Tinprîmat legal ' r 1Vr. 1 2 9. MA. i~r ARHIVA SOMEŞAN REVISTĂ ISTORICĂ-CULTURALĂ CUPRINSUL: Cătră cetitori...........................Pag. I Virgil Şotropa: Districtul Nâsătidului „ 5 Iulian Marţian: Contribuţii la istoricul Rodnei....................'. . . B 1'4 V. Şotropa şi Dr. Al. Cipiea: Docu- mente bisericeşti...................21 Vasiie Bicfiigian: Trei călători străini despre Valea Someşului......................... 41 . Dr. Al. Cipiea: O delimitare de graniţă între Maramureş şi districtul Năsău- Redacţia, administraţia şi direcţia revistei: ARHIVA SOMEŞAN” Năsăud, liceul Gh. Coşbuc Năsăud 1924 P 138 2T00P8 Câtrâ cetitori, Cutoatecâ în noianul de reviste, ce apar şi dispar încontinuu, va părea riscat gândul de a scoate o nouă revistă, totuş un grup de intelectuali din Năsâud ne~am luat îndrâsneala să înfiinţăm această: „Arhivă someşană“, întemeiaţi pe o necesitate adânc simţită a unui astfel de organ de publicitate în acest colţ îndepărtat al neamului românesc. Nu ambiţii personale, nici dorul de a ne vedea tipărit numele, au fost motorul principal al editării revistei noastre, ci dorinţa de a face cunoscut acest ţinut de graniţă, care are an trecut istoric şi cultural atât de frumos, ale cărui şcoli au luptat alături de celelalte şcoli confesionale române pentru păstrarea celei mai scumpe comori a noastre: legea şi limba românească, dând Ve- chiului Regat atâtea figuri ilustre; şi pe unde s'a făcut legătura cu Maramureşul şi Bucovina, „Arhivt someşanl * ] t Câţi dintre Români sunt cari cunosc „de visu* acest ţinut sau cari au cetit faptele petrecute în această: Jerra Samusiensisu ? Câţi ştiu despre lupta înverşunată, ce s’a dat cu stăpânirea ungurească pentru menţinerea şcolilor create din sudoarea grănicerilor morţi pe câmpiile Eu- ropei ? Să nu se pară anahronicâ această întrebare, căci am avut trista experienţă, ca personagii de înaltă poziţie socială să ne întrebe, dacă la Năsăud este liceu românesc. Vom publica în această revistă articole de tot felul: istorice, culturale, sociale, economice, lingvistice, cu un cuvânt articole, cari îmbrăţişează trecutul şi viaţa actuală a ţinutului nostru. Nu vrem să facem regionalism exclu- zivist, căci vor fi binevenite şi articole din alte părţi, dar un fel de patriotism local vom avea. Nu avem pre- tenţii mari, dorim numai să contribuim şi noi cu modes- tele puteri la complectarea edificiului istoric al României întregite. Revista nu este legată de timp. Va apărea la inter- vale, când mijloacele materiale şi munca intelectuală a puţinilor grupaţi în jurul ei îi vor face cu putinţă apariţia. Meritul principal, că poate să apară şi în felul acesta, îl are corporaţiunea, care subt numirea de Comisiu- nea de opt administrează pădurile grănicereşti năsâudene. Membrii acestei comisiuni au fost, până în toamna anului 1923, următorii: Dr. Teofil Tanco, Alexandru Haliţâ, Pamfil Grapini, loan Dologa, loan Pop, Ştefan Buzilâ, loan Mihailaşiu, Elizeu Dan, Dr. Dionizie Login fi Macedon Linul. La finele anului 1923 au intrat în 3 tocul a trei membrii vechi următorii membrii noi: Dr. Leon Scridon, Onisim Sas şi leofil Uşeriu. Şedinţele sunt prezidate de subprefectul Judeţan, care până în 1923 a fost Dr. loan Giurgiu, iar de atunci încoace este Dr. Alexandru Pâtăgeşiu. Secretarul şedinţelor este Grigore Onoaie. La şedinţe asistă şi îşi dau valorosul concurs prefectul judeţului Sotojnon Haliţă, ca repre- zentant al guvernului şi loan Aleman, şeful regiunii silvice. ' Prezentăm revista cu dragă inimă, punând în ea ce avem mai bun, dar acelaş suflet îl aşteptăm şi dela .celce o va lua în mână. Dorim critică binevoitoare şi nu dărâmătoare de gânduri bune şi muncă cinstită. Direcţia revistei i Central Univ i BCU Cluj / Central Unlversity Library Cluj 5 DISTRICTUL NĂSĂUDULUI VIRGIL ŞOTROPA Ţinutul nord-estic al Ardealului cu comunele sale româneşti aşezate în partea de sus a Văiei Şomeşului- Mare, încă în timpurile cele mai vechi de cari avem ştire, a format un corp distinct, când autonom, când apanaj ori feud şi când parte integrantă a vr’unui judeţ învecinat. In cele dintâi documente istorice el poartă numirea: Districtus Rodnensis, ori Valtis Rodnensis, amintite fiind cu numele următoarele comune: la 1241 Rodna; Ia 1263 Năsăudul; ta 1440, pe lângă cele două anterioare, Maieru, Sângeorz, Feldru, ReBra, Rebrişoara, Telciu, Salv^a, Zagra şi Mocod. -După 1475, când ii regele r maghiar Mateiu anexează (încorporează) Valea Someşului la oraşul Bistriţa, ţinutul nostru în documentele şi actele orăşeneşti, pe lângă numirile de mai sus, poartă şi numele: Valtis Valahatis, fiind amintite în 1547 în diferite catastife, mai ales de dare, afară de cele înşirate până acum, şi comunele ; Mititei, Hordou, Bichigiu şi Runc, 6 In 1506 oraşul Bistriţa cumpără dela conţii Bethleneşti satele iobage Bârgăul de sus şi de jos, cari şi după 1552, când ele iarăşi trec în proprietatea familiei Bethlen, în ca- tastifele de dare ale oraşului sunt înşirate între comunele româneşti dela care oraşul Bistriţa încassează dările regeşti. In 1548 de prima dată se face amintire despre comuna Poieni, şi în 1552 despre IIva (mică); iar în 1603 sunt amintite şi comunele Găureni, Suplaiu, Vărarea şi Leşu din valea Someşului. ' Deacum înainte, dar mai ales dupâce în grupul comunelor româneşti Intră: în 1603 Nuşfalăul, şi în 1652 Sântioana, ambele din Valea Şieului, toate aceste 25 sate româneşti sunt indicate în actele orăşeneşti şi guverniale ca aparţinătoare districtului românesc numit oficial: Pertinentia valahalis, ori Depertinentia valahica, ' ori Districtus valahicas, spre deosebire de „Districtus saxonicus" format de satele săseşti din jurul Bistriţii. Starea aceasta rămâne neschimbată până în 1763 când, înfiinţându-se graniţa militară, s'au desfăcut de Bistriţa şi s’au militarizat toate 21 comunele din Valea Rodnei, şi cele 2 din Valea Şieului. La acestea în 1764 s’au mai adaus 5 nouă comune din Valea Şieului anume: Monor, Gledin, Şieuţ, Budacul român, Ragla, şi 2 din Valea Mureşului: Morăreni şi Ruşii-Munţi; iar ia 1784 răscumpărate deîa fa- milia conţilor Bethlen, s’au militarizat şi cele două Bârgaue. Aceste 32 comunei' cu timpul s'au înmulţit la 44 prin faptul că regimul militar a format din cele 2 Bârgaue alte 8 comune: Borgo-Rus, Borgo-Joseni, Borgo-Mijloceni* Borgo-Suseni, Borgo-Prund, Borgo-Bistriţa, Borgo-Tiha şi Borgo-Murăşeni; apoi a înfiinţat următoarele 6 comune nouă: Rodna nouă (Şanţ), Ilva-Mare, Măgura, Sâniosif (Poiana), Parva (Lunca vinului) şi Romuli (Strâmba). 7 Astfel Districtul militar grăniceresc al Năsâadului consta din 44 comune cari, deşi din punct de vedere geografic nu erau lângâolaltă situate, steteau însă sub o administraţie militară unitară, care le chivernisia şi averile constătătoare mai ales din păduri şi păşuni de munte. Erau strâns legate aceste comune nu numai prin jurământul militar şi în consecinţă prin drepturile şi libertăţile câştigate, ci şi prin interesele comune culturale, şcolare şi chiar şi bisericeşti. Când la desfiinţarea graniţei în 1851 satele noastre grănicereşti într’un elan nobil şi-au destinat, bunurile mobile şi chiar o parte din cele imobile pentru crearea de fonduri şcolare şi de burse; prin aceasta au dovedit un admirabil spirit de jertfă şi o indisolubilă comunitate de idei şi năzuinţe culturale naţionale. Faptul acesta, precum şi împrejurarea că averile lor în păduri şi azi sunt administrate în mod cumulativ, fac ca, — deşi situate răsleţ şi unele dintre ele aparţinând atât în trecut cât chiar şi azi diverselor formaţii administrative (judeţe, nlăşi) — comunele noastre grănicereşti perpetuu să repre- zinte vechiul şi istoricul District al Nâsâudulm. E de notat, că la periferia districtului spre Bucovina mai există două comune: Cârlibaba (Ludwigsdorf) creată de colonişti minieri, şi Coşna ruptă îri 1769 din Moldova şi încorporată la districtul -nostru. Aceste două sate, deşi au întreţinut în toate timpurile anumite legături cu co- munele districtului năsăudean, nefiind ele militarizate, nu . sunt cuprinse în şirul comunelor grănicereşti. După aceste cuvinte introductive, să vedem cum ni se prezintă astăzi în trăsuri generale ţiriutul care formează obiectul acestei mici schiţe, ' , 8 Teritoriul pe care se întinde Districtul Năsăudului, este situat în Nord-Estul Ardealului între 22°—23° 10’ Paris (42°—43°10’Ferro) longitudine estică şi între 46° 52’— 47° 38’ latitudine nordică, având o extensiune totală de circa 3.200 Km.D şi un caracter pronunţat muntos. Partea nordică şi estică, învecinată cu Maramureşul, Bu- covina şi Moldova, este acoperită de un lanţ de munţi înalţi aparţinători Carpaţilor, din care lanţ se ramifică o întreagă reţea de munţi mai mici şi dealuri, cu văi în mare parte strâmte şi adânci, prin cari curg o mulţime de râuri, vâlcele şi părae. Acest întreg complex muntos se împarte în două grupuri: în Munţii Rodnei şi Munţii Bârgăului. Grupul prim se extinde dela muntele Ţibleş spre Est până la pasul Bârgăului, iar al doilea dela acest pas până la Drăgoiasa. Intre piscurile mai însemnate ale primului grup (munţii Rodnei) sunt: Ţibleşul 1842, Obârşia Rebrii 2056, Bârla 1628, Repedea 2077, Craia 1660, Bătrâna 1754, Rabla 1902, Mihăiasa 1801, Galaţul 2057, Ger- geleul 2160, Vârful Laptelui 1930, Saca 1704 (cu o peş- teră de stalactite şi stalagmite), Corongişul 1994, Vârful Omului 2135, Cişa 2061, Vârful Roşu 2225, Ineuţul 2116, Tomnatecul 1937, Găgile 1851, Vârful Stânişorii 1700, Beneşul 1587, Cucureasa 1392, Perşa 1414, Miroslava 1606, Heniul 1612 şi yârful ‘Jneului^Şfflfy care domi- nează întreg grupul. In două puncte strătae drumuri acest lanţ de munţi, şi adecă unul duce din Valea Rod- nei peste Şetref 877 în Maramureş, iar altul peste Ro- tunda 1257 în Bucovina. Grupul al doilea (munţii Bârgăului) este format din ramificări ai munţilor Călimani, dominaţi de Pietrosul 9 2102. Alte piscuri sunt: Temeu) 1863, Cerbucul Izvorul Căi iman 2033, Mărişelul 1886, Bistricioara 1996/ Buba 1562, Dălbidanul 1699 şi Struniorul 1994. Peste Măgura Calului 1227 şi Poiana Stampi 952 duce pasul Bărgăului în Bucovina. Caracterele geologice se pot rezuma în următoarele: în regiunile muntoase roce cristaline, după cari urmează sedimente terţiare mai vechi şi mai nouă (gresii, paleo- gene şi neogene, conglomerate, calcar ş. a.). Se mai adaugă tereriuri eruptive, ţerţiare. Dealungul văilor se pot urmări terase precum şi sedimente diluviale şi aluviale. Apele curgătoare principale sunt: Bistriţa aurie, în parte râu limitrof dintre Ardeal şi Bucovina, cu afluenţii: Valea Lala, Rusaia şi Diaca, Coşna şi Teşna. Someşul mare, rezultă din confluenţa râuleţelor So- meşelul şi Măriile; parcurge Valea Rodnei primind aflu- enţii : Cubăşelul, Izvorul minelor, Anieşul, Cormaia, llva, Feldrişelul, Rebra, Valea Luşcii, Sălăuţa şi Ţibleşelul. Bistriţa, curge prin Valea Bârgăului. Şieut, parcurge Valea Şieului şi unită cu Bistriţa se varsă în Someş. . Mureşul, trece pe lângă comunele grănicere Morăreni şi Ruşii-Munţi. ' Raporturile climatice sunt normale, putem zice chiar favorabile. Frig sub 20ţ şi căldură peste 30° arareori este. Pădurile extinse înfluinţează In mod binefăcător temperatura, aşa că ţinutul nostru e scutit de prea mari contraste. De secetă nu se prea plâng oamenii şi mai dăunătoare pentru economie sunt câteodată ploile înde- lungate. Toamna de regulă este moderată şi plăcută. Vânturi violente arareori suflă prin văile noastre; cele 10 dinspre Apus aduc de regulă timp ploios, iar vânturile dinspre Răsărit, timp frumos. Vegetaţia din ţinutul nostru muntos este foarte varie şi se desvoltă treptat din văi spre Înălţimi, intre lunile Martie şi Maiu. In zona alpină, pe vârful şi spatele munţilor aflăm în Iunie un covor verde de felurite ierburi de păşune, apoi jnepeni, afini şi alte tufe şi arbori pitici. In zona pădurilor, pe coastele munţilor şi dealurilor creşte bradul şi molidul, urmează mai jos fagul şi ste- jarul, iar printr’âceştia cresc amestecat mesteceni, frasini, paltini, tei, carpini, plopi, arini şi numeroşi arbuşti. Regnul animal este reprezentat prin multe specii, aşa prin munţi şi prin codri aflăm capre negre, cerbi, urşi, lupi, râşi, porci sălbatici, vulpi, căprioare, iepuri. In munţii Bârgăului, precum se spune, până către finea sec. 18 trăiau şi bouri. Dintre păsări amintim: vulturi, cocoşi de munte, corbi, prepeliţe, potârnichi şi celelalte specii îndatinate, mai rar cocostârci, gâşte şi raţe sălba- tice. Prin locuri stâncoase trăiesc şi viperi, iar In ape aflăm păstrăvi, lipeni, mrene. Situaţia celor 44 comune grănicereşti este următoarea: 1}. In Valea Someşului (Valea Rodnei): a) In valea principală; Rodna nouă (Şanţ% Rodna (veche), Matern, Sângiorz, llva (mică), Feldru, Nepos (Vârarea), Rebrişoara, Nâsâud, Salva, Mititei şi Mocod. b) In valea laterală llva: llva-fiare, Măgura, Sân- iosif (Poiana) şi Leşu. c) In valea laterală Rebra: Parva (Lunea Vinului) şi Rebra (mare). d) In valea laterală Sălăuţa: Rontuli (Strimba) Tel- ciu, Bichigiu şi Hordou, 11 c) In valea laterală Ţibleşel: Suplaiu, Runc, Poieni, Qăureni şi Zagra. 2. In Valea Bârgăului: Borgo-Murâşeni, Borgo-Tiha, Borgo-Bistriţa, Borgo-Prund, Borgo-Suseni, Borgo- Mijloceni, Borgo-Joseni şi Borgo-Rus. 3. In Valea Şieului: Budacul-român, Ragla, Gledin, Monor, Şieuţ, Sântioana şi Nuşfalâu, 4. In Valea Mureşului: Morâreni şi Ruşii-Munţi. Populaţia acestui colţ de ţară este curat românească, şi mimai ici-colea aflăm şi reprezentanţi ai altor naţio- nalităţi: negustori, meseriaşi, dregători şi colonişti. Cu escepţia majorităţii locuitorilor din Valea Bârgăului, cari sunt ortodoxi şi aparţin protopopiatului Bistriţii, ceilalţi Români toţi sunt uniţi aparţinând Vicariatului Rodnei (cu sediul în Năsăud) şi protopopiatului Budacului. Privitor la administraţia politică, ţinutul năsâudeşn a trecut în cursul timpurilor prin multe faze; azi, cu ex- cepţia satelor Morăreni şi Ruşii-Munţi din judeţul Mureş- Turda, toate celelalte comune grănicereşti aparţin jude- ţului Bistriţa-Năsăud. Şcoale au început a-se înfiinţa în ţinutul nostru încă pe la finea sec. XVIII; azi fiecare comună îşi are şcoala sa primară. Apoi sunt şcoale de meserii în Năsăud, Sângeorz şi Borgoprund, iar în Năsăud mai sunt: şcoală normală pentru învăţători, şcoală secundară de fete cu patru clase şi liceul de băieţi „Gheorghe Coşbuc". Grănicerii noştri vorbesc o românească ce se apro- pie mult de limba Moldovenilor; au statură mijlocie, faţă regulată, sunt inteligenţi şi iubitori de cânt şî poezie. Intre femei sunt tipuri de o rară frumuseţă. Portul atât*ce) bărbătesc cât şi cel femeiesc cores- ^ punde raporturilor climatice; este frumos şi încă nu e corupt prin import străin, ci e gătit aproape exclusiv din productele industriei de casă. Ramurile principale ale ocupaţiunii economice a poporaţiei sunt creşterea vitelor şi agricultura. Fânaţele şi păşunile admirabile, mai ales pe munţii comunelor grănicereşti, promovează foarte mult prăsirea vitelor cornute şi a oilor, a cailor şi porcilor. Prin văi aflăm ogoare plantate cu deosebire cu po- rumb (cucuruz), dar şi cu orz, ovăz, săcară şi chiar şi cu grâu. Dintre'plantele textile se cultivă: cânepa şi inul. In multe locuri aflăm fasole, mazere, cartofi şi prin gră- dini tot felul de legume. Cultura pomilor încă începe a-se lăţi. Pădurile întinse pe coastele munţilor şi dealurilor ofer un" frumos izvor de venite pentru grăniceri; durere însă că până acum exploatările mai mari s’au făcut, cu consimţământul guvernelor străine, tot de străini, în dauna proprietarilor. In minele dela Rodna, unde în timpurile mai de mult se scotea aur, argint şi aramă, azi se lucră numai pirită. Tot pirită se scoate şi din minele de pe Anieş^- Unele comune au sare şi fântâni de apă sărată (saramură). E de remarcat, că în ţinutul nistru sunt multe iz- voare de ape minerale aşa la Şanţ, Rodna, Valea Vinu- lui, Sângeorz, Parva, Coşna şi pe munţi la Zimbroaia, Valea Colibiţii, Diaca şi Dealu-Lat. Pentru scopuri de cură sunt făcute in sta laţi uni de băi la Valea Vinului, dar mai ales în Sângeorz, unde băile de ape acidulate au fost încă dedemult foarte cercetate de bolnavi, iar de acum promit să se ridice la stabilimente de primul rang, începând totodată să ia şi exportul de apă un 13 avânt frumos. Asemenea este mult promiţătoare gustuoasa apă minerală din Parva. La Colibiţa, în munţii Bârgăului începe a-se des- volta o excelentă staţiune climaterică. Privitor la industrie e de notat că pe teritoriul dis- trictului se află următoarele fabrici şi uzine: pe Mării lângă Şanţ, la llva, Fiad, Romuli şi Borgo-Bistriţa ferestrae în legătură cu linii ferate forestiere; în Năsăud fabrică de spirt şi bere, fabrică de cărămizi; în Borgo-Prund fa- brică de hârtie şi moară artificială de făină. Mori de apă sunt aproape în fiecare sat. Cu industria textilă şi a materialelor de construcţii, cu tăbăcărie, dulgherie, rotărie, fierărie ş. a. se ocupa în mod mai primitiv lo- cuitorii ţinutului nostru. Aflăm piue, vâltori, scărmână- toare de lână, boiangerii în mai multe comune grănicere, apoi ferestraie mai mici pe cursul de sus al Someşului şi afluenţilor săi; varniţe în Rodna; olării în Bârgău; cărămidării mai simple în unele locuri; cariere la Mocod; şi ici-colea diferite alte instalaţii mai mici. Căile de comunicaţie atât între comunele grănicere cât şi spre Maramureş, Bucovina, Valea Mureşului şi pe Someş în jos sunt, deşi în număr restrins- şi unele cam primitive, în general corespunzătoare. Linie ferată avem dela Beclean la Rodna şi alt ram la Bârgău, de unde un tren cu motor de benzină duce în Bucovina. ii \ r : u CONTRIBUŢII LA ISTORICUL RODNEI Iulian Marţian Cine trece pe valea Someşului-Mare in sus rămâne încântat de frumuseţile naturii, cu cari este înzestrat acest ţinut. Undele cristaline ale apelor, satele întinse cu casele lor bine clădite, îm- prejmuite de pomet, măruntele terase cultivate, încunjurate de păduri, dealurile negre deasupra cărora se ridică piscurile albastre ale celor trei şiruri de munţi, cari se desfac din vârtejul Incului culminător, situat la colţul a patru provincii şi, în fine, poporul frumos şi bine făcut, — toate acestea se imprimă adânc în memoria călătorului şi contribue deopotrivă ca drumul să nu-i pară lung. . Când apoi târguşorul Rodna nu mai este departe, undele tulburi ale râului ne spun, că acolo se lucrează la mine; şesul se face mai îngust şi dealurile se înalţă mai sus. La ultima CQti- tură a drumului, pe malul stâng al râului, ne captivează înfăţişarea unei gigantice piramide cu bazele dreptunghiulare. Este Măgura Caselor, acoperită în parte cu pădure şi cu tufişe, a cărei citfme se ridică cu 700 metri peste nivelul râului. Nu credem să mai existe undeva o formaţiune naturală de regularitatea acestei măguri, dar ea mai are şi o altă importanţă: pe culmea ei mai rezistă vremurilor urmele unei antice circumvalaţii, în interiorul căreia se ridică din iarbă unele resturi de zidiri, iar la poalele ei se văd mai multe movile, unele mai mari, altele mai mici, cari la prima vedere ne fac impresia că nu sunt formaţiuni naturale. Origina lor se pierde în întunericul vremurilor, când în Măgura Caselor se cultivau mine de aur şi argint şi aceste movile ne prezintă tot atâtea mormane de zgură, provenite din topitorile cari au existat în apropierea lor. La bazele din Est ale acestei măguri este situat târguşorul Rodna, ultima localitate de importanţă in Nordestu) Ardealului. Primele date mai specificate despre Rodna le avem de pe timpul invaziunii Mongolilor dela 1241, datorite canonicului). -Rogerus dela Oradea. Acest scriitor ne spune că Rodna a fostî 'lin oraş bogat al {TeutoniIq^ unde erau minele de argint ale re_' ^gelui şi în care locuia o mulţime nenumărată de oameni. El ne descrie apoi pe scurt cum a fost cucerit acest oraş de Mongoli şi că primarul Ariscaid împreună cu 600 de armaţi a fost necesitat * ‘ ţească oştirea Mongolilor în interiorul ţării. H .jtă textul acestei descrieri după Schwandtner: ^ M. Rogeriî varadiensis canonici Miserabile Carmen, cap. XX. Rex Cadan Rusciam et Comaniain, per silvas, trîum dierum habens iter, sive viam, per- ^ venit ad di vi tem Rudanam, inter niagnos monles positam Teutonicorum villam, « Regis argentifodinam, in qua morabatur in num era popul i multitudo. Sed cum essent hornines bellicosi et armorum pemiriam non haberent; audito ipsorum advenfu, extra villam, per silvas et montes eis obviam exierunt. Cadan vero respiciens muttitudinem arm a tor um, terga dedit fingens fugamante eos. Tune •popul! cum victoria revertentes, armis depositis, inebriari vino, prout Teuto* aicorum furia exigit, inceperunt. Sed ipsi Tartari subito venientes, cum fossata, muros et munltiones aliquas non haberent; viflam ex multis partibus intra* verunt. Et licet hinc înde fieret magna strages, videns populus, qnod eis re- sistere non valebat, se ad fidem eorum totaliter reddiderunt. Sed Cadan sub sua protectione villa recepta, Ariscaldum comitem vitlae, cum electis sexcentis armaţi* Teutonicis, suis mililibus associavit sibi, venire cuni eis incipiens titra silvas. * Memoria incursiunii Mongolilor s’a păstrat foarte vie, pânăf în prezent, în poporul românesc din împrejurimea Rodnef şT''în| toate satele se vorbeşte despre această catastrofă’ ca despre un eveniment din trecutul recent. La ,anu! 1906 am notat următoarea tradiţie pe care mi-a comunicat-o ţăranul loan Rus din Parva; ,Când au Intrat Tătarii tn {ară, pela Rodna, satul Pârva nu avea decât 12 case. Era tn ziua de Paşte* când veniră peste munţe tn satul nostru fugarii ~3elă Maîeru şi dela Sângeomm vestea îngrozitoare că vin Tătarii! Putinii locuitori se ridicară In grabă, cu toate vitele lor şi plecară împreună cu fu- garii Ia munte. Cum Insă zăpadă prinse a se topi, fiind la Începutul prbuă- verii, apele erau mari şi nu se putea străbate dealungul văii; ei trebuirâ deci să ia calea cea rea, deacoasta dealurilor de pe malul drept al răului. Dar abia purceseră la drum când iată că o laie de câini mari şi răi, cari erau câinii Tătarilor,, începu a-i urmări lătrând întocmai precum copoii noştri ur- ^âTCaTvâhanil Bieţii oameni abia se putură apăra de dobitoacele Însetate de sânge până ajunseră la locul, care se numeşte .Puntea,Tătarilor". Pe acolo, anume, poteca este atât de Îngustă şi duce peste"o stâncă atât de prăpăstoasă, Încât doi bărbaţi putură $ă oprească laia de câinf, iar când ajunseră Tătarii la acest loc, văzură că nu se mai poate Înainta, se retn- toarseră In sat unde dădură foc caselor şi grajdurilor. Tătarii erau Îmbrăcaţi jupei de lup neargăsite, cari te atârnau de pe umeri şi cari la marginele dîtTj5s~erau provăzute cu zurgătae de aramă, In scopul ca câinii să auză Întotdeauna pe unde merg stăpânii lor." • ' Am considerat de prea naivă şi bizară această tradiţie până la anul 1911, când am citit că s’a descoperit un ziar al unui că* Ilugăr Benedictin, undeva în o mănăstire din Halta. Acest călugăr desene la fel îmbrăcămintea Mongolilor şi spune şi el că aveau câirduri întregi de câini cari se numesc câini de sânge, lată deci cum se adevereşte tradiţia de mai sus! Afirmaţia scriitorului Maginusja Timon, că Rodna a fost —distrusă şi că Mongolii au .ucis acolo 40.000 de mineri nu este întemeiată $Tm documente găsim, nu peste mult timp după în* cursiunea Mongolilor, relaţii despre acest'oraş, din cari se poate conclude că intrase în rapoarte normale. Astfel un act dela 1268 ne spune că comitete Rotho şi gi- nerele său au vândut în Rodna, pe seama lui Enric fiul lui Bren- delin pârcălabul de cetatea Buda, un turn de piatră cu o casă de lemn în apropiere, o altă casă de locuit împrejmuită cu zid, toţi agrii de sub castru, unele mine de arginl şi o moară în râul So- meş, pentru cinci mărci de argint (strălucitori), cântărit după pondul de Rodna. Martori ia această transacţie au fost călugării Minoriţi şi Raţele Detric ^cavaler Teuton. Un indiciu al nivelului cultural din acest oraş, pe acele vremuri, este menţiunea poneiului de Rodna, iar restul din acest document dovedeşte că oraşul Rodna era iarăşi stăpânit de Teutoni şi că Mongolii nu l’au distrus, ba poate nici nu i-au cauzat ţnari pagube. * Un alt act, anterior acestuia, dela 1264, conţine un ordin al papei Urban către regele Ştefan ai V-lea, ca să restilue mamei sale, reginei văduvite, satele: Bistriţa, Rodna, Jelna şi Crainimătul, fiind-că acestea au aparţinut întotdeauna', din timpurile cele mai vechi, reginelor Ungariei. Proximul act de importanţă e datat din pragul secolului al XlV-lea (1296—1313). In acesta este vorbă despre împărţirea ave- rilor între contele Nicolae din Rodna şi între fii fratelui său cu numele Beneş (Benedict). Numele de Beneş s’a conservat până în prezent în numirea muntelui metalifer situat la Nord de oraş. Se mai face menţiunea acestui nume şi în următoarea legendă al cărei subiect nu are a face cu comitete istoric Beneş fiul lui Henz: .A fost odată «n pescar cu numele Beneş, care trăia tn mare sărăcie cu soţia şi fiul său in o căsuţă modestă dela capătul Rodnei, In apropierea râului, tntr’o seară când Beneş, după ce pescuise toată ziua fără de nici un resultat, voia să se rentoarcă acasă cu traista goală şi Supărat, iată că de odată apare înaintea tui o pocitură de om cu o şapcă roşie pe cap, ţinând o pipă cu ţavă lungă tn gură şi tn loc de picioare având copite de cal cu pinteni. Era Dracul In persoană! Beneş speriat voia să-şi facă cruce, dar Necuratul 11 preveni şi ti zise cu blândeţă: „Bună seara om de omeniei Eu văd că tu eşti necăjit şi flămând; nu te feri de mine că doar’ tţi voiu putea ajuta. Totul atârnă numai de voinţa ta t" Atunci Beneş prinse o leacâ de curaj şi zise: .Seara bună! Spune-mi ce vrei tu deia mine?" Sătana conti- nuă : „Im-e milă de tine, omule, văzându-te că suferi şi te chinuieşti din pri- cina traiului greu pe care tl duci, dar eu aş putea să te fac să fii omul cel mai bogat din tntreaga ţară, dacă mi-te vei Închina mie Împreună cu ai tăi. Atunci veţi avea totul ce vă va dori inima şi nu veţi duce lipsă de nimici* Ca fulgerul deodată ti trecu lut Beneş prin minte că ce bine ar fi să fie el om bogat, fruntaş In oraş, minierii să-i zică „jupânel", să fie Îmbrăcat hi haine bune şi la ospeţe să-l poftească să ia Ioc alături de popa, iar de pes- cuit să nu mai ştie. El răspunse deci: „Din parte-mi sunt bun-bucuros să scap de calicie şi sunt gata a mă închina ţie, Ori cine ai Ji tu, dar dă-mî răgaz să mă sfătuiesc şi cu soţia şi cu feciorul ateu, să văd ce vor; zice şi ei", „Bine!" zise Sătana, „iţi dau răgazul pe care ti ceri până;mâine ia această oră când tini vei aduce răspunsul la. acest toci* şi se făcu hevăzut. Beneş grăbi apoi spre casă, unde tl aşteptau ai săi cu nerăbdare să aducă ceva peşte la mămăliga care ferbea de mult. Dar când aflară că bătrânul iarăşi a venit cu traista goală Începură să-i certe, Încât bietul Beneş cu greu ajunse ia cuvânt. „Ascultaţi diagii mei să vă spun câ pentru ce nu am prins astăzi nimic !*, zise Beneş cu- gravitate. „Am avut o întâlnire cu Însuşi „Arhiva someşană' 2 18 stăpânul iadului tn persoană!" „Cu Necuratuf? Cu Ucigăl-crucea?' Întrebară femeea şi feciorul de odată. „Da!" răspunse Beneş şi adăogă „Cu însuşi Sâtana I* „Şi....?“ continuă femeea. „Şi i-a fost milă de mine, fiindcă nu am - prins peşti, din care pricină mi-a propus că noi cu toţii să ne închinăm lui şi el ne va face oameni bogaţi şi ne va da ori ce i vom cere!“ Atunci feciorul lui Beneş îşi luă căciula; declară din prag că el nu işi va vinde sufletul şi plecă In întuneric. Toată noaptea şi toată ziua următoare sfătui Beneş cu soţia sa, ce să-i ceară Satanei în schimb pentru sufletele lor ? Abia Începuse a se însera şi Beneş plecă in grabă la locul de întâlnire. Acolo el trebui însă să aştepte timp mai îndelungat şi II cuprinse o bănuială că Sâtana nu va veni şi îl va lăsa de pagubă. Dar când începu să se amestece ziua cu noaptea deabinele, iată-l pe Ucigălcrucea înaintea lui! „Spune Beneş ce a-ţi hotărât ?" zise Sătana. „Să ierţi Măria-Ta",' răspunse Beneş," Eu şi femeea mea voim să ne închinăm Măriei-Tale, dar feciorul nostru nu voieşte şi ne-a părăsit casa". „Bine şi aşa!" zise Sătana „Vă voi primi dar pe voi! Spune-mi ce dorinţă să vă împlinesc?" „Femeea mea a zis:" răspunse Beneş". „Să ne dai bani gata de argint şapte saci plini şi îndesaţi şi să ne chezeşueşti o viaţă cu tihnă de trei sute de ani şi să fim ai Măriei Tale!“ „Am încheiat târgul şi la noapte vă aduc bani!" adăogă Sâtana şi dispăru. Când era pela miezul nopţii veni Sătana cu cei şapte saci de bani şi ii depuse unul câte unul in tindă şi fiindcă fuseră grei înjură şi scuipă una atât de tare Încât Beneş şi soţia sa se treziră din somn. Dar când voiră să iasă nu putură, căci Sătana răzimase sacii de uşă şi aceştia fiind grei nu era chip să-i Îndepărteze altcum decât spărgând uşa dela odaie. Până se făcu ziuă săpară o groapă afundă şi ascunseră fn aceea toţi banii. A doua zi Beneş cumpără soţiei sale precum şi pentru sine haine noi, mâncări alese şi băuturi. Astfel începură traiul cel bun. La câtva timp cumpără apoi Beneş muntele, care şi astăzi poartă numele lui, împreună cu toate minele de aur şi de argint, ce se găseau în acei munte. In culmea lui cea mai înaltă tşi ridică un caste! din marmoră şi lăsă si-î sape un drum în stâncă, Începând din oraş până în vârful muntelui la castel, pe care drum venea şi se înapoia, împreună nu femeia sa, îmbrăcaţi .In haine scumpe, pe o trăsură strălucitoare cu patru cai negri, iar pe unde : trecea, oamenii îşi făceau cruce. . Astfel se strecurarâ încetul ea Încetinelii! şi cei trei sute de ani de trai bun pentru Beneş şi femeea sa şi când în tine se împlini şi ziua din urmă, Casteldl de marmoră se prăbuşi cu zgomot In fundul pământului, minele de dur şi "cele de argint ale lur Beneş se surpară, iar pe Beneş cel bogat şi pe soţia sa nu-i mai văzu nimeni mai piuit. .— . Odată un păştea’găsi In muntele Beneş undeva o gură de baie surpată, o curăţi de pietre şi Intră tn tăuntru. Ajuns ta p adâncime mare sub pământ văzu o zare de lumină de după-o cotitură. Se apropie şi găsi acolo pe Beneş şi pe femeea sa muncind din greu cu ciocanele ta pietre. Acestui păstor i-a 19 povestit apoi Beneş toată păţania sa cu Sătana şi şi-a deplâns amarnic soarta spunând că Să ia na l’a osândit să lucreze împreună cu femeea la munca grea din mina aceasta până la sfârşitul tuturor vremurilor. Feciorul lui Beneş, care nu şi-a uitat de D-zeu a fost răsplătit cu fericire pe pământ şi după moarte cu viaţă de veci fn rai. — Averile comitelui Nicolae din Rodria şi cele ale fiilor lui Beneş au fost: Satul Mâghieruşi din aproprierea oraşului Bistriţa, - satul Kelemenechs a cărui situaţie nu este identificată, o pădure la satul Săreţel, care încă este învecinat cu Bistriţa, apoi satele Chintelnic, Chiuza, Sesarma din judeţul Dobâea şi în fine lin palat (paiatium!) în Rod na, în care locuia comitete Nicolae, o casă în Bistriţa şi mai multe mine de aur şi de argint. — Din vremuri vechi mai găsim încă unele date de importanţă despre Rodită în un raport al administratorului minelor din loca- litate către tesaumt, dela 25 ianuarie 1804. In acesta se spune că epoca de înflorire a minelor din Rodna a fost pe timpul dinaintea incursiunei Mongolilor, când în revirui minier al Rodnei funcţionau 350 de topitorii, din cari ni s’au conservat până în prezenl tot atâte mormane de zgură produsă în decursul veacurilor în ele. Ţoale resturile asemănătoare, pe întreaga suprafaţa Ardealului, nu yor ajunge această cifră! — Mai departe sC spune în acest raport că decadenţa industriei minieie din Rodna a început dela incur- siunea Mongolilor şi s’a desăvârşit în urma unei catastrofale inundaţii, care a provenit din o extraordinară rupere de nori, ce s’a deslănţuit asupra acestui oraş. — La anul 1310 voevodul Ardealului Ladislau «promite regelui Carol Robert, că i-va restitui minele de argint' dela Rodna, pe cari le ocupase pe seama sa. — . . Pe la finele secolului al XV-lea doi proprietari' din Rodna au dăruit două mine (de aur situate în Dealut Popii, în scopul ca din venitul acestora să se edifice în oraşul Bistriţa o biserică romano-catoiică. Dovadă că venitul a fost suficient este ţnonu- mentala construcţie, care s’a terminat peta mijlocul - secolului al XVI-lea şi în prezent se^rveşte luteranilor. — ■ De pe timpul stăpânirii moldoveneşti în' valea Rodnei ne ; vorbesc mai multe documente din arhivele Bistriţei dintre cari ! unele se găsesc publicate de N. lorga. ... W 2b Pe Ia anul 1770 se mai vedeau In Rodna mai multe ruine provenite din construcţiile mai de seamă ale trecutului îndepărtat, astfel unele ruine de biserici şi palate. Până in prezent însă nu ni s’a conservat decât puţine resturi din o monumentală biserică, zidită in stil romanic, probabil pe la finele secolului al XI Mea. Această . biserică, după opinia unui arhitect specialist, nu a fost parohială ci o mănăstire a ordinului călugăresc al Benedictinilor, — In legă- tură cu aceste ruine mai trebue să menţionăm unele rămăşiţe ale trecutului îndepărtat, cari nu au seamăn în întreaga ţară: aceste , ^unt aşa numitele catacombe. In vest de ruinile bisericii, pe sub I ieria de case din. apropriere, cari formează frontul dinspre Est al pieţei, pe subt piaţă şi în continuare pe subt casele din frontul dinspre Vest al pieţei până în râu, se întinde un vast sistem de coridoare subterane, mai largi ori mai înguste, zidite cu boltiturâ din pfetri dure cu mortar. In prezent unele se întrebuinţează de pivniţe particulare şi sunt despărţite cu ziduri, altele s’au surpat, iar cele dinspre Sud sunt îndesate de oseminte omeneşti, în cea «„mai mare disordine.^In bază de analogie, suntem aplicaţi a crede că aceste catacombe au avut destinaţia să servească de locuinţe pe seama muncitorimii miniere, iar osemintele omeneşti ar putea să V/fîe provenite din catastrofă de inundaţie, menţionată mai sus. La tot cazul ar fi nevoie ca comisia monumentelor să ia măsuri ca aceste res- turi de zidiri să fie examinate prin expert şi cel puţin o parte din Întreg complexul să se separeze şi să se rezerveze pentru vederea publică. — Un deosebit interes mai prezintă şi minele abandonate în vechime, ce se găsesc în împrejurimile Rodneî pe întreagă întin- derea terenelor metalifere. Numărul şi situaţia lor nu sunt fixate 'până astăzi, deşi s au făcut în privinţa aceasta, începând din se- coiuî al XVHMea, mai multe încercări. Intrările în cele mai multe Sunt surpate,-totuşi unele sunt accesibile fără niafeperico). Stăruind mai cu insistenţă asupra acestui fapt credem că fn interesul industriei ar fi nevoie să se verifice, fn afară de ori ce îndoială, dacă zăcămintele de metale nobile, care pe întinderea !acestor terenuri metalifere, par să fi fost cele mai abundente din întreaga ţară, în adevăr s’au epuizat cu desăvârşire; ori' că este numai cazul că urma acelora s’a pierdut din neglîgenţa şi nepă- sarea unor funcţionari păcătoşi din trecut. 21 DOCUMENTE BISERICEŞTI V. Şotropa şi Al. Ciplea Vieaţa şi trecutul poporului nostru stau tn legătură nedespărţită cu biserica românească. Pe lângă faptul, că Românul în toate fazele vieţii sale pline de suferinţe, sbucium şi restrişte, numai în ea îşi afla sprijin şi mân- gâiere sufletească, biserica i-a dat şi şcoala cu cei dintâi dascăli, în biserică s’au manifestat primele mişcări cul- „Jurale-naţionale şi, cu singura excepţie a epocii nefas- tului slavonism vârit cu scopuri distructive, tot biserica a fost şi ocrotitoarea limbii-noastre strămoşeşti. Deaceea scriitorii noştri istorici âu Trebuit să dea în prima linie atenţie trecutului bisericii, precum cu drept cuvânt zice istoriograful nostru Ai Lăpedatu în discursul său de recep- ţiune la Academie (2 Iunie 1923): „Interesul istoricilor s’a îndreptat însă, cu deosebire, spre, vieaţa bisericească, domeniu în care s’au publicat cele mai merituoase studii ale istoriografiei române ardelene contimporane şi în care s’au distins cei mai de seamă reprezentanţi ai ei. De aceea, pentru cei viitori, caracterul dominant al aces- tei istoriografii, va fi, ca şi pentru noi, cel bisericesc". 22 In firma credinţă, că, scrise in oricare limbă, toate documentele cari privesc vieaţa noastră bisericească, sunt de cea mai mare importanţă pentru desvelirea şi cunoaşterea trecutului nostru cultural; începem să pu- blicăm aci o serie de scrisori şi documente scoase din [ vechea arhivă a oraşului Bistriţa. Unele dintre ele sunt 1 iinhteres general, altele privesc chestii, locale; socotim ?-7 însă că toate împreună vor putea contribui la cunoaş- Iterea stărilor sociale-bisericeşti dela 1700 încoace. Pentruca cititorii să poată cunoaşte mai bine situaţia specifică din ţinutul nostru someşan, ţinem să accentuăm, că dupâce partea din sus a vâiei Someşului a fost ane- xată în secolul al 15-lea de regele Mateiu, la Bistriţa, Saşii bistriţeni — nesocotind dispoziţiile crăieşti, ca So- meşenii să se bucure de aceleaşi drepturi şi privilegii pe cari le aveau coloniştii saşi — fiind ei favorizaţi şi de conjuncturile istorice, au început a asupri pe Someşeni toTmăT mult şi a-i privi ca pe iobagii lor. Deci n’are şă surprindă pe nimeni, că, şi în chestii bisericeşti, — precum se va vedea din documentele publicate mai la vale — atât guvernul, cât şi forurile superioare bisericeşti se adresau către poporul someşan numai prin interme- diarea magistratului (senatului) orâşănesc din Bistriţa. Magistratul privia cu ochi răi încercările Someşenilor de-a înainta cât de puţin pe teren cultural şi căutiu^ă suprime orice mişcare de eliberare de sub jugul său. E lucru curios, că nu arareori guvernul se simţia îndemnat de-a lua în apărare pe Românii someşeni, mai ales atunci când Saşii evanghelici, luptând clandestin împo- triva poruncilor împărăteşti aie Habsburgilor catolici, pro- movau ortodoxismul şi împiedecau intenţiile domnitorilor de-a face, mai ales pe timpul graniţei, ca locuitorii băş- tinaşi să treacă la religia unită. Dar cu tot sprijinul spo- radic întins de guvern în chestii cari priviau unirea, arhidiaconul districtului someşan împreună cu preoţii, trebuiau să ducă grea luptă întru apărarea bisericii contra nedreptăţirilor politice. E de remarcat în fine, că sediul arhidiaconatului, la începutul secolului al 18-lea, n’a fost totdeauna Nă- săudul, ci comuna în care funcţiona ca preot cel numit de mitropolit ca protopop al districtului. 1 „ Mediaş, 4 Maia C$5. Contele. .Şimion de Ghimes, generalul „principelui rebel Râkoczi si prefectul judeţului! Borsod, face cunoscut, că ia subt protecţia sa pe toţi preoţii români uniţi cu biserica Romei, şi la recercarea* lor le asigură privilegiile şi imunităţile de cari se bucură preoţii romano-catolici. In baza dreptului ce-1 are din partea stăpânului său, în calitate de comandant suprem al armatei ardelene, interzice strict tuturor ofiţerilor, să se încartiruească în casele preoţilor români uniţi, să-i molesteze, păgubească, jăfuească şi să le Impună dări, căci altfel vor fi aspru pedepsiţi. fin Ghitnessi grof Sirnon mâllosâgos erdetyi fejedelem felsO- vadâszi Râkoczi Ferencz kegyeîmes tirnak eO nagysâga niezeî ge- nerali s marsalchjy, nemeş Erdely orszâgâban levii armadiăiiak com- menderozo plenipotentialis generalis, nemeş Borsod vârmegyenek foispânja Adom tndtâra mindeneknek az kiknek iilik, minthogy az romaj sz. ecclesiâkkal uniâltatott olâh papok specialis protectiom a!â vâtetettenek âs hogy privilegiumok âs immunîtasok levân az catholica religion tevQ papokkal mi ude n impositioktul immuniâitattak âs eximâltadak, melyre nâzve is az egâsz erdâlyi ditioban levb uiiilus olâh papok elbttem megjdenvân, protectionâlis âs exemtio- nâlis levdemet kivântak. Parancsolom azerf emliiett kegyelmtfs urunk e5 nagysâga âllal adatott fO generalissi plenipotentialis autho- 24 ritasom.bol ea nagysâga minden rendben Iev5 lovas âs gyalog hadi tiszteinek hadainak kOzSns^gesen parancsolom, hogy senki is azok kftzOI az megnevezett ditiobeli unitus olâh papok hâzokban beszâllani ottan âtel italbeli, sat akâr minemtl gazdâlkodâst kivânni, annyival is inkâbb hatalrnasul reâjok menni s amizokat felverni vagy veretni, hâzok helyeit joszâgokat hâborgatni, s azokban megkârosittani, ugy akârmely rendbeli kegyelmes urunk eO nagysâga tisztei csak leg- kisebb impositiovat aggravâlni, semmikâpen ne merâszeljenek, kti- lOnben valakik ezen parancsolatomat âltal hagyjâk, ârdemflk szerint valo kemâny biintetâseket el nem kOrQlik. KOlt Medgyes alatt lâvi) tâborrul dîe 4 Maii A. 1705. Dalyai Pap Ldszlo az erdâlyi olâh papoknak nolariusa. Concordat cum originali P. loannes Perstcs. Ex maie descripto Pari Transsumptum per Michaelem Conrad Imatus Notarîus Regii Civitatis Bistritzensis. 2 Alba-Iulia, 16 Iunie 1705. Părintele Iesuit loan Persics scrie primarului bistriţa n, Iohann Klein von Straussenburg (Literatus) următoarele: Preotul Mateiu din Zagra s'a plâns în săbor contra primarului, că a numit în locul său alt protopop. Deoarece preoţii români au privilegii confirmate, roagă pe primar să nu neliniştească şi chiar să înlocuiască cu altul pe protopopul ales de întreg sinodul. Nea vând primarul dreptul la aceasta, ar putea să atragă asupra sa nemulţămirea Excelenţei Sale gene- ralului. Mai departe provoacă pe primar sa plătească suma de 100 floreni, cu care tot la 4 ani era îndatorat oraşul să contribue la susţinerea elevilor dela şcoala lesuiţilor. , ■■ ii " i y i Nemzetes vitezld Kis jănos uram na k ei) kegyelmânek Besz- tercze szek kirâiyi birânak (titnlus cum pleno honore) nekem jo akaro uramnak adassâk Besztercze. Mint jo akaro uramnak ajânlom kegyelmednek szolgâlatomat (sten minden kivânt jokkal âldgya ke- gyeîmedet kivânom. Sztiksegesk£ppen kelletik kegyeiniedet megta- lâlnom a Mâthâ Zagrai pap 6rânt, mely bâjOvân a szoborban pa- naszkodott kegyelmetek ellen, hogy mâs protopopât !61f kegyelmetek ei) kegyelme helyâben. Azert instâlok kegyelmednâl privilegiumjokat, mely a mâltosâgos generalis ei) Excellentiajâtol confirnjaltatott, si)i becsllletire fogadfa hogy az olâh papokat ugy oltaimaza amint a catholicus papokat; mely fogadâsât eO nagysiga pdcsite,ş le vel 6 vel confirmalta. Azirt kirem kegyelmedet mi vel az egisz synodus annak elOtte 5tet experesti tOlte vala, a tnostani peniglen confirmâlja, hogy kegyelmed Otet ne hâborgassa, mâst hellyibe ne tegyen, semml hatalma 16 vin kegyelmed nek arra a vig re, mert ha et> Excellentia- jânâl panaszt tisznek, neheztelisit veszen kegyelmed magâra. A feloi is kegyelmedet kelletik megtalâlnom, hogy a mi Deakjaink interesît mindig nigy esztenddre, tudniillik szăz magyar forintokat nigy esztendotdl fogva megadta. Kirem kegyelmedet hogy tegye szerit ne kinyszerittessOnk mâskippen a dologhoz fogni. Ezek utân lsten oitalmâban ajânlom kegyelmedet. Albae-Iaitae, 16 lunii 1705. Kegyelmetek alâzatos szolgâja kâplânja Pater Persics Jânos. 3 Alba-lalia, 7 Iulie 1705. Păr. lesuit loan Persics scrie primarului şi senatului orâşânesc din Bistriţa: A primit scrisoarea Bistriţenilor, în care împărtăşesc, că ar fi avut mai înainte privilegiul să aleagă, după un anumit ciclu de ani, pe protopopul bisericii româneşti. Cu toate că ciclul nu s’a împlinit, oraşul totuş a înlocuit pe pro- topopul actual, care trăeşte, cu altul. Notarul sinodului român, împreună cu alţi preoţi, afirmă că până acum în Ardeal numai sinodul şi episcopul au avut dreptul să numească protopopi, şi tot în sensul acesta dispun şi legile ţării (Approbatae Constitutiones). • Chiar dacă oraşul ar fi avut amintitul privilegiu, cu unirea acest privilegiu s’a nimicit, având acum Românii privilegii similare cu ale reformaţilor şi catolicilor, conform cărora nici o patere lumească nu poate să le impună protopop. Privitor la suma de bani, pe care o datoreşte oraşul pentru susţinerea elevilor dela şcoala lesuiţilor (suma amintită în scrisoarea precedentă), dupăce nu se poate da nici o amânare, lesuiţii vor purcede conform con- tractului. Să nu-i silească oraşul ca în ambe chestiile să se adreseze către Excelenţa Sa guvernorul, 26 Nemzetes vitâzlfi Besztercze vârosa kirâlyi birojanak âs lanâcs- nak (titulus cum pleno honore) nekem jo akard uramâknak efi kegyelmânek adassâk, Besztercze. Mint jo akaro urameknak ajânloin kegyelmednek âs kegyelmedeknek bficstlletes valo szolgâlatomat. Kegyelmetek levelât vfitlem, melybe irja kegyelmetek bogy privite- giumja Ifitt volna annak elfitte, hogy bizonyos esztendfik mulva eligâlhatott kegyelmetek az ott l6vo olâh Ecclesiânak protopopât. De amint kegyelmetek maga îs megvallya levelâben hogy azoknak az esztendfiknek az ideje el nem jfitt, mik^ppen tehetett kegyelmetek mâs olâh protopopât, âlven a inâsik âs azt inegvetven. Noha az jeleu olâh papok notariusa mâsokkal azt mindnyâjan tagadgyâk hogy scnkinek (âllitvân) nem volt jussa mind eddig az ideig Er- dâlly orszăgâban protopopâkat ternii, hanern csak az egy syno- dusnak âs piispfiknek. Azonkivtii vilâgosan =zollanak Approbalae Constitutiones regni Transsilvaniae hogy az olâh papok mindenben ftiggjenek az olâh ptispfiklltl, es igy nem tudom ki adott volna kegyelmeteknek privjlegiumot az orszâg aniculusi ellen. Ies noha loit volna annak elfitte, mind a zoii âltal az unioval tolaltolt, mellyel nyertenek ollyan privilegiumot, hogy ollyan privilegiumokkal ellye- nek, a micsodâsokkal dnek a retormatus âs catholicus papok. Amint azârt secutaris potestasnak semnti jussa nincsen hogy nektink es- peresteket tegyenek, tigy hasonlokeppen kegyelmeteknek semmi jussa nincsen rajtok. Az fi privi legitim jok most ujanon confirmâltafott, mellynek pârjât ime kegyelmeteknek elkflldOm A mi az mi Deak- jaink interessât îlleti, azt kegyelmetek maga itâletâre hadgya. ha igazsâg szolgâltatnâk akkor hogy azt kegyelmetek meg ne adgya, es noha nyert kegyelmetek dilatoriumol essfi esztendfire, mind azon âltal, mind azon âltal az etmult esztendfikre, kîvâltkâppen mikor bâkessâgben volt az orszâg kegyelmeteknek efi Excellentiaja ollyan dilatoriumot nem adofl. Egyeb arânt igy elvesznânek az interesek egesz orszâgban. Mi annak felfitte a contrâctus mellett megmara- dunk âs aszerint procedâlank. Kârem azârt kegyelmedet mind az olâh papok erânt, mind peniglen az interes erânt nrocedâljanak annak modja szerint, ne kinszerittesslink efi Excellentiahoz folya- modni. Ezek utân Islennek ajânlom kegyelmeteket. Albae, 7 [ulii 1705. Kegyelmetek szotgâja s kâplânja Pater Persics Jânos. ' ' 4 Suareş (Szovâros), 25 Noemvrie 1706. Popa Ga- vrită „predicator român şi notar jurat"* scrie primarului bistriţan, Maihias Werner (care în acel an era în reali- tate numai suplinitorul primarului lohann Klein): Din 27 toate părţile, dar mai ales din parohiile româneşti ale ţinutului bistriţan, au sosit o mulţime de plânsori la episcop; între altele se ridică acuze contra preotului Mateiu din Zagra (care totodată era şi protopop), că el comite nelegiuiri, cununând rudenii apropiate. Deci pen- truca să nu se pângărească cinstea lui Dumnezeu şi bunul nume al bisericii, să trimită pentru învestire cu putere protopopească, pe un alt preot. NOTĂ. — Deoarece din alte documente reiese, că Popa Mateiu din Zagra a ajuns protopop pe cale (egală, Întărit în această demnitate de epis- copul Atanasie, parecă Popa Gavrilă din Suareş lucra tn Interesul pseudo- episcopului Ţirca, precum s'ar putea deduce din scrisoarea pe care o publicăm mai la vale. E semnificativ, că şi Saşii bistrîţeni erau contrarii preotului Mateiu din Zagra şi, precum se aminteşte In alte scrisori cari privesc diferite chestii bisericeşti, ei erau pentru preotul Grigoraş din Mititei, pe care pe cale abuzivă l-au ridicat ia rangul de protopop. Tisztefetes Vernelt Mâtyăs uramnak nemeş Besztercze vârosâ- nak ârdemes birâjânak jo uramnak eo kegyelmenek, Besztercze. Minden jo kivânâsâval valo kesz szolgâlatomnak ajâniâsa utân, Isten kegyeimedet jo eg£szseggel, hosszu eletlel Orvendetes hireknek hallâsâval virâgosztassa s megâldgya kâvâuom ! Tiszteleles Biro ur! Esktit târsaival edgyiitt ân fO notarius T. pUspttk ur utân, sok panasz jOvân minden fellfil, k6vâlt a kegyelmetek Besztercze vidâ- kân l£vS olâh Ecclesiâkbol, a tobbi k5z5tt Zagoron lako Mathe pap nevti atyânkfia irânt, hogy eb kegyelmi tiszti el ten cseîekedvân a ver ellen vâtkezett atyafit atyafiâval âtvâtetî s 5szve esketi, amely irânt kerem kegyeimedet s k&zOnsâgesen is, hogy.oly olâh papot a kegyetmetek vidâkibfil a mely mâlto az esperestsâgre bocsâsson âs ktildgyOn, hogy a mi rendQnk szerint arra az esperestsâgre az tisztre felemellyem, ugy az Istennek dicsbsâge ne mocskoltassâk. se az Ecclesia meg ne bolrânkoztassâk s hirUnk nevti nk kârosu- lâsban ne legyen, kegyelmeteknek jo akaraliyât ieghivebben meg- szolgâlom. Ezek utân liten oitalma legyen Uron a- kegyelmetek âletân. Szovdros die 25 Novembris a. 1706. Kegyelmed kâsz szol- gâja Gdbor pap szovârosi olâh praedicator âs esktit notarius. 5 . . Sibiiu, 27 Aprilie 1708. Scrisoarea arhiepiscopului unit Atanasie, adresată subjudeiui Mathias Werner din Bistriţa, în care îi împărtăşeşte, că pseudo-episcopul Î8 Ţirca, patrocinat de generalul râkoczian Pekri, a jăfuît biserica mitropolitană din Alba-Iulia, apoi a destituit protopopi, înlocuindu-i cu alţii răi, pe care arhiepiscopul nu îi recunoaşte. Aşa a făcut-o şi cu protopopul Mateiu (din Zagra), care i-a descoperit mitropolitului, unde ţine Ţirca ascunse obiectele furate. Subjudele e rugat să* protejeze pe numitul protopop şi să-i dea ajutor, ca să poată recâştiga obiectele. Amplîssimo ac circumspecto Domino Matthiae Verner Inclytae Sedis Bistriciensis Vice-regio ludici etc. Domino Colendo, Bistricii. Amplissime ac Circumspecte Domine Colende. Insinuări volui prae- sentibus circumspectae Dominationi Vestrae, quaiiter durante hac rebellione altquis pseudo-episcopus nomine Urka (cuius non du- bito ha bere aliquam notitiam) a Pekrio impositus, Ecclesiam no- stram Qraeci ritus Valachicam metropolitanam Albensem, rebus quam plurimis ablatis depredatus sit, etiam protopopatus deposuit et plurimos alîos pessîmos substituit, quos ego nullatenus agnosco, uti etiam în sede Bistriciensi cum Protopopa Matthîa factum est. Cum amplissimus hic apud me Cibinii fuerit, de rebusque Eccle- siae per Cirkam ablatis, ubi detinerentur, informaverit, quas sine assistentia rehabere non valeo; rogo proinde circumspectam Do- minatîonem Vestram, quatenus latori harum. Reverendo Domino protopopae Matthiae, pro expetendis rebus meis assistentiam (si aliqua fuerit opus) dări dîgnentur, etiam alias, tamquam legitimum istius loci protopopam in suo favore conservare velint. Quam gra- tiam benevolentiamque exhibitam in aliis, maxime ubi mihi occasio oblata fuerit, ut reservire possim diligenter adstudebo, qui me re- commendans maneo. Cibinii 27 Aprilis 1708. Amplissimae Domi- nat ion is Vestrae obligatissimus servus Athanasias archiepiscopus Valachorum. • 6 Alba-Iulia, 5 Iunie 1715, Scrisoarea secretarului clerului unit, Wenceslaus Frantz, (de origine ceh, fost şi secretar al episcopului Atanasie), către primarul bistriţan, Andreas Zierner, în care în baza arătării Popei Mateiu receareă pe primar să intervină, ca preoţii să nu fie ne- dreptăţiţi din partea sătenilor, cu impozite şi alte sarcini, de cari în baza privilegiilor preoţii sunt liberi. * Circutnspecto Prudenţi ac Amplissimo Domino Andreae, ln- clytae sedis Bistriciensis regio ludici dignissimo ac Domino Ob- servandissimo Bistricii. Circumspecte ac Prudens Domine Obser- vandissime t Delatum est mihi, qualiter in nonnullis ibi adtacentibus pagis popae a pagensibus variis in praeiudicium status Ecciesiastici indebitis modis aggraventur. Cum, ut singulis constat, Sua Maiestas sacratissîma gloriosae recordationis Leopoldus imperator ante aii- quot iam annos universum cierum Graeci ritus Vaiachicum ab universis oneribus publicis suo diplomate sacratissimo clementis- sime immunem fecerit, et nune denuo Augustissimus imperator modernus Carolus 6.'idipsum benigne confirmaverit; Itaque suam dominationem circumspectam ut supremam iilius loci mstantiam praesentibus hoc in passu confîdentissime requirendam esse duxi, quatenus pagensibus illis, quos oretenus exhibitor harum popam Matthias denominavit,. ut a simiiibus statui Ecclesiastico praeiudi- ciosis, quibus sibi vel maxime nocere possent, supersedeant, et minus posthac cierum incommodent, gratiose împonere haud gra- vetur, ne cogar apud altioris potestatis personas querelas deponere. De relîquo me summe recommendans maneo Albae-Iuliae, 5 lunii 1715. Circumspectae Dominationis Vestrae obligatissimus servus Wenceslaus Frantz, cleri Graeci ritus Valachici uniţi secretarius. 7 Zagra, 1723. Scrisoarea săteanului Vasile Rai (în numele preoţilor), adresată conventului şi păr. lesuit Ladislaus Tar din Cluj, în care comunică, că satele mai bogate ale ţinutului aveau mai înainte nu numai 2, ci chiar şi 3 preoţi; acum însă „conscriptorii* au orânduit numai câte unul în fiecare sat, înşirând chiar şi pe fiul preotului între iobagi, sau înlocuind pe preoţii mai bătrâni cu tineri. El, Vasile Rai, a .clădit pe teritorul satului, înainte cu 5 ani, o mănăstire, lângă care trâesc 3 laici şi un călugăr. Laicii întreţin din 3 stupi mănăs- tirea cu ceară, pe care domnii bistriţeni acum o impun cu dijmă. In satul Zagra, afară de mănăstire, mai sunt două biserici, la care serviau câte doi preoţi; acum conscriptorii au orânduit numai câte unu], cari singuri nu pot îndeplini liturghia. Roagă, ca la fiecare biserică Să poată servi câte doi preoţi, pe călugăr să nu-1 mo- lesteze cu impuneri de dare, iar fiii preoţilor, cari lo- cuesc împreună cu părinţii, să fie liberi de dare. 1723. Tiszteletes Szent Szâk 6s tisztelendO Pater Tar Urunk, TisztdendO Atyasâgodhoz âs az Szent Szekhez min£kilnk az Besz- tercze vidâkin 1ako olâh papoknak alâz. tos instantiânk. TisztelendtS Atyasâgodnak £s az tiszteletes Szent Szâknejt alâzatosan jelentjtik, hogy mînek eldtte a conscriptorok eljârtâk volna az vid^kOnket ahoî jo falu van hogy sokan vadnak az emberek, kât papot tartot- tunk, ahol pedig jobb falu volt hârom papot is, ugy hogyha egyik othun nem volt az măsik suppieâita, conscriptor uraimâk pedig egyet egyet rendeitek minden fafuba, n£hol az fia az papnak supple- âlta az atyjât, mâr az fiu is pap lâvâti, conscriptor uraimâk pedig az fiât az falusi jobbâgyokkat egy sorrban veletâk, stit nâmelydreg papokat letet^k es az iffjakat instalâltâk. (tern azoni Zagra nevii falunkban en Raj Vasziiy idest in territorio pagi âpitetem egy mo- neslirât Ot esztendbk eISt, az hot mind eddig bâkessegessen laktunk, hârom vilâgi ember, es egy katugyer, az mely 3 pâr vilâgt embe- rek tartunk ket hârom koszâr nichel, az mely mâhnek viaszâbol tartjuk az monestirât viaszal, most imâr azi is megdâzmâljâk az Beszterczei urak, noha az dezma is az monestirââ volna. Etern ugyan Zagra nevO faluban van excepto monestira ket templom, az melv templomoknâl kâtkât pap volt, mâr csak egyet egyet ren1 delvâif az conscriptorok, nem vihetik vegben az isteni szolgâlatot. Kiert is alâzatosan kârjtik T. Atyâdat es az Sz. Szâket hogy ezeket megorvoszlani mâitoztassanak, az az hogy ket pap lehessen egy templomnâl. âs hogy az monestirânâl iako, kalugyert, egyhâzfîât portipval ne haborgassâk. Item az mi papjaink fiai, kik is egy kenyeren vadnak az aftyokkal, ha nein papok is legyenek immu- nisok az poHiotol. Amely TrsztelendO Attyasâgod hozzânk vaio gratiajât„âs az Szent Szek£t, mi is meghâlâlni el nem mulattjiţk, maradvân ŢisztelendO Attyasâgodnak âs a Szent Szâknek Szegâny szoigâi lîdem qui supra'rotâh papok. ■ ■ n - ' ■ - . . ■ 8 . . Cluj, 11 Maiu 1723. Păr. îesuit Ladisiaus Ţar scrie primarului şi consiliului orăşenesc bistriţan următoarele: â âi In timpul ciumei recente a fost la guvernor şi acolo a aflat multă afecţiune atât din partea acestuia cât şi din partea magistratului bistriţan. De aceea speră, că magiV stratul îi va da ascultare şi în chestia despre care scrie. Raportează, că atât din partea Păr. JRegai (teologul de atunci al episcopului), cât şi a episcopului român (loan Giurgiu Patachi) i-s’a încredinţat ocrotirea clerului român din Nordul Mureşului, pe care el cu învoirea Păr. Rector a şi primit-o. Deci are îndatorirea, ca în numele epis- copului român să protejeze preoţimea română, ca şi aceasta să se bucure de toate privilegiile preoţilor cato- lici, privilegii asigurate de împăraţii Leopoldus, Iosephus şi Carolus „Conscriptorii* nu pot nimic întreprinde în contra preoţilor români, ceeace cu ocazia vizitei făcute înainte cu câteva zile de Păr. Tar şi Păr. Rector în Sibiiu, le-a asigurat şi D-i general şi D-l guvernor, pro- miţându-ie tot sprijinul întru apărarea intereselor preoţilor români. Nu se va permite, ca putere lumească să atace copiii preoţilor şi pe servitorii bisericilor. Conscriptorilor li-s’a poruncit, ca ei numai să însemne numărul preoţilor români, şi la caz dacă în unele locuri vor fi prea mulţi, atunci episcopul să micşoreze numărul tor,. Ei, conscrip- torii, n'au nici un drept şi nici puterea de-a depune şi transfera preoţi, căci aceasta ar face-e împotriva decre- telor Majesţăţilor Lor. Pâr. Tar roagă pe magistrat' să nu permită să se com ită astfel de - excese şi volnicii contra preoţi mei române, a persoanelor şi averilor preo- ţeşti, precum dovedeşte pâra aci adusă, scrisă în ungu- reşte (scrisoarea de mai sus, din Zagra); şi n’arfi bine, ca ea Şă ajungă în mâna episcopului la Viena (unde el chiar se afla atunci), sau în mântle Excelenţelor, gene- ralului şi guvernorului - Wohlgebohrener und Hochgeehrtester Herr Stadtrichter und HochlOblicher Rath und geehrter Herr Notarius. Aldieweilen ich zur Zeit der jflngstregîerenden Pestilentz, da ich neben und bey Ihro Excellentz den Herrn Gubernator ware «el gules und einen liber meine Meriten geneigten Affekt meines Hochgeehrfen Herrn und des HochlOblichen Magistrata zu Bistricz erfahren; so bin ich auch anjetzo desto versicherter Hoffnung, dasz meine hOffliche Ersuchung einen glUcklichen und gewlinschlen Ausgang erhaiten werde, Berichte also meinen hochgt. Herrn Sambt dem hochgt. Rath, dasz mier diesseyts des Fluszes Marosch nebst dem Ehrw. P. Regai von Ihro Gnaden dem Herrn Wallachischen Pischoff selbst al le Sorg liber die Wallachische Klerisey und Geisttichkeit ange- tragen und anvertrauet worden, welche ich mit Einwilligung meines Ehrwlirdigen Pater Rectors, und mit dessen Beistand angenohmen ; derowegen mier gewisser massen obliget dasz ich im Nahmen Ihro Gnaden des Herrn Wallachischen Pischoffs gemelte Waila- chische Geistlichkeit nach Mbglichkeit beschitze und ihr Recht er~ halte. Num aber ist meinen hochgeehrtesten Herrn wohlbewust, dasz Ihre Majestâten drey ailergnâdiste Kayser und Fttrsten Leo- poldus, Josephus und Carolus denen Wallachischen Priestern und jhren Pfaren eben jene Privilegia und Freuheiten durch Kayserliche Decreten, welche bey Hlnden seynd, ertheilet worden seynd, mit welchen Privilegîen und Freyheiten andere catholische Priester leben; weilen derowegen solche Privilegia von Keinem, der Ihro Majestlt getrey ist, kbnnen umbgestossen werden, so haben die Herrn Con- scriptores im geringsten nichts wider die wallachische Geistlichkeit anordnen kdnnen, wie solches beede Exceltentzen, der Herr General und der Herr Gubernator bekennen, bey denen mein Ehrw. Pater Rector und ich vor etlich Tagen zu HOrmanStad gewesen, sondern sie versicheren uns auff alte Weis, dasz sie uns auff das geringste anhalten zur Beschitzung deren wallachischen Priestern alien Bey- stand leisten wollen, und werden auff keine Wetsz zulassen, dasz deren Popen ihre Kinder und Kirchendiener, masszen solche be- freydte Personen seynd, von weltlîcher Macht angegriffen werden. Denen Herrn Conscriptoribus aber ist nichts anderes befohlen worden, als nur dasz sie die Zahl deren wallachischen Geistlichen besşbreiben, damit, wan viljeicht in gewisşen Ortero zoviel Popen wâren, darflber Ihro Gnaden der Herr Pischoff mtîchte ersucht werden, auff dasz solche Zahl gemflnderet wUrde, nicht aberdâkz sie şelbst die Popen absetzen oder Ubersetzen kOnnen, dcnn.soi- cheş Spricht Ihro Excellentz der Herr General und Herr Guber- riator, ist aber unseren Gewatt und wieder das Decret Ihro Majestlt. Derowegen ist meine demlitige Bîtt an den HochIOblich. Magistrii als meine Hochgeehrt. Herrn auff dasz sie nicht zulassen wollen, dasz dergleichen Excess tind Gewaittătigkeit wieder die wallachîsche Geistlichkeit und wieder ihre geistliche Habschafften und ZugehO- rige Personen begangen werden, dergleichen die beygelegte unga- ri sche Klagschrifft ausweiset, auff dasz nicht vileicht die Klag entweder zu den Herrn Pischoff naher Wien, oder zu Ihren Excel- lenfzen allhier gelange. In iibrigen ist mier sehr leyd, dasz ich in tali materia odiosa meinen hochgeehrtesten Herrn eine Ungelegenheit verursachen mus, der ich mit dankbaren Gemiit Stătz ingedenk bin des mir erwiesenen grossen Affect und Gewogenheît; und deren ich auch verharre Claudiopoli 11 Maii anno 1723, jederzeit dienst- willigster und schuldigster Diener Pater Ladisiaus Tar, Soc. Jesu. 9 Cluj, 17 Decemvrie 1728. Guvernorul Conte Sigis- mund Kornis către magistratul oraşului Bistriţa: Ii co- munică, că după moartea episcopului Patachi s*a iscat o mare confuzie între preoţii uniţi, dintre cari mulţi au trecut în Ţerile române, în Bănat şi Maramureş, şi hi- rotoniţi din partea episcopilor schismatici, au întors şi au cauzat aci multe inconveniente. Pentru întâmpinarea acestor intenţii rele, şi până la numirea noului episcop unit, Maiestatea Sa a dispus, ca actualul Rector, din Cluj, Păr. Fitter Adam, în calitate de director al preoţilor uniţi, să inspecteze pe aceştia cu ajutorul guvernului. Do- vedit fiind, că preoţii români schismatici comit multe excese, are să se publice, că preotul român care pe as- cuns se hirotoneşte la episcop schismatic şi nu poate produce nici un certificat din partea Iui Atanasie, Patachi sau a altui episcop unit; mai departe care încearcă să alunge pe preotul unit şi să provoce confuzie prin asta; imediat să fie îndatorat la purtarea tuturor contribuţiilor şi supus chiar şi la muncă iobăgească stăpânului său. In fine mai adaugă, că inspectorii şi perceptorii de dare «Arhiva someşanA" 3 să-şi încheie socotelile de pe anii 1726 — 1728 şi să le înainteze împreună cu restanţele în bani. Asemenea să se înainteze şi eventualele plânsori contra miliţiei. Prudentibus ac Circumspectis Primario et Projudicibus, Villico, Senatoribus ac Notario Civitatis et Distrîctus Saxonici Bislriciensis; Nobis benevolis. Sacrae Caesareae Regiaeque Catholicae Majestatis, Principia Transilvaniae, Domini, Domini Noştri Clementissimi no- mine. Prudcntes ac Circumspecţi Nobis Benevoli, Salutem et Gratiae Caesareo-Regîae incrementam 1 Per decessum Baronis toannis Pataki alias Nemeş, Graeci ritus Valachorum episcopi, tapasztalvân az unitus âs sub spetie unionis lappango olâh papok kbzbtt valo nagy confusiot, hogy az kik kbsziillOk valosâggal unitusok îs az megholt pilspok bâro Pataki halâla utân mâsok azoknak confusio- jokra 6s injuriujokra transmigrâlvân a ket olâh orszâgra, Banatusba es Marmarosba magokat schismaticus pQspbkkel papokkâ tâtetvân, âs onnât visszajOvân, sok inconvenientiakat causaltak, melyekrbl is midOn felsâges Urunk genuine informâltatott volna, azon gonosz igyekezeteknek megelbzâsâre tetzedt eb fetsâgânek, mig in locum praememorati Graeci ritus Valachorum unitorum episcopi măstfog eb felsâge kegyelmesen denominâlni, addig az mostant Kolozsvări Rector, Pater Fitter Adani urat pro Directore poparum Graeci ritus Valachorum kegyelmesen resolvâlta, hogy az unitus olâh papokra inspiciâlijon âs ha mikben succursus kivântatik a gubernium is succurrâljon, mellyre nâzve lătvăn 6s tapasztalvân de die in diem az schismaticus olâh papoknak nagy mârtâkben harapozo gonosz igyekezeteket âs munkâikat, szUksigesnek itâlteteft hogy minden helysâgekbe publicaitassâk hogy a modo in posterum valaki az olâhok kOzffl titkon vagy clancularie schismaticus olâh pflspOkkel magât olâh papnak tâteti, âs az igaz unitus papot quoquo modo exturbalni igyekeznâk kbzbttbk confusiot szerezrti, az olyan imme- diate az contributionak obnoxiu:. legyen, âs egyâb terek viselâsnek subiacealljon, egy szoval valakinek Athanasiustoi, nâhai bâro Pataki Jânos urtol, vagy mâs igaz unitus piispOktOi testimonialisa nem producâltathatik az immediate contribualljon âs egyâb onust issup- porfalljon, sbt az maga fbldes urânak is servitiumot praestalljon. Az kik ratiotinaltak az generalis computusonn inspectorok vagy perceptorok in annîs vei hibernis 1726, 27 âs 28, az akkori ratio- jokat hozzâk bâ âs ha mi restantiajok vagyon a pânzt is magokkat hozzâk bâ. Ugy az idei aulica cancellaria fjzetâsât is jo monetaval, az ratiok productîoja azârt kivântatik, hogy az neo conductus mi- leseknek grajezârit igazitâsban vehesse a commisariatus per provin- ţiam, âs a restitualando egy egy grajezâr bonificatioja is propor- 35 tionaltathass£k a proportîone quanti contributionis, minthogy most jbtt az guberntumnak finalis resolutioja generalis commîsarius efi Excellentiajâtol, mit lehessen acceptâlni a praenomînalt eszlenddkben in computibus provintiam inter et militiam, az6rt ad 15 lanuarii comparealjanak. Ha mi panaszok l^szen az miliţia ellen, observalvân az elsO instantiâkat, ha condigna satisfactiokat nem obtinealhafnak, clara reideclaratione specificaivân az panaszt, bogy ki ellen vagyon, cum veris documentis az guberniumnak adgja be kegyelmetek, ugy tudgya az dolgot pro ulteriori promovealrii 6s meg is orvos- lani, kegyelmetek ezeket e plenis publicai ni &s mindenekben a gu- bernium paraucsolattyât effecfumba venni el ne mulassa. Secus non facturis alte fata Sua Majestas Sacratissima benigne propensa manet. E Reglo Principatus Transilvaniae Gubernio. ClaadiopoU die 17 Decembris a. 1728. Stgrsmandus Komis gub. Sigismundus Kun secr. 10 Sibiiu, 19 Ianuarie 1736. Scrisoarea guvernorului Conte /. Halier către magistratul bistriţan, de următorul con(inut: Maiestatea Sa în decretul d. d. 28 Octomvrie 1735 ordonează, ca episcopul român Baron loan Clain, precum.şfderul unit să. fie şcutiţi de toate-nedreptăţile, excesele, voi n idile, păgubirile şi în juriile; apoi din partea nimănui să nu se introducă vre-un procedeu nou împo- triva episcopului şi a clerului, ci totul să rămână ne- schimbat, precum a fost în timpul episcopului unit precedent, până când Maiestatea Sa eventual va hotărî altminterea Apoi continuă, în mod surprinzător, astfel: Deci dacă magistratul va afla| că din partea episcopului sau a clerului, pe cale publică sau particulară, se vor introduce nouă obiceiuri prejudicioase, sau se vor admite excese, imediat să raporteze guvernului, care va lua măsurile trebuincioase. Altminteri guvernul a scris şi episcopului să nu permită, ca pentru cununii să se ia dela săraci câte trei taleri, ceeace să observe şi magi- 36 stratul, şi să Interzică, că sărmanii să plătească mai mult, decât s’au îndatinat în timpurile trecute. La caz de ne- înţelegeri să se adreseze episcopului român, şi dacă epis- copul n’ar lua măsuri, atunci să se apeleze la guvern. Sacrae etc. nomine. Prudentes etc. incrementum î De dato 24 mensis Octobris a. 1735 proximi praesenti emanai! kegyelmes decretumât eO felsâgânek ma vbtte s oivasta alâzatosan a guber- rtium, melyben is kegyelmesen m^ltoztatik eb fels^ge parancsolni hogy az ur olâh pflspbk B. Klein Jânos uram eO kegyelme âs ezen principatusbeli unitus Graeci ritus clerus agubernium âltal minden- nemţi tbrvânytelensâgek, excessusok, erbszaktâtelek, kârositlatâsok âs injuriâltatâsok ellen manuteneâltassâk, es a megnevezett ptispbk ur £s cferus ellen senkilbl semminemti innovatiot behozni s csele- kedni meg ne engedgyen, hanem minden dolgok abban a statusban maradgyanak, az melyben voltak az eiebbeni unitus olâh ptispbk urak eb kegyelmek idejâben, mindaddig vatameddig eb felsâge min- denekrbl annak idejâben kegyelmesen fog resolvâlni, mellyet îs kegyelmetek igy ârtvân ezen eb felsâge kegyelmes parancsolatlyât, maga directioja alatt levb mindennemii helysâgekbe suo modo pu- blicalni âs observalni s observaltatni tartsa s ismerje maga homa- gialis alâzatos obligatiojânak lenni, hoc addito, hogy ha kegyel- metek is a fenndenominâlt B. ptispbk urtol eb kegyeimâtbl vagy a clerustol, akâr publice akâr privaţi m tapaszialt vagy tapasztal valamely praeiudiciosa innovatiot behozatni, avagy excessust admit- tâltatni, az olyanokrot kegyelmed es kegyelmetek a guberniumot ab officio genuine credibiliter et authentice etiam de specificis ef individuis informâlni el ne mulassa, hogy a gubernium is annak utânna ahoz kâpest tehesse maga officiumât in locis debitis, mâs- k£nt az urnak olâh pijspbk uramnak is irt a gubernium, hogy affâte dolgokat maga subordinatussi âltal is cselekedni s cselekedtetni meg ne engedgyen signanter az esketâsârt vagy is copulatioârt hârom hărom mâriâst a szegenysegîd] venni ne engedgye, melyre kegyelmetek is reâ vigyâzzon, âs ha valahol exigâlni akarnak ab- solute tîltsa meg a szegenysâgnek, hogy semmivei is tbbbet ne fizessenek, mint ennek elbtte szoktak volt ab antiquo adni, de ha ebbbl valami egyeb egyeb inconvenientiak szârmaznânak az olâh papok râszârbl, in hoc passu requirâija kegyelmetek az urat olâh ptispbk uramat, âs ha eb kegyelme tâszen rola, bene quidem, ha pedtg nem legotian recurrâlljon kegyelmetek a guberniumhoz. Sic facturis etc. Cibinti die 19 lanuarii a. 1736. C. /. Hatler gub. Pavid Mariaffi de Maxa secretar. 11 Sibiiu, 5 Martie 1736. Guvernorul Conte I. Haller scrie magistratului din Bistriţa în materie similară cu cea din scrisoarea de mai sus d. 19 Ianuarie, ca anume magistratul nici de cum să nu permită încassarea a trei taleri pentru cununii, ceeace guvernul a notificat din nou episcopului. Privitor la alte eventuale excese din partea preoţilor români, magistratul să se adreseze către episcopul unit; ca la prima instanţă, iar în caz de lipsă, să apeleze la guvern. Sacrae etc. nomine. Prudentes etc. incrementum I Kegyelmetek penultimi proxime evoluti mensis datâlt levent az acclusâval ed- gytltt vette a gubernium £s olvasta, melyekben is mi lâgyen meg- ertette, kikre kegyelmeteknek rOviden ezt vâlaszolja, hogy kegyel metek tartsa magât a gubernium commissiojâhoz, âs a kopulatio£rt prae- tendâlt hârom mariasokat (usque ad ulteriorem determinationem) ugyan csak megadni is venni ne engedje, ugy vagyon irt az ur olâh piispOk uram eO kegyeime a gubernium nak, olyan for mân mint kegyelmeteknek is azon materiâba, de a gubernium ujjolag inâsodszor is rescribâlt eO kegyelmânek, hogy absolute nem engedi azon hârom mariasoknak megvâteiât, kihez kâpest kegyelmetek to- vâbbra is e tevbk lâgyen ezen dologba. Ami pedig az olâh pa- poknak egyebek irânt valo excessusit ilieti, azok feiol kegyelmetek a prima instantiat ugy mint az urat olâh ptispOk uramot ei) kegyel- mât, suo modo cum sufficienti eatenus informatione et comproba- tione megtalâlni is remediumot kârni el ne mulassa, mely is ha succedâl, bene quidem, ha pedig nem azutân a guberniumhoz is recurrâlhat kegyelmetek. Sic facturis etc. Cibinii die 5 Marţii a. 1736. C. L Haller gub. David Mariaffi de Maxa secret. ii ' i 12 | ii Blaj, 14 Noemvrie 1736. Episcopul loan Inocenţiu Clain scrie primarului bistriţan Daniel Klein, că conform uzului vechiu toate satele româneşti contribuiau cu o sumă de bani, ca dar benevol, din care episcopul o parte o destina pentru scopuri bisericeşti şi şcolare, iar alta pentru trebuinţele proprii; şi datină aceasta s'a ob- servat până în zilele de acum. Singur numai dela pro- topopul năsăudean primeşte informaţia, că primarii unor sate afirmă să fi primit poruncă dela primarul Bistriţei să nu dea această dare bisericească. Episcopul însă nu poate să le dea crezământ, cunoscând prudenţa primarului bistriţan care nu va da prilej să se strice obiceiurile vechi, să se amestece nechemaţi în venite streine, şi să se turbure buna armonie. Roagă deci pe primar să dea sprijin protopopului în chestii juste şi legitime de felul acesta. Dacă din pricina asta ar urma ceva neplăceri pentru sate, atunci urmările să şi-le ascrie şieşi. Amplissime ac Prudentissime Domine, Domine mihi Obser- vandissime 1 Vetusta memoriamque hominum excedens, a maioribus tam nostrîs, quam amplissimarum Dominationum Vestrarum in vio- late observata consuetudo fuit, ut universi pagi Valachici in hocce princîpatu * itnmo proporţionaliter etiam mixti in signum filialis eorum cathedrae episcopali subiectionis, modîcum atiquem censum prae- starent, quem episcop!, partim in pias causas, templa, scholas etc. partim in suam necessitatem convertere consueverunt, quae lauda- bilis consuetudo usque hodie ab omnibus debite observalur. Unice ab archidiacono Neszeudiensi informor quod cerţi quidam pagorum iudices affirmassent, se mandatum ab amplissima Dominatione Vestra habere minime praestandi dictum cathedralem numorum censum quibus, vel ex eo etiam quod id in hominem prudentem quaiem amplissima m Dominationem Vestram novi, cădere nequeat, fidem adhîbere nolui, eo enim facto uni alterius antiquas consue- tudines invertendi, alienîs proventibus immiscendi, bonamque et laudabilem harmoniam infringendi ansa daretur. Hincampltssimam Dominationem Vestram peramice rogandam duxi, quatenus iis, quos sub iurisdictione habet, in lui tu praemissorum demandare, dictoque archidiacono in iustis et legitimis condignam assistentiam exbibere dignaretur; reciprocum in aliis occurrentiis charitatis et benevo- lentiae officium a nobis praestolatura. Alias si pagis îlHs quidpiam praeter voluntatem evenerit, sibi adscribant. In reliquo prâetit. Dominationem Vestram divinae providentîae commendans, constan- ter maneo Batasfatvae, 14 Novembris 1736 Amplissimae ac Pru- denlissimae Dominationis Vestrae obligatissimus servus foannes /. L- B. Klein, episcopus Fogarasiensis. 3$ 13 Sibiiu, 31 Iunie 1738. Guvernorul şi consilierii catolici ai guvernului împărtăşesc magistratului bistriţan, că conform raportului primit, în satul săsesc Vermeş din districtul bistriţan tocmesc stabil numeroşi Români, Aceştia în timpul mai de mult au avut o capelă (paraclis), care veche fiind, s'a ruinat. Rugaţi de acei Români, recomandă, ca uniţii sau să-şi poată ridica capela ruinată, sau să-şi poată face alta, cel puţin din nuiele, şi cu consensul magistratului să li-se poată celebra liturghie prin preot legitim, ordinat în Ardeal. Spectabîli Amplissimi, Prudentes etc. Relatum exstitit in di- strictu Bislritziensi pago Saxonîco Vermeş dicto, numerosos ease Valaehos constanter eundem locum inhabifantes, qui etiam ante annos aliquot suum tempellum habuerunt, iam antiquitate cotlap- sum et ruinatum, moţi itaque praedictorum Valachorum precibus recommendatum esse voluimus, ut illud ruinatum, vel vero atiud saltem ex ingultis, qua uniţi sibi erigere valeant et exercitiuntur parochiali, per functionem interim legitimi el in provincia ordinaţi popae consensu et concursu DVestrarum habere possint. Caeterum maneamus Ţit. D. DVestrarum paratissimi etc. Qubernator, Con- stliarii Guberniales in Transsilvania Romano-Cathoiici. 14 SHhiiu, fi MnUi - 1744—Om/emAntl Tonte, Haller şi cancelarul Baron G. P. Pongracz împărtăşesc magistra- tului bistriţan, că în timpul din urmă s’a pripăşit prin Ardeal un înşelător strein cu numele Bassarion (faimosul călugăr Visarion 1 trimis 1 de patriarhul sârbesc Ioandvici Şakabent) care neputându-se legitima, a fost deţinut. Pe ţăranii români într’atâta i-a amăgit, încât unii din ei nu vreau să cerceteze biserica şi să respecteze pe preoţi, astfel că şi guvernorul se miră, cum de oamenii au putut să dea crezământ unui astfel de impostor, In consecinţă, 40 magistratul este strict provocat, ca în înţelegere cu pro- prietarii şi în prezenţa antistiilor şi preoţilor să impună sătenilor cercetarea bisericii, căci altminteri renitenţii vor fi pedepsiţi conform legilor ţerii. Sacrae Regiae Maiestate Archiducis Austriae Principia Trans- siivaniae et Sicutorum Comitis Dominae Dominae Nostrae Clemen- tissimae Nomine. Generose Prudentes item ac Circumspecţi Nobis Benevoli et Honorandi salutem et gratiae Regiae incrementum! Egy Bassarion nevii idegen ez hazâban most vetodsit vândor imito, a ki magât nem is legitimdfhatta mi rendbeli ember legyen, minek utănna observaltatott ittlete £s niagavisel^se azonnai iniercipiaitatott ugyon; mind az*âttal az alatt amint referâltatik az Qgytt olâhsâgol annyira elâmitotta, hogy n6melyek kOziilbk falustol templomokot frequeniâlni s papokat agnoscâlni nem akarnak, melyen csudâikoz- n£k a gubernium, ha ha egy oly hitvâny nyomoruit vândorlonak szavân annyira megindultanak vofna; mind azâltal haugyvagyon Isten s haza tbrvSnye ellen valo dolog I6ven, committâltatik ke- gyelmeteknek authoritate gubemiali igen districte mag» gremiumâban egyet£rtv£n a possessorokkal azokka) egyiitt, az hol penîg posses- sorok nem ItSsznek, a tiszlek az olâh papok jelentet^ben falunkănt a kdzseget el£ âIJitvân serio intsgk, hogy az haza tdrv&iye szerint templomokat frequentâljâk, kiilonben ha azt posthabeâînak Comp, Const. Part. I. Art. 1. Ttt. 2. decernâlt btintet^st el nem kerOltk a renitensek. Mint viszi penig kegyelmetek ezen parancsoiatunkat veghez a guberniumot informului ei ne mufassa. Sic facluri etc. Cibinii die 6 Maii Ao 1744 C. Halîer gubernator, B. Georgius P. Pongracz cancellarius, Steph Bo6r secr. gub. 41 Trei calatori străini despre Valea Someşului Vasile Bichlgean Urmând obiceiului practicat şi în alte reviste, de-a publica în traducere schiţele de călătorie de studii între- prinse de personalităţi de valoare, vom comunica şi noi din când în când, în rezumat, atari descrieri de călătorii. Pelângă că sunt un izvor informativ, necesar celui ce vrea să cunoască şi să scrie istoria unei ţări sau unui ţinut, mai au avantajul, că, rezultând din contactul ime- diat cu persoane din toate clasele sociale,, conţin obser- vaţiuni juste, impresii obiective, în cari se oglindeşte adevărata stare a ţinutului cercetat. Fiind străini aceşti călători, sunt mai în măsură să remarce şi să judece nepărtinitor moravurile şi obiceiurile popoarelor studiate, să vadă ce are particular fiecare şi să cunoască părţile bune şi rele. In cele ce urmează comunicăm părţile, cari intere- sează ţinutul nostru, din scrierile a trei călători străini: francezul De Gerando, germanul Bergner şi englezul Boner, ToţT trei au. călătorit prin Ardăfl” şî şi-au notat impresiile \ fiecare văzând această provincie prin prisma intereselor^naţiunii sale şi propunând o soluţie chestiunii naţionalităţilor din această parte aparţinătoare fostei mo- narhii austro-ungare, conform vederilor diplomatice ale ţării sale. * [. Augustin de Gerando, scriitor francez, s’a născut la 1820 în Lyort şi a murit în Drezda în 1849. Câsătorindu-se cu o contesă maghiară, a venit în Ungaria, unde a luat parte la războiul pen- tru independenţă. 'A fost membru al academiei maghiare. Călătoria de studii a întreprins-o în anul 1845 şi rezultatele le-a comunicat în scrierea: „La Transylvanie et ses habitahts* (Transilvania şi locuitorii săi). Acest străin, care a locuit multă vreme în Ardeal, a socotit vrednică de studiat această provincie din cauza bogăţiei solului său, a fizionomiei şi caracterului locuitorilor săi, precum şi din . cauza amintirilor legate de instituţiunile sale. Arată un interes deosebit faţă de poporul român, _un nooor romanic, cel mai ve- .chiu în Ardeal, care locuîeşte nuriumai în Ardeal şi Ungaria, ci şi în Basarabia, Moldova, Muntenia şi alte provincii turceşti*. Q . Spune mai încolo: .Multe inimi nobile s'au ocupat de viitorul ^ acestui popor împrăştiat şi robit de secole. Mulţi se gândesc Ia o republică federativă, al cărei miez l-ar forma Moldova şi Mun- tenia, şi pentru alcătuirea căreia Rusia ar trebui să cedeze Basa- rabia, iar Austria Ardealul*. Părerea scriitorului este, ca toate aceste provincii româneşti să se unească subt sceptrul Austriei. Cu privire la Valea Someşului are următoarele: ftodna veche, sat cu situaţie pitorescă si locuit de mineri. Dacă se poate crede tradiţiei, în evul mediu a fost un oraş Im- portant, locuit de colonişti germani şi numit Rothnau. A înflorit în cele dintâiu secole ale monarhiei austro-ungare şi a fost distrus cu ocazia năvălirii Tătarilor din 1241. Canon'cui Rogerius poves- teşte, că Cadan căpetenia Tătarilor, ademenit ae bogăţiile oraşului, a venit cu gândul să-l jefuiască. Dar a fost oprit înaintea porţilor cetăţii de oastea cetăţenilor, cari fuseseră încuiioştiinţaţi despre 43 aproprierea lui, şi a trebuit să sc retragă. De abia dispăruseră hordele aziatice, coloniştii nemţi sărbătoriră învingerea prin o orgie: „cum se cade vitejiei germane*. Cadan, care tâbărise nu departe de oraş, aşteptă momentul prielnic, când locuitorii vor' ajunge, în urma beţiei, tn neputinţa de a-se apăra. Intră cu grabă în oraş, îi surprinse pe Germani în toiul beţiei şi îi măcelări. Cruţă însă pe 600 dintre cei mai buni soldaţi şi pe căpitanul lor Aritscald, pe cari îi sili să se unească cu trupele sale şi sâ-I ajute. Această povestire a cronicarului este confirmată prin o ruină, ce ce află în mijlocul Rodnei şi în care se pot recunoaşte rămă- şiţele ogivale ale unei biserici. In boitele subterane se văd o mulţime de oseminte omeneşti.* Populaţia din timpul, când Oe Gerando a fost în Rodna, nu putea să umplă biserica, dovadă că odinioară locuitorii acestei localităţi au trebuit să fie mai numeroşi. Nu departe de graniţă se află o ridicâturâ lungă, care leagă doi munţi şi se numeşte: şanţul Tătarilor, şi o cărare prâpăstioasă, pe care au coborît Tătarii, De Gerando admiră portul elegant al Româncelor: o maramă \ roşie sau albă, înfăşurată numai pe o parte a capului şi care lasă să se vadă o cosiţă de păr negru. Cămaşa bogat brodată nu este legată la gât, ci deschisă. Cu o anume cochetărie îşi ridică puţin1; cătrinţa cu dungi colorate. Mai poartă apoi o blană scurtă albastră, brodată cu flori. ‘ Urmează istoricul regimentelor de graniţă, pe’care nu-l dăm aci, fiindcă va face subiectul unei lucrări aparte. In întreg dis- trictul de graniţă năsăudenesc sunt poduri minunate şi şosele măreţe, aşa încât te crezi în o ţară civilizată. Insă toate aceste lucrări, caşi exerciţiile militare, ţăranii le fac numai la comandă, şi nu sunt rezultatul unui progres cultural deosebit al populaţiei dîu acest ţinut. Românii în genere sunt puţin războinici, ceeace nu înseamnă însă, că nu sunt soldaţi de valoare, dovadă luptele dela Aspern şi Wagram. Nu sunt prea însufleţiţi de un sentiment de patriotism sau de credinţă faţă de împăratul ior, ceeace îşi află explicarea în starea de sclăvie, în care au lâncezit multă vreme. Românii luminaţi şi instruiţi văd singura mântuire a neamului 44 românesc de pe aceste plaiuri în unirea sinceră cu Ungaria, însă massa poporului, condusă de religiune şi de preoţii atotputernici îşi aţinteşte privirile spre ţarul Rusiei. II. Charles Boner, poet şi scriitor de călătorii, englez, s’a născut in 29 Aprilie 1815 în Bath, a trăit multă vreme ca crescător la familia princiară Turn-Taxis în Regensburg, mai târziu ca scriitor în Mtinchen, apoi în Viena şi a murit la 7 Aprilie 1870 în MUn- chen. Scrierea sa, din care extragem cele ce urmează, poartă titlul: „Transylvania, its products and its people* (Transilvania, produsele şi poporul său). Călătoria în Transilvania a întreprins-o în anul 1865. S’a năzuit să cunoască adevărata stare a lucrurilor şi să fie drept faţă de toate naţionalităţile conlocuitoare. I~ acă aceasta nu La succes în tot locul, pricina este a se căuta în greutăţile, ce le pune în calea informaţiilor precize influenţa sentimentului de naţionalitate şi partid. Din ţinutul de graniţă a atins următoarele puncte: Năsăudul, o comună românească, în care spre surprinderea sa, găseşte case solid clădite, ba chiar frumoase. Aceasta se poate atribui- faptului, că aci a fost pe vremuri reşedinţa regi- mentului al doilea românesc de graniţă şi casele serveau ca locuinţă ofiţerilor. Locuitorii stau pe o treaptă culturală Înaltă. Cei mat mulţi dintre ei vorbesc bine limba germană, şi întreagă ţinuta, păşirea şt purtarea popuiaţiunii arată, ce poate face educaţia. Pe timpul graniţei erau şcoli bune, pe cari locuitorii,erau obligaţi să le cerceteze. Acest lucru a avut urmări bune. Locuitorii poartă haine bine lucrate, au în picioare cisme, în loc de sdrenţe. Edi- ficiul şcoalei a ars în 1848, regimentul a fost desfiinţat şi pe banii, pe cari în baza unei convenţiuni avea să-i primească' Năsăudul, s’a întemeiat un gimnaziu (liceu). Dorinţa Năsâudenilor este să-şi clădească o biserică mai mare şi să se înfiinţeze o episcopie în loc. Cu timpul Năsăudul va fi pentru naţiunea română un centru, cum este Sibiiul pentru Saşi, şi Clujul pentru Unguri. Din convorbirea avută cu vicarul român a aflat, că dorinţa poporului este să se întărească, 45 şi sâ ajungă ia o situaţie egală cu a celorlalţi locuitori ai ţării. Le impută Năsăudenilor, că sunt conduşi de un prea mare „amor habendi" şi că cu cât guvernul Ie dă mai mult, cu atât mai tare le creşte şi apetitul. Guvernul le-a cedat casele, în care au locuit ofiţerii, apoi păduri şi bani, la a căror proprietate Românii au dovedit că au drepturi indiscutabile. Argumentul cel mai puternic al lor este, că ei au fost proprietarii originari ai ţării şi au fost deposedaţi în favorul Saşilor. , E o greşală, după părerea autorului, că li s’au încuviinţat Românilor toate cererile. Prin aceasta s’a deşteptat în ei un sen- timent de prea marc preţuire a valorii proprii. Au un conducător pe cât de ager la minte, pe atât de viclean, şi de sigur nu se vor odihni, până când nu vor pune mâna pe pământ, putere şi in- fluenţă politică. Austria greşeşte, când clădeşte pe credinţa acestui popor, care n’are nici o simpatie pentru guvernul ţării, ci priveşte înspre Rusia, al cărei stăpânilor este în acelaş timp şi capul suprem al bisericii. 'Mmic nu-' atrage spre Apus, speranţele Românilor sunt îndreptate toate către Răsărit şi toţi nutresc în taină nădejdea, că odată, după unirea tuturor privinciilor, se va întemeia o naţiune românească mare şi puternică. Pe funcţionarii români ii învinovăţeşte de parţialitate, ne- ştiinţă şi procedetiri ilegale. Şi totuş e de mirat, că pretutindenea domneşte siguranţa personală şi că sunt atât de puţine brutalităţile. In campaniile din Italia din 1848 — 49 Românii s’au luptat vite- jeşte, atacând pe duşman cu pietrii şi pe urmiţ cu armele. Au respins un regiment de Zuavi. Românul trebuie silit şâ se supună legii şi să ştie, că este o stăpânire peste dânsul, altcum se dedă la excese şi anarhie. Nu se prea îngrijeşte de viitor, e cu mult mai fatalist, decât să creadă că poate schimba ceva cu voinţa sa. Prin întemeierea de case de păstrare, prin îndemnarea şi deşteptarea gustului de carte, dar mai vârtos arătându-i avantajele unei vieţi mai active, ar fi cu putinţă, ca Românii să ajungă Ia o stare mai bună, căci este o naţiune ambiţioasă. Scriitorul a luat parte la o nunţă ţărănească, al cărei decurs îl descrie în amănunte Ceeace l-a impresionat mai mult e faptul,| că tinerii jucau afară în frig; portul, fizionomiile nuntaşilor, îcoa-f nete de; pe păreţi, paturile cu perini muite, ştergarele depe laţ ‘46 icoane, cari „dedeau înfregei scene un caracter pitoresc". Fetele îi păreau aşa de brune caşi Ilaliencele. A admirai mult darul de a im- proviza vei suri, vioiciunea şi isteţimea improvizatorilor. Descrie datinele de Crăciun şi în deosebi (rozii, pe cari îi aseamănă cu pasiunile din Oberammergau. Îşi continuă calea spre „dives Rodna\ care mai înainte fusese oraş săsesc, însă dărâmată de Tafart, fu părăsită de Saşi şi reimpopulatâ de Români. Saşii însă nu renunţară la pământurile \lor şi de aci lupta continuă dintre acesle două popoare, care mai durează şi astăzi. Minele sunt lucrate cu deficit din cauza admi- nistraţiei proaste.. A trecut apoi la Borgoprund, a cărui regiune o aseamănă cu valea Inn din Austria. A intrat în casa protopopului de aci, a cărui soţie i-a arătat lucrurile de mână ţesute în casă. A văzut şi războiul (tearaţ, pe care îl compară cu războaiele, pe care le fo- losesc popoarele din interiorul Africei şi cu războaiele depe mo- numentele egiptene. Ce maşini simple şi cu toate acestea câte lucruri frumoase se pregătesc cu ajutorul ei. A intrat în o casă ţărănească, care era' de o curăţenie sur- prinzătoare. Casele nu erau acoperite cu paie, ci cu olane. întreg satul are un aspect drăgălaş şi curat, dovadă câ a aparţinut gra- niţei şi că locuitorii au avut şcoli bune şi s'au obicinuit cu ordinea.■ til. Rudolf Bergner, etnograf german şi scriitor, s’a născut în Lipsea în anul 1860 şi a murit în Gratz în 18 Iulie 1899. A călătorit prin Ungaria şi Transilvania în mat multe rânduri. Scrierea lui, care ne interesează, este: „SiebenbQrgenu (Transilvania), şi a fost publicată în |anul 1885. t I In această operă şi-a propus să prezinte în mod concis referinţele elnografice, sociale şi istorice ale acestei provincii. In acest scop s’a folosit de toate mijloacele auxiliare disponibile şi în special a intrat în contact cu deosebitele naţionalităţi. Deviza i-a fost adevărul. Ajunge în Transilvania venind din Maramureş. Din valea Someşului descrie următoarele comune; 47 Rodna nonă, unde rămâne foarte uimit de deosebirea izbi- toare ce este între această comună şi comunele, ^omâno-evree din Maramureş, în cari domneşte murdăria şi mizeria, populaţia este ruinată, oprimată şi puţin curtenitoare. In Rodna nouă casele au un aspect prietenos şi curat, iar locuitorii sunt politicoşi şi îm- brăcaţi cu gust. Descrie portul someşan, care e cel de azi. Rodna veche, în care ajunge chiar în o zi de târg f e săp- tămână. Fiind Sâmbătă, Evreii lipsesc. II impresionează plăcut Româncele cu marama legată cu multă cochetărie, ce Ie dă un aspect de amazoane. A doua zi cercetează biserica gr. catolică, unde mai stau zidurile bisericii germane ruinate de Mongoli ît^ )242 Cu 600 ani înainte s’a ridicat aci, după mărturisirea cano-1 nicului Rogerius, „o cetate de munte teutonică, puternică", încon-l jurată cu ziduri şi prevăzută cu turnuri, una din primele colonii! săseşti din Ardeal. Numele i-a fost Rodenau, $i a fost locuită de cetă- ţeni bogaţi, cu vază. A avut pe atunci probabil 42000 locuitori şi a stăpânit in ea o viaţă socială veselă. Cronicarul amintit descrie în scrierea sa .Carmen miserabile” devastările Tătarilor. După o luptă desperară cetatea fu cucerită, iar burgraful Ariscald trebui să întărească trupele aziatice cu 600 soldaţi de ai săi. Cetatea fu dărâmată, apoi reclădită, dardecăzu începând cu secolul al XVIH-lea. Colonia săsească a dispărut şi locul i l-au ocupat Românii, în cari s-au contopit puţinii Nemţi, ce au mai rămas. Aşa se explică fl cum mulţi Români au nume germane. A făcut o excursiune la Valea Vinului şi la minele de plumb şi argint, ai căror muncitori erau în majoritate Români. Contrazice aserţiunea unor călători, că din cauza elementului românesc mmele decad; dimpotrivă, au luat un avânt nou. Nimic importa"t în satele ce urmează: Donibhat, Sângeorz, llva mică, decât că conţii şi baronii|maghiari, cari cercetează aceste s locuri climaterice şi de băi, inebuniţi de ochii negri, focoşi şi de' portul pitoresc al Româncelor îşi uitau de starea socială şi duceau acasă, ca stăpână a castelului şi inimii lor, câte o Româncuţă de acestea impunătoare. înainte de ce şi-ar continua călătoria pe Valea Someşului în jos, cercetează satele săseşti şi mai ales oraşul Bistriţa. Ceeace ne interesează din această parte a călătoriei sate, este comparaţia 46 ce o face intre poporul săsesc şi cel românesc. Poporul săsesc este puţin prietenos şi ospitalier. Românul dincontră dă bucuros tot ce are în casă şi pivniţă. Saşii sunt cru(âtori, sgârciţi şi din acest motiv aderenţi ai sistemului de doi copii, ca să nu trebuiască să-şt tmpărţească averea în prea multe părţi, Românul e încrezător în puterile sale; deşi sărac, nu se teme de viitor; cea mai de preţ comoară sunt pentru el copiii. Moştenirea ce le-o lasă el copiilor săi este: „mulţumirea cu puţin, o'vitalitate puternică şi inteligenţă înnăscută." Din cauza nefericitului sistem de doi copii satele să- seşti sunt pustii, se depopulează şi locuitorii vechi fac Ioc popo- rului, căruia îi aparţine viitorul în Ardeal: valahului dispreţuit. Dela Bistriţa trece la Năsâad, care este o colonie impună- toare. Străzile sunt curate şi largi, la dreapta şi la stânga se ridică case mari, la cari se remarcă caracterul militar. Şi atunci era izbi- toare mulţimea mare de Evrei. Năsăudul, fost centru al regimen- tului al doilea de graniţă, e acum un centru cultural. Din fondurile grănicereşti s’a înfiinţat liceul, la care funcţionează puteri didac- tice iscusite. In urmarea acestui fapt domneşte o viaţă spirituală românească destul de pronunţată. Această împrejurare au voit să o folosească Românii pentru strămutarea episcopiei din Gherla, . dar s’a renunţat la acest proiect. Urmează istoricul regimentelor grănicereşti. i 1 intrai Ur i O delimitare de graniţă intre Maramureş şi districtul Năsăudului Pr. At. CIPLEA Am înaintea mea un document de cea mai mare importanţă: copia proceselor verbale redactate In 1815 luna Iulie şi August cu ocazia delimitării graniţei dintre Maramureş şi districtul Năsăudului. Două ţinuturi româneşti, cu trecut glorios, care au avut o viaţă atât de deosebită. Prelungirile Carpaţilor NE. au format în trecut o barieră care opria orice contact între cele două ţinuturi vecine. De fapt, Maramureşul numai din vreme în vreme a avut soartă comună cu Ardealul. Politiceşte aproape totdeauna a apar* ţinut Ungariei. Viaţa bisericească încă i-a fost deosebită. Mara- mureşenii ascultă, până aproape de mijlocul secolului al XVIII, de episcopul lor propriu. După stingerea episcopiei maramureşene ajung subt jurisdicţia eptscopilor ruteni din Muncaciu, şi abia dela 1853 întră în legături bisericeşti stabile cu Românii ardeleni, când Maramureşul românesc e supus scaunului episcopesc din Gherla. Din acest motiv mi s’a părut foarte important documentul, în care aflăm descrierea amănunţită a munţilor care formează gra- niţa între leagănul Moldovei şi districtul militar năsăudean. Dar mai e şi altceva. Documentul care cuprinde faza ultimă a unui litigiu de graniţă mai mult decât secular, înşiră o mulţime de nume de familii din Maramureş şi graniţă, apoi numirile uzitate atunci şi mai vechi ale munţilor limitrofi. Tot atâtea date preţioase din punct de vedere etnografic, geografic şi chiar linrbistic. ,Arhiva someşană' 4 Acest litigiu vechiu de graniţă datează din 1635. Atunci s’a încercat o convenţie amicală între comunele maramureşene intere- sate şi oraşul Bistriţa. Nereuşind încercarea de împăciuire, princi- pele ardelean Gbeorghe Rakotzi a încredinţat judecarea chestiunii asesorilor de tablă Mindszenti şi Ga vai. Sentinţa s’a pronunţat în 1637, în defavorul Maramureşenilor. Aceştia au făcut apel. Atunci la ordinul principelui, protonotarul Csefei a făcut reambularea gra- niţei din litigiu şi la anul 1638 a adus sentinţă în favorul Mara- mureşenilor. In acelaş an. în urma apelului Bistriţenilor, principele Rakotzi, prin Tabla judecătorească, fixează definitiv limitele între comunele mărginaşe din Maramureş şi districtul Năsăudului, res- pectiv între Ungaria şi Transilvania. Nici această sentinţă, numită „adiudicatoriae Rakotzianae“, n’a avut darul să liniştească spiritele. Tocmai pentru aceea articolul de lege 92:1715 spune că graniţa dintre Ungaria şi Transilvania nu e certă. Mai târziu, la cererea comunelor mărginaşe maramureşene, împărăteasa Maria Teresia dă unei comisii speciale sarcina delimitării graniţei. Lucrările de de- limitare s'au făcut între anii t762 şi 1768. Dar şi aceste lucrări de delimitare au rămas fără rezultat, fiindcă comisia ardeleană na voit să cedeze dela linia Rakotzianâ, favorabilă districtului grăni- ceresc năsâudean. In urmă, în baza articolilor de lege din 1799, 1802 şi 1807, sa înjghebat o nouă comisie de delimitare care ave a instrucţiuni noui şi putea să aducă hotărîri cu neglijarea liniei Rakotziene. Comisia avea două părţi: una ungureană şi ceealaltă ardeleană. Şi-a început lucrările în Septemvrie 1814, în Sighet După rnai multe şedinţe a încercat să iasă la faţa locului, dar din pricina zăpezii căzute de vreme în cantităţi mari şi a frigului, n'a putut să facă reambularea. Lucrările întrerupte s’au continuat în Iulie şi August 1815. Comisia de delimitare a avut ca preşedinte ungurean pe episcopul Satmarului, Petru Klobusitzki, iar ca preşedinte ardelean pe baronul losif Nalatzi, corniţele suprem (prefect) al Zarandului. In comisia ungureană erau membri consilierii losif Almasy, Anton Noszdfo- vilzki şi vicecomitele (subprefectul) maramureşan Samuil Moritz; în cea ardeleană baronul Ignatie Keineny. Gheorghe Marienburg şi Nicolae Rettegi; iar din partea regimentului (legiunii) 11 românesc de granifă vicecolonelul Anton Zaletzki şi căpitanul Samuil Brukner; din partea directoratului fiscal Gh. Fbldesi; secretar Ioan Munkatsy. In Sighet comisia a ţinut 2 şedinţe, în 13 şi 18 Iulie, fixând termenul călătoriei la faţa locului pe ziua de 24 Iulie. In ziua sta- bilită comisia a plecat. Din leud, unde a făcut primul popas, în 26 Iulie a voit să meargă prin comuna Dragomireşti la muntele Ţibleş. Dar neputând trece râul Baica, de lângă Dragomireşti, umflat de multele ploi, comisia a fost nevoită să se reînapoieze la feud. In fine. în 30 Iulie, trecând nu cu puţină primejdie, râul pomenit, ajunge la Poiana Ţibleşului, locul fixat pentru începerea reambulării. De aci, în 31 Iulie comisia întreagă s’a suit în munte şi a început reambularea liniei Rakotziene. La lucrarea aceasta a ajutat din partea celor 5 comune maramureşene (Dragomireşti, Se- lişte, Săcel, Moisei şi leud) interesate: subjudele nobililor (pretor) losif Drăguş, fiscalul Ştefan Selevăr, conducătorul nobililor din comuna leud, Mihai Chindriş, nobilii din comuna Săcel Vasile Danciu, Andreiu Şuşca, Si m ion Grad şi Atanasie Gaga, iar din partea legiunii II grănicereşti române: sergentul pensionar Nichita Niculai şi caporalul Petri Popi din comuna grănicerească Hordou, apoi gregarii Petru Scuturici, Adam Buriac, Samuil Bondani şi Teodor Lupşa din comunele Telciu şi Suseni, In calitate de oameni bătrâni. Şi anume comisia a aflat în vârful muntelui Ţibleş întâia metă (mejdie), formată din 2 grămezi de piatră. Pentru a se putea orienta şi a face combinaţia necesară, comisia a avut intenţia să privească din acest vârf de munte amândouă liniile de hotar, vizi- bile de aci, dar din pricina negurii n’a putut să-ţi împlinească acest gând. Coborînd din muntele Ţibleş prin pietriş, comisia a ajuns la meta a doua, aşezată la stânga şi reînoită cu piatră nouă, numită Piciorul Mesteacănului şi deacolo, coborînd mereu ptin păduri de brad, ta Poiana Ţibleşului, -unde a trebuit să petreacă noaptea. i 1 ' i l i In 1 August au sosit alţi oameni din comunele interesate: din comuna Dragomireşti Zubaşcă Toader, din comuna Seliştea conducătorul nobililor tuga luon, luga Gligore, Trifan, Vlad Du- mitru, Grad Toader, din comuna leud Dunca Toader al lui Simion, Goge Dumitru, iusco Gheorghe, Pap losif, Papp Simion, din co- .muna Moisei Tomoiaga Gheorghe, Coman Vasilie, Ivaşco Simion, din comuna Borşa Timiş Gavrilâ, Timiş Dumitru a Bonţacului şi Şteţco Niţu. La vreo sulă de paşi de locul unde a mas, comisia a atins meta IU, aşezată la dreapta, renovată cu piatră veche şi numită după câmpul pomenit, Poiana Ţibleşului. De aci suind pe faţa muntelui menţionat, a ajuns la meta IV, aşezată la dreapta, la marginea pădurii, renovată cu piatră nouă şi numită Poiana lui Ţicală. Aci geometrul gubernial Frideric Falinger şi geometrul judeţului Maramureş, Ştefan Csatâri, au dovedit, că harta veche din 1769, în care se află desenată linia Rakotziană, e eronată. Dela meta aceasta suind şi coborînd mereu prin pădure, comisia a ajuns la locul, unde cărarea coboară spre stânga in co- muna Dragomireşti. De aci urcând, a ajuns la meta V, aşezată la stânga în vârful muntelui Pietrii şi numită Vârful Pietrii. Coborînd apoi prin pădurea de brad, a atins meta VI, numită Vârful Comar- nicului sau Măgura Iui Ştefan, unde geometrii au demustrat o nouă eroare în harta veche, privitoare la această metă. Înaintând dela meta aceasta vreme mai lungă prin pădure parte de fag, parte de brad şi prin păşunea numită Preluca Smidii. unde drumul se co- boară pe muntele Măguraşului, comisia a ajuns la meta Vil numită Fântâna Glodului. Şi aci o greşeală a hărţii vechi, dovedită de geometri, privitor la distanţa până la meta următoare. De aci mer- gând puţin pe faţa şi dosul muntelui menţionat, comisia a ajuns Ia meta Vili, numită Vârful Ştefăniţii. După aceasta, după o con- tinuă urcare şi coborîre prin pădure şi mai apoi prin câmp, a atins meta IX, zisă Obârşia Sâlăuţii, de unde izvoreşte râul Salva. Con- tinuând drumul la dreapta pe faţa muntelui Şetref, comisia a ajuns la meta X, aşezată la stânga lângă cale şi numită Fagul Rotund, iar de către Maramureşeni Capul sau Vârful Şetrefului, apoi mai departe la meta XI, numită tot Capul Şetrefului, şi coborînd puţin pe tarniţa muntelui, la meta XII, zisă Capul Prislopului, Mai apoi comisia a atins meta XIII, numită Tarniţa Prislopului şi meta XV, numită Vârful Vâiei Prislopului, unde a hotârit să petreacă noaptea. Privitor la metele XI, XII şi XIII geometrii dovedesc, că în harta veche unghiul desenat e eronat. A doua zi, fiind din pricina vremii ploioase primejdioasă coborirea din muntele Muncel, comisia a rămas acolo, cu atât mai vârtos că hotărise mai înainte să se orienteze din acest munte cu 53 privire la linia pretinsă de Maramureşeni, dupăce din muntele Ţibleşului din pricina timpului nefavorabil nu s’a putut orienta, in a doua zi de zăbavă, la amiazi, a urmat vremea senină aşteptată. Deci comisia a examinat harta nouă lucrată de geometri şi a aflat-o corespunzătoare realităţii. In 3 August au sosit nobilii: Vlad Toma, Iuga luon, alias lona, Iuga Dumitru, Iuga Istrate din comuna Seliştea, conducătorul nobililor Şuşca Mafteiu, Bizo luon, Danciu Costan, Peter Moisa, Tomoiaga Vasile, Grad Ştefan, Coman Virtolonici, Sima Toader din comuna Săcel, Mariş Ştefan Diacu din Cuhea, Andreica Petre . din Vişeul de Mijloc, Tomoiaga Andreii) din Vişeul