imprimat î:~al - ' No. 4 f ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ IS TORICĂ-CUL TU RAL A .......—îl CUPRINSUL: Virgil Şotropa: împăratul losif 11 în Districtul Nâsâuditliti....Pag. 1 Iulian Marţian: Fata, tradiţie şi istorie „ 12 Vicarul Grigore Moisil 1814—1891 Autobiografie..................„24 Iulian Marţian: Castrul Rod na ... „45 Vasile Bictiigean : Poemation de se- cunda legione Vaiachica........„51 Comunicări: Sabin Mureşartu: Origina familiei Mu- reşenilor, I. Marţian: Contribuie la isto- ria descălecării, luliu Moisil: Două poezii. toan Corbu: Zimbrul în ţinutul Nâsău- datul. I. Marţian: 0 scrisoare din 1849 81 Virgil Şotropa: Râboaje din trecut Bibliografie............... ^^^^BC^^ju^^enţra^niversity : * Redacţia, administraţia şi direcţia revistei: „ARHIVA SOMEŞANĂ" Năsăud, liceul Gh. Coşbttc Nasăud 192H ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICÂ-CULTUR ALĂ Nr. 4 împăratul lopif II in Districtul Năpăudului . VIRGIL ŞOTROPA • t ■ Cel mai luminat bărbat pe. care f-a dat familia * Habsburgilor, om drept liberal şi înţelegător de nevoile- obştii fără osebire de neam şi credinţă, împăratul losif II — despre caie regele Frideric^H al Prusiei, cu aluzie la reformele sale pripite şi premature, zicea eă âre singur numai cusurul de-a face totdeauna pasul al doilea înaintea celui d’intâiu — a întreprins în trei rânduri călătorii prin Ardeal, şi de tustreleori a vizitat teritorul regimentului năsâudean. ............. încă în cursul anului 1772 se făceau pretutindeni mari pregătiri pentru primirea împăratului, pe atunci Co- regent cu mamă-sa împărăteasa Marja Terezja. Co'man- dantul regimentului nostru grăniceresc, colonelul baron Enzenberg, sctjtea în 23 Martie generalului Drechsel îel Bistriţa că domnitorul va veni prin Maramureş în ArdeaU Intr’un* Itinerar sosit mai apoi magistratului din Bistriţa se spunea că împăratul va veni Hinşpre R^ripan Ijj şi de aci va merge la Rodna, Prundul'Secului (Prun- dul-Bârgâului) şi la Bârgăui, de sus (Susenii-Bârgăului). .Arhiva someşană" La începutul anului 1773 sosi un alt plan detailat de călătorie cu staţiunile: Mocod, Năsăud, Ilva-Mică, Rodna, casa carantinei în munţi, Cucureasa, Rodna, Ilva-Mică, Prundul Secului, vechia carantină în Bârgău, Măgura Calului, Prundul Secului, Bistriţa. In realitate însă împă- ratul a venit ,In Iuniel773-din Sibiu peste Reghin la Bistriţa de unde a trecut peste Bârgău şi Rodna Ia Nă- săud. De aci peste Dej şi Cluj'a întors la Sibiu, unde a - stat! până în 11 Iulie, când din nou a plecat peste Oşorheiu, Reghin, Bistriţa şi Năsăud spre Maramureş şi Galiţia. ' ; ■ In ultimul itinerar erau amintite următoarele persoane aflătoare în suita dpm’nUorului : mareşalii* Nostitz şi Lascy, ^generalii comandanţi de corp Laudon şi Pellegrjni,■ me- dicii Brambillâ şi Monier, secretarul Stephan, canceiistul. Knecht, apoi comandantul general al trupelor ardelene ; baronul Preţsz/generalii Siskovics, Gyulai, Rall şj Fabris, j colonelul Luchsenştein, 4 âdiutănţi şi 33 persoane de | .serviciu.. : - ' [ 'Mareşalul conte -Nostiti era totodată şi adiutant jj general ai împăratului, şi despre el scriea în 23 Aprilie | 1772 colonelul Enzenberg primarului bistriţan iohann i Frledrich Klein de Straussenburg: „Nostitz e cei mai bun prieten al meu, cel puţin rn timpurile de răşboiu a fost aşa, căci am servit trei ani întregi împreună sub comanda mareşalului Daun. Cmoatgpă „honores mutant moresr*, cred că e'nobil în mPdul său de gândire1'. In preajma sosirii, precum în alte ţinuturi aşa şi în districtul româjiesc năsăudean, se luară toate măsurile ca împăratul să fie întâmpinat' şi găzduit în mod demn şi strălucit, cutoateGâ lui nu-i prea conveneau ceremoniile. : Se dase poruncă ca în permanenţă să stea gata 54 cai î cu trăsuri suficiente, şi în fiecare staţiune să^stea la ^dîşposiţie 14 case pentru domnitor şi sulta sa ; apoi ■ ^pretutindeni să fie alimente şi apă bună de beut, casele 5 să fie proaspăt văruite, ogrăzile curăţite şi maicuseamă drumurile bine reparate. ' Magistratul Bistriţii avertiza pe, Saşii din districtul săsesc să se prezinte $i poarte aşa ca să facă bună impresie înaltului oaspe. ^ . . i Mai interesant însă,era ordinul comandantului ge- neral Preisz din Sibiu, în care între aîtele se spţuneau următoarele: Dorinţa şi intenţia împăratului eşte sa viziteze' şi terenul litigios dintre district şi Moldova, precum şi pe ceP dintre' satele grănicereşti Rebrişoara; Vârarea, Feidru şi liva, şi satele săseşti Dumitra mare, Pintic şi Iad. El va sta în case ţărăneşti, parohiale ori militare dar rficidecum în castele şi case domneşti. NTau să se facă muite ceremonii la primire. Oricine are voie să aştearnă rugări în scris, însă indicându-şi numele şi nu făcând denunţuri anonime. La acestea generalul Cristian Rall, în 1 Martie 1773, mai adaugea. din partea sa ordinul: Comandă regîmen- - tulul din Năsâud să dispună ca pe vârful dealului dâre se înalţă din, Bucini, adică din terenul litigios între Români şi Saşi, să se pună nişte semne vizibile, prăjini înalte, ca împăratul să !e poată, vedea din depărtare şi să * se convingă că graniţa merge pe creasta cea mai înaltă a dealurilor (auf dem hochsten Bergriickea), Şi spre a evita larma şi tânguirea (Lârmen und Klâgen) . Saşilor, să se aşeze semnele, numai cu trei zile înainte de ce va trece împăratul pe acolo. Privitor la aşternerea rugărilor şi plânsorilor e de notat* că, împotriva dorinţei exprimate de domnitor, precum in alte părţi ale ţării aşa şi în districtul nostru se lucra pe ascuns, ca întru cât se poate Valahii" să nu fie admişi să-şi exprime doleanţele. Insă iscusitul şi expertul domnitor în multe cazuri a ştiut să zădărnicească intenţia răutăcioasă a duşmanilor poporului nostru. Cum amintisem mâi sus, pe la mijlocul tunei Iunie 1773 sosi Iosif pe teritorul regimentului nostru grănice- resc, vizită călare toate, staţiunile militare,, şi în sediul fiecăref companii, după finirea exerciţiiior, luă informaţii detailate despre toate afacerile grănicerilor, între cari şi despre nesfârşitele certe de hotar cu satele săseşti vecine. Cu acel prilej dete ordin să se, reguleze după un plan determinat câteva comune grănicereşti, şi tot atunci or- donă să se promoveze mai mulţi sergenţi români la rangul de ofiţeri. In trecere spre Maramureş vizită şi sediul comândei regimentului, care atunci era ,comuna Telciu. ' împăratului îi plăcea şă sosească pretutindeni ne- anunţat ca să-i surprindă pe oameni la ocupaţiile lor zilnice. Căpitanul pensionar Todor Anton, care servise în regimentul nâsăudean, spune în însemnările sale me- moriale că, diîpă cum auzise dela bătrâni, şi în Năsâud sosLiasil îl fără veste, intră însoţdjiumaj de un adiu- tant în, casa protopopului de atunci, care a fost străbunul numitului căpitan, şi începu să converseze nemţeşte. Fiind ambii streini simplu îmbrăcaţi şi sosiţi fără alaiu, la început protopopul nu ştia cu cine are a face. Era însă cald în casă, şj când domnitorul fu nevoit sâ-şi descheie nasturii hainelor, protopopul observă pe pieptul 5 lui t>rdinu!_ casei habsburgice' şi începu acum să con- verseze cu reverenţă în limba latină pe care o vorbîa mai bine. împăratul gustă din rachiul, prescura, slănina şi caşul ce i-le servi protopopul şi dupâce conversară împreună mai ales despre raporturile dintre Românii grăniceri $i-Saşir se depârtă luând cu sine pe fiul pro- topopului, cu numele Onişor, care deşi era numai de 17 ani, cunoştea însă bine toţi munţii şi toate drumurile ţi astfel putea să facă bune servicii de călăuză. Tot din acel timp a rămas amintirea unor episoade cari merită să fie menţionate. Părintele Ştefan Buzilâ în monografia comunei Sâniosif (Poiana) împărtăşeşte că, dupâcum povesteau bătrânii, în satul lor împăratul a stat o zi şi o noapte găzduit în casa „Titîend din coastă". Câ'TJtecare'eTTntrebă pe Temeîe cu ce s’o compenseze pentru găzduire, şi aceasta nu ceru alta decât permi- siunea să rămână cu casa în locul unde se află, adică să nu fie silită să coboară în vale cu prilejul regulârii satului. Casa a stat acolo până în 1890. Părintele pro- topop Pamfilie Orapini în monografia comunei Şanţ (Rodna nouă) spune că satului i-s’a dăruit atunci de cătră împărat- o fostă capelă militară cu scopul să ser- vească ca viitoare biserică parohială; şi că împăratul a fost găzduit în casa funcţionarilor dela vamă, unde un sătean cu numele Ion Filipoiu i-a adus cadou un mare mistreţ. Tot deatunci se. povesteşte întâmplarea hazlie că "Trecând losif pe drumul ce ducea peste muntele Cucu- reasa, grăbi singur la vale spre sat şi aci întră în co- nacul ofiţerilor cordonaşi. Bucătăreasa ocupată cu gătirea mâncărilor pentru înaltul oaspe, văzând că streinul începe să vorbească cu ea. îi zise să n’o reţină ci mai bine 6 să-i ajute la învârtirea frigării. Streinul/ascultă, se «puse la lucra şi acolo îl află suita, alăturea cu bucătăreasa acu îmmărniurită de spaimă. . Mai important însă este faptul că eu prilejul acestei călătorii i-s’a îmmânat împăratului de. cătră ptăieşut Maxim fiu! popii Gâlan din Nâsăud o ruga re în chestia dărilor cu cari Năsăudenii au rămas în restanţă încă din 1742. Cum apare din text* rugarea a fost predată în Bistriţa. Ea poartă pe verso indicaţia ; 5upp//raf/o pagi Naszpd in puncto restantiarum anni 1742, şi are. urmă- torul caracteristic şi judicios conţinut: Cinstite şi Preaînălţate Craiule, Mulţăoiim milostivului Dumnezău că vedem luminata faţa Mării Tale şi dăm laudă milostivului Dumnezău că te-u îndemnata de ai ustenitu Mărie Ta pela aceste locuri .pe unde trăim noi neşte oamini proşti şi săiaci şi neînvăţaţi, cum ne vezi Mărie Ta, şi ne rugăm să nu-ţi fie cu greu Mării TaJe pentru puţină jalobă ce dărnu noi dela satu nostu anume dela Nâsăud. întâi jalobă dăm această şi ne rugăm Măriilor Voaste să nu Vă supăraţi pe noi şi Vă faceţi milă de noi de neşte seracî ce sinleni. Certatu- ne-au Dumnezău pentru păcatele noaste ' cii foameţi desă, şi ne-am, îndatoritu pe la nemjş de-am iuoatu bucate şi 'bani îm- pruinut, şi ce amâ avuta amâ prăpădit de ne-amâ plătit pentru datorii. C’amă fostu Iuoatu la Cornij Frepţi 200 de florinţi bani, şt arh luoalu ia Comarnicu Beclenoae din Odorheiu neşle mâlaiu, şi am Iuoatu de aice din Bistriţă iară bucate şi bani. Şi au eşitu de pe .satul nostu numai în datorii mai bine. de 700 de florinţ, şi ne-am vândutu ce am avuţii de athă plătit pe Ia nemiş, numai ' ca.să rin ne încăpuiască siplu mâna lor. Apoi trimâs-âu milostivul Dumnezău moarte cumplită, adică ciumă, de fuge părinte de fe- — ciori săi şi ficiori de părinţi, şi nu ne-a mă pututu căuta de ago- nisită. Şi care pe unde le-au dâtu Dumnezău de au eşitu din pământu, pe acolo-au peritu, că nu le-amu pututu strânge, că au muritu mai bine de 200 de oaminr, şi au rămas casă pustii, şi sintu şi atăţă la noi în satu. Apoi dacă ne-au slobozit de ciumă, au pus por(ie domni pe noi.' Au zis căirâ judeţ să puie porţie totu deplin ca şi cându au Irăilu oamini. De ii’au rămas nime înlr’altă casă totu să pute porţie caşi cându au trâitu gazda casi. Şi aşe o au pus, şi adevă'ratu că pe unde şi în care casă au muritii, au rămasu porţie nedată. Amu sue domni pe noi- nu- mai . să dăm aceie răştanţiî, Atunce îu vreme ciumi au zis că simtu erfajî dela Inălţata Crăiasă de porjie pe acela an, din care salu au muritu de ciumă. Şi totu ne-am mai bucuratu şi noi ; au am avutu au n’am avutu totu am şăzuî pe loc. Acum zic domni că de au murit oamini, locu n’au. muritu. Noi Mâriiloră Voastre dămă locul, cui ar vre să-l ee; ce nu’l e nime, că noi l-am da . bucuroş, că sintem cu nevoie căfu Dumnezâuştî. Că cei mai mulţi / cumpărăm bucate de astă toamnă, că amu au trecutu un an fa Sinipcetriu de cându an bătutu- pciatra pe unde arpă avutu ţarină mai bună. Şi âirtă scos noi domni de ne-aii văzul paguba ce au fostu pe hotaru nestu, care să nu o trimită milostivul Dumnezău mce pe alte limbi de oameni, ce au fostu pe salul nostu şî pe ^ ţarina noastă. Iară noi ne-rugămă Mării Tale Preînălţate Craiul • să avemă milă la Mărie Ta.pentru acele răştanţii din Ciumă. Că noi de n'om ave milă dela cei bani, noi n'avem în ce nfidejde să stăm pe Ioc, că acnut -a căzut iară lăcuste pe ţarina noastă. Numai ce se roagă satu să avemă milă să stămă pe loc,- şi amă fostu opriţ de ciumă fără 3 luni nu un an. ' ■ - Scris-am eu Maxim pJăeşu din Tlăsăud, ficioru lui Popa Gălan. Amin! . . . In fine e de’amintit că în timpul cât a petrecut în Năsăud, împăratui a dat ordin să se accelereze lucrările . preliminare pentru înfiinţarea vestitei şcoâle normale* şi . a luat hotârirea să încuviinţeze ridicarea institutului militar (Milităr-Erziehungshaus) care a existat până la desfiinţarea regimentului; 1 1 Din această călătorie împăratul a întors acasă cu multe experienţe cari i-au dat imboldul să încerce rea- lizarea marelor şi îndrăzneţelor sale reforme. Mai mult l-a preocupat pe nobilul domnitor starea deplorabilă a 8 iobagilor români şi intoleranţa Saşilor, cari nu suferiau să'se aşeze ca proprietar în oraşele şi satele lor suflet de Român. Dupăce chestia, aceasta, cunoscută subt nu- mirea de ,iConcivilitate“ şi pusă acu de împăratul losif la ordinea zilei, atingea foarte deaproape şi pe Românii noştri din districtul bistriţan, nu va fi neînteresant să vedem ce zicea la ea o persoană chemată să reprezinte dreptatea In.ţară. Intr'o conferenţă ministerială ţinută în 17 Noemvrie 1776 îh Viena, guvernorul Transilvaniei ba- ronul Samtril Bruckenthal, Sas de origine, cetind un raport adresat împărătesei Maria Terezia în amintita chestie, cu intenţia Să conteste dreptul Românilor la proprietate şi concivilitate, zice între altele : „Afară de cele trei naţiuni cari au încheiat uniunea din 1437 existau ' încă pe atunci Valahi în ţară. Deoarece Insă aceştia n’au avut parte la administrarea afacerilor în cele trei pro- vincii (maghiară, secuiascâ şi săsească) şi nici n’au po- sedat pământ propriu, ci au locuit numai împrăştiaţi ici-colea printre celelalte popoare cari îi tolerau ; deaceea ei, Valahii, cu atât mai puţin au.putut să reprezinte o naţiune în sensul de mai sus, cu cât nici mai înainte ei n’au format o provincie deosebită", (Notă: Ce mă- eastră întortochiare de vorbe!). A doua călătorie prin Ardeal a întreprins-o losif în 1783, fiind acu după moartea mamei sale. singur dom- ~mtor. larăş a venit de către Reghin la Bistriţa unde a stat în zilele de1 11 şi1^ Iunie. De astâdată încă i pri- mit o mulţime de.suplici, între, cari şi una dela Ale- xandru Sigmirean din Braşfalăul (Btăjelul) de jos. Acesta se tânguia că el, originar din Sicmir, a trăit 50 ani ne- cohturbat în mahalalele Bistriţii până în 1780, când nemeşul Cserânyi din Braşfalâu l-a reclamat ca iobag. De atunci când pe el când pe şoţia sa nemeşul îi închide şi-i maltratează zicând că-i va chinui până ce îi vor plăti răscumpărare. Fiind sărac a cerut dela domn să-i dea o casă de locuit, şi atunci îi va sluji; Cserâ- nyi însă.zice că lui îi trebuesc numai banii. Dupăce îi este imposibil să agonisească bani, căci e bătrân şi stă mai mult tot arestat, imploră pe împărat să aibă milă şi să hotărască cu dreptate în chestie. . E de notat că cu prilejul acestei călătorii împăratul în mai multe rânduri accentuase intenţia sa nestrămutată să şteargă orice osebire între naţiuni şi reiigiuni. Pe Saşi îi irita foarte mult propoziţia: „aequalitas jurium Vaiachorum cum Saxonibus*. . In 13 Iunie împăratul însoţit numai de generalul Colloredo trecu din Bistriţa peste IIva la Şanţ, iar suita o apucă peste Rebrişoara pe Someş în sus în urma domnitorului. Maiorul Carol Heydendorff spunea într’o scrisoare datată în 14 Iulie din Rebrişoara, că monarhul a fost foarte afabil şi s'a întreţinut lung cu ţeranii ro- mâni ; apoi c’a întrat prin sate în mai multe case gră- nicereşti şi a împărţit oamenilor peste o sută galbeni. Tot cu ocazia asta a ordonat losif să se lucreze mai cu zor la deschiderea şoselei care avea să lege prin Bârgău Ardealul cu Bucovina. Iar privitor la teri- torul Bârgaelor a hotărît să fie militarizat, şi satele să fie organizate şi regulate conform unui plan bine stabilit. In vara ’anului ‘1786 veni losif II a treiaoâră în Transilvania, şi luând drumul iarăş peste Reghin trecu prin Bistriţa şi Bârgău spre Bucovina. Deastădată vizita lui pe teri torul regimentului fu mai scurtă. Cutoateaceşte el se interesă despre modul io - cum s’au executat ordinele sale date maicitseamă privitor la irtstituful militar din Năsăud, pentru care încuviinţase în scopul întreţinerii elevilor gri ajutor anual de 1750 fiorini. Mai departe se convinse în' Bârgău cu ochii proprii despre mersul lucrărilor la regularea satelor şi la construirea şoselei spre Bucovina. . Amintitul Carol Heydendorff, avansat la rangul de locotehent-colonel şi însărcinat în 1783 cu executarea militarizării şi organizării Bârgaelor, stetea acum în gar- nizoana Borgoprund ş» aci a primit şi găzduit el pe monarhul călător. Intr’o scrisoare din 24 Iulie 1786 . adresată generatului de divizie Cristian Rall îi raportează acestuia cum a găzduit şi ospătat pe împăratul loşif . care şi de-astădată s’a arătat foarte afabil atât,faţă cu el cât şi faţă cu colonelul Schlaun, comandantul .regi- meniului năsâudean. Spune cum pe muntele Zimbroaia domnitorul era s’o păţească rău.. Şedea adică într’un car tras de boi, când deodată rupându-se ruda, carul porni îndărăt-pe povârniş,' şi împăratul numai sărind norocos ■ din car putu să scape de un eventual accident. . .... * ■. ' 1 Urmează două scrisori adresate în 1783 de către împăratul losif meritosului general Enzenberg care stătuse în" fruntea regi- meniului nâsăudean până în 1777, când fu numit comandant al brigăzii imperiale din Bucovina. Scrisorile se găsesc în copie în colecţia de documente a!ui I. Marţian, şi traduse în româneşte sună astfel: • ' '• • • , 1 i ll , ' • 1| • Dragă generale Enzenberg! Deoarece fac un întreg, turneu pelângă -graniţa ungară şi transilvană, intenţionez să treb peste Valea Rbdnei şi în Bucovina. Te avizez dară ca să poţi lua de timpuriu măsurile necesare spre scopul ăsta. Probabil în 9 ori .10 iunie voi fi 1% oficiul de vamă şi ca- rantină din Rodria. Pentru trecerea carelor peste Cucureasa se vor putea întrebuinţa boi. Eu insă vreu să fac drumul acesta călare, 11 şi pentru aceea trebue ţinuţi ia dispoziţie patru cai ţărăneşti ne- înşeuaţi însă înfrânaţi, împreună cu. slugile necesare. Propoziţia mea este mai departe să ajungem, dacă e posibil, în prima zi dela vama Roduei până ia Câmpulung; de aci la Suceava. Apoi vei Întocmi marşul meu aşa ca să pot merge la posturile de graniţă dc pe Şiret, la Prut, şi aşa' mâi departe, după vizitarea graniţelor, Ja Cernăuţ; în fine de acolo iarăş la graniţa extremă spre Holin " şi Nistru. De âci însă să pot trece la Uscie Nistrul spre a ajunge la Okopy în Câlîjla. * : . Am opt caleşci, şi la fiecare trebue înhămaţi câte şase, iar dacă caii sunt mărunţi şi drumurile rele, atunci câte' opt cai. In ţinuturi unde drumul e bun şi nu este de văzut nimic deosebit la graniţe,, pentru economisirea timpului voi urca în. tră- sută; unde însă sUnt drumuri rele sau munţi foarte prăpăstioşi, şi'nu este de văzut nici în. dreaptă nici In stânga ceva remarcabil, acolo trăsurile vor putea să plece pe cel mai scurt drum spre * staţiune, pentru mine însă în cazul acela au să stea pretutindeni T gata cei patru cal înfrâuaţi însă neînşeuaţi. . . Ştii; că eu privitor, la cvartire nu sunt pretenţios, iar staţiu- nile le vei statori după plac, numai să nu fie prea aproape ori ' prea departe, încât să nu le putem ajunge. Dbicinuesc sâ_pjec la patru ore dimineaţă $i să călătoresc până la şase ori şapte ore seara .făt’ de-a lua masă. - -- Te aştept la Rodna, ca să faci turneul împreună cu mine, şi sâ-mi poţi da informaţii despre toate. Altfel îmi vei trimite prin curier răspuns şi planul de eălă- tone 'întocmit pentru‘ mine, că să’mă pot orienta cu privire la timp. . fn fine să expediez! scrisoarea aci alăturată locoterient-mareşalutui SclirOder la Lemberg. Rămâi cu bine. Petrovaradin în 19 Mai 1783. Eosif. . : ■ - ■; 1 Dragă generale Enzenberg! Din hârtia alăturată vei vedea cum intenţionez să-mi continuu călătoria prin Ardeal, fn conse- : cinţă voi sosi în 12 c. în Rodna nouă, iar în ziua următoare de$ ' de dimineaţa voi pleca spre a ajunge, dacă se poate, încă în aceiaşi zi în Câmpulung.. Dacă însă asta nu s’ar putea, atunci voi mânea , în Valea Putnei. ... Dealtcum aprob măsurile ce ai luat privitor lâ călătoria mea mai departe prin Bucovina şi nu dubitez că vei fi expediat imediat scrisoarea mea către loc.-mareşalul Schrbder ca să poată face şi în Galiţia dispoziţiile necesare pentru continuarea călătoriei mele. Scrisoarea prezentă o trimit prin ştafetă, ca si dispui să nu se trimită prea de vreme caii ia staţiuni. Sibiu în l iunie 1783. losif O 12 FATA TRADIŢIE Şl ISTORIE IULIAN marţian Terîtorul ce se extinde dela panta de sud a seriei de dealuri înalte cari se ridică, în preajma oraşului Nâsâud, din malul stâng Al Someşului până în culmea numită Dealul târgului situată In nord de oraşul Bistriţa, este proprietatea a trei sate: Dumitrea-Mare, Terpiu şi Cepan ai căror trei mii de locuitori saşi stăpânesc 'aproape 20.000 iughere cadastrale de pământ roditor. . De veacuri trăiesc Saşii din aceste safe în bunăstare,, cu deosebire în Dumitrea-Mare şi Terpiu, de vreme ce cei din Cepan sunt mai săraci fiindcă antecesorii lor au căzut în iobăgie. Totuş raporturile de proprietate în acest ţinut nu au fost în trecut atât de favorabile etementului săsesc ca în prezent, căci pe vremuri au mai existat şi alte sate în acest ţinut, precum vom vedea din cele ce urmează. Dintre numirile acestor sate dispărute s’a conservat cu o deosebită stăruinţă până în prezent, în diferite forme toponomastice» memoria satului românesc Fata. Astfel pădurea situată la nord de Dumitrea-Mare se numeşte Fata-Wald, dealul dinspre sud de acea pădure Fata-Berg, via dela panta opusă a acestuideai Fata-Wein- garten, şi în fine livada dela poalele viei Fata- Wiese. -rtlft.T II Despre acest sat dispărut sunt cunoscute următoarele tradiţii: - I , A fost odată, între Dumifrea Mare şi între Ţerpiu, ud sat locuit de Români care sg numea Fata. Şi s’a întâmplat că, în urma uneTepidemu, au muri Moţi locuitorii satului şi nu âti rămas în viată decât două fete, dintre care pe una a adoptat-o Dumifrea- ' Mare iar pe cealaltâ^TertUţîfo Astfel â trecut , apoi jumătate din proprietatea satului Fata asupra Dumitrei-Mari, iar cealaltă jumă- tate asupra Terpiului cu privilegiul ca după acele pământuri să nu fie daton a p'ăti nici un impozit nimărtn,. nici chiar preoţilor, ci ' numai pe seama fiscului un ban de iugher la an. / H . : Locuitorii Saşi din Dumitrea-Mare şi din-Terpiu au cumpărat , satul care s’a numiţ Fata dela proprietarii nobili, împreună cu alte trei cătune, cu care ocaziune locuitorii din Ţerpiu au plătit preţul cumpărării în aur, astfel că galbinii nu s’au' numărat ci s’au mă- surat în vase de Jemn şi s’au ras. . . * HI ' A fost odată aproape de Dumitrca-Mare dinspre Cepan un- sat mic locuit de nişte oameni ^spre cari nu se ştie cărei naţiuni' ■ aparţineau, dar se spune că era un popor viguros, ba chiar uriaş. Aceşti oameni păgubeau adese pe locuitorii din Dumitrea- Mare în mod simţitor, astfel că vara când Du mi tren» erau la lucrul ' câmpului, ori Dumineca când erau în biserică *ei năvăleau asupra satului şi jăfuîau şi prâdau ce puteau. Cu toafecă locuitorii din Dumitrea-Mare ar fi putut să-î nimicească foarte uşor pe acei duşmani fiindcă ei erau putini la număr, totuş nu au voit să se facă vinovaţi de o atare faptă fără permisiunea autorităţilor. Deci - Dumîtrenii s’au (adresat ^cu o cerere ta împăratul în care se spunea la început că pe terîtorul lor se găseşte un spin, care împiedecă cultivarea unei părţi mari a pământului celui mai bun, şi se încheia - cu rugămintea să li-se dea voie să extirpeze acel spin. Când ajunsă cererea la împăratul, acesta nu era acasă, iar împărăteasa o citi şi le dădu voie Dumitrenilor să extirpeze spinul adăugând . . că în vederea acelui scop nici nu era nevoie de a cere permisiune u In scris. Dar Dumitrenii îndată ce au primit răspunsul s'au năpustit asuprasatului Fata şi au ucis pe toţi locuitorii acelui sat şi nu a scăpat de moarte numai o fată-care â fugit-la un comite ungur pe care îl cunoştea de mai ’nainte. Acesta a primit-o bine * iar fata t-a dăruit comitelui întreg teritorul satului; a cărui moştenitoare era şi care se Întindea'până Ta satul Şinchereag. Corniţele însă a vândut acest teritor pe seama locuitorilor din Dumitrea-Mare, din Terpiu şi din unele şale româneşti, şi' actele despre aceste vânzări se găsesc in lada satului Dumitrea-Mare. Iar dela cuvântul româ- nesc Fata a primit acest teritor numele de Faitenhattert. ■ ■■■■'■ IV ■ . ■ . ■ - In satul Fata, după o epidemie de ciumă, nu a rămas in. viaţă decât'o singură fată cu numele Falie, Atunci locuitorii din Du‘m,itrea-Mare şi dîn Terpiu,. în scopul ca să câştige teri torul satului rămas fără locuitori pe seama lor, recurseră la-un şiretlic. Adecă el făcură o cerere în scris către principe, In care se rugau să li-se dea voie să exHrpeze spinii din apropierea satelor şi astfel să îmmulţeascâ pământul productiv. Această cerere â încuviinţat-o principele şi numai mai târziu ,a observat că a fost indus în rătă- cire, când apoi nu; a. mai putut, revoca,. Foile a primit o laxă de pani cu cari s.’a îndepărtat.' . * Tradiţia I şi-II este pubiicată în prima ediţie a legendelor ardelene culese de, scrîMoruî sas F. .Milller*). Tradiţia III s*d pu- btfeat: de scriitorul sas H; Wittstock* **) şi a fost reprodusă .textual în a .doua ediţie a JegendşIoT ardelene de F. Mntler***) în care acesta -mal adaoge tradiţia IV după însemnările proprii. .\ Legendele ce există ta poporul român din acea regiune despre satul Fata, sunt copii ale celor săseşti şi nu diferă in fond de acelea. ' ' - • . ’ - Examinând foaie variantele acestei tradiţii ■ resumăm esenţa îor în următoarele: ■ ■ - : ; ■ ‘ #J Friedrich M’ttller: SiebenhQrghche Sâgen.Kronstadt 1857. p. 237. **) Heinrich Wittstock: Sagen und Lieder aus dcrn Ndsner Qelănde; - Bistriţ? 1860. p. 28. . - ... : ' Dr. Friedrich Mfltler : Sîebenbtirgische Sagen. Wlen und Hermann- sladt 1885 p. 261. . : A existai pe vremuri în vecinătatea şalelor Dumitrea-Mare şi Terpiu uh sat cu numele Fata şi locuitorii acestui au foşt ucişi de vecinii lor în scopul ca să le ia pământul. ~ Reitul, adecă poţ- vestea fetei .rămasă singură erectă a teritorului ce era’ proprietatea acelui sat, pare inventată pentru de a explica numirea Satului Fata?) ’ Dat fiind faptul că în arhiva judeţului Năsăud, în arhivele comunelor Dumitrea-Mare şi Terpiu precum şi în diferitele public caţiuni de documente istorice se găseşte un bogat material privitor la acest sat,' vom încerca în următoarele "sa învederăm- legendele de mâi şus la lumina documentelor din. trecut. Cea mai veche menţiune de satul Făta se face în o dîpţomă a regelui feela IV. din anul 1213**) în care se confirmă- donaţia . voevoduluî Laurenţiu asupra moşiilor Fatateleke, Bachunateieke şi Chegeleleke***) pe seama alor doi fraţi teutoni, a comiţilor Lentpnk ■ şi Hermann, pentru servicii-credincioase în timpul după invazia . MongoUtor .dela I24I. . - *) Astfel ani putea frece peste numele propriu de Fata la continuarea cercetărilor noastre, ffaeâ nu ne-am_ reaminti . că în preajma văiei -care duce dela Dprrtitrea-Mare la Terpiu, înainte cu vre'-o 50 de aiiî,. la o, răscruce-de drumuri se vede? un fragment al unei coloane Se f;piatră de înălţimea4 ubui stat de om la acel Iqc se zicea că este „Mormântul fetei*. In prezent frag- mentul ,de coloană se găseşte în interiorul bisericii din Dumilrea-Mare împreună' . cu altele,; şt'experţii in domeniul arhitecturii antice susţin că.'acele’cploan^ derivă negreşit din epoca romană. Cine ar putea să nş spună că oare fata din acel mormânt cine a fost şi în ce raport a-Stat; cu numele românesc al satului de odinioară ? ■ *. ■ ■ . - - **lTeutsch und Firnhabcr; Urkundenbuch zur Geşcfiichte Siebenbiirgens. Wien 1857< V. I, No. 1X1. P. 65 ’’ . / - ' Fr. Zimmermann, C. Werner u. O Alţii Ier: Urkundenbuch zur Gescblchte. der Dc'utchen in Siebenbiirgcn. Hermannstadt 1892. V, I. No. 79. p. 70, ' ***) Aceste nume de sate dispărute s’au conservaţii) forma românească: ' Fata, Bacea şi Ţaga până în prezent, iar adaosul de ielekeia. forma originală- va să zică în româneşte moşie; * - : Grafia acestor nume diferă tii cursul vremurilor astfel: (243. Fatateleke, Baclriuriatelefce, „Chegetcleke. 1344 Fatha 136b. Fata. 1380. Ffattja. HI2. 1414. 14.18.. Fala, Bachna, Chege'. 1429. Fata, -Pechefalva, Kiszegev, 1433. Fata, Bochona.Xlicgcw. 1434 1436, Fata, Bachaoya, Chegew, 1448.'Fhata^BocJiona, Chegew -1449. fatha, Boczona, Chegcv. Privitor la situatia în t^ren ,a acestor sate ştim că Fata a fost situat pe linia şoselei Năsăitd—Bistriţa- Intre,satele Cepan şi, Dumilrea-Mare, Brcca între Cepan şi Terpiu* iar Ţăga tn: preajma Terpiu lut dinspre vest. Acest sat însă sâ nu, se confunde cu alte sate cari- există înprezent, deci nici cu sătul Ţigău din judeţul Someş. : In acest document ni-se mai spâne că posesiunile menţionate aii aparfinut, înainte de a fi donate,. de castrul regal Dobâca, deci locuitorii acelor sate, cari Ia tot cazul erau Români, au fost iobagi .ai acestui castrii, şi este cert că eî au rămas în aceeaşi situaţie şi faţă de noii stăpâni ai acestor moşii. Că atari donafii de moşii de ale regelui pe seama de indivizi veniţi din străinătate nu'erau pe placul iobagilor, ba chiar nici pe cel al locuitorilor saşi din vecinătate, se înţelege dela sine. Iar aceste sentimente duşmănoase ale mediului în care deciseră nou veniţii comiţi din Germania să se stabilească, nu putură rămânea timp mai îndelungat necunoscute lor. In consecinţă se formă o atmosferă de neîncredere reciprocă între nobilii de Fata de o parte şi între iobagii lor români şi saşi libert din satele învecinate de altă parte. Astfel ne putem explica certurile şi procesele ce urmează secoli dearândui. Ca primul rezultat serios al intrigelor iobagilor şi ale Saşilor putem înregistra faptul că Ladislau şi Pavel tij lui loan fiul lui Welken de Caila şi loan şi.Petru fii lui Henneyng de Bistriţa ocupă cu forţă posesiunea Ţaga şi o deţin până Ia intervenţia voevoduluî Ladislau, din 4 fulie 1344, care ia măsurile necesare .ca Mihail fiul lui Nicolae şi Nicolae fiul lui Mihail, nobili de Fata- să fie introduşi în posesiunea lor Ţaga.*) , - , ' La câţiva ani după acest incident se ridică locuitorii saşi din Dumitrei-Mare şt cer regelui Ludovic L să ordoneze revizuirea hotarelor lor cu cătunul Tucas,-situat pe teritorul aparţinător de posesiune* Fata. In raportul de reambulare al acestor hotare Cuprins în diplofna regelui Ludovic I dată în Târgul-Mureş la 24 Iunie 1366**) se vede că s'a satisfăcut cererii locuitorilor din Duniitrea- Mare. Cătunul Tacas menţionat în acest document iti se spune ci era situat la o cotitură, a râului Someş pe linia şoselei ce ducea la oraşul .Rodna.***) y j- n *) Zitnmermann etc. op. cit V. H. No. 601. p. 18. **). Zimmermann etc. op. cit. V. II. No. 861. p. ?54. , _ ***) Acest cMun dela data aceasta Înainte este menţionat aproape tn toate documentele ca posesiune ori ca sat tn legătură cu Fata, Bacea şl Ţaga. Situaţia lui tn teren Insă, până în Iprezent nu am putut să o fixăm.. Grafia acestui nume tn documente iacă este diferită, astfel; 1366, Tukas. 1433. Tevkes. 1448. Tevkews. 1449. Tewkewa. 1451. Tevkevs. După un răstimp de 20 de ani se ridică satele vecine din vest, adecă Cepanul, Mintiul şi' Şinchereagul împotriva nobililor de Fata şi cer reambularea hotarelor tor cu numiţii nobili. In consecinţă voevodul Ladislau se adresează la 28 Ianuarie' 1380 capitolului de Alba-Iulia cu cererea să intervină in acest litigiu, şi în actul' voluminos ce ni s’a conservat: expune antecedenţele .specificate din cari vedem că litigiul e cu rautt anterior anului acestuia şi că nici una dintre părţi nu îşi poate dovedi proprie* tatea dealurilor înalte acoperite de păduri impenetrabile situate la nord de Dumitrea-Mare *). , Dar înainte’ de a se resolvt acest litigiu iată că şi vecinii din est ai nobililor de Fata adecă locuitorii din Dumitrea-Mare, precum şi cei djn Terpiu, iarăşi intră în acţiune împotriva lor şi exoperâ la 21 Aprilie 1380 dela regele Ludovic mandatul ca Ni- colae corniţele Săcuilor să revizuiască hotarele între posesiunile lor, cu acel adaos ca să ia sub scutul său acele două sate să- seşti şi să Ie apere împotriva încălcărilor din partea nobililor de Fata*^). . ' La 6 Mai al aceluiaş an capitolul de Alba-lulia raportează voevodului Latţislau în chestiunea de litigiu a nobililor de Fata cu satele Cepan, Mintiu şi Şinchereag, comunicându-i că cei zece, bărbaţi nobili designaţi de arbitri nu au putut cădea între ei, în această chestiune, niii de cât de acord ***). - Raportul comitelui Săcuilor la mandatul de mai sus al re- gelui Ludovic nu este cunoscut, dar pare că. nu a fost .favorabil nobililor de Fata şi vor mai fi intervenit pe deasupra şi alte in- cidente, căci voevodiil Stîborius aduce la cunoştinţa regelui SJgîs- mund că a dat ordin nobililor acestora ca până ,1a termenul- de 8 Noemvrie 1412 să îşi justifice In faţa. regelui drepturile lor de proprietate asupra posesiunilor Fata, Bacea şi Ţaga****), S’a întâmplat însă că voevodul Stiboriu a murit în acest an şi se pare că nobilii de1 Fata nu şi-au justificat drepturile lor asupra numitelor posesiuni. . ' 1 *). Zimmermann etc. op. cit. V. II, Nr. 1119. p. 513. **). Zinimermann etc. < p. cit V. II. Nr. 1125. p. 523. •••). Zimmermann etc. op. cit. V. H. Nr. 1128. p. 527. .. ****). Transsumpt In diploma regelui Vladislau IL din 6 Martie 1443 tn arhiva Dumitrea-Mare. Dr. A. Berget: Regest Nr. 56. După doi ani, adecă Ia 30 Iulie 1414 regele Sigismund dă mandat din Speyer comitelui Sâcuilor Mi hai I şi vice voevodului Ladislau să ia sub scutul. Idr pe locuitorii Şaşî din satele Dumi- trea-Mare şi Terpiu, Împotriva agresiunilor nobililor de Fata*), Mandatul voevodului Stiborius din 21 Iulie 1412 rămăsese fără efeot, dar Saşii din Dumitrea-Mare şi Terpiu revenind asupra acestuia exoperâ dela voevodul Nicolae Ci ac, cu patru ani în urmă, la 7 Iunie 1418, confirmarea lui prin care nobilii de Fata' sunt îndatoraţi să-şi justifice drepturile de proprietate aşupra po- sesiunilor Făta, Baceă, Ţaga şi Tucaş în faţa regelui **). . Din cursul proximilor ajii cari urmează rt licărire de lumină şi asupra mor- mântului fetei de Ia răscrucea drumurilor Ceea ce cunoaştem din noua continuare a vechilor litigii este rezoluţia primarului şi a sfatului din oraşul Bistriţa, care s'a dat în această materie Românilor din Rebrişoara la ti Septemvrie 1486, prin care li s’au respins acele preten(iuni.*) O a doua şi a treia cerere a Românilor din Rebrişoara către primarul şi sfaiul din Bistriţa a fost refusâtă de aceştia prin veri- ficarea hotăririî de mai sus, la 12 Iulie şi 4 Octomvrie 1514**). * Astfel s’au pus bazele noului litigiu teritorial în aceasta re- giune, între Saşii din Dumitrcâ-Mare şî Românii din Rebrişoara, al cărui decurs nu a fost mai pojin violent ca-cel precedent şi care după o durată de peste 400 de ani încă nici în prezent nu poate fi considerat de licRidat. i r i *) Originalul tn arhiva Dumilrea-Mare. Dr. A. Berger. Regcst No, S27. **) Originalul tu arhiva Dumitrea-Marţ. Dr, A- Berger. Regest Na 588 şi 590, ■ , ■ 24 VICARUL GRIGORE MOIS1L 1814-1891 AUTOBIOGRAFIE Revista „Arhiva Someşană11 având scopul sâ publice tot ce priveşte (inutil) nostru, va căuta să păstreze şi amintirea figurilor marcante care au avut rol important în trecutul acestui col( de ţară. Intre persotiagiile ilustre ale districtului năsăudcan stă la loc de frunte vicarul de pie memorie Grigore Moisil^etfffr-, dela când a ocupat scaunul vicarial, şi până la moartea sa, inoI891, £ fost sentinelă neclintită a organizaţiilor şi apărător energic al d re ptimior-ţ* răni cere şti. Dintre multele fapte memorabile de ale căror iniţiare şi Realizare 'este strâns legată persoana venerabilului vicar, amintim numai două: înfiinţarea judeţului românesc al Năsâudului şi înfiinţarea liceului. Autobiografia pe care o publicăm aci şi care a fost găsită între scrisorile rămase după răposatul vicar, nu e complectă căci se extinde numai până Ia 1861; dar credem că şi în fragmentul acesta, păstrat cu pietate de urmaşi, cetitorii vor afla materia! interesant privitor la fapte şi întâmplări care au precedat şi au urmat anilor de sbucium 1848 şi 1849, 25 M'am născut la 10 ianuarie 1814 în comuna Şanţ {Rodită nouă) în casa familiei Moisil, lipită de biserică, — care însă acum nu mai există — din părinţii Vasile Moisil paroh şi Paraschiva,. născută In llva mare din familia Constantin. - Pruncia am pctrecut-o în casa părintească până în luna Iui Ianuarie, 1822, când m’a dus mama laşcoala „trivială"* din Sân- georz unde era învăţător Vasile Pop din Nepos. Incvartiram fost pus la preotul llie Licat care, avea iatunci un fiu, prunc de etatea mea, cu care mergeam la şcoală. Numele fiului era George care a fost în urmă căpitan şi a murit în Sângeorz ca pensionar, în 1878. In acest cvartir am fost până la Paştile anului 1822, când după sărbâlorî, din cauza depărtării de şcoală, părinţii mî-au căutat un alt cvartir mai aproape de şcoală. La şcoala Sângeorzului numai câteva săptămâni am petrecut . căci bolnăvindu-mă în vara acelui, an, părinţii in’au dus acasă Dar cu începutul lui Noemvrie 1822 am fost adus ţa şcoala nor- mală din Năsăud. Aici am fost în cvartir până la Paşti ,1823 la Dumitru Sandul, ci fiind mulţi în casă, după Paşti am fostîncvar- tirat la Toader Bobul la care am şezut doi ani şi jumătate. După aceea toamna în 1824 am fost încvartîrat la învăţătorul normal Stmion Năstuţa. După doi ani am şezut alţi doi ani la măsajauL Tnaţjpr islralff - Dela naşterea mea până Ia anul 1829 s’au întâmplat: 1. Venirea împăratului Francisc I în luna lui Augusgî§l7)la Năsăud unde a fost primit cu mare pompă. > 2. I a amil 1819 dăruind împăratul institutului militar (Erzieh- ungshaus) portretul său şi ^1 împărătesei Maria Augusta, s’a ţinut sărbătoarea icoanelor împărăteşti in 22 Iunie, care s’a repetat anual până Ia moartea împăratului întâmplată la anul 1834. 'La sărbătoarea icoanelor împărăteşti se adunau toţi preoţii din vicariat, dintre cari asistau vicarului la cultul divin în ornate bisericeşti câţi încăpeau în altar, iar alţii siau şi în despărţământul bărbaţilor. Cântarea imnului popular şi salvele cu puşti şi treascuri erau ta ordinea zilei.-jocul naţional după amiazî nu lipsea. . învăţătorii m;i în şcoala normală au fost; In clasa I — pe lângă exiezuitul Paciofski care a murit la anul 1824 — Ioan Pop din Sângeorz, apoi Qrigore Hangea din Maîeru, ambii aţjiuncţi la şcoală; In clasa II venerabilul Constantin Georgiţa; în clasa 111 Simion Năstuja; în clasa IV loan Marian care până la anul 1824 a fost şi catehet. După aceea a catehisat Ciril Dunca capelanul din Năsăud, iar dupăce acesta a fost transferat la Blaj ca profesor, a catehisat Grigore Pop parohul din Rebrişoara. [n toamna anufui 1829 m’a dus tatăl meu la Blaj, unde am fost primit în clasa III normală. Din cauza că în şcoala normală din Năsăud nu se propunea limba latină ca în Blaj, pe clasă mai înaltă nu am putut fi primit. In clasa aceasta profesor mi-a fost Consţantin Papfalyi, rppî ^nnonP, care fa fă se deprindă în limba germană m’a luat ca ,pater famjlias* pelângă remunaraţiune ce se incassa dela discipulî. Cu finea lui Iulie 1830 am fost primit în condijiune Ia ca- nonicul Gavrilă Stoica, în locul lui Macedon Pop care fu primit la teologie. La acest canonic am jocuit până la moartea lut în- tâmplată în luna Mai 1836. Tot în anul 1830 la 2 Oclomvrie căi, nou a murit episcopul loan Bob pe care numai mort l-am văzut, îndată după moartea episcopului Bob fiscul a luat bunul episcopesc in administraţiune proprie. In anul şcolar 1831 am trecut în a IV-a clasă respectiv I gimnazială. Profesor mi-a fost în semestrul întâi udoan Ştefan mort ca paroli şi protopop în Îîudac, în semestrul al doilea teologul absolvent N. Roşea. Din astă clasă am sărit in clasa VI (sintaxă) la anul 1832, în care mi-a fost profesor călugărul loan Inocenţiu Ladoşi fost mai înainte paroh în Şieuţ. In acest an s’a întâmplat alegerea episcopului loqn în iuoa-Mat^iar -M-knta. August Butiiirea lui dejîfUscop. tpmeny s'a. născut. în Deşmir comitatul Clujului la 23 Aprilie 1780. A studiat în Blaj şi Cluj gimnaziul, filosofia şi drep- turile. Primit de episcopul 1. Bob ia teologie a fost trimis ia Oradea mare unde a absolvit teologia. După absolvire a fost numit pro- ‘ fesor la filosofie în 1805. După doi ani numit pţroh şi protopop în Cluj unde a petrecut până la 1820. După moartea canonicului A. Vaîda a fost adus la Blaj canonic şi secretai episcopesc, care demnitate a purlat-o până la moartea lui Bob. După moartea ca- nontcilor D. Caian şi Filipan, întâmplată în 1832, a fost vicar generai care oficiu i-a purtat până la numirea sa de episcop. 27 Tot în acest an cursul de filosofie s’a extins lă doi, iară cel de teologie la' palru ani. ^ In 1833 am trecut In clasa VII la retorică. In semestrul I a fost profesor Elia Farago care s’a dus ca protopop la Mureş- Gşorfieiu (Târgul-Mureşului); iară în semestrul II loan Szakolay, mort ca protopop în Turda. ' In anul acesta s'a consacrat episcopul 1. Lenteny-în Oradea mare prin episcopul Samuîl Vulcan în luna lui Mai, şi instalat In scaunul episcopesc în Iunie. . In 1834 fiind în clasă VIII (poezia) mi-a fost profesor călu- gărul Basiliu Bonifaciu Erdely. tn acest an s'a întregit capitulul blâjau cu numirea de cano- * nici a vicarilor loan J^emes din Năsăud şi Constantin Alutryi dela Făgăraş, şi a protopopului Ştefan Boier dela Odorlieiul săcuiesc. înlocui lui Nemeş s’a numit loan Marian directorul dela Orlat, iară în locul lui Alutan, Todor Şereni notarul consistorial. • ' In anul 1835 am trecut în anul I de filosofte unde la filosofie mi-a fost profesor loan Dragomir, mai apoi protopop în Băiuţ, iară la mates (matematică) loan Cristoceăn. <■-. in acest an a murit prepozitul Teodor Pop, în locul cărui ". a venit canonic vicarul Selagîului Isidor Alpini. Tot în acest ân,'în luna Iunie, a vizitat Blajul arhiducele Ferdinand de Este cu mare suită, şi .a prânzit Ia episcopul. Intre oaspeţi au fost şi generalul comandant Br. Wernhardt şi episcopul . JAnga Holj. gjhj[ţ * . t In anul 1836 am treciit în anul H de filosofie unde jaro- fesor de istorie universală mi-a fost loan Rusu, iară de fizică teologul absolvent George Barij. , In luna Iui Aprilie anuFT8?6 venind verbuncaşi (recrutori cu forja „cu arcanul") dela Sibiu şi inştiin|ându-se lâ vr’o 14 studenţi la miliţie, apoi la pornirea verbuncaşilor dela Blaj, — unde au pelrecul mai multe zile pe. timpul târgului —: căindu-se acei studenţi şi nevrând să meargă de bună voie cu-militarii, iar comandantul locotenentul lulîni voind să ceară intervenţia epis- \ copului ; aceasta a iritat pe tinerimea studioasă care voia să bată cătanele şi să scoală cu puterea pe colegi. Eu înţelegând de asta faptă şi convingându-mă în persoană dela tinerimea şcolară adunată, la poarla curţii episcopeşti, spre a preveni un exces care ar fi putut avea nişte urmări funeste pentru institutele de învăţă- mânt din Blaj, şt o grea responsabilitate pentru espicop; intrând în sala reşedinţiî episcopeşti unde erau chemaţi studenţii verbuaţi şi unde erau mai mulţi canonici şi profesori, am spus episcopului pericolul ce ameninţa rugându-I să demită studenţii, ce a şi ur- mat şi aşa. excesul a fost evitat. In luna Mai 1836 moare patronul şi binefăcătorul meu ca- nonicul şi prepozîtul Gavrilă S oica în al 66- lea an al vieţii sale. După finirea cursului şcolar am fost primit la teologie şi am venit acasă cu Macedon Pop, atunci profesor gimnazial în Blaj. Cu începutul fui Septemvrie reîntorcându-mă de acasă am întrat în seminar cu alţi conşcoîari şi adică: George Draia, Au- gustin Pop, Grigore Mureşian, Basiltu Muntean, Teodor Pop, loşjfMŞmm Paul Şina, Todor Basiltu, Ladtslau Pop, toii Blăjenî iară^lela Cluj: Nîcolae Baidi, Ananie Pop şi Nicolae Pop, iar Dumitru Boier a fost trimis la Viena la Sf. Barbara. Profesori de teologie au fost în anul prjm: canonicul Basîlîu Raţ la istoria bisericească şi TimQtJu Cipariu ta^toiba^ebraică şi ‘îbidiH1 hihlfţ lp ?nnl al doilea 1838 profesorii au fost cei din anul trecut: Raţ la dreptul canonic şi Cipariu ia limba grecă şi - sttţdiul Jbîblîc. In anul al treilea 1839 profesor de dogmatică: Şimion Filep, i3r la pastorală: canonicul $tefan Boer, care era şi rectorul seminarului. In anul al patrulea 1840; Dr. de teologie losif Pop la dogmatică şi Simion Filep la ţeolodia morală. Rector în anul acesta * a fost noul canonic loan Barna, prefectul studiilor: Elia Vlasa Cicudî; iar loan Moldovau a fost vicerector în toţi patru anii ce bam petrecut în seminar. , După absolvirea teologiei venind acasă la părinţi, vicarul Marian stăruia cu deadinsul să mă căsătoresc ca să pot fi dispus paroh în Borgo-Tiha, care parohie a fost desemnată pentru mine în 1839 când eram terţianit, şi voia zisul vicar a exopera dela episcop dispensarea mea dela anul al 4-tea şi a mă aşeza în B. Tiha; însă eu am voit să absolv teologia întreagă, ce s’a şi în- tâmplat. In anuif'f840)episcopul loan. Lemeny a făcut vizitaţiune ca- nonică în Vicariatul Rodnei începând vizitaţiunea pe la sărbătoa rea s. Petru şi Pavel, d^ia Ruşii-munţi, Morărenj, Monor, unde a fost fa(â la examenul şcoalei triviale. In Şieuţ a consacrat biserica cea nouă; d Iulie a murit socrul meu Constantin - Georgiţa docent normal penzionar, în etate de 78 ani. In luna lui Septemvrie mergând principele Schwarzenberg, noul guvernator civil şi militar în Ardeal, ia Cernăuţ i la întâmpi- narea împăratului, şi trecând prin comunele bârgăuane, în fiecare comună aşteptau preoţii cu poporenii pe principe, făcându-şi reve- rînţa. Eu cu poporenii mei încă l-am aşteptat în Tiha, unde sosind 1 şi stând a întrebat că ce au de poftit. Răspunsul dat de popor a fost că organele administrative îi opresc dela păduri cu cari se ajută în nevoile lor, deoarece sterilitatea terenului sălbatic11 nu le dă destul nutremânt pentru , susţinerea familiilor lor. La care prin- cipele a zis: .Oricine vă va opri pe voi dela folosirea pădurilor, legaţi-l şi mi-1 aduceţi la mine," după care s’a dus cătră Bucovina. Subcomisarul Mitkîevîd în(orcându-se după petrecerea principelui îmi zise: .Acum mai ţine ordine cu pădurile, că după mandatul guvernatorului ne pot lega oamenii şi duce la el.‘ Organele finan- ciare adică încercaseră. îndată după desmilitarizarea grănicerilor a pune mâna pe averea lor, pe munţi, păduri şi regaliile lor, şi a-le preface în bunuri financiare. Pentru aceea pădurile le-au pus sub sechestru şi au mărginit pe locuitori dela folosirea lor. Aveau dar cauză aceştia- a-se plânge la principele Schwarzenberg. Ci asia nu mult a folosit grănicerilor. Organele financiare şi-au păzit (rebiîe, au pus în Năsăud un oficiu silvic la care erau inspectori şi vigili de păduri plătiţi bine din fondul proventelor, în care curgeau venitele din arenzile cârciu măritului. De aceste organe nau scăpat grănicerii până la anul 1862, după înfiinţarea districtului Năsăud, când pentru administrarea'pădurilor cedate comunelor s’a ales alt personal silvic. In anul 1852 în luna lui August a vizitat împăratul Ardealul şi venind, la Bistriţa, preoţimea districtuală cu vicarul Macedori în frunte încă şi-a făcut omagiul şi fu lăsată la audienţă. Cu asta pcaztuiie preoţimea grănicerească de ambe confesiuni a îmmânat o suplică maieslatică pentru îmbunătăţirea subsistenţei sale, şi anume din fondul proventelor. Rezultat nu a avut această suplică din cauza că organele financiare, care aveau de scop a Irage la sine acel fond, au fost în contra. Tot în acest an în luna Mai s’a pus piatra fundamentală fa biserica din B. Tiha, sfinţându-se prin vicarul Macedon, _şi s’a edificat până la soclj Arhitectul a fost Filip Lipdwfer din Bistriţa, un bărbat onest. . După moartea vicarului Anchidim Pop, la îndemnul prepozi- tului Macedon Pop am concurat şi eu la postul vicariat devenit vacant. Intre concurenţii loan Dragomir, loan Kesely, loan Ştefan şî Simiou Tanco am fost preferit, şi cu decretul -episcopesc din 8 Martie 1859 Nr. 934 numit vicar foi an şi paroh al Năsăudului. După primirea decretului am mers ia Gherla şi am mulţâmit epis- copului de pie memorie loan Alext. Din Gherla m’am reîntors prin Năsăud acasă în Tiha. - , In luna Mai 1859 am ocupat postul şi am primit administra- ţiunea vicarială dela parohul loan Pop din Feldru, cărui i-s’a fost concrezut administraţi unea tractului vicariat-al Rodnei. Aceasta prin Circulara vicarială din 6 Mai Nr. 59 am notificat-o preoţilor trac- tuali, iar în 13 Aprilie mutându-mă la Năsăud, am concrezut ad-„ ministraţiunea parohiei B Tiha parohului Cifor Cionca din Bistriţa. Prin ordinul episcopal din 20 Mai 1859 Nr. 1643 se notifică că s'a numit de administrator în B. T lia nou ordinalul, preot Moise Pop din Purcăreţ, care s’a şi introdus în parohie a treia zi de Rusalii, adică în 15 Iunie, şi cărui i-am 'concrezut pe lângă aface- rile parohiale şi executarea lucrurilor necesare rămase de făcut în internul bisericii, precum facerea scaunelor cantorale şi ale oftora- ţiorilor, lăsându-î: planul pentru acelea. După ocuparea postului vicariat a trebuit să suplinesc pe prepoziţii Macedon Pop ca prezident ăl comitetului administrator de fondurile.şcolare grănicereşti, apoi să îngrijesc procurâVea de cărţi şcolare pentru şcoalele poporale. Am întreprins şi vizitaţiunea canonică şi şcolară în toate parohiile, ceeacedela moartea vicarului (oan Mărian nu se făcuse; pentrucă cea şcolară se făcea de cătră directorul şcoalelor, însă nu regulat, iar vizitaţiunea canonică nu s’a făcut în continuu ci numai parţialminte de cătră vicar, şi di- rectorul din anul 1855 nu a vizitat şcoalele. Era darădimpul suprem să se facă vizitaţiunea canonică şcolară împreunată cu ţinerea examenelor de vară în toate parohiile în luna lui Iulie. Şcoalele grănicereşti, măi înainte naţionale, deta anul 1856 s'au făcut con- fesionale şi s'au concrezut grîjei bisericeşti. ‘ In anul 1860 episcopul Alexi a vizitat tractul Rodnei în luna tui Iulie, a asistat şi la examenele dela şcoala normală şi de fetiţe în Năsăud precum şi la examenul preparanzilor. După aceea a petrecut vr’o câteva zile la scaldele din Sângeorz. ' La 1 August a fost adunarea generală a reprezentanţilor tuturor comunelor în afacerea averilor grănicereşti. Această adu- nare a decis să se trimită o deputaţiune la împăratul ca să-l roage a dispune regularea averilor grănicereşti, cari prin organele financiare se adusese în confesiune, voind a Introduce în fostul regiment fiscalitate.- In aceeslă adunare am fost ales prezident al comitetului fondurilor şcolare grănicereşti. Pentru acoperirea spe- selor deputaţiunii s'a calculat suma de 1000 fl. din lăzile comu- ' nelor foste grănicere. Totdeodată s’au făcut paşi la prefectura politică din Bistriţa atât ca să se scoată din lăzile comunale spe- sele deputaţiunii la Viena, cât şi pentru exoperarea concesiunii de-a merge la Viena, şi a audientei. Par organele politice făceau piedece în privinţa asta, zicând că va fi destul să se dea rugarea la guvernatorul civil şi militar In Sibiu, care o va înainta la Maiestate fără atâte spese, ce nu pot suporta lăzile comunale, care nici nu trebue îngreunate cu atâri spese. , ' Văzând eu inteofiunile organelor amintite m’am necăjit şi în vizitaţiunea în care mă aflam am scris la prefectura bistriţană: Dorinţa reprezentanţilor comunelor grănicereşti este a suplica numai la Maiestate. $‘au pus destule sarcini pe lăzile comunale fără de-a întreba poporul dacă vrea să le supoarle. Acum când se lucră pentru viaţa şi existenţa foştilor grăniceri, ziceţi că nu se pot îngreuna cu spese. Vedem că ni-se pun piedeci ca să nu put'em suplica la Maiestate pe cale legală. Ne vom plânge la Maiestate . că împiedecaţi pe grăniceri ca să nu-şi aducă înaintea tronului necazurile for. Asta s’a întâmplat în luna lui Septemvrie 1860. In .20 Octomvrie a ieşit diploma maiestatică prin care s’a făcut restaurarea municipiilor vechi în Ungaria şi Transilvania. Această diplomă a eleetrizat pe loţi civti şi popoarele din ţară şi a cauzat o mare mişcare. Ungurii se apucau a-se restaura, aser menea Secuii şi Saşii. Foştii grăniceri erau tare îngrijaţi ce se va alege de feritorul lor dupăce reactivarea graniţei nu se putea face. La Bisttiţa au voiau să lie anexaţii lâ comitatele vecine încă nu. In starea asta agitată Românii nu puteau rămânea cu mârrile în- crucişate, trebu a să se mişte şî ei. Iară deputaţiunea grănicerească încă nu .era pornită la drum, că nici erau bani nici facultate de-a merge la Viena. . . , In împrejurările aceste ne vine o circulară dela mitropolitul Şuiuţ în care ne provoacă să trimitem vr’o doi bărbafi din t?gma militară, cari să se alăture la deputaţiunea naţională ce merge la Viena în cauza politică naţională să ceară de a-se putea aduna; reprezentanţii naţiunei române din Ardeal într’o conferinţă ori congres, tu care să se consulte despre cererile şi gravam inele lor. După primirea acestei circulare am convocat pe membri comite- tutui fondurilor grănicereşti ' şi pe alţi intelectuali din Năsăud la consultare în care s’a decis, ca deputaţiunea grănicerilor aleasă în cauza averilor să pornească fără amânare la Viena, să se alăture la deputaţiunea naţională ţi şă lucre şi în trebile grănice- reşti. Neputându-se aviza cei depărtaţi din localitate, s'au trimis căpitanii George Lica şi loan Purceila cari se aflau în Năsăud; la ei s’a alăturat şi Vasile Naşcu, iară loachim Mureşîanu, care se afla în .oficiu la Viena, a fost încă rugat a-se alătura deputaţiunei şi a conlucra în cauza grănicerească. Deputaţiunea asta a duş-o scrisoare din 7 Noemvrie 1860 în care se mulţimea Maiestăţii sale pentru emiterea (jiplomei din 20 Octomyrie şi se cerea ca să se îndure a concede Românilor o adunare. Pelângă asta depuţa- ţiunea s’a avizat să dea deputatului V. Naşcu petiţiunea pentru _ crearea unui district de sine stătător din Comunele grănicereşti. Suplica maiestatică în trebile grănicereşti s’a dat de cătră deputaţiune în Decemvrie 1860, după care căpitan» mai susmimiţi s!au reîntors acasă. Naşcu a. rămas acolo' ca să stăruiască pentru rezolvarea mai înaltă a suplicei aşternute. Iară la rugarea deputa- ţiunei naţionale condusă de mitropolitul Şuluţ s’a dat concesiune Românilor a se aduna în conferi iţă, cares’a ţinut în 13- Ianuarie 1861 la Sibiu, in urma provocării episcopului datată din 7 Ianuarie 1861 Nr. 50, la acea conferinţă am luat şi eu .parte Împreună cu Florîan Porci us actuar în Rodna, şi cu losif Gerendi adjunct pre- toria! în Năsâud. Conferinţa a fost prezidată de mifropolitul ,Şuluţ şi de episcopul Andreiu baron de Şaguna. Rezultatul rugării deputaţiunii grănicerilor pentru organizarea politică a ţinutului fostului regiment II de graniţă, din Ardeal fu înalta rezoluţiune din 24 Martie 1861, prin care s’a creat districtul Năsăudalui ca municipiu autonom, fiind să se. organizeze ca şi districtul Făgăraşului. Reorganizarea comitatelor vechi era să se facă până în 15 Aprilie al acelui an, numindu-se Gomiţii supremi îu comitate şi juzii in scaune. Insă numirea căpitanului suprem pentru noul district al Nâsăudului a urmat numai în luna tui Mai. Bărbaţii de stat* unguri aveau detenţiunea să pună . un individ ne- plăcut grănicerilor, ceeace s’ar fi şi întâmplat dacă nu eram precauţi şi nu păşiam cu energie. In foile maghiare se scrieau multe ne- adevăruri în privinţa asta cari ne cauzau multă nelinişte, până ce ne-am candidat noi pe viitorul căpitan. In suplica din 30 Martie erau candidaţi: lacob Bologa, Elia Măcelar, Alexandru Bohăţiel şi Leonle Luchi. Dupăceam primit jnştiinfare dela Viena că de u căpitan suprem numai un jurist greco-catolic se va numi, noi am stat numai pelângă Al. Bohăţiel, deoarece cei doi dintâi erau greco- . orientali, iară Luchi nejurist. Cutoateacerie atât guvernatorul Miko cât şi cancelarul Kemeny Ferencz aveau alte intenţium şi alţi indivizi. Printr’o telegramă liîsă trimisă arhiducelui Rainer, mare ' patron al grănicerilor, Maiestatea sa s'a aflai îndemnat să numească - pe AL Bohâţiet căpitan suprem, pe indosul actului' cancelarului aulic care propusese pe altul. Cu aceasta .grănicerii au triumfat atât asupra guvernatorului,Miko, cât şi asupra cancelarului Kemeny. Căpătând telegrama dela Naşcu din Viena despre numirea căpitanului suprem pe la 3 ore după amiazi, cu venirea poştei din Bistriţa, s'au dat din comoară (cimitir) 40 puşcături de treascuri (pive), adică atâte puşcâluri Câ(e litere se cuprindeau îri zicerea: „Vivat Alexandru BohăţielU căpitanulu supremu.1 Pentru puşcătu- ' rile aceste se făcuse pregătire mai dinainte. Fireşte puşcătuvile au‘ alarmat tot Năsăudul; din toate părţile au ieşit oamenii la uliţă şi aflând numirea căpitanului s’au umplut toţi de bucurie, afară de oficianţii publici. Seara s'a făcut iluminaţlune şi şcolarii au cântat cântece naţionale promenând pe strade. A doua zi am avut consultare cu intelectualii, în care s'a decis să se trimită o deputaţiune Ia Cluj spre a saluta pe căpitan şi a-se înţelege cu el despre organizarea districtului. Jn aâta de- putaţi u ne am fost ales eu cu Maxim Lica şi Vasile Petri. Ne-am dus/ şi ne-am înţeles cu căpitanul despre instalare şi organizarea districtului, defigând zîua instalării pe 18 Iunie. După reîntoarcerea dela Cluj s’au făcut pregătirile necesare pentru o zi memorabilă. In răstimpul acela am căutat în schema- tismul ferii pe toţi fii noului district, cari se aflau în oficii în diverse părţi, şi am compus o listă din care să se vadă care ia ce post să se'aleagă în noul district, l-am provocat în „Gazeta Transilvaniei" să se prezente pe 18 Iunie la Năsăud. ■ ' ii ' r ■ ii 45 CASTRUL RODNA . IULIAN MARŢIAN Oraşul Rod na, situat !n colţul nord-estic al Ardealului la gura trecătorii Carpaţilor, există din vremuri vechi. Importanţa lui din trecut însă nu a determinat-o atât situaţia geografică, cât împrejurarea că era un vestit centru minier; căci dacă avântul spre înflorire ce t’a luat uneori acest oraş a fost în funcţie de intensitatea exploatărilor miniere, astfel şi decadenţa ce a urmat este a se atribui cu deosebire vecinătăţii cu trecătoarta. , Atât e totul ce se desprinde din cercetările noastre în general asupra trecutului Rodnei; în detaliu insă,^nu putem pătrunde fiindcă nu cunoaştem date vechi scrise, iar arheologia tace. Cea mai veche menţiune specificată de* Rodna se face în legătură cu invazia Mongolilor în Ardeal dela 1241, când cano- nicul Rogerus din Oradea-Mare *) Tîtpipune că era un important centru minier, - unde locuia o 'mulţime fără număr de popor şi ne descrie apoi cum a căzut pradă oardelor, lui Cadan, deoarece nu avea nici un mijloc de apărare 2). Este cazul neobişntt că un oraş vechiu să nu fi fost împrej- muit de o circumvalaţie de pământ, de o Incintă de zid ori să nu fi avut nici măcar un castellum dvUatis, o acropolă ca loc de *) M. RogCrii canonici Miserabile Carmen. La I. G. Schwandtner, Scrip- tores rerum bungaricarum. Vindobonae 1766. Pars I. p. 366. - s) Rogerus o. c. C. XX. p. 381... cum fossata, muros ţt munitioqeş aliquas non haberent... . . « refugiu şi de rezistentă pentru cazuri de nevoie. Dar nu putem frage la îndoială informaţia lui Rogerus, că adecă Rodna nu avea nici un mijloc de apărare, căci doar el cunoştea acest oraş din . experienţă, fiindcă pe aci a trecut şi tot pe aci s*a re‘n tors din captivitate. ' ■ _ , Şi totuş în textul unui act, dat în Rodna la anul 1268, se face menţiune de un castrii, spunâiidu-se anume că corniţele Rottio a vândut comitelui Henricus, între attele: un turn de piatră şi o casă de lemn lângă turn,' un conac înconjurat cu zid şi toţi .. agri sub castrul). ' ' . . Nu putem să ne îndoim nici în datele cuprinse în acest document din motivul că de fapt există, în apropierea Rodnei de - astăzi, pe tocul numit Cetate, situat Ia periferia vechiului oraş, ruinele respectabile ăîe unui castru din antichitate. Acum se pune întrebarea : Care este oare origina acelor ruine? : - . - Răspunsul cuvenit şi definitiv la această îutrebare nu ni-1 va putea da decât singur numai rezultatul unor săpături sistematice ce s’ar face la acest loc. . ■ Dar până atunci vom apreţîa, în cele ce urmează, valoarea acestui castru şi rostui lui din consideraţiuni strategice, şi vom descrie resturile ce s'au mai conservat din el, la mână schiţei acluze, pentru ridicarea cărei datoritn mulţămite d-lui S. Vasicek ingineriei la minele statului- din Rodna-veche. Accesul la bazinul în care este situat oraşul Rodna, dinspre vest pe valea Someşului mare în sus, îl stăpâneşte — în ultima etapă — defileul dda..confluenţa râului Anieş, cuprins între panta piezişă a Mâgurii-Caselor, dinspre sud, şi un mic platou, în care se termină coama de deal ce coboară din muntele Saca, dinspre nord. - Importanţa acestui defileu, în cazul unui pericol din vest, pentru oraşul Rodna este evidentă, fiindcă el nu poate fi 'încon- !) E. Hurmuzakî. Documente privitoare ta istoria Românilor. Voi. I. Bucureşti 1687. Nr. CCXLVIM. p. 336. Nomina verum ipşarum possessionum haec sunt, turris lapidea, et domus lignea apud turtim, et curtam circummunitam, cum fundo sicut condam cotit es Heuchmanmts possedit, item molendinum ultra aquam Zhomos cum omul utilitate, sicut fuileomitisHeuchma tini. ftem casam integraliter et duaş curias, et- omnes agros sub castro... 47 jurat din cauza obstacolului pe care îl opun munţii înalţi din împrejurimea lui. Deci pentru a u'iliza avantajele’ oferite de forma* ţiunea terenului sau ridicat, încă în vechime, în scopul de a stă- pâni acest defileu, o serie de fortificaţii în culmea Mâgurii-caselor, unde urmele lor se mai pot cunoaşte. De raită parte s’a fortificat pe ţărmul drept al Someşului, culmea deălului înalt, izolat de împrejurime şi împrejmuit ţie pante prâpâstoaŞe, care se ridică la o înălţime de peşte 250 m. deasupra nivelului văiei, construindu-se aci, tot pe vremuri imemoriale, o puternică cetate. Teritorul din culmea aceasta, utilizat în scopul construirei cetăţii, este-chiar dunga dealului "în lungime de 350 m. pe o lă- ţime care diferă între “25 şt Ab m. In cadrele acestor dimensiuni s’au ridicat cu multă măiestrie şi pricepere părţile cari constitue complexul cetăţii în conformitate cu cerinţele arhiteclureî progresate, [n prezent resturile clădirilor cetăţii sunt căzute în ruină şi prelu- tindeni acoperite de pădure, tufişe, iarbă, frunze uscate şi muschiu, astfel încât abia se pot observa la suprafaţă. Examinând cu deamâuuntul teritorul acoperit de ruine mat mari şi mai mici, liniare şj circulare, în măsura ce ni-o permite desimea vegetaţiei, constatăm înainte de toate :câ materialul între- buinţat pentru construirea acestor zidiri este omogen şi prezintă, piatră brută de andezit şi ciment din nisip cu var, materialuri ce nu se găsesc nici în solul nici în subsolul acestui teritor, din ceeace urmează că ele au fost transportate de aiurea la acest loc. Singuraticele părţi ale cetăţii pc cari le-am constatat, examipat şi identificat la suprafaţa teritorului acestuia sunt următoarele: - I. Intrarea. La interiorul cetăţii duce o singură intrare situată în partea din nord a dealului, unde panta este mai domoală, deci culmea . mai uşor accesibilă. Spaţiul din preajma porţii -- continuarea intervalului, dintre incintă şi şanţ, numit în arhitectură pomerium — se lărgeşte la acest loc în forma corespunzătoare cerinţelor. Poarta intrării pare că a fost situată pe intervalul ce se poate distinge între bastioaul Noi. 10 şi No. 11. Existenţa ei la acest loc rezultă şi din situaţia asimetrică a acestor două bastioane dis- f puse în acest chip în bazele prescripţiumlor arhitectonice, ’a‘to,lft..............................................-....................... •91 _ Fiind partea aceasta a cetăţii dela natură cea mai slabă, iar din cauza intrării situate tot aci şi cea mai primejduită, urmează că era şi cea mai bine fortificată şi mai rezistentă.' Cu deosebire îndeplinea un rol de mare importanţă aci bastionul No. 10 ale cărui resturi se ridică la o înălţime neobişnuită, dacă nu cumva formaţia naturală a solului dela bazele lui a fost la acel loc mai ridicată. ' 11. Incinta. Resturile incintei prezintă îngrămădiri liniare de pietri şi ciment a căror suprafaţă simetrică ne face impresia că zidurile ei au fost distruse in mod sistematic. . Plecând înainte dela bastionul No. 10, din preajma intrării, linia resturilor incintei ne duce paralel cu marginea platoului din-, spre Anieş până în colţul din sud al cetăţii, (a ruinele turnului ‘ No. I; Pe această linie au fost intercalate în corpul incintei opt turnuri (No. 1 şi No, 3—No. 9) ale căror ruine se găsesc la in- tervale cari diferă între 25 şi 40 m. Scopul acestor turnuri era de a potenţa forţa de rezistenţă a incintei, iar forma şi dimensiunile lor erau diferite, precum resturile lor nu se aseamănă în mărime şi extensiune, , ' Unghiul ascuţit al incintei la încheierea acestui front dinspre sud este cuprins in un-puternic turn rotund No. 1. ‘ Dela acest turn îndărăt linia resturilor incintei urmează mar- ginea din-est a platoului până la bastionul No. 11 unde se termină. La frontul acesta nu a existat decât o singură fortificaţie ale cărei resturi de formă pătrată se văd la mijlocul lui. Circomferenţa incintei întregi prezintă un poligon neregulat de formă lungăreaţă şi măsoară 530 m. . , , III. Donjotiul. r Pe interiorul incintei şl adecă în parteş .opusă intrării se găseşte donjonul (fortificaţia de ultim refugiu) No‘ 2, în consonanţă cu prescripţiintile arhitecturei. - ■ Resturile lui par mai bine conservate dintre toate bastioanele şi turnurile cetăţii, probabil din cauză că-a fost mai bine zidit. ' ' ' ' ' ' . 4 li IV, Alte construcţii ; Intre bastionul No. 10 şi turnul No. 9 se văd resturi de \ . zidiri extinse pe o lungi mede c. 50 m. in -lăţime de c. 15 m.> . cari aparţin probabil edificiului ce cuprindea Camenata (locuinţa) şi .bucătăriile garnizoanei cu accesoriile lor No. 16: ' . La locul indicat cu No. 13 se găseşte o dolină, unde credem - că a fost fântâna ori cisterna' cetăţii. In prezent fundul dolinei nu este accesibil fiindcă la acel loc sunt îngrămădite ,mulţ£ lemne îh . scopul de a feri vitele să cază înlăuniru. ' . ~ Ţăranii din împrejurime spun că la acest loc se găseşte o scară, lăiată în stânca naturală, care duce până în Someş. V. Şanţul, ' ; La o distanţă medie de c. I0.rn. dela bazele zidului incintei, pe frontul dinspre, vest al cetăţii," se văd urmele unui şanţ. care duce paralel cu incinta şi înconjurând în formă de semicerc partea ~ ei dinspre sud se duplică, precum se vede din schiţa actuză la No. 14. , Scopul şănţulaî era, deoparte,, să. potenţeze forţa de rezistenţă . ' a frontului dm vest, iar dealtâ parte, ca Ia caz de nevoie să dis- putiă dealungul iuî un al doile şir de arcaşi pentru de a dubla ' : numărul celor postaţi la crenelurile baslioanelor, ale- turnurilor şj ale incintei. - : Dar In cazul prezent şanţul mai avea şi. menirea specială să stăpânească drumul de circulaţie dintre cetate şi platoul dfcla bazele - ei care ducea paralel la distanţă de c. 30 m. No. 15. J . : , VI. Castrum inferius. . ' , , Pentru stăpânirea nemijlocită a şosele^ care pe acele vremuri ' ducea peste platoul situat între Someş şi celâte, era nevoie de o ’ fortificaţie specială, de un castrum inferius, care s’a ridicat la acest ■ ' - loc în dimensiuni corespunzătoare cu destinaţia lui. Resturile ace- ; ; stei construcţii, de forma unui uriaş tumul din piese brute de . andezit şi ciment, se ridică-lângă drumul de câmp ce coboară în V' vale la. izvorul de apă minerală. - n * . ; . . Observare. . ■ . • . De încheiere notăm că nici pe interiorul cetăţii la suprafaţa. . ruinelor, precum nici în împrejurime Ia pantele dealului, nicăirinu şe pb&eryâ vre-un fragment de cărămidă, tie ţiglă ori de altă ceramică. . Poemation de secunda legione Valachica ' " (Urmare) ' - ' ■ " VASILE BICHIOEAN ■■■ 8. : . . . - ■ - • încât priveşte faptele războinice, soarta şi vicisitudinile acestui regiment, le redau pe scurt aşa precum le-am găsit înşirate în procesul verbal a) aceluia: * 1. In anul 1772. anul al optulea deia înfiinţară, acest regi- ment a fost inspectat de către generalul Rall. Acestuia t-ă plăcut atât de mult executarea precizăa mişcărilor şi tragerea la ţintă îndeplinite de ărtilerişti, încât pe şase dintre ei, şi âriume: pe ion Pop Grigore din Sântioanş, fon Boşota din Runc, Roman Strâmbu din Maieru, UrsnGalbin din Rebrişoara/Ion Oanea^RrrSângporzul român, Ion Drăgan din Gledin i-a d» -argmt ■ Iar comandantul interimal al regimentului, vicecolonelul Schlaun, i-a imitat ta masa sa sLi-a osnătat bute- . 2. In 1779. în războiul cu Prusii^ regimentul aşezat lângă * Troppau subt comanda căpitanului Haiiriâgyi, a învins pe duşman, I-a pus |>e fugă şi i-a cuprins tabără. Şi cum zeii nu dau nimic gratuit şi biruinţele se câştigă numatcu vărsare de sânge, lastfei şi în această luptă mulţi dintre Români au fost răniţi, unii .ucişi. 3. Izbucnind în anul I7Ş8 războiul cu Turcia^ acest regiment puternic, compus din 3420 soldăţî şr cbntTus de colonelul Heyden- dorf, a trecut în luna Februarie în Bucovină, iar în Martie a năvălit în Moldova şi'a înaintat până la capitală Iaşi." CidCnindu-se"' cu ■ < ■ . .4* duşmanul la Dorobot, Fălticeni, Baia, Botoşani şi Larga, s'a distins prin un curaj deosebit; iar în Iulie a dat dovezi de vitejie la Hârlău, în Septemvrie la Adj ud. cu mai puţină glorie a susţinut sorţii războîuiuT in 1789lX^aîeaT Muerii în pasul Branuluî, iar în "Ocţomvrie ifn Muntenia la Câmpulung. In luna Mai a anului 1790 regimentul a apucat, subt comanda colonelului baron de Kray, în direcţia fortăreţe: Turnu spre Nicopplea. Compania condusă de locotenentul Jarda a câştigat din comupa Măgurele pentru armată o mulţime de alimente. In Iunie trei trupe ale armatei împărăteşti au fost încunjurate de duşman lângă cetatea Giurgiu, dar au fost scăpate de primejdia iminentă prin vitejia acestui regiment, care le-a venit grabnic într’ajutor în formă de careu obldng. Cu această ocaziune caporalul Ion Buta din Miîlocenj a mântuit pe căpitanul Zwilînch din mâniîe a-şase Turci, cari II prinseseră, si dintre"cari pe unii t-a ucis, pe alţii î-a rănit si iarăs pe alţii i-a ous r>e fugă. Ca răsplată pentru această faplă vitejascâ a fost decorat cu medalie de argint. ‘ 'Tot pentru acte de eroism dovedite la Giurgiu au fost răs- plătiţi vagmrştrif Despot şi Bob Dânilâ cu medalii de aur, soldaţii Pintilie Holocea, şt fon Scrîdon, şi vicecaporşlul Dumitru Şuca cu 1 medalii de argint. . , ■ Vitejia acestui regiment, arătată în războiul cu Turcii, a fost eternizată pentru toate timpurile, în numărul din l3Noemyne 1790 al ziarului din Viena în cuvintele următoare: „Ca regimentul al doifon român grăntceresc..dlul Transilvania să aibă ocaziune de a da dovezi depline despre vitejia sa, să găsim totdeauna cu ade- vărat şi neîndoelnîc, la această naţiune, simbolul reprezentativ al acestui regiment: Virtus Romana rediviya (vitejia romană reînviată)/ După încheierea^ în August T79l7a^ăar_3eîa^$iştov“ în Septemvrie regimentul s'a întors acasă. Dar abia a trecut un an, şî î sla ordonat să pornească în contra Francezilor. ' 4. In 9 Mantie I79>»mliliul bdQiolU porni la drum subt conducerea vicecoloneluluî Stoianich şi fu alăturai la armata aşezată lângă Rin. A luat parte la următoarele lupte: a) în 27 August 1793 la muntele Zabern, unde căpitanul Calliani a murit cu glorie împreună cu 12 ai să:, dupăce a respins CU compania $a o mulţime mare de duşmani. 53 b) în zilele 11, 13 şi 14 Septemvrie ale aceluiaşi an In valea Bundenthal locotenenţii Berar şi Kaup s’au distins îndeosebi atât în asediarea şi cucerirea întâriturîlor, cât şi în scoaterea, din mâ- ni le duşmanuiai, a tunurilor batalionului secuesc, care se retrăgea la 14 Septemvrie. Sublocotenentul Vifăz a căzut în decursul luptei împreună cu 18 soldaţ;, iar căpitanul Caro! Richter ă ajuns în prinsoare cu 6 ostaşi. c) în 13 Octomvrie, în vreme ce linia de apărare Weissen- burg era ocupată, locotenentul Gratze a atacat eu voluntarii săi şi a cucerit întăriturile dela Zabern; sublocotenentul Berar cu lăncerii a năvălit în cetatea Weissenbur'g. In 26 Octomvrie loco- tenentul Gratze a scos pe duşman din pădurea dela Strassburg, iar stegarul Gălan cu arcaşii săi a dat năvală asupra duşmanului şi i-a cauzat mari pierderi. Cu această ocaziune au fost răniţi căpitanul Montag, locotenenţii Czehaczek şi Kray, sublocotenentul Schmidt, stegarul Gălan şi 95 soldaţi. d) In 18 Noemvrie în pădurea Krauder Wald delângă Strass- burg locotenentul larda s’a împotrivit-vitejeşte..„duşmanului si â fosUrămt^JlJiLâLsăU l! soldaţi au căzut în luptă. e) In 12 Decemvrie în pădurea'dela Hagenau acest batalion s’a purtat atât vitejeşte şi între alţii sublocotenentul Berar şi stegarii Mul şi Dlvay s’au distins atât de mult, încât fapta acestora a fost lăudată prin ordinul de zi a] comandantului suprem al aceste armate Wurmzer.1 f) In 23 Mai 1791 s’au distins, la cetatea Schîfferstadt cu ocaziunea cuceririi întăritorilor, căpitanul Hertziny şi sublocote- nentul Papp, cari au fost răniţi cu alţi 155 indivizi, iar 11 au căzut în luptă. . g) In 29 Mai şi 2 Iulie a câştigat biruinţă la Schwiegerheim şi Frayspach locotenentul Jarda, izgonind pe duşman, cu ajutorul voluntarilor, din cetatea Frayspach. Cu această ocaziune au11 murit 7 soldaţi, au fost răniţi 52 .şi au ajuns în prinsoare 2. Stegarul George Ilieşiu, care s’a distins mai mult între arcaşi In ambele locuri atât prin îndrâsneala personală, cât şi prin prezenţa de spirit, a fost decorat cu medalie de argint. h) In 16 şi 24 August, în lupta dela Mundenheim înaintea meterezelor renane a fost rănit locotenentul Marincovtci cu >4 indivizi, au murit 4 soldaţi şi au ajuns îh prinsoare 27 oşteni. Cu această ocaziutre căpitanul Pfeiffer şi locotenentul Marincovici au recâştigat o fortificaţie cucerită de duşrtian, pe care l-au-alungat dincolo de Mundenheim. Fapta vitejaşcă a acestora a fost lăudată in scris de principele Albrecht, care a. dat totodată şi o-declaraţie că se simte îndemnat să aducă mulţumită specială susnumitului căpitan şt locotenent, precum şi tuturor celor ce s'au distins din batalionul românesc şi să-i recomande graţiei cezaro-crăieşti. i) In 1 Decemvrie la Mainz şi Thalbacli, iar in 20, 22 şi 29 Decemvrie la Mainz şi Harlberg acest regiment a recâştigat, subl conducerea vicecolonetului Stefanici, două fortificaţii prevăzute cu tunuri şi ocupate de duşman şi a pus mâna chiar pe tunurile duşmanului fugărit. In această Inpfă a căzut sergentul Andrath cu 5 soţi şi a fost rănit locotenentul Banovsky cu 12 ai săi. ’ j) In 20 Septemvrie 1795 la fortificaţia dela Wetmich loco- tenentul jarda, sublocotenentul Karp şi stegarul Gtama au Fost împresuraţi, dimpreună cu o companie, de duşmanrşi izolaţi de armata împărătească. Dar folosindu-se de o apucătură şi având pierderea neînsemnată de trpi soldaţi, s’au smuls din mânile duş- manului şi s’au reîntors la batalionul lor. 0 In 12 Oclomvrie (jjTOŞjla Geissheim, iar în 10 Noemvrie în pădurea Bîngenwald şi Stremburg s’a dat o luptă, în care locotenentul jarda a alungat, cu compania sa, pe duşman din locul Vormsroth şi l-a pus pe fugă. In această luptă au murit 5 soldaţi; sublocotenentul ttul şi stegarul Mossery împreună cu 33 soldaţi au fost răniţi, iar sublocotenentul Banovski şi 25 soldaţi au ajuns în prinsoare. . m) In 13 Noemvrie regimentul a luat parte la lupta dela Drechlingshausen, în 26 Noemvrie .în pădurea Bîngen, iar în 30 Noemvrie în lupta1 dtela Bingen, lângă râul Nou, In aceasta din urmă au căzut 5 inşi; sublocotenentul Trautman şi stegarul Grama împreună cu 37 soldaţi au fost răniţi; locotenentul Jarda însă cu compania sa, respingând străjile din aripa stângă a armatei duş- mane, a deschis armatei noastre cale să treacă peste râul Nou. jn luptele întâmplate. în 17 Decemvrie la Ohlenberg şi Bachraţh tot acest batalion s’a puriat vitejeşte. . nţ In l Iunie ] 796 batalionul a fost aşezat lângă pădurea Sonnenwald, în 20 Iulie la Sorgheim. In luptele date aci au căzut 5 inşi, 66 au fost răniţi. La Ohienberg şi Bachrach locotenentul jarda cu compania sa şi sublocotenentul Berar cu grenadirii săi au atacat cu vehementă' pe duşman şi J-au urmărit până noaptea târziu. . - o) In lupta din 10 şi 20 August de lângă Sulzbach şi Wol- fung batalionul s'a împotrivit duşmanului cu atâta curaj, încât mareşalul campestru locotenent baron Kray exprimându-$i mulţu- mită înlr’un ordin de zi a lăudat atât pe ofiţeri cât şi pe soldaţi. In luptă au căzut 41 soldaţi, au fost răniţi 185 şi au ajuns în prinsoare 28 inşi. . p) In I Septemvrie Ia Schwarzfeld, în 5 în cursul înaintării spre Sulzbach şi în 10 laAschaffenburg sublocotenentul Berai; a prins cu ajutorul grenadirilor săi mai mult decât 600 duşmani înarmaţi; dintre ai noştri au fost răniţi 35. • q) In 12 şi 16 Septemvrie la Lîmbiirg o divizie a atacat şi cucerit forturile dela Lahn. _ Aci a căzut căpitanul Reissinger cu 32 soldaţi, iar vicecolonetul Stoianici cu căpitanul Greth, locote- nentul Donaih, sublocotenentul- ftul şi 67 soldaţi au fosf răniţi, Cu această ocaziune arhiducele Caro!, comandantul suprem al armatei, a dat următorul ordin de zi: .Fiindcă-în apărarea cetăţii Limburg, tinde întreg batalionul românesc s'a luptat, In 16 a lunii curente, cu atâta vitejie, s’au distins în deosebi vagmiştrii Meyer şi Cabalini, am hotărit ca acestor doi vagmiştrii să li se dea medalia de argint. Hundsaugen 18 Septemvrie 1796. Arhiducele Carol." * r) In luna Octomvrie nu departe de Altkîrchen locotenentul Lenlrs'a luptat eroic cu^mnanul şi a fost rănit cu 11'ai săi. s) In ZS Marlj.e/f799~ jp PhuJJendojf, In 24 ta Ach şi Egen, nu departe de Stockach aucăzut în marş 13 inşi,^r~T6st^rSnit căpitanul Arad^cu 72 soldaţi şi a ajuns în captivitate sublocote- nentul Cabalini cu 35 ai săi. . Cu această ocaziune s’au distins prin curajul dovedit în ur- mărirea duşmanului căpitanul Lenk şi Schwind şi sublocotenentul Cabalini, In 25 Martie s’a dat o luptă în acelaş loc şi au căzut 56 46 soldaţi; iar locotenentul Berar, sublocotenenţii Deâk şi Ores- covtct împreună cu 150 soldaţi au fost răniţi, f) In 3 Aprilie a fost luptă la Friedberg, în 6 Noemvrie la Koksctteim şi Brundsmal, în 8 Noemvrie la Mingolsheim, în 16 la fortăreaţa Mingolsbeim, în 1 Decemvrie iarăş. la Kokscheim. In aceste lupte au căzut 9 inşi şi au fost răniţi 62. In 3 Decem- vrie la Visloch au fost ucişi 24 inşi, şi au fost răniţi 118 oameni. Şoseaua a fost apărată foarte bine de căpitanul Aradi. u) in Ma»-1800 A'ai( luptat la Ehrbach. în 2 Iunie la Bibrach, în 12 funie la Roth. Aci căpitanul Lenk a atacat pe duşman cu atâta vehemenţă, încât acesta a fost silit să se retragă. In această luptă au căzut 14 soldaţi, căpitanul Lenk, locotenentul Harting cu 87 soldaţi au fost răniţi, locotenentul Zdelarovici cu 25 inşi au ajuns în captivitate. In lupta din 15 Iunie, de lângă Ceti au căzut 12 inşi, 94 au fost răniţi, iar căpitanul Zwilach cu 27 soldaţi au ajuns în captivitate. v) In I Decemvrie 1800 a fost fupiă fa Obach nu departe de Regenshurgi -iar în ?5 ia firîinlnrh nu departe de NUrnberg. In prima luptă în urma atacului arcaşilor conduşi de locotenentul Itul, duşmanul a fost silit să se retragă şi a lăsat în mâni le noa- stre 650 «prinsomeri. Dintre ai noştri au căzut 15 inşi, iar 45 împreună cu ««hi»™**»"—1fnl Mîftiri -finit* , 1%.9 Septemvrie iTgghâistipnni at fmtt trimis în ItaRaisubt.com ando niaiuiulul Ctllltă dfe Woesienradt. Dar în 1799 fu trimis la armata, de lângă Rin. Acest batalion a luat parte la următoarele lupte: ă) In flfţ QcinmvrjA 1796 la ţâuj^giave. Aci compania căpi- tanului Petre Mfliesi de, Kis-Btţn, IHmisâînfr^i i tor a fost atacată de 2000 Francezi. Subt comanda înţeleaptă a căpitanului însă au susţinut atacul (jlela ota 8 dimineaţa până la ora 2 după amiazi cu atâta' vitejie, încât nu numaj şi-au păstrat poziţia, ci au şi silit pe duşmanul numeros să se retragă. Generalul Liptai, care a fost martorul acestei lupte, şi-a exprimat în public satisfacţia pentru conducerea cuminte şi promptă a ofiţerilor, şi pentru statornicia Şi vitejia soldaţilor, In această luptă au căzut 7 soldaţi şt au fost răniţi 15. ........ ' 57 b) In 15, 16 şi 17 Noemvrie Ia Areda Venetiarum s'a arătat slalomicia neclintită, îndrăzneala neînfricată vşi adevăratul curaj eroic al acestui batalion. Aci, în cursul acestor trei zile, s’a împotrivit din zori de zi şi până noaptea, chiar căpeteniei armatei, vestitului Bonaparte. cu atâte stăruinţă şi vitejie. încât si-au păstrat şi rtoziiiila. st au si pri[^35Q~tfuşmani. Au contribuit ‘mult fa reuşită căpitanul Nemeş şi Menesi cu prezenţa de spirit şi in- sufleţirea soldaţilor. In luptă a căzut căpitanul Wagner cu 135 solda|i, au fost răniţi căpitanii Nemeş, Mehesrşi Karvalh, locote- nentul Schmidl şi Bob, stegarjj^£ău_ş| 653 soldaţi şi a ajun» în prinsoare căpitanul Lange cu. 45 ai săi. Merită să fie lăudaţi stegarul Rău, vagmistrul Gavrilă, fruntaşul Hertzeg, cari au apărat' podul cu mare vitejie în contra atacului duşman. Fapta vitejească, tăria dârză şi statornicia neclintită a acestui batalion dovedite în lupta aceasta grozavă, care a (inul trei zile şi a avut drept' rezultat pierderea a 395 soldafl ai noştri a fost lăudată în public de generalul baron Alvintzi; ba, ceeace îi serveşte Şi spre maLmarP glorie. însuşi generalul fipn^parie a amintii nt admirare în mnortui său către Directorii! statornicia şi vitejia acestui batalion, care cu împotrivirea sa cerbtcoasă a împiede- cat planul duşmanului do a ataca peia spate armata noastră, sdro- bînd acest batalion straja armatei: . ' c) In 16 şl 17 Ianuarie 1797 la._R|vntL. şi ftfonti Baldo.de lângă Veneţia acest batalion a luat dela duşman două forturi. In această luptă au căzut 17 înşiv iar vicecoloneîul, comandant al batalionului conte de Woestenradt, care s’a distins prin un curaj deosebit, a fost rănit împreună cu căpitanul Remetei, locotenentul Balint şt D£vai şi 15 soldaţi. - d) In lupta din 12 şi 15 Martie întâmplată lângă Graubttn- den căpitanul Lange cu 35 ai săi a fpst ucis, iar 56 Inşi au fost răniţi. i 1 . t î : i e) In 3fl Aqg|fJSt.J79Q la Zusfca ^prnapi» de BlgmAal au fost ucişi 7 soldaţi, Iar locotenentul Rechland cu 12 soldaţi au fost răniţi. ' /) In Iulie 1800, cu ocaziunea ieşirii duşmanului din cetatea ăzut stegarul Barb cu 5 soldaţi, şi au fost răniţi 13 Inşi. n 30 Septemvrie.1196 faak»»ifln1tl ^ rayiata ]a Sebeş în Transilvania, a plecat în marş 58 forţat la armata din Italia. In 15 Noemvrîe a ajuns la ţintă şi subt comanda maiorului Bohats a susţinut sorţii războiului in următoa- rele lupte: , - n) In 16 şi 17 Noemvrie a susţinut la Albaredo primele atacuri duşmane şi a luat dela inimic un tun şi un car cit muni- ţiuni. In această luptă au murit 12, au fost răniţi <44 şi au ajuns In captivitate 14 soldaţi. ■ . b) In 14 Ianuarie 1797 la Rivoli căpitanul Remefei a fost grav rănit, locotenentul D6vay a suferit-contuziuni, 13 inşi au că- zut, 37 au fost răniţi, iar 18 prinşi. Bravura militară a acestui batalion dovedită in luptă a provocat îndestulirea sufletească a co- mandantului armatei principele Henric de Reus, dupăcum dove- desc următoarele cnvinte ale ordinului aci amintit: „In puterea slujbei mele mâ simt îndatorat să-i recunosc batalionului al treilea român din Transilvania, pus subt comanda maiorului . Bohats, ca împreună cu celalalt batalion român de subt conducerea maiorutur conte de Woestenradl, a dat, în lupta dela Rivoli din Ianuarie 1797, dovadă strălucită despre curajul său mare nu numai în cu- cerirea intăriturilor ridicate aci, ci şi în restabilirea, subt focul puternic al armelor duşmane în imediata apropiere a acestor forturi, a.bunei ordine; La buna reuşită a acestei lupte a contribuit în- deosebi maiorul Bohats cu promptitudinea sa personală, cu îm- bărbătarea soldaţilor şi cu activitatea sa neobosită. Acestea m’am simţit îndatorat să Ie recunosc şl să le confirm. GOrz 7 (amiarie 1797. Henric principe de Reus.“ c) In 31 Ianuarie cu ocaziunea reîntoarcerii la locul numit Cavaleşe, aşezat în Valea Flamese, precum şi cu ocaziunea înain- tării ulterioare peste vârful muntelui Penzer spre Sterzing în Tirol, acest batalion a trebuit să îndure pierderea a 47 soldaţi, cari — întârziind pe drumul greu din cauza sleirii puterilor, — au căzut în mânile duşmanilor. d) \n 2 Aprilie lângă pădurea Mîttelwatd aşezată dincoace de Sterzing stegarul Schupp dimpreună cu 6 inşi au fost ucişi, locotenentul Wegetzky a fost rănit şi prins, stegarul WilOz cu 25 ai săi răniţi, iar ce s’a întâmplat cu 28 inşi nu se, ştie. Că batalionul nici cu această oţaziune nu a lăsat neîncercat nimic, din ce cerea datoria de soldat ales şi adevărat erou, dovadă sunt următoarele două documente: ■ ■ ■ . ■. „Dupâce maiorul Bohats dimpreună cu batalionul al treilea ^ român din Transilvania încredinţat conducerii sale, a adus în văzut înfregei armate, reale servicii în toate luptele cu duşmanul şî mai ales în lupta din 2 Aprilie a. c. dela pădurea numită Mittelwaîd şi a dat dovezi strălucite despre înţelepciunea şi vitejia sa, mă simt îndatorat să-i aduc la cunoştinţă Domnului maior, întregului' corp ofiţeresc şi tuturor soldaţilor acestui batalion marea îndestu- lire şi bucurie a Domnului mareşal campestru locotenent baron de Kerpen, cu adaosul, că nu doresc şi nu preţuesc nimic mai mult, decât să am subt conducerea mea pe acetaş maior amintit mai sus şi batalionul său brav. Niederndorf, 27 Iunie 1797. baron Wukassowich,” Al doilea documpaţ dat de mareşalul campestru locotenent Kerpen în 17 (ufiefl797/în Trient e de următorul conţinut: „Batalionul al treilea român de subt comanda maiorului Bohats câtă vreme a fost unit cu oştirile mele, s’a purtat cu toate ocaziunile cum se cade unor războinici viteji. Dovadă despre aceasta au dat mai ales în lupta din 2 Aprilie a. c., când, pelângă toate greutăţile întâmpinate şi cu toate piedecile puse de duşman, s’au distins prin focul neobosit şi curajul mare. îmi exprim deci deplina şi neîndoioasa încredere, precum, şi mulţumită sufletească pentru activitatea comandantului acestui batalion şi a ofiţerilor săi". C) Zina-dţj fi Martfr 17QQ trphm- ^radrata îtftu-prq chiar şj în ancele nopnarplnr ftarharg cu atât mai • vârtos în ale celor culte. In aceasta zi adecă împotriva dreptului ginţilor, fără a se fi suspendat armistiţiul şi fără declarare de războiu, Masaipp^ comandantul oştirilor duşmane a atacat fără veste armatajgene- ralului baron - *k—âuffeaberg~.jare armată erg aşezată la j£)hr şi iftrmaî^ fimrifS pfj) ^rf^iştiţiu, nu se aştepta la agresiune din oarţea duşmanului. Generalul sa îtnnnîrnîîf~ r7r"vtTpiîp'~' dar în sfârşit trupele au ajuns în neorânduială şi astfel comandantul cu întreagă armata sa au căzut în mânile'duşmanului. Iq 12 şi 15 Martie batalionul al treilea, căzut din miselia duşmanului în cursa acestuia, deşt s’a apărat vitejeşte, a ajuns în prinsoare, pierzând 60 In luptă 25 soldaţi, având 40 de răniţi şi însuşi comandantul pierzându-şi calul, pe care călăria. f) In 15 Iulie 1790 comandantul batalionului maiorul Bohats, scăpând din prinsoare cu cea mai mare parte a ofiţerilor săi şi refăcându-şi a«pată, a ocupat în 15 August abaţia Wtebling de- lângă cetatea^JIny g) In 10 Octomvrie a venit în Turin, unde au fost refăcute şi trecute în revistă batalioanele 2 şi 3. h) In 22 Decemvrie, în baza ordinului primit, au plecat la armata delângă-ftin şi_jn J^4 F^-hriţarig J,fiOO au ajuns la lllertisch în Suabia ' -i) In 9 Iunie 1800 batalionul al treilea, însoţit de o compa- nie de călăreţi, a dat asalt să dărâme întâriturile ridicate de duş- man dincoace de localitatea Offenbach, Aceasta le-a şi succes, însă comandantul maior a fost rănit, iar trei soldaţi şi doi cai au fost prinşi de duşman. j) In 1 Decemvrie în lupta dela Obbach s’a distins locote- nentul Tonei cu o divizie de grenadiri. Cu această ocaziune a fost prins un ofiţer şi 54 soldaţi. , l) In 2 Decemvrie lângă Lehnfeld două compănii ale bata- lionului au dat năvală împreună cu arcaşii asupra duşmanului şi 1-ati silit să se retragă. Lupta a ţinut trei ore. Armata duşmană, consfătătoare dintr'un comandant, 22 ofiţeri şi 870 soldaţi, Va dat prinsă. Dintre ai noştri au căzut 8 şi au fost răniţi 13. Pentru această faptă batalionul a fost lăudat public de feldmareşalul locotenent conle de Klenau, m) In 18 Decemvrie in ultima luptă dată la Feucht au căzut 5 inşr, au fost răniţi 19 şi au.ajuns în captivitate 8. 7. Batalionul de graniţă de grenadiri, înfiinţat în 1795 a fost condus până Iai17S6 de căpitanul Bohats, apoi de Francisc Richter. Acest batalion şi-a câştigat merite în următoarele lupte: 1 o) In 25 Martie 1795 în Tirol în lupta dela Tauffer. b) Din 10 până în 22 Iulie 1799, cât a durat asediul Ale- xandriei. 1 * c) In 15 August 1799 în vestita luptă dela j^ojîl d) In 2 şi 3 Decemvrie 1799 în asediul cetăţilor Cunio, Genua-şLAţarttua. 8. In 15-Februarie 1801. după încheierea păcii, întreagă armata a fost trimisă la regimentele proprii, aşezate în staţiunile de pace respective şi astfel şi regimentul acesta s’a reîntors acasă. ^ Când în luna Iunie i»nr s .ajuns in.:Cluj. a fosLcrimit şLospătat] străluclijj.e^CQiitesa.Stişâja-Neiiies» .văd mm .conte lut. .loatL-Haller.l ŞÎ dţ alţi, magnaţi, încă în aceeaş lună, în conştiinţa datoriei] împlinite, a ajuns ia adăpost. . ' • Pentru Virtutea militară au fost decoraţi cu medalii de argint următorii indivizi: steparnt fierbe Hieţ $j George Doce; caporalul Qnisitn Cârdan. vîcecaporatii: Ignat Onisor Mihait Rondris. Vasite .nrjjgarty JTeoflnr. Alpva ţi tnaq.£ota Georgfr " _ ' ' Pierderile regimentului în războiul cu Turcii au fost deffSUjQ oameni," 'iar în cel cu Franţa u534J 9. In liniştea a patru ani s*au refăcut batalioanele acestui regiment. In 15 August 1805 s’au adunat la Borgo Joseni şi Salva şi aci au făcut deprinderi: Silite de noul războiu două dintre ele pleacă numai decât îri 22 August şi în marş forţat ajung la ţintă în 12 Septemvrie, şi anume unul la râu! tnn tang.1 Wasserburg, . celalalt la Amphing. Fiindcă însă armata noastră a fost respinsă în toate părţile de forţa mare a duşmanului, şi în felul acesta soarta războiului a fost decisă, astfel aceste batalioane n'au avut putinţa să se lupte cu duşmanul. De altcum în 26 Septemvrie la Wasserburg, pecând duşmanul trecea râul Inn între această cetate şi Orenburg, batalionul al doilea a pierdut un soldat, iar 28, au ajuns în captivitate. Din primul batalion, când i-a lăsat duşma- nului trecere liberă la Postenheim, a căzut un soldat şt 5 au fost răniţi. Cu aceste pierderi au fost trimise în 4 Ianuarie 1806 la cvartirele de pace, în 8 ale aceleiaşi au pornit la drum spre casă şi în 26 Februarie au sosit la casele'lor. X' In anul 1805 au fost avansaţi: maiorul Devchicli colonei al acestui regiment, vicecolonelul Şzăcsăn din întâiul regiment secuiesc colonel al regimentului al doilca românesc, maiorul Gratze yice- colonel al întâiului regiment, secuiesc, căpitanii Petre M£hesi şt Kraîter maiori în regimentul ai doilea românesc, - Nou avansatul maior Kraiter a luat asupra-şi conducerea moşiilor regimentului şi s’a dovedit un om harnic şi prompt în multe afaceri imperioase, căci, pelângă cele două batalioane de pe câmpul de luptă, trebuia să provadă cu garnizoane de ostaşi de. ai săi Clujul, Bistrija, Alba lu! ia, Târgul Mureş şi graniţele şi să .se îngrijască de subsistenfa familiilor grănicereşti..' Timpul 'era foarte potrivnic acestei intenţiuni a sale, căci mulţimea ploilor şi a zăpezii a -udat sămânâturile şi le-a acoperit aşa de mult, incit secerătorul nu putea aduna spicele şi face stog din ele, decât nu* mai împrăştiind zăpada groasă, fânul în mare parte era stricat şi porumbul ud trebuia cules de jumătate stricat. Pelângă aceasta fenomenele cereşti, cari neliniştesc foarte adesea acest ţinut alpin, aşezat spre nord, nicicând n'au pricinuit atâtea rele, ca şi în adest au. 10, Porni ndu-se mişcările polone,, balalîotiul regimentului care: abia respirase trei. ani a fost dat în grija maiorului Kraiter. a) în 28 Februarie 1809 a pornit la drum şi în 9 Aprilie a ajuns în Cracovia. Aer a fost aşezat de către maiorul şi coman- dantul de brigadă Bamovatzky in apropierea cetăţii, a fost trecut în revistă de către arhiducele Ferdinand şi lăudat atât pentru or- dinea, cât şi pentru instrucţiunea primită. In 14 Aprilie 1809, dedarându-se războiul împotriva Francezilor şi a aliaţilor lor, tabăra care fusese- aşezată- între Adzovil şî Vizokin, fu strămutată la Xares, (?) în hotarele Varşoviei. b) In 17 Aprilie 1809 în lupta, pe care cavaleria împărătească a dat-o încontrâ' planilor poloni, sau 'luptat vitejeşte. Arcaşi:! Darie Roşea din Poieni a prins un călăreţ şî l-a dus înaintea arhiducelui Ferdinand, pentru care faptă â fost lăudat. - , , c) Pe ziua ,de 19 Aprilie era proiectat asediul capitalei Var- şovia, cu care ocaziune batalionul nostru avea să dea ajutor aripei drepte a armatei asediatoare. A înaintat deja prin Tarzin spre Favoroius (?) şi s’a aşezat în.ordine de bătaie împreună cu întâiul batalion român. Expus bătăii tunurilor duşmane în 26 Aprilie la ora I din noapte a. trecut peste, atac având pierdere numai de un singur soldat. Generatul polon Kamentzky a atacat acest regiment tocmai când trecea prin o pădure. La auzul sgomolului produs de această încăierare, i a’au împotrivit duşmanului două compărui, subt comânda locotenentului Hltch, jar când s’a mai întărit focul, s’au mai trimis împotriva-i alte două compănii, conduse de ste- garul Morar. Aceste patru companii au susţinut lupta cu duşmanul pâuăla-ora 4 dimineaţă f pierind un soldat §i. avârid 9 răniţi; . La ora 4 dimineaţa duşmanul, care-şi .întărise trupele şi sporise numărul tunurilor, se retrage puţin, ca să atace pe ăi noştn .cil mai mare putere. La ora 6 dimineaţa, voind să încon- joare pelâ spate cetele aşezate înaintea oraşului Praga, începe din nou lupta .cu atâta vehemenţă, încât compania de subt comanda locotejientului [llicfi şi a stegarului Morar, deşi i-a rezistat vitejeşte, necunoscând bine tocul, a fost respinsă până la primele-locuinţe din Radzimir şi n’a mai putut să se împotrivească duşmanului, care îşi renoîa atacul prin locuri necunoscute şi care era superior în forţe. Stegarul Morar a fost prins, iar locotenentul III ich, pă- strând ordinea, s’a retras în focul continuu al armelor până la frontul armatei, pe care a dus-o din nou în tuplă. Deşi lipsită, de tunuri şi cavalerie, â susţinut atacul duşman până la ora 10 dimineaţa, şi nu s’ar fi mişcat deîa locui său,- dacă ar fi primit' trupe ajutătoare. -La ora amintită mai sus, primind ştirea, că maiorul husarilor împărăteşti contele Hotitz a fost respins de duşman în- aripa stângă, s'a retras, fiind silită, în lipsa de cai, să-şi lese răniţii pe câmpul de luptă.' Ba cu ajutorul a-doi husari, cari cu- noşteau locurile, a scăpat şi de măcelul, pe care duşmanul inten- ţiona să-l facă In'un atac pe şes. După lupte continue prin pădtfri şi mocirle a ajuns în sfârşit la orele 12 noaptea la restul trupelor, cari se relrâseserâ la Praga Cu aceastâdcaziune, când s'a înlăturat o primejdie atât de mare, s’a văzut prudenţa ofiţerilor şi vitejia soldaţilor. - Locotenentul Adamovîci, stegarul Morar, medicul .şef Ohr, medicul Wilheim şi 169 soldaţi au ajuns, în prinsoare; ste- garul Tomich, care chiar la început a fost rănit, a fost slobozit. d) In 27 Aprilie. aibidi irxte-.£adinanrt ^^ajextirijaat înalta-i .mulţumire pentru faptele acestui regiment şi ca răsplală a poruncit;] să i se..dea ai^aată^jjjaaiiLxatufi. şiJ vjpajs. Koppich şi cu 50 de arcaşi grăniceri, luând" parte subt comanda maiorului baron Mohr în lupta delaPraga,a obţinut recunoştinţa prea înaltă, \ , ii ^ e) . in 16 ş- 17 Maiu, fl.nd o luptă crâncenă cu săgeţi, puşti şi tunuri, arc'aşul loan Drăguş a arătat, o vitejie deosebită; Anume a culcat la pământ pe un Francez, care aşezat dincolo de întăritori, pricinuia cu împuşcăturile sale multe supărări forturilor noastrtrşi ; pe doi Poloni, cari îl atacară cu gloanţe, Insfârştt - însă- şi vel a. fost rănit de un glonţ de tun şi a fost dăruit de maiorul baron Mohr cu un galben. - f) Lupte mai mici s'au dat în 2 şi 10 Iunie la Rava şi Plotnice. In 11 Iunie la Szolkoska-Wala trei companii ale noastre şi cavaleria au dat de trei ori năvală asupra duşmanului şi parte au ucis, parte au rănit, parte'au prins 1500 duşmani, ba au luat şi câteva tunuri. Pierderea armatei ftoastre a fost un mort şi 5 răniţi. g) In 2t Iunie maiorul Kraiter a plecat la 4 ore cu 3 corn* pânii române şi o ceată de călăreţi împărăteşti să spioneze miş- cările duşmanului şi ia Konsky dând peste posturile inamice, le-a hărţuit'şi obosit în câteva lupte mai mici, cauzându-le O’pierdere de 6 prînsonieri şi 2. răniţi. h) In 11 Iulie batalionul acesta a fost'aşezat laXoncz(?)în " ultimele şiruri. Expus toată ziua focului puştilor şi tunurilor, spre seară a fost băgat în foc dimpreună cu cavaleria şi a stat în ploaia de gloanţe până noaptea târziu, tn 14 Iulie a ajuns la Cracovia, unde şi-a făcut îutărituri. Duşmanul, luându-se pe urmele batalio- nutui, l-a tot hărţuit. Cetatea timp de'mai multe ore a fost sgu- dpitâ de tunurile ambelor părţi combatante, până când în sfârşit a ajuns în mâna Ruşilor. ’ i) fn 30 Iulie s'a făcut marea promoţîune a ofiţeri or. Co- mafldantul batalionului, maiorul Kraiter a fost avansat vicecolonel j) In 12 Decemvrie s’a încheiat pacea.'Armata a fost trimisă Ia locul de staţionare şi astfel şi batalionul nostru, lăudat de co- nşsndant pentru' vitejia sa, a pornit la drum şi în 15 lanuarip lSIfL a pijijriv în 11,1,1,1 ţi*'1 la *ia ' 11. In vreme ce întreagă Europa, netintşiită 20 de ani de agitaţiile războaielor, doria pacea, împăratul Francezilor Bonaparte • tăuria un plan uriaş, anume să înfrângă şi să supună colosul dela Nord, imperiu) rusesc Ca să poată îndeplini acest gând ai său, a p)e- cat cu o armată puternică şi cu un mare număr de aliaţi, dar subt auspicii rele. Provedinţa1 divină,l[ca să ştie şi el, cel îngâmfat de. biruinţe, că este supus vicisitudinilor sorţii, i-a îucurcat planurile, . prin o lovitură l-a lipsit şi de armată şi de putere şi astfel a-arătat întregului neam omenesc, că nu se poate nădăjdui nimic decât - numai dela Dumnezeu şi că numai aceea este stabil, ce este întărit prin voinţa divină. •« % -■ Intre împrejurările aceste turburi casa din Austria':a dispus să se formeze, subt comanda principelui Schwarzenberg, o-ârntâtă stătătoare din 80.000 soldaţi, ia care s’a adăogatşi regimentul român, de graniţă. Două batalioane, subt comanda colonelului Lenk, au plecat din staţiunile Iad şi Bârgău .peste Bucovina • îh Caliţia. Cel dmtâiu, condus de colonel şi trecut în -revistă ;Jâ 26 Iunie 1813 în Laszy.,. a fost retrimis în patrie, unde avea sâ' facă serviciu de garnizoană în Cluj, Târgu-Mureş Şi Bistriţă, iar trei companii trebuiau trimise la Braşov să tragă cordOn sanitar; al-doilea pus subt comanda maiorului Kapsarment a apucat dru^ | mul spre Italia, unde â luat parte la următoarele lupte: , - - di In 28 Octoitivrie 1813 1ă Marco PîeVo, unde au fost răniţi sublocotenentul Morar şi' 7 soldaţi. - ■ ^ - b) In 20 Noetnvrie la, Veza, unde au căzut în captivitate vagmistrul Burcuţel şi 20 soldaţi. ' ■ cj In 27 Noemvrie 1813 două companii conduse de căpitanii! Marincovich şi aşezate la Vumiglio au recucerit fortul Tonale îşi au prins uu ofiţer şi 49 călăreţi chirasaţi. La 1 a«a. a; fiarta ^a- poralut Mim RiHiigi-m Himp»nun*! ni pu In ziua 'următoare ft2__Februarieţ aV începui o luolă rahe mentă Si aci s’a arătat vitejia strălucită a armatei noastre faţă de puterea covârşitoare a duşmanului. In această zi a fost rănit căpitanul Brănovatzky, iar locotenentul Berilof;sublocotenentul : Moţ, stegarul Stephanovich cu 5 vagmiştri şi cu un număr con- SfderabM de soldaţi au ajuns în prinsoare. Eroismul acestui bata- ’Bon îl dovedeşte şi răspunsul \-n Hat ^rlMii ^in Şataxontelui ajfflj ţymatwtatvhiliii armalw împărăteşti. Când acesta a întrebat : „Cum de viceregele italiei .a atacat în persoană cu forţe atât de mari o oaste atât de mică?" i-a răspuns: „In iot cazul această armată mică a pricinuit mare pierdere iu oamenii armătei viceregelui, ba a.nimicit.'şi pe aghiotantul viceregelui/ h) După pacea încheiată la !9 Aprilie 1814 armata â plecat spre casă şi în 21 August a ajuns în patrie. , ■" Regimentul, care a îndurat atâtea greutăţi, necazuri şl mizerii Şi s’a tuptat vitejeşte pentru patrie, este vrednic să fie protejat de' toţi mai marii ţării. .. ■ ; .... 9. ' ' ■ - . ■ Cu toate că Bonfinius în cartea a 7-a, a decadei a doua a istorid U.ngariei (pag. 196. A); istvânfi în cartea a l3-a a istoriei sate (pag. 136); Katona m tomul 25 al istoriei pragmatice a regilor Ui^fariei ^pag. {JOlşi următoare l e) , şi Benkdîn § 156 al tomului l ai operei .Transilvania", recunosc, că Românii sunt urmaşii coloniilor romane aduse de Tratau deoparte să apere provincia, de altă parte să cultive pământurile şi şă îngrijească de cetăţi ;, totuşi iubitorii dş reforme, nu ştiu din ce motiv, au plăsmuit o teorie nouă, susţinând că Românii sunt Bulgari, Sârbi ori alt fel " £de neam şi că au ^migrat în acecfe-^ţimUiin după^ întyrpeierea regatului maghiar. Zic, că nu ştiu din ce motiv o susţin aceasta,-, te baza faptului "că Românilor, ori sunt de origine romană, ori de altă origine, prin această teorie a tor nici nu pot să te dea, ntei să te ia ceva; căci un popor se face vestit nu priit originea sângelui, ci prin virtuţile proprii, şi se înalţă şi îşi câştigă glorie m cu descendenţa, ci sau cu faptele sale şî ale înaintaşilor săi sau numai cu ale sale. Ţinta mea nu este să intru I-fi dişeutfMfle cu aeeştia ‘ori să înşir pe aderenţii noii teorii, ci şă le dau spre deategare câteva probleme. . ■ ' \ ■ ' - t. Filologia este dovada cea mai sigură despre popoare^ de aceeaş origine, iar limba este argumentul neîndoios despre obârşia naţiunilor. Acelaş argument, care serveşte pentru demonstrarea originii limbilor, arată şi consangvineitatea naţiunilor. Mai întâia verbul şuxiliar sum. A doua: numele tacturilor, cari,cad mai mult subt simţuri şi cari sunt mai trebuincioase. A treia: cânii* tatea cuvintelor şi verbelor de'aceeaş origine se constată în baza următoarei formule r Limbile, al căror'verb auxiliar sum şiale căror nume de lucruri necesare, şi întrebuinţate în uzul zilnic, se potri- vesc cel pu)m in'o treime, sunt de aceeaş origine, prin urmare in principiu. şi de aceeaş naţiune. , Din acest motiv se susţine că limba franceză,-spaniolă şi italiană sunt fiicele limbii romane, iar popoarele caii vorbesc aceste limbi .vlăstare alfe Romanilor. Tot aşa limba rusească, polonă, bohemâ, croată, sârbă, slavonă, bul- gară sunt de aceeaş origine. Când savanţii afirmă că aceste na-r ţiuni sunt născute din aceeaş marnă, cu ce 'obraz şi cuce conştiinţă indrăşnesc să nege că limba română este fiica limbii romane. Cum să nu fie Românii nepoţi ai Romanilor, când verbul auxiliar sunt (eu sunt, tu eşti, el este, noi suntem, yoî sunteţi, ei sunt; eu eram, tu erai, el era, noi eram,' voi eraţi, ei erau, eic.) este identic cu cel latinesc, când numele de lucruri, mai cu seaiţiă ale cetor concrete,, sunt de asemenea latine, cu singura deosebire, că numele de declinarea a treia se întrebuinţează cu ternii naţiunea ablativului singular, iar cele de celelalte declinări eliminează ultima literă a'nominativului ori uneori schimbă literele, d. e. vînum-vin; vinumardens-vinars; dominus-domn, ungais-utighe, dens-dinte, vfervex-berbece, caput-cap, frons-frunle, pectus-pîept. Alteori îp locul numelor derivate din iiverbe se pune infinitivul, ca: sensus- siinţire; exemple mai bogate ne dau gramatica lui loan Alexi tipărită în Viena în 1826 şi opera Transilvania al ui Benkâ (tom. I § 156, nota 4). ’ 2. O dovedesc aceasta şi obiceiurile existente ia acest popor, .cari toate se trag din vechile datini române, cum sunt: . . . ’ 5* 4) Morţilor le pun subt /limbă sau în palmă un ban, identic cu obolul datorit luntraşului CharoiW" b) Au obiceiul să ţfună la capul mortului ca pomană o găină neagră; aceasta este găina dată de Romani lui Pluto^ ' c) Bărbaţi cu.capul descoperit şi feinei cu pârul despletit bocesc mortul cn diferite bocete ca bocitoarele roma ne. A' d) Săriturile Sălii lor, îndeplinite odinioară în cinstea zeului Mărie, azi le execută Căluşerii^ • - ■ e) Nedeele sau sărbătorile aranjate odinioară în onoarea de- osebitelor zeiţe, azi le sărbătoresc cu ospeţe şi la date stabilite mai: ales în judeţul Hunedoara^' _ ' f) La Rusalii duc dela casă la casă, între cântece şi muzică, vitele împodobite cu cununi de fiori. £) Ş* astăzi ţăranii profeţesc din măruntaiele şi dtn sborul paserilor; apoi nenumărate alte superstiţii, bazate pe vechile cere- mond .sfinte mitice. . ' /QJCeeace este mai, curios este, că atunci când li se arală în mod convingător identitatea limbii, o combat aceasta cu argumentul, că identitatea de graîu provine de acolo, că era o lege neschim- bată a poporului roman, ca. pe popoarele învinse să le silească să primească limba romană, părâsindu-şî pe a lor proprie. Dacă ar sta această, atunci Germanii, Slavii, Tracii, Grecii şi alte po- poare, cari au avut lupte cu poporul roman, ar trebui să vorbească azi toate o singură limbă, aceeaş cu â poporului român, fiind constrânse şi eîe de aceeaş lege. ‘ 4. Sunt în sfârşit alţii, cari susţin, că Românii au emigrat înl Dacia dtn provinciile învecinate mai târziu, după întemeierea re-l gatului maghiar, dar nu voesc să ne spună timpul, modul şir ocaziunea acestei emigrări. Este cu neputinţă de - crezut, cî oj mulţime atât de niare a emigrat în provincie pe nesimţite, caşi un potop. Pelângă aceasta aduc .dovadă şi mărturisirea notarului anonim al regelui - Bela, a cărui fidedemnîlate, contestată de Gheorghe Pray, a fost apărată de Slefan Katona în § 2 al operei 'sale: Istoria critică a primilor duci şi stabilită îu cap. 25 şi 26 at ' aceleiaşi opere. Acest npţj^jif spune Cti. -p? yjîlH-Ttlhlt>nm a intrat în Transilvania, aci au locuit Românii şi Slavii, supuşi stăpânirii ducelui Românilor Gelaon, şi că murind în luptă ducele Qelaon, locuitorii (Românii şi Slavii) nu s'au mai împotrivit, ci încheind învoială au ales de bună voie do'mn al lor pe Tuhutum, căruia i-au jurat credinţă, de unde şi locul şi-a primit numirea EskliHft (Aştileu, un sat în judelui Cojocna, nu departe de Hida). Deci acest scriitor ne dovedeşte, că pe 'vremea năvălirii Ungurilor - Românii au locuit în Dacia mediterranea subt ducii proprii, şi, fiindcă se amintesc şi Slavii, cari sunt urmaşi ai Bulgarilor, ce au supus cândva pe Avari, e inafară de orice îndoială că Românii nu sunt urmaşi ai Bulgarilor. Ne mai dovedeşte în sfârşit, că Românii s’au supus stăpânirii lui Tuhutum. nu învinşi cu armele, ci în baza unei învoieli. Privilegiul dat în a. 1224 de regele Andrei al îl-lea Saşilor din Transilvania arată, că-Românii şi Bulgării au existat în Tran- silvania ca două popoare distincte, când zice: „Vor avea comune cu Românii şi Bissenii pădurile şi apele. “ La fel cu Ioan Filştich, directorul gimnaziului din Braşov, care a, scris şi a publicat în jena în 1745 o schiţă istorică despre poporul românesc, ne spune &L tfetflăfo că Românii din districtul Făgăraşului aj! ocupat. în -secolul al Xjl-Iea subt conducerea du- rului Nigff sa» Npgrnnnt Muntenia lipsită de locuitori, iar Românii din Maramureş subt conducerea lui Bogdan Moldova. In privilegiul dreptului peste vjaţă şi moarte, dat nobililor Transilvaniei în 1366 de Ludovic cel Mare se face aipintire despre Românii de rând, deci erau şi Români nobili, altcum atributul „de rând* n’ar ayea nici un rost. Cu ocaziunea împăciuirii făcute în 1427 între nobili şi iobagi, se face amintire că s’au împăcat cu nobilimea iobagii unguri şi români, deci rezultă, că precum nobilimea, tot aşa şi poporul de iobagi stătea din unguri şi români. Dovadă, că atunGi când Românii şi-au ales duce pe Tuhutum, popoarele Daciei me- diterrane s’au contopit, cu Ungurii primiţi în composesoratul pă- mânturilor, într’un singur popor, care apoi, păstrând clasele în care au.l^st împărţite ambele popWe, s'au bucurat de aceleaşi legi şi libertăţi. In articliî de lege din 1463 referitori la jnsurec- ţiunea din Transilvania se spune lămurit, că Românii iobagi sunt datori la fel cu ceialalţi a lua parte la insurecţiune. In diploma regelui Vladislau al U-lea privilegiile date de Anton patriarhul din Constanlmopol egumenului mănăstirii din 76 Maramureş se Confirmă numai xn condiţiiinea. ca această mănă- stire să fie supusă episcopului din Muncaci şi şă atârne, de arhi- episcopul de Alba Itilia. In biserica din Feleac, din apropierea Clujului, este o evanghelie ruteană în manuscris din anul 1474, făcută pe sama episcopului Dănilă: ba au rămas şi scrisorile de' împărţire ă .credincioşilor acestuia. Dacă Românii ar fi fost locui- tori vehiţi de curând în această provincie, nu s’ar face pomenire atât de deasă despre ei In documentele vechi, nici nu s’ar fi putut femutţi atât de tare, încât să ocupe provinciile vecine, unde să stăpânească ca popor liber, subţ dinastii proprii,, nici nu ar fi avut episcopi şt arhiepiscopi, ci caşi celelalte popoare, stabilite pe râmd in‘ Transilvania, ar fi ocupat numai unele părţi şt locuri ate acestei provincii. - : * . . Veţi întreba poate pentru ce nu au ajuns şi Românii ia aceeaş treaptă culturală caşi celelalte trei naţiuni principale? : Treime să începem de acolo, că Românii, urmând ritul bi- sericii orientale; cares'a rupt prin schismă de biserica apuseană, au fost consideraţi ca schismatici necredincioşi, clerul lor a fost tipsii de beneficiul dijmelor, iar nobilimea mai de seamă a trecut |ia ritul rom a n o-cato I i c. ^De _aci a urmat că nobilii români s’au Confopit într’o singură naţiune cu cejalalţi nobili de sânge hunic, cărora le erau egali !n îîbeffăfiT Astfel vedem pe loan Corvinul, întemeietor a! mai multor consistoare catolice, patron ai călugărilor ■ capistrani şi paulini, guvernator al Ungariei şi cel mai mare beli- duce al timpului său. Fiul acestuia regele Matia şi-a câştigat un renume nepieritor; Nicolae Olah a fbst episcop în Zagrab, apoi fii Agila, mai târziu arhiepiscop de Ştrigon. Ih sfârşit o parte dih familiile alese, cari erau de ritul grecesc, au fost numărate printre. Români, iar altă parte, care era de altă saii alte confesiuni reeepte, era'socotită printre Unguri. Această deosebire s’a, făcut mai ales dupâce .^.‘naţiunea s'a răspândii şi a fost recunoscută alături de religfunea romano- catolică. Tendinţa â fost mai întâiu subt loan Sigismund Zapolya, mai ales la stăruinţa lui Dumitru Hunyadi, superintendenlul biser- ricii unitare, apoi subt Qheorghe 1 Râtt6czi, ca Românii -să treacă la religiunea reformată... Astfel H s’a impus catehismul reformat, unii preo(î supuşi ordinelor supjerintendentului au fost ridicaţi ji rangul de nobili, şi s’adispusca nobilii cari erau de ritul grecesc să fie lipsiţi de averi în baza articolului 6 din 1671 (care articol trei . n’a fost pus nici când în aplicare). De aci a urmat că o parte or, a reţinut, o parte a Românilor'în unirea cu Roma. ba a mai convertit pe mulţi alţii. Ceeace au continuat cu rezultat norocos şî urmaşii săi: A ta nas iu Red n ic de Ohiuhfalău. G-igore Maior, de Tuşntfd-Szarvad şîloan Bob te Copa nic-Mă ăştur. Cele mai mari progrese te-a făcut unirea, de când s’a înfiinţat gimnaziul, seminariul şi liceul episcopal.din Blaj, s’a organizat’capitlul'. în 1807 dm dărnicia susnumitdtui episcop şi s‘au pus bazele unei fundaţtum pentru cler. ; - Foarte mult ş " contribuit la cultivarea poporului de rând dreptul de liberă mutare, dat iobagilor îu J785 şi delimitat în art 26 din l>9î. Prin aceasta iobagii, ajungând Ia libertâle--persona 1 ă, au câştigat putinţa să cultive artele, ştiinţa şi măiestrijte. S’a- mai adăogat la aceasta, şi îngrijirea părintească a împăratului de cul- tivarea acestei naţiuni prin întemeierea de şcoli primare şi alte instituţiUrii -salutare. Prin ari. 60 din 1791 i s’a dat şi clerului neunit dreptul de l-ber exerciţiu 'al relîgtunii sale şi astfel" şl acesta a început să pună bază şcolilor sale şi să-şi crească vlăstare în seminarul împărătesc din Viena, aşa încât este nădejde, Că sădindu-i-se în suflet principiile adevărate — va ajunge la o situaţie mai biinâ. Odinioară subt principii naţionali -dieceza transilvană cuprindea jn sânul ei Maramureşul şi dieceza greco-ca- tolică de Oradea Mare1; dar cel dintâi cam pela a nut 1724 4a intervenţia lui Hodermarszky episcopul de Munkâcs, a fost alipit la această episcopie, iat cea de a doua a fost prefăcută în epis- copie nouă ta anul- 1770. Mult a contribuit la cultivarea şi pro* gresarea limbii româneştTepTscoput Samuit Vulcan/carela^ritrodus în jocul lifereior .ctrile literele latine, ssa îngrijit de publicarea unul dicţionar românesc în -mai multe limbi, redactat de oameni învăţaţi, a lăsat, să se tipărească 6 gramăticâ foarte îngrijită şî a înfiinţat mai multe şcoli primare. în dieceza sa şi un liceu în Beiuş. Deci se CuVme^să^fTm cu cea mai mare mulţumită provedinţei divine, care In îndurarea sa deosebită faţă de acest popor, ni-a dat pe aceşti doi bărbaţi mări ai acestor vremuri. ’ : (SFÂRŞIT) C O MU NIC Ă R 1 Sabin Mureşanu: Originea familiei Mureşenilor" Ţin să declar dela început că nu vanitatea de a figura eu titulaturi moştenite, pe cari lumea democratică de astăzi nu pune ‘ nici un pond, ci numai' descoperirea adevărului istoric mă în- deamnă să mă ocup de această temă, care a mai preocupat şi altă dată unele cercuri din Ardeal. ' • Date istorice ref. la originea familiei Mureşanu, până în prezent, lipsesc. Tot ce ştim, se datorează tradiţiei familiare. * . Pentru primaoară această tradiţie s’a formulat de îacob Mu- u, reşanu, în „Gazeta Transilvaniei," cu ocaziunea îmmormântării [' V. vărului său.*! poetul Andrei Mureşanu. „Originea Mureşenilor se . trage din Maramureş, leagănul Dragoşizilor, din familie nobilă, a ; cărei 4 fraţi, adecă străbunii lor, veniră- şi se aşezară în părţile : nordice ale Ardealului: Rebrişoara, Nimigea, Feleaca şi lenciu de ' pe Câmpie, dela cari se trag Mureşenii de azi, cari s au ramurii preste toate ţinuturile acele.*1) Biografii de mai târziu ai poetului, Vaier Branisce şî Ioan Raţiu, n'au putut complecta aceste date. Raţiu s*a adresat în pri- vinţa aceasta către profesorul Iacob Mureşanu din Blaj şi; către Aure) Mureşanu din Braşov, dar nici dânşii n’au ştiut de alte in- V. „Observatoriulu* Nr. 47 dîn 1879, în care se spune că ,ei n’au "fost nî(H măcar veri." Pir. .AS." b „Gazeta Transilvaniei,* 1853, No. 101. formaţiuni. L-au asigurat Insă că toţi din familie ţin la originea de nobil, că Mureşenii air.fosl oameni liberi.1) " N’avem nici un motiv să tragem lâ îndoială datele din „Ga- ... . zeta Transilvaniei:" Iacob Mureşanu a scris la tot cazul numai aceea ce a ştiut din tradiţia, serioasă familiară. Pentru. ardeleni aceste date erău demne de încredere, loan Puşcariu, în, lucrarea v sa voluminoasă: Date istorice priv. la familiile nobile române, • înşiră pe Andrei Mureşanu, pe Iacob şi Aurel redactorii Gazetei (Transilvaniei, pe loachim adv. în Năsâud şi pe alţi Mureşeni, între nobilii români, deşi nu spune că dela cine şi pentru ce merite au câştigat străbunu acestei familii diploma de nobil,2) Iar mai nou, îh Albumul comemorativ ăl lui Iacob Mureşanu, autorul A. A. M , vorbind — după tradiţie — despre originea familiei Mureşanu, spune că aşezarea celor 4 fraţi'maramureşeni, în părţile nordice 4 ale Ardealului, s'a întâmplat în veacul al XVIjl-lea, eând un ram ■ţL*-y al familiei, în urmâ asperităţilor sorţii şi a uneltirilor duşmane, a t părăsit patria strămoşilor săi.8) V Cercetările s’âu oprit ta acest punct, in lipsă de documente- " şi de alte puncte de reazim în tradiţie, originea familiei se pierdea' în negura trecutului îndepărtat. Singur autorul Albumului încearcă' — în note — să facă legătură între fraţii din tradiţie şi între f fami|ia Maros de Cuhnia ^dln Maramureş), care se trage dela .■ [ Marus, fiul voivodului Erdew dela 1345. - , - Numele de Mureşanu, ca nume de familie, nu se pomeneşte nici în colecţia de Diplome Maramureşene a lui loan Mihalyi, nici - la Date istorice din Maramureş de Tit Bud. In schimb e interesant , a şti, că din familii nobile din Maraniu-eş, ca Csicşd, Bermdeî,^ Boiar, mutându-se unele ramuri în Ardeal, aceste ramuri au luat şi numele de Mureşan, în felul; Mureşan alias Berindei, Mureşan recte Csicso de Biserica*Albă, vrând prin-aceasta să denote ţinutul de obârşie.4) Cazuri anatoage avem la multe nume de familie: Muntean, Moldovan, Mărginean, Oltean şî a. Deci numele de ‘) Raţiu loan: Viaţă şi operile iui Andrei Mureşanu, Blaj, 1900. *) Puşcariu loan: Date istorice ref. lâ familiile nobile române. Sibiiu, 1892. Partea ii, pag. 249.. *) iacob MureşanAlbum comemorativ. Braşov, 1913. , , *) Puşcariu, Partea II, pag. 249. familie: Mureşanu yfne-să întărească tradiţia. In nordul Ardealului şî' azi Maramureşenii sunt numiţi de popor Moroşeni. Moroşan este forma poporală a familiei, numai mai târziu Va" lăţit forma literară: Mureşanu, dând ocazie la confuzia că Mureşenii ar fi de pe valea Mureşului. ' . . - In tradiţia ramurii din Lenciul de pe - Câmpie se păstrează încă numele adevărat al familiei. Această ramură a rămas ţâră* * * neasCâ, până în anii 1870, ţărani fruntaşi şî înstăriţi: Primul căr- I turar din acest ram este Auxenţiu, tatăl meu, preot-pfoţopop în Imbuz (jud Cojocna). Dela dânsul, azi în etate de 74 ani, ştiu că Mureşenii se numeau' în patria lor strămoşească: Chindriş, că au venit din Biserica-Aibă din Maramureş 4 fraţi şi t soră. Fraţii" se aşezară ,în cele 4 localităţi amintite îh tradiţia ramurii din Re- brişoara, iar sora la Reteag, de unde, după ce s'a măritat, .s*a întors în Maramureş, ducând cu'sine diploma de nobil. Aceasta s’a întâmplat cam-pe Ia mijlocul veacului al XVIÎI-lea, şî bunicul bunicului tatălui meu ar fi fost cel ce s'a aşezaTîn lenciu. ■■ . Pe urma acestei tradiţii nu este greu să urmărim firul până la demonstrarea, că familia Mureşanu este de obârşie domnească. ' Familia Chindriş este foarte răspândită în Maramureş. Puşcariu, în opul său amintit,1) sub numele Chindriş alias Balea de îeud, cu diplomă dela Matia din anul 1459,2) înşiră 17 capi de familia în Budeşti, 1 în Călineşti, 6 în Boereni, 54 în le ud, 2 îii Cuhea, 14 în Vişeul de jos şi Vişeul de sus, 6 în Slatina. Din Biserica- Albă aminteşte V Chindriş de Budeşti. ,Poate au fost mai mulţi j în Bişefica-AIbă, dar de aici au emigrat — după tradiţie — cei j 4 fraţi Chindriş, cari au devenit străbunii Mureşenilor. Familiile Chindriş şi Batea sunt descendenţi din familia vodei Baliţâ, fiul tui Sas-Vodâ, fjul tui Dragoş din cronicii) Drritre fi» lui Sas-Vodă, Baliţă şi Drag au fosl voivozi şi comiţi ai Mara- mureşului, Sătmariilui şi Ugocei. Drag şi urmaşii lui, numiţi Dragfy, au trecut la catolicism, ajungând la onoruri mari în Ungaria. Dela ceialalţi fraţi râmaşi îit Ortodoxie, se coboară multe familii *) Puşcarîu, Partea II, pag. 183. *) Mîhâtyi: Diplome Maramureşene, "pag. 271. Puşcariu, Partea II, pag. li), 12. Bud, pag. 7. 6* 84 româneşti, cari trăiesc şi azi, intre ele Şi familiile Chindriş şi Balea. Nu s’au putut însă toţi urmaşii susţinea ta rangul strămo- şilor şi în parte au căzut în popor. ' Se adevereşte încă odată în cazul familiilor Chindriş-Mureşariu, ceeace scrise Gheorghe Bariţiu în „Foia pentru minte etc.,4*) că sunt multe familii româneşti pe cari în secolii trecuţi le aflăm • figurând în istoria patriei între fruntaşii poporului, cari însă în urma unor evenimente cu totul fatale, dintr’odalâ dispar de pe Scenă, se dau uitării într’o întunecime ucigătoare de toate suyenî- rile istorice, pentru ca după un secol sau două târâş să apară iu mijlocul compatrioţilor lor; familii de acestea rare, pe care le vezi ramurile şi răspândite prin Transilvania, Banat, Maramureş, Bucp- vina până în sânul Moldovei, păstrând aceleaşi tradiţiuni şi aceeaş suvenire de familie, de patrie, pierdută fiindu-Ie numai un fel de solidaritate familiară. Membrii din acele familii, cum sunt fuga, Du nea, Stoica, Mureşanu şi a. vor pricepe mai bine aceste ob- servaţîuni. - Şi mai bine vom pricepe astăzi aceste.observaţiuni, pline de duioşie, ale tovarăşului de luptă al Mureşenilor* când vedem că chiar şi sub regimul românesc, dintr’o lipsă de prevedere politică, populaţia băştinaşă a Maramureşului, cu documente de nobleţă din epoca legendelor, e aproape covârşită de elementul venetic ce i-$e suprapuse. Documentele cu peceţt voivodate se îngălbinesc în sipete, românismul agonizează pe plaiuri, pradă năvălitorilor.. Ţara lui Dragoş-Vodă a căzut în agonie. Sursele de bogăţie ale Maramureşului sunt înstrăinate deplin. Exasperaţi, ţăranii îşi iau lumea în cap, pribegind spre câmpia Ardealului ori spre valea Moldovei. " Dacă chiar n’am putea admite această presupunere în cazul celor 4 fraţi Chindriş din Biserica-A)bă, fiind dovedit că Evreii au inundat Maramureşul numai mai târziu; vor fi fost alte calamităţi, asperităţi ale sorţi), cari [erau multe pe acele vremuri: invaziunile Tătarilor, recoltele sjabe, epidemiile, dintre cari mai ales cele două prime au căuzat o mişcare de populaţie destul de pronunţată în Maramureş şi în nordul Ardealului. Moşia donatară a familiei *) „Foaia pentru minte etc.“ 1863, nr. 14, 85 Chindriş s’a împuţinat, în măsură cum familia s’a îmmulţit, spor- nică cum dovedesc documentele, şi la un moment dat fraţii Chindriş s’au hotărît să-şi cerce norocul pe alte plaiuri.; Au.. fostHnSîîlsfi tari la suflet, cari au ştiut să-şi birue mândria de nobil şi au ştiut mai ales să înfrunte greutăţile fatale, cari pe alţii i-ar fi răpus pentru totdeauna. In pribegie, alături de ei, e şi sora lor, mara- mureşeanca voinică, care la fine se dovedeşte ţotuş a fi fost suflet de femeie şi se întoarce în ţara ei, ca un simbol ăi dorului de vatra părintească. ' - De încheiere mă adresez de-o parte către membrii familiilor Mureşanu alias Chindriş (de Ieud, de Budeşli) djn Braşov* Blaj, dtn nordul Ardealului etc., să cerceteze dacă- vor afla şi urme scrise pentru verificarea tradiţiei. Cred eă în conscripţiile regimen- tului II de graniţă, din care au făcut parte şj Mureşenii din Re- brişoara, se vor' afla date istorice scrise. De altă parte, restabilind legătura între familiile Mureşanu şi Chindriş, trimit-salutul de „Bine V'am găsit*' fraţilor din Maramureş. ■ * * . . - ■ ' ' ■ . j* , ■ . : ‘ ' ' ' ■. ' 1. Marţian: Contribuţie la istoria descălecării ' ' , ' ' • v . • • >*fieproducem din o monografie a oraşului ai castelului Muneacigcrisa laQ83(j)0Q de.Ruşi-dinJodolia^) . ' '' i-a colojiizat în acele 300 sate ' deşerte şi urmaşii' acestor lo-1 cdiesc şi in prezerU acest p5 mân f dăruit pe acele vreniu rLTŢuceJel Kpfiatovits fiind un om foarte bogat â l provăzut wâşuTlfa unciei : ; : cu incintă de zid şi a măriţ castelul şi l-a: fortificat liicunjurându-l; \ : cu un şan( săpat îţi- slânca naturală, şl a mai. dispus să se sape şl o fântâoâ «re este de 50 stânjeni de afundă şi există şi în ^ prezent Ei a mai Zidit în apropierea ,,MuncaciuluiV pe deaiiil Cer- ; . nuc, pentru călugării Ruşi din ordmuI Baziiitanîlor, o mănăstire . . !n onoarea episcopului şi confeseruIui. Nicolae,'. care, refăcută'de-; , * voevodul din Muntenia, de Multyânszfcy Kosztâ şi după aceea de Dumitru Râlz, există şi în prezent/ ; - ( ■ Unele detalii Cuprinse în acest text supt cu iotul nouă şi chiar cu de- ’ j săvârşire necunoscute In istoriografia noastră privitoare, la descălecătorii Mol- dovet. Astfel prezintă o. deosebită.importanţă ştirea că „prinţi pefe“ Bogdan şi fiul său Dragoş audost proprietarii oraşului ţi ai castelului Muncaci, dăruit . lor de regele Ludovic. Apoi precizarea numărului de 300 sate din corni- . Udele: Bereg, Ugocia şi Maramureş, ai căror locuitori au urmat chemării ' - „principelui* de autreeiitmunţii, este un preţios indiciu • penlrn stabilirea .. terilor ui ui evacuat, crfnsfderând că aceste trei comitate în prezent numără . impreşină 480 dş săte djnlre cari numai c. lSD sunt locuite de Români. , ■ Nu putem presupune că In cazul prezent am avea atace cu vre-o tal- . : şiticare fiindcă autorul' Balajthy, care a fost probabil un^câlugăr din Ordinul ■ catolic alPrempnsiratensilbr, nu avea nici Un motiv să preamărească pe des- ~ . câtecâtorii români ai Moldovei. Deci constatările lui vor putea- fi verificate şi . . poate chiar şi. completate din izvoarele Indicate tn Introducerea, opului său, în care ne. Indrumează la datele utilizate de el aflătoare In bogatele arhive ale contelui Filîp Frandsc Schdnbom din oraşul Muncaci, preţumşi înarhi-. Vele oraşului Muncaci şi în cele ale comitatului Bereg. ...- - Oare nii se impune Studierea amănunţită â acestor arhive ? Iul iu Moisil: Două poezff In -timpul când Cram In liceuttlinNăsăud, între anii t$71 şi 1879, ini-aii câzuţ în mâni câteva caets cu poezii scrise, destul de vechi. Intr’nn astfel de caet, pe care-] păstrez şi astăzi, am găsit între alte poezii şi ^Veisul-lui. Bunăpprte.*: ' ■ ' Se pare că. versul'acesta este făcut deo persoană ce pro- . babil va fi fost soldat grănicer al’ regimentului din Năsăud. Prea- mărind pe Bunăparte, poetul român pai’că regretă că Bunăparte a plecat’aşa* departe „la. Elena să robească,"; şi-i pupe în gură şi în inimă durerea’ ce: sufere' Bunăparte «e gândeşte cu doc la. ţara lui, la Franţa, şi- i doreşte „Uimea, să o şţăpânească/ Cu mare durere Se gândeşte la „Utiţia mama* sa, ta fiul său, , la prietenii săi. . Cutoatecă poezia n’âre vr’o valoare poetică, totuş se desprinde dîptr’însfhdragostee şi respectul ce soldatut acela grănicer .român *■— caporal, sergent, învăţător sau ce, va fi fcâ - r deşi (n servicuii Neamjului duşman îui Napoleon,' are fată de geniul militar al lui Bunăparte sau şi de sângele latin ce curgea în vinele amândorura. . tată această poezie: ' v ‘ . „ Versul lui Bunăparte Prea viteazul Bunăparte. Stărui te adânc de.departe / In marea Apusului In preajma pismaşttlui\ Când a fast el să pornească1 ; La Elena să rotească, Ochii n sas şi-aţi rădicat Spre-F/anţa-au căutat. Din inimă-ău suspinat Şi d Să trâeşti fard iubită - In veci să fi pomenită! Sâ trăeşti 'ţarâ frumoasă Din', toată lumea aleasă, - Să trâeştf,-să 'mpărăţeşti . Lumea să-o stăpâneştii : -• Paris, tron împărătesc; ' Eu acrim te părăsesc, ' \ Versavia*) cea cit nume .' A opta minune ’n lume, Fontaiia?) casa mea in gură-au cuvântat : Ştiu că na te-oi mai vedea l in toată viaţa mea. Utiţteţ alama mea ; jalnică va fi şi ea; . ■ Ludovica 'mpărăteasă, - *) Versailles. ’ ^FoataineWeau. 88 Că-i văduvă şi rămasă Apă de mare sărată. Cu fiul mea cri tuto* Un noroc amăgitor - Care ea tam părăsit. ' \ Foarte tare'nşălător, Voifărtaţi şi fraţi a i mei, In troiţă’ n’am crezut • Unde-or fi acum şi ei? Cd Yro/fa /n-au 6d/uf, Vrit/ft sd.vd povestesc - Europa am pierdut. /n cc cate ea pornesc? _ __ In Hetena miazăzi - ' ‘ , f/urte dacă^voi sosi ' Anglie, dreptate sfântă, /n ce toc m'oiaşăza ' Tu cu mine ai izbândă, £/ vot vordt mte’dusd. : .■ Cdsu/tf cap încoronat , Hetena-i un stan de piatră - £/ ia tine am scăpat; Cu mare-tncunjurată . , Ingroapâ-mă ’n tara ta . unrfc nu se mai vede • - ATu md o$a depărta, Nici pământ, nici iarbă verde W« md t/uoe-o^a departe, Numai marea cea prea Iată £//// cd cu sun/ Bunăparie. Când o parte din provinciile de nord ale Italiei, erau încă sub stăpâ- nirea Austriei, se trimetau tn garnizone italiene şi regimente româneşti. Acea- sta a durat până la anul 1866 când Austria a pierdut acele provincii iar italia a devenit liberă şi unită- • ' Poezia ce urmează ad şi se referă la acele timpuri, este făcută de poetul german Hermann v. Oi Im, şi, tradusă tn româneşte de lorgu O. Totna, : a fost publicată mai întâi în Junimea literară" din Cernăuţi In 1912. In spitalul ambulant la Verona Colo ’n hospital la Verona, De friguri cumplit scuturat, -Un fiu, afi, al Bistriţei zace, Un june .român, vulnerat. Pe faţa-i fierbinte roşaţa De sară îţi pare-a tuci; V Nici rozele nu-s mai frumoase Ca ’n ceasul când prind a păli. Şi singur el zace, sărmanul, Şi-i ca’ntr’un mormânt, părăsit, Şi grelele ceasuri le'nsamnâ Pe plapomă neliniştit. Dar uşa acum se deschide Şi’n sala din cel hospital ' In tunică strânsă apare _ ' Un t$năr, frumos general. I O palidă ambră îi zace. Pe nobila faţă, şi el In graiul acelui ce moare Vorbeşte cu dânsul la fel. Deodată se mişcă-pâreţii Şi'n zare dispar ca vrăjiţi, - Şi-afară în mândră splendoare Se văd, ah, Carpaţii iubiţi. Şi-afară-i Stă .mama dorită , Şi tata ’n cojocul miţoş* Iar cânele-i saltă *natnte. Ieşind din desime, voios. ^ Şi-afară mai stă.şi -Maria Cea oacheşă, dulce zicând: xAh, biae venit-ai Costache! Era să mor plângând." ,0 patrie i* strigă Românişi, „Ce dutce-i că iarâ-s al tău l* Şi-şt dă ’ntfun sărut răsuflarea Pe mânia 'mpăratului său.' 1 ' * * - *, . . ■ ■ loan Corbu: Zimbrul în ţinutul Năsăudului . ' * . ' ' ■ ■ * ' „ .. Nu e fără interes a reconstitui faună vechie p ţinutului no- stru. E cunoscut că zimbrul a făcut parte din fauna Moldovei, pe a cărei emblemă figura un zimbru.- FîftWi^'munţînibştri for- mează un complex cu munţii Moldovei, se poate presupune că el a trăit şi prin pădurile noastre. Aceasta presupunere însă se poate şi dovedi CU numiri de părţi de. hotare din ţinutul nostru. Aşa în hotarul comunei Rebra o parte poartă numele de „Tău! zimbrului*, de unde se vede că şi In timpul când s’a dat acest nume, zim- brul era rar, altcum, dacă ar fi venit cirezi Ia tău, s’âr fi* numit ,Tăul zimbrilor." Pe hotarul comunei Zagra, mărginaşă cu jud. Someş, o parte de hotar se numeşte: „Zîmbriţa," care nu poate fi decât vaca zimbrului, [tot aşa cum se numeşte bivoliţa dela bivol. Iată deci existenţa zimbrului în ţinutul Năsăudului dovedită.*) .. *) In ţinutul Bârgaelor aseminea aflăm munţii .Zimbrul" şi .Zinibroafe" (după analogia; lup, lupoale) şî se spune că ultimul zimbru a fost puşcaţ acolo după 1780. Dir. ,A. S.“ - - 1. Marţian: O. scrisoare din 1849 ' In colecţia* mea de manuscrise se găseşte următoarea interesantă scri- soare pe care a adresat-o în, W pJoemvrie 1849 din Viena locotenentul Teodor Pioraş din* regimentul grăniceresc năsăudean nepotului său Grigore Moisil, pe ătunci paroh tn Borgo-Tiha, pe urmă vicar In Năsăud. Numele de Gheţi din adresă-este prescurtarea numelui de-botez Grigore, cum îi numeau pe Moisil şi conşeoiarii In şCoalele din Blaj. - . . Mult dorite şi iubite'Gheţi! . Cu maţe bucurie am primit .cariia ta .dîn 13, în . 26-Vbr.: a. c. adevărat după o lungă pauză —, şi vaî cum in'am bucurat când am îhţăles gă toată familia ta, bietul, socru-tău,1) părinţii tăi, facob8) şi toţi ce se ţiu de rudenia ta sunt la viaţă şi sănătoşi. D-zeu să-î ţină pe toţi întru .mulţi-ani voioşi şi sănătoşi! Cu atâta mai tare m’a mâhnit îndelungata-fă petrecere in păduri, la puste, că ştiu cu ce năcaz, lipsă şi frică v'aţi luptat intr’un timp: aşa friguros, ca iarna trecută, şi aşa lungă vreme;în codrii, sălbatici tet; prunci mici,! cit nevasfagâiigavâ, cu socru aşa înaintat In vârstă !. Mi-sJa rupt inima când am cetit aceasta ' descriere. Insă spaima în pripă'dezvinovăţeşte fapta aceasta, căci crez că n’aţi ‘socotit că va ţînea: domnia rebelilor aşa hingă vreme, căci altmio- terlia aţi fi! tras la BucovinaJ ca cum aţi făcut după, aceea.- . Scrie-mi bunule .cti ce aţi- trăit îtr Câmpulung şi Dorna ? . Avut-ai ceva ajutor şi milă la compairioţii noştri ? Pare că simt Cu ce'ingrijare şi jâle ap fost părinţii tăi, mai cu seamă mumă- ta, în timpul acela. Multe lacrimi vor fi vărsat, şi multe zile a .vieţii vor fi scurtat, prin iiăcazuT aceia. Eu încă am fost tare în-, grijat pentru soţia-ta şi ai tăi; penlmcă atn ştiut că eşti cunoscut ca patriot bun, şi pentru aceea însemnat de pismaşi. Şi mai cred că n’ai fi rămas ia viaţă să fi fost în Bârgău în vremea aceea. Totuşi cel Atotputernic a binevoit aşa, şi să-i muljâmim pentru toate! ' 1 \ ' . ' Cine ar fi fost în stare a socoti .că mtr’un timp aşa de scurt se vor.îiitimpia tucruri aşa minunate^ şi furia popoarelor se va desvolia Jntf’un chip ca acela? Mî-se pare câ aceasta au fost • " . ‘ ‘ ' ’ . . • ' tj învăţătorul pensionar Constantin Georgiţă,: - - . 3) Fratele parohului Moisil. - nu maţ 6 şcoală pentru popoară,- şi' cine poate socoti ce va mai „1 urma* Căci ■ omul de acu m cu hi mii nu se ‘în destu lea z|, ci tot mai «huit pofteşte; ‘ ' ■ _ * BenTru acelea c£ ţborrăpit rebelii: doară vei căpăta răsplată .dela stăpânire dacă vei pofti* $i-ţi vei da cererea în scris,-şi de va fi de lipsă până la curte; şicte bună seafnâ nu-ţi va* fi înzădar : .. pefitrucă acuma eşti' mai sărac. decât când te*ai: însurat; de,cum va n'şi făcut paşi-până acuma întru acestea. Cărţile tale vor fi fa Bistriţa vândute pentru nimic, căci rebelilor-nu . îi-6 fost. aminte de acela fel de negoţ, care ei nu l’au ştiut preţui, : Ţânutul Bistriţi \, adecă satele săseşti nu te-au prădat rebelii. , Oare'pentru ce?. Dânşii să se fi re seu pipărat cu 130 mii artfint, • de-i adevărat.-Eftin au scăpat dânşii, că dacă se va socoti număr .' un sat de al noastre ars etim Năşăâdu, au cetea- dduă Feldru şi ’ Răbrişoara, au răbdat mai multă pagubă decât aţâţa; Aşa este: ' Cine: îi născut în noroc tot noroc are, aşa. popoafă întregi" ca şi unul singur, precum se vede şi. .acuma la Saşi ; . Lşî bietul. român - nici-â lumii care pentru unu ca dânsa,; care doară cu ştiinţa nu va sta în loc, ci va păşi înainte şi mobil fiind, are prilej de a se cultiva de posturi mai mari, precum fu Luciri norocit. Ce Ţ-au sctis Pepi.djn Galiţia? Scumpetea a fi acolo ca şi pretutindeneâ. Eu mă aflu comandat în spital din prima Oc- tombrje şi capăt ’.Eriedensgage," cortil şi lemne gratis. Dară prelângă toată‘economia am fost sâlit în toată luna să adaog din . care am avut, fiindcă îmbrăcămintea precum şţ traiul surd tare scumpe. Şl de n’aş fi avui ceva rămăşiţe aş fi fost silit au a face . datorii, de aş fi avat credita au că aş fi rămas sdrenţuros şi flă- mând, precum mulţi în starea noastră se luptă cu lipsa. Până acuma mă. aflu sănătos,1 mulţămită celui de sus, dar tot sunt în- : grijat că aici în spital, unde între o mie de bolnavi mai jumătate se află cu tifus, pe lângă' slujba cea grea, să nu capăt şi eu acea boală grozavă, Care în toate zilele îşi pofteşte jertfele sale. Cu* răspunsul cărţii tale pentru aceea atn trâgânat -că am aşteptat dela îoan ginerele meu răspuns pe o carte care încă în 18 septembrie i-am fost trimis, şt încă nici acuma n’am primit . răspuns. Nu ştiu ce e;pricina? Au doară li-s’au întâmplat ceva? Că de altă. vin cărţile regulat, mai cu seamă prin Galiţia. u fu cartea ta mi-ai făgăduit că îmi vei scrie mai pe larg de- .spre stările împrejur a regimentului şi a poporului, a şcoalelor şi _ altele care sânt vrednice de ştiut, căci macar că sânt aşa departe de patria mea, sânt totdeauna cu gândul şi cu pofta pentru feri- cirea poporului meu şi a neamurilor mele cuprins, macar că pen- tru mine nu mai este fericire pre acest pământ, Starea noastră se va delunga, că până ce se vor isprăvi cercările în Galiţia şi Ardeal pre unde se află aceia care sânt cu a noastră treabă. încurcaţi, a mai trece iarna. Ce va aduce primăvara cu sine, numai cei de sus ştie. Dee D-zeu linişte şi pace în toate părţile! Oare cum că numai Ardelenii n’an „Vertrauensmănner" (bărbaţi de încredere) aicea, adecă Românii, că Saşii grijesc pentru sine. Noutăţi h'am ce scrie, că aici numai atâta ştim ce ne spun gazetele, şi acelea încă nu scriu tot adevărul. - - .. Dela D. maior Pop, căpitan Kafka, Minier, Zatelzki*) şi dela D. Paşcul închinăciune frumoasă ţie şi la toată familia ta. Cu toţi se află sănătoşi. Mai uitam, şi D. Macedonfi încă ţi-se închină de sănătate. Kafka să miră că nu capătă niciro carte dela muierea lui. Oare ce-i pricina ? Doară şi-a tras gândul îndârâpt văzându-l în nenorocire ? ' ■ ' '. Scrie-mi ce-i cu scaunul vicărăşesc? Cine poartă cârma? Ce mai face cumnatul D. Ioan din Feldru ? Sănătos se află şi tocmitu-şirau casa? Ce avură şi d-lui să petreacă la bătrâneţe! Falnic lucru ! Spune-i, mă rog, închinăciune frumoasă dela mine. D-zeu să-i îndelunge viaţa şi sănătatea 1 Acuma doritul meu Gheţi, vă poftesc lă toţi, ţie, la Ioan,* pruncilor şi socrului tău fericită şi îndelungată viaţă I Dumnezeu să reverse, mila sa asupra voastră, ca să vă vindece toate ranele, aşişderea la părinţii tăi de care simţesc nespus dor. Lui lacob, soţului lui, ia sora şi cumnatul tău, pruncilor lor, la toţi spune închinăciune frumoasă, precum şi Ia toţi cari îşi aduc aminte de mine, şi sărutandu-vă pre toţi dulce rămân al tău âdevărat prietin , Ţodor. *) Toţi ofiţeri ai batalionului năsăudean care a refuzat să lupte contra Sârbilor, cum ar fi dorit Kossuth. ' -' RĂBOAJE DIN TRECUT V1RGIL ŞOTROP . Datele şi notele înşirate aci şi scoase din acte şi documente militare, privesc mai mult viaţa internă şi nu expediţiile râsboinice ale grăniceriioi. Ele deasemenea servesc ca contribuţie^la cronjca regimentului năsâudean. 1763. — Pe teri torul regimentului se ivesc turburâri militare şi religioase. Soseşte o comisie aulică care dă informaţii?! instrucţii grănicerilor, şî dupăce linişteşte spiritele, militarii depun jurământul de fidelitate. . . 1764.- — Grănicerii Işi confecţionează inondirele şi spre şcopul ăsta se absolvă dela pitirea unei treimi din impozitul individual. ^ . , 1765. — Recoltă slabă, mizerie şi scumpete: . Începe-IransportoL-dtJleiîmc si- sare pe Someş^ pe plute, până ls\ Şnlnac . ~ - - ' Se promovează agricultura raţională, se âmelioreazâ mora- vurile şt se organizează poliţia. : In sate se introduc cassele comunale, şi ca primari-pot fi aleşi'numai bărbaţi vrednici şi harnici. In unele comune se ridică şcoale. Se publică ordinele privitoare la restricţia-sărbătorilor, priveghiurilor şi a, pomenMIor, precum şi la Introducerea taxelor pentru funcţiunile religioase. Se constrnesc şi repareazădrumuri. In diferite staţiuni se clădesc cvartîre pentru ofiţeri, iar în Năşăud o fabrică de spirt şi bere> şi tot aci-începe a se ţinea târg de săptămână. ' Căpitanul baron Hohenhausen face o descriere geografică a cercului militar rodnean. , , Se regulează şi normalizează satele, coborite fiind Îta văr casele de pe munţi şi dealuri. In Năsăud se clădeşte o moară cu 4 pietri şi o clrdumă, iar în Maieru şi Parya'câte un ferestrău. ' . . ■ Satelor, li-se îm păr ţese munţi şi păşuni. .Drumurile se preyăd cu. pietri şi tăbliţe pentru indicarea de- panărilor şi direcţiunilor. ' ■ " 1767. — In Năsăud se clădeşte o prăvălie şi o măcelărie. 1768. — Prima concentrare a regimentului. Deprinderile durează două luni. Generalii sunt mulţămiţi cu spiritul ce dom- neşte îiitre grăniceri. ■ l . Soseşte ca dar portretul împărătesei Maria-Terezia. Se conslfueşte podul deja Iniradam. peste Someş. . 1769: — La şanţurile Rodnei se Tnfiinţea^ofici u de varră şt de carantină Pe muntele Cucureaşa se fac fortificaţii şi se iau măsuri de apărare pe cordonul tras în munţi, unde movilele de graniţă.se mulâspre Moldova. \ ■ 1770. — In Năsăud se clădeşte biserică romano-catojică şi o mare cazarmă, iar la Rod na -fântâna de apă minerală şi localul de baie, cu bam colectafi dela grăniceri. Se împârţeşte între comune terenul muntos câştigat în anul precedent ax mutarea movilelor. . ' . 1771. — In Năsăud se clădeşte o şură mare pentru exerciţii militare, şi o sală pentru întruniri publice,* . 1772. — Grănicerii ocupă punclul important numit Priporuf Candrii situat între Bucovina şi Ardeal. ■ ! ■ 1773. — împăratul los f II vizitează teriloru! regimentului. ^ 1774. — Se dispun păzitori de păduri, - ' 1775. — Comuna Nepos ia în primire teritorui luat la stânga Someşului dela Saşi. .Se, fixază graniţele spre Maramureş. - - 1776. Se conslateazâ că în ţimp de 10 ani s’au transportat la Solnoc 154.689 măji de -sare cu un câşiig de 455.892 fiorini. 1777, —Se introduce colectarea de bani în cursul liturghiei. In Parva sc clădeşte q vaniiţă. . 1778.— Din cauza multor tâlhării se măreşte numărul corduniştilor In munţi. . 1780. — Se mută graniţele mai în afară spre Moldova. Sosesc instrucţii pentru administrarea pădurilor.- «r '1785—1787. — Ani neroditori. O vacă costă 4—5 fiorini,| oaia 24—30 creiţarî, mierţa de grâu şi porumb 1 fiorin 20 creiţari. L Comunele Borgoprund, Monor, Zagra şi Morăreni căpătă dreptul de-a ţinea târg de săptămână. - - 1794—1796. — O comisiune militară sub prezidiul genera- - tutui de divizie baron Cristian Rall reambulează şi statoreşte gra- niţele spre. Moldova, Bucovina şi Maramureş. , , Se.împărţesc munţii între comune, conform numărului locui- torilor, şi se înfiinţată cărţi fondare privitoare la proprietăţile particulare şi la păşunile, pădurile şi munţii satelor. 1798—1800. ■=- Fiind militarii duşi în răsboaie, se resimte foarte mult lipsa braţelor de muncă la economia de câmp. 1801. — împăratul Francisc dispensează pe grăniceri dela plata tuturor contribuţiilor. . - . 1806. — An Cu recoltă slabă; . \ ,1807—1808. — Iarăşi se împărţesc păşunile de munte între comune. Se iartă taxele pe lemne. ' Locot.-Colonelul Gratze reambulează graniţele spre Bucovina. ■ 1808. — Recolta compromisă. ' 1810. — Consiliul aulic aprobă propunerea comandei regi- mentului ca morile erariale să fie vândute grănicerilor. 1813. — Mare foc în-Nâsăud, La edificiile erariale s’au cauzat mari pagube. Au ars 21 case între cari şi casa vicarială. In cursul anului a plouat foarte mult. 1814. — Comisiune reambulează graniţele spre Maramureş. * Munţii liţigioşi se adjudică grănicerilor. Ordin ca grănicerii să dea mai multă atenţie cartofilor. 1815. — Consiliul aujic aprobă dărâmarea celor llouă etaje ale cazarmei, deoarece păreţii începuseră a crepa şi ameninţau cu prăbuşire: ij / Cemrsl Uni vc'sÎTy, ihr.iry ( H In Feldru au ars îh 20 Febr. 32 case. Focul s’a iscat în cârciumă cu prilejul unei nunţi, * , 1816. — Se institue comisie pentru stârpirea bandelor de hoţi ivite pe teritorul regimentului, şi spre scopul ăsta se formează o trupă de 70 grăniceri călări. - Pentru cumpărarea de cereale-în anii neroditori, Comunele au împrumutat dela stat suma considerabilă de 442.045 fiorini pe care se obligă a-o reptâti în rate. ■ . 1817. — împăratul Francisc vizitează Năsăudui. Se compun nouă regisfre cadastrale şi se regulează admi- nistrarea averilor comunale. 1818. — Se reparează şi lărgesc edificiile dela băile Anieş- Rodna. , 1819. — Pentru personalul dela statul major se cumpără în Năsăud locuri şi se clădesc încă 19 case. ' . Sosesc portretele părechii împărăteşti şî se aşează cu mare păradă în sală institutului militar v .. 1820. — Mulţi bârsani iau în arendă munţi şi-şi aduc oile la păşuni. . Fiind an mănos comanda regimentului ordonă ca toţi copii să fie trimişi la şcoală. Funtul de carne de vită costă 4Va creiţari. Se decern premii "pentru albiriărit şi pentru stârpirea urşilor şi lupilor cari s’au îmmuSţlt peste măsură. ' Se regulează chestiile de ereditate de adopţiuni şi căsătorii. 1821. —: Consiliul aulic a încuviinţat vinderea berăriei şi vînărsăriei dîn Năsăud, precum şt a ferestrâultii de pe Anieş, şi a permis să se clădească ferestrae particulare. Căpitânul Cabatiny inspectează graniţa spre Maramureş. Se reînoiesc ordonanţele conform căror este strict interzis ca pe teritorul regimentului să se aşeze vr’un Evreu şi Armean, ori să petreacă aci mai ni uit de o zi. In consecinţă ei nu pot fi arendatori, prăvălieri, meseriaşi ş. a. şi nici măcar slugi. 1822. — Comandantul generat din Sibiu baron Schuslek vizitează Năsăudui. La porunca colonelului Zatetzky grănicerii îl salută româneşte : „Trăiască Excelenţa sa !*’. , 1824. — Se regulează folosirea fântânilor de saramură (sla- tină) aflătoare pe teritorul comunelor grănicereşti. 1826. — Se aplică măsuri coercitive pentru cercetarea şcoalelor. Erarul cumpără în diferite locuri 14 grădini pe cari clădeşte locuinţe pentru ofiţeri. 7 98 La ordin mai înnalt pădurile au să fie împărţite în trei clase şi se normează tăiatul lemnului de clădit şi de ars. . 1827; — In cazuri extraordinare se permite familiilor lipsite să lâzu iască, iar locul tăzuit are să fie întrodus în coaiele cadastrale. ' 1829. — Se reparează drumurile. La ordinul colonelului Lebzeltern auditorul (judecătorul) militar căpitanul losîf Schottl ia asupra-şi conducerea cărţilor cadastrale şi le administrează timp de 10 ani, prin ceeace se pun baze sigure proprietăţii de pământ şi se evită multe procese. - 1830. — Orasează colerâ. La cordon măsuri stricte.' 1832. — Arde o parte a institutului militar de băieţi din Năsăud, dar în cursul anului se' reclădeşte. Comuna Năsăud capătă numirea de „orăşel" şi drepful să ţină două târguri anuale (iarmaroace). 1833. — Locof.-Colonelul Reininger construeşle drumul ce leagă peste Strâmba, valea Someşului cu a Bârgăuluî. 1834. — Arhiducele Ferdinand d’Este inspectează regimentul şi împărţeşte multe daruri şi premii. ‘ . 1830. — Colera lăţită peste întreagă graniţa năsâudeană. Mai mult sunt infectate comunele Şîeuţ, Prund şi Mocod. 1839. — Se construeşte drumul Leşu—Ilvamică. \ isdo, — In multe comune se clădesc edificii şcotare. 1841. — In Năsăud se clădeşte locuinţa colonelului şt ia Intradam se reconstruieşte podul peste Someş. 1843—1844. — Comuna Monor capătă dreptul de a ţinea un iarmaroc. Comisie mixtă penlru aplanarea certelor de hotar cu Saşii. tn Telciu, Rebrişoara şt Borgoprund se clădesc nouă edific» pentru şcoale. 1845. — Generalul.de divizie Hauer vizitează regimentul şi vorbeşte în mod elogios despre spiritul excelent militar al trupelor şi starea splendidă a şcoalelor. 1846. — Mişcări revoluţionare în Galiţia. Cu ocazia inspec- tării batalionului de grăniceri trimis acolo, comandantul general al trupelor galiţiene baronul Hammerstein îşi exprimă admiraţia pentru disciplina de fier dovedită de grănicerii năsăudenî, şi pentru faptul că toţi subofiţerii şliu ceti şi scrie nemţeşte şi ro- î £ mâneşte, iar dintre gregari peste jumătate cetesc şi scriu rorffâneşte. \ 1847. — Ordinul comandantului general ardelean baron j Puchner ca grănicerii să fie trataţi uman. Familia baronului Kemăny ridică pretenţie asupra munţilor „revendicaţi" cerând, restituirea lor; ori dppâgtibire. 1848. — Mişcări revoluţionare în ţară. Grănicerii rămân - credincioşi casei domnitoare. ■ Ordin să patruleze gardişti în toate comunele, ca nucumva provincialrşti prin surprindere să pună mâna pe arme şi muniţii. Generalul Puchner ordonă ca ofiţeri şi subofiţeri ai regimen- tului sâ dea, după trebuinţă, instrucţie nou înfiinţatelor garde na- ţionale româneşti. , 1849. — Arde o mare parte a Năsăudului aprins şi jăfuit de insurgenţii maghiari. Foc, jaf şi atrocităţi comise de rebeli în diferite comune grănicereşti. Multe nevoi şi boa le de vite. . " ' 1850—1859. — Desfiinţarea regimentului năsăudeart. Recrutări, .introducerea de noi dări. Foştii miliţieni protestează contra intenţiei erariului de a-le } lua fondurile şi pădurile. * ¥ BIBLIOGRAFIE Biblioteca poporală a „Asociaţiunii" Sibiu: O. Tutoveanu: Patria, poezii. No. .121. ■ Biblioteci „Semănătorul" Arad: ' Charles Lebrun şi D. Nanu: IM mielul alb, patru acte in versuri, No. 96—99. ' Const. Sudeţeattu: Introducere în sociologia lui Auguste Comte, No. 102-103. Goethe: Ifigenia în Taurida, dramă în româneşte de Virgit Tempeanu, No. 107—108. . AI. Manclulescu: Tadot Dragomir, povestiri, No. 109—110. Teodor Mur&şanu: Lumini suflate de -vânt, versuri, No. 114-115; . | Perpesslcius: Repertoriu critic, No. 120—122. Gr. M. Alexandrescu: Fabule, No. 132—133;