Imprimat legai Nr. 2 or îr.’- b. km , ARHIVA SOMEŞANA REVISTĂ ISTORICĂ - CUL TVRAL CUPRINSUL: Virgil Şotropa: Regimentul grăniceresc ! nâsâudean ..........................Pag. ] Vasile Bichigean : Poemation de secun- da legione vii la hica sub Corola barone Enzenbergio................................ 13 V. Şolropa şi Dr. Al. Cipîea: Docu- mente bisericeşti..........................„20 Vladimir Macovei: In munţii rodneni „ 51 Virgil Şntrnpa: Voci străine despre Români................................... „55 BCU Cluj / Central Uni verşi ty Library Cluj-: ' " """ ' ' ' “ Redacţia, administraţia şi direcţia revistei: „ARHIVA SOMEŞ ANĂu Năsăud, liceul Gh. Coşbac D/âsâuă 1923 ARHIVA SOMEŞANĂ REVISTĂ [STORICĂ-CULTURALĂ Nr. 2. REGIMENTUL GRĂNICERESC NÂSĂUDEAN VIROIL ŞOTROPA Spre a pune stavilă puterii turceşti .care tot creştea şi ameninţa ţerile învecinate, domnitorii austriaci şi un- gari încă de mult începuseră să-creeze îa hotarele sudice, un întreg sistem de graniţă militară, care către mijlocul secolului XVIII se întindea ca un cordon dela Marea Adriatică până la Porţile de Fier. Grănicerii cari formau regimentele şi batalioanele confiriiare, în timp de răsboiu" aveau în prima linie chemarea să apere graniţele ţeru, iar în caz de nevoie să lupte orişiunde ajături cu cele- lalte trupe armate. In timp de pace însă ei aveau îndeosebi să împiedece contrabandele, să urmărească şi prindă pe . hoţi^^ pe ceice încercau să treacă în mod clandestin peste hotare, şi să formeze staţiuni de carantină împo- triva boalelor contagioase, mai cu seamă împotriva ciumei care venea tot cam din Orient. ' . ■ La confiniile ardelene mai de mult făceau serviciile sus amintite aşa numiţii plăieşi, ajutaţi după trebuinţă şi de soldaţii dispuşi priri”dlTeritele garnizoane. Văzând însă ;: din experienţele făcute, că trupele de grăniceri slavoni, «Artuv» someşană" 1 croaţi şi „bănăţeni ş’au afirmat,- împărăteasa Maria Terezia hotărî ca sistemul de graniţă să se continue si dealtinguî cortfiniifor ardelene până la Bucovina. In scopul înfăp- tuirii acestei hotăriri, curtea din Viena a dat în 1761 ordin, că generalul-comandănf'şnprezidentul guvernului transilvan, baronul Adolf Nicolau Buccov, să aştearnă propunere în chestie, hrcă în Octomvrie al aceluiaş an Buccov şi-a înaintat propoziţiile cari au fost acceptate în 20 Ianuarie 1762 din partea consiliului de răsboiu austriac, iat el'â fost. numit. în 11 Aprilie 1762 comisar imperial pentru. înfiinţarea graniţei militare ardelene. Conform planului revizuit de mareşalul conte Leo- poJd^lQştf~naaiL-, şi aprobat în 16 Aprilie 1762 de împărăteasă, Buccov imediat se şi apucă de lucrările ijrefiThinare pentru ridicarea regimentelor grănicereşti. Se J Statorise ca ele^şase la număr, dintre cari — cu toată opoziţia nobilimer maghiare, căreia nicidecum nu-i convenea planul — Românii aveau să formeze două regimente det pedestrime si unui de dragoni, tar Secuii Jrejliegimente. de pedestrime şi unul de husari. ” Un regiment de pedestrime cu 12 companii şi re- gimentuT de^ drăgoni cu 8j;scadroanPaveâu~ să fi<^ înfiin- ţate în ţinutul "nostru năsâudean, nunumai pentrucă se ştia că Românii acestePregiuni vor fi buni soldaţi, dar şi pentru motivul ca prin militarizare să se pună capăt jjesfârşitelor hăifueli între Saşii bistriţeni,, şi Romlrni ^someşeni oprimaţi. Intenţia aceasta ieşi la lumlmTalt- miriien încă îh Februarie 1762, când pe neaşteptate sosi Ia Bistriţa colonelul Şchrdder şi, însoţit de sublocote- nentul de geniu Halbmann, călători prin toate sateTellîti Valea Rodnei defa Mocod In suş, vizită şi satele NuşfaTâu şi Sântioana din Valea Şieului, apoi ceru dela. magistratul oraşului Bistrifa conscripţia familiilor şi moşiilor din acele sate, şi toate actele împreună cu,raportul său le trimise curţii vieneze. Comandant al -regimentului nostru de infanterie a fost numit locot.-colonelul Georg Rasch&fz, iar al celui de dragoni locot.-colonelul Dombrovka, cari imediat îşi formară în Vie na uir^oip^e^fiteriT Ş> după obţinută confirmare a acestora din partea curţii, plecară spre Ardeal şi sosiră în Năsăud în August 1762. Nou numiţii ofiţeri au fost aleşi din toate neamurile reprezentate în monarhie, ba erau între ei chiar şi francezi şi italieni ca Toussaint, Bbuquier, Humbourg, Sburiăti, Belloni, Delvardi şi căpitanul Anton Cosimelii, cunoscut ca scriitor şi mare filoromân. Urmaşii unora dintre ei trăiesc 'şi azi- în ţinutul nostru. Capelan al regimentului a fost numit Teodor Naszodi (Năsăudeanul). ' Sosiţi în Năsăud, ambii coloneii împreună cu ofiţerii , se şi apucară de~organizăie^regimeritelor, recrutând soldaţi din 23 comune româneşti; cedate de oraşul Bistriţa în acest scop. Actul cesiunii, la care magistratul : orăşănesc a fost aproape constrâns din partea curţii din Viena, are multe peripeţii şi faze a căror descriere va urma cu altă ocazie. Acu ajunge să amintim că la j început au fost militarizate comunele Rodna, Maieru, ■! vSângeorz, Leş^ llva Jmică), beidj^,_ Vărareâ, Rcbra, : ‘ Rebrişoara., Năsăud, Saiva, Uordou, Teici u, Bichigiu, K Cuplam, 'Poieni, Gău ren i, R u nc, Zagra, Mititei şi Mocod | ' ~3iri.Valea Rodnei, şi Nusfaiăul şi Sântioana din Valeă yi- . Şieului. * 4 Se vede că lucrările pregătitoare au progresat repede, ] deoarece din acte oficiale aflăm că la sfârşitul lui Oc- tom vrie 1762 generaluLJBxiccov._ însoţit de consilierul guvemiai conte Gavril Haller şi de secretarul Alexiu : Cserei, se afla . în ţinutul Bistriţii şi aKgodneij)entru inspectarea nouălor trupe. Cu acest prilej au fost des: , făşurate deîntâiadată stindardele cari sosiseră din Sibiu în 15 Octomvrie şi au fost primite cu mare pompă. Astfel Buccoy^puteâ să raporteze în 12 Noemvrie curţii din "Viena, că lucrările de organizare a regimentului grăniceresc român din Valea Şomeşului merg destul de bine. ' In anul următor 1763 se întâmplă însă deodată o întorsătură neaşteptaTSTPrîntre grănicerii atât români cât şi secui începură a-se ivi adânci nemulţămiri cari tre- cură în adevărate revolte. Ce priveşie regimentul nostru, . motivele de căpetenie ale. stării.agitate se pot rezuma în următoarele: Ofiţerii streini-nu înţelegeau să trateze cu indulgenţă^r^bunăvoinţă pe grănicerii rqmâoLjncă nedeprinşi cu disciplina militară; dimpotrivă pentru orice transgresiune şi vină mai mică le măsurau pedepse aspre şi inumane. Încă şi mai mult păcâtuiau însă unii ofiţeri cari cu orice prilej îşi manifestau dispreţul..fa^jie, po- porul nostru şi -datinele lui, ba îşi băteau joc chiar şi de~credinţa şi biserica românească. .... . Generalul^Buccov la rândul său s’a dovedit inca- pabil să rezolve o problemă aşa importantă cum a fost înfiinţarea graniţej militare ardelene. Apoi i-se mai reproşaxâ^vonzegză pe Saşi, că persecută pe preoţi, şi că în toată acţiunea sa aplică o rigoare brutală şi excesivă. Au avut s’o simţă asta şi Românii, cărora le-a ^TncfiîsTşi nimicit o mulţime de biserici şi mănăstiri. 5 Agitaţia şi-a ajuns culmea în regimentele din ţinutul nostru cu prilejul când Buccov Însoţit de episcopul Petru Paul Aron şi de o"SfraîucîtFsuitâ civilă şirniTItară, a venit în 10 Maiu 1763 să ia jurământul-grănicerilor noştri. Cu regimentul de dragoni a decurs ceremonia în Năsâud mai neted, însă pe platoul Mocirlă de lângă Salva, unde erau concentrate companiile regimentului de pedestrime, se iscă încă înainte de luarea jurămân- tului aşa o fierbere între grăniceri, încât Buccov speriat de moarte o luă la fugă cu întreagă suita sa. Petrecând u-se între Secui turburări şi revolte încă şi mai mari şi sângeroase, generalul Buccov fu chemat în August 1763 la Viena, unde i-sTîPretras mandatul primit în chestia graniţei militare, iar cu continuarea şi finalizarea grelei opere a fost încredinţat generalul baron fosif Siskovici. Acesta, asistat de o comisie specială formată din consilierii guverniali conţii Ioan Lazar şi Nicolae Bethlen, comisarul Pivali, şi secretarii Ştefan Halmagyi şi Mihail Bruckenthal, începu din nou, pe alt calapod, organizarea regimentelor grănicereşti. Cutoatecă şi generalul Siskovici a avut să lupte cu mari piedeci la înfăptuirea planului său, aşa că pe Secui a trebuit să-i atace şi supună cu arme; şi cutoatecă în regimentul nostru din consideraţii disciplinare a fost nevoit să dicteze pedepse aspre răsvrătiţilor din anul precedent; totuşi procedeul său a fost de altă natură, încât încetul cu ’ncetul a împăcat şi liniştit spiritele agitate. A lucrat foarte prudent energicul dar umanul general maicuseamă atunci, când în 16 Martie 1764, în locul locot.-colonelului Raschtitz trecut la pensie, a pre- zentat el în persoană regimentului pe nou numitul 6 comandant baron Qaroî Enzenberg, bărbat cu cultură superioară, care învăţase să vorbească româneşte şi trata pe grănicerii noştri fără deosebire cu afabilitate şi cu mult simţ de dreptate, şTcare^T făTervenit cu toată autoritatea să i-se permită să numească şi să avanseze , şi ofiţeri români. ' V în baza noilor instrucţii primite dela curte, Siskovici începu cu toată energia reorganizarea acum a trei regi- mente secuieşti, două de pedeStri me şi u nul de husari, precum şl a celor două regimente româneşti de infan- terie, Regimentăl de drâgoni din ţinutul nostru în anul 1764 a fost redus numai la două escadroane, iar sol- daţii—cetOrîalfe 6 escadroane au fost împărţiţi pe la companiile regimentului năsăudean de infanterie. Co- • mandantul dragonilor şi ofiţerii disponibili au fost transferaţi în afte părţi. Tot în 1764 simţindu-se trebuinţa de un cordon militar mai întins, după cesiunea din partea proprietarilor, de pământ şi după conscrierea familiilor şi. moşiildr, au . fost militarizate încă şapte comune, adică Monor, Gledin, Şieuţ,' Budacul român şi Ragla din Valea Şieului, şi , Morăreni şi Ruşii-Munţi din Valea Mureşului. Murind în 18 August 1764 Buccov, putea acu să ; lucre generalul Siskovici şi cu mai mult zor laTinalizarea misiunei sale, ceeace îi şi succese. Astfel după premersa patentă dih 16( Martie 1764, în care se fixară drepturile, datorinţele şi privilegiile grănicerilor români, declaraţi fiind aceştia de acu înainte «liberi"; putu să se publice în 24 Martie 1764 aşa numitul regulament pentru gra- niţa secyiască, xămia după doi ani, în. 12 Noemvrie 1766 i-& urinat regulamentul care a servit ca bază pentru con- ştitiiţia. graniţei româneşti. ' 7 După .disolvarea în 1770 şi a celor două escadroane rămase din fostul regiment de dragoni, se ivi ideea ca teritorul regimentului nostru de infanterie să se întindă şi asupra Bârgaelor, mai ales că locuitorii acelor sate se . rugau necontenit să fie şijri.JnjJjtarizaţi, ca să scape din iobăgia conţilor Bethleneşti. CutoatecîTlâ inceptTTsesta^ torise că grăniceri să poată fi numai Români uniţi, cu timpul totuş curtea^VienezăTse împăca cu gândul că şi , neuniţi să fie primiţi în statul militar grăniceresc. ' Pentru cOnscrierea familiilor şi moşiilor Bârgăuanitor,. . apoi pentru preţuirea teritoriilor cari aparţinuseră familiei Bethlen, s’a numit în 11 Iulie .1783 o comisie constătă- . toare din reprezentanţii statului militar: majorul Carol . Heydendorff, căpitanul Wenzel Thurenfeld şi sublocote- nentul loan Şincai, toţi trei ofiţeri ai regimentului gră- _ niceresc năsăudean; apoi din reprezentantul provinciei : judele de tablă (curte de apel) George Aranka; şi din / reprezentantul fiscului: loan Csernici. Această comisie şi-a . început activitatea în 8 August 1783 şi a lucrat până în ■ " 17 Octomvrie, când s’au încheiat şi semnat procesele ; verbale. Dupăce judele Aranka raportă guvernului că lu- - crările preliminare sunt isprăvite, la 16 Decemvrie 1783 j ■■ s’a săvârşit în mod festiv încorporarea ţinutului bârgâuan . ; la teritorul regimentului grăniceresc năsăudean, fiind pre- - zenţî: generalul baron Rall, mulţi ofiţeri .grănicereşti; . contele Nicolau’Bethien, comisarul fiscal Andrei Horva- " tovici cu doi cancelişti, şi judecătorul George Aranka. Iar la 5 Ianuarie 1784 au fost adunaţi toţi grănicerii bâr- găuani, atât neuniţii cât şi cei trecuţi la unire, şi în pre- - - zenţa amintitului general Rall li s’a luat jurământul şi li-s’au distribuit armele,. : V 8 . E de notat, că cu ocazia militarizării figurau ca în- chiegate in regulă numai patru sate bârgăuane, anume Borgo-Rus, Borgo-Suseni, Borgo-Joseni şi Prundul Secului (mai apoi Borgo-Prund). Numai în cursul anilor următori — dupăce mai întâiu conform planului făcut de locote- nentul Schuller şi sublocotenentul Fischbach, şi aprobat de guvern, s’a dat o formă mai simetrică satelor Borgo- ' Tiha şi Borgo-Bistriţa — s’au organizat cele opt comune bârgăuane aşa cum ele există şi astăzi. Foştii proprietari Beţhleneşti au fost achitaţi din partea fiscului militar mai întâiu aşa, că If-se plătiau anual interesele capitalului pe care îl reprezenta dominiul lâ care au trebuit să renunţe, iar mai târziu ei primiră ca răscumpărare o moşie în Bănat. Urţnează să Vedem în trăsuri generale cum era or- ganizat şi administrat regimentul nostru grăniceresc, şi cum era împărţit teritorul peste care el se întindea. \ înainte de toate e de amintit că satele din cari se recrutau grănicerii, formau „Districtul militar rodnean* (Rodnaer Milităr-Diştrict), iar regimentul purta la început numirea „Al doilea regiment valah, transilvan, grăniceresc de infanterieu (Zweites Walactiisches Siebenbllrger Grenz- Infanterie-Regimeni), In 1769 la numirea aceasta se mai adaugă şi „Nr. 17“, cu care se indica locul jpe care îl ocupa în şirul celorlalte regimente grănicereşti. Emblema sigilului la înfiinţare a1 fost vulturul imperial austriac cu inscripţia „ Virtus romana rediviva*, şi cu circumscripţia „Sigili. irLegioriis Valachlcae Nr. 17“. Mai târziu s’a - Introdus sigil cu marca imperială şi cu circumscripţia „II Walachen Grenz-Infanterie-Regiment Nr. 17*. Şi tot cu numirea aceasta de * Walachen* a rămas regimentul 9 până în 1849, când împăratul a încuviinţat să se înlo- cuiască cu vorba „Romanen". Privitor la organizaţia internă a regimentului e^de remarcat că ei nu stetea permanent sub arme, având o anumită localitate ca garnizoană; ci grănicerii capabili de serviciu ieşiau din satele lor cu arma ’n mână, dar cu îmbrăcămintea lor proprie, numai în caz de nevoie, când se făceau exerciţii, manevre şi concentrări mai mari, sau când ei aveau să execute servicii de gardă, de cor- don la graniţe, de transport ş. a. Altfel îşi vedeau de gospodărie şi de afacerile lor familiare şi săteşti. Se’nţe- lege că ’n timpuri de răsboiu, cari mai ales în epoca napoleonidâ erau multe grele şi lungi, şi grănicerii noştri luptau alături cu celelalte trupe armate ale monarhiei. In localitatea designată ca centru al regimentului se afla numai comandantul cu organele de administraţie, iar ceilalţi ofiţeri şi subofiţeri erau împrăştiaţi prin satele militarizate. Cu excepţia unor sate mai mici în cari erau dispuşi subofiţeri, în fiecare comună grănicerească locuia stabil câte un ofiţer, care in înţelegere cu preotul, pri- marul şi cu bătrânii satului, dirija şi controla toate afa- cerile obşteşti şi particulare ale sătenilor, şî despre toate raporta organelor superioare. . La înfiinţare, regimentul era formatdin 2 batalioane, fiecare cu câte jb compari ir,'aşa că în total erau ^com- panii, dintre carflor"căle2 companii formau o divizie. Comandantul regimentului stetea In Năs^df iâr dintre cei doi ofiţeri superiori unurstetea^ în Silva şi altul în Rodna. Comandanţii companiilor locuiau în Năsăud, Re- brişoara, Feldru, Sârigeorz, Maieru, Rodna, Salva, Mocod, Telciu, Zagra, Monor şi Ruşii-Munţi. Publicându-se ta 10 1766 regulamentul grăniceresc, numărul companiilor a 'rămas'Tot 12, însă ele formau acu 3 batalioane. In 1770 au devenit Telciu şi Feldru . staţiuni ale ofiţerilor supe- riori; iar în 1771 comandantul regimentului îşi avea şe- diul în Telciu, loe.-colonelul în Feldru, majorul ln__Re- . brişoara, şi căpitanii, comandanţi de companii, în vechile staţiuni, cu excepţia celui din Ruşii-Munţi care a trecut în Budacul român. In 7778 Năsăudul a fost decretat ca sediu permanent al"comandantului, iar după militarizarea Bârgaelor în 1784, loc.-colonelul locuia în Borgo-Prund şi majorul în Rebrişoara. , ; După 1816 s’a statorit în fine următoarea împărţire, care a şi'rifmas până ia desfiinţarea regimentului în 1851: ... ■ Năsăudul era sediul colonelului şi al statului major; aci se'aflau toate organele de administraţie centrală a ; - regimentului, precum şi ]oc^colOReîuîşi unul dintre ma- j jori. Al doilea major staţiona în Borgo-Prund. Gomunele i grănicere erau împărţite pe companii conform tabloului ; .. care urmează aci, şi care este aşa compus, ca cetitorul, ‘ fără indicaţie specială, să ştie că ia fiecare companie în ; comuna primă stetea căpitanul, în a doua locotenentul, ' şi în a treia sublocotenentul. Singur numai la comp.' IX . steteau în Năsăud căpitanul şi sublocotenentul, iar în : Salva locotenentul. Dacă compania era formată din 4—5 comune, atunci în comuna a patra şi a cincea staţiona ; vr’un subofiţer, i 1 1 [ t . • ^ . Tabloul companiilor: l.Monor, Ruşii-Munţi. Qifidin, j Morâreni. H. Budacul român, Nuşfalău, Şîeuţ, Ragla,\Sân- . .• tioana. III. Borgo-Tiha, Borgo-Prund, Borgo~M»fâşeni, ^ Borgo-Bistriţa. IV. Borgo-Joseni, Borgo-Suseni, Borgo-Rus, Borgo-Mijloceni. V. Rodna vechie, Maieru, Iîva.raare, ; .11 Rodna-nouă. VI. Sângeorz, Sâniosif, Măgura. VII. Feldru, Ilva mică, Leşu. VIII. Rebrişoara, Rebramare, Nepos, Parva. IX. Năsâud, Salva. X. Telciu, Hordou, Bichigiu, Romuli. XI. Zagra, Poieni, Gâureni, Suplaiu. XII. Mocod, Runc, Mititei. • . ' Din cele expuse mai sus oricine îşi poate face întru câtva idee despre structura şi organizata regimentului; abia poate să gândească şi să creadă însă ce complexi- tate de afaceri, câtă mutică şţ răspundere erau împreu- nate cu administraţia teritorului de graniţă. Pelângă ser- viciul militar, tbafeTdaraveriie pii bl ice şi particulare aie grănicerilor, afacerile lor bisericeşti şi şcolare, chestiile ^de proprietate şi ereditate, cele juridice, financiare şi sa- nitare, întreţinerea drumurilor şi podurilor, şi altele multe, erau dirijate şi controlate . de comandantul regimentului şi de ofiţerii săi. Aceştia trebuia să fie oameni culţi .şi experţi, energici dar drepţi, ca să-şi poată împlini greaua misiune. Grănicerii noştri păţiţi încă din timpurile ante- rioare, când au avut să lupte din greu contra asupritorilor bistriţeni, erau foarte sensibili.şi nu suferiau inichităţi, tirănii şi vexaţii, din care pricină se iscau uneori şi con- flicte. In general însă şe poate afirma, că sătenii noştri români au' fost destul de rmilţămiţi cu soartea lor în tim- pul existârii graniţei. In_ secolul trecut am mai apucat în viaţă bătrâni, cari cu părere fde rău ne vorbiau despre încetarea administraţiei militare sub care, cu toate' scă- derile ce le avea, domnia ordine^Tdlsaplmă. clnste şt moralitate; grănicerii învăţau destul în şcoalele Iof, vizi- tau regulat biserica, .aveau case curate; grădini pline cu pomi, pământuri raţional lucrate şi căi de comunicaţie bune. , , 12 Şi acu o părere. Scriitorul acestor şire nu_xred_ să fie inutil şi neavenit ca marele stat major al armatei , române să ia la studiu sistemul de graniţă al fostei mo- narhii austro-ungare. Cumpânindu-i laturea bună şi la- tarea rea, şi, ca omiterea acestei din urmă, adaptând vechiul sistem stărilor sociale din prezent; oare n’ar putea el să se înfiinţeze deatungul confîniilor României întregite, încă mult timp ameninţate din toate părţile ? O armată de grăniceri ar face statului cu mult mai puţine chelţueli, ar veghea pururea la graniţe făr’ de-a sta continua sub arme, şi ar împlini şi serviciile poliţiei, împiedecând tâl- hăriile, contrabandele şi fraudele deta vămi, dar maicu- seamâ intrarea pe furiş în ţară a elementelor nepoftite şi primejdioase. Poămation de secunda iegione valachica sub Carolo barone Enzenbergio . Bichlgean Acesta este titlul unui opuscul, redactat în limba latină, care stă în strânsă legătură cu istoria regimentului de granifă din ţi- nutul nostru. Fiind de mare importanţă pentru descendenţii vechilor grăniceri, cari au datoria să cunoască trecutul glorios al. înain- taşilor lor, precum şi pentru viitorul istoriograf al regimentului amintit, de altă* parte existând numai în puţine exemplare, inac- cesibile multora şi din punctul de vedere al limbii, credem că aducem un serviciu real, comunicându-l în traducere. ' înainte însă de a o face aceasta, ţinem să amintim, că mili- tarizarea Văii Someşului a, fost un act de mare însemnătate pen- tru Românii din acest ţinut, având în vedere soarta mizerabilă, de care erau ei împărtăşiţi, până la înfiinţarea graniţei şi con- siderând binefacerile culturale şi economice, cari au rezultat pentru dânşii pe urma militarizării. 1 Opidul Rodna şi toate comunele din această vale au fost anexate în 1472, în urma stăruinţei Saşilor din Bistriţa, cari doriau să-şi înmulţească venitele, la districtul Bistriţei, cu condiţia, ca locuitorii din Rodna şi Valea Rodnei să se bucure de toate drep- turile şi privilegiile, pe cari le-au avut din vechime şi să fie supuşi numai contribtiţiunilor, pe cari le plăltau cetăţenii din Bistriţa. Saşii Insă, nerespectând pceastă deciziune, începură să pună încetul cu încetul pe locuitorii din Valea Rodnej Jâxe pe oi, pe brânză, impozite după cereale, şi alte producte, dijme, robote, etc. 'Pofta de câştig a magistratului dirţ Bistriţa a ajuns atât de mare, încât între -anii 1754 —1757 au luat şi unii munţi şi i-au dat co- munelor săseşti. In această stare, apropiată de iobăgie, se aflau comunele din Valea Rodnei,^ când s’ş aprobat proiectul de mili- tarizare .a acestui ţinut. Saşii interesaţi lucrau din răsputeri, ca să împiedece militarizarea- Când aceasta nu li-a reuşit, s’au năzuit să ajungă barăm atât, ca locuitorii din Valea Rodnei să fie daţi, spre militarizare, de cetatea Bistriţa, ca iobagi. . ' . ■ Dar riîci această dorinţă .tiu li Vă împlinit,, căci Românii au fost militarizaţi ca oameni liberi' şi nu ca iobagi. Uşurarea prin militarizare a sorţii Românilor de pe; acesta plaiuri n’a ‘ fost pe placul nu numai al Saşilor, ci şi. al celuialalt popor conlocuitor: al Maghiarilor, cum transpiră din următoarele şire, scrise cu atâta ironie de istoricul maghiar Bod PSter în opera: „Brevis Valacho- rum Jransilvaniam-incolenţium'historia" : „Acum plini de nădejdea tuturor bunătăţilor visau veacuri de aur. Mergeau In pădure şi la -lucrul câmpului numai încinşi cu sabia, batjocorind pe nobili şi magnâţi*. La început Curtea din Viena a trimis în fruntea regimentului al doilea grăniceresc comandanţi, cari n’au înţeles durerile şi pă- surile^ soldaţilor români. Abia' dppâ o experienţă tristă de un an, care a avut urmări regretabile,‘ şi-a recunoscut greşata trimiţând ofiţeri cunoscători de popor şi de limba aceluia. Un astfel de comandant uman, blând cu soldaţii grăniceri a fost vicecolcnelul Carol baron de Enzenberg. Pe acest coman- dant îl laudă scriitorul operei Poemation, şi din acest motiv adaogă la titlul acesteia cuvintele f^sub Carolo barone Enzenbwgio". Autorul acestei poeme mici, care este unui din izvoarele'istorice ale .regimentului al fl-lea român de graniţă, semnează; „Comes Silvius Tanooli'1, ceeace însă este pseudonim. Adevăratul lui nume, după mărturisirea contimporanilor şi după cum rezultă şi din alte documente, este An tonius CosimeMus, care a fost: „un Roman •învăţat şi un poet talentat". Îndată ce a venit între Români, a şi descoperit originea romană a tor, pentru aceea ti numeşte în scri- erea sa: „Romulidae*. - S’a născut în. Roma, Latinul 1762 era căpitan în al il-lea regiment român de graniţă. A organizat compania a noua din Năsăud şi îşi câştigă înaintea locuitorilor din acest ţinut numele, de mare binefăcător al popglaţiunii. La 1 Noemvrie 1770 fu înaintat Ia rangul de maior, în 16 Marlie 1778 fu vicâcolonel, iar în 1785, după un serviciu de 23 de ani în regimentul menţionat, Întră în retragere. 'Pe când eră maior, fu delegat, d in .partea comanda men- itului regimentului, în o comisiune, care era încredinţată să fixeze linia de hotar dintre comunele grănicereşti : . Rebrişoara, Nepos, Feldru, Ilvaanicâ şi comunele săseşti Dumitrea mare, Iad şi Pin (ic.- Din partea Saşilor era între alţii şi Michâel Cortrad de Heydendorff, secretar comunal în Midieş, care îp'liutobiografia sa descrie acti- vitatea acestei comîsiuni şi aminteşte, că a luat parte şi maiorul Cosimelli, despre care spune cuvintele suscitate. - 1 Cosimelli a scris şi tipărit PoSmalion între anii 1764—1767, adecă îndată după Înfiinţarea graniţei, în 100 exemplare subt pseudonimul Comes Silvius Tannoii. Din această primă ediţie nu se mai găseşte nici un exemplar. In anul JJ.68 Samuel Sârdy, tipograf în Sibiu, la cererea mai multora: „fermecaţi de elegenţa şi erudiţiunea.opusculului", a scos Poemation în a doua ediţie pe spesele proprii. Din această ediţie un exemplar se afla înainte de râzboiu în Biblioteca mu: zeului transilvan din Cluj subt No, 1708, azi biblioteca universi- tăţii din acelaş loc. Cuprinsul acestei ediţii este Următorul: t. O laudă în versuri, la adresa autorului compusă de Zâ- charias de Nenel. Aci ni se descopere numele adevărat al autorului poemei: PoSmation. , 2. O precuvântare cătră cetitori redactată de tipograful editbr Samoiiă Sărdy. In această precuvântare ni se spune, că autorul poemei este centurion In regimentul al doilea de graniţă. 3. Adevăratul poămation şt 4. Două ode făcute de Anton Cosimelli: una cătră Sonieş^ alta cătră comandantul suprem Andrei Hadik. ' ■ . In anul 1830 s’a tipărit in Oradea Mare, a treia ediţie, inti- tulată ca şi a doua: „Poemation de secunda legione valachica 16 sub Carolo barone Enzenbergio". Această ediţie cuprinde şi: „Ref|exiones IX ad PoSmation“. Autorul lor nu este numit, Au fost făcute însă, cum e scris cu mâna pe un exemplar: „de fostul secretar gubernia! Vasile Vaida", un bărbat distins din timpul re* naşterii naţionalităţii noastre şi un luptător intrepid pentru cauzele românismului în epoca de tristă amintire a feudalismului. Gheorghe Bariţiu încă aminteşte în No. 41 din anul 1885 al „Observatoru- lui”, că aceste comentarii au fost scrise de Vaida. Vasile Vaida s’a născut la anul 1780 în comuna Glod, ju- deţul Solnoc-Dobâca, din o familie veche românească venită din vechiulRegat, ai cărei membrii fură numiţi în a. 1616, de prin- cipele Ga vrii Bethlen, nobili şi dăruiţi cu moşii în~Glod şi Frân- ceni. Cursul secundar l-a făcut In liceul din Baia-Mare, tar cursul filozofic şi juridic. în Cluj. In 1801 începu cariera publică, fiind numit cancelarist la guvernul regesc din Transilvania, apoi regis- trator la direcţiunea fiscală, în sfârşit concepist. La anul 1817 ajunge profesor de istoria dreptului penal. Atunci se începu o epocă nouă pentru studenţii "români. Până atunci puteau să stu- dieze numai nobilii, dar începând cu numireaJui Vaida se per- mise să înveţe şţ copin din familiile nenobile. Vaida a fost un ielos -apărător al intereselor neamului românesc şi un harnic con- ducător al tinerimii române atât prin cursurile sale, cât şi prin îndrumările, ce Te da în casa-i larg primitoare de toată lumea românească, La 1821 se căsători cu losefina- Mâhesi, fiica lui .Vasile Mâhesi, şi el bun Român şi autorul mai multor scrieri de valoare şi petiţii de ale Românilor adresate Curţii din Viena. La 1B24 publică curs'urile sale şi anume: „Noţiunea dreptului şi a -legilor civile private din Transilvania"; Istoria acestor legi şi Is- toria dreptului transilvan. La 1829 fu numit secretar Ia guvernul regesc transilvan, în care timp a fost mâna dreaptă a ambilor episcop! români din această provincie în toate cauzele1 politice bisericeşti. In 1830 tipări PoSmation şi mai multe cuvântări, ros- tite de el la diferite ocaziuni ca profesor de drept. In 1833 îi muri soţia, ceeace îi pricinui o durere atât de grozavi, încât, în aniil următor muri şhel, unul dintre puţinii sprijinitori şi apără- tori ai cauzei drepte a poporului român din Transilvania. La în- mormântarea lui, îndeplinită de episcopul Lemenyi, unul dintre asistenţi se spune că ar fi zis: „A murit Hristdsul Valahilor" (N6, meghalt mâr az olâhok Krîsztusa). Din aceste cuvinte se vede influenţa mare, ce a avut acest om. de valoare asupra desvoltârii ' culturii româneşti din Ardeal şi slima, de care a fost înconjurat, h această epocă, când atât de puţin şi atât de greu se putea face ceva pentru Românii de subt stăpânirea habsburgică, el a ajutat mult la deşteptarea sentimentului naţional românesc şi prin publi- carea acelor: „Reflexie nes ad Pofimation de secunda legione va- lachica", reflexîum cart au meritul de a fi contribuit tn mod sim- ţitor la cunoaşterea istoriei regimentului' al doilea românesc de graniţă, fiindcă în ele se cuprind multe documente, cari azi nu mai există. . In Reflexiones autorul Vasile Vaida ne dă mai întâiu un scurt . rezumat istoric, după Anonymus Beîae Regis Notarius, apoi tra- tează in liniamente generale istoria militară a ţării subt sistemele feudale, cu soldaţi mercenari, cu ostaşi de castele şi frontiere. Istoria regimentului al doilea se începe la pag. 35 şi ţine până la pag. 89. De zei încolo se ocupă de istoria naţională şi religioasă a Românilor până la anul 1830. La sfârşit adaogă cele două ode: cătră Someş şi cătră comandantul suprem A. Hadîk. In partea, - ce tratează istoria regimentului al doilea, autorul reflexiunilor nu \ citează nici un izvor, în baza căruia a scris-o. Dar e cert, autorul \ a utilizat istoria regimentului scrisă de fostul director şcolar Istrate V din Năsăud şi copiată de sublocotenentul pensionar Petru Tanco la anul 1830, care însă s'a pierdufîn anii 1848/49; şi a consultat I şi pe loan Mârian, fostul vicar din vicariatul Rodriei. J - Această istorie alui Istrate a fost temelia istoriei regimentului, câtă se află trecută în Po&mation. . 1 1 i i t i 11- In cele ce urmează dăm în româneşte, dar nu în ordinea cum se succed, părţile cuprinse în scrierea Pogmation, după cum se gâseic în ediţia a treia, publicată tn Oradea Măre la anul 1830 de Vasile Vaida. Textul original e latinesc. - •Arhiva someşană1 2 *• : Oda cătră Someş cu ocazia terminării podului dela [fva fiiică, făcut din porunca baronului Carol Enzenberg. - „Furiosule Someş, răsărit în culmile Carpatilor, opreşte-ţi puţin apele, ca să-ţi spun ceva. înainte vreme furia ta n’a putut fi îmblânzită prin nici un meşteşug; acum însă îţi pleci gâtul subi jugul neobişnuit. Călătorul, care nu de mult stătea îngrozit de vederea ta, acum îşi urmează calea fără nici o grijă. Cine a în- drăznit să facă toate acestea ? Acela, care a îndreptat cotiturile urîte ale ţărmurilor tale, care, cum vezi, i a îndemnat pe urmaşii lui Romulus, să-şi schimbe datinile sălbatice şl să se apropie de străbuni şi care cel dintâiu l-a' învăţat să plutească cu plute pe spatele tău şi să afle noi căi de câştig. De aci încolo departe iţi va răsuni numele în lume, pe când până acum ţi-ai petrecut anii fără mărire, Oh) Someşule, de ce soartă fericită te bucuri acum! Cât de mult ţi-a crescut slava în scurt timpi Dacă tu învins te bucuri de o astfel de cinste, cu cât mai mare trebue să fie gloria învingătorului." _ 2. ' Oda Închinată, de cătră soldaţii regimentului al doilea de graniţă, lui Andrei Hadik, comandantul suprem al armatelor din Transilvania, cu ocazia primei treceri în revistă a şcestei legiuni. Oda este scrisă în distihuri,* de autorul. Po&mation-ului: Silvius Tannoli (Antonius Cosimellius). ■ „Mare bărbat, această poartă .ce o ai înaintea Ta, e ridicată nu din crengi de laur, simbolul biruinţei, ci din frunze’comune. Fii iertător, dacă în locul ramurilor de triumf, insigniile -străbunilor, s’au pus (oh! ruşine!) copăcei de puţin preţ. Aducându-ne bine aminte de virtuţile strămoşeşti nu stăm la îndoială să urmăm din nou căite vechi. N'a fost mai strălucitoare frumuseţa primilor acum eşti foarte renumit în întreagă lumea, abia cunoşti pe cineva, care să Te întreacă în mărire. Nu nesocoti gândurile noastre bube. Celor ce vom fi soldaţi în tabăra ta Tu ne vei fi al doilea Romulus". 3. Dedicaţia făcută autorului poemiei Cosimelli de cătră Zahârie de Nenel. . . „Ingăduie-mi, mare poete, şă fac puţjnă'amintire despre nu- mele tău, fie că ai mare trecere, fie că îndeplineşti lucruri mari. Nu mă înşel în judecata mea în nici un caz, fie că eşti corniţele ■ ' Tannoli, fie că schimbând literele fe numeşti Cosi mei lius. Aceasta este caracteristica bărbaţilor mari, că lasă ca strălucirea faptelor - lor să se răspândească subt un nume fictiv. Tu, Antonius, ai meritul, că gloria Someşetiilor, bărbaţi distinşi în serviciul lut' - Marte, s’a lăţit peste întreg pământul. Şi aceasta Ţi se poate atribui cu dreptul Ţie, că prin mijlocirea Ţa Maria Terezia a cunoscut mai bine acest neam. Fericiţi aceia, cărora ie este îngă- ' ■" duit să se bucure de aceste favoruri şi să stea subt îngrijirea Ta, , Mare împărăteasă 1 Astfel până când vor înflori culmile Pinduluî sfânt, şLju măreaţă Rodnă vei, produce pe Romulizii jăit deopo- trrvă vă fi mereu cinstită această bpetlTşrmfbrur'ei, cunoscut .pretutindeni subt amândouă numele. Daria ce să mai lungesc ' vorba ? Vecinie să dăinuiască amintirea acestei lucrări importante, ’ / ca să o poată cunoaşte şi urmaşii. . ... v r In piatră să fie gravat deoparte Marte, de altă parte poetul, , care ştie mania Ja fel sabia caşi peanaV • - ’ . • ' - ’ ' • (Continuarea în numărul viitor.) r i DOCUMENTE BISERICEŞTI V. Şotropa şi Al. Ciplea 15*) Sibiiu, 6 Aprilie 1745. Guvernorul Transilvaniei, Conte Haller, In baza' ordonanţei împărătesei Maria Teresia, scrie magistratului din oraşul Bistriţa: E înde- obşte cunoscut, că înainte de aceasta cam cu 50 de ani preoţii, episcopul şi satele româneşti dfn Ardeal s’au unit, pâstrându-şi ritul grecesc, cu biserica romano-cato- lică. Această unire a fost aprobată de Curia romană şi promovată de împăratul Leopold şi următorii împăraţi şi regi, înzestrând ef clerul unit cu multe privilegii şi imu- nităţi şi făcându-1 egal cu clerul de rit latin. Biserica unită a fost în pace, pânâce înainte de aceasta cu câţiva ani un călugăr primejdios venit în ţară a turburat satele, amăgind poporul cu datini superstiţioase; apoi nesocotind drepturile, privilegiile şi imunităţile acordate preoţilor uniţi de către pomeniţii monarhi, cuprinse mai nou şi în codicele legilor patriei, preoţii schismatici, veniţi cine *) V. docum. 1 —14 tn Nr. 1 al revistei. 21 ştie de unde şi aţâţând satele împotriva preoţilor uniţi, au ocupat în multe locuri bisericile, casele parohiale, pământurile şi toate dependenţele; pe unii preoţi uniţi i-au deţinut şi au întrebuinţat toate mijloacele pentru a nimici sfânta unire. In caz de nevoie se va face cercetare şi atunci vor ieşi la iveală ceice au sprijinit, direct sau indirect, această operă. Auzind despre încercările sacri- lege, Maiestatea Sa împărăteasa cu data 12 Martie a. c. a ordonat păstrarea neştirbită a unirii. In urmare gu- vemorul ordonă: 1. Preoţii uniţi să fie aşezaţi din nou în. bisericile şi bunurile bisericeşti. 2. De aci înainte să fie apăraţi faţă de orice violenţă, păstrându-se toate privilegiile şi imunităţile; nici o comună să nu fie asu- prită pentru -unire. 3. Preoţii schismatici, ca lipsiţi de privilegii, să fie supuşi sarcinilor publice, iar dacă s’ar afla că lucrează contra unirii, să fie deţinuţi. 4. Dacă ar intra în Ardeal preoţi din ţară streină, să nu fie admişi, dacă nu sunt uniţi. 5. Dacă vre-un schismatic a făcut pagubă preoţilor sau comunelor unite, să restitue prada făcută. 6. Orice încercare de felul acesta magistratul s’o împiedece şi imediat să raporteze guvernului. Magistratul să împlinească această poruncă cu cea mai mare grijă; în caz de neglijenţă va fi denunţat'curţii imperiale; să nu creadă nimeni că Maiestatea Sa împărăteasa va în- gădui să se nimicească unirea întemeiată de împăraţi pe fundament atât de( puternic, ci o va sprijini şi pe alte căi. Generoso, Prudenţi bus item ac Circumspectîs etc. Lectae in sessione publica die 19-na Aprilis a. 1745. Mandatur manutentîo Valachorum unitorum in omnibus privilegiis et immunitafibus etc.. De dato 6-ta Apr. 1745. Sacrae regiae Maiestatis Archiducis Aus- triae etc. nomine. Tudva vagyon az eg£sz bază ban ennek elbtte plus minus trtven esztendOkkel az Erd6lyben 16vt> scb'sroatikus mind papok 22 akkori pOspOkjOkkei edgyfitt, mind pedig schismatikus kbss6g minemfl uniora I6pe#t vala ritu tamen Graeco et non Cathoticoa romai anyaszent ■ egyhâzzal. Mellyet az akkori szentseges apostolica curia kegyelmesen confirmâlt;aonak utânnaâmintfudjuk edgy nehâny rendt>61i ptlspbkbk praeficialt azon Graeci ritus Clerusnak 6s kbss^gnek; augeâltâk penig ezt concomitanter, n£hai fels^ges Leopoldus csâszărtol fogva kbvetkezb csâsziri, kirâtyai,nimd ezen hazânk regnans fejedelmi sok rendbeli priviiegiumokkal, immunitasokkal adaequalvân bkbt in iuribus Ecclesiasticis az latin ritus Ecclesiasticusokkal. Mellyben pacifice voltanak mind ekkorâig mig nem sokkal ezelbtt egy hitetS veszedelmes impostor caiuger ide b£ vetbdv^n anynyita elcsâbi- tolta az tudatlan kbssSget, hogy felzavartatvân az âltal elsObben azon unionak sistemăja ettbl nemcsak nagyon lâttatott recedâlni, hanem bttjos-bâjos ritusokra is et monstruosas quo ut relatum est superstitiones, bigamias et alia incestuosa matrimonia prorumpâl; - in super penig nulla habiţa ratione privilegiorum immunitatum .et iurium Ecclesiasticorum, a praelibatis Sacratissimis monarchis col- latorum, et a gloriosa regnante principe confirmatorum ; novissime în codicem legum patriarum articulariter insertocum, ez unitus Clerus, templomait, băzait, parochiait, ahoz tartozando fundusait, appertinentiait a schismaticus 6s sok szâmmal nem r^gen [sten tudja hon nan be jbtt popâktoi incitâltatvân, 6s a kbssăget ad sacri- legos ausus anîmâlvăn, sok hellyeken elfoglaltâk, szem£lyekhez ts violenter hozzânyultak, n^melyeket contra iura Ecclesiastica deti- neattanak, 6s minden mediumokat attentâlni k^nszerettenek ad ever- tendam et labefactandam Sacram hanc unionem tot privilegiis et immunitatibus stabil itam. Melyeknek specificatiojât hoszszas volna recensealni, hanem a kbvetkezendb inquisitiok, ha tovâbbra is arra provocaitatunk, megmutatjâk azokat is akik directe aut indirecte connivealtanak, ehez concurraltanak vagy ipso facto cooperaltanak volna. Ezen istentelen sacrilegus aususok kegyelmes filleibe hatvân fels^ges Aszszonyunknak, nekem gubernatornak kegyelmesen £s. district!m mSItoztatott recenter sub 12-ma mensis Marţii anni cur- rentis parancsolni, tudni ÎITik hogy valamint nem szănddka eb fel- s£g6nek ezen haereditarius princîpatusânak systemâjât vâltozlatnj; ugy ellenben hogy ezen sokszor emlitett unionak felseges nagy- atyâtol, bâtyâtol £ş £desatyjâtol conferâltatot 6s resolvâltatotl, magâtol pedtg eb fels6g£tbl confirmaltatott diplomâit, indultgmit vatakîk âltal infringâltatni ?ppen nem akarja, hozzâ t6v6n azt is kegyelmesen eb fel- s£ge formalibus his: Interim au tem ne matum hoc servitio nostro et cortţmuni bono perniciosumin ilio principatu nostro incrementum sum- meret; sedulo attenderes, mely eb fels^ge kegyelmes parancsolattya- proponâltatvân mai napon in consilio gubernii concludâlfatott: 1-mo Hogy az templombol egturbalt Ecclesiastica, et secularis pos- 23 sessiojokban megbârrlatott unîtus papok kegyelmetek helys£g6beji medio supremi, et V. officiâlium tempfomokban, legitima posses- siojokban reponaitassanak es in integrum restitualtassanak. Con- comitanter 2-do Şnnek utânna minden violentiatol illibate conser- valtassanak az eldszâtniâit privilegiumok, immunitâsok sacro sancte observaitassanak, az unituskflssâget is intuitu unionis senki inkâbb terhelnl ne mereszelje, hanem indiscriminatim mind mas hazânkbeli ktissâg egyaraânt accomodâltass^k. 3-tio A schismaticus popâk mint neni privilegiatusok kdzOns£ges terh viselâs alâ vetteşsenek, hogy ezzel is a contribuens kbsseg mostani nagy terh viselGs alait sublevâl- tassâk, kik ha legkisebbet is a kbss6g kOzbtt contra unionem quie- temque ac liberum et împerfurbafum exerciţiu m Graeci ritus uni- torum movealni attentalni, subolfacealtatnânak; eo facto elfogat- tassanak tamquam publicae quietis turbatores, a guberniumnakazonnal htrt tâven irântak. 4-to Ha kik pedig idegen orszâgbol ţly veszedelmes dolog gerjest£s£re jbttenek vagy jdvenddk volnânak, papi praero- gativaval el ni kivânok; megvizsgâlvăn ordinatiojokrol adott leveleket szorgatmatosan, ha per eos quorum interest unitusoknak nem ta- nâltatnak, ne admittâltassanak, hanem bejelentv^n a kbzelebb lako Graeci ritus praesbiternek, archidiacomisnak vagy vicariusnak, a tisztek eiiminâltassăk. 5-to Ha kik a schismatikusok kOztil kârt vîolenter tettenek az nnilus papoknak vagy kdssâgnek, mint per vim comitfalt spolium tdstânt restitualtassâk. 6-to Ha mi tovâbb valo ausus maliţia vagy strepitus tdrtânnâk pedig kdzdttdk âszbe v6vân, minden uton-modon eleit verrni 6s azonnal a guberniumot genuine informălni szoros kdteless6g6ben âll a tiszfeknek. Minden ezekre pedig authoritate benigni mandăti regii, fd âs vicetisztek oly kd- teiessâgâket esmerjâk fenni es azt pro virili magok elfttt viseljâk is, hogy ha perfunctorii cunctanter, anynyival is inkâbb negligenter vigyâznânak, nominanter feladatvân a felsâges udvarnak mint ki- râlyi parancsolatlai nem gortdolok, ami.fogja kOvetni magoknak tulajdonitsâk, mert ne gondoija senki, hogy ezen uniot, mely ut supra oly erds fundamentumra £pittetett ed felsâgektdl kegyelmes Asz- szonyunk ed felsâge evertaini vagy prostitualni megengedje, hanem ki tudja quibus fortioribus etiam virs et modis, kâlsâg kivtll manu- tenealja. Secus non facturis etc. E regio principatus Transilvaniae gubernio. Cibinii die 6-ia 'Aprilis anno 1745. Comes Halier guber- nator, Baro Georgtus P. Pongracz cancellarius, Stephanas Boer secr. gub. - 16 Blaj, 16 Noemvrie 1745. Vicarul general al uniţilor, Petra Aron, scrie primarului din Bistriţa că, conform 24 relaţiei preoţilor uniţi din Rebrişoara, Vasilie şi fiul său Ignat, aceştia sunt supuşi de către săteni‘la dări. Ce-i drept, sătenii afirmă, că nu preoţii sunt impozitaţi, ci fitil preotului Vasilie. Dar acesta trăeşte împreună cu tatăl şi fratele său, fiindcă trebue să-i sprijinească, căci murind soţiile lor, conform prescripţiunilor canoanelor, ei sunt nevoiţi să trăească viaţă celibatară. Vicarul are ştire, că şi alţi preoţi din district sunt nedreptăţiţi în aşa chip. Deci roagă pe primar să apere drepturile preoţilor uniţi din district, împlinind în acest fel ordo- nanţele guvernului regal şi gândul Maiestăţii Sale, care porunceşte să ^se păstreze neştirbite imunităţile clerului unit \ Spectabilis ac A’mplissime Domine Index Regie, Domine mi hi Colendissime! Honorabilîum poparum: Vaszilie huiusque filii Ignat Graeci ritus unit. sacerdotum ex Ribrisoara nomine dolorose ex- positMm est, qualiter iidem secundum privilegia uniţi cleri, et prae- rogativam Ecclesiastîcam ab om ni bus extern is oneribus hactenus, qua legitimi presbtteri iromunes ha biţi, iam ad contribuendum cum plebeîs (raherentur it pagensibus, atlegantibus quidem, late onus non ipsis popis sed filio popae Vaszilie impositum, esse. Quia vero (uti refertur) iile cum patre tratreque suis praementionatis adhuc in omnibus indivisus, uno eodemque, uti dici solet, pane vescatur necessitate hanc indivisionem exigente, utrisque videlicet popis, defunctis eorum conthoralibus, in coelibatu ad praescriptum sacrorum canonum permanentibtrs; quibus proin iure convenien- tissimo imo naturaliter debito qua pâtri fratrique idem inservire obligatur. Similiă etiam alia poparum aggraviadari in illo districtu relatum mihi est. Debito proinde cum honore Spblem DVrarum rogandam habeo dignetur turn nominatos querulantes, turn reliquos, si qui îniuriantur, eius districtus sacerdotes unitos in suis iuribus Ecclesiastîcis manutenere defendereque; factura per hoc rem tam regii gubernii districtis ordintbus, quam intentioni Sae Rae Maies- tatis, uniţi cleri immunitates illibatas conservări praecipientis con- venientisstmam et a me in aliis occurrentiis demerendam. Quibus de reliquo omnigenarn prosperitatea! D. V. Spli animitus precatus maneo Balasfalvae 16 Novbr. (745, Splîs D. V. obligatissimus servus Petrus Aaron vicarius generalîs unitorum. 25 17 Sibiiu, 20 Maiu 1746. Guvernorui Conte Haller, pomenind ordonanţele circulare din 6 Maiu 1744 şi 6 Aprilie 1745, date în cauza clerului unit, reproşează magistratului bistriţean, că nu numai n’a împlinit ordo- nanţele, ci a îngăduit $ă se săvârşească şi alte injurii faţă de acel cler: a permis adică să fie atacaţi preoţii uniţi chiar şi în biserici in cursul slujbei dumnezeeşti, şi afară de biserici; să fie scoşi din parohii şi să fie lipsiţi de beneficiarea pământurilor şi pădurilor; să fie supuşi dărilor şi sarcinilor iobâgeşti; deci să fie trataţi în mod neomenos. Dimpotrivă preoţii schismatici au fost sprijiniţi şi bunurile răpite dcla preoţii uniţi li s’au cedat lor. Guvernul neputând suferi asemenea stări, ordonă odată pentru totdeauna, ca magistratul să dea seamă, cum de n’a raportat guvernului şi cum de a îngăduit astfel de fapte. De aci Încolo să apere din oficiu pe clerul unit faţă de orice violenţă; bunurile răpite să se restitue, iar delincvenţii să fie pedepsiţi; cu un cuvânt să nu mai sufere astfel de lucruri contrare poruncii împărăteşti. Altfel, faţă de magistraţii neglijenţi guvernul va fi nevoit să procedeze conform legii şi să-i denunţe curţii. Sacrae Caesareae etc. nomine. Generose, Prudentes etc. Mî- keppen committaltatolt az egesz hazâra iteratis vicibus, signanter pedig die 6~ta Maii 1744 consequenter 6-ta Apr. anni subsequen- tis circulariter az unitus ele rus dolgâban, supervacaneum 'volna recapitulâlni,«mely szerint commissionknak minemtl effectuma letine, hogy kegyelmetek mformatiojât arro! submittâlnâ, legelsOben is iniungâltattot vala, de nemesak ennek effectuma nem kbvetkezett, hanem annak fellette ktildnbs helyekre tett, es lOIUnk serio emen- daltatni parancsolt nagy aususokon kivtll, ujabb terhes panasz ada- tott fel azon clerus r6sz£rdl. Mely ha ugy vagyon, nemesak a Ro- mano-Catholica hanem orszăgos unip ellen i$ voi na; hogy tudni- 26 illik az unitiis papokat meg templomokban 6s isteni szolgâlattyok alatt ugy tempîomokon kivtil îs impetalni, kezeket reâjok tenni, az Ecdesiâkbol exturbâlni, kOzOnseges territoriumok £s erdbk benefi-, ciumitol, sOt mas effelekIOl megtiltani, ado H kbzterek visel^sek s jobbâgyi szolgâlat alâ kenyszeritteni, egyszoval minden illetlen gyalâzattal szenved^ssel iiletni, ellenben pedig a schismaticus po- pâkat nianuteneălni, az unitusoktol eripiâlt beneficiumokat minden igazsâg ellen in tantam rerum confusîonem propria authoritate a schismaticusoknak engedni praesumâlnâk nemelyek. Melypanaszok rebus ut perfertur stantibus minerrtU momentumuak tegyenek, kiki megitelheti, a guberniumnak pedig szenvedni nem lehet. Mely okon strictissime committaltatik Kglteknek ex superabundanti semel pro semper, legetstiben îs adja okâl mind hâmarâbb, miert ezen do- logrol commissionk tenora szerint posthabealta tudosittâsât, s ezen patratumokat miert szenvedte ? Annakutânna pedig az unitus clerust minden violentiâtol ab offtcio manutenealya; az ki vettetteket, mind tbrveny ellen spoliatusokat in integrum mox et de fado restituâlya; az erOszak tevOk ellen indispensabiliter tbrvenyUnk szerint proce- daltasson; tovâbbâ pedig ily nagy momentumu felsiges Aszszo- nyunk kglmes parancsolatai ellen praesumâlt dolgokat akârkitbl is attentaltatni meg ne engedjen. Megfontolvân joi ily ausus 6s an- ngk correetiojaban kbvetkezb kbtelesseg negledusa mit t^gyen. KtilOnben a gubernium kdelenittetik ezen dolog megeldzesde ş maga excutpatiojâra a felseges udvarnak minden kibocsâtott paran- csolatail, mind azok szerint kik micsoda relatiokat tettek a circu- lusok kbztil, mind hamar^bb feladni, sOt azonkivtll contra reniten- tes immediate articuiariler procedaltatni. Secus non facturis etc. E consilio regio guberniali Transsilvanico. Cibinii die 20-a Maii ao, 1746. Corn. Halter gubernator, Stephanus Boer secr. giiber. 18 Bistriţa, 4 Iunie 1746. Magistratul din Bistriţa este provocat de 'către guvern să răspundă la întrebările: 1. Sunt preoţi uniţi cari au fost scoşi din bisericile lor? 2. Săvârşit-a cineva violenţă faţă de uniţi ? 3. Făcut-au neuniţii ceva pagubă sau nedreptate uniţilor ? 4. Venit-au din ţeri streine indivizi cari uzurpă prerogativele preoţeşti şi năziiesc să aţâţe satul contra unirii ? 5. Este în dis- trietul românesc revoltă împotriva unirii, ori ceartă între 27 preoţi şi comună ? 6, Cine împiedecă pe preoţii uniţi în slujbele lor dumnezeeşti, îi opreşte dela folosirea pă- mânturilor comunale şi a pădurilor/îi supune şi sileşte la dări şi sarcini obşteşti? — Magistratul la rândul său a întrebat pe protopopul Românilor din district şi pe doi preoţi uniţi : Popa Gălan din Leşu şi Popa Andteiu din Feldm, Aceştia au raportat, că în district nu are nimeiii doleanţă, toţi sunt în linişte, preoţii şi satele unite se bucură de toate 'imunităţiie şi prerogativele. Dar: 1. In Rebrişoara este un preot unit, cu numele Popa Vasile; Acesta are lângă sine 2 feciorii dintre cari t e diacon, scutit de sarcini, iar al dbilea nu e bîserican, cultivă pământuri censualecomuna l-a impozitat, dar nu vrea să plătească. Protopopul îl sprijineşte. Pare că totuş ar trebui să plătească dare. 2. In Salva Popa îoan are ginere care locueşte cu el în casă, nu e preot şi nu face nici un serviciu bisericesc. Acesta asemenea ar fi îndatorat să plătească dare, dar protopopul nu îngădue. 3. Tot în Salva Popa Onişor are în casă un fecior căsătorit, nu e nici preot, nici diacon. Şi acesta ar putea să fie supus Ia contribuţie, cultivă pământuri censuale. 4. In Zagra Popa Flore are fecior căsători^ nu e nici preot nici diacon şi cultivă'pământuri censuale. 5. In Gâureni Popa Vasile are un diacon neunit, Costan, totuş protopopul vrea să-l scutească de orice sarcini. * 1746 Iuti ii 4, Utrum. I. Vagynak-6 olyan unitus papok, .aki- ket femplomokbol exturbattak volna? 2. Valami violentiat, poten- tiatcselekedett-£va]akiazunitusokon? Ha cselekedett, kicsoda? 6s mit? 3. Akik nem unitusok, azok az unitusoknakr valami kârt, injuria! tettek-e ? vagy valami gyalâzattal illettek-b dket ? 4. Idegen orszăgro! j5ttek-£. vagy most vagynak-6 veszedelmes dolog ger- ' jesztes6re papi praerogativâva! 6lni kivânok, akik a kOzs^get az unio e'len felindittani igyekeznenek ? 5, Vagyon-£ most az egisz olâh vid^ken az unio irânt valami felhâborodăs, veszekedes, vagv 38 kârt&el a papok âs kOzsâg k&zOtt? vagy hogy mindenlltt b6kes- sâgben s csendessegben vagyaak? 6. Az unitus papokat isleni szolgâlattyokban kik impediâllyâk ? Kdzdnsâges territoriumok âs erdOk beneficiu mito!, sOt mâs effâlektbl kik tiltjâk ? Ado 6s ko- zbnsâges terek visel^s alâ kik vetîk âs kânszeritik? Ezen utro- mokra megkârdezletvân a vidâki olâhoknak esperestye harmad ma- gâval eskGtt unitus oiâh papokkal, ugymint: teşi popa Qalannal Is FeldrOi Popa Andrejval edgytitt, referă llyâk, hogy semmi pa- naszsza senkinek a vidăkben nincsen, miftdenek csendessâgben vagynak, az unifusok mind papok s ktSzsâg minden immunitasok- ban 6s praerogativajokban illibate conservaltattak eddig. Hanem I. Vagyon Kisrebre nevii faluban Popă Vaszilye nevii unitus pap, ennek vagynak maga mellett ,kât hâ?asfiai, kiknek edgyike deakon s ez per se immunis minden terek vîselâstdl; de a mâsodik hâzas fia nem Ecclesiahbz vagy temptomhoz szolgâlo szemâly, censualis fbldeket colal, erre fâl adot vetett a falu, nem akarja megadni, az emlitetf esperest O kglme manuteneallya. Ugy tetczik, hogy tartoz- năk rendes contributioval. 2. Szâlva nevii faluban Popa luonnak vagyon veje, magâval, egy hâzban tartja, nem pap, semmi szolgâ- latot a templomban nem teszen, ez is maga facultasarol tartoznâk adovai, de ezt is denotalt esperest 0 kgime nem engedi semmit contribualni. 3. Ugyan Szâlvaî Popa Onyisornak vagyon hâzas fia magâval, , egy kenyâeren amint referâltatik, desempap, sem deakon, maga facultasarol ez is contribualhatna, consualis fOldeket colal. 4. Zâgrân Popa Fioranak vagyon magâval hâzas fia, nem pap sem deakon, censualis fOldeket colal. 5. Gaurenyben Popa Vaszilyânek vagyon egy deak Kosztân nem unitus, mâgis emlitett esperest 0 kglme kgvânnya immunitâini mindenektbl. 19 Blaj, 18 Octomvrie 1746. Vicarul general al uniţilor, Petru Aron, seric primarului din Bistriţa !n cauza preo- tului Ioan. din Salva şi a diaconului Ignat din Rebri- şoara. Doleanţa celui dintâiu este, că ginerele său, „studiosus et cantorcare locueşte cu dânsul, contrar privilegiilor cesaro-regeşti, e impozitat Al doilea se ' plânge, că fratele său, laic, e supus la contribuţie, cu toatecă locueşte subt un coperiş cu diaconul şi cu tatăl lor, parohul comunei. In urmare vicarul roagă pe primar să ordone subalternilor săi să înceteze cu vexarea aces- tor persoane bisericeşti, altfel ar fi nevoit să facă apel la instanţe mai înalte. Spectabiti ac Magnifice» Domino Domino Stephano dislrictibus Bistriciensis regio luetici etc. etc. Domino mihi Colendissimo, Bis- tricii. Spectabilis ac Magnifice etc. Colendissime I Praesentium ex- hibitores Honorabilis Popa loan ex possessione Szalva ibidem parochus unitus et noster officialis; item. Ignat diaconus ex pos- sessione Kis-.Reblesz panier Romanae Ecclesiae unitus, conqueren- iur; etquidem primus, quod cum unicorn suum in domo sub eodem pane et tecto secum cohabitantem haberet generum pariter studio- sum et cantoretn, postea quum tot annis fideliter sui& parochianis etiam tempere pestis cum discrimine vitae inservivisset, quapropler etiam hactenus pacifice, ut oportet in dicta possessione Szâlva vtxîsset; nune vero non scio cuius instinctu nonnulîi discrimen. facientes inter nondum divisum generum et socrum sepositis aut contemptis Caesareo-Regiis privilegiis praespecificatum suum gene- rum in domo parochiali cum parocho Ecclesiae servientem, atque adeo Ecclesiasticam personam ad contributionem, ut ut per regem exemptum, aiiasque onera plebea adigere attentant et audent. Si- militer praespecificatus ignat diaconus qui cum suo patre parocho , et alio fratre laico quidem sed hactenus sub eodem tecto et pane cum patre, velut miseris necessariissima, ut ita loquar, persona inter Ecclesiasticos numerata, conquehtur, quod praedictum suum fralrem simililer ad contribuendum vexent. Ratione quorum per- humape requirendum duxi Spectabilem Dnem Vam, ut pro sua authoritate memor Caesareorum decretorum suiS subordinatis de-' maudare dîgnetur, ut ab indigna vexatione huius modi Ecclesia- stîcarum personarum supersedeant; ne ob similia aitiores instantias requirere cogar. Quae omnia dum facile mihi polliceor a zelo Spblis D. Vtrae rnaneo Batasfalvae 18—8-bris 1746. Spblis Dnis Vlrae servus curalissimus Petrus Aaron V. griis unitorum. 20 , Lona, 20 Noemvrie 1746. Vicarul general Petru Aron scrie primarului din Bistriţa în cauza preotului Petre din Zagra, orb de amândoi ochii şi slăbit de bătrâneţe, pe care oameni răutăcioşi îl necăjesc, supunând, contrar tuturor legilor, la contribuţii pe unicul său fiu, sprijin al bătrâneţelor, care locueşte cu dânsul într’o casă. Spşctabili ac.Amplissimo Domino Domino de Zeiwer I. sedis Bîstriciensis ludici Regia etc. Dno Clmo Bistricji. Spectabilis etc. Dne Dne Cime! Exhibitor ba rum honorabilis Popa Petre ex pos- sessioneZagta iam senio confusus et decrepitus insuper utroque lumine vîtae et corporis sui orbatus lamentabiflter exposuit qualiter cum unicum haberet filium lumen oculorum et propriae vitae uni- cum levamen, .quem iam invidia malignantium a misero coeco pa- ire indivîsum dividerejntentat et ad contribuendum cum plebeis coecum senicutum adigere erubescunt, filium in eodem pane cum parenie, quiti ut innuî, parenlis oculos et pedes adigere et vexare non formidant contra om nes leges. Quare Spectab.: Dnem Vam tiisce perhumane requirere volui, ut velit" iiâ, quorum in te rest, de- mandare uf ab huius modi vexis supersedeant et miserum in sua 'immumtate pacifice vivere prout antea iuxta clementissima regia decreta sinant. In reliquo maneo Lonae 20-9-bris 1746. Splis Dnis Vtrae serviis obligatissimus Petras Aarcn V. Grlîs Unitorum. 21 Sibiiu, 29 Ianuarie 1754. Guvernorul Conte Hatler, în baza decretului Maiestăţii Sale împărătesei din 3 Oc- tomvrie. a. tr., porunceşte magistratului bistriţan să se asemneze în toate satefe porţiuni parohiale pentru preoţii imiţi. Amână până Ia $f. Gheorghe adunarea dărilor dela preoţii care locuesc pe moşie proprie. Până la acea dată pâr. teolog Mihaiu Szalbek trebue să deâ guvernului informaţii precise; în care comune fiu se află porţiuni parohiale, apoi câţi preoţi slujitori şi care sunt cu numele în fiecare comună. Dacă informaţia cerută va sosi la termenul fixat, guvernul va lua dispoziţiile necesare; în caz contrar magistratul va trebui să adune dările conform deciziei regale.. , . . Prudentibus et Circumspectibus etc. (Allatae 26 Febr. 1754. Lectaein sessione incliti magistratus die 27 Febr. 1754, Deman- datur, ut fundus parochiatis pro parochis Graeci ritus unitis excin- datur ad tenorem benignarum resolutionum antehac emanata rum. Sacrae Caesarea etc. domine. Prundentes ac Circumspecţi etc. in- crementum! FelsSges Aszszonyunk kegyelmes decretuma circa quo- irumvîs statum contributionalem de 3-tia Octrobris anni praeler- lapsi, circulariter publicaltatott vala, nielyben az unitus olâh papok irânt, mine mii determinatio vagyon tudgya kegyelmetek, sztiks^g ugyan azt .is adamussim kovetni, de mint hogy panaszkepen a gu- bernium eleibejbit, hogy sok heiyeken m^gjitncsenek parochialis fiindusok assignâlva az olâh papoknak, hanem magon tulajdon Srqks^geken laknak, azert hogy azok quanto cuius excindâllassa- nak az hol sztlkseges !6szen az ezelbtt publicai! modalitas szerint, bis committaltatik (nterea gedig az illyen tulajdon 6r0ksâgekr5l actu fungâlo olâh papoknak belsO s klilsb facutiasaîra felvetettado- nak desumptioja (ide nem ertvân a parochialis funduson lako pa- pok quoad patrimonialia, se pedig a supernumerariusok) suspen- dai tatik a jbvO-Sz, Oydrgy napig, a inidbn is tisztelendO pater the- ologus Szalbek Mîhâly eO, kegyelmânek intimaltatotl: hogy a gu- berniumnak eg£sz ihfonnatiot adjon be, hol âs nevezett szerint micsoda helys&geken nem tanăltatnak parochialis fundusok, hol hâny fungâlo papok vannak kik nominanter constitusok, .mely re- latio ad praescriptum terminam ha exhibealtatik, a gubernium fog disposiliot tenni mit kellessâk iovâbbra is ezen materiaban obser- va! ni, ha pedig mâgis haladna annak exhibitioja a praescribalt idOn tul, a regia determinatiohoz tarfsa kegyelmetek magât a felvelt ado- nak desumtiojâban. Secus noh factuzis tic. Cibinri d\e 29 Januariî an. 1754. Comes Haller gubernator B. Davîd Henter cancell. B. losephus losinczki secr. ' 22 . Sângeorzal-sâsesc, 1754. Murpşan îoan şi Roman Vasile, locuitori din Sângeorzul-săsesc, roagă pe directorul fiscal al Ardealului să înfrâneze furia locuitorilor saşi din comuna menţionată şi din Lechinţa. Anume înainte de aceasta cu 4 ani din graţia Maiestăţii Saie în comu- nele din teritorul (fondul) crăesc s’a desemnat loc penfru biserică românească, aşa şi în Lechinţa şi Sâhgeorz, comune aparţinătoare Scaunului Bistriţei. Locuitorii .saşi din aceste două comune însă, văzând năzuinţa Românilor, i-au^ împiedecat pe aceştia în zidirea bisericii, i-au alun- gat din pământurile arâtoare şi din fânaţe; în Lechinţa au făcut una cu pământul 4 case româneşti, încercând în acest chip să alunge pe toţi Românii din comună. Aşa pe reclamantul Mureşan loan din Sângeorz, dărâ- mă ndu-i casa, l-au alungat afară din sat Sunt trei săp- tămâni decând nu se poate apropia de locul unde a stat. Dar ce e mai îngrozitor, în Lechînţa au devastat şi casa unde, în lipsa unui locaş dumnezeesc, Românii îşi ţineau icoanele, crucile şi sfânta cuminecătură. Cu data Mediaş, 27 Martie 1754, Directorul fiscal, Nicolae Simont Endes baron de Ciuc, îndrumă pe petiţionari să ceară sprijinuj guvernului sau al comisarului regal, La avizul acelora ori al protectorilor'va proceda îndată din oficiu faţă de ceice au săvârşit astfel de violenţă. Az mâltosâgos Erdâily erszâgban lâvâ eB felsâge torvânyes causainak nagyârdemti Director urâhoz nekQnk nagy jo Urunkhoz Patronosunkhoz az Urhoz alâzatoş instantiank a benn megirt sen- susban. Mâltosâgos Director Ur nekUnk jo kegyelmes Urunk Pa- tronusunknak! Atâzatossâggal kâtelenitettUnk az Mâltosâgos Director urat sok Ugyes bajos fogtalatossâgi kOzfttt is ez Instantiankka! megtalâlni ilyen okon: Hogy mâg ennek elBtte 4 esztendBkkel eB felsâge kegyelmess6g£b6I minden-pedig regius funduson levB he- lyekben az olâhsâgnak szâmâra âpitendo beszerikâknak alkalmas heiy hogy assignâltâtnâk parancsoltatott s meg is adatott m6g nâ- haj boldog emUikezetti Direktor ur Dobra urnak idejâben, mint Lekinczân mind pedig Szâsz Szenţ GyBrgydn a hol mi lakunk Besztercze szâkben, ugy egyâbb heiyekben is; de ezen kât falu- nak szâsz lakosaL midttn eszreveftâk voina az beszerika felâpitâsâre valo igyekezetinket, nemcsak az epitâsben impediâltanak de min- den fâle szânto fBldeinkrBI âs magunk szorgalmatos&âga âltal acqui- râlt szâna fti helyeinkrOI, ,vato eltittâsok mellett, Lekinczân nâgy olâh embereknek hâzait fBldig lerontvân mindeneket seminitevân elidâzrii onnan az tBbb olâh lakbsokkai edgytitt szândâkoznăk, a mint hogy mâris engemet Szent GyBrgyi Marosân luont hâ* zomnak leronlâsa utân kikergettenek az faluboi s mâr harmadik hetiben fordul, amiota laktam helyât tâvol kertilBin. De ami leg- keservesebb mi nâkunk âs mâs kereszlânyebnek is. azon leromlott nâgy hâzak kOzQI levân egyik ugyan Lekinczân az megye birâja hâza, ahol mfvel templomunk nem iâvân tiszteletre melto kâpein- ket templombeli kereszteinket, es a mint mi szoktunk hinni szo- kâs.szerint a cominicaturât is ott tartottuk (miyel templom gyanânt oda jârfunk) valosâggal tudvân azon hâznâl ezekel tartatni, ntâgis nem gondolvân azon lakosok az ottan az hâz leromlâsâval k8- vetkezendo vagy kOvetkezett kâpeknek âs kereszteknek mâltosâgâvai a mi religîonk gyalâzatjâra ilyen ÎUetlensâget cseiekedni nem âlta- lottâk, minthogy pedig az efâle excessusokat egyedttl a meltosâgos urnak adatott coercealni, instalunk annak okâârt ăz mâltosâgosDi- rektor urhoz alâzâtossăggal, mâltoztassâk ezen kât falu lâkossainak ellenltnk felforrott saevitiajât ugy coercealni, hogy bârcsak addig bâkăvel a regius funduson megmaradhassunk, amiglen az effâle dolgoknak az igazittâsâra măr denominălt de mâg meg nem indult commissarius urak kijbvân egyâbb feies băjoskodâsinkban igazitâst tesznek. Măltoztassâk annak okâârt az mâltosâgos Director szokott kegyessege szerint ezen dolgunkban beletekinteni. Mely istenes gratiajăt az mâltosâgos urnak isten fizesse sok fâle âldâsival ki- vânjuk H maradunk az meltosâgos Direktor urnak alâzatos szolgâî Maro. ân Iuon âs Român Vaszi. — Resolutio. Nehâz ugyan âs cor- rectîora mâlto az unitus in.stansoknak expozitioja ha ugy vagyon, de minthogy a regius Funduson tbrtânt et pro nune tOrfânhetO fo- gyatkozâsoknak ăs excessusoknak correctiojâra regius commissarius vagyon, azârt az mstansok.recurrâljanak a mâltosâgos gubernium- hoz vagy az nevezett regius commissariushoz, âs ha onnan a vagy a mâltosâgps Reg. protectoroktol commîssiom vagy intimatiom jOnne, azonnal a violentiat patralo szemâlyek elien ab officio procedâlni el nem mulatom. Signatum Mediae 27 Marţii anno 1754. Csiki bâro Simoni Endes Miklos, Fiscalis Director. : 23 Blaj, 23 Maiu 1756. Petru Pavet Aron, episcop de Făgăraş, comunică magistratului din Bistriţa, că Ro- mânii uniţi din UifalăubSâSesc sunt siliţi de către Saşi să ţină sărbătorite săseşti. Cere magistratului să interzică de acunr înainte aşa fel de vexaţiuni. Spectabilis ac Ampltssime Senatus, Domini mihi Colendisimi. Noii sine accerbissimo animi dolore hisce diebus certa relatione gravissima nostromm in Ujfalu incolarum spiritualium filiorum aud- ire debui suspiria, qualiter videlicet sub fiicato quodam festorum observationis praetextu, a coincolis suis Saxonibus indebite vexen- tur, misereque afliganter, adeo ut etiam pro excontentando ae- rario regio inepţi prorsus reddantur. Cum itaque Praecepfo Ec- clesiastico propri hujus Catholici ritus quem i Iii bate conservandum et PontiFex Summus et Majestas Sacratissima clementissime prae~ cipiunt, plurima sanctificare obligantur festa; ad alterius ritus fes- »Arhivk someşană* 3 torum quoqueobservationem cum ae rarii regii detrimento obligaţi tion sunt;-qitin imo etiam-eumCathoIicis latini ritus intuitu pau- per tatis justissimis de causis Sanctissimus Pontifex paterne dispen- sare et Majestas Sacratissima clementer providere dignafi sunt. Idctrco ne ejusmodi contribuentes .tam indebite amplius quoque affligarrtur, praelaudatum senatum hic nune honorifice requirendum habui, quatenus pro ingenita aequanimitate unicuique tribuendi conservandique jus suum velit ejusmodi indebitas vexas serio prohibere, ne ulterius pro muneris ratioiie afflictorum querelas promo- veri necessiter. Dum uberem a Deo bonorum copia m precalus maneo Balasfalvae 23 Maii 1756. Amplissimi Senatus ad obsequia para- tjssimus Petrus Paulus Aaron eppus Fogaras: ’ 24 . ■ ~ Bistriţa, 1757. Popa Lzţp, presbiterulRomânilor din Bistriţa, cere comisiei directive din Sibiiu să fie scutit, îţi sensul legii, de contribuţie. Cu data Sibiiu, 10 Iunie 1757, comisia menţionată, după recomandaţia călugărului Grigore Szilvâsi de 3 Maiu 1757, ordonă scutirea. Ulustrissimi Domini, Jnclita Directiva Comissio, Domini Pa- troni Gratiosissimi! Ueet tempore manipulatiunis tabellae conscrip- tionis, tamquam in actuali functione constitutus unitus sacerdos preşbiter, minime ingressus Tfuerim. _Anno nihilominus proxime elapso 1755 occasione confrontativae conscriptionis tributariae ta- bellae illatus sum. Quam ob rem ad gratiosum înclitae Dîrectivae Comissjonis patrocinium demisse tnihi recurrendum fuit enixe orando; quatenus in praerogati var sacerdotali immunitateque Ec- clesiaştica, iuxta Suae Sacratrşsimae Maiestatis super eo clementer emanata mandata manutenere et manutenendum iubere gratiosi dignetun Quam inclytae regiae Dîrectivae Commissionis gratiam demisse praestolabor emorîţimis Inclytae, regiae Dîrectivae Comis- sîonis tiummitlimus servus Popa Lup preşbiter Villicorum Bistri- ciensis civitalis, — Admodum Reverendus Dominus Popa Lup quoad manserit hic, atque sua al io transtulerît (quod intra ddorum sab tem mensium spacinm fieri potest) pacifice mânere queat, neveîn- debftiă oneribus seu quahti contributionalis seu aliis aggravetur, utque sua perei pe re debita possit, brachium eidem suppeditetur, omnibus perhumaniter commendatur..Blstridi 3-tia Maii 1757, P. Gregorius Szilvâsi. — Resohttio. Cum supplicans inspecificatione ab episcopo exhibita inter fungentes connotatus reperiatur, de căpiţe, pecoribus et fundo Ecclesiastico taxari non debnisset, proinde ■arMIi informe) perceptor Cotnmissionem -DirecUvam, de quibus faculta- tibus eundem (axarit, interea vero contributio -ab eodem non exi-, gatur. E regia Comcnissione Directiva Cibinii die tjO-ma tnertsis . lunii 1757. Extradatum per Alexium Cserei reg. Corn. Dir. actuarium. 25 Bistriţa 1758. Preoţii uniţidin districtul Bistriţei cer guvernului din Sibiiu să fie scutiţi de contribuţHAntQC- mai câ. ^.sJujitorit celorlalte religii recepte. ta aceasta secretarul gubernia), Sătnuil de Brakenthal, cu scisoarea de data Sibiiu 21 Iulie 1758 pretinde ca doleanţele sâ „ nu se facă în general, ci să se specifice caz de caz. Făgădueşte sprijin. Excellentissimi ac lilustrissimi Domini, Excelsunt regium Gu- bernium, Domini Domini Patroni- Benign iţei mi Gratiosissimi 1 Quan- doquidem pr^eter alias quas identidemcogimur vexas et injurias ad conlribuendum cum plebe incommune contra nostra privilegia et patrias leges sub variis titUlis, limitationibus et interpretatîoni- bus compellimur, quod cum aliis hic receptarutp religionum mi- nistris, quibus per Jeges in jmmunitate Ecclesiastica aequiparamur, minime exercejur, qua de causa toci primuminstantias et ipsum D. regium perceptorem pro nostra debite requisivimas immunitate, a quibusdjrecti sumus ad Excellentias Vestras, quas. iam humilli- me accedimus in eo suppiices. ut pro sua aequaniriritate penes nostra privilegia et patrias leges nos pariter in Ecclesiastica im- munitate protegere et manutenere benigne dignarentur. Quam Ex- - cellentiarum et illustritatum Vestrarum aequanîmitatem assiduis ad aram precibus demereri non intermittemus. Excellentiarum et II- lustrifatum Vestrarum hu mii li m i servi et capellani sacerdotes Graeci ritus unili e disfrictu Bistrtczicnsî. — Resolutio. FactaC sunt plus vice simplici conformes Suae Maiestatis resolutionîbus dîspositîo- nes, rem tributariam suppHcantium modumque sufficienter indigi- tantes, quibus si quiscontravenire praesumeret, non generaliter, pro ut hae sunt quaerelae, verum partictilariter et in specifico naevi, repraesententur Gubernio et medela continuo aderit. E f. Princi- patus Trans. Gubernio, Cibinii die 21-ma mensis tulii a. 1758. 'Extradatum per Samuelem de Brukenihat gub. secr. Sibiiu, 14 August 1758. Prezidentul guvernului, baronul David Henter, comunică magistratului din Bis- triţa : Guvernul regal a aflat cu durere, că In plasa in- ferioară a judeţului Albei, în comuna Acilâu, un preot schismatic, -Popa loanşi cu alţi tovarăşi pe care îi amăgise, a vestit în toate părţile, că ar avea îngăduinţă dela Maiestatea Sa să schimbe în toate bisericile româ- neşti pe preoţii uniţi cu schismatici, şi că ar avea putere să celebreze şi *săbor public. A şi reuşit să amăgească Satele cu această ştire. Guvernul având supremul ţel de-a păstra liniştea în ţară şi dorind să sufoce îndată la început această faimă deşartă, a trimis comisie şi a ordonat, ca pomenitul Popă să se prezinte înaintea gu- vernului. Dar acela a fugit. Crede însă guvernul, că to- tuş stă ascuns printre Români. Deci se încredinţează magistratul -să publice, mai cu seamă în comunele ro- mâneşti, şi să se năzuează să convingă pe Români, că menţionatul preot schismatic umblă cu minciuni şi Ma- iestatea Sa-n'are ştire despre faptele lui, căci dacă ar ii Geva în lucru, atunci ar fi trebuit să se comunice chestia guvernului. Acest amăgitor şi turburător, cam pela sf. loan, a ţinut adunare în Sălişte, a impozitat satele.şi a pricinuit aşa turburări, încât în multe locuri preoţii uniţi au fost scoşi şi înlocuiţi cu alţii, schismatici. Deci ma- gistratul să ia seamă şi să sprijinească pe preoţii uniţi, iar bisericile să li-se restitue. Ceice s’ar împotrivi, să fie deţinuţi ca unii cari se revoltă contra decretelor îm- părăteşti. Iar acolo, unde s'a introdus preot schismatic, acesta să fie deţinut împreună cu sprijinitorii lui, publi- cându-se pentru liniştirea poporului, că aceasta se face nu caşicum cei neuniţi n'ar avea libertate religioasă, ei fiindcă preotul care vine din ţară streină, trebue să se anunţe şi să şe legitimeze. Dacă magistratul va afla; că în vre-o comună poporul e turburat, să raporteze îndată, indicând pricina, pentru care nu s’a putut efectua porunca guvernului. Sacrae Caesareo Regiae Maiestatis etc. noraine. Prudentesâc Circumspecţi etc. incrementum! A regium guberniumhivatatljafeeli kotelessege szerint minden toie kitelheto modokon hazânk tşett- dessâgânek âllhatatos kâpen valo megtartâsât kivânvân, abbeli szândâkânak meggâtolâsâul kedvetfenQI ârtette hogy nemeş- Fejâr vârmegye alsojârâsâban EcselIO nevezetttdaluban taiâlkozvân egy schismaticus luon Popa nevezetll a kik egyâb mâr seducâlt tărsai- val edgyUtt hjrt bocsâtott mindenfelâ, hogy nâkie eo felsâgâtbl szabadsâga lOtt voi na minden olâh Ecclesiaban az unitus papo- kat schismaticus popakkal valo felvâltâsra sOt publica congregatio vagy zobour celebralâsra îs hatalom adatott volna, melylyel a kds- sâget anynyival inkâbb magâhoz allicialta es elhitette vâle, hogy yaloban eb felsâgâtbl facultaltatott volna az olâh Eccleşsiâkban ieendb vâltozâsoknak vâghez vitelâre; a regium gubethium, kînek legfbbb czelja az haza tsendessâgânek conservaltatâsa kivânvân ezen tâmadot haszontalân hirt mindgyârt eredetin megfojtani, Com- missiot bocsâtott hogy emtitett Popa minden Ittterale instrumenfu- mival ide a gubernium eleibe megjelenjen âs a tble megînditott dolognak vâghezvjtelâre valo szabadsâgât comprobâlja, de 0 âsz- revâvân hogy csak maga kOltemânyâben bizonyoson utol log âretni e$ hasznos praetextus alatt elkezdett dotgâban belâ fog $(llm> el- szbkbft. A gubernium mind azon âttal sajditvân mintha imitt-amott lappangana az olâhsâg kbzOrt, ezekre valo nâzve committaltâflk kegyelmeteknek, hogy mindentltt magok cirkulusokban, kivâlt az. olâh communitâsokban, publicalja âs publicaltassa tigyekezze akbs- sâggel elhttelni hogy feljebb emlitett schismatica popa mind ha- zugsăggal jâr âs eO felsâgânek legkisebben is ebbeli elkezdett s a kbssâget fellârmâzotselekedet hirâvel nem volt; mi vel ha valâmi volna a.dologban, annak directe a regium Guberniumba kell vată erkezni âs hirtlnk nâlktil nekie ezen tselekedete nem adatott volna engedelem. Azon lâgyen annak okâârt minden uton âs modon ke- gyetmetek, s oly dispositiot tâgyen, ha hot magok circuluşâban Iszreveszik, hogy ezen tsalârd impostor, âs tumultust s lâtsadâst indito szemâly ki merâszelt (amint nyilatkozni kezdetett dolga) Sz. Jânos nap tâjban Szelisfyâ nevii faluban publica congregatiot mdî- ealni & falupkânt p6nzbeliithpositiot le uni 6$ repartialni, 6s oly irtafmas y£gz6seket £s hitet£seket a kOzn^p 6s schismaticus gyti- lekezet kbzt imprimâlta, hbgy sok helyeken mer&zelte a kOss^g az unitus papokat kihânyni te vâltoztatni mâsokat, sbt schismati- cusokat introducâlvân az unjţusok hely^be; melyek mivel ellen- keznek e diametro az ed felsdge kegyelmes resolulioivai, mivel a liwly helyek -egyszer az uniot hevettâk azokn^k nem szabad s nem i& lehet apostasia nilktil rţlabalni, annâl inkâbb egyszer az unitu- sok kezfiben Iteb templomokban schismaticus popânak egyliâzi şzolgălatot tenni; aho) eztet pffteţ. dolog .tOftănt volna, incumbâl ,kcgyeimeteknek az unitus papok manuteniioja te templomokriak restitutioja az e& fels6ge'sok&?or ityrâit 1746 5-ta Aprilie te 1749 3-tja 6sl5-a lanuarii te 31-ina Maji 1756 emanâlt kirâlyt rescrîp- tuumhk tetiora szerinţ ro^^l^ ke^eimetekrick, maguk praesen- tiajokba illendk .effectpmb^ Vfchm, es akiktemeraHe mertezeinek magokat opponâlni, azokatlnterciplaiţatnl hem titulo religioşi hanşm mint akik eO fets^ge decretuini elten violentiacat s tumultusokat a t ten faini merfezeitek; ' hiivs) a liberurn exercitam religionis nem abjban âlf hogy az unitus papokat kîkânyjâk, kergesste te perse- quafjâk, ezeiţ articulariţer receptgsok‘16v£nP a schismaticusok penig tsăk toleratusok m£g azok îs Isakottaz hol amiot nem amplec- taifekvolt:. Âhol penig tbrtent volna hdgv az emlitett,Popa luofl im- posturaja alkalroatosşâgâval schismaticus popa vagy deâk intro- ducaltatoit volna s ez praesumait volna unita Ecclesiaban szolgă- latot tehni, az unitus papokat excludă tnj.az ilyen temerari gs popât magât is mint ă kbz6n*6ges tfaaţuilţtjtsf meghăborito szemSlyt azokkal edgydtt kik a falusiak kd?M afţile patratumnak pârtfo- ‘ goi te fautori, szdks^g elfogatni.pgblicalvina tdbb n^pnek lecseh- desitestee, hogy ez nem azirţ megyen v6gbe minţita nem volna szabad exercitiuma annak "rendin te rendivel a Oraeca te hem unita Ecclesiahoz tartozandonak, de a nem abban âtl ariiculariter . recipialt unitusokat turbâltjte, sem nem abban, hogy titkon âlluta- kon hozatnak maguknak schismaticus popât ; mivel aki az orszâgba bejbn, annak. insinualni te legitimalni kell magât honnan jbtt s mif£ie ember s miben jăr, de âîlutakon jbnni s menni s az olya- noknak patrocinalni btiritetest tedemlb dolog csak civiliter consi- derai vin is. Ha hol m£gis. inquetuşnak talâlna kegyeintetek a n6pet vagy remdnysfge felett temerariusnak s maghi opponăJni bătorko- donak (noha ha jo modjâval s okosan bânik kegyelmetek a dolog ezt nem rem^nythetni) legottan a guberniumot informalni el ne mutassa, micsoda impedimentum mîatt nem effectualhatta kegyel- metek az eb fe)s£ge intentumât s a gubernium parancsolatjât. Se- cus non facturis etc. E regio ete, gubernio Cibinii d. 14-ta Au- gusti 1758. B. David Henter praes. Samuel Brukenthal gub. secr, 39 . ■ ' 27 . . . Bistriţa, 1759.* Anton Naszodi, arhidiaconul năsău- dean împreună cu sinodul ambelor districte bistriţene, . se plânge primarului şi magistratului bistriţan, că deşi împărăteasa cu decretul din 20 Decemvrie 1757 a scutit pe preoţii din district de dările cuvenite după moşiile părinteşti, unde nu s’au putut tta porţiuni canonice; totuş slujbaşii, în timpul târgului, au tras pe preoţi depe cai, . le-au luat vitele şi le*au vândut, pe unii preoţi i-au- bătut şi globit, pe foarte mulţi i-au nedreptăţit, pe toţi i-au batjocorit Deci se roagă să fie uşuraţi de dări, cel puţin pe 3 ani trecuţi. ■ : ' . _ Spectabilis ac Magnifice Domine Index! Magistratus, ampliş- sime Bomîni Domini nobis Cotendissimi t Patriae lege artieuli novellari 6-to 7-mo divorum regum sancitae uti privi legi tim de anno 1699-ni 16-ta Febr. nobis clemenier indultum anno I745-to 9-no Septembris cohfirmatum rescripta iiem Suae" Maiestatis Şa- cratisSimae de dato 15-to Apriljs 1746-to personas Ecclesiasticas unitorum a mixta commissione deputatas pari immunitate, exemp- tione et libertate ac aliarum religionum in Transsilvania receptarăm, etquidem Catholicae gaudere ac perfruibenigne conced unt, quae' apprime cognoscens Maiestas Sacratissima (qtiam Dens diutîsSime nobis viclricem protegat et conservet) anno 1754-tO pro Ecdesiis etdomibus parochlalibus sic uti iis carere,' fundosloca interna iii pagis excindenda et assigrranda ;parochis. vero qurbns agricultura deesset capetlas ordînancTas, insuper Saterdetes a decimarum ta- xa rum ac aliorum onerutn praesţatione immunes declarare materne voluit ac praecipit. Quae cum neglecta apud eahdem Matrem ac Dominam conquesti fuissemus cursus anno 1757-mo 20*mo De- cembris in carentia fundorum Ecclesiasticorum patrimonialiainimu- nitentes resotvere dignata est. Ăst de inaudita iilaportione, cano- nicam quam appellant nec scimus nec audivîmus quicquam nec credimus esse ex consensu suae Maiestatis, quae si canonica est cîtra inturiam ullius religionis ministris favere oportet, sin minus per Deum non patiantur nos eadem vexări, ne multiplicentur cla- mores noştri ad Deum, qui in htdicium dein consurgat cum op- primentur nos, perbelie namque nobis7 magistratus quanto cţfm ţiedecore tempore nundmarum de equis trqsi si mus, quanta cum 40 ignom,tnia nobis abacta sint pecora, quanta cum injuria vendila, insuper sacerdotes cţuidam verberati, parum exauditi, quidatn ag- gressi nihil consolaţi, non nulii expulsi, quidam taxati, mulţi dam- îiificali, plurimi iniuriati, omnes dehonestati, eorundem bona per praeduantios decimata aliis denium aliis et quidem innumeris vexis oppressi, haec aulem omnia contra mentem prindpis et sanciissima eius decreta-accîderunl et' reticuimus; sed maiora his pati nequi- mus, colamus potius habităm amicitîam, ne persequamur nos in- vicem, saepe etîam olitor fui! non importuna locutus, severuiA fuisse poenituit, placabilem nUnquam, Adeoque si possibile est aljeviatur nobis hoc onus contributionale de annis praeteritis, aut saltem tribus illis pro quolibet Rhenensi grossis de quibus nec gubernîum regiuni nec rex ipse quidpiam somniarunt aucterare desistant quod si aliter demereri neqiiîrerimus suspiriis ad Deum certe non intermitiemus. Spectabilis Domini ludicis acAmplissimi Magistratus humiles servi at capellani, Archhiiaconus cum synodo ex utroque districtu Bistricieosi. - 38 - Bistriţa, 1759. Anton Naszodi, protopop al Năsâu- dului şi totodată şi paroh în Bistriţa, se plânge împără- tesei Maria Teresia, că Saşii nu vreau să dea loc de biserică pentru Românii uniţi din Bistriţa, 150 suflete afară de servitori şi servitoare. Românii sunt nevoiţi să servească sfintele slujbe când într’un ioc când în Kltul şt plătesc 10 floreni pentru un şopron, unde se păstrează altarul, iar pentru casa parohială, cât cere proprietarul. In urmare roagă pe, Maiestatea Sa să le dăruească edi- . fieful care odinioară era dedicat slujbei divine şi aparţinea călugăriţelor, iar acum a trecut la fisc şi, altfel, e pără- sit, profanat de oameni şi animale , şi e fără coperiş şi fără porţi. In felul acesta se poate spera întărirea cato- licismului. Cu data Viena, 8 Maiu 1759, împărăteasa Maria Teresia trimite guvernului cererea lui Anton Naszodi, arhidiaconul uniţilor din districtul Bistriţei, spre ă fi ascultaţi cei interesaţi şi a i-se înainta informaţie şi 4) opiniune. Guvernorul Conte L. Kemâny, în baza ordi- nului Maiestăţii Sale cere cu data Sibiiu 26 Maiu 1759, magistratului din Bistriţa informaţii privitor la teritorul reclamat de Românii bistriţeni, ca loc de biserică. Cu data Sibiiu 11 Ianuarie 1760 gifvernorul Kem^nydin nou cere informaţii privitor la, edificiul părăsit din Bistriţa, unde Românii doresc să-şi edifice biserică. Sacratissima Caesareo Regia et Apostolica Maieslas Domina Domina Clementissima 1 Ad centum quinquaginta parochianos hospites praeter servos et ancillas Bistricii numero, qui omnes et Maiestati Vestrae Sacralissimae contribuunt, afque turn publica tum privata servitia civibus et Magistratui-praestant, per quae tamen non moventur Saxones his ovicutis meis excinjdere fundum aliquem pro Ecclesia, unde huic misero gregi cum summa inconvenientia iam in hoc iam altero loco sacra administrare cogor, quae ubi- cunque demum perago, taxantur prâementionati Valachi annuatim ad arbitrium possessoris ,adeo, ut pro horreo ubj arca Dei con- ‘ servatur decern florenos pendere debeanţ, pro domo autem paro* chiali. quantum ci vis praetendit. Dum itaque intuitu cominuniuni praementionati districtus gravamînum in meo demisso supplici re- cens praesentato, specificatorum, sacrum Maiestatis Vestrae Sacra- tissimae humili de jjenu accessi solium, confisus in materno Maies- tatis Vestrae Sacratissimae erga unitam religionem effectu, et.pro- - peusione una supplicare praesumo, ut pro maiori huîus unitae re- iigionis incrementa fundum, qui âliquando Deo dicatus erat et ad certas monialies ol im pertinebat, nuricque ai fiscum Maiestatis Vestrae Sacratissimae pervenit tamquam alioquin desertum, et Iam l>er homines quam bestîas profana turn, nec tecto nec fornîce nec portis provisum, verum unice rudera.mon^steriî exhibentem Vala- chis clementissime conferre dignetur. Ordietur exinde in tenebris lux.magna, et maius capiet incrementam ficJes Catholica, ac unio- nis pon solum întrinsecus sed et extrînsecus fructus omnibus’palam fiet restitueturque îd Deo quod olim Dei erat, nec Saxonibus ullum ' causabitur praeiudiciUm. Pro qua materna clementia et pietate ^ Deum ter optimum maximum, utMaiestatem Vestram Sacratissimam omnigena benedtclîone repleat et coronei' ardeniissimis precibus una cum grege mihî commisso constanter efflagjtabo, perseverandb Maiestatis Vestrae Sacratissimae tiumillimus perpetuoque fidelis subdjtus Antonius Nassodi parochus Bistriciensis. - Nos Măria Thetesia etc. Illustres Reverende etc. Antonii Nassotfi in nosirî itlius principatus disţrictu Bisfriciensi Graeci ritus unitorum archidiaconi demissas preces ex advoluio uberius per- spicietis. Quare earum intui tu, iis, quorutn inlerest, auditis, Maies- taţi nostrae adiecta opiniane vestra, inforruafionetn submitietis.' Quibus in reliquo eic. Datum in civitate nostra . Vienna Austriae ţlieS-vaMaiia. Domini 1759 regnorum vero nostrorum deci mo nono.‘ Mari^ Theresia. Gabrie) Cpmes de Bethlen. Ad mandat um: Wolffgangus Cserei. ; . Sacrae Ceasâreo Regiae etc. nomine Prudentes .etc. incre- mentam. Kegyelmetek districtusaban a gOibg ritusou H£v6 unitus olâhok espereslje Nassodi Antal mitsoda okbol recurrâlt felsâges Aszszonyunkhoz, âs felsâges Aszszonyunk is, de octava modo cur- rentis Maţi kbtt kirâlyi rescriptuma melyef mlkâppen mâltdztatott ihstaritiâjât V abban aiâzatosan deciard.lt kdrdsdt remittalni aprae- cital.t kirâlyi rescriptum âs abban advolvăltatott instantia exemplumi- bol, melyek itten accludâltatnak, kegyelmetek elâgsâgesen megârt- vân, per praesenfes authoritate guberniali etiam parancsoltatik, hogy a kirâlyi rescriptum continentiaja szerint a declarâlt puszta fundus irânt, mely regente az apâczâkhoz tartozottnak >, lenni ex- ponâltatik, fe amelyre az umlus olâhok mostan templomot akarnak âpiteni, a regium gubernrumot sincere genuine âs hova hamarâbb informata) ei nemuiassa âs informâlvân a kirâlyi parancsolalot ezetj mâteriâkat is homagialis kbtelessegek szerint teljesîtse. Sic tacturis etc. Cibinii 26 Maii a. 1759. L, Comes Kemtoy gub. Th. Mănos secr. Sacrâe Caesareae etc. nomine! Prudentes etc. incrementam Egynehâny izben parancsoitatott vala kegyelmeteknek, hogy azon fundusrol, melyen benn a vârosban valami romlotf Hcclesia yagyis âpfllet vagyon, £s a rrtelyet a gOrOg rituson lâvO olâhok magoknak felsâges Aszszonyunktol a vâgre kertek s most is- kârnek, hogy oda (templompt âpiltethefsenek, felsâges Aszszonyunk parancsolatja szerint, informatiojât a r. guberniumnak hova hamarâbb •submit- tâlja âs a kirâlyi parancsolatnak ezen materiâban is tartozo en- gedelmessâggel eleget tegyen. De mind ezen ideig azon megpa- rancsoltatott azon informâtîo nem exhibealtatott. Melyre nâzve ujoîag & igen serio admoneâltatik kegyelmetek. hogy azon infor- matiot minden fovâbbra va Io kâsedefem nâlktll a guberniumnak submiftâlni el ne mulassa. Secus non facturis etc. Cibinii die 11-ma lanuarii 1760- L. ComeS Kemeny gub, B. David Henter Cane. Ţh. Monos secr. ' . ’ 1 . . • Bistriţa, 1760. Mihăiu Dărăban, Zăgrean Ursul, Si- mion Vermeşan, Oniţ Solonar, Solovăstru Păşea r, Toader . Dionisîe, Gavriş Rusul, Mureşan loan, Năsăudean Gri- gore, Oandan Vasile, Beşoan (oan, Moldovan Lupul şi Petre Dărăban, în numele a 140 persoane, adică mai mult decât 3 din 4 părţi , a Românilor din mahalalele oraşului Bistriţa, roagă pe episcopul din Blaj să le :în- găduească ca preot pe Popa Dumitru ales de dânşii cu asentimentul arîiidiaconului năsăudean Tânase. tar dacă. aceasta n’ar fj cu putinţă, atunci să nu numească nici pe fostul preot Popa Lupul, nici pe preotul din Uifalâu, Popa Laţcu. Illustrjssime ac Reverendissime Domine Episcope, Domine ac Patrone nobis Gratiosissime. Siquidem cura animarurţi omnibus aliis momentis sit proferenda, îta nos quoque anno praeterito ad consequenduni ;saluiarem illum scopum de tali soli ici ti era mas sacerdote qui donis Ecclesiastîcis praeditus non solum in culto divino et erudienda iuventute omnem adhiberet sollertîam, Sed etiam vita sua decora bonoqtie exemplu auditoribus suis praelu- cesceret, crapulas, rixas item calumniationes ef si mii ia vitaret, et ita se gereret, Ol auditores plenam iii eundem habere possent con- fidentiam. Et eius modi subiectum per Dei ben ignarii di rect ion euî invenimus in persona delicii a nobis omnibus moderni noştri să- cCrdotis popae, quem anno evoluto usque ad diem S. Georgii anni currentis cbnsenţiente et eundem in functione şua sacerdotali stabilîente domino archidiacono, tune vitente popa Tanassi, con- duximus cum eiusdem moribus, capacitate udnibitaque tam circa expercendum in templo cgltum divinbm, quam circa erudiendas proles nostras opera omnimode contenii, nihilque magis vovenţes, quam ut doctrina et fideli manuductione eiusdem pro nostra sin- gulari consolatîone ulteriuş frui vaieamus, ut pote qui animos auditorum stbi deiunxit et communem eumque promeritum inter nos amorem atque applausum conciliavit, Eruditur per eiusdem suavem diligentemque instructionem iuventus quae antehac exiguam de rebus sacris habebat notitiam. Frequenlatum est'cum laetitia templum, pro quo ferme nauseam habebant bomities sub sacerdptio 44 popae Lupul propter incapacitatem, crapulas, aninium suum uxo- risque et socrus suae rixosum, ei in quemcumque calumnîari so- li tum, ita ut ipsemet popa Lupul honestam quandam est noslratibus feminam in ipso templo indebile meretricem vocitare non erubuerit; erubuimus autem non raro nos, dum praesertim teropore nundi-' narum saepe mercatores quidam Graeci una nobiscum sacris in- terfuîşsent et popae Lupul incapacitatem agnoscentes finito cul|u divtno 11 os taliter allocuti fuissent: Ergo vos miserculi talemne habetis sacerdotem ? pudeat! Similia autem non sunt audita sub funcţiona sacerdotis noştri popae Dumitru. Sed mirum in modum. sumus contristati cum hic spargeretur ac si popae Dumitru ulterius fungi interdictum esset, et popa Latzki ex Ujfalu pro fuţuro nostro sacerdote, semeţ nobis obtrudere conareiur, qui in novissimis feriis in dicta statîone Ujfalu sacra celebravit, hic vero si popa Lupul .sacra celebrasset*nullus noştri templum frequentassent, adeoque cum popa Dumitru ob factam uii dicebatur prohibitionem fungi’ non ausus fuisset, fam sub feriis Nativitatis quâm novi Anni et Apparitionis, sacerdote destituti sacră mentorum usu gravisi non sumus alias etiam in popam Latzki satis bona in Ujfalu statione provîsum, ebrietatefn tacendo vel adeo solum, quod nobis în vitris semeţ obtrudere nitatur, confidentiam ullam habere haud queamus. Ne igitur quod popa Dumitru inter nos' in spiritualibus magna cum diligentia ex sudore piantavit, per atios negligator, humillime et enixissîme supplicamur, ut idem modernus sacerdos nosterpro consolatione nostra adfiinc deinceps quoque pro fu ngen te sacerdote nobis. relihquatur et per eundem Dei glofiam ulterius roagis ma- gisque inter nos promoveatur, vel si id impetrare non possumus, m hune casum non tamen speratum id tandem unice rogamus, saltem ne illis duobus, id est popae Lupul et popae Latzki aliquo iijodo'permlttatur, ut unus vel alter ex illis duobus semeţ nobis obtrudat, verum si popa. Dumitru ulterius inter nos fungi nulla rafione poterii, eisdemque discedere necessum erit, itera humillime instamus, ne in locum iustius unus e duobus, sed alter quispiam e sacerdotibus in districtu Bislriciensi existentibus substituatur; difficile enim esset nobis si sţmet quisquam obtruderet, nihilomi- nus nos tali salarium praesfare oporteret, cum nihil aliud hic sa- cerdos pro salario habeat, quam quod nos ex propriîs îpsi pen- ditnus. Quas praeces nostras humillime reiterando favorabilem benignamque resolutionem fidulialiter sperantes nos gratiosissîmis patroniciis submississime commendantes, summo cum devotione cultu iugiter permanemus Illustris'simi ac Reverendîssîmi Domini episcopi humillimî servi: Kismihâj Darraban, Zagran Urszul, Szi- mion Vermeschan, Onitze Szolonar, Szoloveszter Pâszkâr, Tiiader Donise, Gavris Ruszul, Moroşan |uon, Naszodan Grigore, Oandan •■a 45 Vaszile, Bechoan luoa, Moldovan Lupul, Petre Daraban, nostrorum supscriptorum plus quam trium quartalitatum Valachorum in su- burbits Regiae Liberaeque Civitatis Bistriciensis commorantium nomtnibus et in personis circitef 140. ; 30 Bistriţa, 4 Iunie 1761. Magistratul din Bistriţa, în . vremea mişcărilor pornite contra unirii, împărtăşeşte gu- vernului ardelean următoarele: Având ordin să notifice din caz în caz tot ce se întâmplă cu privire la unire, magistratul comunică, că având Românii azi (4 Iunie) sărbătoare mare, ieri a venit în Bistriţa protopopul dis- trictului românesc din Năsâud şi neavând aci Românii biserică, s’a dus în „Hoştat" (suburbie) la o casă, unde ei au oratoriu (paraclis) să facă vecernie, iar azi litur- ghie, împreună cu un diacon. Acolo însă, pe uşa şopro- nului care serveşte de oratoriu, a aflat 2 lăcăţi Deci dupăce a interogat pe fătul bisericii (paraclisierul), a venit la primarul oraşului şi a cerut să se ia lăcâţile depe uşa oratorului. Primarul înţelegând lucrul, a con- vocat îndată şedinţa magistratului pe azi la orele 7 dim., pentru a cerceta cauza. Dar între timp fătul bisericii a luat lăcăţile şi astfel protopopul a slujit atât eri cât şi azi. Totuş magistratul a ţinut de cuviinţă să ancheteze cazul. Prezentându-se câţiva- Români din „Hoştat", ei au spus că, având mai de mult oratoriu! numai o sin- gură lăcată, s’a întâmplat multă pagubă, furându-se de acolo cruci şi alte lucruri bisericeşti. In urmare acum, când preotul nici nu e acasă, s’au înţeles să mai pună o lăcată, pe lângă cea veche, pentru mai mare siguranţă. Iar când protopopul a vrut să între, fătul bisericii atât 46 ieri cât şi azi a luat, lăcăţite depe uşă şi făcându-se slujbele în toată libertatea, nu s’a ivit nici o turburare ori nesupunere. Magistratul socoteşte, că e datoria lui să notifice aceasta guvernului regal. • • • / , " • Excelso gabernio regio nomineinclyti Magistrate Bistţîcien- sis de dato 4-ta [unii . 1761. Parancsolatunk lâvân a niâltosăgos kirâlyi guberniumtol s mâs felsO instancîainkiol hogy circa rem imîo^ nis ha hol mi casusok tOrtânnânek de casu'in casu a mâltosâgos - kirâlyi guberniumtiak notificalunk, mely; szerint jeleţitjUk alâzato- san a mâitosâgos kirâlyi guberniumpak hogy mivel mai napdn az olâhoknak nevezeţes innepnapjuk vagyon, itten lâvân olâh vţdâ- kflnkbeli Naszodi* Petru Pop eo kegyelme, tegnap elment azon hâzhoz az Hostâtban az hol moşt az olâhoknak ftemplomok iu nem. lâvân) Oratoriumok vagyon, ottan vecsernyât celebrâltasson az magâval volt djaconussal âs ma consequenter isteni szolgâlatot tâtessen. az holott is azon cstirftek ajtajân mely most pro oratorio tartatik k£t lakatokat talălvân es az egy fUzfitol tudakpzvân mire vatok azok kât lakatok âs az is az mit referăItatott elOb titulâlvân, emlkelt Petru Pop eO kegyelme bejOtt primarius birânkhoz s kâr- te, hogy- azon oratorîum ajtajârol az lakatokat - vâtesse le, az ki megârtvân az dolgot mjndgyârt mai napi reggeli h£t orâra magis- tratualis sessiot îndicâlt.hogy azon dolog kik âltal es miârt lâgyen investigâltassa âs remedialtassa. De azalatt az egyhâzfi (vulgo fa Iu bisericsi) Ortkânt maga az îakatokat azo i oratorium ajtajârolleverte, âs Petru Pop e6 kegyelmât-admittalta, az ki az sacrumokat mind tegnap mind ma szabadosan vâghez is vitette, mind azon âltal mâgis szflksâgesnek tartottuk mvestigâlrii.kitOI âs mi okbol esett, hogy ■ azon oratoriu mra melyen eddig csak egy takat âllott most kâi la- ■ kat tâtetett volt; erre nâzve az hostâtbâli olâhok kOziil egy nehâ- nyan eiOnkbe jOvân okât deciarâltâk ekâppen; hogy azon egy lakat alot meiy az elţitt az oratoriumon âllott sok kârt vallotlak, keresztet s egyeb templombâli portâkâkat onnet elloptak, melyre nâzve most midon kîvâlt tpapjok îs kî eddig kOztOk szolgâlt, itt- hon nincsen, kOzOnsâgesen egyeztek volna meg azon, hogy mâs lakatot is tegyenek az elşObb lakat mei le nagyobb securitâsnak okâârt, fflidOn pedig emlitett Petru Pop e5 kegyelme be akart menni tegnap az fatii biszericsi felnyitotta admittalta mind tegnap mind mai napon âs ugy az sacrumok szabadosan' celebraltatvân semmi engedetlensâgek vagy tumultuatiok nem volt melyet ugyan tsak a mâitosâgos kirâlyi gubemiumnak notificâlni alâzatos kOtelessâgdnk- nek ismertiink. Quibus etc. . 31 . ’ . Sibiiu, 5 August 1761. Guver norul Con te X. Kemăny porunceşte magistratului din Bistriţa să efectueze ordo- nanţele generalului Buccov, numit de'către împărăteasa Marja Teresia comisar regal pentru cauzele religioase ale Românilor din Ardeal. Ordonanţele acelea- ţintesc restituirea preoţilor uniţi în pământurile şi casete paro~ hiale, şi au fost trimise direct diregâtorilor în 31 Iunie din ace!-an. Acum numitul general le-a comunicat şi cu guvernul ardelean, care. văzând că sunt în conformi- tate cu voinţa Maiestăţii Sale, ordonă şi din partea sa efectuarea ordonanţelor, respectiv restituirea preoţilor uniţi. . SacraeCaesareoetc. nomîne! Prudentes etc. incrementum’!, MŞItosâgoscommendans generalis ur e3 Exceftentiâjâ, ki az er- d61yi olahoknak religîojâ dolgâban felsfiges Aszszonyunk ăltal de- nominaltatdtt regius commissarius plenîpotentiarius, communicaltai a guberniummal azon ordinatiokat melyeket az Ecclesiasticus futi- dusokboi es parochialis hâzakbol turbâltatolt unttus papoknak reslitutioja Irânf kOzelebb mult junius -31 -dik napjân az eg£sz baza circulusaîra tisztekhez directe kiildOft, mivel azerţ azon ofdinatiok felsdges Aşzszonyunk szeirlseges, akaratjâval £s tetsz£sevel ujeg- egyeztiek, auihorifate guberniali kegyeltneteknek per\praesentes parancsoljuk; hogy azon ser^fiys^ggeT £s tokâtetesş^gel esszdrgat- matossâggal melyekkel fels^ges Aszszonyunk kirâlyl parancsolatai- nak teljesit£s£fe kOţeleztetnek a declarâlt ordinatiokat teljesiteni 6s az unitus’Olih papokat kik az Ecclesiasticus fundusokbol es pa- rochiatis hâzukbol erbszakosan turbăltattak restitualtatnî el ne mulassa. Sic facturiş etc Cibinii 5-ta August! 1761. L. Comes Kemeny, Antonius f'aiog protocol, gub. ( 32 . . Sibîiu, 23 Noemvrie 1761. Guvernorul Conte L. Kernâny trimite copist decretului împărătesei Mariă Teresia şi or- donă prinderea agitatorului neunit, loan Martinecz, dia-> con din comuna vBiesca, judeţul Maramureş, care încer- case să atragă îa neunire pe fîii preoţilor, iar când a sosit ordinul împărătesc de arestare, fugise din Maramureş. • 1761. Maria Theresia etc. Illuştres Reverende etc. Certus Ioannes Marti necz diaconus qui in tegno nostro HUngariae in pos- sessioneBieczkacomitatui Maramarosiensi ingremiata agebat, ideo quod nonnullos presbîterorum fiii os ab unione seducere cupiverit altissima resolutione nostra in terci pi iussus e dicto comitatu Ma- ramorosiensi una cum omnibus rebus suis fugam arripuit. Cum vero suspicio habeatur se in principalum nostrum Transsilvaniae recepţurum, ea propter mandamus, ut interea doncc praenominati Martinecz persopae descriptio nobis adhuc submittenda, vobis re- mitti potuerit, per totuin principatum nostrum Transsilvaniae ne- cessarium (alemque faciafis dispositionem qua de dicto Martinecz diligenter indagetur idemque ubicunque inventus fueritintercipiatur, şi porro eundem intercipi conligerit, informationem nobis desuper sine mora submitti volufnus. Vobis in reliquo etc. Maria Theresia. Gabriel Comesdc Bethţen. Ad mandalumetc. Io. losephusaPelser. Sacrae Caesareo etc. nomine. Prudentes etc. incrementum! Mâra- marosba Bieszkon lako ^iaconus Marti neczjânos elfogatâsa frânt kblt kegyelmes rescriptumât fels^ges Aszszonyunknak oly vâggel kOzQlyiik in extensb 'kegyelmetekkel, hogy magok circulusokban jo £s szor- galmatos vigyâzâssal legyenek, ugyhogy ha emlitett szemâlv vala- mikâppen kegyelmetekhez magât recipialta, recipialna vagy mâr ottan is latitalna, mindjârâst elfogattassâk 6s jo custodia alatt tjr- tassâk mkidaddig, mig irânta a kirâlyi guberniumot informâlvân innet ujabb dispositiotnemvesznekkegyelmetek. Sicfacturis etc. Ctbinii die 23-tia mensis Nove mbris 1761. L. Comes Kemeny gub. Sa- muel de Bmkenthat. , 33 i i i i Sibiiu, 8 Ianuarie 1762.. Prezidentul guvernului ar- delean, I. Anton Bajtay, scrie magistratului din Bistriţa: Maiestatea Sa a îngăduit să se facă colectă bisericească printre Românii neuniţi din Ardeal după o anumită nor- mă, pe care o va da colectorilor episcopul Dionisie No- vacovits. Această îngăduinţă a întărit-o Excelenţa Sa generalul cu patenta sa. Deci. guvernul ordonă magistra- tului să nu împiedece, cf să sprijineascâ pe arhidiaconul ori pe diaconul care se va prezintă în district în vederea colectei. Şacrae Caesareae etc. nomine. Prudentes etc. incrementam I Felsăges Aszszonyunk kegyelmesen megengedvăn hogy ezen hazâ- ban a non unîtus olâhoktol a proportione cliiusvis conditîonis ma- gok piispOkjektOl Dionisitis Novakovits eO kegyelmătbl a collekto- roknak adando norma szerint bizonyos Ecclesiastica coltecta institualtathassăk. Meiy kegyelmes engedelmăt eO fels^gănek măltd- sâgoa commendărozo generalis ur eo Excelienftaja maga patentă- lisă val muriialvăn a kirălyi gubernium îs per praesentes serio commitfălja, hogyha fetjebbnevezett pQspdk eO kegyelme expressusa, archidiaconusa, diaconusa, măltosăgos kommendlrozo generalis ur eO Excellentiaja patentai isâval kegyelmetek circulusâban emlitett collecta văgett megjelenendik, azt nem csak sem egykăppen sem mâskăppen ne impediăljăk s mâsoktol is impediâlni meg ne en- gedjăk, liane m minden leheto uton ăs modon năkie assisfentiaval lenni el ne mulassa, Secus etc. Cibinii die 8-va mensis lanuarii anni 1762. 3. I. Antonius Bajtay praes., Samuel Brukenthat. 34 Sibiiu, 22 Martie 1762. Guvernorul Conte L. Kemâny comunică magistratului bistriţan: Comisia aulică orân- duită în cauza Românilor a avizat guvernul, că turbură- rile făcute de neuniţi, acum cu ocazia dismembrării şi predării bisericilor, s’au înteţit. Predarea bisericilor în unele locuri nu s'a efectuat, ba unii posesori (stăpâni ai satelor) nici ,nu vreau să „ştie de predare. Decin po- runceşte cu toată seriozitatea să efectueze predarea în locurile unde aceasta încă nu s’a făcut şi să admones- teze pe posesori, să nu împiedece, ci dimpotrivă să spri- jinească împlinirea deciziei comisiei aulice, stându-le în putere, dacă au ceva pretensiune, să facă apel la Ma- iestatea Sa. • «Arhiva someşanâ 4 Sacrae etc. nomine. Prudentes etc. incrementam 1 Az olâhok dotgâban rendelţetett aulica commissio repraesentalta a guberniutn- nak hogy midOrt a nem unitusok âltat indittatott zenebonâfcnak ,i»egt$endesed£ş£t aflat că grănicerii bănăţeni, Valahi curaţi şi poate mai aspri decât Ardelenii, nunumai persistă neînfrânţi şi au persistat între ' împrejurările cele mai critice în credinţa jurată, augustei case dom- nitoare, ci se dedică cu muflă şi constantă afecţiune disciplinei militare şi altor exerciţii; aslfet această experienţă clărâ şi netă- găduită a făcut ca curtea să nu ia în seamă desfătuirea cancelariei şi a înduplecat e să primească pe Valahii ardeleni în statul grăni- _ ceresc. Cu acest prilej sunt nevoit să mărturisesc în favorul acestor Valahi atât de rău descrişi adevărul, că deşi ici-colea şi între ei se ivesc instigatori, şi unii se lasă seduşi la manifestări rebele; totuş eu cu toţi Valahii'împreună n’am avut atâte supărări, atâte griji şî atâtâ mâhnire cât am avut de îndurat din partea unei singure companii secuieşti din Ciuc ori Ţreiscaune". - I i * i i La înfiinţarea regimentului grăniceresc năsâudean fu numit în 1762 Carol Heydendorff, un membru al cunoscutei familii săseşti, căpitan cu sediul în comuna Feldru. Stând însă Feldrihanii tocmai pe atunci în mare ceartă şi duşmănie cu Bistriţa şi cu •comunele săseşti învecinate, căpitanul Heydendorff fu nevoit după câtva timp să-şi părăsească compania fiind transferat la regimentul 58 - 1 românesc din Ori al. In 1778 el iarâş fu numit în regi men tuf năsăudean cu rangul de maior şi în scurt timp ştiu să-şi câştige' alipirea şi simpatia poporului de aci. Luă parte Ia toate râsboa- - iele cari au urmat. In 1783 a fost' încredinţai cu militarizarea _ Bârgaelor; în t785 deveni loc.-cojonel, iar în 1737 fu numit co- Ionel, şi coţnandant al regimentului năsăudean. In. anii următori' luă parte în râsboiu! contra Turcilor în Ardeal, Moldova şi Mun- tenia şi cu o ocazie aruhcându-se din pasul Branului cu regi- meniul său asupra duşmanilor, 'îi sili să se retragă şi prin asta mântui Braşovul de invazie şi ocupaţie turcească. Cu acest prilej scrie colonelul Carol Heydendorff fratelui său Mihail o scrisoare cu data Tohanul nou 7 Maiu 1789 - scrisoare publicată în „Ar- chiv d. Vereins d.’sieb. Landeskunde* t, XXIV din 1892 — în care între altele zice următoarele: ‘ v „Mulţămesc lui Dumnezeu că regimentul meu a dat dovadă de atâta bravură şi şi-a câştigat -onoruri prin aceasta, şl că totul până acu s’a făcut cu atât gle puţine pierderi. Să mă crezi iubite . frate că sentimentul meu deastâdată nu se poate asemăna cu ni- mic. când la apropierea duşmanului âm amintit soldaţilor mei datorinţa lor'Către Dumnezeu, monarh şi. patrie, şi ei cu fetele vesele mă asigurară că pot fi încredinţat de cutajul şi statornicia lor. Cuvintele. lor au fost:' Nu te* teme domnule pentru noi, că eşti tată nostru, nu fi-om face ruşine-, om sta până ta ţm pic de 'sânge (Notă: Cuvinte scrise şi în epistolă în româneşte). Sunt mândru d&-a fi şeful acestor bravi oameni. Dumnezeu să-ne ajute şi. mai departe, câ odată să pot zice: Aci sunt ei, pe cari mi-ai încredinţat, p6 niciunul nu l’am pierdut fără de folos*. Iu campania aceasta Heydendorff şi-a câştigat şi mai mult iubirea soldaţilor şi ofiţerilor, stima generalilor şi favoarea gene- râlufui-comandant, prinţul Coburg care l-a recomandat să i-se confere tiiîul de baron. Nea vând însă copii, Heydendorff n'a uzat de acest titlu. întors în 1791 la Năsâud a avansat în 1793 la ran- gul.de general, şi după trecere la pensie a murit în 1797. • ' i . . . ■-- ~ ' Istoriograful maghiar losif Kemâny a publicat în 1846 în revista^ „Magazin fUr Geschîchte etc.“ redactată de Anton Kurz, un judicios studiu privitor tă cnejii români din Ardeal, studiu-care a fost mult apreţiat şi chiar utilizat de istoricii români. Mulţi dintre cetitori Insă de sigur n’au dat atenţie cuvenită observărilor juste şi imparţiale pe cari ici-colea le face Kemâny vorbind despre soarta tristă şi deplorabilă a. Românilor precum şi despre tra- tamentul neomenos ce ei aveau de îndurat din partea Maghiarilor. Şt trebue să se accentueze că Kenteny avea îndrăzneala să-şi publice părerile numai doi ani inainte de revoluţia lut Kossuth, care sub masca frumoaselor .principii de libertate, frăţietate şi egalitate, urmărea pe ascuns pe toate căite desfiinţarea Românilor din Ungaria, şi contopirea lor cu Maghiarii. Astfel vorbind despre cea mai cruntă robie în care au ajuns Românii încă din timpurile primilor regi maghiari, KemCny observă următoarele;: „Aceasta a fost deci soarta unei naţiuni, care — mult timp înainte de pătrunderea Maghiarilor-în Europa, ieşită din elemen- tele eterogene ale diferiţilor învingători şi învinşi, şi despoiată de conştiinţa mândră de a fi fost odinioară poporul băştinaş inde- pendent, — a sucombat luptând şi sângerând în grele răsbpaie contra Maghiarilor. Că-această naţiune a fost greu robită de Ma- ghiarii cari în secolul al X-lea cnnoşteau numai dreptul apăsător a! săbiei crunte, a fost blestemul timpurilor de atunci. Insă să vrei încă şî azi să odihneşti şi să guşti în linişte şi în, mod suveran sub umbra şi sub fructele acestui blestem crud, ar însemna ne- cinste pentru nobilimea de astăzi, despre care n-ar fj permis să se mai zică cu cuvintele de odinioară ale lui Keza: vivere volen- tes otiose*. Instructivul său studiu şi-l sfârşeşte Kemâny cu următoarele reflexiuni interesante, pe cari ar fi bine să le cetească şi să şi-le , imprime conaţionalii săi: . . „Nu chemarea din secolul a! XEl-lea a poporului liber ger- man în Ardeal a pricinuit despoiarea Valahilor noştri de drepturile lor cetăţeneşti anterioare; ci ultimele valuri furioase ale năvălire) de mult trecute a popoarelor, prdduse de pătrunderea viforoasă | şî cuceritoare a Maghiarilor în Panonia şi Dada, a fost pricina subjugării şi despoierii multor stăpâni de odinioară ai ţerilor, şi între aceştia îndeosebi şi a Valahilor. O privire serioasă asupra ! vechiului trecut şi asupra apăsării cândva grele şi inumane, căreia 60 tn secolele cruzimii nobil itate i-au sucombat Valahii noştri sub forma cea mai scârboasă a sclăviei şi iobăgiei, involuntar trezeşte In om un sentiment lugubru şi trist, şi — pentruce să n’o spun deschis ? — o ruşine cafe, în zilele noastre de mai multă blân- deţă şi cultură, serios ne avertizează: si nu rămânem necondi- ţionat pelângă vechile obiceiuri. Nu accentuarea pătimaşă, volnică şi făcută cu rabuh’sm pe socoteala altora, a pretinselor drepturi * vechi 'şi de muit proscrise; ci căutarea binevoitoare şi pacinică a Indulgenţii potrivite timpurilor de azi şi a concesiunilor nouă şi cuviincioase; iată de ce are nevoie o naţiune încovoiată de restriş- tile timpurilor vechi şi de loviturile nemiloase ale trecutului; o naţiune, care în prezent se ridică zilnic tot mai mult prin cultură, care adeseaori a dat naştere celor mai buni cetăţeni, eroi şi oa- meni de stat, şî’n consecinţă n’a rămas fără oarecari merite pentru patrie şi rege*.