a.: Numai înainte cu 4—5 ani am .auzit pe oameni vorbind că Coşbucenii ar fi iobagi din Ilişiua. 7. Petre alui Isip, 38 a : Dela oamenii bătrâni totdeauna am auzit că Coşbucenii îşi trag originea din Ilişiua şi s’au pripăşit aci în Hordou de. pe moşia domnilor Horvath. — Mărfuriseşte despre făcutul de fân al trirăului din Chiuza şl despre vorbele pe cari Rus George le-ar fi auzit dela Ion Coşbuc. 8. Găurii Chioranut, 52 a , ca cei de sus. , ■ , , 9. Âlexa Runcanu, 60 a.: Am auzit dela bătrâni, că străbunii Coşbucenilor, doi flăcăi tineri Alexa şi Oprea, au venit din Itişiua şi din Chiuza în Hordou, şi nujposed moşie din linie bărbătească ci numai pământuri zăiogite ori zestre după femei. Tot ca cei precedenţi, cu adause de mai putină importantă, mărturisesc: 10. Ion Guşteni, II. Andreiu alui Ion Bugnaru, 12. Todor alui Andreica, 13. Onisia soţia lui. Maxim alui Bilaşcu, 14. Ion Runcanu, 15. Vasilie alui George, 16, George Cosmi, e* Î7, Alexa Bugnaru, 18. Ursu Petri, 19. Ion alui Simîon, 20. Par- tene alai Miron, 21. Simion alui Dămian. . 22. Ion alai Andreiii a Bozului, 5& a.: Am auzit că înainte cu câţiva ani certându-se Coşbuc cu ginerele său Ion din Cus- drioara, acesta să-i fi zis: .Aşteaptă, că pe mine acum m’a scă- pat Dumnezeu-din iobăgie, dar tu' cât de curând vei fi iobag, pentrucă eşti iobagul domnului Horvath din ilişiua.* Ifem: 23. Andreiu Bichigean din Salva, 24. „Honorabilis Popa Dumitru alias Herţe ex Makod*, 25. Oniga Bindea din Chiuza, 26. Oniga Olar, 27. George Avram, 28. „Honorabilis Popa Mathe Todjer. ■ 29. Cosma Brodea, 45 a.: Pot spune cu siguranţă şi însumi am văzut adeseori, că un iobag cu-numele Lupu Tipora din Hi- şiua, birău al xăposatului domn Cosma Horvath, căra mereu la câsa sa. din Ilişiua multe de triate, aducându-le din Hordou din vid icul Bistriţii; aşa; sumane, cuşme, piei de miel, tundre, pănură de cioareci şi altele. Intrebându-1 că;cine i-le-a dat, răspunse că Coşbucenii. Dar aceea n’o ştiu eă i-le-au dat oare ca rude, ori ca prieteni. Am mai auzit dela tata şi de la alţi bătrâni că stră- moşii Coşbucenilor au mers în Hordou încă pe timpul invaziilor tătăreşti, şi că totr'adevăr ar fi iobagi din Elişiua. 30. Ion Olar, 40 a.: La primăvară va fi anul decând, măci- nând în moara din Piatra, un om cu numele Conea Nechita din Mireş mi-a spus: „Ai slabi stăpâni că nu caută după Coşbucenii din Hordou, cari le-au fost iobagi." . - [tem: 31. Petru Moldovan, şi 32. Alexa feindea. 33. Ştefan Meşter, 76 a,, din Chiuza, depune: Ajât dela oamenii bătrâni din Chiuza cât şi din Hordou, între cari dela Grîgore Creangă ca şt deta bătrânul Nicolae, care a locuit în Piatra, am auzit că strămoşii Crişbucenilor Alexa şi Oprea Tipora , au trecut în Hordou din Ilişiua, de pe pământul antecesorilor Horvatheştilor numiţi, Balog. Dup'aceea ei au luat., numele de Sâcaeţ, 'iar pe tata lui Chira şi Ion de azi, adică pe Andfeiu, din batjocură l-au numit: Coşbuc, înainte cam cu 20 ani şi eu am Test'pe “hotarul Hordoului cu un birău de curte numit Chira, şi întârhplându-se să lucrăm .în 'zi de sărbătoare,* ne-a pedepsit Ion Coşbuc, pentru aceeace mâniiiidu-se birâuî Chira îi zise lui Coşbuc: „Aşteaptă numai, Că şi tu eşti iobagul, domnului nostru, şl încă şi ţii vei veni cu noi aci să faci fân“.' Ceeâce auzind Ion Coşbuc, s'a întristat, apoi a zis: „Dacă m’or dute, şi acolo voi fi eu om mal bun decât tine. Şi dacă voi vrea să mă răscumpăr, va fi cu ce să mă pot răscumpăra*. Aceste le-am auzit cu urechile mele, dela Goşbuc. — Mai încolo depune ca şi George Rus diij Bicbigiu şi spune că atunci când şi-a arătat Coşbuc moşia, ar fi fost faţă şi tata protopopului românesc din Nâsăud, care i-a zis să nu vor- biască *de aceste căci îşi vă face mare năcaz. La aceasta zise Goşbuc: „Nu mă tem, căci sunt o sulă de ani decând au plecat străbunii mei de aci, din llişiua, şi acum nu mă mai pot căuta". 34. Chira Ursu, 57 a.: Eu încă am auzit că într’adevăr de aci din llişiua, din familia Ungar pe . care mai târziu din batjocură au poreclit-o: Ţipora, au mers la Hordou strămoşii Coşbucenilor. Dela mulţi, şi între aceia dela un om de aci cu numele Ignat Cârstea, am auzit de vorbele pe cari lori Coşbuc Ie-a zis tui George Rus când îşi arătase odinioară aci moşia; căci răsposatul Ignat Gârstea stând aproape de ei ţncă le-a auzit bine. Şi aceea o ştiu şi-mi aduc bine aminte că un om cu numele Lupu Tipora, birău de ciirte al domnilor, umblă des Ia rudeniile acele din Hordou, şi aducea multe dela ei: cuşme frumoase, ţundre, pănură de cioareci şi altele. ■ 35. Costau l$ai,\ de 76 a. mărturiseşte ca cel precedent, apoi adaugă: Am mai auzit că strămoşii CoşbucetMlor au foit foarte săraci,, umblau a milă dela casă 1a casă, şi strâugăndu-şi poalele tundrei făceau din ea săculeţ, zicând oamenilor să pună în el pânea, şi de aceea îi numeau: Săcueţi. Mai ştiu că odată am venit cu Ion Coşbuc din târg dela Râleag, şi atunci m’a In- ■ trebat dacă e acasă Lupu Tipora care-i rudenie de aproape şi foarte iubită; şi zise că după dreptate şi el, Coşbuc, ar fi iobag din llişiua, La acestea i-am zis: „De’ce nu vii deci acasă?* Iar el a răspuns: „Dac’aş veni acasă te-aş scoate din postul de btrău al curţii şi tu te-ai supăra". Când a zis aceste vorbe era cam beat, dar nu prea tare. , , . . * Item: 36. Ion Arfene, şi 37 Ştefan .Spermezan. 38. George Dărăban, 40 a: Dela sărmanul băirân Ignat Dămiân, cu care am locuit într’o casă, adeseori am auzit Că 66 Coşbucenii din Hordou sunt iobagi de.aci din neamul Tiporenilor; şi-mi aduc aminte că Lupu Tipora de aci a uţnblat mult pe la rudeniile acele din Hordou. 39. Petru Bradea din Ifişiua, 40 a.: Am ' auzit dela Ignat Cârstea că el a .fost acolo când Coşbuc şi-a arătat moşia Iui George Rus. 40. Nichitâ Conea, de 78 a., din Mireş: Am auzit înainte cu vr‘o 14 ani dela un om foarte bătrân din Hordou, cu. numele Ion Maxim, că străbunii Coşbuceniior aii fost iobagi din IHşiua. Aci se curmă documentul făr’ de-a avea, încheiere. Dar faptul că acela a fost mult mat lung reiese din unele însemnări de pe marginele paginelor, unde se aminteşte martorul aî 61-lea care a fost chiar protopopul Tănase din Năsăud. E foarte regretabil că nu putem să-i ştim şi pe martorii următori cu depoziţiile lor; dealtfel însă şi în bucata ce ne-a rămas din actul de investigaţie aflăm unele indicii importante pentru cele ce-au urmat. *Ih notele marginale, făcute de susnumitul notar ma- ghiar Keresd, se spune despre primul martor Ion „Ko- zârvâri alias Sdvâgd" ci e ginerefe lui Ion Coşbuc, şi mâniindu-se pe acesta, acum îi este duşman de moarte; apoi că persoanele amintite de el în deposiţie revoacă vorbele spuse cândva lui, — Despre martorul al 3-lea Grigore Ilea se spune că e ucigaş şi şi-a răscumpărat capul dela magistrat. Apoi se face observarea semnifica- tivă: Mandatarii „regii" ai magistratului să se informeze înainte delâ bătrânul Ion Coşbuc şi dela Chira Săcueţ despre'genealogia familiei şi să examineze că de unde o cunoaşte aşa bine martorul. — La martorul al 8-lea Gavril Chioranul se observă că-i duşman, fiind mânios pe Coşbuc pentrucă acesta i-a luat o grădină. — De- posiţiâ lui Ştefan Meşter e revocată, şi protopopul Tănase -67 spune despre tatăl său că înainte cu 20 ani a fost cam surd şi înainte de 15 ani a şi murit , Din notiţele, aceste marginale, precum şi din scri- soarea HorvatheştiJor care urmează mai la vale, se vede că' — dupăce magistratului bislriţan i-a succes .pe oare- care cale să împiedece ori să amâne deastădată extră- darea Coşbuceniîor reclamaţi la tablă de familia Horvath — pentru apărarea acelora oraşul trimise mai apoi şi oameni de ai săi (regii) ca să facă o contrai nvestigaţie şi să adune date cu cari să poată combate pretenţiunea Hor- vatheştilor. Ba mai mult, dintr’un act de investigaţie rămas din 176G vom vedea, că chiar înşişi Coşbucenii au în- ceput a lua jurământ dela unii -săteni pe cari i-aii îndu- . plecat să mărturisească în favoarea lor. Cutoateacestea’ timp de trei ani doarme întreagă afacerea, nu sunt urme nu sunt scrisori în chestie. Nu- mai în protocoalele magistratului aflu unele informaţii cari confirmă ceeace spusesem privitor la cazuri de natură similară. Adică familia Coşbuc, strimtorată şi ameninţată, trebuia să-i fie obligată şi recunoscătoare magistratului protector. începuse în 1755/56 revolta Românilor some- şeni contra opresorilor bistriţeui, şi în acel timp orăşenii , aveau mare interes să fie informaţi despre cele ce se întâmplă „în vidic " Astfel în 24 Iulie 1756 Grigore Coşbuc,'jude în Hordou, îi raportează senatului biştriţan că Românii someşeni au ţinut zilele. trecut^ în Mocod două „soboare", la cari el încă a trimis câte doi săteni. In soboare s’a discutat asupra ofertei şi promisiunei con- telui Teleki, că dacă Someşenii îi vor da douăzeci cosaşi pe opt zile, atunci el îi va ajuta să scape de zăciuieli, de făcut fân pentru oraş şi de alte sarcini iobăgeşti ce 68 Iwse impun. Iar In 24 Martie 1757 tot judeie Coşbuc îi împărtăşeşte senatuiui că din încredinţarea directorului cauzelor fiscale ardelene, doi cancelarişti au umblat prin vidic, au citat pe, mulţi săteni laNăsăud, unde au redijat procese verbale, interogându-i pe oameni despre plânso- rile şi suferinţele lor. . Dar şi.aveau motiv Coşbucenii să fie îngrijaţi şi să Caute favoarea magistratului, deoarece în 1756 familia Horvath din nou cerea dela tablă să fie extrădaţi. Acea- sta o dovedeşte scrisoarea adresată în 16 Decemvrie 1757 de Către Ioan şi Francisc P. Horvath primarului şi sena- tului bistriţan, având următorul conţinut: - ^înainte cu un ati am. reclamat un anumit număr de iobagi fugari din Hordou. . Cu acel prilej, nefiind îndatoraţi ci „ex pura genero&llate", v’am predat documentele nu numai spre cetire dar Şi.spre a-vă face extracte, fiindcă ne-aţi dat cuvântul să ne împăr- tăşiţi şi d-voastre investigaţia ce aţi făcut ca acei oameni. Pe motiv pa să, nti şe divulge conţinulul actului de investigaţie, până acu nu ne-aţî făcut împărtăşirea cerută. Reaminlindu-vâ cuvântul dat, rugăm să ne comunicaţi actul de investigaţie al acelor dameni. Dacă veţi dispuiie ca [a procesul care va decurge după Crăciun înaintea tablei, advocatul d-voastre loan Simenfalvi să lase ca şi advocatul nostru să poată examina actele, probabil am putea .ac- celera chestia şi s'ar-evita creşterea speselor şi incomodarea ce vi-se face. Fiind adevărul sţgiir pe partea noastră, ne-ar plăcea însă mai bine dacă în fine ni-aţt extrăda pe iobagi, şi atunci n’aţi suferi nici d-voastre atâta „mortificaţie“ din partea lor. Aşteptând răspuns etc.“ r Din lipsa actelor nu putem şti cum a decurs adoua- ’oară procesul înaintea tablei,J dar e cert că magistratul şi acp a reuşit să amâne extrădarea Coşbucenilor. Şi acum urmează a treia reclamare. Intre actele fascicolare ale arhivei bistriţene, acte cari privesc „reni- tenţa.şi revolta" Românilor din Valea Rodnei, aflu cu data 8 Octomvrie 1759 următoarea scrisoare informativă: Francisc Horvafh reclamă pe membrii familiei CpşbttC din Hordou ca pe iobagii săi. In consecinţă sunt citaţi înaintea magistratului: Bătrânul Iod Coşbuc, fiul său Origore Coşbuc, Petru a! ui Chira şi Ion ăl ut Nicolae, şi li-se împărtăşeşte că pentru facerea interogatoriului sunt obligaţi la un gaj foarte mare, iar până Ia . depunerea acestuia sunt arestaţi. Coşbucenii zic că până Ia produ- * cerea dovezilor contrare vor sta închişi, mimai primarul oraşului, .care chiar se afla în Sibiu, să aducă cu sine actele cari îi privesc. — Iar într’o hotă din 11 Octom- vrie stă că se prezentă înaintea magistratului şi declară că garantează cu persoana lor, pentru Coşbucenii deţinuţi, urhîătorii: Todoran al ui Dănilă şi Simion alui Andretu din Bichigiu; Popa Pinte, Alexa Bugnar, Pintilie Zăgrean, Pintilie Bugnar, Ion Mocodean, Maftei- Rebrişorean, Şi- mion alui Dămian, Vasile Bugnar şi lftode Runcan din , Hordou; Grigore Scuiuriei din Telciu ; Filip Bucilă şi Lupu Dan din Zagra. Dup’ aceasta arestaţii sunt dimişi din închisoare. , întorşi acasă Ion Coşbuc şi Grigore Coşbuc aştern guvernului şi guvefnorului următoarea plânsoare: „Românii din district ne perseculă în tot chipul peilîmcă noi he supunem magistratului şi nu luăm parte Ia revoltă. Ne ame-' ninţă că ne vor distruge casele şi ne vor omori, aşa că ziua- no3ptea tremurăm de frică. Spre a ne chinui şi mai mult, Hordouanii s’au dus la văduvele, rămase după Cosma (Casimir) şi Francisc Horvath, cari înainte cu şase ani ne reclamaseră dela magistrat ea iobagi, şi le-ah îndemnat să faci .un nou interogatoriu în sat, asîgurând'i-le că sătenii vor mărturisi că Coşbucenii sunt adevăraţi iobagi Faptul ăsta şi noua persecuţie ne bagă îh nouă; cheltuieîi şi, în nesiguranţa cauzei noastre, ne face imposibilă continuarea gospodăriei şi prestaţia către Maiestatea să şi către oraş. Ne temem t. ^l.y. J',; % de sfârşitul ameninţărilor şi persecuţiilor, nu cutezăm să scoatem nici capul din casă văzând cum din toate părţile vidicaniî şi să- tenii năzuesc la peirea noastră. Intenţia de-a ne prăpădi şi urgia loţ se vede şi de-acolo că înainte cu trei săptămâni au trimis în toate satele pe doi oameni din Mititei şi Nâsăud ca să întrebe dacă sătenii sc învoiesc să apere ei înşişi pasul Rodnei şi plaiu- rtie, şi să alunge pe vechii plăieşi. Scrisoarea în chestia asta a f^Cut-o un diac în casa birăului, apoi au încercat să ne silească * s’o semnăm şi noi; deoarece însă noi nu ne-am învoit, acum sunt cu atăt mai întărâtaţi împotriva noastră. înainte cu trei ani când doi cancelarişti au investigat pe săteni contra magistratului şi eu Qrigore Coşbuc eram chiar birăut satului, mî-au luat 10 fiorini din contribuţie zicând că-i vor restitui, însă până azi n'am, primit nimic De când s’au revoltat, sătenii nu mai plătesc ntcio contri- buţie, eu dimpotrivă nunumai că am plătit pentru persoana mea 20 fiorini, ci pentru neplata sătenilor am mai fost şi amendat cu 70 fiorini rinani. Iu forma asta am ajuns să.fiu cerşetor singur numai pentru că n’am făcut cauză comună cu ei. Deaceea ne 'ru- găm să ne ajutoraţi, să he apăraţi şi să ne întoarceţi pagubele suferite.* La tablă din Oşorheiu (Târgu-Mureş) pare că se fixase în 1760 terminul pertractării în procesul familiei Coşbuc, căci magistratul bistriţan cu data 11 Noemvrie 1760 scrie advocatului Simenfalvi să fie cu luarea aminte la diversele cauze procesuale cari se vor trata în pro- xima sesiune, între c~ri va fi şi chestia Coşbuc. Dintr’o listă aflătoare în arhiva bistriţană se poate vedea că di- feriţi moşieri maghiari cereau să fie extrădate de către magistrat unsprezece familii româneşti. Lista are titlul: „Specification derjenigen im Rodnaer Thal befindlichen 'Waltachen, auf deren Unterthanschaft die Domini Tere- stres die Anspriicbe gemacht und den Bistritzer Magistrat, weil Er selbige nidţt extradierct hat, haben evocieren ' • lassen," şi la primul loc stă: „î. Tit Petki Horvath wegen der Kosbukischen Familie aus Hordo .* , Se mai află în arhivă un docuftient din 1760 privitor la investigaţia ţinută în cauza familiei Coşbuc, şi adică un chestionar (utrum) întitulat: „Quaestioneseranjtales." Punctele chestionarului redijat în ungureşte, fiind ele semnificative şi instructive, urmează aci în traducere: 1. A cunoscut martorul familia Sâcueţ alias Coşbuc, locuitoare în Hordou, in districtul oraşului nobil liber regesc Bistriţa? 2. Câte capuri de familie ori gazde are acea familie, cum le cltiamă şi câţi copii au? . 3. Ştie martorul cu siguranţă că toţi membrii acelei familii au fost din străbuni necurmat iobagii domnilor Cosma şi Francisc Petricsevics-Horvath de Săpiac, apoi ai descendenţilor erezifor şi urmaşilor acelora, aparţinători „de jure et ab antiquo“ moşiei ere- ditare din llişiua jud. Solnocul interior; apoi că şi căpeteniile de azi ai acelei familii sunt vechi iobagi ai domnilor Horvath? 4. A auzit martorul că numiţii iobagi fugari, cari acum se numesc Sâcueţ alias Coşbuc, au purtat mai de mult porecla de Ungur, ca şi antecesorii lor locuitori în llişiua? . , 5. Cum s'au numit mai întâiu cei doi flăcăi din familia Un-, gur, fugiţi de pe moşia din lifşiua a acuzatorilor şi stabiliţi în satul Hordou din vidicul Bistriţii; decâteori şi-au schimbat numele atât acei iobagi fugari cât şi urmaşii lor; de câtă vreme poârtă numele de Săcueţşi' Coşbuc, şi de unde şi cum au căpătat ei aceste nume? - 6. Este adevărat că o parte a familiei vechi îobăgeşti Ungur rămasă în llişiua cu timpul încă şi-a schimbat numele . în Tipora, şi se chiamă şi azi aşa; în consecinţă: 7. Tiporenii locuitori în llişiua şi Săcueţii alias Coşbucenii locuitori în Hordoul din vidicul Bistriţii se trag din vechia familie Ungur, şi toţi împreună sunt străvechi iobagi ai domnilor Horvath din llişiua? . . 8. Au întreţinut Săcueţii alias Coşbucenii din Hordou legă- turi de rudenie cu familia Tipora din llişiua; au 'mărturisit că ■s -' <-* sunt dintr’o familie cu Tiporenii, şi că sunt iobagi fugari din lii- şiua; ba încă trecând Săcueţii alias Coşbucii prin flişiua şi-au arătat vechia moşie pe care au trăit strămoşii lor; cu un cuvânt ce an spus ei altora despre faptul că ar fi iobagi fugari din Ilîşiua? 9. In amintitul sat Hordou strămoşii Săcueţilor alias Coş- trucemtor au fost venetici, fugari de-aiurea, şi n'au avut moşie erezită ca şi-alţi locuitori deacolo, ci numai „medio tempore" după stabilirea lor în acel sat şi-au agonisit câte ceva? 10. -In lunile Iunie şi Iulie ate anului 1753 — când la ce-*Ş rerea Săcueţilor alias Coşbuceni lor doi cancelarişti au făcut inves- f tigaţie contra condiţiei iobăgeşti a celor reclamaţi, — atunci cari dintre martori, prin cine şi în ce mod, au fost înduplecaţi cu pro- misiuni, daruri, terorizări şi ameninţări să depună în favoarea Săciieţilor alias Coşbuceni lor; Iar dintre martorii cărora Săcueţii ătias Coşbucenii le-ou luat jurământul, cari sunt rude foarte de- aproape cu ei ; şi martorul ce a depus despre condiţiunea iobă- gească'a reclamaţilor? 11. Când în tuna Martie 1753 domnii Horvatheştj au lăsat să se facă prin doi cancelarişti investigaţie asupra condiţiei iobă- geşti a Săcueţilor alias Coşbucenitor; atunci despre cari oameni a experiat martorul că pentru daruri pentru bani de colâcârit ori din răzbunare ar fi făcut deposjţia falsă căreclamaţiiâr fi iobagi? Ori dimpotrivă e convins că acei martori n’au lucrat din răutate, ci au mărturisit adevărul, şi şi azi'sunt cunoscuţi ca oaifleni cu bun nume ? 12. Dela cine a auzit martorul vorbele rostite de Coşbucenii reclamaţi că pe ei nu vrea să-i extrâdea oraşul penlrucâ familia lor constă din multe persoane; şi au spus mai apoi Coşbhcenii cu gura lor că ei sunt iobagi, şi că înzadar, neavând drept, ei mai mu’t nu se vor cheltui, ci vor întoarce la Ilîşiua sub mâna reclamanţilor? | . t ]t i , Cu toate demersurile făcute se vede că. nici în 1760 nu ajunsese procesul înaintea tablei, căci într’uri proto- col magistratual din 1761 se află la-14 Noemvrie nota, că familia Coşbuc e provocată şâ vină în oraş ca încă odată să se rezume chestia, ei. Iar în 1 Decemvrie pri- l 73 mărul bigtriţa.a .La weme se.., poate, adauge că, precum ştim, generaţiile lor mai,* nouă; in zilele . \nemuntomlui Qkeorghe Coşbuc.au4ai {im -şir de re$pecr Mbili şi harnici preoţi, . . , : ; ■ 3. încă in timpul care a precedat imediat înfiinţării regimentului grăniceresc^ Coşbucenii purtau si . numele de Săcueţif şi numai după mili^ .tarifare au folosit exclusiv numele: Coşb%K<* Pentru filologi şi istorici este de interes, constatarea-cum au ajuns ei la aceste nume. ’ :