■ Imprimat legaL i _ M lg25 Nr. 3 * ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTORICÂ-CULTURALĂ CUPRINSUL: \ Virgil Şotropa: Pagini memorabile ^ din 1848 ......................... Pag 1 Ştefan Sctidon: Comentarii la un document................................21 Virgil Şotropa: Lupta Românilor bistriţeni pentru biserică... „31 Vasiie Bichigean: Poemation de secunda tegione Valachica .... „39 Vasite Filipciuc : han Mi fia ti 1844-1914 ..................... „66 Virgil Şotropa: Răboaje din trecut . 73 * • f ';BCU Cluj / Centra] Unîversity Library Cluj Redacţia, administraţia şi direcţia revistei: „ARHIVA SOMEŞANĂ“ Năsăad, liceul Gh; Coşbuc Năsăud 1925. ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ ISTOR1CĂ-CULTURALĂ ■ ' . Nr. 3 PAGINI MEMORABILE DIN 1848 V1RGIL ŞOTROPA Generaţiile trecute prin teribilul cataclism mondial, Cu toată bucuria legată de înjghebarea noului stat ro- mânesc, în mare parte posed cam puţină înţelegere pentru faptele petrecute în zilele pline de sbucium ale anilor 1848 şi 1849. Pentruce să n’o spunem şi mărtu- risim limpede şi fără’ncunjur că dimensiunile şi groză- viile recentului răsboiu multor oameni Ie-a cam sdrun- cinat sistemul nervos; iar lozinca conceptelor şi ideilor internaţionale privitoare la pretinse drepturi individuale — şi nu naţionale, cum sub mască se-accentua .şi ici- a colea încă şi acum se accentuează — le-a cam abătut atenţia dela întâmplările trecutului înălţător şi plin de entuziasm naţional. Să nădăjduim însă că sămânţa fal- sului umanitarism aruncat de mâni infernale cu scopul ' să discompună, şi nu să întreme şi închege neamuri şi state naţionale,, va trebui să piară; iar tineretul român îşi va întoarce iarăşi privirile către înşufleţitoarele figuri şi fapte din zilele istorice, mai apropiate şi mai depăr- tate, ale poporului nostru. .Arhiva sonteşani* - 1 2 Minunat au a fost anul 1848! Fiecare săptămână, fiecare zi aducea faime despre întâmplări şi evenimente unele mai surprinzătoare decât altele, -- iată cu aceste vorbe îşi începe interesantele sale memorii Vasilie Moldo- van, prefectul legiunei III în 1848'9. Şi într’adevăf numai dacă percurgi materialul istoric privitor la acei ani, îţi poţi face idee despre lupta dârză a unui întreg neam ca să scape de lanţurile robiei. Cutoatecă despre grănicerii hăsăudeni, cari niciodată n’au fost iobagi în înţelesul adevărat al cuvântului, nu se poate zice c'ar fi suferit chiar atât ca şi' Românii din alte ţinuturi, din partea împilătorilor şi opresorilor; totuşi idea de libertate şi de câştigare a drepturilor na- ţionale la ei încă a aflat în 1848 un viu ecou. Cu tot trupul şi sufletul s’au ataşat şi ei Ia mişcările conaţi- onalilor ardeleni dând dovadă despre absoluta lor soli- daritate cu întreg neamul privitor la revendicarea şi realizarea postulatelor naţionale. Din povestirile bătrânilor martori oculari, din în- semnările particularilor, dar maicuseamă din catastifele şi protocoalele militare şi preoţeşti am adunat multe date referitoare la cele petrecute atunci în ţinutul nostru, şi scopul acestor şire, precum şi al altor comunicări ce vor urma, este să scot în relief uneîe evenimente din memorabilii ani ai redeşteptării noastre. , încă în Martie 1848 studenţii în teologie şi în drept, în în- ţelegere cu tinerii absolvenţi aplicaţi prin cancelariile diferitelor oraşe ardelene, aprobaţi şi sprijiniţi şi de unii bărbaţi inimoşi Şt cu vază, au hotârit să convoace pe intelectualii şi pe repre- zentanţii poporului român ardelean pe Dumineca Tomii la o adunare în Blaj, unde să se ia la desbatere chestiile vitale ale naţiunei româneşti. Unde nu s’au putut face' personal, acele con- vocări s’au trimis anonim în prima Hnie vicarilor şi protopopilor cu adaosul, că aceştia însoţiţi de câte doi preoţi şi doi poporeni să se prezinte in amintita zi în Blaj „spre a-se consulta asupra acelor ce naţia română ar avea să aştearnă în comiţiile viitoare". Guvernul transilvan, informat despre intenţiile Românilor, inter- zise ţinerea adunării, iar guvernorul conte losif Teleki, dupăce avertiză pe prefecţii judeţelor Alba inferioară şi Cetatea de Baltă să fie cu atenţie ia cele ce se întâmplă şi după ce ceru dela co- manda din Sibiu asistenţă militară, pe ambii episcopi români, pe loan Lemeni din Blaj şi pe Andrei• Şagana din Sibiu, îi făcu res- ponsabili pentru cele ce vor urma. Atât consistorul ortodox din Sibiu, în absenţa episcopului, cât şi vlădica unit Lemeni din Blaj, impresionaţi de acest strict avertisment, deterâ grabnic în sensul ăsta ordine organelor supuse lor. Episcopul Lemeni, despre care se zicea că era cam fricos şi înclina spre Maghiari şi politica lor, scrise vicarului de atunci din Năsăud, lui Macedon Pop, despre convocarea care se lăţise peste întreagă ţara şî-i ordonă să împărtăşească preoţilor şi poporenilor acestea: Adunarea la Dumineca Tomii în Blaj e interzisă, guver- nul însă împuterniceşte pe vlădică să convoace conform circum- stanţelor pe vicari, protopopi şi pe laicii mai inteligenţi „spre do- bândirea scopului." Dar nu permite să se adune atâtea mii de oameni nedeprinşi in acest obiect, neputând sta nimeni bun că aceea mulţime va rămânea între hotarele cuviinţii. Dela o adu-. nare ca aceasta fiecare să se contenească şi popqrenilor, cari ar fi înţeles doar ceva despre acea proclamaţie, să le vestească că ea s’a făcut fără învoirea legiuitei puteri, şi să aştepte în pace hotărirea. Vicarul Macedon ta împărtăşirea aceasta făcută preoţilor săi mai adauge: Decurnva a căpătat careva nişte scrisori de acestea, şi anume două: ttiia scrisă şi alta tipărită, sau să le trimită la Năsăud, sau să le ţină ascunse neîndrăznind să facă întrebuinţare de ele, căci altfel îşi periclitează „deregătoria". Din paginile istoriei noastre naţionale se ştie, că mult te- muta adunare din Dumineca Tomii deşi nu în proporţiile dorite şi contemplate, totuşi s'a ţinut în Blaj. Mai departe se ştie cum a fost convocată şi cum a decurs în 3/15 Mai pe Câmpul U- l* 4 bertăţii grandioasa adunare şi manifestare a întregului popor ro- mân ardelean. Despre aceasta vicarul năsăudean, care a luat par- te în persoană la adunare, adresează în 25 Mai preoţilor vica- rialului-acest comunicat lapidar: . . Cu împărtăşirea Induratei răndneli a Mării Sale D. Episcop pentru Învăţarea poporului la ascultare către stăpânire şi cei mai mări, vi-se face cunoscut cumcă congresul Românilor s’a încheiat în ce) mai bun rând şi linişte spre gloria eternă a poporului, inacarcâ au fost la 50 mii. Desbaterile s’au ţinut tn 14-17 Mai când s’a cetit petiţia. Punctele ' petiţiei au fost cele mai de frunte următoarele: Naţia română ele. (urmează rezumatul). Aceste puncte compuse în două suplici s’au aşternut Maiestăţii şi dietei. Rezultatul 11 vom vedea de vom trăi. . In 24 Iunie tot vicarul, adresează comandantului companiei din Mocod, căpitanului Leon Pop, care tocmat atunci se vede că substituia pe comandantul regimentului, următoarea remarcabilă scrisoare informativă în nemţeşte, ca să fie citită şi bine înţe- leasă şi de ceilalţi ofiţeri streini ai regimentului: Euer Hochwohlgeboren! Ich bin in Folge bischoflidier Berufung nach Btasendorf gegangen. Diese Berufung geschah an al le Erzprîester und Vîcarien beider Confessionen zu dem Zwecke tim die Interossen und Wiinsche der Nation in Gemeinschaft mit sach- und gezetzkundigen Lâicn, die jeder Erz- priester mitnehmen konnte, zu beraten und dartiber dem nâchsten Landtag eine Pefition zu ubergebea , - ‘ Von dtesem Regiment giengen keine Laien mit, denn die gemeinen Grenzer haften nicht die geforderfe Qualification, den dienenden Officieren ist nicht gestattet, die Pensionisten wollten nicht, eîneti Geistlichen konnte ieh . nicht mitnehmen, indem in dem btschdflichen Circular ausdrilckiich gestanden ist, dasz bloşz die Erzprîester mit Laien sich beint Congress einzufinden haben. Was dort beschlossen wurde, glaube ich Euer Hochwohlgeboren aus den Zeitungen bekannt zu sein. Der Congress hat die Interessen der ganzen Nation vor Augen gehabt, folglich auch der Grenzer. Die Romanen gehdrten bis jetzt nicht unter die redpirten Nationen, konnten daher aut dem (gegen- wartTgen Landtag keine Vertreter haben’; nachdem aber jetzt die Gleichheit aller Nationen erklărt wurde, so wird auch unsere Nation Deputirte beim Landtag „cum voto deliberative et decisivo" haben und wâhlen, Werden die Romanen in den Gespannschaften und UOniglichen Boden dieses Recht haben, so .wird die logische Consequenz auch die Grenzer dîeses Rechtes teilhaftig machen miissen. . Das zukilnftige Schicksal dieser Menschenrasse beslimml das tăglkhe Gesprâch besonders der Magyaren folgendermassen: Entweder werden die Grenzregimenter aufgeldst, oder bleiben. Geschieht das Erste, so werden sie 5 in die Verhăltnisse der Dbrigen Nationen tretten; geschieht das Zweite, so werden sie eine ganz andere Verfaşsung bekommen. Hat der Sturm und die Gewalttătigkeit der Ereigtiisse, wetche vielleicht nicht ei n mal der graueste Diplomat getfâumt hat, die drQckenden Feudal lat ten, die Prlvilegien der begilnstigten Classen und mehrere au$ den barbarischen Zeiten abstammenden Ungebtihre mit einem Schlag beitiahe zenjichten und in Folge dieser den herrschaf(lichen Untertanen so schOne ConceSsîonen ge- wăhren kdnneti; so miissen auch die Grenzsoldaten um so mehr erhalten, als diese zur Verteidigung des Landes und allerh&chsten Trones mit beige- tragen haben, und werden auch in der Zukuntt erspriessliche Dienste dem Staate, in mehr welcher Lage sie sich befinden werden, leisten. Auf dieses und die dem Landtag und Seiner Maiestăt von den Depu- tirten des Congresses, an deren Spitze die beiden BischOfe waren, eingereîchte Petition bauend, lebeich in der stissesten Hoffnung, dasz die Românea jetzt ■ auf den in Juli in Pest zu erbffnenden Reichstag iţire Vertreter wShien wer- den, und so danii werden unsere Desiderien nacft und nach erftiBt werden. Solite der Landtag unsere Grenzer auaschliessen und dieses Rechţes nicht teilhaftig tnachen, so. ist unsere Pflicht bittlich beim hohen Reichstag anzukommen. ' . - • ' Intr'aceea stările politice deveneau tot mai turburi, Maghiarii începeau să păşească pe faţă contra casei domnitoare a Habs- burgilor. Aceştia prevăzând mişcările revoluţionare, observau cu încordare prin oamenii lor confidenţi totul ce se petrece prinţii: Maghiari şi celelalte naţiuni din ţară, temându-se maicuseamă de fnstreinarea şi defecţiunea acestor din urmă cari pe atunci le' ser- viau de mare sprijoană, Generalii comandanţi ai trupelor militare din Ungaria şt Ardea) primeau . şlricte ordine să veghieze ca nu- cumva Românii să fie traşi- în mrejele maghiare, .şi mai ales să nu se piardă bravii grăniceri cari bucurâtidu-se în trecut de un tratament mai favorabil din partea curţii vieneze, îi erau acestei recunoscători şi credincioşi. ' Nu e deci mirare că vicarul în înţelegere cu colonelul regimentului nostru avertiza pe grăniceri să rămână ca şi până acuma în pace şi linişte, şi să nu dea, ascultare oamenilor răutăcioşi, pizmătariţi şi instigatori trimişi anume să pervertească minţile sănătoase; ci dimpotrivă cum se va ivi printre ei vr'unul de-aceştia, să’l denunţe jurisdicţiei militare. Iar preoţilor li-se impunea din partea vicarului între altele urmă- toarea îndatorire: Aduceţi poporului aminte în biserică şi cu tot prilejul datoriile către stăpânire, arătându-le relele urmări cari ar veni când unii şi alţii ar lăsa a-se 6 Înşela de neşte oameni blâstemaţi. Aduceţi-le aminte jurământul care l-au pus Înaintea lui Dumnezeu şi prin care ei s'au făgăduit a fi până la moarte ascultători, a apăra patria şi tronul şi cu primejdia vieţii. Puneţi-le Înainte istoria timpurilor trecute, adică |e spuneţi câte bătăi, omoruri, jăfuîrî, aprinderi şi alte rele au fost In patria aceasta până a nu veni subt sceptrul părintesc al casei Austriei. Turci, Tătari şi alte ginţi barbare veneau, omorau, aprin- deau, pustiiau, oameni cu miile in robie duceau; ba ce e mai mult, Înşişi principii naţionali cari au fost ocârmuitori dela despărţirea Ardealului de către Ungaria, se Impărecheau, certau şi se băteau voind câte trei a fi. Iară dela anul 1695 de când popoarele acestei patrii au tnchinat-o domnitorilor din casa Austriei, este pace şi linişte. Drept este şt se cuvine ca noi să fim ascultători şi credincioşi supuşi Înălţatului împărat şi celor puşi de înălţimea şa; să rugăm pe Dumuezeu ca cu braţul său cel tare să-l sprijineascâ şi ajute tn contra potrivnicilor. E de notat că se aflau mijloace şi căi ca grănicerii să fie informaţi şi puşi în curent despre mersul treburilor în ţară, şi ei continuu primeau pe ascuns îndrumări privitoare la ţinuta ce au de observat. Ca, dovadă poate servi şi o scrisoare pe care scrii- torul acestor şire o păstrează între actele rămase după tatăl său. Pe trei pagini ai unei coaie e scrisă cu litere ciriiice o procla- maţie către grăniceri. Pe dosul coalei îndoite în formă de plic se află-adresa ; „La prea vrednicul de toată cinstea Domnul candidat Alexandru Şotropa în Maieru. Cu mare grabă“ ; iar înlâuntru la sfârşitul textului este însemnat de altă mână tot cu clrlie :ţ „Această scrisoare fără iscălitură s’a aflat în pridvorul bisericii din IIva mică. Poate ,că-i dela un voitor de bine*. Absolventul de teologie Al. Şotropa se afla îri acele zile turburi la tatăl său preotul lacob Ş. in Maieru şi scrisoarea î-s’a adresat cu scopul ca conţinutul ei să fie răspândit printre grăniceri, lată textul acelei proclamaţii: Cătră oştaşii grăniceri romani din Ardeal! . In ţara noastră sunt două regimente româneşti pedestre şi altul de husari, care deşt fusese întrupat cu cei secpesc, supt împăratul losif II, el .totuş cu sângele şi cu inima rămase românesc, totodată credincios monarhului său. Soldaţi romani grăniceri 1 Jurământul pe care voi l-aţi depus pe numele împăratului şi marele Principe a Transilvaniei să nu-j uitaţi. Dupăce Austria la evenimentele din Martie a. c dădură provinciilor ei erezite constituţiune şi ministeriu răspunzător, care dăduse ca armata ger- mană să pue jurământul pe numele împăratului Ferdinand şi pe constituţiune, adecă pe legile fundamentale; tntruaceea Ungaria dobândind ministeriu propriu cu totul neatârnat de ministeriul cel din Vîena, acesta tocă orândui ca şi 7 regimentele Ungariei să depue jurământul pe constitâtiunea Ungariei care este osebită de a monarhiei austriace. ■■ in 30 Mai 1848 Dieta Transilvaniei adunată la Cluj proclamă uniunea, adecă întruparea de tot şi prefacerea Ardealului tn Ungaria; tot atunci des- fiinţară cu totul toate vechile aşâzăminte şi legiuiri ale Ardealului; plin urmare şi împăratul nost Ferdinand are să peardă titula de mare principe al Ardealului, supt care titulă ti juraţi voi credinţă. Acestea sunt nişte fapte şi Împrejurări care pe cei nedeprinşi in trebile politice li poate uşor amăgi 3au ameţi. Voi fraţilor să nu alunecaţi intru nimica. " Este adevărat că Dieta Ardealului, prin lucrarea sa din 30 Mai se desleagâ pe sine de jurământul câtră marele Principe al Transilvaniei ; acelaş este Intr'o persoană şi Împărat al Austriei, decătră care nu vă poate despărţi nimeni, căd el este tot Ferdinand [ şi pentru voi, care tn adunarea generală a Romanilor aţi protestat in contra Uniunii, e totodată şi mare principe al Transilvaniei. ■ Deci voi soldaţilor grăniceri romani,mai Înainte de a face un paş, să cereţi a vi se arăta şi a vi se desluşi curat constitutiunea ţârei noastre, care - şă fie şi românească după pofta naţiunii romane dechierată tn adunarea ge- nerală, pe care voiţi a jura cum jură toată armata monarhiei. Să vi se tm- pârtişască şi forma jurământului prin ofiţeri şi preoţi şi înainte de a vă jura supt steag, ca nu cumva şă fiţi amăgiţi. Această cerere a voastră e dreaptă şi nu este păcat al nesubordinanţii, pentrucă soldaţii Încă au dreptul să ştie pe ce nume şi pe care aşâzăminte jură.' Pănă când nu vi s’or Împlini aceste drepte cereri, voi nu cumva să vă amăgiţi a eşl din patria voastră numai la porunca vreunor străini. Pe voi astăzi vă tndatoreşte numai porunca împăratului, şi numaî la comanda acelora să vă supuneţi, cari vă vor arăta subscrierea adevărată a numelui impărătului Ferdinand I. , ■ Soldaţi grăniceri romani, voi sânteţi toţi şi fii de familie, sânteţi economi şi muncitori, aveţi o mulţime de greutăţi, Nu perdeţi timpul, arătaţi toate năpăstuirile voastre cât mai cunmd la Împăratul, precum le arătară grănicerii săcui in toate părţile, iară anumit acuma cu tot adînsul. Rugaţi şi chiemaţi pe ofiţerii voştri să ţină cu voi, să vă apere şi să nu vă Înşele nimeni,' T l . il Voi intre voi Încă ţineţi ca cei mat buni fraţi. Luaţi sama că timpurile sunt foarte grele, de n’aţi ţinea unii cu alţii, aţi putea da de rele mari. Uitaţi ori ce ceartă între voi. Soldaţi romani 1 Vitejia şi bravura voastră este prea cunoscută la toată monarhia. Fiţi tot bravi şi eroi, insă cercetaţi foarte bine pentru cine şi asupra cărora vă mână să vă vărsaţi sângele. ’ _ Aveţi iubire câtră naţiunea romană şi Încredere In numele Împăratului .Ferdinand. 8 In fine şt înire grănicerii noştri începu să se ivească 6 vie mişcare spre aşi exprimă plânsoriie In unele chestii specifice ale lor-şi spre a scăpa de sarcini şi îndatoriri supărătoare şi apăsă- toare. Ei mereu asaltau pe preoţi să .le facă rost ca să-şi poată manifesta doririle, iar preoţii cereau dela vicar sări convoace la un sfat comun. Acesta le împărtăşia preoţilor că fără ştirea şi învoirea guvernului' nu-i îndreptăţit să-i cheme ta adunări cu caracter- politic, cum spre pildă s’a întâmplat şi cu prilejul con- gresului din Blaj, unde s'au adus hotăriri cari privesc interesele întregii naţiuni româneşti, fără să se facă deosebire între grăniceri şi provincial işti. însuşi episcopul convoacă pe subordinaţii săi chiar şi în chestii curat eclesiastice numai după obţinerea permi- siune! guverniale, şi ordinele episcopeşti din 19 Noemvrie 1833 şi 15 Septemvrie 1821 expres interzic amestecul preoţilor în chestii politice şi redactarea de suplici în numele satelor. Cutoatecă fiecare Român „ştie unde’l apasă cisma", preoţii să bage de seamă că în timpurile aeeste „orice săritură ori mistificare e periculoasă*.' Văzând însă vicarii) că îritaţia între , grăniceri'tot creşte, apoi înţelegând el că după forţată proclamare a unirei Ardealului cu Ungaria grănicerilor nu .li-se va da! voe să aleagă deputaţi la viitoarea dietă în Pesta, ceru informaţii. în che&tie dela Alexandra Bohaţkl deputatul Haţegului, şi totodată în 22 Iunie merse în persoană la colonelul baron Alexandru lovkh şi la generalul Gat- brun rugându-i să permită ca din fiecare comună preotul şi câte doi reprezentant! ai sătenilor să se poată întruni întrio anumită zi în Năsăud, unde să fie întrebaţi despre doririle-lor, cari în formă de petiţie să se înainteze comande! generale din Sibiu. Generalul îi răspunse categoric vicarului că aeeasta nu se poate, şi întrunirea ar fi privită ca complot. ’ . Neobositul vicar însă nu abandonă planul conceput şi după mai multe converzaţii confidenţiale cu. preoţii mai apropiaţi ca Grigore Pop din Rebrişoara şi loan Pop din Feldru, din nou se duse la colonel şi în numele preoţilor şi grănicerilor îl rugă cu insistenţă să mijlocească la-comanda generală obţinerea permisiune) pentru adunare. Văzând colonelul Iovîch că chestia e foarte se- rioasă şi poate uşor să aibă consecvenţe neplăcute, în fine se hotărî să Intervină la comanda din Sibiu cu toată autoritatea de care dispune. 9 Se vede că demersul a avut efect, căci în 30 funie într’un ordin de zi colonelul Împărtăşeşte regimentului acestea: Dupăce dela regimentul ( din Orlat s'au lăţit veşti mincinoase cari irită spiritele, spre-a preîntâmpina orice eveniment neplăcut, să se publice poporaţiunei, că la rugarea grănicerilor şi a* preoţi mei să li-se permită să se adune in -^Năsăud şi să se consulte asupra dorinţelor şi postulatelor lor, se va afla modul cuvenit ca ei pe cale. legală să-şi poată înainta plânâorile. Iar vicarul Mâcedon Pop, — care în 30 Iunie scrie creolului Tanco din Monor că grănicerii de „după târg" aparţin ătonpoliticeşte 'judeţelor Cluj, Turda şi Dobâca, să nu plece nici iâ chemarea prefecţilor.în altă parte ta adunări şi alegeri, ci să stea locului şi să aştepte aviz din Năsăud, — putea în 4 Iulie să comunice preoţilor săi că generalul comandant baron Anton Puchner, în înţelegere cu comisarul baron Nlcolae Vay şi guvernorul conte Teleky, cu ordinul Nr. 91 din 2 Iulie a îngăduit ţinerea adunări} grănicerilor în ziua de 10 Iulie în Năsăud. Aci vor avea să $e prezinte din fiecare sat câte doi .delegaţi cari îşi vor spune dorinţele spre a fi aşternute în formă de petiţie locu* rilor competente, Totodată vicarul îndruma pe preoţi ca1n înţelegere cu primarii şi bătrânii satelor să'facă ca unul dintre cei doi delegaţi aleşi de sătenii fiecărei comune să fie .negreşit preotul satului, căci preoţii ştiu şi cunosc mai bine nevoile şi lipsurile sătenilor şi le pot spune fără sfială. ' incă în 9 Iulie seara toţi delegaţii, preoţi şi mireni, ai celor 44 comune grănicereşti erau sosiţi în Năsăud, iar în 10 Iulie'la 8 ore a. m. adunarea se . deschise sub cerul liber în cimitirul bisericii româneşti. Aci colonelul lovich în calitate de prezident dete cetire poruncilor sosite, şi dupăce recomandă observarea ordine! la desbâteri, ca să tiu i-se poată reproşa vr’o influenţă directă ori personală, el se depărtâ. far după asigurarea că şl de aci înainte vor servi cu credinţă împăratului şi patriei, delegaţii satelor îr. bună înţelegere şi cu mult cumpăt îşi fixară postulatele în următoarele puncte: ' I. Conform manifestului Împărătesc diivlO Iunie grănicerii să-şi poată conserva naţionalitatea, religia şi limba. Dacă s'ar Introduce şi la alte regi- mente maghiare şj ;slavo-croate limba naţională ca limbă de serviciu, alunei să se facă tot aşa şi In regimentul nâsăudeafi. Orice petiţie scrisă tn limba română să fie primită de autorităţi. ' 10 2. in Înţelesul articolelor dleiale sancţionate grănicerii să poată dispune liber de pământurile lor cu dreptul de cedare tot numai in favorul grănicerilor. a Pădurile, păşunile şi munţii, cu observarea legilor silvice, să rămână proprietate comuni. ' 4. Venitele proventelor (circiume, măcelării ele.) să Intre cu începere din 1849 In cassele comunale: 5. Averile comunale şi bisericeşti să fie administrate de grăniceri sub con- trolul unei comisiunî instituite In Năsăud şi prezidate de colonelul regimentului. 6. Venitele fondului de mondir (haine militare) să se dea ca ajutoare copiilor de grăniceri cari vor vrea să facă studii mai Înalte sau vor îmbrăţişa meseriile. Orănicerii vor face serviciile militare pe teritorul regimentului In hainele proprii, iar afară de districtul militar tn uniforma primită dela stat 7. In interesul serviciului să fie numiţi In regiment numai acei ofiţeri şi funcţionari streini, .care posed limba românească 8. La şcoâlele existente să se mai înfiinţeze două catedre: pentru instrucţia In matematică şi tn limba maghiară. . . 9. Să se siiprime orice monopol. . 10. Să înceteze Întreţinerea gărzii la izvorul de apă minerală dela Anieş şi la vama din Borgb-Tiha şi Joseni. Soldaţii în calitate de ordonanţe să facă numai serviciile strict oficiale şi nu şi particulare. 11. Primarii comunali să poată judeca tn cauze civile conform legilor ţerii. Procedura să fie publică şi accelerată. 12. Certele de graniţe cu comunele învecinate provinciale să se rezolve prin o comisie streină imparţială.- 13. Populaţia de peste 40 000 a regimentului să aibă dreptul să trimită la dietele viitoare câte doi deputaţi- . ' 14. Să înceteze robotele şi fiâuisarea de lemne pentru ofiţeri şi slujbaşi. 15. Preoţii si fie plătiţi din visteria statului şt Învăţătorii dela şcoatete grănicereşti să primească leafă mai mare. 16. Orănicerii să nu fie impedecaţi tn folosirea fântânilor de saramură (slatină) din apropiere. - 17. In listele de conscriere să se accentueze condiţia „liberă* de până acum a locuitorilor. 18. Constituţia pe care grănicerii vor avea să jitre să ■ li-se comunice şi explice 1» limba românească. 1 19 De acu înainte să nu se mai numească regimentul „valah", ci „a doilea regiment românesc grăniceresc". Toate aceste postulate, împărtăşite şi comisiunei unioniste în Pesta de către deputatul Alexandru Bohaţiel, au fost cuprinse într'o petiţie către împărat, redactată de vicarul Macedon Pop şi de aghiotantul regimentului Leontin Luchi. Cu ducerea petiţiei la .Viena au fosl încredinţaţi Vicarul, sergentul loan Botârta din Sântioana şi caporalul loan Bota din Vărarea. Dupâce au luat în II primire din cassele comunale banii necesari pentru drum, în J7 August delegaţii au plecat la Sibiu spre a obţinea dela comandă permisiune şi paşaport, fără de care nu puteau călători la Viena. In Sibiu însă deastâdată nu putură isprăvi nimic, cum se poate vedea din următoarea circulară vicarială din 26 August 1848: • In 17 a acesteia am pornit cu cei doi deputaţi aleşi la Sibiu cu gândul ca după dobândirea pasului să mergem cu rugămintea cunoscută la înaltul Împărat; ci necăpătănd pasul am fost si lip iarăş a-ne întoarce- acasă, şi ca mai bine 'şi Frăţiile Voastre şi poporul să se convingă' despre aceasta, vă Închid ad orânduiata Excelenţei sale comando general ca să-o cetiţi tn bise- rică şi să spune(i ca să aştepte şi să fie tn pace, că Excelenţa sa va mijloci slobozenie de-a merge. Eu tncât am putut, vreme de un ceas am tot vorbit cu Excelenţa sa şi m’am rugat în tot chiput cum am ştiut după puterea inte- lectuală. Mărtufie îmi sunt generalii Gedeon şi Schurtdr, Obercomissăr Fronius. Rugatu-s’a şi deputatul Botârla foarte frumos, cât* mai mult nu se putea, ci Excelenţa sa şi-a pus mânjje pe piept zicând cumcâ nicicacât stă în puterea lui de a-ne da pasul fără de-a dobândi întâiu licenţie dela locurile mai înalte. Banii câţi nu s’au cheltuit îs de faţă âici ia mine, şi decumva nicicacât vom dobândi slobozenie, care nu cred să se Întâmple, se vor tntuma îndărăt. In intervalul dela începutul Iui Iulie şi până la sfârşitul lui August însă stările se încurcau tot mai- mult’şi haosul tot creştea. Soseau necontenit proclamaţii şi porunci, provocări şi ameninţări când dela curtea din Viena, comanda militară din Sibiu şi dela episcop din Blaj, când dela ministerul maghiar din Pesta şi dela guvernul ardelean din Cluj; şi eie erau demutteori -aşa contra- dictorii încât nici comanda regimentului nostru năsăudean -şi nici grănicerii nu ştiau ce să facă şi de ce să şe ţină. .Confuzia îşi ajunse âpoi culmea când, ca consecvenţă a proclamaţiei din Aprilie prin care Împăratul supune toate trupele din Ungaria şi Transil- vania palatinului şi ministerului maghiar, acesta uzând acum de puterea ce i-se dă, ordonă în Iulie să plece imediat uu batalion al regimentului năsăudean la Bănat, cu scopul tăinuit deocamdată ca să lupte acolo contra Sârbilor şi Croaţilor. înţeleptul vicar nici între aceste împrejurări grele nu-şi perdea cumpătul, ci după trebuinţă, odată cu blândeţe, altădată cu energie, căuta in tot felul să calmeze spiritele agitate. Astfel într’o circulară provoacă pe preoţi să le spună Dumineca poporenilor că .cei mai mari ai naţiunei române se* ostenesc întru tot chipul'a lucra pentru fericirea lor, şi Maiestatea sa împăratul pe Români în viitor 12 îi-va socoti ca şi pe celelalte conlocuitoare naţii, va înălţa pe cei vrednici şi învăţaţi la cele mai înalte deregâtorii*. Dealfăparfe însă e silit să le adreseze preoţilor şi vorbe mai grele ca în cir- culara dela 15 Iulie, în care spune: Măria sa domnul colonel aduce vicariatului spre înştiinţare; prin’ nota prezidială din 14 c. Nr. 48 cumcă unii preoţi din regiment n’ar înceta pe popor a-1 Injîta şi neodihni prin vorbe neînţclepte. Prostimea din. satele pro- vinciale e neodihnită şi prepusul cade despre o parte pe preoţii,din acest vicariat. Precum din începutul acestor mişcări, aşa şi acum frăţeşte vă dojâ- nesc, că acela care se ştie vinovat, să încete. Luaţi bine de seamă şi puneţi In cumpănă la tot ce vorbiţi. Timpurile sunt critice, tee bine de seamă fiecare ca. să nu cadă tn pericol. Multora le-a părut rău că au vorbit,, puţini că au tăcut — zicala unui înţelept din lumea vechie, ; Prepusul cade* maicuseamă pe preoţii dela companiile de după târg; vinovatul se va şti, bage de seamă, fie înţelept, nu vorbească câte toate. Poporul din acest regiment şi-a spus doririle sale prin deputaţi; aceste se - yor aşterne Maiestăţii care debunăseamă le va face şi. da multe uşurări şi ‘ concesii spre folosul. lor. Acela . dar. care l’ar neodihni şi abate dela calea cea bună şi ascultare, l’ar aduce în prăpaste şi stricare Fericiţi făcătorii,, mijlocitorii şi îndemnă lorii la pace, rând bun şi ascultare, care vi-o comand ' cu acea adaugere că cu vorbe de aceste şi aţiţ&ri nu foloseşte nici şîeşi nici poporului*. De a vini careva în primejdie prin necumpătaţa vorbire, şi Măria sa D. Episcop şi eu ne vom spăla mânîle. Dar se vede că nici persoana vicarului nu era cruţată de insinuări şi calomnii cum apare din caracteristica şi judiţioasa scrisoare din 25- Iulie adresată de, vicar contelui Francisc: B6ldi, . prefectului din Dej; scrisoare a cărei interesant conţinut în nemţeşte este următorul: ; . ..." Dem Qbergespanu des Dobokaer Comitats Grafen Bddi. ■ ■ < ■. ■ Der Herr Oberstlieutenant Urban haţ mir in Erkrankung des Herrn Obersten ein Schreibeii von Euer Hochgeboren mitgetheîlt, in welchem ich . als Stifter der in eînigen Provindalortschaften des Dobokaer Comitats beste- hettden Unruhen, als Aufwigler und Hetzer des Volkes gegen ihte Vorgesetzten gestempelt werde. ' Ich musz mich wirkiich lwundem*wie Euer Hochgeboren âts Staatsmann den Worten eines ehr- und gewissenlosen Denuncianten haben Glauben bei- messeri kbnnen ohne mich nach den Vernunft- und positiven Gesetzen anzu- tibrăn, oder wenigstens Einen der mcine Gemiilsbeschaffenheit, Benehmen und Handlungsweise zu kehnetj die Gelegenheil hatte, zu fragen. In welchem Geşetzbuche stelit das geschrieben, einen Menschen solcher Verbrechen zu' •beschuldigen ohne îhn anzuhdren? In welchem Reiche besteht dleses Gesetz ? Nitr im Reiche des Schreckens pflegt man die Angeklagten unangehSrter Weise zu verdammea Seit meinem EinrOckenvon der Natiohatversaram lung zu Blasendorf h'abe mich von Nassqd nicht entfernt, seit Anbeginn dieser politischen Bewe- gungen rithig vprhalten, die untergeordnefen Geistlichen zur Ruhe und Nicht- einmischung in politisdien Angelegenheiten, die Grenzer zur Befolgung der Befehle ihrer Vorgesetzten, Treue gegeh den Monarchen, in der Kirche und bei anderen Gelegenheiten ermahnt, wie dies im gaiizen Bezirke bekahnt und ' aus meinen Dienstr und Geschăftsprotoeolen zu entnehmen ist; ungeachtet dessen erscheine ich in den Augen einiger Magyaren als ein unruhiger Mensch. Wenn der Ruhigste so betrachtet wird, wenn die Herrn Comitatsbeamten die Btavsten mit, solchen grundlosen BeschuldigUngen krănken, und sogar die Geistlichen, deren Ansehen aus Staatsgrundsătzen zu vertheidigen verpflichtet sind, einkerkern; so ist es keip Wunder dasz die Antipathie zwischen Ro- manei) und Magyaren so grosz ist, und die Reibungen nicht aufhdren; durch diese Handlungsweise wird mart die Simpathien gewisz nicht erwecken. Der Sturnt und die Gewaltthătigkeit der Ereîgnisse hat die drtickenden Feudal las ten und andere aus den barbarischen Şeitan abstammenden Unge- buhren zernichtet; die gebildeten Aristocrafen haben freilich dazu beigetragen, Danii dafiir im Namen der Menschheit. Dies ist aber noch nicht genug; .um in Frieden und Eintracht zu leben, îst noclr Eftyas Uotwendig: die mensch- . liche Behandlung, die Beriicksichtigung der Mensch enrechte und die Vorşich- tigkeit einen Unschuldigen nicht zu beleidigen. Audi der wilde Africaner bleibt Mensch, wenn er menschlich behandelt wird. Im Bewustsein mei nor Unschutd ersuche Euer Hochgeboren mir den Denuncianten anzuzeigen, damit ich ihn vor das Gericht belangen kann; wi- drigenfalls die Ehre meines Namens und Amfes, welche ich bis Datto durch keine vorschriftswidrige Handlubg befleckt habe, mich zwingen wird, Seine Excelenz. den k&nigl. Comissâr Vay tiber die mir zugefflgte Beleidigung um Genugthuung zu bitten. ■ . ' Timpul, trecea, stările sociale se tot cortiplicau şi din toate părţile se semnalau mişcări'revoJuţionare. In aşteptare ca situafia în fine să se clarifice in oarecare formă, vicarul nu aflase încă cu cale să dea informaţii premâture autorităţilor sale superioare despre întâmplările din graniţa nâsăudeană. Somat însă de episcopul Lemeni, vicarul nostru cu data 16 Septemvrie îi raportează acestea: Tocmai de nu aşi fi primit preaindurata orânduialâ a Măriei tale din 24 August Nr. 982, eram parat cu posta de astăzi următoarele spre [halta cunoştinţă a-le aduce: . Militarii din acest regiment auzind şi cetind tn foile publice cumcă toate naţiile din monarhie aleargă la Maiestate cu deschilinite petiţiuni, m’au adus pe mine ta atâta, cât tn Iunie am fost silit cu mai mulţi fraţi a-ne ruga de d-t colonet ca să binevocască a mijloci la înaltul G. Comanţlo prezidiu o adunare din laici şi preoţi in tocul ştabal spre de-aşi descoperi gravaminele ce pe dânşii ii apasă şi de care necurmat se plângeau. Aceasta s’a îngăduit u pe 10 Iulie când In scurt timp dela 0 până cam câtrâ 3 ore - postmeridiane s'au compus punctele petiţiei şi concludat, ca aceasta să se subşteamă .Maiestăţii prin deputaţi. . Nevenind licenţa dela 1. Q. Comando pentru pornirea deputaţiunei, au început oamenii a alerga lă Năsăud" cu gloata orând pe d-i colonel să le dea" pasul. Aceasta au repetat-o tn vr’o trei săptămâni de treiori. D-l colonel ca să aline inimile a mijlocit tncassarea diurnelor pentru deputaţi, care i-âu şi expedat la Sibiu spre a dobândi pasul cătră Viena, care Excelenţa sa neputăndu-1 da fără ştirea înaltelor locuri, au fost siliţi a-se reîntoarce acasă, ce nu puţină amărăciune a cauzat. Din 10 Iulie adecă din timpul adunării până la reîntoarcerea-deputaţilor din Sibiu s'au întâmplat două lucruri momentuoase: cetirea circularielor prin biserici despre Ministerul maghiar şi pornirea batalionului Ia Seghedin. Auzind militarii cunftâ ei nu mai stau sub sfatul ostesc de curte, ci sub mimsteria, s’au aniărit, necăjit şi întristat. Au început a clama în gură mare cumcă episcopii şi popii i-au vândut Ungurilor, şi clamă neîncetat; la care i-au adus, pelângă sumuţarea făcută din partea unora, şi scenele întâmplate în vecinătate, cum sunt: execuţia dusă în mai multe sate româneşti, de Un- guri ; bătăile cele tiranice puse pe spatele feranilor, banii storşi cu puterea. Apoi cetirea în Gazetă şi jomale despre intenţia Ungurilor de-a magyariza armadia şi a Introduce limba lor încă şi In şcoalele elementare, au pus capăt la toate şi i-au adus la acea cugetare poate dreaptă, cumcă ei voiesc a-se despărţi de cătră Austria, şi naţiunile colocuitoare a-le magyariza. Deci nechemaţi, In 13—14 Septemvrie au venit mai mulţi ca 300 din toate satele şi s’au rugat de d-l comandant ca să binevoiască a scrie la Ma- iestate cumcă ei nu voesc a şti despre Ministeriu unguresc, -despre făcuta unire. Batalionul să se strămute din Ungaria tn provinciile austriace; şi acolo să se judece de a greşit, şi Maiestatea sa să se. îndure a convoca dieta aci în patrie, In care având şi Românii „a proportioae* reprezentanţii lor, a doua oară să se ia la desbatere obiectul unirei. - Aceasta a lor petiţie s’a luat tn scris de o comisie spre acest scop orânduită, şi iferi tn 15 fuse şi aşternută (expediată) Maiestăţii prin curir fă- cându-se totodată relaţie atât înaltului G. Comando cât şi ministerului. Seara tn 13 au ales alţi deputaţi cari să meargă cu suplica din 10 Iulie Atunci iară au început a voma câte toatş tn contra preoţilor, cari aci a-$e descrie omenia nu tngădue. Şi oare care-i cauza acestei Înverşunări tn contra nevinovaţilor preoţi? Lecţia circularii lor trimise de Măria voastră precum şi zăbovirea Măriilor voastre ambii episcop) in Budapesta. Am ajuns in mod nevinovat cu corabia Intre Scyllam et Châribdim. Aici stau oamenii şi ne pun pe foc. Batalionul zice a-se ff jurat de preoţi a nu se oşti contra Slavilor. Trebue să buduluim tn luntea iargâ, tnsă nu ştim unde, că tn toată Europa sunt mişcări politice. Poate In Africa meridională am avea ioc. D-l Gavril Mihali orânduit comisar de cătră ministeriu încă n’a venit aici, Insă de va şi veni, nimic va isprăvi, că numai de comisar dela minister 15 magyar trimis să nude pomeneşti, că te pui în pericol; din asta cauză şi noi trebue să tăcem. Aceste până acum tn acest ţinut întâmplate sincere descriindu-le, mai adaug incă umilita rugare, ca Măria ta în viitor cumpănind primejdiile care mi le-au cauzat circulariile, să nu ne mai trimiţi nicicacât, că te expui însuţi Măria ta primejdiei; şi de se vor trimite, nu se vor ceti că nu voesc a-le asculta. • A doua adunare a grănicerilor despre care face amintire vi- carul în raportul său cătră episcop, s’a ţinut în 13 şi 14 Sep- temvrie tpt în Nâsăud. Câteva zile mai înainte sosise adecă vice- coionelul Carol Urban din Viena cu instrucţii secrete şi dupăcc colonelul lovich se retrase sub pretext că e bolnav, Urban luă comanda regimentului şi pe sub mână puse la cale ţinerea acelei adunări despre care vicarul zice că la ea au venit grănicerii neche- maţi. Au venit delegaţi din toate satele, ofiţeri activi şi pensionari, apoi' alţi funcţionari şi mult popor. In adunarea prezidată de ma- jorul ioan Hatfaludi s’au luat următoarele hotărîri: Grănicerii rup otice contact cu ministerul maghiar care salută republica franceză, primeşte soli streini ostili monarhiei şi deneagă ajutorul contra Italiei; cu un cuvânt pregăteşte tradarea şi desbinatea Ungariei de Austria. Mai departe introduce cu sila limba maghiară în şcoalele şi bise- ricile celorlalte popoare, prigoneşte cu statariu pe Români, îi are- stează fără judecată, presa maghiară îi cleveteşte, aşa că o teroare desăvârşită e îndreptată contra poporului român. Unirea Transil- vaniei cu Ungaria s’a făcut fără ascultarea Românilor cari sunt aci în majoritate. Grănicerii protestează contra unirei, cer revocarea ei şi instituirea unui guvern provizor constâtător din membri maghiari, secui, saşi şi români. Plecarea Ja Viena a deputăţiei hotârită de grăniceri în 10 Iulie şi impedecată atunci prin uneltirile mini- sterului maghiar, să fie încuviinţată acum de comanda regimentului, pentru liniştirea spiritelor.1 Batalionul i dus spre-a lupta împotriva graniţei ÎHre şi pus de Maghiari sub judecată pentru pretinsă ne- ascultare şt pentru lealitatea şi credinţa sa nestrămutată faţă de tron şi dinastie, să fie, scos-din Ungaria şi pus la disposiţia ministerului austriac. Cete trei batalioafne ale regimentului să se întrebuinţeze împotriva duşmanilor externi şi ihtemi ai monarhieif iar pentru apărarea teritorului de graniţă uşor se mai pot forma încă alte două batalioane cu arme proprii. Procesai verbal al adunării - semnat de toţi cei prezenţi şi Întărit de comisiunea militară constătâtoare din aghiotantul regi- mentului'locotenentul Leontin Luciii, căpitanul Withelm Binder, sublocotenentul Adolf Stock, apoi auditorul Adalbert Rosenbaum ca secretar şi majorul loan Hatfaludi ca prezident, a fost imediat trimis Încă în 15 Septemvrie Împăratului Ferdinand şi totodată Împărtăşit in copie ministerielor din Viena şi Pesta, comandelor militare din Sibiu, Lemberg şi Cernăuţi, cum şi comisaru Iu Nîcolae Vay; . , Tot cu acest prilej s’a luat din nou ia desbatere petiţia către împărat redactată în adunarea din 10. Iulie şi trimisă mai apoi spre completare preoţilor diifRebrişoara, Feldru, Sângeorz, Rodna> Borgo-Tiha, Budac, cum şi altor grăniceri cărturari. După redac- . tarea finală s’a hotărit să-o ducă şi înmâneze împăratului trei delegaţi: sergentul Gavril Pop din Feldru cu învăţătorii Florian Porcius din Rodna şi Vasile Naşcu din Feldru. Acest din- urmă însoţit de căpitanul Luchi, care din încredinţarea regimentului se ataşă |a deputăţie spre a-i sta în ajutor, îndată după adunare şi plecă fa drum, iar ceilalţi doi delegaţi plecară în 21 Septemvrie numai dupăce sosi din Sibiu paşaportul semnal de generalul Puchner. Călătorind peste Bucovina şi Galiţia, în I Octomvrie toţi delegaţii se aflau în Viena. Cursul şi rezultatul acelei călătorii mai bine se poate vedea din raportul' adresat de Porcius şi Naşcu în 21 Noemvrie comandei regimentului spre a-l împărtăşi tuturor . satelor grănicereşti. Iată-1- ' Am plecat din Nâsăud In 21 Septemvrie şi tn 2Î dimineaţa am fost ţn Ceraâuţ. Dupâ masă la 1 oră sm plecat mai departe cu posta (Mallepost) şi am sosit tn 27 la 6 ore dimineafa in Lemberg, deunde plecând seara la 8 am sosit tn 29 la ainiazi in Cracovia. De aci in, 30 Înainte de masă la 10 ore am urcat trenul şi trecând prin Silezia prusiacă, In 1 Octomvrie la 8 dimi- neaţa am sosit tn Viena. 1 I I Circumstanţe neprevăzute au făcut că numai în ziua de 3 Octomvrie ani putut să ne adresăm .prin d-1 căpitan Luchi către. Serenissimut principe Lobkovitz, aghiotantul general al Maiestăţii sale, cu rugareasă intervină pen- Iru obţinerea audienţii. îndrumaţi la Excelenţa să ministrul de răsboiu.conte Latour, am primit tn 4 dela acesta avizul că în-6 dimineaţa sâ ne prezentăm din nou, (n ti dimineaţa la 9 ore ne Îndrumă Excelenţa sa ca la 7 ore seara să ne prezentăm Excelenţei sale d-rlui Wessenberg, ministrul externelor şi al . curţii, spre a fi admişi in ziua următoare la audienţă. 17 încă In timpul aflării noastre in biun ul ministerului de răsboiu erupse revoluţia, mai întâiu la gară, apoi se întinse prin strada Tabor peste suburbia Leopold şi mai târziu chiar şi In oraş. Pericolul tot creştea şi noi putem mulţămi numai provedinţei că am rămas in viaţă. Răsvrâtiţii Înving, după masă inceată puşcăturile, ministrul de răsboiu Latour e ucis şi spânzurat de un felinar din piaţa „am Hofe". Masse mari de popor pătrund In oraş, unde toate porţile şi st sad ele-erau puternic baricadate. Cum se Întunecă, din nou Începu in oraş canonada Îngrozitoare care ţinu toată noaptea, in ziua a doua e asaltat şi jăfuit arsenalul. Maiestatea sa pleacă din oraş cu escortă militară, şi noi am rămas fără audienţă. Generalul comandant Auersperg se postează cu toată miliţia garnizoanei în grădina prinţului S£hwarzenberg. Direcţia călătoriei Maiestăţii sate rămâne secretă. tn 11 Octomvrle la 8 ore dimineaţa am plecat cu trenul la Brilnn, unde am stat tn zilele de 12 şi 13, iar in 14 am plecat cu o diligenţă la Olmfltz, In 15 am solicitat audienţa pe care in 16 am şi obţinut-o. Ambele.Maiestăţi ne-au primit prea graţios In.audienţă particulară. In 17 la 10 ore Înainte de masă am aşternut o rugare la Alteţa sa arhiducele Frandsc> şi după masă la 5 ore am rostit-o cu gura aceiaşi rugare Serenissiptului mareşal prinţului Windisch-Grătz. in 20 am primit răspuns la petiţia noastră Înaintată Maiestăţii sale, cu care nefiind mulţâmiţi din nou ne-am adresat cu rugare către arhi- ducele Francisc, şi In 26 am primit rezoluţia finală. In aceiaşi zi după masă am plecat cu diligenţă la Leipnic, iar In 27 dimineaţa la 3 ore de aci cu trenul spre Cracovia,.unde am sosit in 28 seara. De aci am plecat in 29 Octomvrie şi tn I Noemvrie la 8l/a ore dimineaţa am sosit In Lemberg, unde tn 2 Noemvrie la 8®A ore dimineaţa asemenea erupse revoluţia, şi bombardarea oraşului dură până la )2V» ore. In 3 dimineaţa am mers la comanda generală unde la rugarea noastră ni-se dete un avans de 100 fiorini. După masă plecarăm cu posta şi peste Tarnopol şi Zatescziky sosirăm In 5 ia Cernăuţ. In ziua următoare am tocmit o trăsură cu care am sosit acasă In 10 Noemvrie. - , Valea Someşului tn 21 Noemvrie 1848. ' Florian Porcius, Învăţător ia şcoala trivială. ' Vasile Naşcu, învăţător la şcoala naţională. Primul răspuns dat în 20 Octomvrie în scris delegaţilor a fost acesta: : ' Delegaţilor grăniceri ai regimentului II valah transilvan grăniceresc Nr. 17. Pentru a vă legitima tn faţa mandanţilor d-voastre, certific că Maiestatea sa preagraţiosul nostru monarh in audienţa din 16 c. s’a indurat a vă da următorul răspuns: Rugarea aşternută de gât re delegaţii regimentului II gră- niceresc pentru uşurarea raporturilor cari le apasă starea am primit-o cu afecţiune, şi eu plăcere m'am convins despre sentimentele de credinţă şi alipire care îi Însufleţeşte atât pe mandatari cât şi pe mandanţi. Dar sunt nevoit să-mi exprim regretul că împrejurările actuale Îmi.fac imposibilă exa- minarea singuraticelor puncte ale petiţiei cum şi luarea măsurilor corespun- 2 zâtoare. Intenţia mea nestrămutată tr)să este sâ iau în considerare cât de în grabă şi cu proximul prilej amintitele rugări şi expuneri, şi spre acest scop se fac pregătirile trebuincioase. . Olmtltz tn 20 Octonivrie 1848. . La preanalt ordin: Prinţ Lobkowitz, aghiotant general. . " x ■ Nefiînd delegaţii mulţâmiţi cu acest rezulta^ al misiunei lor, în 26 Octomvrie au primit acest răspuns definitiv: 1 Către delegaţii regimentului de infanterie valah grăniceresc Nr. 17. La ordinul Maiestăţii sale împăratului d. d. Otnitliz ^5 Octomvrie 1848 Împărtăşesc delegaţilor amintitului regiment că cât de în grabă şi Indatâce restabilirea funcţionării regulate, a administraţiei centrale va permite, li se vor Împlini rugările deosebit de importante, şi adică Încuviinţarea proprietăţii de pământ, liberarea de robote şi facilitarea arenzii regal iilor; şi încă 1n măsura tn care acestea lî-s’au împlinit ori li-s‘au pus tn perspectivă şi altor militari, grăniceri. Deci suplicahţii In privinţa aceasta să tie încredinţaţi de intenţiile dovedite de atâteori ca binevoitoare ale guvernului Maiestăţii sale.. 1 . Prinţ Lobkowiţz, aghiotant general. Totodată comandantul suprem al oştirilor imperiale locote- nentul-mareşal principe Windisch-Grătz îi trimise generalului Puchner în Sibiu o scrisoare datată din 18 Octomvrie în care îi împărtăşeşte că deputăţia regimentului II grăniceresc primită cu mare afecţiune de împărat în audienţă, fn numele fiaţiunei sale a dat expresie sentimentelor leale şi sincere pe cari nimeni nu le poate trage la îndoială. Nu s’a putut satisface însă rugării de-a li-se da grănicerilor mai multe arme; deaceia generalul Puchner e rugat să dea el regimentului năsăudean arme disponibile din cetatea Bâlgradului. Mai departe aşteaptă dela prevederea înţeleaptă a generalului ca prin formarea batalioanelor IU şi IV să întărească spiritul excelent care domneşte în acel regiment, şi trăgând din faptul ăsta avantaj, să se poată realiza faima lăţită şi în Viena, că Puchner. intenţionează Un atac puternic contra Maghiarilor *spre-a paraliza «uneltirile criminale ale acestei naţiuni, ii Hşla plecarea şi până la întoarcerea-deputăţiei trimisă la împărat, s’au întâmplat lucruri cari tot mâriau fierberea. Despre batalionul diis în Ungaria sesiau faime care de care mai nelini- ştitoare, iar mişcările revoluţionare acu se lăţiseră peste întreaga, ţară. Din zi îikţTse aştepta de către Cluj şi Dej năvala rebelilor maghiari l-xasperafi \la auzul că Urban în Nâsăud ia măsuri de atac şi apărare. El adică"petâugă regiment îşi-mai formase din grăniceri trupe de volintiri pedestri şi călări pe cari îi trimitea întru apărarea Românilor din ţinuturile învecinate. Astfel pe sufcv- locotenentul Ferenczi fl - trimise cu 54 volintiri la Borşa în Mara- mureş spre a-i apăra pe locuitori contra garddor naţionale maghiare, iar pe sublocotenentul Reichel cu 56 volintiri la Cătălina în judeţul Dobâca, tot cu acel scop. Mai mult îi înfuria însă pe Maghiari faptul că de câteva luni, dar maicuseamâ după a treia mare âdu- nare dela Blaj ţinută la finea lui Septemvrie, Românii de prin judeţele apropiate şi îndepărtate neîncetat veniau cu grămada la Nâsăud şi aci in faţa locotonent-colonelului jurau pe steag credinţă împăratului. , ; In interesul adevărului însă e de constatat că între grăniceri se iveau şi porniri îngrijitoare cari îl supărau foarte mult pe vicarul Macedon Pop. Cum se întâmplă de regulă în situaţii neclare, se aflau instigatori cari aţâţau pe popor contră preoţilor zicând că aceştia în ascuns ţin cu rebelii maghiari. Chiar în timpul cel mat. critic ti sosiră vicarului dela .consistor nişte tabele pentru con- scrierea venitelor parohiale şi şcolare, şi vicarul consternat văzu că actele sunt scrise în limba maghiară. Numaidecât convocă pe preoţi la Năsâud unde aceştia, în prezenţa unui ofiţer chemat anume Ia adunare şi în faţa mat multor delegaţi mireni, declarară că toate actele să se expedieze imediat îndărăt, fiind poporul şi aşa destul de iritat după cetirea circularelor privitoare la ministerul maghiar. . t In sfârşit ca dovadă despre gândul curat, intenţiile nobile şi sentimentele naţionale ale vicarului servească următoarea circu- lară adresată în 24 Noemvrie 1848 preoţilor săi: . In timp de două săptămâni n'am primit niciun jurnal. Cauza sunt tristele împrejurări. Aseară am primit vr'o şase numere dm „Gazeta de Transilvania". In numărul 85 cheamă redacţia pe Români la un coiect pentru Comitetul românesc cu următoarele cuvinte: Comitetul românesc este copleşit cu trebi şl se luptă cu nespuse greutăţi între care întâia este tipsa speselor. Români, aţi voit libertate, scăpare Comitatus Dobocensis non dicentur sed ia omnibus- libertatibus, quibus alias usi fuerunt, uti permittantur. y Deci, reflectează guvernul,, e peste orice îndoială, că cuvintele de mai sus ale regelui exprimă perfecta libertate a Românilor (perfectam Valachorum libertaţem exprimunt) şi nu există vre-o dovadă, din care s’ar vedea că mai târziu şi-ar fi perduti-o. Se conchide mai departe din această; diplomă: 2. Că deja pe atunci opidul şi Valea Rodnei erau puse sub jurisdicjiunea Cetăţii şi deosebite de comitatul Doboca., 3. Că erau administrate de magistratul bistriţan, dar nu apare de nicăiri, ca din aceasta s’ar putea conchide la ceva drept de suveranitate feudală (ius dominale). ' < 4. Asemenea nu se poate conchide din vorbele regelui că magistratul şi cetatea Bistriţa ar fi fost înţr'aceea vreme stăpânii (domini) acestui, opid şi Văi ; căci stăpânul trage la răspundere (requirit) pe supusul său, acestora însă li-se garantează libertatea. Al doilea argument al Bistriţenilor este diploma lui Matei Corvinui din 1475; iar al treilea, porunca dată în acelaşan şi de acelaş rege Capitlului din Mănăştur, care avea să execute dispo- ziţiile cuprinse in diplomă. Aceste două, argumente, scrie guvernul, (deşi atunci nu s’a potrivit părerea Comisiunei cu a guvernului) nu par a conţinea dreptul d€ proprietate asupra unui domeniu, ba chiar confirmă încorporarea şi libertatea poporaţiunii din Valea- Rodnei. Citează apoi conţinutul diplomei regelui Matei din 1475, arătat In româneşte sub punctul 2, al argumentelor bistriţene, apoi continuă: Item cerfum est quod in omnibus donationibus quibus ius posessorium iusque ipsum regiumcollatum esse intellegîtur] legali et vetere stito scribatqr : Clementer dedimus, et coritulimus, imo damus, donamus et conferimus, in praemissa autem donatione non habetur, venim dicitur: Eidem civitati a data praesentium annexuisse el incorporasse itaquidem; Ut idem oppidum cam suis pertinentiis, hospitesque et incolae eatundem universis libertatibus et privilegiiş, quibus ipsa 'civitas Bisfriciensis, civesque et comunitas eiusdem ab antiquo usa extitisset, ut perpetuo valeat atque possit 2& Interim ipsum Oppidum et pertinentiae eiusdem dictae civitatis subiecta semper essent; et cam civibus eiusdem Civitatis connume- rarentur. Adecă: Tot asemenea se ştie câ in toate actele de donaţiune, în cari este vorba de conferirea dreptului de proprietate şi a celui regeşc după obiceiul şi stilul vechi se scria: „Clementerdedimus, et contulîmus, imo damus, dona mus et conferimus" ceea ce în donaţiunea de ntai sus nu există, ba din contră se spune: Dela data acestei diplome a fost încorporată şi anexată (Valea Şome- şului), însă astfel: „că acel opid dimpreună cu dependenţele sale şi coloniştii şi locuitorii acelora să se bucure pentru totdeauna de toate libertăţi le.şi privilegiile de cari s'au bucurat din vechime însăşi cetatea Bistriţei şi cetăţenii aceleia; şi opidul şi dependenţele lui să fie totdeauna supuse numitei cetăţi şi locuitorii să fie nu- măraţi cu cetăţenii aceleia". Pentru a documenta şi mai temeinic intenţiunea lui Matei Corvinul, guvernul face evident scopul urmărit de rege prin încor- porare, de aceea continuă: Quibus verbis (quae adeo clara sunt, ut nullius pro arbilrto interpraetationi Obnoxia esse sint, tantum abest, ut rex Mathias subiectionem dominio terestrali indicare voluisset, quin potius dum rem aurariam et argentariam promovere intenderet, ne populus disfraheretur privalis servitiis, clare provîdît, ut in sua libertate conservaretur; cum alias ettam, quoniam Civibus Bistficiensibus pares esse voluit incolas Vallis Rodna, si hi întelligi deberent subiecţi dominio terrestrali, idem esse deberet de Bistriciensibus quoque îudicium, quod tamen nec ipsemet recognoscit Magistratus vel Gubernium. Adecă: Din aceste cuvinte (cari nu pot fi pentru nimenea greu de interpretat) cu atât mai mult se vede că este departe intenţiunea regelui Matei de a considera aceasta încorporare drept supunere (feudală), cu cât tocmai atunci, dorind să dea un nou avânt producţiei miniere de aur şi argint, s’a îngrijit ca poporul să nu fie atras în serviciul particularilor, ci să trăiască în libertate. De altfel fiindcă regele a voit ca locuitorii Văiei Rodnei să fie asemenea cetăţenilor bistriţeni, dacă i-am înţelege pe aceia supuşi domeniului feudal, tot această părere ar trebui să o avem şi despre Bistriţeni, ceea ce nu o recunoaşte nici magistratul şi nici guvernul. - Se continuă apoi polemia asupra restului de argumente in- vocate de Bistriţeni, indicate aici sub Nrii 4—8 şi lî-se face evident, că nici îutr’uhul nu se face pomenire de dreptul de pro- prietale, pe care ei şi-l atribue „nullâ fit iuris doniinalis mentio". apoi conclude: ■ Clare deducitur ex praeinissis documentis, quod Oppidum et Vallis Rodna Jude ab anno 1472 usque l$39 în pacifica posse- sione civicae libertatis persliterit „ Adecă : qin documentele menţionate mai şus. se vede limpede, că Opidul şi Valea Rodnei începând dela anul 1472 până la 1639 au trăit bucurându-se de complecta libertate cetăţenească. De unde urmează, că trăind Românii timp de 167 ani în deplină libertate, chiar conform dreptului regesc în vigoare, ori şi ce pretenţiune asupra lor este trecută în prescripţie. Conştii de libertatea lor, Românii din Valea Rodnei s*ău plâns de repeţite ori guvernului ardelean şi chiar regelui contra asupririlor Saşilor bistriţeni şi n’au recunoscut nici odată pretin- sele lor privilegii, ba chiar din contră, le-au contestat. (Dum hi (Valachi) observata praepotentîa Magistratuali ad Gubernium, ac subinde ad suatn quoque Maiestatem recursum fecisset etiam, dicta privilegia non tantum non produxit, verum negavit). Tendinţa Bistriţenilor de a se înstăpâni definitiv asupra Văiei Someşului, a fost mai puternică în preajma militarizării, când s’a introdus noul sistem de contribuţie în Ardea), ceeace apare din următoarele reflexiuni ale guvernului: ' Mia occasione qua nova norma cotitributionis in Transilvania instîtuebatur hic Magistratus tam sacra regia ordînatîone adjfines secundos mala fide abusus est, nam utut conscius fuisset ex Do- nationibus Mathiae Regis anno 1475 datis hos Oppidanos et Vallis inhabitatores specialiter censendos fuisse inter cives Civitatis Bi- striciensis, celata tamen ista privilegiaii libertate ut supprimî veto novae normae ad lobagionalem stătu m possent, lobagiones in ta- beltis infern curavit, et sic aerario etiam Caesareo regio notabile damnum causavit. - - *90 In româneşte: Cu ocazia c&nd s’a introdus In Ardeal nou) sistem de contribuţie, acest Magistrat a abuzat cu nemăsurată rea- . voinţă de sacrul ordin regesc, căci deşi ştia, că conform privite- giilor legelui Matei' date îu 1475, aceşti Opidani şi locuitori ai Văiei trebuiau impuşi intre cetăţenii Bistriţei, retăcând libertatea privilegiată, şi ca sub masca noulni sistem de impozite să-i poată reduce la starea de iobăgie, i-a Introdus în- tabelele de impozit ca iobagi şi astfel a cauzat vrşteriei regeşti o mare pagubă Paguba visteriei regeşti rezultă din deosebirea de impozit, ' ce era între „libertini* şi iobagi. Numărul famitilor din Rodna şi Valea ^Someşului era, cum se vede din text, aproximativ 5000. Şi fiindcă acestea, ^considerate de Saşi ca familii de iobagi, au fost , impuse numai cu câte un fiorin in loc de doi, cât trebuiau să plătească Bistriţenii ca .libertini", paguba anuală' a erariului în , cei şapte ani, cât a continuat abuzul, se urcă la respectabila sumă de 35.000 fiorini. , . - ' Someşenii s’au plâns şi de astădată guvernului, declarând că voesc să plătească diferinţa, dar punctualitatea acelora a fost zădărnicită prin înşelăciune de magistrat, (taxam liberorum libenter . praestare velte declărassent, at vero horum promptitudo dolo Ma- gistratus suppressa fuisset). . - Drept concluziune a acestui deciz, Guvernul declară, că ori ce pagubă de venite nein casate, pretinsă de magistratul bistriţan, sau adjudecată de una sau aţta din comisiile de mai înainte, este lipsită de bază de .drept, chiar în senzul diplomelor privilegiate mai : sus amintite. Şi de aici urmează, că locuitorii Văiei Rodnei,. chiar ; dacă s’ar renunţa la militarizarea lor, ar trebui readuşi la situaţia de mai înainte, în care au fost şt au trebuit* să fie, conform pri- vilegiului dat de regele Matei Corvinul. ■ ' . ■ i ! ' ii i ' ■ ii . . 31 Lupta Românilor bistriţeni pentru biserică V1R01L ŞQTROPA Precum în alte oraşe din Ardeal,, aşa şi în Bistriţa cu multe secole înaintea zilelor noastre se face adesea menţiune In. câtasti- fele şi protocoalele magistratului (senatului) orăşenesc despre Ro- mânii locuitori la periferia oraşului. Aceştia erau sau oştezenii (mahalagii) aşezaţi în suburbiile dinafară de zidurile şi fortificaţiile „ oraşului, sau măierenii împrăştiaţi pela gospodăriile câmpeneşti şi pela stupini. Stând ei în serviciul şi ' robota stăpânilor orăşeni, munciau din greu, şi asemenea celorlalţi ţărani români depe vre- . muri, gustau destul din amarul vieţii. Trecuţi prin toate năpastele, abia apucau într’un interval mai pacinic şi liniştit să-şi agonisească câte ceva şi să se înstărească cel puţin la aparenţă, când vinea o nouă vijelie care le,prefăcea lot rodul.muncii în praf şi cenuşă. O eventuală situaţie mai bunîşoară materială ori economică deaceeâ ' era numai aparentă, pentrucă sub scutul legilor deatunci nedrepte şi asupritoare pentru Români, stăpânii orăşeni puteau după plac să-le tolereze ori să-le desfiinţeze avutul şi agoniseala. Cete mai negre zile le-au trăit însă atât Românii de' prin alte oraşe ardelene cât şi Românii bistriţeni către sfârşitul secofu- lui XVII, când ca şi la un semn dat a pornit goana cea mai ne- ^ miîoasă împotriva, lor. Se invocau de opresori fel de fel de motive, cutoatecă singura şi adevărata pricină era păcatul Românilor că s’au prea îmmulţit în preajma oraşelor, încât locuitorii acestora tremurau că vor fi copleşiţi de potopul „valah*. - 32 Atunci au fost nimicite şi în Bistriţa o mulţime de aşezări şi gospodării româneşti şi, precum Cetini într’nn catastif urbarial din 1713, este lung şirul familiilor: Someşan, Moldovan, Rebri- şorean, Lechinţan, Precup, Călăraş, Croitor, Cociorvar, Echim, Ani, Pop, Chitu, Oltean ş. a. cari au trebuit să apuce drumul pri- begiei spre Moldova. ‘ ' 1 După încheierea unirii cu biserica Romei, guvernul transilvan, ia îndrumarea curţii din Viena, a început să-i ia întrucâtva sub scut pe Românii uniţi, şi astfel şi Românii biştriţeni trecuţi la unire începură să răsufle mai liber. Se mai strecorau înapoi unii dintre ■'bejenarf, mai vineau'şi se aşezau alţii de prin ţinuturile învecinate, familiile tot spotiau, aşa că Românii noştri iarăş prindeau rădăcini pe teritoriul oraşului. Şi mai ales văzând lupta dârză pe care o duceau Someşenii contra asupritorilor orăşeni, începeau acu şi Românii biştriţeni şâ fie mai conştii de drepturile lor, şi erau pre- ocupaţi de idea să-şi mai uşureze soartea. Fiind ei agitaţi intre altele şi de gândul să-şi ridice biserică, să vedem în şirurile ur- mătoare năzuinţele şi succesul lor în această direcţie. înainte de unire şi încă aproape o sută de ani după unirea încheiată la 1698, Românii din Bistriţa n’aveau biserică ci numai oratoria, adică capelă ori paraclis, în care se adunau ia rugă în Dumineci şi sărbători. Ea început n’aveau preot, ci se rugau sin- guri, şi numai ^ocazional vinea câte un călugăr ambulant ori câte un preot din satele învecinate care săvârşia liturghia. Pela mijlocul secolului XVIII însă eclezia (enoria) era constituită în, toată regula, ceeaee se vede dintr’o scrisoare a vicarului general Geronte Cotorea, care, trimis din Blaj de episcopul Petru Paul Aron la Bistriţa, împărtăşeşte în 3 Martie 1755 arhidiaconului districtual din Nâsăud precum şi primarului şi magistratului bistriţan, că a numit pe oş- tezanul Cosma Stăvaru Clopotar şi paraclisier, şi-l recomandă să fie sprijinit: scutit şi privilegiat ca oricare altă persoană ecleziastică. Dar e de notat că paraclisul încă n’avea clopote, cum se va vedea din cele ce urmează.' * Intr’aceea în unele sate din cercul Bistriţii şi maicuseamă în Petriş, Uifalău, Vermeş, Sângeorz şi Lechinţa, Românii duceau lupta cea mai aprigă spre a-şi putea ridica biserici. Fazele acestor 33 lupte sguduitoare se vor cunoaşte numai când vor ieşi la lumină datele şi documentele respective. Magistratul bistriţan îngrijorat de cele ce se petrec în satele învecinate, dar totuş observând ţinută negativă în faţa repeţitelor cereri ale locuitorilor din suburbii de a li-se permite să-şi clădească biserică, presimţia că are acum să se întâmple ceva neaşteptat. Şi iată în vara anului 1759 îi sosi ca un fulger ştirea, că arhl- diaconul Anton din Năsâud într’o suplică aşternută prin guvernul transilvan roagă pe împărăteasa Maria Terezia să încuviinţeze ca Românii bistriţeni să ocupe i>iserica din uliţa ungurească (Ungar- Gasse), care mai înainte a fost a călugăriţelor şi în cursul timpurilor s’a cam deteriorat. îndată dup’a ceea curtea şi provocă pe magistral să se exprime în chestie. Primarul şi senatorii consternaţi ţinură sfat după sfat, dar aftarâ cu cate să amâne răspunsul. Dupăce repeţite provocări nu avură nicir un efect, în fine în Ianuarie 1760 sosi dela guvern' admonestarea aspră să se răspundă imediat la scrisoarea curţii- La această strictă somaţie, după o lungă şi. temeinică 'des- batere magistratul răspunde în Februarie 1760 într’o adresă către guvern; totodată însă, în modul practicat şi dealtâdată, trimite scrisori informative şi altor organe publice şi - persoane de Înaltă poziţie spre a-ie predispune în favorul său. Răspunsul şi scrisorile redactate cu mult -venin conţin — cu omiterea aci a expresiilor violente şi a pasajelor difamante — în rezumat următoarele argumente: . La pretenţia temerară a Valahilor mahalagii de-a poseda biserică' între zidurile oraşului se învoacâ legile ţârii „Approbaiae- Cons:itutiones“ cari în partea I tît. 8 art. l exclud pe Valahi dela orice drept civic.. Ei şi afară de ziduri sunt numai vagabonzi toleraţi cari niciodată n’au avut dreptul ia .vr’o proprietate, fie ea de orice natură. Dacă-acestei prostimi neînfrânate nu i-s'a încuviinţat biserică în suburbiu, cu atât mai mare greşeală ar fi să i-se predea biserică în oraş, căci în detrimentul purităţii seculare a naţiunei săseşti ar căpăta pofta să între acî şt în proprietatea altor case. Au Valahii destul cu oratoriul lor închiriat şi tolerat în mahala,- unde îşi pot celebra liturghia cum vreau; dar de proprietate, fie chiar de o palmă, nu, poate fi nici vorba, dupăce fiecare dintre .Arhiva someşană 3 ei trăeşte pelângă vr’un stăpân care li. sufere lângă sine numai pân' ce-î place. — Pelângă acestea în conceptul amintitei adrese către guvern mai sunt înşirate câteva argumente curioase, cari Ursă din tainice consideraţii au fost lăsate afară din adresa definitiv stilizată în şedinţa plenară a magistratului ţinută în 13 Februarie 1760; şi adică: In timp de iarnă Valahii obişnuesc să-şi ţină liturghia dimineaţa la patru ore. ceeace înlăuntrul oraşului nu s’ar putea face, fiind porţile închise în acel timp. Pe urmă dacă Vafahrr într’adevăr sunt uniţi cu Romano-catolicii, atunci ar putea să cer- ceteze pe oricare din cele două biserici catolice aflătoare în oraş. In fine este cu totul falsă suposîţta arhidiaconului năsăudean, că biserica de .odinioară a călugăriţelor revine acu fiscului'regesc, deoarece pfe teritoriul .regesc ocupat şi locuit de Saşi nu există proprietate fiscală; în consecinţă încă nici într’un oraş săsesc nu li-s’a predat Romano-catolicilor biserică din partea fiscului regesc, cî numai din partea locuitorilor saşi, cari moşteniseră biserica dela strămoşii lor. Servească ca pildă mănăstirea Minoriţilor din Bistriţ. . Stratagema a .reuşit, căci curtea din Viena şt guvernul tran- silvan pentru un timp au amuţit, iar Românit deastădată n’au izbutit să între cu biserica în oraş. . . Sosind în primăvara anului 17611a Sibiu baronul Nic< Adolf Buccov, nou numitul comandant-'general şi prezident al comisiei . aulice în cauzele religioase ale Românilor din Transilvania, el imediat a ordonat să se facă în întreaga ţară „conscripţia" (recen- sământui) tuturor uniţilor şi neuniţîlor, având fiecare cap de familie să răspundă ia un şir fix de înlrebâri puse de comisia consignă- toare. In Bistriţa a săvârşit această lucrare un funcţionar orăşenesc fiind prezent şi protopopul Năsăudului. Este instructiv actul-recen- sământului din care se poale vedea cine a. fost şi ce a i răspuns fiecare din cei 108 Români interogaţi. In Câteva răspunsuri convin cn toţii, adică: La Paşti le au sfinţit anafura popa unit Mitru din Năsâud şi preotul local Dumitru Ursul: N’au biserică, şi liturghia o ţin îatr'o capelă. N’au pământuri ecleziastice şi întreţin capela, pe popă şi pe diac dîu propriile mijloace. ' ' Şi acu venim la epizodul cu clopotele, despre care făcusem amin- tire mai sus şi din care se poate vedea, ce intoleranţă se manifesta fală de Ronţâni chiar şi în chestii cari nit erau de natura să poată da prilej la atâta supărare şi iritare. Merită amintire acest incident şi pentru faptul că a luat parte activă la el prepdzitul de atuiig^ episcopul de mai apoi Grigore Maior, care venise din Blaj In ^ treburi bisericeşti şi chiar vizita satele din {inutili Nâsăudului şi al Bistriţii.,In fine e bine să ştie urmaşii unde erau nevoiţi Ro- mânii de; atunci să-şi instaleze paraclisul. . - [n dimineaţa zilei de 1 August 1762 slujbaşul orăşenesc Peter Theil raportează magistratului Următoarele: Auzind în seara precedentă că Valahii intenţionează să ridice clopote' pe şopronul de cărămizi în care îşi ţin serviciul divin, a plecat la 7Va ore spre locul cu pricina, spre suburbia „Hrube". Pe drum a întâlnit între porţile numite „Krotten-Thurl" şi „Ungar-Thor“ pe Valahul Gabor care wa confirmat ştirea, şi atunci el,a trimis pe orăşeanul Georg Kallwasser cu vestea la primar. Apoi a ieşit di ii oraş prin poarta „Hoiz-Thor" şj luându-şi încă cinci însoţitori a mers Ia paraclis. Pe'acesta şt era înălţată o cruce, iar Valahii chiar lucrau la un turn de lemn culcat la pământ şi în[epeniau în el clopotele. Voiau adică să ridice deodată turnul cu clopotele şi să-l. aşeze deasupra unei gropi făcute în scopul ăsta. La întrebarea pusă de el Valahii îi împărtăşiră ce intenţie au, şi atunci Theil încercă să-i oprească dela lucru admonestându-i să nu cuteze să ridice clopotele pân’ ce nu vor avea permisie dela magistrat. Valahii .răspunseră Că ei * n’ar fi făcut lucrul ăsta dacă prepozitul Grigore Maior încă înainte de plecarea sa la Bârgăti nu le-ar fi poruncit să ridice clopotniţa până la întoarcerea sa, căci la caz . contrar cu cheltuiala proprie va lăsa s'o ridice câţiva Saşi, iar ei vor vedea ce au să păţească. Auzind acestea, Theil a lăsat pe un Sas să observe ce se va în- tâmpla mai departe şi (a plecat spre casă. Sasul i-a şi raportat dimineaţa câ după-depărtarea sa a venit acolo un, ştudent valah şi n-a înfruntat pe oameni,' că se lasă înfricaţi de Peter Theil, când Grigore Maior e mai mare decât magistratul bistriţan. . După primirea ‘ raportului magistratul imediat a delegat jp&s senatorii foachim Bedeus, August Strecker şi pe secretarul Sa ui ut! Saal să meargă la faţa locului, să protesteze şi să interzică conti- nuarea lucrărilor. Luând cu sine şi pe un ofiţer ai regimentului 36 „conte- Gyulai* staţionat în oraş, delegaţii merserâ în suburbie, unde — cum spun ei în raportul adresat magistratului — rntr’un colţ -al şopronului încuviinţat Valahilor ca paraclis pentru o taxă anuală de 10 îl. ung. în realitate şl stetea crucea, iar preparativele pentru ridicarea clopotelor erau terminate. Sfârşită fiind liturghia ' chiar ieşîau din paraclis laicii şi preoţi mea în frunte -cu prepositul Maior, care se întorsese din Bârgâu. Atunci delegaţia săsească, asistată de locotenentul Pothoranyi, se adresă mai înlâiu în lati- neşte către preposit, apoi in limba valahă către popor cu urmă- toarea alocuţie: Conform instrucţhlor primite protestează în mod solemn, că Valahii, cari n’au aci proprietate nici de-o palmă de pământ, cutează să-şi aroage facultatea de-a introduce inovaţii făr’ . de ştirea prealabilă a magistratului precum şi cu desconsiderarea şi violarea drepturilor săseşti. Dacă Valahii locuitori în mahalale sub ocrotirea magistratului nu vor voi să abstea dela astfel de inovaţii, până Ia primirea ordinelor forurilor superioare, sau pose- dând de undeva permisie nu o vor prezenta magistratului, vor avea să simtă urmările.'Altminteri, ca şi până acum, nu vor fi Împiedecaţi în exerciţiu) religiei lor. Atunci, cum se zice în raport, prepozilul Maior încercă sâ-i convingă cu multe vorbe pe delegaţi, că lucrarea întreprinsă nici . decum nu e îndreptată împotriva dreptului de proprietate ai Saşilor, ■ # despre ceeace îi poale asigura şi în scris. Până când Maiestatea- ^ sa Va dispune altcum în cauza acestor oameni, până atunci cu - ridicarea clopotelor se intenţionează numai atât, ca credincioşii locuitori în depărtări dela capelă să poată fi avizaţi şi chemaţi - mat; regulat şi mai în grabă la serviciul divin. Altminteri toate - preparativele pentru ridicarea clopotelor le-a ordonat singur şi numai el, prepozilul, in calitate de misionar învestit cu drepturi, - ceeace poate dovedi cu documente. Are. adică împuternicirea ex- > Cluzivă şi făr’ de îndatorire de-a anunţa cuiva ori de-a rugţt pe ‘ - 1 cineva, nu numai să repareze cu dela sine putere orice defecte cari privesc serviciu divin, ci să şi ocupe după plac, în sau afară de oraş, loc pentru -biserică şi casă preoţească ori protopopiască. ‘ Apoi îndreptându-se către Valahi, prepozitul ii avertiză să nu cu- teze să mai plătească în viitor oraşului vr'o taxă pentru paraclis. Dacă magistratul le-va interzice celebrarea liturghiei acolo, ei să 37 nu se opună ci să cedeze, căci cu plenjpotenţa pe care o are, se _ va îngriji el de biserica lor. Delegaţii saşi răspunseră, că ei nu sunt trimişi de' magistrat să asculte or aţi unea aceasta, ci să protesteze împotrivă demersului îndreptat contra -drepturilor oraşului şi să provoace pe Valahi să abstea dela intenţia avută, pânăce va sosi dela Excelenţa sa ge- neralul comandant poruncă în chestie. La acestea prepozitul replică, câ după săvârşirea unei înmormântări se va înţelege cu preoţii şi încă înainte de masă va. împărtăşi magistratului hotărhrea sa. Dacă însă magistratul cu tot preţul vrea să recurgă la general, atunci şi el ii va adresa o scrisoare, iar conţinutul el îl va comunica şi magistratului.' , Deastădată însă protestul orăşenilor n’a succes şt se vede câ Românii bistriţei» au rămas cu clopote pe paraclis. Aceasta o dovedeşte şi scrisoarea din 24 Decemvrie 1766semnată de Dânită : Pop arhidiacon în Monor şi inspector peste parohiile din Valea Rodneii în care scrişpare sunt amintite ca persoane ecleziastice în mahalaua Bistriţii: Popa Ursul paroh, Popa Lupul Capela n,_Yaşi.7 V lica Horhondarului şi Oanea alui Gavrilă'Rus cantori'şi Cosma Moidovan clopotar. In recensământul semnat in Blaj la 23 Noem- vrie I7<*& de episcopul Atanask Rednicse constată In Bistriţa : ţ 970 Români uniţi, l paroh, 2 capelani, 1 învăţător, I cantor şi * \ clopotar. De acum înainte kipla Românilor bistriţe™ spre a câştiga loc pentru clădirea bisericii, a casei parohiale şi*a altor edificii aparţiitoare ecleziei, devine tot.maî asiduă şi mai înteţită. Eicon- ■' tinuu asaltează cu rugări pe guvern şi curtea din Viena să le facă dreptate. Primarul de atunci al oraşului Sigismund Conrad Dinges remarcă într'o scrisoare, că în 29 Ianuarie 17tj9 au fost(la ei: vicarul lacob Aron din Blaj, popa Dănilă din UUac şi protopopul «fin Năsăud şi după ce au vorbit mai mult timp împreună fiind prezenţi şi notării Daniel Henrich şi Daniel Ziegler, la plecare vicarul s’a adresat către el recomandâodu-i pe uniţii bistriţeni şi rugându-l să le dea loc de eclezie. Primarul răspunse, că oraşul n’a re loc corespunzător şi o hotârire de felul ăsta nu atârnă numai dela'el. . . - - 38 v In chestia bisericii înaintează rugări: în 1771 Popă Lup, în 1773 Popa Dumitru, apoi în anii următori mai multe rugări preotul Alexandru Fiscuţi. Del a curtea din Viena Şi. ciela guvernul din Sibiu tot vin provocări ca magistratul să se pronunţe odată şi să satisfacă în oarecare mod cererea Românilor. . ' Văzând senatul oraşului că. n'are încotro, în 17 Septemvrie ' 1783 hotăreşte că pentru biserica valahă să se măsoare un loc situat nîn partea dinspre grădina predicatorului către târgul de vite,' la grădinile cele nouă delângă drumul ce duce la Dumitra, dincoace de heleşteu (Trutten-Weiher)“. Dealupgul grădinilor nouă ş’a lăsat pentru drum loc de 4 stânjini, iar pentru biserică s’a măsurat un loc de 16 stânjini în lăţime.şi 34 stânjini în lungime. La actul acesta au fost prezenţi: subjuzii johann Klein von Straus- senburg şt Georg Gottlîeb Tbckelt, senatorii Johann von Schan-' kebank, Andreas Teucfiert, Daniel Ziegler şi Franz Pockh, arhivarul barou Johann Gottlieb Schaller von Lbwenfbal şi secretarut Michael Bertleff. . ' ( * Dar nici cu aceasta nu s’a. finalizat chestia, ci s’a mai fără- gânat timp de peste trei ani, când în sfârşit văzându-se magistratul , slrâmtorat din‘toate părţile, în 29 Noemvrie 1786 cu mare greu a holărit să se execute predarea locului în extensiunea în care se mâsurase. în 1783. Predarea s'a- făcut' de către senatorii Daniel Ziegler şi Johann. i îaiszer în prezenţa protopopului Tohati din Măgheruş, a preotului şi a credincioşilor din suburbii. ’ După atâte îndelungate lupte au ajuns Românii noştri bis- triţeni să capete loeUl pe care şi-au clădit din lemn o’ modestă bisericuţă, in ea şi-au înălţat rugăciunile către Atotputernicul ' pânâ în anul 1895, când prin hărnicia poporenilor şt prin iscu- sinţa conducătorilor intelectuali au izbutit să între în proprietatea monumentalei biserici, pe care o posed astăzi. , - 1 < i , ■ 1 39 PoŞmation de secunda legione Valachica ■ - ~ (Urmare) . ** ' ■ Vasile Blchlgean . * , ’ 4 ■ , .' : . ■ Dăm în cele ce urmează traducerea opusculului: Poemation, , scris în hexametru. . . . ; , „In partea, în.care Dacia apucă spre miazănoapte, un şir lung de munţi formaţi din stânci prăpăstioase şi acoperiţi pe culmi' > cu păduri întunecate, îşi înalţă-în văzduh creştetele înalte. .Pe , , aceşda natura înţeleaptă i-a aşezat drept hotar şi zid de apărare ' neînvins între împărăţii duşmane. Aci securea încă n'a îndrăsnit > să se atingă de coroana arborilor; nici picior de muritor n’a lisat urme prin aceste locuri călcate numai de fiarele sălbatice. De pe vârf de stâncă şe repede în valea adâncă, cu ,vuet straşnic şi cu apele-i vijelioase, un*mic pârâu, ce încă n’a luat formă de râu, - şi care se'numeşte Someş. La început e puţintel şi prelingându-se ' printre stânci adună de pretutindeni în alvia-i lacomă ape neîn- semnate. Dar îndatăce iese din codrii priporoşi şi vâgăunele ne- prietenoase şi ajunge în ţinutul bogat in metale al Rodnei, .prinde din ce în ce puteri tot mai mari, devine' în sâlbătăcîa sa tot mai ■' fioros şi aleargă sprinten cu undele-i neîmblânzite. Cine 'poale' spune relele, stricăciunile şi pagubele grozave, de le face în agrij şi vite, prăpădul în case şi vieţi omeneşti, jaleâ amară, ce o pri- cinuieşte, când umflat de ploi torenţiale se revarsă din ţărmuri? Atunci zădarnice sunt toate zăgazurile, căci potopul înfricoşat de ape, bolovanii rostogoliţi de volbura valurilor, arborii smulşi depe vârfurile munţilor duc totul cu sine şl pustlesc câmpiile întinse. 40 Valea strimtă^ numită Valea Rodnei, hrăneşte 24 sate. Pelângă cea mai mare parte din acestea curge Someşul şerpuitor cu Undete-i furioase'; celelalte sunt ascunse prin coclaurile întortochiate ale dealurilor. Ţinutul nu e priincios bucatelor, nici prielnic viţei de vie; nu e destul de potrivit pentru călăreţi, nici acomodat pentru care. E înfiorător Ia vedere şi plin de. cascade înşelătoare. Bietul locuitor adesea nu are putinţa să-şi câştige cele necesare existenţei sale şi e încercuit caşi de un asediu duşman, Închis fiind de o parte* de munţii înalţi, de altă parte de râul furios, care nu sufere să se dureze peste dânsul pod. . In aceste tiniituri-~4ocwesc -urmaşii lui Romul, din viţa veche a Quiritilar. ^Dar vai, câtă deosebireTntre aceştia şi nepoţii lor! cum a degenerat marele nume! Când imperiul roman a pornit pe povârnişul decădinţei, cete mari de Huni se abătură încoace, spre regiunile scitice, şi coloniştii romani siliţi de vitregia sorţii luară asupra-le jugul sclăviei. Barbarul învingător îi ţine subt călcâi şi ti sileşte la lucrurile cele mai josnice. Acum păstorii romani înce- pură să ducă la păşune turmele scitice, boarii ausonicî mânară carele furnice şi cu trecerea timpului îşi stricară limba şi moravu- rile. (n sfârşit însă, când soarta se întoarse spre mai bine. îşî re- căpătară vigoarea pierdută, prinseră noi nădejdi; începu o nouă epocă cu altă orânduire a lucrurilor. Sosise ziua, când mama Dacia fecundată din înţeleaptă îngrijire alui Adolf1) a dat naştere la şase generaţiuni8): la început membre diforme, fără nici o le- gătură între sine, Dar mai târziu, prin talentul şi dibăcia marelui maestru, s’au prefăcut în o făptură frumoasă; căci, minune, tot ce mai înainte fusese massă necioplită, subt mâna dibace a aceluia s’a transformat în falange înarmate, cari aveau să apere pe mama lor de duşmanul vecim8) întocmai precum ursoaica, dupâce a născut pui urîţi' şi fără nici o formă, se trudeşte cu multă stăruinţă lingând u-i să le dea înfăţişarea firească. Astfel, ca aceste- legiuni tinere să se facă nemuritoare pentru toate veacurile, s’au găsit crescătoare potrivite pentru ele, trei răsărite din sângele strălucit ăl neamului bunic, iar trei trase la sorţi din urmaşii lui Romul. ‘) Adolf, baron de Buccow. 2) regimentele de graniţă. E vorba de războiul de succesiune purtat de Mairia Terezia. 41 Dintre acestea din urmă a doua aşezată pe ţărmurii Someşului creşte cu puteri minunate. Deschideţi acum, Muzelor, Heliconul t şi inspirând pe poetul vostru, arătati-i cauzele faptelor mari : cum s’au desbrăcat Some- şenii de vechea amorţalâ.şi de datinile sălbatice; cum s'a schimbat însăşi faţa locurilor; cum stăpâneşte Ceres în bună; armonie cu grozavul Marte acum 1n'al patru tea an, care încă nu şi-a împlinit cursul; atâta putere i s’a îngăduit dreptei iscusite ? . La început sufletele, sgudiiite de aceste lucruri neobicinuite şi de strâjucîrea puternică a armelor, au rămas înmărmurite şi au crezut că nu Ie mai rămâne nici o nădejde; Quiriţii păcătoşiţi orbiţi de frica de- şartă se gândiau numai la nenorociri. Ogoarele stau părăginite, livezile frumoase altădată se ţelmesc,-vitele nu mai sunt păzite de păstori, nici holdele nu au săcerătorî. Oamenii numai cercetează ca mai înainte bisericile, ce. stau închise. Ba mai mult, în răsvră- tîre nebună murmură şi aruncă armele urgisfte şi insîgnule mult tirîlului Marte; le calcă în picioare şi ameninţă cu căutătură săl- batică. Aceia, cari sunt cuprinşi de o nebunie şi mai mare, du- cândti-şi în muntele păduros vitele,. copiii şi ce-au putut lua cu graba şi pe apucate în tăcerea- nopţii, trec în regatul Vecin al stă- pânitorilor odrişt.1) ' Unde fugi(î, nefericiţilor? ce„locuinţe căutaţi? pentruce vă părăsiţi lăcaşurile, voi cari aveţi să treceţi peste năcazuri şi mai mari? Armele aduc folos, nu pagubă. Nu dispreţuiţi binefacerile sorţii, nici nu vă puneţi împotriva destinului binevoitor. Dar, pre- cum bolnavul cuprins de focul mistuitor şi de fierbinţelile mari ale febrei, în aiureala sa se înfuriază, respinge cu încăpăţinare ajutorul dat de medic, şi cere tot ceea ce-i strică, întocmai aşa şi Someşenii, cuprinşi de accese furioase, apucă calea primejdiei ascultând de sfaturi nesocotite. Împărăteasa Therezia, făcându-î-se milă d;e poporul pornit pe drumul pieirei. i-a trimis ajutor ’ln ne- fericirea sa, poruncindu-i lui Carol să-l ridice diţi mizeria, în care se găseşte. Vrednicia conferită îi dete zor aceluia, fără întârziere împlineşte porunca dată, părăseşte pământul strămoşesc al Tiro- fufui şi plin de curaj ia în mână frânefe legiunii. Carol, punând *} Odrişii, popor trac, care a locuit la izvoarele râului Mariţa. 48 capăt tulburărilor pricinuite de războiul nenorocit, şi-a câştigat mari merite. Ca executor iscusit al poruncilor date şi ca slujbaş credincios s'a năzuit, ajutat de tovarăşii săi, să ducă la îndeplinire hotăririle până atunci tăinuite şi strădaniile marilor comandanţi. Dupăcea înaintgt în rang şi şi-a câştigat o trupă sprintenă, gata să spioneze de aproape şi cu multă băgare de seamă încercările îndrăzneţe ale duşmanului, a dat semne de'tatent mare şi de curaj rar.- De aci .simpatia^ fruntaşilor şj a comandanţilor-fată de dânsul; de aci/ cinstea şi răsplata cuvenită faptelor mari Pe daţă grija cea . dintâi şt cea mar mare alui Carol a fost să caute căpetenii cu mintea trează, carî. sâ ştie cumpăni cu multă chibzuială, ce poate fiecare şi care e modul de, gândire şi lucrare - ai fiecăruia. Căci dupftcum înclinările oamenilor şi scopurile lor nu sunt la fel, ci unul merge spre primejdie cu băgare de seamă, altul se aruncă în ea cu nesocotinţă, .astfel în fiecare, post a pus slujbaşi potriviţi, cari cu mijloace pacinice să întărească mulţimea şovăitoare, sâ-i arate te îi este de folos şi să îndepărteze dela ea tot ce e păgu- bitor. Sfaturile date le întăreşte în suflete cu îndemnuri zilnice: pe Unul îl învaţâ, pe altul îl Împinteneazâ, pe unul îl trezeşte din amorţeală, pe altul îl mustră şi astfel pe căi diferite tinde la aceeaş ţintă; Romulîzn au rămas uimiţi văzând această reformare a vieţii lor şi câştigară mare încredere în puterile proprii. Fierul plugului plin de rugină groasă de multă zăcere răstoarnă acum cu . sârg brazdele şi îşi capătă prin întrebuinţare vechiul lustru. Vitele în- grijite cu multă dragoste sporesc. In curând se deşteaptă în ei şi pofta de câştig, necunoscută până acum şi dorul înflăcărat de muncă.. Mânaţi de îndemnuri puternice alungă .amorţeai# înăscută şi se bucură de rodul muncii lor. Tinerii,'scăpaţi de o parte de sărăcia apăsătoare,-de altă parte de frica ruşinoasă, prind a se-căsători. Tinâra soţie acum nu se mai fereşte să atingă cu drag ar- mele, blestemate nu de mult de mame şi de fiicele Remăritate şi soţul li se pare urni frumos în haine de soldat. Ba şi copiii, cu- prinşi de dragoste pentru serviciu) militar fermecător, se adună împreună şi îşi află plăcere în armele imitate după cele adevărate. Schilodind cuvintele gângăvife nu in graiul părinţilor lor se deprind - cu puterile lor slabe în arta războiului, păşesc îndesat şi se în- 43 caieră sglobii la luptă. Junii însă, ale căror trupuri sunt pline de viaţă şi putere, simt o nespusă bucurie, că pot cunoaşte legile Veridicului Marte, se pun. pe luciu şl imifează meşteşugul străbunilor. ' Regimentul împărţit în 12 companii, dintre, cari fiecare este , încredinţată la trei instructori ca să primească instrucţiunea tradi- ţionaîă, condus de priceperea inimoasă a comandantului neadormit, îşi împlineşte cu preciziune toate îndatoririle caşi vechii soldaţi, frumoasă privelişte, când mulţimea de soldaţi aşezaţi în trei râu-1 duri umple întreg câmpul întins.' Atunci străluceşte uniforma de' culoare albă şi albastru închis, învârstată din loc în loc cu podoabe , roşii, şi se zăreşte de- departe surguciul alb al coifului unguresc. Ţevile puştilor cari varsă foc dau, în bătaia razelor solare, o la- . mină, care-ţi ia vederile; soldaţii încinşi la coaşte cu săbii înco- voiate stau nemişcaţi cu feţele pline de încredere. Cohştti de'folosul armelor ştiu -să le 'manieze cu multă iscusinţă, când cere t/ehuinţa, ,putând să simuleze un început de războiu. Iar când doresc să atace pe duşman deaproape, se adună grămadă, se strâng în şiruri dese şi îi ameninţă cu pierderi neplăcute. Comanda răsună întări ,. ţând la luptă, iar soldaţii cu mişcări repezi punând arma la ochi, se gătesc .să deschidă cate largă focului omoritor; apoi plecându-se: mai Uite decât vântul, pucioasa aducătoare de pi ei re ta numai decât foc, şi întreg văzduhul răsună de pocnetul înfricoşat. Când semne neîndoioase vădesc biruinţa şi cetele duşmane dau dosul - apucând la fugă, legiunea învingătoare urmăreşte cu paşi agale oştirile' şovăitoare, trupele se reped cu schimbul pe urma lor şi ... le prîcinuesc răni ruşinoase. Dacă însă, * din hotărtrea protivnicului Marte, e mai bine să se ferească a da faţă cu duşmanul, atunci se retrag cu încetul şi întorcându-se din când In când fără frică îl fulgeră cu privirea şi îl pedepsesc cu vârf şi îndesai. . Pe astfel de temelii îşi clădeşte în mod simbolic viitoarea-i glorie generaţia renăscută a lui Quirinus şi cu o ■ râvnă grăbită Iasă să se întrevadă faptele-i măreţe de mai târziu. Neobositul CatoLpu se mulţumeşte numai cu aceste'dispoziţii, ci la faptele războinice ale lui Romulus adaogă şi îndeletnicirile pacinice ale lui Numa rb~mtfrte'liraepline$te munca a doi oameni. Locuitorul de pe Someş, născuT în-mijlocul munţilor strămoşeşti, trăind din velişte tot în păduri şi izolat aproape de orice societate omenească, 44 avea Imprimată pe frunte sălbătăcia primitivă, şi îmbrăcat cu veş- ’ minte de rând şt nelucrate, era neîngrijit pe întreg corpul; părul zbârlit îi acoperea toată faţa, iar barba ţepoasă îi da o înfăţişare - înfiorătoare. In schimbul acestei neîngrijiri de îmbrăcăminte şi faţă gra de o sfială şi de o naivitate de suflet şi de moravuri nemtre» cută şi neştiutor de multe; lucruri. Caro), văzând situaţia vrednică de plâns a acestor oameni, fu cuprins de piîlă şi se găti să o saneze cu toate mijloacele posibile. Când îi sfâtueşte cu blândeţă, •când îi ameninţă cu urmările gtele ale legilor; necontenit' stă la . dânşii, pe cei îndărătnici îi ţine din scurt înfrângându-le cerbicia, în sfârşit stârpeşte abuzurile. Şi ca opera sa să fie trainică şi răul smuls din rădăcină'să piară cu totul; deschide pretutindeni instituţie, de învăţământ pentru cultivarea sufletului şi formarea ca- raeterufui tinerelor generaţiuni. Dar mai ales doreşte ca prin aceste aşezăminte să redeştepte în sufletul oamenilor, cari aproape îşi uitaseră de Dumnezeu, vechiul sentiment religios atât de mult pro-, fanat. N’a trecut cu vederea nici chestiile judecătoreşti; dreptatea izgonită multă vreme se întoarse iarăş în mijlocul popoarelor. Un juriu de fruntaşi respectabili, aleşi pe sprânceană, pricepuţi în ale dreptului, face dreptate cu multă băgare de samă şi cumpănind cu cumpănă dreaptă spusele împricinaţilor apără pe cei slabi şi înfrânează pe cei puternici. Carol promovează din toate puterile şi cultura bucatelor şi dă Învăţături .ţăranului nepriceput; îi arată cum să se îngrijască de vite, ce folos are de turme, cum pot da sămânâturile grase rod îmbielşugat şi cum să încredinţeze brazdelor seminţe de roade necunoscute până atunci. ' - Nici de-aş avea eu, autorul acestei poeme, trei limbi şi tot atâtea guri, n'aş putea cuprinde în opera mea sfaturile bune, câte !e-a dat Romulizilor neciopliţi, foioasele mari ce le-a aduseşi câte mijloace de câştig a născocit. Să niai amintesc pieţele, în cari se scot la vânzare tot felul de mărfuri şi roşdele însutite ce le-au avut in ăl şaptelea an ? Sau’ morile, cari cu învârtirile repezi ale pietrilor, macină bucatele, lucru deopotrivă de folositor Someşemlor şi regelui? Să povestesc despre clădirile ridicate pe banii câştigaţi din vinderea bucatelor, cari compensează neîndurarea ingratului Bacchus? Vinul, pe care acesta nu vrea să-i dea, este înlocuit cu marele bielşug de cereale. Nu voi pomeni despre locuinţele clădite în tot Jocul pentru ofiţeri,'nici despre hanurile primitoare de străini ori despre drumurile, cari trec prin mijlocul câmpurilor şi despre îngrăditurile de ţăruşi aşezate simetric de ambele părfi ale drumului, cari îngrădituri înconjoară locurile şi apără de vite sămânăturile. Caro! văzu, că vârfurile munţilor sunt acoperite din greu cu păduri de brad, şi înţelese că pinul nemişcat din.toc nu are nici o valoare. Deci pe dată se apucă de întreprinderi neobi- cinuite aci: tăie drumuri prin locuri necunoscute, îşi construi plute, cu cari să treacă peste vadurile necunoscute şi ne mai încercate până acum ale Someşului şi astfel căută să sporească venitele poporului şi ale regelui. Urmaşii lui Marte încep a. tăia cu securea pădurile înalte de ■> pin ; soldatul prefăcut în plutaş, uneşte laolaltă cu legături puter- ■ nice trunchi! de brad, din cari se vor construi case şi aplică la 1 plute vâsle sprintene. Zinele de apă privesc înmărmurite această lucrare îndrăsneaţâ; stă încremenit însuş râul şi hărlânit e nevoit să-şi plece gâtul slobod subt jugul neobişnuit. Printre ţărmurii râului înaintează^ plutele încărcate cu sare din patrieşî ludul apelor scos din liniştea seculară freamătă subt povara purtată, Însuş Carol cârmuieşte mersul plutelor, şi cu vorbe binevoitoare îmbăr- bătează pe soţii fricoşi; nici nu-i reţin'în calea sa vâltoriie spu- megă nde nici' cataractele dese*), ce le întâmpină în cursul râului. Lăsând îndârăpt hotarele muntoase ale Daciei, intră în alvîa plină de peşti a Tisei, ducând îu regatul pa mi on ic mărfuri noi şi câş- tigându-şi astfel mare nume cu îmblânzirea râului. Iar ca rezultatul acestei învingeri strălucite să fie deplin, şi ca Romulizii să mi aibă a se mai teme din nici o parte, înfrânează pretutindeni valurile furioase ale Someşului cu zăgazuri puternice, lipsindu-l astfel de putinţa de a mai pricinui pagube. ‘Nu se mul- * (urneşte numai cu atât; 'opera începută cu mare trudă, adesea în deşert, o continuă cu alte mijloace, şt intrarea în ţinutul Rodneî o face posibilă cu ajutorul podurilor puternice. Vai, câte piedici puse în cale-i de iernile grele n’a învins! Cât a avut de luptat cu planurile ddşmânoase ale popoarelor vecine şi câtă supărare i-au pricinuit grijile continue! Statornic insă în hotărîrea sa nu I) Căzăturile de apă pricinuite de iazuri. 46 cedează, ci lipsit de orice ajutor, se apucă singur de treburi atât ' de mari şi numai pe Someşeni, căci aceştia îi erau de ajuns, îi ' întrebuinţează la muncă în foldsul obştesc. Vedeai tri tot locui coborând pe căi neumblate nenumăraţi stejari, frasini înalţi, pini ■ verzi duşi > pe sănii cari alunecau repede pe zăpada prefăcută în ' pârtie; sute de braţe de muncitori harnici asudă lucrând pe între-, cute; e în toiu munca, care are să dureze mulţi ani. 0 parte cioplesc lemnele, ce vor servi ca duşumele, altă parte ascut ţăruşi - mari de stejar, al căror vârf îl întăresc cu fier. Alţii, punându-şi loate puterile, se silesc să tragă. în sus un berbece înfricoşat, de o greutate enormă, Jegat de un catarg înalt cu sute de funii. Când această maşină înfiorătoare a ajuns în punctul cel mai înalt, ' deodată slobod funiile şi aceea mânată de gţeutatea sa, cade cu putere rnare, cu o izbitură asurzitoare împinge parul în interiorul - pământului şi aşa pun temelia podului stabil. Carol neobosit e faţă şi supraveghează toate lucrările. Nu-l sperie zăpada rece, nici gerul mare; nici nu-l reţin plăcerile unei iubiri noi; ci se scapă , - de ademenirile logodnicei iubite, a cărei faţă şi şuflet natura le-a v înzestrat cu un farmec deosebit. Dar pentru el frumuseţa e de mai 1 puţin preţ, decât gloria sa. ■ . , ' învăţaţi, închinători ai lui Marte, să fiţi curajoşi şi să vă ; _ împliniţi datoria I Aceasta era înfăţişarea şi starea lucrurilor, aceasta ' slavă de pe atunci a Ronuilizllorşi înălţarea poporului mulf trnrrp i ' - delăsat. . r ■ ' Binevoieşte, nobile losife *), a-ţî îndrepta privirile senine . spre aceste vlăstare, cari ac urnise ridică, ale lui Marte şi a-ie lua subt scutul tău ocrotitor. Căci se şi cade şi e şi cu dreptate. , Doar ţi toţi recunosc, că ţie-ţi datoresc norocul lor şi mărturisesc .: că sunt opera mâinilor tăie, lu care eşti întemeietorul slavei lor. \ Pelângă aceasta mai aduc ca un motiv de sprijin puternic şi că- . . sătoria. de curând întâmplată2), când li se îngăduie să privească 1 în chip faţa ta şi se bucură îmbogăţiţi cu chezeşia nepoatei tale. ‘ ' Iar, dacă cândva duşmanul călcând în picioare alianţa ar îndrăzni ' să năvălească în hotarele âustriace, subt conducerea ta să înVeţe )) Baron Sîskovics, comandantul suprem al artileriei. - 2) Carol baron de Entzerberga luat iu căsătorie pe Monica baroneasă de Siskovicş, nepoata comandantului amintit mai sus.' - 47 ' a scoate mai întâi semnele puterii războinice şv cu dreapta plăcută Moravului, dar temută de Prusac, să arete calea, pe unde au mers strămoşii săi. Poate că acest arbore, despreţuit mulţi ani, trans- plantat cu mânile tale în grădina virtuţilor, va creşte plin de viaţă ' şi udat cu sudoarea lui Carol, va aduce roade vrednice. Forţa strămoşească şi sămânţa nobilă stă încă ascunsă în rădăcina . adâncă. ^ Compus de - Corniţele Silvius Tannoli. III. r ‘ « • ' • • Cele nouă adnotări (reflexiones), făcute la acest poematiori de Vasile Vajda şt amintite Iri No. 2 al acestei reviste, încep cu o alocuţiune scurtă ta adresa cetitorului. Conţinutul lor în romă- neşte este următorul: > ■ ■ „Cetitorule binevoitor, urmăreşte cu îngăduinţă'aceste adnotări făcute la opera poSmation a comitelui Silvius Tannoli, căpitan în - regimentul al doilea de graniţă român, operă compusă în anul ,1768 în onoarea baronului Carol de Enzenberg, colonel în acelaş regiment, şi publicată' în Sibiiu în tipografia lui Samoilă Sardy. Aceste adnotări îţi vor da o cunoştinţă amănunţită'a opusculului . amintit, îţi vor arăta motivul pentru care s'a înfiinţat miliţia stabilă şî de graniţă din Transilvania, precum şi timpul, locul şi deo&e- bilele peripeţii ale regimentului de graniţă cântat de poet. Fiindcă nici .timpul, nici ocaziunea nu îngăduesc o povestire mai pe larg, ascultă pe scurt cele ce urmează: ■ • " s \ i 1 ■ l . i i I I . Intre nenumăratele naţiuni, pe cari le adăposteşte Transilvania în pământul său. locul principal îl ocupă, în baza pactului uniunii început la anul .1613, corn pledat cu noi cojidiţiuni fa 1630, renoit şi confirmat la 1646, două naţiuni de origine huirrcâ şi una de obârşie teutonică. , 4$ Mai veehi sunt. Ungurii şi Secuii, de acelaş sânge şi origine, dar deosebiţi prin începutul, moravurile şi, ţinutul locuit şi anteriori naţiunii a-treia. După retragerea, în M'oesîa Mediterranea, a legiu- nilor romane întâmplate subt împăratul Aurelian, Dacia a ajuns în stăpânirea Qoţilor. . In anul. 374 d, Hr. năvăliră din Azia Hunii subt conducerea lui Baiamber şi cuceriră Dacia dela regişorii Athananic şi Phritigen. Apoi formară atât aici, cât şi in Pannonia un imperiu puternic, care pe timpul regelui Attila ajunse groaza celor doi împăraţi romani, Attila a stăpânit până la anul 460, când, împărţitidu-se domnia între cei trei fii ai săi: Irnach, Erlach şi Dengezich, popoarele supuse scuturară jugul robiei. Dupâce cei doi din urmă au fost ucişi, Irnach cu ai săi s'a reintors la locuinţele din Azia, iar dintre Hunii lut Erlach vreo 5000 s’au aşezat In regiunea pă- duroasâ dinspre răsărit a Daciei Mediterranea. Aceştia s’au numit . mai apoi Siculi sau Scytuli (Secui), cari părăsind pe QeuIa cel tinăr sprijinitorul pâgâmsmului şi supunându-se prin învoială puterii sfântului Ştefan îir anul 1001, şi-au păstrat neatinse instituţiunile lor primitive, cum afirmă Verbdczi în T. 3. t. 4 Ia în- ceputul §-ului: „Afară de aceasta mai sunt în părţile Transilvaniei Scithuli, nobili privilegiaţi, aduşi act de poporul scit cu ocaziunea primei tor năvăliri jn Pannonia. Pe aceştia noi îi numim schimo- nosind numirea lor, Siculi, cari se bucură de legi şi obiceiuri cu totul deosebite,' sunt foarte pricepuţi în arta războiului, şi urmând datina strămoşească împărţesc între sine şi lasă moştenire moşiile şi -slujbele după sfiiţi, familii şi legături de înrudire.* — Pe vremea când Dâaa a căzut in mâna Gepizilor, urmaşii Hunilor lui Irnach, împărţiţi în Uturgyri şi Kuturguri şi aşezaţi maiîninte în Dacia alpină, o cuceresc dela regele acestora Cunimund fn anul 561 ; nu peste mult(ocupă şi Pannonia părăsită de Longobarzii chemaţi, de Narsete în Italia şi astfel subt numele .de imperiul . huno-avar reînfiinţează în Europa imperiul huntc, pe care l-au avut în stăpânire până la anul 791-, când Carol cel Mare a cucerit Pannonia, iar Bulgarii şi Cherobaţii Dacia şi astfel aceste două provincii au ajuns în puterea acestor popoare învingătoare. Dacia, cca mai învecinată cu împăraţii din răsărit, a stat subt conducerea principilor proprii ca fiduciară a imperiului răsăritean şi anume Dacia Ripensis subt stăpânirea lui Menumerot, cu re- şedinţa îfi Bihor, Dacia Alpestris subt Glad, care stătea In Timiş, şt Dacia Mediterranea subt stăpânirea ducelui nostru Gelaon, care îşi avea reşedinţa în cetatea Gelau aşezată între râurile Căpuş şi Someş. Această cetate se numeşte azi Gilău şi mai păstrează încă ruinele vechei fortăreţe , " Secretarul anonim al regelui BCIa mărturiseşte că locuitorii „ Daciei Ripensis au fost Cozarji, ai celei Alpestris Blachii si Bulgarii, - iar ai Daciei Mediterranea Blachii şj Schia vii. Cu toate că se pare, că Anonymus — prin afirmarea că Secuii s’au unit cu Ungurii la lacul Cseglen-Mezd şi s’au luptat între cei dintâi cu Menumerout — vrea să susţină că aceia -au fost locuitori ar Ungariei, totuş Benkfl dovedeşte atât în §. 147 Tom. 1. Trans cât şi în opera: Imago nationis Siculicae, că au fost locuitori ai acestei Dacii. - . Ungurii, popor tot de sânge scitic, şi urmaşi ai Hunilor, şi-au căpătat numele dela cetatea Hungu, pe care au cucerit-o cu ocaziunea năvălirii lor în Pannonia. Născuţi din neamul Iui Mogog, fiul lui laphet, au venit în Scitia subt numele Dentu- Moger, apoi după cei şapte duci s’au numit Hetu Moger şi în special Mogeri. Dupăce s’au înmulţit în măsură mare în ţara Dentu Mogerilor, alegându-şi de comandant suprem pe Almus, fiul lui Ugek şi al soţiei sale Emesa, fiica ducelui Eumedubelian au pornit să caute ţara Pannoniet, care odinioară a fost proprietatea regelui Attila şi astfel au năvălit în Europa. Mai întâi au ajuns în Rusia, unde au cuprins cetatea Chtev. Făcând iributar pe co- mandantul acestei cetăţi, au încheiat pace cu dânsul şi apoi au primit în' tovărăşie pe Ruşi şi pe aliaţii acestora, pe cei şapte duci ai Cumanilor. Continuându-şi calea prin Galiţia şi Lodo- meria şi trecând peste pădurea Howos, au. pătruns în Pannonia în ţinutul Ungvâr. Iiocul, pe care l-au ocupat mat întâi, i-au nu- mit după truda mare, cu care au ajuns până acolo, Munkâcs. ■- Aici au poposit 40 de zile. După aceasta au pus stăpânire pe fortăreaţa Hungu, al cărei comandant Laborcy a fost ucis pe cale de Mogeri, în vreme ce se refugia în Zemlum. In acest loc Almus la sfatul tovarăşilor săi a ales de comandant al Ungurilor pe Arpad. .Arhiva aomeşană" 4 50 . Arpad nu numai a întărit locuinţa stabilită de tatăl său în aceste părţi ale Ungariei, ci a şi mărit-o ; căci în anul 903 d. Hr. a ocupat întreg teritorid dintre Tisa şi. Bodrog până la Ugocsa dimpreună cu cetatea Borş va, care se învecina cu stăpânirea lui Salan, ducele Bulgarilor. Dupăce a primit in audienţă pe solii' lui Salan şi a trimis şi el din partea , sa delegaţi, a cerut să i se cedeze ca păşune o părticică de pământ din teritorut stăpânit de sttă moşul său Attila. Primind dela acela o furcitură de iarbă şi două gărâfioare umplute cu apă din Dunăre, ceace el a înterpretal ca supunere din partea ducelui Salan, a înaintat până la Zerench. Aici făcându-şi corturi, s’au odihnit şi apoi au ocupat ţinutul dinspre muntele Tatur şi au-clădit fortăreaţa Borsod. Nu mult după aceea a cerut dela ducele Menumerot din Bihor să-i cedeze din pământul stăpânit de strămoşul său Attila ţinutul dela râul Zomus (Someş) până la hotarut Ny irul ui şi până la poarta Meseşului. Fiindcă Mennmerot a refuzat să-i împlinească această dorinţă, a trimis subt conducerea lui Tos, Zobols şi Tuhutum o trupă uşoară, căreia Menumerot n’a îndrăznit să i se împotrivească şi cu care a ocupat comitatele Szabolcs, Saruvar, Nyir şi Szafhmâr (Satu Mare) până' la porţile Meseşului. . . Tuhutum, dupăce a primit puterfea dela ducele Arpad, şi-a pus de gând §ă cuprindă pentru sine şi pentru urmaşii săi pă- mântul transilvan,. stăpânit pe atunci de ducele valah Gelaon. Astfel, dupăce mai întâi şi-a câştigat înformaţiuni despre bunătatea pământului şi despre starea locuitorilor, s’a dus cu armata din- colo, de păduri până la râul Almaş, unde. Gelaon ‘i-a ieşit înainte cu armata sa. Tuhutum, împărţindu-şi armata înainte de revărsatul zorilor, l-a înconjurat pe Gelaon, l-a pus pe fugă şi în fugă soldaţii lui Tuhutum J-au ucis la râul Căpuş. Atunci locuitorii ţării, (Valahi şi Slavi), văzând moartea stăpânului lor, au dat mâna de bună voie şi 'şi-au ales domn pe Tuhutum, tatăl lui HOrka, şi In locul, care se numeşte Aştileu (Eskuleu), au întărit .cu jurământ învoiala făcută. Din acea zi acest loc s’a numit Eskuleu, fiindcă aici aii jurat. Din povestirea secretarului anonim al regelui Bela, făcută în 27 capitole despre originea şi năvălirea Ungurilor în Transil- vania şi Ungaria, rezultă cu evidenţă următoarele lucruri: 5t a) că Ungurii sunt de obârşie scitică, urmaşi ai'Hunilor lui Aftila, cari au stăpânit odinioară cel mai puternic imperiu In Dacia şi Pannonia. . v * b) au năvălit In Europa şi âu grăbit In Ungaria, ca să cucerească imperiul lui Attila, care In baza dreptului de succesiune strămoşască li se cuvenia lor. , c) că .această ţară au pretins-o dela popoarele ce o stăpâ- niau atunci tot' In temeiul dreptului de succesiune şi că au cu- cerit-o prin supunere. , rf) că teritorul dincolo de păduri (Transilvania), a ajuns în puterea lui Tuhutum după uciderea ducelui valahilor Gelaon şi prin învoiala făcută de poporul acestuia, căct altcum- nu s'ar scrie: „că locuitorii dând mâna de bună voie şi-au ales domn pe Tuhutum şi au întărit cu jurământ cuvântul dat.* Se ştie, că popoarele învinse în lupte şi ajunse în sclăvţe, în urmare lipsite de orice libertate, nu pot da mănâ şi alege de bună voie domn. De unde : e) urmează că poporul transilvan s’a contopit cu poporul ducelui Tuhutum, ceeace apare neîndoelnic şi din faptul, că ducii Ungurilor aveau obiceiul, ca după o consfătuire. cu ai lor, să pri- mească ca aliate alte popoare, ba chiar şi popoarele învinse, cari doriau alianţa lor. Dovezi suficiente avem în primirea Rute- nilor şi Cumanilor, alui Menumerot şi a Nitrienilor, a Ismaeliţilor conduşi de Billa, Bocsu şi Heten, a soldatului bisen Tomizobu subt conducerea lui Toxu. In urmare ce motiv ar fi avut Tuhutum să nu primească alianţa amintită mai sus, mai hles că In felul ăcesta a putut şt să pună. mâna pe ţara lui Gelaon fără vărsare de sânge şi şâ se folosească de ea în deplină siguranţă. Ni-o mai dovedeşte aceasta şi împrejurarea, că sf. Ştefan a sancţionat prin lege, ca străinii cunoscători de meşteşuguri să fie dăruiţi cu dreptul de cetăţean. De aci îşi trage originea Obiceiul de azi, socotit printre drepturile elective ale' poporului, de a primi. pe cineva între cetăţenii autohtoni ai ţârii Dar însaş minţea să- nătoasă i-a îndemnat şă facă acest lucru, fiindcă Ungur» sprijiniţi numai pe arme, dorind să-şi asigure locuinţă stabilă în mijlocul popoarelor duşmane şi să-şi poată agonisi cele necesare pentru traiu, trebuiau să câştige simpatia popoarelor dfri ţinuturile cucerite, altfel nu ar fi fost în siguranţă nici in locuinţele câştigate, nici din partea popoarelor vecine, nici nu ar fi putut avea bucate,, factorul principal în toate treburile, nici alte lucruri trebuincioase. Aceste popoare au putut. fi câştigate numai prin o alianţă complectă cu drepturi depline; fiindcă pierderea libertăţii consi- . derată ca o pagubă comună produce şi hrăneşte in conţinu fn ‘.sufletul popoarelor tendinţa de a.călca învoiala făcută, şi de a-şi recâştiga situaţiunea de mai înainte, ceeace o probează oameni cuminte ca Anonymus, ba chiar şi şirul de fapte şi rezultatul acestora. Dar nici nu se poate presupune, că. ducii Ungurilor n'au fost in curat cu aceste lucruri, despre ce ne încredinţează pelângă cete amintite mai sus şi locuinţa stabilă a celei de a treia naţiuni de origine teutonică, primite în şirul naţiunilor dominante şi menţionate la începutul acestei note. Trebue să admitem, că pe timpul năvălirii Ungurilor mai fuseseră câteva rămăşiţe-de Goţi în această provincie;, cari insă au fost atât de puţine, încât nici nu au fost pomenite. Anonymus cuprins de o tăcere adâncă faţă de celelalte popoare susţine că stăpânii de atunci ai Daciei au fost Valahii şi Slavii. / însăşi istoria mărturiseşte, că mai mulţi inşi de origine teu- tonică au obţinut întrare In Ungaria şi Transilvania noastră pe timpul lu< Ştefan cel Sfânt, aluî Solomon, ale căror soţii au fost de obârşie germanică, pe timpul lui Petru Alemanul şi chiar alţii German; dar ne arată clar că cu numerul lor neînsemnat n'au putut să facă nici de cum o naţiune distinctă. Lui Geza al It-lea i se atribuie meritul de a fi făcut din ei un adevărat popor prin faptul, că a primit în Transilvania pe Saxonii, cari se întorceau din expediţia cruciată. Acestora le-a dat dreptul de cetăţean şi pământuri în ţinutul Sibiiului, i-a sporit cu fraţi aduşi din Flan- dria şi Leodia şi le-!a permis să se folosească de pământ împreună cu Valahii şi Bisenii. Libertăţile date de Geiza le-a Întărit cu privilegiu Andrei al Il-1ea, în anul 1224 şi astfel cu timpul au început să se bucure de dreptul naţiunii a treia recepte în Transilvania. . In temeiul dreptului, prin care au ajuns In stăpânirea pâ- mântului ce-1 au, aceste naţiuni formează trei naţiuni distincte, aşezate în regiuni deosebite şi deosebite una de alta prin privi- legii şi drepturi bine definite. ' , Ungurii locuesc în I f comitate (judeţe) 'şi 2 districte. Secuii au 7 scaune şi 5 filii, dar fiindcă trei scaune : Sf. Gheorghe, Târgu. Se- cuesc şi Orbai, sunt subt ăceiaş jude suprem regesc, subt numirea de trei scaune se consideră azi câ un Singur scaun şi astfel numără 5 scaune şi fot. atâtea filii. Saşir posedă 9 scaune şi două districte. Locuitorii din aceste judeţe şi scaune sunt amestecaţi îh mare parte cu Valahi, şi încă în,aşa măsură, încât formează partea cea mai importantă a locuitorilor din comitate, iar scaunele săseşti numără foarte mulţi; şi în scaunele*secueşti încă se găseşte un număr de Valahi nu de despreţuit. Sunt şi Bulgari, apoi Ruteni, Rasciani (Sârbi), cari azi fac parte din Valahi, din motivul, că afară de nume, nu au nimic din originea strămoşască. Dintre aceştia aceia, cari dispun de privilegii nobilitare, sau se bucură de libertate cetăţenească, cum: sunt şi Armenii, Germanii şi Grecii, fac parte din naţiunea, în mijlocul căreia .şi-au stabilit locuinţa, şi se bucură, împreună cu ceialalţi nobili şi cetăţeni ai adelei naţiuni, de. aceleaşi drepturi, libertăţi şi prerogative, afară de cazul că— fiind valatii sau de altă naţiune de rit grecesc, — nu sunt uniţi. In acest caz aceştia se consideră ca aparţinând unei religiunî tolerate şi sunt excluşi dela oficiile publice. 'Mai sunt apoi Iudeii şi Ţiganii, cari sunt lipsiţi de dreptul de cetăţean. îndatorirea nobililor era să apere patria împotriva duşmabului în cazul că mercenarii, şi banderialiştii nu sunt de ajuns. Bah- deriile regelui stăteau la început din soldaţi mercenari, soldaţi de cetate, recrutaţi dintre iobagii din cetate, şi Ewrii (5r5k) sau pă- zitori ai hotarelor. Iar banderiaţt erau prelaţii, baronii ţării şî că- pitanii cetăţilor dela hotare. Aceştia erau obligaţi să formeze ban- derij în proporţia1 bunurilor ce aveau şi a venitelor legate de oficiul lor şi trebuiau să urmeze tabăra regească. In cazul întâiu, adunarea nobililor în Campus Martius (pe câmpul de luptă), era numită insurecţiune particulară, în ai doilea generală. Prin articolul 11 din timpul lui Ludovic cel Mare soldaţii castrenşi au fost reduşi la o clasă a unei singure sesiuni de nobili, şi astfel banderîul regelui a început să scadă, iar al co- mitatelor să crească, După despărţirea Transilvaniei de Ungaria^ în urma deselor insurecţiuni particulare poruncite împotriva Tur- cilor, Statele Ungariei au fost nevoite să se răscumpere de subt . ele şi să stabilească prin lege (art. 5 din 1649, art. 5 din 1655 şi în fine tn 1715) numărul de soldaţi, pe cari trebuie $ă-i pre- vadă, ca hrană şi darea, câtă frebue plătită pentru, susţinerea miliţiei; astfel în locui insurecţiunii particulare s’a Introdus aşa numita .miliţia campestris" (miliţia din Jabără). ' . : : ■ . ~ In Transilvania, dupâce a fost despărţită de Ungaria, locul banderiilor desfiinţate pe nesimţite l-au. ocupat soldaţii de pază (miles praesidiarijus), recrutaţi parte pe cheltuiala principilor, parte pe a cetăţenilor, dupăcum o dovedeşte.aceasta BenkiS In § 203 din tomul II al Istoriei Transilvaniei cu mai multe tratate Încheiate (în Viena 1686, Blaj 1687 şi Sibiiu 1688) între Principe, Statele Transilvaniei şi -Leopold cel Mare. Această operă a fost publicată, cu sprijinul augustei case domnitoare din Austria, în diploma sacrum din 4 Decemvrie 1691, la rugarea umilită a Statelor, după moartea lui Mihail 1 Apaffy întâmplată - Iii. 15 Aprilie 1690 în . Făgăraş în cursul adunării şi a fost primită cu mare bucurie de State în adunarea ţinută la 15 Martie 1692 în Alba-Iulia. In puncful 12 al acestei diplome s’a stabilit cotă de apărare atât' pentru Transilvania cât şi pentru Ungaria în timp de pace In suma de 50.000 taleri, în timp de războiu în suma de 400.000 floreni, înţelegând u-seîn această sumă şi venitele ■ fiscale. In punctul 17, după ce li $ra dat Transilvănenilor pacea dorită, cu soldaţi de pază străini, s’a hotărît că ţara trebue apărată cu soldaţi din patrie. Astfel s’a întâmplat că subt numele de plăieşi şi haiduci sau recrutat mai mulţi soldaţi de pază. Urmaşii acestora, după pacea dela Karlovicz încheiată cu Turcii în 1693, — când Tran- silvania a ajuns sub protecţjunea lui Leopold, principele Mjhail Apaffy iunior a primit, în schimbul renunţării la principat, o pensiune anuală de 12.00Q florinii, şi când Transilvănenii, conform art. 1 din 1744, urmând pilda fraţilor lor din Ungaria, au transpus dreptul de succesiune. asupra fiului protectorului tor, losif Lut, ales rege ereditar at Ungariei — au fost prefăcuţi în 1702 în regimentul de miliţie pedestraşă campestră* sub comandamentul proprietarului comite Adani Babocsai. Acest regiment se numeşte azi, după proprietarul baron, regimentul lui Mecseri, Când Mana Terezia îndată la începutul domniei-sale a fost Înconjurată de duşmanii sancţiunii pragmatice, de Pruşi, Bavarezi, Francezi, Spanioli şi Saxoni, cari toţi ridicau pretenţiuni la pro- vinciile ereditare, a poruncit in 1741 insurecţiune, iar în anul următor a cerut dela Transilvănenii,.,cari în mare parte erauchi- tiuiţi de foamete şi ciumă să dea doită mii de oameni' pentru complectarea regimentelor ungureşti campestre. Aceşti oameni, la rugarea Statelor şi în baza celor 12 puncte din regulamentul bi- . V nevoitor din anul 1759, au format alte două regimente campestre noi, unul de infanterie numit, după proprietarul comite, Gyulaian, azi subt comanda meniul baronului Splenyi, şi unul de cavalerie' subt comandamentul comitelui Kâludky, azi subt al arhiducelui losif. La aceste două regimente s’a mai adăogat la începutul acestui secol (al XlX-lea) încă unul subt comandamentul baronului Vaquanti, recrutat din ^Unguri şi Transilvăneni. i Augusta Doamnă hărţuită cu războaie de vecinii creştini, ca să-şi poată asigura domnia împotriva Turcilor, poporul mărginaş duşman numelui creştin, s’a hotărît să întărească frontierele cu soldaţi stabili, prevăzuţi cu pământ şl băgători de seamă la toate mişcările duşmanului., Şi fiindcă acest lucru îl făcuse deja la frontierele Dalmaţiei, Croaţiei, Slavoniei şi Banatului tirnişan, mai rămânea să înconjoare cu cordon militar ţinutul nostru. , Binevoitoarea mamă, cu grijă pentru fericirea popoarelor sale, a hotărit ca Secuii, urmaşii, veştiţî pentru virtutea militară, ai Hunilor lui Attila şi aşezaţi în partea dinspre răsărit, mărginaşi cu Moldova şi Vatahia, a Transilvaniei, să fie încadraţi, ca rtţai apropiaţi de graniţe, în această miliţie. Acest popor a fost împărţit . în baza dispoziţiilor lui Matia Corvinul în trei "ordine: al nobililor, cari după datina locuitorilor din comitate primitori de daruri tre- buiau să iasă la luptă cu i servitorii lor tocmiţi’ cu simbrie, aî ceţor cu cai, cari se luptau călare şi al celor pedeştri; toţi din toate cele trei clase trebuiau să apere împărăţia. Apoi Valahilor nobili, liberi, urmaşi ai Romanilor, stăpânitori cândva ai Daciei, şi fiilor de preoţi, precum şi celor uniţi cu bi- serica Romei, li se dă încredinţarea, ca discipoli ai lui Marte, să apere celelalte hotare dinspre Moldova şi Valahi8. Aceşti Valahi nobili sau de condiţiune liberă, de religiuhea greco-catolicâ, locui- 56 tort de baştină şi mutt iubitori de pământul strămoşesc formau partea cea mai mare a populaţiunii din Transilvania şi se deose- biau atât prin obiceiuri cât şi prin legi de Moldovenii şi Muntenii învecinaţi. Despre ei se credea că vor corespunde întru toate scopului propus. In anul 1*762 se încep lucrările pentru înfiinţarea, în scaunele secueşti Ciuc, Gurghiu şi Caşin, a unui regiment de infanterie compus din soldaţi pedestri şi din cei cu cai mai săraci, şi a altui regiment tot de infanterie în scaunul Trei Scaune şi în filiala acestuia Micula, precum şi în filiala scaunului' Odorheiu numită Brăduţ. In acest scop se aşează mai întâiu regimente mamă, din cari se formează în anul următor 1763 în scaunul Ciuc, Gurghiu şi Caşift primul regiment şi apoi în 1764 al doilea. Din fruntaşii mai bogaţi amestecaţi în aceste regimente s’au făcut opt companii de călăreţi. In acelaş an s’a jnfiinţat în valea măr- gioaşă-Cu Marmaţia, Polonia şi Bucovina, sau în districtul Rodnei al doilea regiment românesc. Soldaţii atât din regimentul acesta, cât şi din primul regiment secuiesc neobişnuiţi cu armele şi neş- tiutori de limba aşezămintelor oficiale, aruncând armele în 1764 au apucat spre vârfurile munţilor, cei mai mulţi s’au refugiat în provinciile turceşti vecine, până când Secuii îndemnaţi de dezastrul dela Madefalâu, iar Românii câştigaţi prin prudenţa colonelului Carol baron de Enzenberg, şi-au venit în ori şi ş'au dedicat în veci lui Mărie. In anul 1765 s'a înfiinţat primul regiment român dela Poarta de fier până Ia Braşov, peste judeţele Huniedoara, Alba de jos, peste scaunul dela, Orăştie, Sibiiu şi peste districtul Făgăraş şi Bârsa, Apoi în mijlocul provinciei; începând dela districtul K6vâr, până ta districtul Făgăraşului s’au format din nobilimea mai în stare cu o singură sesiune, din puşcaşi, boeri şi ocnaşi şi din cetăţenii unor oraşe nobilitare, opt companii de călăreţi români, aşa încât, miliţia care păzia graniţele forma 4 regimente de infan- terie şi două de cavalerie. In anul 1775 călăreţii români reduşi la 4 companii au fost încorporaţi în regimentul de cavalerie secuiesc. In anul 1783 locuitorii din domeniul Bârgău aşezat la hotarele Moldovei au cerut dela împăratul losif să fie alăturaţi la regi- mentul al doilea de'graniţă român, care ir era vecin. Dupăce acest domeniu a fost răscumpărat prin schimb de moşie dela familia 57 cotiţilor Bethîen, fu incorporat în 26 Decemvrie 1783 in regimentul al doilea român şi în 5 Ianuarie 1784 militarizat fiind contribui mult la sporirea acestui regiment. . ' ' Acest zid de apărare, ridicat la graniţa provinciei, s'a făcut împotriva Turc)lor. Frontierele dela Poarta de fier până la Braşoy înspre ţara Munteniei le apăra primul regiment român cu coman- damentul în Orlat, toc de staţionare în apropierea cetăţii Stbiiii; dela Braşov hotarele aceleiaşi Muntenii le întâria regimentul al doilea secuiesc din Trei scaune mărginaş cu cel dintâi şi cu co- mandamentul în.Târgu Secuesc. In sfârşit hotarele Moldovei le apăra în scaunele Ciuc, Gurghiu şi Caşin primul regiment de infan- terie secuiesc supus comandamentului xu reşedinţa în Miercurea Ciucului, iar hotarele de mai încolo ale Moldovei, cari duceau spre Polonia, precum şi* graniţele Bucovinei au fost încredinţate spre apărare regimentului al doilea de infanterie românesc, aflător la marginea judeţelor Turda, Cojocna, Dobâca şi ale .districtului Bistriţa şi atârnător de comandamentul stabilit în Năsăţtd. Regimentul de cavalerie, al cărui comandament se află în oraşul scaunului Trei Scaune numit Sf. Gheorghe compus din două părţi secuieşti şi din partea întâiului regiment român stabilită în districtul. Făgăraş, îşi are o parte însemnată fixată în scaunul Arieş din comitatul Turda, de când — îpvingând Secuii din Târgu Secuesc pe Tătari la Trăscău, — acest regiment a fost. dăruit după dreptul secuiesc. Mai e apoi învecinat cu comunele Agribiciu şi Ghiriş anexate la judeţul Turda, cu Teuş-Bărăbanţ şi Oieşdea din judeţul Alba de jos, şi cu Dobra din judeţul Hunedoara. Toată această miliţie de graniţă a fost prevăzută cu moşii şi echipament. In timp de pace se ocupa cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Vestită pentru credinţa, statornicia şi vitejia sa; a arătat şi arată ce însemnează şi ce poate Iubirea de patrie. Niciodată nu s'a auzit să se fi dat legată duşmanului ori să fi întors spatele, ci dimpotrivă sau nâvălia ea mai întâiu asupra duşmanului sau, poruncindu-i-se să reziste aceluia, mai bine îşi jertfia viaţa, decât să cedeze inimicului, aşa încât îţi venia să crezi, că protopărinţii Huni şi Romani, cei mai străluciţi promotori .ai virtuţilor militare, au reînviat în strănepoţii lor. • Pământul, pe care îl - locuiesc, în mare parte steril, le dă cele necesare ,pentru traiu şi hârriete, pe cari trebue să şt le pro* cute in timp de pace, numai lucrat cu mare îngrijire şi fără încetare. Aceşti bărbaţi războinici, când templul lui lanus este închis, stau în serviciul zeiţei Ceres şi al zeului Saturn. Femeile şi mamele, cari se îngrijesc de creşterea tinerelor vlăstare, în timpul când bărbaţii sunt ocupaţi cu deprinderile militare, îndeplinesc singure lucrările lui Saturn şi ale Cererei. Astfel cine poate crede, ca din mădulare bine legate, sbucjumate şi întărite prin muncă pot să iasă braţe slabe, nerăbdătoare de'frig, căldură.şi muncă? Bărbatul şi femeia, fiul şl fiica din leagăn se' îndeletnicesc cu muncă la fel, Ih, urmare se şi disting prin aceleaşi virtuţi, astfel încât în caz|de- nevoie tinerii de ambele sexe pot formă o armată adevărată. Deodată cu laptele mamei sug şt o natură războinică, răbdătoare de tot felul de necazuri, dar primesc în sine şi un im- bold spre glorie şi o râvnă de a se distinge, aşa încât, dacă vei educa pe urt Secui, sau pe un Român înrolat în miliţia de graniţă, îl vei face capabil de orice arte, ştiinţe, meşteşuguri şi meserii şi gata să îndeplinească orice afaceri. . - ' ■ ' '■/ 2. ■ ‘ ' înfiinţarea acestei miliţii şi în special a regimentului al doilea român, organizat în valea Kodnej, a oferit, autorului materia şi ocazitinea binevenită să compună mica poemă de faţă. ' . : ■ ' 3. " ' , ;■ ■ ■ Aceasta vale este aşezată între munţii Carpaţi îndreptaţi dela nord spre est, cari despărţesc cu vârfurile lor Maramureşul de Transilvania, Polonia şt Bucovina şi între munţii Bârgâului şi ai Bistriţei. Câmpia din această vale este neînsemnată şi este udată de apele râului Someş. Numele şi l-a căpătat valea dela comuna Rodna, aşezată în strâmtoarea munţilor vecini1 cu Bucovina, înfloritoare deja pela anul 1242 şi 1310, cum arată Fridvalszky în manualul de min- eralogie al principatului Transilvaniei (partea 1. §. 3 şi partea 2. §. 36), şi, bogată în mine de argint, fier şi plumb, cari se cultivă şi azi. (Azi este un târguşor, reşedinţă de oficiu montarflstic, păs- trând rămăşiţele vechilor edificii şi ale unui templu, cari arată soarta lui .strălucită de odinioară, şi încercând să. te înlocuiască cu apele mineralei şi cu băile, ce te are). Subt regii Ungariei acest târguşor împreună cu întreg districtul său, a fost înzestrat cu libertăţile cetăţilor miniere, chiar în vremea când Saşii din Bistriţa-au fost exempfi de subt domin iul conţilor, căruia îj fuseseră supuşi prin Ladislau postumul, în baza donăţiunii făcute lut loan Huniade. a) Prin scrisoarea de acreditare a regelui Mâţi a, trimisă în anul 1472, în ajunul Sfântului Emeric (5 Noemvrie) Românii din această vale despărţiţi de judeţul- Solnoc-Dobâea au fost declaraţi aparţinători oraşului Bistriţa şi .li Va îngăduit să se bucure de toate libertăţile, pe cari le-au avut mai înainte* : , b) Prin patenta aceluiaşi rege dată In Buda în 1475, primă Sâm- bălă după Joia verde, opidut Rodna împreună cu- toate dependenţele . sale (deci şi.cu valea) se încorporează şi se anexează la oraşul şi districtyî Bistriţei cu condiţiunea, ca opidul amintit dimpreună cu dependenţele sale, cu coloniştii şi locuitorii acelora să se bucure şi să se folosească mereu de toate drepturile, libertăţile, obiceiurile, venitele şi privilegiile, de cari s'au bucurat din vechime oraşul Bistriţa, cetăţenii şi comunitatea acestora, dar în aşa fel, ca opi* dul şi dependenţele sale să se considere supuse oraşului suş zis, să fie numerale împreună cu cetăţenii şi dependenţele oraşului Bistriţa şi să fie supuse la toate dările, atât ordinare cât şi extra- ordinare, câte trebuie să se plătească regelui; Voivozii şi vicevoivozii precum şi alţii, pe cari îi Interesează, se încredinţează, să apere, să susţină şi să păstreze toate drepturile, libertăţile, obiceiurile, venitele şi privilegiile opidului menţionat, ale coloniştilor' şi locuia torilor acestui opjd şi ai dependenţelor sale, atât cei prezenţi, cât şi cei viitori eliberaţi în chipul amintit mai sus* ■ c) Raportul despre împrotocolarea făcută, a şesea zi după Adormirea .Maicii .Preacurate de comisarul regesc loah Keresztur şi mărturia mănăstirii preafericitei fecioare Maria din Mănăştur dată de părintele t Ladislau, dovedesc că în acelaş an oraşul; Bistriţa a fost încorporat, dimpreună cu valea mare şi toate dependenţele ei, numite Valea Rodnei, la dominiul opidului Rodna anexat la oraşul de mai sus. (vezi Marienburg: Geografia Tran- 00 - silvaniei,* partea a doua pag. 387—390): De aci putem conclude foarte uşor, că locuitorii acestei văi s’au bucurat şi au trebuit să se bucure şi înainte de militarizarea acestui ţinut de aceeaş libertate cetăţepească, de care s’au bucurat ceialalţi cetăţeni din Bistriţa şi că au atârnat de magistratul din acest oraş, ca parte a aceluiaşi - district. - . . . . ' . . 4. . - Râul Someş (latineşte Samus sau Samusius, ungureşte Sza- mos) se împarte îp Someşul Mare şi Someşul Mic. Cel dintâîu isvoreşte din sus de Rodna din munţii Carpaţi, mărginaşi cu Polonia şi Bucovina ; curge prin districtul Rodnei in comitatul Solnoc-Dobâca, la satul Sesarm primeşte în sine râul Şieu, care izvoreşte’ din Carpaţii districtului Bistriţa; din jos de satul Mica şi din sus de oraşul nobililor Dej se uneşte cu Someşul Mic. . Acesta din urmă izvoreşte din muntele Calata din judeţul Cojocna, care munte face parte din grupa munţilor Gilăului; curge deta vest spre est pelângă Cluj şi Gherla. Pe timpul principilor naţionali Someşeje unite duceau sarea tăiată din Ocna Dejului la Satu Mare; în judeţul Szabolcs la satul Apâthi se varsă în Tisa. Mai târziu Someşul s’a umplut de grinzi, năsip şi alte murdării de acest fel, a fost apoi curăţit subt Maria Terezia şi întocmit pentru trans- portarea sării şi a plutelor adunate din munţii Rodnei, mai aîes dupăce a fost făcut potrivit pentru navigaţiune prin grija deosebită a colonelului Caro! baron de Enzenberg, slăvit în poema comu- nicată aci în traducere. - ' . .5. * ■ In acest district sunt izvoare de ape minerale foarte sănătoase, între acestea unul din cele mai tsalubre este cel dela Rodna, bine îngrijit. .Efectele minunate ale acestui izvor, pe care l-a sfinţit cu solemnitatea cuvenită în 23 Iunie 1775 episcopul gr. cat. de Fă- găraş Grigore cândva Maior, le-a cântat tot el în următorul distih: Vindecă rinichii, stomahul, splina şl ficatul. Astfel această apă salubră e de folos Ia multe boale. Acest ţinut e bogat în fiare sălbatice şi vite cornute; pământul său însă, ca în toate regiunile muntoase, este neroditor. 6l * 6. , Locuitorii, cu excepţia minerilor şi a funcţionarilor monta- nistici, sunt Români, de religiunea greco-catolicâ. Satele sunt in număr de 24. Acestea Înainte de înfiinţarea miliţiei erau Împrăş- tiate prin munţi, după înfiinţarea aceleia au fost regulate şi sporite' cu altele noi, cari poartă nume romane, bunăoară: Salva, Romuli, Parva, Nepos. Cele mai multe dintre aceste safe sunt aşezate lângă Someş. Capitala acestui district militar este opidul militar Năsăud, care este totodată şi reşedinţa statului major sau a comandamen- tului acestui regiment, a vicarului foraneu, şi a institutului militar, in care tinerele vlăstare grănicereşti se cultivă In limba germană în deosebite arte şi ştiinţe In aşa măsură, încât din el se recru- tează pentru regiment mai mulţi locotenenţi şi subofiţeri. Partea, care s'a adăogat la regimentul de graniţă in anul 1783 din dome- niul Bârgăului, este despărţită de acest district prin munţii Bistriţei şi cultivă valea, care se află Intre munţii amintiţi mai înainte şi "munţii.Moldovei şi care se întinde până ta munţii Gurghiului, învecinaţi cu scaunul Gurghiu. Locuitorii acestui ţinut sunt de asemenea Români, din cari o parte sunt ortodoxi. Capitala este BorgO'Prund, reşedinţa unui maior. 7. ' ■ , Încât priveşte întemeierea şi propăşirea institutului militar din Năsăud, se comunică următoarele: Dupăce s’â înfiinţat şi organizat, în valea Rodnei, regimentul al doilea român, s’a întemeiat cam pela anul 1778 din iniţiativa şi subt conducerea. arbidiaconului leronim Kâlnoki, ieromonah din ordinul sf. Vasile cel Mare, o şcoală latino-germană, care şi-a continuat activitatea subt arhtdia- conul ioan Para. Fiindcă însă în limba latină s’a făcut prea puţin progres, astfel instrucţiunea a început a se face numai în limba germană. 11 1 1 ■ Aprobându-se, prin rescriplul împăratului losif al ll-lea, trimis în 25 Februarie 1782 comandamentului suprem al armatei, din venitele acestui regiment suma de 6996 floreni renani şi 438/* crei- ţari, s’a clădit institutul de azi în curs de un an. Materialul şi lucrul manual l-au prestat gratuit şi cu .dragă inimă pe întrecute înşişi soldaţii grăniceri. Astfel s’a ajuns că în 22 Noemvrie 1784 62 s’a Inaugurat solemn şcoala şi şi-au început instrucţiunea elevii. Numărul elevilor, cari au fost numai fii de soldaţi grăniceri, s’a stabilit la 50. Susţinerea acestei şcoli s’a dispus să se îndeplinească din' venitele regimentului, în baza unei socoteli făcute în fiecare lună. Fiindcă socoteala aceasta era împreunată cu multe greutăţi, astfel împăratul losif al U-lea a hotărit, prin decretul din 18 Aprilie 1786, să se plătească în fiecare ân din venitele amintite mai sus pentru întreţinerea elevilor suma de 1750 floreni renani. In anul 1826 s’a început mişcarea, aprobată şi de forul suprem, ca numărul elevilor din regimentul al doilea să se reducă la 30 şi tot atâţia să' fie primiţi în şcoală şi din 'regimentul întâi român, astfel ca de aci înainte să fie primiţi şi educaţi în acest institut numai 60 de tineri români, grăniceri curaţi. - Dar peiângă aceşti elevi au fost. admişi la frecyentarea cursurilor şi tineri străini, nu numai grăniceri, fii ai acestei patrii, primiţi pe spesele proprii. La început s’au deschis numai două clase primare, 'în anul 1785 s’a adădgat a treia, iar în. 1824 a patra. în aceste clase se învăţa cititul şi scrisul, religiunea, regalele limbei germane, sintaxa, aritmetica şi elementele ştiinţelor înrudite cu aceasta, geografia, statistica şi istoria. Apoi'se deprindeau în arta militară, ca să iasă 'din elevi subofiţeri/ scriitori şi alţi slujbaşi folositori regimentului. Cât folos a adus acest institut regimentului; se poate con- clude din următoarele. * ■ . • 1. î-a câştigat acestui regiment cinstea, că toţi subofiţerii ştiau vorbi, ceti şi scrie în 1. germană atât de bine, încât nu-ţt venia a crede că suht Români; astfel ziarul din Viena deja în 13 Noemvrie 1789 făcea amintire despre acest regiment. ; 2. Acest insţitut â dat regimentului ofiţeri, slujbaşi ai altarului, directori ai institutului, învăţători, alţi slujbaşi folositori şi cantori. - Cred, că nu vom face un J lucru nefolositor pentru11 cetitor, dacă vom înşira pe indivizii crescuţi în această şcoală, dintre cari fiecare a săvârşit, după puterile sale, lucruri folositoare pentru stat: I. Slujbaşii altarului dimpreună cu directorii de şcoli şi can- torii aparţinători lor. Domnii: Dumitru Anton, paroh în Nâsău. 76 ; ' Nov. 15. — Vechilul grofului ; Bethlen Adam scrie oraşului căgroful Gavril Bethlen, cancelarul aulic transilvan In curând va trece prin câteva comune din district. Se dă imediat ordin satelor s& repare drumurile şi să aibă la îndemână vânat proaspet, ca groful să fie «servit cum se cuvine*. _ Dec.' 29. — Bârgâuanilor cari Se roagă să poată tema vite pe . hotarul oraşului, li-se respinge cererea. 1760. In curâuî anului au suferit foarte mult în urma in- . tem periilor, mai ales â grindinei, satele cercului de sus someşai) dcla Rebrişoara până Ia Rodna precum şi comuna Zagra. Magistratul Bistriţii constă din : primarul loan Frideric Klein a Straussenburg, sertatorii: Georg Gunesch, (oachim Bedeus, Georg Decani, Conrad Dinges, Paul Klein a Straussenburg, loan Schan- kebank şi Samuil Keller. Ian. 28. — Primarii şi sătenii saşi din Lechiuţa şi Sângeorzuî ' săsesc anunţă magistratului că -vor protesta la guvern contra 'ho- tăririi de a li-se permite Valahilor să-şi ridice biserici. Feb. 9. Dupăce din punct de vedere sanitar nu mai ameninţă nimic din teritorul „turcîco*, să se deschidă iarăş păsurile spre Moldova, fiind călătorii obligaţi să se supună carantinei prescrise. Feb. 14. — Magistratul înaintează recurs contra cererii Vala- hilor bistriţeni pentru dobândirea bisericii călugăriţelor. ■ Feb. 15. — In numele magistratului orăşănesc pârcălabul - Gtttsch publică tn satele districtului românesc că pentru serviciu militar fiecare comună are să prezente câteun bărbat destoinic, 5 urme şi 12 palme de înalt. Iar în 23 Martie, dupăce s’a isprăvit recrutarea, li-se dă satelor asigurare în scris, că cei fugiţi de frică prin păduri nu vor mai fi urmăriţi, deci să întoarcă acasă. Apr. 10. — Se publică ordonanţa guvernului, că în viitor recruţii nu vor mai ii înrolaţi cu forţa, împotriva voinţei lor. In instrucţia dată magistratului sc spune că tinerii, capabili de a purta arme să fie convinşi şi îndemnaţi să între în armată, să li-se îm- bie arvunâ;de 10 — 12 fl. Rh. şi să li-se îngădue şi din contribuţii. Apr. 12. — Conform ordonanţei guverniale, în comunele Leşu, llva, Rodna, Tetciu apoi între Petriş şi Uifalău şi la Dumi- triţa să se pună pe stâlpi table negre cu inscripţia în limba ger- n mană, maghiară şi valahă, că celce vide din Moldova şi Muntenia pe căi oprite va fi spânzurat în imediata vecinătate a tablelor. . Mai 21. — Judele sătesc Nechita Cotul din Rebrişoara îm- preună cu Cavril Buta şi Nechita iioanul raportează .că în 14 c. au ărs in sat 11 case până la pământ. Rebrişorenii vor ajuta pe cei pâgubifi la reclădirea caselor, iar magistratul e rugat să ordone Saşilor din Dumitra să dea din pădurile lor lemnul necesar. Ce- rerea suplicanţilor e răspinsă. Sept. 3. — Inspectorul depertinenţîei Peter Theil întors dîh Sântioana raportează că Valahii nicidecum nu veesc să plătească zăduelile. Spun că Ştefan Cute Nimigeanal din Feldru le-a inter- zis plătirea până vor ţinea odată ,sobor*, şi a ameninţat pe ceice vor cuteza să ţină cu Saşii Sept 5. — In pădurile comunei Cepan s'ău adunat 0 mul- ţime de bejenari cari intenţionează să pleoe spre Moldova. Magi- stralul ia măsuri ca să-le împiedece emigrarea. Sept. 26. — Perceptorul orăşenesc Hemich raportează că Valahii districtuali adunaţi în Mocod au h olărit să nu mai plătească oraşului nici „salgamaful" (taxa de întreţinere a soldaţilor) nici darăa-suplementară pe cap. ■ . Oct 13. — La ştirea că Saşii, din Iad vreau să dărâme ca- sele Valahilor delângă apa llvei, magistratul ordonă primarului din Iad ca Saşii să lase .în pace casele vechi şi să împiedece numai clădirea de case nouă. ; . Oct. 29. — Monedele de argint întregi şi de jumătate bătute de .prinţul e|ector de Trier şi ducele de Zweibrticken, precum şi banii de 20 şi 10 creiţari să fie primiţi în circulaţie cu valoare integrală. ' . Dec. 10. — Mare con ster naţie produce in sinul magistratului ştirea că satele săseşti vreau să facă cauză comună ca Valahii, râsvrâtiţi, şi că senatorul Schankebank îi sprijineşte în acţiunea lor. Reprezentanţii Saşilor se şi .înfăţişează cu jâlbiie lor înaintea magistratului care-i sfătueşte să mai aştepte până se va rezolva chestia cu Valahii, iar primarul Klein îi roagă să-l cruţe încă puţin timp şi să nu-i amăreasci viaţă, căci şi aşa se jertfeşte pentru binele lor. _ . - V—-- ' ÎŢ6i ian. 2.. -r- 'Primarul împărtăşeşte senatului orăşenesc că in • districtul românesc, şi maieu seamă iu Vărarea, se află mulţi săteni cari tâlâuzeec pe călătorii din Ardeal spre Moldova, Aceia confort? legii toţi ar trebui să fie spânzuraţi. Cum se svoneşte, chiar şi en ptăieş a.cooduspe ascuns pe fata directorului ' cau- zelor' fiscale Petru- Dobra, peste munţi în Moldova. Plăteşuitrebue să fie descoperit. : .*■ - - ' " Feb. 7. — Se ceteşte în şedinţa magistratului un ordin ga- werniat că au să fie liberaţi schismaticii arestaţi „proptei* turbatio- neni un ion i s", şi pesletot -contravenţiile Valahilor şă fie deocam- dată aşa privite şi tratate caşicând ei n’arli văzut şi auzit poruncite <1). Mari, 7. — Neguslorilor armeni cari vând diferite, mărfiirî prin satesă li-se interzică aceasta cu ameninţarea că li-se vor . confisca mărfurile. - : •• ' Apr. J6, ~r Magistratul Bistriţii hoţâreşte să se recomande graţiei nou numitdkii. comandant general in Ardealk "baronului Adoif.guccov, feliciiăndu-1 şi îfltinipinârid.u-1 cu tot tastai posibil. - In vederea sosirii lui In Oraş se fac mari pregătiri, Se repară dni- niurilej se formează tunderii şi se cumpără vinuri bune; 74 căi şi nvulte drăsurt âo şă stea permanent ia. îndemână. ' . 1 ' ' ! Iun. 12. — Magi st ratai e foarte indignat că cineva a răsturnat ’ şi sfârâţnai spăMzur^ăUwţa. de pe . Dcalu Frjtii şi a ni&iicţt .-tabla cu ;ip$erjpţie. Cutoatecă RocijenHs^nc’au făeut-e Moldovenii, sus- piciunea Carie pe Dării lă Slrugar din Leş, care are locuinţă acolo ; sus la'munte. . ■ ’ ' ' ; ‘ ' W.3. — Comandantur ^or/uzoniict din Bistriţa, batonul, Casleili, împărtăşeşte magistratului că el pleacă şi că a predat comanda căpitanului- Szilvasi. Roagă pe magistrat să-i'dea certificat că în timpul comandei sale n’a comis, niciun exces. .;■■■* Aug. 31. —1 Coptele Lailislau Teleki dispune Ca' ‘toăite de ' apă minerată 4in Rodim să fieon-Aţinute ca şi până ; acuma. Ar fi consult să se-ridice îucă'o pouă clădire. . , . : Oct. 31. —jn ţUstrictuI românesc şe încvartirează o coropa- nie d#. eSrogcw a regjmentului Modena. Au să stea peste iarnă': 1' Căpitan şi 19 călării- în Rodnă, 1 sublocotenent şi 34 călăreţi în Materii, 1 siegăr şi 29 călăreţi in Şâhgeorz. ' 1762 lan. 31. — Soseşte ordinat guvertiial că. colectanţii .trimişi de vlădica Dionisie N ovacov i c i să_ adune bani pentru bişe- . ricile neiuute, să nu fie împiedecaţi ci să H-şe promoveze cauza. Arhidiaconul unit din Nâsăud să fie avizat despre aceasta. Feb, 13. — Colonelul Schrâder cere potârnîchi, cari să fie * trimise generalului tiuccov. Magistratul provoacă pe districtul valah, ' să furnizeze 300 potârnichi. . , , ; ‘ Feb. 22. — Baronul Schroder, de acord , cu* magistratul, .or- donă ca compania de dragorii a căpitanului Oschiţz să fieperniu- tată din Rodna, Maieru şiSângeorz, la Rebrişoara, Nâsăud şi Salva. Mart. 1. — Colonelul Schrdder primeşte dela generalul Montoja de Cordona din Sibiu ordinul ca de acu înainte numirea de „ţigan4 să nu mai fie privită ca nume de batjocură, şi Ţiganii să fie primiţi în bresle, ca şi ceilalţi contribuabili, "şi să fie recru- taţi la miliţie. ' v . ’ Mart. 20. — Inspectorul deperiinenţiei raportează că funcţio- narul Tobias Szoika dela minele rodnene, împreună cu alţi nouă săteni de acolo, au clădit un fereslrău. ' Afaî 11. — Guvernul ordonă că prcvaricanţii Cari duc pe - _ furiş aur peste graniţe, să fie amendaţi cu 40 f(. Rh. din pari două ■] din trei părţi să le capete impiegaţii dela vamă iar restul şă fie *1 al magistratului, .Cei lipsiţi de mijloace să fie bătuţi ori puşi Ia' ; robotă. Tot atunci se ordonă să fie aspru pedepsiţi superstiţioşii cari desgroapă pe tborţi şi străpung cadavrele cu pari ascuţiţi.. ’ t ■ Mai 21. — In numele stareţului Piariştilor din Bistriţa roagă părintele Leonard pe primarul oraşului să facă tot posibilul ca pro- :Î1 topopul din Nâsăud să- înduplece pe- popii* şi pe sătenii români aT - districtului la furnizarea de materiale şi braţe de muncă înscoptil zidirii locuinţelor şi bisericii Piariştilor. . * .S Mai 22. — Magistratul hotăreşie săoferă genera Iblui Buccov ca prezent'. 6 piei de râs şi 12 de vulpei V > Aug. 10. — Asupra comunelor Nâsăud şi Rebrişoara s’a iv deslănţuit o mare furtună: Potopul a nimicit-multe-case şi grâ- dini; s’au lunecat mai mulţi oameni. V , 1763 lan. 13. — Se publică prdjnul împărătesc în .care se V accentuează că vor fi promovaţi în serviciul civil şi cameral toţi Jţ ceice şi-au câştigat merite în chestia miliţiei grănicereşti. ' '